You are on page 1of 57

Dreptul comunitar al afacerilor Note de curs (1) CONSIDERAŢII INTRODUCTIVE 1.

Repere istorice ale construcţiei europene Crearea Uniunii Europene a fost un proces instituţional progresiv, fiind rezultatul eforturilor conjugate ale democraţiilor occidentale în dorinţa unei integrări socialeconomice şi politice autentice. Ideea unei Europe unite nu era un deziderat nou; promovat de Liga Naţiunilor1, un început în realizarea acestuia a fost marcat de apariţia în 1949 a Consiliului Europei prin voinţa comună a zece state (Belgia, Danemarca, Franţa, Irlanda, Italia, Luxemburg, Marea Britanie, Olanda, Norvegia şi Suedia), rolul acestuia manifestându-se în special în domeniul social şi cultural, şi nu economic2. În plan militar, un moment important a fost marcat de înfiinţarea Uniunii Europei Occidentale – U.E.O. prin semnarea la 17 martie 1948 a Tratatului de la Bruxelles (modificat prin Acordul de la Paris din 23 octombrie 1954), conţinând clauza angajamentului militar reciproc în caz de agresiune a unui stat membru3. Nu lipsite de consistenţă au fost şi demersurile americane → prin lansarea Planului Marshall de ajutorare a statelor europene aflate în dificultate după război (context în care se impune să facem referire la înfiinţarea Organizaţiei Europene de Cooperare Economică - O.E.C.E.4 la 16 aprilie 1948, concepută ca o structură care să continue obiectivele propuse de Planul Marshall) sau → în plan politico-militar, prin constituirea Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord – N.A.T.O. în urma semnării la 4 aprilie 1949 a Tratatului de la Washington. În replică, statele socialiste din Europa Centrală şi de Est, sub influenţa politicoeconomică a U.R.S.S., înfiinţează structuri instituţionale similare de cooperare economică – Consiliul de Ajutor Economic Reciproc – C.A.E.R. în ianuarie 1949, respectiv de cooperare militară prin semnarea la 14 mai 1955 a Tratatului de la Varşovia. Urmare înlăturării regimurilor comuniste din statele membre şi a căderii zidului Berlinului în anul 1989 amintitele organizaţii internaţionale au devenit istorie, fiind desfiinţate în anul 1991. Un episod tranzitoriu important în procesul de formare a Uniunii Europene l-a reprezentat constituirea celor trei Comunităţi europene în cadrul cărora cooperarea dintre statele membre s-a urmărit a fi una mai eficientă decât cea permisă de organizaţiile internaţionale anterior amintite.
1

În sensul arătat a se vedea O. Manolache, Drept comunitar, ed. a IV-a, Ed. All Beck, Bucureşti, 2004, p. 1 şi notele bibliografice indicate. 2 Un succes politic semnificativ al amintitei structuri l-a reprezentat adoptarea Convenţiei europene a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, semnată la Roma, la 4 noiembrie 1950 şi intrată în vigoare la 3 septembrie 1953. 3 Franţa, Marea Britanie, Belgia, Olanda, Luxemburg, Germania, Italia, iar ulterior Spania, Portugalia şi Grecia. 4 Ulterior (şi anume, în anul 1961) devenită Organizaţia pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare – O.C.E.D. prin intrarea S.U.A., Canadei, Australiei şi Japoniei.

Astfel, cunoscut fiind rolul pe care industria cărbunelui şi oţelului l-au avut în declanşarea conflagraţiilor mondiale şi urmărindu-se pacificarea intereselor francogermane în acest sector economic, Jean Monnet (comisar general pentru planul de modernizare şi echipament al Franţei) propune ca administrarea pieţei sectoriale a cărbunelui şi oţelului să fie realizată prin intermediul unei structuri supranaţionale. În consecinţă, la 18 aprile 1951 este semnat Tratatul de la Paris privind înfiinţarea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului de către Franţa, R.F.Germania, Belgia, Olanda, Luxemburg şi Italia, fiind încheiat pe o perioadă de 50 de ani şi intrând în vigoare la 10 august 19525. Ulterior, la Roma, la 25 martie 1957 se semnează Tratatele privind constituirea Comunităţii Europene a Energiei Atomice – C.E.E.A./EUROATOM având ca scop crearea unei pieţe comune nucleare, respectiv cel privind Comunitatea Economică Europeană care îşi propunea un obiectiv şi mai larg, depăşind graniţele unei solidarităţi economice pur sectoriale şi aspirând la o integrare europeană şi la formarea unei pieţe unice. Extinderea Comunităţilor Europene prin aderarea şi a altor state europene a marcat ultimele decenii ale secolului trecut şi continuă şi astăzi, confirmând, nu fără unele eşecuri, viabilitatea proiectului european. Procesul negocierilor a cunoscut şi anumite reticenţe faţă de unele state candidate, iar exemplul Marii Britanii despre care se afirma că ar fi un adevărat „cal troian“ al S.U.A. în Europa6 (cu care negocierile au fost suspendate în 1963, pentru a fi reluate în 1967, încheiate în 1970) este elocvent. Începând cu 1 ianuarie 1973, alături de Marea Britanie devin state membre şi Danemarca şi Irlanda7, peisajul european devenind astfel, cu referire la ultima ţară, „mai puţin omogen, prin aderarea unui stat cu nivel de trai mai scăzut decât al celorlalte“ 8. Au urmat apoi Grecia, începând cu 1 ianuarie 1981, Spania şi Portugalia din 1 ianuarie 1986, admiterea celor din urmă determinând (datorită supraproducţiei de legume şi fructe) un dezechilibru economic temporar. Căderea zidului Berlinului şi unificarea Germaniei a fost unanim acceptat ca un factor de progres politic şi de stabilitate a Europei, pentru ca începând cu 1 ianuarie 1995 să devină state membre şi Austria, Finlanda şi Suedia9. Lărgirea Comunităţilor europene prin admiterea de noi membri este şi azi un subiect actual al politicii externe a statelor europene10; epuizând cronologia „lărgirilor europene“, arătăm că, după semnarea în 15 aprilie 2003 la Atena a Tratatelor de aderare, începând din 1 mai 2004 au devenit state-membre încă 10 state (şi anume Cehia, Polonia, Ungaria, Slovenia, Slovacia, Cipru, Malta, Lituania, Letonia, Estonia), pentru ca, în fine, la 25 aprilie 2005 la Luxemburg să fie semnat Tratatul de aderare al României şi Bulgariei, data intrării în vigoare a acestuia fiind 1 ianuarie 2007.

5 6

Tratatul privind înfiinţarea C.E.C.O. a ieşit din vigoare la data de 23 iulie 2002. A se vedea O. Bibere, Uniunea europeană – Între virtual şi real, Ed. All, Bucureşti, 1999, p. 7, citat după O. Manolache, op. cit., p.6. 7 Tratatul de aderare al Marii Britanii, Irlandei, Norvegiei şi Danemarcei a fost semnat la data de 22 decembrie 1972 la Bruxelles; Norvegia nu a aderat totuşi la Comunităţi întrucât urmare rezultatului negativ al referendumului organizat la nivel naţional în 24 septembrie 1972 nu a ratificat tratatul. 8 A se vedea A. Fuerea, Drept comunitar al afacerilor, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2003, p. 15. 9 Precizăm că nici acum Norvegia nu devine stat membru, ca urmare a votului negativ (al doilea, după cel din 1972) al referendumului din noiembrie 1994. 1 10 Pentru detalii cu privire la stadiul negocierilor şi cu alte state, a se vedea A. Fuerea, op. cit., p. 16, O. Manolache, op. cit., p. 17.

2

Evoluţia construcţiei comunitare a înregistrat un pas înainte prin semnarea la 17 şi 28 februarie 1986 la Luxemburg şi Haga a Actului unic european intrat în vigoare la 1 iulie 198711 prin care statele membre, propunându-şi drept obiectiv principal realizarea „pieţei interne“12, se exprimau în sensul integrării economice prin înlăturarea obstacolelor la libera circulaţie a mărfurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalurilor. Actul unic european nu a fost decât o etapă intermediară şi necesară spre constituirea Uniunii Europene într-un context politic favorabil (destrămarea U.R.S.S., înlăturarea regimurilor comuniste din blocul estic european, unificarea germană). Tratatul privind instituirea Uniunii Europene, semnat la 7 februarie 1992 la Maastricht (intrat apoi în vigoare la 1 noiembrie 1993) a reprezentat un episod reformator în procesul integrării europene. Uniunea Europeană beneficiază de un aparat instituţional unic, alcătuit din instituţiile comunitare (Consiliul Comunităţilor Europene devine prin Tratatul de la Maastricht Consiliul Uniunii Europene, Parlamentul european, Comisia europeană şi Curtea de Justiţie) şi Consiliul european cu rol în stabilirea direcţiilor politicii generale ale U.E. Uniunea Europeană - deşi nu beneficiază (încă) de personalitate juridică, neputându-se angaja în relaţiile externe decât în plan politic - este construită pe trei piloni: Comunităţile (Comunitatea Economică Europeană devenind Comunitatea Europeană); a doua structură priveşte Politica externă şi de securitate comună – P.E.S.C., iar a treia Cooperarea în domeniile justiţiei şi al afacerilor interne – J.A.I. Modificarea denumirii Tratatatului Comunităţii Economice Europene13 în Tratatul de Instituire a Comunităţii Europene ilustrează concepţia potrivit căreia Comunitatea nu mai are o dimensiune exclusiv economică. Astfel, prin Tratatul de la Maastricht a fost introdusă noţiunea de „cetăţenie“ a Uniunii Europene, sens în care dispoziţiile art. 17 din T.C.E. arată că „ (...). Este cetățean al Uniunii orice persoană care are cetățenia unui stat membru“14. Nu mai puţin, realizarea Uniunii Economice şi Monetare constituie obiectivul esenţial introdus în cadrul Tratatului C.E. prin Tratatul de la Maastricht; dacă Uniunea Economică presupune coordonarea politicilor economice ale statelor membre, Uniunea Monetară implică instituirea unor rate de schimb ireversibile între monedele naţionale şi trecerea la moneda unică euro. Preambulul nostru retrospectiv continuă cu Tratatul de la Amsterdam (încheiat la 2 octombrie 1997 şi intrat în vigoare la 1 mai 1999) care, după A.U.E. şi Tratatul de la Maastricht, reprezintă, practic, a treia revizuire semnificativă a tratatelor comunitare. Fără a ne propune o descriere detaliată a conţinutului acestuia, se impune să reţinem că prin Tratatul de la Amsterdam o parte din cel de-al treilea pilon al Uniunii Europene a fost introdusă în cadrul Tratatului C.E. sub Titlul IV „Vizele, azilul, imigrarea şi alte politici privitoare la libera circulaţie a persoanelor“. Prin semnarea la 26 februarie 2001 a Tratatul de la Nisa (intrat în vigoare la 1 februarie 2003) statele membre înţeleg să

Denumirea de Act unic (subl. ns.) European a fost inspirată de faptul că acesta presupune combinarea a două categorii de dispoziţii: unele prin care se modifică cele trei tratate constitutive, respectiv altele privind promovarea unei politici externe comune. 12 Prin art. 14 alin. (2) din Tratatul C.E. piaţa internă era definită drept „un spaţiu fără frontiere interne în care este asigurată libera circulaţie a mărfurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalurilor“. 13 În acelaşi timp, prin Tratatul de la Maastricht, părţile a doua şi a treia din Tratatul C.E.E. au fost regrupate sub titlul „Politicile Comunităţii“ conţinând dispoziţiile referitoare la cele patru libertăţi fundamentale. 14 Cu privire la prerogativele specifice cetăţeniei europene a se vedea infra, p. 23.

11

3

susţină şi pe viitor reforma instituţională necesară în vederea extinderii Uniunii Europene spre ţările din Europa Centrală şi de Est15. În fine, un moment de referinţă în evoluţia procesului comunitar îl constituie Tratatul de la Lisabona, semnat la 13 decembrie 2007 şi intrat în vigoare la 1 decembrie 2009 prin care şefii de stat şi de guvern ai statelor membre U.E., din dorinţa de a depăşi starea de aparent blocaj creată în anul 2005 prin respingerea de către francezi şi olandezi a referendumului privind Constituţia europeană în anul 2005, şi-au propus să adapteze instituţiile europene şi metodele lor de lucru, să consolideze legitimitatea democratică a Uniunii şi a valorilor sale funadamentale. Sub aspectul conţinutului său, Tratatul de la Lisabona a procedat la amendarea tratatelor existente – Tratatul asupra Uniunii Europene, care îşi va menţine denumirea (fiind numit în continuare potrivit prevederilor Tratatului de la Lisabona T.U.E.-nou) şi Tratatul asupra Comunităţii Europene (T.C.E.) care a fost redenumit Tratatul privind funcţionarea U.E. (T.f.U.E.). Cum evocarea tuturor modificărilor aduse prin Tratatul de la Lisabona se circumscrie, în mod tradiţional, obiectului de studiu al unei alte discipline didactice (drept comunitar), ne limităm a face referire doar la ceea ce se situează în aria de interes a materiei noastre. În consecinţă, din ansamblul prevederilor modificatoare ale Tratatului de la Lisabona reţinem ca fiind relevante pentru domeniul analizat dispoziţiile referitoare la: i) dobândirea de către Uniunea Europeană a personalităţii juridice (art. 48 din T.U.E.-nou); prin recunoaşterea calităţii de subiect de drept pe scena relaţiilor internaţionale, acţiunea externă a Uniunii Europene nu mai este limitată doar la angajamente politice, aceasta putând negocia şi încheia acorduri internaţionale în nume propriu, respectiv dobândi capacitatea de a deveni membru în organizaţii internaţionale16; ii) reglementarea unor competenţe exclusive ale Uniunii în următoarele domenii: uniunea vamală, stabilirea regulilor de concurenţă necesare funcţionării pieţei interne, politica monetară pentru statele membre din zona euro, conservarea resurselor biologice ale mării în cadrul politicii comune a pescuitului şi politica comercială comună. 2. Dreptul comunitar al afacerilor – concept şi trăsături specifice Dreptul comunitar al afacerilor se caracterizează printr-un pronunţat caracter pluridisciplinar fiind alcătuit din totalitatea normelor juridice aparţinând unor ramuri de drept diferite (drept fiscal, vamal, comercial) şi circumscrise domeniului afacerilor, aplicabile lucrătorilor independenţi, întreprinderilor precum şi statelor membre. La nivel doctrinar17, se apreciază că dreptul comunitar al afacerilor prezintă următoarele trăsături specifice: - este un drept suprapus sistemelor de drept naţionale, nesubstituindu-se acestora; conflictul între normele de drept intern şi normele comunitare se soluţionează în favoarea aplicării celor din urmă;
Pentru detalii a se vedea I. N. Militaru, Dreptul Uniunii Europene, p. 24 şi urm, respectiv S. Deleanu, Dreptul comunitar al afacerilor, p. 3, a se vedea http://facultate.regielive.ro. 16 Instituirea, prin art. 9 din T.U.E.-nou, a funcţiei de Înalt Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe şi politică de securitate (deservită de persoana care deţine şi funcţia de vicepreşedinte al Comisiei Europene) este expresia preocupării pentru eficientizarea prerogativei de reprezentare a Uniunii în relaţiile cu statele terţe şi cu organizaţiile internaţionale, prerogativă ce decurge din personalitatea juridică a Uniunii. 1 17 A se vedea L. şi J. Vogel, Le droit européen des affaires, Dalloz, Paris, 1994, p. 3-6, citat după S. Deleanu, Drept comunitar al afacerilor, Ed. Dacia Europa Nova, Lugoj, p. 23.
15

4

- are dimensiunea unui drept „integrator“, tratatele europene fiind tratate-cadru care presupun existenţa unui drept derivat (regulamente, directive, decizii); - în fine, merită a fi subliniat caracterul descentralizat al normelor care îl alcătuiesc, în sensul că acestea, în măsura în care au efect direct, pot fi invocate de particulari în faţa autorităţilor jurisdicţionale ale statelor-membre (este cazul regulamentelor, directivelor, deciziilor, nu şi al avizelor, respectiv recomandărilor, ultimele două având caracter facultativ).

5

5 mai 1982. 28-37 din T.). 2 din T. 2913/92 (cu modificările aduse prin Regulamentul nr. serviciilor şi capitalurilor şi armonizarea reglementărilor naţionale ale statelor membre (fiind vorba despre aşa-zisa „integrare pozitivă“)19. fiscale sau administrative între statele membre (ceea ce este cunoscut sub denumirea de „integrare negativă“).E. 955/1999..E. Uniunea vamală a permis Comunităţii promovarea unei politici comerciale comune şi elaborarea unei legislaţii vamale proprii. Potrivit dispoziţiilor art. Uniunea vamală. socială şi teritorială precum şi solidaritatea între statele membre“ ocupă un rol esenţial. 20 Instituit iniţial prin Regulamentul (CEE) nr. În sensul arătat.U. serviciilor şi capitalurilor.-exart. Libera circulaţie a mărfurilor este reglementată în prezent în Titlul II al Părții a treia . piaţa comună presupune „eliminarea tuturor obstacolelor aduse schimburilor comerciale intracomunitare în vederea fuzionării pieţelor naţionale într-o piaţă unică ce va realiza condiţii cât mai apropiate posibil de cele ale unei veritabile pieţe interne“18. persoanelor. M.E. Sediu juridic. a se vedea M.).V.C.f.). Introducerea Tarifului vamal comun (T. (1) din T. bunurilor.C.J.-nou (ex-art. Uniunea „este alcătuită dintr-o uniune vamală care cuprinde ansamblul schimburilor de mărfuri şi care implică interzicerea între statele membre a taxelor vamale la import şi la export şi a oricăror taxe cu efect echivalent precum şi adoptarea unui tarif vamal comun în relaţiile acestora cu ţări terţe“. 2700/2000).C.Dreptul comunitar al afacerilor Note de curs (2) LIBERA CIRCULAŢIE A MĂRFURILOR 1. [ex-art.J.C. În accepţiunea consacrată de C. respectiv Regulamentul nr. pe o economie socială de piaţă cu grad ridicat de competitivitate care tinde spre ocuparea deplină a forţei de muncă şi spre progres social (. 2007.J. C. C.U. Regulamentul nr. Ed.E. 15/81...E. Bucureşti. 23-31 din T. respectiv Codul Vamal Comunitar20 .E. respectiv elaborarea regulilor de funcţionare a liberei circulaţii a mărfurilor. Tritonic.U. precedând dispoziţiile incidente liberei circulaţii a persoanelor. Libera circulaţie a persoanelor.) s-a realizat în două etape: în prima fază. tehnice. Crăcană.V.„Politicile şi acţiunile interne ale Uniunii“ (art. tarifele vamale naţionale au fost apropiate în mod treptat pentru ca ulterior să se instituie T. 3 din T.]. 82/97. (1) din T.f. Conform art. Crearea pieţei comune presupune înlăturarea barierelor comerciale. 28 alin. noul Cod Vamal Comunitar (Codul Vamal 19 18 6 . coeziunea economică. (C. Noţiunea de mărfuri.E. Domeniu de aplicare.).E. 23 alin.E. Interzicerea între statele membre a taxelor vamale de import şi de export Preliminarii.U.C. Căpăţână. instituirea pieţei interne şi a unei Uniuni economice şi monetare (a cărei monedă este euro) reprezintă mijloacele efective de realizare a obiectivelor comunitare în cadrul cărora „dezvoltarea durabilă a Europei.C. întemeiată pe o creştere economică echilibrată şi pe stabilitatea preţurilor. serviciilor şi capitalurilor.

E. C..f. au fost calificate drept mărfuri inclusiv • deşeurile fără valoare comercială dar care presupun anumite costuri pentru întreprinderi precum şi • materialele audiovizuale23 (nu şi emisiunile sau mesajele publicitare aflate sub incidența regulilor referitoare la libera circulaţie a serviciilor) sau • monedele de la data la care nu mai deţin curs legal într-un stat membru24 (în caz contrar. (principatul Monaco. sunt avute în vedere schimburile intracomunitare de mărfuri. 23 noiembrie 1978. 7/68. este cunoscut faptul că Insula Martinica (unde consumul de parfum Chanel sau de porţelan Limoges pe cap de locuitor este mai mare chiar decât în Franţa) este desenată pe bancnotele euro sau faptul că Insula Réunion. 23 C. 18 din Codul Vamal Comunitar.E. ci de a asigura protecţia „moştenirii artistice“ italiene nu au fost primite.C. istorică.E. Pacific şi Indian. Principiul liberei circulaţii se aplică mărfurilor comunitare în sensul consacrat de art.E. insula Martinica din Arhipelagul Antilelor.E. 2 22 C. potrivit art. 155/73.Domeniu de aplicare (spaţial şi material). 30 aprilie 1974.. 7 . iar • scopul impunerii taxei nu ar consta în colectarea de venituri. fiind aplicabile regulile privind libera circulaţie a capitalurilor). C. Tot pe cale jurisprudenţială. acestea îşi produc efectele înăuntrul limitelor teritoriale în care statele-membre îşi exercită suveranitatea. şi anume: Modernizat) a fost adoptat prin Regulamentul (CE) nr.. materiale nucleare). 24 C.J. San Marino). Se impune precizarea că există totuşi anumite teritorii care. arheologică sau etnografică. acestea îşi conservă dimensiunea pitorească şi în contextul mai larg al istoriei europene. deşi fac parte din teritoriul unor state membre nu sunt cuprinse în teritoriul vamal comunitar (este cazul teritoriilor „de dincolo de mări“ ale Franţei21). Referindu-ne la aria de incidenţă a dispoziţiilor comunitare care transpun principiul liberei circulaţii a mărfurilor. 3 din Codul Vamal Comunitar precum şi teritorii care.U. 4 pct.C. 28 din T. 21 Aşa-numitele departamente „de peste mări“ ale Franţei sunt insulele din Oceanul Atlantic. este locul unde s-a efectuat prima plată în moneda euro cu câteva ore înaintea celor făcute de europeni. 7/78. Guyana franceză şi Insula Réunion (anterior numită Insula Bourbon şi considerată „Hawai-ul“ francezilor). Dincolo de faptul că reputaţia teritoriilor arătate este legată în mod obişnuit de caracterul exotic pe care îl au ca destinaţii turistice.C. deşi aparţin unor state care nu au aderat la U.J. reglementări speciale fiind incidente anumitor categorii de mărfuri (cărbune. astfel.. sunt integrate teritoriului vamal definit de art. susţinerile statului italian potrivit cărora: • bunurile arătate (şi considerate drept „bunuri culturale“) nu ar putea fi asimilate mărfurilor.450/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene din 4 iunie 2008. oţel. În accepţiunea jurisprudenţială consacrată de Curtea de Justiţie. prin marfă se înţelege orice bun cu valoare economică transportat peste o frontieră în scopul unei tranzacţii comerciale. apreciindu-se că nu există niciun motiv pentru care bunurile respective – trecând o frontieră şi constituind obiectul unor operaţiuni comerciale – să nu fie considerate drept mărfuri şi să nu se afle sub incidenţa regulilor comunitare circumscrise principiului liberei circulaţii a mărfurilor22. mai exact insulele din Arhipelagul Guadelupe. C. Sub aspect material.J. 10 decembrie 1968. Delimitarea noţiunii a fost ocazionată de reglementarea italiană instituind taxarea la export a operelor cu valoare artistică. fiind zona cea mai estică a Uniunii Europene.

