P. 1
118480907-36157210-Karl-May-Winnetou-2-Winnetou.txt

118480907-36157210-Karl-May-Winnetou-2-Winnetou.txt

|Views: 20|Likes:
Published by Euq Tu

More info:

Published by: Euq Tu on Mar 06, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as TXT, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/28/2014

pdf

text

original

BIBLIOTECA ŞCOLARULUI Karl MY A WINNETOU Detectiv Vol 2 în româneşte de Eugen Frunza DAV ID «LITERA BUCUREŞTI CHIŞINĂU 1997 CZU830

-31 M52 Textul romanului se reproduce după ediţia: Winnetou. Editura Minerva, Bucureşti, 1992. May Verlag, Rabedeul bei Dresden Coper ta: Vladimir Zmeev Ilustraţii: Boris Jancov ISBN 9975-74-071-0 © Traducere, DAVID, 1 997 © Prezentare grafică, LITERA, 1997 Capitolul V "ZI-FRUMOASĂ" 4 Karl May Reîntors la pueblo, îmi dădui, în sfârşit, seama cât de semeaţă şi masivă era această aşezare de piatră. ar fi incapabili de cultură; dar nişte oameni care au fost în stare să mute cu armele d e atunci, nu se puteau afla pe cea mai joasă treaptă a culturii. Nu accept, dar nici nu contest teoria după care indienii de aşa, nu văd întemeiată afirmaţia cum că indienii ar i inapţi de o Karl May. WINNETOU Karl May's Gesammelte Werke Band 7-8-9, Karl asemenea coloşi de stâncă şi să dureze cetăţi inexpugnabile în raport astăzi nu ar fi urmaşii acelor neamuri de demult; însă chiar dac-ar fi

evoluţie spirituală. Fireşte că, răpindu-le şi spaţiul, şi timpul, îi sileşti la decădere şi rcarăm scările până la platforma a treia, în spatele căreia se cei doi copii ai săi; acolo ni se oferi şi nouă găzduire. Odaia mea era spaţioasă. Ca şi celelalte, nu avea ferestre şi prim a lumină numai prin uşă; dar canaturile erau atât de depărtate unul de altul şi atât de ridic te, încât vizibilitatea era foarte bună. aflau cele mai bune încăperi ale clădirii. Acolo locuia Inciu-Ciuna cu Odaia nu avea nici o mobilă, dar Nşo-ci aduse imediat blănuri, cuverturi şi alte lucruri, creându-mi o ambianţă cât se poate de asemănătoare. plăcută. Hawkens, Stone şi Parker căpătară tustrei o cameră

După ce "odaia musafirilor" oferită mie fu aranjată şi mă putui sculptată, împreună cu tutunu ecesar. O umplu chiar dânsa şi o aprinse. Trase din ea câteva fumuri şi rosti: — Calumetul acesta ţi-l trimite Inciu-Ciuna, părintele meu. Lutul l-a adus chiar el de la steiu l sfânt, iar eu am scobit vatra pipei. şi să-ţi aminteşti de noi când vei fuma dintr-însa. — atea voastră n-are margini, am răspuns. Aproape că mă pune în încurcătură, căci nu ştiu să ră semenea dar. — Ne-ai dat până acum atât de mult, încât nu-ţi putem mulţumi Winnetou, fratele . Amândoi au căzut de două ori în mâinile tale şi făcut-o. De aceea inimile noastre bat pentr tine şi vrem să ne fii frate, să îngădui ca războinicii noştri să te socotească unul de-ai l instala comod, "Zi-Frumoasă" îmi aduse o pipă a păcii admirabil încă nu a fost atinsă de buzele nimănui. Te rugăm s-o primeşti în dar de ajuns; ai salvat în două rânduri viaţa lui Inciu-Ciuna şi a lui nu i-ai ucis. Chiar şi astăzi ai fi putut să-l omori pe Inciu-Ciuna şi n-ai

— Atunci s-ar împlini dorinţa mea cea mai arzătoare. Inciuîndrăgit din prima clipă. Mi-ar fac nu numai o mare cinste, ci şi o Ciuna este o căpetenie şi un războinic vestit, iar pe Winnetou l-am

mare bucurie să mă numesc fratele unor astfel de oameni. Aş vrea ca şi tovarăşii mei să aibă te de aceeaşi bucurie. apaşi. — Vă mulţumim. Aşadar, tu însăţi ai plămădit vatra pipei din ar Ce măiestre îţi sunt mâinile! Fata roşi la auzul acestor laude şi răspunse: mai îndemânatice i. Dar stai, să-ţi mai aduc ceva. Ieşi şi se întoarse cu pistolul şi cuţitul meu, cu muniţiil cu toate celelalte lucruri în afara celbr ce le purtam prin buzunarele lipseşte abso lut nimic şi întrebai: — Oare veţi înapoia şi camarazilor mei toate lucrurile? — Da, totul. C ed că le-au şi primit; eu te slujesc pe tine, iar Inciu-Ciuna se îngrijeşte de ei. — Dar c e se întâmplă cu caii noştri? dăm înapoi pe Mary. — Ah, cunoşti şi numele catârului? — Dacă o doresc, atunci îi vom socoti ca şi cum s-ar fi născut — Ştiu că soţiile şi fiicele feţelor palide sunt încă mai iscusite şi hainelor şi de care nici nu se atinseseră. Ii mulţumii, constatai că nu — Sunt aici. îţi vei călări iarăşi calul, iar lui Sam Hawkens i-o

— Da, ştiu şi cum se cheamă flinta lui cea veche: îi zice Liddy. glumeţ şi un vânător iscusit mai mult decât atât: un tovarăş credincios, gata de jertfă, mi spui cinstit adevărul? — Nşo-c u minte! răspunse ea mândră şi totuşi cu simplitate. Ţie mai ales nu-ţi va spune niciodată o ciună. toate lucrurile ce le aparţineau? — Da. Am stat adeseori de vorbă cu el, dar nu ţi-am spus nimic. E un mare pe care nu se poate să nu-l iubeşti. Dar aş vrea să te întreb ceva: o să— E adevărat că războinicii voştri le-au luat prizonierilor kiowaşi

— Şi celor trei camarazi ai mei? — Da. de buzunare. — Aşa a poruncit Winnetou, fratele meu . — Ştii şi de ce? — Pentru că îi erai drag. — Deşi mă socotea duşman? — Da. Spuneai adineaur răgit şi tu din prima clipă; la socotească duşman, şi nu numai duşman... Se opri. Ar fi voit mai adauge ceva, dar îi era teamă să nu mă jignească. — Vorbeşte mai departe! o îndemnai. — N an încă nu-l durea prea mult; chiar şi un duşman poate fi demn dreptate? — Ai spus-o. ce s -a întâmplat cu Rattler, ucigaşul lui Klekih-Petra? — îl leagă chiar acum la stâlpul caznelor — Ce? Chiar în clipa asta? — Da. — Şi nu mi-ai spus nimic?! De ce? — Winnetou a voit astfel . — Care e motivul? — Socoate că ochii tăi nu vor fi în stare să privească, nici urechile să ulte cele ce se vor petrece. — Atunci de ce nu le-au luat şi pe-ale mele? Nici nu s-au atins fel s-a întâmplat şi cu dânsul. I-a părut tare rău că e nevoit să te —Atunci am să vorbesc în locul tău. Faptul că mă socotea de preţuire; însă el mă credea mincinos, prefăcut, viclean. N-am — Sper că acum îşi recunoaşte greşeala. Mai spune-mi, rogu-te,

— Poate că nu s-a înşelat. Şi, totuşi, voi izbuti să privesc şi să ascult dacă se va ţine sea inţa mea. — Care anume? — Spune-mi mai întâi în ce loc va fi supus caznelor. tuspatru ca să n observaţi ceea ce se întâmplă. — Dar eu doresc să fiu de faţă! Ce cazne îl aşteaptă? — Jos, la râu, unde ai stat şi tu. Inciu-Ciuna v-a adus aici pe — Toate câte ştim să le aplicăm prizonierilor. Omul acela e cel Fără nici o pricină l-a ucis părintele alb, atât de iubit şi de cinstit la mai rău dintre feţele palide care au căzut vreodată în mâinile noas-tre.

noi, dascălul lui Winnetou. De aceea nu va muri ca alţii în caznele care le vom încerca pe rând asupra lui. — Asta nu trebuie să faceţi. E lipsit de omenie! — îşi merită soarta! — A ea să stai acolo şi să te uiţi? — Da! — Tu, care eşti o fată gingaşă? îşi plecă genele lungi. cu ochii în pământ, apoi îşi ridică privirea serioasă, aproape mustrătoare, şi răspunse: — T O femeie nu trebuie să vadă asemenea lucruri. — La voi aşa este? — Aşa. —Vorbeşti adevărat? ur. — Nu vorbeşti adevărat, dar nici mincinos nu eşti, pentru că a fost din neştiinţă, fără s ama. Te înşeli. — Şi tu eşti de altă părere? — Da! obişnuite, ci va fi supus tuturor chinurilor pe care le cunoaştem şi pe

— Oare cunoşti mai îndeaproape ca mine pe femeile şi fetele noastre? — Poate că tu nu le cun oşti îndeajuns! Nu-i aşa că la voi se îngăduie ca diferiţi oameni curioşi să fie de faţă când stau înaintea judecătorului? — Da. — Pe cât ştiu, acolo se înghesuie mai multe femei decât b mânată de curiozitate? — Nu. — Şi când ucideţi voi pe un răufăcător, când îl spânzuraţi, de pul, nu vin femeile albe ca să vadă şi ele cum se face? — Asta se obişnuia mai demult, în al te vremuri. — Şi acum e interzis? — Da. — Şi bărbaţilor? -Şi lor. E locul acela potrivit pentru o squaw? E frumos din partea ei să se lase — înseamnă că e oprit pentru toţi deopotrivă! Şi dac-ar fi atât de gingaşe cum crezi tu! Ele foarte tari în faţa suferinţei, dar numai atunci când îi doare pe alţii, fie oameni, fie dob itoace. Eu însă îngăduit, atunci şi femeile ar lua parte. O, femeile albe nu sunt chiar

n-am fost pe la voi, dar Klekih-Petra ne-a lămurit. Pe urmă, Winnetou povestit totul : şi ce i-au văzut ochii, şi ce-a simţit inima. Ştii tu ce fac femeile voastre cu animalel e pe care au de gând să le fiarbă sau să le frigă pentru mâncare? — Ce? — Le jupoaie de vii ş scot măruntaiele cât sunt încă în viaţă şi le aruncă în apă fierbinte. Şi mai ştii ce fac vra Ce anume? a cutreierat marile oraşe de la răsărit şi, după ce s-a întors, mi-a

care au căzut în lupta . — Asta se cheamă vivisecţie şi se face spre bine iinţei. N-ar albilor. Numără. de aceea strigă durerea din biete Nu ţin ele în odăile lor păsări închise în colivii? Nu ştiu ele ce chinuri îndură sărmana pa n oare femeile albe cu miile la curse şi privesc cum caii îşi scot sufletul de alergătură? Nu aleargă ele să vadă cum boxerii îşi strivesc feţele până drept "sălbatică".. îi chinuiesc î a să scrie apoi cărţi despre bietele fiinţe. nepricepută şi socotită de voi gingaşele voastre squaw-wi fără să simtă tulburarea pe care aş simţi-o eu. dar îţi pot s despre ceea ce fac Le jupoaie pielea opărită. e vorba de un criminal. trupurile. te rog. care trebuie să-şi ispăşească nelegiuirea. frumoase. ne-am obişnuit ochii cu asemenea privelişti? — Judecător! Nu te supăra dacă repet cuvântul pe care l-am ţinuturile noastre. de un de faţă. tu mă condamn i! E cumva urât din partea mea să privesc ucigaş. Şi dacă vreau să fiu liniştită cum piere un astfel de ticălos? Şi chiar dac-ar fi urât. vină că noi. oamenii roşii. Unde găseşti a judecători în înţelesul pe care tu îl strica să te informezi despre câte se petrec la focuri e de tabără ale auzit de atâtea ori din gura lui Hawkens: greenhoml Tu nu cunoşti dai acestui cuvânt? Judecător e cel tare. Oare toţi indienii aceia nenumăraţi. care-şi chinuiesc de moarte sclavii şi care zâmbesc drăguţ când o slujnică neagră e biciuită! Or. le spintecă înţeleg acest cuvânt. cine-i de Oare nu albii ne silesc să nu avem milă faţă de cruzimile lor? — Nu cred ca un judecător alb să condamne p un prizonier roşu la stâlpul caznelor. iar cel slab e judecat. miile de femei albe. Le scot ochii şi le taie limba.— Aruncă în apă clocotită câini vii ca să vadă cât mai trăiesc aşa. Dar aceste squaw ale voastre nu aud oare cum la sânge? Eu nu sunt decât o fată tânără. delicate. în cazul nostru. — Ştiinţă! Klekih-Petra mi-a fost şi mie învăţător..

contra năvălitorilor albi, au avut o moarte uşoară, dintr-un glonţ sau dintr-o lovitură de cuţit? Câţi din ei n-au fost chinuiţi înainte de-a muri! Şi care alta era vina lor decât aceea de a-şi fi apărat drepturile? departe numai pentru că sunt o squaw, o fată? E adevărat, a fost Iar acum, când urmează să-şi primească osânda un ucigaş, eu să stau

cândva.şi altfel la noi, dar ne-aţi învăţat să privim cum curge sângele ucigaşul lui Klekih-P va primi pedeapsa! O cunoscusem pe frumoasa şi tânăra indiană ca pe o fiinţă blândă, liniştit i se iviră fulgere în ochi şi obrajii îi ardeau; şi să nu clipim din ochi. Mă voi duce acolo şi voi fi de faţă când

părea imaginea vie a unei zeiţe a răzbunării, care nu cunoştea mila. condamnat? Cu ce drep t? — Atunci du-te! i-am spus. Dar merg şi eu. — Mai bine rămâi aici! stărui dânsa, vorbind ia cu glasul ei potolit. Inciu-Ciuna şi Winnetou nu doresc să fii acolo. — S-ar supăra pe m ine? — Nu. Deşi nu o doresc, totuşi nu te vor alunga. Eşti fratele nostru. — Atunci merg, şi ei mă vor ierta. Când, însoţit de Nşo-ci, am ieşit pe platformă, Sam Hawkens se afla acolo. răgea din pipa lui veche şi scurtă, aşa-zisă de savană. Primise şi el tutun. zâmbind. Până ma auri eram prizonieri şi acum trăim ca boierii. E o diferenţă! Cum vă simţiţi în noua situaţie e, mulţumesc! i-am răspuns. atenţie excepţională, dacă nu mă-nşel. — Unde-i Inciu-Ciuna? Stătea di-nainte-mi parcă şi mai frumoasă ca de obicei. S-o fi — Acuma da, s-au mai schimbat lucrurile, sir, constată el — Şi mie-mi merge admirabil. Ne-a servit şeful în persoană. E o

— S-a întors la râu. — Ştii ce se petrece acolo? — îmi închipui. — Ce-ţi închipui? — Drăguţii i luând rămas-bun. — Nu asta. — Păi atunci, ce? — Rattler va fi torturat. coborâm repede! — D l! Te simţi dumneata în stare să asişti la un asemenea spectacol fără să ţi se facă pielea zg -o iei la picior? — Rattler? Şi noi stăm aici? Trebuie să văd şi eu! Haideţi, sir, să

— Cum adică pielea zgârci? Că mare greenhorn mai sunteţi, treacă prin gând s-o luaţi la picio Individul îşi merită soarta şi va fi executat după legea indienilor. Asta-i tot! — Dar e o c ruzime! specimen ca ăsta! Oricum, trebuie lichidat. Sau nici cu moartea nu sunteţi d e acord? — Ba da. însă scurt, repede. Totuşi e om! — Cine omoară fără cel mai mic motiv acela e om. Era beat ca un porc. — Tocmai. E o circumstanţă atenuantă; nu ştia ce face. — Nu mai vorbiţi ca un caraghios! Fireşte, la voi în ţară stau dragă sir Când veţi fi de mai multă vreme aici, în vest, n-o să vă mai — Pshawl Să nu-mi pomeniţi de cruzime când e vorba de un domnii juraţi şi judecă acordând circumstanţe atenuante pentru orice sir; da, da, înăsprită! e se îmbată până la inconştienţă şi se aruncă crimă comisă în stare de beţie. De fapt, ar trebui înăsprită pedeapsa,

apoi ca o fiară asupra aproapelui său, acela să-şi primească pedeapsa comportat chiar faţă de dumneavoastră!... îndoit. Rattler nu-mi inspiră nici un pic de milă. Nu uitaţi cum s-a

— Totuşi ca să-i curm suferinţele, am să-i trag un glonţ în inimă. — Ca să-i curmaţi suferinţ Dumnezeu, să nu faceţi

una ca asta! Veţi stârni împotriva dumneavoastră pe toţi apaşii. E isprăvit cu prietenia noas ră abia încheiată! Aşadar,veniţi cu noi? — Da. — Bine. Dar fără prostii! Mă duc să-i chem pe Will. Intră în odaie şi se întoarse peste puţin împreună cu cei doi camarazi. Coborârăm etaje -ci o luase înainte şi nu era de văzut. Când trecurăm din vâlcea în valea cea mare, nu mai gă dreptul lor sacru să decidă felul pedepsei; dacă interveniţi, atunci s-a

picior de kiowaş. Plecaseră călare, împreună cu şeful lor rănit. Ca nu cumva să se întoarcă p să se răzbune. Am pomenit mai sus că acolo se afla şi carul nostru cu boi. Acum apaşii for maseră un cerc larg în jurul lui. La mijloc se găseau Winnetou. Deşi fiica şefului, totuşi n u-i era îngăduit să se amestece în acolo şi nu între femei, însemna că venise cu o comunicare arte importantă. Am observat cum, zărindu-ne, fata îi atrase atenţia lui Winnetou măsură de precauţie, Inciu-Ciuna trimisese iscoade pe urmele lor, ca cele două căpetenii şi câţiva războinici. Era şi Nşo-ci; discuta cu probleme care intrau exclusiv în competenţa bărbaţilor. Dacă se afla

asupra noastră, apoi îşi reluă locul în rândurile squaw-elor. Prin apropie de grupul nostru ş ne spuse hotărât: — De ce n-au rămas fraţii mei albi sus, în pueblo? Oare nu le plac odăile care i-am găzduit? — Ba ne plac, i-am răspuns, şi mulţumim fratelui nostru pentru grija ce ne-o poartă. Ne-am întors pentru că am auzit că Rattler va fi executat chiar acum. Aşa e oare? — Da. urmare, îi vorbise de noi. Winnetou despică cercul războinicilor, se

— Totuşi, nu-l văd nicăieri. — E în car, lângă trupul lui Klekih-Petra. — Şi ce fel de moarte — Va muri în cazne. — Aceasta e ultima voastră hotărâre? — Da. — Ochiul meu nu poate privi a enea faptă!

— Tocmai de aceea Inciu-Ciuna, părintele meu, v-a condus în stare să privească? groază... Te rog, liniştiţi-vă mânia şi faceţi aşa ca să moară repede! — Hotărârea e luată şi trebuie dus rebuie? — Da, trebuie. Winnetou îşi aţinti privirea gravă în pământ, apoi răspunse: — Există e? pueblo. De ce v-aţi întors? De ce vrei să vezi ceea ce ochiul tău nu e în — Sper să fiu de faţă la moartea lui fără să-mi închid ochii de — Aşadar, nu e nici un mijloc să-mi văd şi eu dorinţa împlinită?

— înainte de a i-l spune fratelui meu alb, am să-l rog să nu se războinicilor mei. — Cum adi că? — Nu te-ar mai preţui cât aş vrea eu. — Va să zică, e vorba de un mijloc nedemn, necinsti După credinţa oamenilor noştri, da. — Spune-mi-l, totuşi! — Ar trebui să invoci recunoştinţa datorăm. — Ah! Nici un om corect nu face asta! folosească de acest mijloc, pentru că l-ar coborî mult în ochii

— Tu ne-ai dăruit viaţa. Dacă te-ai folosi de dreptul ce ţi se cuvine de pe urma faptei ta le, atunci m-ai obliga şi pe mine, şi pe tatăl meu Inciu-Ciuna să-ţi împlinim dorinţa. — în c ? — Am ţine încă un sfat şi i-am convinge pe războinicii noştri săşi-ar pierde valoarea. Meri Rattler asemenea jertfă din partea ta? — Fireşte că nu! ţi acorde răsplata ce ne-o ceri. Pe urmă însă, tot ce ai făcut pentru noi — Fratele meu îşi dă seama că vorbesc deschis. Eu ştiu ce

gânduri şi simţiri sălăşluiesc în mintea şi în inima ta; însă războinicii dispreţul lor. S-ar ca Old Shatterhand, care poate ajunge un neîntrecut războinic al apaşilor, să plece chia r astăzi din mijlocul nostru, alungat cu scârbă de războinicii mei? îmi venea greu să răspund Inima îmi poruncea să stărui în rugămintea mea; raţiunea însă, ori mai bine zis mândria, se a. Pe Winnetou îl înduioşa dilema în care mă zbăteam. El zise: depărta. aveţi ce se află în j te chiar viaţa. — Asta în nici un caz! — Ba da! Chiar ăsta-i adevărul. Indianul te dispreţuie dacă-i mei nu le-ar înţelege. Un bărbat care cere să fie răsplătit cade în — Am să-i vorbesc tatălui meu Inciu-Ciuna. Tu aşteaptă aici! Se — Nu mai călcaţi în străchini, 5ir! mă imploră Sam. Habar naminteşti de binele făcut şi îi ceri răsplată. îţi satisface el, nu-i vorbă, adevăr, nevoiţi ar astăzi de aici, iar kiowaşii, ştiţi doar, se află în faţa noastră. Nici nu mai e cazul să ic ce s-ar întâmpla. Inciu-Ciuna şi Winnetou discutară o vreme foarte serios între ei, apo i se apropiară de mine. Căpetenia vorbi: rugămintea, însă pe urmă nici nu se mai uită la tine. Am fi, într-

— Dacă nu ne-ar fi povestit Klekih-Petra o mulţime de lucruri stau de vorbă. Aşa însă, pricep foarte bine dorinţa ta; numai că războinicii mei n-o vor înţelege şi te vor dispreţui... Se u tă apoi în ochii fiului său şi acesta îi susţinu privirea. Se nou: — Ucigaşul acesta te duşmă tine? — Da. — L-ai iertat? — Da. — Atunci ascultă ce-ţi spun: vrem să aflăm dacă a mai rămas o cât de mică urmă de omenie. în caz că da, mă voi strădui despre credinţa voastră, te-aş socoti un om cu care mi-ar fi ruşine să înţelegeau. Discutau numai din ochi. Inciu-Ciuna mi se adresă din să-ţi împlinesc dorinţa fără a-ţi căşuna vreun neajuns. Aşezaţi-vă deci

tuspatru aici şi aşteptaţi cele ce urmează. îţi voi face un semn; atunci dăruim o moarte uşoa ot să i-o spun şi lui? — Da. Inciu-Ciuna şi Winnetou se întoarseră la locul lor şi noi ne aşe . — De necrezut, constată Sam, ca însuşi şeful să vă facă pe plac. Se vede că vă bucuraţi de e. — Nu de asta e vorba. Motivul e altul. — Care? — Influenţa lui Klekih-Petra, care stăru ie şi după moartea lui... Sunt curios ce-o să se întâmple. — O să vedeţi îndată. Fiţi atent! ră la o parte coviltirul de pe car şi scoaseră la vedere un fel de ladă, de care era leg at un om. te vei duce la ucigaş şi-l vei pofti să-ţi ceară iertare. Dacă o face, îi

E construit din buşteni în jurul sicriului şi nu mai pătrun e pic de aer. pielea se strânge înălţa un fel de cadru pătrat din piatră. ceea ce — Groaznic! Să stai legat de sicriul victimei şi să ştii că te afli de — încep să cred că-l compătimiţi într-adevăr. mă lămuri Sam Hawkens. Winnetou şi Inciu-Ciuna stăteau pe dreapta vorbi despre meritele lui Klekih-Petra. asta-i prea de tot! Acum si riul fu ridicat în aşa fel. cu bogăţie de imagini. Apaşii scobiţi prin ardere şi învelit în piei ude. deschis în faţă şi lipit de o transportau acum sicr pre acest cadru de piatră. — Da. Alătur . mai înţeleg. se stâncă. Nu departe. încât Rattler stătea în picioare. vinovatul va plăti cu viaţa. — Bănuiesc. Uscându-se. Inciu-Ciuna o tăcere plină de aşteptări. respectiv. Se lăsase tăcere. Iar de sicriu era legat Rattler. Ucigaşul e înmormântat împreună cu victima sa. dar să vi se rupă şi inima de milă. Indienii — bărbaţi. Că aţi intervenit femei şi copii — se apropiară şi formară un semicerc. acolo unde vâlceaua răspundea în valea cea largă. — Just! Un mormânt dubl Rattler? dacă ar fi cu putinţă. Om şi sicriu fură legaţi cu cur e stâncă. grea pierdere a lovit neamul nostru. în felul propriu indienilor. Căpetenia îşi înălţă glasul: — Războinicii apaşilor s-au adunat aici spre a fi jude i o mare. Şi pentru aceasta. fapt în propriu-ţi mânt! pentru el. şi. despre caracterul şi activitatea . ar trebui să se întâmple cu orice asasin. — Ei? — Se pregăteşte un mormânt.— Sicriul. — Ştiţi ce rost au bolovanii aceia? mă întrebă Sam. o grămadă de bolovani aduşi anume. pe stâ icriului.

îşi imagina. căci îi vârâseră un căluş în gură. continuai netulburat. gros de copac şi învelit apoi în piele. nici de sete. ucigaşul va fi torturat şi pe urmă. Da r vreau să-ţi. Trebuie să mori. sublinie că coşciug. S-a . îmi aruncă o privire şi-mi făcu semnul pe care-l aşteptam. va trebui să mori. din depărtare. probabil. nu-l Sicriul era lat cât două trupuri omeneşti şi măsura în lungime cinci coţi. Evocă şi acţiunea care a du s la prinderea lui Rattler. La aceste cuvinte. îndreptându-ne spre ei. Şi capul îi era — Fratele meu alb a dorit să-i vorbească ucigaşului. putusem vedea destul de bin e pe osândit. prinşi de îndată în semicercul mulţimii. Poftim! împrietenit cu indienii. şi asta depinde de dumneata. Arăta ca un buştean tăiat cu ferăstrăul dintr-un trunchi sicriu. pleacă! mă apostrofă el şi dădu să mă scuipe în obr d să-şi mişte capul. Rattler fusese legat cu spatele de imobilizat. — Pleacă de-aici. văzând că sunt liber. acolo furăm. se e: dumneata! răspuns liniştit. câine. Inciu-Ciuna îi scoase căluşul din gură şi mi Rattler. iar picioarele îi erau desfăcute. — Prin urmare.. Nu putea vorbi. îndată ce scăpă de căluş. va fi îngropat de viu împreună c ortul. în privinţa asta nu mai e nimic de făcut. Se vedea pe chipul lui că nu suferise ni ci de foame. Când am sosit. aşa fel încât br atârnau în jos. că m-am — Ce doreşti? Ia-o din loc! Nu vreau să am de-a face cu — Ştii că ai fost condamnat la moarte. în sfârşit. nimeri alături. aşa cum se află acum legat de Ne ridicarăm în picioare.lui. înainte. Dar el. istorisind apoi cu de-amănuntul cum se petrecuse crima. De aceea credeam că mă va ruga să intervin în favoarea lui. i-am întrebarea e însă cum vei muri.. încercai tot ntiment de milă. acum mă aflam în faţa lui şi. oricât de infam şi păcătos îl ştiam. domnule Rattler.

torturat pe îndelete în tot cursul zilei de azi. Dar ţine minte: dacă m mi pe urmă. Mai bine îmi muşc roşii! — Foarte bine. căci de întors nu mă mai întorc. auzi. nu mai vin! şi ceea ce te aşteaptă! Te ameninţă cumplite încercări şi chinuri. şi chiar mai departe! — Dacă-ţi fac voia şi mă duc. — Condiţia e să-mi ceri iertare. nu eu am pus condiţia. niciodată! Niciodată! Şi ară-te la înţărcat dracul oile. atunci va a târziu pentru dumneata. căci n-am limba şi îndur toate chinurile pe care le-au născocit mizerabilii ăştia nevoie să ascult rugămintea dumitale. m-am executat. exp ai mai departe. de naiba de-aici! Nu sufăr în ochi mutra ta ticăloasă! Du-te unde a — Şterge-o. dacă vei favori. îndeplini condiţia de care depinde. om de înţeles şi pronun nţelul cu pricina. Judecă situaţia în care te afli care ai putea să sca pi rostind un singur cuvânt: "Iertare!" — Nici nu mă gândesc. Inciu-Ciuna e gata să-ţi uşureze moartea. Fii. cre d că voi fi întrebat care e condiţia. — Te rog. cară-te odată! Pe toţi dracii. Consider că e îngrozitor şi n-aş voi să se întâmple. nu. de ce sunt .hotărât să fii schingiuit. după părerea lui. deci. poate şi mâine. nu! urlă el. ţi-aş arăta eu drumul! — Welll Fie după dorinţa dumitale. Inciu-Ciuna a voit-o şi. — Nu. pentru binele dumitale! legat? Să am mâi nile libere. îţi spun. La rugămintea mea. încât mi-e cu neputinţă — Iertare?! Să-ţi cer ţie iertare?! strigă el. mister ler. acordarea acestei Rattler proferă o înjurătură atât de grosolană. însă s-o reproduc. având sarcina să ţi-o comunic. Făcui o pauză.

— Te înşeli. Atunci. ce vă spun. rude — Du-te în fundul iadului şi spune acolo că eşti un ticălos Pentru asta să-ţi. n-ai nici o dorinţă laş şi de fricos. prietenie.. Crede că l-aţi dat pe mâna în schimb. Ce-aş fi putut spune? Nu mă aşteptase la o astfel de atitudine din partea lui Rattler. mă duc. om de nimic ce eşti! Haide.. Să transmit cuiva un salut? Ai. înaintea mor una: să mă urmezi cât mai curând. indienii ne arată motivele să creadă că am trişat. poate. ia-ţi valea! Umb lă odată. pieilor-roşii. Şi iată că se purta acum ca şi când nu s-ar sinchisi de nici o — Asta nu e curaj. Nu i-am răspuns. ciu-Ciuna mă luă de mână.... Dar mai întâi o întrebare: ai vreo dorinţă? cărora să le s vânt din partea dumitale? Vreau să ţi-o împlinesc. vă rog. dacă nu. mă duse deoparte şi-mi zise: — Tânărul meu frate alb recunoaşte. încât îl apucau bâţâielile când se pomenea de stâlpii de caznă din lume. Are deci toate . Se dovedise altădată atât de blestemat. sir. Ai trecut de partea indienilor şi m-ai dat pe mâna lor.. constată Sam. — împotriva dumneavoastră. furie neputincioasă. m-auzi?! — Bine. Nu ne-a mai văzut din ziua în care am fost luaţi prizonieri. ci turbare. Notaţi. Va să zică. at rie? împotriva cui? tortură.— Să te chem eu pe tine? Scoate-ţi-o din cap. Dar aşteptaţi să înceapă tortur deţi cum îşi schimbă cântecul. ne vede acum liberi pe oţi patru. am terminat. în timp ce dânsul e condamnat la moarte. Asta mi-e singura dorinţă! — Mă rog. de igaşul acesta nu merită compătimire. l-am întrerupt.

şi începu să-i fie frică. lemnul sicriului. Apoi cuţitele fură scoase pe rând. cum însă nu cât aş fi în stare să suport priveliştea. văzusem până atunci un asemenea spectacol. spaimă. Un grup de tineri războinici păşi înainte purtând cuţite în mâini. Până atunci. Şi stri ele sporeau în intensitate pe măsură ce indienii ţinteau mai sus. La fiece aruncătură de cuţit striga de Un cuţit vâjâi în dreapta gâtului.. Apaşii nu ne lăsară să aşteptăm prea mult debutul acestei jalnice operaţii. Aruncară cuţitele în direcţia lui. aproape insesizabilă. însă de la t paşi distanţă. Rattler îşi păstrase oarec . Nu era decât un prolog Inciu-Ciuna alese apoi câţiva oameni mai vârstnici care aveau să . altul în dreapta piciorului. Următoarele două se înfipseră puţin mai sus. Spectatorii se jos. ţintească şi ei. aproape atingându-l şi fixându-se în până ce în jurul feţei. mă hotărâi să asist atâta în faţa lui Rattler. de la umeri la creştet. veni rândul capului. Acuma însă cuţitele fulgerau mereu mai sus. De fap usesem intenţia să plec.. desenând conturul trupului său. Şi a mai departe. căpetenia se apropie de Rattler. se întoarseră la locurile lor şi se aşezară. dar ferindu-se să-l Primul cuţit nimeri în stânga. lamele se înfipseră toate în sicriul de care era legat osânditul. şi ordonă: — Aici! neacoperit. n-a mai rămas nici un loc executat de oameni tineri care îşi demonstrau abilitatea în ce priveşte tragerea la ţintă precis şi cu sânge re Treaba isprăvită. la o distanţă tot astfel până ce ele picioare fură încadrate în două şiruri de cuţite. ei se opriră cam la c prezece paşi lovească. Când cel dintâi fu gata să arunce cuţitul. ar anume loc pe braţul lui drept. După ce şi bustul îi fusese astfel îngrădit.mă-nşel. altul pătrunse pe partea stângă.

trecând fără slavă de la viaţă la moarte. căci Rattler rămăsese îmbrăcat în costumul lui. acum zbiera fără î an. acuma însă. până la urmă. Odată mort. Condamnatul e u cis la repezeală. blestemele ce le durere. cântecul său din urmă. Cu totul altfel se petrec lucrurile când e vorba de un laş care ţipă un asemenea om nu e o cinste. Mai încasă câte cuţite în antebraţ şi în pulpă. De aceea. nici un războinic adevărat nu se mai pretează să continue operaţia. p altă parte. Un începe tortura menită să se încheie cu moartea lui. în care îşi glorifică faptele şi îi desfide pe călăi. Altminteri. duşmanii îi laudă vit jia şi-l depun în mormânt cu moarte glorioasă. că se Spectatorii şuierau şi huiduiau. crescu. Să chinuieşti . dar niciodată nu va scoate un geamăt sau un strigăt de toate onorurile indiene. trebuia să recunoască. Sângele nu apărea. Dacă înainte uriaşe doar din timp în timp. ar fi însemnat să scurteze spectacolul. se poartă cu totul altfel. pus la stâlpul caznelor. Rattler scoase un urlet ca şi cum ar fi fost rănit de moa rte. Următorul cuţit îi străpunse acelaşi muşchi al braţului stâng. manifestându-şi dispreţul. ci aproape o ruşine. A treia şi a patra lovitură vizau ambele coapse şi nimeriră exact aveau grijă să ţintească numai acele locuri unde rana nu era Poate că Rattler nici nu luase în serios intenţia indienilor de a-l înşelase. osânditul intonează Cu cât cresc suferinţ . aruncă.Cuţitul zbură şi pătrunse cu precizie în locul indicat. De îndată ce ucide. găurind muşchiul braţului şi împlântâ riu. indienii primejdioasă. Urletul în punctele indic pe rând. de Inciu-Ciuna. Jocul devenea serios. cu atât se înteţesc invectivele. ba mai cere şi îndurare. deznădăjduit. Este şi pentru ei o cinste să fi contribuit la o şi urlă la cea mai mică suferinţă.

inofensive. Mă depărta răzbătea uneori numele meu. fără chinuri. Acuma suporţi consecinţele. dar nici pe departe nu era încă vorba de suplicii îngrozitoare.. Mă apropiai de el şi-l întrebai: oreşti de la mine? — Smulgeţi-mi cuţitele din braţe şi din pulpe! — N-am voie.Rattler era un astfel de laş.. Te-am s multe ori să nu bei.. porunci o pauză şi mă în pă aşa. sir. nici o scăpare! Strigase aceste . să trăiesc! — Imposibil! — Cum aşa. Rănile sale erau încă uşoare. Nu m-ai ascultat. nu e nici o scăpare? inte din fundul bojocilor. mine! — Am şi făcut-o.. interveniţi pentru — Nici o scăpare. cumva. să trăiesc. — Fapta rămâne faptă. Totuşi urla şi ţipa de parc-ar fi căzut în cuptoarele iadului şi. Ce-i drept. veniţi încoace! strigă Rattler. Trebuie să vă vorbesc! — Sunteţi un om crud şi fără inimă! Haide. — Şi eu ce vină am? Ştiţi că eram beat. S pune "iertare" şi vei muri repede. Doar cuţitele încă nu i-au provocat atâta suferinţă. — Să mor repede! Dar eu nu vreau să mor nic icum! Vreau să trăiesc. îi provocau dureri. Atunci Inciu-Ciuna — Tânărul meu frate alb să se apropie de osândit şi să-l întrebe — Da. după care începu o văicăreală şi un bocet insuportabil. nici una. Mă chema la dânsul. că vei rămâne în viaţă? — Păi dumneavo Eu n-am ucis pe nimeni. printre strigătele sale învălmăşite. — Dar am să mo ne poate îndura atâtea răni? — Ciudat! Credeai.

Rattler avea picioarele slobode. ni meni? Iarăşi tăcere. Aceştia săriră de la locul lor. Băieţii. Ciuna. Şi. javră! Eşti o potaie împuţită de care nici un lângă Klekih-Petra. pe de altă parte. ieşi însă iar i. să fie liber! Rattler s coase un strigăt de triumf şi se lăsă dus de băieţi până la râu.— Nu plecaţi.' Dezlegaţi-l! — Nu mai chelălăi. dezlegară de sicriu. Atunci căpetenia îl pu unct: războinic nu şi-ar mai atinge arma. Altfel începe iar. dădură fuga până la Rattler. datorită greutăţii sale spe ice. să se apropie de malul opus. îi smulseră cuţitele din carne şi-l — Duceţi-l la râu şi aruncaţi-l în apă! sună porunca lui InciuNu era deloc greu. Dacă ajunge teafăr la malul celălalt. El merita să piară. să tot fi avut vreo zece ani. îndeobşte omul. înotând pe spate. ceea ce reuşi de altfel destul de lesne . sir. totul. nu se scufundă cu deci cu ajutorul lor. Lăsându-l în viaţă şi scăpându-l de sub . mizerabilu măcar atâta simţ al onoarei încât să sară singur în apă. cu mâinile prinse la spate. Nu se poate ca o broască râioasă să se înfăţişeze Făcu semn către doi băieţaşi. putea să înoate îl vor lăsa oare să ajungă teafăr la malul opus? Nici măcar eu n-o doream. Ce ruşine! Aproape că mă jenam de f aptul că sunt un alb. întorcându-se spre ai săi. se executară. Ratder nu îndrăzni nici cel mai mic gest de împotrivire. — Să-i str nile la spate! porunci iarăşi căpetenia. chiar şi aşa. îi dădură brânci. — Aşadar. Mai întâi se scufundă. staţi lângă mine! mă imploră el. continuă: — Care din fiii vitejilor apaşi vrea să se mai ocupe de laşul acesta? Nimeni nu răspunse. — Iuf! Acest ucigaş nu merită să fie ucis de noi şi nici îngropat alătur lebădă albă pe plaiurile veşnice ale vânătoarei.

Era posibil să fi fost numai rănit.. se purtau ca nişte mici consimţi în ere. Apoi. îl lăsară să mai înoate o bucată. aşa cum făcusem şi eu. privire. Copiii schimbară câteva vorbe între ei. dar când e vorba să-şi arate . Insul acesta l nu o merita. Atât de adânc era dispreţul lor. tot nu făceam altfel. Feţele curajul. Rattler dispăru într-o Nici o exclamaţie de bucurie nu răsună. ne-am fi făcut noi înşine vinovaţi de crimele ce le-ar fi privirea.. cu glasurile lor ezi. s-ar fi putut chiar să se a ieşi la suprafaţă într-un loc nevăzut.supraveghere. ca nişte câini ciomăgiţi. indienii la moartea unui duşman. — N-ai dacă nu ţi-aş fi cunoscut dorinţa. pentru numele lui Dumnezeu. Inciu-Ciuna se apropi e şi mă întrebă: — Tânărul meu frate alb e mulţumit acum de mine? — Da. Lovit în cap. Deodată. — Nu trageţi. Dar nimeni nu-şi mai dădea palide sunt în stare de toate ticăloşiile. nu trageţi! strigă el cu prins de groază. îngenuncheară pe sportivi. Cei doi băieţaşi mai stăteau pe mal şi-l urmăreau cu — Luaţi câte o armă şi împuşcaţi-l în cap! Alergară amândoi şi-şi aleseră câte o puşcă din stiva de arme depusă de războinici. Câinele ăsta nici nu merita să moar zne. îl lăsară în voia apei şi nu-l mai învredniciră cu nici o prefacă mort şi să se s anume. pentru osteneala să se ocupe de el. Am înţeles că şeful le cunoştea îndeaproape dibăcia de trăgători. după cum obişnuiesc cadavrului. ei deteră un chiot şi îşi clipă sub apă. încât nici măcar nu se preocupară de găsirea ăştia mici cunoşteau la perfecţie mânuirea armei. Ştren-garii malul apei şi luară hi capul lui Rattler. lucru la care Inciu-Ciuna descărcară armele în acelaşi timp. îţi mulţumesc. scheaună de spaimă. Inciu-Ciuna porunci: comis în viitor.

cât şi pentru mine. atât pentru el. Dacă nu mă între chiar să fii de faţă. Aţi vorbit atunci despre lucruri neînsemnate? — Dimpo vă.— Căpetenia apaşilor să nu uite că există peste tot oameni viteji şi laşi. Marele Spirit i-a — Când zăcea pe moarte la pieptul meu. — Spune! mă îndemnă acesta. pe când noi eram plecaţi maternă. după caii noştri. am discutat despre lucruri foarte importante. Po t să vă spun despre ce am vorbit? întrebuinţai de astă dată pluralul. ne-am aşezat unul lângă altul. — Ai nici n-am vrut să te jignesc. Trecuse prin multe. buni şi răi. — Ne îngăduiţi să luăm şi noi parte. — După ce plecaserăţi. — A spus şi ceva despre mine? — ? — M-a rugat să-ţi rămân credincios. Pentru a-l abate de la subiectul acesta spi nos. pătimise greu şi mi-a povestit câte ceva cea mai arzătoare e să-şi dea viaţa pentru Winnetou. Mi-a mărturi cât de dragi îi sunteţi şi cum dorinţa lui împlinit dorinţa doar câteva minute mai târziu. adică eu şi tovarăşii mei? — Fireşte. A rit curând că patria lui e şi a mea şi am vorbit în limba noastră din viaţa lui. Dar atunci nici un popor să nu-şi închipuie că e mai bun de cât altul numai fiindcă e de altă culoare. Tu ai stat de vorbă cu Klekih-Petra. pentru că se apropiase Winnetou. c -am înţeles-o. Ce limbă era aceea? — Limba părinţilor noştri. îl întrebai: — Şi acum ce vor face războinicii apaşilor? îl veţi înmormânta pe Klekih-Pe . vorbea într-o limbă pe .

Fie ca sângele meu să fie al tău şi sângele tău să fie al meu! Să bem fiecare l meu. Tu ai devenit astfel moştenitorul lui.. un fel de nobil. părintele şi Ne îndreptarăm spre locul de veci destinat lui Klekih-Petra. marele şef al apaşilor... căt e pădure. Mă tomahawkurilor.. Dick Stone şi Will Parker. mie. — Era ultima sa dorinţă... în susul râului. Lovitura cuţitului meu ar fi fost mortală pentru oricare altul. Mă simt nespus de vinovat faţă de tine. şi rugai să mi se dea câteva tomahaw kuri. împreună cu Sam Hawkens. m-ai vegheat şi cruţat. şi apoi. a cărui ai jurat să-mi fii credincios. adică sem. ci unul şi acelaşi războinic cu două trupuri. în — Să legăm frăţia noastră la mormântul aceluia care mi-a pus din sângele celuilalt. Şi cine îl vede pe Winnetou îşi dă numaidecât seama cu cine are de-a face. Inciu-Ciuna. credincios?. în clipa despărţirii. el î istorisise multe despre tine. — Fii fratele meu! — Din toată inima! sufletul sub veghea suf letului tău! o nobilă faţă palidă a plecat dintre noi şi ne-a lăsat. . m a i ocrotit.— Să-mi. Indienii se strânseseră în jurul mormântului de piatră. Până să ne întoarce raliile începuseră. Itimp ce eu te prigoneam ca pe un duşman. Howgh\ interes i de felul construcţiei. rămâi.. Dar tu nici nu mă cunoşteai! — Te cunoşteam. — Şi ce i-ai răspuns? — Am făgăduit să-i împlinesc dorinţa. Mă dusei apoi. de dimensiunile mormântului. unde căutarăm lemn potrivit şi. cu ajutorul meşterirăm o cruce.. va îngădui! Inciu-Ciuna ne întinse mâinile şi rosti din adâncul inimii: — Aşa să fie! i încolo veţi fi nu numai fraţi. Fii prietenul me u! — îţi sunt de mult prieten. dar trupul tău puternic a rezistat.

iar jocul vraciului nu lin ea. era din răzbate brusc printre norii grei şi deşi . Când aşezarăm crucea lângă sicr u întrebă: — Să punem pe mormânt acest semn? — Da. Nici ei nu ne vor împiedica să înălţăm crucea pe mormânt. L-aş fi rugat chiar eu pe ele Old Shatterhand să cioplească o cruce. Prin urmare. iar între ei şi mulţimea aceea tânguitoare dansa cu insemne.construcţie se apropia de sfârşit şi psalmodiau nişte cântece cu totul ciudate. Ce bunului lor Spirit? Voi face precum doreşti. sub conducerea celor două căpetenii.. acest ritual al despărţirii şi al înmormântării. când în când covârşit de un ţipăt violent. Lăsaţi-i să-şi cate de treabă în toată în odaia lui şi-şi făcea rugăciunile în faţa ei. — Cine e ? am întrebat. — Aşa se cuvine. Sunetul uniform. monotone. O duzină de indieni lucrau. păt unse de jale. l vegheze şi la mormânt acest semn al credinţei la care se închina. Ei îndeplinesc upă obiceiul lor. Vraciul? — Da. asemenea fulgerului ce la zidirea cavoului. răspunse Sam Hawkens. pentru că şi Klekih-Petra avea una mişcări lente şi în salturi mici o ciudăţenie împodobită cu tot felul de — Oamenii aceştia buni şi cumsecade cred într-un Mare Spirit la reprezintă decât un simbol. dragă Sam?. aş fi dorit săloc să-i dăm? — S a mormântului. reţinut. care şi învăţătorul lor alb a aderat. — Adică la fel ca şi pe casele înalte unde creştinii se roagă pun bine. Aşezaţi-vă şi vedeţi dacă o . — Datini indiene la funeraliile unui creştin! Ce zici de asta..

sănătos şi în pline puteri. soarele răsare iarăşi în zori şi după ce trece iarna. luase de acolo două ceşti de l ars şi le umpluse cu apă de râu. Se găsea alături de InciuCiuna făcu un semn. după care bocetul amuţi. se încheiară toate pregătirile de înmormântare.. Urma să încalece ca să ne întoarcem surorile mele să deplâng fârşit! împreună acasă. Omul se culcă în mormânt. Fusese în pueblo. anul se trezeşte o dată cu primăvara şi iarna se duce la pentru a duce o altă viaţă în împărăţia bunului Spirit. — Omu soarele şi apune în mormânt. Dar după ce apune. i se apropie de sicriu vorbind rar şi solemn: — Soarele se ridică dimineaţa la răsărit şi coboa seara în culcare. Cu ce rost — să aflu mai pe urmă. de care lui îi era atâta dor. Vraciul se ghemui asfinţit. la pământ. În sfârşit. Klekih-Petra şi acum a dispărut ca ziua şi ca anul. Fraţii şi . Atunci apăru Nşo-ci. Aşa e şi omul.. se face iarăşi primăvară — Howgh! — Aşa ne-a învăţat Klekih-Petra. Adevărat? — Howgh! răspunse mulţimea cu glas înăbuşit. dar se scoală dincolo de ca o nouă zi şi ca o nouă primăvară. Acum veni lângă noi şi aşeză ceştile pe sicriu. În acea clipă l-a ajuns glonţul ucigaşului.. Adevă Howgh! — . Vine pe lume ca şi primăvara şi se duce la odihnă ca iarna.După câtva timp lucrul era terminat şi crucea se înălţa deasupra cavoului încă deschis. Aşa spunea noi. pe u ca sufletul lui să odihnească în lăcaşul celor plecaţi. Moartea s-a năpustit ca o fiară asupra prăzii şi l-a surprins pe neaşteptate.Voi vorbi acum de sfârşitul lui. sicri se mai afla încă afară.

până se prefăcu într-un bocet prelung şi pătrunzător. De aceea. căci e un suflet josnic şi acest suflet a fost împuşcat de copii şi stârvul lui pluteşte acum în josul apei. Câinele râios în care sălăşluia ne-a rămas ca să-i ridicăm un monument şi să nu uităm nici noi. El ştie toate câte le ştia cel dus dintre noi. vor sui în inimi cuvintele şi sfaturile mele. Nu adus ghinda ca s-o semănăm lângă mormânt. Şi nici nu a plecat fără a ne trimite în loc o faţă palidă care să ne fie prieten e.. nici era născut în această ţa e de dincolo de marea apă. apoi din ce în ce mai sonoră şi Căpetenia urmă: el nu-i mai poate uji dincolo de mormânt. nedemn să-l însoţească după moarte. — Noi i-am răzbunat moartea. aşa se va ridica şi sufletul lui urmaşii noştri pe bunul părinte alb ce ne-a fost dascăl şi ne-a iubit. fiindcă ţine la noi şi este prietenul oamenilor roşii.. îl vedeţi aici pe Old Shatterhand. din ţinuturi unde cresc stejarii. iar sufletele noastre purtat de grijă. dar trupul lui desluşită.Se auzi o tânguire înceată. am ghinda şi va creşte lăstarul din ţărână. Adevărat? — Howgh d Shatterhand să fie urmaşul său printre războinicii apaşi. A răpus un grizzly cu cuţitul şi pumnul său zdrobeşte pe orice d ne-a lăsat în viaţă. Dar sufletul ucigaşului i-a scăpat. de dragul şi în c instea lui. dar — A fost cel din urmă cuvânt şi ultima dorinţă a lui Klekih-Petra . Iar ca războinic îl şi întrece. Şi aşa cum se înalţă stejarii. Aşa cum va încolţi din mormânt şi va creşte mare dincolo de lume. iar acesta i-a făgăduit să-i împl că dorinţa. Adevărat? — Howgh — Acum Klekih-Petra cel viu s-a d us dintre noi. El s-a gândit întotdeauna la noi şi ne-a InciuCiuna şi Winnetou s-au aflat de mai multe ori în mâinile lui. De aceea să fie primit în se vor adăposti la umbra lor.

Să fie ca şi cum ar avea culoarea noastră şi s-ar fi născut între noi. Old Shatterhand şi Winnetou să păşească în faţ ui şi să-şi picure sângele în apa frăţiei! Deci frăţie de sânge. — Aşadar. Howghl răsună de trei i răspunsul entuziast al asistenţei. ei îşi sunt mai apropiaţi şi ma r decât fraţii buni. Căpetenia îmi întinse mâna şi îmi . Pentru a întări pipa prieteniei. Sufletele acestor doi tineri sângele meu picură în cea de-a doua ceaşcă. Ne şi. Sunt oare războinicii apaşi de aceeaşi părere? — Howgh. îi scrijeli braţul. şi pe spuse: să fie şi gândul lui Winnetou. După în cazul nostru urma să bem fiecare din sângele celuilalt. autentică şi concretă frăţie are citisem în atâtea rânduri! Ea se practică la multe popoare sălbatice sau semiprimitive . în acest scop. pe care căpetenia le culese într-una din ceştile umplute cu apă. Inciu-Ciuna îşi scoase cuţitul neînsemnată ţâşniră câteva picături de sânge. pentru că dânsul va bea din sângele lui Winnetou. fie că fârtaţii îşi amestecă acest legământ. legământul. Winnetou primi ceaşca războinici să se unească într-unul singur.neamul apaşilor şi să poarte rangul de căpetenie. şi dorinţa lui Winnetou să fie şi a lui Old deasupra amestecată cu sânge. dar nu e nevoie. atunci va fi şi el sânge din sângele nostru şi carne din carnea noastră. Era apă din Rio Peco. Din tăietura mică şi postarăm pe ambele părţi ale sicriului. fie că unul soarbe din sângele celuilalt. mea şi eu pe-a lui. Procedă şi cu mine la fel. ar trebui ca fiecare războinic mai în etate să fumeze cu el sângele şi apoi îl beau. Gândul lui Old Shatterhand Shatterhand! Beţi! Gol irăm amândoi ceştile. iar fiul meu va bea din sânge le lui Old Shatterhand. suflecând mâneca fiului sa u. Howgh. I ar Inciu-Ciuna rosti: — Sufletul trăieşte în sânge. nepotabilă.

Ne înţelegeam fără ca măca sim sentimentele. vreo hotărâre divină care near imp une aceeaşi soartă. să zicem. cam în acelaşi fel sau chiar printre ceremonii şi Şi totuşi. printre altele şi aceea că "fraţii sunt sortiţi să moară în aceeaşi clipă. Era de ajuns un schimb de priviri pentru a şti exact ce gândeam fiecare. Se întâmplă şi la noi ca între oameni porniţi pe aventură să mai stranii întemeiat scurantism. cuvintele lui Inciu-Ciuna prin care ne . atunci celălalt. Schimbul câtorva picături de sânge nu exprima nici pentru noi. Evident că toate acestea sunt absurdităţi. mai debil şi bolnăvicio că în Italia şi moare acolo de holeră. nici un războinic nu te va întrece în faimă. declarase un singur suflet sălăşluind în două trupuri se confirmară mai târziu. fiul meu drept. avansasem foarte rapid! încă nu demul t fusesem un biet meditator la Saint Louis.— Acum eşti una cu Winnetou. hotărârile. moare şi el subit. unul din ei. ci avea un caracter pur simbolic. rămas î nia. se lege frăţii de sânge. Pentru a înlătura de la început orice confuzii. nici în general pentru apaşi. şi eşti războinic al neamului nostru. Dacă. Dar în legământul dintre m ne şi Winnetou nu era vorba de asemenea superstiţii. trebuie să fac o înalt de căpetenie şi toate spiţele neamului nostru te vor cinsti ca şi iatămă acum mai mare peste "sălbatici"! Mărturisesc însă cinstit că-i paranteză. ba nici măcar de atâta nu era nevoie. aş zice metaforic. Ai intrat printre noi cu rang atare! După cum vedeţi. Faptele tale vor fi repede şi pretutindeni ştiute. Se atribuie acestor frăţii urmări neobişnuite. preferam cu mult pe aceşti "sălbatici" oamenilor albi cu care avusesem de-a face în ultima vreme. gândurile. foarte ciudat. apoi măsurător de terenuri. puternic şi plin de sănătate.

şi admiram măiestria în preparar ea bucatelor din fire. ceremonia sumbre. Apoi care indienii se grăbiră să chidă cu bolovani. a unei comuniuni de copiii. Când Inciu-Ciuna pronunţă ultimele cuvinte. aproape deloc. De altfel. adică pe Inciu-Ciuna. Se vorbea puţin. abia când ultimul b olovan fu aşezat. Cerui o scurtă amânare şi făcu semn lui Hawkens. El ocupa locuinţa cea mai spaţioasă la etajul amintit. chiar şi prelungit. atârna o foarte bogată colecţie de arme indiene care-mi stârni cel mai viu interes. între noi. După care căpetenia adăugă: iar pe cel mort se cade să-l înmormântăm. Rostii câteva cuvinte lângă sicriu. Mobilierul era extr em de simplu.. Fireşte că aceasta nu era nicidecum consecinţa schimbului de sânge efectuat simţire. — Acum se află iarăşi printre noi Klekih-Petra cel tânăr şi viu. se ridicară în picioare şi strigară un "Howgh" unanim. bocetele indienilor şi. Cea dintâi era mâncarea. rămăşiţele pământeşti ale lui Klekih-Petra fură introduse în cavoul pe în timp ce se lucra la închiderea cavoului. toţi i. pe pereţi. dar jur-împrejur. a afinităţii de păreri şi a caracterului nostru asemănător. la care Inciu-Ciuna mă poft i şi pe mine. pe indiene. acţionam într-un consens uimitor şi niciodată nu s-a ivit între noi vreo neînţelegere. Au fost primele funeralii la care am asistat printre pieile-roşii . încheind cu o rugăciune.Când ne aflam departe unul de altul. indianul e taciturn . Stone şi Parker să se apropie. Mărturisesc că m-au impresionat profund. ci a unei sincere înclinări reciproce. mei s-o facă! Se adresa oamenilor care construiseră mormântul. puternic. răsunară din nou se stinse numaidecât.. Winnetou şi pe mine. oamenii plecară la treburile lor mai puţin "Zi-Frumoasă" ne servea pe tustrei.

Deşi încăpător. Jicarillas. împreună cu ai lor. astăzi se vorbise mult prea mult pentru a mai simţi nevoia unei discuţii. precum şi apaşii din supună. Am păstrat şi eu tăcere. Mescalerii care nu locuiau în pueblo pl ecaseră imediat după înmormântare. spre celelalte triburi care-1 recunoşteau drept căpetenie Chiriguais. de altfel. iar stejarii respectivi mai s sc şi astăzi depărtarea. fără să mă interesez încotro. Pinalenjos. apaşii aveau să semene ghindă. locuiau cu familiile lor în pueblo. Nu a rămas decât un grup de oameni pentru paza cu mine şed am acum singuri şi neobservaţi lângă mormântul lui Klekih-Petra. Sămânţa încolţi mai târziu. Taracones. se aşternu curând înserarea. ocupându-se cu până departe.Or. Caii păşteau prin apropiere. Firea lui. minele de aramă şi alţii. Cilas. Ieşir lo şi ne îndreptarăm spre râu. fără să scoată o vorbă. cel puţin sfaturilor sale. Acestea erau triburile numite Llaneros. dacă nu chiar poruncilor. acesta nu-i putea mescaleri care cutreierau călare aceste meleaguri. Mimbrenjos. După ce mânc arăm. Winnetou mă întrebă: — Vrea fratele meu alb să se odihneas doreşte să meargă cu mine? — Merg cu tine. mâna şi mi-o ţinu îndelu -a sa. s-o ia într-acolo. De aici şeful îşi guverna tribul şi tot de aici pornea călare s emă. chiar a dou zi. Era un fel de centru al tuturor apaşilor vânătoarea. ne aşezarăm unul lângă altul. Aici locui numai Inciu-Ciuna şi războinicii mai de seamă. trebuia să-l recheme la mormântul dascălului său. până şi cei din tribul Navajos obişnuiau să se cailor preluaţi de la kiowaşi. Winnetou îmi apucă S-ar cuveni să adaug că nu toţi apaşii pe care-i întâlnisem aici adăposti pe toţi. i-am răspuns. atât d dânc pătrunsă de gravitatea vieţii. în jurul căruia. Lipans. Ajunşi la ţintă. Winnetou şi . Mă aşteptasem.

Eu am uitat-o şi pe asta. — Care? irea pe care ţi-a adus-o tatăl meu. tatăl lui Winnetou nu mă putea jigni. vezi. Mi-am şters d e asta! — Şi totuşi trebuie să mai stărui. De altfel. — Ah. — Nu pot crede aceste vorbe ale fratelui meu. tatăl tău. — De ce? — Trebuie să mai înveţi urile neamului nostru. — Ei. — Şi de ce n-aş putea s-o iert? — Pentru că scuipatul nu poate fi şters decât cu sâ celui care te-a jignit. Să nu mai vorbim războinic nu-şi recunoaşte bucuros greşeala. E de datoria mea. când m-a az? — Da. — Crede-le. — Când? — Când ne-am întâlnit întâia oară.În sfârşit.s-a şi dovedit demu lt că am uitat întâmplarea. — Dar un lucru n-ai să ni-l ierţi. Nici un obraz fără să răspundă imediat cu pumnul dacă într-adevăr s-ar simţi scuipatul de pe obraz şi gata: totul era iertat şi uitat. Winnetou rupse tăcerea şi mă întrebă: — Va uita oare fratele meu Old Shatterhand fost cândva duşmani? — Am şi uitat. totuşi. — Prin ce? — Prin însuşi faptul că nu m-am răzbunat împotriva lui Inciu- Ciuna. Sau bănuieşti că Old Shatterhand s-ar lăsa scuipat în jignit? — Ne-am mirat oi pe urmă de purtarea ta. — Winnetou să nu-şi facă griji. i-am răspuns. şi cu atât mai puţin o .

— Asta-i altceva.. Creştinii se consi aţi fără să fie nevoie de un ritual anume. — Norocul! Ce e norocul? — Bogăţie! să mă cunoască mai bine. s-a petrecut în luptă. — Sunt fraţi? Dar războaie nu se poartă între ei poartă. dar nu o simt De ce şi-a părăsit fratele meu patria? Nu e în obiceiul indienilor să pună astfel de întrebă Dar — Dar nu e necesar. am devenit astăzi apaş. — Nu-i adevărat! pumnul pe amândoi. unul. dar el nu poate să-şi ceară iertare.. problema nu-l interesa din simplă . i-am răspuns. eu v-am lovit cu Winnetou avea tot dreptul să mă întrebe.căpetenie. Winnetou îţi cere iertare în numele tatălui său. suntem chit. Dar ce se întâmplă cu camarazii mei? — Ei nu vor fi primiţ în rândurile noastre. avea şi alt motiv. pentru că şi eu v-am — Ba da! Oare a lovi nu înseamnă a jigni? Or. Ei predică iubirea. dar îi socotim fraţi. N-o vom uita niciodată! — Hai să vorbim de altele! Eu. — Fără nici o ceremonie? — Vom fuma cu ei mâine păcii. — Am plecat să-mi caut norocul pe aceste meleaguri. — Asta înseamnă că nu sunt mai buni ca noi. Fratele meu e nobil şi mărinimos. Inciu-Ciuna ştie că a greşit.fireşte. De altfel. De aceea mi-a p runcit să vorbesc eu cu tine. jignit pe voi . deci nu e jig nire. De bună seamă că în ţara fratelui meu alb nu există calumete? — Nu. Totuşi. fiindu-mi acum frate şi voind curiozitate sau c ompasiune.

el îmi eliberă mâna pe care o ţinuse până atunci în strânsoarea mâinii sal se aşternu tăcerea între noi. iuf! Prin urmare. loc. înseamnă că eşti bun şi . — Nu? Parcă spuneai că ai venit să-ţi găseşti norocul în bogăţie. — Aşadar. — Aşa este. deloc. până va fi să pierim încet. Se jena să rostească vorba. — Ce vrei să spui? e aceea te-aflai printre. în cinst năvoinţa oamnilor. Veniseşi cu ei ca să ajungi bogat. Numai de tot felul: poţi fi bogat în aur. Şi crezi.. — noi ne consideri păgâni? — Nu. acesta e tâlcul!. ci credeţi în Marele Spirit. printre. Voi nu vă închinaţi la idoli. numai Dumnezeu ştie dacă sunt bun.. dar sigur.. Aurul ne duce la moarte. — Iuf. Şi tu la ce fel de bogăţie râ i? — La ultima. Nouă aurul nu ne-a adus decât nenorociri. cinstit? — Nu ştiu. Ştiam că născusem în el sentimentul unei decepţii. în sănătate. II ajutai eu: — Pri ntre hoţii de pământuri? — Ai spus-o. — Te înşeli.. — Da. pentru asta... — Adică la bunăvoinţa oamenilor. pentru asta!.. repetai. din loc în Fratele meu să nu-l râvneasc . bogăţie. — Bogăţie! ş un timp... în înţelepciune sau în experienţă.Cum auzi cuvântul. dar aş vrea să fiu.. Din prici aurului ne hăituiesc astăzi albii din ţinut în ţinut. întradevăr găţia te face fericit? — Da.

. Am primit numai un avans şi echipamentul. dar nu şi în bani. aşa-i? — Sunt bogat în toate celelalte privinţe.— Atunci îndeplineşte-mi o rugăminte! — Cu plăcere! Care? — Să nu-mi vorbeşti niciodată de credinţă şi să nu încerci să mise rupă. am zi că şi creştinii sunt buni ca şi credinţa lor. pe kiowaşi cu câteva zile mai târziu. Nu eşti prea bogat. Eram bucuros să — Iuf! Dacă te-aş fi cunoscut cum te cunosc acum. însă nu m-am gândit. noi însă nu o pricepem. Dacă nu ne-ar goni şi omorî.. dacă judec după situaţia în care mă găsesc. i-aş fi atacat .. apoi reluă: — îmi tele meu a suferit o pagubă din pricina noastră. Winnetou continuă: o schimbi. poate. — De cât timp mai aveaţi nevoie ca să isprăviţi le? — Ne-ar fi ajuns câteva zile. Dar noi suntem striviţi este o religie a dra gostei. cu neîndemânare şi nu putem crede că religia celor ce ne omoară — Cum se face că fratele meu Old Shatterhand s-a alăturat de oamenii roşii? lucrez ca ex pert topograf. E aşa cum a vrut Kle Poate că credinţa ta este dreaptă. nici nu aţi ter lucrările. — Şi acum vei pierde banii? — Da. După o pauză. — Te plăteau? După cât ştiu. Ori vi se plătea înainte? — Nu. acelor hoţi de pământuri? Oare nu şi-a spus că astfel va păcătui faţă — Mi-aş fi spus-o. pentru că mă plăteau foarte bine. Plat a întreagă urma s-o capăt abia după încheierea lucrărilor. Tăcu un răstimp. Foarte mulţi.. Te iubesc mult de tot şi n-aş vrea ca legământul nostru să încet.

. — Şi cu uneltele ce-aţi făcut? pe acestea. exemplare. rel ce ţi se cuvin? — Da. Liniile pe care le trag hârtie nu ne fac nici un rău: asta încă nu înseamnă tâlhărie. fost distruse. Le-am adus cu noi aici şi le-am pus — Nu. Mă bucur însă să le pot restitui celor în drept. ţie nu-ţi aduc nici un folos? până la capăt. calului de foc. pentru a-şi lămuri sieşi un gând abia încolţit. — Va să zică. V oi primi acest dar al tău. de aceea am bine. — îţi mulţumesc. Le voi înapoia fratelui meu Old Shatterhand. Ţi-aş da. deşi mie personal nu-mi aduce nici un folos.— Numai ca să-mi pot termina lucrul? îl întrebai. — Adică. — Păi hârtiile acelea distruse. ne i lăsat să ducem la capăt tâlhăria? — Nu tâlhăria. doar măsurătorile. căci toate desenele au — Războinicii cărora le-au căzut în mâini voiau să le distrugă şi poruncit să fie păstrate cu grijă. însă nu i-am t. mişcat de atâta altruism.. Deşi n-am fost în nici o şcoală a feţelor palide. Spre folosul meu ar fi numai dac-aş duce măsurătorile — Am fost prevăzător şi am făcut desenele în câte două . — Da. Nelegiuirea începe însă când vin lucrătorii şi se apucă să taie drum Se întrerupse. ştiu totuşi că astfel de obiecte au o va re mare. Apoi — Ai nevoie cumva de hârtiile acelea cu desene ca să poţi primi — Iuf! Atunci n-ai să-i primeşti niciodată.

cum nici un alb n-ar fi putut s-o A doua zi. dacă nu v-am fi purtat de grijă noi. Parker de o parte şi apaşii de altă parte fumară pipa păcii. mă rog. Stone şi că şi cu acest prilej s-au rostit discursuri interminabile. pentru întâia oară. cine şi ce eraţi dumneavoastră când v-am bage cu nuiaua a-b-c-ul şi tabla înmulţirii în capul unor copii. în mintea lui — aveam să aflu mai târziu — se conceapă. în seara aceea Sam mi-a închinat următorul logos: — Sunteţi un om şiret. Şi aţi fi rămas colea o creatură amărâtă. patru albi aveau să-şi petreac oaptea ca oameni liberi. iuf! De astă dată. V-am smuls dintr-o tâmpită tablă a înmulţirii şi v-am cărat cu nespusă jertfă de sine de-a lungul savanei. Se înţe ege frumoasă cuvântare a ţinut-o Sam. trebuie să te r efaci pe deplin. un ipocrit. dienii. în buzunar. Dar înainte de toate. atât de serioşi îndeobşte. După un timp. Revenirăm în pueblo unde. Winnetou va avea grijă să-ţi acopere pierderea. necum s-o pună re. Hawkens. în mijlocul unor mari solemnităţi. şi a satisfacţie. — Iuf. dacă nu mă- . De-a lungul acelei zile a fost reluată povestirea tuturor faptelor şi întâmplărilor recente. am desfăcut legăturile lui Inciu-Ciuna şi Winnetou. în felul lui şugubăţ. între altele. exclamaţia suna şi a mirare. mai ales când le datorezi recunoştinţa pe care ne-o întâlnit întâia oară la Sa ouis? Un biet meditator. Tu ai fost atât de bun şi ai poruncit să nu-mi fie luate. făcură născuse o idee atât de nobilă. s-a pomenit din nou că eu am fost omul care. uite aici.— Şi mai ai unul? — Am. sir! Cu prietenii se obişnuieşte memorabilă. Cea mai vizibile eforturi ca să nu izbucnească în râs. Adică. Iar să fii sincer. Fratele meu alb a fost păgubit noi. care trebuie să datoraţi. Apoi Winnetou tăcu iarăşi. cu dragoste şi înţelegere. o împănase cu asemenea expresii. se ridică şi zise: — Să ne întoarcem acasă.

cu atât se aprinde mai tare. când colo. Toată această pacoste v-o datorăm soiul de bunătăţi şi să facă dintr-un greenhorn ca dumneavoastră un exclusiv dumneavoastră. Dacă m-aş apuca să înşir toate poznele ce le-aţi comis. dăruindu-vă iertarea în . v-am fost şi tată şi mamă. la stimă şi în apă şi-şi lasă găina cloşcă pe mal. nevătămaţi în acest pueblo însingurat. v-a venit pe încetul mintea la cap şi vi s-a luminat găina care a clocit ouă de raţă îşi păzeşte puii abia ieşiţi din găoace. V-am vegheat cum îşi veghează o mamă pruncul sau precum Aici. însă dragostea este. Pe asta nu v-o iert şi nu v-o uit. dumneaei cum să-l urmeze dacă nu ştie să înoate?! Pe deasupra. un sentiment de neînţeles: cu cât batjocoreşti. urtaţi ca bobocul de raţă care se zbenguie noastră. pentru asta am să vă scot ochii şi n-am să vă slăbesc cât oi trăi. Mă doare până-n fundul vechiului abnegaţia noastră cu atâta nepăsare şi ingratitudine. Urmările acestei perfidii nu s-au lăsat mult aşteptate. veţi băga ceva la împodobi creştetul cu un nimb de flăcări. v-am purtat pe braţe. şi unchi şi mătuşă. printre noi. în azul. Vă vom neclintita noastră nădejde totuşi. până la urmă. Ce mai tura-vura.nşel. unde gazdele îşi dau osteneala să ne strice stomacul cu tot ditamai semizeu. în schimb. pentru că. n-aş mai ajunge la capăt. v-am hrănit trupul cu halci de carne mustoasă. în loc să fim admirabil prăjiţi la stâlpul caznelor şi să ne plimbăm acum în frumoasele plaiuri ale vânătoarei împreună cu sufletele indienilor răposaţi. Ne-am fi aşteptat. n-am fost socotiţi nici măcar vrednici de-a fi ucişi. De acee a. creierul cufundat în beznă. Dar cea mai urâtă dintre toate a fost eliberarea celor două căpetenii fără ca s-o ştim şi noi. mai ales fiindcă sunteţi un înotător atât de ordinar. iar cugetul. la respect. vezi bine. v-aţi îngăduit meu surtuc de vânătoare t cum răsplătiţi dragostea şi să călcaţi toate dispoziţiile noastre. cu înţelepciunea şi priceperea recunoştinţă. Şi iată-ne acum vii. iată că nu vă alungăm nici acum din rândurile noastre şi nici din inimă.

Vă sancţionez deci cu .. se cheamă că trecuţi este! —Vorbeşti aiurea! îi datorăm viaţa. deşi amuzat.. iubite sir. te porţi anapoda şi tragi ţi-aş mai permite să-mi dai zor întruna cu greenhorn-ul dumitale. stimabile! în zadar osteneala! Un greenhorn ca şi cum un broscoi şi-ar p une în gând să devină cântăreţ de operă şi. Din o sută de westmeni prin ciur şi dârmon. mănuşa dreaptă pe mâna stângă! Eu. podoaba mea capilară cică e o blană jigărită!. Mă voi strădui — Nici chiar aşa. — Fugi de-ai i cu blana ta jigărită! râse acesta. laolaltă cu tine şi cu noi. în loc ca noi să-l apărăm. dacă nu mă-nşel. nu mai şedeam dată asemenea vorbă! E o perucă veritabilă. Sam şi-o potrivi iarăşi pe cap şi rosti pe un ton dojeni or: el. bagă-ţi bine-n cap! Dacă nu era Old Shatterhand. îi tăie şuvoiul op! Nu mai taci odată. mă rog. că vă veţi îndrepta pe viitor? să ul nobilul dumitale exemplu. împotrivă? Dacă este.. Dacă nu ştii. în locul lui Old Shatterhand. ca să ajung în scurt timp un al doilea Sam Hawkens. — Făgăduiesc. Dick! Auzi. uită-te bine — Să-ţi fie ruşine.. ne ocroteşte noi aici la glume şi lale. La asta nu m-aş fi aşteptat din partea unui camarad atât de bun cum te pretinzi a fi. nici tu nu te-ai hlizi acum de sub peruca ta falsă! — Cum ai spus. Uite mâna mea! făgăduiţi. i-am răspuns scuturându-i mâna. Nimeni dintre voi nu ştie să-l preţuiască pe bătrânul Sam la justa valoare. nimeni n-ar fi scos-o ieri la capăt ca dânsul. nu — Şi de ce-ar fi. perucă falsă?! Să nu dea Domnul să mai aud o la ea! îşi scoase peruca şi i-o întinse lui Stone. Atunci Dick Stone.cap. palavragiu bătrân?! Ai ajuns un dumneavoastră să aspire la un Sam Hawkens! Totală aberaţie! Ar fi ca nesuferit! Pe toate le întorci cu susu-n jos.

în ziua următoare se întoarseră iscoadele trimise în taină pe urmele kiowaşilor. îmi sârguincios şi ca admirator. era totodată un abil educator. mi le însuşeam. ca ucenic supunea unei adevărate "instrucţii de campanie". după expresia lui. Erau lecţii admirabile şi predate cu aceeaşi plăcer e cu care eu. Lipseam amândoi zile întregi din pueblo. timpul cărora trebuia să mă exersez în era să-şi călărească zilnic catârul pentru ca.dispreţul meu profund şi mă duc s-o caut pe Mary. Singura treabă a lui Hawkens admire inteligenţa" şi l deprindă cu felul lui de a călări. după toate semnele. Oamenii raportară că aceştia şi-au văzut de drum şi luptă cu apaşii. nu au de gând să se angajeze într-o nouă Urmă o perioadă de linişte. Winnetou nu mă lăuda. dispărea în apele râului Pecos. Dick şi Will se desfătau sub ochii ospitalieri ai apaşilor. Izbucnirăm cu toţii în râs. la adăpostul tufelor. niciodată obişnuit al cuvântului. Sam. "să-i tot ce ţine de vânătoare şi de luptă. Eu însă nu mă lăsai pe tánjala. Uneori se ascundea pândindu-mă de acolo! îmi atrăgea atenţia asupra greşelilor. Mă târâm prin păduri şi-mi însuşeam excelente deprinderi în arta furişatului. iar eu umblam să i le descopăr totuşi. după cum nici nu mă mustra în înţelesul . Meş ate îndeletnicirile specifice indienilor. Winnetou şi-a pus în gân prin "şcoala indiană". lămurea dif erite procedee. mâncau şi se odihneau în lege. a osteneala să şteargă urmele. cum e bine şi cum e rău. să văd dacă e bine sănătoasă ca şi stăpânul mână un gest superior şi plecă. Winnetou mă de mine şi mă punea să-l caut. era imposibil să-i iei ceva în n rău. Şi totuşi. făceam lungi plimbări călare. că. dar pentru mine — de o intensă activi-tate. De câte ori nu se pitul prin tufişurile dese sau.

cu soră-sa în braţe. Când Wi nnetou şi cu mine nu plecam prea departe de pueblo. iar Winnetou pe al navajilor. pământul fiind moale. progresam neobişnuit de repede. Winnetou îmi ceru să mă depărtez luam lecţii în pueblo. La început. Adică. ci pe sora lui. Aveam să nu-i mai găsesc acolo şi să descopăr unde s-a ascuns Nşo-ci. M-am depărtat deci o bună erau destul de vizibile. Ştiam. Chibzuisem. cu braţele libere. M-am sucit. se privind cum execut exerciţiil e. Mă luai .De câte ori nu mă întorceam acasă frânt de oboseală! Dar nici atunci nu mă odihneam. Să-şi fi l uat sora în braţe şi s-o fi dus mai încolo? Nu pe dânsul aveam sarcina să-l găsesc. căci hotărâsem să învăţ limba apaşilor şi învăţa idiomul mescalerilor. e imposibil ca piciorul să fi călcat pământul fără atingă pământul? Şi dacă Nşo-c atins? Cercetai urmele paşilor lui Winnetou. că avea un mers neobişnuit de uşor. mai adânci ca înainte. nu putea să nu lase niscai semne prin rămurişul des. Cum cele trei idiomuri sunt foa rte înrudite şi nu posedă un vocabular prea bogat. deşi tocmai aici creşt a nişte muşchi des şi subţire. Mi se părea ciudat. Se bucura din toată inima şi să revin abia după un sfert de oră. urmele amândurora Doar urma lui Winnetou se desluşea precis. Trebuie negreşit să fi lăsa vreo urmă. totuşi. m-am învârtit în cerc o dată şi iar o fără a găsi vreun punct de reper. apoi m-am întors. da r la un moment dat paşii fetei dispărură. pe cel al Mânerilor. Erau adânci. Aveam o profesoară şi doi profesori: Nşo-ci mă întâmpla uneori ca Nşo-ci să ne însoţească. Dar. într-o zi ne aflam în pădure. ce zic? Să Dacă Winnetou s-ar fi strecurat de unul singur prin desiş. ar fi trebuit să existe neapărat măcar vreun semn că a trecut pe acolo . şi aceasta nu mă interesa. bucată de drum. că şi el se afla pe aproape şi îmi observă eventualele greşeli. Dar bănuiam să lase nici un semn pe muşchiul acesta moale. nu găseam nimic. atunci nu i-ar fi fost greu să răzbească. fireşte. nici barem un firicel sau o frunză călcată.

aţintindu-mi însă privirea avusese braţele libere eea nu putuse feri în lături crengile cu Iată de ce am dat în mai multe locuri peste ram uri frânte şi frunze rupte. dar mă ispitea gândul să-i surprind şi să-i păcălesc. Şedeau împreună sub un corcoduş. Nici un zgomot. să le O nespusă bucurie mă stăpânea gândindu-mă la surpriza ce mâna. Dacă nu. silindu-mă să rămân neobservat în dosul copacilor şi . într-un semicerc. la adăpostul vegetaţiei. mai să-i pot ajunge cu Eram gata să întind braţul şi să-l apuc pe Winnetou de umăr. şedeau cu spatele la mine. când o şoaptă a lui mă reţinu: rea lui? întrebă. Vine el singur. asupra rămurişului. Mă apropiai din ce în ce. Şi tele luminişului. Căutai mai întâi descopăr. — Nu. Şopteau între e puteam desluşi vorbele. dacă i-aş fi descoperit. desfăşuram o sperasem. . atunc clar că s-a ascuns împreună cu Nşo-ci. înaintam încet şi în mare linişte. Probabil. apar în faţă. Urmele duceau în linie dreaptă într-un luminiş şi apoi.deci după urmele întipărite jos. în pământ. îi zării pe amândoi. nu adevărată strategie. Nici Nşo-ci n-o făcuse. cât sus. până de partea cealaltă. iarăşi drept înainte. nu-i trecuse prin gând. ocolind luminişul. cât de mic. Mă furişai deci. trebuia să le atragă atenţia. răspunse Nşo-ci. Şi p mă izbutii mai bine chiar decât urmele lui Winnetou. — Nu vine. aveam să le-o fac. Puteam s-o iau drept într-acolo. semn că Winnetou nu trecuse singur pe acolo. Dacă şi-ar fi continuat drumul. ar fi trebuit să le Mă culcai la pământ şi mă târâi fără zgomot. nu atât asupra lor. — Ba vine. ca să-mi ating scopul. probabil că stăteau amândoi liniştiţi şi foarte amuzaţi de renghiul ce mi-l jucaseră. până am ajuns de cealaltă parte. într-adevăr! Nu toată grija. aşteptându-se.

Exista oare vreo dorinţă pe care să legând pe care nu mi l-au împărtăşit de teamă să nu-l resping. — Da. Doar un singur lucru cred că nu-l va pricepe. dânsa e fiica celui mai mare conducător al apaşilor. A vrut să i-o spună. Vorbea în şoaptă. dar în cuvintele uia o nemărginită încredere culcare m-aş fi putut mândri. — Nu. Ochiul lui desluşeşte orice urmă. Şi chi cu mult mai mult. Nu mi-a spus chiar fratele meu Winnetou că Old Shatterhand nu ai poate fi înşelat? De ce vorbeşte acum altfel? — Fiindcă l-am pus acum la cea mai grea înc ercare. dar a ta nu poate fi văzută decât cu gândul. n-am cunoscut alt om e descurce atât de bine mi pare rău. Cine dintre războinicii soţie?! Toţi. a uturor. părintele nostru? — Nici el. în toate împrejurările. însâ de data asta urmele se pierd în vă să le găsească? — Le găseşte. şiWinnetou. l-am sfătuit să tacă. — Despre ce anume vorbeşti? — Despre dorinţa noastră. S-ar — De ce? Doar Nşo-ci iubeşte din toată inima pe acest om alb. — A discutat oare fratele meu Winnetou cu dânsu l? întrebă Nşoci. — într-adevăr. Eram din nou pe punctul să mă arăt în faţa lor. în afară de Old Shatterhand.— Sora mea se înşală. El se pricepe la orice. este. A învăţat el foarte bine totul. şi ast n-a învăţat-o. — Nici Inciu-Ciuna. Statui liniştit şi ascultai în continuare. — Va veni. hotărâi să mai aştept. dar auzindu-l pe o refuz acestor o ameni buni şi dragi? Se pare totuşi că nutresc un putea să aflu acum despre ce e vorba. şi indieni sau dintre feţele palide n-ar fi fericit ca sora mea să-i devină . totuşi.

nici la frumuseţea chipului. — Şi eu nu sun dnică? — Dacă te asemăn cu fetele noastre. Dar ce-ai văzut şi ce-ai auzit tu din câte sunt pe lume? Ce — Mă doare să rănesc inima bunei mele surori. atunci eşti mai presus de învăţătură ai? Tu cunoşt eilor noastre roşii. dar Winnetou e putea totuşi ca fratele tău să ş un drum către ţelul dorit. aşa cum el se toate. fiindcă îl cunos nu e ca orice faţă palidă. Atunci u îşi trecu mângâietor mâna peste părul şi peste obrajii ei: aceasta va trebui să se înalţe deasupra celorlalte femei. — Atunci se va ro ti pentru mine! — Sora mea să nu-şi facă nădejdi deşarte! Old Shatterhand judecă şi simte alt decât crezi.— De unde o ştie fratele meu. chiar dacă acesta nu e plăcut. el căuta alte însuşiri pe care nu le poate găsi la o fată de indian. Nşo-ci îşi plecă mâhnită capul şi tăcu. înalţă peste ceilalţi bărbaţi. el năzuieşte mult mai sus şi nu va lua de squaw o indiană. Old Sh hand nu se uită la strălucirea aurului. S-ar . — Oare şi-a dăruit inima unei femei albe? — Nici asta. dacă nici n-a stat de vorbă cu dânsul? — Ştiu. dar nu ştii nimic din ce învaţă şi trebuie să ştie o femeie albă. deprins să spună numai adevărul. — Eşti sigur? — Da. Fata înălţă repede capul şi întrebă: — Care e drumul? — Cel care oraşele feţelor palide. — A sp o el? — Nu. Dacă îşi va alege cândva o soţie. Am dis at cu el despre femeile albe şi am înţeles că inima lui nu s-a rostit încă.

Numai de n-ar afla-o! Ar fi foarte retragere. Din feri cire. Ajuns la o am ocolit iute luminişul până am dat iarăşi de urmele cunoscute. să fi u şi mai atent ca adineauri. în acest caz. sunt gata! Vrea fratele meu să-mi asculte — Vorbeşte-i lui Inciu-Ciuna.— Crezi că ar trebui să merg acolo? — Da. am izbutit să mă retrag neobservat. tatăl nostru. când mă apropiasem. m-am retras de această discuţie dintre frate şi soră. pe prietenii depărtare de unde nu mai puteam fi auzit. Cred că n-are să fie N-am mai ascultat continuarea. Târându-mă. la că am surprins taina frumoasei indiene. Or. ascunzişul lor mă oprii şi strigai: Repetai: — Fratele meu să vin Doar îl văd! Totuşi. aş fi fost mei roşii. căci. Vrea să-l s acolo? nevoit să-i părăsesc imediat. o rugăminte? — Care anume? — Ca să-ţi dai seama cum trebuie să trăieşti şi să te porţi dacă — Atunci plec imediat. şade sub corcoduş. Orice zgomot cât de neînsemnat. m-am ridicat în picioare şi Apucai drumul pe care venisem mai înainte. orice pas greşit puteau să le trădeze faptul jenant pentru ei... la doi-trei paşi de — Fratele meu Winnetou să poftească! Nimeni nu se urni. iar pentru mine şi mai mult! Trebuia acum. M părea că făptuisem un păcat trăgând cu urechea la călătoria spre marile oraşe ale feţelor palide. — Pentru ce? vrei să fii iubită de Old Shatterhand. Cere-i să-mi îngăduie contra. Winnetou mai stăruia în tăcere. — Iată-l. lângă ei. . încă în cursul aceleiaşi zile.

i-am găsit urma. nu jos pe pământ. Nu ştia ce să creadă. — Da. A lăsat unul. convins că n-o descoperisem şi eu. nici n-a atins pământul. — Vrei să spui c operit urma? Era cât se poate de mirat. Şi asta era însăşi sora ta care.Atunci crengile foşniră şi Winnetou ieşi la iveală. după cum am constatat. în desiş. a cam îndoit crengile şi a stârnit nzişul. Mă întrebă: — A găsit-o fratele meu pe e? — în ascunzişul ei. dar nici nu pricepea cum aş fi putut găsi vreo — Sora mea a fost atât de atentă. deci. nu-şi urmă de-a surorii sale. Nşo-ci cauza greutăţii sporite. Desigur. încât n-a putut lăsa nici un — Ba uite c-a lăsat. dar. ci sus în rămuriş. dar sp mă mai păcălească în legătură cu ascunzătoarea fetei. semn. — Te înşeli. Cum însă nu era posibil să te fi îngrăşat într-o . Doar nu se dezlipise de ea nici o clipă! Era. — în care desiş? — Acolo unde duce urma ei. Nu avea rost să mai rămână ascuns. am tras concluzia că ai ridicat în braţe o povară. — Cine ţi-a spus? — Urmele paşilor t dată au devenit mai adânci din clipă. mă înşelam. — Nu! s pământul cu picioarele. am răspuns. — Iuf! Te înşel -te şi mai caută! închipuia că-l mint. — Iuf! Şi crezi că am purtat-o în braţe? — Cred. pe când o purtai în braţe. pro babil.

Avea. bine lucrată şi împodobită cu frumoase cusă i. dar voi învăţa de la el şi restul. sora mea. Cel ve nu mai e destul de bun pentru Old Shatterhand. şi n-am greşit! — Da. cu satis facţie fratelui ei: — Ţi-am spus eu c-o să mă găsească. primul cuvânt de laudă pe care-l auzeam din chiar şi în ochii indienilor. au rămas încă foarte. cu o astfel de haină pe mine. în schimb. darul surorii. ci şi cu gândul. dar fata se grăbi să-mi iasă înainte şi se adresă Fratele meu Old Shatterhand ştie să desluşească urma unui om de învăţat. Haina mea arăta cam jerpelită nu numai cu ochii. te roagă să porţi acest veşmânt. Oare . ci al lui Winnetou pe care l-ai salvat de la moarte. Nşo-ci şade chiar acolo de unde ai sărit tu. într-adevăr. m-am înşelat eu. Nu e după obiceiul albilor nu se cuv să primeşti daruri de la o femeie? — Nu se cuvine. multă dreptate. specific indiene. afară de cazul că vin de la propria ta soţie sau de la o rudă. Winnet ou îmi aduse o haină de vânătoare din piele albă. fireşte. sora mea a avut te. Am s-o aduc îndată. Eu am comandat-o. meu Winnetou mi-a ad s o laudă pe care n-o merit încă. Intrai în luminiş. într-un oraş european. Se pare că nu i-a mai rămas nimic — O. Dar se păru să-mi ghicească gându şi-mi spuse: cădea oare să accept din partea lui Nşo-ci un asemenea dar? Winnetou — Poţi primi fără grijă această haină. Fratele Era. foarte multe! i-am răspuns. aş fi fost cu siguranţă arestat pentru vagabondaj. zise dânsul.— Ar fi de prisos. gura lui şi mărturisesc ta ca şi pe vremuri lauda ocazională a vreunui profesor. — Nşo-ci. în seara aceleiaşi zile.

Să-l văd mai de aproape! îl apucai de braţ. un mea. Deasupra surtucului trona o pălărie de pâslă. îl amănuntul: ea să jur că-i Sam Hawkens. vechi şi colosal de mari. în sfârşit. Când. strâmbe şi. la în vale şi mă exersam în mânuirea tomahawkului. Era un surtuc de piele nou-nouţ. datul e al meu. — Asta se vede. subţiri. ciudăţenie grozav de fudulă.—Tu îmi eşti frate. care se ca turnat. a doua zi dimineaţa. Curând. nu al ei. îl cun e bărbatul acesta? — Hm! răspunsei. cu picioarele răşchirate. dacă nu mă-nşel! — Yes. şi ma i veche. Sunt chiar eu în mărime naturală. mi-am încercat costumul. răsucii de trei ori în jurul propriei sale făpturi şi-l cercetai cu de- . milord! Nu vă înşelaţi. care jalnic pleoştite. Nu observaţi nimic? — Un costum nou! — Cred şi eu! — De unde? — Din pielea d rs pe care mi-aţi dăruit-o. Sam. cu borurile nas monumental şi doi ochişori care se zgâiau la mine sfidători. nişte costu ate de alte femei. îmi venea măsura. mi se înfăţişară Dick Stone şi rândul lor. Iar în timp ce mă aflam Will Parker căutând şi ei să-mi stârnească admiraţia: primiseră. Se proţăpi în faţa mă întrebă: — Sir. Sora mea n-a făcut decât să coasă haina. îl r ecunoscui. pe micul meu Sam Hawkens. Nici un croitor din New York n-ar fi nimerit mai bine bu-cură enorm de laudele mele. mândru nevoie-mare. Totuşi. Fireşte că mă arătai în rând frumoasei prietene. deci rudă cu Nşo-ci. iar de sub pălărie ieşeau la iveală o barbă încâlcită. Dar mă interesează de la care persoană ţia c t pleaşca. răsări dinainte-mi o atingea jos o pereche de cizme indiene.

Ei. trebuie să fie văduvă.— Persoana? Ha! Aşadar. ca luna. chi pe ea.. — n-o să iasă din toate astea şi o lună nouă. Cliuna-ai e o partidă minunată. E o squaw rămasă văduvă de pe urma unui — Şi ce dacă? M-aş însura şi cu o negresă de n-ar fi atât de ştiţi. judecă bine: e o femeie indiană! neagră. Asta e o chestie. Cliuna-ai înseamnă "lună". sir. înţelegeţi? Are o faţă plină. — Atunci ce? — Mă rog. Un cămin int i aşa. — Totuşi. M-am interes re e cea mai bună tăbăcăriţă. — De ce? — Păi e cea mai mare meşteră în pieilor. dragă Sam.... — Şi ţi-ai pus în gând s-o consolezi? — Well. şi mă-nsor cu ea.. atunci fireşte că războinic ucis în lupta cu ki waşii. Cum ai cunoscut-o? — La tăbăcărie. sir!. mai bine zis amândoi ochii. I- . dacă nu mă-nşel. e şi dânsa. nici alta. încuviinţă el. pentru pielea de urs. sir Eu vorbesc serios. cum să zic. rotundă. — Adică -o cunoaşteţi pe drăguţa Cliuna-ai? — Nu. şi mi-au recomandat-o pe Cliuna-ai.... De fapt nici nu e o persoană. nici fată. un fel de persoană cam mititică.. am adus pielea şi mi-a declarat că-i place. E fată sau nevastă? — Am ai curând nici una. — în crai-nou sau în ultimul pătrar? să nu mai faceţi glume pe seama lunii! E o lună plină. — Şi vrei să te tăbăcească? — Vă arde de glumă. o bunicuţă? — Pe dracu'! Dacă nu e nici squaw.. — Prin urmare. persoana. Nu mă dau în lături. De altfel.

ci mi-a şi cusut costumul. — E totuşi altceva costumul ăsta. — Ce probleme de astronomie te frământă. că se şi întoarse. Doamne iartă-mă! Chiar şi pentru o rostind cu emfază: c el vechi să nu-l mai văd în ochi! Merg în petit. are! Şi nici incultă nu-i! Dovadă faptul că nu s-a limitat — Ce-a fost a trecut. hi-hi-hi-hi! L-am întâlnit a doua zi în pueb o. Pe-atunci n-o cunoşteam pe Cliuna-ai. se învârti.Ce ziceţi. mă însor cu ea! — Dar cu haina veche ce-ai făcut? — Am aruncat-o dracului! — Aşa! Şi spuneai a că n-ai da-o nici pe zece mii de dolari! Vremea nu stă în loc. nu-i aşa? Curat gentleman! A rămas şi dânsa praf când m-a văzut îmbrăcat. sir] Mă simt ca nou-născut. fireşte. — înseamnă că are gust. sir! urs. Omuleţul meu. tropăi din pi cioare. Fiţi pe pace. apoi faţa de omitorinc cu cioc de uliu. dragă Sam? l-am întreba De ce tocmai de astronomie? — Fiindcă arăţi ca şi cum ai vrea să descoperi o cometă sau o neb loasă nouă. indiană era prea de tot! Nu apucă să se depărteze. Pe . n-am ce zi tăbăcească pielea. candidat la însurătoare şi îmbrăcat în piele de un păun înfumurat. Labele peste măsură de mari din care creşteau în sus picioruşele ca nişte beţe strâmbe. se răsuci şi plecă de lângă mine ca — Păi. Slăbiciunea lui pentru văduva indianului nu-mi punea nici un fel de probleme morale şi nu mă îngrijora. dragă Sam. e frumos? — Arăţi ca un dandy! — Un g man. Era de ajuns să-l priveşti pe Sam ca să-ţi alungi orice nelinişte. Privea în zare şi medita.— Pielea? — Mofturi! îi place de mine.

Urcă scara. Cum — Am întrebat-o dacă nu vrea să se mărite a doua oară. îndreptându pre locuinţa văduvei. sir? — La vânătoare de bizoni? N Doar dumneata vânezi acum ceva mai de soi. sir. Mi-a mai spus că tăbăcitul trebuie să i-l . pe când înşeuam calul ca să pornesc cu Winnetou la o vânătoa de bizoni. E just. p esc. nici costumul ăsta nou n-a f st cusut într-o singură oră. Mă mai duc o dată în petit. — Zău? — Pe onoare a mea! Mai are şi pretenţii! — Cum adică? Winnetou. dar e mai degrabă o nebuloasă. Cică mi-a cusut haina din porunca lui — Se pare că nu. — De fapt. mă pomenii cu Sam Hawkens: — Mă luaţi şi pe mine. — Deci. cine! Cliuna-a asta? răspuns scurt: "Nu!" clădită într-o singură zi. O crezui cometă. Nici Roma n-a fost — Vin tocmai de la dânsa. pentru că eu l-am comandat. — Yes! Credeţi că e un semn de dr goste? — Aha! Va să zică luna plină s-a schimbat în nebuloasă. pretinde şi plată. A doua zi.. — Cine? — Ei.. — Şi eu care credeam că din dragoste. nu se lasă.— Păi cam aşa e. — Dar nu-mi merge. şi mi-a — N-ar fi un motiv să-ţi pierzi încrederea.

totdeauna de surtucul dumitale sau. — Luna plină!. S-a întâmplat întocmai. — De altfel. sir. — înseamnă că ţiis bine. Şi iată ca. — Nu posibil. Dar a mai intervenit ceva care m- . Sam descreştere. dar se întoarse iar şi întrebă: — Nu credeţi. deveni foarte gânditor şi zgârcit la vorbă. Crede dezis pentru aruncat dracului". Nici nu vreau s-o mai văd pe această — Da. Dar în zilele următoare. îl zării ieşind din locuinţa sa. dragă Sam.. — Atunci nu mai insist. îmi lipseşte experienţa în materie. Copiii îşi pretenţie să fie o dovadă a iubi poartă. Hm! S-ar putea să fie doar ultimul pătrar. "l-ai — A intrat în eclipsă.. după propria-ţi expresie. isprăvirăm discuţia.. într-o dimineaţă. — Just! Petele de sânge nu şed bine pe o asemenea haină. Va să zică. Poate că tocmai această Cu aceasta.. a supărat de mama-focului. Sam? l-am întâmpinat.— Habar n-am. ţi-ai te feli costumul. chiar foarte probabil. că haina mea veche era mai practică? — bil. Luna părea să fie în continuă îmbrăcat în vechiul său costum! — Ce-i. — Şi te-ai întors la el? — Yes. nu mă luaţi are? — Winnetou doreşte să mergem numai în doi. iubesc părinţii şi totuşi îi storc de bani. — îl şi aruncasem. Dădu să pl ce. — De neca Fireşte! Sunt pur şi simplu furios! — Pe ultimul pătrar de lună? Cliuna-ai.

zburase cât colo pe podea. sir.. Când o femeie se mărită nici mă-nşel. — Ce vorbă? — Să nu-i mai calc pragul. . per e chiar mai onorabilă. Aşadar. domnule. pentru că. peruca mea agăţată de stâlp! Iar pălăria îmi n-ar trebui să-i pese că bărbatul are păr sau poartă perucă. Ce ziceţi. i-am făcut ieri o nouă vizită. bănuiesc.— Pot să ştiu ce? — Dumneavoastră am să v-o spun. în sfârşit? — în sfârşit. mă pomenesc cu o smucitură teribilă la onorata— Da.. ca la. vezi bine. Mă tratase în ultimele zile foarte rău. ce văd. Când mi scăfârlie. — Niciodată.. sS-a repezit afară şi dusă a fost! — Poate mai răsare ea în chip de crai-nou şi apoi ca lună nă. costă bani. — Şi pe urmă? — Pe urmă a început să ţipe şi să urle de parc-ar fi chelit ea. arunca ochii în direcţia mea şi-mi răspundea cât se poate de scurt şi Mă aşez deci lângă dânsa şi-mi reazem capul de un stâlp. — Aici nu încape nici un "deh".. în timp ce părul natural creşte pe gratis! să mă ridic şi să plec. aproape că nu-şi înţepat. dacă nu ..sir. — Şi. — Atun i probabil că frumoasa lună plină s-a încruntat? — Chiar aşa! întâi s-a sculat în picioare şi tat lamine ca la.. ce văd? — Peruca dumitale. Pesemne că stâlpul avea undeva o aşchie care mi-a prins părul. îmi întorc rea şi. Mi-a şi trimis vorbă.. în fine. în fond. nu e o tâmpenie fără pereche? — h. Şi-a vârât în c să nu ia de soţ decât pe unul cu plete originale. ca la un om care n-are păr pe cap..

atunci. Un Sam Hawkens căsătorit ra de-a dreptul inimaginabil. împreună cu pregăteam şi eu să ies. ri ba? mă întrebă el într-un târziu. InciuCiuna şi Winnetou. mai comod decât orice haină de în aceeaşi zi. încă o întrebare! — Ce mai vreţi? mârâi el oprindu-se în loc. mă l m cu Cliuna-ai şi. căsătorie potrivită. Ziceam să-l nici un costum! Howgh\ port la cununie. care e mult mai bun. dragă Sam! meu sentimental şi în n le mele cu însurătoarea. să vă ia naiba! Eu caut mângâiere în zbuciumul dumneavoastră mă luaţi peste pi Dea Domnul să vă văd cu perucă în cap şi o văduvă de indian să vă arunce pe uşă afară! Salut os. spre seară. După cină. Old Shatterhand socoteşte o asemenea . Mi-am dat seama că vrea să mă — Tânărul meu frate. — I l-am trimis îndărăt. — Sam! îl strigai din urmă. mi l-aş lăsa să crească. Nu vreau să mai ştiu de el. şi — Stimate sir. vânătoare cusută de cro toresele indiene. mai practic.— Păi. cuma? — Cine? — Costumul cel nou. acum. când căpetenia aduse vorba despre aventura dintre bărbaţii albi şi fetele indiene. tânărul apaş ne părăsi. omuleţul s-a consolat curând şi a recâştigat holtei. Lucrurile se desfăşurară deci aşa cum prevăzusem. De altfel. De acum nu se va mai despărţi în veci de surtucul lui cârpit. ca de obicei. mărturisi ndu-mi chiar bucuria că a rămas tânăr descreştere. luna în permanentă buna dispoziţie. se opri la tema căsătoriei sondeze. din una în alta. că s-a ales praful din toate. în locul dumitale. luai cina. nu-mi mai trebuie Aşa s-a terminat idila lui Sam cu Cliuna-ai.

vorba lui e întotdeauna înţelea aceasta. zise el. mă i îndoituri că . Depinde de vocea inimii. Acolo. Intenţia Rezultatul discuţiei mele cu Inciu-Ciuna urma să-l aflu abia a încă. în destinaţi unul altui se vor găsi până la urmă. dacă vrea să mea era precisă. indiferent de culoarea şi de obârşia fetei. I-aş fi dorit lui Nşo-ci pe cel mai a es şi mai nobil războinic indian. de altfel. excludeau căsătoria. chiar şi un conducător. trebuie să treacă mai întâi la creştinism. afară de unele mici uşor de reparat. — Lucrurile acestea erau pentru noi ca "medicamentele". o indiană sau una albă? răspuns cu ocolişuri: ro steşte. nu lipseşte nimic. tema fu epuizată în sensul dorit de mine. Eu însă nu venisem în Vestul sălbat pentru a mă căsători cu o indiană.— Dacă e încheiată de un preot şi fata trece mai întâi la creştinism. Instrumentele doua zi. Accentuasem a nume faptul că o indiană. iar cei ce se potrivesc şi sunt — Howgh] Dacă se potrivesc. — Cercetează şi vezi dacă lipseşte tă Inciu-Ciuna. nu văd nimic rău! am ră fel de squaw ar prefera tânărul meu frate. la primul etaj. Fratele meu a devină soţia unui alb. atunci se vor găsi. aşa cum mi le făurisem. Căpetenia mă conduse jos. într-o rezervată. ba nici la una albă nu mă gândeam. unde nu fusesem păstrau fuseseră cămăruţă a ceva. atunci o asculţi. Cel puţin aşa credeam. vorbit foarte înţelept. Planurile mele de viito . De aceea i-am — E greu să mă pronunţ. Când ea se faţa Marelui Spirit toţi oamenii sunt egali. Să fi spus că prefer o soţie albă? L-aş fi ofensat. Constatai adăpostite cu grijă şi erau intacte. se instrumentele noastre de măsurat.

El a vorbit cu tine chiar şi în ultimele sale Nu-l puteam înţelege. l-a vizitat şi mi-a vorbit de el. Tânărul meu frate alb le poate lua. trebuie să-ţi înapoiem toate Winnetou. Prin urmare. — Probabil pentru că eram din aceeaşi ţară. — Inciu-Ciuna cunoaşte numele acestui oraş şi ştie unde se află. — Ai cunoscut-o pe-a lui? — Da. Aş fi vrut să-i mulţumesc pentru generozitate. căci nu cunosc limba voastră. dar el preveni orice cuvânt de recunoşti nţă: — Erau ale tale şi ţi le-am luat fiinde socoteală dujmanul noslucrurile. dar acum. dar ne-ai te-ai înfrăţit cu Winnetou şi i vrei să-l părăseşti. — înseamnă că a prins mare înc edere în tine. — Ne pare rău. Ce ai de gând să faci cu aceste obiecte? — Când va fi să plec de aici. le voi lua cu mine şi le voi restitui oamenilor de la care le-am primit. Se cuvine oare? povestit tu însuţi despre ce aţi discutat. dat chiar puterea şi rangul unei căpetenii a aşilor. — Unde locuiesc oameni i aceia? — La Saint Louis. — Situaţia m a e alta. tru. N-ai de ce să-mi mulţumeşti. fiul meu.De aceea le-am pus la bună păstrare. cum a făcut Klekih-Petra. când ştim că ne eşti frate. Credeam că vei rămâne pentru totdeauna la noi. Mi-a povestit totul. chiar dacă nu imediat. deşi te vedea pentru întâia oară. Sunt iarăşi ale sal e. După dorinţa lui Klekih-Petra . Ai devenit un războinic al tribului nostru şi ţi-am — Nu numai asta. v ei să ne părăseşti? — Da.

— Vei rămâne printre albii care taie drum calului de foc? — Nu. Voi. i ajuţi p e albii care vor să ne înşele şi să ne răpească ţara.— Nu e nevoie ca fraţii să fie veşnic împreună. — Dar pe urmă se regăsesc. Poate până atunci îţi chimbat gândurile şi vei fi înţeles că întoarcerea ta în oraşele feţelor palide! — în privinţ pot spune nimic. Aşa că poţi pleca. Dar acolo la chemat de alte treburi. Aşa spune Klekih-Petra. Această hrană îi lipsea şi lui aici. înţeleg. Dacă sarcinile lor diferă. — Sufletul meu te ascultă cu p lăcere. nu mă gândeam la nevoile şi la noi te poţi simţi bine. — Da. Dar te rugăm să revii. Oare nu te-ai simţi fericit şi aici. Câteodată era mâhnit. Ar fi ca şi cum două pă ar sta la umbra celeilalte îi trebuie un alt soi de mâncare şi de aceea nu poate rămâne veşn ic pe loc. — Şi. Porunca inimii mă va bucuria noastră. totuşi. întoarce la voi. deci nu trebuie să- . deşi se străduia să seamă. Ai devenit fratele oamenilor roşii. Şi pe mine o să mă revedeţi. Inciu-Ciuna regretă sincer că. Tu eşti mai tânăr decât a fost el când a venit în mijlocul nostru. eşti noştri? — Nu-mi dau î eama. feţele palide. De câte ori ai să revii. trupului. ei apucă de multe rumuri deosebite. după spusele tale. fii sigur că ţi-am oferit tot ce po i. dar când am vorbit de hrană. Sunt de prea puţină vreme aici ca să pot răspunde la întrebare. trebuie să zboare în altă parte. va fi — Da. una se hrăneşte cu roadele pomului şi rămâne acolo. vorbiţi şi de o hrană a sufletului. de aceea ai cădea lesne pradă dorului de ducă. însă tare aş vrea să ştiu ce vei face după — Bine faci. între oamenii unui pom. dar — Ştiu.

Dar o asemenea idee ar fi fost greu de înţeles pentru căpetenia apaşilor. dar că le ţin în mare secret faţă de albi. după opinia mea. numai cea câştigată pri n propria ta muncă are preţ adevărat. apropiat. voi muri de foame. nici da. nu s-ar fi ales cu nimic. Află că în munţi se găsesc mari grămezi de aur. Dacă nu vă atacam. — Aur? am spus mirat. Chiar dacă sunt sărac. declară el. de-ar fi fost în u. Acum mă întreba: "Vrei aur?" Care alb ar fi răspuns cu un comori care. însă din pricina noastră nu ai primit pl ata cuvenită şi de aceea urmează să te noştri cunosc acele locuri. fiul meu m-a rugat să te despăgubesc. Deci refuzai: bucurie. Chipul lui se destinse. nici nu.. pe un ton sincer. după expresia din Evanghelie. valoarea aurului e de necontestat ca mijloc în vederea atingerii u nui scop înalt. Oamenii propunerea şi. citeam aceasta în ochii lui — îţi mulţumesc! Bogăţia primită în dar. nu ţi-am luat nici un fel de aur. sunt mâncate de rugină şi de molii. Era un răspuns prudent. Voia să mă pună l re. Şi Inciu-Ciun unoştea cu siguranţă asemenea locuri. Ştiam că există indieni car e cunosc zăcăminte de metale nobile. după erea mea printre feţele palide. Doreşti ca Inciu-Ciuna să-ţi aducă şi ţie o parte? O sută de înşi. nu-ţi dă . Nu mi-aţi luat nici un fel de aur. Acolo e nevoie de bani şi Winnetou mi-a povestit că eşti un om sărac. n-am râvnit niciodată la despăgubim. mărturisi: primit banii.. îmi prins e mâna şi. fără muncă. — Nu. ar fi acceptat ciudat de iscoditori. mă scrută atât de aspru şi atent.voi n-ai să poţi trăi din vânat ca aici. De aceea. Vrei simplu şi deschis nu? în ce mă priveşte. totuşi. nu au decât să se ducă aco să-l ia. ţi-ai fi aur? Punându-mi între ea. încât am ocolit un răspuns afirmativ. de aceea nu pot pretind e nimic de la voi. nu am motive să mă tem că.

nicicând după aur. deci se poate. Propunerea nu pleacă de la mine. Glumea oare? Nu. câte încuviinţă: — Ai dreptate. se duce de râpă. Privi întunecat în pământ şi după. şi sufletul! Am vrut să te — Tânărul meu frate alb nu spune nimic? stărui el. Nu fugi pun la încercare. Ne vom duce călare în regiunea unde aţi muncit. Sau mă supunea unui nou examen? Şi asta mi se părea puţin probabil. căci el ucide şi trupul. ci de la fi ul meu vei duce la capăt munca. la prima noastră întâlnire. Va fi construită calea ferată şi atunci albii vor veni . Cel care. Praful de aur. m-ai condamnat atât de aspru! — Atunci nu aveai învoirea stă ilor acestui pământ. Astfel de glume nu şi le-ar permite un şef in dian. cu siguranţă încoace. îl găseşte. după care râvn oamenii albi. Vei termina lucrările întrerupte şi vei primi astfel plata care ţi-a fost făgădui îl priveam tăcut şi mirat. Aur nu ţi-aş fi bani vei căpăta. şi anume banii care ţi s-ar fi cuvenit şi în care îţi puseseşi nădejdea. — e poate! — E voinţa lui Inciu-Ciuna. propunerea mea nu-i place? serios. întâmplător. El m-a încredinţat că nu vom suferi nici o pagubă dacă-ţi — Se înşală.— Vorbele tale îmi arată că nu ne-am înşelat în ce te priveşte. Nu-i putem împiedica să ne jefuiască necontenit. dar acum o vei avea. e un praf al morţii. — De ce nu? colaboratorii mei! Să fac tocmai lucrul pentru care tu. Oare — Ba îmi place foarte mult! Dar nu-mi vine să cred că vorbeşti — Să termin eu lucrările pentru care i-ai pedepsit cu moartea pe Winnetou.

timpul lucrului şi a-ţi da o mână de ajutor. o mutră prea inteligentă. noast în aceste locuri. M-am sfătuit cu Winnetou. cu Winnetou Nşo-ci. dar ce folos. albii nu vor mai veni asupra — Nu. împreună cu tine. renunţând să termini măsurătorile. până ajung la drum sigur şi ne îmbarcăm în fine pe vaporul ce pleacă la Saint Louis.Mai întâi trimit nişte grupuri mici ca al vostru. — Ce aud? înţeleg o bine? Doreşte fratele meu mai mare să plece în răsărit? — Da. Fiica mea râvneşte să vadă şi ea marile oraşe ale feţelor p o până va deveni în toate ca o femeie de-a voastră. Poate nu-i convine să-l tovărăşia voastră am să ajung. în răsărit. din faţa cărora trebuie să ne retragem ca să nu f zdrobiţi?! Ştiu bine că nici tu nu ai putinţă să schimbi lucrurile. nu cred asta. De n-ar . calul de foc tot va pătrunde — Deci primeşte propunerea mea! Ţie îţi va folosi mult şi nouă n- are ce să ne strice. Sunt destui pentru a te ocroti în — Tânărul meu frate alb pare surprins. La auzul acestor cuvinte nu făcui. Pe urmă. mă bucură foarte mult! în fi decât atât şi încă m-ar bucura pro . dacă pe urmă vin alţii în cete mari. Orice-am face. cei treizeci de oameni ne conduc spre răsărit. fără nici o primejdie. — Şi Nşo-ci? — întocmai. Pornim călare tustrei. căci Inciu-Ciuna adăugă zâmbind: însoţim? Să vorbească since să nu-mi convină? Din contra. Sau crezi cumva că. pro babil. Unde mai pui că am să fiu împreună cu nişte oameni atât de dragi sufletului meu! însoţiţi de treizeci de războinici. fireşte că le-am putea distruge.

îţi vei termina lucrul şi pe urmă locuiască şi să înveţe? — Da eu totul cu plăcere. Dar să nu vă faceţi griji. încât i-ar prisosi. iar dacă le vizităm noi e. Când feţele palide vin la noi fără gânduri schimb nimic. din păcate. atâta aur încât nici o sorbitură de apă nu oamenii roşii cunosc multe locuri unde se găseşte aur. cai şi. căpeteniile apaşilor? Ţi-am spus doar mai înainte că străbătuţi de vine groase d şi văi în care praful de aur zace sub aşternutul subţire de ţărână. am putea să plecăm şi — Sunt gata. atunci nu numai că călătorii albi.. tânărul meu frate alb că va fi gata de drum? — Oricând veţi găsi de tunci să nu mai zăbovim. câţi . e toamnă târzie şi se apropie iarna. atunci le oferim toate cele necesare şi nu le cerem în plătim totul. în urma propunerii — Iuf. Dac-ai fi gata. Numai lipsa de prietenie şi Altminteri nici nu le-am lua în seamă şi nu le-am folosi. Când crede pentru călătoriile cele mai lungi. ne ducem în răsărit. Rămâne doar să hotărâm ce vom lua cu noi. Dar căpetenia apaşilor să ia în seamă că oamenii albi nu sunt atât de os alieri ca pieile-roşii. i-aş da atâta aur.— Howghl aprobă el satisfăcut. tale mărinimoase. iuf! Ce părere îşi face fratele meu alb despre Inciu-Ciuna şi Winnetou. rămâne neplătită. chiar şi mâine. dar ni se cere chiar preţul îndoit prin comparaţie cu —Aşa e. Avem munţi. Când ne ducem în oraşele u avem bani. Oare va găsi acolo Nşo-ci oameni la care să — Ştiu asta. duşmănoase. însă avem aur. voi încasa bani mulţi şi vă voi găzdu pe oaspeţii mei.. veri. Chiar dacă Nşo-ci ar trebui să rămână acolo câteva lăcomia feţelor palide n etăm zăcămintele de aur. Un războinic roşu nu are nevoie de multă pregătire.

Sam.. Nu sunteţi de părere. S-a şi gândit la toate. dea la un pension. un fel de Cliuna-ai a dumneavoastră. dar mie îmi convine.. la râu. Părăsirăm etajul întâi unde ne aflam şi urcarăm din nou scara. plecăm de-aici! — Asta-i tot? Fireşte că ştiu.. Ce-mi trebuie mie o lună care descreşte până dispare unei indiene! cu totul? Nici prin gând nu mi-ar trece să-mi pierd peruca de dragul . pentru ce.afară de cazul că. asta n-o mai înţeleg. Se pare că vor s-o — . Dar dumitale cine ţi— E o idee cam ciudată. în est. L-am întâlnit jos.. am întârziat! a spus? — Winne . mă întrerupse el. unde alegea caii.. Chiar şi Nşo-ci vine cu noi călare. îmi strigă el radiind de bucurie. sir. a fară de cazul că. iubite dumitale. — Ş va să zică? Şi eu care ziceam să vă fac o bucurie! Prin urmare.— Asta rămâne în grija lui Winnetou. mă măsură cu ochişorii lui plini de înţelesur ontinuă: — Am aflat-o chiar acum de la Inciu-Ciuna. hm! Poate ca Nşo-ci să devină. Sau aţi şi a ceva? — Haide. tânărul meu fr poate fi liniştit. dacă nu mă-nşel. să zic sir Shatterhand? — Cliuna-ai. iată-l pe Sam Hawkens. De ce. Când să in mera mea. Se opri în mijlocul frazei. ică luna mea? Asemenea poveşti le las în seama aşa. dragă Sam! — Plecăm. — Am să vă comunic o noutate. — Ce? — Vestea pe care v-o aduc. undeva. O ştiaţi ş asta? — Da.. spune. O să vă mire grozav.

Şi-apoi. toţi! — Nu înţeleg. — Mi-o daţi mie? Mai curând vă fac eu un cadou. E o glumă proastă. de altfel. Numai una mă supără. ar fi trebuit s-o iau cu mine. Atunci îţi dau iarăşi pielea. Poate că. nici cu gluma de adineauri. şi noi de asemenea. Dacă lucrarea e făcută în întregime. Ceilalţi au m vi se cuvine şi partea lor. măcar continua măsurătorile! Nu-i aşa? — Nobilă. ea .— Peruca? Ia vedeţi! Aici aţi scrântit-o. Colosală idee să vă puteţi — Yesl în felul ăsta încasaţi banii. Dac-aş fi prelucrat eu însumi pielea aia clasa-ntâi. m-aş plimba acum într-o haină de vânătoare plăcerea de a fi răpuşi de primul greenhorn ce le iese în drum! Atunci a fost o întâmplare cu care n-aveţi motive să vă lăudaţi. foarte nobilă! în viitorul apropiat. Cred c-am ghicit. dacă nu mă-nşel! — Păi e uşor de înţeles. s-a dus d racului surtucul cu piele cu tot! — Păcat! Sper însă că se mai iveşte ocazia să dobor un griz ly. găsesc chiar bine că dragostea mea pentru — Fiindcă n-o puteam lăsa aici. Sam. — Ce-ai cit? — C-o să primiţi toţi banii. cum. care "luna în descreştere" a fos efericită. thunderstorm! Mii de trăsnete! V-aş dori-o din inimă. — Ce? atunci mă-ntreb: cărui călăreţ îi convine să străbată preria cu luna — Chestia cu surtucul. Mai bine nu ne-am întâlni cu urşii. stimate sir u vă imaginaţi că urşii ăştia cenuşii mişună peste tot numai din frumoasă de grizzly. Şi după el? Hi-hi-hi-hi! To t răul e spre bine. trebuie plătită ca atare. — De ce? nu vă face cinste. Aşa. cât mai avem de lucru.

N-am de gând să mă fac de râs cerând mai mult decât mi — Greenhornl Zi-i greenhorn. Trebuie r să vă alegeţi o altă carieră. în acest Dădu să plece. — Eu? De ce tocmai eu? — Pentru că ţi-ai dat atâta osteneală să scoţi ceva di e. asta. şi în acest scop e nevoie de bani şi iarăşi de bani. Parcă şi aud comentariile:" Trebuie să fi încăput omul pe mâinile unui dascăl ageamiu. şi pace! Vă spun eu că aici. dar se întoarse după câţiva paşi. Cu condi un pic de să vă asiguraţi pentru o bucată de vreme. în ţara binele. car habar nu are de nimic". Părăsiţi ideea de a deveni un minte. — Adică eu n-am habar de nimic? Eu. ameninţându- . atâta pagubă. sir. Altfel o să vă zbateţi ca peştele pe usca om vedea. trebuie să c ereţi plata integrală. Vreţi să încercaţi? vine după contract. modestia dumneavoastră e cu totul deplasată. căci n-o să ajungeţi câte zile veţi trăi. deci ascultaţi ce vă spun. Eu vă vreau westm an. îi cer eu şi vi-i bag cu d uzunar! Howgh — Nu. sir. — Totul e posibil. absolut la toate! Mă pricep chiar să vă las aici la voia în tâmplării! mă: — Dar un lucru să ştiţi: dacă nu cereţi toţi banii. Sam! Vor avea alţii grijă să nu iasă după socoteala dumitale at ezonabilă. hi-hi-hi-h i! Eu mă pricep la toate. aţi făcut aproape singur toată treaba. Sam Hawkens. nu aveţi nici cea mai mică aptitudine. N-am trecut dincoace de Mississippi ca să ajung caz numai dumneata ai fi de compătimit. De altfel. vi se oferă acum ocazia să puneţi mâna pe o sumă frumuşică şi un westman şi dacă într-adevăr nu izbutesc.— Asta să ţi-o scoţi din cap. totul! Depinde cum veţi pune chestiunea.

după bunul ei şi alergătură nu implică. şi totuşi n u dădea nici cel mai mic semn de nelinişte. nici nu-mi cerea vreun sfat. Ca şi altădată. către pentru mine: vraciul trebuia să se pronunţe dacă această călătorie va fi . până şi să indice apropiata noastră plecare. de care însă putea fi vorba. Omuleţul acesta simpatic îmi dorea tot binele. nu mă simţeam deloc ca în ajunul unui drum atât de serios. cu paşi care se voiau gravi. mă trezii de la sine. însoţiţi de to itorii din malul râului. pregătirile în vederea schimbăm un cuvânt despre călătoria noastră şi. Chiar şi Nşo-ci care. nu gata şi că putem pleca imediat. Abia se crăpase de zi.Plecă hotărât. Se adunaseră aici şi apaşii ce locuiau în apropierea pueblo-ului. Viaţa în pueblo îşi u ursul ei obişnuit şi calm. Ne aflam către pueblo. care mă anunţă că totul e sfârşitul toamnei şi răcoarea dimineţii do n-ar fi fost cazul să mai amânăm plecarea. am pornit în jos. ne-am petrecut toată împreună. pentru o femeie albă. pentru care Win netou mi-a pus la dispoziţie câteva pături moi de lână. dar care stârneau onorariul întreg. Spusele lui Inciu-Ciuna se adeveriră: un războinic roşu n-are nevoie d e prea multe pregătiri. unde avea să se desfăşoare o ceremonie cu totul nouă norocoasă ori ba. ci datorită lui Hawkens. continua să ne servească masa. Calmul şi sângele rece al indienilor mă contaminaseră. Am luat în grabă o gustare şi apoi. ducându-mă la culcare. cum s-ar zice "cu căţel şi cu purcel". fără ca nimic obicei. Câtă agitaţie celei mai neînsemnate excursii! Această fată de indian avea să străbată că rum lung şi primejdios pentru a cunoaşte mult lăudatele minuni ale civilizaţiei. Nimeni nu mă întreba nimic. fără să ilaritate. Dimineaţa. chiar şi pentru o călătorie din cele mai lungi. Singura mea grijă era să strâng şi să împachetez instrumentele. era neschimb ată.

La brâu purta câteva ciucuri. o e puţin aş pricepe-o. vocile binelui şi miorlăi enea mereu câte un urlet alternat cu intonaţii mai rele. Avea. Cele ce vei vedea şi auzi aici ale răului. graţioasă. De umăr îi atârna o puşcă. nu mă prea luminas em la faţă. împodobite cu b ii şi descoperit şi părul adunat într-o coadă împletită. vraciul sări din car şi începu să . i-am răspuns. fiecare cu alt conţin ut. căci Winnetou ţinu să-mi explice: — Fratele meu încă nu cunoaşte această datină a esemne că în sinea lui îşi râde de noi. vrăjmaşe. pe care eu. er tustrei îmbrăcaţi aproape identic. fiecare gest şi sunet a ciului îşi are tâlcul lui. Probabil că. Stăteam între Wi u şi sora lui. în hainele acestea noi. Se alcătui un cerc larg în jurul carului. Nşo-ci arăta foarte marţială. dar în acelaşi timp atât de costumul primit în dar. ca şi Winnetou. Iată acum se ceartă între ele. capul punguliţe. fiind prea greoi şi incomod. La un lung răstimp. fireşte că nu-l puteam lua cu noi la drum. în sinea mea.Carul nostru cu boi mai sta acolo. carul f usese improvizat în sanctuar. era un mârâit şi un mio rlăit de parcă o haită de câini şi de pisici ar fi fost gata să se încaiere. încât toţi ochii se aţintiră asupra ei. aşa cum le-am descris la tâmpul cuvenit. acoperit cu pături sub care se adăpostea vraciul. Acum. la auzul acelor sunete. o denumeam "spectacol". şi astfel ieşea şi mai mult în eviden e dintre cei doi fraţi. un cuţit şi un pistol. După un şir de potolite. Apoi începu "sfânt a slujbă" indiană. Urletul izbucnea în momentele când vraciul desluşea semne după ce toate acestea se consumară. nu sunt nişte maimuţăreli păgâne. Nşo-ci se îmbrăcase în haine bărbăteşti. — Mie nu-mi pare ridicolă nici o datină religioasă. în acelaşi fel îmi lămuri şi dansul vraciului. Cum şi eu îmi pusesem — Acesta e cuvântul just: religioasă. Hainele de pe dânsa erau aidoma cu ale fratelui. iar sunetele potolite însoţeau semnele bune.

până încetară cu totul. curioşi şi întristaţi totodată. Cum vraciul rămase mai multă vreme în poziţia lui ghemuită tăcere. unele de-a Amândouă — şi dansul şi cântecul — erau mai întâi agitate şi se — Ascultaţi. tânăra fiică a tribului nostru. Bunul Manitu este gata să-i ocrotească. liniştiră apoi treptat. iuf. Vor avea de cu bine în mijlocul nostru. Marele şi Bunul Spirit! Inciu-Ciuna şi Winnetou. Deodată. Sam Hawkens al meu îşi pierdu răbdarea şi întrebă: — Cine-i omul care nu se va întoa Să ne-o spună vraciul mai repede! destul de lung până-şi ridică privirea şi o fixă asupra mea trigând: vreme printre feţele palide. Apoi fuga lui se domoli. şi Old Shatterhand. fii şi fiice din neamul apaşilor! Iată ce mi-a îngăduit să întrevăd Manitu. care este căpetenia noastră albă. care va zăbovi mai multă singur dintre ei va fi să nu-l mai revedem. Vraciul se aşeză pe vine. pentru pierderea ce se anunţă. cu cât îşi vârâse faţa într-o mască dreptul monstruoase.alerge roată. iar de trup îi atârnau tot soiul de obiecte. Chiar şi Nşo-ci. părea cu atât mai ciudat. pornesc călare cu războinicii lor roşii şi albi pentru a însoţi pe Nşo-ci. se va înapoia nevătămată. pe care o "mimase" atât de bine şi care-l făcuse să alerge nebuneşte. sări ca ars şi anunţă cu glas tare re tul viziunii sale: înfiorătoare. spre aşezările întâmpinat câteva p din care vor ieşi neatinşi şi se vor întoarce feţelor palide. căpeteniile apaşilor. iuf! exclamară indienii . genunchi şi stătu astfel nemişcat lungă vreme. — Iuf. ascultaţi voi. strigând ca turbat. îşi însoţe itanie tărăgănată. vraciul începu să danseze lent şi grotesc. strigătul încetă. groaza. Numai pe unul Se opri şi-şi înclină capul pentru a-şi exprima astfel mâhnirea Vraciul făcu un gest de refuz cu mâna şi mai aşteptă un timp . se potoli.

să nu se ţină în preajma lui. şi stomac. de aceea s-a folosit de ocazie ca să-mi lichideze Ascultând profeţiile vraciului. Singura provocat. parcă nici nu exista pentru mine. Treizeci de oameni fuseseră însărcinaţi să ne însoţească. se ascunse iarăşi în car. dacă nu vor să-şi piardă el. Winnetou şi Nşo-ci se aceştia. dar acum Sam Hawkens. crezând sincer că apropierea mea le aduce nenorociri. m-a silit să rostesc numele.— Ar fi fost mai bine să nu fiu întrebat. Old Shatterhand e acela care n-o să mai revină. uitară consternaţi unul la altul.. şi ideea i-a ţâşnit ca puroiul. A para o asemenea situaţie nu soluţie ar fi fost ca şefii tribului să rămână neclintiţi în atitudinea lor . ar fi era posibil. — M-aş duce la el să-i trag o pereche de palme. vor fi şi ei în primejdie. vor fi în siguranţă arele Spirit. asupra întregului trib. Howgh\ viaţa o dată cu el! Stându-i alături.. di n calea căruia trebuie să te fereşti. i-am plătit cu ac edă. Sa m! Nu merită să-ţi ieşi din fire pentru atâta lucru. Se teme de influenţa mea asupra căpeteniilor şi poa te chiar autoritatea. Inciu-Ciuna. Cum naiba — întreabă-te mai bine ce urmăreşte! E limpede că nu mă are la bineînţeles.. departe de încheind. — Ce i-o fi căşunat individului ăsta? se revoltă Sam. Oamenii din jur îmi aruncau de pe acum un proscris. ei ştiau bine ce efect produc ele asupr a apaşilor. a ceastă faţă palidă dornică să le ştie pe toate. cărora le-am prezis reîntoarcerea. serioase dificultăţi. — Lasă prostiile. S iţi priviri speriate şi scoteau exclamaţii de compătimire. În ochii lor eram dumneavoastră? Haida-de! Numai un tâmpit poate scorni asemenea s-o fi gândit tocmai la asta? bazaconii! Are creierul putred. N-am vrut să-l numesc. cuvi ntele vraciului nu dădeau loc la răstălmăciri. Ceilalţi. Vraciul ăsta nu mi-a adresat vreodată un cuvânt şi. desigur.. Moartea îl va găsi curând. Indife ent dacă dădeau sau nu crezare acestor profeţii.

Dar noi ştim că poate să şi greşească. iar eu. Cunosc eu nu. dar ne-am ales cu aşa de puţină carne. uneori. socotit până acum un westman de rând. da. are darul de a desluşi tainele viitorului şi. Nu numai roşii. apaşii. vedea dacă prorocirile se vor adeveri. dar şi albii au vracii lor care dintre ei. iuf! exclamară. el ne-a prorocit că vom i-am urmat sfatul. Socotesc mele să facă acelaşi lucru. iar Inciu-Ciuna vorbi cu voce — Fraţii şi surorile mele roşii să-mi asculte cuvintele! Fratele Pe vremea marii secete el a chemat ploaia. de multe ori. în face prăzi bogate şi to tuşi izbânda nu ne-a adus decât vreo câţiva cai şi trei puşti învechite. tare. vraciul. Când ne-a îndemnat a toamne să ne ducem la malul râului Tugah. căpetenia. ochii lui sunt nevăzători. sunt cel mai vestit — Da. care însă n-a venit. Atunci micul-meu Sam Hawkens păşi în faţă. dacă vrem să răpunem bivoli mulţi. nu vom vedea nimic! Nu e nevoie să aşteptăm. Pot să vă dau şi alte pilde care dovedesc că. ei îmi strânseră mâinile. plin de h otărâre: — Nu. — Iuf. hi-hi- . Sam Hawkens. noi era să ne sf de foame.amicală faţă de mine şi să şi-o manifeste în văzul şi auzul tuturor. cuvintele sale ca şi când n-ar fi fost rostite şi cer ca fraţii şi surorile un mijloc prin care vom afla imediat dacă vraciul a prezis adevărul sau — La ce mijloc se gândeşte fratele meu alb? se interesă se pricep să vadă viitorul. fiindcă nu-mi cunoaşteţi încă puterile. De aceea e foarte posibil să se fi ajunul ultimului război împotriva comanşilor. miraţi-vă! M-aţi. într-adevăr. miraţi. mă pricep şi la altele decât să mănânc şi să dorm! Vedeţi voi acuşi de ce sunt în stare. Şi. încât iarna înşelat şi în privinţa fratelui nostru Old Shatterhand. ca să fie înţe mea: nostru. — Am să spun. sa şi întâmplat ceea ce a prezis.

în pământ. pământul dur. ca să le arate cât de adâ oapa. seamă că le joci festa. căci viitorul e ascuns în măruntaiele pământului şi uneori Câţiva indieni îi urmară îndemnul şi-şi înfipseră securile în — Nu te ţine de năzbâtii. Sam îi expedie la locurile lor şi îşi dezbrăcă pământ. trebuie să cercetez adâncimile. luă o . Sam! i-am şoptit. Altminteri. stimate sir. Sam îl potrivi ca pe un cilindru deasupra gropii. — Sunt şi eu convins. pe verticală. o groapă adâ rea oare fratele meu alb să privească în adâncul pământului? întrebă Inciu-Ciuna. mai mult strici lucrurile decât le dregi! — Năzbâtii? Dar vraciul lor ce face? Tot scamatorii! Ceea ce ştie — Da. în stele. ca să sape groapa. Dacă roşii bagă de şi poate dânsul ştiu şi eu. II cunoşteam pe Sam ca pe min e însumi. mine! E o demonstraţie cât se poate de necesară pentru ca însoţitorii incorigibil. chiar foarte serios! Cu toate asigurările lui. Când terminară. mărturisesc că nu mă simţeam prea bine. nici o grijă! Lucrul e serios. De aceea l-aş fi prevenit cu şi mai multă stăruinţă. Era un şugubăţ mă părăsi în grabă şi se duse la săpători. vă asigur că va fi de rău. dacă nu mă-nşel! Lăsaţi pe noştri să nu ne dea peste urile. c ziua-n amiaza-mare nu pot citi în stele. II încheie la toţi nasturii şi-l rezemă de Surtucul stătea ţeapăn.hi-hi! Câţiva dintre războinici să ia tornahawkurile şi să sape aici. dar te rog din suflet să nu faci caraghioslâcuri! — O. de parc-ar fi fost din tablă atitudine importantă şi st igă: sau lemn. dar el surtucul vechi de piele.

Mă uitai în jur şi constatai. cât e deschisă. ca şi cum sdos. ce aflu şi se vor mira foarte. prin urmare. Ultimul glonţ a . spre liniştea mea. surtucul. în acest răstimp omuleţul îşi tot mişca braţele ca şi cum ar fi vrut să trădau nemulţumire. îl îmbrăc nci: spun nimic! ar fi simţit aievea foarte mişcat. încât indienii nu va deschide adâncul şi voi desluşi cele hărăzite nouă în viitorul gropii. Am aflat tot ce ne aşteaptă în săptămânile următoare. Capul lui Sam poposi vreo cinci minute în gulerul surtu cului. După ce voi rosti cuvintele mele de vrajă. în fine. Se dădu câ paşi în lături şi porni apoi încet şi solemn în jurul la unu până la nouă. turuind din gură. tabla înmulţirii de înţelegeau nimic. şi începu: — Vraciul vostru n-a văzut bi ne. n-am voie să După ce i se împlini porunca. Descheie din nou — Fraţii mei roşii să astupe groapa. dar nu mi-e îngăduit să spun decât o parte din cele scrise. va fi luptă. căci se va întâmpla taman pe îşi scoase capul. se opri lângă haina lui surtucului. Am zărit în fundul gropii arme şi am auzit împuşcături. pământul îşi apropiat. urlând din toţi bojocii respiraţia tăiată d şi alergătură. Isprăvind înmulţirea cu nouă. Mă cupri ma gândindu-mă la efectul acestei copilării. răsuflă o dată adânc. că indienii participau cu şi agitându-şi braţele ca o moară de vânt. cu înţepenită. făcu nişte plecăciuni grave şi-şi vârî capul în deschizătura toată seriozitatea la spectacol. nu eram însă convins că Inciu-Ciuna ştia prea arate că observă nişte lucruri foarte importante şi nemaivăzute. spre marea mea stupoare. pasămite ca să se uite în adânc. Nici chipurile celor două căpetenii nu bine câte parale fac scamatoriile lui Sam. îşi iuţi din ce în ce paşii până dădu în galop în jurul surtucului său. femeile şi copiii apaşilor vor vedea ce fac. Avea o mutră extrem de serioasă. Noroc că o făcea a . în cele din urmă.— Bărbaţii.

Bănuiau nu se arătă. Dar el Sam Hawkens veni spre mine şi. cel puţin pe moment. tatăl său se vădi mai puţin tăcut. în schimb. Apaşii îi dădură crezare. în schimb. Winnet ou ne privea în tăcere şi cu tâlc. A zis! Howghl Efectul acestei prorociri a fost. nu? — Bine. ceea ce îi condus e la presupunerea că omul se da bătut. se vedea pe chipurile lor. Deci am lucrat bine. dac-ar fi să moară. Ei pot scăpa numai dacă se ţin în preajma lui Old erhand. pentru că. sir. el a stors vlaga din spusele vraciului nostru şi are un surtuc plin de profeţii însemnate. — Am întrecut măsura? Cum aşa? se interesă mărunţelul. Cel puţin aşa pare. Ce nevoie a mai avu să adauge că ne aşteaptă o nenorocire? — Aşa am citit în groapă. — Ar fi fost de uns să spună că prezenţa lui Old Shatterhand nu ne va căşuna nici un rău. n-aude şi nu vede. Inciu-Ciuna respinse binevo r argumentul: că el va învinge. îşi că vraciul va ieşi de acolo pentru a-şi apăra punctul de vedere. iscodi: — Ei. dac-ar face după îndemnul vraciului vostru. — We. . n-ar putea trage tocmai scontat de Sam. acela aţinteau t otuşi privirile pline de aşteptare spre carul cu boi. Vraciul e bătut. Asta înseamnă el ultimul foc.pornit din doborâtorul de urşi al lui Old Shatterhand. se apropie ş re Sam: — Fratele meu alb e un bărbat deştept. vă place cum am dres-o? — Ca un şm echer de prima clasă. mă Surtucul acesta nepreţuit îşi va cuceri faima peste mări şi ţărmuri. ar fi pierduţi fără scăpare. Pe fraţii mei roşii îi pândeşte o nenorocire. Numai că Sam Hawkens a cam întrecut măsu ra cu prorocirile lui. scăpărând din ochişorii lui şireţi. — L-am atins pe deplin. S-ar zice că ţi-ai atins scopul.

chiar şi despre tine. Nu e ra nevoie să prezici nenorociri şi să semeni îngrijorare în sufletele oamenilor. Şi o vor dovedi. în schimb. unii cărau instrumentele mele. nu se tem de nimic. O zări printre femei pe Cliuna-ai. Să ţi-l spun? — Te rog! zise ea curioasă şi grăbită. îşi mână — N-o să-ţi aducă nimic. vom fi primejduiţi de cine ştie ce vrăjmaşi.— Căpetenia apaşilor ştie cum stau lucrurile. Să pornim aşadar! Ni se adu caii. Ce-o să-mi aducă viitorul? drag anume? întrebă ea speriată. şi catârul până în dreptul ei şi o întrebă: — Ai ce-am citit eu în adâncul pământului? — Ai spus-o şi am auzit. Ţi-am văzu iitorul. dacă în călătoria noastră o doresc liniştită. — îngrijorare? Păi războinicii apaşilor sunt luptători viteji. care împovăraţi cu samare. De astă dată. — Aş fi avut încă spus. căci anume Sam Hawkens. — Despre mine? M-ai văzut şi pe mine în groapă? — Dă. dintre care un număr considerabil erau încărcaţi cu provizii şi cu diverse obiecte n ecesare în călătorie. o să-ţi răpească ceva foarte . ce-i drept. — Nu se tem. Cei treizeci de indieni care ne însoţeau nici nu-şi luară măcar rămas bun manifestarea în public duioşiilor familiale nu corespunde cu demnitatea unor războinici. La indieni domneşte obiceiul ca războinicii care pleacă la drum să fie etrecuţi un răstimp de către cei care rămân. vor fi făcut-o mai înainte. Numai unul singur s-a găsit să-şi ia rămas-bun cu glas tare. de la soţiile şi copiii lor. Desigur. Sam Hawkens poate fi încredinţat de asta. alţii fuseseră conform dorinţei lui Inciu-Ciuna. fără îndoială. lucrurile nu s-au petrecut aşa. răspunse ea.

ar merita pomenită. Urmau Hawkens. I-am povestit atât lui. InciuCiuna. în timp ce femeia îşi ascunse obrazul. ca şi luna de sus. ut. Era frumoasă. Primele zile ale călătoriei se scurse ici o întâmplare care scăpa gingăşia feminină a feţei şi perfecţiunea trupului. Parker şi încărcaţi cu poveri. dar unui ochi mai atent nu-i puteau desăvârşit de frumo asă. Cititorul îşi aminteşte că apaşii avuseseră nevoie pueblo-ul lor de pe Ri Pecos. în frunte. cele ce-mi încre dinţase Klekih-Petra privind trecutul său.— Părul! Ai să-l pierzi în câteva luni şi ai să ajungi cheală. De astă dată. v nată că a fost trasă pe sfoară datorită propriei sale curiozităţi. în ciuda costumului şi a atitudinii ei bărbăteşti. La fel de ştii. după cum aflasem înainte bine se pricepea şi în mânuirea armelor. Rămâi cu bine. Winnetou. şi se adeverea acum. am ajuns Acolo ne oprirăm pentru popasul de noapte. fără un fir de păr în cap. Ordinea în care călăream s de la sine. A doua zi dimineaţa ne continuarăm drumul până în egiunea unde lucrările noastre fuseseră atât de brusc întrerupte de atacul apaşilor. cât şi tatălui şi surorii sale. Atunci am să-ţi trimit Stone. o excelentă şi foarte dârză călăreaţă. sora lui şi eu. Orice străin ar fi luat-o drept fratele mai tânăr al lui Winnetou. după care cei treizeci de apaşi mânând cu schimbul caii Nşo-ci se ţinea bărbăteşte în şa. Era. Apaşii cărară bolovani şi mai erios ca de obicei. de cinci zile pentru a se întoarce de la locul bătăliei cu kiowaşii până la numai în trei zile la locul unde Klekih-Petra fusese ucis de Rattler. tristeţe lunară! Râse şi dădu pinteni catârului. în popasul acesta Winnetou arăta . dar peruca mea. pentru construcţia unui monument. Atunci transportul prizonierilor şi răniţilor încetinise mult ritmul călătoriei.

ziu recu şi mă apucai de lucrările mele abia în dimineaţa următoare. din păcate. Trebuia să ţinem focul aprins până dimineaţa. în schimb. Ne apucarăm. în ciuda obstacolelor terenului. Se supuneau poruncii ajute. şi aceasta era realitatea. Dick şi Will. numai în trei zile . apaşilor nu le venise în minte să-i cadavrele în părăsire. Indienii care nu aveau treabă cutreierau împrejurimile. vulturii şi alte animale de pradă se dezgolite. Pe lângă războinicii care îm ajutor.Jaloanele se mai aflau la locul lor. căci iarna se apropia Spuneam că apaşii îmi dădeau ajutor. numai că. ceea ce mi-ar fi permis să-mi de făcut. nu s-ar fi grăbit să mă serviciile lor. când avuses m în preajmă nişte indivizi atât de puţin seara ne aduseră niscai vânat mărunt. E lesne de în i dădeam zor cu munca. erau terminate. în cea de-a patra zi. iar soră-sa aproape că simpatici. încheiasem lucrul tocmai la timp. nu o făceau şi cu plăcere. Munca mergea cu mult mai bine ca altădată. îngroape pe morţii noştri şi nici pe kiowaşii căzuţi. Altminteri. Nopţile deveneau din ce în ce mai răcoroase. mă nu se depărta de lângă noi. Ei lăsaseră încep imediat munca. Era îngrozitoare asista şi Winnetou cu multă tragere de inimă. toate desenele şi calculele cu paşi repezi. unele complet omeneşti şi să le depunem într-o groapă comună. Fireşte că apaşii nu participară la această lugubră operaţie. cei . să adunăm a turi treaba. între acestea. Oasele zăceau împrăştiate. cu sectorul învecinat. şi atât. Li se citea p e faţă bucuria când vedeau că nu mai am nevoie de treizeci de indieni se izolau de noi m ai mult decât ar fi cerut respectul primite de la căpeteniile lor. am izbutit. împreună cu Sam. altele înve ite încă în zdrenţe de carne putredă. Şi de câte ori şedeam seara în jurul focului de tabără. pentru că aveam ceva mai urgent După încetarea luptei. să fac joncţiunea îngrijiră de ele în felul lor. Amânai însă.

observ pe feţele lor că vorbesc cuvintele. de obicei. în sinea lor sunt chiar împotrivă. Când adresez vreo rugăminte. îi eram din ce în ce mai îndatorat. iar fata mai că-mi citea în ochi orice dorinţă. dascălul ale cărui învăţături le sorbea cu nesaţ. Nici gândul şi cu Winnetou şi cu Nşo-ci. — în orice caz. — Neîndoielnic. Mi le îndeplinea fără ca măcar să-i cărora. Pământul acesta le aparţine lor şi eu îl măsor pentru alţii. Numai că asta nu îns eamnă.faţă de şefi. Chiar şi Sam s ituaţia: — Nu-i prea trage aţa la muncă pe roşii ăştia! Adevărul e adevăr: indianul e vânător războinic viteaz. Judecă şi tu. Sam! — Dar idee de a reveni aici porneşte chiar de la căpeteniile lor. Şi asta în chestiuni din cele mai mărunte. pentru despre mine la un mod care nu mi-ar face plăcere dacă le-aş desluşi — Cam aşa mi se pare şi mie. discutând în şoaptă. or de ăştia trei nu ne putem plânge. — Da? Şi ce anume? — Pare că s gândesc la profeţiile vraciului şi cred în ele mai mult decât în ale dumitale. Ai fi zis că-mi ghiceşte gândurile. nu văd cu ochi buni munca mea de-aici. nici vorba lor n-au ce să ne strice. Aici avea dreptate. spre bucuria mea. nu e acordă atenţie. duşmani. sau mai bine zis nu implică şi acordul celorlalţi. Nu-i place munca şi basta! — Ceea ce fac ei n e deloc obositor şi nu se poate numi muncă. Winnetou şi tatăl său mă sprijineau în ate. dar păstrară tăcere. cu sau . Acestora nu le-a scăpat din atenţie faptul. Noi avem ce avem cu Inciu-Ciuna. când stau aşa. Avea un foarte ascuţit simţ de observaţ asculta cu mare fără intenţie. dar şi trântor fără pereche. constatai că devenisem. Dar mi-e indiferent. Altceva îi roade. binevoitori ca nişte fraţi. — g! Ar fi însă o prostie din partea lor. interes discuţiile şi. deoparte. dragă Sam.

probabil. căuta să mă imite în toate. chiar dacă nu se potrivea cu obiceiurile rasei sale. am pornit o dată cu zorile. Ne-am pregătit de plecare şi. ceea ce în est e totdeauna avantajos. Dar băgaseră de seamă că erau şi nişte albi aici. Lăsaţi fără nici o grijă . Părea că se află condiţii deosebite faţă de ale altora. cuţite şi pis la douăzeci de paşi de noi. bine să observi de departe orice apariţie. îndoiala. fapt care le direcţia noastră. cu toate că n-aş fi voit să mi se creeze Aşadar. domnilor! E nevoie să ţinem degetul pe trăgaci. ochii ei îmi stăruiau pe buze. cumpănind dacă e cazul să-şi continue drumul sau să ne ocolească. se ocupa de confortul meu mai mult decât de al ei şi cu mai multă grijă. Zărirăm patru călăreţi care se apropiau de noi. Erau îmbrăcaţi ca nişte cowboy şi înarmaţi cu puşti. la sfârşitul celei de-a patra zi. aici exclusiv pentru mine şi. acoperit de ierburi şi punctat ici şi colo de tufişuri. ori — Good-day. întâlnirea cu o ceată de treizeci de indieni nu e decât patru la număr ş u cunosc tribul cu care au de-a face. învelindu-le în pături. Putem să aflăm şi noi de unde v lucru tocmai plăcut pentru nişte albi. lăsară deci caii să-şi urmeze drumul în — Good-day. gentlemeni! răspunse Sam. decât o făceam eu însumi. în a cincea zi. Erau albi. Ne găseam cuprindeam cu privirea întregul câmp. După două zi ers.vorbeam. Nu poţi să ştii niciodată peste ce oameni dai şi de aceea e urmăm aceeaşi cale pe care Sam m-a condus la sosirea mea în aceste într-un şes întins. Cele două căpetenii hotărâră să ţinuturi. mai ales când aceştia nu sunt risipi. Fireşte că ne văzură şi ei tot atât de repede şi se opriră locului. eram gata şi mi-am strâns instrumentele. îşi struniră caii. îşi aduseră puştile în poziţie de tragere şi strigă: ba? puşcoacele în jos. N-avem intenţia să vă mâncăm. avurăm parte de o întâlnire.

căpeteniile apaşilor. Inciu-Ciuna şi Winnetou. Noi am coborât încoace. ar putea să aflăm şi numele dumneavoastră? tăinuim. Dick Ston e şi Will Parker. şi aici. E curăţel drumul? — Da. alături de mine. ci un simplu cowboy sărac. sirl O lady roşie care pleacă la Saint Louis? S— De ce nu! Sunt nume onorabile şi nu avem motive să le Mie îmi spune Sam Hawkens. camarazii mei. îl vedeţi pe Old Shatterhand. Cel puţin noi n-am auzit de vreun obstacol. Ne comunică şi numele celor trei fârtaţi ai lui. dacă nu mă-nşel. oricum. gentlemenii roşii nu vă însoţ până la capăt? — Numai aceşti doi războinici. n-aveţi de ce vă teme: sunteţi destul de numeroşi. Mă numesc Santer şi nu sun t un vânător cu faimă în vest. un boy care înjung hie ursul cenuşiu cu Veţi fi acum atât de amabil să ne spuneţi şi nouă numele dumneavoastră? plăcere! De Sam Hawkens am auzit. Dar. sir. Winnetou îl mustră pe Sam: am reţinut. mai puse apoi câteva întrebări despre starea drumului şi . — Şi încotro vă îndreptaţi? caută acolo văcari pricepuţi şi că bună. Am auzit că se — Nu mai spuneţi. mai bună decât în locurile de unde venim. de ceilalţi gentlemeni încă nu. — În sus. ca dumneavoastră. um şi sora lui. D e se depărtară. cu Louis. poate. dar mai rămâne cale de străbătut până să găsiţi asemenea slujbă rentabilă.— De la bătrânul Mississippi. către New Mexico şi apoi în California. Aceştia sunt cuţitul şi doboară dintr-un pumn pe cel mai puternic dintre bărbaţi. pe care însă nu leplecară apoi câte patru. — S-ar putea să aveţi dreptate. Sau.

Nu sunt deloc bucuros că — în tot felul. Aşa se poartă Sam Hawkens în toate cazurile. dacă se duc într-adevăr spre ţinta lor sau numai se prefac. — în ce fel? care vorbea nu luminează bunăt tea. por călări chiar pe urmele lăsate de noi şi după care se luaseră pentru că-i întreceam de opt ori ca număr.— De ce fratele meu a găsit cu cale să dea acestor oameni informaţii atât de precise? — Să le fi refuzat? — Da. Doar că nusă facă. Din ochii celui Eu şi Old Shatterhand îi vom urmări un timp. Trebuie să ştim Pe când ceilalţi îşi continuara drumul. Doar n-or să se întoarcă şi să se lege de noi! — Totuşi. S-au stăpânit le-ai spus cine suntem şi încotr e ducem. încă mă întrebam ce i-ar putea ispiti la jaf în — să ne atace. Şi dac-ar cuteza — ceea ce mi se părea im ibil mi închipuiam ce-ar putea să aibă împotriva noastră şi ce-ar fí în stare avutul ei cu al altora. Presupunând c că erau din acea tagmă care confundă cazul de faţă. răspund la fel. însă chiar de-ar fi aşa. Am fost întrebat politicos şi se cuvenea să — Eu nu cred în politeţea acestor feţe palide. Winnetou şi cu mine cei patru străini. ce ne pasă? Au plecat. Ei călăresc într-o dire noi în alta. dânsul îmi explică: şapte de oameni înarmaţi? împărtăşindu-i lui Winnetou nedumeririle . vreau să le aflu inten Fraţii mei să meargă înainte. — De ce? Crezi că ne poate strica? — Da. — N-am observat. cum ar izbuti patru inşi să înfrunte treizeci şi mele. — Nu văd de ce. Mărturisesc că nici mie nu-mi plăcuse acest Santer şi nici însoţitorii lui nu-mi inspiraseră prea multă încredere. Aceste feţe palide nu mi-au plăcut.

pe care au pus deja ochii. Fireşte că acum nu vor găsi nimic la noi. Cum însă nu dispun de monedă. ic? Parcă aveaţi intenţia să vă asiguraţi cu aur! momentul când unul dintre noi. atunci aceştia cunosc cu precizi e zăcămintele şi se aprovizionează cu aur din belşug. in au nevoie de bani. iau cu dânşii aur. lumii. E muntele Nugget-tsil. care nu trebuie să la poalele lui şi vom lua şi un pic de invidie.— Dacă sunt hoţi. Sam Hawkens a fost tare uşuratic şi le-a divulgat că suntem un furt sau o tâlhărie. fiindcă n-or să ne atace făţiş. ale cărui zăcăminte le cu c numai ei. — Fratele meu Old Shatterhand a ghicit . Mai mult nici nu le trebuie. — Ah. De ce să-l fi cărat cu noi dacă are vom trece. în cazul că plănuiesc noastră. Şi dacă. — Aur? Dar de unde să ştie că avem aur ş la care din noi se găseşte? Ar trebui să fie atotştiutori. s-ar depărta la sigur. bănuiesc. atenţia asupra — O facem mâine. albii aceia şi-au fixat. — Pe acela la care presupun că s-ar afla aurul. Mărturisesc că mă încerca admiraţia. în forturile prin — înseamnă că se g ştie că muntele a cele de tre încă? Până acum n-am avut nimic de plată. e vorba de căpetenii. — Nicidecum! E suficient să jude ce un pic ca să meargă aproape căpetenii. Deseară vom ajunge buinţă. cheltuielile ne aşteaptă — Da. ce vrea să spună fratele meu! Când merg spre răsărit. Pentru restul scunde aur. îi spunem altfel. dar nu ne trebuia mai târziu. — Pe cine să fi pus ochii? Nici măcar nu n osc. că mergem la Saint Louis. probabil mâine dimineaţă. desigur. mai de ar urmări în ascuns şi ar pândi niţel de ceilalţi. atunci nu le pasă de numărul nostru. a celor doi şefi. pe deasupra. Aşadar. în sfârşit. ne vom aproviziona cu aur zăcăminte în drumul nostru? nume. cunoscut numai de noi sub acest Oamenii aceştia ştiau unde se află cantităţi enorme din preţiosul metal .

ca de obicei. apa aceea nu era decât un izvor care ţâşnea din adânc. De bine dispuşi. parcă gând nu urmări din ochi până dispărură şi zise: — N-au gânduri rele. Siguri pe sine. ca şi cum ar fi fost grăbiţi să ajungă cât mai repede la ţintă. putem fi liniştiţi. la adăpostul cărora puturăm aprinde focuri mari şi în acelaşi timp ascunse depărtării. Winnetou se opri. De fapt . iar Ciuna şi Winnetou cercetară cu grijă împrejurimile până să se decidă jurîmprejur creşteau arbori şi tufăriş. Cine-ar putea. aveau să se întoarcă sau să apuce alt drum. dar — după cum că-i vom urmări un oarec are timp şi o făceau anume pe grăbiţii. ştiau pretutindeni comori ascunse şi n-aveau decât dispunând de asemene a bogăţii. Nici ca şi mine. foloseam drept acoperire orice dâmb sau tufiş. aveau să se întoarcă şi să se ia dup aveam să constat mai târziu — erau extrem de vicleni. Presupuneau Galopând vârtos. la o pastrama. duceau o viaţă lipsită aproape cu desăvârşire de cerinţele civili u purtau la ei nici portofele. Indivizii aceia cloceau gânduri ascunse. cât de mult îl înşelau aceea. cei patru înşi î au mereu caii la trap. de altfel. îi ajunserăm curând din urmă pe tovarăşii Seara poposirăm lângă o apă. Vigilenţi ca întotdeauna. Inciuasupra locului de popas. Trebuia să fim atenţi ca Santer să nu observe că-l urmărim. Iarbă pentru ca era destulă. în loc să-l valorifice. în schimb.şi. datorită măsurilor luate. orândui două străji şi se părea că. ne aflăm în distanţă exagerat de mare. Cei eizeci de apaşi îşi stabiliră tabăra. Inciu-Ciuna deplină siguranţă. nici carnete de cecuri. Mai târziu însă. limpede şi puternic. să ducă totuşi o viaţă atât de modestă?! să întindă mâna pentru a-şi umple buzunarele cu aur. îi aparenţele. acolo se puseră pe fript şi pe mâncat .

ne spuse Inciu-Ciuna. aur prin apropiere?! — Da. de aceea. Faptul acesta aveam să-l regretăm profund — De altfel. iar tată-n fiu şi sunt păstrate cu sfinţenie. dezvălui fraţilor mei albi. şapte la număr. Ne alesesem dinadins a ferit de vântul rece ale serii. deschis motivul amânării. în schimb locul unde se află dacă cineva s-ar lua după m ne. în cursul discuţiei. i Sam Hawkens. Inciu-Ciuna ne aduse la cunoştinţă că a doua satisfăcându-i curioz tea lui Sam Hawkens. După cină. ne lămuri în felul lui mai târziu. înşelându-mi-o. ăştilalţi. — Şi pe voi! V-am arătat încredere.Noi. eu şi copiii mei vom pleca mâine în zori ca să aducem aurul. abia către amiază şi. nu mai puţin mirat. — Ne-ai ucide şi pe noi? moartea. nicidecum să-l arăt. l-aş împuşca imediat. Stone şi Parker îşi exprimară zgomotos uluirea. zăcămintele n-am să-l destăinui nimănui pe lume. dar am să-l războinicii mei. zi vom porni mai târziu ca în alte dăţi. nici chiar dânsul o ştia de la bunic. Ştiu însă bine că nu veţi părăsi arcem. Am făgăduit cu toţii. dacă-mi făgăduiesc că nu se vor lua pe urmele noastre. adică nuggeti. obişnuiam să mai stăm o vreme la taifas. Secrete de acest fel se moştenesc numai din bun prieten. Nimeni nu ştie. confi rmă Inciu-Ciuna. aşadar. La fel şi acum. şedeam lângă tufăriş în jurul focului. Nu le dezvălui nici celui mai Şi chiar dacă vă spun toate acestea. e un secret. aţi merita . E o taină pe care mi-a încredinţat-o tatăl meu. exclamă: — Există. Inciu-Ciuna continuă: — m nevoie de aur. Ne vom întoarce către prânz.

în orice caz. Inciu-Ciu na. Fireşte că se stârni alarmă în tot ridicarăm şi noi în picioare. Hawkens strigă deodată. Ne cu puşca. nişte frunze. nu zic ba. având tufişul în faţă. o greşeală de care ar fi bine să se păzească în viitor. întrebându-l pe Sam ce i-a venit să tragă — Am zărit o pereche de ochi care-l fixau de după tufiş pe aprinse şi pătrunseră în desiş. pâlpâiala flăcărilor asemenea năluciri sunt posibile. va să zică. şi atunci fratele meu alb a c rezut că sunt ochi. indienii smulseră din foc câteva crengi aşezarăm din nou ul focului. iar discuţia luă alt curs... — Poate că două frunze şi-au schimbat poziţia datorită vântului şi s-au î în afară cu partea dinăuntru. apucă puşca lagărul. în toiul discuţiei. Sam la ochi şi trase în direcţia tufelor. a cărei culoare e mai deschisă. Fără să mai zăbovească. în — Nu? Asta-i bună! Când cineva mă spionează din tufiş. Winnetou însă nu luă lucrul în glumă şi rosti: — Fratele Sam a făcut. împuşcai. InciuCiuna e lamuri el. dacă nu mă-nşel! în această chestiune. zise Inciu-Ciuna. Indienii săriră de la locurile lor şi se apropiară în goană. Winnetou. Sam. cele ce avea de spus o întrerupse. — M-aş mira. scurt şi hotărât.Astfel încheie Inciu-Ciuna. am . Dick şi Will erau de cealaltă pa rte a focului. Ne liniştirăm şi ne — Sam Hawkens trebuie să se fi înşelat. — O greşe Cum aşa? — Nu trebuia să tragi. sunt sigur că o pereche de ochi. dreptul să-l pocnesc. — Posibil şi asta. Nu găsiră pe nimeni. Nşo-ci şi eu şedeam cu spatele la tufiş. hihihi! Sam chicotea după obiceiul lui. La un moment dat.

Doar la asta. atâta doar că poate să atragă pe eventualii iscodea. continuă nţul e de prisos. cu cât îţi încordezi mai mult p rivirea. fiindcă e de prevăzut că glonţul va nimeri în gol. din ascunziş. dar probabil că nici eu n-aş fi nimerit. Eu însumi n-o cunoşteam deloc. Winnetou. — Hm! Ast a cam aşa e! recunoscu omuleţul — împuşcătura nu face decât să sporească primejdia. acela care mi-ar doved am tras vreodată pe lângă ţintă! omul mă observă că-l iau la ochi. un om care ne — Oho! Sam Hawkens trage la sigur! Aş vrea să-l cunosc pe — Ştiu şi eu să trag. — Bine. ca să afle cine suntem. totuşi. care apare cu atât mai precis. Mulţi. atunci ar ieşi la iveală ca să ne salute. observ doi ochi care mă pândesc importanţă — şed lângă un foc de tabără. dar am deprins-o mai târziu. singur sau în tovărăşia altora — faptul n-are pe dreapta. n-a văzut nici un fel de ochi. însă — dacă iscoada n-are grijă să se uite numai printre gene — pot fi că e lucru uşor să descoperi printre milioanele de frunze ale desişului . nu se pricep cu ajutorul lui Winnetou. bine! Dar ce-ar fi făcut fratele meu roşu în locul meu? — Ori trăgeam "de la genunchi". de altminteri buni trăgători . foarte mulţi westmeni. nu se vede. cum cere regula. făceam un ocol şi cădeam în spatele iscoadei. "De la genunchi" e una din cele m ai dificile poziţii de tragere. Glonţul se duce în gol şi omul dispare în noapte. însă şi în cazul acest greşeală să tragi. ori mă depărtam pe tăcute. şi în acest duşmani ce s-ar afla pe aproape. Chipul iscoadei se topeşte în întuneric. eodată.— De unde ştii că are gânduri duşmănoase? Dacă le-ar avea. atunci s-ar furişa cât mai aproape oi. Ei au un luciu mat. Iar dacă nu. fosforescent. într-adevăr. Să nu se creadă. puşca mi-o ţin lângă mine. Să presupunem că. îşi dă seama că l-am văzut repede din bătaia puştii. Ori Sam s-a înşelat. Ori a fost. ochii observaţi.

Pe când toată lumea se simţ satisfăcută sau barem liniştită de faptul că cercetarea împrejurărilor n-a dus la nici o desc perire. poate şi în tremurul fru zişului bătut de vânt. Or. în aparenţă nepăsător. Trebuie. să adică să-l împuşc în ochi. Atunci. cu doborâtorul meu de urşi. atunci adversarul îmi observă gestul şi dispare ai clipi. în care era meşter. să-l dobor dintr-un foc. îmi îndoi piciorul astfel ca genunchiul împreună cu coapsa să formeze o linie care. aceasta e o treabă p care puţini o duc la capăt. mai ales că se cere să lucrezi numai cu mâna dreap tă. încât să nu observe mişcarea. pentru propria-mi salvare. mult şi mânuirea ei cu o singură mână cerea un efort serios. E o treabă care nu se poate învăţa. deci. o prelungirea acesteia — ş răgaci. Dacă m-am convins că e vorba de un spion duşman. trebuie. să ducă drept la ţintă.o pereche de ochi deschişi. Dar exerciţiile continue m-au dus în cele din urmă la rezultate bune chiar şi în faţa unor ţinte foarte greu de zărit. ca din joacă. e nevoie să te fi născut cu o anume agerime a privirii. pentru că arma cântărea . pentru că aceştia sunt singura ţintă vizibilă fac în aşa fel. care nu e decât o pereche de puncte abia sesizabile sub pâlpâirea jucăuşă a luminii. să-l fac inofensiv. pentru mine. apuc puşca. başca ţinta. Se ridică după o vreme şi plecă mi-a fost destul de greu să aplic procedeul. Nu mai pun la ajutorul catarii. manevrând cu reazem cu ţeava de-a lungul coapsei — încât să se afle exact în amândouă mâinile. Lucrul e posibil numai prin tragerea "de la genunchi". La acest procedeu se referea Winnetou vorbind de "împuşcătura potriveşti arma numai cu o mână. ca să tragi. Winnetou nu se arătă deloc mulţumit. E un procedeu foarte dificil. continuată. jocul n-ar mai părea atât de inocent. Mie. Dar dacă iau puşca şi ţintesc ca de obicei. s-o fixezi bine de coapsă şi apoi să socoteală cât de greu e să ocheşti precis dintr-o astfel de poziţie şi fără de la genunchi".

înainte gândurile. să nu vii cu noi. sumbre. De fapt. o însemnătate cu mult mai mare ca înainte. am ajuns în acea dimineaţ convingerea că Santer şi oamenii lui se întorseseră. urmă el. ecoul uşor explicabil al recentei noastre întâlnir i.să controleze personal terenul. în existenţa ta reală. voi mai cerceta o dată împrejurimile. Şi otuşi. Trecu mai bine de o oră până s-a întors. Winnetou mai controla o dată locul fără a . desigur. Apoi ne culcarăm. Inciu-Ciuna cu fiul şi cu fiica lui se p iră de drum. — Frat ele meu să nu se îngrijească din pricina noastră. prin urmare Sam Hawkens totuşi s-a scurte. Probabil că era efectul visului. în care Santer şi însoţitorii lui jucau rolul principal. înşelat. le cerui îngăduinţa să-i însoţesc măcar un timp. anunţă el. persoana lui îmi stăpânea într-atât o dată ca un om care îţi apa pete apoi. Mă miram şi eu cum. dar — Nu e nimeni. îmi răspunse Winnetou. compusă din carne şi o fiertură de făină. încât zadarnic încercam s-o alung. Dormeam agitat. fără nici un temei concret. Trebuia să mă supun. care nu-i iartă pe oamenii albi până nu le distruge şi sufletul. ci din dragoste şi prudenţă. recomandându-le cât mai multă at şi patrulare permanentă în jurul taberei. apoi tustrei plecară. Pentru a te linişti. el rândui patru străji în locul celor două. mă trezeam me reu şi eram hărţuit de vise Era. când mă deşteptai dimineaţa. însoţindu-ne chiar şi pe o distanţă scurtă. Pentru a-i mărturisit obsesia me legătură cu Santer. ar putea să creadă că a asigura că nu am deloc intenţia să aflu drumul spre zăcământ. Ştim că Old Shatterhand nu râvneşte la aur. se întâmplă nu de plecare. descoperi nic o urmă. In ciuda ac stei constatări. Din faptul că mergeau pe ucigător. După gustarea de dimineaţă. d nu din neîncredere faţă de tine. Te rugăm. le-am ghicit locul zăcământului şi atunci ar cădea în acea ispită a prafului şi trupul.

Erau. pentru a ne deruta şi a ne f ace să credem ca zăcământul de aur se află la sud. una de dimensiuni mijlocii şi o alta mai mică. la întoarcere. Pătrunzând înlăuntru. în primul rând. S-ar fi putut să mă zărească în nici un caz să cadă la bănuial ţinut după ei. Să mă întorc în tabără? Nu prea aveam chef. mi-am aprins luleaua şi. găsii patru cai priponiţi. curând mă sculai din nou. M-am tolănit în iarbă. Winnetou şi Să-mi fi continuat drumul? Nu. Se îndreptaseră ma i întâi spre sud. gândurile. îmi lua i puşca şi plecai. Urmele Nşo-ci. Or. îmi ziceam. apucai spre nord. dădui de găseam liniştea. probabil. Judecasem bine: pornea într-adevăr din păduricea respectivă. am dedus că zăcământul cu pricina nu se afla prea departe. părea că pornesc dintr-o pădurice . ca să nu se creadă cumva că umblu cu alte in tenţii. n-aş fi vrut urmă îmi atrase atenţia. o altă de la trei bărbaţi care purtau cizme cu pinteni. Dick şi Will. ceva dinlăuntrul meu nuPoate să vânez vreo sălbăticiune. aii lui Santer şi ai fârtaţilor săi. Şi ia tă vreme trebuii să mă opresc iarăşi. păreau proaspete. dar apoi o luaseră totuşi spre nord. Toate semnele arătau că indivizii îşi deplasaseră cele două căpetenii. constatai că provine gândul iarăşi la Santer. ca să-mi risipesc temerile. Dar nu-mi mi dădea pace. spre uimirea mea. Deosebii o pereche de tălpi mari. Să tot fi mers un sfert de oră când. ale lui Inciu-Ciuna. ar fi putut să-mi descopere urmele. m-am pornit pe taifas cu Sam. Cercetând-o îndeaproape. câţiva stejari încă înfrunziţi. fireşte. să-mi mai alung Inciu-Ciuna părăsi tabăra îndreptându-se spre miazăzi.jos şi nu călări. Acolo trebuia să cercetez. O apucai deci spre răsărit. Eu o urmele a trei persoane încălţate cu mocasini. un fulger mă duse sau. Paşii se înşiră pe direcţia în care ştiam că se apropiată în care do .

Deci să acţionez imediat. dar. zărise într-adevăr o pereche de ochi. tot se înapoiaseră! Dar cu ce scop? Din pricina noastră. De ci. îl alungase pe individ încă înainte de a-şi fi descărcat arma. Erau foarte înalţi. fulgeră! Despre ce discutam noi aseară înainte ca Sam să fi zărit ochii a stăzi după aur! Spionul trebuie să fi auzit această discuţie. Nici nu mai era timp să mă întorc î abără şi să dau alarma. Winnet rbise de un munte numit de el Nugget-tsil. îl scosei din desiş. Aşadar. Totuşi. tocmai fără îndoială de nişte pinten Indivizii se căţăraseră aşadar în copaci. Cum de ne-a putut observa de aici? Santer ne urmărise. căutam între timp niscai stare naturală. locul sta din pădurice era mult prea departe de tabăra noastră. care se amestecară curând cu cele Pentru cazul că aş pierde aceste urme. împreună cu haimanalele lui. de sus.petrecuseră aici noaptea. zăcământul se afla în munţi. cel vizat. dacă nu chia eriorul taberei. a pornit în urmărire. Pe scoarţa unuia descoperii zgârieturi provocate cel puţin mişcarea dimprejurul ei. drept în faţa . Fuseserăm spionaţi. înseamnă munte. Desigur că se purtau cu gândul de care Winnetou îmi vorbise în ajun. se va duce s-a urcat într-un stejar şi i-a văzut pe tustrei cum pleacă. evident. de acolo. Cerule! Un gând neaşteptat mă aceia? Despre faptul că Inciu-Ciuna. Dezlegai repede un cal. Dimineaţa buni pentru căţărat. putuseră să observe. şi să-i ajung din urmă pe galop pe urmele celor patru bandiţi. fără a pierde o clipă. mă aruncai în şa şi porn apaşilor. Prin urmare. la Winnetou se află în pr imejdie! Nşo-ci şi tatăl ei de asemenea! Trebuia tâlhari. puncte de reper după care să mă orientez în ce priveşte locul zăcământului. în limba apaşilor. "tsil". "Nuggeţii" sunt boabele de aur de diver se mărimi. pândind clipa când l-ar putea surprinde singur pe Examinai copacii. nu se înşelase Sam Hawkens. dar nu prea groşi. ce se găsesc în puţin timp. Apoi. împreună cu copiii săi. cu pripeala lui . Măsurai din ochi depărtările.

mea se ridicau nişte munţi destul de impunători şi împăduriţi. îi cunoşteam de ura. desluşi din cauza pietrişului pe care apele îl rosto iseră din înălţimi. urcaseră panta. m-am oprit să-mi trag sufletul. Pesemne că situaţia avea să se mai repete. urmate de un al apaşilor. însă. într-un ritm care-mi continuai apoi drumul în urc uş. apoi se răreau din ce în ce. Faptul îmi apărea neîndoielnic. Făcea. munţii mi se deschideau în faţă. fără apă. tot ce putea şi. încă una. Ajuns pe o înălţime. pietros. în pădure. altminteri n-ar fi putut să tragă. drumul se bifurca. o cotiseră la dreapta ori apucaseră drumul înainte. totuşi o găsii. Mai încolo. nu descălecai. se deschidea o văgăună al c Urmele duceau între doi munţi. Gloaba bătrână pe care călăream nu excela în vi lsei din goană o nuia şi dădui imbold calului. mai departe. stră şesul. Mai aveam doar strigăt care îmi străpunse inima ca un jungher: era strigătul de moarte se aruncă asupra prăzii. îl legai deci de un copac şi grăbii pe jos. Mă săltai din nou în şa şi pornii pe urme. îmi ajunsei bine acolo că detunară câteva împuşcături. ci mă năpusteam înainte ca o fiară care arma cu două ţevi a lui Winnetou. încă o împuşcătură.. Se anunţa un luminiş. şi calul nu putea de să mă incomodeze. puţin. pe dreapta. dar după un timp nu le mai putui Totuşi. Dar ntăia respiraţia. Nu era uşor de descoperit vreo urmă. căci era în tot cazul de presupus că tâlharii fund era de asemenea pietros. după ce mă lămuri încotro duce urma. Slavă Domnului! Mai trăia. Acum nu mai aler am. Unul din ei trebuia să fie mun e nuggeţilor.. Acum se punea întrebarea dacă indivizii cercetai pietr işul. Mai curând alergam pe sub copaci decât mergeam a început erau deşi. a trebu it să cobor iarăşi de pe cal. până ce urma o cotea la stânga. curând. Aceasta era . Descălecai şi ducea către văgăună. sărmanul. După Neliniştea mă gonea mereu mai departe. Străbătui repede un fel de jgheab strâmt.

se adăpostea Winnetou. Mă repezii după el. Auzind împuşcătura. unor copaci. îmi spuse: cea mai frumoasă şi mai bună dintre fiicele apaşilor. stăteau pitulaţi doi dintre bandiţi. tocmai pe cale să-şi încarce iarăşi puşca. Al patrulea zăcea mort chiar în faţa mea. se ridică pentru o clipă. Avea o expresie pe care n-o voi uita — Fratele meu Old Shatterhand vede ce s-a întâmplat. nu-l mai puteam prinde. se întoarse fulgerător spre nu mă nimeri. Nu puteam să văd dacă mai trăiesc. în ochii lui erau şi durere nebună. împuşcat în ca . aceea luai drumul îndărăt. îndărătul să tragă în Winnetou dacă erit. La stânga mea. Nşo-ci. Nu era chip să-l ajung. primii doi erau cei mai periculoşi pentru viaţa amândoi. nu se va ai duce în oraşul feţelor palide. ochi şi trase. Luminişul nu era prea mare. Către mijlocul lui zăceau Inciu în apropierea lor. dar mă oprii ca trăsnit lângă ultimul copac. . dar mai încolo. însă depărtarea dintre noi era prea mare i încă la capătul mine. din păcate. dar ochii ei vor răm a pururea închişi. încercai să-l luminişului. Dusei la ochi doborâtoml meu de urşi şi-i împuşcai pe după cel de-al treilea. Dar sărisem în lături şi glonţul adâncul pădurii. cercetând. era Ciuna şi Nşo-ci. dacă mai sunt în viaţă. mă năpustii lui Winnetou. Era însuşi Santer. dacă mai mişcă. mai ales că-mi era de Winnetou. în pădure.câteva salturi de făcut până să ies în luminiş. mai licăreşte în ea un strop de viaţă. Dacă are Ieşii din nou la lumină şi-l văzui îngenuncheat lângă tatăl şi sora zări. după un blo c de stâncă. Când mă niciodată. De nevoie de mine? lui. Văzu că mă apropii. fără a mai pierde timp cu încărcarea armei. îl pierdui. Pe dreapta se furişa Winnetou. gata printre copaci un al treilea individ urmând să cadă în spatele lui Pentru moment. cu armele la ochi. Atunci anditul se dădu bătut şi o luă la goană către ajung. oricâtă silinţă mi-aş fi dat. îmi paraliza pur şi simplu picioarele. plin de îngrijorare.

Nu eram în stare să scot o vorbă; n-aveam ce spune sau întreba. Ce să fi întrebat? Vedeam do ar cum stau lucrurile. Zăceau Frumoasă" împuşcată în piept. Căpetenia murise pe loc, fata mai respira, greu, precipitat, în timp ce obrajii ei frumoşi, bronzaţi, deveneau tot mai p alizi, mereu mai palizi. Chipul ei catifelat se subţia şi masca morţii se aşternea trept at peste gingaşele ei trăsături. Deodată, avu o tresărire uşoară. îşi întoarse capul către ta amândoi într-un lac de sânge, Inciu-Ciuna lovit în cap şi "Zimort şi pleoapele i se întredeschiseră. îl văzu pe Inciu-Ciuna scăldat în sânge şi se cutremură de groază — numai că, în starea ei de

slăbiciune, nici groaza nu reuşi să-i schimbe înfăţişarea. Părea că-şi şi duse mâna la inimă. sânge cald şi suspină adânc. — Nşo-ci, buna, singura mea surioară! se jelea Winnetou cu un g as frânt, inimitabil. Fata îşi ridică ochii. mă! Apoi privirea îi lunecă spre mine şi un surâ d de o clipă jucă în jurul buzelor ei palide. — Old... Shatter... hand! îngână ea. Eşti... ai Atunci pot... să mor... aşa... Asta a fost totul. Moartea îi închise pentru vecie gura. Era de adună gândurile; apoi îşi reveni întrucâtva, înţelese cele întâmplate şi— Winnetou... fratele... meu! şopti ea. Răzbună-mă... răzbună-

parcă mi s-ar fi rupt inima în două; simţeam nevoie de aer; sării în scosei un răcnet, al căr ecou ricoşa din pădurile munţilor învecinaţi.Winnetou se ridică şi el, încet, apăsat parcă de ră uriaşă. Mă îmbrăţişa şi zise: apaşilor, şi Nşo-ci, sora mea, care îţi dăruise sufletul. A pe buze. Să nu uiţi, frate, să nu uiţi niciodată! — Nu, n-am să uit! strigai. picioare — pentru că îngenuncheasem şi eu lângă biata fată — şi — Acum sunt morţi! Cel mai mare şi mai nobil conducător al

Chipul lui Winnetou luă o altă expresie şi glasul lui părea un huruit de tunet depărtat şi a meninţător: — Ai auzit care i-a fost ultima dorinţă? — Da.

— Răzbunare! Da, am s-o răzbun cum încă nici o crimă n-a fost cărora nu le făcusem nici un ră a fost dintotdeauna şi aşa va fi până la pieirea celui din urmă indian. Şi chiar dacă nu vom ieri cu răzbunată! Ştii tu cine sunt ucigaşii? I-ai văzut doar. Erau feţele palide toţii ucişi, e o crimă, da, o crimă ce se săvârşeşte faţă de poporul meu. Am vrut să vizităm oraşele acestor albi nelegiuiţi; Nşo-ci dorea să ajungă asemenea unei squaw albe, căci te îndrăgise şi spera să-ţi Această dorinţă a plătit-o ie că vă urâm, fie că vă iubim, e totuna. cucerească inima însuşindu-şi cunoştinţele şi obiceiurile albilor.

Unde calcă un alb, acolo se anunţă pierzania noastră. Un mâniei şi al răzbunării se va înălţa deni, oriunde se află vreun fiu al neamului nostru. Acum ochii tuturor apaşilor priv esc la geamăt de durere va străbate toate triburile apaşilor şi un strigăt al

Winnetou, ca să vadă cum va răzbuna el moartea tatălui şi a surorii care-l fac aici, lângă ac ste două victime! Jur pe Marele Spirit şi pe toţi sale. Fratele meu Old Shatterhand să stea mărturie jurământului pe

vitejii mei strămoşi care mă privesc din plaiurile veşnice ale vânătoarei, îl voi doborî cu a căzută din mâinile părintelui meu, sau... — Stai! intervenii cutremurat, căci ştiam că acest rământ ar fi devenit faptă neîndurătoare. Opreşte-te! Fratele meu Winnetou să nu jure acum, n acum! — De ce nu acum? mă întrebă el, aproape furios. — Un jurământ trebuie rostit cu suflet l netulburat. — Iuf! In această clipă sufletul meu e liniştit ca şi groapa în care îi voi cul a pe morţii mei dragi. Aşa cum ei nu se vor mai întoarce din că de aci încolo, pe oricare alb, da, pe oricare alb ce-mi va ieşi în drum,

mormânt, aşa nici eu n-am să retrag nici o vorbă din jurământul meu... — Nu mai continua! l-a întrerupt din nou. Ochii lui mă străfulgerară aproape duşmănos: ajung de batjocura babelor ş să fiu alungat din sânul neamului meu pentru că n-aş avea curajul să răzbun cele petrecute azi? — Vrea oare Old Shatterhand să mă abată de la datorie? Să

— Departe de mine să doresc aşa ceva. Vreau şi eu pedepsirea şters-o, dar nu ne va scăpa. — C m să ne scape! izbucni el. Dar nu numai cu dânsul trebuie să mă răfuiesc. El n-a făcut decât se poarte ca un vrednic fiu al ucigaşilor. Trei dintr-înşii au şi plătit pentru fapta lor; al patrulea a

rasei albe care ne aduce pieirea; ea este răspunzătoare pentru tot ce ldintâi şi cel mai mare conducător al tuturor apaşilor! Stătea în faţa mea mândru şi cu capul sus; în pofida ti eţii lui, a învăţat să facă; ei îi va cere socoteală Winnetou, de acum înainte cel

se simţea rege peste ai săi. Da, era într-adevăr omul în stare să adune sub conducerea sa pe războinicii tuturor triburilor roşii şi să pornească o luptă necruţătoare împotriva albilor, ptă a desperării, realizeze ceea ce şi-a propus. Lui, numai lui i-ar fi fost cu putinţă să

al cărei sfârşit nu putea fi decât unul singur, dar care ar fi acoperit cu hotăra dacă tomah awkul morţii se va dezlănţui sau nu în toată năprasnica lui furie. îl apucai pe Winnetou de m spusei: — Vei face după voinţa ta; totuşi, ascultă mai întâi o rugăminte, glasul prietenului atelui tău alb. Aici zace Nşo-ci. Spuneai chiar tu pe mine m-a iubit ca prieten, pe tine ca frate; şi tu ai răspuns din plin sute de mii de victime întregul Vest sălbatic. Acum, această clipă poate cea din urmă pe care ţi-o fac; pe urmă, nu vei mai auzi niciodată că m-a iubit şi că s-a stins cu numele meu pe buze. Şi tu i-ai fost drag; dragostei sale. în numele acestei iubiri, te rog să nu juri acum, ci abia

după ce lespezile vor fi acoperit mormântul celei mai nobile fiice a apaşilor! Mă privi cu seriozitate, aproape sumbru, după care îşi plecă ochii asupra moartei. Observai că trăsătu ile i se destind. în cele din urmă, ridicându-şi din nou privirea către mine, răspunse: — Fratele meu Old Shatterhand are o mare putere asupra inimilor care-i stau în preajmă. Nşo-ci desigur că i-ar fi împlinit

rugămintea şi de aceea vreau să i-o ascult şi eu. Când ochiul meu nu dacă Mississippi cu toţi afluenţii lui va duce spre apele mării sângele popoarelor albe şi roşii. Am zis. Howgh] Sl avă Domnului! Izbutisem, cel puţin pentru moment, să evit o catastrofă cumplită. Drept mulţu mire, îi strânsei mâna. va mai vedea aceste două fiinţe moarte, atunci abia să se hotărască — Fratele meu roşu va vedea îndată că nu cer milă pentru vinovat; vreau să-l lovească pedeapsa cu toată greutatea şi necruţarea

pe care fapta lui o cere. Nu trebuie să-i dăm răgazul să dispară. Să nuacest scop. — Picioare e îmi sunt legate, vorbi el, întunecându-se iarăşi la faţă. Datinile îmi poruncesc să rămân l până vor fi înmormântaţi. Abia după aceea pot merge pe drumul răzbunării. — Şi când va fi în pe locul unde au murit, fie că-i ducem înapoi în pueblo, ca să se odihnească lângă strămoşii Dar şi în cazul când vor fi îngropaţi aici, pe loc, încă vor trebui câteva zile până să împli ia la înmormântarea unui conducător atât de mare. — Până atunci, ucigaşul ne scapă cu siguran entru că nu pot să-l urmăresc personal, sarcina va reveni altcuiva. Fii bun şi spune-mi cum s-a făcut că ai venit încoace? i lăsăm nici un avans. Winnetou să-mi spună ce ar crede de cuviinţă în — Trebuie să ţin sfat cu războinicii mei. Fie că-i îngropăm aici,

Acum, când era vorba de chestiuni concrete, Winnetou deveni pe gânduri. Deodată, auzirăm un geamăt venind din direcţia unde ziceau cei doi ticăloşi pe care îi credeam ucişi. Pe unu l îl împuşcasem drept în se trezise. Ne privi nedumerit şi murmură nişte vorbe neînţelese. Mă i asupra lui şi-i strigai: — Omule, vino-ţi în fire! Ştii în faţa cui te afli? îşi dădea în c steneală să-şi amintească calm ca de obicei. I-am povestit tot ce-l interesa; el rămase câtva timp inimă; celălalt, însă, fusese lovit ca şi Nşo-ci; mai era în viaţă şi tocmai cele

întâmplate, într-adevăr, ochii i se limpeziră oarecum şi-l auzii întrebând în şoaptă: — Unde. e... Santer? — A fugit! i-am răspuns. Nu mă lăsa inima să mint un muribund, fie şi ucigaş. — încotro? — Asta nu ştiu; dar sper să mă lămureşti dumneata. Ceilalţi din mult câteva minute t. Sper că acum, în pragul morţii, te vei purta mai bine. Spune-mi, de unde e originar Santer? Wumetou-2 87 — Nu... ştiu. — Acesta e numele lui adevărat? — Are... multe... mult e nume. — Cu ce se ocupă el de fapt? — Nici... asta... n-o ştiu. — Aveţi cunoscuţi prin aprop ere, poate în vreun fort? — Nu... pe nimeni. — încotro vă duceaţi, unde voiaţi să ajungeţi? — Nicăieri. Bani... pradă... grupul vostru sunt morţi şi nici dumitale nu ţi-au mai rămas decât cel

— Eraţi, va să zică, tâlhari de meserie! îngrozitor! Cum de v-a venit ideea să-i atacaţi pe a doi apaşi şi pe fata care-i însoţea? — Nug... nuggeţi. — Dar n-aveaţi de unde să ştiţi despr Voiam să... să ne luăm după... gândul şi l-am întrebat: aţi presupus că duc cu ei aur? Confir cap. — Aţi hotărât deci să-i atacaţi; dar ştiaţi că vom fi vigilenţi şi că Tăcu. îi cădea nespus de greu să vorbească. I-am ghicit însă — Aţi aflat că aceşti apaşi se pregăteau pentru o vizită în oraş şi

nu vă vom slăbi curând din ochi; de aceea aţi călărit o bucată de drum liniştit. Aşa e? Dădu cap. — Prin urmare, v-aţi întors, ne-aţi ajuns din urmă, iar seara neaţi spionat? Aţi auzit d scuţia noastră? — Da... Santer. auzite? — Apaşi... Nugget-tsil... vor aduce nuggeţi... dimin eaţa... — Exact. Apoi v-aţi ascuns în pădurice şi ne-aţi observat de sus, din copaci. Voiaţi noaşteţi locul de unde apaşii ar fi luat aurul? închise ochii şi nu mai răspunse. — Sau aveaţ e gând să-i atacaţi la întoarcere şi... netou. Această faţă palidă nu mai poate vorbi. A muri clar că tâlharii voiau să ne afle secretul; dar au întârziat. Noi ne şi întorceam mai departe şi v-aţi întors abia mai târziu presupunând că ne-am — înseamnă că însuşi Santer era spionul! V-a povestit cele — Fratele meu să nu mai întrebe zadarnic, mă întrerupse Wincând ei ne auziră paşii. Atunci s-au tupilat în dosul arborilor şi au tras asupra noastră. Inciu-Ciuna şi "Zi-Frumoasă" s-au prăbuşit sub gloanţele lor; mie mi-au atins doar mâneca. Am tras asupra unuia; dar în clipa când am apăsat pe trăgaci, el a sărit în spatele unui copac şi

Pe locul — Apoi fratele meu va lua cu dânsul zece dintre războinici spre pentru a jeli împreună cu mine la căpătâiul morţilor. Restul de douăzeci îi trimiţi încoace privesc îndărăt. Însă c urmelor e anevoioasă şi voi pierde mult timp. — Aşa să fie! Sper că voi răspunde cu cinste încrederii pe care f meu roşu mi-o acordă. — Cine va îndeplini această sarcină? — Nu mă îndoiesc că Old Shatterhand va şti să dea de urma fugarului. glonţul lui m-ar fi duce cu siguranţă la caii lui. — Şi apoi? treilea se grăbea să ajungă pe ocolite în spatele meu. Vai. pentru că se unde a mas Santer şi ai lui creşte iarbă bogată. — Nu. A uzit detunătura doborâtorului de urşi şi am scăpat cu viaţă. mă înclinai încă o dată în faţa celor doi morţ . iar al lovit cu siguranţă. Old Shatterhand va d escoperi lesne direcţia în care a fugit ticălosul. care totuşi nu Shatterhand. Winnetou tocmai acoperea chipurile morţilor şi se . cât de mult mă durea! Cât de teribil! Dar nu era timp de pierdut şi apucai în grabă drumul pe care venisem. m-ar fi putut salva dacă nu apărea la timp fratele meu Old Apoi repede m-am adăpostit îndărătul acestui bolovan. într-acolo să apuci mai întâi. a-l urmări şi a-l prinde pe ucigaş. în schimb cu al doilea glonţ l-am doborât pe un altul.nu l-am nimerit. Căci. — Asta-i neîndoielnic. I-o scuturai cu putere. Fratele meu nici nu trebuie să caut e urma. Acum fratele meu ştie totul şi r dem ce trebuie făcut pentru prinderea lui Santer. — Ştiu că Old Shatterhand mă va înlocui ca şi când eu însumi aş fi de f wghl îmi întinse mâna. La marginea luminişului mă oprii ca să tânguia cu acel glas înăbuşit cu care indienii încep ohodul. gândeşte-te: doi mă ameninţau dintr-o latură.

rezultatul ar fi rămas acelaşi: Santer nu trecuse pe aici. să-mi undeva mai sus. dar e nevoie de plămâni puternici. pământul fiind aici încă prea dur. m-am oprit s-o caut. deci. unde. să se depărteze cât mai iute şi să dispară. N-am izbutit din primul drum. nu vedeam. nu lăsa urme. desigur. Dar jos. ar fi însemnat să întârzie în apropierea noastră. La vreo zece minute de Şi totuşi — ce dezamăgire! Puteam să caut mult şi bine. mai potrivit. moment. sănătoşi. apoi. călcând pe piatră. învăţasem de la Winnetou cum treb cedat ca să-ţi păstrezi suflul şi vigoarea: îţi laşi greutatea corpului pe un singur picior ş când acesta oboseşte. datorită pietrişului. Era totuşi posibil să procedeze aşa în intenţia de a-şi face rost de un cal. altă ipoteză semn şi o astfel de întârziere nu mi-o pot permite. în vale. ajuns pe înălţimea pome nită. du-se la locul unde poposise noaptea. mai dacă animalul mai stă la locul lui. Pe aici mai puteam alerga cu toată viteza pentru că. Coborâi în fugă. mă avântai prin văgăună. Astfel poţi alerga ore întregi fără prea ari eforturi. terenu l se muia şi. Zis şi făcut. dar. Probabil că părăsise văgăuna în alt loc. căutarea urmei ar fi fost inutilă.Credeam la început că raţionamentul lui Winnetou se va adeveri. încordez la maximum atenţia. de data asta. E totuşi preferabil . descumpănit să fac? Să mă întorc şi să cercetez locul trecerii? Mi-ar trebui ore întregi până să găsesc v c în tabără şi să-mi iau de acolo oameni de ajutor. M-am angajat într-o cursă d istenţă cum încă nu încercasem până atunci. o schimbi pe celălalt picior. Dar dacă în drum ar dat cu ochii de gloaba pe care călărisem eu? Ticălosul fugise doar exact pe acelaşi drum şi era exclus să nu vadă calul. extrem de curios când îi constatai dispariţia erdui decât un moment. Dar am izbutit. Santer voia. era mai uşor să recunoşti amprentele picioarelor şi copitelor. Imaginaţi-vă ce ciudă mă cuprinse mult zburând. Gândul acesta îmi grăbi paşii. mă cuprinse îndoiala. Iată-mă.

Se lăsă o t adâncă. mă îndreptai mai întâi spre locul unde poposise Santer. — Pe acela trebuie să-l mai căutăm. îl întrerupsei. şi dumneata. ca şi pe călăreţ. şi adăugai: — Să-mi spună acum fraţii mei roşii: cin zis mai bine dintre ei. I-am capturat. Trecuse mult de amiază şi Sam mă î intrigat: — Pe unde hoinăriţi. ai ochi foarte buni. dragă Sam. Cei trei cai e mai aflau în pădurice. — Unde? — Nu prea departe de aici. sau vraciul vostru? Inciu-Ciuna şi Nşo-ci şi-au .. viitorul: Sam Hawkens. cum. — De la cine? — Uită-te bine la ei! Eu i-am recunoscut imediat. sir? Aţi pierdut masa de prânz şi eu. s-a întâmplat ceva foarte în loc de răspuns.Apropiindu-mă de ţintă. grav. Celor prezenţi le-am împărtăşit ştirea morţii lui Inciu-Ciuna era prea monstruoasă. Mi-am şi dat seama din prima clipă ai cui sunt. Lipseau câţiva şi a fiicei sale. Ăştia-s caii lui Santer şi ai înso orilor săi.. de altfel e. după cât e ştiu. dar unul e lipsă. Vestea li se părea de necrezut. Ii dezlegai. mă trap spre tabără. Trebuie să plecăm imediat de aici. pornii în — Drace! Aţi plecat pe jos şi vă întoarceţi călare! V-aţi făcut — Am. măsură c e caii şi continuă: cumva hoţ de cai? — Asta nu. numai că nu-mi venea să cred. i-am chemat pe apaşi la mine.. — Să plecăm? De ce? săltai în spinarea unuia şi. foarte tragic.. nu zic ba. ţinându-i de dârlogi pe ceilalţi. Tăcu deodată. Le povestii atunci în amănunt cele întâmplate. — Ascultă.

l-ar fi rupt în bucăţi. Sunt de aceeaşi părere. Zarva nu duce la n rebuie să pornim şi să-l prindem pe ucigaş — Să plecăm. îşi ag u armele şi.. în orice caz. Mai întâ găsim pe ucigaş. în sfârşit. — Bănuiam. şi acum zace — Credeţi? Hm! Vreţi să spuneţi că va trebui să urcăm sus. Nu i-aţi găsit urma. Hawkens. mi-e um. Ştirea tragică pra lor o impresie zguduitoare.găsit moartea. Dacă Santer ar fi fost acolo. Ab pă o vreme glasul meu izbuti să se facă iarăşi auzit deasupra larmei şi vaietelor care păreau să nu se mai sfârşească. să plecăm! strigară şi săriră pe donai din nou. pentru a da durerii o expresie cât mai vie. îşi strâmbau feţele înfricoşător. fiindcă au plecat fără mine. încât s-ar fi putut auzi la zeci de mile distanţă. Dar cum s-o descoperim? Mi se pare imposibil sau. se apropiară. da. la . ce aduce tovărăşia mea: viaţă sau moarte? Nu se mai îndoiau de adevăr. Groaznic! înspăimântător! Draga de ea. — WelV. încât trebuia să mă feresc ca să nu Stone şi Parker stăteau tăcuţi deoparte. Şi Sam rosti: — Mă simt ca năuc şi pot deprinde cu gândul celor fiu strivit. — Oricum ţi-ar fi. văgăuna pe unde a cotit-o be stia? Complicată afacere! — Nu e vorba de văgăună. Dimpotrivă. extrem de greu. Vorbele sunt inutile. iar Winnetou trăieşte pentru că eu l-am salvat. frumoasa şi buna moartă! Ştiţi. — Războinicii apaşilor să facă linişte! poruncii. întâmplate. Am să le spun eu.. Fraţii mei nu ştiu ce au de făcut. Ştiţi încotro a întins nu ştiu. fată indiană! A fost întotdeauna atât de delicată cu mine. Oamenii alergau ca înnebuniţi. păstrează deocamdată totul pentru dumneata! îi tăiai vorba. Se înghesuiau atât în min . Se iscă o larmă at are. — Nu e deloc greu. A ar. sir.

răzleţi. ne ghidăm după ea. De aceea mă cred că nu sunt leg asiv unic. — Uite. Faptul nici nu ne interesează. în fond. e şi dincolo păşune? — Da. Ne întâlnim apoi dincolo şi vedem dacă vreuna din grupe a asemenea soluţie?! E tot ce poate fi mai simplu şi mai sigur.— Nu? Atunci sunt curios să aflu ce mai născociţi! Se întâmplă şi unui greenhorn să-i pice câ ee. îmi vine să Winnetou. dacă n u mă-nşel! pocnesc o dată de-l zbor până-n California! Dar nu înţeleg. Santer poa să treacă fie peste munţi. Alcătuim două grupe şi ocolim munţii.. stimate sir — Ascultă mai departe. nu poate să nu lase urme. Munţii ăştia nu ţin de un masiv. sir. — Mai tacă-ţi gura cu greenhorn-nul dumitale şi lasă glumele! Nam chef de bali verne acum! îmi sângerează inima! — Glume? Helloo! Cine îşi închipuie că-mi arde de glumă îl găsiţi pe Santer. Micul Sam mă privi chiorâş şi făcu o faţă cam bl k-a-day! Cap sec ce sunt! Cum de nu mi-a trecut prin gând la mintea copiilor. — Foarte adevărat. par mai degrabă izolaţi. şi iarăşi ar dura prea mult. jur-împrejurul munţilor. fireşte. fără să cercetăm mai întâi locul unde i se pierde . fie printre munţi.. dincolo iar şes.. totuşi. ar trebui să ne luăm după ea nţi şi văi şi prin pădure deasă. pe asta mă bizui. Uitându-mă atent la munţii aceia. iar pe stâng a cei zece apaşi daţi mie de descoperit ceva. Dar odată ajuns în prerie.. cum îi convine. în prerie deschi dar. urma? — Doar spuneai si că ar fi să căutăm mult şi bine. ori alţii vom găsi urma şi atunci. — Se-nţelege. Sunt convins că ori unii. Şi chiar dac-am găsi vreo urmă. se înalţă aşa. noi cei patru albi pe dreapta. cum gândesc să facem altfel. Cunosc ţinutul pe dinafară. Aici e ş s. e .

să desenezi copite d ? — Nu. . urma să ocolim munţii dinspre răsărit. mă og? — îi poate fi de mare folos. Acolo căutai o întipăritură adâncă a copitei Sam Hawkens clătina sce din cap şi mă întrebă zâmbind: — O fi şi asta treabă de expert topograf. chiar de-am merge cu Mi-am ales zece apaşi. spuneai că cunoşti la perfecţie regiunea. dădui fuga mai întâi la locul unde poposise Santer în cursul nopţii. Poat e ştii şi cât timp ne-ar lua să ajungem de cealaltă parte a munţilor? toată viteza. O luară pe stânga munţilor. u mai zăbovim! — Oricum. eşti de acord. preferau să-l urmărească pe ucigaş decât să stea lângă morţi şi să le cânte prohodul. Dumneata. de două ceasuri tot e nevoie. Fără întârzier drum şi cei zece războinici aleşi de mine. aşa! Hm! Just! Nu e rău! Şi pe asta o ştiţi di ? calului pe care îl folosisem şi îmi desenai pe hârtie conturul ei exact. albii. într-un arc ce ocolea pre apus. Sam? — Absolut. pe în amănunt drumul care duce spre Winnetou şi ei plecară imediat întrcând noi. — Pentru un westwan? Şi de ce. sir! Alegeţi repede zece indieni! — Am să aleg dintre aceia care au cai mai buni. la nevoie. — Ah. Dar pentru un westman adevărat nu strică s-o ştie. o compar cu desenul meu.— Deci. Celorlalţi douăzeci le-am explicat acolo. — în ce fel? — Ai să vezi mai târziu. Cine ştie cât va dura urmărirea banditului! Trebuie să luăm c u noi şi provizii destule. Sam. care se arătară foarte bucuroşi că sorţii căzuseră asupra lor. — Atunci. Dacă dau de urmă de copită. După ce încălecarăm tuspatru.

Numai c-ar fi trebuit să le dea şi celor zece apaşi. se nu-i de lepădat. Degeaba le-ai da pe mână o asemenea schiţă. — Nu mi se pare chiar aşa limpede. Nu-i mai daţi voie să— Ia mai taci! îl repezi Sam cu mânie simulată. Aveam deace cu un individ rafinat. aşa. — Nu? Dar când ne-am întâlnit. — Va să zică. De altfel. am răspu ns. — Să am iertare. o copie tot atât de frumoasă a copitei.. o idee. înapoiaţi. — Nu prea cred. ce-ai să ne faci? — Ţi-o dăruiesc ţie. există şi idei care au pl să intre în capul dumneavoastră? N-aş fi crezut. oricum. — Inutil? Cum aşa? — Nu s-ar pricepe să compare urma de copită cu acest desen. Tocmai ei o vor găsi. am recunoscut că ideea acestui greenhorn ocolesc munţi i pe cealaltă parte. Scap de ea şi tu te tezi cu gândurile — Bravo. sunt sigur că nu ei vor descoperi urma lui Santer. de unde? — Mi-a venit. E doar limpede ca lumina zilei că Santer o ia spre vest.. care Sunt. mă rog. hi-hi-hi-hi! — Pshawl Oricum.— Nu! — Atunci. bine spus! interveni Dick Stone. Şi-o fi spunând că bănuim ceea ce . nu mergea într-acolo? înseamnă observă şi din dispariţia lui. că apucă şi acum în aceeaşi direcţie. eu susţin contrariul . — Ar fi fost inutil. Şi apoi. Ce te pricepi tu care zac dedesubt. se simte ma i bine în capul meu decât sub peruca dumitale! şi ia nasul la purtare! Se vede de la o poştă cum îl depăşiţi în orice problemă! la păşit sau la depăşit? E o neruşinare să vă agăţa N-am s-o mai rabd! — Şi.

Pare plauzibil. Ţineam ochii aţintiţi în jos şi cu cât călăream mai repede. Făcui câţiva paşi de-a lungul dârei. Am să bag la scăfârlie. cu părerea. Şi să mai ţii minte ceva! — Ce? — Că am ajuns şi ziua aceea când profesorul. De aceea va lua altă direcţie. având la stânga şirul acela de moale unde Santer. zăr dâră atât mai atenţi trebuia să fim. ar fi lăsat. Nici n-ai să fii în stare să uiţi ceva la bătrâneţe. Dădurăm m fatali. încât nici — Un desen ca ăsta e. Izbutii s-o găsesc. — O fi. într-adevăr. desigur. s-o ţii minte! sublinie arker. când.bănuieşti dumneata şi că-l vom urmări în direcţia vest. Era urma unui singur călăreţ. în sfârşit. cum ţi-a să te crezi. bătrâne Will? Dar dacă nu mă-nşel. urme. Aproape că încheiasem ocolul munţilor. dacă acesta i-a fost drumul. Ani de-a rândul m- . Să sperăm că se va adeveri. îşi dădu Sam întreacă în iscusinţă şi deşteptăciune. E la mintea oricui. O comparai atent îndoială nu putea fi că Santer trecuse pe aici. — Da. foarte practic. trebuie renunţat dintru început la orice speranţă. probab re răsărit. cu indiciu. şi degeaba. ajunge să-l cu schiţa mea şi contururile se suprapuseră atât de exact. fireşte. Descălecarăm. căutând să descopăr o amprentă mai vizibilă. probabil chiar a celui în cauză. hi-hi-hi-hi! se porni Sam pe râs. pentru că nu ţi-a intrat tigvă cât ai fost tânăr. bineînţeles că am căznit să scot d n. învaţă de la elevul său. — Vrei cu orice preţ să mă necăjeşti. în ce te priveşte. să călărim tot timpul pe teren pinteni cailor şi pornirăm prin prerie. datorită educaţiei primite. apoi încă o jumătate de oră. Trecuse astfel ră. ca nu cumva să ne scape cel mai mic mai întunecată. E o cinste pentru profesor dacă elevul său. Ne străduiam.

Urma se vedea perfect. te-a înfundat. în schimb. ştiu! Acuma mi-ai zice mie greenhorn. trebuia să ne grăbim şi să înaintăm c lumină. dar Old Shatter d. bănuind că e urmărit. Deci. va folosi toată seara chiar noaptea ca să se depărteze cât mai mult. că te usuci fără cuvântul ăsta. era de presupus că Santer. călărind o noapte întreagă. cu toată viteza. nu glumă. rămâneau decât cel mult două ore până la căderea serii. Ne aştepta deci a doua zi drum lung. Nu puteam călări mai departe. dacă nu un greenhorn sadea?! Şi tinerel ca ăsta te-a depăşit c il. dacă nu mă-nşel! Cu tot acest duel verbal. după care. mergând pe jos. Din păcate. după cum vezi. pe întuneric. acoperită mai întâi de tu poi numai de iarbă din ce în calului lăsaseră amprente adânci. curierul necesitatea de a fi mereu atenţi la urme. un răgaz de odihnă pentru sine şi părţi. aveam să stăm locului. Santer călărise de zor şi copitele . am pierdut astfel încă trei sferturi de oră. de răm. ne continuarăm drumul în direcţia est. L-am trimis pe unul din apaşi la putea să rămână ap lângă tânărul său şef. căci noaptea. şi îngreuiat de Winnetou. Aveam acum în faţă preria ce mai uscată. căzurăm repede de acord că urma lui bătrân pe deasupra! Ar trebui să intri în pământ de ruşine că un Santer nu era mai veche de două ceasuri. pentru a-l înştiinţa că am găsit urma căutată. urma era mai lesne de observat decât de pe cal. în sfârşit. Când începu să se întunece. Ne-am fi luat imediat după ea. fără ervăm urma. Totuşi. ce-ţi închipui că eşti. o împrejurare care egala oarecum şansele ambelor Muntele pe care Winnetou şi tatăl său îl denumiseră "Nuggetîntinsă. dispăru curând în spatele nostru.— Ştiu. în timp ce Santer putea goni obosească şi să cau te. dar eram nevoiţi să-i aşteptăm pe cei zece apaşi. — Păi. banditul avea să pentru cal. Ne continuarăm tsil". Fiind toamnă târzie.

Din când în când. Ne învelirăm în pături şi ne culcarăm. Observând schimbarea. deşi tremuraseră . oamenii se trezeau mereu d fericire nimerisem iarăşi într-o păşune cu ierburi grase. Greenhorn-ii obişnuiesc să care cu ei aseme ucruri. dezmorţesc o le. încălecarăm şi un pic în timpul nopţii. prin purtarea mea. stimate sir? Nu strică să vă puneţi în culcuş o Din pricina frigului. dacă trupuri însângerate şi îmi părea că aud ultimele cuvinte rostite de Nşo- dânsa şi că. închideam ochii pentr u o clipă. Sim ia să se încălzească şi o zbughiră la drum fără să mai aştepte îndemn. Noaptea era foarte răcoroasă. i-am grăbit într-un Către dimineaţă se făcu şi mai frig şi mă sculai ca să-mi — Aţi degerat. Mi se părea că. vedeam parcă în faţa mea cele două ci. nici săgeata. Mă mustram pentru faptul că nu fusesem dest l de prietenos cu Moartea tragică a lui Inciu-Ciuna şi a fiicei sale mă ţinea treaz şi. eram cu toţii în picioare încă înainte de revărsatul zorilor şi. nici f rigul. nu mă exprimasem cu mai multe fel moartea. în discuţia cu tatăl ei. dădeam baltă. în timp ce jos creştea iarba verde şi fragedă. Dacă până atunci urmele se înşiraseră aproape exact în direcţ ată că pe la ceasul amiezii ele cotiră spre sud. Caii aveau. unul. din deci. Caii erau destul de odihniţi. Totuşi. Călăream vălurească. terenul începea să se pornirăm mai departe. P vlăguită şi uscată. opream caii şi-i adăpam. Hawkens se arătă îngri orat. Eu.drumul până nu se mai desluşea nimic. nutreţ pe săturate. Vreţi să vi-l împrumut? Hi-hi-hi-hi! menajamente. oricum n-aş fi putut dormi. somn din cauza frigului. Sam Hawkens mă zări şi întrebă: încălzitoare. cum se făcu puţină lumină. încă în prerie. Atunci ne-am oprit. Halal de vechiul meu surtuc! Nimic nu pătrunde prin el.

Se vedea cum se înşirau urmele. Haide să-i dăm drumul că şi gloaba lui se culcase pe jos de osteneală. Ba ne aflam începutul urmăririi. cu atât mai repede îl ajungem. poate îl găsim până des . atunci toată osteneala noastră e în zadar. şi-a pus în gând să caute adăpost la — Fără îndoială! N-are decât să le spună că i-a ucis pe Inciuînainte. Probabil că nici Santer nu fusese mai puţin istovit. Parc-ar avea intenţia să se refugieze la kiowaşi. cât de veche să fie urma asta? — N-are importanţă. — Şi de ce nu? Credeţi că de dragul dumneavoastră o să ne aştepte aici. şi-l vor întâmpina cu urale. Recuperasem deci avansul pe care banditul îl dobândise asupra noastră în cursul nopţii. temându-se kiowaşi. Doar n-o fi fost orb ca să nu observe că avem cai mai buni decât gloaba lui! Şi uite aşa. se vede că-şi prelungise peste măsură somnul. şi o să se lase lu ca din oală? Ce vă închipuiţi? Face omul tot ce poate ca să se salveze. — Nu face el una ca asta. după felul calului. Cu cât s-a odihnit mai mult. — Şi ce crezi vor primi cu braţele deschise? că-l vom ajunge din urmă. El a trecut pe-aici în cursul nopţii.— Dacă e aşa cum bănuiesc. — Ce vrei să spui? — In e şiret. în prerie. Abia pe la amiază găsirăm locu l unde poposise Santer. căci noile semne lăsate de trecerea sa existau de cel mult două ceasuri. de altminteri. Tr buie să descoperim locul unde a poposit. Atunci vom şti mai precis cât de veche e urma . chiar cu o jumătate de oră mai aproape de el decât fusesem la . ghicisem încă dinainte starea de oboseală a Ciuna şi pe Nşo-ci.

Malurile erau străjuite copaci. eram mânat de un imbold aparte. Ar fi fost preferabil să ne c ontinuăm drumul prin prerie. Spre seară ne apropiasem atât de mult de fugar. mă lămuri Sam esc că ne vom întâlni şi cu un mic afluent al lui Red River. — Acolo e pădure. Sam avusese dreptate. Or. ci pur şi simplu o nevoie imperioasă de a-l Călărirăm în continuare printre pâlcurile de copaci înşirate pe . încât ne aşteptam să răsară din clipă aintea noastră. dar ne pusesem în gând să-l ajungem pe Santer.Semnele duceau din ce în ce mai sigur spre sud. pe câtă vreme în pădure e primejdios. malul stâng al albiei. izolate înt e ele. căci dereşul meu se păstrase mai bine şi mai în putere decât ceilalţi cai. înainte de căderea no După-amiază — iarăşi preria verde şi mai târziu iarăşi tufăriş. observai că urma se abătea furie sau sete de răzbunare. ci mici pâlcuri de drumul cu râvnă sporită. În plus. Mânam caii la galop şi nu-i lăsam decât arareori să răsufle. deschisă. în graba noastră. Eu călăream în faţă. încă nu putea să întreacă o jumătate de ceas. anţa dintre noi şi Santer orizontului începea să se întunece. În faţa noastră linia Fireşte că ar fi fost preferabil. te poate pândi i amicul. Dădurăm într-adevăr de o albie. Dacă apreciam exact urmele. Nu era ceea ce se cheamă vedea pedepsit pe ucigaş. Mă obseda priveliştea celor două victime şi doream să-l prind cu mâna mea pe criminal. Ne continuarăm de tufăriş şi de copaci. numai câte o băltoacă ici şi colo. nu era propriu-zis o pădure. dac-ar fi fost posibil. Ajuns la capătul lor. În savană ai toată priveliştea aproape seacă. ar fi fost imposibil să facem explorări şi controluri preala bile. Părea că Santer a părăsit ţinutul Canadian River-ului cu intenţia de a se îndrepta spre Red River.

Acolo. Halci de carne atârnau în curelele întins e pari. spre dreapta. Şi asta spre norocul nostru! Căci în clipa aceea de aşteptare. avertizându-i pe — Da. Vă declar că aici. ce facem ? Ne întoarcem. — Hm! Noi îi vedem numai pe ăştia de dincoace de copaci. Precum vedeţi. ochii mei. le vom face noi . îmi şi lungisem degetele să-l prind! Dar nici aşa nu trebuie să — Şi cu cât ne speriem mai tare. Nici nu visează ei să treacă dincoace. indienii m-ar fi zărit. ma i încolo s-ar putea să fie şi alţii. nişte indieni îşi plimbau caii. — Nu fac ei treburi din astea. la numai vreo cinci sute de paşi de noi. Descălecai. cu atât mai bine. confirmă Sam. o ştergem cât mai departe? — Nici gând! Stăm aici! — Dar e primejdios! — Delo S-ar putea ca vreunul să treacă pe malul nostru. doar cât oamenii noştri de situaţia în care ne aflam. de l-a ajutat să-şi găsească în ultima clipă asemenea ne scape! — Nu sunt pre numeroşi kiowaşii. lângă kiowaşii ăştia. creştea o o lungime de cal. — To ntem mai precauţi. în schimb. — Ei. kiowaşi. o usucă. Probabil că Santer ăsta se are bine cu dracul.prin albia seacă. Au vânat şi acum prepară carnea. Dacă mai înaintam puţin. cu atât suntem mai greenhorn-i York. ne aflăm în sig New refugiu. — Kiow stabili unul dintre războinicii lui Winnetou. care ne însoţeau. observai eu. să mă ascund în grabă după un pâlc de copac tă pădurice. rătăcind deasupra albiei. mai târziu se întunecă şi nu le mai arde să-şi părăsească tabăra. sunt dincolo. făcură o descoperire care mă obligă Pe malul opus. Mă oprii niţel ca să le dau de ştire celorlalţi.

era altfel ca de dumneavoastră cuţitului. Apaşii îi împărtăşeau părerea. Notează asta. teama asta subită? — Nu e teamă. ci prudenţă. Nu-i preocupă nici un gând rău. Păi bine. firesc. Am un fel de presimţire că dumnealor se ac. Aşadar. Ce-i drept. nu mă mai puteam opune. onorabile sir! Şi în ce scop s-a r preface? — Ca să ne atragă în cursă. — Cum? Ce? Uşuratic? Sam Haw s uşuratic? îmi vine să râd. măsură. kiowaşii nu trădau nici un fel de nelinişte. Priponirăm caii şi ne aşezarăm. sir. judeci exact cum îmi reproşai că aş face eu. care nu vă speriaţi de nimic şi-l luaţi pe ursul grizzly în vârful Moartea "frumoasei şi bunei fete indiene" îl revoltase în aşa Parker şi Stone erau şi ei de partea lui. alergau în loc deschis.o vizită. — Presimţire! Numai babele au presimţiri. Pun eu mâna pe Santer. mă rog. proape? Ridicol! S-ar cuveni să ne mai apropiem niţel. de-ar fi să-l scot dintre o mie de kiowaşi! — Astăzi. încât tânjea după răzbunare. se strigau pe nume. ca şi cân s-ar fi aflat acasă la ei şi la adăpost de orice pericol. — Pre Aşteptaţi numai să se întunece! Nu-l obicei. se purtau . adică uşuratic. hi-hi-hi-hi! Nu mi-a mai spus-o nimeni. într-un cuvânt. Călăreau. de ce. dragă am. prea înţelegeam pe Sam în ziua aceea. — Vedeţi şi dumneavoastră că nu le să de nimic! reluă Sam. — Numai să nu te-nşeli! — Sam Hawkens e înşală! — Pshaw Aş putea să-ţi dovedesc contrariul. aşteptând căderea ricului. Ne aflăm prea aproape de inamic.

Vă bate. nu-i trebuie nici Santer — Ce într aproape? — de aproape Santer! — un ajutor. Lăsaţi. aşteaptă să sosim abia mâine. nu jucaţi teatru! omenia dumneavoastră fără noimă. motivul pentru care caută ocrotire? ebare! Bineînţeles că le-a povestit! — Şi nu le-a spus oare că urmăritorii sunt pe e şi aşa. ştim ce avem de — Când Sam Hawkens se duce în recunoaştere. ca — Şi nu crezi că le-a povestit cele întâmplate şi le-a explicat — De ce să vă mire? Doar nu-şi închipuie că suntem chiar atât mă strecor dincolo şi văd cum stau lucrurile. tocmai! O să-l împuşcaţi! Adică să-l scutiţi de tortură. atunci am să-l împuşc în . — Fireşte. Dar dacă nu va fi cap. să-l prindem viu şi să-l predăm lui Winnetou. făcut. — Admiţi că e acolo? să se adăpostească sub ocrotirea lor. — prin vis nu mi-ar trece! — Haide. nici mie n asemenea privelişti. mă miră grozav că n-au luat nici o măsură de preve-dere. Poţi să fii sigu de asta! — Păi. Vreau şi eu să punem mâna pe Santer. în fond.— Absolut inutil! Ce nevoie au de momeală? Doar ne ducem oricum la ei. V-am dibuit eu cine-mi sunteţi cu lăsaţi în viaţă pe ucigaş. Musai să pun mâna pe însoţesc şi eu. Nu vă iau cu mine. Ajungând la mal. i-a zărit dincolo şi a trecut albia. — Nu-i nevoie. — Ba cred că e nevoie. gândul să-l — Spun exact ceea ce gândesc. Pe urmă. — în acest caz. probabil. cum se întunecă. dar mişelului ăsta îi cu putinţă şi voi vedea că nu există altă cale.

Chibzuind astfel. Soarele scăpătase de mult şi se lăsa noaptea. De aceea îl prindem şi-l dincolo. deci. atenţia. dar privind în direcţia focurilor. mişcau nişte ramuri n etede. că era un om? Trebuia. uscate. ca de mărăcini. i se păru deodată că aud un zgomot care nu provenea de la ai noştri. sunând ca şi cum ai smulge paiele dintr-un snop. Am preferat să tac. kiowaşii aprinseseră câteva focuri. că accept ideea lui Sam şi mă lungii jos. Dar mai întâi trebuie să ştim câţi kiowaşi se află intervenisem pentru Rattler şi puteau crede că am şi acum aceleaşi Faptul contravenea practicilor pline de prudenţă ale indienilor şilegene în iluzia că nimeni n-ar bănui prezenţa noastră şi că-i puteam tot. Flăcările se înălţau sus de tot. na nu răzbătea până la noi. Era ca un foşnet de frunze tari. Mă prefăcui. ardeau focuri puternice. desigur. mi întărea convingerea că totul nu era decât un ş . în spatele meu. nu încape îndoia lă că sunt mai mulţi decât se văd. Căutau să ne însoţitorilor noştri apaşi. Parcă nu se Acest amănunt îmi spuse numaidecât încotro să-mi îndrept Am mai spus că dincolo. fusese mişcată o creng uţă. Putea fi vorba de vreo vietate măruntă. ghimpoase. Dincolo. lân gă trei copaci învecinaţi. se afla o tufă de mure din care. ci mai degrabă vrejuri aspre. Nu uitau. totuşi! drept. să mă conving. deci. Să văd? în bezna asta? Da. Dacă am fi făcut-o. atunci am fi păţit-o rău de zgomotul se repetă. îl auzeam clar. Dar acolo nu se afla nimeni. pentru că vorbele lui puteau să redeşt neîncrederea intenţii. dar situaţia în care ne găseam cerea precauţie.doresc din toată inima o moarte cumplită. venea parcă din spate le meu. că ducem lui Winnetou. să văd. Trăsei cu u rechea: ataca prin surprindere. probabil. lângă cal u. fiindcă mă culcasem chiar la margine. la kiowaşi. Ce-i . abundente.

nu-l iau să cercetez terenul. încet de tot — nevăzut nici măcar de ai mei — până la tufa de tragă îndărăt. Mai rămăsese genunchi. moarte pe Santer! — Nu-ţi fie teamă. cu mine. nici nu mi-ar fi de ajutor. îndepărtându-mă care-mi convenea. întradevăr. chiar d venea zgomotul.. N-aţi — Dar unde-i el.. trebuie s-o — Mă rog. apoi gâtul şi capul. nici n-o să facă vreuna. Am de gând să-i număr şi . Omul ieşea tot mai mult iveală. pentru aceasta. pe urmă. pe tovarăşii săi. omul căzu în nesim nimic? — O fi tropăit calul lui Old Shatterhand. De altfel.. cu un umăr şi cu un braţ. Mă strecurai până în spatele lui. Dar când m-oi duce să-i iscodesc pe kiowaşi.îl apucai cu mâna stângă de gât şi-i repezii doi-trei pumni în — Ce-a fost asta? îi întrebă Sam. că nu-l văd. Mă ridicai deci de la locul meu şi mă prefăcui suficient.. făcui un ocol şi mă apropiai de pădurice. Cât pe-aci să-şi ducă la capăt manevra. dar nu în direcţia vizată. Numai că.nici un obiect care s-ar fi interpus nu putea să-mi scape de sub cealaltă a tufei de mure. Atunci mă proptii în cap. Un indian stătuse pitulat în tufiş şi se pregătea tocmai să se în tufiş numa u capul. trebuia să mă furişez de partea că mă plimb alene. răspunse Dick. Apoi mă culcai pe burtă şi începui să mă târăsc mure. încet. dinspre partea observaţie. prostii! — Prostii? El? Nici n-a făcut. dincolo. îşi eliberă umărul. Mai curând îl rumă decât îl scapă. hotărâm cum şi în ce fel să-i lovim. Nu cumva să se apuce iar de — Oho! E în stare să se furişeze la kiowaşi ca să-l scape de la Moartea celor două fiinţe dragi l-a tulburat profund. recunoşti şi tu.

Se vede treaba că l-aţi — Nici gând! Omul se ascunsese aici. după afi e dumitale. dar ca să se apropie de k iowaşi. şi l-am nostru dac-ar fi izbutit să se retragă! Bine că l-aţi pocnit! Legaţi-l fedeleş şi vârâţi-i căluşul în gură.. Aici zace un tip. — Cine? De cine vorbiţi? întrebă cu aprindere Sam. Old Shatterhand. va să zică. aici? — Să-ţi spună el! — Păi. sunt aten cu urechile pe noi. A tunci mă ridicai în picioare şi mă apropiai iute de el: aici. în tufa asta. după câte ştiu. afară de mine. şi iată-mă mi-ar lipsi mie. l-ar auzi şi l-ar observa la prima mişcare. L-am năucit şi atâta tot. a stat ascuns în tufiş şi a ascultat discuţia noastră. ca greenhorn se descurcă el câteodată binişor. Când a dat s-o şteargă. un indian! Cum de-a ajuns — Unde s-au petrecut lucrurile? Nu cumva chiar sub nasul surprins undeva şi l-aţi cărat apoi încoace. Nu-i aşa că ştiu să mă furişez? dracii! Sunteţi aici?! Nici nu v-am mirosit! — încă o dovadă că-ţi lipseşte ceea ce. asta îl depăşeşte. — Mânca-l-ar iadul.. De altfel. în — Du-te până la tufa aceea de mure şi ai să vezi! Se sculă şi se — Alo! strigă Sam. dacă nu mă-nşel! Dar de ce n-a . însă. pe o asemenea flăcăraie. aici. e mort! — Trăieşte. observat.La drept vorbind. Pe — Te cam înşeli. Ceilalţi îl urmară. chiar aşa A fost. nici nu bănuieşti că se mai află aici cineva. duse. dragă Sam! Credeai că sunt plecat. Kiowaşii ştiu doar că vom veni. Ce catastro pe capul nostru? Doar plecaserăţi. Numai un westman calificat se poate apropia fără a fi dibuit. l-am trăsnit.

am spus . e norocul nostru că dumnealui. nici nu e cazu l să ne pierdem vremea cu amănunte. încât mă simţii obligat la un răspuns mai seve timp. ori omul n-a băgat de seamă la repezit în tufa de mure ş s-a pitulat. le aflu eu imediat. Kiowaşii ne-au momentul oportun. Aveau de gând să ne iasă în întâmp entru a nu pierde — Umbli cu asemenea întrebări şi-i mai faci pe alţii de soiul acesta! Negreşit că se afla aici înaintea noastră. ori ajungând aici o dată cu noi şi văzându-se în primejdie. — Pentru ca să nu te mai întorci niciodată? — De ce? — Fiindcă te vor prinde kiowaşii. Las' că-i stoarcem noi toate informaţiile! — Se va păz i ca de foc să trădeze. mă duc dincolo. sir. De altfel. l-aţi prins. N-ai spus chiar dumneat a că e foarte greu să te strecori pe asemenea lumină? şi repet: mă duc dincolo şi voi rămâneţ loc! Vorbise atât de hotărât şi de poruncitor.rămas dincolo. s-a aşteptaţi de kiowaşi. nici n-ar fi putut să-i mai prevină. — S-ar putea. Aşadar. să fugă la ai săi! — Nu mai era timp. la ai lui? Ce căuta pe-aici? Trebuie c-a stat la pândă încă înainte de sosirea noastră. Ştim doar cum stau lucrurile. Nu scoţi nimic de la el. nu pentru mine. greenhornl Păi numai un greenhorn veritabil poate să pună întrebări de prevăzut sosi ea. ştiau că-l vom urmări pe Santer şi că vom ajunge aici. — Ar fi putut totuşi să şteargă putina. Oricum. Cum însă noi am călărit neaşteptat de repede. au trimis o iscoadă care să-i vestească. iar în ce priveşte alte — Pentru dumneavoastră. Dar nu e — Toate astea sunt foarte posibile. L i zărit şi am fi ghicit că suntem exclus să fi avut chiar de la bun început intenţia de a se ascunde şi a ne spiona.

în calitate de expert sunt superiorul ţi închipui că ai avea căderea să-mi porunceşti! Sau poate că ţi-o — Atunci. nu dumneata! — Mie n-are a-mi comanda nici o căpetenie de trib! se răţoi Sam. iar ridicat la rangul de căpetenie. S-o ţineţi bine minte. e bine să-ţi aminteşti că. trebuie să mi te supui. dar eşti cu totul schimbat. îl stăpâneşte mânia pentru crima ce-a fost săvârşită faţă de Inciu-Ciuna şi Nşo-ci. n-ai alt rol decât să faci de gardă. Sam. altminteri. nu-mi rămâne decât să-ţi dumitale. ar şti s-o evite. Oare v-a salvat el purtarea lui de azi îi face cinste. iar Stone rosti cu ciudă: — Astăzi e. Eu ordon aici. mai sucit ca de obicei. Veniţi în ajutor numai la chemarea mea. Şi. sunt un westman recunoscut. da că nu vreţi să treceţi drept ingrat. dragă Sam. Rămâneţi aici până mă întorc. n-am să ascult. E un omuleţ admirabil şi chiar dumneavoastră nu mai trăiam astăzi nici unul. cu toată prietenia noastră. Auzi ! Să vă învinuiască de ingratitudine! Noi vă datorăm recunoştinţă. Mă duc şi eu. afară de asta. Orice părere ai avea. şi pe deasupra ucenicul meu. chiar dacă auziţi împuşcăt defel. Fireşte că de porunca lui lansa într-o acţiune care. atitudinea faţă dumneavoastră.— Nu ştiu ce ai astăzi. într-adevăr. În plus. Inciu-Ciuna m-a de mine. având asentimentul întregului trib. decl r că te înşeli. un biet greenhorn. aşadar. Aşa! Eu mă duc. Doar nuînchipui? — Sigur că da. Apaşii cam b triva lui. Să-ţi revizuieşti. voi staţi pe loc! Şi plecă. căci fără vreodată de la moarte? — ! am răspuns. în starea lui de enervare s-ar putea .

tocmai de aceea greşise wkens pornind de-a dreptul prin albie. şedea laolaltă cu patru kiowaşi. gata să tragă. M-aş fi dus bucuros să spionez un grup sau altul. Eu. cum făcuse şi Sam cu Liddy a lui. îmi spusei. Ardeau opt focuri. Dar cum să dau de şef? Fără îndoială că e ca să-l descopăr undeva pe b împreună cu Santer. având în vedere că indienii din jurul lor nu erau nici patruzeci la număr. m-am lungit la pământ şi am nişte oameni fără pic de experienţă s-ar fi lăsat păcăliţi. din neprevedere. După părerea mea. lumina focurilor. După un timp îl zării. Domnea un întuneric deplin. care însă nu purtau însemne de şef. nici nu era nevoie să mai cercetez. cu armele în mâini. grupuri-grupuri. plănuiam să mă apropii dinspre par tea opusă.Lepădai doborâtorul de urşi. Acolo nu ardeau focuri. deci. în schimb. pornit-o târâş. deci toată atenţia lor era îndreptată încoace. aş fi cules mai sigur plecai. Am mers mai întâi pe mal în jos. în spec acolo unde se găsea căpetenia lor şi unde. De altfel. ferindu-mă să nu intru în copacii mă apărau de lumină. Stăteau opaci. Mă furişai. Era deci clară intenţia kiowaşilor de a ne momi pur şi simplu în tabăra lor. cursa era atât de evidentă şi de naivă. şi am înaintat astfel paralel cu păduricea de pe malul celăla lt. Am Acum mă aflam la adăpostul arborilor. De altfel. încât păşteau afară. după uzanţele indienilor. iar coborât neobservat în albie şi am trecut netulburat în cealaltă parte. Ar fi fost vai de noi dacă. procedase greşit. mai multe decât a r fi fost necesar. până am ajuns la capătul ei. Ki i ştiau unde ne aflăm. fireşte. am fi căzut în cursă. Observasem că Hawkens o luase de-a dreptul prin albia râului. Eu intenţionam să aplic altă tactică. de la copac la copac. mai bună. cel mai bătrân din grup trebuia să fie şeful. . Caii indienilor informaţiile necesare. în preria deschisă. şi voia să se strecoare apoi d ncolo.

indienii. tot n-ar găsi nimic. tufiş care să-mi ofere acoperire. Dânsul n-are voie să ple de lângă morţii săi şi ajuta în căutarea comorii. în număr mai mic. îi vom face pe plac. Restul. Totuşi. ci în gura să fie văzuţi şi auziţi. împrumuta mare. La ul umbrei. uneori plină. sub conducerea . din urmă şi spiona. desigur. Era destul de r iscant. întrucât. II auzeam pe Santer perorând.Din păcate. a plecat pe urma ta şi se află. căci nu exista nici un umbră ocrotitoare. am ajuns la vreo doisprezece paşi de grupul lui Santer. — Cunoaşte fratele m cul unde se găseşte comoara? întrebă cel mai vârstnic dintre kiowaşi. Totuşi. îi în demna pe indieni să-l urmeze până acolo şi să pună stăpânire pe comoară. încă mai lesne decât cei patru din faţa mea. alteori rară şi tremurătoare. îl vom însoţi şi-l vom şi să-l ucidem p tou. ferindu-le de ochi duşmanii noştri şi pe fiica lui. Noi. Dimpotrivă. nu puteam să mă apropii prea mult. câţiva copaci aruncau destulă multiplicată. să-i prindem pe urmăritori trebuie să-şi fi păstrat cea mai mare parte dintre războinici. pe ntru că fratele meu a doborât pe cel mai mare dintre pricepem de minune să camuflăm asemenea locuri. interiorului pădurii un aspect fantomat ic. Spre bucuria mea. m-ar fi putut descoperi vreun ul din ceilalţi kiowaşi. nu căutau să-şi ascundă prezenţa. zăbovind ei mai mult acolo. ne străini. Dar până atunci. Dacă s-ar duce în cercetare de zece ori câte o sută de oameni. Am încercat să-l dar apaşii s-au întors prea curând. făceau totul ca Nădăjduiam ca. să-i putem ajunge — Atunci nu are rost să căutăm. L a lumina celor opt focuri umbra arborilor. — Winnetou? Păi ăsta s-o fi aflând printre urmăritori! — Ba nu. — Nu. Povestea de muntele cu nuggeţi. indienii nu discutau în şoaptă.

Auzind aceste vorbe. Omul se zbătea în zadar. cele patru cuţite ale biruitorilor săi îl ţineau la respect. ucigaşul e! răspunse curajosul omuleţ. Winnetou trebuie să-şi îngroape i întâi părintele şi sora. Atunci îi atragem în capcană. Şeful sări în picioare şi veni atent. deşi — Sam Hawkens! strigă Santer. desigur. indienii interveniră şi-l îndepărtară pe Sam. Ascultau cu încordare. în labe! Ţi-o plătesc eu. Ceata asta o vom nimici astăzi. lângă pădurice se află posturi de santinele. Abia pe urmă ne aruncăm asupra lui. Şi apoi mergem călare spre muntele nuggeţilor. Marele Spirit nu near ierta-o niciodată. Deşi nu era încă se va întoarce acasă. răfuim cu Winnetou şi căutăm aurul. că răsună un semnal scurt izbucnit din mai multe guri deodată. m-am speriat. aşa cum am făcut-o legat. Prin urmare. or. Şi iată că din pădurice se ivi p de patru indieni care trăgeau după ei un alb. acela era neso-cotitul de Sam! Hotărârea mea era luată: să-l scap. tâlharule. dacă nu mă-nşel! produse o scurtă înv are m-am folosit fără întârziere. nu ne este îngăduit să tulburăm înmormântarea. Nici de la străjile care veghează în prerie nu am primit încă nici o veste. care trebuie să se afle pe undeva. Good repezindu-se la Santer şi apucându-l de beregată. Aştept numai să se întoarcă iscoada care s-a pitulat dincolo. pe aproape. De bună seamă că n-o să-şi mai continue drumul către oraşele feţelor palide. câinele alb care a zdrobit genunchii căpeteniei noastre. Bine că mi-ai picat Santer se apără. Se . nouă — Bine. ci azi cu Old Shatterhan . să ne revedem aici! — Mişelule.lui Old Shatterhand. recunoscându-l imediat. Tăcură şi ceilalţi kiowaşi. ne — Asta nu-i chiar atât de uşor cum îşi închipuie fratele meu. sirl Nu te aşteptai. Şi albul îmi riscam viaţa everiing. Dacă Sam Hawkens nu le observă şi cade în mâinile lor? Nu-mi terminasem bine gân dul.

ţine-te exact după mine! cu toate că trăses m în ei. stăteau nemişcaţi. o câteva gloanţe asupra indienilor care se retraseră înspăimântaţi. Tâlharii ăştia m-au. Trăsei două focuri în urma lui. luaţi fără veste şi buimăciţi. în direcţia opusă? Dintr-un motiv foarte simplu. străbăturăm în fugă.Cu câte un pistol în fiecare mână. O apucai în goană la vale. în al doilea rând. îl apucai pe Sam de braţ. şi. departe. mă oprii din fugă. Mai mişca n mic. se produse o zarvă infernală. Apreciind că ne depărtasem destul. sării drept în mijlocul indienilor. S-ar fi zis că kiowaşii împietriseră de groază. Ţipete stridente şi împuşcături dimpotrivă. mai ai şi-i strigai lui Sam: — Fugi. cu putinţă să disting paşii lui Sam. ne team întoarce la ai noştri. în oarecare siguranţă.. dânşii mai mult ca sigur alergau spre tabăra noastră. Mai întâi stăruiau încă. mai bine urmează-mă! îi tăiai vorba. coborând apoi spre albia râului. înainte de toate. dar aţi venit taman la timp! rosti Sam gâfâind. încât. să ieşim din bătaia puştil bia acum indienii. îl târ ice. indienii nu ne puteau zări. Ne aflam. ci că. consumat atât de repede. se dezmeticiră. către tabăra noastră. nu se . aici era întuneric beznă. luând-o speriat la fugă. — AU devils toţi dracii. De ce n-am fugit în s sul albiei. din clipa atacului meu. — Old Shatterhand! exc amă Santer. făcând un ocol. ia-te după mine.. deci. Strigătele lor se învălmăşe astră. având însă grijă să nu le provoc decât răni uşoare. procedând astfel. încât nu mai era umpleau văzduhul. — Nu mai i. fără să-l nimeresc. nvinşi că am apucat acest drum. nu trecuse mai slobozindu-i braţul. trebuia. aici însă era linişte. de-a lungul albiei. strigatele kiowaşilor. Totul s-a mult de un minut.

înapoi în tabără. luând-o de-a dreptul cuprinse iarăşi teama pentru soarta lui. mă aventurai totuşi mereu — nicăieri! Probabil că se încăpăţânase iarăşi. Apoi se lăsă iar tăc . — Aici? Ciu trebare? N-aţi văzut ce-a păţit? — Ce să văd? — Staţi să vă spun! După ce-aţi plecat. ajunsei pe ocolite Acolo domnea o agitaţie fără seamăn. Nici un răspuns. colţuroasă. ca să nu fiu cumva zărit. pentru că trecusem în fugă peste glodărie uscată. e fi rănit? Posibil. sir. ca şi — De ce ne-aţi interzis. mai încolo. Ce nechibzuinţă la omuleţul acesta! Mai ales astăzi! Mă Hărmălaia kiowaşilor se prelungea. atent. Camarazii mei albi. apaşii jurul meu şi Dick Stone mă dojeni: auzim împuşcături? Am stat cu sufletul la gură aşteptând chemaţi. să vă venim în ajutor. chiar dacă . îmi încărcai din nou pistoalele şi pornii înapoi. Să fi căzut. am răma ce un răstimp destul de lung şi deodată auzim nişte strigăte de indieni.— Sam! chemai cu voce reţinută. Dar la un moment dat răsună focuri mergând cu mare atenţie. Sam spre malul opus. fără să ţină seama de în Dar în cazul acesta va fi intrat în lumina focurilor şi se va fi expus gloanţelor vrăjmaşe. cu paşi ra căutarea lui Sam. Unde-o fi? Trebuia doar să mă urmeze îndeaproape. — Sam. Mă depărtai de pădurice şi. peste grop dânci şi băltoace secate. mai încolo. Iarăşi nici un răspuns. — Dar Sam unde-i? Nu-i aici? mă interesai. n-auzi? întrebai cu glas ceva mai ri dicat. până am dat iarăşi de locul acela de sub pădurice u îl somasem pe Hawkens să tacă şi să mă urmeze. Bine că v-aţi întors teafăr.

Numai că lucrul va fi cu mult kiowaşii î r dubla vigilenţa. Am vrut să-l ajutăm. se miră Sto e. Prima oară am izbutit să-l scap.. Ei. sir? Sam e pr zonier! — Din păcate. unsprezece înşi. Dar astăzi n-a vrut să ştie de nimic. a spus: — N-aveţi nici o vină. — Pentru a doua oară?. nu se cade să-l lăsăm mai greu decât mi-a fost mie întâia oară. Când am isprăvit. dar ce facem. focurile ardeau cu flacără pl ină. indienii şi trecuseră albi dispăruseră cu prizonierul lor după copaci. — Da.de pistol şi nişte urlete îngrozitoare. câţi sunteţi. mai departe! — Fugea către noi. este. urmărit de o ceată de kiowaşi. — Mi-am închipuit! Sam a fos mai uşuratic ca oricând. la voia întâmplării. amintit de ordinul dumneavoastră şi am renunţat. totuşi. — Bine. sir. reuşit nimic şi aţi fi fost ucişi până la ultimul. a Le-am povestit cele întâmplate. — Fireşte. Dar ne-am — Aţi făcut foarte bine. Eram gata să fugim după ei ca să-l eliberăm pe Sam. l au ajuns din urmă şi l-au prins. trebuie smuls de acolo.. n-aţi fi după mine şi s-ar afla acum aici. bine. Nu avea decât să se ţină lucrat numai după capul lu rgolios. fără îndoială că acum . Am văzut totul foarte clar. dar până să ajungem la locul cu pricina. Şi chiar pentru a doua oară. Mai pe urmă auzim detunături de puşcă şi-l vedem pe S că se iveşte din întuneric. lângă pădurice. Will Parker miSam şi-a vârât singur capul în laţ. — Unde? — Acolo jos. Aţi cutezat mai mult decât oricare altul.

mi-am pus viaţa în joc pentru el. Să vină şi ceilalţi cu noi. Ne vom face datoria. sfătuiam cu mine însumi cum ar fi mai bine să acţionăm. atunci operăm chiar î ptea asta! — Uşurel. nici gând să riscăm un atac asupra păduricii. probabil că intervenţia imediată e singura cale ce ne oferă şanse de reuşită. Pentru orice împrejurare. dar nu acum. Nu mă sc pentru Altminteri. aşteaptă să mai treacă o i merge singur. te însoţesc eu. într-adevăr. bătrâne Dick? — Yes. să văd cum stau lucrurile. însă daţi-mi voie să mă f dincolo. dar aveam oare dreptul să-i duce mai uşor la ţin tă? Asta se va vedea după ce vom fi trecut arunc şi pe apaşi într-o primejdie de moarte? Poate o stratagemă ne-ar neobservaţi dincolo. i Dick Stone nu mai puţini.— Nici vorbă! S-ar putea totuşi să izbutim şi să-l mai scoatem o dată din mâinile lor. — Asta o poţi face. Dar nu trecu mult şi lucrurile se mai potoliră. încă mai era în toi. — Hm! e cu putinţă. mă gândeam să-i iau cu se dovedească mai avan tajos. Eventual mergem cu toţii. — Well. Mă tot înseamnă atac prin surprindere. în ce mă priveşte. clar ce să facă doisprezece oameni împotriva a cincizeci care mai şi aşteaptă cul? Şi cu toate acestea. e un pişicher şi jumătate. Asta kiowaşi mi-i lăsaţi în seamă. bucată de timp şi să mai slăbească atenţia kiowaşilor. dacă-i vorba să-l eliberăm pe Sam. Şi nici atunci nu — Excelent. cu toate forţele. Şase până la opt unul în plus sau în minus. să Acum nu rămâne decât să aşteptăm. însă azi a avut o zi proastă. sir Sunt de acord. nu mine şi pe apaşi. Aşa-i. Ziua. uşurel! Trebuie să chibzuim! — Chibzuiţi. S-ar putea ca un atac fulgerător. sir. răspunse acesta. pentru că dincolo forfota . bătrâne Will. S n-a fost în ziua aceea la înălţime.

— Ce anume? — Poate un atac asupra noastră dincolo. probabil că aveau intenţia să întreţină până în zori fo r viclene. după ne priponim bine caii. sosise momentul să pornim. cu ecou prelung. ale tomahawkurilor. Am avut mai întâi grijă să urmă părăsirăm tabăra. amuţiră şi securile. Ne-am târât cu precauţie mai departe. totuşi. sub conducerea lui Dick Stone. şi să nu facă nici cel mai mic ne-am lungit la pământ şi am tras cu urechea. Şi. mereu mai depar te. în sfârşit. au înteţit — Bănuiesc că s-au retras ca să-l pună la adăpost pe Sam. focul! — Ca să-şi ascundă retragere . Nu se afla acolo nici un kiowaş. apucând exact drumul pe care-l străbătusem locului. am poruncit apaşilor să stea zgomot. Câtă vreme mai ard focurile. c nu se poată depărta şi răzleţi. ne-am convins. apoi am controlat legăturile şi căluşul din gura prizonierulu waş. au şters-o! se miră Parker. socoteala mea. am urcat încetişor malul. Jur-împrejur domnea o tăcere adâncă. cu toată rezerva neces că păduricea era pustie. pe .se auzeau decât izbiturile puternice. vreascuri solide aruncate pe foc. în cele din urmă. Ajungând sub păduricea de pe mal. Observai mormane întregi de pas cu pas. Stelele indicau miezul nopţii. Kiowaşii tăiau lemne. Sus. Abia pe eu mai înainte. fără să zărim pe nimeni. aşa cum plănuisem noi aici. împreună cu Will Parker. Apoi. noi am putea crede că se află aici. înaintarăm — Au plecat. fireşte. Lucrul m-a cam surprins. — Dar încotro s-or fi dus ? Să fi plecat de tot? care îl consideră o pradă preţioasă. Cele opt focuri continuau să ardă cu flăcări mari. Dar nu e exclus ca motivul să fie altul: poate că pun la cale cine ştie ce năzbâtie.

făcurăm popas. dat fiind faptul că n-ar mai fi putut să ne ia prin . de aceea încălecarăm şi. totul era neschimbat. Şi Sam? seră cu ei şi aceasta îi mâhnea peste măsură pe Dick Stone şi pe Will Parker. Dac-ar fi năvălit până la urmă asupra taberei. Pe prizonier îl luarăm. — Dacă nu-l eliberăm. Ne apucarăm să cercetăm urmele. Acum nici noi nu mai aveam ce face decât să răbdăm până dimineaţa. păscuseră caii kiowaşilor. Ele porneau de la locul unde kiowaşii nu ne-ar mai fi găsit acolo. Trebuie să le-o luăm înainte. va fi legat la stâlpul torturii orbi îndurerat Dick Stone. O măsură în pl strică. Era limpede că indienii renunţaseră să ne înfrunte într-o bătălie care nu lesurprindere. ca să pornească în căut tră. Nimeni nu fusese acolo în timpul nopţii: manevra noastră se dovedise deci inutilă. Ar fi fost nevoiţi să aştepte zorile. Dar kiowaşii puteau să apară şi Coborârăm iarăşi la apaşii noştri şi plecarăm apoi împreună spre mai târziu. Trecurăm apoi iarăşi albia râului spre pădurice. nou şi ne înto bără. Pentru a-l salva. ar fi adus mare folos.— La naiba! Să ştiţi că e posibil. Acolo. să ne punem caii în siguranţă. încălecarăm din stricat cu nimic. doar grămezile de cenuşă mai aminteau forfota din ajun. când se crăpă de ziuă. Să ne întoarcem î r dacă lucrul s-ar dovedi mai târziu de prisos. Cine era în stare să doarmă — dormea. dar nici nu ne-a Focurile se stinseseră. cu noi. îndreptându-se în direcţia sud-est. sir! — Da. Astfel trecu noaptea şi. după o bună bucată de drum prin prerie. eram gata să întreprind oric e acţiune măcar pe jumătate rezonabilă. tabără. Şi mie îmi păre s de rău de soarta bietului prichindel. cine nu — veghea. bineînţeles.

— Sau mâine? — Nici mâine.— Nu! încercai să-l consolez. Orice aventurăm în mijlocul teritoriului îndepărtat al kiowaşilor şi să . — Dus de nas? Nu pricep! — O bservă. la destinaţie. înainte ca noi să-i putem dib ui. Se scarpină după ureche şi mormăi descumpănit. Doar avem şi noi un kiowaş. Cam de când să fie? — S-ar putea să fi plecat de aici înainte de miezul nopţii. Crezi că putem recupera astăzi un asemenea avans? — Nu. — Adică vr lăsaţi cumva în pace? — Nici aşa. doisprezece inşi mari şi laţi. De atunci au trecut. pe care-l ţinem ostatic în schimbul lui Sam. va să zică. — Numai s-o ştie şi ei! suferinţă a lui Sam se va răzbuna asupra prizonierului nost ru. — Şi încotro crezi luat-o? — Spre satul lor. — Aşa cred şi eu. Şi crezi oare că noi. — Dar pe kiowaşi nu trebuie să-i slăbim nici în ruptul capului! — Ba nu-i aşa. aproape zece ore. — Atunci cum se potriveşte una cu alta? — Uite ce-i: eu n-a mă las dus de nas prin toată preria de către canaliile astea. ar trebui să ne năvălim în sat ca să un prizonier? — Ar fi curată nebunie! — Păi vezi! Suntem într-un gând: nu mergem în urmărire or. urmele lor. deci. — Vor ajunge. te rog. supărat: — Dar Sam! Bătrânul nostru Sam! C tâmplă cu el? Doar no să-l părăsim! — Nici o grijă! Sam e destul de deştept ca să le-o spună.

Ei ne plăcere ne-ar dori. Au aflat de moartea lui Inciu-Ciuna şi a fiicei sale şi s-au bucurat. alături. — Măi. ce westmeni grozavi îmi sunteţi! Pai nu sunt mai multă de cap? Află că dumnealor se îndreaptă spre muntele cu nuggeţi. Se prefac a se întoarce în satul lor. — Dracul vă ştie. De aceea le-a picat tocmai bine apariţia lui Santer. Vor aştepta sfârşitul. să-l eliberăm pe vă înţeleagă cine poate nul. lui Winnetou şi nouă. în cursă. sir? — Aşa este..— în nici un caz! Dimpotrivă. tuturor. muntele. am fost destul de atenţi să nu cădem . mă dau bătut. Asta-i ca şi cum i-ai spune măgarului ba cămilă. Uite ce-i: kiowaşii nu au plecat spre satul lor. dar eu afirm cu toată certitudinea că o şi fac. — Totuşi. Sun răzbunare. — Ăştia sunt în stare de aşa cev ai că sunt în stare. Pe de o parte ziceţi să nu-i urmărim pe kiowaşi. pe de alta.. — Zău? Atunci în otro? — Nu ghiceşti? — Nu. ba maimuţă! Să — E cu totul altceva decât crezi şi comparaţia dumitale cam bate vrednici de laudă greenhorn-ii care dezleagă astfel de probleme fără — Nici n-au intenţia s-o tulbure.. îl vom elibera. măi. Cu câtă Sam. behold ! Ia te uită! Aşa să fie. exceptându-l pe Sam.. sir Nu sunt făcut să dezleg c turi. s-au şi crezut stăpâni pe noi. pot să te asigur. bănuind că în cazul acesta vom renunţa rmărire şi ne vom Numai că. datinile nu le permit să tulbure ceremonia înmormântării! urăsc pe noi în aceeaşi măsură ca şi pe apaşi. — Spre. Acum ei înce rcă altă metodă. aceeaşi soartă! Când au aflat că venim pe urmele lui Santer.

cred ei. nu prea bucuroşi de isprava noastră. îl pierdusem — datorită propriei sale nechibzuinţe — pe Sam Hawkens. ne ispiteau şi presupunerile mele erau juste. vor izbuti să ne atace pe nepusă masă şi să — Ce să spun. atunci. Ce mai lungim vorba. Apoi plecăm neîntârziat. Datorită acestei măsuri. Totuşi. am sosit chiar în după-amiaza . căutăm o băltoacă şi ne adăpăm După o jumătate de oră. Probabil că ideea e a lui Santer. Bineînţeles că ne ţineam mereu de urmele lui Santer care. sir? — Da. Până caii. socotelile să le i dos. Hotărâi totuşi să tăiem unghiul şi să scurtăm astfel drumul.întoarce la Winnetou. Sper să aveţi şi acum ai. — Fireşte. n-o să-i facă dobitocului mare plăcere. mai vrei să ne luăm du pă kiowaşi? neaţă. ne aflăm pe drum. în loc să-l fi prins pe Santer. după câte vă ştiu. trecem pe la albia râului. desigur. sunt absolut convins că aşa stau lucrurile. fireşte. dacă Sam şi să-l prindem pe S er. Ei. totuşi. ne puteam aştepta să-l eliberăm pe pe noi să facem ocolul. După ce-au parcurs o bucată de drum. sporindu-şi hoarda cu alţi război nici. — îl luăm cu noi şi pe ostatic? nuggeţilor unde. ceea ce. frumoasă idee! Numai că vom avea grijă ca — Nici gând! Deşi logica dumneavoastră mi se pare cam îndrăz— Şi eu cred că Old Shatterhand are dreptate. până la unul. bătfâne Will? cât mai repede şi să-l prevenim din vreme pe Winnetou. abătându-se într-un unghi obtuz de la direcţia iniţială. însă. schimbă direcţia spre muntele ne măcelărească pe toţi. îl legăm de catârul lui Sam. care speră să se înfrupte şi el cu aur. Sunteţi de acord. nu vă înşelaţi niciodată. Să plecăm de aici — Bineînţeles.

— Unde-i ucigaşul? . aruncă expresie care-mi cutremură sufletul şi zise: — Când s-a î fratele meu? — Chiar acum. Din prima clipă. Doborâseră cu tomahawkurile o mulţime de grămezi de bolovani şi mai că Apaşii sosiţi cu mine se desfăşoare a doua zi. catifelaţi. înştiinţat de sosirea noastră. lângă luminişul unde bandiţii săvârşiseră îndoita a marginea luminişului stătea de strajă un om al lui constatarăm cât de sârguincios lucraseră cei douăzeci de apaşi în Lăsarăm caii în paza unuia dintre apaşi şi urcarăm pe jos mai Winnetou. aveau uneori o expresie de blândeţe. şi căutătura întunecată parcă scruta în propria-mi o privire tulbure în jur. nimic din toate acestea. inimă. Vai. De câte ori nu se opriseră cu într-o durere mută. Aflai că ceremonia urma să se Winnetou era înăuntru. Gesturile îi erau încete şi gr oaie. rar ori i se ivea pe faţă copaci şi îi pregătiseră pentru montarea unei schelării. Totuşi. Chipul său părea împietrit. vederea înmormântării. Făcuseră alăturară celorlalţi ca să le dea ajutor. ne ieşi în un zâmbet fugar. bărbăteşti. — Ne-a scăpat. care ne salută cu o fluturare de mână. întâmpinare. Nu-l văzusem niciodată râzând cu toată gura. adâncă dragoste şi căldură asupra mea! Dar i. cum arăta! îl ştiam dintotdeauna extrem de serios. în pofida acestei seriozităţi. Se apropie fără grabă.următoare la văgăuna pomenită mai înainte. priveau câteodată nespus de prietenos. trăsăturile sale frumoase. Fusese improvizată şi o baracă pentru adăpost a celor două leşuri. iar ochii lui noptatici. îmi strânse obosit mâna. mă cântări cu o .

şi tată. te rog in suflet. îmi strânse mâna şi-mi spuse: — Fratele meu să-mi ierte întrebarea de adineauri cu rivire la cuvinte. — Nu numai că nu-ţi interzic. mi-am coborât privirea. Fratele meu va fi de faţă? — M-ar durea nespus dacă Winnetou nu mi-ar îngădui pr nţa. Se duse apoi grăbit către baraca în care od ihneau morţii. Tu ştii ce-am pierdut. Ochiul tău e ca soarele ale cărui raze topesc tu. Şi dânsul îşi plecă och putut citi în suflet.Dragostea de adevăr mă obligă să recunosc că. I-am înfăţişat în amănunt cum se timp. Şarli! ar fi trădat zbuciumul amar. din cap. Mâine vom înălţa lăcaşul de veci pentru prezenţa ta va duce la salvarea multor feţe palide. i-o vom ierta şi-l vom smulge din captivitate. Se îndreaptă încoace. dar te şi rog să iei parte. Faţă de nimeni altul nu şi- . — Old Shatterhand să fie bun şi să-mi povestea ul! Se aşeză pe un pietroi. O cunosc şi acum. după să nu-l pierdem din ochi. dar nici Inciu-Ciun a şi Nşo-ci. Mărturisesc că-mi era ruşine să le petrecuseră lucrurile. Prizonierul nu trebuie tratat prea aspru. a căror moarte e gheaţa şi o schimbă în apă răcoroasă. după un pierderea urmei! Old Shatterhand a făcut tot ce s-a putut face şi a procedat foarte cuminte. Numai că ne vor găsi altfel decât speră ei. mă întrebă: le meu nu ştie dacă ucigaşul a fost rănit? — Nu ştiu. de aci înainte. şi soră. Sunt şi eu de părerea fratelui meu. Poate că cerută prin legea sân . dar înclin să cred că nu l-am nimerit. kiowaşii vor veni încoace. Abia după o lungă pauză. rostind aceste pronunţ. se interesă: — Fratele meu i-a pierdut urma? — Nu. M-a ascultat tăcut până la capăt şi. Să-mi fii O lacrimă îi luci în ochi şi se ruşina. Sam Hawkens are ce regreta că a fost atât de imprudent. Făcui la fel. îmi spusese astăzi pentru prima oară Şarli.

împreună cu totdeaun . de otul s-ar fi petrecut abia ieri. Doream ca trupul ei să nu fie strivit su b pământ. De aceea. Jurîmprejur se grămădi pământ peste pământ. Atunci oamenii stivuiră înjur. să povestesc câte ceva despre înmormântarea care s-a desfăşurat cu toată solemnitatea obiceiurilor indiene. apaşii construiră pentru Nşo-ci un alt mormânt. Mai târziu. La rugăminte . mă cuprinde o durere descrierea ceremoniei îmi pare o profanare nu atât a mormintelor înălţat în inima mea şi l-am păzit mereu cu sfinţenie şi credinţă. o piramidă solidă.. ca şi cum ar fi şezut. poate. Pe de o parte. cer îngăduinţa de a trece peste relatarea res tivă. până în vârf. Karl — şi de-aci încolo nu avea să-l mai rostească altfel. şi clădirăm Winnetou. Movila de pământ se înălţa mereu până ce călăreţul mort. pe de . sprijinirăm de trunchiul unui arbore. Aşa că de câte ori mă gândesc la acele ceasuri tragice. O în jurul ei. aveam să urc în câteva rânduri. goală pe dinăuntru şi din al cărei înălţa creştetul arborelui. Apoi u împuşcară în cap. Ştiu bine că o descriere amănunţită a ceremoniei ar interesa pe cititori.numele meu mic. fu bolovanii. Dacă în timpul înmormântării îşi mai manifestase într-un fel suferinţa. împreună cu armele şi amuletele lui. nu se mai putu mişca. de-aci încolo avea să şi-o închidă în străfundul sufletului. până ce animalul. ridicate pe muntele Nugget. din bolovani. sus. ci mai ales a monumentului pe care l-am Trupul lui Inciu-Ciuna fu legat în spinarea calului său. pe Nugget-tsil. Le-am găsit pierderea tatălui şi a surorii sale. aşa cerea tradiţia indiană. Capitolul VI ELIBERAREA LUI SAM Va înţelege oricine cât de adâncă era jalea lui Winnet ou pentru acoperit pe de-a-ntregul. Ar trebui.. însă atât de adâncă. ca să revedem mormintele.

în ciuda privirii aspre a ochilor săi mari şi întunecaţi. ci conducătorul trupei cu ajutorul Santer. spre surpriza mea. dar ei nu aveau nici o vin asinarea Poate că nu voi reuşi decât să-mi atrag supărarea lui. Terenul e foarte accidentat şi e greu să aduci animale le până aici. lui InciuCiuna şi a fiicei sale. Stone şi Parker plecaseră cu ei. Winnetou mi-ar fi dat un răspuns brutal. Sentimentele mele erau mai temperate. o îndârjire cumplită se zugrăvi pe chipul său. Adevărul e însă că bănuit. îi împărtăşii aşadar deschis părerea şi. atunci totul ar fi rămas între noi. kiowaşii erau duşmanii noştri neîmpăcaţi. Numai astfel îi trebuie să piară toţi. — De ce a dat fr meu asemenea poruncă? îl întrebai. A um nu mai era fiul şi fratele încovoiat de greaua încercare prin care trecuse. Prin urmare nimeni nu ne putea auzi. răspunse Winnetou. kiowaşii ar fi fost pierduţi. se pot induce în eroare pe kiowaşi. dar n-am încotro. într-adevăr. căreia avea să pareze atacul duşmanilor şi să-l prindă pe ucigaşul Părea să-şi fi făcut planul de luptă. din supărare. Apaşii. căci imediat după aducă din vale caii. — M-ai înţeles greşit. efectul nu a fost cel Winnetou răspunse ca lm: — Fireşte că trebuia să mă aştept la această părere din partea fratelui meu. până la u aceste cuvinte. S-au dat de partea ucigaşului şi Dacă hotărârea lui s-ar fi tradus în fapt. Totuşi ocazia era unică. trebuia să-şi concentreze toată atenţia asupra iminentei apariţii a kiowaşilor. mă gândesc cum am face ca să-i prindem pe toţi. înmormântare ordonă apaşilor să se pregătească de drum şi să-şi — Ştiu. potrivit ordinului. Să încerc a-l îmblânzi pe Winnetou? depărtaseră imediat. Nici vorbă nu poate fi de impotrivă. Şi dacă.altă parte. El crede că i din calea duşmanului nu înseamnă mişelie. . ne a lam între patru ochi.

Am să fac reţin numai pe ucigaş. nu-i destul. acesta-i şi planul meu. Inciu-Ciuna şi Nşo-ci n-au fost omorâţi de oameni roşii. Apoi îmi — Old Shatterhand este într-adevăr un prieten sincer al tuturor oamenilor roşii şi are dreptate când vorbeşte de sinucidere. . îmi pare rău că frate ou e gata să comită şi el greşeala care duce la pieirea seminţiilor roşii. Unul dintre asasini s-a refugiat la kiowaşi şi i-a convins să vă atace. ci de albi.. Mă asculta liniştit. — Despre ce greşea rbeşte Old Shatterhand? — E vorba de faptul că indienii se sfâşie între ei în loc să se ajute cuţită. Priceperea ta e războinic indian oarecare. mult mai departe decât ochii unui războiului! Trebuie să recun i că asta înseamnă o permanentă şi unii pe alţii în lupta împotriva duşmanului comun. şi ar fi nedrept să fie loviţi cu aceeaşi asprim ca şi ucigaşul. iar cine procedează astfel se face părtaş la marea sinucidere. nu uita! întinse mâna şi rosti: aici şi de a le paraliza atacul. iată un motiv temeinic de a-i aştepta nişte câini turbaţi t doar fraţi de acelaşi sânge cu tine. după dorinţa lui. îi prind pe kiowaşi.. De câte ori n-aţi dezgropat voi securea groaznică sinucidere a neamului vostru. Sau poate că eşti într-un gând cu mine? — Cum adică? — Să-i atragem pe kiowaşi într-un loc un e pot apăra. cel puţin după judecata mea.nu ei sunt vinovaţi de cele întâmplate aici. dar pe urmă le dau drumul şi-l — Vrei să-i prinzi? Va fi cam greu. dar asta nu justifică să-i stârpeşti ca pe Şi astfel am continuat să-i vorbesc. — Da. ei ne covârşesc ca număr. ochii tăi văd departe. — Ei i-au luat apărarea nelegiuitului şi vin să ne atace! Nu ajunge oare ca să-i tratăm fără milă? — Nu.

ci din priviri. apoi mă privi în faţă luminos. Poate vei judeca la fel de cumpătat şi în alte chestiuni. Le voi dărui apoi viaţa vor fi bucuroşi să-l lase pe Santer în grija mea. nunţat la planul cel mare şi îndrăzneţ? — Da. arătă spre baraca und eră morţii. M-am. silindu-i.— Tu cunoşti mai bine regiunea. sfătuit cu trei oameni care-mi sunt dragi doi morţi le urmez sfatul. lângă trup ragilor mei. Aş fi fost înfrânt. M-au îndemnat să renunţ la planul meu şi am hotărât să . să aştepţi până după înmormântare. Atunci Winnetou continuă: probabil. şi răspunse: — Noaptea dinaintea înmormântării mi-am petrecut-o acolo. Când vor recătoarea aceea închisă pe margini. —• Ce vrea să sp nă fratele meu? — Te pregăteai să juri răzbunare împotriva tuturor albilor şi teaflu acum hot a ta? Stătu câtva timp cu ochii plecaţi. seamăn u o ţeavă de tun. să se predea ca să nu cadă am rugat să nu juri. Aş putea să strâng în jurul meu pe războinicii tuturor neamurilor roşii şi să pornesc în fruntea lor împotriva feţelor palide. Am schiţat o întrebare. Acolo vreau să-i atrag pe kiowaşi. dar nu prin cuvânt. cu toţii sub gloanţele noastre. — îţi mulţumesc! Ai o inimă primitoare pent orice cuvânt: bun. care îi vom ataca la intrare şi la ieşire. şi am luptat cu mine însumi. — Va să zică. biruitor. tocmai voiam să te întreb dacă există un asemenea loc. Dar în lupta ce am dus-o cu mine însumi azi-noapte am ieşit şi unul viu. — Şi crezi că vei reuşi? — Da. Gândul răzbunării născuse în mine un plan mare şi î Ziceam să — Există nu departe de aici: o trecătoare între stânci.

fără îndoială că ţi-ar şi tu ai fost omul potrivit ca să-l duci la îndeplinire. Răzbunarea mea se va . şi cu prinderea ucigaşului şi să mă răzbun pe kiowaşii care i-au dat ajutor şi vin acum asupra noastră. lipsi urmaşul capabil să-i continue opera şi s-o ducă la bun sfâr . fi l cât de mare şi de vestit. Dar şi acest gând mi-a fost risipit mărgini la prindere a lui Santer şi la pedepsirea lui. iar după moartea lui ar — Mă bucură că fratele meu Winnetou a ajuns la această concluzie. Şi chiar dacă s-ar ieşi învingători din toate bătăliile. de altfel unica justă. de Nşoci şi de tine. pentru atingerea acestui ţel ar fi nu s-ar putea achita de o asemenea sarcină. tot n-ar putea-o nevoie de o lungă şi n eobosită viaţă de om şi la capătul ei ar fi prea târziu să mai începi lupta. un singur om nu ajunge. nouă ne-ar fi imposibil să ne înlocuim pierderile. dar tot atât de sigur ca şi înfrângerea. Cu voi trei m-am sfătuit în gând şi răspunsul întreit a fost unul şi acelaşi. Un singur om.. Chiar dacă vreo căpetenie ar izbuti să spune să procedezi după sfatul meu. Nu ar face decât să ne grăbeasc irea. — Dacă morţii ar învia şi a. face atât de repede ca în dorinţa mea. feţele palide sunt atât de numeroase. pu mă întrerupse el. ajunge la o ase menea luptă. Pe kiowaşi îi vom lăsa în pace. Biruinţele ne-ar acestea mi le-am spus pe când vegheam azi-noapte lângă morţii mei. prin cuvântul fratelui meu Old Shatterhand.. Chiar de-am încât ar trimite împotriva noastră mereu alte şi noi trupe.— Fratele meu nu ştie de cine-i vorba? De Klekih-Petra. Planul pe care-l nutreai era mare — Fratele meu să gândească şi să vorbească despre mine cu mai unească sub o singură comandă toate triburile roşii. — Ştiu. însă. într-adevăr. în timp ce măci a poate mai încet. Toate am luat hotărârea să abando planul. sfârşitul ei ar fi nefericit pentru voi. Gândeam să mă mulţumesc iar un urmaş corespunzător s-ar găsi cu greu.

poate chiar o ocazie. nevoie să trimită un curier până în satul lor. n-am să le uit niciodată. au văzut nevoiţi s-o apuce prin locuri unde nu se întipăresc urmele copitelor. zici? — Asta din pricina lui Sam Hawkens. Dar astăzi vor veni cu siguranţă. satul lor un curier sau chiar mai mulţi pentru a-i pregăti pe războinicii de acolo să vă iasă în cale. Apoi au cotit-o în direcţia muntelui Nugget. ca şi când ne-am fi în faţa unui fapt bine stabilit. Cu acest curier trebuie să-l fi trimis şi pe şi ascundă manevra. Dar ca sădeparte de drumurile obişnuite. Dar pentru asta vor fi trebuit să aştep te momentul indicat. în condiţii normale. — în alte părţi. de asemenea. Ne-ar trebui — Judec după cele ce mi-ai povestit în legătură cu ultimul să vă ducă pe cale greşită. l-au trimis la ai lor. nu-l vor căra încoace. altminteri ar fi sosit încă de ieri. Iată şi . pentru ca războinicii de aco să ne iasă în întâmpinare? — Desigur. — De unde atâta siguranţă? vostru drum călare. Iată dar altă pierdere de vreme. care să anunţe sosirea voastră. — Vor sosi încă astăzi! declară Winnetou cu deplină certitudine. Deşi nu e chiar sigur.— Cuvintele tale mă fac să fiu mândru de prietenia care ne leagă. însă voind totodată să ajungă cât mai repede încoace. au apucat-o încoace. în orice caz. au făcut deci atragă în cursă. e. Au mai înt iat şi prin alte părţi. — Ah. Pe dânsul. Kiowaşii de lângă albia râului intenţionau să vă nu lep să se bată cu voi. — De unde ştii că nu au şi sosit? Sam Hawkens. au trimis în aproape convinşi că trupa kiowaşilor urmează să ne calce. de fapt. Kiowaşii s-a refăcut că se întorc în satul lor ca un ocol. kiowaşii ar fi sosit încă de ieri. suntem totuşi doar să aflăm momentul osirii. Asemenea locuri sunt rare şi în general de ce. A fost.

ca să se convingă că am pornit-o . de fapt. nu mă preveneai. Iscoada nu ne va urmări chiar atât de departe. Aşa însă. Le va da de ştire după noi o bucată de drum. trecătoarea de care ţi-am vorbit şi unde vreau să-i atrag în cursă pe kiowaşi. Omul acesta are ochi de şoim. Cum îi zăreşte. se va furişa întradevăr într-acolo şi face repede cale întoarsă. în schimb. ar fi fost s-o iau spre miazăzi. Aşadar. — Fratele meu n are de unde să ştie că am trimis acolo sus un coboară şi mă anunţă. descoperindu-le. nu aveau int nţia să urce spre Nuggettsil. — Nici o îndoială! în orice caz. ci plănuiau să vă întindă o cursă şi să vă atace în drumul vost — Poate c-ar fi reuşit dacă nu trăgeai cu urechea la vorbele lor şi momesc eu. Omul încă n-a c r kiowaşii nu sunt pe aproape. era dominată de un copac semeţ. Sunt peste treizeci de ani male. am să-i Deşi terenul e pietros. ne vom îndrepta spre cu privire ageră ar fi putut să cuprindă cu ochii jur-împrejur întreaga om care veghează. Tocmai pen iscoada asta am dat ordin ca toţi caii să fie aduşi încoace. nici un rău. un om înzestrat prerie. vor trimite pe cineva în cercetare ca să vadă dacă mai sun aici. îi fac să creadă că o apuc spre miazănoapte şi-i atrag după mine. sus. — E bine. — Numai dacă se v . N-o să-i facem. ei m-ar fi pândit pe această direcţie. iscoada se va lua după ele. Pădurea. Şi crezi că or să apară chiar astăzi? — Nu-şi pot îngădui să î ult dacă vor să ne mai surprindă aici şi să ne atace. capcana lor e inutilă. îl vom lăsa să se întoarcă la ai săi. în schimb. desigur. — Dar vezi că ei. totuşi vor rămâne urme. Ca să mă înto spre casă. A cum însă.îmi arătă cu mâna creştetul muntelui învecinat. Urcându-se în vârful copacului. constituind punctul cel mai înalt de pe munţii nuggeţilor. Noi.

printre ei şi calul meu şi catârul lui Sam. în cazul când kiowaşii ar fi fost atât de imprudenţi în r fi dovedit o nebunie. iar noi am fi ocupat ambele intrări. Pornirăm pe jos.kiowaşilor că nu ne îndreptăm spre miazăzi. încălecarăm şi. în — Nici nu mă îndoiesc că aşa va fi. Nu ducând caii de căpăstru. Să sperăm că nu e un laş ca Rattler. Vom trece acum călare pr in ea. Pereţii ei urcau de ambele părţi aproape vertical spre cer şi nu ofereau nici un locşor pe care să te poţi căţăra. îţi ajunge răspunsul acesta. Caii fură aduşi. Expresia "capcană" se potrivea de minune acestei trecători strâmte. Pe Aud tropotul cailor noştri. străbătând poian la un perete de mi-o arătă şi zise: — Iată capcana de care vorbeam. stâncă înalt şi drept. Winnetou aici. mână. pe care o p arcurgeam. Nu-mi scapă mie Santer din — încă n-am hotărât. Vom pleca acum de-aici şi ne vom întoarce încălecarăm: drumul era incomod pentru călărie. Este fratele meu de aceeaşi ere? felul acesta e aproape sigur că vor veni încoace şi se vor lua pe urmele noastre. Va pieri. Winnetou mergea în capul coloanei. Ne conduse către nord. prin inima pădurii aşternută pe un povârniş destul de abrupt. ci spre miazănoapte. frate. Şi kiowaşii se vor vedea siliţi să renunţe la capcana lor. orice rezistenţă din partea lor . — Da. Ascultă! mai târziu împreună cu prizonierii. mă întrebi. Am să-l prind chiar astăzi! — Şi ce-ai de gând să faci cu el? — Ar fi mai bine. — Unde? Chiar aici? Sau îl veţi duce în pu acela am fost nevoiţi să-l ucidem repede ca pe un câine fricos. Jos era o poiană. O strungă îngustă îl despărţea în două.

poala muntelui Nugget. fiindcă veneau cu grămada. Parker şi doisprezece din luptătorii mei. Am încercat să-i număr. iar eu mă duc pe calea ocolită ce mi-ai descris-o. Se scurse mai bine de un sfert de oră până să ajungem la capătul opus. înapoi. — Nu. erau prea departe. Doar Shatterhand să-i ia pe Stone. fratele meu va nimeri în valea de unde fuseseră caii noştri.Trecătoarea nu era dreaptă. Vei vedea iscoada kiowaşilor. ci să înaintezi neobs at pe marginea pădurii şi să te ascunzi în ea cât mai aproape de gura trecătorii. atunci îi prindem cu siguranţă. dar să nu-i faci nimic. de îndată ce va în un apoi de partea cealaltă. întocmai aşa. Aşa e? — Da. Fratele meu Old să ocolească muntele pe stânga şi. însă n-am putut. Restul drumului îl ştii. ci cotea ba într-o parte. care stătuse la pândă sus. ba în alta. în — Sosesc! Au şi sosit! ne anunţă el. — Au luat-o spre vale? unul s-a desprins de ei şi a pornit sp re vale în jos. Dacă fratele meu Old Shatterhand nu comite nici o greşeală. — E iscoada. Dar ape în aceeaşi copacul din creştetul muntelui. spre ascuns până vor fi intrat în capcană. mesteacăn gros şi înalt. acesta e planul tău. să intre în pădurea care urcă uşor şi coboară am urcat noi spre Nugget-tsil şi va ajunge degrabă în locul unde să pătrundă în trecătoare. Tu rămâi aici pentru a ţine sub observaţie ieşirea din clipă îl şi zărirăm pe omul lui Winnetou. S-au oprit în prerie şi s-au cuibărit prin tufişuri. ca să-i aştept acolo pe kiowaşi şi să-i urmez pe . Numai să nu mergi în lungul văii. Dincolo. şi oi. îl capcană. Ne mai rămâne exact timpul necesar cât să deschidem capcana şi s o închidem apoi la loc. Acolo ne oprirăm şi coborârăm de pe cai. Pe urmă vor veni cu toţii şi îi vei lăsa completa .— Va să zică.

lin şi adânc. pe jos. mai ales că nici iscoada lor nu se . în faţă se deschidea eventuala sosire a kiowaşilor. aici? — Cine va sta de vorbă cu kiowaşii. în vale. Aici. Deodată Parker şi Stone amuţiră. Mai rămăseseră cel mult douăzeci de minute până la ziua de mâine va fi cea hotărâtoare. în sus. spre cele două morminte. ducând spre luminişul cunoscut de noi şi mai departe. puteam observa pentru că era de presupus că nu vor veni spre noi. ci ne vor urma încoace încă înaintea serii. cât şi Santer vor cădea în mâinile noastre erea serii şi kiowaşii tot nu veneau. D e acolo.— Voi fi cât se poate de atent. într-adevăr. unde ne aşezarăm. dintre copaci. cât de neînsemnat. Erau convinşi că atât kiowaşii. Totul corespundea exact descrierii lui Winnetou. Stone şi Parker d iscutau în şoaptă. fireşte. Apaşii tăceau. unde păscuseră caii. O adiere trecu peste creştetele copacilor. Old Shatterhand n-are altceva de făcut decât să nu le grăbiţivă! După-amiaza e pe ducă aşii nu vor aştepta până mâine. în pădure. soar se aproape traiectoria zilnică şi nu împreună cu Dick. întunecase. mai puţin sigur. în spatele meu. fără a ne teme că vom fi descoperiţi. Mai are Winnetou vreun sfat sau vreo îndrumare? — Nu. Will şi cu apaşii care-mi fuseseră rep rtizaţi. ar fi tre sărit cealaltă parte. ceea ce mă făcu să cred că abia ivea. Ce lelalte le las în seama ta. pădure. dacă izbutim să-i închidem — Eu. Pornii. După vreun sfert de ceas zărirăm mesteacănul şi intrarăm în permită ieşirea când mă vor zări şi vor încerca să se întoarcă. Dar mai era decât o oră până să se întunece. Am ajuns de vâlceaua latera lă. de care orice alt zgomot. este lesne de deosebit. Se iscă acel foşnet monoton ca un suflu neîntrerupt. ci vor apuca spre vâlceaua lăturalnică. Totodată mi se păru că.

îi strigai deci j Şi. Ţintuit locului. îmi goală. care fusese în spatele meu. apucai cu mâna un capăt de haină. se mişca parcă ceva. pădure. reavăn al pădurii. băgând spaima în el. O făcui acum printre copaci. Aşadar. ne spionase cineva. cuprins de frică. trag! Nu era nici o greşeală. Iată că o umbră. oamenilor şi plecai. se furişa apăru • deodată ca o siluetă neagră în penumbr ezii asupra ei şi . din urmă: — Stai. în schimb. probabil fusese chiar Santer. M-am întors repede şi m-am lungit la pământ tocmai la timp. O reptilă? Nu. Mă gândeam să-i înmoi a. Trebuia să-l — Staţi la locurile voastre şi aşteptaţi până mă întorc! ordonai. Bănuiam că acum arul. Umbra dispăru. eu. Ascultai atent. Săriră de ocul lor şi mă întrebară ce s-a întâmplat. s.pământul . Numai într-acolo . întârziind astfel din pricina întunericului dens. căci urmăresc. Aici se vedea . ca să subliniez ameninţarea. trăgând mai departe cu u Nu se auzea nimic. va intra mai adânc în ) a în afară I de el nu era nici un alb printre kiowaşi. şi anume un alb. Şi aşa prezenţa noastră fusese descoperită. — Sst! Linişte! poruncii. — Away! La o parte! strigă o voce s periată şi rămăsei cu mâna : ca să observ mai uşor. unde poposeau kiowaşii. merg: fireşte către prerie. " Nu aveam nici o îndoială cu privire la direcţia p e care aveam să trebuie s-o fi şters spionul. după cum o mot. am tras două focuri de pistol. nici asta. privind de jos ceea ce se întâmplă. Am sărit în picioare şi m-am grăbit s-o ajung. ascultai să prind măcar un zgoră exclamaţia. Dar tovarăşii mei observaseră mişcările mele precipitate şi auzise- dovedea exclamaţia lui în englezeşte. căutând să i-o iau înainte. nu în altă parte. alergai spre marginea pădurii. . Da. opreşte! Da nu. Ce să fie? Vreun patruped nu ar fi îndrăznit să se apropie atât de mult. în pofida întunericului.

însă riscantă pentru mine. deoarece acesta. aplicare. foarte necesar să aflăm ce vor decide aş putea să trag cu ur chea la discuţia lor! Aş risca însă prea mult. să-i comunic situaţia şi să-l rog a lua noi măsuri? Mai rămân pe loc. poate chiar totul. Santer. De Dintru început îşi făcuseră popasul în prerie şi trimiseseră un om în cercetare. zării înaintea Kiowaşii îşi stabiliseră tabăra aici. Ce era de făcut? Să mă întorc la postul meu şi să aştept ca. iscoada s-a înapoiat să dea raportul. o luase mult îndată ce vor fi sosit. dac-ar fi descoperit vreo primejdie. kiowaşii să ca rsă? Ori să-l caut pe exista şi o a treia posibilitate. unde se deschidea şi aş putea săl înhaţ. Intenţionam să fug până în josul văii. Tocmai când dădui s-o cârmesc pe după un cot. Aşadar. Cum dânsul încă nu se înapoiase.mai bine. şi anume s înaintea kiowaşilor ca să mai iscodească locul şi să-i informeze de ne ghicească planul — kiowaşii nu ne vor cădea în mâini chiar astăzi şi Winnetou. kiowaşii hotărâră să lagărul în vale. Cu valea oferea în timpul nopţii un adăpost mai bun decât preria deschisă. Era. Misiunea lui — după cum aveam să aflu curând — nu era prea complicată. Santer. Santer le va spune des igur că mă aflu pe urmele lui kiowaşii după ce Santer îi va fi informat asupra celor văzute. s -ar fi întors numaidecât ca să dea de ştire. Sosind acolo. cunoscând împrejurimile. şi să mă ascund. în spatele unor tufişuri. avea să-i găsească cu uşurinţă chiar dacă — din preve-dere — seseră nici un foc. Acum era limpede că — dacă Santer fusese destul de deştept să probabil n ici mâine. kiowaşii au dat ordin unei iscoade să meargă pe urmele lui eavând a se teme de nimic. Abi a avui timpul să mă trag îndărăt şi să mă pitesc după copaci. preria. individul ar trece pe lângă mine Era un plan destul de bun. dar nu mi-a fost dat să-l pun în mea nişte oameni şi cai. dac- . mâine. în orice caz. Ah. ce? Nu era greu de ghicit. oricum.

ieşindu-mi în cale. Nu simţeam nevoia de observaţi. am să încerc. nu şi înspre mai târziu. ceea ce îmi convenea foarte mult.kiowaşii nu aprinseseră focuri. Totuşi. ca să nu se răzleţească şi să nu trădeze aşezarea taberei. într-o parte a pădurii răsună presupus că acolo va rămâne peste noapte. pădure. M-aş fi putu ascunde. M-ar fi descoperit numai dacă vreunul. pentru a nu fi lor. străjile cafe-şi luau în primire postul. g aiul kiowaşilor îmi era străin. Mă aflam la doi metri înălţime şi mine. poate. aşadar acolo se găsea şeful şi era de cât de cât de locul acela! Mă târâm pe burtă în dire tivă. Am mai spus că. Nici un kiowaş n-ar fi avut de ce să urce până la desigur. Observai că se rânduiesc numai în flancul dinspre vale al taberei. se aşezară sau se tolăniră alături. deci. Spre norocul meu. Mă puteam. de ferigi înalte. nu s-a întâmplat nimic şi mi-am atins cu bine ţinta. în oarecare siguranţă. Oamenii care se upaseră de cai veniră şi ei lângă fârtaţii ceilalţi. Dac-aş izbuti să mă apropii prea multă acoperire. unde mă lungii în toată regula. Două blocuri de stâncă zăceau acolo alături. în spatele lor. Nu le înţelegeam.şi asta ar putea să ducă la descoperirea mea. dar şi în al meu. sus. întunericul mă proteja. pe cel mare. Alţii se un glas înăbuşit r. Câţiva inşi se depărtară. retrage . iar majoritatea kiowaşilor se găsea departe de locul cu pricina. fie şi cu cea mai mică şa reuşită. fără să mă tem d ilenţa străjilor. Dins e bănuiam că se află şeful lor se auzeau porunci rostite cu glas reţinut. pândeşte un străin! Mă căţărai pe pietroiul mai mărunt şi de aici mă săltai alături. Cui îi va trece prin gând că tocmai acolo. celălalt mai mărunt. Faptul acesta era în avantajul Printre copaci zăceau bolovani năpădiţi de muşchi şi înconjuraţi aşezaseră sau se lungiseră sub copaci. unul lung şi înalt. s-ar fi poticnit de mine. Majoritatea kiowaşilor mai erau ocupaţi cu priponirea cailor.

tot aţi venit încoace! — Da.. a fost. Fratele alb poate să treacă. Santer. altminteri. auzeam fiece cuvânt. Fratele meu l-a văzut! — Da. însă. fiindcă aici putem poposi mai în voie şi am socotit că nu e nici o primejdie. Şeful îl chemă la dânsul şi-i spuse: — Fratele meu alb a lipsit mai mult decât fusese hotărât. Prin urmare. — Tocmai pe dos. mai târziu şi în această privinţă. Cuvintele acestea le-am priceput. Santer trecu înainte. Am lipsit atâta pentru că suntem în mare primejdie şi mi-a trebuit t imp să mă dumeresc. — Mai serioase decât bănuiţi. nu pricepeam nimic. Din păcate. îi v a întâlni imediat pe războinicii noştri. Niciodată nu aveam să mai iscodesc vreo tabără fără să e discută acolo. Ne luaserăm pe urmele tale şi ne-am oprit chiar acolo — Ar fi fost mai bine să rămâneţi în prerie. să tot fie o jumătate de ceas. Venind încoace. sigur. Deodată. Aici nu e tocmai . te-ai fi întors repede să ne a nunţi. l-am luat cu noi. Tre e să fi avut motive serioase. Trecuseră vreo zece minute de când stăteam lungit pe blocul de aşteptam: — Eu sunt. mare dascăl. Old Shatterhand e aici. Ce bine-ar fi fost să-i pot înţelege!. De când v-aţi aşezat aici? — După eţelor palide. — N-am rămas. — Aţi dat de calul meu? unde-ţi priponiseşi cal l. — Mi-am închipuit. aud că strigă o santinelă şi-i răspunde glasul pe care-l — Da.Cei din tabără sporovăiau între ei.. Winnetou stăpânea nu mai puţin de şaisprezece dialecte indiene şi mipiatră. pentru că santi nela vorbise în jargonul indiano-englez pe care-l cunoşteam.

— Atunci nu-i mai putem lua ca din oală. kiowaşii nu intenţionaseră să n e atragă în satul lor. — De ce tocmai el? — E vorba de nuggeţi. Da r trebuie să-i prindem. îndârjit grozav. S-ar putea să ştie chiar şi întâmpinarea noastră. Pe deasupra. — II chinuiesc eu până-mi secretul. Câinii ăştia n-au decât treizeci de războ ei. clocoteşte în ei dorinţa de răzbunare şi se vor apăra ca — Va tăcea.— O să-l prindem şi o să-l aducem în faţa căpeteniei noastre. nu glumă. în tot cazul. răspunse Santer. Mai cu seamă Winnetou trebuie să-mi pice în gheare cu orice preţ. Cred că e singurul care cunoaşte locul zăcământului. — Şi totuşi aşa va fi. Iar . — Cel puţin cât zece. — Iu are totul? — Fireşte. va lua măsuri să nu cadă în mâinile noastre. o să avem de furcă. bănuiseră că ne vom întoarce la Winnetou. îi vom lua pe nepregătite. în timp ce noi numărăm de cinci ori zece. locul unde ne aflăm. Vor fi trimis. — Nici dacă-1 luăm prizonier? — Nici. ei habar n-au că suntem aici. Winnetou şi Old Shatterhand fac fiecare cât zece războinici. Unde-i acum? Prin urmare. Moartea lui Inciu-Ciuna şi a fiicei sale i-a nişte fiare turbate. dacă atacăm. — -l va trăda nimănui pe lume. — Nu-i chiar atât de sigur c l prindeţi. mişelul. eaptă moartea la stâlpul caznelor. Ei ştiu că venim. Câinele ăsta de apaş îşi râde de toate suferinţele. o iscoadă în — Va să zică. I-a zdrobit genunchii. — Sigur că nu. dacă ştie că venim. — Te înşeli amarnic.

Doar mai trecusem eu prin destule de prevăzător ca astăzi n-am mai fost niciodată. însă aşa coborât în valea deschisă. — Zici că ne-a întins o capcană? Ce fel? ieşiri le. Dacă m-ar fi zărit. Atenţia apaşilor era abătută în încurcături şi mă pot lăuda că nu sunt un westman ageamiu. şi am fost cât se te de prudent. Natural că nu am — Au de gând să ne atragă într-o trecătoare şi să ne închidă până la Nugget-tsil şi cunoşteam locul unde se găsesc cele două — Da. — N-avem decât să f m chiar de capcana pe care ne-a întins-o el. aş fi avut parte de o moarte cumplită. — Dacă ştii. — Cunoşti şi cătoarea cu pricina? — Am şi călcat-o cu piciorul. Sunt al naibii de bucuros că am scăpat teafăr. — Povesteşte cum ai descoperit planul! — A riscat foarte mult. spune. ci m-am ţinut pe marginea pădurii. Apaşii însă nu aveau ochi şi urechi decât pentru treburile înmormântării şi astfel m- . Nu e Sus. Acolo vor să ne prindă pe toţi. las' că ştiu eu cum e de făcut ca să-l înhăţăm. — Morminte? Prin urmare Winnetou şi-a îngropat morţii acolo sus. Şi asta mi-a fost de folos. Mişeii îşi uşor să urci panta f prin strunga aceea. după c um bănuisem? altă parte. Mi se părea imposibil să pătrund neobservat în luminiş. a trebuit să-mi sporesc atenţia şi să-mi pun în joc toată dibăcia. lăsaseră caii pe dreapta. acolo unde începe urcuşul la strungă. — Iuf! Fratele meu Santer e sigur? — Sigur. Reuşita o datorez numai faptului că mai străbătusem o ată drumul morminte.— Ei. Mi-am zis că se vor fi aflând în luminişul acela. dar am izbutit.

Oamenii lui plecaseră după cai. apaşii n-au mai zăbovit mult. — Fratele meu alb a fost prea curajos şi a scăpat cu viaţă numai . în orice caz. îţi dai seama ce bine am făcut că am luat-o înaintea voastră. — De la cine? — Chiar de la Winnetou. De acolo se ve otul. — Şi i-au mânat în sus? Anevoioasă treabă! — Foarte grea! — Trebuie să f un motiv deosebit. ca să ne pândească din vârful copacului. ci la tată şi soră. lungă. datorită înmormântării. ne-am fi căţărat şi noi cu ai noşt ele lor şi ne-am fi trezit prinşi în capcană. — Da. au părăsit luminişul şi s-au lăsat în jos de cealaltă a văii. — Şi ne-a văzut? — Nu. Zărind caii acolo sus. Spune mai departe! — După ce şi-au ad us caii. călărind de unul s .am încumetat până în spatele unei stânci ce se înalţă la marginea luminişului. A trimis o iscoadă pe ce ai înalt pisc. se aflau aproape de ascunzătoarea mea şi a m ascultat toată discuţia. dai de o strungă îngustă. n-am spus?! După ce mormintele fură închise. iar dânsul rămăsese cu Old Shatterhand. ai lucrat cu cap. Cum treci valea. pe ale cărei laturi nu te poţi căţ recătoarea asta voiau să ne atragă. Ştiu precis. Winnetou şi is oamenii după cai. — Ce te face să crezi? — Nu cred. — Fără îndoială. — Păi. — Iuf! Mare minune! Winnetou să fie spionat! Asta numai pentr u că gândul nu-i era la noi. ne fi văzut. — Ba era şi la noi. auzit-o cu urechile mele. am putut scăpa neobservat.

adică să-i închidă ieşirile? — Chiar aşa. Bineînţeles că n-am trecut bucată de drum. dar n-am ieşit afară. lăsat urme. pentru că auzisem m-am ascuns îndărătul lor. un apaş a trecut pe lângă mine şi nu m-a — Ne-o fi zărit când soseam şi a dat fuga să-l anunţe pe . s vom fi pătruns înăuntru. chiar dincolo. apaşii care ne pândesc jos. la intrare. tre buie să cursă. deşi era primejdi s. căci aş fi dat peste apaşii care. alţii vor fi rămas fi. am intrat în strungă. î ei dinspre vale creşte: iarbă. — Fratele meu a judecat iarăşi foarte ai descoperit şi drumul acela? — Da. — Prin urmare.' — Ba da! Sunt mai şireţi decât îţi închipui. Nu există decât un singur răspuns. Le-am fi descoperit şi în nici un caz n-am fi căzut în trebuia să-mi dau seama de situaţie. Un grup s-o fi dus ascunşi dincoace. După o paşi. Ăştia au sarcina să se întoarcă pe lit la gura trecătorii şi să ne închidă calea îndărăt. Au trecut şi ei dincolo de strungă. — N-o fi fost iscoada din vâr ful muntelui? ■— S-ar putea. întâi de toate. — Atunci. m-am întors. stau la ieşire. trebuie să-şi fi împărţit oamenii.— înseamnă că Winnetou voia să ocupe trecătoarea. — Cum e pământul. prin trecătoare ca să ne aştepte la celălalt capăt. pietros sau moale? — în trecătoare nu e decât piatră. ca să ne ca pate. Nici grupul ăstora na rămas pe l rare. Winnetou. Norocul meu că se aflau ceva mai la o parte nişte bolovani mari şi văzut. — Iuf! Atunci cum ne-ar fi închis de amândouă părţi — M-am întrebat şi eu. — Cred şi eu.

Rămân. după socotelile mele. doi albi şi peste zece apaşi. Bine c-ai avut timp să te ascunzi! Şi ce-a mai — Am chibzuit. Care să fie acel loc? In orice caz. ne-ar urmări până la capcană şi ne-ar închide drumul — Nimic. ca să co— Asta nu.— Ori aşa. nu unul. în valea asta. — Exact. ne-ar observa îndărăt. — Va să zică Winnetou conduce grupul celălalt d a capătul trecătorii. -Şi? trecerea. Old Shatterhand mâna. Apaşii şedeau muţi. mai-mai să-l ating cu . Tu zici însă că a trecut unul singur. zău c lesni de ciudă! nu scotea o vorbă. apărură. Apoi s-au aşezat cu toţii pe jos. când mă apropiai şi mai mult. Aşa mi-am zis. i-ai numărat? — Era Old Sha nă cu ceilalţi. Eram chiar lângă dânsul. morminte. ca să ascult c e vorbesc. S-ar putea ca Winnetou. Atunci ar fi fost doi. Sosisem înaintea lor. însă prea încet ca să-i aud. Dacă apaşii vor să ne cadă în spate. credea m că-i găsesc. la prima părere: ne-a văzut şi s-a grăbit să-l fost? înştiinţeze pe Winnetou. şi anume acolo unde începe suişul — spre strungă. După câtva timp. — Şi i-ai găsit? — Nu chiar imediat. mă strecurai deci cât mai aproape. deci. plecând de la boare de sus şi să-l urme ze. câţi? I-ai văzut. în dosul copacilor. Albii vorbeau între ei. — Câţi. le-ar veni mult mai uşor pândindu-ne într-un loc potrivit. ori altminteri. şi de eea m-am întors încoace şi m-am furişat apoi spre locul unde. Ascunzându-se acolo. Dac-ar afla. să fi dat poruncă iscoadei printr-un om al său. Dar aşteptarea n-a t prea lungă. tăcură. îndrăznisem multe pe ziua de azi şi prinsei curajul să mai risc o dată.

— Speri numai? Va să zică. pe mine şi pe Winnetou. să ne spioneze. şi-ar fi dat seama că planul i-a — Nici aşa n-ai să te pricopseşti cu nuggeţi datorită lui.. după cum fusese vorba? — Avea. dram de satisfacţie: de astă dată eu îl spionam pe Santer şi dânsul habar n-avea. Oare Old . ar fi luat pentru mine cu totul altă întorsătură. Mă necăjeam. — Iuf! Cum să ştie? fuga la Winnetou care. se poate să fi plecat? Nu ne mai pânde acolo. Auzi. De ce nu i-ai înfipt cuţitul în ceafă? — Nici gând să fac aşa ceva! — De ce? să ne calce pe urme până la trecătoare. pe deasupra. — Atât de aproape ai fost de câinele acela? rosti kiowaşul mirat. să ne ghicească planul până în unde mă trimisese Winnetou! Stătuse îndărătul meu. în timp ce discutam sus. de poala surtucului! Asta zic şi eu ghinion. ba l-am şi prins acum.. Şi a tunci cum să-l mai prind? Cum să ajung la nuggeţii de care am nevoie? Shatterhand să fi rămas acolo pe loc? — Sper. poate că şi Şi totuşi — în ciuda regretului ce mă stăpânea — trăiam şi un — Aş fi stricat totul. după câte înţelegeam v itorul meu ar fi fost altul. Ce mai zarvă s-ar fi produs! Apaşii ar fi dat fost descoperit. — Ce motiv ar avea? — Dacă ştie că a fost spionat. dar te pomeneşti că s-a răzgân it. intenţia asta. Omul acesta era pe cât de viclean. desigur.Aici Santer nu se înşela. evenimentele. pe at îndrăzneţ. şi încă tare. la rândul lui. lângă morminte! Apoi cele mai mici amănunte şi . afuris t ghinion! Şi ce noroc pe Santer! Dacă l-aş fi capturat. să mă pândească în pădure.

o scobitură în pământ făcută. trage. da. unde puteam să bineînţeles că nu căzusem în cap să fac asemenea prostie. mă zăreşte. a ajuns până aici şi ne spionează. Cât pe-aci să mă prindă. nu cred să fi mers prea de o fi întors la ai săi. când colo. A răcnit el după mine. că de nu. va să zică? — Da. era prea întuneric. dar m-am înfundat şi mai adânc în pă nde întunericul mă punea la primejdia. Dimpotrivă. probabil. apoi am ieşit din pădure în câmp deschis. El se ridică repede în picioare şi. am aşteptat ce-am .— Datorită unei găuri nenorocite. — Poate că. — Dar oamenii lui ce făceau? — Probabil că au vrut să lece în căutarea mea. Acolo m-am întins la pământ şi am aşteptat să treacă Le-a dat ordin să-l aştepte până se întoarce şi s-a luat după — N-am de unde s-o ştiu. Ba m-a şi prins de un capăt al hainei. Şi. — A dispărut. dar m-am smuls şi am şters-o. că-l şi simt în urma mea. — Cu neputinţă! Nici nu putea să vadă încotro am apu i aşteptat. u u-te. văzând că m-a scăpat din mult ca sigur că s-a întors la ai săi. — Te-a recunoscut? — Bănuiesc că nu. adăpost. căci nu apuc bine s-o iau la sănătoasa. nu-i vorbă. de vreun animal. — D scobitura vorbeşte? — în anumite împrejurări. mă afund cu dreapta în gaura aceea ş e produce un zgomot care nu scapă urechilor lui Old Shatterhand. Apoi s-a făcu linişte. să mă opresc. cum ziceam. Oricum. pesemne. — în ce direcţie? mâini. însă el i-a oprit. Dădui să mă întorc târâş de la locul meu de să-mi las toată greutatea trupului în mâini. I-am mai auzit paşii câtva timp. mine.

— Oho! Sunt curios cum! — Ei ne vor urmări.alerg mai repede. Dac-am fi reuşit să-i luăm pe nepregătite. Winnetou rebuie să se răzbune pe tine şi ştie că te găseşti printre noi. Acuma însă. Aşa face orice războinic înţelept. — Şi crezi că apaşii vor veni după noi până acolo? — In cea mai mare grabă. Cel m bine ar fi să părăsim aceste locuri. nu se va depărta o pă de urmele noastre. fie fără vărsare de sânge. f morţi. oricât — Crezi oare că. Pauză. deci. Iar noi le vom întipări anume atât de clar. unde lm expediat pe prizonierul acela alb. că planul lui a fost zădărnicit şi va fi cât se poate de prevăzător. l ucrurile. îl auzii: — Ce crede fratele meu alb că e de făcut? — Să aud mai întâ ea ta. încât să le nostru. Sam Hawkens. de viteaz ar fi. părăsind ţinutul. fără să ne coste sânge. — Faptele istorisite îmi arată că situaţia e cu totul alta decât în mâinile noastre. apaşii ar fi căzut atunci prefer calea din urmă. aceştia şi pe paşi? — Da. el ştie. După un timp. Old Shatterhand te-a s ns. Tăcere. de aceea. îi vom mai prinde pe albii recunoască fără nici o greutate şi vom călări frumuşel spre satul . — Ba e sigur. — Nu e sigur. Şeful aflase acum totul şi părea să cumpănească bănuiam. — Să le părăsim?! Vrei s-o ştergi? Ce-ţi trece prin cap? rică de o mână de apaşi? — Fratele meu alb n-o fi vrând să mă jignească! Eu nu cunosc frica. acă-l pot prinde pe inamic fie cu. Atunci m-a oprit santinela şi astfel am aflat că v-aţi mutat aici. fie vii. ei sunt pregătiţi.

Câştigăm faţă de ei un avans dea ecarea noastră decât mâine la amiază. încât. de fapt. Şeful căzu în muţenie. O luăm chiar acum din loc. pe rând. — Şi dacă ne ajung din urmă? Atunci ce mă fac? — Păi tocmai că n-or să ne ajungă. îi nimicim încă f! Şi cum anume? fi nevoie să-ţi explic. ca să pună laba pe mine? îţi închipui că asta mă ai vrea să mă las iarăşi hăituit. Eu cunosc cu precizie locul unde se află acum după planul tău. iar ei n-or să-şi Santer îi zdruncinaseră hotărârea. Aşadar. un prilej atât de bun?! Ia gândeşte-te! Era un fel de şantaj. vorbele lui dru cel bun şi continuă: bucură? Adică. Nu avem decât să-i atragem pe apaşi în propria lor — în cazul acesta. — Trecem mâine pe lângă ascu ui şi ne prefacem că habar n-avem de nimic. — Cum? Să plecăm chiar imediat? Nu accept. în schimb. Ce va spune etenia voastră. care ne pune în siguranţă. nici n-ar . Shatterhand. când va afla că ai scăpat din mână. Atunci nu mai pot închid recătoarea din amândouă părţile. Nu-i aşa? — Exact. Acesta îşi dădu seama că se află pe — Da. dacă vii cu noi în sat. fiecare grup de apaşi. să atacăm mai întâi grupul lui Old — E atât de simplu şi pe înţelesul oricui. scapi de orice primejdie. suntem într-un avantaj pe care l-am pierde luându-ne cursă şi să vezi cum ne cad în lab ! — Iuf! Şi ce e de făcut? — Atacăm. în timp ce aici am în sfârşit prilejul să-mi ating scopul.— Aha. — Nu e nevoie să aşteptăm atâta. — N un scop. Tangua. nesilit de nimeni.

m ebuie nimic. A cesta va sta cu ochii spre interiorul capcanei.Old Shatterhand cu oamenii lui. nu se grăbi să aprobe. tăbărâm pe ei. îi înjunghiem înainte de a apuca s e. iuf. îi va ataca. Pe urmă. Dar tot eu voi călăuzi în Shatterhand. cum au făcut şi apaş părţim în două grupe.. va fi . noaptea. — Tot în noaptea asta? nişte lovituri sigure de cuţit. Acolo vor rămâne noaptea.. Cu siguranţă că nu ne scapă nici unul. Astfel. ocoleşte poalele muntelui şi duce până la capătul trecătorii. Şeful. iuf! se auziră vocile câtorva care îl ascultau pe Santer. Vă conduc drept acolo. Abia după un timp de gândire ros -ar putea să izbutim dacă facem totul cu chibzuinţă şi atenţie. mergem la Winnetou. Kiowaşii sunt deprinşi cu întuner icul şi mersul lor seamănă cu al şerpilor pe care trei albi şi grupul lor de apaşi şi. Lăsăm pe mâine. pun mâna-n foc că drumul acesta traversează pădurea. Winnetou preţuieşte prea mult ca să-l Facem. deci. Nici n-o să simtă Winnetou că ne apropiem pe la spate. adică în spatele lor. însă. Propunerea lui părea să le fie pe plac. Bun!. — Iuf. la zori a doua grupă şi vom ieşi drumul pe care a mers Old scap barem o clipă din ochi. poţi să dai greş. Şi asta nu-i chiar atât de greu. Iar în zori vor da să iasă la capătul celălalt. Atunci etou. Or. şi lucrul e ca şi făcut. pe întuneric. încredinţat fiind că Old Shatterhand se află dincolo. unde se află Winnetou. îi înconjurăm pe cei — Zici că s-ar putea? Eu sunt sigur că izbutim! Principalul e să-i înconjurăm fără să ne simtă. intrare. la un emn. Apoi. adică locul căci de acolo vor căuta să năvălească cei din prima noastră grupă. Prada ce ne cade în — Nu. mâini rămâne a voastră. nu-i auzi când se târăsc pe muşchiul din pădure. Iau o parte din oameni şi-i conduc până în interiorul strungii.

preveni. şi o luai tiptil din — Cine-i acolo? întrebă Dick Stone. — Aşadar. asta-i o treabă foarte grea. — Să ? — Vin kiowaşii asupra noastră. îl punem î — A-l împresura pe Old Shatterhand noaptea în pădure. paşii. Altceva nu doresc. Mulţumită planului tă . încă mai năstruşnice. Las' că . deci. Vreau să-l prind pe Winnetou viu şi să-l predau el s-o simtă.. îmfâuzi — Pe unde aţi umblat atâta? Aşa-i că a fost pe-aici o iscoadă? noi? — Era Santer. puşlamaua.întorc la ai mei.! Tocmai el? Şi să ne scape! Ne pică. a dat întâmplător peste — Trăsni-l-ar. fără ca cei cu ochii mai ageri şi cu p icepere mai mare la furişat. după o vreme. Era. va fi nevoit să se predea ca să nu piară cu toţii. nu-i mai puteam loc. — S-au întâmplat şi altele. timp să povestesc. Neavând cu el decât vreo Iată planul meu! meu. căci trebuie să fugim cât mai repede de aici. dacă duşmanul pornea repede. — Dacă-l vom aduce la îndeplinire aşa cum l-a gândit fratele — Aprob. Voi alege dintre războinici pe începu să-şi strige oamenii vizaţi. îl aprobi? căpeteniei noastre. aş putea să-mi ating scopul fără prea multă zăbavă. V-aţi în tors. eu sunt.. cincisprezece oameni. când. timpul să mă. N-am eu acum aflaţi totul mai târziu. să nu mai zăbovim. lunecând de pe un bolovan pe altul. — Atunci. Altminteri. tot furişându-se.. drept în pa noi stăm ca nişte momâi! Cum de-a fost posibil? Pesemne vreun kiowaş care. atunci pl anul e bun. Coborâi..împresurat exact după metoda lui. sir! — Da.

nu-l ameninţa nici un pericol. aşa cum îi recomandasem lui S tone "să ne mutăm după văz. pusese şi a colo un om de strajă. — Au de gând să vină abia mâine dimineaţă.— Vorbiţi serios. — Fratele meu Old Shatterhand?! se miră Winnetou. Dinspre partea de unde veneam. repede. sir? — Foarte serios. Vor să ne lichideze aici în cursul nopţii. Am auzit din gura lor. iar ce pădurea în urma noastră. ci din spate. Doi oameni mergeau în faţă. dar nu prin strungă. A trebuit. totul a mers mai uşor şi mai unde Winnetou îşi or pânda. I-am răspuns. cel mai greu ne-a fost să O plimbare nocturnă prin bezna pădurii sălbatice este întrochii în palmă". Pesemne că . îi urmam în şir unul câte unul. Hai s-o luăm din l oc! — încotro? — La Winnetou. Aici i-am aşteptat î e kiowaşi. Apaşii îmi recunoscură vocea şi săriră în picioare. ceilalţi. Totuşi. la rândul meu. iar în zori să-l atace pe Winnetou. haideţi! adevăr extrem de pe oasă pentru integritatea şi armonia feţei omeneşti. Acesta ne somă cu glas tunător. ca s bească. răspicat. cu mâinile întinse. A durat mai bine de un păstrăm direcţia. s-a întâmplat ceva. Ne cunosc planul.Mutaţi-vă ochii în palmă! Şi acum. — Să trecem prin pădure în bezna asta? O să ne alegem cu nişte e de ţi-i mai mare dragul! —. adică să ne conducem mai mult după pipăit decât noi.dată ieşiţi din pădure. orbecăind. Am ocolit muntele şi ne-am îndreptat spre capătul trecătorii. o.

în — Dacă ştii toate astea. ca să nu cădem în cursă. spuse: tău. Apaşii se îngrămădiră în jurul Winnetou păstra tăcere. înaintea lor. în împrejurările date. la rândul — Va să zică. praful s-a ales din combinaţiile noastre. — Care ar fi fost acele căi? deocamdată puţin şi să aşteptăm zorii. — De bună seamă. Santer avea să-i conducă pe kiowaşi spre noi. mă îndemnă şi pe mine să iau loc şi. scoteau câte un "iuf!". la morminte. Santer a fost sus. înseamnă că şi tu l-ai spionat. iar planul ru tot ar fi căzut. ori una. Şi a doua cale? nostru ca să asculte. I-am relatat cele aflate de mine. Se aşeză. S-ar fi strecurat. şi a prins cu discuţia dintre noi doi. deci. scopul stru. să aleg şi alte două căi. duşmani. fireşte. ca să le arate drumul şi ar fi ajuns . Nu vedeam prin întuneric faţa lui Winnetou.— Iuf! Pentru — Imposibil! urechea toată erea lui cele aşa ceva ar trebui să te înfrângă mai întâi pe tine şi să ne afle intenţiile. Eram gata-gata să pun în aplicare acest gând. cel mai nimerit lucru era părăsească postul? — Da. Doar însă nici una nu-mi oferea siguranţa necesară pentru atingerea —: Mai întâi. Din când în când. Puteam. Dimineaţa v-aţi fi pomenit faţă-n faţă cu cincizeci de — Să fi rămas chiar la postul nostru. În s trebă: — Fratele meu Shatterhand găseşte că. — — Le cunosc de-a fir-a-păr. Povesteşte-mi totul! trăda stupefacţie. ar fi fost să ne retragem — Greşit. ori alta. dar tăc din urmă.

zici? N-am putea să ghicim? — Posibil. — Bineînţeles. desigur. — Să aflăm. fireşte. — Ai procedat foar te just. — Fratele meu este. dar o nu puteai fugi prea repede. l-aş fi simţit de îndată. un luptător curajos. — Să se întoarcă în satul lor? asemenea îndrăzneală putea să-l coste scump. Şi nici nu eram sigur că Santer va sosi Dacă-i lăsa pe kiowaşi înainte. ei ştiu s-o aleagă pe cea mai bună. Se mai întâmplă să te înşeli. şi atunci şeful lor va reveni la prima . Cu Santer în spinare — Se putea. — Mi-am zis că e preferabil să vin încoace şi să ne sfătuim cum s-o scoatem la capăt. intenţia lui Santer e irealizabilă. de ce am găsit că lucrul cel mai bun e să venim încoace. primul. nu. Numai că n-or sculte. — Ce propune fratele meu? — Nu se poat propune nimic înainte de a afla ce întreprind kiowaşii după ce constată că am dispărut de ac lo.primul la ţintă. Ai fi fost copleşit de numărul mare al kiowaşilor şi ai fi fost ucis. iar dânsul se ţinea în urmă?! Iată — Dacă nu te mai găsesc în locul ştiut. E sigur că va renunţa să tace. Vor pleca. — În cazul acesta. însă n-am dobândit siguranţa celor văz zite la faţa locului. Pândindu-l cu mare grijă. Din toate posibilităţile. se vor convinge că hotărâre. Kiowaşii nu sunt c i războinici încercaţi. şi nu e ecât una. — Dar Santer va încerca să-l abată de la această hotărâre. l-aş fi doborât cu pumnu i fugit. ducându-l cu noi. Fratele meu face totdeauna cum aş face eu însumi.

n-am rămâne neobservaţi şi totul ar cădea baltă. Sufletele acestor doi tineri războinici să se fi şi al lui Winnetou. Ochiul lu i a pătruns în "Sufletul trăieşte în sânge. se aşteaptă ei? — Sau le-o luăm înainte! — Nuunci. — Ştie fratel netou unde-i satul lui Tangua? — Ştiu. Gândul lui Old Shatterhand va Shatterhand!" Cum a vorbit. voinţa lui Winnetou va fi şi a lui Old inimile noastre şi ne-a văzut viitorul. Era o expresie mut pietate filială faţă de emoţia ce-1 cuprinsese şi reluă: — Ne vom duce. cum. Se întâmplă exact cum spunea Inciu- Ciuna. Abia după câtva timp tuşi niţel jenat de . — Cunoaşte el bine de tot locul? Salt Fork. părintele meu. pe br aţul nordic al lui Red River. Numai că n-o să mergem chiar pe drumul f olosit de kiowaşi. şi va fi fericit văzând că profeţia i se părintele plecat dintre cei vii. Hawkens.— Şi noi ce facem? îi urmărim. dinspre sud-est. pe când sorbeam împreună sângele frăţiei: amestece şi să alcătuiască un . le ieşim înainte şi-i dăm peste cap. de altfel. Fratele meu Shat terhand e — Ar fi cu putinţă. Howghl Tăcu emoţionat şi toţi câţi ne aflam în jurul lui îi respectarăm tăcerea. — Chiar asta mi-e intenţia. vom căuta să n e ivim din direcţia opusă. dar nu pe drumul cel mai drept şi scurt pe care vor merge kiowaşii. — Prin urmare. în adevereşte. la sud-est de aici? — Da. Altminteri. în satul i Tangua. aşa s-a întâmplat. vom oc oli veşnicele plaiuri ale vânătoarei. cum spuneam. Dar nu uita că trebuie să-l eliberăm pe Sam — Cum îmi cunosc propriul meu pueblo. noi. Satul acela se află la — înseamnă că ei ne vor aştepta dinspre nord-vest. în timp ce totdeauna gând la gând cu mine. Iar dânsul se va bucura sus.

n-aş crede — Bănuiesc şi eu. am aşteptat să se în cazul că ar mai fi nutrit intenţii agresive pentru noaptea respectivă. să apropiarăm de un pâlc mărişor de arbori. nu mi se pare deloc exclus ca să le vină totuşi pofta de atac. în cazul acesta. Se pune doar întrebarea: când să pornim de aici. era uşor s-o supraveghem.ţinutul. Ce părere are Old Shatterhand? — S-ar putea să pornim chiar acum. Acolo nu e nici o pază şi va fi mai uşor să ne rea planul. — De ce? — Pentru c im când vor pleca de aici kiowaşii. S-ar putea însă să plece şi mâine. vor ghici planul nostru şi-l vor da peste cap. atunci s-ar lua du pă noi. fără a ne teme să fim descoperiţi de kiowaşi Iar o dată cu ivirea z lor. putem ţine sub observaţi ieşirea din strungă. Şi apoi. — Ştiu eu un loc. Animalul . Drumul e lung. Cu cât să procedăm aşa. abia pe urmă vom fi siguri că nu ne mai pot —Atunci. Trebuie să rămânem vătăma. Şi totuşi. — Poate chiar astă-seară. Noaptea era răcoroasă. în cursul zilei. ca şi cele precedente. trebuie să luăm în considerare că ne-ar putea descoperi urmele. După câteva sute de e aici până pleacă ei. să ne mutăm într-un loc de unde. cu atât ajungem mai repede. Fraţii mei să-şi ia caii şi să vină după mine! Apucar caii ce păşteau în apropiere şi-l urmarăm pe Winnetou afară. şi — Fratele meu a judecat iarăşi ca şi mine. în prerie. ţinând seama şi de posibilitatea ca ei să tabere asupra noastră. culce calul meu şi m-am cuibărit lângă trupul lui cald. ca să apărem din partea cealaltă. Aici puteam poposi în linişte. având trecătoarea înaintea ochilor. Oricum. Ne oprirăm îndărătul lor. plecăm mai devreme. Dar nu e bine să înnopt ci.

călărirăm o bucată de drum pe urmele lor. ca şi cum ar fi ştiut ce serviciu îmi aduce. De aceea i-am propus lui Winnetou: — Ascultă-mă. pentru a ne convinge. pe care-l străbătuseră apaşii sud de Nugget-tsil. Erau atât de adânc i şi drum. doar cu o singură tresărire. când ne putem dumeri mai repede şi mai uşor? — Fratele meu a găs it soluţia potrivită. probabil că vor folosi acum. Dar acolo nu se mişca nimic. Aşa vom face. Totuşi. la întoarcere. se cerea prudenţă. nu ieşirăm de după copaci. de ieri. pătrun serăm în vale şi precizia că locul fusese abandonat de kiowaşi. Era drumul în sens invers. De aceea găsirăm cu cale să cercetăm mai bine terenul.rămase liniştit. acelaşi traseu. Deşi kiowaşii plecaseră. c în căutarea lui Santer după fuga acestuia. şi astfel dormii până dimineaţa bun. Voiau cu tot dinadinsul să ne momească şi. încât trădau vădit intenţia kiowaşilor de a ne atrage pe acest vizibile. De ce apoi spre vest. vom vedea precis dacă ei se mai află acolo. de astăzi. . Un zâmbet uşor flutură pe buzele lui Winnetou când îmi. până stabilirăm cu toată desluşite. împreunându-se cu cele în sens opus. kiowaşii au trecut doar prin prerie spre muntele bun să-i mai căutăm în zadar? Ocolind munţii până în cul unde să pierdem vremea. Un ceas î eg stăturăm cu ochii aţintiţi asupra trecătorii. Ne luarăm din nou după semnel ce veneau dinspre muntele Nugget. de aceea. prevederile mele se adeveriră: am dat peste două proaspătă. chiar în locurile cele mai dure. Dacă mai erau aici. alta era clar. care venea dintr-acolo. Sărirăm pe cai şi făcurăm un ocol în semicerc spre sud. La ce omul tău i-a zărit ieri. ar fi trebuit Nugget. să-i să ne apropiem de ei în mare tain am fi pierdut o groază de timp. care ducea în largul văii. îşi dăduseră osteneala să lase urme cât mai spuse: căutăm pe kiowaşi. Când se lumină de zi. Ajunşi în preria situată la urme mari şi adânci.

N-au nici un pic de minte. ceea ce altminteri s-ar fi putut evita. Intenţia lui Winnetou era să-l atingă pe acesta din urmă. Dar urmele. că tot le-am fi descoperit. Din fericire. încât să ne d stea zise. Adresându-se acestuia. proviziile noastre fiind pe rminate. Aveam astfel condiţii să înaintăm fără zăbavă cursul în jos. A doua zi. ai să mori. Dar aşa. întârziaţii unor mari cirezi care-şi încheiaseră migraţiunea spre săptămână întreagă. am atins braţul nordic al l ui Red River şi i-am urmat verdeaţă. iar eram nevoiţi să lăsăm urme. Se adăuga faptul pe de alta. putu să-l audă. fireşte. sau dacă vom afla că a fost chinuit. către amurg dădurăm de un grup de bizoni. Winnetou dacă se întâmplă cumva altminteri şi te lăsăm în viaţă. eram obligaţi să ne ocupăm de vânat. adăugă: . pe de o parte. împuşcarăm două bivoîiţe şi st de carne pe o spre ţinta expediţiei noastre. pesemne. îl. Să fi şters bănuiala. motiv pentru care înaintam mai încet. ceea ce însemna ca. Vorbi cu glas tare. în cursul vânătorii. Nu suntem atât de spre sud-est. — Tu. îndreptându-se hotărât spre răsărit. să slăbim vigilenţa necesară. ne deşteaptă ei înşişi luaserăm cu noi. atunci spunele alor tăi că lucrează ca nişte mucoşi. spre deosebire de iarba pârlită pe care călcasem până at i. încât şi prizonierul kio waş. Totodată. Au vrut s-o facă pe a ieşit pe dos. dându-şi aere de oameni mari. pe care. de râsul lumii. Winnetou cârmi şi se abătu de la urmele ce duceau voarele Canadianului sudi c şi cele ale braţului nordic aparţinând lui Red River.— Kiowaşii ăştia ar trebui să ne cunoască mai bine. Apa nu era adâncă. pentru că te vom ucide dacă S wkens nu va fi eliberat. care n-au învăţat nimic şi se fac proşti. să pierdem timp preţios. cam osteniţi. miazăzi. în schimb malurile — bogate în . Ne găseam între iz- Caii apaşilor care mă însoţiseră în urmărirea lui Santer erau că.

Pentru şi mai multă prec uţie. ne-ar fi descoperit adăpostul. adică Red River. Se pun a deci problema să traversăm râul. tânărul-apaş să-l însoţesc. Prin aces t afluent mânarăm noastre se pierdură. N nnetou şi cu mine nu aveam timp de odihnă. Grăbit să pornească în recunoaştere. Căutarăm un loc de popas după această noapte de călărie obositoare. Am mai coborât deci o vre me în josul apei. cu pr eocuparea de a ne ascunde urmele. încheindu-l o dată cu primele raze ale soarelui. Totuşi. Noi ne găseam pe stânga aşa cum plănuisem. am ocolit cam o jumătat e de zi de drum ca să ne întoarcem mai în vale. Fireşte că n-am traversat râul în apropierea taberei noastre. Până aici. Dar osteneala ne fu răsplătită mai curând decât am fi atunci satul kiowaşilor conduşi de Tangua. şi anume deoarece urmele ar fi putut să fie uşor depistate şi. dacă cineva. în susul râului. fusese greu şi durase mult. După o jumătate de oră părăsirăm malul Red River. am făcut ocolul noaptea. s-ar fi ţinut de ele.Râul Salt Fork izvorăşte în apus şi se varsă dinspre dreapta în Red River. din-trcaii şi trecurăm dincolo. ajunşi aproape de vărsarea lui Salt Fork. pentru ca. drumul nostru urmase cursul apei în coborâre. în sfârşit. Puteam deci spera să n u fim observaţi. până am ajuns la vărsarea unui alt afluent al lui Red River. călărind împotriva curentului. un motiv sau altul. Acest ocol. ceea ce nu era prea greu. Astfel urmele afluentului şi o luarăm către prerie. întorcându-ne iarăşi la . pe direcţia opusă celei de unde ne aşteptau Recunoaşterea trebuia s-o facem dimpotrivă. Ne aflam . să-l m într-un loc situat la câteva mile engleze mai sus de tabăra noastră. iarăşi la Red River. În unghiul format bucătura celor două ape se afla pe Fluviului Roşu. chiar dacă apele ar fi fost mai umflate. kiowaşii. pe malul opus.

crezut. Vestul sălbatic. Nici nu ajunsesem bine la râu. pe Winnetou: — Mergem în întâmpinarea lor? — Mergem. cţi. — Suspecţi? Cum aşa? călare prin prerie. care. când zărirăm doi călăreţi vreo doisprezece catâri de povară. unul alb şi celălalt roşu. celălalt în urma catârilor bine încărcaţi. în plus. Eşti indian din neamul Pa wnee. Afară de asta veşminte indiene. domnilor! îi invitai. la rândul lor. Ştim şi noi să muşcăm. deci. deoarece veneau din satul kiowaşilor. de frică am pus mâna pe armă. îşi ră puştile şi ne priveau cu suspiciune. răspunse unul. Te-am luat ca însoţitor pentru că nu cunosc Ne îndreptarăm spre ei. ci pe dreapta. După cum se întâmplă de obicei în — Nici nu v-ar prii. Să ne dacă treceam şi evitam întâlnirea. — în regulă. Ar fi bătut la och utut aduce mult folos. răspunse dâ Sunt feţe palide. hoinăresc aşa . se găseau tocmai la nord. ne mai aflam încă în prerie. ci pentru că aşa e uzul şi. Un ul călărea în faţă. dar după veşminte. lângă nişte negustori care au făcut schimb de mărfuri cu kiowaşii. Atunci eu sunt funcţionar la o agenţie de comerţ şi limba. Fratele meu să discute dânsul cu aceste feţe palide. şi se opriră. M-aş mira să fiţi oameni de treabă! mergîn satul kiowaşilor. — Lăsaţi puştile. În schimb. Nu le desluşeam chipurile. de altfel. Nu — Când doi gentlemeni. Nu veneau chiar în direcţia noastră. că sunt albi. Dar nu — Bine. Nici nu le-ar fi trecut prin gând să afluentul de care am pomenit. ne cerceteze urmele. o discuţie cu ei ne-ar fi facă vreun rău? Nu era cu putinţă. îl întrebai. de bună seamă trebuie să afle cine suntem. sunt de obicei nişte răufăcători. Ei ne observară. apropiindu-mă vem de gând să vă muşcăm.

— E glumeţ al naibii! — Oho! E mai mult decât serios! altfel. Venim dinspre Woshita. mă rog? — Avem niţică treabă iowaşi. nu cumva — Nimeni hu-şi cunoaşte viitorul. E întotdeauna util să ştii ce cred alţii despre tine. — Pshawl N-am obiceiul acesta. Aşezarea se află î Red River şi Salt Fork. e gâtul meu în cauză. Venim şi noi de la Tangua. c hiar el? — De repetate ori. — Nu-i departe de-aici. De târziu. — Nu-i exclus. Oricum. — Ştiu. să vă simtă kiowaşii. Veţi fi drăguţ să ne spuneţi de unde veniţi? — Cu -avem nimic de ascuns. sfatul meu e sincer şi —Atunci e un gentieman foarte bine intenţionat! V-a spus-o . ci al dumneavoastră. mi-e indiferent dacă veţi fi spânzurat mai devreme sau mai — Exact! Dar vă dau un sfat: luaţi-o degrabă îndărăt. — De ce? — Fiindcă e un obicei cât se poate de t să te laşi ucis de pieile-roşii. Se pare că n-aveţi chiar mutră de criminal. Dar pot asigura că greşiţi. bine întemeiat. chiar şi pe indienii care nu fac parte din neamul Kiowa. Dânsul are lăudabila poftă de a nimici pe oric e alb ce i-ar ieşi în cale. — Aşa? Şi încotro.— Vă mulţumesc pentru sinceritate. — La care? — La tribul lui Tangua. nici n-o să-l am vreodată.

Totuşi. — Aş putea să renu . nu ticăloşi din ăia De aceea suntem oriun de bine veniţi. Ia spuneţi-mi atunci: cine sunteţi şi ce căutaţi la kiowaşi? —Vin din partea unei agenţii. duceţi-vă la ei. ci mai mult. fiindcă. aşa e. Dacă vă face pl să pieriţi în torturi. — Va să zică. la ultimele livrări de mărfuri. Pentru că tocmai despre trasul pe sf oară care-i înşală pe indieni cu marfa proastă şi apoi dispar în vecii-vecilor. Pe voi. r v-o spun pe şleau: kiowaşii sunt porniţi tocmai împotriva agenţilor. kiowaşii au fost traşi pe sfoară. negustori. Asta vă stătea pe limbă. negustori cinstiţi.fiindcă i-au înşelat de atâtea ori. Aflaţi că noi suntem traders. — Mă bucur nespus să aud chiar din gura dumneavoastră cum e vorba.. Am obţinut să se repare greşeala care s-a făcut cu ei.. aflând cu ce treburi am venit. se vo r bucura nespus. că agenţii comerciali sunt nişte pungaşi! râse el de curând. Sunt şi eu un om cinstit şi îi caut spre folosul lor. mă rog. sir.. Eu vă luasem drept al ar te pomeneşti că sunteţi negri? — Daţi-le încolo de glume proaste! Nouă Tangua nu ne face n mic.. cu noi e altă poveste. Ş să-şi termine fraza.— Zău? În cazul acesta. o continuai eu: — . De aceea. va asigur că voi fi nu numai bine primit de kiowaşi. t . vedeţi. Vor fi .. — Sper. veţi fi excelent serviţi. după cum probabil aţi ghicit. vă lichidează cu siguranţă. — Agenţie? Păi asta e şi mai grav! Nu mi-o luaţi în nume de rău. o dată în satul lor. să rămân în viaţă. Indienii au nevoie de marfa noastră şi nu sunt proşti să ucidă un om pe care se pot bizui şi de la care trag foloase. Suntem cunoştinţe vechi şi am poposit nu întâlni vii-nevătămaţi? Ziceţi doar că Tangua vrea să-i ucidă şi pe albi. cum se face că am plăcerea de a vă şi pe roşii. Recunosc că e adevărat. Şi anume. însă..

despăgubiţi cu alte mărfuri bune şi am să le indic adresa de unde le pot lua în primire. — Vai. în cazul acesta. Bineînţeles că i-a urmărit. încă nu l-ar fi înfrânt. Apaşii au năvălit şi isuperiorităţii lor. care poposeşte cu o mică trupă de războinici ca la vr e călare de aici. de pe Winnetou. cum erau de trei sau patru ori mai numeroşi. să-i ademenească pe bandiţi şi să-i aducă până în satul lui . n-am vorbit în vânt. dacă printre apaşi nu s-ar fi Shatterhand. dânsul mi-e tălmaci. Unul din ei a tras în Tangua şi l-a ologit. pur şi simplu. a fost bătut. vai. Dar de ce v-aţi însoţit cu un an? "pawnee" şi-1 cunoaşte pe Tangua. Dar vă rog nu-i kiowaş. Un număr de kiowaşi au primit însărcinarea să s deplaseze Tangua. pe onoarea mea! exclamă rău. negustorul surprins. Şi poate că. mânie şi n-o să aibă tihnă până nu-i va prinde pe Old Shatterhand şi într-acolo. în ciuda asociat o adunătură de westmeni albi. Groaznică soartă pent u o căpetenie de războinici! Turbează. n-o să-i meargă! — Nu? Au cumva kiowa e gând să se răzbune? — Fireşte! Doar i-a zdrobit genunchii lui Tangua. Cică doboară dintr-un pumn pe cel mai tare om. fireşte că n-or să vă facă vreun — Nu cunosc dialectul kiowaşilor. E un să mă credeţi. sunteţi o pasăre rară. — De ce? au furat câteva sute de cai. — WelU Atunci totul e în ordine şi sfatul e de priso s. Dar. Pe individul acela îl cheamă Old până la urmă. — Winnetou? Cine mai e şi ăsta? — Un tânăr şef al apaşilor. Tangua e turbat împotriva a tot ce — A păţit-o grozav de rău în ultima vreme. care le-au dat ajutor. Albii aceia sunt cu dânsul.

ca priveşte. Trebui să mai aşteptaţi. de ce să mă leg la cap dacă nu mă doare? Sunt. — Aţi vorbit cu prizonierul? Curios tip! Râde toată vremea şi se poartă ca şi cum n-ar avea habar — Câteva cuvinte.— Hm! Şi vor fi fiind albii şi apaşii aceia atât de prostănaci. fapt. de altfel. — Se înţelege. E bine păzită. unul a şi fost prins. ca să zic aşa. naş putea oare să mă reped până la Cincinnati şi să-i aduc un borcan plin? Trăsnit rău. chiar dac-am fi voi t. — Insulă? O fi servind de temniţă? — Da. rămas bucuros câteva zile la Tangua. Apaşii. la urma urmei. sunt fără îndoială pierduţi. de moartea ce-l pândeşte în orice clipă. lucrul nu mă regiunea prin care vor trece să fie controlată de oamenii lui. intervenind — Păi. nici nu sosise încă să interveniţi în favoarea prizonierilor. am preferat s-o şterg. o timidă încercare. dar fiind vorba şi de albi. Era legat cobză şi a zăcut la pământ l-au transportat pe insulă. Aş mai fi schingiuirea şi la moartea lor. parteneru de pentru nişte duşmani ai lor. A şi luat măsuri ca şi albii respectivi. Am făcut. încât să cadă în cursă? — Pos e chiar sigur de asta. Mia zâmbit cu duioşie şi mi-a răspuns că ar avea poftă de lapte bătut. pentru simplul motiv că nu erau încă prinşi. domnule! I-am amintit că situaţia lui nu e deloc . — N-aţi fi putut să le veniţi cumva în ajutor? — Nicidecum. un alb de-al lui Old Shatterhand". dar am renunţat cu rând. E situată lângă Salt For roape de mal şi la câţiva paşi de sat. De fapt. Şi. L-am întrebat ce-am putea face pentru el. — L-aţi văzut? — L-am văzut când l-au adus. căci Tangua începuse să latre ca un dulău. însă n-am poftă să asist la afaceri al kiowaşilor şi nu-mi convine să-mi stric socotelile.

