You are on page 1of 10

MATERI ALE FEROMAGNETI CE

Scopul lucrării
Scopul acestei lucrări de laborator este determinarea dependenţei
permeabilităţii complexe relative magnetice a materialelor feromagnetice in funcţie
de frecvenţă, precum şi evidenţierea curbei de histerezis care caracterizează aceste
materiale.
Introducere teoretică
Câteva metale (Fe, Ni, Co) sau aliajele lor sunt materiale reprezentative
pentru clasa materialelor feromagnetice. Acestea se caracterizează (la temperaturi
inferioare temperaturii Curie) prin domenii (Weiss) magnetizate spontan la
saturaţie, dar orientate dezordonat în absenţa unui câmp magnetic exterior.
Plasarea acestor materiale în câmp magnetic are ca rezultat orientarea momentelor
dipolare ale domeniilor în direcţia câmpului exterior. În medii magnetice se pot
scrie relaţiile:
rot = , div =0, =µ0 + (1)
iar aspectul liniilor de câmp ale vectorilor şi (din material) sunt exemplificate
în Figura 1 pentru un cilindru feromagnetic plasat în câmpul (definit în absenţa
materialului).
Figura 1. Aspectul liniilor de câmp pentru un cilindru feromagnetic.
Caracteristicile cele mai importante ale materialelor feromagnetice sunt
curbele de magnetizare B = f(H) obţinute prin aplicarea unui câmp progresiv
crescător unui material iniţial demagnetizat.
În Figura 2 sunt prezentate calitativ pentru un aliaj moale din punct de
vedere magnetic pe bază de fier dependenţele tipice ale permeabilităţii statice
(câmpul aplicat este crescut lent) şi inducţia în material.
În cazul câmpurilor alternative se disting în general două regimuri tipice de
funcţionare:
 regimul de “semnal mic” cu amplitudine redusă a câmpului alternativ H
~
aplicat, suprapus sau nu, peste un câmp continuu H
=
;
 regimul de “semnal mare” în care valoarea câmpului este suficientă pentru ca
materialul să descrie un ciclu de histerezis.
Figura 2. Dependenţele µ(H) şi B(H) pentru un aliaj moale
din punct de vedere magnetic
În Figura 3 sunt prezentate aceste regimuri posibile, definindu-se
permeabilităţile uzuale: iniţială (I), reversibilă (II) şi de amplitudine (III).
Figura 3. Permeabilităţile uzuale pentru materialele feromagnetice
Datorită pierderilor de energie prin curenţi induşi (Foucault), histerezis,
magnetizare, permeabilitatea magnetică a materialului se defineşte (în complex
simplificat) ca fiind:
m
j
0 0
e
H
B
H
B
j
δ −
µ
·
µ
· µ ′ ′ − µ′ · µ
(2)
unde B şi H sunt fazorii inducţiei şi câmpului alternativ aplicat, iar δ
m
este unghiul
de pierderi.
Din relaţia (2) rezultă că
µ′
are în general semnificaţia definită în Figura 3,
iar
m
m
Q
1
tg ·
µ ′ ′
µ′
· δ
defineşte factorul de calitate Q
m
al materialului.
Caracterizarea materialelor feromagnetice la semnal mic
Pentru a caracteriza un material feromagnetic la semn mic (B
~
< 1 mT) se
utilizează 2 bobine cu aceeaşi geometrie a bobinajului (preferabil toroidală pentru a
neglija cu bună aproximaţie câmpul de dispersie), una având ca miez materialul
feromagnetic de studiat, iar cealaltă un miez nemagnetic de aceleaşi dimensiuni.
În Figura 4 sunt prezentate schiţele celor 2 bobine.
Figura 4. Cele două bobine cu miez nemagnetic, respectiv
feromagnetic şi schemele lor echivalente
Scriind impedanţele celor două bobine rezultă:
Z
0
= r
0
+ jωL
0
;
Z
m
= r
0
+ jωL = r
0
+ µ

L
0
= r
0
+ ω
µ ′ ′
L
0
+ jω
µ′
L
0
= r + jω
µ′
L
0
(3)
unde:
r
0
este rezistenţa de pierderi prin efect Joule, proximitate, dielectrici, etc. în
conductorul de bobinaj;
r – rezistenţa serie echivalentă a bobinei cu miez r = r
0
+ r
m
= r
0
+ ω
µ ′ ′
L
0
, r
m
fiind rezistenţa de pierderi datorată prezenţei miezului magnetic;
L şi L
0
- inductanţa cu şi fără miez a bobinei;
µ - permeabilitatea (iniţială) complexă a miezului;
π
ω
2
- frecvenţa de măsură.
Factorul de calitate al materialului Q
m
este:
b 0
b 0
m
Q Q
Q Q
Q
− µ′
µ′
·
µ ′ ′
µ′
·
(4)
unde Q
0
şi Q
b
sunt factorii de calitate ai bobinelor fără miez, respectiv cu miez:
r
m
m 0
b
0
0
0
r r
L
Q ;
r
L
Q
+
ω
·
ω
·
(5)
Dacă se măsoară la o frecvenţă dată
,
_

¸
¸
π
ω
2
mărimile L
o
, L, r
0
şi r
permeabilitatea complexă a miezului poate fi calculată utilizând relaţia:
0
0
0
L
r r
j
L
L
j
ω

− · µ ′ ′ − µ′ · µ
(6)
Pentru caracterizarea miezurilor având geometrii diverse se utilizează “torul
de substituţie” (imaginar) care este “confecţionat” dintr-un material cu
permeabilitatea efectivă µ
e
, având lungimea l
e
şi aria A
e
. Din condiţia ca torul de
substituţie, cu acelaşi număr de spire ca şi înfăşurarea pe miezul considerat, să
conducă la aceiaşi parametri magnetici rezultă dimensiunile şi permeabilitatea
efectivă, astfel:
;
C
C
l
2
2
1
e
·
;
C
C
A
2
1
e
·
;
A
l
C
i
i i
i
1
e

µ′
· µ′
(7)

· ·
i
i
i
e
e
1
A
l
A
l
C

· ·
i
2
i
i
2
e
e
2
A
l
A
l
C
unde
i
µ′
, l
i
şi A
i
sunt parametrii permeabilitate magnetică, lungime şi arie
transversală a porţiunii omogene “i” a miezului considerat.
Inductanţa înfăşurării cu N spire pe miezul dat se poate estima pe baza
parametrilor torului de substituţie:
[ ]
[ ]
[ ] mm l
10 mm A N 10 4
H L
e
3 2
e
2
e
7 − −
⋅ ⋅ ⋅ µ′ ⋅ ⋅ π
·
(8)
B. Caracterizarea materialelor feromagnetice la semnal mare
Pentru a caracteriza regimul de “semnal mare” se va vizualiza pe ecranul
osciloscopului ciclul dinamic de histerezis pentru un miez utilizând tehnica
figurilor Lissajous.
Principial, se va utiliza schema din Figura 5.
Figura 5. Schema principială pentru vizualizarea ciclului de histerezis.
Pentru deflexia pe orizontală (intrarea X):
( ); t i R u
1 1 x
·
( )
( )
;
l
t i N
t H
e
1 1
· ( ) t H
N
l
R u
1
e
1 x
·
(9)
de unde:
( ) ( ) ( ) t H
k
1
t H
N
l
R
A
1
t x
x 1
e
1
x
· ·
(10)
unde A
x

1
]
1

¸

div
V
este amplificarea pe canalul X al osciloscopului, iar k
x
este factorul
de scală corespunzător aceluiaşi canal.
Pentru deflexia verticală:
dt
dB
A N
dt
d
N u
e 2 2 y
·
Φ
· ′
(11)
( ) ( )
∫ ∫
·

≈ ·
t
0
e 2
y
t
0
2 y
t B A N
RC
1
dt
R
u
C
1
dt t i
C
1
u
(12)
deoarece:
) R
C
1
( u u
y y
<<
ω
>> ′
(13)
Atunci:
( ) ( ) ( ) t B
k
1
t B A N
RC
1
A
1
t y
y
e 2
y
· ·
(14)
unde A
y

1
]
1

¸

div
V
este amplificarea pe canalul Y, iar k
y
este factorul de scală
corespunzător aceluiaşi canal.
Parametrii de scală pot fi calculaţi din (10) şi (14):
1
]
1

¸

·
div
m A
l R
N A
k
e 1
1 x
x
1
]
1

¸

·
div
T
A N
RC A
k
e 2
y
y
(15)
II. Desfăşurarea lucrării
1. Dependenţa de frecvenţă a permeabilităţii magnetice relative complexe.
Principiul de măsurare a fost prezentat în secţiunea I.A. Se va realiza
montajul din Figura 6 în care:
- B este bobina (cu sau fără miez) a cărei inductanţă L şi rezistenţă de pierderi de
tip serie r trebuie măsurate;
- G - generator sinusoidal (amplitudinea acestuia se fixează la U = 3 V);
- VE - voltmetru electronic (instrument de nul);
- R
2
şi C
2
sunt o rezistenţă şi un condensator reglabile (cutii decadice de
rezistoare, respectiv de condensatoare);
- R
1
= R
3
= 1 KΩ sunt rezistenţe fixe;
- Tr1:1 este un transformator de separare galvanică între masa generatorului G şi
a voltmetrului electronic VE.

Figura 6. Puntea Maxwell-Wien pentru determinarea
dependenţei de frecvenţă a permeabilităţii
magnetice relative complexe.
Principiul de determinare a inductanţei L şi rezistenţei de pierderi r ale bobinei
B folosind schema din Figura 6 (punte Maxwell-Wien) se bazează pe
particularităţile acestei punţi. Se observă în Figura 6 că puntea Maxwell-Wien se
alimentează pe o diagonală cu un semnal sinusoidal de frecvenţă reglabilă, iar pe
cealaltă diagonală se măsoară diferenţa de tensiune. Dacă este îndeplinită condiţia
de acord a punţii:
Z
1
·Z
3
= Z
2
·Z
4
(16)
unde Z
1
şi Z
3
, respectiv Z
2
şi Z
4
sunt impedanţele de pe laturile opuse ale punţii,
atunci tensiunea măsurată de voltmetrul electronic VE este nulă, indiferent de
valoarea amplitudinii semnalului sinusoidal al generatorului G. Ţinând cont de
acestea măsurătorile se vor efectua în felul următor:
- se acordează puntea prin modificarea valorilor rezistenţei R
2
şi a capacităţii C
2
(cutii decadice);
Observaţie: Reglajul celor două cutii decadice se face alternativ, pornind de la
cifra cea mai semnificativă spre cea mai nesemnificativă, căutând ca indicaţia
voltmetrului electronic VE să devină minimă, acesta fiind pe scara cea mai
sensibilă!
- în momentul când acordul a fost realizat, valorile L şi r pot fi calculate din
condiţia de acord a punţii Maxwell-Wien, rezultând:
2 3 1
C R R L ·
2
3 1
R
R R
r ·
(17)
Se dispune de 3 înfăşurări : bobina fără miez L
0
(N=300 spire) şi bobinele L
1
şi L
2
, identice din punct de vedere geometric şi având acelaşi număr de spire ca şi
L
0
, realizate pe miezuri din tole E+I din tablă de siliciu. Diferenţa între L
1
şi L
2
rezidă în modul de asamblare a miezului: pentru bobina L
1
miezul este realizat din
tole întreţesute (fără întrefier), iar pentru bobina L
2
din tole asamblate neîntreţesut,
cu întrefier.
Se conectează, pe rând, bobina L
1
, respectiv L
2
în locul bobinei B din
Figura 6. Se fixează frecvenţa la valorile specificate în Tabelul 1 şi se face
acordul punţii pentru ca indicaţia voltmetrului electronic VE să fie minimă. Datele
obţinute se trec în Tabelul 1.
Tabelul 1
f [KHz] 0,5 0,8 1 2 5 8 10 12 15 18
M
ă
s
u
r
ă
t
o
r
i
Bobina fără
întrefier L
1
C
21
[µF]
R
21
[Ω]
Bobina cu
întrefier L
2
C
21
[µF]
R
21
[Ω]
C
a
l
c
u
l
e
Bobina fără
întrefier L
1
L
1
[mH]
r
1
[Ω]
µ′
µ ′ ′
Bobina cu
întrefier L
2
L
2
[mH]
r
2
[Ω]
ef
µ′
ef
µ ′ ′
Se calculează L
1
, r
1
, L
2
şi r
2
din condiţiile de acord ale punţii Maxwell-Wien,
trecându-se datele în secţiunea a doua din Tabelul 1.
Se măsoară L
0
şi r
0
cu puntea BM 504 la f = 32 Hz şi f = 800 Hz. Se
completează Tabelul 2. Media acestor valori (vezi Tabelul 2) se va folosi pentru
calculul permeabilităţii relative complexe după cum se va arăta.
Tabelul 2
Bobina fără
miez L
0
f [Hz] 32 800 Valorile medii
L
0
[mH]
r
0
[Ω]
Se va observa slaba dependenţă a valorilor L
0
şi r
o
de frecvenţa de măsură în
domeniul frecvenţelor joase.
Se vor calcula cu ajutorul relaţiei (6) partea reală µ' şi cea imaginară µ''
pentru bobina fără întrefier L
1
, respectiv µ'
ef
şi µ''
ef
pentru bobina cu întrefier L
2
,
pentru cele 10 frecvenţe din Tabelul 1, completându-se secţiunea de calcule a
acestuia.
Pe baza Tabelului 1 se vor reprezenta grafic dependenţele µ'(f), µ''(f) şi
Q
m
(f), respectiv µ'
ef
(f), µ''
ef
(f) şi Q
mef
(f), unde Q
m
= µ' / µ'' şi Q
mef
(f) = µ'
ef
/ µ''
ef
sunt, respectiv, factorul de calitate al miezului magnetic pentru bobina fără
întrefier şi factorul de calitate echivalent pentru bobina cu întrefier. Cele 6 grafice
se vor realiza pe 3 diagrame diferite sau pe aceeaşi diagramă, însă cu scale diferite
pentru cele 3 mărimi. Explicaţia este următoarea: cele 3 mărimi studiate au game
de valori care diferă cu câteva ordine de mărime, astfel că reprezentarea lor pe o
diagramă cu o singură etalonare pe axa ordonatelor este practic imposibilă!
2. Caracterizarea materialelor feromagnetice în regim de semnal mare.
Principiul de măsură a fost prezentat în secţiunea I.B. Cu ajutorul schemei
din Figura 7 se vor vizualiza pe osciloscop curbele de histerezis dinamic pentru un
material feromagnetic (circuit magnetic închis) Tr
1
şi pentru un material
ferimagnetic în două variante: Tr
2
( circuit magnetic închis) şi Tr
3
(circuit magnetic
cu întrefier). Înfăşurările celor 3 transformatoare sunt identice ca geometrie şi
număr de spire (N = 1000 spire).
Figura 7. Montaj pentru vizualizarea caracteristicii de histerezis pentru diferite
miezuri magnetice şi pentru determinarea dependenţei µ = f(H).
Din relaţiile (10) şi (14) rezultă că tensiunile în punctele de măsură 1, 2 şi 3
sunt proporţionale cu inductia câmpului magnetic în miez B, iar căderea de
tensiune pe rezistenţa R
1
este proporţională cu intensitatea câmpului magnetic H.
Se calculează constantele de scară k
x
şi k
y
folosind relaţiile (15) şi următorii
parametri ai torului de substituţie pentru miezurile considerate:
l
e
= 190 mm A
e
= 190 mm
2
(18)
Se calibrează osciloscopul cu ajutorul generatorului intern de semnal
dreptunghiular, astfel încât amplificarea pe canalele X, respectiv Y să fie
A
x
= 1V/div şi A
y
= 0,1 V/div.
Se execută montajul din Figura 7 utilizând ambele canale Y
(1,2)
ale
osciloscopului pentru a vizualiza simultan ciclurile de histerezis ale miezurilor de
fier-siliciu Tr
1
(tablă de siliciu 4%) şi ferită (fără întrefier) Tr
2
pentru a compara
materialele. De asemenea, se vor vizualiza simultan ciclurile corespunzătoare
miezului de ferită Tr
2
(circuit magnetic închis, fără întrefier) şi miezului de ferită cu
întrefier Tr
3
pentru a pune în evidenţă influenţa întrefierului asupra proprietăţilor
magnetice de material.
Observaţie: Înainte ca generatorul să fie cuplat la reţea nivelul acestuia va fi redus
la minim pentru ca apoi să fie crescut progresiv.
Se va lucra la frecvenţele f
1
= 50Hz şi f
2
= 100Hz. Se vor lua, pe rând,
câmpuri a căror amplitudine să fie (măsurate vârf la vârf) de 2, 4, 6, 8 şi 10
diviziuni pe orizontală, notându-se amplitudinile corespunzătoare ale inducţiei B.
Pentru Tr
1
şi Tr
2
se va completa Tabelul 3. Se vor utiliza constantele de scară k
x
şi
k
y
pentru conversia din diviziuni în unităţi magnetice, astfel că:
H = k
x
·nr.div/oriz.; B = k
y
·nr.div/vert.
Tabelul 3
Nr. div./oriz. 2 4 6 8 10
H [A/m]
Tr
1
Nr. div./vert.
B
1
[T]
Tr
2
Nr. div./vert.
B
2
[T]
Se vor ridica curbele µ
1,2
= f(H), unde
H
B
0
2 , 1
2 , 1
µ
· µ
. Se va observa cum
permeabilitatea magnetică creşte de la o valoare iniţială µ
i
, atinge o valoare
maximă µ
max
, apoi scade către o valoare µ
sat
.
Se determină permeabilitatea magnetică relativă efectivă µ
ef
pentru miezul
cu întrefier Tr
3
prin măsurarea pantei caracteristicii de histerezis a acestuia.
Cunoscând relaţia care defineşte permeabilitatea efectivă a unui miez cu
întrefier:
σµ +
µ
· µ
1
ef
în care:
− µ este permeabiltatea miezului magnetic;

l
δ
≅ σ unde δ reprezintă grosimea întrefierului, iar l este lungimea totală a
miezului (circuitului magnetic)
să se determine grosimea întrefierului δ folosit în cazul miezului Tr
3
, utilizând
pentru µ valoarea maximă a curbei µ
2
= f(H) determinată anterior.
Conţinutul referatului
 scopul lucrării;
 Tabelul 1 şi Tabelul 2 împreună cu relaţiile de calcul folosite;
 graficele de la punctul II.1. realizate după indicaţiile de la paragraful respectiv;
 calculul constantelor de scară k
x
şi k
y
;
 Tabelul 3 împreună cu relaţiile de calcul folosite, precum şi graficele µ = f(H);
 calculul grosimii întrefierului pentru miezul Tr
3
;
 concluzii şi comentarii.