CUPRINS

CUPRINS.............................................................................................................................2 INTRODUCERE.................................................................................................................3 CAP. I PARADISUL FISCAL.............................................................................................4 1.1 Conceptul de paradis fiscal........................................................................................4 1.2 Tipuri de paradisuri fiscale........................................................................................5 1.3 Condiţiile paradisului fiscal.......................................................................................6 1.4 Apariţia şi evoluţia paradisurilor fiscale....................................................................7 CAP. II COMPANIILE OFFSHORE...................................................................................8 2.1 Conceptul de companie offshore...............................................................................8 2.2 Tipologia companiilor offshore.................................................................................9 2.3 Domeniile de utilizare a companiilor offshore........................................................11 2.4 Avantajele constituirii unei companii offshore........................................................13 2.5 Dezavantajele constituirii unei companii offshore..................................................14 CAP.III STUDIU DE CAZ: ELVEŢIA..............................................................................15 1.1 Prezentarea generală a Elveţiei................................................................................15 3.2 Economia Elveţiei....................................................................................................16 3.3 Sistemul fiscal în Elveţia.........................................................................................17 3.4 Sistemul bancar elveţian..........................................................................................23 3.3 Secretul bancar elveţian...........................................................................................24 3.5 Companiile offshore în Elveţia................................................................................25 CONCLUZII......................................................................................................................28 BIBLIOGRAFIE................................................................................................................29 2

INTRODUCERE

Paradisul fiscal („tax heaven” – în engleză) desemnează acele unităţi administrativ-teritoriale ce asigură condiţii deosebit de favorabile pentru dezvoltarea capitalului şi funcţionarea companiilor offshore. Astfel, în aceste ţări se manifestă cu pregnanţă legislaţii liberale cu un regim de impunere fiscală foarte indulgent. Ca urmare a existenţei acestor zone fiscale cu regimuri concesive, a apărut o întreagă practică de evitare a impunerilor fiscale şi de eludare a controlului fiscal. Constituirea de firme offshore în ţări considerate paradisuri fiscale reprezintă o modalitate mai elevată şi mai recentă de evaziune fiscală. Acestea reprezintă firme constituite în ţări paradis fiscal şi care nu au voie să efectueze tranzacţii decât cu străinătatea, deci nu pot să intre în contact cu agenţii economici autohtoni. Principala caracteristică a paradisurilor fiscale o constituie neplata vreunui impozit către autorităţile locale (în afara taxelor de autorizare) ori plata unor impozite extrem de reduse. Această caracteristică este tentantă pentru agenţii economici din diferite ţări cu o fiscalitate ridicată, printre care România ocupă un loc de frunte. În cazul companiilor occidentale, entităţile offshore create de acestea (corporaţii, bănci, societăţi de asigurări etc.) au un singur scop, care constituie obiectivul principal al managementului oricărei societăţi comerciale: maximizarea profitului prin orice mijloace legale, în speţă prin diminuarea obligaţiilor fiscale în favoarea profitului, profitului reinvestit sau creşterilor de capital. Asemenea "artificii" fiscale pot apărea ca lipsite de etică, în special celor care cred că singurul motiv serios pentru care poate exista o firmă este vărsarea unor impozite cât mai consistente la bugetul de stat. Dar nu e mai puţin adevărat că orice întreprinzător îşi poate dirija afacerile liber, din orice ţară doreşte, cu condiţia să respecte legile, atât în ţara în care îşi derulează afacerile, cât şi în aceea în care este rezident. Dacă autorităţile fiscale consideră că o anumită firmă, acţionând în limitele legii, prejudiciază bugetul, singura lor alternativă este să ceară modificarea corespunzătoare a legilor care permit asemenea acţiuni. Existenţa paradisurilor fiscale pune presiune asupra cotelor de impozitare, chiar dacă au fost întreprinse multe acţiuni pe linia combaterii acestora (Codul de conduită). Deoarece reducerea cotelor nu poate continua la nesfârşit, extinderea ariei de impunere este o soluţie, dar nici aceasta nu va putea continua la infinit. Prin urmare, Uniunea Europeană a cerut paradisurile fiscale să renunţe la facilităţile pentru străini, dar trei ţări europene au refuzat si anume Andorra, Lichtenstein si Monaco. Datorită structurii federale a statului, în Elveţia nu există un sistem fiscal centralizat, cu anumite impozite care sunt percepute exclusiv de către autorităţile federale, în timp ce alte impozite sunt percepute pe criteriu concurenţial, la nivel de canton, comună. Deşi cota de impozitare la nivel federal este consistentă, cele practicate la nivelul fiecărui canton sunt diferenţiate (actualmente există proiecte legislative propuse pentru a diminua dacă nu chiar elimina această variaţie, de a reorganiza împărţirea resposabilităţilor şi a încasărilor între administraţiile federale, respectiv cantonale, dar datele de aplicare ale acestora sunt încă în fază de proiect). Prin urmare, întrucât diferenţele actuale în sistemul de impozitare sunt signifiante, alegerea cantonului este un element important în tot ceea ce înseamnă planificare fiscală. 3

cum ar fi: cotele ridicate de impozitare.Existenţa unui sistem bancar dezvoltat care permite o bună dezvoltare permiţând realizarea facilă şi rapidă a operaţiilor cu străinătatea. Devenind rezidenţi ai ţării paradis fiscal. cabluri telegrafice. din punct de vedere al concurenţei fiscale între ţări este dovedit că factorii de decizie acţionează cu o rapiditate crescută funcţie de intensificarea mobilităţii capitalului. fax.CAP. I PARADISUL FISCAL 1. referitor la operaţiile comerciale şi financiare realizate în aceste ţări de persoanele sau societăţile participante la aceste operaţii. tratate care reduc impozitele aplicate în mod normal investitorilor străini din ţările semnatare.Oferă avantaje fiscale care nu ar fi putut fi obţinute de utilizatorii lor în ţările de rezidenţă. .1 Conceptul de paradis fiscal Creşterea mobilităţii capitalului a determinat diminuarea cotelor de impozitare în cazul acestuia. fapt care a necesitat majorarea cotelor în cazul impozitului pe venit. ca urmare a existenţei unor elemente considerate dăunătoare pentru un sistem fiscal. neadoptarea regulilor pentru acceptarea preţurilor de transfer. OECD a sporit numărul şi calitatea metodelor de colectare a informaţiilor de la contribuabili prin utilizarea unui număr de identificare fiscală (TIN). ei beneficiază de taxele şi impozitele ţării respective. protejat prin lege. . fapt care va contribui şi la creşterea conformărilor fiscale în cazul fluxurilor transfrontaliere (Corduneanu.Absenţa controlului schimburilor atât în ceea ce priveşte nerezidenţii cât şi operaţiile în devize străine. În plus.Existenţa unor mijloace de comunicaţie funcţionând în bune condiţii (telefon. acordarea unor facilităţi fiscale pentru contribuabilii străini (ring-fencing). sau instalându-şi sediul societăţii sau altă entitate juridică. . fără nici o restricţie. Avantajele oferite de paradisurile fiscale pot fi considerate şi ca mijloace particulare de 4 . Putem defini paradisul fiscal ca fiind orice ţară care este considerată ca atare şi care se vrea astfel sau orice teritoriu în care persoanele fizice au impresia de a fi impuse mai puţin decât altundeva (Corduneanu. .Existenţa unor tratate fiscale pentru evitarea dublei impuneri a veniturilor între paradisurile fiscale şi alte state industrializate. . .agresivitate continuă în ceea ce prineşte adaptarea legislaţiei cu scopul atragerii capitalurilor şi capitaliştilor. servicii aeriene) şi cu străinătatea.Existenţa unui secret sigur. 1998:351). Pentru diminuarea acestor practici dăunătoare mediului de afaceri pe ansamblu. Astfel ţările paradis îşi asigură sursele de capital necesare expansiunii economice şi echilibrului social. deci veniturile şi beneficiile vor fi impozitate mult mai redus decât în ţările lor de provenienţă. organizând o veritabilă campanie promoţională pentru ţara paradis. 1998:352) Pornind de la această definiţie distingem urmăroarele caracteristici ale paradisului fiscal: .

3. Caracterizate printr-o suprafaţă mică şi o populaţie redusă numeric. Ţări în care cotele de impunere sunt puţin ridicate: Liechtenstein. în care nivelul de impunere a anumitor forme de venit este ridicat. contribuabilii beneficiază de o exonerare a beneficiilor. Din categoria micilor entităţi teritoriale sunt relevante următoarele exemplificări: Vatican. 5. Malaiezia. Ţări care oferă avantaje specifice societăţilor tip holding sau societăţilor offshore: Luxemburg. Insulele Tonga. Filipine. Bermude. Irlanda. Insulele Virgine. Jamaica. Barbados. Taiwan. Antilele Olandeze. şi a trăsăturilor specifice fiecăreia dintre acestea. Totuşi putem împărţi paradisurile fiscale în principale (şase tipuri de paradisuri fiscale în funcţie de trăsăturile lor dominante şi anume facilităţile fiscale oferite) şi secundare. datorate acordurilor fiscale privind dubla impunere. 5 . fie că respectivele cote sunt mult reduse (Corduneanu. dar în care există dispoziţii legale cu caracter particular. Ţări în care impozitul pe venit sau beneficiu este stabilit pe o bază teritorială: Costa Rica. Singapore. întrucât sunt astfel stabilite de state sau ca urmarea aplicării unor reduceri de cote. fie că anumite venituri realizate de persoane fizice sau de societăţi nu sunt impuse.evaziune fiscală aflate la dispoziţia deţinătorilor de capitaluri şi societăţilor multinaţionale. Haiti. Bahrein. Jamaica.2 Tipuri de paradisuri fiscale Nu este posibilă o clasificare completă a tuturor tipurilor de paradisuri fiscale. Paradisurile fiscale oferă posibilitatea unor evaziuni foare fine. Guernesey . 1998:355). obţinute prin operaţiuni realizate în afara teritoriului. Nauru. care pot fi utilizate într-o operaţiune de tax planning de către investitori. acestea fie că nu aplică nici un fel de impunere fiscală. Panama. insulele Maurice. Grenada. teritoriul Hong Kong. 2. Jersey . Republica Djbouti. b) Secundare. Anguilla. arhipelagul norvegian Svalbard. 1. Insula Christmas. Liberia. Marea Britanie (pentru societăţile nerezidente). Elveţia. Venezuela. a) Principale: 1. Ţări care oferă alte avantaje specifice anumitor societăţi: Antigua. Insulele Norfolk. datorită gamei largi de ţări care se înscriu în această categorie. Vanuatu şi Principatul Monaco. Insulele Cocos. Polinezia franceză. fără a îndeplini toate caracteristicile paradisurilor fiscale principale. Turks şi Caicos. 4. Saint-Vincent. puse la cale mai ales de instituţii foarte respectabile. Insulele Virgine britanice. fie că acordă exonerări pentru activităţile desfăşurate de anumite societăţi. Ţări care oferă exonerări fiscale ramurilor industriale create în vederea dezvoltării exporturilor: Irlanda pentru societăţile create înainte de 1 ianuarie 1981. În aceste ţări. Ţări care nu aplică nici un fel de impunere asupra veniturilor şi creşterilor de capital (numite "zero havens") pentru persoane fizice: Bahamas. Republica Malteză. Cotele au un nivel scăzut. Insulele Cayman. Man. 6.

şi sunt obligate la prezentarea bilanţului contabil. s-au instituit. 6 . menţionată între primele zece paradisuri fiscale din lume. care astfel nu mai erau în stare să ofere secretul bancar cerut de investitori. pentru majoritatea companiilor offshore. pentru că guvernele oferă facilităţi fiscale companiilor şi persoanelor fizice străine (metode ring-fencing). o ţară ca Panama. taxe asupra importului (şi chiar asupra exportului). 1999:48): • Fiscalitate redusă: caracteristică valabilă numai pentru companiile offshore. nu procentual). În acelaşi timp.1. publice (nu se pot descoperi din registrele publice). de obicei. creşterea economică. impozite asupra succesiunilor şi donaţiilor. putem spune că nu există un schimb de informaţii care să le permită acestora controlarea fenomenului. asupra proprietăţilor imobiliare. toate ţările din lume (sau aproape toate) ar putea fi considerate paradisuri fiscale. multe dintre acestea nu ar avea prea mult de câştigat. promovând astfel. se pot procura cu uşurinţă certificatele şi adeverinţele necesare în activitatea curentă a comerciantului (Certificate of Good Standing).unele paradisuri fiscale au acceptat semnarea unor tratate prin care se permite analiza activităţilor companiilor offshore înregistrate pe teritoriul lor. Referitor la refuzul unor paradisuri fiscale de a fixa impozite mari. Totuşi. Condiţiile care trebuie întrunite pentru ca un teritoriu să poată fi considerat paradis fiscal sunt următoarele (Caraiani. toate celelalte taxe asimilate impozitelor fiind moderate. a registrelor contabile. • Birocraţie scăzută: companiile offshore sunt. după sine decăderea unor paradisuri fiscale.3 Condiţiile paradisului fiscal Prin termenul de refugiu fiscal sau paradis fiscal sunt desemnate acele unităţi teritorial-administrative care asigură condiţii deosebit de favorabile pentru dezvoltarea capitalului şi pentru funcţionarea companiilor offshore. nu este considerată ca atare de către populaţia locală (inclusiv firme). care sunt scutite de impozite (sau trebuie să plătească un impozit foarte mic. fără nici o altă obligaţie din partea acestora. taxe anuale. pentru a încuraja investiţiile acestora. Cu toate acestea. în cazul în care acestea sunt suspectate de fapte criminale. de obicei nominal. scutite de obligaţia ţinerii contabilităţii. deoarece acesteia i se percep impozite pe venituri personale şi de corporaţie. din cauză că acest lucru facilitează foarte multe activităţi ilegale . Acest lucru a atras. Dar cum întotdeauna se găsesc soluţii favorabile tuturor celor implicaţi. în general. dacă ar institui impozite ridicate.cum ar fi spălarea banilor sau evaziunea fiscală . însă. Trebuie specificate însă următoarele aspecte: într-un sens strict. • Anonimat: datele de identificare ale acţionarilor şi ale administratorilor nu sunt. În ceea ce priveşte transparenţa faţă de autorităţi. etc.

În Evul Mediu. Termenul de paradis fiscal este utilizat doar de câteva decenii. se numeşte firmă-fantomă. Datele istorice arată că un eveniment produs în 1612 poate fi considerat primul caz de amnistie a profiturilor ilegale: Anglia oferea piraţilor care-şi abandonau meseria atât libertatea deplină. deşi încă din Grecia Antică. După al Doilea Război Mondial. în prezent. un păcat capital. şi nu de dobânda la împrumut. cămătarii şi negustorii mai recurgeau la o tehnică de ascundere a dobânzilor interzise: priveau dobânda ca pe o penalizare pentru întârzierile survenite în returnarea sumelor împrumutate în baza unor acorduri stabilite cu clienţii lor. în urma negocierilor hanseatice.1. atât timp cât există această nevoie de a masca anumite transferuri financiare. în ceea ce priveşte paradisurile fiscale. Ingenioşi. folosite uneori şi drept "monedă de schimb" pentru întoarcerea lor acasă. se poate aprecia că. ulterior. În secolele al XVI-lea şi al XVII-lea. Toţi cămătarii considerau dobânzile ca profituri reale. pretinzând că acestea sunt un fel de recompensă pentru riscul asumat. se stocau mărfurile aduse pe mare pentru a evita impozitul. condamnată de Biserica Catolică. când. în realitate. în vecinătatea Atenei. Fenomenul spălării banilor a înmugurit în epoca medievală. camăta era considerată o crimă. care nu erau altceva decât locurile în care ei îşi depuneau averile. deşi. Flandra (din Belgia) a fost un paradis fiscal şi. Aşadar. nu se realizase nici un fel de profit. umflau artificial rata de schimb. Operând între Europa şi America. Când negustorii negociau împrumuturi pe termen lung. Formele primare de spălare a banilor descrise mai sus au evoluat cu timpul. Chiar dacă termenul de "spălare de bani" este de dată relativ recentă. prin utilizarea a ceea ce. pe micile insule din Mediterană. numărul şi importanţa paradisurilor fiscale creşte datorită avantajelor pe care acestea le 7 . ducând la ceea ce mulţi cred că este o invenţie a epocii moderne: paradisurile fiscale. transferare şi spălare a banilor. paradis fiscal. „Negustorii şi cămătarii anticipau tehnicile moderne de ascundere. apoi retras sub forma de profit. de asemenea. Capitalul era împrumutat unei companii. piraţii secolului al XVII-lea au fost primii utilizatori ai paradisurilor fiscale. Toate aceste trucuri prin care se urmărea înşelarea autorităţilor bisericeşti au în prezent echivalent în tehnicile de spălare a banilor. insula Jamaica a fost declarată. de o gravitate similară traficului cu droguri din ziua de astăzi. Apăruse chiar o competiţie între statele mediteraneene în atragerea averilor piraţilor. 2% perceput asupra lor în cetate. O idee redescoperită şi aplicată trei secole mai târziu de unele state contemporane în lupta cu traficanţii de droguri. ceea ce a urmat fiind mai mult o adaptare modernă a unei „piese clasice”. fenomenul s-a produs la acea dată”. istoria arată că bazele acestora au fost puse cu multe secole în urmă. oraşul Londra este scutit de toate impozitele. cât şi dreptul de a-şi păstra banii.4 Apariţia şi evoluţia paradisurilor fiscale Apariţia şi evoluţia paradisurilor fiscale are legături strânse cu istoria spălării banilor care a prins rădăcini într-o epoca în care rigoarea normelor morale era împinsă la paroxism. suficient cât să acopere şi plata dobânzilor.

CAP. evitarea dublei impuneri. au servit la reinvestirea şi înnoirea mijloacelor de producţie. Ei aveau în vedere diminuarea preţului de transfer a profitului între societăţile fiice străine şi societatea mamă prin mijloacele evaziunii fiscale. Bank of Nova Scoţia. care în funcţie de ţara unde este înregistrată nu are activitate economică. Teoretic. Prin termenul de "offshore"1 limbajul de specialitate britanic desemnează teritoriul situat dincolo de ţărm. După al doilea Război Mondial importanţa paradisurilor fiscale a crescut. şi-a dechis o agenţie în Caraibe şi în Jamaica pentru a permite clienţilor să beneficieze de avantajele fiscale şi financiare în operaţiuni de comerţ internaţional. Altfel spus. aeroport.ofereau: secretul operaţiunilor bancare. activităţi de investiţii şi holding şi susţinerea de conturi bancare. unde taxele vamale asupra mărfurilor intrate şi destinate reexporturilor sunt suspendate şi se autorizează realizarea unor operaţiuni comerciale. prin offshore sunt denumite activităţile economice şi firmele care îşi desfăşoară activitatea în afara teritoriului naţional al statului în care acestea sunt rezidenţi. O companie offshore nu realizează venituri în ţara în care a fost înmatriculată. 8 . companiile offshore se pot înfiinţa oriunde în lume. După toate acestea este important de menţionat faptul că în general nu este considerată activitate economică internă funcţionarea birourilor administrative şi manageriale. Termenul englezesc "offshore" explicat în noţiuni economice este "activitate desfăşurată în exterior. americanii – specialişti în societăţi multinaţionale – au avut cele mai mari motive.1 Conceptul de companie offshore Una dintre cele mai eficiente si mai "legale" arme ale întreprinzãtorului în lupta cu fiscalitatea s-au dovedit a fi aşa-zisele companii offshore. Utilizarea paradisurilor fiscale le-a oferit americanilor pe lângă o impozitare mică şi mijlocul de a deveni competitivi. o zonă offshore reprezintă spaţiul restrâns pe teritoriul unui stat. dar nu peste tot se 1 Potrivit dicţionarului anual al revistei “The Economist”. de obicei în cadrul unui port. industrial-bancare şi de asigurare. în funcţie de activitatea sa este considerată companie străină. În 1889 a doua bancă ca mărime din Canada. Printre alţii. Beneficiile astfel neimpozitate. fiind acum 78 pe picior de egalitate cu firmele concurente a căror legislaţie naţională le ofereau numeroase facilităţi fiscale. companiile offshore sunt firme înregistrate în anumite ţări sau jurisdicţii care au o legislaţie fiscală fie fără impozite. fie cu impozite foarte scăzute atât timp cât societatea nu desfăşoara activităţi pe teritoriul ţării unde sunt înregistrate. efectuată în afara legilor ţării din care provine investitorul". În jargonul economic american. Întradevăr toate sensurile acestui cuvânt sunt purtătoare a esenţei: este vorba despre o companie. rapiditatea acestora. alte avantaje fiscale. II COMPANIILE OFFSHORE 2. lipsa unor taxe obişnuite altfel.

Ele gestionează în acelaşi timp portofoliul de valori mobiliare pentru societatea de grup. Scopul pentru care se decide înfiinţarea unei companii offshore este în principal minimizarea taxării şi reducerea poverii fiscale. Instalate în ţări precum Liechtenstein. ci pentru că este un offshore înregistrat într-un paradis fiscal. Ele sunt înregistrate în paradisuri fiscale sau în ţări dezvoltate care le oferă regimuri fiscale privilegiate. onorarii şi comisioane. obţin participaţii. mai ales în ultimele decenii. dar prin intermediul unei companii offshore se realizează şi un management mai performant al riscului cât şi o importantă reducere a costurilor. Monaco. Elveţia. 2. Bermude au funcţiuni multiple. se înţelege teritoriul situat dincolo de ţărm. Schemele offshore constau în stabilirea şi domicilierea unei entităţi juridice (corporaţie. holding. pe creşterile de capital. prin offshore sunt denumite activităţile economice şi firmele care desfăşoară activitatea în afara statului în care acestea sunt înregistrate. pentru că o firmă nu va fi scutită de impozit datorită faptului că este o firmă offshore. prin lansarea de împrumuturi internaţionale şi încasează redevenţe. Prin termenul de offshore. fiind înregistrate în ţări cu presiune fiscală 9 . transferându-se în alt stat. Într-o altă tipologie apare ca o formă a companiilor offshore. Dacă la un moment dat. fiind o alternativă de a evita povara fiscală din ce în ce mai apăsătoare. În jargonul economic american.pot obţine şi avantaje fiscale. condiţiile fiscale oferite de teritoriul în care este localizat grupul devin mai puţin interesante. având protecţie împotriva intervenţiei guvernamentale şi a schimbărilor politice exterioare. pe dividende. departe de ţara de origine. Aceste entităţi sunt denumite generic "firme offshore" şi oferă scutire de la plata impozitelor pe profit. Centrele respective poartă denumirea de "offshore financial centres" (centre financiare de dincolo de ţărm. mai primitor. în larg. Hong Kong. 1997): • Societăţile holding Sunt acele societăţi care deţin un portofoliu de participaţie fără a exercita ele însele o activitate de afaceri. Martinez în lucrarea “La fraude fiscale”.2 Tipologia companiilor offshore În prezent se identifică trei tipuri de societăţi (instrumentele de realizare a fraudei internaţionale) instalate în ţările de refugiu fiscal (Hoanţă. Companiile offshore au cunoscut o amploare remarcabilă. atunci holdingul se dizolvă cu uşurinţă. în contradicţie evidentă cu onshore. permiţând “constituirea de sanctuare financiare la adăpostul oricărei impozitări” aşa cum susţinea J. Holdingul permite aşadar localizarea optimă a beneficiului grupului.C. fundaţie) prin intermediul căreia se derulează afaceri cu alte entităţi domiciliate în afara statului respectiv. • Societăţile de bază ("base companies") Nici acestea nu au o activitate proprie. Companiile offshore pe lângă regimul de impozitare lejer beneficiază şi de mult dorita şi apreciata confidenţialitate în faţa unui control valutar. procură sursele de finanţare. Luxemburg. etc. pe dobânzi. Singapore. graniţă) şi furnizează "offshore funds".

în special prin garantarea unei confidenţialităţi impenetrabile (Mănilă. în urma eşecului tratativelor cu SUA privind prelungirea tratatelor de evitare a dublei impuneri. ei fiind cei care datorează impozitul. etc. Pentru ca o societate de tip LLC să fie scutită de impozit în SUA trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: • acţionarii companiei să fie nerezidenţi în SUA • compania să nu desfăşoare comerţ în SUA sau cu firme din SUA • LLC să nu aibă un sediu permanent altul decât cel înregistrat în SUA Aşadar. societăţile pe acţiuni se pot constitui şi fără capital social. acţionarii LLC trebuie să fie persoane fizice sau juridice rezidente în paradisuri fiscale. Firma este practic deţinută de cel ce subscrie acţiunile. în 1984. fie societăţi pe acţiuni (Corporation) . Corp. Compania nerezidentă 10 . Compania internaţională (International Business Company IBC) Companiile de tip IBC sunt specifice zonelor aparţinând Coroanei Britanice. prin International Companies Act. Pentru prima dată a fost definită în legislaţia din Insulele Virgine Britanice (BVI). 4. dacă nu hotărăsc altfel. Inc. 3. unde gestionează trezoreria grupului care le-a creat.să facă mai dificil controlul fiscal asupra contabilităţii întreprinderii din grup Companiile offshore sunt fie societăţi (asociaţii) cu răspundere limitată (Limited Liability Company). Singurele activităţi care necesită aprobare specială sunt cele desfăşurate de bănci şi societăţile de asigurare.redusă. Spre deosebire de societăţile pe acţiuni recunoscute de legislaţia românească. Limited Liability Company Este o asociere între persoane fizice. Acest tip de companie constituie o tehnică deosebit de apreciată pe teritoriul SUA. ci acţionarii companiei. concentrând şi administrând beneficiile comerciale şi financiare realizate în alte ţări cu fiscalitate ridicată de către filialele şi întreprinderile din grupul fondator. 2. • Societăţile fictive. 1. constituite în SUA sunt supuse sistemului de impozitare "cursiv" (flow through taxation). în SUA. dar se înfiinţează de către 1-2 fondatori care nu au nici un drept patrimonial asupra firmei.să stabilească în ţările de refugiu profiturile realizate cu ocazia anumitor operaţiuni . Societăţile pe acţiuni (Corporation) Denumirea generică de corporation se referă la societăţile pe acţiuni chiar dacă în denumirea acestora întâlnim cuvintele: Limited. în care partenerii sunt consideraţi acţionari şi au răspunderea limitată la cota de participare la capitalul social. dintre cele două state. Sunt societăţi pe acţiuni. Autorităţile din BVI au inventat IBC pentru a putea asigura în continuare clienţilor americani o protecţie fiscală maximă. fără a fi necesară exprimarea scopului în actele de înregistrare. ci se rezumă la o simplă "cutie de scrisori" existentă vremelnic pe lângă o bancă. însă decizia emisiunii de acţiuni aparţine fondatorilor sau persoanelor desemnate de aceştia. adică nu compania datorează impozitul. fie fundaţii de administrare a fondurilor sau trusturi. de faţadă sau paravan ("sham companies") Nu au baza în ţările de refugiu. 2004:9).. avocat sau contabil având un dublu scop: . Aceste companii au dreptul să exercite orice fel de activitate legală. Companiile cu formă juridică de tip LLC. profitul fiind considerat de fisc drept venit personal şi impozitat în consecinţă.

utilizată în special în zona de influenţă a legilor britanice. eliminând astfel pierderile datorate diferenţelor de curs. fiind firme obişnuite care beneficiază. Servicii profesionale: prin plata contravalorii unor servicii de consultanţă se pot transfera în conturile firmei offshore sume importante fără să se plătească impozit pe profit. Există o serie de avantaje precum şi evitarea taxelor succesorale. De aceea. 2004:10). în jurisdicţii cu un regim fiscal normal. poate fi încorporată într-un anumit paradis fiscal şi să îşi desfăşoare activitatea în altă ţară în funcţie de interesele acţionarilor săi. Operaţiuni bursiere: dacă operaţiunile la bursă se efectuează prin intermediul unei companii offshore. Operaţiuni de lohn: compania offshore este mijlocul cel mai răspândit prin care se reduce impozitul pe profit realizat în urma executării contractului de lohn. a impozitelor rezultate din vânzarea investiţiilor de capital. În felul acesta compania offshore (situată în paradis fiscal) colectează profit substanţial care nu va fi impozitat. la înstrăinarea acestuia se pot economisi importante sume din taxe. atunci profitul realizat nu este supus impozitării. know-how de la 11 . Tranzacţii imobiliare: dacă o companie offshore este proprietara unui imobil. Binenţeles că în cele mai multe cazuri proprietarul companiei offshore este şi proprietarul companiei producătoare. evitându-se astfel plata unor impozite care ar diminua semnificativ aceste onorarii. În special persoane individuale precum designeri. licenţă. aceste profituri vor fi puse la adăpost de impozitele mari. este de preferat ca cei care au proprietăţi să le deţină prin intermediul unei companii offshore. Compania exceptată sau scutită (exempted company) Companiile de acest tip sunt scutite de la prevederile fiscale normale. Cu ajutorul companiilor offshore de investiţii se poate asigura anonimatul adevăratului investitor. Compania offshore are rol de intermediar între compania producătoare şi client. de facilităţi acordate în anumite condiţii. iar marfa este livrată direct de la societatea producătoare clientului. altele decât firme nerezidente sau exceptate (Mănilă. Proprietate intelectuală: o companie offshore poate cumpăra sau poate fi mandatată pentru dreptul de a folosi un patent. Un alt avantaj îl constituie faptul că în conturile companiei se pot păstra devize fără îngrădire. drepturi de autor. care se angajează că nu vor face afaceri în sau cu firme înmatriculate în acel stat. consultanţi. 5. sportivi semnează contracte cu o companie offshore pentru dreptul de a primi onorariile prin intermediul acesteia. Astfel.Este cea mai puţin pretenţioasă entitate. 2.3 Domeniile de utilizare a companiilor offshore Comerţ internaţional: prin înfiinţarea unei companii offshore de import-export într-un paradis fiscal este posibilă reducerea impozitării profitului. autori. Investiţii: companiile offshore de investiţii se pot folosi pentru realizarea unor investiţii care vor produce profituri mari. iar societatea producătoare înregistrată într-un „infern fiscal” obţine un profit scăzut sau deloc. trecerea mărfurilor prin societatea offshore este doar scriptică. Cumpără mărfurile de la producător la un preţ foarte mic (apropiat de preţul de fabricaţie) şi le vinde clientului la preţul de piaţă. Exceptarea sau scutirea se acordă în fiecare an pe baza unei declaraţii a responsabililor firmei. artişti.

care deţin împreună circa 75% din totalul societăţilor captive din toată lumea. Costa Rica. care nu pot interveni pe piaţa bancară internă. în primul rând acoperirea necesarului de asigurări. care au devenit adevărate centre financiare internaţionale. Liberia. către jurisdicţii navale offshore precum Panama. Societăţile captive de asigurări au fost create de companii multinaţionale pentru a asigura şi reasigura riscurile filialelor şi a companiilor afiliate. Panama. Seychelles. Societăţile captive offshore sunt societăţi de drept străine şi îşi desfăşoară activitatea în alte ţări în conformitate cu legislaţia din ţara gazdă. exploatând drepturile de proprietate în diverse ţări. deci altfel spus acest tip de bănci pot opera doar în afara statului în care s-au înmatriculat 12 . Celelalte sunt situate în Caraibe. Channel Islands. Ele constituie majoritatea covârşitoare a societăţilor captive. pot efectua tranzacţii doar cu nerezidenţi. aceasta poate furniza drepturile de proprietate în sublicenţă în întreaga lume. Liban. Saint Vincent. Asigurări: societăţi de asigurare offshore captive sunt constituite de către o companie înregistrată într-o ţară cu fiscalitate ridicată sau de către un grup de asemenea companii şi pot fi folosite pentru asigurarea riscurilor firmei mamă în condiţii mai avantajoase decât cele oferite de obicei de societatea de asigurare. Insulele Cayman (500). Recrutare de personal: companiile offshore pot fi folosite de către patroni cu scopul de a reduce impozitul pe salariile angajaţilor. al cărei obiectiv este. Cipru şi Gibraltar. sau cu autorizaţie de funcţionare nerestrânsă. Insulele Virgine Britanice. naţională. Shipping: folosirea unei companii offshore de shipping poate elimina impozitarea directă sau indirectă. Fără îndoială că în ultimii ani s-au produs mari transferuri de nave comerciale înregistrate în zone tradiţionale ca Marea Britanie. efectuarea de operaţii pe piaţă". Guernsey. Singapore. Barbados. Singapore. Hong Kong. În acest caz banii ce urmează să fie utilizaţi pentru salariile angajaţilor sunt transferaţi în conturile companiei offshore în care lucrează de fapt angajaţii. Guernsey (300). Dicţionarul Webster defineşte aceste societăţi captive astfel: "societăţi deţinute sau controlate de către o altă societate sau întreprindere. Bahrein. care pot opera atât pe piaţa naţională cât şi pe cea externă • bănci de tip B sau de tip restricted. Captivele sunt potrivite în special pentru industria de shipping şi industria petrolieră. Operaţiuni bancare: o bancă offshore poate fi utilizată şi pentru finanţarea operaţiunilor internaţionale efectuate de fondatorii băncii respective. sau cu autorizare de funcţionare restrânsă. În paradisurile fiscale se pot constitui două tipuri de societăţi bancare: • bănci de tip A sau de tip unrestricted. şi în al doilea rând. Seychelles. Insulele Cayman. Isle of Man. Emiratele Arabe Unite. Bahamas. Nauru. Antilele Olandeze. Insula Man. Barbados. În ultimii ani din ce în ce mai multe instituţii bancare s-au stabilit în paradisuri fiscale precum: Anguilla. Bahamas. respectiv 85% din total. Luxemburg. Vanuatu. Odată achiziţionat dreptul de proprietate intelectuală de către o companie offshore. Insula Man.sau de către deţinătorii originali cu drept de sublicenţă. Norvegia sau Grecia. Gibraltar. Cele mai multe societăţi captive "offshore" îşi au sediul în: Insulele Bermude (1336). în scopul evitării problemelor legate de limitări valutare.

marci şi procedee de fabricatie. • absenta restrictiilor valutare. De exemplu. in multe paradisuri fiscale nu este obligatorie tinerea unei contabilitati. • taxe minime la intocmirea actelor constitutive si la inmatricularea unei societati offshore. sau unde s-au stabilit acorduri cu tarile cu impozitare puternica care ofera posibilitatea unor reduceri pentru impozitele platite in prima tara. Avantajele conexe constau in faptul ca beneficiarul poate dispune liber. • operativitate la inmatricularea unei societati offshore.2. care constituie active necorporale. care este aşadar subordonata repatrierii beneficiilor. • absenta controalelor fiscale.4 Avantajele constituirii unei companii offshore Constituirea unei societati comerciale offshore se explica prin avantajele oferite: fiscalitate minima sau chiar egala cu zero. . de rezervele sale valutare. 2. Avantajele care decurg din statutul de offshore al unei companii dintr-un paradis fiscal se pot clasifica in doua categorii: 1. Insa din punctul de vedere al beneficiarului persoana juridica. . o persoana fizica poate incerca.Paradisurile fiscale sunt adesea folosite pentru a efectua tranzactii de brevete. formalitati contabile minime (de cele mai multe ori nu exista obligatia depunerii bilantului contabil anual sau a unor declaratii fiscale). • • 13 .Investitiile realizate sub acoperirea unui paradis fiscal nu mai antreneaza impozite pe plusvalori in cazul cedarii lor. evitand astfel pierderile datorita diferentei de curs. fie aplica unul foarte mic comparativ cu cele din statele in care sunt generate veniturile. • capital social minim cerut pentru infiintarea unei societati offshore.Folosirea unui paradis fiscal faciliteaza elaborarea şi punerea in circulatie a documentelor comerciale justificand respectarea reglementarilor comerciale. fara nici o ingradire. Aceasta permite intreprinderilor care au filiale in strainatate sa intarzie impozitarea. sa profite de politicile guvernamentale avand ca obiectiv dezvoltarea anumitor activitati. O mai atenta analiza a acestor avantaje din punctul de vedere al beneficiarului conduce la concluzii surprinzatoare. . • asigurarea confidentialitatii asociatilor unei astfel de societati comerciale. avantajele sunt multiple: .In anumite tari beneficiile sunt impozitate in anul imediat urmator realizarii lor. respectiv nula. iar acestea fie nu aplica nici un impozit. şi in plus. Avantajele fiscale au ca principal izvor faptul ca profitul acumulat de aceste companii se impoziteaza de obicei in statul de rezidenta. de multe ori o companie straina este mai bine vazuta decat una romaneasca – un investitor strain se bucura deseori de o incredere mai mare decat oamenii de afaceri din tara. pe de o parte. pe de alta parte. impozitul fiind calculat pe ansamblul beneficiilor nationale şi straine. Aceasta va cauta. De asemenea. realizandu-se astfel o minimizare a partii din profit platita statului in care companiile işi desfaşoara activitatea comerciala. tarile unde impozitarea este scazuta.

precum şi datorita caracterului neasigurabil al unora dintre activitatilor lor. pentru a se conforma legilor de combatere a spalarii de bani. Acestea din urma sunt revandute uzinelor din strainatate profitandu-se de reducerile de impozite rezultate. Acestea au statut de banca non-rezidenta şi pot efectua operatiuni de orice natura. ceea ce face dificil desfaşurarea afacerilor in acele tari cu ajutorul unei companii offshore. filiala in cadrul unui paradis fiscal poate fi utilizata de o companie ca punct de cumparare pentru propriile sale marfuri. rezervele de asigurari nu sunt deductibile din beneficiile impozabile). aceasta nu este diferita de la tranzactionare "pe uscat"(onshore). Cumpararea de material la pretul pietei locale printr-o filiala implantata intr-un paradis fiscal permite realizarea de beneficii neimpozabile.- - - Conturile in monede convertibile şi secretul bancar pot uşura obligatiile gestionarilor in perioada de fluctuatie a monedelor şi a impozitelor pe dobanzi. datorita costurilor substantiale ale asigurarilor (in plus. exista adesea anumite restrictii cu privire la tipul de afacere pe care o societate offshore o poate desfasura fara a fi nevoie de o licenta. De exemplu. iar majoritatea companiilor de asigurare din lume sunt offshore.paradis fiscal ". banca va solicita in mod normal documente pentru verificarea identitatii semnatarilor de cont pentru a fi legalizate şi pot necesita unul sau mai multe scrisori profesionale de referinta de la un avocat. Compania de asigurari captiva poate deveni totodata un mijloc de finantare al investitiilor firmei-mama. contabil şi / sau bancher care te-a cunoscut. Regulile tind sa fie mai stricte in aceste zone decat in cele mai multe zone onshore. fara a pierde beneficiul vanzarii. deoarece majoritatea bancilor au operatiuni offshore. Din motive de reglementare. Bancile captive sunt organisme create pentru necesitatile proprii ale unui grup de indivizi.5 Dezavantajele constituirii unei companii offshore Companiilor offshore sunt de obicei interzise de la desfaşurarea de afaceri sau pastrarea angajatilor in jurisdictia lor. deşi acest lucru depinde foarte mult de jurisdictia in cauza şi tipul de companie. Companiile de asigurari captive sunt utilizate de firme multinationale incitate sa devina astfel propriul lor asigurator. 14 . pentru a deschide un cont bancar in numele unei companii offshore. 2. De exemplu. legea pietelor de capital din Franta interzice utilizarea companiilor offshore ca emitent de obligatiuni de vehicule. In practica. Infiintarea unei filiale intr-un paradis fiscal permite o mai mare suplete şi o discretie marita in gestiune. cu exceptia celor ce implica rezidenti din tarile in care acestea sunt instalate. Anumite tari au legi "anti.

Capitala Elveţiei este Berna. turismului şi comunicaţiilor între nosrdul şi sudul Europei. Basel-Oraș (Basel-Stadt) 18. dar. Fribourg (Freiburg) 21.1 Prezentarea generală a Elveţiei Confederația Elvețiană sau Elveția (latină: Confoederatio Helvetica) este un mic stat federal alcătuit din 26 de regiuni numite cantoane şi de accea mai poartă numele şi de „ţara cantoanelor”. Gall (St.4%. franceza. Jura 25. Argovia (Aargau) 17. Geneva (Genève) 22.284 km2 Elveţia beneficiază de o localizarea geografică favorabilă şi de o guvernare inteligentă care au transformat Elveţia într-un important entru al serviciilor bancare şi financiare. Etnic. St. Basel-Provincie (Basel-Landschaft) 19. Austria si Liechtenstein (la est). Vaud 11. Cele 26 de cantoane sunt: 1. fără ieșire la mare. Glarus 23. Zürich Cantoanele sunt divizate în 2. Turgovia (Thurgau) 6.CAP. fiind urmat de Basel şi Geneva. Solothurn 4. Valais (Wallis) 10. 8. În ceea ce priveşte populaţia Elveţiei. iar cel mai mare oraş este Zürich.750. Gallen) 2. Limbile oficiale sunt: germana. 20% francezi. Neuchâtel Ausserrhoden) 14. Ticino 5. italiana şi retormana – un dialect cu origini latine. mai târziu. Berna (Bern / Berne) 20. 15 .5% romanşi. cele 26 de cantoane numără aproximativ 7. Nidwald 8.III STUDIU DE CAZ: ELVEŢIA 1. Lucerna (Luzern) 26. restul fiind străini naturalizaţi. Appenzell Intern (Appenzell 15. Ora oficială este ora Europei Centrale.5% italieni. populaţia Elveţiei este formată din 64% germani. fiind situat în Europa Centrală. Cu o suprafata de 41. cu o ora mai devreme decât la Bucureşti şi tot cu o oră . Italia (la sud). din care 75% trăiesc în mediul urban. comerţului. Vecinii săi sunt Germania (la nord). Graubünden (Grigioni / Grischun) 24.600 de cetăţeni. Obwald 7. Uri 9. Rata de creştere anuală a popilaţiei Elveţiei este de 0.889 municipalitati. considerat limbă naţională. Zug 12. Schaffhausen Innerrhoden) 16. Schwyz 3. 0. Appenzell Extern (Appenzell 13. faţă de ora Londrei.

) – Asociaţia Europeană a Liberului Schimb 16 . galben=retoromană (0. Din punct de vedere politic Elveţia nu este membră a Uniunii Europene. Elveţia este cunoscută ca fiind un mediu propice atât pentru investiţiile autohtone cât şi pentru cele străine. cantoanele mândrindu-se în general cu una din cele două confesiuni. de garantarea pe termen lung a stabilităţii în domeniul investiţiilor. Prin comparaţie. violet=franceză (20.Fig. alături 2 AELS (abv. paradis fiscal ”.5 %). Islamul este cea de-a treia religie.7 %). de care aparține 4 % din populație. acest lucru fiind facilitat de gradul înalt de securitate oferit de legislaţia acestei ţări în domeniul afacerilor. Elveţia este considerată un . de aproximativ 1 % aparține ortodoxismului. moneda naţională a acestei ţări – francul elveţian (1CHF=1. Austria etc.. cu un produs intern brut (PIB) mai ridicat decât al unor ţări din vestul Europei . verde=italiană (6. 33 % din populație este reprezentată de comunitatea Bisericii Evanghelice Reformate.5 %) (Sursa: Wikipedia) Elveția nu are o religie de stat. Această asociaţie a fost fondată în 1960 de către mai multe ţări europene (Marea Britanie. Un procent mai mic. Islanda şi Liechtenstein. de libera competiţie. de gradul scăzut de control şi de intevenţie din partea statului elveţian. de reglementările în ceea ce priveşte secretul bancar etc.1 Distribuţia limbilor (iulie 2011) portocaliu=germană (63.2 Economia Elveţiei Elveţia este un stat din categoria celor dezvoltate.4 %). Elveţia.) prin semnarea Convenţiei de la Stockholm. În prezent din AELS mai fac parte următoarele ţări membre: Elveţia. Datorită nivelului ridicat al investiţiilor străine. în prezent făcând parte din Asociaţia Europeană a Liberului Schimb (AELS)2. Irlanda. fiind unul dintre cele mai mari şi mai cunoscute centre offshore. Religia cea mai răspândită în Elveția este catolicismul cu 42 % din populație.087USD) are un nivel relativ constant în raport cu alte valute. devenind una dintre cele mai folosite valute pentru investiţiile financiare datorită stabilităţii acesteia. 3. 3. Norvegia.

dar datele de aplicare ale acestora sunt încă în fază de proiect). în Elveţia nu există un sistem fiscal centralizat. Frankfurt şi Londra. Deşi cota de impozitare la nivel federal este consistentă. textile. în timp ce alte impozite sunt percepute pe criteriu concurenţial. ceasuri.1 Indicatorii economici ai Elveţiei Indicatori PIB Gradul de creştere anuală a PIB Nivelul PIB pe cap de locuitor Nivelul PIB pe sectoare de activitate Rata inflaţiei Rata şomajului Datoria publică Rata de economisire Venit anual disponibil Ponderea taxelor plătite în venituri Industrii principale Nivelul indicatorilor 326.08 mii USD . Conform standardelor internaţionale şi OECD.3 Sistemul fiscal în Elveţia Datorită structurii federale a statului. alegerea cantonului este un element important în tot ceea ce înseamnă planificare fiscală.5% maşini. ratele de impozitare practicate de Elveţia sunt relativ scăzute. stabilitate conferită şi de puterea monedei naţionale (francul elveţian).542 USD 21. respectiv cantonale. la nivel de canton. 7% 47.2% din PIB 10. Prin urmare. instrumente de precizie (Sursa: Rapoarte anuale despre economia Elveţiei) 3.de New York. chimică.7% 3. Economia Elveţiei este caracterizată de stabilitate.industrie 27.agricultură 1.servicii 71.5% .1% (locul 7 in topul primelor 10 ţări care economisesc cel mai mult) 27. 3. întrucât diferenţele actuale în sistemul de impozitare sunt signifiante. de a reorganiza împărţirea resposabilităţilor şi a încasărilor între administraţiile federale.6 milioane USD 2.3% . comună.9% 40. cele practicate la nivelul fiecărui canton sunt diferenţiate (actualmente există proiecte legislative propuse pentru a diminua dacă nu chiar elimina această variaţie.2% 0. • Impozitarea persoanelor fizice Persoanele fizice care obtin un venit fix pot fi scutite de impozitul pe venit sau li 17 . Principalii indicatori economici sunt redaţi prin tabelul următor: Tab. cu anumite impozite care sunt percepute exclusiv de către autorităţile federale. care este dată de o rată constantă şi scazută a inflaţiei cât şi a dobânzilor.

conform căreia. In cantonul Zurich este 0. cum ar fi contributiile sociale. cantonal si comunal se inscrie aproximativ intre 14% si 45%. Oricum la momentul actual cantoanele Zug şi Fribourg sunt considerate cele mai propice pentru localizarea agenţilor economici. Profiturile remise străinătăţii de către sucursale şi filiale nu fac obiectul impozitării în Elveţia.5% la un venit de 843000 CHF per cuplu casatorit. 1998:362). Cuplurile casatorite sunt impozitate cu un “discount”. care este însă condusă din Elveţia. beneficiand de anumite de deduceri la baza impozabila. cota de 18 . De obicei. putand diferi in mod considerabil de la un canton la altul. Regula generală este aceea. se aplica o cota de impozitare progresiva. Cotele de impozitare sunt stabilite de cantoanele si municipalitatii aferente. După cum precizam anterior.3%. Ca fapt divers trebuie menţionat că impozitul plătit autorităţilor federale poate fi considerat deductibil din perspectiva bazei impozabile la nivel cantonal. fie dacă este condusă din aceasta (locul managementului activ). mai puţin cele care au generat profituri prin intermediul unor întreprinderi. companiile rezidente sunt impozitate aferent veniturile globale. De asemenea. Astfel o companie înregistrată în Marea Britanie. Asadar. Taxa pe avere difera de la un canton la altul si variaza in jurul procentului de 1. sedii permanente şi proprietăţi situate în Elveţia. Rata totala a impozitului pe profit la nivel federal. fie dacă este înmatriculată în această ţară. analiza acestora pleacă de la cota de bază practicată la nivel federal şi care este de 8. Intrucat impozitul pe profit face parte din categoria cheltuielilor deductibile. cantonal. in timp ce nerezidentii trebuie sa plateasca o taxa pe avere anuala pe bunurile derivate de la intreprinderile si imobilele situate in Elvetia. in functie de nivelul profitului si locul de inregistrare a sediului. Cotele de impozit directe federale sunt progresive. impozitarea companiilor este reglementată la mai multe niveluri: federal.se pot adauga suprataxe in baza unor legi speciale. • Impozitul pe profit O companie este considerată rezidentă în Elveţia. acelaşi regim având şi dobânzile pentru împrumuturi garantate de debitori prin proprietăţi elveţiene. lucru care este valabil şi în sens invers. inregistrand un nivel maxim de 11. Cu toate acestea apare un dezavantaj financiar comparativ cu persoanele fizice necasatorite. nerezidenţii sunt exceptaţi de la impozitare. este astfel considerată o companie rezidentă a statului federal în vederea impozitării (Corduneanu. Rezidentii platesc anual taxe pe avere in functie de totalitatea bunurilor pe care le detin in tara. Sucursalele străine situate pe teritoriul elveţian datorează impozit pe profit. nivelul cotelor de impunere variind destul de mult. se colecteaza impozite directe federale si cantonale. în baza unor acorduri de evitare a dublei impuneri. sedii permanente şi proprietăţi situate în afară. comunal. venituri şi câştigurile de capital la aceleaşi cote de impunere practicate şi în cazul entităţilor naţionale. aplicabilă asupra proftului impozabil. Revenind la cotele de impozitare.5%.5% in majoritatea cazurilor. în timp ce companiile nonrezidente sunt impozitate doar pentru profitul generat de întreprinderi.

• Taxa de timbru Federaţia are dreptul exclusiv de a percep acest impozit.3% pentru transferul de valoare al acţiunilor în companii non-rezidente. Taxa de timbru se suportă de către ambele părţi implicate (cumpărător şi vânzător) şi este automat dedusă din valorile tranzacţiei de către dealer.impozitare efectiva a profitului variaza astfel intre 12. prin care legislaţia elveţiană înţelege bănci. acest principiu neputând să fie aplicat însă şi în sens retroactiv.6%. Taxa de timbru se datorează de asemenea pornind de la valoarea nominală a acţiunilor în cazul în care majoritatea acţionariatului este transferat ca urmare a unei lichidări judiciare. 3 Acest aspect este extrem de important deoarece nu există limită de deductibilitate. brokeri ai bursei de valori.000 CHF. chiar dacă acţiunile nu au în aceste circumstanţe o valoare de piaţă.pierderile pot fi reportate pentru o perioadă ulterioară cuprinsă între 4 şi 7 ani. . . . . 19 . Sfaturile specialiştilor elveţieni constau în verificarea cu precădere a următoarelor elemente înainte de luarea deciziei de iniţiere a unei afaceri într-un canton: .O cotă anuală de 0. adică pentru obligaţiunile emise pe o perioadă de 5 ani se va datora o taxă de timbru de 0.principiile GAAP se aplică celor mai multe aspecte ale calcului fiscal. făcut de un acţionar către companie fără contraprestaţie (plată) face de asemenea subiectul acestui impozit.12% asupra valorii obligaţiunilor emise. chiar şi în situaţia în care acestea sunt emise ca o primă. Cotele de impozitare sunt următoarele:  1% pentru emiterea de acţiuni în cazul în care valoarea acestora depăşeşte 250.fondurile de rezervă constituite în vederea pensionării angajaţilor sunt deductibile din punct de vedere fiscal3. după cum se întâmplă în Statele Unite ale Americii şi în Regatul Unit. Definiţia acestor dealeri de titluri de valoare este totuşi destul de a tot cuprinzătoare. în ceea ce priveşte impozitarea veniturilor există o serie de diferenţe substanţiale între guvernul federal şi cantoane pe de o parte şi între diferitele cantoane pe de altă parte.15% pentru transferul de valoare al acţiunilor în companii rezidente elveţiene şi 0. referindu-se la orice companie care deţine titluri de valoare peste limita de zece milioane de franci elveţieni şi în plus toţi intermediarii. manageri ai fondurilor de investiţii şi alte diferite instituţii financiare. .câştigurile de capital provenite din vânzarea de către o companie tutelară non-rezidentă a acţiunilor sale către o subsidiară elveţiană nu sunt supuse impozitării (cu excepţia situaţiilor în care subsidiara elveţiană deţine proprietăţi în Elveţia). Un împrumut.plata dobânzilor provenite din împrumuturi efectuată de o subsidiară rezidentă sau non-rezidentă către o companie mamă (tutelară) nu face obiectul nici unui impozit prevăzut de legislaţie corporaţiilor din Elveţia. . • Determinarea bazei impozabile La nivelul statului federativ Elveţia. Pentru filialele elveţiene ale unor companii străine nu se datorează taxa de timbru ca urmare a acestor emiteri.  o rată de 0.nu există legislaţie fiscală referitoare la agenţii economici străini care fac obiectul unui control.5% si 31%. cu condiţia efectuării transferului de către “dealeri de titluri de valoare”.

cu exceptia bauturilor alcoolice). Profiturile repatriate în afară de către filialele elveţiene ale unei companii străine nu generează redevenţe indiferent de convenţia de dublă impunere în cauză.5%. . Pe de altă parte. • Redevenţe Federaţia are dreptul exclusiv de a percepe redevenţa (impozit pe veniturile obţinute de nerezidenţi). Cotele de impozitare sunt: 1. (Caraiani. furajele pentru animale. Facilitatile fiscale acoradate sunt limitate in timp. cereale. medicamentele. cotă de 0. fructe. apa din reteaua de conducte. precum si recoltarea (fan. totale sau partiale.06% pentru obligaţiunile pe termen mediu al căror emitent este o bancă.8% asupra activului net al companiilor este percepută anual de către autorităţile federale. Regula generală constă în aceea că redevenţele sunt deduse la sursă din ceea ce entităţile elveţiene distribuie. legume). prestatii de servicii furnizate de societatile de radio si televiziune (cu exceptia celor cu caracter comercial) beneficiaza de un nivel redus de TVA de 2. Produsele de prima necesitate (produse alimentare si bauturi.3% şi 1% aplicabilă de asemenea asupra activului net de către cantoane. Asistenta medicala si educatia sunt scutite de plata TVA.O rată de 5% din primele de asigurare pentru asigurări generale. 2. astfel încât pentru cele pe o perioadă de 5 ani. carti. 199:78). procent aplicabil pentru contribuţie unică. este exigibilă o taxă de timbru de 0.8%.5% din aceeaşi bază de calcul pentru asigurări de viaţă. respectiv 2. companiilor rezidente nu le sunt supuse impozitării activele (proprietăţile imobiliare) străine. care în mod normal sunt egale cu capitalul propriu al acţionarilor si anume capitalul vărsat. obligaţiunile şi celelalte instrumente de credit. de 3. 20 . • Taxa pe valoarea adaugata Pentru marea majoritate a produselor si serviciilor desfasurate in Elvetia nivelul TVA este de 8%. Serviciile in domeniul hotelier (cazare. lucrarile agricole legate de cultura solului si precedand productiei. anumite publicatii (fara caracter publicitar). Filialele străine situate în Elveţia sunt impuse doar pentru activele lor elveţiene din punctual de vedere al acestui impozit. mic dejun) beneficiaza de o cota redusa de TVA. cotă anuală situată între 0. rezervele legale etc. • Impozit asupra activului net Acest impozit este perceput atât la nivelul autorităţilor federale.- O cotă anuală de 0. cât şi al celor cantonale şi are drept bază de calcul activele entităţilor corporative. Redevenţa nu se aplică pentru roialităţile plătite către beneficiarii straini. acordata intreprinderilor nou create care prin activitatea lor contribuie substantial la dezvoltarea economica a cantonului sau a uneia din zonele de interes ale acestuia.  Facilitati fiscale Marea majoritate a cantoanelor prevad prin legislatia fiscala proprie posibilitatea exonerari fiscale. Cota este de 15% pentru beneficiile fondurilor de pensie. 8% pentru beneficiile din asigurări şi 35% pentru veniturile din investiţii care includ dividendele şi dobânda corporative din conturile bancare.3%.

exista anumite facilitati fiscale si la nivel federal. Au un sediu înregistrat în Elveţia. . la nivel federal o companie tutelară plăteşte impozit pe profit la un nivel redus pentru fiecare venit din dividende primit de la o subsidiară sau o companie la care deţine pragul acţionariatului participativ. 2. participaţia a fost deţinută pentru cel puţin un an şi fusese achiziţionată ulterior datei de 1 ianuarie 1998. Companiile tutelare. participaţia a fost achiziţionată înainte de data de 1 ianuarie 1997 şi se va renunţa la ea ulterior datei de 1 ianuarie 2007. sunt impozitate în Elveţia exceptând situaţia în care sunt cuvenite unei companii care conform legii fiscale elveţiene este definită ca o companie elveţiană tutelară. Suplimentar. o companie este definită ca fiind tutelară (companie mamă). • Tratamentul fiscal al operaţiunilor offshore.perioada maxima in care compania poate beneficia fiind de 10 ani de la infiintarea. La momentul actual. dividendele străine remise către o companie eleveţiană şi orice câştig de capital realizat de asemenea de către o astfel de companie din vânzarea acţiunilor unei entităţi străine în care deţine o parte considerabilă. Deşi definirea unei companii tutelare variază de la canton la canton.fie aceste venituri provin cel puţin în proporţie de 51-66% din dividende provenite de la o filială. si filialelor firmelor straine. Reducerea în privinţa impozitării profitului depinde de proporţia câştigului din acţionariat participativ în profitul total generat. impozitele si taxele platite la nivel cantonal si comunal au o pondere semnificativa in totalul taxelor si impozitelor platite de o companie. o entitate corporativă este tutelară din punctual de vedere al impozitării veniturilor cantoanelor atâta timp cât: . facilitatile fiscale astfel acordate au o importanta deosebita pentru compania beneficiara. Din punctul de vedere al impozitării federative.fie compania deţine cel puţin 51-66% din acţiunile filialei. la nivel cantonal sau municipal impozitul pe profit nu se datorează pentru venitul obţinut din dividende atâta timp cât corporaţiile indeplinesc condiţiile pentru a fi declarate companii tutelare. 2. Intrucat.000.000 franci elveţieni (prag cunoscut drept acţionariat participativ). in mod egal. Companiile domiciliare sunt cele care îndeplinesc următoarele condiţii: Sunt pe de o parte controlate din afară. fie dacă valoarea acţiunilor deţinute într-o altă companie are o valoare de piaţă de cel puţin 2. cantonul care este recomandat pentru a localiza o companie tutelară din punct de vedere fiscal este Fribourg. Companiile tutelare elveţiene beneficiază de următorul regim fiscal: 1. Cu titlu general. În plus companiile tutelare care deţin un minimum de 20% din capitalul unei subsidiare plătesc impozit redus pentru câştigurile de capital obţinute ca urmare a vânzării acţiunilor atât timp cât: 1. stabilite in Elvetia. Aceasta facilitate se aplica. 21 . iar pe de altă parte managementul provine din străinătate. dacă deţine fie un minimum de 20% din totalul acţiunilor unei alte companii. Nu au nici staff-ul şi nici o prezenţă fizică pe teritoriul Elveţiei.

cota de impozitare a profiturilor poate fi substanţial redusă. Din punct de vedere al reglementărilor fiscale (impozit pe profitul corporaţiilor) sub care acţionează. . • La nivel cantonal şi municipal. să obţină venituri din partea unor terţi. Veniturile au sursa de provenienţă din străinătate. dacă nu chiar anulată. • la nivel cantonal şi municipal cota de impunere pentru determinarea impozitului plătibil pentru venituri şi câştiguri de capital variază pentru cele şapte cantoane care acceptă un astfel de tratament fiscal.să obţină venituri elveţiene (care sunt impozitate la cotele standard practicate). Din punct de vedere al reglementărilor fiscale (impozit pe profitul corporaţiilor) sub care acţionează se disting următoarele trăsături principale: • La nivel federal nu există avantaje prin prisma impozitului plătit pentru profituri şi câştiguri de capital ale corporaţiilor. cotele de impozitare a veniturilor corporaţiilor vor fi ajustate pornind de la orientarea internaţională a serviciilor prestate. Există o multitudine de modalităţi de calcul a profitului impozabil anual din punctual de vedere al cantoanelor. dacă nu chiar totalitatea afacerilor în străinătate. Oricum. este prestarea către companiile străine care fac parte dintr-un grup. dar cu titlu general profitul impozabil anual se determină drept echivalentul a 8. publicitatea.5% din totalul statului de plată a salariaţilor sau un procent între 5%-20% din cheltuielile de regie (doar în cazul în care aceste cheltuieli nu sunt reduse. venitul care are localizată sursa în Elveţia este impozitat cu 5%. Companiilor service nu le este permis. care în plus poate să-şi desfăşoare o parte din activitate în Elveţia. se disting următoarele trăsături principale: • la nivel federal nu se acordă vreo exceptare din punct de vedere al impozitării veniturilor corporaţiilor. în timp ce pentru cel provenit din afara ţării se practică scutirea de impozit. Acest tip de companie nu este acceptat decât în şapte cantoane elveţiene. financiară şi administrativă. în general.Îşi desfăşoară majoritatea. cât şi ale celor domiciliare. Companiile service sunt acelea al căror unic obiect de activitate. Perceperea acestor impozite depinde în această situaţie de raportul în care se află capitalul vărsat şi rezervele faţă de profit. în care acestea sunt membre. ca să zicem aşa scop în viaţă. O companie auxiliară este o companie domiciliară. situaţie în care se opteză pentru un procent superior). • la nivel cantonal şi municipal. managementul. Unei companii auxiliare i se permite: . Companiile service beneficiază de următoarele facilităţi fiscale pentru impozitarea veniturilor corporaţiilor: • la nivel federal nu se accceptă nici o derogare de la legislaţia referitoare la impunerea veniturilor corporaţiilor. Statutul de companie service se obţine prin achitarea unui impozit în avans. deşi majoritatea acestora este obligatoriu să provină dintr-o sursă străină. neputând fi totuşi evidenţiate ca un anumit tip din cele două.să aibă birouri şi staff elveţiene. a diferitelor servicii cum ar fi: asistenţa tehnică. cum ar fi de exemplu companiile din afara grupului lor. Pentru o companie mixtă se acceptă următoarele derogări de la legea impozitării corporaţiilor: - 22 . a determinării impozitelor de plată. cu titlu general. Companiile mixte prezintă caracteristicile atât ale companiilor tutelare. marketingul etc.

în comparaţie cu celelalte bănci. Produsele şi serviciile lor bancare se adresează în special clienţilor cu venituri substanţiale. • tranzacţionarea în cont propriu şi/sau pe contul clienţilor. acestea două deţinând cele mai mari cote de piaţă şi conform estimărilor peste 50% din totalul depozitelor din Elveţia. precum: • servicii de creditare. este lider pe plan internaţional. o companie mixtă are posibilitatea de a plăti un impozit diminuat sau de a fi chiar exonerată dacă îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii: 1. Sistemul bancar al Elveţiei cuprinde următoarele tipuri de instituţii:  „Două mari bănci” sunt reprezentate de UBS AG şi Credit Suisse Group. deţinând aproximativ o treime din totalul fondurilor offshore la nivel internaţional. cecuri de călătorie etc.4 Sistemul bancar elveţian Neutralitatea Elveţiei din punct de vedere politic este o caracteristică recunoscută la nivel internaţional. • administrarea de portofolii şi consultanţă legată de aceasta. conform acestui principiu băncile din sistem nu sunt specializate pe un anumit tip de operaţiuni bancare. • servicii de consultanţă şi asistenţă financiară. cele mai multe centre deschise la nivel internaţional. • atragerea de depozite şi de alte fonduri rambursabile. • emitere şi administrare de mijloace de plată (cărţi de credit.• • la nivel federal nu se poate discuta despre o eventuală facilitate. formată în urma fuziunii cu Union Bank of Switzerland şi Swiss Bank Corporation este lider pe piaţa bancară internaţională şi ocupă. UBS. primul loc în Elveţia în ceeea ce priveşte operaţiunile de retail. 2. companie are relaţii strânse cu entităţi străine. oferind produse diversificate şi personalizate. • custodie şi administrare de instrumente financiare. Sistemul bancar al Elveţiei este caracterizat de universalitatea operaţiunilor bancare. Este renumită pentru 23 . ci oferă o gamă cât mai variată de produse şi servicii bancare. la nivel cantonal şi municipal. Elveţia find recunoscută ca fiind unul dintre cele mai mari şi importante centre offshore.). • operaţiuni de încasări şi plăţi. având sediul la Zurich. fondată în 1856. Fiecare dintre ele şi-a dezvoltat o reţea proprie în ţară deţinând. În prezent sectorul bancar este una dintre cele mai reprezentative ramuri ale economiei elveţiene. care a contribuit la crearea unui mediu propice dezvoltării sistemului bancar. 3. minimum 80% din veniturile totale sunt obţinute din surse străine. gestionând fonduri în mare parte atrase din străinătate. • operaţiuni de schimb valutar. 3. Credit Suisse. • emiterea de garanţii şi asumarea de angajamente. • leasing financiar. este controlată din străinătate.

devenind astfel bănci cu tradiţie. Băncile private sunt printre cele mai vechi instituţii bancare elveţiene. promovarea economiei regiunii din care face parte.  Băncile străine – peste 50% din capitalul băncii este deţinut de acţionari străini. În prezent. nu supraveghează şi nu reglementează activitatea băncilor din sistem. cu un venit anual înregistrat în anul 2005 de peste 810 milioane franci elveţieni ( CHF ). primele dintre ele fiind înfiinţate la mijlocul anilor 1700.). astfel şi dispoziţiile legislaţiei elveţiene urmează aceeaşi linie. guvernul federal nedeţinând nici o parte din capitalul băncii.3 Secretul bancar elveţian Băncile din majoritatea ţărilor nu au dreptul de a divulga informaţii despre clienţii lor. Acest grup de bănci a cărui structură este asemănătoare unei cooperative. În anul 1934 a intrat în vigoare legea care reglementa adoptarea de către toate instituţiile bancare elveţiene a angajamentului de păstrare a confidenţialităţii în ceea ce priveşte secretul profesional al băncilor din Elveţia. cum ar fi: instituţii specializate în bursa de valori. indiferent dacă este din sectorul bancar. Astfel în prezent există 24 de bănci cantonale fiecare oferind întreaga gamă de servicii şi operaţiuni bancare. comerţ sau în alt domeniu. Banca Naţională a Elveţiei (SNB4) deşi reprezintă banca centrală a sistemului nu îndeplineşte toate atribuţiile unei bănci centrale. 3. valori mobiliare şi managementul activelor. Dreptul elveţian este deosebit de strict cu privire la orice informaţie de confidenţialitate.  Alte tipuri de bănci – acest grup bancar include bănci cu obiective de afaceri diverse. în sistemul bancar elveţian cea mai mare pondere a capitalului în cadrul băncilor străine este deţinută de acţionarii europeni (peste 50%). Cea mai reprezentativă instituţie de acest fel este Banca Cantonală din Zurich.activitatea bancară întreprinsă cu clienţii de retail bogaţi din întreaga lume.) – Swiss National Bank 24 . nu au dreptul de a face publice date cu privire la secretul profesional care le-a fost încredinţat odată cu instituirea 4 SNB (abv. Acţiunile SNB sunt în mare parte deţinute de băncile cantonale şi de investitori individuali. mandatar etc.  Băncile regionale (de economii) – bazate pe principiul universalităţii serviciilor bancare.  Băncile private – sunt denumite astfel deoarece nu sunt înfiinţate ca societăţi pe acţiuni. grupul Raiffeisen deţine poziţia a treia în clasamentul celor mai mari grupuri de bănci din Elveţia. având ca atribuţie principală. ocupă printre primele locuri în ceea ce priveşte operaţiunile de retail. ci sunt deţinute de proprietari individuali. această sarcină revine Comisiei Federale Bancare. Toţi cei care au statut de membru al unui organism bancar (angajat. precum şi instituţii de credit a consumatorilor. toate băncile de acest gen formând aşa numita grupare Raiffeisen Switzerland. oferă întrega gamă de produse bancare într-un anumit areal geografic. există la nivelul ficărui canton câte o astfel de instituţie cu excepţia a două regiuni.  Băncile de tip Raiffeisen – au dezvoltat o reţea la nivelul ţării. specializate în împrumuturi mici (pentru persoane fizice). comisar.  Băncile cantonale – datorită divizării administrative a Elveţiei în 26 de regiuni denumite cantoane.

în fond. statul elveţian pastrează secretul profesional şi refuză furnizarea integrală a datelor.5 Companiile offshore în Elveţia În Elveţia nu există termenul de societate offshore. de fraudă fiscală. • Contractul de constituire. şi a fost pentru mulţi ani. 5 Conform articolului 47 al Legii Bancare din 1934 25 . Legea mai prevede că această secretizare nu se aplică în cazurile în care există suspiciuni de fraudă la nivel naţional şi internaţional. Companiile autorizate şi constituite în Elveţia nu pot înterprinde afaceri bancare. Elveţia se angajează să se conformeze standardelor şi prevederilor Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare (OECD). autorităţile juridice elveţiene cooperând în mod curent cu omologii lor străini în astfel de chestiuni. Aceste standarde prevăd ca Elveţia să furnizeze informaţii altor ţări doar în cazuri speciale şi pe baza unor cereri concrete şi justificate. însă se regăsesc câteva tipuri de societăţi supuse unor regimuri fiscale privilegiate: societăţile holding. Cererea înaintată la Registrul Comerţului acoperind documentaţia de mai sus şi incluzând semnătura notarizată a persoanelor delegate să reprezinte compania. sfera privată a clienţilor fiind în continuare protejată de solicitările externe nejustificate. în mare parte un subiect amplu dezbătut. • Declaraţia solicitanţilor. Chiar dacă se adoptă standardele OEDC. societăţile domiciliate. automată a datelor. reasigurări. cu fonduri de investiţii. Legea bancară actuală prevede protejarea confidenţialităţii datelor care fac referire atât la clienţii elveţieni cât şi străini care deţin conturi şi realizează tranzacţii prin intermediul băncilor elveţiene. secretul bancar ce se află în vigoare. în asigurări. societăţile de servicii şi societăţile mixte. Percepţia că secretul bancar elveţian oferă un mijloc de a ascunde activitatea infracţională este. societăţile auxiliare. Guvernul statului elveţian vede acest drept de păstrare a confidenţialităţii ca un principiu fundamental care ar trebui instituit în toate ţările democratice. • Acordul scris al administratorilor propuşi. În caz de suspiciune.acestora în funcţie5. autorităţile elveţiene susţinând că nu vor schimba. • Confirmarea de către o bancă a depunerii capitalului social într-un cont. autorităţile elveţiene pot face publice date doar la solicitarea autorităţilor din ţara de origine a fondurilor atrase. scheme de investiţii colective sau orice alte activităţi ce sugerează o asociere în domeniul bancar şi financiar. Printr-un raport oficial dat publicităţii în martie 2010. care fac referire la natura legală a fondurilor atrase de băncile elveţiene. fiind în prezent un subiect de actualitate. Procedura de constituire se realizează prin depunerea la Registrul Comerţului a următoarei documentaţii: • Actul oficial de constituire semnat la un notar public. . 3. Începând cu 1934 şi până în prezent legea care reglementează secretul bancar a suferit numeroase modificări.Secretul bancar nu este o protecţie împotriva anchetelor penale. prin decizie judecătorească aprobată de statul elveţian. Astfel Elveţia păstrează secretul bancar şi refuză transmiterea integrală.

capitalul minim autorizat este de 20. Actiunile emise de o societate AG pot fi nominative. la purtător şi preferenţiale. iar la companiile GmbH numărul minim de fondatori pentru o societate este de 2 fondatori. Referinţele bancare ale proprietarului trebuie înaintate reprezentanţilor locali sau companiei de management.000 franci elveţieni.AG . acest tip de companie cu răspundere limitată are un capital minim autorizat de 100.offshore-professional.com) 26 . în practică. Când capitalul social depăşeste 250.000 franci elveţieni.000 franci elveţieni. În cazul GmbH este disponibilă prin Registrul Comerţului. Numarul minim de actionari difera in functie de tipul de societate. traducere si arhivare statului Sediu registrat Director/actionar nominalizat Intretinere Deschiderea unui cont bancar elvetian Inregistrare director/actionar nominal Sediu registrat Intregistrare in scopuri fiscale Procura Certificat de inregistrare Taxe de curierat 9800 EUR 4900 EUR (Sursa: www. trebuie să fie emis şi vărsat în întregime. majoritatea dintre ei trebuie să fie cetăţeni elveţieni şi să fie rezidenţi în Elvetia. astfel: la companiile AG numărul minim de acţionari pentru o societate este 3 acţionari. care. Costurile de infiintare si cele anuale a unei societati sunt urmatoarele: Tab. In cazul AG. nu există nici o obligaţie rezultând din lege. Dacă sunt numiţi mai mulţi directori. In schimb. iar capitalul nu este divizat în acţiuni. In cazul societatilor de tip GmbH doar partile sociale sunt acceptate. Suma de 10.000 de franci elveţieni trebuie plătiţi la constituire.GmbH În cazul AG divulgarea proprietarilor nu este acceptată. dar parţile sociale ale proprietarului sunt înregistrate la Registrul Comerţului.Societate cu răspundere limitată Gesellschaft mit beshrankter Haftung. referitoare la numirea unui secretar pentru companie. Capital minim emis şi autorizat difera in functie de tipul de societate.000 franci elveţieni. Directorii auxiliari nu sunt permişi.2 Costurile de infiintare a unei companii in Elvetia Taxe de inmatriculare Taxe anuale (incepand cu al doilea an) Redactarea contractului si societatii.Societate pe acţiuni Aktiengesellschaft. 3. De asemenea. pentru constituirea unei companii offhsore trebuie să existe cel puţin un director care să fie cetăţean elveţian şi rezident în Elveţia. In cazul societatilor de tip GmbH. se plăteşte o taxă pe capital în procent de 1% din valoarea ce depăşeste 250.Ca si obligatie privind sediul social societatea trebuie menţinută în cantonul de constituire si poate folosi prescurtari pentru denumirea societatilor cu raspundere limitata ca: .

Ungaria. Africa de Sud. Portugalia.De asemenea. de a percepe impozite şi de a reglementa comerţul exterior.offshore-profesional. Olanda. Brazilia. Marea Britanie. Suedia. Italia. Există multe cantoane cu nivele de impozitare favorabilă. incluzând autoritatea de a încheia tratate şi alianţe. Grecia. Koreea de Sud. Belgia. in Elvetia. Trinidad şi Tobago. Indonezia. se pot adauga urmatoarele servicii optionale: Tab. Spre deosebire de alte paradisuri fiscale. Canada. şi SUA. Sri Lanka. Noua Zeelanda. Danemarca. Germania.com) In ceea ce priveste impozitarea companiilor offshore acesta se face la nivel de cantoane. Norvegia. Deşi nu sunt cerute declaraţii financiare la Registrul Comerţului. Malaiezia. Singapore. Totuşi. Japonia. Pakistan. Există acorduri cu urmatoarele ţări: Australia. iar acestea şi-au păstrat multe din drepturile deţinute ca centre politice suverane. Austria. 27 . Finlanda.3 Servicii optionale Serviciu optional Certificate legalizate si apostilate Servicii prin intermediul avocatilor Sedii virtuale (29 orase) Business banking 90 EUR 990 EUR 90 EUR 390 EUR Cost Cont comerciant offshore (accept plata card 390 EUR de credit de la clienti) Logo-ul companiei Stampila Sigiliu Sigla companiei TOTAL 49 EUR 49 EUR 49 EUR 49 EUR 2416 EUR (Sursa: www. ele trebuie prezentate acţionarilor împreună cu impozitele autorităţilor. Islanda. Spania. 3. Egipt. Totuşi fiecare canton are propria impozitare. iar câteva cantoane cu rate ridicate de şomaj sau populaţie redusa (regiunile montane) au nivele de impozitare chiar şi mai scăzute. constituţia deleagă o autoritate considerabilă Guvernului Federal. Franta. Irlanda. societăţilor de tip offshore li se cere să ţină înregistrări financiare contabile.

de reglementările în ceea ce priveşte secretul bancar etc. de garantarea pe termen lung a stabilităţii în domeniul investiţiilor. iar aspectul calitativ se evidenţiază prin dezvoltarea fiecărui paradis fiscal în privinţa tehnicilor de planificare fiscală pe care le oferă. cunosc o extindere din ce în ce mai amplă (în special în ultimile două decenii) şi aceasta se datorează în principal dezvoltării paradisurilor fiscale. Elveţia este recunoscută ca fiind unul dintre cele mai mari şi importante centre offshore. atinzand astfel un nivel destul de ridicat de legalitate. Companiile offshore. în baza unui tratat de evitare a dublei impuneri. Companiile de consultanta şi de intermediere a infiintarii de companii offshore in aceste “oaze fiscale” cunosc toate portitele legale prin care clientii lor pot obtine beneficii maxime. Elveţia este cunoscută ca fiind un mediu propice atât pentru investiţiile autohtone cât şi pentru cele străine. 28 . singurul produs offhsire căutat în Elveţia este “contul elveţian. şi sunt mereu la curent cu modificarile in legislatia internationala care ar putea limita folosirea acestor mijloace. Avantajul fiscal principal îl constituie secretul bancar. ele vor prospera. Din acest motiv. destul cat sa nu mai intre in vizorul autoritatilor din tarile lor de origine sau destul cat sa le evite permanenta intruziune in „afacerile lor”. cu depozite în aur care depăşesc 2. prin tradiţia sa de neutralitate absolută. tot mai multe ţări adoptă strategia de paradis fiscal. de gradul scăzut de control şi de intervenţie din partea statului elveţian. de libera competiţie. în condiţiile în care în unele state fiscalitate este din ce în ce mai apăsătoare.” Aşadar.CONCLUZII Paradisurile fiscale au fost şi raman un mod cat se poate de fiabil de a ocoli fiscalitatea excesiva din anumite tari şi cat timp vor fi diferente semnificative de legislatie fiscala intre state. Aspectul cantitativ are în vedere creşterea numărului paradisurilor fiscale. dezvoltare care poate fi analizată atât sub aspect cantitativ. adaptibilitatea fiind cuvantul cheie in activitatea lor.500 de tone. dar mai ales calitativ. sub diferitele forme pe care le îmbracă. acest lucru fiind facilitat de gradul înalt de securitate oferit de legislaţia acestei ţări în domeniul afacerilor. deţinând aproximativ o treime din totalul fondurilor offshore la nivel internaţional. Marea majoritate a investitorilor ce constituie companii offshore cauta doar un regim fiscal mai “bland” insa exista şi organizatii criminale care gasesc in paradisurile fiscale instrumentul cel mai eficient pentru spalarea banilor din afaceri ilegale. combinat cu exceptarea de la impozitare a nerezidenţilor. Elveţia ramâne în continuare “bancherul lumii”.

www. C. Bucureşti 3. (1999). Ed. N.offshore-profeesional.BIBLIOGRAFIE 1. Hoanţă. A. Tribuna Economică. Bucureşti 5. Ed. Bucureşti 2. (1998). Sistemul fiscal în ştiinţa finanţelor. G. Companiile offshore sau evaziunea fiscală legală.com 29 . Bucureşti 4. Mănilă. Ed. Codecs. All Beck. Zonele libere şi paradisurile fiscale. Ed. Evaziune fiscală. (1997).lowtax. www. Corduneanu. (2004). Caraini. Lumina Lex.net 6.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful