Moromeţii de Marin Preda Este un roman realist, contemporan, modern şi obiectiv publ icat după al doilea război mondial

, narator omniscient. Pentru proza obiectivă a lui M arin Preda pot fi precizate câteva coordonate fundamentale: istorie, realitate, ad evăr. Aceasta înseamnă ca scrierile sale cu valoare de document, chiar dacă se bazează pe ficţiune. Trăsătura dominantă a prozei sale o constituie autenticitatea, reprezentarea a devărului social iar ficţiunea se leagă de verosimil. Ca şi Liviu Rebreanu, Marin Preda anticipează întâmplările personajelor, conflicte prezente în roman, prin nuvelele sale. Pr imul volum de nuvele intitulat Întâlnirea din pământuri şi povestirele O adunare liniştită, D mineaţă de iarnă, În ceaţă. Prefigurează personaje şi episoade a romanului de mai târziu. La romanului Moromeţii se află imaginea satului natal Siliştea – Gumeşti; este lumea copilari ei scriitorului care a purtat în suflet viaţa tăranului şi frământările sale sufleteşti, lega de proprietatea asupra pământului. Tatăl romancierului a fost chiar prototipul eroului de mai târziu Ilie Moromete. Autorul construieşte aşa dar imaginea unei lumi cunoscut e, trăite. Moromeţii aparţine realismului, prin inspiraţia din realitatea socială, respect area adevărului istoric şi politic, caracterul reprezentativ al personajului. De rea lism ţine şi particularitatea monografică a scrieri cuprinzând date despre obiceiurile, tradiţii, organizarea administrativă, munca pământului. În orce scriere însă se regăsesc şi e te specifice ale altor curente literare. De romantism se leagă uneleepisoade cu va loare de simbol, dramatismul unor conflicte, descrierile de natură unele scene de dragoste. Romanul Moromeţii cuprinde două volume, primul a fost publicat în 1955, al d oilea după 12 ani în 1967. Romanul cuprinde mai multe planuri ale acţiunii evoluţia fami liei Moromeţilor, familia lui Tudor Bălosu, evenimente sociale şi politice ale timpulu i. Romanul prezintă viata satului român din Câmpia Dunării, Siliştea – Gumeşti şi destrămarea olică a familiei Moromeţilor. Este evidentă în roman raportul individului la istorie. Acţi unea romanului este plasată cu puţin timp înaintea începerii celui de al II – lea război mon dial. „Timpul avea cu oamenii nesfârşită răbdare, viaţa se scurge aici afară conflicte mari.” biectul nu respectă succesiunea unor momente, ci începe dintr-un anumit punct al vieţi i familiei de tăran „Întoarcerea de la sapă şi cină”. Cei trei băieţi (Paraschiv, Nică, Achim lcă; fetele pleacă la gârlă; Catrina şi Niculae pregătesc cina; Ilie Moromete iese la drum, pe stănoagă podistei. Aici începe dialogul cu vecinul său Tudor Bălosu despre sapă şi despre inderea salcâmului. Cina este o scenă memoriabilă accentuând caracterul monografic al ro manului. Toate elementele de detaliu au valoare simbolică: masă mică şi joasă şi scaunele cât palma sugerează sărăcia, aşezarea în jurul mesei prevesteşte conflictele din sânul familiei: ei trei fraţi vitregi doresc să plece cu oile la Bucureşti; Niculae vrea şcoală; Moromete stăpânea cu privirea şi prin poziţia sa pe întreaga familie. Copiii sunt încurajaţi în ideea cării la Bucureşti de sora lui Ilie, Maria Moromente (guica), care ura pe Catrina şi p e cele două fete. Strâmtorat cu banii, aşteptând ca a doua zi să vină fonciirea Moromete se hotărăşte să-i vindă salcâmul vecinului său Tudor Bălosu. Este simbolul începutului prăbuşiri i.

