You are on page 1of 3

FISA DE LECTURA INFORMATII GENERALE

:
 AUTOR:Ion Creanga NATIONALITATE:romana DATA NASTERII: 1 martie 1837, Humulești DATA MORTII: 31 decembrie 1889, Iași

TITLU:,,Amintiri din copilarie’’

ANUL APARITIEI :1892 Structurată în capitole separate scrise de-a lungul mai multor ani (între 1881 și 1888), părți din ea au fost citite în fața cenaclului literar Junimea din Iași. Trei dintre cele patru secțiuni au fost publicate în timpul vieții lui Creangă de revista Convorbiri Literare, ultima parte rămânând neterminată după moartea scriitorului.

TIPUL TEXTULUI:proza memorialistica

INFORMATII DESPRE CONTINUTUL LUCRARII
SPATIUL,TIMPUL DESFASURARII ACTIUNII : Cartea oferă o relatare detaliată a copilăriei lui Ion Creangă, petrecută în ceea ce era atunci Principatul Moldovei, cu amănunte privind peisajul social al universului copilăriei sale. PARTICIPANTII LA INTAMPLARE: Nica,parintii si fratii si surorile sale, ,,baiaetii si fetele din sat’’ PUNCTUL DE VEDERE DIN CARE ESTE RELATATA INTAMPLAREA: persoana I,naratiune subiectiva DESCRIEREA UNUI LOC, A UNOR OBIECTE, A UNOR PERSOANE,ETC:
Ea urmărește maturizarea lui Nică, de la o vârstă idilică în satul Humulești (astăzi parte a orașului Târgu Neamț) la o adolescență rebelă și la pregătirea pentru intrarea în rândul preoțimii ortodoxe în centrele urbane Fălticeni și Iași. Cursul narațiunii este întrerupt adesea de îndelungate monologuri ce exprimă cugetările și sentimentele lui Creangă. Textul însuși este remarcabil prin utilizarea unui vocabular caracteristic bogat în particularități dialectale din zona Moldovei.

DETALII SURPRINSE:copilaria lui Nica PUNCTUL DE VEDERE DIN CARE ESTE PREZENTAT SPATIUL SAL OBIECTUL RESPECTIV:
1

FORMELE DE LIMBA SI FIGURILE DE STIL: Rezultatul muncii lui Creangă a fost remarcat pentru contextul său lingvistic relativ izolat. odată repovestite cu un altfel de gesticulare. Asemenea teme sunt prezente și în comentarii critice ulterioare. arhaice și regional-moldovenești. El considera. eseistul și romancierul Norman Manea dezvoltă concluziile lui Călinescu. scriindu-și Amintirile. Într-un articol din 2000. al farmecului retrăit în amintire sunt tot atâtea gânduri. al anecdotelor se povestește pe el însuși în Amintiri din copilărie. respectarea convențiilor în vigoare privind stilul literar. textul nu are „caracter de confesiune ori de jurnal”. dar. realizată de profesoara Anca Mureșan. Printre problemele lexicale. Niciun model popular nu i-a putut pluti înainte lui Creangă. atenționează: „Limbajul popular și regional al lui Creangă pune probleme diverse și serioase unui translator. al regretului pentru tot ce s-a pierdut în consumarea lui. Referitor la similitudinile dintre textul lui Creangă și tradiția renascentistă. ca și în poveștile și povestirile sale. operă atât de puțin populară în intenția ei”. de practica bisericească.[10] Relevând că această carte adaptează caracteristicile tradiției orale și povestirea în ramă existentă încă din literatura renascentistă. adesea bazat pe elemente obscure din vocabularul românesc. lipsit de individualitate. trebuie menționați și numeroșii termeni utilizați de Creangă și legați de viața rurală.Asemenea elemente au făcut din Amintiri din copilărie o carte dificil de tradus în alte limbi. fără adâncime. cronicarul literar și eseistul Gheorghe Grigurcu considera că narațiunea prezintă „o tensiune între individ ca reprezentant holografic al structurii căreia îi aparține și universul scris. și că. care opina că Amintiri din copilărie este „una din cele mai triste cărți ale literaturii române”. El afirma că poveștile sunt „adevărate. al nuvelelor. subiectul și-ar pierde toată atmosfera plină de viață. Călinescu o vedea ca pe un spațiu de încercare a monologurilor autorului și o ilustrare a calităților sale ca povestitor. tradițional. dar tipice. istoricul literaturii Nicolae Manolescu spunea că volumul 2 . afecte și atitudini proprii omului modern de cultură. în schimb. intuitiv un spațiu profan. pe de altă parte. al scurgerii lui ireversibile. și astfel un sacrilegiu. că Amintirile conturează „copilăria copilului universal”. a afirmat că autorul a recurs la un stil tradițional de povestire. sugera: „Personajul basmelor. „senin” și „solar” al Amintirilor din copilărie „nici nu există decât în descoperirea acestui concret mirific. atenția criticilor s-a concentrat într-o măsură semnificativă asupra diferenței dintre originalitatea și subiectivitatea narațiunii lui Ion Creangă pe de-o parte și. Conform interpretării sale: „Aci. O comparație cu traducerile în limba engleză. adoptând formulări populare.” În contrast. desigur. apoi sentimentul timpului. Creangă execută trecerea de la nivelul popular al literaturii la nivelul ei cult pe o cale pur spontană prin dezvoltarea organică a unei înzestrări exercitate în întregul trecut al unei vechi culturi rurale. de superstiții și așa mai departe. de a prezenta etapele unei formații. George Călinescu.” Retrospectiv. Tudor Vianu. Vianu observa: „Ideea de a se povesti pe sine însuși. din acest motiv. contemporanul și colegul lui Călinescu. nici prototipurile culte ale genului. influentul istoric și critic literar interbelic. primele autobiografii și memorii ale Renașterii”. ajunsă acum să se depășească pe sine”. înceata însumare a impresiilor vieții." În 2008. riguros” Raportându-se la un text al criticului Mircea Moț. o vagă imitație a actului demiurgic. susținând că naratorul „stabil”.

A fost imitată de I. și memoriile sale în particular l-au influențat pe romancierul moldovean postmodernist Leo Butnaru. Cartea a avut ecou nu doar în România. cât și „toate detaliile unei lumi ingenue și pline de neastâmpăr”. roman din 1936 al autorului avangardist Ion Călugăru. Tot atunci textul a inspirat filmele românești de Elisabeta Bostan: Amintiri din copilărie (cu actorul-copil Ion Bocancea în rolul lui Nică) și Pupăza din tei (bazat pe episodul în cauză din capitolul secund al cărții). care a scris Copil la ruși. În aceast interval au văzut lumina tiparului mai multe noi ediții ale cărții. ci și în țara vecină. Lucrările lui Creangă în general. Povestea copilăriei—denumită de Călinescu „o pastișă disgrațioasă”. Unele dintre acestea au fost ilustrate de graficieni recunoscuți: un volum din 1959 conținea 14 desene de Eugen Taru (originalele cărora formează o expoziție permanentă la casa memorială a lui Creangă din Humulești)și o altă ediție cu ilustrații alb-negru și color de Livia Rusz. Nicolae Manolescu a identificat un alt produs al influenței lui Creangă memorialistul în Copilăria unui netrebnic. Mai mult interes în jurul acestei cărți a apărut în timpul perioadei comuniste. care cufundă imediat cititorul într-un univers de incertitudine modernistă. suferință și subiectivitate. a cărei acțiune se desfășoară pe fundalul rusificării din anii 1950 din RSS Moldovenească. legat de „registrul naiv și vesel al copilăriei”. inclusiv unele publicate de editura de stat cu numele lui Ion Creangă. romanul formarii personalitatii unui tanar. Republica Moldova (în Basarabia. subregiunea istorică a Moldovei. CITATE: IMPRESIA GENERALA DESPRINSA DIN TEXT: “Amintiri din copilarie” este un roman autobiografic. APRECIERILE PERSONALE PRIVIND TEXTUL: Amintiri din copilărie a început să devină o sursă de inspirație pentru diverși autori români la începutul secolului al XX-lea și în perioada interbelică. Ion Creanga fiind scriitorul care realizeaza “primul roman al copilariei taranesti” din literatura noastra.[28] Același critic a discutat și piesa de teatru adaptată după un capitol din „Amintiri din copilărie” de scriitorul I.Amintirilor evidențiază „geniul lui Creangă”. Mironescu. Începutul celei de-a doua părți (în care naratorul face referire la jocurile copilăriei sale. sub titlul Catiheții de la Humulești—considerând-o „de prisos” în raport cu textul deja suficient de „dramatic” lui Creangă. prin intermediul aceastei secțiuni de proză. fostă parte a URSS sub numele de RSS Moldovenească). I. și la vatra casei) a devenit unul dintre cele mai apreciate fragmente din literatura română Manea observă că. la animalele ținute de mama sa. 3 . care prezinta procesul educatiei si al experientei dobandite de Nica. El pune în contrast această perspectivă cu un alt fragment la persoana întâi: începutul romanului Întâmplari în irealitatea imediată a romancierului interbelic Max Blecher. prin aceasta fiind implicit superior tuturor celorlalte lucrări în proză ale scriitorului. Dragoslav în cartea lui din 1909. Creangă va fi reușit să transmită „perfect” atât „situarea temporală și spațială” a povestirii sale.