Trebuie să recunosc că eu iubesc pisicile! Mi se par extraordinare!

Mieunatul lor înmoaie inima pe loc, și nu mai ţii cont că tocmai ţi-au spart vaza preferată, sau că ţi-au scămoșat covorul scump. Se freacă așa drăgălaș de tine când le e foame sau când au nevoie de atenţie, iar ochișorii mari ce strălucesc noaptea te dau gata definitiv. Au blăniţa mooooale și pufoasă, e un deliciu să-ţi treci degetele prin ea, chiar dacă o culegi de prin toată casa. Sunt graţioase și sofisticate, au un mers de regină antică! Hmmm... cu mici excepţii desigur: când se sperie, li se ridică toată blana și te pufnește instant râsul de caraghioase ce sunt. Oricum o luăm, sunt absoluuut adorabile! Pe Pufi al meu l-am cules dintr-un tomberon, era mic de încăpea într-o palmă și slăbănog de i se vedeau toate coastele. A, normal că era și plin de purici. Probabil eram într-o fază în care ai chef să faci fapte bune, să salvezi lumea, balenele și toţi pinguinii din univers. Cum nu era nici un ocean prin preajmă, m-am mulţumit cu un motănel chinuit de copiii din spatele blocului. Desigur, ce mai contează că m-a zgâriat când am încercat să-l prind, doar se știe că motăneii se domesticesc dacă dau de mâncărică și căldurică. Trebuie să funcţioneze treaba asta, doar e băieţel, nu? și era chiar un motănel inteligent, a învăţat să facă piș la lădiţa cu nisip de a doua zi, mânca tot din farfurie, și nici nu mieuna inutil. Locul lui de somnic ideal era la mine-n poală, cu gheruţele mici bine înfipte în pielicica mea, să nu cumva să-și piardă poziţia. I le-am taiat! Scurt!

V-am zis eu că era deștept. îi plăcea îndeosebi să se agaţe de colanţii mei. știa să aprecieze o . Cum era deja mărișor. Scurt! Ah. Adică zgârieturile de pe mine au fost de neuitat! Mă relaxam în cada fierbinte și plină de spumă. de nepreţuit! Ciudat. cum mă mai iubea el de mult! Venea tiptil. Iubirea e nepreţuită. pâș-pâș în sus și se trântea brusc direct pe gât.Când am făcut băiţă prima dată împreună a fost de neuitat. a reușit să sară din prima direct în cadă peste mine. amintirile și zgârieturile mele. n-a mai încercat a doua oară. se furișa prin spatele meu. colanţi se găsesc la orice magazin! Oricum în timp pisicuţele nu mai sunt așa jucăușe. cu vedere la carte. când Pufi a venit să mă viziteze. nu? Deocamdată dorea să citească și el din toate cărţile mele. cumva nu a apreciat romantica baie împreună. venea încetuţ și se urca pe abdomen. cred că nu mai putea de dorul meu. cresc și se lenevesc. Pleooosc-miaaauuu-aaaaauuu! Cum spuneam. și eu mi-am adus aminte să-i tai iar gheruţele.

Erau prinse. începea să mă lingă pe obraz.carte bună... păi trebuie să le facem control să nu deţină materiale periculoase prin buzunare. așa că ne agăţăm de toate hainele de cum intră pe ușă. doar sunt la modă tatuajele abstracte! Eu nu înţeleg de ce în Evul Mediu lumea nu aprecia pisicuţele! Oamenii credeau că drăgălașele feline deţin puteri malefice. arse de vii. suspectat fiind de vrăjitorie. să nu riscăm nimic! Plus că niște zgârieturi la încheietură nu strică nimănui. De abia în secolul al 17-lea s-a înţeles rolul pe care acestea îl au în combaterea rozătoarelor. adorabili! Cum stătea cuminte pe gâtul meu. eiii. Nu lingem noi așa orice porcării. doar când mami e frumos machiată! Iar musafirii. important era să fie fericit copilul! Pupicii lui. și îi plăcea blush-ul în mod deosebit. dar doar cel de calitate. că erau reprezentantele vrăjitoarelor și ale diavolului. și s-au calmat din prigonirea minunatelor fiinţe! . Nu contează că eu nu mai puteam respira cu el apăsându-mi traheea. Cine ţinea pe lângă casă un pisoi era condamnat la moarte. mai ales cu ocazia unor sărbători religioase. bătute.

.

.

Cu totul și cu totul întâmplător..Viaţa noastră împreună decurgea idilic. Hmmm. gazul năvălind într-o veselie asemănătoare cu a mea când l-am prins de blăniţă și l-am dus în cealaltă cameră. și dimineţile mă trezeam cu o muzică suavă de zgrepţănat ușa. după o săptămână. că nu m-a lăsat inima să-l iau înapoi în infernul de beton de la Cluj. pe care nu aveai cum să nu o apreciezi la 6 dimineaţa! În ziua de care vă povestesc acum. Era vară și nu avusesem geniala inspiraţie de a aprinde vreun bec. am făcut amândoi o excursie la bunica mea la ţară.. mai cu un pupic. la aer curat. Liniște. Pufi mi-a spus că-i place atât de mult acolo. mai cu o ședinţă de scurtat gheruţe! Pufi dormea de obicei în bucătărie. oare ce face ghemotocul meu blănos? Cu mare voioșie mă ridic din pat și intru în bucătărie. Am . unde ce să văd? Pisi al meu căţărat pe aragaz și un buton de aprindere deschis. m-a trezit totuși alarma de la telefon.

mi-e atât de dor de motanelul meu drăgălaș. încât mă gândesc serios să-mi iau un câine ! . decât casa bunicii mele. cele 2 vaze și 3 bibelouri nefiind niște tovarași de joacă foarte rezistenţi. aici se pare că nu mai avea cu cine se juca.auzit ulterior că a apreciat mai mult casa unei alte rude. Aaah. la care s-a și mutat.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful