Ancheta şi jurnalismul de investigaţie – Manualul de Jurnalism – Sorin Preda Ziaristul de investigaţie are nevoie de calităţi personale de neînlocuit: curaj

, dinamism rapiditate în mişcare, fler şi spirit de aventură. Ancheta e puţin prezentă în presa scrisă. Acest lucru nu trebuie să ne mire, dacă ne gândim că:    Ancheta e un gen jurnalistic scump Implică riscuri şi sancţiuni Cadrul legal devine tot mai restrictiv, protejând intimitatea individului, fie concurenţa economică loială Definiţie Ancheta este un demers jurnalistic menit să dezvăluie adevăruri incomode şi ascunse despre o persoană publică, grup de interese, afaceri oneroase de diferite tipuri, încălcări ale legii, evenimente neelucidate de mai mult timp. „Dacă reportajul arată, ancheta demonstrează”. Subiectul anchetei este unul de interes general. O adevărată anchetă nu poate fi:   Prezentarea faptelor dintr-o singură perspectivă Simpla prelucrare a unor dosare de la Parchet sau oferite de persoane direct interesate să impună o anumită lectură faptelor Investigaţie sau anchetă penală Termenul investigaţie jurnalistică este profund tautologic. În definitiv, orice acţiune jurnalistică este rodul unei investigaţii. Problema care se pune mereu în cazul anchetei nu este dreptul ziaristului de a investiga, ci „competenţa” sa în domeniu, riscul suprapunerii cercetării jurnalistice cu activitatea unor organisme legal constituite. Duşmanii investigaţiei Jurnalistul de investigaţie îşi selectează propria informaţie şi o valorizează cu mijloacele lui specifice. Dacă reportajul se centrează pe întrebarea „Cine?”, ancheta revine insistent la „de ce?”.

folosirea limbajului abstract sau abundeţa surselor confidenţiale. Trebuie să ne oprim la un singur subiect. O anchetă plină de date statistice despre un subiect dat. Cea mai simplă dintre ele este „militantismul”. trecutul De Burgh propune o clasificare după efectul produs de lectură          Ştirile de tip „Ah!” (de senzaţie) Ştiri de şi se frânge inima Ştiri „ce oameni distractivi suntem noi” Ştiri „oameni ca noi” Ştiri „duşmanul e învins” Ştiri „lupta pentru drepturi” Ştiri „totul e bine. Genurile anchetei O primă ierarhizare se face după materia primă a anchetelor (evenimentele) de către Brundson şi Morley     Eveniment cu totul remarcabil Victime Comunitatea în primejdie Tradiţia. nu înseamnă gazetăreşte aproape nimic. O primejdie o reprezintă şi dosarele gata pregătite sau tema prea generală. Înainte de a porni munca de investigaţie trebuie să definim corect şi riguros câmpul tematic şi să alegem un bun unghi de atac. să-l ilustrăm cu un fapt de viaşă dramatic. Urmează apoi excesul de informaţie. tonul părtinitor şi dilatarea nepermisă a efectului. umanitatea progresează” Făcătorii de rele nu pot scăpa Legea e scutul pe care ne putem baza Anchetele mai pot fi departajate prin temă şi obiectivul propus .Primejdiile sunt nenumărate. abia apoi trecând la investigaţia propriu zisă.