Dreptul comunitar al afacerilor.regielive.) sunt considerate în liberă practică într-un stat membru mărfurile care provin din stateterţe pentru care au fost îndeplinite formalităţile de import şi au fost plătite taxele vamale dacă nu au beneficiat de rambursarea totală sau parţială a acelor taxe.J.nepreferenţială (regula generală) sau .J.C. (ex-art. indiferent de mărimea. fără a fi taxe vamale în sensul strict al termenului. denumirea sau modul de aplicare. c) mărfurilor obţinute sau produse pe teritoriul vamal al Comunităţii fie exclusiv din mărfurile arătate la lit.E. relevantă este concepţia consacrată de Curtea de Justiţie prin decizia pronunţată în afacerea Social Fonds voor Diamantarbeiders29..a) şi b). 24/68. Celelate mărfuri sunt considerate a fi necomunitare. C. 29 C. fie din mărfurile de la lit. Mărfurile care circulă în Comunitate sunt prezumate a fi mărfuri comunitare.a) mărfurilor produse în întregime pe teritoriul vamal al Comunităţii. p.E. s-a arătat că suntem în prezenţa unei transformări esenţiale atunci când „produsul dobândeşte o compoziţie şi caracteristici specifice proprii.J.E. 8 . acestea devin semnificative în ipoteza în care efectuarea monoperelor de asamblare devine stadiul de fabricaţie determinant în cadrul căruia se concretizează.C.C.. la nivel jurisprudenţial.J. 114/78. 24 din T. 10. operaţiunile de asamblare nu prezintă relevanţă pentru stabilirea originii mărfurilor. autorităţile interesate fiind ţinute să dovedească natura necomunitară a mărfurilor.preferenţială. C. Deleanu. destinaţia diferitelor elemente componente ale mărfii iar marfa dobândeşte însuşiri calitative specifice (cu titlu exemplificativ. Dacă procesul de fabricare a unei mărfi se desfăşoară pe teritoriul a două sau mai multe state.C. În contextul în care legea belgiană prevedea obligaţia 25 26 C. fie prin ii) stabilirea în mod unilateral de către Comunitate a caracterului preferenţial în favoarea unor state (este cazul statelor mediteraneene care beneficiază de tarife preferinţiale în contextul politicii specifice a Comunităţii faţă de acestea). De regulă. Interzicerea între statele membre a taxelor cu efect echivalent taxelor vamale În lipsa unei definiţii legale. (C.. Potrivit dispoziţiilor art. 29 din T. totuşi.f.U. 2-3/69. pot fi reţinute asamblările din domeniul auto)27. originea lor putând fi: .ro. 2.E. sunt impuse unilateral asupra mărfurilor naţionale sau străine pentru că ele trec o frontieră28. 1 iulie 1969. b).C.E. 49/76. C. 27 A se vedea S. 31 ianuarie 1979. C. fie prin i) aşezarea lor în această categorie ca urmare a dispoziţiilor tratatelor internaţionale încheiate de Comunitate cu state terţe sau grupări de state.) a statuat că taxele cu efect echivalent.J.E. http://facultate. pe care nu le poseda iniţial“25 sau dacă „transformarea a făcut posibilă confecţionarea unui produs nou şi original“26. sunt orice sarcini pecuniare care. marfa este considerată originară din ţara în care a avut loc ultima transformare substanţială sub aspect economic..E. 28 C.C. 1 iulie 1969.J. C. 27 aprilie 1994. Pentru înţelegerea semnificaţiilor noţiunii.E. b) mărfurilor care intră pe teritoriul vamal al Comunităţii provenind din ţări sau teritorii care nu fac parte din acest teritoriu şi care au fost puse în liberă circulaţie (aflate în liberă practică). C. practic.

obstaculează libera circulaţie a mărfurilor. taxele cu efect echivalent taxelor vamale pot fi caracterizate prin următoarele trăsături specifice: . p. instanţa belgiană a dispus înaintarea cererii în vederea pronunţării unei decizii preliminare de interpretare a Curţii de Justiţie.J.în fine. spre exemplu). M. Bucureşti. 13 şi urm. În alţi termeni. Drept comunitar. s-a reţinut că noţiunea de frontieră trebuie înţeleasă în sensul larg al termenului. C. prin urmare taxa percepută la intrarea întro regiune a unui stat membru a mărfurilor provenite dintr-o altă parte a acestui stat sau a celor importate dintr-un alt stat membru. . taxele vamale şi cele cu efect echivalent . Aceasta este consecinţa faptului că. importatorul belgian Branchfeld a invocat faptul că reglementarea naţională contravine dispoziţiilor comunitare.E. denumirea sau modul de aplicare al acestora. cu titlu ilustrativ. .33% din valoarea importurilor de diamante într-un fond social constituit în favoarea lucrătorilor din industria de prelucrare a diamantelor. Integrarea europeană. Apărarea formulată de statul belgian. Urmând reperele stabilite pe cale jurisprudenţială. devine un obstacol la libera circulaţie a mărfurilor. 16 iulie 1992.sunt impuse mărfurilor în considerarea faptului că acestea trec o frontieră.au caracter pecuniar deosebindu-se astfel de restricţiile cantitative sau de măsurile cu efect echivalent restricţiilor cantitative30. nu prezintă importanţă în calificarea taxei ca fiind una cu efect echivalent. Impactul asupra schimburilor comerciale europene şi mondiale.C. Universitară. antrenând sporirea costului mărfii.sunt interzise chiar dacă nu produc un efect discriminatoriu. Şandru. Tot pe cale jurisprudenţială. respectiv a măsurilor cu efect echivalent restricţiilor cantitative a se vedea infra.. 31 C. 163/90. 32 Idem. prin Tratat. chiar şi în condiţiile în care resursele colectate erau destinate finanţarii fondurilor sociale (pensii) pentru angajaţii din sectorul tutunului a fost apreciată Pentru detalii privind noţiunea şi efectele restricţiilor cantitatitive. atâta timp cât obligaţia pecuniară respectivă. Ed. citată după D. a fost respinsă de Curte. nu este relevant cine este beneficiarul sumelor astfel obţinute sau raţiunea pentru care a fost instituită taxa. taxa instituită de statul grec asupra exporturilor de tutun. Belgia nedezvoltând o industrie de acest gen.importatorilor belgieni de a vărsa 0. în consecinţă. taxele cu efect echivalent sunt prohibite indiferent de mărimea. 133.sunt impuse în mod unilateral de către autorităţile statelor membre. împrejurarea că taxa respectivă nu are un caracter protecţionist. aceasta aplicându-se inclusiv mărfurilor naţionale importate din alte regiuni ale statului respectiv. Mai mult. 2007. nu prezintă importanţă valoarea inferioară a taxei denumirea sau circumstanţele aplicării acesteia. 30 9 . urmând a fi avută în vedere şi frontiera regională (în cazul teritoriilor franceze „de dincolo de mări“. . care a reţinut că: • destinaţia sumelor astfel obţinute nu prezintă importanţă atâta timp cât • sarcina pecuniară instituită de legea belgiană. respectiv indiferent de destinaţia pentru care au fost instituite. Nu mai puţin. respectiv la ieşirea mărfurilor din regiune (intitulată „taxă de chei“ sau „de debarcader“31) reprezintă un obstacol la fel de grav la libera circulaţie a mărfurilor ca şi o taxă percepută la frontiera naţională32. fundamentată în principal pe ideea că: • impunerea acestei contribuţii la fondul social respectiv nu urmăreşte protejarea industriei sale naţionale de profil. determinând o creştere a preţului mărfii. p.

şi D. în R.E.taxele pretinse pentru servicii prestate agenţilor economici (de exemplu. a statuat că nu constituie un avantaj individual controlul executat de către Institutul italian de comerţ exterior asupra mărfurilor exportate.E. servicii asigurate de stat35.taxele impuse la frontieră în mod unilateral pentru acoperirea costurilor administrative antrenate de operaţiunile vamale. 33 10 . Montchrestien. 34 C. Şandru. op. 35 C.. cu referire la condiţia arătată este ilustrativ cazul Societăţii italiene de oleoduc transalpin cu privire la care Curtea de Justiţie a apreciat că taxa percepută societăţii la debarcarea petrolului în Italia. 78-79. Droit matériel de l’Union Européenne. cit. Dubois.J. 36 C.drept o taxă cu efect echivalent întrucât perceperea acesteia. 208. p. C. • contravaloarea taxei să fie proporţională cu serviciul prestat agentului economic. nr. 2001.. determinată de faptul trecerii frontierei. p. 63/74. Obligaţia pecuniară pretinsă în schimbul unui serviciu determinat nu poate fi considerată taxă cu efect echivalent dacă sunt îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiţii: • prestaţia efectuată reprezintă un avantaj real pentru beneficiarul acesteia.E. 16 martie 1983.J.C. .C. reprezenta un obstacol în calea liberei circulaţii a mărfurilor. . Ed. • beneficiul asigurat prin intermediul prestaţiei respective să fie procurat individual operatorului economic.taxele solicitate pentru strângerea datelor statistice. sens în care C. M.taxele solicitate în temeiul unor dispoziţii legale comunitare. 11/2002. veterinare. Libera circulaţie a mărfurilor în Uniunea Europeană.E. în acelaşi sens. C. în măsura în care agentul economic are posibilitatea să ia această decizie... efectiv şi care să profite în mod individual beneficiarului36. p. astfel. 266/81. cum este cazul taxelor aferente controalelor pentru verificarea îndeplinirii unor obligaţii instituite prin prevederi legale comunitare (fitosanitare. 132/82. Cu titlu exemplificativ.J. exceptând situaţia în care realizarea acestora este prevăzută de normele comunitare.C. interpretând jurisprudenţa în materie a C. C. Paris.C.D.J. tranportat apoi în Germania şi Austria prin oleoduc reprezintă redevenţa pentru beneficiul procurat prin utilizarea apei şi a instalaţiilor portuare. 17 mai 1983.C.etc).C.. C. 133. dacă însă i se impune o taxă obligatorie pentru depozitarea pe durata îndeplinirii formalităţilor vamale aceasta are natura unei taxe cu efect echivalent34). Bleumann. pentru depozitarea mărfurilor.J.E. . serviciul respectiv vizând în realitate interesele generale ale exportatorilor italieni astfel încât taxa pretinsă în schimbul controlului nu poate fi reţinută drept o contraprestaţie a unui avantaj determinat.taxele pretinse pentru efectuarea controalelor tehnice. Nu sunt considerate taxe cu efect echivalent: . au fost calificate drept taxe cu efect echivalent taxelor vamale33: . A se vedea L. 26 februarie 1975. citată după O. sanitar-veterinare. Ţinca.

(ex-art. 169/78.Şandru. prevederile fiscale privind obligativitatea aplicării în condiţii nediscriminatorii a impozitelor interne sunt.obligaţiile pecuniare care fac parte din sistemul de impozite interne ale unui stat-membru aplicate potrivit dispoziţiilor art. C.E. 78/90.E.. sunt incidente în ipoteza în care în statul de import există produse similare celor importate. în scopul menținerii unui tratament fiscal echitabil. mărfurile care. 168/78.C. Curtea de Justiţie a statuat că acestea trebuie extinse în aceleaşi condiţii şi la produsele importate39.) În considerarea principiului egalităţii de tratament între bunurile indigene şi bunurile importate. 110 din T.J. Regula enunţată vizează. (C.M.) niciun stat membru nu poate aplica direct sau indirect produselor celorlalte ţări comunitare impozite interne.C.C. (1) din articolul mai sus menţionat. În consecinţă.E. 11 . op. conform prevederilor art. se află faţă de produsele naţionale într-un raport de concurenţă fie şi numai parţială.E. În interpretarea jurisprudenţială a C.. importul produsului similar provenit dintr-un stat-membru nu poate fi supus unei impuneri superioare celei incidente produselor autohtone. C.J.E.f.E. sunt considerate similare mărfurile care prezintă „proprietăţi analoage sau care răspund aceloraşi nevoi ale consumatorilor“37.f. 110 din T. 135. este de reţinut că „dispoziţiile referitoare la taxele cu efect echivalent şi cele referitoare la impozitarea internă discriminatorie nu pot fi aplicate împreună. Aceste prevederi. cit. situaţie în care nu pot fi aplicate produselor provenite din alte state-membre impozite interne de natură să le protejeze pe cele autohtone concurente.E.. în consecinţă. dată fiind insuficienta armonizare a reglementărilor fiscale din statele membre. dispoziţiile alin.) prin care este instituită interdicţia taxelor vamale la import şi la export şi a taxelor cu efect echivalent. în concepţia legiuitorului comunitar.C.. instituirea unor sarcini pecuniare de natură să urmărească scopuri pur protecţioniste contravine politicilor fiscale comunitare. potrivit dispoziţiei cuprinse în alin. 40 C.U. urmăresc aşezarea mărfurilor din statele membre într-o situaţie fiscală comparabilă cu aceea a mărfurilor indigene. dacă un produs naţional este supus unui impozit. (ex-art. 110-113 din T. 39 Idem. 25 din T.).E.C. Alături de dispoziţiile care prevăd interdicţia taxelor vamale şi a taxelor cu efect echivalent.f.U. (2) sunt aplicabile atunci când în ţara de import nu există produse similare la mărfuri.J. 90 din T.f.) prin care.E. 27 februarie 1980.E. 110 din T. fie dispoziţiile art. Practic.J. Astfel. indirectă sau potenţială38. particularii vor invoca fie dispoziţiile art. 30 din T. (exart. 27 februarie 1980. 90 din T. fără a fi similare. p. 90-93 din T.E.U. Cu referire la corelaţia corectă dintre taxele cu efect echivalent şi obligaţiile fiscale prevăzute de legislaţia internă a unui stat-membru.C. Fără a exclude facultatea recunoscută statelor-membre de a acorda anumite facilităţi fiscale produselor indigene.C..C. (ex-art. 37 38 C. C. sunt interzise taxele interne cu caracter protecţionist. 11 martie 1992.J.E.E. de orice natură. în considerarea egalităţii de tratament între produsele autohtone şi cele importate.U. astfel încât în sistemul consacrat de tratat aceeaşi impunere să aparţină celor două categorii în acelaşi timp“40. mijloace distincte de asigurare a liberei circulaţii a mărfurilor.U. C.E. citată după D. superioare celor care se aplică produselor naţionale similare sau care să protejeze indirect alte produse.f. Dacă prevederile alin.(1) din art.

7 mai 1987. Dreptul comunitar al afacerilor Note de curs (3) 41 C. se impune să precizăm că obligaţia de restituire se naste de la data plăţii taxei şi nu de la data la care judecătorul comunitar a constatat încălcarea normelor comunitare. cât şi la cele importate dar care se aplica în fapt aproape exclusiv acestora din urmă. În ipoteza în care au fost percepute taxe vamale sau taxe cu efect echivalent. persoanele prejudiciate pot solicita instanţelor naţionale restituirea taxelor încasate ilegal. importatorii prejudiciaţi prin reducerea volumurilor importurilor pot solicita daune-interese sub condiţia dovedirii faptului că restrângerea este determinată de taxele percepute în mod ilicit. perceperea lui contravine dispoziţiilor art. şi în consecinţă. restituirea integrală a taxei urmând a avea loc cu respectarea principiului autonomiei instituţionale şi procedurale a statelormembre.E. Curtea de Justiţie a apreciat că impozitul care era reglementat atât cu privire la produsele naţionale.. instanţele naţionale sunt ţinute să procedeze la evaluarea corectă a întinderii prejudiciului. respectiv taxe interne cu efect discriminatoriu. C.f. 193/85. statul trebuie să restituie sumele încasate. Bineînţeles. în acelaşi timp. producţia autohtonă fiind nesemnificativă (fiind vorba în speţă despre o reglementare fiscală italiană care aplica impozitul producţiei de banane. procedura recuperării taxelor încasate ilicit este de competenţa statelor membre. Dat fiind efectul direct al dispoziţiilor comunitare ce interzic perceperea taxelor cu efect echivalent.E. statul are obligaţia fie să înlăture reglementările legale interne care sunt în conflict cu cele comunitare. În plan fiscal.C. să respingă sau să limiteze restituirea taxelor în măsura în care au fost incluse de către agenţii economici în preţurile plătite de către cumpărători. în măsura în care impozitul a fost prevăzut din raţiuni protecţioniste. volumul importurilor fiind în mod substanţial mai mare decât cel al producţiei autohtone41) nu poate fi considerat drept o taxă cu efect echivalent unei taxe vamale atâta timp cât obligaţia pecuniară respectivă se înscrie în sistemul general de taxe şi impozite interne ale unui stat-membru. În lipsa unor dispoziţii comunitare în domeniu.U. 110 din T. 12 .J. făcând aplicarea principiului îmbogăţirii fără justă cauză. În fine. de favorizare indirectă a mărfurilor indigene.Respectând această linie de gândire. fie să extindă avantajele fiscale acordate bunurilor indigene la mărfurile importate.

.E.O. în mod real sau potenţial. în literatura juridică de specialitate s-a arătat că în timp ce taxa cu efect echivalent „este condamnată mai mult în funcţie de obiectul său decât de efectele pe care le produce“43.E. altele decât cele aplicabile în mod nediferenţiat produselor naţionale şi produselor importate.E. exporturilor sau a tranzitului de bunuri42. pentru o înţelegere adecvată a noţiunii.E. C.J. 2 alin. C. conţinutul lor fiind circumscris. Dubois.J. Cum numai importatorii direcţi puteau obţine fără dificultăţi deosebite certificatul solicitat. comerţul intracomunitar46.R. 45 A se vedea J. Bluman. potrivit art.R. inclusiv cele care fac importurile mai dificile sau mai oneroase decât vânzarea produselor naţionale“. 28-31 din T.U. p. Măsurile cu efect echivalent restricţiilor cantitative (prescurtate în continuare M.C.R.C.E. 191.C.f. care constituie un obstacol în calea importurilor care ar putea avea loc în absenţa lor.C.E. Reducerea şi eliminarea restricţiilor cantitative sa realizat prin intervenţia organelor de jurisdicţie şi prin procesul de armonizare legislativă între reglementările din statele membre.J. Măsurile cu efect echivalent produc efecte similare restricţiilor cantitative şi constau nu numai în dispoziţii legale.). 44 L.C. 1999.3. 34-37 din T. 13 . Curtea a statuat că ne aflăm în situaţia unei M. C.. Restricţiile cantitative au fost definite drept măsurile care implică o restrângere totală sau parţială a importurilor. Montchrestien. Dubois. M. p. sunt orice reglementări comerciale ale statelor membre susceptibile să împiedice.E.J. ci şi în practicile administrative autorităţilor publice care afectează schimburile intracomunitare (de exemplu. restricţiile cantitative şi măsurile cu efect echivalent acestora presupun „un minim de incidenţă restrictivă asupra schimburilor intracomunitare“44. Prezintă implicaţii deosebite în materie hotărârea pronunţată de C.E. 191. C. C. Ed. Droit communautaire materiel. 12 iulie 1973.E. în afacerea Dassonville unde s-a reţinut că reprezintă o M.E. –ex-art. L 13 din 19 ianuarie 1970. 8/74. examinarea cu lentoare 42 43 4 46 C. cea prin care în Belgia s-a solicitat comercianţilor care importau whisky englez ce circula liber în Franţa să îşi procure un certificat de origine din statul producător. L. la acele „măsuri. cit.E. Se arată în conţinutul deciziei că mijloacele de probă cerute pentru dovedirea autenticităţii denumirii de origine a unui produs trebuie să poată fi accesibile în condiţii rezonabile şi relativ similare tuturor resortisanţilor astfel încât să nu determine restrângeri ale comerţului intracomunitar.C. în procesul de reducere şi eliminare a restricţiilor cantitative şi a măsurilor cu efect echivalent.E. 2/73.C.) au constituit obiectul de reglementare al Directivei nr.E.E.R. Paris.C..1. În accepţiunea jurisprudenţială consacrată de afacerea Dassonville.C. Blumann. 50/7045. direct sau indirect. 11 iulie 1974. op. Interzicerea între statele membre a restricţiilor cantitative şi a măsurilor cu efect echivalent Realizarea pieţei unice în cadrul uniunii vamale comunitare implică şi interzicerea între statele membre a restricţiilor cantitative şi a măsurilor cu efect echivalent (art. Rolul jurisprudenţei C.

deşi au instituit interdicţii de natură să aducă atingere schimburilor comerciale intracomunitare. C. nu au fost calificate drept măsuri cu efect echivalent acele dispoziţii naţionale care. Fuerea.C. apreciind că demersurile publicitare au fost posibile cu largul concurs al guvernului irlandez. Este elocventă astfel afacerea Cassis de Dijon prilejuită de o reglementare germană potrivit căreia băuturile alcoolice trebuie să aibă un % de alcool de cel puţin 32°.J. .R. dimensiunea..E. 157/1988 privind stabilirea regulilor care cârmuiesc denumirile de origine controlate pentru vinuri şi a regulamentelor de punere în aplicare a lui. A fost cazul acţiunii grupării Irish Goods Council desfăşurate în cadrul programului de 3 ani susţinut de guvernul irlandez în vederea promovării produselor irlandeze. din considerente protecţioniste. Cu titlu ilustrativ. 14 iulie 1976. op.. În schimb.E. Argumentele invocate de guvernul german au fost următoarele: instituirea unei atare măsuri se fundamentează pe raţiuni de protecţie asupra sănătăţii publice.. cit.E. fiind calificate drept M.considerabilă a solicitărilor formulate în scopul autorizărilor de folosire a unor aparate importate.J.C. cit.. având ca efect nerespectarea (împiedicarea realizării) finalităţilor Comunităţii“48. 4 49 A se vedea A.E.J.C. s-a subliniat că o atare practică este de natură „să influenţeze comportamentul comercianţilor şi al consumatorilor în acest stat. şi actele prin care autorităţile publice recomandă o anumită atitudine cum ar fi campania de promovare a produselor naţionale. 56. 5 50 Este cazul reglementării olandeze prin care s-a interzis pescuitul anumitor specii din dorinţa de a preveni dispariţia acestora. respectiv Regulile Rioja adoptate în temeiul acestuia.E. C.R.J. În consecinţă. împiedicând proliferarea băuturilor slab alcoolizate cu care consumatorii s-ar obişnui mai uşor. C. pasivitatea şi toleranţa autorităţilor administrative faţă de faptele particularilor având drept consecinţă împiedicarea liberei circulaţii a mărfurilor sens în care poate fi exemplificată atitudinea autorităţilor franceze care nu au adoptat măsurile necesare şi adecvate în vederea opririi actelor de violenţă ale agricultorilor francezi care distrugeau legumele şi fructele originare din statele membre47). p. printr-o atare măsură se acordă prioritate imperativelor protecţiei consumatorilor şi loialităţii tranzacţiilor comerciale prin standardizarea produselor alcoolice de natură să împiedice concurenţa excesivă prin preţurile băuturilor slab alcoolizate.E.măsurile referitoare la modul de prezentare a mărfurilor. C. greutatea sau compoziţia).. Caracterul obligatoriu al acestor măsuri nu este neapărat necesar.. 48 47 14 . au fost introduse din raţiuni privind protecţia mediului înconjurător50.E. Deleanu.măsurile privind producţia mărfurilor (norme de drept intern prin care se reglementează denumirea. 69.J. op. C. 265/95. a apreciat că ne aflăm în prezenţa unei M. apărările formulate de administraţia irlandeză prin care s-a susţinut că organizarea şi desfăşurarea campaniei au fost realizate de o entitate privată şi nu publică au fost respinse. Lichiorul francez Cassis de Dijon conţinea un % sub limita minimă stabilită de autorităţile germane.E.C. 5 51 Decretul – regal nr. p. C.E. între măsurile cu efect echivalent pot fi reţinute: . 24 noiembrie 1982.J. afacerea Kramer.E. în consecinţă. a stabilit că reglementarea respectivă C. pot fi amintite prevederile legale spaniole51 prin care. se refuza exportul vinului de Rioja în vrac avantajându-se astfel societăţile de îmbuteliere din regiunile de producţie. C.C. Într-o enumerare exemplificativă.C. citată după S. forma.C. 9 decembrie 1997. chiar dacă nu suntem în prezenţa unor acte obligatorii. 249/81. fiind restrâns în mod nejustificat importul de băuturi care sunt produse şi comercializate în mod legal în alte state membre49.C.

24 noiembrie 1993.măsurile prin care se instituie obligativitatea îndeplinirii anumitor formalităţi în vederea efectuării operaţiunilor de import-export (obţinerea de licenţe.E.măsurile prin care se controlează preţul mărfurilor fiind avute în vedere cele care permit ca vânzarea mărfurilor importate să aibă loc în condiţii mai oneroase decât cea a mărfurilor autohtone.U. C. ns.C.C. 29 din T. în forma modificată prin Ordonanţa nr. 54 A se vedea art. p. Se argumentează în decizie că deşi comercianţilor li se interzice vânzarea în pierdere. . şi anume. 35 din T.E. În speţă. nr.E. în principal.E.f. de regulă. . 267-268/91.C. Calificarea unei reglementări naţionale sau a unei practici drept o măsură cu efect echivalent este subordonată unei cerinţe esenţiale. subl. direct sau indirect. Din perspectiva arătată.. comercializarea produselor naţionale şi a celor care provin din alte state membre“. 63-628 din 2 iulie 1963. în accepţiunea jurisprudenţială consacrată de C. . 12/1993. nu suntem în prezenţa unei M.. op.C. 165-166. 86-1243 din 1 decembrie 1986. în fapt şi în drept. pe protecţia proprietăţii industriale a fost apreciată ca neîntemeiată atâta timp cât nu s-a dovedit că îmbutelierea efectuată în zona de producţie ar fi absolut necesară pentru a conserva trăsăturile particulare ale vinului respectiv52. 53 15 .E. cit. . Apărarea statului spaniol argumentată.R. Curtea a constatat că aplicarea reglementărilor naţionale care limitează sau interzic anumite modalităţi de vânzare asupra mărfurilor provenite din alte state membre nu este de natură să „împiedice.măsurile prin care consumatorilor li se sugerează să cumpere produse autohtone.E) a dispoziţiilor legale franceze54 prin care s-a instituit interdicţia vânzării în pierdere a mărfurilor. în mod actual sau potenţial. 5 52 Pentru detalii a se vedea O.R. efectuarea în mod sistematic de controale sanitare impuse în mod unilateral de statele-membre la momentul trecerii frontierei.CE. p. drept M.este de natură să aducă o restrângere nejustificată dreptului producătorului de a alege o societate de îmbuteliere care i-ar putea asigura condiţii mai favorabile. în mod actual sau potenţial.) în acelaşi fel.E. excepţie făcând situaţia în care obligativitatea acestora decurge din reglementări comunitare) .J. urmare apărărilor invocate de învinuiţii Keck şi Mithouard care au revândut mărfuri la preţuri inferioare celor de cumpărare. deoarece aplicarea acestor prevederi „nu este de natură să împiedice accesul pe piaţă al produselor importate sau să le defavorizeze într-o măsură mai mare decât defavorizează produsele naţionale. desfăşurării libere a tranzacţiilor comerciale intracomunitare.C. C. J. în afacerea Keck şi Mithouard53 măsurile privind modalităţile de vânzare nu sunt calificate. trăsătura acesteia de a a aduce atingere direct sau indirect.măsurile prin care importatorii mărfurilor comunitare sunt ţinuţi de obligaţia de a proceda la analiza acestora prin verificarea parametrilor tehnici ai mărfurilor în raport cu indicaţiile furnizorilor. 1 din Legea nr. în Bull. s-a solicitat Curţii să se pronunţe asupra compatibilităţii faţă de prevederile art. comerţul dintre statele membre în sensul reţinut în afacerea Dassonville“ sub condiţia ca acestea să „influenţeze (adică se se aplice. 237-238. Manolache. favorizând interesele economice ale întreprinderilor de îmbuteliere locale în defavoarea comercianţilor din statele membre importatoare. (devenit art.E.

C.. 57 C.C.E.J. fie operaţiunea propriu-zisă de import care sunt contrare. 412/93.J.U.E. în concepţia C.E.C. C.C.U. 16 . se face distincţie între măsurile care privesc în mod efectiv fie marfa (denumirea. 58 C. dispoziţiilor art.E.E. 11 august 1995. A se vedea Legea belgiană din 14 iulie 1991 privind practicile comerciale. legislaţia franceză prin care se interziceau reclamele televizate în cazul distribuitorilor59 sau cea prin care statul grec rezerva vânzarea laptelui fabricat special pentru copii în favoarea exclusivă a farmaciilor60.J. modul de ambalare).subl.E. citate supra. 28 din T. fiind asimilată vânzării în pierdere şi înstrăinarea unei mărfi cu un profit minim57. 391/92. şi măsurile care privesc modalităţile de vânzare sub condiţia ca acestea să se aplice nediscriminatoriu nu numai produselor importate cât şi celor indigene.C.. respectându-se concepţia promovată în afacerea Keck şi Mithouard. compoziţia. C. C.neaflându-ne astfel în domeniul de aplicare al dispoziţiilor art. s-a reţinut că nu sunt incompatibile cu prevederile comunitare următoarele reglementări naţionale: dispoziţiile legale belgiene56 care interziceau comercianţilor să ofere un produs pentru vânzare sau să vândă în pierdere. În consecinţă.f.J.69 şi 258/93 (conexate). 28 din Tratat (art. 59 C. prevederile italiene stabilind orarul de funcţionare al magazinelor (cu referire expresă la închiderea totală în zilele de duminică şi sărbătorile legale58).J. în principiu.C.E.. 34 din T. 9 februarie 1995.J. 267-268/91. Au fost incluse în această ultimă categorie şi.. 35 din T.C.f. Dreptul comunitar al afacerilor Note de curs (4) 55 56 C.63/94.E.. 60 C.ns)“55.C. în consecinşă. 29 iunie 1995. C.E. devenit art. 2 iunie 1994.

dacă raţiunile pentru care au fost instituite sunt justificate de un interes general. în consecinţă. excepţiile jurisprudenţiale sunt recunoscute doar în cazul restricţiilor cantitative la import. de protejare a unor bunuri de patrimoniu naţional cu valoare artistică. Cum o privire comparativă asupra celor două categorii de excepţii implică în mod necesar o analiză de sine-stătătoare a fiecăreia. export sau de tranzit justificate pe motive de morală publică. Excepţiile legale 61 A se vedea infra.U. În timp ce excepţiile legale pot fi invocate în cazul unor restricţii cantitative la export sau la import. 21. a mediului înconjurător. nu pot fi tratate ca fiind M. arătându-se că „dispoziţiile art.cu referire la înţelesul noţiunilor enumerate în cuprinsul art. Într-o enumerare limitativă şi de strictă interpretare. 4. denumite excepţii jurisprudenţiale. fiecare stat membru stabileşte. devin semnificative următoarele aspecte.R. p. . 34-35 nu se opun interdicţiilor sau restricţiilor la import.4.f. în sensul că motivele prevăzute de art. de ordine publică. Excepţiile de la principiul liberei circulaţii a mărfurilor 4. de siguranţă publică.natura specifică a motivelor enumerate. etc. întinderea semnificaţiilor pe care înţelege să le atribuie acestora. şi anume: . istorică sau arheologică sau de protecţie a proprietăţii industriale şi comerciale“. ne limităm doar la enunţarea. 36 din T.2. urmând ca asupra elementelor de diferenţă.C.domeniul de aplicare al limitărilor principiului. respectiv asupra raportului dintre excepţiile legale şi cele jurisprudenţiale să revenim după examinarea acestora61. Categorii. 17 . a acestei distincţii. sunt asigurate. 30 din T. respectiv al unor măsuri cu efect echivalent). În interpretarea acestor prevederi.C. Domeniu de aplicare Obstacolele la libera circulaţie a mărfurilor nu sunt a priori ilicite. (ex-art. prin urmare. .E.E.E. 36.E.U. nu şi în cazul celor tarifare (taxe vamale la export sau import.) redau motivele care pot legitima derogări de la principiul liberei circulaţii a mărfurilor.U.E. pot fi invocate doar cu referire la obstacole netarifare (restricţii cantitative şi măsuri cu efect echivalent). în funcţie de criterii valorice proprii. Derogărilor justificate de motivele menţionate în cuprinsul art. (exart.f. cu titlu preliminar.C.E. de protecţie a sănătăţii şi a vieţii persoanelor şi a animalelor sau de conservare a plantelor. respectiv taxe cu efect echivalent acestora). fiecare legiuitor naţional va determina sensul conferit noţiunii de morală publică sau standardele prin raportare la care apreciază că protecţia sănătăţii persoanelor. 30 din T. în sensul că acestea nu au caracter economic. dispoziţiile art.J. 36 din T.C.f. 36 din T.1.E.) şi cunoscute în literatura juridică de specialitate sub denumirea de excepţii legale.E. li se adaugă categoria celor consacrate de practica C.

protecţia vieţii şi a sănătăţii persoanelor a fost motivul care a legitimat adoptarea reglementării olandeze instituind obligaţia înregistrării obligatorii a oricărui medicament ce urmează a fi comercializat pe teritoriul acestui stat-membru.J.U. 7/78. 23 noiembrie 1978.C. a se vedea G. 30 din T. 34/79. 27 martie 1985.). este în acelaşi timp interzisă în acest statmembru62). 73/84.Odată delimitată sfera de aplicare a excepţiilor legale. Curtea a apreciat că „întreruperea aprovizionării cu produse petroliere şi riscurile pe care o astfel de măsură le-ar putea antrena pentru economia naţională. 72/83.securitatea publică a reprezentat raţiunea pentru care în legislaţia irlandeză s-a prevăzut obligarea importatorilor de produse petroliere de a se aproviziona parţial (în concret. a 6-a.E. limitările aduse principiului liberei circulaţii a mărfurilor au fost recunoscute ca fiind justificate: .J. Droit de l’ Union Européenne et politiques communautaires.măsura prin care Marea Britanie.C. (ex-art. restricţia fiind justificată de protecţia dreptului de a bate monedă care.C.E. p. la nivel jurisprudenţial. a apreciat că dispoziţiile legale germane care. pot fi reţinute. 63 62 18 .C.. P.f.F. reglementează obligaţia obţinerii unei autorizaţii veterinare eliberate de autoritatea competentă erau justificate în temeiul art. a instituit interdicţia de a exporta monede bătute în acest stat-membru (dar a căror distrugere. pentru motive de ordine publică.J. C. C. următoarele situaţii în care.C. pentru instituţiile cu rol vital în funcţionarea statului şi. . p. C.E.cu referire la motivul constând în protecţia sănătăţii animalelor. pe aceeaşi identitate de raţiune.interzicerea importului de materiale pornografice printr-o reglementare britanică a fost apreciată drept justificată63 din perspectiva motivului referitor la morala publică. ns. Druesne.E. cit. 10 iulie 1984. 30 din Tratat (din T. deşi este evident că reglementarea naţională respectivă determina restrângerea importului de produse petroliere. 30 din T. (devenit în prezent art. afectând astfel interesele economice ale furnizorilor petrolieri din alte state-membre.C.U.U.. 36 din T. .C.C. subl. în timp ce . C...E.E. C. în ipoteza achiziţionării din import a produselor furajere..E.E. exemplu preluat după O. C. indiferent dacă provine din import sau este un produs indigen sau a legii britanice prin care s-a dispus interdicţia medicilor farmacişti de a înlocui un medicament cu un altul cu efect similar (prescripţiile medicale fiind în mod necesar legate de persoana pacientului) sau. op. Invocarea art. 236. Paris. cu titlu exemplificativ. .E. în proporţie de 35%) de la o rafinărie situată pe teritoriul naţional64. C.J. 64 C. 14 decembrie 1979. 66 C. în temeiul art. 97-98. ed. 2001. nu în ultimul rând. 36 din T. a reglementării franceze prin care comercializarea anumitor produse (lentile de contact) a fost în mod exclusiv recunoscută doar unei anumite categorii profesionale (respectiv opticienilor) în considerarea faptului că vânzarea acestora implică şi obligaţia de a furniza cumpărătorilor informaţii specifice utilizării produselor respective65.E. Manolache.f.J. pentru populaţia acestui stat“ justifică primirea excepţiei respective. în fine.) ar fi lipsită însă de eficienţă juridică în cazul în care statul membru respectiv nu ar institui dispoziţii naţionale similare prin care să interzică fabricarea şi distribuirea pe teritoriul său a aceluiaşi gen de produse. în mod tradiţional.)66. 65 În sensul arătat. se circumscrie prerogativelor de care dispune un stat în apărarea intereselor sale. în ciuda faptului că nu mai au curs legal.

74. ci şi în cazul în care aceasta are loc din iniţiativa unui terţ abilitat.E. cit. regula epuizării dreptului suportă o limitare. în legislaţiile naţionale. în situaţia în care un terţ comercializează produsul în condiţii de natură să creeze confuzii asupra originii acestuia. În schimb.C. ceea ce permite ca protecţia drepturilor de proprietate intelectuală să suporte un tratament diferit. C. toate drepturile de proprietate intelectuală (dreptul de autor. practic. 3911/92/CEE privind exporturile de bunuri culturale şi Directiva 93/7/CE privind repatrierea bunurilor culturale care au părăsit ilegal teritoriul unui stat membru. indicaţiile geografice). Deleanu. acesta (titularul dreptului) nu se va mai putea opune importului produsului respectiv într-un alt stat membru71. 4 noiembrie 1997. p.referindu-ne la „protecţia proprietăţii industriale şi comerciale“68. precizăm că urmează a fi avute în vedere. funcţionând în materie regula „epuizării“ dreptului potrivit căreia monopolul recunoscut prin lege titularului dreptului se consumă prin primul act de comercializare a produsului69 şi. citată după S. desenele şi modelele industriale. odată pus produsul în vânzare sau comercializat cu consimţământul titularului dreptului.protecţia unor bunuri de patrimoniu naţional cu valoare artistică. în situaţia în care un produs a fost pus deja în circulaţie pe teritoriul unui stat membru fie de către titularul dreptului. 84. mărcile. cit. istorică sau arheologică a legitimat instituirea acelor reglementări conţinând interdicţia la export a obiectelor de artă şi a celor cu valoare istorică de interes naţional67. În sensul arătat. s-a reţinut că epuizarea dreptului nu are loc în caz de alterare a produsului.. excepţiile de la principiul liberei circulaţii a mărfurilor sunt recunoscute în măsura în care sunt justificate de protecţia „obiectului specific“ al dreptului de proprietate intelectuală sau industrială respectiv. 68 67 19 . op. Astfel. p. în sensul că. titularului dreptului i se recunoaşte prerogativa de a acţiona împotriva terţului chiar dacă produsul era deja pus în circulaţie pe teritoriul unui stat-membru. fie de către un terţ cu consimţământul său. în aceeaşi materie au fost adoptate Regulamentul nr... apreciindu-se că ne aflăm în prezenţa alterării produsului şi atunci când punerea în vânzare a acestuia s-a făcut în „condiţii obiectiv incompatibile cu imaginea recunoscută a produsului“. dincolo de recunoaşterea acestei excepţii. în consecinţă. afacerea Lebon. practic. exemplu preluat după A. în litigiul A se vedea decizia Comisiei din 7 noiembrie 1987. la nivel jurisprudenţial. până la până la prima punere în vânzare) vor expune produsul principiului liberei circulaţii“70. Fuerea. 69 Se impune să precizăm că regula amintită operează nu numai în situaţia în care prima valorificare a produsului este realizată de însuşi titularul dreptului. 71 În materia exploatării dreptului de marcă. Dincolo de formula terminologică folosită în textul comunitar. Această soluţie nu este decât consecinţa faptului că întinderea protecţiei dreptului este de „competenţa“ legislativă a fiecărui stat-membru. sub aspectul condiţiilor de aplicare. a se vedea afacerea Christian Dior. În sensul arătat. . brevetele. 70 A se vedea A. dacă dreptul de proprietate intelectuală sau industrială este încă ocrotit ca efect al unei reglementări naţionale pe teritoriul unui stat-membru opoziţia titularului dreptului la importul produsului obţinut în alt stat membru este legitim.J. Fuerea. limitele „obiectului specific“ al dreptului său. se depăşesc. idem.. „actele secundare de comercializare (şi nu de producţie. 72-73. op. Practic. p. fie prin acordarea unei licenţe terţilor) precum şi de a se opune contrafacerii. pentru titularul unui brevet „obiectul specific“ al dreptului constă în prerogativa exclusivă de a utiliza o invenţie în vederea fabricării şi a primei puneri în circulaţie a produselor industriale (fie în mod direct.

36 din T. a mărfurilor indigene similare ar însemna o deturnare a raţiunilor şi scopurilor pentru care au fost recunoscute excepţiile reglementate de art.ocazionat de exportul din Danemarca în Germania a suporturilor materiale pe care era înregistrată opera lui Cliff Richard. printr-o interpretare extensivă. reţinând că primează.E.C. fiind invocate şi: . 73 72 20 . astfel. Dincolo de faptul că sfera de aplicare a excepţiilor consacrate de prevederile art. 302/86.J. În mod similar motivelor de interes general reglementate de art.protecţia mediului înconjurător (motiv invocat pentru a justifica legea daneză prin care s-a instituit în sarcina producătorilor de bere şi de băuturi răcoritoare obligaţia de a asigura un sistem de recuperare a ambalajelor)73.3. C.J.U. cum ar fi cele privind: eficacitatea controalelor fiscale.J. C. se impune să precizăm că derogările respective nu trebuie să permită discriminări arbitrare sau restricţii deghizate în comerţul intracomunitar. 36 din Tratat nu poate fi.C.E.J.E.. protecţia sănătăţii publice. (art. a recunoscut autorului dreptul de a se opune comercializării casetelor şi discurilor sale pe teritoriul statului german întrucât.C.E. . 36 din T. lărgită în afara celor expres prevăzute de norma comunitară amintită.. în speţă. şi nu mijloacele de promovare a vânzării acestora.E.E.f. Curtea a apreciat că instituirea interdicţiei este una justificată. 74 C. 26 iunie 1997. 36 din T. C..J. 30 din T.J.E. .protecţia producţiei cinematografice (cu referire la o reglementare franceză care instituia obligativitatea rulării timp de 1 an a filmelor în sălile de cinema pentru ca abia ulterior să poate fi vândute pe videocasete)72. Excepţiile jurisprudenţiale Hotărârea pronunţată de C. 4. chiar dacă potrivit legii daneze dreptul de autor nu mai era protejat. 20 septembrie 1988. jurisprudenţa instanţei comunitare a lărgit şi mai mult cercul acestor exigenţe imperative. 11 iulie 1985.f.. s-a reţinut că derogările de la libera circulaţie a mărfurilor pot avea un caracter justificat şi prin raportare la alte motive în afara celor reglementate de ex-art.C. C.C.U.protecţia libertăţii de expresie şi a pluralismului în domeniul presei (care a legitimat interdicţia cuprinsă în reglementarea austriacă de a include în conţinutul publicaţiilor jocuri prin care cititorilor li s-ar oferi premii în bani)74. conţinutul publicaţiilor. şi valorile în temeiul cărora jurisprudenţa Curţii de Justiţie a admis limitări ale principiului liberei circulaţii a mărfurilor au o dimensiune extraeconomică. introducerea unor interdicţii sau restricţii în mod exclusiv asupra mărfurilor importate în favoarea. natură despre care putem afirma că reprezintă o trăsătură comună a excepţiilor legale şi jurisprudenţiale. 368/95. în Germania dreptul de autor beneficia de o durată de protecţie mai lungă. Ulterior.E.f. C. corectitudinea tranzacţiilor comerciale şi protecţia consumatorilor. din considerente pur protecţioniste.E.C. C.U. (C. 60 şi 61/84.). În condiţiile în care cei tentaţi să ofere premii substanţiale cititorilor ar fi fost patronii grupurilor de presă ocupând poziţii de top în clasamentele economice în detrimentull micilor editori.E.) în afacerea Cassis de Dijon şi-a extins semnificaţiile şi dincolo de conceptualizarea noţiunii de măsuri cu efect echivalent restricţiilor cantitative.

criteriu de departajare la care am făcut anterior referire. . cit. 88-90. 76 A se vedea S. 36 din Tratat şi de strictă interpretare. între valorile a căror protecţie este asigurată prin dispoziţiile comunitare şi cele a căror consacrare a fost făcută pe cale jurisprudenţială există determinări reciproce. p. recunoscându-li-se practic un caracter provizoriu. măsura respectivă urmând a fi aplicată atât în cazul mărfurilor importate sau exportate cât şi a celor autohtone. aceasta din urmă contribuind la protecţia vieţii şi sănătăţii persoanelor. A se vedea şi domeniul de aplicare relativ diferit al excepţiilor legale faţă de cel al excepţiilor jurisprudenţiale. p. 17. A.. se impune să subliniem că motivele enumerate de art. 62. la nivel doctrinar. În altă ordine de idei. Deleanu. sub aspectul elementelor de diferenţiere75.4. s-a arătat că „măsura trebuie să asigure protecţia interesului general peste tot unde acesta trebuie să existe“ . nu mai puţin protecţia consumatorilor implică şi protecţia drepturilor de proprietate intelectuală.În acelaşi timp. protecţia vieţii animalelor şi conservarea plantelor concură la protecţia mediului înconjurător. op.măsura naţională respectivă să fie adoptată din necesitatea de a proteja un interes general şi să fie în mod obiectiv necesară pentru ocrotirea acestui interes. 4. 75 21 . Odată conturată fizionomia excepţiilor. sunt admise în mod constant următoarele condiţii de invocare a excepţiilor de la principiul liberei circulaţii a mărfurilor: . 36 din Tratat nu mai pot fi invocate drept temei al derogării de la libera circulaţie în prezenţa unor directive comunitare de armonizare în materie. sfera excepţiilor jurisprudenţiale se află într-o continuă proliferare. supra. se impune să analizăm în continuare în ce condiții derogările de la libera circulaţie a mărfurilor pot fi instituite în mod legitim. p. analizând consecinţele juridice antrenate de aplicarea acestei condiţii. în timp ce motivele care justifică excepţiile legale sunt limitativ prevăzute de art. . astfel. op.. cit. într-o formulare plastică. cu referire la semnificaţiile acestei condiţionări.inexistenţa în domeniul respectiv a unor reglementări comunitare de armonizare a legislaţiilor statelor-membre care să aibă acelaşi obiect cu măsura derogatorie instituită de un stat-membru. Condiţii necesare pentru invocarea excepţiilor legale şi jurisprudenţiale În literatura juridică de specialitate76.derogarea respectivă să nu aibă un caracter discriminatoriu. enumerarea rămânând deschisă şi altor corelaţii similare. Fuerea.

Evoluţia reglementărilor în materie 22 .1.Dreptul comunitar al afacerilor Note de curs (5) LIBERA CIRCULAŢIE A CAPITALURILOR ŞI A PLĂŢILOR 5.

E. Liberalizarea serviciilor bancare în construcţia Uniunii Europene (I). 67-73 din Capitolul 4. Fundamentele Comunităţii. spre deosebire de dispoziţiile aplicabile liberei circulaţii a mărfurilor. iii) înfiinţarea Băncii Centrale Europene la data de 1 iunie 1998 şi introducerea monedei europene unice „euro“ de la 1 ianuarie 1999. art.E.. cu precizarea că înlăturarea progresivă a obstacolelor la care am făcut referire urma să aibă loc numai „în măsura necesară bunei funcţionări a pieţei comune“. 24. persoanelor şi serviciilor. 67 din T. ii) cel circumscris scopului de a asigura.E. a se vedea şi S. exemplu preluat după F. cele incidente mişcărilor de capitaluri au un efect direct limitat. în L-D. p. 2009. prin hotărârea pronunţată în afacerea Luisi et Carbone . Prevederile art.E.) sunt semnificative trei episoade: i) cel în cadrul căruia. C. consacrării distincţiei dintre deplasările de capital şi plăţile curente79. 23 .C.C.E. Bucureşti. instituiau eliminarea treptată în relaţiile dintre statele membre a . până la data de 31 decembrie 1993.C. nr. Spre deosebire de art. obiectul unor reglementări comunitare succesive.M. a serviciilor.E.C. 99.E. de servicii şi de capitaluri precum şi transferurile de capital şi salarii (.E. 67 din T. p.restricţiilor impuse circulaţiei capitalurilor aparţinând rezidenţilor acestora precum şi a . convergenţa politicilor economice şi.s-a şi reţinut.. • reşedinţa sau sediul social al persoanelor • locul în care era efectuat plasamentul de capital. Liberalizarea capitalurilor s-a produs treptat. În acelaşi sens. Universitară. 11 noiembrie. p. „nefiind redactat în termeni imperativi“78. 79 A se vedea infra. Chiţoiu (Ghimbaş).E.E. aşa cum.tratamentului discriminatoriu în funcţie de • cetăţenie sau naţionalitate. 106 din T. cit. realizarea acesteia a cunoscut o evoluţie relativ lentă dată fiind importanţa rolului tradiţional al statelor în materia înfăptuirii politicilor monetare naţionale. 78 C. Capitalurile din Titlul III. Libera circulaţie a persoanelor. Dispoziţiile art. 190. p..J. aceste prevederi au efect direct. Condiţionarea enunţată a permis interpretarea jurisprudenţială ocazionată de afacerea Casati potrivit căreia. de altfel.E.A. C-203/80. în special. op.C. Stoica. a avut loc desăvârşirea liberalizării deplasărilor de capital. 67 T.C.E. constituind.E. Ed. 5/2010. Dreptul Uniunii Europene • Libertăţile fundamentale.C. a capitalurilor şi a persoanelor este liberalizată între statele membre“. în R.D.. nu aveau efect direct.E. Deleanu. a fost în sensul că dispoziţiile art. a se vedea şi opinia potrivit căreia concepţia statuată de C.a cărei notorietate se datorează.J.Dincolo de semnificaţiile economice pozitive ale uniunii economice şi monetare77. începând cu data de 1 ianuarie 1994.) în măsura în care circulaţia mărfurilor... Cu referire la aceeaşi hotărâre. Balanţa de plăţi din Titlul II. în fine. Politica Comunităţii. 173.E.R.C. astfel. plăţile fiind reglementate de art. serviciilor şi capitalurilor al Părţii a doua. fiind vorba despre: 77 În procesul de realizare a Uniunii Economice şi Monetare (U. 67 din T. Politica economică al Părţii a treia. În formula consacrată de T. 106 din Capitolul 2. dispoziţiile incidente capitalurilor erau cuprinse în art. reglementau angajamentul statelor membre de a autoriza „efectuarea plăţilor aferente schimburilor de mărfuri.

dispoziţiile art. Libera circulaţie a persoanelor. totuşi. spre deosebire de prevederile art. Politicile Comunităţii.E. regimul unitar al deplasărilor de capitaluri şi al plăţilor se extinde şi asupra forţei juridice identice ale dispoziţiilor aplicabile acestora. L nr. . în fine. Grecia şi Irlanda) opţiunea de a putea institui. a se vedea supra. 178 din 8 iulie 1988. 56 (1) din T. 56 (1) din T. sunt interzise.C. Portugalia.. 6 din directiva anterior menţionată recunosc anumitor state membre (fiind vorba despre Spania. transferurile de capital urmând a fi efectuate în aceleaşi condiţii ale ratei de schimb precum cele aplicate plăţilor curente. 43 din 12 aprilie 1960.sub aspectul valorii lor juridice (diferenţiere la care am făcut anterior referire). regăsindu-se în Capitolul 4. 86/566 din 17 noiembrie 198682 prin care au fost liberalizate creditele pe termen lung legate de operaţiunile privind achiziţionarea titlurilor care nu erau negociate la bursă şi.aplicabile capitalurilor.Directiva nr. între cele două categorii de prevederi . L nr. a dispoziţiilor aplicabile capitalurilor.E. op. a serviciilor şi a capitalurilor al Părţii a treia. Mai mult.C. „toate restricţiile privind circulaţia capitalurilor între statele membre precum şi între statele membre şi ţările terţe“.E. Fuerea. potrivit art. 8 83 A se vedea J. 63/21 din 18 decembrie 196281. p. anumite măsuri restrictive asupra circulaţiei capitalurilor. cele conţinute de art. începând cu data de 1 ianuarie 1994.E. 8 86 Cu privire la modul distinct de reglementare a capitalurilor faţă de plăţi. 8 82 A se vedea J. respectiv plăţilor. completată şi modificată prin a doua Directivă a Consiliului nr. 8 85 A se vedea A.O.. p.C. A se vedea J. 83. În consecinţă. în scopul unei liberalizări complete a fost adoptată . 67 din T.Directiva nr. 49 din 22 ianuarie 1963.E.C. incidente circulaţiei capitalurilor au efect direct.E. fiind eliminată. acestea fiind redate într-o formulă relativ sistematizată pe categorii de operațiuni.Prima Directivă din 11 martie 1960 privind liberalizarea investiţiilor directe80. astfel.E.E. Libera circulaţie a capitalurilor a fost desăvârşită prin dispoziţiile Tratatului de la Maastricht. 22.C. Spre deosebire de T. cu titlu temporar (şi anume până la data de 31 decembrie 1992). dispoziţiile incidente capitalurilor şi plăţilor suportă o abordare comună.E. respectiv plăţilor .C. 8 80 8 81 A se vedea J. dat fiind caracterul incomplet al liberalizării permise de directivele arătate. mai exact al situării diferite în cadrul prevederilor T.O. 24 . în ansamblul normativ al T. cit. diferenţierea consacrată de T. din 24 iunie 1986. 8 84 Directiva menţionată cuprinde un nomenclator al deplasărilor de capital. L nr.C.86. dobândind recunoaştere nu numai în relaţiile dintre statelemembre ci şi în relaţiile cu statele-terţe (fiind calificată o liberalizare erga omnes85).E. Capitalurile şi plăţile din Titlul III.E. 88/361 din 24 iunie 198883 care a înlăturat restricţiile privind circulaţia capitalului84 între resortisanţii statelor membre..O. practic. O. L nr.

Se reţine astfel că „transferul fizic de bancnote nu poate fi deci clasificat ca o deplasare de capital atunci când transferul în cauză corespunde unei obligaţii de plată rezultând dintr-o tranzacţie implicând circulaţia mărfurilor şi serviciilor“ astfel încât „transferurile în legătură cu turismul ori cu călătoriile în scopuri în scopuri de comerţ.f.J. plăţile sunt remuneraţiile datorate în schimbul efectuării unor prestaţii. (alcătuind Capitolul 4.f.-D. The Law of Money and Financial Services in the European Community. 63-66 din T. consacrată la nivel jurisprudenţial prin hotărârea pronunţată de C. A. 101.J. urmând a fi indicată cu prilejul analizei conţinutului acestora). în afacerea Luisi si Carbone88 este necesară în vederea stabilirii corecte a domeniului de aplicare a liberei circulaţii a capitalului. doctrina juridică subliniază caracterul semnificativ al faptului că. 2002. 8 87 A se vedea J. Capitalurile şi plăţile din Titlul IV.. 23 februarie 1995. 215 din T.E. dacă mişcările monetare între Statele Membre nu s-ar fi sprijinit pe aceeaşi bază legală ca şi celelalte elemente fundamentale ale acelei Uniuni“87. C-286/82 şi C-26/83. op. 75. 25 . 143-144 şi art. citat după L.investiţiile imobiliare. În fine. În consecinţă. educaţie ori tratament medical constituie plăţi şi nu o deplasare a capitalului chiar dacă ele sunt efectuate prin intermediul transferului fizic de bancnote“89.. în condiţiile în care la data adoptării Tratatului de la Maastricht era deja în vigoare Directiva nr. Domeniul de aplicare a liberei circulaţii a capitalurilor.E. nu se circumscrie unei deplasări de capital transferul bancar realizat ca urmare a unei tranzacţii desfăşurate în domeniul schimburilor de mărfuri sau prestării de servicii.investiţiile efectuate în scopul constituirii sau extinderii activităţii unei societăţi (sau.2.U. investiţiile legate de libertatea de stabilire).E. a II-a.f. libera circulaţie a capitalurilor se întemeiază pe dispoziţiile de directă aplicabilitate ale Tratatului.În altă ordine de idei.C. p.J. cit. 31 ianuarie 1984. Usher. .U. A se vedea şi C.E. şi nu pe o legislaţie secundară. începând cu 1 ianuarie 1994. Chiţoiu (Ghimbav).E. Politicile şi acţiunile interne ale Uniunii).U. Oxford University Press. Constituie deplasări de capitaluri următoarele operaţiuni: . 88 C. În timp ce deplasările de capitaluri sunt acele operaţiuni financiare având ca obiect plasarea sau investirea unor resurse băneşti.C. C-358 și 416/93. serviciilor şi a capitalurilor al Părţii a treia. p.C. 88/361 de liberalizare completă a mişcărilor de capital. respectiv a liberei circulaţii a plăţilor. (poziţionarea lor individuală în cadrul dispoziţiilor T. arătând că „progresul Uniunii Economice şi Monetare cu greu ar fi putut fi conceput. 24. sediul juridic al materiei îl reprezintă dispoziţiile art. 89 Idem.. Libera circulaţie a persoanelor. 5. art. respectiv a plăţilor Distincţia dintre deplasările de capital şi plăţile curente. în alţi termeni.E. în prezent. ed.

3. 5. în literatura juridică de specialitate s-a subliniat că „libertatea de stabilire postulează90 dreptul investitorului comunitar de a avea părţi sociale într-o societate înfiinţată în alt stat de membru sau de a crea o filială. Excepţii de la libera circulaţie a capitalurilor şi a plăţilor Se impune totuşi să precizăm că nu întotdeauna libertatea de stabilire implică şi deplasarea unui capital. pot fi reţinute drept obstacole la libera circulaţie a capitalului obligaţia de a înscrie o ipotecă în evidenţele de carte funciară exclusiv în moneda naţională a unui stat-membru sau refuzul de a acorda beneficiul unei exonerări fiscale pentru dividendele pe acţiuni plătite de către o societate ce are sediul pe teritoriul unui alt stat-membru 5.plasamentele financiare pe termen lung (constituirea unor depozite bancare în străinătate). 91 A se vedea A. cit. pentru a epuiza sfera exemplificării. . op. în sensul că libertatea de stabilire sau libertatea de prestare a serviciilor ar fi golite de conţinut în absenţa desfăşurării libere a unor anumite deplasări de capitaluri. În acelaşi timp. este evident că libera circulaţie a mărfurilor. . luând în considerare faptul că plăţile reprezintă contraprestaţii datorate în cadrul unor tranzacţii ce implică schimburi de mărfuri sau prestarea unor servicii. Tot astfel. 81. presupune liberalizarea mişcărilor pe termen scurt şi a transferurilor în executarea unor contracte de asigurare“91. Corelaţia dintre libera circulaţie a capitalurilor. 90 26 . Cu titlu ilustrativ. p. - Beneficiarii libertăţilor analizate sunt nu numai cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene. Fuerea.4. succesiuni. Astfel. libertatea de prestare a serviciilor în sectoarele sensibile.. este cazul în care activitatea de stabilire este însoţită de contractarea unui credit de la o bancă de pe teritoriul acelui stat-membru. respectiv a plăţilor şi celelalte libertăţi de circulaţie Dincolo de domeniul de aplicare diferit al libertăţilor de circulaţie. spre deosebire de plata primelor de asigurare de viaţă ce reprezintă circulaţia unui capital.cea a plăţilor. persoanelor şi a serviciilor implică şi existenţa unei libertăţi derivate . transferul economiilor dintr-un stat în altul).transferurile de capital în interes personal (donaţii. ca cel bancar sau al asigurărilor. ci şi cetăţenii aparţinând unor state terţe care au reşedinţa pe teritoriul unui stat membru.operaţiunile privind achiziţionarea titlurilor de valoare. arătăm că plata primelor de asigurare a răspunderii civile are valoarea unei plăţi curente. Distincţia dintre mişcările de capital şi plăţile curente nu este întotdeauna facilă. realizarea efectivă a acestora face vizibilă legătura dintre regulile de funcţionare ce le guvernează.

L 344 din 28 decembrie 2001). după consultarea Parlamentului european. (1) din T. 65 alin. (a) T. (1) lit. (2) T.U. în raporturile cu ţările terţe. stabilirea. (2) din T. → În situaţia în care.U. în împrejurări excepţionale.U. [ex-art.E. Clauze de salvgardare → Potrivit dispoziţiilor art. 64 alin.C. 166 din 28 iunie 1991) şi Directiva nr. Potrivit art.f.].E. 65 alin.U.]92.f. → de a adopta măsurile necesare • în vederea descurajării fraudei fiscale sau • cerute de supravegherea prudenţială a instituţiilor financiare sau a institui proceduri speciale de declarare a circulaţiei capitalurilor • în scopuri de informare administrativă sau statistică ori a adopta măsuri justificate de motive de • ordine publică sau siguranţă publică [art.E.f. circulaţia capitalurilor din şi înspre ţări terţe provoacă sau ameninţă să provoace dificultăţi grave în funcţionarea 9 92 A se vedea şi legislaţia derivată adoptată în materia prevenirii şi spălării banilor.) libera circulaţie a capitalurilor. 57 alin. (1) din T. 2001/ 97 din 4 decembrie 2001 (J.E.U.E. (b) T. 65 alin. Consiliul.E. 57 alin. poate adopta măsuri care reprezintă un regres în dreptul Uniunii în ceea ce priveşte liberalizarea capitalurilor având ca destinaţie sau provenind din ţări terţe.E. 5. (1) lit. 58 din T. care privesc „investiţii directe.U. prestarea de servicii financiare sau admiterea de valori mobiliare pe pieţele de capital“. (1) şi (2) nu trebuie să constituie un mijloc de discriminare arbitrară şi nici o restrângere disimulată a liberei circulaţii a capitalurilor şi a plăţilor. L nr. 64 alin. În temeiul art.].E. 65 alin.f.f.5. respectiv a plăţilor nu poate aduce atingere dreptului recunoscut al statelormembre: → de a aplica dispoziţiile fiscale care instituie o distincţie între contribuabilii care nu se găsesc în aceeaşi situaţie în ceea ce priveşte reşedinţa lor sau locul unde capitalurile lor au fost investite [art.]. 27 .E. 65 din T. 91/308 din 10 iunie 1991 (J.f. măsurile şi procedurile prevăzute la alin. inclusiv investiţiile imobiliare.O. şi anume Directiva nr. (1) din T.E.Potrivit dispoziţiilor art.U. au fost menţinute restricţiile în vigoare la data de 31 decembrie 1993 (dată până la care am arătat deja că au fost liberalizate în mod complet deplasările de capital) şi adoptate cu privire la circulaţia capitalurilor având ca destinaţie ţări terţe sau provenind din ţări terţe.O.]. [ex-art.C. → de a institui acele măsuri restrictive la circulaţia capitalurilor ce decurg din aplicarea de restricţii privind dreptul de stabilire [art.f. (ex-art. (3) T.C.

→ O altă derogare este cea permisă de art.U. Politicile şi acţiunile interne ale Uniunii. 95 Art. astfel.94 (ex-art. Astfel. 75 din T.E).f. 120 din T. dacă acestea măsuri sunt strict necesare. • în situaţia în care o decizie adoptată în contextul politicii externe şi de securitate comună prevede întreruperea sau restrângerea totală sau parţială a relaţiilor economice şi financiare cu ţări terţe. (ex-art.).ns. sunt în proprietatea acestora sau sunt deţinute de acestea“ (subl. cu titlu provizoriu. măsuri administrative privind circulaţia capitalurilor şi plăţile. în scopul realizării obiectivelor constând în crearea unui spaţiu de libertate. 94 Art.C. Art.uniunii economice şi monetare. a activelor financiare sau a beneficiilor economice care aparţin unor • persoane fizice sau juridice. Măsurile restrictive din Partea a cincea. Consiliul. Acţiunea externă a Uniunii. în ceea ce priveşte prevenirea şi combaterea terorismului şi a activităţilor conexe. 93 28 . • în cazul apariţiei unei crize neprevăzute în balanţa de plăţi şi • sub condiţia neacordării de către Consiliu a măsurilor de asistenţă reciprocă recomandate de Comisie sau a insuficienţei acestor măsuri. aceste state pot adopta.E. poate adopta în raporturile cu ţările terţe măsuri de salvgardare pentru o perioadă de până la 6 luni. pot adopta. Politica economică şi monetară al Părţii a treia. Dispoziţii generale din Titlul V. 215 din T.C. 59 din T. poate adopta măsurile restrictive necesare. o altă clauză de salvgardare este cea permisă de art.E.U. la propunerea comună a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate şi a Comisiei. 215 este articolul unic aparţinând Titlului IV. şi anume „îngheţarea fondurilor. 1. 75 se regăseşte în Cap. pe cale de regulamente. în temeiul dispoziţiilor art. U. Dispoziţii tranzitorii din Titlul VIII. la propunerea Comisiei şi după consultarea Băncii Centrale Europene. 301 din T.E. 66 din T. 60 din T.).C. Politicile şi acţiunile interne ale Uniunii. 5. 144 este cuprins în Cap. Spaţiul de libertate.C.) potrivit căruia.E.E.f. 95 (ex-art. securitate şi justiţie. măsurile restrictive necesare. măsuri care trebuie să provoace perturbări minime în funcţionarea pieţei comune şi să nu depăşească limita absolut necesară pentru remedierea dificultăţilor în considerarea cărora au fost instituite.f. Parlamentul European şi Consiliul. • grupuri sau entităţi fără caracter statal.E. securitate şi justiţie al Părţii a treia. → Alte măsuri de salvgardare sunt cele ce pot fi adoptate. → În fine.E.) de către statele care nu au aderat la moneda unică. Consiliul. 93 (ex-art.f. în condiţiile art.U. 144 din T.

Dreptul comunitar al afacerilor Note de curs (6) LIBERA CIRCULAŢIE A PERSOANELOR ŞI SERVICIILOR 29 .

vom prezenta în continuare aspectele privind accesul resortisanţilor statelor-membre pe teritoriul comunitar.1. Delimitări conceptuale Deşi libera circulaţie a lucrătorilor şi libertatea de stabilire96 sunt reglementate în T. C. În consecinţă. se apreciază că. Dincolo de legătura generală care le uneşte urmare a faptului că ambele reprezintă instrumente specifice ale realizării aceloraşi obiective economice ale stabilirii pieţei unice. Dubouis. o abordare comună. 99 A se vedea. Dubouis. în sensul că există în realitate trei libertăţi: libertatea de circulaţie a lucrătorilor salariaţi. 96 30 .f.U. respectiv Cap. • principiul egalităţii de tratament este comun ambelor domenii şi. p. 49 alin.]. se manifestă în prezent ca un concept distinct de dreptul de liberă circulaţie şi şedere constând în facultatea recunoscută oricărui cetăţean al unui stat-membru de a se deplasa şi a se stabili liber pe teritoriul comunitar independent de exercitarea unei activităţi profesionale.. libertatea de a presta servicii (L. Blumann. libertatea de stabilire reprezintă dreptul recunoscut resortisanţilor statelor-membre de a accede la activităţile independente precum şi la constituirea şi gestionarea întreprinderilor.E. 1 „Lucrătorii“. Droit matériel de l’Union européenne.f.C. 98 A se vedea L. libertatea de stabilire şi libertatea de prestare a serviciilor. Libertatea profesională. Ed. 43 alin. la nivel doctrinar98 se afirmă existenţa aşa-zisei „libertăţi profesionale“ care beneficiază atât în drepturile naţionale cât şi în dreptul comunitar de statutul unui drept fundamental al persoanei. (1) din T. 3 „Serviciile“. a serviciilor şi a capitalurilor“. respectând premisele conturate. (1) din T.E. 77. literatura juridică ne-a obişnuit ca studiul semnificaţiilor teoretice şi al implicaţiilor practice ale acestora să suporte. Paris. în concepţia tratatelor constitutive libertatea profesională apare nu atât ca un drept al persoanei cât ca un „instrument al mobilităţii actorilor economici“99.S. Blumann. [ex-art. [ex-art. C. în mod distinct de libera circulaţie a serviciilor97. şi printr-o • aplicare comună fie şi numai parţială a unor reglementări. în acelaşi timp. dintr-o perspectivă relativ particulară conexiunile se manifestă prin aceea că • sfera beneficiarilor acestor libertăţi este aceeaşi. op. respectiv A se vedea Cap. în oricare din formele sale de exteriorizare. Montchrestien. nu mai puţin. 77-79. 2 „Dreptul de stabilire“ din Titlul IV „Libera circulaţie a persoanelor. (2) din T.E. libera circulaţie a serviciilor ar fi lipsită de orice suport în absenţa recunoaşterii în favoarea operatorilor economici a libertăţii de stabilire după cum şi prerogativele acesteia din urmă servesc la furnizarea dincolo de frontiere a serviciilor. cit.f. conţinutul acesteia având o dimensiune trinitară. Mai mult. 49 alin. Preliminarii. Interpretând prevederile art. 2006.C. p.) reprezintă dreptul de a furniza servicii persoanelor fizice şi juridice cu sediul pe teritoriul altor state-membre.U. L.E. În altă ordine de idei.P. Potrivit art.]. (2) din T. în mod tradiţional. 97 A se vedea Cap.U. 56 alin.E.

[ex-art.].f.E.C. dar chiar şi după împlinirea acestuia resortisanţilor statelor-membre li se recunoaşte dreptul de a rămâne în continuare dacă fac dovada că se află în căutarea unui loc de muncă şi că prezintă şanse reale de a fi angajaţi.E. 2. Noţiunea de „lucrător salariat“ este interpretată în sens extensiv. fie de cele ale art. în afacerea Kempf.U.E. aceasta fiind exercitată pe timp parţial sau dacă.. s-a reţinut că beneficiază de libera circulaţie şi profesorul de muzică care susţine 12 ore de curs săptămânal102.J. 43). activitatea poate să fie chiar şi potenţială. C-139/85.U. 104 C. 196/87. 101 100 31 . şi nu pur marginală sau accesorie.E. Activitatea trebuie să aibă în mod necesar o valoare economică. 49 (ex-art.E. care se află stabilit pe teritoriul unui stat membru. prestarea de servicii are un caracter ocazional. respectiv C. 49 din T. Cum în cuprinsul studiului nostru. în sensul jurisprudenţei Antonissen. de regulă. 3 iunie 1986. C-56/85. (ex-art. cu precizarea că statul de primire poate să limiteze perioada la un termen rezonabil104.E. C-292/89. drepturile băneşti astfel procurate sunt inferioare salariului considerat în statul de primire ca fiind necesar minimei subzistenţe101.E.1. În speţă este vorba despre un termen de 6 luni. 3 iulie 1986. în mod tradiţional. Persoanele care desfăşoară activităţi independente. persoanelor care desfăşoară activităţi independente li se recunoaşte dreptul de a opta între libertatea de stabilire şi libertatea de a presta servicii. (1) din T. Activitatea executată trebuie să fie reală şi efectivă. investigaţia va surprinde coordonatele comune ale acestor libertăţi fără a eluda elementele specifice a căror cunoaştere face posibilă individualizarea conceptuală a regimurilor aplicabile acestora. este avută în vedere persoana care desfăşoară o activitate sub conducerea şi în beneficiul unei alte persoane în schimbul unei remuneraţii100. presupunând. 39 alin.C.J. 2.. 1 102 C. Uzând fie de prevederile art. în accepţiunea jurisprudenţială consacrată în afacerea Lawrie-Blum.C. 26 februarie 1991. C. (1) din T. Lucrătorii.).f. vom proceda la dezvoltări ulterioare privind formele sub care se prezintă libertatea de stabilire (cu titlu principal. 56 din T. Spre deosebire de libertatea de stabilire care implică o legătură continuă cu teritoriul unui stat membru.. C-53/81..J. sens în care. 5 octombrie 1988.problematica libertăţii de stabilire şi a libertăţii de prestare a serviciilor. fiind realizată în schimbul unei remuneraţii. C. „libera circulaţie a lucrătorilor este garantată în cadrul Uniunii“.C. Beneficiarii „libertăţilor profesionale“ 2.2. Mai mult. că prestatorul de servicii. Potrivit dispoziţiilor art. respectiv cu titlu secundar).J. invocarea articolului mai sus menţionat este condiţionată de existenţa a două cerinţe: persoana fizică să aibă cetăţenia unui stat-membru şi să desfăşoare o activitate economică. potrivit jurisprudenţei Levin. 103 C.C. 45 alin.C. neprezentând importanţă durata muncii. în afacerea Steymann s-a admis chiar că poate fi calificată ca atare şi activitatea desfăşurată în cadrul unei comunităţi religioase dacă este retribuită prin contribuţia membrilor săi103.C. se deplasează în vederea furnizării de servicii pe teritoriul unui alt stat membru. în sensul că resortisanţilor care se află în căutarea unui loc de muncă li se recunoaşte dreptul de a invoca dispoziţiile privind libera circulaţie. 23 martie 1982. jurisprudenţial..J.E.E.

[ex-art. nu este exclus însă ca destinatarul serviciului (clientul) să fie cel care migrează încheind contractul în statul-membru pe teritoriul căruia s-a stabilit prestatorul . C-186/87. Membrii de familie ai lucrătorilor salariaţi. regulile incidente dreptului de stabilire.4.E.O. prestatorul fiind cel activ. În prezent. respectiv pasivă) ne limităm acum doar la redarea.. 1 din Directiva nr. potrivit prevederilor art. A se vedea J. se impune următoarea precizare. Destinatarii serviciilor. C. L 172 din 28 iunie 1973. deşi. (2) din T. în principiu. respectiv liberei prestări de servicii. pot fi invocate de persoanele care deţin cetăţenia unui stat membru şi care desfăşoară o activitate economică. Legea 248/2005 105 106 1 107 1 108 C. 73/148/CEE a Consiliului din 21 mai 1973 privind eliminarea restricţiilor de circulaţie şi şedere în cadrul Comunităţii pentru resortisanţii statelor membre în materie de stabilire şi de prestare de servicii (abrogată)108. cu titlu enunţiativ. (2) din T.S.L. De regulă. respectiv al art. Raţiunile care justifică recunoaşterea liberei circulaţii şi în favoarea acestei categorii derivă din protecţia legitimă a dreptului fundamental al oricărei persoane la respectarea unei vieţi familiale normale.O. C-352/85. potrivit art. Nu prezintă importanţă dacă persoana este destinatara unui serviciu în cadrul desfăşurării activităţii sale profesionale (sens în care s-a reţinut că beneficiază de prevederile comunitare turiştii sau persoanele care se deplasează în alt stat-membru în scopul primirii unor îngrijiri medicale105) şi nici faptul că plata serviciului prestat este efectuată de o altă persoană decât beneficiarul acestuia (este cazul serviciilor prestate de societăţile care transmiteau programe televizate prin cablu în favoarea societăţilor din alte state-membre care le emiteau.].f. L 257 din 19 octombrie 1968. indiferent dacă este vorba despre persoane care au sau nu cetăţenia unui stat-membru.E. 49 alin.U.C. A se vedea J.3. ai persoanelor care desfăşoară activităţi independente sau ai destinatarilor serviciilor.E. activă. cu titlu preliminar. în alte condiţii interesul persoanelor de a se deplasa în interiorul Comunităţii pentru desfăşurarea unei activităţi salariate sau independente riscând să fie compromis.C. Parlamentul European şi Consiliul.J. 2 din Directiva nr. drept consacrat de prevederile art. 8 din Convenţia europeană a drepturilor omului. de unde şi denumirea terminologică de L. hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară. pasivă. Instituirea liberei circulaţii şi în favoarea membrilor de familie a constituit. pot extinde beneficiul dispoziţiilor aplicabile serviciilor la prestatorii care sunt resortisanţi ai unui stat terţ şi care sunt stabiliţi în cadrul Uniunii. persoana care prestează un serviciu se deplasează în statul beneficiarului prestaţiei. a categoriei persoanelor care desfăşoară activităţi independente în cadrul enumerării beneficiarilor. 26 aprilie 1988.P.libertatea de a presta servicii (activă. iniţial. 56 alin. 2. 32 .C.S. Totuşi.P. 1612/68 al Consiliului din 15 octombrie 1968 privind libera circulaţie a lucrătorilor în cadrul Comunităţii 107. 2.J.. plata acestora fiind făcută de abonaţi)106. 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor acestora (!!! A se vedea dispoziţiile instrumentului de transpunere în dreptul intern român a Directivei cetăţeniei.E. 10 din Regulamentul nr. 2 februarie 1989. obiectul dispoziţiilor art.

respectiv divorţul.cetăţeni ai unui stat membru.C.orice alţi membri de familie care. 1 110 C. 2 pct. dacă. a) şi b) din directiva anterior menţionată].partenerul cu care cetăţeanul Uniunii109 a contractat un parteneriat înregistrat în condiţiile legislaţiei naţionale a unui stat membru. Totuşi. anularea căsătoriei sau încetarea parteneriatului înregistrat nu afectează dreptul de şedere al membrilor de familie ai unui cetăţean al uniunii care nu sunt resortisanţi ai unui stat membru în cazurile în care: . atestată corespunzător [art.înainte de iniţierea formalităţilor de divorţ.cu modificările şi completările ulterioare). 107. respectiv 13 alin. 33 . de anulare a căsătoriei sau de încetare a parteneriatului înregistrat. din directivă prin „cetăţean al Uniunii“ se înţelege orice persoană având cetăţenia unui stat membru. respectiv cei ai soţului sau ai partenerului. potrivit art. Deleanu.soţul cetăţeanului Uniunii. 13 februarie 1985. op. şi nu unul propriu. din care cel puţin 1 an în statul membru gazdă. anularea căsătoriei sau încetarea parteneriatului înregistrat nu afectează dreptul de şedere al membrilor săi de familie . în fine. 1. fiind vorba despre: .prin acordul soţilor sau al partenerilor ori prin hotărâre judecătorească. decesul sau plecarea cetăţeanului Uniunii. . .J. Nu mai puţin. C-267/83 citată după S. Dreptul membrilor de familie a fost calificat ca fiind un drept derivat.E. (2)]. (2) lit. 12 alin.. „potrivit legislaţiei statului membru gazdă. 3 alin. în ţara de provenienţă • se află în întreţinerea sau • sunt membri ai gospodăriei cetăţeanului Uniunii care beneficiază de dreptul de şedere cu titlu principal sau dacă • din motive grave de sănătate este necesară în mod imperativ îngrijirea personală a membrului familiei de către cetăţeanul Uniunii şi. (1) din Directiva nr. acesta decurgând din dreptul persoanei care desfăşoară o activitate economică pe teritoriul unui stat membru sau care este destinatara unui serviciu110. parteneriatele înregistrate sunt considerate drept echivalente căsătoriei şi în conformitate cu condiţiile prevăzute de legislaţia relevantă a statului membru gazdă“. cit. sfera persoanelor vizate este destul de largă. copiii cetăţeanului Uniunii au fost încredinţaţi soţului sau partenerului care nu este cetăţean al unui stat membru.ascendenţii direcţi care se află în întreţinerea acestuia.descendenţii direcţi ai în vârstă de cel mult 21 de ani sau care se află în întreţinerea cetăţeanului Uniunii precum şi descendenţii direcţi ai soţului sau ai partenerului. . 12 alin. (1). . căsătoria sau parteneriatul înregistrat a durat cel puţin 3 ani. Divorţul. . 2004/38/CE.partenerul de fapt. adică cel cu care cetăţeanul Uniunii are o relaţie durabilă. p. 1 109 Potrivit art. .. decesul cetăţeanului Uniunii nu antrenează pierderea dreptului de şedere al membrilor săi de familie care nu au cetăţenia unui stat membru dacă aceştia au avut reşedinţa în statul membru gazdă în calitate de membri de familie timp de cel puţin 1 an înainte de decesul cetăţeanului Uniunii [art.

dispoziţiile art. de exemplu) ci presupune desfăşurarea unei activităţi economice în schimbul unei plăţi112.J.acest lucru este justificat de situaţii deosebit de dificile. Nu lipsit de importanţă este şi faptul că. (2)]. urmează a fi avută în vedere semnificaţia comunitară a termenului. 13 alin.al încorporării.prin acordul soţilor sau al partenerilor ori prin hotărâre judecătorească. 2. Fuziunea ca tehnică juridică de realizare a concentrării de întreprinderi. administraţia centrală sau locul principal de desfăşurare a activităţii în cadrul Uniunii sunt asimilate. În continuare.E. soţul sau partenerul care nu are cetăţenia unui stat membru are dreptul de vizitare a copilului minor.) „societăţile constituite în conformitate cu legislaţia unui stat-membru şi având sediul social. cit.E. dispoziţiile anterior citate au în vedere societăţile ca entităţi învestite cu personalitate juridică. C-70/95 citată după S. subl. au fost preferate – se poate observa – criteriului subiectiv al controlului. valabilă în statul membru gazdă ori că sunt membri ai unei familii constituite deja în statul membru gazdă de către o persoană care satisface aceste cerinţe.E. M. 112 C. . noţiunea având conotaţii economice. Cu privire la membrii de familie mai sus menţionaţi. cu excepţia celor fără scop lucrativ“. 54 din T.. respectiv libertăţii de a presta servicii.C. precum faptul de a fi fost victima violenţei în familie în perioada în care căsătoria sau parteneriatul înregistrat era încă în vigoare. 111 34 . Vom avea în vedere în acest stadiu aspectele generale privind statutul acestei categorii de beneficiari. 111. din perspectiva reglementărilor concurenţiale. inclusiv societăţile cooperative şi alte persoane juridice de drept public sau privat.E. sub condiţia ca instanţa judecătorească să fi hotărât că vizitele trebuie să aibă loc în statul membru gazdă atât timp cât sunt necesare [art.C. 13 alin.). 113 A se vedea M. 48 din T. şi condiţia referitoare la existenţa unui scop lucrativ nu trebuie interpretată restrictiv. 9/2005. (2) din directivă prevăd în mod expres că aceştia. 12 alin. nr. în situaţiile anterior descrise.. respectiv al locului situării sediului principal. dreptul de şedere al persoanelor interesate rămâne supus obligaţiei ca aceştia să poată dovedi că desfăşoară o activitate salariată sau independentă sau că au suficiente resurse pentru ei înşişi şi pentru membrii familiilor lor astfel încât să nu devină o sarcină pentru sistemul de asistenţă socială al statului membru gazdă în timpul perioadei de şedere şi că deţin o asigurare medicală completă. Înainte de a dobândi dreptul de şedere permanentă. interesând mai puţin aspectul juridic113. urmând ca aspectele specifice să fie analizate în cadrul regimului aplicabil libertăţii de stabilire. limitându-se la profitul procurat operatorilor economici (ceea ce ar elimina G. În mod similar.5.I. îşi menţin dreptul de şedere exclusiv cu titlu personal. în materia libertăţii de stabilire şi de prestare a serviciilor. dispoziţiile aceluiaşi articol arată că „prin societăţi se înţeleg societăţile constituite în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei civile sau comerciale. interesează însă conceptul de întreprindere ca formă de desfăşurare a unor activităţi economice... Criteriile obiective . p. p.U.F. (ex-art. op. persoanelor fizice resortisante ale statelor membre“.D. Boroşteanu. Prin urmare.Costin. (2) şi art. în R. Potrivit dispoziţiilor art. Persoanele juridice111.N.C. 17 iunie 1997. în aplicarea prezentei subsecţiuni (privind dreptul de stabilire. ns. 15. şi nu cea instituită potrivit dispoziţiilor de drept intern ale statelor-membre. Deleanu.

E.să fie constituite în conformitate cu legislaţia în materie a unui stat-membru. 62 din T. dispoziţiile art.să urmărească îndeplinirea unui scop lucrativ. Libera circulaţie a persoanelor.). 55 din T.f.) sunt aplicabile şi în materia libertăţii de a presta servicii. (ex-art.f.să aibă sediul social.C. . (ex-art.U.E.E. Aspecte introductive 35 . Sintetizând.C.E. . Dreptul comunitar al afacerilor Note de curs (7) 3. 51-54 din T. condiţiile cerute persoanelor juridice în calitate de beneficiari ai libertăţii de stabilire şi ai liberei prestări a serviciilor sunt: . administraţia centrală sau locul principal de desfăşurare a activităţii în cadrul Uniunii.U.Conform prevederilor art. 45-48 din T.

L 142 din 30 iunie 1970. modificat ultima dată prin Regulamentul (CEE) nr. dreptul precedent (de intrare.pentru persoanele care desfăşoară activităţi independente. a dreptului de stabilire sau a prestării de servicii. L 172 din 28 iunie 1973. prestatoare sau beneficiare de servicii a căror activitate se desfăşoară pe o durată ce nu depăşeşte 3 luni statul de primire nu eliberează carte de şedere.) . libera circulaţie a persoanelor era recunoscută prin Tratat ca un drept al resortisantului unui stat-membru în vederea desfăşurării unei activităţi salariate sau independente pe teritoriul unui alt stat-membru. lucrătorilor angajaţi pe o perioadă de 3-12 luni li se eliberează un document temporar de şedere a cărui valabilitate poate fi limitată la durata contractului de muncă. dreptul de intrare şi de sejur al persoanelor care urmau a desfăşura o activitate economică era recunoscut implicit prin efectul dispoziţiilor art.C. în timp ce pentru nesalariaţi şi membrii de familie ai acestora se aplicau dispoziţiile Directivei 75/34/CEE a Consiliului din 17 decembrie 1974 privind dreptul resortisanţilor unui stat membru de a rămâne pe teritoriul altui stat membru după ce au desfăşurat o activitate independentă în acesta din urmă119.O.E. statele membre fiind obligate să acorde toate facilităţile în scopul obţinerii vizelor. Fuerea.O.3. fiind recunoscut prin obţinerea documentului de şedere (numit carte de şedere). op. astfel. în mod natural. p.) şi nu putea exista în afara exercitării unei activităţi salariate. 1 114 A se vedea J. 39. Dreptul de intrare este condiţionat doar de prezentarea unei cărţi de identitate sau a unui paşaport valabil.. 117 A. aceştia trebuie să obţină viza de intrare pe teritoriul statului respectiv. L 257 din 19 octombrie 1968. Pentru persoanele salariate. 1251/70 al Comisiei din 29 iunie 1970 privind dreptul lucrătorilor de a rămâne pe teritoriul unui stat membru după ce au fost angajaţi în acel stat118. . subl. Evoluţia reglementărilor în materie. 1 118 A se vedea J. L 14 din 20 ianuarie 1975. 36 .O. Iniţial.O. 45. iar .O. 1 116 A se vedea J. Pentru lucrătorii salariaţi care şi-au încetat activitatea profesională şi membrii lor de familie au fost incidente prevederile Regulamentului (CEE) nr. în timp ce persoanelor care prestează servicii şi beneficiarilor acestora li se eliberează un document de şedere dacă durata serviciilor este mai mare de 3 luni. 49 şi 54 din T.f. 1 115 A se vedea J.U. destinatarii serviciilor şi membrii de familie ai acestora se aplicau Directiva 64/220/CEE a Consiliului din 25 februarie 1964. înlocuită ulterior de Directiva 73/148/CEE a Consiliului din 21 mai 1973 privind eliminarea restricţiilor de circulaţie şi şedere în cadrul Comunităţii pentru resortisanţii statelor membre în materie de stabilire şi de prestare de servicii116.pentru lucrătorii salariaţi şi membrii familiilor acestora erau incidente Regulamentul (CEE) nr.1. Accesul efectiv al persoanelor pe teritoriul statelor-membre a fost reglementat în vederea desfăşurării unor activităţi economice. Dreptul de sejur prelungeşte. 133. 1612/68 al Consiliului din 15 octombrie 1968 privind libera circulaţie a lucrătorilor în cadrul Comunităţii114 şi Directiva 68/360/CEE a Consiliului din 15 octombrie 1968 privind desfiinţarea restricţiilor de circulaţie şi şedere în cadrul comunităţii pentru lucrătorii din statele membre şi familiile acestora115. 2434/92 al Consiliului din 27 iulie 1992 (J. în cazul în care membrii de familie nu au cetăţenia unui statmembru.E. L 245 din 26 august 1992). 43 şi 48 din T. 1 119 A se vedea J. O. (devenite în prezent art. L 257 din 19 octombrie 1968. cit. 117 ns.

. cât şi o schimbare de percepţie.cu referire la studenţi. Oxford University Press.După intrarea în vigoare în 1987 a Actului Unic European (prin care a fost declarat obiectivul realizării unui spaţiu european fără frontiere interne). în timp ce . . respectiv să se stabilească.. este suficientă prezentarea unei declaraţii prin care autorităţile statului de primire sunt asigurate că dispune de veniturile necesare. a se vedea şi S. 250. 124 În sensul arătat. resursele trebuie să fie superioare nivelului celor care asigură în statul de primire acordarea asistenţei sociale. beneficiind în statul de primire de avantajele fiscale şi sociale recunoscute naţionalilor acestuia.în cazul persoanelor care şi-au încetat activitatea profesională precum şi a celor care nu se bucură de dreptul de şedere în temeiul altor dispoziţii comunitare. astfel. L 180 din 13 iulie 1990. 2007. L 317 din 18 decembrie 1993. ed. op. A se vedea J. • pensionarilor prin Directiva 90/365/CEE a Consiliului din 28 iunie 1990 privind dreptul de şedere a persoanelor salariate şi nesalariate care şi-au încetat activitatea profesională121 precum şi • resortisanţilor comunitari care nu beneficiază de dreptul la liberă circulaţie în temeiul altor reglementări comunitare prin Directiva 90/364/CEE a Consiliului din 28 iunie 1990 privind dreptul de şedere122. Din conţinutul reglementărilor rezultă însă preocuparea pentru existenţa resurselor de care dispun persoanele avute în vedere. p.lucrătorii salariaţi şi independenţi se pot deplasa liber în scopul desfăşurării unei activităţi profesionale fără să facă dovada veniturilor de care dispun.O. 1 120 1 121 A se vedea J. a II-a. Nu putem să nu observăm caracterul relativ neunitar al prevederilor legale în materie124.O. fără a recurge la asistenţa socială a statului de primire (de regulă. 37 . evoluţia semnificaţiilor conceptuale a liberei circulaţii a persoanelor a fost anticipată de adoptarea la 28 iunie 1990 a trei directive a căror finalitate a fost extinderea dreptului de intrare şi de sejur în favoarea • studenţilor prin Directiva 90/336/CEE înlocuită ulterior de Directiva 93/96/CEE a Consiliului din 29 octombrie 1993 privind dreptul de şedere al persoanelor aflate la studii120. ceea ce evidenţiază „o erodare graduală a legăturii dintre activitatea economică şi libera circulaţie. astfel. Este semnificativ că dreptul de intrare şi de sejur este recunoscut beneficiarilor acestor directive independent de exercitarea unei activităţi profesionale. Barnard. 1 122 Idem. de la a privi migranţii mai curând ca factori de producţie. p. 153. Deleanu. este suficientă declaraţia de susţinere materială din partea părinţilor). cit. 1 123 A se vedea C. Tuturor acestor categorii de persoane li se mai impune şi îndeplinirea condiţiei referitoare la deţinerea unei asigurări de sănătate pentru riscurile ce ar putea surveni în statul în care urmează să aibă loc formarea profesională. The Substantive Law of the European Union: The Four Freedoms. la a-i considera ca indivizi având drepturi în raport cu statul gazdă“123.

prin Tratatul de la Amsterdam s-a evidenţiat că „cetăţenia Uniunii completează.în fine.E. dreptul de a alege şi de a fi ales în Parlamentul european precum şi la alegerile locale din statul-membru în care îşi are reşedinţa în aceleaşi condiţii ca şi resortisanţii acelui stat.18-21 din T.). potrivit art.E.C. dreptul de a înainta petiţii Parlamentului european. pe teritoriul unei ţări-terţe în care statul membru al cărui resortisant este nu este reprezentat. . de modificare a Regulamentului (CEE) nr. dreptul de şedere pentru o perioadă de cel mult trei luni. 90/365/CEE şi 93/96/CEE (cunoscută şi sub denumirea de „Directiva cetăţeniei“ şi având ca termen de transpunere data de 30 aprilie 2006) a consolidat dreptul de liberă circulaţie a cetăţenilor Uniunii. 90/364 beneficiază de dreptul de intrare şi de sejur într-un stat-membru fără a putea invoca însă în materia asistenţei sociale şi a regimului fiscal aplicabil egalitatea de tratament urmare a faptului că li se impune să deţină resurse băneşte suficiente. reglementând dreptul de ieşire şi intrare pe teritoriile statelor membre. După consacrarea prin Tratatul de la Maastricht a cetăţeniei U. 17 din T. „se instituie o cetăţenie a Uniunii. semnificaţiile liberei circulaţii a persoanelor au depăşit graniţele tradiţionale în care recunoaşterea acesteia era strâns legată de exercitarea unei activităţi economice.U.C. 90/364/CEE. potrivit prevederilor art. respectiv pentru o perioadă mai mare de trei luni precum şi condiţiile în care se obţine dreptul de şedere permanentă. 68/360/CEE. 75/35/CEE. dar nu pot beneficia. Este cetăţean al Uniunii orice persoană care are cetăţenia unui stat membru“. cetăţenia europeană implică. nu înlocuieşte cetăţenia statelor membre“.E.E.U.f. studenţilor care au cetăţenia unui stat-membru li se recunoaşte dreptul de a intra şi de a se stabili pe teritoriul unui alt stat-membru în vederea continuării studiilor.18 din T. Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre pentru cetăţenii Uniunii şi membrii familiilor acestora.C.125. 20-24 din T. siguranţă publică sau Potrivit dispoziţiilor art. de a se adresa Ombudsmanului European precum şi dreptul de a se adresa instituţiilor şi organelor consultative ale Uniunii în oricare dintre limbile tratatelor şi de a primi răspuns în aceeaşi limbă. 21 din T. 3 din Directiva nr.) „orice cetăţean al Uniunii are dreptul de a circula şi a se stabili în mod liber pe teritoriul statelormembre“.f. 93/96. În fine.E. directiva conţine şi dispoziţii referitoare la restrângerea dreptului de intrare şi dreptului de şedere pentru motive de ordine publică. recunoaşterea următoarelor prerogative: - - - dreptul de liberă circulaţie şi de şedere pe teritoriul statelor-membre.E (ex-art. 1612768 şi de abrogare a Directivelor 64/221/CEE.. 72/194/CEE. Mai mult. de bursele acordate de statul de primire. 125 38 . de protecţie din partea autorităţilor diplomatice şi consulare ale oricărui stat-membru în aceleaşi condiţii ca şi resortisanţii acelui stat. Astfel.pensionarii şi persoanele aflate sub incidenţa dispoziţiilor Directivei nr.(exart. 75/34/CEE. potrivit dispoziţiilor art. dreptul de a beneficia. Ulterior.

într-un termen rezonabil. 5 din directivă consacră dreptul de intrare pe teritoriul statelor membre al cetăţenilor Uniunii care deţin cărţi de identitate sau paşapoarte valabile precum şi a membrilor familiei acestora care nu au cetăţenia unui stat membru şi care deţin paşapoarte valabile. 5 alin. potrivit art. În afacerea Messner. documentele necesare sau pentru a confirma ori dovedi prin alte mijloace că beneficiază de dreptul de liberă circulaţie şi şedere. (2) să posede o viză de intrare.R. se apreciază că exteriorizarea conţinutului acesteia se poate prezenta în una din următoarele forme126: a) dreptul de liberă circulaţie şi dreptul de şedere pe teritoriul celorlalte state membre. 4 din Directiva 2004/38/CE. 4.D. c) libertatea de stabilire pe teritoriul oricărui stat membru care presupune accesul la activităţile nesalariate. 56. În mod corelativ. tuturor cetăţenilor Uniunii care deţin cărţi de identitate sau paşapoarte valabile precum şi membrilor familiei acestora care nu au cetăţenia unui stat membru şi care deţin paşapoarte valabile li se recunoaşte dreptul de a părăsi teritoriul unui stat membru pentru a se deplasa în alt stat membru.2.1.C. Dreptul de ieşire şi de intrare. Diaconu. libera circulaţie a persoanelor nu mai este condiţionată de desfăşurarea pe teritoriul unui stat membru a unei activităţi economice. viza necesară. în R. Membrilor de familie care nu au cetăţenia unui stat membru li se poate cere. p. Dreptul de liberă circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre !!! A se vedea dispoziţiile corespunzătoare din instrumentul de transpunere în dreptul intern român a Directivei cetăţeniei. la nivel doctrinar. Cetăţenilor Uniunii nu le pot fi impuse vize de intrare şi nici alte formalităţi echivalente. Statul membru poate cere persoanei în cauză să-şi raporteze prezenţa pe teritoriul său într-un termen rezonabil şi nediscriminatoriu. Nerespectarea acestei obligaţii poate face persoana pasibilă de sancţiuni nediscriminatorii şi proporţionale. Cadrul juridic privind realizarea liberei circulaţii a serviciilor şi lucrătorilor în Uniunea Europeană. în prezent. 5/2009. neputându-li-se pretinde vize de ieşire sau alte formalităţi echivalente. 3. nr. 39 . Conţinutul liberei circulaţii a persoanelor. În cazul în care un cetăţean al Uniunii sau un membru al familiei acestuia care nu este resortisant al unui stat membru nu posedă documentele de călătorie necesare sau. Legea 248/2005 cu modificările şi completările ulterioare 4. după caz. dispoziţiile art.sănătate publică şi de garantare a protecţiei împotriva expulzării nejustificate a cetăţenilor Uniunii. b) accesul liber la activităţi salariate. Potrivit art. În considerarea faptului că. statul membru în cauză este ţinut de obligaţia de a oferi acestor persoane toate mijloacele rezonabile pentru a le permite să obţină. s-a reţinut că obligaţia impusă de legislaţia italiană lucrătorilor şi prestatorilor de servicii de a raporta prezenţa lor pe teritoriul Italiei în termen de 3 zile sancţionată cu trei luni de închisoare sau cu amendă de 400 000 de lire italiene apare ca fiind excesiv de 126 A se vedea N. la înfiinţarea şi gestionarea întreprinderilor.

40 . (1) din directivă. b) este înregistrat în mod corespunzător ca fiind în şomaj involuntar. 2007. Beck.E. Bucureşti.J. 127 A se vedea C. Dreptul de şedere se extinde şi asupra membrilor de familie care nu au cetăţenia unui stat membru în cazul în care însoţesc ori se alătură cetăţeanului Uniunii în statul membru gazdă cu condiţia ca cetăţeanul Uniunii să îndeplinească criteriile menţionate anterior. b) sau c).H. B. perioada scurtă de timp de 3 zile fiind nejustificată iar sancţiunile prevăzute pentru neîndeplinirea acesteia având un caracter disproporţionat127. a). Cetăţenii Uniunii au dreptul de şedere pe teritoriul altui stat o perioadă de cel mult trei luni fără nici o altă condiţie sau formalitate în afara cerinţei de a deţine o carte de identitate valabilă sau un paşaport valabil.restrictivă. Dreptul de şedere pentru o perioadă de cel mult trei luni. toţi cetăţenii Uniunii au dreptul de şedere pe teritoriul altui stat membru pentru o perioadă mai mare de trei luni în cazurile în care: a) sunt salariaţi sau desfăşoară activităţi independente în statul membru gazdă sau b) dispun de suficiente resurse pentru ei şi pentru membrii familiilor lor astfel încât să nu devină o sarcină pentru sistemul de asistenţă socială al statului membru gazdă în cursul şederii şi deţin o asigurare medicală completă în statul membru gazdă sau c) . Ed. ca rezultat al unei boli sau al unui accident. acest drept este recunoscut şi membrilor de familie care deţin un paşaport valabil. cu scopul principal de a urma studii. C. Ştefan. Drept comunitar.. Dreptul de şedere pentru o perioadă mai mare de trei luni. care nu au cetăţenia unui stat membru şi care îl însoţesc pe cetăţeanul Uniunii ori se alătură acestuia. Un cetăţean al Uniunii care nu mai desfăşoară o activitate salariată sau o activitate independentă îşi menţine statutul de lucrător sau de persoană care desfăşoară o activitate independentă în următoarele condiţii: a) se află în incapacitate temporară de muncă. 4. În mod similar.sunt înscrişi într-o instituţie privată sau publică.deţin o asigurare medicală completă în statul membru gazdă şi asigură autoritatea naţională competentă. printr-o declaraţie sau o altă procedură echivalentă la propria alegere. C-265/88 citată după T.2. p. inclusiv de formare profesională şi . Andreşan-Grigoriu. 7 alin. 4.3.C. 390-391. Conform art. acreditată sau finanţată de către statul membru gazdă pe baza legislaţiei sau practicilor sale administrative. după ce a fost angajat pe o perioadă de peste un an şi s-a înregistrat ca persoană care caută de lucru la serviciul competent de ocupare a forţei de muncă. că posedă suficiente resurse pentru ei înşişi pentru membrii de familie astfel încât să nu devină o povară pentru sistemul de asistenţă socială al statului membru gazdă în timpul perioadei de şedere sau d) sunt membri de familie care însoţesc ori se alătură unui cetăţean al Uniunii care îndeplineşte el însuşi condiţiile menţionate la lit.

studiile sau formarea profesională ori detaşarea în alt stat membru sau într-o ţară terţă. studiile sau formarea profesională ori detaşarea în alt stat membru sau într-o ţară terţă. în cazul în care această perioadă este mai mică de cinci ani. (1) din directivă. cetăţenii Uniunii care şi-au avut reşedinţa legală pe teritoriul statului membru gazdă în cursul unei perioade neîntrerupte de cinci ani dobândesc dreptul de şedere permanentă pe teritoriul acestuia. 4. statul membru gazdă poate impune cetăţenilor Uniunii să se înregistreze la autorităţile competente. Pentru membrii de familie ai unui cetăţean al Uniunii care nu sunt resortisanţi ai unui stat membru. eliberându-se un certificat de înregistrare care conţine numele şi adresa persoanei înregistrate precum şi data înregistrării. Nerespectarea cerinţei de înregistrare de către persoana respectivă o poate expune pe aceasta sancţiunilor instituite de legislaţia statului membru gazdă. 41 . 16 alin.c) este înregistrat în mod corespunzător ca fiind în şomaj involuntar. menţinerea statutului de lucrător presupune ca pregătirea să aibă legătură cu activitatea profesională anterioară. cu durata de sub un an sau după ce a devenit şomer în mod involuntar în timpul primelor douăsprezece luni şi s-a înregistrat ca persoană care caută de lucru la serviciul competent de ocupare a forţei de muncă. Dreptul de şedere permanentă se pierde numai în cazul unei absenţe din statul membru gazdă pe o perioadă care depăşeşte doi ani consecutivi. Termenul pentru înregistrare este de cel puţin trei luni de la data sosirii. Dreptul de şedere permanentă. documentul fiind eliberat în termen de cel mult şase luni de la data prezentării cererii. Cu excepţia cazului în care se află în şomaj involuntar. cu condiţia ca acestea să fie nediscriminatorii şi proporţionale. boli grave. În acest caz. statutul de lucrător se menţine pentru o perioadă de cel puţin şase luni. Pentru perioadele de şedere ce depăşesc trei luni. Regula se extinde şi asupra membrilor de familie care nu au cetăţenia unui stat membru şi care şi-au avut reşedinţa legală împreună cu cetăţeanul Uniunii în statul membru gazdă pe o perioadă neîntreruptă de cinci ani. d) începe un stagiu de formare profesională. după ce a îndeplinit un contract de muncă pe termen limitat. statele membre eliberează un document intitulat „Permis de şedere de membru de familie al unui cetăţean al Uniunii“. Permisul de şedere este valabil timp de cinci ani de la data eliberării sau pe perioada prevăzută de şedere a cetăţeanului Uniunii. boli grave. Termenul pentru prezentarea cererii de acordare a permisului de şedere este de cel puţin trei luni de la data sosirii.4. Conform dispoziţiilor art. Valabilitatea permisului de şedere nu este afectată de absenţe temporare care nu depăşesc şase luni pe an sau de absenţe de durată mai mare în vederea îndeplinirii serviciului militar obligatoriu ori de o absenţă de cel mult douăsprezece luni consecutive determinată de motive importante precum sarcina şi naşterea. Continuitatea şederii nu este afectată de • absenţe temporare care nu depăşesc un total de şase luni pe an sau de • absenţe de durată mai lungă în vederea îndeplinirii serviciului militar obligatoriu ori de • o absenţă de cel mult douăsprezece luni consecutive determinată de motive importante precum sarcina şi naşterea.

dar îşi păstrează reşedinţa pe teritoriul statului membru gazdă unde se întoarce. în momentul la care şi-a încetat activitatea. În cazul în care legislaţia statului membru gazdă nu acordă dreptul la pensie pentru limită de vârstă anumitor categorii de persoane care desfăşoară activităţi independente. În cazul în care această incapacitate este rezultatul unui accident de muncă sau al unei boli profesionale care îndreptăţeşte persoana respectivă la o prestaţie plătită integral sau parţial de o instituţie publică a statului membru gazdă. în fiecare zi sau cel puţin o dată pe săptămână. În vederea dobândirii dreptului de şedere permanentă în condiţiile descrise la lit. după trei ani de muncă şi şedere neîntreruptă pe teritoriul statului membru gazdă. de obicei. a împlinit vârsta prevăzută de legislaţia statului membru respectiv în vederea pensionării pentru limită de vârstă ori lucrătorul care şi-a încetat activitatea salariată ca urmare a pensionării anticipate a lucrat în statul membru respectiv cel puţin în cursul ultimelor douăsprezece luni precedente şi şi-a avut reşedinţa pe teritoriul acestuia pe o perioadă neîntreruptă mai mare de trei ani. pentru persoanele salariate sau care desfăşoară activităţi independente care şi-au încetat activiatea precum şi pentru membrii familiilor lor au fost instituite anumite derogări. după verificarea duratei şederii. b) salariatul sau persoana care desfăşoară o activitate independentă şi care a avut reşedinţa în statul membru gazdă timp de cel puţin doi ani şi-a încetat activitatea din cauza unei incapacităţi permanente de muncă. Perioadele de şomaj involuntar. În consecinţă. perioadele de muncă desfăşurate pe teritoriul statului membru unde lucrează persoana în cauză se consideră petrecute pe teritoriul statului membru gazdă.De la regula generală privind dobândirea dreptului de şedere permanentă. dreptul de şedere permanentă în statul membru gazdă se acordă înaintea încheierii unei perioade neîntrerupte de şedere de cinci ani în cazurile în care: a) salariatul sau persoana care defăşoară o activitate independentă. desfăşoară o activitate salariată şi independentă pe teritoriul unui alt stat membru. Statele membre eliberează cetăţenilor Uniunii care au drept de şedere permanentă. un document care atestă şederea permanentă la data 42 . a) şi b). se consideră că este îndeplinită condiţia de vârstă de îndată ce beneficiarul a împlinit vârsta de 60 de ani. perioadele în care persoana a încetat munca din motive independente de voinţa sa precum şi absenţele de la lucru şi încetarea activităţii din cauza unei boli sau a unui accident se consideră perioade de muncă. înregistrate corespunzător de serviciul de ocupare a forţei de muncă competent. c) salariatul sau persoana care desfăşoară o activitate independentă şi care. nu este necesară îndeplinirea niciunei condiţii privind durata şederii.

Libera circulaţie a lucrătorilor 43 . Dreptul comunitar al afacerilor Note de curs (8) 5.depunerii cererii. iar membrilor de familie neresortisanţi ai unui stat membru un permis de şedere permanentă.

Nu lipsit de importanţă este faptul că principiul egalităţii de tratament operează nu numai cu privire la lucrători. În consecinţă. şi anume dreptul de intrare pe teritoriul statului membru gazdă.E. accesul la acestea şi exercitarea de către străini. . respectiv Directiva nr. dreptul de a fi însoţit de membrii de familie.f. măsurile necesare în scopul liberei circulaţii a lucrătorilor.. în ceea ce priveşte încadrarea în muncă.. Conţinut.5. ci şi pentru angajatori.E.f. .f. după consultarea Comitetului Economic şi Social.U. în condiţiile stabilite de Comisie prin măsuri de aplicare.1. adoptă prin directive şi regulamente. cererea şi oferta privind locul de muncă. care nu sunt prevăzute pentru lucrătorii naţionali.dreptul de a se deplasa liber pe teritoriul statelor-membre în scopul angajării.dreptul de a accepta ofertele reale de încadrare în muncă.E.). sens în care amintim Regulamentul nr. Conform prevederilor art. remunerarea şi celelalte condiţii de muncă“. durata şi încetarea contractului de muncă). .U..E. executării şi încetării raporturilor juridice de muncă.U. li se adaugă şi drepturile reglementate de legislaţia secundară. principiul egalităţii de tratament interzice nu numai discriminarea manifestă ci şi restricţia deghizată de natură să determine aceleaşi efecte. nu sunt aplicabile reglementările şi practicile statelor membre care fie limitează sau subordonează unor condiţii. putând fi invocat în scopul de a angaja într-un stat-membru în care s-a stabilit lucrători care sunt naţionali ai altui statmembru128. 248.C. dreptul de şedere şi condiţiile în care se menţine acesta după pierderea locului de muncă. Invocarea liberei circulaţii a lucrătorilor este subordonată condiţiei referitoare la 128 A se vedea O. 3 din Regulament. (3) din T. fie au ca scop sau efect principal sau exclusiv împiedicarea resortisanţilor altor state-membre să ocupe locuri de muncă deşi măsurile respective sunt aplicabile fără deosebire de naţionalitate. 1612/68/C.E. criterii de avansare. din 15 octombrie 1968 (în prezent abrogată prin Directiva 2004/38/CE). Potrivit dispoziţiilor art. 46 din T.dreptul de şedere într-un stat-membru în scopul desfăşurării unei activităţi salariate potrivit dispoziţiilor legale aplicabile lucrătorilor naţionali în materia încheierii. Manolache.E. Altfel spus. libera circulaţie a lucrătorilor implică „eliminarea oricărei discriminări pe motiv de cetăţenie între lucrătorii statelor membre. 45 alin.dreptul de a rămâne pe teritoriul unui stat-membru după ce au ocupat un loc de muncă pe teritoriul acestuia.E. 44 . 45 din T. Prerogativele decurgând din regula de principiu sunt: . lucrătorii salariaţi au dreptul de a se angaja şi de a exercita o activitate salariată pe teritoriul unui stat-membru în aceleaşi condiţii cu cele prevăzute pentru naţionalii săi (cu privire la remunerare. op. Acestor prerogative recunoscute de art. cit. 40 din T. p.E. beneficiind în statul de primire de avantajele sociale şi fiscale recunoscute cetăţenilor acestuia. (ex-art. 68/360/C. Parlamentul European şi Consiliul. Potrivit dispoziţiilor art.

nu sunt incidente. au invocat dreptul recunoscut lucrătorilor de a fi însoţiţi de membrii lor de familie. Domeniul de aplicare al principiului egalităţii de tratament în materia liberei circulaţii a lucrătorilor a) Interzicerea tratamentului discriminatoriu la încadrarea în muncă. cetăţeni surinamezi. dorind să se stabilească pe teritoriul Olandei unde domiciliau fiul şi fiica lor. 249. A fost cazul afacerii Morson130 care reprezintă o exemplificare a aşa-numitei „discriminări inverse“. persoanele interesate invocă prevederile art.J. Dispoziţiile art. sunt invocate în situaţia în care un lucrător desfăşoară o activitate salariată pe teritoriul unui alt stat membru decât cel al cărui resortisant este. aplicarea acestora nu este exclusă atunci când o persoană desfăşoară o activitate salariată într-o ţară terţă. Curtea a reţinut însă că. în lipsa elementului transfrontalier. naţionalitate sau domiciliu. de regulă. 2010. 350/96 citată după O. cu condiţia ca raportul juridic de muncă să aibă o legătură relevantă din perspectiva dreptului comunitar cu sistemul juridic al unui stat membru129. p. I. Elestina Morson şi Sewradjie Jhanjan. 5.f. Drept comunitar al afacerilor. Turculeanu. dacă nu este vorba despre o situaţie juridică pur internă. 131 C.-L.. Bucureşti. nu este exclusă invocarea acestora şi împotriva statului de origine. Duşcă. adică a situaţiei în care într-un stat membru proprii cetăţeni sunt cei care au o situaţie mai puţin favorabilă decât cei aparţinând altor state membre. Manolache. C-35 şi 36/1982. 2 mai 1998. atâta timp cât lucrătorul comunitar nu se deplasează pe teritoriul unui alt stat membru nu se pune problema recunoaşterii dreptului acestuia de a fi însoţit de membrii săi de familie şi. indiferent dacă salariul obţinut este inferior veniturilor apreciate ca fiind necesare pentru subzistenţă în statul de primire. 45 din T.E.U. Cerinţa potrivit căreia resortisanţii altor state-membre trebuie să domicilieze pe teritoriul statului de primire pentru a fi manageri de întreprindere a fost calificată drept o discriminare indirectă bazată pe naţionalitate. respectiv ii) desfăşurarea unei activităţi salariate. cetăţeni olandezi. urmare a faptului că nerezidenţii sunt în mod obişnuit străini131. dispoziţiile incidente liberei circulaţii a lucrătorilor. Pentru detalii privind criteriile în funcţie de care se poate afirma existenţa unei legături relevante cu sistemul de drept al unui stat membru a se vedea A. 50-51. 27 octombrie 1982. fiind interzise măsurile discriminatorii în funcţie de cetăţenie.E. Caiet de seminar. 45 împotriva statului de primire. 129 45 . Deşi în mod obişnuit dispoziţiile art. putând fi invocate atât în raporturile cu autorităţile naţionale ale statelor membre cât şi cu angajatorul.C.E. A. C. p.J.C. 45 din T. 130 C. Libera circulaţie a lucrătorilor presupune ca resortisanţii statelor membre să beneficieze la angajarea în muncă de aceleaşi condiţii ca şi cele prevăzute pentru naţionalii statului de primire.2.E.f. idem.U. Ed.i) deţinerea cetăţeniei unui stat-membru (recunoscându-li-se statelor prerogativa stabilirii condiţiilor de acordare a a cetăţeniei).. în consecinţă. au efect direct. Deşi. Universul Juridic. În speţă. situaţie care excede aplicării dreptului comunitar şi reprezentând „o situaţie pur internă“.

ed. C.E. Hamangiu. 136 şi urm.F. 2002. o pensie de invaliditate din partea statului francez şi. În sensul arătat. aceste reduceri nu operau dacă beneficiarul era cetăţean belgian care a luptat în al doilea război mondial alături de forţele aliate care beneficia de o pensie de invaliditate acordată de o naţiune aliată. aceeaşi interpretare fiind adoptată şi cu privire la regulile potrivit cărora în cadrul meciurilor din competiţiile sportive organizate de UEFA (Liga Campionilor.F. c) Avantajele sociale. nu este permis ca într-un contract colectiv de muncă să se includă o clauză care să prevadă promovarea pe baza vechimii în muncă fără luarea în considerare şi a perioadei anterioare de angajare comparabile realizate în serviciul public al unui alt stat-membru... a III-a revăzută şi adăugită cu referiri la Tratatul de la Lisabona. prevedea posibilitatea acordării dreptului la pensie şi începând cu vârsta de 60 de ani.În mod similar.-M. Paris. Chevallier.. A se vedea O. aspiranţii la ocuparea unui loc de muncă nu pot fi obligaţi să facă la angajare proba competenţei lingvistice exclusiv prin intermediul unei diplome emise într-o anume provincie a unui stat-membru. 5e edition. M.E. Noţiunea de avantaje sociale a fost definită în afacerea Even ocazionată de o reglementare belgiană care. p.) nici prin dorinţa de a se recompensa loialitatea angajaţilor132. Drept instituţional comunitar. 251. O atare clauză nu poate fi justificată nici prin argumente întemeiate pe caracteristicile specifice angajării în serviciul public şi (.A. 1 134 C. Aplicarea principiului egalităţii de tratament implică şi extinderea asupra resortisanţilor aparţinând unor alte state membre a aceloraşi avantaje fiscale recunoscute lucrătorilor naţionali. op.C.E. C-175/88 citată după G. 2010. în calitate de veteran de război. Cupa Cupelor şi Cupa UEFA) cluburile de fotbal nu pot alinia în teren decât un număr limitat de fotbalişti ce sunt resortisanţi ai unui alt stat membru.J.f.) a regulilor stabilite de asociaţiile sportive (mai exact de U. Bucureşti. 467. p. 133 132 46 . în considerarea calităţii sale de lucrător în Belgia pensia acordată înainte de împlinirea vârstei de 65 de ani. Curtea de Justiţie a reţinut incompatibilitatea faţă de dispoziţiile art.. p. Dalloz.U. 45 din T. 15 decembrie 1995. Blanquet. b) Avantajele fiscale.C. Les grands arrêts de la jurisprudence communautaire. asociaţilor sportive li se recunoaşte dreptul de a impune condiţii referitoare la cetăţenia jucătorilor în cazul competiţiilor desfăşurate între echipele naţionale ale diferitelor ţări. În schimb. fără reducerea sumei. la expirarea contractului cu un club sportiv. cu aplicarea unor reduceri pentru fiecare an.. cit. Curtea a reţinut că nerestituirea unor sume plătite cu titlu de avans impozit ca urmare a deplasării angajatului dintr-o ţară membră în alta reprezintă o măsură discriminatorie interzisă de Tratat134. Cetăţeanul francez Gilbert Even primea. să se transfere la un alt club dintr-un alt stat membru dacă acesta din urmă nu plătea primului o taxă de transfer.J.E. În speţă. 8 mai 1990.) conform cărora un fotbalist profesionist cetăţean al unui stat membru nu putea. 39 din T. D. fotbalistul Jean-Marc Bosman a fost împiedicat să se transfere de la clubul R. Curtea a reţinut că regulile respective reprezintă restricţii nejustificate care se opun liberei circulaţii a lucrătorilor.E. Sfera Juridică şi Ed. Tome 2 Droit communautaire des affaires • Marché intérieur • Politiques communautaires. Fabian. (devenit în prezent art. Liège din Belgia la Clubul Dunkerque din Franţa întrucât taxa de transfer oferită de acesta din urmă a fost apreciat ca fiind inadecvată de către clubul belgian la care urma s-i expire contractul. Boulois. Ed. stabilind vârsta de pensionare de 65 de ani. Manolache.C. Fasquelle. în fine. În afacerea Bosman133. R.C. C-415/1993 citată după J.

12 din Regulamentul nr. „copiii unui cetăţean al unui stat membru vor fi admişi în sistemul educaţional al acelui stat. cu excepţia celor fără scop lucrativ“. în afacerea Martínez Sala s-a reţinut că principiul egalităţii de tratament se opune condiţiei stabilite de un stat membru ca resortisanţii altor state membre să prezinte pentru a beneficia de acordarea acesteia o autorizaţie de şedere sau un permis de şedere136. în consecinţă. Libertatea de stabilire 6. (2) şi art. respectiv de a continua exercitarea lor precum şi dreptul de a constitui şi a administra întreprinderi în aceleaşi condiţii ca şi pentru naţionalii statului de primire. [ex-art.. Reprezintă însă un avantaj social alocaţia de creştere a copilului şi. 47 . avantajele sociale fiind „acele avantaje care. în afacerea Casagrande refuzul autorităţilor germane de a acorda o bursă şcolară fiului unui lucrător italian care a frecventat cursurile de învăţământ gimnazial în München a fost apreciat ca fiind contrar dreptului comunitar. op.J. este menită să faciliteze mobilitatea lor în cadrul Comunităţii“135. Astfel. Curtea a apreciat că atribuirea pensiei fără reduceri pentru invalizii de război nu se circumscrie domeniului de aplicare al regulamentului menţionat şi nu reprezintă un avantaj social în sensul Regulamentului nr. cetăţeni ai altor state membre.J. în înţelesul consacrat de dispoziţiile art.C. d) Accesul la formele de pregătire profesională. 12 mai 1998.U. administraţia centrală sau locul principal de desfăşurare a activităţii în cadrul Uniunii. la cursuri profesionale sau de ucenicie în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii acelui stat. B. 6. 1 135 1 136 C. 54 din Tratat. sunt acordate lucrătorilor naţionali datorită statutului obiectiv de lucrători ori în virtutea rezidenţei pe teritoriul naţional şi a căror extindere pentru lucrătorii.] libertatea de stabilire reprezintă dreptul de a accede la desfăşurarea de activităţi independente. Interzicerea discriminării în ceea ce priveşte accesul la pregătirea profesională implică respectarea unor criterii egale de şanse pentru resortisanţii altor state membre şi membrii de familie ai acestora ca şi pentru proprii cetăţeni. 48 din T. cit. inclusiv societăţile cooperative şi alte persoane juridice de drept public sau privat. potrivit art. 49 alin.. 43 alin. C. 1408/71 privind aplicarea regimurilor de securitate socială. 1612/68. 404-405.. 31 mai 1979.E. Potrivit prevederilor art.C. citată după T. dacă aceşti copii locuiesc pe teritoriul său“. C-85/96.E.E.f.E. 1612/68. Ştefan. Delimitări conceptuale. În consecinţă. (2) şi art. dispoziţiile amintite sunt aplicabile societăţilor constituite în conformitate cu legea unui stat-membru care au sediul social.C. Andreșan-Grigoriu. C-207/78. fiind avute în vedere „societăţile constituite în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei civile sau comerciale. indiferent dacă sunt sau nu legate de un contract de muncă.1. Libertatea de stabilire – oferind resortisanţilor comunitari facultatea de a participa într-un mod stabil şi continuu la viaţa economică pe teritoriul altui stat-membru decât statul de origine – devine astfel un instrument juridic de asigurare a funcţionării efective a principiului libertăţii comerţului în spaţiul economic european. p.Sesizată de instanţa naţională belgiană cu o cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare de interpretare a unor articole din Regulamentul nr. 54 din T.

Jogi es Uzleti Kiadp Kft. p.C. 48 . nr. agenţii sau reprezentanţe. a persoane fizice sau juridice care deţin acţiuni sau părţi sociale în număr suficient pentru a avea controlul asupra activităţii societăţii. 11/1997. societatea engleză Daily Mail a intenţionat să-şi transfere sediul social şi centrul de afaceri din Marea Britanie în Olanda fără să se dizolve şi să se lichideze în 1 137 B.J. va fi obligată ca. Berke. care. reprezintă un precedent judiciar semnificativ în materie. a semnalat însă dificultăţi în privinţa aplicării efective a dreptului de stabilire principală ca urmare a diversităţii soluţiilor legislative naţionale în ceea ce priveşte criteriile de stabilire a naţionalităţii unei societăţi comerciale.E. 138 C. Partea I. (devenit art. în prealabil. 164. în R. în sensul că acestea nu conferă unei societăţi constituite în conformitate cu legea unui stat-membru şi având acolo sediul statutar dreptul de a-şi transfera sediul într-un alt stat-membru cu menţinerea în primul stat a personalităţii juridice. şi implicit a determinării lui lex societatis. J. În consecinţă. Europai tarsasagi jog. 139 D..D. potrivit căreia naţionalitatea subiectului colectiv de drept este dată de naţionalitatea sau cetăţenia asociaţilor. 49 din T. Miskolci Bodnar. M. Kisfaludy. 27 septembrie 1998. • stabilirea cu titlu secundar care presupune extinderea activităţii pe teritoriul altor state decât statul de origine prin înfiinţarea de filiale. sucursale. a fost consacrată prin hotărârea pronunţată de C. M. Fazekas.U.Dreptul de statilire comportă două forme: • stabilirea cu titlu principal constând în începerea unei activităţi independente pe teritoriul unui stat-membru sau în continuarea activităţii prin transferul sediului de pe teritoriul unui stat pe teritoriul altuia cu menţinerea personalităţii juridice. în afacerea Daily Mail138. teoria încorporaţiunii pe teritoriul unui alt stat-membru care se foloseşte în acest scop de teoria sediului real.E. 43 din T.C.J. citaţi după L. 159-160.J.E.C. Budapesta.E. fie prin raportare la • criteriul subiectiv sau al controlului. astfel. p. dacă o societate îşi mută sediul de pe teritoriul unui stat-membru care a adoptat pentru determinarea naţionalităţii societăţii.C. Kiraly. op. apartenenţa juridică la un anumit stat a subiectelor colective de drept este stabilită fie prin raportare la • criterii obiective – respectiv al locului situării sediului real (consacrat în dreptul continental şi potrivit căruia societatea va dobândi naţionalitatea statului pe teritoriul căruia se află sediul principal) sau al locului înregistrării (sistemul încorporaţiunii fiind adoptat de dreptul anglo-saxon). P..). A.E. deşi a fost calificată drept „un pas înapoi în materia unei protecţii riguroase a dreptului de stabilire“ 139. respectiv pentru stabilirea lui lex societatis. Imre. cit. 26-28. este exlusă operaţiunea de transfer al sediului concomitent cu menţinerea personalităţii juridice ceea ce înseamnă că doar dacă ambele state ar consacra teoria încorporaţiunii (înmatriculării) ar fi posibil transferul sediului dintr-un stat-membru în altul cu păstrarea personalităţii juridice. Gado. Dreptul de liberă stabilire a societăţilor comerciale în dreptul comunitar – Evoluţie şi tendinţe. 2000.C. Şandru. Interpretarea dispoziţiilor art. KJKKerszov. C-81/87. extindere care se realizează fără mutarea sediului într-un alt stat spre deosebire de stabilirea primară care implică în mod esenţial această operaţiune137.f. Jurisprudenţa C.. p. În speţă. Astfel. G. să procedeze la dizolvarea în statul de origine şi ulterior să se înfiinţeze pe teritoriul statului de primire potrivit regulilor de constituire consacrate de acesta din urmă.

dreptul asociaţilor (acţionarilor) de a decide dacă exercitarea activităţii comerciale a societăţii se va desfăşura pe teritoriul statului unde şi-a stabilit 140 141 Pentru detalii. Miskolci Bodnar. agenţii sau reprezentanţe pe teritoriul unui alt stat-membru al căror regim de constituire. sucursale. a fost consacrată o concepţie extensivă a noţiunii de discriminare. agenţii sau reprezentanţe. funcţiona şi înceta societăţile comerciale. op. 49 . Dispoziţiile art. Kiraly. p. Potrivit reglementărilor fiscale britanice.E. (în prezent art. prevalându-se de regula din dreptul comercial englez potrivit căreia în cazul în care o societate doreşte să-şi transfere sediul într-un alt stat va trebui. 43 şi 48 din T. J. în continuare.2. 6. În acelaşi timp. B. A.f.E. S-a argumentat. Prin hotărârea pronunţată.J. aceasta putând rezulta fie din aplicarea de reguli diferite unor situaţii comparabile. P. a statuat că diferenţele existente în legislaţiile naţionale nu pot fi armonizate în temeiul articolelor mai sus menţionate din Tratat. în scopul asigurării egalităţii de tratament. sucursale.C. Berke.E. fiind vorba.C. Se exteriorizează prin recunoaşterea dreptului unei societăţi de a înfiinţa filiale. Jurisprudenţial. La nivel doctrinar141.f. cit. G. nu numai discriminările bazate pe naţionalitate sau sediu.E.ns.U. sucursalele.). În condiţiile arătate.E. . agenţiile şi reprezentantele constituite pe teritoriul acestui stat de o societate cu sediul într-un alt stat membru.prealabil în statul de origine (Marea Britanie) pentru a beneficia astfel de anumite avantaje fiscale (scutirea de impozite). într-o atare ipoteză. funcţionare şi încetare să nu fie discriminatoriu faţă de cel aplicabil societăţilor statului de primire. 49 şi 54 din T. doar societăţile cu reşedinţa fiscală pe teritoriul Marii Britanii sunt supuse impozitelor stabilite de legea engleză. cit.. M. 160-161.U. în prealabil. subl. Fazekas. C. p. soluţionarea conflictelor de legi putând avea loc prin adoptarea unor măsuri de uniformizare (prin încheierea unor acorduri între statelemembre. 22. pot fi invocate în scopul asigurării egalităţii de tratament dintre societăţile având naţionalitatea unui stat-membru şi filialele. a se vedea L. s-a arătat că dreptul de stabilire implică recunoaşterea următoarelor prerogative: . ca efect al aplicării unor criterii diferite. Kisfaludy. 49 şi 54 din T. de aşa-zisa „discriminare la ieşire“. Imre. ci şi orice forme deghizate prin care. să se dizolve în statul de origine şi să se lichideze plătindu-şi datoriile către toţi creditorii. fie prin armonizarea regulilor în cadrul C. că dacă operaţiunea de mutare a sediului ar fi permisă fără o dizolvare prealabilă urmată de plata datoriilor către fisc ar echivala cu frauda la lege ceea ce nu poate fi admisibil ca efect al invocării art. se ajunge la acelaşi rezultat. rămânând la latitudinea statelor-membre stabilirea condiţiilor în care se pot înfiinţa. autorităţile fiscale britanice. fie din aplicarea aceleiaşi reguli unor situaţii diferite. a susţinut că scopul mutării sediului este în realitate eludarea dispoziţiilor fiscale engleze şi evitarea plăţii impozitelor. nici statul de origine nu trebuie să împiedice o societate constituită în conformitate cu legislaţia sa în a exercita activităţi pe teritoriul altor state-membre prin intermediul unei filiale.)140. reşedinţa fiscală fiind locul unde se situează centrul de gestiune şi de conducere al afacerilor societăţii.dreptul membrilor fondatori ai unei societăţi comerciale de a decide în mod liber pe teritoriul cărui stat-membru vor înfiinţa societatea şi care va fi forma acesteia. op. Gado. Sunt interzise. Conţinutul dreptului de stabilire.

