You are on page 1of 3

Stereotipuri Culturale

Conceptul de stereotip Încercarea de a defini stereotipurile nu este atât de simplă, în sensul că în privinţa acestui concept părerile autorilor sunt împărţite. Cu toate acestea există o definiţie acceptată de majoritatea autorilor: “un ansamblu de convingeri împărtăşite vizavi de caracteristicile personale, de trăsăturile de personalitate, dar şi de comportament, specifice unui grup de persoane.” Această definiţie este considerată totuşi limitativă, întrucât face trimitere la un singur conţinut, iar modul în care indivizii explică legătura dintre atribute şi un grup şi motivele care determină folosirea unui stereotip sunt aspecte la fel de importante, cu toate că rareori prezente. “Fondatorul” noţiunii de stereotip, în accepţiunea sa socio-psihologică este Walter Lipmann. Lipmann a pornit de la rigiditatea concepţiilor indivizilor, în special a celor ce privesc grupurilor sociale. Problema care urmează formării stereotipurilor se referă la modul în care cunoştintele stereotipe, o dată constituite, intervin în judecăţile asupra celuilalt. După cum o arată numeroase lucrări, stereotipurile influenţează atât modul în care asimilăm informaţiile noi cât şi modul în care ne amintim de ele. Numeroase cercetări atestă impactul stereotipurilor în interpretarea, achiziţia şi restituirea informaţiilor.2 Stereotipurile au patru caracteristici principale (după Walter Lipmann): -sunt mult mai simple decât realitatea -se obţin mai degrabă de la “mediatori culturali” decât prin proprie experienţă -sunt false prin însăşi natura lor. -atunci când sunt dobândite în copilărie sunt foarte greu de schimbat şi rămân cu încăpăţânare în mintea noastră, contribuind la formarea percepţiilor şi a comportamentelor noastre. Culturile întreţin anumite stereotipuri legate de gen. Deşi acestea pot fi diminuate în funcţie de educaţie, de statutul social sau cultură, ele ramân totuşi active şi sunt practicate chiar şi de cei care le conştientizează şi le teoretizează. Deşi, să creezi stereotipuri este o funcţie naturală a creierului nostru, prin care simplificăm realitatea complexă, pentru ca mintea şi corpul nostru să dezvolte răspunsuri automate la stimuli similari, acestea sunt destul de periculoase. Stereotipurile culturale conduc la prejudecăţi şi opinii negative despre ceilalţi şi sunt obstacole majore în comunicare. Stereotipurile au patru caracteristici principale (Walter Lippmann): - Sunt mult mai simple decât realitatea - Se obţin mai degrabă de la „mediatori culturali”, decât prin proprie experienţă - Sunt false prin însăşi natura lor - Atunci când sunt dobândite în copilărie sunt foarte greu de schimbat şi rămân cu încăpăţânare în mintea noastră, contribuind la formarea percepţiilor şi a comportamentelor noastre.

iar femeile creşteau copiii. concentrându-se pe păstrarea relaţiilor . obiectivitatea. prin mass media şi modele sociale. cercetările demonstrând că “Mintea bărbaţilor are mai puţine centre de vorbire decât cea a femeilor”. deşi femeile pot adopta stiluri diferite de leadership decât bărbaţii. competitivitatea. au fost pregătite de la naştere pentru reproducere. în efortul lor de a supravieţui: bărbaţii erau vânători. răceala. Studiile privind genul în organizaţii relevă faptul că. Femeile tind să fie mai degrabă democratice în stilul de conducere faţă de bărbaţi care. Allan şi Barbara Pease descriu în cartea lor (“ De ce bărbaţii se uită la meci şi femeile în oglindă”) faptul că diferenţele care există între bărbaţi şi femei este legat de felul lor de a comunica. în mod frecvent. stereotipurile culturale cele mai frecvente despre bărbaţi (fiind acceptate universal) sunt: agresivitatea. în regii autonome de importanţă naţională. aceste stereotipuri culturale sunt pozitive relativ la bărbaţi şi negative relativ la femei. norme şi valori. Diferenţierea dintre sexe şi rolurile diferite pe care le deţin în procesul muncii. Fiind active şi practicate de majoritatea. comportamente. dependenţă.Se consideră că rezultatul acestor funcţii diferite au condus la o specializare a creierelor acestora. prestând o muncă indirect productivă. pe când soţia rămânea în general acasă. În schimb femeile sunt orientate spre sentiment. Astfel. dominarea. Totuşi femeile sunt în continuare în urma bărbaţilor ca acces la poziţii manageriale de top. adoptă un stil mai autocrat. Bărbaţii se regăsesc în sfera productivă. Astfel. ele fiind transmise prin educaţie. impunând atitudini. fiind atribuite. aflată într-o funcţie de conducere) o negociază . în general. bărbaţii au fost nevoiţi să muncească mai mult în fabrici şi birouri şi să presteze o muncă productivă directă din punct de vedere economic. comportamente şi particularităţi specifice pentru femei şi pentru bărbaţi. şi aceasta pentru că – asa cum arăta Alvin Toffler în “Al treilea val” – atunci când s-a facut trecerea de la epoca preindustrială (când viaţa productivă şi viaţa casnică se întrepătrundeau) la cea industrială. se remarcă o destructurare a rolurilor bine stabilite de societate. independenţa şi raţionalitatea. unul dintre stereotipurile celebre fiind că bărbaţii sunt “obiectivi” iar femeile “subiective”. valori. ele sunt cel puţin la fel de eficiente în poziţiile de conducere. ci la autoritatea (pe care o persoană. în cadrul militar şi în unele funcţii publice. Autorii demonstrează că diferenţele au fost create de funcţiile pe care bărbaţii şi femeile le-au avut de-a lungul mileniilor. femeile realizând din sarcinile bărbaţilor şi obţinând funcţii care păreau specifice acestora. se structurează şi în funcţie de trecerea de la o societate la alta. Diferenţa de gen în această situaţie nu se referă la procesul de a conduce propriu-zis. iar femeile se află în sfera relaţiilor publice. În trecerea de la societatea industrială la cea modernistă şi postmodernistă şi până în zilele noastre. în orice tip de societate. fiind stimulaţi să devină “obiectivi”. grijă. specifică în general femeilor. creşterea copiilor şi treburile casnice. ambiţia. iar barbaţii încep să îşi dezvolte din ce în ce mai mult acea latură de relaţionare. în publicitate şi în departamente de Resurse Umane şi gestionare a personalului. Treburile casnice încep să fie împărtăşite de ambii parteneri nu doar de femei. iar femeile. bărbaţii erau pregătiţi din copilărie pentru rolul lor din atelier. ceea ce echivalează cu a fi “subiectiv”. Dar şi la nivelul acestor schimbări persistă stereotipuri specifice.Astfel de stereotipuri culturale există şi în problematica diferenţierii dintre genuri. aspect exterior. Mărcile culturale (care includ şi stereotipurile de la nivelul genului) sunt prezente şi în mediul organizaţional. iar în mediul organizaţional femeile încep să ocupe funcţii de conducere importante. stăpânirea de sine.

în timpul exercitării funcţiei.Ajunse în poziţii de conducere.pentru a-şi putea exercita funcţia.în favoarea unor denumiri mai puţin oficiale: “facilitator”. fiind de multe ori recunoscute ca persoane care facilitează relaţiile sociale în echipă. “organizator”. De asemenea femeile au tendinţa de a evita titulatura de lider.“coordonator”. . normele de gen dictează modul cum ceilalţi şi chiar femeile în cauză consideră că ar trebui să se comporte. nelăsând posibilitatea de a fi exploatate anumite potenţiale ale oamenilor. În acelaşi timp. fiind întâlnite ca şi lideri. Femeile care ajung în top management încearcă să obţină autoritatea în lipsa validării externe din partea colegilor şi a şefilor. Ele sunt mai degrabă dezaprobate şi puţin susţinute. Studii calitative arată că femeile adoptă des rolul de leader informal. financiar. este necesară recunoaşterea complementaritătii dintre genuri. Accesul dinspre middle management spre top este mai facil pentru persoane care vin din departamente care “aduc câştiguri” sau care au putere mai mare la nivel strategic – vânzări. în grupurile care au o istorie de durată şi în care gradul de interacţiune este ridicat şi bine consolidat. Femeile adoptă deseori comportamente de conducere tipic masculine pentru a reuşi.tehnic – domenii considerate tipic masculine. Problema stereotipurilor ne atrage atenţia asupra interpretărilor care pot să deprecieze sau să creeze un context negativ. Femeile în poziţii de management se concentrează mai ales în domenii non-strategice ca resurse umane.