P. 1
49407006-Istoria-Bizantului

49407006-Istoria-Bizantului

|Views: 17|Likes:
Published by mary

More info:

Published by: mary on Mar 05, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/14/2013

pdf

text

original

Bizan ul nu mai cunoscuse din vremea lui Iustinian cel Mare o asemenea

epoc de glorie, teritoriile din Balcanii erau în întregime incluse

administrativ Imperiului sau vasale acestuia. Distrugerea monarhiei bulgare

a avut deopotriv un caracter politic i unul na ional, slavii uni i cu bulgarii

amenin au comunit ile grecofone, dar i latinofone. Acum, în vremea lui

Vasile II, dup o t cere de secole sunt men iona i pentru prima dat vlahii

(blachoi) din Balcani, o pânz de popula ie romanic întins din nordul

Dun rii pân în Pind i la Salonic care este nevoit s convie uiasc al turi

de sau chiar în simbioz cu popula ia slav .

În perioada domina iei bizantine districtele locuite de bulgari au fost

treptat doar în parte i anevoios infiltrate de greci. Bulgarii i-au p strat îns

na ionalitatea care va cunoa te o putere deosebit odat cu al doilea

Imperiu bulgar din secolul al XII-lea. Victoriile Bulgaroctonului nu au fost din

p cate dublate de o colonizare a p mânturilor depopulate sistematic în

urma r zboaielor. În acest fel teritorii extinse în loc s fie repopulate cu

coloni ti greci au început acum s fie locuite de vlahi care au cunoscut o

cre tere demografic puternic , devenind peste un veac locuitorii mun ilor

din Tessalia. Se pare c o parte a acestor popula ii de blachoi au fost atrase

spre aceste zone din cauza nesiguran ei în p r ile nordice, în teritoriile unde

ungurii i pecenegii începeau s se extind .

Urma ii lui Vasile II au impus taxe exorbitante, restric ii fiscale severe i

au fost total dezinteresa i de o politic social s n toas . În doar în 46 de

ani, urma ii s i, neglijând armata, au reu it s z d rniceasc ordinea

81

stabilit de el. Imperiul a intrat într-o epoc de declin general. Împ r teasa

Zoe i-a ridicat pe fiecare din cei trei so i la demnitatea imperial . În 1056, la

moartea împ r tesei Theodora, sora Zoei, dinastia macedonean se stingea.

Schimb rile frecvente la tron, pe care au urcat în cea mai mare parte

împ ra i incapabili, au marcat aceast perioad nefast , ea încheindu-se

abia odat cu ascensiunea lui Alexios Comnenos, întemeietorul unei noi

dinastii (1081).

Împ ratul Constantin al VIII-lea (1025-1028), fratele lui Vasile al II-lea, a

fost un personaj totalmente opus Bulgaroctonului, chipe , amator de cai,

vân toare i circ, l sându-se acaparat de pl cerile vie ii. Acum la 65 de ani

era bolnav de gut , de i înzestrat cu elocven i mult mai cultivat decât

fratele s u mai mare, se temea s - i asume responsabilitatea guvern rii.

Conducerea imperiului a fost practic încredin at eunucilor palatului

Nicolae, Eustathios, Spondylos i Simeon, în vreme ce împ ratul, lipsit de

orice moralitate, reac iona la cea mai vag suspiciune plin de cruzime,

dispunând executarea sau mutilarea f r judecat a celor b nui i.

Constantin al VIII-lea a inaugurat epoca antimilitar ce va caracteriza

perioada de criz a veacului al XI-lea. Cei mai valoro i generali, care au servit

imperiului în timpul lui Vasile II, au fost destitui i. Imperiul, împotriva c ruia,

datorit politicii sale fiscale, se r sculau mai ales provinciile din Asia Mic ,

chemând adesea în ajutor pe barbari, nu putea s le mai opun o armat

capabil s le închid calea, s h ituiasc bandele care întreprindeau raiduri,

nici s fac mar uri lungi spre a interveni eficient în punctele amenin ate.

