Proiect finanţat de Uniunea Europeană

Facilitatea de Tranziţie FT 2007/19343.07.01.02.14 Continuarea asistenţei tehnice pentru consolidarea reţelei de formatori a Şcolii Naţionale de Grefieri (SNG) şi pentru îmbunătăţirea abilităţilor lor de predare în ceea ce priveşte noul Cod civil şi noul Cod penal

Judecător ÎCCJ Adina Georgeta Nicolae Capitolele I - VIII

Profesor doctor Marilena Uliescu Capitolele IX - XV

- Bucureşti 2010 -

CUPRINS
CONSIDERAŢII PRELIMINARE 1. Prezentare generală …………………………………………....…... 12 2. Unele precizări conceptuale şi de ordin terminologic …………….. 14 CAPITOLUL I. NOŢIUNEA ACTULUI JURIDIC CIVIL ……………………...… 16 1.1. Contractul. Definiţie. Trăsături caracteristice ………………….. 16 1.1.1. Definiţie ………………………………………………. 16 1.1.2. Principii ……………………………...……………….. 17 1.1.3. Reglementarea interdicţiei de a contracta ………...….. 17 1.2. Actul juridic unilateral. Noţiune. Feluri de acte unilaterale …… 18 1.2.1. Definiţie ………………………………………………. 18 1.2.2. Clasificare …………………………………………….. 19 1.2.2.1. Acte unilaterale supuse comunicării 1.2.2.2. Promisiunea unilaterală 1.2.2.3. Promisiunea publică de recompensă 1.3. Clasificarea contractelor. Criterii de clasificare …..…………... 24 1.3.1. Criterii de clasificare …………………………………. 24 1.3.1.1. După existenţa sau nu a unei obligaţii în contrapartidă la momentul încheierii actului 1.3.1.2. După scopul urmărit de părţi 1.3.1.3. După cunoaşterea existenţei şi întinderii drepturilor şi obligaţiilor 1.3.1.4. După rolul voinţei părţilor 1.3.1.5. După modalitatea negocierii clauzelor contractului 1.3.1.6. După structura lor CAPITOLUL II. FORMAREA CONTRACTULUI. CONDIŢII ESENŢIALE ….... 30 2.1. Elemente structurale ale încheierii valabile a contractului …..... 30 2.1.1. Enumerare …………………………………………..... 30 2.2. Capacitatea de a contracta ……………………………………... 31

2.2.1. Noţiuni generale ……………………………………… 31 2.2.1.1. Definiţie 2.2.1.2. Principiul capacităţii de a contracta. Excepţii. 2.2.1.3. Capacitatea persoanei juridice 2.2.1.4. Sancţiunea nerespectării incapacităţii de a încheia acte juridice 2.3. Consimţământul …………………………………………………. 36 2.3.1. Noţiuni generale …………………………………….... 36 2.3.1.1. Definiţie 2.3.1.2. Mecanismul formării contractului 2.3.2. Valabilitatea consimţământului. Viciile de consimţământ …………….……………...… 37 2.3.2.1. Condiţii de validitate a consimţământului 2.3.2.2. Lipsa discernământului 2.3.2.3. Viciile de consimţământ. Enumerare 2.3.3. Eroarea-viciu de consimţământ ………………………. 38 2.3.3.1. Definiţie şi reglementare 2.3.3.2. Condiţii 2.3.3.3. Aspecte particulare (eroarea nescuzabilă, eroarea asumată, eroarea de calcul) 2.3.3.4. Sancţiune 2.3.4. Dolul-viciu de consimţământ ………………………… 42 2.3.4.1. Definiţie şi reglementare 2.3.4.2. Condiţii 2.3.4.3. Sancţiune 2.3.5. Violenţa ………………………………………………. 46 2.3.5.1. Definiţie şi reglementare 2.3.5.2. Condiţii 2.3.5.3. Violenţa săvârşită de un terţ 2.3.5.4. Sancţiune 2.3.6. Leziunea ……………………………………………… 49 2.3.6.1. Definiţie şi reglementare 2.3.6.2. Condiţii 2.3.6.3. Sancţiune 2.4. Obiectul contractului ……………………………………………. 51 2.4.1. Noţiuni generale …………………………………….... 51 2.4.2. Valabilitatea obiectului ………………………………. 52 2.4.2.1. Condiţii de validitate. Enumerare 2.4.2.2. Sancţiune

2

2.5. Cauza ……………………………………………………………. 54 2.5.1. Noţiuni generale ……………………………………… 54 2.5.1.1. Definiţie şi reglementare 2.5.2. Valabilitatea cauzei ………………………………...… 54 2.5.2.1. Condiţii de validitate. Enumerare 2.5.2.2. Proba cauzei 2.5.2.3. Sancţiune 2.6. Forma actului juridic …………………………………………… 57 2.6.1. Definiţie ………………………………………………. 57 2.6.2. Principiul consensualismului …………………………. 57 2.6.3. Forma cerută ad validitatem (ad solemnitatem) ……… 58 2.6.3.1. Definiţie 2.6.3.2. Sancţiune 2.6.4. Forma ad probationem ……………………………….. 60 2.6.4.1. Definiţie 2.6.4.2. Sancţiune 2.6.5. Forma cerută pentru opozabilitate faţă de terţi ……….. 61 2.6.5.1. Definiţie 2.6.5.2. Sancţiune CAPITOLUL III. NULITATEA ACTULUI JURIDIC ………………………………. 63 3.1. Dispoziţii generale ……………………………………………… 63 3.1.1. Noţiune ……………………………………………….. 63 3.2. Clasificarea nulităţilor. Categorii de nulităţi …………………... 63 3.2.1. Criterii de clasificare …………………………………. 63 3.2.2. Categorii de nulităţi Nulitatea absolută şi nulitatea relativă …….…………. 66 3.2.3. Regimul juridic al nulităţii …………………………… 67 3.2.3.1. Noţiune 3.2.3.2. Regimul juridic al nulităţii absolute 3.2.3.3. Regimul juridic al nulităţii relative 3.2.3.4. Comparaţie de regim juridic între nulitatea absolută şi nulitatea relativă 3.3. Efectele nulităţii …...……………………………………………. 71 3.3.1. Noţiune ……………………………………………….. 71 3.3.2. Principiul retroactivităţii efectelor nulităţii ……...…… 72 3.3.2.1. Noţiune

3

3.3.2.2. Consecinţele aplicării principiului retroactivităţii efectelor nulităţii. Repunerea în situaţia anterioară 3.3.2.3. Situaţia contractelor cu executare succesivă 3.3.2.4. Situaţia debitorului de bună-credinţă 3.3.3. Excepţii de la repunerea părţilor în situaţia anterioară .. 74 3.3.4. Efectele nulităţii faţă de terţi …………………………. 75 3.4. Reguli de drept care înlătură efectele nulităţii………………….. 77 3.4.1. Precizări prealabile …………………………...………..77 3.4.1.1. Conversiunea actului juridic 3.4.1.2. Validarea contractului 3.4.1.3. Validitatea aparenţei în drept (error communis facit ius) 3.4.1.4. Principiul răspunderii civile delictuale (frauda comisă de incapabil) CAPITOLUL IV. EFECTELE CONTRACTULUI ………….……………………….. 82 4.1. Efectele contractului între părţi ………………………………… 82 4.1.1. Noţiune. Reglementare ……………………………….. 82 4.1.1.1. Principiile efectelor între părţi. Enumerare 4.1.2. Principiul forţei obligatorii …………………………… 82 4.1.2.1. Excepţie de la obligativitatea efectelor 4.1.3. Principiul irevocabilităţii efectelor contractului ……… 84 4.1.3.1. Noţiune 4.1.3.2. Excepţii 4.1.4. Principiul relativităţii efectelor contractului între părţi …………………………….……………….. 86 4.1.4.1. Noţiune 4.1.4.2. Conţinut. Categoriile de parte, având-cauză şi terţi 4.1.4.3. Excepţii de la relativitatea efectelor contractului 4.1.4.3.1. Promisiunea faptei altuia 4.1.4.3.2. Simulaţia 4.1.4.3.3. Reprezentarea 4.1.4.3.4. Stipulaţia pentru altul 4.1.5. Principiul opozabilităţii efectelor contractului faţă de terţi …………………………………….……… 91 4.1.5.1. Noţiune şi conţinut

4

3.. Noţiunea prescripţiei extinctive …….2. Noţiunea şi determinarea domeniului prescripţiei extinctiv …….2.1. 109 6.2.3. NOŢIUNE ŞI EFECTE ……….……….2.. Noţiune ………………………………………………. 95 5.2. 97 6..1.1. Mijloacele procesuale de invocare a prescripţiei 6. 95 5.1. Compensaţia şi dreptul de retenţie 6.4. PRESCRIPŢIA EXTINCTIVĂ. Momentul până la care se poate invoca prescripţia 6.2. Regula imprescriptibilităţii 6.2.. Situaţia prestaţiilor succesive 6.2.. Reglementare ………………………………………….3. DOMENIUL PRESCRIPŢIEI EXTINCTIVE …………….3. 94 5. Modul în care operează prescripţia extinctivă ……….2. Accepţiune ……………………………………………. Criterii ……………………………….1..3. 97 6.1... Determinarea domeniului prescripţiei extinctive. Titularii dreptului de invocare a prescripţiei 6. Situaţia drepturilor accesorii 6.2. 95 CAPITOLUL VI.1.1.2.2.1. Efectele renunţării 5 . 97 6.1. Condiţiile renunţării 6.2.2..2. Aspecte speciale privind domeniul prescripţiei extinctive reglementate de noul Cod civil ……………………. Prescripţia dreptului la acţiune privind creanţa garantată 6.2.2.3. Noţiune 6. 94 5. 97 a) Domeniul prescripţiei extinctive în categoria drepturilor patrimoniale b) Domeniul prescripţiei extinctive în categoria drepturilor personale nepatrimoniale.…….2.1..1.1.3.2.1.2.1.1.4. Formele renunţării 6. Efectul prescripţiei extinctive ….2......CAPITOLUL V. 103 6..1.1.3.…………………………. Renunţarea la prescripţia extinctivă ………………..1. 94 5.2.1.2.. 101 6. 103 6. Invocarea prescripţiei extinctive ……………………..………………………………. Definiţie şi reglementare …………………………….……………….

3. 122 7..2.. Termenul general de prescripţie extinctivă …………..2. 132 8. 129 7..2.2. Termenul de 10 ani 7. 128 7.2. 118 7.2. 133 6 .3. Noţiune ……………………………………………… 118 7.2. NOŢIUNE.2..… 113 A) Dreptul la acţiunea în executarea obligaţiilor de a da sau a face B) Dreptul la acţiunea în restituirea prestaţiilor C) Dreptul la acţiunea în executarea prestaţiilor succesive D) Dreptul la acţiunea în anularea actului juridic E) Dreptul la acţiunea în repararea pagubei cauzate printr-o faptă ilicită 7.1. Definiţie………………………………………………………… 132 8.1.2.2.. Reglementare…………………………………………………… 132 8. 127 7.. Termenul de prescripţie de 2 ani 7.3. Termenele de prescripţie extinctivă …………………………… 128 7. 112 7.1.3.CAPITOLUL VII.…………….2.1. Termenul de prescripţie de 1 an CAPITOLUL VIII. Efectele întreruperii prescripţiei extinctive …………. Beneficiul întreruperii prescripţiei extinctive …. Începutul prescripţiei extinctive ………………………………. DECĂDEREA.2.1. Termene speciale de prescripţie extinctivă ………….1.4.1.. Reglementarea actuală ……………………………….2. 127 7. Suspendarea cursului prescripţiei extinctive …. Regula generală privind începutul prescripţiei extinctive …………………………………………… 112 7.2. Reguli speciale privind începutul prescripţiei extinctive înscrise în noul Cod civil …………….. CURSUL PRESCRIPŢIEI EXTINCTIVE …………. 123 7. Efectul special 7.1.4..4.2.. 132 8.. Noţiune ……………………………………………… 123 7. Efectele suspendării prescripţiei extinctive …………. REGLEMENTARE ŞI REGIM JURIDIC ………. Absenţa reglementării în Codul civil de la 1865 …….1. Întreruperea cursului prescripţiei extinctive ………………….2.. Efectul general 7..………….3.2.2.1.4.2.2. 112 7.1.…..4.4..3.

…………………………………………………. Conţinutul. 144 9.1.…. 152 9... Titularii dreptului de proprietate publică ………….1.7.1.2. Dobândirea dreptului de proprietate ………………… 142 9. Stingerea dreptului de proprietate ……………….2. 134 8.… 140 9.6. 152 9.1.1.4.2. Caracterele dreptului de proprietate publică ………...1. Invocarea decăderii …………………………………..1.1. Comparaţie între prescripţia extinctivă şi decădere .3. 142 9. Instituirea termenelor de decădere prin lege sau prin voinţa părţilor ……………………………………….. Dreptul de proprietate publică ………………………………… 150 9.2.2.1.… 145 9. 150 9. Conţinutul juridic ………. Întinderea dreptului de proprietate asupra terenurilor..4.. Proprietatea privată ………………………………………. Întreruperea termenelor de decădere 8.5...2.3..3..5.2.4.1. Limitele exercitării dreptului de proprietate privată .2.4. Regimul juridic al decăderii comparativ cu cel al prescripţiei extinctive …..1.4. Pieirea bunului 9.1.……………………… 134 8.8..1. 136 8.2.3.4.… 139 9.8. Definirea legală a dreptului de proprietate ……. Riscul pieirii bunului ………………………………. Regimul juridic şi efectele decăderii …. Renunţarea la beneficiul decăderii …………………..1.8. Confiscarea 9.……………………….3... 139 9.2.…… 139 9...1. Modurile de dobândire şi de stingere a dreptului de proprietate publică ………………………………..1.4.. 133 8.5. Deosebiri CAPITOLUL IX.4..8.8.1.1..1. Cadrul de reglementare …………………………….5. 144 9..5.1.8.4...2.2..1.5. limitele şi caracterele dreptului de proprietate publică ………….1.. 135 8..…………………………………. Regimul juridic al termenelor de decădere ………….1. 133 8.1.. Suspendarea termenelor de decădere 8. Instituirea termenelor de decădere …………………………….3. 155 7 .. Exproprierea 9.1. DREPTUL DE PROPRIETATE ………………………………… 139 9. 137 8. Asemănări 8. 137 8. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate ….… 154 9. Abandonarea unui bun mobil 9.

5.…… 174 11. 182 8 .…………………. Încetarea superficiei ………………………………..2.2. Caracterele juridice ……………………………. Stingerea uzufructului …………………………. Dreptul de folosinţă gratuită CAPITOLUL X. Dreptul de trecere ………………………………….3.1.4. 167 10. DEZMEMBRĂMINTELE DREPTULUI DE PROPRIETATE.. Dreptul de servitute (servituţile) ……………………………..… 175 11... 164 10... 182 11.….4. Dreptul de uz şi dreptul de abitaţie ………………………….2.2.… 181 11.… 165 10. 174 11.1.4.2. Întinderea exercitării dreptului de superficie …. 176 11. 180 11. 178 11.1.1.2. Limite legale – dreptul de trecere pentru utilităţi …. Drepturile reale derivate din dreptul de proprietate publică …………………………………………. Folosirea apelor ………………………………….3.1.. Limitele legale ………………………………………………. 173 11..3...1. LIMITELE JURIDICE ALE DREPTULUI DE PROPRIETATE DIN NOUL COD CIVIL ÎN RAPORT CU SERVITUŢILE NATURALE ŞI LEGALE REGLEMENTATE ÎN CODUL CIVIL …. Obiectul dreptului de uzufruct …………………….…. Dreptul de concesiune C. 164 10. Dreptul de administrare B. Limite judiciare ………………………………………………..1.. 179 11.3..1. 177 11. 156 A.1.1. Limite convenţionale …………………………………………. Dobândirea dreptului de uzufruct …………………. Alte limite legale – fostele servituţi stabilite de lege 167 10. 171 CAPITOLUL XI..9.......7. Uzufructul …………………………………………………….2. Exercitarea dreptului de proprietate publică ………. Temeiul legal ……………………………………….4.2.1. 168 10.3.. Dobândirea dreptului de superficie …………….. 169 10.2.2.… 176 11.. 180 11.1.6.. Drepturile şi obligaţiile uzufructuarului şi ale nudului proprietar …………………………………………..2.1.1.... 155 9... Superficia ……………………………………………….

Caracterele juridice ………………………….5.2... Proprietatea periodică ……………………………………….. 200 12. Încetarea proprietăţii periodice …………………….. 187 12.… 194 12...2.3. Obligaţiile administratorului faţă de beneficiar …....2... Stingerea servituţilor ……………………………….3. Drepturile şi obligaţiile coproprietarilor ………. 197 12.2. Izvoarele fiduciei ……………………………….…..3.. Răspunderea administratorului ……………………... Drepturile şi obligaţiile proprietarului fondului dominant ……………………………….1. Înregistrarea fiscală.5. Denunţarea.3..6..1.4.. 190 12...3..1..2.…… 188 12..2....2... Temeiul proprietăţii periodice ……………….1. Obligaţia de despăgubire şi excluderea …………….5.2..3.. 184 11.4.2.. Administrarea bunurilor altuia ……………………………….2. Obligaţia fiduciarului de a da socoteală …………… 196 12...1. Conţinutul contractului ………………………….…………………….….11.4. 195 12. 195 12.8... Obligaţiile privind inventarul. Constituirea servituţii ……………………………… 184 11..3.1.2.9. 199 12.3.…… 196 12. 186 CAPITOLUL XII.6.....1.. Obligaţiile administratorului şi ale beneficiarului faţă de terţi …………... 202 12. 198 12...… 193 12.4.3.. Administrarea colectivă şi delegarea …………….1. Fiducia ……………………………………………………….… 186 11.7...3......… 189 12... registrul naţional al fiduciilor .……………………. Încetarea administrării ………………………. 190 12. 201 12.3... Noţiunea …………………………………………… 192 12.1.4.. 199 12.... Darea de seamă anuală …………………………….. 197 12. Conţinutul juridic …………………………………...7. Formele de administrare ………………………. Răspunderea fiduciarului ………………….……… 196 12.…… 203 9 .. Puterile fiduciarului …………………………..3.1.……………….4. 187 12.4.... NOI INSTITUŢII ŞI REGLEMENTĂRI ÎN CUPRINSUL CODULUI CIVIL . garanţiile şi asigurarea ……………………...8.. Subiectele fiduciei ………………………………. modificarea şi revocarea contractului .2...3. 189 12..4..… 201 12...…… 188 12..2.2.

Contractul de împrumut ……………………………………... Contractul de locaţiune ………………………………………. 226 14.1.............. 238 14...... 204 13. Contractul de report …………………………………………..14. 239 14...19. 243 14..16.....4.6....………………… 214 13..15.. Jocul şi pariul ………………………………………………..CAPITOLUL XIII.5. RĂSPUNDEREA CIVILĂ ÎN CADRUL NOULUI COD CIVIL . Contractul de societate ……………………………………….…………. 229 14.. 231 14. Contractul de agenţie……………………………………….12.1.8... Dispoziţii generale privind răspunderea pentru fapta proprie 204 13.……. 216 CAPITOLUL XIV.. Contractul de întreţinere ……………………………………..... Contractul de depozit ……………………………………….7. Contractul de asigurare …………………………………….9..4.. 241 14.. 237 14.... Contractul de mandat ………………………………………… 236 14...11..……………………………….3.10...... 227 14...17..2. Consideraţii generale ………………………………………… 219 14.. 242 14. Răspunderea pentru fapta altuia ………………………... 244 10 .. 238 14. Contractul de antrepriză …………………………………….. Tranzacţia ……………………………………...3. Contractul de cont bancar şi alte contracte bancare ……….. Contractul de intermediere ………………………………….. Contractul de transport ………………………………………... Cauzele exoneratoare de răspundere …………………....……. Repararea prejudiciului în cadrul răspunderii delictuale …. 243 14... Răspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale sau de lucruri ……. Contractul de vânzare …………………………………….13.....……..18...2.….. 219 14.5.. 226 14... Contractul de furnizare ……………………………………….. 235 14. 212 13. Contractul de cont curent …………………………………… 240 14.. 205 13.. CONTRACTELE SPECIALE ……………………………...… 224 14.

...2.... 261 15.3. Moştenirea legală şi cea testamentară …………….3.. Ascendenţii privilegiaţi şi colateralii privilegiaţi .2.7. 259 15.. 252 15.. 260 15.... Generalităţi ………………………..2.. Testamentul ……..………………. Substituţiile fidecomisare …………………………..2.5. Partajul de ascendent ….. Capacitatea de a dispune prin testament ………....3..…………………………………. Reprezentarea succesorală …………………………. 261 15.. 265 15.4..3..1.3..…………………………………. Legatul ………………………………………...... Raportul donaţiilor ….… 251 15.…… 255 15. Revocarea voluntară a testamentului ……………….....3.. MOŞTENIREA LEGALĂ ŞI TESTAMENTARĂ …………….………………………… 245 15.……………………….5. Nedemnitatea succesorală ………………………. 258 15. Execuţiunea testamentară ………………………….. DREPT SUCCESORAL.. Ascendenţii ordinari ………………………………. 246 15.6.7.1.. Colateralii ordinari ……………………………….1.3.3. 249 15.. Revizuirea condiţiilor şi a sarcinilor …………….……….. Moştenirea ……………………………………….………… 248 15.1... 251 15. 266 11 .1.5. Incapacităţile speciale ……………………………... Moştenirea legală ……………………….. Descendenţii defunctului ………………………..4.3..………………………………..… 245 15.. 245 15..3. Formele testamentului ……………………….4..4..…… 253 15.2.8. 252 15.. 246 15. 245 15.……….2... Pactele asupra unei moşteniri nedeschise ………….6....1.CAPITOLUL XV. 263 15.2.3. 260 15.… 259 15. Moştenirea testamentară.1..3..2.1.2. Rezerva succesorală …. Opţiunea succesorală ….… 251 15.

mai exact a civiliştilor.Of. cu principiile şi instituţiile sale. o copie aproape fidelă a codului civil francez. însă. perioada de aproximativ cinci decenii a dreptului socialist. de pildă.CONSIDERAŢII PRELIMINARE 1. instituţiile dreptului civil. nr. s-au pus bazele dreptului civil modern. aproape inexplicabil. cu unele fracturări reglementate prin legi speciale. fiecare dintre acestea fiind divizată în titluri şi capitole – numărul de articole fiind de 2664. publicată în M. a cărui redactare şi adoptare a figurat în „Programul de guvernare 2009-2012”. 511 din 24 iulie 2009. Concepţia generală. Olanda. în numele modernizării. Prezentare generală De peste patru decenii lumea juriştilor. pare a fi fost o iniţiativă legislativă necesară şi utilă. de altfel. principiile. pe această cale. şi s-a introdus. 1 12 . în anul 2004. Elveţia. care. Odată cu intrarea în vigoare. Codul a fost un transplant legislativ reuşit în România.287/2009 din 25 iunie 2009. Italia sau Franţa. codul Napoleon. Aşa cum am afirmat cu prilejul sărbătoririi bicentenarului Codului civil francez. Noul Cod civil. cuprinde 7 cărţi. din sistematizarea materiei şi din soluţiile formulate. la baza elaborării noului Cod civil român este Codul civil al provinciei Quebec din statul federal Legea nr. adoptat prin Legea nr. a „bătrânului Cod civil”. Modelul care a stat. cunoaşte o dominantă – revizuirea. terminologia juridică şi mai ales rigoarea reglementării au făcut ca acest Cod. să supravieţuiască. se regăseşte în sistemele de drept romano-germanice şi în alte state europene cum ar fi. Aşa cum rezultă din expunerea de motive. în anul 1865. traversând. a Codului Civil Român.287/20091. terminologia juridică modernă. noul Cod civil îmbrăţişează concepţia monistă. în Corsica. Noul Cod civil.

şi anume: dreptul de administrare. determinată de avantajele trustului (fiduciei) cât priveşte 13 . Prin neluarea în considerare. remarcăm introducerea în noul Codul civil a cărţii funciare cu efectul constitutiv al intabulării sau a instituţiei fiduciei. În acelaşi sens. consacrate deja în acte internaţionale sau în codurile civile ale altor state europene. în Luxemburg. noul Codul civil român exclude reglementările privind societăţile comerciale. în Franţa şi în Elveţia. norme care se regăsesc numai în legi federale. De asemenea. Tot astfel. am mai putea remarca reglementarea explicită a dreptului de proprietate privată şi a dreptului de proprietate publică. credem. nu se regăsesc în noul Cod reglementările privind contractul de franciză. pe care le considerăm utile şi necesare cum ar fi. nu se potriveşte cu concepţia monistă îmbrăţişată.Canada. Introducerea fiduciei în noul Cod civil a fost. de altfel. cu reglementările la nivel federal. olandez sau italian. dreptul de concesiune şi dreptul de folosinţă. putem menţiona reglementările privind sistemul bancar ori cele privind societăţile comerciale. ceea ce. precum şi a drepturilor reale principale derivate din dreptul de proprietate publică. Desigur. Este de la sine înţeles că acest model nu cuprinde reglementările care trebuie să se regăsească în cazul unui stat unitar. prin comparaţie cu reglementările unei provincii care se completează. de pildă. ca model. adoptat în 1991. de pildă. a unor coduri moniste europene care fac parte din tradiţia juridică romanogermanică. protecţia drepturilor şi libertăţilor civile fundamentale ale personalităţii umane. desigur. noul Cod civil cuprinde elemente noi. reglementări ce se regăsesc în codul civil elveţian. În acest sens. caracteristică dreptului anglo-saxon (trustul) instituţie care este receptată şi de sistemul romano-germanic prin unele reglementări naţionale cum ar fi. acesta rămânând în continuare reglementat de legea specială.

în paralel cu acesta. prin care s-a introdus fiducia în Codul civil francez la titlul XIV „Despre fiducie”. cum ar fi. În acelaşi timp. de intermediere. în materia obligaţiilor se măreşte numărul contractelor incluse în reglementarea Codului civil cu unele contracte considerate a aparţine dreptului comercial. trimiterea la legea pentru punerea în aplicare a acestuia. Afirmarea. de consignaţie ş. însă. probleme dintre care unele sunt încă nesoluţionate. În acest sens. fără dubii. în măsură să rezolve problemele complexe ce le presupune această operaţiune. a. lege care nu va fi. de pildă. În opinia noastră operaţiunea este. Modelul urmat în reglementarea fiduciei a fost Legea franceză nr. 2. în ceea ce priveşte raporturile de drept privat. ne referim cu deosebire la raporturile noului Cod civil cu legile speciale civile şi comerciale ce reglementează. Este. se poate observa în articolul final al noului Cod civil. credem. cum sunt cele de: fapt juridic. a fost adoptată corespunzător în raport cu celelalte instituţii juridice naţionale. s-a avut în vedere şi utilizarea instituţiei fiduciei în combaterea scopurilor ilicite. o aplicare mai largă în dreptul anglo-saxon. Tot astfel. incompletă.organizarea patrimoniului şi care cunoaşte. de act 14 . desigur. astfel sunt: contractul de comision. după cum am menţionat. Unele precizări conceptuale şi de ordin terminologic Pentru un nou Cod civil riguros. noul Cod civil constituie dreptul comun (jus comune) în sistemul nostru legislativ. a concepţiei moniste presupune că. spălarea banilor sau evaziunea fiscală. nu puţine raporturi de drept privat. Cu toate acestea. desigur. definirea unor concepte fundamentale este necesară ca bază a unui drept privat unic. Astfel. 2007-211 din 19 februarie 2007. rezultatul renunţării la dualismul Codului civil şi al Codului comercial. receptată în Codul civil cu denumirea de fiducie. concepte esenţiale pentru structurarea raporturilor de drept privat. La o analiză mai atentă. instituţia trustului.

Société de Législation Comparée. Aşadar. 2008. 978-2-908199-62-8. Uneori. Profesor doctor Marilena Uliescu 2 Terminologie contractuelle commune. nu sunt definite sau sunt definite incomplet. nu îl putem ignora. pentru a se putea ajunge la o terminologie comună a diferitelor sisteme juridice la nivel european2. Paris. se recurge la anumiţi termeni care nu reprezintă un limbaj juridic Credem. în opinia noastră. de contract precum şi altele. care a publicat un studiu având ca obiectiv analiza terminologică comparativă a unui număr de concepte. că nu s-ar putea abandona terminologia juridică consacrată. în plan european. 15 . primul pilon îl reprezintă terminologia contractuală comună pentru un Cadru comun de referinţă a viitorului drept contractual european. de proprietate.juridic. prietenii culturii juridice franceze”. OSBH. Desigur. ce reprezintă un dat al unei culturi juridice comune. în acest moment al jalonării şi stabilirii pilonilor unui drept privat european. Association Henri Capitant des Amis de la Culture Juridique Française. pornind de la terminologia existentă şi cunoscută. astfel. În acest sens. putem cita preocupările grupului de cercetare „Terminologie” al Societăţii de Legislaţie comparată şi al Asociaţiei „Henri Capitant. credem că acesta este contextul actual pe care.

Definiţie Spre deosebire de vechiul Cod civil. I. Gh. ci şi pe aceea a actului juridic unilateral. 1989.civ. 1987. Drept civil. Astfel. redă manifestarea de voinţă exprimată (instrumentum probationis). noţiunea de act juridic (sau act) este folosită în două accepţiuni. Contractul. contractul este acordul de voinţă dintre două sau mai multe persoane. p.C.. 1166 N. Beleiu. a fost definit ca reprezentând acea manifestare de voinţă făcută cu intenţia de a produce efecte juridice. 4 Potrivit art. 157-158. Ed. Se observă că noua reglementare a valorificat opiniile exprimate în doctrină. Trăsături caracteristice 1. Actul juridic civil. Rezultă din conţinutul art. că noţiunea contractului presupune întrunirea următoarelor elemente: – existenţa unei manifestări de voinţă provenită de la două sau mai multe persoane. Teoria generală. În mod obişnuit.C. potrivit art. pp. care nu conţinea o definiţie a actului juridic civil3. Definiţie. noul Cod civil (în continuare N. respectiv: 1) operaţiunea juridică.. Gh. manifestarea de voinţă făcută cu intenţia de a produce efecte juridice (negotium iuris) şi 2) înscrisul constatator al operaţiunii juridice. acela care consemnează şi încorporează. TUB.1.civ. Beleiu. 168.Capitolul I NOŢIUNEA ACTULUI JURIDIC CIVIL 1.1. modifica sau stinge un raport juridic4. “Partea generală”. contractul era definit ca reprezentând „acordul între două sau mai multe persoane spre a constitui sau a stinge între dânşii un raport juridic. adică de a naşte. a modifica ori stinge un raport juridic civil concret5. în „Tratat de drept civil”. 1166 N.) conţine reglementarea expresă nu doar a noţiunii de contract. Academiei. în general.civ. 942 din vechiul Cod civil. de ex..1. unde actul juridic.C. în doctrină şi jurisprudenţă. 3 16 . cu intenţia de a constitui.” 5 În acest sens. Bucureşti. vol. decât prin raportare la contract şi la diferitele specii de acte juridice.

1. N.– manifestarea de voinţă să fi fost făcută cu intenţia de a produce efecte juridice6. 8 Conform art. Obligaţiile. Pop. precum şi pe cel al buneicredinţe atât la negocierea şi încheierea contractului.C.civ. 1169 N. – producerea de efecte juridice înseamnă naşterea. actul juridic se deosebeşte de faptul juridic civil stricto sensu.C. 9 A se vedea L. Principii Ca elemente de noutate. 368 6 17 . precum şi pe tot timpul executării sale. Ele nu pot înlătura sau limita această obligaţie. vol. Universul Juridic.civ. părţile sunt libere să încheie orice contracte şi să determine conţinutul acestora.C. aşa cum s-a spus în doctrină. fără posibilitatea instituirii unor clauze de exonerare sau de limitare a unei asemenea atitudini de loialitate şi obligaţii de bună-credinţă8. Tratat de drept civil. reglementează principiul libertăţii de a contracta7. care nu este săvârşit cu intenţia de a produce efecte juridice. cât şi pe tot timpul executării sale. 5 că „nu se poate deroga prin convenţii sau dispoziţii particulare la legile care interesează ordinea publică şi bunele moravuri”. În felul acesta.2. părţile trebuie să acţioneze cu bună-credinţă atât la negocierea şi încheierea contractului. Contractul. 2009.1. dar acestea se produc în temeiul legii. de ordinea publică şi de bunele moravuri. stingerea unui raport juridic concret. 1170 N. 1. fiind vorba. niciunui subiect de drept nefiindu-i permis să le încalce). Ed. 1. care dispunea imperativ. Bucureşti.3. „de o manifestare mai directă a voluntarismului social care constituie fundamentul teoretic al contractului”9. 7 Potrivit art. Principiul libertăţii de a contracta trebuie pus în acelaşi timp. p. în limitele impuse de lege. Reglementarea interdicţiei de a contracta Reglementarea de principiu a interdicţiei de a contracta cu nesocotirea ordinii publice şi a bunelor moravuri se regăsea şi în vechiul Cod. în acord cu ordinea publică şi cu bunele moravuri (care aduc îngrădiri ale libertăţii contractuale.civ. modificarea. II.. prin prevederile art.

ceea ce înseamnă că. când este prohibită de legi. 1921. a se vedea L Pop. pp. 1. 62.civ. Bucureşti. 1324). a se vedea M. 12 Pentru amănunte. dispoziţiilor legale privitoare la contracte. „ în pofida anumitor divergenţe doctrinare în ce priveşte definiţia şi analiza celor două elemente care alcătuiesc conţinutul contractului. 23-24. Bucureşti.. Actul juridic unilateral. stipulează: „cauza este nelicită. el este contrar ordinii publice şi bunelor moravuri. când este contrarie bunelor moravuri şi ordinii publice”. cel puţin în stare latentă de putere. Definiţie Astfel cum s-a menţionat deja. dacă este contrar ordinii publice şi bunelor moravuri”. Actul unilateral în dreptul privat. Hamangiu. care trebuie să fie licite şi morale10.civ. p. care se aplică în mod corespunzător (conform art. p. înţeles ca manifestare de voinţă a autorului său (art. prin efectul voinţei autorului actului”. Ed. distinct de acela al contractului. în doctrină s-a afirmat că. 368. în ce priveşte regimul său juridic. În acest sens. prin obiectul şi cauza sa. Se pot desprinde din definiţia actului unilateral. cu referire la cauza contractului. Faţă de conţinutul acestor reglementări. M. 10 18 . două instrumente de control pentru conformitatea contractelor cu ordinea publică şi bunele moravuri: obiectul şi cauza contractului. noul Cod civil se preocupă şi de definiţia actului juridic unilateral11.2. Noţiune. De asemenea. 11 Tradiţional. care este supus. cit. dacă obiectul contractului este în afara circuitului civil.instituind totodată. op.2. fără rezerve. considerându-se totodată. art. 1325). potrivit art.1. B. care se deosebeşte de contract pentru că raportul juridic se naşte . Cantacuzino. singura manieră realistă de interpretare a acestor texte constă în a afirma. următoarele trăsături ale acestuia12: – actul unilateral are un mecanism propriu de formare. că este mai exactă expresia „act univolutiv”decât aceea de „act unilateral”. că un contract. 968 C. nu poate fi valid. Avram. Feluri de acte unilaterale 1. “numai lucrurile ce sunt în comerţ pot fi obiectul unui contract”. el întemeindu-se doar pe manifestarea unilaterală de voinţă a autorului său. s-a spus că expresia „act unilateral” se utilizează în opoziţie cu „act bilateral”. Elementele dreptului civil. 963 C. 2006. contractul fiind lovit de nulitate absolută.

– actul unilateral presupune intenţia autorului său de a produce efecte juridice. întrucât este posibil ca mai multe persoane care exprimă o voinţă unică să aibă calitatea de autor al actului unilateral. iar pe de altă parte. 1. la acea dată.2.2. p.– actul unilateral exprimă interesul autorului său unic (noţiunea de autor urmând a fi înţeleasă în sens tehnic. respectiv. doctrina nu elaborase încă teoria actului unilateral ca izvor de obligaţii. 1. de a da naştere. în noul Cod civil este reglementată situaţia actelor juridice unilaterale supuse comunicării. M. De asemenea. Acte unilaterale supuse comunicării Astfel. cit. op. Avram. care rămâne regula de manifestare a voinţei juridice în dreptul civil). modifică sau stinge un drept al destinatarului şi ori de câte ori 13 În acest sens. ci numărul voinţelor exprimate în act este cel care determină caracterul acestuia unilateral. Clasificare În general. nu numărul de persoane care participă la act fiind determinant. s-a urmărit să se reglementeze cel mai frecvent act juridic (contractul..2. a modifica sau a stinge raporturi juridice. 23. 19 .sau multilateral). stabilindu-se că ele trebuie să respecte această procedură atunci când „constituie.1. noul Cod reglementează expres şi alte categorii de acte unilaterale. În doctrină13 s-a dat o explicaţie faptului că în vechiul Cod civil nu şi-a găsit o reglementare generală actul juridic unilateral (regăsindu-se doar norme speciale. în anumite materii sau recunoscut unele efecte ale actului unilateral) şi anume: conform tehnicii legislative de la acel moment. prin care.2. se distinge între actele unilaterale supuse sau nu comunicării pentru ca acestea să producă efectele juridice urmărite de autorul lor ori prevăzute expres de lege. bi.

ele nu-şi vor produce efectele decât după ce această A se vedea. fiind vorba aşadar. Ca acte supuse comunicării au fost menţionate: rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractului. op. 1 N. 1326 alin. recunoaşterea de filiaţie. Distincţia între actele supuse comunicării şi cele care nu sunt supuse comunicării prezintă interes în privinţa regimului lor juridic16. deci reprezintă o operaţiune socială. material.. în cazul testamentului. ci ea dobândeşte un caracter concret. cit. deoarece.. de un act care prin chiar natura lui este orientat către destinatar (beneficiar). în situaţia actelor unilaterale supuse comunicării. punerea în întârziere. oferta de a contracta. nu sunt supuse comunicării: testamentul.C. În cazul anumitor acte unilaterale. întrucât actele unilaterale nesupuse comunicării sunt perfecte de la data manifestării de voinţă a autorului lor. op. deoarece de la acest moment actul îndeplineşte toate condiţiile sale de existenţă valabilă şi poate produce efecte (bineînţeles că trebuie avută în vedere şi natura actului. prin aceea că actul nu devine perfect decât prin comunicarea lui destinatarului15.civ. p. promisiunea publică de recompensă. în doctrină14 s-a afirmat că asemenea acte sunt menite să producă efecte juridice faţă de anumite persoane. 15 14 20 . 1326 alin.). Dimpotrivă. 16 M. În legătură cu necesitatea comunicării actelor unilaterale. Avram. Actele unilaterale supuse comunicării produc efecte din momentul în care comunicarea este considerată ajunsă la destinatar şi chiar dacă acesta nu a luat cunoştinţă de act din motive care nu îi sunt imputabile (art. 3 N. această orientare nu este doar abstractă. Aceasta. 70.C.). efectele nu se vor produce decât de la data deschiderii moştenirii). acceptarea unei moşteniri. Avram. de exemplu. M. act pentru cauză de moarte.informarea destinatarului este necesară potrivit naturii actului” (art. În schimb.civ. cit. revocarea sau renunţarea la mandat. angajamentul unilateral. p. 68.

în funcţie de care să se determine. chiar dacă acesta nu a luat cunoştinţă de ea. th. Lipsa comunicării în cazul acestei categorii de acte unilaterale este sancţionată cu nulitatea actului pentru lipsa unui element constitutiv al actului unilateral17. raportat la elementele de fapt concrete. 1079 din C.C. 17 21 . fără culpa sa. pentru ca în alineatul următor să se prevadă că producerea efectelor are loc din momentul în care comunicarea a ajuns la destinatar. fie prin cererea de chemare în judecată).. după împrejurări”18. apud M.G.D. 1327 N. trebuie ţinut seama de împrejurări. În absenţa unei dispoziţii exprese a legii. În ce priveşte modalitatea comunicării actelor unilaterale. prin intermediul executorilor judecătoreşti. L’acte unilatéral dans les rapports contractuels. promisiunea unilaterală este înţeleasă ca actul juridic făcut cu intenţia de a se obliga independent de acceptare. din motive care nu-i sunt imputabile. p. manifestarea de voinţă adresate unei persoane determinate se consideră a fi cunoscute din momentul în care ajung la destinatar.C. Avram. în art. care îl leagă numai pe autor (alin. 2 din N. 226. 1.2.J. 70. aptă să producă efectele specifice acestui act unilateral.. de a lua cunoştinţă de act. dispoziţiile art. În felul acesta.civ. 1). stabilesc faptul că această comunicare „se poate face în orice comunicare adecvată. o comunicare adecvată. E.2. instituindu-se prezumţia (simplă) că actul unilateral. L.formalitate a fost îndeplinită şi manifestarea de voinţă comunicată destinatarului. dacă a avut sau nu loc. 1326 alin. p. se stipula că punerea în întârziere se poate face fie printr-o notificare. Promisiunea unilaterală Reglementată prin dispoziţiile art.. dacă acesta nu dovedeşte că a fost în imposibilitate. legea este cea care prevede în ce formă trebuie făcută comunicarea (de ex. de Munagorri. op. cit. R. 18 De regulă. este consacrat sistemul informării. în condiţiile în care destinatarul actului poate refuza dreptul astfel născut (alin.. 1996.civ.civ. 2).2.

20 În doctrină. 3 al art. Promisiunea publică de recompensă Este actul unilateral prin care cel care promite în mod public o recompensă în schimbul executării unei prestaţii.civ.)20.2. este obligat să facă plata.C. Actul juridic civil ca izvor de obligaţii. Bîrsan. Ed. C. s-a arătat că promisiunea publică de recompensă este un act unilateral subiectiv.2. op. în alin. cit. All Educational. 1. pentru a nu se ajunge la situaţii de revocare intempestivă a promisiunii şi a se crea astfel prejudicii destinatarului care poate intenţiona să o accepte. supus comunicării (se adresează publicului. Stătescu. Avram. 1328 alin. dacă terţul căruia i-a fost destinată promisiunea îndeplineşte condiţiile impuse de promitent (respectiv. de a menţine promisiunea pentru un anumit interval de timp. Bucureşti. chiar dacă prestaţia a fost executată fără a se cunoaşte promisiunea (art. Cu privire la răspunderea ofertantului în cazul revocării intempestive a ofertei. Drept civil.. ci este interesat ca o persoană să îndeplinească o anumită prestaţie şi să obţină un rezultat concret.C.civ. s-a prevăzut ca atunci când autorul actului nu a stipulat expres un termen. recompensa fiind numai „preţul” fixat de promitent pentru această activitate.Deşi în principiu revocabilă. în C. a se vedea C. p. 1998. de organizatorul concursului). deci unei persoane nedeterminate. fiind menită să asigure evitarea abuzului de drept care s-ar deduce dintr-o revocare intempestivă19.3. Promitentul nu este animat de intenţia de a face o liberalitate. promisiunea să fie considerată făcută pentru o anumită durată „potrivit cu natura obligaţiei şi cu împrejurările în care a fost asumată”. instituie o limitare a exerciţiului dreptului de a revoca oferta (recunoscut autorului actului unilateral). 19 22 . Promisiunea publică de recompensă este o aplicaţie a teoriei angajamentului unilateral întrucât promitentul îşi asumă în mod unilateral obligaţia de a plăti recompensa (premiul). cu titlu oneros şi comutativ. 269. O asemenea obligaţie. pp. M. Teoria generală a obligaţiilor. 1 N. 1327 N. 44-46. Stătescu.

). 2 N. reglementează situaţia în care prestaţia a fost executată de mai multe persoane împreună. potrivit contribuţiei fiecăreia la obţinerea rezultatului. când „recompensa se împarte între ele. 1328 alin. Promisiunea de recompensă se datorează chiar şi în cazul în care terţul a acţionat ignorând promisiunea făcută. promitentul este ţinut să o plătească). 21 23 . iar dreptul la acţiunea în despăgubire se prescrie în termen de un an de la data publicării revocării (art. iar dacă aceasta nu se poate stabili. Promisiunea publică de recompensă poate fi revocată în aceeaşi formă în care a fost făcută publică (sau într-o formă echivalentă). 1328 alin. atitudinea terţului de a executa prestaţia sau de a participa la concurs nu are valoarea acceptării unei oferte. recompensa promisă) celor care înainte de publicarea revocării au făcut cheltuieli legate de executarea prestaţiei (cu rezerva situaţiei în care promitentul dovedeşte că rezultatul cerut nu putea fi obţinut).civ.C. 1329 alin. ci separat de mai multe persoane. Dispoziţiile art. 3 şi 4 N.). recompensa se cuvine aceleia care a comunicat cea dintâi rezultatul (art.În acelaşi timp. atunci când prestaţia a fost executată nu împreună. 1329 alin.C. ci reprezintă simple fapte voluntare.civ. Dispoziţiile legale reglementează şi posibilitatea acordării unei despăgubiri echitabile (fără posibilitatea de a depăşi însă. 3 N. licite. 1 şi 2 N. dacă după îndeplinirea prestaţiei terţul află despre existenţa promisiunii publice de recompensă şi solicită ca aceasta să-i fie acordată. dar ea nu produce efecte faţă de cel care a executat prestaţia mai înainte de revocarea ei (art. nefiind necesar ca terţul să acţioneze în vederea recompensei (ceea ce înseamnă că.). de care se poate oricând desista şi care nu au valoare juridică decât în temeiul promisiunii publice şi numai în măsura în care condiţiile stipulate în aceasta sunt îndeplinite. Separat de această ipoteză.civ.C.civ. deoarece promitentul este ţinut de obligaţia unilateral asumată ori de câte ori un terţ a îndeplinit prestaţia cerută.C. recompensa se împarte în mod egal”21.

1171. contractul este sinalagmatic.1. iar cealaltă debitor). pentru că în timp ce primul este rezultatul acordului de voinţă între două sau mai multe persoane (şi doar generează „unilateral” obligaţii în sarcina uneia dintre părţi). contractele cu titlu oneros sunt în acelaşi timp.3. În cazul contractului unilateral23.1. într-o reglementare de importanţa Codului civil este introdusă o clasificare a contractelor (Secţiunea a 2-a din Titlul II al Cărţii a V-a – „Despre obligaţii”). actul de opţiune succesorală). Clasificarea contractelor. Criterii de clasificare 1. Până la acest moment. dimpotrivă.civ. o parte este creditor. 22 24 . contractul este unilateral. testamentul. încă din momentul încheierii contractului. contracte sinalagmatice.3. În caz contrar.1. 1171-1177 N.3. astfel încât în literatura de specialitate nu a existat unanimitate de păreri cu privire la criteriile de clasificare şi la numărul de clasificări ale contractelor. Aşadar. se distinge între contracte sinalagmatice şi contracte unilaterale. este contract sinalagmatic22 acela în care fiecare parte este deopotrivă. 23 Contractul unilateral nu trebuie confundat cu actul juridic unilateral. Reciprocitatea obligaţiilor presupune ca ele să aibă ca izvor comun acelaşi contract. Criteriile de clasificare şi categoriile de contracte ce rezultă din dispoziţiile art. Astfel. renunţarea la un drept.1. clasificarea actelor juridice a rămas doar pe seama doctrinei. creditor şi debitor al celeilalte părţi. actul juridic unilateral este rezultatul unei singure voinţe (de ex. chiar dacă executarea lui presupune obligaţii în sarcina ambelor părţi. numai o parte contractantă îşi asumă obligaţii (deci. atunci când obligaţiile născute din acesta sunt reciproce şi interdependente.: 1. După existenţa sau nu a unei obligaţii în contrapartidă la momentul încheierii actului. Caracterul unilateral al contractului se păstrează şi atunci când.C. potrivit art. Criterii de clasificare Pentru prima dată. pe parcursul executării se nasc obligaţii şi În principiu.

2. fiecare dintre părţi acţionând astfel. când deponentul va trebui să restituie cheltuielile făcute de depozitar cu bunul). ceva în schimb (se întâmplă astfel. pp.3. 1. contractul este cu titlu gratuit (art. iar În Codul civil anterior se considera (art.3. definiţie care a fost criticată în doctrină. în cazul contractului de vânzarecumpărare. 24 25 . 947) ca fiind comutativ acel contract cu titlu oneros. se face deosebire între contracte comutative şi contracte aleatorii24. fără a obţine în schimb un avantaj. 1172 alin. al contractului de comodat.1. în situaţia contractului de depozit. După cunoaşterea existenţei şi întinderii drepturilor şi obligaţiilor la momentul încheierii contractului. 1. După scopul urmărit de părţi. Este considerat cu titlu oneros.1. în cazul contractului de mandat gratuit). 1). şi contractele comutative.în sarcina celeilalte părţi (de exemplu. contractul prin care fiecare parte urmăreşte să îşi procure un avantaj în schimbul obligaţiilor asumate (art. vânzătorul se obligă să predea bunul vândut. debitorul se obligă să presteze în favoarea celeilalte părţi (creditorul). aceasta fiind esenţial pentru contractele cu titlu oneros (de exemplu.3. întrucât a introdus confuzia între contractele cu titlu oneros. deşi acestea din urmă reprezintă doar una dintre cele două specii ale contractului cu titlu oneros (a se vedea în acest sens. 107-108).. existenţa drepturilor şi obligaţiilor părţilor este certă. De data aceasta. în contrapartidă). cit. în cazul contractului de donaţie. 1172 alin. L. de împrumut cu titlu gratuit. Dimpotrivă. însă. Avantajul pe care tinde să-l obţină fiecare parte este de natură patrimonială. op. la momentul încheierii sale. atunci când una dintre părţi urmăreşte să procure celeilalte părţi un beneficiu. Este comutativ contractul în care. de exemplu. în care obligaţia unei părţi este echivalentul obligaţiei celeilalte părţi. fără a primi. în general. există contracte cu titlu oneros şi contracte cu titlu gratuit. iar cumpărătorul să plătească preţul. Pop. 2).

în cazul contractului de rentă viageră). întinderea drepturilor şi obligaţiilor: contractul de vânzare-cumpărare.). acestea pot fi consensuale. în situaţia contractului de asigurare de răspundere civilă auto. După rolul voinţei părţilor în stabilirea conţinutului contractului. ce depind de un eveniment viitor şi incert (art. 1173 alin. contractul de antrepriză etc. contractul de locaţiune.1. ele dând expresie principiului 26 . Deci.4. 1173 alin. de la început. 1). părţile se supun şansei de câştig şi riscului de a pierde. Potrivit definiţiei. dar la momentul încheierii contractului nu se ştie când anume (de exemplu. de exemplu. 1174 alin. prin natura lui sau prin voinţa părţilor. încă din momentul încheierii contractului. 1. dacă nu se produce riscul asigurat înăuntrul termenului). ale uneia dintre ele) depind de un eveniment viitor şi incert (alea) – fie că acest eveniment este sigur că se va produce în viitor. oferă cel puţin uneia dintre ele şansa unui câştig şi o expune totodată la riscul unei pierderi. fie nu se ştie dacă evenimentul se va produce (cum se întâmplă. părţile nu au doar certitudinea existenţei prestaţiilor pe care şi le datorează. dar cunosc şi întinderea acestora. existenţa şi întinderea prestaţiilor părţilor (sau cel puţin. Contractul este consensual atunci când se formează prin simplul acord de voinţă al părţilor (art.3. Contractul aleatoriu este acela care.întinderea acestora este determinată sau determinabilă (art. specificul contractelor aleatorii constă în aceea că. solemne sau reale. în cazul contractului comutativ. din chiar momentul realizării acordului lor de voinţă (majoritatea contractelor cu titlu oneros sunt contracte comutative. În cazul contractelor consensuale. 2). Rezultă că. 2). în care părţile îşi stabilesc aşadar. voinţa juridică poate îmbrăca orice formă. raportat la un eveniment viitor şi nesigur ca realizare.

Existenţa acestor categorii de contracte a fost criticată în doctrină (a se vedea L. în absenţa cărora actului nu i se recunoaşte eficienţa juridică urmărită de părţi. de fond care trebuie respectată. cit. contractul de înstrăinare a terenurilor prin acte între vii. noul Cod civil a rămas fidel concepţiei 25 27 . este vorba de forma înscrisului autentic pe care trebuie să o capete manifestarea de voinţă a părţilor pentru contractele solemne (de exemplu. pentru formarea valabilă a contractelor solemne este necesar ca voinţa părţilor să fie însoţită de îndeplinirea anumitor formalităţi expres prevăzute de lege.consensualismului (potrivit căruia. de fapt. Alteori. contractul de ipotecă). pp. 1174 alin. op. remiterea bunului ar trebui privită ca fiind executarea unei obligaţii create prin contractul consensual respectiv. contractul de voluntariat).. Prin reglementarea dată însă. Solemnitatea ad validitatem este o condiţie esenţială. Este solemn acel contract pentru a cărui validitate trebuie îndeplinite anumite formalităţi prevăzute de lege (art. Formarea valabilă a unor asemenea contracte nu se reduce la realizarea acordului de voinţă al părţilor. 3). 1174 alin. Pop. chiar forma înscrisului sub semnătură privată constituie condiţie de validitate pentru contractul solemn (de exemplu. ceea ce este relevant pentru constituirea valabilă a contractului este manifestarea consimţământului liber şi neviciat al părţilor. De regulă. Majoritatea contractelor sunt consensuale. fiind necesară remiterea unui bun sau unor bunuri de către o parte (debitorul) către cealaltă parte (creditorul)25. excepţiile de la această regulă fiind prevăzute de lege. Deci. 3). 119-120). Contractul real este acela pentru a cărui validitate este necesară predarea unui bun al debitorului (art. contractul de donaţie. contractul de cesiune asupra mărcii. considerându-se că. fără să intereseze modalitatea de exteriorizare a acestuia).

potrivit căreia fără remiterea materială a bunului.3. toate clauzele26. 28 .5. cealaltă parte neavând decât să le accepte ca atare”. a se vedea L. ci pe baza adeziunii părţii mai slabe din punct de vedere economic la proiectul de contract a cărui redactare este realizată de către partea mai puternică. cit. 1. contracte de adeziune. 1175 că există un asemenea contract „atunci când clauzele sale esenţiale sunt impuse ori sunt redactate de una dintre părţi. contractul de comodat. opţiunea aderentului se reduce între a încheia sau a nu încheia contractul. noul Cod civil vine să dea expresie unei realităţi juridice. contractele reale nu se pot forma. de exemplu: contractul de împrumut de consumaţie. precum şi să concretizeze o orientare a doctrinei şi a practicii dreptului privat care au identificat existenţa unor asemenea contracte. contractul de gaj cu deposedare. 26 Pentru amănunte în legătură cu categoria de contracte negociate. se poate distinge între contracte negociate şi contracte de adeziune.1. După modalitatea în care părţile negociază clauzele contractului. contracte forţate. Specificul acestor contracte de adeziune constă în aceea că ele nu se formează pe baza discuţiilor sau a negocierilor libere.Sunt considerate reale. pentru aceasta sau urmare a instrucţiunilor sale. op. la stabilirea conţinutului căruia voinţa sa nu a avut nicio contribuţie.. În aceste contracte. de la început. Sunt contracte negociate cele care constituie regula şi care reprezintă rezultatul „negocierilor”. în opoziţie cu cele negociate. întrucât ofertantul a stabilit. 126-131. tradiţionale. Prin reglementarea acestui tip de contract. al discuţiilor libere între părţile contractante. contractul de depozit. stabilind prin dispoziţiile art. pp. Pop. Noul Cod civil se ocupă de reglementarea expresă a contractului de adeziune.

contractul de telefonie fixă şi celulară. înţeles ca „acordul prin care părţile convin să negocieze.1. 1). electricităţii. Modalitatea de executare a contractului – cadru. de exemplu: contractul de transport pe calea ferată.6. După structura lor. 29 . contractul de furnizare a apei. în special termenul şi volumul prestaţiilor. preţul acestora sunt precizate prin convenţii ulterioare (alin. contractele dintre comercianţi şi consumatori. Noul Cod civil reglementează (art. În timp ce contractele simple sunt acelea prin intermediul cărora se realizează o singură operaţie juridică. să încheie sau să menţină raporturi contractuale ale căror elemente esenţiale sunt determinate de acesta (alin. gazului. 1. sunt realizabile două sau mai multe operaţii juridice.Sunt considerate contracte de adeziune. se poate distinge între contracte simple şi contracte complexe sau contracte-cadru.3. 1176) situaţia contractului-cadru. în situaţia contractelor complexe. dacă este cazul. precum şi. 2).

în timp ce primele trebuie respectate pentru ca un contract să se formeze valid şi să producă efecte între părţile contractante originare. consimţământul valabil al părţilor. de ex. dacă legea nu impune o anume formalitate. prin dispoziţiile art. 1179 alin. cu singura deosebire că. 27 30 . Enumerare După ce în art. cele de eficacitate trebuie îndeplinite pentru ca un contract valabil încheiat şi efectele lui să fie opozabile şi terţelor persoane.C.1. CONDIŢII ESENŢIALE 2. se prevedea „caracterul licit al cauzei”. o cauză valabilă a obligaţiilor. Aceste elemente de formare valabilă a contractului se regăsesc şi în reglementarea Codului civil de la 1865 (art. pentru că.civ. În afara acestor condiţii de fond sau intrinseci ale contractului. ca element constitutiv al actului. anterior. înscrierea în registre comerciale publice. în registre notariale).CAPITOLUL II FORMAREA CONTRACTULUI. 948 ). capabile de a contracta. 2. un obiect determinat. în anumite arhive electronice. în cărţile funciare. cu condiţiile de eficacitate a contractelor. capacitatea de a contracta.1. 4. Elementele contractului structurale ale încheierii valabile a 2. se observă că norma legală nu instituie şi o anumită condiţie de formă. este enunţat principiul libertăţii formei.civ.1.. Condiţiile de validitate nu se confundă însă. sunt enumerate condiţiile esenţiale necesare pentru validitatea contractului27. 1179 N. 3. ea este menţionată doar pentru ipoteza în care dispoziţii ale legii speciale ar impune-o (art. posibil şi licit. 1178 N. în sensul că situaţia juridică născută din contract se impune a fi respectată şi de acestea (sunt asemenea condiţii de eficacitate. 2). C. iar nu „cauză valabilă a obligaţiilor”. respectiv: 1. în sensul că încheierea contractului se realizează prin simplul acord de voinţă al părţilor.

pornindu-se de la corelaţia dintre capacitatea juridică a acesteia şi capacitatea sa civilă şi de la formularea generală a art. se pune accentul pe libertatea de voinţă contractuală. de fond. de strictă reglementare.2. de principiu. În privinţa persoanei juridice. solemne. aplicându-se însă. ele pot fi grupate în două mari componente: acordul de voinţe al părţilor (reprezentat de consimţământul părţilor şi capacitatea lor de a contracta) şi conţinutul contractului (obiectul şi cauza fiind cele care dau conţinutul actului juridic). iar excepţia. unor rigori formale. potrivit art. asigurându-se astfel. în dispoziţiile Decretului nr.1. 3). 2. 2 din Decretul nr. 54/1958. Cu privire la cele patru condiţii de fond. sediul materiei privind capacitatea de folosinţă şi de exerciţiu atât a persoanei fizice. se regăsea în principal. celeritatea circuitului civil.2. prin încheierea de acte juridice. Astfel. Noţiuni generale 2. 5 alin. Definiţie Este acea condiţie generală. 54/1958. esenţială pentru încheierea contractului. a incapacităţii. „capacitatea de folosinţă (a persoanei fizice) este capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii”.2 Capacitatea de a contracta 2. Anterior noului Cod civil. nu exista o definiţie a capacităţii de folosinţă.1. 2. care constă în aptitudinea subiectelor de drept de a deveni titulare de drepturi şi obligaţii. săvârşind acte juridice” (alin.În felul acesta. 5 alin. fără ca aceasta să fie supusă. aceeaşi abordare a conceptului de capacitate (înţeles ca aptitudine a subiectului colectiv de drept civil de a avea drepturi şi obligaţii civile).1. iar capacitatea de exerciţiu este „capacitatea persoanei de a-şi exercita drepturile şi de a-şi asuma obligaţii. regula fiind aceea a capacităţii. 31 . cât şi a persoanei juridice.

42). De asemenea..civ. 40). 28 N. excepţiile fiind de strictă reglementare şi aplicare.1. 1181 N. 29 28 32 . iar dispoziţiile art. Potrivit art. ca reprezentând aptitudinea subiectului colectiv de drept civil. poate contracta orice persoană care nu este declarată incapabilă de lege şi nici oprită să încheie anumite contracte. „Capacitatea civilă este recunoscută tuturor persoanelor (1) Orice persoană are capacitate de folosinţă şi. decât în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de lege (1). la capacitatea de folosinţă sau la capacitatea de exerciţiu (2)”. Nimeni nu poate renunţa. care reprezintă regula. 29 dispune: „Nimeni nu poate fi îngrădit în capacitatea de folosinţă sau lipsit. la îndeletnicirile artistice sau sportive ori la profesia sa.C. capacitatea de exerciţiu anticipată a minorului. Pentru situaţia minorului care a împlinit vârsta de 15 ani este reglementată posibilitatea întocmirii de către acesta a anumitor acte juridice referitoare la munca. de ex. A se vedea. în privinţa capacităţii de a contracta. la dispoziţiile generale cuprinse în Cartea I a Codului („Despre persoane”)29. 1180 N. în tot sau în parte. cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. op. cit. este reglementată dobândirea capacităţii de exerciţiu a minorului prin efectul căsătoriei (art. Principiul capacităţii de a contracta..2. evident. În acest sens. de a dobândi drepturi şi exercita drepturi subiective civile şi de a-şi asuma şi îndeplini obligaţiile civile. 39). civ.C. aceasta era înţeleasă în doctrină28. Gh. în privinţa capacităţii de exerciţiu a persoanei juridice. prin încheierea de acte juridice de către organele sale de conducere. C. principiul capacităţii de a contracta. Beleiu. potrivit art. capacitatea de exerciţiu restrânsă pentru minorul care a împlinit vârsta de 14 ani. cu încuviinţarea părinţilor sau a tutorelui. instanţa de tutelă poate recunoaşte minorului care a împlinit vârsta de 16 ani capacitatea deplină de exerciţiu (art. în absenţa unei definiţii legale. 505. de capacitatea de exerciţiu. fac trimitere. când pentru motive temeinice..2. în tot sau în parte. art.civ. capacitate de exerciţiu (2). Excepţii Noul Cod Civil păstrează. cazuri în care minorul exercită singur drepturile şi îndeplineşte tot astfel obligaţiile născute din aceste acte (art. 2.La fel.

civ. al unităţilor administrativteritoriale.. de asemenea. persoana lipsită de capacitate de exerciţiu poate încheia singură actele anume prevăzute de lege. În toate cazurile. în cazul autorităţilor şi al instituţiilor publice. respectiv: a) prin actul de înfiinţare al organului competent.C. în orice alt mod prevăzut de lege.).civ. în sensul ca aceasta să poată. 43 alin. potrivit art. 206 N. 194 N. în condiţiile legii. minorii care nu au împlinit vârsta de 14 ani şi interzişii judecătoreşti. afară de acelea care. b) prin actul de înfiinţare al celor care o constituie.1. nu pot aparţine decât persoanei fizice. regula este. actul de constituire sau statut” (art. 2 N. actele de conservare. o capacitate de folosinţă anticipată. precum şi actele de dispoziţie de mică valoare. se recunoaşte în acelaşi timp.În ce priveşte persoanele fizice.). 206 alin. Deşi regula este ca persoana juridică să dobândească aptitudinea de a avea drepturi şi obligaţii de la data înfiinţării acesteia31. având în vedere că acestea pot avea „doar acele drepturi şi obligaţii civile care sunt necesare pentru realizarea scopului stabilit prin lege. însă Cu toate acestea. 30 33 . Capacitatea persoanei juridice Şi în privinţa persoanei juridice. cu caracter curent şi care se execută la momentul încheierii lor (art. întrucât nu pot exprima un consimţământ valabil sunt.C. actul de înfiinţare trebuie să prevadă în mod expres dacă autoritatea publică sau instituţia publică este persoană juridică. situaţii în care actele se încheie prin reprezentanţii lor legali.2.C.civ.. persoanele incapabile de a contracta. chiar de la data actului de înfiinţare.civ. 31 Înfiinţarea persoanei juridice se face potrivit modalităţilor reglementate de art. prin natura lor sau potrivit legii. 2.C. 3 N.).civ. 43 N. precum şi al operatorilor economici care se constituie de către stat sau de către unităţile administrativ-teritoriale. aceea a capacităţii (persoana juridică poate avea orice drepturi şi obligaţii civile. să dobândească drepturi şi să îşi asume obligaţii.3.C. autorizat. conform art. Principiul capacităţii de a întocmi acte juridice este subordonat principiului specialităţii capacităţii în situaţia persoanelor juridice fără scop patrimonial. în condiţiile prevăzute de lege30.

2.). 44 N. este aceea a nulităţii actului încheiat cu neobservarea regulilor referitoare la capacitatea civilă a persoanei.C. aceasta se realizează prin intermediul organelor de administrare ale persoanei juridice. de la data constituirii lor32. 32 34 . 2. individual sau colectiv. esenţială şi de validitate a contractului. prin lege.C. actele făcute de cel lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă. în raporturile cu terţii. 209 N.civ. O derogare de la capacitatea de folosinţă anticipată (recunoscută doar în legătură cu naşterea valabilă a persoanei juridice) este reglementată în legătură cu liberalităţile care pot fi primite în condiţiile dreptului comun. În ce priveşte modalitatea de exercitare a drepturilor şi de îndeplinire a obligaţiilor de către persoana juridică. 205 alin.civ. în cazul fundaţiilor testamentare. de la data actului de înfiinţare sau. chiar fără dovedirea vreunui prejudiciu (art. Sancţiunea nerespectării incapacităţii de a încheia acte juridice Fiind vorba de nerespectarea unei condiţii de fond.C.civ.numai în măsura necesară pentru ca persoana juridică să ia fiinţă în mod valabil (art.). în numele şi pe seama persoanei juridice. Potrivit art.C. chiar şi în cazul în care liberalităţile nu sunt necesare pentru ca persoana juridică să ia fiinţă în mod valabil (art.civ. sunt lovite de nulitate relativă. actul de constituire sau statut. a) În cazul persoanei fizice. atunci când această autorizare este cerută de lege.4. 3 N.1. în principiu. sancţiunea care intervine. din momentul deschiderii succesiunii testatorului. 208 N. sunt desemnate să acţioneze.). au calitatea de organe de administrare persoanele fizice sau persoanele juridice care. precum şi actele făcute de tutore fără autorizarea instanţei de tutelă.

lipsa capacităţii de folosinţă (cu excepţia celei recunoscute anticipat). de minorul care a împlinit vârsta de 14 ani.C. a unui prejudiciu. dar în acelaşi timp. b) În cazul persoanei juridice. ca şi nerespectarea principiului specialităţii capacităţii de folosinţă pentru persoanele 35 . De asemenea. fără îndoială. 48 N. în apărare. precum şi de ocrotitorul legal. la cererea părţii induse în eroare. să considere valabil contractul. instanţa va putea. 45 N. de natura interesului ocrotit.civ. această sancţiune nu este înlăturată de simpla declaraţie a celui lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă în sensul că este capabil să contracteze şi doar în situaţia în care incapabilul a folosit manopere dolosive. atunci când trebuia să fie reprezentat sau asistat). se observă instituirea unui regim specific prin noua reglementare. care este unul personal. este posibilă confirmarea actului anulabil făcut de tutore fără respectarea tuturor formalităţilor cerute pentru încheierea lui valabilă.C.). aceasta va sesiza procurorul pentru promovarea acţiunii.civ. poate pretinde nulitatea actului pentru incapacitatea sa rezultată din minoritate ori din punerea sub interdicţie judecătorească. ea poate fi făcută de către incapabilul însuşi care. fără ca pe de altă parte. Actul anulabil poate fi confirmat de către minorul devenit major (când este vorba de actul făcut singur de acesta în timpul minorităţii. Acţiunea în anulare poate fi exercitată de reprezentantul legal. iar în situaţia în care actul s-a încheiat fără autorizarea instanţei de tutelă. dacă apreciază că aceasta ar constitui o sancţiune civilă adecvată (art. câtă vreme nu se cere să se facă dovada existenţei unei vătămări. Pe de altă parte.). după ce a avut loc descărcarea tutorelui (art.Caracterul nulităţii este determinat. persoanele capabile de a contracta să poată opune minorului sau interzisului judecătoresc incapacitatea acestuia. În ce priveşte invocarea nulităţii relative. necesară potrivit legii. ceea ce se întâmplă de obicei în cazul nesocotirii unor norme de interes particular pentru a atrage anulabilitatea. dar aceasta.

1182 N. de fond care constă în manifestarea la exterior a hotărârii de a încheia actul juridic.. 2. precum şi ca acord de voinţe în actele bi.C. cit. dacă nu s-a produs o vătămare33.1. 2. 155.civ.juridice fără scop patrimonial sunt sancţionate cu nulitate absolută. În schimb.3. Consimţământul poate fi înţeles deopotrivă. Pop. dispoziţiile art. 211 N. Definiţie Reprezintă acel element esenţial.civ.3. în accepţiunea de manifestare unilaterală de voinţă făcută de oricare dintre părţile unui act bilateral sau de autorul actului unilateral. Contractul apare aşadar. stabilesc că încheierea contractului se face prin negocierea lui de către părţi sau prin acceptarea fără rezerve a unei oferte de a contracta 33 34 Conform art.1. Consimţământul 2.C. atunci când este vorba despre acte încheiate de organele de administrare ale persoanei în alcătuirea cărora au intrat incapabili. Noţiuni generale 2. Aceasta înseamnă că actul nu poate fi anulat pentru simpla împrejurare că persoanele care au făcut parte din organele de administrare şi de control au fost incapabile sau incompatibile. 36 .sau multilaterale. L.1. precum şi cei declaraţi prin lege sau prin actul de constituire incompatibili să ocupe o astfel de funcţie.3. cei cu capacitate de exerciţiu restrânsă. op.3. sancţiunea care intervine este aceea a nulităţii relative. cei decăzuţi din dreptul de a exercita o funcţie în cadrul acestor organe. p. Mecanismul formării contractului În acest sens.1. ca fiind produsul întâlnirii concordante dintre voinţele individuale ale viitoarelor părţi contractante34.2.

35 37 . deoarece consimţământul este o voinţă la baza formării căreia se află procesul de reflexie şi deliberare al autorului său. conduita părţii care iniţiază sau continuă negocieri fără intenţia de a încheia contractul. Vânzarea şi schimbul. 1968. a se vedea T.(acordul de voinţă fiind alcătuit din două elemente: oferta şi acceptarea35). 225. H. fiecare parte va decide sau nu să se angajeze juridic.C.C. Contracte speciale.civ.civ. 2008. numai prin deliberare. Viciile de consimţământ 2. considerată ca lipsită de exigenţele bunei-credinţe. că acesta trebuie să fie serios. 953 Noţiunea ofertei de a contracta este reglementată prin dispoziţiile art. Tratat de drept civil. Popescu. 54-55. Valabilitatea consimţământului. P. altfel spus.1. R. statuează. cheltuielile angajate în vederea negocierilor.civ. Bucureşti. partea care se află astfel în culpă fiind ţinută să răspundă de prejudiciul cauzat celeilalte părţi (respectiv. p.3. Beck. 1196-1200 N.3. 11881195 N. vol. Aceasta.. Îşi găseşte de asemenea. În acest sens. Chirică. Ştiinţifică. reglementare în noul Cod civil principiul bunei-credinţe de care trebuie să dea dovadă părţile în iniţierea şi desfăşurarea negocierilor pentru încheierea contractului (fiind.2. Condiţii de validitate a consimţământului Pentru a fi valabil exprimat şi a produce efecte juridice. de exemplu.C. respectiv să nu fie afectat de vicii care să-l altereze36. 36 Contractul încetează de a fi valabil atunci când consimţământul uneia sau alteia dintre părţi este afectat de un viciu care îi alterează luciditatea sau libertatea.2. O asemenea atitudine este sancţionată. D. C. dispoziţiile art. Bucureşti. De aceea. jocandi causa). Anca. liber şi exprimat în cunoştinţă de cauză (potrivit art. iar în ce priveşte acceptarea ofertei. 2. Ed. Ed. renunţarea de către cealaltă parte la alte oferte şi alte împrejurări asemănătoare). consimţământul trebuie dat în cunoştinţă de cauză şi în deplină libertate. I. p. aceasta are sediul materiei în dispoziţiile art. 1204 N. cu referire la condiţiile consimţământului. Teoria generală a obligaţiilor.

1 N. 2 N. modifica ori stinge raporturi civile concrete). consimţământul este viciat în caz de leziune. Conform art. 1206 N. Definiţie şi reglementare Eroarea reprezintă falsa reprezentare a realităţii la momentul încheierii actului. este anulabil contractul încheiat de o persoană care. Enumerare Potrivit art. este necesar ca exprimarea consimţământului să provină de la o persoană cu discernământ. 1205 alin. 2. De asemenea.civ. într-o stare care o punea fie şi numai vremelnic în neputinţă de a-şi da seama de urmările faptei sale37.2. Spre deosebire de reglementarea anterioară.3.3. smuls prin violenţă sau surprins prin dol).C.C. în care eroarea era tratată într-un singur text (art. 1). 2. 2. când este dat prin eroare.3.3. cu caracter Este supus anulării şi contractul încheiat de o persoană pusă sub interdicţie ulterior întocmirii actului. dacă la momentul exprimării consimţământului cauzele punerii sub interdicţie existau şi erau îndeobşte cunoscute (art. Valabilitatea consimţământului Eroarea-viciu de consimţământ (continuare). consimţământul nu este valabil.3.civ.). la momentul încheierii acestuia se afla.1. 1205 alin. 37 38 .C.. surprins prin dol sau smuls prin violenţă (alin. 2. Lipsa discernământului Pentru ca actului juridic să i se recunoască efectele (de a da naştere. Viciile de consimţământ.2. fie şi numai vremelnic. adică de la o persoană care să aibă puterea efectivă de a aprecia asupra consecinţelor juridice care se vor produce în baza respectivului act. consimţământul este viciat atunci când este dat din eroare.civ.2.3.3. 954 şi.din Codul civil de la 1865.

eroarea de drept este esenţială atunci când priveşte o normă juridică determinantă. eroarea asumată. 1207-1213). este necesar ca partea să se fi aflat într-o eroare esenţială. 39 38 39 .C. cu sancţiunile corespunzătoare care pot interveni. eroarea de comunicare sau de transmitere). cu excepţia cazului în care prin voinţa părţilor asemenea motive au fost considerate hotărâtoare (alin. 961. pentru încheierea contractului (alin. care reglementează diferite feluri de erori care pot apărea la momentul încheierii actului (eroarea nescuzabilă. Este considerată ca având caracter esenţial eroarea38 care : – poartă asupra naturii sau obiectului contractului (error in negotio şi error in corpore). Eroarea care priveşte simplele motive ale contractului nu este esenţială. alături de alte vicii de consimţământ).C. potrivit voinţei părţilor. Potrivit art. Condiţii Pentru a atrage anularea actului. Este de asemenea. 1207 N. să fi trebuit să ştie că faptul asupra căruia a purtat eroarea era esenţial pentru încheierea contractului. eroarea de drept care priveşte o normă juridică determinantă. 4). 2.3.civ. pentru încheierea contractului39. eroarea de calcul. 3). considerată esenţială.general. Conform art.3.civ. iar cealaltă parte să ştie sau.2. în cazul contractelor încheiate intuitu personae). – poartă asupra identităţii obiectului prestaţiei sau asupra unei calităţi a acestuia ori asupra unei alte împrejurări considerate esenţiale de către părţi în absenţa căreia contractul nu s-ar fi încheiat (error in substantia).. în dispoziţiile art. 953. după caz. 1207 N. în noul Cod civil sediul materiei se regăseşte în mai multe articole (art. potrivit voinţei părţilor. – poartă asupra identităţii persoanei sau asupra unei calităţi a acesteia în absenţa căreia contractul nu s-ar fi încheiat (error in persona.

Drept civil român: Introducere în dreptul civil. 8/1992. 1213).civ.C. În felul acesta.. 1 N. după împrejurări. Ficţiunile juridice. Kocsis. în absenţa unei reglementări exprese. mai ales în condiţiile instabilităţii şi fluctuaţiei legislative prezente. 1963. revăzută şi adăugită de M. considerându-se că falsei reprezentări a unei asemenea realităţi juridice i se opune maxima nemo censetur ignorare legem (nimeni nu poate invoca necunoaşterea legii). Didactică şi Pedagogică.În felul acesta. cunoscut cu diligenţe rezonabile. ed.3. Aspecte particulare Noul Cod civil reglementează şi eroarea nescuzabilă. Unele aspecte teoretice şi practice privind eroarea de drept. când partea a avut o falsă reprezentare a realităţii care să o îndreptăţească la a cere anularea actului. Bucureşti. în Dreptul nr. pp. Totuşi. Ed. p. contractul nu poate fi anulat dacă faptul asupra căruia a purtat eroarea putea fi. Universul juridic. de ex. Gh. 2005. J. 1208 alin. I. 149-176.3. Drept civil. urmând ca prevederile contractuale să fie adaptate în mod corespunzător (art. Bucureşti. 235.. 177. 1208 alin. 40 40 . atunci când cealaltă parte este de acord cu executarea. Ed. p. câtă vreme el se constituie. 2).3. Chiar pentru ipoteza erorii esenţiale. Beleiu. admitea40 sau nu anulabilitatea actului pentru eroare de drept. acesta tras din obligativitatea cunoaşterii legii de către toţi destinatarii ei. eroarea de drept nu va putea fi invocată în cazul dispoziţiilor legale accesibile şi previzibile (art. care. Deleanu. All Beck. Subiectele dreptului civil. Nicolae şi P. 41 Potrivit art. căreia nu i se recunoaşte caracteristica de viciu de consimţământ. A. Ionaşcu. mai degrabă. Era însă un argument neconvingător. 2. Truşcă. întrucât aceasta ar fi incompatibilă cu Conform opiniei dominante exprimate în doctrină (a se vedea. În sens contrar. într-un deziderat decât într-o realitate şi aceasta. a fost tranşată controversa din doctrină. legiuitorul a prevăzut un remediu de natură să salvgardeze actul încheiat. sancţionabil cu anularea41. Partea generală. Ed. se asigură o mai mare stabilitate a circuitului civil şi soliditatea raporturilor contractuale. a VIII-a.

Beleiu. Droit civil. În felul acesta. precum şi atunci când este vorba despre o simplă eroare de calcul. atunci când ea este consecinţa unei conduite culpabile a celui care reclamă anularea actului (căci neglijenţa victimei erorii face ca aceasta să fie nescuzabilă când ea putea şi trebuia să se informeze.. 1969. op. D. sub aspect terminologic. această obligaţie). trebuie înţeleasă ca atrăgând nulitatea relativă. 1) s-a prevăzut anulabilitatea actului pentru eroarea esenţială. J. Les obligations. Cosma. 156. 2002. Paris. 42 41 . p. Luc. esenţială pentru încheierea actului. Sancţiunea Dacă până la reglementarea actuală şi de altfel. nu este pus în pericol interesul general. care. cu rezerva situaţiei în care a fost vorba despre o eroare asupra cantităţii. Bucureşti.. Editura ştiinţifică. ce poate fi îndreptată printr-o simplă rectificare (aşa-numita eroare de calcul). atunci când eroarea poartă asupra unui element cu privire la care riscul de eroare a fost asumat de cel care îl invocă sau. 177.4.Aubert. în fapt. iar cealaltă parte nu avea. după împrejurări. în doctrină şi jurisprudenţă s-a considerat că eroarea-obstacol (cea care poartă asupra naturii contractului sau asupra identităţii obiectului acestuia) se sancţionează cu nulitatea absolută.buna-credinţă şi cerinţele unei conduite corecte şi oneste. E. De asemenea. eroarea este nescuzabilă. 2. Teoria generală a actului juridic civil. op. trebuia să fie asumat de către acesta (eroarea asumată). în absenţa unor norme ale dreptului pozitiv. a fost îmbrăţişată teoria modernă a contractului. L. 1207 alin. după circumstanţe. p. conform căreia sancţiunea în cazul erorii trebuie să fie nulitatea relativă. p. care trebuie să caracterizeze pe omul diligent (vigililantibus non dormientibus iura inveniunt). ci sunt puse în Gh. cit. nu intervine anulabilitatea actului. au fost valorificate observaţiile critice exprimate în doctrina română sau străină42 şi. Armand Colin. Pop.3. pentru că. de asemenea. p. Astfel. cit. Savaux.3. Flour. Ed. J. 239. 135. prin dispoziţiile noului Cod civil (art.

Iniţial.4. privit ca fapt delictual săvârşit cu intenţie de către autorul său.C. 960 C. chiar şi în absenţa unei reglementări. fără aceste maşinaţii cealaltă parte n-ar fi contractat. de a nu aduce la cunoştinţă celeilalte părţi împrejurări care trebuia să fie dezvăluite). 1214 N. în doctrină şi jurisprudenţă. însă. dolul presupune un element material şi unul intenţional ori subiectiv.cauză interesele părţilor contractante. Dolul-viciu de consimţământ43 2.civ. să inducă în eroare pe cealaltă parte şi Dolul contractual se deosebeşte de dolul delictual care constă în acţiunea sau inacţiunea deliberată a unei persoane prin care se încalcă dreptul subiectiv sau interesul legitim al altei persoane. a fost sancţionat numai dolul ca delict civil care dădea victimei dreptul de a obţine repararea pagubei. încât este evident că. Valabilitatea consimţământului (continuare). se admitea. Nulitatea relativă într-o asemenea situaţie prezintă. că simpla tăcere a unei părţi contractante este de natură.). Definiţie şi reglementare Dolul este acel viciu de consimţământ care constă în inducerea în eroare a unei persoane cu ajutorul unor mijloace viclene sau dolosive ori prin omisiunea. ci şi faptului omisiv (atitudinea negativă. existând riscul de a fi lezate. sunt astfel.4.1.civ. 44 Potrivit art. întrucât ambele sau toate părţile contractante se află în eroare şi toate au dreptul de a promova acţiunea în anulare. anterior. În ce priveşte dolul prin omisiune sau reticenţă.3. o particularitate. dolul este cauză de nulitate atunci când mijloacele viclene întrebuinţate de una din părţi.3. de informare a cocontractantului asupra unor împrejurări care se cuvenea să fie dezvăluite (art. în dreptul roman. constând în folosirea de manopere frauduloase. în mod fraudulos. 2. Aşadar. Sub aspectul elementului material se observă că noua reglementare44 acordă atenţie nu doar faptului comisiv (acţiunea. 43 42 . în anumite cazuri. de natură să provoace eroarea).

R. Noul Cod civil vine să dea expresie acestei realităţi. aceasta poate pretinde că a fost victima unui dol prin reticenţă47. Rosetti-Bălănescu. însă. 134-135. nr. pp. pe de o parte.3. pp. Universul Juridic. 2009. P. I. „partea mai slabă” trebuie să fie informată asupra tuturor elementelor esenţiale care stau la baza declaraţiei sale de voinţă. 1928. p. concretizând. iar. 261-267. 167. 2005. De exemplu. adică în acele cazuri în care exista obligaţia legală a unei părţi de a informa pe cealaltă parte46. I..să o determine să încheie un contract pe care altfel nu l-ar fi încheiat45. de altfel. Se considera. 32.C. Contractele speciale civile şi comerciale. prin acţiunile comisive ori omisive săvârşite să fi fost provocată eroarea celeilalte părţi. o orientare a doctrinei şi jurisprudenţei în materie. Ed.4. 47 A se vedea M. în R. că tăcerea este constitutivă de dol numai excepţional. D. Chirică. problema dolului prin reticenţă evidenţiază raportul dintre „obligaţia de informare” ce revine părţii mai experimentate ori profesioniste sau care deţine „informaţii privilegiate”. respectiv: dolul să provină de la cocontractant ori de la reprezentantul.civ. Cosma.D. Al. În mod deosebit. Rosetti. I. vol. D. pe de altă parte. prepusul ori gerantul afacerilor celeilalte părţi (i). indiferent de caracterul esenţial A se vedea. p. şi „obligaţia de a se informa” care incumbă fiecărei părţi contractante. Băicoianu. 45 43 . de ex. şi să sancţioneze neîndeplinirea obligaţiei de informare ce revine părţii contractuale. Bucureşti. 1214. 2009-2010. op. în caz contrar. 2. în Instituţii de drept civil. Curs selectiv pentru licenţă. cit. Naţională.. Nicolae. Hamangiu. Andrei.. vol. Actul juridic civil. Ed. 1215 N. 9/1982. în contractele de adeziune sau în cele încheiate cu consumatorii.2. Dolul prin reticenţă în literatura juridică şi în practica judiciară. 46 C. Condiţii Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească dolul pentru a atrage anulabilitatea actului se desprind din conţinutul art. Ed. Tratat de drept civil.

1214 alin. cerinţa nu funcţionează în cazul actelor juridice unilaterale (testamentul. dolul va fi imputabil cocontractantului în cazul în care se dovedeşte că a cunoscut (sau. fiind suficient că a existat o asemenea atitudine a părţii. independent de anularea contractului.sau neesenţial al acesteia (ii). (ii) Dacă în vechiul text din Codul civil (art. fiind suficient ca prin atitudinea dolosivă a părţii să fi fost provocată o eroare. câtă vreme acestea sunt rezultatul voinţei unei singure persoane. Pentru ipoteza în care dolul s-ar datora unei terţe persoane. Aşadar. 2). 2). chiar dacă aceasta nu a fost esenţială (art. autorul dolului răspunde pentru prejudiciile ce ar putea rezulta (art. este firesc să apară condiţia ca acesta să provină de la cealaltă parte contractantă sau de la reprezentantul acesteia48. 1215) care rezolvă şi chestiunea dolului comis de un terţ. renunţarea la un drept). 48 44 . pentru că aceasta ar fi o soluţie injustă49. dolul să fie dovedit (întrucât nu se presupune) (iii). 1215 alin. în noua reglementare nu mai este instituită această condiţie. 960) se menţiona expres condiţia ca dolul să fi fost determinant la încheierea contractului (întrucât „fără acele maşinaţiuni. în principiu nu poate fi sancţionat contractantul nevinovat. 49 Spre deosebire de reglementarea anterioară. confirmarea unui drept. după caz. astfel încât eroarea provocată să fi privit elemente hotărâtoare pentru încheierea contractului. trebuia să cunoască) manoperele dolosive ale terţului şi totuşi. În această situaţie. în noua concepţie a Codului este pus accentul pe dimensiunea delictuală a dolului. în absenţa căreia nu s-ar fi încheiat Evident. străine de contract. nu a avertizat cealaltă parte asupra erorii ce i-a fost provocată. În schimb. noul Cod conţine dispoziţii (art. este evident că cealaltă parte nu ar fi contractat”). (i) Pentru că dolul are o dimensiune delictuală (contractuală).

Fiind vorba de o faptă delictuală (de un fapt juridic). să solicite reducerea prestaţiei sale cu valoarea daunelor-interese la care ar fi îndreptăţit. se va naşte un raport juridic de natură delictuală. În acelaşi timp.3. cit. rămâne lipsită de relevanţă distincţia care se făcea în doctrină şi jurisprudenţă între dolul principal (cel care. Sancţiunea dolului Fiind vorba de un viciu de consimţământ. pentru dovada lui se admite orice mijloc de probă. 1214 alin.. respectiv.4.civ. 267. (iii) Dolul trebuie să fie dovedit de către victima acestuia (potrivit art. astfel încât în ipoteza în care autorul dolului a cauzat un prejudiciu.3. 45 . care purtând asupra unor elemente nedeterminante nu ar fi justificat anularea actului. dacă preferă menţinerea contractului. op. dolul este şi un delict civil. partea va putea acţiona pe autorul dolului pentru a obţine despăgubiri. Astfel. rămânând victimei dolului să aleagă dacă solicită anularea contractului sau despăgubiri.C. 50 În acest sens. L. adică prejudiciul ce i-a fost cauzat nu este reparat în întregime. întrucât el nu rezultă din conţinutul actului. În acest sens. în afară de anularea actului şi daune interese sau. dispoziţiile art. nici măcar dintr-un eventual dezechilibru între prestaţiile la care s-au obligat părţile actului. Pop. stabilesc posibilitatea pentru cel al cărui consimţământ a fost surprins prin dol.acel contract ori el s-ar fi încheiat în condiţii diferite. să pretindă. dacă prin admiterea acţiunii în anulare nu a fost posibilă repunerea părţii în situaţia anterioară. victima dolului. v. 2. dolul nu se presupune). un raport de răspundere în cadrul căruia cel prejudiciat. 4. are dreptul să ceară şi să obţină repararea prejudiciului50. În felul acesta. 1257 N. purtând asupra elementelor esenţiale dădea drept la acţiunea în anulare) şi dolul incidental sau secundar. însă. sancţiunea care intervine este aceea a anulabilităţii actului. p.

să fie injustă (ii). după împrejurări. Altfel spus. Această temere poate exista nu numai în raport cu persoana contractantului sau cu bunurile acesteia.3. 1216 N.3. conform art.C. op. îşi exprimă consimţământul pentru a scăpa de un rău mult mai grav care i-ar putea fi cauzat51. viaţa. este înţeleasă ca „temerea justificată indusă fără drept de cealaltă parte sau de un terţ. soţia. violenţa. în lipsa consimţământului său. de aşa manieră încât partea ameninţată putea să creadă. în mod liber. potrivit cărora temerea 51 Vezi L. onoarea sau bunurile sale ar fi expuse unui pericol grav şi iminent” (art. că. ascendenţii ori descendenţii.3. Condiţii Pentru a atrage anularea actului.5. 270. p. voinţa de a contracta. Pop.2. victima violenţei ştie că încheie un contract dezavantajos pentru ea.. ci şi în legătură cu persoane apropiate părţii (soţul. 46 .2. dar cu toate acestea. 2. cit. Rezultă că nu violenţa în sine este cu adevărat viciu de consimţământ. ca viciu de consimţământ.5.5.civ. Valabilitatea consimţământului (continuare). ci sentimentul de teamă (temerea) care i-a fost indusă victimei şi care a împiedicat-o să-şi manifeste. 1216 alin. 1216 alin. (i) Necesitatea caracterului determinant al violenţei rezultă din dispoziţiile art.. 1216). 3. rezultă că în situaţia persoanelor apropiate părţii este vorba de o constrângere fizică efectivă îndreptată împotriva acestora şi de natură să insufle temere părţii contractante. violenţa trebuie: să fie determinantă pentru încheierea actului juridic (i). Violenţa 2.1. 4). Definiţie şi reglementare În concepţia noului Cod civil. Având în vedere dispoziţiile art. persoana.

4 N. era expusă unui pericol grav şi iminent. ceea ce este de natură să-l scoată de sub protecţia legii52. sănătatea şi caracterul celui asupra căruia sa exercitat violenţa. starea socială. de natură să afecteze valabilitatea acestuia.. 52 47 . Se întâmplă astfel. care vor fi la aprecierea organului jurisdicţional. 1217). În schimb. În stabilirea caracterului determinant al violenţei trebuie să se ţină seama. (ii) Caracterul injust al ameninţării victimei. pentru a atrage nevalabilitatea actului. 1216 alin. de o serie de elemente de fapt. Astfel. Într-adevăr.C. pentru a se stabili dacă a fost vorba de caracterul hotărâtor al violenţei la momentul încheierii contractului.. în cazul ameninţării debitorului cu urmărirea sau chemarea sa în judecată de către creditor. Este vorba aşadar.civ. Întrucât nu orice ameninţare constituie. în concepţia noului Cod reprezintă violenţă „temerea insuflată prin ameninţarea cu exerciţiul unui drept făcută cu scopul de a obţine avantaje nejustificate” (art. Ameninţarea cu exerciţiul unui drept. în absenţa consimţământului. adică.trebuie să fie „justificată” şi de aşa natură încât partea putea să creadă că. violenţă-viciu de consimţământ. cu scopul de a-l determina pe acesta să încheie un angajament excesiv. precum şi de orice altă împrejurare ce a putut influenţa starea acestuia la momentul încheierii contractului”. se cere ca aceasta să reprezinte o încălcare a legii (să fie ilicită). aşa cum dispune art. întrucât partea tinde doar la realizarea beneficiului pe care legea i-l recunoaşte. prin ea însăşi. dacă ameninţarea priveşte exerciţiul cu bunăcredinţă al unui drept subiectiv. de data aceasta. ea nu se poate constitui în viciu de consimţământ. exercitarea dreptului este deturnată de la scopul său şi capătă un caracter abuziv. de „vârsta. de ex. de a obţine un alt rezultat decât cel pe care l-ar fi putut pretins în mod legitim.

Cosma. rezultă în mod implicit şi din dispoziţiile art.3. în concepţia noului Cod civil. 1219 N. ameninţarea cu un rău nu este. având în vedere că şi în cazul stării de necesitate dimensiunea volitivă a consimţământului poate fi grav afectată.3. op. în situaţia în care autorul violenţei este cealaltă parte contractantă. De asemenea. partea prejudiciată va avea la îndemână două În doctrină se exprimase un punct de vedere contrar.)53. Violenţa săvârşită de un terţ Prin dispoziţiile noului Cod civil (art. însă ea constituie viciu de consimţământ numai atunci când partea al cărei consimţământ nu a fost viciat cunoştea sau. Aşadar.civ. de pe urma căreia să fi profitat. după caz. prin influenţarea comportamentului celeilalte părţi. 174. p..3.C. ar fi trebuit să cunoască violenţa exercitată de terţ. dar.civ. Rezultă că nu se cere ca ameninţarea cu un rău al cărei autor este terţa persoană să fie şi rezultatul coparticipării efective a celeilalte părţi.. atunci când ea rezultă dintr-o stare de necesitate. independent de anularea contractului partea va putea cere şi repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicită. Sancţiune Ca şi în cazul dolului. cit.) este reglementată situaţia violenţei exercitate de un terţ faţă de contract.Temerea reverenţiară. 2. 1220 N. fără ca aceasta să fi fost însoţită de violenţă. să fi existat cel puţin o complicitate. cel puţin.civ.5. izvorâte din respect. 53 48 . nevoite astfel. decât în măsura în care cealaltă parte a profitat de această împrejurare (art. aceasta să fi cunoscut sau să fi trebuit să cunoască despre violenţa exercitată (deci. care nu recunosc caracterul de viciu de consimţământ simplei temeri reverenţiare.C. D. să încheie contractul). 2.C. în sensul că ameninţarea într-o asemenea situaţie este asimilabilă violenţei-viciu de consimţământ.4. considerată constitutivă de violenţă. 1218 N. Faptul că ameninţarea trebuie să fie determinantă.5.

în acest sens. care au negat caracterul de viciu de consimţământ al leziunii. prin vicierea acestuia. profitând de starea de nevoie. dacă repunerea în situaţia anterioară nu este suficientă pentru acoperirea prejudiciului. şi o acţiune în răspundere civilă. 312. op.civ (acestea din urmă. specială de anulare a contractului pentru încălcarea cerinţei echilibrului prestaţiilor care se datorează în contrapartidă (P. 2.C. de lipsa de experienţă ori de lipsa de cunoştinţe a celeilalte părţi. Dacă autorul violenţei este un terţ. leziunea a fost apreciată şi ca o cauză distinctă. Prin reglementarea noului Cod se curmă practic. 2003. ci este o condiţie a anulării contractului pentru incapacitatea unuia dintre contractanţi. 1221 N. 235). că noul Cod îmbrăţişează concepţia subiectivă despre leziune. 2 şi ale art.3. dispoziţiile art. în sensul că leziunea nu afectează consimţământul. ceea ce este în strânsă legătură cu valoarea prestaţiilor care alcătuiesc obiectul raportului de obligaţii contractual şi cu obiectul contractului. atunci când una dintre părţi. cit. partea se va putea îndrepta împotriva acestuia cu acţiunea în răspundere. cit. p. Repere pentru o nouă teorie a actului de drept privat.1. referitoare la pretinderea de daune interese sau la reducerea corespunzătoare a prestaţiilor. În sensul că leziunea este o cauză specială de desfiinţare a contractului şi nicidecum un viciu al consimţământului întrucât rostul său este acela de a asigura echilibrul contractual. p.. decât valoarea propriei prestaţii. a se vedea D. această controversă. 2. de asemenea. în cazul dolului). 54 49 .acţiuni împotriva acesteia: una în anularea contractului şi. Rosetti. a se vedea L. 1220 alin. stipulează în favoarea sa ori a unei alte persoane. recunoscându-se leziunii natura de cauză ce afectează valabilitatea consimţământului. nu este suficientă A se vedea. p. Astfel. Pop. 153.civ. 55 În doctrină au fost exprimate mai multe opinii. fiind aplicabile deopotrivă. 1257 N. din această definiţie. Rezultă. conform căreia pentru a exista acest viciu de consimţământ55.. Ed..3. o prestaţie considerabil mai mare. Valabilitatea Leziunea consimţământului (continuare).C. la data încheierii contractului. cu acţiune în anulare54. Relativitatea actului juridic civil. op. iar împotriva celeilalte părţi contractante. Vasilescu. Definiţie şi reglementare Este leziune.6.6. potrivit art. Bucureşti. Cosma.

Sub aspectul categoriei actelor juridice care pot fi atacate pentru leziune. ca domeniu de aplicare. ca viciu de consimţământ. Aceasta înseamnă că. – leziunea să existe nu doar în raport cu momentul încheierii actului. leziunea era limitată. Condiţii Pentru a exista leziune. dacă potrivit reglementării anterioare. de lipsa de experienţă ori de lipsa de cunoştinţe a celeilalte părţi”. 3). ci este necesar să se şi profite „de starea de nevoie. noile dispoziţii legale exclud de la incidenţa acestei sancţiuni contractele aleatorii. Astfel. aşa încât. la momentul încheierii contractului.3. 2). în cazul minorului. trebuie să fie vorba de o obligaţie excesivă asumată de acesta prin raportare la starea sa patrimonială. doar la situaţia minorilor – care. având vârsta de 14 ani împliniţi. cu condiţia ca diferenţa de prestaţie să depăşească jumătate din valoarea pe care o avea. 1224). prestaţia promisă sau executată de partea lezată (art. de la început poziţia contractuală a părţilor este inegală. De asemenea. ci să subziste până la data cererii de anulare. dacă aceste acte le pricinuiau vreo vătămare – potrivit noului Cod civil leziunea este recunoscută şi în cazul majorului. pe lângă dezechilibrul contraprestaţiilor există o parte a cărei voinţă este mai slabă în faţa celuilalt contractant. 1221 alin. fără încuviinţarea părinţilor sau a tutorelui. la avantajele pe care le obţine din contract ori la ansamblul circumstanţelor (art.disproporţia între prestaţiile părţilor. este necesar să fie îndeplinite următoarele cerinţe: – leziunea să fie o consecinţă directă a actului respectiv. tranzacţia. 1222 alin.2. 2. precum şi alte contracte anume prevăzute de lege (art. încheiau singuri acte de administrare. – disproporţia de valoare între prestaţii să fie considerabilă. 50 .6.

B.. instanţa va putea să menţină contractul. adică acţiunile şi inacţiunile la care acestea sunt îndrituite ori pe care trebuie să le îndeplinească (Tr. 2.. cit. Partea prejudiciată are însă posibilitatea să aleagă menţinerea contractului. Beleiu. 56 51 . o reducere a propriei creanţe sau. Sancţiunea Considerată viciu de consimţământ.. Obiectul contractului 2.3. 432). Ionaşcu. dacă cealaltă parte oferă. 1222 alin. 290. f..În cazul majorului. Craiova. Noţiuni generale Punând capăt controverselor apărute în doctrină56. op.1. op. modificarea unui raport juridic (A. în mod echitabil. 96). 1223). p. p. Curs de drept civil.3. op. determinate. după caz. Cantacuzino. Ed. Curs de drept civil. caracterul însemnat ori considerabil al leziunii există doar atunci când disproporţia depăşeşte jumătate din valoarea pe care o avea prestaţia promisă sau executată de partea lezată. s-a considerat fie că actul juridic nu ar avea un obiect propriu. analizându-se doar obiectul obligaţiei sau obligaţiilor generate de acel act (M. o majorare a propriei obligaţii (art. p.a. Ionaşcu. 162). p. dar cu reducerea obligaţiilor sale cu valoarea daunelor-interese la care ar fi îndreptăţită. Scrisul românesc. 213). de altfel. cit. Teoria generală a obligaţiilor. Gh. Cosma. p. leziunea este sancţionată cu anularea actului lezionar. respectiv conduita părţilor. fie că obiectul actului juridic ar consta în interesele reglementate de părţi prin mijlocirea actului juridic (D. fie că obiectul actului juridic ar consta în crearea.4. distinct. cit. 2. 3). fie că obiectul actului juridic este însuşi obiectul raportului juridic.4. de terminologia imprecisă a Codului civil Astfel. Dreptul la acţiunea în anulare sau în reducerea prestaţiilor pentru leziune se prescrie în termen de 2 ani de la data încheierii contractului (art.6. Chiar şi în situaţia în care partea alege să promoveze acţiune în anulare.

dar şi în situaţia Între obiectul contractului şi obiectul obligaţiei contractuale există o strânsă legătură. 57 52 . noul Cod civil stabileşte. 2. împrumutul şi altele asemenea.2. Pentru a fi valabil. locaţiunea. în sensul că operaţia juridică încheiată de părţi determină şi prestaţia la care este îndreptăţit creditorul şi îndatorat debitorul. obiectul obligaţiei este prestaţia la care se angajează debitorul şi.4. prin dispoziţiile art. Valabilitatea obiectului 2. Enumerare. de a cumpăra. de a închiria un bun ori de a efectua o lucrare sau de a presta un serviciu etc.de la 1865 (care uneori foloseşte sintagma „obiectul contractului sau al convenţiei”.. Condiţii de validitate. potrivit art. Indiferent că este vorba de prestaţiile părţilor sau de bunuri ca obiect derivat al obligaţiilor născute din contract. trebuie îndeplinite aceleaşi condiţii. obiectul contractului trebuie să fie determinat şi licit. că obiectul contractului este reprezentat de „operaţiunea juridică. condiţia este îndeplinită când bunul este prezent ca atare în momentul încheierii actului. 1225. astfel cum reiese din ansamblul drepturilor şi obligaţiilor contractuale”.4.1. Rezultă că obiectul contractului este constituit din operaţiunea juridică avută în vedere de părţi la momentul încheierii acestuia (de a vinde şi. sub sancţiunea nulităţii absolute (obiectul este considerat ilicit atunci când este prohibit de lege sau contravine ordinii publice ori bunelor moravuri). aşadar. Astfel. trebuie să fie determinat sau cel puţin determinabil şi licit. şi anume: – să existe. respectiv. Operaţia juridică este. pe aceea de „obiect al obligaţiei”). sub sancţiunea nulităţii absolute.civ.). 1226 N. distinctă de prestaţia la care debitorul s-a îndatorat şi care reprezintă obiectul obligaţiei văzută ca raport juridic57. precum vânzarea. convenită de părţi.2.C. alteori.

a încetat să mai existe ori nu mai este accesibil. 2. 58 53 .4. cu factorul de referinţă cel mai apropiat. sub acest aspect. Potrivit art. 1228 N. Aceeaşi sancţiune operează. 1229).2. De asemenea. calitatea prestaţiei sau a obiectului acesteia trebuie să fie rezonabilă sau. precum şi dispoziţii privind determinarea calităţii obiectului (în sensul că. cel puţin de nivel mediu). atunci când. cu referire la obiectul obligaţiei actului juridic.2. diligent şi echidistant (1). potrivit art.bunurilor viitoare (în lipsa unei prevederi exprese. acesta trebuie să acţioneze în mod corect. va stabili. potrivit contractului.). la momentul încheierii actului. noul Cod civil conţine dispoziţii referitoare la determinarea obiectului de către un terţ sau prin raportare la un factor de referinţă58. pentru una dintre părţile actului. iar acest factor nu există. după împrejurări. atunci când nu este respectată cerinţa referitoare la caracterul determinabil sau cel puţin determinabil şi licit al acestuia. 1234. – să fie posibil. preţul sau elementul nedeterminat de către părţi (2). în absenţa unei convenţii contrare. instanţa.C. el se înlocuieşte. preţul se determină prin raportare la un factor de referinţă. Dacă terţul nu poate sau nu doreşte să acţioneze ori aprecierea sa este în mod manifest nerezonabilă. în cazul unei imposibilităţi iniţiale. – să fie determinat sau determinabil. contractul rămâne valabil încheiat.civ. după caz. atunci când nu poate fi stabilită potrivit contractului. conform art. Sancţiunea Intervine sancţiunea nulităţii absolute atunci când obiectul contractului este nedeterminat şi ilicit.civ. la cererea părţii interesate. atunci când preţul sau orice alt element al contractului urmează să fie determinat de un terţ.C. 1232 N. – să fie în circuitul civil (numai bunurile care sunt în circuitul civil pot face obiectul unei prestaţii contractuale – art. contractele pot purta şi asupra bunurilor viitoare.

2. Condiţii de validitate. 1237 N. Altfel spus. lipsei scopului imediat la încheierea actului.5. lipsei intenţiei de a gratifica (în actele cu titlu gratuit). 1235 faptul că prin cauză se înţelege „motivul care determină pe fiecare parte să încheie contractul”. 1236. referirea la aceasta în vechiul Cod.civ. Cauza 2.5. adică. scopul urmărit de părţi (causa finalis). ea se poate datora lipsei de discernământ sau. Noţiuni generale 2. Noul Cod civil vine să curme însă controversele din doctrină. cauza răspunde la întrebarea „pentru ce” sau „în ce scop” s-a încheiat actul juridic. Definiţie şi reglementare Până la reglementarea adusă prin noul Cod civil nu a existat o definiţie legală a noţiunii de cauză. vizând aşadar. nepredării bunului (în contractele reale).5.1. b) să fie licită. pe diferitele tipuri de acte. c) să fie morală.5.1.2. Enumerare Pentru a fi valabilă. lipsei contraprestaţiei (în contractele sinalagmatice). cauza actului juridic trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii (desprinse din dispoziţiile art.1. fiind doar în enumerarea condiţiilor esenţiale ale convenţiei şi cu referire la prezumţia de existenţă şi de validitate a cauzei. a) În ce priveşte inexistenţa cauzei. Această lacună legislativă a făcut posibile mai multe construcţii teoretice cu privire la înţelesul acestei noţiuni.2.1. 2.C. 54 . particularizat.5.): a) să existe. statuând prin dispoziţiile art. Valabilitatea cauzei 2.

1239 alin.2. 2). cum ar fi înscrisurile. cu excepţia cazului în care contractul a fost greşit calificat şi poate produce alte efecte juridice. în condiţiile în care textul anterior statua doar în sensul potrivit căruia „obligaţia fără 55 . Noua reglementare vine să pună capăt interpretărilor din doctrină şi jurisprudenţă (apărute. 2). 2.5. demonstrată direct. Cauza este considerată ilicită şi atunci când contractul este doar mijlocul pentru a eluda aplicarea unei norme legale imperative.b) Caracterul licit al cauzei presupune ca aceasta să fie conformă legii şi ordinii publice (art. fiind prezumată de lege. 1236 alin. dispoziţiile noului Cod civil păstrează o dublă prezumţie în privinţa cauzei: – prezumţia de existenţă a cauzei (contractul este valabil..2. cauza nu trebuie să fie dovedită. Proba cauzei Ca şi în reglementarea anterioară. cauza trebuie să fie morală. de altfel.civ. respectiv regulilor de convieţuire socială.C. c) În sfârşit. adică să nu fie contrară bunelor moravuri. 1238 alin. ceea ce înseamnă că pot fi înlăturate prin proba contrară şi că orice persoană care invocă lipsa ori nevalabilitatea cauzei este ţinută să facă dovada susţinerilor sale.3. ceea ce înseamnă că. Sancţiunea Potrivit art. Ambele prezumţii instituite au însă caracter relativ (iuris tantum). – prezumţia de valabilitate a cauzei (existenţa unei cauze valabile se prezumă până la proba contrară – art. care funcţionează indiferent de faptul că acest element este menţionat sau nu în instrumentele probatorii preconstituite. lipsa cauzei atrage nulitatea relativă a contractului. 1 N. 1).2.5. 2. 1239 alin. chiar atunci când cauza nu este prevăzută expres – art.

pentru că. ar însemna ca partea să se prevaleze de comportamentul său imoral şi să obţină desfiinţarea actului (or. 2 N. lipsei predării bunului. în contractele reale. după împrejurări. rezultă că nu mai pot avea suport în continuare teoriile care apreciază asupra unui regim distinct al nulităţii în funcţie de situaţiile care ar atrage lipsa cauzei. aceasta atrage nulitatea absolută a contractului dacă este comună sau. Rezultă că. în contractele cu titlu gratuit). iar unde legiuitorul nu distinge. 1238 alin. adică ambele părţi să fi urmărit un scop de această natură (în afara legii sau contravenind ordinii publice şi bunelor moravuri). În felul acesta. dacă cealaltă parte a cunoscut-o sau. 56 . Se aprecia astfel.). ar trebui făcută distincţia între „cauzele lipsei de cauză”.cauză sau fondată pe o cauză falsă nu poate avea niciun efect”). iar atunci când se datorează lipsei scopului imediat al angajamentului contractual (respectiv. că. În ce priveşte cauza ilicită sau imorală. se asigură protecţia părţii contractante de bună-credinţă.C. atunci când lipsa cauzei este determinată de lipsa discernământului. nici interpretul nu poate să o facă).civ. după care. pentru a fi atrasă sancţiunea nulităţii absolute este necesar să existe caracterul ilicit sau imoral al angajamentului contractual. nimănui nu îi este permis să se prevaleze de propria sa turpitudine – „nemo auditur propriam turpitudinem allegans”). în aprecierea sancţiunii care intervine pentru lipsa cauzei. sancţiunea aplicabilă trebuie să fie a nulităţii absolute. trebuia să o cunoască (art. în caz contrar. lipsei riscului. altminteri. lipsei intenţiei de a gratifica. Întrucât prin dispoziţiile noului Cod civil este sancţionată expres lipsa cauzei cu nulitatea relativă (fără să se facă vreo distincţie între „cauzele” care pot să atragă lipsa de cauză. lipsei contraprestaţiei în contractele sinalagmatice. sancţiunea ar trebui să constea în nulitatea relativă. care nu este pusă în situaţia de a suporta consecinţele nulităţii contractului (cum s-ar fi întâmplat în ipoteza în care mobilul ilicit sau imoral ar fi aparţinut unei singure părţi. în contractele aleatorii.

care ar fi putut să invoce nulitatea actului dezavantajând astfel partea care a contractat cu bună-credinţă). 2.6. Forma actului juridic

2.6.1. Definiţie Forma actului juridic desemnează acea condiţie generală, extrinsecă, de exteriorizare a voinţei, făcută cu intenţia de a crea, modifica ori stinge un raport juridic concret. Sintagma „forma actului juridic” este folosită într-o dublă accepţiune, una restrânsă (stricto sensu), care vizează tocmai modalitatea de exteriorizare a voinţei juridice şi cealaltă, în sens larg (lato sensu), care priveşte diferitele cerinţe de formă necesare unui act juridic pentru a-şi produce efectele (forma cerută ad validitatem, forma cerută pentru opozabilitate faţă de terţi, forma cerută ad probationem, pentru probarea actului). 2.6.2. Principiul consensualismului Privită în înţelesul său restrâns, forma actului juridic este cârmuită de principiul consensualismului, care presupune că singura condiţie necesară şi suficientă pentru încheierea unui contract este simpla manifestare sau exteriorizare a voinţei libere şi neviciate a părţilor, fără să se impună acesteia respectarea anumitor formalităţi. În Codul civil anterior nu exista o reglementare expresă, cu caracter de normă generală a acestui principiu, care era dedus, însă, din mai multe texte (referitoare la consensualism în materia anumitor acte juridice – de exemplu, vânzarea-cumpărarea – sau la excepţiile de la acest principiu). Noul Cod civil vine să consacre, însă, principiul consensualismului prin dispoziţiile art. 1178 referitoare la libertatea formei şi ale art. 1240 privitoare la formele de exprimare a consimţământului. Astfel, potrivit acestui din urmă text, voinţa de a contracta poate fi exprimată verbal sau în scris (alin. 1). Voinţa poate fi 57

exprimată şi printr-un comportament care, potrivit legii, convenţiei părţilor, practicilor stabilite între acestea sau uzanţelor, nu lasă nicio îndoială asupra intenţiei de a produce efectele juridice corespunzătoare (alin. 2). Rezultă că, pentru a fi producătoare de efecte juridice, nu se cere ca manifestarea de voinţă a părţilor să fie supusă unor exigenţe particulare, fiind suficientă exteriorizarea acesteia (solus consensus obligat), fără vreun alt formalism contractual. Principiul consensualismului şi al libertăţii formei se constituie astfel, într-un factor de celeritate, de simplificare a circuitului juridic şi economic. 2.6.3. Forma cerută ad validitatem (ad solemnitatem) 2.6.3.1. Definiţie Forma cerută pentru validitatea actului juridic este acea condiţie specială şi esenţială care presupune îndeplinirea unor formalităţi prevăzute de lege, în absenţa cărora actul nu ar putea lua naştere în mod valabil. Aşadar, prin excepţie de la principiul consensualismului, există categorii de acte juridice a căror constituire valabilă presupune respectarea unor formalităţi prestabilite de lege. Instituirea prin lege a formei necesare pentru însăşi valabilitatea actului este menită să atenueze inconvenientele care pot apărea în legătură cu forma consensuală59 şi se datorează, de

Principiul consensualismului prezintă şi unele inconveniente economice, deoarece încheierea contractului consensual nu lasă, de regulă, urme. În acest fel, în raporturile dintre părţile contractante pot să apară anumite incertitudini asupra existenţei sau asupra conţinutului contractului, prin care se favorizează contestaţiile, în cazul în care o parte este lipsită de loialitate; aşadar, în caz de litigiu, părţile riscă să se confrunte cu dificultăţi de probă, adeseori insurmontabile. În ce-i priveşte pe terţi, consensualismul conduce adeseori la o anumită confidenţialitate a contractului, care îi pune în situaţia de a ignora efectele pe care acesta le-a produs; or, contractul constituie un fapt social pe care terţii ar putea avea interesul să-l cunoască, (L. Pop, op. cit., p. 391).

59

58

asemenea, unor raţiuni diferite, care pot varia de la un act la altul60. Astfel, de exemplu, în cazul donaţiilor este vorba de atenţionarea părţilor asupra importanţei deosebite pe care aceasta o are asupra patrimoniului donatorului, în timp ce în cazul înstrăinărilor de terenuri, forma autentică asigură certitudinea şi securitatea statică şi, mai ales, dinamică a circuitului civil. Se poate spune că forma ad validitatem nu contrazice şi nici nu anihilează libertatea contractuală, dar că ea reprezintă un mijloc eficient de garantare a exercitării acestei libertăţi, fiind vorba, mai degrabă, de un formalism de protecţie (prin aceea că legiuitorul atrage atenţia asupra importanţei sau a consecinţelor actelor încheiate). De regulă, forma impusă contractelor solemne este aceea a înscrisului autentic (contractul de donaţie, contractul de ipotecă, subrogaţia convenţională în drepturile creditorului consimţită de debitor), dar există şi situaţii în care forma substanţială ad validitatem este cea a înscrisului sub semnătură privată (de exemplu, contractul de arendare, contractele prin care se dobândeşte un drept de folosinţă pe durată limitată asupra unor bunuri imobile, în condiţiile art. 5 din Legea nr. 282/2004, efectele de comerţ sau titlurile de credit61). Noile dispoziţii legale nu recunosc forma constitutivă convenţională, stabilindu-se în acest sens prin art. 1242 alin. 2 că „dacă părţile s-au învoit ca un contract să fie încheiat într-o anumită formă, pe care legea nu o cere, contractul se socoteşte valabil chiar dacă forma nu a fost respectată”.

M. Nicolae, op. cit, în Instituţii de drept civil…, p. 57. Atunci când solemnitatea sau formalitatea constă în declararea consimţământului părţilor în formă scrisă, formalismul are drept consecinţă şi preconstituirea unui mijloc de dovadă a contractului, deosebit de preţios în eventualitatea naşterii unui litigiu, ceea ce este de natură a le conferi un grad mai mare de certitudine asupra existenţei şi conţinutului acestuia (D. Cosma, op. cit., p. 250).
61

60

59

2.6.3.2. Sancţiune Nerespectarea formei cerute ad solemnitatem, având în vedere că reprezintă un element constitutiv al actului, se sancţionează cu nulitatea absolută. Va fi, însă, considerat valabil actul pentru care părţile, iar nu legea, au prevăzut o anumită condiţie de formă, pe care ulterior nu au mai respectat-o (art. 1242 alin. 2). 2.6.4. Forma ad probationem 2.6.4.1. Definiţie Forma ad probationem este acea condiţie impusă de lege sau de părţi, care constă în întocmirea unui înscris cu scopul de a proba actul juridic civil valabil încheiat. Potrivit art. 1241 N.C.civ., înscrisul care constată încheierea contractului poate fi sub semnătură privată sau autentic, având forţa probantă prevăzută de lege (respectiv, de element constitutiv al contractului sau doar aceea de valoare probatorie). Este vorba despre aşa-numitul formalism probatoriu, ceea ce înseamnă că dovada existenţei sau conţinutului unor contracte nu se poate face prin alte mijloace de probă (martori ori prezumţii), părţile fiind ţinute să redacteze contractul în formă scrisă. Raţiunea pentru care, în anumite cazuri, se cere să fie îndeplinită o anume formă pentru probaţiunea unor acte juridice trebuie pusă în legătură, pe de o parte, cu importanţa respectivelor acte, iar pe de altă parte, cu avantajul practic pe care îl prezintă această cerinţă (care permite o consemnare fidelă a conţinutului actului civil şi, astfel, prevenirea litigiului, iar în caz de neînţelegere între părţi, o facilitare a sarcinii organului jurisdicţional de a stabili şi aplica dreptul). Forma ad probationem este instituită, de exemplu, în legătură cu contractul de tranzacţie (art. 2272 N.C.civ.), contractul de depozit voluntar (art. 2104 N.C.civ.), contractul de cesiune a 60

drepturilor patrimoniale de autor, contractul de sponsorizare, contractul de asigurare. Noul Cod civil reglementează şi forma contractelor electronice, statuând, prin dispoziţiile art. 1245, că acele contracte care se încheie prin mijloace electronice sunt supuse condiţiilor de formă prevăzute de legea specială. O asemenea reglementare a fost impusă şi este rezultatul informatizării societăţii moderne, care a făcut posibilă încheierea contractelor în formă electronică. 2.6.4.2. Sancţiune Nerespectarea formei cerute ad probationem nu atrage nevalabilitatea actului, aşa cum se întâmplă în cazul formei ad validitatem, ci imposibilitatea dovedirii actului cu alt mijloc de probă. Deci, nu este vorba despre afectarea convenţiei în sine, ca act juridic (negotium iuris), ci de consecinţele sub aspect probator care se produc. În acelaşi timp, această imposibilitate de dovedire a actului juridic cu alt mijloc de probă (cu rezerva acceptării mărturisirii şi a începutului de dovadă scrisă) este o sancţiune drastică, întrucât înseamnă, practic, decăderea celui interesat din dreptul de a proba62 (or, idem est non esse aut non probari). 2.6.5. Forma cerută pentru opozabilitate faţă de terţi 2.6.5.1. Definiţie Prin forma cerută pentru opozabilitatea faţă de terţi a actului juridic se înţelege acea condiţie necesară pentru ca actul juridic să fie opozabil şi persoanelor care nu au participat la încheierea lui, în scopul ocrotirii drepturilor şi intereselor lor. Este, aşadar, o cerinţă de formă justificată pe ideea de protecţie a terţilor faţă de efectele prejudiciabile ale unor acte juridice.
62

În acest sens, Gh. Beleiu, op. cit., Drept civil român. Introducere în dreptul civil..., ed. a XI-a, p. 178.

61

Sancţiune Nerespectarea acestei cerinţe de formă este sancţionată cu inopozabilitatea actului juridic. ceea ce înseamnă posibilitatea..e. că părţile se văd în imposibilitate de a se prevala de acel act faţă de terţi (de exemplu.. el reprezintă în acelaşi timp.C.). 2. 2 N. dar şi de notarea (pentru opozabilitate) a drepturilor.Aceasta. Ca atare.2.C.C. sub sancţiunea nulităţii absolute. N. Opozabilitatea actului se asigură prin îndeplinirea unor formalităţi de publicitate (îndeosebi înscrieri. pentru terţul interesat. dar şi înscrieri în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Mobiliare – în situaţia constituirii gajului şi a altor garanţii reale mobiliare –. înregistrarea contractelor de arendare într-un registru special. o astfel de cerinţă fiind distinctă însă de formalitatea de publicitate propriu-zisă (i.civ. notări în cartea funciară pentru înstrăinările de drepturi imobiliare. de intabularea sau înscrierea provizorie a dreptului tabular – art.civ. 1244 N. Prin dispoziţiile art. o realitate juridică şi pentru terţi. de fapt. a convenţiilor care strămută sau constituie drepturi reale care urmează a fi înscrise în cartea funciară. 881 alin. de a ignora actul invocat de părţi împotriva sa. notificarea cesiunii de creanţă etc. întrucât. 902 şi urm.5. actelor sau altor raporturi juridice în legătură cu imobilele înscrise în cartea funciară (art.6. dar pentru aceasta este necesar să fie asigurată opozabilitatea actului. 62 . deşi valabil şi producător de efecte juridice în relaţia dintre părţi.civ. care datorează respect situaţiei noi astfel create. dacă un act valabil încheiat produce efecte obligaţionale între părţile contractante. se statuează asupra necesităţii încheierii prin înscris autentic. creditorul ipotecar nu poate urmări bunul ipotecat în mâinile terţului dobânditor care ar fi transcris înaintea lui actul de înstrăinare).). ceea ce înseamnă.). cu referire la forma cerută pentru înscrierea în cartea funciară. actul rămâne ineficace faţă de cel de-al treilea.

Clasificarea nulităţilor. op.. cit. Beleiu. op. Potrivit noului Cod civil63. Potrivit opiniilor exprimate în literatura de specialitate64. I (Contractul). op. problemele validării contractului lovit de nulitate. p. cit. M. 3.1. p. p. A. Categorii de nulităţi 3.1. cit. din cauza nesocotirii dispoziţiilor legale edictate pentru încheierea lui valabilă. Pop. din Titlul II (Izvoarele obligaţiilor).1.2. cuprinzând o clasificare principală a nulităţilor. intitulată Nulitatea contractului. în tot sau în parte. Cap. 63 63 . principalele cauze de nulitate. Noţiune Codul civil anterior nu conţinea în textele sale o definiţie a nulităţii şi nici o reglementare sistematică a acestei sancţiuni. Gh. de ex. Conform Secţiunii a 4-a. op. p. s-a dat o reglementare unitară nulităţii contractelor.CAPITOLUL III NULITATEA ACTULUI JURIDIC 3. 90. regimul lor juridic. L..2. D. efectele nulităţii.1. 435. (Drept civil. op. Nicolae. cit (Instituţii de drept civil…). Partea generală). 293. Ionaşcu. p. 64 A se vedea. lipseşte din Cod o definiţie a nulităţii. 105. prin nulitate se înţelege acea sancţiune de drept civil care constă în desfiinţarea retroactivă.. cit. se distinge între nulitatea absolută şi nulitatea relativă. Dispoziţii generale 3. a efectelor unui act juridic. Cosma. însă.. 214. Criterii de clasificare Nulităţile pot fi clasificate după următoarele criterii: a) După natura interesului (general ori individual) ocrotit prin dispoziţia legală încălcată la momentul încheierii actului. În continuare.

prin natura lor. stabilind că acele clauze care nesocotesc ordinea publică şi bunele moravuri trebuie considerate nescrise. actul juridic fiind astfel salvat de la sancţiunea nulităţii totale)65. ordinii publice sau bunelor moravuri şi care nu sunt considerate nescrise atrag nulitatea contractului în întregul său numai dacă sunt. (2) se aplică în mod corespunzător şi clauzelor care contravin unor dispoziţii legale imperative şi sunt considerate de lege nescrise”. parţială şi remediabilă). ci doar acelea referitoare la „nevalabilitatea sau lipsa obiectului în actele cu clauze multiple.. Cu privire la această clasificare a nulităţilor. op. esenţiale sau dacă. Noul Cod civil vine şi reglementează această concepţie modernă despre nulitate.b) După întinderea efectelor sale.C. precum şi nevalabilitatea unor elemente nedeterminante la încheierea unor acte juridice”. (3) Dispoziţiile alin. Nicolae. nevalabilitatea consimţământului unora din părţi în actele plurilaterale. nu s-ar fi încheiat. celelalte menţinându-se deoarece nu contravin legii) şi totală (desfiinţează în întregime efectele actului juridic). celelalte efecte (nulitatea fiind.: „(1) Clauzele contrare legii. Instituţii…. astfel. Astfel. 91). spunându-se că trebuie înlăturate numai acele efecte care ar contraveni scopului dispoziţiei încălcate.civ. potrivit art. cit. Astfel cum s-a arătat în doctrină (M. clauzele nule sunt înlocuite de drept cu dispoziţiile legale aplicabile. (2) În cazul în care contractul este menţinut în parte. care a evoluat de la teza nulităţii totale şi iremediabile la teza proporţionalizării efectelor nulităţii în raport cu finalitatea legii. nulitatea poate fi parţială (atunci când desfiinţează doar parte din efectele actului juridic. 65 64 . în lipsa acestora. în acelaşi timp. nu toate clauzele sunt însă compatibile cu sancţiunea nulităţii parţiale. menţinându-se.. adică neproducătoare de efecte juridice (ceea ce înseamnă că celelalte clauze care nu contravin legii rămân să-şi producă efectele. 1255 N. trebuie observat că ea decurge din concepţia despre nulitate. p.

este considerată nescrisă dispoziţia testamentară prin care se prevede dezmoştenirea ca sancţiune pentru încălcarea obligaţiilor prevăzute la alin. sancţionate cu nulitatea. De exemplu. sub sancţiunea desfiinţării liberalităţii sau restituirii obiectului acesteia. în materia liberalităţilor. din modul în care este reglementată o anumită condiţie de valabilitate a actului juridic66). dispoziţiile art. beneficiarul este obligat să nu conteste validitatea unei clauze de inalienabilitate ori să nu solicite revizuirea condiţiilor sau a sarcinilor. c) După modalitatea de consacrare legislativă. 2). (2) De asemenea. relative trebuie aplicată pentru ca scopul dispoziţiei legale încălcate să fie atins”. „este considerată nescrisă clauza prin care. acesta le-a ascuns cumpărătorului (art. 1699). (1) sau pentru contestarea dispoziţiilor din testament care aduc atingere drepturilor moştenitorilor rezervatari ori sunt contrare ordinii publice sau bunelor moravuri”. conform art. există nulitate expresă (prevăzută ca atare. pe care.Aplicaţii ale acestei concepţii vizând nulitatea parţială se regăsesc în noul Cod civil în mai multe materii. cunoscându-le la momentul înstrăinării. în materia publicităţii drepturilor. de o dispoziţie legală) şi nulitate virtuală sau implicită (deşi nu este expres prevăzută de lege. Tot astfel. ea rezultă neîndoielnic. după caz. precum şi orice clauză penală sau altă sancţiune stipulată pentru a împiedica exerciţiul acestui drept (art. 1009 alin. 1. contractul se desfiinţează şi atunci când sancţiunea nulităţii absolute sau. 1253 stabilesc că „în afara cazurilor în care legea prevede sancţiunea nulităţii. Cu privire la nulitatea virtuală. clauzele vizând renunţarea sau restrângerea dreptului de a îndeplini o asemenea formalitate de publicitate. 66 65 . 19 alin. actelor sau faptelor juridice sunt considerate nescrise şi deci. Tot nescrisă este considerată stipulaţia vizând exonerarea de răspundere pentru evicţiune provenită din faptul însuşi al vânzătorului sau din cauze anterioare.