De fapt divers 3. dar nu este. De actualitate 2. Investigaţia de fapt divers trebuie să scoată la lumină un aspect nebănuit al întâmplării de la care pleacă. Ancheta de fapt divers Subiectul ales (uimitor. Pare o anchetă poliţistă. un reportaj. Ancheta de actualitate pune faţă în faţă opiniile celor implicaţi. Ziaristul poate lansa ipoteze sau mari semne de întrebare. implicaţiile morale sau responsabilităţile. pitoresc. De investigaţie Ancheta de actualitate Ea stă sub semnul inconfundabil al evenimentului. din care nu au voie să lipsească actorii pricipali sau opiniile contradictorii asupra cauzelor. fără a adânci cauzele. Stilul alert al anchetei completează fotogramele de moment ale evenimentului.       Identificarea unor practici ruşinoase sau ilegale Prezentarea unor abuzuri de putere Dezvăluirea corupţiei din justiţie Demonstraţia că legile pot fi ocolite Dezvăluirea discrepanţei dintre vorbe şi fapte Contestarea perspectivei oficiale Dezvăluirea unor muşamalizări Jacques Mouriquand aduce în discuţii patru tipuri 1. Simpla consemnare a evenimentului însoţită de declaraţii şi acuzaţii nesusţinute de argumente nu reprezintă o anchetă. fiind caracteristică cotidienelor naţionale. câtă vreme efortul jurnalistic se centrează pe circumstanţe şi nu pe dovedirea vinovăţiei cuiva. eventual. ci. generator de emoţii puternice). o relatare. Magazin 4. .

ancheta magazin nu stă sub presiunea evenimentului şi a actualităţii. Reuşita se măsoară în funcţie de dezvăluirile cauzelor şi implicaţiilor sau prin simplu fapt că jurnalistul a mers până la capăt pentru a afla informaţiile. ancheta de investigaţie reprezintă regina genurilor de presă. împiedicând bunul mers al cercetărilor sau încălcând grav dreptul la intimitate al subiectului. Contează interesul uman stârnit de tema aleasă şi mai ales unghiul de abordare. interviu şi cercetare detectivistă. cu atât se ştie mai puţin” (Mouriqand) Un alt aspect important în cazul faptului divers îl reprezintă nu numai supralicitarea senzaţionalului. . care să conţină tot mersul anchetei. Ziaristul de investigaţie trebuie să fie oricum precaut faţă de subiectele supermediatizate. surse posibile. „divorţul şi copiii cu un singur părinte”. „Jurnalistul elicopter”. sub forma unui studiu de fezabilitate. Ancheta de investigaţie Amplă. ea trebuie să ajungă obligatoriu la secrete păzite cu străşnicie. Având o funcţie pedagogică. E foarte simplu să transformi o ştire într-un subiect de anchetă. „Cu cât se vorbeşte mai mult. posibilile implicaţii. De pildă: „Stresul şi afecţiunile stomacale”. Ziaristul se vede obligat să apeleze la metode şi mijloace mai puţin ortodoxe pentru a obţine informaţia de care are nevoie. O anchetă serioasă costă mult şi implică riscuri. dacă ai fler şi experienţă. mijloace prin care ziarul poate să se protejeze de un posibil proces. Aflată la intersecţia dintre reportaj. cel care prinde din zbor şi îşi construieşte ancheta planând deasupra locului sau intervievându-i pe actorii evenimentului prin telefonul mobil apare în acest context. investigaţia poate avea urmări nedorite. În SUA nici un jurnalist nu începe investigaţia înainte de a-i prezenta redactorului şef un consistent dosar prealabil. dificultăţi. ci şi pretenţia relatării obiective. excesul de informaţii şi presiunea unor complicate detalii de strictă specialitate.În lipsa unui cadru legal şi a respectării deontologiei profesionale. Ancheta magazin Se apropie mai mult de sociologie. de pledoarie sau eseu. buget estimat. decât de investigaţia propriu-zisă. laborioasă şi plină de curaj. Principalul inconvenient îl reprezintă vastitatea subiectului.

gen franţuzesc. De burgh face diferenţa între înscenarea prin care se crează o situaţie . gravele abateri de la moralitate. Înscenarea A înscena înseamnă a întinde o capcană pentru ca victima să-şi demonstreze ticăloşia. care este o juxtapunere de unghiuri diferite de abordare a subiectului propus. în formularea ei inedită şi provocatoare: „Ce părere aveţi despre. Ziaristul se poate deghiza în măturător. Discuţii aparte ar merita şi pagina tematică sau dosarul de anchetă.?”..Fără o sursă credibilă şi fără o pregătire minimă de specialitate. ancheta de opinie face carieră şi astăzi în presa românească. Gen vetust şi suspectat de manipulare. străbate un cartier rezidenţial şi notează atent reacţiile oamenilor şi micile întâmplări trăite cu această ocazie. e o întrebare stupidă şi aşteaptă răspunsuri banale. Portretul Poate fi considerat gen de anchetă. în măsura în care subiectul este prezentat din multiple perspective. False anchete a. de exemplu. Alte tipuri de anchetă Ancheta de opinie E nevoie de multă inventivitate să salvezi de la banalitate o anchetă de opinie despre scumpirea benzinei. Mult mai eficientă ar fi această anchetă pentru paginile de umor. ne vom opri doar la suprafaţa lucrurilor şi astfel vom rata cu siguranţă un excelent subiect de anchetă. prin intermediul mai multor genuri jurnalistice. să scrie despre ea. câte vreme răspunsurile celor intervievaţi ar dezvălui lacune grave de cultură generală. Reuşita anchetei de opinie stă în alegerea corectă a întrebării. pentru ca ulterior. Raidul anchetă Ziaristul poate provoca realitatea.

punctuală şi înscenarea menită să dezvăluie o activitate obişnuită a subiectului. Relativ uşor de realizat. alta dezvăluie o practică. Reconstituirea va folosi invariabil „planul cronologiei inversate”. să cauţi şi alte mărturii. nu se filmează cu camera ascunsă în Bulgaria. Defectul înscenării este că orientează cititorul mai mult spre subiect. Una vizează persoane. decât spre fenomen. Ziaristul de anchetă trebuie să aibă „nas” şi să-şi urmeze îndemnul lăuntric: „Aici se ascunde ceva?” În scrierea anchetei trebuie să evităm vehemenţa şi tonul categoric. dorinţa lui de a se afirma cu orice preţ. Mica îndoială te obligă să mergi mai departe. Riscul prea mare compromite ancheta. reconstituirile presupun o foarte atentă documentare prealabilă. unde acest lucru este interzis. Documentarul Folosirea excesivă a reconstituirilor televizate a fost criticată în nenumărate rânduri. noutatea şi răspunderea morală. arătând în plus cititorului că nu pretinzi în mod trufaş a avea ultimul cuvânt. Realitatea nu poate fi provocată la întâmplare. Un alt risc al înscenării îl reprezintă „excesul de zel” al investigatorului. Orice material începe cu sfârşitul. Jurnalistul trebuie să-şi calculeze atent paşii ce îi are de parcurs şi să se pună la adăpost de orice consecinţă neplăcută. riscul de a rata. b. Dezvăluirea informaţiilor ascunse Bănuiala sau neîncrederea reprezintă resortul clasic al investigaţiei. Clasificarea lui Jose de Broucker   Informative Interpretative Caracteristicile comune sunt: lungimea. un fenomen social. de oricine şi oricum. . pe noutatea relevată de fapte. durata. Ancheta informativă Se axează pe dezvăluire. De exemplu.

divergenţele dintre ele. Definirea limitelor câmpului de aplicaţie a anchetei Studiul aent al dosarului tematic pentru a selecta: faptele care susţin tema. capabile să-i ofere ziaristului posibilitatea de a reface filmul întâmplării. dar care conţinea gravitatea unui fenomen. sincopată. Reconstituirea informaţiilor lacunare Se porneşte de la un eveniment puternic şi cu certe trăsături narative. referinţele despre persoanele şi instanţele în cauzăm slăbiciunile dosarului   Lista ierarhizată a muncii de verificare. pe care graba şi lipsa spaţiului publicistic o fac eliptică. În această categorie intră documentarele despre crime. lacunară. argumentele şi opiniile în discuţiile. Ancheta interpretatativă impune mai multe exigenţe:    Stabilirea clară a problematicii Încadrarea corectă a subiectului. circumscrisă cât mai corect în timp şi spaţiu. Ancheta nu vizează neapărat prezentarea faptelor. socială. Putem identifica informaţiile potenţiale şi prin anchetele de opinie sau prin sondajele de opinie. actualizare şi completare a faptelor Fructificarea datelor conţinute de aceste liste . juridică. îmbogăţind astfel informaţia de bază. Orientată vădit spre trecut.Identificarea informaţiilor potenţiale Punctul de plecare este un fapt obişnuit. catastrofe aviatice sau calamităţi naturale. cât valorizarea şi contextualizarea lor morală. Ancheta interpretativă Ancheta de tip interpretativ focalizează în principal pe semificaţia faptelor. ancheta îşi propune să reconstituie o anumită poveste. Ziaristul trebuie să răspundă mai întâi mai multor întrebări:     Ideea anchetei interesează cititorul? Corespunde ea unei preocupări actuale? Poate fi susţinută cu probe? Răspunsurile deduse din anchetă nu sunt uşor de anticipat? Presupune o amplă muncă de documentare şi o abordare jurnalistică fermă. morţi suspecte.

Construirea argumentelor – o anchetă trebuie să prezinte fapte şi dovezi. Ancheta să conţină şapou. Completarea spaţiilor goale – interviul cheie trebuie să conţină întrebări la care nu s-a răspuns încă. să oblige subiectul să clarifice. să recunoşti că ai greşit la început. să precizeze . Redactarea trebuie să ţină cont de: dimensiune (spaţiu tipografic generos. Ideile pot veni de oriunde. să ia atitudine. Concepţia – ziaristul nu trebuie să aibă prejudecăţi şi să-şi pregătească mereu cercetarea propriu-zisă. Cercetarea – în cursul unei anchete pot apărea multe surprize. În orice caz. ilustraţii adecvate şi scriitură alertă. Să ia în calcul ostilitatea surselor. Calcularea atentă va convinge conducerea ziarului să aprobe ancheta. Ponturile sunt importante. nu e o ruşine să schimbi cursul unei anchete. Tehnici de investigare Metoda Williams Orice investigaţie trebuie să cerceteze atent antecedentele evenimentului încheiat. acroşuri şi formule de atac interesante. 4. implicaţiile morale şi juridice. Paul Williams stabileşte zece paşi în procedura de investigare 1.   Formarea unor convingeri intime Luarea unei decizii redacţionale Scrierea sau punerea în pagină. ziaristul trebuie să-şi pună câteva întrebări importante: există suficiente motive ca ancheta să continue? Dovezile deja obţinute aduc ceva nou? Probele existene pot fi atacate. puse sub semnul îndoielii? 8. intertitluri. 3. 7. dar cu o condiţie: să nu le folosiţi înainte de a le verifica serios. pasionantă) şi logică. 2. 5. durata şi bugetul estimat. Dosarul – e bine ca ziaristul să prevadă de la început ce obstacole va întâmpina în documentare şi cum le va depăşi. Nici un ziar nu va accepta să aprobe o investigaţie fără a cântări cu atenţie riscurile şi osturile presupuse de publicare. Decizia de a publica sau nu o anchetă – orice anchetă costă mult. Planificarea 6. Evaluarea – pe parcursul documentării. Măiestria ziaristului stă în a şti cum să ordoneze probele.

elemente de portret şi descriere Să folosiţi cu măsură detaliile Să găsiţi un unghi de atac convenabil subiectului Alegerea subiectului pentru investigaţie O bună investigaţie începe cu o mare curiozitate şi mai multe întrebări: în ce constă abaterea de la normalitate? Cine câştigă şi cine pierde? De ce? Cum? Două categorii generale sunt însă recomandabile în alegerea subiectului: organizaţiile care operează în zone îndepărtate de interesul public şi persoane şi instituţii împinse pe neaşteptate în lumina reflectoarelor de către un eveniment. nu să le ţineţi prelegeri Să stabiliţi de la început concluzia Să evitaţi moralizarea şi stereotipurile Să folosiţi cronologia doar pentru înţelegerea firului evenimentelor Să creaţi tensiune şi rezoluţie. grad de implicare 10. Zonele interzise sau greu accesibile stârnesc cea mai mare curiozitate. ton.9. o declaraţie şocantă. Evaluarea finală – unghi de atac. apelând la pasaje evocatoare. Sursele investigaţiei          Dumneavoastră înşivă Contacte personale Politicieni Rapoarte oficiale Date statistice Grupuri de presiune Organizaţii internaţionale Consultarea presei Poliţia şi serviciile de urgenţă . Scrierea Câteva repere pentru scriere:        Să le vorbiţi cititorilor.

acuzele nefondate. sursele periferice) – planificarea şi stabilirea ordinii celorlalte întâlniri – ancheta de teren – evaluări intermediare – scriere – stocarea notelor şi a întregii documentări Cercetarea sau ancheta de teren După ce am stabilit câmpul tematic şi unghiul de abordare al subiectului. din zone diverse ale societăţii. Interviul – câteva sfaturi  Nu începeţi dur. Drumul cel mai bun este cel al precauţiei – drumul în spirală sau în zigzag – interviul cheie fiind plasat abia în final. agresiv. după ce s-a parcurs întreg materialul faptic şi s-au eliminat supoziţiile gratuite. Planificarea anchetei este importantă: predocumentare (consultarea informatorilor. Învăţaţi să cunoaşteţi oamenii şi să-i citiţi . Faptul că premisa de la care plecăm nu se adevereşte nu e descurajant. Studiul de fezabilitate este mai mult decât o schiţă. Ancheta pentru MacDougall implică mai multe faze: concepţie – studiu de fezabilitate – decizie – plan de bază – cercetare – evaluare – decizie – interviu cheie – evaluare finală – decizie – conceperea şi elaborarea textului.    Tribunalul Spitalul de urgenţă Internetul Surse confidenţiale. ostil acuzator. de multe ori din lumea interlopă Documentarea O bună documentare face ca ancheta să fie scrisă pe jumătate. cu o întrebare cu răspuns deja cunoscut pentru a verifica onestitatea interlocutorului  Fiţi buni psihologi. O anchetă nu poate fi gândită iniţial până în cele mai mici amănunte. Trebuie să începem cu două-trei întrebări de pregătire. trecem la elaborarea documentelor cercetării. Abia acum începe investigaţia propriu zisă. este un memoriu adresat şefilor ierarhici.

Singurul pîcat pe care şi-l permite se numeşte Ben Affleck”  Rezumativ: „Soarele. dar nepublicabile pentru un eventual proces Redactarea anchetei Şapul este obligatoriu. când aţi închis deja carneţelul şi reportofonul. Unii au puterea să facă haz de necazurile prin care au trecut”   Cu adresare directă: „In cazul în care v-aţi săturat de zecile de fire încurcate inestetic pe sub birou. consum de alcool.        Importantă este şi senzaţia de „ceva nu e în regulă”. consecinţa directă a schimbărilor climatice din ultimul timp”   Incitativ: „Minciuni. Noile generaţii de copii şi adolescenţi ridică probleme. cerând detalii tehnice. Nu acceptaţi propunerea subiectului de a vă oferi răspunsurile în scris. Noxele răspândite uşor în văzduh favorizează apariţia bolilor de piele. Sunt persoane care se inhibă la vederea reportofonului. furturi. pentru care trebuie adâncită cercetarea Primele minute sunt cruciale. Câteva tipuri:  De prezentare: „Cunoscuta actriţă de cinema J Garner duce o viaţă de ascet: sport cât cuprinde. Nu întrerupeţi des interlocutorul Mimaţi anumite naivităţi. droguri . există o soluţie – undele radio” De actualizare – în cazul unui serial. chiul de la şcoală. Ziaristul se va adapta rapid. notând discret răspunsurile Casetele cu înregistrarea interviului se păstrează atent Păstraţi şi informaţii esenţiale. Dar vina e numai a lor?” De contextualizare „Amintirea trecerii disperate a Dunării spre malul iugoslav i-a marcat pe cei care nu au mai acceptat să rămână în ţara lui Ceauşescu. violenţe. regimuri alimentare severe. La loc de frunte se află cancerul de piele. pe care le cunoaşteţi Întrebarea cea mai incomodă se pune la final. căldura şi praful. când se reia parte din informaţie- . de ex.

Rezumat : „Banii lui Tinu vin de la Hrebenciuc” 2. acţiune. peste toate. de puţin umor. Planul cronologiei inversate Planul demonstraţiei ştiinţifice: problemă – ipoteză – verificare – concluzie Elemente de titrare Mai multe tipuri de titluri: 1. Citat : „Ne aşteptăm ca la Londra să fie un atac terorist” 3. dar. Titlul informativ . mărturia unor personaje. fără ironii şi subiectivisme. trebuie să vegheze acurateţea şi corectitudinea informaţiei. Corpul textului Având un puternic caracter narativ. Fără insinuări. Decalc: „De veghe în lanul de corupţi” 6. incitativ şi să conţină primele informaţii de bază. Greoaie şi indigeste sunt atacurile de tip „citat”. Prin cupură (de ex absenţa verbului): „Şoc şi groază – la Londra” Pentru Michel Voirol există două mari tipuri de titluri 1. Planul textelor medii şi lungi Planul mozaic (mixt) sau cel narativ: intrigă. Absurd „Brusc. fiindcă ar fi fost deodată” 7. putem vorbi despre un tip aparte de articol: acroşul Atacul – în forţă. ancheta suportă elemente de culoare. Joc de cuvinte(calambur): „Vântul anchetei bate peste afacerile lui Sorin Ovidiu Vântu” 4.Acroşul – când şapoul este mutat pe prima pagină în chenar şi trimite la pagina unde este publicat textul propriu – zis. aţi fi spus că este. de limbaj familiar. Paradox: „Ceferiştii schimbă macazul şi lucrează de zor la grevă” 5.

Umorul şi talentul fac diferenţa dintre titlurile remarcabile şi cele ieftin senzaţionale.000. Contează scopul jurnalistului: să acuze punctual doi parlamentari sau să surpindă fenomenul? Înscenarea se justifică doar în al doilea caz . Înşelăciunea în investigaţie Pentru ziaristul de investigaţie. Un bun titlu nu poate fi realizat coafând sau mistificând realitatea. Înscenarea sau ziariştii sub acoperire nu încalcă regulile etice. . Excesul reprezintă însă un semn de neprofesionalism. aşa cum a publicat cândva România Liberă. Important e ca ziarsistul să nu distorsioneze adevărul prin afirmarea categorică a unor ipoteze. corectitudinea morală rămâne un simplu şi onorabil deziderat. Un alt aspect important deontologic al anchetei îl reprezintă utilizarea surselor anonime şi prezentarea informaţiilor confidenţiale.114 românaşi credibili” Speculativ panicarde: „DSV Suceava crede că toată zona Moldovei e în pericol de infestare” Deontologia investigaţiei jurnalistice O anchetă despre prostituţie însoţită de fotografii şi adrese. prezentarea problemei într-un mod cât mai plastic şi colorat.2. confuzii. un tertip al jurnalismului de proastă calitate. Inevitabil. folosirea acestor surse este deplin justificată pentru o anchetă. deşi realitatea contrazice. Greşite şi lesne sancţionabile sunt următoarele titluri:    Voit dramatice: „Panică în Direcţia Sanitar Veterinară. Trebuie deci să înţelegem când şi unde poate fi justificată înşelăciunea în jurnalismul de invesitgaţie. Titlul incitativ – titlu formulă: „Şoc şi groază”. Inspectorii caută de trei zile peşte radioactiv” Gratuit ironice şi cu elemente de argou: „Numărul caritaşilor prăjiţi de papa stoica: 4. prezentarea fenomenului ca sigur sau iminent. exagerări. face un act de asanare morală să devină unul de publicitate mascată. „Înghiţiţi de potop”.