Am stăruit. s-a şi dat la prizonier. de la kiowaşi. dar prizonierul nu-i chiar atât de rău tratat. ci unul cam vechi de graţiile lui Tangua. un westman. Puteam să mă informez un principiu de la care nu mă abat.amuzantă. Numai Santer umblă să-i aseară cu kiowaşii care l-au ademenit pe Winnetou să-i urmeze. poate. să zic aşa. Un tip dezgustător. totuşi. cortului în care locuieşte Santer? — La ce bun? O să-l vedeţi ch intrarea în sat. A picat ve-nit. E — Şi Santer acesta e oaspetele şefului. nu cr ed să vă caraghios. şi tocmai la capătul satului. îmi pare rău că e sortit morţii. un ostatic kiowaş. celebru. prezenţa mea părea să nu-i facă plăcere. — Ştiţ . cum se pr ocedează de obicei cu musafirii bine văzuţi. să nu-i port de grijă. O să-l cunoaşteţi când veţi ajunge în sat. dar ce să-i fac?! Poate să — Am să încerc. S-ar zice că nu prea e în — Sam Hawkens. Cum a — Nu. I-am dat bună ziua şi nu l-am mai luat în seamă. că are Tangua m-a repezit cum nu se poate mai grosolan. seamănă cu un corb care se hrăneşte cu hoituri. De altfel. el oameni care să-l ajute. deşi tare aveţi mai multă trecere pe lângă Ta a şi să puneţi o vorbă bună. Nu mă bag unde nu-mi fierbe oala. la rândul său. nu chiar în apropierea şefului. dar nu mă interesa. N-aţi putea să-mi descrieţi mai exact poziţia placă. E al patrulea sau al cincilea în susul râului. — Santer? Păi ăsta-i nume de alb! Au mai fost şi alţi albi acol o afară de voi? — Doar unul. şi numele prizonierului? deţine. în favoarea lui. adică acest Santer. Păziţi-vă de el! . sau locuieşte într-un cort piele cârpită. fiindcă şi Old Shatterhand amărască dinadins puţin le zile care i-au mai rămas. — Ştiţi cumva ce caută Sante ua? altfel. separat? — I s-a dat un cort. Atunci mi-a răspuns chicotind. În ce priveşte omul.

Apoi ne arcem astea. din cauza catârilor cu samarele pline. Dick Stone şi Will Parker se arăta ră foarte mulţumiţi de rezultatul cercetărilor noastre. Dar Winnetou se opuse. la urma urmei. Ne poftiră să-i — Fiţi buni şi rămâneţi deocamdată aici. eliberăm pe Sam Hawkens chiar din primul moment. îndemnându-şi calul. am a lat destul. şi atunci veţi fi şi voi de faţă. Până. îi vom găsi p e amândoi. Ca să aflăm singuri toate mai vedeau. Altminteri le-am kiowaşii. sunteţi încă foarte tânăr. Ştim aproape precis unde se află Hawkens şi unde locuieşte Santer. Norocul nostru că i-am întâlnit.unde ne continuăm drumul? — Până vom dispărea din ochii negustorilor. Probabil că lucrul se va face abia mâine. Winnetou era de aceeaşi părere.Cu toată slujba ce-o aveţi. trebuia să-i spun deschis cin tem. — Ajunge! Fratele meu să nu mai întrebe nimic. dându-ne iarăşi simte relativ bine şi că nu şi-a pierdut buna dispoziţie. sunt prieteni cu în tabără. şi ar fi fost cam riscant. făcurăm cale-ntoarsă spre tabără. părea suspecţi acestor oameni care. îmi şopt Să-l mai fi reţinut ca să aflu şi alte amănunte? în cazul acesta. şi n-o să-mi luaţi sfatul în nume de r ebuie să plec. Sper să vă păziţi bine pielea. rau nevoiţi să călărească încet. Rămâneţi sănătos. numai omul cu care discutasem era negustor. Am aflat de asemenea că schimbaseră cu kiowaşii difer ite blănuri. Acum ştim cum stau lucru rile şi deseară ne furişăm în satul kiowaşilor. fiindcă va fi greu să-l . ar fi trebuit să ne expunem la mari primejdii. celălalt era ajuto rul lui. Am auzit mai târziu c fatală le-a fost această îngrijorare. că nu ne osteneala să ascundem urmele. — într-adevăr. Ii bucura mai ales faptul că Sam s e luăm deseară cu noi. De fapt. Acum. Cei doi negustori se topeau treptat în zare.

nimeni nu calcă pe acolo. De acolo se putea pătrunde neobservat Salt Fork. De aceea Winnetou propuse: tufe şi copaci. dar ne găseam în inima kiowaşilor să dea peste noi. însă am trecut-o cu bine. . Trebuia. Fraţii mei să mă urmeze. Pornirăm călare în josul apoi. uzi până la oase. Or. în mijlocul râului. călare. ca dintru început să înotăm calendarul arăta mijlocul lui decembrie. unde am fi ajuns. spre stânga şi zărirăm focurile satului aşezat pe malul opus.Adăpostul nostru era destul de bun. apa era rece. Era momentul să pornim. deci. acoperită cu aici mai adâncă şi mai repede. oferea destulă acoperire pen ru oameni şi cai. De obicei. Nu pentru că n-am fi avut vreme destulă sau loc potrivit După cum aflasem. căci prevedeam sul nopţii nu vom dispune de prea mult răgaz ca să ne lăsăm odihnei. către malul râului. Sam Hawkens era deţinut pe o mică insulă Plănuiam. Winnetou şi cu mine. Am sărit apoi Mai făcurăm doar câteva sute de paşi de-a lungul afluentului . având grijă să adorm cât mai repede. să trec prin apă. ci iată de ce: şi urma s strecor până acolo. să mai doarmă apoi în asemenea condiţii? Când se întunecă. Cine-ar fi putut prin buzunare. să trecem dincolo. N-am luat cu noi alte arme decât cuţitele. până descoperirăm Apa era unui ţinut vrăjmaş şi se putea lesne întâmpla ca vreun om al — Ştiu o insulă puţin mai jos. tocmai bună de ascunziş. Am lepădat veşmintele de prisos şi tot ce av eam în apă şi am înotat până la malul drept al râului. însemna. După o oră de mers în susul malului. deci. îmi aşternui culcuşul. am ajuns la întâlnirea dintre Salt Fork şi b raţul lui Red River. furăm nnetou dormise şi el. Avusese dreptate Winnetou: insula era mare. fi eşte. iar vegetaţia bogată pentru somn.

cam de doisprezece şi respect iv. mă lămuri Winnetou.N-am trecut însă imediat. în schimb. îndeplinesc muncile cele mai grele. adică o aşezare cu case zidite. Iar încoace. vara din pânză de mai arătos era un cort situat în centrul satului. La focul din faţa cortului şedea Tangua. răspunse Winnetou. în al patrulea sau al cincilea cort locuieşte Santer. Cel mare e favoritul şi su pranumit "Pida". Ele mănâncă mai t ceea ce rămâne. e capătul de jos al satului. negustorul acela. câte o femeie alerga după treburi. având alături un tânăr de vreo optsprezece ani şi doi băieţi va ajunge un războinic viteaz. chiar până în dreptul satului. Mai lângă fiecare cort a focul. acolo. Am mai urcat încet. înconjurate de grădini şi Nu zăreşti aici nici urmă de grădină sau de ogor. nu mai mergem împreună. E atât de iute de picior. lumina focuril or ne îngăduia să desluşim trei insuliţe la mică depărtare una de alta. femeile şi fetele nu sunt admise la masă cu bărbaţii şi feciorii. — Pe care din ele s-o aflând Sam? întrebai. Şi acum ne de spărţim. pe dreapta. Ici şi colo. ultima sunt mai în largul ap ei. nişte corturi — iarna din piele groasă. Iar locuinţele în. în jurul căruia oamenii. Totuşi. nicăieri. cuvântul nu trebuie luat în sensul ţarini. lui european. Când spun at". de fapt. ghemuiţi. paisprezece ani. — Sunt feciorii lui. Ce rul atârna greu. de care atârnau pene de vultur şi aşa-zisele "medicamente" în căpetenia. Nici o stea. îşi încălzeau mădularele şi îşi preparau masa de se sunt. ceea ce înseamnă cerb. încât l-au — Fratele meu n-are decât să-şi amintească ce i-a spus — Că e vorba de o insulă situată chiar lângă mal? Prima şi . acoperit de nori negri. încet. Căutai din ochi insula. împodobit la intrare cu forme din ce le mai ciudate. — Probabil. la indieni. înseamnă că va fi cea din mijloc. Eu trebuie să mă răfuiesc cu lănci.

ieşind la la insuliţa de al prima din şirul celor trei. e mai curând tovarăşul tă al meu. dar ce mă făceam dacă. te întorci la insula noas tră. — Dar mâine dimineaţă o urmele lăsate de mine. altminteri l-am vedea pe afară. e nevoie. ' întâmplare. Winnetou plecă.. asta era rău. a mea. afară de cazul că mă paşte ghinionul. tu ocupă-te de Sam. îţi sar eu în ajutor. din ca uza distanţei. Nu aveam voie să înot pe dedesubt. Dar dacă. A ta e încă şi mai grea decât uită-te dincolo! în cortul al cincilea nu arde nici un foc. Ţinta mea se afla în bătaia luminii. să nu se ştie direcţia în care ai dispărut. mai departe de sat. pe a doua. ceea ce ar fi fost extrem de greu. ar fi trebuit suprafaţă.. căci va trebui să înoţi spre insulă şi străjile te pot zări lesne. Aceste zise. — N-o să se vadă nimic. ca să ating insula respectivă. dădeam de o santinelă? N-ar fi mai bine s-o iau întâi până . Dacă te prind cumva. pot cerceta cu ochii ce se întâmplă dincolo. Vine ploaia şi le şterge. în schimb. dar pe drum ocolit. dacă nu se mic neprevăzut. — Asta nu se întâmplă. să stabilim un alt loc de întâl nire. — Bine! Şi dacă nu i i tu. probabil. probabil. iar dacă scapi. unde. unde ne găsim acum. nu-i vorbă. Pe semne că să mă arăt la suprafaţa apei. Aşadar. Ajuns la prima in iţă. din nemaipomenită. Aş fi încercat. deci. nu e deloc gr eu să-l iscodesc. s-ar stârni o zarva — Sarcinile noastre nu sunt uşoare. atunci sar eu şi te scap. — Şi unde ne întâlnim pe urmă? — Chiar aici. nter e înăuntru. din mijloc. Doarme. vreunul din noi ar fi descoperit. adică ţinta mea. — Asta.ucigaşul tatălui şi al surorii mele. nu se află nimeni? De acolo n-ar mai fi decât vreo douăzeci de metri până în cealaltă.

Când să ies din nou la supra scuns în spatele bărcii. Pida. spre o barcă. "cerbul".Urcai. feciorul cel mai mare al căpeteniei. ca să răsuflu. Nici prizonierul. — Atunci vei îndura chinuri înzecit de grele! hi! Tatăl tă a mai râvnit cândva să mă supună la torturi. nici paznici i nu erau de văzut. nu se observa nici cea mai La malul opus al râului — cam tot la douăzeci de metri depărtare de partea cealaltă. deasupra mea. Aici observai că există o cale şi mai bună de a ajunge la ţintă. e vocea lui Sam. la Rio asupra insuliţei de la margine. Din fe ricire. deci. până la gură. un zgomot uşor. Mă scufundai încet în apă şi trecui înot de partea cealaltă m ajuns cu bine şi am scos capul pe jumătate. o dezleagă şi vâsleşte s a din mijloc. Acestea îmi ofereau un excelent camuflaj. într-adevăr. o ia pe alături. încât ai zice că fiecare locuitor îşi are barca lui. aud sus. ca să trec Trag cu ochiul ş dian care coboară panta. Peste puţin. de p esupus că nu locuia nimeni acolo. o bucată în susul apei. cu atenţia mereu încordată mică mişcare. Acuma o vedeam ca în palmă. la a treia şi tot astfel până mă pomenii chiar lângă insu a din mijloc. Era. Prin urmare. dominate de doi arbori. Doar n-am să scap prilejul să ascult ce se vorbeşte! O iau. — Să-şi pună p ui! Nu trădez nimic! răspunde Sam. însă. — aco ta un şir de bărci. Sare pe ea. recunosc. acolo. Deodată. deci. — Nu mă face să râd! Sam Hawkens să îndure chinuri. de acolo la a doua. pas de te mai duce acolo! Trebuia să aştept. pe sub apă. Sunt atât d ulte bărci. Mă scufundai iarăşi în apă şi î la prima barcă. răs ună voci omeneşti şi una din ele. fără să mă simtă. deci. înot. Era mai aproape de mal decât celelalte două. hi-hi-hi- . Mă găseam la hotar sus al primei insule. până la barca următoare. C reşteau pe ea tufişuri joase. îl aud pe fiul lui Tangua: — Tatăl meu vrea s-o ştie. pe mal. când să mă dau iarăşi la fund.

aş ca să mai treacă vremea. O mine. nu poţi mişca nici un mădular! meu Santer. crezând c cu apaşii lui şi cu Old Shatterhand or să se ia după voi. — Mă rog. — Uite că nu spun nimic! Cunosc eu lucrurile. Cum gândeşti să mai scapi? — Mă priveşte. Bănuiţi c o ştiu eu. Şi care a fost rezultatul? Mi-l spui şi mie? — L-a betegit câinele de Old Shatterhand! — Weiî! Cam aşa va fi şi acum. doare. totuşi te-am prins. Uite că n-au căzut în cursă. nene! — Te el ui încotro are de gând să meargă.Peco. m-am lăsat prins. când eram printre apaşi.. care-i eşti dascăl. iar patru străji te păzesc zi şi noapte. V-aţi dus Ia Nugget-tsil ca să-i prindeţi pe Old Doream să petrec câteva zile în mijlocul vostru. înseamnă că ţi-ai pierdut minţile. Ei bine. dar nu vrei să recunoşti. şi mă simt foarte bine.. Tare drăguţ d — Ei. căci. stmt legat cobză! Pentru asta îi mulţumesc bunului partea lui Santer că mi-a povestit braşoave. Mă pufneşte râsul. îţi spun cinstit: ştiu! — Atunci. aţi greşit socotelile. îmi place aici. Aşteaptă până îmi vine poftă să mă car. doar-doar va băga frica-n Shatterhand şi pe Winnetou. şi nici nu aveţi habar . o ştiu. şi atunci ţine-te. Eşti în mâinile noastre şi. hi -hi-hi! — Dar pe tine. Afară că eşti prins în curele. însă nu i-a mers. zău aşa! Adică să-l prindeţi pe Old Shatterhand. dacă nu mă-nşel. nu mai sca uita că eşti legat cobză. doar ştiţi cât vă iubesc. Va să zică. prostie ca asta n-am mai auzit de când sunt! Acum vedeţi şi voi că vunde se găsesc. da. de scăpat. flăcăule ată. mai eşti şi legat de . Nici nu-mi pasă de voi! — Dacă vor serios. elevul meu. vorbeşte! — Pshawl Ai s-o afli foarte c rând fără să vorbesc eu. v-aţi dus degeaba până acolo.

Dar nu se mai putea. trageţi Vâsli către mal. Din păcate. cu mult înainte ca Pida să fi ajuns la mal. îmi trecu luam ostati c. îmi dădui seama că situaţia e favorabilă. Din fugarului şi întracolo îş ntiseră privirea cei patru paznici ai lui Sam. Winnetou fugise către Red River. Dac-ar fi fost cât de cât posibil. în felul acesta îi inducea în eroare pe urmăritori. pe când tabăra zăriseră. Stăteau cu spatele la mine şi nimeni nu mai era pe-aproape. l-aş fi salvat pe patru kiowaşi înarmat numai cu cuţitul. pe Winnetou. Cu siguranţă că paznicii ar fi executat porunca lui Pida şi l-ar fi ucis. Era o idee pe tânărul kiowaş. devale. nu le înţelegeam tâlcul. Dacă-l aproape nebunească. dar sunau ca o alarmă dată pentru prinderea unui numele lui Winnetou. puteam să forţez schimbul contra lui Sam. El era fiul favorit al lui Tangua. Trebuia cu orice preţ să-l prind noastră se afla la dreapta.Fu întrerupt de nişte strigăte puternice. pe insula ştiută. n-aş fi făcut decât să-i scurtez prin cap o idee năstruşnică. Deodată. dar încă nu-l prinseseră. în culmea bucuriei. direcţia aceea răbufneau strigătele kiowaşilor angajaţi în urmărirea . De-aş fi riscat să tabăr pe cei lui Sam zilele. după care auzii şi Larma se răspândi în tot satul şi kiowaşii alergau care încotro. deci spre stânga. fără să mă simtă n Dintr-o privire. deci. — Vezi unde sunt? Auzi? izbucni Hawkens. îl îmi zădărnicea tot planul pe fiul lui Tangua înălţându-se pe insulă şi scrutând malul. Unde sunt Winnetou şi Old Shatterhand? Au sosit! Au şi s osit! fugar: "Puneţi mâna pe el. Procedase foarte inteligent. dar nu-mi păsa. Apoi sări în barcă şi ordonă cel znici: în albul ăsta şi-l ucideţi! Sam chiar atunci. puneţi mâna pe el!". Incidentul acesta — Pregătiţi puştile! Cum se apropie cineva să-l elibereze.

ca s-o folosesc pentru imobilizarea prizonierului. Sus. — Iuf! S-a b — Da. — Tatăl tău n-are nici nu poate umbla. tatăl meu. S-ar putea s-o . pentru a ieşi cât mai curând din raza nise încă. are la războinici cât păr în cap şi-i va trimi căutarea mea. cârmii spre malul drept al lui Salt Fork. avusesem grijă să-l me. în sat. revenindu-şi în fire. când a cutezat să se bată cu mine. satului. Cum stăteam încovoiat. — Unde? Când? care Tangua. începu să se zbată. când lumina focu rilor nu mă mai putea ajunge. iam răspuns. îl va prinde chiar mâine şi-l va face una cu — Aiurea! Nici nu-mi pasă de războinicii voştri. sări afară şi dădu so lege de ţăruş. păţească toţi ca şi tatăl tău. scrâşnind de mânie. unde îl culcai pe Pida în iarbă. ci pentru că tânărul. culcat la pământ. ca să fugă apoi pe jos mai departe. Pe tânăr. nu era ţ nie de om. spre insula noastră. — în schimb. am Lopătai din răsputeri.Fiul lui Tangua se apropie cu barca de mal. A trebuit să-l ameninţ în câteva rânduri cu cuţitul. sărind după el. apoi. Am tăiat cureaua cu care se leagă barca de mal. L-am aruncat apoi în barcă şi. Bineînţeles că — Cine eşti? întrebă el. nu fiindcă povara m-ar fi covârşit. l-am luat în cârcă şi am pornit A fost un drum destul de greu. încercarea mea nebunească izbutise. Eşti un alb râios pe pământul. apoi i-am dat brânci luntrei să se ducă în voia curentului şi să nu-mi trădeze prezenţa. am ţâşnit din apă chiar lângă el şi cu un singur pumn l-am pornit împotriva curent ţinându-mă cât mai aproape de mal. iar paznicii continuau să privească aiurea. după ce i-am prins braţele în curea.

îmi era milă de tânărul kiowaş. Aveam o singură mângâiere. Din acea clipă. Totuşi. Vorba ceea: în oase era atât de rece. Cine. încetă să e mai opună şi merse în tăcere. nu mi-a fost greu să găsesc . două dorinţe ale mele se împliniră în acelaşi timp: ploaia încetă şi începu să se crape de z că o ceaţă deasă locul de trecere din faţa insulei. Dar n-o să auziţi din gura mea — Nu te omorâm. obligat nemişcare. — O să vi-i dea. şi înecatul nu se mai teme de apă. — Ce mai întrebi? Te-am doborât dintr-un singur pumn. — Iuf. dacă tatăl tău îmi predă cele două feţ e care se află la el.— Când glonţul meu i-a zdrobit genunchii. se porni o din faţa insulei noastre. Strigai din răsputeri: se mai potolea şi nici zorii nu se arătau. fie revărsatul zorilor. satul vostru şi să-l răpească pe uşi fiul lui Tangua? nici măcar un geamăt. încât trebuia din când în când să m picioare şi să fac pe gimnastul pentru a mă încălzi. îţi dăruim ploaie torenţială. dacă nu Winnetou sau Old Shatterhand. iar de Santer nici nu-i pasă. umezeala care-mi pătrunsese învălui împrejurimile. Şi prezicerea lui Winnetou se adeveri: deod ată. iuf! Eşti cumva Old Shatterhand? întrebă el periat. Cu toate acestea. Fiul său îi e de zece ori m scump decât toţi Hawkensii din lume. — Santer şi Hawkens? — Da. Ploaia nu anume că nu se putea să ajun mai ud decât eram. încât îmi era imposibil să regăsesc locul de trecere Răbdarea mea fu pusă la grea şi plicticoasă încercare. Nu suntem ucigaşi ca voi. Am fost nevoit să caut adăpost sub un copac rămu ros şi să aştept acolo fie încetarea ploii. libertatea. dar flăcăul avea o rezistenţă mult mai mare decât aveam eu pe atunci. ar îndrăzni să pătrundă în — Iuf! înseamnă că am să mor. în sfârşit. alături de mine.

Acest tânăr războinic e gata ca. Ajunsesem la Deo. bineînţeles. Winnetou exc amă uimit: — Iuf! Pida. când mă pomenii cu câţiva kiowaşi. nu era cazul. Trimite-mi un înotător bun şi nişte curele. Mă rostogolii deci puţin mai la o parte. Să mă ridi s.] dată. amăgesc. fiul căpeteniei! Unde l-a dibuit fratele meu? — Pe malul râului. Lu. Dădeau să treacă '! pe acolo. — L-ai văzut şi pe Sam? — Nu. m-am prefăcut că fug la deal.— Alooo! — Alooo! răspunse imediat glasul lui Winnetou. Eram extrem de bucuros că Winnetou nu căzuse în mâinile mal şi-l zări pe kiowaş. scăpat. înot şi am . E fratele meu Shatterhand? — Chi ar el. — Ai să-l vezi foarte curând.mina focurilor cădea pe mine şi kiowaşii m-au recunoscut. Am avut ghinion. dar tocmai — S-a întâmplat fără vina mea. Kiowaşii se opriră în loc şi se po rniră pe taifas. n u departe de insula lui Hawkens. c ortul lui Santer. Atunci. Chipul lui se ivi curând între ceaţă şi apă. Sunt sigur că Tangua va fi de acord. Aş fi atunci te-au descoperit pe tine şi a trebuit s-o şterg. — Vin chiar eu. D r cu Santer n-am realizat nimic. — Atunci de ce nu vii? De ce-ai strigat? E periculos! — Am aici un prizonier. unul mă zări şi se întoarseră toţi spre mine. Când ajunse la apucat să vorbesc cu dânsul şi poate chiar să-l eliberez. am sărit în picioare şi am luat-o kiowaşilor. apoi am trecut apa . în schimbul eliberării sale. la fugă. Ca să-i . să obţină predarea lui Santer şi a lui Sam Hawkens în mâinil oastre. dar l-am auzit discutând cu "cerbul" ăsta sprinten. ! n-am mai avut încotro.

ca să ne ţine : o barcă venea pe râu în jos. Ii aruncai lui din apă decât capetele. excelent! Capturându-l pe Pida. într-adevăr. Ramaserăm deci pe loc. nu ni se zăreau înc ne-ar fi putut trăda strigând după ajutor. Doar şi aşa îi asigurasem elibera ea. dădea puternic din picioare în acelaşi ritm c u noi. aici. Nu ne depărtasem bine de mal. îi ieşea din apă. Shatterhand a lucrat curajos.— Iuf! E bine aşa. El înţelese şi-mi şopti: — Rămânem aşa! Vreau să ştiu cine este. Probabil că vâslaşul era grăbit. stăm nemişcaţi. într-adevăr. nu provocăm nici un zgomot. de aşteptat să nu fim observaţi. Era. Ia ascultă! Nu mai mişcăm decât foarte rar şi uşor. ci dimpotrivă. Pe Pida îl lega răm atât de strâns între noi. Să ne lăsăm văzuţi? Şi dacă e o iscoadă Winnetou re. nu credeam că lucrul se va întâmpla chiar mai repede ca în coborând tustrei în râu. nu ne poate ve auzi. aceasta e cea mai bună soluţie. ) — Ce? ■ — Un zgomot ca de vâsle. Se şt ie însă că pe timp ceţos auzul e cu mult mai sensibil. încât. mai în us. umerii lui îi atingeau pe-ai noştri. Ceaţa plutea deasă deasupra apei. fratele meu .i — Să ne oprim. Când i-am spus lui Winnetou că-l va vedea foarte curând pe imaginaţia mea. Doar capul suprafaţă. De văzut. deşi cu apei îl mâna de la sine. Se apropia repede. de fapt. căci lopăta din plin. — Da. că Winn etou mă preveni: — Fii atent! Am auzit ceva. nu vedeam nici la zece paşi înaintea noastră. Winnetou auzise duşmană? Ar fi totuşi în avantajul nostru să ne lămurim. . . Pida privea ca şi noi. Santer. dar n-a făcut-o. aş zice chiar nebuneşte de curajos. iar cu picioarele ne putea ajuta la în nu opunea nici o ' rezistenţă.

dar ca să ajungă înot luntrea. Ţinându-şi cuţitul între dinţi. apucă arma şi o îndreptă spre noi: — Ultima voastră part . Ceea ce văzui pe urmă nu se mai che amă înot. Dacă izbutea. să te trimit în iad! Credea ajungă în dreptul luntrei şi s-o răstoarne. Winnetou gonea din ceaţă. Pida şi cu mine furăm împinşi în lături şi glonţul lui Santer duşman în salturi lungi. glasul lui Winnetou. desenându-se asemenea unei pietre zvârlite a puştii. dar îl împiedicau curelele cu care ne — Iuf. Acesta se dădu la fund ca să pieziş pe suprafaţa apei. o luntre indiană se ivi Winnetou — recunoscândul pe luntraş — striga din toată gura: — Santer! Fuge! Vrea să scape! La apariţia neaşteptată ui Santer. pormi ca săgeata spre barcă. legăturile. scârnăvie roşie. Santer mai avea încărcătură pe cealaltă ţeava — Vino mai aproape. să-l iau de berega tă! Santer auzise. Trebuie să-l ajung.Bătaia vâslelor se apropiase mult de tot. ci mai degrabă o fulgerare prin apă. îşi pierduse calmul. arunca din mâini şi din picioare legaserăm unul de altul. Şi în luntre — cine? Ar fi trebuit să tăcem mâlc. îndeobşte atât de prudent. Apo i spaima fugi de pe chipul lui şi făcu loc unui rânjet de satisfacţie. apucând cuţitul şi tăind Astfel. Zvârli o privire spre noi şi ne recunos cu. prietenul meu. — Thousand devils! Mii de draci! izbucni el speriat. trebuie să mă desfac! strigă el. Santer — căzut în apă — nu mai putea face uz de armă şi s-ar fi ajuns la o luptă . nimeri aiurea. aruncă vâslele în barcă. scăpând din legături şi s e zdravăn. îl luă la ochi e Winnetou şi râse în bătaie de joc: că are partida în mână şi că nu-i rămâne decât să apese u Winnetou se înşela. Cântărise situaţia în e ne aflam. Uite-i! îşi strânse buzele. câinilor! Noroc că apăsă pe trăgaci exact în clipa când Winnetou. fireşte.

că Winnetou se şi ivi la — Ei. — Să rămân aici? — Rămâi. Nici un înotător Şi. fiindcă abia pusese barca în mişcare. timpul. — Pe cât timp? Cumpăni câteva clipe.corp la corp. trebuie să pun mâna pe Santer. totuşi. Toate acestea să tot fi durat o jumătate de minut. auzind strigătele şi detunătura armei. Era şi câţiva paşi în urma ei. Tu însă ai datoria să-l eliberezi pe . cu cei doi prizonieri ai tatălui meu şi al surorii mele. cum nu-l mai văzusem până atu Da. se şi apropiară câţiva apaşi care. unul. nu mai mult. Aşa că ne despărţim. Win— Fraţii mei roşii să se pregătească repede de drum! Santer a ce facem cu Sam Hawkens şi. ucigaşul to pe Sam Hawkens. Era atât de agitat. în care tânărul meu prieten era maestru. apoi rosti: insula şi porniseră înot în ajutorul nostru. pornim fără întârziere! mă asociai şi eu Lui Winnetou. pe când Santer se pierdea din nou în ceaţă. Eu. strigând: • tră viitoare! din lume. Când am ajuns cu toţii pe uscat şi netou ordonă oamenilor săi: dispărut chiar acum cu o arcă în josul râului. îi chemai ca să-mi uşureze desfăcurăm curelele ce mă ţineau legat de kiowaşul prizonier. Santer renunţă să mai at răsputeri şi se depărta de locul primejdios. trebuie să-l urmărim. pe de altă parte. m-ai prins. Dar noştri? — Pe ăştia îi las în s unse Winnetou. câine? Iţi rezerv glonţul pentru întâlnirea noasWinnetou se strădui să-l ajungă. lepădă arma şi apucă din nou vâslele. n-ar izbuti să ajungă din urmă o barcă mânuită viguros şi în plus împinsă de curen id al apei. părăsiseră transportarea lui Pida p ulă. fie şi campi n mondial. Fugarul îşi dădu seama de primejdie. dar zadarnic.

socotin— De teamă. Pe de o parte. pe de altă parte. Crezi că-l veţi putea ajunge mal şi să-şi continue fuga pe uscat. Voinţa lui e alta. dispărut şi kiow desigur. deci. dar iată că Manitu s-a — îmi închipui. limpede că ne aflăm aici ş că vom face totul ca să-l prindem pe Santer şi să-l în panică şi a şters-o. Credeam să fiu mai lungă vreme pronunţat împotrivă. — Asta nu! îţi atrag atenţia că ar fi o De ce? — Fiindcă lui Santer i-ar putea trece uşor prin gând să iasă la lesne. va trebui să vă River. Chiar dacă nu-l primit-o. tot îi descopeream urmele. nu am căzut în cursa ce ne-a smulgem pe Hawkens din mâinile kiowaşilor. s-ar salva mai împărţiţi în două grupuri. — Se poate şi aşa. legătură între această dispariţie şi prezenţa noastră. Va trebui să tăiem cotiturile râului. Santer tr ebuie să fi simţit că a căzut în dizgraţia kiowaşilor. A călare? — Greu. în loc sare? întâlneam. ca să-l urmăriţi pe ambele maluri ale lui Red . Ei bănuiesc că noi l-am răpi . şi-a descărcat mânia asupra lui Santer. Cum nu veţi cun aşte locul unde a ieşit din apă. Era. De aceea a fugit cu barca. Dar mai există o posibilitate. Şi l-a alungat. Fiul lui Tangua a această întâmplare. Dorinţa şi voinţa omului sunt supuse Marelui Spiri . se vede. I-a fost frică să nu dea de noi. împreună cu fratele meu Shatterhand. Ştii de ce a fugit S nter? întins-o. lovit de du-l vinovat de toată nenorocirea.— Nu pot să ştiu acum când ne vom revedea. — Fratele meu judecă bine. da r e cu putinţă. în schimbul calului său. Atunci banditul a intrat — Ai dreptate. Chiar aşa face. — Şi de ce a preferat barca. în felul acesta. ai fost văzut aseară.

Te rog însă din suflet să te întorci de îndată ce bunul Manitu va şi. pe malul stâng revederea n oastră va fi posibilă. vei întâlni un războinic de-al meu. N-am voie să-l părăsesc. Astfel s-ar pierde legătura între voi. — Şi dacă omul tău nu va fi acolo? —Atunci înseamnă că mă aflu încă pe anter şi. dacă nu mă găseşti se va spune unde şi cum să dai de mine. Dacă pe o parte a râului cotul e. la feţele palide. Ei. Din păcate. nu pot stabili încă locul nostru de întâlnire. — Unde? — Când pleci de-aici. lângă Rio Pecos. în cursul discuţiei noastre.— Să căutaţi cu mare atenţie locul unde va fi ieşit la mal. care vor să construiască drumul calului de foc. neştiind în ce parte va apuca. gata. Winnetou strânse mâinile lui Dick Stone şi Will Parker. să te îndrepţi către confluenţa a râu cu Rio Bosco de Nacitoses. cei de pe malul opus vor face un ocol cu atât mai — Iar eu nu te voi împiedica niciodată să-ţi împlineşti al lui Rio Bosco. ne voiţi să urmăm întocmai cursul râului. Apoi mi se adresă mie: îngădui. asta cere timp. Acolo unde apele se unesc. să nu mai pierdem nici o clipă! — V-aş însoţ mai mare bucurie! Dar e într-adevăr sarcina mea să mă ocup de Sam Hawkens. în timp ce oamenii de pe un mare . apaşii terminaseră pregă irile de plecare. să zicem . . Vei fi întotdeauna bine venit la noi în pueblo. — Aşa e cum spune fratele meu. Şi atunci. Dar dacă Marele Spirit o vrea. pe cealaltă parte e tocmai invers. în cazul când Saint Louis. Acum nu ţi-e îngăduit să vii cu noi. a ci ne revedem în câteva zile. în afară. Asta. Dar n ci nu e bine să scurtaţi drumul tăind cotiturile. îndatoririle. în ac caz. deci. luându-şi rămas-bu n de la ei. pleacă împreună cu cei trei tovarăşi ai tăi spre mal vor tăia cotul. Vom fi.

Dădu apoi un în locul cui te-am aşezat în inima mea. dorind să Când te vei întoarce cândva printre noi. frate al g şi iubit Şarli. care. dar dacă nu va fi posibil. Ştii doar întârzia. sir! îi revedem în curând. privirea pe bunul meu prieten până se pierdu în ceaţă. îndemnându-şi calul spre apă. — Atunci. te va readuce la noi. revino cât mai curând. Stone şi Parker îmi citiră pe faţă t l lui sincer şi naiv. s-a dus în ţara celor veşnic plecaţi. dar prietenia ce ne leagă vărsarea lui Rio Bosco. Simţeam ca şi . Stone mă încuraja: — Nu vă necăjiţi. Făgăduieşte-mi că nu vei Winnetou. Howgh! Mă îmbrăţişa şi mă sărută pe amândoi obrajii. atunci. dragă Dick. dragul meu frate ultimele lui cli voi ţine de cuvânt. Conform poruncii lui Winnetou. setea mea de răzbunare ne desparte. — îţi făgăduiesc! Inima mea te va însoţi. apaşii se împărţiră în două grupuri: unul — părăsind insula — trecu înot spre malul drept. ce i-am promis lui Klekih-Petra în ordin scurt oamenilor săi şi încalecă. la Acum. n-o să mai auzi glasul ajungă în oraşele feţelor palide. împreună cu Winnetou. ori mult să-ţi pot trimite vreo ştire acolo. celei mai frumoase dintre fiicele neamului apaşilor. Ai m i multă experienţă. îţi aminteşti. L-am urmărit cu când sufletul mi s-ar rupe în două şi nu mă îndoiesc că şi Winnetou simţea la fel. Dar să nu pierdem vremea! Haide să facem schimb ul de prizonieri. iar celălalt. îl scoa m din captivitate şi pornim glonţ după ei. rogu-te.— Fratele meu ştie cât de voioşi am pornit de la Rio Pecos în călătoria noastră care avea să oartea lui Inciu-Ciuna şi Nşo-ci. Cum socotiţi să procedăm? — Vreau să aud părerea dumitale. desigur. bunul Manitu să-ţi călăuzească paşii şi să te ocrotească pe toa e. nu zăbovi prea mult în oraşele din răsărit. spre malul stâng al râului.

n-avea grijă. — Păi dacă-i spunem unde ne aflăm. kiowaşi câţi îi avem. nu mai mulţi. să-l trimit pe unul ca mesager şi să pierdem astfel . lega numaidecât. — Eu aş merge şi mai la sigur şi n-aş trimite nici un sol. N-am nici o poftă ca. Stone îşi netezi barba şi zise: kiowaşul nostru la Tangua. Nu credeţi că e mai bine. bătrâne Will? — Hm! mor arker. Dacă totuşi Tangua trimite mai mulţi. — Cum aş să vă duceţi la kiowaşi? — întocmai.. V-ar prinde şi v-ar —Atunci Pida ar fi pierdut. din cei doi un ostatic. — Cu siguranţă! Absolut sigu nostru în sat şi punem condiţia ca numai doi războinici. îl înşfacă pe Pida şi rămânem fără Sam şi cu buzele umflate. — Nu cred. — De la cine? — De la mine. atunci Tangu îşi repede oamenii încoace. Nicicând n-ai avut o idee mai tâmpită. Eu — Cum? — Părăsim insula asta şi pătrundem o bucată în prerie unde — Cred că cel mai simplu ar fi să-l trimitem chiar acum pe putem cuprinde cu ochii împrejurimile. sir! E grozav de periculos.Măgulit de apreciere. Să-i spună u de se află fiul său şi în ce condiţii poate fi eliberat. Tu ce crezi. am — Să n-o faceţi. — Pe nimeni? Păi c să ştie Tangua că fiul lui. — O să afle. îl expediem apoi pe kiowaşul să ni-l aducă pe Sam. în schimbul căruia îl vor căpăta pe Pida.. îi zărim noi de rte şi avem timp să spălăm putina. sir? răspuns.

sir! Şi noi unde rămânem între timp? Aici. Şi mai am un motiv p entru care prefer să aşteptăm seara: e bine ca grija lui Tangua pentru soarta fiului său să sporească şi mai mult. — Şi kowaşii să ne urmărească şi să ne cureţe. ca să câştigăm timp. că mi-e frică de el. ca să-şi seara şi apoi. să crape de ciudă că am răznit să mă înfăţişez fără ca el pesemne. va face totul ca să se răzbune pe noi. Să se facă foc. să-mi poată pricinui vreun rău. călărim noaptea. Asta îl va muia. după ce-l va şti în siguranţă. fi fără cruţare. se face foc.— Asta e just. s-ar — Fireşte. şi asta nu-mi convine. pe insulă? Ori ne căutăm un loc mai bun? — N stă unul mai bun. De aceea vreau ca imbul să se efectueze urmăriţi. mai curând asupra condiţiilor. Aceasta înseamnă un avans considerabil. — însă vai de prizonierii ăştia dacă vi se întâmplă ceva în sat! Voi — Abia deseară? Nu-i prea târziu? Dacă totul ar merge bine. când nu putem fi . dacă vă vede pe — Nu uitaţi ce furios e pe dumneavoastră! Cu mine s-ar înţelege dumneavoastră. — Credeţi? recapete fiu rmă.. — Atun reţi. ar bănui. Tangua ni-l va preda bucuros pe Sam. Când porniţi? — Deseară. în schi mb.. Dac-aş trimite pe altul. însă e mai bine să discut eu cu Tangua. — Tocmai de aceea vreau să apar chiar eu înaintea lui. — Te cred i avea curaj. putea să facem schimbul până în p apoi după Winnetou. Dar de ce să mergeţi tocmai dumneavoastră în sat? Pot să merg şi eu.

fără să-şi arunce ochii s ula noastră. ferindu-ne să fim prizonieri. înainte de amiază. desigur. uscat şi ne-am încălzit. Dar vor veni până p şi vor deplasat pe acolo împreună cu Pida.— E drept. comunicându-şi. — Chiar pe insulă. Era o luntre cu vâsle cu tot. Ei zăceau legaţi îndărăt unui tufiş. — Au plecat. care le-o scăparăm de umezeală atât noi.. Dar pe Pida şi ne e malul râului Tangua. Astfel mai Acesta va trimite o trupă de călăreţi ca să se orienteze după urmele cu galop după ele. vor crede. soarele se arătă mai darnic. pe insulă. Cercetară urmele porniră în luase cu atâta vreme înainte. atunci. — Se întorc. cât şi terenul de dedesubt. Se sfătuiau acolo câţiva kiowaşi. Ne-am seară. în sat. în grabă. până deseară. Pst! mă gândesc că. părerile despre urmele de cai descoperite. La nici două ore lucru ile se petrecură întocmai. că noi ne-am vedere. pentru a-l înştiinţa pe Tangua. Se vede că sunt foarte grăbiţi. Nu era de temut să-l ajungă pe Winnetou. pe mal. între timp. Aceştia nici nu văzuseră cele petrecute dincolo. Se înţelege că vorbeam în şoaptă. bucurându-ne de o meritată odihnă până-n insulei noastre şi încurcându-se în crengărişul ce atârna deasupra . pricina. la râu. constată Dick Stone. zărirăm u t plutind anevoie pe apă în direcţia râului. — N-ar fi rău nici ast putem trezi cu ei aici. dispărură apoi. lăsată în voia ape cureaua ce o ţinuse legată de mal fusese retezată. Asta îl va îngrijora şi mai mult pe Ascultaţi! Auzirăm nişte voci. probabil.. O ceată de kiowaşi călare se ivi dincolo. Ceaţa se risipise în parte şi malul ieşise la descoperi urmele lui Winnetou. ar putea să ne dibăcească. nu.

pe um. împotriva curentului. Stone şi Parker mă copleşiră cu urări de succes. Vede am. o tângă de jale: căpetenia kiowaşilor. pe neaşteptate . descoperind în siguranţă. pot rămâne ivinţa mea. prelungă. bărbaţii aşezaţi în jurul lor şi multă străşnicie. sărind brusc în picioare. înaintam greu.Era. şeful privea jocul flăcărilor. abia după o oră am cotit din Red River în S alt Fork. monotonă. Tangua. M-am strecurat pe după un cot al râului. afară de cazul că nu m-aş întoarce până a doua zi femeile zorind după treburi. dar mă î enii lui Tangua. perfect. Apariţia ei era cât se poate de oportună. nu era nimeni prin preajmă ca să mă simtă. Cu capul plecat. deplângea astfel pierderea fiului său cel mai iubit. plecaseră după ei. Am tras-o la ţărmul insulei. luntrea cu ajutorul căreia îl răpisem pe Pida. numai că unu in băieţii săi lipsea. fusese dusă de curent din Salt Fork în Red River şi probabil că a ajuns atât de târziu aici pentru că se agăţase undeva. ca şi ieri. am sărit într-însa şi doborâtorul de urşi. Am ocolit târâş adresat. cu ochii încruntaţi. cei rămaşi în sat se credeau afla satul. m-am pus pe vâsl it. până la adăpost i Tangua. în susul râului. apoi în sus. m-am . astfel. deci. M m de astă dată pe malul stâng al lui Salt Fork. Avusesem grijă să iau cu mine seara de ea. M-am întins la pământ şi m-am furişat în spatele cortului. am acostat şi am legat luntrea de un copac. Idimineaţă. unde se îndărătul corturilor. De acolo se auzea. pentru a mă servi nedorită. am împins luntrea în larg. Totul a mers am asigurat că. focurile aprinse. şefului kiowaşilor: cortul până am ajuns în faţa lui şi. Tangua şedea şi azi în faţa cortului. Evitam astfel — dac-ar fi fost să plec pe apă — o nouă baie La căderea serii. Ajuns lângă satul kiowaşilor. Bănuisem că satul va fi astăzi păzit cu mai urmele apaşilor.

— De ce suspină Tangua şi cântă a jale? Un războinic viteaz nu boceşte. mai sunt aici şi am o vorbă cu tine. se vede şi din faptul că am venit află la noi şi. — Old Shatterhand! îmi pronu l.. şi se stârni peste tot un asemenea urlet de furie.. Tangua înţelese vorbele mele şi ridică de gând să mă înghită şi că nu mai scap cu viaţă... Mi-am scos cuţitul şi i-am tunat Cu tot zgomotul din jur. O clipă. Că nu mă tem. kiow i mă înconjuraseră. iuf. dar nu izbuti. Shat. Auzindu-l.. Dac-ar fi fost să judec după feţele lor. Asta e grija babelor! Nu se poate descrie spaima ce-l cuprinse la apariţia mea fulgerătoare. numele întreg... o. Atât a fost de ajuns ca să se facă linişte.. pe unde.. El strigă o poruncă pe care n-am înţelesfuga spre mine. încă sub imperiul spaimei. se zgâi la Apoi faţa i se strâmbă de ură. în cele din urmă. Shat. Cu ochii holbaţi. dar nici nu mă tem. nu eu dar genunchii zdrobiţi îl ţintuiau locului. în sfârşit. Mai sunteţi aici. ca să discutăm. dacă eu n torc la timp. cei doi băieţi o zbughiră în cort. dădu să se ridice. în sat.. Totuşi. Mi-e totuna dacă eu şi prietenii mei ne punem rău cu vreunul din războinicii tăi.. iuf! Cum. aş fi jurat că au Tangua. mine ca la un strigoi şi. singur aici. — Old Shatterhand etă Tangua. iuf.. gângavi: — Ol . sau chiar cu între-gul neam al kiowaşilor.. încercă să spună ceva . între alte le. mă uit lm în ochii lui uluiţi de îndrăzneala mea. dar am desluşit. încât părea că se cutremură pământul.. necunoscând dialectul. Deci să nu pierdem vremea: Pida se . şi rostii: — O duşmănie de moarte s-a născut între şi mine. numele meu. Old. Toţi războinicii rămaşi în sat veneau lui Tangua la ureche: — Vrei ca Pid ară? El m-a trimis la tine! un braţ. cu armele în mâini. naţi şters-o? — Precum vezi. Mă aşezai lângă sunt vinovatul. va fi spânzurat de un copac.

Fac schimbul. ca Tangua. ce avem de gând. vreau dovada că Pida e ucid pe Pida. pe când ne amândoi. înseamnă căi adevărat. — întâi de toate. Depărtează-te până la . l-am culcat la pământ şi l -am dus cu mine. nici un gest al celor din jur nu trăda efectul nimic fără a primejdui vi aţa fiului său. războinicul acela pe care lspio-na.. — Bine.. a ajuns în mâinile voastre? ost ieri dincolo. Scrâşni printre dinţi întrebarea: — Cum. cum. mai întâi. mai vedem.. pentru mai multă siguranţă. pe urmă. Pe urmă. Trebuie vorbeşti? — Să-l întreb cum l-aţi tratat şi să aud răspunsul de alături. doi pentru unul. — Iuf! îl vei avea. Sunt. va să zică. Dar într-adevăr la voi. Din cuvintele mele poţi înţelege că nu doresc să-l scos frumuşel dintr-un tufiş. Mai avem un kiowaş la noi. atunci Pida va fi spânzur pe Sam Hawkens! Pesemne că. Ţi-l va spune el însuşi mai târziu. cortul ar grăbeşte-te! Dacă mă reţineţi am prins mai demult. — Ce vrei să-i lui. şi pe războinicul meu. Old Shatterhand nu e să vorbesc cu el. l-aţi mutat —Voi ţine sfat cu bătrânii războinici. Ochii şefului scânteiau de mânie: nu putea să-mi facă — Iuf! Old Shatterhand e străjuit de spiritul rău care l-a salvat şi — într-un loc sigur. pe care n-ai să-l afli acum. când fiul tău vorbea cu Sam Hawkens. mai mult nu îngădui nici un vicleşug. pe P pe Tangua şi ştiu ce pr decât darnic. — Să ţi-l aduc? Nici nu mă gândesc! îl cunosc vântul lui. Unde mi-e fiul? spuselor mele. Vei afla. altădată.Nici un cuvânt. lAdu-mi. Dacă mi-l dai pe Sam Hawkens. d prea mult şi nu mă întorc la timp. Mai bine lasă-mă să-l văd de pe insulă. atunci îi eliberăm pe — Să-ţi dovedesc! Ce ţi-a venit? Când ţi-o spun eu. pe insulă..

A fi spânzurat este cea mai ruşinoasă moarte pentru un indian. Sam. omuleţul izbucni în — Da. o iei întotdeauna ra sănătos. i-am răspuns. desigur. am venit în calitate de greenhorn ca să-ţi dumneata zna. îl vreţi. răbdare! Vorbeşti ca şi cum ar fi venit. sat. Observai. — Răbdare. te-am dezlegat şi te-am dus! — Păi. Orice s-ar spune. — E la noi. dacă mi-ar trăsni prin cap să mă sui acolo. grăbindu-mă să-l întâmpin. în sus. căpetenia trimise pe un războinic undeva. vorbiţi de Mary a mea. M-aţi cobo . M-am retras până la şi sfatul începu. c st prilej. dacă nu mă-nşel. preaiubite sir. Sării adevărate ovaţii: — Uraaa! Ol tterhand! Uraaaa! Am spus eu că veţi veni neapărat. Prefer să-mi — Atunci e totul în cea mai perfectă ordine. în Omul dispăru într-un cort şi reveni apoi împreună cu Sam. nici nu e altceva. Sunt curios cam ce n-aţi fi în stare in lună. Hai. să ne c o joacă de copii: am spun pentru dumn să faceţi. înco njurat de kiowaşi. vreau să eavoastră. Vă puteţi închipui cât era Tangua de furios. cortul vecin. fireşte. decât o joacă de copii. în ochii lor ardeau fulgere şi aş fi păţit-o rău de tot După câtva timp. Tangua îşi convocă bătrânii dacă nu era în joc viaţa lui Pida. Când mă văzu. pe bătrânul Sam? În ch de salut îmi întinse mâinile legate. că îndrăzneala mea îşi făcuse efectul. hi-hi-hi-hi! ofer diploma de cel mai mare meşter în furişat. — Şi Liddy? — Puşcociul? E bine am plicticos pe-aici. — Lăsaţi reproşurile pe altă dată.

drăgălăşenii şi pupături. — Dac-au mai rămas din lucruri. zi şi noapte. De fapt. nici nu-mi mai pot reveni de şi. m-au hrănit ca pe-o mireasă L-am avertizat încă o dată pe Tangua să nu mai întârzie. era cam mult să cer ca Sam Hawkens să-mi fie care ne însoţeau în bărcile lor. a ci o să le capeţi înapoi. Mi-au puricat şi căptuşeala buzunarelor. Bineînţeles că n-am t rădat locul spre care aveam să ne îndreptăm. patru bărci. S-ar fi putut să le joc o festă celor patru indieni — Liber! Iată-mă din nou liber! Asta n-am să v-o uit niciodată. pentru că zăceam. . strigând: sir! Şi nici n-am s-o mai apuc la stânga dacă stimat ele dumneavoastră picioare binevoiesc să fugă la dreapta. Conform înţelegerii finale. prichindelul de Sam şi e juca triumfător prin aer. pe Sam şi pe mine. în timp războinici urmau să ne însoţească. — Rău? Mie?! Aflaţi că rs foarte bine. se i scă ici şi colo câte un murmur de nemulţumire.— Tot îţi mai arde de glume? S-ar zice că nu ţi-a mers prea rău aici. nimeni vreodată nu s-a îndoit de lealitatea lui Old Shatterhand. în alte două ' ne urmăr ascuns kiowaşii — pentru că atunci Pida va fi ucis. când mă apuca som nul. nici nu era nevoie să mă culc. Dar am fost crezut pe cuvânt şi nici mai t iu. dacă ce Tangua se temea pentru fiul său. eu nu cedam cu nici un pas. Kiowaşii regretau profund că sunt nevoiţi să atâtea alintări. şi să-i ia în primire pe cei doi prizonieri. Dar nu care cumva să încredinţat doar mie. vrea ca fiul său să r ontinuarăm scurt şi energic tratativele. din care ieşii biruitor. Mi se pare că sfatul bătrânilor s-a încheiat. — Te-au prădat? — Fireşte. Dezlegându-i-se mâinile. Pe când ne pregăteam de ducă. tolănit pe spate. ba chiar excelent! Kiowaşii m-au îndrăgit ca pe copilul lor.

Pe noastră şi nu se stinse târziu. un urlet prelung al kiowaşilor răsună în urma plecarea lui Winnetou. am luat-o spre malul râului. şi era bin e că când părăseam malul. spre Sam cunoştea perfect ţinutul. fireşte.ne lase în pace. Şi în timpul acesta. Totul depindea acum de viteză. ridică pumnul ameninţător înspre satul lui o să rămână cu gurile căscate! Sam Hawkens nu se mai vâră singur în s-a găsit kiowaşul care s acă nu mă-nşel! Capitolul VII DETECTIV plasă ca să-şi pună apoi nădejdea într-un greenhorn oarecare. Doi câte doi" — eu. încă nu . Vâsleam. în c cului. care nu ne-au fericit cu nici o vorbă de rămas-bun. pe mine şi pe Sam. îi povesteam lui Hawkens tot ce se întâmplase de când a t în mâinile kiowaşilor. am încălecat şi ne-am mânat caii dincolo. dar îl consola oarecum faptul că scăpase astfel vâslelor. După aceea. atinserăm cu bine insula şi furăm întâmpinaţi cu mare bucurie de către Dick Stone şi W Parker. îşi dăduseră seama de măsura cutezanţei mele. ăia colo îşi bat capul cum să ne prindă din nou. Am predat pe ce doi prizonieri. Abia după ce plecasem. prizonierul lor. şi am aşteptat până ce se stinse în larg sunetul malul stâng al râului. dar pe văzduh! N-am găsit cu cale să răspund acestei am . chiar de-o fi să zbori prin Sam şi de cei patru kiowaşi. omuleţul se Tangua şi zise: — Acum. iar Tangua îmi şuieră: — Până la înapoie iului meu. îi părea foarte rău de de mustrările tânărului şef al apaşilor. Dar îndreptă fălos în şa. împreună cu Sam — ne-am urcat apoi în câte o barcă. însoţit de urmă întreg tribul te va hăitui şi te va înhăţa. te afli încă în siguranţă. Călare pe catârul lui.

Să mâi de unul singur prin savană atâţia catâri încărcaţi — e o treabă ce comportă urmăritorii. pentru aastfel. pornise către est. Will Parkers şi cu mine sosirăm a vărsarea lui Rio Boxo. era şi foarte grăbit. probabil.După o veritabilă cursă de călărie. făcându-şi rost de un cal bun. Foarte probabil că Santer. Pe deasupra. ploaie care ţinu câteva zile şi şterse toate serioase dificultăţi. ce-i drept. Dar speranţa noastră nu se împlini. Abia după mai multe zile irosite. ca să nu-l ajungă urmele. după ce-i pândise. catârii şi cu mărfurile furate. Dick Stone. leşurile celor doi tra ders care ne dăduseră informaţii despre satul kiowaşilor. dintr-o ascunzătoare. Atunci i-au sărit în ochi mărfurile celor doi negustori. încât Winnetou fu silit să se bizuie nu pe ceea ce vedea cu ochii. Dar ce fel de urme! Erau mult mai înainte din satul lui Tangua. ci pe fel de fel de combinaţii. pe . comercială Gater urma celui căutat: Santer trecuse pe acolo. Acesta vâslise atât de zdravăn. în apropiere de Nacitoşea. Am găsit. la sosire. Sam Hankens. îi trimise acasă şi hotărî să toată prada şi. Ucigaşul nu şi-a luat o sarcină prea uşoară. ap aşii nu aveau altă soluţie decât să le cerceteze pe rând. cercetând urme le lăsate de Santer. care i-ar fi complicat de aci încolo deplasarea. Winnetou se despărţi de apaşii lui. unde nădăjduiam să ne aştepte vreo solie in partea lui Winnetou. încât aju la vărsarea suspomenitului râu concomitent cu negustorii. îl aştepta deci sărăcia. Santer fusese nevoit să renunţe la nuggeţii lui Winnetou. pe care i-a împuşcat. Toate acestea le-a dedus. Apoi a şters-o împreună cu Winnetou. După cum am aflat mai târziu de la Winnetou. se îndreptase spre una din aşezările învecinate. negustorii fuseseră împuşcaţi de Santer. vânduse fosta şosea Red Riv er. Din păcate. deşi aceştia plecaseră urmele unor oameni care fuseseră pe aici. W nnetou regăsi la agenţia şi valorifica prada.

în lumina — Good evening. Fireşte Nacitoşea. zgomotos. apoi izbucni. După un drum lung. mister Henry! l-am salutat ca şi — Old Shatterhand?! De unde cunoaşteţi acest nume? l-am cavaler teribil ce-mi eşti! Ai ajuns un westman cum scrie la carte! Mister White. iscodit după ce explozia de bucurie se mai potoli. se holbă la mine o clipă ca de pe altă lume. Erau frunţii ţi l-a aşez at Winnetou. mă săltai pe un colţ al mesei. Ei.. Luase cu sine destui nuggeţi. dumneata aici?... bună seara. Mister Henry z vâcni de pe scaunul lui.. absolut totul! — Ce vorbiţi! A fost Winneto u pe-aici ? numai laude în privinţa dumitale. aşa să ştii! însă nimbul din jurul . poseda deci mijloac e materiale pentru o şedere mai îndelungată în sat.. pe amândoi ob ii. — De unde? Mai întrebi? Toată lum ea vorbeşte de dumneata. Regretam nespus că nu-mi pot revedea prietenul. inginerul secţiei vecine. meşterul tocmai lucra la strung. Expertul.. — Cum aşa? — Mi-a povestit totul. am păşit în atelierul său. cum merge cu carabina? E gata ? Spunând acestea. Am luat-o că prima mea grijă a fost să-l vizitez pe bătrânul meşter Henry. când ne-am fi despărţit abia în ajun. sosirăm într-o seară la Saint Louis. noi nu ştiam unde se află şi încotro să-l urmăm. ne-a informat cel dintâi. dar nu era nimic de făcut . Meditatorul. Când lămpii. afurisitu l de Old Shatterhand! Mă strânse la pieptul său şi mă sărută repetat..continue urmărirea de unul singur. aşa că nici nu când am deschis uşa. nebu n de bucurie: — Dumneata. cum obişnuiam pe vremuri. ca să ajungem pe drumul cel mai drept la Sa int Louis. Cum din acest motiv nu mai expediase nici un curier la deci spre Arkansas..

. Ne-am încasat. până la Saint Louis. dar nici un dolar în plus. Sam şi-a dat în . ceea făcut a doua zi dimineaţa. Bătrânul Hen nu renunţă nici el la plăcerea de a fi de faţă. îmi trage inima. a mea trecuse prin încercările cele mai grele şi Când veni rândul să se facă socotelile băneşti. S-ar fi putut oare să vină în localitate şi să nu mă ajuns. lefurile. Şi m-am ho tărât să plec cât de curând. Din pricina viziteze? Mi-a zugrăvit el cu de-amănuntul cam ce fel de westman ai Bizoni. — Acum trei zile. Acolo se depanară o mulţime de poveşti. ca să reiasă până la urmă mai dramatice. n-am apucat să-l mai prind în oraş. Trebuia. Mă îmbrăţişa iar şi iar. Rămăsesem singurul în viaţă dintre ex ei. căpeteni erup. Doar îi vorbiseşi de mine ş chiul doborâtor de urşi. lăsase însă vorbă prin Henry să vin şi eu la New Orieans — dacă mă obligaţiile că. Stone şi Parker în dosul a ei uşi cu geamuri prin care intrasem altădată ca să mi se verifice cunoştinţele. zadar osteneala ca să obţină pentru mine o gratificaţie suplimentară. explicaţii. dintre toate secţiile. de re i. să-mi îndeplinesc mai întâi profesionale. Mărturisesc sincer că am predat cu un se ntiment de amară decepţie notele şi schiţele întocmite cu atâta caznă şi salvate cu atâtea ri . jubilând că mă îndemnase cel dintâi pe drumul Vestului sălbati ovesti cele aflate de la căpetenia apaşilor. fireşte.— Fireşte c-a fost! — Când? Spuneţi. Domnii angajaseră cinci experţi şi achitau acum doar o singură leafă. încă la prima oră mă aflam cu Hawkens. vă rog!. După care plecă spre New O rieans. cei drept. grizzly şi aşa mai departe! Te-ai ales până şi cu rangul de Continuă astfel încă multă vreme şi degeaba încercam să-l Winnetou nu-i mai pierduse urma lui Santer şi se ţinuse după el grabei cu care se deplasa..

restul îl băgau în propriile lor buzunare, deşi îşi însuşiseră rodul întregii noastre munci ş al eforturilor mele mai mult decât omeneşti. Drept care Sam improviza o cuvântare vij elioasă, dar nu obţinu amabil către uşă. Plecai, fireşte, şi eu, fără a mai privi înapoi. De cică. Eram, deci, hotărât să-l caut pe Winnetou, care îmi lăsase la din devotament, i-am într bat pe Sam şi pe ceilalţi doi tovarăşi dacă ar vrea să vină cu mine. Ei însă preferau să rămâ ouis, să se o în nume de rău. Mi-am făcut rost de schimburi şi de alte obiecte trebuincioa se, m-am gătit cu un costum nou, lepădând veşmintele nimic decât râsete, în timp ce, împreună cu Will şi cu Dick, era condus altminteri, suma încasată era, pentru condiţiile mele de atunci, destul mister Henry adresa unui hotel din New Orleans. Din politeţe, dar şi odihnească, în sfârşit, ca lumea, ceea ce în nici un caz nu le-aş fi luatindiene, şi am luat vaporul spre miazăzi. Puţinul meu avut, pe care am

renunţat să-l mai car după mine, între altele şi doborâtorul de urşi, lsfinţenie. De altfel, oteam cu toţii că absenţa mea va fi scurtă. Dar avea să se întâmple altcum. Ne aflam în toiul oiului legătură cu evenimentele relatate. întâmplător, fluviul Mississippi era tocmai atun ci deschis navigaţiei datorită vestitului amiral Farragut, care îl readusese în stăpânirea s tatelor nordice. Totuşi, călătoria mea cu vaporul întârzia mult din pricina măsurilor restri ctive de tot felul, desigur încă necesare. Ajungând la New Orleans şi întrebând de plecase în ajun, dar îmi lăsase vorbă că se află la Vicksburg, în am lăsat în grija lui Henry, care mi-a făgăduit să-l păstreze cu Tot lui i-am încredinţat şi calul, de care nu mai aveam trebuinţă. civil, fapt pe care l-am trecut până acum sub tăcere, neavând nici o Winnetou la hotelul pe care mi-l indicase Henry, mi s-a răspuns că căutarea lui Santer; şi că, din motive de securitate, nu mă sfătuieşte

să-l urmez. Adresa lui mi-o va comunica mai târziu prin mister Henry din Saint Louis . Ce-mi rămânea de făcut? Mă trăgea aţa să-mi vizitez rudele aflate în patrie şi care probabi eau nevoie de un ajutor bănesc; aştept pe Winnetou? Cine ştie dacă acesta mai avea posib ilitatea să vină acolo... Pe de asupra, având alte păreri decât sudiştii în problema oricum, eram în măsură să-i ajut. Să mă fi întors la Saint Louis ca să-l sclavagismului, eram de la început considerat ca suspect, şi nu aveam nici un chef să ajung în nişte încurcături al căror sfârşit nu putea fi sprijinul meu? Poate a lucrul cel mai nimerit. Mă interesai dacă există vreun vapor gata de plecare. Găsii un ul sub pavilion nord-american, care încerca să profite de acalmia de pe prevăzut. Să mă întorc în patrie, la ai mei, care aveau nevoie de front pentru a pătrunde până pe coastele Cubei. Acolo se putea ivi un mult pe gânduri şi m -am îmbarcat. prilej să plec în Germania sau, deocamdată, la New York. N-am stat Ar fi fost bine dacă-mi puneam în siguranţă agoniseala la vreuna din bănci, în schimbul unui mandat de remitere. Dar ce bancă din New Orieans era pe atunci demnă de încredere? Apoi, nici timp nu prea îmi paşaport. Aşa că am pl ecat cu banii la mine. Pentru a nu stărui prea mult asupra acestei fatale împrejurări, rămăsese. Până la plecarea vaporului mai trebuia să-mi fac rost de voi spune doar că, nu mai târziu decât în prima noapte, furăm

surprinşi de un puternic uragan. Ce-i drept, încă de cu ziuă vremea se nimic nu indica a propierea cumplitei furtuni. Ca şi ceilalţi pasageri, care folosiseră prilejul de a pl eca din New Orieans, mă dusei liniştit la culcare. După miezul nopţii am fost trezit de un tangaj şi de un clocot îngrozitor. Am sărit din pat ca ars. Dar în aceeaşi clipă vasul se clătină atât de tare, încât mă prăbuşii, şi tot calabalâcul din cabina în care se aflau încă i căzu peste mine. Cui îi mai pasă de bani în arătase vântoasă, dar călătoria decursese normal până spre seară;

asemenea clipe, când viaţa atârnă de un fir de păr?! Prin întunericul şi zăpăceala ce domneau în cabină, mi-ar fi trebuit mult timp până să-mi

găsesc haina şi portofelul. Nu ştiu nici eu cum m-am dezgropat de sub pe covertă. Vaporu l se zbuciuma nebuneşte, fără răgaz. Afară — beznă, să-ţi scoţi ochii. Cât ai clipi, uraganul s şi un talaz uriaş se rostogoli deasupră-mi. Mi se părea că aud voci unul după altul, luminâ d totul preţ de o secundă. Zării nişte stânci înşurubase cu botul între aceste stânci şi, împ e talazuri, se frământa cu pupa în văzduh. Era pierdut. în orice clipă putea să fie povara ce mă strivea şi am fugit — ba nu, m-am bălăbănit până afară, îngrozite, spulberate în vuietul furtunii. Fulgere spintecară văzduhul, râpoase ieşind din apă, iar dincolo de ele mijea ţărmul. Vasul se rupt în bucăţi. Bărcile de salvare fuseseră smulse. Cum să scapi dintr-

o asemenea situaţie? Numai înot! încă un fulger, şi văzui călătorii măturaţi de valuri. După , însă, tocmai lăsându-te în voia apei, puteai să mai speri în ziua de mâine! Şi iată, vine a un talaz înalt cât casa; îl zăresc datorită luciului său fosforescent. Se aruncă asupra vasul i care geme şi un stâlp de fier, dar în zadar: îmi scapă din mâini. Doamne, ajutămă! întinşi pe covertă, cramponându-se de obiectele din jur, pentru a nu fi trosneşte, gata-gata să se facă ţăndări. Eu mă agăţ cu toată puterea de Am senzaţia că talazul mă aruncă sus de tot, mă efort ar fi zadarnic. Dar în clipa când talazul ai las târât în larg. Să se fi scurs o jumătate mi se părea că trecuseră ore întregi. Deodată,

joacă, mă suceşte ca Nu fac nici o mişcare: o se va izbi de ţărm, voi avea grijă, şi nu mă de minut de când mă aflam în voia valurilor, mă

pe o minge, apoi mă trage în adânc şi mă ridică iarăşi în creştetul lui. pomenii aruncat în văzduh şi aterizai între stânci, unde apa era calmă.

Numai să nu mă tragă valul îndărăt! Mă zbăteam din răsputeri, fapt, exagerez dacă spun că aco tânci, apa era "calmă", pentru lopătam cu braţele, cu picioarele, într-un suprem şi ultim efort. De

că e vorba de un calm foarte relativ. Ieşisem, ce-i drept, din vâltoare, sensurile ca pe un dop de plută jucat într-un vas cu apă. Avui însă norocul să zăresc prin noapte fâşia de Fără această fericită împrejurare, probabil că n-aş fi scăpat cu viaţă. Ştiam, deci, în ce di e să înot. Şi chiar dacă în iureşul elementelor dezlănţuite nu făceam decât progrese infime, , totuşi, până la urmă ţărmul dar furtuna răscolea şi răsturna oceanul, purtându-mă în toate

— deşi într-alt chip decît mi-aş fi dorit. Apă şi pământ — totul era prielnic de acostare. Pa fi trăsnit cineva cu toporul în creştet. Mai avui prezenţa de spirit să mă agăţ cu mâinile de să mă salt niţel, după care îmi pierdui cunoştinţa. Când m-am dezmeticit, uraganul încă mai f Mă durea capul, dar nu luam în seamă durerea. Mai multă grijă îmi provoca faptul că habar nu aveam unde sunt. Mă aflam oare pe ţărm, sau pe o era netedă şi lunecoasă. Cu greu izbuteam să rezist furtunii care tot mai ameninţa să mă înghită. în cele din urmă, observai că uraganul p s-ar domoli. Şi, într-adevăr, aşa cum se întâmplă de obicei, se cer. La lumina lor mă putui o nta. Mă aflam pe ţărm. îndărătul meu apele mai clocoteau; în faţă se înălţau nişte arbori răz eseră smulşi din rădăcini, culcaţi la pământ sau târâţi în mişcătoare. Bănuind că sunt oameni a ei. negru ca păcura, încât nu le puteam deosebi ca să-mi aleg un loc Orbecăind astfel, mă izbii cu capul într-o muche de stâncă. stâncă ieşită din apă? Era cu neputinţă să mă clintesc din loc. Piatra potoli curând, ca la un semnal. Ploaia încetă brusc şi stelele se iviră pe întracolo. O parte din arbori înfruntaseră cu succes furtuna; mulţi alţii largul apelor. Zării'apoi, ca printr-o pâclă deasă, câteva lumini

Erau, într-adevăr, nişte oameni de prin partea locului, adunaţi în jurul unor case cărora ur aganul le pricinui mari stricăciuni. Uneia îi smulsese acoperişul, zvârlindu-l cât colo, în larg. Ce mai uimire produse apariţia mea! Se zgâiră oamenii la mine

ca la o fantomă. Oceanul încă vuia bezmetic, aşa că numai răcnind ne nostru pe una din insul ele Tortugas, unde se înălţa fortul Jefferson. în fort se aflau atunci închişi prizonierii d e război ai Confederaţiei. uscată şi îmbrăcăminte — căci nu aveam pe mine decât pijamaua în c sem pe vapor. Apoi se împrăştiară să cerceteze coasta şi să descopere pe eventualii naufragia Până dimineaţa fură descoperite salvate. Ceilalţi muriseră. Ţărmul era semănat de epave; vas at, prova înfiptă în stânca de care o izbise uraganul. Eram, aşadar, un naufragiat în cel ma i deplin înţeles al cuvântului, căci nu mai posedam nimic; banii pe care îi agonisisem puteam auzi unul pe altul. Erau pescari. Uraganul aruncase vasul Pescarii mă primiră cât se poate de prietenos, îmi dădură rufărie şaisprezece victime, dintre care trei, dând semne de viaţă, au putut fi

zăceau în negura oceanului. Fireşte că regretam pierderea, dar mă şi care scăpaserăm de moart Avusesem, fără îndoială, mare noroc. necesare, iar mie mi se oferi ocazia să mă îmbarc pe un apor care pleca spre New York. Astfel ajunsei acolo, în marele oraş, mai sărac până şi curaj ul de a o lua iarăşi de la capăt. De ce am plecat la New York şi nu la Saint Louis, unde aveam cunoscuţi şi puteam să mă bizui cu toată încrederea în ajutorul bătrânului Henry? Pent eram atât de îndatorat, încât nu mai de Winnetou! Însă goana lui după Santer putea să mai dur luni de zile, dacă nu mai mult. Unde să-l fi căutat în tot acest răstimp? Eram, consola faptul că eram unul dintre cei puţini — doar patru la număr — Comandantul fortului se ocupă de noi. Primirăm toate cele chiar decât odinioară, când îl vizitasem pentru prima dată. îmi lipsea voiam să abuzez de bunăvoinţa lui. Ei da, să fi fost sigur că dau acolo

ce-i drept, ferm decis să-l regăsesc, dar asta presupunea să mă întorc în Vestul sălbatic, să zitez iarăşi acel pueblo de lângă Rio Pecos. Or,

pentru a întreprinde o asemenea călătorie, trebuia mai întâi să-mi York aş fi reuşit să mă pu ou pe picioare. refac situaţia. în împrejurările date — gândeam eu — numai la New Speranţele nu mi-au fost înşelate. Am avut noroc. Am făcut

cunoştinţa preaonorabilului mister Josy Taylor, care conducea un corp sunt şi prin câte trecusem în ultima vreme, dumnealui căzu de acord — deşi eram german — să mă angajeze de prob Avea ideea preconcepută că germanii nu ar fi apţi pentru specialitatea lui. Totuşi, graţie câtorva succese datorate mai curând întâmplării decât de detectivi, renumit pe atunci, şi mi-am oferit serviciile. Auzind cine

perspicacităţii mele, am izbutit să-i inspir încredere şi să i-o sporesc bunăvoinţă şi îmi în e misiuni care cereau perspicacitate şi hotărâre, dar, în caz de reuşită, eram bine plătit. a pta un domn mai în vârstă, cu înfăţişare îngrijorată. Se făcură prezentările şi aflai că e vo l Ohlert, venit să ne ceară pentru persoana lui, pe atât de periculos pentru afacerile sale. Avea un singur copil, un fiu cu numele de Wifliam, în vârstă de douăzeci şi cinci d e ani, investit cu dreptul de a dispune în chestiunile germană, fiind el însuşi de aceeaşi obârşie. Tânărul, mai mult visător decât activ, se ocupa de preferinţă cu lecturi ştiinţific tristice şi studia mai curând metafizica decât registrele de contabilitate ale treptat. Astfel, până la urmă, am ajuns să mă bucur de întreaga-i într-o zi, după apelul nominal, mă pofti în cabinetul său, unde asistenţa într-o chestiune particulară. Cazul era pe cât de penibil financiare ale firmei ca şi tatăl său. Acesta din urmă era însurat cu o

întreprinderii, considerându-se şi mare savant şi poet desă-vârşit. câteva poezii l-a întărit ult în această convingere. Faptul că una din revistele newyorkeze de limbă germană îi publicase

celebri şi îi inspiră bancherului atâta încredere. aveam de-a face cu o veche cunoştinţă. chiar astăzi.Din una-n alta. află că acesta plătise tot ce-i datora şi plecase nu se ştie unde. întrebă cum se numeşte acel pretins medic. atribuindu-şi tot felul de titluri şi profesiuni. tânărul Ohlert ajunse s dă el însuşi nebun. fiul bancherului. toleraţi să-şi facă mendrele pe spinarea bieţilor Taylor. descoperi că miile în Statele Unite. luase cu sine o sumă apreciabilă de bani şi totuşi. devenit mai atent. îi trăsni prin cap ideea să scrie o tragedie al cărei temeinic. cu care întreţinea strânse legături de afaceri. vizitând-o în ajun pe gazda escrocului. Nu demult tatăl său făcuse cunoştinţa unui medic psihiatru care afirma că intenţia să creeze o clinică particulară pentru principal erou să fie un poet nebun. Bancherul. Susţinea că fusese multă vreme asistentul unor specialişti se ocupe de fiul său şi cerce a-l vindeca. o telegramă prin care era anunţat că William ridicase de la bancă cinci mii de dolari şi plecase mai . la un moment dat. Consecinţele fură îngrozitoare: identificânduse alienaţi. care hoinărise mult Când îi află numele. îşi procură o grămadă de cărţi de specialitate şi se apucă să treptat cu eroul său. Posedam fotografie a lui. Eu însumi îl supravegheasem multă vreme pentru o altă afacere necurată. Abia atunci bancherul. şeful meu. pentru ca. precum şi adresa. Aces t Gibson era un escroc de primă clasă. recunoscu imediat pe dubiosul prieten şi medic al fiului său. tatăl său primi din partea unei bănci din Cincinnati. adică Gibson. acesta timp prin Statele Unite şi prin Mexic. Pentru a se documenta cât mai studieze bolile mintale. să dispară amândoi în chip cu totul medi cul în cauză nu era decât un cârpaci şi un impostor cum sunt cu pacienţi. constată că O ţineam în sertar şi când i-o arătai bancherului Ohlert. încât acesta îl rugă să Din acea zi o prietenie intimă se legă între medic şi Ohlert-junior surprinzător. William.

aflai că cei în cauză îşi luaseră bilete pentru Saint Louis. iar până atunci dânsul William şi Gibson plecaseră cu vaporul pe Mississippi spre New Orleans şi trebuia să mă iau după ei. mă compătimi din toată inima pentru să spun că l-am vizitat în atelierul său. Ajungând apoi la Lousiville. experimentez acolo noua lui armă cu repetiţie. îmi ceru să-i făgăduiesc că. fireşte. care mă informă că Gibson se găsea într-adevăr în tovărăşia lui William Ohlert. Cazul mi-a fost încredinţat mie. după ce-mi voi fi îndeplinit misiunea în curs. Era. La Louisville şi la Saint Louis. "pacientul" pentru a intra în posesia unor mari sume de bani. la despărţire. la Louisville. iar bolnavul readus acasă. desigur . William cunoştea personal pe cei mai de seamă bancheri şi putea obţine de la ei orice sumă ar fi c erut. Cum Gibson mă Existau toate motivele să se presupună că falsul medic îşi răpise ştia la faţă. mincinoasă. Pe ceilalţi i-am prevenit şi i-am . La Cincinnati îi făcui o vizită bancherului cu pricina. Omul se arătă foarte surprins pierderea suferită de pe urma naufragiului şi. cred că nu mai e nevoie de faptul că devenisem etectiv. Mă dusei. precum şi cu o fotografie a lui William Ohlert şi mă îmbarcai pe un vapor. ca să-şi aducă de acolo logodnica. deci. Ohlert-senior îmi dăduse o listă a informându-mă la băn dicate pe listă. îmi luai şi recuzita necesară pentru cazul că ar fi fost nevoie să mă deghizez. Mă înarmai cu împuternicirile şi instrucţiunile de rigoare. De mare folos mia fost şi de astă dată bătrânul mister Henry. dar abia după multe şi neslăbite cercetări dădui de urma lor. Afirmaţia din urmă era. Urma să avea să-mi ţină în păstrare urşi. mai întâi spre Ci ncinnati. Acelaşi lucru îl făcuse şi la doi prieteni de afaceri din New Orleans.departe. aflasem ci William trecuse tuturor băncilor cu care lucra. neapărat necesar ca escrocul să fie prins. voi renunţa la slujbă şi mă voi întoarce în Vestul sălbatic. într-acolo. pe acolo şi ridicase diverse sume de bani.

negrilor. creştet. Dai de uliţe strâmte şi murdare. lămâi. femeile ţipă. Pe chei sute de docheri. hoinăream prin mulţime. cântăreţi vocali ambulanţi şi chitarişti îţi împuie Aci un matroz înfuriat îl trage pe un chinez de smocul din O impresie mai bună fac micile aşezări suburbane. smochini. îşi leapădă amândoi poverile şi se iau la ntervine un al treilea.rugat să mă anunţe de urgenţă în cazul că se va prezenta la ghişeele lor. de la galbenul-palid. până la tuciuriul cel mai întunecat al urechile cu produ cţiile lor artistice. bolnăvicios. Acolo mişună stau grămadă munţi de balotur de butoaie printre care foiesc Indiei răsăritene. Flaşnetari. portocali. coacăze. New Orleans are un aspect hotărât sudic. cochete. vrea să facă pace şi încasează până la urmă pumnii amândurora. Acolo îşi Bineînţeles că în port agitaţia e cea mai intensă. Bărbaţii strigă. Asta e tot ce desco isem şi mă găseam acum în mijlocul sesizasem şi poliţia despre cazul ce mă interesa şi nu mai eam puhoiului de oameni care inundau străzile oraşului. mai ales în vec hile cartiere. vapoarele şi ambarcaţiunile de tot soiul şi de toate mărimile. Pentru a nu sta că o întâmplare fer tă mi-ar fi putut veni în ajutor. întâlneşti oameni cu tenurile cele mai diferite. împrejmuite cu grădini curate în care cresc trandafiri. peri. oleandri. piersici. de case învelite cu iederă şi degeaba. află cetăţeanul li niştea şi tihna mult dorite după zarva ameţitoare a oraşului. în timp ce acesta înjură de mam ui. dincolo se încaieră doi negri spre hazul privitorilor adunaţi în jur. Te-ai crede într-unul din marile târguri de bumbac ale . Evident că altceva de făcut decât să aştept rezultatul cercetărilor. cu case rustice. scrutând cu atenţie trecătorii. Acolo se retrage un anume fel de viaţă care se teme de lumina zilei. Poate prevăzute cu balcoane. Pe la fiecare colţ de stradă hamalul dă nas în nas cu alt hamal.

să mă aşez unde-mi place! L-aş face zob! întinde-ţi. pe lângă bere. când privirea îmi fu atrasă de firma unei berării că am intrat. altminteri m-aş vedea obligat să vă conving că nu sunt deloc — Pshawl făcu el indi ferent. maşter? pute ul pe care-l ocupaţi? . După multă căutare. aşadar un greenhorn. lângă mine? După socotelile mele. sunt străin. . se vedea din mulţimea de a se aşeza lângă dânsul. sunteţi străin. Să-l văd eu pe acela care mi-ar domnule. . am găsit un scaun liber. de consumato ri care umpleau localul. dacă te incomodează cineva. Mărturisesc sincer că purtarea lui mă cam intimida. în timp ce mă aşezam. aşa Câtă trecere avea berea încă de pe atunci. picioa rele în voie. — înseamnă că. — Aşa cred. interzic. atunci la ce bun îmi mai cereţi îngăduinţa să v germane. îi cerui totuşi îngăduinţa să-mi consum — Fireşte! i-am răspuns mirat. comandă-ţi berea şi. în orice caz. un pripăşit prin partea : locului. dă-i una după ceafă! roşesc De omul mă luase peste picior şi aveam sentimentul vag că un protest. Dar expresia cealaltă v-o un green-horn. că s-ar cuveni să schiţez cât de cât — Aţi ghicit. lam pe larga şi frumoasa CommonStreet. maşter. dintre care unul ocupat de un ins al cărui aspect ar fi tăiat oricui pofta berea la măsuţa respectivă. la o măsuţă cu numai două locuri.Rătăceam deci prin oraş cu ochii atenţi — dar zadarnic! Se făcuse amiază şi era foarte cald. tocmai în fund. De aceea. dumneavoastră nu-mi . i — Well. Pe chipul străinului se aşternu un zâmbet ca de milă Mă privi cu stăruinţă şi cu oarecare dispreţ. A fi vulpoi şire t nu implică şi lipsa de politeţe. i-am răspuns: interzice . Simţeam că nu ar trebui să i-o trec cu vederea. Apoi întrebă: — Da' parale aveţi. Un pahar de bere Pilsen nu strică pe o asemenea arşiţă.

Sus. ochii pierduţi adânc în orbite. Avându-l acum în f legeam de ce fusese poreclit astfel. mă întreb cum aţi putea să vă impuneţ aţă de mine.prea faceţi impresie de vulpoi. Era înalt. Dacă numai a sale se vorbea la toate focurile de tabără dincolo de Mississippi şi zecea sau a douăzecea parte din câte se povesteau despre el ar fi corespuns adevărului. cu nările mari în vânt — leit hârcă de care să fugi îngrozit. Şi apoi. pe care mărul lui Adam atârna ca într-un săculeţ. Obrajii cumpl t de uscaţi. desc e. Despre isprăvile numele lui pătrunsese până în marile oraşe din est. răsărea un gât interminabil. croită din aceeaşi piele ca şi mort. Haina de vânătoare. câştigase datorită conformaţiei sale neobişnuit de ciolănoase şi picioroangelor. şi însemna "Moartea cea bătrână". peste măsură de înalt. Iar pe orgoliosul n-are rost să-l jucaţi. dure. Old Death era porecla lui primejdiile. N-am avut nici o intenţie rea şi. de războinic. Pantalonii îi fluturau largi în jurul pantalonii. încât mânecile abia îi ajungeau la jumătatea braţelor. Old Death nu e omul care să se piardă cu firea. ba chiar celebru westman. Şi-o deşirate. ca de Nici cinci grame de carne pe el. încă ar fi însemnat să-ţi scoţi pălăria în faţa unui vânător şi cercetaş de asemenea anvergură. se înch rcise cu timpul în aşa hal. şi trupul său încovoia părea să nu fie decât piele şi os. degeaba oste neala. Cei mai săraci cu duhul îl credeau pur şi simplu imun la de westman. fălcile puternice. iar ţeasta fără un fir de păr. din gulerul cămăşii. dacă îţi iese cumva în drum. la urma urmei. Şi-a petrecut viaţa cutreierând Vestul în lung şi-n lat şi scăpând teafăr din toate gloanţe. Capul . nasul flasc şi teşit. Nimeni nu-i cunoştea le adevărat. capul! pomeţii proeminenţi. Old Death! Va să zică aveam dea face cu Old Death! Auzisem multe despre acest notoriu. scheletice.

la rândul meu: pistoale ale căror plasele ieşeau la iveală dintr-un fel de brâu garnisit nu proveneau de la albi. ţestele indienilor înfrânţi de e l. lungi cât toate zilele. într-adevăr Old Death. să ciocnim! Nu sunt spion. zăcea un harnaşament complet de căl cele vechi flinte de Kenţucky. Când să duc paharul la gură. ba nici nu ne trece prin gând să ne apucăm reciproc de berega tă. Old Death mă opri cu un gest po runcitor şi zise: — Stai. puteţi şedea liniştit un sfert de oră în ovărăşia mea. orice poftă de mâ re şi băutură. un fel de cizme din piele de uriaşi. şovăind săinvitaţia. descompunerii. Berarul îmi aduse comanda. croite dintr-o singură bucată. să ciocnim. sir. însă numai între prieteni. Vorbele acestea sunau cu totul altfel.. După câte ştiu. cu ce fel de ins am de-a face. nu mi-e teamă că m-aş afla într-o companie . nici un motiv. — Aveţi dreptate. apoi rosti i. mirosul de acid sulfuric şi de amoniac. şi astăzi rar întâlnite. nici hingher. — Ia nu mai faceţi nazuri! Stăm aici unul lângă altul şi n-avem — Ştiu prea bine. cal. Jos. Să-ţi piară. era de presupus că posesorul lor jupuise. de care omul îşi rezemase una din Restul armamentului consta dintr-un cuţit "Bowie" şi două cu o mulţime de scalpuri cât o p almă de mari fiecare. cam aşa se e pe la dumneavoastră. nu te grăbi. boy! Mai întâi. Ciocnirăm deci paharele. La călcâie — o pereche de pinteni adică şaua cu toate dichisurile ei. având drept rotile două monede mexicane de argint. lângă măsuţă.. Dacă sunteţi neplăcută.acesta avea asUpră-mi şi un efect olfactiv: îmi părea că simt duhorile zău. Picioroangele şi le purta în nişte teci. Cum scalpurile după obiceiul locului. Haide. i-am răspuns.

întind numai mâna himeră. profesie. uite. oamenii îşi închipuie că aici pricopseşte vreunul. gata.— Mă cunoaşteţi. încer iţi mai deştept ca mine! Vi se citeşte pe faţă că aţi putea s-o păţiţi. totuşi. nu cumva să-l pierdeţi din ochi! Eu ştiu din sunt un scout. atunci să nu mai vorbim de mine. ziarele tabără pe el. n-o să găsiţi norocul — Fiţi atunci amabil şi povestiţi-mi câte ceva despre condiţia . Ei. pată. i-aţi dat barem de urmă? — Mă a oarecum. Cum se-. în bătrâna Europă. degeaba m-am zbătut şi am alergat şi-l apuc. Dar despre miile de oameni care sunt traşi la fund şi dispar în valu rile vieţii nimeni nu suflă o vorbă. — Atunci fiţi atent. Poate auzit că n-ai decât să-ţi căşti buzunarul ca să-l umpli cu dolari. mă privi după o vreme şi spuse: — Maşter. Vorbise pe un ton sumbru şi rămase apoi cu ochii în gol. dar de fiecare dată s-a năruit totul ca un castel de nisip. în cea de-a doua ipostază. călăuză. s-ar prăbuşi de spaimă. va să zică? Păi. — Zău? Cum aşa? — Sun . dumneavoastră socială. Costumul. De sute de ori mi s-a părut că. fără o în Vest! — Nu am intenţ caut numaidecât acolo. v-aţi găsit norocul. daţi-o naibii. Nici un westman nu se după noroc. fără un fir de praf pe el. prea subţire. — Am studii. ci de dumneavoastră! Ce gâ demnat spre Statele Unite? —Acelaşi care-i îndeamnă şi pe alţii: am venit în căutarea norocul — Cred! Dincolo. Un poate măsura cu mine. mirosiţi a parfum. privindu-vă frizura. Aşa. Cum nu dădui nici o replică. proprie experienţă cât de greu e să te ţii după el. Şi. ca o indian. cercetaş de profesie. ocupaţie.'.

Am ghicit? măsurat cu atâta interes pe clienţii localului şi i-aţi cercetat prin geam . mai ales că sunteţi încă foarte tânăr. pe un oareşicare. continuă: — Şi totuşi. Şi încă la New York! în neted decât credeam. că sunteţi grozav? Aflaţi că tocmai oamenii de soiul dumneavoast sunt cei mai neajutoraţi când e vorba să-şi caute norocul. Aveţi vreo slujbă? — Da. Când trimiţi pe cineva de la New York spre sud. cu zâmbetu-i ştiut. încât nu î că urmăriţi pe cineva. parcă te obliga la răspuns. Dar el îmi zâmbi alene — pe clătină din cap: — Studii! Vai ar! Vă închipuiţi. îmi pare — Fie! Vă dau însă un sfat.I-am răspuns cu oarecare mândrie. la New Yo k. înseamnă că drumul e mult mai bucură de un angajament la bănc le americane. Ţineţi-vă de slujbă. figura lui suptă zâmbetul părea mai curând un rânjet sfidător — şi — Bancher? Asta-i altă poveste. Când nu vreţi să se observe că vă aflaţi aici în căutarea cuiva. Totuşi. probabil. aveţi de rezolvat o chestiune financiară? — Cam aşa ceva. I-aţi pe trecători. ci pe un om care prezintă toată siguranţa. vă bucuraţi de multă încredere. — Ce fel? Avea un mod al lui de a întreba. atunci stăpâniţi-vă bine ochii. cred că aş putea să gh scop al prezenţei dumneavoastră aici. — Mă îndoiesc. nu alegi bine că m-am înşelat î resupunerea mea! Va să zică. de astă da tă nu-i puteam spune adevărul. — Hm! cântări iarăşi din ochi şi. sir Nu orice om cu studii se cazul acesta. — Sunt angajat la un bancher şi am venit încoace în interes d e serviciu.

mai puţin străveziu. — întrebaţi pe la hotelu nică. Atunci îmi dădui. un psiholog îndrăcit.. Şi iată că discreţie. omul în cauză e căutat şi de — N-am obţinut nimic. Nu mi-ar spune lumea Old Death dacă nu aş şti cu cine am Omul acesta era. Dumneavoastră înşivă cutreieraţi străzile şi localurile ca să-l onoarea. Nu mi-o nume de rău. îmi dădu un bo bârnac.. seama că vorbisem prea mult. dar în cazul de faţă aţi dat greş. După cum spuneaţi. Dar dacă doriţi să nu vi se citească intenţiile. omul căutat este un prieten intim sau chiar rudă cu depistaţi. cu un poliţist particular însărcinat să rezolve o chestiune mai mult de familie decât una penală. se procedează deci cu . dar ăsta-i adevărul. Vreau să întâlnesc o persoană căreia nu-i ştiu adresa. sunteţi totuşi un greenhorn. E vorb bani. chiar şi osteneala poliţiei a fost poliţie. Nu pot şi nici n-am de gând c. — Ei.. amuzându-se: — Maşter. sir. am negat cate goric: — Preţuiesc. Să mă fi dat misiunea îi e încredinţată unui greenhorn.— Da. fiţi. aşadar. într-adevăr. Cee ce dânsul se grăbi să-mi confirme: — Sunteţi aici într-o chestiune care seamănă oarecum cu o acere financiară. vă rog. bătut recunoscându-mi identitatea? Nu. agerimea dumneavoastră. — N-aş cr siguranţă! — Welll Vă priveşte dacă-mi spuneţi sau nu adevărul. Din nou se instala pe chipul lui acel zâmbet pe care-l voia amabil.. cu ir! — Cu un detectiv. maşter. Aşadar. un greenhorn desăvârşit. fireşte.

.. mă rog. Da. să zic aşa. nu vă uitaţi aşa la mine. Dacă repede la ţintă. Mi-am zis că-l voi fi jignit cu cred că plimbarea dumneavoastră să se desfăşoare pe aceeaşi rută. dar nu ştiu. altminteri poliţia nu vescroc care îl exploatează. procedând după cum vă taie capul. Nu mă simt deloc jignit. dispuneţi de o imaginaţie formidabilă! — Pshaw Din parte . Dar aveam ce le mai bune gânduri pentru că. apucând flinta. Se ridic pe scaun şi scoase din buzunar o pungă veche de neîncrederea mea. eori greşeşte. — Ce să spun. veţi ajunge mai piele ca să-şi achite consumaţia. N-am nimic de pierdut. sir Vă miră paşi drumul de aici până-n Canada. Ceva necurat e în orice caz la mijloc.farewell. — Ai-ai! mă întrerupse el aruncând o monedă pe masă. Probabil că respectivul a căzut în mrejele unui fantezia mea? Păi. dacă nu greşesc. Dar nu făcu nici trei paşi. Cunosc oraşul destul de bine şi v-aş fi un sfetnic bun. maşter. mă rog. departe de mine intenţia de a vă indispune. că se întoarse grăb calmul. cu atât mai puţin unui necunos cut. N ar fi făgăduit asistenţă. Nici vorbă de indispoziţie. şi am încercat să şterg efe tul: — Sunt lucruri pe care nu e bine să le spui şi altora. Cred că. unui novice îi . dădu să plece. da. amintiţi-vă că v-am făcut greenhorn.păgubitul. aşa că. Din partea lui Old Death puteţi s-o acceptaţi cu tot şade foarte bine să nu se încreadă în propriile-i calităţi. îşi aruncă în naşamentul şi.. un ce al persoanei dumneavoastră mi-a stârnit int eresul. Chiar astăzi plec în Texas şi de acolo în Mexic. Luă din cuier pălăria cu boruri largi. — Poate să ne revedem. — Cam greu. făgăduiţi totul.. zău. foarte frumos. dacă e şi util. N-am spus-o ca să vă insult şi. sirl Rămas-bun! Şi la o adică. un westman iscusit reconstituie din două urme de socotiţi însă că. Totuşi.

a-i mărturisi intenţiile mele putut veni în ajut reo idee ingenioasă. izbuteam. deodată. În local nu era nici Probabil că. Am şi eu studii şi îmi amintesc. gla ul îi era blând şi binevoitor. Când. se pierdu me. în schimb. .— Să nu vă fie cu supărare. cu capul sprijinit în palmă şi ei apăru însuş ! porecla. înfăţişarea lui deşteptase în mine un fel de compasiune. uşa se deschise şi în cadrul Se opri în prag. ieşea în mare grabă. recunoscându-mă. nu Rostea vorbe dure. Ascultându-l. ce dobitoc înfumurat am fost pe vremuri. încât nu mă mai simţii ofensat şi nici nu găsii de cuviinţă să-l privind ţintă înaintea mea. a şters-o imediat. Iată-l acolo. Gibson avea să vină la masa mea. sirl îmi şopti. Aşadar. Şi. Cu toată urâţenia lui. c z. mă acela de oameni şi observ cum individul coteşte într-o stradă laterală. îmi plăcuse. în dreapta. Mă şi bucur am în sinea mea de groaza ce-o să-l apuce când se va trezi faţă în faţă cu mine. mă răsucii cu spatele la uşă. mi-am dat seama că nu-mi dorea decât binele. Şedeam la masă îngândurat. căutând vede şi îşi lungeşte p itm. Depăşesc grupul să dispară" îndărătul unui grup masiv de trecători! întoarce capul. Mă sileam să-i port pică. Când să-i un alt scaun liber afară de cel pe care şezuse adineauri Old Death. în ciuda străduinţei. îl zării tocmai când monedă şi ţâşnii afară ca din puşcă. " Dar nu ven Auzii uşa scârţâind din ţâţâni şi mă întorsei. Chestia cu greenhorn-ul ar fi fost mai mult decât imprudent. totuşi. amuzându-i pe trecători. dar. îl urmării cu privirea până ce făptura-i deşirată. Good bye! De data aceasta părăsi într-adevăr l ocalul. deşi nu mă îndoiam că mi-ar fi nu i-o luam în nume de rău: Sam Hawkens mă obişnuise într-atât cu informez că fusesem şi eu c în Vestul sălbatic. plimbându-şi ochii peste cei prezenţi. ca să zic aşa. Smulsei pălăria din cuier o îndrepte spre mine.

Omul îşi dezveleşte dinţii lungi. . Fugit repede. Pe stradă. Pleacă. Massa nu dai voie. nici urmă de în ajutor . se înşiră case mici cu grădini multicolore. zice.Ajung şi eu la colţ. Un negru stă sprijinit de uşa unei frizerii. Sun vreo cinci minute în şir până ce un bărbat. în sfârşi se întoarce. În sfârşit. E încuiată. — Eu nu deschide. tocmai la capătul opus al străzii. Dacă gard săriţi. dă mă scrutează de dep e. Ce să fac? Să intru cu forţa. imposibil să nu-l fi văzut pe fugar. De ambele părţi. nu deschide. în acest caz. dar îmi trânteşte poarta în nas: — întâi întrebam massa. ai drept trage cu pistol. îi mulţumesc şi o iau spre poarta din faţa gră . Mă apropii. îmi scot a trecut grăbit prin piaţă. Nimeni azi nu intră. Nu mi-ar sări nimeni vreme acolo. în timp ce el. îşi scoate pălăria şi o flutură în bătaie de joc. A dispăru t. negru şi el. Pare că stă de multă politicos pălăria şi-l î dacă n-a observat cumva un gentleman care răspunde: — Yes. culmea culmilor — se mai şi opreşte locului. sir! Văzut. poliţist. Şi. dar nici pomeneală de Gibson. Să apelez la sprijinul cetăţenilor? Inutil. Şi îmi arătă una din vile. vine să-mi deschid permisiunea să intru. înghesuite. mă pomenesc într-o mică piaţă. Intrat acolo. Natural că gestul mă scoate din sărite ş nt de mirarea trecătorilor. Plecaţi repede. proprietarul nu ar ezita să tragă în mine. o iau pur şi simplu la trap. Piaţa e destul de animată. massa nu se poate. Eu stau ca viţelul la poartă nouă. să intre în altă stradă. fo arte. şi eu stau şi aştept ca pe jar cel puţin alte zece minute. Dacă massa nu ie. galbeni. şi Poarta tot timp încuiată.

nici pe băieţaş nu-l mai zăream ca să-l întreb avusese tot timpul să-mi scrie acele rânduri. şi măsurile ca să nu mă uite cât va trăi. îl băgai în buzunar şi-mi văzui de drum. de bună seamă. Sper. Zece cenţi. Gibson". iată. V-a scris ceva pe bilet şi m-a "Preastimabile maşter! Aţi venit cumva după mine la New gogoman. Ştiam eu că sunteţi un băiatul. nu v-aţi transmiteţi din parte-mi complimente lui maşter Ohlert! Am luat toate Vă imaginaţi ce plăcere mi-a făcut amabila epistolă. nicăieri. Desi gur că primise indicaţii să dispară. doar mă urmăriţi. Pe afurisita de foaie scria: Orieans? Aşa-mi închipui. Puştiul o ia repede din loc.când e vorba de căminul său. — Sir. sir! mă strigă. Plecase şi de Gibson. Necăjit peste măsură. Gibso escrocul să mă pândească dindărătul vreunui geam. Pe când sunam la poartă şi aşteptam în faţa vilei. Nu era exclus ca satisfacţia de a mă vede tâcit! Totuşi. americanul nu ştie de glumă. Individul. dau să traversez piaţa. pune mâna pe mine. de asem să vă amintiţi când şi când de această întâlnire. împăturii bileţelul. nu pierdeam din ochi piaţa. care. Negrul mă trăsese pe . De ce să-i ofer negrul din faţa frizeriei. răspunde rugat să vi-l da u. Staţi niţel! îmi datoraţi zece cenţi pentru — De la cine? — De la un gentleman care a ieşit din casa aceea. văd un băieţaş ce ale e. totuşi nu vă credeam atât de prost încât să nădăjduiţi că veţi angaja într-o astfel Plecaţi frumuşel înapoi. la New York. cu un bileţel în mână. arătându-mi cu totul altă clădire. când. nu a decurs prea glor u persoana dumneavoastră. De-aţi avea măcar un dram de minte. sir! îi întind banii şi iau răvaşul. Nu-mi rămâne altceva de făcut decât g la poliţie.

eşuasem în chip lamentabil. La un moment dat făcui totuşi o pauză uă. de fapt. paguba — adică ca să-mi scot batista din Gibson. Detunătura mă trezi aievea pat şi repezindu-mă să smulg pistolul spărsesem. Zvârcolindu-mă din mâna lui Gibson. căci nu fusese doar o părere. ca şi când ar fi ştiut a ce mi s-a jucat. e a chiar de bănuit că se va folosi de prima ocazie pentru a pleca din New Orleans. Citii aşa întruna. fără să întrevăd. din scoarţă în scoarţă. Mă depărtai deci Mă fulgeră acest gând. trase. până mă trecură năduşelile. căci Gibson veghea lângă mine. nici una nici do din somn. dar fără nici un folos. Trebuia să le citesc pe nerăsuflate. nici o şansă de s era doar la mintea cocoşului că Gibson avusese grijă să părăsească acel cartier primejdios.sfoară. Atunci . ajutorul a doi poliţişti. Sute de nebuni ce citesc. Mai mare ruşinea! Nici măcar poliţiei nu trebuia să-i tăcut şi amărât. lovisem lampa de pe noptieră şi o opt dolari — mi-a fost pusă la socoteală. buzunar şi să-mi şterg fruntea îmbrobonată de sudoare. Am cerut şi restaurantele şi tavernele. Fireşte că erau numai tragedii şi toate aveau ca erou principal se credeau poeţi îmi întindeau fiecare nişte manuscrise uriaşe ca să le câte un poet dement. cu toate că nu posedam — vorba escrocului — decât un "dram de minte". Am coborât repede în port. Apoi. Gibson îşi bătuse joc de mine. mă apucai să cercetez toate străzile laterale. gata să tragă cu pistolul dacă m-aş fi oprit din lectură. Părăs . unde aşteptau vasele ce urmau să plece în ziua respectivă. suflu vreo vorbă despre această întâlnire cu Gibson. Cutreierai toate oboseală. frânt de Dormeam şi visam că mă aflu într-un ospiciu. iar puştiul afişase un zâmbet. revenii la hotel şi mă culcai. Eram într-o dispoziţie cum nu se poate mai proastă. Dimineaţa. până târziu noaptea.

Păi. Când nu e stea pe bolta-ntunecoasă Şi nici un ochi nu vede prin dormi în pace ! Cunoşti tu noaptea ce pe vieţi se lasă Când moartea-ţi dă culcuşul Orieans pentru a oferi cititorilor aşa-zisele sale versuri? Poate că poezia nu greşeam. las de obicei l a urmă versurile. anume Deutsche Zeitung. după moda americană. care mai Fără intenţia de a citi cu prea mult zel jurnalul. care-l căutam. Atunci zadarnic ai fi apăreau pe atunci la New Orieans. Localul era mai puţin populat ca în ajun. când îmi sărir mne William Ohlert! Numele îmi stăruise în gând atâta vreme.După ce mă deşteptai leoarcă de sudoare. Dacă un preţios indiciu.O. pe toate mesele găseai diferite ziare. o baie în minunatul lac Pontchartrain mă învioră de- aici de urma individului. Eram gata să întorc pagina. atunci materialul acesta putea să constituie pentru mine Cunoşti tu noaptea ce-n văzduh se lasă Pe vânt turbat şi-n răpăit puhoi? Oricât de neagră-i noaptea. şi-a schimbat de atunci în câteva rânduri editorul şi redactorii. Deci culcă-te în tihnă.". Când citesc o ochi iniţialele din josul poeziei: "W. În sfârşit. aceasta s-ar putea să încât făcui instantaneu legătura între cele două iniţiale şi tânărul pe Doar Ohlert-junior se credea poet. zi se face. Să-şi fi folosit popasul la New îi fusese tipărită atât d e prompt în schimbul unei sume de bani. l-am despăturit gazetă. cel de veci. Mi-am ale s pe cel mai interesant din câte apare şi astăzi. şi primul text care-mi atrase atenţia era un poem. sau le trec cu vederea. citii: CEA MAI CUMPLITĂ DINTRE NOPŢI de ploi. Nemărginirea când te cheamă-acasă Şi sângele zvâcneşte-n . îmi băui ceaiul şi ieşii a binelea şi mă pusei din n tat. Aşadar. intrai în berăria unde îl întâlnisem pe Old căutat vreun jurnal li ber pe care să-ţi arunci ochii. acum. Death. Dar titlul acestui poem parcă aparţinea unui roman de groază: "Cea mai cumplită dintre nopţi". Deşi fără vreo nădejde de a da în oraş. deşi.

Cumpărai William Ohlert venise în ajun cu poezia şi rugase să-i fie tipărită cât poezia să apară chiar rimul număr. după părerea mea. dormi în pace! Cunoşti tu noaptea ce în gând se lasă Şi nu-i poţi smulge vălu-ntunecat. Se purtase cât se poate orect. zi se face. Presupunerea mea se confirmă întocmai. Indicase unde să-i fie trimisă corectura: locuia — sau cartier al oraşului. doar că avea mai curând. după ce în prealabil trecusem pe la . îmi reuşi excelent. Oricât de îndoieln ică ar fi fost valoarea lor literară. Totodată. ele conţineau neputincios împotriva forţelor sumbre ale nebuniei şi îşi presimte inevitabila prăbuşire. Deci culcă-te în tihnă. Eram convins că autorul poemului era William Ohlert. La refuzul redactorului. care luptă Redacţia şi administraţia se aflau în aceeaşi clădire. m-am grăbit s-o vizitez. Un anume diavoli creierii-ţi străbat? Atunci nu-ţi afli tihnă. oferise zece dolari pentru ca ochii tulburi şi sublinia mereu că şi-ar fi scris poemul cu sângele inimii — la urma urmei un mod de a vorbi al multor poeţi şi scriitori cu sau fără talent. hotel şi mă deghizasem — operaţie care. Avui grijă să mine doi poliţişti care să supravegheze casa câtă vreme voi fi înăuntru. situată în noul Căutai adresa respectivă. de la biroul de expediţie numărul respectiv al jur nalului şi îmi începui investigaţia. ca strâns în plasă. îşi exprimase dorinţa să i se trimită şpaltul. Şi mii de niciodată ziuă nu s ace! W.spaime reci? Oricât de neagră-i noaptea. Şi sufletu-i pierdut. Mărturisesc că lectura acestor versuri m-a emoţionat profund.O. locuise — într-o pensiune de prim rang. Mi-am stăpânit însă repede emoţia: trebui ez. Căci totuşi strigătul de groază al unui om oarecum înzestrat. foarte scumpă. şi nici pace. După ce am găsit în anuar adres a redacţiei.

Din — Da? Din scurta mea discuţie cu el am înţeles că a ridicat în . întrebându-mă ce doresc. Sluj rul mă introduse în "vorbitor". Iată dar pensiunea căutată. "Firstclass pension for Ladies and Gentlemen".. poate că secre-' tarul să-i fi rezolvat problema banilor. ori. Versurile — adăugai — se bucuraseră de un asemen ea ecou. trebuie deci să fi ieşit şi altă dată. altminteri v-aş fi rugat . dumnealui a publicat la dumneavoastră o poezie? să mi-o citiţi. sunai la u care o plăcuţă de alamă anunţa: pentru doamne şi domni. cam de cincizeci de ani. cerui Cu părul ei creţ şi cu unghiile uşor umbrite. probabil când v-a adu versurile. Femeia. Nu a ieşit din casă decât o singură dată. oraş nişte sume de bani. fireşte. — Doar dacă o fi t în lipsa mea de acasă. pensiune de prim rang unei cucoane. Portarul deschise uşa. Era prop tea să fiu primit de stăpâna casei. făcea impresia unei persoane oneste Foarte interesant! Păcat că nu înţeleg germana. îi dădui şi o carte de vizită. A făcu — Extrem de interesant! De altfel. era cam tăcut şi ni ci nu avea relaţii cu nimeni. pe alt nume. domnul Ohlert mi-a făcut impăcate. în vine o rămăşiţă de sânge negru. părea să mai poarte şi mă primi extrem de amabi Mă recomandai ca redactor al pomenitului ziar german. apoi spuse: — Va să zică. şi aşteptai să apară gazda.Eram aproape convins că escrocul şi victima îmi vor cădea în mână şi.. îi arătai exemplarul cu poezia şi îm i exprimai dorinţa de a vorbi cu autorul. bine dispus. era grasă şi elegant îmbrăcată. E frumoasă? — Admirabilă. după cum v-am mărturisit de la bun început. încât voiam să-i achit onorariul şi să-i propun continuarea colaborării. presia unui bărbat foarte cult şi a unui gentleman desăvârşit. Doamna mă a cultă cu politeţe.

Bineînţeles că maşter i Ohlert nu mi-a mărturisit nimic în această privinţă: oamenii destăinuit poves-. .. pe care o purtam în buzunar. curat întotdeauna de în derea locatarilor mei. A ieşit. înseamnă că e un om cu stare.. vă rog! protestă ea măgulită de complimentele mele. aruncase ochii asupra fotografiei. Consumaţia o achita maşter Clinton. nu i-am putut oferi una în — Da. Manierele dumneavoastră elegante. — Se poate. Poftiţi! îi arătai fotografia lui Gibson. Plecarea trebuie să fi intervenit pe neaş-. Dar cu regret trebuie să vă informez satisfacă cere rea redacţiei. E din New York sau. dacă-l cheamă aşa. în orice caz. — Ah.. ieri în oraş. teptate. chiar el e. E o poveste profund emoţionantă. dar i-am promis să ne r vedem chiar azi. Admirabil om de! lume ! Ne-am întâlnit chiar ieri la prânz. Din păcate. Sâmt plecaţi amândoi. secretarul. Bietul om! Bine că a reuşit . Dar m-am recules repede: — îmi pare foarte rău. club. încât mi-a schimb. să fugă la timp Povestea aceea m-a mişcat până la lacrimi. Arn tresărit. într-adevăr. trăncănii eu fără să clipesc. secretarul . vine de acolo. — Nu mă îndoiesc. tea u condiţia celei mai stricte discreţii.— Are şi secretar? Despre asta nu mi-a vorbit. — Clinton! Ah. se feresc să-şi răscolească propriile răni. Trebuie să ştiţi că m-am bu-. — Exact. continuai eu. nu-i aşa? i dăruit şi o fotografie de-a lui. trebuie să-l fi cunoscut la — Am petrecut atât de bine împreună. confirmă doamna după ce-şi că nu-l veţi întâlni prea curând. — Desigur! Plăte bine şi comanda cele mai scumpe mâncăruri.. Şi nici maşter Ohlert nu va putea să.. Dar secretarul mi-a comportarea delicată cu oamenii justifică pe deplin încrederea de care vă bucuraţi.

un poet e înzestrat. Sublimasem aceasta. Vă în iţi. ma i sfâşietor. sir. pentru că tatăl logodnicului nu voia să admită în familia lui o fată de culoare. Eu am sorbit din neglijabilă. sir! Aţi trecut oare prin asemenea zbucium? — încă nu. doamnă. pe atât de tristă. vă puteţi considera un om fericit.— Să fugă? Asta sună de parc-ar fi urmărit! — Aşa şi este. voi face tot ce-mi stă în putinţă. Mare — La rândul meu. inima îmi spune să nu vă ascund nimic. Poate aş putea să-i vin în ajutor printr-un articol. îşi pregăti o batistă nu tocmai imaculat ibă la îndemână pentru momentele cheie şi zise: — în privinţa discreţiei. aş zice genial! în calitatea mea de redactor. — Prin cuvintele dumne tră mi-aţi cucerit simpatia. Presa e o forţă deloc păcat că trebuie să păstraţi atâta discreţie! Doamna se încinse la faţă. M-am logodit cu un creol. Mama mea era ferici-rea noastră a fost dis trusă. — unci. — Mi-am închipuit. după cum se spune. înseamnă a iubi cu adevărat. Dar . e o mare puter şi aş fi fericită să-l ajut pe sărmanul poet. nimic nu e mai greu. Presa. fiul unui plantator francez. E vorba d e o dragoste pe cât de fidelă. având în vedere că domnii s-au pus în siguranţă. nu e chiar atâ av. dacă voi afla cele necesare. aşadar. oarecum de coleg al lui. —-Ciudat lucru! Tocmai el. su nt extrem de interesat să aflu despre ce-i vorba. — Le veţi afla. bineînţeles. mai-mai să mă coste viaţa. deşi pe atunci nu prea aveam idee ce paharul amărăciunilor. cât de mult mă înduioşează soarta bietului poet care suferă din acelaşi motiv. Mărturisesc că-mi eam cu greu curiozitatea. — puneţi că e îndrăgostit de o fată de culoare? mulatră. decât o dragoste fără noroc.

prin Pesemne că. femeia îi istorisise propriul ei amor nefericit. de aducă înapoi la New York. un tată denaturat! aprobă doamna. ca să-i topească sufletul de milă şi să justifice. care aceasta renunţă la unire cu William Ohlert. — Tată denaturat! exclamai eu plin de revoltă. ceea ce îmi atrase din partea gazdei o privire caldă. A — N-a venit chiar el personal. a obţinut un document semnat de fată. A trimis un detectiv.) Vrea să-l prindă pe William şi să-l — Nu vi l-a descris. binevoitoare. aievea de pe urma basmului scornit de Gibson. faptul că aflasem noul nume de împrumut — Clinton — nu s-a dezis de iubita lui şi s-au refugiat amândoi în oraşul nostru. de o mulatră. folosindu-se de tertipuri. plecarea lor subită. — Din pricina urmăritorului. iar dânsul îi îndrugase o poveste aidoma. domnul Clinton pe individul acela — Mi l-a zugrăvit la perfecţie. cumva. Acest copoi ticălos. prevăzut cu un mandat. — Atunci nu văd de ce a părăsit New Orleans. curios să mai aflu amănunte în legătură cu persoana mea. Sosi e în oraş.— Da. pare-se. expediez exact în direcţia opusă. i-a hărţuit pretutindeni. se întreţinea atât de amical. însă William dat-o ai i în pensiune. căci n-ar fi exclus ca cu el. limbută cum era. domnule. totodată. al escrocului era deosebit de important. infam? mă interesai. Suferea. (îmi venea să râd de indignarea onorabilei doamne împotriva copoiului cu care. nemernicul să descopere adresa lui William şi să mă trezesc faţă-n faţă N-o să-i spun cu nici un chip încotro a plecat William. — E vorba de tatăl său? Pentru mine. — într-adevăr. O să-l . Tatăl lui i-a interzis această legătură şi. fapt. Dar nici o grijă! M i-am pregătit cuvânt cu cuvânt răspunsurile.

Caracterizările păreau destul de măgulitoare pentru mine. N-a mai întârziat nici un minut. ghicesc din emoţia dumneavoastră demasca pe copoi. pentru că aceasta se retrăsese într-o cabină rezervată . îl ştia chiar obiective. William Ohlert a plecat împreună cu — Desigur. pe "nemernic". marinarii l-au informat că Delfinul nu — Dacă am. Negăsind însă nici un vapor care să ridice imediat ancora şi. Prin urmare. Sunt obligat să-l anunţ în prealabil. logodnica şi cu secretarul. cu escală la Galveston. înţeles bine. Portarul meu i-a dat o mână de ajutor şi l-a merge decât până la Quin tana. Dimpotrivă. — Desigur. Din fericire. — Pre is? grăbit din cauza primejdiei ce-l pândea. maşter Ohlert a plecat cu acest vapor. însă n-am habar dacă scrisoarea nordvest. şopti femeia. po rtarul a stat pe chei până la plecarea vasului. dumneavoastră vă pot spune nstit că a plecat spre sud. Acolo. le rostea într-o manieră pe nume — adică pe numele meu. îi — Ştiu încotro a plecat. că veţi scrie la gazetă un articol în apărarea tinerei perechi şi-l veţi găseşte acum William Ohlert. cu dumneavoastră îl va mai găsi acolo. la rândul ei. m-am înşelat. eram aproape sigură că-i el. să-i piară pofta. Pe detectiv l-aş fi îndreptat spre intenţia de a ajunge în Texas. Adevărat că portarul n-a văzut-o pe logodnică. în Mexic. — îl aştept să apară din clipă în clipă. nu-i aşa? condus chiar pe covertă. Tustrei împreună. corecte. s-a îmbarcat pe Delfinul în — Absolut precis. Avea de gând să debarce la Veracruz.Şi doamna îmi descrise. aş face-o din toată inima. în sc himb. dar trebuie să aflu unde se cunoaşteţ dresa. Când aţi deloc sunat. Nu sunteţi dumneavoastră duşmanul acestor îndrăgostiţi. direcţia Quintana. sper. neomul care să lovească în fericirea lor. doar cât să-şi urce bagajele pe bord.

Puteam să plec. pe urmă. mirată la culme. Şi fireşte că nu şi-a permis să întrebe de ea. îng să procedez mai întâi la o mică transformare a fizionomiei mele. dacă nu reuşesc. Personalul meu. îmi scosei repede peruca de culoare închisă. — Vă voi lămuri imediat. îşi strânse pumnii — Hai. Doamna sări din loc speriată: Dimpotrivă. exclamă: vorba şi cu ochii! ţin s-o subliniez. barba şi ochelarii. ticălosule. — Sir. Mai întâi-' am să încerc să-i moi inima. să-i scot din cap că e crocul ar fi om cumsecade. gazda se enervă de-a bine Prea îşi grăsuţi şi. să te învăţ minte! Am să te strivesc numai cu Era suficient. nu-şi va fi părăsit nica expunând-o primejdiei de a fi găsită de copoi. Şi ! fi lăsat-o să stăruie în eroarea ei. de unde să ştie încotro s-au dus? — Ştie! L-aţi informat dumneavoastră! spu iar acum. Dar eu mă simţii dator s-o lămuresc — Nu cred că veţi avea ocazia să-l striviţi pe copoi. e foarte discret şi stilat. — Păi. Femeie naivă şi de treabă. Se ridică de pe scaun. îi spusei aşadar: speraţi. Altul şi-ar fi luat rămas-bun şi ar şi.. William: şi pe aşa-zisul secretar. Abia aştept să se prezinte individul! Va fi o scenă nostimă. va placa direct la Quintana.femeilor. îi la obraz nişte vorbe de-l vâr în pământ. — De ce nu? — Fiindcă dânsul va proceda potriva tuturor aşteptărilor. Dar se înţelege că William pusese povestea la suflet. ca să-i ajungă din urmă pe — Eu? Imposibil! Doar sunt conştientă de mine! Când să-i fi . cum aţi vrea dumneavoastră. precum nicin-are s-o apuce spre nord-vest. nu vă înţeleg! izbucni femeia. îndreptându-i spre uşă.

— Pentru Dumnezeu! Nu sunteţi redactor! Sunteţi copoiul! M-aţi minţit! — A trebuit să mă pref doamnă. până la urmă. îşi cţia că mă deghizasem. încântător" într-o şi. Femeia se prăbuşi pe un scaun şi r tulburată: — Nu. Vă rog. femeia îmi dădu toate asigurările că şi-a revizuit . la Nebraska sau Dakota. nu! Peste putinţă! Un bărbat atât de drăguţ. Deocamdată. în rea-litate. la mine. Nici Clinton nu e secretarul lui William. Sper că veţi porni imediat în urmărirea prindeţi. în drum spre New York. Acest Gibson-Clinton merită cea mai aspră pedeapsă. M-aş mulţumi să-l smulg pe William Ohlert din ghearele escrocului şi să salvez măcar o parte din sumele pe care le-au încasat amândoi în cursul călătoriei. îl îi arătai adevărata faţă a lucrurilor şi izbutii să transform simpatia ce i-o purta acelui bărbat "drăguţ. încântător! N vă cred! — Mă veţi crede dacă-mi permiteţi să vă istorisesc totul. Nu Aţi fost înşelată în chip ridicol. m-ar nemernic pe cât m-aţi crezu . să-mi comunicaţi din Quintana dacă aţi reuşit să-l Iar la întoarcere. e u cei mai odioşi. mizându-se pe sensibilitatea cheamă Gibson. Povestea cu mulatra e pe de-a-ntregul plăsmuită. sublinie dânsa. după care îi anunţai pe cei doi încânta să aud din gura dumneavoastră că nu sunt chiar atât de Scuzându-se. dumneavoastră. n-aţi fi aflat de la mine adevărul şi mânie violentă. — Altminteri. Ne despărţirăm cordial. Nu e uşor să prinzi un individ în Texas şi să-l aduci la New York. lui. roc dintre osti adânc escroc. ca să-l fac uă parale. atent. pentru că aţi fost de la bun început victima unei minciuni. — Asta cu greu aş putea-o face. părerea. Recunoscu că fusese înşelată în modul cel mai mârşav aţi fi plecat spre nord. atent. care trebuie pus la punct. aduceţi-l aici.

Din păcate. să profit de prilej. îmi adusei repede bagajul şi urc pe bord. Ulterior. [ la vărsarea braţului estic al fluviului Colorado. Astfel.. Mă interesai deci dacă pleacă vreunul spre Quinta na. fireşte.poliţişti postaţi la poartă că totul e în ordine. De fapt. Se exercitau presiuni asupra l ui Napoleon al IlI-lea. descoperii un vas rapid cu pânze. speranţa de a găsi la Galveston un mijloc de ocazie. nde mai bântuiau luptele sângeroase dintre partizanii republicii şi cei ai împăratului.. vasul r espectiv naviga până dincolo de ţinta mea. către Matagorda. uzurpator. soarta! lui Maximilian era pecetluită. mă hotărâre. alăturându-se forţelor sclavagiste. La Galveston speram să găsesc numaidecât o legătură spre transport» până la Quintana nu se realiză. Le strecurai în palmă câte un bacşiş şi-mi . Mi se oferi. statul Texas se declarase de acestora din : partea. ce-i drept. Situaţia nu era favorabilă. acest a ridica ancora după prânz. o hotărâi. Secesiunii. ca şi până atunci. Alte ocazii spre Quintana s-ar fi găsit abia peste câteva zile. dar. care aveau să ducă până la urmă la hotărârea acestuia de a-şi retrage upele din Mexic. Trebuia să mă îmbarc urgent pe un vapor. primind asigurări că de acolo îmi va fi uşor să ajung la Quintan a. nu aveam să regret deloc această Statele Unite îl recunoscuseră pe Benito Juarez ca preşedinte al împăratului Maximilian. care transporta mărfuri la eu. l calmarea peste noapte a populaţiei. Până la Galveston. Totuşi. înfrângerea urmă nu a dus. Un cargobot urma să plece la Tampico. îndârjită împotriva Nordului şi ostilă politicii lui. i republicii mexicane şi se opuneau cu fermitate urmă. Puteam să mă îmbarc şi Quintana. dar în cursă directă. considerându-l. ) La izbucnirea războiului civil. . fără escală. ■ Pe atunci atenţia guvernului de la Washington era îndreptată spre [ Mexic.

care nu a pregetat să-l înfrunte pe pentru că avea sprijinul Washingtonului. şi chiar un Matagorda. abia a treia zi avea să plece o goe letă. o seamă de vase mari cu câte trei catarge. imobilizat. Ca pretutindeni în Texas. ar fi putut să dispară fără urmă. Pe atunci Matagorda era o locali tate mai mică decât azi. Acum trebuia să am răbdare şi să aştept. Navigarăm în larg. Mă necăjea faptul că Gibson. ci doar din spirit de opoziţie. Aici te poţi alege . Trăs hotel şi cerui să mi se aducă bagajele rămase pe vapor. la Spre regretul meu.populaţia din Texas nutrea sentimente sincer republicane. nu er a uşor să era zadarnică. Din pricina acestei încordări. Unii erau pe faţă pentru Juarez. că făcusem tot posibilul în împrejurările date. îl aclama cu Napoleon şi pe un vlăstar al puternicei dinastii habsburgice. spre consolare. dar furăm ancorăm repede.. Iată de ce popasul acesta nu-mi făcea deloc plăcere. de pământ care desparte golful Matagorda de cel mexican. din pricina umezelii. Dar soiul de conspiraţii. Dar îmi ziceam. de pildă. portul avea o însemnătate se undară prin comparaţie cu Galveston. fir eşte. Se riseră acolo câteva ambarcaţiuni mărunte. asigurându-şi un avans de coastei e foarte nesănătoasă. transatlantic. Situat în partea de răsărit a golfului. Trebuia pur şi simplu să te declari pentru o parte sau alta. Mă deplasai. Orice încercare de a-ţi camufla culoarea politică Aşa era situaţia pe când se arătă înainte-mi acea prelungă fâşie prin Paso Caballo. Eram deci patru zile. entuziasm pe Juarez. cu o barcă. în mare grabă. se urzeau împotrivă-i tot călătoreşti prin ţară. regiunea uşor cu o malarie. ca să mă informez dacă există o ocazie pentru Quintana. Populaţia din Texas se împărţise astfel în două. "eroul indian". alţii acţionau împotriva u din convingere.. pentru că apa golfului era foarte puţin adâncă şi riscam să ne împotmolim. iar mai departe.

"Hotelul" semăna cu un han de mâna a treia sau a patra, odaia părea o cabină de vapor şi p atul era atât de scurt, încât îmi atârnau afară ba capul, ba picioarele. După ce-mi văzui la st bagajele, ieşii să vizitez localitatea. faţa unei uşi deschise. Mă uitai în treacăt înăunt daia semăna cu a mea, doar că în perete atârna un harnaşament de călărie şi capătul frâului m eaua. Lângă fereastră, zării o flintă de Kentucky. Mă gândii pe loc la Old Death. Totuşi, nu m sigur. Lucrurile ar fi putut să aparţină altcuiva. deodată, la o cotitură mă ciocnii de un bărbat care venea în sens opus. — Thunder-storm! Mii de trăsnete! mă certă omul. Fiţi atent, sir, nu vă năpustiţi ca furtuna! e un cargobot, îl calmai, râzând. Se dădu un pas înapoi şi e — Păi ăsta e nătăfleţul care se crede detectiv! Pe cine căutaţi în Texas, şi tocmai la Matag orice caz, nu pe dumneavoastră, maşter Death! niciodată nu găsesc ceea ce caută, în schimb s e ciocnesc de semenii bere! V-aţi găsit locuinţă? — Da, la Uncie Sam. — Foarte bine! Am tras la acelaşi hotel. — Nu cumva ocupaţi odaia de lângă scară, unde am văzut un harnaşament şi o tă? — Chiar aşa. Trebuie să ştiţi că nu mă despart niciodată de ele. Lucrurile astea mi-s dra n cal se mai găseşte, dar o şa bună, Ca să ajung de la odaia mea până la scară, trebuia să trec prin Părăsii clădirea hotelului şi o luai pe o stradă în jos. Când, — Dacă plimbarea mea de melc vă pare o furtună, atunci stridia — Cred şi eu! S-ar părea că sunteţi chiar dintre acei oameni care care nu-i interesează. Cum staţi cu setea, cu foamea? Haidem la o greu de tot. Ei, haide! Tocmai ieşisem dintr-o magherniţă unde se

vinde bere rece, adevărat balsam pe căldurile astea de iunie. Sunt gata să mă jertfesc şi să mai beau un pahar cu dumneavoastră. Mă introduse într-un birt sărăcăcios, unde se servea b re la

sticle, la un preţ considerabil umflat. Eram singurii consumatori. îi roată de tutun d e mestecat, din care îşi tăie o porţioară ca pentru cinci apoi zise: a mânat aşa de repede pe urmele mele. Prielnic? — Din contra, foarte neprielnic. — Atunci probabil că nici n-aţi avut intenţia să vă opriţi aici. — Nu. Ţinta mea e Quintana, însă n-am găsit o ocazie imediat ceea m-am trambalat până aici, de unde, cică, s-ar găsi mai uşor un vas care să mă ducă la de naţie. Din păcate, trebuie să mai aştept două zile. — Răbdaţi, maşter, răbdaţi! Eu, unul, pot ez cu dulcea idee că sunteţi un ghinionist! parte-mi un răvaş de mulţumire? — Vă rog, eu dau faturi dezinteresate, râse el. De altfel, şi mie oferii o ţigară de foi, dar o refuză. în schimb, scoase din buzunar o matrozi luaţi laolaltă. Şi-o potrivi cu satisfacţie într-un cotlon al gurii, — Aşa! Acum vă stau la dispoziţie. Sunt curios să aflu ce vânt v— Frumos! Credeţi că pentru asemenea consolări veţi primi din îmi merge anapoda; stau aici, fără nici o treabă, fiindcă m-am mişcat

prea încet. Voiam să ajung la Austin, şi de acolo, peste Rio Grandedeldesfăşoară normal. Pen tru că, trebuie să ştiţi, altminteri acest Colorado e cam sărac în apă. — Am auzit, totuşi, c l ar fi barat. despartă în mai multe braţe pe un parcurs de opt mile engleze. Apoi nav igaţia e iarăşi liberă până la Austin şi chiar mai departe. Totuşi, e Norte. Anotimpul e favorabil. A plouat, fluviul a crescut şi navigaţia se — Nu chiar barat. O îngrămădire de plute sileşte apele să se preferabil să te deplasezi până acolo pe jos şi abia pe urmă să te

îmbarci. De altfel, acesta fusese şi planul meu, dar berea mi-a jucat renghiul. Am t ot băut aici, la Matagorda, şi, până am ajuns la plutele

cu pricina, vaporul se şi punea în mişcare. Aşa că mi-am dus iarăşi apuc vasul următor. — Sun dar, ghinionist ca şi mine. E o consolare, vorba dumneavoastră. — Ba să-mi fie cu iertar e, eu nu sunt ghinionist. Eu nu săptămână! M-a supărat însă un dobitoc, un obraznic care, fii d şaua la hotel şi acuma trebuie să aştept până mâine dimineaţă ca să urmăresc pe nimeni! Ce mi-e dacă ajung la Austin azi sau peste o sprinten ca mine şi văzând cum am rămas lângă plute, amărât şi cu

şaua alături, mă fluieră de pe covertă în bătaie de joc. Dacă-l mai le-a încasat la bordul va . — Va să zică, s-a lăsat cu păruială? întâlnesc vreodată, îi trag nişte palme mai acătării decât cele pe care

— Păruială? Nu mă cunoaşteţi, sir Old Death nu se ocupă cu râdea întruna de mine. L-am întreb e anume îi par atât de caradealde astea. însă călătorind încoace pe Delfinul, am dat de un tip care

ghios. Şi ce credeţi că mi-a răspuns?! Cică îl amuză scheletul meu! scoată pistolul, dar căpi vasului a intervenit cu autoritate, uite că, de ciudă, dobitocul şi-a râs iarăşi de mine, m ai pe urmă, când m-a văzut în dreptul plutelor. Păcat de tovarăşul lui! Părea un gentleman ta mâhnit, închis în sine, bătut de gânduri negre. Toată vremea se uita în neştire, ca un om car ar fi pierdut minţile. îl ascultam cu o încordare maximă. numele? — Căpitanul îi zicea maşter lert. Parcă mi-ar fi dat cineva cu o măciucă în cap. Atunci i-am trântit o pereche de palme de-a căzut în dos. A vrut să-şi ordonându-i s-o şteargă imediat. Se şi cuvenea. Doar mă ofensase. Şi — Şi ziceţi că părea nebun? l-am întrebat. I-aţi aflat cumva şi

— Ah! Şi pe celălalt, obraznicul, cum îl chema? — Clinton, dacă nu greşesc. scaun. Va să zică enii aceştia se aflau pe bordul Delfinului, împreună cu dumneavoastră? — Ce v-a venit, sir ? se miră Old Death. Aţi sărit de pe scaun ca o rachetă! Vă interesează cumva persoanele res pective? — Dacă mă interesează?! Sunt chiar oamenii pe care îi caut! Iarăşi se ivi pe chipul ui zâmbetul pe care-l cunoşteam de mai înainte, amical şi sarcastic în acelaşi timp. — Bine, ine! dădu el din cap. Recunoaşteţi, în sfârşit, că urmăriţi nişte bărbaţi. Şi tocmai pe ăştia greenhorn, domnule! Aţi pierdut şansa din proprie vină. — Fiţi mai limpede, vă rog! — De ce u mi-aţi vorbit pe şleau la New Orleans? — Nu puteam. — E posibil oare? Nu zău, e posibil? exclamai, ţâşnind de pe — Totul e permis, dacă te ajută să atingi ţinta. Numai să-mi fi

spus mie adevărul, şi vi-i ofeream plocon pe amândoi. I-aş fi Este? se îmbarcaseră pentru Qu intana, nu pentru Matagorda. — Aşa ziceau ei. Nici prin gând nu le trecea să plece la Qu intana. Poate găsesc eu o cale să vă ajut. Era clar că omul îmi voia binele. Nici nu încerca măcar să mă tachineze. Şi totuşi mă simţeam prost. încă în ajun refuzasem să-i dau o cât de şi acuma mă vedeam obligat să etalez totul. Orgoliul mă îndemna să tac, însă raţiunea era ma e. Scosei din buzunar fotografiile persoanelor în cauză. I le arătai: recunoscut încă la urcarea pe bord şi v-aş fi anunţat numaidecât. — Cine ar fi bănuit că-i veţi întâlni? De altfel, eram informat că Ei, şi acum, dacă v-aţi cuminţit, spuneţi-mi, vă rog, toată istoria.

— înainte de toate, uitaţi-vă la fotografii. Sunt ei? — Da, chiar ei, confirmă Old Death, du pă ce aruncă o privire asupra pozelor. Nu încape îndoială. în cele din urmă, spuse îngândurat ul e limpede ca bună ziua. Numai un lucru nu înţeleg. Este William Ohlert într-adevăr nebu n? — Nu. Deşi sunt destul de nepriceput în materie, totuşi înclin să cred că e vorba numai de monomanie. Făcând abstracţie de un singur punct, Ohlert e pe deplin stăpân pe facultăţile sal . — Atunci îmi e şi mai neclar de ce a căzut sub influenţa totală a lui Gibson. Pare să i se upună oricând şi în orice problemă. Iar Gibson ştie să-i exploateze din plin monomania. Dar s perăm că-i vom dejuca planurile. — Sunteţi sigur că vor coborî la Austin? Nu cumva intenţione ză să rămână undeva, pe parcurs? — Nu, Ohlert i-a declarat căpitanului că pleacă la Austin. — ira. Doar n-o să spună chiar adevărul. că umblă pe căi greşite. Ba dimpotrivă, e convins că p ează just, că se dăruie exclusiv ideii sale, restul fiind treaba lui Gibson. Bolnavul gând să faceţi? — Fireşte că trebuie să plec imediat pe urmele lor. — Numai că, oricât de gră situaţia vă obligă să aşteptaţi până mâine. Mai devreme nu găsiţi nici un vapor. — Şi când a ea timpului, cred că abia poimâine. — Tare târziu! — Nu uitaţi că, din aceleaşi motive, vor a ge şi ei cu întârziere. îi relatai sincer şi deschis întreaga poveste. Mă ascultă atent şi, — Şi de ce nu? Poate că Ohlert nici nu-şi dă seama că e urmărit, n-a socotit necesar să ascundă că pleacă la Austin... Ei, ce aveţi de

În plus, vasul dă inevitabil şi peste bancuri de nisip; până se despotmoleşte, mai trece vre me. — De-am şti măcar ce are de gând escrocul şi încotro îl tot târăşte pe Ohlert! — Deh, ast gmă, cum se zice. O fi având el un plan. Banii pe care i-au ridicat până acum sunt suficienţi ca să-l înavuţească. N-are decât să şi-i bage în buzunar şi pe Ohlert să-l lase undeva, în plata Domnului. Dacă n-a făcut-o până acum, înseamnă că

vrea să-şi sporească suma. Nici nu bănuiţi cât mă pasionează cazul. sprijin. Folosiţivă de el nevoie. dumneavoastră sper să-mi fie de mare folos. Ne strânserăm mâinile şi traserăm câte o de bere. De ce nu-i mărturisisem omului acesta, încă din ajun, toată povestea? Abia ne u mplurăm din nou paharele, că de afară se auzi mare în prag apărură şase vlăjgani pe ale căror e vedea cât de colo că Barem deocamdată, cât călătorim împreună, vă ofer întregul meu — Cu recunoştinţă, sir îmi inspiraţi multă încredere. Ajutorul tărăboi, vociferări, chiote şi lătrat de câini. Uşile se izbiră de perete şi

băuseră zdravăn; toţi erau afumaţi. Chipurile lor brutale, straiele atrăgeau luarea-aminte. Purta fiecare puşcă, pumnal, revolver sau care erau bătuţi sclavii negri. Şi fiecare ducea de zgardă câte o namilă pentru prinderea negrilor fugari. Acestor dulăi li se spunea "bău tori de sânge". Fără să dea bună ziua, derbedeii ne aruncară nişte priviri picioarele pe masă bocănind cu tocurile cizmelor, îl somară pe birtaş să se ocupe de ei. — Ai bere bună, mă? str nul. subţiri, caracteristice Sudului, armele impresionante — toate îţi pistol şi, în plus, atârnată la cingătoare, câte o cravaşă din acelea cu de dulău dintr-o rasă crescută cu grijă în statele sudice şi dresată încruntate, se tolăniră pe scaune, făcându-le să trosnească, îşi trântiră

Sunt convins că privirea mea nu avea nimic provocator. Răcni spre noi: — Ce tot sufli acolo. mortăciune bătr Dacă ai ceva de spus. — Băgaţi de seamă! îmi şopti Old Death. Dar pe noi lăsaţi-ne în pace! — Nu zău! Şi adică. Mă adresai găliganului: aveţi chef. sir. însă. Aştiadesfiinţării sclavajului şi ajunşi fără căpătâi. Pălăria. Uite colea doi puişori cărora poşirca asta pare să le că. în secret. dar pe jos. o vărsară Eu. haina — pe — Vă rog. fără să răspund. toat dase. apoi zi-i cu glas tare! Ori vrei să-ţi căscăm noi gura? Old Death so rbi din pahar şi nu răspunse. aflându-se într-o veritabilă dispoziţie de rowdy. îl priveam pe haidăul care vorbise. Golim dumnealor. c dacă v-aş mai boteza o dată? însă dumnealui căuta numaidecât pricină să se agaţe de cineva. S-au adunat în bandă ca paharele şi plecăm. Cel care vorbise adineauri întârzie cu paharul plin în mână. — Nu saţi pe jos! îi sfătui el pe ceilalţi.Birtaşul confirmă. Old Death se şterse calm cu mâneca. sta mă observă. — Adu să bem! comandă individul. probabil vătafi concediaţi de pe urma să se ţină de blestemăţii. Să le-o pasăm lor! Vărsă paharul şi ne împroşcă. Birtaşul se retrase grăbit. ala îi displăcu individului. Fără nici o intenţie. Derbedeii îşi duseră şi ei paharele la gură. speriat. Mai bine nu le dăm nici o atenţie. să nu se mai repete! Amuzaţi-vă în familie. strigă: — Ce te zgâieşti a la mine? îi întorsei spatele. nu reuşii să mă stăpânesc. îmi scandalagii de pomină. ca s servească pe nobilii săi clienţi. Berea era cât se p e de gustoasă. gulerul. dacă .

vă rog din suflet. în învăţaţi să sară la u unul singur ştiam s-o scot la capăt. nu-i aşa? schimb. mă tempereze. Va numaidecât pe Pluto al meu. rând! Ceilalţi rânjeau. ma i era vreme să lăsăm pe masă banii pentru consumaţie şi — S-ar vedea? Uite că vreau s-o văd chiar acum! Birtaş. Să-l văd eu numai că mişcă! îl slobod Dezlegă câinele. aprobându-l pe matador. nu vă puneţi cu ei! căută Old Death să — Ţi-ai găsit! Dar ăştia. — Vă temeţi? Şi curajul. deşi mai avusesem de-a face cu asemenea dulăi. ştiam să pun la respect pe oricine. nici una. câinii. dar. Ca să nu mă cotul drept spre ei. vizita dumneavoastră mi-e cât se poate de . puneţi la socoteală şi dulăii. se adresă bătăioşilor săi musafiri: plăcută. plin de u inţă. şi-a schimbat poziţia! scrâşni derbedeul ce guraliv.— Asta s-ar vedea. Doar nu l-am dresat degeaba! cu berea. Era clar că nu va ezita să repete provocarea. pun mâna pe armă. dezgustător. cu să zică. încă un — Pentru Dumnezeu. împroaşte iarăşi pe la spate. — Aha. Dar bănuiam că haimanalele ne-ar fi tăiat drumul şi. Birtaşul încă nu venise să ieşim. în plus. nu te apără î iva unui glonţ mişel. sir. nici două. Aşeză sticlele pe masă şi. Mă îngrijorau. aveam mândria mea: nu-mi convenea s-o şterg din faţa acestui tip Băgai mâna în buzunar şi desfăcui piedica revolverului. De bătaie nu-mi păsa. Indivizii îşi legaseră câinii de p le mesei. îmi părăsii locul şi mă aşezai pieziş. oricât de mare ar fi. Apoi. vrea să se apere. ţinându-l numai de lesă. Sosi şi birtaşul. — Gentlemeni. lăsaţi pe domnii a Sunt şi ei clienţi. "Vitejii sunt în fond nişte laşi.

— Şi acuma. în picioare. teme de voi tot atât de puţin ca şi mine. îl apucai la iuţeală de picioarele dindărăt. ridicându-mă de pe scaun. Câinele. îşi îndreptă amândouă pistoalele a i dezlănţuite: — Stop! ajunge. Venise cu atâta forţă. Iar acest tânăr prieten al meu se meu pistolul. mă făcui una cu peretele şi mă ferii în lături. Statura lui. îmi scoses em la rândul izbitura îl ameţi. l-am fi obicei încovoiată. inţai cu pumnul. însă Old Death. Te apucaşi să ne dai lecţii de purtare? Stai că-ţi potolesc eu fe ! Şi vărsă în obrazul birtaşului vreo două sau trei pahare. L uaţi loc şi beţi în linişte. Dar eu mă ferii şi. Să-i dăm şi lui porţia! în cap. boys! Nici o mişcare! Nu vă atingeţi de arme că trag! V-aţi în privinţa noastră. pe legea mea. proiectându erete. iar Cred că-mi cunoaşteţi numele. ia să-l vedem pe lăudărosul de colo! h dversarul meu. cercetaşul. beţivanii înjurau de mama focului. dădu să-mi verse paharul într-o clipă. socotind că e mai sănătos să dispară din ochii lor. îl ridicai în zbăteau să rupă curelele. go on! Şo pe el! arătă dânsul în direcţia mea şi slobozi câinele di Ţinându-şi cu stânga dulăul de curea.— Mişelule! îl repezi unul. îi zdrobii căpăţâna. tocmai când dulăul făcuse un salt ca de panteră. se îndreptase de-a binelea. Eu sunt Old Death. de gloanţe. se izbi cu botul în zid. împreună cu Old Death dispuneam de optsprezece cuminţit. Acesta nu zise nici pâs. încât aer şi. Nu vârâţi mâna în buzunar că. Bătrânul westman de venise parcă alt om. Până ce vreunul din netrebnici ar fi apucat arma. Se stârni atunci un scandal nemaipomenit. vă împuşc! Acest din se adresa unuia din găligani care dăduse semne că vrea să apeleze la revolver. năvălind orbeşte să- mi sfâşie beregata. Dulăii lătrau şi se stă i ucise dădu să sară la mine. — Pluto. ochii îi scăpărau şi toată .

fine erau încălţate în mocasini împodobiţi cu perle şi cu ţe treţ. subrire. cu pistoalele pe masă. dar se retraseră cu toţii. nici un semn distinctiv nu-i împodobea o căpetenie. un războinic vestit. şi totuşi se vedea cât de colo că tânărul acesta trebuia să fie . dreptul comic cât de mititei se făcuseră deodată provocatorii. buzele pline rumos desenate. Stăte că aşa. De gât îi atârnau punguţa cu "medicamente". cu ocazia vânătorilor prin Munţii Stâncoşi. croit dintr-o pătură scumpă de Santillo. mai mormăiau câ în bărbi. ca o discretă suflare d e bronz. se aduna într-o chică în formă de coif. indianul acesta nu era altul decât Winnetou. Ce-i Nici o pată. când apăru în prag un nou client — un indian. Nici o pană de vultur. Avea faţa complet rasă. luleaua păcii artistic crestată şi o salbă şiruri de gheare de urs cenuşiu. doar că umerii obrajilor erau uşor ieşiţi în afară. Profilul său grav. Un brâtt lat. deschis. d n negru-albăstrui. nici urmă de murdărie pe veşmântul lui. semăna cu al unui ro man. Picioarele-i dobândite. Era de-a drept. căpetenia apaşilor şi fr atele meu prin legământ. Purta o haină de ele albă. Capul îi era descoperit. Din brâu se iveau prăseaua cuţitului şi două tocuri de pistol. Bătăiosul de adineauri nici n îndrăznea măcar să se apropie de câinele ucis. cu cusături roşii tipic indiene şi pantaloni din acelaşi material.făptura lui exprima o dârzenie capabilă să te vâre în pământ. garnisiţi cu ci ucuri bogaţi şi cu păr de scalp. iar pielea bătea într-un cafeniu mat. des. părul lung. desigur. creştetul. la locurile lor. ca nu cumva să treacă prin dreptul meu. îi încingea mijlocul În mâna dreaptă ţine u două ţevi şi cu patul bătut în ţinte de argint. împletit cu cordeluţe din piele de şarpe. cuminţi. Pe scurt. de o frumuseţe autentic virilă.

Pesemne că avea nepăsare totală. Sosi şi berea comandată de Winnetou. cu oarecare dispreţ. plescăind din limbă. în biserică. Privirea-i vârârăm la loc pistoalele şi ne aşezarăm din nou. Bună bere! fabricarea berii nu e ch iar cel din urmă. şuşotind între ei şi trăgând cu coada ochiului spre indian. Găliganilor faptul îi se păru cu s. se plimbă prin încăpere şi pe feţele celor prezenţi. arborând o Citeam pe faţa lui că înţelesese numaidecât situaţia. îl studie ca un cunoscător în materie şi sorbi cu sete. întunecată. motive serioase să se poarte astfel. cât mai departe de beţivanii care nu-l scăpau din Gata-gata să-i sar înainte. iar când ne abia vizibil. Acesta ridică paharul în dreptul geamului. Apoi tânărul se aşeză în ochi. — Well se adresă birtaşului. — Este! Şi încă ce indian! răspunse bătrânul cu glas reţinu dar cu multă convingere. . i se aşternu pe buze. sonor şi cu cel mai bun accent englezesc. de aceea mă oprii. Personalitatea lui imp unea atât de mult. dar el — deşi mă observase şi. Se vedea că Marele Manitu al albilor i-a învăţat multe meşteşuguri. Privirea-i ageră. îşi apropiară capetele nu-l prea vorbesc de bine. ceea ce trebuie să-l fi convins pe birtaş că pericolul trecuse. motive de tea mă — apăru întreg. cu glasul lui plăcut. un zâmbet satisfăcut. lunecă iarăşi. desigur. şi între acestea. ca şi câ nu aveam cine-i clientul cel nou.Stătu o clipă în cadrul uşii. apoi — după ce se asigură că nu are — Vă rog. mă — făcu pe indiferentul. ra găliganilor. încât se făcu linişte ca vecinătatea noastră. îşi iţi mai întâi capul pe uşă. o bere! i se adresă Winnetou. — Să fie oare indian adevărat? îl întrebai în şoaptă pe Old Death.

Abia înţelegeam ce-mi spune. a hotărât să rămână printre ei şi să-i educe. — Dar de unde englezeasca lui perfectă şi ţinu a de gentleman? Winnetou e cunoscut de-a lungul şi de-a latul Statelor Unite şi chiar — Călătoreşte adeseori prin est. în plus. în plaiurile de-a pururi verzi. Dar îl recunosc după înfăţişare. aşezat la vreo trei metri distanţă. Probabil c-o f ecăzut cu vremea. pe la toate — De văzut. E vorba de Winnetou. dimpotrivă. Când a murit. căzând prizonier la apaşi şi fiind tratat cu multă omenie. unde cei duşi nu cunosc ura şi se desfată privindu-l pe Manitu. cel mai n obil şi mai de seamă om dintre pieileroşii. încât n-a mai vrut să se căruia străjuiesc stejarii vieţii. Acolo îl va revedea odată Winnetou. meşter în mânuirea armelor. Old Death nu mai putea de bucurie că Winnetou îl recunoscuse. lui Winnetou. i s-a înălţat un monument în jurul totuşi Winnetou. după vârstă şi bate niciodată pe alături! Aveţi norocul să-l vedeţi pe un şef indian. Inteligent şi drept. cinstit şi devotat. se adresă noului decăzut. mândru. peste graniţă.. însă cu vederile lui filantropice nu cred s-o fi scos la Bătrânul vorbea foarte încet. Şi meu amic: — Old Death greşeşte. Nici vorbă să fi întoarcă printre albi. focurile de tabără.— îl ştiţi cumva? L-aţi mai văzut? îmbrăcăminte. Acesta cică î-a fost dascăl capăt. al oropsiţilor. Faţa îi radia: Marele Spirit. s-a simţit atât de bine. uitând mizeria şi . prin palate şi colibe. se spune că un învăţat european. nu e altul în întreaga Americă de Nord. nu. pe pământ. Numele lui circulă pretutindeni. viteaz fără pereche. căpetenia apaşilor. prieten sincer şi ocrotitor al mulţimii nevoiaşe. Şi mai ales puşca! Faimoasa puşcă de argint. indiferent de neam şi culoare.. hătdincolo. ul alb venise la apaşi din propria lui dorinţă şi fusese primit cu toată dragostea. răutatea care dom nesc aici. A trecut dincolo. a erou slăvit şi glorios al Vestului sălbatic.

păru că luaseră impasibili la maltratarea morală a unui om paşnic. îşi imaginau. ca să repare ruşinea de adineauri. că mie şi lui Old Death nici prin gând nu ne va trece să-i luăm apărarea. îşi duse paharul la gură. îşi puse şi răcni: ce căuta printre noi! aşeză la loc. Aşadar. Sunteţi un scout al cărui nume zboară până Las Animas. proba .— Cum. plescăind din limbă. piele-roşie? Sălbaticii n-au Winnetou nici nu-l privi. sfidător spre indian. doar urechile parcă-i zvâcneau uneori. — Nu e nevoie. Şi Winnetou îşi întoarse iarăşi ochii de la noi. să se aprobe reciproc. sir. între t i şase derbedei continuau să şuşotească. îmi şopti Old Death. — N-auzişi ce-am spus. bău niţel şi îl mânios . Individul se proţăpi în faţa apaşului. după obiceiul locului. Un Winnetou ştie să dea de— Ce te plimbi prin Matagorda. mă. cul chiar şi de două ori pe-atâţia derbedei. ştiţi cine sunt? clipă. Până la urmă. Eu îmi scosei repede pistolul şi îl aşezai pe masă. să se o hotărâre. nefiind direct p rovocaţi. trădând întrebe din ochi. trebuia. v oiau să arunce asupra lui toată ura lor nestăpânită împotriva indienilor. Nu-l cunoşteau pe Winnetou şi nici rbele sale nu-i ghiciră identitatea. în acelaşi timp. mă cunoaşteţi. ro isit? stărui scandalagiul. să stăm deoparte şi să asistăm liniştit şi medita. Acum şedea atenţia încordată. unul dintre găligani — acelaşi care mă apostrofase pe mine — se îndreptă agale şi ca să-l am la îndemână. dar v-am ghicit din prima tresărire pe chipu-i dârz nu arătase că ne-am cunoaşte. Nici măcar cu o — Nu v-am mai văzut până acum.

gălăgia câinilor. Atunci trupul zvelt al indianului ţâşni ca un ful erge-o! porunci el cu glas tunător. Zdrăngănitul cioburilor. pe deasupra Arătând spre geam. acesta dădu să-l muşte. însă. Iar pe voi spânzurătoarea o să vă laţul de gât! faţa lui. Winnetou îi mănânce. "Viteazul" zbură tocmai în stradă. Indienii îi folosesc — Cum ai spus? Coiot? urlă provocatorul. cu împăratul. Bătăioşii vătafi se retraseră intimidaţi şi tăcuţi. apaşul rosti către haita furibundă: prea mult de unul din dulăi. câine. d os din răbdări şi îi propti pumnul în umăr. Lucrurile se petrec ră cu o rapiditate pe care nu sunt în stare sale derbedeilor — toate launloc iscară un tărăb oi infernal. javra aceea cu piele roşie ca şi a voastră. Dar atunci se petrecu ceva la care colo şi scandalagiul se trezi umflat de mijloc. ori ba? Răspunde imediat! se răsti îndeobşte drept cel mai dezgustător dintre animale. Nu permit coioţilor să latre la mine! "Coiot" e de numirea unui lup de prerie foarte laş şi socotit numele drept ocară exprimând dispreţul ne limitat. Nici o fibră nu se clinti pe — Mă-nţelegi. Asta mi-o plăteşti bătăuşul nu se aşteptase: Winnetou îl pocni peste mână. — Mai doreşte careva? N-are decât să se anunţe! Apropiindu-se . dar apaşul îi trânti un picior.Vreau să ştiu ce cauţi aici! Umbli să ne iscodeşti. îşi scoase pistolul. chiar acum! Cât ai clipi. spionule? Sunteţi de-ai lui Juarez. Dacă nu strigi cu noi "Trăiască împăratul Max!" îţi punem Nici acum Winnetou nu-i răspunse. strigătele turbate căruia se auzi totuşi glasul limpede şi puternic al lui Winnetou. încât animalul se lălăind sub masă. ridicat în aer şi zvârlit ca o ming e prin fereastra care se făcu ţăndări. arma sări cât o descriu. Noi. ţinem cu Max.

fereastră. "sălbaticul" nu ezită să-şi achite dato le. nu şi sufletul. Nici măcar spre mine nu-şi întoarse ii. Să sperăm că şi domnii "civilizaţi" îşi vor plăti consumaţia. Ce să spun. interzic unui "ro i. fără a se uita la nimeni. Răc nind de furie. sticla a cam şubredă şi cârpită. Singură persoana lui impunea tuturor. îi interesa mai ales bobul din palma birtaşului. lamuri acesta. părăsi birtul. Pe puţin doisprezece dolari. ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat. îi prinse ca într-o menghină mâna înarmată. mi-e scârbă de o asemenea societate. căpetenia apaşilor. Nime ni nu îndrăznea să sufle o vorbă. semn birtaşului care se pitise speriat după tejghea. de altfel. Pe scurt. fulgerător. — Un nugget. derbedeii se însufleţiră din nou. fără nici o armă. nu pleacă de teama lor. pentru bere şi pentru geamul spart. Apaşul semăna cu un îmblânzitor care intră în cuşca plină d domină doar cu ochii săi teribili. fără cunoştinţă. Dar Winnetou. arătându-le bu căţica de aur. Găliganul rămase lat. Ei. bufni cu el de Deodată. nu le păsa nici de . maşter! După Acum. indianul pare doldora de nuggeţi. îşi luă a de argint şi. ci pentru că ştie că. uşa sări în lături şi în prag răsări "eroul" proiectat prin fentă şi. avea pe alocuri obrazul zgâriat şi lovit. Mi-a plătit geamul împărăteşte. Winnetou. Apoi îl podea. galben şi lucios: cum vedeţi. Făcu apoi pungă de piele şi-i palmă un bob cât aluna. cică. săltându-l în sus. năvăli cu cuţitul asupra lui Winnetou. scoase de la brâu o — Poftim. Apaşul nu făcu decât o uşoară strânse c ineauri de mijloc şi.supraveghea cu mâinile goale. curioşi decât supăraţi pentru hapul ce-l înghiţiseră. Dar păreau mai mult camaradul lor întins pe jos. Nimeni dintre ai lui nu îndrăzni să-i sară în ajutor. din păcate numai faţa li-e albă. apucă liniştit paharul şi îl goli dintr-o sorbitură.

să hoinărim niţel. plătirăm consumaţia şi S-au speriat de el ca vrăbiile de erete. Dar modul în care aţi dat gata în fel şi chip. cu atât mai puţin binişor. îmi pare rău că nu-l mai zăresc are pe-aici şi dacă a tras la vreun hotel! în orice caz. şi f . şi pisică. Ia poftă. unul. Haideţi să ai admirăm v-ar ispiti vreun joc? — Nu. profitând de ocazie. v-aţi descurcat câinele mă face să sper că veţi ieşi curând din tagma greenhorn-ilor. Pe urm tragem un pui de somn. după ce ne văzurăm în siguranţă. Aşadar. trebuie să-şi fi când e vorba de Winnetou. dar e foa te problematic dacă vom ajunge. sir. cazul nostru. Nu sunt jucător. în plus. de pildă. aşul nostru? mă întrebă Old Death. Tare aş vrea să ştiu ce treburi priponit undeva calul. Oare-i mai găseşti perech căieri. maşter. trebuie să ţinem seama şi de toanele lui liniştit nici pe departe! Să luăm. L-am fi putut însoţi o vreme. prefer să stau sub cerul liber. Iar noi. în Mexic e şi mai şi. n-aş avea Matagorda. Indivizii de soiul ăsta sunt ai dracului de primejdioşi. Era cât pe-aci sa intru a griji. nu se poate apaş fără cal. Noi vrem să . Se petrec evenimente neobişnuite şi. — Ei. — Chiar aşa de rău să fie? te uită că am şi ajuns la hotel! Vreţi să intrăm? Eu. iar cuţitele nu ruginesc în teacă. Altfel nu prea ştiu cum să ne omorâm vremea. îşi treceau nuggetul din mână-n mână. şi şoarece.Banda de rowdy comenta cu invidie faptul că o piele roşie posedă atâta aur. sir. că ne găsim în Texas. n-am ce zice. tinere! Aici mai toată lumea joacă. unde lucrurile încă nu s-au ajungem la Austin. cântărindu-l plecarăm. în ţara asta binecuvântată nu poţi să ştii unde şi cum ai să te odihne oua zi. Furtuna din Mexic s-a rostogolit şi peste Rio Grande . Un traper băt mine nu se închide cu plăcere între patru pereţi. Acolo joacă şi bărbat. nici nu am intenţia să ajung. Sau poate — Uitaţi. — Pre a bine. în ce vă priveşte.

observă: — Aşa cum arăt rezenta fără sfială în salonul celei mai elegante lady. Aici se cere să-l budoar sau cu o lojă. îl făcu să râdă copios. Şi. Nu strică să ne deprindem şi cu ideea că va trebui. Dar Texasul nu se amănă cu un grăbeşte pe Colorado. sau la teatru. Dar ce lucruri grozave duceţi în drăcia aia de geamantan? — Haine. Iar unde nu se găsesc. atunci n-aş fi ajuns prea departe. să coborâm pe mal în eo pustietate fără oraşe şi hoteluri. ca de pildă pe Mississippi sau pe alte fluvii.. restul vi-l cumpăraţi pe parcurs. rufe. trecu t. Obiecte de toaletă? Nu mi-o luaţi în nume Recuzită pentru deghizare? Haida-de! Poate să vă fi folosit pe unde aţi Asemenea romantice naivităţi nu vă aproprie de ţel. înseam nă că nu e nevoie de ele. dar aici nu mai are rost să vă ascundeţi identitatea sub perucă. ce mă fac cu bagajele mele? întrebarea Oamenii cu scaun la cap nu cară după ei asemenea balast. dar le poţi cumpăra peste tot. Luaţi praf şi apoi îţi iei una nouă. Vaporul nu se prea Avem la fiecare oprire un scurt răgaz pent ru cercetări. dibuiţi pe Gibson şi să o eraţi rapid.. obiecte de toaletă. poate. recuzită pentru deghizare şi a ltele. — Dar cum vom afla dacă a coborât de pe vas? — Va tre ui să întrebăm din om în om. — într-un asemenea caz. fi apucat să-mi complic existenţa cu toate nimicurile necesare în numai ce vă tr ebuie pentru moment. măsurându-mă din creştet până-n tălpi.Gibson. Dacă i-a venit cumva în minte să-şi întrerupă voiajul spre Austin şi să coboare mai ş nde? Atunci vom fi nevoiţi să-l imităm. — Astea-s foarte bune. E foarte posibil ca peste vreo două-trei zile . Dacă m-aş călătoriile şi hoinărelile mele. sir. — Bagaje! Ha-ha-ha! Geamantanul istorică. Se opri şi. însă peria de cap sau de ungh ezile sau lipiciul pentru mustăţi şi alte asemenea bazaconii îl dezonorează pe bărbat. Porţi cămaşa până o faci de rău.

în orice caz. — Absurd! Trebuia să fugă a tât de repede din New Orieans. lângă în interiorul ţării orice fermier îţi vinde an animal cumsecade. vindeţi-i tot calabalâcul inutil şi vânătoare. Şaua însă trebuie s de aici. Cred însă că. încât porturile mexicane sunt ocupate de francezi. Trebuie să foiască în văzul lumii prin oraşele mari. sir. dar nu-mi făcea deloc plăcere că îşi — Nu regretaţi. — Aoleu! Să umblu şi eu cu şaua-n spinare? cumpăraţi alte haine. călare.frumosul dumneavoastră costum să ajungă zdrenţe şi jobenul de pe cap să se transforme în armonică. nu-i aşa. să cunoscută ne arată limpede că are de gând să treacă în Mexic. Fiţi cuminte şi despărţiţi-vă de aceste haine nepractice. dacă voia să treacă s-a repezit la primul vapor care ridica ancora. nu-i aşa? înseamnă că Ştiţi să trageţi cu arma? Atunci vă trebuie şi un cal i. Daţi-le naibii de şiretlicuri poliţiste! Sunteţi călăreţ? coastă. cu jo ben şi geamantan? Daţi-mi voie să râd! râde de frumosul meu costum. fireşte. o să-l urmăriţi în costumul îl aprobam în sinea mea. printr-o regiune puţin acesta impecabil. va fi destul de deştept să nu se şi debarcând pe traseu în vreun alt port. nu face să-ţi cumperi unul. Procuraţi-vă neapărat un costum trainic de totul e în ordine. încotro se iasă dintre graniţel telor Unite. Şi apoi nu uitaţi că Gibson i-ar conveni să dea ochii cu ei? N-are alegere. Iar dumneavoastră. De aceea e posibil să ocolească îndreaptă spre Rio Grande. nici chiar — S-ar putea să aveţi dreptate. Va să zică. îi era mai comod să plece direct spre un port mexican. în poliţia. De u nde ştiţi că lui călătorească pe uscat şi. Căutaţi un negustor. Parcă ştiţi ce vrea Gibson. Faptul că a apucat direcţia va duce? Nici vorbă să rămână în Texas! Intenţia lui e să dispară. Cred că banii sunt o problemă. el se zăpăceala de acolo te pierzi uşor prin mulţime şi nimeni. nu e în stare să te Mexic. El zâmbi şi mă bătu cu pa e umăr: populată. Mai . Aici caii sunt scumpi şi proşti.

stând înaintea tarabei de bâlci şi abia cutezând să-şi ce o face bătrânul potri ienţei sale. ca să dorm pe moale în prerie sau în pădurile neumblate. pipă şi încă vreo douăzeci de alte obiecte — colţuni în locul ciorapilor. un brâu de piele lat de două palme. şi mă urmă zâmbind pe sub mustaţă ipţia de pe firmă nu minţea. Numai ticăloşia şi tâmpenia sunt ruşinoase. îmi alese nişte pantaloni din piele neagră o pereche de acord şi trimise un vânzător să-mi aducă bagajul. . băiatul trebuia să accepte alegerea Death pusese condiţia ca negustorul să primească drept plată costumul meu. călduros. William. Să vedeţi atunci ce înseamnă să ai o şa la îndemână! Mă rog. Old exprime dorinţele. mai-mai să încalec nişte butoaie cu de tatăl său. şi îmi arătă clădirea unei prăvălii purtând. pungă de tutun. vestă de aceeaşi culoare. busolă. magazin universal. îi dau una. cartuşieră. vine tovărăşia mea. inclusi v şei şi puşti. Parcă eram un şcolar însoţit Presupuneţi. De la bun început. Apoi lucrurile mele cizme înalte cu pinteni. că Gibson a coborât undeva împreună cu intrare. prevăzută cu o mulţime de buzunare şi buzunăraşe. faceţi cum doriţi. un sombrero uriaş. Omul se declară de fură evaluate şi Old Dea th porni prin magazin să aleagă cele de trebuinţă. firma cu litere de un cot: "Store for all ngs".— De ce nu? E ruşinos? Cui ce-i pasă că mă car cu şaua? Nimănui! Dacă-mi place. de vede stele verzi. un surtuc vânătoresc din piele de cerb nevopsită. Se desfăşură apoi o scenă originală. Mă trase după el până la scrumbii. Magazinul era foarte mare şi avea într-adevăr de toate. de pildă. o păt e lână cu spintecătură pentru respiraţie. îmi dădu brânci înăuntru. a făcut rost de cai şi s-a tot dus. un fular negru. plus conţinutul geamantanului. sus. târăsc după m napea. Vrând-nevrând. o cămaşă roşie de lână. ascultaţi ce vă spun şi hotărâţi-vă repede! Fără să mai aştepte răspuns. Râde careva.

bătrânul mă măsură cu vădită satisfacţie. Vă i maginaţi câtă bucurie îmi provocase neaşteptata revedere. Acuma ne mai să facem la gloanţe. Glonţul nimeri. o şa cu coburi şi frâu. Neglija produsele mai recente şi se opri la o carabină veche pe de mare specialist. prin gând nu-i trecu. A fost cândva pe mâini bune. cu morgă — WelU aprobă el satisfăcut. înghiontindu-mă pe uşă — S-a făcut! mă tachina el în faţa prăvăliei. în nici un caz. un cornet cu pulbere. o încarcă. Când revenii. Old Death nu era amator de noutăţi. pe care Old ca s himb. ca. După mine. Trecurăm ap la alegerea puştii. ieşi în stradă şi ochi de la m re distanţă titirezul de pe acoperişul unei case. trebuie o matriţă pentru turnat plumbul şi gata! Plumb se găseşte. să bă ot Mexicul în sperieţi! Cumpărai şi alte mărunţişuri. O Death fireşte că le găsi de prisos. batiste. de pildă. La hotel. Mi-o urcă în spinare. n-aş fi pus ochii. probabil. un cuţit. foarte amuzat că ajunsesem în postură . Asta îşi va face datoria. care eu. Cercetând-o atent. şi face mai mult decât toate plesnitorile onorate astăzi cu numele de puşcă. în timp ce dânsul păşea de hamal al propriului meu alabalâc. apoi trecui într-o încăpere alăturată Sperasem întrucâtva că se va oferi să-mi ducă el şaua. Old Death se puse pe somn. dar nici afară. arma asta e lucrată de un meşter serios şi sper că-l veţi cinsti cum se cuvine. Eu însă plecai în căutarea lui Winnetou. Cum de voastră dacă e cazul să vă ruşinaţi! Orice om sănătos la cap vă va lua lângă mine fudul şi.un lasso. o scăpărătoare. Vedeţi şi dumneadrept un foarte onorabil gentle Iar de ceilalţi ce vă pasă? Acum nu mai aveam nici un avantaj faţă de Old Death: trebuia sămi port cu răbdare ponosul până la hotel. Mă stăpânisem anevoie ca să nu-i sa gât.

Şi stând aşa. ce vânt te aduce? Ai vreo treabă la Matagorda. răsare — Dimineaţa ştie că soarele trebuie să răsară. nu Acuma va fi pândind prin preajmă. Când mă zări. îi vorbii la rândul Sunt şi eu fericit că te v cere spre Rio Pecos? — Am venit încoace cu o misiune. într-adevăr. era exclus să dau de el. Ne aşe pe nişte mele. o luă. Dar care anume? Fără îndoială că dorea. Şi. ca şi mine. — Şarli. — Ce cauţi. îl urmai. Poate că mă aştepta chiar undeva. desigur. sub rămu iş. am făcut-o numai ca să poţi încasa banii ce ţi se cuveneau Şi iată că meu. Sta rezemat de un arbore. dragul meu frate! Ce fericire pentru inima mea că te-am soarele! Mă strânse la pi ept şi mă sărută. mă întâmpină cu braţele întinse şi cu faţa luminată de bucurie: în spatele ei de un câmp deschis. Winnetou era acolo. agale spre pădure. vreun motiv. Imposibil să nu fi descoperit la ce hotel am tras. să ne întâlni iscutăm. regăsit! Aşa se bucură dimineaţa când.ajunsese la Matagorda şi ce treburi l-au mânat încoace? De ce se prefăcuse că nu mă cunoaşte? Avea. după trecerea nopţii. Ocolii deci clădirea şi dădui la câteva sute de paşi de min . Cunoscându-i obiceiurile. îi povestii toate păţaniile . noi însă nici n-am bănuit că ne vom întâlni pe aceste meleaguri. sau vorba? N-ai vrea să-mi povesteşti pe unde ai umblat de când ne-am buturugi. Acolo. Winnetou mă ascultă cu toată atenţia şi apoi rosti: — Când te-am ajutat să te măsurătorile pentru calul de foc. — Oare fratele meu alb nu-mi poa te spune şi mie despre ce-i despărţit la Red River? Mă conduse mai în adâncul pădurii. umăr lângă umăr.

Rio Pecos fără săfi pedepsit pe ucigaş. el sau Napoleon? — El.uraganul ţi-a răpit toată averea! De-ai vrea să rămâi printre războinicii apaşi. ai făcut bine că nu m-ai aşteptat la Saint Louis. preşedintele din neamul i ndienilor? — Da. cu care m-am văzut la El Paso del Norte. iar Manitu nu mi-a stat în ajutor. e posibil? — Nu. n-ai mai duce niciodată lipsă de bani. deşi ne-am regăsit aici? — Trebuie! M-ar bucura nespu s dacă ai veni şi tu cu mine. pe Santer? — Nu. în orice caz. care te îndrăgesc şi te stimează. Mai rămân aici până mâine. I-am Spune-mi. Dar să nu mă întrebi ce caut aici. ajung la Rio Grande del Norte. Eu n-aş fi venit acolo şi nu ne-am fi Dar ochiul meu îl va găsi şi atunci nu-mi mai scapă! M-am întors la străbat călare mari depărtări. vrei să mai cont inui urmărirea celor două feţe palide. Va trebui să păstrez taina chiar şi faţă de mine. Toată iarna războinicii noştri au jelit moartea lui Inciu-Ciuna şi a surorii mele. căci voiau să treacă în exic şi să ia parte la luptele de acolo. când iau vaporul spre La Grange. făgăduit personal lui Juarez. în Matagorda. Spiritul rău l-a ocrotit. A trebuit apoi să i împiedic de la acţiuni pripite. — înseamnă că plecăm cu acelaşi vapor: numai nu ştiu până . să trec pe la toate triburile apaşilor şi să— Suntem într-un gând. Santer s-a refugiat la militarii din sud şi a dispărut fără urme. trecând pe Fortul Inge. Oricum. — L-ai pri s cumva pe ucigaş. Sarcina mea e tot atât de însemnată ca şi a ta. unde. la întâlnit. meşterul şi prietenul Heniy. mâine vom mai fi împreună. Ai auzit de Juarez. Ce zici. De acolo. — Şi cine crezi că are dreptate.

— Ce mai surpriză va fi pentru e l când va afla cine este să nu ne vorbim nici pe vapor: nu ne cunoaştem şi gata! Las' că e scrocul care l-a răpit. Atunci . aşa cred?! — Desigur. Tu ai lipsit mult timp şi nu ştii e discută despre tine în Vest. Numai că te-a luat drept un greenhorn. Nici vorbă că Old Death să nu fi auzit de Old Shatterhand. n-am vrut greenhorn-ul! Ei bine. de aceea msă-ţi vorbesc în faţa lui Old D ath. plutirea uşoară la suprafaţa apei. Şi pe urmă. Numeroşi pasageri se şi aflau pe auzirăm un glas apăsat: am şi purtat adineauri ca şi când am fi străini. Ne luarăm rămas-bun în drumul până la vapor. — Dar ce ai cu el? — I-ai spus că eşti Old Shatterhand? — Nu. speranţa unei revederi apropiate. — Cum aşa? — Nu vreau să-mi amestec fratele în treburile mele. Dar te întorci pe urmă la noi. închiriind doi catâri. să ne despărţim! Mai sunt aşteptat de Se ridică. — Totuşi. A doua zi. care permite bord. Trebuia să-i respect secretul. De aceea discutăm noi pe îndelete după ce-l găseşti pe William Ohlert şi pe — Atunci. Animalele ne scutiră de povara cea mai grea: Vasul nostru era construit după sistemul american. străbătui împreună cu O d Death transportul şeilor. Nici nu s-a pomenit între noi de numele acesta. nu-i aşa? — Exact. Urcarăm şi noi traversând pasarela cu şeile în spinare. nişte feţe palid . îl cunoaşte cu siguranţă. plăcerea asta n-aş vrea să ţi-o stric.— Asta nu. dragă Şarli.

minus unul. ducându-şi calul spre partea din faţă a covertei. descăleca. Şedea cam încovrigat. Ne aşezarăm faţa lor împingând şeile sub banchetă. ajuns pe bord. Winnetou. de fapt. fireşte.— By Jove! Pe Jupiter! Uite nişte catâri înşeuaţi. tot privea duşmănos pe sub sprâncene. scoase pistolul. . Old Death îl La nevoie. de o rară frumuseţe. pesemne amabil în care îl tratase Winnetou. Derbedeii îl privea u chiondărâş. Cum dânsul nu reacţiona defel. tuşeau tare. aşa scria şi pe biletele noastre. îi trase pied puse alături. Dar în zadar. Se tot vânzoleau pe locurile lor. însă Austin. I se mai cunoşteau pe obraz Când controlorul ne întrebă de ţinta călătoriei. apăru un nou pasager: Winnetou. Călărea un armăsar negru. ca şi cum n-ar fi luat pe nimeni în seamă. insulta. Bătrânul se făcu comod. puteam plăti diferenţa ca să plecăm mai departe. Tocmai la cel de-al doilea semnal de plecare. Iar injuriile le rostise chiar scandalagiul de ieri. oameni buni! protejate de un acoperiş de sticlă. rezervat animalelor şi prevăzut cu un paravan înalt de scânduri. Eu îi urmai exemplul. şedeau derbedeii aceia rowdy cu care ne întâlnisem în ajun. făcui şi eu ca şi când n-aş fi auzit Indivizii şuşoteau între ei. Apoi. Pe locurile cele mai bune. în spaţiul bătrânul Death era convins că Gibson nu s-a deplasat chiar până la dichisit cu căpăstru indian. Dulăii erau şi ei prezenţi. se aşeză lângă parapet. Trecu pasarela şi. Mă dirijai după Old Death. doar-doar îi vor atrage atenţia. la clasa întâi. care umblă în Vârâţi-i în cală! Dobitoacel printre gentlemeni! Glasul ne era cunoscut. care părea să fie conducătorul bandei. lămuri că căm la Columbus. fără să mai ridice glasul către noi. Şeful scandalagiilor ne din cauza zborulu i său original prin fereastră şi a modului puţin zgârieturile provocate de sticlă. două picioare! Cine-a mai văzut aşa drăcie? Faceţi loc.

Acestora li se asociară şi alţi noi veniţi. până când.sprijinit în ţeava puştii. destulă indiferenţă. Răspunsul fu negativ. că vor fi lipsiţi de sprijinul celorlalţi pasageri. la Wharton. Acelaşi răspuns îl primirăm mai apoi şi la Columbus. apoi roţile se puseră în Călătoria noastră decurgea normal. vreo cincisprezece-douăzeci de beţivani care bruftuluindu-i când dădeau de vreo altă părere. se informeze la administraţia portului dacă nu va Gibson trecuse aşteptarea vreunui pasager de ultimă clipă. "slugoi" şi altele încă mai tari. se urcară nişte indivizi penibili. Se dădu ş treilea semnal. unde co câţiva pasageri şi se urcară în schimb alţii. În tot acest timp Winnetou nu se dădu grăunţe de porumb. interesându-se de opinia celorlalţi şi expresii ca " republican afurisit". în deplină pace. Dac-ar mai fi găsit pe Dar iată că la Columbus coborâră mulţi dintre călătorii paşnici şi nu prevesteau nimic bun. pe jumătate întors cu spatele la ei. între alţii se iviră pe pasarelă. De la Matagorda la Columbus vasul parcursese o distanţă echivalentă cu vreo cincizeci de ore de mers pe jos. dar aceştia îi tratau cu mişcase din loc decât o singură dată. în mişcare şi pornirăm în larg. Vasul mai întârzie puţin. atunci. Ajunserăm mult mai numeroşi. oamenii se retraseră în sine şi nu le mai dădură nici o atenţie. Old Death ieşi pentru câteva minute pe chei ca să pe acolo. clă -se. Găliganii se băteau în piept. Astfel. fălindu-se cu convingerile lor antiaboliţioniste. când îşi adapă armăsarul şi îi Cei şase rowdy păreau să se fi calmat în privinţa noastră. Curgeau din gura lor scârbiţi. şedea ca şi absent. Cei şase rowdy îi întâmpinară cu exclamaţii de bucurie. hotărât luc ar fi făcut-o lată. în cele din . Probabil că de aceea zur bagiii renunţară să se mai lege de noi: vedeau bord şi alţi secesionişti. Aici ajunserăm către seară. înc ară să intre în vorbă cu noii călători. ceea ce ne determină să ne prelungim biletele de dram până la portul La Grange.

lucra rar la Răzbătea de acolo un zgomot infernal. convinse mai întâi că vasul înainta pe direcţia justă. Se spărgeau sticle. Găsea. îl bătuseră cu cravaşa şi că ameninţau să-l spânzure de coşul Abia acum situaţia începu să-l îngrijoreze pe căpitan. Afară de asta. stăruia un surâs de bonomie. Zurbagiii tropăiau. rnul. făcând totul ca şi când ei ar fi fost stăpânii absoluţi ai vasului. Era cam corpolent. nu mai putem sta nepăsători. ridicându-mă de pe banchetă ş iindu-mă de el. Cică au fost de faţă şi ei la bătaia de ieri şi ar fi spioni de-ai lui Juarez. probabil. pe puntea de comandă. Se pare că ieri s-a — Ei drăcia dracului! Nu-i glumă! Care or fi albii aceia? Şi . — De noi e vorba. Au de gând să-l spânzure. iar pe obrajii lui bucălaţi. Deodată năvăli afară un negru văitându-se. — Căpitane. se îm rânceau fără să le pese de nimeni.urmă. că lucrul cel mai bun e să nu-i bage în decât să se descurce ş apere cum or şti. probabil. Chi unci îi ieşi în cale cârmaciul. Pasagerii n-aveau nimic din înfăţişarea yankeilor. vă rog. Era. Vor să-i linşeze.. şi raportă căpitanului că zurbagiii vaporului. forţele turbulente deveniră majoritare. se tolăneau pe bănci. chelner. e vorba şi de doi albi. Spuneţi. încât auzii toată discuţia. Se opriră lângă noi. Se şi dădu să intre în restaurant. tanul îşi roti ochii în jur.. rumeni. Căpitanul îi lăsa în pace. nu ştiu care anume. indianului am răfuit cu unul din ei. Cei mai mulţi dintre secesionişti trecură în restaurantul va sului. coborî apoi scăriţa coboare în primul port. Se căţără sus. seamă câtă vreme nu-l stingheresc în treburile lui. sir! îl lămurii. Ăştia pun la cale blestemăţii. Acest căpitan nu avea americani.

Orice efect sigur. încoace! Bizuiţi-vă pe mine! N-avem timp de prea multe explicaţii. Iată-i. La momentul oportun. vin . Acostez chiar acum şi — În nici un caz! Sunt obligat să-mi continui drumul şi n-am Se apropie de Winnetou şi-i spuse ceva. lângă şei. — Neplăcută afacere! Dar. atunci eu sunt gata să înghit v rul cu pasageri cu tot! exclamă el cântărindu-mă cu toată competenţa. întâi de apel la armă n-ar face decât să ce lucrurile. Dumneavoastră procedaţi cum vă spun eu. nu vă folosiţi de puşti.. — înseamnă nii vor păţi-o rău de tot. Căpitanul veni iarăşi spre noi. Las' că-i răcorim noi pe aceşti netrebnici! îi îmbăiem.. dumneavoastră părăsiţi vasul. Staţi în defensivă. el să coboare. Apaşul ascultă şi. Dumneavoastră vă apăraţi şi atât.— Aşa? Păi dacă dumneavoastră sunteţi spion de-al lui Juarez. timp de pierdut. Iar noi. necăjit. intervin e aplic o metodă cu toate. staţi niţel! — Trebuie să vă puneţi în siguranţă. — Nici prin vis nu mi-a trecut să fiu spion! Eu nu mă sinchisesc de politică. îi întoarse spatele. interveni îngrijorat le putem face faţă. Căpitanul căzu pe gânduri i chipul i se lumină: se cunoştea că-i venise o idee fericită. o mână de oameni. — Ştiam eu că indienii ăştia sunt tare încăpăţânaţi. Băgaţi-le sub banchetă. refuzând din cap. Nu vrea nici cârmaciul. nu — Am să le joc măgarilor un renghi de care să-şi amintească multă vreme. — AU devilsl Pe toţi dracii! îşi ieşi din fire Old Death. Bezmeticii aceia nu glumesc. Adică să ne lăsăm lin idecum.

— Uite tipul! strigă şeful scandalagiilor. în preajma căruia se aflau doi ti monieri. Căpitanul plecă în grabă de lângă noi şi. De ce-şi schimbă costumele. derbedeii urcau scara spre covertă. după cum se deghizează. alături de ăstalalt. în ispoziţii cârmaciului. Chiar şi secesioniştii p t călători pe vasul meu dacă au bilete şi se poartă cuviincios. de pe puntea de comandă. cu mine eram atât de înghesuiţi. respectând indicaţiile căpitanului. m-a a meninţat cu pistolul! împreună cu Old Death. gentlemeni? interveni atunci căpitanul. câinele şi. Parcă nechezau cu toţii. arătându-mă pe mine. deoarece. După câteva momente. nici nu ne atinserăm de arme. hai? Mi-a ucis — Spion.într-adevăr. vă scot la mal şi n-aveţi decât să înotaţi pe uscat Derbedeii izbucniră în râs. Se vede ştreangul de gât! Jos cu State n Nord! Jos cu iscoadele lor! — Ce faceţi. Să constituim un tribunal! Să le punem vrem ordine? Asta şi facem! Ori intră cumva în obligaţiile dumitale să-i tulburaţi ordinea. Spion al Nordului . Dar nu mai trăsei cu urechea. spion! urlară toţi. îl văzui şuşotind cu călătorii paşnici: le comunica nişte instrucţiuni. îmi îndreptasem toată atenţia asupra Cum ieşiră din restaurant. Parcă noi nu ocroteşti pe spioni? — Obligaţi e să-i transport pe toţi pasagerii care sunt în regulă cu bileţele. însă dacă a Austin.. Asta e datoria mea. făcând un tărăboi grozav. în mai puţin de zece minute. Acesta alergă la şeful echipajului. secesioniştilor. acum o face pe vânătorul. Ob servai doar că. toţi pasagerii se mutară în partea din faţă a co tei. str igând de sus. încât abia ne mai puteam mişca. derbedeii ne şi înconjurară. sir! îi răspunse unul din haită. Old Death şi . Noi. Păstraţi ordinea pe bord! Nu vă legaţi de pasageri! — a ţine-ţi gura.. omul lui Juarez! Ieri era îmbrăcat ca un gentleman.

indi-an. şi. rugându-l pe căpitan să tri ită o barcă de salvare găliganii trimişi după el. Furăm împinşi până hăt spre coşul fumegând al cârlige de fier prin care treceau funii solide. totuşi. Winnetou doborâse pe unul din dispăru în cabina cârmaciulu i. făcându-le laţ. fireşte. Printr-un ochi al cabinei m ji curând ţeava dublă a puştii sale de argint. Acolo ne îngrămădiră huliganii şi alcătuiră la repezeală un tribunal. în Texas? Sunt spioni şi trădători. Coşul era prevăzut din loc în loc cu dezlănţuit al bandei. dar vocile noastre se pierdeau în urletul vasului. . Căpitanul vasului îi mai avertiză o dată în mod serios. parapetul vasului. care schiţăm vreun gest de apăra u doar că purtăm cuţite şi pistoale asupra noastră şi că. Apoi Fireşte că întâmplarea stârni mare tămbălău. nici nu-l văzurăm pe tânăru paş. îşi puseră apoi întrebarea dacă să-l judece concomitent şi pe Winnetou. dar nu obţinu nimic bedeii îşi râseră caută ei aici. Se repeziră toţi la după camaradul lor expediat în apă. Deciseră să fie chemat şi Auzirăm doar un strigăt puternic. un dispozitiv cât se poate de adecvat pentru intenţiile lor. Mai-mai să de-a face cu nişte blestemaţi care subminează Statele din Sud. să ni le petreacă pe după gât. "Preşedintele" ibunalului trimise doi "membri" să-l aducă. Să-i lichidăm. Cred că nici nu se întrebară măcar de ce nu Old Death făcea eforturi uriaşe ca să pară liniştit. nu ne servim de ele. pună m pistol. — Ascultaţi! zbieră capul bandei către ai săi. iar pe al doilea îl aruncase peste bord. construită din plăci de fier şi situată lângă carcasa roţilor. Căpitanul le îndeplini rugămintea.Protestam. Voiau să ne spânz ure. scurt pe de el. Ce doi! Propunerea fu a probată gălăgios. dar privirea căpitanului îl readuse la realitate. Aşadar. E limpede că avem atingea culmea ridicolului. împresuraţi cum eram. Nu aveau decât să sloboadă un pic funiile. sau să ne spânzure mai întâi pe noi.

Repede. îşi scoase la iuţeală haina. Un scrâşnet dedesubt. informaţi şi instruiţi din vreme. zâmbind complice. Acum toată atenţia c lor ce urmăreau barca de salvare îşi izbitură încât unii din pasageri se treziră pe jos — şi iată-ne proptiţi în schimbă obiectul. ţipau de mama focului. crezând că e vorba de un accident. Dumneavoastră rămâneţi fără nici o grijă p . Dacă v scufundă. Călătorii paşnici. Cârmaciul şi ceilalţi matrozi stăteau cu ochii ţintă la malul drept. spre mal! Coborî de e punte. strigau la rândul lor ca speriatul. Din fericire. domnule căpitan! Prova s-a rupt în două! Câteva — Suntem pierduţi! exclamă căpitanul. s-a zis cu noi! din gură de şarpe. vesta. făcându-l pe — Apă în cală. cât mai multă găliganul care se zbătea în valuri. chipiul. ca şi când le-ar fi sunat ceasul morţii. Era acolo un banc de nisip. îi rap ortă căpitanului: minute. o mal. pe care îl lingea leneş apa destul de săracă a fluviului. Se salvează cine poate! . Apa îi ajungea numai până la gât. Iar derbedeii. Atunci veni fuga unul am matrozi şi. Mai e încă vreme. îndreptă vasul spre banc. şi vasul se scufundă! Apa nu e adâncă. Deocamdată scăpasem căpitan. Acesta ne făcu semn să veni ai aproape şi ne spuse cu glas reţinut: — gălăgie! Dădu ordin să se oprească maşinile şi vasu încet către Atenţie. Un semn al căpitanului — şi cârmaciul. — Jos! Săriţi! strigă el. acesta ştia oarecum să de spânzurătoare. o dezlegă şi vâsli către înoate şi se menţinea la sup Death şi cu mine rămaserăm singuri. domnilor! îi îmbăiem îndată. îşi trase cizmele din picioare şi sări te bord.Un matroz sări în barca fixată la pupa.

Având f ndul plat şl rezistent. Ku-klux-klan. gluck. Se aruncau peste bord şi înotau gâfâind spre să observe cum căpitanul. cuprins de turbare şi neputinţă. îl somau pe căp să oprească chiar şi de puşti în măsura în care acestea nu se umeziseră de tot. căpitanul ordonă presiune maximă. imitând ţăcănitul puştii când o încarci. vasul fu curăţat. Pe când primii "salvaţi" atingeau malul. ca să recuperăm tim ierdut. vasul nu suferise nici ca pe un drapel. sir N-aveţi decât! Vă vom pofti pe bord! Dar până atunci. ba se folosiră — Potaie! Te aşteptăm noi aici la întoarcere şi te spânzurăm pe altfel ortografiat. căpitanul strigă spre mal: cea mai mică avarie şi se supuse docil comandei. luând-o pe la spatele vaporului.. cuvânt de origine scoţiană . spânzuraţi-vă între voi. adică avertisment. Astfel. cu moartea. ameninţau cu reclamaţii. Ridicaţi-le de şi să-i ia pe bord. câte au rămas aici. Bagajele. gentlemeni! Dacă vă mai vine pofta să vă jucaţi de-a tribunalul. Fluturându-şi haina — Farewelll Rămâneţi cu bine. le voi preda în portul La Grange. onomatopeic. în cele din u ul din ei. Alţii îl descompun în cuc. adică gâlgâit. Răgeau desperaţi. răsunară acum h te de râs. acolo! Vă puteţi imagi impresie făcură toate acestea asupra derbedeilor păcăliţi.Secesioniştii nici nu înregistrară ciudăţenia că tocmai căpitanul vasului îl părăsise cel din prea îngroziţi ca să mai cântărească lucrurile. Numele faimosului Kukluxklan sau. transmiteţi salutări generalilor voştr in Sud! Vaporul îşi luă toată viteza şi navigarăm cât se poate de repede. şi unde cu o clipă înainte domnise spaimă. se căţăra frumuşel pe scara pregăt inainte. după unii. Acest cuvânt mai e şi azi o enigmă lexicală căreia i s-au dat diferite explicaţii contradictorii.. răcni spre căpitan! propriul tău vas! — Well. ar fi. şi clan.

fiecare ce vrea. frânând industria şi comerţul. cu spinările sfâşia . Creadă. împuşcau preoţii în amvon şi judecătorii sub ochii familiei. Grant a supus chestiunea Congresului. Kentucky şi Tennessee şi. chiar şi cele mai criminale. întinzânduşi tentaculele către Texas.care înseamnă trib. aceştia se legau sub ameninţarea pedepsei cu moartea. a ordinii noi. Probabil că nici membrii Ku -klux-klanului nu ştiu de unde vine acest nume şi ce înţeles are. primejduind măsuri nu au izbutit să pună capăt nefastei sale activităţi. ani de-a rândul Ku-klux-klanul a menţinut în statele sudice o continuă tulburare. nici chiar de la incendieri şi totdeauna călare şi mascaţi. iar alţii l-au imitat. care a apărut mai întâi în Carolina de Sud. Prestând jurăminte fanatice. atacau gospodari paşnici. Şi nici cele mai drastice guvernul fusese silit să le aplice faţă de Sudul învins. puţin le pasă. încât. într-adevăr. se întruneau periodic şi săvârşeau crimele umblând în exerciţiul funcţiunii. Poate că vreun sinchisească de sensul s u nonsensul expresiei. nu i se putea ţine se văzuse nevoit să ceară preşedintelui Grant ajutor militar. fără acest ajutor. Ku-klux-klanul îşi recruta membri dintre partizanii sclavajului. fără să se asociaţie. lăsându-i să zacă Ku-klux-klan. ai partidului republican. în sfârşit. Se alcătuia dintr-o adunătură de duşmani înveteraţi ai Nordului. care îşi puseseră drept ţel combaterea prin toate mijloacele. Alabama. La urma urmei. instaurate după încheierea războiului civil. Nu la fel de obscur era însă şi scopul urmărit de această ins a clănţănit pur şi simplu din gură. toate secretele organizaţiei. adversari ai Uniunii şi să execute orb eşte prevederile statutului şi să păstreze. seminţie sau bandă. A fost promulgată o lege . Mississippi. pentru combaterea căruia guvernatorul Carolinei de Sud luase asemene a proporţii. Georgia. înfiinţată în urma restricţiilor pe care proprietatea. Organizaţia secretă. Toţi criminalii şi bătăuşii din lume luaţi la un joc nu răspândeau atâta groază cât acest asasi-nate. Asociaţia piept. Nu se dădeau înapoi de la nici un act de violenţă.

Iar pasagerii au doua zi dimineaţa. Să vedem dacă-l . Veniţi. — Aţi fost de faţă şi la reîmbarcarea lor? — Fireş ir. Winnetou o luă înainte. la lumină! Prietenul meu are o fotografie a lui Clinton. traversând călare pasarela şi topindu-se a în întunericul portului. — Atunci. vă rog.împotriva Kuklux-klanului. chiar de dumnealui e vorba. căpitanul ne anunţă din cauza condiţiilor nesigure de navigaţie. deoarece vasul avea să-şi continue cursa abia a a doi prieteni care au călătorit cu vasul respectiv şi trebuie să fi reluat călătoria. — Mă interesează.. În astfel de condiţii. Am vrea să ştim dacă şi-au încă întuneric şi pe bord era mare înghesuială. Nici nu se crăpase bine de ziuă. poposit aici. era cum să observi pe fiecare în parte? Probabil că toată lumea a plecat mai departe. mai recunoaşteţi. cam la ora asta. Ne văzurăm deci obligaţi să debarcăm. când a sosit aici ultimul transport de călători din Matag rda şi dacă toţi pasagerii au coborât de pe vas. laolaltă cu ceilalţi pasageri. Suntem în căutarea de măsuri extreme dovedeşte din plin pericolul grav pe care Ku-kluxSe înserase când vaporul nostru sosi în portul La Grange şi când coborât până la unul. v-aş ruga să ne daţi o informaţie. sir. Old Death îl caută de îndată pe funcţionarul de serviciu al agenţie e navigaţie. exceptând pe un domn Clinton. — Hm. conferind preşedintelui puteri excepţionale. mergând până la nimicirea bandei. — Clinton? Păi.. — Ultimul transport? Alaltăieri. însăşi nevoia de a recurge la astfel klanul îl reprezenta n numai pentru indivizii luaţi în parte. călătoria nu mai poate fi continuată. u-i uşor de ştiut. dar şi pentru întreaga naţiune.

trecând calm şi peste lipsă de loc.. Dar aţi cam lungit discuţia cu mine şi disponibile. unde. Doar nu suntem răufăcători. unde a tras în gazdă? întrebă Old Death. astăzi oricine se cr ede gentleman. nu se vede nicăieri măcar un fir molestat de oameni sau de. chiar dacă-şi cară şaua în spinare. eu nu vă cunosc: nu ştiu. De a ltfel. De aceea Old Death reluă prietenos: — Nu ştiu precis. fireşte. Dar e cineva care n-o să vă refuze. nu-i aşa? — Sir. aşa îi zice sunteţi oameni cumsecade. dar pesemne că la señor Cortesio. alte insecte? — Nu e decât unul singur. E vorb de un spaniol care se ocupă cu tot felul de comisioane. V-aş conduce chiar eu. Acuma se pare că livrează în se cret arme pentru Mexic.într-adevăr. La mine nu vă pot găzdui de lumină? Adică un han acceptabil. cu excepţia lanternei dumneavoastră. unde să te poţi odihni fără a fi pasagerii ceilalţi trebuie să fi ocupat între timp cele câteva odăi — Destul de neplăcut. în casele particulare probabil că nu trebuie să ne aşteptăm a prea multă bunăvoinţă. dar o mul n-o făcuse cu răutate. — Ştiţi. sir. la noi. — Perfect! s e bucură Old Death. Aluzia se referea. — Sper că e un gentleman? — Ce să vă spun. funcţionarul confirmă cu toată siguranţa că acesta e domnul cu pricina. dar mai . E un fierar care s-a mutat aici venind din plătim cinstit şi poate să ne găzduiască fără grijă. N-aţi vrea să ne daţi — Nu-i nevoie de nici o adresă. această impoliteţe. maşter Lange. oameni l-au întâmpinat şi i-au dus bagajele. vreau să spun. îi adresa? am nişte treburi cu vaporul.. dacă Missouri. ai cărui — Vreun han se găseşte oare în acest port binecuvântat. constată Old Death.

în intenţia zugravului. Ajunge să întrebaţi de maşter Lange din zică. în cele din urmă. Excelenta star a bojocilor se vădea şi din vorbăria neobişnuit de sonoră. Va să Dădui omului un bacşiş şi plecarăm. Pe firmă. una spaţioasă pentru clienţii de rând. ba să se simtă chiar bine în această atmosferă. care beau . Deci broasca. fără să ne bage nimeni în seamă. dar şi prim dacă avem în vedere că nici un cetăţean al statelor libere n-ar fi admis vreo discriminar e socială sau morală în dauna lui. ca să ne mai obişnuim ochii cu fumul şi să ajung em a deosebi persoanele şi lucrurile. pătrunzător. o luaţi drept înainte ş la a doua clădire pe stânga. ducând şeile cu noi. Aşa e tradiţia pe-aici. Cum am deschis uşa. îi spuneţi că v-a trimis la el reprezentantul agenţiei. La masa cu pricina mai şedeau câţiva bărbaţi. Lepădarăm şeile într-un ungher bere şi discutau între e riviră scurt. şi schimbară şi luarăm loc. pragul cârciumii. Cârciuma o recunoscurăm nu numai după geamurile iluminate. ci şi după larma ce răzbătea dinăuntru. nu e încă acasă. constatarăm că scria: "Hawks Inn". trebuie să fie şi înecăcios.fierarului. Toţi interlocutorii. prevăzută cu aripi şi numai cu două picioare. Prăvăliile încă nu s Missouri. La ora asta se află de obicei la cârciumă. năvăli asupra noastră un nor de fum gros ex cepţionali ca să nu se sufoce. ne îndreptarăm găsirăm două scaune libere la o masă. şi alta mai America. Veţi recunoaşte uşor cârciuma: e luminată. Consumatorii erau pesemne înzestraţi cu nişte plămâni pălăvrăgeau în gura mare. Aici nu se discuta cu glas nor mal. spre încăperea din fund. de-ai fi zis că nici nu-şi ascultă Văzând această plăcută ambianţă. stăturăm câteva clipe în există două încăperi. mică pentru oamenii mai cu vază — fapt nu numai neobişnuit în Cum în sala din faţă toate locurile erau ocupate. închipuind un soi de broască ţestoasă uriaşă. de fapt o pasăre de pr a numindu-se "Vulturul".

în Arkansas. ca şi când ar fi discutat un subiect neplăcut.brusc vorba. cu trăsături stânjeneală. — în tot cazul. Păreau în fond nişte oameni blajini. cred că — Old Death? Ăsta cine-o mai fi? se miră prietenul meu. îl ştie la faţă. l-a t. fapt pe care îl sesizai după oarecare semne ale lor de cât de colo că sunt tată şi fiu. Se — în ce priveşte integritatea persoanelor noastre. Doi dintre comeseni semănau leit unul cu altul. Avea faţa bronzată şi făcea i nui ins gata să se încaiere cu o duzină de adversari. o mutră cât se poate de mirată. sugerându-ne cu — Staţi pe loc. se şi mutară puţin mai încolo. dincolo. un devorăm. "Băiatul" număra de bună seamă vreo douăzeci şi şase de ani. viguroşi. Old Death îl privi pieziş şi-l descusu pe bătrân: — Ziceţi ca l-a văzut? Când? — In şaizeci şi doi. e un tip ii ca dumneavoastră. cu mâini mari şi grele — mărturii ale unei munci tocmai trecuseră pri ntr-un moment de enervare. discreţie că n-a u poftă să intre în vorbă cu noi. sunteţi leit th. Se vedea puternice conturate. într-o lună de zile omul acela Will. făcând westman. Erau înalţi. Băiatul meu. un cercetaş cu mare faimă. De altfel. Dar dumneavoastră probabil că nici n-aţi auzit de . aspre. Sper că nu vă supără comparaţia. de la Pea Ridge. domnilor! li se adresă Old Death. deşi de azi-dimineaţă n-am pus mai nimic în gură. sir. N-o să vă găseşte pe-aici ceva de mestecat are să nu cadă prea greu la maţe? Cel pe care îl bănuiam a fi tatăl tânărului clipi din ochiu tâng şi răspunse vesel: ne-am apăra niţel înainte de a fi înghiţiţi. sârguincioase. dar care De altfel. puţin îna această bătălie. înfruntă mai multe primejdii decât alţii în toată viaţa lor.

aproape de graniţa cu Arkansas. însă. ai noştri au fost înfrân bine. Dar pentru meu. Mulţi oameni desto inici. în acest caz. aci de faţă. când a izbucnit războiul civil. Or. probabil. Băiatul înclina să treacă de partea Uniunii. Totuşi. unioniste care intenţionau să vină în ajutorul celor din Arkansas. Dar de împuşcat nu-i prea împuşcau . din care făcea rte şi Will. s-au strâns laolaltă declarându-se Fireşte că faptul acesta a provocat mare amărăciune. Se ştie cum se purtau statele din sud cu prizonierii. Oamenii au fost nevoiţi să rabde şi să privească neputincioşi cum ţara aceea frumoasă ales în partea ei de miazănoapte. — Atunci fiţi binevenit Dar să revenim la Arkansas şi la Old Death.. au căzut prizonieri? îmi închipui că nu le-a mers . bineînţeles. — Nu vă faceţi griji. sunt cu totul de părerea dumneavoastră. împrejurările sunt în aşa fel.— De ce nu? Am pribegit nu o dată prin Arkansas şi cred că atunci mă aflam chiar în apropier e de Pea Ridge. dacă-mi permiteţi întrebarea? Ştiţi. pe puţin optzeci mureau din cauza tratamentului inuman. printre care şi acei baroni din Sud. maşter! Sper că nu sunteţi partizanul sclavagi r bătuţi. într-unul din regimentele coloană. s-a înrolat. încât nu strică şi ştii ce hram poartă persoan re stai la aceeaşi masă. Acolo a dat peste un număr covârşitor de trupe inamice — Va să zică. forţele conserv atoare. — Şi de partea cui eraţi. după o luptă eroică. că acest stat. schimbat. a fost trimisă în recunoaştere şi. Eu locuiam pe atunci la Misso uri. la Poplar Bluff. O peste graniţă. care priveau cu oroare sclavajul şi împotriva secesiunii. era pustiită de război. Pe neaşteptate. au pus mâna pe cârmă.. Elementele cu judecat a sănătoasă au fost intimidate şi astfel Arkansas se alătură Sudului! moment nu era nimic de făcut. Dintr-o sută de oameni. lucrurile s-au purtarea aristocraţiei sudice.

fiul meu s-ar fi prăpădit. de unul singur. provocând pe prizonieri şi să-i măcelărească. în timpul nopţii. Timp de zece minute nu se mai auzi nimic. Şindrila cedă şi cineva tot lărgea spărtura. Secesioniştii se aflau într-o fermă. maşter? Mă faceţi din ce în ce mai curios. până ce ploaia năvăli peste teasc. însă Old Death a dat ca un westman care ştie ce şi cum. Se înţelege că vreo câteva santinele i-au simţit vârful Altfel nu se putea. Deodată. Pe prizon ieri. iar trupa se adăpostise la santinele. Şi dacă-l vedeţi aici întreg şi teafăr. Stătură liniştiţi şi traseră cu urechea. singurul meu fecior. Adică. era un alt fel de zgomot. Era seară şi-i venise în ajutor şi o ploaie torenţială. însă. un batalion întâmplare. pentru asta numai Old Death m rită mulţumiri. Chiar în dimineaţa acoperiş. care stinsese cuţitului. Dar pe urmă necunoscutul slobozi prin spărtură trunchiul unui copac tânăr. o trosnitură. sărmanii băieţi aveau să fie puşi la zid. consumat toată muniţia şi s-au bătut apoi corp la corp. i-a eliberat pe toţi prizo nierii. Nu era ropotul ploii. vreo douăzeci la număr. Te prizonierilor? — Ar st prea târziu. Pe acest trunchi se căţărară prizonierii . — Cum aşa. Acum. — Grozav! Asta zic şi eu lovitură! — Şi ce lovitură! S-a târât pe burtă până în lagăr ienii.— Oho! Aici vă înşelaţi amarnic. Băieţii noştri s-au ţinut tare. după ea santinelelor. Ofiţerii ocupaseră camerele de locuit. prizonierii auziră un zgomot pe întreg. câte una pe fiecare latură a clădirii. Până să sosească asemenea trupe. se pomeneşti că cercetaşul acela va fi adus nişte trupe în ajutorul toate focurile. îi îngrămădiseră într-o şandrama unde era instalat teascul de z it de patru următoare. cioturos şi destul de rezistent ca să suporte greutatea unui om. au secesioniştilor pierderi afla în mare primejdie.

până pe acoperişul nu prea înalt al şandramalei şi de acolo se lăsară în jos. la "Vulturul". sir. Băieţii nici nu apucaseră măcar să-i mulţumească şi să-i reţină trăsăturile feţei. — Nu. Tatăl lui Will îşi trecu din nou privirea cercetătoare p este feţele noastre. Afară. — Şi i-a însoţit mai departe? s făcu a nu şti Old Death. sir. Dar pe parc bat cu el câteva vorbe de care îşi şti şi el cum arată nişte oameni recunoscători! — O fi şti aşa. pe pământ. cele patru santinele din schimb zăceau în scoase dincolo de lagăr. Sper că nu-mi veţi înşela încrederea. Abia aici aflară ei că omul care îşi riscase viaţa ca să-i salveze era Old Death. băiatul al meu abia de-i ghici statura înaltă şi aminteşte la perfecţie. la restaurant. cu multă dibăcie. cercetaşul. — Ei bine. Era un întuneric de nu se deşirată. în rumul ce duce la frontieră şi pe care-l cunoşteau cu toţii. Dar i. Eh. eu însumi sunt Lange. De ce vă interesează? am informat la reprezentantul agenţiei de navigaţie d că nu cunoaşte vedea om cu om. nu cunoaşteţi cumva pe un anume maşter Lange din Missouri? Celălalt îşi înălţă atent Lange? îngână el. Pentru că ştiu cine v-a trimis şi păreţi nişte oameni cumsecade. Băieţii le luară armele şi. îngăduiţi-mi să vă strâng Dar cine-i amicul dumneavo -a scos o vorbuliţă până acum? mâna şi să vă spun bine aţi venit. Spunea că-l aşteaptă nişte treburi urgente şi se mistui nesimţire. salvatorul îi repede în bezna nopţii ploioase. sfătuindu-ne totodată să ne referim la bunele lui oficii. maşter Lange. tot el ne -a trimis încoace. n-o să mai găsim loc şi nepe cineva care ne-ar putea găzdui. de l-am întâlni odată pe acest Old Death! Ar — Ne temeam că aici. . şi dânsul ni l-a recomandat pe De altfel. îmi închipui că fiul dumneavoastră nu e singurul om cu care s-a întâlnit în viaţă.

Fusesem rănit la braţ de un glonţ şi mă te tare. mă rog. cei de dincolo. dezlipească. Aflaţi. Bătrânul continuă fără să-i răspundă: voie o creangă. mâneca mi se — Vai. vă închipuiţi că aici Dar. căruia îi fusese adresată întrebarea. Will. vai! Dumneavoastră. rosti cu însufleţire: — Old Death păşea în fruntea noastră.— E un german. care înlătură pericolul gangrenei. Spuneaţi adineauri că a stat de vor Old Death şi câ'-şi aminteşte totul la perfecţie. mă lipise de rană. care va depune mărturie în pr ivinţa mea. iar Old Death te-a sfătuit să-ţi moi mâneca în apă. că aici se munceşte din greu. — De unde ştiţi? se minună Will. nu aveam pansament. încât am ţipat ş ath. ca să se .. însă. iar amărăciunile ptanul până să ajungi la o situaţie. Old Dea strânse pentru a doua oară. umb lă câinii cu covrigii în coadă. om cu studii înalte. adăugă el.şi bătrânul cercetaş v-a făcut de măgar! îl întrerupse Old — Şi atunci i-ai spus că eşti rănit la braţ şi că rana s-a inflamat. — Will?! întrebă mirat Lange. N-ai vrea. voi adresa fiului dumneavoastră. să-mi povesteşti şi mie anume aţi discutat? Mă interesează grozav. tinere. şi să-ţi ră na cu zeamă de pătlagină. — Chiar dânsul. Aceasta îmi lovi braţul şi mă fulgeră o durere atât de — . A venit să-şi caute norocul pe aceste meleaguri. Tocmai treceam printr-un crâng şi Old Death stârni fără vie.. binevenit! De astă dată îmi întinse şi mie mâna. să nu fie cu supărare! Vă urez succes şi fiţi — Şi dacă vă mai îndoiţi că merităm încrederea.

Tatăl dumitale găsea adineauri că semănăm leit.. la noi. Aici. cum seamănă. da. Şi uite că nu s-a înşelat. Semănăm într-adevăr. deocamdată. în timpul războiului. cum s-ar spune... cei din Sud v-au declarat spion. şi-a cam băgat dracul coada. Ştiţi. desigur. pe drumuri pe car i altul nu s-ar fi încumetat. exact aşa! confirmă uimit tânărul Lange. conducându-le până în spatele duşmanilor. ie să ne abţinem. aţi pus la cale nişte acţiuni care ataşat unor Unităţi din armata Nordului calitate de călăuză şi cercetaş.. Iată de ce vă bucuraţi la noi de pune în primejdie. Numai că. băiete! Dacă e să se lase cu duioşii. După câte ştiu. stai la locul t fii cuminte! Şi. nevasta bărbatului cu soţia lui. în schimb.— Da. Sunteţi Old Death! izbucni Will în culmea bucuriei. sir. V-aţi atâta preţuire. da m temeiuri serioase. apoi îmi revine mie. v-aţi alege cu ştreangul. dar mâna viguroasă a tatălui îl opri şi-l — Ho'. dar tocmai de aceea sunt obligat să evit tot ce v-ar aboliţioniştilor. Dar de unde ştiţi toate astea. Dacă aţi cădea pe mâna unor secesionişti. primul drept şi prima datorie de a-l îmbrăţişa pe salvatorul recunoştinţa mea. de pildă. cum stau lucrurile.. . Old Death şi cu mine.. nu uita unde ne aflăm şi câţi ochi ne pândesc. Să nu vă îndoiţi de ca tată. sărind de la locul lui şi dând să-l strângă în făcu să se aşeze: braţe pe bătrânul cercetaş. asta. adăugă: — Nu mi-o luaţi în nume de rău. Prin urmare. tău. lumea vă cunoaşte drept partizan al v-au sporit faima şi au provocat grele pierderi celor din Sud. sir? — Mai bi? Doar eu sunt omul cu care ai stat atunci de vorbă. adresându-se lui Old Death. — Adică.

Din toate părţile ne vin străini pe care nimeni nu-i cunoaşte. — Nu fiţi uşuratic. provoace. în La G ineaţa — iar huliganii pot sosi şi ei în cursul nopţii. nu ţin cu tot dinadinsul să atârn uite că mai sunt viu. cu atenţie. Dar urmările măcelul încă mai continuă. Noi.— Ştiu totul. cu puteţi păţi. Luăm masa la restaurant. Se vede că n-au nici o treabă. O vorbă să le fi răspuns. căci toată ziua umblă creanga pe străzi. De altfel. Cu cina. dar s-a expus unei mari siguranţă că vor căuta să se răzbune. în Mexic. şi dumneavoastră o — Da' de unde! Nu mă tem eu de câţiva măgari! Am avut de-a câtva timp se petrec la noi lucruri nu prea curate. viaţă ei. Şi atunci. în Texas. se adună prin locuri dosnice şi se tot sfătuiesc între ei. face cu destui indivizi de teapa lor. simţind că aici cam arde pământul sub picioare. şi puţin îmi pasă. ar fi ieşit cu bătaie şi omor! De dumneavoastră nevoie de odihnă. bătrânul Lange comentă îngândurat: primejdii. După ce-l ascultă — Căpitanul a procedat foarte curajos. veţi fi având şi Eu sunt văduv şi duc. de-ar încăpea ursul în ele. . ripostă cât se în ştreang. str! Ăştia pot strânge ici destule ajutoare. nu am nic ef să mai stau mult aici. ne a tocmai la mijloc. De să ne spânzure pe amândoi de coşul vaporului şi n-au apucat să-şi Şi Old Death istorisi întâmplarea de pe vapor. Nu mai departe decât azi nişte rowdy plănuiau realizeze opera. şi poate de calm Old Death. iar dincoace. împreună cu feciorul. chiar mai căpitanul. şi cască nişte guri. De afaceri nu e vorba. Dânsul trebuie să rămână aici. mai răi sau mai buni. Nu vreau să spun că nu-mi plac oamenii de prin războiului mai apasă greu asupra Nordului. Sunt. Acum şed dincolo şi urlă. ca orişiunde. îndeobşte prânzul. ne-am vândut casa partea locului. dar am fost de repe ameninţat cu spânzurătoarea. Au şi încercat să ne altfel. maşter Lange. Ce-i drept. şi mai zilele trecute. Şi plus de asta. nu prea stăm pe roze. însă.

Aşad otul e în regulă şi Ceasurile lor sunt numărate. Acolo ne aşteaptă o situaţie cât se poate de bună. Am găsit cu părător chiar aici. Spune umneavoastră. adică el. nu peste tot în Mexic e aceeaşi situaţie. îmi aduce la cunoştinţă că "regele rgintului". Unde mă duc eu. Toate haimanalele năvălesc de peste gospodăria şi să mă mut a fiica mea. Locuieşte de mai bine de un an şi jumătate în Mexic şi. adică niţel dincolo de Chihuahua. — Ce v-a apuca ? sări Old Death. i-a plăcut gospodăria şi.. Aşa că pot să plec când îmi convine. în provinci ile de la nord. Gin rele meu posedă o mină de argint: e ultima lui scrisoare. Bunicul trebuie să stea lângă nepoţel. Am hotărât să-mi vând localitate. Nu glumiţi. aş fi extrem — Hm! cugetă Old Death. dar s-a descurcat repede şi i-a respins pe franţuji spre miazăzi. suma în bani peşin. Acolo îmi voi găsi un adăpost cumsecade. Sus. alaltăieri. căsătorită cu un om serios. cred că va fi linişte.cazanul s-a încins de-a binelea. în graniţă şi asta îmi taie pofta să rămân aici. Soarta se va hotărî în jurul capitalei. foarte bogat. mi-a şi achitat toată Mexic. a devenit tată şi că moştenitorul îşi reclamă cu energie bunicul. de bucuros. Mă mut în războiul s-a stins. E adevărat că Juarez a fost nevoit să se retragă la El Paso.. acolo îi e locul. Dacă v-ar plăcea să ne însoţiţi. Şi vreţi să vă aruncaţi în gura lupului! — N-am altă c e altminteri. sir! S-ar putea întâmpla şi . asta. nu aiurea. face să mai rămân aici? E vorba să fiu angajat la mină împreună cu Will. în nimic nu mă mai poate reţine. — Pe mine?! De ce? — Păi chiar dumneavoastră vă plângeaţi adineauri de Mexi Ziceaţi că acolo mai continuă măcelul.

încât toate casa. mă asigur că ajung dincolo nevătămat. sir! Mergem împreună. nu e puţin lucru. omul lucrează din plin. poftise acasă ra asta. — îl găsiţi pe la zece. unul. uşurel! râse Old Death. ceea ce. Călătorind cu un westman şi etaş Mexic. Numai datoria să şi-o facă. — Dacă e numai pe-atâta. Intenţionam să tratez ceva cu el şi mă . între timp. lucrurile s-au aranjat. Poate că-l cunoaşteţi? — Cum să nu-l cunosc Grange e atât de mic. — Uşurel.— Zău? Aveţi de gând să plecaţi cu noi? Ar fi minunat! Bateţi palma. atunci plec cu dumneavoastră pe dacă ajung la dest inaţie astăzi sau mâine. — Mai era cineva la dânsul când l-aţi vizi at ultima oară? ai noştri împotriva francezilor. Eu. în orice caz. De aici toate drumurile duc la Chihuahua şi mi-e indiferent ca dumneavoastră. bănuiesc că e vorba de arme şi muniţii destinate partizanilor lui Juárez. mă interesează dacă e om de treabă hea. Noaptea se adună la el tot felul de oameni. — întâi de toate. Puţin îmi pasă dacă cineva pr ră să fie condus de un împărat sau de un vremurile astea tulburi. Aflaţi că tocmai acestui señor i-am vândut preşedinte de republică. — Unde locuieşte? Aş vrea să-i vorbesc încă azi. sir. însă. sir. Señor Cortesio are legături strânse cu cei de peste graniţă. dar nu e încă sigur. pe puteţi informa mai precis în legătură cu drumul? — La un anume señor Cortesio. convoaie de catâri încărcaţi cu lăzi grele sunt dirijate spre Rio del Norte. nu se ştie unde voiţi. Dar e posibil să plece şi voluntari deceea ce înseamnă că afacerea îşi merită riscul. Ce credeţi. sir. Culoarea lui politică nu mă priveşte. Şi se mâna. Şi chiar dacă ar fi să ne hotărâm. unde vă pisicile se tutuiesc între ele. Cred că ne vom duce şi noi în dinainte pe care dru om apuca. — Om de onoare. Sunt egoist şi îmi văd de interesul meu.

— Da. Ticălosul era într-adevăr cam smead la faţă ca un creol. care m-a pus. din care n-am reţinut decât cele ce vă spun. să râd sau să plâng. de sânge. doar îl văzusem cu ochii mei. Poate că era chiar din Mexic şi îl . de un duh care cheamă mântuirea. care ar fi blestemat doi trubaduri. Nu ma oială: vorbise cu William Ohlert. un tânăr şi altul mai în vârstă. Zău că nu ştiam ce să fac. I-a — Ăştia sunt. iar escrocul de Gibson îşi schimbase iarăşi numele. Am scos fotografiile din buzunar şi le-am arătat fierarului. Cel slab şi negricios ca un creol e señor Gavilano: celălalt e maşter Ohlert. de ploaie şi stele. — Ştiţi cum îi cheamă? intervenii eu at aproape o oră împreună şi am avut destul timp să le Acesta din urmă pare să fie un vechi c noscut al lui Cortesio. mă rog. dar aş face prinsoare ca e vorba de nişte nopţi îngroz itoare. N-o fi vreun nume nou de împrumut al lui Gibson? mă făc u atent Old Death. căreia i-au tăiat capul în poet Ludwig Uhland2. de un diavol în se potrivesc între ele. de un clopot p care l-ar fi cântat Schiller şi chiar de un domn fi aruncat din balcon trandafirul ce-l purta la piept. tot lucruri învălmăşite. de altfel. de poezii şi de poveşti. Până la urmă a scos o hârtie şi mi-a citit din ea. care la început păştea oile şi apoi l-a însoţit pe rege în Anglia. Othello. sir. vorbeau despre o întâlnire a lor de acum câţiva ani în capitala Me xicului. iar regina i-ar niţel scrântit. Erau doi bărbaţi. care nu numele lui autentic. de u n negru. iar celuilalt señor Gavilano. Era creier şi de o duzină de şerpi. de o tânără din Orleans pe încurcătură. — Gavilano? N-am auzit. de negură şi veşnicie. Scotea la iveală o grămadă de nume. Acest maşte Ohlert pare să fie un om tare bun. de o nefericită lady Măria Stuart. Mi se învârteau toate în cap ca roata morii. recunoscut pe loc: aflu numele. în mare de când trăiesc. Tânărului îi zice Ohlert. Mă tot întreba de nişte gentlemeni pe care nu i-am văzut nume Ioana. Prob abil că nici Gibson nu era război.

Are în permanenţă cai pregătiţi porniţi noaptea. împreună cu señor Cortesio. o va răpi cu ajutorul prietenului său. Poate că Ohlert i-a vorbit fierarului şi despre această chestiune. atunci e cazul să fie — Nu. deci: — în ce limbă v-aţi întreţinut cu Ohlert? pentru tânărul monoman. Cică era nevoie să treacă el însuşi prin toate întâmplările că te urmăresc nişte gânduri care nici nu i-ar trece prin cap unui om care. Voiam să ştiu înainte de toate ce pretext folo sise escrocul ca să-l aducă pe William încoace. ceea ce i se potrivea de minune. Dacă se poate. — D necrezut! — De ce adică de necrezut. — Neplăcută afacere. ceva în legătură cu ideea ce-l obseda de a — în germană. Nu cunoaşteţi dru avea nevoie de o călăuză greu de găsit la ora asta. foarte n eplăcută! Trebuie să mergem pe urmele sale. sir? Ţicneala constă tocmai în faptul voia s-o scrie.chema Gavilano. Stăruia foarte mult asupra unei tragedii pe care ce urma să le povestească. într ebai. Ştiţi cumva unde ne pute ace rost de nişte cai buni? trebuie să trăiască aievea tragedia eroilor săi. La fiecare trei vorbe pomenea de o señorita Felisa Perilla. nume sub care îl cunoscuse Cortesio. asta e într-adevăr nebunie! Dacă omul şi-a vârât în cap că împiedicat. pe — Ei. De acolo. Sper că se mai a La Grange? Hopkins. Trebuie să fi născocit ceva foarte ispititor scrie o dramă despr e un poet nebun. Dar nu v-aş sfătui să . In limba spaniolă gavilano înseam nă uliu. încă azi. A plecat ieri. sănătos. ia drumul spre Rio Grande. pentru oamenii ce urmează să treacă la Juárez. cică. la ferma lui — Chiar la señor Cortesio.

Păreau să-i cunoască pe ceilalţi cheflii. Când să ne ridicăm de pe scaune. V-aş ruga s aţi locuinţa lui. poate găsim. Cum toată lumea îi asalta cu întrebări. cu destulă nelinişte. — Pe aici. răspunse Old Death. eu mă aşezai cu le spre odaia vecină. Nu doream defel să le atragem atenţia asupra noastră. de odaia cea mare. A trecut de zece. sir. "spionii". Să facem pe dracu-n patru şi să nu mai se fi întors acasă. cu plăcere. trebuie să faţa localului şi. convine să stăm aici până după pl rea lor! Trebuie să ajungem cât mai repede la Cortesio. care îi salutară zgomotos. sublinie fierarul. să vorbim cu Cortesio. — O facem şi pe asta. după câteva momente. Mai întâi. Old Death îşi roti ochii prin încăpere. fără îndoială. lăsând-o numai niţel crăpată. Din schimbul lor de cuvinte aflarăm că erau aşteptaţi. desigur. numai că nu ne prea . bătrânul Lange împinse uşa ce ne despărţea foarte mult. atunci scandalul e gata. Ca să ieşim. nici nu avură când să ne bage în seamă. — E mai bine să nu vă vadă la faţă. Las' că nici vă vă şi pe dumneavoastră. am fi fost pro flând cine sunt indivizii. Spre oameni vreo nouă sau zece din indivizii cărora căpitanul vasului le oferise plăcuta ocazie de a se "salva" pe mal. apărură noi clienţi. schimbarăm între noi până acum atmosfera nu era prea simpatică pentru noi. apoi întrebă: — Cum aşa? Nu văd a cât prin odaia din faţă. fireşte. ar fi trebuit să trecem pe lângă ei şi. sir. recunoscui în acei întârziem. Pe aici o să ieşim mai co discuţia lor.— Totuşi. ceea ce. cât să putem auzi locurile. ne convenea Rămaserăm deocamdată tot la lui Lange. dar dacă ăştia — Toate bune. auzirăm tro e copite în mirarea mea şi. — Cum doriţi. lămuri Lange arătând fereastra. Ca o măsură de precauţie în plus. Vă arăt e u o ieşire dosnică.

— Cu împrumut? râse altul. dacă e pe bătaie. dar sănătoasă. Şi cum scărmăneală cumplită. Mă gândeam în sinea mea că omul acesta cumpănit judecă bine. Sunt gata să-mi strecor prin fereastră lăboaiele cu toate de pe vapor. pe ci u uitaţi că sunt fierar şi ştiu să izbesc Cu ciocanul în moalele capului. nu-i vorbă. Noroc că am găsit în apropiere o fermă şi am luat caii cu î . şi cu o liotă armă perfidă. ne-ar bara trecerea. nici dumnea voastră nu ne-am lăsa călcaţi pe coadă. Nu e vorba de teamă. Orice sfrijit şi laş te poate ucide cu un glonţ cât un bob mult mai înţelept s-o ştergem pe fereastră şi să-i lăsaţi cu buzele — în sfârşit. Dar pistolul e o d e mazăre. Accept propunerea. Trebuia să venim încoace. Derbenici eu. de Old Death. Şi Old Death recunoscu. Eram aşteptaţi. ar ieşi o întreagă. ţin minte zicala din bătrâni. Cei şase rowdy şi unii partizani de-ai lor voiseră să aştepte pe mal oarcerea vaporului. De aceea e umflate. ideea nu e dintre cele mai proaste. chiar dacă ai fi cel mai curajos dintre uriaşi. în schimb. Sau v-aţi speriat care dispar în găuri de frica p i? Ne-am face de râs! — Eu nu prea ştiu ce-i frica. ci de prevedere. Noii veniţi vorbeau de călătoria lor. Numai că nu erau încă hotărâţi asupra modulu um aveau să se răzbune. pe pumni. I-auzi cum mai zbiară păcătoşii! Cred că istorisesc păţania Aşa era. de — Doar nu era să stăm acolo până la paştele-cailor. alţii se opuseseră acestui plan. chiar de-a binelea? S-o ştergem englezeşte? Dar ce suntem noi. Gaşca de dincolo ne întrece de zece ori ca număr. dintre aceştia. Mă descurc eu. anexele lor. porniţi pe scandal. după o scurtă pauz deii sunt dezlănţuiţi. de căpitan şi de stratagema lui.—Vorbiţi serios? se miră bătrânul cercetaş.. şoareci cum că fuga-i ruşinoasă. Totuşi.. de mine. explică unul . Win netou.

Old Death mă ur i Lange şi fiul său ne deteră lucrurile. Ieşiţi mai întâi care şezuseră în odăiţa din fund se strecoară afară pe fereastră. Apoi povestitorul schimbă vorba: — Şi aici? E totul în regulă? L-au găsit pe. Fără nici o jenă. Umblă amândoi pe jos. deci căpitanul va costum nou de vânătoare. Mai târziu s-au îndreptat primească porţia. Păşirăm peste el şi numaidecât observarăm că şi ceilalţi c ici ei nu se aşteptaseră la un tratament prea amabil din partea secesioniştilor. Omul avea dreptate. n-au cai. Ne găseam în faţa clădiri grădiniţă împrejmuită cu un gard. Am fost lucrurile. sărind şi ei pe fereastră. constată fierarul Lange. Am dat şi de alte ferme.. — Şi hainele? — Am adus două lăzi pline. şi căpitanul trebuie să-şi fi uşor de găsit. Unul poartă câte o şa în spinare. e cazul s-o luăm din loc. N-or fi ăia intrat adineauri şi. Şeile vi le dăm prin geam. Discuţia continuă aproape în şoaptă. Vasul a acostat aici pentru noapte.? Restul nu se mai auzi.? — Găsit. câteva minute haimanalele vor veni peste noi... mă grăbii să sar afară. ne-am putut cocoţa fiecare pe gloaba lui. . nici dibui ea celor doi spioni şi a indianului nu ne va cere prea mult timp. Dar erau prea puţini. — Va ere! Dar şi spionii aceia. în dumneavoastră. nevoiţi să călărim câte doi pe un cal. cred că e de ajuns. până la urmă. — Câte o şa? răsună un glas entuziast. Un hohot general salu tă isprava cu furtul cailor. în felul nostru.—■ Da. însă duc — Domnilor.. fireşte. îi recunoşti de la o poştă. De altfel. prefe rând să ne urmeze exemplul. aşa că.

— Am venit în legătură cu o afacere. învăluită În beznă. Casa de colo. ne oprirăm între două case. musafirii lor s e asemenea poveri. constată Lange. ce mai guri or să caşte dumnealor onoarea mea! urechi râsul şi bat jocurile lor! — Lăsaţi-i să se veselească acum! Cine râde la urmă râde mai bine. e a lui. intră! Señor spune vrea vorbit cu străini. Vor mai fi o ii să vă dovedesc că nu mă tem de ei. la noi. Bateţi în uşă şi v deschide. Señor Cortesio e acasă? — Ce dorim de la señor? După vorbă. Plecară spre casa lor. dincolo mijea lumină prin crăpătura oblonului. dar reveni în scurt timp! — Poftim. nu înţelegeau ca După puţin. veniţi dincoace. — Señor io s-a întors. După ce terminaţi discuţia. când vor constata că păsărelele au zburat din colivie! Le-am făcut-o. dar păruiala în cârciumă nu-mi convine. Parcă-mi şi sună în Cei doi fierari stăruiră să ne ducă ei şeile. se bucură Lange. — Ce fel afacere? Spune. unde se vede lumină. pe — Totuşi. — Ne-a trimis maşter Lange. o masă şi câteva scaune de lemn . iar Old Death şi cu mine o cotirăm la d reapta. Uşa din stânga era Printr-un coridor îngust păşirăm într-o mică încăpere care putea fi odaia de lucru. mare ruşine! bombăni Old Death. Stai puţin! închi e uşa. omul de la ea si fie un negru. altfel n u intră. şi bateţi la geamul de lângă u unci vă pregătim o gustare. La primul nostru semnal uşa se crăpă puţin şi cineva întrebă: — Acolo cine? — Doi pri .— Ai-ai. Putem intră. —Massa Langa? Atunci bun. Un birou-pupitru. răspunse Old Death.

alcătuiau mobilierul. numai o informaţie. —Vom vedea. Ne-a fost pomenit numele dumneavoastră. Avem intenţia să trecem în Mexic şi să ne punem la dispoziţia lui Mexicanul nu răspunse imediat. fără fum de ţigară. Se e colo că e spaniol. Bineînţeles că aşa ceva nu se face fără măsuri prealabil Trebuie să ne asigurăm întrucâtva că vom fi primiţi cu bunăvoinţă. şi de aceea am ţinut să vă vedem. căruia o priză de tabac i-ar fi fost înzecit mai plăcută din câteva fumuri. îmi spusese încă de afară să las convorbirea pe seam a lui. Nici noi n u ştim încă precis. sau. se fac recrutări. mai ales una de afaceri. ceea ce ne aduce aici. Luaţi loc şi serviţi câte un cigarillo. începu Old Death. Poate aveţi amabilitatea să ne uneţi dacă ne aflăm pe drumul cel bun. Ne cântări o vreme şi ochii lui parcă se opriră cu satisfacţie asupra mea. — De fapt. — Buenos tardes! Bună seara! răspunse el politicos la salutul señores ? Eram curios ce va răspunde Old Death. Eu. fumam mai pe îndelete. Situa nu ne îmbie la un popas mai Juarez. señor. în La Grange. Old . stătea un bărbat înalt şi uscăţiv. nostru. nu prezintă decât cea mai fină havană. spuse bătrânul. eventual. mai devreme nu eraţi de găsit şi nu ne-ar fi convenit să amânăm vizi-ta lung. — Ar putea să fie o afacere. Lângă pupitru. señor. Nu-l puturăm refuza. De aceea am luat unele inf discrete şi astfel am aflat că aici. tabachera cu ţigări şi scapără bricheta. privind spre uşă. trase din acel cigarillo subţire şi-l dădu gata cine ştie ce importanţă. eram tânăr şi voinic. Am ales această oră târzie numai pentru că noastră până mâine. Ne întinse mexican nu concepe o discuţie. V-a trimis señor Lange? Pot să ştiu ce vă aduce la mine. î schimb. Un Old Deatii.

doar nu-l vom înrola ca ostaş de rând! dacă pentru început va fi simplu soldat. Avem. mai ales acum mă păzesc înzecit. A luptat sub comanda lui Sheridan şi. destulă — Hm! Toate-s bune. foar e prudent. Cortesio întrebă: — Cine v-a indicat numele meu. Trupul lui costeliv. Noi suntem experienţă militară ca să fi de folos domnului preşedinte al Mexicului. apreciat la valoarea lui. Am dat apoi. nu văd de îndreptaţi pe calea cea bun nt bucuros să vă recrutez imediat. ar fi suficient să-mi spun numele pentru a vă convinge că sunt cât se ce m-aş ţine în rezervă. señor? — Un bărbat cu care ne-am întâlnit pe vapor. Müller. E posi bil? Sunteţi întradevăr faimosul cercetaş care le-a dat atâta de furcă celor din Sud? — Eu su t. De aceea vă răspund sincer că aţi fost .Sper şi eu. dar e foarte probabil că aţi auzit de el. señor. a ajuns printre aboliţionişti la rangul de căpitan. Mă puteţi recunoaşte după fizionomie. Totuşi. señor. peste maşter Lange. — Old Death! exclamă surprins Cortesio. care ne-a informat că nu vă putem găsi acasă înainte de ora zece. aplecat. din Nord şi am luptat împotriva Sudului. nu spune mult. Mi se spune îndeobşte Old Death. zâmbi Old Death. Cred însă că poate de apt pentru o asemen a sarcină. nu părea să reziste la mari eforturi. în calitate de . dar vă spun cinstit că nu-mi faceţi aşteaptă. impresia unui om care ar putea înfrunta greutăţile îi privaţiunile ce vă — Aţi vorbit foarte sincer. din întâmplare. în general. aşadar. în cazul lui Old Death. señor! Eu sunt. în ciuda ti nereţii sale. fireşte. sunt sigur că va avansa rapid.Death trebuie să-i fi plăcut mai puţin. chiar Numele. vă pot asigura chiar un rang corespunzător. — Desigur. minţi Old Death. señor. Nimeni din afară nu trebuie să afle că fac recrutări pentru Juarez. un om ca Old Death trebuie. Iar în ce-l priveşte pe tovarăşul meu. În cele din urmă. desigur.

poftim. desigur. Sunt cei mai buni cai din câţi posed. că nu faceţi o ziţie proastă. Ştiţi. senzaţionale. Dânsu l e una şi aceeaşi persoană cu mult lăudatul peste Missionary-Ridge. în schimb. Old Death era gata să accepte. Dar puteam oare să-l dau de îmi strânse mâna şi. bravul esio interpretă îmbujorarea mea drept dovadă de modestie. mi se urcă tot sângele în obraz. l-a eliberat din captivitate pe generalul Sheridan. — Perfect. I-o ci team pe faţă. Ceea ce ne trebuie la început su t doi cai. ca un reporter de fapte — Lauda meritată nu trebuie să vă indispună. FiveForks. gol? Simţeam că. Mâine . vi-i dau la preţul de cost. de ruşine. îl avem pe-al numaidecât să-i plătiţi. Müll er era foarte apreciat de Sheridan care îl folosea în cele mai teribile misiuni. N-avem de gând să ne echipăm pe socoteala bucuroşi dacă ne-aţi putea servi. señor Müller. Am bun venit printre noi. Vă urez din inimă pune de pe acum la dispoziţie o sumă de bani pentru procurarea celor necesare. Cum s aţi cu cazarea? — Suntem invitaţi la maşter Lange. rosti: auzit şi eu de numele şi de isprăvile dumneavoastră. Bineînţeles că veţi fi înrolat ca ofiţer. Iată de ce Bătrânul minţea de îngheţau apele. Am fi nostru. De aceea mă grăbii să intervin: dumneavoastră. señor. señor.sublocotenent. a condus primul eşalon al avangărzii în faimosul marş întreprins atunci. Vă pot oferi nişte cai foarte buni. ce acţiuni temerare s-au ofiţer de cavalerie care. minţind la rându-i. Vă pot — Mulţumim. Dar fără harnaşament. iar dacă vreţi dim ineaţă mergem la grajduri şi vă arăt exemplarele. în sângeroasa şi decisiva bătălie de la cred.

îi atrasei atenţia. Old Deaih goli de unul singur sticla. sau lăsăm pe mâine dimineaţă? — Mai bine acum. . nu eram nici pe departe a it. dându-ne fiecăruia câte două. răspunse ath. veţi depune doar jurământul şi veţi pleca să să vă dau o scrisoare d omandaţie care să vă asigure acordarea gradului corespunzător. v-aş fi poftit să dormiţi aici. Ce formalităţi se cer? — Deocamdată.— Excelent! Altminteri. Ce p aveţi: să aranjăm restul chiar acum. Serviţivă cu cigarill os. era cât se poate de satisfăcut. Am şi o băuturică din care nu prea dau la nimeni. Apoi completă Cortesio termină de scris. ne citi scrisorile de patru legitimaţii. iar recomandaţie. Păcat că e numai o singură sticlă! se a ucă de scris Old Death îmi făcu discret cu ochiul. Ne oferi ţigări şi aduse o sticlă de vin. însă. mirarea. observai că sunt paşapoarte. Spre marea mea surpriză. îl dădu pe gât. El făcu un gest care voia să însemne c problema şi că are el grijă. Având în vedere că vă echipaţi din fondurile dumneavoastră. un sfert de ceas. de aceea spaniolă. señor. Aici nu se ştie niciodată ce aduce clipa următoare. iar celălalt al lui eventual incident! Cum am ajuns în posesia formularelor franceze e. Fireşte că e mai bine să vă în sc de îngăduiţi-mi. îşi umplu aharul şi. căutam. închinând în sănătatea gazdei. în şoaptă. secretul meu. unul tipărit în franceză. înţelegându obabil. Cortesio zâmbi cu o satisfacţie rău ascunsă: — Vedeţi. Eu. Tot ce rămâne de făcut e să vă procur legitimaţii şi îndată aceste acte. Apoi luă loc la pupitru şi deoarece nu se pomenise nimic în legătură cu cei doi oameni pe care-i într-un sfert de ceas. înainte de a sigila plicul. Primul purta semnătura lui Bazaine1. că suntem în m evenim orice desigur. deci. care nu puteau decât să ne măgulească. Voi aranja totul repede. vă preluaţi funcţiile. altul în Juarez. nici una. deşi locuinţa mea e cam strâmtă. bătrânului. Nu se ştie ce se mai întâmplă pe drum.

La care-l ştiu numai călăuzele noastre. de altfel. Old Death se folosi. între cei doi afluenţi. Se aflau printre ei şi doi señores civili. San Vinzente. cei care pleacă de aici însoţiţi de fiindcă unul din aceşti domni e o veche cunoştinţă a mea. pentru a ajunge. în oraşul Chihuahua. în fi cunoscut regiunea ca în pal mă. Ieri m făcut o excepţie. Le acordăm numai în militari nu primesc nici un fel de act. Tabal şi San schimb. îi ajungem sigur din urmă. Old . cazuri cu totul excepţionale. în sfârşit. Old Death aproba din cap şi le repeta cu glas tare. prin Baya.e bine să fiţi înarmaţi pentru orice împrejurare. veţi încă înainte de Rio Gr ce punct urmează să treacă apa? — Ei se îndreaptă spre trecătoarea Eagle. Toate aceste denumiri mie îmi sunau ca din altă lume. De acolo vor continua drumul spre Carlos. Am condus personal un grup de treize ci de recruţi până la ferma lui Hopkins. de prilej ca să atace chestiunea care mă interesa atât de mult. Ar fi să ne complicăm existenţa. — Când au trecut ultimii oameni dincolo? — Ieri. — Nu. de asemenea. Aşadar. puteţi ajunge eşalonul nu fie observaţi. ai lor pesemne că -s prea grozavi. Dar pentru ca acolo să avea cai cumsecade. de parcă-ar Cortesio îi dădu toate asigurările că vom fi primiţi. vor depăşi fortul Inge care. vor coti mai spre nord. între Rio Nuertes şi Rio Grande vor apuca pe drumul de catâri ce vine de la San Antonio. Cruces. Totuşi. Dar ni se va îngădui oare să ne alăturăm eşalonului? Death stărui: Moras şi Moral. — Ah. tr ansportaţi şi civili? făcu Old Death pe miratul. Altor persoane aş ezita să le încredinţez a ea legitimaţii duble. Apoi zise: — Dacă avem într-adevăr cai buni. vor traversa Rio Grande într-un loc uşor de trecut pe vest. trebuie ocolit şi. dacă porniţi mâine în zori.

Posedând o avere — Ei. Pe urmă. mi spună.. De fapt. vor fi şi ei de acord. Mai mult n-a ştiut sălocului. mexican de origine. Gavilano.. da. frizân dispreţul. îl cunosc mai soră mai tânără ca re suceşte capul tuturor seniorilor ce-i ies în cale. Am petrecut cu el destule ceasuri plăcute în capitală. O balerină de talent. Old Death făcu o mutră ciudată. însă. fiind o cantora. le doresc mult succes! Va să zică. el nu urmăreşte nici un câştig cu versur e. nu seamănă deloc între ei. în orice caz. vă recomand să-i trataţi ca pe nişte gentlemeni. şi pe deasupra locuieşte în împrejurimile oraşului Chihuahua. Vor să e în capitală un teatru. Gavilano ştia că aflaţi în La Grange? nă cu un yankeu care vrea să cunoască Mexicul şi să se introducă în . s-a buc urat de acces în cea mai bună societate. a dispărut şi am aflat abia acum de l fratele ei că demult. — îmi permiteţi b cu ce s-a ocupat sau se ocupă acest señor? — E poet. adică civilii de care vorbeaţi. tocmai invidia şi multele intrigi ţesute în jurul lui l-au silit la un moment dat să-şi părăsească ţara. o cântăreaţă. Pe unul din ei. încât Cortesio ţinu să adauge: frumoasă. — m să nu fie? De altminteri. urmează să se informeze mai amănunţit de soarta ei la faţa — Señor Gavilano scrie numai din pasiune. Are o cheamă Felisa Perillo şi. — Atunci. ei n-au nici un cuvânt de spus. e sora lui vitregă. Acum se întoarce împreutainele poeziei. fireşte că merită să fie invidiat. — Probabil că e şi dânsul bărbat frumos — Nu.— Mă întreb dacă domnii aceia doi. să fie bucuroşi că au ocazia să se deplaseze sub ocrotirea detaşamentului. — Din parte-mi.

asasinate. împodobite ca indivizii să se recunoască fără a se şti pe nume. am înţeles că voiau să recunoscut numaidecât şi. Dincolo Lyons s-a găsit o cagulă neagră pe care sunt cusute două şopârle din — Mii de trăsnete! Chiar aşa arată măştile pe care le poartă cu tot felul de figuri. la din urmă localitate e mult mai aproape de La Grange decât prima. cel mai sigur şi mai rapid ca să ajungă dincolo. bandiţii din Ku-klux-klan! — Da. această . n una-n alta. apăruţi nu se ştie de unde şi cu ce scop. s-au găsit la Hallesville două cadavre de care era de Shelby. Mai întâi au să zică. don Cortesio! Vor veni cu siguranţă. pentru Hallesville. L-am împreună cu tânărul american. l-am invitat să tragă la mine plece la Aus-tin şi să treacă frontiera. — E de aşteptat banda să se dezlănţuie şi aici. îşi camuflează chipul cagule negre. Ia r astăzi am aflat că lângă stofă albă. Se pare că acestea diferă de la om la om. iar poliţia se dovedeşte neputincioasă. ale căror pricini — Mulţi şi-au pus aceeaşi întrebare. Păziţi-vă. fireşte. mai ales dacă nu colaborează cu sudiştii. în Texas ac de cap o mulţime de pescuitori în apă tulbure. Ei. unele fapte care par să confirme că avem de-aface cu această bandă. F r fără urmă. i divizi fără căpătâi şi certaţi cu legile. prinsă cu bolduri câte o etichetă cu inscripţia "câini yankei". — Nu cumva e vorba de Ku-klux-klan? într ld Death. De curând s-au descoperit Alaltăieri. Din toate părţile sosesc ştiri nimeni nu le ştie. apoi s-a găsit o cagulă la Lyons. când a acostat vaporul pentru a da posibilitate pasagerilor să înnopteze în oraş. o familie într eagă a fost omorâtă prin biciuire. şi atunci le-am oferit prilejul străin nu e r ecomandabil să zăbovească prea mult aici. Ştiţi doar că pentru un despre acte de violenţă.— Da de unde! Eram întâmplător în port. atacuri mişeleşti. După câte ştiu. fiindcă tatăl luptase sub comanda generalului Grant.

Ei. i-aţi turnat la minciuni cu sacul. maşter. — Foarte bine. nu mă putui reţine să nu-l — Dar. Ne revedem mâine — Nu. De aceea m-am străduit să-i inspir cât mai mult interes — Ei. când mi-i oferă din . la Juarez. Voi avea grijă să ferec bine uşile şi obloanele de la ferestre. nu alta! Ce v-a — Asta. nu exageraţi! De ce să nu-i primesc. unul. nu-i aşa. am să le ţin în permanenţă încărcate. P se închidea în urma noastră şi înghiontesc pe bătrânul Death: apucat? Am convingerea că. Sau mai aveţ spus? biciului şi gloanţelor. mi se pare că am terminat. hm. pentru persoanele noa stre. Cu aceasta încheiarăm discuţia. Indivizii ăştia nu trebuiesc menajaţi. e cam greu s-o înţelegeţi. avansa foarte repede. aşa e. Pentru astăzi atât. señores. Sunt bucuros că v-am cunoscut şi sper să aud despre dumneavoastră numai lucruri bune. — Şi eraţi gata-gata să-i luaţi şi bani! Ar fi fost curată escrocherie! proprie iniţiat Fiindcă nu avem de gând să justificăm cu nimic cheltuiala. vă aşteaptă succesul şi că veţi ne îndreptam spre locuinţa lui Lange. sir! S-ar fi putut. chiar şi exagerată. Cortesio ne strânse prieteneşte mâinile şi ne despărţirăm. Eu. De altfel se pare că nici în cârciuma de aici lucrurile nu stau prea bine: am văzut acolo nişte tip i de la care te poţi aştepta la surprize. Cine contează pe omenia lor şi Ii se predă de prin ţeava puştii. señor. acela se înşală rău de tot. Luaţi imediat măsuri bunăvoie. să ne refuze. dincolo. Aţi face bine să ştergeţi orice semn care ar doved i apartenenţa dumneavoastră la cauza lui Juarez. decât să vă expuneţi dimineaţă. n-aş discuta cu ei decât serioase! Mai bine prudenţă.— într-adevăr. u cruţă pe nimeni.

şi sunt sigur că-l ajungem din urmă. Mâine pornim la prima oră şeful eşalonului n-o să ez te să ni-i predea pe amândoi. Pe ieşit în faţa casei. în ciuda întunericului. — Exact după moda Ku-klux-klanului. dar că masa e pregătită. dar nu de tot. să vadă pe unde-i mai lesne de pătruns. vestoane la fel de încăpătoare. — I-a t. mă plictisisem de aşteptare şi am crăpătură. vorbiţi încet. domnilor! zâmbi fierarul. strecurat până în dreptul ferestrei. privind prin când eraţi dincolo. Foarte bine că n-am acceptat banii. — Să nu vă mire perdelele. ş . foarte largi. Deodată. la señor Cortesio. Dar de unde ştiţi putea să fim chiar obligaţi la ac ta în propriul nostru interes. probabil feciorul lui altul tras concluzia că ne vom aşeza la cină şi pe urmă ne vom culca. Şi vă rog. Nici n-a mai fost nevoie să batem în geamul de lângă intrarea î casa lui Lange. Atunci Veniseră să dea ocol casei. S-a întors apoi re ceilalţi şi le-a comunicat că nu vede înăuntru decât un tânăr. văd trei inşi cum se opresc chiar în apropierea uşii. cumva. Dar lucrul cel mai important e că am aflat încotro s e că nu se va ivi prilejul să servim într-adevăr cauza lui Jaurez? S-ar nu contest să aveţi dreptate. şi de culoare deschi să. Le-am pus să afle că sunteţi aici. Cele trei ferestre erau cam uflate cu scoarţe groase. Omul ne aştepta în prag şi ne pofti înăuntru. poate că acuma nu avem de gând. Cunosc perfect drumul. pe derbedei? dinadins. Când ne va vedea documentele. c nişte umbre care se apropie pe furiş dinspre cârciumă. iar al treilea s-a Lange. Pe faţă au cagule negre cu nişte semne — Exact! Doi inşi s-au oprit în faţa uşii. . făcut impresie! Numai aşa ne-am ales cu paşapoartel e şi cu scrisorile de recomandaţie. Indivizii din Ku-klux-klan nu trebuie — Am observat în orice caz nişte tipi care ne dau târcoale. Trag uşa după mine.— Mă rog. Totuşi. am observat că poartă pantaloni lungi. şi că bătrânul nu-i nicăieri. Am îndreaptă Gibson.

cărunt. masa noastră. să creadă că în casă nu sunteţi decât — Nici o grijă! Oamenii mei ştiu ce trebuie făcut. Vin nişte zdrahoni tot unul şi unul. să-i lăsăm naibii pe bandiţi! Doar n-o să uit din cauza lor că avem musafiri! Luaţi ofer din toată in ima. tocmai terminasem de camuflat ferestrele.Apoi au dispărut după colţ. mâncaţi. cercetară cu ochii dacă geamurile sunt bine camuflate. Asta-i tot. — Se înţelege că n-o să vă primejdie. l— Ăsta-i semnalul! explică Lange. în restaurant. — Cred că or să fie destul de atenţi şi or să tre neobservaţi. Oameni de acţiune. Era u loc. Tăcuţi. Ar dumneavoastră şi fiul. însă v-o oameni de nădejde. Când aţi sosit dumneavoastră. ridicându-se de pe scaun. că şi auzirăm schelălăit de câ va case mai încolo. în sfârşit. Dar haide. Abia ne aşezarăm la masă. rupse tăcerea şi se adresă acestuia: Printre ei se afla şi un bărbat în vârstă. făgădui Old Death. Ieşi din încăpere ca să deschidă uşa dinspre stradă. afară de asta. prietenii. cu barba albă. Fără a sco aşezară pe unde era loc. Unde-i fiul dumneavoastră? — A plecat să-i aducă încoace pe câţ rieteni de-ai mei. Cina s e compunea din pâine. nu palavragii. Despre ceia ce ne aşteaptă putem discuta şi în timpul mesei. Pe doi dintr-înşii îi cunoaşteţi: şedeau chiar la fi bine să-i păcălim pe kukluxişti. Apoi se î se împreună cu fiul său şi cu cinci bărbaţi înarmaţi cu puşti. beţi! Nu-i decât o gustare de colonist pribeag. pistoale şi cuţite. şuncă şi bere. nu-şi lua ochii de la Old Death. Acesta . am instruit şi pe Will cum să procedeze.

îmi amintesc! Ce nevoie să mai povestiţi totul? nişte opiu şi apoi să-mi zbor creierii. M-aţi luat deoparte şi mi-aţi dăruit banii. cerându-mi. Sunteţi salvatorul meu. noi doi ne— Parcă-parcă ne-am mai întâlnit undeva. Cu ce alta s t Alui schimb pe nimic în lume! Să lăsăm asta. dacă aţi scăpat atunci din ghearele a ajuns destul de bogat. dacă nu cu această unică faptă? De aceea n-o .. între timp. Eram un jucător pătimaş. maşter! Will m-a informat pe cine voi întâlni aici şi am am mai văzut undeva. mai presus de toate. Nu vă amintiţi? Se juca tare şi se fuma opiu. în cartierul chinezesc. m-am ţinut de cuvânt. — Nu vă amintiţi de min ath îl scrută o vreme şi răspunse nesigur: în ce împrejurare. în schimb. în California. în ciuda solemn că n-am să mai joc niciodată şi. De ani şi ani port în mine satisfacţia că am săv şi eu odată o faptă bună şi mă feresc ca de foc să-mi vând această satisfacţie. — Nu sunt chiar atât de prost! râse Old Death. Vă rog. De altfel. Pierdu sem toţi fost peste măsură de bucuros. — Dincolo. pentru că. Am întâlnit în viaţă foarte mulţi oameni. ne-bine! îi tăie vorba Old Death. Atunci. Avem de discutat chestiuni mult mai impor tante. făceţi-mi plăcerea şi îngăduiţi-mi să vă de Sus când voi muri. Gândeam să-mi cumpăr la capătul puterilor. acum eci de ani.— Iertare. dar nu-mi amintesc banii la cărţi. ajuns — Ba e nevoie. Nu-mi rămăsese decât o singură monedă şi renunţasem să mai mizez cu ea. V-am făgăduit şi. Aţi câştigat la joc o sumă cât jumătate din pierderea mea. sir! Dumneavoastră mi-aţi salvat viaţa. — Se poate! răspunse cercetaşul. dacă nu greşesc. aproape o mie de dolari. să făgăduiesc renunţ la tovărăşia dră i.. că am să ispitelor. am restitui banii.

. Numele avea de aci încolo pentru mine o rezonanţă sumbră. îi cunoşteam şi eu prea bine. or. cruntă. mă încercă o bănuială. totuşi. Să le fi cunoscut doa r din observaţie? Cam greu de crezut. Pe acest bărbat vestit îl am eninţa o descompunere înceată. cum număr şi forţă. dacă nici până azi otrava nu l-a dărâmat cu totul! Toate încercările prin care trecuse. atunci şi se adăuga acum un simţământ de milă. să ştiţi că mai vorbim! priete l meu. încât bătrânul cu barba albă renunţa să mai stăruie. pe acest atât de faimos concluzia că fusese el însuşi un jucător pătimaş şi că mai e. şi acum. Stimei pe care i-o purtam i luptat bietul om împotriva acestei duble terori! Ce trup şi ce spirit sănătos trebuie să fi avut. făptura lui scheletică sugera din plin că-i încercase gustul ucigător. Prin urmare. s-ar fi refăcut. Ol th.. poate. Şi dacă vechii sale patimi. Acum se mărturisea drept bun cunoscător al celor două vicii cumplite: jocul de noroc şi fumatul opiului. poate. Se mulţumi să răspundă: se bate indianul sortit pieirii împotriva albilor care îi covârşesc ca .. călătoria noastră nu-i oferea nici un răgaz. Old Death îmi spusese încă la New Orieans că mama lui îi arătas spre fericire. dar că el a apucat-o pe alături. toate oboselile şi privaţiunile vieţii sale de westman — ce însemnau ele pe lângă drama sa lăuntrică! A luptat. Cât despre opiu. Ulti ele cuvinte ale lui Old Death: "Să nu mai vorbim!" fuseseră rostite pe un astfel de ton. Cu ce eforturi trebuie să fi făptura i s-ar fi înzdrăvenit.. părea să mai fie şi acum sub stăpânirea necesită timp. tot atât de crâncen cu cele două patimi.doi diavoli pe care. să nu Ascultându-l pe bătrânul westman. Dacă s-ar fi debarasat complet de viciu. Nu cumva fumează şi acum opiu în ascuns? Poate că. faţă de care simpla moarte fizică e o binefacere. l-a abandonat. din păcate. Mai curând se impunea salvarea o datoraţi în primul rând propriei voinţe. îndeletnicirea asta cu fumatul opiului mestecă otravă? în o rice caz.

— Cu puştile. atunci să spun eu se va fi culcat. Se vor ţine de capul nostr u şi ne vor lichida pe rând. fíe şi lăcătuşi care se pricep să mânuiască un şpera a. încât atacul nu numai să eşueze. o idee potrivită? S-auzim! Privirile lui. Se pare că indivizii vor veni abia după ce maşter Lange Fără ele. că fiind cel mai în vârstă. s-ar face de baftă. însă. Din fericire. fi ! câteva cuvinte. Orice slăbiciune neînduplecaţi. Văzând că toţi îl ţintesc cu privirea şi aşteaptă — Bine. — Bine! urmă el. Cred că sunteţi de acord. nu numai cei care sunt primii şi Ku-klux-klanul este un adversar declarat al poporului şi în cel mai făţiş atacaţi. Da ndiţii reuşesc să se instaleze aci. ca de obicei. se îndreptară spre Old Death. Ca westman încercat. Oricum. sir! Avem acum de-a face cu un duşman tot atât de înverşunat şi necruţător ca jocul ş ul. E o bestie cu mii şi mii de gheare. dacă dumneavoastră tăceţi. Din capul locului trebuie să ne arătăm aşa fel. De aceea să le pregătim o primire cât se poate de tare. cu siguranţă în casă şi depinde de noi cum vom şti să-i întâmpinăm. o expresie de om calm şi flegmatic. e mai uşor de înfrânt decât cele două vicii şi noi suntem hotărâţi să ontra lui trebuie să ne apărăm toţi. ca să l e vârâm frica în oase şi să nu mai cuteze o nouă lovitură. printre membrii bandei trebuie să . La toate uşile avem broaşte solide. cunoştea mai bine metodele de apărare împotriva cu evla vie părerea lui. înclină uşor capul şi rosti: a noastră ne-ar costa scump. Cu ce se încu e uşa din dos? Cu zăvorul? — Nu. ca şi ale celorlalţi. Aveţi car punere. atunci nu mai avem scăpare.— Well. dar să se şi întoarcă unor astfel de bandiţi. Old Death luă. domnilor. Trebuie să facem în împotriva lor. — WelU Probabil că asta ştiu şi ei. Ceilalţi ră. Vor fi având şi chei false. deci.

puştile voastre le vor arăta exact locul unde vă aflaţi. dinafară. dacă i-aş ucide aşa. id arte atrăgătoare şi uşor de aplicat. alţii la ferestre.— Atunci trag şi ei. Stărui cu energie ca bandiţii să fie împuşcaţi. Old Death închise un ochi realiză o strâmbătură care. Ideea prietenului nostru pare. Nu vă surâde deloc — Deloc. Ascultându— De ce vă strâmbaţi aşa. ar fi stârnit râsul unanim. şi buni creştini. şi mai temeinic. ieşim. sir! întrebă Lange. Altfel. dezacordul. domnilor. în împrejurări mai puţin serioase. nu vor mai putea să iasă şi vor fi nevoiţi să s predea. lucrurile se vor petrece a ltfel. Cum vor fi pătruns. toţii buluc şi se vor oferi gloanţelor noastre? Cine-ar face aşa decât fără discuţie că i-am putea împuşca. Presupunând că planul bani. Nu. Tre-buie să-i lăsăm să intre şi să-i prindem în capcană. numai că. închidem uşile şi le încuiem pe Bătrânul care vorbise adineauri clătină din cap manifestându-şi l. vă declar că mi-ar fi silă de mine însumi să mediteze la păcat le lor. Şi am dumneavoastră ar fi aplicabil. Credeţi că vor intra cu nişte tâmpiţi?! Dimpotrivă. fără a le lăsa măcar timpul cuvenit ca . Derbedeii ar merita pur şi simplu bătuţi dacă ar proceda conform imaginaţiei dumisa le. planul acesta nu valorează doi încă un argument. dar atunci ceilalţi ar şterge-o repede şi ar aduce întăriri. cu grămada. sir! Scăpărând. nu e bine aşa. într-adevăr. Mă gândesc că ar fi o adevărată plăcere să-i prindem fără a ne expune gloanţel posibil? — Chiar destul de uşor. sir. E drept că trebuie să ne apărăm împotriva or şi să le tăiem pofta de a mai reveni. maşter. după judecata mea. Suntem oameni. Ne ascundem în casă şi-i lăsăm să intre. dar asta se poate realiza şi cu mai puţină vărsare d sânge. sunt convins că bandiţii vor descuia uşa din dos şi vor trimite unul sau doi inşi în recunoaştere. Pe ăştia. Unii din vor veghea la uşi.

îi veţi stârni şi vor căuta să v-o plătească cu poate mai bun. poate da greş. Nu uitaţi că. sir. odată pentru totdeauna. Ar putea să vă simtă. am să folosi. sir. Vă propun. să acceptaţi planul meu. aveţi decât s-o faceţi. împuş trage răzbunarea întregii bande. E tot ce se dau un ocol casei chiar acum. m-aş mică şansă de reuşită. dar nu am pus în cumpănă răspunderea ce ne-o luăm. l. apro bând în tăcere. cuvintele lui avură efect şi asupra celorlalţi. ci. şi mai înţelept să le tăiem ieşirea şi să-i am împuşca. Asemenea lucru încă nu mi l-a în preajma unei clădiri sau a unui om?! Haide. — N-aţi vrea să renunţaţi. Ca să in vedere nici un amănunt. dimpotrivă. deci. cel mai în vârstă rosti: — Părerea dumneavoastră.Dacă stăruiţi în ideea de a-i împuşca pe toţi ca pe o haită de fiare. la operaţia asta? in veni Lange. spus nimeni! Să-l simtă cineva pe Old Death când acesta se furişe vârf şi îndesat. — Orice chiar şi cel mai bine chibzuit. dar nici eu. Nu numai că nu-i veţi ţine pe kukluxişti departe de La prindem de vii. Plec altă parte. ca să nu-şi mai facă de cap în La Grange. Poate descopăr ceva care ne-ar putea — Pe mine?! râse Old Death. într-adevăr. Oamenii se uitară unul la altul. îi dădeam. dreptate. Vă rog să mă credeţi că e mult mai bine decât dacă i- Grange. împăca bucuros. Apoi.cu planul dumneavoastră. e cât se poate d ată. nla această faptă. Spuneaţi chiar dumneavoastră adineauri că bandiţii trebuie să fi lăsat un om de pază. De aceea. ca să nu ne urmărească mai târziu remuşcările. să nu mai glumim! . nici tovarăşul meu nu vom fi părtaşi Credeam că o asemenea primire i-ar învăţa minte pe toţi kukluxiştii. dac-aş întrezări o cât de Este şi mai uman.

după ce ieşiră arăşi lacătul. O să-şi dea toată osteneala să nu greşească. poftiţi cu mine. Old Death se opri şi mă — Nu. sir! protestă Lange. minţii eu. sir! aşteptaţi până mă înapoiez.. Daţi-vă părul pe frunte şi ridicaţi . v-aţi mai apropiat vreodată d om pe furiş? Winnetou. Dumnealui recunoaşte d schis că nu se pricepe în asemenea treburi. pe masă. să ştiţi că nu sunt eu şi să Se îndreptară amândoi spre uşă. dacă auziţi bătăi în uşă.. vi se oferă acum un prilej minunat să vedeţi cum se — Staţi niţel. dar ştiu că arde de nerăbdare să ajungă un westman dest . potrivit înţelegerii pe care o aveam cu — Ei. O greşeală cât de mică. ca să m ta.. Fierarul o deschise încet şi. S-ar duce de râpă tot planul nostru. procedează. Vă ţineţi în spatele meu şi mă imitaţi întocmai. am să zgârii cu Prin urmare. bate la ochi şi ne poate trăda. nu-l cunosc decât d e scurtă vreme pe acest tânăr maşter. Dacă vă ispiteşte. Lange luă o cretă şi schiţă pe masă Old Death îl studie atent şi zâmbi satisfăcut. Nimeni nu-l mai contrazis urăm în coridor şi de acolo până la uşa din dos. întrebă: — Sir. ca să nu vadă bine faţa. nu deschideţi. şi băiatul care pândeşte observa. — Prostii! Ce-i drept. N-am să ciocănesc în uşă.Dacă aveţi la îndemână o cretă. împletitura asta de paie cam gulerul. Haideţi. îmi daţi drumul pe din dos şi unghia. desenaţi-mi aici. Asta-i prea din cale afară! Dar faceţi ca mine şi lăsaţi-vă aici pălăria.. planul casei şi al curţii.

în faţa uşii. Eu în urma lui. Smulgeţi un fir şi aşteptaţi până mă întorc. Nu cu . creşte iarbă. Făcui la fel. şopti el. — După cât îmi dau seama. — Acolo. Dar dincolo. numai în vârfuri. Aţi încercat vreodată. nu e ni i pe aproape. ci o luarăm spre gardul de şipci din jurul grădiniţei. arătând spre grajd. Dacă se întâmplă ceva. Merserăm apoi pe lângă gard. Bătrânul părea că străpung ul cu ochii. pământ şi se târî de-a buşilea prin beznă. cred că pândeşte cineva. Old Death întoarse capul spre mine şi de tot: — Sunt doi. faceţi ca greierul şi vin imediat. când eraţi copil. îmi şopti. târâitul greierului trecând un fir de iarbă între degete? Confirmai aptă. Nu ne ţinurăm pe lâ gă zid. După cum am aflat mai târziu. Culcaţi vă la pământ şi haideţi târâş după mine. Fiţi atent! Se strecură mai departe. doar instinctul îmi spunea că se apropie. Să tot fi — Aşa cum am bănuit. cam la vr paşi depărtare de ea. Pipăiţi terenul cu palmele ca nu . trecut zece minute până se întoar aş putea să jur că nu văzusem şi nu auzisem nimic. în dreptul geamului dinspre dormitor. şi de la picioare. Vă sprijin la mâini cumva să frângeţi vreo uscătură. ci ca şopârla. îl auzeam cum adulmecă şi trage aerul pe nări. erau nişte araci pentru fasole şi hamei. Dar nu pe burtă ca şerpii. După un răstimp. să imitaţi Se culcă la. în acest spaţiu zării prin întuneric un fel de ridicătură de forma unu ort. năpădit de viţă sălbatică sau ce altă plantă agăţătoare. Old Death se ghemui la pământ. încheiaţi-vă bine la haină să nu vi se agaţe de cev tarăm târâş până-n colţ şi ne oprirăm. upă colţ. în curte nu-i nimeni şi nici aici. paralel cu faţada clădirii. pe care se îng rămădiseră o mulţime de vrejuri.Cum ne văzurăm afară.

vă lipiţi faţa de păm vă observe luciul ochilor. după araci. deci primire fiecare pe câte un ins. poate din cauza respiraţiei prea grel e. Aţi fi în stare să va apropiaţi într-atât. cu ochii la casă. în această poziţie auzeam mai bine decât cu capul ridicat. Ajunserăm astfel la piramida de verdeaţă. ar trebui să mă aud mai bine decât două. un greenhorn ca dumneavoastră ar putea să-mi strice toată plăcerea. Oricum. fără zgomot. Acolo mă lipii cu burta şi cu fruntea de pământ şi îmi acoperii ■— Sunt ei! Să ascultăm ce discută! De fapt. luăm în mâini. r pentru asta nu cred că aveţi îndemânare. Cum ajungeţi. de lângă umbra aceea ciudată. iar eu pe — Nu. evitam ca albeaţa feţei să-mi trădeze eventual prezenţa. încât — Bine. sunteţi voinic. pentru vedeţi. Fiţi atent: nici un zgomot! De voinic. În aceeaşi clipă. cu cuţitul. atunci trebuie să-i facem imediat inofensivi. Dar patru urec hi să le auziţi discuţia? — Da. îi săriţi de gât şi îl strângeţi cu ambele faţa cu mâinile. dar mă într eb dacă puteţi răpune fără nici o larmă pe un târâie-brâu din ăştia? — Nu mă îndoiesc! — Atun sir! El se strecură pe o parte. ca nici să nu crâcnească. Totul va trebui făcut în deplină linişte. să încercăm. i-am răspuns. Old Death întinse mâna spre mine mă apucă de guler. veneau nişte şoapte.De acolo. de pistol să nu vă atingeţi. Dacă totuşi vă dibuiesc. — îi ucidem? întrebai în şoaptă. îl doborâţi la spun eu ce mai facem. Mai întâi. eu pe cealaltă. mă trase lângă el şi îmi suflă la ureche: apropii numai eu singur. Cei doi găligani şedeau alături. Izbutii să mă apropii de unul din ei până o distanţă de un cot. Indivizii . apoi. Dacă vreunul noi e descoperit. Dumneavoastră o luaţi pe-aici. îmi ziceam că lucrul era necesar din două motive.

al naibii! Na dibăcit tot el că Lange şi-a vândut casa şi a încasat parale la mexican? Ne aşteaptă dar o bună afacere. cârciumă ca nişte laşi. ceea ce făcea ca discuţia lor să fie auzită relativ destu de departe. dar cam repezit. Fiul lui Lange a lupta t ca ofiţer împotriva noastră. Numai de-am dibui unde au tras peste noapte! Au şters-o din Bătrânul îşi va primi pedeapsa pentru că l-a băgat pe fiu-su în apoi afară şi dăm foc şandram asta nu-i provocăm nici o pagubă. replică celălalt. O fi el un a furisit. căpitane. îl aruncăm — în schimb.. E şiret. însă te întreb eu. eşti sigur că se — Nu mă jigniţi. Dar câinii pe care am vrut să-i spânzurăm se mai află aici. în fond nu şi-a făcut — Bine. Cu siguranţă că n-o să mai trimită oameni peste Rio. măi Locksmith. Facem noi curăţenie pe-aici şi-i dăm o lecţie să n-o uite niciodată. Locksmith. noştri ce au de făcut. Ştiu oamenii potrivesc cheile? lac aici nu rezistă şperaclului meu. Nu-l spânzurăm. ca să-l slujească pe Juarez. Dar. N-are el pace până nu le a zătoarea. Casa e vândută. spune-mi. fie cum doriţi. Se lasă cu distracţie.vorbeau în şoaptă. căpitane! Doar îmi cunosc meseria. cu ce ne-am alege dacă l-am lichida? Vrem să ne s tabilim aici în Texas şi să ne menţinem? Atunci n-are rost să ne stricăm cu cei de la navigaţ e. Şi indianul acela ne-a scăpat.Chiar dacă s-a descotorosit de voi. Ăştia sunt spioni şi trebuiesc linşaţi. ca să aştepte plecarea vaporului. nici o piele-roşie nu va sta toată noaptea în La Grange mea apropiere. vorbi cel din imediata decât datoria. după câte văd. — Pe căpitanul vasului îl lăsam naibii. dar îl batem până-i crapă dosul. a am! — Las' că-i găsim! I-am ordonat "Melcului" să rămână în local. ar: mată. îl plesnim pe mexican. şi va plăti cu ştreangul. Nici un .

sir! — Ca să mergeţi l staţi să vă explic eu cum trebuie procedat. Lange ăştia au arunca t acolo toate cioburile şi murdăriile din casă. Reluă în . Titulatura. Ce am de făcut? — Să-l prindeţi pe "căpitan" de beregată. ca şi convorbirea pe care tocmai o lăudase că ştie să mânuiască şperaclul. — Va să zică. imediat la locul lui. Şi chiar în clipa aceea Tocmai atunci "căpitanul" se întoarse. Avea deci sculele la el. Numai de s-ar culca odată. Tare-aş vrea să dăm mai curând semnalul conve it cu ai noştri! Mă duc să trag cu urechea la oblon şi să văd dacă s-au culcat. Individul se sculă şi se îndreptă încetişor spre oblon. adică "lăcătuş". bufniţele dra ui. Nu-i nic i o plăcere să stai cu nasul în tufele de soc din spatele grajdului. O ciupitură la picior mă smulse din gânduri. se interesă dacă am auzit şi înţeles discuţia. Din fericire se aşeză Old Death socoti că nu mai e necesar să-l iscodim. Bătrânul. Old Death stătea lungit lângă araci. Celuilalt îi spunea Locksmith. dar bănuiam că mai curând era vorba de meseria lui. şti ' că le joc acestor băieţi un renghi.— Bun. Ascultaţi! Individul n-o să se întoarcă prin spat le aracilor. şoaptă: — Aşadar.. Poate că numea. să mă ţină minte! Numai să mă pot bizui pe dumneavoastr aţi. Mă târâi niţel mai înapoi. deci "căpitan". I se spune surprinsesem mă făceau resupun că dânsul conduce operaţia. doar se Locksmith făcu o mişca re şi auzii un clinchet. — Well. blestemaţii! Ai noştri şi-or fi pierdut răbdarea. Asta e clar. îmi apropiai obrazul lui.. iată cum: Vă târâţi până act în spatele lui. abia şoptind.

aşa cum mă învăţase bătrânul westman. Deodată. gat a să ţâşnesc în orice clipă. Sării drept în spinarea "căpitanului" şi-l strânsei de gât cu ambele mâini. iar cu celelalte opt. Cei doi terorişti îşi reluaseră discuţia. Cu vârfurile degetelor înfipte în beregată îl striveam în acelaşi timp sub greutatea . — Trântă? mă luă în râs pune nimic. atunci se înăbuşă. Nu cumva să-l trageţi spre dumneavoastră. îi apăsaţi beregata cât de tare puteţi. de fapt. Credeţi că va reaba? — Cu siguranţă. vă rog. numai un horcăit s curt. Aşa e cel mai sigur. împreunate. auzii voc a lui Old Death: — Atenţie. desperat. obligându-l să cadă deprindere în asemene tă. Aşteptam cu genunchii încordaţi. înainte! Aşteptaţi semnalul meu. Plecă târâş de lângă mine. iar eu mă strecurai la u de adineauri. De aceea. s-ar putea să-i scape totuşi un răcnet. Erau nemulţumiţi că at pe o parte şi apoi pe burtă. iar dumneavoastră îl ţineţi strâns până vin eu. câte patru de fiecare parte. Nu-i nimic. După ce-l Vă aflaţi. M-am mai luat eu la trântă şi în alte ocazii. — Da' de unde! Nu se sufoc e! Canaliile astea fac imobilizaţi. Apoi va amuţi. cât şi camarazii lor trebuie să aştepte prea mult. ba chiar şi mai aproape de "căpitan". Şi nu uitaţi că şeful ăsta e mai matahală decât celălalt. înţelegeţi? Ce mari. Pomeniră şi de noi. Dar ştiţi. trântiţi-l la pământ ca să veniţi peste el. în spatele lui. — Păi. Dar să nu gre parte din categoria fiarelor care au şapte vieţi în ele. i le înfigeţi în ceafă. Va fi. adică mie. şi nu vă expuneţi blamului ei. îl prindeţi de gât. domnilor! Suntem aici! exprimându-şi speranţa că "Melcul" ne va descoperi adăpostul. Cum însă nu aveţi oferiţi-i o satisfacţie meşterului.Când auziţi o exclamaţie a mea. cum spuneam. sănătos de tot. ci să-l forţaţi lateral spre stânga. celor casă! Hai.

Păi ăştia sunt kukluxişti. Cred că veţi Luaţi-l în cârcă şi ven uşa din dosul casei. strânsă ghem. Cum se mai minunară toţi când ne depuserăm pra uşumea! — Formidabil! exclamă cetăţeanul cu barbă albă. Vedeţi ce inspiraţie tare. Atunci apăru lângă noi. La — Dar ce căraţi în spinare? întrebă el încetişor. început n-aţi lucrat rău. apoi se linişti. până ce omul cedă şi se întinse la pământ. Bătrânul îl lovi pe "căpitan" erul pistolului şi zise: — Daţi-i drumul. cu faţa în jos. — Las' că vedeţi. sir. când. răspunse vesel O ath. S-ar zice că aveţi aptitudini. Old Death. — Sunteţi daţi dracului! Vă puneţi viaţa-n joc! Şi dacă v nteţi de-ai lor? bună am avut când l-am luat pe acest tânăr maşter cu mine? S-a ţinut — Pe şef? Colosal! Dar oamenii lui unde sunt? Şi pe ăştia de ce i— Mai e nevoie să explic? Nu ghiciţi? Eu şi tânărul nostru sir ne . ori un westman destoinic. altminteri se sufocă de-a binelea! Pentru şi din picioare. aţi băgat în casă? vom travesti în hainele acestor doi golani şi vom aduce încoace toată b a care aşteaptă ascunsă după grajd. Şi-l săltă în spinare pe celălalt individ. Lange deschi e uşa. Morţi? ajunge cândva ori un mare răufăcător. şi intrarăm. încuiaţi uşa şi veniţi dincolo.trupului meu. întunericul. iar eu pe "căpitan". începu să râcâie cu unghia. cu tot — Să sperăm că nu! răspunse Old Death. observă poverile noastre. în odaie. l-a doborât chiar pe şeful i. conform înţelegerii. Nu scoase nici un st se zbătu câteva clipe bâţâind din mâini făptura lui Old Death.

dacă îndrăzniţi şi asta. croiţi după sau pari solizi cu care să imobilizăm celelalte uşi. Restul încă nu se poate prevedea. îmbrăcat în hainele — întâi de toate. se numea "Melcul". pe piept şi la şolduri câte un petic alb închipuin un pumnal. Şeful purta pe glugă. şi încercă să se scoale. adăugă el. hotărî cu calm bătrânul e nici el chiar atât de prost p arată. ca să distinctiv era un melc. iar dânsul. — Se înţelege. vâr cuţitul ăsta frumos în tine! rătăcită. ci a voastră! Şi noi ce facem între timp? şi-i voi aduce de acolo pe bandiţi. Dar Old Death îl trânti din nou la pământ. Asta-i tot. — Mă rog. ca să nu poată fi afle unde suntem găzduiţi. Old Death e un şmecher calificat. voi merge în spatele grajdului şefului. va juca rolul acestuia. băieţaş! Dacă scoţi o vorbă sau te mişti n aici. Probabil că semnul lui modelul braconierilor elveţieni şi îmbrăcaţi peste altă pereche de pantaloni obişnuiţi. în timp ce noi îi dezbrăcăm pe cei doi prizonieri de hainele l gre cu însemne albe. că vom vorbi numai î ca să nu ne trădeze timbrul străin al glasului. iar Locksmith. iar acest tânăr maşter nu planul: eu mă voi da drept Locksmith. care i s e potrivesc ca măsură. ducând în acelaşi timp mâna la şold. banditul se trezi. Doar nu e în joc pielea noastră. Apoi ina şi vă ascundeţi prin casă. Old Death le istorisi apoi cele petrecute.— Tocmai asta e. ieşiţi acum uşurel afară şi aduceţi nişte bârne deschise pe dinăuntru. îi lipi de piept vârful cuţit i său de vânătoare şi-l avertiză: — Stai liniştit. că n-or să ne simtă. Pumnalul era deci semnul distinctiv al şefulu i. după care îşi expuse westman. unde ar fi trebuit să se afle pistolul. nişte chei. Individul care zăbovea în cârciumă. Tocmai când îi scoteam " itanului" pantalonii. vă priveş mna Lange. Lange şi fiul să eşiră în curte să aducă parii. Aruncă înjur o privire mirată. .

băiete. Faţa lui cam trecută. Nu suntem bestii ca voi. puteţi militărească. Dacă te supui. băiatule. îţi comunic de pe acum ce a i de făcut. Iar eu şi acest tânăr suntem "spioni " pe care "Melcul" are misiunea să-i descopere. Te afli deci exact unde doreai să aj ungi. îşi duse nile la cap. ca să nu mai reveniţi cât lumea. să incendiezi casa. Omul îşi muşcă buzele şi privi în jurul său speriat. în schimb. Ori crezi că Ştiu că ai fi vrut să-l spânzuri pe tânărul Lange. în locul unde fusese lovit. zise tatăl. atunci fii cuminte şi lasă-te în voia soartei.. Old Death! îngăimă "căpitanul". Dacă ma fii cruţat. deocamdată. Predaţi-vă fără luptă şi veţi părăsi regiunea şi.. speriat la culme. dacă neglijezi sfatul. Old Death! repetă găliganul livid la faţă. să-l biciuieşti pe — Old Death. chiar eu sunt! Aşadar. să nu-ţi faci iluzii deşarte. Ajunge să legăm e inşi. interi. S-a — încă nu. Old Death îi mai arătă o dată vârful cuţitulu şi nu te răţoi! Desigur că nu ştii încă pe cine ai în faţă. şi Texasul. — Nu! Nu permit să mă lega ni "căpitanul". — Daţi-ne. în clipa aceea se întoar e cu fiul său. aş fi prietenul sudiştilor şi al -klux-klan? — Old. şi întrebă: — Unde mă aflu? Cine sunteţi? — Asta-i c lui Lange. dinspre partea mea. — Da. Eu . Aduceau câţiva pari şi un ferăstrău. Mă cheamă Old Death! Sper că înţelegi ce înseamnă asta. încercând din nou să se ridice. leşurile voastre vor pluti mâine pe apele fluviului. — Frânghie avem destulă. uşor măslinie şi cu trăsături severe. terminat cu mine! rămâne în viaţă. bătrân până la sânge. s-a zis cu voi. numai pentru ăştia doi. cel pe care aţi vrut să-l atacaţi.Şeful era un bărbat de vreo treizeci de ani şi purta barbă părea a unui meridional. sălbatic.

dar prefera să nu sufle rbă. O lăcătuş. eu îmbrăcai pantalonii şi haina lui Locksmith. Apoi îi culcarăm în legăturile şi îi acope . îl legarăm şi pe acesta şi îi astuparăm gura. vă prefaceţi că deschideţi uşa cu şperaclul. Nu sunteţi nici cheile adevărate şi. maşter Lange em în şah fără ca ei să ne vadă sau să ne căşuneze vreun rău? — Hm! făcu cel întrebat. — N-aveţi nevoie de ele. Mai bine luaţi Băgaţi-vă pistolul şi cuţitul prin buzunare ca şi mine. De nu. mai strânserăm o dată bine de tot facem ca să discutăm cu indivizii după ce-i vom aduce în casă şi să-i Scurtarăm cu ferestrăul câţiva pari pe măsura potrivită şi-i "căpitanului". Ce-o să se mai mire lepădătu îşi vor vedea fârtaţii întinşi în pat! Ce plăcere pe capul lor! Dar ia spuneţi. stabili Old Death. nici spărgător şi v-aţi trăda prin stângăcie. în timp ce noi operăm afară. Putem să scoatem una. prizonieri. cele două paturi ale lui Lange. Apoi trebuie stins umina. noastre să le ia lor.am să ies afară şi am să-i aduc încoace pe oamenii tăi. Dar. Vor fi. îşi revenise şi camaradul lui. arătân în pod. puserăm deoparte. Veţi urca scara şi veţi sta în pod până la momentul potrivit. — Atunci luaţi puştile şi haideţi cu t afară. între timp. să pregă elele. când o fi. iar puştile . — Aşa! râse mulţumit Old Death. Kukluxistul fu legat zdravăn desarăm în gură o batistă. mai întâi. dânşii vor desface o scândură din tavan. ca şi tine. Acum comedia poate să înceapă. în timp ce Old Death se vârî în costumul legătură mare de şperacluri zornăi în fundul buzunarului. Ordon e să se predea. Tavanul e din scânduri. vă împuşcăm ca pe nişte hulubi sălbatici.

— Aşteaptă aici! Să-i spun locotenentului. va să zică. căpitane? întrebă celălalt ofiţer u! răspunse bătrânul sigur şi firesc. Locksmith. A trecut de miezul nopţii şi pe la unu. Bătrânul avea să aştepte în faţa casei. vorbind primul. Hai. ţineam să pentru ca vreunul din bandiţi să mi se adreseze. pr ovocat de scoaterea scândurii. îmi spuse cu glas reţinut: — Dar mult a mai dur at! S-au dus la culcare. — Aveţi vreun ordin. în sfârşit! Acuma dorm buştean. — Atunci va fi treabă uşoară. se sculă de jos o mogâldeaţă de c cât pe-aci să mă poticnesc. Hai. având parii la îndemână. Prin întuneric. să nu greşe sc cumva în legătură cu consemnul lor. cum am stabilit. Au golit în oi un ulcior întreg cu rachiu. Exista. statu lui nu se deosebea de a "căpitanului". şi un "locotenent"! Kuîndărătul lui apăru un grup de indivizi camuflaţi sub cagule.Lucrurile se petrecură întocmai. Cum stăm cu uşile? — în regulă! mergem. condu-ne! urmară şi ei. plecarăm fiecare în misiunea lui. Locksmith? — Yes Puteţi veni. kluxklanul părea să fie organizat ca o armată. Tu eşti. Luai cu mine cheile pentru toate cele trei uşi. În faţa casei ne întâmpină Old Death. Old D eath mă instrui mai abitir ca pe un ucenic. deschide uşa! să-i chem pe drăguţii mei "camarazi". Când să trec colţul. ne . — Stop! sună un glas. O luai spre grajd fără să-mi moi Dispăru ca o părere. Nu trecu un minut şi se ivi o altă persoană. afurisiţii? — S-au dus. îns ot. în clipa când auzirăm zgomotul din tavan. iar eu — străbătând curtea — urma paşii prea mult. mă temeam ca. Ne orientăm înăuntru. vine rândul lui Corte sio.

"Locotenentului" părea că-i p ace să comande. prefăcându-mă câteva clipe că nu găsesc un şperaclu potrivit. Fiecare purta alte semne distinctive: sfere. orbitoare. cruci.Cu cheia cea adevărată zgândării o vreme broasca. pasămite. Trăsei uşa după mine. Mă executai pe loc. să descui. foarfeci. şerpi. "locotenentul" scoase din buzunarul pantalonilor săi largi o lanternă gata aprinsă. Locotenentul întârzie Trecurăm şi noi pragul. îşi plimbă lanterna în jur şi hotărî: — Trebuie o santinelă aici. Aici îmi repetai ramaserăm locului. Hai! Mă spre uşa ce dădea în prima odaie. După ce intr mul om. fără zgomot! — Nu aprindem şi celelalte lanterne? Apoi intrarăm. îndreptă fascicolul de l pre uşa dormitorului. fără s-o încui. la uşă! dec mai intră nimeni. în cele din urmă. — Intrăm toţi deodată. iar — Pentru ce? rosti Old Death. roţi. La lumina lanternei numărai în casă cincispre zece inşi. broaşte. ordonă Old Death. stel e. Fierarii ăştia sunt ai dr joşi! — Azi vă purtaţi altfel ca de obicei. Old Death şi cu mine şi dânsul lângă noi. pentru a nu da de gândit "locotenentului". reuşii. inimi. — Pe acolo! zise el. Dar încet. lăsându-i pe ceilalţi să intre. Old Death luă lanterna din mâna "locotenentului" şi . având grijă să las cheia în uşă. însemnu l de pe hainele lui era un cuţit de vânătoare. Nu e necesar. semiluni. Locksmith n-are jocul. căpitane! — Şi împrejurările sunt altele. păsări. prefăcândumă că nu merge şi că trebuie să încerc altă cheie. acesta întrebă: — Aprindem lanternele? — Deocamdată numai dumneata. patrupede şi altele.

Treaba r euşi pe deplin. Deschisei uşa din dos şi t tre oamenii noştri se repeziră afară. la lumina . Ar fi fost nevoie de forţa unui elefant pentru a face să sară uşa. Numai că trebuia să şi i tre toţi în această odaie. între timp. — Sunt înăuntru. deschisei uşa. îi recunoscură pe indivizii din pat. bătând cu pumnii în uşă. recaut. — Haide. îl Parii erau acolo. abia după ce intrăm. cerce tă interiorul şi şopti: — Dorm. închisei repede e dinafară şi o încuiai. — Sunteţi aici? întrebai. tocmai potriviţi ca să-i putem fixa între pervazul păcăliţi îşi dădură seama de situaţie. pentru ca asediul să nu se extindă şi asupra încăperii alăturate. inşi. parii! porunci Old Death. Când trecu şi ultimul. Bandiţii lor. aprinseră lanternele şi. Dormitorul era destul de mare ca să încapă în el toţi cei cincisprezece De astă dată lucrai cu şi mai multă încetineală şi. trei inşi. îl împuşcăm. o la răcească se stârni în dormitor. În sfârşit rcai în fugă scara. în aparenţă. nici să mai chibzuiască.— Nu. şi înţepeniţi oblonu cu nişte pari. Ieşiţi afară. Nu-i dădu răgaz nici să se opună. că e auzea de dincolo. Old Death îşi plimbă lumina lanternei prin dormitor. Acum blest mau şi zbierau de mama focului. Cum încearcă vreunul să scape cu fuga. I-am prins în capcană. în felul acesta Old Death voia să evite ca "somnoroşii" din pat să fie recunoscuţi prea devreme. Intraţi repede! Fără nici un zgomot! întâi "locotenentul"! îm e la spate. Ceilalţi mă urmară în odaia de locuit. în fine. ferestrei şi rama uşii. — Daţi drumul la uşă! Deschideţi. Ceilalţi îl urmară în vârful picioarelor. Puteţi coborî! Oamenii s unul după altul. în dormitor.

— Oho! protestă "locotenentul" pe un ton puţin mai ridicat. întrebaţi-l pe "căpitanul" vostru ce — Haide sus. Ceilalţi. în pod! Luaţi-vă lanterna şi puşca. scoaserăm scândura de la Stăteau toţi grămadă. strigă Old Death. îi auzirăm apoi cum deschid fereastra şi încearcă să deschidă — Nu merge! rosti cineva mânios. Şi în aceeaşi cli pă răsună afară o împuşcătură. care. care se afla alături de noi în odaia de locuit. După ce Old Death îşi locul ei. nu ceda di roptelelor cât se poate de solide. . se scoseseră căluşurile din gură. clipa aceea tună o voce din curte: alege cu un glonţ în cap! — Da. Astfel pute mări de sus tot ce se petrece în dormitorul puternic luminat de câteva lanterne. li după cât se pare. Să ne predăm?! Dar. în — Jos mâna de pe oblon. L-au înţepenit pe dinafară. care camufla lan-terna şi ne lepădarăm glugile. deasupra dormitorului.Văzând că ameninţările nu au nici un efect. pot aprinde lampa. Toate privirile se ridicară spre tavan. unde era un fel de mansardă. Şi uşa e barată! Iar noi. suntem destui la număr ca să vă aveţi de făcut. se apucară să forţeze uşa. aici. Urcarăm sus.Sunteţi prinşi! Cine sparge oblonul se trimitem urgent pe lumea cealaltă. apoi încă una. "Căpitanul" vorbea cu glas coborât şi. cu câţi inşi avem de-a face? — Cu mai mulţi decât e nevoie ca să vă lichideze pe toţi în ci unde! răspunse de sus Old Death. Şi apoi. Primii doi prizonieri fuseseră dezlegaţi. însă. înc mine: rămân aici. oblonul. Găsirăm uşor scândura desprinsă. Old Death înţelese imediat ce se întâmplă şi cu de împrejurare. foarte s tor. în fond .

— Auziţi ce păţesc camarazii voştri dincolo. s în ajutor lui Cortesio! Luarăm cu noi pe cei doi oameni care rămăseseră în odaia unde se af la Lange cu fiul său. Auzii un alt glas: — Afurisită treab r fi crezut? Mexicanul a prins de veste au aprins lămpile. nu mai am c de spus. Dacă nu. pândesc alţi şase. unul din ei strigă mai tare decât s-ar fi cuvenit: — Trag şi de dincolo. între timp. iar noi aici. Acum staţi şi judecaţi! Aşeză la loc scândura şi-mi şopti: — Şi acum repede jos. şi mai luarăm încă doi inşi de afară. la Cortesio? zise el. Eu mă lungisem la pământ şi mă apropiasem târâş. Old Death. şi vor fi pe urmele noastre! Nu e timp de pierdut! Să spargem uşa! De acord? Nu mai aşteptai să aud răspunsul. Ieşirăm în str u sau cinci găligani deghizaţi. să sărim şi să-i pocnim cu patul puştii! Vor . Mă strecurai în grabă lângă tovarăşii mei: să spa rtesio. domnilor. Câteva minute. vom fi generoşi cu voi. Aţi priceput? Vă dau un răgaz de zece minute. Dacă şi acum îi trezeşte pe toţi vecinii cu împuşcăturile lui. Şi ca să vă lămuriţi mai bine. Mai peste tot s— Repede. — Well. Nu ne trebuie nici un Ku-klux-klan! în odaia de alături veghează doisprezece sus. Cam tot atâţia veneau fuga din spatele casei lui Cortesi o. N-o să putem i ntra! . Am terminat. vă împuşcăm până la unul. afară. aflaţi că eu sunt eţi armele. Se ştie că vă aflaţi aici pregătit o primire pe cinste. tot şase suntem. de lângă oblon. lăsând doar o sin Socoteam că pentru moment era de ajuns. welU Să le tragem una zdravănă! Sunt primiţi cu gloanţe! întregul La Grange e împotriva voastră. oameni de-ai noştri. sub fereastră. De dincoace se aud chia r paşi. răsună o nouă împuşcătură.

Negrul casei. indiferent de credinţele lor politice. Eu am tras de-aici. ni se alăturară fără şovăire. întregul La Grange trebuie m lizat ca să-i trimitem pe aceşti băieţi la plimbare. încât nu mai puteau fugi. noi am prins dincolo cincisprezece ind ivizi care nu trebuie să ne scape. v-am salvat. altminteri nu ştiu ce se alegea de noi. ale cărui . Până şi locuitorii cu isprăvi inspiraseră oroa r. am observat cum — Da. Deschideţi. e rândul dumneavoastră să ne dumneavoastră să meargă repede din casă-n casă şi să dea alarma. în schimb. loviţi în aşa hal. Din dreap ură doi oameni înarmaţi. învârt se. Pe aceştia îi dezarmară Apoi Old Death se duse să bată la uşa lui Cortesio. din faţă. Mexicanul îl recunoscu pe Old — Eu. — Au plecat. interesându-se de pricina împuşcăturilor. señor! Se retrase în locuinţă. Vin şi eu îndată dincolo. oarecari simpatii secesioniste se lepădau de Ku-klux-klan. într-adevăr? întrebă Cortesio. deşi acesta mai purta pantalonii şi vestonul "căpitanului".Loviturile căzură ca din senin. — Atunci să-l anunţe mai întâi pe şerif. fireşte. Pe urmă. Avem şi patru prizonie umneavoastră aţi tras cu puşca? — Old Death. S-au dus Uşa fu deschisă cu precauţie. V-am scăpat de lichelele astea. Ăştia nu se mai întorc încoace. vă rog! Death. ajutaţi. — Cine-i? întrebă o voce din casă. După ce-i lămurirăm asupra celor petrecute. Acuma însă. — Au luat-o la sănătoasa. Vecinii încep să se adune. Dezorientaţi. señor. Mare noroc că m-aţi prevenit. teroriştii o luară la goană icnind şi lăsară în ru dintre complicii lor. iar negrul meu din spatele aţi tăbărât peste ei . Astfel i-am ţinut la distanţă.

Oamenii de afară şi din odaia vecină. ori strict înţeles al cuvântului. Nimeni nu răs unse. mai erau şi laşi. Acesta ne informă că erii stătuseră liniştiţi. Ridicarăm mânii surde şi neputinci oase. unii trebuiră să stea în toate sensurile.. Din lipsă de spaţiu.. izbucniră toţi într-un . curajul se manifesta doar în acte de violenţă împotriva celor fără apărare. — Tăceţi? Bine! Va să zică nu vreţi să vă pr m trage. iar eu îl ating pe "căpitan". Gloanţele umplură până la refuz odaia. sau trag! ameninţă bătrânul. auzind împ uşcăturile şi crezându-ne încăieraţi cu kukluxiştii. Gloanţele porniră în acelaşi timp şi nimeriră cu e. Răniţi-l pe "locoten ent" la mână. cu capetele lor mascate atârnând în cel mai — Ei. Prizonierii stăteau rezemaţi de pereţi. altminteri nu ofiţeri scoaseră un ţipăt avan şi. Cei doi concert desperat şi asurzitor. Pe lângă toate. într-o clipă. încât bandiţii din Ku-klux-klan se puteau lămuri scândura de la locul ei şi înaintea ochilor noştri se ivi imaginea unei şedeau pe pat şi pe podea. ultimul meu cuvânt! Nici răspuns. Old Death mă chemă din nou sus. Era ciudat că nici unuia dintre bandiţi nu-i tre cea prin gând să îndrepte pistolul asupra noastră. Trebuie să-i pocnim.îi luarăm de guler pe cei patru răniţi şi îi duserăm în casa lui Lange. începură şi ei să tragă. iar în urma lui tot alţi şi alţi cetăţ Grange afară. în podul casei. cele zece minute au trecut. Doar unul din derbedei trase o înjurătură. Sosi apoi şi señor Cortesio. Atunci Old Death îmi şopti: le impunem respectul cuvenit. Duserăm amândoi puştile la ochi. rosti Old Death. Ce-aţi hotărât? — Haide. răspundeţi odată. E — Trageţi şi dumneavoastră. Era un asemenea vălmăşag de glasuri şi tropăit de paşi alergând perfect cum sta ucrurile.

încă un uşa spre dormitor şi-i va lua în primire pe kukluxişti. domnilor! le strigă de sus Old Death. luminat d e câteva lanterne rechiziţionate în grabă. era caz. "Căpitanul". dar cu urm grave pentru ei. dar cine face cel mai mic gest ca să pună mâna pe armă. Şi acum. Apoi. Puteţi scăpa numai cu condiţia să vă pred stit. Numai că. poate să-şi ia rămasde la viaţă! Aşteptaţi niţel! Mă trimise jos ca să-i comunic lui Lange dispoziţia: va deschi practică. Spre mai multă siguranţă. mai convenabil să se supună decât să încerce o evadare fără — Perfect. Dacă se predau. cu ochii spre depărtaţi-vă. Dar vai de acela care o ştiau şi ei. cuvâ m deschide uşa. în ticsit de lume. Era. Aruncaţi toate armele pe pat şi va păstra la el vreo armă.treceau prin uşă şi oblon de-a dreptul în dormitor. toată gloata se lungise pe jos urlând ca din gură de şarpe. Bravii cetăţeni dădeau să mă scoată din casă şi flam la mare ananghie. deci nu puteau fi acuzaţi de nici o crimă. mă înghesuiau şi-mi cărau la pumni . Aşadar. Asta pat. în jurul casei vă aşteaptă sute de oameni. Nici cu nemiluita. îşi îngrămădiră la moment toate pistoalele şi cuţitele pe pat. Câţiva bandiţi se aleseră chiar cu răni. Eu încă mai purtam — cu excepţia cagulei — costumul "împrumutat" şi oamenii mă luară drept unul din banda secretă. îl î pe loc. evadarea imposibilă. îngenunchind lângă tavan. Situaţia teroriştilor era deznădăjduită. Coridorul. căci oamenii nu ştiau deloc cine sunt. Pe urmă o să vă dăm drumul afară. în orice şansă. nu voiau să-mi asculte protestele. ce li se mai putea întâmpla? Intenţiile nu şi le realizaseră. Multă vrem e după aceea aveau să mă mai doară coastele. strigă: — Opriţi! ! — Bine! răspunse Old Death. îşi înfăşură în cearşaf mâna sângerândă. lucrurile se dovediră mai puţin simple decât ne închipuiam.

nu mă aştepta nimic bun.. sir. Ii repezii un pumn în nas încât. încât îmi pierdui până la uimă răbdarea. ciolănos. Şi mă tot împingea către uşa din dos. Dacă ajungeam afară. cu siguranţă că s-ar fi prăbuşit la pământ. strigând din răsputeri şi lovind orbeşte în toate părţile. afară! Avem c paci cu rămuriş des. minunat! Crăcile sunt tari de tot. în La Grange. kukluxist! întrebaţi-l pe maşter Lange! — că avem crăci minunate. — Dar. îi strigai.? — Ai.. nu se rup ele dacă spânzurăm ramatia asta. nu permit să vă mai atingeţi de mine! Vreau să vorbesc cu maşter Lange! Aţi înţeles? iarăş te. golul se umplea iarăşi îndărătul meu şi pumnii îmi cădeau în spinare ca grindina. din cea mai bună cânepă! Mă îm mereu şi mă izbea cu pumnul. Vai şi amar vânătăi! Cetăţeanul ac gresiv mă urmări cât putu de repede. Dar. nu sunt — Ce mai crăci avem! Şi ce funii formidabile! zbieră el şi mă boxă dac-ar fi fost destul spaţiu împrejur. de un veritabil kukluxist. funie fină. şi ce crăci grozave ! Găsim noi şi funie aici. Dar acum paharul se umpluse. în timp ce înaintam astfel. la maşter Lange! Nu înţelegeţi că m-am travestit numai ca să. — Domnule. care mă toca mereu şi striga: — Afară cu el. Tipul era în stare să-i eilalţi ca să mă linşeze. Era o înghesuială cumplită. învineţindu-mi coastele. Năuciţi. înaintai cu forţa. — Cer să mă duceţ e.Era mai ales unul înalt. elegantă. Totuşi. i. pentru numele lui Dumnezeu. potrivite! mă asigură el. în curte. vânjos. dacă până şi o imitaţie se alege cu atâtea . oamenii se mai feriră din calea mea şi reuşii să-mi croiesc drum către încăperea unde se afla Lange.

Mă simt ca un tâlhar jefu it de propria sa bandă. Vai. nici noi.. — Doamne iartă-mă. ăsta de-aici? Amuzant tablou! Toată asistenţa izbucni în râs.. sir? De ce strigaţi aşa? dinţi. ce-i drept. care. acesta nu e kukluxist! E prieten de-al nostru. Urla din toţi bojocii. Apoi arătă spre ebă: — Fără. îl certai. prea arăta . nici señor Cortesio n-ar mai fi în viaţă. iar cu pumnii dumneavoastră afurisiţi mi-aţi muiat os cu os. Zăceau toate grămadă într-un ungher.. furia lui era mai întemeiată. omul sângera serios. mi-a făcut praf doi dinţi. ba mi se pare chiar patru! Şi ce cu el! Acum. domnule! Singurii pe care-i mai aveam în faţă! La spânzurătoare — Ce-aveţi cu dumnealui? se miră Lange arătând spre mine. eraţi gata să mă spânzuraţi de racă. Între timp. Midrobit nasul. Nu-mi mai stăpânii nici eu râsul. locuiseră atât de jalnic şi caraghios izbutii să-mi îndeplinesc sarcina. — Ascultaţi. Văzând . fuseseră aduse frângh ile şi curelele disponibile.. în timp ce eu îmi pentru mult timp cu instantaneele fotografice ale degetelor sale. paşnic şi sigur în gura lui.Ca un mistreţ rănit se năpusti în odaie aproape o dată cu mine. Omul nu mai ştia ce să zică. Scoţându ul se tot ştergea de sudoare şi sânge. sir. Fără dânsul. fără. chiar frecam de zor diversele părţi maltratate ale corpului. ce vi s-a întâmplat. împodobite palmă ultimii săi dinţi din faţă. stimate sir. până adineaori. iar gospodăriile n e ar fi mistuite de foc! Ciolănosul holbă ochii şi-şi căscă gura însângerată. lui îi datorăm în bună parte r acţiunii. Stătea cu gura căscată şi ţinea în vai. Lange întrebă: De ce sângeraţi? — La spânzurătoare cu banditul! răspunse acesta furios. ca măsură de prevedere.

s-ar fi cuvenit ca şer iful să fie aici. O jumătate duzină de puşti cu două ţevi . dacă nu vreţi ascunde de fapt sim atia dumneavoastră pentru Ku-klux-klan! Aceste cuvinte avură darul să-i redea conştiinţa r angului său oficial. dumneavoastră arătaţi cu atât mai jalnic. Dar unul câte unul. Chiar în noaptea asta îi vom judeca Faceţi loc. Dumneav tră această regiune? Dumneavoastră aveţi misiunea să menţineţi aici din Ku-kluxklan se lăfăie ca la ei acasă.— Şi acum. în coridor Ordinul fu executat. să stârniţi bănuiala că încercarea de a linşa oameni cumsecade — Na-na! făcu el. Apoi bâigui: — Scuzaţi. Mustrarea mea îl puse în mare încurcătură. sir! îl luai eu în primire. sir! M-a înşelat înfăţişarea dumneavoastr sunteţi şeriful. poftiţi-i afară din dormitor! zisei către Lange. Cum ies. umflându-şi pieptul. Doar negrul lui Cortesio 1-a anunţat! — Şeriful?! făcu mira t Lange. Chiar dumnealui e şe riful! Şi-l arată cu mâna pe ciolănos. pentru trecere! Duceţi-vă dincolo. Dar faceţi-vă datoria măcar de-aci încolo. şeriful onorabilului district Fayetta. să fiu suspectat că sunt kukluxist?! Am să vă pe ticăloşi. dovedesc numaidecât contrariul. Nu găsi altceva de făcut decât să te iarăşi dinţii din palmă. ca să vadă domnişorii cine e stăpân aici! Pregătiţi funiile şi deschideţi uşa! inţătoare dinspre coridor. adică reprezentantul suprem al puterii executive în ordinea şi legalitatea? Asta-i bună! Atunci nu e de mirare că domnii — Vă foarte mulţumesc! în schimb. în odaie se aflau acum şeriful. îi l gaţi pe rând. De fapt. — Mii de trăsnete. Eu. printre noi. domnilor. şi staţi cu puşt inse spre uşă. Păi e de mult aici! Nici nu ştiţi cui îi datoraţi ghionturile. Old Death se va mira de ce am întârziat atâta.

Când. Mul e afară ne îndemna să grăbim lucrurile. de la casa lui Cortesio. apoi pe "locotenent". în afară de mai erau vreo trei sau patru răniţi. izbucneau mereu în urale. căci o închisoare venea în valuri şi zorea spre restaurant ca să-şi asigure un loc cât mai . Trebuie să rezolvăm chestiunea cât mai repede. Toată banda fu lăsată şi "căpitan". vaselină. feşe. trimise vreo treizeci de localnici să şi alte asemenea ucruri necesare îndeletnicirii sale nobile. îl somai pe batiste. — Băgaţi-i în salonul restaurantului! runci şeriful.cei doi Lange. cu ţeava puştii îndreptată spre bandiţi. ba chiar le operează şi le vindecă. se ridică întrebarea unde să-i adăpostim. săpun kukluxiştii. Constituim o curte cu juri şi pronunţăm pe loc sentinţa. puseserăm în afară de primejdie p e toţi pentru nouăsprezece inşi nu exista în La Grange. Cortesio. în afară de "căpitan" şi "locotenent". oamenii îl anunţară pe un aşa-zis felcer care sosi la faţa locului. Scoaserăm apoi proptelel Desfăcurăm deci obloanele pentru ca oamenii din curte să poată deschiserăm uşa de la dormito r. La stăruinţele mele. Mulţimea bun. la deschizătura din pod. Toţi păcătoşii aceştia căzuţi în capcana fură legaţi cu mâinile la spate şi alăturaţi celor patru complici ai lor pe care îi adusesem tot legaţi. constata că nu stăm degeaba. Ne aflăm în faţa unui caz care impune măsuri excepţionale. Sus. care sângerau. Amândoi îşi înfăşuraseră mâinile în cu glugile pe faţă. Nimeni dintre terorişti nu se hotăra să iasă cel dintâi. După ce-i cercetă pe răniţi. Şti răspândi peste tot cu iuţeala fulgerului. doi dintre cetăţenii care ne întovărăşiseră de la început şi eu. pândea Old Death. urmărind operaţia. Susţinea că pansează rapid orice fel de răni. Oamenii din curte. plasturi. cutreiere oraşul şi să facă rost de vată. în fine.

Old Death expuse amănunţit întâmplarea. ne mărginirăm să-i confirmăm stabili că acuzaţii aparţi iaţii interzise care urmăreşte funestul scop de a submina ordinea legală. Caracterul tribu nalului mai că mă îngrozea. cu procuror. după înfăţişarea lor. Corpul delict consta din diversele arme ale acuzaţilor. adică într-o încăpere r scundă.. Noi. Apoi se ridică procurorul. El repetă depoziţiile noastre şi . ceilalţi. dar ţinând seama de împrejurări. Cortesio. încât ocupată de prizonieri. ca şi de cazul în speţă. jurământului de către martori est lă. Un "bravo" demnă închinăciune. se sunt deasupra oricăror bănuieli". avocat al apărării. deoarece "calitatea morală a acuzaţilor nu justifică împovărarea unor martori atât de ono abili cu găsesc în salon numai persoane a căror "conştiinţă şi simţ de justiţie în ogradă. de a dărâma temeli a statului şi de a organiza crime monstruoase ce se pedepsesc cu declaraţia.. Eu î să vedeam în jur destui inşi care. Estrada fu eliberată de tot calabalâcul orchestrei şi erau străini. alţi cinci cetăţeni. în afara kukluxiştilor. expuse pe ma să. Tocmai acest fapt — adăugă şeriful — trebuie subliniat aici cu mare bucurie şi satisfacţie". Când le scoaserăm cagulele. nu prea meritau elogiile atât de pat ale şerifului. Old De ath şi cu mine. în tindă sau escorta avu serios de lucru tru a-i apăra de brutalităţi. se dovedi că toţi Şeriful declară şedinţa deschisă. grefier şi un număr de juraţi. Teroriştii fură întâmpinaţi cu ameninţări teribile.Cei care nu mai încăpeau înăuntru stăteau pe scări. iar şeriful mulţumi printr-o foarte Se procedă mai întâi la audierea martorilor. faptul arecum scuzat. Se formă apoi tribunalul sub preşedinţia şerifului. unanim răsplăti complimentul. Ca martori figurau cei doi Lange. cu observaţia că depunerea formalităţile respective". Cu mare greu intrară în aşa-zisul salon. Se constată că puştile erau încărcate pe ambele ţevi. destinată balurilor. El constată că. nici unul măcar nu locuia prin vecinătate.

dar celorlalte scripte — observaţie plină de duh. Avocatul recunoscu în totul pomenitele intenţii ale kukluxiştilor. cu cât tocmai acestor doi bărbaţi li se datorează s lvarea intenţia să-i spânzure pe nişte oameni străini de oraş. Nu putea să fie vorba deci nici . fapt care mai mult ca sigur le-ar fi întregului La Grange de năpasta ce-l ameninţa. trebu e pedepsit exemplar — cu atât mai vârtos. în plus. procurorul se înclină cauzat moartea şi. însăşi calitatea de membru al acestei asociaţii este suficientă a mai dovedit că ac uzaţii plănuiseră asasinarea unui fost ofiţer al Republicii. dar pentru a se cunoaşte măcar cine anume va fi spânzurat sau întemniţat. de asemenea. care dintru început să ia datele personale ale acuzaţilor. lăudat cu strigăte de constatarea că preşedintele s-a abătut grav de la procedură. procurorul. Şi. care primi şi din parte-mi sublinie că nici una din ele nu a fost dusă la îndeplinire. nutriseră extrem de paşnici ş de stimaţi (la aceste cuvinte. biciuirea cruntă a doi dintre cei mai stimaţi gentlemeni şi pentru a justifica o întemniţare pe zece sau douăzeci de ani. pentru "îndreptarea lor aspre şi propune ca unii acuzaţi. în consecinţă. trebuie să stăruie asupra unei sentinţe cât se poate de va şti să-i aleagă. doi bărbaţi în faţa lui Old Death şi a mea). pe care perspicacitatea onoratei curţi morală". s- incendierea unei case din acest binecuvântat oraş.închisoare pe termen lung. Iată de ce el. neglijând recomandă respectuos ca greşeala să fie pe loc reparată. iar ceilalţi. ca şi pentru întocmirea cuvenitelor acte de deces şi a o aprobare totală. Luă apoi cuvântul avocatul apărării. toate rămânând doar în stadiul de tentativă. în fine. să fi pânzuraţi. înclinându-se foarte solemn. deşi ta ită. în consecinţă. răpindu-li-se demni de toată cins cărora el le mulţumi. cu muncă silnică pe viaţă şi chiar cu moartea. să fie biciuiţi fără milă şi întemniţaţi pe viaţă. avocatul astfel posibilitatea de a mai primejdui simţul şi existenţa unor cetăţeni Rechizitoriul procurorului fu. nu de alta. datoria sa fiind de a nu tăgădui adevărul.

El recunoscu apoi chestiunea vinovăţiei în acest sens. de câteva ori. şi roagă . foarte bine înarmaţi — s-au lăsat prinşi de num i doi oameni. de o tentativă şi dădu asigurări că va formula n-a reuşit. nu consideră nec esar să se ocupe prea mult de nişte indivizi. n-are nici timp şi nici chef să apoi. Dar. membrii înaltului tribunal. se aceea va avea şi grijă ca dumnealor să plece ruşinaţi din acest district adresează domnilor juraţi cu întrebarea dacă acuzaţii s-au făcut sau nu vinovaţi de tentativă de omor. şi nouăsprezece la număr. El adresă întregii asistenţe întrebarea dacă o simplă încercare neizbutită i-a căşunat sau îi poate căşuna cuiva vreun rău. fapt care justifică pe deplin achitarea tuturor acuzaţilor. a fost pus în situaţia să audă că ar penduleze ore întregi între opiniile procurorului şi cele ale apărării. declară că trecuse dinadins peste formalitatea înregistrării datelor p rsonale.de ştreang şi nici de temniţă pe viaţă. în concluzie. încheierea unui act sumar de Ku-klux-klanului spânzuraţi din propr ia lor vină". preşedintele se ridică din nou. Astfel. rănire. Fără îndoială că nu! Prin urmare. care — constituiţi într-o bandă puternică şi simpatiza cu Ku-klux-klanul. Intenţia fusese extrem de primejdioasă şi acest lucru trebuie pedepsit. într-adevăr. Avocatul se bucură de aplauze sporadice. precum şi onoraţii buni creştini. El. ca şi cum lumea l-ar i răsplătit cu ovaţii. nimeni n-a suferit prejudicii. pe de altă parte — susţinu el — numai celor doi gentlemeni străini li se datorează faptul că tentativa cetăţeni din sală se vor dovedi nişte gentlemeni iubitori de oameni şi Asupra acestora. fiind convins că acuzaţii ar fi minţit. această bănuială e intolerabilă şi de şi să nu le mai treacă pri d o nouă vizită. şeriful. incendiere. Pentru cei condamnaţi la ştreang propuse. în ce-l priveşte. tâlhărie. înainte de toate deces conţinând aproximativ următoarele: "Nouăsprezece membri ai că e vorba. Asemenea "eroi" nu merită nici măcar atenţia ce o acorzi unui canar sau unei vrăbii. spre simplificare. Se înclină şi el adânc.

Crimele proiectate n-au fost săvârşite în fapt. Acest discurs cu nuanţe de ironie fu puternic aplaudat. spuse el.să nu se amâne cumva răspunsul până la finele lui decembrie viitor. auziră câteva exclamaţii de p iful continuă: deoarece în faţa tribunalului s-a adunat un public numeros. asentimentul dumneavoastră dacă voi comunica pe scurt în ce cons tă energia. după o consfătuire de cel mult două minute. să avem cel puţin g rijă ca să nu mai reprezinte nici un statul Texas şi anume într-un chip atât de ruşinos. Cei care locuiesc pe aproape preferinţă acelor scule care nu taie prea bin e. Atrăgea atenţia faptul că. de noastre umanitare şi creştineşti. se făcu numărătoarea banilor. Era un verdict de vinovăţie. am decis să renunţăm la o sancţiune directă.. Onoratul juriu va da . Cred că sunt în pedeapsa pe care am hotărât s-o pronunţăm şi s-o aplicăm cu toată acord cu domnul avocat al apărării. în timpul discuţiei. am hotărât să-i expediem cât mai departe de orice poftă de întoarcere. Juriul se retrase într-un colţ şi. Şeriful dădu satisfăcut din cap. Desigur că se vor găsi printre dumneavoastră gentlemeni care sunt rugaţi să meargă acasă şi să aducă foarfece. bărbile. După executarea acestui ordin. le vom tăia părul de pe cap şi să execute cu plăce eastă treabă. de aceea. stimabil şi nerăbdător să sentinţa. care a făcut apel la sentimentele Acuzaţii răsuflară uşuraţi şi se înseninară. Din asistenţă se — Am mai spus că o tentativă de crimă poate fi de asemenea kluxklanului. şeriful dădu ord uzunarele acuzaţilor să fie golite de conţinutul lor. primul jurat îi şi comunică pre lui hotărârea pe care acesta o împărtăşi asistenţei. Aşadar. apoi se ridică entru a rosti sentinţa. încâ le piară primejdioasă.. Urmă o disc tre şerif şi asistenţii lui. în primul rând. în special de bani. Dacă astăzi nu-i pedepsim pe aceşti oameni ai Kupericol pe viitor. vinovăţia a fost stabilită. extrem de — Domnilor.

Până a începe balul trebuie să-i tundem pe . îndeosebi armele. iar băutura să stea la dispoziţia onorabililor participanţi la această dezbătare şi a soţiilor lor cu prilejul balului care va urma. Cineva deschise fereastra şi le strigă celor din curte: — Fuga du pă foarfece! îi tundem pe kukluxişti. Eram co nvins că oamenii de afară vor alerga numaidecât spre lor să caute instrumentele cu prici na. pentru ca toţi pasagerii să vadă cum desface nici le găturile. pe vaporul care a sosit din Austin la ora unsprezece şi pleacă în zorii zilei la Matagorda. o ascultăm cu plăcere.Izbucni un râs unanim. reluă şeriful. adică foarfece de grădinar şi foarfece de tuns oile. Dacă apărarea are ceva de obiec tat. Toţi fugeau şi strigau către ai — Am mai hotărât. Se auziră chiar voci care cereau să se aducă shears for cliping trees şi shears for cliping sheeps. Ne aştea destule treburi. casele lor. li se confiscă toate lucrurile. Sosiţi acolo. în plus. ca şi de destinaţia vaporului. Aceasta e sentinţa. Cine aduce foarfece poate să intre în salon. Juriul a hotărât ca încasările de pe urma licitaţiei să fie investite în bere şi coniac. Şi. Cheltuielile vor fi acoperite din ba nii găsiţi asupra lor şi care se ridică la frumoasa sumă de trei mii de dolari. dar şi cu condiţia condamnaţi şi să organizăm licitaţia. aşa se petrecu. Din clipa voie să-şi scoată deghizamentul. indiferent de identitatea şi de domiciliul lor. Apă şi pâine vor primi abia la Matagorda. aici în Texas. Nu li se vor kukluxişti până la debarcader în sunetele unei muzici grave şi în să nu vorbească prea lung. într-adevăr. care vor f i scoase la licitaţie chiar acum. osândiţii n-au procedăm noi. cu memrii Ku-klux-klanului. să-i îmbarcăm pe condamnaţi de faţă şi până la reîmbarcarea lor pe acest ultim vas. La ivirea zorilor îi vom conduce pe cântece de inimă rea. vor fi aduşi cu toţii pe bo rd. vor fi preluaţi de primul vas care părăseşte definitiv Texasul. realizată pr obabil din furt. Condamnaţii vor asista la balul nostru stând nemişcaţi chiar pe estrada unde se află acum.

lipsindu-i astfel de o străl cită asistenţă juridică. într-adevăr. inovaţii furtunoase. nu era vis! Apărătorul încasă bani i şi o alţii veneau de afară cu tot soiul de foarfece. înmulţit cu nouăsprezece. iar douăzeci îi donez pentru iluminatul şi chiria cincisprezece ce nţi de gentleman. în numele clienţilor mei. Toţi dădeau să intre î licitaţia. Puştile găsiră repede amatori la preţuri bune. ale căror interese le reprezint aici. sumă pentru care nu e nevoie să dau chitanţă în scris. la dans şi muzică. Pentru plata muzicanţilor propun o taxă de intrare de Stăteam acolo şi îmi părea că visez. Din punct de vedere profesional. sălii. că treizeci şi opt de dolari. la bere. De aceea. mă declar în totul de acord cu sentinţa şi sper că ea va servi acestor oameni drept îndemn pentru o întoarcerea le este i nterzisă şi că în caz contrar voi refuza să le mai iau apărarea. totuşi. pe Kukluxiştii fură într-adevăr tunşi până la piele. fiindu-mi achitată în faţa atâtor martori. înghesuiala. foiala veşnică pe uşă.De astă dată obţinu. râdeam şi eu alături de Old Death. mai frumoasă şi mai folositoare. apărătorul se rosti: — Aş mai avea de spus în favoarea condamnaţilor următoare c sentinţa înaltului tribunal cam aspră. Eu reţin pentru mine optsprezece dolari. în sfârşit. Se aşeză. izbuteam măcar să mă mânii. Oare toate acestea se mulţime de bărbaţi din asistenţă alergară acasă ca să-şi aducă soţiile. Şi celelalte . înseamnă viaţă nouă. Fireşte că doamnele sunt scutite. Deşi era cazul. Preşedintele. mai observ că mi se cuvine un on orariu de câte doi dolari per client. începu apoi obiecte fură aproape toate vând a. îmbrâncelile erau de nedescris. petreceau aievea? Şi. îi avertizez totodată. iar şeriful se declară absolut e acord cu propunerile lui. ceea ce. dar asprimea este mai mult decât compensată prin ultima parte a hotărârii care se referă la coniac. nici nu care aces t epilog al aventurii părea să-l amuze grozav. precum şi avocatul apărării trebuiră să facă eforturi mari ca să restabilească a.

în acest scop. omul ne inv ită la o masă separată. Ea îl Jean de Berange r şi. Aş fi vrut să ies din înghesuială. deşi nici a zecea parte n-ar fi încăput.. şi. intrai în joc vrândCodul lui Napoleon. unul din eroii serii. aveam datoria să ne desfătăm după atâta acordeze instrumentele astmatice într-un fel care nu prea anunţa sală şi femeile.. părea să-l citească. iar dânsul îmi zdruncinase serios coastele. îmi declară că noi doi. în ciuda spectacolului din jur. fireşte. adusese de aca să un volum de cuvenea. cele două lady se şi nevrând. Ea deschise o singură dată gura. după ce bătrânul cercetaş o asigură cu deplină onoră pe Old Death cu o observaţie ce se voia spirituală despre Pierre . dar Old Death mă opri. Reţinuse o masă care avea cusurul de a nu junge decât pentru patru persoane. Acest ansamblu ciudat se instala într-un ungher şi începu să-şi virtuozitate. trecută de cincizeci de ani. Ce puteam să mai fac? Din păcate. După recomandările de rigoare. de fapt primejdie şi efort.salon. astfel că — fără milă şi îndurare — furăm abandonaţi celor Doamnele se purtau măreţ. Apoi tăcu definitiv. se altfel. Mama. un trompetist şi unul cu un fagot prăpădit. îi oferea lui Old Death pe soţia lui. iar mie pe fiică. tricota o jachetă de lână. mai ales că eroii principali ai serii. detectiv particular! Pesemne că simpaticul şerif nu mai putea de satisfacţi e dăruindune cu cele două zeiţe ale căminului său. Eu. Cum eu îi ofensă pentru toţi cetăţenii din La Grange dacă am refuza să scosesem doi dinţi. trecută şi ea de treizeci. poezii pe care. Sosiră apoi muzicanţii: un clarinetist. susţinând chiar că ar fi o conducem primul c il. Şeriful îl auzi şi-l aprobă. un viorist. Poziţia oficială a soţului şi respectiv a tatălui le impunea cea m i riguroasă ţinută. ambele dansat oare de prima mână. Trebu să risc un faimos cadril şi poate un vals sau o polcă pe deasupra. să fim amici şi să nu-l jignesc refuzând invitaţia. De apropiaseră de noi. referindu-se la Domnişoara.

cucoană! Vreţi pe dreapta. Grăbiţi-vă! — Dar n-are să ne refuze? întrebai eu pe un ton prea puţin l. Old Death. Ce mai dans făcurăm. în ambele încăperi de jos. apoi co ndamnaţii în straiele lor ciudate.sincer-itate că nu l-a văzut în viaţa lui pe acel gentleman. se alăturase alaiului şi sonore din cele mai diverse! Mai toată populaţia din oraş. toate astea le las deoparte. plăcere şi favor şi mă alesei. în schimb. se cufundă într-o adâncă şi demn . Coloana se formă astfel: în faţă orchestra. proviziile erau pe deseară încă un mic bal. urmaţi la nimereală de toţi ceilalţi s ri. pe stânga. cât ai clipi. Cu acest prilej. Când se servi berea. ba unii chiar zdrobiţi în toată regula. cum se mai puseră pe băut gentlemenii din salon — sfârşite. — Nu. se mai putea organ iza mâine sau chiar peste tot oameni chercheliţi. maşteri şi gentlemeni. El îi strigă mame i: — Haide. ono rabilul funcţionar îmi trânti unul din cunoscutele lui ghionturi în coastă şi-mi şopti la ure he: — începe cadrilul. la ivirea zorilor. în grădină. în sfârşit. Mă înclinai deci în faţa fiicei. partenerele noastre nu se atinseră de ea. cum vă place! Eu ţopăi pe toate pic rele. atâtea obiecte cuvioşilor predi catori şi a distinselor lady. Mă miram de unde vor fi scos oamenii aceştia. cu excepţia . dar când şeriful aduse două pahare cu coniac.. chipurile lor ascuţite şi ursuze se însufleţiră. procedă mai practic.. toţi se repuseră pe picioare. Dar cum se răspândi vestea că alaiul e gata să pornească spre debarcader. Americanul e un tip original. mă rog. Doamnele au fost informate. Găseşte totdeauna ce-i trebuie. ce mai trântă mancă Old Death împreună cu partenera lui. în curte. volumul de versuri care părea să facă integrantă din trupul duduii. bâlbâii câte ceva despr noare. deşi domnul şer f ne asigura că a mai rămas câte ceva din banii realizaţi la licitaţie. apoi membrii tribunalului. cu. Destul că. după care martorii.

Alaiul cele-brul cântec Yankee-Doodle. Smuciturile nici măcar . Aşadar. îmi venea să-l iau la alme pe şarlatan care trăgea de zor piciorul lui Old Death. De altfel. asigurându-ne că vom auzi cu rând pocnitura. Spre marele meu regret. Acesta sosi. îmi aduse la cunoştinţă că astăzi e exclus' să se urce pe cal. nu-l dureau pe pacient. Osul trebuia readus în poziţie Noi ascultam cu atenţie. Bietul om suporta acum efectul n eplăcut al trântei din timpul dansului. Când mă deşteptai. ul Death suferise o contuzie. Greu între nişte nebuni de balamuc. împreună cu cei d e. se puse în mişcare şi "virtuoşii" muzicieni începură să schingiuiască de spus ce anume se fluiera. Evadarea — garantă el — ar fi exclusă. eu îl luai de braţ pe Old Death şi ne cărăbănirăm acasă. îl examina pe pacient şi normală. Nu putuse dormi. îl durea un şold.fiecare venise cu câte un instrument capabil să sporească hărmălaia "muzicală". se cânta. până la debarcader. şi călătorii Trimiserăm după felcer. După ce toată mea se încolona. Hotărârăm să ne odihnim niţel. Parcă ne-am fi găsit înmormântare. Atunci îl dădui la o parte pe felcer şi cercetai la rândul meu situaţia. se urla. ath era deja în picioare. sigură. Mărşăluirăm astfel cu pas încet. La plecarea vaporului muzicanţii intonară cea mai frumoasă melodie din repertoriul lor şi tărăboiul se dezlănţui iarăşi cu vigoarea cuvenită. Apoi se p orni tămbălăul general. dar somnul meu se prelungi peste măsură. dar degeaba. Se vedea cât de colo pe şold o vânătaie cu marginile gălbui. în timp ce toată lume cu ochii la vapor. şeriful dădu semnalul. declară că e vorba de o scrântitură. Acolo prizonierii fură predaţi căpitanului care — după cum ne-am convins — îi luă în păstrare paşnici de pe bord nu-i scăpau hi pe kukluxişti.

Pricepeţi. Iar dacă ne iese în cale vreun răuf fie alb.—Vă facem o frecţie cu muştar sau cu alcool. Old Death ieşi afară şchiopătând. dar fiţi pe pace. Voia să vadă caii cu propriii lui ochi. Să nu vă îngrijoreze ! Când un copoi ca mine miroase o urmă. nu-i aşa? Desigur că toate astea sunau foarte frumos şi. contuzia se vindecă repede. mă silii să nu par îngrijorat. Sunteţi de acord să mergem împr ună? Bateţi palma! cam multişor şi zorea acum să ne arate caii. nu când. Aveţi toată încred iau prea mult înainte. Şi nu uitaţi că mă chea mă Old Death. Fireşte că trebuie să staţi liniştit . cum avea m încredere în bătrân. pot să ale calul cel mai prăpădit în aparenţă. Will. vă asigur că nu ne apucă strechea. căut fierarul. . Dar noi cam ştim cât valorează asemenea afirmaţii. Astfel uri mi s-au întâmplat nu o dată. Numai că escrocul şi bietul Ohlert ne-o — îi ajungem noi. nu mă îndoiesc. cu balul şi cu cele două lady ale lui. — Acest june maşter afirmă. în fond. Ştiu să strunesc un cal şi să manipulez o armă. De aceea mă bucurai din toată inima — Cred că nu veţi regreta prezenţa noastră. care se odihnise bătrânul. cred că n-are importanţă dacă-i găsim cu o zi mai devreme sau mai u. Păcat că. a — Ştiu. fireşte. Pe urmă. ne-a c am stricat socotelile. Sus capul! Acest prea onorabil şerif. Mai târziu sosi şi Cortesio. puteam pleca de unul singur. o să ne scape Gibson! — Gibson? replică acesta. Eu. c pt. în ciuda durerii. în orice caz. având deocamdată acelaşi drum cu noi. adică a mea şi a lui Ne învoirăm. în timpul prânzulu ange mă informă că e decis să ne însoţească. hotărâi eu. zise nici nu prea cred că se pricepe la cai. între timp. ştiind însă că de fapt e cel mai bun dintre toţi. fie piele-roşie. nu se lasă până nu prinde vânatul. la o adică. că ar fi călăreţ.

.. Şi......... editoriale: 12.................. sunt şi foarte ieftini..................Am fost nevoit să scot pe rând toţi caii din grajd şi să-i încalec......P.. Ăştia doi sunt animale de prerie... constată l.. Hasdeu......... lucrurile se Cortesio.. mişcările ca un specialis e mare clasă... făcut! W i n n e t o u : Peste graniţă CUPRINS Capitolul FRUMOASĂ"..... îngăduiţi-mi să vă declar deschis că nu vă pricepeţi la Au suflu bun... VI II KU-KLUXKLAN........ MD 2005.... cai. ... lucru are...... Chişinău.......... aţi ales nişte gloabe nenorocite! interveni Cortesio..... îi vezi istoviţi..... ....... 2..219 în timp ce Old Death — după ce se interesa de preţ — le urmărea petrecură aşa cum a prezis: nu alese nici un cal din cei oferiţi de — Señor..... dar au căzut pe mâini proaste..... Republica Moldova Operator: Vitalie Eşanu Tehnoredactor: ........ într-adevăr... După câteva zile...95...235 VI ELIBE RAREA SAM............... nr.. — Păi.... Format: 70xl08V32 Coli tipar: 12.........3 Capitolul Capitolul DETECTIV......... — Par mai grozavi decât sunt. îi luăm şi basta! S-a Sfârşitul volumului II Urmează volumul III al romanului V"ZILUI VII Coli Casa de editură «LITERA» str..... Tiraj: 5000 ex........ nu se înăbuşă la tăvăleală........ Mai bine îi luăm pe roibii ăştia bătrâiori care. B.....................176 Capitolul Karl May WINNETOU Volumul II Apărut: 1997......22......

Combinatul Poligrafic. Mitro polit Petru Movilă. Adrian Pasat 48 04002121 elemente de peisaj şi isprăvi reluate după metoda variaţiunilor pe . măceluri. Poligrafie şi Comerţul cu Cărţi Cadrul romanelor lui'Karl MAY este umplut cu tot ceea ce constituie viaţa indienilor şi a westmenilor-lupte. capturări şi eliberări miraculoase. 35.Cristina Rusu Corector: Nadina Marciuc Redactor: Nicolae Marciuc Editor: Anatol Vidraşcu Tiparul executat sub comanda nr. 11466.pânde. str. dueluri. urmăriri.. Republica Moldova Departamentul Edituri . Chişinău. MD 2004. nr. vânători aceeaşi temă.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->