You are on page 1of 27

ESECUL SOCIALIZARII – DEVIANTA SCOLARA SI DELINCVENTA JUVENILA

Structura temei:

1. Devianta, delincventa, delincventa juvenila - delimitari conceptuale

2. Raspunderea penala a minorilor

3. Teorii asupra deviantei

4. Forme ale deviantei scolare

5. Relatia dintre devianta scolara si delincventa juvenila

6. Variabile ale procesului educational si devianta scolara

7. Variabile ale vietii de grup si devianta scolara

8. Abandonul scolar si delincventa juvenila

9. Diminuarea deviantei scolare si a delincventei juvenile

1. Devianta, delincventa, delincventa juvenila - delimitari conceptuale

Functionarea societatii este cu putinta datorita consensului care se stabileste intre membrii ei in legatura cu scopurile dezrabile si mijloacele legitime de realizare a lor. Socializarea are rolul de a realiza acest consens relativ, prin internalizarea valorilor, normelor si a modelelor de comportament acceptabile. Esecul major al acestui proces il constituie conduita antisociala a tanarului, conduita definita ca fiind delincventa juvenila, forma majora a comportamentului de tip deviant.

Termenul de devianta a fost utilizat pentru prima data in anul 1938 de catre sociologii americani T. Sellin ca „ansamblul comportamentelor indreptate impotriva normelor de conduita sau a ordinii institutionale” si de catre R. Merton, care considera devianta drept „o reactie normala a oamenilor normali in conditii anormale” (apud Radulescu, S.,1994, p. 9).

Cele doua definitii releva ambiguitatea acceptiunilor conceptului, cu accent pe incalcarea normelor de conduita sau pe anormalitatea conditiilor. Acordand un sens foarte larg, in conformitate cu care este deviant cel diferit de majoritate si devalorizat sau stigmatizat pentru aceasta diferenta, E. Goffman (1963) include in categoria deviantilor alaturi de delincventi, criminali, prostituate, consumatori de droguri si cantareti de jazz, boemi, impatimiti de jocuri de noroc, lucratorii de circ, tigani, vagabonzi, homosexuali, saraci din mediul urban.

Din nevoia de minima rigoare, vom defini devianta in raport cu criteriul normativ si cu cel statistic, astfel:

a) Dupa criteriul normativ, devianta reprezinta o conduita care incalca normele scrise sau nescrise ale societatii, sau ale unui grup social particular. Nota caracteristica pentru actul deviant este incalcarea normei si drept consecinta, dezaprobarea sociala. Cand actul nu mai este dezaprobat, el inceteaza a mai fi deviant. Prin urmare, ceea ce numim deviant, depinde de contextul normativ care reglementeaza comportamentele considerate ca fiind normale;

b) dupa criteriul statistic devianta este o abatere semnificativa de la media comportamentelor membrilor grupului sau ai societatii; media sugereaza „omul mediu”, caci „tipul normal se confunda cu tipul mediu.” (Durkheim, 1974, p. 105).

celor care au tulburari de comportament (delincventa in sens social. constituind clasa delictelor. vagabondand. abandonati fiind de parinti si educatori. prin incalcarea unor norme scrise sau nescrise ale societatii. se integreaza in anturaje potential delincvente. sensibilitatea excesiva pot fi manifestari pasagere caracteristice varstei adolescentine. reprezentand un tip de comportament care se opune celui mediu. omorul sau furtul. in raport cu dinamica legislativa. Cand delictul vizeaza minorii. normal. violul. cum sunt incestul. restrans). avand un comportamentul de evaziune. fiind aplicat celor care transgreseaza legea (delincventa in sens legal. conventional sau conformist. Punctul de vedere legal reduce delincventa la raportul cu norma penala si urmarile vatamatoare ale actiunilor care sunt sanctionate juridic. vorbim de delincventa juvenila in clasa careia intra pe langa acte ce care definesc delicte in general si altele care sunt specific legate de varsta. Actiunile care sunt prohibite prin coduri legale formale si in cazul carora exista pedepse pentru cei care le comit sunt considerate deviante din punct de vedere legal. Termenul de delincventa juvenila (in sens larg) desemneaza conduite inadecvate ale tinerilor care n-au implinit varsta majoratului. celor care au fugit de la domiciliu sau din mediul scolar. cum ar fi “starea de neascultare” sau “chiulul de la scoala”. caci de multe ori. Refuzul autoritatii parentale. comportamente ce ar putea fi etichetate drept delincvente nu sunt decat forme de revolta ale adolescentului impotriva unei autoritati prea dure.Indiferent care dintre criterii ar fi utilizat. Pentru a evita etichetarile riscante prin urmarile lor (asa cum vom constata). imaturitatea afectiva. universal reprimate. Prin urmare. vom pune diagnosticul de delincvent adolescentului care mani festa constanta in conduitele respective. termenul devianta este utilizat in doua acceptiuni distincte: in raport cu normele sociale si culturale (definitia sociala) si in raport cu codurile legale formale (definitia legala sau juridica). devianta legala reprezinta delincventa. Autorul unui delict este un delincvent. inflexibile a adultului. larg). delictele minore difera de la societate la societate. agresivitatea. Ceea ce este considerat devianta in sensul legal variaza istoric si geografic. . ca si celor care. rapirea. Conceptul psihosociologic de delincventa juvenila este foarte elastic si trebuie aplicat cu multa precautie. Pe langa delictele grave.

· afectivitatii prea puternice si tolerantei excesive manifestatede parinti. cel nerezonabil adapteaza lumea la personalitatea sa. fara a fi insa absolute daca avem in vedere dinamica sistemului legislativ. · lipsei de moralitate a parintilor. care este imitata de copil. · agresivitatii acestora. Raporturile dintre termenii discutati. din punctul de vedere al extensiunii lor arata astfel: . limitele sunt mai riguros conturate. G.. G.. delincventa. Conduite care altadata erau etichetate drept candide si inocente sunt etichetate astazi tampenie sau prostie. intregul progres depinde de individul nerezonabil”. Intre devianta sociala si cea penala.Cauza principala a unor astfel de conduite. Shaw „Individul rezonabil se adapteaza lumii. de aceea. considera unii specialisti (Davidson C. apud Grecu. 2003) rezida in esecul dezvoltarii constiintei morale datorita: · unei socializari morale deficitare. ci doar sanctiunea in sine.B. Neale M. Conformism. Limitele dintre normalitate si devianta sociala sunt imprecise. care nu urmaresc constientizarea greselii comise. · absentei sanctiunilor pozitive (a recompenselor) in educatie. · pedepselor parentale extrem de dure.J. conjuncturale si depind de multe ori de privirea celui ce eticheteaza o conduita. Radulescu.

in anul 1950 s-a introdus din perspectiva psihopatologica conceptul de tulburare de comportament.A A = devianta sociala (sens larg) B B = devianta penala = delincventa C = devianta penala adolescentina = C delincventa juvenila Figura nr. Dupa anii 1980. caracteriale. de la infruntare a parintilor pana la jaful armat si omucidere. pentru a sugera diminuarea incarcaturii psihopatologice. concept care desemneaza orice deviere de la normele psihomorale incluzand aici manifestari neurosomatice. majoritatea conduitelor delincvente pot fi incadrate in patru mari categorii: · incalcare legilor de statut. psihopatice si psihotice. Relatia devianta. delincventa. in denotatia conceptului problema de comportament sunt incluse toate tipurile de deviante. . delincventa juvenila Ca alternativa psihologica pentru a desemna fenomene cuprinse in conceptul sociologic devianta. Domeniul comportamental acoperit de sintagma delincventa juvenila este extrem de divers. conceptul de tulburare de comportament a fost inlocuit treptat cu cel de problema de comportament.

· comportamentul de banda. . 2. Raspunderea penala a minorilor Varsta si existenta discernamantului sunt criterii de raspundere penala pentru minori. .· furtul (principala cauza a proceselor penale in cazul minorilor). Codul penal (art. intrucat in favoarea lor exista o prezumtie absoluta de lipsa de discernamant.99) stabileste trei categorii de minori[1]: .minori cuprinsi intre 14 .minori sub 14 ani minorii nu raspund pentru faptele antisociale comise.dupa varsta de 16 ani minorii raspund penal. . · violenta.16 ani. receptat de ceilalti ca amenintator. au raspundere penala numai daca se dovedeste ca au savarsit fapta incriminata cu discernamant.

Comportamentul orientat spre ajutorarea celorlalti fara asteptarea unei recompense este numit comportament prosocial. Comportamentele antisociale pot fi intelese mai bine daca ne explicam mai intai comportamentele prosociale. iar minimul pedepsei. si nu avem temeiuri sa ne indoim ca asa stau.minorii sub 16 ani. p. Comportamentul prosocial este invatat prin mecanismele de sanctiune si premiere. 78). Auistria si Ungaria (14 ani(.. M. Banciu. dupa reducerea ei nu poate depasi 5 ani. Franta si Polonia (13 ani) (Cf. In cazul minorilor care raspund penal. si „internarea intr-un institut medical – educativ”. cat si societatea. profesorii dezamagiti de . mijlacele de informare. „libertate supravegheata”. Varsta majoratului penal variaza intre 16 – 18 ani in majoritatea sistemelor penale.. fie pedeapsa. 2002. „internarea intr-un centru de reeducare”. condamnarile pentru faptele comise in perioada minoratului nu sunt urmate de incapacitati sau decaderi. de conduitele sale etc. atunci ne explicam nivelul delincventei. Radulescu. ca trasatura de personalitate si comportamentul prosocial. minorului i se aplica inchisoare de la 5 la 20 de ani. Limitele pedepselor se reduc la jumatate. Daca asa stau lucrurile. D. interiorizat astfel incat ajungem sa ne simtim satisfacuti atunci cand atingem standarde morale interne. s-a verificat ipoteza.. 102 Cod Penal) sunt aplicate gradual. incarcerarea poate fi suspendata conditionat si minorul incredintat supravegherii unei persoane sau institutii. Masurile educative (art. de starea psihofizica a minorului. Pentru fapte in care legea prevede detentie pe viata. in functie de gradul de pericol al faptei comise. care comit delicte fara sicernamant alcatuiesc predelincventa juvenila. exceptii fiind legislatiile scandinave (15 ani). in raport cu cele ale copiilor din grupul de control. Exista o corelatie intre credinta intr-o lume dreapta. Pedepsele pentru minori sunt amenda sau inchisoarea prevazuta pentru infractiunea savarsita. S. legea prevede fie aplicarea unei masuri educative.. Germania.. de la „mustrare”. Expunerea la modele prosociale sporeste probabilitatea comportamentelor prosociale Masurandu-se atitudinile prosociale ale copiilor care au urmarit filme cu mesaje altruiste. Atat familiile. Persoanele care au fost socializate in ideea ca lumea e buna au o mai mare disponibilitate de a-i ajuta pe altii.

sistemele sociale sunt optimale in situatia unui echilibru care defineste starea de normalitate.. Prin urmare. ci la cea de raport de forte. cit. prin limitele care definesc spatiul de libertate al individului. a celor intelectuali si nonintelectuali ai succesului/esecului socializarii si educatiei (motivatie. normele sociale sunt vazute ca fruct al unor raporturi de forte. imagine de sine. Necazul nostru e ca nu mai credem in utopii. nu ne incredem decat in bogati” (apud Doise. p. Si avea perfecta dreptate. dar abuzul de utopie este periculos” (L. Din aceasta perspectiva. Am descoperit ca utopia ne-a inselat si refuzam sa mai credem in ea. ori fara credinta. Conform functionalismului. societatea este cea care creeaza devianta. datorita caruia unele conduite sunt etichetate ca fiind deviante. daca e consumata cu moderatie. Din aceasta perspectiva. Enumerarea factorilor interni (ce tin de personalitate) si externi (ce tin de mediu). limitandu-ne doar la doua perspective generale din care poate fi privit fenomenul. nimic nu e cu putinta. devianta nu mai este raportata la conditia de disfunctie a sistemului. al supunerii si compromisului. 3. op. teorii pe care nu le vom trece in revista aici. devianta destabilizeaza sistemul si trebuie sanctionata in speranta reducerii ei. . Boia). atunci intrebarea nu este de ce se incalca legea. Chamboredon conchide ironic: „in materie de morala. nu mai credem in nimic. 75). care sunt universalizate datorita raporturilor de putere. la fel cum legea genereaza delincventa. norma este cea care genereaza devianta. Spunea un contemporan ca „utopia. al formelor de control social ce asigura omogenizarea si consensul. Teorii asupra deviantei Exista multiple teorii asupra genezei si functionalitatii deviantei.realitatile curente realizeaza o socializare in care credinta intr-o lume mai buna este un accident fericit. toleranta la frustrare) sugereaza tot atatea teorii asupra deviantei. ci „a cui lege se incalca”. nivel de aspiratie. echilibrul este reprodus prin mecanismele conformismului si obedientei. este vorba de perspectiva functionalista si de cea interactionista. norma de internalitate. ca peste tot. este un stimulent necesar. Din perspectiva interactionista. Daca legea este a celor puternici.

pe masura ce societatea devine tot mai complexa. Este si cazul Romaniei de deceniului trecut. in procesul de urbanizare. Efectul situatiei anomice consta in reducerea capacitatii societatii de a structura un comportament adecvat. in care actiunea regulatorie a grupului social nu se mai poate exercita. Absenta standardelor clare pentru a ghida comportamentul face ca oamenii sa fie dezorientati. Sub imposibilitatea atingerii scopurile aflate sub presiunea pentru succes. anxiosi. K. Pe aceasta baza teoretica. sau postrevolutionare reduce functia de socializare si control exercitata de comunitate si vecinatate. individul cauta mijloace alternative. este tot mai dificila mentinerea coeziunii sociale. pe o linie interpretativa ce vie de la Durkheim. Anomia desemneaza situatia caracteristica crizelor de crestere sau de recesiune. Moduri de adaptare Scopuri Mijloace . Dezorganizarea sociala. Robert Merton face distinctie intre cinci moduri de adaptare a individului la situatia la care ia parte. Anomia inseamna insuficienta integrare si este o caracteristica a modernitatii. redate schematic in urmatorul tabel: Nr. din cauza lipsei de mijloace adecvate. Analizand raportarea la scopuri si mijloace. Merton (1938) reformuleaza si dezvolta teoria aratand ca devianta se naste dintr-o tensiune structurala. ceea ce genereaza devianta. Conduita conformista inseamna atingerea scopurilor conventionale prin mijloace recunoscute social ca legitime. normele tipice care ghideaza comportamentul ne mai fiind adecvate sau eficiente. care pot conduce la devianta.Cele mai generale teorii leaga devianta de fenomenele anomice. care rezulta din lipsa unei relatii clare intre scopurile promovate cultural si mijloacele oferite de societate pentru atingerea acelor scopuri. Starea de deruta normativa este insotita de suspendarea temporara a functionalitatii normelor si slabirea autoritatii controlului exercitat de instantele abilitate. R. crt. in marile crize sau depresiuni.

1 Conformitate + + 2 Inovatie + - 3 Ritualism - + 4 .

Evaziune - - 5 Rebeliune ± ± Figura Modalitati de adaptare in viziunea lui Merton Conformitatea este cel mai raspandit mod. Conformistul accepta atat scopurile culturale cat si mijloacele institutionalizate pentru atingerea acestor scopuri. cel care asigura stabilitatea obisnuita a societatilor. dar nu accepta mijloacele consacrate social pentru atingere a acestor scopuri . Inovatia are loc atunci cand o persoana accepta scopurile culturale standard. .

Ritualismul se refera la situatii in care persoanele accepta mijloacele. revolutionarul care neaga definitia culturala a succesului si mijloacele conventionale. vagabonzi. deseori radicale (e. propunand noi scopuri si mijloace). exilati. lunatici. c) negarea victimei. care pentru a-si atinge scopurile utilizeaza tehnici cognitive de neutralizare (Sykes.”*2+ In final. a individului care este in societate fara sa fie: „bolnavi mintal. Alte teorii considera ca delincventul este o persoana cu o judecata morala normala. d) acuzarea acuzatorilor. cat si mijloacele aprobate cultural. ei pot fi persoane cu o judecata morala normala. sau rezultatul unei socializari ratate sau a unei socializari negative. cersetori. decat la atingerea scopului acestor formulare.. Ca urmare. din engleza. 1957): a) negarea responsabilitatii. retreat = retragere) descrie situatia persoanei care a abandonat atat scopurile. care se identifica intr-o asa masura cu norma. e) supunerea la instante superioare . incat este mai atent la a se asigura ca toate formularele sunt completate corect. drogati etc. b) respingerea raului produs. paria. dar care reactioneaza la o situatie prin comportamente alternative.g. dar refuza scopurile. este cazul tipic al birocratul stereotipic. rebeliunea este un mod de adaptare prin care persoana respinge scopurile si mijloacele aprobate cultural dar le inlocuieste cu alte scopuri si mijloace alternative. Matza. impunand respect pentru autoritatea sa ritualica. Evaziunea (retreatismul. tinerii devianti nu sunt in mod necesar lipsiti de simtul moral. ratacitori. betivi cronici.

„criminalitatea contabilizata”). Becker. asumate si constituie criteriu de judecata morala pentru actul deviant. Desi din cand in cand toti oamenii se angajeaza in acte care sunt definite ca fiind deviante. Goffman) este acela ca nici un comportament nu este in mod automat deviat. ca urmare. Argumentul principal prezentat de teoreticienii etichetarii sau reactiei sociale de marcaj (Lemert. care inverseaza normele culturii dominante. furtul dintr-un magazin al unui tanar dintr-o familie avuta. bandele de tineri din suburbii cauta infractiunea pentru ea insasi. non-utilitar si hedonist. iar actiunea este motivata prin apel la ele. daca sunt observate. dar nedreapta. alaturi de negare sau reverie-evaziune. datorita relevantei sale in contextul activitatii educative. acceptarea identitatii deviante de catre persoana care a comis actul. pentru a-l face sa se conformeze identitatii prezente deviante.. . aceasta inseamna ca normele morale sunt cunoscute. cu indepartarea de normalitate. ci devianta secundara (recunoasterea oficiala a acestei incalcari de catre o instanta desemnata in acest scop. Erikson. Devianta reclama o definitie. Aceasta acceptare poate fi considerata ca un stigmat. aceste acte deviante nu sunt totdeauna observate sau. de asemenea. A. Ca modalitate de protest la adresa unei societati care ii marginalizeaza. o expresie a nonconformismului adolescentin). In finalul acestor sumare sugestii privind etiologia sociala a deviantei. duce la o etichetare retrospectiva a identitatii trecute a unui individ. Ceea ce este important pentru teoria etichetarii nu este actul insusi. In consecinta. considerat un accident banal. 1963). care schimba in mod substantial constiinta de sine a unei persoane si o duce la o “cariera devianta” (Goffman. Marginalizarea si devianta sunt indisociabile. ne vom opri asupra teoriei etichetarii. Aceste tehnici pot fi considerate mecanisme de reducere a disonantei sau disconfortului interior in raport cu norma. mecanism de aparare a eului. etichetarea publica ca deviant si. Un act de devianta secundara poate.g. ci controlul social creeaza devianta. ele sunt considerate comportamente gresite temporare (e.In toate aceste cazuri. astfel incat reactia sociala creste probabilitatea comportamentului deviant. Aceasta este numita devianta primara (faptul de a incalca o norma in mod accidental). nu devianta produce controlul social. Deviantii etichetati sau exclusi cauta solutii pentru a supravietui si sunt nevoiti sa frecventeze mediul deviant. Diverse societati (si diverse grupuri din cadrul unei societati) eticheteaza diferite acte ca fiind deviate. Teoria subculturilor deviante (Cohen. sfidand normativitatea conformista. Interpretarile de tip psihanalitic considera neutralizarea ca rationalizare. sustine Edwin Lemert. Reactia sociala in fata deviantului genereaza ca efect pervers o miscare centrifuga. standardele la care se raporteaza sunt cele morale. 1955) sustine ca deviantul este produsul unei contraculturi.

afirma Goffman . Etichetarea nu este un marcaj irevocabil pentru un destin.. p. A. afirma Travis Hirschi (1969). implicarea in activitati legitime (loc de munca. in care unele pot conduce la altele conform unei progresii caracteristice. fuctionalismul. cu cat legatura noastra cu societatea este mai puternica. care face din individ o fiinta discreditata. Aceste modele difera dupa numarul diferitelor infractiuni comise. colegi). Pe o linie asemanatoare. ci puncte de vedere. O identitate reala este intotdeauna susceptibila sa ascunda caracteristici care sa contamineze identitate virtuala. 2002. Astazi. Cristina Neamtu analizeaza intr-o ampla lucrare consacrata deviantei scolare (2003) urmatoarele: . Forme de manifestare ale deviantei scolare Printre cele mai semnificative forme de manifestare ale deviantei scolare. angajamentul sau investitia in construirea unei cariere legale. identitatea sociala are doua dimensiuni. care atesta adevaratele caracteristici ale persoanei. Goffman. ci de stapanirea ei. Rezistenta impotriva tentatiei sau actului deviant este compusa din atasament puternic fata de ceilalti (familie. Orice atribut care suscita o indoiala privind adecvarea intre cele doua identitati este un stigmat. scoala) si credinta impartasita impreuna cu alti membri ai comunitatii in ordinea morala si valorile superioare. rezistam tentatiei criminale.Pentru E. de cele mai multe ori. 4. cea virtuala. atribuita de altul pe baza unor aparente si una reala. dupa frecventa si dupa combinatiile lor. efectele ei putand fi reversibile. dar ne deosebim intre noi dupa modelele in care se incadreaza infractiunile noastre. culturalismul si teoria etichetarii sunt cele trei cadre de analiza cele mai frecvente la care ajunge sociologia (Oigen. ci indivizi pusi in situatia de a purta un stigmat. nu se intampla astfel. afirma Cohen. dar. unii autori considera ca normalitatea nu este caracterizata de lipsa motivatiei criminale. prieteni. Normalul si stigmatizatul nu sunt persoane. 36). nu exista devianti. Distinctia propusa de sociologul „dramaturgiei sociale” ne face sa intelegem afirmatia lui Cohen: noi suntem cu totii niste contravenienti.