în timp ce în cazul celei dintâi. 67 66 . a unei dispoziţii legale imperative.2.) instituie prezumţia de nulitate relativă. cauză.2. obştesc67. la momentul încheierii actului juridic.C. se distinge între nulitatea judiciară (cea care operează pe temeiul unei hotărâri judecătoreşti) şi nulitatea amiabilă (care are la bază acordul părţilor). 1248 N. trebuie arătat că legiuitorul (prin dispoziţiile art. 1252 N. dispoziţiile art. şi sub aspect terminologic. Din cele două texte menţionate anterior rezultă că.civ. „contractul încheiat cu încălcarea unei dispoziţii legale instituite pentru ocrotirea unui interes particular este anulabil”. la încheierea actului juridic. potrivit art. în cazul celei de-a doua. consimţământ) şi nulitatea de formă (în cazul nerespectării formei cerute ad validitatem). cum sunt cele referitoare la capacitate. „contractul este anulabil”.d) După felul condiţiei de valabilitate nerespectate.C.civ. „contractul este nul”.civ. obiect. Nulitatea absolută şi nulitatea relativă Este absolută acea nulitate care sancţionează nerespectarea. care ocroteşte un interes general.C. Categorii de nulităţi. e) După modul de valorificare. 1246 N. În acest sens.civ. De asemenea. precum şi atunci când rezultă neîndoielnic din lege că interesul ocrotit este unul general. 1250 N. statuează: „este nul contractul încheiat cu încălcarea unei dispoziţii legale instituite pentru ocrotirea unui interes general”. Este relativă acea nulitate care sancţionează nerespectarea. a unei dispoziţii legale care ocroteşte un interes particular sau individual. ceea ce Potrivit art.. Astfel. contractul este lovit de nulitate absolută în cazurile anume prevăzute de lege. se face distincţie între nulitatea absolută şi cea relativă pentru că. se deosebeşte între nulitatea de fond (aceea care intervine în cazul nerespectării unei condiţii de fond a actului juridic. 3.C.

C) Nulitatea absolută nu este susceptibilă de confirmare decât în cazurile prevăzute de lege.2. Această regulă se explică prin natura interesului ocrotit de norma a cărei încălcare atrage nulitatea absolută. Regimul juridic al nulităţii absolute se desprinde din dispoziţiile art. Totuşi. alte terţe persoane prejudiciate prin actul încheiat şi deci.2. contractul este lovit de nulitate relativă. inadmisibilitatea confirmării nulităţii absolute nu se confundă cu 67 . pe cale de acţiune sau de excepţie (art. în aceasta rezidă şi importanţa calificării şi încadrării corespunzătoare a nulităţii în una din cele două categorii.2. interesate să obţină desfiinţarea actului) poate invoca nulitatea. în cazurile în care natura nulităţii nu este determinată ori nu reiese în chip neîndoielnic din lege. B) Instanţa este obligată să invoce din oficiu nulitatea actului.3. Astfel: A) Nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată. 3. 1247 alin. 3. Noţiune Prin regim juridic al nulităţii se înţeleg regulile cărora le este supusă nulitatea absolută şi relativă.2.1. după caz.3. Regimul juridic al nulităţii 3. autorităţile publice competente. 2). dar şi procurorul. Întrucât regulile aplicabile sunt diferite.înseamnă că. 1247 şi 1249 N. fără să reprezinte. Această obligaţie a instanţei derivă din funcţia organului jurisdicţional de a restabili ordinea de drept încălcată. aşadar.C. o nesocotire a limitelor învestirii sau o depăşire a principiului disponibilităţii (în absenţa invocării de către părţi a nulităţii).3. Aceasta înseamnă că oricine pretinde şi reclamă un interes (deci nu numai părţile şi avânzii lor cauză.civ.

D) Nulitatea absolută poate fi invocată oricând. ca şi din regula potrivit căreia convenţiile trebuie să fie interpretate în sensul în care să producă efecte juridice. p. indiferent de cauza de nulitate (deci. 3. nulitatea relativă poate fi pretinsă sau opusă numai de către partea interesată.civ. dreptul la acţiune se prescrie în termen de 18 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi. fie pe cale de acţiune. regimului juridic al nulităţii relative îi sunt aplicabile următoarele reguli: A) Nulitatea relativă poate fi invocată numai de cel al cărui interes este ocrotit prin dispoziţia legală încălcată (art. indiferent de calea procedurală folosită pentru valorificarea ei (acţiune sau excepţie). cit. iar nu în sensul de a nu produce nici unul68 (actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat).validarea actului prin îndeplinirea ulterioară a cerinţelor legale. care stabilesc că prin derogare de la dreptul comun. 1248 alin.. Aceasta înseamnă că funcţionează regula imprescriptibilităţii în ce priveşte nulitatea absolută. 1248 şi 1249 N. Regimul juridic al nulităţii relative Potrivit dispoziţiilor art.3.2. O astfel de excepţie este instituită. prin dispoziţiile art. 10/2001. 69 68 68 .3. există situaţii în care. de ex. op. 227. obţinerea autorizaţiei administrative. ceea ce înseamnă că. prejudiciată prin încheierea respectivului act. Beleiu.. nerespectate în momentul încheierii actului (de exemplu.. până la anularea actului). Cu toate acestea.C. cu rezerva situaţiilor expres prevăzute de lege. 5 din Legea nr. validare care decurge din concepţia despre nulitate. de principiu. fie pe cale de excepţie. în afara persoanei interesate şi tocmai în ideea asigurării unei reale protecţii a Gh. 45 alin. şi atunci când este absolută). dacă prin lege nu se prevede altfel. 1). când nulitatea absolută poate fi prescriptibilă69.

În privinţa acestei ultime modalităţi de confirmare. nulitatea relativă mai poate fi invocată şi de către alte persoane. iar momentul de la care începe să curgă este diferit. termenul general de prescripţie este de 3 ani. să o pună în dezbaterea părţilor şi să se pronunţe asupra ei.. ocrotitorul legal al minorului cu capacitate de exerciţiu restrânsă sau consiliul de familie. Confirmarea nulităţii se poate face de către persoana interesată sau de succesorii ei în drepturi. în mod expres ori tacit. cel în cauză trebuie să fi cunoscut cauza de nulitate pentru ca astfel. C) Nulitatea relativă poate fi confirmată (art. 1248 alin. instanţa nu va putea să facă din oficiu aprecieri asupra acesteia. în măsura în care persoana ocrotită de norma încălcată nu se prevalează de nulitatea relativă.C. pe calea acţiunii oblice. 1248 alin. în funcţie de cauza de anulabilitate invocată. 2517 N.. din ziua când aceasta a încetat. cum ar fi: creditorii chirografari. Astfel. Potrivit art. Aşadar. 1 N.C. B) Nulitatea relativă nu poate fi invocată din oficiu de către instanţa de judecată (art. succesorii părţii ocrotite (cu rezerva ipotezei în care ar fi vorba despre acţiuni strict personale). 69 .civ.civ. 2).acesteia. din executarea actului anulabil sau din neinvocarea nulităţii înăuntrul termenului de prescripţie. ea poate rezulta. prescripţia curge: a) în caz de violenţă. reprezentantul legal al celui lipsit de capacitate de exerciţiu. nulitatea relativă poate fi invocată pe cale de acţiune numai în termenul de prescripţie prevăzut de lege. 4). 2529 alin. În ambele ipoteze însă. conform art. de exemplu. din ziua când a fost descoperit. b) în cazul dolului. D) Sub aspectul prescripţiei extinctive. atitudinea lui să valoreze confirmare a nulităţii. neinvocând-o.

2517 alin. 1249 alin. în schimb. ele sunt de regim juridic şi. chiar şi după împlinirea termenului de prescripţie a dreptului la acţiunea în anulare”. nulitatea relativă poate fi invocată numai de persoana al cărei interes a fost nesocotit la încheierea actului. atunci când este vorba de valorificarea pe cale de excepţie.4. statuează că „partea căreia i se cere executarea contractului poate opune oricând nulitatea relativă a contractului. Comparaţie de regim juridic între nulitatea absolută şi nulitatea relativă Trebuie menţionat că nu există deosebiri de efecte între nulitatea absolută şi nulitatea relativă. 3. 2 N. perpetua sunt ad excipiendum). actul nul este lipsit de efectele juridice în vederea căruia a fost edictat. aşa cum rezultă din cele prezentate anterior.2.). dispoziţiile art.3. reprezentantul său legal ori cel chemat de lege să îi încuviinţeze sau să îi autorizeze actele. prescripţia începe să curgă. din ziua când cel îndreptăţit. dacă prin lege nu se dispune altfel. în cazurile în care nulitatea poate fi invocată de o terţă persoană (creditor chirografar. În privinţa deosebirilor.civ. 70 .c) în caz de eroare ori în celelalte cazuri de anulare. potrivit art. de la data când terţul a cunoscut cauza de nulitate.C. 2. constau în următoarele: A) În timp ce nulitatea absolută poate fi invocată de oricine are interes. Dacă invocarea nulităţii relative pe cale de acţiune este supusă prescripţiei extinctive. a cunoscut cauza anulării. indiferent că interesul ocrotit este unul general sau particular. anulabilitatea actului poate fi opusă întotdeauna de cel căruia i se cere executarea actului (quae temporalia sunt ad agendum. în sensul că în toate cazurile de nesocotire a normei legale. ocrotitor legal. De asemenea. dar nu mai târziu de împlinirea a 18 luni din ziua încheierii actului juridic. reprezentant. etc. În acest sens.

M. C) În timp ce nulitatea absolută nu este susceptibilă de confirmare. p. Nicolae. Cosma. 105-106. 3.1. efectul nulităţii se exprimă în adagiul quod nullum est. a unui act juridic lovit de nulitate.. 359. În esenţă. Efectele nulităţii 3. nulitatea relativă poate fi acoperită prin confirmare de către partea interesată. op. 70 Cu privire la definiţia efectelor nulităţii. nulitatea relativă poate fi invocată pe cale de acţiune doar înăuntrul termenului de prescripţie şi numai atunci când este opusă pe cale de excepţie invocarea se poate face nelimitat în timp (de către partea căreia i se cere executarea contractului anulabil). 228. Gh. 71 . pe cale de acţiune sau de excepţie. în noua reglementare efectele nulităţii sunt definite prin dispoziţiile art. Dacă în vechiul Cod civil nu existau texte de principiu referitoare la efectele nulităţii. Noţiune Prin efectele nulităţii se înţeleg consecinţele juridice ale aplicării sancţiunii nulităţii70.B) Dacă nulitatea absolută trebuie să fie invocată din oficiu de instanţa de judecată. cit. respectiv urmările survenite în cazul desfiinţării în întregime sau în parte.. 336. Beleiu. indiferent că nulitatea este absolută sau relativă. 1254-1265. D. a se vedea. în schimb. cit. op.3.. decât în mod excepţional. p. D) Dacă nulitatea absolută este imprescriptibilă. în cazurile prevăzute de lege. p. nulitatea relativă nu poate fi invocată de instanţă din oficiu. putând fi invocată oricând. nullum producit effectum (ceea ce este nul nu produce niciun efect) şi aceasta. op.3. cit.

3. Consecinţele aplicării principiului retroactivităţii efectelor nulităţii. care presupune ca. ar însemna ca sancţiunea aplicată să fie una pur formală şi să nu conducă la restabilirea legalităţii. Acest principiu este consacrat prin dispoziţiile art. Datorită efectului retroactiv al nulităţii. Astfel: a) În ipoteza în care actul nu a fost executat. problema este mai complicată. de fapt. pe temeiul căruia să se poată pretinde executarea prestaţiilor. actul juridic nu a fost niciodată încheiat. Repunerea părţilor în situaţia anterioară Urmează a se distinge după cum actul juridic a fost executat sau nu. eficacitatea lui încetează.3. ajungându-se să se considere că. Principiul retroactivităţii efectelor nulităţii 3. Noţiune Principiul retroactivităţii este acea regulă potrivit căreia toate efectele actului încheiat cu nesocotirea dispoziţiilor legale sunt înlăturate nu numai pentru trecut (ex tunc). ci şi pentru viitor (ex nunc). aşa încât nu se mai poate cere îndeplinirea prestaţiilor rezultate dintr-un asemenea act. Justificarea acestei reguli trebuie pusă în legătură cu principiul legalităţii. Altminteri.1.C.2.3. se consideră că între părţi nu a existat niciodată vreun raport juridic generator de drepturi şi obligaţii. datorită situaţiilor de fapt şi de 72 . b) Atunci când actul a fost executat în tot sau în parte. de la momentul realizării acordului de voinţă.2.3. să fie înlăturate toate efectele produse pe temeiul unui asemenea act. potrivit cărora „contractul lovit de nulitate este considerat a nu fi fost niciodată încheiat”. 3. 1254 N. pentru restabilirea ordinii de drept nesocotite la momentul încheierii actului.civ..2.2.

1640 N. folosinţa bunului pentru locatar) până la momentul anulării contractului. producând efecte doar pentru viitor. nulitatea operează ca o simplă reziliere.C. punându-se însă problema restituirii prestaţiilor. Dreptul de restituire aparţine celui care a efectuat prestaţia supusă restituirii sau. restituirea prestaţiilor trebuie să aibă loc în vreuna din modalităţile arătate (în natură sau prin echivalent). (1).). 2).: Dacă restituirea nu poate avea loc în natură din cauza imposibilităţii sau a unui impediment serios ori aceasta priveşte prestarea unor servicii deja efectuate. valoarea prestaţiilor apreciinduse la momentul în care debitorul a primit ceea ce trebuie să restituie71). Situaţia contractelor cu executare succesivă Potrivit noii reglementări. nu mai poate face obiectul restituirii.. 3. aşa încât contractele cu executare succesivă nu se Potrivit art. Prin dispoziţiile noului Cod civil însă. valoarea prestaţiilor se apreciază la momentul în care debitorul a primit ceea ce trebuie să restituie (2). Se considera că. întrucât serviciul procurat (de exemplu. potrivit legii (art. care rămân fără temei urmare a anulării actului. unei alte persoane îndreptăţite. aceasta se face prin natură sau prin echivalent (în acest din urmă caz. de prestări servicii) există o imposibilitate obiectivă de restabilire în natură a situaţiilor anterioare. în absenţa unei asemenea prevederi legale.3. 71 73 . 1254 alin. contract de locaţiune. restituirea se face prin echivalent (1). chiar şi în cazul contractelor cu executare succesivă (art. după caz.drept care au putut apărea între momentul încheierii actului şi acela al anulării.C. se considera că în cazul contractelor cu executare succesivă (ex. se prevede şi pentru o asemenea situaţie posibilitatea restituirii – prin echivalent –. În cazurile prevăzute la alin.civ. 1636 N.3. într-un asemenea caz. Anterior.civ.2. iar în ce priveşte modalitatea de restituire a prestaţiilor.

fără culpa sa. 1).mai pot constitui în excepţie de la principiul retroactivităţii efectelor nulităţii. a pieirii sau. Situaţia debitorului de bună-credinţă Potrivit art. doar o atenuare a obligaţiei de restituire şi nu înlăturarea totală a acesteia. a înstrăinării. 3. 1642 alin. a înstrăinării. există anumite ipoteze în care. fiind menţinute în tot sau în parte. după caz.2. 3. Are loc deci. după caz. care ar fi de natură să greveze situaţia celeilalte părţi. astfel cum se considera anterior în doctrină şi jurisprudenţă. de aşa manieră încât părţile să ajungă în situaţia în care s-ar fi aflat dacă actul nu s-ar fi încheiat. iar cel obligat la restituire este de bună-credinţă ori a primit bunul în temeiul unui act desfiinţat cu efect retroactiv.C. 74 . bunacredinţă funcţionând doar în sensul luării în considerare a celei mai mici contraprestaţii posibile.3. prestaţiile efectuate nu sunt supuse restituirii. dacă bunul a pierit în întregime sau a fost înstrăinat. în principiu. În schimb.4. Se observă că accentul nu este pus pe ideea de protecţie a debitorului de bună-credinţă (care să fie exonerat de obligaţia restituirii pe considerente de echitate.civ. a pieirii sau. este ţinut să restituie valoarea cea mai mare dintre cele pe care bunul le-a avut la data primirii. 1 N. Excepţii de la repunerea părţilor în situaţia anterioară Dacă.. pentru a nu i se îngreuna situaţia). 1641 alin.3. tot ce s-a executat în temeiul unui act juridic desfiinţat trebuie restituit. pentru diferite raţiuni. adică acela care a distrus sau a înstrăinat cu rea-credinţă bunul primit sau contractul a fost desfiinţat retroactiv din culpa sa (conform art. acesta trebuie să restituie valoarea cea mai mică dintre cele pe care bunul le-a avut la data primirii. debitorul de rea-credinţă.3. ci pe ideea reechilibrării situaţiei părţilor.

în sensul că nu li se pot impune drepturile şi În schimb. care va suporta. după caz. atunci când. să restituie fructele pe care le-a dobândit sau putea să le dobândească (art. c) incapabilul (persoana care nu are capacitatea de exerciţiu deplină) este ţinut la restituirea prestaţiilor doar în limita îmbogăţirii sale. În schimb.civ. În ce priveşte sarcina probei acestei îmbogăţiri. Într-un asemenea caz. 2). desfiinţarea efectelor acestuia pentru trecut şi pentru viitor. de principiu. se pune problema în ce fel această sancţiune care intervine influenţează situaţia terţilor. 2 N. b) fructele produse de bunul supus restituirii rămân ale posesorului se bună-credinţă. excepţia nu va funcţiona şi se datorează restituirea integrală. 2).Astfel: a) debitorul de bună-credinţă este liberat de la restituire în natură şi de la restituirea unui echivalent egal cu valoarea bunului. ori când cauza restituirii îi este imputabilă. persoana incapabilă a făcut ca restituirea să fie imposibilă (art. când cel obligat la restituire a fost de rea-credinţă. cu intenţie sau din culpă gravă. 1647 alin. cheltuielile făcute cu producerea lor (art. 1). el este ţinut.3. 1)72. 1645 alin. însă. Efectele nulităţii faţă de terţi Dacă în relaţia dintre părţi nulitatea actului înseamnă.C.4. 1645 alin. 72 75 . restituirea prin echivalent pe care o datorează este egală cu indemnizaţia de asigurare primită sau. Deşi terţii nu sunt legaţi în mod direct prin contractul încheiat de părţi. dacă acesta piere fără culpa sa. apreciată la data cererii de restituire – art.). 3. 1641 alin. ea incumbă celui care solicită restituirea. presupune cedarea dreptului de a primi indemnizaţii de asigurare (art. 1647 alin. după compensarea cheltuielilor făcute pentru producerea lor.

dacă este declarat nul un contract translativ de proprietate. În acest sens. De asemenea. terţul subdobânditor de bună-credinţă al unui bun mobil corporal devine proprietarul acestuia fără ca titlul său să-i mai poată fi pus în discuţie. Deci.civ. în acelaşi timp. statuează că. chiar atunci când se desfiinţează titlul autorului său. terţii sunt ţinuţi să respecte realitatea juridică născută între părţi. Există situaţii când efectele nulităţii se pot răsfrânge asupra unor terţe persoane care au contractat cu părţile şi au dobândit drepturi care depind de actul lovit de nulitate. ceea ce ar putea paraliza o acţiune în restituire îndreptată împotriva terţului. cazul subdobânditorului de bunăcredinţă al unui drept real imobiliar înscris în cartea funciară. după caz. făcute în favoarea unui terţ de bună-credinţă.obligaţiile născute din acesta în maniera în care li se opun părţilor (cu valoarea obligativităţii). De exemplu. pornind de la principiul potrivit căruia nimeni nu poate transmite mai multe drepturi decât are el însuşi sau cel potrivit căruia desfiinţarea actului principal are drept consecinţă desfiinţarea actului subsecvent). a aplicării regulilor privitoare la uzucapiune. sunt opozabile 76 . ar fi regulile de carte funciară (de exemplu. Celelalte acte juridice (în afara actelor de dispoziţie). dispoziţiile art. aceasta va avea drept consecinţă şi desfiinţarea drepturilor constituite sau transferate de către dobânditor asupra bunului în favoarea unor terţi (dreptul de ipotecă ar trebui să înceteze ipso facto. ori. Uzucapiunea (prescripţia achizitivă) reprezintă o altă modalitate de paralizare de către terţ a acţiunii îndreptate împotriva sa.C. sub rezerva regulilor de carte funciară sau a efectului dobândirii cu bună-credinţă a bunurilor mobile. 1648 N. acţiunea în restituire poate fi exercitată şi împotriva terţului dobânditor. când acţiunea în rectificare produce efecte şi faţă de terţe persoane). atunci când bunul supus restituirii a fost înstrăinat. după desfiinţarea titlului autorului. constituindu-se astfel în excepţie de la resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis.

3. Reguli de drept care înlătură efectele nulităţii 3. dar nu mai mult de un an de la data desfiinţării titlului constituitorului (art. lui i se poate recunoaşte valabilitatea. determinată de faptul că un act lovit de nulitate totală poate produce efectele altui act juridic. pentru că ceea ce este nul nu poate produce efecte valabile. de natură să înlăture efectele nulităţii: – conversiunea actului juridic.4. ale cărui condiţii de validitate le îndeplineşte. – răspunderea civilă delictuală. nulitatea presupune lipsirea actului juridic civil de efectele în vederea cărora a fost încheiat. Nicolae. întrucât sunt principii de drept fondate pe raţiuni mai puternice. op. 115. – validarea contractului. o anihilează73.civ. Au valoarea unor asemenea reguli. p. care. o înlătură sau. în materia înscrisurilor autentice nule.4. 3.1.C.1. care 73 M. (în Instituţii de drept …). după caz. ci doar aplicaţii ale acesteia (de exemplu. există situaţii în care. cu excepţia contractelor cu executare succesivă.1. vor continua să producă efecte pe durata stipulată de părţi. 1649 N.). Conversiunea actului juridic Conversiunea presupune transformarea unei operaţii juridice într-o altă operaţie juridică. – validitatea aparenţei în drept (error communis facit ius). deşi actul juridic este lovit de nulitate. Precizări prealabile Astfel cum s-a arătat. Până la adoptarea noului Cod civil nu exista o reglementare de principiu a conversiunii. în tot sau în parte. 77 . Cu toate acestea.adevăratului proprietar sau celui care are drept de restituire.4. care în conflict sau în concurs cu regula quod nullum est. cit. nullum producit effectum. sub condiţia respectării formalităţilor de publicitate prevăzute de lege.

înscrisuri sub semnătură privată.1.C.civ. dacă intenţia de a exclude aplicarea acesteia este stipulată în chiar contractul lovit de nulitate sau rezultă neîndoielnic din scopurile urmărite de părţi la data încheierii contractului (art. instituţiei conversiunii. conform art. 2 N. Pentru a produce efecte confirmarea şi actul anulabil să devină valabil şi să producă efecte juridice. Noul Cod civil dă expresie. potrivit textului menţionat. 3.).4. 1260. considerarea contractelor de înstrăinare a terenurilor care nu au respectat cerinţa formei autentice.2. un contract lovit de nulitate absolută va produce totuşi efectele actului juridic pentru care sunt îndeplinite condiţiile de fond şi de formă prevăzute de lege. atunci când nulitatea este acoperită prin confirmare sau prin alte moduri anume prevăzute de lege (art. 1772 C. Nu va opera însă conversiunea. sau. Confirmarea anulabilităţii actului înseamnă renunţarea la dreptul de a invoca nulitatea înăuntrul termenului de prescripţie şi trebuie să rezulte din voinţa certă a părţii. 1260 alin. prin dispoziţiile art. expresă sau tacită. trebuie întrunite următoarele cerinţe: – condiţiile de validitate a contractului trebuie să fie îndeplinite în momentul confirmării acestuia. – actul socotit valabil să îndeplinească toate condiţiile de validitate. iar acestea să se regăsească în chiar actul desfiinţat. – să existe un element de diferenţă între actul nul şi actul valabil. Validarea contractului Noul Cod civil reglementează şi posibilitatea validării contractului.civ.valorează totuşi. 1261-1265). ca fiind simple antecontracte). în jurisprudenţă. Rezultă că. 78 . Astfel. este necesar să fie îndeplinite următoarele condiţii: – actul nul să fie desfiinţat efectiv şi total. pentru a putea opera conversiunea.

numai după încetarea acesteia. 1263 alin. actul confirmativ nu produce efecte 79 . aceasta va putea să ceară anularea actului sau. atunci când el trebuia să fie reprezentat sau asistat. este suficient ca obligaţia să fie executată în mod voluntar la data la care ea putea fi valabil confirmată de către partea interesată. trebuie să cuprindă obiectul. în sensul că. dacă această încuviinţare era suficientă pentru ca actul să fie considerat valabil. 1 N. dimpotrivă. iar în caz de violenţă. de la momentul încheierii contractului şi constau în renunţarea la mijloacele şi excepţiile ce puteau fi opuse pentru a se obţine anularea actului.civ. 48 N. În privinţa efectelor confirmării. în cazul confirmării exprese. însă.). – în lipsa confirmării exprese.C. după descărcarea tutorelui. Altfel spus.civ. atunci când fiecare dintre părţi ar putea invoca o nulitate una împotriva celeilalte. 3) pentru situaţia actelor minorului. atunci când au fost încheiate fără încuviinţarea persoanei abilitate să o facă. numai în măsura în care nu aduce atingere drepturilor câştigate şi conservate de către terţii de bună-credinţă (art. cauza şi natura obligaţiei şi să facă menţiune despre motivul acţiunii în nulitate. La fel. el poate să confirme actul făcut de tutorele său fără respectarea tuturor formalităţilor cerute pentru încheierea sa valabilă (art. O dispoziţie specială cuprinde legea (art.– manifestarea de voinţă în sensul confirmării trebuie făcută de parte numai în măsura cunoaşterii cauzei de anulabilitate. ele se produc în mod retroactiv. minorul devenit major poate confirma singur actul făcut în timpul minorităţii. Pe de altă parte. 1265 alin. să-l confirme. Confirmarea făcută de una dintre părţi nu împiedică invocarea nulităţii contractului de către cealaltă parte.).C. Această confirmare a actului poate fi făcută. – actul confirmativ.

2 N.civ. atunci când actul juridic a fost încheiat într-o situaţie de eroare comună şi invincibilă. 74 80 . nulă (pentru încălcarea impedimentului decurgând din bigamie) deoarece prima căsătorie era în fiinţă.).civ. din moment ce soţul declarat mort era în viaţă. şi dauneinterese sau.C. prin ipoteză.civ. dacă preferă menţinerea contractului. noua căsătorie rămâne valabilă. Validitatea aparenţei în drept (error communis facit ius) Noţiunea şi efectele validităţii aparenţei în drept îşi găsesc reglementare în dispoziţiile art. dacă soţul celui declarat mort a fost de bunăcredinţă (prima căsătorie considerându-se desfăcută pe data încheierii noii căsătorii). 1257 N. după aceasta.1. 3. în afară de anulare. de a solicita numai reducerea prestaţiei sale cu valoarea daunelor-interese la care ar fi îndreptăţit.4. O aplicaţie a acestui principiu se regăseşte în materia căsătoriei (art. ţinând seama de aceste împrejurări.C. de natură să acopere cauze de nulitate care puteau fi invocate şi de alte părţi decât titularul actului confirmativ. să considere că actul astfel întocmit va produce faţă de cel aflat în eroare.C. în caz de violenţă sau dol. atunci când soţul unei persoane declarate moarte s-a recăsătorit şi. faptul că este confirmat un contract anulabil pentru vicierea consimţământului prin dol sau violenţă nu implică renunţarea la dreptul de a cere daune-interese74. instanţa va putea. Potrivit art.. cel al cărui consimţământ este viciat are dreptul de a pretinde. Potrivit textului menţionat. 17 N. 293 alin. astfel încât hotărârea declarativă de moarte este de la început lovită de nulitate absolută. hotărârea declarativă de moarte este anulată. Rezultă că eroarea şi buna-credinţă a soţului recăsătorit salvează cea de-a doua căsătorie care este.extensive.3. aceleaşi efecte ca şi când ar fi valabil (cu rezerva situaţiei în care desfiinţarea actului nu i-ar produce niciun prejudiciu). De asemenea.

117. actul anulabil va fi menţinut. prin manopere dolosive. 75 81 .C.3. (în Instituţii de drept civil …). cum ar fi falsificarea datei naşterii din actul de identitate.1. 1). Dacă însă. poate considera valabil contractul atunci când apreciază că aceasta ar constitui o sancţiune civilă adecvată (alin. Este vorba. întrucât reprezintă cea mai bună reparare a prejudiciului ce s-ar produce cocontractantului prin fapta ilicită a minorului76. cit.civ. Principiul răspunderii civile delictuale (frauda comisă de incapabil) În cazul incapabilului minor.4. în asemenea cazuri. la cererea părţii induse în eroare. Potrivit art. deoarece cealaltă parte ar fi prejudiciată75. ceea ce înseamnă că în temeiul regulilor executării în natură a obligaţiilor şi reparării în natură şi integrale a pagubelor. dacă acesta ar săvârşi un delict civil cu ocazia încheierii actului (de exemplu. a folosit manopere dolosive. el nu va putea cere anularea respectivului act. 76 În acest sens.: „Nulitatea relativă nu este înlăturată de simpla declaraţie a celui lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă că este capabil să contracteze (alin. Nicolae. op. 2)”.4. ar crea o aparenţă înşelătoare că este major). 45 N. instanţa. p. de faptul că principiul ocrotirii incapabilului cedează în faţa principiului răspunderii civile delictuale. M.

contractul se poate modifica sau poate înceta doar prin acordul părţilor ori din cauze autorizate de lege. Efectele contractului între părţi 4.1.1. ceea ce înseamnă că efectele actului se impun părţilor cu valoare obligatorie. 1270 N.CAPITOLUL IV EFECTELE CONTRACTULUI 4. în general. Ca o consecinţă a acestei obligativităţi.1. – principiul relativităţii. 1270-1279). Spre deosebire de reglementarea anterioară. Principiile efectelor între părţi. 1270-1279).1. întocmai ca legea. 4. potrivit cărora „contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante”. când efectelor contractelor şi principiilor care le guvernează le erau consacrate doar două texte (art. se înţeleg drepturile subiective şi obligaţiile civile la care dă naştere. Noţiune.civ. Principiul forţei obligatorii este reglementat ca atare prin dispoziţiile art. Enumerare Sunt considerate principii ale efectelor contractului între părţi şi ele rezultă din textele menţionate anterior (art.1. în noul Cod civil este consacrată o reglementare mult mai largă. Reglementare Prin efectele actului juridic.C. . – principiul irevocabilităţii.2. următoarele: – principiul forţei obligatorii (pacta sunt servanda). atât pentru efectele contractului în relaţia dintre părţi (art. 969 şi 973). 82 . pe care le modifică sau stinge un asemenea act. cât şi pentru efectele contactului faţă de terţi (art.1. 4. iar executarea acestuia trebuie să se facă cu bună-credinţă. 1280-1294).1.

1). ambele părţi să-şi poată realiza interesul contractual77. care a avut drept consecinţă doar caracterul mai oneros al executării. părţile vor fi obligate să negocieze pentru adaptarea contractului. – nu putea fi avută în vedere. Potrivit art. în mod rezonabil la data încheierii contractului. Excepţie de la obligativitatea efectelor contractului Ca excepţie de la principiul forţei obligatorii. 2). contractul valabil încheiat obligă nu numai la ceea ce este expres stipulat. 1). Clauzele obişnuite într-un contract se subînţeleg. obligativitatea efectelor presupune executarea întocmai sau conformă a contractului. 4. pentru ca astfel.1. dar şi la toate urmările pe care legea. atunci când s-au schimbat împrejurările avute în vedere iniţial. – partea lezată nu trebuie să suporte riscul producerii unor asemenea modificări.1. 77 83 .C. 1271 teoria impreviziunii. care presupune posibilitatea pentru părţi de a revizui clauzele iniţiale ale contractului. nu va exonera părţile de îndeplinirea obligaţiilor asumate (art. 1271 alin. 1272 N.De asemenea. Fundamentul principiului forţei obligatorii este dat de necesitatea asigurării stabilităţii şi siguranţei raporturilor juridice generate de actele juridice civile. În schimb. Astfel. obiceiul sau echitatea le dă obligaţiei. dacă executarea devine excesiv de oneroasă pentru una dintre ele. deşi nu sunt stipulate în mod expres (alin.2. din cauza unei schimbări a împrejurărilor (rebus sic non stantibus) care să aibă una din următoarele caracteristici: – a survenit după încheierea contractului.. după natura sa (alin. precum şi de imperativul moral al respectării cuvântului dat. de aşa manieră încât s-a ajuns la ruperea echilibrului contractual.civ. dispoziţiile noului Cod civil reglementează în art. o simplă modificare a împrejurărilor.

Pentru ipoteza în care părţile nu ajung la un acord de renegociere a contractului într-un termen rezonabil. O consacrare a acestui principiu. în aşa fel încât să fie distribuite în mod echitabil. 4. de coerenţă. L. 1270 alin. dacă prin lege nu se prevede altfel. la momentul şi în condiţiile pe care le va stabili (art. 78 84 . de tolerare şi de adaptare a contractului în dinamica sa la nevoile concilierii intereselor acestora în faţa evoluţiilor din mediul economic şi social. în dispoziţiile art. iar actului unilateral să nu i se poată pune capăt prin manifestarea de voinţă. 1271 alin. potrivit cărora.civ. întrucât ambele dau naştere obligaţiilor de cooperare. în sens contrar. cu caracter de principiu. al irevocabilităţii. op. la cererea acestora. 1325. care să stipuleze regula irevocabilităţii.3.1. instanţa va putea să dispună încetarea contractului. Principiul irevocabilităţii efectelor contractului 4. în general). între părţi.1. o regăsim în materia actelor bilaterale. pierderile şi beneficiile care rezultă din schimbarea împrejurărilor iniţiale78. (contractul se modifică sau încetează numai prin acordul părţilor ori din cauze autorizate de lege).1. s-a arătat că ea îşi găseşte fundamentul teoretic şi juridic în principiul bunei-credinţe la care se adaugă şi principiul solidarităţii contractuale. de loialitate. instanţa de judecată este cea care poate să dispună. Deşi în privinţa actului unilateral nu există un text asemănător. 2 N. dispoziţiile legale privitoare la contracte se aplică în mod corespunzător actelor unilaterale. din partea autorului actului. p.3. 3). În legătură cu revizuirea judiciară a contractelor pentru cauză de impreviziune. trebuie avute în vedere dispoziţiile art. Pop. 540. cit. Noţiune Ca o consecinţă a principiului forţei obligatorii a contractului (actului juridic. adaptarea contractului. principiul irevocabilităţii efectelor acestuia presupune ca actului bilateral să nu i se poată pune capăt prin voinţa numai a uneia din părţi.C. Dacă nu este posibilă o asemenea adaptare a contractului.

C. deponentul poate să solicite oricând restituirea bunului depozitat. 1034 N. există..civ. 1276 alin. în situaţia contractului încheiat pe perioadă nedeterminată.civ. 1. aşa cum convenţia se încheie prin acordul liber de voinţă (mutuus consensus). 79 85 . în materia contractului de depozit (potrivit art. contractul de mandat încetează prin revocarea sa de către mandant).1. dacă locaţiunea a fost făcută fără determinarea duratei.C. 2030 alin. tot astfel i se poate pune capăt (mutuus dissensus). Excepţii Prin excepţie de la principiul irevocabilităţii. De asemenea.civ. 1816 N. în sensul că. potrivit art. deoarece. în cazul contractului de locaţiune (potrivit art. menţionăm: în materie de mandat (conform art. Dispoziţiile noului Cod civil reglementează o serie de aplicaţii ale excepţiei de la principiul irevocabilităţii. el poate fi exercitat atât timp cât executarea contractului nu a început (art. 1015 N. există excepţii de la irevocabilitate şi în categoria actelor unilaterale: testamentul (potrivit art. reglementată posibilitatea denunţării unilaterale79. De asemenea. retractarea revocării testamentului Revocarea convenţiei prin consimţământul mutual al părţilor nu se poate constitui în excepţie de la principiul irevocabilităţii.C. a). dar cu condiţia respectării unui termen rezonabil de preaviz. 1 lit. 2115 alin. dreptul de denunţare poate fi exercitat şi după începerea executării. de stipulare a unei clauze în sensul revocării actului în materia donaţiei.4. ci reprezintă un aspect al principiului libertăţii contractuale. o astfel de clauză fiind lovită de nulitate absolută. este un act revocabil). chiar înăuntrul termenului convenit). în materia actelor bilaterale. există posibilitatea denunţării unilaterale de către oricare din părţi (deci. Cu titlu de exemplu. atunci când acest drept a fost recunoscut uneia dintre părţi. 80 Nu există o asemenea posibilitate.2. oricare dintre părţi poate denunţa contractul prin notificare). 1)80. Dacă este vorba despre contracte cu executare succesivă sau continuă. în absenţa unei stipulaţii în acest sens pentru una dintre ele). dar denunţarea nu va produce efecte în privinţa prestaţiilor executate sau aflate în curs de executare.3.

actul bilateral dă naştere la drepturi şi obligaţii numai pentru părţile lui.2.). Noţiune Principiul relativităţii efectelor contractului trebuie înţeles ca regula de drept conform căreia un act produce efecte numai faţă de autorii sau autorul său. 4. iar pe de altă parte. de natura voliţională a actului juridic (pentru că este firesc ca cineva să devină debitor sau creditor numai dacă şi-a manifestat voinţa în acest sens. („contractul produce efecte numai între părţi.1. nu şi dacă nu a făcut-o).). Categoriile de parte.civ. 81 86 . 4. avânzi-cauză şi terţi.civ.C. noul Cod civil conţine reglementări în dispoziţiile art. Conţinut. Consacrarea acestui principiu se regăseşte în dispoziţiile art.1.C. revocarea renunţării la moştenire (art.4.1. el neputând să profite ori să dăuneze altor persoane. dacă prin lege nu se prevede altfel”) şi este justificat. şi în patrimoniul ori asupra căreia se produc efectele actului respectiv. 82 Este considerată parte nu numai persoana care este parte în actul juridic bilateral sau multilateral. ci şi autorul actului juridic civil unilateral. 1295-1314.1. aliis neque nocere. pe de o parte.(art. parte este persoana care încheie actul juridic.C. personal sau prin reprezentant81. iar actul unilateral obligă pe autorul lui (res inter alios acta.civ. Despre instituţia reprezentării. având în vedere că a exprimat un interes personal cu ocazia încheierii acestuia82. neque prodesse potest). 1053 N. 1123 N.4. 1280 N. avândcauză şi terţ Aplicarea principiului relativităţii presupune distincţia între noţiunile de părţi. Principiul relativităţii efectelor contractului între părţi 4. Astfel. prin necesitatea de a nu se aduce atingere libertăţii persoanei.4. Altfel spus.

dacă actul. donatarului. Succesorii cu titlu particular sunt aceia care dobândesc un anumit drept. aceştia devin părţi în contractele încheiate de către autorul lor şi intră în categoria aşa-numitelor părţi derivate. întrucât. care au fost persoanele de la care au dobândit patrimoniul sau parte din patrimoniu. În absenţa îndeplinirii acestor condiţii. cit. p. 83 87 . legatarilor cu titlu universal. suportă efectele acestuia. legatarului cu titlu particular84. legatarului universal. în raport de care se pune problema calităţii de având-cauza a succesorului cu titlu particular. persoanei juridice dobânditoare a unui patrimoniu prin efectul comasării). deşi nu au participat la încheierea actului. Este succesor universal persoana care dobândeşte un patrimoniu. Sunt consideraţi. succesorii cu titlu particular. privit individual (ut singuli). ci pe aceea de terţ.. datorită legăturii juridice pe care o au cu părţile actului83. În doctrină (L. substituindu-se sau înlocuind părţile contractante originare. considerându-se că în realitate. unor condiţii de publicitate. persoanei juridice dobânditoare a unei părţi din patrimoniul persoanei juridice divizate). creditorii chirografari. totuşi. survenite. 567) a fost criticată această categorie a avânzilor-cauză. adică o universalitate de bunuri (ca în cazul moştenitorului legal unic. op.Avânzii-cauză (habentes causam) reprezintă o categorie de persoane intermediară părţilor şi terţilor propriu-zişi. ca aparţinând acestei categorii: succesorii universali şi cei cu titlu universal. astfel cum se întâmplă în cazul cumpărătorului. este necesar să fie îndeplinite următoarele condiţii: să fie vorba de drepturi şi obligaţii strâns legate de bunul dobândit de succesorul cu titlu particular. potrivit legii. 84 Pentru a fi vorba de calitatea de succesor cu titlu particular. succesorul cu titlu particular nu are calitatea de având-cauză. este necesar ca acestea să fi fost îndeplinite. iar succesor cu titlu universal cel care dobândeşte o fracţiune dintr-un patrimoniu (situaţia moştenitorilor legali. era supus. Pop. să fie vorba de acte (încheiate de autor cu alte persoane) cu dată anterioară datei actului încheiat de dobânditor cu autorul de la care a obţinut bunul.

succesorilor cu titlu particular ai părţilor.C. 2324 alin.civ. creditorul chirografar este ţinut să respecte actele încheiate de debitor.În legătură cu aceste categorii. drepturile şi obligaţiile contractuale ale acesteia se transmit succesorilor săi universali sau cu titlu universal. „cel care este obligat personal răspunde cu toate bunurile sale mobile şi imobile. 1 N. în mod direct. în vreun fel (aşa-numitele părţi survenite) pe parcursul existenţei contractului. străini fiind faţă de raportul juridic născut Potrivit art. „dacă dovedeşte un prejudiciu. creditorul poate cere să fie declarate inopozabile faţă de el actele juridice încheiate de debitor în frauda drepturilor sale. Aşadar. 1562 alin. Terţii sunt persoane străine de contract. a succesorilor universali. potrivit cărora: „(1) La moartea unei părţi. odată cu bunul. sub rezerva fraudei debitorului (când are deschisă acţiunea revocatorie85). cum sunt cele prin care debitorul îşi creează sau îşi măreşte o stare de insolvabilitate”.. cu titlu universal şi cu titlu particular. ci au drept garanţie. acestea fiindu-i opozabile.. doar un drept de gaj general asupra tuturor bunurilor prezente şi viitoare ale debitorului lor. 1282 N. reglementarea se regăseşte în dispoziţiile art. Potrivit art. adică aceia care nu şi-au dat consimţământul (direct sau prin reprezentant) la încheierea unui anumit act juridic şi nici nu au devenit părţi. prezente şi viitoare.” Creditorii chirografari sunt aceia care nu au o garanţie reală (ipotecă sau gaj) care să le asigure realizarea creanţei.C.civ.C. Ele servesc drept garanţie comună a creditorilor săi”. din stipulaţia părţilor ori din natura contractului nu rezultă contrariul. acte prin care patrimoniul acestuia se măreşte sau se micşorează. De aceea. dacă din lege. 1 N.. influenţa actelor juridice încheiate de debitor cu alte persoane. (2) Drepturile contractuale accesorii unui bun sau care sunt strâns legate de acesta se transmit. Calitatea de avânzi-cauză a creditorilor chirografari constă în aceea că ei suferă. 85 88 .civ.

L.din contract. de ex. prin efectele unui contract la încheierea căruia nu au participat (acestea neputându-li-se opune cu valoarea obligativităţii. iar nu de terţ. în situaţia simulaţiei. în situaţia acţiunilor directe (ca în cazul contractului de antrepriză şi al celui de mandat). promisiunea faptei altuia reprezintă un contract prin care o persoană (debitorul promitent) se obligă faţă de creditorul beneficiar să obţină consimţământul unei terţe persoane de a încheia personal sau prin 86 Excepţiile sunt doar aparente pentru că nu are loc o veritabilă extensiune a efectelor contractului asupra terţilor. 1283. Gh. în cazul reprezentării. Este apreciată ca veritabilă excepţie stipulaţia pentru altul sau „contractul în favoarea unei terţe persoane”. cel reprezentat intră în noţiunea de parte. Pop. în principiu.4. ca în situaţia părţilor).. nici creditori. doar de efectele unei asemenea promisiuni.4.1. terţul se obligă şi devine parte dacă astfel doreşte. 1546 alin. prin voinţa lor.1. locul părţii actului juridic. Excepţii de la relativitatea efectelor contractelor Sunt considerate excepţii de la relativitatea efectelor contractului situaţiile în care acestea se produc faţă de persoane care nu au participat nici direct şi nici prin reprezentant la încheierea actului. ca în cazul art. Beleiu. îşi găseşte sediul în noul Cod civil în dispoziţiile art. În categoria excepţiilor considerate aparente86 de la principiul relativităţii intră: situaţia avânzilor-cauză. promisiunea faptei altuia.3. nereglementată ca atare în Codul civil anterior (decât sub forma unor aplicaţii.. dreptul terţului de a invoca actul public sau de a opta între actul public şi cel secret izvorăşte din lege. 209. dreptul creditorului de a acţiona pe un debitor al debitorului său decurge dintr-o dispoziţie a legii. 4. 89 . terţii nu pot deveni debitori şi. 87 A se vedea. 2). iar nu din actul juridic. simulaţia. p. op. în cazul promisiunii faptei altuia. care se ocupă însă. Potrivit definiţiei date în doctrină87.3.1. op. reprezentarea. cit.. 4. în condiţiile în care succesorii iau de fapt. cit. p. 596. Promisiunea faptei altuia. acţiunile directe.

sunt reglementate efectele.3.3. atât în relaţiile dintre părţi. răspunderea promitentului este înlăturată dacă acesta asigură executarea obligaţiei terţului. se creează o altă situaţie decât aceea stabilită printr-un act juridic ascuns. dacă aceasta le vatămă drepturile.1. 1283 stabileşte că „acela care se angajează la a determina un terţ să încheie sau să ratifice un act este ţinut să repare prejudiciul cauzat dacă terţul refuză să se oblige sau. între părţi produce efecte contractul secret (dar cu condiţia ca acesta să îndeplinească toate elementele de fond necesare pentru încheierea sa valabilă). dar adevărat. Astfel. atunci când s-a obligat şi ca fideiusor. 1289-1294. Reprezentarea (larg reglementată prin dispoziţiile art. raporturile părţilor cu creditorii dobânditorului aparent. proba simulaţiei. Sub aspectul efectelor unui asemenea contract. în timp ce pentru terţul de bună-credinţă produce efecte actul public. numită reprezentant încheie un act juridic în numele şi pe seama altei persoane. art. fără a se produce vreun prejudiciu creditorului. Dacă în Codul civil anterior simulaţiei îi era rezervat un singur text (art. dar nereal (denumit simulat). cât şi faţă de terţi.reprezentant un anumit contract sau să ratifice actul încheiat în absenţa sa.) constituie acel procedeu tehnico-juridic prin care o persoană. Cu toate acestea. aplicarea simulaţiei actelor juridice unilaterale.3. prin dispoziţiile art.4. 1175). în aşa fel încât efectele actului se produc direct şi nemijlocit în persoana reprezentatului.1.C. dacă terţul nu execută prestaţia promisă”. 4. 1295-1314 N.4. 4.2. acesta având însă opţiunea să invoce simulaţia împotriva părţilor.civ. 90 . numită reprezentat. secret. Simulaţia este operaţia juridică potrivit căreia printr-un act public. în noul Cod civil.

civ. acesta fiind motivul pentru care stipulaţia pentru altul este considerată excepţie de la relativitatea efectelor actului. „oricine poate stipula în numele său.. Prin efectul stipulaţiei. acesta fiind motivul pentru care reprezentarea este considerată o aparentă excepţie de la principiul relativităţii. Rezultă că dreptul terţului se naşte direct şi în puterea convenţiei dintre stipulant şi promitent. noul Cod civil vine să dea expresie acestei instituţii fundamentale.Aşadar. convine cu cealaltă parte. astfel încât dacă nu este de acord cu stipulaţia. Potrivit art.4.4. Terţului beneficiar nu i se poate impune însă acceptarea unui drept. Noţiune şi conţinut Dacă în Codul civil de la 1865 nu a existat reglementată noţiunea de opozabilitate a efectelor contractului faţă de terţi. 4.5. neparticipante la încheierea actului. dreptul său se consideră a nu fi existat niciodată (art.1.1. 1286 alin. contractul încheiat de reprezentant. de natură să asigure eficacitatea contractului şi în raporturile faţă de terţe persoane. 1284 N. însă în beneficiul unui terţ (1). în limitele împuternicirii. Stipulaţia pentru altul este veritabila excepţie de la principiul relativităţii întrucât constituie actul bilateral prin care o parte.civ.1. numită promitent. contractul este opozabil terţilor. Principiul opozabilităţii efectelor contractului faţă de terţi 4.1. numită stipulant.3. Astfel.C. în numele reprezentatului produce direct efecte între reprezentat şi cealaltă parte. care nu pot aduce atingere drepturilor şi obligaţiilor 91 . potrivit art.C.5. 4. ca aceasta din urmă să efectueze o prestaţie în favoarea unei a treia persoane (terţ beneficiar). 1281 N. beneficiarul dobândeşte dreptul de a cere direct promitentului executarea prestaţiei (2)”. 1).

cu excepţia cazurilor prevăzute de lege. însă fără a avea dreptul de a cere executarea lui. cea născută din contract este opozabilă tuturor. în cazul simulaţiei. solicitând inopozabilitatea contractului încheiat de debitorul său cu un terţ pentru a-l pune în imposibilitate de a-şi valorifica drepturile. dar au obligaţia de a nu face. ceea ce se opune terţului este contractul aparent (deci nu are loc opozabilitatea convenţiei reale a părţilor). în sensul de a respecta situaţia născută din contract). ca realitate faptică. faţă de terţ devine inopozabil. La fel. Există situaţii când terţii pot înlătura această opozabilitate. 92 . necorespunzătoare înţelegerii reale a părţilor (din actul secret). în acelaşi timp. De aceea. care creează aparenţe false în circuitul civil. atunci când creditorul recurge la acţiunea oblică. în virtutea dreptului de gaj general. Terţii se pot prevala de efectele contractului. nesocotite de către cei care nu au participat la formarea actului.născute din contract. dar ei sunt ţinuţi să se abţină de la orice comportament care ar putea constitui un obstacol în executarea prestaţiilor (terţii nu au vreo obligaţie pozitivă născută din contract. Se întâmplă astfel. de exemplu. în măsura în care le-au fost prejudiciate drepturile. Deşi efectele obligaţionale se manifestă doar în relaţia dintre părţile contractante (în sensul că terţii nu pot deveni creditori sau debitori printr-un contract faţă de care sunt străini). Explicaţia acestei opozabilităţi a efectelor faţă de terţi trebuie găsită în realitatea potrivit căreia orice contract generează şi efecte juridice externe. deşi contractul în cauză nu este desfiinţat. adică de abstenţiune. diferenţa dintre părţi şi terţi este aceea că terţii nu sunt obligaţi să execute prestaţiile promise în contract. Într-o asemenea ipoteză. care nu pot fi ignorate. el continuând să producă efecte între părţi. de a da sau a face ceva.

Potrivit art. Terţii pot invoca simulaţia împotriva părţilor.Terţii vor putea invoca şi obţine inopozabilitatea convenţiei publice. au dobândit drepturi de la achizitorul aparent (1). cu titlu universal sau cu titlu particular şi nici de către creditorii înstrăinătorului aparent împotriva terţilor care. de către succesorii lor universali. simulaţia nu poate fi invocată de părţi. atunci când aceasta le vatămă drepturile (2).C. în măsura în care aceasta îi prejudiciază. prevalându-se de actul secret al părţilor88. 1290 N. întemeindu-se cu bună-credinţă pe contractul public.civ. 88 93 .

89 94 . preocupându-se de aceasta (prin dispoziţiile Cărţii a VI-a. termenele. NOŢIUNE ŞI EFECTE 5. la fel ca şi în reglementarea anterioară89. cu ajutorul forţei publice. de domeniul. suspendarea şi întreruperea acesteia. Potrivit art. Definiţie şi reglementare În noul Cod civil.1. Titlul I). să respecte o anumită situaţie juridică sau să suporte orice altă sancţiune. înţelegerea noţiunii urmând să se facă pornind de la prevederea ce consacră obiectul şi efectul prescripţiei extinctive. denumit în continuare drept la acţiune. Rezultă că prescripţia extinctivă este înţeleasă ca acea sancţiune care stinge dreptul la acţiune neexercitat înăuntrul termenului prescris de lege. prin prescripţia extinctivă urmează a se înţelege nu numai sancţiunea de drept civil. dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.1. ci şi totalitatea normelor de drept civil care reglementează stingerea dreptului la acţiune în materia raporturilor juridice civile. 2500 N. prin drept la acţiune se înţelege dreptul de a constrânge o persoană. noul Cod civil vine să dea o reglementare de ansamblu instituţiei prescripţiei extinctive. să execute o anumită prestaţie. (2) În sensul prezentului titlu. care a adus modificări esenţiale Titlului XX din Codul civil („Despre Prescripţie”).: „(1) Dreptul material la acţiune. Sub acest din urmă aspect.C. sub aspect terminologic. Sediul principal al materiei se regăsea în Decretul nr. Totodată. după caz”.1. Noţiunea prescripţiei extinctive 5. nu se regăseşte o definiţie a prescripţiei extinctive. se stinge prin prescripţie. 167/1958. cursul prescripţiei.civ.CAPITOLUL V PRESCRIPŢIA EXTINCTIVĂ.

pentru a înlătura eventuale interpretări diferite în legătură cu accepţiunea noţiunii de drept la acţiune în sens material.2. pe de o parte. disputa doctrinară în legătură cu ceea ce face obiectul prescripţiei extinctive era rezultatul unor dispoziţii contradictorii ale Codului civil. prin dispoziţiile art. enumerau prescripţia printre modurile de stingere a obligaţiilor civile (art. dreptul subiectiv şi obligaţia civilă corelativă. 1900. ceea ce se stinge prin efectul prescripţiei extinctive. care se referă. controversa în legătură cu efectul prescripţiei extinctive s-a păstrat.civ. acţiunea în justiţie. statuând expres că. 5. considerându-se. De asemenea.1. Reglementare Anterior reglementării date prin noul Cod civil. care. iar pe de altă parte. să respecte o anumită situaţie juridică sau să suporte orice sancţiune civilă. 1837). 1 alin. 1.5. ca fiind „dreptul de a constrânge o persoană să execute o anumită prestaţie. 1091. s-a tras concluzia că prin prescripţie se poate stinge. 1890. Efectul prescripţiei extinctive 5. acesta este definit prin dispoziţiile art.2. 1903.2. pe de o parte. 2. vizau prescrierea acţiunilor în justiţie (art. 1904 C. art. 2500 alin.2. la stingerea dreptului subiectiv. Accepţiune Noul Cod Civil vine să tranşeze această dispută doctrinară (care avea şi consecinţe practice. după caz”. iar pe de altă parte. 167/1958. este dreptul la acţiune în sens material. De aici. După apariţia Decretului nr.). în funcţie de opinia îmbrăţişată). 95 . deopotrivă că aceasta duce la stingerea a însuşi dreptului subiectiv civil sau doar la stingerea dreptului la acţiune în sens material.

din perfecte devenind imperfecte. ceea ce înseamnă că.Din faptul că prin prescripţia extinctivă se stinge doar dreptul la acţiune astfel înţeles. titularul dreptului la acţiune poate totuşi sesiza organul jurisdicţional (în cadrul procedurii judiciare urmând să se verifice dacă într-adevăr. este împlinit cursul prescripţiei extinctive. dacă nu există cauze de întrerupere sau de suspendare a prescripţiei. ca şi a obligaţiei corelative corespunzătoare (care se transformă astfel. – imprescriptibilitatea dreptului la acţiune în sens procesual. 96 . deşi s-a împlinit termenul de prescripţie extinctivă. decurg următoarele consecinţe juridice: – supravieţuirea dreptului subiectiv civil. de natură să facă posibilă depăşirea acestei excepţii şi judecata pe fond a cauzei). în sensul că nu se mai bucură de o sancţiune în justiţie).

CAPITOLUL VI DOMENIUL PRESCRIPŢIEI EXTINCTIVE 6. 6. după care se distinge între: a) domeniul prescripţiei extinctive în categoria drepturilor patrimoniale şi b) domeniul prescripţiei extinctive în categoria drepturilor personale nepatrimoniale. determinarea sferei drepturilor subiective civile prescriptibile. statuând: „Drepturile la 97 . ale căror acţiuni cad sub incidenţa acestei instituţii. care trebuie deosebite de cele imprescriptibile extinctiv. Noţiune Se înţelege prin domeniul prescripţiei extinctive sfera drepturilor subiective civile.1. conţin o reglementare apropiată celei anterioare.C. Ca atare.civ.1. sub aspectul prescripţiei extinctive. se face distincţie între drepturi prescriptibile şi drepturi imprescriptibile extinctiv.1. dispoziţiile art.1. În acest sens. a. a) Domeniul prescripţiei extinctive în categoria drepturilor patrimoniale. Criterii Criteriul principal de delimitare a domeniului prescripţiei extinctive îl reprezintă natura drepturilor subiective civile. Drepturile patrimoniale reprezintă principalul domeniu al prescripţiei. 1) Drepturi patrimoniale prescriptibile extinctiv. Noţiunea extinctive şi determinarea domeniului prescripţiei 6. Determinarea domeniului prescripţiei extinctive. alcătuit îndeosebi din drepturile de creanţă.2. 1 N. 2501 alin. altfel spus.

se stinge prin prescripţie. ca având caracter imprescriptibil: – acţiunea în revendicare mobiliară şi imobiliară întemeiată pe dreptul de proprietate publică (art.). Sunt considerate.civ. 2 al textului menţionat este introdusă precizarea conform căreia sunt supuse prescripţiei extinctive şi alte drepturi la acţiune. 2 N.civ. prin natura sau obiectul dreptului subiectiv ocrotit. abitaţiune. precum şi ori de câte ori. drepturilor subiective patrimoniale. 90 98 .C. 3 cu referire la art. dacă nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege. uzufruct.. o enumerare a acelor drepturi considerate ca fiind în afara domeniului de acţiune a prescripţiei extinctive. 865 alin. deşi nu se înscriu sferei drepturilor patrimoniale. De asemenea. legea poate stabili şi alte categorii de drepturi care. prin dispoziţiile art. a. Anterior. Potrivit art. în alin. al naturii şi obiectului dreptului subiectiv ocrotit. deci. tot natura dreptului subiectiv ocrotit. 167/1958. în principal. avându-se în vedere. uz. afară de cazul în care prin lege s-ar dispune altfel”90. 21 din Decretul nr. dar preferânduse la acel moment.C. 1 din Decretul nr. sunt de asemenea. servitute şi superficie”. 1 alin. 563 alin. Aşadar. prin raportare la acest criteriu. în cazurile anume prevăzute de lege. prescriptibile. având un obiect patrimonial. 2) Drepturi patrimoniale imprescriptibile extinctiv. exerciţiul său nu poate fi limitat în timp. se stabilea că „dispoziţiile decretului de faţă nu se aplică dreptului la acţiune privitor la drepturile de proprietate. indiferent de obiectul lor. 167/1958: Dreptul la acţiune. 2 N. deşi prescriptibilitatea este rezervată. Potrivit art. dreptul la acţiune este imprescriptibil în cazurile prevăzute de lege.acţiune având un obiect patrimonial sunt supuse prescripţiei extinctive. 2502 alin.

drepturile referitoare la: Potrivit art.civ.C.). 572 N.. Noul Cod civil vine să dea conţinut acestei situaţii printr-un text care are chiar denumirea marginală de „avulsiune”. având în vedere că nu este vorba de drepturi reale declarate de lege imprescriptibile şi nici nu sunt supuse altui termen de prescripţie. Pe de altă parte. de 10 ani. Astfel.C. este prescriptibilă extinctiv (în termen de un an) acţiunea în revendicare imobiliară în cazul reglementat de art.C. atunci când prin dispoziţie expresă a legii se prevede contrariul. 498 C. 1 pct. 669 N. alipind-o la terenul altui proprietar riveran.civ.civ. prin care proprietarul bunului cheamă în judecată pe cel care pretinde că este titularul unui drept real asupra bunului respectiv (art.civ.civ. prevăzut de art. reglementarea se regăsea în dispoziţiile art. 696 alin.). prin articolul 2502 alin. 2 N. 564 alin. 572 N.– acţiunea în revendicare mobiliară şi imobiliară întemeiată pe dreptul de proprietate privată (art. 563 alin. 91 99 . proprietarul terenului de la care o apă curgătoare a smuls brusc o porţiune de mal din teren.civ. 2 N.civ. dispoziţiile noului Cod civil stabilesc.). referitor la avulsiune91. – acţiunea confesorie de superficie. nu pierde dreptul de proprietate asupra părţii desprinse. – acţiunea de partaj (art. de imprescriptibilitate. 2518 alin.C.). Anterior. dacă o revendică în termen de un an de la data faptului.civ. – acţiunea negatorie. acţiunea confesorie prin care se urmăreşte apărarea unui drept de uzufruct. şi ea era cunoscută doar în doctrină sub denumirea de avulsiune. De asemenea. În afara drepturilor la acţiune imprescriptibile extinctiv după natura sau obiectul dreptului subiectiv ocrotit.. 2 N. uneori natura dreptului ocrotit nu este suficientă să ducă la concluzia imprescriptibilităţii acţiunii. potrivit căreia titularul unui asemenea drept poate chema în judecată pe cel care îi tulbură exercitarea dreptului. de uz sau de abitaţie este supusă termenului general de prescripţie. 2 că mai au acest caracter.C. inclusiv pe proprietarul terenului (art.C. 1 N.C.

cum sunt dreptul la nume. 4. 1. la domiciliu etc.1. tocmai avându-se în vedere caracterul perpetuu al unor asemenea drepturi. 2 pct. sub condiţia acceptării moştenirii în termenul prevăzut de lege. cu excepţia cazului în care prin lege se dispune altfel. acţiunea în constatarea nulităţii absolute a unui act juridic. că este imprescriptibilă acţiunea privind apărarea unui drept nepatrimonial. acţiunea în constatarea nulităţii absolute a certificatului de moştenitor. ea fiind însă acceptată unanim de doctrină şi de jurisprudenţă. acţiunile nepatrimoniale sunt prescriptibile extinctiv. inseparabile de persoana umană. imprescriptibile”. atunci când prin lege se dispune altfel. Drepturile personale nepatrimoniale sunt imprescriptibile extinctiv. imprescriptibilitatea unor astfel de drepturi era lipsită de o consacrare legală. Aşadar. Regula imprescriptibilităţii. în afară de cazul în care prin lege se dispune altfel. sunt drepturi perpetue. stabilind prin dispoziţiile menţionate. 2. Până la adoptarea noului Cod civil. 3. acţiunea privitoare la apărarea unui drept nepatrimonial. ale art. considerându-se că „că este de principiu că drepturile nepatrimoniale inseparabile de persoana omului. b) Domeniul prescripţiei extinctive în categoria drepturilor personale nepatrimoniale. fie partajul succesoral. Noul Cod Civil dă o reglementare de principiu acestei chestiuni. dacă obiectul său îl constituie fie stabilirea masei succesorale. acţiunea în constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept. 100 . acţiunea prin care se tinde la protecţia acestora nefiind limitată în timp. 2502 alin.

– acţiunea în anularea căsătoriei poate fi cerută în termen de 6 luni (art.3. a se vedea M. dar nu mai târziu de 2 ani de la data încheierii adopţiei (art. Prescripţia extinctivă. 93 Pentru amănunte. Bucureşti. respectiv: 1) imprescriptibilitatea dreptului subiectiv principal are ca efect imprescriptibilitatea dreptului subiectiv accesoriu şi 2) prescripţia dreptului la acţiune privind un drept accesoriu nu atrage şi prescripţia dreptului la acţiune privind un drept principal93. 1 respectiv. stabilindu-se că. de către noul Cod civil: – acţiunea în tăgada paternităţii introdusă de soţul mamei sau de mama copilului (termenul de prescripţie fiind de 3 ani. Nicolae. acţiunea are. din aplicarea căruia decurg două consecinţe principale. 586. însă. p. Rosetti. art. 301 alin. 167/1958. 6. Această regulă trebuie pusă în legătură cu principiul de drept accesorium sequitur principale. 1).Sunt calificate ca atare.1. atunci şi aceste drepturi accesorii sunt supuse aceluiaşi regim92. – acţiunea în anularea adopţiei poate fi introdusă în termen de 6 luni de la descoperirea erorii sau a dolului.1. potrivit cărora „odată cu stingerea dreptului la acţiune privind un drept principal se stinge şi dreptul la acţiune privind drepturile accesorii”. această regulă îşi găsea expresia în dispoziţiile art. în măsura în care dreptul principal este prescriptibil.. În reglementarea dată de Decretul nr. 431 alin. 430 alin. Aspecte speciale privind domeniul prescripţiei extinctive reglementate de noul Cod civil 6. 2). conform art. 479 alin. caracter imprescriptibil atunci când este introdusă de copil). 2004.civ. 1 alin.C.3. 1 N. 2503 alin. Ed. Situaţia drepturilor accesorii Prin dispoziţiile art. 1. 92 101 .1. 1 este reglementată situaţia prescripţiei drepturilor accesorii.

În cazul Decretului nr. 12. dobânzilor. 2503 alin. când părţile pot stabili diferite modalităţi de plată. rezultată din lege sau din convenţie. de exemplu. O reglementare distinctă conţine însă noul Cod civil. 94 102 . Cu toate acestea. un tot unitar (art. Este cazul. 2 N. 167/1958 reglementarea acestei chestiuni se regăseşte în art.Astfel. 3). interesând finalmente să aibă loc achitarea integrală a preţului. când sunt stabilite termene pentru diferite faze de execuţie a lucrărilor sau a contractului de vânzare cu plata preţului în rate. cu privire la prescripţia acţiunii ipotecare. dispoziţiile referitoare la curgerea distinctă a prescripţiei nu sunt aplicabile atunci când prestaţiile succesive alcătuiesc prin finalitatea lor. indiferent de izvorul lor concret. prescripţia dreptului la acţiune în realizarea acesteia atrage şi prescripţia dreptului la acţiune pentru plata dobânzilor. chiar dacă debitorul continuă să execute una sau alta dintre prestaţiile datorate”94. 2503 alin.1. potrivit căruia: „În cazul în care un debitor este obligat la prestaţiuni succesive. dobânda fiind un accesoriu al creanţei principale. Este vorba de prescrierea succesivă a prestaţiilor astfel datorate (ca în cazul chiriilor. astfel cum se va arăta în continuare. arenzilor.civ. Situaţia prestaţiilor succesive Potrivit art. dreptul la acţiune cu privire la fiecare dintre aceste prestaţii se stinge printr-o prescripţie deosebită.2. „ în cazul în care un debitor este obligat la prestaţii succesive. contractual sau extracontractual. 6. deşi dreptul de ipotecă este un drept real accesoriu. al contractului de antrepriză. dreptul la acţiune cu privire la fiecare dintre aceste prestaţiuni se stinge printr-o prescripţie deosebită”. rentelor).3.C.

după cum nu este de natură să împiedice exercitarea dreptului de retenţie. 2504 alin. doar bunurile mobile şi imobile ipotecate.3. Compensaţia şi dreptul de retenţie Dispoziţiile noului Cod civil conţin şi reglementarea prescripţiei în cazul creanţelor reciproce.3.. Titularii dreptului de invocare a prescripţiei Până la adoptarea noului Cod civil. Aşadar.1.4. 103 . însă numai în limita valorii acestor bunuri. fiind vorba despre o prescripţie specială a acţiunii ipotecare. Acest text reprezintă o excepţie de la regula potrivit căreia „accesoriul urmează soarta principalului”. Prescripţia dreptului la acţiune privind creanţa garantată Conform art. dar cu condiţia ca dreptul de acţiune să nu fi fost stins în momentul în care s-ar fi putut opune fie compensaţia. deşi acţiunea principală referitoare la valorificarea creanţei s-a stins prin efectul prescripţiei. 2505).2.1. Modul în care operează prescripţia extinctivă 6.C.2. stabilind că aceasta nu este de natură să împiedice stingerea lor prin compensaţie.6. prescripţia dreptului la acţiune privind creanţa principală nu atrage stingerea dreptului la acţiunea ipotecară. 6. 1 N. În acest din urmă caz. ce supravieţuieşte stingerii prin prescripţie a acţiunii principale (ceea ce înseamnă că bunurile ipotecate vor putea fi urmărite în continuare). în condiţiile legii. Invocarea prescripţiei extinctive 6. 6.3.1. creditorul ipotecar va putea urmări.2.1. în doctrină au existat controverse în legătură cu modalitatea în care operează prescripţia extinctivă.civ. aceasta nu are consecinţe asupra prescripţiei garanţiei ipotecare. fie dreptul de retenţie (art.1.

4/1985. aplicarea acesteia este o chestiune subiectivă. Noul Cod civil vine să tranşeze această dispută doctrinară. în temeiul legii. p. prescripţia nu operează de drept. particulară. fiind lăsată la aprecierea celui în favoarea căruia curge prescripţia. Partea generală. deşi este o instituţie de interes public. Ionaşcu. 167/1958 („instanţa judecătorească şi organul arbitral sunt obligate ca. să cerceteze dacă dreptul la acţiune sau la executare silită este prescris”). Barasch. 18 din Decretul nr. s-a susţinut95 că efectele prescripţiei se produc de drept.. deşi nu se poate tăgădui existenţa art. Academiei.Astfel. op. instanţa nu ar face decât să constate că efectele prescripţiei s-au produs. SCJ nr. vol. pornindu-se de la dispoziţiile art. stabilind. Natura juridică a prescripţiei extinctive (III). întrucât prescripţia extinctivă. 95 104 . 18 din Decret. (Prescripţia. personal sau prin reprezentant. Gh. deoarece trebuie constatată de către instanţă. prin dispoziţiile art. Aşadar. 97 Tr. 591. Bucureşti. potrivit acestui text rezultă doar obligaţia organului de jurisdicţie de „a cerceta” (iar nu de a aplica) dacă dreptul la acţiune este stins prin prescripţie şi. prescripţia nu-şi produce efectele. iar în lipsa unei sancţiuni jurisdicţionale. ci ea trebuie să fie invocată pentru a fi producătoare de consecinţe juridice. 2512 alin.. 1967. 378. Pe de altă parte. Într-o altă opinie97. deci. În acest sens. din oficiu. Beleiu. În cazul în care s-ar declanşa un proces. p.). 1. pentru că stingerea dreptului material la acţiune nu poate fi opusă decât de cel în beneficiul căruia a curs şi s-a împlinit prescripţia. faptul că „prescripţia poate fi opusă numai de cel în folosul căruia curge. Ed. 340. s-a afirmat că prescripţia este o sancţiune jurisdicţională care operează „prin efectul hotărârii judecătoreşti”. 96 M. E. el trebuie interpretat restrictiv. fiind independente de existenţa unui litigiu. şi fără a fi ţinut să producă vreun titlu contrar ori să fi fost de bună-credinţă”. p. I. Nicolae. s-a arătat96 că. cit. Nulitatea actului juridic civil în Tratat de drept civil. criticându-se această susţinere.

sunt interzise – sub sancţiunea nulităţii absolute – clauzele care fie direct. dimpotrivă. 2512 alin.În ce priveşte organul jurisdicţional. În felul acesta. cel obligat este îndreptăţit să refuze executarea prestaţiei. Ca atare. În acelaşi timp. dispozitive.” 98 105 . dimpotrivă. care sunt astfel considerate pe poziţie de egalitate juridică cu orice altă parte. 2 N.C.civ. nu are dreptul să ceară restituirea prestaţiei. Interdicţia invocării prescripţiei din oficiu operează şi pentru situaţia în care aceasta s-ar face în folosul statului sau al unităţilor sale administrativ-teritoriale (art. Înseamnă că legiuitorul a îmbrăţişat punctul de vedere potrivit căruia normele care reglementează regimul prescripţiei extinctive sunt de ordine privată. ar În acest sens. împrejurarea că invocarea prescripţiei este lăsată la aprecierea persoanei interesate nu are şi consecinţa posibilităţii nesocotirii de către părţi a normelor imperative care reglementează instituţia prescripţiei. dacă partea interesată nu se prevalează de beneficiul împlinirii prescripţiei. (3) Recunoaşterea unui drept prescris. fiind la îndemâna persoanei în folosul căreia curge să o invoce sau. În aceste cazuri. dispoziţiile art. fie indirect ar declara imprescriptibilă o acţiune care. ar fi prescriptibilă sau. acesta „nu poate aplica prescripţia din oficiu”. 3). 2506 N.C. să renunţe la beneficiul acesteia (şi să execute voluntar obligaţia după împlinirea termenului de prescripţie98). deşi poate invoca din oficiu excepţia prescripţiei extinctive. statuează că: (1) După împlinirea prescripţiei. accentul a fost deplasat de la sfera ocrotirii şi apărării ordinii publice la aceea a ocrotirii intereselor private. sunt aplicabile regulile de la renunţarea la prescripţie. Astfel. precum şi constituirea de garanţii în folosul titularului dreptului a cărui acţiune este prescrisă sunt valabile. chiar dacă la data executării nu ştia că termenul prescripţiei era împlinit. 2512 alin. potrivit legii.civ. chiar dacă cel care le-a făcut nu ştia că termenul de prescripţie era împlinit. nu ar putea-o aplica în acelaşi fel.. potrivit art. făcută printr-un act scris. (2) Cel care a executat de bunăvoie obligaţia după ce dreptul la acţiune s-a prescris. organul jurisdicţional.

să modifice prin acordul lor expres: durata termenelor de prescripţie99 sau cursul prescripţiei (prin fixarea începutului acestuia ori prin modificarea cauzelor legale de suspendare sau de întrerupere). în măsura în care poate face dovada contrară situaţiei reţinute de instanţă în absenţa prezenţei acestuia la dezbateri (în caz Potrivit art. atunci când termenul prescripţiei s-a împlinit.civ. pe lângă partea în folosul căreia a curs prescripţia. prin acordul expres al părţilor. şi pe codebitorii unei obligaţii solidare sau indivizibile. 99 106 . pe fideiusori. în limitele şi condiţiile prevăzute de lege.2515 alin. ori între debitori şi fideiusori. Aceasta. noul Cod civil are în vedere. între debitorii ţinuţi la executarea unei obligaţii indivizibile. 2515 alin.C. care se pot prevala de efectele împlinirii termenului de prescripţie. În schimb. părţile (cu deplină capacitate de exerciţiu) vor putea. cu excepţia termenelor de prescripţie de 10 ani sau mai lungi care pot fi prelungite până la 20 de ani”. 4 N. întrucât o hotărâre judecătorească nefavorabilă nu este opozabilă codebitorului care nu a fost parte în proces. 2). în general. precum şi. chiar dacă debitorul neglijent nu a valorificat această apărare. fără însă ca noua durată a acestora să fie mai mică de un an şi nici mai mare de 10 ani. deoarece relativitatea efectelor acesteia nu se poate extinde asupra lui. în situaţia drepturilor la acţiune de care părţile nu pot să dispună. de asigurare şi a celor supuse legislaţiei privind protecţia consumatorului. Referitor la titularii dreptului de a invoca prescripţia extinctivă.declara imprescriptibilă o acţiune pe care legea o consideră prescriptibilă (art. Dată fiind natura raporturilor juridice care se creează între codebitorii solidari. O asemenea disponibilitate a părţilor nu este recunoscută de legiuitor pentru ipoteza acţiunilor derivate din contractele de adeziune. chiar dacă unul dintre debitori a neglijat să o facă.: „Termenele de prescripţie pot fi reduse sau micşorate. este firesc ca fiecăruia dintre aceştia să i se recunoască posibilitatea de a trage consecinţele care se nasc în favoarea lor.

constatându-se că dreptul la acţiune era prescris la data sesizării instanţei. Nicolae. în principiu. in solidum. în cadrul contestaţiei la executare s-ar opune. 2008. Universul Juridic.pr. codebitorul solidar poate valorifica dreptul de a opune împlinirea prescripţiei. în cadrul unei acţiuni care să aibă ca obiect constatarea inexistenţei dreptului de creanţă al pârâtului. 100 107 . În schimb. fideiusorului îi sunt opozabile şi acesta se poate prevala de efectele favorabile ale hotărârii pronunţate în contradictoriu cu debitorul său (de exemplu.). alta decât cea a obligaţiei principale. 201-205. susţinând că dreptul a cărui executare se pretinde era prescris la data pronunţării hotărârii care constituie titlu) sau chiar pe cale principală. soarta acesteia nu poate fi. Ed. indivizibile. faţă de fideiusor nu va mai subzista obligaţia de garanţie asumată). dacă în contradictoriu cu acesta a fost respinsă acţiunea creditorului. de drept substanţial. la exterior. Bucureşti. În mod asemănător. pe cale de excepţie (de exemplu. relativitatea efectelor hotărârii judecătoreşti în asemenea situaţii (dată fiind legătura juridică specială. 350-353. a se vedea A. dacă în urma unei astfel de judecăţi. s-ar nesocoti principiul dreptului de apărare şi al contradictorialităţii). pp. Având în vedere caracterul accesoriu al garanţiei fideiusorului. ca urmare a intervenirii prescripţiei extinctive şi a stingerii obligaţiei de plată corelative (bineînţeles. existentă) şi care depinde de rezultatul favorabil sau nefavorabil al judecăţii101. debitorul ar fi căzut în pretenţii. Posibilitatea valorificării în această modalitate a apărării de către codebitor sau fideiusor100 decurge din modalitatea în care se repercutează. 101 Pentru particularităţile principiului relativităţii şi ale opozabilităţii efectelor hotărârii judecătoreşti în situaţia debitorilor legaţi prin obligaţii solidare. ca şi faţă de fideiusori. Relativitatea şi opozabilitatea efectelor hotărârii judecătoreşti. 111 C.contrar. Cu alte cuvinte. dar fără ca acesta să valorifice în proces apărarea decurgând din împlinirea termenului de prescripţie. admisibilitatea unei astfel de acţiuni trebuie apreciată cu respectarea dispoziţiilor art. o va putea face fideiusorul ulterior.civ.

în valorificarea beneficiului prescripţiei extinctive. în doctrină şi jurisprudenţă. Tratat de procedură civilă. ori de câte ori există interesul clarificării. iar nu de cauze care să fi privit exclusiv pe cel care nu le-a valorificat iniţial (de exemplu. Mijloacele procesuale de invocare a prescripţiei Ca regulă. contestaţia la executare. atunci când acesta a neglijat să o facă (de exemplu. Servo-Sat. 103 În doctrină (I. vol. 79). acţiunea în constatarea inexistenţei dreptului de creanţă al pârâtului. într-o asemenea situaţie. pe cale judecătorească. Ed.de ex. evident că nu poate uza de acţiunea în constatare. crescându-i astfel. prin formularea unei acţiuni principale (de exemplu. de asemenea. dacă este vorba de prescrierea datoriei debitorului său către un alt creditor. 111 C. să invoce intervenirea prescripţiei. vizând caracterul subsidiar al acţiunii în constatare (dacă partea are la îndemână acţiunea în realizare . a unei situaţii juridice incerte103. ca fiind o excepţie de fond. s-a arătat că exercitarea unei acţiuni în constatare poate fi făcută şi de către creditor. 6. Prescripţia extinctivă poate fi pusă.Pe de altă parte. întrucât vizează exerciţiul dreptului material la acţiune). dacă plata a fost efectuată după împlinirea termenului de 102 108 . Bineînţeles că. însă. gradul de solvabilitate)..1. I. Deleanu.. p. ca urmare a împlinirii prescripţiei102). este acela al excepţiei (considerată.pr. trebuie să fie vorba de cauze comune sau personale celui care le invocă ulterior. în valoare şi pe cale principală.civ. suspendarea ori întreruperea cursului prescripţiei extinctive să se fi datorat unor motive care priveau exclusiv situaţia personală a respectivului debitor şi care doar pe acesta l-ar fi pus în imposibilitate de a acţiona). în această situaţie. pentru că în felul acesta iese un element al pasivului din patrimoniul debitorului său. Mijlocul concret de valorificare.2.2. atunci când unul dintre debitorii solidari nu a făcut-o. trebuie verificate condiţiile reglementate de art. 2001. prescripţia extinctivă poate fi opusă pe cale de apărare de cel în folosul căruia a curs. Creditorul celui interesat poate.

1).). 2507 N. prin dispoziţiile noului Cod civil (art.2. 1842 C. 2512).. afară numai de cazul când cel în drept a o opune ar trebui să se prezume. 1842 C. asupra căreia nu mai poate reveni după lege.6.C. situaţie în care prescripţia poate fi opusă pe tot parcursul soluţionării litigiului (art.civ. ci doar în măsura în care partea în folosul căreia a curs o invocă (art.104). dar se poate renunţa la prescripţia împlinită. că „nu se poate renunţa la prescripţie cât timp nu a început să curgă. 6.2. Aşadar.1. legiuitorul reglementează posibilitatea renunţării la prescripţia dobândită (câştigată)105. Renunţarea la prescripţia extinctivă 6.civ. 2513 alin. Noţiune Pornindu-se de la faptul că prescripţia nu operează de drept (ipso iure). 2 N. prescripţie. cât timp aceasta nu a început să curgă. O regulă specială este instituită pentru materia arbitrajului..2. 104 Potrivit art.2. se statuează că prescripţia poate fi opusă pentru prima dată chiar şi în apel. 1838). Momentul până la care se poate invoca prescripţia La fel ca în reglementarea anterioară (art.C. stabilind prin art.3.2. textul reglementează posibilitatea renunţării la prescripţia neîmplinită (dar al cărei termen a început să curgă). renunţarea la prescripţie. precum şi la beneficiul termenului scurs pentru prescripţia începută şi neîmplinită”. ”prescripţia poate fi opusă în cursul unei instanţe până la momentul când Curtea de Apel va pronunţa definitiva sa decizie. interzicând însă. 2513 alin.1. 105 Reglementarea posibilităţii renunţării la prescripţia împlinită exista şi în vechiul Cod (prevederile art. 109 . după împrejurări.civ.civ. că a renunţat la dânsa”. pentru că acesta are interesul „ să se constate existenţa dreptului de a nu restitui plata ce i s-a făcut şi a inexistenţei dreptului debitorului plătitor la restituirea ei”. precum şi renunţarea la beneficiul prescripţiei împlinite.

C. în mod asemănător stabilindu-se prin Codul civil anterior (potrivit art. 106 110 . urmează a se distinge după cum a fost vorba de renunţarea la prescripţia deja împlinită (când.). de exemplu. respectiv.2.. după caz.2. 6.4. Efectele renunţării În privinţa efectelor renunţării.C. (2) Renunţarea tacită rezultă dintr-un fapt care presupune delăsarea dreptului câştigat”. Formele renunţării La fel ca în reglementarea anterioară106.civ. Condiţiile renunţării Întrucât renunţarea la prescripţie este un act juridic pur abdicativ. ceea ce înseamnă că Potrivit art. pentru a fi valabil se cere existenţa capacităţii necesare pentru întocmirea actelor de dispoziţie. după renunţare începe să curgă o nouă prescripţie de acelaşi fel) şi.: „Renunţarea la prescripţie este sau expresă sau tacită. de a se obliga nu poate renunţa la prescripţie”. renunţarea la prescripţie poate fi expresă sau tacită (art. este necesar ca acesta să îndeplinească toate condiţiile de fond şi de formă prevăzute de lege pentru validitatea actului juridic. pentru a fi valabil. pentru a fi valabilă şi producătoare de efecte juridice. În acest sens. 2508 N. 1840: „cel ce nu poate înstrăina nu poate renunţa la prescripţie”).3. prin efectele sale (stingerea dreptului de a invoca prescripţia). În cazul renunţării la prescripţia împlinită are loc doar stingerea dreptului material la acţiune. 6. 2509 N. renunţarea la beneficiul termenului scurs.2. potrivit art. plata datoriei sau a dobânzilor creanţei prescrise făcută în cunoştinţă de cauză).2.2.6.2. „cel lipsit de capacitatea de a înstrăina sau. Reglementarea nu este nouă.civ. textul stabileşte că trebuie să fie neîndoielnică şi să rezulte din manifestări neechivoce (cum ar fi. În privinţa renunţării tacite.2. Având în vedere că.civ. actul renunţării este la fel de grav ca în situaţia înstrăinării unui bun. 1839 C.

1 N. În mod asemănător de altfel.. „creditorii şi orice altă persoană interesată pot să opună prescripţia câştigată debitorului sau codebitorului lor.C. era tratată problema întinderii efectelor renunţării şi în reglementarea anterioară.dreptul subiectiv civil şi obligaţia corelativă subzistă. chiar şi dacă acel debitor. prescripţia se întrerupe „. făcută de către cel în folosul căruia curge prescripţia”. se stabileşte că „atunci când s-a renunţat la beneficiul termenului scurs până la data renunţării se vor aplica regulile referitoare la întreruperea prescripţiei prin recunoaşterea dreptului”107. prin dispoziţiile art. bucurânduse de protecţia acţiunii judiciare (pentru exercitarea căreia începe să curgă un nou termen de prescripţie)..C. neputându-se opune consecinţele actului abdicativ creditorului.prin recunoaşterea.. codebitorului sau proprietarului108. pe calea acţiunii oblice ar putea oricum ataca renunţarea frauduloasă făcută de debitorul lor).C.civ. trebuie recunoscută aceeaşi situaţie şi creditorilor (care. 1843 C. în orice alt mod. 1 pct. 2537 alin. În ce priveşte întinderea efectelor renunţării. renunţarea nu poate fi opusă decât autorului ei şi succesorilor acestuia.civ.civ.civ. ca urmare a faptului că este vorba de un act personal. Potrivit art. inexistentă anterior. a dreptului a cărui acţiune se prescrie. 2511 N. Chiar dacă actuala reglementare face referire expresă la imposibilitatea invocării renunţării doar împotriva codebitorilor solidari. 107 111 . renunţarea la beneficiul prescripţiei nu poate fi invocată împotriva codebitorilor solidari ori ai unei obligaţii indivizibile sau împotriva fideiusorilor. 2510 N.. ori proprietarului. Potrivit art.. Printr-o reglementare nouă. debitorii unei obligaţii indivizibile sau împotriva fideiusorilor.. codebitor sau proprietar renunţă la dânsa”. 108 Conform art.

fără să se pună problema unei încălcări efective a acelui drept (cum se întâmplă. în Codul civil de la 1865 se prevede în art. În mod asemănător. 109 112 . potrivit căreia începutul prescripţiei extinctive este legat de naşterea dreptului la acţiune.civ. Începutul prescripţiei extinctive 7. în realitate. Este adevărat că.1. dispoziţiile art. În acest sens. de momentul în care a fost încălcat. prescripţia extinctivă priveşte drepturi care trebuie exercitate înăuntrul unui anumit interval de timp. Este vorba. după împrejurări. că este necesar ca titularul dreptului să fi avut cunoştinţă de naşterea acestui drept sau. Data naşterii dreptului la acţiune nu trebuie confundată sau identificată cu naşterea dreptului subiectiv. de ex. potrivit cărora: „Prescripţia începe să curgă de la data când se naşte dreptul la acţiune”. stabilind. Noul Cod civil nu mai reia în dispoziţiile sale această regulă generală. 1886: „Nici o prescripţie nu poate începe a curge mai înainte de a se naşte acţiunea supusă acestui mod de stingere”. trebuia să cunoască naşterea lui”. după împrejurări. 167/1958. uneori. statuează: „Prescripţia începe să curgă de la data când titularul dreptului la acţiune a cunoscut sau. 7 alin. regula se regăseşte în dispoziţiile art. să fi trebuit să cunoască faptul că s-a născut. Regula generală privind începutul prescripţiei extinctive În reglementarea Decretului nr.1.C.1.CAPITOLUL VII CURSUL PRESCRIPŢIEI EXTINCTIVE 7. nesocotit dreptul subiectiv. în cazul dreptului de opţiune succesorală). astfel încât în această situaţie începutul prescripţiei extinctive nu este legat de naşterea dreptului la acţiune. 2523 N. cu restabilirea situaţiei anterioare109. dimpotrivă.. 1. apărând astfel şi posibilitatea de a se cere protecţia lui pe calea justiţiei.

în anumite situaţii. prin dispoziţiile art. precum şi în dispoziţiile art. Această regulă specială se regăsea şi în dispoziţiile art.. 1 C. 2524). 3 din Decretul nr. prescripţia începe să curgă de la data când s-a împlinit condiţia sau a expirat termenul”). 2523 N. în afara dreptului subiectiv pur şi simplu.civ.1.Pentru că în practică au apărut şi pot apărea multe situaţii în care titularul dreptului să nu fi cunoscut imediat că a avut loc încălcarea dreptului său subiectiv sau. există situaţii de drepturi afectate de modalităţi (condiţia. ex. că a avut loc o astfel de încălcare a dreptului. 1885 alin. derogatorii de la norma generală. pentru care prescripţia nu poate începe să curgă mai înainte de 113 . Sunt avute în vedere: A) Dreptul la acţiunea în executarea obligaţiilor de a da sau a face În cazul obligaţiilor de a da sau a face. după împrejurări. (abrogate prin efectul Decretului nr. 167/1958).. este încă victima violenţei fizice sau morale sub imperiul căreia s-a încheiat actul). prescripţia începe să curgă de la data când obligaţia devine exigibilă şi creditorul trebuia astfel să o execute. 7. înscrise în noul Cod civil Dispoziţiile noului Cod civil instituie o serie de reguli speciale referitoare la momentul de la care poate începe. naşterea dreptului la acţiune de momentul în care titularul acestuia a cunoscut sau trebuia să cunoască. prescripţia începe să curgă de la data la care termenul sau condiţia s-au împlinit (art. deşi a ştiut să nu fi putut acţiona din diferite motive (de. 7 alin.C.civ. Deci.2. 167/1958 („dacă dreptul este sub condiţie suspensivă sau cu termen suspensiv. legiuitorul a legat. termenul). Pentru ipoteza în care dreptul este afectat de un termen suspensiv sau de o condiţie suspensivă. Câteva din regulile speciale privind începutul cursului prescripţiei extinctive. să curgă prescripţia extinctivă.

data hotărârii definitive în cazul nulităţii relative şi data încheierii actului juridic în cazul nulităţii absolute. după cum atâta vreme cât dreptul subiectiv este afectat de o condiţie suspensivă. care poate fi determinată nu numai de existenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive care să proclame nulitatea actului. stabilind. data stabilită de art. când a existat capăt 110 A se vedea în acest sens.împlinirea ori îndeplinirea lor (pentru că înainte de împlinirea termenului suspensiv creditorul nu poate cere executarea obligaţiei de către debitor. data stabilită de art. 508. cu excepţia cazului când dreptul la acţiune a fost exercitat chiar în procesul în care s-a pronunţat desfiinţarea actului [deci.. propunându-se mai multe soluţii în legătură cu momentul de începere a cursului prescripţiei110. prin dispoziţiile art. prescripţia dreptului la acţiunea în restituirea prestaţiilor în temeiul unui act juridic ulterior desfiinţat. 8 alin. 114 . Nicolae.. 2525. op. ca dreptul la acţiune să se nască înaintea naşterii dreptului subiectiv). a primit în doctrină şi în practică interpretări diferite. 9 din Decretul nr. Noul Cod civil vine şi pune capăt acestei controverse doctrinare determinate de o lacună legislativă. 2 din Decretul nr.). M. debitorul nu datorează nimic. 167/1958. respectiv: data hotărârii definitive a organului de jurisdicţie prin care s-a constatat nulitatea absolută ori s-a pronunţat nulitatea relativă. (Prescripţia . cit. ci şi de alte împrejurări (cum ar fi notificarea făcută de vânzător că nu mai consimte la încheierea actului în formă autentică). B) Dreptul la acţiunea în restituirea prestaţiilor În absenţa unei reglementări. p. neputându-se concepe astfel. că: „Prescripţia dreptului la acţiune în restituirea prestaţiilor făcute în temeiul unui act anulabil ori desfiinţat pentru rezoluţiune sau altă cauză de ineficacitate începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a desfiinţat actul”. 167/1958 în cazul nulităţii relative şi data naşterii dreptului la acţiune în condiţiile dreptului comun în cazul nulităţii absolute. generatoare şi de jurisprudenţă neunitară.

stabileşte că prescripţia dreptului la acţiune în anularea unui act juridic pentru violenţă începe să curgă de la data la care aceasta a încetat (1). prin analogie. Aceasta. prescripţia dreptului la acţiunea în anularea unui act juridic începe să curgă de la momente diferite. 167/1958. dobânzilor. iar dacă prestaţiile alcătuiesc un tot unitar. în funcţie de cauza de nulitate relativă invocată111. ce trebuie restituită. când. referitoare la repararea pagubei cauzate pentru îmbogăţirea fără justă cauză (când prescripţia începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut paguba şi pe cel care răspunde de ea). urmează ca situaţia să fie rezolvată după regula generală înscrisă în art. rentelor). prescripţia începe să curgă de la data când cel îndreptăţit. 2526) începe să curgă de la data la care fiecare prestaţie devine exigibilă.C. reprezentantul său legal sau persoana chemată de lege să-i încuviinţeze actele.civ. din ziua când aceasta a încetat. în art.C. fiind nul actul juridic. de la data ultimei prestaţii neexecutate. indiferent de izvorul lor concret. D) Dreptul la acţiunea în anularea actului juridic Potrivit art. astfel cum s-a arătat anterior. este vorba de prescrierea succesivă a prestaţiilor astfel datorate (ca în cazul chiriilor. deoarece. În caz de viclenie ori eroare sau în celelalte cazuri de anulare. Aceasta întrucât. 111 115 . arenzilor. 2 N. care. Astfel: a) în caz de violenţă. 2528 alin. O reglementare asemănătoare există în Decretul nr. care era temeiul prestaţiei executate.de cerere referitor la repunerea în situaţia anterioară. Se observă că reglementarea nu este aplicabilă şi nulităţii absolute. 2529 N.. 9. contractual sau extracontractual. dar nu mai târziu de împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului (2). C) Dreptul la acţiunea în executarea prestaţiilor succesive Dreptul la acţiunea în executarea unor prestaţii succesive (art. înseamnă că ne găsim în faţa unei îmbogăţiri fără justă cauză sau a unei plăţi nedatorate.civ. distinct de acela al anulării ori rezolvirii (desfiinţării) actului]. a cunoscut cauza anulării.

respectiv: un moment subiectiv (determinat de cunoaşterea cauzei) şi un moment obiectiv. leziune. La fel. în cazul violenţei. lipsa autorizaţiei). c) în caz de eroare ori în celelalte cazuri de anulare. victima este împiedicată să acţioneze pentru anularea actului). reprezentantul său legal ori cel chemat de lege să-i încuviinţeze sau să îi autorizeze actele a cunoscut cauza anulării. al împlinirii termenului de 18 luni din ziua încheierii actului. Totodată. 2523 N. însă nu mai târziu de 18 luni de la data încheierii actului juridic. se identifică două momente (alternative) de la care prescripţia poate începe să curgă. 116 . fiind sub imperiul temerii provocate de violenţă. există un singur moment. frauduloase care au viciat consimţământul. prescripţia începe să curgă de la data când cauza de anulare a fost cunoscută de către reprezentantul legal al incapabilului sau de persoana chemată să-i autorizeze actele. deoarece numai din acest moment victima violenţei a putut acţiona (altminteri. după împrejurări. Se observă că. din ziua când a fost descoperit. de data aceasta subiectiv. lipsa discernământului.civ. dolul. în cazul dolului. de a cărui descoperire depinde naşterea dreptului la acţiune). precum şi în celelalte cazuri de anulare (de exemplu. În acelaşi timp.b) în cazul dolului. textul trebuie coroborat cu dispoziţiile art. există un singur moment (obiectiv) de la care prescripţia începe să curgă: data încetării violenţei. din ziua când cel îndreptăţit. de la care prescripţia poate începe să curgă: acela al descoperirii manoperelor dolosive. În caz de eroare..C. existenţa unor incapacităţi. trebuia să cunoască naşterea dreptului la acţiune” (în speţă. după care „titularul dreptului la acţiune a cunoscut sau. atunci când cel îndreptăţit să ceară anularea actului nu are capacitate deplină de exerciţiu.

stabilindu-se că într-o asemenea ipoteză. 8 din Decretul nr. dacă prin lege nu se dispune altfel. în dispoziţiile art. cât şi pe cel care răspunde de ea (alin. A se vedea în acest sens. M. 167/1958.Prin instituirea. Dispoziţiile alineatului precedent se aplică prin asemănare şi în cazul îmbogăţirii fără just temei (alin. începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba. care începe să curgă de la data la care soţul vătămat a luat cunoştinţă de existenţa actului. 114 Potrivit art. iar pe de altă parte. să asigure ocrotirea celor îndreptăţiţi să ceară anularea actului juridic. care prejudiciază grav interesele familiei şi când soţul neparticipant la întocmirea actului respectiv poate cere anularea acestuia în termen de un an. privind actele încheiate de unul dintre soţi. indiferent de data întocmirii lui). Nicolae. 316 alin. aceea de a păstra stabilitatea raporturilor juridice112 (ameninţată. prescripţia începe să curgă. să asigure şi realizarea funcţiilor instituţiei prescripţiei extinctive. 2). 167/1958114. de la data când terţul a cunoscut existenţa cauzei de nulitate. 2528 faptul că prescripţia dreptului la acţiune în repararea unei pagube care a fost cauzată printr-o faptă ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba. 8 din Decretul nr. cit. E) Dreptul la acţiunea în repararea pagubei cauzate printr-o faptă ilicită În mod asemănător cu reglementarea din art. 2529 alin. p. 1). pe de o parte. 2 se găseşte reglementată şi situaţia în care un terţ faţă de contract ar fi interesat să ceară anularea actului113. 113 112 117 . dacă anularea actului s-ar putea solicita oricând. noul Cod civil stabileşte prin dispoziţiile art. op. legiuitorul a urmărit. a două momente de la care să înceapă a curge prescripţia extinctivă. cât şi pe cel care răspunde de ea. 511.C. Cu caracter de noutate. prescripţia dreptului la acţiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită.civ. (Prescripţia …). alternativ. O aplicaţie a acestei reguli se regăseşte în art. 2 N.

pentru a nu amâna un timp nejustificat începerea cursului prescripţiei (periclitând astfel. că legiuitorul stabileşte două momente de la care să poată începe a curge prescripţia: un moment subiectiv. armonizarea necesităţii ocrotirii efective a victimei faptei ilicite cu necesitatea asigurării finalităţii practice a prescripţiei extinctive. iar efectele suspendării se regăseau în dispoziţiile art. Nicolae. tocmai în ideea de a asigura o veritabilă protecţie victimei. op. În sistemul Decretului nr. legiuitorul detaşând acest moment de cel al naşterii dreptului subiectiv. aşa cum s-a afirmat în doctrină115. 596. la fel ca în cazul acţiunii în anulare. (Prescripţia . 15118. 13 din Decretul nr. Totodată.. legiuitorul a prevăzut un al doilea moment. de la care să înceapă a curge prescripţia (cel la care păgubitul trebuia să cunoască paguba şi pe cel care răspunde de ea). În acest sens. prescripţia dreptului la acţiune nu începe să curgă de la data când s-a produs paguba (deşi dreptul la acţiune trebuie considerat că a luat naştere la acest moment). M. 7. cauzele de suspendare a cursului prescripţiei erau reglementate prin art. limitativ prevăzute de lege. Se realizează astfel. să cunoască elementele menţionate (paguba şi pe cel care răspunde de ea). obiectiv. cit. al datei la care titularul dreptului trebuia.2. Potrivit art. 167/1958.Rezultă. de drept. Suspendarea cursului prescripţiei extinctive 7.2. Noţiune Prin suspendarea cursului prescripţiei extinctive urmează a se înţelege acea modificare a cursului acesteia constând în oprirea. un moment obiectiv. după împrejurări. a curgerii termenului de prescripţie pe timpul cât durează situaţiile. p. care îl pun în imposibilitate de a acţiona pe titularul dreptului de acţiune. 13116 şi 14117. Aşadar.. stabilitatea circuitului civil). prescripţia se suspendă: cât timp cel împotriva căreia curge este împiedicat de un caz de forţă majoră să facă acte 116 115 118 .). al cunoaşterii pagubei şi pe cel care răspunde de ea. 167/1958.1.

cât timp nu are reprezentant legal şi nici împotriva celui cu capacitate restrânsă. 117 Conform acestui text: „Între părinţi sau tutore şi cei care se află sub ocrotirea lor. iar dacă a început să curgă. prescripţia este considerată că nu începe să curgă. socotindu-se şi timpul scurs înainte de suspendare (1). cu menţiunea că suspendarea cursului prescripţiei intervine dacă este îndeplinită cumulativ şi condiţia referitoare la lipsa separării în fapt a soţilor în timpul căsătoriei. 2. tutore sau curator şi cei lipsiţi de capacitate de exerciţiu restrânsă. 3 din Decretul nr. cât timp nu are cine să-i încuviinţeze actele (2). nr. prescripţia îşi urmează cursul. 119 .Noul Cod civil instituie cauze de suspendare generală prin dispoziţiile art. 2532. 167/1958). între soţi. 118 Potrivit art. însă cel mai târziu de la împlinirea unui termen de 3 luni socotit de la înregistrarea reclamaţiei. altminteri. Prescripţia nu curge între soţi în timpul căsătoriei (3)”. deşi căsătoriţi. între curator şi acei pe care îi reprezintă precum şi între orice altă persoană care. prescripţia era considerată că nu curge şi în reglementarea anterioară (art. între părinţi. Textul reprezintă o preluare a art. c) până la rezolvarea reclamaţiei administrative făcută de cel îndreptăţit. în temeiul unui contract de transport sau de prestare a serviciilor de poştă şi de telecomunicaţii. b) pe timpul cât creditorul sau debitorul face parte din Forţele Armate ale României. dar fiind separaţi în fapt. care reprezintă sediul materiei. 167/1958. administrează bunurile altora şi cei ale căror bunuri sunt astfel administrate. 167/1958: „După încetarea suspendării. Prescripţia nu curge împotriva celui lipsit de capacitate de exerciţiu. prescripţia nu curge cât timp socotelile nu au fost date şi aprobate (1). 14 alin. În mod asemănător. înainte de expirarea unui termen de 6 luni. ea se suspendă. 15 din Decretul nr. socotit de la încetarea cauzei de suspendare. Decr. în temeiul legii sau al hotărârii judecătoreşti. 2. Astfel. în următoarele situaţii: 1. cu excepţia prescripţiilor mai scurte de 6 luni. cât timp durează căsătoria şi nu sunt separaţi în fapt. Prescripţia nu se va împlini totuşi. 14 alin. iar acestea sunt pe picior de război. prescripţia îşi reia cursul. care nu se vor împlini decât după expirarea unui termen de o lună de la suspendare (2)”. datorită necesităţii de a asigura de întrerupere. cu privire la despăgubiri sau restituiri. atunci când era vorba de incapabil.

care nu a cunoscut despre existenţa unei creanţe a autorului său. cât timp administrarea nu a încetat şi socotelile nu au fost date şi aprobate. între orice persoană care. ascunde creditorului existenţa datoriei şi exigibilitatea acesteia. care vizează raporturile între cel care administrează în temeiul legii sau al unei hotărâri judecătoreşti (lichidator judiciar. al unei hotărâri judecătoreşti sau al unui act juridic. cit. 120 . cărora nu li se putea opune sancţiunea prescripţiei. p. cât timp se aflau într-o astfel de stare de incapacitate. 535. 119 În acest sens. situaţia în care este vorba de un moştenitor al creditorului. în mod deliberat. fiind vorba de o imposibilitate morală de a acţiona. de exemplu. În această situaţie. suspendarea operează până la darea şi aprobarea socotelilor de către organul competent. Nicolae. M. 5. 4. nou introdus. dată fiind natura raporturilor dintre părţi119. cât timp nu are reprezentant sau ocrotitor legal. în cazul celui lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă. administrează bunurile altora şi cei ale căror bunuri sunt astfel administrate. poate viza. în afară de cazurile în care există o dispoziţie legală contrară. administratorul-sechestru). cât timp debitorul. prescripţia acţionează în această situaţie şi ca o aplicaţie a sancţionării dolului. Suspendarea prescripţiei operează pe durata lipsei reprezentantului sau a ocrotitorului legal şi ea este determinată de imposibilitatea juridică de a acţiona a celui care se află într-o asemenea situaţie. Acest caz de suspendare. op.o deplină ocrotire unor astfel de persoane. pentru că este vorba despre o ascundere dolosivă şi prin omisiune a existenţei debitului. În acelaşi timp. iar debitorul îi ascunde în mod deliberat această realitate. în temeiul legii. 3.

să se întoarcă împotriva lor. să folosească o anumită procedură prealabilă. în cazul în care cel îndreptăţit la acţiune trebuie sau poate. însă numai dacă acestea au fost ţinute în ultimele 6 luni înainte de expirarea termenului de prescripţie. pe întreaga durată a negocierilor purtate în scopul rezolvării pe cale amiabilă a neînţelegerilor dintre părţi. justificată prin aceea că părţile care încearcă rezolvarea amiabilă a neînţelegerilor dintre ele nu pot fi sancţionate prin opunerea prescripţiei dreptului la acţiune. şi în contencios administrativ. în cazul în care titularul dreptului sau cel care l-a încălcat face parte din forţele armate ale României. 13 alin. de asemenea. 1 lit. potrivit legii. ceea ce ar însemna ca atitudinea lor. o extindere a domeniului său de aplicare) a dispoziţiei art. Este. Sunt avute în vedere şi persoanele civile care se găsesc în forţele armate pentru raţiuni de serviciu impuse de necesităţile războiului. cum sunt reclamaţia administrativă. dacă legea nu a stabilit un alt termen. precum şi acolo unde legea prevede necesitatea obţinerii altor autorizări sau încuviinţări prealabile). dezvoltând-o (şi cu referire la situaţia persoanelor civile aflate în forţele armate) prevederea 121 . încercarea de împăcare sau altele asemenea. c) din Decretul nr. însă nu mai mult de trei luni de la înregistrarea cererii. Textul reprezintă o preluare (şi în acelaşi timp. 167/1958 (privitoare însă numai la rezolvarea reclamaţiei administrative şi aplicabilă îndeosebi în relaţiile comerciale). care o face să fie incidentă şi în alte materii (de exemplu. deschisă unei soluţionări fără a se mai recurge la forţa coercitivă a statului. 8. Noua dispoziţie legală reia.6. cât timp acestea se află în stare de mobilizare sau de război. o cauză de suspendare nou reglementată. cât timp nu a cunoscut şi nici nu trebuia să cunoască rezultatul acelei proceduri. 7.

13 lit. de ex. De asemenea. La fel ca şi în reglementarea anterioară (art. totodată. forţa majoră este orice eveniment extern.. în materia răspunderii contractuale. se punea semnul egalităţii între forţa majoră şi cazul fortuit). absolut invincibil şi inevitabil... După Potrivit art. a) din Decretul nr. definiţia acestora fiind lăsate pe seama doctrinei (unde controversa era determinată şi de faptul că. 2534 alin. 7. iar explicaţia acestui caz de suspendare trebuie găsită în raţiuni vizând imposibilitatea materială. fizică de a acţiona a titularului dreptului a cărui acţiune se prescrie. nu erau reglementate forţa majoră şi cazul fortuit. Cazul fortuit este de asemenea.C.C. nu constituie o cauză de suspendare a prescripţiei decât dacă survine în ultimele 6 luni înainte de expirarea termenului de prescripţie. potrivit art. 9.1. noul Cod civil recunoaşte forţei majore caracterul de eveniment care creează un obstacol de neînlăturat pentru efectuarea unor acte de întrerupere a cursului prescripţiei. 13 lit. reglementat prin art. când este temporară. imprevizibil. în cazul în care cel împotriva căruia curge sau ar urma să curgă prescripţia este împiedicat de un caz de forţă majoră120 să facă acte de întrerupere.cuprinsă în art. acela al opririi de drept a cursului prescripţiei. b) din Decretul nr. forţa majoră trebuie să privească pe cel împotriva căruia curge prescripţia (iar nu pe cel în favoarea căruia aceasta operează) şi. să survină în ultimele 6 luni dinaintea expirării termenului. 1 N.2. 120 122 .2. 3.2. cât timp durează cauza de suspendare.2. 167/1958). 2 N.civ. 1352 alin. forţa majoră. 167/1958. Efectele suspendării prescripţiei extinctive 7. fiind înţeles ca „un eveniment care nu poate fi prevăzut şi nici împiedicat de către cel care ar fi fost chemat să răspundă dacă evenimentul nu s-ar fi produs”. Efectul general al prescripţiei extinctive este. cât timp nu a încetat această împiedicare. În vechea reglementare a Codului civil. 1352 alin.civ.

Sediul materiei se regăseşte în dispoziţiile art. pentru care împlinirea prescripţiei intervine după trecerea unui termen de o lună de la încetarea suspendării). Asemenea cauze întreruptive produc efecte doar dacă au intervenit după ce a început să curgă prescripţia.C.civ. 18651871). limitative şi producătoare de efecte de drept.civ. constând în prorogarea momentului împlinirii termenului de prescripţie cu o perioadă de 6 luni (excepţie făcând prescripţiile mai mici de 6 luni. reglementarea întreruperii prescripţiei se află în art. 123 . 2537-2542 N. legale. de amânare a prescripţiei.).2.3. 2534 alin. Cauzele de întrerupere sunt.1. În sistemul Decretului nr.2. înainte de a începe curgerea prescripţiei.ce această cauză de suspendare a încetat. 7. 16-17. 2 N.2. Dacă intervin însă.3. texte care au venit să înlocuiască prevederile anterioare din Codul civil (art. 7. Suspendarea prescripţiei produce şi un efect special. dacă intervenirea acestor cauze are loc după împlinirea termenului de prescripţie. luându-se în considerare şi perioada de timp scursă anterior. Pe de altă parte. Întreruperea cursului prescripţiei extinctive 7. 167/1958. prescripţia îşi reia cursul. dreptul la acţiune fiind deja stins. nu se mai produce niciun efect întreruptiv.C. termen considerat necesar de legiuitor pentru ca titularul dreptului la acţiune să aibă timp îndestulător pentru a face acte de întrerupere (art. Noţiune Prin întreruperea cursului prescripţiei extinctive urmează a se înţelege acea modificare a cursului acesteia constând în înlăturarea prescripţiei scurse înainte de apariţia unei cauze întreruptive şi începerea unei alte prescripţii extinctive. efectul va fi doar de întârziere. la fel ca în reglementarea anterioară.

a dobânzilor sau penalităţilor. Totodată. trebuind să rezulte fără echivoc din manifestări care să ateste existenţa dreptului celui împotriva căruia curge prescripţia (de exemplu. fără să se facă referire şi la îndeplinirea vreunui act voluntar de executare. conform reglementării aduse prin noul Cod civil. 1). 138/2000. printr-un act voluntar de executare sau prin recunoaşterea. atât timp cât bunul individual determinat. în orice mod. a). 1 pct. în tot sau în parte. cursul prescripţiei se întrerupe pe data îndeplinirii de către debitor. 16 alin. achitarea. 16 lit. care reglementa drept act întreruptiv de prescripţie. solicitarea unui termen de plată). În acelaşi timp. cu efect întreruptiv de prescripţie a fost reglementată însă în Codul de procedură (art. nr. noul Cod civil aduce un plus de reglementare. ca urmare a modificărilor aduse prin O. prescripţia se întrerupe: 1. a)121). Potrivit acestui text.G. a datoriei.U. făcută de către cel în folosul căruia curge prescripţia (art. a dreptului a cărui acţiune se prescrie. stabilind prin dispoziţiile art. 2537 alin. 1 lit. a unui act voluntar de executare a obligaţiei prevăzute în titlul executoriu ori a recunoaşterii. „actul începător de executare”. Ipoteza actului voluntar de executare. O. că această recunoaştere se poate face unilateral sau convenţional şi că poate fi expresă ori tacită (în acest din urmă caz. 138/2000 a abrogat art. În ce priveşte accepţiunea actului recognitiv al dreptului.Aşadar. 4052 alin. recunoaşterea tacită poate fi invocată şi de cel îndreptăţit la restituirea unei prestaţii făcute în executarea unui act juridic ce a fost desfiinţat pentru nulitate. rezoluţiune şi orice altă cauză de ineficacitate.U. În sistemul Decretului nr. 167/1958. 167/1958. primit de la cealaltă parte cu ocazia executării actului desfiinţat. plata parţială a datoriei. 2538. înainte de începerea executării silite sau în cursul acesteia.G. acest caz de întrerupere viza doar recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie (art. 121 124 . c) din Decretul nr. 1 lit. în orice alt mod. nr.

precum şi faza urmăririi silite. pe cale de acţiune reală ori personală. producerea efectului întreruptiv al prescripţiei nu are loc dacă cererea a fost respinsă. 16 alin. În situaţia reglementată de art. anulată ori s-a perimat printr-o hotărâre rămasă definitivă. 122 125 . prin înscrierea creanţei la masa credală în cadrul procedurii insolvenţei. 1 pct. pe cale de excepţie. cu înscrierea creanţei la masa credală. a dreptului a cărui acţiune se prescrie. noul Cod civil reglementează situaţia în care. Faţă de textul din Decretul nr. dacă s-a pronunţat încetarea procesului. prescripţia nu este întreruptă. prescripţia va fi întreruptă. anulată sau dacă s-a perimat.C. 1 lit.nu este pretins de aceasta din urmă.civ. 2537 alin. 2 din Decretul nr. în cadrul căreia pot fi formulate cereri de intervenţie. pe cale de excepţie. prin depunerea cererii de intervenţie în cadrul urmăririi silite pornite de alţi creditori ori prin invocarea. În plus însă. în termen de 6 luni de la data când hotărârea de respingere sau de anulare a rămas definitivă. a dreptului a cărui acţiune se prescrie. prin introducerea unei cereri de chemare în judecată sau arbitrale.. b). Această nouă cerere va avea drept consecinţe recunoaşterea caracterului întreruptiv al prescripţiei determinat de Potrivit art. ori dacă cel care a făcut-o a renunţat la ea. în schimb. dacă cererea de chemare în judecată sau executare a fost respinsă. dacă cererea a fost introdusă la un organ de jurisdicţie sau de urmărire penală necompetent ori dacă este nulă pentru neîndeplinirea cerinţelor de formă. este introdusă o nouă cerere de chemare în judecată. care se referea numai la introducerea cererii de chemare în judecată sau arbitrale. 167/1958122. 2. 167/1958 (art. 167/1958. Acest efect întreruptiv era condiţionat de rezultatul judecăţii şi în reglementarea anterioară a Decretului nr. 3 N. căreia îi asocia efectul întreruptiv de prescripţie. ca şi cea vizând invocarea. 16 alin. noua reglementare adaugă elemente care vizează procedura insolvenţei.

2539 alin. Prin această normă legală (inexistentă în Decretul nr. În această situaţie însă. cu caracter novator (şi curmând în acest sens disputa doctrinară şi jurisprudenţială). De asemenea. 167/1958) se asigură şi corelaţia cu reglementarea din materia procesuală penală (art. noul Cod civil vine şi reglementează corelaţia dintre pierderea puterii executorii a hotărârii judecătoreşti şi autoritatea de lucru judecat a acesteia. în alte cazuri prevăzute de lege. începerea urmăririi penale întrerupe cursul prescripţiei.pen. cu condiţia însă. prin constituirea ca parte civilă pe parcursul urmăririi penale sau în faţa instanţei de judecată până la citirea actului de sesizare. cât şi în faţa instanţei). 126 . 2540). Astfel. în cazul în care despăgubirile se acordă. fără a se putea opune excepţia autorităţii de lucru judecat”. 3 se statuează: „Prescripţia nu este întreruptă nici dacă hotărârea judecătorească sau arbitrală şi-au pierdut puterea executorie prin împlinirea termenului de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită. 3. conform legii.cererea de chemare în judecată sau de arbitrare anterioară. prin dispoziţiile art. 19-22 C. punerea în întârziere este întreruptivă de prescripţie numai dacă ea este urmată de chemarea în judecată (a celui în folosul căruia curge prescripţia) în termen de 6 luni de la data punerii în întârziere (art. dacă dreptul la acţiune este imprescriptibil sau nu s-a prescris încă.pr. prin orice act prin care cel în folosul căruia curge prescripţia este pus în întârziere.) referitoare la momentul până la care se poate constitui partea civilă în procesul penal (atât în faza urmăririi penale. din oficiu. 5. 4. de a fi admisă. chiar dacă nu a avut loc constituirea ca parte civilă. se va putea face o nouă cerere de chemare în judecată ori de arbitrare. În acest caz însă.

C.civ. Aşadar. Beneficiul întreruperii prescripţiei Cu caracter de noutate faţă de reglementarea existentă în materie anterior. A se vedea în acest sens. M. 2541 alin. se statuează asupra beneficiului întreruperii prescripţiei. Astfel. de la momentul la care hotărârea de admitere a acţiunii a rămas definitivă (art.3.C. în sensul că el este recunoscut celui de la care emană actul întreruptiv (neputând fi Despre natura noii prescripţii care începe să curgă după ce a operat întreruperea se făceau însă distincţii în doctrină. începând să curgă o nouă prescripţie (reglementarea fiind similară cu cea din art. Noul Cod civil conţine reglementări (inexistente în Decretul nr. dreptul de a cere şi de a obţine executarea silită) şi aceasta. 167/1958123) referitoare la natura noii prescripţii care începe să curgă după ce a operat întreruperea.7. va începe să curgă o prescripţie de acelaşi fel cu cea înlăturată. începe să curgă o prescripţie având un alt obiect decât dreptul material la acţiune (respectiv. prin dispoziţiile art. Efectele întreruperii prescripţiei Conform art. 167/1958). este vorba despre două efecte juridice pe care le produce întreruperea cursului prescripţiei. 123 127 . ştergerea prescripţiei scurse anterior datei cauzei de întrerupere şi b) începerea cursului unei noi prescripţii extinctive posterior încetării cauzei de întrerupere. adică prescripţia dreptului material la acţiune (cum rezultă din art. cit.3. 2541 alin. 1 şi 2 N. în sensul celor legiferate.3. 3). 17 alin. Nicolae. 2541 alin. p. 2542 N. 1 şi 2 din Decretul nr. op. dacă prescripţia s-a întrerupt prin efectul cererii de chemare în judecată sau de arbitrare. în raport de cauzele de întrerupere. întreruperea şterge prescripţia începută înainte de a se fi ivit cauza de întrerupere.2. în funcţie de cauza de întrerupere care a avut loc. 4). respectiv: a) înlăturarea. Atunci când întreruperea s-a produs prin efectul recunoaşterii.civ. 7.. (în Instituţii de drept civil …). 157.

civ. În acest sens au fost interpretate prevederile art. Prin dispoziţiile art. în sensul că este general acel termen care îşi găseşte aplicaţie practică ori de câte ori nu este incident un termen special. în sensul că întreruperea prescripţiei împotriva debitorului principal sau contra fideiusorului produce efecte în privinţa amândurora.garanţie accesorie .nu se poate considera împlinit termenul. 2517 N. însă. 167/1958 (termenul prescripţiei este de trei ani). 3 alin.) caracterul extensiv al efectului întreruptiv.4.opus decât celui împotriva căruia a fost îndreptat un asemenea act). 2543 N. Acest termen este aplicabil însă numai raporturilor juridice obligaţionale (adică acelora care au în conţinutul lor drepturi de creanţă cu îndatoriri corelative) şi în măsura în care nu există reglementate termene speciale prin alte dispoziţii. Termenele de prescripţie extinctivă 7. Termenul general de prescripţie extinctivă Până la reglementarea adusă prin noul Cod civil. în mod expres (şi sub denumirea marginală „Termenul general de prescripţie”) că: „Termenul prescripţiei este de 3 ani. în ce-l priveşte. prescripţia dreptului de a obţine valorificarea creanţei. neîmplinindu-se. La fel. 1 din Decretul nr. Aşadar.C.C. este prevăzut (art. dacă întreruperea a operat cu privire la dreptul la acţiune al debitorului principal.civ. 128 . care să stabilească un termen de prescripţie general. dacă legea nu prevede un alt termen”. trebuie considerat că. atunci când prescripţia a fost întreruptă prin recunoaşterea dreptului de către cel în folosul căruia curgea.4.1. De asemenea. nici în privinţa fideiusiunii . calificarea în acest sens fiind făcută de doctrină şi de jurisprudenţă. nu exista o dispoziţie cu caracter de principiu. efectele întreruperii profită celui împotriva căruia a curs şi nu pot fi opuse decât autorului recunoaşterii. 7. se stabileşte.

cauzele producerii prejudiciului.4. în Decretul nr. Prin această dispoziţie este modificat. În mod asemănător. 1890 C. 3.4.2. în ipotezele menţionate.civ. Termenul de 10 ani Este reglementat prin art.2.1.. drepturile reale care nu sunt declarate prin lege imprescriptibile ori nu sunt supuse altui termen de prescripţie. de 30 de ani). 2. Este vorba de o reglementare nouă.2. iar durata mai mare a termenului.civ. termenul de prescripţie instituit anterior în materia drepturilor reale imobiliare (conform art.7. 2518 N. 2519 N. şi are în vedere prescrierea dreptului la acţiune privitor la: 1.2. repararea prejudiciului adus mediului înconjurător. 167/1958 se prevedea că termenul de prescripţie în raporturile ce izvorăsc din asigurare este de 2 ani (dar în afara acelor raporturi ce izvorăsc din 129 . inexistentă anterior. dreptul la acţiune întemeiat pe un raport de asigurare sau reasigurare se prescrie în termen de 2 ani. după caz. Termenul de prescripţie de 2 ani Potrivit art.C.C. repararea prejudiciului moral sau material cauzat unei persoane prin tortură ori acte de barbarie sau.civ. Termene speciale de prescripţie 7.4. 7. deşi este vorba în principal.. a celui cauzat prin violenţă ori agresiuni sexuale comise contra unui minor sau asupra unei persoane aflate în imposibilitate de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa. în sensul reducerii duratei. despre valorificarea unor pretenţii materiale trebuie găsită în importanţa deosebită a valorilor lezate prin actele ilicite ce constituie.

contabililor şi altor liber-profesionişti.civ. pentru plata muncii lor. 1904 C.asigurările de persoane în care obligaţiile devin exigibile prin ajungerea la termen sau prin amortizare). pentru vizite. Termenul de prescripţie de un an Este reglementat prin dispoziţiile art. 8) inginerilor. 6) avocaţilor. 1) şi cu privire la dreptul la acţiune pentru restituirea sumelor încasate din vânzarea biletelor pentru un spectacol care nu a mai avut loc. 3) medicilor.2. chirurgilor. operaţii şi medicamente. Termenul de un an este reglementat prin dispoziţiile noului Cod civil (art. 7) notarilor publici şi executorilor judecătoreşti. În mod asemănător. ale negustorilor pentru mărfurile ce vând la particulari. pentru lecţiile date cu ora.C.civ. pentru plata onorariilor şi cheltuielilor. maeştrilor şi artiştilor. institutorilor. împotriva clienţilor. pentru plata simbriei). 7. 5) meşteşugarilor şi artizanilor. moaşelor. arhitecţilor. anterior (privitor la creanţe ale medicilor. un termen de un an se regăseşte şi în dispoziţiile art. geodezilor. ale servitorilor ce se tocmesc cu anul. pentru vizite. În sistemul Decretului nr. 2520 N. cu privire la dreptul la acţiune în cazul: 1) ospătarilor sau hotelierilor pentru serviciile pe care le prestează. în ceea ce priveşte plata sumelor ce le sunt datorate pentru actele funcţiei lor. asistentelor şi farmaciştilor. 4) vânzătorilor cu amănuntul pentru plata mărfurilor vândute şi a furniturilor livrate. 2521 alin. operaţii sau medicamente. cu ziua sau cu luna. 167/1958 termenul de prescripţie pentru dreptul la acţiune în asemenea situaţii era mult 130 .4.3. 2) profesorilor. pentru plata sumelor ce li se cuvin. ale directorilor de pensionate pentru preţul pensiunii şcolarilor şi a altor maiştri pentru preţul uceniciei. farmaciştilor.

cu rezerva situaţiei în care contractul de transport a fost încheiat pentru a fi executat succesiv sau. îndreptată împotriva transportatorului. 4 că termenul de prescripţie este de un an „atunci când contractul a fost încheiat spre a fi executat succesiv cu mijloace de transport felurite”. 24 din Decret). de 60 zile de la data la care spectacolul urma să aibă loc. Tot un termen de un an prevede noul Cod civil (art. 2521 alin. 4 alin. 131 . după caz. Decretul nr. 167/1958 prevedea în art. conform art. combinat.mai scurt (respectiv. cu acelaşi mijloc de transport sau cu mijloace de transport diferite (şi când termenul de prescripţie este de 3 ani). 2) pentru acţiunea izvorâtă dintr-un contract de transport de bunuri terestru. Cu privire la aceste raporturi izvorâte din contractul de transport şi la acţiunea care le sancţionează. aerian sau pe apă.

1. împiedicarea. a decăderii şi a termenelor de decădere. de exemplu.C.1. NOŢIUNE. Elementele acestei definiţii se regăsesc în dispoziţiile art. distincte de cele de prescripţie. 2 C. în mai multe materii. pentru revendicarea bunului pierdut sau furat). dar doctrina şi jurisprudenţa făceau aplicaţii ale acestei categorii de termene. 2545 N. iar în cazul actelor unilaterale.civ.). 132 . Erau astfel considerate. de principiu. a săvârşirii lor (2)”. independent de vreo culpă a titularului. prin simpla împlinire a termenului de decădere. potrivit cărora: „Prin lege sau prin voinţa părţilor se pot stabili termene de decădere pentru exercitarea unui drept sau săvârşirea unor acte unilaterale (1). Este vorba de o sancţiune care operează de drept.2.2. termenul de 1 an pentru transmiterea notificării (art.civ. termenul de 3 ani (prevăzut de art. termenul de 1 an pentru revocarea donaţiei pentru ingratitudine (art. Definiţie Prin decădere urmează a se înţelege acea sancţiune de drept civil care constă în stingerea dreptului subiectiv prin neexercitarea lui înăuntrul termenului stabilit de lege sau de părţi. 1909 alin.CAPITOLUL VIII DECĂDEREA. Neexercitarea dreptului subiectiv înăuntrul termenului stabilit atrage pierderea lui. 22 din Legea nr. 8. REGLEMENTARE ŞI REGIM JURIDIC 8. 10/2001). în condiţiile legii.civ. Reglementare 8. Absenţa reglementării în Codul civil de la 1865 Anterior adoptării noului Cod civil nu exista o reglementare generală. 831 C.

să stabilească un termen. prin analogie. termenele de decădere (denumite în doctrină şi termene prefixe sau termene de forcluziune125) îşi pot avea izvorul nu doar în lege. fiind nulă clauza prin care se stabileşte un termen de decădere ce Potrivit art. în cazul cărora. prin care se reglementează noţiunea şi modalitatea de instituire a termenelor de decădere.3. 103 C.2.: „Neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal. 8. regimul juridic al acestor termene.pr. un asemenea termen de decădere poate exista şi în legătură cu actele unilaterale. Instituirea termenelor prin lege sau prin voinţa părţilor Aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 8. 1 N. decăderea şi calculul termenelor”). de comun acord.124.pr.2. dincolo de care dreptul subiectiv neexercitat să fie considerat stins).civ. 124 133 . Cu toate acestea.În absenţa unui text de principiu. dispoziţiile art.. Instituirea termenelor de decădere 8. nerespectarea intervalului defipt pentru exercitarea dreptului conduce la împiedicarea săvârşirii actului.1. a se vedea.C.civ. consacrând instituţiei decăderii Titlul II din Cartea a VI-a („Despre prescripţia extinctivă. pp. 73-79.civ. 103 C. termenele de decădere nu pot fi instituite. M. 125 Pentru amănunte. (Prescripţia extinctivă …). actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării. Mai mult. ci şi în voinţa părţilor (în sensul că şi acestea pot. se considera că trebuie aplicate. afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.3. cit. În acest din urmă caz. 2545 alin. atrage decăderea. care vizau însă decăderea în materia termenelor procedurale. în acelaşi termen vor fi arătate şi motivele împiedicării”. renunţarea la beneficiul decăderii şi modalitatea de invocare a decăderii. Nicolae. Reglementarea actuală Noul Cod civil vine să acopere această lacună legislativă. op.

10/2001. regimul juridic aplicabil va fi acela specific prescripţiei extinctive. De asemenea.4. Ca atare. de suspendare. fie să rezulte din reglementarea consecinţelor neexercitării dreptului126). este necesar ca intenţia legiuitorului să fie neîndoielnică în acest sens (fie să fie prevăzut expres astfel. urmează să fie aplicate regulile de la prescripţia extinctivă (conform art. legiuitorul nu indică şi natura termenelor pe care le fixează. Aceasta întrucât. iar delimitarea termenelor de prescripţie de cele de decădere este adeseori anevoioasă. ori de câte ori nu va rezulta neîndoielnic faptul că termenul este unul de decădere. Reglementarea unei asemenea sancţiuni vizând pierderea a însuşi dreptului subiectiv a avut drept consecinţă calificarea termenului ca fiind unul de decădere. spre deosebire de termenele de prescripţie extinctivă. 22 alin. s-a statuat că „Nerespectarea termenului de un an prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent”.C. 2546 N. întrerupere sau repunere în termen. în sensul că ele nu sunt. 2547 N. de drept strict.ar face excesiv de dificilă exercitarea dreptului sau săvârşirea actului de către persoana interesată (art. 8. Regimul juridic şi efectele decăderii 8.4. pentru ca un termen să fie considerat de decădere. termenele de decădere se deosebesc esenţial de cele de prescripţie. 5 din Legea nr.civ. cele de decădere sunt considerate termene riguroase.1.civ.C. nesusceptibile în principiu. susceptibile de suspendare şi întrerupere (cu excepţia situaţiei în care prin lege se dispune altfel). Precizarea textului de lege este importantă. de principiu.). prin art. de cele mai multe ori. De exemplu.). având în vedere că. Regimul juridic al termenelor de decădere Din punctul de vedere al regulilor care le sunt aplicabile. În măsura în care această natură a termenului nu rezultă din conţinutul normei legale. 126 134 .

8.4.1.1. Suspendarea termenelor de decădere Cu toate regulile derogatorii de la regimul prescripţiei extinctive, totuşi, la fel ca în cazul acesteia, forţa majoră are consecinţe asupra termenului de decădere, fie în sensul amânării începutului acestuia, fie în sensul suspendării lui, dacă a intervenit după ce termenul a început să curgă. În acest sens, dispoziţiile art. 2548 alin. 2 N.C.civ. stabilesc: „ (…) forţa majoră împiedică, în toate cazurile, curgerea termenului, iar dacă termenul a început să curgă, el se suspendă (…). Termenul de decădere nu se socoteşte însă împlinit decât după 5 zile de la data când suspendarea a încetat”. Aplicându-se în mod corespunzător dispoziţiile referitoare la suspendare din materia prescripţiei extinctive, aceasta înseamnă că, de la data la care cauza de suspendare a încetat, durata termenului îşi reia cursul, socotindu-se pentru împlinirea acesteia şi timpul scurs înainte de suspendare. 8.4.1.2. Întreruperea termenelor de decădere Dispoziţiile art. 2548 alin. 3 N.C.civ. instituie o cauză de întrerupere a termenului de decădere, constând în introducerea unei cereri de chemare în judecată (sau de arbitrare), atunci când valorificarea dreptului subiectiv presupune un asemenea demers judiciar. Aşadar, cererea de chemare în judecată, de arbitrare ori de punere în întârziere vor produce efect întreruptiv, fiind aplicabile, prin analogie, regulile privitoare la întreruperea prescripţiei (referitoare la efectele întreruperii, beneficiul întreruperii, ca şi extinderea efectului întreruptiv asupra debitorului principal sau fideiusorului). 8.4.2. Renunţarea la beneficiul decăderii Având în vedere că termenele de decădere pot fi instituite şi prin acordul părţilor, rezultă că în mod asemănător se poate renunţa la acestea. 135

În acelaşi timp, dacă este vorba despre termene de decădere stabilite printr-o dispoziţie a legii care ocroteşte un interes privat, este posibilă renunţarea de către partea în favoarea căreia termenul a fost stipulat (art. 2549 alin. 1 N.C.civ.). Pentru a fi producătoare de efecte, este necesar ca renunţarea să intervină după împlinirea termenului. Pentru ipoteza în care renunţarea intervine înainte de împlinirea termenului, regulile incidente sunt cele privitoare la întreruperea prescripţiei prin recunoaşterea dreptului subiectiv. Termenele de decădere de ordine publică, adică acelea instituite prin norme imperative, care protejează interese generale şi de la care nu se poate deroga (ele neputând fi nici modificate, în sensul măririi sau micşorării), nu pot face obiect al renunţării. În acest sens, dispoziţiile art. 2549 N.C.civ. stabilesc că: „Părţile nu pot renunţa, nici anticipat şi nici după începerea cursului lor, la termenele de decădere de ordine publică şi nici nu le pot modifica, micşorându-le sau mărindu-le, după caz”. 8.4.3. Invocarea decăderii Potrivit art. 2550 N.C.civ. decăderea poate fi opusă de partea interesată în condiţiile art. 2513, ceea ce înseamnă că poate fi invocată pentru prima dată şi în faţa instanţei de apel, iar în materie de arbitraj, pe tot parcursul soluţionării litigiului. Spre deosebire, însă, de termenele de prescripţie (unde organul de jurisdicţie competent nu poate aplica prescripţia din oficiu127), în situaţia decăderii organul jurisdicţional este obligat să invoce şi să aplice din oficiu termenul de decădere, indiferent
Conform art. 2512 N.C.civ., prescripţia poate fi opusă numai de cel în folosul căruia curge, personal sau prin reprezentant, şi fără a fi ţinut să producă vreun titlu contrar ori să fi fost de bună-credinţă (1). Organul de jurisdicţie competent nu poate aplica prescripţia din oficiu (2). Dispoziţiile prezentului articol sunt aplicabile chiar dacă invocarea prescripţiei ar fi în interesul statului sau al unităţilor sale administrativ-teritoriale (3).
127

136

dacă cel interesat îl pune în discuţie, cu excepţia cazului în care este vorba despre un drept de care părţile pot dispune în mod liber. 8.5. Regimul juridic al decăderii comparativ cu cel al prescripţiei extinctive Comparaţie între prescripţia extinctivă şi decădere Din reglementarea prescripţiei şi a decăderii, astfel cum este dată ea de dispoziţiile noului Cod civil, reiese existenţa unor asemănări, care apropie cele două instituţii, precum şi a unor deosebiri importante, care fac să nu se confunde, întrucât atrag regimuri juridice distincte128. 8.5.1.1. În privinţa asemănărilor, urmează să reţinem129: – ambele au o reglementare expresă şi presupun existenţa unor termene, precum şi inacţiunea titularului dreptului subiectiv pe tot intervalul de timp prescris de lege; – regulile de calcul sunt aceleaşi, indiferent că este vorba de un termen de prescripţie sau de un termen de decădere; – imposibilitatea de a acţiona determinată de forţa majoră (contra non valentem agere …) este producătoare de efecte juridice, indiferent că termenul este de prescripţie sau de decădere; – introducerea cererii de chemare în judecată sau de arbitrare produce efecte întreruptive ale curgerii termenului, atât în cazul prescripţiei extinctive, cât şi în cazul decăderii; 8.5.1.

Până la adoptarea noului Cod civil, în absenţa unei reglementări exprese a decăderii, paralelismul care se făcea între cele două instituţii, cu identificarea elementelor de apropiere şi de diferenţă era rezultatul aprecierilor şi opiniilor exprimate în doctrină. 129 A se vedea în acest şi M. Nicolae, op. cit. (Prescripţia …), pp. 77-79.

128

137

– ambele pot fi invocate atât în faţa primei instanţe, cât şi direct în apel. 8.5.1.2. Între cele două instituţii există însă şi deosebiri importante, care fac să fie disociate, atrăgând un regim juridic distinct. Astfel: – în timp ce decăderea este, de principiu, o instituţie de drept public, întrucât organul de jurisdicţie este obligat să o invoce şi să o aplice din oficiu, prescripţia extinctivă poate fi valorificată doar după cererea părţii interesate, instanţa de judecată neputând să o invoce din oficiu; – după izvorul lor, termenele de prescripţie extinctivă pot fi numai legale, în timp ce termenele de decădere pot fi atât legale, cât şi convenţionale; – în mod obişnuit, termenele de prescripţie sunt susceptibile de suspendare, întrerupere şi repunere în termen, în timp ce termenele de decădere curg ireversibil (în mod excepţional acestea fiind supuse suspendării – pentru forţă majoră – sau întreruperii, atunci când se recunoaşte cererii de chemare în judecată, de arbitrare sau notificării de punere în întârziere un asemenea efect); – ca efecte juridice, în timp ce prescripţia extinctivă stinge doar dreptul la acţiune în sens material, decăderea este o sancţiune mult mai drastică, ce stinge însuşi dreptul subiectiv, împiedicând astfel valorificarea dreptului, atât pe cale de acţiune, cât şi pe cale de excepţie; – ca mod de apărare, prescripţia nu acţionează de plin drept, ea trebuind să fie invocată de persoana protejată, în timp ce decăderea de ordine publică poate fi invocată de instanţă din oficiu, chiar dacă persoana căreia i-ar profita respectiva sancţiune nu o invocă.

138

CAPITOLUL IX DREPTUL DE PROPRIETATE 9.1 Proprietatea privată

9.1.1. Definirea legală a dreptului de proprietate a fost completată prin reglementarea noului Cod civil (în raport cu art. 480 C.civ.) în sensul celor evidenţiate de doctrină. Noua reglementare defineşte acest drept prin conţinutul său, adică prin atributele conferite de dreptul de proprietate: posesia, folosinţa şi dispoziţia. Astfel, în noua reglementare, se consfinţeşte dreptul real al titularului de a poseda, de a folosi şi de a dispune (jus posidendi, jus utendi, jus fruendi şi jus abutendi) de bunul său, proprietate privată, atribute ce pot fi exercitate în mod absolut, exclusiv şi perpetuu, cu respectarea limitelor legale. 9.1.2. Conţinutul juridic al dreptului de proprietate este acelaşi cu cel din textul art. 480 C.civ. şi anume, atributele dreptului de proprietate: - Posesia (jus posidendi) reprezintă sub aspect juridic aproprierea stăpânirii bunului care este obiectul dreptului de proprietate, practic, relaţia dintre proprietar şi bunul său. Astfel, posesia ca element de drept exprimă dreptul de a apropria şi a stăpâni bunul spre deosebire de posesia exercitată ca stare de fapt. - Folosinţa (jus utendi şi jus fruendi) ca atribut al dreptului de proprietate, spre deosebire de termenul folosit în limbajul comun, în terminologia juridică reprezintă dreptul proprietarului de a se servi personal de bunul său în funcţie de natura acestuia. Desigur, această prerogativă a titularului nu trebuie exercitată abuziv130. Exercitarea acestui atribut nu exclude însă dreptul proprietarului de a nu se folosi de bunul său fără a-şi pierde prin neuz dreptul de proprietate.
130

A se vedea art. 15 N.C.civ. – despre abuzul de drept.

139

3. 9.civ. industriale sau civile. în noua reglementare. să culeagă productele. fără a se consuma substanţa acestuia. să transforme sau să distrugă bunul. acte de înstrăinare a dreptului de proprietate între vii pot fi: vânzarea. În acest sens. să consume substanţa bunului. Exercitarea acestui atribut se realizează prin acte juridice de dispoziţie între vii (inter vivos) sau pentru cauză de moarte (mortis causa). Astfel. contractul de întreţinere etc.civ. naturale. să modifice. şi art. iar în noul Cod civil la art. el însuşi sau prin altă persoană. a) Dispoziţia materială se referă la bunurile corporale. iar pentru cauză de moarte – legatul. conform art. 480 sunt enumerate caracterele juridice ale dreptului de proprietate (exclusiv şi absolut). fructele se deosebesc de producte care consumă substanţa bunului. Dispoziţia materială presupune dreptul proprietarului ca. b) Dispoziţia juridică. contractul de rentă viageră. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate În Codul civil la art. 548 N. şi anume perpetuitatea.C. Dispoziţia (jus abutendi. donaţia. abusus) este atributul dreptului de proprietate care are două forme: dispoziţia materială şi dispoziţia juridică..1. Fructele sunt. 555 alin. fructus) reprezintă dreptul proprietarului de a culege fructele produse periodic de bunul său. 1 se adaugă şi al treilea caracter consacrat de doctrină. exclusiv şi perpetuu. 140 . 483 C. dreptul de proprietate este absolut. (jus fruendi.Cea de a doua latură a atributului folosinţei. inclusiv drepturile de creanţă a căror substanţă juridică este în materialitatea titlului. Astfel.

c) Caracterul perpetuu este corolarul perpetuităţii dreptului de proprietate privată. în sensul că acesta durează atâta timp cât există bunul. Drept civil român. situaţie în care am putea vorbi de exercitarea în comun a monopolului de către coproprietari. complet. Beleiu. fără a fi luat în considerare numai caracterul său opozabil erga omnes care. include şi ideea transmisibilităţii sale. ci şi monopolul132 acestuia asupra bunului său şi excluderea terţilor. G. 132 A se vedea Fr. caracterul perpetuu al dreptului de proprietate este evidenţiat şi de imprescriptibilitatea dreptului de proprietate. Bucureşti. drept perpetuu. Dalloz. Droit civil. Ed. de altfel. 131 141 . limita de timp a dreptului de proprietate fiind determinată de pieirea bunului. Bucureşti. p. a VIII-a. Aşadar. 2003. A se vedea Gh. 94. Ed. care nu se stinge prin neuz. cu excepţia bunurilor care fac obiectul dreptului de proprietate publică sau a cazurilor de inalienabilitate legală ori convenţională a bunurilor proprietate privată. Les biens. într-o primă abordare. caz în care există mai mulţi proprietari asupra aceluiaşi bun în acelaşi timp. fie pe calea succesiunii. inclusiv a autorităţilor publice. Ph. Boroi. poate fi privit în sensul diferenţierii de drepturile relative131. Excepţie face proprietatea comună. Terré. fie prin acte juridice între vii. All Beck. De asemenea. nu numai puterile depline ale titularului dreptului. Acest caracter trimite mai degrabă la un drept deplin. b) Caracterul exclusiv prin care se înţeleg. Drept civil.a) Caracterul absolut al dreptului de proprietate. Ed. Universul Juridic. ediţia a II-a. Paris. dreptul de proprietate este transmisibil. Simmler. Partea generală. dreptul de proprietate. caracterizează toate drepturile absolute. Aşadar. ed.

astfel cum am văzut. Art. şi anume: exproprierea pentru cauză de utilitate publică şi confiscarea. 556 precizează posibilitatea limitării exercitării atributelor dreptului de proprietate prin efectul legii. distinge la alin.9. Se impune. limitarea priveşte atât corporabilitatea bunului. determinate de limitele corporale ale bunului care formează obiectul dreptului de proprietate. Limitele exercitării dreptului de proprietate privată Dispoziţiile art.civ. Alineatul 2 al art. (5) din Constituţie. Astfel. 44 alin. însă. 555 N. limitările pot fi rezultatul voinţei legiuitorului. condiţie legală absolută pentru exercitarea prerogativelor acestui drept. a judecătorului sau a proprietarului. dacă legea nu o interzice. şi anume că limitele exercitării dreptului de proprietate privată.civ.4. precizează în mod expres atributele şi caracterele dreptului de proprietate dar în limitele determinate de lege. Alineatul 3 al aceluiaşi articol menţionează că limitările se pot face şi prin convenţie. indiferent de sorgintea lor. Excepţiile de la garantarea dreptului de proprietate sunt doar cele prevăzute de Constituţie. Cu alte cuvinte. cu îngrădirile stabilite de lege. însă. Dobândirea dreptului de proprietate Cât priveşte modurile de dobândire a dreptului de proprietate privată. 556 N. Aceste limite juridice au în vedere chiar conţinutul juridic al dreptului de proprietate.C. cât şi voinţa legiuitorului. o precizare..1.1. acesta poate fi folosit şi de o autoritate publică pentru executarea unor lucrări de interes general. 9. potrivit art. la modurile prevăzute de Codul civil s-au mai 142 .C. Un astfel de exemplu l-ar putea constitui dreptul proprietarului de a folosi subsolul proprietăţii sale imobiliare. şi ale art.5. 1 limitele materiale ale exercitării dreptului de proprietate. nu înseamnă şi nu ar putea însemna lipsirea titularului de dreptul său.civ. 480 C.

al dreptului de proprietate sau al unor dezmembrăminte poate face înscrierea în Cartea funciară. înscrierea în Cartea funciară. 557 N. Uzucapiunea tabulară se referă la dobândirea dreptului de proprietate asupra unui imobil sau ca titular al unui drept real 143 . chiar în lipsa unei prevederi exprese din Codul civil.adăugat în noul Cod civil hotărârea judecătorească şi actul administrativ (art. 2). 4 al art. în mod constant. prin uzucapiune. după caz.civ. a bunurilor imobile este un mod de dobândire a dreptului de proprietate. ceea ce corespunde efectului constitutiv al intabulării – reglementare nouă şi de mult aşteptată (alin.C. Uzucapiunea extratabulară are în vedere dobândirea dreptului de proprietate sau a unor dezmembrăminte ale acestuia în folosul celui care l-a posedat timp de 10 ani: dacă proprietarul înscris în Cartea funciară a decedat ori. Remarcăm faptul că această nouă reglementare a fost preluată din doctrină. De asemenea. 1 şi alin. Cât priveşte dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune. dacă a fost înscrisă în Cartea funciară declaraţia de renunţare la proprietate.930) şi uzucapiunea tabulară (art. credem că se cuvine să punem în evidenţă faptul că uzucapiunea imobiliară are o reglementare complet nouă în noul Cod civil. înscriere care este constitutivă a dreptului astfel dobândit. atunci când aceasta este constitutivă sau translativă de proprietate (art. dacă imobilul nu era înscris în Cartea funciară. care.931).C. a considerat că hotărârea judecătorească este un mod de dobândire a dreptului de proprietate. cu respectarea dispoziţiilor legale.). După împlinirea termenului de 10 ani dobânditorul.) .civ. şi-a încetat existenţa. 557 alin. Uzucapiunea imobiliară cunoaşte două forme: uzucapiunea extratabulară (art. 888 N.

de altfel.7.1. în această situaţie sunt ca acela înscris să fi fost de bună credinţă şi să posede timp de 5 ani după momentul înregistrării iar posesia să fie utilă (neviciată). 9. suportat de proprietar. de regulă. 559 alin. nu reglementează decât prescripţia extinctivă. .joncţiunea posesiilor este permisă. a încetării existenţei persoanei juridice ori a înregistrării declaraţiei de renunţare la proprietate. . pentru uzucapiunea extratabulară. exempli gratia. de la data decesului sau.1. 489. art. 1 nu face altceva decât să precizeze că proprietatea terenului. fără cauză legitimă.viciile posesiei suspendă curgerea termenului de uzucapiune. care. Întinderea dreptului de proprietate asupra terenurilor Prevăzută în Codul civil la art. cu respectarea limitelor legale. se întinde şi asupra subsolului şi a spaţiului de deasupra terenului. 9.de către persoana care a fost înscrisă. în noul Cod civil. în Cartea funciară. Riscul pieirii bunului Este. în ceea ce priveşte întinderea dreptului 144 . dacă prin lege nu se dispune altfel. după caz. Menţionăm următoarele: . dar în noua reglementare se prevede că acesta poate fi asumat şi de către o altă persoană. posesorul actual putând să unească propria posesie cu cea a autorului său.6. .termenul pentru uzucapiune nu este caracterizat ca fiind prescripţie achizitivă în noul Cod civil. sub titlul „Despre dreptul de accesiune relativ la lucrurile imobile”. Condiţiile legale. proprietatea pământului cuprinde în sine „proprietatea suprafeţei şi a subfeţei lui”. Alineatul 2 al acestui articol face precizarea. luată ca un dat.termenul uzucapiunii începe să curgă.

deci a obiectului dreptului de proprietate. Abandonarea unui bun mobil de către proprietarul său reprezintă un mod de stingere a dreptului de proprietate.C.civ.1. putând trage toate foloasele pe care acestea le-ar produce”. are în vedere proprietatea privată. 9. 9. de pildă. izvoarelor şi apelor subterane. Totodată.1. 604-609 N.8. Dreptul de proprietate nu se pierde prin neuz. vorba despre „ridicarea oricăror construcţii deasupra şi în subsolul terenului. 562) de o reglementare aparte. care. izvoarele şi lacurile aflate pe terenul respectiv. lucrărilor şi instalaţiilor subterane etc. Stingerea dreptului de proprietate Se bucură în noul Cod civil (art. 9. renunţarea la dreptul de proprietate se face numai prin declaraţie autentică. desigur. în afară de excepţiile prevăzute de lege. 145 .proprietarului asupra terenului. că ar fi.8. în limitele şi în condiţiile determinate de lege. proprietarul terenului este ţinut să respecte. în economia reglementării se regăsesc şi prevederi privind apele de suprafaţă şi albiile acestora care aparţin proprietarului terenului pe care se formează sau curg apele.1. acesta fiind imprescriptibil.8. Pieirea bunului O primă precizare care ţine de esenţa dreptului de proprietate şi priveşte stingerea acestui drept se referă la pieirea bunului.. în condiţiile legii. Cât priveşte folosirea apelor. De asemenea. se regăsesc dispoziţii generale în art. Cât priveşte însă un bun imobil. dreptul de proprietate poate fi dobândit de altă persoană în condiţiile determinate de lege.2. dacă acesta este înscris în Cartea funciară. Cu toate acestea. plantaţiile şi lucrările pe care le găseşte de cuviinţă.1. drepturile terţilor asupra resurselor minerale ale subsolului.

O altă reglementare specială este dată prin Legea nr. 3. credem că putem afirma. ci găsim numai reglementarea condiţiilor în care se poate face. stabilită potrivit legii. faţă de reglementarea iniţială. 44 alin. iar pentru bunul imobil este momentul înscrierii în Cartea funciară a declaraţiei de renunţare.3. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică şi în H. este o lege complet nouă atât cât priveşte cauzele exproprierii. care s-au extins şi la drumurile judeţene şi locale. 184/2008 care. 9. Toate aceste reglementări constituie dreptul comun în materia exproprierii. ns. 3). tot în mod indirect. nr. 562) nu este prevăzută în noul Cod civil în termeni direcţi.).8. 198 din 22 mai 2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de autostrăzi şi drumuri naţionale. Sediul materiei acestei operaţiuni juridice complexe.1.Momentul stingerii dreptului de proprietate asupra bunului mobil este momentul abandonării acestuia. mai ales. Exproprierea ca mod de stingere a dreptului de proprietate privată (alin. se găseşte în Codul civil (art. 583 din 31 august 1994. 981) şi în noul Cod civil (art. De fapt. de aprobare a Regulamentului privind procedura de lucru a comisiilor pentru efectuarea procedurilor prealabile în vederea declarării utilităţii pentru lucrări de interes naţional sau de interes local. în Legea nr. cu privire la încălcarea 146 . pe lângă prevederile constituţionale. 3 art. completată şi modificată prin Legea nr.G. ca excepţie de la prevederea constituţională privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii private. 562 alin. exproprierea pentru cauză de utilitate publică este prevăzută de Constituţia României la art. dar. cu dreaptă şi prealabilă despăgubire. şi anume: „Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică.” (subl.

4 alin. instanţei judecătoreşti în termen de 30 de zile de la data când i-a fost comunicată hotărârea (administrativă) de stabilire a cuantumului despăgubirii fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator. prin afişare la sediul Consiliului local pe raza căruia se află şi imobilul supus exproprierii (art. Astfel. potrivit căruia lucrările de utilitate publică privind drumurile. Astfel. 1 al Legii nr. fără acordul proprietarului imobilului supus exproprierii. cererea pentru plata despăgubirilor trebuie depusă în termen de 10 zile de la data aducerii la cunoştinţă publică. după caz. care fac obiectul reglementării. modificate şi termenele iniţial stabilite. care încalcă dispoziţiile art. modificarea cuprinsă în art. 184/2008 prevede că Guvernul sau autoritatea publică competentă. Credem că nu este greu de observat neconstituţionalitatea acestor reglementări din legile speciale. o altă modificare importantă a reglementării exproprierii este prevăzută de alin. Prin Legea nr. 2). 9 alin. 1.dispoziţiilor constituţionale privind dreapta şi prealabila despăgubire. 3 şi ale alin. 184/2008. în condiţiile legii. 198/2004 şi nr. 2 al aceluiaşi articol 9. de asemenea. 184/2008 au fost. se poate adresa. 44 alin. respectiv nr. De asemenea. despăgubirea nefiind fixată prin acordul comun 147 . nu pot fi suspendate sau sistate la cererea vreunei persoane ce ar putea invoca existenţa unor litigii privind proprietatea sau posesia imobilului expropriat. expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirii stabilite unilateral şi consemnate. şi nu în termen de 30 de zile cum era prevăzut iniţial şi care este un termen minim general. 6 din Constituţie. potrivit art. 5 alin. aceasta însemnând stabilirea unilaterală de către expropriator a valorii despăgubirilor. Mai mult decât atât. aprobă prin hotărâre suma globală a despăgubirilor estimată de expropriator după un raport de evaluare.

6 din Constituţia României. drepturile acestora se stabilesc de către instanţa sesizată în cadrul procedurii exproprierii. 44 alin. iar în caz de divergenţă prin justiţie”. situaţie în care instanţa ia cunoştinţă de aceasta şi pronunţă o hotărâre de expedient. chiar Instanţa competentă este tribunalul în raza căruia este situat imobilul supus exproprierii. judecătorul are obligaţia de a cita toate persoanele.Instanţa competentă133 se sesizează printr-o cerere de chemare în judecată (cererea de expropriere) a oricărei persoane (fizice sau juridice) care poate proba un drept real sau un interes legitim privind imobilele supuse exproprierii. .între proprietar şi expropriator. b) Soluţionarea cererii presupune verificarea îndeplinirii condiţiilor cerute de lege pentru expropriere şi stabilirea cuantumului despăgubirilor. Părţile pot însă încheia o tranzacţie în faţa instanţei cu privire la expropriere şi la despăgubiri.Instanţa se sesizează după epuizarea procedurilor administrative. este vorba de o procedură civilă specială. a) Procedura judiciară. anume art. Dispoziţiile aplicabile etapei judiciare. În cazul în care în cerere nu sunt chemate în judecată toate persoanele aflate într-o atare situaţie. De asemenea. 133 148 . dispun: „Despăgubirile prevăzute la alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul. ce se completează cu dispoziţiile legale ale procedurii civile de drept comun şi anume: . şi nefiind în acest mod nici „dreaptă” şi nici „prealabilă”. stabilirea şi distribuirea despăgubirilor de către instanţă are în vedere şi dovedirea drepturilor celor care solicită să fie despăgubiţi iar în caz de litigiu între persoanele care formulează cereri de despăgubire.

la alin. 9. în Revista Dreptul nr. nu poate fi consacrată decât în reglementările constituţionale.dacă procesul îmbracă un caracter complex134 în funcţie de drepturile solicitate prin acţiuni reale sau personale pretinse prin cererile de despăgubire. reguli de tehnică legislativă: „Nu pot fi supuse A se vedea Fl. Baias şi B. 7 A se vedea mai pe larg. ignorând. Credem că este necesar să precizăm că efectele sunt aceleaşi.8. V. Dumitrache. Stoica. 4 al art. 562. c) Efectele juridice ale exproprierii sunt multiple şi complexe.H. 44 alin. reglementează acest mod de stingere a dreptului de proprietate printr-o negaţie. prin care titularul dreptului poate fi lipsit de proprietatea asupra bunului său. indiferent dacă există o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă sau o înţelegere a părţilor încheiată anterior etapei judiciare a procedurii. 134 149 . Noul Cod civil.1. Drept civil. Drepturile reale principale. 158. putând să se regăsească atât în planul drepturilor reale cât şi în planul drepturilor de creanţă135. 2009. 9. C. conţine dispoziţia potrivit căreia averea dobândită licit nu poate fi confiscată iar caracterul licit al dobândirii este prezumat (alin. p. Discuţii pe marginea Legii 33/1994. Ed. pentru a pune în evidenţă caracterul excepţional al confiscării. Credem că reglementarea constituţională de la art. Ca sancţiune. pe cale de consecinţă. confiscarea este reglementată în legislaţia penală şi în legislaţia contravenţională care statuează condiţiile în care se poate dispune confiscarea bunurilor folosite sau destinate săvârşirii infracţiunilor sau contravenţiilor ori care sunt rezultatul unor asemenea fapte. Bucureşti. Confiscarea Este o sancţiune cu caracter excepţional ce înfrânge inviolabilitatea dreptului de proprietate privată şi. 4/1995.Beck. astfel.4. 8).

44 alin. art. iar la alin.”. Legea nr. Dreptul de proprietate publică 9.confiscării decât bunurile destinate sau folosite pentru săvârşirea unor infracţiuni ori contravenţii sau cele rezultate din acestea”. Reglementările constituţionale. au fost dezvoltate în cadrul Legii nr. în mod egal. ca fiind publică sau privată.2.1. nr.2.Of. spaţiul aerian. de lege. marea teritorială. 3 enumeră principalele categorii de bunuri care sunt obiectul exclusiv al proprietăţii publice: „Bogăţiile de interes public ale subsolului. Cadrul de reglementare Constituţia României. 479. se consfinţeşte că proprietatea privată este garantată şi ocrotită. 33/1994 privind exproprierea pentru Publicată în M. 136 alin. 4 se consacră exercitarea dreptului de proprietate publică de către fiecare dintre cei doi titulari. după ce a fost de mai multe ori modificată. aşa cum la art. precum şi alte bunuri stabilite de legea organică. ultima dată fiind prin Legea nr. 476. art. 1. se precizează că această formă a proprietăţii este garantată şi ocrotită de lege. privind dreptul de proprietate publică. art. indiferent de titular. 213/1998 sunt completate şi de dispoziţiile Codului civil prin art. 136 alin. 1844. 137 136 150 . cu caracter general. la art. Republicată în M. plajele. 131 din 24 iunie 2008. 123 din 20 februarie 2001. 478. 213/1998136 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia. 448 din 22 noiembrie 1998. cu modificările şi completările ulterioare137. resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental. 121-124). 2.Of.. 215/2001 privind administraţia publică locală. consacră proprietatea. nr. Legea nr. apele cu potenţial energetic valorificabil de interes naţional. art. instituţie fundamentală. Art. Legea nr. Cadrul legal constituţional şi cel stabilit prin Legea nr. Alineatul 2 din reglementarea constituţională desemnează pe cei doi titulari ai proprietăţii publice. 18/1991 a fondului funciar (art. 9. 475. şi anume: statul şi unităţile administrativ-teritoriale..

Prin această dispoziţie pozitivă a dreptului de proprietate publică se renunţă la definiţia negativă din Codul civil („Bunurile care nu sunt ale nimănui (. este definit dreptul de proprietate publică prin desemnarea celor doi titulari: statul şi unităţile administrativ-teritoriale cărora le aparţin. după caz. 138 Publicată în M. din domeniul public sau din domeniul privat al acestora. nu era necesară deoarece o a treia posibilitate nu există. prin natura lor sau prin declaraţia legii. în limitele impuse de Constituţie şi de Legea nr. O. 1) ce aparţin statului sau unităţilor administrativ teritoriale fac parte. credem. sunt considerate ca dependinţe ale domeniului public”). conţinutul şi caracterele acestui drept sunt preluate din Legea nr.. Prin această definiţie sunt precizate şi criteriile pentru determinarea bunurilor care fac parte din domeniul public: uzul şi interesul public. 213/1998.G.C. 136 alin. iar alin. În noul Cod civil. cu privire la subiectele. de fapt. iar regimul juridic al acesteia. 213/1998. sunt de uz ori de interes public. 34 din 28 iunie 2006138. 859 N. privind regimul contractelor de concesiune de bunuri proprietate publică. 418 din 15 mai 2006. 151 . obiectul. Astfel. art. nr. 2 al acestui articol menţionează că celelalte bunuri (în afara celor menţionate la alin. 475 alin. nr.. bunurile care.)” . cu acest titlu. Precizarea. Reglementarea dreptului de proprietate publică din noul Cod civil se situează. 858..Of. cu condiţia să fi fost dobândite prin unul din modurile prevăzute de lege.VI (Cartea a III-a).U. 476 privind bunurile „care nu sunt proprietate particulară. 2 C. 3 din Constituţie. proprietatea publică este reglementată pentru prima dată separat într-un titlu .art.civ şi art. preia integral textul art.civ. În art.cauză de utilitate publică. precizând obiectul exclusiv al dreptului de proprietate publică.

desigur. asupra bunurilor din domeniul public de interes local şi judeţean. b) unităţile administrativ teritoriale (comuna. menţionând la alin. 3 că bunurile care fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice a statului sau a unităţilor administrativ teritoriale potrivit unei legi organice nu pot fi trecute din domeniul public al statului în domeniul public al unei unităţi administrativ-teritoriale sau invers. delimitare ce se face potrivit legii. Statul şi unităţile administrativ-teritoriale sunt singurele subiecte care îşi pot apropria bunurile din domeniul public care aparţin acestuia prin destinaţia lor „de uz şi de interes public”.2. judeţean şi local. Conţinutul. limitele şi caracterele dreptului de proprietate publică Doctrina a considerat. acelaşi pentru toate persoanele fizice sau persoanele juridice de drept public sau cu caracter privat. 860.Noul Cod civil delimitează. 152 . adică posesia. decât ca urmare a modificării legii organice.2. folosinţa şi dispoziţia. Se cuvine să menţionăm că statul şi unităţile administrativteritoriale sunt şi titulari ai dreptului de proprietate privată asupra bunurilor din domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale. oraşul.2. Titularii dreptului de proprietate publică sunt: a) Statul Român. Acest drept are. că exerciţiul prerogativelor dreptului de proprietate publică. precum şi bunurile din domeniul privat cu regim juridic de drept comun apte de a participa la circuitul civil şi comercial al unei economii axate pe piaţa liberă. după intrarea în vigoare a Constituţiei din anul 1991. 9. regimul de proprietate privată. 9. municipiul şi judeţul).3. asupra bunurilor din domeniul public de interes naţional. În celelalte cazuri această operaţiune juridică se poate face în condiţiile legii. domeniul public naţional. în art.

Aşadar. Cât priveşte limitele exercitării dreptului de proprietate publică. Harosa. art. p. compatibile cu uzul sau interesul public căruia îi sunt destinate bunurile. C. care îmbracă regimuri juridice diferite. 1/1995. 2 din Legea nr. L. şi care precizează că exercitarea dreptului de proprietate publică se face în limitele prevăzute de noul Cod civil şi de lege. desigur. sunt în mod egal garantate şi ocrotite de lege. în art. Această concepţie se regăseşte. Oprişan. După cum vom preciza. 213/1998). Drept civil. dreptul de proprietate publică nu este reglementat „preferenţial” faţă de dreptul de proprietate privată. în mod direct de către titularul dreptului de proprietate publică.7. 53 din Constituţie referitor la restrângerea exercitării unor drepturi sau al unor libertăţi. Universul Juridic. o excepţie de la dreptul comun. p.. Regimul general al proprietăţii în România. nr. 140 A se vedea L. fiind susceptibilă. ne exprimăm opinia. de fapt.îmbracă o formă specifică139. în limitele şi în condiţiile legii”. 213/1998. de orice limite pentru respectarea dreptului de proprietate privată. folosinţa şi dispoziţia asupra bunurilor care alcătuiesc domeniul public. şi anume exercitarea lor în regim de drept public140. neapărat. 862 N. Aşadar. numai prin lege şi numai dacă se impune „. Bucureşti. Aceste prevederi au caracter de noutate faţă de reglementările anterioare (Legea nr.pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor. Ed. 213/1998 care prevede: „Statul şi unităţile administrativ teritoriale exercită posesia. 2006.M. dreptul de proprietate publică fiind.”. 117. că cele două forme de proprietate. în special în situaţia bunurilor de uz public. în cele ce urmează. textul este astfel corelat cu dispoziţiile art. privată şi publică. astfel.civ.. conţine o nouă dispoziţie ce nu se regăseşte în Legea nr. alături de alţi autori. de altfel. în Studii de Drept românesc. Pop..C. posesia şi folosinţa nu se exercită.. 139 153 . Drepturile reale principale.

credem că va trebui să se găsească o soluţie deoarece „prompt” nu presupune un termen. aceasta se constată printrun acord între titularul proprietăţii publice şi persoana interesată sau.2. credem. 863. situaţie în care persoana interesată are dreptul la o justă şi promptă despăgubire. donaţie sau legat acceptat în condiţiile legii. fiind vorba. situaţia în care limitările sunt compatibile cu uzul şi folosul public căruia îi sunt destinate bunurile respective. se face prin: achiziţie publică. în conformitate cu prevederile art. dacă bunul prin natura sau prin voinţa dobânditorului devine de uz ori de interes public. o limită legală a dreptului de proprietate publică (art. este de uz şi de interes public (art. de un drept de trecere. astfel. În cazul unei incompatibilităţi. litera d). este convenţia cu titlu oneros. Observăm că acest calificativ „promptă” nu are niciun fel de înţeles în plan juridic.).C. preluând soluţiile legale existente. 213/1998). limitele exercitării dreptului de proprietate publică au în vedere. 13 din Legea nr. prin transferul din domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ teritoriale în domeniul public al acestora. care.civ. dacă 154 . Modurile de dobândire şi de stingere a dreptului de proprietate publică A. Menţionăm că în reglementarea noului Cod civil nu mai există servitutea de trecere ca servitute legală. cum am precizat deja.4. conform legii. 621 N. Dobândirea dreptului de proprietate publică în noul Cod civil. Un nou mod de dobândire a proprietăţii publice. în caz de divergenţă. 9. expropriere pentru cauză de utilitate publică. potrivit aceluiaşi articol. Un astfel de exemplu ar fi servitutea de trecere în favoarea unui imobil proprietate privată pe un imobil proprietate publică. pe cale judecătorească.Conform reglementării noului Cod civil.

imprescriptibile şi insesizabile. este de fapt un contract de vânzare-cumpărare supus reglementărilor de drept comun. 864 N. prin convenţie cu titlu oneros. devine de uz şi de interes public. la art. se consacră doar inalienabilitatea bunurilor proprietate publică şi textul ni se pare absolut suficient.2.2. Exercitarea dreptului de proprietate publică Art.bunul prin natura lui sau prin voinţa dobânditorului.civ. bunurile proprietate publică pot fi date în administrare sau în folosinţă. conform principiului libertăţii contractuale. Dreptul de proprietate publică se stinge (art. ele nu pot fi dobândite de nicio persoană prin uzucapiune şi nu pot fi urmărite prin procedura executării silite. exclusiv şi perpetuu. 9. deoarece imprescriptibilitatea şi insesizabilitatea sunt efectele juridice ale faptului că aceste bunuri nu sunt alienabile. B. 9. Caracterele dreptului de proprietate publică Dreptul de proprietate publică este un drept absolut. Astfel. Bunurile ce fac obiectul dreptului de proprietate publică sunt inalienabile. Dorinţa dobânditorului de a destina bunul astfel dobândit uzului şi interesului public ţine de cauza contractului.6. 4.C. prevede laconic „În condiţiile legii.) dacă bunul a pierit ori dacă a fost trecut în domeniul privat. adică de motivele părţilor de a încheia contractul. În Constituţie. 136 alin. respectiv statul sau unităţile administrativ-teritoriale îşi exprimă astfel. care nu poate fi decât unul din cei doi titulari ai dreptului de proprietate publică. 155 . Dobânditorul. pot fi concesionate ori închiriate”. 861 alin.5.C. în cazul în care uzul sau interesul public nu mai există. nefiind susceptibile de vânzare prin licitaţie publică în vederea satisfacerii creanţelor creditorului.civ. voinţa în limitele legii. 3 N. Credem că este necesar să observăm că acest nou mod de dobândire a dreptului de proprietate publică.

141 A se vedea L. 866 N. titulari ai acestui drept de proprietate. M. în calitate de organe de conducere ale persoanelor juridice. 136 alin. .Desigur.C. Temeiul legal al încredinţării unor bunuri proprietate publică în scopul folosirii sau exploatării lor se regăseşte în Constituţie. în aceste moduri titularii dreptului de proprietate publică îşi pot exercita prerogativele (atributele) ce ţin de conţinutul juridic al acestui drept. prin altul. 17. 9. În cele mai multe cazuri.cit. Pop.dreptul de folosinţă cu titlu gratuit. Unele bunuri sunt atribuite prin contract unor persoane juridice de drept privat ori chiar persoanelor fizice. . sunt.. cea mai mare parte a bunurilor proprietate publică sunt încredinţate. prin acte de putere141. op. ori închiriate.7..dreptul de administrare. Drepturile reale derivate din dreptul de proprietate publică Drepturile reale constituite pentru exercitarea dreptului de proprietate publică. 213/1998 – art. exercitarea atributelor sau a unora dintre acestea se realizează prin intermediul unor subiecte de drept civil. conform art. pag. cu titlu gratuit. unor anumite persoane juridice. sau prin norme juridice. în textul art. prin altul.civ. adeseori înfiinţate în acest scop. pe termen limitat. în putere publică a dreptului de proprietate publică reprezintă un mod specific numai proprietăţii publice. următoarele: .131. Aşadar. în favoarea instituţiilor de utilitate publică. 156 .2. Alteori pot fi date în folosinţă. se poate spune că aceste moduri de exercitare.dreptul de concesiune. Astfel. Exercitarea dreptului de proprietate publică se poate face asupra unor bunuri direct şi nemijlocit de către autorităţile publice competente sau de alte autorităţi publice. Harosa. 4 şi în Legea nr.

titularii dreptului de administrare nu pot fi decât: regiile autonome.C. absolut. fiind un drept real principal. Dreptul de administrare derivat din dreptul de proprietate publică în cadrul raporturilor de drept civil are o fiinţă proprie. 867 alin.. dar inopozabil titularului dreptului de proprietate publică. judeţean sau. agenţii naţionale. conform art. 1 N. se dispune (în putere publică) prin hotărâre a Guvernului sau a consiliului local. 12 alin. de 157 . prin hotărâre a Guvernului sau a consiliilor locale. 213/1998. care exclude opozabilitatea. după cum am menţionat mai sus. după caz. A. revocat de către autoritatea publică ce l-a constituit. Natura juridică a raporturilor de drept public dintre titularul dreptului de proprietate şi titularul dreptului de administrare. se vor aplica dispoziţiile cuprinse în Legea nr. 2 din Legea nr. consilii judeţene şi consilii locale).Deoarece închirierea nu dă naştere unui drept real. opozabil tuturor (erga omnes). de sine stătătoare. conform cărora închirierea bunurilor proprietate publică se aprobă. Aşadar. cu obligaţia de a indica titularul dreptului de proprietate.civ. între titularul dreptului de proprietate publică şi cel al dreptului de administrare există raporturi administrative. instituţiile publice de interes naţional. prefecturile şi autorităţile publice centrale şi locale cu personalitate juridică (ministere. Constituirea dreptului de administrare. 14-16. Dreptul de administrare Potrivit Legii nr. local. Titularii dreptului de administrare au calitate procesuală cu privire la acest drept. el putând fi retras. 213/1998 art. 213/1998 şi art. face ca dreptul de administrare să nu fie un dezmembrământ al dreptului de proprietate. amintim în acest context şi inalienabilitatea bunurilor proprietate publică care. după caz.

c) Dispoziţia: Dat fiind că dreptul de proprietate publică este inalienabil. titularul acestui drept poate să posede. la bugetul local (art. în condiţiile stabilite în actul de atribuire. chiriile). este prevăzută posibilitatea transmiterii. a) Posesia titularului dreptului de administrare nu cuprinde decât elementul corpus. 16 din Legea nr. Aşadar. b) Folosinţa conferită titularului dreptului de administrare presupune posibilitatea. Astfel. Titularii dreptului de administrare pot culege fructele naturale sau industriale produse de bunurile pe care le au în administrare. 12 alin. a unor bunuri în stare de funcţionare. 213/1998. sub aspectul intenţiei. iar cota parte de 50-80% se face venit la bugetul de stat sau. face imposibilă dezmembrarea dreptului de proprietate publică. inclusiv nesusceptibil de dezmembrăminte. deoarece animus (intenţia de a poseda pentru sine) nu are cum să existe. să folosească şi să dispună de bunul aflat în administrare. dar şi obligaţia de a utiliza bunurile proprietate publică. de a le „pune în lucru” conform obiectului său de activitate. după caz. dispoziţia nu poate privi decât o eventuală transmitere a dreptului de administrare. potrivit reglementărilor în vigoare. 213/1998). conform actului de constituire sau. Cu privire la fructele civile (cum ar fi. 3 din Legea nr. fără plată. de exemplu.asemenea. Conţinutul juridic al dreptului de administrare Potrivit art. titularul dreptului real nu poate să se considere decât un titular al dreptului real de administrare. acestea se cuvin în cotă parte de 20-50 % titularului dreptului de administrare. care nu mai sunt 158 . dacă legea nu prevede altfel. cu alte cuvinte.

care pare a avea ca obiect al concesionării numai bunurile proprietate publică. aşa cum se prevede la art. 72 din 17 iunie 2009. publicate în M. Legea nr. B. Reglementarea actuală. Publicată în M. de pildă. însă. cu alte cuvinte. 134 din 19 aprilie 2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică. excavarea de pământ etc. 4. 143 142 159 . exploatarea bogăţiilor subsolului.Of.C.Of. 871 alin. Titularul dreptului de concesiune asupra bunurilor proprietate publică poate fi orice persoană fizică sau persoană juridică română sau străină (art. De menţionat că această nouă reglementare. ultima fiind prin OUG nr. nr. 168 din 15 februarie 2007142. nr. în prezent abrogată. tăieri de arbori. Dreptul de concesionare asupra bunurilor din domeniul public este privit ca un drept real. a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii publice143. 136 alin. 34/2006 şi Normele metodologice de aplicare aprobate prin H.necesare titularului dreptului. teza a II-a). nu îngăduie decât concesionarea bunurilor proprietate publică. 146 din 28 februarie 2007. în administrarea altei instituţii publice. Publicată în M.Of. 1 din OUG nr. 418 din 15 mai 2006. vorba şi de o dispoziţie materială a titularului dreptului de administrare în cadrul executării unor lucrări cum ar fi. Poate fi. 2 N. în realitate priveşte atât lucrările publice cât şi serviciile publice. care a suferit modificări succesive. Dreptul de concesiune asupra bunurilor proprietate publică Reglementarea legală: Constituţia României (art.civ. de la o instituţie publică.G. 219/1998. prin OUG nr. nr.). 213/1998 şi Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 34/2006. nr. 426 din 23 iunie 2009. spre deosebire de Legea nr.

civ. unei persoane denumită concesionar (care acţionează pe riscul şi pe răspunderea sa) dreptul şi obligaţia de a exploata un bun proprietate publică în schimbul unei redevenţe. prin dobândirea în proprietate a productelor.. trebuie să îmbrace forma scrisă. Conţinutul juridic al contractului de concesiune. posesia. care precizează că.C. care transmite. astfel. Inalienabilitatea dreptului de concesiune ca drept intuitu personae şi-a găsit consacrarea în art. 1 N. dreptul concesionarului de a poseda. sub sancţiunea nulităţii absolute. iar părţile sunt o autoritate publică numită concedent. aparţine concesionarului în această calitate. 213/1998. a folosi şi a dispune de bunul concesionat în limitele prevăzute de lege şi de contractul de concesionare. Astfel. ca şi dreptul de administrare presupune. comutativ. 872 alin. cu titlu oneros. iar folosinţa (usus şi fructus) înseamnă dreptul de a culege sau de a percepe în proprietate fructele produse de bunurile concesionate.Constituirea dreptului de concesiune se face prin contractul de concesiune care. cu executare succesivă şi constitutiv de drepturi reale. Atributul dispoziţiei materiale asupra bunurilor poate fi concretizat. sinalagmatic. ad validitatem. Contractul de concesiune apare. 160 . ca un contract intuitu personae. concesionarul nu poate înstrăina şi nici greva bunurile date în concesiune ori bunurile destinate ori rezultate din concesiune şi care trebuie restituite concedentului la stingerea concesiunii. pe o perioadă determinată. chiar în lipsa unei prevederi exprese în Legea nr. 2. solemn. Doctrina a furnizat aceste soluţii. O prevedere specială o constituie dreptul concedentului de a controla modul de exercitare a dreptului de concesiune conform dispoziţiilor legale şi a contractului de concesiune. în condiţiile legii şi ale contractului de concesionare. ca atribut de drept. 872 alin. care au fost preluate de noul Cod civil în art.

chiar şi împotriva proprietarului. iar prin renunţare un mod de încetare a contractului. dar şi în cazul în care interesul naţional sau local o impune. deoarece acesta nu este susceptibil de dezmembrăminte. în sarcina concesionarului. Stingerea dreptului de concesiune are loc la împlinirea termenului prevăzut în contract. De asemenea. În cazul dispariţiei din cauză de forţă majoră a bunului concesionat sau în cazul imposibilităţii obiective a concesionarului de a-l exploata. 696 alin. prin denunţarea unilaterală a contractului de către concedent cu plata unei despăgubiri juste şi prealabile. fără plata unei despăgubiri. în cazul nerespectării obligaţiilor contractuale de către concesionar. reglementată în noul Cod civil. ce poate fi intentată împotriva oricărei persoane care împiedică exercitarea acestui drept real. 1 din acelaşi Cod. şi anume la acţiunea confesorie de la superficie. Plata despăgubirii este în sarcina concedentului iar în caz de dezacord este competentă instanţa de judecată. rezilierea poate fi făcută de concesionar cu plata despăgubirilor în sarcina concedentului. dezmembrământ al dreptului de proprietate. stingerea dreptului se face prin renunţare. după cum am arătat.Apărarea în justiţie a dreptului de concesiune precum şi a dreptului de administrare. în cazul nerespectării obligaţiilor contractuale de către concedent. credem că putem să înţelegem prin „imposibilitate obiectivă” lipsa vinei (sau culpei) concesionarului. Tot astfel. Faţă de termenii folosiţi. iar dreptul de administrare şi dreptul de concesiune nu sunt dezmembrăminte ale dreptului de proprietate publică. face trimitere la art. 161 . Acţiunea confesorie este aceea prin care se pot apăra dezmembrămintele dreptului de proprietate. contractul poate fi reziliat de către concedent cu plata unei despăgubiri.

în folosinţă gratuită. 146 A se vedea V. Titularul147 dreptului real de folosinţă nu poate fi decât o persoană juridică de drept privat. 162 .. fraza a doua. unde se precizează că bunurile proprietate publică pot fi date în folosinţă gratuită instituţiilor de utilitate publică. iar prin caracterele juridice. iar noţiunea de serviciu public nu trebuie înţeleasă în sensul de instituţie publică. p. potrivit dispoziţiilor constituţionale146. 147 Titularii pot fi asociaţii sau fundaţii. deoarece bunurile ce fac obiectul acestui drept nu sunt limitate la bunurile imobile. Dreptul de folosinţă gratuită asupra bunurilor proprietate publică Temeiul constituţional al acestui drept real este consacrat la art. teza a II-a.Harosa.cit. op. modul de constituire. de exercitare şi mai ales de modificare ori stingere unilaterală prin voinţa concedentului. 136. „Statul şi unităţile administrativ-teritoriale pot da imobile din patrimoniul lor. 146. op. Dispoziţiile constituţionale au fost preluate în Legea nr. 1. 874 alin. 213/1998 art.De altfel. Dreptul de concesiune asupra bunurilor proprietate publică este exercitat în regim de drept public. C. la art.213/1998. iar renunţarea abuzivă nu duce la încetarea contractului144. ori serviciilor publice”145. 17 şi în noul Cod civil. pe termen limitat. Astfel. În ceea ce priveşte obiectul dreptului real de folosinţă gratuită. ci de activităţi desfăşurate în scopul realizării unui interes public.Stoica. 144 145 Vezi L. care desfăşoară o activitate de binefacere sau de utilitate publică.. p.cit.Pop. persoanelor juridice fără scop lucrativ. în literatura juridică se opinează că aceste cauze obiective trebuie să fie constatate de concedent. oferă acestui drept real o poziţie aparte în galeria drepturilor reale. 195. acesta se poate constitui atât asupra bunurilor imobile cât şi asupra bunurilor mobile. Legea nr. M.

ca element de drept. p. 874 alin. cu titlu gratuit. nici să închirieze folosinţa bunului respectiv. Sintetic exprimat. M.Harosa. dar având în vedere titularii dreptului de proprietate asupra bunurilor proprietate publică (statul şi unităţile administrativ-teritoriale). titularul poate să culeagă anumite producte sau să construiască pe terenul dat în folosinţă. 2. ceea ce prevede şi noul Cod civil la art. 148. şi folosinţa (jus utendi şi jus fruendi). Conţinutul juridic al dreptului la care ne referim cuprinde posesia.Pop. titularul dreptului de folosinţă gratuită nu poate nici să cedeze. dreptul de folosinţă gratuită este un drept real intuitu personae.Constituirea acestui drept nu se bucură de o reglementare expresă. Aşadar. respectiv hotărâre de guvern sau a consiliilor locale. imprescriptibil şi insesizabil. Caracterele juridice ale dreptului de folosinţă gratuită asupra bunurilor proprietate publică sunt aceleaşi cu ale dreptului de proprietate publică din care derivă: inalienabil. 163 . Cât priveşte dispoziţia materială.cit.. 148 L. op. temporar şi revocabil148. socotim că se aplică aceeaşi regulă de la constituirea dreptului de administrare.

civ. prin structurarea acestui capitol149. „Despre servituţi ce se nasc din situaţia locurilor” şi „Despre servituţile stabilite prin lege” (art. deoarece. de fapt. Limitele legale Dispoziţiile comune privind aceste limitări (art. limite convenţionale şi limite judiciare. servituţile naturale şi servituţile legale reglementate în Codul civil în capitolul I – Titlul IV. Reglementarea limitelor juridice ale dreptului de proprietate privată în cadrul acestui capitol aminteşte de conţinutul unui tratat de drept civil prin clasificarea lor ca fiind: limite legale. Despre bunuri. 164 . În noul Cod civil a fost preluată din doctrină concepţia potrivit căreia servituţile naturale şi legale nu sunt. Aşadar. regăsindu-se în secţiunea I a capitolului III din Cartea a III-a a noului Cod civil.) precizează că legea (deci orice lege) poate limita exercitarea dreptului de proprietate atât în interes public cât şi în interes privat. 10. în conceptul noului Cod civil ele sunt calificate ca fiind limite legale ale dreptului de proprietate. 602 N.C. ci restricţii legale aduse dreptului de proprietate ce izvorăsc din raporturile de vecinătate. 149 Capitolul III din Cartea a III-a. au fost eliminate.CAPITOLUL X LIMITELE JURIDICE ALE DREPTULUI DE PROPRIETATE DIN NOUL COD CIVIL ÎN RAPORT CU SERVITUŢILE NATURALE ŞI LEGALE REGLEMENTATE ÎN CODUL CIVIL Am ales să ne aplecăm în mod special asupra acestor prevederi din noul Cod civil. de fapt.1. reglementate în capitolul III – Cartea a III-a. noul Cod civil. servituţi. 576-619).

7.civ. protecţie ce reprezintă un interes public major aşa cum.civ. că în cazul limitărilor în interes privat acestea pot fi modificate ori desfiinţate temporar prin acordul părţilor. În Constituţie. se prevede expres că „Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi.1. 195/22 decembrie 2005. Codul nu distinge. precum şi la respectarea celorlalte sarcini care. la art. 2. cum ar fi în cazul regulilor privind protecţia mediului. de altfel. Aceste dispoziţii sunt nou introduse în Codul civil. proprietarul fondului superior este obligat să nu efectueze nicio lucrare de natură să agraveze situaţia fondului inferior.C. publicată în M. lucrările necesare pentru schimbarea direcţiei apelor în cazul în care situaţia iniţială îi cauzează prejudicii. 605 N. ceea ce are înţelesul că aceste norme au caracter dispozitiv şi nu imperativ.. însă. fiind în discuţie dreptul de proprietate. Articolul următor. această limită legală în favoarea fondului superior dă posibilitatea proprietarului fondului inferior să ceară autorizarea justiţiei spre a face. începând cu cele care privesc curgerea firească a apelor. 150 165 . normele imperative. noul Cod civil precizează. de normele privind buna vecinătate.Of. 265/2006. însă. aşa cum credem că este normal să fie în cazul limitărilor în interes public. 44 alin.1.Credem. la art. La rândul său. potrivit legii sau obiceiului. Folosirea apelor Art. precizează şi legea cadru pentru protecţia mediului150. 604 N. introduce. în noul Cod civil. care pot fi şi dispozitive. instituie reguli privind curgerea provocată a apelor. ceea ce reprezintă servitutea de curgere a apelor în Codul civil la art. „reglementări privind folosirea apelor”. prin paragraful 2 al capitolului III – Secţiunea 1. situaţie în care proprietarul fondului inferior nu poate A se vedea OUG nr.C. 602 alin. pe fondul său şi pe cheltuiala sa. revin proprietarului”. Având în vedere interesul ocrotit prin aceste limitări. nr. numai că. 10. 1196 din 30 decembrie 2005 şi aprobată prin Legea nr. 578. că nu ar putea fi vorba decât despre o lege organică.

deoarece curgerea apei este adesea instantanee. ce se regăsesc printre limitele legale ale exercitării dreptului de proprietate privată.C. În acest sens. desigur. fiind. Cât priveşte folosirea apelor. în interes propriu. se încadrează şi reglementarea privind întrebuinţarea izvoarelor (art. agricol sau industrial. cu condiţia ca această curgere să preceadă vărsarea într-un curs de apă sau într-un şanţ . în favoarea proprietarului care. noul cod face trimitere la reglementările speciale în materie. de asemenea. O altă limită legală o constituie obligaţia proprietarului vecin de a permite efectuarea de lucrări de irigaţii pe terenul său. 608 N. Juste – desigur este vorba de prejudiciul integral care trebuie reparat.C. doreşte să folosească sisteme de irigaţii pe propriul teren. condiţia este mai greu de realizat. proprietarul fondului superior este obligat să aleagă calea şi mijloacele de scurgere de natură să aducă prejudicii minime. pe fondul superior ori din cauza unor lucrări subterane sau din secarea terenurilor mlăştinoase ori a apelor folosite în scop casnic. Reglementarea din noul Cod precizează că aceste dispoziţii nu se aplică în cazul în care pe fondul inferior se află o construcţie cu curte şi grădină sau un cimitir. în opinia noastră. Într-o asemenea situaţie. Tot în această categorie. 166 . poate fi vorba de ţâşnirea apelor.. obligat la plata unei despăgubiri juste şi prealabile. exprimând buna credinţă ce se impune în relaţiile de vecinătate. în general. de limite legale. cu cheltuiala sa şi cu o justă şi prealabilă despăgubire a proprietarului care suportă efectuarea lucrării respective. 606 şi 607 N.civ. cât priveşte însă prealabile. sunt.civ. Dispoziţiile art. reguli privind buna vecinătate şi care trebuie respectate şi aplicate în cadrul acestui concept.). mai degrabă.împiedica curgerea apelor.

b) Distanţa lucrărilor intermediare cerute pentru construcţii. priveşte fereastra de lumină (art. cu foarte mici diferenţe privind distanţa minimă faţă de terenul vecin. considerat în noul Cod civil ca o limită legală a dreptului de proprietate. O reglementare specială. 620. şi art.10. Astfel: a) Picătura streşinii – art.C. 616 N. este relativ aceeaşi. reglementată în Codul civil la art. este reglementat de acesta de la art.C. 607-610. 612-616 N. 614-616. Dreptul de trecere Dreptul de trecere. sunt identice din punctul de vedere al conţinutului.3.civ. 611 N. Proprietarul este obligat să facă streaşina casei sale astfel încât apa provenind de la ploi să nu se scurgă pe terenul vecin. 615 C. 10. ca servitute de trecere stabilită de lege.).1. 617 la art. se regăseşte în noul Cod civil la art. care consacră soluţiile jurisprudenţei.1.2. c) Vederea asupra proprietăţii vecinului. cu aceleaşi denumiri şi aproape acelaşi conţinut. faţă de ferestrele sau deschiderile (balcoane) de vedere. dezmembrământ al 167 . le regăsim în Codul civil de la art. cu unele detalii de sistematizare. drept real.civ. Alte limite legale . reglementată în Codul civil la art. 611-614 şi reluată în noul Cod civil la art. lucrări sau plantaţii. 612-613 cu aproape aceleaşi dispoziţii.civ.C.civ. Dreptul de trecere reglementat în Codul civil.fostele servituţi stabilite de lege Următoarele limite legale de la art. care face departajarea unor asemenea deschideri fără ca ele să prilejuiască vederea asupra terenului vecin. 615 ca fiind servituţi stabilite de lege. 610 la art.

. 621) cum ar fi. dreptul de trecere poate fi stabilit numai cu consimţământul proprietarului care are acces la calea publică şi cu plata dublului despăgubirii. reţelele edilitare de natura conductelor de apă sau gaz. iar în ceea ce priveşte exercitarea acestui drept. Ne întrebăm care este despăgubirea ce în acest caz se dublează. distincţia dintre dreptul legal de trecere (servitute lato sensu) şi servitutea legală de trecere (stricto sensu). Stoica. Sub alte aspecte.dreptului de proprietate. 622). În literatura de specialitate151 se demonstrează. op. prin hotărâre judecătorească sau printr-o folosinţă comună timp de 10 ani152. de asemenea când lipsa accesului este imputabilă proprietarului terenului înfundat. în noul Cod civil dreptul legal de trecere este imprescriptibil. cu argumente juridice. apare cu adevărat importantă atunci când este vorba de mijloacele juridice de apărare a acestui drept.dreptul de trecere pentru utilităţi Alte limite legale prevăzute în noul Cod civil se referă la: dreptul de trecere pentru utilităţi (art.4. sunt reglementate situaţii speciale în care. sub aspect practic. 119. cunoaşte în noul Cod civil o reglementare care schimbă natura juridică a acestui drept ce nu se mai regăseşte printre drepturile reale care puteau fi apărate prin acţiunea confesorie. dreptul de trecere pentru efectuarea unor lucrări (art. va trebui menţinută calea de acces anterioară. Termenul general de uzucapiune din noul Cod civil. dar diferite ca natură juridică..cit. 10. dacă lipsa accesului la drumul public se datorează unor acte juridice de partaj. Limite legale . 168 . Cât priveşte întinderea şi modul de stabilire a dreptului de trecere. sub aspect practic. distincţie care.1. p. în mod concret dreptul sau servitutea de trecere. vânzare etc. cablurile electrice subterane sau aeriene şi alte asemenea. cum sunt lucrările 151 152 Vezi V. de pildă. sunt identice. în opinia noastră. acestea sunt determinate prin înţelegerea părţilor.

O precizare necesară cu privire la aceste din urmă limite legale este făcută în noul Cod civil (art.). pădurile.C. cu condiţia să existe un 169 . prin convenţie sau testament (act juridic unilateral).2. se poate interzice înstrăinarea unui bun. 625).civ. terenurile. 624 N. Credem că este o redactare incompletă deoarece proprietarul bunului respectiv are dreptul să ceară o asemenea despăgubire şi de la cel care „s-a salvat” apărându-se pe sine. numai de la cel care a fost salvat. în acest fel. bunurile sacre ale cultelor religioase. construcţiile de orice fel. 10.C. 626 N. de pildă. proprietarul bunului folosit sau distrus are dreptul să ceară o despăgubire. O noutate o constituie reglementarea stării de necesitate (art. să nu încalce ordinea publică şi bunele moravuri (art. pentru a se apăra pe sine ori pe altul de un pericol iminent. şi anume că aceste îngrădiri legale se completează cu reglementările speciale privind regimul juridic al anumitor bunuri cum ar fi. precum şi altele asemenea.). În această situaţie.necesare unui fond învecinat ori dreptul de trecere pentru reintrarea în posesie a unui bun ajuns întâmplător pe fondul respectiv (art. Astfel. În cadrul limitelor convenţionale o noutate în reglementarea noului Cod civil o constituie clauza de inalienabilitate (art. însă pentru o durată de cel mult 49 de ani. bunurile din patrimoniul naţional cultural. 627). Limite convenţionale Sunt limitări aduse dreptului de proprietate prin acte juridice în care titularul dreptului consimte la limitarea dreptului său cu condiţia ca.civ. care permite folosirea sau chiar distrugerea unui bun al altuia. Noul Cod civil precizează că proprietarul care a provocat sau a favorizat apariţia pericolului nu poate cere nicio despăgubire. 623).

neîndeplinirea condiţiilor de opozabilitate nu îl lipseşte pe beneficiarul clauzei de 170 . această clauză poate fi invocată numai dacă este valabilă şi este supusă formalităţilor de publicitate prevăzute de lege. Cât priveşte opozabilitatea clauzei de inalienabilitate. O primă întrebare care se pune este aceea în ce mod ar putea fi „oprită” transmiterea bunului către succesori dacă bunul respectiv. În situaţia în care clauza de inalienabilitate este prevăzută într-un contract cu titlu gratuit. alin. clauza de inalienabilitate fiind subînţeleasă. neexistând impedimentele legale imaginate de redactorii noului Cod civil. aceasta atrage nulitatea întregului contract dacă această clauză a fost determinantă la încheierea contractului. 5 al art. iar dobânditorul poate să ceară autorizarea instanţei pentru a putea dispune de bun în cazul în care motivul care a determinat clauza de inalienabilitate nu mai există ori un interes superior motivează anularea clauzei. face parte din patrimoniul defunctului? În cazul în care bunul ar fi extras din acest patrimoniu. Precizăm că termenul începe să curgă din momentul dobândirii bunului. chiar cu clauză de inalienabilitate.interes serios şi legitim. În mod special. cui ar reveni acest bun? Credem că reglementarea din acest alineat ar fi putut să lipsească din noul Cod civil. Cât priveşte nulitatea clauzei de inalienabilitate stipulată într-un contract. 627 din noul Cod civil precizează că „transmiterea bunului pe cale de succesiune nu poate fi oprită prin stipularea inalienabilităţii”. Încercăm să clarificăm această prevedere. Clauza de inalienabilitate poate să nu fie expres menţionată într-o convenţie în cazul în care se naşte obligaţia pentru dobânditorul bunului de a-l transmite unei persoane determinate sau determinabile. Cu toate acestea. clauza este opozabilă şi creditorilor anteriori ai dobânditorului – în sensul că aceştia nu-şi pot îndestula creanţele prin vânzarea bunului respectiv.

sancţionează denegarea de dreptate (nesoluţionarea unei cereri deduse judecăţii. interzice judecătorului să dea hotărâri cu caracter normativ (art. prin exercitarea dreptului său. 153 A se vedea. chiar în absenţa unor dispoziţii legale exprese. limitele judiciare ale exercitării dreptului de proprietate privată sunt stabilite printr-o judecată în echitate. judecătorul poate aprecia asupra limitelor intrinseci ale dreptului de proprietate. 629) şi anume: a) rezoluţiunea contractului cerută de înstrăinător în cazul încălcării clauzei de către dobânditor. op. iar pe de altă parte. c) imposibilitatea urmăririi bunului atâta timp cât clauza produce efecte. făcând apel la analogia legii şi la principiile generale de drept. mai pe larg. asupra caracterului normal sau anormal al raporturilor de vecinătate şi poate fixa limitele judiciare ale exercitării dreptului de proprietate153. 3 C.civ.inalienabilitate de dreptul de a pretinde daune-interese proprietarului care nu se conformează acestei obligaţii. aceasta însemnând aplicarea principiului egalităţii de tratament în situaţii legale.630). 171 . pe de o parte. Stoica. 10. Aşadar. b) anularea actului de înstrăinare la cererea înstrăinătorului sau a terţului pentru nerespectarea clauzei. judecătorul poate soluţiona o pricină. în aplicarea acestei concepţii. motivată de absenţa unor dispoziţii legale). Noul Cod civil precizează că. 127.cit. Limite judiciare Limitele judiciare sunt stabilite în interes privat şi privesc în mod special relaţiile de vecinătate (art.).3. V. dacă prin lege nu se prevede altfel. Noul Cod civil prevede sancţiuni pentru nerespectarea clauzei de opozabilitate (art. De fapt. Atâta timp cât Codul civil. în situaţia în care proprietarul cauzează. pag. în asemenea situaţii..

La fel. 172 .inconveniente mai mari decât cele normale. în relaţiile de vecinătate. precum şi la restabilirea situaţiei anterioare. pe calea unei ordonanţe preşedinţiale. în cazul iminenţei cauzării unui prejudiciu. poate dispune măsurile necesare pentru prevenirea pagubei. instanţa. instanţa de judecată poate să-l oblige la despăgubiri.

În enumerarea Codului civil. În doctrină. deplin. ca număr. Bârsan. Stoica. Drept civil. cum sunt: dreptul de proprietate. Drepturile reale principale. dezmembrămintele dreptului de proprietate au primit.Chelaru. asupra aceluiaşi bun se exercită mai multe drepturi reale. Drepturile reale principale. 289. folosinţa şi dispoziţia). 2008. C. 154 173 . 266. în esenţă. Drept civil. Humanitas. potrivit căruia drepturile reale asupra bunului altuia sunt consecinţa dezmembrării atributelor care alcătuiesc conţinutul juridic al dreptului de proprietate. E. Drepturile reale principale. 2009. care se constituie sau se dobândesc prin transferarea unor elemente ale conţinutului juridic al dreptului de proprietate asupra bunului respectiv către o altă persoană sau prin exercitarea acestor elemente de către proprietarul bunului şi o altă persoană154. Ed. drepturi reale principale. p. Ed. Proprietarul dreptului dezmembrat păstrează întotdeauna o parte din atributele dreptului de proprietate. prin lege. care în conţinutul său include toate atributele (posesia. Hamangiu. 167-468. p. adeseori fiind un nud proprietar. mai puţin dispoziţia juridică. drept complet. ele sunt: a) dreptul de uzufruct. dezmembrămintele dreptului de proprietate sunt limitate. Aşadar. sub aspectul definirii lor. p.Beck. C. derivate din dreptul de proprietate privată asupra unui bun proprietatea altei persoane. A se vedea V. cu unele nuanţe. Drept civil. Ed. dar şi alte drepturi reale constituite prin divizarea unor atribute ale dreptului de proprietate.CAPITOLUL XI DEZMEMBRĂMINTELE DREPTULUI DE PROPRIETATE Noul Cod civil dă expresie conceptului modern privind dezmembrămintele dreptului de proprietate. Astfel.H. caracterizarea ca fiind. 2004.

civ. deasupra ori în subsolul acelui teren. După cum am mai menţionat. plantaţiei ori instalaţiei. Superficia Instituţie nou reglementată în noul Cod civil. posesia şi dispoziţia asupra terenului proprietatea altei persoane decât titularul dreptului de superficie. chiar primul. Cât priveşte dreptul de superficie. în reglementarea noului Cod civil se regăsesc. dreptul de abitaţie şi dreptul de servitute. Desigur. asupra căruia superficiarul dobândeşte un drept de folosinţă (art. plantaţie sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului sunt prezumate a fi făcute de proprietarul acelui pământ. În noul Cod civil.1. c) dreptul de abitaţie. dreptul de uz. cu cheltuiala sa şi că sunt ale lui până ce se dovedeşte din contra”. 492 C. al cărui conţinut juridic cuprinde dreptul de proprietate asupra construcţiei.b) dreptul de uz. cu unele completări faţă de Codul civil şi dreptul de uzufruct. 11. dezmembrămintele sunt incompatibile cu dreptul de proprietate publică. d) dreptul de servitute. care consacră ideea că orice „construcţie. dreptul de superficie este expres reglementat. Cu alte cuvinte.1. 699-701). Temeiul legal al dreptului de superficie îl constituie art. 11. 693). precum şi dezmembrământul dreptului de proprietate care presupune folosinţa şi. Se consacră astfel dreptul de accesiune. superficia reprezintă dreptul de a avea sau de a edifica o construcţie pe terenul altuia.. dar şi 174 . dreptul de superficie este un drept real principal imobiliar. într-o anumită limită. deşi recunoscut unanim de doctrină şi jurisprudenţă. el nu se regăsea în enumerarea dată de Codul civil.1. în enumerarea dezmembrămintelor (art.

ceea ce îl diferenţiază de dreptul de uzufruct. plantaţia sau să o greveze cu sarcini.posibilitatea ca proprietarul terenului să nu fie şi proprietarul construcţiei sau al plantaţiei. aşadar. respectiv a solului sau a subsolului. nu poate fi susţinută atunci când el este constituit 155 Publicat în M. plantaţia ori lucrarea (în proprietate). în mod limitat. 95 din 27 aprilie 1938. se poate constitui numai asupra bunurilor imobile. Spre exemplu. astfel. Astfel. posesor de drept în limitele constituirii superficiei. superficiarul îşi poate exercita prerogativele numai asupra unei părţi din teren. este un drept derivat. uz sau abitaţie. Caracterele juridice ale dreptului de superficie Dreptul de superficie. Ulterior. ca drept real principal. sau în mod complet asupra întregului teren. Iniţial obiectul său este terenul şi apoi construcţia. Dreptul de superficie este rezultatul dezmembrării dreptului de proprietate asupra terenului. conţinutul său juridic este variabil.1. fiind. Desigur. cea a posesiei şi cea a folosinţei. partea I.Of. În funcţie de actul sau faptul juridic în urma căruia dreptul de superficie a luat naştere. Superficiarul stăpâneşte terenul respectiv ca titular al dreptului de superficie. această perpetuitate a dreptului de superficie. care ţine de natura sa. superficia a fost recunoscută legislativ prin Decretul-Lege nr. superficiarul poate înstrăina construcţia. Dreptul de superficie este un drept perpetuu dedus din perpetuitatea dreptului de proprietate asupra construcţiei sau plantaţiei. Această dezmembrare priveşte prerogativa folosinţei şi. nr. Caracterele dreptului de superficie. 11. Aceeaşi dezmembrare conferă titularului dreptului de superficie folosinţa şi chiar dispoziţia conform condiţiilor constituirii sale. 175 . 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privind cărţile funciare155.2.

superficia se poate înscrie în Cartea funciară pe baza renunţării proprietarului terenului la dreptul de a invoca accesiunea.4. îmbrăţişând.). se poate face prin act juridic. potrivit reglementării din noul Cod civil.1.prin act juridic pe un anumit termen. Uzucapiunea este posibilă în măsura în care posesorul terenului se comportă ca un superficiar. în condiţiile reglementate de noul Cod civil. dat fiind că dreptul de proprietate asupra construcţiei.3. pe cale de consecinţă.C. iar nu ca un proprietar cum ar fi în cazul posesiei ca stare de fapt. prin reglementările sale. Aceasta presupune că. Dreptul de superficie este imprescriptibil sub aspect extinctiv. De regulă. uzucapiunea este extratabulară. precum şi prin uzucapiune sau prin alt mod prevăzut de lege. în cazul construirii pe terenul altuia. caracterul temporar al acestui drept. plantaţia ori lucrarea la încetarea superficiei prin ajungerea la termen. explicit. 11. 694 N. plantaţiei sau lucrării este un drept perpetuu şi.1. Naşterea dreptului de superficie prin fapt juridic are în vedere dobândirea acestuia prin uzucapiune şi prin moştenire legală. este necesar să se precizeze ce se întâmplă cu construcţia. nu numai prin convenţie. De altfel. Desigur. Menţionăm că dreptul de superficie poate fi dobândit şi prin testament (act juridic unilateral). sau tabulară. pentru care termenul este de 5 ani. În toate cazurile se aplică dispoziţiile privind Cartea funciară. şi se realizează în termen de 10 ani. în cazul constituirii superficiei prin act juridic. durata maximă a termenului de superficie este de 99 de ani (art. 11. exercitarea dreptului este delimitată de 176 . la ideea perpetuităţii dreptului de superficie.civ. imprescriptibil. În caz contrar. Însă noul Cod civil renunţă. Astfel. se vor aplica dispoziţiile privind accesiunea. în lipsa unor stipulaţii contrare. Întinderea exercitării dreptului de superficie este determinată de actul constitutiv. Dobândirea dreptului de superficie.

suprafaţa de teren pe care urmează să se construiască şi de cea necesară exploatării construcţiei edificate. în măsura în care acesta există. b) prin consolidare. acesta având obligaţia. să respecte forma iniţială. Efectele încetării superficiei În lipsa unei stipulaţii contrare. încetarea superficiei sau repunerea în situaţia anterioară. Prevederi speciale privesc interdicţia modificării construcţiei de către titularul dreptului de superficie. Dreptul la acţiune este imprescriptibil ca şi dreptul de apărat. în cazul în care construcţia are o valoare mult mai mare decât terenul. c) prin pieirea construcţiei. d) în alte moduri prevăzute de lege. proprietarul terenului poate să ceară. dacă există o stipulaţie expresă în acest sens. Dreptul de superficie poate fi apărat prin acţiunea confesorie de superficie. cu obligaţia de a plăti construcţia la valoarea de circulaţie de la data expirării termenului. acţiune ce poate fi intentată împotriva oricărei persoane chiar şi împotriva proprietarului terenului. dacă ea împiedică exercitarea dreptului.5. dacă terenul şi construcţia devin proprietatea uneia şi aceleiaşi persoane. prin accesiune. Încetarea superficiei Dreptul de superficie se stinge prin radierea din Cartea funciară din următoarele cauze: a) la expirarea termenului. proprietarul terenului devine proprietarul construcţiei edificate de superficiar. În cazul nerespectării acestor dispoziţii.1. ca proprietarul terenului să-l oblige pe superficiar să cumpere terenul la valoarea de piaţă. Există şi posibilitatea. 177 . 11. în cazul reconstruirii. în termen de trei ani.

484. . în Codul civil şi în noul Cod civil. Luţescu. definiţia uzufructului este. ne permite să afirmăm că. caracterele juridice ale uzufructului sunt aceleaşi şi anume: . viager.uzufructul este un drept esenţialmente temporar. pe fond. neputând fi constituit pe o perioadă nelimitată de timp. la art. nu au survenit modificări importante. întocmai ca proprietarul.11. 703.uzufructul este. având unele diferenţe pe care le vom semnala. p. de regulă. la art. întocmai ca însuşi proprietarul lor însă cu îndatorirea de a le conserva substanţa”. Teoria generală a drepturilor reale. 517 „Uzufructul este dreptul de a se bucura cineva de lucrurile ce sunt proprietatea altuia. 178 . respectiv avantajele economice pe care acest drept le conferă. în noul Cod civil se menţionează expres că nu poate fi constituit decât în favoarea unei persoane existente. aceeaşi.2. Reglementarea aproape identică. Astfel. dat fiind că prin locaţiune se transmite doar dreptul de folosinţă temporară asupra lucrului. Ceea ce poate transmite uzufructuarul este numai beneficiul (emolumentul) uzufructului.N. în principiu. Un exemplu poate fi dreptul uzufructuarului de a închiria bunul. netransmisibil (intuitu personae). sub aspectul principalelor caracteristici. dar poate mai concisă şi mai precisă în sensul că „Uzufructul este dreptul de a folosi bunul altei persoane şi de a culege fructele acestuia. În noul Cod civil. De altfel. 156 G. el este. Uzufructul Conform Codului civil. însă cu îndatorirea de a-i conserva substanţa”.uzufructul este un drept real care conferă titularului său dreptul de urmărire şi dreptul de preferinţă156. .

11. Pentru fiecare asemenea caz. prevede şi art. asupra acţiunilor sau a părţilor sociale. acesta nu mai poate fi considerat că se mai constituie intuitu personae. Extinderea sferei bunurilor ce pot face obiectul dreptului de uzufruct la bunuri necorporale este fundamentată pe ideea dezmembrării dreptului de proprietate asupra oricărui bun ce poate face obiectul acestui drept. Obiectul dreptului de uzufruct Din capul locului sunt excluse bunurile din domeniul public.Faţă de acest caracter. sunt reglementate drepturile şi obligaţiile uzufructuarului. în noul Cod civil au fost introduse şi reglementate. dispoziţii speciale privind uzufructul asupra creanţelor.C. iar uzufructuarul cesionar va fi ţinut pentru obligaţiile născute după data notificării cesiunii. precizează că „uzufructul se poate constitui pe tot felul de lucruri mobile şi imobile”. practic. art. inclusiv asupra unei rente viagere.civ. aducând o noutate în materie şi anume posibilitatea cesiunii uzufructului (art. o universalitate de fapt ori o cotăparte din aceasta”.C.). noul Cod civil face o breşă importantă. În acest fel. În noua reglementare uzufructuarul poate ceda dreptul său fără acordul proprietarului. anume „(. Dar. astfel cum. pe cale de consecinţă.. 179 .. la caracterul incesibil al dreptului de uzufruct. 714).2. corporale şi necorporale.1.civ. iar.. inclusiv o masă patrimonială.civ. în concepţia noului Cod civil s-a renunţat. în mod mai concret.) orice bunuri mobile şi imobile. precum şi uzufructul asupra fondului de comerţ (art. Când este vorba de bunuri din domeniul dreptului de proprietate privată. în mod expres. precizându-se chiar că uzufructuarul cedent va fi singurul ţinut faţă de nudul proprietar pentru obligaţia sa născută înainte de cedare. 706 N. 737-745 N. mai mult decât atât. 520 C.

şi. art. la un loc cu toţi cei care formează subiectul pasiv.obligaţia uzufructuarului de a conserva substanţa bunului. . iar în noul Cod civil. respectiv. fiind desfiinţat dreptul de uzufruct al părinţilor asupra bunurilor copiilor. de a respecta dreptul de proprietate – aşadar dreptul la nuda proprietate.dreptul de a culege fructele naturale.. industriale. Dobândirea dreptului de uzufruct În conformitate cu dispoziţiile art.civ.civ. 684 şi art. Drepturile şi obligaţiile uzufructuarului şi ale nudului proprietar îşi au originea comună în actul de constituire al uzufructului..2.civ. art. În acest sens.dreptul de a-şi apăra uzufructul prin acţiunea confesorie sau acţiunile posesorii în cazul unui imobil. 157 180 .obligaţia de a folosi lucrul ca un bun părinte de familie.C. iar conţinutul juridic al acestora este variabil. b) Obligaţiile uzufructuarului Acestea constau fie într-o obligaţie generală. care dau expresie raporturilor speciale dintre uzufructuar şi nudul proprietar (art. nu mai există uzufruct legal.2.3. 518 C. 541 C. art. 11.dreptul de a cere şi de a obţine predarea bunului. fie în anumite obligaţii ale uzufructuarului. 713 N. „Uzufructul se dobândeşte prin lege sau prin voinţa omului”157. prin voinţa omului.dreptul uzufructuarului de a obţine posesia şi dreptul de a folosi lucrul care face obiectul uzufructului. 285. .). menţionăm: . 338.11. a) Drepturile uzufructuarului sunt: . el poate exercita şi acţiunea în grăniţuire. civile şi chiar productele. dobândirea uzufructului se poate face prin act juridic şi prin uzucapiune. .2. ca urmare a abrogării dispoziţiilor art. aşadar. .civ. În reglementarea Codului civil în vigoare. 1242 C.

fără a-i crea însă o obligaţie. art.civ. Astfel sunt. d) Obligaţiile nudului proprietar În general. Un aspect special îl prezintă reglementarea atât din Codul civil (art. încetarea existenţei juridice a uzufructuarului. potrivit căreia „Reparaţiile mari rămân în sarcina proprietarului”. drepturi de creanţă ale nudului proprietar. dreptul de a cere despăgubiri.civ.- obligaţia întocmirii inventarului bunurilor mobile şi de constatare a stării acestor bunuri (art. corespunzător. 541-544 C. sunt în număr de şapte. 540 C.2. efectuarea reparaţiilor de întreţinere. 1 C. în noul Cod civil (art.civ.C. obligaţia uzufructuarului de a da cauţiune (art. nudul proprietar are o obligaţie generală negativă de a nu tulbura exercitarea dreptului de uzufruct. dreptul de a cere restituirea lucrului şi altele asemenea. 181 .expirarea termenului pentru care a fost constituit uzufructul. conservarea lucrului. 2). În acest sens. de exemplu.C. prevăzute în art.civ. 11. reglementare care a fost interpretată ca fiind o facultate a nudului proprietar.4. 729 alin. c) Drepturile nudului proprietar Obligaţiile menţionate ale uzufructuarului devin. . 726-728 N.civ. dreptul de a cere întocmirea inventarului. şi art. după caz.civ. în raporturile juridice. teza I).). şi anume: . 746-748 N. precizează că „Proprietarul nu poate prin faptul său nici cu orice chip vătăma drepturile uzufructuarului”. 545.C. cât şi. 557564 C. 723 N. Stingerea uzufructului Modurile de stingere a uzufructului.moartea sau. şi în art.).civ. fraza a II-a. 539 alin. art.

pieirea totală a lucrului supus uzufructului.civ. 2 ani. 749-754 N. cât priveşte constituirea.- consolidarea (când una şi aceeaşi persoană dobândeşte atât calitatea de proprietar cât şi pe aceea de uzufructuar). desfiinţarea cu caracter retroactiv a titlului de proprietate ori desfiinţarea pe orice cale a actului juridic prin care s-a constituit uzufructul. nespecifice.civ. Desigur. Dreptul de servitute (servituţile) Faţă de soluţia aleasă de noul Cod civil. neuzul timp de 10 de ani. Dreptul de uz şi dreptul de abitaţie Aceste două dezmembrăminte ale dreptului de proprietate se deosebesc de uzufruct deoarece.). Diferenţa dintre dreptul de uz şi dreptul de abitaţie rezultă din obiectul acestor dezmembrăminte. cum ar fi. potrivit căreia servitutea este sarcina care grevează un imobil pentru uzul sau 182 .3. dreptul de uz şi dreptul de abitaţie se supun.C. 11. Titularul dezmembrământului respectiv nu îşi poate exercita dreptul decât pentru nevoile lui şi ale familiei sale. renunţarea uzufructuarului. mai există şi alte moduri. Ca manifestări particulare ale dreptului de uzufruct. de pildă. 565-574 C. pe lângă faptul că ele nu sunt cesibile. exercitarea şi stingerea lor.4. regulilor din materia uzufructului. abuzul de folosinţă. iar în cazul creanţelor. cu excepţia locuinţei. iar dreptul de uz asupra unor bunuri mobile sau imobile. 11. în afară de aceste moduri specifice de stingere a uzufructului. dreptul de abitaţie se constituie asupra unei locuinţe. este interzisă şi cesiunea emolumentului (art. şi art. Astfel.

unii autori158 consideră că acestea pot fi privite ca servituţi „în sens larg”. De regulă.C. să avem în vedere opinia doctrinară cu privire la servitutea în sens larg şi servitutea în sens restrâns. iar cel care „suportă servitutea” este fondul aservit. op. prerogative ce constituie conţinutul juridic al acestui drept. Aşadar. se pune problema în raport cu „fostele servituţi naturale sau legale” (în prezent reglementate ca limite legale ale dreptului de proprietate) dacă nu este vorba doar de delimitări doctrinare. oferă posibilitatea titularului dreptului de a exercita chiar unele prerogative ale dreptului de proprietate ale titularului fondului aservit. Acest drept potestativ nu este un drept real. poate. dreptul de trecere şi. Dacă este. dintre care unul (dintre imobile) este fondul dominant. 576 C. În art. ca dezmembrăminte ale dreptului de proprietate. p. Pot fi însă şi situaţii în care servituţile să aibă caracter reciproc. în primul caz titularul fondului dominant are un drept corelativ restrângerii exercitării dreptului de proprietate a fondului aservit. Astfel. 551 pct. 183 . de pildă.. 158 A se vedea V. De altfel. 755 alin. 755 alin. ce are în vedere zece drepturi reale pe care le denumeşte. numai dreptul de servitute în sens restrâns este un drept real prevăzut în mod expres de art.C. el nu se regăseşte în enumerarea drepturilor reale de la art. însă. curgerea apelor.C. servituţile în sens restrâns. Cea de a doua categorie. cum ar fi. precum şi alte drepturi cărora legea le recunoaşte acest caracter. aşa cum rezultă din art. 224. 6 N. 1 N.civ. şi art. servitutea presupune două imobile aparţinând unor proprietari diferiţi. prin constituirea servituţii. adevărate dezmembrăminte ale dreptului de proprietate.cit.utilitatea imobilului unui alt proprietar şi că aceasta se poate constitui numai pe temeiul unui act juridic ori prin uzucapiune.civ.C. se menţionează că fondul dominant poate. 551 N. să-şi sporească utilitatea economică sau confortul. 2 N. chiar obligaţiile de protecţie a mediului şi „servituţile în sens restrâns”.civ..civ.civ. Stoica.

1.) sau nu (servitutea de a nu construi peste o anumită înălţime).Acest drept real poate fi apărat prin acţiunea confesorie de servitute.servituţi aparente şi servituţi neaparente. în funcţie de actul de constituire. acesta putând să aibă în vedere şi o utilitate viitoare a fondului dominant (art. după cum ele sunt determinate printr-un semn vizibil (o uşă.servituţi continue şi servituţi necontinue. proprietarul fondului dominant poate avea dreptul de a planta la o distanţă mai mică decât cea prevăzută de lege sau să deschidă o fereastră de vedere în alte condiţii decât cele prevăzute de lege. îmbracă forma contractuală. 11.4. prin convenţie. unde 184 . sau necontinuu. Servituţile pot fi clasificate după cum urmează: .servituţi care permit titularului fondului dominant să-şi lărgească sfera de exercitare a dreptului său cu limitarea corespunzătoare a titularului fondului aservit.).4.C. care poate fi continuu. 11. de pildă. Constituirea servituţii. fără fapta omului (servitutea de vedere). în general. proprietarii fondurilor vecine putând să stabilească: . în funcţie de modul de exercitare. 758 N. servituţi care permit titularului fondului dominant să exercite parţial unele prerogative ale dreptului de proprietate asupra fondului aservit. să-şi construiască streaşina astfel încât apele fluviale să se scurgă pe terenul vecinului. o fereastră etc. Conţinutul juridic al dreptului de servitute este variabil.2. . sau un drept de trecere exclusiv în favoarea fondului dominant.civ. De exemplu.

-

este necesar faptul actual al omului (servitutea de trecere); servituţi pozitive şi servituţi negative, cele pozitive implicând exercitarea parţială a unor prerogative ale dreptului de proprietate asupra fondului aservit, iar servituţile negative fiind acelea potrivit cărora proprietarul fondului aservit este obligat să se abţină de la exercitarea unora dintre prerogativele dreptului său de proprietate (de exemplu, servitutea de a nu construi).

Regulile privind exercitarea şi conservarea servituţii sunt determinate, în principal, de faptul că aceasta este constituită, de regulă, prin act juridic, aşadar, prin contract. Aplicându-se principiul libertăţii contractuale, pe cale de consecinţă, ne aflăm în situaţia constituirii şi stabilirii libere a servituţilor (art. 620 C.civ. şi, implicit, art. 756 din N.C.civ.). Contractul prin care se constituie servituţile poate fi cu titlu oneros sau cu titlul gratuit. Considerăm, de asemenea, că forma trebuie să fie autentică, având în vedere că este vorba de un dezmembrământ al dreptului de proprietate ce poate să poarte şi asupra terenurilor159. Cât priveşte dobândirea servituţii prin uzucapiune, ceea ce nu reprezintă regula generală, aceasta poate fi numai cea de 30 de ani prevăzută de Codul civil sau de 10 ani în condiţiile noului Cod civil. În acest caz, servitutea se dobândeşte prin posesie ca stare de fapt, dar nu asupra bunurilor altuia, ci a exercitării servituţii, în fapt, asupra bunului altuia. Obligaţiile în sarcina proprietarului fondului aservit sunt, în principal, cele care privesc respectarea obligaţiilor asumate pentru asigurarea uzului şi utilităţii fondului dominant precum şi notarea în cartea funciară, iar obligaţia se transmite, pe această cale, dobânditorilor subsecvenţi ai fondului aservit.
159

A se vedea art. 2 alin. 1 şi alin. 2 din Legea nr.267/2008.

185

Cât priveşte abţinerea proprietarului fondului aservit de a împiedica exercitarea servituţii, aceasta nu-l poate împiedica pe proprietarul fondului aservit de a schimba locul prin care se exercită servitutea, în măsura în care exercitarea servituţii rămâne la fel de comodă pentru proprietarul fondului dominant. 11.4.3. Drepturile şi obligaţiile proprietarului fondului dominant, sunt, în principal: - dreptul de a lua toate măsurile şi de a face pe cheltuiala sa toate lucrările pentru a exercita şi a conserva servitutea; - obligaţia de a nu agrava situaţia fondului aservit şi de a nu cauza prejudicii prin exercitarea servituţii. 11.4.4. Stingerea servituţilor poate să fie determinată pe cale principală prin radierea acestora din cartea funciară (art. 770 N.C.civ.), prin neuz timp de 10 ani (art. 771 N.C.civ.) ori răscumpărarea servituţii de trecere de către proprietarul fondului aservit (art. 772 N.C.civ.).

186

CAPITOLUL XII NOI INSTITUŢII ŞI REGLEMENTĂRI ÎN CUPRINSUL CODULUI CIVIL 12.1. Proprietatea periodică

Această varietate a proprietăţii, ce este reglementată în noul Cod civil (de la art. 687 la art. 692) trebuie, credem, privită ca o modalitate a dreptului de proprietate. Dreptul de proprietate este un drept pur şi simplu în situaţia în care are ca titular o singură persoană şi a fost dobândit de aceasta în mod ireversibil. Dreptul de proprietate care nu este pur şi simplu, în sensul că dreptul aparţine mai multor persoane simultan şi concomitent asupra unuia sau mai multor bunuri (cazul coproprietăţii) sau existenţa acestuia depinde de un eveniment sau de o împrejurare stabilită de lege ori prin voinţa omului (cum este în cazul proprietăţii rezolubile ori al proprietăţii anulabile), este afectat de modalităţi. Proprietatea periodică se bucură de o reglementare autonomă în capitolul consacrat modalităţilor dreptului de proprietate din noul Cod civil şi în conformitate cu prevederile exprese ale art. 687; aceasta se referă la situaţia în care mai multe persoane exercită succesiv şi repetitiv atributul folosinţei specific dreptului de proprietate asupra unui bun mobil sau imobil, în intervale de timp determinate, egale sau inegale. Cu alte cuvinte, coproprietarii îşi exercită atributele nu în acelaşi timp, ci pe anumite perioade determinate pentru fiecare dintre ei, dar obiectul dreptului de proprietate este acelaşi160.
Această categorie de proprietate a luat naştere în staţiunile de vacanţă unde investitorii care au construit, de regulă, imobile pe apartamente aveau dificultăţi să le vândă din cauza preţului ridicat. Astfel investitorul – devenit promotor – a împărţit în perioade de timp de 10-15-30 de zile aceeaşi unitate locativă, pe
160

187

Bunurile ce fac obiectul dreptului de proprietate sunt bunuri corporale şi trebuie să fie neconsumptibile, proprietarul având obligaţia ca la sfârşitul fiecărei perioade să le pună la dispoziţia următorului titular. 12.1.1. Temeiul proprietăţii periodice îl constituie un act juridic. Aşadar, în principal, acesta este un contract, dar poate fi şi un testament. Această proprietate periodică este cunoscută şi sub numele de multiproprietate (în Franţa) sau proprietate spaţio-temporală sau pe timp împărţit (time sharing). De asemenea, în Belgia, soluţia găsită de legiuitor este diferită de cea consacrată în dreptul francez, consacrându-i-se un regim asemănător regimului juridic al coproprietăţii, dobânditorul unui asemenea drept fiind titularul unui adevărat drept real asupra bunului imobiliar, care, de regulă, este un apartament. Reglementarea din Quebec organizează regimul de folosinţă pe timp parţial în cadrul coproprietăţii. Astfel, fiecare coproprietar dobândeşte un drept real asupra imobilului şi un timp parţial de folosinţă. Credem că, în ceea ce priveşte reglementarea proprietăţii periodice din noul Cod civil, aceasta este o formă distinctă, autonomă, a dreptului de proprietate comună, care nu se confundă cu proprietatea pe cote-părţi. 12.1.2. Caracterele juridice ale dreptului de proprietate periodică sunt aceleaşi cu cele ale oricărui drept de proprietate, fiind un drept absolut, exclusiv (în sensul că în perioada de timp alocată titularul are plenitudinea atributelor ce intră în conţinutul său juridic) şi perpetuu (în sensul că proprietatea periodică nu se stinge prin neuz). De asemenea, pe perioada de timp ce îi revine, orice proprietar poate încheia valabil, în condiţiile legii, acte juridice
care a vândut-o tot atâtor persoane câte asemenea perioade erau cuprinse întrun an calendaristic.

188

precum închirierea, vânzarea, ipotecarea şi altele asemenea (art. 689 N.C.civ.). Astfel, se confirmă dreptul de proprietate al titularului, nemaiputându-se susţine opinia că ar fi vorba de un drept de folosinţă. 12.1.3. Drepturile şi obligaţiile coproprietarilor Obligaţiile şi drepturile se nasc din situaţia specială a acestei categorii de proprietate care, neîndoielnic, presupune acte de administrare şi de conservare care privesc pe toţi coproprietarii. Aşadar, fiecare coproprietar este obligat să facă toate actele necesare, în raport cu cota sa parte, în aşa fel încât să nu împiedice sau să îngreuneze exercitarea drepturilor celorlalţi coproprietari. În cazul reparaţiilor mari, coproprietarul care avansează cheltuielile necesare are dreptul la despăgubiri în raport cu întinderea dreptului celorlalţi coproprietari. Actele prin care se aduce atingere substanţei bunului se pot face numai cu acordul celorlalţi coproprietari, aşadar se impune principiul unanimităţii. La încetarea intervalului, fiecare coproprietar este dator să predea bunul proprietarului următor, în starea de folosinţă iniţială, fără a putea aduce modificări sau a-i schimba destinaţia. Desigur, proprietarii pot încheia un act (contract) de administrare, ceea ce se şi întâmplă de regulă, act ce se încheie, desigur, cu acordul tuturor proprietarilor. 12.1.4. Obligaţia de despăgubire şi excluderea Dispoziţiile cuprinse în art. 691 N.C.civ. am putea spune că reprezintă sancţiuni civile în cazul nerespectării obligaţiilor legale de către coproprietari. Despăgubirile reprezintă repararea prejudiciilor cauzate şi pot avea ca temei juridic fie răspunderea civilă contractuală, fie răspunderea civilă delictuală. Cât priveşte excluderea, aceasta este o sancţiune pe care o poate pronunţa numai instanţa judecătorească şi poate fi dispusă 189

În acest sens. 773-791).2.5. iar preţul se va consemna la banca stabilită de instanţă. Excluderea poate fi cerută de coproprietarul vătămat. precum şi administrarea bunurilor altuia162. prin expertiză şi se pronunţă hotărârea care ţine loc de contract de vânzare-cumpărare. Încetarea proprietăţii periodice are loc prin radierea din Cartea funciară în cazul în care o singură persoană dobândeşte toate cotele părţi din dreptul de proprietate periodică. Credem că trebuie să precizăm că această primă reglementare în legislaţia noastră civilă a avut în vedere şi alte două entităţi juridice avute în vedere de noul Cod civil şi anume masele patrimoniale şi patrimoniile de afectaţiune161.C. Art. iar transmiţătorul poate ridica suma respectivă. 12. mai întâi. Numai după rămânerea definitivă a hotărârii dobânditorul îşi poate înscrie titlul în cartea funciară. pentru prima oară. ci se referă de fapt la pierderea titlului de proprietate. o încheiere de admitere în principiu a cererii de excludere prin care se stabileşte că sunt îndeplinite condiţiile de excludere. Excluderea nu priveşte. în special art. desigur. 190 . Fiducia Fiducia cunoaşte. 3 N. Instanţa sesizată pronunţă. dispoziţiile legale prevăd reguli de procedură. 31-33.civ.C. precum şi în alte cazuri prevăzute de lege.pentru tulburarea gravă a exercitării proprietăţii periodice de către unul dintre coproprietari. Încheierea poate fi atacată cu recurs pe cale separată şi numai după rămânerea definitivă a acesteia se stabileşte preţul vânzării silite. 792-857 N. strict persoana coproprietarului turbulent. o reglementare relativ completă prin noul Cod civil (art. 12.1.civ. 161 162 A se vedea art. 31 pct.

de o persoană numită fondator (settlor). Italia. prin acte între vii sau pentru cauză de moarte. în beneficiul unei persoane sau pentru un scop anume.Originea fiduciei se regăseşte în dreptul roman. a fost preluată sub diferite forme în sistemele de drept romano-germanice. utilitatea practică Art. se poate afirma că este o preluare a reglementărilor franceze163. Trustul este considerat în peisajul juridic internaţional ca o instituţie unică. ca instituţie juridică adoptată (transferată164). Elveţia. a răspuns unor nevoi juridice cum ar fi. iar prin Acordul din 1993 de asociere între România şi Comunităţile Europene se precizează că acordul părţilor nu prejudiciază dreptul părţilor de a adopta măsurile necesare pentru raţiuni de prudenţă. de fapt. Mai multe state din sistemele de drept romano-germanice au ratificat acordul (de exemplu. iar importanţa sa este subliniată de Convenţia de la Haga privind legea aplicabilă trusturilor. creaţie a sistemului de equity. a trustului. Cât priveşte reglementarea românească. A se vedea Alan 164 163 191 . Fiducia. depunătorilor. care desemnează raportul juridic creat. cu scopul de a asigura protecţia investitorilor. Olanda). cu unele particularităţi. Ne aflăm. de pildă. care transferă unul sau mai multe bunuri sub controlul unui administrator (trustee). deţinătorilor de titluri şi a persoanelor cărora li se datorează drepturi cu caracter fiduciar. această instituţie specifică din Common Law. Luxemburg. în faţa unui exemplu de transfer de instituţii juridice. respectiv. reprezentând o convenţie cu caracter real între un înstrăinător şi un dobânditor al unui bun. una din principalele căi de interconectare a sistemelor de drept. În dreptul modern. cu obligaţia dobânditorului de a restitui bunul înstrăinătorului sau unui terţ în anumite circumstanţe predeterminate sau prin care se putea realiza o donaţie prin persoană interpusă. Franţa. Principatul Monaco. 2011-2030 din Codul civil francez.

iar beneficiarul (sau beneficiarii) nu sunt parte în contract. distinctă de celelalte drepturi şi obligaţii din patrimoniile fiduciarilor. cum ar fi. La o succintă analiză putem pune în evidenţă faptul că părţile contractului de fiducie sunt constituitorul (sau constituitorii) şi fiduciarul (sau fiduciarii). De asemenea. înainte de intrarea în vigoare a noului Cod civil existau. 51/1995. actuala reglementare din noul Cod civil ne poate conduce spre o necesitate a distingerii unor elemente cât priveşte raportul dintre fiducie şi administrarea bunurilor altuia. precum şi în acte normative interne. în special prin flexibilitatea şi sfera largă de aplicare a acestuia în relaţiile civile şi comerciale. 3 alin. precum şi în alte materii. ed. Welson . se poate observa o legătură între competitivitatea economică a unui stat şi calitatea reglementărilor naţionale de drept. s-ar putea desprinde o asemănare cu stipulaţia pentru altul. 12. astfel. De lege lata. referiri la fiducie. 1993. cele privind organizarea profesiei de avocat165. de pildă.2. 165 Art. către unul sau mai mulţi fiduciari care le administrează cu un scop determinat. garanţii ori alte drepturi patrimoniale sau un ansamblu de asemenea drepturi. 1 litera g) din Legea nr. 192 . în legislaţia noastră. în folosul unuia sau mai multor beneficiari. Noţiunea Noul Cod civil defineşte fiducia ca fiind operaţiunea juridică prin care unul sau mai mulţi constituitori transferă drepturi reale.a trustului.1. Reglementarea precizează că aceste drepturi fiduciare alcătuiesc o masă patrimonială autonomă. În ceea ce priveşte acest din urmă aspect. în acte internaţionale bilaterale sau multilaterale la care România este parte. University of Georgia Press. a II-a.Legal transplants. prezente şi viitoare. avându-se în vedere şi interconectarea economică tot mai importantă la nivel mondial. la o primă vedere. drepturi de creanţă. An aproach to Comparative Law. în legislaţia pieţei de capital.

C. cu anumite nuanţări. p. enumerarea din cuprinsul art.31. De exemplu. doctrina opinând pentru posibilitatea unei atari transmiteri doar mortis causa166. Termenul relativ imprecis presupune o clarificare în perspectiva identificării corecte a mijloacelor juridice ale fiecărei părţi în vederea protejării intereselor sale. 99/2006. 774 N. care prevăd anumite interdicţii pentru orice persoană juridică ce nu este instituţie de credit. în cazul instituţiilor de credit sunt relevante mai multe texte din OUG nr.cit. ni se par a nu fi suficient de clare. 773. 12. desigur. Referirile la lege din art. care să prevadă obligativitatea sau posibilitatea unei astfel de operaţiuni juridice. deoarece transferul drepturilor şi obligaţiilor dintr-o masă patrimonială în alta nu constituie o înstrăinare. fie adoptarea unui act normativ care să reglementeze suplimentar fiducia. A se vedea L.2. Dat fiind caracterul calificat al fiduciarilor. Asemănarea este determinată de ideea administrării unor mase patrimoniale.Pop.Harosa. care trebuie încheiate în formă autentică. ni se pare insuficient de clar conţinutul noţiunii de transfer despre care face vorbire art. putând să fie interpretate într-un dublu sens. Izvoarele fiduciei Noul Cod civil precizează că aceste izvoare sunt legea şi contractul. 167 166 193 .2. Faptul că alternativa este contractul ne face să ne gândim că este vorba de prima ipoteză.Elementele de diferenţiere privesc izvoarele şi calitatea administratorului celor două operaţiuni juridice. mai ales cu privire la posibilitatea transmiterii inter vivos a unei universalităţi juridice. 773 nefiind aplicabilă telle quelle167. În acelaşi timp.civ. M. op. credem că este relevantă determinarea cât mai exactă a naturii drepturilor ce pot forma masa patrimonială fiduciară. fie ca o reglementare specială ulterioară..

36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale.) „orice alte operaţiuni prevăzute de lege”. art. se impune. reglementarea corespunzătoare a modului în care Art. 776 alin. dar soluţia aleasă are în vedere un fiduciar cu caracter calificat. pot fi orice persoană fizică sau juridică. 2 din Statut se referă la bunuri şi sume de bani privite ut singuli. cu modificările ulterioare. în raport de importanţa fiduciei. aparent există la acest moment un cadru normativ.12. astfel. şi care precizează că „notarul public îndeplineşte următoarele acte notariale”: (. 168 194 . acesta nu corespunde. ni se pare că. Or. în Statutul profesiei de avocat. Subiectele fiduciei.. anume cea cuprinsă în art. societăţile de asigurare şi de reasigurare legal înfiinţate şi avocaţii şi notarii publici.. În ceea ce îi priveşte pe avocaţi. însă. coroborată cu lipsa unor garanţii de funcţionare la nivelul celor prevăzute de art. aceştia nu au încă o legitimitate legală satisfăcătoare. nu ca o masă patrimonială. 776 alin. 2 şi 3 are în vedere ca posibili fiduciari instituţiile de credit. în principiu. societăţile de servicii de investiţii financiare.3.2. societăţile de investiţii şi de administrare a investiţiilor. 8 din Legea nr. În ceea ce îi priveşte pe avocaţi şi pe notarii publici. credem că este cu atât mai necesar cu cât singura referire normativă actuală care ar permite derularea activităţilor fiduciare are un caracter pur teoretic. respectiv constituitor şi fiduciar. În cazul notarilor publici. caracteristicilor principale ale fiduciei şi anume aceea de a se implica în administrarea unei mase patrimoniale distincte168. 98 alin. 2. credem. potrivit reglementărilor actuale privind fiecare din categoriile profesionale sus menţionate.

ca şi contractul.4. Registrul naţional al fiduciilor170 asigură cerinţa de opozabilitate faţă de terţi. Aspecte privind reglementarea fiduciară în noul Cod civil. de exemplu.5. 2010. precum şi scopul fiduciei şi întinderea puterilor administrative şi de dispoziţie ale fiduciarului. Relativ la sancţiunea nulităţii absolute prevăzute pentru încălcarea unor reglementări sau a unor limitări. Înregistrarea fiscală.Hamangiu. Conţinutul contractului de fiducie. Ed. în volumul Perspectivele dreptului românesc în Europa Tratatului de la Lisabona. a fiduciarului şi a beneficiarului. 12. durata transferului (care nu poate depăşi 30 de ani). De asemenea. nulitatea absolută a contractului de fiducie în cazul unei liberalităţi indirecte în favoarea beneficiarului). 183 şi urm. 12.2. neîndeplinirea acestei condiţii legale atrăgând tot sancţiunea nulităţii absolute. se poate presupune că aceasta va prilejui apelarea frecventă la instanţă (cum ar fi. p. desemnarea ulterioară a beneficiarului.2. la organul fiscal competent să administreze sumele datorate de fiduciari la bugetul general consolidat. fiduciarul sau o terţă persoană. trebuie să cuprindă toate drepturile transferate. Beneficiarul contractului de fiducie poate fi constituitorul. trebuie să fie făcută printr-un act scris şi supus aceleiaşi înregistrări. iar intabularea drepturilor reale A se vedea Horia Marius Tacu. contractul de fiducie trebuie să fie înregistrat la cererea fiduciarului. Ne întrebăm dacă actul scris nu ar trebui să fie încheiat tot în formă solemnă. identitatea constituitorului. registrul naţional al fiduciilor Tot sub sancţiunea nulităţii absolute. Bucureşti. în termen de o lună de la data încheierii.notarul public poate intra în raporturi fiduciare în această calitate169. 169 195 . sub sancţiunea nulităţii absolute.

anterior fiduciei. 12. Aceeaşi obligaţie revine fiduciarului ca. precum şi la compartimentul de specialitate al administraţiei publice locale. Puterile fiduciarului în raporturile cu terţii sunt socotite cele mai largi asupra masei patrimoniale fiduciare. 781 N. cu excepţia cazului în care se dovedeşte că terţii aveau cunoştinţă de limitarea acestor puteri. 170 196 .imobiliare care fac obiectul contractului de fiducie se poate face numai după înscrierea în registrul naţional al fiduciarilor.civ. Titularii creanţelor născute în legătură cu bunurile din masa patrimonială fiduciară. Modalităţile de înscriere în acest registru vor fi reglementate prin hotărâre a Guvernului. însă numai în temeiul unei hotărâri judecătoreşti.6.7. Obligaţia fiduciarului de a da socoteală constituitorului trebuie stipulată în contract şi are în vedere îndeplinirea obligaţiilor acestuia. au dreptul de urmărire. reprezentantul său sau beneficiarul pot cere în justiţie înlocuirea sa.C. În această situaţie. Răspunderea fiduciarului pentru prejudiciile cauzate prin actele de conservare sau administrare este angajată numai cu privire la drepturile cuprinse în patrimoniul său.2. 12.2. precum şi creditorii constituitorului care au o garanţie reală asupra bunurilor acestuia şi a cărei opozabilitate este dobândită.8.2. conform art. Dacă fiduciarul nu-şi îndeplineşte obligaţiile sau pune în pericol interesele ce i-au fost încredinţate. la intervalele prevăzute în contractul de fiducie. să dea socoteală beneficiarului şi reprezentantului constituitorului sau la cererea acestora. constituitorul. 12. potrivit legii. Deducem că este vorba de intabularea în cartea funciară. Numirea noului fiduciar şi a administratorului provizoriu se dispune de către instanţa judecătorească.

Încetarea contractului de fiducie are loc prin împlinirea termenului sau prin realizarea scopului urmărit. la constituitor. printre care menţionăm: 197 . 792 la art. După acceptarea de către beneficiar. poate înceta prin renunţarea beneficiarului sau în momentul deschiderii procedurii de insolvenţă împotriva fiduciarului. are în vedere multiple aspecte. contractul nu poate fi modificat sau revocat de către părţi ori denunţat unilateral de către constituitor decât cu acordul beneficiarului sau. masa patrimonială se transferă la beneficiar sau. După întinderea reglementării. 858.noul fiduciar va avea toate drepturile şi obligaţiile prevăzute iniţial în contractul de fiducie. Administrarea bunurilor altuia Noul Cod civil consacră acestei operaţiuni juridice întregul Titlu al V-lea din Cartea a III-a. când aceasta intervine înainte.3.9. La încetarea contractului. 12. care credem că s-a dorit a fi completă. Noul Cod civil nu dă o definiţie acestei operaţiuni juridice. reglementarea fiind cuprinsă de la art. 12. de altfel detaliată. se poate înţelege importanţa care se acordă în economia Codului civil acestor operaţiuni. modificarea şi revocarea contractului de fiducie Contractul poate fi denunţat de constituitor cât timp nu a fost acceptat de beneficiar. de asemenea. a acestei instituţii. Aceasta ne conduce la concluzia că acest contract de fiducie nu este un contract intuitu personae. Denunţarea. cu autorizarea instanţei. Efectele încetării contractului de fiducie. în lipsa acestuia. aşa cum a făcut-o în cazul fiduciei.2. Reglementarea. în lipsă.

deoarece părţile.3. Credem. întinderea împuternicirii administratorului. Regulile distincte stabilite pentru aceste două forme credem că au doar rolul de model. şi forme „mixte de administrare”.. În funcţie de complexitatea actelor pe care administratorul este ţinut să le efectueze. în baza principiului libertăţii contractuale. în acest fel. De altfel. aşa cum precizează şi art. 198 .calitatea de administrator se dobândeşte prin împuternicire instituită prin convenţie sau legal în vederea administrării unuia sau mai multor bunuri.persoana care poate dobândi calitatea de administrator şi care nu poate să fie decât persoana fizică cu capacitate deplină de exerciţiu. aşadar. anume că în absenţa unor norme legale speciale. Ele pot stabili. Formele de administrare prevăzute de noul Cod civil sunt de două tipuri: forma simplă şi administrarea deplină. . că este vorba de norme dispozitive. administrarea se realizează cu titlu gratuit. cu privire la majoritatea normelor în materie. prevederile titlului la care am făcut referire (Titlul V – Cartea a III-a) se aplică în toate cazurile de administrare a bunurilor acestuia. nu sunt ţinute să se încadreze strict într-unul din aceste tipuri. a unei mase patrimoniale sau a unui patrimoniu. 12. dar pot fi şi excepţii determinate de lege. 794 privind domeniul de aplicare. se pot aplica dispoziţiile de la administrarea simplă sau de la administrarea deplină – nefiind imposibil să apară. .1.în general. prin actul constitutiv. de actul constitutiv sau prin înţelegerea ulterioară a părţilor. reglementarea din noul Cod civil este o reglementare generală.

În principal. să anunţe de îndată pe beneficiar despre orice interese ar avea într-o anumită activitate de natură să-l pună într-o asemenea situaţie. ci că nerespectarea ei.3. O altă interdicţie priveşte folosirea bunurilor administrate în interes propriu fără acordul beneficiarului. administratorul ar putea încheia asemenea acte cu împuternicirea expresă a beneficiarului sau. Administratorul are obligaţia ca.12. în limitele legii şi ale împuternicirii.3. 12. administratorul este ţinut. Administratorului îi este interzis de a dobândi orice drepturi în timpul exercitării calităţii sale. În mod excepţional. în cazul în care ar cauza prejudicii unor beneficiari. Tot o interdicţie priveşte încheierea actelor de dispoziţie cu titlu gratuit referitoare la drepturile sau bunurile care i-au fost încredinţate. Administratorul trebuie să fie imparţial cu beneficiarii concomitenţi sau succesivi ţinând cont de drepturile şi interesele fiecăruia. indiferent de tipul de administrare. în caz de împiedicare a acestuia. a instanţei judecătoreşti. prin orice fel de contract. ci doar prin succesiune. în cazul unui conflict de interese.3. Obligaţiile administratorului faţă de beneficiar sunt aceleaşi. să-şi exercite atribuţiile cu diligenţa pe care „un bun proprietar” o depune în administrarea bunurilor sale.2. cu excepţia intereselor şi drepturilor născute din actul constitutiv. Răspunderea administratorului nu poate fi angajată pentru pieirea bunurilor pricinuită de forţa majoră. În acelaşi context se înscrie şi obligaţia de imparţialitate a administratorului. cu excepţia cazului în care interesul unei bune administrări o impune. Credem că această obligaţie nu are numai o valoare morală. de 199 . ar putea conduce la obligaţia administratorului de a le repara.

ţinând seama de circumstanţele asumării sau de caracterul gratuit al serviciilor administrării. 12. în limitele puterilor conferite.3. Beneficiarul răspunde faţă de terţi pentru prejudiciile cauzate în mod culpabil de administrator în exercitarea atribuţiilor sale numai până la concurenţa câştigului obţinut. o socotim a fi o răspundere civilă delictuală. La art. ar urma să-şi facă aplicarea alin.civ. Răspunderea personală a administratorului este angajată. se reglementează şi o anume atenuare a răspunderii administratorului şi a despăgubirilor datorate de acesta.civ. şi în cazul depăşirii puterilor conferite. 171 200 . faţă de terţii cu care a contractat.4.. Aceste prevederi se aplică în mod corespunzător în cazul masei fiduciare. în special a administratorului. Obligaţiile administratorului şi ale beneficiarului faţă de terţi Administratorul răspunde personal în cazul în care. referitoare la vinovăţie. îşi asumă obligaţii în numele beneficiarului sau al fiduciarului171. în măsura în care aceştia nu au cunoscut faptul depăşirii puterilor ori beneficiarul nu a notificat contractele astfel încheiate.C. Iar dacă ar fi să avem în vedere prevederile art. În primul rând. instanţa judecătorească putând reduce întinderea acestora. Această reglementare specială privind răspunderea beneficiarului pentru fapta altei persoane. dar cu o limitare legală şi anume numai până la concurenţa câştigului realizat de către beneficiar. de asemenea. potrivit căruia „Atunci când legea condiţionează efectele juridice ale unei fapte Această precizare legislativă induce ideea că şi fiduciarul poate să administreze masa fiduciară prin această operaţiune juridică.C. 4 al acestui articol. anume a actului de administrare. credem că este o răspundere pentru fapta altuia şi anume răspunderea comitentului pentru fapta prepusului. 812 N.vechimea sau de natura perisabilă a bunurilor ori de folosirea obişnuită şi autorizată a acestora. 16 N.

mai ales în caz de urgenţă.6. 816 alin. 816 N. hotărârile se iau prin voinţa majorităţii acestora. Aşadar. cât priveşte actele încheiate de un administrator aparent. Dacă hotărârile nu pot fi luate din pricina opunerii constante a unora dintre administratori. nu însă şi pentru obligaţia de întocmire a inventarului ori privind garanţia sau asigurarea. stabilirea unui mecanism simplificat de adoptare a hotărârilor. să subscrie o poliţă de asigurare sau să furnizeze o altă garanţie pentru buna exercitare a îndatoririlor sale. pentru motive temeinice instanţa îl poate dispensa de îndeplinirea acesteia. a unei înţelegeri ulterioare a părţilor. de pildă. se poate apela la instanţa judecătorească. În situaţia în care o asemenea obligaţie în sarcina administratorului a fost stabilită prin lege sau hotărâre judecătorească. îşi găseşte aplicabilitatea cu privire la actele încheiate de acesta cu terţii de bună credinţă (art. 12.civ.5. 12. garanţiile şi asigurarea Administratorul este obligat să facă inventarul. instanţa nu poate modifica sau ignora clauzele stabilite de părţi. aceasta poate dispune anumite măsuri cum ar fi. Teoria aparenţei în drept.de săvârşirea sa din culpă. 1 şi dacă prejudiciul cauzat este consecinţa unei fapte săvârşite cu intenţie de către administrator. în lipsa unor dispoziţii contrare.C. a unei dispoziţii legale contrare sau a unei hotărâri judecătoreşti. Obligaţiile privind inventarul. condiţia este îndeplinită şi dacă fapta a fost săvârşită cu intenţie”. beneficiarul răspunde faţă de terţi în condiţiile art.3. dacă acestea sunt legale. repartizarea atribuţiilor între 201 .). Cu alte cuvinte. dacă acestea au fost prevăzute în actul de constituire. cu excepţia existenţei unei clauze în actul constitutiv.3. Administrarea colectivă şi delegarea În cazul în care sunt desemnaţi mai mulţi administratori.

C.3. 829 N. 12.C. răspunde numai pentru lipsa de diligenţă în alegerea şi îndrumarea înlocuitorului. Ni se pare că nu ar fi nicio diferenţă. Ne întrebăm care este diferenţa între răspunderea administratorului pentru faptele înlocuitorului. 829 N. desemnând persoana delegată de administrator. dacă nu are autorizarea beneficiarului. Delegarea este operaţiunea juridică prin care administratorul deleagă parţial atribuţiile sale sau împuterniceşte un terţ să-l reprezinte la încheierea unui act determinat. şi răspunderea beneficiarului care are autorizarea beneficiarului. privind delegarea nu este unitară pentru acelaşi actor şi cu acelaşi înţeles. care să permită verificarea exactităţii sale. De asemenea. Administratorul nu poate însă delega administrarea generală. în măsura în care beneficiarul nu a autorizat în mod expres substituirea. iar în cazul în care aceasta există. Darea de seamă anuală Este în obligaţia administratorului de a prezenta beneficiarului anual darea de seamă cu privire la gestionarea bunului.civ.administratori sau chiar înlocuirea celui sau celor cărora le poate fi imputată situaţia respectivă.civ. situaţia fiind reglementată de art. cu excepţia cazului când aceasta se face către un coadministrator. Darea de seamă trebuie să cuprindă toate informaţiile necesare. înlocuitor sau reprezentanţă. aşa cum rezultă din context. Se foloseşte termenul delegat.7. 202 . administratorul răspunde pentru faptele celui substituit. bunurilor ori masei patrimoniale încredinţate. În această situaţie. au acelaşi înţeles. Răspunderea pentru hotărârile luate de administratori şi pentru modul de exercitare a atribuţiilor lor este solidară. Terminologia art. Toţi termenii folosiţi. dar poate răspunde pentru lipsa de diligenţă în alegerea şi îndrumarea înlocuitorului.

încetarea dreptului beneficiarului asupra bunurilor administrate. Încetarea administrării Cauzele de încetare pot fi.3.îndeplinirea scopului administrării sau a cauzei care a dat naştere acesteia. . în principal: .denunţarea de către beneficiar. îl obligă pe beneficiar şi respectiv pe fiduciar.prin punerea sub interdicţie judecătorească sau supunerea la procedura insolvenţei. 12. la cererea altei persoane interesate. administratorul este obligat să permită beneficiarului. după comunicarea către administrator prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire în vederea restituirii bunurilor. .prin înlocuirea administratorului de către beneficiar sau de către instanţa judecătorească. În cazul unei opoziţii din partea administratorului. instanţa judecătorească poate. ulterior încetării administrării. 203 . Obligaţiile asumate faţă de terţi. Totodată. dacă este solicitată. desigur este vorba de oricare dintre aceştia.la cererea oricărei persoane interesate se poate realiza auditul de către un expert independent.8. . examinarea registrelor şi a documentelor justificative în legătură cu gestiunea. . de un administrator de bună credinţă. . atât în cazul administratorului cât şi al beneficiarului.expirarea termenului sau a condiţiei prevăzute în actul constitutiv. în orice moment. să desemneze un expert independent pentru verificarea dării de seamă.

cât priveşte obligaţia de reparare. fie una delictuală. răspunderea civilă este fie o răspundere contractuală. 204 . culpabilă. Este de menţionat că prevederile menţionate nu disting. 253 alin. 4). în chip unitar clauzele exoneratoare de răspundere. definind fiecare formă şi reglementând. prevăzând că orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere. 1). drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane (alin. Astfel. excluzând ideea că fiecare dintre cele două feluri de răspundere ar reprezenta o instituţie juridică distinctă. În doctrina juridică actuală este aproape unanim susţinută teoria unităţii răspunderii civile. de regulă.1. 1349 din noul Cod civil se referă la răspunderea delictuală. ulterior. Ambele forme ale răspunderii sunt dominate de ideea reparării unui prejudiciu cauzat altuia printr-o faptă ilicită şi. Noul Cod civil păstrează viziunea dualistă asupra formelor răspunderii civile contractuale şi delictuale. între prejudiciile patrimoniale şi cele nepatrimoniale (morale). art. fiind obligat să le repare integral. având discernământ. Textul adaugă că cel care. art. Deşi între cele două forme de răspundere nu există deosebiri fundamentale. Codul civil în vigoare le supune unor regimuri sensibil deosebite. Obligaţia de reparare a prejudiciilor fără caracter patrimonial este consacrată prin alte prevederi exprese ale Codului (de pildă. încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate.CAPITOLUL XIII RĂSPUNDEREA CIVILĂ ÎN CADRUL NOULUI COD CIVIL 13. prin acţiunile sau inacţiunile sale. Dispoziţii generale privind răspunderea pentru fapta proprie În mod tradiţional.

1 din N.civ. stabileşte că.1351 alin. Atunci când. 1349 din N. enunţă principiul potrivit căruia orice persoană trebuie să-şi execute obligaţiile pe care le-a contractat. ceea ce poate duce la dificultăţi în stabilirea culpei autorului faptei şi nu pare a răspunde cerinţelor unei societăţi cu adevărat moderne. ci şi de încălcarea „obiceiului locului”. dacă prin lege nu se prevede altfel. 1139 alin. de aici.2. 13. în condiţiile legii (alin. 1350 alin.Revenind la prevederile art.1349 alin.civ. art.civ. niciuna dintre părţi nu poate înlătura aplicarea regulilor răspunderii contractuale pentru a opta în favoarea altor reguli. Pe de altă parte. nu îşi îndeplineşte această îndatorire. care i-ar fi mai favorabile.C. Alte cazuri. sau răspunderea pentru pagube cauzate de lucruri ori de animale sunt enunţate în alin. 1 şi 2.C. în fine. art. aceasta stabilindu-se prin legi speciale (art. fără justificare. ci fapta altei persoane. posibilitatea angajării răspunderii şi în această ipoteză. 3 din N. 1350 alin. Cât priveşte răspunderea contractuală. 2). punând capăt discuţiilor purtate îndelung în doctrină cu privire la dreptul de opţiune între temeiul contractual şi cel delictual ale răspunderii civile şi la cumulul celor două forme ale răspunderii. Reglementarea cuprinsă în noul Cod civil nu se aplică în cazul răspunderii pentru prejudiciile cauzate de produsele cu defecte. este de remarcat faptul că textul consacră expres potenţialul cauzator de prejudicii al inacţiunii şi.C. răspunderea este înlăturată dacă prejudiciul este cauzat de forţă majoră sau de caz 205 . 4). vom observa că acestea leagă angajarea răspunderii delictuale nu numai de nerespectarea legii. Cauzele exoneratoare de răspundere Potrivit art. 1 N. în care răspunderea delictuală are în vedere nu fapta proprie a celui chemat să răspundă.civ. ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat celeilalte părţi şi este obligată să repare acest prejudiciu.C.. Şi. 3 al art.

Art. 1 şi 2 cuprinde definiţii sintetice şi cu mare aplicabilitate practică ale forţei majore şi cazului fortuit. spre a se apăra de răspundere. deoarece în cazul răspunderii delictuale părţile n-au cum să convină asupra agravării răspunderii. însă.civ. Astfel. pârâtul poate invoca fapta ilicită şi culpabilă a victimei.. el este. forţa majoră este orice eveniment extern. chiar dacă nu au trăsături similare forţei majore. 1351 alin.C. 206 . însă numai în cazurile în care. 1351. imprevizibil. 3). Prevederile textului sunt. Această din urmă condiţie nu este prevăzută de lege. cazul fortuit este definit ca un eveniment ce nu poate fi prevăzut şi nici împiedicat de către cel care ar fi fost chemat să răspundă dacă evenimentul nu s-ar fi produs (art. O consecinţă logică a valorii exoneratoare a fiecăreia dintre cele două cauze menţionate face obiectul alineatului final al art. În prezent. cazul fortuit este exonerator de răspundere. însă. dispozitive. ci şi fapta terţului înlătură răspunderea. potrivit art. nu numai fapta victimei.fortuit. este vorba. 1351 N. Fapta victimei (sau a creditorului) poate exclude. răspunderea civilă a pârâtului.civ. doctrina şi jurisprudenţa disting după cum culpa sau răspunderea pârâtului nu este prezumată sau când o asemenea prezumţie legală există. Pentru această situaţie. în acest din urmă caz prevederile art. în vedere numai răspunderea contractuală. astfel încât părţile pot conveni contrariul. despre răspunderea contractuală. această dispoziţie are. debitorul este exonerat de răspundere contractuală pentru un caz fortuit. în acest caz. 1352 N. La rândul său. desigur. potrivit legii. astfel cum rezultă chiar din text. 1351 alin. au caracter imperativ. potrivit căruia dacă. În alţi termeni.C. de asemenea. în întregime ori numai parţial. potrivit legii sau convenţiei părţilor (răspunderea contractuală). exonerat şi în caz de forţă majoră. absolut invincibil şi inevitabil.

aceasta va însemna dovedirea. dacă şi în măsura în care el va proba că prejudiciul a fost cauzat nu numai de fapta sa. după părerea noastră. sunt prezumate. dorindu-se a fi fermă şi categorică.În prima ipoteză. deoarece adjectivul „invincibil” nu suportă grade de comparaţie şi 207 . Cât priveşte forţa majoră. reglementarea dată de noul Cod civil. Revenind la forţa majoră şi la cazul fortuit. despăgubirea datorată de pârât va fi proporţională cu contribuţia sa la producerea pagubei. vom remarca faptul că. ci şi că nici măcar nu poate fi ocolit. de către debitor. că este. În ambele cazuri. În materie contractuală. aşadar. inclusiv a faptei ilicite şi a culpei autorului. o situaţie mai favorabilă în ipoteza în care culpa ori răspunderea pârâtului sau existenţa raportului de cauzalitate. definirea prin lege a acestor cauze de exonerare nu este de natură să pună cu totul capăt controverselor existente în doctrină. în reglementarea legală este vorba despre evenimente imprevizibile şi invincibile: forţa majoră este absolut invincibilă şi inevitabilă – ceea ce ar însemna nu numai că evenimentul este invincibil. a faptului că executarea obligaţiilor sale a fost cu neputinţă din cauza faptei culpabile a creditorului. Prin urmare. Mai precizăm că. drept urmare. terţul va avea poziţie de coautor. Sub imperiului noului Cod civil. ci şi de fapta ilicită şi culpabilă a victimei. Pârâtul va trebui să se apere înlăturând prezumţia respectivă şi dovedind că paguba în întregime ori numai o parte din ea a fost provocată prin fapta victimei. în situaţia respectivă. în prezent ca şi în viitor. Răspunderea pârâtului va fi diminuată. insurmontabil. dacă alături de fapta pârâtului. cei doi vor răspunde solidar faţă de victimă. Victima are. victima este obligată să dovedească existenţa tuturor condiţiilor răspunderii. suportarea reparaţiei urmează a fi împărţită între pârât şi victimă. 1352. fapta victimei ori fapta unui terţ va avea efect exonerator numai cu observarea condiţiei prevăzute de art. însă. devine tautologică. fapta terţului a contribuit la cauzarea pagubei.

1354 N. dar numai dacă nu s-ar dovedi intenţia sau culpa gravă a celui care. În schimb. deşi formulările se vor mai puţin categorice.civ. că este vorba despre un eveniment extern. în viitor. 1353 N. de fapt. de fapt.nici caracterizări ca aceea de „absolut”. culpa comună atrage răspunderea civilă numai pentru partea de prejudiciu cauzată de autor (restul urmând a fi suportat de victimă). Mai mult decât atât. controverselor doctrinare privind suportarea prejudiciului în ipoteza culpei comune. ar fi chemat să răspundă (art. 208 . în cazul forţei majore. animalul ori edificiul de care s-a folosit în mod gratuit. insurmontabil şi mai puţin faptul că nu a putut fi prevăzut. Consacrarea principiului răspunderii proporţionale cu contribuţia efectivă la producerea prejudiciului va pune capăt. Un progres în reglementarea cauzelor exoneratoare de răspundere se referă la precizarea expresă a faptului că nu poate fi obţinută. caz în care autorul va fi ţinut doar pentru partea de prejudiciu ce i se datorează (art. despre aceleaşi caractere ale evenimentului exonerator – care. fără a preciza ce anume se are în vedere în comparaţie cu cazul fortuit. de către autor. este imprevizibil şi neputând fi împiedicat.civ.C. ceea ce contează decisiv în caracterizarea unui eveniment ca fiind forţă majoră sau caz fortuit este caracterul său invincibil. dar numai dacă fapta a fost săvârşită cu intenţia de a vătăma pe altul (art. Textul adaugă. în definirea cazului fortuit. cu intenţie ori din culpă.C. înlătură răspunderea (neminem laedit qui suo jure utitur). alături de fapta săvârşită. este invincibil. este vorba.civ. În general. Exercitarea normală a unui drept subiectiv exclude caracterul ilicit al faptei şi.). 1371 N. potrivit legii.). credem – în sensul unei părţi a doctrinei – că.). repararea pagubei provocată de persoana care i-a acordat ajutor în mod dezinteresat ori de lucrul. potrivit prevederii aceluiaşi articol. O reglementare expresă are în vedere cazul în care forţa majoră ori cazul fortuit au contribuit la cauzarea unui prejudiciu. de către victimă. deci. neputând fi prevăzut.C.

dar nu se poate exclude sau limita prin convenţie sau act unilateral răspunderea pentru prejudiciul material cauzat altuia cu intenţie sau din culpă gravă.civ. 1357 N.civ.civ. răspunderea delictuală nu poate fi. 2.C. 1355 alin. limitată sau exclusă printr-un anunţ. 1356 alin.. Deşi noul Cod civil nu o spune expres. care cauzează altuia un prejudiciu. cuprinde reglementarea unui principiu consacrat în prezent de art. „Omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa.civ. Potrivit art.Excluderea sau limitarea răspunderii contractuale pe calea unui anunţ. valabile clauzele care exclud răspunderea pentru pagube cauzate printr-o simplă imprudenţă sau neglijenţă bunurilor victimei. la rândul ei. „Orice faptă a omului.C. Sunt. în sensul art. Potrivit acestora. poate produce efecte doar dacă cel care îl invocă face dovada că victima cunoştea existenţa anunţului la momentul încheierii contractului.C. renunţarea victimei la dreptul de a obţine despăgubiri. mai sistematică şi mai clară. 1351 alin. tot astfel. declaraţia de acceptare a riscului producerii unui prejudiciu nu reprezintă. obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat. răspunderea pentru prejudiciile cauzate integrităţii fizice sau psihice ori sănătăţii nu poate fi înlăturată ori diminuată decât în condiţiile legii. pe de altă parte.C. exprimă aceleaşi principii. Noua reglementare. prin ea însăşi. dar şi acela ce a cauzat prin neglijenţa sau imprudenţa sa” (art. 3 şi 4 N. 1357 N. este ceea ce rezultă din art. 998-999 C. Art. Dispoziţii legale cu deosebire importante pentru domeniul asistenţei medicale sunt cele cuprinse în art. 1 din N.civ. aplicarea regulilor legale privind culpa comună. părţile pot conveni ca răspunderea să existe şi în cazul în care paguba este cauzată de forţa majoră sau de cazul fortuit. „Cel care 209 . dar un asemenea anunţ poate avea ca efect. a-l repara” (art. În redactarea actuală. 998). adus sau nu la cunoştinţa publicului. 999).

tot astfel. Ni se pare importantă. însă. 2). îndatorirea de a-l supraveghea. autorul faptei nu va fi scutit de plata unei indemnizaţii către victimă. mai întâi. obligaţia subsidiară de indemnizare a victimei. ori de câte ori. indemnizaţia va fi stabilită într-un cuantum echitabil. astfel cum ele se înfăţişează în cadrul noii reglementări. nu poate fi angajată nici răspunderea persoanei ce avea. potrivit legii. de asemenea. ideea de culpă. să exonereze de obligaţia de despăgubire pe autorul faptei. Cazurile în care răspunderea poate fi angajată în lipsa culpei. chiar vremelnică. că nu ne mai aflăm pe tărâmul răspunderii civile propriuzise. 1). este obligat să îl repare” (alin. Într-o asemenea ipoteză. „autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă” (alin. minorul sub 14 ani şi persoana pusă sub interdicţie judecătorească sunt prezumaţi relativ a nu avea discernământ. dar numai dacă această stare nu îi este imputabilă. noul Cod consacră. Astfel. aşa cum s-au conturat ele în lumina reglementării legale în doctrină şi jurisprudenţă. de tulburare a minţii poate. O stare. vor fi semnalate mai târziu. lucru dovedit şi de faptul că legea nu mai vorbeşte despre obligaţia autorului de a despăgubi victima. în timp ce minorul ce a împlinit 14 ani poate fi exonerat de răspundere doar dacă dovedeşte că nu a avut discernământ la săvârşirea faptei. sub imperiul principiilor echităţii. Remarcăm. autorul faptei fiind lipsit de discernământ. Întreaga reglementare a răspunderii civile delictuale are la bază. în noua reglementare consacrată prin noul Cod civil. în cadrul consacrării legislative a acestei soluţii.cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită. Pare evident. că noul Cod civil păstrează principiile stabilirii discernământului. Pornind de la unele hotărâri judecătoreşti şi de la o serie de propuneri ale doctrinei. ci de a-i plăti o 210 . ţinându-se seama de starea patrimonială a părţilor. săvârşită cu intenţie sau din culpă. soluţia aleasă de legiuitor pentru ipoteza în care fapta prejudiciabilă a fost săvârşită fără discernământ.

1359) – ca interesul a cărui reparare se pretinde să fi fost licit şi moral. la repararea pagubei constând în lezarea unui interes legitim. o permanenţă suficientă spre a justifica presupunerea că ar fi continuat şi în viitor. Această ultimă caracterizare nu este reprodusă de text. cel mai adesea. neîndoielnic. pentru cazul în care autorul a săvârşit o infracţiune prin depăşirea limitelor apărării legitime. starea de necesitate (art. cu condiţia ca acesta să fi avut un caracter de stabilitate. pe de altă parte. şi de data aceasta. este. Literatura juridică şi jurisprudenţa au admis şi până în prezent. obligaţia de a plăti agresorului o indemnizaţie adecvată şi echitabilă. Numai că în acest caz repararea prejudiciului cauzat victimei nu urmează regulile răspunderii civile obişnuite. va fi mai mică decât prejudiciul efectiv suferit. însă. trebuie observat că. că indemnizaţia nu va putea depăşi cuantumul pagubei suferite de victimă. 1361 N. se cere – condiţie însuşită de textul menţionat al noului Cod civil (art. pe de altă parte.civ. aparenţa unui drept subiectiv. legea nu vorbeşte despre o despăgubire.) nu reprezintă o cauză exoneratoare de răspundere pentru acela care a distrus sau a deteriorat bunurile altuia pentru a se apăra pe sine ori bunurile proprii de la un prejudiciu ori pericol iminent. caracterul adecvat şi echitabil al indemnizaţiei urmează. după părerea noastră. Pe de altă parte. 1360) nu exclude. În toate cazurile în care fapta păgubitoare a fost săvârşită sub imperiul legitimei apărări sau al stării de necesitate.C. prin felul în care se manifestă. dar putem presupune că ea a fost absorbită în cerinţa ca interesul să fi fost licit. în 211 . serios şi care creează. aşadar nu are în vedere repararea prejudiciului.indemnizaţie care. Legitima apărare (art. desigur. ci regulile aplicabile îmbogăţirii fără justă cauză. repararea pagubei create prin vătămarea unui interes. să fie stabilit de instanţa de judecată. Noua reglementare obligă.

cel care. Răspunderea pentru fapta altuia Răspunderea pentru fapta altuia este simplificată în noua reglementare. şi aici. N. Răspunderea revine.C. Potrivit art. în fine. a unui contract ori a unei hotărâri judecătoreşti este obligat să supravegheze un minor sau o persoană pusă sub interdicţie răspunde de prejudiciul cauzat altora de aceste din urmă persoane.interesul unei terţe persoane.. 13. toate persoanele vor răspunde solidar faţă de victimă (art.1370).civ. 1370 N. În primul caz. 104 şi urm. ca şi ordinul superiorului nu exonerează de răspundere pe acela care putea să îşi dea seama de caracterul ilicit al faptei sale (art. fiind 212 .3. în principal.civ.). 1372-1374. în virtutea legii..C. Cât priveşte răspunderea celor obligaţi să supravegheze pe minor sau pe interzis.C. este vorba.civ. noul Cod civil precizează – într-o manieră superfluă. după părerea noastră – că aceasta subzistă chiar şi în cazul în care făptuitorul nu răspunde pentru fapta proprie. pentru ipoteza în care prejudiciul a fost cauzat prin acţiunea simultană sau succesivă a mai multor persoane şi nu se poate stabili cine l-a cauzat. o persoană se poate exonera de răspunderea pentru paguba cauzată prin divulgarea secretului comercial dovedind că fapta a fost impusă de împrejurări grave ce priveau sănătatea sau siguranţa publică. În schimb. îndeplinirea unei activităţi impuse ori permise de lege. potrivit art. despre o noutate reprezentând consacrarea unei soluţii de jurisprudenţă (art. Ea se referă.civ. 1364). la răspunderea pentru fapta minorului sau a celui pus sub interdicţie şi la răspunderea comitenţilor pentru prepuşi. părinţilor minorului ori tutorelui acestuia sau al interzisului (art. Vom semnala. 1363 N.). terţul va putea fi acţionat de victimă în temeiul îmbogăţirii fără justă cauză. 1362 N.C. care. textul art.

o cauză de exonerare a comitentului. după părerea noastră.C. 3 al articolului menţionat nu stabileşte. Aceasta cu atât mai mult cu cât părinţii vor fi exoneraţi de răspundere dacă dovedesc că sunt îndeplinite cerinţele răspunderii persoanei care avea obligaţia de supraveghere a minorului (art. Art. că. exercită direcţia. în virtutea unui contract ori în temeiul legii. la data săvârşirii faptei. lipsa legăturii între faptă şi atribuţiile încredinţate prepusului nu este suficientă spre a 213 . ci despre o răspundere bazată pe culpa prezumată a persoanelor responsabile. temeiul ei. Este o prezumţie ce poate fi înlăturată de cei în cauză. 1374 alin. a altor persoane chemate să răspundă). aşadar. ea este pe deplin compatibilă cu ideea prezumţiei de culpă a părinţilor (ori.civ.lipsit de discernământ. final al art. prevede că persoana obligată la supraveghere va fi exonerată de răspundere numai dacă dovedeşte că nu a putut împiedica fapta prejudiciabilă. Ar rezulta. schimbarea jurisprudenţei în materie. prin dovada faptului că nu au putut împiedica fapta prejudiciabilă. în noile prevederi. 1373 N. dar. Textul prevede obligaţia comitentului de a repara prejudiciul cauzat de prepuşii săi ori de câte ori fapta săvârşită de aceştia are legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate. Reglementarea cuprinsă în noul Cod civil va determina. că prepusul a acţionat fără nicio legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate. în cazul la care ne referim. de fapt. supravegherea şi controlul asupra celui care îndeplineşte anumite funcţii sau însărcinări în interesul său ori al altuia. Cât priveşte limitele acestei răspunderi şi.1372 N. ci reia una din condiţiile esenţiale ale răspunderii. alin. Cu alte cuvinte. anume aceea că fapta prepusului să fie săvârşită în legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate de comitent. neîndoielnic. reglementează răspunderea comitenţilor pentru prepuşi.civ. de fapt. Textul precizează că nu va răspunde comitentul dacă dovedeşte că victima cunoştea ori putea să cunoască. comitent este acela care.C. 1). Alin. nu este vorba despre o răspundere obiectivă. Potrivit textului.

ce se află sub a lor supraveghere. întemeiată. nu se mai referă la răspunderea institutorilor sau ucenicilor. că legiuitorul a avut în vedere stabilirea unei răspunderi obiective a comitentului.exonera de răspundere pe comitent.. căzute în desuetudine.C. 4 C. 214 .civ. oricum a unei răspunderi fără culpă. însă. în cazul în care.4. în aceste condiţii. aceasta cu toate că textul nu face decât să consacre opinia exprimată deja în literatura de specialitate. 2 al art. în redactarea expresă a noului Cod civil (art. Dispoziţiile legale respective vor fi abrogate odată cu intrarea în vigoare a noului Cod civil.civ. Este de subliniat că reglementarea dată. victima are dreptul de a opta asupra temeiului răspunderii. de pildă. aşa cum s-a prevăzut în cazul răspunderii pentru fapta minorului ori a celui pus sub interdicţie. În prezenţa unor caractere diferite ale celor două cazuri de răspundere pentru fapta altuia. Putem conchide. comitentul este părintele minorului care a comis fapta ilicită. Răspunderea pentru prejudiciul cauzat de animale sau de lucruri Răspunderea pentru prejudiciul cauzat atât de animale. cât şi de lucruri este. nu pare a avea o explicaţie în cadrul răspunderii civile. 1000 alin. în sensul că nicio altă persoană în afara comitentului nu răspunde pentru fapta minorului care avea calitatea de prepus. prin dispoziţiile noului Cod civil. ele erau. firească în cadrul contractului de mandat. după caz. apare a fi deosebit de însemnată precizarea din alin. O asemenea condiţie. Este de observat că reglementarea privind răspunderea comitentului pentru prepus nu prevede posibilitatea exonerării comitentului în anumite condiţii. 1374 N. 13. pe ideea de risc. răspunderii pentru fapta altuia. actualmente prevăzută de art. ci este nevoie ca aceasta să fi fost cunoscută sau să fi putut fi cunoscută de victimă la momentul săvârşirii faptei. practic.

1 al art. potrivit art. după caz. alternativă faţă de cea pentru lucruri. aşadar o răspundere obiectivă. sarcina reparării tuturor prejudiciilor va reveni numai celui a cărui faptă culpabilă întruneşte. a lucrului..civ. care consacră o nouă formă de răspundere. Astfel definită noţiunea de pază. pentru prejudiciile cauzate de lucruri răspunderea revine proprietarului sau celui care. Un text nou. 1376). 1379 alin. în temeiul legii ori al unui contract. În ambele cazuri. de pildă. în plin domeniu al răspunderii obiective. 1378). 1000 din C.). răspunderea este condiţionată de exercitarea pazei animalului sau. la aplicarea principiilor răspunderii pentru lucruri în ipoteza coliziunii unor vehicule ori în cazuri similare. aşadar. Noutăţile noii reglementări – ele însele consacrări legislative ale unor soluţii existente în doctrină şi în jurisprudenţă – se referă. Răspunderea pentru prejudiciile cauzate de animal revine proprietarului acestuia sau celui care se serveşte de el. 1 215 . condiţiile forţei majore. în asemenea situaţii. chiar dacă animalul a scăpat de sub paza sa. este acela al art. cele mai multe dintre demersurile teoretice şi dintre soluţiile practicii judecătoreşti vor fi. ea se aplică şi în cazul prejudiciilor cauzate de animale (art. faţă de ceilalţi. o reglementare în care răspunderea celui în a cărui pază se află lucrul depinde de o anume caracterizare a culpei celui care urmează să repare pagubele. după părerea noastră. 2. aceasta revine proprietarului şi este condiţionată de faptul că pagubele au fost cauzate de lipsa întreţinerii ori de un viciu de construcţie. Tot astfel. păstrate. pornite de la formularea neutră a alin. Iată.C. 1376 alin. independentă de orice culpă. 1377 din N.civ. Noul cod civil păstrează răspunderea pentru ruina edificiului (art. Prin reglementarea legală a răspunderii pentru lucruri va înceta caracterul jurisprudenţial al răspunderii.1375 şi art. sau chiar numai în fapt exercită controlul şi supravegherea asupra lucrului şi se serveşte de acesta în interes propriu.

).). 1379 nu este nevoie să se dovedească faptul că lucrul ce a pricinuit paguba era în paza celui chemat să răspundă şi nici existenţa culpei acestuia. potrivit legii. 1 şi 2 N. Prejudiciul se acoperă integral. chiar fără niciun titlu. Dacă. Cel care a plătit integral despăgubirea are un drept de regres împotriva celorlalţi pentru ceea ce depăşeşte partea din despăgubire ce corespunde propriei sale contribuţii la producerea pagubei (art.5. 1384).N. 2).C. totuşi.. dacă acesta răspunde. Dacă cel răspunzător pentru fapta altuia este statul. Despăgubirea trebuie să acopere atât 216 . Orice prejudiciu dă drept reparaţie (art. Principiul răspunderii solidare a celor ţinuţi la reparaţie faţă de victimă a fost păstrat în noul Cod civil (art. La rândul său. pe cale judiciară. dacă legea nu prevede altfel (art. 1 N.C.C.civ. chiar dacă dreptul nu poate fi valorificat imediat. 1384 alin.). răspunde pentru prejudiciul cauzat prin căderea sau aruncarea din imobil a unui lucru. să fie exercitat când cel care a cauzat prejudiciul nu este răspunzător pentru acesta.). 1381 alin. 1385 N.C. 13. acest drept nu va putea. 1381 alin.civ. Repararea prejudiciului în cadrul răspunderii delictuale Repararea prejudiciului în cadrul răspunderii delictuale reprezintă pentru victimă un drept ce se naşte din ziua în care acesta este cauzat (art. 1 N. În ipoteza avută în vedere de art. Ministerul Finanţelor se va întoarce în mod obligatoriu. în acest caz. victima are un drept de opţiune spre a obţine repararea pagubei (alin. va beneficia de dreptul de regres şi cel care răspunde pentru fapta altuia. potrivit căruia cel care ocupă un imobil. de vreme ce legiuitorul îngăduie victimei o opţiune între ele.civ. această din urmă opinie porneşte de la constatarea că cele două forme răspundere sunt echivalente. împotriva celui ce a cauzat paguba.civ. sunt îndeplinite şi condiţiile răspunderii pentru lucruri.C. 1382). pentru producerea pagubei (art.civ.

în primul rând.civ. dacă producerea lui este neîndoielnică. după caz. 1386 alin. 1386 alin. final).). În stabilirea cuantumului despăgubirii se va avea în vedere. în condiţiile art. 1 N. 2) că pot fi acordate despăgubiri şi pentru un prejudiciu viitor. de instanţă. se va plăti o despăgubire stabilită prin acordul părţilor sau. pentru aceleaşi vătămări poate fi acordată. 1385 alin. dacă legea nu prevede altfel. în funcţie de mărimea ulterioară a pagubei (art. Repararea prejudiciului se face (de regulă) în natură.). un prejudiciu patrimonial reglementat prin art. dacă acest lucru nu este posibil sau dacă victima nu este interesată întro asemenea reparaţie.civ. 2 N. precum şi cheltuielile de îngrijire medicală şi.pierderea suferită de victimă (damnum emergens). orice alte prejudicii materiale. aceasta prilejuieşte o reparaţie proporţională cu probabilitatea obţinerii avantajului (art. 1385 alin.C.C. final). Cât priveşte repararea pagubei cu caracter patrimonial. în timp ce. Noul Cod civil prevede (art. 1386 alin. dacă este cazul.. În ce priveşte pierderea şansei de a obţine un avantaj.C. 1391 o despăgubire. 13871389 N. Despăgubirea pentru prejudiciile cauzate prin moartea unei persoane va fi acordată numai celor îndreptăţiţi la întreţinere din partea celui decedat şi numai în mod excepţional şi 217 . Vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii produce. În cazul prejudiciului viitor despăgubirea va putea fi modificată ori chiar suprimată. cât şi câştigul pe care l-ar fi putut realiza în condiţii obişnuite (lucrum cessans). data producerii pagubei (art. prin restabilirea situaţiei anterioare (art.civ. despăgubirea pentru vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii va cuprinde echivalentul câştigului din muncă de care victima a fost lipsită sau nu îl mai poate dobândi. ca de pildă cheltuielile determinate de sporirea nevoilor de viaţă ale victimei.

dreptul la acţiune este supus prescripţiei extinctive. surorilor şi soţului supravieţuitor pentru durerea încercată prin moartea victimei. chiar nepatrimonial. 1). pentru înmormântarea acesteia. 1390 N. 1391 N.C. Art. fraţilor. suferită de victimă. acordarea unor despăgubiri şi altor persoane care ar dovedi existenţa unui asemenea prejudiciu. rămânând aplicabile.celui căruia victima îi presta în mod curent întreţinere fără să fi fost legal obligată (art. 218 . prevederile art. persoana fizică ale cărei drepturi nepatrimoniale au fost lezate sau ameninţate poate cere despăgubiri ori. 253 alin. 1392 N.). după caz.C. o reparaţie patrimonială pentru prejudiciul. În fine. care i-a fost cauzat. restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială.C. Repararea prejudiciilor fără caracter patrimonial produse prin vătămarea sănătăţii ori a integrităţii corporale (art. dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile (art. cel care a făcut aceste cheltuieli (art. precizăm că în cazul în care despăgubirea decurge dintr-un fapt supus de legea penală unei prescripţii mai lungi decât cea civilă.civ.). totuşi. Amintim că. prin aplicarea unei prezumţii legale privind existenţa unor asemenea suferinţe. în principiu. în aceste cazuri. 253-256 N. după caz.) va putea avea în vedere. 1391 îngăduie.C.civ.civ. Este îndreptăţit la restituirea cheltuielilor făcute pentru îngrijirea sănătăţii victimei sau. Mai pot fi acordate despăgubiri şi ascendenţilor. descendenţilor.civ. termenul respectiv se aplică şi dreptului la acţiune în răspundere civilă. Textul precizează că.

219 . Noul Cod civil prevede.CAPITOLUL XIV CONTRACTELE SPECIALE 14. transmite sau stinge un raport juridic (art. modifica. Consideraţii generale Noul Cod civil defineşte contractul ca fiind acordul de voinţă dintre două sau mai multe persoane cu intenţia de a constitui. 1166). fie în legi speciale (art. 1167 alin. 1167 alin. că toate contractele se supun regulilor generale stabilite prin noul Cod civil. Potrivit doctrinei actuale. aceasta este o obligaţie ce nu poate fi înlăturată sau limitată de părţi. 1168). renunţându-se la existenţa unor prevederi diferite în cazul obligaţiilor civile şi în acela al obligaţiilor comerciale. însă. iar dacă acestea nu sunt îndestulătoare. în art. 2). că în cazul contractelor nereglementate prin lege se aplică prevederile generale în materia contractului. Prevăzând. cât şi pe tot timpul executării sale (art. 1. aplicabilă numai în cazurile anume prevăzute de lege. Reguli particulare privind anumite contracte sunt prevăzute fie în noul Cod civil.1. dat fiind că reglementarea prevăzută pentru contractul numit cel mai înrudit este o reglementare specială. 1170). noua reglementare înţelege să unifice totalitatea dispoziţiilor de drept privat în această materie. sunt aplicabile normele din partea generală a dreptului obligaţional. regulile speciale privitoare la contractul cu care se aseamănă cel mai mult (art. Este expres prevăzută obligaţia părţilor de a acţiona cu bună credinţă atât la negocierea şi încheierea contractului. dacă părţile nu au prevăzut alte reguli. în cazul contractelor nenumite. cu titlu de reglementare generală.

1183 alin. ţinând seama. indiferent dacă se încheie sau nu contractul (art. continuă sau rupe negocierile contrar bunei credinţe răspunde pentru prejudiciul cauzat celeilalte părţi (alin. 1182 alin.Este interesant că obligaţia de a acţiona cu bună-credinţă este reluată în noul Cod cu privire la negocierile prealabile încheierii contractului. Oferta este obiectul unor multiple prevederi din noul Cod civil. în negocierile precontractuale. 4). contractul-cadru şi contractul încheiat cu consumatorii (art. chiar dacă lasă unele elemente secundare spre a fi convenite ulterior ori încredinţează determinarea acestora unei alte persoane. 1184). În lipsa altor posibilităţi. în opinia noastră. încălcarea acestei obligaţii atrage răspunderea părţii în culpă. 220 . noul Cod civil include. confidenţialitatea. O dispoziţie nouă consideră că este suficient ca părţile să se pună de acord asupra elementelor esenţiale ale contractului. Credem că intervenţia instanţelor ar putea avea loc numai în ipoteza în care părţile au acceptat această soluţie în mod expres. contractul de adeziune. de natura acestuia şi de intenţia părţilor (art. după împrejurări. se vor aplica. 1175-1177). partea care iniţiază. întrucât nu suntem pe tărâm contractual. 3). regulile răspunderii civile delictuale. O reglementare modernă este aceea care obligă părţile să păstreze. oricare dintre părţi va putea cere instanţei să dispună completarea contractului. într-o reglementare expresă. altfel putându-se ajunge la violarea libertăţii contractuale a acestora. prevăzându-se că este contrară exigenţelor bunei credinţe conduita părţii care iniţiază sau continuă negocieri fără intenţia de a încheia contractul (art. 3). la încheierea contractului. În enumerarea principalelor categorii de contracte. Într-o asemenea ipoteză.

în chip manifest. incluzând şi caracterul notoriu al lipsei discernământului. 2 că eroarea de drept nu poate fi invocată în cazul dispoziţiilor legale accesibile şi previzibile.C.C.. art. în scris. în detrimentul celeilalte părţi. protecţia partenerilor mai slabi economic. la momentul încheierii acestuia. Cât priveşte valabilitatea consimţământului exprimat la încheierea contractului. aşa cum a decis 221 . clauze compromisorii sau prin care se derogă de la competenţa instanţelor judecătoreşti. Astfel. cazul prevederilor din art. dar ea este evident. potrivit alineatului 2 al aceluiaşi articol. 1208. reînnoirea tacită a contractului. Asemenea clauze sunt acelea care prevăd.O serie de prevederi ale noului Cod civil urmăresc. art. Şi de astădată proba revine celui care cere anularea. de a suspenda executarea obligaţiilor. legea aplicabilă. se afla. mai complexă. la momentul facerii actului. într-o stare care o punea în neputinţă de a-şi da seama de urmările faptei sale. limitarea răspunderii. restrângerea libertăţii de a contracta cu alte persoane. principial. prevede în alin. 1 N. prevede că este anulabil contractul încheiat de o persoană care. Mai mult decât atât. a acestora.civ. 1205 alin. 1203 N.civ. cauzele punerii sub interdicţie existau şi erau îndeobşte cunoscute. eliminarea unor clauze leonine din cuprinsul contractului. Aceasta înseamnă că. Reglementarea viciilor de consimţământ aduce. fie şi numai vremelnic. limitarea dreptului de a opune excepţii. decăderea din drepturi ori din beneficiul termenului. sau care prevăd. Este. de pildă. de către cealaltă parte. contractul încheiat de o persoană pusă ulterior sub interdicţie poate fi anulat dacă. asupra clauzelor neuzuale. dreptul de a denunţa unilateral contractul. în folosul celui care le propune. este neîndoielnic că dovada lipsei discernământului este în sarcina celui care cere anularea contractului. asigurarea egalităţii părţilor. inovaţii notabile. care condiţionează includerea valabilă în contract a anumitor clauze standard de acceptarea expresă. în noul Cod civil. care reglementează eroarea nescuzabilă.

aici este vorba despre a nu da efecte adagiului potrivit căruia „nemine laedit qui suo iure utitur”. tranzacţia precum şi alte contracte anume prevăzute de lege. soluţia la care s-a oprit legiuitorul ar putea avea temei în invocarea abuzului de drept. alte efecte pentru leziune. prevăzute alte condiţii în prezenţa cărora există acest viciu de consimţământ (de pildă ca leziunea să depăşească o jumătate din valoarea prestaţiei promise sau executate de partea lezată). 1221. în redactarea art. victima leziunii poate să ceară. 1208 alin. În aceeaşi materie. care. În realitate. însă. cuprinsă în art. Vom adăuga. ea fiind valabilă şi în cazul minorilor.jurisprudenţa şi până în prezent. noul Cod civil extinde leziunea peste limitele reglementării actuale. 1217 N. fie reducerea obligaţiilor sale cu valoarea daunelor-interese la care ar fi îndreptăţită. Dar. împărtăşită şi de o parte a doctrinei.. 222 . chiar şi aşa este de lămurit ce ar însemna. totuşi. în domeniul violenţei. că prin art. în pofida principiului nemo censetur ignorare legem.C. dispoziţii legale. noul Cod civil stabileşte. şi. mai semnalăm o soluţie originală. a viciilor de consimţământ. Nu pot. la alegerea sa.civ. condiţii în care invocarea necunoaşterii legii nu este îngăduită.C. astfel. în al căror cadru erau cuprinse numai acte prejudiciabile încheiate de minorul cu capacitate de exerciţiu restrânsă. în fine. Noua reglementare nu leagă existenţa leziunii de lipsa deplinei capacităţi de exerciţiu. Este sigur că termenul imprevizibil are aici un înţeles cu totul altul decât cel ce caracterizează forţa majoră. fie anularea contractului.. Sunt. Consacrând soluţia jurisprudenţei. dar şi al persoanelor având deplină capacitate de exerciţiu. totuşi. invocarea erorii de drept ca viciu de consimţământ este admisă în dreptul românesc. 2 din N. de vreme ce este vorba despre o ameninţare având scopul de a obţine avantaje nejustificate. în parte. „inaccesibile” şi „imprevizibile”.civ. să fie atacate pentru leziune contractele aleatorii. prevede că temerea insuflată prin ameninţarea cu exerciţiul unui drept constituie violenţă dacă a fost făcută cu scopul de a obţine avantaje materiale.

2 N. 1269 alin. prin care se reia formularea din actualul Cod civil. Cu toate acestea. instanţa judecătorească poate dispune fie adaptarea contractului pentru a distribui în mod echitabil între părţi pierderile şi beneficiile decurgând din schimbarea împrejurărilor. 1271 alin. se constituie în teoria impreviziunii. fie încetarea contractului în condiţii pe care le stabileşte. din cauza schimbării împrejurărilor. 1270).civ.C. necesar ca schimbarea circumstanţelor să nu fi putut să fie avută în vedere în mod rezonabil la încheierea contractului şi cu privire la această schimbare partea lezată să trebuiască să suporte riscul producerii. în doctrină. vom menţiona doar prevederea cuprinsă în art. 1). de regulă.C. potrivit art.. Cu toate acestea. el va fi interpretat în favoarea celui care se obligă (art. În schimb. noul Cod civil conţine dispoziţii legate de ipoteza în care. Principiul este întărit prin precizarea că „părţile sunt ţinute să îşi execute obligaţiile. reamintim că.). dacă executarea obligaţiilor unei părţi a devenit excesiv de oneroasă (alin. potrivit căreia contractele care se încheie prin mijloace electronice sunt supuse condiţiilor de formă prevăzute de legea specială. Actualul Cod civil nu cuprinde dispoziţii legate de ceea ce. Interpretarea contractului se face după regulile cunoscute. de la statornicirea principiului forţei obligatorii a contractului (art.Cât priveşte forma contractului. în sensul că un contract valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante. 223 . 1 N. însă. dacă un contract rămâne neclar după aplicarea regulilor de interpretare. pentru una dintre părţi. 1245 N. excesiv de oneroasă. Pentru aplicarea acestor prevederi este.C. stipulaţiile înscrise în contractele de adeziune se interpretează împotriva celui care le-a propus. 1269 alin. Reglementarea consecinţelor impreviziunii porneşte. executarea obligaţiilor devine. 2).. după încheierea contractului. desigur.civ.civ. chiar dacă executarea lor a devenit mai oneroasă” (art.

precum şi retractul litigios (deşi actuala reglementare a acestuia a fost declarată ca fiind constituţională). contractul de transport. însă. mai ales. în prezent. fragmentată prin plasarea contractului de donaţie într-un cu totul alt capitol al reglementării. contractul de agenţie. contractul de furnizare. astfel că nu stăruim. contractul de report. de întreţinere. cu precizarea că. noul Cod 224 . Principial. strămutarea proprietăţii are loc la data predării bunului. Trebuie semnalat de la început că din noua reglementare lipsesc prohibirea vânzării între soţi – ceea ce. în cazul acesteia. despre această neîndemânare legislativă am mai vorbit însă. 14. a unor forme „inedite” de vânzare. însă. anume vânzarea pe încercate şi. de rentă viageră. Se păstrează reglementarea. în noul Cod civil. modalitate în care este frântă şi reglementarea materiei succesiunilor. de pildă. 1681-1682). nu schimbă nimic fundamental în materie. care. ca. nu a atras şi renunţarea la revocarea donaţiilor între aceştia. Sunt avute în vedere o serie de contracte reglementate pentru prima oară în noul Cod civil. Una dintre problemele cele mai controversate în materia contractelor speciale este. vânzarea pe gustate (art. Reglementarea contractelor speciale este. cel de intermediere. pe timpul căsătoriei – . jocul şi pariul etc. întrucât nemo plus iuris ad alium tranfere potest quam ipse habet.2. însă. de asigurare. 1650-1762). Fără a distinge dacă părţile ştiau sau nu. Contractul de vânzare Beneficiază de o reglementare amplă (art. vânzătorul trebuie să fie proprietarul lucrului vândut.Titlul IX al reglementării date prin noul Cod civil priveşte diferite contracte speciale. aceea a vânzării bunului altuia. la încheierea contractului. Printre formele vânzării a fost reglementată vânzarea după mostră sau model. că bunul vândut nu aparţinea vânzătorului. contractul de cont curent.

4).civ. 1683 şi urm. dacă este cazul. contractul de vânzare se consideră încheiat între preemptor şi vânzător în condiţiile cuprinse în contractul încheiat cu terţul. prevăzând că „prin exercitarea preempţiunii. 2). 1730-1740) este consacrată de noul Cod civil dreptului de preempţiune. prevăzând că. el se notează în cartea funciară.C. Sancţiunea nerespectării de către vânzător a dreptului de preempţiune nu se limitează. aceasta nu se poate face. stabilite regulile aplicabile în cazul concursului de preemptori (art. Sunt. O reglementare cuprinzătoare (art. care reglementa dreptul de preempţiune la vânzarea terenurilor agricole situate în afara perimetrului localităţilor.civil consacră. 1 N.18/1991). sub sancţiunea nulităţii absolute. tot astfel. într-o reglementare sincretică. validitatea contractului de vânzare-cumpărare având ca obiect bunul altuia (art. în reglementarea dată de noul Cod civil. 1738 şi art. acesta din urmă poate cere rezoluţiunea contractului. iar acest din urmă contract se desfiinţează retroactiv”. Potrivit art. 1751. restituirea preţului şi. 1747 alin. daune-interese (art. exercitarea dreptului în cadrul executării silite şi stingerea dreptului convenţional de preempţiune (art. Este prima reglementare amplă dată în această materie după abrogarea textelor Legii fondului funciar (nr. 1683 alin. 1734). 1746). art. 1740). 1737 alin. stabileşte că dacă dreptul convenţional la preempţiune poartă asupra unui imobil.18/1991). dacă vânzătorul nu asigură transmiterea dreptului de proprietate către cumpărător. Art. la posibilitatea anulării contractului încheiat cu terţul. Este reluată obligativitatea respectării dreptului de preempţiune la vânzarea unor terenuri (prevăzută anterior în Legea nr. În ce priveşte vânzarea unei moşteniri. 1733 consacră o soluţie ingenioasă.). 225 . ea se aplică terenurilor forestiere şi are ca beneficiar pe coproprietari sau pe vecini (art. numai că. de această dată. decât în formă autentică (art. 1750 şi art.

acela prin care o parte – furnizorul – se obligă să transmită proprietatea asupra unei cantităţi determinate de bunuri şi să le predea. art. Contractul de furnizare Contractul de furnizare este. 1764 N. Dispoziţiile privind contractul de furnizare se întregesc. dacă nu s-a stabilit altfel. la unul sau mai multe termene ulterioare încheierii contractului ori în mod continuu. cu cele privind contractul de vânzare.3.4. cumpărătorul va rambursa vânzătorului sumele plătite de acesta pentru datoriile şi sarcinile succesiunii. cheltuielile pentru încheierea contractului vor fi suportate în mod egal de părţi. În cazul contractului de schimb. de asemenea. inclusiv sumele pe care moştenirea i le datorează. Contractul de report se perfectează prin predarea titlurilor sau valorilor mobiliare. iar cealaltă parte – beneficiarul – se obligă să preia bunurile sau să primească prestarea serviciilor şi să plătească preţul lor. iar în cazul când acestea sunt nominative. în noua reglementare. 226 .C. în mod corespunzător. sau să presteze anumite servicii. 14. trimite. 1765 prevede. Contractul de report Contractul de report este acela prin care reportatorul cumpără cu plata imediată titluri de credit şi valori mobiliare circulând în comerţ şi se obligă. art. în mod corespunzător. să revândă reportatului titluri sau valori imobiliare de aceeaşi specie la o anumită scadenţă. 14.vânzătorul rămâne răspunzător pentru datoriile moştenirii vândute dar. la termene ulterioare sau în mod continuu. că în lipsă de stipulaţie contrară. totodată. prin îndeplinirea formalităţilor necesare pentru transmiterea lor. în schimbul unei sume determinate. la regulile privind vânzarea.civ.

C. sub forma arendării. Remarcăm că. În principiu. Contractul de locaţiune Contractul de locaţiune este definit ca fiind contractul prin care o parte – locatorul – se obligă să asigure celeilalte părţi – locatarul – folosinţa unui bun pentru o anumită perioadă. nu pot face decât acte de administrare nu vor depăşi 5 ani. ci şi în orice alte bunuri ori prestaţii (art. contractele de locaţiune pe o perioadă mai mare reprezintă acte de dispoziţie. În schimb. potrivit art. orice bun.14.civ.C. fie. dacă părţile au stipulat un termen mai lung. la fel ca şi în prezent. în art. în schimbul unui preţ numit chirie. chiria poate consta nu numai într-o sumă de bani. Contractul se consideră încheiat odată ce părţile convin asupra bunului şi a preţului (art. nu se prevăd alte termene minime sau maxime privind încheierea contractului. în cazul în care părţile nu au arătat aceasta şi nici nu au dorit să contracteze pe durată nedeterminată (art. dacă legea nu dispune altfel. 1781). Observăm că.. poate fi obiect al locaţiunii. 1785). reglementată în cazul contractului de vânzare. anume 30 de ani. 3 N. locaţiunile încheiate de persoanele care. Spre deosebire de garanţia împotriva evicţiunii.. potrivit legii. 1784 alin. 1793). mobil sau imobil. Locaţiunea se prezintă fie sub forma închirierii. locatorul este ţinut să îl garanteze pe locatar şi împotriva tulburărilor de fapt venind din partea unui terţ (art. 1783. 1780). potrivit art. Sunt prevăzute moduri de determinare a duratei locaţiunii. contractele de locaţiune încheiate în formă autentică. 1798 N. ceea ce are înţelesul că.5. Noul Cod civil stabileşte.civ. deşi reglementarea cuprinde reguli particulare cu privire la închirierea locuinţelor şi cu privire la arendă. având ca obiect bunuri imobile sau bunuri mobile. durata maximă a locaţiunii. la fel cu cele încheiate prin 227 . acesta se reduce de drept la 30 de ani. atunci când se referă la bunuri agricole.

1828). în condiţiile legii. o serie de reguli importante sunt stabilite pentru contractul de arendare. dacă prin lege nu se prevede altfel. cu condiţia să-şi fi executat obligaţiile născute în baza închirierii anterioare (art. b) în cazul altor imobile. la secretarul consiliului local (art. În fine. el se depune într-un exemplar. Acestea se referă la denunţarea închirierii în ipoteza în care contractul era încheiat cu sau fără determinarea duratei (art. În toate cazurile. titluri executorii pentru plata chiriei. 1836). precum şi animalele. maşinile. spre a fi înregistrat într-un registru special. bunul se afla în folosinţa locatarului (art. Reguli speciale sunt stabilite în cazul închirierii de locuinţe. 1825). Sub sancţiunea nulităţii absolute. construcţiile de orice fel. chiar în lipsă de stipulaţie expresă. dreptul locatarului va fi opozabil dobânditorului: a) în cazul imobilelor înscrise în cartea funciară. 1831). 1838). să asigure bunurile agricole pentru riscul pierderii recoltei ori al pieirii animalelor din cauza unor 228 . c) în cazul mobilelor supuse unor formalităţi de publicitate. dacă data certă a locaţiunii este anterioară datei certe a înstrăinării. evacuarea chiriaşului din locuinţă nu se poate face decât în baza unei hotărâri judecătoreşti (art. Astfel. d) în cazul celorlalte mobile. reprezintă. 1824 şi art. O dispoziţie imperativă obligă pe arendaş. utilajele şi alte asemenea bunuri destinate exploatării agricole (art. dacă. la data înstrăinării. dacă locaţiunea era notată în această carte. inclusiv cele neproductive (care pot fi amenajate şi folosite în producţia agricolă). În ipoteza în care locatorul înstrăinează bunul dat în locaţiune. Legea consacră un drept de preferinţă al chiriaşului la încheierea unui nou contract de închiriere. 1811). se prevede că pot fi arendate terenurile agricole (cu sau fără construcţii). dacă locatarul a îndeplinit acele formalităţi.înscris sub semnătură privată şi înregistrate la organele fiscale. contractul de arendare se încheie în formă scrisă.

Precizăm. de către proprietar şi cu respectarea dispoziţiilor de drept funciar corespunzătoare. de altfel. când are loc o compensare a recoltelor tuturor anilor de arendare. în concepţia noului Cod civil. Contractul de antrepriză Prin acest contract antreprenorul se obligă să execute. 14. că. 1839). Nu se prevede.civ. în scopul folosirii lor pentru producţia agricolă. precizăm că.civ. să fie îndeplinită în cazul în care arendaşul amenajează terenuri neproductive arendate. în opinia noastră. lipsa asigurării sau încheierea acesteia nu par să mai aibă vreo importanţă în cadrul prevederilor art.. 1849 N.. chiar şi în ipoteza în care s-ar schimba categoria de folosinţă într-una superioară. în schimbul unui preţ (art. ori să presteze un anumit serviciu pentru beneficiar. desigur. avându-se în vedere şi valoarea bunurilor furnizate. Preţul poate consta. într-o sumă de bani sau în orice alte bunuri sau prestaţii.calamităţi naturale (art. Contractul este de vânzare. care se referă la reducerea arendei stabilite în bani în cazul pieirii recoltei. care îngăduie arendaşului să schimbe categoria de folosinţă a terenului arendat numai cu acordul scris. dispoziţia art. este ceea ce prevede art.6. o anumită lucrare. Foarte importantă este. pe riscul său.. Această condiţie trebuie avută în vedere. în fine. 1).C. după părerea noastră. reducerea nu se stabileşte decât la finele arendării. Asemenea condiţie nu trebuie. în cazul în care arendarea se face pe mai mulţi ani. însă. potrivit art.C. dat în prealabil. Oricum. totuşi. care nu oferă.civ. 1839 N. Se 229 . nicio sancţiune pentru neexecutarea acestei obligaţii şi. aşadar şi referitor la terenul ce face obiectul arendării. arendaşul are drept de preempţiune cu privire la bunurile agricole arendate. potrivit intenţiei părţilor. atunci când. executarea nu constituie scopul principal al contractului. o delimitare clară între cele două contracte. 1851 alin. 1855 N.C. iar nu de antrepriză. materială sau intelectuală. 1841.

Termenele de garanţie contra viciilor lucrării sunt prevăzute de legea specială (art. constituită şi consemnată în condiţiile legii. folosirea căilor de acces. de o ipotecă legală asupra lucrării. pentru garantarea preţului datorat. precum şi să îi comunice acestuia observaţiile sale (art. antreprenorul beneficiază. faptul că la contractul de vânzare preţul se exprimă întotdeauna în bani. pe propria sa cheltuială. necesită obţinerea autorizaţiei de construire. Lucrările la care se obligă antreprenorul sunt dintre acelea care. Dintre dispoziţiile legale noi în această materie vom menţiona. 1879). Riscul contractului de antrepriză trece asupra beneficiarului de la data recepţiei provizorii la terminarea lucrării (art. juridic vorbind.). La finalizarea unei părţi de lucrare ce urmează a fi acoperită prin executarea ulterioară a altor lucrări ori prin montarea unor elemente de construcţii. tot astfel. independenţa ce nu îi permite să fie caracterizat ca prepus al beneficiarului. potrivit legii.civ. în măsura necesară. 1874-1880) raporturile ce se nasc din contractul de antrepriză pentru lucrări de construcţii. 1878 alin. Faptul că antreprenorul procedează la îndeplinirea obligaţiilor ce-i revin pe riscul său îi conferă.). a instalaţiilor proprii de alimentare cu apă şi a altor asemenea utilităţi.C. faptul că. Beneficiarul este obligat să permită antreprenorului. În mod distinct sunt reglementate (art. să controleze lucrarea pe parcursul executării ei. 1869. însă. potrivit art. antreprenorul şi beneficiarul au obligaţia să constate împreună existenţa părţii finalizate şi conformitatea acesteia cu dispoziţiile legale şi cu clauzele contractului. în acest sens. a-l stânjeni în mod nejustificat pe antreprenor. 1861 N. 2 N.civ. beneficiarul are dreptul ca. 230 . fără. Cu toate acestea.mai poate adăuga.C.

în cazul societăţilor cu personalitate juridică.civ. Contractul de societate se încheie în formă scrisă. Dacă aportul constă în bunuri imobile sau în alte drepturi reale imobiliare. 2).C. Dacă prin contractul de societate nu se prevede altfel. ele devin coproprietatea asociaţilor. 3). Contractul de societate Este contractul prin care două sau mai multe persoane se obligă reciproc să coopereze pentru desfăşurarea unei activităţi şi să contribuie la aceasta prin aporturi băneşti.7. forma juridică.civ. 1881 alin. obiectul şi sediul societăţii. 1881 alin. asociaţii o pot prelungi. iar în cazul unei societăţi fără personalitate juridică. Când este. 1 N. vorba despre crearea unei societăţi cu personalitate juridică. 1883 N. în bunuri. cu scopul de a împărţi beneficiile sau de a se folosi de economia ce ar putea rezulta (art. durata societăţii este nedeterminată. reglementarea dată prin noul Cod civil nu mai precizează nimic în legătură cu limitarea duratei societăţii la durata vieţii asociaţilor. Înainte de expirarea duratei societăţii. 2). toate acestea sub sancţiunea nulităţii absolute (art. denumirea. dacă prin contract nu s-a stabilit altfel (art. 231 . legea dispune încheierea contractului în formă autentică. însă. afară de cazul în care aceştia au convenit în mod expres că ele trec în folosinţa lor comună. 1884 alin.C.). aporturile. Fiecare asociat contribuie la suportarea pierderilor proporţional cu participarea la distribuţia beneficiului. în cunoştinţe specifice sau prestaţii. aporturile intră în patrimoniul societăţii. art. Societatea se constituie cu sau fără personalitate juridică (alin.14. această formă este necesară doar pentru dovada contractului. prevede că. Cât priveşte regimul aporturilor în societate. contractul se încheie în formă scrisă şi trebuie să prevadă asociaţii.

astfel cum precizează art. Drepturile conferite de părţile de interes sunt suspendate până la vărsarea aporturilor la capitalul social (art. i) alt tip de societate reglementat de lege. noul Cod civil stabileşte modul de formare a capitalului social. care se distribuie asociaţilor proporţional cu aporturile fiecăruia. 1887 alin.C. numite părţi de interes. cele plătite ori vărsate în întregime dau drept de vot în adunarea asociaţilor (art. naturii sau obiectului de activitate”. “legea poate reglementa diferite tipuri de societăţi în considerarea formei. Societăţile de fapt sunt asimilate societăţilor simple (art. d) în comandită simplă.. 1 şi 2) privind posibilitatea asociaţilor de a apela la arbitrarea disputelor privind contribuţia la câştiguri şi la pierderi. În legătură cu prevederea de la litera i). capitalul social subscris se divide în părţi egale.civ. 1894 alin. În reglementarea elementelor contractului de societate. 2). e) cu răspundere limitată. 1900). 232 . dacă prin lege ori prin contractul de societate nu se prevede altfel (art.Potrivit art. 1893). Nu au fost preluate nici dispoziţiile (art. nu a fost preluată în noul Cod civil. Observăm că reglementarea (dată prin Capitolul II din Titlul VIII al Codului civil actual) privind diverse feluri de societăţi. Părţile de interes sunt indivizibile. c) în nume colectiv. h) cooperative. 2). 2 din N. fie că era vorba despre un alt asociat care arbitra neînţelegerea sau de un terţ. după forma lor. g) în comandită pe acţiuni. b) în participaţie. f) pe acţiuni.. în care sunt înfăţişate societăţile universale şi cele particulare. 1512 alin. 1895 alin.civ.C. 1888 N. societăţile pot fi: a) simple.