Pecenegii trimi i în Asia nu erau de încredere pentru imperiu, ei tr dând

adesea. Ar fi fost nevoie de provinciali devota i, de stratio i bine înarma i,

disciplina i, înzestra i cu cai buni, care s aib interesul de a purta r zboiul

pentru ap rarea propriilor p mânturi. Dar pentru a face rost de bani în

scopul mul umirii aristocra iei de func ii constantinopolitane, se recursese

nu numai la monopolul vânz rii grânelor, dar i la desp gubirile pe care

orice proprietar de p mânt stratiotic era liber s le pl teasc pentru a fi

scutit de serviciul militar. A rezultat de aici c doar cei care nu puteau s

verse tezaurului imperial taxa de scutagiu se înf i au la oaste, spre a servi

sub comanda unor strategi care nu erau niciodat l sa i s îmb trâneasc în

acela i loc, de teama uzurp rii.

În aceast situa ie militar dezastruoas , împ ratul recurge la sc derea

valoric a monedelor prin mic orarea cantit ii de metal pre ios con inut de

acestea.

O singur categorie se bucura de incompeten a lui Constantin VIII,

aristocra ia anatolian , care a reac ionat cu o lovitur de stat, dorind s -l

alunge pe împ rat i s -l înlocuiasc cu un altul pe placul ei. Din nenorocire

82

pentru ei, magna ii din Asia Mic nu i-au putut uni for ele, fiecare fiind

preocupat de propriul câ tig, astfel c trupele imperiale fidele

Bulgaroctonului au în bu it în fa revolta. Cu toate acestea, marile

latifundii s-au ref cut rapid, spa iul anatolian ajungând în situa ia din veacul

al VI-lea, cu mari propriet i lucrate cu rani aservi i.

Domnia lui Roman al III-lea Argyros (1028-1034) a fost reprezentativ

pentru perioad de adâncire a crizei imperiului. La o vârst destul de

înaintat , aproape 60 de ani, prefectul capitalei Romanos a fost ales ca

succesor chiar de c tre Constantin VIII cu câteva zile înainte de a muri,

sim indu- i sfâr itul aproape, fiind obligat de împ rat, sub amenin area cu

orbirea, s divor eze de so ia sa i s se c s toreasc cu fiica împ ratului,

Zoe. El s-a dovedit total incapabil de a face fa gravelor probleme interne i

externe cu care s-a confruntat imperiul.

Revocarea allelengyon-ului, una din m surile principale luate de

Romanos al III-lea, a afectat masiv politica agrar tradi ional a imperiului,

croind drum ofensivei marii propriet i funciare în defavoarea micii

propriet i r ne ti libere sau stratiotice. Romanos III f cea parte el însu i

dintr-o familie de dyna i anatolieni. De la mijlocul secolului al XI-lea s-a creat

institu ia numit pronoia prin care se predau nobilimii i solda ilor

posesiuni imobiliare spre folosin nelimitat , pe via , uneori chiar i

ereditar, m sur ce mic oreaz veniturile statului, deoarece impozitele,

percepute odinioar de la rani, intrau acum în mâinile de in torului de

pronoia .

În 1030, dup am gitoare victorii împotriva arabilor din Asia Mic , a fost

înfrânt de c tre ace tia într-o ambuscad , împ ratul reu ind doar cu ajutorul

g rzii sale de varegi s - i g seasc sc parea în Antiohia.

La cei 56 de ani ai ei, Zoe, plictisit de so ul s u care o neglija, se pare c

l-a otr vit pentru a-l aduce pe tron pe mult mai tân rul avea sub 30 de ani

- i chipe ul Mihail al IV-lea Paphlagonianul (1034-1041), care de mult

vreme îi era amant, devenind al doilea so al s u, chiar în ziua urm toare

mor ii lui Romanos III. Domnia sa a fost dominat de dorin a de m rire i

putere a fra ilor s i eunuci, mai ales Ioan Orfanotroful ( hr nitorul

orfanilor , având în grij azilurile imperiului). Pe Zoe aproape c a inut-o

captiv de team s nu aib i el soarta lui Romanos III. Prin politica sa

fiscal i de grecizare a provocat r scoale în Balcani, mai ales cea a arului

Petru Daian / Delianos (1040-1041), înfrânt în cele din urm de împ rat, în

vreme ce Serbia a început s se desprind tot mai mult de Imperiu. Mihail IV

suferea de epilepsie i s-a retras la m n stire c lug rindu-se, murind la scurt

timp.