Un numar semnificativ de teorii psihologice (W. Nu lipsesc teorii genetice care pun agresivitatea pe seama unor . · violenta si vandalismul. nivelul redus de serotonina (Linnoila M. fenomene cu o escaladare spectaculoasa in ultima perioada. carcaterul exterior al normei constrangatoare. moda etc. de mediul scolar preceput ca ostil. cauzele pot fi legate de mediul familial conflictual. strateige de supravietuire a copiilor intr-un mediu marcat de dominatia adultilor. Alte teorii o leaga de mecanisme si procese neuropsihice. 1998) considera agresivitatea ca fiind un dat instinctual. printre motivatiile unei astfel de conduite deviante.· copiatul. Eliot Sorel. psihanalitice (Freud. sistemul limbic (Brandler R. putem regasi presiunea parintilor in raport cu notele elevilor. · toxicomania. · fuga de la scoala / de acasa. 2000). profitabilitatea unui astfel de comportament. de dorinta de libertate etc.. cu valoare adaptativa. conduite de tip evazionist cu un mare potential delincventional. care coreleaza pozitiv cu saracia. 1908). · suicidul.. H. 1978) etc. cauza principala a mortii tinerilor intre 15 si 24 de ani nu este cancerul sau alte maladii. Datorita vizibilitatii sociale pe care agresivitatea si violenta o prezinta astazi ne vom opri asupra acesteia. revolta la adresa volumului de cunostinte solicitat. ca forma specifica si relativ generalizata de inselaciune manifesta in scoala romaneasca. tumori ale creierului (Mark V. Presedintele Asociatiei Internationale de Psihiatrie Sociala argumenteaza ideea ca la sfarsitul secolului XX. McDougall. 1986). ci violenta[3]. · absenteismul scolar si abandonul scolar. 1983). tolerata si uneori chiar incurajata de unele cadre didactice.. nivelul inalt al testosteronului sau altor hormoni androgeni (Olweus D.. accidente neurologice in timpul perioadei prenatale (Baker si Mednick. 1985). etologice (Konrad Lorentz. 1984). presiunea examenelor.

daca era cunoscut anterior de copil.anomalii cariotipice (Jacobs P. Vizionarea programelor violente provoaca o dezinhibare a conduitelor agresive. sunt invatate de la adulti. c) modelul de conduita dobandit prin intermediul mass-mediei. b) modele de conduita dobandite din mediul ambiental. Dupa ce au urmarit comportamentul agresiv al unui actor cu o papusa. in geneza comportamentelor agresive. In schema de mai jos este redata relatia dintre expunere la violenta si agresivitate. Atitudinile agresive. sublinia Bandura.. daca actorul avea acelasi sex cu copilul. Relevante in acest sens sunt experimentele initiate de Albert Bandura si colaboratorii sai asupra invatarii comportamentului agresiv de catre copii. 2004. copiii s-au comportat si ei agresiv. prin intermediul a trei surse principale: a) modelul de conduita preluat din mediul familial. p. sageata puntata (catharsisul) avand rolul reducerii agresivitatii. Studiile scot in evidenta legatura indubitabila intre violenta mass-media si comportamentul agresiv. o orientare a gandirii si memoriei spre actele de tip agresiv. A. mass-media sunt generatoare de scenarii agresive ce sunt interiorizate de catre copil si tanar. prin sistemul recompensa-sanctiune. procesul de socializare presupune si internalizarea unor raspunsuri agresive prin invatare directa. desensibilizare emotionala. Structurile cognitiv-comportamentale de agresivitate incep sa se intareasca in jurul varstei de 8-9 ani si se consolideaza pana la maturitate (Ilut. (Grecu.109). Conform acestora.a. in special a televizorului si a jocurilor pe computer. p. 111). In ultimii ani se discut tot mai mult despre rolul mass-media. grupul de similaritate (cartier sau scoala). Fara a nega posibila prezenta a unor astfel de factori etiologici. acordand o importanta majora invatarii sociale a comportamentelor de tip agresiv. 1965). prin observarea si imitarea conduitelor de tip agesiv din mediul social. . 1992). sau a unor atavisme (Lombroso C. 2003. Concluzia acestor cercetari a fost aceea ca mediul familial. teoriile psihosociologice pun accentul pe relatia dintre personalitate si factorii de mediu. Agresivitatea a crescut daca modelul de comportament a fost recompensat. fie prin invatare indirecta.. Radulescu. sugestie agresionala s.

.

inevitabil vor fi expusi esecului in competitia scolara. 2004. 120) Desigur ca alaturi de acesti factori intervin si altii. In situatia in care percepem inferioritatea in competitie. ale controlului social) sau situatia concreta (provocare. cat si in afara lor. modelele de conduita devianta din afara scolii sunt aduse in scoala si se manifesta atat in spatiul scolii. sistemul scolar discrimineaza. Noile criterii sunt cele pe care noi le etichetam drept deviante. intre scoala si comunitate relatia de cauzalitate este de natura circulara. Scoala nu reprezinta decat un subsistem al sistemului social global. saracie. Reflectand sistemul social care il inglobeaza. copiilor etc). cu criteriile ei de evaluare si selectie. recompenseaza. ce tin de structura de personalitate. politicile sociale. ierarhizeaza. inlocuind criteriile reusitei cu altele. introducand noi criterii de evaluare. Unii. frustrare). Daca vom constata ca nu putem castiga. Pentru a evita astfel de situatii trebuie sa-i cream elevului conditiile . Nu vom insista asupra factorilor care nu depind in mod direct de scoala (nivelul de trai. genereaza devianta si chiar delincventa. selectioneaza. chiar daca aceasta ar functiona perfect.Figura …. La o astfel de competitie nu toti elevi au aceeasi sansa. Aceasta nu inseamna ca scoala nu produce sau nu contribuie prin disfunctiile sale la geneza sau influenta actelor deviante. masuri de protectie a familiei. scoala. In privinta fenomenului deviant. avem la indemana mai multe posibilitati de reactie: tentativa de a-i ajunge si depasi pe ceilalti cu care ne aflam in competitie. Cine se angajeaza intr-o competitie cand jocurile sunt dinainte facute? Asa procedeaza elevul pentru a scapa de consecintele psihologice ale insuccesului scolar. introducerea altor criterii de evaluare pentru a deveni incomparabili. ci ne vom concentra atentia supra institutiei scolare. Diminuarea deviantei scolare nu se poate realiza printr-un efort izolat al scolii. reactionam pentru a nu pierde. orice masura eficace de preventie a deviantei vizeaza legatura complexa dintre scoala si societate. prin care se obtine o remediere a stimei de sine. Efectele mass-media asupra agresivitatii (apud Ilut. somaj. care poarta amprenta intregului. Ca urmare. abandonarea concursului. de contextul social general (teoria anomiei sociale. p. renuntarea la comparatie. situatie in care vor aborda strategii de compensare a imaginii de sine. teoriile subculturilor delincvente. Intr-un anume fel.

dar nu i-a dezvoltat suficient dragostea de munca. unul dintre cei mai importanti factori criminogeni. la centrele de asistenta sociala. pp. subzistand datorita ajutorului mamei. facilitand invatarea si interiorizarea modelelor normative recunoscute de societate. bande sau gasti de cartier. „strain printre ai sai. La mijlocul ciclului scolar. dispretuieste muncile de jos care ii sunt oferite. avand drept sprijin o reprezentare dihotomica a universului scolar si. Altfel. care l-a rasfatat. a societatii. afirma Monteil. Capata obisnuinta de a lenevi. .. se initiaza in furt si incepe sa fumeze marijuana. la favorizarea conduitelor delincvente in randul copiilor si tinerilor. Prin furt ajunge sa traiasca destul de precar si sa-si procure uneori droguri. Avand ambitii nerealiste. Cusson[4] (1990. 1997. ce comit acte de vandalism si alte delicte grave. reprezinta un agent important al socializarii tinerei generatii.necesare pentru o comparatie in masura sa ii asigure o imagine de sine psihosociologic acceptabila. 96-97). Fara bagaje. el abia stie sa scrie si sa citeasca. un anume numar de copii intra astfel pe drumul care duce. Mai multi ani supravietuieste de pe o zi pe alta. 71) realizeaza urmatorul portret-tip al deviantului: „Este un baiat crescut de o mama singura destul de ocupata. Invata intr-o scoala profesionala in care profesori fara prea multa experienta ii faciliteaza mai mult esecul scolar. Esecul scolare este urmat de abandonul scolar. in cele din urma. in care isi pierde timpul. Institutiile educative le cer acestora sa rezolve de urgenta probleme pe care ele insele le-au creat in timp” (Monteil. abandonul scolar este insotit de ancorarea in grupuri delincvente. Disfunctiile manifeste in functionalitatea ei contribuie intr-o masura semnificativa la geneza deviantei scolare si. Abandoneaza scoala si isi cauta un loc de munca. ajutoarelor sociale si putinilor bani obtinuti ocazional.”*5+ Relatia dintre devianta scolara si delincventa juvenila Scoala. p. M. elevul nu va inceta sa ceara un pasaport pentru a parasi teritoriul. alaturi de familie. a cedat capriciilor sale. de aici. Este orientat atunci spre un program minimal. prin aceasta.

chiar inainte de 9 ani. validitatea etichetei. intretinute sau nu de consumul substantelor psihoactive. care considera drept constante ale comportamentului delincvent: absenteismul scolar. un nivel de pregatire scolara redus. 2003. minciunile. elevii pot avea doua tipuri de reactii: fie contesta legitimitatea. se refugiaza in reverii compensatorii. devianta scolara putand fi un indicator semnificativ al unei evolutii spre devianta penala. tendinta de a se asocia cu elemente delincvente. indiferenta fata de invatatura. reactiile disproportionate si violente fata de colegi. Evolutiile recente semnaleaza contextul anomic al educatiei formale. abandoneaza scoala”. O astfel de situatie este pusa de unii analisti pe seama distantei care exista intre cultura scolara si realitatea extrascolara. „In aceasta situatie. considera Cristina Neamtu (2003. in timp ce politica scolara incoerenta.a. pp. conducere incoerenta si ineficienta. delincventii avand. 448). dependenta de finantarea publica. etichetare si marginalizare. care duce la pierderea motivatiei. ori. subliniind existenta unei puternice corelatii intre nivelul scazut al instructiei si delincventa . „Devianta scolara. furturile frecvente. Relatia dintre devianta scolara si delincventa juvenila a fost pusa in evidenta de numeroase cercetari sociologice. Marea majoritate a cercetarilor specialistilor in problematica delincventei juvenile subliniaza stransa corelatie dintre delincventa si nivelul pregatirii scolare.Primele cercetari care au incercat sa inteleaga rolul scolii in incidenta delincventei juvenile au avut loc in Marea Britanie la sfarsitul anilor ’60 (Cf. afirma Maurice Cusson (1997. sistemul de recompense subdimensionat. care se confrunta tot mai ingrijorator cu fenomene de inadaptare si abandon scolar. lipsa de prestigiu a scolii sunt caracteristici ale organizarii vietii scolare asociate comportamentului deviant. o relatie mai apropiata intre scoala si parinti sunt factori criminoinhibitivi puternici. de regula. cand sunt prezenti. cooptarea elevilor in organizarea vietii scolare. corelatiile dintre aceste doua variabile fiind atat de puternice incat cu greu pot fi disociate”. preocuparile sexuale precoce s. coreland rata delincventei juvenile din diverse scoli cu aspectele organizatorice si functionale ale respectivelor institutii educative. p. Concluziile unor astfel de cercetari reliefeaza faptul ca un control mai putin rigid in scoala. merge mana in mana cu delincventa juvenila. Copiii inadaptati scolar intra in categoria „copiilor problema” ce se inscriu tendential pe linia delincventei. si. Studiile privind inadaptarea scolara confirma forta predictiva a deviantei scolare pentru conduita delincventa.9). Neamtu. la esec. lipsita de fermitate si discriminatorie.82-83) si au avut un design metodologic asemanator. angajandu-se in conduite ofensive fata de reprezentantii/simbolurile scolii. utilizarea precoce si frecventa a limbajului obscen. fie recurg la conduite evazioniste: fug de la scoala. Formele initial usoare de devianta scolara se agraveaza si se cronicizeaza. p. in cele din urma. atitudinea rebela fata de autoritatile scolare.

2003) schiteaza urmatorul tablou al mecanismelor de aparare la care recurg elevii in functie de coloratura afectiva a situatiilor scolare: Sentimente Mecanisme de aparare Ranchiuna. un mecanism de aparare a elevului in fata constrangerilor lumii adulte si. inselatorie. 42). Devianta scolara constituie. 2003. apud Neamtu. rezistenta. p. ostilitate Revolta. Ceea ce se poate afirma este faptul ca toti delincventii a fost devianti scolari. neincredere Frustrare Razbunare (principiul „ochi pentru ochi”) Ura. Gordon (1981. in particular. Desi devianta scolara este „cel mai important indicator predictiv catre o cariera delincventa” (Neamtu. o forma de rezistenta la adresa institutiei scolare. manie. aversiune Minciuna. Psihologul american Th. stanjeneala . nu trebuie sa tragem concluzia ca deviantul scolar va fi un delincvent. dar numerosi devianti scolari nu ajung sa fie delincventi.juvenila. disimulare Jena. uneori.

respingerea pierderilor Neputinta. intimidare. bravada Tristete. calomnie. umilinta Frauda. obstinatie Curtarea adultului. deprimare Dorinta de a castiga totul. plagiat.Blamarea altora. rivalitate . neliniste Amenintare. barfa Rusine. apatie Supunere. angoasa. copiat Teama. conformare Incapatanare. „perierea” Emulatie.

in special. Cristina Neamtu analizeaza intr-o ampla lucrare consacrata deviantei scolare (2003) urmatoarele: · copiatul. Mecanisme de aparare la care recurg elevii Printre cele mai semnificative forme de manifestare ale deviantei scolare. de dorinta de libertate etc. care argumenteaza ideea ca . presiunea examenelor. Presedintele Asociatiei Internationale de Psihiatrie Sociala. putem regasi presiunea parintilor in raport cu notele elevilor. printre motivatiile unei astfel de conduite deviante. · fuga de la scoala / de acasa. strategie de supravietuire a copiilor intr-un mediu marcat de dominatia adultilor. Importanta deviantei scolare si.Refuzul riscurilor. de mediul scolar perceput ca ostil. revolta la adresa volumului de cunostinte solicitat. cauzele pot fi legate de mediul familial conflictual. 7. moda etc. · violenta si vandalismul. ca forma specifica si relativ generalizata de inselaciune manifesta in scoala romaneasca. · suicidul. tolerata si uneori chiar incurajata de unele cadre didactice. conduite de tip evazionist cu un mare potential delincventional. care coreleaza pozitiv cu saracia. asigurarea sanselor de reusita inainte de a actiona Tabelul nr. · toxicomania. a violentei tinerilor in scoala si in afara ei este subliniata de catre Eliot Sorel. · absenteismul scolar si abandonul scolar. caracterul exterior al normei constrangatoare. profitabilitatea unui astfel de comportament. fenomene cu o escaladare spectaculoasa in ultima perioada.

obraznicia. ci violenta (Sorel. consumul de droguri. prostitutia. minciuna. vandalismul. ceea ce ar avea ca efect scaderea frecventei conduitelor delincvente si. 6. Abandonul scolar este expresia inadaptarii elevului la cerintele vietii scolare. Pentru o analiza detaliata a fiecarora dintre acestea recomand lucrarea Cristinei Neamtu. stilete. diferite atitudini nonconformiste. p. manifestari perverse. cauza principala a mortii tinerilor intre 15 si 24 de ani nu este cancerul sau alte maladii. dar indica in acelasi timp si incapacitatea scolii de a se adapta la cerintele si nevoile tanarului. Devianta scolara. la polul opus. fara pretentia unei ierarhii precise. E. chiulul. furtul. . abandonul determina. 239). o intensificare a conduitelor delincvente. copiatul. care considera ca. vagabondajul. egoismul.la sfarsitul secolului XX. absenteismul. munitie. vom enumera. in conformitate cu care abandonul scolar ar implica o scadere a tensiunii. in ultima instanta. iar la perchezitia dulapurilor elevilor s-au gasit droguri. Abandonul scolar si delincventa juvenila Cumularea insatisfactiilor generate de insuccesul scolar genereaza atitudini evazioniste. Unele dintre aceste forme ale deviantei scolare pot fi considerate conduite predelincvente. nesupunerea.. abandonul scolar. In finalul acestui subpunct.. Studiile care incearca surprinderea relatiei dintre abandonul scolar si delincventa au ca fundament teoretic teoria tensiunii sociale. urmatoarele conduite deviante la elevi: lenea. fumatul ostentativ. iar altele constituie forme ale delincventei juvenile. cutite. talharia. bate si arme de foc. violenta fizica. suicidul. prin scaderea controlului social. C. 2003. dinamita. teoria controlului social. manifeste in fuga de la scoala si. consumul curent de alcool. in abandon scolar. dimpotriva. care arata ca majoritatea profesorilor apreciaza ca in scoli vandalismul si violenta nu mai pot fi controlate. intr-o ordine relativa a gravitatii abaterii. 1999). Spre aceeasi idee converg si rezultatele unui studiu efectuat in 1980 pe un esantion de 575 de profesori din Los Angeles (apud Neamtu. violenta verbala.

Analizele desfasurate pe o perioada mai mare de timp. obtinem indici de certitudine in privinta traseului delictogen al copilului.Unele cercetari longitudinale (D. Explicatia cercetatorilor ar fi aceea ca parasirea scolii ar reduce frustrarea si alienarea si. al abandonului in mod special. apud Neamtu. . reducand controlul social asupra individului. natura experientelor scolare este motivul cel mai frecvent al conduitelor de devianta scolara. prin estimarea unor factori semnificativi. reliefeaza faptul ca abandonul scolar. Elliot si H. determina pe termen lung o crestere a activitatii infractionale. constatand ca: indicele delincventei este considerabil mai ridicat la tinerii care au abandonat scoala. Voss. Asa se explica dificultatile economice. perioadele mai lungi de somaj. saracia si promiscuitatea. C. indicele de delincventa al celor care abandoneaza scoala descreste in perioada imediat urmatoare plecarii din scoala. 206). Cei care abandoneaza scoala au sanse de reusita pe piata muncii si posibilitatea unor castiguri obtinute prin mijloacele recunoscute social mult mai reduse in comparatie cu cei care isi termina studiile. s-ar reduce motivatia pentru delincventa. cum ar fi combinarea agresivitatii cu esecul scolar si varsta cronologica mai ridicata a elevului in raport cu cea a colegilor de clasa. Concluziile unor astfel de cercetari converg in a sustine ideea ca abandonul scolar. p. In astfel de situatii. sansele ridicate de divort si infractionalitatea sporita pe care o constata cercetarile desfasurate asupra celor care au abandonat scoala. valideaza teoria tensiunii sociale.. reprezinta principalul indicator predictiv al orientarii indivizilor catre o cariera delincventa. La aceste elemente ce vizeaza elevul. alaturi de formele grave de violenta. cazul trebuind a fi preluat de structurile de asistenta sociala. tendinta de scadere ramanand constanta. in timp ce delincventa tinerilor care nu au abandonat scoala creste constant in perioada celor patru ani de studiu. astfel. La astfel de concluzii s-a putut ajunge prin cercetari pe termen scurt. daca se adauga familia conflictuala sau dezorganizata. comparativ cu cei care si-au continuat studiile. scoala este lipsita de mijloace. Vulnerabilitatea la abandon scolar poate fi identificata relativ usor. care au urmarit evolutia unor esantioane reprezentative pe durata a patru ani. 2003.

avand drept sprijin o reprezentare dihotomica a universului scolar si. Pentru a evita astfel de situatii trebuie sa-i cream elevului conditiile necesare pentru o comparatie in masura sa ii asigure o imagine de sine psihosociologic acceptabila. prin care se obtine o remediere a stimei de sine. un anume numar de copii intra astfel pe drumul care duce. Institutiile educative le cer acestora sa rezolve de urgenta probleme pe care ele insele le-au creat in timp” (Monteil. 1997. sistemul scolar discrimineaza. renuntarea la comparatie. in cele din urma. Scoala nu reprezinta decat un subsistem al sistemului social global. orice masura eficace de preventie a deviantei vizeaza legatura complexa dintre scoala si societate. scoala. vor fi expusi esecului in competitia scolara. recompenseaza. ierarhizeaza. inlocuind criteriile reusitei cu altele. „strain printre ai sai. situatie in care vor aborda strategii de compensare a imaginii de sine..7. a societatii. selectioneaza. introducerea altor criterii de evaluare pentru a deveni incomparabili. In situatia in care percepem inferioritatea in competitie. Ca urmare. de aici. Reflectand sistemul social care il inglobeaza. La o astfel de competitie nu toti elevi au aceeasi sansa. Intr-un anume fel. cat si in afara lor. Daca vom constata ca nu putem castiga. Esecul scolar este urmat de abandonul scolar. avem la indemana mai multe posibilitati de reactie: tentativa de a-i ajunge si depasi pe ceilalti cu care ne aflam in competitie. introducand noi criterii de evaluare. chiar daca aceasta ar functiona perfect. Unii. genereaza devianta si chiar delincventa. intre scoala si comunitate relatia de cauzalitate este de natura circulara. modelele de conduita devianta din afara scolii sunt aduse in scoala si se manifesta atat in spatiul scolii. reactionam pentru a nu pierde. bande sau gasti de cartier. afirma Monteil. inevitabil. unul dintre cei mai importanti factori criminogeni. Diminuarea deviantei scolare Diminuarea deviantei scolare nu se poate realiza printr-un efort izolat al scolii. Fara bagaje. elevul nu va inceta sa ceara un pasaport pentru a parasi teritoriul. pp. abandonarea concursului. la centrele de asistenta sociala. care poarta amprenta intregului. In privinta fenomenului deviant. Aceasta nu inseamna ca scoala nu produce sau nu contribuie prin disfunctiile sale la geneza sau influenta actelor deviante. cu criteriile ei de evaluare si selectie. abandonul scolar este insotit de ancorarea in grupuri delincvente. ce comit acte de vandalism si alte delicte grave. . 96-97). Cine se angajeaza intr-o competitie cand jocurile sunt dinainte facute? Asa procedeaza elevul pentru a scapa de consecintele psihologice ale insuccesului scolar. Altfel. Noile criterii sunt cele pe care le etichetam drept deviante.

Investitia in calitatea activitatilor scolare este o investitie nu doar in performantele intelectuale si profesionale ale viitoarelor generatii adulte. rezulta ca cel mai important factor al reducerii delincventei este diminuarea deviantei scolare.Data fiind corelatia foarte stransa intre devianta scolara si delincventa. poate in primul rand. ci. in calitatea umana a viitorului adult. Asa se face ca scoala devine nucleul activitatilor de preventie a delincventei. .