You are on page 1of 22

CURS 3 - FACTORI ECOLOGICI, CICLURI BIOGEOCHIMICE 3.1.

Acţiunea principalilor factori ecologici

Factor ecologic = orice mediu susceptibil de a acţiona asupra fiinţelor vii, cel puţin în faza de dezvoltare a acestora. Factorii ecologici acţionează în moduri diferite:
– elimină anumite specii din teritoriile ale căror caracteristici climatice şi fizico-chimice nu le convin, deci intervin în repartiţia lor geografică; – modifică gradele de fecunditate şi de mortalitate ale diferitelor specii, acţionând asupra densităţii populaţiilor; – favorizează apariţia modificărilor adaptive, de ex la vreme de vară, iarnă etc.

Toţi factorii ecologici, fără nici o excepţie, sunt susceptibili, la un moment dat, în anumite condiţii locale, să se comporte ca factori limitanţi. Într-un biotop dat, fiecare organism pretinde anumite condiţii particulare de:
– – – – temperatură; lumină; săruri minerale nutritive; hrană etc.

CURS 3 - FACTORI ECOLOGICI, CICLURI BIOGEOCHIMICE 3.1. Acţiunea principalilor factori ecologici

Fenomen Ecologic

Materie

Energie

Spaţiu

Timp

Diversitate specifică

alimentaţie.sol) Factori abiotici (fizico-chim. precipitaţiile. CICLURI BIOGEOCHIMICE 3. efect asupra indivizilor izolaţi) Independ. (temperatura.1.CURS 3 . compoz. vântul) Climatici Hidrologici (indicatori apă) (temperatură lumină) Periodici primari Aperiodici (fluctuaţii brutale: seceta. alimentaţie vegetală) Periodici secundari . furtuni) (parazitism. Acţiunea principalilor factori ecologici Clasificare factori ecologici Cu sau fără materie vie Densitatea populaţiei Spaţial Variabila în timp (fluctuaţii sezoniere) (climatici.FACTORI ECOLOGICI. prădare) Factori biotici Dependenţi (acţiune asupra tuturor indivizilor) (indicatori sol) Edafici Topografici (depind de relieful soluluil) (umiditate.

CICLURI BIOGEOCHIMICE 3.Energetici 2.CURS 3 .Mecanici Lumina Precipitaţiile Vântul Temperatura Umiditatea Ninsorile .1.Hidrologici 3. Acţiunea principalilor factori ecologici Factori climatici 1.FACTORI ECOLOGICI.

CICLURI BIOGEOCHIMICE 3.CURS 3 . Durata luminii în cursul unui ciclu vital controlează creşterea plantelor şi înflorirea lor precum şi ansamblul de cicluri vitale ale speciilor animale (fenomene de hibernare etc). .Lumina  Lumina provine integral de la soare şi joacă un rol principal în cea mai mare parte a fenomenelor ecologice. Radiaţia solară reprezintă sursa de energie primară asociată la doi factori ecologici: lumina şi căldura. Intensitatea locală a fluxului luminos variază cu latitudinea şi cu sezonul.      Datorită intensităţii sale şi fluctuaţiilor în cursul unui ciclu anual lumina constituie un factor limitant pentru vegetaţie. Factorii climatici energetici . Intensitatea luminii variază între o iluminare slabă situată la limita pragului de compensare fotosintetică şi un nivel maxim la care apare o inhibare a fotosintezei dincolo de pragul de saturaţie.FACTORI ECOLOGICI.1. – Ciclul vital = unitatea fiziologică de timp care cuprinde pentru om şi pentru majoritatea animalelor o perioadă de activitate şi o perioadă de somn incluzând ritmic ziua şi noaptea.1. Intensitatea luminii condiţionează activitatea de fotosinteză. adică producţia primară a biosferei şi a fiecărui ecosistem terestru şi acvatic.

CICLURI BIOGEOCHIMICE  3. dacă temperatura creşte cu 10 grade.     De obicei. . V(+10ºC) – viteza la o temperatură cu 10 grade mai mare. Domeniul variaţiilor termice suportate de vegetaţie şi animale este mai mare în regiunile subcarpatice şi deşerturi decât în mediile temperate şi zonele intertropicale unde amplitudinile anuale de temperatură sunt mult mai scăzute. Factorii climatici energetici .1. valoare sa este situată între 2. Toate creşterile de temperatură accelerează metabolismul conform ecuaţiei: Q10 = V(+10ºC)/V unde: V – viteza de reacţie la o anumită temperatură.1.CURS 3 .FACTORI ECOLOGICI. iar în cazul reacţiilor biochimice. difuzia sau dizolvarea.1 şi 2. de exemplu.2. Q10 este situat între 2 şi 3.Temperatura Temperatura – reprezintă un factor limitant deoarece controlează ansamblul de fenomene metabolice şi condiţionează repartiţia totalităţii speciilor şi comunităţilor organismelor vii în biosferă. Ecuaţia exprimă variaţia vitezei unei reacţii biochimice sau a unui proces fizico-chimic.

situate la limita inferioară a intervalului de toleranţă. fotosinteza.1.Temperatura   Temperatura acţionează direct asupra activităţilor enzimatice şi asupra unor procese fizico-chimice extrem de importante la nivel celular.   . creşterea.1. CICLURI BIOGEOCHIMICE 3.CURS 3 . Ea controlează direct respiraţia.FACTORI ECOLOGICI. Factorii climatici energetici . S-a demonstrat faptul că temperaturile joase. sunt mai bine suportate de organismele vii decât temperaturile situate la limita superioară a acestui interval. activităţile locomotoare. rezistenţa la factori nefavorabili de mediu şi multe alte procese de importanţă ecofiziologică. Acţiunea unei temperaturi constante nu produce acelaşi efect asupra organismelor ca temperaturile care au fluctuaţii în jurul unei valori medii.

Precipitaţiile  Precipitaţiile – factor ecologic de importanţă fundamentală pentru funcţionarea şi reproducerea ecosistemelor terestre şi acvatice (de ex: mări şi lacuri temporale.1. Se ştie că între 97 şi 99% din apa absorbită de vegetaţie este pierdută prin evaporare şi transpiraţie şi că aceste pierderi de apă sunt condiţionate de gradul de uscăciune a atmosferei care reprezintă cantitatea de vapori de apă conţinuţi în unitatea de volum de aer.CURS 3 . lagune supuse secării în anumite perioade).2. Factorii climatici hidrologici .FACTORI ECOLOGICI. precum şi pierderile datorate evaporaţiei vegetale. CICLURI BIOGEOCHIMICE 3. De asemenea. bilanţul hidric al solului este la fel de important ca şi valoarea absolută a precipitaţiilor.   . Acest bilanţ hidric reprezintă diferenţa între aportul de apă din sol şi pierderile prin evaporare de pe un sol.

unde iniţial acest caracter nu se manifestă sau este de slabă intensitate poate duce la dispariţia multor populaţii de plante şi animale. reprezentând totodată calea de migraţie a elementelor biogene din rocile biosferei în materia vie a ecosistemului (plante şi animale) şi invers.Umiditatea  Umiditatea – factorul abiotic indispensabil unui ecosistem. a lacurilor. Apa este solventul substanţelor minerale din rocile scoarţei terestre.CURS 3 . CICLURI BIOGEOCHIMICE 3. ceea ce schimbă fizionomia unităţii ecologice. Apa lichidă intră în componenţa oceanului planetar. Apa mijloceşte reacţiile chimice din mediu şi reacţiile biochimice din corpul plantelor şi animalelor.  La nivel planetar.FACTORI ECOLOGICI. râurilor.1. Factorii climatici hidrologici . fluviilor. apa reprezintă unul din învelişurile pământului – hidrosfera – ocupând 70% din suprafaţa acestuia.2.   Apariţia spontană a unei secete prelungite în cadrul unor ecosisteme terestre.  . a pânzei freatice şi a precipitaţiilor sub formă de ploi.

mărind conţinutul de apă din fructe. la temperatură şi presiune existente. Excesul de umiditate frânează dezvoltarea plantelor. Umiditatea relativă este o mărime higrometrică care se măsoară cu diferite tipuri de psihometre. Se măsoară cu ajutorul higrometrului chimic în care o substanţă higroscopică (CaCl2) absoarbe vapori de apă dintr-un spaţiu dat şi permite apoi cântărirea.2.FACTORI ECOLOGICI.CURS 3 .Umiditatea  Umiditatea atmosferică se poate exprima în două moduri: – umiditate absolută: cantitatea de vapori de apă din atmosferă (g/cm3). favorizând atacul dăunătorilor şi dezvoltarea bolilor.   . influenţând fazele de coacere. indicându-se în procente gradul de saturaţie al aerului în vapori de apă faţă de umiditatea de saturaţie de 100%. umiditatea aerului condiţionează intensitatea transpiraţiei şi deci consumul de apă al plantelor. Factorii climatici hidrologici . Pentru organismele vii. CICLURI BIOGEOCHIMICE 3. – umiditatea relativă: este exprimată în % şi reprezintă raportul dintre umiditatea absolută şi masa teoretică de vapori de apă la saturaţie.1.

1.  . Factorii climatici mecanici . numai în lunile de iarnă).Vântul  Vântul = deplasarea aerului datorită diferenţelor de temperatură între zonele de joasă şi de înaltă presiune.CURS 3 . pe când cele din categoria a doua nu pot fi anticipate. CICLURI BIOGEOCHIMICE 3. curenţii de aer se clasifică astfel: – vânturi cu caracter de regim constant (alizeele) sau care suflă cu o anumită periodicitate (crivăţul. în direcţii constante. Cele din prima categorie au rolul ecologic cel mai important.3. eroziuni puternice ale solului.   Vânturile din prima categorie sunt în general cunoscute din punct devedere al intensităţii şi direcţiei medii. neputându-se lua măsuri de prevedere.FACTORI ECOLOGICI. Din punct vedere ecologic. – vânturi cu caracter neperiodic (furtuni şi uragane).  Este un factor ecologic limitant determinant în special în regiunile unde suflă în permanenţă şi pe o anumită direcţie dominantă. deorece acţionează pe suprafeţe întinse. provocând mai ales în zonele lipsite de vegetaţie.

CURS 3 . cel puţin între anumite limite. Termodinamic.FACTORI ECOLOGICI. Cicluri biogeochimice    Cea mai mare parte a ecosistemelor reprezintă rezultatul unei lungi evoluţii şi consecinţa unui proces îndelungat de adaptare între specii şi mediu.2. la modificările de mediu. Constituenţii sunt prezentaţi în continuare: IEŞIRI: •căldura •oxigenul •dioxidul de carbon •gaze •compuşi humici •substanţe biogene antrenate de apă INTRĂRI: •energia •elemente minerale •elemente din atmosferă •apa ECOSISTEM . Ecosistemele sunt dotate cu autoreglare şi capabile să reziste. CICLURI BIOGEOCHIMICE 3. ecosistemele sunt sisteme deschise. care întreţin schimburi constante de materie şi energie cu mediul.

CURS 3 . Se disting trei tipuri majore de biogeocicluri:  ciclul apei.  ciclul elementelor în fază sedimentară.  ciclul elementelor gazoase. sulfului şi azotului şi-au modificat semnificativ rata de circulaţie. Aceeaşi situaţie o întâlnim şi la carbon în urma consumului excesiv de combustibil fosil. . SO2 şi sulfaţi sub formă de aerosoli produşi de om este comparabil cu cel eliberat natural. Astfel. Cicluri biogeochimice     La scara biosferei. în cadrul fenomenelor biogeochimice.FACTORI ECOLOGICI.2. CICLURI BIOGEOCHIMICE 3. prin ciclu biogeochimic se înţelege trecerea alternativă a elementelor între mediul anorganic şi materia vie. ordinul de mărime a volumului de H2S. fazele derulându-se în cadrul ecosistemului. S-a constatat că derivaţii carbonului.

2.FACTORI ECOLOGICI.CURS 3 . 102 1. 106 t/an Compusul O2 CO2 de origine naturală 1.104 CO H2O Compuşi cu S (echiv. CICLURI BIOGEOCHIMICE 3. Cicluri biogeochimice Comparaţie între poluanţii gazoşi produşi de om şi cei emişi în atmosferă prin fenomene biogeochimice naturale Cantităţi produse .2.103 113 >93 . în S) Compuşi cu N (echiv.8.5.103 7.108 130 1400 > 3.5.104 de origine industrială mică 1.în N) > 70 4.95.

 Schimbul de CO2 între atmosferă.+ H+ ↔ H2CO3 ↔ CO2 + H2O  .+ 2H+ ↔ HCO3.1.  Carbonul este elementul biogen primordial. prin marea viteză cu care circulă acest element printre diversele medii anorganice şi în interiorul comunităţii de fiinţe vii.  Oceanul reprezintă un izvor de CO2. Ciclul carbonului în natură Ciclul carbonului în natură este cel mai perfect ciclu biogeochimic. prin intermediul lanţurilor trofice.CURS 3 .2. conţinând dizolvat mai mult CO2 decât atmosfera.  Atmosfera conţine numai 340 ppm CO2. fiind prezent în natură sub două forme principale: carbonaţi şi CO2.FACTORI ECOLOGICI. CICLURI BIOGEOCHIMICE 3. hidrosferă şi litosferă se face pe baza următoarelor transformări chimice: CO2 (atmosferic) ↕ CO2 (dizolvat în apă) ↕ CO32.

FACTORI ECOLOGICI.CURS 3 .107 t sunt sedimentate anual pe fundul oceanelor). unde va fi precipitat sub formă de calcit şi aragonit. Ciclul carbonului în natură Acidul carbonic (H2CO3) poate dizolva rocile calcaroase formând hidrogenocarbonaţi solubili: CO2 + H2O + CaCO3 ↔ Ca(HCO3)2 Insolubil Solubil  Ca(HCO3)2 este adus în oceane de apele superficiale prin curgere.  .1. în cochiliile şi scheletele numeroaselor nevertebrate marine. ca urmare a fenomenelor de dizolvare şi sedimentare repetate). CICLURI BIOGEOCHIMICE 3.  Biomasa terestră este mult mai mare decât biomasa oceanului (în mediul acvatic.  Masa totală de materie organică (dizolvată sau suspensie) de pe fundul oceanelor este mai mare în comparaţie cu cantitatea de carbon mineral (sub formă de carbonaţi) dizolvat în straturile superficiale ale oceanelor.2. stabilirea echilibrului carbonului se complică. (cca 4.

iar zooplanctonul (totalitatea organismelor animale. CO2 atmosferic şi cel dizolvat în ape constituie unica sursă de carbon anorganic de la care se obţin substanţele biochimice constituente ale celulelor vii.2. care se dizolvă. CICLURI BIOGEOCHIMICE 3.1.813Jouli fotosinteză respiraţie . care alcătuiesc planctonul şi care nu se pot deplasa împotriva curentului apei) şi nectonul (vietăţi care pot înota împotriva curentului apei) consumă fitoplanctonul pentru hrană şi oxigenul pentru respiraţie. CO2 oceanic nu este independent de cel atmosferic. prin asimilaţie clorofiliană: nO2 + nH2O + Cn(H2O)n nCO2 + 2nH2O + 2. Ciclul carbonului în natură     Fitoplanctonul asimilează CO2 din apă şi elimină O2.FACTORI ECOLOGICI. Circulaţia carbonului în atmosferă este controlată de două fenomene biologice: fotosinteza şi respiraţia. existând schimburi de CO2 între straturile superficiale ale oceanului şi cele inferioare ale atmosferei.CURS 3 .

FACTORI ECOLOGICI. producând în acelaşi timp energie celulară. în care se consumă oxigen şi se degajă dioxid de carbon.2. Vieţuitoarele consumă această energie pentru a realiza travaliul chimic şi osmotic (necesar întreţinerii. travaliul electric (necesar celulelor nervoase) şi mecanic (mişcările). CICLURI BIOGEOCHIMICE 3. în cantitate echimoleculară. Razele solare Ciclul CO2  Emisii degajate de la autovehicule şi din activităţi industriale Fotosinteza Respiraţia plantelor Respiraţia animalelor  Carbon organic Descompunerea organismelor Organisme moarte şi deşeuri rezultate Resturi. Ciclul carbonului în natură Respiraţia este fenomenul opus fotosintezei. combustibili fosili Respiraţia rădăcinilor Ocean . creşterii şi reproducerii).1.CURS 3 .

2.1.FACTORI ECOLOGICI. reprezintă o fracţiune importantă. în care bacteriile descompun şi mineralizează aceste resturi. CICLURI BIOGEOCHIMICE 3. producându-se o stagnare a ciclului. supusă degradării oxidative. animale. acumulându-se în diferite formaţiuni sedimentare. plantele moarte. depozitelor de cărbuni şi de hidrocarburi fosile (petrol şi gaze naturale). dejecţiile. care alături de argilă joacă un rol important în reţinerea şi circulaţia sărurilor minerale. . Ciclul carbonului în natură Deşeurile vegetale.CURS 3 . prin formarea turbei. transformându-le în humus. cadavrele. Materia organică nu este în întregime mineralizată pe cale aerobică.

FACTORI ECOLOGICI.2. vulcanismul. care are ca rezultat imediat mărirea temperaturii Terrei cu 3°C.1. 3 ppm/an. Din calcule se prognostica o creştere mai mare de cca.5 ppm. 1. pe ansamblul globului. CICLURI BIOGEOCHIMICE 3.CURS 3 . fotosinteza. Ciclul carbonului în natură      Omul a intervenit în perturbarea ciclului carbonului prin consumul de combustibili fosili cu efect în îmbogăţirea atmosferei în CO2. consumând o mare parte din CO2 prin fotosinteză. Creşterea cantităţii de CO2 în atmosferă depinde de latitudine şi este de cca. fermentaţia. consecinţele fiind: topirea gheţii şi creşterea nivelului oceanelor. cantitatea de CO2 din atmosferă este în continuă creştere. În urma utilizării crescânde a combustibililor fosili şi exploatării accelerate a ecosistemelor forestiere. Biomasa vegetală intervine ca factor de echilibru. . Acţiunea omului de a defrişa pădurile are ca efecte stocarea CO2 în atmosferă. Bazinul oceanic are un rol decisiv în reglarea ciclului prin dizolvarea CO2 din atmosferă şi transferul pe fundul oceanului sub formă de sedimente în straturile profunde. dar în cadrul ciclului carbonului apar şi factori antagonişti: respiraţia. conducând la accentuarea efectului de seră.

Formează numeroase combinaţii organice şi minerale. prin căldura degajată la disocierea sa în oxigen. ozonul menţinând.FACTORI ECOLOGICI. s-a produs în straturile înalte ale atmosferei. sub efectul radiaţiilor solare de mare energie (raze ultraviolete). straturile superioare ale atmosferei la o temperatură ridicată. Formarea ecranului de ozon (O3) capabil să oprească radiaţia UV de înaltă energie (lungime de undă mică).2. cea mai periculoasă pentru organismele vii. Ciclul oxigenului în natură        Oxigenul.CURS 3 . . Oxigenul molecular se formează prin disocierea moleculelor de apă. S-a estimat că acest ciclu este de 2000 de ani. reprezintă cantitativ cel mai important element al materiei vii.2. Oxigenul este toxic peste o anumită concentraţie chiar şi pentru organismele aerobe. CICLURI BIOGEOCHIMICE 3. în straturile înalte ale atmosferei. Cantităţi mari de oxigen se consumă prin arderea combustibililor industriali. Ciclul oxigenului se efectuează în general între atmosferă şi organismele vii. Descoperirea unei găuri în stratul de ozon deasupra Antarcticii se datorează acumulării de freoni (clorofluorocarburi) şi alte gaze poluante în atmosferă. producerii sale prin fotosinteză opunându-i-se consumul în timpul respiraţiei.

5% Descompunere Fotosinteză Respiraţie Biosferă 0.5% .FACTORI ECOLOGICI.CURS 3 . Ciclul oxigenului în natură REZERVOARELE DE OXIGEN ŞI CIRCULAŢIA ACESTUIA Fotoliză Atmosferă 0.01% Degajare Asimilare Litosferă 99. CICLURI BIOGEOCHIMICE 3.2.2.