Administratorii răspund personal faţă de societate pentru prejudiciile aduse prin încălcarea legii. retragere şi excludere.). care au mandat reciproc de a administra unul pentru altul în interesul societăţii. Nu se mai acordă preferinţă societăţii creditoare (ca în reglementarea precedentă). moarte. punerea sub interdicţie judecătorească.Două schimbări de concepţie trebuie observate cu privire la participarea la profit şi la pierderi. asociaţii sunt. Pierderea calităţii de asociat poate avea loc prin cesiunea părţilor în societate (benevolă ori silită). 1913 şi urm. Asociatul nemulţumit de o hotărâre luată cu majoritate o poate contesta. 1906) consacră egalitatea între societate şi creditorul personal. Administratorii pot fi asociaţi sau neasociaţi. la instanţa judecătorească. a mandatului primit sau prin culpă în administrarea societăţii. prezumţia era că plata s-a făcut şi pentru societatea creditoare. Mai întâi. Reglementarea privind distribuţia plăţii datoriilor debitorului comun (art. aşadar. Asociaţii au dreptul să participe la luarea hotărârilor colective ale adunării asociaţilor. astfel încât cota trebuia calculată proporţional pentru ambele credite. În al doilea rând. liberi să stabilească alte proporţii. societatea este administrată de asociaţi. renunţând la protejarea predilectă a intereselor societăţii. chiar şi atunci când sunt lipsiţi de dreptul de administrare (art. 2). participarea asociaţilor nu mai este legată nemijlocit de suma de bani reprezentând contribuţia. 233 . persoane fizice ori persoane juridice. dacă prin contract nu se prevede altfel. chiar când în chitanţă se prevedea expres că plata s-a făcut pentru asociatul creditor. 31/1990. Cât priveşte administrarea societăţii (art. 1910 alin. române sau străine. noul Cod civil cuprinde norme preluate în general din Legea nr. faliment. în termen de 15 zile. s-a renunţat la proporţionalitatea între pierderea la capitalul social şi contribuţia la pierderi.

aceasta urmează. reglementarea din Legea societăţilor comerciale. lichidarea se face. retragerea se poate face după notificarea societăţii. falimentul unui asociat. de toţi asociaţii sau de un lichidator numit de ei cu unanimitate. dacă nu s-a prevăzut altfel prin actul constitutiv sau prin hotărâre a asociaţilor (art. lichidatorul va fi numit de instanţa judecătorească. Acestora li se pot adăuga şi alte cauze. 1946 alin. la cererea unui asociat (art. unde retragerea poate avea loc pentru motive temeinice. noul Cod civil distinge între societăţile cu durată nedeterminată unde.. 1930 li se adaugă şi următoarele cauze enumerate de art. încetarea calităţii de subiect de drept a uneia dintre persoanele juridice. în principiu. care va fi repartizat între asociaţi proporţional cu partea fiecăruia la beneficii. activul rămas este destinat rambursării aporturilor subscrise şi vărsate de asociaţi. Art. Excluderea din societate poate fi hotărâtă. pentru motive temeinice. iar eventualul excedent constituie profit net.civ. stipulate în contractul de societate.Cât priveşte retragerea. ulterior. dacă nu s-a prevăzut altfel în contractul de societate ori. de dizolvare a societăţii. Potrivit art. Celor stabilite prin aplicarea art. cu condiţia ca în contractul de societate să nu se fi prevăzut altfel: moartea sau punerea sub interdicţie a uneia dintre persoanele fizice asociate. implicit. 1928). de instanţa judecătorească. dacă aceştia nu se înţeleg. 1938. la cererea oricărui asociat. cu acordul celorlalţi asociaţi (art. După plata datoriilor sociale. nulitatea societăţii. În cazul în care activul net este 234 . Cât priveşte lichidarea societăţii. împlinirea duratei societăţii (cu excepţia art. în general. 1941 N. 1926-1927). 1930 din noul Cod civil stabileşte cauzele generale de încetare a contractului de societate şi. cu un preaviz rezonabil – şi societăţile cu durată determinată. 1931). prin convenţie. Faţă de reglementările anterioare au fost adăugate următoarele cauze: consimţământul asociaţilor.C. 1).

Prin acest contract o parte – transportatorul – se obligă. conosament. în acest caz transportatorul este ţinut doar de o obligaţie de prudenţă şi de diligenţă. expeditorul sau destinatarul se obligă să îl plătească. contractul de asociere în participaţie este contractul prin care o persoană acordă uneia sau mai multor persoane o participaţie la beneficiile şi pierderile uneia sau mai multor operaţiuni pe care le întreprinde. 1955).C. precum scrisoare de trăsură. legitimaţie de călătorie sau altele asemenea. Art. în măsura în care nu se dispune altfel prin legi speciale ori – ceea ce se întâmplă foarte rar. persoană fizică sau persoană juridică. cuprinde dispoziţii noi. Noul Cod civil nu precizează nimic în această privinţă.neîndestulător pentru înapoierea în întregime a aporturilor şi pentru plata obligaţiilor sociale. foaie de parcurs. În această reglementare. Contractul de transport se dovedeşte prin documente de transport. iniţiatorul era obligatoriu un comerciant. Potrivit art. 251 şi art. 256 din Codul comercial. recipisă de bagaje. cu titlu principal. 14. 235 .civ. stabilită prin contract. pierderea se suportă de asociaţi potrivit cu contribuţia acestora. Dispoziţiile noului Codul civil privind contractul de transport se aplică tuturor modurilor de transport. la timpul şi locul convenite (art. Contractul de transport Contractul de transport beneficia de reglementări speciale. de la caz la caz. Asocierea în participaţiune era reglementată prin art. 1949. tichet. referitoare la raporturile dintre asociaţi şi faţă de terţi. 1953 din N. Nu sunt aplicabile dispoziţiile codului în cazul transportului cu titlu gratuit. iar nu de prevederi nemijlocite ale noului Cod civil. să transporte o persoană sau un bun dintr-un loc în altul. în schimbul unui preţ pe care pasagerul.8. sunt aplicabile uzanţe sau practici stabilite între părţi.

2053). 2043).Reglementarea cuprinsă în noul Cod civil se referă distinct la contractul de transport de bunuri şi la contractul de transport de persoane şi bagaje. Terţul contractant este ţinut direct faţă de comisionar pentru obligaţiile sale. prin textele noului Cod civil.9. Reglementarea contractului. însă. aflate în detenţia sa. Comisionarul este obligat să respecte întocmai instrucţiunile exprese primite de la comitent (art. anume contractul de comision şi contractul de consignaţie. nu cuprinde elemente noi sub aspectele generale ale încheierii şi executării contractului şi nici cât priveşte răspunderea părţilor. numită mandant. comisionarul are un drept de retenţie asupra bunurilor acestuia. comisionarul va avea preferinţă faţă de vânzătorul neplătit (art. Contractul de consignaţie este o varietate a contractului de comision. Contractul de comision este mandatul ce are ca obiect achiziţionarea sau vânzarea de bunuri ori prestarea de servicii pe seama comitentului şi în numele comisionarului. mandatul este contractul prin care o parte – mandatarul – se obligă să încheie unul sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte părţi. Preţul de vânzare a bunului este cel stabilit de părţile contractului de consignaţie sau. distinct. 14. Comisionarul nu răspunde faţă de comitent în cazul în care terţul nu-şi execută obligaţiile decurgând din act. Contractul de mandat Potrivit concepţiei clasice. 2048). două varietăţi ale mandatului. Pentru creanţele sale asupra comitentului. care acţionează cu titlu profesional în schimbul unei remuneraţii numite comision (art. care are ca obiect vânzarea unor bunuri mobile pe care consignantul le-a predat în acest scop consignatarului (art. Codul reglementează. 2054). în lipsă. Contractul se încheie în scris. preţul curent al 236 .

de la momentul vânzării. în lipsă. 2064). În lipsă de stipulaţie contrară. în numele şi pe seama comitentului. iar comitentul poate să contracteze cu mai mulţi agenţi. un contract de transport şi să îndeplinească obligaţiile accesorii (art. Agentul nu poate negocia sau încheia pe seama sa. reglementarea sa fiind. cât şi să încheie contracte. fără consimţământul comitentului. în Legea nr. are drepturile şi obligaţiile transportatorului. agentul poate reprezenta mai mulţi comitenţi. 2058). în nume propriu şi în contul comitentului. cu mijloace proprii sau ale altuia. în regiunea determinată prin contractul de agenţie.mărfurilor de pe piaţa relevantă. ca diferenţă între preţul de vânzare stabilit de consignant şi preţul efectiv al vânzării (art. Contractul de consignaţie este prezumat a fi oneros. 509/2002 privind agenţii comerciali permanenţi. expeditorul se obligă să încheie. O varietate a contractului de comision este contractul de expediţie. în principal. în una sau mai multe regiuni determinate (art. Trebuie precizat că acest contract nu se regăseşte actualmente nici în Codul civil şi nici în Codul comercial. Expeditorul care ia asupra sa obligaţia executării transportului.10. iar remuneraţia la care are dreptul consignatarul se stabileşte prin contract sau. Numai dacă se stipulează expres în acest sens. Contractul de agenţie Prin acest contract comitentul îl împuterniceşte în chip statornic pe agent fie să negocieze. 2072). în tot sau în parte. contracte privind bunuri şi servicii similare celor ce fac obiectul contractului de agenţie. în aceeaşi regiune şi pentru acelaşi tip de contracte. prin acesta. 14. Dacă consignantul modifică preţul. agentul poate reprezenta mai mulţi comitenţi concurenţi în aceeaşi regiune. 237 . consignatarul va fi ţinut de aceasta din momentul în care i-a fost adusă la cunoştinţă în scris. fie atât să negocieze.

2107 N. din uzanţe ori din alte împrejurări (precum profesia depozitarului) nu rezultă obligaţia de a plăti o indemnizaţie. 1).12. dacă nu s-a convenit altfel. noul Cod civil (art. Depozitul este cu titlu gratuit dacă din convenţia părţilor. Elementele esenţiale ale contractului de depozit sunt cele reglementate de actualul Cod civil. brokeraj. 2103 alin. Amintim că mijlocirea ca operaţiune poartă denumiri precum sămsărie. misiţie.). Agentul este îndreptăţit la comision pentru contractele încheiate pe durata contractului de agenţie. 2083 N.. 1) prevede că dispoziţiile Codului se completează cu prevederile referitoare la comision.Dar. în vederea încheierii unui contract. 2096 şi urm.C. 14. 509/2002 prevede că ea se completează numai cu dispoziţiile contractului de mandat comercial. Potrivit art. depozitarul răspunde numai în cazul în care nu a 238 . 2095 alin. el este independent faţă de acestea în executarea obligaţiilor sale. Contractul de intermediere Intermedierea este contractul prin care intermediarul se obligă faţă de client să îl pună în legătură cu un terţ. în timp ce Legea nr. îndeosebi în ce priveşte obligaţiile celor două părţi. 14. Intermediarul nu este prepusul părţilor intermediate. Contractul de depozit Contractul de depozit este acela prin care depozitarul primeşte de la deponent un bun mobil cu obligaţia de a-l păstra pentru o perioadă de timp şi de a-l restitui în natură (art. în contractul internaţional se utilizează noţiunea de curtaj.11. El are dreptul la o remuneraţie din partea clientului numai în cazul în care contractul intermediat se încheie ca urmare a intermedierii sale (art.C.civ. în condiţiile prevăzute de art. în măsura în care acestea din urmă sunt compatibile.civ.

depus diligenţa dovedită pentru păstrarea propriilor bunuri (art. 2107 alin. 1). Ca varietăţi ale contractului, noul Cod civil reglementează depozitul necesar (art. 2124-2126) şi depozitul hotelier. Depozitul necesar poate fi dovedit, oricare ar fi valoarea lui, prin orice mijloc de probă (art. 2124 alin. 2). Depozitarul nu poate refuza primirea bunului decât dacă are un motiv serios pentru aceasta. Cât priveşte depozitul hotelier, art. 2127 N.C.civ. prevede că hotelierul este răspunzător potrivit regulilor privind răspunderea depozitarului, pentru prejudiciul adus prin furtul, distrugerea sau deteriorarea bunurilor aduse de client în hotel. Este importantă prevederea potrivit căreia hotelierul răspunde şi pentru vehiculele clienţilor lăsate în garajul sau parcarea hotelului. Sunt asimilate hotelurilor localurile destinate spectacolelor publice, sanatoriile, spitalele, restaurantele, pensiunile, vagoanele de dormit etc. Noul Cod civil se mărgineşte să definească sechestrul judiciar, trimiţând la prevederile Codului de procedură civilă. În schimb, sechestrul convenţional este reglementat în elementele sale principale, prevăzându-se obligaţiile, drepturile şi puterile administratorului-sechestru, conservarea şi înstrăinarea obiectului sechestrului, liberarea administratorului-sechestru, remuneraţia, cheltuielile şi despăgubirile datorate administratorului-sechestru. 14.13. Contractul de împrumut Reglementarea (art. 2144-2170) este diferenţiată pe cele două feluri de împrumut: împrumutul de folosinţă (comodat) şi împrumutul de consumaţie. A. Orice persoană poate fi comodant, dacă nu i s-a interzis prin lege sau prin contract. Comodatarul trebuie să păzească şi să conserve bunul cu prudenţa şi diligenţa unui bun proprietar; el 239

răspunde pentru pieirea bunului împrumutat când aceasta este cauzată de forţa majoră de care comodatarul l-ar fi putut feri întrebuinţând un bun propriu sau când, neputând salva decât unul dintre cele două bunuri, l-a preferat pe al său. În niciun caz – prevede art. 2153 – comodatarul nu poate invoca dreptul de retenţie pentru obligaţiile ce s-ar naşte în sarcina comodantului. În anumite condiţii, prevăzute de art. 2157 din noul Cod civil, contractul de comodat constituie titlu executoriu. B. Împrumutul de consumaţie poartă în mod obişnuit asupra unei sume de bani (caz în care este prezumat a fi cu titlu oneros) sau a altor bunuri fungibile şi consumptibile prin natura lor (caz în care, în lipsa unei stipulaţii contrare, împrumutul se prezumă a fi cu titlu gratuit). Termenul de restituire se presupune a fi stipulat în favoarea ambelor părţi, iar dacă împrumutul este gratuit, numai în favoarea împrumutatului. Dacă nu a fost stabilit un termen de restituire, acesta va fi stabilit de instanţă (art. 2162). Potrivit art. 2167 N.C.civ., dispoziţiile referitoare la împrumutul cu dobândă se aplică, în mod corespunzător în toate cazurile în care, în temeiul unui contract se naşte şi o obligaţie de plată, cu termen, a unei sume de bani sau a altor bunuri de gen. Dobânda se poate stabili în bani ori în alte prestaţii sub orice titlu sau denumire, la care împrumutatul se obligă ca echivalent al folosirii capitalului (art. 2168). Plata anticipată a dobânzii nu se poate efectua decât pe cel mult 6 luni. 14.14. Contractul de cont curent Reglementarea cuprinsă în noul Cod civil este radical modificată faţă de configurarea acestui contract din Codul comercial. Acest din urmă Cod nu cuprindea, de altfel, definiţia contractului. 240

Potrivit art. 2171 N.C.civ., contractul de cont curent este acela prin care părţile, denumite curentişti, se obligă să înscrie într-un cont creanţele decurgând din remiteri reciproce, considerându-le neexigibile şi indisponibile până la încheierea contului. Soldul creditor al contului la încheierea sa constituie o creanţă exigibilă. Dacă plata acestuia nu este cerută, soldul constituie prima remitere dintr-un nou cont şi contractul este reînnoit pe durată nedeterminată. Creanţele ce nu pot face obiectul compensaţiei nu pot face nici obiectul unui cont curent (art. 2172). Din reglementarea cuprinsă în Codul comercial s-a eliminat prevederea finală a art. 372, potrivit căreia încheierea contului curent şi lichidarea diferenţei vor avea loc la scadenţa termenelor stabilite prin convenţii şi, în lipsă, la data de 31 decembrie a fiecărui an. Prin art. 2180 se instituie prezumţia de aprobare a extrasului sau raportului de cont trimis de un curentist celuilalt, dacă nu este contestat de acesta din urmă în termenul prevăzut în contract sau stabilit în mod rezonabil după uzanţele locului sau practicile dintre părţi. 14.15. Contractul de cont bancar şi alte contracte bancare În ipoteza existenţei unui contract de cont bancar, dacă depozitul bancar, creditul sau orice altă operaţiune se realizează prin contul curent, titularul contului poate să dispună în orice moment de soldul creditor al contului, eventual cu respectarea termenului de preaviz stabilit (art. 2184). Instituţia de credit este ţinută, potrivit regulilor de la mandat, pentru executarea împuternicirilor primite de la client (art. 2189). Dreptul la acţiunea în restituirea soldului creditor rezultat la închiderea contului curent se prescrie în 5 ani de la data închiderii contului curent. 241

Sunt, tot astfel, reglementate: depozitul bancar (art. 2191), cu forma depozitului de fonduri şi a depozitului de titluri; facilitatea de credit şi închirierea casetelor de valori (art. 2193-art. 2198). 14.16. Contractul de asigurare Prin acest contract, contractantul asigurării sau asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta din urmă se obligă ca, în cazul producerii riscului asigurat, să plătească o indemnizaţie asiguratului, beneficiarului asigurării ori, după caz, terţului păgubit (art. 2199 N.C.civ.). Reglementarea din noul Cod civil a contractului de asigurare este aproape integral preluată din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurările în România. Poliţa de asigurare poate fi, după caz, nominativă, la ordin sau la purtător. În sensul art. 2203, persoana care contractează asigurarea este obligată să răspundă în scris la întrebările formulate de asigurător, precum şi să declare, la data încheierii contractului, orice informaţii sau împrejurări pe care le cunoaşte şi care, de asemenea, sunt esenţiale pentru evaluarea riscului. Contractul de asigurare este nul în caz de declaraţie inexactă sau reticenţă cu rea-credinţă din partea celui asigurat, ori de contractantul asigurării, cu privire la împrejurări care, dacă ar fi fost cunoscute de către asigurător, l-ar fi determinat pe acesta să nu-şi dea consimţământul ori să nu-l dea în aceleaşi condiţii, chiar dacă declaraţia sau reticenţa nu au avut influenţă asupra producerii riscului asigurat (art. 2204). Noul Cod civil reglementează distinct asigurarea de bunuri, asigurările de credite şi garanţii şi asigurările de pierderi financiare, asigurarea de răspundere civilă, asigurarea de persoane, precum şi coasigurarea, reasigurarea şi retrocesiunea (art. 2214-art. 2241 N.C.civ.). 242

14.17. Contractul de întreţinere Reglementarea consacră regulile izvorâte din practică, din doctrină şi din jurisprudenţă, prevăzând că prin acest contract o parte se obligă să efectueze în folosul celeilalte părţi sau al unui anumit terţ prestaţiile necesare întreţinerii şi îngrijirii pentru o anumită durată (art. 2254 alin. 1 N.C.civ.). În cazul în care prin contract nu s-a prevăzut durata întreţinerii ori s-a prevăzut numai caracterul viager al acesteia, întreţinerea se datorează pentru toată durata vieţii creditorului întreţinerii (alin. 2). Contractul de întreţinere se încheie în formă autentică, sub sancţiunea nulităţii absolute. Dacă prestarea sau primirea în natură a întreţinerii nu mai poate continua din motive obiective sau dacă debitorul întreţinerii decedează şi nu intervine o înţelegere între părţi, instanţa judecătorească poate să înlocuiască, la cererea oricăreia dintre părţi, fie şi numai temporar, întreţinerea în natură cu o sumă de bani corespunzătoare. În toate cazurile în care întreţinerea a fost înlocuită cu o rentă, devin aplicabile dispoziţiile legale privind contractul de rentă viageră (art. 2261-2262). 14.18. Jocul şi pariul Din reglementarea dată de noul Cod civil în capitolul Jocul şi pariul (art. 2264-art. 2266) vom sublinia, în primul rând, că pentru plata unei datorii născute dintr-un contract de joc sau de pariu nu există drept la acţiune. Dar, potrivit art. 2264 alin. 2, cel care pierde nu poate cere restituirea plăţii făcute de bunăvoie, afară de cazul în care a fost victima unei fraude, ori nu avea deplină capacitate de exerciţiu. Pe cale de consecinţă, potrivit alin. 3 al art. 2264, datoriile născute din contractul de joc sau pariu nu pot constitui obiect de tranzacţie, recunoaştere de datorie, compensaţie, novaţie, remitere de datorie cu sarcină ori alte asemenea acte juridice. 243

civ.19.14. 2267 N. prin concesii sau renunţări reciproce la drepturi ori prin transferul unor drepturi de la una la alta (art. inclusiv în faza executării silite.C. 244 .). Tranzacţia Tranzacţia este contractul prin care părţile previn sau sting un litigiu.

însă. prevederile Codului urmând să înlocuiască textele Codului din 1865 şi reglementările completatoare în materia succesorală şi. Moştenirea poate fi legală sau testamentară Noul Cod civil menţine. Data şi locul deschiderii moştenirii – respectiv momentul morţii şi ultimul domiciliu al celui care o lasă – sunt elemente asemănător reglementate şi în prezent. reglementarea anterioară.1. din care a fost extras contractul de donaţie. principiul potrivit căruia în dreptul nostru moştenirea legală este regula. 15. noul Cod civil făcând şi unele precizări cu caracter practic privind dovada ultimului domiciliu al defunctului (cu certificatul de deces sau. Generalităţi Noul Cod civil consacră Cartea a IV-a (art. a moştenirii legale cu liberalităţile în general şi cu donaţia în special este discutabilă. În treacăt fie vorba. Este de remarcat.civ.CAPITOLUL XV DREPT SUCCESORAL MOŞTENIREA LEGALĂ ŞI TESTAMENTARĂ 15. după caz. 953-1063) reglementării moştenirii şi liberalităţilor.1. cu hotărârea judecătorească declarativă de moarte. legiuitorul mulţumindu-se să păstreze.1. 15. socotim că alăturarea.C. Moştenirea este definită ca fiind transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate către una sau mai multe persoane în fiinţă (art. în condiţiile în care un întreg titlu din Cartea a V-a este consacrat contractelor speciale. Unele dintre soluţiile actuale ale doctrinei şi ale jurisprudenţei şi-au găsit consacrarea expresă în noul Cod. în principal. în reglementarea dată de noul Cod civil. neîndoielnic.). în liniile sale esenţiale. iar cea 245 . rămasă definitivă). că în domeniul succesiunilor inovaţiile aduse de noul Cod civil sunt relativ puţine.1. 953 N. în domeniul contractului de donaţie.2.

Textul precizează.testamentară reprezintă excepţia (vezi.4. iar cealaltă parte prin moştenire testamentară. distingând între nedemnitatea de drept 246 . delicte. „drepturi eventuale asupra unei moşteniri nedeschise încă. cruzimi sau injurii grave la adresa acestuia. având cunoştinţă de uciderea celui care lasă moştenirea. Reglementarea adusă de noul Cod civil rezolvă. în chip unitar. neîndeplinirea sarcinilor ce însoţesc legatul şi. În prezent. nu denunţă omorul (nu şi ucigaşul) organelor competente. Se păstrează soluţiile existente în materia prohibirii. O importantă inovaţie aduce noul Cod civil în ce priveşte reglementarea nedemnităţii succesorale. art. potrivit art. chestiunea nedemnităţii în ambele sisteme ale devoluţiunii succesorale. (2) al autorului unei „acuzaţii capitale calomnioase împotriva celui care lasă moştenirea” – reglementarea fiind inaplicabilă după abolirea pedepsei cu moartea – şi (3) în cazul moştenitorului care. care corespunde nedemnităţii succesorale din materia devoluţiunii legale.1.1.3. 15. că o parte din patrimoniul defunctului se poate transmite prin moştenire legală. sunt. pe de o parte. ingratitudinea legatarului constând în atentatul la viaţa testatorului. sub sancţiunea nulităţii absolute. de pildă. a pactelor asupra unei moşteniri nedeschise. ca sancţiune civilă. Cât priveşte succesiunea testamentară. 15. precum actele prin care se acceptă moştenirea sau se renunţă la aceasta. firesc. pe de alta. 955). ori actele prin care se înstrăinează sau se permite înstrăinarea unor drepturi care s-ar putea dobândi la deschiderea moştenirii”. motivele revocării judecătoreşti a legatelor. Asemenea acte au în vedere. 956. priveşte exclusiv moştenirea legală şi se aplică în cazul (1) „condamnatului pentru că a omorât sau a încercat să omoare pe defunct”. înainte de deschiderea ei. nedemnitatea.

ambele privind atât moştenirea legală cât şi cea testamentară. Noul Cod civil prevede un termen de decădere de un an. a ascuns. ar fi înlăturat ori ar fi restrâns vocaţia la moştenire a făptuitorului. poate fi declarat nedemn cel care.C. l-a împiedicat pe cel care lasă moştenirea să întocmească. la cererea oricărei persoane interesate sau din oficiu de către instanţa de judecată ori de către notarul public. aceste unităţi vor putea cere declararea nedemnităţii dacă nu există alţi moştenitori decât cel a cărui nedemnitate se cere a fi declarată (art. Dat fiind că moştenirea vacantă se transmite comunei. 959) poate fi declarat nedemn de a moşteni cel care a fost condamnat penal pentru săvârşirea. cu intenţie. de la deschiderea moştenirii. a alterat. 958 N. în cazul reprezentării succesorale. noua reglementare înlătură vechea injustiţie consacrată de legea civilă prin care. Potrivit noii reglementări 247 .civ. fizică sau morală ori. a unor fapte ce au avut ca urmare moartea victimei. Nedemnitatea de drept (art. nedemnitatea celui reprezentat făcea imposibilă venirea la succesiune a reprezentanţilor. în care orice succesibil poate cere instanţei declararea nedemnităţii. prin dol sau violenţă. împotriva celui ce lasă moştenirea. O altă inovaţie cuprinsă în noua reglementare se referă la posibilitatea înlăturării efectelor nedemnităţii prin voinţa expresă a celui care lasă moştenirea. cu rea-credinţă. Nedemnitatea de drept poate fi constatată oricând. dacă moştenirea ar fi fost deschisă la data faptei. ca şi persoana care. În cazul nedemnităţii judiciare (art. a distrus ori a falsificat testamentul defunctului.şi nedemnitatea judiciară. după caz. a unor fapte grave de violenţă. oraşului ori municipiului în a cărui rază teritorială se află bunurile la data deschiderii moştenirii. În fine. Tot astfel.) sancţionează persoana condamnată penal pentru o infracţiune săvârşită cu intenţia de a-l ucide (1) pe cel care lasă moştenirea sau (2) pe un alt succesibil care. 960). să modifice sau să revoce testamentul.

de aplicarea regulii proximităţii gradului de rudenie. b) ascendenţii privilegiaţi şi colateralii privilegiaţi. cu excepţiile prevăzute de lege. Noul Cod civil păstrează şi soluţia reprezentării succesorale. 967 alin. În fine. precum şi nedemnul. 964 alin. partea rămasă se atribuie rudelor din clasa subsecventă care îndeplinesc condiţiile pentru a veni la moştenire. reprezentarea operează chiar dacă reprezentantul este nedemn faţă de reprezentat sau a renunţat la moştenirea lăsată de acesta ori a fost dezmoştenit de el (art. în timp ce colateralii numai până la gradul al patrulea inclusiv. Înăuntrul fiecărei clase se aplică principiul proximităţii gradului de rudenie. cu puţine excepţii.2. 967 alin. rudele cu grad mai apropiat înlăturând de la moştenire pe cele cu un grad mai îndepărtat. regulile actuale. chiar aflat în viaţă la data deschiderii moştenirii şi chiar dacă renunţă la moştenire”. prin reprezentare succesorală un moştenitor legal cu un grad de rudenie mai îndepărtat. între rudele din aceeaşi clasă şi cu acelaşi grad de rudenie moştenirea se împarte în mod egal. Noul Cod civil consacră expres (art. dacă în urma exheredării rudele defunctului din clasa cea mai apropiată nu pot culege întreaga moştenire. Potrivit art. 3). 2) regula potrivit căreia. Descendenţii şi ascendenţii au vocaţie succesorală indiferent de gradul de rudenie cu defunctul. d) colateralii ordinari. Mai mult decât atât. 965. 15. în anumite ipoteze. 1) „poate fi reprezentată persoana lipsită de capacitatea de a moşteni. dacă legea nu prevede altfel.(art. pentru înlăturarea inechităţilor ce pot fi provocate. Moştenirea legală Moştenirea legală păstrează. numit 248 . c) ascendenţii ordinari. păstrându-se împărţirea rudelor în patru clase de moştenitori: a) descendenţii. Ea se cuvine rudelor şi soţului supravieţuitor.

urcă. potrivit căreia reprezentarea operează chiar dacă reprezentantul este nedemn faţă de reprezentat. a fost extinsă şi la ipoteza în care reprezentatul nu poate veni la moştenire din cauză că este nedemn. numit reprezentat. Împărţirea moştenirii. pot veni la moştenire prin reprezentare succesorală numai descendenţii copiilor defunctului şi descendenţii fraţilor sau surorilor acestuia. Reprezentarea succesorală Ca şi în prezent.civ. noua reglementare stabileşte. de a raporta. în cazul în care operează reprezentarea succesorală. 3. Remarcăm. ori a renunţat la moştenirea lăsată de acesta ori a fost dezmoştenit de el. 2 N. Este. concepuţi după deschiderea moştenirii de la care a fost înlăturat nedemnul. ca şi aceea consacrată prin art. 15. totuşi. în virtutea legii. Rezultă că reprezentarea succesorală. concepuţi înainte de deschiderea moştenirii de la care acesta a fost exclus. la moştenirea acestuia din urmă. efectul particular al reprezentării.2. o soluţie ingenioasă. se face pe tulpină. dacă vin la moştenirea acestuia în concurs cu alţi copii ai săi. 967 alin. ca o inovaţie. în drepturile ascendentului său. însă. aplicabilă în prezent doar pentru cazul în care cel reprezentat era decedat la data deschiderii succesiunii. În fine. 249 .reprezentant.. că poate fi discutată reglementarea care priveşte nedemnitatea reprezentantului şi care pare a împinge excesiv de mult caracterul relativ al sancţiunii nedemnităţii. 968 alin. în modul stabilit prin art.1.C. numai în cazul şi în măsura în care valoarea bunurilor moştenite prin reprezentare a depăşit valoarea pasivului succesoral pe care reprezentantul a trebuit să-l suporte ca urmare a reprezentării. sau decedat la data deschiderii moştenirii. aceasta. pentru a culege partea din moştenire ce i sar fi cuvenit acestuia dacă nu ar fi fost nedemn faţă de defunct. prevăzând obligaţia copiilor nedemnului. neîndoielnic. bunurile moştenite prin reprezentarea nedemnului.

Acest drept este recunoscut dacă cel în cauză nu este titular al niciunui drept real de a folosi o altă locuinţă corespunzătoare nevoilor sale şi se stinge la partaj. 250 . o treime din moştenire dacă vine în concurs concomitent cu ascendenţi privilegiaţi şi cu colaterali privilegiaţi. - Ca şi în reglementarea actuală. în ipoteza în care nu vine în concurs cu descendenţii defunctului. dreptul de abitaţie al soţului supravieţuitor asupra casei în care a locuit până la data deschiderii moştenirii. o jumătate din moştenire dacă vine în concurs fie numai cu ascendenţi privilegiaţi. dacă vine în concurs cu moştenitorii ce aparţin unor clase diferite. soţul supravieţuitor are un drept special la moştenire. Noua reglementare nu mai include. darurile de nuntă. Se păstrează. printre drepturile succesorale speciale ale soţului supravieţuitor. cota soţului supravieţuitor este de: un sfert din moştenire în concurs cu descendenţii defunctului. însă.- Ca şi în prezent: soţul supravieţuitor vine la moştenire în concurs cu moştenitorii legali din oricare clasă. pe lângă cota ce i se cuvine potrivit legii. fie cu colaterali ordinari. noul Cod civil prevede. dacă această casă face parte din bunurile moştenirii. fie numai cu colaterali privilegiaţi ai defunctului. cota acestuia se stabileşte ca şi când ar veni în concurs numai cu cea mai apropiată dintre ele. dar nu mai devreme de un an de la deschiderea succesiunii. trei sferturi din moştenire dacă vine în concurs fie cu ascendenţi ordinari. având dreptul să primească mobilierul şi obiectele de uz casnic care au fost afectate folosinţei comune a soţilor. totuşi că. Dreptul de abitaţie se stinge şi în cazul în care beneficiarul său se recăsătoreşte.

2. iar jumătatea maternă între fraţii defunctului pe linie maternă. În concurs cu soţul supravieţuitor aceştia au dreptul la trei sferturi din moştenire. iar colateralii privilegiaţi. moştenirea (sau partea de moştenire) cuvenită colateralilor privilegiaţi se împarte în două părţi (linii) – linia paternă şi linia maternă. alături de fraţii buni pot veni la moştenire şi fraţii consangvini şi cei uterini. În cazul venirii la moştenire a colateralilor privilegiaţi. În ipoteza în care toţi fraţii şi surorile sunt din aceeaşi categorie. jumătatea paternă se împarte între fraţii defunctului pe linie paternă. acesta va culege un sfert.2. în cazul în care la moştenire vin doi părinţi. Ascendenţii ordinari vin la moştenire în ordinea gradelor de rudenie cu defunctul.4. în noul Cod civil. pentru ipoteza în care au vocaţie succesorală fraţi şi surori ai defunctului care nu provin din aceiaşi părinţi. Astfel: în cazul în care la moştenire vine un singur părinte. Descendenţii defunctului au.3. Când vin la succesiune în nume propriu au dreptul la părţi egale. Fraţii buni ai defunctului vor lua cota corespunzătoare din ambele jumătăţi. cu excepţia părinţilor lui. iar colateralii privilegiaţi vor culege cealaltă jumătate. Ascendenţii ordinari sunt rudele în linie dreaptă ascendentă ale defunctului. indiferent de numărul lor. moştenirea (sau partea de moştenire) se împarte în mod egal între ei. 251 . Regulile actuale privind împărţirea moştenirii sau a părţii din moştenire între ascendenţii privilegiaţi şi colateralii privilegiaţi se păstrează de noul Cod civil.2. aceştia vor culege împreună o jumătate. ei beneficiind de privilegiul dublei legături. În această ipoteză. în mod corespunzător. aceleaşi drepturi succesorale ca şi în prezent.2. noul Cod civil păstrează şi regulile împărţirii pe linii. 15. 15.15. au dreptul la trei sferturi. prin urmare. indiferent de numărul lor.

un copil (a se vedea şi art. regulile privind chemarea la moştenire a colateralilor ordinari n-au suferit modificări în reglementarea noului Cod civil. în opinia noastră. Ca şi în reglementarea actuală. testamentul reciproc (art. Testamentul conţine dispoziţii referitoare la patrimoniul succesoral ori la bunurile ce fac parte din acesta. exheredare. dat fiind că acesta este un act special. 1048 alin. prin testament. a colateralilor privilegiaţi). numirea de executori testamentari. desigur. Ei vin la moştenire în ordinea gradelor de rudenie cu defunctul.2. Testamentul Potrivit art. noul Cod civil nu a prevăzut şi recunoaşterea unui copil. Colateralii ordinari pot veni la moştenire numai în nume propriu. pentru timpul când nu va mai fi în viaţă. 15. precum şi la desemnarea directă sau indirectă a legatarului. sub sancţiunea nulităţii.). 2). Moştenirea testamentară. sarcini impuse legatarilor sau moştenitorilor legali. revocarea dispoziţiilor testamentare anterioare.15. este interzis. 252 . întruna dintre formele cerute de lege.5. ci imediat. testamentul este actul unilateral. personal şi revocabil prin care testatorul dispune. Aceasta nu opreşte testatorul. denumit şi conjunctiv. Colateralii ordinari sunt rude colaterale ale defunctului până la gradul patru inclusiv (cu excepţia. 1034 N.civ. 1036 N. În enumerarea dispoziţiilor ce pot fi cuprinse într-un testament. Astfel cum se poate constata. iar nu şi prin reprezentare.civ.C.C. alte dispoziţii ce produc efecte după moartea testatorului. să recunoască. Moştenirea (sau partea de moştenire) ce se cuvine celor de acelaşi grad se împarte între ei în mod egal. cu caracter irevocabil şi care produce efecte. nu la moartea testatorului.. Testamentul mai poate conţine dispoziţii referitoare la partaj.3.

este valabil numai dacă testatorul a avut discernământ. acesta putând atrage anularea testamentului chiar dacă manoperele dolozive nu au fost săvârşite de beneficiarul dispoziţiilor testamentare şi nici nu au fost cunoscute de acesta. Cât priveşte viciile de consimţământ. datat şi semnat de mâna testatorului. cu cea actuală. 1038 alin. Astfel. înainte de a fi executat. testamentul ordinar poate fi olograf sau autentic.civ. exhaustivă: testamentul ordinar. reglementarea aplicabilă este cea generală. sub sancţiunea nulităţii. dolul. în cazul în care testamentul a dispărut printr-un caz fortuit sau de forţă majoră. însă o reglementare specială priveşte. potrivit art. 1 N. Bineînţeles că testamentul. în noul Cod civil (art. reglementarea fiind. Testamentul olograf trebuie. A fost eliminat. fie în timpul vieţii acestuia. Interpretarea testamentului se face potrivit regulilor de interpretare a contractelor. însă. 15.. fie după moartea testatorului. 1037 alin. testamentul mistic sau secret. iar consimţământul său nu a fost viciat. dar fără ca el să-i fi cunoscut dispariţia. să fie scris în întregime. Formele testamentului Noul Cod civil se referă la următoarele forme ale testamentului. 2). reglementarea formelor testamentului coincide. testamentul privilegiat şi testamentul sumelor şi valorilor depozitate. 1039).1. să dovedească existenţa şi conţinutul lui într-una din formele prevăzute de lege. ori prin fapte ale unui terţ. dacă ele sunt compatibile cu caracterele juridice ale acestuia (art. ca act juridic. Pe fond. în bună măsură. testamentul olograf se va prezenta unui notar public pentru a fi vizat spre neschimbare.3.C. în cadrul procedurii succesorale testamentul 253 . Validitatea formei şi cuprinsul testamentului vor putea fi dovedite prin orice mijloc de probă. desigur. care poate fi olograf sau autentic. Noua reglementare prevede că.Oricine pretinde un drept ce se întemeiază pe un testament este obligat.

În scopul informării persoanelor ce justifică un interes legitim.în faţa comandantului unităţii militare ori a înlocuitorului acestuia.în faţa unui funcţionar competent al autorităţii civile locale.civ.în faţa comandantului vasului ori a înlocuitorului acestuia. a medicului de gardă. 1043 N. 1046). Aceleaşi condiţii sunt stabilite pentru testamentul întocmit la bordul unei aeronave. cu adaptările corespunzătoare. Asemenea testamente se întocmesc: . iar deschiderea şi starea în care se găseşte se constată prin proces-verbal (art. Testatorul poate fi asistat de unul sau doi martori. cu ocazia autentificării.. potrivit art.în faţa directorului. potrivit legii. notarul care autentifică testamentul are obligaţia să îl înscrie. . în cursul unei călătorii maritime sau fluviale. este salariat sau prestează servicii în cadrul forţelor armate şi nu se poate adresa unui notar public. cât timp testatorul este internat într-o instituţie sanitară în care notarul public nu are acces. dacă testatorul este militar.C. catastrofe. în registrul naţional notarial ţinut în format electronic. ori. . desigur. de îndată. Testamentul autentic este. Testamentele privilegiate au în vedere situaţiile speciale în care asemenea testamente se întocmesc şi în prezent. 1042).urmează a fi validat. cel autentificat de un notar public sau de o altă persoană învestită cu autoritate publică de către stat. . medicului şef al instituţiei sanitare sau al serviciului. în caz de epidemii. războaie ori alte asemenea situaţii excepţionale. dacă testatorul se află la bordul unui vas sub pavilion românesc. Informaţii cu privire la existenţa unui testament nu se pot da decât după decesul testatorului (art. însă. potrivit legii. în lipsa acestora. 254 .

Revocarea voluntară tacită a unui testament olograf poate fi făcută şi prin distrugerea. 15. Testamentul sumelor şi valorilor depozitate este prevăzut de noul Cod civil sub forma unui simplu enunţ. Trebuie.2.C. cât priveşte legatul cu titlu universal.În toate cazurile este obligatoriu ca testamentul să se întocmească în prezenţa a doi martori.) poate fi expresă sau tacită. Revocarea voluntară a testamentului (art. noul Cod 255 . prin act autentic ori prin testament. Revocarea voluntară expresă nu poate fi făcută decât prin act autentic. de către notar. Reglementarea cuprinsă în noul Cod civil. 1051 N. Termenul de 15 zile se suspendă dacă testatorul a ajuns într-o stare în care nu îi este cu putinţă să testeze. valorile sau titlurile de valoare depuse la instituţii specializate.3. Încheiat în condiţiile arătate. să fie înscrisă. de îndată. în registrul naţional notarial reglementat prin art. ruperea sau ştergerea sa. Se exceptează dispoziţiile testamentare privind recunoaşterea unui copil. totuşi. testamentul privilegiat devine caduc la 15 zile de la data când dispunătorul ar fi putut să întocmească un testament ordinar. nu aduce inovaţii importante faţă de prevederile ce se aplică în prezent.C.civ. ca şi retractarea unei dispoziţii revocatorii. semnalată necesitatea ca revocarea expresă a testamentului făcută prin act autentic. sume şi valori ce fac obiectul unor dispoziţii testamentare. testamentul revocator poate avea o formă diferită faţă de cel revocat. sau printr-un testament ulterior. acesta presupune aplicarea condiţiilor de formă prevăzute de legi speciale referitoare la sumele de bani. Legatul poate fi universal. referitoare la revocarea voluntară a testamentului. cu titlu universal ori cu titlu particular. 1046 al N. Dispoziţia revocatorie poate fi retractată expres. În materia revocării testamentului noua reglementare nu aduce noutăţi esenţiale.civ.

în măsura în care legatul urmează a fi redus. Aceste precizări. prin această fracţiune se înţelege: a) fie proprietatea unei cote-părţi din moştenire. art. fie valoarea acestuia de la data deschiderii moştenirii (art. în cazul în care legatarul nu poate îndeplini sarcina care grevează legatul său. prevede că. Soluţia este cea consacrată prin art. cuprinse în art.C. b) fie un dezmembrământ al proprietăţii asupra totalităţii sau a unei cote-părţi din moştenire.civ.civ. la data întocmirii testamentului. să dea fie bunul în natură. Cât priveşte efectele legatelor. la alegerea sa. sunt de natură să pună capăt unor controverse teoretice şi unor dificultăţi de ordin practic în domeniul moştenirii testamentare. Iar în ipoteza în care un legat a fost executat fără a se cunoaşte anumite datorii ori sarcini ale moştenirii. creditorii sau orice persoană interesată poate solicita restituirea de la legatarul plătit. prevăzând că dacă legatele cu titlu particular depăşesc activul net al moştenirii. însă. 906 C. 256 . 1060 N. fără a depăşi valoarea bunurilor primite. 1064). testatorul a ştiut că bunul nu este al său. Noul Cod civil stabileşte şi soluţii pentru ipoteza în care legatul are ca obiect bunul altuia şi nu se află în patrimoniul succesoral la data deschiderii moştenirii.. cel însărcinat cu executarea legatului este obligat.C. ele vor fi reduse în măsura depăşirii. În ipoteza în care. moştenitorul. legatul este lovit de nulitate absolută. testatorul nu a ştiut că bunul nu-i aparţine.civ. 1056 N. se va putea libera predând beneficiarului sarcinii bunurile sau valoarea lor. Noul Cod civil consacră (art. c) fie proprietatea sau un dezmembrământ asupra totalităţii ori asupra unei cote-părţi din universalitatea bunurilor determinate după natura sau provenienţa lor. Dacă.civil precizează că acesta conferă vocaţie la o fracţiune a moştenirii. 1067) un drept de preferinţă al creditorilor moştenirii faţă de legatari.

Legatele sunt supuse dispoziţiilor legale privind revocarea voluntară a testamentului.civ.civ.C. Dreptul la acţiunea în revocarea judecătorească a legatului se prescrie în termen de un an de la data când moştenitorul a cunoscut fapta de ingratitudine ori.Revocarea judecătorească a legatului a fost păstrată în noua reglementare şi poate fi solicitată pentru neîndeplinirea culpabilă a sarcinii. 2 N. consacră expres soluţia aplicată şi în prezent cât priveşte regimul juridic al legatului-sarcină. în cazurile enumerate de art. într-o asemenea 257 . 1069 alin.civ. legatarul decedează înaintea împlinirii condiţiei suspensive ce afectează legatul. în această ipoteză. după caz. orice înstrăinare a bunului ce face obiectul unui legat. ştiind că alţii intenţionează să atenteze. bunul ce face obiectul legatului cu titlu particular a pierit în totalitate. a unei persoane apropiate lui sau. ca şi pentru ingratitudine. consimţită de către testator. b) dacă legatarul se face vinovat de fapte penale. nu l-a înştiinţat. spre deosebire de cazul nedemnităţii. 1068 alin. de la data când sarcina trebuia executată. 2 N. revocă implicit legatul pentru tot ce s-a înstrăinat. în timpul vieţii acestuia sau înainte de împlinirea condiţiei suspensive ce afectează legatul.. legatarul nu mai este în viaţă ori este incapabil. 1071): la data deschiderii succesiunii. anume: a) dacă legatarul a atentat la viaţa testatorului. în sensul că acesta nu va deveni ineficace în cazul în care legatul grevat devine ineficace ori este revocat judecătoreşte. legatarul este nedemn sau renunţă la legat. din motive ce nu ţin de voinţa testatorului.C. cruzimi sau injurii grave faţă de testator ori la adresa memoriei acestuia. Potrivit art. cu titlu particular. Art. chiar dacă este afectată de modalităţi. 1073 N. Este de observat că. nu se cere ca legatarul să fi fost condamnat penal pentru fapta respectivă. dacă aceasta avea caracter pur personal. Noua reglementare succesorală păstrează cazurile de caducitate a legatului (art.C.

unul sau mai mulţi dintre moştenitorii săi legali.situaţie moştenitorii ce beneficiază de dreptul de acrescământ au obligaţia executării legatului-sarcină. potrivit căruia clauzele testamentare prin care s-ar institui o asemenea sancţiune sunt considerate nescrise.civ. considerăm că aceasta dispare din dreptul nostru succesoral prin aplicarea art. ea însăşi. atunci când testatorul dispune înlăturarea unuia sau mai multor moştenitori de la succesiune şi indirectă.C.1074 N. conferindu-le împuternicirea necesară executării dispoziţiilor testamentare. Execuţiunea testamentară Testatorul poate numi una sau mai multe persoane. în tot sau în parte. Socotind că dezmoştenirea reprezintă...3. Dezmoştenirea (art.3. Executorul testamentar administrează patrimoniul succesoral. prevăzute de lege. ca putând fi valabilă. Cât priveşte dezmoştenirea-sancţiune. putând cere punerea sigiliilor.civ.C. când testatorul instituie unul sau mai mulţi legatari. 1009 N. Executorul testamentar administrează patrimoniul succesoral pe o perioadă de cel mult doi ani de la deschiderea moştenirii. 1076 N. Puterile executorului nu pot fi transmise altei persoane. va cere instanţei să încuviinţeze vânzarea bunurilor pentru obţinerea de sume necesare executării legatelor.C. recunoscută. un act juridic. Dezmoştenirea poate fi directă. apare firesc ca dispoziţia testamentară ce o conţine să fie supusă cauzelor de nulitate. în literatura de specialitate şi în jurisprudenţa actuală. Executorul testamentar trebuie să aibă capacitate deplină de exerciţiu şi să accepte misiunea prin declaraţie autentică notarială. inventarierea bunurilor moştenirii.) reprezintă dispoziţia cuprinsă în testament prin care testatorul înlătură de la moştenire.civ. Este ceea ce prevede art. va încasa 258 . ca manifestare unilaterală de voinţă. absolută ori relativă. 15.

capacitate deplină de exerciţiu. 807 C. instanţa de tutelă poate recunoaşte minorului care a împlinit vârsta de 16 ani.creanţele moştenirii şi. iar. cât priveşte capacitatea de a dispune prin testament. 272 alin. minorul se poate căsători şi la vârsta de 16 ani. Minorul care a împlinit 16 ani poate dispune prin testament. Precizăm. că minorul dobândeşte. pentru motive temeinice. capacitate deplină de exerciţiu (art. Amintim. Ele privesc liberalităţile făcute medicilor.3. acordau îngrijiri de specialitate dispunătorului pentru boala care este cauză 259 .4. persoanei puse sub interdicţie judecătorească. 40 din N. 15. Executorul răspunde ca un mandatar pentru executarea misiunii sale. farmaciştilor şi altor persoane în perioada în care. dacă prin testament nu s-a prevăzut o remuneraţie care să se plătească din moştenire. Noul Cod civil (art. La finele fiecărui an şi la încetarea misiunii sale executorul testamentar este obligat să dea socoteală pentru gestiunea sa. totuşi. 968) prevede că cel lipsit de capacitate de exerciţiu ori cu capacitate de exerciţiu restrânsă nu poate dispune de bunurile sale prin liberalităţi.civ. cu respectarea condiţiilor prevăzute la art. va depune diligenţe pentru executarea testamentului şi va apăra validitatea acestuia în caz de contestaţie. de asemenea că.civ.3. prin căsătorie. potrivit art. direct sau indirect. Incapacităţile speciale sunt sancţionate cu nulitate relativă. dacă este împuternicit prin testament. 2. Misiunea executorului testamentar este gratuită.. Capacitatea de a dispune prin testament Noul Cod civil reglementează în general capacitatea de a dispune prin liberalităţi. dar numai de o jumătate din ceea ce ar putea dispune dacă ar fi major (art.C. că în prezent această capacitate este refuzată minorului care nu a împlinit 16 ani şi. Amintim. fără a distinge după cum acestea s-ar face prin acte între vii sau pentru cauză de moarte.5. 39). 15. va plăti datoriile acesteia.). bineînţeles.

260 . dat fiind că. de a conserva bunurile care constituie obiectul liberalităţii şi de a le transmite. substituitul nu poate fi supus obligaţiei de conservare şi transmitere a bunurilor. noul Cod civil îngăduie dispunătorului să stipuleze ca substituitul să fie gratificat cu ceea ce rămâne. că substituţia funcţionează numai la „prima generaţie”.3.6. din donaţiile sau legatele făcute în favoarea acestuia din urmă (art.. din motive imprevizibile şi care nu-i pot fi imputate. noua reglementare civilă nu numai că îngăduie substituţia fideicomisară în materia legatului. care poate fi cerută instanţei de judecată dacă.a decesului. Aşa fiind. 1006) posibilitatea revizuirii condiţiilor şi a sarcinilor. condiţiile sau sarcinile au devenit extrem de dificile sau excesiv de oneroase pentru beneficiar.3. Substituţiile fideicomisare sunt. potrivit art. la decesul său. în prezent. dar o reglementează şi pentru donaţii. substituitului desemnat de dispunător” (art. interzise sub sancţiunea nulităţii absolute şi integrale. prevăzute de art. totuşi.C. 991 N. Trebuie să precizăm. interpretului şi martorilor ce au luat parte la procedura de autentificare. O inovaţie în domeniul liberalităţilor sub condiţie sau cu sarcină priveşte (art. 1001). 15. Noul Cod civil prevede că „o liberalitate poate fi grevată de o sarcină care constă în obligaţia instituitului. 996 alin. incapacitatea se aplică şi cât priveşte preoţii sau alte persoane ce acordau asistenţă religioasă.civ. lovite de nulitate relativă legatele în favoarea notarului public care a autentificat testamentul. Sunt.7. donatar sau legatar. Sub denumirea de liberalităţi reziduale. persoanelor ce au acordat în mod legal asistenţă la redactarea testamentului. Aceste incapacităţi speciale. agenţilor instrumentatori în cadrul testamentelor privilegiate. tot astfel. 3. 994). 15. la data decesului instituitului. sunt reglementate în premieră de noul Cod civil.

) se poate face.Este consacrată expres (art. Potrivit textului (alin. printr-un act autentic notarial sau printr-un testament ulterior (revocare expresă) ori prin distrugerea sau ştergerea testamentului olograf (revocarea tacită). să prejudicieze drepturile terţilor. Art. ca şi în prezent. chiar împotriva voinţei lui de cujus manifestată prin liberalităţi sau dezmoşteniri.3. descendenţii şi ascendenţii privilegiaţi ai defunctului.civ. în absenţa liberalităţilor sau dezmoştenirilor. Rezerva este partea din bunurile moştenirii la care moştenitorii rezervatari au dreptul în virtutea legii. regulile actuale. 1088 N. cotitatea disponibilă specială a soţului supravieţuitor (art.8. să fie retractată expres. defineşte cotitatea disponibilă ca fiind partea din bunurile moştenirii care nu este rezervată prin lege şi de care defunctul poate dispune în mod neîngrădit. 15. Revocarea voluntară a testamentului (art. 1051 şi urm. inclusiv prin liberalităţi. Este consacrată.1). desigur. Rezerva succesorală Rezerva succesorală urmează.1010) posibilitatea confirmării unei liberalităţi de către moştenitorii universali ori cu titlu universal ai dispunătorului.C. prin act autentic sau prin testament. Dispoziţia revocatorie poate.civ. rezerva succesorală a fiecărui moştenitor rezervatar este de jumătate din cota succesorală care. 1089 N. liberalităţile neraportabile făcute soţului 261 . Confirmarea nu poate. soţul supravieţuitor.civ).4. 1090 N. în tot sau în parte. potrivit art. Aşa fiind.C.C. renunţându-se la actualul mod de stabilire a întinderii rezervei descendenţilor (în funcţie de numărul lor). la rândul ei. 15. O inovaţie importantă priveşte reglementarea întinderii rezervei succesorale.. Sunt moştenitori rezervatari. în principal. aceştia renunţând la dreptul de a opune viciile de formă sau orice alte motive de nulitate. de asemenea. i sar fi cuvenit ca moştenitor legal.

este neschimbată faţă de reglementarea actuală. despre copii. b) determinarea activului net al moştenirii prin scăderea pasivului succesoral din activul brut. exclusiv pentru calcul. Textul cel nou nu mai vorbeşte. la activul net. în 262 . Valoarea masei succesorale în funcţie de care se determină rezerva succesorală şi cotitatea disponibilă se stabileşte prin: a) determinarea activului brut al moştenirii. 1095 N. la cerere. Art. 939 C. prin însumarea valorii bunurilor existente în patrimoniul succesoral la data deschiderii moştenirii. după caz. de la data când moştenitorii rezervatari au pierdut posesia bunurilor ce formează obiectul liberalităţilor.) urmează reglementarea actuală.C.C.). acest termen curge de la deschiderea moştenirii ori. Pentru liberalităţile excesive necunoscute de moştenitorii rezervatari.. Reglementarea reducţiunii liberalităţilor excesive (art. a valorii donaţiilor făcute de cel care lasă moştenirea. ci are în vedere. cum era şi firesc. prevede un termen de prescripţie de trei ani pentru acţiunea în reducţiunea liberalităţilor excesive. printre altele cele legate de referirea la copiii din altă căsătorie cu o formulă ce poate include şi copiii din afara căsătoriei defunctului. nu pot depăşi un sfert din moştenire şi nici partea descendentului care a primit cel mai puţin. prescripţia curge de la data când aceştia au aflat de existenţa şi de caracterul lor excesiv. c) reunirea fictivă. Ordinea reducţiunii.civ. 1091 şi urm. după caz. Principalul efect al reducţiunii constă în ineficacitatea legatelor sau.civ. N. liberalităţile care încalcă rezerva succesorală sunt supuse reducţiunii. pe descendenţii lui de cujus.civ. 1096 N.C. Noua redactare a textului are avantajul de a elimina unele neclarităţi ale prevederilor actuale (art. care vine la moştenire cu descendenţi ce nu provin din căsătoria sa cu defunctul. de altfel.supravieţuitor.civ. stabilită prin art. După deschiderea moştenirii.

Moştenitorul care. 1102). 15.desfiinţarea donaţiilor.1103) faţă de termenul de 6 luni existent în prezent. 1104). 1107). de către creditorii succesibilului. dar care nu şi-a exercitat încă dreptul de opţiune succesorală – poate accepta moştenirea sau poate renunţa la ea. 1). în temeiul legii ori al testamentului. cumulează mai multe vocaţii la moştenire are. indivizibilă şi nu poate fi afectată de nicio modalitate (art.).C. Opţiunea succesorală Succesibilul – persoană care îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege spre a putea moşteni. 263 . înainte de exercitarea dreptului de opţiune. Reglementarea cuprinsă în noul Cod civil nu elimină posibilitatea continuării unor discuţii privind natura termenului de opţiune. Este prevăzută posibilitatea acceptării succesiunii. 1097 alin. Noua reglementare este completată cu prevederi ce îngăduie prorogarea termenului de opţiune. în acest caz. Principala inovaţie adusă de noul Cod civil în această materie este stabilirea unui termen de opţiune succesorală de un an de la deschiderea moştenirii (art.civ.5. un drept de opţiune distinct (art. pe cale oblică. sub sancţiunea nulităţii absolute. întocmirea inventarului. 1103 alin. dar numai în limita îndestulării creanţei lor (art. pentru fiecare din ele. consacrarea expresă a acestui drept al creditorilor se face în sensul părerii dominante în doctrină şi pune capăt discuţiilor existente până în prezent în această privinţă. anume în ipoteza în care succesibilul a cerut. Opţiunea succesorală este. 1101 N. final). termenul de opţiune nu se va împlini mai curând de două luni de la comunicarea procesului-verbal de inventariere (art. în măsura necesară întregirii rezervei succesorale (art. deşi se prevede expres că termenului astfel stabilit i se aplică prevederile legale referitoare la suspendarea şi repunerea în termenul de prescripţie (art.

acesta răspunde pentru pasivul moştenirii.). el nu va avea niciun drept la bunurile sustrase sau ascunse şi. Dimpotrivă. 1114 alin. va fi obligat să raporteze ori să reducă donaţia ascunsă fără a participa la distribuirea bunului donat. cu titlu de sancţiune.C. moştenitorul vinovat este ţinut să plătească datoriile şi sarcinile moştenirii proporţional cu cota sa din moştenire.). 1123 N. totuşi. Acesta este socotit a fi acceptat moştenirea chiar dacă anterior renunţase la ea.civ.Este reglementat dreptul creditorilor de a cere instanţei revocarea renunţării frauduloase. dar numai cu bunul sau cu bunurile ce formează obiectul legatului. Este vorba. a sustras bunuri din patrimoniul succesoral. Răspunderea ultra vires hereditatis a fost păstrată. ori a ascuns o donaţie supusă raportului ori reducţiunii. proporţional cu cota fiecăruia (art. 1122 N. unul dintre ele fiind acela când celelalte bunuri ale moştenirii sunt insuficiente pentru plata datoriilor şi sarcinilor moştenirii. despre acţiunea pauliană. după caz. în tot cursul termenului de opţiune.civ. aşadar. prin excepţie. pentru succesibilul care. Revocarea renunţării la succesiune poate avea loc. În fine. prevăzând doar că moştenitorii legali şi legatarii universali sau cu titlu universal răspund pentru datoriile şi sarcinile moştenirii numai cu bunurile din patrimoniul succesoral. Un termen de prescripţie de 6 luni a fost reglementat pentru 264 . inclusiv cu propriile sale bunuri. potrivit alin. sunt aceleaşi ca în actuala reglementare. dar numai în ce îi priveşte şi numai în trei luni de la data când au cunoscut renunţarea (art. legatarul cu titlu particular nu este obligat să suporte datoriile şi sarcinile moştenirii. ca şi în prezent. Noua reglementare nu mai distinge între acceptarea pură şi simplă şi acceptarea sub beneficiu de inventar a succesiunii. cu rea-credinţă. 3. 2). dar numai dacă moştenirea nu a fost deja acceptată de alţi moştenitori care au vocaţie la partea ce i-ar reveni renunţătorului (art. cazurile în care.C.

În dreptul succesoral românesc nu sunt raportabile în temeiul legii decât donaţiile. de la încetarea acesteia (art. soţul supravieţuitor. iar nu şi legatele. unii faţă de alţii. 751 C.civ.6.). 1126 alin. ci va fi definitivă. potrivit noului Cod civil. descendenţii şi soţul supravieţuitor ai defunctului care vin efectiv şi împreună la moştenirea legală. 653 alin. Sunt. termenul curge din momentul în care titularul dreptului la acţiune a cunoscut cauza de nulitate relativă. Acestora li se adaugă. 265 . 1146-1154). 15. Sezina este definită ca fiind stăpânirea de fapt exercitată asupra patrimoniului succesoral şi care conferă moştenitorilor şi dreptul de a administra acest patrimoniu şi de a exercita drepturile şi acţiunile lui de cujus (art.). prin voinţa donatorului. iar în caz de violenţă. cu excepţia cazului când acesta a dispus scutirea de raport a donaţiei. 1124 N. 1125).civ. 319/1944. În ipoteza scutirii de raport a donaţiei. 1 C. beneficiază de sezină numai ascendenţii privilegiaţi. succesorul nu are obligaţia de raport. putând păstra donaţia primită în limitele cotităţii disponibile. În prezent (art.C.dreptul la acţiunea în anularea acceptării sau renunţării. iar în lipsa acestora colateralii privilegiaţi (art. În cazul renunţării la moştenirea legală. sunt moştenitori sezinari numai descendenţii şi ascendenţii defunctului. 3 din Legea nr. în prezent. Reglementarea raportului donaţiilor este păstrată de noul Cod civil (art. Raportul donaţiilor Reprezintă obligaţia pe care o au între ei.civ. aplicabile prevederile art. donaţia nu va mai avea caracterul unui simplu avans asupra moştenirii. şi art. de a readuce la moştenire bunurile pe care le-au primit cu titlu de donaţie de la de cujus. Raportul ţine de moştenirea legală. 1).

această împărţeală trebuie să respecte regulile prevăzute de lege pentru donaţii şi testamente. reprezintă o donaţie sau o dispoziţie testamentară. pe de o parte. dacă în partajul de ascendent nu au fost cuprinse toate bunurile moştenirii. în favoarea descendenţilor lor. donatarul nu poate fi obligat să facă raportul în natură (art. ca scop.C. dacă prin partajul de ascendent se încalcă rezerva succesorală a vreunui descendent ori a soţului supravieţuitor. ci prevenirea naşterii unei asemenea stări între descendenţii dispunătorului la deschiderea moştenirii. Raportul se face prin echivalent. Descendenţii între care se face împărţeala trebuie să aibă vocaţie succesorală utilă. Sub sancţiunea nulităţii absolute. 1162) că. iar pe de altă parte.civ. Dreptul de a solicita raportul se prescrie în trei ani de la data când cel îndreptăţit să-l ceară a cunoscut donaţia. Împărţeala nu are. dar nu înainte de deschiderea moştenirii. bunurile necuprinse se vor împărţi potrivit legii. menţine reglementarea actuală a partajului de ascendent. lichidarea unei indiviziuni. Partajul de ascendent Este un act juridic mixt. tot astfel. 1151). în nume propriu sau prin reprezentare. Împărţeala de ascendent se poate face numai de părinţi sau de ceilalţi ascendenţi. sunt aplicabile prevederile referitoare la reducţiunea liberalităţilor excesive. 266 .În afara descendenţilor şi a soţului supravieţuitor. Noua reglementare prevede (art. dreptul de a cere raportul îl au doar creditorii personali ai acestora. 1160-1163 N. însă. sau de la data la care bunul a fost predat donatarului. inclusiv acelea referitoare la capacitate. Art. obiect etc. consimţământ. 15.7. pe cale oblică. un act de împărţeală.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful