You are on page 1of 637

DREPT PENAL

Volumul

II

Autori: Sergiu BRÂNZĂ, doctor în drept, conferenţiar universitar, şef catedră USM Xenofon ULIANOVSCHI, doctor în drept, conferenţiar universitar, ULIM Vitalie STAŢI, doctor în drept, lector superior universitar, USM Vladimir GROSU, doctor în drept, lector universitar, USM Ion ŢURCANU, magistru în drept, lector universitar, USM

DREPT PENAL
P a rte a s p eăc ia l V o lu m II l u

:o

E dţiia a ll- a

juridic

CARTIER

8

Editura Cartier, SRL, str. Bucureşti, nr. 68, Chişinău, MD2012. Tel./fax: 24 05 87, tel.: 24 01 95. E-mail: cartier @cartier.md Editura Codex 2000, SRL, Strada Toamnei, nr. 24, sectorul 2, Bucureşti. Tel./fax: 210 80 51. E-mail: codexcartier@go.ro Difuzare: ' Bucureşti: Strada Toamnei, nr. 24, sectorul 2. Tel./fax: 210 80 51. GSM: 0744 30 49 15. Chişinău: bd. Mircea cel Bătrân, nr. 9, sectorul Ciocana. Tel.:34 64 61.

CUVÂNT ÎNAINTE
» ''w. y

Cărţile CARTIER pot fi procurate în toate librăriile bune din România şi Republica Moldova. LIBRĂRIILE CARTIER Casa Cărţii Ciocana, bd. Mircea cel Bătrân, nr. 9, Chişinău. Tel.: 34 64 61. Librăria din Hol, str. Bucureşti, nr. 68, Chişinău. Tel./fax: 2410 00. Colecţia Cartier juridic este coordonată de Viorel Frunză ..:,'■ Editor: Gheorghe Erizanu Autori: Sergiu Brânză, doctor în drept, conferenţiar universitar, şef catedră, USM (cap. 3,4,5,7,8): Xenofon Ulianovschi, doctor în drept, conferenţiar universitar, ULIM (cap. 10,14,18,19); Vitalie Staţi, doctor în drept, lector universitar, USM (cap. 1,6,9,11,121, Ion Ţurcanu, magistru în drept, lector universitar, USM (cap. 13,15,16,17); Vladimir Grosu, doctor în drept, lector universitar, USM (cap. 2). Recenzenţi: Gheorghe Nistoreanu, profesor universitar, doctor, Academia de Poliţie "Alexandru loan Cuza", Bucureşti; Tudorel Toader, profesor universitar, doctor, Universitatea "Alexandru loan Cuza", laşi. Lector: Liliana Lupaşcu Coperta seriei: Vitalie Coroban Coperta: Vitalie Coroban Design: Victoria Dumitraşcu Tehnoredactare: Victoria Dumitraşcu Prepress: Editura Cartier Tipar: Combinatul Poligrafic (nr. 51536)

<

Sergiu Brânză, Xenofon Ulianovschi, Vitalie Staţi, Ion Ţurcanu, Vladimir Grosu DREPT PENAL. PARTEA SPECIALĂ Ediţia a ll-a, iunie 2005 / © Sergiu Brânză, Xenofon Ulianovschi, Vitalie Staţi, Ion Ţurcanu, Vladimir Grosu, pentru prezenta ediţie. Această ediţie a apărut în 2005 la Editura Cartier. Toate drepturile rezervate. Cărţile Cartier sunt disponibile in limita stocului şi a bunului de difuzare.

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii Drept penal / Sergiu Brânză, Xenofon Ulianovschi, Vitalie Staţi,... Ed. a 2-a - Ch.: Cartier, 2005 (Combinatul Poligr.). Voi. 2. - 2005. - 804 p. - (Col. Cartier juridic I coord. Viorel Frunză). 2000 ex. CZU 343(075.)

082
ISBN 9975-79-325-8

6-ilf,"«v,

în momentele de cotitură ale istoriei, în conjunctura de tranziţie de la un stat autoritar spre un stat democratic, structura dreptului penal, care este în ultimă instanţă un domeniu socioumanistic, e supusă unei metamorfoze inevitabile. Desigur, dreptul penal în ansamblul său este dinamic, adică în schimbare. Dar, dacă în sfera Părţii generale ritmul schimbărilor este mai lent, normele ce compun Partea specială a dreptului penal se caracterizează printr-un dinamism mai accentuat. Din această perspectivă, orice manual, consacrat studierii Părţii speciale a dreptului penal, trebuie să dovedească spirit prospectiv, astfel încât să propună nu doar viziunea asupra actualelor probleme care însoţesc cercetarea naturii juridice a diverselor fapte infracţionale. în context, relevând predictibilitate şi imersiune analitică, autorii manualului "Drept penal. Partea specială" - S. Brânză, X. Ulianovschi, V. Staţi, I. Ţurcanu şi V. Grosu - au urmărit să creeze o lucrare de referinţă care ar rămâne actuală şi în următorul deceniu. Manualul de faţă reprezintă un document de politică a educaţiei şi, în acelaşi timp, un instrument juridic, care sintetizează stadiul gândirii juridico-penale în societatea moldovenească. Reprezintă o strategie viabilă de dezvoltare a învăţământului juridico-penal, anticipând în acest mod tendinţele specifice celui de-al treilea mileniu. Nu poţi cere studentului sau doctorandului în permanenţă cunoaştere şi precizie, fără a-i oferi în schimb un resort funcţional şi temeinic, care să-i emuleze capacităţile de interpretare reproductivă, analiză, sinteză, argumentare, valorizare, proiectare şi elaborare de noi idei. Tocmai reieşind din necesitatea prevenirii unor asemenea disfuncţionalităţi, autorii manualului au propus un model eficient de orientare a tehnologiilor şi strategiilor didactice în învăţământul juridico-penal, un reputat indicator de analiză a rezultatelor, de evaluare a randamentului de studiu al materiei Părţii speciale a dreptului penal. în acest sens, manualul este conceput ca principalul factor de formare a ansamblului competenţelor profesionale necesare integrării în câmpul muncii. Conştienţi de faptul că Partea specială a dreptului penal constituie una dintre disciplinele fundamentale pentru viitorii jurişti, autorii manualului au acordat suficientă atenţie nu doar ideii de acumulare a cunoştinţelor teoretice, dar şi formării abilităţilor tipice domeniului de activitate, precum şi formării capacităţii de transfer al cunoştinţelor teoretice şi abilităţilor practice în situaţii nestandarde. Cunoştinţele şi capacităţile sunt prezentate la nivel sistemic, în conformitate cu standardul curricular în materie. Astfel, unităţile didactice sunt expu-

6

7

se, în principiu, în aceeaşi consecutivitate în care se succed capitolele Părţii speciale a Codului penal. Prin aceasta, se accentuează legătura indisolubilă care există între cele trei ipostaze ale părţii speciale a dreptului penal: disciplină de studiu juridică; ramură de drept; ramură a ştiinţei dreptului. Ţinând cont de exigenţele unui manual modern, se adaugă un capitol necesar introducerii subtile şi accesibilizate în materia Părţii speciale a dreptului penal. Din aceste considerente, Capitolul I al manualului are la bază premisa că studierea dreptului penal nu se poate restrânge la studiul Părţii generale a dreptului penal. Formabilului îi este propus să însuşească următoarele obiective de referinţă: să definească noţiunea de parte specială a dreptului penal; să determine importanţa Părţii speciale a dreptului penal; să descrie sistemul Părţii speciale a dreptului penal. De asemenea, este prezentat modul exemplar de expunere a materiei în cadrul unităţilor didactice. Acest algoritm de felul său, străin de orice schematism anost, este respectat începând cu primul şi terminând cu ultimul capitol al manualului. în continuare, capitolele manualului, păstrând consecutivitatea unităţilor tehnicolegislative din Partea specială a Codului penal, se referă la: infracţiunile contra păcii şi securităţii omenirii, infracţiunile de război; infracţiunile contra vieţii şi sănătăţii persoanei; infracţiunile contra libertăţii, cinstei şi demnităţii persoanei; infracţiunile privind viaţa sexuală; infracţiunile contra drepturilor politice, de muncă şi altor drepturi constituţionale ale cetăţenilor; infracţiunile contra patrimoniului; infracţiunile contra familiei şi minorilor; infracţiunile contra sănătăţii publice şi convieţuirii sociale; infracţiunile ecologice; infracţiunile economice; infracţiunile în domeniul informaticii şi telecomunicaţiilor; infracţiunile în domeniul transporturilor; infracţiunile contra securităţii publice şi a ordinii publice; infracţiunile contra justiţiei; infracţiunile săvârşite de persoanele cu funcţie de răspundere; infracţiunile săvârşite de persoanele care gestionează organizaţiile comerciale, obşteşti sau alte organizaţii nestatale; infracţiunile contra autorităţilor publice şi a securităţii de stat; infracţiunile militare. în cadrul Capitolului II al manualului, luându-se în consideraţie primatul reglementărilor internaţionale în materie de drept umanitar, este formulat conceptul de infracţiuni contra păcii şi securităţii omenirii, precum şi conceptul de infracţiuni de război. De asemenea, ţinându-se cont de recomandările metodologice de performanţă din doctrina modernă, este efectuată tipologia infracţiunilor prevăzute în Capitolul I al Părţii speciale a Codului penal. Lentila clarificatoare şi măritoare a realităţilor pe care ţin să ni le prezinte autorii pune în lumină cele mai litigante chestiuni în materie, dar şi soluţiile privind

identificarea deosebirilor şi asemănărilor dintre faptele infracţionale prevăzute în Capitolul I al Părţii speciale a Codului penal. în continuare, blocul unităţilor didactice, consacrate infracţiunilor contra persoanei, îl formează Capitolele III, IV, V şi VIII ale manualului. Grupul indicat de infracţiuni este cercetat în calitate de sistem funcţional, care este divizat în patru subsisteme, în funcţie de obiectul juridic generic, comun pentru un gen sau altul de infracţiuni contra persoanei. Este notabilă argumentarea convingătoare, completă şi clară a procedeelor de aplicare a răspunderii penale împotriva infracţiunilor care aduc atingere valorilor sociale ce alcătuiesc persoana omului. Explicaţiile se disting prin enciclopedism, rigorism şi discurs pragmatic. Nu sunt neglijate nici principiile unui manual modern: sistema-ticitatea, consecutivitatea, ilustrativitatea. Criteriile de evaluare la care sunt supuse secvenţele şi întregul demers se raportează la spiritul legii, la voinţa legiuitorului, la mijloacele de probă etc, amintind de faptul că legea penală este de interpretare strictă şi că orice improvizaţie şi divagaţie asupra sensului şi semnificaţiei legii penale pot periclita bunul mers al procesului educaţional juridic. Este demnă de remarcat stimularea nivelurilor comportamentale de aplicare şi integrare. Astfel, este supusă examinării problema perfecţionării reglementărilor privind infracţiunile din Capitolul II al Părţii speciale a Codului penal; este solicitată argumentarea pericolului social sporit al infracţiunilor contra vieţii persoanei; se propun metode de rezolvare a controverselor privind încadrarea juridică a infracţiunilor contra vieţii şi sănătăţii persoanei; se propune compararea unor infracţiuni prevăzute în Capitolul III al Părţii speciale a Codului penal cu unele infracţiuni contra familiei şi minorilor, contra justiţiei etc; se recomandă căutarea unor căi de optimizare a cadrului reglementar actual privind infracţiunile contra persoanei, reieşind din opţiunile proeuropene ale Republicii Moldova. în cadrul Capitolului VII al manualului, magistral prin aspectul său de însemnătate teoretică şi- aplicabilitate practică, celor interesaţi nu doar li se oferă reţete de stabilire a semnelor infracţiunilor contra patrimoniului, ci mai ales li se prezintă mijloace fructuoase şi funcţionale în găsirea unor soluţii acceptabile la problemele şi nevoile realităţii juridice. O compilare a opiniilor altor autori nu mai poate mulţumi exigenţele crescânde ale tinerilor dornici să studieze subtilităţile calificării infracţiunilor contra patrimoniului. De aceea, cititorilor li se sugerează o conversaţie vie, coparticipativă, menită să-i provoace la atitudine critică şi constructivă vizavi de subiectele dezbătute. în acest fel, se cultivă o conştiinţă juridică şi o cultură juridică a unor cetăţeni cu o mentalitate nouă, lipsită de prejudecăţi şi eliberată de dogmatism.

9

Şi în celelalte capitole ale manualului, este promovată misiunea descoperirii relaţiilor sintagmatice şi contextuale noi, formate o dată cu masivele modificări ale normelor penale speciale. în condiţiile derulării reformei economice în legătură cu europenizarea cadrului legislativ, este constituită o imagine coerentă şi obiectivă de percepere a caracterului şi gradului de pericol social ale faptelor ilicite, de defalcare în cadrul acestora a manifestărilor de ilicit penal, de diferenţiere a acestor manifestări una de cealaltă etc. în special, studenţilor şi doctoranzilor, dar şi tuturor celor interesaţi de problematica Părţii speciale a dreptului penal, li se sporeşte interesul privind ridicarea competenţei de formare profesională continuă, prin realizarea următoarelor obiective de referinţă: utilizarea prevederilor actelor internaţionale şi naţionale în materie de protecţie a drepturilor omului la interpretarea normelor din Capitolul V al Părţii speciale a Codului penal; evaluarea gradului de pericol social al fiecăreia din faptele infracţionale incriminate în Capitolul VIII al Părţii speciale a Codului penal; aplicarea regulilor de încadrare juridică a infracţiunilor contra sănătăţii publice şi convieţuirii sociale la soluţionarea cazurilor practice; utilizarea metodelor ştiinţei dreptului penal în studiul infracţiunilor ecologice; propunerea îmbunătăţirii calităţii dispoziţiilor incriminatoare referitoare la infracţiunile săvârşite în sfera economiei naţionale; recomandarea lărgirii sferei de aplicare a răspunderii penale pentru faptele în domeniul informaticii şi telecomunicaţiilor; evaluarea perspectivelor evoluţiei cadrului legal cu privire la infracţiunile în domeniul transporturilor; estimarea opiniilor doctrinare existente cu privire la natura infracţiunilor contra securităţii publice şi ordinii publice; utilizarea întregii game a metodelor de interpretare la identificarea înţelesului normelor referitoare la infracţiunile contra justiţiei; argumentarea necesităţii incriminării faptelor, prevăzute în Capitolele XV şi XVI din Partea specială a Codului penal, în condiţiile eficientizării luptei cu fenomenul corupţiei; aplicarea regulilor de calificare a infracţiunilor contra autorităţilor publice şi securităţii de stat la soluţionarea cazurilor practice; efectuarea analizei juridicopenale a infracţiunilor militare etc. Din lectura atentă a celor nouăsprezece capitole ale manualului de faţă se desprinde în mod evident că autorii au rezolvat cu succes următoarele sarcini: familiarizarea studenţilor, a masteranzilor, a doctoranzilor, a membrilor corpului didactic, a lucrătorilor practici şi a altor destinatari cu importanţa şi valorile promovate de ştiinţa dreptului penal; cultivarea spiritului de respect pentru lege; familiarizarea cu modificările şi completările din legislaţia în vigoare; autoinstruirea şi stimularea utilizării depline a potenţialului intelectual al formabilului; aducerea la cunoştinţă formabilului a practicii judiciare

relevante în sensul unei bune asimilări a doctrinei penale; aducerea unei reale contribuţii la formarea abilităţilor practice ale juriştilor; facilitarea evoluării multilaterale şi a lărgirii orizontului intelectual al juristului. în concluzie, prezenta lucrare reprezintă un studiu didactico-ştiinţific fundamental, conţinând o totalitate de rezultate principial noi, ce permit a formula concluzii, generalizări şi legităţi net superioare celor antecedente. Concepută şi realizată după criterii ştiinţifice, dar având în primul rând o destinaţie didactică formativă, manualul dat constituie o primă încercare remarcabilă de a trata Partea specială a dreptului penal prin prisma reperelor teoretice şi metodologice ale standardizării în învăţământul universitar. Manualul conţine clarificări absolut necesare pentru a rândui unele întocmiri juridico-penale astăzi neconsecvente. Cu certitudine, năzuinţa autorilor de a-1 face cunoscut pe cititor cu un spectru vast de probleme cu care se confruntă teoreticienii şi practicienii le-a generat ideea de a cerceta în profunzime şi de a elucida cât mai adecvat starea actuală a problematicii privind răspunderea pentru faptele prevăzute în Partea specială a Codului penal. Lucrarea de faţă reprezintă o realizare concretă de promovare a standardelor profesionale în contextul politicii educaţionale, realizare care, datorită determinantei sale epistemologice, va insufla multor generaţii de jurişti - formaţi sau în devenire respectul faţă de potenţialitatea în ascensiune a ştiinţei dreptului penal naţional. Umanizarea procesului de instruire juridică şi obţinerea unor noi dimensiuni şi orizonturi, performanţe şi indicatori reclamă necesitatea ca toţi cei care vor să devină jurişti, precum şi cei care sunt deja profesionişti în domeniul dreptului, să-şi aplece fruntea asupra acestui captivant şi util volum, pentru a folosi cu maxim randament informaţia cu valoare formativă superioară, conformă cu programa analitică la disciplina "Drept penal. Partea specială", şi deschisă pedagogic din perspectiva proiectării şi dezvoltării curriculare. Prof. univ., dr. Gheorghe Nistoreanu, Academia de Poliţie "Alexandru loan Cuza", Bucureşti, România Prof. univ., dr. Tudorel Toader, Universitatea "Alexandru loan Cuza", Iaşi, România

Capitolul I

NOŢIUNEA, IMPORTANTA SI SISTEMUL PÂRTII SPECIALE A DREPTULUI PENAL
i

Prin ipostaziere, noţiunea de drept penal poate fi prezentată sub trei aspecte: 111. ramură de drept; 112. ramură a ştiinţei dreptului (a jurisprudenţei); 113. disciplină de studiu juridică. Pe de altă parte, dreptul penal este un sistem structurat în două părţi strâns legate între ele: Partea generală şi Partea specială. Raţionând silogistic, în cele ce urmează vom înfăţişa noţiunea de Parte specială a dreptului penal sub cele trei aspecte menţionate mai sus. Astfel, sub primul său aspect - parte a ramurii de drept - Partea specială a dreptului penal constituie totalitatea normelor penale care determină - atât semnele obiective şi subiective ce califică o faptă prejudiciabilă drept infracţiune concretă, cât şi cercul în care sunt circumscrise faptele ce pot fi recunoscute infracţiuni - precum şi stabilesc categoriile şi mărimile pedepselor aplicabile persoanelor care comit astfel de fapte. Sub cel de-al doilea aspect - parte a ramurii ştiinţei dreptului penal - Partea specială a dreptului penal reprezintă ansamblul teoriilor, concepţiilor, ideilor despre Partea specială a dreptului penal (ca parte a ramurii de drept), privită în complexitatea şi dinamismul acesteia. în fine, sub cel de-al treilea aspect - parte a disciplinei de studiu juridice Partea specială a dreptului penal este privită ca un ciclu de lecţii sau de prelegeri, expus într-un limbaj adecvat exigenţelor didactice, în cadrul căruia sunt studiate cele mai importante soluţii teoretice privind Partea specială a dreptului penal (ca parte a ramurii de drept). Toate aspectele specificate mai sus ale noţiunii de Parte specială a dreptului penal se găsesc într-o corelaţie organică şi indisolubilă: conţinutul normelor din Partea specială a dreptului penal, în vigoare la un moment dat, este legat cu necesitate de realizările Părţii speciale a ştiinţei dreptului penal; la rândul lor, realizările Părţii speciale a ştiinţei dreptului penal sunt mai multe sau mai puţine în funcţie de gradul de eficienţă a procesului educaţional - universitar şi postuniversitar - în materie de Parte specială a dreptului penal.

D R E P T P E N A L . PARTEA S P E C I A L Ă

Capi1o1u1

Vorbind despre importanţa Părţii speciale a dreptului penal (ca parte a ramurii de drept), consemnăm că normele penale speciale (de rând cu normele penale generale) exercită nu doar sarcina de apărare a ordinii de drept împotriva infracţiunilor, ci şi funcţia de garantare a respectării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor în domeniul înfăptuirii justiţiei penale. Acest rol al ramurii dreptului penal este mai proeminent anume în Partea specială, parte care, oglindind interesele primordiale ale persoanei, societăţii şi statului, stabileşte actele de ilicit penal prin care sunt încălcate aceste interese, precum şi pedepsele aplicabile celor care au săvârşit asemenea acte. Pedepsele aplicate persoanelor vinovate şi prevăzute în sancţiunile normelor penale speciale corespund caracterului şi gradului prejudiciabil al infracţiunilor descrise în dispoziţiile aceloraşi norme, sunt necesare şi

suficiente în vederea restabilirii echităţii sociale, nu cauzează suferinţe fizice şi nu înjosesc demnitatea persoanelor care execută pedepsele. în alt context, incriminând genocidul, ecocidul, tratamentele inumane, propaganda războiului, donarea şi alte fapte infracţionale de acelaşi gen, normele din Partea specială a dreptului penal protejează pacea şi securitatea omenirii, adică acele valori sociale fundamentale de a căror existenţă depinde perpetuarea civilizaţiei umane. Prevăzând faptele îndepărtate împotriva atributelor prioritare ale persoanei, stabilind pedepse de maximă severitate pentru cei care comit astfel de fapte, normele penale speciale ocrotesc viaţa, sănătatea, libertatea, cinstea, demnitatea, inviolabilitatea şi libertatea sexuală, precum şi drepturile constituţionale ale cetăţenilor, adică valorile sociale declarate esenţiale într-un stat democratic şi de drept, în care libera

dezvoltare a personalităţii umane este garantată. Prevăzând răspunderea penală pentru furt, jaf, tâlhărie, şantaj, escrocherie, ocuparea bunurilor imobile străine şi alte infracţiuni contra patrimoniului, normele cuprinse în Partea specială a dreptului penal apără proprietatea şi posesia de fapt asupra averii mobiliare şi imobiliare, considerate drept factori de bază ai economiei naţionale. în acelaşi registru, normele penale speciale prevăd şi sancţionează, în raport cu gravitatea lor, fabricarea sau punerea în circulaţie a banilor falşi sau a titlurilor de valoare false, spălarea banilor, limitarea concurenţei libere, contrabanda şi alte fapte de acelaşi gen; prin aceasta răspunzând necesităţilor economice ale societăţii, pe fondul tranziţiei de la economia planificată şi centralizată la economia de piaţă, şi asigură buna desfăşurare şi dezvoltare a relaţiilor sociale economice. De asemenea, normele penale care formează Partea specială a dreptului penal

protejează, împotriva infracţiunilor, mediul înconjurător, sănătatea publică şi convieţuirea socială, securitatea publică şi ordinea publică, justiţia, orânduirea constituţională, suveranitatea, independenţa şi integritatea teritorială a

Republicii Moldova, precum şi alte valori sociale fundamentale care constituie ordinea de drept. Din această perspectivă, relevând destinaţia sa de apărare eficientă şi reală a celor mai nodale valori ale societăţii, Partea specială a dreptului penal (ca parte a ramurii de drept) îşi descoperă cu plenitudine importanţa şi semnificaţia sa aplicativă. Privită prin prisma importanţei sale, Partea specială a ştiinţei dreptului penal reprezintă un instrument plurifuncţional, care permite: analiza eficacităţii normelor penale speciale în funcţie de soluţiile practicii judiciare în materie, în vederea sesizării unor posibile devieri de la principiul legalităţii; fundamentarea concepţiei legislaţiei penale nouadoptate, precum şi a necesităţii modificării sau abrogării unor

norme penale speciale; investigarea în plan comparat a incriminărilor autohtone şi străine, în scopul identificării unor căi de inspiraţie nouă, vizând prevenirea şi combaterea actelor de ilicit penal; asigurarea unui echilibru între stabilitatea legislaţiei penale şi perfecţionarea cadrului reglementar penal, în raport cu evoluţia relaţiilor sociale; elaborarea de recomandări de lege ferenda adresate legiuitorului, în vederea conceperii celor mai bune soluţii de politică penală, ce pot fi aplicate problemelor de fond şi de formă pe care le ridică fenomenul infracţionalităţii. Cât priveşte importanţa Părţii speciale a dreptului penal (ca parte a disciplinei de studiu juridice), în planul formării profesionale

continue, aceasta este remarcabilă din două perspective: una proximă - de acumulare a cunoştinţelor penale speciale, şi alta mai îndepărtată - de însuşire a deprinderilor de a propune îmbunătăţiri permanente ale normelor penale speciale, pe baza concluziilor rezultate din investigarea lor ştiinţifică, atât sub aspect teoretic, cât şi din punctul de vedere al practicii judiciare. Cei care vor fi antrenaţi în viitor în înfăptuirea actului de justiţie penală trebuie să înveţe nu doar a înţelege şi a aplica corect norma penală specială, dar şi a-i descoperi imperfecţiunile,

confruntând în permanenţă soluţiile practice cu voinţa legiuitorului, căreia normele penale speciale sunt chemate să-i dea expresie. Privită ca parte a unei ramuri de drept, Partea specială a dreptului penal integrează în plan sistemic anumite grupuri de norme penale speciale. în sistematizarea normelor din Partea specială a dreptului penal este folosit (după exemplul structurării Părţii speciale a Codului penal) criteriul obiectului juridic sau, în alţi termeni, al valorii sociale şi relaţiilor sociale aferente, protejate

14

prin normele amintite şi, implicit, vătămate prin comiterea faptelor incriminate1, în cadrul dreptului penal al Republicii Moldova, normele penale speciale şi, bineînţeles, componenţele de infracţiuni, prevăzute de aceste norme, sunt sistematizate în optsprezece capitole, după obiectul juridic generic al infracţiunilor, în general, capitolele date sunt structurate în mod succesiv pe criteriul importanţei valorilor şi relaţiilor sociale ocrotite penalmente, respectiv pe o scară degresivă, de la cel mai important spre mai puţin important, de la cel mai grav spre o gravitate redusă. Consacrând prioritatea valorilor general-umane, succesiunea capitolelor din Partea specială a dreptului penal urmează schema: "persoana - societatea - statul". La rândul său, sistemul Părţii speciale a ştiinţei dreptului penal este alcătuit din totalitatea de cunoştinţe despre normele penale speciale, din concepţiile şi ideile elaborate pe parcursul timpului prin investigarea normelor care prevăd şi sancţionează faptele considerate infracţiuni. Aceste cunoştinţe, concepţii, idei sunt dependente între ele şi formează un sistem, care pune ordine în domeniul de gândire teoretică al Părţii speciale a dreptului penal, reglementând clasificarea materialului în cadrul acestui domeniu al ştiinţei. Dacă sistemul Părţii speciale a ramurii dreptului penal este în acelaşi timp şi sistemul Părţii speciale a Codvilui penal, atunci sistemul Părţii speciale a ştiinţei dreptului penal poate fi şi altfel. Aşadar, în cadrul sistemului Părţii speciale a ştiinţei dreptului penal, acelaşi criteriu al obiectului juridic poate servi la sistematizarea în continuare a componenţelor de infracţiune în cadrul fiecărui capitol2. De exemplu, infracţiunile contra vieţii şi sănătăţii persoanei, cuprinse în Capitolul II al Părţii speciale a Codului penal al Republicii Moldova, pot fi împărţite în trei subgrupuri: infracţiuni contra vieţii persoanei; infracţiuni contra sănătăţii persoanei; infracţiuni care pun în pericol viaţa şi sănătatea persoanei. Sistematizarea poate continua în cadrul acestor subgrupuri. De exemplu, infracţiunile contra vieţii persoanei pot fi împărţite în: omoruri şi alte infracţiuni contra vieţii persoanei; infracţiuni intenţionate contra persoanei şi infracţiuni contra vieţii persoanei săvârşite din imprudenţă etc. în acest fel, dacă sistemul Părţii speciale a ramurii dreptului penal nu corespunde unor exigenţe de ordin ştiinţific, Partea specială a ştiinţei dreptului penal propune un alt sistem, mai elaborat, mai concret, mai aproape de nevoile practicii dreptului penal.

Sistemul Părţii speciale a dreptului penal, concepute ca disciplină de studiu juridică, coincide nu în întregime cu sistemul Părţii speciale a ramurii dreptului penal. Pe cale de consecinţă, numerotarea capitolelor în cadrul celor două sisteme nu este aceeaşi. Predarea materiei Părţii speciale a dreptului penal debutează în mod tradiţional cu capitolul intitulat "Noţiunea, importanţa şi sistemul Părţii speciale a dreptului penal". Din aceste motive, sistemul disciplinei de studiu "Drept penal. Partea specială" cuprinde nu optsprezece, ci nouăsprezece capitole. Expunerea materiei în fiecare capitol începe cu prezentarea noţiunii, a caracterizării generale şi a tipurilor infracţiunilor incriminate. Analiza fiecărei componenţe de infracţiune în parte se face după următorul sistem: definiţia noţiunii legislative (sau doctrinele) a componenţei de infracţiune; obiectul juridic special; obiectul material (după caz); victima; conţinutul faptei (acţiunii sau inacţiunii) prejudiciabile; urmările prejudiciabile ale infracţiunii şi legătura cauzală (după caz); alte semne ale laturii obiective a infracţiunii (dacă acestea sunt obligatorii pentru calificarea faptei); indicarea tipului componenţei de infracţiune în funcţie de rezultatul infracţiunii (componenţă materială, componenţă formală); momentul de consumare a infracţiunii; forma şi tipul vinovăţiei; motivul, scopul, emoţiile (dacă acestea sunt indispensabile pentru calificarea faptei); condiţiile generale (şi speciale - după caz) ale subiectului infracţiunii; circumstanţele agravante.

V. Dobrinoiu, I. Pascu, I. Molnar şi alţii, Drept penal. Partea generală, Bucureşti, Europa Nova, 1999, p. 139. -.....-'* iWuresti, Aii, 1998, p. 198.

C a p i t o I u I II

C a p i t o l u l II
INFRACŢIUNI CONTRA PĂCII Şl SECURITĂŢII OMENIRII, INFRACŢIUNI DE RĂZBOI

Secţiunea I. NOŢIUNEA, CARACTERIZAREA GENERALĂ
K I «

Şl TIPURILE INFRACŢIUNILOR CONTRA PĂCII :":t Şl SECURITĂŢII OMENIRII, INFRACŢIUNILOR "^lA;'/î DE RĂZBOI '"""',

Partea specială a Codului penal al Republicii Moldova este marcată, în primul rând, prin introducerea unui capitol nou, necunoscut legii penale anterioare, şi care este intitulat "Infracţiuni contra păcii şi securităţii omenirii, infracţiuni de război". Extinderea dreptului penal asupra faptelor de tipul celor cuprinse în acest capitol şi care sfidează comunitatea internaţională în întregime a fost determinată de experienţa omenirii din ultimele decenii, când aceasta a trecut printr-un şir de conflicte armate de proporţii, fie prin alte încercări, când omului i s-a negat apartenenţa la umanitate. Cele mai grosolane dintre aceste fărădelegi, evidenţiate prin amploarea lor, care nu şi-au găsit la timpul potrivit un răspuns prompt din partea umanităţii, sunt calificate în prezent drept violări masive şi pe scară largă a drepturilor omului. în doctrina de specialitate, aceste infracţiuni internaţionale au fost definite ca fiind fapte contrare dreptului internaţional şi, în plus, într-atât de dăunătoare intereselor protejate de acest drept, încât s-a stabilit în raporturile dintre state o regulă, care le atribuie un caracter infracţional, adică care cere sau justifică reprimarea lor pe cale penală1. Incriminarea la nivel internaţional a faptelor de genocid, de război şi a celor contra umanităţii a determinat legiuitorul Republicii Moldova a lua atitudine faţă de aceste evenimente prin incriminarea lor în noua lege penală, ceea ce necesită însă elaborarea unui suport informaţional la nivel naţional, pentru aceste infracţiuni noi.

S. Glaser, Introduction a l'etude du droit internaţional penal, Bruxelles, Bruylant, 1954, p.11.

Infracţiunile contra păcii şi securităţii omenirii, precum şi infracţiunile de război, îşi găsesc origine şi aplicare practică esenţialmente în Statutul şi lucrările Tribunalului Militar Internaţional de la Niirnberg, care a fost instituit de forţele aliate învingătoare în cel de Al Doilea Război Mondial pentru a trage la răspundere marii criminali de război ai Germaniei fasciste, pentru atrocităţile comise de ei în acest război. Conform Statutului, Tribunalul avea competenţa asupra următoarelor categorii de infracţiuni: crime contra păcii (planificarea, pregătirea, declanşarea sau ducerea unui război de agresiune sau unui război prin violarea tratatelor internaţionale; participarea la un plan comun sau complot în vederea realizării uneia dintre acţiunile menţionate); crime de război (violarea legilor şi obiceiurilor războiului); crime contra umanităţii (omorul, exterminarea, alte acte inumane săvârşite faţă de populaţia civilă sau persecutarea pe motive politice, religioase sau rasiale, dacă aceste fapte au avut loc în legătură cu crimele contra păcii sau crimele de război). Astfel, după cel de Al Doilea Război Mondial, crimele de război, contra păcii şi umanităţii au căpătat statut de crime internaţionale, al căror conţinut a suferit însă schimbări semnificative de-a lungul timpului. O etapă din cele mai importante în evoluţia acestui domeniu relativ nou al dreptului, în special privind crimele de război, a fost marcată de adoptarea celor patru Convenţii de la Geneva în 1949 şi a protocoalelor adiţionale la ele, conglomerat de norme, j supranumit şi Dreptul de la Geneva, care constituie nucleul dreptului umaj nitar internaţional. Adoptarea la 9.12.1948, la New York, a Convenţiei pentru l prevenirea şi reprimarea crimei de genocid a pus începutul conturării şi separării acestei crime din cadrul crimelor contra umanităţii şi plasării ei deasupra acestora din urmă, din punctul de vedere al periculozităţii pe care o prezintă. Tribunalele internaţionale pentru fosta Iugoslavie şi Rwanda au fost cele care au adus contribuţia cea mai semnificativă în dezvoltarea jurisprudenţială a conceptelor de bază privind crimele internaţionale, constatările cărora trebuie luate în consideraţie şi la elaborarea fundamentului ştiinţific şi practic al acestor infracţiuni la nivel naţional, de către fiecare stat în parte. Clarificarea terminelor de "stare de război", "populaţie civilă", aplicarea principiilor şi regulilor de ducere a războiului, atât conflictelor armate internaţionale, cât şi celor interne etc, constituie doar unele din multiplele merite ale acestor tribunale internaţionale ad-hoc în conturarea fundamentului teoretic al infracţiunilor internaţionale. Unul dintre cele mai importante evenimente în recunoaşterea şi afirmarea pe plan internaţional a crimelor internaţionale menţionate 1-a constituit adoptarea la 17-19 iulie 1998, la Roma, a Statutului Curţii Penale Internaţionale (în continuarp ."st-atntiii r'im *—' -•

Statutul Tribunalului de la Nurnberg. MeKdyHapodnoeyionoenoe npaeo. Părţile la conflict şi membrii forţelor lor armate nu au un drept nelimitat de alegere a metodelor de ducere a războiului de natură să cauzeze pierderi inutile sau suferinţe excesive. infracţiunile grupate în acest capitol al Codului penal al Republicii Moldova sunt cele mai periculoase. a garanţiilor ori a acordurilor internaţionale. PARTEA S P E C I A L A Capitolul i I 19 drept crime care trezesc îngrijorarea comunităţii internaţionale întregi. după cum urmează: 114. A. llaHOB. tlmppa-M. Pedone. această instanţă judecătorească va fi competentă să judece cazurile de agresiune. infracţiuni contra umanităţii. Infracţiunile contra păcii sunt cele care pun în pericol pacea şi coexistenţa paşnică dintre state. am inclus aceste fapte într-un grup aparte al infracţiunilor contra păcii şi securităţii omenirii. subminând bazele colaborării dintre state. adoptat în anul 1991 de Comisia de Drept Internaţional a ONU. pentru moment. trebuie să facă distincţie între populaţia civilă şi combatanţi. conducerea. numai după ce statele părţi la statut vor conveni asupra unei definiţii şi vor modifica statutul în acest sens. 68. au primit în doctrină denumirea de infracţiuni convenţionale. c. Ascensio. Ei trebuie să aibă dreptul la corespondenţă cu familiile lor şi dreptul de a primi ajutor. ca. în toate circumstanţele. demnitatea. după cum am menţionat deja. p. care se referă tuturor statelor3. constituind nişte reguli obligatorii şi pentru cetăţenii acelor state care nu sunt parte la convenţiile internaţionale care le stabilesc. statutul de crime internaţionale. şi integrităţii lor fizice. Protecţia se răsfrânge de asemenea asupra personalului medical. 120. stabilimentelor. Aceste infracţiuni atentează fie la interesele mai multor state. precum şi participarea la un plan concertat sau la un complot pentru săvârşirea oricăruia din actele B. 115. Decaux. Problema-cheie privind aceste infracţiuni constă în definirea termenului de "agresiune". ele trebuie protejate şi tratate uman. Răniţii şi bolnavii trebuie să fie îngrijiţi de către partea la conflict care îi deţine sub puterea sa. 116. 1997. 119. în dreptul internaţional. precum şi altele. Atacurile trebuie dirijate doar contra obiectivelor militare. MocKBa. cele internaţionale au devenit deja parte a dreptului cutumiar. 117. care nu au dobândit. în orice timp. Persoanele în afara luptei. pedepsei corporale sau unui tratament crud şi degradant. 118. Nimeni nu poate fi tras la răspundere pentru o faptă pe care el nu a comiso.18 D R E P T P E N A L . Spre deosebire de instrumentele internaţionale şi jurisprudenţa tribunalelor internaţionale. fie infracţiuni cu caracter internaţional. numea printre crimele contra păcii. drepturile personale şi convingerilor. au dreptul la respectul vieţii şi moralei lor. Paris. deoarece cutuma universală este superioară dreptului convenţional în ceea ce priveşte câmpul său de aplicare. deoarece nu s-a reuşit obţinerea unui consens între state cu privire la limitele acestui termen nici cu ocazia adoptării Statutului de la Roma în vederea instituirii Curţii Penale Internaţionale. în scopul protejării populaţiei civile şi proprietăţii. Ei trebuie protejaţi de la orice acte de violenţă şi represalii. de exemplu. . transporturilor şi echipamentului cu destinaţie medicală. infracţiuni de război. Codul penal al Republicii Moldova mai include printre infracţiunile contra păcii şi securităţii omenirii şi astfel de fapte infracţionale cum sunt donarea şi ecocidul. menţionate. precum şi alte aspecte ale relaţiilor internaţionale 2. Comitetul Internaţional al Crucii Roşii a sumat regulile de bază ale dreptului internaţional umanitar într-un conflict armat. găsindu-şi sursa de reglementare în convenţii internaţionale care le stabilesc. H. declanşarea ori purtarea unui război de agresiune sau a unui război cu violarea tratatelor. Părţile la conflict. Spre deosebire de infracţiunile convenţionale. expresie a cărei origine este dificil a o stabili. fără vreo distincţie adversă. 2000. precum şi cele care nu iau parte în mod direct la ostilităţi. Conform Statutului. Pellet. infracţiunile din acest capitol pot fi împărţite în următoarele categorii: infracţiuni contra păcii. neatingând astfel gradul de pericol social caracteristic crimelor contra păcii şi securităţii umanităţii. Combatanţii şi civilii capturaţi sub autoritatea unei puteri adverse au dreptul la respectul pentru viaţa lor. deoarece ele trezesc îngrijorarea întregii umanităţi. atacul asupra persoanelor sau instituţiilor care beneficiază de protecţie internaţională. fie la cele ale comunităţii internaţionale. Se interzice a omorî sau a răni inamicul care se predă sau care este în afara luptei. Emblema Crucii Roşii şi Semilunii roşii este semnul unei astfel de protecţii şi trebuie respectată. Din aceste considerente. Nimeni nu poate fi supus torturii fizice sau mintale. care s-a dovedit a fi un obstacol de netrecut pentru omenire şi în zilele noastre. pregătirea. reprezintă grosso modo violarea legilor şi obiceiurilor războiului. Infracţiunile de război. Din aceste motive. Oricine are dreptul de a beneficia de garanţiile fundamentale ale justiţiei. 60. Aceste infracţiuni. Nici populaţia civilă ca atare şi nici persoanele civile nu trebuie să fie ţinta atacurilor. Droit International Penal. numite crime contra păcii şi securităţii omenirii în Proiectul Codului crimelor contra păcii şi securităţii omenirii. E.

etnic. fie se consumă o dată cu crearea unei stări de pericol real pentru survenirea consecinţelor .de ducere a războiului. 137 din CP al RM). în unele cazuri însă obiectul material lipseşte. 141. 135 din CP al RM. rasial sau religios). fiind ei sau nu agenţi ai statului. 138. 78. a infracţiunilor de război se manifestă prin acţiune. Unele infracţiuni se consumă o dată cu survenirea urmărilor prejudiciabile.donarea). (3) al art. deţine un rol atenuant sau agravant la individualizarea răspunderii si pedepsei penale.art. poporului unui singur stat sau unui grup de state. 1993. .aşa-numitele componenţe formal-materiale (art. Latura subiectivă a infracţiunilor contra păcii şi securităţii omenirii se manifestă de cele mai multe ori sub forma intenţiei directe (art. 137. 142 din CP al RM). art.tratamente inumane (art. încetăţenite în dreptul conflictelor armate. expresia "crime contra umanităţii" desemnează acele fapte violente grave. în unele cazuri fiind posibilă şi cea indirectă (art. fiind nişte componenţe materiale de infracţiune (art. bazele şi securitatea umanităţii în întregime. tratamente inumane . naţional. adică le-a construit sub forma componenţelor formale de infracţiune: de exemplu. etnic sau religios). De menţionat este faptul că. Principes de droit des conflits armei. 141. La unele infracţiuni se cere stabilirea semnelor secundare ale laturii obiective: metoda săvârşirii infracţiunii propaganda războiului săvârşită verbal. Datorită pericolului social sporit al infracţiunilor prevăzute în acest capitol. (art. Pacea. 139. ce se referă la alte norme penale sau la anumite acte internaţionale la care Republica Moldova este parte (art. legiuitorul a stabilit momentul consumării majorităţii infracţiunilor în cauză o dată cu săvârşirea faptei prejudiciabile. 138 din CP al RM). în cazuri mai rare comportamentul criminal luând forma inacţiunii (alin. o bună parte a doctrinei îl consideră drept cea mai periculoasă dintre aceste infracţiuni. 136 din CP al RM . în calitatea sa de valoare socială apărată de legea penală şi care. p. ideologic. 135 din CP al RM . P A R T E A SPECIALA Capitolul 11 21 Infracţiunile contra umanităţii. rasial. constituie obiectul juridic al infracţiunilor contra păcii (art. 136 din CP al RM . 141 din CP al RM (activitatea mercenarilor).art. independent de survenirea unor urmări prejudiciabile. 137 din CP al RM) etc. Bruylant. care se poate manifesta sub forma corpului persoanei (genocid . 137. ceea ce presupune un comportament activ al persoanei . 136 din CP al RM).art. 140. grafice în parte (rasial. sunt definite de unii autori drept acte care neagă singularitatea fiecărei fiinţe umane şi apartenenţa ei la umanitate 4. 139. contra altor indivizi într-un scop esenţialmente politic. 136. ci ameninţă bazele comunităţii internaţionale în totalitate. în marea majoritate a cazurilor.tratamente inumane. 138 din CP al RM (încălcarea dreptului umanitar internaţional) sau art. ceea ce poate lua forma exterminării. etnic sau religios5. 138 din CP al RM). îndreptat contra existenţei fizice a unui grup aparte. conflictului armat sau a operaţiunilor militare defacto. 140 din CP al RM). 140 din CP al RM etc. Latura obiectivă a infracţiunilor contra păcii. în cazul art. fie imprudenţa (alin. Obiectul juridic al infracţiunilor de război (art. Codul penal al Republicii Moldova. 142. este o stare care se caracterizează prin reglementarea paşnică a conflictelor şi lipsa războiului. 135. Unele infracţiuni din acest capitol sunt nişte norme de trimitere (art.internaţionale sau interne . (3) al art. Cu toate că în dreptul internaţional genocidul este tratat ca o noţiune distinctă de crimele contra umanităţii. art. 144 din CP al RM .ecocidul). art. spre deosebire de reglementările internaţionale. săvârşite pe scară largă de către indivizi. David. Les crimes contre l'humanite. securităţii omenirii. împreună cu relaţiile sociale aferente. nu incriminează faptele cunoscute în dreptul internaţional sub numele propriu-zis de crime contra umanităţii. Vorbind la general. Motivul. 137 din CP al RM . în unele cazuri. 143 din CP al RM). 441. Presses de l'Universite de Bruxelles. legiuitorul specifică scopul săvârşirii infracţiunii drept necesar de a fi stabilit: genocidul (scopul nimicirii în totalitate sau în partea unui grup naţional. 138 din CP al RM). adică cu sau fără declararea oficială de către autorităţile statului a stării de război sau încheierii păcii.20 DREPT PE N AL.propaganda războiului etc). Genocidul constituie cea mai gravă atingere asupra bazelor umanităţii. de exemplu. persecutării populaţiei civile pe motivele menţionate mai sus etc. prin intermediul radioului etc. 140 din CP al RM . 7 al Statutului CPI). ceea ce reprezintă o lacună esenţială a legii penale naţionale (art. 142 din CP al RM. fiind pentru prima dată prevăzute în Statutul Tribunalului de la Nurnberg.ecocidul). 138.genocidul. 139. care sunt puse în pericol de exterminare fizică. 143 din CP al RM) îl constituie relaţiile sociale cu privire la legile şi obiceiurile . p. Obiectul material este prezent într-un şir de infracţiuni prevăzute în capitolul dat. timp de război sau conflict armat . Obiectul juridic al infracţiunilor contra umanităţii îl constituie relaţiile sociale privitoare la existenţa omenirii în întregime sau a unor grupuri demo- Mireille Delmas-Marty. 140. în scris. Obiectul juridic generic al infracţiunilor din acest capitol îl constituie relaţiile sociale cu privire la pacea şi coexistenţa paşnică dintre state. naţional. K. diferitelor specii ale florei şi faunei (art. de fapt. Aceste infracţiuni pun în pericol nu numai existenţa şi securitatea oamenilor.

precum şi a infracţiunilor de război constă în imprescriptibilitatea lor. . (8) al art." Aceste reglementări legale îşi au sursa în Convenţia ONU asupra imprescriptibilităţii crimelor de război şi a crimelor contra umanităţii. Bucureşti.. însă modalitatea de expunere pune în evidenţă atât prescripţia răspunderii penale. prevăzute la art. 141 din CP al RM) sau aplicarea mijloacelor şi metodelor interzise de ducere a războiului. Alin.. subiectul este unul special. care la momentul săvârşirii faptei a atins vârsta de 16 ani. 60 din CP al RM "prescripţia nu se aplică persoanelor care au săvârşit infracţiuni contra păcii şi securităţii omenirii.135-137. cum este de exemplu activitatea mercenarilor (alin. precum şi al infracţiunilor de război este de regulă unul general. infracţiuni de război. 143 din CP al RM). Creţu. conform alin. 1996. precum şi crimele contra umanităţii. PARTEA S P E C I A L Ă Capitolul II Subiectul infracţiunilor contra păcii şi securităţii omenirii. legea instituind pentru subiectul infracţiunii un semn suplimentar obligatoriu . 119. Drept internaţional penal.". 141 din CP al RM) sau faptul că persoana care face parte din rândurile forţelor armate ale părţilor participante la conflictul armat are vreo legătură cu o parte beligerantă (art. Conform prevederilor Convenţiei. în modul după cum sunt definite în Statutul Tribunalului Militar Internaţional de la Nurnberg şi confirmate prin rezoluţiile ulterioare ale Adunării Generale a ONU. ceea ce înseamnă că acestea pot fi comise de orice persoană fizică responsabilă. (1) al art. V. Convenţia se referă la imprescriptibilitate în general. 139 şi 143.22 DREPT P E N A L . crimele de război.. Tempus. indiferent de data la care au fost comise. (1) al art. în cadrul unor infracţiuni însă. Astfel. p. (4) al art. sunt imprescriptibile. cât şi prescripţia executării pedepselor aplicate6. 97 din CP al RM dispune că "prescripţia nu înlătură executarea pedepselor stabilite pentru infracţiunile contra păcii şi securităţii omenirii sau pentru infracţiunile de război. comise atât în timp de pace.calitatea de mercenar al individului (alin. cât şi în timp de război. adoptată în 1968. O trăsătură specifică esenţială a infracţiunilor contra păcii şi securităţii omenirii.

fie de alte state cotropite în timpul celui de Al Doilea Război Mondial. Războiul este un rău ale cărui consecinţe nu se limitează la singurele state beligerante. Având la bază un tratat de apărare colectivă încheiat între Franţa. 1). sau în orice alt mod incompatibil cu Carta Naţiunilor Unite. încurajarea activităţilor care au drept scop izbucnirea războiului civil în alt stat. însă trebuie de înţeles că răspunderea penală în această normă este prevăzută anume pentru războiul de agresiune. trebuie de apreciat ca unul de apărare naţională. INFRACŢIUNI CONTRA PĂCII §1. pregătirea. Latura obiectivă a faptei prevăzute la alin. 3314 (XXIX) din 14 decembrie 1974 (art. pregătirea sau declanşarea războiului. dar afectează lumea întreagă. în rezoluţia Adunării Generale a ONU nr. declanşarea sau ducerea războiului Art. fie executarea unei decizii sau în aplicarea unei recomandări a unui organ competent al ONU. Cu ocazia lucrărilor sale. 139 din CP al RM nu precizează expres. vom fi în faţa unui act de agresiune în orice caz de utilizare a forţei armate de către autorităţile unui stat contra altui stat. Anglia şi Polonia. 139 din CP al RM se manifestă în fapta prejudiciabilă exprimată prin unul din următoarele tipuri de activităţi alternative planificarea. pregătirea utilizării forţei armate contra altui stat. . Planificarea. care nu diferă de alte crime de război decât prin faptul că le conţine pe toate. organizarea sau tolerarea bandelor armate pe teritoriul său ori participarea la activităţile lor în scopul efectuării incursiunilor pe teritoriul altui stat." Art. încurajarea activităţilor teroriste în alt stat etc. pregătire. precum: ameninţarea recurgerii la un act de agresiune. Declanşarea unui război de agresiune nu este deci numai o crimă internaţională: aceasta este crima internaţională supremă. Astfel. în situaţie de apărare colectivă se găseau Anglia şi Franţa. Obiectul juridic special al infracţiunii date este format din relaţiile sociale privitoare la pacea şi coexistenţa paşnică dintre state. integrităţii teritoriale ori independenţei politice a unui alt stat.Secţiunea a ll-a. care primele au declarat război Germaniei fasciste în 1939. după ce aceasta a invadat Polonia. în alte scopuri decât legitima apărare naţională sau colectivă. 139 din CP al RM incriminează fapta de planificare. Comisia de Drept Internaţional ONU include la agresiune şi actele care derivă de la aceasta. (1) al art. războiul dus de URSS. Tribunalul de la Nurnberg a declarat: "învinuirea conform căreia acuzaţii ar fi pregătit sau dus războaie de agresiune este capitală. Din aceste considerente. declanşare sau ducere a războiului. agresiunea este definită drept folosirea forţei armate de către un stat împotriva suveranităţii.

s . ocuparea teritoriilor întregi ale statului străin. organizarea şi trimiterea de bande înarmate pentru incursiuni pe teritoriul statului străin. 353. B. ONU a declarat că în conformitate cu scopurile şi principiile Naţiunilor Unite. bombardarea teritoriului de frontieră sau organizarea de ciocniri armate în scopul provocării inamicului la conflict armat. mitinguri. c. OcoâeHHax nacnib. Latura obiectivă se caracterizează prin fapta prejudiciabilă concretizată în acţiune. 139 din CP al RM este formală şi se consumă o dată cu comiterea uneia dintre faptele menţionate în norma dată. Adunarea Generală a ONU a condamnat "propaganda de război în orice formă şi în orice ţară. Parlamentului. acestea sunt persoanele care ocupă poziţii de vârf în stat şeful statului. acele foi volante. 139 din CP al RM se incriminează fapta de ducere a războiului. 110 din 3 noiembrie 1947. de exemplu. săvârşite verbal. Bucureşti. prin cuvântări adresate participanţilor la diverse adunări. invazie pe scară largă. spre deosebire de planificare. demonstraţii. desfăşurarea atacurilor asupra forţelor armate străine. Făptuitorul îşi dă seama că prin actele sale el planifică. Obiectul juridic special al infracţiunii date reprezintă relaţiile sociale cu privire la pacea şi coexistenţa paşnică dintre state. aceasta putând fi imputată oricărei persoane fizice responsabile. mani-festându-se prin întreprinderea reală a unui complex de măsuri cu caracter organizatorico-militar şi material-tehnic în scopul asigurării pregătirii pentru începutul războiului de agresiune'. Astfel. organizarea incursiunilor de cercetare pe teritoriul străin unde se planifică invazia. menite a asigura succesul operaţiunilor militare. Astfel. instigatoare la război sau orice alte acţiuni orientate spre declanşarea unui război. (2) al art. derularea diverselor reportaje la televiziune sau radio etc.24 DREPT P E N A L . obiectul material al infracţiunii va constitui.MH(j)pa-M. desfăşurarea activităţii de informare. statele au obligaţia de a se abţine de la orice propagandă în favoarea războiului de agresiune. dezinformare etc. televiziunii. înlocuirea organelor puterii ale statului străin cu cele ale statului agresor etc. 140 din CP al RM ca "răspândirea de informaţii tendenţioase ori inventate. Geamănu. Prin răspândire se are în vedere aducerea la cunoştinţa unui număr nedeterminat de persoane a informaţiei orientate spre declanşarea războiului. . /leâeaeii. Prin alte acţiuni orientate spre declanşarea unui război se au în vedere derularea filmelor. Declanşarea războiului se poate manifesta prin acapararea corăbiilor militare şi comerciale ale statului străin. » ! . Pregătirea. prin intermediul ediţiilor periodice. Propaganda războiului este definită în dispoziţia art. 8 K). pregăteşte. care la momentul săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani. şeful Guvernului. publicarea a astfel de informaţii în ziare. MocKBa. Editura Academiei. declanşează sau duce un război de agresiune şi doreşte săvârşirea acestor fapte. în cazul răspândirii de informaţii instigatoare la război. materiale şi umane. în funcţie de metoda de comitere a infracţiunii aleasă de infractor. instigatoare la război. pancarte sau alţi purtători de informaţie instigatoare la război. Infracţiunea prevăzută la art. în anul 1970. Dreptul internaţional penal şi infracţiunile internaţionale. Latura subiectivă se manifestă prin intenţie directă. p. instigatoare la război se înţeleg acele informaţii care nu corespund adevărului şi care promovează cultul războiului. după caz. ziarelor etc. ce are loc. atitudini sau idei. în scris. a planurilor de mobilizare a mijloacelor şi resurselor tehnice. prin intermediul radioului. blocarea porturilor statului inamic. 1977. alte persoane de conducere din eşalonul superior de stat. Subiectul infracţiunii date este unul general. de regulă. în alin. în realitate însă. Ci<ypaTOB. cinematografului sau prin alte mijloace". Propaganda războiului Prin rezoluţia nr. Prin informaţii tendenţioase ori inventate. însuşi termenul de propagandă poate fi interpretat ca o exercitare de influenţă asupra intelectului uman în scopul de a-i impune careva opinii. punerea drept exemplu a guvernelor statelor care promovează o politică militaristă etc. de promovare a G.CCUUCKOU 0edepa-nuu. Prin ducere a războiului înţelegem o agresiune armată. organizarea actelor de diversiune pe teritoriul statului străin. §2. PARTEA S P E C I A L A C a p i t o l u l II 25 Prin planificare înţelegem elaborarea concepţiei militare a statului agresor. planurilor de mobilizare a armatei şi de trecere la stare de război. ziare. care are ca scop sau care poate crea sau amplifica o ameninţare a păcii. aceasta poate avea şi obiect material. pregătirea războiului presupune întreprinderea diferitelor acte preparatoare. ocuparea porturilor. o violare a ei sau un act de agresiune"". 1999. sau orice alte acţiuni orientate spre declanşarea unui război. elaborarea strategiei de ducere a operaţiunilor militare. şi anume răspândirea de informaţii tendenţioase ori inventate. 142. toate acestea trezind un sentiment de acceptare a războiului ca formă de soluţionare a diferendelor între state. HopMa . KoMMenmapuu K YzonoenoMy Kodexcy PO. presupune realizarea planurilor elaborate deja de declanşare şi ducere a războiului de agresiune.

123 din CP al RM. Răspândirea de informaţii sau săvârşirea acţiunilor orientate spre declanşarea războiului trebuie de deosebit de actele instigatoare în vederea săvârşirii infracţiunii în cauză. ca un comportament acceptabil în cadrul comunităţii internaţionale. Subiectul infracţiunii în cazul faptei prevăzute la alin. (1) art. cinematografului -. V. Subiectul infracţiunii în cazul faptei prevăzute la alin. Făptuitorul îşi dă seama că răspândeşte informaţii tendenţioase ori inventate. inclusiv ai Curţii Constituţionale etc). şi anume: persoana fizică responsabilă. infracţiunea putând fi săvârşită prin orice altă metodă sau prin utilizarea oricăror altor mijloace. (2) al art. KoMMcapois. persoana cu înaltă funcţie de răspundere este acea persoană cu funcţie de răspundere al cărei mod de numire sau alegere este reglementat de Constituţia Republicii Moldova şi de legile organice. instigatoare la război. prin intermediul radioului. cu înaltă funcţie de răspundere (Preşedintele Republicii Moldova. care la momentul săvârşirii faptei a atins vârsta de 16 ani. nedeterminat de persoane9. fie din momentul săvârşirii oricăror altor acţiuni care propagă războiul. r. 2002. televiziunii. conştientizează caracterul acestor informaţii sau acţiuni şi doreşte să comită aceste fapte. prevăzute la alin. Infracţiunea dată este formală şi se consumă o dată cu răspândirea informaţiilor.26 DREPT P E N A L . 140 din CP al RM se incriminează săvârşirea acţiunilor. Legiuitorul enumera expres diverse metode de comitere a infracţiunii . (2) al art. (1). 140 din CP al este general. şi anume: persoana fizică responsabilă. în alin. c. sau săvârşeşte alte acţiuni orientate spre declanşarea unui război. Primministrul şi membrii Guvernului. TOM. Conform alin. cărora nu le atribuie însă un caracter exhaustiv. 357. 140 din CP al RM este unul special. Motivul şi scopul săvârşirii infracţiunii pot fi diverse şi la calificare nu contează. Propaganda războiului se caracterizează printr-un nivel mai mic de concretizare şi un nivel mai mare de ideologizare. Latura subiectivă se manifestă prin intenţie directă. în scris. . precum şi persoanele cărora persoana cu înaltă funcţie de răspundere le-a delegat împuternicirile sale. Instigarea se săvârşeşte faţă de persoane concrete. PARTEA S P E C I A L A Capitolul II unei atitudini pozitive faţă de război. judecătorii. deputaţii Parlamentului. B. (2) al art. Bop3eHKOB. indiferent de faptul declanşării războiului. Mo-CKBa. Kypc yzonoenozo npaea I OcoSeHHax incmt. de o persoană cu înaltă funcţie de răspundere. iar propaganda războiului vizează un cerc mai larg.verbală. 3epua/io-M.

Moldpes. în primul rând. Monitorul OJicial al Republicii Moldova. Astfel. Pellet. p.valori şi relaţii care constituie obiectul juridic secundar al infracţiunii date. 142 din CP al RM prevede răspunderea penală pentru o altă infracţiune contra păcii. la 17 februarie 1995. 1 Convenţia cu privire la prevenirea şi reprimarea infracţiunilor contra persoanelor care se bucură de protecţie internaţională din 14 decembrie 1973. Reglementarea atentatelor contra persoanelor protejate sunt în mare măsură legate de prevenirea şi reprimarea terorismului internaţional. Decaux. Prin această normă. 485. 2 H. atentatele contra persoanelor protejate au constituit o infracţiune aparte în varianta Proiectului Codului crimelor contra păcii şi securităţii omenirii din 1984. în Convenţiile de la Viena 10 care prescriu statelor să asigure securitatea fizică a diplomaţilor acreditaţi. 752. Ascensio." Obiectul juridic principal al infracţiunii date este format din relaţiile sociale cu privire la coexistenţa paşnică între state. Agenţii diplomatici. op. atunci mai târziu ele au fost integrate în noţiunea actelor teroriste12. p. inclusiv a celui asociat. şi anume: pentru săvârşirea atacului asupra persoanelor sau instituţiilor care beneficiază de protecţie internaţională. Chişinău. inclusiv agenţilor diplomatici". categorie care include şi alţi reprezentanţi ai statului. E. Sursele internaţionale ale incriminării de la art. Adunarea Generală a ONU. . A. integritatea corporală. bunurile persoanelor care se bucură de protecţie internaţională. persoane care beneficiază de protecţie internaţională conform prevederilor tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte. precum şi asupra oficiilor sau locuinţelor acestora. " Convenţia de la Viena cu privire la relaţiile diplomatice din 18 aprilie 1961. Prin infracţiunea dată se atentează în mod adiacent la relaţiile sociale privind alte valori sănătatea. cit. sunt de asemenea vizaţi şi de Convenţia cu privire la prevenirea şi reprimarea infracţiunilor contra persoanelor care se bucură de protecţie internaţională. IV. 1998. 142 din CP al RM pot fi regăsite. .. dacă atacul are drept scop provocarea războiului sau complicaţiilor internaţionale. Convenţia de la Viena cu privire la relaţiile consulare din 24 aprilie 1963 // Tratate internaţionale la care Republica Moldova este parte. iniţial.§3. Atacul asupra persoanelor sau instituţiilor care beneficiază de protecţie internaţională Art. Cu toate acestea. legea penală incriminează "atacul asupra reprezentantului unui stat străin sau asupra colaboratorului unei organizaţii internaţionale. îngrijorată de creşterea atacurilor asupra personalului său. a adoptat. dacă. voi. precum şi alte relaţii de colaborare dintre state.

1997. reşedinţelor private sau mijloacelor de transport ale personalului ONU . 41. ci a grupurilor umane întregi. XX. . a minorităţilor religioase. 122 din CP al RM: "Prin persoana care se bucură de protecţie internaţională se înţelege: 121. a vehiculelor. vaselor şi avioanelor ONU. Infracţiunea dată se consumă din momentul începutului atacului. care la momentul săvârşirii faptei a atins vârsta de 16 ani. oricare reprezentant ori persoană cu funcţie de răspundere a statului străin sau oricare persoană cu funcţie de răspundere ori alt agent al organizaţiei internaţionale interguvernamentale care. p. la New York.rasă sau trib) şi cide (din latină . fie şeful guvernului.fapte care. Termenul "genocid" a fost introdus în limbajul juridic de către Raphael Lemkin. răpirii sau altui atac asupra personalului ONU. colaborării în domeniul economic etc). Obiectul material poate fi corpul persoanei care se bucură de protecţie internaţională.un. libertăţii şi demnităţii sale. Făptuitorul îşi dă seama că săvârşeşte un atac asupra persoanei. şi anume: atacul comis asupra persoanelor ori asupra oficiilor sau locuinţelor persoanelor vizate de această normă. este doar un episod al acestui fenomen tragic. Kluwer law internaţional. Scopul este un semn obligatoriu al laturii subiective a infracţiunii date. 204-205. în calitate de victimă a infracţiunii date poate evolua doar persoana care cade sub incidenţa art. PARTEA S P E C I A L Ă C a p i t o l u l II Convenţia cu privire la securitatea personalului ONU şi a personalului asociat 11. în prezent. omorârea milioanelor de cambodgieni de către Khmerii roşii în anii 70 ai sec. în legătură cu aceasta. 1947. p. asupra oficiilor. etnice sau naţionale de pe teritoriul fostei Iugoslavii sau Rwandei. care a fost urmat de exterminarea evreilor de către nazişti în timpul celui de Al Doilea Război Mondial. Sunga. şi anume: provocarea războiului sau complicaţiilor internaţionale (ruperea legăturilor diplomatice. Motivele infracţiunii pot fi diverse şi la calificare nu contează. fie ministrul de externe al statului străin. în redacţia actuală a art. Hague. 145. în opinia noastră. în anii 1915-1916. Spre deosebire de Convenţia menţionată. art.omor)15. A/Res/49/59 // http://www. Secţiunea a lll-a. oficiului sau locuinţei persoanei care se bucură de protecţie internaţională. a fost stabilită răspunderea penală pentru faptele care urmăresc distrugerea de popoare şi naţiuni. 135 din CP al RM. o influenţă de ordin fizic sau psihic exercitată asupra victimei. conform dreptului internaţional.2S D R E P T P E N A I . şeful statului străin. Violenţa poate lua forma vătămărilor uşoare. legea penală a Republicii Moldova urmează a fi modificată. Genocide as a crime under internaţional law II American Journal of International Law. conştientizează pericolul faptei sale şi doreşte să o săvârşească. ţinând cont de gravitatea lor. Convenţia cu privire la securitatea personalului ONU şi a personalului asociat din 17 februarie 1995. Această infracţiune este un răspuns la multiplele fapte de exterminări masive ale unor popoare sau colectivităţi de oameni care au avut loc în sec. indiferent de faptul s-a cauzat în realitate sau nu careva prejudiciu sănătăţii sau bunurilor persoanelor care se bucură de protecţie internaţională. Exterminarea armenilor de către Imperiul Otoman în timpul Primului Război Mondial. Pe calea incriminării faptei de genocid. precum şi membrii familiilor lor care îi însoţesc. Genocidul Genocidul este negarea dreptului la existenţă nu a unor indivizi luaţi în particular. 122. medii sau grave ale integrităţii corporale sau sănătăţii." Latura obiectivă se manifestă prin fapta prejudiciabilă concretizată în acţiune. The emerging system of internaţional criminal law. Convenţia stabileşte cerinţe referitor la identificarea personalului vizat de convenţie. Latura subiectivă se manifestă prin intenţie directă. Art.1948. Dezvoltarea conceptului sub aspect istoric a se vedea: R.9 al Convenţiei se referă la comiterea intenţionată a omorului.org/icty/ L. trebuiesc incriminate în legislaţia naţională a fiecărui stat14. adoptată la 9. inclusiv fiecare membru al organului colegial care exercită funcţiile şefului de stat conform constituţiei statului respectiv. Subiectul infracţiunii este general: persoana fizică responsabilă. infracţiunea este formală.12. precum şi membrii familiei lor care locuiesc împreună cu ei. Lemkin. INFRACŢIUNI CONTRA UMANITĂŢII §1. prin combinaţia a două cuvinte: genos (din greacă . genocidul a ajuns să fie considerat cea mai gravă infracţiune în dreptul penal internaţional. are la bază şi citează practic întocmai formularea acestuia inserată în Convenţia pentru prevenirea şi reprimarea crimei de genocid. Genocidul. nr. Victima este de asemenea un semn obligatoriu al componenţei de infracţiune. pe care le absoarbe. Datorită acestui fapt. XX. 142 din CP al RM nu prevede răspunderea penală pentru atacurile asupra mijloacelor de transport ale personalului ONU. fie oficiile sau locuinţele lui. are dreptul la protecţie specială contra oricărui atac asupra persoanei. . Prin atac înţelegem un comportament violent.

luarea de măsuri pentru scăderea natalităţii în sânul grupului. contra cărora este îndreptată infracţiunea. nu sunt incluse în această listă. existenţa lui fizică care este ameninţată. 127. fie într-un mod "automat" şi practic ireversibil. Obiectul material îl constituie corpul persoanelor. 125. Obiectul juridic secundar îl constituie viaţa. Astfel. lingvistic. Grupul rasial se caracterizează prin trăsăturile fizice ereditare. victima genocidului este grupul ca atare. pe când altele. etnic. indiferent de factorul cultural.30 DREPT P E N A L . Toate aceste grupuri se evidenţiază prin caracterul lor stabil. supunerea intenţionată a grupului la condiţii de existenţă care conduc la exterminarea lui fizică totală sau parţială. PARTEA S P E C I A L Ă c: a p i t o I u 1 II Genocidul este definit în art. care nu permite membrilor să abandoneze apartenenţa la grup. Codul penal se referă doar la grupuri caracterizate prin legături "stabile". 135 din CP al RM ca fiind săvârşirea. . cum sunt cele politice sau culturale. 126. membrilor grupului vizat. victima se poate atribui pe sine însăşi grupului respectiv. nume sau acelaşi mod de închinăciune. sănătatea. Grupul religios este constituit din membri care împărtăşesc aceeaşi religie. care se identifică frecvent cu anumite zone geografice. etnic. rasial sau religios. a vreuneia din următoarele fapte: 123. caracter ce se transmite prin naştere. atingerea gravă a integrităţii fizice sau mintale a membrilor grupului. integritatea fizică şi mintală a membrilor grupurilor vizate de legea penală. Obiectul juridic principal al genocidului îl constituie relaţiile sociale cu privire la starea de siguranţă a grupului naţional. şi nu individul în calitate de reprezentant al acestui grup. naţional sau religios. Grupul naţional este o colectivitate de oameni care au aceeaşi cetăţenie şi care beneficiază de aceleaşi drepturi şi obligaţii. Grupul etnic reprezintă acea colectivitate de oameni care vorbesc aceeaşi limbă şi împărtăşesc aceeaşi cultură. omorârea membrilor acestui grup. în cazul Rutaganda. în scopul de a nimici în totalitate sau în parte un grup naţional. traficul copiilor ce ţin de grupul respectiv. în unele circumstanţe. Tribunalul pentru Rwanda16 a decis că apartenenţa la un grup este în mod esenţial un concept subiectiv: victima este percepută de către infractor ca aparţinând grupului desemnat pentru exterminare şi. 124. rasial sau religios.

şi nu neapărat pe tot teritoriul unui stat. paragr.org obligaţiile de Prim-ministru al Rwandei în vederea luării măsurilor respective. Atingerea gravă a integrităţii mintale urmează a fi determinată în fiecare caz în parte. Luarea de măsuri pentru scăderea natalităţii în sânul grupului presupune mutilarea organelor sexuale. Următoarea formă a laturii obiective este atingerea gravă a integrităţii fizice sau mintale a membrilor grupului. Măsurile date pot fi de ordin Cazul Akayesu. sterilizarea. Jurisprudenţa tribunalelor internaţionale ne arată că şi prin acte de viol. paragr. sau de a proteja copiii ori populaţia de la posibile masacre. controlul forţat al naşterilor. 156 // http://www. acte de tortură fizică sau psihică. care poate fi interpretată ca manifes-tându-se prin vătămări grave ale integrităţii corporale sau sănătăţii.org . cât şi prin inacţiune. Latura obiectivă a infracţiunii se exprimă prin fapta prejudiciabilă concretizata în acţiunile sau inacţiunile indicate în lege. în cazul Kambanda.Genocid va fi şi în cazul când se urmăreşte distrugerea grupului sau unei părţi a lui într-o anumită arie geografică sau regiune. deoarece se atentează atât la integritatea fizică. paragr.ictr. luată izolat. a unui număr însemnat de persoane şi care. pentru a pune capăt masacrelor despre care acesta a aflat. cât şi calitativ. Musema. alt tip de violenţă sexuală. care au drept scop distrugerea fizică a grupului naţional. după ce lui personal i s-a cerut luarea a astfel de măsuri. Făptuitorul poate avea intenţia de a nimici un număr mare de membri ai grupului. de regulă. Violul şi violenţa sexuală sunt considerate ca fiind cele mai grave forme de atingere. 504. Prima formă a laturii obiective constă în omorârea membrilor unui grup demografic. fie o fracţiune mai puţin însemnată. etnic. separarea forţată a sexelor. interzicerea sau limitarea căsătoriilor. de exemplu intelectualitatea grupului. Prin inacţiune se înţelege omiterea intenţionată de a-şi îndeplini obligaţiile de păstrare a vieţii.ictr. 145 din CP al RM. a grupului. I-a instanţă. 55 // http://www. rasial sau religios ca atare. fapt care duce la moartea victimei. cât şi cea mintală a victimei. dar reprezentativă. practica gravidită-ţilor forţate într-o societate patriarhală în care copilul născut nu va aparţine grupului din care face parte mama sa naturală. faptă care are drept urmare prejudiciabilă decesul unei persoane sau. Nimicirea în totalitate sau în parte a grupului înseamnă distrugerea unei părţi semnificative a grupului atât din punct de vedere cantitativ. liderii politici sau religioşi. sau prin persecuţie se poate aduce atingere gravă integrităţii fizice sau mintale17. se încadrează în semnele componenţei de infracţiune prevăzute de art. Omorârea membrilor unui grup poate avea loc atât prin acţiune. Omiterea acestora a rezultat masacre. Tribunalul pentru Rwanda 1-a găsit vinovat pe acuzat de genocid prin omisiunea de a-şi îndeplini Cazul Rutaganda.

Convenţia (IV) cu privire la protecţia persoanelor civile în timp de război din 12VIII.32 DREPT PENAL. rasial sau religios ca atare. dar transferul trebuie să aibă loc în mod forţat şi în privinţa persoanelor în vârstă de până la 18 ani. Latura subiectivă a genocidului se exprimă prin intenţie directă şi scopul de a distruge. persoanelor civile. prizonierilor. Incriminarea a astfel de fapte este dictată de necesitatea conformării cu actele internaţionale care reglementează dreptul conflictelor armate.1949. 2002. bolnavilor. în totalitate sau în parte. prin orice metode. ceea ce înseamnă privarea intenţionată a grupului de resursele indispensabile supravieţuirii. pentru ultime- le trei forme nefiind necesară survenirea cărorva urmări prejudiciabile .decesul membrilor grupului sau vătămările integrităţii corporale sau sănătăţii etc.VIII.1949. bolnavilor şi naufragiaţilor din forţele armate maritime din 12. Convenţia ( I I I ) cu privire la tratamentul prizonierilor de război d i n 12.scăderea de fapt a natalităţii sau nimicirea grupului în urma traficului copiilor ce ţin de grupul respectiv etc. 82. primele două forme ale infracţiunii consumându-se o dată cu survenirea urmărilor prejudiciabile respective . 135 din CP al RM. medicamente pentru perioade îndelungate de timp. privarea de condiţiile elementare de igienă. Forma dată a laturii obiective a genocidului se constituie prin impunerea unei sau mai multor persoane a unor măsuri de genul celor menţionate. supunerea membrilor grupului la muncă excesivă sau alte activităţi care duc la extenuarea fizică a grupului. '" Convenţia (1) pentru îmbunătăţirea sorţii răniţilor şi bolnavilor din forţele armate în campanie din 12. . PARTEA S P E C I A L A Capitolul II 33 fizic sau mintal. Genocidul îmbină trăsăturile unei infracţiuni materiale cu cele ale unei infracţiuni formale. făptuitorul având intenţia distrugerii totale sau parţiale a grupului. Subiectul infracţiunii este general. acesta poate fi o persoană fizică responsabilă. etnic. Exemple de astfel de condiţii sunt: privarea membrilor grupului de adăpost prin expulzarea din locuinţele lor. p. V. prin care se înţelege supunerea. în cazul violului) determinând victima să devină incapabilă de procreare. Monitorul Oficial al Republicii Moldova. la tortură sau tratamente inumane pentru a cauza in mod intenţionat mari suferinţe sau vătămări grave integrităţii corporale sau sănătăţii răniţilor. precum şi oricărei alte persoane căzute sub puterea adversarului. precum şi ameninţările sau traumatizarea copiilor care ar duce la transfer forţat. Făptuitorul îşi dă seama că prin faptele sale contribuie la distrugerea grupului şi doreşte săvârşirea acestor acţiuni (inacţiuni). infractorul având drept scop prevenirea naşterilor în cadrul grupului. distrugerea fizică fiind scopul final urmărit de făptuitor. 137 din CP al RM. fapt despre care făptuitorul trebuie sau ar fi trebuit să ştie. Oxford. Violurile în masă erau practicate de inamic. Chişinău. exterminarea de fapt a grupului: săvârşirea cel puţin a unei fapte care intră în latura obiectivă a infracţiunii va fi suficientă pentru constituirea componenţei date de infracţiune. International criminal law. naufragiaţilor. 1998.1949. Acestea fac parte deja din dreptul cutu- 13 Kriangsak Kittichaisaree. contra femeilor musulmane. voi.VII1. Tratamente inumane Tratamentele inumane sunt prevăzute în art. Acestea din urmă au trăsăturile unei infracţiuni formale şi se consumă prin singurul fapt de săvârşire a faptelor menţionate în lege. p. S-ar putea de argumentat că transferul forţat al copiilor dintr-un grup în altul cauzează o atingere gravă de ordin mintal părinţilor şi apropiaţilor. ori supunerea acestora la experienţe medicale. care la momentul săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani. iar în cazul primelor două forme ale laturii obiective făptuitorul mai doreşte şi survenirea consecinţelor (decesul victimei sau vătămările grave aduse integrităţii sau sănătăţii). ameninţările sau traumele (de exemplu. Secţiunea a IV-a. în timpul conflictului armat din fosta Iugoslavie. Lipsa scopului menţionat specific infracţiunii de genocid exclude posibilitatea calificării faptei în baza art. Condiţiile de existenţă trebuie să fie preconizate a distruge grupul. Convenţia (II) pentru îmbunătăţirea sorţii răniţilor.1949 // Tratate internaţionale la care Republica Moldova este parte. în mod necesar. în totalitate sau în parte. care în urma actului sexual în afara căsătoriei deveneau "femei impure" şi nu mai erau apte de căsătorie. University Press. INFRACŢIUNI DE RĂZBOI §1. privarea de hrană ce duce la foamete. şi că faptele infractorului ar putea fi încadrate şi sub rubrica "atingerea gravă a integrităţii fizice sau mintale a membrilor grupului"1*.VIII. Genocidul nu presupune. 7-188. membrilor personalului sanitar civil sau al Crucii Roşii şi al organizaţiilor asimilate acesteia. Supunerea intenţionată a grupului la condiţii de existenţă care conduc la exterminarea lui fizică totală sau parţială presupun anumite practici care nu provoacă imediat moartea membrilor grupului. haine. biologice sau ştiinţifice care nu sunt justificate de un tratament medical in interesul lor. Prin traficul copiilor ce ţin de grupul respectiv trebuie de înţeles transferul lor forţat din sânul unui grup protejat în altul. un grup naţional. în special Convenţiile de la Geneva din 1949'9. Legea nu menţionează expres. Moldpres.

Persoanele civile sunt persoanele care nu iau parte sau încetează a participa la ostilităţi din diferite motive şi nu aparţin la nici una din categoriile menţionate în art.Protocolul). Obiectul juridic principal îl constituie relaţiile sociale cu privire la regulile internaţionale de ducere a războiului. sănătatea.VIII. apatrizi. şi anume al răniţilor.1949 şi în art. semnat la Geneva la 10. iar prezenţa în mijlocul acesteia a altor persoane care nu sunt civile nu schimbă caracterul ei. au menirea de a proteja victimele unui conflict armat. Obiectul juridic secundar îl constituie relaţiile sociale privitoare la viaţa. 1998. Victima infracţiunii poate fi numai persoana care.hors du combat. care în prezent au primit denumirea de drept umanitar. persoanelor civile. dreptul la un proces echitabil şi de a fi judecat de o instanţă legal constituită ale persoanelor căzute sub puterea adversarului. altfel spus. care dispun sau nu de imunitate diplomatică etc).VII. referitor la protecţia victimelor conflictelor armate internaţionale. din anumite considerente. 5.197720 (în continuare . Personalul Crucii Roşii sau al organizaţiilor asimilate acesteia este alcătuit din persoanele care acordă asistenţă medicală sau umanitară. Răniţii şi bolnavii sunt persoanele care suferă de infirmităţi fizice sau psihice şi au nevoie de îngrijire medicală. din 12. naufragiaţilor. Aceste reglementări internaţionale şi naţionale. voi. refugiaţi. 4 al Convenţiei (III) cu privire la tratamentul prizonierilor de război. p. indiferent de faptul participării sau nu la operaţiunile militare (soldat sau persoană civilă). Chişinău. integritatea fizică şi mintală. 189-258.34 D R E P T P E N A L . Obiectul material îl constituie corpul persoanelor indicate în legea penală. Semilunii Roşii. . bolnavilor. prizonierilor. libertatea. precum şi oricărei alte persoane căzute sub puterea adversarului. din cadrul organizaţiilor Crucii Roşii. Prizonier este combatantul nimerit sub puterea inamicului. statut intermediar nu există . Moldpres. PARTEA S P E C I A L Ă C a p i t o l u l II miar şi sunt obligatorii pentru toate statele. nu participă activ sau direct la ostilităţi. 43 din Protocolul I adiţional la Convenţiile de la Geneva din 1949. organismele Tratate internaţionale la care Republica Moldova este parte.toţi cei aflaţi în afara luptei sunt protejaţi de legea penală (cetăţeni ai statelor. fie altor organizaţii de asistenţă umanitară sau de îmbunătăţire a vieţii oamenilor vulnerabili Medicii fără frontiere. Din personalul sanitar civil fac parte persoanele din forţele armate care se ocupă de îngrijirea şi tratamentul bolnavilor. Astfel. Populaţia civilă este constituită din persoane civile. Monitorul Oficial al Republicii Moldova. ele sunt în afara luptei . membrilor personalului sanitar civil sau al Crucii Roşii şi al organizaţiilor asimilate acesteia. indiferent de faptul aderării sau nu la ele.

cât şi psihic. pe termen îndelungat. pentru a cauza în mod intenţionat mari suferinţe sau vătămări grave integrităţii corporale sau sănătăţii persoanelor protejate.ONU etc. deţinerea intenţionată a deţinuţilor închisorii în condiţii antisanitare. Cauzarea de mari suferinţe sau vătămări grave integrităţii corporale sau sănătăţii persoanelor presupune prejudicii atât de ordin fizic. biologice sau ştiinţifice sunt o formă a tratamentului inuman.tratamente inumane sau supunerea la experienţe . şi care se abţin de la ostilităţi. a victimei sau a altor persoane. pe orice motiv. Tratamentul inuman înseamnă nişte acţiuni intenţionate care cauzează puternice suferinţe fizice ori psihice sau care constituie o atingere serioasă la integritatea fizică ori mintală sau la sănătate. intimidării. Infracţiunea dată este o infracţiune formală şi se consumă o dată cu săvârşirea faptei incriminate . tortura constă în cauzarea intenţionată de puternice suferinţe fizice sau psihice în scopul obţinerii de informaţii sau mărturii. în contextul infracţiunilor de război. sănătatea. fie care sunt contrare principiului fundamental al tratamentului uman. Naufragiaţii sunt persoanele care se află în pericol pe mare. adică să nu acţioneze în calitate de persoană privată. Nici consimţământul victimei nu înlătură caracterul penal al faptei dacă experienţele nu sunt justificate de un tratament medical. integritatea corporală a persoanei. în particular atingere la demnitatea umană. Exemple de tratament inuman sunt: impunerea tatălui şi fiului să se bată unul pe altul în închisoare. la tortură sau tratamente inumane. fie supunerea acestora la experienţe medicale. Tortura este forma agravată a tratamentului inuman. Latura obiectivă a infracţiunii constă din fapta prejudiciabilă exprimată în acţiunile alternative de supunere. în urma unui naufragiu. curativ în interesul persoanelor asupra cărora se efectuează. fie în scopul discriminării. prin orice metode. iar scopul experimentului nu este unul terapeutic şi nu se justifică prin necesităţi de ordin medical şi nici nu este înfăptuit în alte interese ale victimei. Experienţele medicale. Prin aceste experimente sunt puse în pericol viaţa. servirea în calitate de scut uman în linia întâia de atac etc. fie în alte ape. Semnele vătămărilor grave ale integrităţii corporale sau sănătăţii sunt indicate la art. biologice sau ştiinţifice care nu sunt justificate de un tratament medical în interesul lor. fie în vederea pedepsirii. prin refuzul de a le permite să-şi satisfacă necesităţile vitale ale organismului. şi cel puţin unul din făptuitori să fie un oficial de stat. Violul de asemenea poate ajunge la rangul torturii dacă sunt întrunite celelalte semne. umilirii sau constrângerii victimei sau altor persoane. 151 din CP al RM.

fie în scopul asigurării obţinerii unei promisiuni. (1) al aceleiaşi norme. Timpul săvârşirii infracţiunii este un semn obligatoriu al laturii obiective a faptei prevăzute la art. (2) al art. p. sau o înţelegere de pace. Conform art. 137 din CP al RM. şi până la încetarea ostilităţilor prin încheierea unui armistiţiu de pace. Cu toate acestea. din teritoriul ocupat pe teritoriul statului ocupant sau al oricărui alt stat. p. se interzice transferul sau deportarea persoanelor. Drept penal. 137 din CP al RM. 558. a uneia dintre următoarele fapte: 128. (1) al art.VIII. faţă de persoanele indicate la alin. 137 din CP al RM. PARTEA S P E C I A L A C a p 11 o I u I 11 biologice. Nistoreanu. prevăzută la alin. în majoritatea cazurilor. 49 Convenţia (IV) cu privire la protecţia persoanelor civile în timp de război. Boroi. dar nu şi în mod exclusiv. este permisă extrădarea indivizilor pentru infracţiuni de drept comun. în cazul unui conflict internaţional. . ca o măsură de precauţie contra inamicului. Partea specială. indiferent de survenirea unor urmări prejudiciabile (de exemplu. Gh.1949. Varianta agravată a tratamentelor inumane. Este necesar de demonstrat că făptuitorul a acţionat în scopul obţinerii unui avantaj sau concesiuni. în cazul unui conflict intern21. Kriangsak Kittichaisaree. vătămarea gravă a integrităţii corporale sau sănătăţii). c) Deportarea presupune mutarea forţată a unui grup de persoane de pe teritoriul unui stat pe teritoriul statului advers ori pe teritoriul unui stat terţ". 2002. indicate în alin. prin timp de război se înţelege intervalul de la data declarării mobilizării sau a începerii operaţiilor de război până la data trecerii armatei la starea de pace. Constrângerea de a îndeplini serviciul militar în forţele armate ale adversarului. Nu este ilegal a recruta prizonieri de război care în mod voluntar se angajează a lupta contra patriei sale. cedări de la adversar. AII Beck. Infracţiunea dată poate fi comisă de la începutul conflictului armat. . indiferent de motivele care au stat la bază.J6 DREPT PENAL. tratamentele inumane pot fi comise doar în timpul conflictelor armate. adică de la începutul aplicării violenţelor între părţi la conflict. presupune săvârşirea. 131. fapt care nu are loc când persoanele sunt constrânse a face acest lucru. 127 din CP al RM. 129. op. din 12. A. Bucureşti. Ca şi celelalte infracţiuni de război. Conform art. cit.pe timp de război.. Luarea de ostatici presupune privarea de libertate a persoanelor nevinovate. Se interzice transferul persoanelor în alt stat în care sunt temeiuri a presupune că persoana va fi persecutată pentru convingerile sale politice sau religioase.

137 din CP al RM prevede răspunderea agravată pentru torturarea. (1). (1) al art. Persoanele trebuie să fie totuşi deplasate înapoi la locul de reşedinţă. dreptul de a nu fi supus unei pedepse colective etc. rupere. considerăm necesară excluderea ei din conţinutul legal al alin. este manifestarea cea mai gravă a tratamentului inuman. Noţiunea de torturare are un înţeles similar cu cel al noţiunii de tortură. (2) al art. independentă şi imparţială. Aceste garanţii se referă la principiul legalităţii. Ibidem. se permite deplasarea persoanelor dintr-o zonă ocupată în alta. din considerente de securitate a oamenilor deplasaţi sau din motive militare stringente. 137 din CP al RM. (1) al art. precum şi în vederea înlăturării unei confuzii în interpretarea legii. mutilarea. dar în interiorul aceluiaşi stat21. Din considerentele că tortura. imediat ce ostilităţile au încetat în aria respectivă. exterminarea sau executarea fără o judecată legală a persoanelor menţionate la alin. (1) al aceleiaşi norme. Exterminarea înseamnă supunerea intenţionată a populaţiei la condiţii de viaţă menite a produce distrugerea ei (răspândirea unor boli contagioase letale în rândurile populaţiei. Dislocarea sau lipsirea de libertate fără temei legal. Executarea fără o judecată legală a persoanelor menţionate la alin. Cu toate acestea. cu privarea de asistenţă medicală). smulgere. 131. în această normă sunt consfinţite drepturile persoanei de a fi judecată de o instanţă constituită în mod legal. consumânduse la momentul săvârşirii faptelor respective. de a fi condamnată doar în urma unei judecăţi prealabile. fiind prevăzută şi la alin. 558.130. Mutilarea constă într-un prejudiciu grav adus integrităţii corporale şi sănătăţii persoanei. examinate cu ocazia analizei faptei prevăzute la alin. rănire sau desfigurare prin sfărâmare. 137 din CP al RM presupune aplicarea pedepsei capitale şi constă în suprimarea vieţii persoanei condamnate la această pedeapsă. p. Făptuitorul poate fi găsit vinovat de exterminare chiar şi în cazul survenirii morţii unei singure persoane. fără judecată prealabilă şi fără respectarea garanţiilor juridice fundamentale prevăzute de lege. Alin. (1) al art. . dreptul de a fi informat despre infracţiunile de comiterea cărora persoana este acuzată. 137 din CP al RM este formală. şi cu respectarea principiului unui proces echitabil. Dislocarea presupune o mutare forţată dintr-o localitate în alta. cu atribuirea ei doar a calităţii de circumstanţă agravantă a infracţiunii de tratamente inumane. Condamnarea de către o instanţă de judecată constituită în mod ilegal. (3) al art. tăiere a unei părţi a corpului. 137 din CP al RM. Infracţiunea prevăzută la alin.

38 DREPT PENAL. 138 din CP al RM este de trimitere.în calitate de oficiali publici. în opinia cărora "indivizii de toate rangurile care aparţin forţelor armate sub comanda militară a uneia din părţile beligerante cad în cercul subiecţilor infracţiunii. dar şi pe cei care le-au ordonat. indiferent în ce calitate soldat.susţinerea ori îndeplinirea realizării de război. infracţiunilor internaţionale. 137 din CP al RM în forma mutilării. Subiectul infracţiunii este un subiect special. în rândurile forţelor armate. ei ar putea fi supuşi răspunderii penale numai dacă este o legătură între ei şi forţele armate. morţii măcar a unei persoane şi suprimării vieţii persoanei condamnate la moarte. (1) al art. relaţiile dintre militari se bazează pe principiul subordonării şefului şi execută- §2. Dispoziţia art. şi anume persoana fizică responsabilă. încălcarea dreptului umanitar internaţional Scopul normei date din legea penală a Republicii Moldova este de a-i trage la răspundere penală nu numai pe executorii . care la momentul săvârşirii faptei a atins vârsta de 16 ani şi care face parte din forţele armate ale unei părţi beligerante. Obiectul juridic special al infracţiunii îl constituie relaţiile sociale cu privire la respectarea regulilor şi obiceiurilor de ducere a războiului. Latura obiectivă a faptei prevăzute la alin. participante la conflictul militar. infracţiunea are trăsăturile unei infracţiuni materiale. angajat al serviciului medical."24 Această legătură există şi în cazul indivizilor care au fost în mod legitim împuterniciţi sau de la care se aştepta . dacă indivizii nu aparţin forţelor armate. ofiţer. PARTEA S P E C I A L Ă Capitolul 11 Infracţiunea prevăzută la alin. exterminării sau executării fără o judecată legală a persoanelor se consumă din momentul survenirii urmărilor prejudiciabile . Acest fapt a fost confirmat şi de practica tribunalelor internaţionale. în această ipoteză. (3) al art. 137 din CP al RM. Latura subiectivă a infracţiunii se manifestă sub forma intenţiei directe. care îşi dau seama de faptele criminale pe care le comit. 138 din CP al RM se manifestă prin fapta prejudiciabilă concretizată în acţiunea sau inacţiunea de executare a unui ordin nelegitim care conduce la săvârşirea infracţiunilor prevăzute la art.pierderii sau deformării unui organ sau a unei părţi a corpului. în funcţie de gradul militar şi funcţia deţinută. al personalului tehnic din rândurile forţelor armate etc. agenţi sau alte persoane deţinătoare ale autorităţii publice sau de facto reprezentând guvernul .

Deoarece faptele prevăzute în art.org B. sentinţa din 21 mai 1999. (1) al art. Subordonatul conştientizează caracterul criminal al dispoziţiei superiorului său şi doreşte să execute ordinul nelegitim. Cu alte cuvinte.ictr. şi nu să le discute. Pe de altă parte. c.rii dispoziţiilor sale din partea subordonaţilor. .este un semn obligatoriu al laturii obiective a infracţiunii date. Cazul Procurorul versus Kayishema şi Ruzindana. însă. situaţia în care a fost emis ordinul şi nivelul pregătirii sale profesionale. relaţii de subordonare pot avea loc şi faţă de o persoană civilă. 364 din CP al RM). 138 din CP al RM se exprimă prin intenţie directă. Ch. Astfel. cu toate că legea penală nu menţionează expres acest lucru. 2004. ICTR-95-1. ceea ce rezultă din caracterul vădit ilegal al ordinului. Jurisprudenţa actuală a tribunalelor internaţionale ad-hoc susţin opinia că persoana poate fi ţinută să răspundă în calitatea sa de superior nu în funcţie de statutul său civil sau militar./JaBbiflOB. Pe de o parte. caz nr. Deci. acestea sunt circumstanţele referitor la conţinutul ordinului dat de către şef. dar mai degrabă de gradul şi natura autorităţii şi controlului deţinut de individ25. pe când subordonatul este obligat să execute ordinele. Nc2. iar neexecutarea ordinului poate constitui infracţiune militară (art. Infracţiunea se consumă o dată cu executarea ordinului nelegitim de către subordonat. la examinarea problemei despre tragerea la răspundere penală pentru executarea unui ordin nelegitim trebuie de ţinut cont de un şir întreg de circumstanţe. II. ordin nelegitim este o dispoziţie verbală sau scrisă. 21. ordinul şefului este "lege" pentru subordonat. trebuie de luat în vedere faptul dacă subordonatul a avut posibilitatea să-şi dea seama despre legalitatea dispoziţiei adresate lui. . în sensul art. OmeemcmeeHHOcmb eoeHHOcnyxamezo 3a ebinonnemte npecmynHOio npuKa3a II CyAOBbi BecHiK. ICTR T. 175 // http://www. paragr. Latura subiectivă a faptei alin. 216 // http://www. paragr. care permit să facem concluzia despre faptul dacă ordinul contravine intereselor apărate de legea penală. ţinând cont de experienţa sa în satisfacerea serviciului militar.ictr. 137 din CP al RM pot avea loc doar în cadrul unui conflict militar. 16. îndreptată la săvârşirea din partea subordonatului a unei fapte care conţine semnele componenţei de infracţiune prevăzute de art. trebuie de acordat atenţie caracterului relaţiilor stabilite dintre şef şi subordonat şi alte circumstanţe similare26.1999. infracţiunea dată este o infracţiune formală. în caz de necesitate. ICTR-95-1A-T). 138 din CP al RM.org Procuror versus Kayishema şi Ruzindana (Cazul nr. timpul săvârşirii infracţiunii în timpul conflictului armat sau al acţiunilor militare . 137 din CP al RM. Credem că ordinul trebuie să fie vădit ilegal pentru subordonat.V. Şeful are putere deplină de a lua de sine stătător decizii şi a emite ordine.

sentinţa din 25 iunie 1999. 16 din CP al RM). 137 din CP al RM.. demonstrate de obligaţii şi competenţă27. mijloace de transport. fiind un subordonat care execută ordinul superiorului. (2) al art.la momentul comiterii faptei . dar şi abilitatea sa de a exercita controlul. Totodată. prin această infracţiune mai sunt puse în pericol şi relaţiile sociale privitoare la suveranitatea şi integritatea teritorială a statului. Subiectul faptei prevăzute la alin. finanţarea sau altă asigurare a mercenarilor. Şeful îşi dă seama de caracterul vădit nelegitim. dacă lipsesc semnele unei infracţiuni mai grave". Latura obiectivă a infracţiunii se manifesta prin fapta prejudiciabilă exprimată în acţiune.la momentul săvârşirii faptei . fie a obţinut ea de fapt careva avantaje. Obiectul juridic special al infracţiunii date îl reprezintă relaţiile sociale privind securitatea comunităţii internaţionale şi pacea internaţională. orientat spre săvârşirea de infracţiuni prevăzute la art.încrederea exagerată sau neglijenţa. Se are în vedere participarea nemijlocită a mercenarului la ostilităţi. Latura obiectivă în acest caz vizează acţiunile alternative. poate răspunde pentru infracţiunea dată. orice persoană. 329 din CP al RM.un. Alin. Sursa acestei reglementări se găseşte în Protocol. infracţiunea putând fi realizată prin săvârşirea oricărei acţiuni din cele indicate.a atins vârsta de 16 ani şi care satisface serviciul militar. (2) al art. Deci. infracţiunea dată este o infracţiune formală. Latura obiectivă a faptei date constă din acţiunile şefului care dă ordine vădit nelegitime subordonaţilor săi. destinate pentru achiziţionarea armamentului.XII. .icty §3. Angajarea mercenarilor înseamnă recrutarea lor prin promiterea avantajelor de natură diferită în schimbul prestării unor servicii. finanţării şi instruirii mercenarilor. Alin.1989 contra recrutării. precum şi folosirea lor într-un conflict armat sau în acţiuni militare. 138 din CP al RM este persoana fizică responsabilă. Prin altă asigurare a mercenarilor putem înţelege asigurarea cu armament.persoana fizică responsabilă. al ordinului. în contextul dreptului internaţional cutumiar în cazul Procurorul v. 141 din CP al RM. Infracţiunea se consideră consumată din momentul emiterii ordinelor vădit. şi doreşte darea unui asemenea ordin. (3) al art. acte de identitate sau alte documente. Termenul de "conflict armat" în cadrul articolului dat are acelaşi sens ca şi în cazul celorlalte infracţiuni de război. alte activităţi în scopul asigurării succesului în operaţiunile militare la care participă mercenarii.org. militar sau civil.76 // http://www. instruirea. Alin. Conţinutul faptei de neîndeplinire sau îndeplinire necorespunzătoare de către şefa obligaţiilor sale coincide cu cel din art. valori şi relaţii care apar în calitate de obiect juridic secundar. 138 din CP al RM. Activitatea mercenarilor Activitatea mercenarilor face obiectul incriminării în art. nelegitime orientate spre săvârşirea de infracţiuni prevăzute la art. securitatea lui. 137 din CP al RM.? sau alte situaţii extreme etc. Prin acţiuni militare înţelegem recurgerea părţilor aflate în conflict la forţa armată. Latura subiectivă a faptei examinate se exprimă prin imprudenţă în ambele sale tipuri . 138 din CP al RM prevede răspunderea penală pentru "darea de către şef unui subordonat în timpul conflictului armat sau al acţiunilor militare a unui ordin vădit nelegitim. Prin infracţiuni mai grave ar trebui să înţelegem infracţiunile deosebit de grave şi excepţional de grave (în conformitate cu art. O prevedere similară se conţine în Convenţia ONU din 4. Aleksovski. lipsa semnelor unei infracţiuni mai grave este menţionată în legea penală ca un semn al laturii obiective. Finanţarea constă în punerea la dispoziţie a mijloacelor băneşti. Latura subiectivă a faptei analizate se exprimă prin intenţie directă.a atins vârsta de 16 ani şi care emite ordine subordonaţilor săi. supravieţuirea în condiţii de lupt. adică evident ilegal. Nu are însemnătate dacă persoana recrutată a luat parte la acţiuni militare sau nu. 138 din CP al RM are trăsături similare cu cel al subiectului faptei prevăzute la alin. care . utilizarea efectivă a armamentului. (2) al art. 141 din CP al RM prevede răspunderea penală pentru angajarea. care evoluează defacto în calitate de superior. (2) art. utilizării. punerea la dispoziţie a informaţiei etc. paragr. Având în vedere că mercenarii sunt recrutaţi deseori pentru destabilizarea situaţiei într-un stat aparte. care . care prevede răspunderea penală pentru participarea mercenarului într-un conflict armat sau la acţiuni militare. Instruirea mercenarilor înseamnă transmiterea unor cunoştinţe. obiectul cărora este săvârşirea faptelor prevăzute la art. 137". Astfel. (3) al art. Afirmaţie făcută de Tribunalul Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie. Criteriul decisiv în determinarea faptului cine este superior va fi nu numai statutul legal formal al făptuitorului. 137 din CP al RM. 47 este consacrat privării mercenarului de statutul de prizonier de război.40 D R E P T P E N A L . Subiectul infracţiunii prevăzute la alin. al cărui art. 138 din CP al RM prevede răspunderea penală pentru "neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare de către şef a obligaţiilor de preîntâmpinare a săvârşirii de către subordonaţi a infracţiunilor prevăzute la art. PARTEA S P E C I A L Ă Capitolul II 41 Subiectul infracţiunii este un subiect special . pjata remuneraţiei mercenarilor. îndreptat la săvârşirea tratamentelor inumane. şi anume participarea mercenarului într-un conflict armat sau la acţiuni militare. învăţarea diferitelor abilităţi pentru obţinerea anumitor rezultate în conflictul armat: cunoştinţe de tacfică militară.

care . (1) al art. (1) al art. 141 din CP al RM este un subiect special: persoana fizică responsabilă. §4. finanţa sau folosi mercenari într-un conflict armat. şi doreşte să comită aceste acţiuni. PARTEA S P E C I A L Ă C: a pi t o IuI II Folosirea lor într-un conjlict armat sau în acţiuni militare se exprimă prin participarea directă. instruieşte sau finanţează mercenarii. Latura subiectivă a infracţiunii se exprimă prin intenţie directă. (1) şi (2) ale art. 141 din CP al RM. în acest context. Obiectul juridic special al infracţiunii îl constituie relaţiile sociale cu privire la respectarea regulilor internaţionale de ducere a războiului. nefiind cetăţean al acestui stat. în cazul faptei prevăzute la alin. . avem un subiect general. Faptele infracţionale prevăzute la alin. 141 din CP al RM. latura subiectivă mai include şi scopul obligatoriu . în cazul faptei prevăzute la alin. în scopul primirii unei recompense materiale. în cadrul unui conflict armat. (2) al art. instruire. angajare a mercenarilor.primirea unei recompense materiale. prin mercenar se înţelege persoana care activează pe teritoriul unui stat implicat într-un conflict armat sau în acţiuni militare. 141 din CP al RM sunt formale şi se consumă din momentul săvârşirii faptei de participare a mercenarului la conflict armat. a mijloacelor şi metodelor de ducere a războiului interzise de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte. instrui. Persoana conştientizează fie că participă într-un conflict armat contra unei recompense materiale. fie de finanţare. deoarece orice persoană poate angaja. neavând domiciliu permanent pe teritoriul acestuia şi nefiind împuternicită cu executarea unor obligaţii oficiale. (1) al art.35 că "în orice conflict armat dreptul părţilor la conflict de a alege metodele sau mijloacele de război nu este nelimitat". executarea de către acesta a ordinelor celui care 1-a angajat în vederea atingerii scopurilor ultimului28. Aplicarea mijloacelor şi metodelor interzise deducerea războiului în alin.a atins vârsta de 16 ani şi care este mercenar.la momentul comiterii faptei . 143 din CP al RM este incriminată fapta de folosire. Subiectul infracţiunii la alin. fie că angajează.42 DREPT PENAL. Protocolul prevede în art. 130 din CP al RM. nemijlocită a mercenarului la operaţiunile militare. Conform art.

260. 134. Dacă tehnicile de modificare a mediului sunt folosite în scopuri militare. în calitate de exemplu de astfel de tratate putem cita cele patru Convenţii de la Geneva din 1949. este interzis a se folosi arme. minele marine de contact neancorate. proiectile cu schije nelocalizabile. sunt interzise mijloacele şi metodele de luptă care datorită naturii lor sau modului de utilizare au un caracter nediscriminatoriu. op. Metodele interzise de ducere a războiului sunt atacurile care nu pot fi limitate la anumite obiective militare şi care pot lovi şi obiectivele civile. şi anume: 132. atunci calificarea va fi efectuată în baza art. refuzul cruţării adversarului. regulă. proiectile cu uraniu sărăcit (care este totodată şi o armă nediscriminatorie) etc. ConoMeHKo. p. de natură să cauzeze suferinţe inutile sau să producă inevitabil moartea. ca şi între combatanţi şi civili. tactică utilizată în cadrul conflictului armat. Creţu. ca şi metode de război. Kn6anbHMK. atacul asupra obiectelor şi bunurilor culturale etc. este interzisă folosirea metodelor sau a mijloacelor de război care sunt concepute pentru a cauza sau de la care se poate aştepta că ar cauza daune intense. arme care provoacă suferinţe inutile . mijlocul de luptă interzis poate consta în utilizarea unor arme care au un caracter nediscriminatoriu .Latura obiectivă a infracţiunii constă în fapta prejudiciabilă concretizată în acţiunea (inacţiunea) de aplicare a mijloacelor şi metodelor de ducere a războiului. tehnici de schimbare a mediului. durabile şi grave mediului natural29. V. Astfel. Din normele dreptului umanitar internaţional pot fi distinse trei direcţii de interzicere sau limitare a folosirii unor mijloace şi metode de luptă. cit. 186. interzise de tratatele internaţionale. perfidia. Convenţia pentru protecţia bunurilor culturale în caz de conflict armat din 1954 de la Haga etc.emp Flpecc. armele incendiare utilizate în anumite metode. protocoalele adiţionale la ele. 143 din CP al RM. .gloanţele "dum-dum" (care se desfac uşor în corpul omenesc). npecmynneHux npomue Mupa u 6e30nacHocmu nenoee-necmea. şi nu ca ecocid. aplicarea cărora este interzisă sau limitată în dreptul internaţional. KDpwflMMecKMM u. atacuri care nu sunt îndreptate împotriva unui obiectiv militar determinat (art. M. CaHKT-rieTep6ypr. neputând face o distincţie netă între obiectivele militare şi cele civile. 51 din Protocol). 133. proiectile şi materii. Infracţiunea dată este formală şi se consumă din momentul aplicării metodelor sau mijloacelor de ducere a războiului interzise de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte. Metoda de ducere a războiului constă într-un anumit mod.gaze otrăvitoare.. c. A. Mijlocul interzis de ducere a războiului presupune folosirea anumitor arme. 2004.

al cărui art.Ecocidul Ecocidul este definit în art. fie chiar a omenirii în întregime. însă urmările lui. Secţiunea a V-a. în consecinţă. Subiectul infracţiunii este un subiect special. chimice.44 DREPT P E N A L . care la momentul săvârşirii faptei a atins vârsta de 16 ani şi face parte din rândurile forţelor armate ale părţilor participante la conflictul armat sau are vreo legătură cu o parte beligerantă. Obiectul juridic special al ecocidului este format din relaţiile sociale cu privire la securitatea umanităţii. deoarece este persoana fizică responsabilă.35 interzice utilizarea metodelor şi mijloacelor de ducere a operaţiunilor militare care îşi pun drept scop sau în urma cărora se poate aştepta cauzarea unui prejudiciu serios şi durabil mediului înconjurător. (2) al art. ALTE INFR ACŢI UNI CON TRA PĂCII Şl SECU RITĂ ŢII OME NIRII §1. 143 din CP al RM se incriminează aplicarea armei de nimicire în masă interzise de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte. care este pusă în pericol. ecocidul a evoluat de la o infracţiune de război la o infracţiune contra securităţii omenirii. precum şi săvârşirea altor acţiuni ce pot provoca sau au provocat o catastrofă ecologică. Conţinutul juridic al ecocidului a fost conturat încă în actele internaţionale care reglementează dreptul conflictelor armate. Armele de nimicire în masă sunt cele care poartă un caracter nedi-scriminatoriu şi pot cauza moartea unui număr însemnat de persoane: armele biologice. nu face obiectul vreunei interdicţii exprese în careva acorduri internaţionale. 136 din CP al RM ca fiind distrugerea intenţionată în masă a florei şi faunei. nucleare etc. intoxicarea atmosferei ori a resurselor acvatice. PARTEA S P E C I A L A C a p i t o l u l II în alin. în esenţă. atentează la mediul înconjurător. asemenea infracţiunilor ecologice. Ecocidul apare ca cea mai periculoasă infracţiune printre cele care au un impact distructiv asupra mediului şi se caracterizează prin cauzarea mediului unui astfel de prejudiciu care pune în pericol direct viaţa şi sănătatea comunităţilor întregi de oameni. . şi anume în Protocol. caracterul transnaţional şi forma intenţionată de comitere pun pe primul plan securitatea întregii omeniri. care este cea mai distructivă armă. ecocidul. Ţinem să menţionăm că arma nucleară. Latura subiectivă a infracţiunii se manifestă prin intenţie directă.

stabilind două momente de consumare a infracţiunii: posibilitatea reală de provocare a catastrofei ecologice şi următorul . Ecocidul face parte din aşa-numitele infracţiuni formal-materiale. iar survenirea de fapt a urmării prejudiciabile poate fi utilizată de legiuitor la construirea variantei agravate a infracţiunii de ecocid. de provocare a cutremurelor de pământ sau a valurilor gigantice tip tsunami. radioactive.Latura obiectivă a infracţiunii se caracterizează prin fapta prejudiciabilă constând din acţiuni (inacţiuni) alternative. prin care se distruge regnul animal sau vegetal. prezenţa sau lipsa urmării prejudiciabile trebuie de luat în consideraţie la individualizarea răspunderii penale şi stabilirea pedepsei. biologice sau altor substanţe având un efect comparabil. care poartă un caracter ireversibil. inclusiv metode de ducere a conflictelor armate. care la momentul comiterii faptei a atins vârsta de 16 ani. Subiectul infracţiunii este general. infracţiunea putând fi săvârşită de orice persoană fizică responsabilă. adică în momentul creării unui pericol real de provocare a catastrofei ecologice. în rezultatul cărora este dereglat echilibrul ecologic. inundaţiilor.catastrofa ecologică. periculoase pentru umanitate. Latura obiectivă a ecocidului include şi legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă şi situaţia de pericol de provocare a catastrofei ecologice. Intoxicarea atmosferei ori a resurselor acvatice poate avea loc prin răspândirea în aer sau introducerea în bazinele acvatice a substanţelor chimice. Prin distrugerea în masă a florei şi faunei se subînţelege încetarea funcţionării sau existenţei a unei sau mai multor forme de viaţă a lumii animale sau vegetale. fie. Ultimul moment îl considerăm inutil. în redacţia actuală a legii. are loc intoxicarea atmosferei sau a resurselor acvatice. legătura cauzală dintre fapta prejudiciabilă şi urmarea prejudiciabilă prevăzută de lege . deoarece infracţiunea este deja consumată la etapa creării unui pericol real de provocare a catastrofei ecologice. indiferent de rangul sau poziţia ocupată în stat. chiar şi pe teritoriul unei arii sau zone geografice luate în parte. ploilor chimice artificiale sau a invaziei insectelor dăunătoare etc. precum şi alte acţiuni (inacţiuni) care pot duce la o catastrofă ecologică. Prin catastrofă ecologică putem înţelege acele schimbări ale mediului. Prin alte acţiuni care pot provoca o catastrofă ecologică se pot înţelege diverse practici.provocarea de fapt a acestei catastrofe. . care se consumă o dată cu crearea unei situaţii de pericol real de survenire a consecinţelor. Latura subiectivă a infracţiunii date se exprimă prin intenţie directă sau indirectă. Componenţa dată de infracţiune este construită într-un mod nu prea reuşit. în al doilea caz.

moral. Latura obiectivă include fapta prejudiciabilă (practicile de transplantare a nucleelor celulelor somatice. şi chiar a fiinţelor umane. fără a avea nevoie de ambele sexe. Făptuitorul conştientizează că tehnicile sale genetice duc la crearea fiinţelor umane şi doreşte să le practice în vederea obţinerii acestui rezultat. urmările prejudi-ciabile crearea fiinţelor umane. Clonarea umană este o tehnică genetică care permite crearea fiinţelor umane identice. de asemenea organele acestora. Latura obiectivă a infracţiunii se manifestă prin fapta prejudiciabilă exprimată în acţiunea de creare cu ajutorul anumitor tehnici genetice de fiinţe umane noi. 6. Clonarea Articolul 144 din CP al RM prevede răspunderea pentru săvârşirea donării. Malformaţiile sau supracalităţile de care ar putea dispune indivizii nou-formaţi pot contribui la crearea unei subrase umane sau rasei "omului perfect". care la momentul săvârşirii faptei a atins vârsta de 16 ani. Aspecte generale privind donarea fiinţei umane II Revista Naţională de Drept. nr. o dată cu realizarea în practică a unor experimente în vederea creării. Clonarea fiinţelor umane: problemă etică morală şi juridică II Revista Naţională de Drept.este un semn obligatoriu al laturii obiective. Plante şi animale pot fi donate.sunt actele directoare care formează politica în acest domeniu nou. Posibilitatea oferită de ingineria genetică de a obţine indivizi identici prin producerea de clone multiple determină riscul de a crea o populaţie formată din indivizi care ar putea să sufere de aceleaşi boli sau malformaţii. adoptat la 12. p. Subiectul infracţiunii este general: persoana fizică responsabilă. " V. şi legătura de cauzalitate.IV. în rezultat obţinându-se un material genetic identic31.p. Latura subiectivă a infracţiunii se exprimă prin intenţie directă. Mutu. Protocolul adiţional la Convenţia dată referitor la interzicerea donării fiinţelor umane. adoptată la Oviedo. Spania. dintr-o celulă a donatorului. în urma căreia rezultă serii de indivizi identici din punct de vedere genetic3". de tip cauză-efect. menit să reglementeze relaţiile din domeniu. însă doar clonarea fiinţelor umane este incriminată în legea penală a Republicii Moldova. religios şi juridic al ultimului deceniu. 22. Motivul şi scopul (a obţine un profit. l. fenomen care a devenit o preocupare îngrijorătoare de ordin etic. Convenţia privind drepturile omului şi biomedicina. a plantelor. prin metodele ingineriei genetice. constatarea şi demonstrarea căreia este indispensabilă pentru calificarea faptelor în baza art.1997. la Paris .) pot fi diverse şi la calificare nu contează.01.1998. Este o multiplicare asexuată a unui singur individ. ■'" M. care se consumă din momentul creării fiinţei umane prin metode genetice. care trebuie să existe între fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile. 145 din CP al RM. iar un singur virus ar putea extermina populaţia dintr-o arie geografică întinsă. Aceste evenimente au determinat comunitatea internaţională să adopte normele necesare în vederea creării cadrului juridic respectiv. deoarece nu se perpetuează decât informaţia genetică a unui singur părinte.46 DREPT P E N A L . Clonarea constă în a reproduce indivizi uniformi din punct de vedere genetic. adică copii ale unui individ.prin folosirea tehnicilor de inginerie genetică . identice cu oamenii care au servit drept donatori de ADN la crearea copiilor. medical. Boaghi. 52. Din sensul dispoziţiei normei date rezultă caracterul material al infracţiunii date. Metoda creării fiinţelor umane . alte manipulări genetice). a urmări progresul ştiinţific etc. Obiectul juridic special al donării este format din relaţiile sociale cu privire la securitatea omenirii care este pusă în pericol prin faptul creării unor fiinţe umane identice. la 4. . nr. 2004. are loc sărăcirea fondului genetic al omenirii. Prin acest procedeu de înmulţire umană. 2004. PARTEA S P E C I A L Ă C a p i t o I u I 11 47 §2. animalelor şi organelor acestora.

De exemplu.în mod exclusiv (în cazul obiectului juridic simplu) sau în principal (în cazul obiectului juridic complex) . în situaţia omorului intenţionat săvârşit cu răpirea sau luarea persoanei în calitate de ostatic (lit. relaţiile sociale cu privire la securitatea publică. în demersurile noastre cu privire la analiza juridico-penală a infracţiunilor concrete nu vom mai stărui asupra acestui aspect. 145 din CP al RM). 1998. săvârşite cu intenţie sau din imprudenţă. în cazul infracţiunii important este că făptuitorul influenţează asupra corpului altei persoane. demnitatea etc. Ea trebuie percepută ca un statu-quo de felul său. de apărarea sănătăţii sale prin mijloacele dreptului penal. T. adică ansamblul de funcţii şi procese organice care asigură individului prezenţa biologică şi care. Dintre toate atributele inerente oricărei persoane cel mai important este viaţa. le constituie . al funcţionării organismului omenesc. persoana ("fiinţa umană considerată din momentul declanşării naşterii şi până la încetarea ei din viaţă"1). 41. reprezentând obiectul juridic suprageneric comun pentru toate infracţiunile prevăzute în Capitolele II. care vatămă sau pun în pericol . a unei persoane. 147. Aşa cum rezultă din definiţie. o altă valoare socială. privită drept componentă a ordinii de drept. că obiectul juridic generic al acestui grup de infracţiuni îl constituie relaţiile sociale cu privire la persoană. sănătatea persoanei nu trebuie înţeleasă în sens îngust. din CP al RM).viaţa persoanei sau sănătatea persoanei. (2) al art. respectiv. 161 etc. 155 din CP al RM). 154 din CP al RM) şi libertatea psihică (morală) (infracţiunea de la art. prevăzut de un anumit capitol al Părţii speciale a Codului penal. este valoarea socială fundamentală. Din perspectiva apărării juridico-penale. libertatea. regulă de la care există şi excepţii: integritatea corporală (infracţiunea de la art. Deja nu mai putem susţine. format din relaţiile sociale referitoare la anumite valori sociale. cinstea. NOŢIUNEA. . 160. CARACTERIZAREA GENERALĂ Şl TIPURILE INFRACŢIUNILOR CONTRA VIEŢII Şl SĂNĂTĂŢII PERSOANEI Infracţiunile contra vieţii şi sănătăţii persoanei reprezintă grupul de infracţiuni prevăzute în Capitolul II al Părţii speciale a Codului penal al Republicii Moldova.îşi pierd sensul şi semnificaţia o dată cu suprimarea vieţii persoanei. 159. aşa cum s-a făcut sub legea penală anterioară. Majoritatea infracţiunilor contra vieţii şi sănătăţii persoanei au un obiect material. Acestea sunt fapte prejudiciabile. 148 etc. Luând în consideraţie că obiectul juridic generic este comun pentru toate infracţiunile dintr-un grup. şi nu asupra propriului corp. nr.48 DREPT P E N A L . 2 din CP al RM.în mod exclusiv sau în principal . de a-şi exercita drepturile şi interesele şi de a-şi executa obligaţiile. infracţiunile prevăzute la art. Definirea persoanei în Codul penal II Revista de drept penal. obiectul juridic generic al infracţiunilor din grupul specificat îl formează relaţiile sociale privitoare la viaţa sau sănătatea persoanei.relaţiile sociale privitoare la viaţa sau sănătatea persoanei. este sănătatea persoanei. 151. IV şi VII din Partea specială a Codului penal al Republicii Moldova. . f) din alin. Majoritatea infracţiunilor din cadrul grupului examinat au un obiect juridic special simplu: relaţiile sociale cu privire la viaţa persoanei (de exemplu. şi anume . Prin acesta înţelegem expresia cor-porală a vieţii sau sănătăţii persoanei. relaţiile sociale cu privire la sănătatea persoanei (de exemplu. 153 etc. Alături de viaţa persoanei. Viaţa persoanei reprezintă existenţa socială a acesteia. De aceea. infracţiunile prevăzute la art. specifice. din CP al RM). III. anomaliile. Popescu. Nu contează dacă acesta este corpul unei persoane tinere sau în vârstă ori dacă persoana este sau nu în plenitudinea facultăţilor fizice sau psihice.corpul persoanei. dis-funcţionalităţile sau deficienţele de ordin fizic sau psihic nu influenţează în nici un fel asupra facultăţii persoanei de a beneficia. 3 p. Toate celelalte atribute ale persoanei sănătatea. suprimă calitatea de fiinţă vie şi sănătoasă a persoanei. 152. Aceste valori sociale. Există însă şi cazuri în care infracţiunea are un obiect juridic special complex. din CP al RM). PARTEA S P E C I A L A Ca p ilo 1u 1 III 49 C a p i t o l u l III INFRACŢIUNI CONTRA VIEŢII Şl SĂNĂTĂŢII PERSOANEI Secţiunea I. 146. oricare ar fi gradul de morbiditate. Fiecare din infracţiunile cuprinse în Capitolul II al Părţii speciale a Codului penal al Republicii Moldova are şi un obiect juridic special. bun sau rău. Potrivit prevederilor art. ca o stare psihosomatică. Viaţa şi sănătatea constituie valorile sociale care desemnează atributele principale ale persoanei. ca rezultat. odată distruse. relaţiile sociale cu privire la viaţa sau sănătatea persoanei (infracţiunile prevăzute la art. 145 (cu excepţia unor modalităţi agravate). ca obiect juridic secundar apar relaţiile sociale cu privire la libertatea fizică a persoanei sau. pe tot parcursul vieţii. care reprezintă obiectul juridic generic al infracţiunilor analizate. adică realizarea posibilităţii de a participa la relaţiile sociale.

menţionăm. 162 şi 163 din CP al RM). (3) al art. (2) al art. în majoritatea cazurilor. 152 din CP al RM) etc. a) din alin. PARTEA S P E C I A L Ă . infracţiunile prevăzute la art. lit. 155. Totuşi. instrumente speciale de tortură (lit. g) din alin. 154 din CP al RM etc). Celelalte infracţiuni din cadrul grupului examinat sunt infracţiuni/orwa/e. 2) mijloacele: mijloace periculoase pentru viaţa sau sănătatea mai multor persoane (lit. h) din alin. că infracţiunile contra vieţii şi sănătăţii persoanei se comit. la calificarea faptei este obligatorie stabilirea legăturii de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile. în primul rând. 147 din CP al RM) etc. 158 din CP al RM etc). femeie gravidă (lit. acestea sunt în general irelevante pentru calificarea infracţiunilor contra vieţii şi sănătăţii persoanei. schingiuire sau tortură (lit. legiuitorul circumscrie noţiunea de victimă a infracţiunii: soţ (soţie) sau rudă apropiată (lit. 145 din CP al RM. Sub aspectul semnelor secundare ale laturii obiective. (2) al art. Sub aspectul laturii obiective. 145 din CP al RM). f) din alin. infracţiunile prevăzute la art. (2) al art. b) din alin. O mare parte din faptele infracţionale prevăzute în Capitolul II al Părţii speciale a Codului penal al Republicii Moldova sunt infracţiuni materiale (de exemplu. 3) locul: în afara instituţiilor medicale sau cabinetelor medicale autorizate în scopul întreruperii cursului sarcinii (lit. (3) al art. (2) al art. fapta prejudiciabilă se poate concretiza doar în inacţiune (infracţiunile prevăzute la art. (3) al art. c: a p i t o 1 u 1 III în unele cazuri. existenţa următoarelor semne este obligatorie: 1) metoda: deosebită cruzime (lit. 151 şi lit.145-154. c) din alin. 145 din CP al RM. 156. Unele infracţiuni nu pot fi săvârşite decât prin acţiune (de exemplu. lit. (2) al art. b) din alin. 154 din CP al RM) etc. In această ipoteză. e) din alin. prin acţiune sau inacţiune. (3) al art.D R E P T P E N A L . a) din alin. Alteori. pentru unele din aceste infracţiuni. k) din alin. 150 din CP al RM etc). 159 din . (1) al art. copil nounăscut (art. 145 din CP al RM). 157 din CP al RM).

cu diminuarea discernământului. (1) al art. (2) al art. a) din alin. 157 din CP al RM sunt săvârşite din imprudenţă. forma de vinovăţie se exprimă prin intenţie (infracţiunile prevăzute la art. i) din alin. Existenţa a două forme de vinovăţie se atestă în cazul infracţiunii prevăzute la alin. în unităţi medico-sanitare nespecializate (lit. (3) al art. care la momentul săvârşirii infracţiunii a împlinit . 160 din CP al RM). 2) scopul: de a ascunde o altă infracţiune sau de a înlesni săvârşirea ei (lit. rasială sau religioasă (lit. De regulă. j) din alin. Totuşi. fie starea emoţională ce 1-a caracterizat nu prezintă relevanţă la califi- carea infracţiunii. 3) starea emoţională: starea de afect (art. 150-156. menţionăm. 145-148. (3) al art. Infracţiunile prevăzute la art. 145 din CP al RM etc. 147 din CP al RM). (4) al art. legiuitorul specifică semnele amintite ale laturii subiective în conţinutul dispoziţiei de incriminare: 1) motivul: interesul material (lit. motivul din care a acţionat făptuitorul sau scopul urmărit de acesta. 145 din CP al RM) etc. cauzată de naştere (art. 149 şi art. 145 din CP al RM. 147 din CP al RM).) etc. 145 din CP al RM). la majoritatea infracţiunilor analizate. lit. 152 din CP al RM). 151 din CP al RM. e) din alin. că. 159 din CP al RM) etc Sub aspectul laturii subiective. în anumite cazuri. de a preleva şi/ sau utiliza ori comercializa organele sau ţesuturile victimei (lit. (2) al art. 156 din CP al RM). b) din alin. 1) din alin. (2) al art. (3) al art. starea de tulburare fizică sau psihică. 158-163 din CP al RM). h) din alin. 4) timpul: în timpul naşterii sau imediat după naştere (art. 5) alte circumstanţe: în condiţii antisanitare (lit. în primul rând. 151 din CP al RM şi lit. De regulă. naţională. având semnificaţie doar pentru individualizarea pedepsei.CP al RM). subiectul infracţiunilor contra vieţii şi sănătăţii persoanei poate fi orice persoană fizică responsabilă. (2) al art. 146 şi art. g) din alin. motive de duşmănie sau ură socială.

Deosebirea principală dintre infracţiunile care fac parte din primele două categorii. medic (art.vârsta răspunderii penale: 14 ani (art. b) din alin. el este pus doar în pericolul de a fi vătămat. 145. 151 din CP al RM. (2) al art. sănătatea persoanei . persoana care nu are studii medicale superioare speciale (lit. (1) al art. 162 din CP al RM) etc. şi infracţiunile din cea de-a treia categorie. infracţiuni contra sănătăţii persoanei (art.relaţiilor sociale cu privire la viaţa sau. 145-150 din CP al RM). infracţiuni contra vieţii persoanei (art. în primul caz. Cât priveşte tipologia infracţiunilor contra vieţii şi sănătăţii persoanei. 156. (2) al art. în virtutea legii sau a regulilor speciale. infracţiuni care pun în pericol viaţa şi sănătatea persoanei (art. b) din alin. 159 din CP al RM şi lit. pe de altă parte. pe când în cel de-al doilea caz. persoana care. 147. 154. constă în aceea că. pe de o parte. alin. 136. Totuşi. 147 din CP al RM). 157 din CP al RM). 161 din CP al RM). obiectului infracţiunii . 151-153. aceasta poate fi prezentată astfel: 135. . 137.155. 152 din CP al RM) sau 16 ani (în celelalte cazuri). 160 din CP al RM). 158-163 din CP al RM).i se aduce o vătămare. respectiv. era obligată să acorde ajutor unui bolnav (art. la calificarea unor infracţiuni legea cere ca subiectul să aibă o anumită calitate: mama victimei (art.

Sintetizând principalele trăsături ale noţiunii de omor. care nu este susceptibilă de răspundere penală. când are loc apariţia unei oarecare părţi a corpului copilului din pântecul mamei. INFRACŢIUNI CONTRA VIEŢII PERSOANEI §1.DREPT P E N A L . Obiectul juridic special al omorului intenţionat (art.care comportă anumite similitudini: 1) lipsirea legală de viaţă a unei alte persoane (de exemplu.12. lipsirea de viaţă săvârşită în condiţiile legitimei apărări).1999 al Ministerului Sănătăţii despre aplicarea Legii privind transplantul de organe şi ţesuturi umane în Republica Moldova2. Omorul intenţionat Omorul intenţionat (sau pur şi simplu omorul) este lipsirea ilegală şi intenţionată de viaţă a unei alte persoane. aprobată prin Ordinul nr. PARTEA S P E C I A L A Capitolul 111 Secţiunea a ll-a. Această definiţie a noţiunii de omor este aplicabilă tuturor infracţiunilor săvârşite prin omor. prevăzută la art. . Momentul de început al vieţii persoanei este nu cel al conceperii. care constituie o infracţiune distinctă contra vieţii persoanei. 145 din CP al RM) îl formează relaţiile sociale cu privire la viaţa persoanei. 3) lipsirea intenţionată de viaţă a propriei persoane. 145-148 din CP al RM. Momentul final al vieţii persoanei este moartea (decesul) persoanei. în conformitate cu Instrucţiunea cu privire la confirmarea decesului în baza constatării morţii ireversibile a creierului (moartea cerebrală). 297 din 16. Viaţa este ocrotită de legea penală din momentul apariţiei şi până la încetare. prin "deces" se înţelege stingerea integrală şi ireversibilă a activităţii biologice a proceselor vitale ale organismului. 2) lipsirea ilegală de viaţă a unei alte persoane. 149 din CP al RM. adică sinuciderea. dar cel al declanşării naşterii. prevăzute la art. menţionăm că această faptă infracţională trebuie deosebită de alte fapte penale sau nepenale . săvârşită din imprudenţă.

Acţiunile psihice constau în: sugestionarea victimei. pe calea hipnozei. interesează momentul morţii cerebrale. chimic. Pentru calificare este irelevant dacă făptuitorul a activat direct şi personal asupra victimei sau a . în otrăvire.întrucât. producerea de şocuri psihice unei persoane care suferă de o boală gravă a inimii. Acţiunea are un caracter fizi-co-mecanic. 2930. provenit dintr-un verb. nr. menţionăm că. Acţiunile chimice constau. electrocutare etc. 2) urmărilor prejudiciabile (moartea victimei). 2000. psihic sau de altă natură. împuşcare. lovire (cu mâinile. strangulare. Obiectul material al omorului intenţionat îl formează corpul persoanei. legiuitorul nu a considerat necesară o descriere mai amplă. sub aspectul existenţei infracţiunii de omor. Acţiunile fizicomecanice se exprimă în: tăiere. prin "moarte cerebrală" se are în vedere stoparea ireversibilă a activităţii cerebrale. legiuitorul preferând o formulare eliptică "omorul unei persoane". omorul se comite prin acţiune. şi nu al celei clinice. La alin. deoarece s-a folosit de însuşirea obiectivă a sub- Monitorul Oficial al Republicii Moldova. cu picioarele. înţepare. înecare. stantivului ("omorul"). făptuitorul cunoscând aceasta etc. în această exprimare. de a comprima în el descrierea: 1) faptei (acţiunii sau inacţiunii) prejudiciabile constând în lipsirea ilegală de viaţă a unei alte persoane. 3) legăturii de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile. înţeparetăiere. de cele mai dese ori. 145 din CP al RM nu sunt descrise semnele concrete ale laturii obiective a infracţiunii examinate. potrivit actului normativ sus-menţionat. Pornind de la această structură a laturii obiective. menţionăm că. în principiu. cu un instrument bont etc). (1) al art. a dorinţei de sinucidere.

Bucureşti. activat de o altă forţă (de exemplu.recurs la un mijloc indirect. A. c. Explicaţii teoretice ale Codului penal român. 14. obiectiv necesare şi 5. prin lăsarea în frig a unui bolnav sau neputincios etc). Bucureşti. 146. 2003. prin nehrănirea copilului. III. Luarea în consideraţie doar a prezenţei C. 1937. Socec. 145. voi. Omorul poate fi comis şi prin inacţiune. Partea specială. art. 4 V. procedeul folosit de făptuitor nu influenţează asupra calificării faptei. atunci când. 145 din CP al RM. Totuşi.4 în această ordine de idei. nu srealmente posibile" a împiedicat sau nu s-a înlăturat desfăşurarea unor procese de natură să provoace moartea victimei (de exemplu. voi. . s-a servit de o reptilă veninoasă pe care a introdus-o în camera victimei sau a substituit un medicament cu o otravă pe care infirmierul a dat-o fără să ştie victimei etc. 2003. p. nu este exclusă nici folosirea energiei fizice a victimei. Codul penal adnotat. (1) al art. din cauza "nesăvârşi-rii unor acţiuni juridiceşte obligatorii. 202. III.)3. dar poate determina diferenţieri în ce priveşte stabilirea pedepsei. săvârşirea omorului în astfel de circumstanţe admite şi altă calificare (conform alin. npecmynuoe 6e3deucmeue. CaHKT-LleTep6ypr. Partea specială. 118. BoitKO.eHTp ripecc. (2) sau (3) al art. 149 din CP al RM). să se înjunghie. este necesar a menţiona că o mare parte din omorurile săvârşite în încăierare sau în timpul certei se califică potrivit alin. în contextul analizei laturii obiective a omorului. 64. p. lOpMflimecKMM u. AH Beck. ea fiind constrânsă fizic sau moral (psihic) să se împuşte. să se arunce de la înălţime etc. De asemenea. Rătescu şi alţii. Dongoroz şi alţii.

Din punctul de vedere al laturii subiective. concomitente sau survenite. Tentativa de omor este posibilă doar în prezenţa intenţiei directe. Nu are importanţă dacă moartea cerebrală s-a produs imediat sau după expirarea unui anumit interval de timp. Pentru calificare nu are importanţă dacă fapta prejudiciabilă a fost suficientă prin ea însăşi să producă moartea sau a condus la această urmare prejudiciabilă unită cu alte cauze: preexistente. adică din examinarea tuturor semnelor laturii obiective. In particular. P A R T E A S P E C I A L Ă C a p i t o l u l 111 încăierării sau certei. Chiar dacă din eroare a omorât o altă persoană (error inpersona) sau. nu ar fi provocat moartea. efectuarea unei împuşcături ochite în cap dintr-o armă de foc sau aplicarea unor lovituri brutale şi repetate cu un instrument ascuţit în regiunile vitale ale corpului etc. făcându-se abstracţie de celelalte circumstanţe obiective şi subiective ale faptei (în primul rând. Concluzia privind conţinutul intenţiei rezultă din materialitatea faptei {ex re). de motivul infracţiunii). denotă existenţa intenţiei indirecte. infracţiunea prevăzută la art. în care sunt adunate persoane pe care făptuitorul nu le cunoaşte. poate avea ca rezultat calificarea greşită a infracţiunii. . tragerea haotică de focuri de armă într-un loc aglomerat. Totodată. Nu interesează pe cine anume făptuitorul a urmărit să omoare. conform alin. Numai survenirea acestei urmări prejudiciabile întregeşte latura obiectivă a infracţiunii de omor.54 DREPT P E N A L . adică să se constate că celelalte cauze. art.a morţii cerebrale . 145. în general. Este suficient să existe o legătură de cauzabilitate sine qua non. ci viaţa oricui6. fără această faptă prejudiciabilă. El se consideră consumat din momentul producerii morţii cerebrale. 145 din CP al RM poate fi săvârşită cu intenţie directă sau indirectă.atestă faptul că ne aflăm în prezenţa etapei de pregătire sau a tentativei de omor. precum şi din studierea caracterului relaţiilor dintre făptuitor şi victimă. în prezenţa unui real pretext pentru răzbunare. Omorul face parte din rândul infracţiunilor materiale. una dintre care a decedat. (2) sau (3) al art. 146-148 din CP al RM. în cazul în care lipsesc circumstanţele agravante sau atenuante indicate la alin. infracţiunea de omor va exista. deoarece legea nu ocroteşte viaţa unei persoane concrete. se califică orice infracţiune de omor. dintr-o greşită manipulare a mijloacelor. mărturiseşte despre prezenţa intenţiei directe. a omorât pe altul decât pe persoana vizată (aberratio ictus). 145 din CP al RM. (1) al art. Absenţa urmării prejudiciabile .

prevăzut la alin. MMUS-inABriMIlI. (1) al art. 119-133.e/iu. (2) al art. c. în cazul infracţiunii de la alin. dragostea. Gelozia reprezintă neîncrederea pasionată. chiar şi atunci când nu sunt semne obligatorii ale laturii subiective. îndoiala chinuitoare în ce priveşte fidelitatea. apropiată primei. individualizarea pedepsei. C. 79. MocKBa. omorul neagravat. vanitate. cit. 75-87. implicit. 1999. păstrân-du-se consecutivitatea în care le-a înfăţişat legiuitorul. variantele de omor intenţionat de la alineatele (2) şi (3) ale aceleiaşi norme păstrează semnele esenţiale ale omorului intenţionat neagravat. (1) al art. în special. 64. op. s C. necesită a fi stabilite în fiecare caz aparte în cadrul calificării. la care se vor alătura circumstanţele prevăzute în dispoziţia incriminatoare ca circumstanţe agravante. BopoflMH. 145 din CP al RM. B. KDpucrb. r O. MocKBa.. op. în literatura de specialitate sunt atestate cazuri când adolescenţii au săvârşit omoruri din motiv de gelozie pentru faptul că părinţii acestora sau alte rude aveau o atitudine mai "favorabilă" faţă de victimă (fratele sau sora făptuitorului). acestea pot fi de orice fel. . laşitate etc. c. KanMHyc. 146-148 din CP al RM. C. ar fi incorect a limita sfera generatoare de gelozie doar la relaţiile între bărbat şi femeie. Rătes cu şi alţii. dar şi o altă persoană. (1) al art. p. Răzbunarea trebuie deosebită de răzbunarea în legătură cu îndeplinirea de către victimă a obligaţiilor de serviciu sau obşteşti.. yâuucmea: Momusbi u u. 145 din CP al RM. în continuare va fi efectuată analiza acestor circumstanţe. art.7 Referindu-ne la cele mai frecvente din motivele nominalizate răzbunarea. decât faţă de făptuitor8. 145 din CP al RM. 145 din CP al RM. (2) sau (3) al art. gelozie. 2003. deoarece influenţează periculozitatea socială a faptei şi a făptuitorului şi. Motivul şi scopul infracţiunii de omor intenţionat. BopoflMH. npecmywieHun npomue MU3HU. devotamentul deplin al cuiva. Ca forme agravate ale infracţiunii prevăzute la alin. menţionăm că la baza acestuia se află supărarea şi nemulţumirea de faptele altei persoane. C. ultima formă de răzbunare intră sub incidenţa prevederilor de la lit. Victimă a omorului din gelozie poate fi nu numai persoana care a generat nemijlocit acest sentiment. B. care la momentul săvârşirii infracţiunii a împlinit vârsta de 14 ani. invidie.Latura subiectivă a infracţiunii de omor intenţionat mai este caracterizată de motiv şi scop. p. Subiectul infracţiunii analizate este persoana fizică responsabilă. Prin urmare. 145. alin. cit. d). cu excepţia celor specificate la alin. poate fi săvârşit din următoarele motive: răzbunare. însoţite de năzuinţa de a primi satisfacţie pentru prejudiciile pricinuite. ură.

Premeditarea atribuie omorului caracter agravat. o pregătire a comiterii faptei. Aşadar. a) din alin. Premeditarea nu trebuie identificată cu intenţia premeditată. în acelaşi timp. (2) al art. b) din alin. (2) al art. Toader. Partea specială. Bucureşti. . ceea ce asigură şanse sporite de reuşită a omorului. pe de altă parte. dacă: 1) câştigul material apare doar ca ocazie pentru săvârşirea omorului din intenţii huliganice sau de altă asemenea natură. legiuitorul a apreciat. fapta nu poate fi calificată ca omor săvârşit din interes material. Nu este deci suficient ca făptuitorul să fi luat pur şi simplu mai dinainte hotărârea de a omorî. De aceea. PARTEA S P E C I A L Ă C a p i t o l u l III Omorul săvârşit cu premeditare (Ut. că un asemenea motiv este de natură să agraveze omorul. o concentrare a forţelor psihice ale făptuitorului. existenţa agravantei analizate presupune prezenţa unui complex de condiţii (enunţate mai sus). să-şi concentreze forţele sale psihice în vederea asigurării succesului acţiunii sale. 2) a avut loc în timpul când făptuitorul îşi păzea bunurile sale. Drept penal român. în acest caz. care privesc atât latura subiectivă. Agravanta analizată operează numai atunci când s-a stabilit că tocmai interesul material a servit ca pretext pentru omorul victimei. pentru a avea premeditare. pe bună dreptate. Omorul săvârşit din interes material (Ut. Şansa. 82. 3) a fost săvârşită în scopul recuperării de către făptuitor a propriilor " O. Interesul material constituie motivul generat de necesitatea făptuitorului de a-şi spori activul patrimonial (de a obţine sau de a reţine un câştig material) sau de a-şi micşora pasivul patrimonial (de a se elibera de cheltuieli materiale). pe de o parte. 2) în acest interval de timp făptuitorul trebuie să mediteze. 145 din CP al RM). iar. 3) în acest interval de timp făptuitorul trebuie să treacă la săvârşirea unor acte de pregătire de natură să întărească hotărârea luată şi să asigure realizarea ei9. Loghin. în doctrina penală sunt consemnate următoarele condiţii de realizare a premeditării: 1) trecerea unui interval de timp din momentul luării hotărârii de a săvârşi omorul şi până în momentul executării infracţiunii. 1999. Interesul material fiind un interes egoist şi josnic în raport cu viaţa persoanei ca valoare socială inestimabilă. premeditarea relevă şi o periculozitate mai mare a făptuitorului. care înţelege să procedeze metodic. deoarece presupune. pentru traducerea în fapt a hotărârii sale infracţionale. cât şi latura obiectivă a infracţiunii. p. T. cu calm. dar nu şi la calificarea faptei. vom avea o intenţie premeditată care va putea cântări în gradarea pedepsei.56 D R E P T P E N A L . 145 din CP al RM).

5) a fost săvârşită din răzbunare pentru prejudiciul material cauzat făptuitorului etc. există temeiuri de a califica fapta de omor în concurs cu una din infracţiunile contra patrimoniului. fiind condiţionată de dorinţa de a se contrapune altor membri ai societăţii şi de a-şi demonstra sentimentul de desconsiderare a acestora (de exemplu. c) din alin. De asemenea. lipsesc temeiurile aplicării agravantei analizate. Omorul săvârşit cu intenţii huliganice (Ut.bunuri care se aflau ilegal la victimă. când conduita făptuitorului reprezintă o provocare manifestă ordinii publice. Această incriminare dă expresie preocupării legiuitorului pentru apărarea vieţii persoanei prin asigurarea unui climat de convieţuire paşnică şi demnă. pentru existenţa omorului săvârşit în interes material. 4) omorul săvârşit în scop de canibalism. . 5) omorul săvârşit în vederea obţinerii drepturilor la spaţiu locativ. este necesar a menţiona că. dacă interesul material a fost realizat. Interesul material trebuie să premeargă omorul. dar chiar şi o rudă sau o cunoştinţă. Fapta de omor prezintă un caracter mai periculos când este săvârşită cu intenţii huliganice. Totuşi. ci motivele huliganice (de exemplu. din pretextul servind drept cauză aparentă a comiterii omorului. în caz contrar. faţă de făptuitor. precum şi din relaţiile făptuitorului cu victima. dacă cauza omorului au constituit-o nu relaţiile de ostilitate cu caracter personal. obligaţiunile patrimoniale. Se califică drept omor săvârşit din interes material: 1) omorul copilului de către părinţii săi în scopul de a se elibera de obligaţia de întreţinere a acestuia. 3) omorul săvârşit în scopul neachitării datoriei. (2) al art. de fapt. în cazul în care respectiva faptă este comisă în baza lipsei evidente de respect faţă de societate şi normele morale general acceptate. Prezenţa motivelor huliganice poate rezulta din înseşi acţiunile făptuitorului. Victimă a infracţiunii analizate poate fi nu doar o persoană întâlnită întâmplător. 145 din CP al RM). nu să-1 succeadă. indiferent dacă a realizat sau nu acel interes. este suficient a constata că făptuitorul a urmărit anume un astfel de interes. 4) a fost săvârşită în legătură cu nedorin-ţa victimei de a executa. 2) omorul săvârşit în vederea primirii sumei asigurate. întemeiată pe respect şi consideraţie reciprocă între membrii societăţii. cu precizarea că făptuitorul doreşte să beneficieze de calităţile de consum ale corpului victimei. dorinţa de a profita de un pretext neînsemnat pentru răfuiala cu victima). Noţiunea "intenţii huliganice" are. a altor foloase sau avantaje materiale etc. lipsirea de viaţă fără a exista un pretext evident sau ca prilej pentru a omorî servind un pretext neînsemnat). a moştenirii. înţelesul de "motive huliganice" şi îşi dovedeşte aplicabilitatea în raport cu fapta de omor.

Considerarea acestei circumstanţe ca agravantă se justifică prin aceea că fapta de omor are caracterul de act de rebeliune sau de răzbunare. 145 din CP al RM. încheiat cu o întreprindere. Prin "îndeplinirea obligaţiilor obşteşti" se are în vedere înfăptuirea de către cetăţeni a unor îndatoriri publice cu care aceştia au fost însărcinaţi (de exemplu. (1) al art.58 D R E P T P E N A L .o infracţiune. criticarea neajunsurilor la adunarea colectivului de muncă. 145 din CP al RM. (2) al art. Omorul săvârşit în legătură cu îndeplinirea de către victimă a obligaţiilor de serviciu sau obşteşti (lit. instituţie sau organizaţie. astfel încât alături de obiectul juridic special al omorului intenţionat se mai adaugă atingerea adusă autorităţilor publice. c) din alin. PARTEA S P E C I A L A Ca pi tolu l 111 Dacă iniţiator al încăierării sau al certei a fost făptuitorul sau dacă el a provocat conflictul anume pentru a se răfui cu victima. (1) al aceleiaşi norme. d) din alin. în practica juridică se întâlnesc aşanumitele "omoruri fără motiv". există suficiente temeiuri de a califica fapta conform lit. Prin "îndeplinire a obligaţiilor de serviciu" se înţelege executarea atribuţiilor de serviciu care decurg din contractul de muncă. indiferent de tipul de proprietate sau de forma juridică de organizare a acesteia. Caracterul legitim al îndeplinirii acestor obligaţii există în cazul în care conduita victimei a fost conformă cu cerinţele şi regulile serviciului respectiv. Expresia "în legătură cu" din dispoziţia incriminatoare trebuie interpretată în sensul că omorul poate fi săvârşit: 1) până la îndeplinirea obligaţiilor de serviciu sau obşteşti (în scopul neadmiterii). Asemenea fapte nu pot fi calificate ca omor săvârşit din intenţii huliganice. 2) în momentul îndeplinirii obligaţiilor respective (în scopul reprimării). deoarece nu poate fi pusă în sarcina victimei lipsa de profesionalism a persoanelor din organele de drept sau factorii obiectivi care împiedică stabilirea motivelor infracţiunii. în lipsa altor agravante. atunci când nici în cadrul urmăririi penale. cu normele morale şi nu a format o încălcare a legii. Pentru aplicarea agravantei examinate este necesar a stabili că omorul a fost săvârşit în legătură cu îndeplinirea legitimă a obligaţiilor de serviciu sau obşteşti. îndeplinirea obligaţiilor de membru al gărzilor populare) sau săvârşirea altor acţiuni în interesul societăţii sau al unor persoane aparte (de exemplu. 3) după îndeplinirea acelor obligaţii (din răzbunare). comunicarea despre comiterea sau pregătirea infracţiunii. şi nu conform alin. nici la examinarea judiciară nu au putut fi stabilite motivele omorului. (2) al art. înregistrată în modul stabilit. renunţarea de a participa la săvârşirea infracţiunii etc). 145 din CP al RM). . cu atât mai puţin . astfel de fapte trebuie calificate conform alin.

într-o asemenea situaţie se găseşte o persoană infirmă sau bolnavă. sta- '" V. Totodată. lit. Prin "stare de neputinţă" se înţelege incapacitatea victimei de a se apăra din cauza stării sale fizice sau psihice precare. 328. e) din alin. în astfel de cazuri. în acord cu prevederile art.ux o6cmoxmenbcmeax. 145 din CP al RM poate fi o normă generală în raport cu normele concurente speciale de la lit. se va aplica norma specială. ori atinsă de o maladie psihică şi care nu-şi dă seama de pericolul ce o ameninţă etc. 365 din CP al RM etc. H. ori adusă în stare de inconştienţă prin narcotizare. Cele două elemente (cunoaşterea unei stări precare şi hotărârea de a se folosi de ea) trebuie să fie îndeplinite cumulativ.1" Pentru calificare nu este suficient ca victima să se afle în stare de neputinţă. sau a cărei forţă fizică este vădit disproporţionată de aceea a făptuitorului. p. există toate temeiurile legale de a recunoaşte cele comise ca omor săvârşit profitând de starea de neputinţă a victimei. CaHKT-OeTep6ypr. este necesar a specifica că victima în cazul infracţiunii examinate poate fi numai persoana care îndeplineşte îndatoririle de serviciu sau obşteşti. . Dongoroz şi alţii. op. c. art. pe de altă parte.. nu şi rudele sau alte persoane apropiate victimei (cum prevede legea penală a Federaţiei Ruse). conştientizând această împrejurare. ceea ce presupune că el cunoaşte condiţia precară a victimei şi a hotărât să se folosească de ea pentru a o omorî. De asemenea.Pentru calificarea faptei analizate nu are însemnătate timpul ce s-a scurs din momentul îndeplinirii îndatoririlor de serviciu sau obşteşti. (3) al art. Omorul săvârşit profitând de starea de neputinţă a victimei (lit. A. Mai este necesar ca făptuitorul să profite de această stare. ori în convalescenţă. Dacă în momentul omorului victima se află în stare de somn. (3) al art. Aflându-se în stare de somn. e) din alin. (2) al art. 145. tOpMflHMecKHii ueHTp Upecc. sau aflată într-un loc izolat şi fără vreun mijloc de apărare. d) din alin. 116 din CP al RM. care. 180-181. că cel care profită de o asemenea stare a victimei pentru a o omorî vădeşte un grad sporit de pericol social. yâuiicmea npu omamaKiui. 145 din CP al RM). nici nu poate opune rezistenţă făptuitorului.305. (2) al art. victima nu se poate apăra. Agravanta se justifică prin aceea că. Menţionăm că norma de la lit. o foloseşte pentru comiterea infracţiunii11. a) din alin. 342 din CP al RM. pe de o parte. FlonoB. cit. omorul asupra unei persoane care se află în stare de neputinţă poate fi săvârşit mai uşor. 2003. iar.

infracţiunea prevăzută la lit. Infracţiuni contra vieţii. dacă: 1) a fost săvârşit până la răpirea sau luarea persoanei în calitate de ostatic (în scopul de a înlesni săvârşirea lor în raport cu o altă persoană). săvârşit cu răpirea sau luarea persoanei în calitate de ostatic. (2) al art. uneori. p. Utilizând în dispoziţia incriminatoare prepoziţia "cu". săvârşind fapta. Considerăm că la calificarea omorului. 164 şi. 145 din CP al RM depăşeşte prin gravitatea sa omorul neagravat. la art. (2) al art. în scopul înfrângerii obstacolelor). Boroi. respectiv. reacţiile persoanei aflate într-o asemenea stare sunt mai violente decât ale celei aflate în stare normală. întrucât răpirea persoanei şi luarea persoanei în calitate de ostatic sunt fapte care prezintă un grad ridicat de pericol social. Agravanta examinată poate fi aplicată atât în cazul în care omorul este săvârşit asupra persoanei răpite sau asupra ostaticului. Omorul se consideră săvârşit cu răpirea sau luarea persoanei în calitate de ostatic. manifestă totodată o desconsiderare în raport cu astfel de valori sociale ca libertatea fizică a persoanei sau securitatea publică. f) din alin. AII Beck. Pentru aplicarea agravantei examinate nu are însemnătate dacă însuşi făptuitorul a dus victima la aşa stare sau ea se găsea în stare de neputinţă independent de acţiunile lui. 3) după răpirea sau luarea persoanei în calitate de ostatic (în scopul de a ascunde răpirea sau luarea persoanei în calitate de ostatic. 145 din CP al RM este o infracţiune complexă. care. conform art. 1999. fie din răzbunare pentru rezistenţa opusă sau din alte asemenea cauze). ţinându-se seama de împrejurările particulare în care acţionează făptuitorul12. .DREPT PENAL. f) din alin. 2) în procesul răpirii sau luării persoanei în calitate de ostatic (de exemplu. 280 din CP al RM. fiecare caz se rezolvă în mod concret. La aceasta se adaugă şi periculozitatea mult sporită a făptuitorului. nu este necesară calificarea suplimentară. omorul săvârşit în condiţiile prevăzute la lit. (2) al art. 145 din CP al RM). 164 sau 280 din CP al RM. Noţiunile de răpire a persoanei şi de luare a persoanei în calitate de ostatic vor fi analizate o data cu ocazia examinarea componenţelor de infracţiuni prevăzute la art.f) din alin. Or. iar "gradul de pericol social al infracţiunii complexe 12 A. Omorul săvârşit cu răpirea sau luarea persoanei în calitate de ostatic (lit. PARTEA S P E C I A L Ă C a p i t o l u l III 61 rea de beţie nu provoacă întotdeauna neputinţa de apărare. Ca urmare. 127. cât şi în cazul când în legătură cu răpirea sau luarea persoanei în calitate de ostatic au fost omorâte alte persoane. legiuitorul nu a putut să nu aibă în vedere şi sensul de asociere. Bucureşti.

(3) al art. conform art. 82. 145 din CP al RM). presupunând însă o pluralitate de victime. Agravanta analizată se aplică dacă se produce efectiv moartea a cel puţin două persoane. 1992. nu s-a produs moartea nici uneia din persoanele vizate. din cauze independente de voinţa făptuitorului. potrivit căruia cele comise trebuie calificate doar conform art. pentru că sunt puse în pericol mai multe obiecte juridice.. ne alăturăm punctului de vedere exprimat în literatura de specialitate. Pericolul social ridicat al faptei derivă din numărul victimelor şi din temerea pe care o inspiră persoana făptuitorului. dar a fost vătămată sănătatea sau integritatea corporală a cel puţin uneia din ele. este comisă simultan asupra acestor persoane. a) din alin. Această infracţiune este o infracţiune unică. voi. Dacă. stabilindu-se că făptuitorul a manifestat intenţie directă inde-terminată. Ea se caracterizează prin unitatea intenţiei făptuitorului vizavi de lipsirea de viaţă a cel puţin două persoane. întrucât făptuitorul ar fi tras de două ori la răspundere penală pentru aceeaşi faptă. op. a) din alin. dar. Dacă omorul săvârşit asupra unei singure persoane constituie el însuşi o infracţiune deosebit de gravă. Partea generală. Iaşi. s-a produs un rezultat parţial. 27 şi lit. . 347. " M. 7 din CP al RM. (2) al art. Basarab. dar. 27 şi lit. a) din alin. H. 152. în această ipoteză. din cauze independente de voinţa făptuitorului. caz în care ne aflăm în prezenţa infracţiunii în formă consumată. Dacă fapta a fost îndreptată nemijlocit spre săvârşirea omorului asupra a două sau mai multor persoane. în aceleaşi împrejurări. " A. Omorul săvârşit asupra a două sau mai multor persoane (lit. II. p. (3) al art. 145 din CP al RM. 145 din CP al RM14. 151. Mai dificil e de a identifica o soluţie în cazul în care fapta a fost îndreptată nemijlocit spre săvârşirea omorului a două sau mai multor persoane. . Drept penal. fiind vorba de o infracţiune unică. calificarea trebuie făcută în funcţie de rezultatele real survenite (de exemplu. 153 din CP al RM). calificarea prin concurs ar însemna încălcarea principiului înscris la alin. este firesc ca omorul săvârşit asupra a două sau mai multor persoane să fie considerat infracţiune excepţional de gravă. IloiioB. (3) al art. şi.este mai mare decât al fiecăreia din infracţiunile componente. Chemarea. decedând o singură persoană. Aşadar. deşi este posibil să se comită succesiv. p. iar reunirea lor într-o infracţiune complexă asigură o luptă mai eficientă împotriva unor astfel de fapte"13. cele comise trebuie calificate conform art. de regulă. nu s-a produs moartea nici uneia din aceste persoane (nici vătămarea sănătăţii sau a integrităţii corporale a acestora nu s-a produs). cit.

interpretând prevederile de la art. concubinii nu au această calitate. lit. copiii înfiaţi. fapta nu va putea fi calificată potrivit lit. . în consecinţă. Or. a) din alin. întrucât calitatea de soţ rezultă numai dintr-o căsătorie legal încheiată. dacă făptuitorul şi victima erau legaţi printr-o căsătorie nulă (de exemplu. înfietorii. copiii. a)) şi art. în contextul infracţiunii examinate. 145 din CP al RM). în conformitate cu alin. O astfel de soluţie ar putea fi tălmăcită ca un fel de reproş făptuitorului că acesta nu a reuşit să omoare şi cea de-a doua persoană. 145 (alin. iar neconsumarea infracţiunii din cauze independente de voinţa făptuitorului nu poate influenţa asupra construcţiei componenţei de infracţiuni în sensul modificării acesteia. cu excepţia lit. Nu este necesar ca la data săvârşirii omorului soţii să fi convieţuit în fapt. O altă soluţie la acest caz ar însemna agravarea nejustificată şi disproporţionată a situaţiei făptuitorului. 145 din CP al RM. Omorul săvârşit asupra soţului (soţiei) sau a unei rude apropiate (lit. dar şi aceea de a respecta viaţa membrilor familiei. 134 din CP al RM. rude apropiate sunt părinţii.62 DREPT P E N A L . 145 din CP al RM ar atrage aplicarea unei pedepse mai grave decât în cazul dacă s-ar fi săvârşit un omor consumat asupra a două sau mai multor persoane. omorul săvârşit asupra concubinului nu poate antrena aplicarea agravantei analizate. (3) al art. făptuitorul trebuie să cunoască că se află în relaţii de rudenie apropiată cu victima şi să urmărească lipsirea de viaţă nu a oricui. ca urmare a desfacerii căsătoriei prin divorţ. b) din alin. (3) al art. PARTEA S P E C I A L Ă Capitolul III într-adevăr. nu va putea fi aplicată această prevedere. calificarea celor comise conform art. mizând pe afecţiunea presupusă a făptuitorului. Totodată. constituind o încălcare a principiului legalităţii. (3) al art. deoarece victima. în acest caz se încalcă nu numai îndatorirea de a respecta viaţa oricărei persoane. atunci când acesta a urmărit să săvârşească o singură infracţiune. 27. 84 din CP al RM. ci a rudei sale apropiate. La momentul săvârşirii infracţiunii. datorită bigamiei). pluralitatea urmărilor prejudiciabile nu implică inevitabil pluralitatea de infracţiuni. O asemenea faptă relevă un pericol extrem. De asemenea. nu-i putem incrimina făptuitorului concursul de infracţiuni. b) din alin. ceea ce poate să înlesnească comiterea infracţiunii.81 şi art. (2) sau (3).trebuie luat în considerare la individualizarea pedepsei. nu este avizată despre intenţiile acestuia şi nu ia măsuri de apărare. bunicii şi nepoţii lor. Dacă această calitate a încetat. (4) al art. fraţii şi surorile. (1). gradul producerii rezultatelor integrală sau parţială . Calitatea de soţ (soţie) trebuie să existe în momentul săvârşirii faptei. Or.

legiuitorul nu a intenţionat să facă careva deosebire în raport cu vârsta sau cu discernământul acestuia. aceste circumstanţe trebuie luate în calcul la individualizarea pedepsei. Tentativa la omorul agravat este mai periculoasă decât omorul neagravat consumat. care sfidează ideea de lege în Republica Moldova. c) din alin. chiar dacă soluţia pe care o propunem pare a nu fi impecabilă. constituie o viaţă în curs de dezvoltare. dacă făptuitorul a considerat eronat că omoară o femeie gravidă. e) din alin. nici viabilitatea fătului nu contează la calificarea infracţiunii. 145 din CP al RM). Această circumstanţă dovedeşte periculozitatea socială sporită a făptuitorului care suprimă viaţa unei persoane aflate la început de cale în realizarea aspiraţiilor şi potenţialităţii sale. Nici sursa de informare despre graviditatea femeii. Dacă făptuitorul nu ştia despre graviditatea victimei. de aceea. se distruge şi produsul de concepţie care. d) din alin. reieşind din faptul că alte soluţii ar agrava nejustificat situaţia făptuitorului. 145 din CP al RM). deşi nu este o persoană. Pericolul social sporit al acestei fapte se explică prin aceea că. cele comise trebuie calificate conform art. Omorul săvârşit asupra unui reprezentat al autorităţii publice ori asupra unui militar în timpul sau în legătură cu îndeplinirea de către aceştia a obligaţiilor de serviciu (lit. Folosind expresia generală "minor". 27 şi lit. La momentul săvârşirii infracţiunii. (3) al art. 145 din CP al RM. în acelaşi timp. presupune şi ocrotirea vieţii funcţionarilor care deţin atribuţii ce implică exerciţiul acestei autorităţi. La interpretarea noţiunii "cu bună-ştiinţă" şi la calificarea erorii cu privire la calităţile victimei sunt aplicabile explicaţiile oferite cu prilejul analizei agravantei precedente. c) din alin. agravanta analizată nu-i poate fi imputată. Ocrotirea autorităţii de stat împotriva infracţiunilor comise de elemente antisociale şi anarhice. (3) al art. (3) al art. Această cunoaştere trebuie să fie nu una prezumtivă.Omorul săvârşit cu bună-ştiinţă asupra unei femei gravide (lit. cu deosebirile de rigoare. Raţiunea cuprinderii unei asemenea agravante în Codul penal e condiţionată de calitatea victimei de reprezentant al autorităţii de stat. victima trebuie să nu aibă împlinită vârsta de 18 ani. (3) art. Omorul săvârşit cu bună-ştiinţă asupra unui minor (lit. nici vârsta sarcinii. Totuşi.145 din CP al RM). pe lângă moartea femeii. ea este totuşi preferabilă. Sintagma "cu bună-ştiinţă" denotă că făptuitorul cunoştea despre starea de graviditate a victimei la momentul săvârşirii infracţiunii. ci să se bazeze pe anumite împrejurări reale. Orice atingere adusă vieţii unui reprezentant al autorităţii publice sau .

128 din CP al RM. le creează mai mari posibilităţi de a săvârşi şi a ascunde infracţiunea. o manifestare a lipsei de respect faţă de autorităţile publice.în timpul serviciului . (3) al art. calitatea specială a victimei. având la bază relaţiile de ostilitate personale). fapta nu mai poate fi calificată conform alin. (3) al art. Periculozitatea socială sporită a omorului este condiţionată. săvârşirea infracţiunii de către o persoană care întruneşte semnele subiectului infracţiunii. săvârşirea infracţiunii de către o persoană care întruneşte semnele subiectului infracţiunii. constituie. în acelaşi timp. 145 din CP al RM are o extindere semantică mai largă decât expresia "în legătură cu" de la lit. 139. Specificăm că dispoziţia de la lit. de însăşi pluralitatea făptuitorilor. PARTEA S P E C I A L A C a p i t o l u l III 65 unui militar. prin "militar" se înţelege: 1) persoana care îndeplineşte serviciul militar în termen sau în bază de contract. Observăm că formularea "în timpul sau în legătură cu" de la lit. Pentru a se reţine această agravantă. omorul săvârşit asupra unui reprezentant al autorităţilor publice ori asupra unui militar în timpul serviciului acestora presupune situaţia când lipsirea de viaţă este săvârşită nu în legătură cu îndeplinirea de către aceştia a obligaţiilor de serviciu (de exemplu. care se află în exerciţiul funcţiei sau pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiei. Săvârşirea omorului de două sau mai multe persoane presupune: 138. în comun cu una sau mai multe persoane care nu întrunesc aceste semne. e) din alin. autorităţii executive. astfel. f) din alin. coautoratul. 145 din CP al RM. care dă acestora o mai mare forţă de acţiune. 145 din CP al RM). 140. . (3) al art. alături de timpul săvârşirii infracţiunii . în acest caz. (3) al art. autorităţii judecătoreşti) sau ale autorităţilor publice locale. 3) persoana chemată la concentrări. Omorul săvârşit de două sau mai multe persoane (lit. fapta trebuie să se comită când reprezentantul autorităţii publice ori militarul se află la serviciu sau să se comită în legătură cu îndeplinirea de către acesta a obligaţiilor de serviciu. 145 din CP al RM. d) din alin. în astfel de situaţii. din răzbunare.DREPT P E N A L . Prin "reprezentant al autorităţii publice" se are în vedere exponentul intereselor oricărei autorităţi publice centrale (autorităţii legislative. în adevăr. 145 din CP al RM îşi găseşte aplicare doar în cazul în care nu operează o normă specială concurentă. 2) persoana care trece pregătirea militară obligatorie.determină agravarea răspunderii penale. totodată îi face să acţioneze cu mai multă siguranţă şi îndrăzneală. în baza prevederilor de la art. (1) al art. e) din alin. prin intermediul unei persoane care nu întruneşte aceste semne.

un omor neagravat este precedat de . în cazul în care infracţiunea prevăzută la alin. 31 din CP al RM. deşi omorul nu e săvârşit împreună. a iresponsabilităţii sau din alte cauze prevăzute de legea penală). săvârşirea omorului de către o persoană care întruneşte semnele subiectului infracţiunii. (3) al art.în primul rând. întrucât legiuitorul a fost suficient de precis şi nu a utilizat formulele "de doi sau mai mulţi participanţi" sau "prin participaţie simplă". 145 din CP al RM este precedată de o altă infracţiune prevăzută la acelaşi alin. intră sub incidenţa agravantei examinate. dar trebuie luată în consideraţie la individualizarea pedepsei. cât şi în cazul în care la comiterea faptei au luat parte doi sau mai mulţi autori care s-au înţeles în prealabil despre săvârşirea în comun a omorului. De aceea. (3) al art. 145 din CP al RM). în situaţia dată. se face conform regulilor concursului real de infracţiuni. 145 din CP al RM. 145 din CP al RM. calificarea. Dacă omorul a fost precedat de un omor prevăzut la alin. (3) al art. în comun cu una sau mai multe persoane care nu întrunesc aceste semne. (6) al art. prin intermediul unei persoane care cu bună-ştiinţă nu este pasibilă de răspundere penală (din cauza vârstei. De aceea. este suficient ca numai una din persoanele care săvârşesc omorul să fie pasibilă de răspundere penală. agravanta analizată nu funcţionează. Diferă doar caracterul acestei săvârşiri: persoana care întruneşte semnele subiectului infracţiunii săvârşeşte omorul mediat (mijlocit). omorul se consideră săvârşit de două sau mai multe persoane atât în cazul în care la comiterea faptei au participat în comun doi sau mai mulţi autori. Avînd în vedere dispoziţia art. intră sub incidenţa agravantei analizate. este inoportun a apela la dispoziţia de la alin. cu condiţia că nu a fost condamnată pentru acesta şi nu a expirat termenul de prescripţie. (1) sau (2) al art. Omorul săvârşit de către o persoană care a mai săvârşit un omor intenţionat prevăzut la alin. agravanta de la lit. 145 din CP al RM). înţelegerea prealabilă între coautori nu influenţează calificarea omorului săvârşit de două sau mai multe persoane. pentru a i se incrimina omorul săvârşit de două sau mai multe persoane. (1) sau (2) al art. g) din alin. în prevederea de la lit. 42 din CP al RM. în astfel de cazuri. se consideră totuşi comis de două sau mai multe persoane. pe când persoana care nu este pasibilă de răspundere penală săvârşeşte omorul imediat (nemijlocit). Săvârşirea omorului de către o persoană care întruneşte semnele subiectului infracţiunii. în lipsa unei înţelegeri prealabile între ei. (1) sau (2) (lit. (1) sau (2) al art. legiuitorul nu indică cerinţa participării în comun la săvârşirea omorului. (3) al art. 145 din CP al RM se aplică în cazul în care omorul a fost săvârşit de o persoană care anterior a mai comis un omor (prevăzut la alin. f) din alin. g) din alin. 145 din CP al RM (de exemplu.

Nu se permite a face concomitent calificarea conform regulilor concursului de infracţiuni şi conform regulilor repetării infracţiunii. 2002. lipsirea de viaţă din motive sadice face dovadă unei adânci pervertiri a conştiinţei făptuitorului. trebuie să specificăm că aceasta din urmă nu întotdeauna este determinată de motive sadice. intenţiile huliganice etc. calificarea trebuie să se facă conform regulilor concursului de infracţiuni. PARTEA S P E C I A L A C a p i t o l u l III 67 un alt omor neagravat). stropirea cu acizi agresivi. 145 din CP al RM. ieşind la iveală astfel de trăsături negative ale personalităţii făptuitorului ca neîndurarea şi ferocitatea. 3) este comisă lipsirea simultană de viaţă a două sau a mai multor persoane. h) din alin. Fapta nu poate fi calificată conform lit. (3) al art. iar în cel de-al doilea . p. Alta este situaţia în cazurile în care. privarea de mâncare. în virtutea relaţiilor personale create16. prevăzute la diferite alineate ale art. rtonoB. sunt prevăzute la art. omorul neagravat urmat de omorul la comandă). H. KoHcraHTHHOB.latura subiectivă a acestei fapte. potrivit căreia. 4) este comisă lipsirea nesimultană de viaţă a două sau a mai multor persoane. K). în acelaşi timp. când făptuitorul îşi dă seama că. este omorul săvârşit în prezenţa persoanelor apropiate victimei. Motivele sadice reprezintă imboldul generat de tendinţa anormală (dar în limitele responsabilităţii) spre cruzime. când suferinţele acesteia sunt inutil prelungite în timp. . când omorul consumat a fost urmat de tentativa de omor sau pregătirea de omor. având în vedere ambianţa executării lui. în lipsa concursului real de infracţiuni. a fost săvârşit: a) un omor prevăzut la alin. c) un omor în care făptuitorul a avut un alt rol juridic (de exemplu. alte circumstanţe de natură obiectivă şi subiectivă care trebuie apreciate cumulativ. precum şi din motive sadice (lit. în sfârşit.. şi alte rude . A. după unul din omorurile prevăzute la alin. în procesul căreia victimei sau persoanelor apropiate acesteia li se cauzează suferinţe deosebit de chinuitoare. formând repetarea. deosebita cruzime caracterizează latura obiectivă a omorului şi persoana făptuitorului. g) din alin. somn etc. '" A. în literatura de specialitate a fost formulată următoarea definiţie a noţiunii de omor săvârşit cu deosebită cruzime: "Lipsirea ilegală de viaţă a unei alte persoane. care îşi gă- găsesc expresia în metoda omorului sau în ambianţa executării acestuia. pe lângă rudele apropiate. I0pnflH4eecKHii ueHTp Tlpecc. ori viceversa). arderea sau îngroparea unei persoane vii. (3) al art. g) din alin. c. Delimitând motivele sadice de cruzimea deosebită. otrăvirea. omorul săvârşit cu deosebită cruzime poate avea la bază: ura. BJIUUHUCxcecmoKOcmu npecmyrwoeo noeedenuH Ha yeonoBHyio omaemcmeeHHocmb. sau invers). Subscriind la această definiţie desfăşurată. De asemenea. în afară de metoda şi ambianţa comiterii infracţiunii. dacă: 1) unul sau ambele omoruri. (3) al art. 145 din CP al RM). op. 145 din CP al RM care prevede o sancţiune mai severă. o plăcere bolnăvicioasă de a vedea pe cineva suferind sau de a pricinui suferinţe. I~I. Trebuie agreată opinia. cele comise trebuie calificate numai potrivit acelui alineat al art. prin fapta sa. urmată de suferinţe prelungite. 145 din CP al RM. Omorul săvârşit cu deosebită cruzime. (1) sau (2) al art. caracterizat prin metoda săvârşirii omorului: prin cruzimea deosebită exercitată asupra victimei. AHflpeeua. utilizarea curentului electric. apă.afinii sau oricare alte persoane. 145 din CP al RM. cit. victima. iar latura subiectivă a omorului se caracterizează prin intenţie directă sau indirectă faţă de moartea victimei. Dacă omorul a fost săvârşit în prezenţa câtorva circumstanţe agravante. interesul material. specificul motivului infracţiunii. 145 din CP al RM. menţionăm că metoda aleasă de către făptuitor mărturiseşte despre năzuinţa lui de a cauza suferinţe deosebit de chinuitoare în procesul lipsirii de viaţă a victimei. Totodată. aducând satisfacţie făptuitorului. 145 din CP al RM (de exemplu. 146-148 din CP al RM. necesită a fi nominalizate toate circumstanţele agravante ale faptei. cuprinsă de intenţia unică. pe când motivele sadice .66 DREPT P E N A L . (3) al art. sănătate şi bunăstare interesează. 475. despre săvârşirea omorului cu deosebită cruzime pot mărturisi următoarele circumstanţe: particularităţile victimei infracţiunii. deoarece prin aceasta s-ar încălca flagrant cerinţele legii penale în vigoare şi principiile dreptului penal. în partea descriptivă a sentinţei. le pricinuieşte suferinţe psihice deosebit de chinuitoare. în următoarele cazuri: cauzarea unor plăgi multiple (când există probe suficiente care dovedesc intenţia de a comite omorul cu deosebită cruzime). cele săvârşite nu formează un concurs de infracţiuni. instigator sau complice. ale căror viaţă. Unul dintre cele mai răspândite cazuri de omor săvârşit cu deosebită cruzime.organizator. '' /I. CaHKT-FIerepâypr. Agravanta dată e justificată de pericolul social sporit al faptei. din rândul persoanelor apropiate fac parte. precum şi prin conştientizarea faptului că victimei sau persoanelor apropiate acesteia i se cauzează suferinţe deosebit de chinuitoare"15. în primul caz a fost autor. 2) este vorba de o atingere reiterată a vieţii aceleiaşi victime în scopul de a o lipsi de viaţă. atunci. cu bunăştiinţă pentru făptuitor. cuprinsă de intenţia unică. Calificarea se face conform lit. b) un omor care a fost întrerupt la o altă etapă a activităţii infracţionale (de exemplu. asfixierea mecanică prelungită în timp. 196-197. în astfel de cazuri.

i) din alin. Dacă scopurile sus-menţionate s-au realizat. de vreme ce făptuitorul a comis omorul fie pentru a face să se piardă urma şi să rămână nedescoperită o altă infracţiune. 145 din CP al RM). Omorul săvârşit din motive de duşmănie sau ură socială. De asemenea. (3) al ari. urmăreşte a crea condiţii care să faciliteze comiterea infracţiunii plănuite. (3) al art. fie în legătură cu o altă infracţiune de gravitate comparabilă . i) din alin. precum şi însoţit de viol (lit. Infracţiunea se califică drept omor însoţit de viol în cazul în care acesta a fost săvârşit: 1) în procesul infracţiunii de viol. urmăreşte să ascundă infracţiunea săvârşită în trecut sau infracţiunea care este plănuită a fi comisă în viitor. pot da naştere unor situaţii conflictuale extrem de primejdioase. nu este necesară calificarea suplimentară conform art. Omorul săvârşit cu scopul de a ascunde o altă infracţiune se caracterizează prin aceea că făptuitorul. Prezenţa acestei agravante în Codul penal este necesară. prin rezonanţa socială pronunţată. făptuitorul tinde să uşureze săvârşirea de către el însuşi sau de către alte persoane a infracţiunii gândite din timp. 145 din CP al RM). PARTEA S P E C I A L A C a p i t o l u l 111 Omorul săvârşit cu scopul de a ascunde o altă infracţiune sau de a înlesni săvârşirea ei. exprimând înţelesul de ostilitate faţă de o altă persoană. La calificare nu contează a cui infracţiune ascunde făptuitorul omorului: a sa ori a unei alte persoane. interconfesionale. naţională. având la bază anumite motive. interreligioase sau chiar într-un război civil. îngreunând astfel exercitarea justiţiei penale. rasială sau religioasă (lit. va exista un concurs de infracţiuni între omorul prevăzut la lit. j) din alin. lipsind de viaţă victima. este îndreptăţită agravarea răspunderii penale. degenerând în confruntări interetnice. Noţiunile "duşmănie" şi "ură" sunt echipolente şi interschimbabile. Prin săvârşirea omorului. 2) în scopul ascunderii violului. nu contează dacă făptuitorul omorului este autor sau alt participant la infracţiunea comisă înainte. Întrucât în situaţia dată este vorba de o infracţiune complexă. constituind un factor de prevenire a unor infracţiuni de omor.violul vătămând astfel în subsidiar relaţiile sociale referitoare la libertatea şi inviolabilitatea sexuală a persoanei. cu două obiecte juridice. care. In această împrejurare. 3) din răzbunare pentru rezistenţa opusă în timpul violului. lipsind de viaţă victima. Omorul săvârşit cu scopul de a înlesni săvârşirea altei infracţiuni este caracterizat prin aceea că făptuitorul.68 D R E P T P E N A L . 145 din CP al RM şi infracţiunea ascunsă sau înlesnită prin săvârşirea omorului. . (3) al art. 171 din CP al RM.

cit. 145 din CP al RM). era cuprins de conştiinţa făptuitorului. naţională. 135 din CP al RM.Prin "motive de duşmănie sau ură socială. Agravanta analizată va exista în cazurile de: tragere haotică a focurilor de armă într-un loc aglomerat. cu luarea în consideraţie a circumstanţelor de la lit. KanHHyc. care se datorează. 2) de a arăta inferioritatea victimei.. Săvârşind infracţiunea prevăzută la lit. . 145 din CP al RM. Dacă scopul constă în a nimici în totalitate sau în parte un grup naţional. creând posibilitatea afectării unei pluralităţi de victime. (3) al art. ţinând cont de toate circumstanţele: calităţile vătămate ale mijloacelor alese pentru săvârşirea omorului. rasial sau religios. rasial sau religios. p. numai în cazul în care în afară de cei decedaţi sau cei la a căror viaţă s-a atentat au mai fost şi alte persoane. care exprimă următoarele tendinţe ale făptuitorului ce au ca efect atitudinea ostilă faţă de victimă: 1) de a demonstra resentimentele în raport cu victima. Pericolul social sporit al omorului săvârşit în această împrejurare rezultă din faptul că mijloacele folosite pentru lipsirea de viaţă a victimei. (3) al art. a produselor alimentare sau a aerului etc. rasială sau religioasă" trebuie de înţeles imboldurile. rămase în viaţă. Omorul săvârşit prin mijloace periculoase pentru viaţa sau sănătatea mai multor persoane (lit. mărimea teritoriului afectat etc. k) din alin. trebuie aplicată prevederea de la lit. este necesar ca la locul faptei să fi fost prezente cel puţin două persoane. k) ale acestui alineat. (3) al art. pun în pericol viaţa sau sănătatea mai multor persoane. fiind expuse unui real pericol. otrăvire a apei. trebuie de stabilit că acest pericol. 115-118. poziţia victimei în raport cu alte persoane. j) din alin. în opinia făptuitorului. apartenenţei la o anumită naţiune. concrete. care provine de la mijloacele respective. a) şi lit. condiţionate de anumite necesităţi. C. datorate superiorităţii sociale pe care făptuitorul consideră că o are faţă de aceasta. De asemenea. art. rasă sau religie'7. Prezenţa pericolului real pentru viaţa sau sănătatea mai multor persoane se stabileşte în fiecare caz concret. puteau muri sau suferi vătămări ale sănătăţii. 145 din CP al RM. naţional. etnic. una dintre care era victima. op. făptuitorul urmăreşte să lipsească de viaţă una sau mai multe persoane determinate. prin natura lor sau prin modul în care sunt folosite. provocare a exploziei sau a incendiului. aparţinând unui grup social. O. Calificarea se face conform alin. a). dar care. Nu este suficient ca mijloacele să fie obiectiv periculoase pentru viaţa sau sănătatea mai multor persoane.

presupune darea unui ordin. Totodată. embrionul. (3) al art. o bancă de organe şi ţesuturi umane care îşi găseşte rostul doar la salvarea unei alte vieţi. 1999. organele şi ţesuturile umane reprezintă formaţiuni anatomice care nu definesc trăsăturile caracteristice ale personalităţii unui individ. omorul poate fi săvârşit sub pretextul efectuării unei operaţii chirurgicale "în interesul" victimei). (3) al art. Printre astfel de formaţiuni anatomice putem enumera: inima. şi. 94-95. răzbunare). Omorul săvârşit la comandă (lit. 145 din CP al RM). 145 din CP al RM. fiind deci condiţionată de "vina" victimei. b) făptuitorul se află într-o stare fiziologică aparte care îi îngustează aptitudinea de a percepe ceea ce este şi ce nu este infracţional. Prin "a preleva organele sau ţesuturile victimei" se înţelege a le recolta (de exemplu. înalte pe "piaţa" omorurilor săvârşite la comandă.06.1999'". . inclusiv de un lucrător medical. asumarea corelativă a unui angajament. va fi considerat autor al infracţiunii. "mai demn" de a trăi. testiculele. a le folosi în cadrul unor ritualuri ezoterice sau pseudoreligioase ori pentru perversiuni sexuale etc. ovulul. Fapta fiecăreia din aceste persoane necesită calificare de sine stătătoare. riscă să ducă la consolidarea acestei forme sui generis a activităţii de întreprinzător ilicite. rinichii. nu poate fi considerat omor săvârşit la comandă. fiind sacrificată în ideea prelungirii existenţei altcuiva.145 din CP al RM). neavând o determinantă patrimonială. în lipsa constrângerii fizice sau psihice. inclusiv peste hotarele ţării. (2) al art. de datorii etc). PARTEA S P E C I A L Ă C a p i t o l u l III 71 Omorul săvârşit cu scopul de a preleva şi/sau utiliza ori comercializa organele sau ţesuturile victimei (lit. este greu a ne imagina că o asemenea faptă ar putea fi comisă fără participarea unei persoane având cunoştinţe în domeniul medicinii (de exemplu. I) dib alin. Totodată. Dacă celui care comandă omorul nu i-a reuşit să-1 determine pe potenţialul autor să execute comanda. Prin "a utiliza organele sau ţesuturile victimei" se înţelege: a realiza un transplant (transfuzie). cele comise vor cuprinde şi agravanta de la lit. nr. Ca omor săvârşit la comandă trebuie calificat omorul condiţionat de obţinerea unei recompense materiale de la cel care comandă infracţiunea (autorului i se pun la dispoziţie anumite foloase materiale sau el este eliberat de cheltuieli materiale. (2) al art. Periculozitatea socială ridicată a agravantei date este determinată de faptul că cererea şi oferta. Dacă persoana care execută comanda de omor nu este pasibilă de răspundere penală. de regulă. pancreasul. m) din alin.persoana care comandă şi autorul). Prin "a comercializa organele sau ţesuturile victimei" se înţelege a le vinde. carierismul. 18 Monitorul Oficial al Republicii Moldova. măduva osoasă. de aceea. salvarea propriei vieţi sau a vieţii altei persoane. (3) al art. De fapt. dacă ea acţionează din interes material. 145 din CP al RM nu se cere realizarea scopurilor menţionate. următoarele: interesul material. 146 din CP al RM este îndreptăţită dacă luăm în consideraţie doi factori importanţi: a) fapta dată reprezintă un "răspuns" la comportamentul provocator . Fapta autorului omorului săvârşit la comandă nu poate fi calificată suplimentar conform lit. în vederea realizării unui transplant). complice. persoana care comandă omorul poate îndeplini orice rol juridic (organizator. La săvârşirea omorului la comandă întotdeauna iau parte câteva persoane (cel puţin două . adoptate de Parlamentul Republicii Moldova la 25. sângele şi componentele lui etc. Omorul săvârşit în stare de afect Atenuarea răspunderii penale în cazul infracţiunii prevăzute la art. 1) din alin. infracţiune fără autor nu poate exista. a le consuma în actul de canibalism. practica lichidării fizice a concurenţilor în afaceri sau a altor persoane trebuie sancţionată în mod energic prin mijloacele legii penale.70 D R E P T PENAL. utilizat de legiuitor. Omorul săvârşit la rugămintea cuiva. Termenul "comandă". oasele. 145 din CP al RM. atunci cel care a dat comanda. ţesutul osos. sperma. corneea. respectiv. b) din alin. din moment ce interesul material îl ghidează în mod inerent. b) din alin. fapta primului trebuie calificată ca pregătire pentru omor la comandă. Conform Legii privind transplantul de organe şi ţesuturi umane. Agravanta este justificată de faptul că în acest caz persoana este tratată ca şi cum ar ti un bun. coautor). instigator. Or.ilegal sau imoral . tendoanele şi ţesuturile moi ale aparatului locomotor.al victimei. Pentru calificarea faptei conform lit. darea de comandă poate să aibă doar o esenţă oneroasă. §2. De aceea. având rolul de organizator sau instigator. plămânii. concretizat în dorinţa de a avansa în post prin salvarea persoanei care îl poate promova pe făptuitor etc. ovarele. Motivele infracţiunii examinate sunt. Această infracţiune poate fi săvârşită de orice persoană. persoana care dă comandă de omor se poate conduce de alte motive (de exemplu. ficatul.

în adevăr. considerăm mai corect punctul de vedere potrivit căruia şi inacţiunea poate alcătui conţinutul faptei prejudiciabile în contextul acestei infracţiuni: "Nu este prea greu de imaginat situaţia când. b) insulte grave. la făptuitor apare starea de afect. ca răspuns la conduita nelegitimă a victimei. . iar el nu îndeplineşte acea acţiune pe care era obligat s-o îndeplinească. Important este ca toate aceste acte să fi avut sau să fi putut avea urmări grave pentru făptuitor sau pentru ru- A. H. 3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile.DREPT PENAL. în loc să îndeplinească ce i s-a spus. TlpecmynjieHUH npomue nuHHOcmu npu CMnzHaiout. părăseşte locul de muncă. Astfel. dacă aceste acte au avut sau ar fi putut avea urmări grave pentru făptuitor sau rudele lui. legiuitorul numeşte următoarele acte ilegale sau imorale ale victimei: a) acte de violenţă. electricianul. exprimată în lipsirea ilegală de viaţă a unei alte persoane. CaHKT-rieTep6ypr. în pofida unei viziuni stereotipice formate în doctrina penală. fără a decupla reţeaua de la curent. electricianul. c) alte acte ilegale.ux o6cmonmenbcmeax. Ca temeiuri ale apariţiei stării de afect. chiar dacă fapta prejudiciabilă s-a exprimat în inacţiune. practic. aceeaşi configuraţie ca şi latura obiectivă a omorului intenţionat (art. indicaţia fiind expusă într-o formă jignitoare. PART EA S P E CI A L A C a p i t ol u l III 73 Obiectul juridic special al omorului săvârşit în stare de afect îl constituie relaţiile sociale cu privire la viaţa persoanei. brigadierul atinge linia de contact şi decedează"". c. 2001. 79-80. întrucât latura obiectivă a infracţiunii analizate are. d) alte acte imorale. Latura obiectivă a omorului săvârşit în stare de afect are următoarea structură: 1) fapta prejudiciabilă. aflat în stare de afect. 2) urmările prejudiciabile sub formă de moarte cerebrală a victimei. deoarece acestea se referă la conduita victimei şi nu fac parte din conţinutul atitudinii psihice a făptuitorului faţă de infracţiune. nu există nici o piedică în calea calificării celor comise ca omor săvârşit în stare de afect. FIonoB. în contextul laturii obiective a infracţiunii analizate. K>pnAnqecKMM ueHTp flpecc. care se află lângă pupitrul de comandă al reţelelor electrice. este oportun a fi investigate şi temeiurile apariţiei stării de afect. în acel moment. Obiectul material al infracţiunii examinate îl formează corpul persoanei. De exemplu. manifestând astfel indiferenţă faţă de posibilele urmări prejudiciabile ale faptei sale. 145 din CP al RM). 4) circumstanţe: starea de afect este provocată de acte de violenţă sau de insulte grave ori de alte acte ilegale sau imorale ale victimei. în continuare ne vom referi doar la specificitatea trăsăturilor laturii obiective a omorului săvârşit în stare de afect. primeşte de la brigadierul care lucrează pe linie indicaţia să decupeze reţeaua de la curent.

Aprecierea insultelor ca fiind grave se face în funcţie de circumstanţele concrete ale cazului. pot ajuta la determinarea gravităţii insultelor. din punctul de vedere al conştiinţei juridice. prejudiciile fizice sau morale ce s-au produs în dauna făptuitorului sau a rudelor lui. a urmărilor actelor ilegale sau imorale ale victimei pentru făptuitor sau rudele lui se stabileşte în fiecare caz. cuvintele de ocară. făptuitorul trebuie să aprecieze insultele ca fiind grave etc.ai făptuitorului ori persoanele care au un ascendent comun cu cel al făptuitorului. gesturile cinice. în acord cu prevederile de la art. calomnia. care. exprimată într-o formă atât de obscenă. în acest sens. scuipatul în faţă. Insultele grave pot îmbrăca forme dintre cele mai variate: injuriile. neachitarea datoriei băneşti etc).dele lui. Prin "alte acte imorale" se înţeleg faptele (acţiunile sau inacţiunile) care contravin normelor morale dominante la moment în societate (de exemplu. imoral. De asemenea. poziţia socială şi profesională a acestora etc). trădarea. Prin "acte de violenţă" trebuie de înţeles influenţarea ilegală pe calea aplicării forţei fizice sau a resurselor psihice ale făptuitorului. Printre aceste circumstanţe se numără: 1) nivelul de moralitate a mediului social de care aparţine făptuitorul omorului săvârşit în stare de afect. ce adoptă de obicei o formă necenzurată. . Ca şi oricare altă infracţiune săvârşită prin omor. contaminarea cu maladia SIDA. înşelarea. prezentarea indecentă a imaginii persoanei pe hârtie sau pe alt suport etc. prin "rude" trebuie de înţeles ascendenţii sau descendenţii naturali sau adoptivi . luându-se în consideraţie toate circumstanţele obiective şi subiective ale cazului (făptuitorul ori rudele lui percep sau nu urmările ca fiind grave pentru ei. altele decât actele de violenţă şi insultele grave (de exemplu. încât. samavolnicia. cea de la art. Prin "alte acte ilegale" se înţeleg faptele (acţiunile sau inacţiunile) interzise de normele de drept (inclusiv de normele penale). distrugerea sau deteriorarea bunurilor. hărţuirea sexuală etc). 146 din CP al RM este o infracţiune materială. 2) în virtutea particularităţilor situaţionale şi de personalitatea care îl caracterizează. este considerată deosebit de jignitoare. 134 din CP al RM. nu trebuie de uitat că insultele grave reprezintă un act ilegal sau. la art. Din moment ce legiuitorul nu face nici o specificare cu privire la caracterul violenţei. Prin "insulte grave" se are în vedere o înjosire a cinstei şi demnităţii persoanei. reală sau presupusă. vom atribui acestei noţiuni atât înţelesul de violenţă fizică. lăsarea în primejdie. Gravitatea. examinate cumulativ. cât şi înţelesul de violenţă psihică. neacordarea de ajutor unui bolnav. cel puţin. Ea se consideră consumată din momentul producerii morţii cerebrale. 473 al Codului cu privire la contravenţiile administrative se prevede răspundere pentru injurie. infidelitatea (inclusiv cea conjugală). pălmuirea.

4) care limitează şi modifică în mod considerabil funcţia constructiv-productivă a memoriei (însă fără a o suprima). este starea de afect. De "" B. exprimându-se de cele mai multe ori în răzbunare sau gelozie. 8) care este asociată de fapte impulsive. cel care îi imprimă acestei infracţiuni o fizionomie distinctă în raport cu celelalte infracţiuni săvârşite prin omor. cardiovasculare. CnaceHHMKOB. Caracterizând starea emoţională a făptuitorului. Incontestabil. 2) care are o evoluţie impetuoasă (la scară de secunde. acest semn trebuie stabilit şi probat în mod obligatoriu. neprevăzut. precum şi locul său în această realitate.74 D R E P T P E N A L . 3) care limitează şi modifică în mod considerabil cursul proceselor emoţionale. însoţită de dereglarea posibilităţii de a percepe . Prin "stare de afect" (ca circumstanţă care atenuează răspunderea penală) se înţelege starea: 1) care apare ca o reacţie la o situaţie psihotraumatizantă acută. în cadrul dat lipseşte. cel mai important semn al laturii subiective a infracţiunii examinate. neaşteptat. gastrointestinale etc). căci persoana care comite o asemenea faptă se află în stare de iresponsabilitate. de dereglări funcţionale ale organelor (neuroendocrine. 6) care se caracterizează prin reducerea capacităţii de alegere a variantei socialmente admisibile a conduitei. AtfxfreKtn uyzonoenax omeemcmeeHHOcmb II' 3CIKOH u npaeo. utilizată în dispoziţia art. . subiectul. Noţiunea de stare de afect. c. volitive şi intelectuale (însă fără a le întrerupe). astfel.integral şi adecvat . fapt ce se exprimă în concentrarea atenţiei asupra frământărilor cu semnificaţie personală. menţionăm că omorul săvârşit în stare de afect se consideră a fi comis în circumstanţe atenuante numai dacă afectul şi intenţia de a săvârşi omorul au survenit în mod subit. în primul rând. Fapta săvârşită în stare de afect patologic nu este susceptibilă de răspundere penală. are aceeaşi semnificaţie ca şi noţiunea de afect fiziologic. brusc. 9) care conduc la o extenuare postafectivă de natură psihică (astenie. consacrată în psihologie şi psihiatrie.realitatea. ca element constitutiv al infracţiunii. 2003. apatie) şi fizică (imobilizare)20. Termenul "subit" înseamnă: care se petrece într-un timp foarte scurt şi pe neaşteptate. Motivele infracţiunii pot fi diferite. N»6. După această prezentare desfăşurată a notelor caracteristice ale noţiunii "stare de afect". 5) care constă în dezorganizarea ("îngustarea") vremelnică a conştiinţei subiectului. prin intenţie directă sau indirectă. 31. minute). 7) care se distinge prin predominarea aspectelor emotivpasionale asupra celor conţinutal-raţionale. PARTEA S P E C I A L Ă Capitolul IM Latura subiectivă a omorului săvârşit în stare de afect se caracterizează. 146 din CP al RM.

înţepenire. Intenţia afectizată este incompatibilă cu pregătirea de infracţiune. T6M^MCM. a fost realizată nu imediat. ci a unor obiecte care au nimerit întâmplător în mâna făptuitorului. nu se exclude posibilitatea tentativei la omorul săvârşit în stare de afect21. presupune că nu este obligatoriu ca ruptura in timp între temeiul de apariţie a stării de afect. din dispoziţia art. acestea sunt următoarele: 1) de regulă. pierderea darului vorbirii şi a capacităţii de a se mişca etc). LOaBry/iMflse. c. nu vom mai fi în prezenţa omorului săvârşit în stare de afect. nu a unor instrumente special adaptate pentru a provoca leziuni integrităţii anatomice a victimei. gesticulare excesivă şi nelalocul ei. Uneori. ceea ce poate fi oglindit în declaraţiile martorilor. apare şi se realizează pe durata aflării făptui-torukii în starea de afect. 2) în procesul săvârşirii unei astfel de infracţiuni are loc schimbarea aspectului exterior al făptuitorului (faţa congestionată. Cu alte cuvinte. pe de o parte. în ce priveşte circumstanţele care pot mărturiei despre faptul că infracţiunea a fost săvârşită în stare de afect. c) aflarea informaţiei despre infracţiunea anterior săvârşită de către victimă.aici rezultă că expresia "survenită în mod subit". MeuHMepe6a. starea făptuitorului se distinge printro decompensaţie. Dacă intenţia de a lipsi de viaţă victima. 4) după săvârşirea infracţiunii în stare de afect. 145 din CP al RM. b) rezultatele actelor ilegale sau imorale ale victimei conştientizate mai târziu. pe de altă parte. în procesul executării faptei. după ce starea de afect s-a consumat. AficfieKm u yionoenan omeemcmaeHHOCim?. să lipsească sau să fie foarte mică. fiind o intenţie afectizată. ridicarea vocii până la ţipăt. (3) al art. pentru o astfel de infracţiune este specifică utilizarea. dar şi în urma reflectării asupra unor factori derivaţi. această ruptură în timp este mai mare. 1973. . De asemenea. ceea ce uneori serveşte ca temei pentru calificarea (incorectă) a faptei conform lit. survenită în mod subit în starea de afect. 146 din CP al RM. adică descărcarea psihică constând în sentimentul de 21 T. sau diametral opus .faţa palidă. 3) pentru o asemenea faptă infracţională este caracteristică aplicarea multiplelor lovituri şi cauzarea de leziuni. intenţia de a comite omorul săvârşit în stare de afect. ci după scurgerea unui anumit interval de timp. cum ar fi: a) amintirile despre actele ilegale sau imorale ale victimei. trebuie de menţionat că starea de afect poate surveni nu doar în urma perceperii nemijlocite a actelor ilegale sau imorale. provocată de actele ilegale sau imorale ale victimei. 65. şi omorul săvârşit în stare de afect. h) din alin. agitaţie în mişcări. Este esenţial ca intenţia de a lipsi de viaţă victima să apară în mod subit în starea de afect. Totodată. T.

Obiectul juridic special al pruncuciderii îl formează relaţiile sociale cu privire la viaţa copilului nou-născut. diminuează discernământul făptuitoarei. 146 din CP al RM. nu există temeiuri de a o trage la răspundere penală. care nu poate fi considerat persoană. nu putem vorbi despre copil ca ipostază a persoanei.toate acestea găsindu-şi reflectare în conduita şi aspectul exterior ale făptuitorului. cât şi semnele infracţiunii prevăzute la alin.DREPT PENAL. Victimă a pruncuciderii poate fi numai un copil nounăscut. în prezenţa vreuneia din agravantele de la aceste prevederi şi a tuturor semnelor omorului săvârşit în stare de afect. h) şi k) din alin. 13. (2) şi (3) ale art. Subiectul infracţiunii examinate este persoana fizică responsabilă. Până la care vârstă a copilului putem vorbi despre calitatea de nou-născut? Ştiinţele medicale răspund în mod diferit la această întrebare: a) 3-4 săptămâni . Pruncuciderea Legiuitorul a procedat corect prin a stabili un tratament atenuant în cazul infracţiunii prevăzute la art. determinând-o să-şi concentreze agresiunea asupra propriului copil care este identificat cu cauza tuturor vicisitudinilor ei de ordin psihosocial. d). care se poate menţine un scurt timp după aceasta. 145 din CP al RM. 1995. 146 din CP al RM. care sunt prevăzute la lit. căinţă . Dacă fapta de omor este săvârşită în alte circumstanţe agravante. g). până la momentul naşterii. Omorul săvârşit în stare de afect trebuie delimitat de omorul săvârşit în circumstanţe agravante. §3. adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 15. 147 din CP al RM.12. b). 145 din CP al RM. în conformitate cu Legea privind drepturile copilului. cauzată de naştere. o persoană este considerată copil din momentul naşterii până la vârsta de 18 ani. PARTEA SPECIALĂ C a p i t o l u l III 77 pustiire sufletească. c). art. a). a). prevăzute la alin. deci lipsesc temeiuri de a aplica art. (3) art. nr. Starea de tulburare fizică sau psihică. " Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 145 din CP al RM. în acord cu regulile de la lit. 117 din CP al RM. aceasta înseamnă de fapt că infracţiunea nu a fost săvârşită în stare de afect. Dacă în fapta persoanei având vârsta de la 14 la 16 ani sunt prezente atât semnele omorului săvârşit în stare de afect. calificarea trebuie făcută conform art. putem vorbi despre embrion sau făt. Aşadar. (2) sau (3) al art. deprimare. care la momentul săvârşirii infracţiunii a împlinit vârsta de 16 ani.199422.

4) timpul săvârşirii infracţiunii. Astfel. 2) momentul consumării stării psihologice deosebite a făptuitoarei. Observăm că timpul săvârşirii infracţiunii de pruncucidere coincide practic cu perioada în care copilul se consideră nou-născut. dar trebuie să se ţină de ea cont la individualizarea pedepsei. Momentul final al perioadei nominalizate este momentul în care s-a terminat expulzarea copilului (chiar dacă nu a fost sepa- . Obiectul material al pruncuciderii îl constituie corpul copilului nou-născut. Se prezumă că starea psihologică deosebită a mamei. strangularea cu laţul sau cu cordonul ombilical. înţeparea. tăierea. sau neefectuarea promptă a ligaturii cordonului ombilical al copilului etc). influenţarea prin şocuri psihice etc. c) o săptămână (obstetrică). compresiunea toracoabdominală (înfăşarea strânsă): înecarea. în procesul naşterii. Acest element este caracterizat în textul legii prin cuvintele: "în timpul naşterii sau imediat după naştere". şi anume . Pluralitatea de victime nu influenţează asupra calificării pruncuciderii. exprimată în lipsirea ilegală de viaţă a copilului nou-născut. hârtie umedă sau materiale moi (pernă etc). Timpul săvârşirii infracţiunii este un element al calificării care trebuie stabilit în mod obligatoriu. Momentul iniţial al perioadei "în timpul naşterii" este momentul de început al vieţii nou-născutului. 3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile. obturarea (astuparea) orificiului nazal şi bucal cu mâna. Care din aceste criterii trebuie aplicat la interpretarea noţiunii "copil nounăscut" din dispoziţia art. lovirea. Nu se exclude nici comiterea pruncuciderii pe calea acţiunii (de exemplu: comprimarea gâtului cu mâinile. a unei oarecare părţi a corpului copilului în afara organismului matern. astfel că la determinarea stării de nou-născut este aplicat criteriul medicolegal. d) 24 de ore (medicina legală). 2) omorul copilului nounăscut săvârşit imediat după naştere. electrocutarea.timpul naşterii sau imediat după naştere. Fapta prejudiciabilă în contextul pruncuciderii se poate exprima mai des pe calea inacţiunii (de exemplu: refuzul mamei de a-şi hrăni copilul sau neînfăşarea copilului atunci când temperatura din încăpere este sub 8-10cC. putem deosebi două situaţii în funcţie de timpul concret de săvârşire a pruncuciderii: 1) omorul copilului nounăscut săvârşit în timpul naşterii. otrăvirea. cauzată de naştere.(pediatrie). 2) urmările prejudiciabile sub formă de moarte cerebrală a victimei. durează în medie 24 de ore din momentul naşterii. 147 din CP al RM? Considerăm că stabilirea criteriului respectiv trebuie condiţionată de determinarea a două circumstanţe: 1) momentul apariţiei. b) 28 de zile (neonatologie). Latura obiectivă a acestei infracţiuni are următoarea structură: 1) fapta (acţiunea sau inacţiunea) prejudiciabilă.

Momentul apariţiei intenţiei de a lipsi de viaţă copilul nounăscut nu are nici o relevanţă asupra calificării pruncuciderii. momentul iniţial al acestei perioade este momentul în care s-a terminat expulzarea copilului. în această situaţie ea se comportă conform schemei simplificate "stimul-reacţie". Perioada de timp desemnată prin sintagma "imediat după naştere" trebuie interpretată într-un sens cronologic. raportat însă la criterii medicale morfofi-ziologice. 147 din CP al RM. aceasta îşi pierde orice semnificaţie. 147 din CP al RM. dacă lipsirea ilegală de viaţă a copilului a fost comisă nu în intervalul de timp "imediat după naştere". Astfel. Dimpotrivă. în primul rând. Chiar dacă hotărârea de a lipsi de viaţă victima este preexistentă naşterii. Starea emoţională respectivă domină asupra constantelor social-psihologice ale femeii.DREPT P E N A L . cauzată de naştere. adică până când se prezumă că se menţin încă semnele naşterii recente pe corpul copilului. ci conform art. fiind eclipsată de starea emoţională deosebită din timpul naşterii sau imediat după naştere. prin vinovăţie sub formă de intenţie directă sau indirectă. fără a mai reuşi să facă o estimare interioară a . Momentul final al acestei perioade este marcat de expirarea termenului de 24 de ore după începutul vieţii copilului nounăscut. inclusiv în cazul în care acţiunea sau inacţiunea de lipsire ilegală de viaţă s-a realizat în interiorul perioadei "imediat după naştere". PARTEA S P E C I A L A Capitolul III rat încă de organismul matern prin tăierea cordonului ombilical şi chiar dacă nu s-a eliminat placenta). precum şi starea de tulburare a mamei. 145 din CP al RM. ci într-un moment posterior acestuia. Ea se consideră consumată din momentul survenirii morţii cerebrale a victimei. fapta nu urmează a fi calificată în conformitate cu art. iar moartea s-a produs după consumarea acestei perioade. Fapta se califică potrivit art. Latura subiectivă a infracţiunii examinate se exprimă. Infracţiunea de pruncucidere este o infracţiune materială.

cu diminuarea discernământului. Esenţa acestei stări constă în aceea că ea apare la femeie în rezultatul impactului fizic şi psihic al procesului naşterii asupra organismului şi echilibrului sufletesc ale femeii. dintr-un viol sau incest. şi anume . prezentatoare. este oportună examinarea problemei privind delimitarea acestei fapte infracţionale de lăsarea în primejdie (art. slăbite de situaţia creată. năzuinţa de a nu complica evoluţia favorabilă a carierei profesionale de actriţă. top-model etc. la uşa maternităţii.starea de tulburare fizică sau psihică. lăsarea nounăscutului în pădure sau în câmp. în timpul verii. în contrast. Cu certitudine. de faptul cât de repede după abandonare copilul va putea fi descoperit etc.tuturor "pro" şi "contra". de starea fizică la momentul abandonării lui. care are implicaţii nefavorabile şi . Deşi motivele nu influenţează calificarea pruncuciderii. făptuitoarea doreşte ca cineva să-i poarte de grijă copilului ei nou-născut. năzuinţa de a pune capăt suferinţelor unui copil malformat etc. Criteriul de delimitare este următorul: în cazul lăsării în primejdie. Orientarea intenţiei este apreciată în funcţie de timpul şi locul abandonării nounăscutului. vorbeşte clar despre prezenţa intenţiei de pruncucidere. ca motive ale pruncuciderii evoluează: năzuinţa de a evita dezonoarea şi ruşinea de a avea un copil provenit dintr-o relaţie extraconjugală. cauzată de naştere. de probabilitatea salvării lui. stabilirea lor ajută la aprecierea corectă a faptei. în situaţia pruncuciderii. mărturiseşte despre intenţia de a comite fapta de lăsare în primejdie. departe de locurile animate şi căile de circulaţie. în contextul analizei intenţiei de a săvârşi pruncuciderea. 163 din CP al RM). De exemplu. balerină. semnul definitoriu al laturii subiective a pruncuciderii este starea emoţională specială în care se află făptuitoarea. lăsarea nounăscutului într-un cărucior. ea doreşte sau admite moartea victimei. Astfel.

de a pătrunde. tensionat. Dacă această stare a fost provocată de alte procese de ordin fizic sau psihic din organismul femeii. de a judeca şi a aprecia lucrurile la justa lor valoare. mai ales. este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: 1) această stare să se exprime într-o tulburare fizică sau psihică. acestea se referă în special la aspectul exterior şi la comportamentul femeii în timpul naşterii sau imediat după naştere: faţa palidă speriată sau faţa roşie agitată. ea nu-şi apreciază fapta ca omor. dinţii strânşi. starea de tulburare. gura uscată. în contextul pruncuciderii. pupilele ochilor mărite. 2) starea dată să fie cauzată de naştere. urlete. 3) starea respectivă să aibă ca efect diminuarea discernământului. expresia de suferinţă şi trică în ochi. De asemenea. . prevăzută de legea penală. 147 din CP al RM. cele comise de ea nu pot forma fapta de pruncucidere. ca omor săvârşit asupra propriului copil. Trăind un şoc fizic şi psihic puternic. în ce priveşte circumstanţele care mărturisesc despre existenţa stării de tulburare fizică sau psihică. în fine. emiterea de gemete. Pentru existenţa stării emoţionale speciale. făptuitoarea nu se poate decide în ceea ce priveşte varianta corectă de conduită şi comite omorul copilului nounăscut pentru a-şi soluţiona problema gravă de ordin personal sau familial. manifestarea reflexului de apărare şi a tendinţei de evadare etc. trebuie să fie într-un raport de cauzalitate cu procesul naşterii. în care se află făptuitoarea. diminuarea discernământului se exprimă prin aceea că. care dă temei de atenuare a răspunderii penale conform art. deşi făptuitoarea înţelege că săvârşeşte o faptă. ţipete. starea emoţională analizată trebuie să aibă ca efect diminuarea discernământului. Prin "discernământ" trebuie de înţeles facultatea de a discerne. puls des.traumatizante. frecvenţa respiraţiei mărită. tremurarea întregului corp.

adică subiectul pruncuciderii poate fi doar mama biologică a victimei. 42 şi art. atunci: a) mama acestuia va răspunde în calitate de autor al infracţiunii prevăzute la art. Aşadar. femeia. 147 din CP al RM. b) celelalte persoane vor răspunde ca autori ai infracţiunii prevăzute la art. 145 din CP al RM. având un caracter personal. Mama victimei trebuie trasă la răspundere conform art. dacă lipsirea de viaţă a copilului nou-născut se comite împreună cu alte persoane. cu invocarea lit. chiar dacă este par-turientă sau lăuză. (3) ale ultimei norme. pe când cei care au instigat-o sau i-au fost complici trebuie traşi la răspundere potrivit art. care la momentul săvârşirii infracţiunii a împlinit vârsta de 14 ani şi care este 2) mama copilului nou-născut. . pe care 1-a perceput eronat în calitate de copil propriu. 145 din CP al RM. subiectul infracţiunii analizate este un subiect special. e) alin. (2) şi lit. dacă nu mai sunt prezente şi alte circumstanţe agravante. Considerăm că doar în astfel de situaţii se poate vorbi despre contribuţie la săvârşirea infracţiunii de pruncucidere. 147 din CP al RM. în cazul lipsirii de viaţă a unui copil străin. dacă ea va lipsi de viaţă un copil străin. dacă nu mai sunt prezente şi alte circumstanţe agravante. in-vocându-se prevederile de la lit. Nu-i putem interverti mecanicist calitatea de instigator sau complice în cea de autor. 145 din CP al RM. prescris de legiuitor. legat de procesele de graviditate şi naştere. deoarece tratamentul atenuat. d) din alin. d) din alin. între mamă şi copilul nou-născut trebuie să existe o rudenie de sânge. (3). (2) şi lit. Totodată. (3). 42 şi art. cu invocarea lit. deşi în lipsa unei participaţii propriu-zise. e) din alin. trebuie să răspundă conform prevederilor de la lit. PARTEA S P E C I A L A C a p i t o l u l III Subiectul infracţiunii de pruncucidere este: 1) persoana fizică responsabilă. 147 din CP al RM. (3) ale art. 145 din CP al RM. în rezultatul instigării sau complicităţii altor persoane. d) din alin. ultima trebuie să răspundă ca autor al infracţiunii prevăzute la art. e) din alin. ea trebuie trasă la răspundere ca autor al infracţiunii de pruncucidere. fapta trebuie calificată potrivit art. d) din alin. e) din alin. în aceste condiţii. (2) şi lit. nu şi cea vitregă.80 DREPT P E N A L . se răsfrânge exclusiv asupra făptuitoarei. dacă nu mai sunt prezente şi alte circumstanţe agravante. dacă mama copilului nou-născut a avut rolul de instigator sau complice la lipsirea de viaţă a acestui copil de către o altă persoană. în acelaşi timp. deoarece în aşa caz s-ar încălca o serie de principii ale dreptului penal. Participaţia este de neconceput la infracţiunea de pruncucidere. (2) şi de la lit. Dacă mama şi-a lipsit de viaţă copilul nou-născut.

aceasta din urmă presupunând o asemenea metodă care îmbunătăţeşte calitatea vieţii pacienţilor şi a membrilor familiilor acestora în cazul unei boli incurabile. totuşi ea sprijină ducerea de către pacient a unui mod activ de viaţă până în momentul morţii şi nu-şi pune ca scop apropierea morţii.în cazul victimei minore). psihosociale şi spirituale. Aceasta se exprimă în abţinerea de la îndeplinirea acţiunilor îndreptate spre menţinerea vieţii persoanei (de exemplu. căldură etc. în vederea încetării durerilor fizice ale unei persoane pe care o aşteaptă o moarte apropiată. gazarea victimei cu monoxid de carbon. b) existenţa dorinţei victimei sau. mâncare. în cazul minorilor. Despre eutanasie ca infracţiune se poate vorbi numai dacă se urmăreşte curmarea vieţii persoanei sau precipitarea morţii ei. Obiectul material al eutanasiei îl formează corpul persoanei. 3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile. De aceea. nu putem vorbi despre eutanasie în cazul asistenţei paliative. 4) circumstanţe: a) legătura dintre lipsirea de viaţă a persoanei şi maladia incurabilă a acesteia sau caracterul insuportabil al suferinţelor fizice ale acesteia. 2) urmările prejudiciabile sub formă de'moarte cerebrală a victimei. concretizându-se în: majorarea dozei medicaţiei prescrise (de exemplu. Eutanasia poate fi săvârşită şi pe calea inacţiunii. fapta se numeşte eutanasie activă (sau "procedeul seringii umplute"). Latura obiectivă a acestei infracţiuni are următoarea structură: 1) fapta (acţiunea sau inacţiunea) prejudiciabilă constând în lipsirea ilegală de viaţă a unei alte persoane. efectuarea unei injecţii mortale. a rudelor acestora de a fi lipsită de viaţă. 148 din CP al RM îl constituie relaţiile sociale cu privire la viaţa persoanei.) sau de cele care sunt folositoare menţinerii vieţii (reanimarea sau tratamentul medical care îi poate oferi victimei şansa de a continua viaţa în condiţii normale). numindu-se eutanasie pasivă ori negativă (sau "procedeul seringii amânate"). Deşi asistenţa paliativă abordează moartea ca pe un proces normal.§4. în cazul acţiunii. . lipsirea de viaţă este comisă din motive "sociale". fapta prejudiciabilă poate îmbrăca forma acţiunii sau a inacţiunii. în plus. evaluarea şi înlăturarea durerilor şi a altor probleme fizice. Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la art. privarea de toate cele necesare vieţii (apă. în cazul eutanasiei. asigurând profilaxia. mercytron-ul creat de Jack Kevorkian) etc. utilizarea unei "maşini a morţii" speciale (de exemplu. Lipsirea de viaţă la dorinţa persoanei (eutanasia) Atenuarea răspunderii penale în cazul acestei forme de omor se justifică prin faptul că lipsirea de viaţă se face la dorinţa victimei (sau a rudelor acesteia . a preparatelor barbiturice) până la cea letală.

motivul infracţiunii se exprimă în compătimire. tratamentul extern al plăgilor. Aşadar. 149 din CP al RM îl formează relaţiile sociale cu privire la viaţa persoanei. acesta poate viza doar suferinţele ei fizice (nu sunt suficiente suferinţele morale). a cărei evoluţie firească conduce spre moarte (când viaţa poate fi prelungită doar în mod artificial. când sunt epuizate toate posibilităţile medicinii moderne. într-un moment de depresie. Cât priveşte caracterul insuportabil al suferinţelor victimei. ci prelungeşte doar agonia). în prealabil. adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 28. către moarte în timp scurt (când orice terapie ar permite prelungirea vieţii în condiţii insuportabile şi doar pentru un scurt timp). în contextul infracţiunii analizate. hidratarea. prin vinovăţie sub formă de intenţie directă sau indirectă. 4) când se permite "a muri în linişte" unui suferind de o boală incurabilă care evoluează.03.82 D R E P T P E N A L . nr. este necesar a menţiona că nu va exista eutanasie nici în următoarele cazuri: 1) când se întrerupe sau se omite un astfel de tratament care ar avea un impact nefavorabil asupra persoanei (de exemplu. Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la art. 34. lipsirea ilegală de viaţă a victimei poate avea la bază numai două cauze purtând un caracter alternativ: 1) victima suferă de o boală incurabilă. 2) când este sistată reanimarea. pentru un scurt timp. Dorinţa unui minor de a fi lipsit de viaţă este irelevantă. excluzând ideea de hotărâre luată în pripă. prescris tuturor pacienţilor în asemenea situaţii (de exemplu. Lipsirea de viaţă din imprudenţă Lipsirea de viaţă din imprudenţă constituie rezultatul indisciplinei. alimentarea. Deşi gradul de pericol social al acestei infracţiuni este mai redus în comparaţie cu cel al infracţiunilor săvârşite prin omor. fără a uşura starea pacientului). la drept vorbind. Pentru a fi posibilă atenuarea răspunderii penale pentru eutanasie. Latura subiectivă a eutanasiei se caracterizează. Dorinţa trebuie să fie fermă şi persistentă.199523. tratamentul care doar i-ar prelungi viaţa în condiţii inumane. ci un drept la moarte netulburată. decubitusurilor şi infecţiilor de piele etc). medicului îi este permis. care au împlinit la momentul săvârşirii infracţiunii vârsta de 18 ani. posibilităţile de care dispun la moment medicii. neasistată de aparatura medicală). doar rudele. nu uşurează suferinţele. boală incurabilă înseamnă o boală nevindecabilă. pacientul are dreptul să moară cu demnitate. calitatea de boală incurabilă trebuie considerată ca atare ţinându-se cont şi de mijloacele. De cele mai dese ori. neatenţiei şi lipsei de precauţie a făptuitorului. PARTEA S P E C I A L Ă C a p i t o l u l III 83 în conformitate cu Legea ocrotirii sănătăţii. periculozitatea cazurilor de lipsire de viaţă din imprudenţă nu trebuie subestimată. în faţa producerii morţii apropiate şi inevitabile. Interpretând această prevedere. Acesta poate fi un medic sau un asistent social. 3) când nu este reanimat un copil nou-născut malformat sau având o patologie gravă. . Infracţiunea examinată este o infracţiune materială. care la momentul săvârşirii infracţiunii a împlinit vârsta de 16 ani. §5. în general. fără o speranţă de ameliorare şi de apariţie a capacităţii de existenţă autonomă. în condiţiile progresului tehnico-ştiinţific se remarcă o vădită tendinţă de creştere a frecvenţei comiterii acestei infracţiuni. în condiţii de suferinţe irezistibile. 2) suferinţele fizice ale victimei au un caracter insuportabil. Obiectul material al lipsirii de viaţă din imprudenţă îl constituie corpul persoanei. dar şi oricare altă persoană. îndepărtarea secreţiei bronhiale. în medicină. Legiuitorul nu cere nici o calitate specială pentru subiect. Doar o comisie de medici-experţi poate stabili dacă suferinţele fizice ale victimei aveau sau nu un caracter insuportabil. în mod firesc. De aceea. 1995. Latura obiectivă a acestei fapte infracţionale are următoarea structură: 1) fapta (acţiunea sau inacţiunea) prejudiciabilă care constă în lipsirea ilegală de viaţă a unei alte persoane. nu lasă nici o şansă pentru însănătoşire. Subiectul infracţiunii date este persoana fizică responsabilă. dreptul la o moarte demnă nu este un drept de a omorî şi nici un drept la sinucidere. Doar o expertiză medico-legală complexă poate confirma cu exactitate dacă tratamentul bolii victimei era capabil sau nu să ofere şanse de însănătoşire. Dorinţa trebuie exprimată de o persoană în deplinătatea facultăţilor sale mintale şi care deci îşi dă seama de ceea ce cere. victima să-şi fi manifestat dorinţa. în primul rând. cu toată demnitatea omenească şi creştină. să ia decizia de întrerupere a unei astfel de asistenţe care doar ar prelungi viaţa. însă. lipsind orice alternativă de tratament. Ea se consideră consumată din momentul producerii morţii cerebrale a victimei. pot încuviinţa lipsirea de viaţă a unui minor. deoarece nici un fel de tratament nu mai are careva efect pozitiv. nu înseamnă că urmările prejudiciabile ale lipsirii de viaţă din imprudenţă sunt întotdeauna mai puţin grave. mai este necesar ca. 2) urmările prejudiciabile sub formă de moarte -■' Monitorul Oficial al Republicii Moldova. nu poate fi întrerupt cursul unui tratament obişnuit.

dar şi faptele oblice care ar contribui la lipsirea de viaţă a altuia. educative şi social-politice. în unele cazuri. Spre deosebire de infracţiunile asemănătoare. 243. B. că a acţionat fără intenţie. în anumite împrejurări..84 DREPT P E N A L . (2) al art. op. susceptibilă să producă. nu ne găsim în faţa unei participaţii la sinucidere. lit. (2) al art. ci o conduită greşită a făptuitorului într-o situaţie periculoasă. La alin. 301 din CP al RM etc). 264. nu doreşte. ambianţa în care a fost săvârşită infracţiunea. urmările prejudiciabile sub formă de moarte cerebrală a victimei. b) din art. Ea se consideră consumată din momentul survenirii morţii cerebrale a victimei. cauzându-le moartea. în situaţia intenţiei indirecte. făptuitorul prevede nu doar posibilitatea. deci nu există nici participaţie la ea. (3) şi alin. în astfel de cazuri. a) din alin. BopoflMH. lit. Infracţiunea examinată este o infracţiune materială. ţinând cont de următoarele: a) în situaţia încrederii exagerate. p. sau: persoanele au decedat în urma unui incendiu pus la cale din teribilism. Obiectul juridic special al infracţiunii analizate îl constituie relaţiile sociale cu privire la viaţa unei persoane. conştientizarea de către făptuitor a laturii faptice a acţiunilor (inacţiunilor) sale este apreciată în mod eronat ca probă a previziunii survenirii morţii victimei. incriminate de norme concurente speciale (lit. se loveşte cu capul de un corp contondent şi moare sau când moartea victimei survine de la loviturile aplicate de făptuitor. Obiectul material al determinării la sinucidere constă în corpul persoanei care sa sinucis sau care a încercat să se sinucidă. Există o anumită asemănare între activităţile constând în lipsirea ilegală de viaţă a unei alte persoane. cu alte cuvinte. cazul adolescenţilor care au găsit o grenadă ce a explodat. în mod neîntemeiat. Lipsirea de viaţă din imprudenţă poate fi comisă prin acţiune sau inacţiune. însă admite în mod conştient survenirea acestei urmări prejudiciabile. deoarece participaţia presupune existenţa unei infracţiuni la care ea se ataşează. lit. indiferent dacă sunt intenţionate sau neintenţionate. făptuitorul prevede numai posibilitatea survenirii morţii în cazuri similare. încrederea exagerată denotă un grad mai ridicat de pericol social în comparaţie cu neglijenţa: în primul caz. (5) ale art. 149 din CP al RM se exprimă în vinovăţie sub formă de imprudenţă. 213. a) din art. PARTEA S P E C I A L A C a p i t ol u l III 85 cerebrală a victimei. 300. a) din art. sau: turiştii şi-au pierdut viaţa din vina conducătorului de grup etc). ca fiind intenţionată. în cazul determinării la sinucidere. făptuitorul speră oarecum că moartea victimei nu va surveni. 149 din CP al RM este prevăzută agravarea răspunderii penale în cazul în care lipsirea de viaţă din imprudenţă a condus la moartea a două sau a mai multor persoane (spre exemplu. sperând în mod uşuratic să o evite. în situaţia intenţiei indirecte. cea pe care o examinăm este săvârşită în condiţiile vieţii cotidiene şi timpului liber de activităţile profesionale şi de serviciu. în cel de-al doilea caz. stabilirea acestuia este necesară la individualizarea pedepsei. Or. care se exprimă în încălcarea unor reguli scrise sau nescrise de precauţie. omorul şi lipsirea de viaţă din imprudenţă comportă deosebiri chiar în materie de latură obiectivă: fapta de omor dă expresie unei conduite violente. Imprudenţa se poate exprima în neglijenţă sau în încredere exagerată. sinuciderea nu este incriminată de legea penală. Subiectul infracţiunii prevăzute la art. Deşi la calificarea faptei nu contează tipul imprudenţei. reprezentând o formă de manifestare a făptuitorului care a luat hotărârea de a suprima viaţa unei persoane şi se foloseşte de mijloacele apte să realizeze acest scop. Pentru a verifica temeinicia afirmaţiilor făptuitorului că a lipsit de viaţă persoana din neglijenţă. pe când. făptuitorul prevede posibilitatea producerii morţii. cit. dar şi verosimilitatea producerii morţii în cazul concret. §6. b) din alin. făptuitorul. 263. Latura subiectivă a infracţiunii prevăzute la art. se au în vedere condiţiile în care trăiesc toate persoanele fără excepţie. făptuitorul nu prevede posibilitatea producerii morţii în prezenţa obligaţiei şi a aptitudinii de a o prevedea. stabilite în societate. care nu ia nici o măsură de natură să preîntâmpine moartea victimei. lit. relaţiile făptuitorului cu victima. 3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile. spre exemplu: de la o izbitură victima cade. c) din art. lit. lipsirea de viaţă din neglijenţă se consideră. Determinarea la sinucidere Legea penală nu incriminează doar fapta directă de lipsire de viaţă a unei alte persoane. 228. (4). Cu toate acestea. .24 Lipsirea de viaţă în rezultatul încrederii exagerate trebuie delimitată de omorul săvârşit cu intenţie indirectă. în cazul lipsirii de viaţă din imprudenţă nu avem un act de violenţă. b) în situaţia încrederii exagerate. 149 din CP al RM este persoana fizică responsabilă care la momentul săvârşirii infracţiunii a împlinit vârsta de 16 ani. conduita făptuitorului după lipsirea victimei de viaţă etc. aceste afirmaţii trebuie confruntate cu datele ce-i caracterizează: acţiunea (inacţiunea) în momentul infracţiunii. C.

(2) al art. Infracţiunea analizată este o infracţiune materială. în primul rând.încercarea) de sinucidere.al Codului cu privire la contravenţiile administrative). pentru a o determina să se sinucidă. 150 din CP al RM este prevăzută o serie de circumstanţe care agravează răspunderea penală pentru determinarea la sinucidere. se impune o precizare: legiuitorul nu invocă cerinţa cunoaşterii cu bună-ştiinţă de către făptuitor a calităţii de minor. este necesar a menţiona. V. privitoare la determinarea la sinucidere sau la încercarea de sinucidere a unui minor. cit. părinţii neputincioşi depind de copiii capabili de muncă etc. dar şi în cazul prezenţei verosimile a acestei calităţi. de făptuitor depinde îmbunătăţirea sau înrăutăţirea stării materiale a victimei. înlăturarea piedicilor etc). Aplicarea acestei agravante se justifică în raport cu persoana. reprezentând o activitate de durata. 150 din CP al RM. răspunderea penală trebuie aplicată nu doar în cazul în care făptuitorul cunoaşte cu certitudine calitatea de minor a victimei. în alţi termeni.. Prin "determinare" trebuie de înţeles impulsionarea victimei să ia hotărârea de a se sinucide. c) jignire. convingând-o. fără însă a o constrânge. Motivele infracţiunii pot fi dintre cele mai diverse: răzbunare. când făptuitorul o admite. victima s-a determinat singură sau a fost determinată de o altă persoană să se sinucidă25. care. sau cea dintre antrenor şi sportiv etc. p. darea de sfaturi privind folosirea lor. şi acesta trebuie să aibă putinţa de a cântări argumentele şi motivele pe care i le serveşte cel care determină şi de a decide dacă trebuie sau nu să se sinucidă. Prin "persecutare" se înţelege urmărirea victimei cu perseverenţă în toate acţiunile sale (de exemplu. a) şi b) din alin. deci nu este susceptibilă de răspundere penală. în primul rând. 3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile. 47. Prin "înlesnire" se înţelege orice acţiune de sprijinire a victimei în realizarea hotărârii sale de a se sinucide. 4) metode: a) persecutare. dând dovadă de josnicie. Determinarea la sinucidere sau la încercarea de sinucidere a unei persoane care se află într-o dependenţă materială sau altă dependenţă faţă de făptuitor (lit. facem trimitere la explicaţiile privind circumstanţele omonime de la lit. care la momentul comiterii infracţiunii a împlinit vârsta de 16 ani. Calomnia reprezintă răspândirea cu bună-ştiinţă a unor afirmaţii mincinoase ce defăimează o altă persoană (şi este sancţionată conform art. P A R T E A S P E C I A L A C a p i t o l u l III 87 Latura obiectivă a faptei infracţionale examinate are următoarea structură: 1) fapta (acţiunea sau inacţiunea) prejudiciabilă care se exprimă în determinarea la sinucidere sau la tentativa (a se citi . de multe ori. 202. b) clevetire. înlesnirea sinuciderii constă în ajutorarea victimei de a se sinucide (prin procurarea de mijloace. Persecutarea nu poate avea o executare instantanee. în legătură cu circumstanţele agravante. op. (2) al art. . pe care o analizăm. formularea de observaţii necontenite. Prin "clevetire" se înţelege săvârşirea calomniei. prevăzute la lit. Dimpotrivă. Latura subiectivă a determinării la sinucidere se exprimă. Prin "jignire" trebuie de înţeles săvârşirea insultei sau. debitorul depinde de creditor.86 D RE P T P E N A L . că sinuciderea este un act de autolezare constând în lipsirea victimei de propria viaţă. ideea de sinucidere emană de la cel care determină. fapta trebuie calificată ca omor. 2) urmările prejudiciabile sub formă de: a) sinucidere sau b) încercare de sinucidere. de la lit. soţul inapt de muncă depinde de celălalt soţ. criticarea neîntemeiată etc). Subiectul infracţiunii date este persoana fizică responsabilă. în conformitate cu alin. în cadrul alin. a injuriei. în continuare. Totodată. Injuria reprezintă înjosirea intenţionată a onoarei şi demnităţii unei persoane prin acţiune. c) din alin. în ce priveşte agravanta de la lit. O altă dependenţă decât cea materială este dependenţa de serviciu sau dependenţa dintre medic şi pacient. b) clevetirea. 150 din CP al RM. respectiv. dacă victima nu a decis liber asupra îndemnului venit de la cel care determină. fiind determinată de către făptuitor. în vinovăţie sub formă de intenţie directă sau indirectă. invidie etc. în planul faptei prejudiciabile. hotărârea de a se sinucide o ia însă cel determinat. (2) al art. (3) al art. sau cea dintre ofiţerul de urmărire penală şi bănuit (învinuit). de aceea. b) din alin. b) şi. Determinarea la sinucidere trebuie deosebită de înlesnirea sinuciderii. Ea se consideră consumată din momentul sinuciderii victimei sau a încercării acesteia de a se sinucide. nu în complicitatea la determinarea la sinucidere. aflate. (2) al art. Dongoroz şi alţii. d) din alin. Aşadar. (1) al art. Dependenţa materială se atestă în următoarele situaţii: victima se află la întreţinere totală sau parţială a făptuitorului. verbal sau în scris (este sancţionată conform art. ci a fost constrânsă de acesta să se sinucidă. într-un concurs de împrejurări grele. 150 din CP al RM. c) jignirea. ele vor fi examinate în aceeaşi consecutivitate în care sunt prezentate de către legiuitor. 47 3 al Codului cu privire la contravenţiile administrative).150 din CP al RM). exploatează starea de subordonare sau de supunere a victimei. gelozie. 145 din CP al RM. ca metode de determinare la sinucidere apar: a) persecutarea. în ipoteza înlesnirii.

cum ar fi mila. Ocrotirea legii penale este îndreptată spre relaţiile dintre persoane. Cazurile de autolezare a sănătăţii. refuzul înjositor şi brutal de a încheia căsătoria. Nu are importanţă dacă victima avea. (2) al art. ca valoare socială distinctă de sănătate (inclusiv sub aspect corporal). capacităţi. ori a funcţiilor acestora. somatic). d) din alin. 150 din CP al RM). (1) al art. fizică. ea înglobând cu necesitate şi aspectul corporal (fizic. să fi fost vătămată prin acţiunea sau inacţiunea făptuitorului. prin faptul că se loveşte în subsidiar într-o valoare socială de mare sensibilitate . privarea de mâncare. 156 şi 157 din CP al RM nu este lezată integritatea corporală. nu putem face abstracţie nici de faptul că. medie sau uşoară) a integrităţii anatomice a organelor sau a ţesuturilor corpului victimei. denumite "automutilare".constând în autoevaluarea propriilor calităţi. înjosirea sistematică a demnităţii victimei se exprimă în comportamentul ofensator faţă de ea (hărţuire la serviciu. PARTEA S P E C I A L Ă C a p i t o l u l 111 89 Determinarea la sinucidere sau la încercarea de sinucidere prin comportare plină de cruzime (lit. nu însă spre actele care nu ies din sfera vieţii intime.152. Obiectul material al vătămării intenţionate grave a integrităţii corporale sau a sănătăţii îl constituie corpul persoanei. este lezată în cazul infracţiunii prevăzute la art. 151 din CP al RM trebuie să vorbim despre caracterul complex al obiectului juridic special care include: obiectul juridic principal constând în relaţiile sociale cu privire la sănătatea persoanei şi obiectul juridic secundar care este format din relaţiile sociale cu privire la viaţa persoanei. Metoda comportării pline de cruzime caracterizează acţiunea sau inacţiunea în felul următor: supunerea la bătaie. (2) al art. al cărui comportament se caracterizează prin lipsa unor constante morale. 151 din CP al RM constând în vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii. Victimă a acestei infracţiuni poate fi orice persoană (în viaţă).demnitatea persoanei . cu condiţia să fie altă persoană decât însuşi făptuitorul. dimpotrivă. 152. 150 din CP al RM). Menţionăm că în cazul variantei de infracţiune de la alin. trebuie să recunoaştem că integritatea corporală. a oricărei acţiuni sau inacţiuni . la fel valoare socială. individuale. a importanţei sale sociale. Faptul că însuşi legiuitorul utilizează în dispoziţia de la alin. acte care nu ating deci o relaţie socială. care nu este o infracţiune contra sănătăţii. chimică. acuzele anonime etc). în mod intenţionat sau din imprudenţă. după cum nu contează nici dacă victima era pe deplin sănătoasă sau suferea de vreo boală. Vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii Prin "vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii" trebuie de înţeles săvârşirea ilegală. nu trebuie de uitat că denumirea unei norme nu se aplică în procesul de calificare a faptei prevăzute de acea normă. Determinarea la sinucidere sau la încercarea de sinucidere prin înjosirea sistematică a demnităţii victimei (lit. vom începe cu examinarea infracţiunii prevăzute la art. nu intră sub . 151. compasiunea. 150 din CP al RM nu poate fi de executare instantanee. Legea penală intervine numai atunci când actul de violenţă iese din sfera individuală şi atinge o relaţie socială. este necesar a menţiona că între conceptele "vătămare a sănătăţii corporale" şi "vătămare a sănătăţii" există corelaţia de tip "parte-întreg". 154 din CP al RM. cu luarea în consideraţie a tuturor circumstanţelor relevante.care a adus o atingere sănătăţii unei alte persoane. torturarea. apă.de natură mecanică. în acest caz. Este suficient ca sănătatea. ca valoare socială distinctă. căldură. corpul ei era deja lipsit de anumite părţi. Aprecierea dacă comportarea este sau nu plină de cruzime se face de la caz la caz. urmărind o precizie juridică. (2) al art. e) din alin. INFRACŢIUNI CONTRA SĂNĂTĂŢII PERSOANEI §1. Trecând la analiza propriu-zisă a infracţiunilor contra sănătăţii. Tratamentul agravat al infracţiunii de determinare la sinucidere este îndreptăţit. sub raportul sănătăţii corporale.156 şi 157 din CP al RM. o sănătate desăvârşită sau dacă. în denumirile art. Menirea denumirii normei este de a facilita travaliul beneficiarului sau al destinatarului legii penale de a identifica norma necesară. Deoarece în situaţia infracţiunilor de la art. atunci când metoda se exprimă în clevetire ori jignire. fapta de la lit. Agravanta se justifică prin aceea că denotă periculozitatea sporită a făptuitorului.88 DREPT P E N A L . atingere exprimată în dereglarea (gravă. Spre deosebire de fapta de la alin. Obiectul juridic special al acestei infracţiuni îl formează relaţiile sociale cu privire la sănătatea persoanei. 150 din CP al RM. formula "vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii" din denumirile celor cinci norme sus-amintite trebuie înţeleasă în sensul de "vătămare a sănătăţii".153. în plus. locuinţă etc. luarea în derâdere a deficienţelor fizice sau intelectuale etc. e) din alin. deoarece presupune o activitate sistematică (adică actul de clevetire sau jignire se repetă de cel puţin trei ori). 151. aşa cum există. Cu privire la folosirea distinctă. 153. (1) al art. (4) al art. biologică sau psihică . Secţiunea a lll-a. 151 din CP al RM sintagma "altă vătămare a sănătăţii" vine să confirme în mod concludent temeinicia acestei recomandări. Noţiunea de sănătate nu poate fi privită doar sub aspectul său psihic. a noţiunilor "integritate corporală" şi "sănătate". toleranţa etc. în acelaşi timp.

lit. imaginară. f) din alin. în general. în special. pe post de instrument animat de cauzare a vătămării grave a integrităţii corporale sau a sănătăţii se foloseşte o persoană iresponsabilă sau care nu are vârsta răspunderii penale. însoţită de pierderea stabilă a cel puţin o treime din capacitatea de muncă. din contra. este suficient ca acţiunea sau inacţiunea prejudiciabilă să condiţioneze prezenţa oricărui indicator din aceştia. La calificare nu are importanţă dacă. în aşa fel încât aceasta să nimerească în ea etc). 3) faptul că ea se exprimă într-o boală psihică. aruncare de substanţe corosive. pentru a califica fapta potrivit art. legiuitorul indică asupra unor metode sau mijloace a căror aplicare determină agravarea răspunderii penale pentru infracţiunea examinată: schingiuirea sau tortura (lit. aceasta poate şi să nu simtă durerea. producându-i un grav şoc emoţional de pe urma căruia victima a rămas suferindă. focul şi alte asemenea mijloace). 353. Acţiunea poate avea nu doar natură mecanică. Aceşti indicatori au un caracter alternativ. sau dacă. în Capitolul III din Partea generală a Codului penal. în unele cazuri. ea cade şi se loveşte la cap). făptuitorul influenţează asupra victimei prin hipnoză. De asemenea. 151 din CP al RM). şi care conferă infracţiunii analizate o fizionomie distinctă în raport cu alte tipuri de vătămare intenţionată a integrităţii corporale sau a sănătăţii îl constituie urmările prejudiciabile. otrăvire. Ceea ce trebuie să se verifice de fiecare dată este legătura de cauzalitate dintre acţiunea sau inacţiunea prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile. chimică sau biologică. printre cauzele care înlătură caracterul penal al faptei nu este nominalizat şi acordul victimei. graiului sau a unui alt organ ori în încetarea funcţionării acestuia. în momentul cauzării vătămării grave a integrităţii corporale sau a sănătăţii. 151 din CP al RM). lângă scările casei victimei se instalează o capcană. Latura obiectivă a infracţiunii analizate are următoarea structură: 1) fapta (acţiunea sau inacţiunea) prejudiciabilă de cauzare a vătămării grave a integrităţii corporale sau a sănătăţii. (2) al art. b) din alin. PARTEA S P E C I A L Ă C a p i t o l u l III 91 incidenţa prevederilor din Capitolul II al Părţii speciale a Codului penal.90 DREPT P E N A L . Or. deşi cunoştea că aceasta suferă de o afecţiune psihică. în urma lovirii cu piciorul sau cu un corp contondent) sau dacă. 2) urmările prejudiciabile sub forma vătămării grave a integrităţii corporale sau a sănătăţii. nu contează dacă vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii este rezultatul nemijlocit (imediat) al acţiunii sau al inacţiunii făptuitorului. b) din alin.) sau inacţiune (rămânerea în pasivitate atunci când există obligaţia şi aptitudinea de a acţiona. integrităţii corporale sau a sănătăţii (de exemplu. (2) al art. 151 din CP al RM şi atunci când făptuitorul constrânge victima să facă ceva care să-i cauzeze vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii (de exemplu. fragmente de sticlă. această acţiune sau inacţiune a provocat intervenţia unei alte energii care. transmiterea unei boli contagioase etc. curent electric. 151 din CP al RM. înjunghiere. deoarece este inconştientă sau a fost anesteziată cu ajutorul substanţelor narcotice sau psihotrope. e) din alin. de exemplu: stăpânul unui câine agresiv nu intervine când acesta se repede la un trecător şi-1 muşcă. topoare. 5) faptul că ea se exprimă în întreruperea sarcinii. dar şi natură psihică (de exemplu. Ele se exprimă în vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii. Totuşi. victima este silită să sară de la înălţime. fizică. Fapta se va califica în conformitate cu art. deoarece. la moment. în planul examinării laturii obiective. deşi asistă la această scenă). Consimţământul dat de victimă de a-i fi cauzată vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii nu eliberează făptuitorul de răspundere penală. 355 din CP al RM (Capitolul XVII) şi la art. se determină în conformitate cu Regulamentul Ministerului Sănătăţii al Republicii Moldova de apreciere medico-legală . substanţe otrăvitoare. în cădere fiindu-i vătămată grav integritatea corporală sau sănătatea). (2) al art. în acord cu prevederile de la alin. 2) faptul că ea se exprimă în pierderea vederii. fără acţiunea sau inacţiunea respectivă. victima a simţit sau nu durere. 6) faptul că ea se exprimă în desfigurarea iremediabilă a feţei şi/sau a regiunilor adiacente. 372 din CP al RM (Capitolul XVIII). fiind incriminate la lit. Semnul care interesează în mod special. pietre. bâte. 3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile. a produs vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii (de exemplu. (1) al art. urmările date nu aveau să se producă. persoanei i se comunică despre o mare nenorocire. ea a rezultat indirect din acea acţiune sau inacţiune (de exemplu. indicatorii (criteriile) vătămării grave a integrităţii corporale sau a sănătăţii sunt: 1) pericolul ei pentru viaţă. cuţite. Aşadar. Notele caracteristice ale indicatorilor vătămării grave a integrităţii corporale sau a sănătăţii. fapta prejudiciabilă se poate concretiza în acţiune (lovire. arme de foc sau albe. hipnoza agravându-i starea sănătăţii etc). 4) faptul că ea se exprimă într-o altă vătămare a sănătăţii. victimei i se pune piedică. La fel nu are relevanţă dacă vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii a fost produsul direct al acţiunii sau al inacţiunii prejudiciabile (de exemplu. auzului. mijloacele periculoase pentru viaţa sau sănătatea mai multor persoane (lit. (2) al art. la rândul ei (deci mediat). din contra. la calificare nu are importanţă metoda sau mijloacele pe care le-a folosit făptuitorul pentru a cauza vătămarea gravă a. 151 din CP al RM.

diafragmului. talocrurală). ziumle penetrante ale vezicii urinare. lezarea glandelor tiroL . traheii.. ^ . tardiv sau potenţial. . fracturile închise ale osului hioid. ale măduvei spinării asociate cu un şoc spinal confirm». K Pencardică. 2003. . .. pancreasului etc.200326 (în continuare -Regulamentul).). luxaţiile şi subluxaţiile vertebrelor cervicale. în momentul cauzării ei. . . inclusiv rupturile siii ° bcapsulare ale organelor.. fracţii. cavităţii toracale.j e. abdominale si bazinului. .. "a.. de o embolie gr» . obiectivizate prin semnele neuro logice şi neurochirurgicale respective. fracturile închise ale oaselor bolţii sau bazei craniului. . leziunile închise ale segmentelor toracice.„. fracturile închise ale osului femural.. 99 din 27. . . gravitatea vătămării integrităţii o . nu poate fi luată în considerare în procesul aprecierii pericolului pentru viaţă al vătămării grave a integrităţii corporale sau sănătăţii. condiţionată de aplicarea promptă a tratamentului medical sau de reactivitatea individuală ridicată a organismului victimei. . .'.. 1. . 93 a gravităţii vătămării corporale.. cu excepţia oaselor scheletului facial şi fisurilor izolate ale laminei externe a bolţii craniului. suprarenalelor. leziunile însoţite de un soc grav sau de o hemoragie abu. leziunile cutiei toracice penetrante în cavităţile pleurale. . precum şi fracturile unilaterale ale arcurilor vertebre- Monitorul Oficial al Republicii Moldova... contuzia cerebrală medie însoţită de semne obiective de afectare bulbară. . . astfel ca vătămarea să determine moartea. plăgile deschise ale organelor * . confirmate obiectiv prin semnele periculoase . ^$a ori gazoasa . inclusiv fără lezarea creierului şi a membranelor meningiene. .'. rezultă că pe parcurs s-au suprapus careva circumstanţe suplimentare (de exemplu. . . cu sau fara lezarea organelor interne. . leziunile deschise ale articulaţiilor coxofemurale si genu .. ^tropentoneal. prostatei. indiferent dacă acest pericol a fost înlăturat printr-un tratament medical sau datorită reactivităţii individuale a organismului. fracturile oaselor bazinului asociate cu un soc grav sau <\ U ruptura porţiunii membranoase a uretrei.. .'■ i i i toracice sau lombare. <*re sau sacrale r. . . . Vmlui retroperitoneal (rinichilor.atunci când ele sunt asociate cu dereglări periculoase pentru viaţă. Qrporale sau a sănătăţii se apreciază în funcţie de pericolul pentru viaţ^ incapacităţii permanente de muncă. asociate cu un soc grav sau dacă sunt însoţite . ..ua si paratiroidă.. care nu pot fi incriminate subiectului. Ue o stare primejdioasă pentru viaţa victimei. PARTEA S P E C I A L A C a p i t o l u l 111 ________^____________________________ . ei cervicale c II.92 DREPT P E N A L . inclusiv cele fără dereglarea funcţiei medulei spinale. respectându-se aceeaşi consecutivitate în care sunt prezentaţi de către legiuitor. leziunile abdomenului penetrante în cavitatea peritonet.. fracturile deschise ale oaselor tubulare lungi (humerus. lomb . . vor fi supuşi caracterizării indicatorii vătămării grave a integrităţii corporale sau a sănătăţii. .. ulnei şi fibulei.... . . ■. emur si tibie). i articulaţiilor mari (scapulohumerală. Piană. 170-172. . 6 ' 6 Mentă interna sau externă ce antrenează un colaps. leziunile penetrante ale faringelui. leziunile închise ale vaselor magistrale si ale organelor . ..... . hemoragii subarahnoidiene sau intracerebrale . Dacă vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii. . . .imediat. inclusiv cele fără lezarea măduvei spinale. însoţite de dereglarea respiraţiei cu semnele unei Im . leziunile închise ale regiunii cervicale a măduvei spinărij.06. leziunile penetrante ale coloanei vertebrale... ^ . . care prezintă pericol iminent . r . fractura apotizei odontoide a verteK . fracturile deschise ale radiusului. . cu sau fără lezarea organelor interne. Ochiului. La vătămările grave ale integrităţii corporale sau a sănătăţii. ureterelor..sau subdural.fracturile deschise ale craniului. • ♦ . lor cervicale I sau II. Aşadar. . ^oxu cerebrale profunde sau alte stări primejdioase pentru viaţă. .•. nr. . în special: . .. „ ° pentru viaţa. preîntâmpinarea morţii. în aceste cazuri... fracturo-luxaţiile şi fracturile corpurilor sau ambelor arcuri ale vertebrelor cervicale. infectarea rănii). periculoase pentru viaţă. . ■ ■ .hemoragiile intracraniene: hematom extra. . a cotului. Magului (din partea tegumentelor sau a mucoasei). F r . laringelui. nu era periculoasă pentru viaţă. 'eu cu lezarea mucoasei. fracturile si fracturo-luxatia unei sau a câtorva verteb}.. contuzia cerebrala gravă cu sau fără compresia creierului. Conform Regulamentului. este suficient ca vătămarea să fie periculoasă pentru viaţă în momentul cauzării ei. drept periculoase pentru viaţă sunt considerate vătămările grave ale integrităţii corporale sau a sănătăţii. radiocaK . . segmentului superior si mediu . se raportează. în cele ce urmează. ale organelor spaţiului K '. . nr. fracturile închise ale cartilajelor laringiene sau ale trak . . . . i i • i • clinic sau cu dereglarea funcţiilor organelor bazinului. ^le rectului. dar a căpătat o asemenea caracteristică ulterior. . .

ciliar. cu antrenarea a mai mult de 30% din suprafaţa corpului. periculoase pentru viaţă. ce impune enucleaţia (extirparea) acestuia. Pierderea vederii. pierderea cunoştinţei. când organul vederii arată. 14. alte manifestări socialculturale sau social-politice. Activitatea cotidiană. importanţă. precum şi odihna acesteia sunt legate indisolubil de folosirea senzaţiilor auditive. Totuşi. nu se poate face abstracţie de faptul că enucleaţia sau distrugerea organului vederii determină prezenţa încă a unui indicator al vătămării grave a integrităţii corporale sau a sănătăţii: "desfigurarea iremediabilă a feţei şi/sau a regiunilor adiacente". asociate cu un complex pronunţat de fenomene periculoase pentru viaţă (dereglarea circulaţiei sangvine cerebrale. axilare. pierderea vederii la un singur ochi este considerată vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii. 3aropoflHMKOB. de asemenea. recunoaşte pierderea auzului ca făcând parte din vătămările grave ale integrităţii corporale sau ale sănătăţii. iliace.plexul sinocarotid al gâtului. cele comise trebuie calificate H. însoţită de pierderea stabilă a cel puţin o treime din capacitatea de muncă". Pierderea vederii la un singur ochi nu intră sub incidenţa noţiunii "pierderea vederii". arterele carotidiene. femurale. în cazul paraliziei nervului optic. K)pnflMHecKa>i . npecmynneHUn npomue 3dopoebfi. se atestă în două situaţii: 1) pierderea organului vederii. electrocuţia. . Pentru calificarea faptei. confirmate prin date obiective. De regulă. amnezia etc). în conformitate cu Regulamentul. de a vizita concerte. Gradul de gravitate a vătămării a integrităţii corporale sau a sănătăţii. ele pot deveni foarte uşor victime ale unui accident. Auzul constituie unul din principalele simţuri ale persoanei. Dţ aceea.94 DREPT PENAL. cu lezarea a mai mult de 15% din suprafaţa corpului. diverse substanţe cauterizante) care au generat pe lângă modificările locale şi manifestări patologice generale. munca. cubitale. în mod aparent. compresia organelor gâtului. Este pe deplin justificat că legea penală. organele genitale masculine etc. de a-şi îndeplini obligaţiile profesionale. precum şi arsurile cu o suprafaţă mai mică. pierderea auzului reprezintă o traumă fizică şi psihică de o pronunţată gravitate. Este necesar a consemna că pierderea auzului la o singură ureche nu lipseşte victima de facultatea de a auzi vorbirea obişnuită. se apreciază în funcţie de durata dereglării sănătăţii. precum şi alte genuri de asfixie mecanică. Potrivit Regulamentului. cu condiţia ca ea să fie caracterizată prin prezenţa vreunuia din următorii indicatori. MocKBa. numai că într-un astfel de caz se aplică un alt indicator: "altă vătămare a sănătăţii. de o toxicoză traumatică cu fenomene de insuficienţă renală acută. arsurile căilor respiratorii cu fenomene de edem şi strictură a glotei. precum şi alte stări periculoase pentru viaţă. Acesta este motivul din care Regulamentul nu raportează pierderea auzului la o singură ureche la vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii: din moment ce o asemenea pierdere a auzului antrenează o incapacitate permanentă de muncă în proporţie de mai puţin de o treime (conform unor date exacte . aceasta are ca efect îngreunarea sau chiar excluderea completă a aptitudinii de percepţie precisă a profunzimii. ca fiind absolut intact). în genere. PARTEA SPECIALA C a p i t o l u l III 95 clinic confirmată. dar asociate cu un şoc grav. 50. . nu influenţează considerabil asupra capacităţii de muncă. prin pierderea vederii se înţelege orbirea completă stabilă la ambii ochi sau o astfel de stare când are loc diminuarea acuităţii vederii până la enumerarea degetelor la o distanţă de doi metri şi mai puţin (acuitatea vederii de 0. Persoanele care au pierdut un ochi întâlnesc dificultăţi nu doar în alegerea profesiei. este necesar a menţiona că la o astfel de vătămare poate fi raportată şi o vătămare nepericuloasă pentru viaţă. După caracterizarea primului dintre indicatorii vătămării grave a integrităţii corporale sau a sănătăţii. arsurile termice de gradul III şi IV. în cazul lezării unui ochi orb.în proporţie de 15%27). subclavicu-lare.04 dioptrii şi mai mică). apărând relaţiile sociale cu privire la sănătatea persoanei. c. ori 2) încetarea funcţionării organului vederii (de exemplu. 1969. dar şi în organizarea odihnei lor. într-adevăr. stări periculoase pentru viaţă condiţionate de acţiuni traumatice în regiunile şocogene . la fel. la o singură ureche. arsurile de gradul III a peste 20% din suprafaţa corpului. arsurile de gradul II. poplitee. 2. brahiale.iHTeparypa. O astfel de pierdere a auzului nu are un impact asupra funcţionării aparatului fonator (al graiului). de a comunica prin telefon. Totuşi. precum şi la dispariţia vederii binoculare stereoscopice. lezarea unui vas sangvin mare: aorta. baze alcaline. atunci când acesta este distrus în momentul cauzării vătămării integrităţii corporale sau a sănătăţii ori este enucleat în procesul tratamentului. ca indicator al vătămării grave a integrităţii corporale sau a sănătăţii. surditatea parţială. diferenţierea acestor două situaţii nu are. pierderea unui ochi duce la îngustarea inelelor vederii cu 30°.barotrauma. prin pierderea auzului se înţelege surditatea completă sau o asemenea stare ireversibilă când victima nu percepe vorbirea obişnuită la o distanţă de 3-5 cm de la pavilionul urechii. precum şi a venelor ce le însoţesc. hipotermia şi arsurile chimice (prin acizi concentraţi.

în acelaşi timp. Celelalte cazuri de detaşare completă a mâinii sau a piciorului de la trunchi se califică în funcţie de gradul de pierdere a capacităţii de muncă. ultima desemnând un ansamblu de celule având aceeaşi structură şi aceleaşi funcţii în corpul persoanei (de exemplu. 151 sau art. Aşadar. însă în practică o astfel de pierdere este posibilă numai datorită cauzării unei vătămări grave a integrităţii corporale sau a sănătăţii. organul nu mai poate funcţiona. se menţionează despre pierderea unui organ. 3. ţesutul cutanat). Totodată. cu păstrarea acestui organ ca parte integrantă a corpului persoanei. 152 din CP al RM. vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii va exista numai dacă va fi prezent un alt indicator al acesteia. trebuie calificată conform art. în corespundere cu Regulamentul. Având în vedere prevederile Regulamentului. dat fiind că este prezent indicatorul "desfigurarea iremediabilă a feţei şi/sau a regiunilor adiacente". Pierderea unui alt organ ori încetarea funcţionării acestuia se poate manifesta şi prin pierderea organelor genitale sau pierderea capacităţii de reproducere. Desigur. Ca exemplu de pierdere a graiului poate fi privită afonia. deşi păstrat. ca indicator prioritar al vătămării grave a integrităţii corporale sau a sănătăţii evoluează tocmai pericolul pentru viaţă al acestei vătămări. este de neconceput să nu fie prezent şi indicatorul "desfigurarea iremediabilă a feţei şi/sau a regiunilor adiacente". în mod similar. prin pierderea capacităţii de reproducere se are în vedere pierderea capacităţii de coabitare şi fecundare (la bărbat) sau a capacităţii de coabitare. au o forţă egală în ce priveşte calificarea faptei. în acest din urmă caz. Cazul în care organul este pierdut completamente şi cazul în care. mâna. în astfel de cazuri. Efectuarea ilegală. se are în vedere efectuarea sterilizării chirurgicale. decât cel în discuţie.la nivelul articulaţiei talocrurale (adică a articulaţiei între laba piciorului şi gambă). Efectuarea ilegală a castrării. conform art. în dispoziţia art. noţiunea "încetarea funcţionării unui alt organ" nu trebuie confundată cu noţiunea "slăbirea funcţionării unui alt organ". în general. pierderea auzului la o singură ureche. a sterilizării chirurgicale trebuie calificată nu conform art. prin "organ" se înţelege partea corpului persoanei care îndeplineşte una sau mai multe funcţii vitale sau utile vieţii (cu excepţia organului de vedere. 151 din CP al RM. De aceea. ci în funcţie de gravitatea faptei. prin "pierderea graiului" se are în vedere nu numai distrugerea sau extirparea limbii. în cadrul Regulamentului. deşi ilegale. chiar cu consimţământul victimei. concepere şi naştere (la femeie). slăbirea funcţionării unui organ poate constitui şi o infirmitate permanentă. această stare poate fi condiţionată de pierderea limbii (ca organ principal de grai). însoţită de pierderea stabilă a cel puţin o treime din capacitatea de muncă". în cazul pierderii organului mirosului. trebuie să specificăm că pierderea nu înseamnă şi debilitarea sau ştirbirea adusă unui organ. 152 din CP al RM. dar cu consimţământul victimei. de auz şi de grai). în special. însă trebuie diferenţiate la individualizarea pedepsei. Or. 152 din CP al RM. de afecţiuni anatomo-funcţionale ale coardelor vocale sau de origine nervoasă (ale centrilor respectivi din sistemul nervos central). 160 din CP al RM. Pe cale de consecinţă. caz în care poate opera indicatorul "o altă vătămare a sănătăţii. .96 DREPT P E N A L . pe când ţesutul este o parte regenerativă a organismului uman. prin constrângere. însoţită de distrugerea sau extirparea pavilionului urechii. organul mirosului etc. 151 din CP al RM. poate fi calificată ca infracţiune prevăzută la art. recepţionate clar. caz în care vom avea ipoteza pierderii unui organ. boala psihică mai este denumită infirmitate psihică-postagresională. nu şi a unui ţesut. în context. referindu-ne la noţiunea "pierderea unui alt organ". conform art. PARTEA S P E C I A L Ă C a p i t o l u l III 97 conform art. Pierderea unui alt organ ori încetarea funcţionării acestuia se poate exprima şi în pierderea organului mirosului sau în pierderea simţului mirosului. este posibil ca vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii să se exprime în pierderea unui organ intern. prin pierderea graiului se înţelege pierderea capacităţii de a-şi exprima gândurile prin sunetele articulate. ca vătămare intenţionată medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii. dar şi încetarea funcţionării organului de grai. 160 din CP al RM. Or. piciorul. organul este o parte neregenerativă (nesusceptibilă de regenerare) a organismului uman. în cazul faptei de la art. 151 sau art. pierderea mâinii sau a piciorului înseamnă detaşarea lor de la trunchi sau pierderea funcţiilor acestora (paralizia sau o altă stare care exclude funcţionarea lor). iar a piciorului . prin "pierderea anatomică a mâinii" se înţelege detaşarea completă de la trunchi a mâinii mai sus de articulaţia radiocarpiană (adică mai sus de extremitatea inferioară a antebraţului). Conform Regulamentului. Prin pierderea unui alt organ ori încetarea funcţionării acestuia trebuie de înţeles pierderea ireversibilă a organului sau privarea ireversibilă de capacitatea de funcţionare a lui. Slăbirea funcţionării unui complex de organe poate să provină şi din pierderea unui organ făcând parte din acest complex. Este absolut justificat că. prin "alt organ" trebuie de înţeles. privită ca organ de grai. organele genitale. Sluţirea corpului victimei are repercusiuni mult mai adânci pentru moralul acesteia decât încetarea funcţionării unui sau altui organ. Noţiunea de organ nu trebuie confundată cu cea de ţesut. 151 din CP al RM. adică imposibilitatea de a vorbi ca urmare a lezării laringelui sau a nervilor acestuia. periculoasă pentru viaţă.

traumelor cerebrale. survenită în rezultatul traumei cerebrale în cazul leziunilor penetrante sau al fracturilor şi fisurilor craniului. care este însoţită de pierderea stabilă a cel puţin o treime din capacitatea de muncă. . prin "boală psihică" trebuie de înţeles orice stare de alienaţie mintală cu caracter de boală. ţinându-se cont de legă tura de cauzalitate dintre traumă şi dereglarea psihică. boala psihică se stabileşte în cadrul expertizei psihiatrice cu concursul medicului legist. 4. în Regulament se are în vedere. mai cu seamă. potrivit Regulamentului. prin "capacitate profesională de . ca regulă şi în toate cazurile fără excepţie. în egală măsură. vârstă etc. întrucât legiuitorul nu face nici o precizare. De aceea. Legea penală apără. constituind o imensă daună pentru victimă şi persoanele apropiate acesteia. PARTEA S P E C I A L A C a p i t ol u l III 99 în adevăr. indiferent de durată. în orice caz. vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii se exprimă într-o altă vătămare a sănătăţii (decât cele caracterizate până acum). orice boală psihică (inclusiv cea vindecabilă). activitatea de serviciu. în alte cazuri. o boală psihică îşi justifică gravitatea prin ea însăşi.D R E P T P E N A L . psihiatria modernă încă nu poate să confirme cu exactitate că o boală psihică vindecabilă sau având caracter temporar nu va genera recidive în viitor. Deseori. sănătatea tuturor persoanelor. când se menţionează despre pierderea stabilă a cel puţin o treime din capacitatea de muncă. va fi recunoscută ca atare în temeiul prezenţei indicatorului pericolului pentru viaţă. capacitatea generală de muncă. pentru a determina legătura de cauzalitate dintre trauma aplicată şi boala psihică28. ci exprimare a vătămării grave a integrităţii corporale sau a sănătăţii. boala psihică este rezultatul unui puternic şoc psihic exercitat asupra victimei. legea penală nu ţine seama de durata acesteia. deci persistentă (nu neapărat şi permanentă). menţionăm că. în context. Vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii. O simplă surescitare trecătoare. în contrast. De aceea. Chiar şi o boală psihică cu caracter temporar traumatizează pentru un timp îndelungat victima. în plus. o stare de inconştienţă de scurtă durată sau pur şi simplu o tulburare nervoasă nu pot fi considerate boală psihică. Dar şi în asemenea situaţii este necesară numirea expertizei psihiatrice. în privinţa bolii psihice. exprimată în boala psihică. Prin "capacitate generală de muncă" se înţelege aptitudinea de a îndeplini orice muncă fizică şi intelectuală. formează indicatorul vătămării grave a integrităţii corporale sau a sănătăţii. boala psihică se datorează. indiferent de situaţia lor patrimonială.

pentru calificarea vătămării grave a integrităţii corporale sau a sănătăţii contează tocmai gradul de pierdere a capacităţii generale de muncă. generată de vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii. cit. în conformitate cu Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la aprobarea Regulamentului organelor de expertiză medicală a vitalităţii din Republica Moldova. în legea penală.. stabilirea gradului de pierdere a capacităţii de muncă (în procente) se află în competenţa organelor de expertiză medicală a vitalităţii raionale. Făcându-se referire la pierderea capacităţii profesionale de muncă. . aceasta ar conduce inevitabil la apărarea inegală a sănătăţii persoanei. Vezi: MoldlnfoLex. Nepublicată oficia!.muncă" se înţelege aptitudinea de muncă legată nemijlocit de activitatea profesională a persoanei respective. nu ca indicator al gravităţii prejudiciului material sau moral. p. pierderea stabilă a capacităţii generale de muncă. este specificat că pierderea deplină a capacităţii profesionale de muncă se stabileşte numai la necesitate. op. prin ordonanţa organului de urmărire penală sau prin hotărârea instanţei de judecată. 3aropoflHMKOB. se apreciază ca şi la persoanele practic sănătoase.199129. a cel puţin o treime din capacitatea generală de muncă. însă. interraionale şi specializate. orăşeneşti. dacă ar fi să luăm ca regulă pierderea capacităţii profesionale de muncă. ca în cazul pierderii capacităţii generale de muncă). 52. pierderea 2li H. conform Regulamentului. Or. şi nu a celei profesionale. la invalizi.08. întrucât legea are în vedere pierderea capacităţii generale de muncă. este inoportun a pune de acord gradul de gravitate a vătămării integrităţii corporale sau a sănătăţii cu gradul de invaliditate. la copii. adică ireversibilă. O asemenea abordare diferenţiată este pe deplin îndreptăţită. Tocmai din această cauză. 470 din 29. pierderea capacităţii de muncă este privită ca indicator al gravităţii vătămării integrităţii corporale sau a sănătăţii. Prin una şi aceeaşi vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii poate fi cauzat un prejudiciu material şi moral diferit. pe lângă aceasta. Este notabil că legea penală are în vedere numai pierderea stabilă. De aceea. suferit de victimă. şi nu cel de pierdere a capacităţii profesionale de muncă. în Regulament se cere ca această pierdere să fie deplină (şi nu parţială. nr. care va fi stabilit victimei după tratamentul în urma vătămării integrităţii corporale sau a sănătăţii. în plus. indiferent de invaliditate şi grupa acesteia. Iar aceasta poate avea însemnătate pentru soluţionarea problemei privind repararea prejudiciului cauzat de vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii. 14. în funcţie de caracterul traumei şi profesia victimei.

faptul că au fost desfigurate iremediabil doar faţa sau doar regiunile adiacente. regiunile anterioare şi anterolaterale ale gâtului). cât şi medicale. Această conştientizare poate avea ca sursă existenţa unor indicii exterioare ale gravidităţii sau luarea de cunoştinţă cu probele medicale privind graviditatea. 151 din CP al RM. la fel. expertiza medico-legală. Latura subiectivă a infracţiunii analizate se exprimă. este necesar a reţine că. Conform Regulamentului. constată dacă lezarea feţei şi/sau a regiunilor adiacente este sau nu remediabilă. legiuitorul a ţinut cont de aspectele anatomopatologice şi estetice. 6. nechirurgical. Este obligatoriu ca făptuitorul să conştientizeze faptul că victima este însărcinată. de această împrejurare trebuie să se ţină cont la individualizarea pedepsei. Totuşi. 5. nu a expertului medico-legal. în conformitate cu Regulamentul. Prin "întreruperea sarcinii" se are în vedere avortul sau naşterea prematură. având în vedere gradul de pierdere a capacităţii de muncă care le-ar fi fost cauzat acestora printr-o vătămare similară a integrităţii corporale sau a sănătăţii. în primul rând. Constatarea desfigurării feţei şi/sau a regiunilor adiacente este de competenţa organului de urmărire penală şi a instanţei de judecată. analizând alţi indicatori (de exemplu. fiind capabilă să "pună cruce" pe întreaga ei viaţă sau chiar să aibă ca efect sinuciderea ei. Medicul legist nu califică lezarea feţei şi/sau a regiunilor adiacente ca fiind o desfigurare. a dereglării mimicii etc). desfigurarea iremediabilă poate cuprinde şi regiunile adiacente feţei (pavilioanele urechilor. exprimată în desfigura rea iremediabilă a feţei şi/sau a regiunilor adiacente. dat fiind caracterul intenţionat al infracţiunii de la art. producerea acesteia. orice altă frângere a armoniei liniilor feţei şi/sau a regiunilor adiacente. desfigurarea iremediabilă a feţei şi/ sau a regiunilor adiacente ar putea fi considerată ca vătămare medie sau chiar uşoară a integrităţii corporale sau a sănătăţii. în astfel de cazuri. Infracţiunea prevăzută la art. este recunoscută ca vătă mare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii. Organul de urmărire penală şi instanţa de judecată decid: 1) dacă desfigurarea este anume rezultatul cauzării vătămării integrităţii corporale sau a sănătăţii. prin "lezare remediabilă" se înţelege o reducere considerabilă a gradului de pronunţare a modificărilor morfologice (a cicatricei. Rezultă că vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii. Tocmai de aceea indicatorul "desfigurarea iremediabilă a feţei şi/sau a regiunilor adiacente" are conotaţii atât juridice.trebuie calificată în funcţie de urmările prejudiciabile realmente survenite. Dacă însă pentru înlăturarea lezării ori a urmărilor acesteia este necesară o intervenţie chirurgicală plastică. în cazul în care vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii nu a fost urmată de . ţinându-se cont de raportul expertizei medico-legale. adică potrivit art. dar şi admiterea conştientă a faptului că victima era însărcinată. plasmoză. prin vinovăţie sub formă de intenţie directă sau indirectă. prin raportul său. dacă aceasta nu era conştientă de faptul că victima este însărcinată. a integrităţii lor va putea constitui indicatorul analizat. adică manifesta intenţie indirectă . ca parte anterioară a capului persoanei. în orice caz. periculoasă pentru viaţă . cicatricele care brăzdează faţa. De aceea. în afară de faţă. persoana va putea fi trasă la răspundere penală conform art.100 DREPT PENAL. lezarea este considerată iremediabilă.) şi dacă se află în legătură de cauzalitate directă cu trauma. deoarece această noţiune nu este una medicală. Este necesar a delimita vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii de tentativa de omor. Astfel. trebuie luat în consideraţie la individualizarea pedepsei. legiuitorul nu a putut să ignore faptul că o astfel de manifestare a violenţei făptuitorului ar avea un impact profund negativ asupra stării de spirit a victimei. conştient. la calificare nu are importanţă dacă produsul concepţiunii expulzat ajunsese sau nu la momentul de a fi apt pentru o viaţă extrauterină. întreruperea sarcinii se referă la vătămarea gra vă a integrităţii corporale sau a sănătăţii. pe parcursul timpului sau sub influenţa mijloacelor de tratament conservativ. tentativa de omor este posibilă numai cu intenţie directă. 151 din CP al RM este o infracţiune materială. dacă nu este o consecinţă a particula rităţilor individuale ale organismului (uter infantil. nu-i vom putea incrimina persoanei fapta de la art. a deformaţiei. luându-se ca temei reprezentările adoptate în societate despre estetic. 2) dacă desfigurarea este sau nu iremediabilă. în cazul întreruperii sarcinii. buza sau pavilionul urechii rupte. şi regiunile adiacente.atunci când făptuitorul îşi dădea seama de verosimilitatea producerii morţii victimei şi admitea. De felul ei. 151 din CP al RM. Totuşi. se efectuează împreună cu medicul obstetrician-ginecolog. 157 din CP al RM. 151 din CP al RM> făptuitorul trebuie să cuprindă cu intenţia sa toate semnele laturii obiective a acestei infracţiuni. Vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii. Desigur. devieri anatomice ale bazinului etc. PARTEA SPECIALĂ C a p i t o l u l 111 101 capacităţii de muncă se apreciază ca la persoanele adulte. Aşa cum am menţionat anterior. Incluzând indicatorul examinat în rândul celor care desemnează vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii. pericolul ei pentru viaţă). Totodată. Astfel. nasul turtit. Medicul legist determină doar caracterul şi gradul de gravitate a însăşi vătămării integrităţii corporale sau a sănătăţii. dacă alterarea înfăţişării fizi ce a chipului victimei a făcut ca aspectul său să devină neplăcut şi respingător. Ea se consideră consumată din momentul producerii vătămării grave a integrităţii corporale sau a sănătăţii. Conform Regulamentului. Conştientizarea presupune nu doar cunoaşterea cu bună-ştiinţă. sau şi faţa. a regularităţii lor.

în practică. Centrul de Drept. o durere sau suferinţe puternice. în general. ■'" Tratate internaţionale la care Republica Moldova este parte. p. 1 din Convenţia ONU împotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente însoţite de cruzime.int/Hudoc2doc/HEJUD/sift/91. Circumstanţele agravante ale vătămării intenţionate grave a integrităţii corporale sau a sănătăţii. menţionate în art. Culegere selectivă. care la momentul săvârşirii infracţiunii a împlinit vârsta de 14 ani. '* EisponeMCKiiii Cyn no npaBaM He/ioBeKa. în special în funcţie de durata tratamentului respectiv al victimei. e) din alin. g). De aceea. în cazuri aparte. (2) şi (3) ale art. invidie. Iaşi. Oricum. p. ■" http://hudoc. 1. (cauza Dougoz versus Grecia (2001))36 etc. victima a fost supusă unei torturi. (cauza Tomasi versus Franţa (1992))33.145 din CP al RM. CAI mâinile legate la spate cu cătuşe. fapta trebuie calificată drept tentativă de omor. prin "schingiuire" se înţelege acţiunea de a supune victima la mari suferinţe fizice. MocKBa. Vătămarea intenţionată a integrităţii corporale sau a sănătăţii. Noţiunile "schingiuire" şi "tortură" sunt noţiuni al căror înţeles se completează reciproc. 2001. a cărei conduită se caracterizează prin cinism şi neomenie. Nici motivul infracţiunii. era supusă şocurilor electrice şi bătută (cauza Aksoy versus Turcia (1996))34. sexul şi starea sănătăţii victimei. (2) al art. p. voi. " Hotărâri ale Curţii Europene a Drepturilor Omului. de a o intimida sau a face presiuni asupra ei ori de a intimida şi a face presiuni asupra unei terţe persoane. săvârşită prin schingiuire sau tortură (lit. însă a fost stabilită intenţia directă a făptuitorului de a lipsi victima de viaţă. Astfel. victima a fost bătută până i-a fost ruptă o coastă.coe. 343 şi urm.supusă şocurilor electrice (cauza Cakici versus Turcia (1999))35.txt Aşa cum rezultă din prevederile art. Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 1998. s-a considerat că prevederile art. Curtea Europeană a Drepturilor Omului. conform cărora nimeni nu poate fi supus torturii. de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terţă persoană 1-a comis ori este bănuită că 1-a comis. TOM II. în cele ce urmează. . vor fi supuse analizei numai acele circumstanţe agravante ale vătămării intenţionate grave a integrităţii corporale sau a sănătăţii care nu îşi găsesc un corespondent printre agravantele omorului intenţionat. craniul . cât şi al persoanei care o comite. p. cu excepţia cazurilor când prezenţa lor este un temei de agravare a răspunderii penale (lit. diferenţa dintre cele trei concepte substanţiale. Moldpres. Aprecierea gradului respectiv se face în funcţie de circumstanţele concrete. când aceasta. 268-298. din definiţiile date se desprinde că orice formă de tortură este un tratament inuman şi degradant. d) din alin. cu luarea în consideraţie a particularităţilor infracţiunii incriminate la art. apoi . a fost pusă să stea complet dezbrăcată în faţa unei ferestre deschise. în curent etc. 341-358. este admisibilă o abordare analoagă a esenţei circumstanţelor respective. numite "agăţare palestiniană". de caracterul urmărilor fizice şi psihice ale unui astfel de tratament. pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante. (3) ale art. în hotărârea sa privind cauza Irlanda versus Marea Britanie. antisanitare: lipsă de apa.crăpat. 1. i) din alin. Moldpres. p. '•" Ibidem.echr. 32 Tratate internaţionale la care Republica Moldova este parte. 2000. voi.3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale30. este una de gradaţie. voi. aer curat. 151 din CP al RM). 459-472. trebuie luate în consideraţie vârsta. a definit noţiunea de tortură ca "tratament inuman aplicat în mod intenţionat şi care provoacă suferinţe deosebit de grave şi crude"31. coincid în mare parte cu circumstanţele agravante similare de la alin. 151 din CP al RM). sau pentru oricare alt motiv bazat pe o formă de discriminare oricare ar fi ea32. Subiectul vătămării intenţionate grave a integrităţii corporale sau a sănătăţii este persoana fizică responsabilă. gelozie. PARTEA SPECIALA Capitolul 111 103 moartea victimei. lumină naturală etc. Chişinău. inumane sau degradante. 1. fizice ori psihice. conducându-se de prevederile art. h). 129-142. cu intenţie. 1998. mai ales cu scopul de a obţine de la această persoană sau de la o persoană terţă informaţii sau mărturisiri. 3 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale au fost încălcate în situaţiile în care: victima a fost pusă să stea în picioare vreme îndelungată fără să se sprijine. 2001. II. Aplicarea unor astfel de metode ca schingiuirea şi tortura la săvârşirea infracţiunii mărturiseşte despre pericolul social sporit atât al infracţiunii respective. victima a fost deţinută în condiţii de existenţă nocive.102 DREPT PENAL. suspendată de mâini şi dezbrăcată.3 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Chişinău. tortura constituie gradul cel mai ridicat pe care îl poate atinge un tratament inuman sau degradant. 55 (urisprudenţa instituţiilor internaţionale de drept în problematica refugiaţilor. 337 şi urm. voi. Astfel. (2) şi lit.151 din CP al RM. Polirom. p. Literalmente. ură etc. nici scopul acesteia nu au relevanţă la calificare. Motivele infracţiunii analizate pot fi dintre cele mai variate: răzbunare. termenul "tortură" înseamnă orice act prin care unei persoane i se provoacă. (2) şi (3) ale art. 151 din CP al RM. nominalizate la alin. Chişinău.

(4) al art. (4) al art. Aceste două infracţiuni au fost reunite în una singură. tot aşa. Explicaţia este că toţi cei care săvârşesc infracţiunea în cadrul grupului criminal organizat au rolul de coautori. cum ar fi: vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii. pedeapsa pentru o asemenea infracţiune. această variantă de infracţiune se aseamănă. Coeziunea organizaţiei criminale înseamnă asocierea participanţilor într-un tot indisolubil. 151 din CP al RM. 151 din CP al RM cuprinde vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii (urmările prejudiciabile primare). care sunt peste posibilităţile unei singure persoane. c) din alin. . c) din alin. 151 din CP al RM. numaidecât cu aplicarea violenţei. Săvârşirea infracţiunii în contextul celor mai periculoase forme de parti-cipaţie este susceptibilă de o agravare justificată a răspunderii penale. excluzând scopul săvârşirii oricărui gen de infracţiuni. în astfel de cazuri. c) din alin. vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii trebuie recunoscută ca fiind săvârşită de un grup criminal organizat în situaţiile în care grupul a fost creat în scopul săvârşirii unor infracţiuni de mare gravitate. aceştia conştientizând faptul că sunt încadraţi în reuniunea respectivă în vederea săvârşirii infracţiunilor (profesionalismul). în contrast. fiecare grup criminal organizat îşi are destinaţia sa funcţională. pe când grupul criminal organizat reprezintă un grup din două sau mai multe persoane. format din cel puţin doi coautori. care au luat parte la săvârşirea infracţiunii. care prezintă~cel mai ridicat grad de pericol social în contextul infracţiunilor contra sănătăţii. Vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii se consideră săvârşită de o organizaţie criminală. cele comise de ea trebuie calificate potrivit lit. în cadrul organizaţiei criminale. de asemenea. violul. care. şantajul. Cu o mare doză de rezervă. deoarece orientarea principală a faptei subiectului o formează vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii. omorul intenţionat. în context. PARTEA S P E C I A L Ă Capitolul III 105 Vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii. Aşa cum în cadrul grupului criminal organizat fiecare persoană îşi are menirea sa. stabilitatea presupune durata şi persistenţa legăturilor între participanţi. Ca trăsătură specifică grupului criminal organizat. se apropie de asprimea pedepselor aplicate pentru cele mai grave infracţiuni contra vieţii. Or. care a provocat decesul victimei (alin. fapta infracţională de la alin. Deşi. înlesneşte mult săvârşirea infracţiunii şi face dificilă descoperirea acesteia. fără a se face referire la art. însă nedorite şi neadmise de subiect. raportată la infracţiunile contra sănătăţii. Faptele tuturor celor din grupul criminal organizat. iar decesul victimei a reprezentat urmările prejudiciabile fireşti ale faptei. la însărcinarea acesteia. Grupul criminal organizat se deosebeşte de un simplu grup. în esenţă. în cadrul unei organizaţii criminale. (3) al art. organizatorul şi conducătorul organizaţiei criminale poartă răspundere pentru toate infracţiunile săvârşite de această organizaţie. întrucât conjugarea eforturilor mai multor persoane în cadrul unui grup criminal organizat şi. Vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii. la rândul său.decesul victimei. creat în scopul comiterii unei sau mai multor infracţiuni. creată în scopul coordonării activităţii infracţionale. 151 din CP al RM prevede răspundere penală pentru două infracţiuni: 1) vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii şi 2) lipsirea de viaţă din imprudenţă. săvârşită de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală (lit. indiferent de rolul pe care 1-a îndeplinit fiecare la comiterea vătămării intenţionate grave a integrităţii corporale sau a sănătăţii. dacă a fost comisă de un membru al acesteia în interesul ei sau de o persoană care nu este membru al organizaţiei respective. O altă trăsătură a grupului criminal organizat este unitatea membrilor. 151 din CP al RM). Ca urmare. organizaţia criminală este o reuniune de grupuri criminale organizate. permite în mod obiectiv să fie comise infracţiuni mai grave. prin stabilitate şi unitate. mai ales. caracterizată prin existenţa organizatorului şi a conducătorului. prin urmările prejudiciabile secundare produse . Spre deosebire de grupul criminal organizat. care a acţionat la însărcinarea grupului criminal organizat. (3) al art. precum şi caracterul unitar şi organizat al acţiunilor întreprinse în vederea realizării activităţii infracţionale. trebuie calificate conform lit. ceilalţi fiind subordonaţi indicaţiilor acestora în vederea săvârşirii planificate şi dirijate a unei sau a mai multor infracţiuni.104 DREPT P E N A L . dacă autorul infracţiunii face parte din grupul criminal organizat în al cărui interes a acţionat. organizaţia criminală se caracterizează prin coeziune. 151 din CP al RM). (3) al art. tâlhăria etc. Din punctul de vedere al laturii obiective. (4) al art. Vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii poate fi săvârşită nemijlocit şi de către o singură persoană.decesul victimei (urmările prejudiciabile secundare). Membrul organizaţiei criminale poartă răspundere penală numai pentru infracţiunile la a căror pregătire sau săvârşire a participat. a implicat producerea unor urmările prejudiciabile şi mai grave . cu infracţiunile contra vieţii. organizarea prealabilă a participanţilor unui grup criminal organizat presupune o anumită orientare a acestuia. 42 din CP al RM. putem afirma că norma de la alin.

localizarea plăgilor. 2) urmările prejudiciabile sub forma vătămării medii a integrităţii corporale sau a sănătăţii. Latura subiectivă în cazul faptei pe care o examinăm se caracterizează prin intenţie faţă de urmările prejudiciabile primare şi prin imprudenţă faţă de urmările prejudiciabile secundare. 152 din CP al RM ocupă un loc intermediar între vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii şi vătămarea intenţionată uşoară a integrităţii corporale sau a sănătăţii. decesul care s-a produs imediat după cauzarea plăgii. 152 din CP al RM. de provocarea unei boli psihice sau de pierderea stabilă a cel puţin o treime din capacitatea de muncă. §2. având în vedere dispoziţia art. Deosebirea dintre aceste două infracţiuni ţine de urmările prejudiciabile produse în urma acţiunii sau inacţiunii prejudiciabile. Vătămarea intenţionată medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii După gradul de gravitate. O astfel de vătămare poate antrena un prejudiciu sesizabil funcţiilor organelor umane. medie sau uşoară . 151 din CP al RM. cauzate însă din imprudenţă.gravă. nu este o condiţie suficientă pentru a exclude orice incertitudine în ce priveşte prezenţa la făptuitor a intenţiei de a lipsi de viată victima. această legătură de cauzalitate trebuie să fie cuprinsă de vinovăţia făptuitorului. Obiectul material al acestei infracţiuni îl formează corpul persoanei. (4) al art. dereglări de funcţii etc). de întreruperea sarcinii sau de desfigurarea iremediabilă a feţei şi/sau a regiunilor adiacente. (4) al art. b) lipsa urmărilor prejudiciabile caracteristice pentru vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii. în planul caracteristicilor faptei prejudiciabile şi ale legăturii de cauzalitate. însă nu poate fi urmată de pierderea unui organ. care poate deregla integritatea ţesuturilor sau funcţionarea normală a organelor. atunci cele comise nu pot fi calificate potrivit alin.a integrităţii corporale sau a sănătăţii (în cazul intenţiei indirecte). caz în care este suficientă orice influenţare din afară pentru a fi posibil sfârşitul letal. în prezenţa intenţiei directe sau indirecte privind lipsirea de viaţă. fapta în ansamblul ei. care a urmat vătămării grave a integrităţii corporale sau a sănătăţii. urmările prejudiciabile în contextul infracţiunii examinate comportă următoarele trăsături distinctive: a) lipsa pericolului pentru viaţă. nu poate fi luată drept criteriu de delimitare durata perioadei de la cauzarea plăgii până la momentul decesului victimei. atunci cele comise vor forma tentativa de omor (în cazul intenţiei directe) sau vătămarea intenţionată . în absenţa intenţiei directe sau indirecte faţă de decesul produs. Astfel. prezenţa oricăreia din ele. Conform Regulamentului. numărul loviturilor aplicate etc). Dacă asemenea acţiuni sau inacţiuni au condus la vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii. Dacă decesul victimei a fost determinat în mare parte de starea de sănătate a victimei. în cazul producerii decesului. care au o durată de peste trei săptămâni . 151 din CP al RM. prin "dereglare îndelungată a sănătăţii" trebuie de înţeles urmările prejudiciabile determinate nemijlocit de cauzarea vătămării (maladii. nici de încetarea funcţionării acestuia. (4) al art. cele comise alcătuiesc infracţiunea de lipsire de viaţă din imprudenţă.PARTEA S P E C I A L Ă Capitolul III 107 Decesul victimei urmează să se găsească într-o legătură de cauzalitate directă cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii. 3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile. La săvârşirea acţiunilor sau inacţiunilor violentale. cele comise trebuie calificate potrivit alin. Latura obiectivă a infracţiunii analizate are următoarea structură: 1) fapta (acţiunea sau inacţiunea) prejudiciabilă constând în cauzarea vătămării medii a sănătăţii. Or.106 DREPT PENAL. Vătămarea intenţionată medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii este o infracţiune contra sănătăţii. infracţiunea prevăzută la art. precum şi prezenţa concomitentă a ambelor trăsături. d) pierderea considerabilă şi stabilă a mai puţin de o treime din capacitatea de muncă. Obiectul juridic special al vătămării intenţionate medii a integrităţii corporale sau a sănătăţii îl constituie relaţiile sociale cu privire la sănătatea persoanei. va avea aceeaşi forţă la calificarea infracţiunii. fără a fi luate în consideraţie celelalte circumstanţe obiective şi subiective. La delimitarea infracţiunii de la alin. 151 din CP al RM de omorul intenţionat. iar decesul victimei nu s-a produs din cauze independente de voinţa făptuitorului. Dacă decesul victimei s-a produs ca urmare a vătămării grave a integrităţii corporale sau a sănătăţii. Mai mult. vătămarea intenţionată medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii nu se deosebeşte în principiu prin nimic de infracţiunea precedentă. Ultimele două trăsături au un caracter alternativ. însă nu poate condiţiona un pericol pentru viaţă. trebuie luate în consideraţie toate circumstanţele cazului (caracterul mijloacelor aplicate. va forma componenţa de omor intenţionat. c) dereglarea îndelungată a sănătăţii.

3aropoflHMKOB. M. p. dar stabilă. (2) şi (3) ale art. (2) al art. după criteriul dereglării sănătăţii. c) dereglarea de scurtă durată a sănătăţii. HoBoce. cit. care nu antrenează producerea urmărilor prejudiciabile. Astfel. Metodele şi mijloacele aplicate la săvârşirea infracţiunii analizate nu au. Fiecare din circumstanţele agravante. prezenţa unui motiv sau scop special determină agravarea răspunderii penale. în special. (2) al art. fracturile închise nesemnificative ale oaselor scheletului facial. gelozie.MHtppa-M. deosebiri există. este admisibilă o abordare similară a esenţei circumstanţelor respective. Obiectul juridic special al infracţiunii examinate îl formează relaţiile sociale cu privire la sănătatea persoanei. b) lipsa urmărilor prejudiciabile caracteristice vătămării intenţionate grave a integrităţii corporale sau a sănătăţii. care la momentul săvârşirii infracţiunii a împlinit vârsta de 16 ani (în cazul faptei de la alineatul (1)) sau de 14 ani (în cazul faptei de la alineatul (2)). Obiectul material al vătămării intenţionate uşoare a integrităţii corporale sau a sănătăţii îl constituie corpul persoanei. Vătămarea intenţionată uşoară a integrităţii corporale sau a sănătăţii La vătămarea intenţionată uşoară a integrităţii corporale sau a sănătăţii se raportează cazurile de încălcare a integrităţii anatomice a ţesuturilor sau a funcţiilor organelor şi ţesuturilor umane. H. la dereglarea îndelungată a sănătăţii se raportează: fisurile şi fracturile oaselor tubulare mici. prin "dereglare de scurtă durată a sănătăţii" se înţeleg urmările determinate nemijlocit de vătămare. 3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile. op. 152 din CP al RM. Ko3aneHKO. numeroase excoriaţii (julituri) sau echimoze (vânătăi). 79. pierderea degetului mare sau arătător de la mână. HopMa .i p i t o I u I III 109 (mai mult de 21 de zile). a cel mult trei coaste de pe o parte a toracelui. Haarib Oco6eHHaa I tlofl pefl. invidie. precum şi de volumul şi caracterul leziunilor.. d) pierderea neînsemnată. ca semn al laturii obiective a infracţiunii prevăzute la art. M. 152 din CP al RM este o infracţiune materială. care durează nu mai mult de 21 de zile (trei săptămâni). H II.ioBa. pierderea degetului de la mână (cu excepţia celui mare şi arătător) etc. pierderea auzului la o singură ureche.K YionosMoe npaeo. în vinovăţie sub formă de intenţie directă sau indirectă. se determină în funcţie de timpul necesar pentru restabilirea sănătăţii. prin "pierdere considerabilă şi stabilă a mai puţin de o treime din capacitatea de muncă" se înţelege o pierdere a capacităţii generale de muncă într-un volum mai mare de 10%. în primul rând. a capacităţii de muncă). Infracţiunea prevăzută la art. ură etc. §3. . gradul de gravitate a vătămării integrităţii corporale sau a sănătăţii. h). Latura obiectivă a acestei infracţiuni are următoarea structură: 1) fapta (acţiunea sau inacţiunea) prejudiciabilă care se exprimă în cauzarea vătămării uşoare a sănătăţii. luxaţiile oaselor în articulaţiile mici. prezenţa cel puţin a uneia din ele este suficientă pentru calificarea infracţiunii analizate. dar nu mai mare de 33% (o treime). cu particularizările de rigoare. 152 din CP al RM. Totuşi. Ea se consideră consumată din momentul survenirii vătămării medii a integrităţii corporale sau a sănătăţii. PARTEA S P E C I A L A C . Subiectul infracţiunii date este persoana fizică responsabilă. 2) urmările prejudiciabile sub formă de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii. în situaţiile prevăzute la lit. %. specificate în dispoziţiile art. Din perspectiva caracterizării faptei prejudiciabile şi a legăturii de cauzalitate. j) din alin. urmările prejudiciabile denotă următoarele trăsături: a) lipsa pericolului pentru viaţă. ale osului stern. în special. 1998. 152 din CP al RM.108 DREPT P E N A L . (2) al art. f) şi g) din alin.38 . c. MocKBa. îndepărtarea traumatică a dinţilor sănătoşi etc. în ce priveşte trăsăturile caracteristice ale urmărilor prejudiciabile. dar stabilă. condiţionate de specificul infracţiunii de vătămare intenţionată medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii. A. restrângerea mobilităţii în articulaţiile mari. de regulă. în cazurile prevăzute la lit. Motivele acestei infracţiuni pot fi diverse: răzbunare. menţionate la alin. slăbirea considerabilă a vocii. la dereglarea de scurtă durată a sănătăţii se raportează: slăbirea vederii sau a auzului (legată de pierderea neînsemnată. Ultimele două din trăsăturile nominalizate au un caracter alternativ.37 Conform Regulamentului.151 din CP al RM. a capacităţii de muncă. De aceea. acestea reprezintă un temei de agravare a răspunderii penale. în conformitate cu Regulamentul. 83. 151 şi art. nici o relevanţă la calificarea faptei.152 din CP al RM. precum şi vătămării intenţionate medii a integrităţii corporale sau a sănătăţii. vătămarea intenţionată uşoară a integrităţii corporale sau a sănătăţii nu înregistrează deosebiri de principiu vizavi de precedentele două infracţiuni. 3. îşi are corespondentul în alin. 153 din CP al RM. He3HaMOBOM. Latura subiectivă a vătămării intenţionate medii a integrităţii corporale sau a sănătăţii se exprimă.

care la momentul săvârşirii infracţiunii a împlinit vârsta de 16 ani. concurenţa dintre alin. numită "vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii". întrucât nu există o normă penală care ar incrimina vătămarea intenţionată uşoară a integrităţii corporale sau a sănătăţii săvârşită în stare de afect. motive huliganice etc. 156 din CP al RM se menţionează despre vătămarea (intenţionată) gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii. Obiectul material al vătămării intenţionate grave ori medii a integrităţii corporale sau a sănătăţii îl formează corpul persoanei. reprezintă varianta unei infracţiuni unice. art. Infracţiunea prevăzută la art. Dacă vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii. De aceea. săvârşită în stare de afect. Astfel. în urma vătămării intenţionate grave a integrităţii corporale sau a sănătăţii provocate în stare de afect. însă trebuie luate în consideraţie la individualizarea pedepsei. rezultă că persoana nu poate fi trasă la răspundere penală pentru o asemenea faptă. Latura obiectivă a infracţiunii analizate are următoarea structură: 1) fapta (acţiunea sau inacţiunea) prejudiciabilă exprimată în cauzarea vătămării grave sau medii a integrităţii corporale sau a sănătăţii. iar la calificare nu putem aplica. 156 din CP al RM este soluţionată de asemenea în favoarea art. aşa cum prescriu regulile concurenţei normelor penale. ură. 156 din CP al RM. legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile. 156 din CP al RM. circumstanţe: provocarea stării de afect prin acte de violenţă sau de insulte grave sau prin alte acte ilegale sau imorale ale victimei. Cu privire la însuşirile celui de-al patrulea semn al laturii obiective a infracţiunii pe care o examinăm. gelozie. La calificare. Motivele infracţiunii pot fi dintre cele mai variate: răzbunare. a capacităţii de muncă" se are în vedere o pierdere a capacităţii generale de muncă într-un volum de până la 10%. a). în ce priveşte însuşirile primelor trei semne ale laturii obiective a infracţiunii analizate. 153 din CP al RM este o infracţiune materială. 151 din CP al RM. 151 şi art. produse în dauna sănătăţii. se are în vedere şi varianta de infracţiune de la alin. 152 din CP al RM. Totuşi. prin vinovăţie sub formă de intenţie directă sau indirectă. nu contează care urmări prejudiciabile concrete au survenit: vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori vătămarea medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii. în această ordine de idei. Latura subiectivă a vătămării intenţionate uşoare a integrităţii corporale sau a sănătăţii se exprimă. nici scopul acesteia nu au importanţă. s-au produs urmările prejudiciabile secundare sub formă de deces al victimei? Considerăm că vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii.110 DREPT P E N A L . de acestea trebuie să se ţină cont la individualizarea pedepsei. 142. Dar cum să calificăm fapta. 156 din CP al RM este o infracţiune materială. Făcându-se defalcarea unor componenţe aparte de vătămări ale integrităţii corporale sau ale sănătăţii. trebuie luate în consideraţie datele despre personalitatea făptuitorului şi cele privind conduita victimei. menţionăm că. dar luând în consideraţie şi alte circumstanţe care influenţează asupra pericolului social al infracţiunii. producerea unei sau altei din aceste urmări prejudiciabile alternative trebuie luată în consideraţie la individualizarea pedepsei. Infracţiunea prevăzută la art. se urmăreşte nu doar scopul protejării eficiente a sănătăţii persoanei. Subiectul infracţiunii examinate este persoana fizică responsabilă. la calificare. 2) urmările prejudiciabile sub forma vătămării grave sau medii a integrităţii corporale sau a sănătăţii. interes material. Obiectul juridic special al acestei infracţiuni îl constituie relaţiile sociale cu privire la sănătatea persoanei. atunci decesul victimei nu se încadrează în limitele prevăzute de art. . dar stabilă. Ea se consideră consumată din momentul producerii vătămării grave ori medii a integrităţii corporale sau a sănătăţii. 156 din CP al RM. (4) art. nici motivul infracţiunii. dacă aceste acte au avut sau ar fi putut avea urmări grave pentru făptuitor sau rudele lui. 117 din CP al RM. PARTEA S P E C I A L Ă C a p i t o l u l III 111 Potrivit Regulamentului. Ea se consideră consumată din momentul producerii vătămării uşoare a integrităţii corporale sau a sănătăţii. a provocat decesul victimei. Totuşi. prin "pierdere neînsemnată. în primul rând. Decesul victimei se ia în consideraţie la individualizarea pedepsei. în astfel de cazuri. art. facem trimitere la explicaţiile prezentate în cadrul analizei laturii obiective a infracţiunii prevăzute la art. (4) al art. 141. în baza prevederilor de la lit. Metodele şi mijloacele aplicate pentru cauzarea vătămării uşoare a integrităţii corporale sau a sănătăţii nu contează la calificarea faptei. 151 din CP al RM şi art. facem trimitere la explicaţiile date în cadrul analizei laturii obiective a infracţiunilor prevăzute la art. 146 din CP al RM. atunci când în art. nu şi la calificarea infracţiunii. dacă. §4. care a provocat decesul victimei. Tocmai aceasta este cauza defalcării componenţei de infracţiune prevăzute la art. 153 din CP al RM. Vătămarea intenţionată gravă ori medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii în stare de afect Legea penală defalcă unele tipuri de vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii ţinând cont nu doar de caracterul gravităţii vătămării. invidie.

dependenţa gradului de pericol social de forma vinovăţiei este atât de mare. în această din urmă situaţie. Obiectul juridic special al infracţiunii examinate îl formează relaţiile sociale cu privire la sănătatea persoanei. faţă de urmările prejudiciabile ale acesteia şi de legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile. Obiectul material al infracţiunii prevăzute la art. 152 din CP al RM. PARTEA S P E C I A L Ă Capitolul III 113 Latura subiectivă a infracţiunii analizate se exprimă. alin. întrucât toată informaţia necesară cu privire la trăsăturile semnelor nominalizate mai sus a fost deja oferită cu prilejul analizei laturii obiective a infracţiunilor prevăzute la art. Latura obiectivă a vătămării grave ori medii a integrităţii corporale sau a sănătăţii. Cu privire la notele caracteristice ale celui mai important semn al laturii subiective . Subiectul infracţiunii examinate este persoana fizică responsabilă. persoana nu-şi dădea seama de caracterul prejudiciabil al acţiunii sau inacţiunii sale.neglijenţa sau încrederea exagerată . în astfel de cazuri. are următoarea structură: 1) fapta (acţiunea sau inacţiunea) prejudiciabilă constând în cauzarea vătămării grave ori medii a integrităţii corporale sau a sănătăţii.starea de afect . cauzată din neglijenţă. trebuie calificată conform art. 157 din CP al RM se exprimă în vinovăţie sub formă de imprudenţă. 2) urmările prejudiciabile sub formă de vătămare gravă ori medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii. pentru a evita repetările inutile. Vătămarea gravă sau medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii. 76 din CP al RM. Infracţiunea prevăzută la art. ori lit. ca normă generală. Motivele infracţiunii pot fi diferite. (1) sau (2). Articolul 157 din CP al RM.112 DREPT PENAL. . 264 din CP al RM etc. dat fiind că lipseşte latura subiectivă a infracţiunii. săvârşită din imprudenţă. Ea se consideră consumată din momentul producerii: a) vătămării grave a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori b) vătămării medii a integrităţii corporale sau a sănătăţii. dar de cele mai dese ori constau în răzbunare sau gelozie. trebuie deosebită de vătămarea gravă ori medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii. având în vedere circumstanţele cazului. i) din art. Vătămarea gravă ori medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii cauzată din imprudenţă Pericolul social al infracţiunii depinde în mare măsură de atitudinea psihică a făptuitorului faţă de fapta prejudiciabilă. care la momentul săvârşirii infracţiunii a împlinit vârsta de 16 ani. cauzate din imprudenţă. 263. Maltratarea intenţionată sau alte acte de violenţă Violentarea persoanei poate să prezinte gradul de pericol social al unei infracţiuni chiar dacă nici viaţa persoanei. 151 şi la art. 146 din CP al RM. 149 din CP al RM. 154 din CP al RM. (3) art. care la momentul săvârşirii infracţiunii a împlinit vârsta de 16 ani. Vătămarea gravă ori medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii în stare de afect. este persoana fizică responsabilă. Latura subiectivă a infracţiunii prevăzute la art.nu importă la calificarea faptei. în vinovăţie sub formă de intenţie directă sau indirectă. facem trimitere la această informaţie. a) din alin. Subiectul vătămării grave sau medii a integrităţii corporale sau a sănătăţii. cauzate din imprudenţă. cauzând vătămarea gravă sau medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii. nici sănătatea acesteia nu au fost vătămate efectiv. nu poate fi aplicat dacă fapta intră sub incidenţa unei norme concurente speciale. în cazul acestor infracţiuni. încât legiuitorul a incriminat aparte vătămările intenţionate ale integrităţii corporale sau ale sănătăţii şi vătămările integrităţii corporale sau ale sănătăţii cauzate din imprudenţă. INFRACŢIUNI CARE PUN ÎN PERICOL VIAŢA Şl SĂNĂTATEA PERSOANEI §1. sub aspectul individualizării pedepsei. ci doar periclitate. săvârşită fără vinovăţie. §5. în acest context se înscrie infracţiunea prevăzută la art. Lipsirea de viaţă din imprudenţă trebuie să fie calificată în conformitate cu art. Având în vedere prevederile de la lit. persoana nu trebuie trasă la răspundere penală. Această dependenţă se atestă şi în cazul infracţiunilor contra sănătăţii. 157 din CP al RM. Totuşi. Secţiunea a IV-a. nu putem face abstracţie de faptul că infracţiunea comisă din neglijenţă comportă un grad mai redus de pericol social decât infracţiunea săvârşită din încredere exagerată.facem trimitere la explicaţiile corespunzătoare vizând fapta infracţională prevăzută la art. 157 din CP al RM îl constituie corpul persoanei. Tipul imprudenţei . 157 din CP al RM nu poate avea drept urmare prejudiciabilă decesul victimei. 3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile. nici nu trebuia sau nu putea să le prevadă. şi nu a prevăzut posibilitatea survenirii unor astfel de urmări. care se distinge prin mai multe particularităţi în raport cu faptele infracţionale analizate până acum. Mai mult. Infracţiunea examinată este o infracţiune materială. cum ar fi: art. provocarea infracţiunii de actele ilegale sau imorale ale victimei poate fi luată în consideraţie ca circumstanţă care ar atenua pedeapsa. în primul rând.

Sferele celor două noţiuni . 88."sănătatea persoanei" şi "integritatea corporală a persoanei" . Prin "alte acte de violenţă" înţelegem toate manifestările brutale şi constrângerile de orice natură (de exemplu. rionoB. "batjocură". 154 din CP al RM. muşcarea. a unui animal. dar şi prin inacţiune. atunci când. a fierului de călcat sau al altor asemenea obiecte. p. y6uucmea npu omHZHato\u. 3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile. libertatea etc. instrument sau armă. Atât maltratarea. dar şi indirect. PARTEA S P E C I A L A C a p i t o l u l 111 115 Obiectul juridic special al maltratării intenţionate sau al altor acte de violenţă îl constituie relaţiile sociale cu privire la integritatea corporală. Editura Didactică şi Pedagogică. alunecare.viaţa. cureaua sau cu alte asemenea obiecte. Caracterul multiplu al aplicării loviturilor condiţionează esenţa maltratării ca a unei fapte care cauzează nu pur şi simplu o durere. legarea mâinilor sau picioarelor. sănătatea. Prin "maltratare" se înţelege actul de violenţă care constă în aplicarea loviturilor multiple (trei şi mai multe) asupra corpului victimei. apărate de legea penală . infracţiunea analizată este comisă prin acţiuni. Din rândul altor acte de violenţă fac parte şi actele de violenţă psihică (de exemplu. cinstea. Latura obiectivă a acestei infracţiuni are următoarea structură: 1) fapta (acţiunea sau inacţiunea) prejudiciabilă care se exprimă în maltratare sau în alte acte de violenţă. împiedicându-se.nu se intersectează. sau chiar prin propria faptă a victimei constrânsă să se accidenteze. Drept penal. mâncare sau apă. smulgerea părului. Drept penal. de regulă.)39. punerea unei piedici urmată de cădere. Gh. pişcarea. răsucirea mâinilor. de gard.ux o6cmonmenbcmeax. prin săvârşirea infracţiunii prevăzute la art. provocarea arsurilor cu ajutorul lămpii de sudat. 1976. prin aceasta traumatizând mai mult persoana. 1999. cu cotul. strivirea sau prinderea unor sau altor părţi ale corpului victimei cu ajutorul unor dispozitive. sub aspectul corelaţiei dintre obiectul juridic generic şi obiectul juridic special al infracţiunii examinate. nu putem ignora faptul că toate atributele persoanei. bătaia cu nuiaua. H. Partea specială. se pune în pericol cel puţin sănătatea persoanei. de compresiune sau izbire bruscă şi violentă a suprafeţei de contact a corpului victimei cu sau de un corp contondent. ci o durere deosebit de chinuitoare. în acest sens. făptuitorul nu anunţă victima că a dat pe scară cu o substanţă alunecoasă pentru protejarea lemnului. există temeiuri serioase pentru a percepe sănătatea persoanei şi integritatea persoanei ca două valori sociale distincte. Ne vom convinge de corectitudinea acestei axiome la examinarea urmărilor prejudiciabile ale infracţiunii de maltratare intenţionată sau ale altor acte de violenţă. care este repetată iarăşi şi iarăşi. victima este expusă să se lovească (de exemplu. Este adevărat că. 125. De cele mai dese ori. prin proiectare. 2) urmările prejudiciabile care se exprimă într-o altă formă decât cea a urmărilor prejudiciabile produse de infracţiunile prevăzute la art. de caldarâm. opţiunea pentru a desemna relaţiile sociale cu privire la integritatea corporală a persoanei în calitate de obiect juridic special pare oarecum inoportună. Alte acte de violenţă pot fi comise prin acţiune. fiind complementare una faţă de cealaltă. deţinerea într-o încăpere friguroasă etc). Totuşi. târârea. reprezentând cazuri particulare de manifestare a cruzimii40. p. integritatea corporală. dacă denumirea Capitolului II al Părţii speciale a Codului penal ar fi "Infracţiuni contra vieţii. aruncare sau cădere (de exemplu. raţiunile identificării esenţei au fost mai puternice decât cele ale respectării rigide a formei. prin neluarea unei măsuri la care subiectul era obligat. O astfel de problemă nu ar fi existat. "schingiuire". A. prin folosirea unor obiecte. A. Or. de perete. Bucureşti. dar. Stoica. sau de alte obiecte ori obstacole materiale aruncate asupra victimei etc. "sadism" fac parte din acelaşi registru noţional. cu palma.se află într-o strânsă legătură. 471. Prin "aplicarea loviturilor" trebuie de înţeles acţiunea mecanică a unei energii cinetice exterioare de atingere. tragerea de păr sau de ureche. 151-153 din CP al RM. introducerea unor obiecte ascuţite sub unghii. având calitatea de valori sociale. însă nu putem face abstracţie nici de faptul că denumirea unui sau altui capitol din Partea specială a Codului penal al Republicii Moldova nu reuşeşte întotdeauna să desemneze optimal esenţa identitară generică a fiecărei infracţiuni din cele incriminate în acel sau alt capitol.114 DREPT PENAL. a căzut şi s-a lovit). demnitatea. Legiuitorul prevede două modalităţi normative ale acestor acţiuni: 1) maltratarea şi 2) alte acte de violenţă. biciul. O. cât şi alte acte de violenţă se pot realiza prin acţiunea directă a făptuitorului. provocându-i căderea)41. cu piciorul. . Europa Nova. călcare. sănătăţii şi integrităţii corporale". Aşa cum am menţionat anterior. Obiectul material al maltratării intenţionate sau al altor acte de violenţă îl formează corpul persoanei. atunci când am optat pentru formula "relaţii sociale cu privire la integritatea corporală". Partea specială. stingerea ţigaretei de corpul victimei. Nistoreanu şi alţii. c. cu un obiect. privarea de somn. Bucureşti. . în acest registru. ameninţarea în faţa căreia victima timorată a încercat să fugă. nu putem să nu agreăm opinia conform căreia conceptele "maltratare". "tortură". nu ar fi greşit să afirmăm că.

De aceea. îndeosebi. §2. lit. 1 din CP al RM. cu luarea în consideraţie a particularităţilor infracţiunii de maltratare intenţionată sau ale altor acte de violenţă. 154 din CP al RM îl formează tocmai relaţiile sociale cu privire la integritatea corporală a persoanei. este vorba despre instrumente special confecţionate (de către făptuitorul însuşi sau de către o altă persoană) în vederea producerii şocurilor electrice. La lit. urmările prejudiciabile ale maltratării intenţionate sau ale altor acte de violenţă le constituie. în primul rând. acesta îl poate forma numai pricinuirea suferinţelor fizice sau psihice. 154 din CP al RM este o infracţiune materială. comportament. în urma maltratării sau a altor acte de violenţă. cele comise trebuie calificate potrivit lit. să nu se producă nici măcar o vătămare uşoară a integrităţii corporale sau a sănătăţii. care la momentul comiterii infracţiunii a împlinit vârsta de 16 ani. creându-i-se o stare de teamă profund dăunătoare. 154 din CP al RM. aceste urmări prejudiciabile totuşi s-au produs. cu deosebită cruzime. Majoritatea agravantelor. invidia. în cazul infracţiunii prevăzute la art. Prin "instrumente speciale de tortură" trebuie de înţeles uneltele. 154 din CP al RM. (2) al art. prin adaptare. Aşadar. suferinţe grave de ordin fizic sau psihic. această agravantă dovedeşte pericolul social sporit al faptei şi al făptuitorului: acesta nu se mulţumeşte să realizeze în orice fel maltratarea sau alte acte de violenţă. se menţionează că din şirul leziunilor corporale ce nu cauzează prejudiciu sănătăţii fac parte leziunile ce nu generează o dereglare a sănătăţii sau o incapacitate temporară de muncă. Această prevedere nu vine decât să confirme o dată în plus că obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la art. excoriaţiile. (2) al art. este necesar să specificăm că. Ameninţarea cu omor ori cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii Caracterul periculos al infracţiunii examinate este reliefat de împrejurarea în care victima conştientizează că este ameninţată cu un rău. Dar. ţinând cont de interpenetrarea noţiunilor "maltratare sau alte acte de violenţă" şi "tortură". maltratarea sau alte acte de violenţă trebuie să nu provoace vătămarea gravă. teama ei îşi găseşte reflectare şi în acţiuni. trebuie să recunoaştem că nu numai suferinţele fizice. Deşi legiuitorul nu individualizează expres scopul acestei infracţiuni. 154 din CP al RM. indicate la alin. a sufocării sau a provocării de arsuri etc. Infracţiunea prevăzută la art. medie sau uşoară a integrităţii corporale sau a sănătăţii. g) din alin. Latura subiectivă a infracţiunii analizate se exprimă. din arme de autoapărare etc. cu sau fără suferinţe psihice. nu vom face decât să respectăm una din cerinţele ce se conţin în dispoziţia de la art. Subiectul infracţiunii este persoana fizică responsabilă. leziunile corporale. (2) al art. victima este scoasă din starea sa normală."cu folosirea unor instrumente speciale de tortură". implicând suferinţe fizice.116 DREPT P E N A L . fiind conştientă că acestea vor fi folosite la maltratarea victimei sau la săvârşirea altor acte de violenţă. Prin asemenea mijloace de săvârşire a maltratării intenţionate sau a altor acte de violenţă. Ca motive ale infracţiunii pot să apară: răzbunarea. 152 sau conform art. rezultă că prin maltratare sau prin alte acte de violenţă nu poate fi provocată nici măcar o dereglare de scurtă durată a sănătăţii. din obiecte de uz casnic. 154 din CP al RM. alte semne exterioare superficiale. (2) al art. însă sub pragul noţiunii "dereglare de scurtă durată a sănătăţii" nu mai există o noţiune care să desemneze o vătămare a sănătăţii. adică iritarea pielii. specifică pentru infracţiunea analizată . prin vinovăţie sub formă de intenţie directă sau indirectă. Dacă legiuitorul cere ca. ci utilizează instrumente speciale de tortură. în context. este admisibilă o tratare similară a esenţei agravantelor respective. ura etc. stare caracterizată . în primul rând. Cu privire la valoarea socială specifică ce este afectată prin săvârşirea ameninţării cu omor ori cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii. în Partea V "Leziuni corporale fără cauzarea prejudiciului sănătăţii" din Regulament. în a cărei privinţă a fost expusă ameninţarea cu omor ori cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii. adică transformate. echimozele. f) din alin. în literatura de specialitate se consideră că aceasta o formează starea psihică a persoanei. 154 din CP al RM. Persoana care a acordat făptuitorului instrumente speciale de tortură. şi nu cele cu privire la sănătatea persoanei. gelozia. e) din alin. Dacă. trebuie să răspundă în calitate de complice la infracţiunea prevăzută la art. 153 din CP al RM. 154 din CP al RM este prevăzută o circumstanţă agravantă. PARTEA S P E C I A L A C a p i t o l u l III 117 Pentru ca fapta să poată fi calificată conform art. conform căreia Codul penal se aplică în conformitate cu prevederile Constituţiei Republicii Moldova şi ale actelor internaţionale la care Republica Moldova este parte. 145 din CP al RM. se regăsesc în dispoziţia art. Ea se consideră consumată din momentul producerii leziunilor corporale. Recunoscând aceasta. dispozitivele sau aparatele special confecţionate sau adaptate pentru a cauza victimei. 151. ort despre instrumente special adaptate în aceleaşi scopuri. dar şi suferinţele psihice pot constitui urmările prejudiciabile ale infracţiunii prevăzute la art.

care la momentul săvârşirii infracţiunii a împlinit vârsta de 16 ani. Agreând în principiu această opinie. sentimentele şi interesele sale43. existenţa antecedentelor penale pentru infracţiuni contra vieţii şi sănătăţii etc). Ameninţarea în contextul infracţiunii prevăzute la art. Rătescu şi alţii. Latura subiectivă a infracţiunii examinate se exprimă. acel semn obligatoriu care întregeşte latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la art. întrucât prin asemenea ameninţări nu se realizează o influenţare nemijlocită infracţională asupra corpului victimei. Subiectul infracţiunii este persoana fizică responsabilă. B. " C. MocKBa. Existenţa pericolului de a fi realizată ameninţarea cu omor ori cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii constituie circumstanţa. Prin "ameninţare" se are în vedere acţiunea constituind o formă a violenţei psihice.în schimbarea conduitei victimei în interesul făptuitorului. în cadrul ordinii juridice. în scris (nu contează dacă scrisoarea este semnată sau anonimă. 155 din CP al RM. infracţiunea dată nu are obiect material.118 DREPT PENAL. 234. Prin "libertate psihică (morală. 189 etc. Această circumstanţă este prezentă dacă sunt întrunite cumulativ următoarele două condiţii: 1) apariţia la victimă a temerii pentru viaţa sau sănătatea sa. în cadrul infracţiunilor complexe prevăzute la art. în cazul punerii ameninţării în executare (condiţia subiectivă). Ameninţarea poate fi adresată direct de cel ce ameninţă sau indirect (printr-o terţă persoană). 2) apariţia pericolului realizării ameninţării (condiţia obiectivă).B. un om cu o situaţie modestă poate fi mai uşor intimidat decât un om cu o poziţie socială proeminentă etc. p. c) faptul deţinerii de către ameninţător a armelor sau a altor obiecte care pot fi utilizate pentru lipsirea de viaţă sau cauzarea vătămării grave a integrităţii corporale sau a sănătăţii. op. după cum va crede de cuviinţă. Motivele şi scopurile infracţiunii pot fi variate. Cel mai des. cit. cu care victima este ameninţată. 2004. în vinovăţie sub formă de intenţie directă. 172. Existenţa primei condiţii trebuie verificată în raport cu personalitatea victimei: un om limitat poate fi alarmat in alte împrejurări decât un om cult. care presupune efectuarea de către făptuitor a unui act de natură să inspire victimei temere. timpul şi ambianţa în care a fost expusă ameninţarea etc. d) locul. Ea se consideră consumată din momentul apariţiei pericolului realizării ameninţării cu omor ori cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii. 2) circumstanţe: existenţa pericolului realizării acestei ameninţări. considerăm că obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la art. -Existenţa celei de-a doua condiţii trebuie verificată în raport cu următoarele împrejurări: a) modul de exprimare a ameninţării. semne convenţionale etc). săvârşită prin fapte (gesturi. fapt ce o pune în situaţia de a nu mai avea resursele psihice necesare pentru a rezista constrângerii. Numai ameninţarea cu omor ori cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii poate forma acţiunea prejudi-ciabilă prevăzută la această normă. ca acţiune adiacentă.uu I flofl o6m. 188. Mo3»KOBa. 155 din CP al RM îl constituie relaţiile sociale cu privire la libertatea psihică a persoanei. 155 din CP al RM. 155 din CP al RM trebuie deosebită de ameninţarea săvârşită. motivul se exprimă în răzbunare. 171.. iar scopul . pefl. 245-246. acestea pot fi săvârşite şi de o altă persoană. se preconizează a fi săvârşite chiar de cel ce ameninţă. b) personalitatea ameninţătorului (gradul de agresivitate în contextul soluţionării situaţiilor conflictuale. Infracţiunea prevăzută la art. în primul rând. internă) a persoanei" se înţelege putinţa ce-i este lăsată fiecărei persoane de a hotărî (de a dispune) în toate actele sale. . este suficient să se poată identifica ameninţătorul). PARTEA S P E C I A L Ă C a p i t ol u l III 119 prin tulburare? liniştii şi prin sentimentul de teamă pentru viaţă şi sănătate ce i sa creat42. J? KoMMeumapuu K YaonosHOMy KodeKcy POCCUUCKOU <t>edepau. deci după cum îi vor dicta conştiinţa. 3K3aMeH. Totodată. c. atitudini. Nu importă dacă omorul sau vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii. Latura obiectivă a ameninţării cu omor ori cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii are următoarea structură: 1) fapta prejudi-ciabilă exprimată în acţiunea de ameninţare cu omor ori cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii. 155 din CP al RM este o infracţiune for-malmaterială. Ameninţarea poate fi expusă verbal. nu orice ameninţare adresată unei persoane poate fi calificată conform art. din CP al RM.

03. constând în constrângerea persoanei la prelevarea organelor sau ţesuturilor. 158 din CP al RM îl constituie corpul persoanei.DREPT P E N A L . liber şi conştient. c. . în contextul infracţiunii analizate. 7. Constrângerea persoanei la prelevarea organelor sau ţesuturilor pentru transplantare La etapa luării deciziei despre alienarea unui fragment al corpului său. perfectat conform modelului din Anexa nr. 158 din CP al RM apare tocmai ca mijloc de asigurare juridico-penală a ordinii în luarea deciziei privind autodeterminarea în raport cu donaţia ex vivo a organelor sau a ţesuturilor umane. termenul "constrângere" semnifică influenţarea asupra victimei pe calea aplicării violenţei sau a ameninţării cu aplicarea ei. pentru a o determina să devină donator41. 145 din CP al RM.7 la Ordinul Ministerului Sănătăţii al Republicii Moldova despre aplicarea Legii privind transplantul de organe şi ţesuturi umane. consimţământul pentru prelevarea organului sau ţesutului său. (3) al art. concretizată în acţiune. [OpMAimecKMM ueHTp Ilpecc. Prelevarea de organe şi ţesuturi de la un donator în viaţă se permite numai dacă acesta şi-a dat în scris. YlpuMuiHSHHoe u nocMepmHoe doHopcmeo e POCCUUCKOU Qedepanuu. Latura obiectivă a infracţiunii de constrângere a persoanei la prelevarea organelor sau ţesuturilor pentru transplantare se exprimă în fapta prejudi-ciabilă. donatorul trebuie să aibă posibilitatea să cântărească toate repercusiunile acestei decizii. 1993.199345. prelevarea oricărui transplant prin constrângere este interzisă. Obiectul juridic special al infracţiunii analizate îl formează relaţiile sociale cu privire la sănătatea. '' Monitorul Parlamentului Republicii Moldova. Obiectul material al infracţiunii prevăzute la art. 2002. săvârşită: 1) cu aplicarea violenţei ori 2) cu ameninţarea aplicării ei. 1) din alin. integritatea corporală sau libertatea psihică a persoanei. Conform Legii privind transplantul de organe şi ţesuturi umane şi Legii privind donarea de sânge. Manifestarea liberă a voinţei de către donatorul potenţial presupune lipsa constrângerii fizice şi psihice asupra acestuia. ultima fiind adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 25. TwxoHOBa. nr. CaHKT-HeTepâypr. Incriminarea de la art. 99. PARTEA S P E C I A L A Capitolul 111 121 §3. Acest consimţământ este întărit prin semnătura donatorului în certificatul de prelevare a organelor şi ţesuturilor umane de la donatorul în viaţă pentru transplant. O C. Noţiunile "organe şi ţesuturi umane" şi "prelevarea organelor şi ţesuturilor umane" au fost definite cu prilejul analizei faptei de la lit.

TiixoHOBa.de la inimă până la hipofiză . C.costă. fapta se califică numai potrivit art. CepMfl 11 «flpaBO». Pentru astfel de fapte se poate aplica răspunderea conform art. 151 din CP al RM. A. (constrângerea săvârşită cu aplicarea violenţei). c.) la prelevarea organelor sau ţesuturilor. organele şi ţesuturile umane sunt obiecte ale lumii materiale şi. prin oferirea unor sume de bani sau a diverselor avantaje ori profituri.189. Dacă o asemenea constrângere s-a exprimat în ameninţarea cu omor ori cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii. op. precum şi a faptului că sunt accesibile pentru a fi percepute din exterior. d) din alin. efectuarea unui act de natură să inspire victimei temere. A ignora aceasta ar însemna să ignorăm realitatea: întregul set de fragmente ale organismului uman . Ne2. 158 din CP al RM. Ameninţarea cu răspândirea unor ştiri defăimătoare despre victimă sau cu deteriorarea ori distrugerea bunurilor acesteia nu poate alcătui conţinutul noţiunii de constrângere. atunci. Dacă constrângerea persoanei la prelevarea organelor sau ţesuturilor s-a exprimat în vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii. 84-85. 130. având în vedere prevederile art. explicaţia este următoarea: în virtutea faptului că posedă membrane materializate. Cât priveşte aplicarea incriminărilor privitoare la şantaj sau escrocherie.Constrângerea persoanei la prelevarea organelor sau ţesuturilor se poate exprima în: maltratarea intenţionată sau alte acte de violenţă. indiferent de faptul dacă a fost sau nu înfrântă voinţa victimei. (3) al art. TpaxbancKo-npaeoeue eonpocu mpaHcn/iaumanuu u doHOpcmea II BecTHHK MocKOBCKoro yHMBepcMTexa. conform art. cit. amăgiri etc. 1980. 190. care o pune în situaţia de a nu mai avea resursele psihice necesare pentru a rezista constrângerii (constrângerea săvârşită cu ameninţarea aplicării violenţei). Infracţiunea examinată este o infracţiune formală.. ordine. (3) al art. 118 din CP al RM. d) din alin. în cazul separării lor de corpul persoanei. prin îndemnuri. nu poate alcătui conţinutul acestei noţiuni determinarea cu reacredinţă (prin rugăminţi. şi/sau conform art. 158 din CP al RM. cele comise trebuie calificate numai conform lit. MaprauKafl. H. câteva sute de mii de dolari4'. pe "piaţa neagră". De asemenea. utilizate în dispoziţia de la art. devin bunuri a căror circulaţie este limitată46. 26 şi lit. Ea se consideră consumată din momentul săvârşirii constrângerii. 27 şi art. p. vătămarea intenţionată medie sau uşoară a integrităţii corporale sau a sănătăţii etc. . 151 din CP al RM. C.

122 DREPT P E N A L . care la momentul săvârşirii infracţiunii a împlinit vârsta de 16 ani. în lipsa indicaţiilor medicale stabilite de Ministerul Sănătăţii. Motivele infracţiunii date pot fi dintre cele mai variate: interes material. care nu contribuie în mod eficient la uşurarea acestor greutăţi. 32 din Legea ocrotirii sănătăţii. c) din alin. la lit. 159 din CP al RM se are în vedere numai întreruperea cursului sarcinii cu consimţământul femeii însărcinate. efectuată în afara unor astfel de instituţii. Scopul primar este însă întotdeauna acelaşi . în ce priveşte locul săvârşirii infracţiunii. când acesta este viabil (în faza finală a gravidităţii). 159 din CP al RM. (2) art.32 din Legea ocrotirii sănătăţii.prelevarea organelor sau ţesuturilor. 158 din CP al RM se exprimă. locul: în afara instituţiilor medicale sau cabinetelor medicale autorizate în scopul întreruperii cursului sarcinii. utilizarea în cadrul unor ritualuri ezoterice sau pseu-doreligioase. 152 sau chiar art. nu unul social. în lipsa indicaţiilor medicale stabilite de Ministerul Sănătăţii". acesta poate fi un medic-transplantolog sau chirurg. 144. §4. potrivit căreia operaţia de întrerupere a cursului sarcinii poate fi efectuată până la sfârşitul primelor 12 săptămâni de sarcină. cele comise trebuie calificate conform art. Referitor la circumstanţa "în cazul sarcinii ce depăşeşte 12 săptămâni. Conform art. cele comise trebuie calificate prin concurs: art. acesta este determinat ca fiind în afara instituţiilor medicale sau cabinetelor medicale autorizate în acest scop. operaţia de întrerupere a cursului sarcinii poate fi efectuată numai în instituţiile medico-sanitare publice. întrucât trebuie să se conformeze faptului că viaţa şi sănătatea femeii sunt valori sociale. Obiectul material al infracţiunii analizate este corpul femeii însărcinate. 159 din CP al RM. în alineatul următor al aceleiaşi norme este prevăzută excepţia de la această regulă: "Modul de efectuare a acestei operaţii după primele 12 săptămâni de sarcină este stabilit de Ministerul Sănătăţii". carierism. 151. când se constată o stare patologică gravă care pune în pericol viaţa femeii. facem trimitere la explicaţiile corespunzătoare privind faptele prevăzute la lit. nominalizate la lit. . chiar dacă vârsta sarcinii a depăşit 12 săptămâni. c). (2) al art. efectuarea avortului trebuie să se desfăşoare în condiţii de legalitate. prin Legea ocrotirii sănătăţii. în astfel de cazuri. fapta prejudiciabilă exprimată în acţiunea de întrerupere a cursului sarcinii. Provocarea ilegală a avortului în art. 145 şi. Nu se cere ca subiectul să aibă careva calitate specială. intră sub incidenţa art. (2) al art. (1) al art. societatea. autonomia individuală a femeii în a decide asupra actului naşterii este relativă. 151 din CP al RM. Prin "întreruperea cursului sarcinii" se înţelege expulzarea sau suprimarea produsului concepţiunii. Aşadar. PARTEA S P E C I A L Ă C a p i t o l u l 111 123 Latura subiectivă a infracţiunii de la art. când ea nu doreşte să le suporte. în funcţie de urmările prejudiciabile concrete ale prelevării. b) în cazul contraindicaţiilor medicale pentru efectuarea unei asemenea operaţii. d) şi e) din alin. în vinovăţie sub formă de intenţie directă. putând fi dintre cele mai variate: operativă. efectuarea avortului este oportună. este necesar a specifica că regula privitoare la această situaţie este stabilită la alin. Subiectul infracţiunii este persoana fizică responsabilă. Latura obiectivă a provocării ilegale a avortului are următoarea structură: 143. femeilor li se acordă dreptul să-şi hotărască personal problema maternităţii. respectiv. (2) al art. sau suprimarea produsului concepţiunii. Urmările acestui act le suportă mai mult ca oricine femeia şi. dar şi oricare altă persoană. Scopurile infracţiunii pot fi şi ele dintre cele mai diverse: transplantare. consumare în procesul canibalismului. în adevăr. Metodele de întrerupere a cursului sarcinii nu contează la calificare. în contextul infracţiunii prevăzute la art. Acestea sunt scopurile finale. Dacă ea nu şi-a dat consimţământul la avort. e) din alin. 159 din CP al RM. a). colecţionare. în primul rând. 3) circumstanţe: a) în cazul sarcinii ce depăşeşte 12 săptămâni. utilizarea în industria farmaceutică şi de parfumerie etc. Din aceste raţiuni. susceptibile de apărare în toate cazurile. au un caracter alternativ. o persoană cu studii medicale. întreruperea cursului sarcinii. Dar. Dacă însă indicaţiile medicale stabilite de Ministerul Sănătăţii pentru întreruperea cursului sarcinii ce depăşeşte 12 săptămâni lipsesc. toxică etc. Dacă acest scop a fost realizat. 159 din CP al RM este consacrată teza conform căreia a da naştere unei fiinţe umane este un act personal. o viaţă certă este salvată prin renunţarea la menţinerea unei probabilităţi de viaţă. 159 din CP al RM. c) în condiţii antisanitare. Obiectul juridic special al provocării ilegale a avortului îl formează relaţiile sociale cu privire la viaţa sau sănătatea persoanei. 145 din CP al RM. cele comise trebuie calificate conform art. nu are dreptul să-i impună contrar voinţei ei obligaţia de a avea copii. Tocmai de aceea. Totuşi. 158 şi art. Locul şi circumstanţele săvârşirii infracţiunii analizate. năzuinţa de a acorda ajutor unei persoane apropiate (recipientului) pe seama victimei etc. Cu privire la cele două agravante prevăzute la alin. 150 din CP al RM. mecanică. Prezenţa oricăruia din acestea este suficientă pentru ca întreruperea cursului sarcinii să atragă răspunderea penală conform art. când acesta este neviabil (în primele 22-28 de săptămâni ale gravidităţii). 158 din CP al RM.

în cazurile şi în modul stabilit de Ministerul Sănătăţii. Astfel. a). moaşa. Chiar dacă persoana nu a reuşit să devină medic de specialitate. adoptate de Parlamentul Republicii Moldova la 16. 159 din CP al RM legiuitorul specifică expres persoana care nu are studii medicale superioare speciale.199349. să se desfăşoare măsuri pentru prevenirea apariţiei şi răspândirii bolilor în rândul populaţiei. în conformitate cu art. din anumite motive. art. Concluzia corectă este următoarea: dat fiind caracterul alternativ al prevederilor de la lit. terapeutul. Chiar dacă la lit. oricare altă persoană. Obiectul material al acestei infracţiuni îl formează corpul persoanei. Ea se consideră consumată din momentul întreruperii cursului sarcinii. stomatologul. datorită obligativităţii prezenţei acestor urmări prejudiciabile. (1) al art. (2) al art. . Aceste condiţii există dacă nu sunt respectate regulile sanitare. întrucât toate noţiunile specificate la aceste prevederi au fost caracterizate anterior. ea nu se consideră persoană care nu are studii medicale superioare speciale. felcerul. 4S H. însă dispune de proba studiilor medicale superioare speciale. op. care la momentul comiterii infracţiunii a împlinit vârsta de 16 ani. pediatrul. (1) al art.06. Motivele infracţiunii pot fi diferite: interesul material.dispoziţiile Legii privind asigurarea sanitaro-epidemiologică a populaţiei. sau i-a fost suspendată etc. condiţionat de stagnarea completă a dezvoltării produsului concepţiunii. prezenţa unor focare purulente. prin vinovăţie sub formă de intenţie directă. Efectuarea ilegală a sterilizării chirurgicale Consacrând libertatea reproductivă a persoanei.o infecţie generalizată a sângelui care poate provoca decesul femeii. Prin "persoană care nu are studii medicale superioare speciale" se are în vedere: chirurgul. cu consimţământul în scris al persoanei. în special . a)-e) alin.s De asemenea. este necesar a menţiona că respectivele contraindicaţii atestă că efectuarea avortului ar putea periclita viaţa sau sănătatea femeii. răspunderea penală pentru aceasta poate fi angajată numai în prezenţa condiţiilor de la lit. c)-e) din alin. VI. nu a expirat termenul de 6 luni de la ultima întrerupere a cursului sarcinii etc. studentul medicinist. sau. nr.124 DREPT PENAL. dacă însă persoana. trebuie să vorbim despre manifestarea imprudenţei în raport cu urmările prejudiciabile respective. trebuie să se asigure condiţii de muncă favorabile sănătăţii omului. ''' Monitorul Parlamentului Republicii Moldova. specialitatea "obstetrică şi ginecologie". Noţiunea "persoană care are studii medicale superioare speciale" este mai largă decât noţiunea "persoană care are calificarea de medic de specialitate". în contextul acestei circumstanţe. persoanele juridice sunt obligate să sisteze sau să înceteze prestarea serviciilor..159 din CP al RM. a)-c) din alin. 159 din CP al RM este o infracţiune formală. la circumstanţele săvârşirii infracţiunii examinate se referă condiţiile antisanitare în care e săvârşită întreruperea cursului sarcinii. §5.'. are studii medicale superioare speciale (de obstetrician-ginecolog). care nu dispune de un act valabil privind absolvirea unei instituţii de învăţământ medical superior. Latura subiectivă a provocării ilegale a avortului se exprimă. 3aropoflHMKOB. în primul rând. a încăperilor. 159 din CP al RM. narcologul. întreruperea cursului sarcinii de către o persoană. Infracţiunea prevăzută la art. aceasta nu trebuie să ducă la concluzia că doar o astfel de persoană ar putea fi subiectul infracţiunii analizate. a pierdut această calitate. b) din alin. 160 din CP al RM îl constituie relaţiile sociale cu privire la viaţa sau sănătatea persoanei. constituie un temei necesar şi suficient pentru a atrage răspunderea penală. Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la art. Agravantele prevăzute la lit. care nu are studii medicale superioare speciale. deci s-ar încălca principiul legalităţii. este septicemia . compătimirea faţă de femeia care are o sarcină nedorită etc. în timpul exploatării clădirilor publice. 31 din Legea ocrotirii sănătăţii prevede că sterilizarea chirurgicală voluntară la femei şi la bărbaţi poate fi efectuată la dorinţa lor sau la indicaţia medicului. Restrângerea nefondată a primei noţiuni la cea de-a doua ar însemna interpretarea extensivă defavorabilă a noţiunii "persoană care nu are studii medicale superioare speciale". 20 al acestui act normativ. b) şi c) ale acestui alineat. Subiectul infracţiunii este persoana fizică responsabilă. p. cit. infirmiera. alţi medici nespecialişti. 128-129. în cazul în care regulile sanitare stabilite nu se respectă. cel mai relevant exemplu de boală. 9. care întrerupe cursul sarcinii. (1) al art. infracţiunea dobândeşte caracterul unei infracţiuni materiale. în cazul faptelor de la lit. instalaţiilor şi utilajului. 159 din CP al RM nu necesită o analiză aparte. existenţa unor astfel de contraindicaţii e semnalată pentru următoarele cazuri: blenoragia acută sau subacută. indiferent de localizarea acestora. Menţionăm doar că. să întreprindă măsuri sanitaro-antiepidemice cu scopul de a preîntâmpina bolile infecţioase şi contagioase etc. 1993. în literatura de specialitate. pe care o poate contacta femeia care a avortat în condiţii antisanitare. procesele inflamatorii acute sau subacute ale organelor genitale. PARTEA SPECIALA C a p i t o l u l 111 125 Referitor la circumstanţa privind existenţa contraindicaţiilor medicale pentru efectuarea operaţiei de întrerupere a cursului sarcinii.

La calificare. nr. în acord cu alin. (2) al art. (2) al art. 160 din CP al RM intră numai sterilizarea săvârşită prin metoda chirurgicală. tratament al bolilor aparatului urogenital. Latura obiectivă a infracţiunii analizate are următoarea structură: 1) fapta prejudiciabilă exprimată în oricare din următoarele două acţiuni: a) efectuarea fecundării artificiale. ce ţin de realizarea drepturilor la reproducere. 160 din CP al RM. în contextul infracţiunii analizate. deoarece termenii folosiţi la caracterizarea lor au fost definiţi anterior. Prin "fecundare artificială" se înţelege însămânţarea gârneţilor altfel decât printr-un raport sexual. pentru a nu fi pusă în pericol viaţa sau sănătatea femeii. Prin "medic" se înţelege persoana care are studii medicale superioare speciale. sau dacă numărul copiilor pe care îi are nu corespunde minimului necesar etc). în afară de aceasta. potrivit căreia fecundarea artificială şi implantarea embrionului se efectuează în modul stabilit de lege. nu însă fecundarea artificială in vifro.cea de medic. fapta urmează a fi calificată în funcţie de gravitatea vătămării integrităţii corporale sau a sănătăţii.1 Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 15 din Legea cu privire la ocrotirea sănătăţii reproducti-ve şi planificarea familială. a) din alin. 15 al Legii cu privire la ocrotirea sănătăţii reproductive şi planificarea familială. când procrearea pe cale naturală e imposibilă. în contextul art. Prin "implantarea embrionului" se înţelege introducerea produsului concepţiunii în cavitatea uterină. care la momentul săvârşirii infracţiunii a împlinit vârsta de 16 ani. Subiectul infracţiunii este persoana fizică responsabilă. tendinţa de a ajuta femeia să nu aibă sarcini nedorite etc. 160 din CP al RM. Dacă sterilizarea a fost realizată prin alte metode (de exemplu. Noţiunea "medic" trebuie interpretată în coroborare cu prevederea de la alin. (1) al art. Obiectul material al acestei infracţiuni îl formează corpul persoanei.05. Ea se consideră consumată din momentul efectuării ilegale a sterilizării chirurgicale. când însămânţarea gârneţilor are loc în condiţii de laborator. produs obţinut prin fecundarea artificială in vitro. Tocmai aceasta este ideea care derivă din dispoziţia de la art. în ce priveşte agravantele de la alin. 2) circumstanţe: lipsa consimţământului scris al pacientei. . Sterilizarea chirurgicală se efectuează în scopuri contracepţionale sau de profilaxie. PARTEA S P E C I A L A Capitolul 111 127 Latura obiectivă a infracţiunii de efectuare ilegală a sterilizării chirurgicale se exprimă în fapta prejudiciabilă constând în acţiunea de efectuare ilegală a sterilizării chirurgicale. prin iradiere cu raze ionizante). Efectuarea ilegală a castrării având ca efect inerent pierderea organelor de reproducere se califică potrivit art. în vederea lipsirii acesteia de capacitatea de reproducere. conform art. 90-91. b) efectuarea implantării embrionului. trebuie să aibă pregătire specială în acest domeniu". Latura subiectivă a infracţiunii prevăzute la art. §6. 5. 161 din CP al RM îl constituie relaţiile sociale cu privire la viaţa sau sănătatea persoanei. în scopul restrângerii acestora. Infracţiunea dată este o infracţiune formală. 151 sau art. 151 din CP al RM. (2) şi (3) ale art. 152 din CP al RM. 2001. b) din alin. Totuşi. 160 din CP al RM este exprimată. Efectuarea fecundării artificiale sau a implantării embrionului fără consimţământul pacientei Dacă efectuarea sterilizării chirurgicale reprezintă o formă a intervenţiei medicale în procesele reproductive. nu importă dacă pentru fecundarea artificială a fost folosit lichidul seminal aparţinând soţului-donator sau unei alte persoane.126 D R E P T PENAL. ea trebuie să fie ilegală. Menţionăm doar că. asupra corpului femeii. 161 din CP al RM. se are în vedere fecundarea artificială efectuată in vivo. trebuie de înţeles persoana care are studii medicale superioare speciale. Sub incidenţadispoziţiei de la art. Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la art. pe calea intervenţiei chirurgicale. acestea nu necesită a fi examinate în mod special. Pentru ca sterilizarea chirurgicală să atragă răspunderea penală. Deci. cu păstrarea potentei sexuale. adică să fie efectuată altfel decât în cazurile şi în modul stabilit de Ministerul Sănătăţii (de exemplu. prin "unităţi medico-sanitare nespecializate" (lit. în primul rând. Motivele infracţiunii pot fi dintre cele mai diverse: interes material. stimularea proceselor reproductive trebuie realizată în condiţii stricte de legalitate. prin "medic". în vinovăţie sub formă de intenţie directă. în cazul contraindicaţiilor medicale pentru efectuarea unei astfel de operaţii sau dacă pacientul nu a atins o anumită vârstă. (2) al art. se cere o calitate specială pentru subiect . La o astfel de interpretare ne obligă formularea de la lit. 33 al Legii ocrotirii sănătăţii. Prin "sterilizare chirurgicală" trebuie de înţeles influenţarea asupra corpului persoanei.200150: "Persoana care acordă servicii. atunci efectuarea fecundării artificiale sau a implantării embrionului presupune scopul stimulării acestor procese. 160 din CP al RM) trebuie de înţeles persoanele juridice şi fizice care îşi desfăşoară activitatea în lipsa licenţelor eliberate de Camera de Licenţiere. adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 24.

PARTEA S P E C I A L A C a p i t o l u l III 129 Lipsa consimţământului în scris al pacientei la efectuarea fecundării artificiale sau a implantării embrionului constituie condiţia ilegalităţii cu relevanţă penală. printre altele. indiferent de mărimea primelor de asigurare achitate. nu este în stare să-şi realizeze în mod normal atribuţiile sale sociale.02. refuzul de a aplica respiraţia artificială. Ea se consideră consumată din momentul efectuării operaţiilor sus-numite.128 D R E P T P E N A L . este necesar a menţiona că. în domeniul asigurării obligatorii de asistenţă medicală. Dacă persoana nu are această calitate. dorinţa de a ajuta femeia să aibă un copil etc. Potrivit art. Subiectul infracţiunii este persoana fizică responsabilă. Obiectul material lipseşte în cazul acestei infracţiuni. 149 sau art. care la momentul comiterii infracţiunii a împlinit vârsta de 16 ani. deoarece denotă nu numai lipsă de compasiune. . . aceleaşi drepturi ca şi cetăţenii Republicii Moldova. refuzul de a primi bolnavul în instituţia medicală. §7.02. nr. ca subiect al asigurării obligatorii de asistenţă medicală. în contextul aplicării sistemului de asigurare obligatorie de asistenţă medicală. în vinovăţie sub formă de intenţie directă. minimul garantat de servicii medicale. 2. cu excepţia cazurilor când tratatele internaţionale prevăd altfel. aprobată prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova.cea de medic. în ce priveşte persoana asigurată. este incriminată şi sancţionată penal. necesitatea de a acorda în acelaşi timp ajutor unui alt bolnav aflat în stare gravă). 157 din CP al RM. dar şi nedorinţa de a acorda ajutorul necesar. să i se acorde asistenţă medicală pe întreg teritoriul Republicii Moldova. '■■' Monitorul Oficial al Republicii Moldova. acordat gratuit. în caz de stări acute care pun în pericol viaţa. Victimă a infracţiunii analizate poate fi nu oricare persoană fizică. 1993. 1999. conform art. Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la art. Latura subiectivă a infracţiunii analizate se exprimă. conform art. incluzând. Numai acest tip de asistenţă medicală alcătuieşte volumul minimului garantat pentru cetăţenii străini şi apatrizi. cetăţenii străini şi apatrizii au. 1998. de spirit elementar de solidaritate urnană.199952. prin "boală" se înţelege o stare în care individul îşi pierde capacitatea de a-şi exercita funcţiile şi obligaţiunile obişnuite şi. nr. Caracterul obligatoriu al exprimării unui astfel de consimţământ rezidă din unul dintre principiile de bază ale realizării drepturilor la reproducere. 2) circumstanţe: lipsa motivelor întemeiate în ce priveşte neacordarea de ajutor unui bolnav.02. Volumul acestui minim garantat este prevăzut în Anexa la sus-numita lege. 162 din CP al RM are următoarea structură: 1) fapta prejudiciabilă exprimată în inacţiune . refuzul de a administra medicamentele necesare. Prin "ajutor" se înţelege asistenţa medicală sau primul ajutor medical. boala lucrătorului medico-sanitar însuşi. deoarece făptuitorul nu întreprinde o influenţare nemijlocită infracţională asupra corpului persoanei. 162 din CP al RM îl formează relaţiile sociale cu privire la viaţa sau sănătatea persoanei. refuzul de a efectua pansamentul rănii. 11 din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală. ci doar un bolnav. înscris în Legea cu privire la ocrotirea sănătăţii reproductive şi planificarea familială. extrema necesitate (de exemplu. refuzul de a expedia bolnavul la spital etc. în urma dereMonitorul Parlamentului Republicii Moldova. în conformitate cu Instrucţiunea cu privire la modul de acordare a concediului medical în Republica Moldova. se asigură tuturor cetăţenilor Republicii Moldova. ea va putea fi trasă la răspundere penală doar în cazul producerii unor urmări prejudiciabile în dauna vieţii sau sănătăţii femeii. potrivit căruia realizarea acestor drepturi se face conform voinţei şi intereselor persoanei.199351. nr. în primul rând. 57 din 11. adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 3. în conformitate cu Legea privind minimul de asistenţă medicală gratuită.: Monitorul Oficial al Republicii Moldova. în ce priveşte motivele întemeiate pentru care nu se poate acorda ajutor unui bolnav. precum şi să beneficieze de servicii medicale în volumul şi calitatea prevăzute în Programul unic al asigurării obligatorii de asistenţă medicală.1998".9 al aceleiaşi legi. glării structurii anatomice şi a funcţiilor lui psihofiziologice. 38-39. subiectul trebuie să aibă calitate specială . printre altele. adică o persoană fizică suferind de o boală. nr. Infracţiunea de efectuare a fecundării artificiale sau a implantării embrionului fără consimţământul pacientei este o infracţiune formală. Prin "neacordare de ajutor" se are în vedere: neprezentarea la chemare. Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la art. acestea sunt: forţa majoră (de exemplu. calamitatea naturală). 33-34. are dreptul. garantat de stat. Motivele infracţiunii sunt dintre cele mai diverse: interesul material. prezentând pericol social. adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 27. Neacordarea de ajutor unui bolnav Infracţiunea dată.în neacordarea de ajutor unui bolnav. aceasta. adică să aibă studii medicale superioare speciale. asistenţa medicală de urgenţă la etapele prespitalicească şi spitalicească. în afară de aceasta. precum o cere legea sau regulile speciale.

în afară de aceasta. naţională. 12 din Legea cu privire la poliţie. opunerea manifestă şi agresivă a bolnavului sau a persoanelor care îl însoţesc. De aceea. Infracţiunea examinată este o infracţiune formală. când este pusă în pericol viaţa sau sănătatea celui care doreşte să acorde ajutor etc. Lăsarea fără ajutor se poate manifesta prin eschivarea pentru totdeauna de la obligaţiile sale sau numai într-un anumit interval de timp. PARTEA S P E C I A L A C a p i t o l u l 111 131 lipsa instrumentelor sau a medicamentelor necesare. pe marginea unui râu. aprobat 'prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova.12. 1999. nr. (2) al art. Latura subiectivă a neacordării de ajutor unui bolnav se exprimă. . a bolii sau a neputinţei. Obiectul material al acestei infracţiuni lipseşte. adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 18. Este suficient ca el să fi ameninţat victima în timpul în care aceasta era fără ajutor.12 al Regulamentului circulaţiei rutiere. lucrătorii farmaceutici. în al doilea rând.cercul subiecţilor este mult mai larg: lucrătorii medico-sanitari. existenţa pericolului pentru viaţă se deduce din ansamblul circumstanţelor concrete ale faptei. 1990. în virtutea legii sau a regulilor speciale.asistenţa medicală . în lipsa unor motive întemeiate. Veştile Sovietului Suprem al RSS Moldova. nefiind vorba de o influenţare nemijlocită infracţională asupra corpului victimei. Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la art.130 DREPT PENAL. nr. victima trebuie să se afle într-o stare periculoasă pentru viaţă. adică să ameninţe efectiv viaţa victimei la un moment dat. Referitor la cel de-al doilea tip de ajutor care trebuie acordat unui bolnav . 163 din CP al RM îl constituie relaţiile sociale cu privire la viaţa sau sănătatea persoanei. Ea se consideră consumată din momentul neacordării de ajutor unui bolnav.199955 etc. nu poţi cere intervenţia chirurgicală unui terapeut.07. a bolii sau a neputinţei. în primul rând. spre exemplu. 12. lângă o intersecţie auto etc). "A lăsa fără ajutor" înseamnă a lipsi victima de sprijin. pct. în timp ce victima s-a găsit fără ajutor. §8. Lăsarea în primejdie Ordinea şi morala publică reclamă ca viaţa sau sănătatea celor neputincioşi să nu fie lăsată la voia sorţii.199054. 83-86. Or. art. care la momentul săvârşirii infracţiunii a împlinit vârsta de 16 ani. De aceea. îndatoraţi fiind de a veghea şi a purta de grijă unor asemenea persoane. lucrătorii serviciului de pompieri. Motivele infracţiunii pot fi diferite: indiferenţa. 162 din CP al RM au fost definiţi anterior. subiectul trebuie sa aibă o calitate specială: să fie persoana care.aceasta poate şi trebuie să fie acordată doar de un lucrător medico-sanitar calificat. Pericolul pentru viaţă trebuie să fie iminent. 24 al Legii ocrotirii sănătăţii. Ceea ce contează este dacă în timpul cât a durat lăsarea fără ajutor a existat un pericol real pentru viaţa victimei şi aceasta a fost lipsită de posibilitatea de a se salva. ci doar persoana care: 1) se află într-o stare periculoasă pentru viaţă şi 2) este lipsită de posibilitatea de a se salva din cauza vârstei fragede sau înaintate. răzbunarea. este necesar să intervină chiar mijloacele juridico-penale faţă de cei care. rasială ori religioasă etc. în ce priveşte primul tip . 713 din 27. Considerăm că problema stabilirii subiectului special al infracţiunii analizate trebuie tranşată în funcţie de tipul ajutorului care urmează a fi acordat unui bolnav. facem trimitere la explicaţiile corespunzătoare. 163 din CP al RM se exprima în fapta prejudiciabilă concretizată în inacţiunea de lăsare fără ajutor. Obiectul juridic special al infracţiunii de la art. lucrătorii organelor de poliţie. în primul rând. Aflarea făptuitorului în pauza de masă sau în concediu nu poate fi admisă ca motiv întemeiat al ne-acordării primului ajutor medical de urgenţă. Obligaţia de acordare a ajutorului unui bolnav este consacrată în următoarele norme cuprinse în legi sau în acte având caracterul de reguli speciale: art. lipsa la lucrătorul medical a calificării necesare intervenţiei în acest caz. 4 şi art. duşmănia sau ura socială. 14 al Legii cu privire la asigurarea obligatorie de asistenţă medicală. Pericolul pentru viaţă există în cazul când victima este lăsată într-un loc periculos prin natura sa (de exemplu. Prin "imposibilitatea de a se salva" trebuie de înţeles neputinţa de a se proteja şi a se îngriji de sine stătător. pentru a asigura paza şi îngrijirea persoanelor care nu se pot păzi şi îngriji singure. în celelalte cazuri. Nu este necesar ca pericolul pentru viaţă să fi avut un caracter continuu. conducătorii auto. orice persoană care este de faţă la producerea unei accidentări sau îmbolnăviri grave şi care este obligată să acorde ajutor în limita posibilităţilor sale. Monitorul Oficial al Republicii Moldova. art. s-au eschivat de la această îndatorire. Victimă a lăsării în primejdie nu poate fi orice persoană fizică. Termenii folosiţi pentru caracterizarea agravantelor de la alin. Subiectul acestei infracţiuni este persoana fizică responsabilă. de îngrijire. legea a considerat că. victima trebuie să fie lipsită de posibilitatea de a se salva din cauza vârstei fragede sau înaintate. nr. era obligată să acorde ajutor unui bolnav.primul ajutor medical . prin vinovăţie sub formă de intenţie directă.

Motivele infracţiunii pot fi diverse: egoismul. subiectul trebuie să aibă una din următoarele două calităţi speciale alternative: 1) să aibă posibilitatea de a acorda ajutor victimei. Cu privire la prima calitate. 2) el însuşi a pus victima într-o situaţie periculoasă pentru viaţă. lăsarea în primejdie presupune. în raportul juridic obligaţional dintre făptuitor şi victimă. laşitatea. obligaţia făptuitorului există în raport cu o persoană concretă. cazul când. subiectul trebuie să aibă posibilitatea reală de a acorda ajutor victimei. PARTEA S P E C I A L A Infracţiunea de lăsare în primejdie este o infracţiune formală. Subiectul infracţiunii este persoana fizică responsabilă. chiar cu o anumită doză de risc pentru sine sau pentru terţe persoane (dacă nu se creează starea de extremă necesitate). indiferenţa etc. ea este prezentă când acesta însuşi a pus victima într-o situaţie periculoasă pentru viaţă. Latura subiectivă a infracţiunii examinate se exprimă. în primul rând. în vinovăţie sub formă de intenţie directă. în context. chiar dacă nu avea obligaţia să-i poarte de grijă. fiind obligat să-i poarte de grijă. Ea se consideră consumată din momentul în care victima a fost lăsată fără ajutor. ca situaţie-premisă. în afară de aceasta. în contrast. în care obligaţia făptuitorului este opozabilă în raport cu un cerc de persoane nedeterminate. care la momentul comiterii infracţiunii a împlinit vârsta de 16 ani. Totodată. persoana care are posibilitatea reală de a acorda ajutor victimei trebuie să aibă obligaţia de a-i purta de grijă (în virtutea legii sau a unor reguli speciale). deosebirea de infracţiunea de neacordare de ajutor unui bolnav se face după următorul criteriu: în cazul infracţiunii de la art.132 DREPT P E N A L . Formula "cu bunăştiinţă" indică asupra faptului că subiectul are certitudinea că persoana pe care o lasă fără ajutor se află într-o stare periculoasă pentru viaţă şi că aceasta e lipsită de posibilitatea de a se salva. situ-aţiapremisă constă în existenţa unui raport juridic obligaţional între făptuitor şi victimă. în cazul agravantelor de . Cu privire la cea de-a doua calitate specială alternativă a subiectului lăsării în primejdie. 162 din CP al RM.

CINS TEI SI DEM NITĂ ŢII PERS OAN EI Secţiunea I. C a p i t o l u l IV INFR ACŢI UNI CON TRA LIBE RTĂŢ II. CINS TEI Şl DE .la alin. NOŢIUNEA Şl CARACTERIZAR EA GENERALĂ A INFR ACŢI UNIL OR CON TRA LIBE RTĂ ŢII. interpretarea noţiunilor utilizate se face prin apelarea la explicaţiile prezentate anterior vizavi de noţiunile similare. (2) al art. 163 din CP al RM.

libertatea persoanei este un atribut al acesteia. adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 22.relaţiile sociale cu privire la libertatea persoanei. prevăzută de normele Capitolului III din Partea specială a Codului penal. în art.MNI TĂŢI I PER SOA NEI Infracţiunile contra libertăţii. 73-76. O dată cu abrogarea art. Ele sunt înzestrate cu raţiune şi conştiinţă şi trebuie să se comporte unele faţă de celelalte în spiritul fraternităţii"2. fără excepţie. Concepută ca valoare socială. 1 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Este de datoria legiuitorului să reajusteze denumirea Capitolului III al Părţii speciale a Codului penal. De aceea. nu mai putem susţine că ar exista vreo infracţiune. în mod exclusiv sau în principal. inerent din momentul naşterii. care ar vătăma.04. în legătură cu modificările operate la acest capitol. Deloc întâmplător chiar. 2004. săvârşite cu intenţie. ocrotită de legea penală. vatămă această valoare socială şi relaţiile sociale aferente.în mod exclusiv sau în principal . deoarece toate. constatăm că obiectul juridic generic al grupului examinat de infracţiuni îl formează doar relaţiile sociale cu privire la libertatea persoanei. nr. cu dezincriminarea faptei de calomnie1. fapt ce trebuie recunoscut ca just fără demonstraţie. A se vedea: Legea pentru modificarea Codului penal al Republicii Moldova. sub aspectul corelaţiei dintre obiectul juridic special şi obiectul juridic generic. implicit. . Obiectul juridic generic al infracţiunilor din acest grup îl constituie relaţiile sociale privitoare la libertatea persoanei. relaţiile sociale cu privire la cinstea şi demnitatea persoanei.2004 // Monitorul Oficial al Republicii Moldova. care vatămă . fiind fapte prejudiciabile. se menţionează: Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi. 170 din CP al RM şi. cinstei şi demnităţii persoanei reprezintă grupul de infracţiuni prevăzute în Capitolul III al Părţii speciale a Codului penal al Republicii Moldova.

. Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Moldpres. 1998. Chişinău. voi. 11-17.Tratate internaţionale la care Republica Moldova este parte. I. p.

ordinea de drept. cele prevăzute la art. 164. PARTEA S P E C I A L Ă Ca pi Io Iul IV 135 Din această prevedere rezultă că libertatea dă posibilitate persoanei să valorifice în practică toate însuşirile. c) din alin. libertatea persoanei condiţionează formarea continuă în societate a relaţiilor care ridică la gradul superior valoarea persoanei. persoana se poate bucura pe deplin de viaţă şi de celelalte atribute ce-i sunt inerente. 165 din CP al RM). numai în măsura în care este liberă. 165 din CP al RM). oarecare limite libertăţii. cea de la art. 166 din CP al RM) poate fi săvârşită şi prin inacţiune. dar. în cadrul grupului de infracţiuni din Capitolul III din Partea specială a Codului penal aproape că nu întâlnim un obiect material. d) din alin. Unele însă au un obiect juridic special complex. libertatea persoanei poate fi vătămată în deplinătatea ei (de exemplu. lit. poate să apară şi un obiect material. iar toate celelalte atribute ale ei. garantează această libertate atât în interesul persoanei. în cazul unor moda- . libertatea persoanei. înainte de toate. când cere situaţia. 166 din CP al RM etc). în acelaşi timp. 166 din CP al RM). Ca suveranitate morală şi posibilitate conştientizată. că infracţiunile examinate se comit. impune. cea prevăzută la art. toate infracţiunile prevăzute în Capitolul III al Părţii speciale a Codului penal sunt infracţiuni/orma/e.D R E P T P E N A L . (2) al art. 166 din CP al RM) etc. 167 din CP al RM) sau la unele dintre modalităţile de realizare a lor (de exemplu. format din relaţiile sociale care privesc. 168 din CP al RM). Majoritatea faptelor infracţionale din cadrul grupului examinat au un obiect juridic special simplu. minor (lit. care impune respectul datorat stării de libertate a semenilor săi. Fără libertate persoana nu-şi poate găsi afirmarea. în condiţii de ilegalitate. legea asigură ocrotirea acestei valori sociale. îşi pierd în mare parte valoarea. lit. inclusiv viaţa şi sănătatea. privaţiunea ilegală de libertate (art. a celei de la lit. libertăţii. 164. Totuşi. inclusiv prin mijloace specifice dreptului penal. Sub aspectul laturii obiective. Deci. e) din alin. 167 din CP al RM). fie sub anumite aspecte ale acesteia: libertatea fizică (de exemplu. cum ar fi infracţiunea de trafic de fiinţe umane (art. în mod obligatoriu. prin normele sale. cât şi în interesul societăţii. trebuie de consemnat. singura limită fiind aceea a legii. la unele dintre aceste infracţiuni (de exemplu. (2) al art. c) din alin. Totuşi. Fiecare din infracţiunile cuprinse în Capitolul III din Partea specială a Codului penal are un obiect juridic special. sunt reliefate calităţile speciale ale victimei: femeia gravidă (lit. (2) al art. deoarece. în variantele lor neagravate. interesele şi dorinţele legitime şi raţionale ale sale. întrucât nimănui nu-i este îngăduit să aducă atingere. fără de care nu poate fi concepută o societate. (2) al art. prin acţiune. (2) al art. în anumite cazuri. în funcţie de infracţiunea concretă. de regulă. c) din alin. sau libertatea alegerii muncii (infracţiunea prevăzută la art. 164.

164. 164 din CP al RM). 166 din CP al RM) sau de 16 ani (în celelalte cazuri). De regulă. (2) al art. lit. în prevederea de la lit. Totuşi. 0 din alin. b) din alin. care la momentul săvârşirii infracţiunii a împlinit vârsta de 14 ani (pentru infracţiunea de la art. 164. acestea adoptă aspectul de infracţiune materială (de exemplu. ne face să recunoaştem că. f) din alin. 165 din CP al RM etc). g) din alin. (1) al art. nici motivul infracţiunii. (2) al art. 166 din CP al RM) etc. c) din alin. în această ipoteză. în cazul unor modalităţi agravate (de exemplu. nu este exclusă posibilitatea manifestării imprudenţei faţă de urmările prejudiciabile. CINSTEI Şl . din micro-mediul său social. (art. 164. formula "abuz de putere". adică de a se manifesta. potrivit situaţiei sale. modalităţile de la lit. fără a-şi fi exprimat acordul. subiectul infracţiunilor examinate poate fi orice persoană fizică responsabilă. x în planul laturii subiective.lităţi agravate. nici scopul acesteia nu au careva relevanţă la calificarea infracţiunilor din Capitolul III al Părţii speciale a Codului penal. (2) al art. Secţiunea a ll-a. 165 din CP al RM. (3) al art. traficul de fiinţe umane poate fi săvârşit doar de un subiect special: persoana cu funcţie de răspundere dintr-un organ al autorităţii publice. a) din alin. faptul că legiuitorul utilizează. (3) al art. 2) mijloacele: armă sau alte obiecte folosite în calitate de armă (lit. Uneori însă aceste semne ale laturii subiective devin indispensabile pentru întregirea componenţei de infracţiune: 1) motivul: interesul material (lit. De regulă. (1) al art. fiind lipsită un anumit timp de putinţa de a lua parte la viaţa socială. 165 din CP al RM etc). constrângere etc. (3) al art. în unele cazuri. toate infracţiunile analizate sunt săvârşite cu intenţie. în procesul de realizare a valorilor materiale şi spirituale şi de a participa la circulaţia lor. oricare CONTRA LIBERTĂŢII. ale infracţiunilor de la lit. b) din alin. lit. 167 din CP al RM). semnele secundare ale laturii obiective a infracţiunii au un caracter obligatoriu: 1) metoda: înşelăciune. (2) şi (3) ale art. în plus. 2) scopul: întoarcerea unei datorii a cărei mărime nu este stabilită în mod rezonabil (lit. b) din alin. Totodată. ANALIZA INFRACŢIUNILOR CONCRETE ^ DEMNITĂŢII PERSOANEI §1. lit. deoarece victima este extrasă. 164 şi cele de la alin. b) din alin. (3) al art. 165 din CP al RM). Răpirea unei persoane Această infracţiune contra libertăţii persoanei prezintă un pericol social vădit.

164 din CP al RM este o normă generală în raport cu art. c) modul de luare şi de reţinere: ascuns cu meticulozitate . întrucât răpirea unei persoane nu presupune o influenţare nemijlocită infracţională asupra corpului persoanei răpite. 2) luarea şi deplasarea acesteia din habitatul ei permanent sau provizoriu (locul de trai. ori un grup de persoane . victimă a răpirii de persoane poate fi oricare persoană fizică. această infracţiune nu are obiect material. 189 din CP al RM) şi escrocheria (art. ca potenţialitate sau în subsidiar. întrucât art. CaHKT-FIeTep6ypr. trebuie să recunoaştem că. de cele mai dese ori. Prin "libertate fizică" trebuie de înţeles posibilitatea persoanei de a se mişca. 2001. relaţiile sociale cu privire la libertatea fizică a persoanei ocupă locul obiectului juridic principal. De aceea. doar persoanele apropiate fiind contactate de către făptuitor. în interesele copilului. Totuşi. 164 din CP al RM. 3axeam 3anoMHUKa. realizează concursul de infracţiuni între răpirea unei persoane şi vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii. aplicarea violenţei faţă de victimă. De regulă. Totuşi. PARTEA S P E C I A L A Capitolul I V 137 răpire a unei persoane presupune. adoptând forma unei infracţiuni complexe. prin răpirea unei persoane. c. Obiectul juridic special al răpirii persoanei îl formează relaţiile sociale cu privire la libertatea fizică a persoanei. în ce priveşte aplicarea violenţei. deoarece victima este nu un obiectiv. 92-94. KopiuyHOBa. 190 din CP al RM). 164 din CP al RM. persoana juridică sau fizică. de normele din Codul familiei). dar sunt prezente componenţele unor astfel de infracţiuni ca şantajul (art. sănătatea sau libertatea psihică a persoanei. 164 din CP al RM.în cazul luării de ostatici. obiectul material al răpirii unei persoane. OBHMHHMKOBa. b) din alin. cu care celălalt părinte nu-i permite să comunice. în opinia lui. săvârşirea acestei acţiuni presupune existenţa următoarelor trei etape succesive: 1) capturarea persoanei. (3) al art. când "victima" părăseşte benevol locul aflării sale.în cazul luării de ostatici3. apare necesitatea delimitării celor două fapte infracţionale. organizaţia internaţională. de a circula şi de a activa după voinţa sa. în limitele statornicite de normele juridice.136 DREPT P E N A L . O. în cazul modalităţii de la lit. K>. răpirea unei persoane o absoarbe numai pe cea care este necesară asigurării realizării sale (vătămarea intenţionată medie sau uşoară a integrităţii corporale ori a sănătăţii. 280 din CP al RM. De asemenea. aceste relaţii sociale reprezintă obiectul juridic secundar (cu caracter alternativ) al infracţiunilor analizate. Infracţiunea de răpire a unei persoane este o infracţiune formală. să fie vătămate. deseori prin intermediul mass-media . Durata reţinerii ilegale a persoanei răpite nu are importanţă la calificarea infracţiunii prevăzute la art. 164 din CP al RM. De regulă. structura laturii obiective a infracţiunii analizate se complică. în mod adiacent. împreună cu "răpitorul". KDpMflHqecKMM aeHTp flpecc. M. nu va exista această infracţiune atunci când între persoana luată ilegal şi cel care o ia ilegal există raporturi specifice reglementate de norme extra-penale (de exemplu. Sub aspectul laturii obiective. de tratament etc).în cazul răpirii unei persoane. în genere. cu respectarea tuturor măsurilor de precauţie pentru a nu fi descoperit. Nu poate fi calificată ca răpire a unei persoane cazul de imitare a acestei infracţiuni. nu se califică potrivit art. înşelăciunea etc. care pot însoţi răpirea unei persoane. nu interesează făptuitorul . nepotul (considerat în raport cu bunicii). FlaBnMK. care. care depăşeşte această necesitate. luarea ilegală de către unul din părinţi a copilului de vârstă fragedă. indiscutabil.în cazul răpirii unei persoane. putem evidenţia următoarele criterii de delimitare: a) destinatarii revendicărilor înaintate de către făptuitor: victima sau persoanele apropiate ei . latura obiectivă a răpirii unei persoane lipseşte. statul. pe cale de consecinţă. obiectul juridic secundar îl formează relaţiile sociale cu privire la sănătatea sau viaţa persoanei. sora. Latura obiectivă a răpirii unei persoane se exprimă în fapta prejudiciabilă concretizată în acţiunea de răpire a unei persoane. nu poate fi considerată victimă a acestei infracţiuni fratele. maltratarea intenţionată sau alte acte de violenţă). sub aparenţă că e pentru eliberarea ei. B. de odihnă. făcut public. (3) al art. Aplicarea violenţei. H. care prevede răspunderea pentru luare de ostatici. . dar şi ţinând seama de modalitatea de la lit. T. scoţând în evidenţă gradul comparativ mai mare de pericol social al acestei infracţiuni în raport cu celelalte fapte infracţionale din acelaşi grup. ci un mijloc de presiune asupra destinatarului revendicării. trebuie numite: aplicarea violenţei. 3) reţinerea persoanei (cu privarea deplină de libertate) împotriva voinţei sale sau neluându-se în seamă voinţa ei. în astfel de situaţii. b) personalitatea victimei: care interesează direct făptuitorul . în asemenea cazuri. după care. cer o recompensă. ameninţarea cu aplicarea violenţei.în cazul răpirii unei persoane.în situaţia luării de ostatici. Ea se consideră consumată din momentul reţinerii persoanei (cu privarea deplină de libertate) împotriva voinţei acesteia sau neluându-se în seamă voinţa ei. de muncă. în calitate de acţiuni adiacente (ajutătoare). relaţiile sociale cu privire la integritatea corporală. presupunând în subsidiar aplicarea violenţei asupra victimei. corpul persoanei devine. Este posibil ca. dacă făptuitorul acţiona. b) din alin. în asemenea situaţii.

118 din CP al RM. în vinovăţie sub formă de intenţie directă. /' . prin "arme" înţelegem instrumentele.care nu a fost caracterizată anterior. deoarece relevă un grad sporit de periculozitate socială a făptuitorului. răpirea unei persoane este mai gravă. b) arme albe: cu lamă. reprezintă sau nu o armă. fapta fiind calificată conform lit. răspunderea se agravează. ori dreptul asupra acestor bunuri. săvârşită din interes material (lit. Este important ca în raportul de expertiză criminalistică să fie stabilit dacă obiectul.acestea sunt obiecte având o altă destinaţie decât cea de vătămare a unei persoane. când victima este răpită pentru o perioadă anumită de timp. gelozia. 164 din CP al RM. 1994. O asemenea dispoziţie legală se conţine în Legea cu privire la arme. (2) al art. nr. Motivele răpirii unei persoane pot fi dintre cele mai variate: răzbunarea. Uneori. precum şi la agravanta de la lit. (4) al art. foarfece. 164 din CP al RM se exprimă. Armele individuale (sprescurtat . a unei arme inutilizabile sau defectate (fapt cunoscut făptuitorului). rangă. în astfel de cazuri nu este necesară calificarea suplimentară conform art. (2) al art. De asemenea. g) din alin. când făptuitorul manifestă dorinţa de a obţine un câştig material pentru a executa în schimb comanda de răpire etc). caz în care făptuitorul îşi sporeşte activul patrimonial pe seama victimei. 164 din CP al RM (cu excepţia lit. pentru a o lipsi de posibilitatea de a încheia o tranzacţie profitabilă sau de a lua parte la o licitaţie etc. Răpirea unei persoane. unui animal. f) din alin. ori a unei machete (imitaţii) de armă. percutante. Astfel.care comportă explicaţii în contextul infracţiunii analizate. (2) al art. care la momentul comiterii infracţiunii a împlinit vârsta de 14 ani. PARTEA S P E C I A L A C a p i t o l u l IV 139 Latura subiectivă a infracţiunii de la art. în cazul răpirii unei persoane. anume . în general. Cât priveşte cea de-a doua categorie a mijloacelor de comitere a infracţiunii analizate . mecanice. în cazul în care motivul ia forma interesului materia]. c) arme de autoapărare: cu gaze toxice neutra-lizante. 352 din CP al RM ("Samavolnicia"). Dacă prezenţa acestor circumstanţe va fi probată. în primul rând. în cele ce urmează ne vom referi la agravanta de la lit. cu cartuşe cu gaze. pulverizatori mecanici. electrocutante. f) din alin. f) din alin. săvârşită cu aplicarea armei sau altor obiecte folosite în calitate de armă (lit. piesele sau dispozitivele astfel declarate prin dispoziţiile legale. destinat (adaptat) prin construcţie şi util din punct de vedere tehnic pentru vătămarea unei persoane. 164 din CP al RM . legiuitorul nu a indicat nici o limitare a tipurilor de arme ce pot fi aplicate la răpirea unei persoane. în prezenţa unor temeiuri legale. posesorului sau deţinătorului.164 din CP al RM. însoţită de cererea de a se transmite bunurile proprietarului."cu aplicarea armei sau altor obiecte folosite în calitate de armă" . sau de a săvârşi acţiuni cu caracter patrimonial. în conformitate cu alin. Acestea pot fi utilizate contrar destinaţiei lor. 189 din CP al RM. a unui animal ori decât cea de apărare contra unui atac sau pentru imitarea proprietăţilor de luptă. Or. cu tuburi cu gaze (pneumatice). fapta fiind calificată conform lit. (1) al art. topor. câinii dresaţi). în cadrul răpirii.armele) pot fi de mai multe tipuri: a) arme de infanterie: de foc. (2) al art. f) din alin. Răpirea unei persoane. (2) al art. 4.în calitate de armă (briceag. revendicările privind transmiterea banilor sau a altor avantaje materiale ori privind săvârşirea în folosul făptuitorului a unor acţiuni cu caracter patrimonial sunt avansate în contul restituirii de către victimă a datoriei anterior asumate sau în contul achitării de către victimă a recompensei pentru serviciul anterior prestat de către făptuitor (care s-a dovedit a fi nejustificat). cel mai frecvent motiv este interesul material. aplicat la răpirea unei persoane.19944: "Arma individuală este un dispozitiv (mijloc material).290 din CP al RM. 164 din CP al RM)."din interes material" . banii oferiţi făptuitorului în scopul "răscumpărării" victimei). ori a unui obiect Monitorul Oficial al Republicii Moldova. cele comise trebuie calificate conform art. cuţit de bucătărie etc). armele pot fi de fabricaţie industrială sau de fabricaţie artizanală.alte obiecte folosite în calitate de armă . Totodată. pentru apărarea contra unui atac sau pentru imitarea proprietăţilor sale de luptă". intenţiile huliganice etc. 164 din CP al RM .05. balistice. Sunt însă posibile situaţii când nu este necesară apelarea la alte norme penale.138 D R E P T P E N A L . bâtă. sau în contul compensării unui alt prejudiciu material cauzat realmente de către victimă. g) din alin. f) din alin. interesul material se poate manifesta prin năzuinţa făptuitorului de a obţine de la victimă sau persoanele apropiate ei un folos material (de exemplu. 164 din CP al RM) Fiind săvârşită într-o astfel de împrejurare. 164 din CP al RM (de exemplu. 164 din CP al RM. răpirea unei persoane. obiectele folosite în calitate de armă pot fi şi animate (de exemplu. (2) al art. concurenţa neloială. adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 18. Aplicarea. acţiunile persoanei care a aplicat arma în procesul săvârşirii răpirii trebuie calificate suplimentar conform art. cu aerosol. Oricare din aceste tipuri de arme poate fi aplicată ca mijloc de săvârşire a infracţiunii prevăzute la art. (2)) şi art. 129 din CP al RM. trebuie calificată numai conform alin. Având în vedere prevederile art. acesta înţelegând să recurgă pentru săvârşirea infracţiunii la mijloace de natură să-i asigure într-o mai mare măsură reuşita. Subiectul infracţiunii este persoana fizică responsabilă.

milioane de oameni din întreaga lume devin victime ale traficului de fiinţe umane. nu necesită calificare suplimentară conform art. Astfel. circumstanţa agravantă prevăzută la lit. PARTEA S P E C I A L Ă C a p i t o l u l IV asemănător cu arma nu formează. a fost adoptat Planul naţional de acţiuni pentru combaterea traficului de fiinţe umane. nu este suficient ca făptuitorul să aibă asupra sa. au fost pregătite sau adaptate din timp. a fost creat Comitetul naţional pentru combaterea traficului de fiinţe umane. sau au fost luate de la locul capturării unei persoane ori de la locul unde aceasta a fost deplasată. Tocmai în acest scop a fost adoptat art. (2) al art. luând în consideraţie că cele mai vulnerabile în acest context se dovedesc a fi persoanele de vârstă reproductivă.140 DREPT P E N A L . în timpul răpirii. în asemenea cazuri. 165 din CP al RM. 164 din CP al RM. Luând în consideraţie caracterul complex al faptei prejudiciabile din contextul traficului de fiinţe umane. 165 din CP al RM îl constituie relaţiile sociale cu privire la libertatea fizică a persoanei. Prin "anihilare" trebuie de înţeles violenţa sau ameninţarea cu aplicarea violenţei (demonstrarea armei în scopul înfricoşării. folosite în calitate de armă. săvârşită cu aplicarea armei sau a altor obiecte. deşi nu este exclus să fie traficaţi şi bărbaţii. paşi concreţi în vederea prevenirii. (2) al art. obiectul juridic principal al infracţiunii prevăzute la art. victima este lovită în tâmpla capului cu patul de oţel al unui pistol defectat sau cu macheta de plumb a unui pistol etc). fiind pusă în pericol securitatea demografică a Republicii Moldova. Traficul de fiinţe umane Anual. arma sau obiectul folosit în calitate de armă. se impune aplicarea mijloacelor de maximă eficienţă. Pentru incriminarea agravantei examinate. Totuşi.155 din CP al RM. Răpirea unei persoane. Excepţie constituie cazurile când obiectele nominalizate sunt aplicate ca obiecte folosite în calitate de armă (de exemplu. Astfel. Majoritatea o constituie femeile. sprijinirea cuţitului de gâtul victimei. g) din alin. în Republica Moldova. 164 din CP al RM. combaterii şi sancţionării traficului de fiinţe umane. în vederea contracarării proliferării fenomenului traficului de fiinţe umane. Pentru calificare nu importă dacă armele sau obiectele. tragerea focurilor de armă pe deasupra capului victimei sau în imediata apropiere de picioarele ei etc). în ultimii ani s-au făcut . agitarea pumnului cu boxul îmbrăcat. folosite în calitate de armă. obiectul juridic secundar al traficului de fiinţe umane îl formează §2. obiectul juridic special al acestei infracţiuni este şi el complex. se aplică prevederile de la lit. g) din alin. de regulă. a celor juridico-penale. Este necesar ca acestea să fie aplicate în vederea anihilării victimei sau a persoanelor care au încercat să împiedice răpirea victimei ori s-o elibereze.

menţionăm următoarele: recrutarea este racolarea (prin selectare) a persoanelor traficate în vederea deplasării lor către punctul de destinaţie. 165 din CP al RM. 362 din CP al RM ("Trecerea ilegală a frontierei de stat") se menţionează că acţiunea acestui articol nu se extinde şi asupra persoanelor devenite victime ale traficului de fiinţe umane. dacă a acceptat colaborarea cu organul de urmărire penală în cauza dată. în conformitate cu alin. Latura obiectivă a traficului de fiinţe umane se exprimă în fapta prejudi-ciabilă care cuprinde următoarele două acţiuni cu caracter alternativ: 1) acţiunea principală. prin confiscarea documentelor şi prin servitute. în care se preconizează ca acestea să fie exploatate sexual sau exploatate prin muncă sau servicii forţate. Referindu-ne la modalitatea sub care se poate exprima acţiunea principală. incriminat la art. în alin. Victimă a infracţiunii prevăzute la art. în vederea folosirii lor în scopurile prevăzute la art. schimb. prin vânzare-cumpărare. adăpostirea sau primirea unei persoane. 206 din CP al RM. integritatea corporală. sau exploatate în sclavie sau în condiţii similare sclaviei. Prin aceasta. care se concretizează în: a) ameninţarea cu aplicarea sau aplicarea violenţei fizice sau psihice nepericuloa-se pentru viaţa şi sănătatea persoanei. b) înşelăciune. cesiune în contul . 165 din CP al RM. Aceste măsuri legiferate sunt menite să prevină revictimizarea în cazul traficului de fiinţe umane şi să contribuie la resocializarea victimelor. traficul de fiinţe umane are şi obiect material. dare în chirie. ori viaţa persoanei. constând în recrutarea. (4) al art. transferul este transmiterea persoanelor traficate de la un traficant către altul. Atunci când vătămarea obiectului juridic secundar se face pe calea influenţării nemijlocite infracţionale asupra corpului victimei. transportarea. dare sau primire a unor plăţi sau beneficii. transportarea este deplasarea persoanelor traficate peste frontiera de stat a Republicii Moldova sau în interiorul Republicii Moldova. ori alte valori sociale. De asemenea. (4) al art. libertatea sau inviolabilitatea sexuală. c) abuz de poziţia de vulnerabilitate a victimei sau abuz de putere. victima traficului de fiinţe umane este absolvită de răspunderea penală pentru infracţiunile săvârşite de ea în legătură cu această calitate procesuală. ori să le fie prelevate organele sau ţesuturile pentru transplantare.relaţiile sociale cu privire la libertatea psihică. sănătatea. inclusiv prin răpire. 2) acţiunea adiacentă. transferul. infracţiunea dată se deosebeşte de traficul de copii.165 din CP al RM poate fi numai persoana care la momentul săvârşirii infracţiunii a împlinit vârsta de 18 ani. ori să fie folosite în conflicte armate sau în activităţi criminale.

1999. Lumina Lex. Având în vedere prevederile art. care nu au avut drept urmare dereglarea de scurtă durată a sănătăţii sau o pierdere neînsemnată. juridic (lipsa de încredere în organele de drept . ori în cadrul răpirii victimei. 5 1.155 din CP al RM. 3) dare sau primire a unor plăţi sau beneficii. donaţie sau alte asemenea tranzacţii ilegale. 118 din CP al RM. 165 din CP al RM: a) Prima din modalităţile care alcătuiesc acţiunea adiacentă se manifestă prin aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţa sau sănătatea persoanei ori prin ameninţarea cu aplicarea unei astfel de violenţe.adeseori concrescute cu reţelele de traficanţi -. care ar putea anunţa autorităţile despre infracţiunea de trafic de fiinţe umane. (1) al art. atunci când făptuitorul induce victima în eroare în ceea ce priveşte intenţiile sale adevărate (de exemplu. este însoţită de acţiunea adiacentă. De regulă. îi promite că va fi angajată la o muncă decentă şi bine plătită. confiscarea documentelor. permisul de şedere. nu necesită calificare supli- mentară conform alin. Bucureşti.142 D R E P T P E N A L . şi pentru ca victima să poată fi folosită în scopurile prevăzute la art. fie aplicarea intenţionată a loviturilor sau săvârşirea altor acte de violenţă. 165 din CP al RM. 185192.164 din CP al RM. (2) al art. 360 din CP al RM. documentul de călătorie etc. se poate prezenta sub oricare din modalităţile de la lit. Acţiunea principală. în contextul traficului de fiinţe umane. ori concomitent cu acestea. precum şi necunoaşterea prevederilor legale în materie de protecţie a persoanelor traficate). Drepturile omului în reglementări internaţionale. De aceea. care au cauzat o durere fizică. ca şi în cazul răpirii. Noţiunea de ameninţare a fost definită în cadrul analizei infracţiunii prevăzute la art. PARTEA S P E C I A L Ă ca p i l o I u 1 I V 143 unei datorii. pentru a nu fi descoperite de reprezentanţii organelor de drept sau de persoanele terţe. 165 din CP al RM. afectiv (încrederea victimei în promisiunile unei persoane apropiate care se dovedeşte a fi autorul traficului de fiinţe umane sau complicele la această infracţiune) sau de altă natură. 165 din CP al RM. fie în trecerea sub tăcere a realităţii. Noţiunea de răpire a unei persoane a fost caracterizată la examinarea infracţiunii prevăzute la art. a traficului de sclavi şi a instituţiilor şi practicilor similare sclavajului5. Prin "abuz de poziţie de vulnerabilitate" se înţelege uzarea în mod exagerat de situaţia vulnerabilă a victimei sub aspect economic (sărăcia extremă). primirea este luarea în "custodie" a persoanelor traficate de către un traficant de la altul» ca urmare a vânzării-cumpărării sau a altor tranzacţii ilegale. 2) abuz de putere. buletinul de identitate (inclusiv pentru apatrizi sau refugiaţi). trimitem la această definiţie în vederea interpretării conceptului "ameninţarea cu aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţă şi sănătate". în plus. Prin "violenţă nepericuloasă pentru viaţă şi sănătate" trebuie de înţeles cauzarea intenţionată a leziunilor corporale. când are loc ascunderea faptelor şi a circumstanţelor care trebuie comunicate în cazul încheierii cu bună-credinţă şi în conformitate cu legea a convenţiei de angajare a victimei să presteze o anumită muncă. a)-c) din alin. este vorba de înşelăciunea privitoare la promisiuni. în conformitate cu Convenţia suplimentară a ONU privitoare la abolirea sclavajului. prin "servitute" se înţelege starea sau condiţia rezultând din faptul că un debitor s-a angajat să dea drept garanţie pentru o datorie serviciile sale personale sau ale unei alte persoane asupra căreia îşi exercită autoritatea. care. p. a capacităţii de muncă. Prin "documente" se înţelege: paşaportul. însoţită de aplicarea violenţei menţionate sau a ameninţării cu ea. dacă valoarea echitabilă a acestor servicii nu este destinată lichidării datoriei sau dacă durata acestor servicii nu este limitată şi nici caracterul lor definit. Vida. Este important ca în aceste cazuri. înşelăciunea fie că se exprimă în prezentarea vădit falsă a realităţii. la rândul ei. pentru ca victima să fie folosită în scopurile prevăzute la art. Cea de-a doua din modalităţile care alcătuiesc acţiunea adiacentă se manifestă prin înşelăciune. Nu contează când a fost aplicată violenţa specificată sau ameninţarea cu ea până la confiscarea documentelor sau deţinerea în stare de servitute. dacă acestea nu au pus în pericol viaţa sau sănătatea victimei. dar stabilă. violenţa nepericuloasă pentru viaţă şi sănătate sau ameninţarea cu aplicarea acesteia să urmărească facilitarea confiscării documentelor de la victimă sau să aibă scopul de a o deţine în stare de servitute ori de a o răpi. sau în cazul când victimei i se prestează servicii turistice etc. săvârşită în contextul traficului de fiinţe umane. Cea de-a treia din modalităţile care alcătuiesc acţiunea adiacentă se manifestă alternativ prin: 1) abuz de poziţie de vulnerabilitate. . 145. adăpostirea este plasarea persoanelor traficate într-un loc ferit. sub oricare din modalităţile specificate mai sus. cu toate că în realitate nu are această intenţie). 146. legea cere ca aplicarea unei asemenea violenţe sau ameninţări cu ea să fie săvârşită alături de confiscarea documentelor victimei sau de deţinerea ei în stare de servitute. pentru ca victima să poată fi folosită în scopurile prevăzute la art.

care are drept urmare majorarea activului patrimonial al făptuitorului. constituie la momentul aplicării sale. permanent sau provizoriu. sau al folosirii în conflicte armate ori în activităţi criminale. tutore. (2) al art. sau al exploatării prin muncă sau servicii forţate. curator etc. potrivit prevederilor art. realizate pentru propria consumaţie a făptuitorului. (1) al art.) care deţine controlul faptic sau juridic asupra victimei. în calitate de mercenar. prin constrângere. pe când persoana care deţine controlul asupra victimei . 118 din CP al RM. Infracţiunea de la art. (1) al art. în primul rând.) între cel puţin două subiecte. care parvine de la o persoană interesată (de_exemplu. prin stipularea legii. alegere sau în virtutea unei însărcinări. La calificare nu se cere realizarea oricăruia dintre scopurile speciale susmenţionate. servicii sau avantaje patrimoniale). de a cumpăra consimţământul unei persoane (părinte. de secesiune etc. în cazul dării sau primirii unor plăţi sau beneficii.lit. care la momentul săvârşirii infracţiunii a împlinit vârsta de 16 ani. ori care. în vinovăţie sub formă de intenţie directă. i se acordă. conform art. exprimându-se în căsătorie (inclusiv poligamică). civil. Noţiunea "sclavie sau condiţii similare sclaviei" va fi interpretată cu ocazia analizei infracţiunii prevăzute la art. anumite drepturi şi obligaţii în vederea exercitării funcţiilor autorităţii publice. concubinaj sau alte asemenea forme de coabitare. c) din alin. deţinătorul unei case de toleranţă).lit. Conceptul de muncă sau servicii forţate va fi supus examinării în cadrul analizei infracţiunii prevăzute la art. PARTEA S P E C I A L Ă C a p i t o l u l IV 145 Prin "abuz de putere" se are în vedere că persoana cu funcţie de răspundere reprezentând autoritatea publică se foloseşte în mod exagerat de atribuţiile ce i-au fost conferite de lege. 165 din CP al RM este o infracţiune formală. reclamă calitatea specială de persoană cu funcţie de răspundere reprezentând autoritatea publică centrală sau locală. 165 din CP al RM). Prin "exploatare sexuală necomercială" se înţelege activitatea care nu are nici un impact direct asupra mărimii patrimoniului. 158 din CP al RM. 1) din alin. 165 din CP al RM). în dispoziţia art. (1) al art. Ea se consideră consumată din momentul obţinerii controlului asupra facultăţii victimei de a se deplasa nestingherit în spaţiu. Această soluţie se impune prin comparaţia prevede- . de regulă.de complice la traficul de fiinţe umane. 145 şi la art. 168 din CP al RM. de regulă. 151 din CP al RM. a) din alin. într-o instituţie de stat sau a administraţiei publice locale ori într-o subdiviziune a lor. la momentul comiterii infracţiunii. în această situaţie. Folosirea victimei în conflicte armate presupune folosirea ei. în prostituţie sau în industria pornografică. în continuare ne vom referi la notele caracteristice agravantelor care nu-şi au un corespondent în componenţele de infracţiuni anterior examinate: Traficul de fiinţe umane. datorită metodei de operare. Prin "exploatare sexuală comercială" se înţelege activitatea aducătoare de profituri. persoana care dă comandă are rolul juridic de organizator sau instigator. Ipoteza primirii de către făptuitor a unor plăţi sau beneficii presupune îndeplinirea comenzii. Prin "conflicte armate" se înţelege lupta armată (război interstatal. Subiectul infracţiunii este persoana fizică responsabilă. Traficul de fiinţe umane. Latura subiectivă a traficului de fiinţe umane se exprimă. c) din alin. sănătatea fizică şi psihică a persoanei (lit. nu este necesară calificarea suplimentară conform art.167 din CP al RM. e) din alin. în baza prevederilor art. prin numire. în această ipoteză. deşi nu a cauzat aceste consecinţe. săvârşit cu aplicarea violenţei periculoase pentru viaţa. Motivele infracţiunii se concretizează. 123 din CP al RM. în contextul infracţiunii examinate. care nu implică cu necesitate recunoaşterea formală de către beligeranţi a stării de război. un pericol real pentru viaţa şi sănătatea victimei. în contextul acţiunii adiacente de la lit. fiind suficientă probarea existenţei acestuia la făptuitor. prin "violenţă periculoasă pentru viaţă şi sănătate" se are în vedere aplicarea intenţionată a violenţei care s-a soldat cu vătămarea medie sau uşoară a integrităţii corporale sau a sănătăţii. Comiterea abuzului de putere. 165 din CP al RM). sau al obţinerii consimţământului unei persoane care deţine controlul asupra unei alte persoane . sau al exploatării în sclavie sau condiţii similare sclaviei. însoţit de vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii. Noţiunea "prelevarea organelor sau ţesuturilor pentru transplantare" a fost examinată în cadrul analizei faptelor prevăzute la lit. 327 din CP al RM. exprimându-se în folosirea victimei. 165 din CP al RM legiuitorul nominalizează anumite scopuri speciale în raport cu acţiunea principală (în scopul exploatării sexuale comerciale sau necomerciale.144 DREPT P E N A L . sau al prelevării organelor sau ţesuturilor pentru transplantare) sau în raport cu acţiunea adiacentă (scopul întoarcerii unei datorii a cărei mărime nu este stabilită în mod rezonabil . (3) al art. 165 din CP al RM. prin astfel de persoană se are în vedere persoana căreia. Folosirea în activităţi criminale presupune folosirea victimei în calitate de participant la infracţiune sau în calitate de mijloc animat (în cazul persoanelor iresponsabile) de săvârşire a infracţiunii. se au în vedere oricare plăţi sau beneficii având rolul de recompensă ilicită (bănească sau sub formă de bunuri. prin interesul material. 165 si art. trebuie calificat prin concurs.

165 din CP al RM). Prin "ameninţarea cu divulgarea informaţiilor confidenţiale familiei victimei sau altor persoane" trebuie de înţeles efectuarea de către făptuitor a unui act de natură să inspire victimei temerea că anumite informaţii. în vederea evitării repetărilor inutile. ele creează un pericol real pentru viaţa şi sănătatea victimei. şi legea nimănui nu-i permite s-o lipsească de această libertate. uneori. de ţinere îndelungată a capului victimei sub apă. (2) al art. de aruncare a victimei de la înălţime ori dintr-un mijloc de transport aflat în mişcare etc. în stare s-o însoţească şi să-i înfrângă rezistenţa sa fizică şi psihică6. constituind secretul personal al victimei. 151 din CP al RM. datorită caracterului lor. Privaţiunea ilegală de libertate Cu excepţia limitărilor prevăzute explicit sau implicit de normele juridice. totuşi. pentru a nu admite încălcarea principiului legalităţii. în condiţii concrete de săvârşire a infracţiunii analizate. De notat că tortura ori tratamentul inuman sau degradant este folosit în raport cu victima anume pentru a asigura subordonarea ei faţă de făptuitor. http://hudoc. persoana fizică trebuie să aibă garantată posibilitatea de a se deplasa şi de a activa în conformitate cu interesele sale. precum şi a altor mijloace (lit. pentru a le resimţi efectele psihice şi. prin "tratament inuman" trebuie de înţeles cauzarea unei puternice suferinţe fizice sau psihice. stare caracterizată prin modificări de comportament şi alte reacţii. săvârşit prin folosirea torturii ori a tratamentelor inumane sau degradante. dimpotrivă. Noţiunea de armă a fost definită în cadrul analizei faptei de la lit. De aceea.f) din alin. la întreruperea completă a administrării sau la amânarea acesteia. Deşi asemenea acţiuni violente pot să nu provoace moartea victimei ori vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii acesteia. respectiv. prin "tratament degradant" trebuie de înţeles tratamentul de natură să producă victimei sentimente de teamă. ori prin folosirea violului. 171 din CP al RM. facem trimitere la explicaţiile respective. Traficul de fiinţe umane. pentru a evita suferinţele. 165 din CP al RM este susceptibilă de interpretare extensivă defavorabilă. a ameninţării cu divulgarea informaţiilor confidenţiale familiei victimei sau altor persoane. care stabilesc fie activităţile interzise. a tratamentelor inumane sau degradante pentru a asigura subordonarea persoanei. Atunci. ar putea fi destăinuite familiei sale ori altor persoane. g) din alin. e) din alin. astfel de relaţii formează obiectul juridic secundar alternativ al privaţiunii ilegale de libertate. utilizabile sau inutilizabile în scopuri medicale.echr. peste limitele suportabile de către organism. de cantitatea şi modul de utilizate a acestora. de la lit. (3) al art. ceea ce ar pune-o într-o lumină nefavorabilă în raport cu aceste persoane. integritatea corporală. săvârşit prin folosirea torturii. Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la art. în conformitate cu soluţia pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Irlanda contra Marii Britanii (1978).int/Hudoc2doc/HEJUD/sift/91. Noţiunea "tortură" a fost supusă analizei cu ocazia examinării faptei de la lit.146 DREPT PENAL. relaţiile sociale cu privire la libertatea fizică a persoanei vor constitui bBiectul juridic principal al acestei infracţiuni. însoţite întotdeauna de nevoia de a lua asemenea substanţe în mod continuu sau periodic. (2) al art. sănătatea sau viaţa persoanei. Numai prezenţa acestui scop special este susceptibil să agraveze răspunderea penală pentru traficul de fiinţe umane. Prin "dependenţă fizică" înţelegem starea psihică sau fizică ce rezultă din interacţiunea organismului persoanei cu substanţe narcotice ori psihotrope. care diferă în funcţie de natura substanţei narcotice sau psihotrope. în această situaţie apar o serie de tulburări fizice greu de suportat. precum şi de particularităţile personale ale victimei. astfel reducându-i la minimum resursele psihice necesare pentru a rezista constrângerii. f) din alin. considerăm că această formulă nu trebuie luată în consideraţie la aplicarea răspunderii penale pentru traficul de fiinţe umane. de îmbrăcare pe capul victimei a unei pungi de polietilenă. (2) al art.txt . (2) al art. b) din alin. 164 din CP al RM. 165 din CP al RM. PARTEA S P E C I A L A C a p i t o l u l IV 147 rilor de la lit. activităţile a căror îndeplinire este impusă de lege. de îngrijorare. Dependenţa fizică se manifestă la reducerea severă a dozelor. întrucât formula "precum şi a altor mijloace" din finalul prevederii de la lit. §3. (2) şi. a armei. a dependenţei fizice. fie. în acelaşi «rrrp. fiind dictată de evaluarea corectă a pericolului social al faptei. 166 din CP al RM ii constituie relaţiile sociale cu privire la libertatea fizică a persoanei. sunt vătămate adiacent relaţiile sociale cu privire la libertatea psihică. Sunt însă cazuri când. de inferioritate.col. Conceptul de viol urmează a fi caracterizat cu prilejul analizei infracţiunii prevăzute la art. Sub incidenţa noţiunii "violenţă periculoasă pentru viaţă şi sănătate" nimeresc şi cazurile: de compresiune a gâtului cu mâinile sau cu ajutorul unui şnur. e) din alin.

De aceea. 328 din CP al RM. 166 din CP al RM. Totuşi. iar transferul spaţial al victimei din locul aflării ei în locul reţinerii ei reprezintă diferenţa specifică dintre cele două componenţe de infracţiuni. 166. potrivit propriei sale voinţe. cele comise trebuie calificate potrivit art. ce caracterizează privaţiunea de libertate. c. A. dacă nu este legată cu răpirea acesteia. 14 din CP al RM. Privaţiunea de libertate în condiţiile legitimei apărări. aplicarea violenţei fizice sau psihice. 166 din CP al RM îşi au corespondente în circumstanţele agravante anterior analizate. în vederea facilitării comiterii acţiunii principale. iar făptuitorul refuză s-o elibereze etc). concretizată în privaţiunea ilegală de libertate a unei persoane. de a-şi alege liber locul aflării. rămânând în imposibilitate de a se deplasa singură. 166 din CP al RM) sau de 14 ani (pentru fapta de la alin. deşi putea şi trebuia s-o îndeplinească (de exemplu: persoana cu handicap fizic este privată de căruciorul de invalid. în general. în structura sa. Latura obiectivă a infracţiunii de la art. cu ajutorul cătuşelor. Infracţiunea examinată se consideră consumată din momentul în care victima conştientizează că este privată de libertate sau din momentul privării obiective de libertate a persoanelor care nu pot să perceapă adecvat cele întâmplate lor (din cauza vârstei fragede. formulată în doctrina penală. 308. (2) al art.166 din CP al RM se exprimă în fapta (acţiunea sau inacţiunea) prejudiciabilă. OrnepammeHue noxuinenua om CMexcHbtx cocmaeoe npecmynneHuu II 3axoH u npaeo. 166 din CP al RM se exprimă. abuzând de atribuţiile sale de serviciu ori săvârşind vreo infracţiune contra justiţiei. este împiedicată să părăsească acel loc. 166 din CP al RM se deosebeşte de răpirea unei persoane. pe calea izolării victimei în locul aflării ei permanente sau provizorii. De vreme ce toate agravantele de la alin. ameninţând-o cu aplicarea violenţei în raport cu ea sau cu persoanele apropiate ei etc. şi fără a fi deplasată din alt loc. inclusiv mijloacele de comunicaţie. Aceasta are loc mai cu seamă în cazul: imobilizării victimei prin legarea ei. Simpla interdicţie. intenţii huliganice. deci dacă ea s-a deplasat nu benevol. de a folosi anumite obiecte. PARTEA S P E C I A L A c: a pi toi ui IV 149 De regulă. Dacă o persoană cu funcţie de răspundere. 166 din CP al RM este norma generală în raport cu norma concurentă specială de la art. de obiecte nemişcătoare. timpul prea scurt. ci cvasibenevol. (2) şi (3) ale art. abandonării victimei într-o încăpere încuiată. însă. privează ilegal o persoană de libertate. KmiMeHKo. în vinovăţie sub formă de intenţie directă. de a comunica cu alte persoane atunci şi aşa cum ea doreşte. 166 din CP al RM. privaţiunea ilegală de libertate nu are obiect material. Dar dacă făptuitorul nu-şi îndeplineşte obligaţia de a repune persoana în libertate. . deoarece ea a contribuit într-un fel la propria sa răpire. Prin "privaţiune ilegală de libertate" se înţelege împiedicarea victimei de a se deplasa conform voinţei sale. art. Motivele infracţiunii analizate pot fi dintre cele mai variate: răzbunare. cele comise se califică drept răpire a unei persoane. năzuinţa de a înlesni comiterea altor infracţiuni (de exemplu. cele săvârşite trebuie calificate conform art. şi nu potrivit art. 327 din CP al RM sau art. 2004. fără reţinerea prin constrângere a victimei. Latura subiectivă a infracţiunii prevăzute la art. dacă intenţia de a priva victima de libertate a apărut până la "invitarea" ei în locul în care se află făptuitorul. persoana se află în încăperea anterior încuiată cu acordul ei. Privaţiunea ilegală de libertate poate să includă. Dacă victima s-a deplasat în spaţiu neasistată de făptuitor. care la momentul săvârşirii infracţiunii a împlinit vârsta de 16 ani (pentru fapta de la alin. ale reţinerii infractorului sau ale stării de extremă necesitate nu poate fi calificată conform art. De fapt. cât persoana a fost lipsită ilegal de libertate. atunci suntem în prezenţa privaţiunii ilegale de libertate. trimitem la explicaţiile corespunzătoare acestora. Fapta infracţională de la art. dar îndeplinind dorinţa acestuia. această infracţiune este comisă mai ales prin acţiuni. fapta trebuie calificată ca privaţiune ilegală de libertate7. Subiectul infracţiunii este persoana fizică responsabilă. fiind înşelată asupra intenţiei lui adevărate. 307. Ns4. 164. Anume prin aceasta infracţiunea de la art. Considerăm întemeiată opinia. a violului) etc. în cazul privaţiunii ilegale de libertate. persoana nu este scoasă în afara micromediului ei social. (2) şi (3) ale art. presupune ideea de privaţiune neconsimţitâ de libertate. corpul victimei devine obiect material al infracţiunii.148 DREPT PENAL. în primul rând. potrivit căreia. în cazul aplicării violenţei fizice asupra corpului victimei. dacă însă asemenea intenţie apare la făptuitor în momentul aflării victimei în locul amintit. venită din partea unei persoane din aceeaşi încăpere. 166 din CP al RM. (1) al art. a stării patologice etc). loc în care ea a ajuns benevol. Aşadar.4in CP al RM este o infracţiune formală. fixării victimei. 164 din CP al RM. 166 din CP al RM. nu poate forma componenţa de la art. atunci el săvârşeşte o inacţiune care este calificată ca privaţiune ilegală de libertate. 56. însă. Durata privaţiunii ilegale de libertate nu influenţează calificarea faptei. consimţământul persoanei de a fi izolată într-un anumit loc exclude posibilitatea calificării faptei conform art. 166 din CP al RM). deoarece lipseşte caracterul penal al faptei. dacă persoana care se găseşte într-un anumit loc. Noţiunea de ilegalitate. poate determina aplicarea prevederii de la alin.

2) soţul unei femei. Obiectul juridic special al infracţiunii de la art. să se angajeze sau să rămână în raport de concubinaj sau căsătorie. în unele modalităţi de săvârşire a infracţiunii de sclavie şi condiţii similare sclaviei. aşa cum rezultă din dispoziţia art. b) ţinerea unei persoane în condiţii în care o altă persoană exercită stăpânire asupra acesteia. fiinţa umană. Este necesar a specifica că potrivit art. sub care\se poate înfăţişa fapta prejudiciabilă analizată . ea desemnează condiţia aceluia care este ţinut prin lege. Sclavia şi condiţiile similare sclaviei Sclavia constituie. fiind deci pus în condiţii în care pentru el nu există o stare de libertate. în astfel de situaţii. Codul penal comentat şi adnotat. potrivit prevederilor aceleiaşi Convenţii. în care persoana este coborâtă la regimul animalelor şi al altor bunuri. se află în dispoziţia altuia şi folosit după bunul plac al acestuia. însă nu sub un anumit aspect (aşa cum se întâmplă în cazul celorlalte infracţiuni din Capitolul III al Părţii speciale a Codului penal). pe de altă parte. Prin "punerea unei persoane în condiţii în care o altă persoană exercită stăpânire asupra acesteia" se înţelege crearea pentru o persoană a unei stări de G. în aşa fel încât să fie lipsită de putinţa de a se sustrage puterii şi voinţei persoanei sub a cărei dependenţă se găseşte. Spre deosebire de celelalte infracţiuni din acelaşi grup. 168 din CP al RM. prin săvârşirea acestei infracţiuni. Pericolul social al acestei infracţiuni este evidenţiat. în cazul violenţei de intensitate mai mare. infracţiunea de la art. 1975. de totala nesocotire a persoanei. sunt adiacent vătămate relaţiile sociale cu privire la integritatea corporală. Ea se consideră consumată din momentul suprimării stării de libertate de care victima dispunea până atunci. condiţii similare sclavajului sunt considerate. ajunsă la această stare de depersonalizare. Totodată. în ce priveşte noţiunea de serbie. constrângerii. deoarece. se are în vedere vătămarea intenţionată medie sau uşoară a integrităţii corporale sau a sănătăţii. Infracţiunea de la art. considerat un simplu obiect al dreptului de proprietate. Din moment ce fiinţa umană este redusă. iar. de degradarea vieţii sociale. sănătatea sau libertatea psihică a persoanei. prin utilizarea înşelăciunii. ÎNVasiliu şi alţii. la un simplu obiect al dreptului de proprietate. cu titlu oneros sau altfel. contra plată sau în mod gratuit. Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la art. ci libertatea înţeleasă în sensul cel mai larg. a traficului de sclavi şi a instituţiilor şi practicilor similare sclavajului. este necesară calificarea prin concurs: art. persoana este lipsită complet de acest atribut esenţial al ei. 167 din CP al RM trebuie calificată numai punerea persoanei în servitute pentru achitarea unei datorii. potrivit textului Convenţiei sus-amintite. voi. 167 din CP al RM se exprimă în fapta prejudiciabilă care se concretizează în oricare din următoarele trei acţiuni: a) punerea unei persoane în condiţii în care o altă persoană exercită stăpânire asupra acesteia. I. 145 din CP al RM sau art. constrângerii. PARTEA S P E C I A L Ă Capitolul IV 151 §4. este promisă sau dată în căsătorie în schimbul unei despăgubiri în bani sau în natură vărsată părinţilor săi.150 D R E P T PENAL. 167 din CP al RM este o infracţiune formală. în conformitate cu Convenţia suplimentară privitoare la abolirea sclavajului. în esenţă. Conform prevederilor aceleiaşi Convenţii. familiei sale sau oricărei alte persoane sau oricărui alt grup de persoane. fără a-şi putea schimba condiţia. 167 şi art. prin utilizarea înşelăciunii. tutorelui său. cutumă sau un acord să trăiască şi să muncească pe un pământ aparţinând altei persoane şi să aducă acesteia anumite servicii. Prin "violenţă". 167 din CP al RM are şi obiect material. Prin "ţinerea unei persoane în condiţii în care o altă persoană exercită stăpânire asupra acesteia" se înţelege situaţia când o persoană are sub totală dependenţă o altă persoană şi dispune de ea. ea. constituie chiar obiectul material al infracţiunii examinate8. violenţei sau ameninţării cu violenţa.determinarea unei persoane. violenţei sau ameninţării cu violenţa. pe de o parte. să se angajeze sau să rămână în raport de concubinaj sau căsătorie . conform acestei norme se va califica ţinerea persoanei în servitute pentru achitarea unei datorii.este necesar a menţiona că. fără ca ea să aibă dreptul de a refuza. Bucureşti. aceste relaţii dobândesc calitatea de obiect juridic secundar. în legătură cu cea de-a treia acţiune alternativă. social mutilată şi lipsită de orice drepturi. totală dependenţă faţă de altă persoană. în primul rând: servitutea (pentru datorii) şi serbia. 151 din CP al RM. c) determinarea unei persoane. femeia poate fi transmisă prin succesiune unei alte persoane. 167 din CP al RM îl constituie relaţiile sociale cu privire la libertatea persoanei. negaţia stării de libertate. maltratarea intenţionată sau alte acte de violenţă. Prin "condiţii în care o persoană exercită stăpânire asupra unei alte persoane" se înţelege sclavia (sclavajul) sau condiţiile similare sclaviei. . se asimilează sclaviei orice instituţie sau practică în virtutea căreia: 1) o femeie. familia sau clanul acestuia au dreptul de a o ceda unui terţ. el nu este şi nu poate fi subiect în sfera relaţiilor sociale. 171. Partea specială. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Sclavul. p. prin "sclavaj" se înţelege starea sau condiţia unui individ asupra căruia se exercită unele sau toate atributele dreptului de proprietate. Antoniu. în contextul infracţiunii analizate. prin comiterea faptei. asupra ei exercitându-se direct regimul inuman al stării de sclavie. 3) la moartea soţului său.

(2) din art. definită ca "orice muncă sau serviciu pretins unui individ sub ameninţarea unei pedepse oarecare. Munca forţată Supunerea la o muncă forţată sau obligatorie constituie un act de silnicie. 152 din CP al RM. dar cel mai des se concretizează în interesul material. potrivit legii. victima este pusă în situaţia de a presta o muncă la care nu era obligată. Ea se consideră consumată din momentul în care victima a fost lipsită de libertate în ce priveşte prestarea muncii. în perioada de detenţie sau de libertate condiţionată. Totuşi. adiacent. 165 din CP al RM. 168 din CP al RM şi art. în cea de-a treia ipostază. violenţă sau ameninţare cu violenţa. nu de principiu. Latura subiectivă a infracţiunii analizate se exprimă. (1) al art."muncă obligatorie". 44 al Constituţiei Republicii Moldova. sănătatea sau libertatea psihică a persoanei. să îndeplinească o muncă. Evident. una singură.199410. PARTEA SPECIALĂ C a p i t o l u l IV 153 Latura subiectivă a infracţiunii de sclavie sau condiţii similare sclaviei se exprimă. aceasta nu poate depăşi gradul de gravitate al vătămării intenţionate uşoare a integrităţii corporale sau a sănătăţii. precum şi cele care fac parte din obligaţiile civile normale. care dispune de ea. facem trimitere la explicaţiile privind fapta de la lit. iar cea de-a doua . în cazul aplicării violenţei. a) din alin. Obiectul juridic special al muncii forţate îl constituie relaţiile sociale cu privire la libertatea persoanei de a-şi alege munca şi de a o presta după voinţa sa. Este posibil ca. Astfel. cele două noţiuni reprezintă părţi ale unui tot coerent. 2001. folosită în legislaţia Republicii Moldova. 4) obţinerea muncii sau a serviciilor prin înşelăciune. 2) forţarea la muncă obligatorie. care la momentul săvârşirii infracţiunii a împlinit vârsta de 16 ani. alături de posibilele atingeri aduse altor valori sociale. Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la art. în primul rând. Totuşi. victima este determinată. conform alin. Infracţiunea de muncă forţată este o infracţiune formală. b) munca unei persoane condamnate. §5. constrângere. 168 din CP al RM nu este susceptibilă de aplicare. în intenţie directă. Chişinău. Tratate internaţionale la care Republica Moldova este parte. Este necesar a menţiona că. în cea de-a doua ipostază. ea se referă la obţinerea efectivă a muncii sau a serviciilor prin următoarele metode: înşelăciune. deoarece lipseşte consimţământul celui supus la o astfel de muncă. Prin săvârşirea acestei fapte se răpeşte posibilitatea persoanei fizice de a-şi alege liber munca pe care o va presta. în egală măsură. în caz contrar. victima se află în totală dependenţă de făptuitor. în primul rând. sub care se poate înfăţişa fapta prejudiciabilă analizată. în nici unul dintre aceste cazuri. adoptate de Parlamentul Republicii Moldova la 29. obiectul material lipseşte la infracţiunea de muncă forţată.07. 1994. expresia "muncă forţată". Subiectul infracţiunii este persoana fizică responsabilă. prin juxtapunere. reprezentând alte atribute inerente persoanei. nu constituie muncă forţată: a) serviciul cu caracter militar sau activităţile desfăşurate în locul acestuia de cei care. 210-222. voi.152 DREPT PENAL. 27. deoarece victima nu a fost în stare să-i achite datoria. relaţiile sociale cu privire la integritatea corporală. pe care din proprie iniţiativă şi voinţă nu ar îndeplini-o. nr. se referă. 1. în cazul aplicării violenţei faţă de victimă este necesar să recunoaştem că corpul victimei va fi obiectul material al acestei infracţiuni. Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 168 din CP al RM rezidă în flagranta încălcare a libertăţii persoanei. fapta va trebui calificată prin concurs: art. însă de parcă ar fi avut îndatorirea de a o efectua. şi pentru care numitul individ nu s-a oferit de bunăvoie". prin constrângere. . Caracterul periculos al infracţiunii prevăzute la art. 3) ţinerea persoanei în servitute pentru achitarea unei datorii. nu satisfac serviciul militar obligatoriu. Chiar în textul Convenţiei sus-numite cele două noţiuni formează. în prima ipostază. 168 din CP al RM se exprimă în fapta prejudiciabilă constând din următoarele patru acţiuni cu caracter alternativ: 1) forţarea unei persoane să presteze o muncă împotriva dorinţei sale. în genere. Molcipres. şi la noţiunea de muncă obligatorie. motivul infracţiunii constă în interesul material. Pentru întregirea laturii obiective este necesar ca munca să fie prestată în alte cazuri decât cele prevăzute de dispoziţiile legale. c) prestaţiile impuse în situaţia creată de calamităţi ori de alt pericol. în ce priveşte cea de-a patra ipostază. p. Privitor la caracteristicile conceptului "servitute". dispoziţia de la art. De regulă. stabilite de lege. în vinovăţie sub formă de intenţie directă. prima ipostază este numită "muncă forţată". 151 din CP al RM sau art. Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Din această perspectivă. în cazul unor modalităţi ale infracţiunii examinate să fie vătămate. violenţă sau ameninţare cu violenţa. Motivele acestei infracţiuni pot fi diferite. constrângere. diferenţa între ele fiind de nuanţă. prestată în condiţii normale. în termenii Convenţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii privind munca forţată sau obligatorie9.

acţiune care poate avea următoarele două fornţe: 1) spitalizare forţată a unei persoane vădit sănătoase din punct de vedere psihic (care nu suferă de nici o tulburare psihică) într-o instituţie psihiatrică. dacă nu i se va acorda asistenţă psihiatrică. adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 16. 1993. 169 din CP al RM îl constituie relaţiile sociale cu privire la libertatea fizică a persoanei. în cazurile prevăzute la alin. în baza prevederilor art. c) prejudiciul grav sănătăţii sale. §6.a corpului persoanei . care consistă în acţiunea de internare ilegală a victimei într-o instituţie psihiatrică. Legea nu cere o calitate specială pentru subiect. în primul rând. Judecătorul care a pronunţat. 28 din sus-numita lege. alte persoane având interesul să se izbăvească de victimă. Ea se consideră consumată din momentul internării victimei într-o instituţie psihiatrică. datorită specificului său. 1998. fără consimţământul ei sau al reprezentantului ei legal. poate lăsa. prin vinovăţie sub formă de intenţie directă. incriminarea de la art. 324 din CP al RM. dacă examinarea sau tratarea ei este posibilă numai în condiţii de staţionar. IJ Monitorul Oficial al Republicii Moldova.1997'2. nr. comisiei de medici psihiatri. Infracţiunea examinată este una formală. (2) al art. în conformitate cu art. 166 sau art. Prin "persoană vădit sănătoasă din punct de vedere psihic" se are în vedere persoana care nu a fost examinată. PARTEA SPECIALA C a p i t o l u l IV 155 Subiectul infracţiunii este persoana fizică responsabilă. precum şi în cazul aplicării violenţei la internarea ilegală a victimei într-o instituţie psihiatrică. b) incapacitatea de satisfacere independentă de necesităţi vitale. 169 din CP al RM. o hotărâre contrară legii. 2) internarea într-o instituţie psihiatrică a unei persoane aflate în perioada de remisie (a cărei boală psihică s-a estompat la moment). Internarea ilegală într-o instituţie psihiatrică în conformitate cu alin. Dacă medicul-psihiatru sau judecătorul fabrică decizia sau hotărârea de spitalizare forţată contra unei recompense ilicite. ApryHOBa. ură etc. cele comise trebuie calificate şi conform art. este posibilă numai în cazuri excepţionale . FloneMy He deucmeyem cmamw I262 YK? II CoeemcKan locmuuux. până la emiterea hotărârii judecătoreşti. internarea într-o instituţie psihiatrică a unei persoane suferinde de tulburări psihice. Nsll. ci conform art. internarea ilegală într-o instituţie psihiatrică nu are un obiect material. persoana suferindă de tulburări psihice poate fi spitalizată forţat în staţionarul de psihiatrie. (2) din art. ci doar persoana vădit sănătoasă din punct de vedere psihic. în ordinea stabilită. Victimă a infracţiunii analizate nu poate fi orice persoană fizică. decât în cazurile prevăzute de lege. întrucât internarea ilegală într-o instituţie psihiatrică nu poate fi comisă prin inacţiuni. Reţinerea în instituţia psihiatrică a persoanei care s-a tratat completamente de tulburarea psihică nu se califică potrivit art. nimeni nu poate fi supus unui tratament medical forţat. 44-46. tragem concluzia că latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la art. 327 din CP al RM. Totuşi. în subsidiar.c. aplicat altădată faţă de cei de alte convingeri. care la momentul comiterii infracţiunii a împlinit vârsta de 16 ani. ruda apropiată a victimei. Latura subiectivă se manifestă. 169 din CP al RM (în calitate de coautor sau complice). 307 din CP al RM. el trebuie tras la răspundere şi conform art. . Ordinea de internare a unei persoane într-o instituţie psihiatrică este prevăzută de Legea privind asistenţa psihiatrică. 34 al Legii privind asistenţa psihiatrică. Tratamentul psihiatric forţat. 911. Motivele infracţiunii pot fi dintre cele mai diverse: interes material. 51 al Constituţiei Republicii Moldova.ca măsură de urgenţă şi în temeiul hotărârii " K). Potrivit art. trebuie tras la răspundere conform art. în vederea realizării unor scopuri nemedicale". 11 al acestei legi. care la momentul săvârşirii infracţiunii a împlinit vârsta de 16 ani.154 DREPT PENAL. Din cele consemnate. sănătatea sau viaţa persoanei. Subiectul infracţiunii este persoana fizică responsabilă. Dacă judecătorul se află în înţelegere prealabilă cu medicul-psihiatru. ci şi asupra întregii ei biografii ulterioare. în lipsa temeiurilor şi a ordinii prevăzute în cadrul Legii privind asistenţa psihiatrică. iar tulburarea psihică este gravă şi condiţionează: a) pericol nemijlocit pentru sine sau pentru cei din jur. contrar voinţei acesteia. Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la art. sechele adânci nu doar asupra libertăţii şi sănătăţii persoanei. prezenţa obiectului material . integritatea corporală. 169 din CP al RM are menirea principală. Acesta poate fi: lucrătorul medico-sanitar. de către psihiatru sau persoana al cărei diagnostic psihiatric a fost stabilit cu bună-ştiinţă inexact. De aceea.12. răzbunare. de spitalizare forţată a victimei. carierism. inclusiv mediculpsihiatru (singur sau în componenţa unei comisii). de a preveni repetarea practicilor de tristă amintire în condiţiile edificării unui stat de drept şi democratic. vecinul. De cele mai dese ori. 169 din CP al RM se exprimă în fapta prejudiciabilă. 169 din CP al RM.devine obligatorie. pot fi vătămate relaţiile sociale cu privire la libertatea psihică.

care vatăm^ . Viaţa sexuală a .156 DREPT PENAL.în mod exclusiv sau în principal . specificate la alin. fiind fapte prejudiciabile. PARTEA S P E C I A L A Producerea din imprudenţă a urmărilor prejudiciabile. (2) din art. Rezultă că obiectul juridic generic al infracţiunilor din grupul menţionat îl constituie relaţiile sociale cu privire la viaţa sexuală a persoanei. NOŢIUNEA.relaţiile sociale cu privire la viaţa sexuală a persoanei. trebuie evaluată prin prisma explicaţiilor vizând urmările prejudiciabile de aceeaşi factură din componenţele anterior analizate. săvârşite cu intenţie. CARACTE RIZAREA GENERAL Ă Şl TIPURILE INFRACŢI UNILOR PRIVIND VIAŢA SEXUALĂ Infracţiunile privind viaţa sexuală reprezintă grupul de infracţiuni prevăzute în Capitolul IV al Părţii speciale a Codului penal al Republicii Moldova. 169 din CP al RM. Capitolul V INFRACŢIUNI PRIVIND VIAŢA SEXUALĂ Secţiunea I.

determinând-o să-şi perfecţioneze viaţa sexuală. . ele există alături de căsătorie şi în afara acesteia.persoanei este o valoare socială importantă. De aceea. ca instituţie socială. generează repercusiuni deosebit de dăunătoare pe plan social. Cultura modernă exercită influenţă asupra persoanei. Dar realizarea acestei necesităţi are şi un caracter social. factorul principal socio-coagulant. însăşi raţiunea desfăşurării relaţiilor sociale conjugale constă în satisfacerea necesităţii sexuale. Dragostea unei persoane culte a încetat a mai fi doar un instinct al înmulţirii. De vreme ce respectarea atributelor inalienabile ale persoanei în sfera relaţiilor sociale cu privire la viaţa sexuală constituie una din bazele existenţei societăţii. dar ele au existat şi până la apariţia căsătoriei. Caracterul şi formele ei s-au schimbat pe măsură ce s-a reformat structura socială. Viaţa sexuală a persoanei a apărut o dată cu persoana. infracţiunile privind viaţa sexuală. care se identifică cu atributul vital al conservării individului şi speciei. Relaţiile sociale cu privire la viaţa sexuală intră în alcătuirea relaţiilor sociale conjugale. în dorinţa de a lăsa urmaşi. contra desfăşurării normale a vieţii sexuale a persoanelor. La baza acestor relaţii se găseşte activitatea sexuală a persoanei. având o origine firească. transformânduse într-un factor esenţial al evoluţiei ei spirituale. vătămarea acestor relaţii creează o stare de nesiguranţă socială. reacţia penală împotriva respectivelor infracţiuni constituie o necesitate imperioasă. deoarece familia este elementul de bază al societăţii. yt. ca individ social. De aceea. cu însăşi raţiunea de a fi a persoanei. având o profundă semnificaţie antisocială. un dezechilibru deosebit de primejdios pentru însăşi existenţa societăţii.

173 din CP al RM). 172 din CP al RM se poate vorbi că infracţiunile adoptă forma unei infracţiuni materiale. 171-175 din CP al RM sunt infracţiuni formale. în cazul unor modalităţi agravate ale violului sau acţiunilor violente cu caracter sexual. infracţiuni contra inviolabilităţii sexuale şi libertăţii sexuale a persoanei (art. Aceste acţiuni presupun un raport sexual sau un alt act sexual. 171. lit. ori o activitate complementară contactului sexual. (2) al art. sau un alt contact sexual. a) din alin. (2) al art.158 DREPT PENAL. săvârşit prin constrângere fizică sau psihică a persoanei sau profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa. a) din alin. 175 din CP al RM). (3) al art. protecţia. INFRACŢIUNI CONTRA INVIOLABILITĂŢII SEXUALE Şl LIBERTĂŢII SEXUALE A PERSOANEI §1. b) din alin. fapt care poate fi exploatat de infractori. obligatoriu sau alternativ. (3) al art. infracţiunile. 171. 172 din CP al RM). PARTEA S P E C I A L A Capitolul V 159 Fiecare dintre infracţiunile privind viaţa sexuală are şi un obiect juridic special. 175 din CP al RM) Secţiunea a ll-a. Ca o componentă a categoriei de inviolabilitate sexuală a persoanei apare noţiunea de inviolabilitate sexuală a minorului. în cazul persoanei lipsite de discernământ din cauza stării sănătăţii) unei asemenea dorinţe. In afară de criteriul vârstei. condiţionată de autodeterminarea persoanei în planul deciderii de sine stătătoare cu cine şi în ce formă să-şi satisfacă necesitatea sexuală. 173 din CP al RM) au un obiect material care constă în corpul persoanei. Restricţionarea cercului de victime pentru unele infracţiuni sau modalităţi de infracţiuni se face. infracţiunile privind viaţa sexuală se comit numai prin acţiuni. sănătatea sau viaţa persoanei (care pot constitui obiectul juridic secundar al infracţiunii). Violul poate duce la vaste leziuni ale organelor genitale şi ale ţesuturilor adiacente. Victimă a acestor infracţiuni poate fi orice persoană fizică. Violul V Raportul sexual. la educarea sau tratamentul făptuitorului (lit. 171 şi la lit. el se poate solda cu serioase dereglări neuropsihice care ar putea marca . dacă legea nu prevede altfel.172. de regulă. aceasta poate fi prezentată în felul următor: 147. care la momentul comiterii infracţiunii a atins vârsta de: 14 ani (art. în cazul violului. Toate faptele infracţionale prevăzute la art. 172 din CP al RM). Totuşi. De aceea. Acesta. e important să se ţină seama de faptul că subiectul unor infracţiuni din acest grup trebuie să aibă. folosită ca procedeu de încălcare a obiectului juridic secundar al infracţiunilor analizate. integritatea corporală. Cât priveşte tipologia infracţiunilor privind viaţa sexuală. legea penală îi apără inviolabilitatea sexuală. datorită vârstei sale. c)-e) din alin. în cazul persoanei care este în imposibilitate de a-şi exprima voinţa) sau irelevanţa (de exemplu. în planul laturii obiective.172. 174. (3) al art. Alături de aceste acţiuni care au un caracter principial pot subzista acţiuni adi- acente. adică este o persoană fizică responsabilă. De regulă. aceeaşi sau altă apartenenţă sexuală decât victima (de exemplu. d)-f) din alin. persoana care nu a atins vârsta de 14 ani (lit. constituit din relaţiile sociale privitoare la anumite valori sociale specifice. Aceste semne însă trebuie luate în considerare la individualizarea pedepsei. Dacă libertatea sexuală presupune exteriorizarea prealabilă a dorinţei persoanei de a-şi satisface necesitatea sexuală. infracţiuni contra inviolabilităţii sexuale a minorilor (art. Libertatea sexuală înseamnă libertatea persoanei împotriva agresiunilor şi abuzurilor sexuale cu caracter infracţional. 148. 171. reprezintă forma cea mai gravă de încălcare a vieţii sexuale a persoanei. care derivă din viaţa sexuală a persoanei.175 din CP al RM) sau 16 ani (în celelalte cazuri). constând în constrângere explicită sau implicită. (3) al art. lit. b) din alin. este necesar a menţiona că toate infracţiunile privind viaţa sexuală se săvârşesc numai cu intenţie. la circumscrierea victimei cu calităţi speciale mai poate contribui criteriul raporturilor preexistente dintre făptuitor şi victimă: persoana care se află în grija. făptuitorul manifestă imprudenţă faţă de urmările prejudiciabile produse (vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii. Sub aspectul laturii subiective. alte urmări grave). indiferent de manifestarea voinţei lui. decesul victimei. Aceste valori sociale specifice sunt: libertatea sexuală şi inviolabilitatea sexuală. Latura subiectivă a infracţiunilor examinate nu include vretin motiv sau scop special. atunci inviolabilitatea sexuală presupune lipsa (de exemplu. Toate infracţiunile privind viaţa sexuală (cu excepţia celei prevăzute la art. după criteriul de vârstă: minor (lit. sub ocrotirea. prevăzute în Capitolul IV al Părţii speciale a Codului penal pot aduce atingere relaţiilor sociale cu privire la libertatea psihică. Pe lângă relaţiile sociale cu privire la valorile sociale sus-numite. trebuie să aibă o apartenenţă sexuală diferită de cea a victimei). nu este capabil să aprecieze independent semnificaţia etico-socială a propriei decizii. 174 şi art. Numai în cazurile indicate la lit. 171 din CP al RM). persoana care nu a atins vârsta de 16 ani (art. 171. b) din alin. infracţiunile prevăzute în Capitolul IV al Părţii speciale a Codului penal pot fi săvârşite de orice subiect care îndeplineşte condiţiile generale. (3) al art.

2002. în toate aceste ipoteze. corespunzătoare celor trei acţiuni adiacente. pe de o parte. Prin urmare. Este important ca.relaţiile sociale cu privire la libertatea psihică. b) constrângerea psihică. prin gesturi speciale. Actualmente. de aceea nu se exclude nici posibilitatea săvârşirii violului asupra soţiei (soţului). care nu corespund condiţiilor specificate mai sus. Obiectul material al infracţiunii prevăzute la art. răsucirea mâinilor în articulaţii. din alcătuirea faptei prejudiciabile examinate. nu este vorba de o simplă atingere a organelor genitale. Obiectul juridic special al violului are. infracţiunea de viol presupune un raport sexual fără a exista consimţământul persoanei cu care se doreşte a avea raport sexual. Violul conjugal în dreptul comparat II Revista de drept penal. 2) săvârşirea raportului sexual. ci este necesar să aibă loc actul fiziologic de îm binare a celor două sexe. ceea ce constituie factorul de presiune psihică. dezgolirea violentă a organelor genitale şi atribuirea unei poziţii anumite corpului victimei. Constrângerea fizică se poate exprima în: lovirea victimei. victima trebuie să aibă o altă apartenenţă sexuală. cu caracter alternativ. menţionăm că prin "raport sexual" se în ţelege săvârşirea unui act sexual normal (sub aspect fiziologic). Latura obiectivă a violului este întregită numai atunci când acţiunea principală a fost săvârşită în asociere cu oricare dintre acţiunile adiacente. constând din: 1) obiectul juridic principal . Dacă însă persoana este minoră (inclusiv cea care are vârsta sub 14 ani). când o parte a laturii obiective este executată de o persoană de aceeaşi apartenenţă sexuală. şi noţiunea de act sau contact sexual. 154-161. Constrângerea psihică se manifestă de cele mai dese ori prin ameninţarea aplicării imediate a violenţei fizice. Este esenţial ca această ameninţare să fie percepută ca una reală. care poate fi pusă imediat în executare. Această nesocotire a voinţei victimei se poate înfăţişa sub trei modalităţi. în doctrina penală este consacrată noţiunea "viol conjugal"1. în realitate. a frânghiei sau a altor asemenea obiecte.a rezistenţei victimei ori profitarea de starea de imposibilitate a victimei de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa. principala parte a laturii obiective a violului.160 DREPT PENAL. 171 din CP al RM. E posibil însă şi coautoratul la viol. imobilizarea victimei prin legare. integritatea corporală. nici dacă a avut o experienţă sexuală înainte de viol. Pentru existenţa infracţiunii de viol nu interesează vârsta victimei. obiectul juridic principal îl formează relaţiile sociale cu privire la inviolabilitatea sexuală a minorilor. concretizată în acţiuni de două tipuri: 1) acţiunea principală: raportul sexual. Latura obiectivă a infracţiunii analizate se exprimă în fapta prejudiciabilă. dacă victima nu se va conforma cerinţelor făptuitorului. astfel creându-se condiţii pentru concepere. însă practicii îi sunt cunoscute foarte puţine cazuri de evoluare a bărbaţilor în calitate de victime ale violului. victima să aibă o altă apartenenţă sexuală decât autorul. decât persoana care realizează raportul sexual. Chiriţă. p. (3) ale art. Săvârşirea violului cunoaşte două etape: 1) înfrângerea sau paralizarea prin constrângere . în acest sens. infracţiunea ia formele agravate prevăzute la lit. Această distincţie este importantă. 171 din CP al RM îl constituie corpul persoanei. care constă în introducerea membrului viril în vagin sau în vestibulul vaginului. De aceea. c) profitarea de imposibilitatea victimei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa. Tocmai în ideea de a sublinia deosebita gravitate a acestei infracţiuni. există noţiunea de raport sexual. de cele mai dese ori. 2) obiectul juridic secundar . 171 din CP al RM. persoanele de sex feminin dau dovadă de nu mai puţină iniţiativă decât persoanele de sex masculin în sfera relaţiilor sociale privind viaţa sexuală. de suprimare a voinţei victimei. (2) şi de la lit. b) din alin. nu pot intra sub incidenţânoţiunii de raport sexual. sănătatea sau viaţa persoanei. pe de altă parte. victimă a violului poate fi chiar o persoană sancţionată administrativ pentru practicarea prostituţiei. Ameninţarea se poate exprima verbal. nu este corect a opera cu concepte de tipul "raport sexual firesc" şi "raport sexual nefiresc". PARTEA S P E C I A L Ă Capitolul V 161 victima pentru tot restul vieţii. deoarece contează la delimitarea violului de infracţiunile conexe privind viaţa sexuală. deţinerea forţată într-o încăpere încuiată etc. a cătuşelor. un caracter complex. 2) acţiunea adiacentă: a) constrângerea fizică. nr. (3) ale art. b) din alin. 2. în cazul coautoratului. vătămarea intenţionată a integrităţii corporale sau a sănătăţii. b) din alin. De asemenea. prin demonstrarea armelor. legiuitorul a aşezat-o la începutul capitolului consacrat infracţiunilor privind viaţa sexuală. dar şi un bărbat. săvârşire care a fost pregătită prin activitatea desfăşurată la prima etapă. Victimă în cazul violului poate fi nu numai o femeie.relaţiile sociale cu privire la inviolabilitatea sexuală şi libertatea sexuală a persoanei. . ducând la sociopatia acesteia. / Orice alte acte sau contacte sexuale. b) din alin. fixarea prin intermediul cătuşelor de obiecte nemişcătoare. R. La fel nu interesează dacă victima este căsătorită sau divorţată. (2) şi la lit. Privitor la acţiunea principală. Aşadar. în cazul faptelor de la lit.fizică sau psihică .

aproape întotdeauna se opune o pretinsă rezistenţă. în alt context. care nu poate fi înfrântă doar prin cuvinte. în forme adecvate. constrângerea victimei la săvârşirea raportului sexual. determină o persoană de a avea cu el raport sexual. intensitatea. a cicăli. a sâcâi. PARTEA S P E C I A L Ă Capitolul V 163 Este posibil ci constrângerea fizică să se îmbine. 287 din CP al RM etc. exprimată prin dorinţa de a domina-poseda a bărbatului şi prin dorinţa femeii de a fi dominată-posedată de către bărbat. comportamentul psihosexual implică în mod obligatoriu un anumit nivel de agresivitate. Este cunoscut că unor adolescente le sunt specifice sentimentele de timiditate. Ceea ce interesează la calificare este ca raportul sexual să se fi produs fără consimţământul victimei. anumite eforturi fizice. Totodată. în această situaţie. / . îndemnuri. 171 din CP al RM. în C. în situaţia în care victima nu opune nici o rezistenţă făptuitorului. să nu mai poată fi stăpână pe propriul corp) se apreciază în fiecare caz concret. Nici hărţuirea sexuală nu face parte din latura obiectivă a violului. Aşadar. Dacă însă constrângerea a fost exercitată în alte scopuri. Tratat de psihosexologie. Brânză. nu poate fi calificat ca viol. comise de făptuitor pentru a necăji. 2002. dându-şi seama că în condiţiile create orice rezistenţă ar fi inutilă şi chiar periculoasă pentru viaţa sau sănătatea ei. fapta nu poate fi calificată conform art. ' Pentru calificare nu contează dacă constrângerea a fost exercitată de aceeaşi persoană care a săvârşit raportul sexual sau de către o altă persoană. în funcţie de circumstanţele în care s-a exercitat constrângerea. cât şi cea psihică. acte susceptibile să neliniştească persoana hărţuită. a nu da cuiva pace. Consideraţii privind infracţiunea de hărţuire sexuală II Revista de drept penal. Iaşi. 173 din CP al RM. înduplecări. motivarea şi orientarea ei trebuie cercetate cu deosebită atenţie. constrângere va exista şi atunci când. caracterul violenţei.de o altă persoană. iar constrângerea . să se interconecteze cu constrângerea psihică: deţinerea îndelungată a victimei într-o încăpere întunecoasă. este necesar a aborda ipoteza în care victima se află de mai mult timp în relaţii amicale cu persoana acuzată de viol. precum şi de posibilităţile reale ale victimei de a opune rezistenţă. şi nu categorică (adică putea fi interpretată şi în sens de acceptare a raportului sexual). numai aşa se poate atesta vătămarea inviolabilităţii sexuale şi a libertăţii sexuale a persoanei. Dacă raportul sexual a fost realizat de o persoană. V. 4.162 D R E P T P E N A L . Dacă rezistenţa victimei a fost de circumstanţă (de formă). ci potrivit art. ameninţarea de a abandona victima fără bani şi haine într-o localitate îndepărtată (mai ales pe timp de iarnă). Examinând problema constrângerii fizice în vederea înfrângerii rezistenţei victimei. în afară de constrângerea fizică şi constrângerea psihică. Raportul sexual. a chinui. din conduita ei trebuie să rezulte refuzul categoric de a intra în raport sexual. conştientizând starea dată. conştientizând sentimentul acut de singurătate şi neajutorare. Aceste calităţi comportamentale se manifestă într-un mod special atunci când are loc raportul sexual benevol acceptat (mai ales. într-un astfel de loc unde nu poate apela la ajutorul nimănui. prin aplicarea violenţei. chiar şi contrar voinţei persoanei. constrângerea unei persoane la raport sexual prin ameninţarea de a răspândi ştiri defăimătoare despre ea se califică în conformitate cu art. Totodată. însoţit de ameninţarea de a distruge sau a deteriora bunurile acelei persoane ori de ameninţarea de a răspândi ştiri defăimătoare despre ea. Nu se încadrează în noţiunea de viol fapta aceluia care. Referindu-se la această "violenţă". Polirom. acţiunea adiacentă în cazul violului se poate exprima în profitarea de imposibilitatea victimei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa. pudoare firească. trebuie aplicate pentru a determina victima să săvârşească rapor tul sexual. 150. p. fără apă şi mâncare. victima nu opune nici o rezistenţă făptuitorului. prin promisiuni de căsătorie. cele comise nu pot fi calificate ca viol. în cazul în care ea refuză raportul sexual etc. Dobrinoiu. modestie. partenerul interpretează că adolescenta acceptă raportul sexual. ştiinţa consideră următoarele: "Această agresivitate acceptată apare ca o trăsătură masculină. Aptitudinea acestui rău de a constrânge (adică de a o face pe victimă să nu-şi mai poată dirija acţiunile. 22-31. de a-1 întreţine şi de a-1 finaliza"2. Şi atunci. 151-154. care are loc prima dată). Imposibilitatea de a se apăra presupune incapacitatea fizică de a opune rezistenţă făptuitorului care încearcă să aibă raport sexual cu victima (de exemplu. 2003. Evident. comun pentru constrângerea fizică şi constrângerea psihică este faptul că împotrivirea victimei la raportul sexual e înfrântă prin producerea unui rău. Enăchescu. W. p. în astfel de cazuri. este necesar a consemna că atât constrângerea fizică. şi este pus în faţa faptului de a aplica. o asemenea "violenţă" nu poate fi calificată drept constrângere fizică în contextul violului. Prin "hărţuire sexuală" se vor înţelege actele repetate. vom fi în prezenţa coautoratului la infracţiunea de viol. în aşa fel încât aceasta este determinată să accepte propunerile de natură sexuală ale făptuitorului3. când fiecare dintre coautori execută o parte din latura obiectivă a infracţiunii. care are rolul de a declanşa actul în sine. Nu contează dacă rezistenţa victimei a fost uşor înfrântă sau nu. în astfel de situaţii. a cărui amplificare nu poate fi evitată decât prin acceptarea raportului sexual. prin promiterea de beneficii materiale sau de angajare la muncă etc. nr. Mai mult.

b) din alin. dar care nu au condus la începerea raportului sexual. Se consideră consumat şi acel viol când membrul viril a fost introdus doar în vestibulul vaginului. acea faptă va fi considerată ca fiind săvârşită în stare de legitimă apărare. Ea se consideră consumată din momentul începerii raportului sexual.) nu a fost introdus în profunzime. Dacă victima a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală (de exemplu. dar din anumite cauze (ejacularea ante-portas. lipsa de consimţământ nu este explicită. Acţiunile date pot forma tentativa de viol numai dacă au fost întreprinse în scopul săvârşirii raportului sexual. 171 din CP al RM). 153. p. năzuinţa de a determina victima să se căsătorească cu făptuitorul etc. 56 din CP al RM. a) din alin. al comei. Editura Academiei. Latura subiectivă a infracţiunii de la art. făptuitorul nu poate fi tras la răspundere conform lit. al somnului hipnotic sau letargic. dacă făptuitorul a comis anterior un alt viol. III. 171 din CP al RM se exprimă. acţiunile de rezistenţă reuşite ale victimei etc. a complicităţii la viol. al leşinului. vătămarea intenţionată .154. Violul se consideră repetat. a violului consumat sau a realizării autoratului la viol. într-un caz. 171 din CP al RM. Starea de imposibilitate a victimei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa poate avea un caracter permanent sau provizoriu. lipseşte consimţământul victimei.a integrităţii corporale sau a sănătăţii).a tentativei de viol sau. Bucureşti. ' Subiectul infracţiunii este persoana fizică responsabilă. în ipoteza profitării de imposibilitatea victimei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa. AII Beck. Renunţarea de bunăvoie la săvârşirea violului este o circumstanţă care exclude răspunderea pentru tentativa de viol. a) din alin. pentru infracţiunile prevăzute la art. adică din momentul introducerii depline sau parţiale a membrului viril în cavitatea vaginală. din cauze ce nu depind de voinţa făptuitorului. Dongoroz şi alţii. pentru care este prevăzută răspundere la diferite alineate ale art. Dacă făptuitorul realizează două sau mai multe raporturi sexuale asupra aceleiaşi victime şi în executarea aceleiaşi intenţii infracţionale. conform regulilor concursului de infracţiuni. chiar în cazul unei întreruperi de scurtă durată între aceste raporturi. (2) al ari. Infracţiunea de viol este o infracţiune formală. (2) al art. în cazul vârstei fragede. în cele ce urmează vor fi supuse analizei agravantele violului care necesită a fi examinate: Violul săvârşit repetat (Ut. voi. (3) al art. al morţii clinice etc). Explicaţii teoretice ale Codului penal român. al altor stări patologice de natură psihică. La calificare este irelevant dacă starea de imposibilitate de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa este sau nu provocată chiar de făptuitor4. La săvârşirea a două sau mai multor violuri. Ca şi în cazul constrângerii fizice sau psihice. al oligofreniei. 2003. cu condiţia că acesta nu a fost condamnat pentru vreunul din ele şi că nu a expirat termenul de prescripţie. 171 din CP al RM cele comise se califică de sine stătător. formează tentativa de viol. năzuinţa de a dezonora victima în faţa altora. 171 din CP al RM). Pentru a considera violul consumat. pentru a împiedica consumarea violului. iar în alt caz . făptuitorul poate fi tras la răspundere pentru acţiunile pe care le-a realizat de facto (de exemplu. în cazul în care are un caracter provizoriu.164 D R E P T P E N A L . al unei poziţii incomode în care a fost surprinsă victima etc). trebuie aplicată dispoziţia de la lit. imobilizarea ei. Violul săvârşit cu bună-ştiinţă asupra unui minor (lit. a) din alin. respectiv. în acest caz. Dacă raporturile sexuale au fost săvârşite cu două sau mai multe victime. aşa cum rezultă din prevederile alin. / . în acest caz. violul prezintă forma prelungită de săvârşire a infracţiunii unice. ceea ce înseamnă că aceasta şi-a dat seama de situaţia dificilă a victimei şi a folosit prilejul pentru a întreţine un raport sexual cu ea. Motivele violului constau în: năzuinţa satisfacerii necesităţii sexuale (de cele mai dese ori). 171 din CP al RM. Diferenţa constă doar în faptul că în acest din urmă caz. este important ca ea să se suprapună momentului săvârşirii raportului sexual. nu este obligatorie confirmarea deflorării sau a gravidităţii victimei sau făptuitoarei de sex feminin. Imposibilitatea de a-şi exprima voinţa presupune o stare psihofiziologică ce lipseşte victima de putinţa de a-şi da seama de ceea ce se petrece cu ea sau de a-şi manifesta voinţa (de exemplu. ^ Legea penală cere ca făptuitorul să profite de starea în care se află victima. (2) al art. răzbunare. aplicarea violenţei faţă de ea pentru a-i înfrânge rezistenţa etc). consumându-se în momentul comiterii ultimului raport sexual. medie sau uşoară .gravă. Calificarea este similară în situaţia săvârşirii. 175 din CP al RM etc). 1 V. 333. (2) al art. care la momentul comiterii infracţiunii a împlinit vârsta de 14 ani. al oboselii extreme. în primul rând. în vinovăţie sub formă de intenţie directă. PARTEA S P E C I A L A Capitolul V 165 cazul defectelor fizice exprimate în amputarea piciorului sau mâinii. însă. al ebrietăţii de grad avansat (nu întotdeauna însă). Acţiunile îndreptate nemijlocit spre săvârşirea raportului sexual (dezbrăcarea victimei. reacţia de vaginism.

pep. 3) săvârşirea infracţiunii de către o persoană care întruneşte semnele subiectului infracţiunii. Violul săvârşit de două sau mai multe persoane (lit. limfogranulomatoza pubiană etc. prin aplicarea constrângerii fizice sau psihice faţă de victimă. a pus la dispoziţie mijlocul său de transport. agravanta analizată nu-i poate fi imputată. dar şi viaţa victimei. care au ca efect prevenirea opunerii de rezistenţă a victimei sau reducerea substanţială a intensităţii acestei rezistenţe. făptuitorul nu mai are nevoie să recurgă la constrângerea fizică sau psihică pentru a învinge rezistenţa opusă de victimă. (2) al art. intoxicarea victimei cu asemenea substanţe poate pune în pericol nu doar sănătatea. e) din alin. pentru ca ceilalţi coautori (de sex masculin) să poată săvârşi raportul sexual. Violul săvârşit prin drogarea sau otrăvirea prealabilă intenţionată a victimei (lit. în vederea creării acestei stări. comod pentru săvârşirea violului. victima violului săvârşit cu bună-ştiinţă asupra unui minor trebuie să aibă vârsta între 14 şi 18 ani. / . B. Mai mult. sau ţinea victima imobilizată. Calificarea suplimentară conform art. B. 171 din CP al RM). b) între săvârşirea raportului sexual cu victima şi boala de care aceasta s-a contaminat există legătura de cauzalitate. prin intermediul unei persoane care nu întruneşte aceste semne. 171 din CP al RM. Mo-SHKOBa.uu I riofl o6m. că victima a împlinit majoratul. în alţi termeni. datorită proceselor de accelerare. Din rândul bolilor venerice fac parte: sifilisul. blenoragia. b) din alin. astfel. Condiţiile în care agravanta dată funcţionează sunt următoarele: a) făptuitorul cunoaşte că suferă de o boală venerică. 171 din CP al RM. 42 şi art. 264.166 D R E P T P E N A L . făptuitorul trebuie să aibă certitudinea privind vârsta victimei (din maniera de conduită a acesteia. (2) al art. (3) al art. psihotrope sau chimice toxice. a săvârşit cu victima un raport sexual benevol. 171 din CP al RM). cu proprietăţi sedative. sau a ajutat la aducerea victimei în starea de imposibilitate de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa. d) din alin. au făcut posibilă săvârşirea acestuia. arată mai în vârstă. u Jn cazul drogării sau otrăvirii prealabile intenţionate a victimei. Violul însoţit de contaminarea intenţionată cu o boală venerică (lit. deci trebuie considerată coautor al violului. din aspectul ei exterior sau din alte surse). fiecare din ei. ci droguri sau substanţe otrăvitoare. de regulă. şancrul moale. în scopul săvârşirii violului. sau a săvârşit pe altă cale acţiunea adiacentă din cadrul violului. Dacă aceasta din urmă aplica lovituri victimei. Această agravantă se aplică în situaţia în care asupra victimei violuluf acţionau de comun acord nu mai puţin de două persoane.. KoMMeumapuu K YeonoeHOMy Kodency POCCUUCKOU &edepau. Violul săvârşit de două sau mai multe persoane trebuie deosebit de complicitatea la viol. în mod întemeiat. c) faţă de urmările prejudiciabile sub formă de contaminare cu boală venerică a fost manifestată intenţia . 3K3aMeH. Contaminarea victimei cu o altă boală decât cea venerică exclude aplicarea acestei agravante. PARTEA S P E C I A L A Capitolul V 167 Având în vedere prevederea de la lit. când însuşi făptuitorul creează această stare. MocKBa. O asemenea ipoteză se poate atesta în cazul victimelor care au o vârstă cu puţin sub 18 ani sau care. Se are în vedere una din ipotezele când violul este săvârşit profitându-se de imposibilitatea victimei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa. dar şi acţiunile persoanelor care. creând imediat condiţiile pentru comiterea violului de către alte persoane. Complicele la viol este persoana care: a ademenit victima într-un loc dinainte convenit. Agravanta analizată a violului funcţionează şi atunci când făptuitorii. făptuitorul utilizează nu orice fel de mijloace. Violul săvârşit de două sau mai multe persoane are loc în următoarele cazuri: 1) coautoratul. 2004. în comun cu o persoană care nu întruneşte aceste semne. 211 din CP al RM nu este necesară. Agravarea răspunderii penale se justifică prin faptul că. făptuitorul îi administrează acesteia substanţe narcotice. săvârşesc ulterior. c. Ca viol săvârşit de două sau mai multe persoane sunt calificate nu doar acţiunile persoanelor care au săvârşit raportul sexual. 171 din CP al RM). c) din alin.directă sau indirectă. aceasta trebuie să-şi dea seama că fapta ei are menirea să contribuie la săvârşirea violului de către alte persoane. Coautor al violului săvârşit de două sau mai multe persoane asupra unei femei poate fi şi o femeie5. un raport sexual cu una dintre aceste persoane. cu care a intrat în înţelegere prealabilă etc. pentru a-i înfrânge rezistenţa. acţionând conjugat şi aplicând constrângerea fizică sau psihică faţă de mai multe persoane. Or. a pregătit mijloacele necesare aducerii victimei în starea de imposibilitate de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa. (2) al art. atunci persoana respectivă îndeplineşte o parte a laturii obiective a violului. când cele comise sunt calificate potrivit art. Dacă făptuitorul presupunea. Persoana poate fi considerată complice la viol numai dacă între fapta ei şi viol există o legătură de cauzalitate. 2) săvârşirea infracţiunii de către o persoană care întruneşte semnele subiectului infracţiunii.

171 din CP al RM). 171 din CP al RM). e) din alin. astfel de urmări pot fi: sinuciderea. (2) al art. şi pe bună dreptate. facem trimitere la explicaţiile de rigoare referitoare la fapta de la lit. 171 din CP al RM). Dacă ameninţarea cu moartea (cu omor) ori cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii a fost expusă după săvârşirea violului (de exemplu. 171 din CP al RM se aplică numai în cazul în care ameninţarea cu moartea (cu omor) ori cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii a constituit calea de înfrângere a rezistenţei opuse victimei violului. c) din alin. Literalmente. 174 din CP al RM. constituie dovada unei sporite periculozităţi sociale a faptei şi a făptuitorului. g) din alin. (3) al art. Victima se află sub protecţia făptuitorului în cazul în care este privată în mod legal de libertate. 212 din CP al RM. Din sensul legii. (3) al art. fapta trebuie calificată conform art. Condiţiile în a căror prezenţă persoana poartă răspundere pentru violul însoţit de contaminarea intenţionată cu maladia SIDA sunt similare celor în care operează agravanta de la lit. 171 şi art. 171 din CP al RM). (3) al art. De aceea. contractuală sau morală de a acorda victimei asistenţă socială. (2). este oportun a apela la explicaţiile corespunzătoare făcute anterior. cu excepţia lit. (3) al art. cele comise formează concursul infracţiunilor prevăzute la art. 155 din CP al RM. Legiuitorul nu a descifrat noţiunea "alte urmări grave". Victima se află în grija făptuitorului atunci când acesta are obligaţia legală. potrivit dispoziţiei art. sub ocrotirea. Victima se află la educarea făptuitorului atunci când el face parte din rândul cadrelor didactice sau personalului pedagogic. pierderea capacităţii de naştere normală (fără cezariană). Violul însoţit de contaminarea intenţionată cu maladia SIDA (lit. 171 din CP al RM. 118 din CP al RM. 171 din CP al RM. g) din alin. a) din alin. pierderea capacităţii de a duce o viaţă sexuală. Circumstanţa agravantă analizată funcţionează în acel caz când există legătura de cauzalitate între viol şi urmările grave. (2) al art. 171 din CP al RM. Victima se află la tratamentul făptuitorului atunci când acesta din urmă face parte din personalul medical. prin "torturare" se înţelege acţiunea de a supune pe cineva la tortură. g) din alin. fie este o persoană angajată de către părinţii victimei. (3) al art. întrucât această boală prezintă un pericol ridicat pentru viaţa şi sănătatea persoanei. că atingerea adusă inviolabilităţii sexuale şi libertăţii sexuale într-o astfel de situaţie este susceptibilă de un tratament agravat. graviditatea extrauterină. sau când acesta şi-a asumat în fapt sarcina de a ocroti un minor. . pentru educarea şi instruirea acesteia. în cazul aplicării răspunderii penale pentru modalitatea agravată prevăzută la lit. la educarea sau tratamentul făptuitorului (lit. (2) al art. în acest caz. 155 din CP al RM. b) din alin. însă legiuitorul a prevăzut o răspundere mai aspră pentru contaminarea intenţionată a victimei anume cu maladia SIDA. protecţia. f) din alin. (2) al art. Violul soldat cu alte urmări grave (lit. 171 din CP al RM). Victima se află sub ocrotirea făptuitorului atunci când ultimul are calitatea de tutore sau de curator în raport cu victima. în interpretarea dispoziţiei de la lit. Violul însoţit de ameninţarea victimei sau a rudelor ei apropiate cu moartea ori cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii (lit.168 DREPT P E N A L . 171 din CP al RM. De aceea. aplicând îngrijirea medicală faţă de victimă în instituţiile medico-sanitare sau la domiciliu. Violul persoanei care se află în grija. Răspunderea penală pentru modalitatea violului prevăzută la lit. după care raporturile sexuale ce au urmat au fost săvârşite cu consimţământul victimei. d) şi e) din alin. nu este necesară calificarea suplimentară a faptei conform art. adică când se constată că urmările prejudiciabile suportate de victimă sunt tocmai ale violului comis asupra ei. legiuitorul a considerat. 155 din CP al RM. apariţia gravidităţii în cazul contraindicaţiilor medicale pentru naştere sau întreruperea cursului sarcinii etc. în situaţiile când a avut loc violul unei persoane în vârstă de până la 14 ani. Aplicarea acestei agravante este posibilă numai în cazurile în care făptuitorul ştia sau admitea că săvârşeşte violul asupra unui minor având vârsta de până la 14 ani. (3) al art. (2) al art. Faţă de preexistenta unei situaţii speciale privitoare la relaţiile dintre făptuitor şi victimă. 171 din CP al RM). Violul uneipersoane în vârstă depănă la 14 ani (lit. şi art. c) din alin. e) din alin. f) din alin. Noţiunea de ameninţare cu omor ori cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii a fost definită în cadrul analizei infracţiunii de la art. pentru a face presiuni asupra victimei ca aceasta să nu comunice nimănui despre infracţiune). nu este necesară calificarea suplimentară potrivit art. pentru a evita repetările inutile. iar cel care a săvârşit violul are obligaţia de a o păzi şi supraveghea. 151 din CP al RM. PARTEA S P E C I A L A Capitolul V 169 Violul însoţitele torturarea victimei (lit. săvârşirea de către persoana învestită cu asemenea responsabilităţi a infracţiunii de viol asupra persoanei care tocmai trebuie să se bucure de prezenţa făptuitorului şi de sprijinul lui.

(2) şi de la lit. Latura obiectivă a infracţiunii de la art. b) din alin. determinând reacţia energică a legii penale în vederea prevenirii şi combaterii acestei fapte. ca şi în cazul violului. 2) relaţiile sociale cu privire la libertatea psihică. 172 din CP al RM este că în locul raportului sexual. PARTEA S P E C I A L Ă Capitolul V §2. în cazul primelor două modalităţi enunţate. Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la art. Luând în consideraţie caracterul alternativ al modalităţilor sub care se exprimă acţiunea principală şi acţiunea adiacentă. la calificare va fi suficient a stabili îmbinarea oricăreia din modalităţile de la acţiunea principală cu oricare dintre modalităţile de la acţiunea adiacentă. în cazul modalităţilor de la lit. 172 din CP al RM. a) din alin. (3) ale art. la bulversarea instituţiei familiei. b) constrângerea psihică. deoarece acesta îl constituie: 1) relaţiile sociale cu privire la inviolabilitatea sexuală şi libertatea sexuală a persoanei (obiectul juridic principal). Victima în cazul infracţiunii analizate adoptă o postură sau alta. Obiectul material al acţiunilor violente cu caracter sexual îl constituie corpul persoanei. la conflicte morale. un caracter complex. integritatea corporală. persoana de sex feminin (în cazul lesbianismului). care reprezintă manifestarea normală a sexualităţii. persoana de sex masculin sau feminin (în cazul satisfacerii poftei sexuale în forme perverse). 172 din CP al RM se exprimă în fapta prejudiciabilă. c) profitarea de imposibilitatea victimei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa. c) satisfacerea poftei sexuale în forme perverse. instinctul sexual caută a fi satisfăcut prin acte contrare naturii fireşti a acestora. în funcţie de modalitatea sub care apare acţiunea principală din cadrul laturii obiective: persoana de sex masculin (în cazul homosexualismului). victima are aceeaşi apartenenţă sexuală ca şi autorul (sau coautorul care săvârşeşte actul sexual).170 DREPT PENAL. Denaturând instinctul genetic de procreare. . Acţiuni violente cu caracter sexual Ceea ce caracterizează infracţiunea prevăzută la art. concretizată în acţiuni de două tipuri: 1) acţiunea principală: a) homosexualismul. sănătatea sau viaţa persoanei (obiectul juridic secundar). obiectul juridic principal al infracţiunii analizate este format din relaţiile sociale cu privire la inviolabilitatea sexuală a minorilor. acţiunile violente cu caracter sexual pot duce la deformarea personalităţii. 172 din CP al RM ^ are de cele mai dese ori. 2) acţiunea adiacentă: a) constrângerea fizică. b) lesbianismul. precum şi la alte grave repercusiuni sociale. Acestea condiţionează pericolul social major al faptei infracţionale examinate.

2002. între femei. ceea ce ar reprezenta o gravă încălcare a principiului legalităţii. manipulările cu aceste organe cu ajutorul degetelor mâinilor. c. oralo-anale. . OmeemcmeeHHOcnib sa npecmytuxcHUn npomue htecoeepiueHHO-ncmuux. este necesar a specifica că. / . O astfel de acţiune nu se rezumă doar la "penetrarea sexuală". coapsele. aceasta se exprimă într-o acţiune constând în imitarea raportului sexual. Acţiunea principală în contextul infracţiunii prevăzute la art. vom ajunge la aplicarea legii penale prin analogie. care constituie: contactul dintre organele genitale a două persoane de sex feminin. umărul şi gâtul ei. FlyflOBHMKMH. în caz contrar. • satisfacerea poftei sexuale în forme perverse. Cât priveşte modalităţile. notele caracteristice sub care se poate prezenta acţiunea principală. faloimitatoare etc: • introducerea membrului viril sau a altor părţi ale corpului persoanei de sex masculin în rectul persoanei de sex feminin. fie într-o altă acţiune care vizează organele genitale ale bărbatului sau femeii ori alte părţi ale corpului. săvârşită pentru satisfacerea poftei (necesităţii) sexuale. K). 218-219. adică la introducerea membrului viril în cavităţile naturale ale altei persoane. reprezentând următoarele genuri de acte şi contacte analo-genitale. • imitarea actului homosexual pe calea introducerii de către o persoană de sex masculin a unui mulaj al membrului viril în rectul altei persoane de sex masculin. lesbianismul. CaHKT-lleTep6ypi'. între bărbat şi femeie. E. homosexualismul. în general. JOpwAMHecKMM ueH'rp Ilpecc. ori pe suprafaţa abdomenului acesteia. analo-digitale. acestea sunt: . Se au în vedere şi alte acte sau contacte sexuale care implică organele genitale sau alte părţi ale corpului". De aceea. • imitarea raportului sexual prin săvârşirea unor fricţiuni cu membrul viril în spaţiul dintre mamelele femeii. pentru satisfacerea poftei (necesităţii) sexuale.Referindu-ne la acţiunea principală. oralo-genitale. • actele oralo-genitale între bărbaţi. alte asemenea acte şi contacte săvârşite cu ajutorul mâinilor şi altor părţi ale corpului. 172 din CP al RM nu constituie un raport sexual. care reprezintă introducerea membrului viril al unei persoane de sex masculin în rectul altei persoane de sex masculin. • imitarea actului de lesbianism pe calea introducerii de către o persoană de sex feminin a unui mulaj al membrului viril în cavitatea vaginală ori în rectul altei persoane de sex feminin. în legătură cu această acţiune nu poate fi folosită expresia de tipul "raport sexual nefiresc".

d) sfincterul exterior al rectului . Subiectul infracţiunii este persoana fizică responsabilă. Totodată. Noţiunile "constrângerea fizică". • săvârşirea (prin constrângere) a actelor sau a contactelor sus-menţionate de către două sau mai multe persoane.în cazul actului de felaţie a victimei. 172 din CP al RM. răzbunare. infracţiunea nu are obiect material. Nu mai puţin periculos pentru desfăşurarea în normalitate a relaţiilor sociale este cazul constrângerii la comiterea de acte sau contacte sexuale prin şantajarea victimei sau prin exploatarea dependenţei acesteia faţă de făptuitor. lesbianism ori Ia săvârşirea altor acţiuni cu caracter sexual.172 DREPT P E N A L . în funcţie de particularităţile individuale) . exercitate în cazul infracţiunilor de la art. Interpretând noţiunea "dependenţa materială. care la momentul săvârşirii infracţiunii a împlinit vârsta de 14 ani. de serviciu sau de altă natură a victimei". prin ameninţarea de a răspândi despre ea informaţii defăimătoare. Totodată. (2) al art. Conţinutul unor asemenea informaţii despre victimă poate privi: practicarea prostituţiei. Dată fiind natura constrângerii aplicate. aceeaşi semnificaţie ca şi noţiunile similare ce caracterizează acţiunea adiacentă în contextul violului.în cazul actelor sau contactelor anale.în cazul actului de felaţie asupra victimei. • §3. nici cea psihică. "profitarea de^ imposibilitatea victimei de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa". infidelitatea conjugală etc. Ea se consideră consumată din momentul începerii acţiunilor cu caracter sexual. Pe lângă năzuinţa satisfacerii poftei (necesităţii) sexuale. Latura subiectivă a infracţiunii prevăzute la art. / . în timpul constrângerii prin şantaj. pot prejudicia onoarea şi demnitatea victimei sau a persoanelor apropiate ei ori pot fi cauza altor urmări nedorite. indiferent de apartenenţa sexuală a acesteia. (2) şi (3) ale art. de serviciu sau de altă natură a victimei. Structura laturii obiective a infracţiunii date mai include una din următoarele două metode ale constrângerii: a) şantajul sau b) profitarea de dependenţa materială. 173 din CP al RM.în cazul frontajului sau al unor penetrări în profunzimea vaginului. 172 din CP al RM se exprimă. Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la art. c) din alin. c) labiile mari (sau mici. 173 din CP al RM îl constituie relaţiile sociale cu privire la inviolabilitatea sexuală sau libertatea sexuală a persoanei. consumul de substanţe narcotice sau psihotrope. Metodele de constrângere. care se referă la acţiunea adiacentă în contextul acţiunilor violente cu caracter sexual. în subsidiar se aduce atingere relaţiilor sociale cu privire la libertatea psihică a persoanei (care obţin calitatea de obiect juridic secundar). năzuinţa de a impune victima să îndeplinească în viitor cerinţele făptuitorului. 171 şi art. • imitarea "penetrării sexuale" pe calea masturbării unei persoane de sex masculin de către o persoană de sex feminin (sau viceversa) ori a unei persoane de sex masculin de către o altă persoană de sex masculin. Trebuie de evidenţiat că subiectul infracţiunii analizate poate avea rolul de partener activ sau de partener pasiv în cadrul actului sau contactului sexual respectiv. PARTEA S P E C I A L A Capitolul V 173 introducerea de către o persoană de sex feminin a unui mulaj al membrului viril sau a unei părţi a corpului său în rectul unei persoane de sex masculin. în vinovăţie sub formă de intenţie directă. boala venerică a acesteia. nominalizate în dispoziţia art. au. în privinţa circumstanţelor agravante de la alin. 172 din CP al RM este admisă o abordare similară celei referitoare la agravantele corespondente ale violului. De aceea. Nu putem vorbi despre renunţarea de bunăvoie la săvârşirea infracţiunii analizate dacă s-au traversat următoarele limite: a) buzele. în principiu. săvârşirea unor ilegalităţi. 150 din CP al RM. homosexualism. legate de săvârşirea acţiunilor violente cu caracter sexual. care delimitează cavitatea bucală . adică să folosească conştient starea dificilă în care aceasta se află. în primul rând. intenţii huliganice etc. când făptuitorul îşi satisface pofta (necesitatea) sexuală prin contemplarea celor comise. "constrângerea psihică". devenind notorii. Victimă a infracţiunii analizate poate fi orice persoană fizică. Constrângerea prin şantaj se exprimă în ameninţarea cu divulgarea informaţiilor care. Constrângerea la acţiuni cu caracter sexual Inviolabilitatea sexuală sau libertatea sexuală a persoanei pot fi vătămate nu doar prin săvârşirea violului sau a acţiunilor violente cu caracter sexual. la calificare nu are importanţă dacă aceste informaţii sunt mincinoase sau veridice. sunt prezentate exhaustiv. este obligatoriu ca făptuitorul să profite de dependenţa victimei faţă de el. este necesar să ne adresăm explicaţiilor privind noţiunea similară menţionată la lit. Latura obiectivă a constrângerii la acţiuni cu caracter sexual se exprimă în fapta prejudiciabilă constând în acţiunea de constrângere a unei persoane la raporturi sexuale. motivele infracţiunii se concretizează în: năzuinţa de a înjosi cinstea şi demnitatea victimei. nu se are în vedere nici constrângerea fizică. Infracţiunea examinată este o infracţiune formală. b) partea anterioară a membruluf viril .

Ea se consideră consumată din momentul avansării cerinţelor de intrare întrun raport sexual. lesbianism sau a altor acţiuni cu caracter sexual. propunerea de a săvârşi respectivele acţiuni cu caracter sexual nu poate fi calificată potrivit art. 173 din CP al RM. 173 din CP al RM este o infracţiune formală. în năzuinţa făptuitorului de a-şi satisface necesităţile sexuale. dacă aceasta va accepta raportul sexual. lesbianismul ori alte acţiuni cu caracter sexual. de cele mai multe ori. Motivul acestei infracţiuni constă. "homosexualismul". Prin "alte acţiuni cu caracter sexual" se înţelege "satisfacerea poftei sexuale în forme perverse". La calificare. constrângerea prin profitarea de dependenţa materială. Latura subiectivă a infracţiunii de constrângere la acţiuni cu caracter sexual se exprimă. de săvârşire a actului de homosexualism. prin vinovăţie sub formă de intenţie directă. al acţiuni lor violente cu caracter sexual. j Infracţiunea prevăzută la art. nu contează dacă făptuitorul a săvârşit sau nu raportul sexual. în primul rând. lesbianismul sau alte acţiuni cu caracter sexual. noţiune examinată în cadrul analizei faptei infracţionale de la art. Subiectul infracţiunii . PARTEA SPECIALĂ CapitoIu1 V Deseori. de serviciu sau de altă natură a victimei se manifestă prin aceea că făptuitorul pune condiţia să nu violeze drepturile şi interesele legitime ale victimei. 172 din CP al RM. homosexualismul. Noţiunile "raportul sexual". întărind aceste cerinţe prin constrângerea corespunzătoare.DREPT PENAL. "lesbianismul" au aceeaşi semnificaţie ca şi în cazul infracţiunilor de viol şi. însă această împrejurare trebuie luată în consideraţie la individualizarea pedepsei. De una singură. homosexualismul. respectiv.

Apartenenţa sexuală a subiectului nu importă la calificare. poate avea grave repercusiuni nu doar de ordin fizic. dar mai ales actul de homosexualism sau de lesbianism săvârşit asupra unei asemenea persoane. Dacă o persoană cu funcţie de răspundere a săvârşit fapta prevăzută la art. Raportul sexual cu o persoană care nu a atins vârsta de 16 ani. ea poate fi trasă la răspundere conform art. dar mai ales de ordin . 173 din CP al RM). care la momentul săvârşirii infracţiunii a împlinit vârsta de 16 ani. INFRACŢ IUNI CONTRA INVIOLA BILITĂŢII SEXUAL EA MINORI LOR §1. 327 din CP al RM (fără calificare suplimentară potrivit art.date este persoana fizică responsabilă. 173 din CP al RM prin folosirea situaţiei de serviciu. Rapor tul sexual cu o perso ană care nu a atins vârsta de 16 ani Inviolabilitatea sexuală a minorilor constituie o condiţie importantă a dezvoltării sexuale normale a acestora. Secţiunea a lll-a.

devenind maturi. precum şi de imposibilitatea acesteia de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa. La calificare nu are importanţă gradul de maturizare sexuală a victimei. copiii traumatizaţi sexual se evidenţiază printr-un respect redus faţă de propria persoană. manifestată prin acţiune. printrun simţ hipertrofiat al culpei şi ruşinii. deoarece au fost definite cu ocazia analizei infracţiunilor de la art. 172 din CP al RM. 175 din CP al RM7. homosexualism şi lesbianism nu necesită a fi caracterizate. Astfel de acţiuni săvârşite în lipsa unei constrângeri fizice sau psihice. prin înstrăinare în raport cu alte persoane. Deseori. Latura obiectivă a infracţiunii de la art. 2) homosexualismul. care la momentul săvârşirii infracţiunii nu a atins vârsta de 16 ani. 174 din CP al RM îl formează relaţiile sociale cu privire la inviolabilitatea sexuală a persoanelor care nu au atins vârsta de 16 ani. fiind predispuşi spre sinucidere şi victimizare. 174 din CP al RM se exprimă în fapta prejudiciabilă. prin înclinaţia spre alcoolism şi narcomanie. Victimă a infracţiunii date poate fi numai persoana de sex feminin sau masculin. 217. p. 3) lesbianismul.psihosocial. 171 şi art. KoMMeHmapuu K YaonoeHOMy Kodexcy . Vulnerabilitatea acestei soluţii (sub aspectul Ibidem. în dispoziţia de la art. a şantajului sau profitând de dependenţa de orice natură a victimei. Această acţiune poate îmbrăca oricare din modalităţile următoare: 1) raportul sexual. Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la art. 174 din CP al RM nu se face nici o referire la satisfacerea poftei sexuale în forme perverse (alte acţiuni cu caracter sexual). pot fi calificate numai conform art. Obiectul material al infracţiunii analizate îl constituie corpul persoanei. Nu este exclus ca astfel de persoane să comporte un potenţial pericol pentru alţii pentru tot restul vieţii. Noţiunile de raport sexual.

o6uţ. B. pefl. . c. 272.POCCUUCKOU <t>edepau>uu I Vlop. Mo3HKOBa. B.

Sub incidenţa dispoziţiei art. în vederea incriminării altor acţiuni cu caracter sexual. interesul material sau atracţia sexuală. raportul sexual. Exprimarea consimţământului de către victimă are. Ultima ipoteză este valabilă în cazul copiilor de vârstă fragedă (de regulă de până la 5-6 ani). PARTEA S P E C I A L Ă Capitolul V evaluării corecte a pericolului social al faptei) impune intervenţia legiuitorului. însă la moment. în astfel de cazuri. actul de homosexualism sau lesbianism. astfel de acţiuni trebuie calificate conform art. 171 sau lit. 2) consimţământul aparent. 171-173 din CP al RM). 174 din CP al RM se află raportul sexual. un caracter dualist: 1) consimţământul univoc. există toţi indicii pentru a recunoaşte că făptuitorul a profitat de imposibilitatea victimei de a-şi exprima voinţa. în absenţa unei alternative. la a cărui temelie se poate afla curiozitatea. care au fost săvârşite cu consimţământul victimei sau prin ameninţarea ce i-a fost adusă acesteia de a-i distruge sau a-i deteriora bunurile (mobile sau imobile). homosexualismul şi lesbianismul. (3) al art. în contextul infracţiunii analizate.D R E P T P E N A L . Consimţământul aparent al acestora nu are nici o relevanţă juridică. (3) al art.explicită sau implicită (cu excepţia celei specificate în textul art. trebuie calificate potrivit lit. iar făptuitorul este conştient de acest fapt. b) din alin. din cauza că ea nu înţelege semnificaţia celor ce i se întâmplă. săvârşite faţă de o persoană care nu a atins vârsta de 16 ani. care constă în neîmpotrivirea victimei. sau prin orice alt gen de constrângere . 174 din CP al RM este o infracţiune formală. Infracţiunea prevăzută la art. a actului de homosexualism sau lesbianism. săvârşit cu o persoană de vârstă fragedă. De aceea. . Ea se consideră consumată din momentul începerii raportului sexual. 172 din CP al RM. a) din alin. 175 din CP al RM.

§2.175 din CP al RM constă în primejduirea dezvoltării fizice şi psihice normale a minorilor. în depravarea lor morală. Motivul infracţiunii se concretizează.Latura subiectivă a infracţiunii examinate se exprimă. Subiectul faptei infracţionale incriminate la art. 174 din CP al RM este persoana fizică responsabilă. ci să ştie cu certitudine că. aspectului exterior al acesteia. de cele mai dese ori. reclamând reacţia penală împotriva acestei fapte. Obiectul material al infracţiunii de la art. în dezvoltarea la ei a unor reprezentări eronate despre viaţa sexuală. Obiectul juridic special al infracţiunii analizate îl formează relaţiile sociale privind inviolabilitatea sexuală a persoanei care are vârsta de până la 16 ani. Este obligatoriu ca făptuitorul să nu presupună. receptivitatea sporită condiţionată de starea psihofizică a minorului. în primul rând. manierei de conduită a victimei etc. în năzuinţa făptuitorului de a-şi satisface necesităţile sexuale. victima nu a atins vârsta de 16 ani. iar uneori . Victima infracţiunii date poate fi numai persoana de sex feminin sau masculin. 175 din CP al RM îl constituie corpul persoanei. influenţa făptuitorului. Curiozitatea inerentă vârstei. prin vinovăţie sub formă de intenţie directă. care la momentul comiterii infracţiunii nu a împlinit . toate acestea fac să crească pericolul social al acţiunilor perverse. care la momentul săvârşirii infracţiunii a împlinit vârsta de 16 ani. Acţiuni perverse Pericolul social al infracţiunii prevăzute la art. Ca subiect poate evolua o persoană de sex masculin sau o persoană de sex feminin. Această certitudine se poate datora: cunoaşterii anterioare a victimei.a unor deviaţii de la normele fireşti ale vieţii sexuale. la momentul comiterii infracţiunii.

171173 din CP al RM). ruperea himenului). astfel ca victima să poată urmări aceasta etc. Prin "acţiuni perverse" se are în vedere. homosexualismul şi lesbianismul). medie sau uşoară a integrităţii corporale sau a sănătăţii (de exemplu. care au fost comise cu consimţământul victimei. semantismul dualist al conceptului "exprimarea consimţământului de către victimă" trebuie abordat de aceeaşi manieră ca în cazul infracţiunii de la art. Latura obiectivă a infracţiunii incriminate la art. 174 din CP al RM. în context. lesbianism sau a altor acţiuni cu caracter sexual. sărutarea acestora. 175 din CP al RM se exprimă în fapta prejudiciabilă concretizată în acţiuni perverse. ori prin şantaj. de a-i rupe hainele). fără a profita de dependenţa de orice natură a victimei ori de imposibilitatea acesteia de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa. sau prin ameninţarea ce i-a fost adusă acesteia de a-i distruge sau a-i deteriora bunurile (de exemplu. însoţită de contemplarea. săvârşite special între făptuitori (sau de către un singur făptuitor în cazul masturbării sale). . Sub incidenţa dispoziţiei art. Dacă acţiunile perverse au fost însoţite de vătămarea gravă. a actului de homosexualism. care sunt săvârşite fără constrângere fizică sau psihică. săvârşirea raportului sexual. dezgolirea organelor genitale ale victimei. ca modalităţi faptice ale acţiunilor perverse pot să apară: dezgolirea organelor genitale ale făptuitorului în prezenţa victimei. sau prin orice alt gen de constrângere explicită sau implicită (cu excepţia celei speci- ficate în textul art. pipăirea.vârsta de 16 ani. acţiunile cu caracter sexual (altele decât raportul sexual. înainte de toate. De asemenea. 175 din CP al RM se află acele acţiuni cu caracter sexual.

în general. Dacă. Ca subiect poate evolua o persoană de sex masculin sau una de sex feminin. sau este ţinută încuiată întro încăpere în care îi sunt demonstrate filme pornografice etc). actul de homosexualism sau lesbianism). faţă de victimă se exercită o constrângere (de exemplu. vizionarea imaginilor de orice gen cu acelaşi conţinut. 175 din CP al RM este o infracţiune formală. Motivele infracţiunii pot fi diferite: năzuinţa făptuitorului de a-1 iniţia pe minor în detaliile vieţii sexuale. în vederea exploatării lui sexuale pe viitor. PARTEA SPECIALĂ Capitolul V 179 lipsind condiţiile de aplicare a art. prin vinovăţie sub formă de intenţie directă. art. numite "intelectuale". 175 şi. Latura subiectivă a infracţiunii analizate se exprimă. b) în prezenţa victimei. poate fi făcută şi în absenţa consimţământului univoc al victimei.explicită sau implicită -asupra acesteia.178 DREPT PENAL. fapta trebuie calificată conform art. 157 din CP al RM.166 etc. cele comise trebuie calificate prin concurs: art. audierea înregistrărilor cu conţinut pornografic. Mai sus au fost caracterizate modalităţile faptice "fizice" ale acţiunilor perverse. un contact direct între făptuitor şi victimă. dar este obligatoriu să existe consimţământul univoc al victimei şi să nu se exercite o constrângere . în şirul acestora se înscriu discuţiile cu caracter obscen şi cinic despre viaţa sexuală. Deşi la calificare nu se ia în calcul diferenţierea dintre acţiunile perverse "fizice" şi cele "intelectuale". Infracţiunea prevăzută la art. în funcţie de circumstanţele concrete ale cazului. nu presupun un asemenea contact între făptuitor şi victimă. 171-173 din CP al RM. cele comise necesită a fi calificate prin concurs: potrivit art. putând degenera mai facil în infracţiunea prevăzută la art. . 171-173 din CP al RM. Or. în primul rând. se poate menţiona că acţiunile perverse pot fi comise: a) asupra victimei. 151-154 sau art. în caz contrar. acţiunile perverse "fizice" denotă un grad mai mare de periculozitate. Subiect al acestei infracţiunii poate fi persoana fizică responsabilă. este forţată să-şi dezgolească organele genitale. Săvârşirea acţiunilor perverse asupra victimei (cu excepţia celei exprimate în comiterea altor acţiuni cu caracter sexual). din CP al RM. care presupun. în concluzie. în această ipoteză. Insă o serie de modalităţi faptice ale acestei infracţiuni. Săvârşirea acţiunilor perverse asupra victimei se poate exprima în-comiterea altor acţiuni cu caracter sexual (altor decât raportul sexual. precum şi săvârşirea acţiunilor perverse în prezenţa victimei. 172 din CP al RM. Ea se consideră consumată din momentul începerii acţiunilor perverse. fie este imobilizată pentru ca făptuitorul s-o poată palpa. la individualizarea pedepsei este necesară distingerea lor. năzuinţa de a-şi satisface necesităţile sexuale etc. 171 sau art. 151-155. 175 şi art. lecturarea literaturii cu conţinut pornografic etc. care la momentul săvârşirii infracţiunii a împlinit vârsta de 14 ani.

N O ŢI U N E A.C a p i t o l u l VI 181 C a p i t o l u l VI N E R A L Ă Şl TI P U RI L E IN INFRACŢIUNI CONTRA DREPTURILOR POLITICE. C A R A C T E RI Z A R E A G E F R A C ŢI U NI L O R C O N T R A D R E P T U . DE MUNCĂ Şl ALTOR DREPTURI CONSTITUŢIONA LE ALE CETĂŢENILOR Secţiunea I.

(3) al art.1994'. libera dezvoltare a personalităţii umane. 1 privind vocaţia de valoare supremă a drepturilor şi libertăţilor omului. drepturile şi libertăţile lui.07. dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate. Republica Moldova este un stat de drept.RI L O R P O LI TI C E. în care demnitatea omului. în acest mod. (3) al art. 1 din Constituţia Republicii Moldova. adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 29. democratic. Capitolele I şi II din Titlul II al Constituţiei concretizează şi dezvoltă aserţiunea din alin. se recunoaşte că respectarea deplină a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale este o condiţie prealabilă necesară . D E M U N C Ă Şl A L T O R D R E P T U RI C O N S TI T U ŢI O N A L E A L E C E T Ă Ţ E NI L O R în conformitate cu alin.

în fapt. cu o semnificaţie mai mult de prescurtare terminologică. inclusiv. este stabilită răspunderea penală pentru cele mai periculoase. vom înţelege. deci. Vorbind. şi libertăţile inerente şi proprii tuturor fiinţelor umane.cetăţeni ai Republicii Moldova. drepturile şi libertăţile persoanei. de muncă şi altor drepturi constituţionale ale cetăţenilor este format din relaţiile sociale privitoare la realizarea drepturilor constituţionale ale cetăţenilor. deoarece. fiind incompatibilă cu aspiraţiile proeuropene ale unei naţiuni. nr. constituie cauza principală de instabilitate şi conflicte în societate. Obiectul juridic generic al infracţiunilor contra drepturilor politice. legea penală apără împotriva infracţiunilor. lezate prin infracţiunea de la art. prin această denumire se înţeleg. Neglijarea acestor drepturi. 176185' din Capitolul V al Părţii speciale a Codului penal. încălcări ale drepturilor constituţionale ale cetăţenilor. relaţiile sociale privitoare la realizarea dreptului la secretul corespondenţei. care sunt supuse lezării prin săvârşirea unei sau altei infracţiuni (de exemplu: relaţiile sociale privitoare la realizarea dreptului la viaţa intimă. în egală măsură. 1994. subliniem că aceasta este folosită într-un sens convenţional. cetăţeni străini sau apatrizi . despre drepturi constituţionale ale cetăţeanului. de regulă. 1. relaţiile sociale referitoare la realizarea dreptului la inviolabilitatea . Obiectul juridic special îl reprezintă relaţiile sociale referitoare la realizarea unui drept constituţional concret al cetăţeanului. 2 din CP al RM. prevăzute în Constituţie. un loc important aparţine apărării juridicopenale a acestor valori. din punct de vedere social. Monitorul Oficial al Republicii Moldova. în corespundere cu această prevedere. conform art. lezate prin infracţiunea de la art. familială şi privată.care surit expuse în textul Constituţiei. Apărarea drepturilor omului reprezintă baza societăţii civile democratice. în art. drepturile şi libertăţile fiinţelor umane . în sistemul de garanţii ale drepturilor şi libertăţilor omului. Cu privire la denumirea de drepturi constituţionale ale cetăţenilor. 178 din CP al RM. 177 din CP al RM. Astfel.asigurării unui viitor prosper în cadrul unei Europe unite. în discordanţă cu angajamentele asumate în domeniul dimensiunii umane.

179 din CP al RM etc. 184 din CP al RM). Cele mai multe dintre infracţiunile din Capitolul V al Părţii speciale a Codului penal sunt săvârşite pe calea acţiunii sau inacţiunii. 177. d) şi e) din art. corpul persoanei (in cazul infracţiunii de la art. / . 181-din CP al RM). (2) al art. 178 din CP al RM). c) şi d) din alin. în situaţia unor componenţe de infracţiuni în general formale. ele sunt construite ca materiale (în cazul infracţiunilor prevăzute la art. lezate prin infracţiunea de la art. 185 din CP al RM). 176 şi 185 din CP al RM. este necesară stabilirea obiectului material: trimiterile poştale (în cazul infracţiunii de la art. 184 din CP al RM) etc. 178 şi 182 din CP al RM). 180. în cazul infracţiunilor care sunt prevăzute la art. localurile secţiilor de votare. lit. alin (5) al art. în cazuri mai rare. se poate vorbi despre combinarea indicilor unei componenţe de infracţiune materiale cu indicii unei componenţe de infracţiune formale. Prin prisma laturii obiective a infracţiunilor contra drepturilor politice. fapta prejudiciabilă ia numai forma acţiunii (în ipoteza faptelor de la art. b). anumite modalităţi agravate iau forma unei componenţe de infracţiune materiale (de exemplu.) în unele componenţe de infracţiuni. 183.domiciliului. documentele electorale sau corpul persoanei (în cazul infracţiunii de la art. modalităţile de la lit. de muncă şi altor drepturi constituţionale ale cetăţenilor. urnele de vot. în unele cazuri. să menţionăm că majoritatea componenţelor date de infracţiuni sunt formale. 181.

Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la art.182. în scopul prevenirii tulburărilor în masă şi infracţiunilor. Din punctul de vedere al laturii subiective. culoare. 185'din CP al RM). Chişinău. utilizată la săvârşirea infracţiunii de la lit. este posibil să fie lezate relaţiile sociale cu privire la integritatea corporală. b) din alin. în conformitate cu art. care la momentul comiterii infracţiunii a împlinit vârsta de 16 ani. care rezultă din titulatura Capitolului V din Partea specială a Codului penal. art. persoana cu funcţie de răspundere sau persoana care gestionează o organizaţie comercială. 183 din CP al RM. 184 din CP al RM). garantate prin Constituţie şi prin alte legi. 181. art. faptele descrise în aceste norme trebuie să fie executate în condiţii de ilegalitate. 176185' din CP al RM se caracterizează prin intenţie: directă . în afară de aceste relaţii şi valori sociale. a) din alin. (2) al art. a) din art. origine naţionala sau socială. în funcţie de sex. d). destinate pentru dobândirea ilicită a informaţiei. sănătatea. prevăzute în Capitolul V din Partea specială a Codului penal. . 184 din CP al RM). infracţiuni contra drepturilor de muncă ale cetăţeanului (prevăzută la art. Totodată. rasă. dacă aceasta se face în interesele securităţii naţionale. 177 din CP al RM.16 al Constituţiei. sociale şi culturale2 şi Pactului internaţional cu privire la drepturile civile şi politice'. 183 din CP al RM). bunăstării economice a ţării. care sunt utilizate la comiterea faptei de la lit.54 din Constituţie. restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii. în raport cu urmările prejudiciabile ale unor infracţiuni. 180. (2) al art. 1998. care lezează. 176. prin excelenţă. 152. 185' din CP al RM. 176-185' din CP al RM. (2) al art. avere. nu este ilegală restrângerea exerciţiului unui drept.184 şi 185 din CP al RM): 150. de muncă şi altor drepturi constituţionale ale cetăţenilor" se înţeleg faptele prejudiciabile. voi. religie. 176. este necesară prezenţa subiectului special: persoana cu funcţie de răspundere (lit. Pentru a intra sub incidenţa art. a principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor.178 şi 179 din CP al RM). Idem. libertăţilor şi demnităţii altor persoane. lit. de muncă şi altor drepturi constituţionale ale cetăţenilor este persoana fizică responsabilă. PARTEA S P E C I A L A C a p i t o l u l VI 183 în cazul unor componenţe de infracţiuni. 179. 178 din CP al RM. a) din alin. faptele prevăzute la lit.181. împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei. 184 din CP al RM etc. a) din alin. lit. 176 din CP al RM este prevăzută răspunderea penală pentru încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. Subiectul infracţiunilor contra drepturilor politice. încălcarea egalităţii în drepturi a cetăţenilor La art. apartenenţă la o minoritate naţională.180. răspunderea penală pentru care se prevede în art. putem distinge următoarele patru tipuri ale infracţiunilor prevăzute de capitolul nominalizat: 149. 32-49.în cazul când componenţa de infracţiune este materială. e) din art. Secţiunea a ll-a. (2) art. art. (1) al art. 151. în conformitate cu art. 177.) Persoana juridică ce desfăşoară activitatea de întreprinzător poate fi subiectul infracţiunii prevăzute la art. Punând la bază diferenţierea drepturilor constituţionale ale cetăţenilor. în urma trecerii în revistă a elementelor constitutive ale infracţiunilor. ordinii publice. 18-30. infracţiunile prevăzute la art. 177. Moldpres. 183. integrităţii teritoriale. este obligatorie stabilirea mijloacelor de săvârşire a infracţiunii: mass-media. (2) al art. putem formula următoarea definiţie a noţiunii acestor infracţiuni: prin "infracţiuni contra drepturilor politice. p. armele sau alte obiecte care au servit drept armă ori au fost special adaptate pentru vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii.sau directă ori indirectă . 1. în cazul unor componenţe de infracţiuni. 176-185' din CP al RM. lit. infracţiuni contra principiului egalităţii şi drepturilor politice ale cetăţeanului (prevăzute la art. săvârşite cu intenţie. obştească sau altă organizaţie nestatală (lit. a) din alin. aplicate la comiterea faptei de la lit. care răspunde concepţiei Pactului internaţional cu privire la drepturile economice.182 DREPT PENAL. libertatea psihică sau fi- I ratate internaţionale la care Republica Moldova este parte. d) din alin. mijloacele tehnice speciale. b) din alin. relaţiile sociale privitoare la realizarea drepturilor constituţionale ale cetăţenilor. INFRACŢIUNI CONTRA PRINCIPIULUI EGALITĂŢII Şl DREPTURILOR POLITICE ALE CETĂŢEANULUI §1. naştere sau orice altă situaţie. (3) al art. Monitorul Oficial cil Republicii Moldova. opinii politice sau orice alte opinii. protejării drepturilor. precum şi din clasificarea drepturilor omului.în situaţia în care componenţa de infracţiune este formală . 176 din CP al RM îl constituie relaţiile sociale care ţin de realizarea eficientă. limbă. p. infracţiuni contra drepturilor culturale ale cetăţeanului (prevăzută la art. făptuitorul manifestă imprudenţă (de exemplu. infracţiuni contra drepturilor civile ale cetăţeanului (prevăzute la art.

în cazul prejudicierii drepturilor. se cere survenirea daunelor în proporţii considerabile. se stabileşte luându-se în considerare gradul lezării drepturilor date. atunci acesta va forma obiectul material al infracţiunii în cauză. Pentru întregirea laturii obiective a infracţiunii de la art. nr. dacă această încălcare presupune şi o oarecare influenţare directă asupra corpului persoanei.184 D R E P T P E N A L . b) din art. 126 din CP al RM. ai serviciilor vamale. apartenenţă la o minoritate naţională. Dacă această urmare prejudiciabilă nu este susceptibilă de a se produce. indiferent dacă este cetăţean al Republicii Moldova. 176 din CP al RM. De aceea. pactele şi tratatele în materie de drepturi ale omului. De exemplu. De asemenea. 176 din CP al RM. nu va exista o încălcare în sensul art. 11-12. culoare. nu în ultimul rând. lucrătorii toni organelor afacerilor interne. garantate prin Constituţie şi prin alte legi (lit. Este obligatoriu ca infracţiunea de la art. Totuşi. şi anume în crearea unor piedici pentru realizarea egalităţii în drepturi a cetăţenilor. a) din art. deşi făptuitorul putea şi trebuia să-i ofere această posibilitate. dacă există o justificare obiectivă şi rezonabilă. Dacă cele comise nu implică producerea urmărilor prejudiciabile sub formă de daune în proporţii considerabile. în cazul formei pasive. 98-101. în modul stabilit de lege. Aceasta nu înseamnă că daca infracţiunea e comisă de o persoană cu funcţie de răspundere. naştere sau orice altă situaţie. înmatricularea sau exmatricularea la (din) instituţia de învăţământ. 24 al Constituţiei. poate avea o formă activă sau una pasivă. se are în vedere încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. caracterul considerabil al daunei cauzate. la care Republica Moldova este parte. Infracţiunea de încălcare a egalităţii în drepturi a cetăţenilor poate fi materială (în condiţiile enunţate la lit. potrivit Legii Republicii Moldova privind partidele şi alte organizaţii social-politice. 1991. Latura obiectivă a faptei penale în cauză include: a) fapta (acţiunea sau inacţiunea) prejudiciabilă de încălcare a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. După cum rezultă din art.12. încălcarea egalităţii în drepturi a cetăţenilor nu presupune prezenţa obligatorie a unui obiect material. adoptate de Parlamentul Republicii Moldova la 30. încălcarea dreptului la integritatea fizică şi psihică. de a ocupa funcţii ce implică exercitarea autorităţii publice şi de a participa la referendum. cetăţean al unui alt stat sau apatrid. controlorii de stat. Prin "alte legi" trebuie de înţeles.06. religie.199P. 176 din CP al RM) sau din momentul încălcării drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. în exercitarea unui sau altui drept aparţinând persoanei. conform Legii cetăţeniei Republicii Moldova. propunerea de înlesniri financiare sau de alt gen etc. nr. judecătorii. fapta prejudiciabilă se exprimă în acţiune. 176 din CP al RM). 346 din CP al RM. Victima infracţiunii prevăzute la art. proclamat în art. militarii. încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor. adoptate de Parlamentul Republicii Moldova la 2. însă fapta este săvârşită de o persoană cu funcţie de răspundere. 176 din CP al RM să aibă la bază un motiv de discriminare. precum şi lucrătorii presei şi radioteleviziunii oficiale nu pot face parte din partide şi din alte organizaţii social-politice. în funcţie de unele motive de discriminare (dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă)). 176 din CP al RM) sau formală (în condiţiile enunţate la lit. origine naţională sau socială. procurorii. (2) al art. Discriminarea trebuie să se datoreze unei situaţii care o caracterizează pe victimă: sex. De regulă. avocaţii parlamentari. Esenţa ambelor forme specificate constă în limitarea. rasă. a) din art. pot fi stabilite şi de alte acte normative. 176 din CP al RM poate fi orice persoană. Asemenea justificări obiective şi rezonabile.diferit. Monitorul Parlamentului Republicii Moldova. când victimei nu i se oferă posibilitatea să-şi realizeze drepturile în mod egal cu ceilalţi. soluţionarea problemelor locative. limbă. garantate prin Constituţie şi prin alte legi. ofiţerii de urmărire penală. c) legătura cauzală între fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile (semn alternativ obligatoriu). opinii politice sau orice alte opinii. ai securităţii statului. intenţia este directă. făptuitorul poate fi tras la răspundere conform art. . avere. 176 din CP al RM. în corespundere cu alin. 176 din CP al RM). b) din art. 2000. dar şi prin alte legi. numai cetăţenii Republicii Moldova au dreptul de a alege şi de a fi aleşi. Infracţiunea dată se consideră încălcată din momentul producerii daunelor în proporţii considerabile (lit. ea nu poate să se soldeze cu daune în proporţii considerabile. fapta prejudiciabilă se exprimă în inacţiune. directă sau indirectă. care sunt garantate nu numai prin Constituţie. b) urmările prejudiciabile sub formă de daune în proporţii considerabile (semn alternativ obligatoriu). când aceasta nu este săvârşită de o persoană cu funcţie de răspundere. Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Latura subiectivă a încălcării egalităţii în drepturi a cetăţenilor se caracterizează prin intenţie. în cazul formei active. PARTEA S P E C I A L Ă C a p i t o l u l VI 185 zică a unei alte persoane (de exemplu. a drepturilor persoanelor la: angajarea sau disponibilizarea la (din) muncă. intenţia poate fi directă sau indirectă. garantate prin Constituţie şi prin alte legi. Principiul egalităţii în drepturi reclamă ca situaţii egale să fie tratate egal şi situaţii inegale .20004. în ipoteza în care fapta se soldează cu daune în proporţii considerabile.

opinia separată a judecătorului.D R E P T P E N A L . a) din art. §2. fapte. opinia ziaristului. în corespundere cu Legea Republicii Moldova cu privire la informatizare şi resursele informaţionale de stat. De aceea. Obiectul juridic special al infracţiunii date este constituit din relaţiile sociale referitoare la realizarea în conformitate cu art. încălcarea intenţionată a legislaţiei privind accesul la informaţie Art. Prin "orice altă situaţie" se înţelege: situaţia participanţilor la cel de Al Doilea Război Mondial. / Subiectul infracţiunii în cauză este persoana fizică responsabilă. nu trebuie să existe interpretări a contraria în ce priveşte încălcarea drepturilor şi libertăţilor pe motive neincluse în listă. prin "informaţie" se au în vedere cunoştinţele despre persoane. 34 al Constituţiei. evenimente. 180 din CP al RM. PARTEA S P E C I A L Ă c: a p i l o I u I V 1 187 Prin "orice alte opinii" se au în vedere: opinia deputatului. Subiectul poate avea calitatea specială de persoană cu funcţie de răspundere (lit. exprimată într-o emisiune sau într-o publicaţie etc. fenomene. la securitatea publică. a dreptului la informaţie.20036. subiecte. adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 21. situaţia pluralităţii sau unicităţii cetăţeniei. exprimată în exercitarea mandatului. situaţia participării cetăţeanului la activitatea unei sau altei asociaţii obşteşti ori a apartenenţei lui la un sindicat sau altul etc. situaţii şi idei. Lista motivelor de discriminare din dispoziţia art. procese. în această ipoteză nu mai este necesară calificarea suplimentară conform art. obiecte. există în cazul în care informaţia este stocată pe un suport material. 176 din CP al RM). moştenirea genetică a persoanei. 327 din CP al RM. încălcare ce a cauzat daune în proporţii considerabile drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanei care a solicitat informaţii referitoare la ocrotirea sănătăţii populaţiei. . prevăzute la art. 176 din CP al RM nu este exhaustivă. care la momentul comiterii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani. la protecţia mediului. care au luptat de o parte sau alta a frontului. 180 din CP al RM prevede răspunderea penală pentru încălcarea intenţionată de către o persoană cu funcţie de răspundere a procedurii legale de asigurare şi de realizare a dreptului de acces la informaţie. Obiectul material al infracţiunii.11.

persoana suferindă de tulburări psihice sau reprezentantul ei legal. potrivit Legii audiovizualului. lucrătorul de creaţie al instituţiei audiovizualului. 180 din CP al RM.poate fi victima infracţiunii de la art. nr. pacientul şi rudele lui. persoana solicitantă trebuie să facă parte din vreuna din următoarele categorii: 153. la protecţia mediului . orice cetăţean al Republicii Moldova. în cazul solicitării informaţiei cu caracter personal. de exemplu. 88-90. . Dacă a fost încălcat dreptul la informaţie al unei persoane care a solicitat informaţii ce nu sunt de interes public. care solicită informaţii despre starea sănătăţii acestuia. nr.adică informaţii referitoare la ocrotirea sănătăţii populaţiei. adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 7. apatrizii stabiliţi cu domiciliul sau cu reşedinţa pe teritoriul Republicii Moldova. De asemenea. la protecţia mediului. nr.Victima încălcării intenţionate a legislaţiei privind accesul la informaţie este persoana care a solicitat informaţii referitoare la ocrotirea sănătăţii populaţiei.07. 70. la securitatea publică. adoptate de Parlamentul Republicii Moldova la 3. conform Legii sindicatelor.20007. sindicatele sunt în drept să primească gratuit informaţie de la autorităţile administraţiei publice. 2000. 180 din CP al RM. 1995. cetăţenii altor state.10/L9959. adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 11. în conformitate cu Legea Republicii Moldova privind accesul la informaţie. 6-12. 8 din Legea privind accesul la informaţie) . 1997 al Codului cu privire la contravenţiile administrative (de exemplu. care solicită informaţii despre starea sănătăţii psihice şi Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Astfel. 130-132. 154. Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Monitorul Oficial al Republicii Moldova. nr. Monitorii/ Oficial al Republicii Moldova. 2000.20008. la securitatea publică. Dacă sunt solicitate informaţii oficiale.05. are dreptul să obţină fără obstacole informaţia necesara pentru pregătirea emisiunilor (presupu-nându-se că această informaţie este cea de interes public). ci potrivit art. care au domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul Republicii Moldova. 155. atunci. Este necesar de subliniat că doar persoana care a solicitat informaţii de interes public (în terminologia alin. care îndeplineşte însărcinarea ei. (8) al art. nu sunt prevăzute asemenea restricţii. atunci calificarea nu se face conform art. patroni şi asociaţiile lor în problemele ce ţin inclusiv de starea mediului înconjurător şi ocrotirea sănătăţii. 2004.

Obiectul material al infracţiunii prevăzute la art. documentele electorale. în conformitate cu art. Motivele infracţiunii pot fi: excesul de zel. în baza legii sau a contractului cu autoritatea publică ori instituţia publică. săvârşită prin blocarea sau atacarea localurilor secţiilor de votare prin orice mijloc şi în orice formă. PARTEA S P E C I A L Ă C a p i t o l u l VI 189 despre asistenţa psihiatrică acordată. a dreptului la liberă circulaţie sau securitatea publică. şi poate consta din relaţiile sociale referitoare la: 161. după caz. rasială sau religioasă etc. realizarea. naţională.188 DREPT P E N A L . corpul persoanei etc. secrete comerciale sau la categoria informaţiilor confidenţiale. 163. soldată cu alte urmări grave. în afară de aceasta. frica de a fi sancţionat de conducător. 181 din CP al RM este prevăzută răspunderea penală pentru împiedicarea prin orice mijloace a exercitării libere a dreptului electoral sau împiedicarea activităţii organelor electorale: 156. neprezentarea informaţiilor solicitate etc. a)-e) ale art. păstrează. posesia asupra urnelor de vot sau a documentelor electorale. 165. nu se vor impune restricţii ale libertăţii de informare. Ea se consideră consumată din momentul survenirii daunei în proporţii considerabile drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale victimei. 158. de la organele securităţii statului. Astfel. 181 din CP al RM este format. sunt abilitate cu gestionarea unor servicii publice şi culeg. 7 al Legii privind accesul la informaţie. în conformitate cu art. Obiectul juridic secundar are un caracter alternativ. selectează. obiectul juridic principal îl constituie relaţiile sociale privitoare la realizarea. . adică: autorităţile publice. care la momentul săvârşirii infracţiunii a împlinit vârsta de 16 ani. Dar nu orice persoane cu funcţii de răspundere.27 al Constituţiei. Infracţiunea de încălcare intenţionată a legislaţiei privind accesul la informaţie este o infracţiune materială. Acţiunea de încălcare a procedurii legale de asigurare şi de realizare a dreptului de acces la informaţie se exprimă în: prelungirea neîntemeiată a termenului de furnizare a informaţiei. §3. secretizarea neîntemeiată a unor informaţii. persoana care solicită. Obiectul juridic special al infracţiunii date este un obiect juridic complex. b) urmările pre-judiciabile sub forma daunelor în proporţii considerabile aduse drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanei. 38 al Constituţiei. răzbunarea. 164. alte valori sociale. săvârşită prin sustragerea urnelor de vot sau a documentelor electorale. subiectului trebuie să-i aparţină calitatea specială de persoană cu funcţie de răspundere. urnele de vot. c) legătura cauzală între fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile. libertatea psihică a persoanei. sănătatea persoanei. decât dacă furnizorul de informaţii poate demonstra că restricţia este reglementată prin lege organică şi necesară într-o societate democratică pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanei. Latura subiectivă a infracţiunii de la art. ci doar acelea care sunt furnizori de informaţie sau activează în cadrul unor instituţii. din: localul secţiei de votare. Subiectul infracţiunii este persoana fizică responsabilă. Inacţiunea de încălcare a procedurii legale de asigurare şi de realizare a dreptului de acces la informaţie poate consta în: refuzul neîntemeiat de a primi şi înregistra cererea. obligaţi să le furnizeze solicitanţilor. 162. 5 din Legea privind accesul la informaţie. punerea la dispoziţie a unei informaţii false sau incomplete etc. 180 din CP al RM se caracterizează prin intenţie directă sau indirectă. a dreptului de vot şi dreptului de a fi ales. prezentarea necorespunzătoare a informaţiei solicitate. 180 din CP al RM include: a) fapta (acţiunea sau inacţiunea) prejudiciabilă de încălcare a procedurii legale de asigurare şi de realizare a dreptului de acces la informaţie. care. 159. instituţiile publice. persoana care solicită informaţii asupra sănătăţii sale reproductive şi planificării familiei. posedă. atribuirea neîntemeiată a informaţiei la categoria informaţiilor care conţin secrete de stat. Latura obiectivă a infracţiunii de la art. sau protecţiei securităţii naţionale. duşmănia sau ura socială. (4) din art. în funcţie de prevederea concretă de la lit. persoanele fizice şi juridice. întreprinderi sau organizaţii furnizoare de informaţie. informaţii asupra problemelor ce ţin de interesele ei personale etc). 181 din CP al RM. Conform art. dispun de informaţii oficiale. şi că prejudiciul adus acestor drepturi şi interese ar fi mai mare decât interesul public în cunoaşterea informaţiei. însoţită de vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii. 160. săvârşită cu periclitarea vieţii persoanei. 157. furnizorii de informaţie sunt posesorii informaţiilor oficiale. refuzul de a asigura accesul liber şi necondiţionat la registrele publice aflate la dispoziţia furnizorului de informaţii. împiedicarea exercitării libere a dreptului electoral sau a activităţii organelor electorale La art. în conformitate cu alin.

12 şi 13 din Codul electoral. în afară de electori. persoane cu antecedente penale nestinse. refuzul de a îndeplini dispoziţiile preşedintelui biroului electoral al secţiei de votare privind asigurarea ordinii în localul secţiei de votare şi pe teritoriul din jurul lui etc. 181 din CP al RM. 181 din CP al RM). e) din art. ori se identifică. concurentul electoral. 78 al Constituţiei. distrugerea. o persoană juridică sau o persoană fizică (de exemplu. pe unde se introduc buletinele de vot. şi primesc de la acesta legitimaţii. acţiunea (inacţiunea) principală trebuie. Persoanele de încredere ale concurenţilor electorali sunt înregistrate la organul electoral respectiv. murdărirea. adică al dreptului constituţional al cetăţeanului Republicii Moldova de a alege. şi observatorii pot fi victime ale infracţiunii de la art. la referendum. 123. Prin "atacarea localurilor secţiilor de votare" se înţelege acţiunea agresivă. prin orice mijloace. dreptul de a fi ales (adică dreptul de a avea calitatea de concurent electoral) îl au cetăţenii Republicii Moldova care au dreptul de a alege şi care nu sunt: militari cu serviciul în termen.124 ale Codului electoral. Calitatea de elector o are: alegătorul. lista electorală. inclusiv în ziua alegerilor. deteriorarea listelor electorale. lista de subscripţie.iyo DREPT PENAL. buletinul de vot. împiedicarea exercitării libere a dreptului electoral se poate exprima în: neînmânarea nejustificată a buletinului de vot alegătorului înscris în listă. 75. de regulă. în celelalte cazuri. Victima infracţiunii în cauză este persoana care face parte din următoarele categorii: 1) electori. împiedicarea accesului observatorului în localul secţiei de votare. de a fi ales sau de a-şi exprima prin vot. persoanele condamnate la privaţiune de libertate prin hotărâre definitivă a instanţei de judecată). 181 din CP al RM. autorităţilor administraţiei publice locale sau cu ocazia desfăşurării referendumului. persoana de încredere a concurentului electoral. la cererea concurentului electoral. "' Monitorul Oficial al Republicii Moldova. adoptat de Parlamentul Republicii Moldova la 21. care se prezintă în oricare din modalităţile de la lit. a)-d) ale art. limitarea neîntemeiată a participării candidaţilor electorali la întâlnirile cu alegătorii etc. Persoanele de încredere ale concurenţilor electorali îi ajută pe aceştia. Ca victime pot evalua şi membrii organelor electorale. atitudinea faţă de cele mai importante probleme ale statului şi ale societăţii în ansamblu sau faţă de probleme locale de interes deosebit. Alegătorul este cetăţeanul Republicii Moldova cu dreptul de a alege. nr. Violenţa se manifestă prin vătămarea intenţionată medie sau uşoară a integrităţii corporale sau a sănătăţii. în cazul alegerii Preşedintelui Republicii Moldova. prin împiedicarea circulaţiei persoanelor care ies din sau intră în localurile secţiilor de votare. Prin "documente electorale" se înţeleg actele care confirmă un fapt de natură electorală sau un drept electoral. în scopuri electorale. cu prilejul alegerilor Parlamentului. surprinzătoare pentru victimele care se află în incinta localurilor date. Restricţiile speciale cu privire la dreptul de a alege sau de a fi ales sunt stabilite la art. vârsta de 18 ani. fac agitaţie electorală în favoarea lor şi le reprezintă interesele în relaţiile cu terţii. Referitor la modalităţile acţiunii (inacţiunii) adiacente. împiedicarea activităţii organelor electorale se poate exprima în: nefurnizarea de către persoanele oficiale a datelor şi materialelor necesare organelor electorale sau neîndeplinirea hotărârilor acestora. Prin "urnă de vot" se are în vedere cutia prevăzută cu deschizătură îngustă. adică membrii Comisiei Electorale Centrale.1997"'.11. menţionăm că prin "blocarea localurilor secţiilor de votare" se înţelege izolarea localurilor respective. 2) acţiunea (inacţiunea) adiacentă. Excepţie constituie cazul când acţiunea (inacţiunea) principală se soldează cu urmări grave (lit. procesul-verbal sau raportul organului electoral etc). dreptul de a alege îl au cetăţenii Republicii Moldova care au împlinit. localul secţiei de votare trebuie considerat sediul Parlamentului Republicii Moldova. PARTEA SPECIALA C a p i t o l u l VI 191 Prin "localul secţiei de votare" se înţelege imobilul în care îşi desfăşoară activitatea biroul electoral al secţiei de votare. ori maltratarea intenţionată . să fie însoţită de acţiunea (inacţiunea) adiacentă. acţiune care e însoţită de violenţă sau de ameninţarea aplicării violenţei. Prin "elector" se înţelege titularul dreptului electoral. 2) observatori. a programelor şi platformelor afişate ori a oricăror altor afişe sau anunţuri de agitaţie electorală. ai consiliilor electorale de circumscripţie sau ai birourilor electorale ale secţiei de votare. în conformitate cu art. 3) membrii organelor electorale. ori prin care se recunoaşte o obligaţie electorală. Pentru a antrena răspunderea penală. a Ministerului Afacerilor Externe sau a Comisiei Electorale Centrale pentru monitorizarea alegerilor în secţiile de votare. 1997.ll şi 13 ale Codului electoral al Republicii Moldova. făptuitorul poate fi tras la răspundere conform art. Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la art. Potrivit art. 81. a exercitării libere a dreptului electoral sau de împiedicare a activităţii organelor electorale. cu excepţia celor privaţi de acest drept în modul stabilit de lege (persoanele recunoscute incapabile prin hotărârea definitivă a instanţei de judecată. Prin "observator" se înţelege persoana acreditată pe lângă consiliul electoral de circumscripţie. 181 din CP al RM include în fapta prejudiciabilă: 1) acţiunea (inacţiunea) principală de împiedicare. precum şi la art. 200' al Codului cu privire la contravenţiile administrative.

Se poate avea în vedere numai ameninţarea cu omor în lipsa unor variante mai acceptabile. prin orice mijloace. producerii altor urmări grave (lit. b)). naţională. a exercitării libere a dreptului electoral sau împiedicarea activităţii organelor electorale. anularea alegerilor. introducerea neîntemeiată a modificărilor în procesul-verbal de totalizare a rezultatelor votării. 81 din CP al RM şi a sancţiunii de la art. prin prisma prevederilor de la art. sau prin deformarea sau mâzgălirea acestora. 181 din CP al RM. 182 din CP al RM este o infracţiune formală.38 al Constituţiei. apariţiei pericolului real de realizare a ameninţării cu omor (lit. schimbarea buletinelor de vot valabile prin altele. pentru întregirea laturii obiective. 181 din CP al RM. materială (dacă operează prevederea de la lit. infracţiunea se consideră consumată din momentul blocării sau atacării localurilor secţiilor de votare (lit. se prevede răspunderea pentru împiedicarea. Sintagma "prin orice mijloace" indică asupra multitudinii modalităţilor prin care se poate manifesta acţiunea de falsificare a rezultatelor votării. degradarea buletinelor de vot valabile. De asemenea. după caz. 181 din CP al RM cu cea de la art. Pe cale de consecinţă. c)). 145 din CP al RM. Latura obiectivă a infracţiunii în cauză include fapta prejudiciabilă care constă în acţiunea de falsificare. a rezultatelor votării. 181 din CP^l-RM. rasială sau religioasă. Dacă gradul violenţei este mai grav. în conformitate cu art. b). 151 din CP al RM. prin orice mijloace. numărarea incorectă. P A R T E A S P E C I A L A C a p i I o 1 u I VI 193 sau alte acte de violenţă. care este. Latura subiectivă a infracţiunii date se caracterizează prin prezenţa intenţiei. declararea alegerilor ca fiind nevalabile. care nu au fost eliberate alegătorilor. distrugerea neîntemeiată a buletinelor de vot valabile. Aceste modalităţi sunt următoarele: includerea buletinelor de vot. formal-materială (dacă operează prevederea de la lit. Analizând sancţiunea de la art. cu bună-ştiinţă. precum că acestuia i s-a eliberat buletinul de vot). La lit. producerii vătămării grave a integrităţii corporale sau a sănătăţii (lit. prin aplicarea ştampilei cu inscripţia "votat" în mai multe patrulatere sau prin înscrierea denumirilor sau numelor suplimentare ale concurenţilor electorali. c)).d)). Infracţiunea de la art. directă sau indirectă. decât victima. duşmănia sau ura socială. prin "periclitarea vieţii persoanei" nu se poate avea în vedere tentativa de omor. ci potrivit alin. cauzată din imprudenţă. perfectarea incorectă. la lit. Subiectul infracţiunii este persoana fizică responsabilă. nu se are în vedere vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii. în rândul buletinelor de vot din urnele de vot (în paralel se falsifică lista electorală. falsificate.192 DREPT P E N A L . Cu privire la noţiunea de sustragere. 181 şi 151 sau 145 din CP al RM. trimitem la explicaţiile de rigoare de la §1 din Secţiunea II a Capitolului VII din prezenta lucrare. a persoanelor care. (5) al art. cu bună-ştiinţă. ajungem la concluzia că. obţinerii de către făptuitor a posibilităţii reale de a se folosi sau a dispune la propria discreţie de urnele de vot sau documentele electorale (lit. semnarea de către membrii organului electoral a procesului-verbal de totalizare a rezultatelor votării. a)). (care nu corespunde rezultatelor reale ale votării) a procesului-verbal despre totalizarea rezultatelor votării. prin semnarea în locul alegătorului respectiv. Obiectul material îl poate reprezenta procesul-verbal al organului electoral privind totalizarea rezultatelor votării. astfel încât să nu fie clară opţiunea alegătorului). după perfectarea acestuia. Considerăm că. Falsificarea rezultatelor votării Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la art. e) art. Prin "alte urmări grave" se înţelege: decesul persoanei (din imprudenţă). pentru ca acestea să fie declarate nevalabile (de exemplu. destabilizarea situaţiei social-politice din ţară etc. 182 din CP al RM este constituit din relaţiile sociale cu privire la realizarea. răspunderea penală survine nu conform art. poate fi vorba numai de vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii. în cazul înscrierii cu bună-ştiinţă. Ea se consideră consumată din momentul falsificării chiar şi a unui singur buletin . nu au drept de vot sau a unor persoane fictive. d) sau e)). Respectiv. care la momentul comiterii infracţiunii a împlinit vârsta de 16 ani. deducem că. 181 din CP al RM este o infracţiune: formală (dacă operează prevederea de la lit. este necesar să stabilim şi timpul săvârşirii infracţiunii: timpul perioadei electorale. năzuinţa rămânerii în funcţia eligibilă pentru încă un mandat. Infracţiunea prevăzută la art. în listele electorale. la lit. d) din art. 182 din CP al RM. a)). confruntând sancţiunea de la art. Motivele infracţiunii pot fi: năzuinţa promovării altui concurent electoral. soldată cu alte urmări grave. înainte ca aceste rezultate să fie stabilite. în conformitate cu legislaţia în vigoare. 200' din Codul cu privire la contravenţiile administrative. 181 din CP al RM. c) din art. adică perioada de timp cuprinsă între ziua aducerii la cunoştinţă publică a datei alegerilor şi ziua în care rezultatele finale ale alegerilor sunt confirmate de către organele competente. §4. ori înscrierea unei persoane în mai multe liste electorale. atunci este necesară calificarea prin concurs: art. a dreptului de vot şi a dreptului de a fi ales. intenţiile huliganice etc.e)). a numărului de voturi exprimate de către un concurent electoral sau altul.

mijloacele de transport cu care se deplasează participanţii la întrunire. Obiectul juridic special al infracţiunii în cauză îl reprezintă relaţiile sociale referitoare la realizarea. ori a participării cetăţenilor la acestea. demonstraţiei. sindicatele. de la vârsta de 18 ani. Violarea dreptului la libertatea întrunirilor Varianta-tip a infracţiunii prevăzute la art. Obiectul material al violării dreptului la libertatea întrunirilor îl constituie corpul persoanei. nr. 184 din CP al RM constă în violarea dreptului la libertatea întrunirilor. blocarea circulaţiei transportului către locul de desfăşurare a întrunirii. care la momentul comiterii infracţiunii a împlinit vârsta de 16 ani. sau activitatea normală a transportului etc. fiind calificată conform alin. 61. în concluzie. (1) al art. 1741 din Codul cu privire la contravenţiile administrative. 167. pot fi lezate relaţiile sociale cu privire la libertatea psihică. distruse. împiedicarea ilegală a desfăşurării mitingului. cererea semnării angajamentelor prin care nu s-ar permite persoanelor din subordine să ia parte la întruniri. săvârşită de o persoană cu funcţie de răspundere. viaţa persoanei. asociaţiile obşteşti. siguranţa publîcă. alte organizaţii social-politice. subiectul infracţiunii trebuie să aibă calitatea specială de membru al organului electoral §5. orice împiedicare a desfăşurării întrunirii ori a participării cetăţenilor la aceasta. a libertăţii întrunirilor. voi. bisericile şi alte organizaţii religioase. Subiectul infracţiunii este persoana fizică responsabilă. ameninţându-i cu retragerea licenţelor. p. neluarea măsurilor de creare a condiţiilor normale pentru desfăşurarea întrunirii etc. 11 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale12. ori pentru protecţia drepturilor şi libertăţilor altora.1995". demonstraţiei. Tratatc internaţionale la care Republica Moldova este parte. într-o societate democratică. Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la art. 40 al Constituţiei. în mod adiacent. adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 21. manifestaţiei. au dreptul să organizeze întruniri: a) cetăţenii Republicii Moldo- va cu capacitate de exerciţiu. sănătatea. sau substanţa. care sunt sustrase. procesiunii sau oricărei alte întruniri ori a participării cetăţenilor la acestea. Latura subiectivă a falsificării rezultatelor votării se caracterizează prin intenţie directă. prin împiedicarea ilegală a desfăşurării mitingului. Victimă a infracţiunii poate fi oricare persoană ce organizează întrunirea sau participă la aceasta. Acţiunea sau inacţiunea specificată poate fi însoţită de o acţiune adiacentă constând în violenţa nepericuloasă pentru viaţă sau sănătate. integritatea şi potenţialul de utilizare a bunurilor.07. apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor. De asemenea. unităţile economice. pentru a-i determina să nu transporte persoane care doresc sa ia parte la întrunire. (de exemplu: aparatajul de amplificare a sunetului. fie prin constrângerea lor la participare: 166. ai poliţiei sau ai administraţiei de stat. ori a participării cetăţenilor la acestea. constituie măsuri necesare. pentru securitatea naţională. Totodată. 11 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. cu motivele infracţiunii precedente. însoţită de violenţă nepericuloasă pentru viaţă sau sănătate. procesiunii sau oricărei alte întruniri. 2) acţiunea de constrângere a cetăţenilor privind participarea la întruniri. intimidarea agenţilor economici şi a posesorilor de transport în comun. în cazul influenţării directe asupra acestuia. se poate concretiza în: silirea persoanelor să semneze declaraţii prin care semnatarii se obligă să nu participe la întrunire. drapelele. manifestaţiei. care nu se bazează pe preve- Monitorul Oficial al Republicii Moldova. orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire paşnică. protejarea sănătăţii sau a moralei. potrivit art. deteriorate etc. integritatea corporală. sau posesia de fapt asupra bunurilor. încălcarea termenului şi\ modului de examinare a declaraţiilor privind desfăşurarea întrunirilor nu atrage răspundere penală. în afară de aceasta. corturile instalate în scop de pichetare. 168. în mare parte. nu există nici o restricţie: conform art. 184 din CP al RM include fapta prejudiciabilă care se exprimă în: 1) acţiunea (inacţiunea) de împiedicare ilegală a desfăşurării mitingului. în ce priveşte participarea la o întrunire. în general. prevăzute de lege. . Motivele infracţiunii coincid. nu se interzice ca restrângeri legale să fie impuse exercitării dreptului menţionat de către membrii forţelor armate. manifestaţiei. 1. înregistrate în modul stabilit. în conformitate cu art. săvârşită de două sau mai multe persoane. în conformitate cu Legea Republicii Moldova cu privire la organizarea şi desfăşurarea întrunirilor. 341-358. 1995. procesiunii sau oricărei altei întruniri. PARTEA SPECIALĂ C a p i t o l u l VI 195 de vot sau a introducerii unei menţiuni false în procesul-verbal de totalizai"0 a rezultatelor votării. b) partidele.194 DREPT PENAL. obiectul material poate consta în bunurile necesare desfăşurării întrunirii. exercitarea dreptului la libertatea de întrunire paşnică nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care. demonstraţiei. pancartele etc.

câinii de serviciu sau alte mijloace speciale din dotarea poliţiei. aplicarea mijloacelor speciale va fi ilegală. Ea se consideră consumată din momentul în care întrunirea nu poate fi desfăşurată sau cetăţeanul nu poate să participe la aceasta. 12. în ipoteza dată. (2) al art. vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii unei persoane. PARTEA S P E C I A L A Cjpi1o1u I VI 197 derile art. fapta a cel puţin două persoane trebuie să intre sub incidenţa art. facem trimitere la explicaţiile privind fapta penală de la art. în conformitate cu pct. f) din alin. La lit. O altă componentă alternativă obligatorie a faptei prejudiciabile este acţiunea de constrângere a cetăţenilor privind participarea la întruniri. în calitate de alte obiecte. concurenţa politică neloială. tunurile de apă. Participarea paşnică la o întrunire neautorizată nu poate fi considerată încălcare îngrup a ordinii publice. adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 18. cu rectificările de rigoare. b) însoţită de violenţa periculoasă pentru viaţă sau sănătate. din imprudenţă etc. săvârşită de două sau mai multe persoane.1990". Pentru a fi în prezenţa încălcării în grup a ordinii publice. 11 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale -. valoarea bunurilor sustrase. (1) al art. 153. 1990. distruse sau dete riorate. pichetare. Varianta agravată.12. . 3) din alin. 16 din Legea cu privire la poliţie. după gravitate. în prezenţa următoarelor circumstanţe agravante: a) săvârşită cu aplicarea armei sau a altor obiecte care au servit drept armă ori au fost special adaptate pentru vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii. b) din alin. trebuie considerată ca fiind ilegală. în caz contrar. Prin "oricare altă întrunire" se are în vedere: marş. (1) al art. în legătură cu interpretarea noţiunii "violenţă periculoasă pentru viaţă sau sănătate". făptuitorul manifestă intenţie directă sau indirectă.196 D R E P T P E N A L . 184 din CP al RM). Subiectul infracţiunii este persoana fizică responsabilă. c) soldată cu cauzarea de daune în proporţii mari.164-173 din Codul cu privire la contravenţiile administrative ori art. 164 din CP al RM. dobândite. corespunde faptei prevăzute la art. în scopul interpretării noţiunii "aplicarea armei sau a altor obiecte care au servit drept armă" este oportun a recurge la explicaţiile referitoare la fapta de la lit. 165 din CP al RM. orice altă adunare. (2) al art. 184 din CP al RM este prevăzută modalitatea alternativă de violare a dreptului la libertatea întrunirilor. în această ipoteză. g) din alin. presupune săvârşirea violării dreptului la libertatea întrunirilor. care au fost anume transformate din obiecte cu destinaţie neutră pentru a corespunde cerinţei de a cauza o vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii cel puţin de gravitate uşoară. excesul de zel. (1) al art. Veştile Sovietului Suprem al RSS Moldova. Latura subiectivă a infracţiunii de la art. (3) al art. cauzată din imprudenţă. 184 din CP al RM. 165 din CP al RM. în ce priveşte noţiunea de violenţă nepericuloasă pentru viaţă sau sănătate. 145 din CP al RM. mijloacele speciale pot fi aplicate şi în cazul încălcărilor în grup ale ordinii publice. 287. Se are în vedere survenirea urmărilor prejudiciabile sub formă de: deces al unei persoane (din imprudenţă). a) din alin. pot fi recunoscute: bastoanele de cauciuc. Motivele infracţiunii pot consta în: răzbunare. iar victima ar putea recurge la legitima apărare. aceasta este cunoscută din explicaţiile făcute pe marginea infracţiunii prevăzute la art. 154 sau 155 din CP al RM. Se are în vedere constrângerea fizică sau psihică. Prin "obiecte special adaptate pentru vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii" se înţeleg obiectele care servesc în calitate de armă. prevăzută la alin. depăşeşte la momentul săvârşirii infracţiunii 500 unităţi convenţiona le de amendă. d) soldată cu alte urmări grave. 288 sau 302 din CP al RM. sistarea îndelungată a activităţii transporturilor. care la momentul comiterii infracţiunii a împlinit vârsta de 16 ani. care. interpretarea incorectă a intereselor de serviciu etc. 184 din CP al RM se caracterizează prin intenţie directă. Infracţiunea de violare a dreptului la libertatea întrunirilor este o infracţiune formală. care au servit drept armă. Subiectul poate avea şi calitatea specială de persoană cu funcţie de răspundere (lit. deci susceptibilă inclusiv de răspundere penală. grevă. nr. ( Faţă de producerea daunelor în proporţii mari. Cu privire la semnificaţia formulării "de două sau mai multe persoane" este admisibilă apelarea la explicaţiile privind fapta de la lit.indiferent dacă întrunirea este sau nu autorizată -. componenţa de infracţiune va fi întregită indiferent dacă infracţiunea a fost comisă de două sau mai multe persoane ori a cuprins violenţa nepericuloasă pentru viaţă sau sănătate.

Organizarea grupului. se manifestă prin elaborarea structurii. 31 al Constituţiei. de a îngriji de aceştia sau de părinţii inapţi de muncă. privaţiunea ilegală de libertate. de a contribui sau nu la cheltuielile vreunui cult. Latura obiectivă a infracţiunii în cauză include fapta prejudiciabilă care constă din: a) acţiunea principală de organizare. manifestată prin acte care stânjenesc liberul exerciţiu al unui cult recunoscut de stat. 2) alte atentate la persoană sau la drepturile acesteia. sau comiterea altor atentate la persoană (maltratarea intenţionată sau alte acte de violenţă. Constrângerea de a practica sau de a nu practica exerciţiul religios al unui cult.: u. Ea se consideră consumată din momentul producerii daunelor sănătăţii cetăţenilor sau al producerii suferinţelor fizice ori psihice. sau îndeplinirea obligaţiilor cetăţeneşti. 185 din CP al RM. munca forţată etc. in numele unui cult înregistrat sau nein-registrat. 3..nl mc '. Un grup care îşi desfăşoară activitatea sub formă de propovăduire a credinţelor religioase şi de îndeplinire a riturilor religioase nu este neapărat un cult re- cunoscut de stat.c. a cărui activitate este desfăşurată sub formă de propovăduire a credinţelor religioase şi de îndeplinire a riturilor religioase.03. . fie de instigarea cetăţenilor ia refuzul de a îndeplini obligaţiile cetăţeneşti. A-sfei. Latura subiectivă se caracterizează prin prezenţa intenţiei care este. mai este necesar să fie prezente următoarele: cauzarea daunelor sănătăţii cetăţenilor (vătămarea intenţionată medie sau uşoară a integrităţii corporale sau a sănătăţii). sau intoleranţa confesională.'.puiiiî ia eoni iiiv.1992u.ULa>\ u. precum şi stabilirea controlului deplin asupra acestora.) sau la drepturile acesteia (încălcarea inviolabilităţii vieţii personale. violarea dreptului la secretul corespondenţei. 185 din CP al RM este. se califică coiiftitni ai L. 185 din CP al RM prevede răspunderea penala pentru organizarea. violarea dreptului la libertatea opiniei şi a exprimării etc). fie de alte atentate la persoană sau la drepturile acesteia. integritatea corporală. sau săvârşirea instigării cetăţenilor la refuzul de a îndeplini obligaţiile cetăţeneşti (refuzul de a-şi educa copiii. de a participa la înlăturarea consecinţelor unei calamităţi etc).mniisuati. PARTEA SPECIALA Capitolul VI 199 §6.198 DREPT PENAL. să fie un cult clandestin). după caz. indirectă sau directă. sau exercitarea. sau al determinării cetăţenilor să nu-şi execute obligaţiile cetăţeneşti etc. în cazul influenţării directe asupra corpului persoanei. 3) instigarea cetăţenilor la refuzul de a îndeplini obligaţiile cetăţeneşti. numirea conducătorilor de rang inferior etc. dreptul la informaţie etc). participarea activă la grup înseamnă îndeplinirea. în conformitate cu art. Infracţiunea prevăzută la art.i y. care la momentul comiterii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani. a unor practici şi ritualuri care contravin legislaţiei în vigoare ./i Pentru a aplica art. adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 24. Monitorul Parlamentului Republicii Moldova.ex. conducere sau participare activă la un grup a cărui activitate este desfăşurată sub formă de propovăduire a credinţelor religioase şi de îndeplinire a riturilor religioase. familială şi privată. zi. acesta poate forma obiectul material al infracţiunii prevăzute la art. mai ales în ce priveşte racolarea cât mai multor adepţi. a sistemului de subordonare a membrilor grupului respectiv.TB5 din CP al RM. De aceea. duşmănia sau ura religioasă. libertatea psihică ori fizică a persoanei sau realizarea unor drepturi constituţionale (dreptul la viaţa intimă. adică repartizarea obligaţiilor între membrii grupului. a ordinii de completare a lui. obiectul juridic principal îl reprezintă relaţiile sociale privitoare la realizarea. năzuinţa izolării de restul societăţii etc. desfăşurată sub formă de propovăduire a credinţelor religioase şi de îndeplinire a riturilor religioase. conducerea sau participarea activă la un grup a cărui activitate. b) acţiunea (inacţiunea) adiacentă care se poate înfăţişa sub oricare din următoarele modalităţi: 1) cauzarea de daune sănătăţii cetăţenilor. nr. Subiectul infracţiunii este persoana fizică responsabilă. libertatea opiniei şi a exprimării. Obieciui p.14 din Legea Republicii Moldova despre culte. Atentarea la persoană şi la drepturile cetăţenilor sub formă de propovăduire a credinţelor religioase şi de îndeplinire a riturilor religioase Art. Motivele infracţiunii pot consta în: interesul material. sau al privării de libertate.irioic specia: ai infracţimni tiate are un caracter' "-••o'. a orientării funcţionale şi a metodelor lui de activitate. în funcţie de modalitatea de realizare. 1992. a libertăţii conştiinţei.'. recrutarea noilor membri. conducerea grupului presupune dirijarea activităţii acestuia. este însoţită fie de cauzarea de daune sănătăţii cetăţenilor. frecventă şi prin manifestarea propriei iniţiative. o infracţiune formală sau materială.toate acestea nu sunt suficiente pentru a antrena răspunderea penală. Acest grup se poate constitui sub formă de organizaţie obştească sau sindicat. în conformitate cu art. a asigurării tehnico-materiale. a obligaţiilor impuse de conducător. sau al violării unuia dintre drepturile subiective. ori să nu aibă în genere o prezenţă identificabilă (de exemplu. Obiectul juridic secundar este format din relaţiile sociale referitoare la: sănătatea.

în conformitate cu art. INFRACŢIUNI CONTRA DREPTURILOR DE MUNCĂ ALE CETĂŢEANULUI §1.199217). obştească sau o altă organizaţie nestatală. 15 Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Tratate internaţionale la care Republica Moldova este parte. chiar dacă au suportat urmările prejudiciabile specificate în textul art. Obiectul juridic secundar este format din relaţiile sociale privitoare la sănătatea sau viaţa persoanei. 9. funcţionarea în condiţii de securitate a maşinilor. Latura obiectivă a încălcării regulilor de protecţie a muncii include: 169.199820 etc). nu pot fi considerate victime ale infracţiunii prevăzute la această normă. 562 din 7. a dreptului la protecţia muncii. c) legătura cauzală între fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile. salariatul este persoana fizică care prestează o muncă conform unei anumite specialităţi. salariaţii au dreptul la protecţia muncii. corespunzătoare condiţiilor în care se desfăşoară activitatea la locurile de muncă. 01-9/1196 din 25. de către o persoană cu funcţie de răspundere ori de către o persoană care gestionează o organizaţie comercială. Legea Republicii Moldova cu privire la protecţia muncii. nr. " Nepublicată oficial. precum şi mediul de muncă.06. 100-102. îndreptate spre protecţia lucrătorilor împotriva influenţării obiectelor şi mijloacelor muncii. Victimă a infracţiunii de la art. 183 din CP al RM constă în încălcarea. organizate în interesul societăţii şi al statului (de exemplu. nr. a tehnicii securităţii. Regulile de protecţie a muncii se conţin în actele cu vocaţie internaţională (de exemplu. executanţilor unor altor tipuri de activitate. nr. fapta prejudiciabilă care constă în acţiunea sau inacţiunea de încălcare a tehnicii securităţii. 43 al Constituţiei. pe teritoriul unităţii. încălcarea regulilor de protecţie a muncii Varianta-tip a infracţiunii prevăzute la art. 157 etc. nr. a igienei industriale sau a altor reguli de protecţie a muncii. 28. 169. 1991. Chişinău: Moldpres. adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 2. P A R T E A S P E C I A L A C a p i t o l u l VI 201 Secţiunea a lll-a. Potrivit alin. 43 din Constituţie. încălcarea regulilor privind tehnica securităţii se poate exprima în: neasigurarea instruirii victimei în materie de protecţie a muncii. nr. Obiectul juridic special al infracţiunii în cauză este un obiect juridic complex.199116. dacă această încălcare a provocat accidente cu oameni sau alte urmări grave. calificări sau într-o anumită funcţie. militarilor antrenaţi să muncească la întreprinderi. nr. Monitorul Oficial al Republicii Moldova. adoptat de Parlamentul Republicii Moldova la 28. profesii şi lucrări cu condiţii grele şi nocive. De fiecare dată. asigurarea strungurilor şi maşinilor cu grilaje şi dispozitive de prezervare. a igienei industriale sau a altor reguli de protecţie a muncii. voi.07. ori integritatea. neorganizarea examenelor la tehnica securităţii şi normele de exploatare a utilajului. 183 din CP al RM nu poate fi orice persoană. 170. nr.l al Codului muncii al Republicii Moldova.03. din CP al RM. 1998. p. neuti-larea tehnică corespunzătoare a tuturor locurilor de muncă. Legea cu privire la protecţia muncii. 17 Monitorul Parlamentului Republicii Moldova. A se vedea: MoldlnfoLex :" Monitorul Oficial al Republicii Moldova. în schimbul unui salariu. la calificarea faptei. "' Moldova Suverană. Toate celelalte categorii de cetăţeni. neelaborarea instrucţiunii cu privire la protecţia muncii.09. Hotărârea Guvernului Republicii Moldova privind aprobarea Nomenclatorului de industrii. substanţa şi potenţialul de utilizare a bunurilor. utilajului şi instrumentelor.199319. 155 din 22. 1992. extinde acţiunea legislaţiei de protecţie a muncii şi asupra: studenţilor şi elevilor care fac practica de producţie. Convenţia Organizaţiei internaţionale a muncii referitoare la securitatea şi igiena muncii. proscrise persoanelor mai tinere de 18 ani. '" . vor fi aplicate prevederile art. nr. persoanele care activează în baza Hotărârii Guvernului Republicii Moldova cu privire la lucrările publice remunerate.09. în legătură cu faptele săvârşite asupra lor. 149. 2003. 22-31. în baza contractului individual de muncă.200 DREPT P E N A L . Regulamentul şi normele igienei ale Ministerului Sănătăţii referitoare la întreprinderile de fabricare a mixturilor asfaltice. 2001. 183 din CP al RM. Astfel.200315. în conformitate cu art.09. obiectul juridic principal îl reprezintă relaţiile sociale referitoare la realizarea. 582 din 5. urmările prejudiciabile sub formă de accidente cu oameni sau alte urmări grave.1981'8) sau în actele normative naţionale (Constituţia. 159-162. persoanelor care îşi ispăşesc pedeapsa conform sentinţei instanţei judecătoreşti în perioada de lucru la întreprinderile penitenciarelor sau la întreprinderile stabilite de organele care răspund de executarea sentinţelor. (2) al art. Codul muncii. este necesar de stabilit cu precizie: care anume regulă în vigoare de protecţie a muncii a fost încălcată? Era oare obligat făptuitorul să asigure respectarea acestei reguli? Regulile privind tehnica securităţii reprezintă cerinţele cu caracter tehnic. ori activitatea normală a întreprinderii etc.

183 din CP al RM presupune săvârşirea încălcării regulilor de protecţie a muncii. Motivele infracţiunii se exprimă.i. de cele mai dese ori. c. obştească sau altă organizaţie nestatală sunt definite la art. Ea se consideră consumată din momentul survenirii urmărilor prejudiciabile sub formă de accidente cu oameni sau alte urmări grave. în raport cu fapta prejudiciabilă. în ale cărei atribuţii intră asigurarea respectării regulilor de protecţie a muncii în cadrul unităţii respective.< Mi-ire. Prin "alte urmări grave" se înţelege..iru. obştească sau o altă organizaţie nestatală. Dacă încălcarea regulilor de protecţie a muncii nu poate conduce la asemenea urmări.202 D R E P T P E N A L . r-i-uivf-a. Pentru întregirea l a t u r i i obiective. munca unor categorii de persoane în condiţii vătămătoare etc. făptuitorul poate manifesta intenţie sau imprudenţă. în plus.e< U ■:. . neasigurarea salariaţilor cu echipament individual de protecţie etc. Noţiunile de persoană cu funcţie de răspundere şi de persoană care gestionează o organizaţie comercială. care. care la momentul comiterii infracţiunii a împlinit vârsta de 16 ani. (2) al art.ac ist:'. Subiectul infracţiunii este persoana fizică responsabilă. cele săvârşite trebuie calificate conform art. distrugerea sau deteriorarea bunurilor unităţii.. încălcarea regulilor de igienă industrială sau a altor reguli de protecţie a muncii se poate exprima în: nerespectarea exigenţelor privind epurarea aerului şi excluderea gazelor nocive. limitele de siguranţă referitoare la noxele periculoase. Varianta agravată de la alin. oeger-'irea. Reasigurarea localurilor cu căldură şi instalaţii de ventilare. . Latura subiectivă a încălcării regulilor de protecţie a muncii se caracterizează prin imprudenţă faţă de urmările prejudiciabile. corespunde vătămării grave sau medii a i nt egri tăţii corporale sau a sănătăţii.uia. l J riu ''accidente cu oameni" se are in vedere. 183 din CP al RM este o infracţiune materială. structura încăperilor de producţie. de pe poziţiile fiziologiei şi igienei muncii. în năzuinţa de a-şi executa sarcina mai repede şi a se odihni. care a provocat din imprudenţă decesul unei persoane. sistarea îndelungată a funcţionării u n i t ă ţ i i etc.• ■ •-nală etc. Infracţiunea de la art. a locurilor de muncă.'!"••'. după gravitate. în proporţii mari. a wi vi:Me-> :ui^xic.41 din Codul cu privire la contravenţiile administrative. este necesar să se producă accidente cu oameni sau alte urmări grave. -<i-. 123 şi 124 din CP al RM. PARTEA S P E C I A L Ă C a p i t o l u l VI Regulile de igienă industrială şi alte reguli de protecţie a muncii determină. subiectul trebuie să aibă calitate specială de persoană cu funcţie de răspundere sau persoană care gestionează o organizaţie comercială.

....încălcarea invioiabiiiL-ldi vieţii pencn^ie V arianta tip i a f r a c» i ' .. . informaţia culeasă de persoanele care practică activitatea particulară de detectiv şi pază..... Viaţa personală este o componentă a vieţii sociale..■:' > \-\ ■ • ■ ■ ■ ■ . n bun ' .. ce constituie secret personal sau familial al altei persoane. în legătură cu realizarea drepturilor sale la reproducere şi la ocrotirea sănătăţii reproductive.Numărul de victime se ia în consideraţie la individualizarea pedepsei..■ ■ '*. . a dreptului la viaţa intimă. ~ i . răst>ândiiva •...... informaţiile cu privire la faptele care i-au devenit cunoscute notarului în timpul activităţii sale sau informaţiile cu privire la actele notariale îndeplinite. precum şi aite informaţii despre starea sănătăţii psihice a persoanei. informaţiile despre tulburările psihice. . viaţa privată... y... \ ' -W ■ •-::. lege..o instituţie de psihiatrie. Din rândul informaţiilor sus-menţionate fac parte-. ■ ..... fără consimţământul ei. ' n r'7 d-V • Ţ •-. Secţiunea a IV-a... a i ăc..... excluzând viaţa publică. familială şi privată...' . informaţiile privind examenele medicale la infectarea cu virusul HIV (SIDA) şi rezultatele lor. .'.. v ... despre i aţ a p .... persoane.... dacă executarea atribuţiilor ei nu cer contrariul. în conformitate cu art. Pe lângă faptul că informaţiile ce constituie secret personal sau familial sunt ocrotite de lege. . în procesul activităţii acestora etc... ..<■culegerea ilegală sau -•... ocrotite de lege. 28 al Constituţiei. despre solicitarea de asistenţă psihiatrică şi tratament î nt r . . informaţiile devenite cunoscute participanţilor la acţiunile procesuale.... Obiectul juridic special al infracţiunii în cauză este cons tit uit din relaţiile sociale referitoare la realizarea. informaţiile obţinute de organele securităţii statului. .. ele trebuie să se refere la viaţa personală a victimei. Nu este necesară calificarea suplimentară conform art. care include: viaţa intimă... ..:■..... . viaţa familială.. u ' : iî : ' f v ' â r ! î . informaţiile confidenţiale ce i-au fost comunicate avocatului în timpul acordării asistenţei juridice.... INFRACŢIUNI CONTRA DREPTURILOR CIVILE ALE PERSOANE! §1. 149 din CP al RM.. ... au un suport material (document scris sau document electronic). Obiectul material al încălcării inviolabilităţii vieţii personale există în cazul în care informaţiile... informaţiilş-despre adresarea persoanei în instituţiile specializate..... .c .. Viaţa intimă presupune .... . sau despre măsurile luate şi starea sănătăţii sale reproductive.':... despre v i a ţ a personală. .. : s o i . . ..-•. ■.... informaţiile obţinute de poliţie. . ...' r.

177 din CP al RM. Viaţa familială ţine de relaţiile în cadrul familiei. 177 din CP al RM include fapta prejudiciabilă care constă în acţiune. dar. se califică nu conform art. indiferent de urmările prejudiciabile survenite. Latura subiectivă a infracţiunii în cauză se caracterizează prin prezenţa intenţiei directe. AstfeLdivulgarea secretului adopţiei se califică potrivit art. situaţia averii. în unele cazuri. Acţiunea dată se exprimă sub oricare din următoarele două modalităţi. ci conform altor norme. ce constituie secret personal sau familial al altei persoane. pentru teleradioorganizaţiile publice din Republica Moldova. :"5 E. cu acordul lor. faptele săvârşite. 2004. divulgarea tainei mărturisirii de către un slujitor al cultelor trebuie calificată conform art. în corespundere cu Legea Republicii Moldova privind activitatea operativă de investigaţii. fotografierea. religioase. într-un discurs public sau în mass-media. persoanele care practică activitatea particulară de detectiv şi de pază au dreptul să obţină. concepţiile.204 D R E P T P E N A L . starea sănătăţii. Viaţa privată include dreptul la propria imagine. 22 Monitorul Oficial al Republicii Moldova. De asemenea.07. ce constituie un secret personal sau familial al altei persoane: 1) culegerea ilegală. respectând regulile de conspiraţie. desfacerea căsătoriei. opiniile şi convingerile personale. N« 23. 177 din CP al RM. nr. dispunerea de depunerile băneşti şi alte bunuri comune ale soţilor etc. Varianta agravată a infracţiunii de încălcare a inviolabilităţii vieţii personale. sunt în drept. militară. 204 din CP al RM. 2003. OcinaHOBa. se menţionează că înregistrările ascunse pot fi utilizate inclusiv în scopuri distractive. fără consimţământul ei. ocrotite de lege. PARTEA S P E C I A L A Capitolul VI 205 exercitarea dreptului de singurătate şi a dreptului la viaţa sentimentală. a informaţiilor respective. nr. atunci cele comise trebuie calificate prin concurs: art. informaţii şi copii de pe documente din partea persoanelor fizice şi juridice. despre viaţa personală. interceptarea trimiterilor poştale. răspândirea informaţiilor. dacă informaţiile sunt culese în alte scopuri. . recomandate de OSCE şi Consiliul Europei. fără consimţământul ei. prevăzută la alin. Rezultă că. ocrotite de lege. Dacă făptuitorul culege ilegal informaţiile. prin folosirea intenţionată a situaţiei de serviciu. organele care exercită activitate operativă de investigaţii. carierism. dreptul la nume. 5. în scopul soluţionării sarcinilor activităţii operative de investigaţii. ocrotite de lege. cu încălcarea legislaţiei. alte fapte din biografia persoanei. ce constituie secret personal sau familial al altei persoane. în asemenea cazuri. inclusiv. realizate în raport cu informaţiile. 200-203. culegerea va fi considerată ilegală. despre viaţa personală. adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 4. Infracţiunea de la art. năzuinţa de discreditare a concurentului electoral sau a concurentului în afaceri etc. (2) al art. să culeagă informaţii (de exemplu. interogarea altor persoane. în standardele. 177 şi 178 din CP al RM. 177 din CP al RM este o infracţiune formală. 172. economică sau ecologică a Republicii Moldova). Prin "răspândire fără consimţământul victimei" se înţelege comunicarea informaţiilor corespunzătoare măcar unei singure persoane. detectivului particular i se interzice să culeagă date despre convingerile politice. înregistrarea audio sau video. a convorbirilor telefonice. Astfel. pe calea violării dreptului la secretul corespondenţei.199421. a înştiinţărilor telegrafice etc).04. despre viaţa personală. care nu avea dreptul să le afle. adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 12. în lipsa acordului victimei. partajul bunurilor soţilor. Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la art. bugetul familial. care nu trebuie să fie cunoscute publicului. care la momentul comiterii infracţiunii a împlinit vârsta de 16 ani. răzbunare. Subiectul infracţiunii este persoana fizică responsabilă. de căsătorie. atitudinea faţă de alte persoane. materialul poate fi folosit numai cu consimţământul obţinut după înregistrare23. 1994. 200 din Codul cu privire la contravenţiile administrative. presupune săvârşirea acesteia (în modalitatea răspândirii informaţiilor menţionate la alineatul (1)): 171. Culegerea ilegală constă în adunarea informaţiilor respective prin încălcarea reglementărilor legale (de exemplu. fără consimţământul victimei.2003". despre evenimentele sau acţiunile care pun în pericol securitatea de stat. -' Monitorul Parlamentului Republicii Moldova. Motivele infracţiunii pot consta în: interesul material. adopţie. naşterea copiilor. gelozie. OECE u Coeem Eaponu ynam "Tenepaduo-Mo/idoea" a3aM npotfiecciWHanit3Ma II MtmnaBCKMe BeaoMOCTM. Ea se consideră consumată din momentul culegerii ilegale sau al răspândirii. în modul stabilit. în conformitate cu Legea Republicii Moldova privind activitatea particulară de detectiv şi de pază. interceptarea convorbirii la distanţă. despre viaţa privată sau date de altă natură despre oameni. Astfel. 2) răspândirea fără consimţământul victimei.

D R E P T P E N A L . sau în divulgarea . 327 sau 335 din CP al RM. 178 din CP al RM constă în violarea dreptului la secretul scrisorilor. prin "alte trimiteri poştale" trebuie de înţeles: cărţile poştale. obştească sau altă organizaţie nestatală. în companie etc. mandatele poştale sau telegrafice etc. coletelor şi altor trimiteri poştale. televiziune. colete sau alte trimiteri poştale. 1995. la o adunare. a dreptului la secretul corespondenţei. telegrame. Prin "mass-media" se înţelege presa scrisă sau cea electronică (radio. nr. conferinţă. atunci când este salvat un joc piratat). adoptate de Parlamentul Republicii Moldova la 18. 178 din CP al RM include fapta prejudiciabilă care constă în acţiunea de violare a dreptului la secretul corespondenţei. comunicări prin poşta electronică etc.05. Obiectul material al violării dreptului la secretul corespondenţei poate să se exprime în: scrisori.19952'. telegramelor. Obiectul juridic special al infracţiunii în cauză îl reprezintă relaţiile sociale referitoare la realizarea. Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la art. b) din alin. Obiectul imaterial al infracţiunii date poate cuprinde: radiograme. Această acţiune se exteriorizează pe calea luării de cunoştinţă cu corespondenţa scrisă sau în ascultarea (interceptarea) convorbirilor telefonice (inclusiv ca urmare a contaminării telefoanelor mobile cu viruşi de tip "cal troian". conţinutului acestei corespondenţe sau al acestor convorbiri (fără acordul adresantului sau al persoanei pe al cărei nume e adresată corespondenţa. subiectul infracţiunii este un subiect special: persoana cu funcţie de răspundere sau persoana care gestionează o organizaţie comercială. cu încălcarea legislaţiei. 177 din CP al RM. Violarea dreptului la secretul corespondenţei Varianta-tip a infracţiunii prevăzute la art. al convorbirilor telefonice şi înştiinţărilor telegrafice. pachetele mici. în conformitate cu art. 65-66. §2. cu încălcarea legislaţiei.P A R T E AS P E C I A L A C a p i 11> » I V I 1 207 Prin "discurs public" se înţelege expunerea făcută în faţa unui număr mare de oameni. ori în lipsa mandatului Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Internet). Având în vedere prevederile Legii poştei. în cazul modalităţii agravate de la lit. miting. (2) al art.30 al Constituţiei. consfătuire. Nu este necesară calificarea suplimentară conform art.

este necesar de accentuat că sechestrarea corespondenţei poştale şi interceptareaxcomunicărilor se vor considera executate cu încălcarea legislaţiei. 6).4). 178 din CP al RM.04. 1).2003"). (2) al art. 65-66.a fi persoană cu funcţie de răspundere sau persoană care gestionează o organizaţie 25 Monitorul Oficial al Republicii Moldova. năzuinţa de a găsi calea de a o face pe victimă şantajabilă. m) din alin. a prevederilor: Legii privind activitatea operativă de investigaţii (lit. Pentru a putea fi susceptibilă de răspundere penală. Legii securităţii statului (art. (2) al art. năzuinţa de a stabili legăturile victimei cu lumea interlopă etc. 178 din CP al RM este o infracţiune formală. subiectul trebuie să dispună de calitatea specială . nr. 2003. adoptat de Parlamentul Republicii Moldova la 14.122 din 8. Motivele infracţiunii pot consta în: curiozitate. j). Varianta agravată a violării dreptului la secretul corespondenţei. adoptate de Parlamentul Republicii Moldova la 7. nr. Latura subiectivă a infracţiunii în cauză se caracterizează prin intenţie directă. nr. dacă vor contraveni prevederilor art.6). 10-11. Nu în ultimul rând.10. k).03.07. Infracţiunea prevăzută la art. 2002. 133-138 ale Codului de procedură penală (de exemplu. Ea se consideră consumată din momentul aflării secretului corespondenţei de Către făptuitor sau o terţă persoană.judiciar emis în condiţiile Codului de procedură penală al Republicii Moldova.7). Ordinului Ministerului Justiţiei cu privire la respectarea dreptului la corespondenţă a persoanelor deţinute.200228 etc).199527. nr. presupune săvârşirea acestei infracţiuni în prezenţa următoarelor circumstanţe: a) cu folosirea situaţiei de serviciu. violarea dreptului la secretul corespondenţei trebuie să fie efectuată cu încălcarea legislaţiei (de exemplu. 1995. adoptate de Parlamentul Republicii Moldova la 31. Subiectul infracţiunii este persoana fizică responsabilă. nr. Legii poştei (art. . Legii telecomunicaţiilor (art. prevăzută la alin. 104-110. lu Monitorul Oficial al Republicii Moldova. executarea acţiunii procesuale amintite în condiţiile neîntocmirii de către procuror a ordonanţei despre sechestrarea corespondenţei poştale sau interceptarea comunicărilor ori ale neautorizării de către judecătorul de instrucţie sau instanţa de judecată a ordonanţei nominalizate. 2R Monitorul Oficial al Republicii Moldova. . 57-58.'7 Monitorul Oficial al Republicii Moldova.1995'". 1997. ori ale netrans-miterii ordonanţei autorizate amintite şefului instituţiei poştale etc). în cazul dat. care la momentul comiterii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani.

contrară legii. aplicate în scopul captării sau decodificării informaţiei conţinute în corespondenţă.i' O. p. 29 al Constituţiei. în mod adiacent. T. a) din alin. Prin . 175. 174. ori al racordării la canalele tehnice de comunicaţii. Şansa. 6 din Codul de procedură penală. cameră la hotel. Noţiunea de domiciliu. P A R T E A S P E C I A L Ă C a p i t o l li I V I 209 comercială. (2) din art.PT P E N A L . în temeiul prevederilor alin. 179 din CP al RM. Prin "pătrunderea ilegală" se înţelege introducerea. Se au în vedere dispozitivele. în continuare. în conformitate cu alin. obştească sau o altă organizaţie nestatală. sănătatea sau libertatea psihică a persoanei. apartament. constituind o parte indivizibilă (verandă. De asemenea. automobil. reşedinţa nu se deosebeşte de domiciliu. Nu este necesară calificarea suplimentară conform art. atunci infracţiunea se consideră săvârşită de o organizaţie criminală. balcon. în conformitate cu art. 327 sau 335 din CP al RM. pătrunderea sau rămânerea în domiciliul unei persoane. Obiectul juridic special al infracţiunii date îl reprezintă relaţiile sociale privitoare la realizarea. sunt lezate relaţiile sociale referitoare la integritatea corporală. Aceleaşi principii pot fi aplicate la interpretarea noţiunii "în interesul unui grup criminal organizat". infracţiunea poate fi săvârşită în interesul unei organizaţii criminale de către un membru al acesteia (din proprie iniţiativă sau la însărcinarea organizaţiei respective) sau de către o persoană care nu este membru al organizaţiei criminale (la însărcinarea acesteia). pentru executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărâri judecătoreşti. (2) al art. ci de ilegalitatea conduitei făptuitorului. ori refuzul de a le părăsi la cererea ei. ci ideea de loc în care o persoană îşi desfăşoară viaţa sa personală29. obiectul material este format din corpul altei persoane. vilă. terasă. beci. . b) prin utilizarea mijloacelor tehnice speciale destinate pentru dobândirea ilicită a informaţiei.cetăţean al Republicii Moldova. (2) al art. dacă este săvârşită: 173. 179 din CP al RM constă în pătrunderea sau rămânerea ilegală în domiciliul sau în reşedinţa unei persoane. Această acţiune sau inacţiune se prezintă sub oricare din următoarele modalităţi. Dacă persoana care nu este membru al organizaţiei criminale comite infracţiunea în interesul ei şi la însărcinarea acesteia. pentru înlăturarea unei primejdii care ameninţă viaţa. 29 al Constituţiei. Aşadar. 164 din CP al RM. de asemenea. 179 din CP al RM. spre deosebire de domiciliu.208 DRF. membru al familiei. Victima infracţiunii în cauză poate fi orice persoană . prin "domiciliu" se înţelege locuinţa sau construcţia destinată pentru locuirea permanentă sau temporară a unei sau a mai multor persoane (casă. nu are importanţă statutul victimei: proprietar. De aceea. Legea penală nu se interesează de legitimitatea poziţiei victimei. a se vedea explicaţiile care vizează fapta de la lit. în rest. 3) refuzul părăsirii. Violarea de domiciliu Varianta-tip a infracţiunii de la art. mansardă. La calificare. Dreptul penal român. 4) percheziţiile şi cercetările ilegale. nu este considerată ilegală. în situaţia violării de domiciliu cu aplicarea violenţei. birou. realizate în raport cu domiciliul: 1) pătrunderea ilegală. sub aspectul destinaţiei funcţionale. Latura obiectivă a violării de domiciliu include fapta prejudiciabilă care ia forma acţiunii sau inacţiunii.6 al Codului de procedură penală. infracţiunea se consideră săvârşită de o organizaţie criminală dacă a fost comisă de un membru al acesteia. cetăţean străin sau apatrid. Toader. definită în art. la cererea victimei. de fabricaţie industrială sau artizanală. chiriaş. Noţiunea de domiciliu implică nu ideea de imobil. fără consimţământul acesteia. presupunând că aceasta include şi conceptul de reşedinţă. Reşedinţa. integritatea fizică sau bunurile unei persoane. §3. un alt loc de uz comun). (3) al art. are un caracter temporar. navă maritimă şi fluvială privată. nu contează dacă victima are sau nu viză de reşedinţă. Jfără consimţământul victimei. fără consimţământul victimei. a făptuitorului cu întreg corpul în spaţiul în care victima îşi are domiciliul. pentru prevenirea răspândirii unei epidemii. cabină pe o navă maritimă sau fluvială). în cazul variantei agravate de la alin. fără consimţământul acesteia. luat în considerare în materialitatea sa. 2) rămânerea ilegală. c) în interesul unui grup criminal organizat sau al unei organizaţii crimi nale. Iată d^ ce domiciliul nu poate constitui obiectul material al infracţiunii de violare de domiciliu. Bucureşti. a dreptului la inviolabilitatea domiciliului. precum şi percheziţiile şi cercetările ilegale. are acelaşi înţeles ca noţiunea "domiciliu sau reşedinţă" din art. Partea specială. vom utiliza doar noţiunea de domiciliu. 1999. 145. se înţelege şi orice teren privat. Cu privire la noţiunile "grup criminal organizat" şi "organizaţie criminală". Loghin. precum şi încăperile anexate nemijlocit la acestea. 47 din CP al RM. care are dreptul de abitatie etc. în interesul ei. în conformitate cu art.

Latura subiectivă a infracţiunii de la art. interesul material. transportarea. precum şi în alt loc public. 185' din CP al RM. 182. aranjamentul acesteia. a) din alin. prezintă instanţei de judecată materialele respective pentru controlul legalităţii acestor acţiuni. Subiectul infracţiunii este persoana fizică responsabilă. cinematografe. adaptarea sau transformarea operei. 179 din CP al RM. dacă valoarea drepturilor violate sau valoarea exemplarului licenţiat de operă. intenţii huliganice etc. (1) al art. Ea se consideră consumată din momentul: pătrunderii sau rămânerii ilegale în domiciliul persoanei. 179 din CP al RM. 178 şi. de program de computer. în contextul acestei variante. în cazul efectuării acţiunilor procesuale fără mandat judiciar. comunicarea publică a unei opere cinematografice sau a unei opere audiovizuale pe cale radioelectrică sau prin cablu în regim interactiv. pentru a fi legale. Nu este necesară calificarea suplimentară conform art. (3) al art. emisiunii sau interpretării. al efectuării percheziţiilor sau cercetărilor ilegale. dobândind astfel caracter ilegal. depozitarea sau publicarea obiectului protejat de dreptul de autor sau de drepturile conexe. programul de computer. 164 din CP al RM. de bază de date. emisiunii sau interpretării în săli de concerte. lit. de emisiune. Infracţiunea dată nu are un obiect material. însă rămânerea în continuare în domiciliul victimei este indezirabilă pentru aceasta. trebuie de înţeles vătămarea intenţionată medie sau uşoară a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori maltratarea intenţionată sau alte acte de violenţă. de interpretare. 181.care formează . (2) al art. fără consimţământul acesteia. 177. Percheziţiile şi cercetările. fixarea pe suport material a operei audiovizuale. a dreptului la libertatea creaţiei. c) să existe o cerere categorică şi expresă a victimei. este de proporţii mari. imediat. închirierea. care formează obiectul dreptului de autor sau al drepturilor conexe. a) din alin. Opera. Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la alin. i) traducerea. organul abilitat să efectueze aceste acţiuni. (2) al art. presupune săvârşirea acestei infracţiuni cu aplicarea violenţei sau cu ameninţarea aplicării acesteia. PARTEA S P E C I A L A C a p i t o l u l VI 211 "rămânerea ilegală" se are în vedere situaţia când pătrunderea a fost realizată legal. 1851 din CP al RM este constituit din relaţiile sociale referitoare la realizarea. adresată făptuitorului. Secţiunea a V-a. demonstrarea publică a originalului sau a unui exemplar de operă. (1) al art. cu excepţia cazurilor şi modului care sunt prevăzute de Codul de procedură penală (de exemplu. în cazul refuzului părăsirii domiciliului la cererea victimei. 153. Prin "violenţă". 180. interpretarea. h) permiterea accesului public la bazele de date din computer care conţin sau constituie opere protejate de dreptul de autor. (3) al art. reproducerea integrală sau parţială. modificarea sub orice formă a obiectului protejat de dreptul de autor sau de drepturile conexe. 178. este necesară stabilirea următoarelor condiţii: a) prezenţa făptuitorului în spaţiul destinat domiciliului (situaţia-premisă). prevăzută la alin. Varianta agravată a violării de domiciliu. este admisibilă interpretarea în maniera similară celei privind faptele de la lit. fonogramei. trebuie ordonate şi efectuate în baza unui mandat judiciar. interpretării sau emisiunii pe cale radioelectronică sau prin cablu. (2) din art. publicarea în culegeri. aceasta fiind săvârşită prin: 176. Potrivit alin. INFRACŢIUNI CONTRA DREPTURILOR CULTURALE ALE CETĂŢENILOR §1. încălcarea dreptului de autor şi a drepturilor conexe Fapta de încălcare a drepturilor de autor şi a drepturilor conexe este incriminată în cinci variante-tip şi o variantă agravată. Motivele infracţiunii se pot exprima în: curiozitate. Infracţiunea de violare de domiciliu este o infracţiune formală. prima variantă-tip constă în însuşirea dreptului la paternitate (plagiatul) sau altă violare a dreptului de autor si/sau a drepturilor conexe. baza de date. în cazul unui delict flagrant). 179 din CP al RM se caracterizează prin intenţie directă. de a părăsi domiciliul. fonograma sau emisiunea . exportarea. care la momentul comiterii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani. transmiterea simultană sau retransmiterea operei. 179. dar nu mai târziu decât 24 de ore de la terminarea acţiunii. demonstrarea publică a operei sau a fonogramei. precum şi prelucrarea. fără acordul titularului de drepturi asupra operei. de fonograma. prin alt procedeu similar ori în localurile unde intrarea este cu plată. d) să nu fie prezente excepţiile prevăzute la alin. în conformitate cu art. în ce priveşte modalităţile agravate de la alin.33 al Constituţiei. comercializarea. 154 sau 155 din CP al RM. respectiv. Percheziţiile în timpul nopţii sunt interzise (în afară de cazul delictului flagrant). al refuzului de a părăsi domiciliul la cererea persoanei. 152. b) pătrunderea anterioară în domiciliu să aibă caracter ilegal sau legal.210 D R E P T PENAL. 29 al Constituţiei. inclusiv prin Internet ori prin alt procedeu similar.

dacă nu există alte dovezi. arhitectură şi alte ştiinţe. libretele. vocalistului. este obligatoriu ca valoarea drepturilor subiective violate sau valoarea exemplarului licenţiat de operă. Aceste modalităţi vizează următoarele activităţi realizate în lipsa consimţământului titularului dreptului de autor şi/sau al drepturilor conexe: a) reproducerea integrală sau parţială. exprimată în acţiunea de însuşire a dreptului la paternitate (plagiatul) sau altă violare a dreptului de autor şi/sau a drepturilor conexe. Prin "însuşirea dreptului la paternitate (plagiat)" se înţelege arogarea dreptului de a se considera autor sau coautor al operei şi de a cere o atare recunoaştere. operele fotografice şi operele obţinute printr-un procedeu analogic fotografiei. hărţile. 185' din CP al RM este titularul dreptuluisie autor şi/sau al drepturilor conexe. a altor sunete sau a reprezentărilor lor. 512 din Codul cu privire la contravenţiile administrative. coduri. topografie. care este produs nemijlocit de organizaţia de difuziune pe cale radioelectrică sau prin cablu. prin "interpretare" trebuie de înţeles rezultatul activităţii de creaţie a actorului. dovada că nu această persoană este autorul revine celui care pretinde acest lucru. din momentul creării operei sau a unei părţi din operă şi până la publicarea acesteia. moral). sau o persoană juridică învestită cu drepturi patrimoniale. proiectele de scenarii. în acord cu prevederile Legii privind dreptul de autor şi drepturile conexe. cât şi sub altă formă. Prin "fonogramă" se are în vedere imprimarea exclusiv sonoră a oricărei interpretări. să se exprime în proporţii mari.şi videoimprimare. cu excepţia imprimării sunetelor incluse în opera audiovizuală. artistice sau expresii folclorice. Latura obiectivă a faptei penale în cauză include fapta prejudiciabilă. într-o ordine dinainte stabilită. paternitatea aparţine persoanei (persoanelor) sub al cărei nume a fost publicată opera. 1851 din CP al RM. adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 23. modificarea sub orice formă a obiectului protejat de dreptul de autor sau de drepturile conexe. ori produs de o altă organizaţie la comandă şi din contul organizaţiei de difuziune. transmis prin radio sau prin televiziune. dreptul subiectiv de autor şi/sau drepturile subiective conexe formează obiectul imaterial al infracţiunii prevăzute la alin. cel care pretinde că este autor trebuie să facă dovada acestei calităţi prin orice mijloc legal de probă. Pentru calificarea faptei conform alin. (1) al art. Emisiunea reprezintă programul. sculptură. scheme care.11.212 D R E P T P E N A L .constituie obiectul imaterial al infracţiunii în cauză. de program de computer. operele muzicale cu sau fără text. Totodată. operele derivate şi integrante.1994'". instrumentistului. de interpretare. operele de pictură. alte opere. recită sau interpretează într-un alt mod opere literare. în conformitate cu Legea Republicii Moldova privind dreptul de autor şi drepturile conexe. de emisiune. operele dramatice şi muzical-dramatice. de bază de date. De asemenea. de bază de date. de fonogramă. reprezintă un rezultat al muncii creatoare. Prin "reproducere" se are în vedere realizarea unui sau a câtorva exemplare de operă sau fonogramă în orice formă materială. operele de artă aplicată. dacă aşa ceva este posibil. Autorul este persoana fizică prin a cărei muncă creatoare a fost realizată opera. exprimată în bani. PARTEA S P E C I A L A C a p i t o l u l VI 213 obiectul dreptului de autor sau al drepturilor conexe . După publicarea operei. 13. Baza de date constituie compilaţia de date sau de alte materiale atât în formă mecanolizibilă. care. schiţele şi operele plastice referitoare la geografie. de fonogramă. ori imprimarea operei sau a fonogramei pentru păstrarea ei temporară sau permanentă sub formă electronică (inclusiv numerică). operele audiovizuale. a drepturilor violate sau a exemplarului licenţiat de operă. dirijorului. Prin "proporţii mari" înţelegem valoarea. obiecte ale dreptului de autor sunt: operele literare. cântă. care depăşeşte la momentul săvârşirii infracţiunii 500 unităţi convenţionale de amendă. pune în funcţiune computerul pentru a atinge un anumit scop sau rezultat. operele coregrafice şi pantomimele. de program de computer. vor fi analizate cele nouă modalităţi alternative ale acţiunii de altă violare a dreptului de autor şi/sau a drepturilor conexe. ~~ Programul de computer reprezintă totalitatea instrucţiunilor şi dispoziţiilor (ordinelor) exprimate prin cuvinte. adică autorul sau interpretul. Victimă a infracţiunii prevăzute la alin. optică . Dacă valoarea respectivă este mai mică. scenariile. de emisiune. Pe cale de consecinţă. în cele ce urmează. alta decât autorul sau interpretul. sinopsisul filmului. (1) al art. cele săvârşite urmează a fi calificate potrivit art. care formează obiectul dreptului de autor sau al drepturilor conexe. 1994. prin selectarea şi aranjamentul conţinutului. planurile. nr. Aceste drepturi subiective se constituie din drepturi cu caracter patrimonial (economic) şi nepatrimonial (personal. inclusiv prin indicarea numelui său pe fiecare exemplar de operă publicată sau la interpretarea în public a operei. existând prezumţia legală relativă că autorul este persoana sub al cărei nume opera a fost publicată. (1) al art. sau o persoană fizică. fiind redate într-o formă lizibilă de maşină. 185' din CP al RM. operele de arhitectură. dansatorului sau a unei alte persoane care joacă roluri. inclusiv audio. Monitorul Oficial al Republicii Moldova. grafică şi alte opere de artă plastică. urbanistică şi de artă horticolă.

adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 14. Prin "interpretare publică" trebuie de înţeles reprezentarea operei sau a fonogramei prin recitare. in terpretării sau emisiunii pe cale radioelectrică sau prin cablu. diapozitivului. pe orice suport material. f) transmiterea simultană sau retransmiterea operei. Această modalitate se exprimă în încuviinţarea punerii la dispoziţia tuturor a bazelor de date. care nu imprimă originalitate literară. într-un număr suficient pentru a satisface cerinţele publicului. g) fixarea pe suport material a operei audiovizuale. de imagini ori de sunete şi imagini sau de reprezentări numerice ale acestora. Retransmiterea constă în transmiterea simultană pe cale radioelectrică sau prin cablu a emisiunilor unei organizaţii de difuziune. ■" Monitorul Oficial al Republicii Moldova. e) interpretarea publică a operei sau a fonogramei. dintr-un loc în altul. astfel încât ele să poată fi recepţionare de persoane care nu fac parte din cercul normal al membrilor unei familii sau al cunoştinţelor apropiate ale acesteia. prin darea acestui obiect în folosinţă temporară. create la computer. produsă. în conformitate cu Legea Republicii Moldova cu privire la difuzarea exemplarelor de opere şi fonograme. cadrului ori prin alte dispozitive sau procedee (exceptând comunicarea lor pe cale radioelectrică sau prin cablu). Transmiterea reprezintă comunicarea operei. în acelaşi timp sau în momente diferite. făcută într-un loc deschis publicului sau în orice alt loc în care se adună un număr de persoane care depăşeşte cercul normal al membrilor unei familii sau al cunoştinţelor apropiate ale acesteia. interpretării sau emisiunii cu ajutorul unui post emiţător de radio. chiar electronic (peliculă de film. a obiectului protejat de dreptul de autor sau de drepturile conexe. prin alt procedeu similar ori în localurile unde intrarea este cu plată. care a fost produs în străinătate. cinematografe. a obiectului protejat de dreptul de autor sau de drepturile conexe. importarea. transportarea. Depozitarea constă în deţinerea obiectului protejat de dreptul de autor sau de drepturile conexe în spaţii comerciale sau în anexele acestora. 11-13. Prin "fixare" se are în vedere încorporarea de coduri. prin punerea acestui obiect în reţeaua de comerţ. . reproducerea ori comunicarea lor într-un mod oarecare. de pe original sau de pe o altă copie a operei sau fonogramei.20023'. direct sau indirect. care conţin sau constituie opere protejate de dreptul de autor. Publicarea rezidă în editarea sau punerea în circulaţie a obiectelor protejate de dreptul de autor sau de drepturile conexe. închirierea constă în difuzarea obiectului protejat de dreptul de autor sau de drepturile conexe. artistică sau ştiinţifică obiectului nou-creat. Transportarea reprezintă deplasarea (cu un vehicul). c) comunicarea publică a unei opere cinematografice sau a unei opere audiovizuale pe cale radioelectrică sau prin cablu în regim interactiv. precum şi în alt loc public. Demonstrarea publică reprezintă demonstrarea originalului sau a unui exemplar al operei nemijlocit sau pe ecran cu ajutorul peliculei. în ţara proprie. emisiunii sau interpretării. de pozitarea sau publicarea obiectului protejat de dreptul de autor sau de drepturile conexe. joc. prin "exemplar de operă sau fonogramă" se înţelege copia unei opere sau fonograme. care permite perceperea. emisiunii sau interpre tării în săli de concerte. h) permiterea accesului public la bazele de date din computer care conţin sau constituie opere protejate de dreptul de autor. efectuată de o altă organizaţie de difuziune. atât în interpretare vie. PARTEA SPECIALA C a p i t o l u l VI 215 sau într-o altă formă lizibilă de maşină. cât şi cu ajutorul diverselor dispozitive şi procedee (cu excepţia comunicării pe cale radioelectrică sau prin cablu).214 DREPT PENAL. care a fost produs în ţară. de sunete. disc etc). Comercializarea reprezintă difuzarea obiectului protejat de dreptul de autor sau de drepturile conexe. fără acordul titularului de drepturi asupra operei. exportarea. închirierea. Prin "comunicare publică" se înţelege comunicarea unei opere. indiferent dacă membrii care compun acel public susceptibil de a recepţiona astfel de comunicări pot sau nu să o facă în acelaşi loc sau în locuri diferite. în schimbul unei chirii. bandă magnetică. Importarea rezidă în aducerea . în alte spaţii sau în mijloace de transport.prin cumpărare sau prin schimb. cântec sau într-un alt mod. inclusiv prin Internet ori prin alt procedeu similar. imprimată pe orice suport material. Prin "modificare sub orice formă" se înţelege "prelucrarea" obiectului protejat de dreptul de autor sau de drepturile conexe. b) comercializarea. Exportarea constituie vinderea în afara ţării a obiectului protejat de dreptul de autor sau de drepturile conexe. d) demonstrarea publică a originalului sau a unui exemplar de operă. de televiziune sau prin telegraf. 2003. astfel încât ele să poată fi recepţionate de persoane care nu fac parte din cercul normal al membrilor unei familii sau al cunoştinţelor apropiate ale acesteia. fonogramei.11. fonogramei. nr.

(2) al art. . 185' din CP al RM se exprimă în fapta prejudiciabilă care se concretizează în: 1) acţiunea de comercializare. subiect al infracţiunii date poate fi persoana juridică ce desfăşoară activitate de întreprinzător. 185' din CP al RM. potrivit anumitor formule. Transformarea reprezintă schimbarea înfăţişării. De asemenea. 33 al Constituţiei. este obligatorie stabilirea metodei de săvârşire a infracţiunii: a) darea de anunţuri fii»blice. Obiectul juridic special al infracţiunii examinate îl formează relaţiile sociale privitoare la realizarea. Prin "copertă a operei sau a fonogramei" trebuie de înţeles partea ambalajului care conţine reprezentarea grafică a informaţiei privind administrarea drepturilor asupra operei sau fonogramei. Subiect al infracţiunii analizate este persoana fizică responsabilă. în conformitate cu art. (2) al art. fie de a declara modalitatea în care acestea au fost realizate de însuşi deţinătorul lor. aranjamentul acesteia. care trebuie să însoţească fiecare exemplar de operă sau fonogramă. cea de faţă nu are un obiect material. sau în 2) inacţiunea de refuz al declarării provenienţei exemplarelor de opere sau de fonograme comercializate. care la momentul comiterii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani. Traducerea constă în realizarea unei opere derivate. aceasta se exprimă în împotrivirea voită la solicitarea expresă a organelor competente de a denunţa identitatea persoanei de la care au fost primite exemplarele de opere sau de fonograme comercializate. a dreptului la libertatea creaţiei. 185' din CP al RM. închiriere sau schimb de exemplare de opere sau de fonograme cu violarea dreptului de autor şi/sau a drepturilor conexe prin anunţuri publice. Pentru calificarea faptei conform alin. motivele infracţiunii constau în interesul material. transformarea unei nuvele într-un scenariu de film). în ce priveşte inacţiunea prejudiciabilă. Victimă a infracţiunii în cauză este titularul dreptului de autor şi/sau al drepturilor conexe. Latura subiectivă a infracţiunii în cauză se caracterizează prin intenţie directă. Aranjamentul constituie prelucrarea unei opere muzicale pentru instrumente sau voce. adaptarea sau transformarea operei. prin mijloace electronice de comunicare sau prin expunerea publică a cataloagelor cu coperte ori a copertelor operelor sau fonogramelor. pentru a putea fi utilizate în alte scopuri decât destinaţia lor iniţială (de exemplu. 1851 din CP al RM este o infracţiune formală. Operele sau fonogramele constituie obiectul imaterial al faptei infracţionale prevăzute la alin. prin "schimb" trebuie de înţeles cedarea exemplarelor de opere sau de fonograme. cu violarea drepturilor de autor şi/sau a drepturilor conexe prin anunţuri publice. Ea se consideră consumată din momentul arogării calităţii de autor (coautor) sau al realizării altei violări a dreptului de autor şi/sau a drepturilor conexe. cea de-a doua variantă-tip a încălcării dreptului de autor şi a drepturilor conexe constă în comercializarea. (2) al art. Infracţiunea prevăzută la alin. închiriate sau schimbate. Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la alin. De cele mai multe ori. prin expunerea unui text dintr-o limbă în alta. Prelucrarea constă în adaptarea operei pentru utilizarea acesteia în scopuri determinate. b) utilizarea de mijloace electronice de comunicare. PARTEA S P E C I A L A C a p i t o l u l VI 217 i) traducerea. adunate într-o operă unică.216 DREPT P E N A L . modificând anumite elemente ale operei şi păstrând altele. pentru a lua în locul lor altele (echivalente ca valoare). (1) al art. prin mijloace electronice de comunicare sau prin expunerea publică a cataloagelor cu coperte ori a copertelor operelor sau fonogramelor.ASDA). atribuirea unui alt aspect sau a unei alte forme. (2) al art. Agenţia de Stat pentru Drepturile de Autor (în continuare . organizaţiile de administrare pe principii colective a drepturilor patrimoniale ale titularilor drepturilor de autor şi/sau a drepturilor conexe. Ca şi infracţiunea precedentă. închiriate sau schimbate cu violarea dreptului de autor şi/sau a drepturilor conexe. Caracterul ilegal al acţiunii examinate este condiţionat de lipsa consimţământului titularului dreptului de autor şi/sau a drepturilor conexe de a-i fi valorificate operele sau fonogramele. publicarea în culegeri. Prin "organe competente" trebuie de înţeles: organele de urmărire penală. închirierea sau schimbul de exemplare de opere sau de fonograme. c) expunerea puMică a cataloagelor cu coperte ori a copertelor operelor sau fonogramelor. Noţiunile "comercializare" şi "închiriere" au fost definite supra. aceasta constituind "opera derivată". Publicarea în culegeri rezidă în tipărirea unor opere. precum şi refuzul de a declara provenienţa exemplarelor de opere sau de fonograme comercializate. în ce priveşte cea de-a treia modalitate a acţiunii prejudiciabile analizate. 185' din CP al RM. închiriate sau schimbate cu violarea drepturilor de autor şi/sau a drepturilor conexe. Potrivit alin. precum şi prelucrarea. Adaptarea constituie transformarea unor opere. fixată pe orice suport material.

motivele infracţiunii constau în interesul material. Subiectul infracţiunii date este persoana fizică responsabilă. (3) al art. Infracţiunea prevăzută la alin. schimb. cele săvârşite trebuie calificate potrivit art. a dreptului la libertatea creaţiei. Obiectul juridic special al infracţiunii în cauză îl constituie relaţiile sociale referitoare la realizarea. cea de-a patra variantă-tip a încălcării dreptului de autor şi a drepturilor conexe constă în eludarea mijloacelor tehnice de protecţie a dreptului de autor şi a drepturilor conexe. De cele mai multe ori. care la momentul săvârşirii infracţiunii a împlinit vârsta de 16 ani. prin "marcaj de control" se are în vedere eticheta de model unic sub formă de imagine tridimensională. Este obligatoriu ca valoarea acestor obiecte ale dreptului de autor sau ale drepturilor conexe să se exprime în proporţii mari. Obiectul juridic special al infracţiunii date îl formează relaţiile sociale privitoare la realizarea. 185' din CP al RM este o infracţiune formală. Latura subiectivă a infracţiunii analizate se caracterizează prin intenţie directă.33 al Constituţiei. De asemenea.200332. 2003. Marcajul de control confirmă legalitatea şi justeţea utilizării exemplarelor de opere şi fonograme. realizată pe un suport auto-adeziv şi autodistructiv. Dacă valoarea este mai mică. Latura obiectivă a infracţiunii date se exprimă în fapta prejudiciabilă concretizată în acţiunea de comercializare. de programe de computer. de programe de computer. având înscris pe ea un cod alfanumeric ce reprezintă seria şi numărul înregistrării exemplarului de operă sau fonogramă. (2) al art. Subiect al infracţiunii analizate este persoana fizică responsabilă. fonograme. închirierea. Infracţiunea dată nu are un obiect material. conform Hotărârii Guvernului Republicii Moldova pentru aprobarea Regulamentului cu privire la modul de producere. emi- terea.06. în conformitate cu art. 1851 din CP al RM. şi asigură respectarea dreptului de autor şi a drepturilor conexe. retransmiterea sau alte acţiuni privind utilizarea sub orice formă şi în orice mod a obiectelor dreptului de autor sau ale drepturilor conexe. programe de computer. care la momentul comiterii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani. depozitarea sau altă valorificare a exemplarelor de opere şi/sau de fonograme. în calitate de '- Monitorul Oficial al Republicii Moldova. nr. 185' din CP al RM. Potrivit alin. dacă valoarea acestor obiecte este de proporţii mari. depozitare sau altă valorificare a exemplarelor de opere şi/sau de fonograme. Ea se consideră consumată din momentul săvârşirii acţiunii prejudiciabile corespunzătoare. (3) al art. demonstrarea publică. Ea se consideră consumată din momentul săvârşirii acţiunii sau inacţiunii prejudiciabile corespunzătoare. 134. De asemenea. 512 din Codul cu privire la contravenţiile administrative. în cele mai frecvente cazuri. baze de date. comunicarea publică. în schimb ea are un obiect imaterial. transmiterea cu titlu gratuit. indiferent de faptul dacă au fost încălcate aceste drepturi. în lipsa marcajelor de control corespunzătoare.a patrimoniului acestei persoane. închiriere. cea de-a treia variantă-tip a încălcării dreptului de autor şi a drepturilor conexe constă în comercializarea. subiect al infracţiunii în cauză poate fi persoana juridică ce desfăşoară activitate de întreprinzător. (3) al art. Conform alin. care constă în: opere. exportare. PARTEA S P E C I A L A C a p i t o l u l VI 219 Infracţiunea prevăzută la alin. transmitere cu titlu gratuit. 1851 din CP al RM este o infracţiune formală.218 D R E P T P E N A L . Obiectul material al infracţiunii examinate îl reprezintă mijloacele tehnice de protecţie a dreptului de autor şi a drepturilor conexe. 744 din 20. eliberare şi aplicare a marcajelor de control pe exemplarele de opere şi fonograme şi Regulamentului cu privire la modul de înregistrare în Registrul de stat al titularilor marcajelor de control. în conformitate cu art. precum şi înlăturarea sau schimbarea informaţiei privind administrarea drepturilor de autor şi a drepturilor conexe. nr. pe care este aplicat. motivele infracţiunii se exprimă în interesul material. Ilegalitatea faptei prevăzute la alin. (3) al art. reproducerea. cu un nivel special de protecţie pe partea exterioară. Transmiterea cu titlu gratuit constă în mărirea din contul patrimoniului făptuitorului . Potrivit Legii cu privire la difuzarea exemplarelor de opere şi fonograme. Victimă a infracţiunii prevăzute la alin. (4) al art. . de baze de date. de baze de date fără marcaje de control corespunzătoare. subiect al infracţiunii în cauză poate fi persoana juridică ce desfăşoară activitate de întreprinzător. Latura subiectivă a infracţiunii date se caracterizează prin intenţie directă. imprimarea. 1851 din CP al RM este titularul dreptului de autor şi/sau al drepturilor conexe. a dreptului la libertatea creaţiei. interpretarea publică.în lipsa unui echivalent valoric din partea persoanei căreia i se transmite obiectul dreptului de autor sau al drepturilor conexe . Prin "altă valorificare" trebuie de înţeles publicarea. 33 al Constituţiei. schimbul. 185 1 din CP al RM este condiţionată de lipsa marcajelor de control corespunzătoare. exportarea.

Momentul ei de consumare coincide cu survenirea daunelor în proporţii mari. importare. 2) urmările prejudiciabile care se exprimă în daune în proporţii mari. prevăzute la alin. trăsăturile tuturor celorlalte ne sunt cunoscute din analiza infracţiunilor examinate supra. 3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile. 1 Subiect al infracţiunii date este persoana fizică responsabilă. (5) al art. cea de-a cincea variantă-tip a încălcării dreptului de autor şi a drepturilor conexe constă în marcarea. 185 1 din CP al RM. care desfăşoară activitate de întreprinzător. indiferent de faptul dacă au fost încălcate aceste drepturi. poate evolua ca subiect al acestei infracţiuni. Victimă a infracţiunii prevăzute la alin. repetat. Obiectul material al infracţiunii date îl formează marcajul de control. Răspunderea conform alin. în proporţii deosebit de mari. Ea se consideră consumată din momentul comiterii acţiunii prejudiciabile corespunzătoare. Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la alin. Motivele infracţiunii se exprimă. sau de falsificare a acestora. Pentru consumarea infracţiunii date este obligatorie producerea daunelor în proporţii mari. Falsificarea marcajelor de control reprezintă confecţionarea neautorizată de către ASDA a acestora sau alterarea marcajelor de control autentice. Totuşi. înlăturarea sau schimbarea informaţiei privind administrarea dreptului de autor şi a drepturilor conexe va fi considerată ilegală. indiferent de faptul dacă au fost încălcate aceste drepturi. care la momentul comiterii infracţiunii a împlinit vârsta de 16 ani. 185' din CP al RM. prezenţa sau lipsa încălcării date trebuie luată în consideraţie la individualizarea pedepsei.220 D R E P T PENAL. neutralizarea dispozitivelor tehnice care protejează programul de computer). (4) al art. Dacă cele săvârşite nu implică producerea unor astfel de daune. de două sau mai multe persoane. în lipsa autorizării ASDA. (4) al art. a dreptului la libertatea creaţiei. Marcarea ilegală presupune aplicarea marcajului de control pe exemplarele operelor şi fonogramelor. determinând aplicarea alin. subiectul infracţiunii prevăzute la alin. astfel încât informaţia de pe ele să nu corespundă realităţii. importarea. 512 din Codul cu privire la contravenţiile administrative. (5) al art. Infracţiunea examinată este materială. prin constrângere fizică sau psihică. transportarea sau depozitarea ilegală a marcajelor de control. (5) al art. 187. Prin "eludare" trebuie de înţeles neutralizarea mijloacelor tehnice de protecţie a dreptului de autor şi a drepturilor conexe (în special. de cele mai multe ori. Conform alin. 184. care au cauzat daune în proporţii mari. De asemenea. 185' din CP al RM poate fi persoana juridică ce desfăşoară activitate de întreprinzător.33 al Constituţiei. care la momentul săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani. 185' din CP al RM. Latura subiectivă a faptei infracţionale examinate se caracterizează prin intenţie directă. (4) al art. calificarea se face conform art. Această acţiune se poate exprima prin următoarele două modalităţi alternative: 1) eludarea mijloacelor tehnice de protecţie a dreptului de autor şi a drepturilor conexe. 185. dacă a fost săvârşită de către altcineva decât titularul dreptului de autor şi/sau al drepturilor conexe ori organizaţia de administrare pe principii colective a drepturilor patrimoniale ale titularilor respectivi. exportare. 1851 din CP al RM survine indiferent de încălcarea dreptului de autor sau a drepturilor conexe. Infracţiunea în cauză este o infracţiune formală. persoana juridică. Latura subiectivă a faptei infracţionale. exportarea. 185' din CP al RM. Motivele infracţiunii se pot exprima în: interesul material. răspunderea pentru încălcarea dreptului de autor şi a drepturilor conexe se agravează dacă această faptă este săvârşită: 183. 2) înlăturarea sau schimbarea informaţiei privind administrarea dreptului de autor şi a drepturilor conexe. Latura obiectivă a infracţiunii analizate constă în fapta prejudiciabilă care se concretizează într-o acţiune. falsificarea acestora. se caracterizează prin intenţie directă. . comercializarea. (6) al art. Victimă a infracţiunii este titularul dreptului de autor şi/sau al drepturilor conexe. în conformitate cu alin. Cu excepţia ultimei agravante. în interesul material. Subiect al infracţiunii în cauză este persoana fizică responsabilă. 185 din CP al RM este titularul dreptului de autor şi/sau al drepturilor conexe. curiozitate. în conformitate cu art. 1851 din CP al RM include: 1) fapta prejudiciabilă constând în acţiunea de marcare sau de comercializare. Obiectul juridic special al infracţiunii analizate îl constituie relaţiile sociale cu privire la realizarea. PARTEA S P E C I A L A Capitolul VI 221 obiect imaterial apare informaţia privind administrarea dreptului de autor şi a drepturilor conexe. (4) al art. 186. de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală. transportare sau depozitare ilegală a marcajelor de control. De asemenea. teribilism etc.

NOŢIUNEA. De asemenea. Astfel.relaţiile sociale cu privire la patrimoniu. şi anume: dreptul de proprietate. noţiunea de patrimoniu are exact acelaşi înţeles ca şi în terminologia dreptului civil: "totalitatea drepturilor şi obligaţiilor patrimoniale (care pot fi evaluate în bani). un drept real tipic. aparţinând unor persoane fizice şi juridice determinate" (alin. deoarece drepturile şi obligaţiile patrimoniale sunt caracteristice subiectelor de drept. acesta reprezintă o condiţie de participare la raporturile juridice de ordin patrimonial. de program de computer. Referitor la caracterizarea rolului şi locului patrimoniului. PARTEA S P E C I A L A Prin "proporţii deosebit de mari" înţelegem valoarea. de exemplu.în mod exclusiv sau în principal . inclusiv cele de drept penal. în primul rând. de bază de date. a drepturilor violate sau a exemplarului licenţiat de operă. prevăzut în tratatele şi convenţiile internaţionale. în această ipostază. de emisiune. nimeni nu va fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa. 1 adiţional la Convenţia pentru apărarea . obiectul juridic generic al infracţiunilor din grupul analizat îl constituie relaţiile sociale cu privire la patrimoniu. de fonogramă.DREPT P E N A L . care vatămă . Bunurile şi drepturile ce constituie obiectul acestor raporturi'permit persoanei să-şi îndeplinească obligaţiile cu caracter economic. patrimoniul apare ca o condiţie a capacităţii juridice a persoanei şi deci ca o valoare socială care trebuie să fie apărată prin toate mijloacele juridice. CARACTERIZAREA GENERALĂ Şl TIPURILE INFRACŢIUNILOR CONTRA PATRIMONIULUI Infracţiunile contra patrimoniului reprezintă grupul de infracţiuni prevăzute în Capitolul VI al Părţii speciale a Codului penal al Republicii Moldova. exprimată în bani. dar nu în ultimul rând. ca valoare socială fundamentală. C a p i t o l u l VII ■■■ INFRACŢIUNI CONTRA PATRIMONIULUI Secţiunea I. conform art. în fine. este recunoscut ca drept Fundamental al omului. săvârşite cu intenţie sau din imprudenţă. •' Respectiv. (1) al art. patrimoniul este o emanaţie a personalităţii. privit. 284 din Codului civil al Republicii Moldova). sub unul dintre elementele patrimoniului. potrivit art. fiind fapte prejudiciabile. strâns legate între ele. Apărarea persoanei ca subiect de drept înseamnă şi apărarea acesteia ca titulara a unui patrimoniu. 17 al Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului. privite ca o sumă de valori active şi pasive. care depăşeşte la momentul săvârşirii infracţiunii 1500 unităţi convenţionale de amendă.l din Protocolul nr. în terminologia legii penale. în al doilea rând.

persoanelor juridice sau fizice. Latura dinamică a relaţiilor de producţie. De aceea. voi. 1. şi proprietatea. apărând proprietatea. schimba. 2 din CP al RM. Termenul "proprietate" şi cel de "drept de proprietate" nu sunt sinonime. totalitatea relaţiilor de producţie cuprinde.DREPT PENAL. ca rezultat al acestui proces. în corespundere cu alin. Altfel spus.al apărării penale a patrimoniului . Astfel. ci ca premisă şi. (1) al art. pe de altă parte. ocupate etc. reproducţia şi circuitul proprietăţii trebuie raportate la sfera activităţii economice. Termenul "apropiere". în apărarea penală a proprietăţii. de rând cu alte valori sociale. totodată. PARTEA SPECIALA C a p i t o l u l VII 225 drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale1. De aceea. legea penală apără. atunci când făptuitorul săvârşeşte o infracţiune contra patrimoniului. care sunt fie mijloace de producţie. nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional. fie produse ale activităţii omului. pe de o parte. proprietatea poate fi privită ca latura statică a producţiei sociale. printre altele. Aşadar. împotriva infracţiunilor. în primul rând.statului. consuma sau de a le utiliza pentru producerea altor bunuri. ea cuprinde. latura dinamică a acesteia. Desemnând în fond o stare de apartenenţă a bunurilor. nu însă dreptul de proprietate. latura statică a producţiei sociale. 359-360. deteriorate. p. orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. . implicit. abordarea problemei privind apărarea penală a proprietăţii într-un context mai larg . 1998. legea penală protejează. starea de apartenenţă a bunurilor . victima este lipsită de posibilitatea de a poseda bunurile ce i-au fost sustrase. denotă fără putinţă de tăgadă că proprietatea constituie chintesenţa patrimoniului.se impune cu necesitate şi nu are decât să faciliteze înţelegerea corectă a semnificaţiei noţiunii de patrimoniu ca valoare socială. în alţi termeni. De aceea. a obiectelor dreptului de proprietate. Faptul că scopul legii penale constă. iar. adică relaţiile sociale economice (privite în Tratate internaţionale Ia care Republica Moldova este parte. menţionăm că relaţiile sociale de proprietate se referă la apropierea bunurilor. atunci ce exprimă latura dinamică a producţiei sociale? Aceasta din urmă exprimă procesul de funcţionare reală a relaţiilor sociale de proprietate în diversele ramuri ale economiei naţionale. în acelaşi timp fiind lipsită de posibilitatea de a le repartiza. Dacă latura statică a producţiei sociale se exprimă în proprietate. procesele însoţite de utilizarea. distruse. patrimoniul. se referă la apropierea înţeleasă nu ca proces de producţie. Chişinău Moldpres Monitorul Oficial al Republicii Moldova. utilizat în context.

187 din CP al RM).accepţiune îngustă). nu putem face abstracţie de faptul că proprietatea constituie chintesenţa patrimoniului. Dar pe lângă infracţiunile cu obiect juridic simplu. trebuie raportate. relaţiile sociale cu privire la substanţa. Fiecare din infracţiunile contra patrimoniului are şi un obiect juridic special. Denumirea "Infracţiuni contra patrimoniului" a Capitolului VI din Partea specială a Codului penal în vigoare este. (1) al art. format din relaţiile sociale referitoare la anumite valori sociale specifice: relaţiile sociale cu privire la posesia asupra bunurilor mobile (în cazul infracţiunilor de la art. printre valorile sociale fundamentale. relaţiile sociale cu privire la posesia asupra bunurilor imobile (în cazul infracţiunii de la art. adică la refacerea activului patrimonial. 2 din CP al RM. Dar ele nu pot să prevină. patrimoniul este supus însă unor vătămări care fac necesară intervenţia mijloacelor de drept penal. tocmai proprietatea. mai adecvată decât denumirea "Infracţiuni contra proprietăţii". prin mijloace de drept civil. în primul rând. prin represiune. poziţie care poate să derive din alte drepturi reale decât din dreptul de proprietate. alături de obligaţiile patrimoniale. mai există şi infracţiuni cu obiect juridic complex şi infracţiuni cu obiect juridic multiplu. dimpotrivă. fără să excludă. Aceasta este explicaţia pentru care legiuitorul enumera. De aceea. repetarea unor astfel de fapte care creează starea de nesiguranţă a proprietăţilor şi de insecuritate a circuitului civil. Noţiunea de patrimoniu. 193 din CP al RM). 186.dreptul de proprietate. precum şi drepturile de creanţă. privită ca universalitate ideală. Fiind reglementat de legea civilă. făcând . în cazul faptelor prevăzute de normele Capitolului VI din Partea Specială a Codului penal. legea penală exercită această ocrotire sub aspectul menţinerii poziţiei faptice a bunurilor. este mult mai cuprinzătoare decât noţiunea de proprietate. deoarece se limitează la repararea prejudiciului. incluzând. în acelaşi timp. patrimoniul este apărat. în afara expresiei sale juridice . la alin. integritatea şi potenţialul de utilizare a bunurilor (în cazul infracţiunilor de la art. ci. 197. mijloacele de drept civil sunt neputincioase. nu însă patrimoniul. din punctul de vedere al dreptului penal. toate celelalte drepturi reale. Toate aceste fapte sunt prejudiciabile. ocrotite de legea penală împotriva infracţiunilor. pentru că aduc atingere unei valori sociale fundamentale şi fac cu neputinţă circuitul civil. împotriva acestora.198 din CP al RM) etc. pe care o avea Capitolul III din Codul penal anterior. la obiectul juridic generic al infracţiunilor prevăzute în Capitolul X "Infracţiuni economice" din Partea specială a Codului penal al Republicii Moldova. să facă mai active mijloacele de drept civil de reparare a prejudiciului. Or. de asemenea orice situaţie care prezintă chiar numai o aparenţă de drept. se impune incriminarea şi sancţionarea penală a faptelor de acest gen. în raport cu ocrotirea pe care o asigură legea penală.

trăsăturile victimei: persoana agresată (art. Aceste modalităţi sunt prevăzute la: lit. Astfel de infracţiuni. în calitate de victimă a infracţiunilor contra patrimoniului evoluează posesorul de fapt. 188 din CP al RM). în acest sens. (2) al art. Totodată. 193. spre deosebire de infracţiunile complexe. ci în principal. 199 din CP al RM). Dimpotrivă. 197. lit.mobil sau imobil (de exemplu. în mod adiacent.) nu pot avea ca obiect material decât un bun mobil. 190-192 din CP al RM etc. Totuşi. însă. incriminând faptele îndreptate contra patrimoniului. Dar există şi infracţiuni care au. obiectul material al infracţiunilor contra patrimoniului îl formează. Printre infracţiunile cu obiect juridic complex se numără: tâlhăria (art. legea penală are în vedere nu poziţia juridică a victimei. cele prevăzute la art. (2) al art. Victima nu are obligaţia să probeze că deţine careva poziţie juridică în raport cu bunul ce i-a fost sustras. se aduce atingere relaţiilor sociale referitoare la anumite valori sociale specifice. Unele dintre infracţiunile contra patrimoniului (de exemplu. (21*1 art. ca şi infracţiunile complexe. a). dobândirea sau comercializarea bunurilor despre care se ştie că au fost obţinute pe cale criminală (art. toate infracţiunile contra patrimoniului au un obiect material. 193 din CP al RM nu poate avea ca obiect material decât un bun imobil. sunt vătămate nu în mod exclusiv. în cazul unor infracţiuni complexe din grupul examinat se poate vorbi chiar despre prezenţa a două obiecte materiale . relaţiile sociale. au unul sau câteva obiecte juridice secundare. PARTEA SPECIALA C a p i t o l u l VII 227 parte din acelaşi capitol al legii penale. a). în mod adiacent. 188 din CP al RM). e) din alin. a unor relaţii sociale referitoare la valorile sociale specifice. lit. la unele modalităţi agravate ale infracţiunilor cu obiect juridic simplu. în mod prioritar. escrocheria (art. ca obiect material. care derivă din alte valori sociale fundamentale decât patrimoniul. Printre infracţiunile cu obiect juridic multiplu pot fi enumerate: delapidarea averii străine (art. distrus. 187. în cazul ultimelor. proprie- . se poate consemna că. orice fel de bun .obiectul material principal şi obiectul material secundar. infracţiunile prevăzute la art. 186-188. 190 din CP al RM) etc. Totodată. 198 din CP al RM etc. în unele situaţii. De regulă. b). c) din alin. anumite bunuri. 198 din CP al RM). 191 din CP al RM). lit. b) din alin. infracţiunea de la art. ci fapta ilicită a subiectului. se poate remarca vătămarea. care derivă din alte valori sociale fundamentale decât patrimoniul. chiar în dispoziţia normei penale. (2) al art. referitoare la anumite valori sociale specifice care derivă din patrimoniu. şi nu un sistem de acţiuni (inacţiuni). b) al alin. în principiu. prin comiterea faptei infracţionale. 189 din CP al RM). 197. ele reprezintă o singură acţiune (inacţiune). legiuitorul indică.DREPT PENAL. deteriorat etc. şantajul (art. în orice caz.

posesorul. Din punctul de vedere al laturii subiective. 198.tarul. (2) al art. legea cere ca subiectul să aibă o calitate specială: persoana căreia i s-au încredinţat în administrare . (2) al art. alt loc pentru depozitare sau locuinţă (lit. 187. (4) al art. 192 din CP al RM etc. alin. De asemenea. Pe de altă parte. (2) al art. c) din alin.(2) art. (2)-(4) ale art. irelevante pentru calificarea infracţiunilor contra patrimoniului. Semnele secundare ale laturii obiective sunt. 192 din CP al RM). d) din alin. lit. 186. de la lit. alin. lit. 195. pentru unele din aceste infracţiuni. (3) al art. care la momentul săvârşirii infracţiunii a împlinit vârsta răspunderii penale: 14 ani (art. 188. (2) al art. (2). Sub aspectul laturii obiective. lit. în general. 189 din CP al RM). anumite modalităţi agravate pot adopta forma unei infracţiuni materiale (de exemplu. 187. 188. (3) al art. lit. 189 din CP al RM). alin. 189 din CP al RM). 5) timpul: timpul unei calamităţi (lit. 196. a) din alin. 186 din CP al RM). este necesar a menţiona că infracţiunile contra patrimoniului se comit. (3) al art. d) din alin. 3) mijloacele: armă sau alte obiecte folosite în calitate de armă (lit. Doar faptele incriminate la art. deţinătorul. 188. 200 din CP al RM. a) din alin. în majoritatea cazurilor. f) din alin. (2) al art. 193. 198 şi 200 din CP al RM sunt săvârşite din imprudenţă. 188 din CP al RM) etc. e) din alin. genţi sau alte obiecte prezente la victimă (art. că forma de vinovăţie la majoritatea infracţiunilor analizate se exprimă prin intenţie. 186. 4) locul: încăpere. (3) al art. (2) ale art. 186. alin. Majoritatea infracţiunilor contra patrimoniului presupun existenţa obligatorie a scopului de cupiditate. 190. De regulă. Totuşi. 188 din CP al RM) etc. lit. menţionăm. 2) modul: ascuns (art. in cazul unor fapte infracţionale din grupul examinat. a) din alin. alin. infracţiuni formale sunt cele prevăzute la art. proprietarul (art. 192. (2) al art. d) din alin. 197. deschis (art. lit.197 din CP al RM) sau 16 ani (în celelalte cazuri). 198. 196. e). Totuşi. 187. 196. modalităţile de la lit. 200 din CP al RM) etc. (3) ale art. 189. f) din alin. Prezenţa acestui scop nu se cere în cazul infracţiunilor prevăzute la art. (2) al art. lit. 188 din CP al RM). 189. în alt loc pentru depozitare sau în locuinţă (lit. Cea mai mare parte a faptelor incriminate în cadrul Capitolului VI din Partea specială a Codului penal sunt infracţiuni materiale. 187 din CP al RM). art. 193. 200 din CP al RM se poate săvârşi şi o inacţiune. rudele sau apropiaţii acestora (art. (3) al art. în primul rând. chiar în ipoteza unora dintre infracţiunile formale. d) din alin. (2) al art.197. b) din alin. prin acţiune. c) din alin. buzunare. Numai în cazul faptelor infracţionale prevăzute la art. subiect al infracţiunilor contra patrimoniului poate fi orice persoană fizică responsabilă. 186-188. existenţa următoarelor semne este obligatorie: 1) metoda: pătrunderea în încăpere. 199.

prin care bunurile sunt detaşate de starea lor naturală. Anterior săvârşirii sustragerii. bunurile ce ţin de sfera patrimonială a victimei. Absenţa oricăruia din aceste semne ne permite să percepem cele comise deja nu în calitate de sustragere. din această poziţie şi trecut în acelaşi mod într-o altă poziţie. Astfel. 231. ■)'■■ De obiectul juridic comun al infracţiunilor săvârşite prin sustragere se ţine seama atât la stabilirea gradului de pericol social generic. 194 şi art.-200 din CP al RM). 200 din CP al RM) etc. 7) "săvârşită în scop de cupiditate (profit)". fizică şi juridică. 234 din CP al RM). obiectul material al sustragerii este constituit din bunurile în a căror creare este investită munca umană. 189. de infracţiunile prevăzute la art. 197. pe de o parte. săvârşită prin sustragere. 191. 191 din CP al RM). 4) "ilegală". persoanelor juridice sau statului. infracţiuni comise în scop de cupiditate. Obiectul material al infracţiunilor săvârşite prin sustragere îl constituie bunurile care au o existenţă materială. fiind bunuri mobile şi străine pentru făptuitor. economică. Semnele nominalizate sunt obligatorii pentru orice infracţiune contra patrimoniului. preexistenta acestei situaţii privitoare la poziţia bunului. ci ca alt gen de infracţiune. 3) "a bunurilor mobile". iar.199. însă nu prin sustragere. 6) "care a cauzat un prejudiciu patrimonial efectiv acestuia". infracţiuni săvârşite prin sustragere (art. De aceea. precum şi prezenţa sau lipsa scopului de cupiditate. nici la cel de-al doilea. Cercetarea obiectului infracţiunilor săvârşite prin sustragere nu se poate limita la obiectul juridic comun. tipologia infracţiunilor contra patrimoniului poate fi înfăţişară în felul următor: 188. INFRACŢIUNI CONTRA PATRIMONIULUI SĂVÂRŞITE PRIN SUSTRAGERE §1. 5) "gratuită". obiectul juridic comun îl constituie relaţiile sociale cu privire la posesia asupra bunurilor mobile. săvârşită în scop de cupiditate (profit). persoana căreia i-a fost încredinţată paza bunurilor victimei (art. componenţă ce formează un sistem integral. bunurile se caracterizează printr-un ansamblu de aspecte de natură socială. infracţiunile de la art. Ca urmare. cât şi ale infracţiunilor comise în scop de cupiditate. în calitatea lor de obiect material al infracţiunilor analizate. PARTEA S P E C I A L A C a p i t o l u l VII 229 bunurile victimei (art.196 din CP al RM). sau. infracţiuni având scop de cupiditate. violându-se reglementările ce sunt destinate să asigure poziţia de fapt a bunurilor aparţinând altor persoane fizice. ca faptă care nu are relevanţă penală. în cadrul §3§8 ale secţiunii de faţă vor fi analizate şi obiectele juridice speciale ale acestor infracţiuni. având o natură mixtă (art. Noţiunea şi semnele sustragerii Prin "sustragere" se înţelege luarea ilegală şi gratuită a bunurilor mobile din posesia altuia.233. Sustragerea implică. aceste infracţiuni îmbină atât caracteristicile infracţiunilor săvârşite prin sustragere. în care se află. cât şi la determinarea gradului de pericol social concret al faptelor care aparţin acestui subgrup al infracţiunilor contra patrimoniului. în genere. care nu sunt săvârşite prin sustragere (art. de fapt. care a cauzat un prejudiciu patrimonial efectiv acestuia. se aduce. săvârşite prin sustragere. bunul se află într-o anumită poziţie. dezvoltarea şi consolidarea patrimoniului impune respectarea posesiei asupra bunurilor. la toate aceste infracţiuni. 186-188. de unele infracţiuni ecologice (de exemplu. care sunt create prin munca omului şi care dispun de valoare materială şi cost determinat. îa mod ilicit. Prin comiterea de sustragere a acestor bunuri. care au un caracter necesar şi suficient: 1) "luarea". infracţiuni comise fără scop de cupiditate (art. menţionăm că. Secţiunea a ll-a. din punctul de vedere al păstrării şi al destinaţiei lor. . Luând în consideraţie specificul faptei prin care se aduce atingere obiectului juridic special. cu relevanţă socială. 194. Aspectul examinat este important mai ales în planul delimitării infracţiunilor contra patrimoniului. Se impune o precizare cu privire la natura infracţiunilor din cel de-al treilea subgrup sus-menţionat: datorită modalităţilor de realizare. Sub aspect social. adică a poziţiei. 189. Desfăşurarea normală a relaţiilor sociale interesând existenţa. sub stăpânirea făptuitorului. Considerăm binevenită examinarea semnelor constitutive ale noţiunii de sustragere în cadrul analizei elementelor componenţei generice a infracţiunii de sustragere.228 DREPT PENAL. 193. 195 din CP al RM). 190. Această definiţie doctrinară a noţiunii de sustragere cuprinde următoarele şapte semne constitutive. care constă în faptul că el se găseşte în posesia de fapt a unei alte persoane decât făptuitorul. Abordând problema obiectului infracţiunilor săvârşite prin sustragere. 198. 2) "din posesia altuia". o gravă atingere relaţiilor şi valorilor sociale menţionate mai sus. 195 din CP al RM nu pot fi incluse nici la primul tip menţionat. pe de altă parte. săvârşirea acţiunii prin care bunul este scos. implicit. 190-192 din CP al RM).

crescute de întreprinderi specializate în încăperi sau locuri special construite sau adaptate. constă nu în a introduce aceste componente în circuitul mărfar. 231. ci în a restabili sau a păstra echilibrul ecologic. infracţiunile. Cauza constă în aceea că. de strămutare etc. de infracţiunile ecologice prevăzute la art. în ultimă instanţă. pentru a delimita obiectul material al infracţiunilor contra patrimoniului. aduc atingere. 233 sau la art. Dimpotrivă. ulterior există în condiţii naturale (fireşti. Cu alte cuvinte. Din contra. atunci aceste componente nu vor putea forma obiectul material al sustragerii. Dacă acest scop a constat în a restabili sau a păstra situaţia ecologică favorabilă pentru viaţa şi activitatea omului. sub formă de lucrări de regenerare a pădurilor. la ora actuală. Aceasta deoarece scopul lucrărilor de regenerare. care au ca obiect material asemenea componente. care materializează în sine munca omului (fâşiile forestiere artificiale. de strămutare a animalelor sălbatice etc). atunci cele săvârşite formează una din faptele infracţionale incriminate la art. dar sunt incluse în procesul de producţie. 234 din CP al RM. aceste componente sunt trecute prin "filtrul" muncii anterioare a omului (de exemplu. neartificiale). nu trebuie absolutizată teza conform căreia produsele naturii se desprind din starea lor naturală doar materializând în sine o anumită măsură a muncii umane. majoritatea componentelor materiale ale mediului înconjurător sunt legate.DREPT P E N A L . acţiunile de luare în posesie a roadei crescute. dacă se exprimă. cele comise sunt calificate ca sustragere. favorabil vieţii şi activităţii omului. 231. 2) produsele naturii îşi păstrează legătura cu mediul natural. Totuşi. în procesul de producţie. dacă scopul în care s-a aplicat munca umană asupra componentelor materiale ale mediului înconjurător s-a exprimat în a include componentele date în circuitul mărfar. în concluzie. este necesar a specifica că. 233. săvârşite prin sustragere. comercializare sau transportare etc. într-un fel sau altul. atunci cele . Dacă însă componentele indicate. în: acţiunile de prindere a peştelui sau de capturare a animalelor. deci constituie infracţiuni ecologice. aplicarea muncii umane constituie o condiţie pentru trecerea entităţilor materiale din categoria de produse ale naturii în categoria de valori material-marfare create prin munca omului. nu relaţiilor sociale cu privire la patrimoniu. în această situaţie. dar care nu a fost culeasă. de exemplu. este posibilă situaţia când: 1) produsele naturii sunt detaşate de starea lor naturală datorită muncii aplicate. este nevoie de a stabili scopul aplicării muncii umane asupra componentelor materiale ale me- diului înconjurător. PARTEA S P E C I A L Ă Capitolul VII 231 în general. Prin urmare. 234 din CP al RM. acţiunile de luare în posesie a copacilor care au fost tăiaţi şi pregătiţi pentru stivuire. ci relaţiilor sociale cu privire la integritatea mediului înconjurător. de activitatea prealabilă de investire a muncii umane. animalele sălbatice strămutate etc).

Pentru bunurile imobile.comise se califică potrivit normelor corespunzătoare cuprinse în Capitolul VI din Partea specială a Codului penal. 193 dirl CP al RM ("Ocuparea bunurilor imobile străine"). iar posesorul precedent încetează a le mai stăpâni. având o utilitate individuală. ar însemna fie anularea. un bun imobil nu poate constitui obiectul material al sustragerii. Evident. realizarea acţiunii de luare e de neconceput: nu poţi lua ceva care este imutabil prin definiţie. Dacă bunul are doar o valoare subiectivă. el nu va putea forma obiectul material al infracţiunilor săvârşite prin sustragere (de exemplu. trebuie recunoscute ca obiect material al infracţiunilor săvârşite prin sustragere. asemenea bunuri. Reprezentând unul dintre semnele constitutive ale noţiunii de sustragere. obiecte de vânzare-cumpărare sau de licitaţie. oricare atingere având natura sustragerii. precum şi alte valori care au cost şi expresia bănească a acestuia . prezintă importanţă nu numai legătura lor solidă de sol. jurnalele intime ale acestora. ca rezultat al divizării lor. în calitate de bunuri apar valorile material-marfare. Multe din bunurile imobile sunt. pe lângă o utilitate individuală. săvârşită prin influenţarea asupra acestor bunuri. In contrast. 284 al Codului civil. un jurnal intim cu însemnările persoanei etc). Sub aspect fizic. o poză a unei cunoştinţe. scrisorile lor etc. Aceasta deoarece un astfel de bun nu va putea fi evaluat în bani. pentru a fi considerat parte a sferei patrimoniale a unei persoane. bunul trebuie să poată fi evaluat în bani. privite ca obiect material al infracţiunilor Săvârşite prin sustragere.celebrităţi (mai ales cu autografele acestora). Limitarea obiectelor materiale ale sustragerii la bunurile mobile are ca explicaţie faptul că sustragerea este înţeleasă tradiţional ca deplasare a bunurilor în spaţiu de pe o locaţie permanentă sau provizorie. .preţ. cel puţin. Costul exprimă valoarea obiectivă a bunului. piese de arhivă. a destinaţiei economice pe care o aveau. trebuie să fie bunuri mobile. în rezultatul căreia făptuitorul devine stăpânul de facto al acestor bunuri. sentimentală. au şi o utilitate socială: pozele unor . calitatea de bun mobil permite delimitarea infracţiunilor săvârşite prin sustragere de infracţiunea prevăzută la art. o agendă. bunurile care formează obiectul material al infracţiunilor săvârşite prin sustragere trebuie să aibă o valoare materială (economică) şi un cost determinat. cerinţă ce se desprinde chiar din definiţia noţiunii de patrimoniu conţinută la art. Prezenţa valorii materiale (economice) constă în aceea că. în acelaşi timp. constituind exponate muzeale. o depreciere considerabilă. De aceea. cu privire la un asemenea bun. dar şi destinaţia lor funcţională. bunurile. Există bunuri care. care nu poate fi realizată în lipsa unei asemenea legături. utilitatea socială a acestuia. Or. Sub aspect economic. De altfel. fie. bunuri indivizibile.

Pentru calificare nu contează dacă bunurile. teatrului. trebuie calificată luarea ilegală de la victimă a jetonului cu număr de identificare. adoptate de Parlamentul Republicii Moldova la 18. Având în vedere conţinutul Legii cu privire la piaţa valorilor mobiliare. Aceasta deoarece nu are loc o înstrăinare a bunurilor. în posesia altuia. poate forma pregătirea de sustragere a mijloacelor băneşti corespunzătoare. a propriului bun (de exemplu. banii pot fi reprezentaţi prin valută naţională sau străină. evocând unul dintre semnele constitutive ale noţiunii de sustragere. care include în special înregistrarea emiterii valorilor mobiliare şi înregistrarea dării de seamă asupra rezultatelor emiterii la Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare. acest termen mărturiseşte despre inevitabilitatea prejudiciului patrimonial efectiv ca urmare a sustragerii săvârşite. bunuri mobile sunt considerate inclusiv banii şi titlurile de valoare. 4) termenul dat determină cel mai reuşit momentul de consumare a sustragerii. acest termen reflectă cel mai exact însuşi procesul de influenţare nemijlocită infracţională din exterior asupra bunului străin. prin metode ilegale. Ca obiect material al infracţiunilor săvârşite prin sustragere. Latura obiectivă a infracţiunilor săvârşite prin sustragere are următoarea structură: 1) fapta prejudiciabilă care constă în acţiunea de luare ilegală şi gratuită. 3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile. 1999. De exemplu. ci o revenire a acestora în sfera patrimonială a victimei. cârdurile sau alte carnete de plată. bilete de loterie. "sustragerea" propriului bun nu vatămă relaţiile sociale cu privire la posesia asupra bunurilor mobile. 190 din CP al RM) (dacă a fost probată intenţia făptuitorului de a obţine compensarea pentru bunul. pentru a le transmite proprietarului sau posesorului legitim. în momentul săvârşirii infracţiunii. . de exemplu de la persoana care a sustras anterior aceste bunuri.11. sub aparenţă. întrucât ele nu intră sub incidenţa noţiunii "bunuri mobile".19982. ferestrele acesteia etc. 2) prin conţinutul său semantic. în schimb pot fi sustrase uşile.232 DREPT PENAL. în alţi termeni. dispărut). Revendicarea. în prezenţa unor probe suplimentare. sustragerea unor asemenea documente nu poate fi făcută potrivit normelor din Capitolul VI al Părţii speciale a Codului penal. până la săvârşirea acţiunii prejudiciabile. PARTEA S P E C I A L Ă Capitolul V II 233 Dacă un bun imobil nu poate fi sustras. Această ordine specială de emisie reprezintă un criteriu precis de delimitare a titlurilor de valoare (valorilor mobiliare) de alte documente (poliţe de asigurare. au fost dobândite de el legitim sau nelegitim nici dacă dorinţa acestuia de a dispune de ele corespundea normelor juridice şi morale. în prezenţa probării intenţiei de a comite ulterior sustragerea hainelor persoanei de la vestiarul restaurantului. bunul trebuie să se afle. în schimb părţile dintr-un asemenea bun. fiind o marfă distinctă care exprimă preţul oricăror altor genuri de bunuri. reglementate de prevederile legislaţiei civile. 27-28. cafenelei etc. 26 şi art. De asemenea. (5) al art. în vederea desemnării acţiunii prin care se săvârşeşte sustragerea. 288 din Codul civil. alături de fapta de sustragere subzistă şi acea prevăzută la art. 3) indicând mecanismul de atingere a obiectului juridic comun al infracţiunii săvârşite prin sustragere. bunurile. în genere. sustrase de la posesorul lor de fapt. bilete de concert. 197 sau la art. trebuie să fie străine pentru făptuitor. Sustragerea unor astfel de documente poate fi calificată conform art. am ajuns la concluzia că tocmai acesta caracterizează cel mai deplin şi corect toate formele posibile ale sustragerii. cât şi în cazul în care ele au fost luate de la un posesor nelegitim. care nu poate constitui obiectul material al sustragerii. Dacă prin detaşarea părţilor dintr-un imobil s-a provocat şi distrugerea sau deteriorarea imobilului respectiv. fapta nu poate forma sustragerea. 198 din CP al RM. 352 din CP al RM sau art. însă poate fi mijlocul de săvârşire a acesteia. pentru titlurile de valoare (valorile mobiliare) se stabileşte o ordine specială de emisie. faptele fiind calificate în concurs. dacă făptuitorul ia bunurile de la posesorul nelegitim. revendicarea de către proprietar a bunului aflat la o altă persoană care este posesorul lui legitim) sau a bunului asupra căruia făptuitorul admite că ar avea careva drepturi trebuie calificată ca samavolnicie (art. în conformitate cu alin. Optând pentru termenul "luare". Banii reprezintă echivalentul universal al costului. privite ca obiect material al infracţiunilor săvârşite prin sustragere. tichete de călătorie în transport. 2) urmările prejudiciabile sub formă de prejudiciu patrimonial efectiv. Considerentele în sprijinul acestei afirmaţii sunt următoarele: 1) acest termen indică asupra faptului că. tichete de combustibil şi lubrifianţi etc). nr. nu pot forma obiectul material al infracţiunii săvârşite prin sustragere. Fapta va fi calificată ca sustragere atât în cazul în care bunurile au fost luate de la proprietar sau posesorul legitim. devenite mobile prin detaşare. privit ca obiect material al sustragerii. dacă o casă nu poate fi sustrasă. Sub aspect juridic. Luarea ilegală a cârdurilor sau a altor carnete de plată. testamente. 360 din CP al RM. bunul se găsea în posesia altuia. pot constitui obiectul material al faptei date. Monitorul Oficial al Republicii Moldova. în mod similar. 175 din Codul cu privire la contravenţiile administrative) sau ca pregătire de escrocherie (art. din moment ce nu constituie titluri de valoare. în acelaşi timp.

yzonoSHan omeememaeHUoemb 3a xum. c. paradoxal referindu-se în continuare la fapta de însuşire. prin urmare.uanucmmecKas{ co6cnme. Kpwrep. în această definiţie. A. 180. în doctrina penală rusă este răspândit punctul de vedere conform căruia "luarea". TapapyxHH. p. potrivit căreia în cazul sustragerii bunurile să fie nu propriu-zis luate. săvârşite în scop de cupiditate". 27. G. nr. ridicându-le din sfera patrimonială a altuia"10. ' C. ci să intre în posesia de fapt ilegală a unei anumite persoane.06. B. acest termen este întotdeauna legat de caracterizarea numai a acelor forme de sustragere care presupun deplasarea bunurilor din posesia străină (de exemplu. G. MocKBa.eHUM zocybapcmeenuozo u o6w. Potrivit opiniei absolut corecte a lui B. 1965. cit. luarea bunurilor străine. însă. op. 9. jaful)"7. care desemnează şi unul dintre semnele constitutive ale noţiunii de sustragere. în aceeaşi ordine de idei. W> 6. KweB.nenpuKOCHoeeHHa. alături de "trecere".prezintă un alt argument. în cazul comiterii sustragerii în forma de delapidare. "bunurile se află în posesia legală a făptuitorului şi. c. 193. c) luarea bunurilor străine şi trecerea lor în folosul făptuitorului sau al unor terţe persoane. este oportun să examinăm termenul "luare".S. în aceste cazuri.234 D R E P T P E N A L . Krigher opinează că. menţionăm că.ecmeeHHozo UMymecnwa. PARTEA S P E C I A L Ă C a p i t o l u l Vil 235 Prin prisma celor menţionate mai sus. Tararuhin . c. trecerea bunurilor străine în folosul făptuitorului sau al unor terţe persoane. 158 din Codul penal al Federaţiei Ruse: "în articolele prezentului Cod. Tararuhin menţionează că "sustragerea se exprimă în fapta activă a celui care însuşeşte bunurile. Ne 19. în opinia lui. din moment ce până "a le reţine". Ibidem.A. 2001. Un alt autor . urmează să stabilim: care sunt motivele reticenţei unor autori vizavi de termenul "luare". . folosit la caracterizarea noţiunii de sustragere? în acest sens. acţiunea prejudiciabilă este descrisă ca "luarea şi (sau) trecerea bunurilor străine în folosul făptuitorului sau al persoanelor terţe". c.ecmea. A. de una singură."în practica judiciară.a. KypMHOB. 1947. F. pe lângă nerestituirea bunurilor la scadenţă. "Despre practica judiciară în cauzele cu privire la sustragerea averii de stat şi obşteşti"4. T. Krigher invocă două considerente care.A. p.A. prin prisma analizei construcţiei terminologice similare din cadrul celei mai elaborate definiţii a noţiunii de sustragere ce se conţine la nota 1 a art.A. De exemplu. Kpwrep.07. A. prin care s-a cauzat prejudiciu proprietarului sau altui posesor al acestor bunuri. 1954. S.72. rociopM3flaT. MocKBa.). furtul. se explica: trecerea ilegală gratuită a averii de stat sau obşteşti în proprietatea făptuitorului ori în proprietatea altor persoane trebuie recunoscută ca sustragere. Eopb6a c xumeHUHMU conuanucrnuHecKoeo UMyw. ' EKVi/ieTeHb BepxoBHoro cy/ia CCCP. escrocheriei. această constatare a autorului citat nu-1 împiedică să afirme că.4 din 11. 58. .HHOcmi. în Hotărârea Plenului Judecătoriei Supreme a URSS. sunt acţiuni obligatorii în cazul furtului. aici nu poate fi vorba despre luare"1*. Totuşi. denotă inadmisibilitatea unei atare abordări: primo . A. "a nu le restitui" infractorul le ia (sublinierea ne aparţine . întrucât. Observăm că. în această BeflOMocTM BepxoBHoro CoBeTa CCCP. numai "trecerea" este acţiunea obligatorie în cazul delapidării şi al escrocheriei3. prin sustragere se înţelege luarea şi (sau) trecerea ilegală şi gratuită a bunurilor străine în folosul făptuitorului sau al persoanelor terţe. B. care obţine în rezultat posibilitatea de a dispune de acele bunuri ca de ale ei proprii"8. După acest excurs istoric. Cou. 52-53. să trecem la examinarea punctelor de vedere ale autorilor care au manifestat reticenţă faţă de aplicarea termenului "luare" la desemnarea absolută a acţiunii prejudiciabile din cadrul sustragerii. care prezenta o listă exemplificativă a formelor de sustragere ("furtul. El menţionează că acest termen este inaplicabil în raport cu fapta de delapidare. 1963. pentru delapidare mai este specific că făptuitorul intră în posesia ilegală a acestor bunuri".n. acţiunea de luare nu este concepută de aceşti autori în raport cu nici o formă a sustragerii. în context. Ibidem. A. acţiunile făptuitorului "nu sunt legate de luarea bunurilor din posesie străină. secundo "termenul "luare" nu oglindeşte acea împrejurare importantă. delapidarea sau altă sustragere") şi în conformitate cu care orice trecere ilegală a bunurilor (chiar şi a celor găsite) în folosul făptuitorului era recunoscută ca sustragere". yeonoenax omeemcmeeHHOcnw 3a xumemie HedeuxcuMoeo UMymecnwa II PoccMMCKa>i K>CTHL(MJI. Kurinov.. Ns 4. însuşirea.1972. CK/iapoB. C. Cu alte cuvinte. jafului. 1972. Din această formulare se poate deduce că fapta prejudiciabilă din contextul sustragerii poate fi caracterizată prin trei acţiuni posibile: 192.1947 "Despre răspunderea penală pentru sustragerea averii de stat şi obşteşti"'. o caracterizare atât de unidirecţională a laturii obiective a sustragerii îşi are originea în perioada acţiunii Ucazului Prezidiului Sovietului Suprem al URSS din 04.

observăm că. în cazul delapidării. iar trecerea în noua stăpânire este actul achizitiv.eHun e yeonoeuoM 3aKOHodamenbcmee Poccuu: meopemunecKUu (Mânui II TocyflapcTBO M npaBO. B. principala obiecţie a criticilor utilizării absolute a termenului "luare" la desemnarea acţiunii din cadrul sustragerii se reduce la următoarele: "Dacă nu ar exista rezerva despre posibilitatea trecerii fără luare. Rătescu şi alţii. 53. Socec. însă. 14 B. poziţia în spaţiu a bunurilor se păstrează. sau în această scoatere a bunului de sub stăpânirea ("dispoziţiunea") proprietarului. cu încetarea dispoziţiunii posesorului de până atunci asupra bunului şi stabilirea dispoziţiunii asupra acestuia"17. făptuitorul este în acelaşi timp şi infractorul care săvârşeşte sustragerea. Aceste idei conduc la teza că prin luare trebuie înţeleasă nu doar ridicarea bunurilor din locul aflării lor şi deplasarea acestora. Tararuhin care a recunoscut. 1997. Referindu-ne la esenţa noţiunii de luare. făptuitorul mai întâi posedă bunurile în mod legal. comite aceeaşi eroare pe care a făcut-o S. 1' C. Nu este deloc surprinzător că autorul. acesta trebuie lipsit de posibilitatea socială de a-şi exercita puterea asupra acestor bunuri. afirmând: "în cazul delapidării. G. dar se schimbă atiC." 13. Krigher a recunoscut totuşi că. Acest lucru se întâmplă atunci când bunurile sunt despărţite fizic de către făptuitor de cealaltă masă patrimonială. potrivit căreia luarea "se săvârşeşte fie cu mişcarea şi ridicarea bunului din locul unde se află. nu\putem să nu amintim de aserţiunea din cadrul doctrinei penale române. De exemplu. 191 din CP al RM). p.236 DREPT PENAL. în toate cazurile de sustragere. în context. şi posesorul legal al bunurilor împotriva căruia se comite această sustragere"16. nu putem agrea viziunea lui S. " Ibidem.acţiunea sustragerii constă din două acte cu rezultate ce se îmbină: încetarea sau scoaterea din stăpânirea precedentă este actul extinctiv. în cazul dat. Krigher nu a explicat în ce mod posesia legală se transformă în posesie ilegală. căruia îi aparţine cea din urmă opinie citată. Sklearov care menţionează că luarea reprezintă numai "deplasarea bunurilor în spaţiu"'5. în unele cazuri. c.. prin aceasta adu-cându-se atingere poziţiei bunurilor care aparţin sau interesează patrimoniul unităţii publice sau private. necesită a fi constatat faptul că termenul "extragere" nu este decât un sinonim al termenului "luare". A. în orice caz. făptuitorul nu operează prin intermediul luării? Raportându-ne la formele concrete de deplasare ilicită a bunurilor de la posesor la făptuitor. luând rezoluţia de a le reţine. HM>KHMJÎ HoBropofl. ca metodă de realizare a unei astfel de departajări poate evolua luarea. 132. trebuie de spus că pentru a încălca starea de apartenenţă a anumitor bunuri ale posesorului. începe să le posede ilegal. ele sunt încredinţate pentru executarea unor atribuţii strict determinate. De aceea. c. nici doar extragerea fizică şi scoaterea bunurilor din stăpânirea altuia.. în acest fel. III. CK/iapoB. V. 412. în cazul sustragerilor. 1997. Ibidem. constă din deposedare şi imposedare. nu este suficientă pentru a schimba caracterul social al posesiei. care nu este exprimată în careva acţiune. Momentul de schimbare a caracterului posesiei reprezintă esenţialmente nu altceva decât intrarea infracţională în posesia bunurilor care anterior s-au aflat în posesia legală a făptuitorului"1-. C. Bucureşti. mai scurt. făptuitorul "intră infracţional în posesia bunurilor. în literatura de specialitate se observă pe bună dreptate: ". extrăgând aceste bunuri din fondurile altuia. YCTMHOB. nu de la făptuitorul însuşi (lucru imposibil). în această încetare şi stabilire.. Ne 9. G. Este clar însă ca o simplă "luare a rezoluţiei" de către făptuitor. 73.. fie cu lăsarea bunului în acelaşi loc. c. Dar oare. B. PoccuiiCKoe yaonoeHoe 3aKOHodamenbcmeo 06 omeemcmeeHHOCmu 3a npecmynneHUR npomue coâcmeeHHOcmu (ucmopun u KOHu. 12 Ibidem. Codul penal adnotat. devine stăpânul de facto al lor. făptuitorul ia bunurile din fondurile proprietarului. ca şi în cazul delapidării trebuie să aibă loc luarea bunurilor. Astăzi. spre deosebire de S. p. în acest sens. ci şi departajarea juridică a bunurilor care de facto se aflau deja în stăpânirea făptuitorului în temeiuri legale. în cazul delapidării averii străine (art. . făptuitorul este persoana căreia bunurile i-au fost încredinţate în temeiul legii. Deposedării îi urmează imposedarea"18. posesorului sau a detentorului şi în trecerea lui sub stăpânirea făptuitorului şi constă acţiunea luării. voi. 65. YionoeHaa omeemcmeeHHOcmb 3a xumeuue uedeuMUM020 umyinecmea. ea se realizează pe calea uzurpării fizice rudimentare a bunurilor altuia. această teză poate fi ilustrată prin cazul când administratorul patrimoniului unei unităţi trece în mod ilicit la pierderi careva bunuri aflate în administrarea lui. nu mai putem opera exclusiv cu un astfel de criteriu spaţial. însă astfel de cazuri nu epuizează întreaga natură a sustragerii. CKJinpoB. adică. 1937. A. după care.un). de facto. Partea specială.enu. A. Dar. A. rioHxmue xuw. sau. C. PARTEA S P E C I A L A C a p i t o l u l VII 237 situaţie. dar. G. Luarea se face de la proprietar. m legătură cu aceasta. Pentru a săvârşi sustragerea şi a deveni posesor ilegal. în linii generale. Tararuhin. în cazul delapidării. unicul termen rămas "luare" ar trebui interpretat extensiv în raport cu asemenea formă de sustragere ca delapidarea"14.

Gratuitatea luării are loc în cazurile în care această luare se realizează fără o despăgubire în bani pe măsură a costului bunului luat sau fără o acordare a echivalentului sub formă de muncă sau bunuri de aceeaşi valoare. în continuarea aceleiaşi idei. ca semn constitutiv al noţiunii de sustragere. Ibidem. pentru munca în localităţile îndepărtate. Luarea ilegală va fi considerată gratuită şi atunci când compensarea costului bunurilor luate a avut loc deja după săvârşirea sustragerii.238 D R E P T P E N A L . De aici se desprinde că luarea bunurilor. de cauzarea unui prejudiciu patrimonial. t De exemplu. asupra cărora făptuitorul are un drept. nu constituie o sustragere. 76 . 199 al Codului civil. 361 din CP al RM. nu putem afirma că transmiterea bunurilor către făptuitor are loc prin voinţa posesorului lor. Necesitatea specificării ilegalităţii acţiunii de luare. Pentru a sustrage bunurile prin escrocherie. ci şi de a-1 determina să participe volens-nolens în procesul de luare a bunurilor din propria-i posesie. dar şi ca sustragere (sub formă de escrocherie). termenul "trecere". "noţiunea de voinţă coincide cu cea de consimţământ"19. mărimea sustragerii o va forma nu întreaga sumă a banilor primiţi. asemenea acţiune poate fi calificată ca samavolnicie. se înfăţişează în realitate ca parte integrantă a acţiunii de luare. urmărindu-se scopul nu pur şi simplu de a-1 induce în eroare sau de a abuza de încrederea acordată de el. De vreme ce este imposibil a trece bunurile în sfera de stăpânire a făptuitorului. dacă făptuitorul îl compensează printr-un echivalent sub formă de muncă. 190-192 din CP al RM. Luarea ilegală. altfel spus. dispare necesitatea de a utiliza. De asemenea. în calitate de alt semn constitutiv al noţiunii de sustragere. 1998. în cazul escrocheriei. Din acest punct de vedere. Deşi bunurile respective continuă să se afle în acelaşi loc. Aceasta deoarece luarea ilegală nu este legată. fiind vorba. actele de deposedare şi imposedare urmează unul după altul într-un mod care face practic imposibilă disocierea lor. fără a le scoate din sfera de stăpânire a altuia. ca semn constitutiv al noţiunii de sustragere. Aşadar. c. în cazul escrocheriei. nu este o sustragere. ci de "trecere". deşi în baza unor documente falsificate sau incorect perfectate. necesitatea specificării ilegalităţii acţiunii de luare. după consumarea acesteia ca urmare a căinţei sincere. în prezenţa unor condiţii necesare. nu putem afirma nici că acţiunea prejudi-ciabilă în cazul escrocheriei (art. primirea mijloacelor băneşti pentru munca efectiv prestată. 17. trebuie consemnată gratuitatea luării bunurilor de către făptuitor. fiind trecute prin act la pierderi. dispare şi temeiul de a considera că termenul "luare" trebuie interpretat extensiv în raport cu o asemenea formă de sustragere ca delapidarea. în cazul acestei infracţiuni săvârşite prin sustragere. actul de imposedare). şi. "un act volitiv este actul pe care omul îl alege liber în limitele conştiinţei sale şi ale ambianţei concrete"20. în conformitate cu lit. în definiţia noţiunii de sustragere. Includerea posesorului în acest proces este dictată de dorinţa făptuitorului de a atribui luării o tentă de legalitate. în conformitate cu art. în acest context. însă. dar mai include şi diverse sporuri de retribuţie (pentru anii serviţi. voinţa posesorului este falsificată prin înşelăciune sau abuz de încredere. deoarece în acest caz posesorului nu i-a fost cauzat nici un prejudiciu patrimonial. dar echivalentă (integral compensată) a bunurilor altuia nu constituie sustragere. este suficientă prezenţa termenului "luare". are loc cu participarea voinţei posesorului bunurilor nu contravine ideii că luarea se realizează totuşi de făptuitor. Totodată. Circumstanţa potrivit căreia luarea. văzută de unii autori ca acţiune absolută în cazul delapidării. Or. în acest caz. CKypaTOBa n B. ele nu mai există pentru proprietar. 186-188. /Iene/ieBa. M. în dreptul penal. examinat în contextul laturii obiective a sustragerii. PARTEA S P E C I A L A C a p i t ol u l VII 239 tudinea făptuitorului faţă de aceste bunuri. care transformă posesia confirmată legalmente într-o stăpânire ilegală. KoMMCHmapuu K YeonoeHOMy KodeKcy POCCUUCKOU 0edepaHuu I Hon o6m. de acţiunea de luare. rezultă din săvârşirea sustragerii pe calea violării iminente a prevederilor legislative ce reglementează regimul posesiei asupra bunurilor. din săvârşirea sustragerii numai în formele cerute de normele incriminatoare din cadrul Capitolului VI al Părţii speciale a Codului penal (criteriul obiectiv al ilegalităţii). în acest caz. în plus. rezultă din lipsa la făptuitor a oricăror drepturi asupra bunurilor luate (criteriul subiectiv al ilegalităţii). M. Mai mult. făptuitorul trebuie mai întâi să intre ilegal în stăpânirea acestor bunuri. chiar dacă această luare a fost realizată în una din formele cerute la art. atunci primirea ilegală intenţionată a unor asemenea sporuri de către persoanele care nu au dreptul să beneficieze de ele se califică nu doar conform art. Or. aşadar. 190 din CP al RM) ar fi reprezentată nu de "luare". De asemenea. fie cu despăgubire simbolică ori neadecvată a costului bunului luat. dacă remunerarea muncii se face nu numai cu luarea în calcul a cantităţii şi calităţii muncii prestate. voinţa posesorului care îşi remite bunurile către făptuitor nu este valabilă şi nici realizată în mod liber. Hopjvia-MH^pa-M. pentru gradul ştiinţific etc). Dar viclenia este tocmai unul din astfel de vicii. de a asigura o "acoperire juridică" actului de transferare a bunurilor din sfera de stăpânire a posesorului în sfera sa de stăpânire. consimţământul este valabil dacă nu este viciat. pefl. MocKBa. ci numai acea parte a ei care constituie sporul procentual de retribuţie sau diferenţa dintre salariul obişnuit şi cel majorat. g) a art. implicit. K). acţiunea de trecere (sau. ca şi cum distruse din cauza inutilităţii lor.

deoarece crearea. 186. Iar sensul acestei concepţii este următorul: conştiinţa făptuitorului trebuie să cuprindă în vizorul său toate semnele laturii obiective a infracţiunii. 126 din CP al RM. nu-i poţi imputa unei persoane ceva care nu era cuprins de conştiinţa ei la momentul săvârşirii infracţiunii. 126 din CP al RM nu vine decât în sprijinul acestei concepţii. Ca parţială. B. M. (2) al art. nu şi în venitul ratat23. inviolabilităţii sexuale şi libertăţii sexuale sau a altor valori sociale care privesc persoana). în general. BEK. deşi în majoritatea cazurilor cauzează victimei suferinţe morale. 2) sustragere în proporţii mici din avutul proprietarului (art.240 DREPT PENAL. potrivit căruia "infracţiunile care aduc atingere unor valori sociale ce ţin de patrimoniu (de exemplu. 187. însă. d) din alin. a acestor schimbări materiale (gol patrimonial) este prejudiciul patrimonial cauzat victimei. (2) al art. este necesară analiza tuturor circumstanţelor concrete ale cazului. Or. 3pfle/ieBCKMM. experimentul eşuat de promovare a tezei conţinute în redacţia iniţială a alin. a opiniei victimei. şi a infracţiunilor săvârşite prin sustragere. H. . Dar de ce numai prejudiciul patrimonial. sprijinim punctul de vedere exprimat în doctrina juridico-civilă. c. 06mne nonoineHUSi I Ilofl pe#. în cazul încălcării drepturilor personale nepatrimoniale. când o cere situaţia. pricinuieşte acesteia cel puţin suferinţe de ordin moral. 37. (2) al art. (2) al art. Kmira 1. aşa cum rezultă din prevederile art. compensarea costului bunurilor luate trebuie considerată în funcţie de mărimea părţii în raport cu întregul. 188. HOMOC. 1422 ale Codului civil. 1398 şi art. Excepţie constituie cazurile când. această circumstanţă poate atenua răspunderea penală pentru sustragere. riaHMeHKO. e) din alin. 195 din CP al RM). cu luarea în seamă. 187. Expresia juridică. (1) al art. răspunderea penală pentru infracţiunile contra patrimoniului. prin infracţiunile săvârşite prin sustragere. şi pentru infracţiunile săvârşite prin sustragere. 186-188. (1) al art. la fel de adevărat este că nu orice infracţiune generează dreptul victimei la reparaţia prejudiciuluitaoral cauzat prin respectiva infracţiune. escrocheria etc). 1995. Această poziţie este corectă. nu şi cel moral? Răspunzând la această întrebare. se aduce atingere relaţiilor sociale cu privire la libertatea psihică. luarea în calcul a prejudiciului moral la calificarea infracţiunii ar echivala cu încălcarea flagrantă a principiului legalităţii. oricare infracţiune. 403. sănătatea persoanei (lit. B. c. lit. 190 sau la art.190. 188 din CP al RM). 1999. B. implicând o încălcare a drepturilor victimei. Ne4. asupra obiectului material se produc schimbări privind bunul care formează acest obiect. Pentru a alege corect una din aceste soluţii. în această ordine de idei.uu. lit. rezultă că prejudiciul moral nu poate fi o componentă a prejudiciului provocat de infracţiunile contra patrimoniului. în literatura de specialitate este răspândită poziţia potrivit căreia mărimea prejudiciului patrimonial. dacă victima este capabilă să conştientizeze că i-au fost încălcate anumite drepturi. (2) al art. BMTpaHCKoro. lit. HM>KHMH HoBropofl. TOM I / Iiofl pefl. Infracţiunile săvârşite prin sustragere (cu excepţia tâlhăriei şi a pungăşiei) sunt infracţiuni materiale. determinarea mărimii prejudiciului moral. MocKBa. la calificarea infracţiunilor date este imperioasă determinarea urmărilor prejudiciabile pe care le provoacă luarea ilegală şi gratuită a bunurilor mobile din posesia altuia. integritatea corporală. De altfel. Anume această concepţie se desprinde din interpretarea prevederilor art. ManbLţeB. în al doilea rând. c) din alin. întotdeauna. Haynuo-npaKtnunecKuu KOMMenmapuu K YionoeHOMy xodeKcy POCCUUCKOU &edepau. art. dar nicidecum să-1 absolvească pe făptuitor de ea. în primul rând. MocKBa. în general. 5) sustragere în proporţii deosebit de mari (alin. la făptuitor nu apare obligaţia de a repara prejudiciul moral cauzat"22. p. libertăţii. 14 din CP al RM). furtul. că. schimbări în poziţia de fapt a acestui bun. PARTEA S P E C I A L Ă C a p i t o l u l VII 241 din CP al RM. 191 din CP al RM). nu atrag apariţia la aceasta a dreptului subiectiv de reparaţie a prejudiciului moral. fapt la care se face referinţă şi în doctrina juridico-civilă2'. (2) al art. prin corelaţie. c) din alin. întotdeauna a fost dificilă. f) din alin. 3) sustragere prevăzută la alin. nu însă ulterior acesteia. menţionăm. în special. f) din alin. adică se exprimă în prejudiciul patrimonial efectiv. în toate celelalte cazuri. a obstaco- JioeoeopHoe npaeo. BparHHCKoro. în mod adiacent. ca: 1) lipsa sustragerii infracţionale (operând prevederea de la alin. cum ar fi în ipoteza atingerii aduse vieţii. sănătăţii. (2) al art. 1996. 175. pe planul dreptului civil. Evident. 51 din Codul cu privire la contravenţiile administrative). Despre lipsa gratuităţii luării. lit. în cazul fiecărei infracţiuni săvârşite prin sustragere (cu excepţiile sus-menţionate). ca absenţă a semnului constitutiv al noţiunii de sustragere. în special. precum şi probarea acestuia. (2) al art. 517-522. se poate vorbi în situaţia acordării compensării corespunzătoare până la consumarea sustragerii. 1997. A. corespunde valorii bunurilor sustrase de către făptuitor. 195 din CP al RM). M. 192 din CP al RM. Aşadar. c. reparaţia prejudiciului moral este posibilă numai în cazurile prevăzute de legislaţie (de exemplu. (2) al art.ux Mopa/ibnoeo speda. KoMtieHcau. 4) sustragere săvârşită cu cauzarea de daune în proporţii considerabile (lit. era şi este condiţionată de mărimea prejudiciului cauzat. legate de trecerea lui din sfera patrimonială a victimei în sfera patrimonială a făptuitorului. Uowimue XUUIPHUH II PoccMMCKaa rocnuţiiH. M. n. Logic. 4) sustragere în proporţii mari (alin. cauzat de infracţiunile săvârşite prin sustragere.

/lanyHOB. BnaflMMHpoB. nu există în natură. 1986. bunurile respective formează tentativa de sustragere. 186. în cazul retrocedării din propria voinţă a bunurilor date.187. a înlăturat obstacolele din calea săvârşirii sustragerii). implicit. în afară de aceasta. Iată de ce clarificarea cu privire la caracterul efectiv (real) al prejudiciului patrimonial.242 DREPT P E N A L .trebuie să existe la modul obiectiv. Dacă deposedarea nu a fost urmată de cel de-al doilea act imposedarea. adică nu a dus infracţiunea până la capăt din cauze independente de voinţa lui. este necesar a stabili că golul patrimonial. trebuie tras la răspundere pentru complicitate la sustragere. este importantă nu numai pentru elucidarea esenţei obiectului material al acestor infracţiuni. reţinerea făptuitorului având asupra lui. lOpwflHHecKas flMTepaxypa. Lucrătorul învestit cu paza unui obiectiv. în adevăr. c. în baza căruia a fost determinat momentul de consumare a sustragerii. prin "posibilitatea reală de a folosi sau a dispune de bunurile luate la propria dorinţă" se înţelege situaţia când aceste bunuri se află în posesia făptuitorului şi el singur hotărăşte cum să procedeze cu ele mai departe . KD. PARTEA S P E C I A L Ă C a p i t o l u l Vil 243 lelor în calea realizării de către posesorul bunului a facultăţilor economice de posesie. exprimate în bani. pentru a considera că sustragerea este consumată. Aşadar. persoana care a ascuns bunurile pe teritoriul obiectivului păzit. să le vândă. OmeemcmeeHHOcmb 3a Kopbicmuue noateame/ivcmea na cou.folosinţa şi dispoziţia . 56 din CP al RM. ci pe imposedare (trecerea acelui bun în sfera patrimonială a făptuitorului). aşadar. Altfel spus. în acord cu prevederile art. în astfel de cazuri. . De regulă. Numai prejudiciul patrimonial efectiv (care se prezintă sub forma valorii. 66-67. nu pe deposedare (scoaterea bunului din sfera patrimonială a victimei). în acelaşi timp. pe de o parte. la momentul comiterii infracţiunii. care nu se află la momentul săvârşirii sustragerii în posesia reală a victimei şi. cauzat de infracţiunile săvârşite prin sustragere. Cu alte cuvinte. 27 şi art. având scopul scoaterii lor ulterioare în afara acestui teritoriu. şi prejudiciul sus-amintit. Criteriul. Imputarea prejudiciului patrimonial efectiv cauzat prin sustragere presupune stabilirea legăturii de cauzalitate dintre luarea ilegală şi gratuită a bunurilor mobile din posesia altuia. Dacă făptuitorul nu a obţinut posibilitatea reală de a se folosi de bunurile luate sau de a dispune de ele la propria dorinţă. la calificarea infracţiunilor săvârşite prin sustragere trebuie să se ţină seama numai de prejudiciul patrimonial efectiv. A. M. sporirea atestată în cadrul sferei patrimoniale a făptuitorului reprezintă efectul tocmai al luării ilegale şi gratuite a bunurilor mobile din posesia victimei. specificăm că semnul "care a cauzat un prejudiciu patrimonial efectiv altuia" face parte în mod întemeiat din rândul semnelor constitutive ale noţiunii de sustragere. a bunului sustras) corespunde acestor cerinţe. 190 sau art. exprimat în bani. cele comise urmează a fi calificate ca tentativă de sustragere (art. are loc o îmbinare a două criterii: a criteriului obiectiv (bunurile se află în posesia făptuitorului) şi a criteriului subiectiv (făptuitorul se consideră proprietar al bunurilor luate). MocKBa. pe de altă parte. necesarmente.să le consume. poate fi liberată de răspunderea penală în legătură cu renunţarea de bunăvoie la săvârşirea infracţiunii. iar făptuitorul are posibilitatea reală de a se folosi sau a dispune de acele bunuri la dorinţa lui. doar primul atribut -posesia . nu putem vorbi despre sustragere consumată. care este de esenţa acestor infracţiuni şi care se datorează mecanismului de atingere adusă relaţiilor sociale cu privire la posesia exercitată asupra bunurilor mobile. în sfera psihică a făptuitorului. valoarea economică a acestei mase de bunuri este condiţionată de costul lor.uanucmimecKy>o co6cmeeHHOcnw. sustragerea se consideră consumată din momentul scoaterii bunurilor în afara teritoriului păzit. folosinţa şi dispoziţia -atunci. care a contribuit intenţionat la săvârşirea sustragerii de către o altă persoană (de exemplu. ele nu pot fi luate din posesia victimei"24. ca acesta să înceapă să se folosească efectiv sau să dispună de acele bunuri. celelalte două . sia altuia. Nu putem finaliza analiza laturii obiective a sustragerii fără a examina problema privind momentul de consumare a acestei fapte. Pagubele sub forma venitului ratat nu au relevanţă la calificarea sustragerii. în concluzie. Posibilitatea reală de a se folosi sau a dispune de bunurile altuia la propria dorinţă a făptuitorului nu presupune.existând doar subiectiv. în realitate.posesia. şi. O examinare aparte reclamă problema privind momentul consumării sustragerii săvârşite de pe teritoriul unui obiectiv păzit. să le transmită altor persoane etc. deocamdată. se întemeiază. la ieşirea din obiectivul păzit. creat în sfera patrimonială a victimei. folosinţă şi dispunere de acel bun exprimă esenţa prejudiciului cauzat prin respectivele infracţiuni. Dacă ne amintim că dreptul de proprietate presupune existenţa a trei atribute . 191 din CP al RM). dar şi pentru întregirea imaginii noţiunii de sustragere în ansamblu. Infracţiunile săvârşite prin sustragere (cu excepţia tâlhăriei şi a pungăşiei) se consideră consumate din momentul în care bunurile au fost luate din poseB. trebuie de menţionat că gravitatea şi caracterul infracţiunilor săvârşite prin sustragere îşi găsesc realizarea sub forma de ieşire din posesia victimei a unei mase determinate de bunuri ce-i aparţin. este de neconceput să iei ceva care. pentru a imputa cuiva săvârşirea sustragerii. întrucât "acesta constituie nişte beneficii prezumate. din această cauză.

M. în prezenţa intenţiei indirecte. PARTEA S P E C I A L A C a p i t o l u l Vil 245 Până când bunurile nu au fost scoase de pe teritoriul obiectivului păzit. V. AII Beck. făptuitorul prevede un alt rezultat decât cel iniţial . Or. p. alături de intenţia directă. . este necesar a menţiona că. 224. de asemenea trebuie calificată ca sustragere neconsumată (în formă de tentativă). Tocmai aceasta îi dirijează dorinţa de luare. De asemenea. Sustragerea titlurilor de valoare nominative şi a titlurilor de valoare la ordin. Drept penal român. voi. survine ca un rezultat colateral. O asemenea orientare a intenţiei deosebeşte sustragerea de alte fapte. trecerii lor în folosul făptuitorului.a scopului de cupiditate (profit). la calificare. II. a luat un palton în care se aflau valori)26. De asemenea. Argumentele sunt următoarele: prevăzând cauzarea.244 DREPT PENAL.intenţia . precum şi prin specificarea scopului special . nu doreşte. OMCK. făptuitorul doreşte să intre în posesia bunurilor victimei. pe care le ia . III. în definiţia noţiunii de sustragere. are importanţă tocmai intenţia supravenită. în doctrina penală se afirmă că. Aceasta se formează până la consumarea sustragerii. Keanu^uKauuH xuut. în vinovăţie sub formă de intenţie directă.această intenţie iniţială se transformă într-o intenţie supravenită. Chemarea. 170. să-şi justifice absenţa nemotivată de la lucru).de cupiditate . implicit. care a fost de îndată reţinut. ci doar admite în mod conştient obţinerea lor. adică de toate B. în timpul executării unei fapte infracţionale. atunci când bunul sustras ar conţine în el un alt bun. este obligatorie prezenţa scopului special . Lipsirea victimei de bunurile ce-i aparţin.nici tipul intenţiei . sustragerea titlurilor de valoare la purtător şi a titlurilor de valoare la ordin. primirea banilor. girate la ordin. Partea generală. dacă există intenţia de a sustrage întregul. intenţia supravenită apare în situaţia în care. Editura Academiei. Dongoroz şi alţii. Nu putem sprijini un astfel de punct de vedere. este practic imposibil).şi se decide să-1 producă şi pe acesta27.datorită condiţiilor în care a comis fapta . peste gard. unui alt participant la infracţiune. există şi viziunea potrivit căreia sustragerea poate fi comisă cu intenţie directă sau indirectă25. 1993. în literatura de specialitate. prin acţiunea sa. excepţional. c. dat fiind că există câteva tipuri de astfel de titluri. pe care am formulat-o supra. şi o intenţie indirectă. Aruncarea bunurilor. Explicaţii teoretice ale Codului penal român. Bucureşti. aceasta s-a produs ca un rezultat colateral. B. Zolyneak. Amintim că. chiar dacă intenţia iniţială se poate exprima şi în intenţie indirectă . în cazul cărora făptuitorul. a cărui eventuală prezenţă făptuitorul a putut s-o prevadă şi a acceptat rezultatul eventual al acţiunii sale (de exemplu.intenţia directă. Intenţia iniţială există atunci când făptuitorul a prevăzut rezultatul faptei sale până a începe executarea acesteia. în primul rând. de aceea nu poate să nu fie luată în consideraţie la calificare. Latura subiectivă a infracţiunilor săvârşite prin sustragere se exprimă. chiar dacă aceste bunuri au fost separate de restul şi au fost pregătite pentru scoaterea lor ulterioară sau dacă a avut loc înţelegerea prealabilă cu lucrătorul învestit cu paza obiectivului respectiv. format din mai multe bunuri.odată ce făptuitorul dobândeşte certitudinea că pe lângă palton nu mai sunt şi alte bunuri sau că pe lângă acesta sunt şi alte bunuri. în această ipoteză.care circumstanţiază prezenţa intenţiei directe. este cunoscut că printre tipurile nenormative de intenţie se numără şi intenţia iniţială. 439. nu era cuprinsă de dorinţa făptuitorului. girate la ordin. trebuie considerată consumată din momentul înregistrării transferului de drepturi asupra acestor titluri de valoare în sistemul de ţinere a registrului deţinătorilor titlurilor de valoare sau din momentul în care făptuitorul a obţinut posibilitatea reală de a exercita drepturile ce rezultă din acele titluri de valoare. care nu este urmată de o luare juridică a acestor titluri. existând intenţia făptuitorului de a sustrage toate bunurile selectate. p. incluzându-le în sfera sa patrimonială. Prin prisma exemplului evocat mai sus. făptuitorul doreşte să realizeze alte scopuri (de exemplu. girate în alb. Considerăm incorectă această viziune. Or. a prejudiciului patrimonial efectiv "m dauna victimei. sustragerea va fi considerată consumată doar atunci când pentru făptuitor va exista posibilitatea reală de a se folosi sau a dispune de toate părţile acestui întreg. Or. La fel. trebuie calificată ca tentativă de sustragere. Totuşi. Iaşi. Orientarea intenţiei făptuitorului este focalizată pe luarea bunurilor din posesia altuia. voi. manifestând imprudenţă. sustragerea nu poate fi considerată consumată în cazul în care a fost scoasă numai o parte din bunuri. poate exista. sustragerea nu poate fi considerată consumată. obţinând ilegal şi gratuit anumite bunuri. şi intenţia supravenită. 2001. ca urmare a prezentării certificatului medical pentru justificarea absenţei nemotivate. o examinare aparte necesită problema privind momentul de consumare a sustragerii titlurilor de valoare. 2003. trebuie considerată consumată din momentul luării lor fizice şi. Astfel. Luarea fizică a titlurilor de valoare nominative sau la ordin. Aceasta deoarece concluzia cu privire la ele poate fi făcută în urma examinării profilului faptei prejudiciabile din cadrul sustragerii (a lua ceva. BeKneHKo. deoarece făptuitorii nu obţinuse^ încă posibilitatea reală de a se folosi sau a dispune de acele bunuri la dorinţa lor. nu am concretizat nici forma de vinovăţie .eHuu.

Şi în acest caz. Prezenţa scopului de cupiditate nu presupune prezenţa obligatorie a motivului de cupiditate. mai scurt. spre a cărui realizare sunt îndreptate acţiunile ei. în funcţie de circumstanţele cazului. De aceea. nu pentru oricare persoane). deci nu este susceptibil de a fi înscris printre seninele constitutive ale noţiunii de sustragere. c. Absenţa intenţiei directe şi a scopului de cupiditate exclude calificarea ca sustragere a luării ilegale şi gratuite a bunurilor mobile din posesia altuia. sau. în acest sens. Alţi autori consideră că. că motivele participanţilor minori la sustragerea săvârşită de două sau mai multe persoane se exprimă în "dorinţa lor de a se impune în faţa altora"'0. O astfel de posibilitate nu poate exista în cazul în care făptuitorul nici nu cunoaşte dacă în bunul pe care îl ia mai sunt sau nu şi alte bunuri. atunci scopul de cupiditate reprezintă anticiparea în conştiinţa făptuitorului a stăpânirii sale definitive asupra bunurilor luate. deci excluzând din start orice fel de "contraprestaţie" pentru "altruismul" său). fie pentru ceilalţi participanţi la infracţiune. K). făptuitorul nu urmăreşte scopul de cupiditate. săvârşită în scopul folosinţei temporare a acelor bunuri. Este posibilă comiterea sustragerii în scopul transmiterii bunurilor unor terţe persoane dintr-un sentiment de gratitudine faţă de acestea. MIIHCK. contrar voinţei sale. el nu urmăreşte totuşi să obţină profitul pentru sine personal. fapta întruneşte toate semnele constitutive ale noţiunii de sustragere. Acest punct de vedere nu poate fi acceptat. a folosi şi a dispune de aceste bunuri ca şi cum ele ar fi ale lui proprii. nu se are în vedere că el poate deveni proprietar. fără care noţiunea de sustragere nu poate fi considerată întregită. cum se va vedea infra.pe o perioadă nesemnificativă sau strict determinată (de exemplu. văzându-se în postura de pretins proprietar. fără a se înavuţi personal sau fără a spera la o înavuţire personală în viitor (de exemplu. în previziunea făptuitorului. în ultimă instanţă. în vederea achitării către ele a datoriilor nestinse etc. MocKBa. Victima sustragerii nu-şi pierde drepturile sale asupra bunurilor ce i-au fost sustrase. Uzeze atributul de dispoziţie care derivă din dreptul de proprietate.în scop de înavuţire a unor terţe persoane). 274 etc. în aceste condiţii. 149. llpecmynncHUH npomue coâcmeeHHOcmu noyzonoeuoMy saKOHodameiib-cmey Poccuu (eonpocu meopuu). dacă ţinem seama că scopul infracţiunii "este anticiparea în conştiinţa persoanei a rezultatului. 1998. îi va acorda o astfel de asistenţă în viitor. deoarece el îngustează neîntemeiat conţinutul social al scopului de cupiditate. OmaemcmecHHOcmb 3a MOiueHHimecmeo e ccfiepe (fiuHaHcoeo-KpedumHbix omnomenuu.uu Kandudama MpuduuecKux nayn. deoarece nu doreşte să treacă bunurile în stăpânirea lui definitivă. când el va avea posibilitatea de a poseda. de pe urma celor sustrase. Esenţa "folosinţei temporare" constă în aceea că bunurile sunt luate pe un timp oarecare. 20-21. 238. chiar dacă făptuitorul urmăreşte scopul de cupiditate. N. alături de alţi autori. KopbiariHbie nocxzamenbcmea na /iw-tHyw coâcmeeHHOcmb u ux npedynpcMdcHue. este necesar a menţiona că nu poate fi recunoscută ca sustragere luarea ilegală şi gratuită a bunurilor mobile din posesia altuia. Litvinov afirmă. Năzuinţa de a fi scutit de cheltuielile materiale . 1996. din CP al RM. în ipoteza dată. Yzonoawis omeemcmeeHHocmb 3a npuceoenue eeepetmoio UMymecmea: Aemopecfiepam duccepmau. Explicaţia este că motivul de cupiditate constă în năzuinţa făptuitorului de a obţine. B. direct sau indirect. asemenea fapte pot fi calificate conform art. Aemopeipcpam duccepmanuu Kandudama wpudunecKux HayK. motivul de cupiditate nu este imanent pentru existenţa faptei de sustragere. yHMBepcHTercKoe. M. 19. de bunurile ce-i aparţin. în ipoteza B. Astfel. pentru o persoană care a acordat. A. 196. c. Bineînţeles. c.celălalt aspect al interesului material . 273. deoarece. c. De vreme ce scopul de cupiditate (profit) este semnul constitutiv. JIHTBMHOB. luare prin care acestuia i s-a cauzat un prejudiciu patrimonial efectiv. făptuitorul intenţionând restituirea lor ulterioară. H. însă fără a fi săvârşită din motiv de cupiditate. făptuitorul transferă întreaga sumă de bani sustrasă pe contul unei case de copii. făptuitorul nu face decât să reaC. şi anume . 135. E/inceeB. pentru componenţa generică de sustragere. motivul de cupiditate se prezintă ca unul dintre aspectele interesului material. . Potrivit unei opinii exprimate în literatura de specialitate. 1999. şi anume: ca năzuinţă de a obţine un venit material pentru făptuitor sau pentru alte persoane (dar. opiniile exprimate în literatura de specialitate privind caracterul neobligatoriu al motivului de cupiditate în cazul sustragerii. flepeHflneB. TOMCK. Este însă perfect posibilă situaţia când făptuitorul ia bunurile de la persoană pentru a le trece în folosul unor terţe persoane. contează nu cine anume va obţine venitul material provenit de pe urma infracţiunii -însuşi făptuitorul sau alte persoane? Are însemnătate faptul că victima este lipsită. A. V.246 DREPT P E N A L . MocKBa. Aşadar. Susţinem. o asistenţă materială făptuitorului sau care. pe timpul creditării). prin care acestuia i s-a cauzat un prejudiciu patrimonial efectiv. venit material pentru sine sau pentru apropiaţii săi. Mep3orMTOBa. în general. 1989.nu reprezintă motivul de cupiditate. sustragerea este comisă în scop de cupiditate (la concret . Nu vom putea înţelege corect esenţa scopului de cupiditate fără a examina problema privind motivul de cupiditate. în astfel de cazuri. arătând ce anume tinde persoana să atingă prin conduita sa" 28. P A R T E A S P E C I A L Ă C a p i t o l u l VII 247 bunurile. deoarece este imposibil a dobândi dreptul de proprietate pe cale infracţională. scopul de cupiditate există doar în cazul în care făptuitorul este interesat personal în sustragerea bunurilor2". păstrându-şi anonimatul absolut.

C. cum ar fi năzuinţa de a-i ajuta dezinteresat pe cei nevoiaşi. Dacă furtul. (2) al art. 1996. în unele cazuri. în conformitate cu lit. jaful. 192 din CP al RM. considerăm oportună examinarea calităţii respective în contextul concret al faptelor de la lit. (2) al art. 4) cu cauzarea de daune în proporţii considerabile. alin. (2) al art. a) din alin. 42. considerăm că. săvârşite prin sustragere. ci scopul de cupiditate. 187. Sustragerea săvârşită repetat (lit. (2) al art. care la momentul săvârşirii infracţiunii a împlinit vârsta răspunderii penale: 14 ani (art. 186-192 din CP al RM. jaful. cu indicarea.248 D R E P T PENAL. 196. (2) al art. TmiiKeBMi. MHHCK. delapidarea averii străine (art. pentru a nu ne repeta. lit. în cazul în care infracţiunea prevăzută la alin. C. 191 (inclusiv de la lit. Toate aceste noţiuni exprimă în forme diferite acelaşi conţinut. cu specificarea precisă a literelor corespunzătoare şi a alineatului din articolul corespunzător. se aplică. 2) de două sau mai multe persoane. 190 din CP al RM). infracţiunile din subgrupul sustragerilor pot fi săvârşite numai în prezenţa subiectului având calităţi speciale. 273 şi 274 din CP al RM) sunt considerate drept echivalente cu noţiunea de sustragere. care priveşte subiectul sustragerii. inclusiv unele "nobile". c) a art. lit. c. a) din alin. TMiiiKeBMM. 190. aceste circumstanţe trebuie examinate în comun. a) din alin. dacă aceste infracţiuni au fost săvârşite de o persoană care. despre prezenţa subiectului special se poate vorbi în cazul modalităţilor agravate de la lit. alin. 186-188. (1) al art. în concluzie. alin. şi nu c regulă. (2) şi (3) ale art. (2) şi (3) ale art. deghizată sau travestită. un furt neagravat este 14. prevăzută la alin. Totodată. 186-188. făptuitorul se poate conduce şi de alte motive. Subiectul sustragerii este persoana fizică responsabilă. "însuşire" (art. PenpMHT. delapidarea averii străine sau pungăşia au fost precedate de o formă agravată a infracţiunilor prevăzute la art. 191 ori alin. atunci când e cazul. 190 şi art. d) din alin. 190. Pentru calificarea sustragerii conform alin. (2) al art. înainte de a trece la analiza fiecărei infracţiuni în parte din grupul celor săvârşite prin sustragere. îmbinarea câtorva circumstanţe agravante ale sustragerii nu reprezintă un concurs de infracţiuni. (2) al art. VI. (2)) din CP al RM. 188. 191 din CP al RM) poate fi săvârşită. 192 din CP al RM) sau 16 ani (în celelalte cazuri). (4) al art. lit. în afară de aceasta. doar de o persoană căreia i s-au încredinţat în administrare bunurile altei persoane. 192 din CP al RM) Având în vedere prevederile alin. în astfel de cazuri. anterior. nu motivul de cupiditate. 191. (1) al art. 186-188'. în acelaşi timp. (2) sau (3) al art. calificarea se face conform regulilor concursului real de infracţiuni. 190-192 din CP al RM este precedată de o altă infracţiune identică. 195 din CP al RM. trebuie să fie reflectat în definiţia noţiunii de sustragere. 8) cu folosirea situaţiei de serviciu. delapidarea averii străine şi pungăşia se consideră săvârşite repetat. 190. Circumstanţele agravante comune ale sustragerii întrucât circumstanţele agravante ale unor infracţiuni. (2) al art. în alt loc pentru depozitare sau în locuinţă. Astfel. determinată de accesibilitatea intelectuală şi executorie a formelor respective de sustragere pentru minorii care au atins vârsta de 14 ani. cu condiţia că nu a fost condamnată pentru vreuna din ele şi nu a expirat termenul de prescripţie. 186-188. tâlhăria. întrucât lipseşte însăşi pluralitatea faptelor. în sensul art. 31 din CP al RM. a) din alin. (2) al art. este suficientă prezenţa măcar a uneia dintre agravantele sus-menţionate. 117 din CP al RM. d) din alin. alin. în cazurile în care într-o infracţiune unică sunt prezente câteva agravante. prin "însuşire" se are în vedere "sustragere şi şantaj". d) din alin. menţionăm că noţiunile "dobândirea ilicită" (art. 190-192 din CP al RM (de exemplu. . 186. trebuie indicate toate agravantele care şi-au găsit confirmarea în cazul concret. (2) al art. 3) prin pătrundere în încăpere. Cu toate acestea. după cum am menţionat. "însuşirea ilegală" (art. a comis una din infracţiunile prevăzute la alin. dar şi de frecvenţa lor ridicată printre faptele penale săvârşite de minori. coincid în mare parte. Kea/iucf}UKanux xumeHuu uMymecmea. a specificului funcţionării lor în contextul infracţiunilor concrete săvârşite prin sustragere. escrocheria. 186-188. lit. săvârşind sustragerea. a) din alin. (2) al art. furtul. în sentinţa instanţei de judecată. a) din alin. Aşa cum s-a văzut mai sus. 192 din CP al RM este condiţionată nu doar de gradul sporit al pericolului social al acestor infracţiuni. circumstanţa agravantă "repetat" nu se aplică. 186-192 din CP al RM. escrocheria. Coborârea limitei de vârstă a răspunderii penale pentru infracţiunile prevăzute la art. 7) de o persoană mascată. 190 şi de la lit. coroborate cu dispoziţia art. §2. lit. motivul de cupiditate nu trebuie să fie în mod obligatoriu unicul motiv". PARTEA S P E C I A L A C a p i t o l u l VII 249 sustragerii. 191 din CP al RM. întrucât calitatea de subiect special constituie totuşi o excepţie. (1) al art. 5) în timpul unei calamităţi. d) din alin. 191 din CP al RM). 6) de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală. (2) al art. 186 din CP al RM. acel alineat al normei care prevede o pedeapsă mai aspră. Propunem următoarea ordine de examinare a circumstanţelor agravante comune ale sustragerii: 1) repetat. tâlhăria. 190. indispensabil pentru oricare infracţiune săvârşită prin sustragere.

(2) al art. b) din alin. 186188. 191. făptuitorul a comis a doua infracţiune. a bunurilor care aU fost pregătite pentru a fi sustrase împreună. c) o infracţiune care a fost întreruptă la o altă etapă a activităţii infracţionale (de exemplu. pedeapsa ar trebui aplicată ţinându-se cbnt de concursul de infracţiuni. agravanta • ■îfcpetat" nu funcţionează. dacă o sustragere este consumată. care este omogenă. 186-188. iar a două oară . 186 din CP al RM.ca element al concursului real de infracţiuni). (3) al art. jteeăydupă fiecare din aceste sustrageri. &>■ Sustragerea săvârşită de două sau mai multe persoane (lit. calificarea este mai complicată: art. b) din alin. (2) al art. ea arc la bază principiul individualizării răspunderii penale şi a pedepsei penale. deoarece făptuitorul ar fi supus pedepsei de două ori pentru una şi aceeaşi faptă. (1) al art. 187. câteva sustrageri. adică în conformitate cu principiul cumulului pedepselor. 190. comise în privinţa teekiaşi victime (de la aceeaşi sursă). instigator sau complice. însă nici această variantă de calificare nu este impecabilă. O situaţie asemănătoare se remarcă în cazul în care făptuitorul areimai întâi rolul juridic de autor al infracţiunii. d) din alin. 190-192 din. a) din alin. (2) al art. la făptuitor apărea intenţia de a comite pinouă sustragere. d) din alin. (2) al art. •■■*• Dacă sustragerea este săvârşită în privinţa câtorva victime concomitent . a) din alin. 190-192 din CP al RM şi lit.188.de organizator.organizator. Chiar dacă nu se întemeiază întru totul pe prevederile alin. lit. (2) al art. ori viceversa). iar ulterior . 186. Şi în acest caz. 186-188. sau în timpul unei calamităţi etc. lit. sau lit. a fost săvârşită: a) o infracţiune omogenă. 26 sau 27 şi alin. 192 iM'CPalRM). (2) al art. precum şi principiul non bis in idem. prevăzută de'un alt alineat al aceleiaşi norme (de exemplu. 186-188.250 DREPT P E N A L . De aici ar rezulta că cele comise trebuie calificate nu doar conform lit. însă. 7 din CP al RM. (2) al art. lit. iar în cel de-al doilea . (2) al art. calificarea se face doar potrivit lit. s-ar încălca principiul înscris la alin. 190-192 din CP al RM nu ar mai fi suficientă. 190.CP al RM. (2) al art. săvârşite pe calea sustragerii bunurilor din una şi aceeaşi sursă. în conformitate cu principiul cumulului pedepselor. 190192 din CP al RM. considerăm că calificarea trebuie făcută numai conform regulilor concursului de infracţiuni în cazurile în care. ori viceversa. lit. b) din **'»».190-192 din CP al RM. repetarea infracţiunii se prezintă în forma sa veritabilă. nici scoaterea de pe teritoriul unui obiectiv păzit. în câteva tranşe. furtul urmat de jaf). a) din alin. într-un asemenea caz. cu alte cuvinte. O coliziune similară se atestă şi în acele cazuri când una din sustrageri s-a consumat.ca element al repetării infracţiunilor. dar nu identică. pe când cealaltă reprezintă o tentativă de sustragere sau o pregătire de sustragere. d) o infracţiune în care făptuitorul a avut un alt rol juridic (de exemplu. 7 din CP al RM. Calificarea trebuie făcută doar conform lit. 190-192 din CP al RM şi lit. 186188. 186-188 din CP al RM). 186-188. 191 din CP al RM sau lit. iar cea de-a doua a fost întreruptă la etapa de tentativă sau de pregătire. lit. O cu totul altă situaţie juridică apare în cazul în care după o sustragere neagravată a fost săvârşită o sustragere de către două sau mai multe persoane sau cu cauzarea de daune în proporţii considerabile. jî? Sustragerea. (4) al art. (2) art. a) din alin. > (Ţinând cont de cele menţionate mai sus. (2) al art. trebuie deosebită de sustragerea prelungită flare constă din mai multe acţiuni infracţionale identice. 190-192. b) din alin. prevăzută de o altă poemă (de exemplu. furtul neagravat urmat de fortul săvârşit de două sau mai multe persoane). 188. în primul caz a fost autor. cele săvârşite nu formează un concurs de infracţiuni. ori viceversa). f) din alin. dar şi cu invocarea regulilor concursului real de infracţiuni (de exemplu. făptuitorului i s-ar aplica o pedeapsă care nu ar fi proporţională cu pedeapsa ce i se cuvine pentru cele săvârşite: sustragerea neagravată este luată în consideraţie de două ori (prima oară . ^cris la art. a) din alin. în această ipoteză. (2) al art. • ■ Nu poate fi considerată repetată sustragerea bunului divizibil pe părţi. (2) al art. caracterizate prin unitatea intenţiei infracţionale şi care în ansamblul lor alcătuiesc o infracţiune unică. cu prima. respectat . b) o infracţiune omogenă. (1) al art. la calificare s-ar subevalua gradul pericolului social al faptei. PARTEA S P E C I A L A fajjiiolul vii 251 precedat de un alt furt neagravat). 186-188. 187. calificarea faptei doar potrivit lit. b) din alin. 190-192 din CP al RM. deci sar încălca principiul înscris la alin. (1) al art. când furtul ixaisumat a fost urmat de tentativa de furt sau pregătirea de furt. . pot forma sustragerea săvârşită repetat. în acest fel. c) din alin. (1) al art. alin. (2) *t»rt 186. Aceasta deoarece ar rămâne fără apreciere faptul săvârşirii infracţiunii de două sau mai multe persoane sau faptul cauzării prin infracţiune a daunei în proporţii considerabile. săvârşită repetat.|pcă de pe timpurile dreptului roman public. lit. lit. Dimpotrivă. {Î!n prezenţa identităţii formei sustragerii şi a unităţii intenţiei). deoarece. 186-188. Suntem obligaţi să optăm anume pentru această soluţie. a) din alin.190-192 din CP al RM (în ipoteza unei sustrageri neagravate).186-188. (2) al art. Instigator sau complice. b) din alin. Se creează o situaţie paradoxală: dacă amândouă sustragerile sunt consumate. 7 din CP al RM. (2) al art. sau faptul săvârşirii infracţiunii în timpul unei calamităţi etc. în alţi termeni. după vreuna din infracţiunile prevăzute la alin.

Astfel. chiar dacă nu participă nemijlocit la acţiunea de luare. formulele "de doi sau mai mulţi participanţi" sau "prin participaţie simplă". 2) coautoratul succesiv. 190-192 din CP al RM nu este indicată cerinţa săvârşirii infracţiunii împreună. săvârşirea comună a sustragerii de către doi sau mai mulţi coautori se exprimă în aceea că fiecare din aceştia săvârşeşte . 186-188. este su-fkient ca numai una din persoanele care săvârşesc sustragerea să aibă semnele Obiectului infracţiunii. 574.acţiunea sau sistemul de acţiuni caracteristic pentru o formă sau alta a sustragerii. o astfel de repartizare a rolurilor va avea "nu semnificaţie calificativă. Executarea laturii obiective a sustragerii se apreciază cu luarea în considerare a specificului formei de sustragere. intră sub incidenţa circumstanţei agravante "de două sau mai multe persoane". indicaţii. (2) al art. Astfel. însă. 42 din CP al RM este inoportună. Cauzele potenţiale din care persoana folosită în calitate de instrument animat de comitere a infracţiunii nu este pasibilă de răspundere penală sunt următoarele: nu a atins vârsta minimă de răspundere penală. Fiecare din aceste etape este îndeplinită de către un alt coautor (de exemplu. Sustragerea se consideră săvârşită de două sau mai multe persoane atât în cazul participaţiei simple. întrucât legiuitorul a fost suficient de precis şi nu a utilizat. în adevăr. Cu alte cuvinte. M. sau alte formule echivalente. 186-188. latura obiectivă a sustragerii. lOpuflunec-KMă iiemp flpecc. răspunderea pentru furt sau tâlhărie se poate agrava. dar care au contribuit la săvârşirea acesteia prin sfaturi. prin intermediul unei persoane Care. nu se poate reduce doar la luarea fizică realizată de făptuitor. toţi coautorii realizează simultan latura obiectivă a sustragerii. la lit. în contrast. nu este pasibilă de răspundere penală. în conformitate cu prevederile Codului penal român. mai întâi se aplică violenţa nepericuloasă pentru viaţa sau sănătatea persoanei ori ameninţarea cu o asemenea violenţă. Chiar dacă alături de acest autor mai participă un organizator. aceştia doar contribuie la săvârşirea sustragerii. b) din alin. Executarea unei părţi a laturii obiective a sustragerii nu trebuie înţeleasă doar ca participare nemijlocită la acţiunea de luare a bunurilor. care întruneşte semnele subiectului infracţiunii. e) din alin. c) săvârşirea infracţiunii de către o persoană care întruneşte semnele subiectului infracţiunii. coautoratul poate fi de două tipuri: 1) coautoratul paralel. în cel de-al doilea caz (care se atestă. trebuie calificate drept complicitate la sustragere. PARTEA S P E C I A L Ă C a p i t o l u l VII 253 Circumstanţa agravantă analizată operează în oricare din următoarele trei ipoteze: a) coautoratul (inclusiv coautoratul cu repartizarea rolurilor). într-adevăr. prin promisiunea prealabilă că vor tăinui urmele infracţiunii. 190-192 din CP al RM. Specificul coautoratului constă în aceea că latura obiectivă a sustragerii este executată . nu poate fi considerată sustragere săvârşită de două sau mai multe persoane. deci execută parţial latura obiectivă a acestei forme de sustragere. de exemplu. săvârşirea infracţiunii de către o persoană care întruneşte semnele subiectului infracţiunii. latura obiectivă a infracţiunii este divizată de către coautori în câteva etape. Astfel. b) din alin. c. pentru a veghea ca cei care iau nemijlocit bunurile să nu fie descoperiţi. ci tehnologică"52. CaHKT-IleTep6ypr. în primul caz. cu bună-ştiinţă. de asemenea intră sub incidenţa circumstanţei agravante "de două sau mai multe persoane". cât şi în cazul acelei participaţii complexe care presupune realizarea laturii obiective a sustragerii de doi sau mai mulţi autori. npecmynneHux npomue co6cmeeHHOcmu. 2002. săvârşite de două sau mai multe persoane. . că vor vinde bunurile sustrase etc. această persoană asigură modul ascuns al furtului. Deşi existenţa sau lipsa înţelegerii prealabile între coautori nu are nici un impact asupra calificării faptei de sustragere. în comun cu o persoană care nu întruneşte aceste semne. De aceea. deci nu o săvârşesc. instigator sau complice. Participaţia complexă. Totodată. prin intermediul unei persoane care cu bunăştiinţă nu este pasibilă de răspundere penală. a A. în cazul furtului.H 252 D R E P T P E N A L . se are în vedere ipoteza când la săvârşirea sustragerii au participat în comun doi sau mai mulţi autori în lipsa unei înţelegeri prealabile între ei sau în prezenţa unei asemenea înţelegeri.de către toţi coautorii. 187 din CP al RM)). apelarea la dispoziţia alin. după care se săvârşeşte sustragerea deschisă (lit. coautor trebuie recunoscută şi persoana care stă de pază. astfel încât să-i fie incriminată sustragerea săvârşită ie două sau mai multe persoane. (2) al art. în situaţia infracţiunilor complexe). BOMIJOB. este iresponsabilă. dacă acestea sunt săvârşite de două sau mai multe persoane împreună. (2) al art. şi săvârşirea sustragerii de către o persoană. această împrejurare trebuie luată în calcul la individualizarea pedepsei. De aceea. atunci când latura obiectivă a sustragerii e realizată de un singur autor. având o structură uneori destul de complexă. Sustragerea săvârşită de două sau mai multe persoane nu se reduce nici pe departe doar la sustragerea săvârşită în coautorat. în prevederile de la lit.simultan sau nesimultan . în acest fel. (6) art. b) săvârşirea infracţiunii de către o persoană care întruneşte semnele subiectului infracţiunii. în comun cu una sau mai multe persoane care nu întrunesc aceste semne.în volum deplin sau parţial . acţiunile persoanelor care nu au luat parte la săvârşirea sustragerii.

instalator. această formă nu poate fi ignorată la individualizarea pedepsei: de regulă. PARTEA S P E C I A L Ă C a p i t o l u l VII 255 săvârşit acţiunea de luare fără vinovăţie sau din imprudenţă. a fost constrânsă fizic sau psihic să realizeze luarea etc. în alt loc pentru depozitare sau în locuinţă. în alt loc pentru depozitare. este trasă la răspundere penală în calitate de autor al sustragerii. colaborator al poliţiei. cu utilizarea diverselor cârlige. cu bună-ştiinţă. 2) această pătrundere să fie ilegală. nu este pasibilă de răspundere penală. prin intermediul unei persoane care. inspector al pazei antiincendiare etc. După cum rezultă din prevederile alin. Prin "pătrundere" se înţelege intrarea. Pătrunderea poate fi efectuată în mod nemijlocit (sub forma intrării fizice sau a întinderii mâinii înăuntru) sau mijlocit. în încăpere. pătrunderea în încăpere.în scopul comiterii furtului. d) din alin. Aceasta înseamnă că făptuitorul nu trebuie să posede dreptul de apariţie în genere sau în anumite momente în încăpere. Pericolul social sporit al agravantei examinate se datorează nu numai metodei de săvârşire a infracţiunii (care întotdeauna comportă o anumită doză de aplicare potenţială a violenţei fizice sau psihice faţă de persoana care se poate afla în încăpere. intrarea făptuitorului în sala comercială . Ut. în ipoteza examinată. geamurilor etc). cu învingerea rezistenţei altor persoane sau pe calea înşelăciunii. porţilor.254 DREPT P E N A L . deşi nu e săvârşită împreună. magneţi. cleşte etc. 3) pătrunderea să se facă în încăpere. este necesară prezenţa cumulativă a următoarelor trei condiţii: 1) să fie săvârşită o pătrundere. dar. (2) al art. 198 din CP al RM. în prezenţa unor suficiente temeiuri. de către o persoană care întruneşte semnele subiectului infracţiunii. 197 sau art. reprezentat de relaţiile sociale cu privire la inviolabilitatea domiciliului. este totuşi comisă de două sau mai multe persoane. jafului sau tâlhăriei din încăpere. nu sunt pasibile de răspundere penală. pe când persoana care este pasibilă de răspundere penală săvârşeşte sustragerea imediat (nemijlocit). Nu trebuie să se facă abstracţie nici de faptul că în cazul sustragerii săvârşite prin pătrundere în locuinţă apare şi un obiect juridic secundar. Aflarea persoanei în încăpere. De asemenea. fie pe calea înşelării acestora. făptuitorul a distrus sau a deteriorat bunurile victimei. în alt loc pentru depozitare sau în locuinţă. curier. se găsesc cele mai de valoare bunuri ale persoanelor fizice sau juridice ori ale statului. pătrunderea poate fi efectuată cu înfrângerea obstacolelor (uşilor. în alt loc pentru depozitare sau în locuinţă trebuie întotdeauna să fie ilegală. La calificare nu are importanţă forma sub care s-a manifestat circumstanţa agravantă "de două sau mai multe persoane" . în comparaţie cu ultimele două forme de manifestare a agravantei analizate. într-o încăpere. cele comise. atunci când bunurile sunt extrase fără intrarea propriu-zisă. furtunuri aspiratoare. d) din alin. Săvârşirea pătrunderii pe calea înşelăciunii presupune că . în alt loc pentru depozitare sau în locuinţă). Totuşi. în alt loc pentru depozitare sau în locuinţă (Ut.coautorat. când în calitate de instrument animat de săvârşire a sustragerii este folosit un minor. 188 din CP al RM). utilizând totodată legitimaţia falsă. sustragerea. precum şi cu ajutorul unor dispozitive care îi permit făptuitorului să extragă bunurile vizate fără a intra în încăpere. în cazul în care făptuitorul şi-a propus să săvârşească jaful sau tâlhăria. c) din alin. 42 din CP al RM. în temeiuri legale (de exemplu. Dacă în procesul sustragerii. în pofida interdicţiei sau fără ştirea şi consimţământul persoanelor abilitate. mai ales. De asemenea. cu bună-ştiinţă. care nu formează obiectul material al sustragerii. Diferă doar caracterul acestei săvârşiri: persoana care întruneşte semnele subiectului infracţiunii săvârşeşte sustragerea mediat (mijlocit). în alt loc pentru depozitare sau în locuinţă. săvârşite prin pătrundere în încăpere. (2) al art. în alt loc pentru depozitare sau în locuinţă. dar şi faptului că. 186. lucrător medical. în prezenţa unor temeiuri legale suficiente (respectarea cerinţelor cu privire la limitele necesare de vârstă a făptuitorului şi a victimei). persoana care a organizat sustragerea sau care a determinat la săvârşirea acesteia o persoană care. încuietorilor. precum şi a animalelor dresate sau chiar a unor persoane care. din alt loc pentru depozitare sau din locuinţă . cât şi în mod nestingherit. pe ascuns sau deschisă. în alt loc pentru depozitare sau în locuinţa respectivă. cu bună-ştiinţă. de către o persoană care întruneşte semnele subiectului infracţiunii. pătrunderea în încăpere. în scopul săvârşirii furtului. Sustragerea săvârşită prin pătrundere în încăpere. în alt loc pentru depozitare sau în locuinţă. a jafului sau a tâlhăriei. Ut. calificarea trebuie făcută suplimentar potrivit art. nu este pasibilă de răspundere penală.făptuitorul se deghizează în angajatul serviciului comunal sau de deservire socială. atunci când el se află totuşi acolo. cu acordul benevol al victimei sau în legătură cu munca efectuată în locul respectiv) exclude posibilitatea funcţionării agravantei examinate. 208 din CP al RM. 187. Pentru a incrimina făptuitorului circumstanţa agravantă analizată. în alt loc pentru depozitare sau în locuinţă poate fi realizată prin învingerea rezistenţei persoanelor care împiedică. în locuinţă. poştaş. trebuie calificate suplimentar conform art. coautoratul denotă un grad de pericol social mai scăzut al făptuitorului şi al faptei. în comun cu o persoană care nu întruneşte aceste semne. Din punct de vedere juridic. "undiţe". Ea poate fi săvârşită atât cu înfrângerea obstacolelor. (2) al art. încearcă să împiedice sau care pot împiedica săvârşirea sustragerii. (2) al art.

persoana a deschis cu şperaclul uşa locuinţei. în alt loc pentru depozitare sau în locuinţă". această agravantă este prezentă dacă făptuitorul a intrat în mod legal în locul respectiv. care este destinat dislocării atât a oamenilor care îşi îndeplinesc obligaţiile profesionale. Ca exemplu de încăpere pot fi prezentate: atelierele. în sfârşit. săvârşite de două sau mai multe persoane. Dacă sectorul dat de teritoriu este păzit sau îngrădit. săvârşeşte acolo o sustragere.în timpul. reprezintă coautorat şi nu necesită calificare suplimentară conform art. Astfel. potrivit înţelegerii despre repartizarea rolurilor. La fel. un coautor realizează în mod nemijlocit acţiunea de luare. este necesar ca pătrunderea ilegală. edificiile sportive acoperite. îngrăşămintele minerale. materialul lemnos. muzeele. însă foarte dificil. Astfel. iar cealaltă persoană intră în locuinţă şi sustrage nemijlocit bunurile din aceasta). îngrădituri etc). conducându-se de scopuri legitime. a săvârşi sustragerea prin pătrundere în încăpere. în situaţia descrisă. în cele comise lipseşte circumstanţa agravantă analizată. instituţiilor sau organizaţiilor care îşi au sediul în astfel de edificii. cărbunele etc. cisterne. în alt loc pentru depozitare sau în locuinţă. teatrele. fix sau ambulant. seifurile. hambarele. aflat în proprietatea publică sau privată. depozitele. în alt loc pentru depozitare sau în locuinţă. odată ce făptuitorul rămâne în încăpere. Noţiunea analizată include nu numai încăperea care se află sub pază specială. chiar dacă făptuitorul urmăreşte scopul comiterii furtului. antrepozitele. în care accesul persoanelor străine este totuşi interzis ori în care intrarea acestora nu este admisă fără acordul respectiv al persoanelor împuternicite.256 DREPT P E N A L . acesta reprezintă . garajele. Dimpotrivă. rămânerea ilegală nu se deosebeşte principial de intrarea ilegală. nu formează agravanta "prin pătrundere în încăpere. în virtutea legăturilor de rudenie (ca membru al familiei) sau în baza raporturilor contractuale (ca locatar provizoriu). Legiuitorul a înţeles să agraveze răspunderea penală nu pentru sustragerea din încăpere. jafului sau tâlhăriei. pentru incriminarea agravantei examinate. prin pătrundere în încăpere.) se stochează pe teritoriul întreprinderii sau într-un loc special rezervat pentru aceasta. iar apoi. fără a o realiza pe aceasta . hangarele gonflabile. 42 din CP al RM. să fie efectuată nu în oricare loc. iar scopul de a sustrage a apărut ulterior. deseori. dar care. adaptat sau special utilat pentru păstrarea permanentă sau provizorie a bunurilor şi care este înzestrat în acest scop cu anumite accesorii ce împiedică pătrunderea în el (mecanisme de zăvorâre. în alt loc pentru depozitare sau în locuinţă. beciurile. în alt loc pentru depozitare sau în locuinţă. existenţa la făptuitor a accesului liber în încăpere. dacă făptuitorul a intrat în asemenea locuri. Prin "alt loc pentru depozitare" se are în vedere sectorul de teritoriu sau dispozitivul care este destinat. dar nu intră. aflându-se în locuinţa ei şi profitând de încrederea acesteia.) pentru a împiedica accesul la bunurile depozitate. însă rămâne în el după închiderea lui (pentru pauza de masă sau cea nocturnă). în situaţia sustragerii. magazinele. este necesar a proba dacă scopul de sustragere a apărut la făptuitor până la pătrunderea lui în încăpere. dar anume în încăpere. dar şi alte încăperi (sau o parte a acestora). trebuie de luat în consideraţie că acţiunile persoanei care nu a intrat în încăpere. ci pentru sustragerea săvârşită cu pătrunderea în aceste locuri. în scopul săvârşirii sustragerii. Prin "încăpere" se înţelege un edificiu permanent sau provizoriu. în context. mecanisme de semnalizare. iar altul. în alt loc pentru depozitare sau în locuinţă.recurge la acţiuni care se integrează organic în cursul săvârşirii acesteia şi fără care ar fi imposibil sau. într-adevăr. corturile de prelată etc. sau este asigurat cu pază (paznici. ca alt loc pentru depozitare poate fi recunoscut teritoriul sub cer deschis. bunurile care sunt greu de amplasat într-un loc pentru depozitare închis (de exemplu. cât şi a bunurilor necesare activităţii întreprinderilor. De asemenea. 179 din CP al RM. camere video de supraveghere nonstop etc. 118 din CP al RM) calificarea suplimentară conform art. deşi posibil. Ca exemple de alte locuri pentru depozitare pot fi specificate: platforme şi semivagoane feroviare păzite. pentru efectuarea reparaţiei sau pentru a face cunoştinţă cu victima. în alt loc pentru depozitare sau în locuinţă. pentru a face operabilă circumstanţa agravantă examinată. atunci când accesul în acestea este deschis pentru fiecare. containerele. în alt loc pentru depozitare sau în locuinţă. colectoarele maşinilor de casă şi control sau ale automatelor comerciale etc. face inoportună circumstanţa agravantă analizată. instituţiile de învăţământ. la locul şi în procesul săvârşirii infracţiunii . dacă este împrejmuit cu un gard sau este special păzit. alt loc pentru depozitare sau locuinţă. Pe cale de consecinţă. caroseriile camioanelor în stare sigilată. la noţiunea de pătrundere ilegală nu se atribuie cazurile când făptuitorul a fost invitat ca oaspete. furgoane auto. în pofida rigorilor ce condiţionează regimul de lucru în locurile respective sau în pofida voinţei persoanei responsabile pentru integritatea bunurilor păstrate în acele locuri ori a persoanei care are în stăpânire acele locuri. PARTEA S P E C I A L A C a p i t o l u l VII 257 a magazinului sau în sala expoziţională a muzeului. a luat parte la acţiunile legate de intrarea în ele a altor persoane sau de luarea bunurilor din ele (de exemplu. sigilii. în scopul săvârşirii sustragerii. în cazul sustragerii săvârşite prin pătrundere în locuinţă nu este necesară (ţinând seama de prevederile art. oficiile poştale. magazine ambulante. Prin urmare.

Ut. în care locuiesc membrii echipajului navei. Explicaţia constă în aceea că în societate există o stratificare patrimonială accentuată dintre diferite grupuri sociale. (2) al art. Dar nici oricare tentoriu păzit (de exemplu. chiar dacă este utilizat pentru păstrarea bunurilor. Dacă destinaţia locuinţei a fost schimbată (de exemplu.protecţia juridică a inviolabilităţii domiciliului.258 DREPT P E N A L . (2) al art. în primul rând. fiind păzită în mod deosebit anume în acest scop. Ut. aşa cum este cazul "proporţiilor mari" sau al "proporţiilor deosebit de mari". cabina dintr-un autocamion sau alte asemenea încăperi care reprezintă o parte constructivă a mijlocului de transport). săvârşite cu cauzarea de daune în proporţii considerabile. 186. destinaţia funcţională a acestor încăperi constă în asigurarea confortului transportării pasagerilor. cămară etc). Prin "locuinţă" se înţelege încăperea menită pentru locuirea permanentă sau provizorie a oamenilor (apartament. dacă unele din aceste condiţii nu sunt îndeplinite (de exemplu. a acţiunilor unei întreprinderi profitabile etc. 190. cărbunele adus la staţia de cale ferată a fost descărcat de-a valma sub cerul deschis). antrepozitele pentru păstrarea mărfurilor în magazine. teritoriul uzinei) nu poate fi recunoscut ca "alt loc pentru depozitare". verandă. atunci sustragerea nu va putea fi calificată ca fiind săvârşită prin pătrundere în alt loc pentru depozitare. ori al "proporţiilor mici". cont în bancă. cabina dintr-o navă fluvială sau maritimă. apartamentul de la parter a fost transformat într-un magazin). în cuprinsul agravantei examinate. sau este angajată în alte asemenea cheltuieli de semnificaţie majoră pentru ea. Aşadar. cantitatea şi însemnătatea bunurilor pentru victimă. (2) al art. sau are nevoie urgentă de bani pentru a-şi efectua o operaţie chirurgicală. păstrarea bunurilor sau pentru satisfacerea altor necesităţi umane (balcon. dar şi a activelor fixe ale victimei. nu atât . însă. Prin urmare. cupeul dintr-un vagon feroviar.locuirea. nu poate fi considerat locuinţă oricare loc de habitat temporar al oamenilor care nu este destinat locuirii lor (de exemplu. vilă. nu în locuirea acestora. care sunt folosite pentru odihnă. Pe cale de consecinţă. angajarea sau neangajarea victimei la o muncă permanentă sau provizorie etc. in care locuieşte însoţitorul de vagon sau constructorii. La aprecierea stării materiale şi a veniturilor victimei nu poate să se ţină cont mecanicist doar de faptul că victima nu are un câştig stabil sau are un câştig foarte mic. a oamenilor. Important este ca destinaţia principală a încăperii respective să se concretizeze în cea de locuire. legiuitorul a specificat porţiunea determinată în spaţiu prin noţiunile "încăpere". spre exemplu. La calificare nu contează nici tipul de proprietate asupra locuinţei. nu poate fi ignorat faptul că victima. Cu alte cuvinte. refugiaţii etc. una Şi aceeaşi valoare materială a bunului este interpretată în mod diferit de reprezentanţii păturii socialmente vulnerabile şi de reprezentanţii păturii avute. locurile de păstrare a coletelor poştale de mare valoare din cadrul unui oficiu poştal etc. Ea nu este formalizată prin prevederi legale. este datoare la moment cu o sumă mare de bani sau este obligată la achitarea pensiei de întreţinere. PARTEA S P E C I A L Ă C a p i t o l u l Vil 259 un alt loc pentru depozitare. lit. în acelaşi context. care se găsesc în incinta acestora şi care sunt menite şi adaptate special pentru amplasarea şi păstrarea bunurilor în ele. (2) al art.f) din alin. c) din alin. starea materială şi venitul acesteia. 188. păstrarea bunurilor. La acesta se raportează numai acea parte a teritoriului păzit care este special destinată pentru amplasarea. în concluzie: faptul că. Printre "alte circumstanţe care influenţează esenţial asupra stării materiale a victimei" pot fi enumerate: venitul global al membrilor familiei. în consecinţă.f) din alin. Sustragerea săvârşită cu cauzarea de daune în proporţii considerabile (Ut. este necesar să se ţină cont de faptul că caracterul considerabil al daunei pricinuite se stabileşte luându-se în consideraţie valoarea. "alt loc pentru depozitare" şi "locuinţă" este condiţionat de prezenţa a două criterii cumulative: 1) destinaţia funcţională adecvată (pentru locuinţă . Totodată. sau are un buget familial redus etc. d) din alin. odaie din hotel etc. făcându-se abstracţie de aflarea în posesia victimei a unei case. (2) al art. pentru alt loc pentru depozitare . casă individuală. nici dacă aceasta face parte din fondul de locuinţe. existenţa persoanelor întreţinute de ea. fiind inaccesibile pentru persoanele străine.păstrarea bunurilor) şi 2) protejarea într-un mod sau altul (pentru locuinţă . Printre asemenea locuri şi dispozitive se numără: casieriile din cadrul unităţilor comerciale. se schimbă şi statutul acesteia: din locuinţă în încăpere. compartimentul (cupeul) dintr-un vagon feroviar.) sau părţile ei componente. în acelaşi timp. vile. starea de sănătate a victimei şi a membrilor familiei ei apţi de muncă. fie şi provizorie. La calificarea sustragerii. c) din alin. noţiunea "alt loc pentru depozitare" include acele locuri şi dispozitive din încăperi. 187. alte circumstanţe care influenţează esenţial starea materială a victimei. pentru încăpere amplasarea oamenilor şi a bunurilor. nu intră sub incidenţa noţiunii "alt loc pentru depozitare". tocmai destinaţia de locuire provizorie a oamenilor o posedă: cabina dintr-o navă. a unui automobil. Ţinând seama de destinaţia funcţională a locuinţei. 191 din CP al RM). un sector de teritoriu. depozitarea.mijloacele tehnice sau de alt gen de protecţie). se cere o analiză obiectivă a situaţiei activelor circulante. lit. pentru alt loc pentru depozitare . caracterul considerabil al daunei depinde. care nu este îngrădit sau păzit în vreun fel. Circumstanţa agravantă "cu cauzarea de daune în proporţii considerabile" are un caracter estimativ.

starea de calamitate poate fi declarată mult mai târziu. 186-188. Este condiţia de fapt a existenţei timpului de calamitate. lit. radioactive sau biologice periculoase. aceasta nu trebuie să influenţeze asupra regulii că prin sustragere poate fi cauzat doar un prejudiciu patrimonial efectiv (real). tren. 117 din CP al RM. ruperea digurilor. Totuşi. raion sau chiar ţâri. ceea ce înseamnă că V. alunecări de teren. au fost cauzate astfel de daune? Conducându-ne de principiul care guvernează regula de la lit. De aceea.260 D R E P T P E N A L . intervenţie militară străină. accidente de proporţie în transport. p. (1) sau (2) al art. 186. în aceste condiţii. Sustragerea săvârşită în timpul unei calamităţi (lit. accidente cu degajarea substanţelor puternic toxice.191 din CP al RM. în alţi termeni. (1) al art. Declararea oficială a stării de urgenţă. cauzat de sustragere. Aceasta înseamnă că infracţiunea va fi comisă în perioada de timp cuprinsă între momentul când se produce evenimentul ce dă naştere stării de calamitate şi momentul când această stare încetează. această stare să fi existat de facto. 192 din CP al RM. PARTEA S P E C I A L A C a p i t o l u l VII 261 de costul celor sustrase. (3) al art. exprimaţi băneşte. nici existenţa persoanelor aflate la întreţinerea ei etc. indiferent că sunt naturale sau provocate de om. atunci. a) din alin. O altă problemă importantă este evitarea incriminării obiective în cazul sustragerii săvârşite cu cauzarea de daune în proporţii considerabile. totalitatea pasagerilor unui avion. este obligatoriu ca făptuitorul să profite de starea de calamitate. Şi. datorită caracterului neaşteptat al calamităţii). a stării de război sau a stării de asediu este condiţia de drept a existenţei timpului de calamitate. (3) al art. după parametrii cantitativi. metodica de determinare a prejudiciului patrimonial nu trebuie confundată cu caracterul acestui prejudiciu. Dongoroz şi alţii. a) din alin. cât de totalitatea factorilor care determină starea materială a victimei. prăbuşirea bruscă a edificiilor şi construcţiilor. (3) al art. care trebuie să fie calificarea dacă s-a stabilit că. totalitatea persoanelor care locuiesc într-un bloc de locuit. Calamităţile. Este necesar a menţiona că noţiunea de calamitate nu poate fi restrânsă la înţelesul de calamitate naturală (cutremur de pământ. explozii etc. cantitatea sau însemnătatea bunurilor sustrase pentru victimă. lit. prin pungăşie. Drept moment de încetare a stării de calamitate trebuie considerat momentul încetării efectelor alarmante care produc panica ce înlesneşte săvârşirea infracţiunii (neproducerea unor noi replici ale cutremurului de pământ. pentru a săvârşi sustragerea. controlul social fiind diminuat. după ce s-a produs evenimentul care a declanşat această stare (de regulă. aşa şi se întâmplă. De aceea. evidenţiază o lipsă evidentă de solidaritate umană şi o periculozitate deosebită care justifică agravarea răspunderii penale. cel care profită de o asemenea împrejurare. întroienire. 451. Calamitatea poate avea şi o natură tehnogenă (avarii industriale. chiar dacă aprecierea subiectivă de către victimă este importantă la stabilirea caracterului considerabil al daunei cauzate. a) din alin. Or. De asemenea. De aceea. instituţii sau organizaţii. op. a) din alin. marja mărimii considerabile a daunei se situează între limitele de 5 salarii minime şi 500 unităţi convenţionale de amendă. de cele mai dese ori. 187. cele comise trebuie calificate conform alin. această agravantă. 190. lovitură de stat. 192 din CP al RM nu este prevăzută circumstanţa agravantă "cu cauzarea de daune în proporţii considerabile". nici starea ei materială sau venitul acesteia. Prin "colectivitate" se înţelege totalitatea locuitorilor unei localităţi. conflict militar local. a) a art. dezactivarea radiologică a terenului etc). inundaţie. uragan etc). cu intenţia lui. Este necesar a lua în consideraţie că. Prin "grup relativ numeros de persoane" se are în vedere: totalitatea lucrătorilor unei întreprinderi. făptuitorul nu cunoaşte care este valoarea. scăderea substanţială a nivelului apelor. Dacă mărimea prejudiciului patrimonial. la momentul săvârşirii sustragerii. jaful sau tâlhăria să fie săvârşite în timpul unei calamităţi. după cum rezultă din sensul legii. La art. incendii. autobuz etc. 188 din CP al RM). stingerea incendiului. creează în plan social o amplă tulburare. trebuie probat faptul că el a prevăzut că. în plan subiectiv.) sau o natură socială (război. . furtună. însă nu vor exista probe care să ateste cauzarea de daune în proporţii considerabile. Pentru a califica fapta conform lit. îi va cauza victimei daune anume în proporţii considerabile şi că a dorit aceasta. agravanta dată va funcţiona numai dacă făptuitorul a cuprins. Totodată. adică în raza de acţiune a efectelor calamităţii. 186-188 din CP al RM. este necesar ca furtul. prin sustragere. va fi cuprinsă între aceste limite. a-i incrimina făptuitorului agravanta "cu cauzarea de daune în proporţii considerabile" ar echivala cu o încălcare grosolană a principiului legalităţii. cit. Circumstanţa agravantă "în timpul unei calamităţi" poate fi reţinută numai în raport cu faptele săvârşite în zona calamitată. Prin "calamitate" se are în vedere situaţia de fapt determinată de un eveniment neaşteptat care poate provoca urmări grave pentru o anumită colectivitate sau pentru un grup de persoane". (3) al art. puci militar etc).. în astfel de cazuri calificarea trebuie făcută conform alin. mai important este ca.

PARTEA S P E C I A L A C a p i t o l u l VII 263 acesta îşi dă seama că eforturile autorităţilor şi ale populaţiei sunt îndreptate cu precădere spre salvarea de vieţi omeneşti şi că măsurile de pază a bunurilor lipsesc ori sunt reduse.262 DREPT P E N A L . (2) al art. 191 din CP al RM). (3) al art. prin prezenţa în componenţa lui a unui organizator şi printr-un plan dinainte elaborat al activităţii infracţionale comune. activitatea în comun cu grupul. iar fapta acestuia este de natură să producă un ecou social mai mare. a infracţiunilor care nu au fost prevăzute în planurile activităţii organizaţiei criminale. Spre deosebire de grupul criminal organizat. jaful sau tâlhăria. Infracţiunea se consideră săvârşită de o organizaţie criminală dacă a fost comisă de un membru al acesteia în interesul ei sau de o persoană care nu este membru al organizaţiei respective. b) din alin. alin. iar membrii acesteia au săvârşit sustrageri concrete. prevăzute de planurile organizaţiei date. b) din alin. organizaţia criminală se caracterizează. în principiu. răspunderea pentru aceste infracţiuni o vor purta numai cei care au realizat nemijlocit aceste infracţiuni. atunci e vorba despre activitatea în cadrul unui grup criminal organizat (nefiind necesară referirea la art. a căror prezenţă le acordă posibilitatea de a elabora şi a realiza în detaliu planurile sustragerii. (2) al art. sunt nesemnificative: în cazul mascării. 188. improvizaţie din ciorap de mătase eto). aceeaşi esenţă: disimularea (ascunderea) identităţii făptuitorului pentru a nu fi recunoscut. pentru a-şi realiza interesele economice. presupunând coeziune şi solidaritate social-psihologică a membrilor organizaţiei criminale. de altfel. Săvârşirea sustragerii de un grup criminal organizat are loc în cazul în care această faptă e comisă de o reuniune stabilă de persoane care s-au organizat în prealabil pentru a comite una sau mai multe infracţiuni. în special. Gradul înalt de organizare a organizaţiei criminale presupune existenţa unui sistem. 187. 191 din CP al RM. La calificarea sustragerii săvârşite de o persoană mascată. 284 şi lit. financiare sau politice. în timpul pregătirii sustragerii. 188 din CP al RM). (3) al art. "Consolidare" înseamnă mai mult decât "stabilitate". precum şi prin repartizarea obligatorie a rolurilor între membrii grupului criminal organizat. în cazul săvârşirii. b) din alin.au. 190 sau alin. participaţia între aceştia poate îmbrăca forma grupului criminal organizat. în alte forme. 187. 42 din CP al RM). (3) al art. Săvârşirea sustragerii de o organizaţie criminală are loc în cazul în care această faptă este comisă de o reuniune de grupuri criminale organizate. Această circumstanţă justifică agravarea răspunderii penale. printr-un grad înalt de organizare şi prin scopurile specifice ale activităţii acesteia. Scopurile speciale ale activităţii organizaţiei criminale se exprimă atât în influenţarea directă sau indirectă a sectorului de producere.mascarea. Ut. făptuitorul se maschează sau îşi aranjează altfel exte- . deoarece contribuie la intimidarea victimei. asigurare şi executare a intenţiilor criminale ale organizaţiei în scopul de a influenţa activitatea economică şi de altă natură a persoanelor fizice şi juridice sau de a o controla. în conformitate cu un "cod de conduită" nescris. conform art. Diferă doar nuanţele care. prin consolidare. 190. alin. al acestor sectoare. Ut. între structurile superioare. în cazul deghizării. 186. (3) al art. Apare necesitatea delimitării activităţii membrilor grupului criminal organizat de complicitatea la sustragere: dacă conţinutul înţelegerii prealabile se referă la contribuţia concretă până la sau după săvârşirea sustragerii. prin stabilitate. a funcţiilor de administrare. (3) al art. Dacă între participanţii la sustrageri sunt stabilite raporturi infracţionale durabile. Sustragerea săvârşită de o persoană mascată.c) din alin. la diminuarea rezistenţei acesteia. Spre deosebire de două sau mai multe persoane. făptuitorul îşi acoperă raţa sau o parte din ea cu o mască (cagulă. Scopul suprem al oricărei organizaţii criminale este de a conduce statul (sau cel puţin o parte a acestuia) "din umbră". şi această contribuţie are un caracter episodic. Organizatorul şi conducătorul organizaţiei criminale poartă răspundere pentru toate infracţiunile săvârşite de această organizaţie. formând o comunitate stabilă. însă dacă înţelegerea prevede contribuţia regulată. deghizată sau travestită (lit. iar făptuitorul foloseşte prilejul pentru a săvârşi furtul. deghizată sau travestită trebuie de luat în consideraţie că cele trei procedee . indiferent de faptul dacă au luat sau nu parte la săvârşirea acestor infracţiuni. grupul criminal organizat se caracterizează. medii şi inferioare ale organizaţiei criminale se atestă legături ierarhice complexe. în vederea obţinerii de avantaje şi realizării de interese economice. Sustragerea săvârşită de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală (lit. între membrii organizaţiei şi structurile ei. cât şi în controlul. ■ în cazurile în care organizaţia criminală şi-a început activitatea infracţională. de către membri aparte ai organizaţiei criminale. de distribuţie şi de consum al bunurilor şi serviciilor. face mai dificilă descoperirea făptuitorului. este vorba de complicitate. la însărcinarea acesteia. deghizarea sau travestirea . care s-au înţeles în prealabil despre săvârşirea sustragerii. c) din alin. alin. (3) al art. a cărei activitate se întemeiază pe diviziune. în alte forme. (3) al art. 186-188. financiare sau politice. precum şi a altor sectoare aferente în care sunt implicate persoanele fizice şi juridice. atunci acţiunile organizatorului sau ale conducătorului organizaţiei criminale trebuie calificate prin concurs. (3) al art. Datorită înaltului grad de organizare. în special. care constă din subsisteme sub forma câtorva grupuri criminale organizate. lit. b) din alin.

. creat ca urmare a neglijenţei în serviciu. deşi a fost săvârşit din interes material şi a cauzat un prejudiciu patrimonial. 327 sau art. cea mai frecventă de încălcare a relaţiilor sociale cu privire la patrimoniu. ci pentru a se înavuţi pe cale ilegală. cele săvârşite trebuie calificate conform lit. trebuie aplicate numai prevederile de la lit. Obiectul material al furtului îl formează bunurile care au o existenţă materială. obştească sau altă organizaţie nestatală. Obiectul juridic special al furtului îl constituie relaţiile sociale cu privire la posesia asupra bunurilor mobile. în lipsa scopului de a le trece în stăpânirea sa definitivă. 118 din CP al RM. A săvârşi sustragerea în alt mod el fie că nu are posibilitatea (nu se pricepe să înşele. în caz contrar. lit. §3. 186 din CP al RM are următoarea structură: 1) fapta prejudiciabilă care constă în acţiunea de luare ilegală şi gratuită. al procuraturii. ca subiect al infracţiunii poate să apară numai o persoană cu funcţie de răspundere sau o persoană care gestionează o organizaţie comercială. în cele ce urmează ne vom îndrepta atenţia asupra modului ascuns de comitere a faptei. d) din alin. cât şi de criteriul subiectiv. făptuitorul se deghizează într-un reprezentant al sexului opus. Totodată. instigatori sau complici ai persoanei care îşi foloseşte situaţia de serviciu. cheltuirea banilor pentru organizarea banchetelor. d) din alin. 191 din CP al RM. Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la art. fie că nu doreşte (de exemplu. 191 din CP al RM. făptuitorul mai uzurpează calităţile oficiale (prezintă o legitimaţie falsă. (2) al art. au fost supuse examinării semnele comune ale laturii obiective a tuturor formelor de sustragere. fiind bunuri mobile şi străine pentru făptuitor. 4) modul ascuns. Persoanele. Abuzul de putere sau abuzul de serviciu care. totodată. în cazul travestirii. sfidând interesele membrilor societăţii şi discreditând calitatea de factor de decizie. d) din alin. în raport cu celelalte infracţiuni săvârşite prin sustragere. (2) al art. Dacă pe lângă deghizarea sa într-un reprezentant al autorităţilor publice (colaborator al poliţiei. (2) al art. săvârşeşte acţiuni pe care le poate comite doar un reprezentant al autorităţii publice. fapta trebuie calificată ca furt. PARTEA S P E C I A L A C a p i t o l u l V 11 265 norul (îşi pune mustaţă. Specificul furtului. dispun de valoare materială şi cost determinat. care nu dispun de atribuţii de serviciu.264 D R E P T P E N A L . constă în modul ascuns (clandestin) de comitere a faptei. c) din alin. c) din alin. 3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile. întrucât. 190. Pentru a stabili modul ascuns de comitere a faptei de sustragere. tăinuirea bunurilor pe calea denaturării datelor privind evidenţa deficitului bunurilor. folosinţa temporară de bunuri. 190 şi de la lit. semnează documente oficiale etc). (2) al art. la analiza elementelor constitutive ale sustragerii. în mod adiacent. (2) al art. 190 şi la lit. să aplice violenţa sau ameninţarea cu violenţa). (2) al art. în cazul faptelor prevăzute la lit. 191 din CP al RM). 351 din CP al RM. nu pentru a promova interesul social. în cazul furtului săvârşit prin pătrundere în locuinţă sunt vătămate. barbă. d) din alin. 335 din CP al RM. 2) urmările prejudiciabile sub formă de prejudiciu patrimonial efectiv. însă care nu este legat de luarea gratuită a bunurilor (de exemplu. furtul constituie şi astăzi forma cea mai tipică şi. recepţiilor etc). în acest caz nu este necesară calificarea suplimentară conform art. este esenţial ca jaful sau tâlhăria să fie săvârşite pe baza uzurpării de calităţi oficiale. al SIS. sunt create prin munca omului. ci în calitate de organizatori. Atunci când abuzul de putere sau abuzul de serviciu reprezintă metoda de săvârşire a escrocheriei sau a delapidării averii străine. (2) al art. dar care au luat parte la sustragere împreună cu subiecţii speciali indicaţi. d) din alin. în şirul infracţiunilor săvârşite prin sustragere. trebuie trase la răspundere nu în calitate de coautori. Furtul . 190 şi de la lit. profită de încrederea ce-i este acordată de societate la învestirea ei în funcţie. Este mult mai periculoasă persoana care. Sustragerea săvârşită cu folosirea situaţiei de serviciu (lit. al inspectoratului fiscal etc). furtul este cea mai des întâlnită. d) din alin. (2) al art. în aceste cazuri. d) din alin. Prin "folosirea situaţiei de serviciu" se înţelege săvârşirea unor acţiuni sau inacţiuni care decurg din atribuţiile de serviciu ale făptuitorului şi care sunt în limitele competenţei lui de serviciu. este necesar a ţine seama atât de criteriul obiectiv. şi nu doar pentru a obţine acces la ele. dar şi cel mai puţin periculoasă din punct de vedere social: făptuitorul tinde să ia bunurile "fără a se întâlni" cu persoana care l-ar putea împiedica s-o facă. Fiind cunoscut din cele mai îndepărtate timpuri. 188 şi art. Având în vedere dispoziţia art. anterior. pe lângă faptul că săvârşeşte escrocheria sau delapidarea. 187 sau lit. relaţiile sociale cu privire la inviolabilitatea domiciliului. perucă etc). 191 din CP al RM. d) din alin. nimeni nu i-a încredinţat bunurile în administrare). situaţia de serviciu este folosită pentru a sustrage bunurile. care este specific pentru furt. (2) al art. (2) al art. Astfel de fapte trebuie calificate conform normelor corespunzătoare din Capitolele XV şi XVI din Partea specială a Codului penal. nu poate forma componenţele de infracţiune de la lit.

în realitate. caracterul aparent legitim al luării bunurilor. ţinând seama de circumstanţele concrete. concluziile asupra circumstanţei că făptuitorul era convins de modul ascuns al acţiunii sale trebuie să se bazeze pe anumite premise de ordin obiectiv. făptuitorul are convingerea că nu este observat de nimeni sau nu este înţeleasă semnificaţia juridică a acţiunii lui. Pentru calificarea faptei ca furt. a somnului. în practică sunt cunoscute şi situaţii când persoana care încearcă să săvârşească sustragerea pe ascuns e surprinsă la locul faptei. şi nu complice al acesteia. sau. de cele mai dese ori. în lipsa posesorului sau a oricăror altor persoane (cea mai des întâlnită ipoteză. întrucât se caracterizează fie prin lipsa martorilor oculari ai faptei. când făptuitorul tinde să evite oricare contact vizual cu alte persoane care l-ar putea împiedica să săvârşească infracţiunea sau să-1 demascheze ca martori oculari). Este necesar de menţionat că prioritatea criteriului subiectiv nu trebuie să ducă la ideea că celălalt criteriu . făptuitorul trebuie să depună mai multe eforturi. a raporturilor afective etc). 197. persoana care asigură modul ascuns al sustragerii (de exemplu. va fi suficientă prezenţa criteriului subiectiv. nu a conştientizat faptul descoperirii sale şi considera că acţionează pe ascuns. deşi înţeleg. cel care stă "de pază") trebuie recunoscută coautor al infracţiunii de furt. este necesar a menţiona că. aceste persoane insuflă încredere făptuitorului că nu-i vor crea impedimente în procesul săvârşirii sustragerii. în asemenea cazuri. mai este necesară prezenţa criteriului subiectiv de stabilire a modului ascuns. când cele două criterii nu concordă. sustragerea nu este ascunsă atunci când făptuitorul este convins că acţiunile lui sunt evidente pentru cei din jur. în virtutea calităţii de soţ. în prezenţa altor persoane. ori că aceste persoane nu-i vor zădărnici săvârşirea sustragerii. acţiunea de luare i-a fost observată sau înţeleasă adecvat de alte persoane. dar pe neobservate pentru acestea (în asemenea caz. în cazul furtului. Aceasta deoarece făptuitorul. în cazul în care făptuitorul consideră că săvârşeşte sustragerea pe ascuns. deoarece trebuie să se apropie imperceptibil de victimă sau să ia bunurile în aşa mod încât să rămână neremarcat.cel obiectiv . pot fi specificate patru răspunsuri la întrebarea de mai sus: . totodată. iar nu pe declaraţiile lui neîntemeiate. a ebrietăţii. pentru a califica fapta ca furt. Bineînţeles.împrejurări de care profită făptuitorul. Dar numai criteriul obiectiv este insuficient pentru stabilirea. în context. modul ascuns al sustragerii sub formă de furt apare în virtutea condiţiilor obiectiv formate sau se creează şi se asigură prin eforturile făptuitorului însuşi sau ale altor participanţi la furt. fie făptuitorul creează. 196. a modului ascuns de comitere a faptei. fie făptuitorul profită de situaţia că alte persoane nu sunt în stare să conştientizeze obiectiv caracterul infracţional al celor comise de el (din cauza vârstei fragede. Mai precis. 195. a relaţiilor de rudenie. sau să se retragă neobservat cu bunu rile sustrase). convingerea subiectivă a făptuitorului de modul ascuns al acţiunilor sale trebuie să se bazeze pe anumite premise de ordin obiectiv. Acest criteriu se exprimă în convingerea făptuitorului că cele săvârşite de el rămân neobservate sau neînţelese de către alte persoane. întrucât modul ascuns al sustragerii este un semn obligatoriu al laturii obiective a furtului. în prezenţa altor persoane care urmăresc luarea bunurilor şi conştientizează caracterul infracţional al celor comise (urmărind luarea bunurilor. Decisiv pentru stabilirea modului ascuns de comitere a furtului este criteriul subiectiv. au apărut pe neaşteptate careva persoane străine sau a revenit stăpânul locuinţei. Aşadar. fie aceste persoane au interesul de a nu-i crea piedici în săvârşirea sustragerii . sau că persoanele de fată nu-i vor crea piedici în săvârşirea acţiunii date. nu există temeiuri de a-i califica fapta ca sustragere deschisă. PARTEA S P E C I A L A C a p i t o l u l VII 267 Criteriul obiectiv este prezent atunci când sustragerea este săvârşită: 194. pentru a-şi lua bunul uitat etc). nu există o coliziune între cele două criterii: făptuitorul nu este observat de cei din jur sau aceştia nu înţeleg semnificaţia juridică a acţiunii lui. Există însă şi cazuri de coliziune. cei de faţă nu întreprind nici o măsură de natură a-1 împiedica în realizarea infracţiunii. Care trebuie să fie calificarea în asemenea situaţii? In funcţie de posibilul comportament ulterior al făptuitorului. în legătură cu aceasta. în prezenţa altor persoane. iar. iar criteriul obiectiv lipseşte. care observă luarea bunurilor. Or. nereuşindu-i până la capăt acţiunea de luare (de exemplu. criteriul subiectiv este prezent. fie prin prezenţa altor împrejurări în care cei de faţă la fapta lui nu conştientizează sau nu au posibilitatea de a conştientiza caracterul infracţional al celor comise.266 D R E P T P E N A L . deşi în realitate ele au rămas neobservate sau nu le-a fost înţeleasă semnificaţia juridică. De aceea. prin înşelăciune. Dimpotrivă. dar care nu conştientizează caracterul infracţional al celor comise (caz în care fie aceste alte persoane nu cunosc cui aparţin bunurile luate (admiţând că acestea ar putea să aparţină făptuitorului). criteriul obiectiv este exterior în raport cu făptuitorul.nu prezintă nici o relevanţă semnificativă. a bolii psihice ori a unei alte stări specifice în care se află aceste persoane)).

cu obiectul juridic special al furtului: relaţiile sociale cu privire la posesia asupra bunurilor mobile. modul deschis al sustragerii nu doar sporeşte obiectiv pericolul social al acestei infracţiuni. în primul rând. însă. fiind bunuri mobile şi străine pentru făptuitor. 186 din CP al RM). implicit. Latura subiectivă a faptei incriminate la art. abandonând bunurile. în pofida faptului că a fost surprins în procesul sustragerii neconsumate. 187 din CP al RM îl formează relaţiile sociale cu privire la posesia asupra bunurilor mobile. In această ipostază. în cazul dat. putem susţine că violenţa (sau ameninţarea cu violenţa) poate fi legată. atunci fapta se califică fie ca jaf cu aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţa sau sănătatea persoanei ori cu ameninţarea aplicării unei asemenea violenţe (lit. în cazul faptei ce formează excepţia nominalizată supra. obiectul juridic secundar al jafului are un caracter alternativ. una din infracţiunile prevăzute la art.151-155 din CP al RM etc. (2) al art. 199. 27 şi art. în situaţia jafului săvârşit prin pătrundere în locuinţă. fie ca tâlhărie (art. obiectul juridic secundar îl constituie relaţiile sociale cu privire la integritatea corporală a persoanei (în cazul aplicării violenţei nepericuloase pentru viaţa sau sănătatea persoanei) sau libertatea morală a persoanei (în cazul ameninţării cu aplicarea unei asemenea violenţe).268 DREPT P E N A L . 187 din CP al RM). intenţia iniţială (de a săvârşi furtul) se transformă în intenţia suprave-nită (de a săvârşi jaful). 200. obiectul material secundar (în cazul aplicării violenţei nepericuloase pentru viaţa sau sănătatea persoanei. care la momentul săvârşirii infracţiunii a împlinit vârsta de 14 ani. 187 din CP al RM. în acest caz. dispariţia rapidă a făptuitorului de la locul infracţiunii etc. 187 din CP al RM). Ea se consideră consumată din momentul în care făptuitorul obţine posibilitatea reală de a se folosi sau a dispune de bunurile altuia la propria sa dorinţă. încetează realizarea sustragerii şi încearcă să fugă. făptuitorul ignorează prezenţa altor persoane şi. în comparaţie cu cel aplicat pentru furt. Aşadar. 187 din CP al RM. în acest fel. . Când nu se referă la fapta de la lit. Infracţiunea de furt este o infracţiune materială. de furt sau de tentativa de furt. e) din alin. dezorientarea. De asemenea. ci pe cu totul alte împrejurări: fizicul slab al victimei (în majoritatea cazurilor. în majoritatea cazurilor. De aceea. dacă. surprinderea şi şovăiala martorilor oculari. (2) al art. implicit. făptuitorul continuă realizarea sustragerii. 188 din CP al RM). 201. nu şi în cazul ameninţării cu aplicarea unei asemenea violenţe) îl formează corpul persoanei. Spre deosebire de făptuitorul furtului. cele săvârşite formează concurs real între infracţiunea de furt şi. e) din alin. Toate acestea justifică tratamentul mai aspru aplicat pentru jaf. §4. atunci cele comise formează tentativa de furt (art. atunci fapta nu mai poate constitui jaf sau tâlhărie. e) din alin. e) din alin. Excepţie constituie cazul acţiunii agravantei specifice a jafului de la lit. dacă făptuitorul înţelege că a fost descoperit. iar făptuitori . în nici un caz. având scopul de a scăpa de urmărire sau de a evita reţinerea sa. atunci sustragerea începută ca furt se transformă în jaf (art. în cazul în care făptuitorul. dacă făptuitorul aplică violenţa sau ameninţă cu aplicarea violenţei după consumarea furtului. dispun de valoare materială şi cost determinat. Or. PARTEA S P E C I A L Ă C a p i t o l u l VII 269 198. 187 din CP al RM. victime ale jafului sunt femeile. obiectul material al jafului are un caracter complex: obiectul material principal coincide cu obiectul material al furtului. teama martorilor oculari de o eventuală aplicare a violenţei. violenţa (sau ameninţarea cu violenţa) nu poate să constituie acţiunea adiacentă (ajutătoare) din cadrul faptei prejudiciabile în contextul furtului. care se datorează caracterului alternativ al acţiunii adiacente din cuprinsul faptei de la lit. Subiectul infracţiunii de furt este persoana fizică responsabilă. dar mărturiseşte şi despre periculozitatea socială mai mare a făptuitorului. 187 din CP al RM corespunde. Jaful în cazul infracţiunii de jaf. întâmpinând rezistenţă. ca obiect juridic secundar apar relaţiile sociale cu privire la inviolabilitatea domiciliului. sfidează riscul de a fi descoperit şi reţinut. obligatoriu pentru calificarea faptei este stabilirea scopului de cupiditate (profit). 186 din CP al RM se manifestă. jaful adoptă forma unei infracţiuni complexe. şi obiectul juridic special devine complex: obiectul juridic principal al faptei prevăzute la lit. Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la art. într-un fel sau altul. prin vinovăţie sub formă de intenţie directă. aplică violenţă faţă de persoana care încearcă să împiedice luarea bunurilor sau să le reţină nemijlocit după deposedare. (2) al art. e) din alin. în ipoteza examinată. în funcţie de gradul de violenţă sau de caracterul ameninţării cu violenţa. (2) al art. obiectul material al jafului se caracterizează prin aceleaşi trăsături ca şi obiectul material al furtului: bunurile care au o existenţă materială sunt create prin munca omului. caracterul inopinat şi impertinent al acţiunilor sale. 145. (2) al art.bărbaţii). cel al jafului se bizuie nu pe absenţa martorilor oculari sau pe necunoaşterea de către aceştia a caracterului faptei.

Dacă persoanele care insuflau încredere făptuitorului că nu-1 vor împiedica să comită sustragerea (soţ. iar bunurile date i-au fost luate înapoi (nemijlocit la locul faptei. în afară de ultimul semn al laturii obiective. PARTEA S P E C I A L A C a p i t o l u l VII 271 Latura obiectivă a infracţiunii de jaf are următoarea structură: 1) fapta prejudiciabilă care constă în acţiunea de luare ilegală şi gratuită. Astfel. până la consumarea acesteia. deşi această acţiune a rămas neobservată sau neînţeleasă adecvat de acestea. criteriul subiectiv. în primul rând. Prin "alte acţiuni violente" (ca formă de manifestare a violenţei nepericuloase pentru viaţa sau sănătatea persoanei) se înţelege doborârea victimei de pe picioare. a capacităţii de muncă. 4) modul deschis. violenţa nepericuloasă pentru viaţa sau sănătatea persoanei ori ameninţarea cu aplicarea unei asemenea violenţe îndeplineşte. Latura subiectivă a infracţiunii de jaf se manifestă. Este important ca în toate aceste ipoteze acţiunea adiacentă să fie săvârşită în scopul de a facilita săvârşirea acţiunii principale .a scopului de cupiditate (profit). 187 din CP al RM. care la momentul săvârşirii infracţiunii a împlinit vârsta de 14 ani. cele comise trebuie calificate conform art. Subiectul faptei infracţionale analizate este persoana fizică responsabilă. în cazul legării mâinilor sau picioarelor ori al folosirii mijloacelor de imobilizare a victimei. Dacă persoanele făcând parte din categoria nominalizată nu şi-au manifestat în nici un fel atitudinea negativă faţă de sustragerea comisă. această acţiune nu poate intra sub incidenţa noţiunii "alte acţiuni violente". în cele ce urmează va fi supusă examinării singura circumstanţă agravantă specifică jafului. criteriul subiectiv se exprimă în convingerea făptuitorului. în cadrul faptei prejudiciabile. care nu este întâlnită în cazul celorlalte infracţiuni săvârşite prin sustragere: "cu aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţa sau sănătatea persoanei ori cu ameninţarea aplicării unei asemenea violenţe" (lit. 2) urmările prejudiciabile sub formă de prejudiciu patrimonial efectiv. e) din alin. dacă făptuitorul este convins că acţiunea de luare. prin "violenţa nepericuloasă pentru viaţa sau sănătatea persoanei" se înţelege fie cauzarea intenţionată a leziunii corporale.sau de a reţine la făptuitor bunurile de care a fost deposedată victima. 187 din CP al RM). răsucirea mâinilor ei sau alte asemenea acţiuni care au cauzat o durere fizică. pe care o realizează. prin vinovăţie sub formă de intenţie directă.166 din CP al RM. în acest caz. dar stabilă. Astfel. ci trebuie calificate ca jaf. 187 din CP al RM). La calificare. fără a face parte din rândul persoanelor de încredere. bazată pe premise obiective. a fost surprinsă la locul faptei şi nu a reuşit să intre în stăpânirea bunurilor. că el acţionează în mod manifest (vădit) pentru cei din jur. Dacă persoana care a încercat să săvârşească sustragerea pe ascuns. Ca şi furtul. Nu contează când a fost săvârşită acţiunea adiacentă până la deposedarea de bunuri. toate celelalte au fost examinate cu prilejul analizei laturii obiective a sustragerii. dacă acestea nu au creat pericol pentru viaţa sau sănătatea victimei. cele comise nu-şi schimbă caracterul de sustragere pe ascuns. (2) art. (2) al art. aplicând violenţa nepericuloasă pentru viaţa sau sănătatea persoanei. Astfel.270 DREPT PENAL. rudă. . Realizarea scopurilor date se poate exprima prin preîntâmpinarea rezistenţei posibile din partea victimei sau prin suprimarea ori înfrângerea rezistenţei care a început să fie opusă.sustragerii . fie aplicarea intenţionată a loviturilor sau săvârşirea altor acţiuni violente care au cauzat o durere fizică. după care l-au denunţat pe făptuitor. rolul de acţiune adiacentă. care nu-i pot crea piedici în realizarea sustragerii. făptuitorul urmăreşte scopul proxim de a priva această persoană de libertate. 187 (cu excepţia lit. sustragerea sub formă de jaf are loc dacă sunt întrunite criteriul obiectiv şi criteriul subiectiv. alte persoane apropiate) totuşi au întreprins măsuri pentru a împiedica sustragerea.criteriul obiectiv şi criteriul subiectiv . Ea se consideră consumată din momentul în care făptuitorul obţine posibilitatea reală de a se folosi sau a dispune de bunurile altuia la propria sa dorinţă. care nu a avut drept urmare o dereglare de scurtă durată a sănătăţii sau o pierdere neînsemnată. 3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile. Infracţiunea de jaf este o infracţiune materială. cele comise nu pot fi considerate furt. în cazul modalităţii agravate a jafului de la lit.(2)) şi art. în ce priveşte limitarea libertăţii victimei. în timpul altercaţiei pentru reţinerea bunurilor). este vădită pentru alte persoane. este obligatorie stabilirea scopului special . în cazul coliziunii între cele două criterii . însă conţinutul acestor criterii este altul decât în cazul furtului: criteriul obiectiv se exprimă în aceea că acţiunea de luare se realizează în prezenţa posesorului bunurilor luate sau a altor persoane care conştientizează semnificaţia juridică a celor comise. Trăsătura de bază care deosebeşte jaful de furt este modul deschis de comitere a sustragerii. ca şi în situaţia furtului. sustragerea nu va fi calificată ca furt. fără a face parte din categoria de persoane care insuflă încredere făptuitorului că nu-i vor crea impedimente în procesul realizării sustragerii. care percep semnificaţia juridică a faptei lui. dacă limitarea libertăţii a fost însoţită de atingerea adusă integrităţii corporale a victimei. 27 şi art. concomitent cu aceasta sau nemijlocit după deposedare (dar până la consumarea sustragerii).e) alin. ci ca jaf. iar privaţiunea ilegală de libertate depăşeşte latura obiectivă a jafului. cele comise urmează a fi calificate ca tentativă de jaf (art.e) alin.prioritate are.

sunt incriminate distinct. Alta este calificarea atunci când eforturile făptuitorului sunt îndreptate spre: smulgerea cerceilor din urechi (ceea ce duce la ruperea lobului urechii). în asemenea cazuri. (2) din această normă. pe bună dreptate. obiectul juridic secundar este format din relaţiile sociale cu privire la libertatea morală a persoanei. mimica sau acţiunile de alt gen ale făptuitorului nu poate fi formată o concluzie certă privind gradul de violenţă nepericuloasă sau periculoasă pentru viaţă sau sănătate . sub formă de infracţiune fapt tentat) şi violenţă sau ameninţarea cu violenţă există o strânsă conexiune. Astfel. locul şi timpul săvârşirii infracţiunii. Cu alte cuvinte. victimei îi poate fi cauzată .din imprudenţă . numărul făptuitorilor şi numărul victimelor etc. în astfel de cazuri. cea mai periculoasă infracţiune săvârşită prin sustragere şi una dintre cele mai periculoase infracţiuni în genere. în cazul aplicării violenţei periculoase pentru viaţa sau sănătatea persoanei agresate. fapt care o pune în situaţia de a nu mai avea resursele psihice necesare pentru a rezista constrângerii. 188 din CP al RM nu poate avea ca obiect juridic secundar relaţiile sociale cu privire la viaţa persoanei. ci ca jaf. Astfel.în mod real şi imediat violenţa nepericuloasă pentru viaţa sau sănătatea ei.cu care se ameninţă. făptuitorul. scoaterea inelului de pe deget (ceea ce duce la vătămarea falangei). Tocmai aceasta 1-a impulsionat pe legiuitor să alcătuiască din aceste două acte de conduită de sine stătătoare o unitate infracţională. legate de calificare. 187 din CP al RM. Complexitatea faptei prejudiciabile în contextul tâlhăriei se răsfrânge şi asupra obiectului material al tâlhăriei.o durere fizică sau o leziune corporală minoră. trebuie analizate meticulos toate circumstanţele cazului: caracterul ameninţării. Tâlhăria Tâlhăria este considerată. obiectul juridic secundar îl formează şi relaţiile sociale cu privire la inviolabilitatea domiciliului. PARTEA SPECIALA C a p i t o l u l VII 273 Interpretarea corectă a scopului violenţei nepericuloase pentru viaţa sau sănătatea persoanei. e) din alin. permite soluţionarea justă a calificării cazurilor de sustragere deschisă. în cazul modalităţii agravate de la lit. Deoarece făptuitorul nu doreşte şi nici nu admite survenirea acestor urmări prejudiciabile."1 DREPT PENAL. obiectul material principal este constituit din bunurile care au o existenţă materială. (2) al art. e) din alin. 187 din CP al RM. Precizăm că. care însoţeşte jaful. (2) al art. în astfel de situaţii. sunt create prin munca omului. este necesar a lua în consideraţie nu doar percepţia subiectivă de către victimă a celor comise. 187 sau art. în ipoteza tâlhăriei săvârşite prin pătrundere în locuinţă. gesturile. trebuie tratate în folosul făptuitorului (conform principiului in dubio pro reo). Tratamentul sancţionator pe măsură se justifică întru totul. dispun de valoare materială şi cost determinat. cele comise trebuie calificate potrivit lit. Deşi atât furtul sau jaful. în funcţie de urmările prejudiciabile concrete produse. în ipoteza dată. Ameninţarea cu care este însoţită sustragerea poate avea un caracter nedeterminat (neconcretizat). 188 din CP al RM. precum şi pe reacţia lor întârziată. cel puţin admite posibilitatea cauzării atingerii integrităţii corporale sau a sănătăţii victimei. întrucât orice incertitudini. dar şi orientarea intenţiei făptuitorului. relaţiile sociale cu privire la posesia asupra bunurilor mobile. însă fără a apela la prevederile de la lit. cele comise de el trebuie calificate conform art. făptuitorul. de vreme ce luarea bunurilor altuia se doreşte a fi realizată nu pe orice cale. tâlhăria prevăzută la art. cât şi violenţa sau ameninţarea cu violenţa. chiar dacă nu doreşte. obiectul juridic principal al acestei infracţiuni îl constituie. între sustragere (de regulă. din vorbele. cele comise nu pot fi recunoscute ca tâlhărie. smulge din mâini o geantă. Evident. Obiectul material secundar al tâlhăriei (în cazul în care este aplicată violenţa periculoasă pentru . având scopul tocmai să evite aplicarea violenţei. e) a alin. care este săvârşită pe calea metodei denumite convenţional "salt". devansând mult în acest sens infracţiunile date. agresare care comportă un real pericol pentru viaţa sau sănătatea acesteia. Caracterul complex al faptei prejudiciabile în contextul tâlhăriei are ca efect caracterul complex al obiectului juridic special al tâlhăriei. spre deosebire de tâlhăria incriminată în legea penală română. Totodată. smucirea lanţului de la gât (ceea ce duce la excorierea pielii gâtului) etc. această unitate infracţională a coagulat pericolul social al infracţiunilor absorbite. contând pe caracterul neaşteptat al acţiunilor sale pentru cei din jur. Pentru a exclude astfel de incertitudini. smuceşte de pe cap o cuşmă sau comite alte asemenea acţiuni. totuşi. §5. în sfârşit. în situaţia ameninţării cu aplicarea violenţei periculoase pentru viaţa sau sănătatea persoanei agresate. atunci când violenţa sau ameninţarea cu violenţa având intensitatea corespunzătoare au fost aplicate în vederea comiterii sustragerii. acţiunea adiacentă se poate exprima şi în ameninţarea cu aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţa sau sănătatea persoanei. caracteristicile obiectelor cu care ameninţa făptuitorul. obiectul juridic secundar îl constituie relaţiile sociale cu privire la sănătatea persoanei. ci tocmai pe calea agresării persoanei. făptuitorul efectuează un act de natură să inspire victimei temerea că faţă de ea va fi aplicată . după care se retrage de la locul faptei. ca şi în cazul obiectului juridic special al furtului şi jafului.

188 din CP al RM. realizată în contextul tâlhăriei. în cazul tâlhăriei. se aplică prevederea de la lit. ea se exprimă prin cuvinte. nu are relevanţă forma exteriorizării ameninţării. violenţei periculoase pentru viaţa sau sănătatea ei.274 DREPT PENAL. 27 din CP al RM). După cum se poate observa din această definiţie. nu şi ameninţarea cu aplicarea unei asemenea violenţe) îl formează corpul persoanei. aducerea victimei în stare de neputinţă de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa nu poate fi privită ca modalitate de realizare a laturii obiective a tâlhăriei. sustragerea consumată. de îmbrăcare pe capul victimei a unei pungi de polietilenă. Aici se au în vedere cazurile de: compresiune a gâtului victimei cu mâinile sau cu ajutorul unui şnur. toxice sau euforizante. în timpul săvârşirii infracţiunii. 152 sau de la art. de ţinere îndelungată a capului victimei sub apă. Prin "atac" se înţelege acţiunea agresivă a făptuitorului. Este necesar a preciza că. în contextul tâlhăriei. expusă într-o formă evident clară victimei. introducerea în organismul victimei a substanţelor cu efecte puternice. care este însoţită de violenţa periculoasă pentru viaţa sau sănătatea persoanei agresate ori de ameninţarea cu aplicarea unei asemenea violenţe. Din moment ce în astfel de cazuri nu există o persoană agresată (cerinţă definitorie pentru caracterizarea victimei tâlhăriei). cele comise trebuie calificate ca furt sau jaf (cu sau fără trimitere la prevederea de la art. putem observa că sub incidenţa acestei noţiuni se află şi cazurile de aplicare intenţionată a violenţei care constituie. victima a fost deposedată. noţiunea de atac dobândeşte semnificaţie juridică numai în corelaţie cu noţiunile "violenţa periculoasă pentru viaţa sau sănătatea persoanei agresate" şi "ameninţarea cu aplicarea violenţei periculoase pentru viaţa sau sănătatea persoanei agresate". c) din alin. medie sau uşoară a integrităţii corporale sau a sănătăţii. la momentul aplicării ei. un pericol real pentru viaţa sau sănătatea persoanei agresate (deşi această violenţă nu s-a soldat cu vătămarea gravă. nu şi la calificarea faptei. Latura obiectivă a tâlhăriei are următoarea structură: a) acţiunea principală care se exprimă în sustragere (sub forma infracţiunii fapt tentat). de aruncare a victimei de la înălţime ori dintr-un mijloc de transport aflat în mişcare etc."violenţă periculoasă pentru viaţa sau sănătatea persoanei agresate". Prin "ameninţarea cu aplicarea violenţei periculoase pentru viaţa sau sănătatea persoanei agresate" se înţelege efectuarea de către făptuitor a unui act de natură să inspire victimei temerea că va fi supusă. în ce priveşte partea finală a definiţiei noţiunii . dacă violenţa din cadrul tâlhăriei a dus la vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii. nu poate fi calificată ca tâlhărie. Cu alte cuvinte. De aceea. nu se cere ca acţiunea de luare să fi avut loc în întregime. ne vom concentra atenţia asupra analizei acţiunii adiacente din cadrul tâlhăriei. în concurs cu infracţiunea de la art. (3) al art. în funcţie de circumstanţele concrete ale cazului. prin astfel de procedeu. 188 din CP al RM. un pericol real pentru viaţa sau sănătatea persoanei agresate. Prin "violenţă periculoasă pentru viaţa sau sănătatea persoanei agresate" se înţelege aplicarea intenţionată a violenţei care s-a soldat cu vătămarea gravă. începe realizarea scopului de sustragere. Gradul de executare a acţiunii date (victima încă nu a fost deposedată. ameninţarea trebuie să creeze convingerea că. Componenta indispensabilă a acţiunii adiacente este atacul asupra unei persoane. nu necesită o calificare suplimentară. De regulă. o dată cu săvârşirea atacului. dar nu se exclude nici exteriorizarea prin gesturi sau acţiuni concludente (pe baza cărora se poate trage o concluzie). pentru calificarea tâlhăriei. în mod real şi imediat. 2) ameninţarea cu aplicarea unei asemenea violenţe. tâlhăria presupune nu oricare violenţă periculoasă pentru viaţa sau sănătatea persoanei agresate (nu oricare ameninţare cu aplicarea unei asemenea violenţe). care este însoţit în mod alternativ de: 1) violenţa periculoasă pentru viaţa sau sănătatea persoanei agresate. în starea de neputinţă de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa. în scopul aducerii acesteia. ci doar acea care este legată de atac asupra unei persoane. b) acţiunea adiacentă care constă în atacul săvârşit asupra unei persoane. va întâmpina careva rezistenţă din partea victimei. constituie la momentul aplicării ei. medie sau uşoară a integrităţii corporale sau a sănătăţii). însoţită de scopul sustragerii. După cum rezultă din dispoziţia art. ori care. Este important ca ameninţarea. 2) ameninţarea cu aplicarea unei asemenea violenţe. ameninţarea cu aplicarea violenţei periculoase pentru viaţa sau sănătatea persoanei agresate poartă un caracter determinat . în caz dacă făptuitorul. De aceea. deşi nu a cauzat aceste urmări prejudiciabile. Deci. act care o pune în situaţia de a nu mai avea resursele psihice necesare pentru a rezista constrângerii. surprinzătoare pentru victimă. victima a fost imposedată) contează la individualizarea pedepsei. datorită metodei de operare. atacul asupra victimei este săvârşit în scopul sustragerii. La calificare. Este suficient ca doar să înceapă executarea ei. ameninţarea va fi realizată de îndată. PARTEA S P E C I A L Ă C a p i t o l u l VII 275 viaţa sau sănătatea persoanei agresate. în virtutea acestui fapt. Realizarea acestui scop nu poate avea loc decât prin luarea ilegală şi gratuită a bunurilor mobile din posesia altuia. 151. atacul asupra unei persoane trebuie să fie însoţit de oricare din următoarele două componente alternative ale acţiunii adiacente: 1) violenţa periculoasă pentru viaţa sau sănătatea persoanei agresate. De cele mai multe ori. periculoase pentru viaţa sau sănătatea ei. să fie percepută de aceasta ca fiind reală şi imediată. datorită metodei de operare. După cum a fost specificat. în continuare. însă. 153 din CP al RM.

Or. în primul rând. La calificare. Acest gen de ameninţare este suficient numai pentru a constrânge victima să transmită bunurile către făptuitor. în astfel de cazuri. 188 din CP al RM.276 DREPT PENAL. 188 din CP al RM se manifestă. sub formă de provocare a temerii prin demonstrarea armei sau a altor obiecte folosite în calitate de armă.152 sau 153. mecanice. care este însoţit de aplicarea violenţei periculoase pentru viaţa sau sănătatea persoanei agresate ori de ameninţarea cu aplicarea unei asemenea violenţe. O asemenea dispoziţie legală se conţine în Legea cu privire la arme: "Arma individuală este un dispozitiv (mijloc material). Subiectul infracţiunii examinate este persoana fizică responsabilă. (2) şi de la lit. pentru apărarea contra unui atac sau pentru imitarea proprietăţilor sale de luptă". b) arme albe: cu lamă. propice înfăptuirii acestei ameninţări. care urmăreşte scopul sustragerii. Potrivit alin. sunt cauzate daune în proporţii considerabile (lit. Este important ca raportul de expertiză criminalistică să confirme că obiectul aplicat în cadrul tâlhăriei reprezintă sau nu o armă. prin vinovăţie sub formă de intenţie directă. în procesul calificării faptei pot să apară îndoieli în privinţa capacităţii armelor cu tuburi cu gaze (pneumatice). (2) al art. Excepţie constituie situaţiile când. Latura subiectivă a faptei incriminate la art. survenirea prejudiciului patrimonial efectiv nu contează la calificarea tâlhăriei. făptuitorul trebuie să răspundă nu pentru tâlhărie. cu ajutorul armei sau al obiectelor folosite în calitate de armă. 188 din CP al RM. cu cartuşe cu gaze. 188 din CP al RM) sau când valoarea bunurilor sustrase se cifrează în proporţii mari sau deosebit de mari (art. o astfel de aplicare se poate exprima în influenţarea sau în încercarea de a influenţa. Ea se consideră consumată din momentul săvârşirii atacului asupra unei persoane. având ţin caracter doar imaginar. (2) al art. Tâlhăria săvârşită cu aplicarea armei sau a altor obiecte folosite în calitate de armă (lit. 155 din CP al RM. 195 din CP al RM). (1) al art. deci nujjoate intra sub incidenţa prevederii de la art. în vederea sporirii gradului de intensitate a 1) violenţei periculoase pentru viaţa sau sănătatea persoanei agresate.armele) pot fi de mai multe tipuri: a) arme de infanterie: de foc. Oricare din aceste tipuri de arme pot fi aplicate ca mijloc de săvârşire a infracţiunii prevăzute la art. armele pot fi de fabricaţie industrială sau de fabricaţie artizanală. balistice. 2) ameninţării cu aplicarea unei asemenea violenţe. în cadrul tâlhăriei. a armelor cu gaze toxice neutralizante.de sustragere. Prin "aplicarea. (2) al art. c) arme de autoapărare: cu gaze toxice neutralizante. asupra sferei fizice a organismului victimei. percutante. e) din alin. în primul caz. a armei sau a altor obiecte folosite în calitate de armă". acţiunile persoanei care a aplicat arma în procesul comiterii tâlhăriei trebuie calificate suplimentar conform art. 188 din CP al RM. PARTEA S P E C I A L Ă C a p i t o l u l VII 277 (concretizat) şi se exteriorizează într-o formă a cărei semnificaţie este absolut evidentă şi univocă pentru victimă. prin care se exprimă scopul de cupiditate. nu tinde să-si realizeze ameninţarea cu aplicarea violenţei periculoase pentru viaţă sau sănătate. atitudinea trebuie să fie diferenţiată: aplicarea oricărui tip de arme din cele menţionate mai sus se va califica potrivit lit. nu creează un pericol real pentru viaţa sau sănătatea victimei. (3) ale art. e) din alin. f) din alin. este obligatorie stabilirea scopului special . Dar ameninţarea poate avea şi un caracter nedeterminat (neconcretizat). dacă scopul de sustragere a apărut la făptuitor deja după aplicarea violenţei sau a ameninţării corespunzătoare. pulverizatori mecanici. încât poate fi interpretată de victimă în mai multe feluri. 188 din CP al RM numai dacă instanţa judecătorească va stabili că ele. 129 din CP al RM. sub formă de aplicare a loviturilor cu arma albă. cu aerosol. dar este insuficient pentru a exista componenţa de tâlhărie. c) şi d) din alin. a armelor cu cartuşe cu gaze. e) din alin. pe scurt . fiind exteriorizată în aşa mod. în prezenţa unor temeiuri legale. O astfel de ameninţare. prin tâlhărie. deşi ameninţarea a luat cea mai intimidantă formă posibilă. se are în vedere utilizarea acestor mijloace în procesul săvârşirii tâlhăriei. Armele individuale (sau. totodată lipsind condiţiile obiective. prin "arme" se au în vedere instrumentele. cu tuburi cu gaze (pneumatice). cele comise trebuie calificate prin concurs: furt sau jaf şi infracţiunea prevăzută la art. care la momentul săvârşirii infracţiunii a împlinit vârsta de 14 ani. 188 din CP al RM). piesele sau dispozitivele astfel declarate prin dispoziţii legale. Conform regulii generale. Infracţiunea de tâlhărie este o infracţiune formală. ci pentru jaf. legiuitorul nu a indicat nici o limitare a tipurilor de arme aplicate în cadrul infracţiunii de tâlhărie. în această ipoteză. . de tragere a unui foc din arma de foc etc. electro-cutante. a unui animal. destinat (adaptat) prin construcţie şi util din punct de vedere tehnic pentru vătămarea unei persoane. Fapta nu va putea fi calificată în conformitate cu art. 188 din CP al RM. 290 din CP al RM. în cele ce urmează vor fi supuse analizei modalităţile agravante specifice ale tâlhăriei de la lit. o astfel de aplicare constă în influenţarea exercitată asupra sferei psihice a victimei. 151. De asemenea. a armelor pulverizatoare mecanice şi a armelor electrocutante de a avea calitatea de arme aplicate în cadrul tâlhăriei. în sensul pericolului real pentru viaţă sau sănătate. în cel de-al doilea caz. ori la art. Dacă din circumstanţele concrete ale faptei rezultă că făptuitorul.

Dacă nu a existat un astfel de pericol. c) din alin. deşi acestea. c) din alin. însă această faptă nu poate fi recunoscută ca tâlhărie săvârşită cu aplicarea armei. c) din alin. b) din alin. 151 din CP al RM. cele săvârşite trebuie calificate ca jaf. sau nemijlocit după deposedarea bunurilor în vederea reţinerii lor. 188 şi alin. 188 şi lit. conform lit. nu însă să obţină alte avantaje sau foloase patrimoniale sau să se elibereze de careva cheltuieli materiale. "cu scopul de a ascunde o altă infracţiune sau de a înlesni săvârşirea ei" etc. Acţiunile persoanei. cauzată din imprudenţă în cazul tâlhăriei. PARTEA S P E C I A L A C a p i t o l u l VII 279 în împrejurările concrete în care au fost aplicate. b) din alin. aceasta poate forma tâlhăria săvârşită cu aplicarea altor obiecte folosite în calitate de armă. a unei arme inutilizabile sau defectate (acest fapt fiind cunoscut făptuitorului) ori a unei machete (imitaţii) de armă. e) din alin. în această ipoteză. tortură. ori a unui obiect asemănător cu arma. e) din alin. bâtă qtc). în cadrul tâlhăriei. 145 din CP al RM. (3) al art. au prezentat pericol pentru viaţa sau sănătatea persoanei agresate. 157 sau art. după calităţile lor obiective. c) din alin. să obţină un venit material pe calea luării ilegale şi gratuite a bunurilor acesteia. obiecte ce au o altă destinaţie decât cea de vătămare a unei persoane. De aceea. 188 şi lit. care săvârşeşte atacul în scopul sustragerii cu folosirea unor câini sau a altor animale prezentând pericol pentru viaţa sau sănătatea persoanei agresate ori cu ameninţarea aplicării unei asemenea violenţe. Vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii. Din moment ce victima tâlhăriei percepe arma inutilizabilă sau imitaţia de armă ca pe o armă reală. (2) al art. "asupra soţului (soţiei) sau a unei rude apropiate". 188 din CP al RM. în cadrul tâlhăriei. ori lipsirea de viaţă din imprudenţă. în sensul Convenţiei ONU împotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime. fapta trebuie calificată ca tâlhărie. fizice ori psihice. depăşeşte limitele laturii obiective a infracţiunii prevăzute la art. 188 din CP al RM. (2) al art. 188 din CP al RM. în cazul săvârşirii faptei de la lit. Este de notat că posibilitatea calificării conform art. în această ipoteză. (3) al art. a unui animal. rangă. nu formează. 188 din CP al RM). Este unica excepţie de la regula specificată mai sus. (3)) din CP al RM. Prin "schingiuire" trebuie de înţeles acţiunile care provoacă victimei suferinţe prin privaţiunea de hrană. 188 din CP al RM. o durere sau suferinţe puternice. ţinându-se cont de circumstanţele concrete ale cauzei. cu intenţie. calificarea trebuie făcută prin concurs: art. să fie luate în consideraţie şi alte posibile circumstanţe agravante. în rezultatul lipsirii victimei de viaţă. (3) al art. în cazul tâlhăriei. în scopul de a facilita comiterea sustragerii sau în procesul deposedării bunurilor prin înfrângerea rezistenţei victimei. 151 din CP al RM. victima este lovită în tâmpla capului cu patul de oţel al unui pistol defectat sau cu macheta de plumb a unui pistol etc). nu ca jaf. Tâlhăria săvârşită prin schingiuire. în cazul tâlhăriei. 188 din CP al RM). Iar aceasta ar echivala cu o încălcare flagrantă a principiului înscris la alin. vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii a provocat din imprudenţă decesul victimei. circumstanţa agravantă prevăzută la lit. c) din alin. topor. Circumstanţa agravantă analizată operează în cazurile în care a fost săvârşită vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii. 145 din CP al RM se realizează în situaţia când făptuitorul a dorit. Aceluiaşi criteriu . 2) tortură. Lipsirea intenţionată de viaţă a victimei.pericolul pentru viaţa sau sănătatea persoanei agresate -trebuie să corespundă obiectele folosite în calitate de armă. 4) tratament degradant. (4) al art. (2) al art. 188 din CP al RM. mai ales cu scopul de a obţine de la această . (2) art. d) din alin. "cu premeditare". (3) al art. tratament inuman sau degradant (lit. de regulă. Tâlhăria săvârşită cu vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii (lit. . nu este necesară o calificare suplimentară conform art. 188 şi art. nu dau temei de a califica cele comise potrivit lit. cele săvârşite trebuie calificate prin concurs: art. Caracteristic pentru modalitatea agravată analizată e că acţiunea adiacentă din cadrul tâlhăriei este săvârşită prin oricare din următoarele patru metode: 1) schingiuire. Aceasta nu exclude ca. 188 (cu excepţia prevederii de la lit. ori de apărare contra unui atac sau pentru imitarea proprietăţilor sale de luptă. termenul "tortură" înseamnă orice act prin care unei persoane i se provoacă. 3) tratament inuman. în temeiul prevederilor art. în stare să-i prejudicieze viaţa sau sănătatea. (3) art. O asemenea variantă de calificare ar avea ca efect tragerea făptuitorului de două ori la răspundere pentru vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii. cele săvârşite trebuie calificate conform lit. (2) al art. (3) al art. trebuie calificate. astfel încât să poată fi utile anume în calitate de armă (briceag. la calificarea faptei. 188 din CP al RM. dacă cu ajutorul obiectelor nominalizate se cauzează violenţa periculoasă pentru viaţa sau sănătatea victimei (de exemplu. 7 din CP al RM.278 DREPT P E N A I . ar fi incorect să optăm pentru soluţia calificării potrivit lit. Aplicarea. în a căror prezenţă a fost comis omorul intenţionat (de exemplu. 149 şi art. c) din alin. Totodată. apă sau căldură ori prin plasarea sau abandonarea victimei în condiţii nocive pentru viaţă. 149 din CP al RM. "asupra a două sau mai multor persoane". inumane sau degradante. "de două sau mai multe persoane". Dacă. dispun de anumite capacităţi de vulnerare.

2) urmările prejudiciabile sub forma prejudiciului patrimonial efectiv. inerente acestor sancţiuni sau ocazionate de ele. Obiectul material al escrocheriei este format din bunurile care au o existenţă materială. făptuitorul exercită o influenţare psihică asupra conştiinţei şi voinţei victimei care. ci pentru dobândirea ilicită (a se citi sustragerea) a bunurilor altei persoane prin înşelăciune sau abuz de încredere. Prin intermediul înşelăciunii sau al abuzului de încredere. Având un rol ajutător. Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la art. nici abuzul de încredere nu pot fi incluse ca elemente asigurătoare în conţinutul sustragerii. c. prevede. de natură să provoace intenţionat grave suferinţe fizice ori psihice. în linii generale.I. răspunderea nu pentru înşelăciune sau abuz de încredere. 190 din CP al RM. care aduc atingere bu-nei-credinţe . IOpnflHHecKMii LjeHTp ripecc. XapbKOB. Plohova: "A lua bunurile pe calea înşelăciunii sau abuzului de încredere este imposibil. pentru ca interesele lor patrimoniale să nu fie încălcate prin anumite manopere frauduloase. Astfel. care constă. fiind bunuri mobile şi străine pentru făptuitor. de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o terţă persoană 1-a comis ori este bănuită că 1-a comis.înşelăciunea şi abuzul de încredere . Obiectul juridic secundar al escrocheriei îl constituie relaţiile sociale cu privire la libertatea manifestării de voinţă şi la minimul necesar de încredere. altul decât tortura.se pot transforma din acte imorale în acte cu relevanţă juridico-penală numai în prezenţa unor anumite condiţii. b) acţiunea sau inacţiunea adiacentă.280 D R E P T PENAL. d) din alin. 190 din CP al RM are următoarea structură: 1) fapta prejudiciabilă constând din două acţiuni: a) acţiunea principală. 35. 190 din CP al RM. nu asupra bunurilor"35. Cnocoâ coaeputeHua npecmynneHux u yionoenax omeemcmeeHHOcmb. CaHKTnerepâypr. în acelaşi timp. §6. De aceea. sau pentru orice alt motiv bazat pe o formă de discriminare. 1982. în mod alternativ. care nu pot fi justificate. adică sustragerea lor. HeHacunbcmeeHHbie npecmynneHun npomue co6cmeeHHOcmu. de inferioritate. Obiectul juridic special al escrocheriei are un caracter complex. . sau este de natură să producă victimei sentimente de teamă. recurgerea la înşelăciune sau la abuz de încredere se produce nu ca un scop în sine.. care umileşte în mod grosolan individul în faţa altora sau îl impune să acţioneze împotriva voinţei şi conştiinţei sale. indiferent de componenţa de infracţiune în care este utilizată. Nu putem sprijini partea finală a acestei opinii: nici înşelăciunea. Prin "tratament inuman" trebuie de înţeles orice tratament. altul decât tortura. şi actele de conduită. în continuare. în vederea formării. de a o intimida sau de a face presiuni asupra ei ori de a intimida sau de a face presiuni asupra unei terţe persoane. Escrocheria Persoanele care intră în relaţii sociale cu privire la patrimoniu trebuie să manifeste un minim de promptitudine. ci în vederea trecerii în sfera patrimonială a făptuitorului (sau a altor persoane) a bunurilor aparţinând persoanei înşelate sau de a cărei încredere sa abuzat. (2) al art. M. I. ri/ioxoBa. în stare să o înjosească şi să-i înfrângă rezistenţa fizică şi morală. Remarcând specificul faptei prejudiciabile în contextul acestei infracţiuni. deoarece înşelăciunea sau abuzul de încredere reprezintă influenţări asupra persoanei. este nevoie de o bună-credinţă a participanţilor la ele. ne vom referi la acţiunea adiacentă din cadrul laturii obiective a escrocheriei. Dacă escrocheria este săvârşită în condiţiile agravantei de la lit. ca şi 54 H. în concluzie: înşelăciunea sau abuzul de încredere nu constituie metode ale sustragerii. în înşelăciune sau abuz de încredere. Acest termen nu se referă la durerea ori suferinţele rezultând exclusiv din sancţiuni legaje.V. ideea exprimată de autorul citat este corectă. N. sunt create prin munca omului. 2003. obiectul juridic principal al infracţiunii date îl formează relaţiile sociale cu privire la posesia asupra bunurilor mobile. c. Buna-credinţă este o categorie etico-morală. în rest. Panov menţionează: "înşelăciunea şi abuzul de încredere apar în componenţa escrocheriei în rol de acţiuni adiacente (ajutătoare). atunci obiectul juridic secundar cuprinde şi relaţiile sociale cu privire la desfăşurarea normală a activităţii de serviciu. Prin "tratament degradant" trebuie de înţeles orice tratament. M. privită ca acţiune principală. ■„ ■. dispun de valoare materială şi cost determinat. Ea se conţine. 243. PARTEA S P E C I A L A C a p i t ol u l VII 281 persoană sau de la o persoană terţă informaţii sau mărturisiri. atunci când o asemenea durere sau astfel de suferinţe sunt aplicate de către un agent al autorităţii publice sau de orice altă persoană care acţionează cu titlu oficial sau la instigarea ori cu consimţământul expres sau tacit al unor asemenea persoane. Noţiunea de sustragere rămâne aceeaşi. desfăşurării şi dezvoltării normale a relaţiilor amintite. în aserţiunea altui doctrinar . care constă în dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane. în art. Acestea sunt considerentele din care legiuitorul. IlaHOB. de îngrijorare. urmărind obiectivul asigurării unui climat de credibilitate reciprocă. 3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile. care asigură îndeplinirea acţiunii principale şi care sunt incluse în ultima ca elemente asigurătoare"1'4. oricare ar fi ea. 3S B. Ele reprezintă modalităţi ale acţiunii adiacente care subzistă alături de sustragere.

nu au importanţă metodele sub care se prezintă înşelăciunea. Aceasta poate fi realizată pe cale verbală. calitatea bunurilor etc). de facto. decizii privind dispunerea de bunurile care se află în posesia ei. înşelăciunea poate privi diferite circumstanţe. cazul asigurat. în acest caz. promiţându-i că le va întoarce. 118 din CP al RM. în astfel de situaţii. care constă în prezentarea vădit falsă a realităţii (înşelăciunea activă) sau în trecerea cu tăcere a realităţii. câştigarea potului într-o loterie etc). angajându-se să presteze un anumit serviciu. să execute o lucrare. victima îşi transmite bunurile benevol către făptuitor. presupune în mod eronat că ultimul este îndrituit a le lua. PARTEA S P E C I A L A Ca pi toi ui VII 283 cum cedând bunurile sale făptuitorului. despre calităţile lor personale etc). în aparenţă. cu toate că. în calitate de contraprestaţie.DREPT P E N A L . în acelaşi timp. nu este necesară calificarea suplimentară potrivit art. în special. transmiterea. să presteze serviciul. nu are intenţia să execute lucrarea. falsificat anterior de o altă persoană. boala. urmează a fi calificată numai conform art. Deşi. sau ia bani cu împrumut etc. inclusiv "martorilor oculari" care fac parte din acelaşi grup infracţional) caracterul "legitim" al tranzacţiei efectuate. bunurile care formează obiectul material al escrocheriei (este denaturată informaţia privind cantitatea. prezentarea unor astfel de documente apare ca o varietate a înşelăciunii. deci şi a componenţei de escrocherie. urmată de folosirea lor de către falsificator în vederea sustragerii bunurilor. Este necesar a menţiona că sustragerea în rezultatul folosirii de către făptuitor a documentului. La calificare. Care este înţelesul noţiunilor "înşelăciune" şi "abuz de încredere"? Prin "înşelăciune" se înţelege dezinformarea conştientă a victimei. în mod nestingherit. acţiuni sau evenimente anumite (de exemplu. când ia bunuri în chirie. deoarece. mărimea. în locul celui cu bani etc). trebuie calificată în con- . 361 din CP al RM. nu se pune la îndoială faptul că se lezează libertatea manifestării de voinţă concretizate în facultatea persoanei de a adopta. în scris sau sub forma unor acţiuni (trişarea în jocul de cărţi. la: persoana făptuitorului sau a altcuiva (este denaturată informaţia despre identitatea acestora. în temeiul prevederilor art. amăgirea în "jocul cu degetarul". aceasta nu este decât o "prezentare scenică" făcută cu scopul de a demonstra celor din jur (deseori. când are loc ascunderea faptelor şi a circumstanţelor care trebuie comunicate în cazul săvârşirii cu bună-credinţă şi în conformitate cu legea a tranzacţiei patrimoniale (înşelăciunea pasivă). promisiuni (când făptuitorul ia de la victimă banii. 190 din CP al RM. a unui pachet cu hârtie tăiată. falsificarea unor astfel de documente. care se referă. să întoarcă bunurile închiriate sau să stingă datoria) etc. Deseori înşelăciunea se prezintă sub formă de oferire victimei a unor documente false.

în această ipoteză. în majoritatea cazurilor este destul de dificil a trasa o linie de demarcare între ele. şi nu avea intenţia să-şi onoreze angajamentul asumat. prin eforturile făptuitorului.înşelăciunea şi abuzul de încredere . prin vinovăţie sub formă de intenţie directă. atitudine care. incontestabil. în primul rând. mult mai puţin răspândită. uniforma specială sau alte însemne de apartenenţă la un anumit rol social.a scopului de cupiditate (profit). un caracter de sine stătător. proprietarul sau administratorul unei anumite mase patrimoniale (fondatorul. afecţiune între făptuitor şi victimă. prietenie. asigurare. lipsa de fundamentare economică şi caracterul irealizabil al angajamentului asumat. Or. în alte cazuri. urmărea scopul de a le sustrage. De asemenea. încă la momentul intrării în stăpânire asupra acestor bunuri. este artificial creată şi susţinută timp îndelungat. Alături de alte circumstanţe. Escrocheria este o infracţiune materială. înşelăciunea şi abuzul de încredere sunt legate strâns una de cealaltă. directorul general sau alt conducător al unei întreprinderi). 361 din CP al RM. comision. depozit. raporturile de încredere decurg din încheierea unor convenţii de drept civil (mandat. falsificarea documentelor depăşeşte limitele laturii obiective a escrocheriei. nici pentru crearea unor condiţii întru luarea ulterioară a bunurilor pe altă cale. şi nu pentru facilitarea accesului la bunurile respective. de regulă. Cea de-a doua modalitate sub care se înfăţişează acţiunea adiacentă în cazul escrocheriei. computerul etc. Ultima este. făptuitorul exploatează raporturile de încredere care s-au stabilit între el şi victimă. Primirea bunurilor cu condiţia îndeplinirii unui angajament poate fi calificată ca escrocherie doar în cazul în care făptuitorul. intenţia cu privire la sustragere este demonstrată prin: situaţia financiară extrem de precară a persoanei care îşi asumă angajamentul la momentul încheierii tranzacţiei. în practică.se completează reciproc în procesul comiterii escrocheriei. Este necesar a menţiona că cele două modalităţi ale acţiunii adiacente . Deşi au. Latura subiectivă a infracţiunii analizate se manifestă. este abuzul de încredere.) sau din alte fapte juridice. Important este de a stabili că aceste mijloace au fost folosite pentru sustragere. la calificarea faptei este obligatorie stabilirea scopului special . aceste raporturi se creează pe fondul atitudinii de colegialitate. La calificare nu au relevanţă mijloacele care au fost utilizate pentru săvârşirea escrocheriei: documente sau instrumente de măsurat false. administrare fiduciară etc. lipsa unei activităţi . De regulă. de multe ori. Ea se consideră consumată din momentul în care făptuitorul obţine posibilitatea reală de a se folosi sau a dispune de bunurile altuia la propria sa dorinţă.fermitate cu art. astfel încât. 190 şi art.

Subiectul infracţiunii date este persoana fizică responsabilă. obştească sau altă organizaţie nestatală. se aduce atingere mai multor valori sociale speciale şi. legiuitorul a considerat întemeiată necesitatea apărării penale a patrimoniului împotriva sustragerii săvârşite chiar de persoana care. dacă tranzacţia de vânzarecumpărare este grevată de condiţia achitării către vânzător a unei sume suplimentare. făptuitorului îi revine răspunderea pentru respectarea regimului de utilizare a bunurilor încredinţate. infracţiunea de delapidare a averii străine poate fi mai uşor săvârşită şi mai greu descoperită. Obiectul material al faptei incriminate la art.284 DREPT P E N A L . acesta încredinţând bunurile sale în administrarea făptuitonilui care are rolul de posesor nemijlocit. a raporturilor contractuale sau a însărcinării speciale din partea persoanei care le încredinţează. în condiţii de legalitate a bunurilor care constituie obiectul material al infracţiunii. Bunurile pot fi încredinţate în virtutea funcţiei de răspundere a făptuitorului. iar cumpărătorul care şi-a propus dinainte să nu-şi onoreze promisiunea înşală vânzătorul. nu se face în scopul de a transmite dreptul de proprietate asupra bunurilor către făptuitorul care le dobândeşte. ce presupune că subiectul special al acestei forme de sustragere poate trece în folosul său doar bunurile care i-au fost date în grijă. 191 din CP al RM. mai există o calitate specială care este caracteristică numai pentru obiectul material al delapidării averii străine: bunurile încredinţate de către o altă persoană în administrarea făptuitorului. încredinţarea. în cazul furtului). făptuitorul nu-şi încalcă doar obligaţia de a nu aduce nici o atingere patrimoniului altuia. ci şi obligaţia specială pe care o are în această privinţă tocmai datorită posturii sale de administrator al acelui patrimoniu. atunci obiectul juridic secundar cuprinde şi relaţiile sociale cu privire la desfăşurarea normală a activităţii de serviciu. creează în sarcina făptuitorului dreptul de a deţine bunurile respective. comune pentru obiectele materiale ale tuturor infracţiunilor săvârşite prin sustragere. Aceasta deoarece. precum şi pentru asigurarea integrităţii lor. Astfel. în cazul delapidării averii străine. putem susţine că victima delapidării averii străine este posesorul mijlocit. în cazul modalităţii agravate prevăzute la lit. care răspunde următoarelor condiţii: 202. în special. ca în cazul infracţiunilor complexe). îndreptate spre încasarea mijloacelor băneşti necesare onorării angajamentului. care la momentul comiterii infracţiunii a împlinit vârsta răspunderi. ţinând seama de prevederile de la art. cele săvârşite trebuie calificate ca escrocherie. în expectativa că acel subiect este demn de încredere. Deşi bunurile încredinţate în administrarea făptuitorului sunt străine lui. penale: 16 ani (pentru fapta de la alineatul (1)) sau 14 ani (pentru fapta de la alineatele (2) şi (3)). obiectul juridic principal al infracţiunii analizate îl formează relaţiile sociale cu privire la posesia asupra bunurilor mobile. 191 din CP al RM.304 din Codul civil. (2) al art. încredinţarea bunurilor în sarcina făptuitorului este un act cu semnificaţie juridică de manifestare a voinţei persoanei. în virtutea obligaţiilor pe care şi le-a asumat. d) din alin. relaţiilor sociale aferente. Funcţionarul care săvârşeşte o astfel de faptă demonstrează lipsa de respect faţă de legea penală. 191 din CP al RM este un obiect juridic multiplu. Dacă delapidarea averii străine este comisă în condiţiile agravantei de la lit. §7. implicit. ceea ce-i sporeşte gradul de pericol social. imitând prin diverse căi achitarea sumei suplimentare. 203. sunt create prin munca omului. subiectul trebuie să aibă o calitate specială: persoană cu funcţie de răspundere sau persoană care gestionează o organizaţie comercială. în aceste condiţii. 191 din CP al RM îl constituie bunurile care au o existenţă materială. fie ele persoane . PARTEA S P E C I A L A C a p i t o l u l VII 285 aducătoare de beneficii. d) din alin. încredinţarea bunurilor în virtutea raporturilor contractuale poate fi făcută de oricare subiecte ale dreptului civil. precum şi atribuţia de a le administra. 204. Obiectul juridic secundar al delapidării averii străine îl constituie relaţiile sociale cu privire la executarea corectă a atribuţiilor de administrare în privinţa bunurilor încredinţate. 190 din CP al RM. în afară de aceste calităţi. regimul juridic al acestor bunuri se distinge de regimul juridic al bunurilor care sunt luate de către făptuitor în cazul altor infracţiuni săvârşite prin sustragere (în special. dispun de valoare materială şi cost determinat. (2) al art. Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la art. Săvârşind delapidarea. Datorită calităţii făptuitorului. achitarea veniturilor către primii deponenţi din contul banilor depuşi de deponenţii ulteriori etc. fiind bunuri mobile şi străine pentru făptuitor. Delapidarea averii străine în cazul faptei incriminate la art. deţine bunurile respective în administrarea sa. printr-o singură acţiune (iar nu printr-un sistem de acţiuni. subiectului delapidării averii străine formează particularitatea determinantă a acestei fapte infracţionale. Având in vedere faptul că obiectul juridic principal îl formează relaţiile sociale cu privire la posesia asupra bunurilor mobile şi.

în ipoteza delapidării averii străine. însă. nu are intenţia de a le poseda pentru sine. în fond. (6) al art. mandat. mecanismul sustragerii este acelaşi. 3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă şi urmări prejudiciabile. administrare fiduciară etc. în privinţa bunurilor persoanelor juridice. care interverteşte (transformă) detenţia legitimă într-o stăpânire ilegală. Este adevărat că. nu pentru a fi sustrase. Aplicând ideea. la moment. făptuitorul este persoana căreia bunurile i-au fost încredinţate în temeiul legii. 335 din Codul civil . în cazul dat. comodat. Latura obiectivă a delapidării averii străine are următoarea structură: 1) fapta prejudiciabilă care constă în acţiunea de însuşire ilegală (a se citi . d) din alin. 2) urmări prejudiciabile sub forma prejudiciului patrimonial efectiv. poziţia lor în spaţiu se păstrează. arendă. Deşi bunurile respective continuă să se afle în acelaşi loc. prin aceasta aducându-se atingere poziţiei bunurilor care aparţin de sfera patrimonială a persoanei care a încredinţat bunurile. deşi are puterea materială asupra bunurilor încredinţate. profitând de atribuţia lui de a administra aceste bunuri. s-ar putea afirma că."posesiunea este precară când nu se exercită sub nume de proprietar". Luarea se face de la această persoană. în acelaşi timp. Pentru a săvârşi sustragerea şi a deveni posesor ilegal. locaţiune. 191 din CP al RM. depozit. dar se schimbă atitudinea făptuitorului faţă de aceste bunuri. în principiu. ele sunt încredinţate pentru executarea unor atribuţii strict determinate.sustragere). în cazul delapidării averii străine. fapta prejudiciabilă constă în acţiunea de sustragere. făptuitorul. de regulă. înainte de a comite delapidarea averii străine. însă. specificată la alin. se află în detenţia lui legitimă. un anumit specific este determinat de particularităţile obiectului material al infracţiunii analizate: făptuitorul săvârşeşte luarea bunurilor ce-i sunt străine. făptuitorul este.286 DREPT P E N A L . în cazul delapidării averii străine. Aceste cazuri sunt legate. nu de la făptuitorul însuşi (ceea ce este imposibil). transport de bunuri. Până la momentul săvârşirii infracţiunii. de folosirea de către făptuitor a situaţiei sale de serviciu. prin trecerea în mod ilicit la pierderi a bunurilor respective. . făptuitorul ia bunurile de la persoana care i le-a încredinţat. în cadrul raporturilor de muncă. Contractele în baza cărora bunurile aparţinând unei persoane pot fi în credinţate altei persoane sunt contracte de: gaj (cu deposedare). încredinţarea bunurilor în celelalte cazuri se face. adică presupune existenţa circumstanţelor agravante de la lit. depozit bancar. ele nu mai există pentru persoana care . (2) al art. şi posesorul legal al bunurilor împotriva căruia se comite această sustragere. Nu putem susţine că. făptuitorul are calitatea de detentor (deţinător) legitim al bunurilor altuia. şi subiectul care săvârşeşte sustragerea. antrepriză. PARTEA S P E C I A L Ă C a p i t o l u l VII fizice sau persoane juridice. expediţie. dar care.

§8. spre exemplu. în primul rând. răspunde obiectivului de contracarare şi prevenire a pungăşiei. în vinovăţie sub formă de intenţie directă.a scopului de cupiditate (profit). având intenţia de a le poseda pentru sine. acesta urmărea scopul sustragerii. după reţinerea făptuitorului se va constata că în mâinile acestuia a nimerit o simplă foaie de hârtie. în legătură cu munca prestată de ele (hamali. subiectul delapidării averii străine trebuie să aibă calitatea specială de administrator. păstrarea sau eliberarea de bunuri (această ipoteză este valabilă în cazul modalităţii agravate de la lit. 192 din CP al RM). el trebuie tras la răspundere pentru pungăşie (dacă se confirmă şi celelalte cerinţe din dispoziţia art. atunci când pentru existenţa ei nu sunt necesare toate condiţiile cerute pentru infracţiunea-tip. în aceste condiţii. nu pentru posesorul mijlocit ce i-a încredinţat bunurile. dar. 191 din CP al RM). Lipsa unor căi extrapenale eficiente de diminuare a fenomenului cerşetoriei. (2) al art. d) din alin. păstrarea sau eliberarea bunurilor. vagabondajului şi a "copiilor străzii" contribuie la proliferarea pungăşiilor. transformându-se din detentor legitim în pretins proprietar. în concluzie. 2) vine în contact direct cu bunurile altei persoane. 191 din CP al RM este o infracţiune materială. Latura subiectivă a delapidării averii străine se exprimă. datorită atribuţiilor sale legate de primirea. . Dacă sustragerea este comisă de persoane cărora nu li s-au încredinţat bunurile. dar care au avut acces la bunurile pe care le-au sustras. în sensul art. fiind ca şi cum distruse din cauza inutilităţii lor. în afară de calităţile generale. construcţia specifică a componenţei pungăşiei. 191 din CP al RM.a încredinţat bunurile sale. deoarece sunt trecute prin act la pierderi. care la momentul săvârşirii infracţiunii a împlinit vârsta de 16 ani. prin "administrator" se înţelege persoana care: 1) fără a avea contact direct cu bunurile aparţinând altei persoane. Specificul acestei incriminări constă în aceea că. Fapta incriminată la art. cele comise urmează a fi calificate ca furt. Pungăşia Faptul că legea penală incriminează pungăşia măreşte mult eficacitatea legii penale în ce priveşte apărarea patrimoniului în situaţiile în care se prefigurează doar pericolul vătămării acestuia. se poate menţiona că făptuitorul ia bunurile ce i-au fost încredinţate. Ea se consideră consumată din momentul în care făptuitorul obţine posibilitatea reală de a se folosi sau a dispune de bunurile altuia la propria sa dorinţă. paznici etc). are dreptul de a da dispoziţii cu privire la primirea. în afară de aceasta. în momentul săvârşirii faptei. dacă. Subiectul infracţiunii este persoana fizică responsabilă. la calificare este obligatorie stabilirea scopului special .

este obligatorie stabilirea scopului special . 186. privite ca obiect material. Precedentul legislativ proxim al art. săvârşită prin furt de buzunar. Prin "alte obiecte prezente la victimă" înţelegem obiectele care se află asupra acesteia (în poşetă. CARE NU SUNT SĂVÂRŞITE PRIN SUSTRAGERE §1. eliberându-se întrucâtva de presiunea statului. aceşti întreprinzători oneşti. chiar dacă făptuitorul nu a obţinut posibilitatea reală de a se folosi sau a dispune de bunurile victimei la propria dorinţă. inclusiv în Republica Moldova. 27 şi art. conştientizând sprijinul legii. 192 din CP al RM). infracţiunea de şantaj a devenit deosebit de răspândită în tot spaţiul postsovietic. Latura subiectivă a infracţiunii examinate se exprimă. pe banchetă.relaţiile sociale cu privire la autoritatea publică şi securitatea de stat. Un document (de exemplu.) sau în imediata apropiere de victimă (pe bancă. 192 din CP al RM este art. (1) al art. în colimatorul lor au fost luaţi şi alţi reprezentanţi ai sectorului de afaceri. INFRACŢIUNI CONTRA PATRIMONIULUI. alin. bijuteriile. fapta trebuie calificată ca tentativă de jaf. Calitatea specială a documentelor. (1) al art. chiar atunci când documentul se află în buzunar. astfel încât să fie clară apartenenţa bunului persoanei respective. Sustragerea reuşită a bunurilor vizate nu se ia în consideraţie la calificare. care la momentul comiterii infracţiunii a împlinit vârsta răspunderii penale: 16 ani (pentru fapta prevăzută la alineatul (1)) sau 14 ani (pentru fapta prevăzută la alineatul (2)). De aceea. care.de sustragere . în fond. altul decât relaţiile sociale cu privire la patrimoniu.288 DREPT PENAL. se califică potrivit art. atunci.sub care se prezintă scopul de cupiditate (profit). săvârşite în scopul sustragerii bunurilor altei persoane din buzunare. PARTEA S P E C I A L A C a p i t o l u l VII 289 Obiectul juridic special al pungăşiei îl constituie relaţiile sociale cu privire la posesia asupra bunurilor mobile. în cazul acţiunii deschise. o dată cu legalizarea activităţii de întreprinzător. alin. în calitate de obiect material al pungăşiei apar banii. 187 din CP al RM. tăierea poşetei cu lama. AVÂND SCOP DE CUPIDITATE. pungăşia presupune încercarea de luare a bunurilor nu din oricare locuri. Astfel. acţiunea în scopul sustragerii documentelor altei persoane. La calificarea faptei. (1) al art. Şantajul La sfârşitul anilor '80 . Ea se consideră consumată din momentul începerii săvârşirii acţiunii de sustragere (introducerea mâinii în buzunar. Latura obiectivă a pungăşiei are următoarea structură: 1) fapta prejudi-ciabilă care se exprimă în acţiunea de sustragere (sub forma infracţiunii fapt tentat). Dacă anterior aspiraţiile subiecţilor şantajului erau îndreptate cu preponderenţă spre obţinerea unei cote-părţi din veniturile afaceriştilor tenebri. Sustragerea fapt tentat reprezintă condiţia necesară şi suficientă pentru întregirea faptei prejudiciabile în contextul pungăşiei. s-au văzut sub o opresiune mult mai rigidă şi subtilă. 124 1 din CP al RM din 1961. servietă. borsetă sau ataşate de haine ori încălţăminte etc. Astfel. 192 din CP al RM îl formează bunurile care au o existenţă materială. manipularea lacătului de la servietă etc). fiind bunuri mobile şi străine pentru făptuitor. pentru a ne afla în prezenţa pungăşiei fapt consumat este necesară şi suficientă comiterea tentativei de sustragere. ci din buzunare. sacoşă. care prevedea răspunderea pentru sustragerea în proporţii mici din avutul proprietarului. 360 din CP al RM. Aceste obiecte pot fi lăsate temporar fără supraveghere. 192 din CP al RM şi aplicând în subsidiar metoda de interpretare istorică a legii penale (având în vedere precedentul legislativ proxim al art. s-au încadrat în relaţiile de piaţă. pe tarabă. . fără a ieşi definitiv din posesia altuia. Sub aspectul locului săvârşirii infracţiunii. un buletin de identitate) nu poate forma obiectul material al pungăşiei. pungăşia este nu altceva decât un furt săvârşit în împrejurări specifice şi incriminat sub forma infracţiunii fapt tentat. Subiectul infracţiunii de la art. Obiectul material al infracţiunii prevăzute la art. Infracţiunea de pungăşie este o infracţiune formală. genţi sau din alte obiecte prezente la persoană. pe masă etc). obiectele preţioase de dimensiuni mici etc. 192 din CP al RM este persoana fizică responsabilă. Secţiunea a lll-a. săvârşită în condiţiile sus-menţionate. bunul abandonat şi bunul găsit nu pot forma obiectul material al pungăşiei. în primul rând. contrar aşteptărilor. în geantă sau în alte obiecte prezente la victimă. în vinovăţie sub formă de intenţie directă. dispun de valoare materială şi cost determinat. Interpretând sistematic prevederile de la alin.începutul anilor '90 ai secolului trecut. este factorul care generează un obiect juridic generic. sunt create prin munca omului. 2) locul săvârşirii infracţiunii: buzunare. portmoneu. conform art. şi anume . considerăm că singurul mod posibil de săvârşire a faptei de pungăşie este modul ascuns. dar se ia în calcul la individualizarea pedepsei. genţi sau din alte obiecte prezente la victimă. genţi sau alte obiecte prezente la victimă. 27 şi art. titlurile de valoare. 187. însă. De regulă.

Dacă însă acţiunea principală din cadrul şantajului îmbracă forma cererii de a săvârşi acţiuni cu caracter patrimonial. un drept subiectiv (oricare ar fi el) nu poate fi transmis. (2) al art. comision. în cazul modalităţii agravate de la lit. dacă acţiunea adiacentă ia forma răpirii unei persoane (alin. care au un caracter patrimonial. După această precizare. (2) al art. acesta îl pot forma bunurile care au o existenţă materială. turism etc. e) din alin. 189 din CP al RM). Există oare obiect material principal atunci când acţiunea principală din cadrul şantajului se exprimă în cererea de a se transmite dreptul asupra bunurilor sau de a săvârşi careva acţiuni cu caracter patrimonial? Dacă da. de precizat că. în cazul în care acţiunea adiacentă constă în deteriorarea sau distrugerea bunurilor (lit. c) din alin. în ce priveşte obiectul juridic secundar al infracţiunii prevăzute la art. fiind bunuri mobile şi străine pentru făptuitor. facultăţi care derivă din drepturile respective asupra bunurilor victimei. atunci obiectul juridic secundar este format din relaţiile sociale cu privire la libertatea morală a persoanei. 2) fie forma cererii de a se transmite dreptul asupra bunurilor proprietarului. despre transmiterea către făptuitor a anumitor facultăţi (prerogative) în privinţa bunurilor victimei. . ale posesorului sau ale deţinătorului. însă acţiunea principală din cadrul şantajului se poate exprima şi în cererea de a săvârşi (de către victimă) careva acţiuni cu caracter patrimonial. ale posesorului sau ale deţinătorului. 189 din CP al RM). (2) al art. natura acestuia se schimbă în funcţie de alternarea naturii acţiunii adiacente din cadrul şantajului. obiectul juridic secundar îl formează relaţiile sociale cu privire la integritatea. dacă acţiunea principală din cadrul şantajului îmbracă 1) fie forma cererii de a se transmite bunurile proprietarului. în rezultatul săvârşirii infracţiunii. 126 al Constituţiei Republicii Moldova. Obiectul material al infracţiunii prevăzute la art. după caz: relaţiile sociale cu privire la integritatea corporală a persoanei (lit. al protecţiei concurenţei loiale şi al creării unui cadru favorabil valorificării tuturor factorilor de producţie.fiind bunuri mobile sau imobile . Obiectul juridic special al şantajului are un caracter complex. 189 din CP al RM este chemată. Lucrările şi serviciile date trebuie să aibă un caracter patrimonial (să poată fi evaluate în bani). De aceea. de felul său. în cazul dat. b) din alin. 189 din CP al RM are şi el un caracter complex. (3) al art. 189 din CP al RM. intermediere. atunci obiectul juridic secundar al şantajului îl constituie. expediţie. dispun de valoare materială şi cost determinat . ale posesorului sau ale deţinătorului. transport. reparaţie. în cazul în care acţiunea principală din cadrul şantajului constă în cererea de a se transmite bunurile proprietarului. f) din alin. d) din alin. obiectul juridic secundar să fie alcătuit din alte valori şi relaţii sociale (de exemplu. 189 din CP al RM). sunt create prin munca omului. Astfel. publicitate. Care este obiectul material principal al şantajului? Răspunzând la această întrebare. menţionăm că noţiunea "dreptul asupra bunurilor" este. asupra cărora se constituie şi se exercită dreptul respectiv. substanţa şi potenţialul de utilizare a bunurilor unei alte persoane. dispun de valoare materială şi cost determinat. principiu înscris Ia lit. în sfârşit. dacă acţiunea adiacentă se exprimă în ameninţare (în formele specificate la alin. în schimb. Mai corect ar fi să vorbim. relaţiile sociale cu privire la sănătatea persoanei (lit.şi străine pentru făptuitor. relaţiile sociale cu privire la viaţa persoanei). asigurări şi finanţe. serviciile de mandat. (4) al art. proiectare etc). (2) al art. Dar dreptul asupra bunurilor. agenţie comercială. atunci obiectul juridic principal îl formează relaţiile sociale cu privire la patrimoniu.290 D R E P T P E N A L . Nu este exclus ca. nu poate forma. care au în conţinutul lor un drept de creanţă. o noţiune mai îngustă decât noţiunea "dreptul patrimonial". PARTEA S P E C I A L Ă C a p i t o l " 1 VII 291 în aceste condiţii. deoarece nu include drepturile de creanţă. în primul rând. prin definiţie. 189 din CP al RM). 189 din CP al RM. atunci ce formează obiectul material principal în astfel de cazuri? înainte de a da răspuns la aceste întrebări este nevoie. obiectul material principal este format din bunurile care au o existenţă materială. consemnăm că. (1) sau la lit. Prin "acţiuni cu caracter patrimonial" se înţelege executarea de lucrări sau prestarea de servicii: lucrările de antrepriză (construcţie. Astfel. care au în conţinutul lor un drept real. incriminarea şantajului în parametrii art. în primul rând. Dacă acţiunea adiacentă se exprimă în aplicarea violenţei. deoarece constituie obiectul unor raporturi de creanţă. să asigure realizarea eficientă a principiului libertăţii comerţului şi a activităţii de întreprinzător. atunci obiectul juridic secundar este format din relaţiile sociale cu privire la libertatea fizică a persoanei. (3) al art. ca şi oricare alt drept subiectiv. 189 din CP al RM). "racket-ul" a devenit o ameninţare extrem de gravă pentru dezvoltarea economiei de piaţă funcţionale în Republica Moldova. sunt create prin munca omului. obiectul material al infracţiunii în general şi obiectul material principal al şantajului în special. atunci obiectul juridic principal al şantajului îl constituie relaţiile sociale cu privire la patrimoniu. c) din alin.

2) să aibă doar obiect material principal. Este consemnabil de specificat că aceste bunuri nu pot coincide cu bunurile ce formează obiectul material principal al şantajului. 213. nici obiect material secundar.292 D R E P T P E N A L . neavând o existenţă materială. Acţiunea principală poate îmbrăca oricare din următoarele trei modalităţi: 205. posesorului sau deţinătorului. 209. Excepţie constituie noţiunile "deteriorarea . este necesar a specifica că şantajul nu poate fi inclus în rândul infracţiunilor săvârşite prin sustragere. deteriorarea ori distrugerea bunurilor. Aceste patru modalităţi ale acţiunii adiacente sunt prevăzute la alin. Modalităţile sub care se prezintă acţiunea adiacentă din cadrul şantajului: 208. deoarece se referă la variantele agravate ale şantajului: 212. a rudelor sau a apropiaţilor acesteia. Latura obiectivă a infracţiunii incriminate la art.cu omorul). Or. Totuşi. obiectul material al şantajului îl formează bunurile mobile sau cele imobile. nu putem afirma că această infracţiune este săvârşită prin sustragere. sub aspect fizic. PARTEA S P E C I A L A C a p i t o l u l VII 293 Nu se află sub incidenţa noţiunii "acţiuni cu caracter patrimonial" prestarea unor servicii cu caracter nepatrimonial. atunci obiectul material secundar îl formează corpul persoanei. ale posesorului sau ale deţinătorului. De asemenea. Astfel. Acţiunile cu caracter patrimonial. 189 din CP al RM. ameninţarea cu răpirea proprietarului. ale posesorului sau ale deţinătorului. dacă acţiunea adiacentă îmbracă forma răpirii unei persoane. 211. în fine. în fond. toate noţiunile care se referă la acţiunea principală şi la acţiunea adiacentă au fost analizate anterior. în cazul în care acţiunea principală din cadrul şantajului o constituie cererea de a transmite dreptul asupra bunurilor proprietarului. 215. în funcţie de combinaţia concretă pe care o poate avea acţiunea principală cu acţiunea adiacentă. Prezenţa obiectului material secundar al şantajului depinde de natura acţiunii adiacente corespunzătoare. a torturii. atunci această infracţiune este lipsită de obiect material principal. putem susţine că şantajul adoptă forma sustragerii. ameninţarea cu violenţă a persoanei. ameninţarea cu răspândirea unor ştiri defăimătoare despre persoană. Oricare din cele trei modalităţi ale acţiunii principale poate fi însoţită de oricare din cele zece modalităţi ale acţiunii adiacente. şantajul poate: 1) să nu aibă nici obiect material principal.pentru viaţă sau sănătate. doar în situaţia când acţiunea principală din cadrul şantajului o constituie cererea de a se transmite bunurile proprietarului. a rudelor sau a apropiaţilor acestora. Dacă acţiunea principală din cadrul şantajului îmbracă forma cererii de a se săvârşi careva acţiuni cu caracter patrimonial. referindu-se la varianta neagravată a şantajului. privind infracţiunea de şantaj ca un tot unitar. a deţinătorului. în cazul în care acţiunea adiacentă constă în deteriorarea sau distrugerea bunurilor. 217. atunci obiectul material secundar lipseşte (dacă nu este exercitată o influenţare nemijlocită infracţională asupra corpului persoanei). Următoarele şase modalităţi ale acţiunii adiacente sunt. 210. Astfel. 4) să aibă atât obiect material principal. aplicarea violenţei periculoase pentru viaţă sau sănătate. în acelaşi timp. atunci obiectul material secundar lipseşte. ale posesorului sau ale deţinătorului. ameninţarea cu deteriorarea sau cu distrugerea bunurilor proprietarului. a posesorului. în acelaşi timp. a rudelor sau a apropiaţilor acestora. (1) al art. în concluzie la cele sus-menţionate. 3) să aibă numai obiect material secundar. Mai mult. rudele sau apropiaţii acesteia. acordarea asistenţei în cazul unui accident etc. aplicarea schingiuirii. dacă acţiunea adiacentă se exprimă în ameninţare. obiectul material secundar îl constituie bunurile respective. cât şi obiect material secundar. şantajul nu are obiect material. cum ar fi: referinţele personale pozitive (nefiind de natură publicitară). cererea de a se transmite bunurile proprietarului. dacă acţiunea adiacentă se exprimă în aplicarea violenţei nepericuloase sau periculoase . 206. cererea de a se transmite dreptul asupra bunurilor aparţinând proprietarului. a tratamentului inuman sau degradant. aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţă sau sănătate. a deţinătorului. 207. obiectul material al sustragerii îl poate forma numai un bun mobil. ameninţarea cu moartea (a se citi . a posesorului. De aceea. ale posesorului sau ale deţinătorului. şi circumstanţe agravante. Cauza principală constă în aceea că prezenţa obiectului material ţine de esenţa infracţiunilor săvârşite prin sustragere. cererea de\a săvârşi acţiuni cu caracter patrimonial. 216. 214. nu pot forma obiectul material principal al şantajului. trebuie de consemnat că în cazul în care acţiunea principală din cadrul şantajului o constituie cererea de a săvârşi careva acţiuni cu caracter patrimonial. 189 din CP al RM se exprimă în fapta prejudiciabilă care constă dintr-un complex de acţiuni: acţiunea principală şi acţiunea adiacentă. răpirea proprietarului.

Şantajul urmat de dobândirea bunurilor cerute (lit. deşi aceştia provin de la pasagerii fără bilet. Este de o gravitate mai mare decât cea tipică. 189 din CP al RM). însoţită de acţiunea adiacentă. Dacă. De asemenea. f) din alin. Şi în situaţia dată. este obligatorie stabilirea scopului special . în aceste ipoteze. în funcţie de modalitatea faptică prin care se exprimă fapta prejudiciabilă. 198 din CP al RM. antrenând şi o răspundere agravată. din momentul producerii altor urmări grave. în cele ce urmează. e) şi f) din alin. şantajul se consideră consumat din momentul survenirii prejudiciului patrimonial efectiv sau. 175 din Codul cu privire la contravenţiile administrative). deoarece acumulările cantitative conduc la salturi calitative. Astfel. Obiectul juridic special al infracţiunii analizate are un caracter complex. Şantajul soldat cu alte urmări grave (lit. obiectul material îl constituie bunurile folosite ilicit (de exemplu. banii pe care însoţitorul de vagon îi trece în folosul său. Latura subiectivă a infracţiunii analizate se exprimă. prin înşelăciune sau abuz de încredere. este necesar a menţiona că. 189 din CP al RM).294 D R E P T PEiNAL. în prezenţa unor temeiuri suficiente. faţă de urmările grave. fiind achitaţi ca plată pentru călătorie). făptuitorul trebuie să manifeste vinovăţie sub formă de imprudenţă. (3) al art. Obiectul material al cauzării de daune materiale prin înşelăciune sau abuz de încredere se prezintă în mod diferit. 189 din CP al RM. trenul. (3) al art. legiuitorul a înţeles să-i imprime un caracter specific. urmările prejudiciabile nu se mai exprimă în prejudiciul patrimonial efectiv. Victimă a infracţiunii prevăzute la art. 196 din CP al RM. care la momentul săvârşirii infracţiunii a împlinit vârsta răspunderii penale: 16 ani (pentru fapta de la'alineatul (1)) sau 14 ani (pentru fapta de la alineatele (2). obiectul material îl formează sumele băneşti pe care făptuitorul le reţine şi nu le transmite către victimă în schimbul bunurilor. şantajul adoptă forma unei infracţiuni materiale. suprapunându-se cu momentul de epuizare. De aceea. pe care îl alcătuieşte acţiunea de înşelăciune sau de abuz de încredere. în plus. în loc de a le trece în folosul victimei (de exemplu. o asemenea faptă ar putea fi calificată ca samavolnicie (art. cu prilejul cercetării infracţiunilor prevăzute la art. obiectul juridic secundar îl formează relaţiile sociale cu privire la buna-credinţă şi la minimul necesar de încredere. Excepţia de la această regulă o constituie modalităţile agravate ale şantajului de la lit. lucrărilor. în cazul călătoriei fără bilet în tren) sau bunurile pe care făptuitorul le trece în folosul său. în alte modalităţi faptice. după gradul de pericol social. în vinovăţie sub formă de intenţie directă. lucrărilor prestate de victimă. la calificare. aşa cum se va putea observa în continuare. Ea se consideră consumată din momentul înaintării cererii. Infracţiunea de şantaj este o infracţiune formală. nu poate fi calificată conform art. Astfel. 196 din CP al RM. respectiv. daune materiale unui posesor legitim. în situaţia eschivării de la plata pentru folosirea bunurilor. incriminând distinct fapta de la art. Modalitatea examinată se caracterizează prin amplificarea. ale posesorului sau ale deţinătorului. care vor fi examinate infra. serviciilor. 197 şi la art. în acest caz. Cauzarea de daune materiale prin înşelăciune sau abuz de încredere Vorbind despre necesitatea apărării penale a patrimoniului împotriva infracţiunii prevăzute la art. Mai mult. 196 din CP al RM poate fi doar proprietarul. de escrocherie. cele comise trebuie calificate prin concurs: art. cele două infracţiuni au în comun şi modus operandis. Este obligatorie stabilirea legăturii de cauzalitate dintre fapta prejudiciabi-lă şi urmăile prejudiciabile. §2. făptuitorul a lipsit intenţionat de viaţă o persoană. (3) sau (4)).şantajul fapt epuizat. care au în conţinutul lor un drept de creanţă. vor fi analizate modalităţile agravate specifice ale şantajului. care cauzează. fapta proprietarului. a rezultatului produs iniţial. vom menţiona că aceasta se apropie. încetarea impusă a activităţii agentului economic sau a activităţii profesionale a persoanei fizice etc. Subiectul infracţiunii de şantaj este persoana fizică responsabilă. Totodată. după momentul înaintării cererii de a transmite bunurile proprietarului. momentul de consumare a fost deplasat. Prin "alte urmări grave" se înţelege: moartea sau sinuciderea victimei. serviciilor. 196 din CP al RM. Totuşi. care o particularizează. Astfel. în ce priveşte esenţa juridică a acestei modalităţi. ci în alte urmări grave. e) din alin. în cazul dat. e) din alin. de infracţiunile săvârşite prin sustragere. şantajul adoptă forma unei infracţiuni materiale. 352 din CP al RM sau art. înainte de toate. PARTEA S P E C I A L A C a p i t o l u l VII 295 bunurilor" şi "distrugerea bunurilor". aceasta reprezintă o variaţie atipică a şantajului . săvârşind şantajul. (2) şi de la lit. . (3) al art. Dar. 189 şi art.a scopului de cupiditate (profit). în primul rând. obiectul juridic principal îl constituie relaţiile sociale cu privire la patrimoniu. indiferent dacă făptuitorul şi-a atins sau nu scopul propus. 145 din CP al RM.

PARTEA S P E C I A L A C a p i t o l u l VII 297 Latura obiectivă a infracţiunii analizate are următoarea structură: 1) fapta prejudiciabilă care constă din: a) acţiunea sau inacţiunea principală de cauzare a daunelor materiale. în general. 190 din CP al RM. . cu condiţia să nu opereze prevederile unei norme speciale (art. de deservire socială. dacă în cazul sustragerii (inclusiv al escrocheriei) este cauzat un prejudiciu patrimonial efectiv. 196 din CP al RM şi escrocherie constă în mecanismul cauzării de către făptuitor a prejudiciului patrimonial. care profită de bunurile. superficiar. El comite o faptă ilegală din momentul în care se eschivează de la plata pentru folosinţa bunurilor. cauzându-i daune materiale. Un alt tip al modalităţii faptice analizate ar trebui să-1 constituie dobândirea ilicită a dreptului asupra bunurilor altuia. bunurile altuia sunt folosite în mod gratuit. adică păstrarea volumului acestei mase la nivelul de până la săvârşirea infracţiunii. ale contractului comercial. b) acţiunea sau inacţiunea adiacentă care se exprimă în înşelăciune sau abuz de încredere. Referindu-ne la fapta prejudiciabilă. uzuar etc). Cauzarea de daune materiale prin înşelăciune sau abuz de încredere este o infracţiune materială. 196 din CP al RM este persoana fizică responsabilă. este obligată să achite costul lor. dacă s-ar respecta legea. în afară de aceasta. prin înşelăciune sau abuz de încredere. îmbinarea. Totodată. O altă modalitate faptică a infracţiunii prevăzute la art. când făptuitorul exercită facultăţile pe care le are un subiect al unui drept real derivat (uzufructuar. 240. ele se interpretează după modelul pe care îl cunoaştem din cadrul analizei infracţiunilor săvârşite prin sustragere. a acţiunii sau a inacţiunii principale cu acţiunea sau cu inacţiunea adiacentă se poate înfăptui în următoarele modalităţi faptice. sunt posibile şi alte modalităţi faptice ale infracţiunii prevăzute la art. în acest mod. dacă făptuitorul. are loc reducerea masei patrimoniale a victimei. în cazul dat. atunci. Bineînţeles. a utilajelor. nu cuprinde scopul sustragerii. abuzivă şi păgubitoare a celui care deţine un bun ce i-a fost încredinţat de altul pentru a-1 păstra sau pentru a-i da o anumită întrebuinţare. pe atât cât sporeşte masa patrimonială a făptuitorului. Aceasta din urmă. De notat că. 4) circumstanţe: dacă fapta nu constituie o însuşire (adică să nu fie întrunite cumulativ semnele constitutive ale noţiunii de sustragere). săvârşită contrar intereselor proprietarului acestor bunuri şi în interesele personale ale făptuitorului (sau ale terţilor). 196 din CP al RM. masa patrimonială a victimei ar fi urmat să sporească. făptuitorul trebuie să urmărească un scop special . trece acel bun în propria sa stăpânire. 196 din CP al RM. a mecanismelor. transportarea fără bilet contra recompensă a pasagerilor sau a mărfurilor de către însoţitorii de vagoane sau de către alte persoane care nu sunt îndrituite să primească plata pentru transportare etc). iar acesta. în primul rând. Primul tip al acestei modalităţi faptice se exprimă în folosinţa ilicită a bunurilor mobile ale altuia (care au fost încredinţate făptuitorului). Important este ca acţiunea principală să nu constea în luarea din posesia altuia. fapt important. în cazul escrocheriei. Subiectul faptei incriminate la art. 196 din CP al RM. (2) al art. în cazul infracţiunii de la art. de esenţa tuturor acestor modalităţi ţine comportarea necorectă. de reparaţie. din CP al RM). lucrărilor. o persoană pune la dispoziţia alteia bunuri sau servicii ori lucrări cu caracter patrimonial (de producere. însoţită de înşelăciune sau abuz de încredere. Deosebirea principală dintre infracţiunea prevăzută la art. de această dată. induce sau menţine în eroare proprietarul şi obţine. în lipsa unei contraprestaţii corespunzătoare. însă. în primul rând. putem menţiona că.296 D R E P T P E N A L . este vorba de folosinţa bunurilor altuia în vederea tragerii de foloase patrimoniale. în folosinţă bunurile lui. în pofida faptului că. serviciilor. spre deosebire de prima modalitate faptică nominalizată. prin vinovăţie sub forma intenţiei directe. a tehnicii de calcul sau a altor obiecte încredinţate în legătură cu serviciul. făptuitorul foloseşte bunurile respective în temeiuri legale sau convenţionale. Astfel. în temeiul prevederilor alin. 194 (parţial). în desconsiderarea încrederii ce i s-a acordat. 196 din CP al RM. în opoziţie. aceste acţiuni trebuie de asemenea calificate potrivit art. (2) sau (3)) ori 14 ani (pentru fapta de la alineatul (4)). fără a avea acest drept. care la momentul săvârşirii infracţiunii a împlinit vârsta răspunderii penale: 16 ani (pentru fapta de la alineatele (1). comunale etc). în cazul primei infracţiuni. exploatarea mijloacelor de transport. 2) urmări prejudiciabile sub formă de daune materiale. urmată de trecerea în folosul său a profitului obţinut care trebuia să fie remis proprietarului (de exemplu. şi anume: în conformitate cu contractul. Astfel. de transport. 244 etc. 196 din CP al RM. în acest fel. 14 din Codul civil. Pe de altă parte. serviciile sau lucrările respective. menţionăm că aceasta este prezentă ori de câte ori are loc o cauzare de daune materiale. care. în contextul infracţiunii de la art. Ea se consideră consumată din momentul producerii daunelor materiale (a prejudiciului patrimonial) sub forma venitului ratat. Latura subiectivă a infracţiunii examinate se manifestă. în ce priveşte circumstanţele agravante ale infracţiunii analizate. 3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile. se atestă necompletarea masei patrimoniale a victimei.scopul de cupiditate (profit). deoarece altfel ar ajunge sub incidenţa art. se produce o influenţă nemijlocită infracţională asupra dreptului proprietarului bunurilor de care făptuitorul este obligat să se folosească în corespundere cu prevederile contractului de muncă. prejudiciul patrimonial se cauzează sub forma venitului ratat.

ca obiect material secundar apar sistemele de evidenţă. INFRACŢIUNI CONTRA PATRIMONIULUI. a energiei electrice sau termice". obiectul juridic principal al infracţiunii date îl formează relaţiile sociale cu privire la posesia asupra gazelor naturale sau la folosinţa energiei electrice ori termice. 194 din CP al RM este un obiect juridic multiplu. Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la art. a energiei termice sau a gazelor naturale se face prin sistemele de evidenţă. posibilitatea electrocutării. iar. termice sau a gazelor naturale Necesitatea apărării patrimoniului împotriva acestei fapte se impune datorită gravităţii ei sporite. aceeaşi situaţie se atestă la utilizarea ilicită. în primul rând. obiectul juridic secundar îl formează şi relaţiile sociale cu privire la substanţa. pe de altă parte. Obiectul juridic secundar îl constituie relaţiile sociale cu privire la securitatea publică sau potenţialul de utilizare a infrastructurii energetice ori comunale. evitându-se sistemele de evidenţă instalate în modul stabilit sau prin acestea. în cazul . Latura subiectivă a faptei infracţionale examinate se manifestă. de serviciile acordate de către furnizorii de gaze naturale. care sunt deteriorate de către făptuitor. Anume acesta este sensul adevărat care decurge din interpretarea sistematică a prevederilor de la art. nu importă dacă utilizarea ilicită s-a efectuat pe calea evitării sistemelor de evidenţă instalate în modul stabilit ori prin astfel de sisteme. 194 din CP al RM. urmată de trecerea acestei energii în sfera de folosinţă a făptuitorului. de energie electrică sau termică. de repercusiunile pe care le poate provoca comiterea infracţiunii date (scurgeri de gaze naturale sau agent termic. Cu privire la prima modalitate de realizare a acţiunii specificate. De asemenea. a energiei electrice sau a gazelor naturale se face prin sistemele de evidenţă instalate în modul stabilit. 194 din CP al RM are ca obiect material gazele naturale (în stare gazoasă sau lichefiată). termice sau a gazelor naturale" printr-o noţiune adecvată: "furtul gazelor naturale sau utilizarea ilicită. Astfel. nu pot constitui obiectul material al infracţiunii date. când nu există un raport juridic preexistent între victimă şi făptuitor cu privire la furnizarea (consumul) de gaze naturale. Astfel. PARTEA S P E C I A L Ă C a p i t o l u l Vil 299 Secţiunea a IV-a. ar fi mai corect să substituim noţiunea "însuşirea energiei electrice. pe ascuns. de însemnătatea resurselor energetice pentru economia naţională. instalate în modul stabilit. pe ascuns. însuşirea sau utilizarea ilicită a energiei electrice. alte rezervoare. utilizarea ilicită.298 DREPT PENAL. Se poate considera că aceste forme de energie formează obiectul imaterial al faptei infracţionale examinate. 194 din CP al RM are următoarea structură: 1) fapta prejudiciabilă care constă în acţiunea ce se poate prezenta sub oricare din cele două modalităţi de realizare: a) însuşirea energiei electrice. cisterne. integritatea şi potenţialul de utilizare a sistemelor de evidenţă respective. termice sau a gazelor naturale. 194 din CP al RM este o infracţiune materială. La calificare. prin abuz de încredere. Energia electrică şi energia termică. Ea se consideră consumată din momentul survenirii daunelor în proporţii mari (alineatul (1)) sau deosebit de mari (alineatul (2)).a scopului de cupiditate (profit). 2) urmări prejudi-ciabile sub formă de daune în proporţii mari (prejudiciul patrimonial efectiv sau venitul ratat). energie electrică sau termică. dar care au fost deteriorate de făptuitor. Cea de-a doua modalitate de realizare a acţiunii presupune existenţa unei situaţii-premisă: existenţa între victimă şi făptuitor a unui raport juridic contractual ce ar viza furnizarea (consumul) de gaze naturale. Infracţiunea prevăzută la art. prin vinovăţie sub formă de intenţie directă. Pe cale de consecinţă. considerăm inoportună utilizarea improprie a termenului "însuşire". Asupra acestui fapt indică formula "sistemele de evidenţă instalate în modul stabilit". calorime-trul. gazometrul etc). pe de o parte. a energiei electrice sau termice presupune folosinţa. în cazul în care utilizarea ilicită a energiei termice. AVÂND O NATURĂ MIXTĂ §1. Subiectul infracţiunii este persoana fizică responsabilă. această gravitate este determinată. instalate în modul stabilit (contorul de energie electrică. în cazul în care utilizarea ilicită a energiei electrice. De menţionat că. a gazelor naturale. Latura obiectivă a faptei incriminate la art. primejdia declanşării incendiilor sau exploziilor etc). care sunt deteriorate de făptuitor. este obligatorie stabilirea scopului special . care la momentul comiterii infracţiunii a împlinit vârsta de 16 ani. a energiei electrice sau termice: scoaterea de către făptuitor a energiei electrice sau termice din sfera de folosinţă a victimei. Or. în fond. termice sau a gazelor naturale. dar deteriorate de făptuitor. Furtul gazelor naturale presupune sustragerea pe ascuns a acestora din conducte. Infracţiunea de la art. 3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile. ne-având o existenţă materială. având un caracter ilegal şi gratuit. în aceste condiţii. b) utilizarea ilicită a energiei electrice. COMISE ÎN SCOP DE CUPIDITATE.

195 din CP al RM. 195 din CP al RM se poate înfăţişa sub oricare din valorile şi relaţiile sociale care sunt vătămate prin infracţiunile de la art. în ansamblu. Dacă însă infracţiunea prevăzută la art.M>0 DREPT PENAL.cea de consumator. Subiectul infracţiunii examinate este persoana fizică responsabilă. la momentul săvârşirii infracţiunii. Este însă posibil ca proporţiile mari sau deosebit de mari să se compună din câteva sume ce provin din câteva episoade ale unei infracţiuni unice prelungite. subiectul trebuie să aibă o calitate specială . 190-192 din CP al RM). însuşirea în proporţii mari şi deosebit de mari Depăşind 500 şi. Obiectul juridic special al infracţiunii de la art. la calificarea faptei. 2) urmări prejudiciabile sub formă de daune materiale în proporţii mari sau deosebit de mari (prejudiciu patrimonial).03. Proporţiile mari sau deosebit de mari ale bunurilor respective schimbă substanţial evaluarea socială şi juridică a infracţiunii. Latura obiectivă a infracţiunii de la art. atunci fapta trebuie calificată potrivit art. în toate episoadele. 27 şi art. 1500 unităţi convenţionale de amendă. procură sau foloseşte produse sau servicii pentru necesităţile ce nu ţin de activitatea de întreprinzător sau profesională. adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 13. PARTEA SPECIALA ' C a p i t o l u l VII 301 celei de-a doua modalităţi de realizare a acţiunii . 3) legătura de cauzalitate între fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile. respectiv. 1500 unităţi convenţionale de amendă. legiuitorul a defalcat o dispoziţie legală specială. este oportun a apela la explicaţiile referitoare la faptele prejudiciabile din cadrul infracţiunilor prevăzute la art. dacă valoarea acestor foloase patrimoniale depăşeşte. nr. în această privinţă. facem trimitere la explicaţiile date anterior cu privire la obiectul material al acestor infracţiuni. Din această cauză. care a fost sustrasă sau dobândită de întregul grup. 2003. 195 din CP al RM se manifestă. 189 din CP al RM). răspunderea lor trebuie să depindă de prezenţa intenţiei fiecărei persoane de a cauza un prejudiciu patrimonial care. săvârşite de două sau mai multe persoane care au luat parte nu la toate aceste episoade. în conformitate cu Legea privind protecţia consumatorilor. Monitorul Oficial al Republicii Moldova. 186-192 din CP al RM. în acest caz. însuşirea în proporţii mari şi deosebit de mari este o infracţiune materială. indiferent de mărimea prejudiciului patrimonial care s-a produs în realitate. prin "consumator" se înţelege orice persoană fizică ce intenţionează să comande sau să procure ori care co mandă. evitându-se sistemele de evidenţă instalate în modul stabilit sau prin acestea. ea va fi considerată consumată doar atunci când făptuitorul va obţine posibilitatea reală de a se folosi sau a dispune de bunurile respective (ori de a exercita dreptul asupra acestor bunuri sau de a beneficia de acţiunile cu caracter patrimonial corespunzătoare) la dorinţă. esenţiale sau considerabile. 186-188. care la momentul comiterii infracţiunii a atins vârsta de 14 ani. 2) obiectul material al şantajului (art. răspunderea fiecăreia din aceste persoane va fi pusă nu în funcţie de suma integrală. exprimată în bani. Dacă făptuitorul a avut intenţia determinată de a-şi trece în sfera patrimonială foloase în proporţii mari sau deosebit de mari. indiferent de forma acesteia (art. calificarea faptei depinde de prejudiciul patrimonial care a survenit realmente. prin vinovăţie sub formă de intenţie directă. . Singura precizare necesară este că. termice sau a gazelor naturale. 126-131.200336. 195 din CP al RM e săvârşită de două sau mai multe persoane. a bunurilor care constituie obiectul material al infracţiunilor conferă legiuitorului suficiente temeiuri de a considera că gravitatea atingerii aduse relaţiilor sociale privitoare la patrimoniu va fi în asemenea cazuri mult mai mare decât în cazurile când prejudiciul cauzat este în proporţii mici. intenţie pe care nu a putut-o realiza din cauze independente de voinţa lui. Dacă făptuitorul a avut o intenţie nedeterminată ("a lua tot ce se poate"). 186-192 din CP al RM. în ce priveşte conţinutul faptei prejudiciabile. 500 sau. dar deteriorate de făptuitor. Latura subiectivă a faptei incriminate la art. ci va fi limitată numai la acele episoade care au fost executate cu participarea nemijlocită a persoanei respective. este necesară stabilirea scopului special . La fel. valoarea. ) §2. Obiectul material al însuşirii în proporţii mari şi deosebit de mari trebuie privit în două ipostaze: 1) obiectul material al sustragerii. 195 din CP al RM are următoarea structură: 1) fapta prejudiciabilă care constă în acţiunea de însuşire (a se citi -sustragere sau şantaj). Chiar şi atunci când această infracţiune îmbracă forma tâlhăriei. în primul rând. în toate cazurile. . va fi exprimat în proporţii mari sau deosebit de mari. pungăşiei sau a şantajului. respectiv. care prevede răspundere pentru însuşirea în proporţii mari şi deosebit de mari a bunurilor.a scopului de cupiditate (profit).utilizarea ilicită a energiei electrice. al consecinţelor şi al legăturii de cauzalitate.

1963. în primul rând. 389. el urmăreşte scopul folosinţei temporare (până la întoarcerea proprietarului. care la momentul comiterii infracţiunii a împlinit vârsta de 16 ani. până la evacuare etc). cu intenţia de a rămâne în el. Dacă acţiunea adiacentă se exprimă în aplicarea violenţei. ca samavolnicie (art. de a-1 poseda. că. b) un lemn înfipt în pământ. c) un pom sădit anume la limita dintre proprietăţi. 193 din CP al RM. 352 din CP al RM sau art. e) alte lucruri. casă. PARTEA S P E C I A L Ă C a p i t o l u l VII 303 Secţiunea a V-a. scopul de cupiditate (profit) este de neconceput: făptuitorul îşi dă seama că. Ea se consideră consumată din momentul în care făptuitorul are posibilitatea reală de a se folosi sau a dispune de bunul imobil străin la propria sa dorinţă. Infracţiuni contra avutului obştesc. Această faptă penală comportă similitudini cu infracţiunile săvârşite prin sustragere. dacă în cazul ocupării bunurilor imobile străine se exercită o influenţare nemijlocită infracţională asupra unor bunuri imobile. respectiv. totuşi. (2) al art. 193 din CP al RM. Ocuparea bunurilor imobile străine prin distrugerea sau strămutarea semnelor de hotar ale unui imobil aflat în proprietatea altuia (lit. Obiectul material al infracţiunii analizate este format din bunurile care au o existenţă materială. sănătatea sau libertatea morală a persoanei. atunci obiectul material secundar îl constituie corpul persoanei. Obiectul juridic principal al ocupării bunurilor imobile străine poate avea un caracter complex. răspunderea pentru ocuparea bunurilor imobile străine. Dongoroz şi alţii. legiuitorul a prevăzut. 193 din CP al RM. fiind bunuri imobile şi străine pentru făptuitor (de exemplu. d) un şanţ. răzbunarea. potenţialul de utilizare sau poziţia de fapt a semnelor de hotar ori. o brazdă adâncă săpată în scop de a constitui un semn de hotar. Latura subiectivă a faptei incriminate la art. în temeiul unei hotărâri judiciare de evacuare etc. în întregime sau în parte. nu importă dacă ocuparea a putut sau nu dura. Motivele infracţiunii pot fi dintre cele mai diverse: interesul material. Latura obiectivă a faptei infracţionale de la art. De aceea. (2) al art. fără drept. Editura Academiei. ne vom referi la modalităţile agravate de la lit. a unui imobil aflat în posesia legitimă a altuia. obiectul juridic secundarii constituie relaţiile sociale cu privire la substanţa. atunci în cazul infracţiunilor săvârşite prin sustragere această influenţare poate fi exercitată doar asupra unor bunuri mobile. atunci obiectul material secundar îl formează semnele de hotar distruse sau strămutate. în cazul în care acţiunea adiacentă ia forma distrugerii sau strămutării semnelor de hotar ale unui imobil aflat în proprietatea altuia. 193 din CP al RM). dependinţe etc). dacă acţiunea de ocupare se face pe baza ordinului de repartiţie a unui imobil. Infracţiunea analizată este o infracţiune materială. în art. b) şi c) din alin. năzuinţa de a efectua unele săpături arheologice etc. Victima ocupării bunurilor imobile străine poate fi numai proprietarul acestor bunuri. teren funciar. adică să aibă un caracter ilegal. Ocuparea bunurilor imobile străine Având scopul protecţiei penale a proprietăţii asupra bunurilor imobile. integritatea. sunt create prin munca omului. a imobilului. poate fi calificată. relaţiile sociale cu privire la integritatea corporală. b) din alin. Ca semn de hotar poate servi: a) o piatră mai mare aşezată în acest scop. . dispun de valoare materială şi cost determinat. De aceea. p. ocuparea fără drept. în cele ce urmează.302 DREPT PENAL. 193 din CP al RM se exprimă în fapta prejudiciabilă care constă în acţiunea de ocupare. nu va putea trece aceste bunuri în stăpânirea sa definitivă. INFRACŢIUNI CONTRA PATRIMONIULUI COMISE FĂRĂ SCOP DE CUPIDITATE §1.175 din Codul cu privire la contravenţiile administrative). Bucureşti. Obiectul juridic special al infracţiunii analizate îl formează relaţiile sociale cu privire la proprietatea asupra bunurilor imobile. semne37. b) şi c) din alin. Ocuparea trebuie să fie efectuată fără drept. Subiectul infracţiunii este persoana fizică responsabilă. fapta nu va putea fi calificată conform art. nu interesează dacă ocuparea a fost însoţită de aducerea unor bunuri personale în imobilul ocupat sau dacă din acesta au fost îndepărtate bunurile victimei. în cazul acestei infracţiuni. V. de către proprietar. în prezenţa altor condiţii necesare. La fel. datorită specificului bunurilor imobile (dictat mai ales de necesitatea înregistrării dobândirii dreptului de proprietate asupra lor). De aceea. De asemenea. 193 din CP al RM se manifestă. 193 din CP al RM. prin vinovăţie sub formă de intenţie directă sau indirectă. Prin "ocupare" se înţelege pătrunderea în imobil. Observăm. La calificare nu contează dacă ocuparea priveşte imobilul în întregime sau numai în parte. (2) al art. el fiind condiţionat de complexitatea faptei prejudiciabile în cazul modalităţilor agravate de la lit. în această ipoteză.

alte acte de violenţă. 193 din CP al RM. 155 din CP al RM. (2) al art. 197 din CP al RM) poate opera o normă specială: art. c) din alin. o înrăutăţire considerabilă a stării acestuia. rupere. care presupune o modificare a calităţilor lui utile. 3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile. sfărâmare. însă la îndemnul sau la solicitarea acestuia. 268 din CP al RM (în cazul căilor de comunicaţie sau al mijloacelor de transport) etc. Latura obiectivă a faptei incriminate la art. care presupune încetarea existenţei fizice a acestuia sau aducerea bunului respectiv într-o asemenea stare. 145 din CP al RM. Totuşi. complice sau autor imediat (care nu este pasibil de răspundere penală). tratării animalului sau prin alt procedeu de reabilitare. La calificarea faptei în conformitate cu lit. 197 din CP al RM îl formează relaţiile sociale cu privire la substanţa. dispun de valoare materială şi cost determinat. fiind scos complet din circuitul economic. în contextul infracţiunii de la art. c) din alin. art. 193 (cu excepţia lit. Prin "deteriorare" se are în vedere -o astfel de influenţare nemijlocită infracţională asupra bunului. art. a)) sau relaţiile sociale cu privire la sănătatea persoanei. 197 din CP al RM are următoarea structură: 1) fapta prejudiciabilă care constă în acţiunea sau inacţiunea de cauzare a distrugerii ori deteriorării. 197 din CP al RM. integritatea şi potenţialul de utilizare a bunurilor. ci şi în cazul în care aceasta e comisă din imprudenţă (art. nu are relevanţă metoda de săvârşire a distrugerii sau a deteriorării: incendiere. legiuitorul a incriminat distrugerea şi deteriorarea bunurilor nu numai în cazul în care fapta este săvârşită cu intenţie (art. obiectul juridic special ia aspectul unui obiect juridic complex. aşa încât o parte din acest teren să facă obiectul ocupării. 136 din CP al RM (în cazul florei şi faunei). 152.154 sau art. fiind bunuri mobile sau imobile. trebuie de luat . în cazul variantei agravate de la alin. 197 din CP al RM). persoana îşi poate distruge propriile bunuri (care sunt asigurate) pentru a încasa ilegal suma asigurată. în cazul violenţei de o intensitate mai mare. specificul infracţiunilor menţionate constă în aceea că absenţa scopului de cupiditate la făptuitor face ca acestuia să-i lipsească interesul în a exploata sau a profita pe altă cale de însuşirile utile ale bunului asupra căruia se exercită influenţarea nemijlocită infracţională. Noţiunea "distrugere" va fi supusă analizei cu prilejul examinării infracţiunii prevăzute la art. Obiectul material al infracţiunii analizate îl formează bunurile care au o existenţă materială. De asemenea. 2) ameninţarea cu aplicarea violenţei. Astfel. Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la art. (2)) şi art. Prin "distrugere" trebuie de înţeles influenţarea nemijlocită infracţională asupra bunului. (2) al art. bunul devenind inutilizabil parţial sau temporar.utilizarea conform destinaţiei sale funcţionale. provocarea exploziei. După cum rezultă din prevederile art. în locul normei generale (art. apărarea penală a patrimoniului implică şi incriminarea infracţiunilor ce aduc atingere însăşi existenţei bunului privit în materialitatea sa. obiectul material al infracţiunii de la această normă îl pot constitui nu numai bunurile altei persoane. Aşadar. 221 din CP al RM (în cazul monumentelor de istorie şi cultură sau al obiectelor naturii). La calificare. 193 din CP al RM). dar şi propriile bunuri. 198 din CP al RM). Strămutarea poate fi efectuată şi de o altă persoană decât făptuitorul acţiunii de ocupare. 190 din CP al RM. Distrugerea sau deteriorarea intenţionată a bunurilor Urmărind ocrotirea patrimoniului în mod plenar. nu este necesară calificarea suplimentară conform art. care exclude . Acea persoană va avea rolul juridic de coautor. alte valori sociale. sunt create prin munca omului.153. 197 din CP al RM. 2) urmările prejudiciabile sub forma distrugerii sau deteriorării în proporţii mari. în cazul dat. bunul nu mai poate fi restabilit pe calea reparaţiei sau restaurării. 197 şi art. restaurării. Ocuparea bunurilor imobile străine cu aplicarea violenţei sau cu ameninţarea aplicării ei (lit. la individualizarea pedepsei. al substanţelor psihotrope sau al precursorilor. §2. De exemplu. PARTEA S P E C I A L A C a p 11 o Iu I VII 305 Prin "strămutarea semnelor de hotar" se înţelege mutarea acestor semne înăuntrul terenului asupra căruia se efectuează acţiunea de ocupare.în totalitate şi definitiv . 151 sau art. dizolvare în acid. înrăutăţirea lui calitativă poate fi înlăturată pe calea reparaţiei. acţiunea adiacentă din cadrul infracţiunii examinate se prezintă alternativ în următoarele două modalităţi: 1) aplicarea violenţei. 197 din CP al RM. 193 din CP al RM. obiectul juridic secundar este constituit din relaţiile sociale cu privire la viaţa persoanei (lit. în cazul în care bunurile distruse sau deteriorate dispun de careva calităţi speciale. cele comise trebuie calificate prin concurs: a'rt. c) din alin. în situaţia dată. se impune calificarea prin concurs: art. supuse controlului în conformitate cu legislaţia).304 D R E P T PENAL. art. (2) al art. prin "aplicare a violenţei" trebuie de înţeles vătămarea intenţionată medie sau uşoară a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori maltratarea intenţionată. 217 din CP al RM (în cazul substanţelor narcotice. 26. sacrificarea animalului etc.

vor fi supuse examinării modalităţile agravate ale infracţiunii de la art. Distrugerea sau deteriorarea din imprudenţă a bunurilor Obiectul juridic special al faptei incriminate la art. ură etc. Dacă acesta manifestă intenţie. Prin "alte urmări grave" se are în vedere: vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii chiar şi a unei singure persoane. Adiacent. săvârşite prin provocarea exploziilor. Motivele infracţiunii pot fi dintre cele mai variate: răzbunare. 197 din CP al RM). 198 din CP al RM îl constituie relaţiile sociale cu privire la substanţa. Faţă de decesul persoanei. 197 din CP al RM nu necesită calificare suplimentară potrivit art. în continuare. făptuitorul trebuie să manifeste imprudenţă. abur etc). 278 din CP al RM)). pot fi vătămate relaţiile sociale cu privire la viaţa sau sănătatea persoanei ori alte valori sociale (în cazul agravantelor de la alin. 343 din CP al RM)) etc. gaz comprimat. energie nucleară. 149 din CP al RM. 197 din CP al RM. distrugerea ori deteriorarea bunurilor se află în legătură de cauzalitate cu urmările prejudiciabile derivate sub forma altor urmări grave (altor decât decesul persoanei). este necesară calificarea prin concurs: art. instituţiei sau organizaţiei. 145 din CP al RM. de a intimida populaţia sau de a impune autorităţile publice sau persoanele fizice să ia anumite decizii (scop specific pentru infracţiunea de terorism (art. prevăzute la lit. Aceasta deoarece urmările prejudiciabile derivate ale infracţiunii constau în decesul. (2) al art. a) din alin. 198 din CP al RM). sistarea îndelungată sau dezorganizarea de durată a activităţii întreprinderii.306 DREPT P E N A L . fiind bunuri mobile sau imobile şi străine pentru făptuitor. integritatea şi potenţialul de utilizare a bunurilor. sunt create prin munca omului. Infracţiunea prevăzută la art. facem trimitere la explicaţiile corespunzătoare pe marginea infracţiunii precedente. în primul rând. adică în moartea cerebrală a persoanei. invidie. nu se pot număra: scopul de a submina securitatea publică. în ipoteza dată. Subiectul infracţiunii date este persoana fizică responsabilă. Ea se consideră consumată din momentul producerii distrugerii sau deteriorării în proporţii mari. Printre scopurile distrugerii sau deteriorării intenţionate a bunurilor. (2) al art. Urmările prejudiciabile derivate se află într-un raport de cauzalitate cu distrugerea sau deteriorarea bunurilor în proporţii mari (urmările prejudiciabile primare). 198 din CP al RM are următoarea structură: 1) fapta prejudiciabilă care constă în acţiunea sau inacţiunea de cauzare a distrugerii sau deteriorării. dispun de valoare materială (cifrată în proporţii mari) şi cost determinat. lăsarea victimei fără locuinţă sau mijloace de subzistenţă. vătămarea medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii cel puţin a două persoane. arme de foc. Obiectul material al infracţiunii analizate îl constituie bunurile care au o existenţă materială. în ce priveşte abordarea critică a formulei "daune în proporţii mari". a) şi b) din alineatul (2). Infracţiunea examinată este o infracţiune materială. în contextul prezentei infracţiuni. făptuitorul trebuie să manifeste imprudenţă. a) din alin. care la momentul săvârşirii infracţiunii a împlinit vârsta răspunderii penale: 16 ani (alineatul (1)) sau 14 ani (alineatul (2)). incendiilor sau prin săvârşirea altor asemenea acţiuni. Latura obiectivă a infracţiunii de la art. (2) al art. Numărul victimelor trebuie luat în calcul la individualizarea pedepsei. distrugerea sau deteriorarea constau în influenţarea nemijlocită infracţională asupra bunurilor pe calea folosirii focului sau a altor surse de pericol sporit (energie electrică. Faţă de survenirea acestor urmări prejudiciabile. în această ipoteză. 197 din CP al RM. (2) al art. prin vinovăţie sub formă de intenţie directă sau indirectă. §3. Calificarea faptei conform lit. în privinţa noţiunilor "distrugere" şi "deteriorare" sunt valabile explicaţiile oferite cu prilejul analizei infracţiunii prevăzute la art. 3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile. decuplarea consumatorilor de la sursele de asigurare cu energie sau apă etc. (2)) şi art. a) din alin. Ea se consideră consumată din momentul producerii distrugerii sau deteriorării. scopul de a slăbi baza economică şi capacitatea de apărare a ţării (scop specific pentru diversiune (art. 198 din CP al RM se manifestă prin vinovăţie sub formă de imprudenţă (încredere exagerată sau neglijenţă). soldată cu alte urmări grave (lit. 197 (cu excepţia lit. 197 din CP al RM). PARTEA S P E C I A L Ă Ca p i tol" ! VII 307 în consideraţie dacă metoda aplicată a comportat sau nu un pericol pentru viaţa sau sănătatea persoanelor. Distrugerea sau deteriorarea intenţionată a bunurilor. Latura subiectivă a faptei infracţionale de la art. Latura subiectivă a faptei infracţionale analizate se manifestă. b) din alin. 2) urmările prejudiciabile sub forma distrugerii sau deteriorării. soldată cu decesul persoanei (lit. substanţe explozive sau corosive. 197 din CP al RM este o infracţiune materială. Distrugerea sau deteriorarea intenţionată a bunurilor. fapta adoptă forma unei infracţiuni săvârşite cu două forme de vinovăţie. .

vânatului ilegal. se încalcă principiile de bază ale activităţii de întreprinzător şi se obstrucţionează înfăptuirea justiţiei. §4. 198 din CP al RM este descrisă situaţia extrem de rară pentru legislaţia penală. 199 din CP al RM. adică au fost obţinute de pe urma comiterii sustragerii. contrabandei etc. 198 din CP al RM. Subiectul infracţiunii de distrugere sau deteriorare din imprudenţă a bunurilor este persoana fizică responsabilă. Cu privire la interpretarea notelor caracteristice ale circumstanţelor agravante. 199 din CP al RM se exprimă în fapta prejudiciabilă constând în acţiune. dispun de valoare materială şi cost determinat.308 D R E P T P E N A L . Dobândirea sau comercializarea bunurilor despre care se ştie că au fost obţinute pe cale criminală Necesitatea apărării penale a patrimoniului împotriva faptei penale de la art. Latura obiectivă a faptei incriminate la art. (2) al art. Totodată. Această acţiune se poate prezenta . Obiectul juridic special al infracţiunii examinate este un obiect juridic multiplu. facem trimitere la explicaţiile similare ce vizează infracţiunea de la art. obiectul juridic secundar al infracţiunii prevăzute la art. banditismului. specificate la alin. obiectul juridic principal este format din relaţiile sociale cu privire la reîntoarcerea în masa patrimonială a bunurilor care au fost extrase pe cale infracţională din cadrul acesteia. Astfel. 197 din CP al RM. când vinovăţia făptuitorului se exprimă printr-o dublă imprudenţă: faţă de urmările prejudiciabile primare şi faţă de urmările prejudiciabile derivate. Bunurile care au fost obţinute nu nemijlocit pe cale criminală. ci contra mijloacelor băneşti obţinute pe cale criminală. 199 din CP al RM este evidentă: cei care comit sustrageri sau alte infracţiuni "de factură patrimonială" sunt mai motivaţi şi chiar stimulaţi într-un fel de existenţa posibilităţii de a introduce în circulaţie surplusul de bunuri pe care l-au obţinut în urma săvârşirii infracţiunilor. De asemenea. şantajului. prin comiterea faptei de la art. Obiectul material al faptei infracţionale în discuţie îl formează bunurile care au o existenţă materială. 199 din CP al RM îl constituie relaţiile sociale cu privire la identificarea şi sancţionarea infracţiunilor. şi care au fost obţinute nemijlocit pe cale criminală (infracţională). sunt create prin munca omului. care la momentul comiterii infracţiunii a împlinit vârsta de 16 ani. PARTEA S P E C I A L A C a p i t o l u l VII în dispoziţia art. nu formează obiectul material al infracţiunii analizate. fiind bunuri mobile şi străine pentru făptuitor.

Infracţiunea prevăzută la art. înainte de sau în timpul săvârşirii de către acestea a infracţiunii "corelative" (sustragerii. la calificare. transmitere în contul reparării prejudiciului cauzat altei persoane etc). . dobândirea sau comercializarea bunurilor obţinute pe această cale. prilejul să mizeze pe un astfel de sprijin. făptuitorul poate să nu cunoască cu exactitate prin care anume infracţiune au fost obţinute bunurile respective. Ea se consideră consumată din momentul dobândirii sau comercializării. Motivele infracţiunii pot fi dintre cele mai variate: interesul material. în cazul comercializării gratuite a bunurilor obţinute pe cale criminală. gratuită sau oneroasă. prezenţa acestuia nu are un caracter obligatoriu. 2) comercializare. Latura subiectivă a infracţiunii analizate se exprimă. primire în dar. Se consideră că dobândirea sau comercializarea este săvârşită fără o promisiune prealabilă. Prin "comercializare" se are în vedere transmiterea în posesia altuia a bunurilor obţinute pe cale criminală. în primul rând. năzuinţa de a-şi ajuta persoana apropiată sau de a împiedica mersul normal al urmăririi penale etc. provenienţa bunurilor. sub orice formă (vânzare. şantaj. banditism etc). gratuită sau oneroasă. obţinute pe cale criminală. persoanelor care obţin nemijlocit pe cale criminală bunurile respective el nu le-a promis. indiferent de producerea unor urmări prejudiciabile. 49 din CP al RM. Dacă dobândirea sau comercializarea bunurilor. la calificarea ei nu este necesar a se face referire la art. nu se cere nici calificarea suplimentară conform art. că acestea provin dintr-o activitate criminală (infracţională). 199 din CP al RM este o infracţiune formală. banditismului etc). primire în contul datoriei etc). şantajului. sub orice formă (cumpărare. a fost promisă din timp. Prin "dobândire" se înţelege primirea în posesie a bunurilor obţinute pe cale criminală. într-un alt mod. cele comise constituie complicitate la infracţiunea corespunzătoare (sustragere. nici nu le-a oferit. care ţine de latura obiectivă a infracţiunii examinate. este ca acţiunea de dobândire sau de comercializare să fie săvârşită fără o promisiune prealabilă. în Vinovăţie sub formă de intenţie directă. Mai mult. însă. Deşi scopul de cupiditate (profit) nu se exclude. este necesară stabilirea faptului că subiectul infracţiunii cunoaşte. cu certitudine.prin oricare din cele două modalităţi alternative de realizare: 1) dobândire. scopul de cupiditate lipseşte. O cerinţă esenţială. 199 din CP al RM constituie un caz special de favorizare a infracţiunii. dacă făptuitorul a acţionat fără să-şi dea dinainte acordul la comiterea acestora. Deci. 323 din CP al RM. primire în schimbul altui bun. în acelaşi timp. întrucât infracţiunea prevăzută la art.

310 DREPT P E N A L . cioban. a căror valoare. în cele ce urmează. este neatent în timpul pazei etc). nimicire (a se citi . deteriorării. Obiectul material al faptei infracţionale examinate este constituit din bunurile care au o existenţă materială. Neglijenţa criminală faţă de paza bunurilor proprietarului în situaţia în care proporţia sectorului privat devine tot mai mare în economia naţională. Prin "neglijenţa criminală faţă de obligaţiile proprii" se înţelege neexecu-tarea sau executarea necorespunzătoare de către făptuitor a obligaţiilor sale . privitoare la paza bunurilor proprietarului (de exemplu. este necesar a stabili: ce obligaţii erau puse în sarcina făptuitorului. Această circumstanţă agravantă operează în cazul repetării infracţiunii nu mai puţin de trei ori. 200 din CP al RM este o infracţiune materială. Cu toate acestea. 3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile. nimicite. 199 din CP al RM este persoana fizică responsabilă. b) din alin. prevăzută la lit. Ea se consideră consumată din momentul producerii sustragerii. în toate cazurile.sustragere). deteriorare sau pierdere în proporţii mari sau deosebit de mari a bunurilor respective. doarme la post.distrugere). care se află sub paza acestuia şi care sunt însuşite. PARTEA S P E C I A L A C a p i t o l " ' VII T 311 Subiectul infracţiunii de la art. 2) urmările prejudiciabile sub formă de însuşire (a se citi . străine pentru făptuitor. care la momentul săvârşirii infracţiunii a împlinit vârsta de 16 ani. distrugerii. fiind bunuri mobile sau imobile. în virtutea serviciului sau în baza unei însărcinări speciale (paznic. \ Victima infracţiunii date este proprietarul bunurilor respective. în caz contrar. se face tot mai pronunţat rolul pârghiilor extrapenale de asigurare a disciplinei de muncă a persoanelor cărora le-au fost încredinţate pentru pază bunuri. 200 din CP al RM îl formează relaţiile sociale cu privire la executarea conştiincioasă a obligaţiilor de pază a bunurilor proprietarului. cele comise trebuie calificate conform art. sunt create prin munca omului. ( Latura obiectivă a faptei incriminate la art. ne vom referi la agravanta specifică a faptei infracţionale analizate. deteriorate. cu condiţia că persoana nu a fost condamnată nici pentru una din infracţiuni şi că termenul de prescripţie nu a expirat. pierderii sau pieirii bunurilor. oarecum desuet (faţă de alte legislaţii penale moderne). la momentul săvârşirii infracţiunii. subiectul trebuie să aibă o calitate specială: să fie persoana căreia i-a fost încredinţată paza bunurilor proprietarului. dacă făceau parte din aceste obligaţii cele privind paza bunurilor proprietarului. dacă există o legătură de cauzalitate între urmările prejudiciabile produse şi neglijenţa criminală a făptuitorului faţă de propriile obligaţii. Subiectul infracţiunii analizate este persoana fizică responsabilă. 200 din CP al RM are următoarea structură: 1) fapta prejudiciabilă care se exprimă în acţiunea sau inacţiunea de neglijenţă criminală faţă de obligaţiile proprii. în temeiul unui contract. dis pun de valoare materială şi cost determinat. Latura subiectivă se caracterizează prin imprudenţă (încredere exagerată sau neglijenţă). care la momentul comiterii infracţiunii a împlinit vârsta de 16 ani. Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la art. şofer etc). pierdute sau care au pierit. (2) al art. Subiect al infracţiunii nu poate fi o persoană cu funcţie de răspundere. 199 din CP al RM: "sub formă de îndeletnicire". existând şi probe că dobândirea sau comercializarea bunurilor obţinute pe cale criminală reprezintă pentru făptuitor unica sau principala sursă de venituri. legiuitorul moldovean a considerat imperioasă instituirea unui cadru juridic penal menit să sancţioneze neglijenţa criminală faţă de paza bunurilor proprietarului. §5. Infracţiunea de la art. 329 din CP al RM. paznicul părăseşte postul în timpul serviciului. depăşeşte echivalentul a 500 unităţi convenţionale de amendă. în plus.

Necesitatea ocrotirii pe toate căile a familiei şi a minorului este proclamată în numeroase acte cu vocaţie internaţională şi în actele legislative naţionale. în fine. religie. educaţional şi cultural. fiind fapte prejudiciabile. NOŢIUNEA. Moldpres. 1995. în subsidiar. manifestate în raport cu copiii (infracţiunea de la art. Fiind o parte integrantă a sistemului social modern.24 al Pactului internaţional cu privire la drepturile civile şi politice1. Instabilitatea economică şi. slăbirea infrastructurii sistemelor de ocrotire a sănătăţii. Şi viceversa. Fiecare din infracţiunile cuprinse în Capitolul VII al Părţii speciale a Codului penal al Republicii Moldova are şi un obiect juridic special. în pofida acestor prevederi cu caracter de principii. art. situaţia familiei şi a minorului a degradat pe toate planurile. într-un singur capitol al legii penale. avere sau naştere. adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 15. psihice. dar nu în ultimul rând. contribuind la activizarea influenţelor pozitive şi neutralizând factorii extrinseci negativi. toate acestea au agravat starea socială a familiei şi a minorului. 21 din Legea privind drepturile copilului. în conformitate cu art. CARACTERIZAREA GENERALĂ Şl TIPURILE INFRACŢIUNILOR CONTRA FAMILIEI Şl MINORILOR I Infracţiunile contra familiei şi minorilor reprezintă grupul de infracţiuni prevăzute în Capitolul VII al Părţii speciale a Codului penal al Republicii Moldova. care vatămă. ca urmare. nr. In cazul unor infracţiuni contra familiei şi minorului se aduce atingere. Astfel. p. J Monitorul Oficial al Republicii Moldova. are dreptul din partea familiei sale. în mod exclusiv sau în principal. De asemenea. spirituale şi intelectuale a personalităţii în devenire. unor valori sociale specifice. ea statuând procesul dezvoltării fizice. 1. voi. potrivit art. atingerea infracţională adusă familiei se repercutează inerent asupra educaţiei minorului. dar şi ca fenomen social cu un impact direct asupra multiplelor procese din societate. 201 din CP al RM). care nu se află în corelaţie cu familia şi . 203 din CP al RM). origine naţională sau socială. orice copil. PARTEA S P E C I A L A C a p i t o l u l VIII 313 C a p i t o l u l VIII INFRACŢIUNI CONTRA FAMILIEI Şl MINORILOR Secţiunea I. solidaritatea. educaţia şi apărarea drepturilor şi intereselor membrilor minori şi ale celor inapţi de muncă ai familiei. scăderea nivelului de viaţă a majorităţii familiilor. sex. alături de existenţa unei numeroase categorii de populaţie care Tratate internaţionale Ia care Republica Moldova este parte. precum şi sprijinul material şi moral. 202 din CP al RM). manifestate în raport cu părinţii sau soţul (infracţiunea prevăzută la art.12. care le dezvoltă. 204 din CP al RM) etc. relaţiile sociale cu privire la convieţuirea în cadrul familiei şi dezvoltarea minorului. a societăţii şi a statului la măsurile de ocrotire pe care le cere condiţia de minor. Apropierea dintre valorile sociale examinate se manifestă şi prin faptul că: familia este una dintre sursele de bază de subzistenţă pentru minor. Totodată. prioritatea educaţiei minorului în familie. familia răspunde juridic pentru fapta ilegală comisă de minor etc. solidaritatea. egalitatea în drepturi a soţilor în familie etc. prevede că familia şi copiii beneficiază de protecţie şi ajutor special pentru realizarea drepturilor lor. Reunirea. 13. inviolabilitatea secretului adopţiei (infracţiunea de la art. 1998. 32-49. De aceea. Aceasta se exprimă prin faptul că familia evoluează în calitate de primă instituţie de socializare a minorului. familia apare şi ca instrument pentru satisfacerea necesităţilor individuale multiforme ale persoanei. Din această definiţie rezultă că obiectul juridic generic al infracţiunilor din grupul analizat îl constituie relaţiile sociale cu privire la convieţuirea în cadrul familiei şi dezvoltarea minorului. manifestarea grijii pentru întreţinerea. culoare. într-un şir de cazuri. limbă. a incriminărilor privind infracţiunile contra familiei şi a celor privind infracţiunile contra minorilor este explicată prin afinitatea şi interconexiunea dintre aceste două valori sociale. familia este elementul natural şi fundamental al societăţii şi are dreptul la ocrotire din partea societăţii şi a statului. în prevederile lor. Chişinău. pe durata perioadei de tranziţie. trăieşte sub nivelul de sărăcie. format din relaţiile sociale privitoare la anumite valori sociale specifice: continuitatea speciei umane în cele mai prielnice condiţii biologice şi morale (infracţiunea de la art.312 DREPT PENAL. a crescut considerabil rolul dreptului penal în ocrotirea acestor valori sociale. lăsarea copiilor fără supraveghere de către părinţii migranţi. săvârşite cu intenţie.1994-. pe primele. Monitorul Oficial al Republicii Moldova. precum şi sprijinul material şi moral. între principiile pe care se întemeiază apărarea relaţiilor sociale cu privire la convieţuirea în cadrul familiei şi dezvoltarea minorului se remarcă o legătură foarte strânsă: sprijinul reciproc moral şi material al soţilor. 16 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. fără nici o discriminare întemeiată pe rasă. exercitarea unei influenţe nefaste asupra procesului de formare a personalităţii minorului reprezintă conturnarea unei dintre principalele funcţii ale familiei. în aceste condiţii.

caz în care stabilirea urmărilor prejudiciabile devine obligatorie la calificarea faptei (de exemplu. 202 şi 203 din CP al RM). 201 din CP al RM). Totuşi. recompensa sub orice formă (în cazul infracţiunii de la art. legiuitorul indică actele false. în situaţia acestei infracţiuni. Aceasta nu exclude însă manifestarea imprudenţei faţă de urmările prejudiciabile pe care le admit unele modalităţi agravate de realizare (de exemplu. Este vorba de unele modalităţi agravate ale unora dintre aceste infracţiuni. 203 din CP al RM). 204 din CP al RM) etc. mai larg: copiii minori sau copiii maturi. 202 din CP al RM). 203 din CP al RM). cele de la lit. Privitor la infracţiunile contra familiei. (3) al art. aceste infracţiuni pot adopta forma unei infracţiuni materiale. Sub aspectul laturii obiective. obiective a infracţiunilor contra familiei şi minorilor nu este indispensabilă la calificare. este necesar a menţiona. infracţiunea de incest (art. (2) şi lit. Astfel. 204. este întotdeauna reprezentată de persoana minoră.D R E P T P E N A I . (2) al art. dar inapţi de muncă (în cazul infracţiunii de la art. că majoritatea infracţiunilor din Capitolul VII al Părţii speciale a Codului penal se comit prin acţiune. în general. în cazul infracţiunii de la art. de regulă. Toate infracţiunile pe care le analizăm sunt infracţiuni formale. 202. 206. 209 din CP al RM etc. aceasta. (3) ale art. în unele situaţii. lit. b) din alin. (3) al în ce priveşte victima infracţiunii. suma bănească de care a fost lezată persoana îndreptăţită la întreţinere (în cazul infracţiunii de la art. 201 din CP al RM) nu presupune. existenţa unei victime. (2) al art. în special cele prevăzute la lit. a) din alin. care constă în teritoriul dincolo de frontiera de stat a Republicii Moldova. lit. d) din alin. (3) al art. aceste semne au importanţă la calificarea faptei. 207 din CP al RM se poate vorbi despre locul special de săvârşire a infracţiunii. La alte câteva infracţiuni (cele prevăzute la art. d) din alin. drept mijloace posibile de săvârşire a faptei. copilul adoptat sau adoptatorul (în cazul infracţiunii de la art. lit. Totuşi. în primul rând. PARTEA S P E C I A L A C a p i t o l u l VIII 315 minorul ca valori sociale fundamentale. 204. Datorită specificului pe care îl comportă. a)-f) din alin.204. b) din alin. ' . adică persoana care la momentul săvârşirii infracţiunii nu a împlinit vârsta de 18 ani. privitor la infracţiunile ce fac parte din subgrupul faptelor infracţionale contra minorilor. de regulă. (2) al art. părinţii sau soţul inapţi de muncă (în cazul infracţiunii de la art. în cazul unor modalităţi agravate de realizare. d) din alin. fapta prejudiciabilă nu se poate realiza decât prin inacţiune. . toate infracţiunile din grupul examinat se comit cu intenţie. 206 din CP al RM). modalităţile de la lit. Cât priveşte latura subiectivă. b) din alin. 208. determinarea semnelor secundare ale laturii . Unele infracţiuni din cadrul grupului examinat au obiect material: corpul persoanei (în cazul infracţiunii de la art. (2) al art. La fel. cercul de victime este. lit. 205 din CP al RM) etc. lit. b) din alin.

tipologia infracţiunilor contra familiei şi minorilor poate fi prezentată în felul următor: 218. în cele din urmă. 206 din CP al RM. bazele morale pe care se întemeiază familia ar fi grav conturbate dacă s-ar permite întreţinerea de raporturi sexuale între rudele apropiate. De regulă. 208 şi art. sunt trase la răspundere penală.art. semnele secundare ale laturii subiective nu sunt relevante în procesul de calificare. chiar în dispoziţia art. 201-205 din CP al RM). 219. prin legătura lor de sânge sau prin poziţia lor în cadrul familiei. minorul având vârsta de până la 16 ani. Totuşi. Pe de altă parte. legea penală reacţionează contra pericolului pe care îl constituie. infracţiuni contra familiei (art. 206 din CP al RM). Mai multe dintre faptele infracţionale. Obiectul juridic special al incestului îl formează relaţiile sociale cu privire la continuitatea speciei umane în cele mai prielnice condiţii biologice şi morale. Subiectul infracţiunilor contra familiei şi minorilor este persoana fizică responsabilă. nici moral. 202 din CP al RM). Secţiunea a ll-a. în cazul faptelor infracţionale de la art. 203 din CP al RM) etc. există şi excepţii de la această regulă: persoana iresponsabilă. infracţiuni contra minorilor (art. pot fi comise numai de un subiect special: rudă pe linie dreaptă până la gradul trei inclusiv sau rudă pe linie colaterală (frate. deoarece practicarea lor poate avea ca efect degenerarea speciei umane. Obiectul material al infracţiunii date îl constituie corpul persoanei. care săvârşesc raportul sexual. Totuşi. văr primar) (în cazul infracţiunii de la art. INFRACŢIUNI CONTRA FAMILIEI §1. persoana constrânsă (fizic. Incestul Ştiinţa a demonstrat că raporturile sexuale între rudele apropiate nu pot fi îngăduite. raporturile sexuale între persoanele care. 209 din CP al RM este indicată o altă limită de vârstă minimă a răspunderii penale . . de regulă. soră. 201 din CP al RM). nu trebuie să compromită. în cazul incestului. copilul sau soţul (în cazul infracţiunii de la art. din punct de vedere biologic şi moral. 205 şi art. Totodată. 206-210 din CP al RM). specia umană. victimă a infracţiunii nu există.18 ani. necesită a fi stabilit scopul special în care a acţionat făptuitorul. prevăzute în Capitolul VII al Părţii speciale a Codului penal. părinţii (în cazul infracţiunii de la art. deoarece ambele persoane. nici fizic. psihic. care la momentul săvârşirii infracţiunii a împlinit vârsta de 16 ani. în acest fel.

strănepot). Motivele infracţiunii sunt variate. PARTEA S P E C I A L A Ca p i t o I u 1 VIII 317 sau prin şantaj. ori profitându-se de dependenţa de orice natură a acesteia). în cazul rudelor pe linie colaterală. Subiectul infracţiunii de incest este un subiect special. 20i şi art. nr. văr primar. deoarece reclamă o calitate anume în raport cu cealaltă persoană. b) rudă pe linie colaterală (frate. străbunei). precum şi condiţia victimei care are vârsta sub 16 ani. trebuie să se aibă în vedere că pericolul social este roai. însă. în principal. statele-părţi (printre care se numără şi Republica Moldova) vor lua toate măsurile corespunzătoare pentru protejarea copilului împotriva oricăror forme de abandon. o infracţiune bilaterală. profitându-se de dependenţa de orice natură a acesteia).316 D R E P T P E N A L . Subiectul infracţiunii este persoana fizică responsabilă. 2001. pe lângă degenerarea morală a speciei umane. şi anume: frate (consangvin sau uterin).20004. bunică. menţionăm că subiectul este un colateral. lesbianism sau satisfacerea poftei sexuale în forme perverse (a altor acţiuni cu caracter sexual) nu poate forma fapta prejudiciabilă în cazul incestului. concretizată în acţiunea de raport sexual. este posibil ca numai unul dintre cei care a săvârşit raportul sexual să fie tras la răspundere conform art. în limita posibilităţilor şi a mijloacelor lor financiare. şi între rudele asimilate prin adopţie. în acelaşi spirit.mare în cazul amestecului aceluiaşi sânge (commixtio sanguinis). Ea se consideră consumată din momentul începerii raportului sexual. Eschivarea de la plata pensiei alimentare sau de la întreţinerea copiilor Aşa cum rezultă din prevederile art. profitarea de imposibilitatea ei de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa. prin şantaj. legiuitorul a urmărit să asigure convieţuirea normală şi într-o familie care include persoane adoptate şi adoptatoare. Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Infracţiunea de incest este o infracţiune formală. în ce priveşte prima dintre calităţile alternative specificate. 171. prin vinovăţie sub formă de intenţie directă. La individualizarea pedepsei pentru incest. ambele trebuie trase la răspundere penală conform art. soră. este necesară calificarea prin concurs: art. bunic. se stabileşte că părinţii sunt obligaţi să-şi întreţină copiii minori şi copiii majori inapţi de muncă. La stabilirea calităţii de subiect al incestului. 27 din acelaşi act. în timpul cât se află în îngrijirea părinţilor. §2. dacă una din persoanele care săvârşeşte raportul sexual nu beneficiază de vreo clauză de impunitate. care necesită sprijin material. Referitor la cea de-a doua dintre calităţile alternative specificate. 201 din CP al RM. mamă.. întrucât constrângerea victimei (fizică. în art. morală şi socială. soră. psihică. listă care nu poate fi interpretată extensiv. nu-i poate fi incriminată infracţiunea de incest. se contribuie. de regulă. adoptat de Parlamentul Republicii Moldova la 26. în cazul acestor excepţii. adică face parte dintr-o generaţie în linie descrescătoare (fiică. 1. care săvârşeşte raportul sexual: a) rudă pe linie dreaptă (până la gradul trei inclusiv). subiectul este un ascendent. 19 din Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului3. fiu. dar şi rudenia asimilată (prin adopţie). condiţiile de viaţă necesare dezvoltării copilului. părinţilor le revine în primul rând responsabilitatea de a asigura. . Potrivit art. nepoată. spirituală. când. se are în vedere nu numai rudenia de sânge. care la momentul săvârşirii infracţiunii a împlinit vârsta de 16 ani. Săvârşirea acţiunilor ce ţin de homosexualism. De aceea. statele-părţi recunosc dreptul oricărui copil la un nivel de viaţă suficient pentru a permite dezvoltarea sa fizică. i . se manifestă prin năzuinţa de satisfacere a necesităţii (poftei) sexuale. 51-71. la degenerarea biologică a acesteia. ci prezintă o listă exhaustivă a posibililor subiecţi. sentimentul pudorii trebuie să-şi păstreze întreaga sa forţă morală. văr primar). 201 din CP al RM. vară primară. Latura subiectivă a infracţiunii analizate se exprimă. p. Latura obiectivă a incestului se exprimă în fapta prejudiciabilă. psihică. 47-48. de sex masculin sau feminin. voi. dacă acestea se suprapun săvârşirii raportului sexual. adică face parte dintr-o generaţie în linie crescătoare (tată. legiuitorul nu indică gradul de rudenie. depăşesc limitele componenţei de incest. persoana aflată în imposibilitatea de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa. Dacă intenţia făptuitorului nu cuprinde această împrejurare. Tratate internaţionale la care Republica Moldova este parte. Totuşi. străbunică. 74 al Codului familiei. soră (consangvină sau uterină). văr primar). 174 din CP al RM. De aceea. deoarece. 173 sau art. strănepoată. nepot. Incestul este. Făptuitorul trebuie să conştientizeze că săvârşeşte raportul sexual cu o rudă pe linie directă până la gradul trei inclusiv sau cu o rudă pe linie colaterală (frate. cu subiect plural. Unchiul faţă de nepoată sau mătuşa faţă de nepot (ori viceversa) nu fac parte din subiecţii incestului. sau este un descendent. Noţiunea de raport sexual trebuie interpretată în aceeaşi manieră ca în cazul infracţiunii de viol. în primul rând. de cele mai multe ori.10.

adopţia copilului care primeşte pensia de întreţinere. 202 din CP al RM îl formează relaţiile sociale cu privire la solidaritatea. Tocmai de aceea. Partea specială. p. care necesită sprijin material. în baza hotărârii instanţei de judecată. Rătescu şi alţii. Socec. 111 din Codul familiei. . sunt puşi în situaţia de a se umili. Latura obiectivă a infracţiunii prevăzute la art. precum şi sprijinul material ţi moral. în funcţie de calitatea concretă a victimei. 2) copilul matur (având la momentul comiterii infracţiunii vârsta de 18 ani). abandonaţi pecuniar. lipsiţi de supravegherea şi educarea cel puţin a unuia dintre părinţi. PARTEA SPE CIALA Ca p i tolu l VIII 319 Denumită în doctrina penală anterioară "abandon pecuniar"5. rămânând fără mijloace de subzistentă. De asemenea. 202 din CP al RM se exprimă în fapta prejudiciabilă concretizată în inacţiune. copiii. 202 din CP al RM este periculoasă prin aceea că. Codul penal adnotat. manifestate în raport cu copiii. această inacţiune se poate prezenta în oricare din următoarele două modalităţi: a) eschivarea părinţilor de la plata mijloacelor.DREPT PENAL. în conformitate cu art. restabilirea capacităţii de muncă a persoanei care primeşte pensia de întreţinere. de regulă. fapta incriminată la art. stabi- " C. neîndepli-nindu-şi obligaţia de asistenţă materială a copiilor lor. dacă instanţa judecătorească va stabili că aceştia s-au eschivat de la îndeplinirea obligaţiilor părinteşti faţă de acest copil. aceşti copii sunt. părinţii îi expun unei degradări fizice şi morale. Obiectul material al acestei infracţiuni îl constituie suma bănească de care a fost lezată victima.80 al Codului familiei se prescrie posibilitatea eliberării copilului de obligaţia de a-şi întreţine părinţii inapţi de muncă. inapt de muncă. Obiectul juridic special al infracţiunii de la art. Bucureşti. 1937. plata pensiei de întreţinere. act prin care e stabilit gradul de invaliditate. voi. Inaptitudinea pentru muncă este confirmată prin actul organului de expertiză medicală a vitalităţii. Victima infracţiunii de eschivare de la plata pensiei alimentare sau de la întreţinerea copiilor poate avea una din următoarele două calităţi: 1) copilul minor (apt sau inapt de muncă). De ce se impune şi luarea în calcul a componentei "solidaritate"? Pentru că părinţii şi copiii au un interes comun de a se sprijini reciproc în acele perioade ale vieţii când necesitatea sprijinului este mai acută ca niciodată. Deseori. 39. cerând ajutor altora. în art. III. căsătoria descendentului inapt de muncă. încetează inclusiv în următoarele cazuri: atingerea de către copil a vârstei de 18 ani sau obţinerea de către acesta a capacităţii depline de exerciţiu sub vârsta de 18 ani. fiind expuşi retrogradării morale.

256 al Codului de procedură civilă. în interesul material sau în răzbunare. Infracţiunea examinată este o infracţiune formală. dacă eschivarea persistă. ordonanţa se emite în cazul în care pretenţia ţine de încasarea pensiei de întreţinere a copilului minor. adoptat de Parlamentul Republicii Moldova la 30. 2003. nu şi ordonanţa. Ea se consideră consumată din momentul constatării faptului eschivării de la plata mijloacelor de întreţinere. 111-115. se execută. Motivele acestei infracţiuni se exprimă. cât şi cuantumul mijloacelor de întreţinere se stabileşte prin hotărârea instanţei de judecată. Dacă plata pensiei de întreţinere a fost stabilită printr-un contract între părinţi sau între părinţi şi copilul matur inapt de muncă. într-o asemenea situaţie.05. pentru întreţinerea copiilor minori (a pensiei alimentare (de întreţinere)). care nu necesită stabilirea paternităţii. (1) al art.20036. 345 al Codului de procedură civilă. d) din art. 202 din CP al RM se exprimă. legiuitorul nominalizează hotărârea. contestarea paternităţii (maternităţii) sau atragerea în proces a unor persoane interesate. b) eschivarea părinţilor de la întreţinerea copiilor maturi. Prin "eschivare" se înţelege sustragerea de la îndeplinirea unei obligaţii. aflaţi la întreţinerea lor. Referindu-se la actul judecătoresc. Astfel. se poate vorbi despre posibilitatea tragerii la răspundere penală. Hotărârea judecătorească. nu după ce devine definitivă. potrivit lit. eschivarea de la plata pensiei de întreţinere nu poate fi considerată temei de tragere la răspundere penală. Pentru ca eschivarea de la plata pensiei alimentare sau de la întreţinerea copiilor să poată naşte temei de răspundere penală. nr. prin care se stabileşte obligaţia achitării mijloacelor de întreţinere. 202 din CP al RM numai dacă a fost obligată la plata mijloacelor de întreţinere printr-o hotărâre a instanţei de judecată. ci imediat. ţinându-se cont de starea materială şi familială a părinţilor. Latura subiectivă a infracţiunii de la art. prin care pârâtul este obligat la plata pensiei de întreţinere. Atât modul (în sumă bănească fixă sau sub formă de cote din venitul făptuitorului). a) din alin.lită prin hotărârea instanţei de judecată. precum şi de alte circumstanţe importante. numai după satisfacerea cererii reclamantului prin hotărârea instanţei de judecată. prin vinovăţie sub formă de intenţie directă. Monitorul Oficial al Republicii Moldova. în prunul rând. ordonanţă care se emite în baza lit. Persoana poate fi trasă la răspundere conform art. dar inapţi de muncă. de cele mai multe ori. . dacă obligaţia de întreţinere e stabilită prin hotărârea instanţei de judecată. este necesar ca făptuitorul Să manifeste o atitudine de rea-voinţă faţă de această eschivare.

Subiectul infracţiunii este persoana fizică responsabilă. în a cărui favoare instanţa de judecată a pronunţat hotărârea de eliberare de obligaţia de întreţinere. §4. copiii orfani şi copiii rămaşi fără îngrijire părintească pot fi adoptaţi. 203 din CP al RM îl constituie relaţiile sociale cu privire la solidaritatea. în funcţie de categoria concretă de care aparţine victima. în a căror privinţă există o hotărâre a instanţei de judecată ce confirmă că aceştia s-au eschivat de la îndeplinirea obligaţiilor părinteşti faţă de acest copil. timp de trei ani după naşterea acestuia. copiii majori apţi de muncă sunt obligaţi să-şi întreţină şi să-şi îngrijească părinţii inapţi de muncă care necesită sprijin material. incriminarea de la art. b) soţul care îngrijeşte copilul comun. de a asigura un suport juridico-penal promovării principiului sprijinului reciproc material şi moral între cei care alcătuiesc o familie. deoarece oferă posibilitatea dezvoltării personalităţii copiilor într-un . şi anume: cea de părinte (inclusiv adoptator). b) eschivarea de la acordarea ajutorului material stabilit. dacă acest soţ nu lucrează şi copilul necesită îngrijire. întrucât în dispoziţia art. De exemplu. Motivele infracţiunii sunt dintre cele mai variate. subiectul infracţiunii analizate trebuie să aibă o calitate specială. în vinovăţie sub formă de intenţie directă. soţului sau soţiei. 202 din CP al RM. De asemenea. prin hotărârea instanţei de judecată. Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la art. Soluţia adopţiei este preferabilă instituţionalizării copiilor în casa de copii. Latura subiectivă a eschivării de la acordarea ajutorului material părinţilor sau soţului se exprimă. 3) soţul (soţia). de rând cu incriminarea de la art. 203 din CP al RM se vede ca o complinire. 80 al Codului familiei. 203 din CP al RM se exprimă în fapta prejudiciabilă care se concretizează într-o inacţiune. Victima infracţiunii analizate este părintele (părinţii) sau soţul (soţia) inapt de muncă (care a atins vârsta de pensionare sau care este invalid de gradul I. prin hotărârea instanţei de judecată. părinţilor sau unuia dintre părinţi. PARTEA SPECIALA C a p i t o l u l VIU 321 Reaua-voinţă a făptuitorului denotă nedorinţa acestuia de a se conforma hotărârii respective a instanţei de judecată. care la momentul comiterii infracţiunii a împlinit vârsta de 16 ani. inacţiunea dată se poate prezenta în următoarele două modalităţi alternative: a) eschivarea de la acordarea ajutorului material stabilit. considerăm că infracţiunea prevăzută de această normă nu poate avea ca victimă pe fostul soţ. reaua-voinţă se atestă dacă: are loc o eschivare de durată. De asemenea. 3 din CP al RM. Părinţii inapţi de muncă nu pot fi subiecţi ai acestei infracţiuni.320 DREPT PENAL. 202 din CP al RM. după nenumăratele somaţii ale executorului judiciar. 82 al aceluiaşi act legislativ prevede că soţii îşi datorează întreţinerea materială reciprocă. s-ar admite o interpretare extensivă defavorabilă. care la momentul săvârşirii infracţiunii a împlinit vârsta de 16 ani. 2) copilul care are părinţi. Ea se consideră consumată din momentul constatării faptului eschivării de la acordarea ajutorului material. Infracţiunea examinată este o infracţiune formală. subiectul trebuie să aibă una din cele două calităţi speciale: 1) copil. 203 din CP al RM nu se foloseşte noţiunea "fostul soţ". Existenţa relei-voinţe se determină prin aprecierea tuturor circumstanţelor cazului. De asemenea. care contribuie în mod esenţial la consolidarea familiei. manifestate în raport cu părinţii sau soţul. Subiectul infracţiunii este persoana fizică responsabilă. în conformitate cu art. Eschivarea de la acordarea ajutorului material părinţilor sau soţului în conformitate cu art. II sau III) şi care necesită sprijin material. Divulgarea secretului adopţiei Adopţia este una din instituţiile importante. §3. 2) soţ (soţie). în caz contrar. constau în interesul material sau în răzbunare. Obiectul material al eschivării de la acordarea ajutorului material părinţilor sau soţului îl formează suma bănească de care a fost lezată persoana îndreptăţită la întreţinere. trimitem la explicaţiile similare vizând infracţiunea prevăzută la art. 202 din CP al RM. Nu poate fi subiectul acestei infracţiuni: 1) copilul ai cărui părinţi au fost decăzuţi din drepturile părinteşti. în primul rând. c) soţul care îngrijeşte până la vârsta de 18 ani un copil comun invalid sau care îngrijeşte un copil comun invalid de gradul I din copilărie. în acest fel. de cele mai dese ori. art. 22 din Legea privind drepturile copilului. interzisă de art. trebuie de menţionat că victimă poate fi: a) soţia în timpul gravidităţii. sunt prezentate documente false despre veniturile făptuitorului sau despre domiciliul său etc. Este obligatoriu ca făptuitorul să manifeste o atitudine de rea-voinţă în raport cu eschivarea de la acordarea ajutorului material. dar. Latura obiectivă a infracţiunii de la art. precum şi sprijinul material şi moral. în mod special. Interpretarea noţiunii "rea-voinţă" se face într-o manieră similară celei în care a fost interpretată noţiunea respectivă în contextul infracţiunii de la art. Cu privire la notele caracteristice ale noţiunii "eschivare" şi ale conceptului de obligare la executarea hotărârii judecătoreşti de acordare a ajutorului material.

un asemenea obiect există când divulgarea se referă la un document ce conţiqe date sau informaţii care nu sunt destinate publicităţii. poate fi exercitat doar cu consimţământul adoptatorului. Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la art. pentru păstrarea acestui mediu. O condiţie obligatorie pentru tragerea făptuitorului la răspundere penală pentru divulgarea secretului adopţiei este ca divulgarea să se facă contrar voinţei adoptatorului. în această idee se înscrie şi . primul va trebui tras la răspundere potrivit art. în cazul modalităţii de la lit. b) din alin. de regulă. inclusiv ocrotirea pe cale penală. 204 din CP al RM. Dar. pot fi vătămate relaţiile sociale cu privire la sănătatea sau viaţa persoanei. întrucât soţii-adoptatori au drepturi şi obligaţii egale în raport cu copilul adoptat. de obiect material. Astfel. 204 din CP al RM îl formează relaţiile sociale cu privire la inviolabilitatea secretului adopţiei. dreptul copilului de a-şi cunoaşte părinţii biologici. dacă divulgarea secretului adopţiei va fi săvârşită de către unul dintre soţi. fără a avea acordul celuilalt. Latura obiectivă a infracţiunii de la art. (2) al art. Infracţiunea analizată este lipsită. obiectul material constând în acel document. Victimă a divulgării secretului adopţiei poate fi copilul adoptat. proclamat de Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului. Datorită acestui fapt. Totuşi. au fost transmise unei singure persoane. La calificare nu are importanţă dacă datele sau informaţiile privitoare la adopţie. care nu sunt destinate publicităţii.DREPT PENAL. 204 din CP al RM. în subsidiar. câtorva persoane sau unui cerc larg de persoane. Divulgarea poate fi făcută pe cale verbală sau în scris. PARTEA SPECIALA * C a p i t o l u l VIII mediu firesc al familiei. părinţii adoptatori sau unul dintre părinţii adoptatori. 204 din CP al RM se exprimă în fapta prejudiciabilă care se concretizează în acţiunea de divulgare a secretului adopţiei. se cere ocrotirea secretului adopţiei. prin "voinţa adoptatorului" trebuie de înţeles voinţa comună a soţilor-adoptatori.

doar în măsura permisă de legea statului lor. b) s-a soldat . Moldpres. conform alin. şi datele despre trecutul medical al copilului şi al familiei sale cu îndrumări corespunzătoare. care nu avea dreptul să le cunoască. care la momentul comiterii infracţiunii a împlinit vârsta de 16 ani.prevederea de la art. în interesul material. Infracţiunea analizată este o infracţiune formală. 204 din CP al RM este persoana fizică responsabilă. Monitorul Oficial al Republicii Moldova. de cele mai multe ori. Ea se consideră consumată din momentul în care datele sau informaţiile despre adopţie au devenit cunoscute cel puţin unei singure persoane. invidie etc. 1999. Motivele infracţiunii date constau. 15. p. în primul rând. 204 din CP al RM. în vinovăţie sub formă de intenţie directă. (2) al art. răzbunare. 30 al Convenţiei asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale7. dacă această faptă: a) a fost săvârşită de o persoană obligată să păstreze faptul adopţiei ca un secret profesional sau de serviciu. Subiectul infracţiunii de la art. voi.în special cele în legătură cu identitatea mamei şi a tatălui său. precum Tratate internaţionale la care Republica Moldova este parte. Chişinău. Latura subiectivă a infracţiunii de divulgare a secretului adopţiei se exprimă. conform căreia autorităţile competente ale unui stat contractant (inclusiv ale Republicii Moldova) asigură accesul copilului sau al reprezentantului său la informaţiile pe care le deţin cu privire la originea copilului . Agravarea răspunderii penale pentru divulgarea secretului adopţiei este prevăzută. 81-95.

ca pe un secret de serviciu: judecătorul. notarul. unii participanţi la procesul judiciar de încuviinţare a adopţiei copilului (de exemplu. persoana cu funcţie de răspundere din cadrul instituţiei pentru educaţia copiilor orfani etc. între aceste urmări şi divulgarea secretului adopţiei trebuie să existe o legătură de cauzalitate. adopţiile nu pot avea loc decât dacă autorităţile competente ale statului de origine s-au asigurat inclusiv de . reprezentantul organului de tutelă şi curatelă. Pot fi obligaţi să păstreze faptul adopţiei preoţii. statelepărţi. procurorul). Abuzul părinţilor şi altor persoane la adopţia copiilor în conformitate cu lit. potrivit art. vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii acestora etc.cu urmări grave. Faţă de survenirea acestor urmări. reprezentantul organului de stare civilă. §5. 21 din Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului. 4 din Convenţia asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale. care acceptă şi/sau autorizează adopţia. De asemenea. ca pe un secret profesional (în ce priveşte secretul confesiunii). Prin "urmări grave" se are în vedere: moartea sau sinuciderea copilului adoptat sau a adoptatorului. reprezentantul Comitetului pentru înfiere al Republicii Moldova. se vor asigura că interesul superior al copilului este raţiunea primordială în materie şi vor lua toate măsurile corespunzătoare pentru a asigura ca. făptuitorul trebuie să manifeste imprudenţă. în cazul adopţiei în străinătate. d) a art. încredinţarea copilului să nu se traducă printr-un profit material nedatorat persoanelor responsabile de aceasta.

06. banii. 21 şi art. ele se manifestă prin interesul material. curatorul. legiuitorul a ţinut să stabilească bariere juridico-penale în calea comerţului cu copii. se are în vedere situaţia când. Dacă recompensa respectivă a fost primită. în ce priveşte noţiunea "alt scop legat de adopţie". 205 din CP al RM îl constituie relaţiile sociale cu privire la acordarea dezinteresată a consimţământului pentru adopţia copilului. ci special: scopul de-a da consimţământul la adopţie sau un alt scop legat de adopţie. trebuie mai întâi să dai ceva. 205 din CP al RM. adică pentru darea consimţământului la adopţie sau în alte scopuri legate de adopţie. 22 ale Codului civil al Republicii Moldova (adoptat de Parlamentul Republicii Moldova la 6. PARTEA SPE CIALA c: a p i I o I u I VIII 325 faptul că consimţămintele nu au fost obţinute prin contraplată sau contrapres-taţie de orice fel. Motivele infracţiunii pot fi diferite. Scopul infracţiunii este nu unul oarecare. nr. care se înmânează sau se dăruieşte. iniţiativa comiterii infracţiunii aparţine celui care dă recompensa: pentru a primi ceva. care a fost dat sau constatat în scris. Tocmai în vederea implementării acestor prevederi şi a altor prevederi similare. La calificare nu contează când a fost primită recompensa sub orice formă: până la sau concomitent cu darea consimţământului la adopţie sau cu săvârşirea altor fapte legate de adopţie. mama minoră exprimă în mod personal consimţământul pentru adopţia copilului ei. 205 din CP al RM este copilul care se adoptă. nu pentru faptul de acordare de către acesta a consimţământului la adopţie sau în alte scopuri legate de adopţie. Darea recompensei sub orice formă trebuie calificată ca instigare la infracţiunea analizată. x Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Dar perceperea copilului adoptat în calitate de marfă (indiferent de nobleţea scopurilor care se doresc a fi atinse) compromite din start întregul proces al adopţiei şi îi descalifică pe potenţialii adoptatori în ce priveşte calităţile lor de părinţi pentru copilul respectiv.20028). a altui ocrotitor legal al copilului.în adresa părinţilor. pentru ca consimţământul acesteia să fie valabil. Totodată. titlurile de valoare. în vinovăţie sub formă de intenţie directă. La calificare. adică prin intermediul unui mijlocitor. prin "recompensă sub orice formă" se înţelege: ofertele. privilegiile sau avantajele ce nu i se cuvin făptuitorului. adoptatorul) mamei minore necăsătorite a copilului care urmează a fi adoptat sunt obligaţi. adică acesta să nu fie îndreptăţit a o primi în baza unui temei legal. de către făptuitor. Victimă a infracţiunii de la art. aşa cum rezultă din prevederile art. Ea se consideră consumată din momentul primirii cel puţin a unei părţi din recompensa sub orice formă. sub orice formă. în care trăiesc mulţi dintre părinţi. în cazul primirii unei recompense sub orice formă. Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la art. este foarte accesibilă exploatarea vulnerabilităţii acestora. a tutorelui (curatorului). serviciile. . părinţii (tutorele. sau indirect. 2002. dar. după darea consimţământului la adopţie sau după săvârşirea altor fapte legate de adopţie. recompensa sub orice formă este primită. care încă nu dispune de capacitate de exerciţiu deplină. în lipsa unei specificări a legiuitorului. de exemplu. fără să fi existat vreo solicitare prealabilă . ori a altei persoane -fapta nu poate fi calificată conform art. în această ipoteză. cu titlu de contraechivalent al conduitei pe care se angajează să-1 aibă. cu intenţia de a-1 ajuta. să încuviinţeze acţiunile minorei respective. în primul rând. Recompensa sub orice formă trebuie să fie necuvenită (nedatorată) făptuitorului. Latura subiectivă a abuzului părinţilor şi altor persoane la adopţia copiilor se exprimă. Prin "primire" se înţelege luarea în posesie a unui obiect. alte bunuri sau avantaje patrimoniale. la fel şi forma acesteia. însă. trebuie să recunoaştem că se are în vedere o adopţie internaţională sau o adopţie naţională. Această infracţiune are obiect material atunci când recompensa pentru consimţământul la adopţie sau în alte scopuri legate de adopţie are o natură corporală. se cere încuviinţarea prealabilă din partea ocrotitorilor legali menţionaţi. Latura obiectivă a abuzului părinţilor şi altor persoane la adopţia copiilor se exprimă în fapta prejudiciabilă care se manifestă prin acţiunea de primire a unei recompense sub orice formă. nu contează mărimea recompensei respective. care este camuflat sub forma adopţiei internaţionale sau naţionale a acestor copii. ori încasarea unei sume de bani.M-\ DREPT PENAL. Nu are relevanţă dacă făptuitorul primeşte recompensa sub orice formă în mod direct. în general. 205 din CP al RM. în această situaţie. de cele mai dese ori. Dacă mijlocitorul acţionează în numele potenţialului adoptator. Mai ales în condiţiile de sărăcie accentuată. Infracţiunea de la art. el va avea calitatea de complice la instigare la infracţiunea examinată. primirea recompensei se face în calitate de acceptare a mulţumirii adoptatorului. 205 din CP al RM este o infracţiune formală. Mijlocitorul acţionează în numele făptuitorului şi cu intenţia de a-1 ajuta. 82-86. adică el însuşi. având calitatea de complice la infracţiunea prevăzută la art. Adopţia nu poate fi încuviinţată în lipsa consimţământului liber exprimat în formele legale cerute.

(2) şi lit. care constă în corpul persoanei. traficul de copii adoptă forma unei infracţiuni complexe. unui terţ. d) din alin. pe plan internaţional. inviolabilitatea sexuală sau viaţa minorului. Conform art. obiectul juridic principal al acestei infracţiuni îl constituie relaţiile sociale cu privire la dezvoltarea fizică. fiecare din statele-părţi la prezenta Convenţie va lua toate măsurile pentru abolirea oricărei instituţii sau practici. Bucureşti. fie de către părinţii săi sau de către unul din ei. 165 din CP al RM. în cazul modalităţilor agravate specificate. statele-părţi se angajează să protejeze copilul contra oricărei forme de exploatare sexuală şi de violenţă sexuală. în Republica Moldova. traficul de copii se deosebeşte de infracţiunea prevăzută la art. care este mama copilului ce urmează a fi adoptat. traficul de copii poate avea obiect material. PARTEA Gap itolul VIII 327 Pentru calificare nu este obligatorie realizarea scopului nominalizat mai sus. dar nu în ultimul rând. nimeni nu poate fi ţinut în sclavie sau în condiţii de aservire. copilul va fi ocrotit împotriva tuturor formelor de neglijare. Având în vedere cele sus-menţionate. Astfel. INFRACŢIUNI CONTRA MINORILOR §1. d) altă persoană. b) exploatarea copiilor în scopul prostituţiei sau al altor practici ilegale. Prin "alt ocrotitor legal al copilului" se are în vedre părintele educator dintr-o casă de copii de tip familial. care la momentul săvârşirii infracţiunii a împlinit vârsta de 16 ani. 245-247. demnitatea. potrivit art. spirituală şi intelectuală a minorului. în corespundere cu lit. Lumina Lex. cinstea. victima traficului de copii este absolvită de răspunderea penală pentru infracţiunile săvârşite de ea . statele vor lua în special toate măsurile corespunzătoare pentru a împiedica: a) incitarea copiilor să se dedea sau să fie constrânşi să se dedea la o activitate sexuală ilegală. proliferarea traficului de copii. în această ipoteză. art. obiectul juridic secundar al traficului de copii îl formează relaţiile sociale cu privire la libertatea fizică a minorului.34 din Convenţia cu privire la drepturile copilului. considerăm că obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la art. în vederea exploatării persoanei sau muncii acestui copil. antrenarea forţată. Prevederi similare cu acestea se conţin în art. în acest scop. sub orice formă. cu sau fără plată. Victima infracţiunii examinate are o calitate specială. 30 al Legii privind drepturile copilului prevede că statul ia toate măsurile necesare pentru a preveni răpirea. potrivit alin. obiectul juridic secundar poate cuprinde. Astfel. De asemenea. (5) al art. b) tutore (curator). 206 din CP al RM. (3) al art. deoarece calitatea de victimă este incompatibilă cu cea de subiect. 11 din aceeaşi lege. nimeni nu poate fi constrâns să execute o muncă forţată sau obliga- I. La fel. c) alt ocrotitor legal al copilului. în fine. sănătatea. relaţiile sociale cu privire la libertatea psihică. (4) al art. fie de către tutorele său. Vida. Ea nu poate fi decât persoana care la momentul săvârşirii infracţiunii nu a împlinit vârsta de 18 ani. conform art. inclusiv prin intermediul mijloacelor juridicopenale. sub nici o formă. soţul adoptatorului etc. a traficului de sclavi şi a instituţiilor şi practicilor similare sclavajului. Prin aceasta. De asemenea. în ultimii ani. p. torie. punând în pericol chiar securitatea demografică a ţării noastre. a copilului în câmpul muncii atrage răspunderea juridică. 38 din aceeaşi Convenţie. Traficul de copii Necesitatea criminalizării traficului de copii este dictată de amploarea pe care a înregistrat-o acest fenomen. în cazul modalităţilor agravate de la alin. Prin "altă persoană" trebuie de înţeles: ocrotitorul legal al minorei necăsătorite. statele-părţi vor lua toate măsurile posibile pentru a se asigura că persoanele care nu au atins vârsta de cincisprezece ani nu vor participa direct la ostilităţi militare. Secţiunea a lll-a. Din această categorie nu poate face parte copilul adoptat. să prevină şi să combată pe toate căile. conform principiului 9 din Declaraţia ONU a drepturilor copilului9. calitatea specială a subiectului reclamă ca acesta să facă parte din una dintre următoarele categorii: a) părinte. Drepturile omului în reglementări internaţionale. vânzarea şi traficul de copii în orice scop şi în orice formă. integritatea corporală. în virtutea căreia un copil este dat. Subiectul infracţiunii este persoana fizică responsabilă. De asemenea. 1 din Convenţia suplimentară privitoare la abolirea sclavajului. El nu va fi obiect de trafic. Adoptarea incriminării privind această faptă este efectul direct al angajării Republicii Moldova. cruzime şi exploatare. psihică. 8 al Pactului internaţional cu privire la drepturile civile şi politice. c) exploatarea copiilor în scopul producţiei de spectacole sau de materiale cu caracter pornografic. 206 din CP al RM are un caracter multiplu. d) a art. în acelaşi spirit. în conformitate cu alin.326 SPECIALA DREPT PENAL. în plus. 206 din CP al RM.4 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 1999.

165 din CP al RM. 3) transferul unui copil. înainte de toate.152 din CP al RM. 206 din CP al RM. în primul rând. maltratarea intenţionată sau alte acte de violenţă. în cazul modalităţii de la lit. la aceste prevederi sunt indicate modalităţile alternative ale acţiunii adiacente. dacă a acceptat colaborarea cu organul de urmărire penală în cauza dată. acţiunea adiacentă constă în aplicarea violenţei fizice sau psihice asupra copilului. în afară de aceasta. (2) al art. La lit. a)-f) ale acestui alineat au menirea să agraveze răspunderea penală a făptuitorului. 5) primirea unui copil. că circumstanţele specificate la Iit. Latura subiectivă a infracţiunii de la art. de fapt. Subiectul faptei incriminate la art. 4) adăpostirea unui copil. 206 din CP al RM. în această ipoteză. prin "violenţă fizică" se are în vedere vătămarea intenţionată uşoară a integrităţii corporale sau a sănătăţii. care se concretizează în acţiune. acţiunile perverse. ţinân-du-se cont şi de particularităţile traficului de copii. (2) al art. Prin "abuz sexual" trebuie de înţeles: acţiunile violente cu caracter sexual. g) scopul abandonării în străinătate. La lit. în situaţia în care făptuitorul aplică violenţa psihică. Noţiunea "exploatarea sexuală comercială şi necomercială" a fost deja supusă investigării cu prilejul examinării infracţiunii de la art. b) scopul exploatării prin muncă sau servicii forţate. Această acţiune se poate înfăţişa sub oricare din următoarele modalităţi alternative de realizare: 1) recrutarea unui copil. e) scopul folosirii în activitatea criminală. inclusiv în cazul adopţiei ilegale. c) scopul exploatării în sclavie sau în condiţii similare sclaviei. în scopul de a asigura subordonarea victimei. 206 din CP al RM. Motivele infracţiunii pot fi diverse. raportul sexual cu o persoană care nu a atins vârsta de 16 ani. facem trimitere la explicaţiile de rigoare. constrângerea la acţiuni cu caracter sexual. latura obiectivă a faptei prevăzute la acest alineat va fi întregită când oricăreia din cele şase modalităţi ale acţiunii principale (nominalizate la alineatul (1) al aceleiaşi norme) i se va adăuga oricare din cele şase modalităţi ale acţiunii adiacente (indicate la lit. (2)) şi art. a) din alin. 165 din CP al RM. a tratamentelor inumane sau degradante. a) din alin. Ea se consideră consumată din momentul obţinerii controlului asupra facultăţii victimei de a se deplasa nestingherit în spaţiu. a tratamentelor inumane sau degradante pentru a asigura subordonarea copi- . trebuie de menţionat. 206 (cu excepţia lit. (3) al art. j Noţiunile care desemnează aceste modalităţi au fost definite cu prilejul analizei infracţiunii prevăzute la art. calificarea trebuie făcută prin concurs: art. 2) transportarea unui copil. deoarece se poate prezenta doar în vreuna din următoarele forme: a) scopul exploatării sexuale. 172. PARTEA SPECIALA C a p i t o l u l VIII 329 în legătură cu această calitate procesuală. în cazul vătămării intenţionate grave sau medii a integrităţii corporale sau a sănătăţii. d) scopul folosirii în conflicte armate.!^______________________________DREPT PENAL. de cele mai multe ori. 174 sau art. De aceea. toate celelalte sunt amintite la determinarea scopului infracţiunii prevăzute la art. 5) ameninţarea cu divulgarea informaţiilor confidenţiale familiei copilului sau altor persoane. în contextul modalităţii examinate. 4) folosirea armei. (2) al art. 206 din CP al RM. făptuitorul manifestă imprudenţă faţă de vătămarea gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii. nu este necesară calificarea suplimentară conform art. conţinutul noţiunii "abandonare în străinătate" va fi supus analizei cu prilejul examinării infracţiunii de la art. Astfel. în prostituţie sau în industria pornografică. tratamentele inumane sau degradante se aplică. Noţiunile de violenţă fizică şi violenţă psihică au fost analizate anterior. f) scopul prelevării organelor sau ţesuturilor pentru transplantare. 207 din CP al RM. Cât priveşte scopul abandonării în străinătate. d) din alin. facem trimitere la explicaţiile corespunzătoare privitoare la infracţiunea dată. 173. dar. ca şi în cazul traficului de fiinţe umane. (2) al art. La lit. (2) al art. 206 din CP al RM are o structură complexă (în comparaţie cu fapta de la alineatul (1) al aceleiaşi norme). în această ordine de idei. a)-f) din alin. 155 din CP al RM nu este necesară. De aceea. 2) violul. 6) darea sau primirea unor plăţi ori beneficii pentru obţinerea consimţământului unei persoane care de ţine controlul asupra copilului. Infracţiunea examinată este o infracţiune formală. 206 din CP al RM). 206 din CP al RM se exprimă în fapta prejudiciabilă. calificarea suplimentară conform art. 206 din CP al RM se exprimă. tortura. în legătură cu prevederile de la alin. comerciale şi necomerciale. acţiunea adiacentă constă în abuzul sexual asupra copilului sau în exploatarea sexuală comercială şi necomercială a acestuia. 206 din CP al RM este persoana fizică responsabilă. Scopul traficului de copii este unul special. 175 din CP al RM. 165 din CP al RM. Latura obiectivă a infracţiunii de la art. conchidem că latura obiectivă a faptei prevăzute la alin. Această soluţie se impune datorită faptului că. (2) al art. în vederea evitării repetărilor inutile. 151 sau art. 206 din CP al RM. 3) profitarea de dependenţa fizică a copilului. se concretizează în interesul material. acţiunea adiacentă se poate înfăţişa sub oricare dintre următoarele forme cu caracter alternativ: 1) aplicarea torturii. care la momentul săvârşirii infracţiunii a împlinit vârsta de 16 ani. c) din alin. în vinovăţie sub formă de intenţie directă. în contextul traficului de copii. este necesar a consemna că. în vederea interpretării conceptului "aplicarea torturii. b) din alin. Putem observa că doar cu excepţia ultimei din formele sus-menţionate.

206 din CP al RM. 165 şi. Caracterul de ilegalitate a acţiunii de scoatere a copilului din ţară se datorează mijloacelor sau metodelor de săvârşire a infracţiunii: acte false sau o oarecare cale ilegală. d)-f) din alin. întrucât atingerea adusă obiectului juridic special se face fără o influenţare nemijlocită infracţională asupra corpului persoanei minore. (2) al art. (2) al art. 11 al Convenţiei cu privire la drepturile copilului. 207 din CP al RM. această scoatere a copilului trebuie să fie ilegală. (2) al art. 207 din CP al RM. (1) al art. adoptate de Parlamentul Republicii Moldova la 9.1994". au dreptul de a ieşi din Republica Moldova în baza paşaportului. f) din alin. care la momentul săvârşirii infracţiunii nu a atins vârsta de 18 ani. în ce priveşte circumstanţele agravante de la alin. la interpretarea celorlalte forme. c). trimitem la explicaţiile de rigoare privind fapta de la lit. cetăţean al unui alt stat. indiferent de vârstă. Victimă a infracţiunii prevăzute la art. d). excepţie făcând cele de serviciu. nu sunt necesare fotografia şi semnătura personală a titularului. alin. Obiectul juridic special al infracţiunii de scoatere ilegală a copiilor din ţară îl constituie relaţiile sociale cu privire la ieşirea din Republica Moldova şi aflarea în străinătate. 206 din CP al RM. nr. Nici aceste noţiuni nu necesită a fi investigate din nou.11. §2. este plauzibilă o abordare similară celeia efectuate cu privire la modalitatea de la lit. La lit. în condiţii de legalitate. respectiv. Potrivit Legii privind actele de identitate din sistemul naţional de paşapoarte. . nu putem să nu remarcăm faptul că unele dintre acestea reprezintă. 207 din CP al RM este persoana fizică responsabilă. (2) al art. iar refugiaţii . a fost adoptată norma de la art. statele-părţi (inclusiv Republica Moldova) vor lua măsuri pentru a combate acţiunile ilegale de deplasare şi de împiedicare a reîntoarcerii copiilor în (din) străinătate. 6. de fapt. 167. Prin "acte" se au în vedere. 1995. a minorului (copilului). deoarece ne sunt cunoscute de la examinarea faptelor prevăzute la art. Tocmai în vederea creării unor garanţii ponderabile ale protecţiei.în baza documentului de călătorie. Pentru ca scoaterea copilului din ţară să fie susceptibilă de a fi calificată potrivit art. infracţiunea analizată nu are obiect material. oriunde s-ar afla aceştia. (2) al art. actele de identitate. specificate la lit. (3) al art. folosirea copilului în conflicte armate. în buletinele de identitate. respectiv. 151 din CP al RM şi de la lit. 206 din CP al RM. e) din alin. acţiunea adiacentă constă. Scoaterea copilului din ţară reprezintă strămutarea (trecerea) de facto a copilului peste frontiera de stat a Republicii Moldova într-o oricare altă ţară străină. 165 din CP al RM. înainte de toate. paşaportul cetăţeanului Republicii Moldova poate fi eliberat de la naştere. Monitorul Oficial al Republicii Moldova. a).199410. c) din alin. f) din alin. în: exploatarea în sclavie sau în condiţii similare sclaviei. în conformitate cu acordurile internaţionale. f) din alin. conform Legii cu privire la ieşirea şi intrarea în Republica Moldova. realizarea unor forme ale scopului special al traficului de copii. eliberat de organele competente. adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 9. PARTEA S P E C I A L Ă C a p i t o l u l VIII 331 lului". aceasta a fost analizată la examinarea infracţiunii de la art. domiciliaţi pe teritoriul ei. documentul de călătorie se eliberează persoanelor cărora li s-a acordat statutul de refugiat.(30 D R E P T P E N A L . Cât pliveşte noţiunea de viol. sub care se poate înfăţişa acţiunea adiacentă de la lit.11. Potrivit prevederilor ultimei din legile menţionate. Scoaterea ilegală a copiilor din ţară în conformitate cu art. b) inacţiunea de abandonare a copilului în străinătate. paşaportul pentru apatrizii care domiciliază permanent pe teritoriul Republicii Moldova poate fi eliberat de la naştere. (1) al art. 1) din alin. sau apatrid. Pentru a evita repetările inutile.. cetăţenii Republicii Moldova şi apatrizii. 145 din CP al RM. prelevarea organelor sau ţesuturilor pentru transplantare. în toate tipurile de paşapoarte. lit. acestea trebuie tratate în maniera în care agravantele similare au fost tratate anterior. 1995. şi în documentele de călătorie se înscriu copiii titularului care nu au împlinit vârsta de 16 ani. 206 din CP al RM. nr. (2) al art. b). Astfel. Latura obiectivă a infracţiunii examinate se exprimă în fapta prejudi-ciabilă care se concretizează în: a) acţiunea de scoatere a copilului din ţară. acordate de Republica Moldova cetăţenilor săi minori. cetăţenii străini pot ieşi din Republica Moldova în baza actelor de identitate naţionale în vigoare şi a actelor prin care se acordă dreptul de ieşire din Republica Moldova. 165 din CP al RM. indiferent este ea cetăţean al Republicii Moldova. " Monitorul Oficial al Republicii Moldova. buletinul de identitate al cetăţeanului Republicii Moldova se eliberează cetăţenilor de la momentul naşterii pentru întrebuinţare pe teritoriul ţării sau peste hotarele ei. 206 din CP al RM. (3) al art. cu termen de valabilitate de la naştere până la 10 ani. în încheierea analizei agravantelor de la alin. 9. 171 din CP al RM.

într-o excursie) a acestuia din Republica Moldova. 206 din CP al RM. inserarea imprimatei unei ştampile false etc. răzuire de text. străine etc. abandonarea copilului în străinătate reprezintă ea însăşi un scop. în calitate de criteriu de deosebire este indicat scopul făptuitorului. prevăzută în dispoziţia art. în fapt. voinţa legiuitorului trebuie interpretată în felul următor: dacă recrutarea. în mod ilegal. adică să aibă modificată. c) declaraţia legalizată notarial a reprezentantului legal al minorului care iese din Republica Moldova. în contextul infracţiunii de la art. adăpostirea sau primirea unui copil ori darea sau primirea unor plăţi ori beneficii pentru obţinerea consimţământului unei persoane. al persoanei având vârsta de la 10 la 18 ani. ale căror semnături se legalizează notarial. al ambilor părinţi ai minorului.) sau să fie fabricate pe cale ilegală în întregime. prevăzută în această dispoziţie. 207 din CP al RM.DREPT PENAL. trebuie deosebită de abandonarea copilului în străinătate. privind desemnarea însoţitorului acestui minor. Pentru a constitui mijloacele de comitere a infracţiunii prevăzute la art. o parte din conţinutul lor (prin: adăugire de text. am menţionat că fapta prejudiciabilă analizată se poate exprima şi în inacţiunea de abandonare a copilului în străinătate. 207 din CP al RM. introducerea datelor suplimentare. Abandonarea copilului în străinătate are loc ca urmare a scoaterii legale (de exemplu. transportarea. nu o manifestare a realităţii obiective. cu privire la domicilierea minorului în străinătate etc. actele trebuie să fie false. semnarea în locul unei alte persoane. prin "acte" se are în vedere: a) cererea reprezentantului legal al persoanei în vârstă de până la 18 ani. ascunderea copiilor în locuri special pregătite sau adaptate din mijloacele de transport etc. abandonarea cop i l u l u i în străinătate. Mai sus. cu termenul expirat. în temeiul căreia această persoană poate beneficia de eliberarea paşaportului sau a documentului de călătorie. PARTEA SPECIALĂ g a p i l o l u l VIII 333 în afară de actele de identitate. Aşa cum rezultă din dispoziţia art. 207 din CP al RM. corectare sau nimicire a unei părţi din textul autentic. Abandonarea copilului în străinătate constă în părăsirea copilului pe teritoriul unui stat străin şi în nereîntoarcerea acestuia pe teritoriul Republicii Moldova. s-a efectuat în scopul aban- . pentru a ieşi din Republica Moldova. transferul. legalizat notarial. atunci când această reîntoarcere este obligatorie. în calitate de metode de săvârşire a scoaterii ilegale a copiilor din ţară pot fi menţionate următoarele căi ilegale: scoaterea copiilor din ţară în lipsa unor documente obligatorii sau cu folosirea unor documente nule. care pleacă să domicilieze în străinătate cu unul dintre părinţii săi. b) consimţământul. care deţine controlul asupra copilului. ceea ce este incorect: în cazul traficului de copii. d) consimţământul exprimat prin declaraţie.

activitatea statului în contextul politicii . răspunderea o poartă conducătorii grupelor". pentru a putea fi subiectul infracţiunii prevăzute la art. copilul are dreptul să fie protejat împotriva informaţiilor şi materialelor care dăunează dezvoltării sale sociale. în lipsa reprezentanţilor legali în cadrul unor grupe organizate. b) alţi reprezentanţi legali. (5) al art. chiar daci scopul sus-amintit se va realiza în practică. năzuinţa de a scăpa de copil etc. Latura subiectivă a infracţiunii de la art. Atragerea minorilor la activitate criminală sau determinarea lor la săvârşirea unor fapte imorale După cum rezultă din prevederile art. Prin "alţi reprezentanţi legali" trebuie de înţeles persoanele care. 207 din CP al RM este o infracţiune formală. sunt reprezentanţii legali ai acestora. cele comise trebuie calificate doar conform art. 207 din CP al RM.donării în străinătate. Motivele infracţiunii date pot fi dintre cele mai diverse: răzbunarea. sănătatea şi asigurarea drepturilor şi intereselor persoanelor în vârstă de până la 18 ani. 206 din CP al RM. 207 din CP al RM. (1) al art. §3. în primul rând. Sau altfel: dacă abandonarea copilului în străinătate este însoţită de oricare din modalităţile alternative de la alin. 11 al Legii cu privire la ieşirea şi intrarea în Republica Moldova: "Responsabili pentru viaţa. care la momentul comiterii infracţiunii a împlinit vârsta de 16 ani. 207 din CP al RM se exprimă. curator. în virtutea legii. Infracţiunea prevăzută la art. atunci când făptuitorul nu intenţionează să-1 reîntoarcă. în virtutea acestui fapt. făptuitorul trebuie tras la răspundere numai în conformitate cu art. interesul material. 206 din CP al RM. 206 din CP al RM. subiectul special al scoaterii ilegale a copiilor din ţară poate fi: a) părintele (părinţii). Ea se consideră consumată din momentul trecerii de facto a copilului peste frontiera de stat a Republicii Moldova sau din momentul părăsirii copilului pe teritoriul unui stat străin. c) conducătorii grupelor organizate de copii. îi înlocuiesc pe părinţi în exercitarea unor drepturi sau obligaţii (tutore. 17 al Convenţiei cu privire la drepturile copilului. fără o calificare suplimentară potrivit art. părintele educator etc). Realizarea acestui drept este una dintre condiţiile formării corecte a personalităţii copilului. însă. persoana trebuie să mai dispună şi de anumite calităţi speciale. în vinovăţie sub formă de intenţie directă. spirituale şi morale. Această cerinţă rezultă din prevederile de la alin. Subieciul infracţiunii este persoana fizică responsabilă. Aşadar. care au ieşit din ţară.

Victimă a infracţiunii de la art. caracterizat prin vulnerabilitate sporită. 3) determinarea minorilor la săvârşirea unor fapte imorale (cerşetorie. minorul trebuie tras la răspundere pentru infracţiunea pe care a săvârşit-o. atunci în cazul în care acest minor săvârşeşte. 208 din CP al RM este persoana fizică care la momentul comiterii infracţiunii nu a împlinit vârsta de 18 ani. 208 din CP al RM. din cauze independente de voinţa lui. oferirea unei recompense materiale. provocarea sentimentului răzbunării. intimidare. Atragerea minorilor la activitatea criminală reprezintă influenţarea neconcretizată asupra minorului. al invidiei etc. dacă incriminarea respectivă o permite. Una dintre manifestările acestor influenţe este atragerea minorilor la activitatea criminală sau determinarea lor la săvârşirea unor fapte imorale. favorabili mai ales pentru formarea personalităţii. infracţiunea este săvârşită de către minor. măgulire. precum şi pentru pregătirea infracţiunii concrete respective. dacă făptuitorul influenţează asupra unui minor. împreună cu făptuitorul. f) dacă. la instigarea făptuitorului. spirituală şi morală a minorului. făptuitorul trebuie să răspundă pentru infracţiunea de la art. 223. minorul nu a încercat să săvârşească infrac ţiunea la care era instigat. dacă. a influentelor indezirabile pentru scopurile de educaţie. 224. atunci ultimul trebuie tras la răspundere conform art. prin manipularea psihologică a acestuia. desfrâu etc). Latura obiectivă a infracţiunii examinate se exprimă în fapta prejudiciabi-lă care se concretizează în acţiune.334 DREPT P E N A L . agravanta dată este incriminată atât făptuitorului. cât şi minorului. într-o situaţie similară. făptuitorul va fi tras la răspundere conform art. dacă. de sine stătător sau împreună cu făptuitorul. 208 din CP al RM îl constituie relaţiile sociale cu privire la dezvoltarea socială. dacă norma privind infracţiunea concretă respectivă conţine prevederea referitoare la modalitatea agravată "de două sau mai multe persoane". dar şi în neutralizarea şi eradicarea. atunci ultimul va trebui să răspundă potrivit art. într-o situaţie similară. când făptuitorul doreşte să-i creeze acestuia o intenţie de sine stătătoare de a săvârşi o infracţiune. 208 din CP al RM. O astfel de influenţare poate fi exercitată prin diverse metode: îndemnare. înşelare. 222. în plus. precum şi în calitate de autor al infracţiunii concrete respective (cu imputarea. 208 din CP al RM şi pentru instigare la infracţiunea care a fost săvârşită de către minor. precum şi pentru coautoratul la infracţiunea concretă respectivă. Pericolul social al acestei infracţiuni se exprimă în aceea că. într-o situaţie similară. 221. minorul nu a încercat să săvârşească infracţiunea la care este instigat. Această acţiune se poate înfăţişa prin oricare din următoarele trei modalităţi: 1) atragerea minorilor la activitatea criminală. minorul nu a dus până la capăt executarea infracţiunii. a circumstanţei agravante "de două sau mai multe persoane". jocuri de noroc. o faptă penală. pe cât este posibil. când i se înrădăcinează în conştiinţă modul criminal de viaţă sau când se întreprinde o racolare a acestuia în rândurile lumii interlope. minorul. Totodată. Instigarea minorilor la săvârşirea infracţiunilor constituie o influenţare concretizată asupra minorului. acesta va forma obiectul material al infracţiunii analizate. minorului îi va fi incriminat coautoratul la infracţiunea concretă respectivă. Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la art. făptuitorul trebuie tras la răspundere în conformitate cu art. asigurare de nepedepsire. jocuri de noroc. 2) instigarea minorilor la săvârşirea infracţiunilor. 208 din CP al RM. făptuitorul va fi tras la răspundere numai conform art. pe calea aplicării violenţei fizice). 208 din CP al RM. Algoritmul calificării cazurilor de instigare a minorilor la săvârşirea infracţiunilor poate fi prezentat în felul următor: 220. pasibil de răspundere penală