în consecinţă. (art.C. deoarece obligă. pe de parte de egalitatea de tratament între filiala unei societăţi străine şi societăţile statului gazdă. statul de primire este obligat să înlăture din legislaţia proprie orice dispoziţii prin care. dreptul asociaţilor de a hotărî în mod liber dacă exercitarea activităţii în afara statului de constituire se va realiza prin intermediul unei filiale sau sucursale. a înfiinţat în Marea Britanie o societate cu răspundere limitată la care deţinea calitatea de asociat unic.dreptul de a înfiinţa sucursale fără discriminări bazate pe provenienţa capitalului şi în aceleaşi condiţii ca şi societăţile statului gazdă. mai mult. nu este îndrituită să beneficieze de drepturile sociale respective. respectiv în afacerea Centros.E. activitatea comercială a societăţii se desfăşura în întregime în Olanda prin intermediul unei sucursale în cadrul căreia Segers deţinea calitatea de angajat. Curtea a reţinut următoarele: • reglementările olandeze discriminează societăţile străine. cerere care i-a fost refuzată pe motiv că acesta este angajatul unei societăţi străine. reţinem ca fiind semnificative pentru prerogativele decurgând din dreptul de stabilire hotărârile pronunţate în afacerea Segers. statul de origine nu va putea stabili reguli prin care să se aducă restrângeri acestui drept. Din jurisprudenţa C. în acelaşi timp. în mod indirect. se instituie obligaţia unei societăţi străine de a îşi extinde activitatea doar prin constituirea unei filiale. potrivit legilor de asistenţă socială olandeze. un cetăţean olandez.- - sediul sau administraţia principală sau pe teritoriul unui alt stat membru unde va înfiinţa o filială sau o sucursală.E. 43 şi 48 din T.f. categorie care. ele restrâng în mod indirect dreptul acestora de a angaja resortisanţi olandezi.J. potrivit art. agenţii sau reprezentanţe pe teritoriul unui alt stat-membru decât cel a cărui naţionalitate o are faţă de societăţile autohtone (este vorba.dreptul de a înfiinţa sau de a dobândi o participaţie într-o filială fără discriminări bazate pe originea capitalului şi în aceleaşi condiţii ca şi societăţile statului de primire. În consecinţă. Dată fiind incapacitatea de muncă survenită în urma unui accident de muncă.) dreptul de a hotărî unde îşi va desfăşura activitatea 50 .E. • sunt de natură să creeze restrângeri ale dreptului de opţiune a societăţilor dintr-un alt stat-membru în ceea ce priveşte desfăşurarea sau extinderea activităţii comerciale pe teritoriul altui stat prin intermediul unei filiale sau sucursale.U. dreptul oricărei societăţi la egalitate de tratament în caz de constituire a unei filiale. iar pe de altă parte de egalitatea dintre societateamamă şi societăţile statului de primire). la constituirea de filiale. Segers. . sucursale. 49 şi 54 din T. Egalitatea de tratament implică următoarele consecinţe: . Segers a solicitat autorităţilor olandeze acordarea unei pensii de boală.drepturi identice în conducerea societăţilor ca şi societăţile statului gazdă.C.. . s-a apreciat că acordarea unei pensii de boală pe teritoriul unui statmembru nu poate fi condiţionată de existenţa calităţii de salariat al unei societăţi olandeze precum şi faptul că resortisantului unui stat-membru i se recunoaşte. În prima speţă. în mod direct sau indirect. obligând societatea să exercite cel puţin o parte din activitatea sa comercială pe teritoriul său.

prin stabilirea la diferite forme de societăţi comerciale a unui capital social minim obligatoriu. nişte resortisanţi danezi au înfiinţat în Marea Britanie o societate cu răspundere limitată.J.].U.C. se arată în continuare. urmând a institui alte mijloace legale de protejare a acestora. societatea este obligată să îşi desfăşoare activitatea doar prin intermediul unei filiale pentru a fi astfel respectate reglementările interne în materie. refuzul autorităţilor daneze contravine dispoziţiilor privind dreptul de stabilire deoarece.).E.. în mod indirect. în mod direct sau indirect.1.C. s-a solicitat înmatricularea unei sucursale în Danemarca. Spre deosebire de dreptul de stabilire. că • asociaţii danezi. capitalurilor şi a persoanelor“. [ex-art. 43 și 48 din T.deşi oferite în mod egal resortisanţilor comunitari cărora li se recunoaşte dreptul de opţiune între ele. autorităţile daneze refuzând să dea curs cererii din perspectiva următoarelor motive: • asociaţii danezi au constituit societatea în Marea Britanie doar pentru a se sustrage dispoziţiilor daneze care prevăd în vederea constituirii valabile a unei societăţi cu răspundere limitată un capital minim obligatoriu ce trebuie vărsat în întregime până la momentul înfiinţării. nedispunând de capitalul necesar se folosesc de un mijloc legal. şi anume pentru fraudarea reglementărilor daneze impertive care. Ulterior. în mod contrar scopurilor pentru care a fost instituit dreptul de stabilire.E. fie o sucursală. 50 alin. Libertatea de stabilire şi de prestare a serviciilor . potrivit dispoziţiilor art. În cazul Centros142. 49 şi 54 din T. în special: 142 C. C. (1) din T. cuprind.C. 7.comercială societatea (în statul de origine sau într-un alt stat).E. Forme şi conţinut. 7. la realizarea activităţii doar prin intermediul filialei (cum este cazul în speţă). în altă ordine de idei.f.E. urmăresc protejarea intereselor creditorilor. sunt considerate servicii „prestaţiile furnizate în mod obişnuit în schimbul unei remuneraţii. urmând astfel linia de gândire promovată prin decizia Centros unde s-a reţinut că dispoziţiile comunitare amintite împiedică autorităţile unui stat-membru să refuze unui angajat al unei societăţi beneficiul tratamentului naţional în materie de asigurări sociale pentru faptul că societatea are sediul într-un alt stat-membru pe teritoriul căruia nu desfăşoară activităţi comerciale.U. Libertatea de circulaţie a serviciilor. (1) din T. au un regim diferenţiat. societatea-mamă este liberă în a crea fie o filială. 9 martie 1999. Corelaţia cu libertatea de stabilire. 51 . faptul că societatea nu a desfăşurat nici o activitate de la înființare pe teritoriul Marii Britanii nu are nici un efect asupra dreptului său de liberă stabilire. Potrivit jurisprudenţei Centros. statul de primire neputând institui reguli care să oblige. Serviciile.f. Se reţine apoi în motivarea deciziei că statele-membre nu pot proteja interesele creditorilor prin obstacularea dreptului de a înfiinţa sucursale pe teritoriul lor.E. în măsura în care nu sunt reglementate de dispoziţiile privind libera circulaţie a mărfurilor. dacă activitatea urmează a avea loc în afara statului de constituire. mai exact de prevederile art. (art. legea engleză nestabilind la data constituirii societăţii o obligaţie privind subscrierea şi vărsarea unui capital social minim.212/1997. prestările de servicii au un caracter ocazional. 57 alin.

a) activităţi cu caracter industrial.J. stabilită într-un stat. în fapt. 148. b) activităţi cu caracter comercial.. iar ulterior un centru activitate în aceeaşi ţară. atât de natură juridică. 56 şi 57 alin. Astfel. cit. în Bruges – drept de stabilire cu titlu secundar). op. în literatura juridică de specialitate s-a subliniat că libera prestare a serviciilor. elementul pasiv.]. [ex-art. prestatorul se adresează clienţilor care nu sunt rezidenţi în statul în care s-a stabilit“144. 143 52 . 144 Idem. libera prestare a serviciilor presupune.C. astfel că o atare cerinţă ar face ca libertatea de prestare a serviciilor să nu fie una reală.) se articulează şi se pot sprijini una pe cealaltă (.E. ulterior se stabileşte în Belgia.P.f. şi libertatea de a beneficia de servicii. este cunoscută sub denumirea de L. „este prin natura sa transfrontieră“ întrucât „prin definiţie. în această ipoteză. conform dispoziţiilor art. acestea trebuie să fie în mod obiectiv necesare şi proporţionale. p. spre deosebire de libertatea de stabilire. de unde şi denumirea de L.2. o diferenţă esenţială. 56 din T.E. activă. situaţie care. Forme şi conţinut. De regulă.. 49 și 50 alin. între libertatea care este stabilită pe teritoriul unui stat şi care se adresează clientelei din acel stat şi cea care. speţa aducând în discuţie situaţia unui consilier juridic care. pot fi instituite restricţii motivate de aplicarea regulilor deontologice de funcţionare a unei profesii. 154. sub aspect terminologic. 49 din T. A. 7. se arată că deşi „aceste două libertăţi (libertatea de stabilire şi cea de prestare a serviciilor. acţională. A se vedea S. în materia libertăţii de prestare a serviciilor. Curtea a apreciat că deşi. clientul este cel care se deplasează încheind contractul în statul-membru pe teritoriul căruia s-a stabilit prestatorul care este.C.C. după ce s-a stabilit iniţial în Olanda reprezentându-şi aici clienţii. cât şi de natură pragmatică. ca un corolar necesar. p..S. fapt ce i-a fost refuzat de autorităţile olandeze pe motiv că pentru a reprezenta sau asista un justiţiabil în faţa jurisdicţiilor olandeze trebuie să fie stabilit pe teritoriul Olandei. astfel.U.P.. C. subl.E (în prezent art.(3) din T.f. ca prestatorul să fie stabilit într-un stat-membru diferit de cel al destinatarului serviciilor respective143. Fuerea.E. op. obligaţia de a avea reşedinţa pe teritoriul Olandei contravenind dispoziţiilor art.S. ns. a apreciat că libertatea de a presta servicii consacrată de dispoziţiile comunitare mai sus menţionate include. În acelaşi sens. pasivă.U. centrul de activitate preexistent se poate afla în statul membru unde va fi înfiinţat apoi un sediu secundar (este cazul unui cetăţean francez care deschide un cabinet profesional în Bruxelles. Dacă în materia libertăţii de stabilire.E. În materia libertăţii de prestare a serviciilor este notorie hotărârea pronunţată în afacerea van Binsbergen.) există. p. 104. c) activităţi artizanale precum şi d) activităţile prestate în cadrul profesiunilor liberale. persoana care prestează un serviciu se deplasează în statul în care se află beneficiarul prestaţiei (de exemplu. avocatul francez este solicitat să reprezinte un client din Luxemburg). se adresează clientelei dintr-un alt stat“. Deleanu. dar. (3) din T. ori nu este cazul în speţă.). solicitând să continue reprezentarea foştilor săi clienţi în faţa instanţelor olandeze. cit.

C. Excepţiile reglementate prin dispoziţiile Tratatului şi a dreptului derivat. fie de sorginte jurisprudenţială. Excepţii de la principiul liberei circulaţii a persoanelor Îngrădirile ce pot fi aduse liberei circulaţii a persoanelor sunt fie cele prevăzute în reglementările comunitare.Dreptul comunitar al afacerilor Note de curs (9) 8.1.E. 8. (ex-art.U.f. 45 din T.) libera circulaţie suportă 53 . Potrivit dispoziţiilor art.E. 39 din T.

C-225/85. în R.. se impune a se stabili dacă locurile de muncă respective „sunt sau nu caracteristice activităţilor specifice ale administraţiei publice. Ţinca.. (4) din T. fie în măsura în care sunt justificate de motive de ordine.f. justiţie. Francis Lefebvre. nu poate fi primită cu privire la personalul din învăţământ148 şi cercetare149. C-285/01. şi de Comisie145. Analizând natura excepţiilor arătate. în schimb. 3 iunie 1986. 147 C..E. Communauté Européenne.E. de securitate şi de sănătate publică.C. p. 2000-2001.J.E. În interpretarea dispoziţiilor art.C. cit. op. p. nr. 2/2002. aşa cum este aceasta învestită în exercitarea puterii publice şi cu responsabilitatea apărării intereselor generale ale statului“147. poliţie şi alte forţe de menţinere a ordinii publice. 17 decembrie 1980.J.E. 150 C. la nivel doctrinar. Libera circulaţie a persoanelor în Uniunea Europeană.C. C-149/79. derogarea este legitimată din perspectiva legăturii de solidaritate faţă de stat pe care o presupune exercitarea activităţii respective şi.J.E.J. Cu referire la împiedicarea accesului la ocuparea locurilor de muncă din administraţia publică. a transporturilor. respectiv corpul diplomatic. 3 iulie 1986. s-au afirmat două concepţii: cea instituţională sau organică. Potrivit teoriei instituţionale. Ed. promovată de unele state interesate şi cea funcţională. În speţă.D. 149 C.C. 45 alin. a protejării intereselor legitime ale statului respectiv. În schimb.J. în opinia C.J.U.E.U. În materie. C-66/85. 16 iunie 1987. C-307/84.. cu privire la noţiunea de loc de muncă în administraţia publică.C. 148 C..C. toate instituţiile publice şi chiar unele întreprinderi publice146. angajaţii serviciilor de distribuire a apei. ci şi administraţia publică locală. sfera de aplicare a limitării reglementate de articolul arătat cuprinde nu numai administraţia publică centrală şi serviciile externe ale statului. 146 54 . s-a apreciat că limitările aduse principiului liberei circulaţii a persoanelor se pot clasifica în două categorii: • măsurile stabilite în funcţie de natura sau caracteristicile unor activităţi profesionale şi • măsurile stabilite urmare conduitei resortisanţilor statelor membre. 292.E..E. (4) din T.C. a consacrat teoria funcţională. care.derogări fie în materia angajării în administraţia publică. poştei şi telecomunicaţiilor. gazului şi electricităţii. citat după O Ţinca. personalul medical150. în sensul că este recunoscut accesul resortisanţilor unui stat-membru atât la funcţiile de execuţie cât şi la cele de conducere din administraţia publică în măsura în care acestea nu implică exerciţiul puterii publice. A se vedea Memento pratique. 151 C. 45 alin. Domeniul de aplicare al derogării respective îl reprezintă locurile de muncă din armată. 145. aparatul fiscal.J.E. 9 septembrie 2003. excepţia consacrată de art. p. Isabel Burbaud (deţinând dublă cetăţenie – portugheză şi franceză) s-a înscris la un concurs pentru ocuparea funcţiei publice de director de spital în Franţa. 145. implicaţii conceptuale şi practice semnificative prezintă decizia pronunţată în afacerea Burbaud151 prin care s-a statuat o interpretare extensivă a principiului liberei circulaţii. în consecinţă.f. 145 A se vedea O. susţinută de C.C.

a ucis o persoană.E. cu precizarea că acele funcţii publice de conducere care presupun exercitarea autorităţii publice rămân în continuare în domeniul de aplicare al restricţiei avute în vedere de prevederile art.. a recunoscut resortisanţilor statelor-membre accesul la funcţiile publice de conducere ale unui alt stat-membru152. cu precizarea că pregătirea sa profesională era recunoscută prin diplome obţinute în Portugalia. (4) din Tratat.făcând dovada îndeplinirii condiţiilor de studii şi de formare profesională (absolvirea Şcolii Naţionale de Sănătate Publică din Lisabona). nu lipsit de importanţă este şi împrejurarea că în Portugalia exercitase timp de 6 ani funcţia pentru care s-a înscris la concurs în Franţa.J. „experienţa dobândită într-un alt stat-membru trebuie să fie tratată de autorităţi în acelaşi mod cu cea dobândită în propriul stat“. S-a reţinut.E. p. Restrângerea dreptului la liberă circulaţie pe motive de ordine publică este justificată în măsura în care prezenţa persoanei reprezintă „o ameninţare reală şi suficient de gravă“153 „de natură a aduce atingere unui interes fundamental al societăţii“154. în conţinutul deciziei că.E. 131-132.J.C. în afacerea Van Duyn s-a reţinut că apartenenţa la o organizaţie apreciată în statul de primire drept un pericol pentru securitatea publică (fiind vorba în speţă despre refuzul britanic de a primi un cetăţean olandez. 154 C. 11/2003.J.. lărgind sfera aplicaţiilor jurisprudenţiale. 1973. 45 alin. Pentru detalii privind conţinutul şi efectele deciziei.U. C-67/74. promovarea urmând a avea loc în condiţii de tratament egal a resortisanţilor unui alt statmembru cu proprii resortisanţi. 2004/38 se regăsesc şi în conţinutul acesteia din urmă. securităţii sau sănătăţii publice sunt reglementate prin dispoziţiile art. Decizia Burbaud privind dreptul la liberă circulaţie şi efectele ei asupra sistemului românesc de funcţie publică.J.C. prevederile seriei de directive din 1968. 45 alin. 1990 şi 1993 iar după abrogarea acestora (a directivelor) prin Directiva nr. de asigurare a prevenţiei generale a criminalităţii în rândul imigranţilor 155. Restricţiile trebuie să fie întemeiate pe comportamentul individual al persoanei. C-36/75. 28 octombrie 1975. a se vedea S.J. în acelaşi timp. nu a primit motivul invocat de statul german. în Curierul Judiciar nr. 153 C. făcând aplicarea acestei reguli.E.E.. Cu privire la natura de conducere a funcţiei publice de director de spital.f. 26 februarie 1975. 155 C.E. s-a pronunţat asupra condiţiilor în care urmează a avea loc recrutarea şi promovarea în funcţiile publice ale statelor-membre şi. în timp ce îşi curăţa arma deţinută ilegal. 27 octombrie 1977. Curtea a statuat că „un astfel de post nu implică o participare directă sau indirectă la exerciţiul puterii publice. C. în cazul în care un resortisant al unui stat-membru ce beneficiază deja de o experienţă profesională invocă accesul la promovare. nici la funcţiile care au ca obiect salvarea intereselor generale ale statului sau ale altor colectivităţi publice“.C. 152 55 .C. Urmare refuzului statului francez de a face aplicarea principiului liberei circulaţii şi a echivalenţei experienţei profesionale..30/77. membru al comunităţii religioase scientologice al cărei statut era apreciat drept contravenind securităţii publice în Marea Britanie) justifică măsura derogatorie instituită. Excepţiile de la principiul liberei circulaţii a persoanelor instituite din raţiuni de protecţie a ordinii.. (3) din T.C. Cristea. în cunoscuta afacere Bonsignore ocazionată de decizia de expulzare de pe teritoriul Germaniei a unui cetăţean italian care. C. C.

. A.măsurile sunt luate în considerarea unei condamnări penale anterioare. C.măsurile sunt luate din raţiuni ce privesc susţinerea unor scopuri economice. Aspecte noi privind libera circulaţie a persoanelor şi a forţei de muncă cuprinse în Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2004/38/CE. sub rezerva îndeplinirii cumulative a celoraşi condiţii care funcţionează şi în materia liberei circulaţii a mărfurilor: C. bolile sau incapacităţile care se declanşează după 3 luni de la data sosirii în statul de primire nu pot să fie invocate drept motive de expulzare. starea lui de sănătate.E.C. op. nr. p.. situaţia sa familială şi economică. 4 decembrie 1974.J. Voiculescu. 1/2005.41/74. cit. Goldman. 14.2.D.J. potrivit art. Jurisprudenţa C. cu precizarea ca există maladii care pot justifica excepţii de la libera circulaţie a persoanelor din raţiuni de protecţie a ordinii sau a securităţii publice (toxicomania. 238. Luându-se în considerare consecinţele importante pe care expulzarea resortisanţilor le poate avea asupra acestora prin raportare la împrejurarea că aceştia s-au integrat efectiv în statul de primire. nu poate fi justificată o decizie de expulzare a unui cetăţean străin dacă statul de primire nu instituie măsuri preventive şi represive împotriva faptelor similare comise de naţionalii săi157. Vogel. Lyon-Caen. tulburările mintale grave).E. C-30/77. în lumina principiului proporţionalităţii. nu consacră accepţiuni diferite ale ordinii şi securităţii publice.C. în R. vârsta acestuia. libertăţii şi securităţii persoanelor.E a reţinut că excepţiile de la principiul liberei circulaţii a persoanelor pot fi justificate de existenţa unor „motive imperative de interes general“160. p.C. În acelaşi timp. maladiile avute în vedere sunt bolile cu potenţial epidemic (astfel cum sunt acestea definite de documentele relevante ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii) precum şi alte boli infecţioase sau parazitare contagioase care fac în statul de primire obiectul unor dispoziţii de protecţie a resortisanţilor acestuia (tuberculoză. 29 din Directiva 2004/38.considerându-se că aderarea la gruparea respectivă implică identificarea cu scopurile şi acţiunile acesteia156. că domeniul de aplicare al măsurilor respective trebuie să fie limitat.J. sifilis). 157 156 56 . 158 A se vedea B. 159 Pentru detalii a se vedea N.C.J. 160 C.J. în timp ce securitatea publică priveşte fundamentele statului şi securitatea acestuia158. Deşi reglementările comunitare şi jurisprudenţa C. urmând a se ţine seama. C. 28 din Directiva 2004/38/CE de „diverşi factori precum durata şederii individului respectiv pe teritoriul său.C. Dispoziţiile art. 8. existenţa acesteia neputând constitui un motiv în sine care să justifice automat expulzarea.M.R. 27 octombrie 1977. s-a apreciat. . Potrivit dispoziţiilor art..E.. L. 27 din Directiva 2004/38 stabilesc o serie de criterii prin raportare la care măsurile luate cu invocarea ordinii şi securităţii publice nu sunt justificate: .E. la nivel doctrinar s-a afirmat că noţiunea de ordine publică se circumscrie fundamentelor societăţii. C-424/97. integrarea sa socială şi culturală în statul membru gazdă precum şi de legăturile cu ţara de origine“159. Cu referire la derogările justificate de sănătatea publică. 4 iulie 2000. Excepţiile jurisprudenţiale.

pot fi adoptate măsuri prin care să se interzică ofertele telefonice adresate unor persoane din alte statemembre care nu le-au solicitat referitoare la realizarea unor investiţii pe piaţa de capital.E. 165 C.măsura instituită să fie în mod obiectiv necesară şi proporţională faţă de scopul urmărit. C-379/87.C.J..C. Bineînţeles.J.. C-159/90. 28 noiembrie 1989. 18 ianuarie 1979.. În speţă. sfera de aplicare a excepţiilor urmează a suporta circumstanţieri specifice.E. etic sau religios 161. 162 161 57 . coerenţa sistemului fiscal165. . cel mai frecvent fiind invocate considerente de ordin moral.J. C.inexistenţa în domeniul respectiv a unei reglementări de armonizare a legislaţiilor naţionale ale statelor-membre.E.. au fost instituite restrângeri de la libera circulaţie a persoanelor justificate de: protecţia consumatorilor162.E.aplicarea măsurii să aibă loc în condiţii nediscriminatorii.E. 10 mai 1995. C-35/98.C. 6 iunie 2000. .J.C..C. s-a reţinut că necesitatea asigurării protecţiei artiştilor justifică instituirea unor cerinţe particulare ale condiţiilor în care pot sa fie prestate servicii pentru persoanele arătate. în statul-membru în care se află prestatorul de servicii. protecţia destinatarilor serviciilor163. S-a statuat astfel că. 4 octombrie 1991. C-384/93. 163 C. C. C-110-111/78. protecţia unei limbi sau a unei culturi164. Cu titlu exemplificativ..J. 164 C.