83

Tronul a fost preluat de Mihail al V-lea Kalaphates / C l f tuitorul

(1041-1042), nepot de fiu al lui Mihail al IV-lea, adoptat ca fiu de c tre

aceea i împ r teas Zoe la insisten ele atotputernicului eunuc Ioan

Orfanotroful, care a reu it astfel s - i p streze influen a la curte. Se în ela

îns , locul s u va fi acordat de împ rat unui alt unchi al s u, Constantin, tot

eunuc. Abuzurile i corup ia s-au amplificat i au ajuns la dimensiuni

incredibile chiar i pentru Bizan . Nu o suporta nici pe împ r teas , nici pe

mul i din familie. Seme indu-se peste m sur , a exilat-o pe Zoe i a pus s fie

tuns c lug ri , ceea ce a provocat o r zmeri de propor ii a popula iei

indignate în capital . Casele rubedeniilor împ ratului au fost f cute una cu

p mântul, iar la palat împ ratul nu mai avea nici un sprijin, chiar i garda

personal ezita în a-i lua ap rarea. Înfrico at c va fi ucis de mul ime, o

recheam pe Zoe. La vederea împ r tesei în straie de c lug ri , nimeni nu

mai avea încredere în bunele inten ii ale lui Mihail Kalaphates. Patriarhul

Alexie Studitul o rechemase cu o zi înainte pe Theodora, sora mai tân r a

Zoei. Mihail V a fost depus de c tre senat, iar Theodora încoronat ca

împ r teasc (20 aprilie 1042). Tiranul împreun cu unchiul s u au fost

târâ i afar din mân stirea lui Studios, unde încercaser s se ad posteasc ,

i au fost orbi i, o pedeaps pe care o aplicase altora cu mare râvn .

Zoe domnea acum în asociere Theodora, cea din urm reprezentant a

dinastiei macedonene, ultima dat când Bizan ul a fost cârmuit de c tre

femei. De acum în cel de-al 64-lea an al vie ii sale, Zoe, în pofida

dezam girilor prin care trecuse, nu putea rezista ispitei de a se mai m rita

înc o dat , anume cu Constantin bogat, nobil, din cale afar de frumos i

fa de care insa iabila împ r teas ar tase o simpatie clar , astfel încât

Mihail IV se v zuse nevoit s -l exileze. Constantin al IX-lea Monomahul

(1042-1055), rechemat din exil, devine cel de-al treilea so al Zoei.

În vremea sa se accentueaz criza statului bizantin, început deja dup

moartea lui Vasile II Bulgaroctonul. Tot acum se consolideaz bazele

guvern rii aristocra iei senatoriale, prin primirea în rândurile acesteia a unor

homines novi, proveni i din cercurile or enimii constantinopolitane. Fastul

de la curte, ajuns la apogeu, construc iile somptuoase i darurile f cute

favori ilor au epuizat tezaurul lui Vasile al II-lea. F r sim politic, cu un mare

apetit pentru lux i flu turatic, noul împ rat s-a n pustit asupra vistieriei i

a sec tuit-o pân la ultimul ban (Psellos). Bizan ul a reu it s resping o

ultim incursiune a ru ilor lui Iaroslav cel În elept (1043), ulterior rela iile

comerciale i culturale cu Rusia devenind pa nice i înfloritoare. Imperiul era

îns tot mai frecvent atacat de pecenegi, iar în vest o ultim încercare de a-i

alunga pe arabi din Sicilia e ueaz .

84

Constantin IX a încercat s trateze cu papa Leon al IX-lea ap rarea

comun a Italiei împotriva normanzilor. În acest scop este convocat la

Constantinopol un sinod (ianuarie 1054), dar patriarhul Mihail Kerullarios nu

este dispus s fac vreun compromis fa de inova iile apusenilor

(immaculata conceptio, împ rt ania cu azim i mai ales doctrina

primatului papal i a infailibilit ii papei). Cardinalul Humbert, eful

delega iei papale, a prezentat actul de excomunicare a lui Kerullarios,

clericilor i credincio ilor Bisericii r s ritene, aducând în prim plan motive

legate de rit, mai ales modalitatea împ rt aniei (16 iulie 1054). Delega ii

papali au p r sit în grab capitala Bizan ului. În ciuda interven iilor

împ ratului, se ajunge la o excomunicare reciproc , în sinodul inut la Sfânta

Sofia, patriarhul a rostit anatema împotriva papei Leon IX i a Bisericii

romane. Astfel, la 1054, se ajunge la Marea schism a celor dou Biserici, ea

d inuind înc , cu toate c excomunic rile reciproce au fost anulate în 1967.

Zoe moare în 1050, în istoria statului bizantin r mânând o figur

important , de i patetic , mai preocupat de unguente i de patul

matrimonial decât de afacerile statului, cu toate acestea prin intermediul ei,

nu mai pu in de patru împ ra i au ajuns în fruntea Imperiului. În ciuda

tuturor a r mas iubit de poporul Constantinopolului care vedea în ea

singura femeie cu suflet nobil i cu chip minunat, singura femeie slobod

i st pân între to i de acela i sânge, mo tenitoare legiuit a cununii

împ r te ti, fiic i nepoat i str nepoat de împ rat (Psellos VI, 26)

Dup moartea lui Constantin Monomahul (1055) tronul r mâne în

întregime Theodorei, total opus prin caracter surorii sale, care - domnind

autocratic - nu s-a în eles în chestiunile guvern rii cu aproape nimeni, nici

m car cu patriarhul Kerullarios. Favoritul ei a fost protosynkellos-ul Leon

Parasponylos, eful aparatului de stat, la fel de dificil i nesuferit ca i ea.

La moartea ultimei reprezentante a dinastiei macedonene (1956) pe tron

va urca vârstnicul senator Mihail al VI-lea Bringas Stratiotikos (1056-1057),

fost logothet al vistieriei strotiotice, de unde i se trage supranumele,

adoptat de împ r teas cu pu in înainte. tiind mai bine s se supun decât

s porunceasc , a fost în fapt marioneta lui Parasponylos. Mihail VI a

aruncat Imperiul în anarhie prin comportamentul s u nechibzuit, generalii

înl turându-l de la putere.

La 8 iunie 1057 armata, având adeziunea majorit ii themelor din Asia

Mic , îl proclam ca împ rat pe Isaac I Comnenul (1057-1059). Dup o lupt

cu pierderi grave de ambele p r i, împ ratul legitim trimite în tab ra lui

Isaac o solie în frunte cu Mihail Psellos, autorul Chronografiei, prin care îi

oferea acestuia titlul de cezar, a adar succesiunea la tron. Sf tuit de

patriarh, Mihail VI a consim it s abdice în cele din urm i s-a c lug rit.

85

Scurta domnie a lui Isaac Comnenul reprezint prima reac ie a

aristocra iei militare împotriva aristocra iei civile i înt rirea pozi iei militare

a Imperiului. Isaac a demarat o politic financiar riguroas necesar dup

trei decenii de risip .

Psellos, contemporan cu evenimentele, arat i situa ia grav în care

ajunsese Bizan ul (VII, 59): Adeseori am ar tat c împ ra ii care-l

precedaser obi nuiau s - i sec tuiasc visteriile ca s - i poat împlini

propriile pofte. A a stând lucrurile, ei nu mai foloseau veniturile publice în

scopul întocmirii o tilor, ci ca s împart civililor favoruri i daruri de mare

pre , împ r eau avutul împ r tesc în trei p r i, pe una sortind-o pl cerilor,

alta zidirii de cl diri cât mai frumoase, iar pe cea de-a treia pentru ca tot

soiul de trântori, care nu- i d deau obolul la adunarea d rilor, s se poat

desf ta, i s poat necinsti atât faptul virtu ii cât i numele ei! Dar

împ ratul de acum, care mai înainte fusese num rat printre frunta ii o tilor,

i care din nenum rate semne sim ise ce anume f cea ca împ r ia romeilor

s fie privit cu atâta dispre , în elegând c în vreme ce la noi totul se ducea

de râp , puterea popoarelor vecine crescuse, i v zând c nimeni nu mai era

în stare s pun stavil atacurilor i pr d ciunilor f cute de barbari, s-a

gr bit s taie r ul din r d cin i asta imediat dup ce s-A f cut st pân pe

împ r teasca putere.

A fost a adar un împ rat harnic, gr bit s - i chiverniseasc atât

treburile ost e ti, cât i pe cele ale politicii civile (Psellos VII, 44). În pofida

faptului c era un reprezentant al aristocra iei provinciale, a recurs la

confiscarea propriet ilor unor dyna i i chiar ale mân stirilor, ap rând

interesele ranilor, în spe ale parecilor, a stimulat dezvoltarea

me te ugurilor i a reorganizat armata.

Nemul umirea nobilimii militare i latifundiare, dar i a Bisericii nu a

întârziat. Ca urmare a protestului s u vehement ( Eu te-am în l at,

tic losule, eu am s te dobor ), patriarhul Mihail Kerullarios a fost arestat,

iar un sinod convocat de urgen l-a înl turat din func ie (1059), ceea ce

d dea conflictului un pronun at caracter politic. Patriarhul a murit, plin de

furie, înainte de a se pronun a sentin a. Kerullarios care încercase s

instituie întâietatea puterii spirituale asupra celei laice se aflase în conflict cu

to i împ ra ii, atr gând, de i vina îi apar ine doar pe jum tate, i schisma

celor dou Biserici. Oricum, popularitatea împ ratului a sc zut rapid în urma

destituirii patriarhului.

Doar armata se mai afla de partea lui Isaac, reu ind s apere cu succes

grani ele r s ritene împotriva turcilor selgiucizi din Anatolia, s resping un

atac amenin tor venit din partea ungurilor i s in în ah pe temu ii

86

pecenegi care au trecut Dun rea în mai multe rânduri, împin i la rândul lor

de c tre uzi.

Cu s n tatea ubrezit , sim indu- i sfâr itul aproape, împ ratul s-a retras

la mân stirea Studios, nu înainte de a- i desemna succesorul. A poruncit s

fie adus Constantin Dukas, reprezentantul aristocra iei constantinopolitane

din rândul intelectualilor care reînviaser universitatea, înrudit cu fostul

patriarh Kerullarios, agreat i de cronograful Mihail Psellos, care i-a folosit

influen a în acest sens.

Constantin al X-lea (1059-1067), asupra c ruia influen a lui Psellos a fost

covâr itoare, nu a continuat politica de consolidare a autorit ii centrale.

La scurt vreme dup moartea lui Isaac Comnenul, a devenit clar c

domnia sa fusese doar o mic întrerupere a dec derii Imperiului. Constantin

Noul bazileu, un intelectual preocupat mai mult de înv tur i dispute

juridice, a f cut concesii i dona ii aristocra iei civile, crescând enorm

puterea func ionarilor de care depindea întreaga administrare a Imperiului.

În schimb a încercat s redreseze vistieria prin m suri ira ionale i

neîn eleptele de reducere în primul rând a cheltuielilor armatei tocmai acum

când grani ele erau înc lcate atât în apus, cât i în r s rit. Pecenegii i uzii,

inu i în frâu de Isaac, au n v lit în num r de 600.000 de oameni pân în

inima Greciei i au pustiit totul în calea lor, ungurii ocup în aceea i vreme

Belgradul, în r s rit turcii selgiucizi atac Armenia i devin st pâni în estul

Anatoliei, iar normanzii des vâr esc cucerirea sudului Italiei. În tot acest

timp, Constantin î i punea întrebarea dac este necesar trimiterea de

trupe.

La moartea împ ratului criza Imperiul era atât de grav , încât, de i

fusese pus s jure c nu se va rec s tori, împ r teasa Eudokia - regent în

numele viitorului împ rat Mihail VII decide cu responsabilitate s se

c s toreasc cu generalul Romanos Diogenes (31 decembrie 1067), în ciuda

opozi iei lui Mihail Psellos i Ioan Dukas, fratele fostului împ rat, în mâna

c rora se afla de fapt puterea politic .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->