. caracterizat prin autenticitate. Scena în tâlnirii cu agentul funciar şi însoţitorul său este o comedie veritabilă. Interesează mai ales alegerea primarului şi problema ag riculturii.. Disimularea atinge punctul culmi nant în confruntarea lui Moromete cu cei doi : îi prosteşte să taie chitanţa dar le plăteşte. Bani cu care trebuia să-l dea pe Niculae la şcoală mai departe îşi achită datoria la Iristide. Vinderea pământului îl întristeză t ansformândul în alt om: nu mai stă pe prispă sau la drum pe stănoagă. este sugerată astfel dispariţia „ultim ului ţăran adevărat”.. un f lăcău sărac. spre supărarea tatălui său..În poiană fierăriei lui Iocan au loc în fiecare duminică dimineaţa întâlnirile ţăranului din vărate dezbateri politice. Cu banii luaţi îşi cumpără doi cai.... intrând într-un a rig conflict cu cu fi săi. dar faptuit de guică Paraschiv şi Nilă se pregătesc să fugă şi ei de acasă. nu mai povesteşte şi nu i participă la adunările din poiană: „Trei ani mai târziu izbucnea ce-l de-al doilea război mondial. Moartea lui Moromete prezentată în ultima parte a romanului are valoare de simbol.. În zilele de sărbătoare sunt surprinse adunările satului. Moro prumută bani de la primarul satului promiţândui susţinerea în alegeri. dezbătute în parlament sun t înţălese diferit în lumea satului. simboluri ale noi generaţii.. fă d apropiere între evenimentele prezentate în ziare şi viaţa din Siliştea. Romancierul insistă asupra unor amănunte din existenţa familiei cu toate datoriile şi obiceiurile: c ina după întoarcerea de la câmp. Suferind de friguri are o criză chiar în timpul serbări. ca promotor al ideilor socieliste în agricultură. nu înţălăgea sau nu vroia să înţăleagă. mai ales de căluşi. episoade de mare întindere legate de viaţa satului: pregătirea pământului.. În evoluţia vieţi satului un moment simbolic îl constitue transformarea pro duselor agricole în marfă. ale bărbaţi or mai ales dar şi petrecerile însoţite de cântece şi jocuri. În prim plan trece fiul său mai mic Niculae ca activist de parti d. stârnind hohote de r dezvăluind spiritul ironic al tatălui. pe câmpie. idee pentru care Moromete nu este încă pregătit.. întârzierea plăţilor şi problema familiei. primarul. Moromete se învoieşte cu plecarea lui Achim l a Bucureşti... ca de obicei cât vrea sau când poate.. Nici pentru aceasta Moromete nu-i pregătit. scrierea dobândind valoare de document. Timpul nu mai avea răbdare. plăteş rea. Moromeţii este n realist... adică dispariţia proprietăţi private asupra pamântului. prânzul în mijlocul naturi. Polina. . Evenimentele. vinderea pământului. În timpul discuţiil r Moromete este chemat de urgenţă acasă de Ilinca pentru că au venit după fonciere. În cele din urmă fug şi aceasta îl transformă într-un om ursuz şi însingu ntru că cei doi copii au fugit cu toţi banii şi caii Ilie Moromete se vede nevoit să+i vân dă lui Tudor Bălosu o parte din pământul familiei.. Ilie Moromete int ră într-o simbolică tăcere. seceratul grâului. rata la bancă şi taxele de internat ale lui Niculae. unde are loc o întâmplare amuzantă „fasolea prea caldă”. Moromente citeşte şi alte articole din ziar. săpatul porumbu lui. Sunt câteva scene în roman .” Volumul al doilea aduce în prim plan transformar ile istorice din viaţa satului românesc petrecute după cel de-al doilea război mondial r eforma agrară din 1945 şi colectivizarea agriculturi de dupa 1949.. iar ţăranii discută în felul lor. Şi familia Moromete e ste la secerat. ea salcâmului. Modalitatea în care se produce colectevizarea se caracterizează prin autenticitate. ea vorbeşte însă de lipsa banilor. Scriitorul aduce în prim plan imaginea satului a colectivităţii chiar prin simbolul unor personaje. fica lui Tudor Bălosu fuge cu Birică. Polina îl înfruntă cu dârzenie şi seceră grâul dintr i său pentru a avea banii sa şi ridice casă. tare supărat Moromete le trage copiilor Paraschiv şi Nilă o bataie soră cu moartea că vor să plece de acasă. La serbarea de la sfârşitul anului şcolar Niculae p rimeşte premiul I..

Moare lent. independent. aceasta pentru că el are valoare de simbol reprezintă ultima imagine a proprietarului asupra pământului înaintea colectivizari agricole. Aşa este dialogul despre vinderea sa câmului sau întâlnirea cu agenţii pentru funciire. dorul şi plăcerea de a vorbii. ca şi cum viaţa s-ar scurge din el nu înainte de a exclama cu o trufie pe care ar vrea să o păstreze şi dincolo de moarte: „Domnule. Aceasta p entru că el nu acceptă ca producţia sa agricolă să devimă marfă. nat cu brutalitate de timpul care devine nerbăbdător el este „un rege fără ţară”. Îşi ascunde însă intenţile şi-n mijlocul f crezând că toţi îi înţăleg planurile. cărora nu acceptă totuşi să le de-a averea. El vde că ţăranul este atras într-o cursă. este începutul declinulu i. Ilie Moromete este un disimulat ştiind să-şi ascundă prin vorbe şi gesturi adevăratele gânduri. Disperaţia lie Moromete este simbolul dispariţiei unei categoriei sociale. inteligenţă. . prăbuşirii sale. În ultimile capit ole ale romanului Moromete dispare ca personaj. pe care Nicolae Manolescu la nu mit „ultimul ţăran”. Catrinei refuzând să-i treacă pământurile şi casa. Moromeţii devine astfel „romanul prăbuşirii unui mit”. sau nu vrea să-l înţăleagă. pe c are l-ar oprii de la scoală. a micului produsul agricol. eu totdeauna am dus o vi aţă independentă”. intrând într-o lungă şi definitivă întunecar e.. Banul este de alt fel primul atat brutal la integritatea familiei sale.Protagonistul primului volum este Ilie Moromete. bucuria de a fi liber. Obligat să renunţe la credinţa şi iluzia că modul tradiţional de existenţă a ţăranului este cel mai bun cu putin răi cu intensitate drama sufletească. Arta disimulări sale îl duce însă spre însingurare şi te inexplicabil atitudinea sa conflictuală cu toţi membri familiei: cu Niculae. ci cu istoria. În volumul al II – lea imaginea lui Moromete este ştearsă trecută în umbr tru că el intră în conflict nu numai cu familia şi satul. Moromete trăieşte cu iluzia că mica proprietate as ui poate fi păstrată. u morul.. în ultima parte a volumui el intră într-o simbolică muţenie. Finalul său este neaşt at fiind părăsit chiat de Catrina. Concepţia sa intră în conflict cu cea a fiilor săi mai mari. Dacă în prima parte a roamnului Ilie Moromete domina familia şi satul prin isteţime. Sfârşitul lui Moromete este sfârşitul unei mentalitate e origine arhaică. Pentru Moromete pământul însemna demnitate socială şi umană. depărtarea de piii plecaţi la Bucureşti. al căru-i se nu-l înţălege. sociabilitate.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful