P. 1
COROZIUNII

COROZIUNII

|Views: 2|Likes:
Published by dutuconstantin

More info:

Published by: dutuconstantin on Mar 11, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

01/22/2014

pdf

text

original

COROZIUNII

Protectia impotriva coroziunii poate fi realizata pe mai multe cai in functie de natura mediului si conditiile tehnologice de exploatare, care sunt prezentate sintetic in tabelul 15. Tabelul 15 Metode de protectie impotriva coroziunii

Practica de pina acum ne arata ca nu se poate obtine o protectie eficienta prin aplicarea unei singure metode, ci este necesar, de cele mai multe ori, sa se aplice 23 sau chiar mai multe metode pentru a se realiza o protectie anti-coroziva. In contextul acestor aspecte, stabilirea unei solutii de protectie impotriva coroziunii, trebuie conceputa astfel ca prin efectul tehnic sa se realizeze eficienta economica maxima. Evident, din totalitatea metodelor incluse in clasificarea prezenta, se mentioneaza doar o parte din cele utilizate in mod frecvent, in tehnica protectiei anticorozive.

sulfit de sodiu. indepartarea oxigenului se poate realiza prin degazare termica. bioxid de carbon) cu cresterea temperaturii. Prin dezoxigenarea chimica. tevi. De multe ori insa din considerente economice se prefera materialele mai putin rezistente dar mai ieftine. In cazul folosirii materialelor metalice exista cai suplimentare de imbunatatire a rezistentei anticorozive. La incalzire. acesta se prelucreaza fie pentru a indeparta agentul oxidant (oxigenul dizolvat). De aceea ele se folosesc sub forma de captuseli pentru utilaje.1. Apa este introdusa in degazatoare unde este incalzita la 120°C si pulverizata pentru a se asigura o suprafata mare de contact intre faza lichida si gazoasa. Alegerea rationala a materialelor de constructie a instalatiilor In functie de natura coroziva a mediului. straturi protectoare sau la confectionarea de piese mici (pompe. cum sunt prelucrarea termica si prelucrarea mecanica. metoda care se aplica in unele cazuri din practica cum sunt : transportul si depozitarea materialelor la cazanele de abur. de parametrii de functionalitate ai utilajului si de costuri se alege materialul care are cea mai buna comportare. Daca mediul coroziv este lichid. ventile etc). in special silicagel pentru umiditate. fie prin adaugarea unor substante care reduc viteza de distrugere a metalului numite inhibitori de coroziune. bioxid de sulf. in care oxigenul se consuma in urmatoarele procese: . Dezoxigenarea electrochimica consta in trecerea apei printr-un sistem de celule de electroliza. Sulfatul de sodiu rezultat nu este coroziv. prevazute cu electrozi de otel. 2. oxigenul dizolvat. In unele centrale electrice se foloseste cu rezultate bune dezoxigenarea cu hidrat de hidrazina (N2H4 . dezoxige-nare chimica sau pe cale electrochimica. dezoxigenarea se realizeaza cu substante reducatoare cum ar fi. necorespunzatoare utilizarii lor independente. Degazarea termica. In ce priveste alegerea materialelor nemetalice trebuie avut in vedere ca: majoritatea prezinta o conductibilitate termica slaba si o rezistenta mecanica si uneori termica. Reducerea agresivitatii mediului corosiv Actiunea coroziva a unui mediu se poate reduce prin modificarea compozitiei acestuia. De exemplu. se bazeaza pe micsorarea solubilitatii si a presiunii partiale a gazelor dizolvate in apa (oxigen.de presiune joasa si medie. chituri. hidratul de hidrazina se oxideaza dupa reactia globala: Trebuie avut in vedereca reactivii de dezoxigenare trebuie bine dozati spre a evita o serie de reactii secundare nedorite. este legat de diferite substante. evaporatoare sisteme de racire etc. Daca mediul este gazos se procedeaza prin absorbtia agentilor agresivi cu materiale absorbante. Reactia simplificata de dezoxigenare a apei cu sulfit de sodiu este: 2Na2SO3 + O2 2Na2SO. la prelucrarea apelor din cazanele. H2O).

dar are dezavantajul ca apa epurata trebuie filtrata pentru separarea precipitatelor formate. (reactiede oxidare).la catod: la anod: sau. Dintre inhibitorii anodici mai importanti sunt oxidantii (K2Cr207. Inhibitorii de coroziune. in practica se aplica o metoda de frinare a proceselor anodice prin schimbarea compozitiei acestora. trecind la produsi inofensivi din punct de vedere coroziv. dupa natura procesului pe care-1 inhiba se pot grupa in inhibitori anodici Si inhibitori Catodici atit anorganici cat si de natura organica. Modificarea compozitiei materialelor metalice Pentru elaborarea unor materiale metalice rezistente la coroziune. piridine. Produsele sunt livrate sub denumirea de „Cosintam'. tiouree. iar din categoria inhibitorilor catodici fac parte substantele reducatoare care consuma oxigenul dizolvat in apa. b) absorbtia moleculelor inhibitorului pe suprafata metalului. {reactie de reducere). Modul de actiune a unui inhibitor de coroziune a) mediu coroziv cu inhibitor de coroziune. 2radical molecular hidrofob. Fig. 54. In cadrul Institutului Politehnic Bucuresti se desfasoara importante activitati de cercetare si productie privind realizarea si imbunatatirea inhibitorilor de coroziune. NaNO3). adica prin adaugarea unor componenti de aliere la metalul sau aliajul de protejat. sub aspectul sporirii actiunii selective a acestora pentru a facilita folosirea lor in procesul de decapare in care agentul de lucru sa distruga stratul de oxizi fara a afecta metalul suport. 54) scazind viteza procesului anodic sau a procesului catodic sau pe amindoua. Metoda asigura indepartarea totala a oxigenului. . 3. 1–grupare cu afinitate fata de suprafata metalica. Acesti inhibitori se folosesc mai ales la combaterea coroziunii in medii acide. chinolene si alti compusi care se absorb la suprafata metalului (fig. Ca inhibitori organici de coroziune se pot folosi diferite amine.

alcaline sau de saruri. Cercetind comportarea anticoroziva a solutiilor solide. prin formarea si stabilizarea unei pelicule protectoare. obtinindu-se o suprafata formata din componentul mai nobil. Se pot constata. numite austenitice. este mai dificil de a stabili reguli de comportare. alaturi de crom. in prezenta unei cantitati bine stabilite de nichel. modifica structura aliajului. dintre care. numita regula limitelor de rezistenta chimica sau regula n/8. Daca metalul de baza functioneaza ca anod si nu se pasiveaza. mareste rezistenta la coroziune a tuturor otelurilor inoxidabile. Comportarea aliajelor care constau din doua faze diferite . din cauza actiunii simultane si adeseori contrare. prezenta incluziunilor catodice poate sa inlesneasca pasivarea. Fe-Cr. formind la suprafata acestora. se asemenea. in special in atmosfera marina. si ca urmare. in solutii acide. rezistenta la coroziune a aliajelor cu structura de solutii solide creste brusc cu variatia compozitiei.5% carbon (otel inoxidabil martensitic) prezinta o usoara tendinta de coroziune sub tensiune. Otelul inoxidabil cu un continut de 1217% crom si 0.metalul de baza si un component structural . Daca metalul de baza tinde sa se pasiveze in mediul dat. Tammann a stabilit o regula. . in special cu ocazia masurarii potentialului. mai stabile sunt cele cu structura chimica omogena. iar componentul structural joaca rol de catod. care protejeaza aliajul impotriva coroziunii. unde n este un numar intreg. Pentru a facilita intelegerea acestor procese se prezinta efectele de aliere a unor elemente chimice.depinde de polaritatea celor doi constituenti. in cazul coroziunii aliajelor cu structura eterogena. imbunatatindu-i caracteristicile de ductilitate. 188. totusi unele reguli in ce priveste influenta structurii asupra vitezei de coroziune. un strat pasiv de acoperire. Actiunea protectoare exercitata de metalul mai nobil din solutia solida poate fi explicata printr-un efect caracteristic de ecranare. a mai multor factori. atinge fractiunea n/8. Aliajul binar.Dintre diversele tipuri de aliaje.10. Dupa aceasta regula. formeaza grupa otelurilor inoxidabile. fata de coroziunea aceluiasi metal in stare pura. coroziunea sa fie atenuata. are loc o intensificare a coroziunii metalului de baza. ca element de aliere. rezistenta mecanica si capacitate de sudare. fapt care se remarca. Valoarea limitei de stabilitate este in functie de caracterul mediului dat si de natura componentului rezistent. in momentul cind proportia din aliaj a componentului stabil. Cromul. sporeste rezistenta la coroziune a aliajelor. constituie tipul fundamental. fata de a componentului instabil in mediu coroziv. La un continut de 1213% (in prezenta unei proportii mici de carbon) capacitatea de pasivare creste brusc. Nichelul. se corodeaza metalul mai putin nobil. Se poate considera ca in primele momente ale contactului cu electrolitul. de solutii solide. Aceasta protectie este realizata numai daca distantele interatomice ale metalului protector sunt mai mici decat diametrul ionilor din mediul de coroziune. otelul Cr-Ni.

In practica este raspindita placarea otelului carbon cu otel inoxidabil. Se mentioneaza totusi ca otelurile cu continut din elementele stabilizatoare. adica tinde sa reduca viteza de crestere a alveolelor de coroziune. nichelul. adaugat in proportie de 24% la otelul austenitic CrNi. insa neomogene din punct de vedere al grosimii lor. in arc electric sau jet de plasma). prezinta si unele dificultati tehnologice. cadmiul.-nichel. in acest sens sunt cunoscute fenomenele de coroziune in  lama de cutit . Metalul lovindu-se de suprafata de protejat este retinut sub forma unei depuneri solzoase. Straturile obtinute sunt compacte. Rolul molibdenului este mai dificil de tratat. Prin aceasta metoda se pot depune: aluminiul. Aceste elemente poarta numele de elemente stabilizatoare. staniul si plumbul mai ales pe table. sirme si obiecte de uz casnic din otel. aliaj monel etc. care constituie o bariera intre suprafata de protejat si mediul coroziv. 188. Imersia in metal topit consta din introducerea obiectului intr-o baie de metal topit si apoi racirea lui in aer. in mod obisnuit. plumbul. prin formarea unor carburi stabile. aderente. Placarea sau metoda mecano-termica consta in laminarea sau presarea la cald a celor doua metale. tantal. Metalizarea consta in trimiterea pe suprafata ce trebuie protejata a unui metal topit puternic dispersat cu ajutorul aerului comprimat.Molibdenul. adausul de molibden este cuprins intre 23%. se adauga aliajelor pentru prevenirea coroziunii intercristaline. formeaza o alta grupa importanta de oteluri care poarta denumirea de 188 Mo. . Depunerile prin difuziune termica se obtin prin contactul dintre suprafata de acoperit si pulbere sau vaporii de metal protector la temperaturi inalte (oxiacetilenice. Acoperirea suprafetelor metalice poate fi realizata cu straturi metalice sau nemetalice. atunci cind acestea se formeaza intimplator. Aplicarea de depuneri si pelicule protectoare Metoda protectiei prin depuneri protectoare consta in acoperirea suprafetei metalice cu un strat. evidentiate mai ales in procesul de sudura al pieselor cu sectiuni mari. Pe aceasta cale se depun zincul. cupru.a cusaturilor sudate in otelurile austenitice stabilizate cu titan sau niobiu. placare. pulverizare (metalizare). Se apreciaza ca prezenta lui intensifica polarizarea anodica. sau cu unii compusi rezistenti la coroziune. difuziune termica si pe cale electrochimica. 4. niobiul si tantalul. Depunerea straturilor metalice protectoare Straturile metalice protectoare pot fi depuse prin imersie in metal topit. iar cantitati mai mari sunt indicate pentru obtinerea otelurilor cu utilizari speciale. Titanul. zincul. bronzul si otelul inoxidabil. staniul.

operatii ce sunt descrise in continuare. operatie efectuata pina cind suprafata piesei metalice este udata continuu cu apa. Atelierele de degresare cu solventi trebuie sa fie prevazute cu sisteme de ventilatie. se vor defini ca. arsuri de recoacere care s-au format in cursul fabricatiei. Degresarea obiectelor se face in scopul indepartarii materiilor grase. ci solventi clorurati (tricloretilena. Degresarea cu solventi este tipul cel mai cunoscut. cromul si siliciul. Depunerea metalelor pe cale electrochimica se realizeaza prin electroliza solutiilor apoase de saruri simple sau complexe care contin ionul metalului ce trebuie depus. 5. Diferitele tipuri de depuneri neconventionale. Toate depunerile care se obtin pe un electrod introdus intr-o solutie apoasa a unui electrolit. In prezent se folosesc in scopul depunerii ca straturi protectoare aproximativ 35 metale si aliaje. rapiditatea si usurinta de clatire a piesei.Se depun pe aceasta cale zincul. de natura metalului. permit in general sa se obtina caracteristici deosebit de interesante din punct de vedere mecanic. stabilitatea pina la fierbere (intrucat adeseori solutiile de degresare sunt folosite la temperaturi ridicate). un mare numar de metale nu se pot depune din baile conventionale. In contrast. Piesa de acoperit constituie catodul. in principiu. acele depuneri la care tehnologia mentionata este modificata. de starea suprafetei metalului suport. folosirea lor este reglementata. Marimea. de orice natura. de compozitia si pH-ul mediului electrolitic. percloretilena) care nu prezinta pericolul amintit. nisip. . nu se recomanda utilizarea solventilor ai caror vapori ar face explozie la cea mai mica scinteie. la uzura. determinate de conditiile utilizarii materialului protejat depind. Si in acest caz vaporii au o anumita nocivitate. grosimea si forma stratului de metal protector depus electrochimie. oxizi in forma de rugina. modificari care de fapt s-au realizat in practica. Impuritatile aflate pe piesele metalice pot fi: grasimi. Calitatile bailor de degresare chimica sint: randamentul pe unitatea de suprafata. iar comenzile se realizeaza din exterior. in principal. fie benzenul sau produse clorurate. se izoleaza statia de degresare. Se utilizeaza fie benzine usoare. grafit. In cazul unor cantitati foarte mari utilizate. Calitatea stratului de metal protector depus electrochimie este puternic influentata de suprafata metalului suport. cu duritate ridicata. de suprafata catodica care se modifica in timpul depunerii. la solicitari termice. praf de slefuire. stratul protector fiind eficient numai daca este depus pe suprafete metalice perfect curate. uleiuri. Cind se trece insa la degresarea metalelor intr-o linie continua de productie. iar anodul poate fi confectionat fie dintr-un material inert (anod insolubil) fie din metalul care urmeaza sa fie depus (anod solubil). rezistenta la coroziune. Din motive chimico-fizice. poarta numele de depuneri electrochimice conventionale. de densitatea de curent folosita. ca urmare a trecerii curentului electric. Pentru indepartarea acestor impuritati obiectele ce se protejeaza cu straturi metalice se supun unor lucrari de pregatire prealabila a suprafetelor. tunder. Starea suprafetei metalului suport. neconventionale. Factorii care influenteaza depunerile metalelor pe cale electrochimica. aluminiul. de temperatura. se mentioneaza trei posibilitati de modificare a conditiilor obisnuite de depunere. intrucat este cel mai simplu.

viteza de formare a germenilor cristalini se mareste si depozitul devine din ce in ce mai micro-cristalin. compacte si lucioase ca in cazul fierului si nichelului. depaseste viteza lor de transport in stratul precatodic. Daca viteza de aparitie a germenilor cristalini depaseste viteza de crestere a cristalului. prin imersie etc. sau cu diferiti solventi. intervine o diferentiere a gradului de decapare. deoarece in aceste solutii in afara cationilor metalici exista intotdeauna ioni H+ . astfel incat sa se recupereze metalul depus dar si metalul de baza. la catod are loc simultan si reducerea ionilor de hidrogen. Demetalizarea este un caz particular de decapare care consta in a indeparta un metal depus electrolitic. Participarea ionilor H+ la reactia catodica si la transportul sarcinii electrice cauzeaza o modificare a pH-ului in stratul precatodic. trebuie sa fie precedat de o degresare pentru indepartarea oricarei urme de grasimi. Structura depozitului catodic depinde in special de modul cum se desfasoara cresterea mai departe a centrelor de cristalizare. la cald. va fi favorizata cresterea unei anumite fete a cristalului.Conditiile de degresare sunt date in tabelul VI. la o anumita densitate de curent. in procesele electrochimice de reducere si depunere a ionilor metalici din solutii apoase de saruri. prin pulverizare. deci la o anumita supratensiune. Viteza de crestere a germenilor cristalini este influentata de densitatea de curent. La densitati mici de curent are loc numai o polarizare de concentratie slaba si viteza de crestere a germenilor cristalini depaseste viteza lor de aparitie. de regula. in acest caz depozitul are o structura dendritica sau spongioasa. Degresarea preliminara se face. deci se vor obtine depozite macrocristaline sub forma de spirale sau piramide care se dezvolta pe masura ce electroliza avanseaza. daca viteza de descarcare a ionilor H+. solutia saraceste in ioni H + si pH- . cristalele abia aparute inceteaza sa mai creasca si apar noi centre de cristalizare. avind o granulatie fina. De aceea. Formarea depozitului catodic cuprinde doua procese care se desfasoara paralel: aparitia germenului cristalin si cresterea mai departe a cristalelor. concentratia ionilor de metal din imediata vecinatate a cristalelor scade puternic. In caz contrar. La densitati foarte mari de curent. cristalele tind sa creasca orientindu-se spre straturile solutiei in care concentratia acestor ioni este mai mare. care pot influenta procesele catodice. Astfel. Adeseori densitatea de curent poate influenta si textura depozitului cristalin. fiecare tratament de decapare. Diferitele fete ale cristalului nu sunt identice din punct de vedere energetic si prin urmare potentialul de descarcare poate fi diferit pe diferitele fete ale cristalului. Pe masura ce densitatea de curent si polarizarea creste. avind drept consecinta o eroziune in relief. Densitatea de curent. Reducerea ionilor de hidrogen. Decaparea obiectelor se efectueaza in scopul indepartarii in special a straturilor de oxizi metalici de pe suprafata acestora. 13. in mediu alcalin. se obtin depozite formate din cristale mici. ceea ce duce la o anumita textura a metalului depus. In principiu.

se folosesc larg in industrie atit pentru protectia anticoroziva cat si in scop decorativ. pe fier servesc uneori. in urma careia s-a eliminat H. Daca potentialul electrodului e mai pozitiv decat potentialul de echilibru al hidrogenului. Pentru a compensa variatia de pH in stratul precatodic se adauga substante cu actiune tampon (acid boric. Din acest punct de vedere proprietatile electrochimice ale fierului si nichelului obtinuti pe cale electrolitica din solutii apoase se deosebesc de proprietatile acelorasi metale dupa incalzirea ulterioara. in vederea aplicarii lacurilor si vopselelor. Acest efect este cu atit mai pronuntat cu cat tendinta de pasivare a metalului este mai mare. deoarece aparitia substantelor straine la suprafata depozitului metalic in crestere impiedica descarcarea ionului metalic si incorporarea lui in reteaua cristalina.415 V (potentialul de descarcare a hidrogenului in solutii apoase) atunci se va produce reducerea catodica a ambilor ioni. silicati. aciditatea solutiei va creste. cromati. este posibila dizolvarea (absorbtia) hidrogenului atomic in metale. micsorind calitatile depozitului. saruri de amoniu). fosfati. care este favorizata de oxigenul dizolvat. Peliculele de oxizi si fosfati. impuritati constituite din substante organice si otravuri catalitice etc. Depunerile de natura anorganica . pentru obtinerea straturilor intermediare. in acest caz variatiile de pH sunt micsorate prin agitarea si incalzirea solutiei. Formarea unor pelicule de oxizi aderenti la suprafata metalelor si aliajelor determina o crestere a rezistentei acestora la coroziune datorita deplasarii potentialului lor in sens pozitiv (pasivizare) trecind din stare activa in stare pasiva.oxizi. Daca viteza de descarcare a H+ este mai mica decat viteza de transport spre catod.ul se modifica. Pe linga cele prezentate. nici hidrogenul si nici metalul nu se pot reduce. Straturi oxidice. daca potentialul are o valoare situata intre potentialul de echilibru al metalului eM si are loc numai reducerea hidrogenului si la valori mai negative decat seM are loc reducerea simultana a celor doi ioni. . In cazul in care potentialul catodului este mai negativ decat 0. Straturi protectoare de compusi anorganici. Cind pH-ul atinge valori la care unii cationi formeaza hidroxizi greu solubili sau saruri bazice se formeaza precipitate care influenteaza negativ depozitul metalic. ceea ce va micsora randamentul depunerii metalului. care poate sa produca denaturari in reteaua cristalina a metalului.

HClO3. rezistente la coroziune. Cele mai multe metale se pasiveaza in medii oxidante. Din diagrama rezulta ca un metal prezentind tranzitia activ-pasiv se va pasiva spontan daca densitatea curentului catodic la potentialul de pasivare. sunt cuprinse in tabelul 16. se realizeaza prin studierea diagramelor de dizolvare anodica stabilita prin metoda potentiostatica. 55). Oxidarea (brunarea) fierului si a otelului se efectueaza pe cale chimica. se oxideaza mai greu. daca P < 1 sistemul nu poate trece spontan din starea activa in starea pasiva. Stabilirea domeniului corespunzator formarii peliculelor pasive de oxizi. Acest criteriu serveste la definirea indicelui de pasivitate P. Cr. se pasiveaza prin simplul contact cu oxigenul din aer si ramin in stare pasivatacat timp pelicula superficiala de oxid nu este deteriorata de alti factori externi (prezenta ionilor Br. Pe suprafata metalului decurg doua procese: oxidarea si reducerea. Tranzitia de la starea activa la starea pasiva va fi obtinuta prin suprapunerea unei curbe de polarizare catodica peste curba anodica (fig. K2Cr2O7. ca: Ti. care reprezinta o masura a tendintei de pasivare spontana a unui metal intr-un mediu dat: Daca P 1 aliajul se pasiveaza spontan. . conditiile de lucru si compozitia solutiei utilizate. KMnO4. ox -potential redox.4% precum si otelurile aliate.Fig. critic. Cl. curba 1reducerea oxidantului care poate produce pasivarea: curba 2reducerea oxidantului care nu poate produce pasivarea. Durata operatiei de oxidare este in functie de compozitia otelului: cel cu continut de carbon sub 0. Conditiile de pasivare a unui metal in contact cu o solutie oxidanta:s potential stationar. Tabelul 16. TI. 55. Unele metale. I a solutiilor alcaline pentru Al. Al. i c(p) este egala sau mai mare decat densitatea curentului anodic. cum sunt: HNO3. ip. Zn sau factori mecanici). KClO3.

5  1. dur si cu bune proprietati dielectrice.84 g/cm3) . in functie de electrolitul de baza. Rolul peliculelor este de a mari rezistenta la coroziune in conditii atmosferice. Utilizind o solutie formata din: anhidrida cromica 150 g/l si acid sulfuric (d = 1. cu acid fosforic 4%. Daca compactizarea se face in solutie de K 2Cr2O7 5%.0 m.Oxidarea (brunarea) fierului si a otelului Oxidarea aluminiului (eloxarea) se realizeaza prin tratarea metalului in diferite conditii (tabelul 17) stratul protector format fiind oxidul de aluminiu A12O3. drept grund anticorosiv si de marire a aderentei sub lacuri si vopsele. operatie ce poate fi facuta atit cu coloranti organici cat si cu substante anorganice. Tabelul 17. cind se formeaza pe suprafata obiectului. pori de 330 A) sau neporos (acid boric). stratul de oxid de aluminiu format poate fi poros (cu acid sulfuric 10%. care se realizeaza prin fierbere in apa timp de 30 minute. In procesul de eloxare. cu acidoxalic 2%. Oxidarea aluminiului In unele cazuri se procedeaza si la colorarea pieselor eloxate. pelicule de cromati a caror grosime ajunge la 0. Piesele eloxate neporos se folosesc in electrotehnica la obtinerea condensatoarelor. care determina hidratarea oxidului de aluminiu si trecerea acestuia in boemita. timp de 15 minute. Cromatarea se realizeaza prin introducerea pieselor de prelucrat. pori de 170 A. AlO(OH) care are volumul mai mare. Pentru inchiderea porilor se procedeaza la compactizare. se obtine si culoarea galben. ele servesc in general. Pentru obtinerea culorii de bronz se poate folosi: acetat de cobalt 50 g/l si KMnO4 25 g/l. pori de 120 . intr-o solutie cu continut de acid cromic sau bicromat. in prezenta unui acid (H2SO4).

Dintre acizii grasi frecvent intilniti in uleiurile vegetale se mentioneaza urmatorii acizi nesaturati: . in apa. in functie de suprafata protejata si destinatia obiectului. care. se folosesc diferite materiale ce pot fi grupate in:  vopsele care sunt suspensii de pigmenti in uleiuri sicative. rezistenta. Domeniul primordial de utilizare a acestui procedeu de protectie impotriva coroziunii il constituie protejarea metalelor si aliajelor in conditii atmosferice. Protectia impotriva coroziunii se poate realiza si prin utilizarea unor substante peliculogene (din compusi organici) capabile sa produca dupa aplicarea lor pe suprafata metalica. suspensii de materiale de umplutura si pigmenti in ulei sicativ sau in lacuri care se aplica direct pe suprafata ce urmeaza sa fie vopsita. in apa. cu sau fara adaos de ulei vegetal sica tiv. vopsea si lac. dau pelicule dure si foarte lucioase.acidul oleostearic: CH3(CH2)3CH=CHCH=CHCH=CH(CH2)7COOH iar. prin uscare. constituie ceea ce se defineste sistem de vopsire. uneori se pot intilni toate aceste produse. intr-un sistem de vopsire. in vederea umplerii porilor materialului respectiv si asigurarii unei mai bune aderente a vopselelor si lacurilor la suprafata protejata. se pot obtine pe piese. o pelicula continua. ca acizi grasi saturati se amintesc: acidul stearic si palmitic. aderente si cu aspect decorativ corespunzator. pornind de la suprafata metalului: grund. intr-un dizolvant oarecare. sub pamint precum si in medii chimice agresive. Substantele organice care formeaza pelicula (filmul protector) sunt uleiurile vegetale constituite din amestecuri de gliceride (esteri ai glicerinei cu diversi acizi grasi nesaturati si saturati). chit.  lacuri care sunt solutii incolore sau slab colorate ale unor rasini naturale sau sintetice. Peliculele din substante organice asigura protectia metalelor si aliajelor prin izolarea suprafetei acestora de mediul coroziv. aplicate in urmatoarea succesiune de straturi. in unele sisteme de vopsire.  emailuri care sunt suspensii de pigmenti in lacuri. Constituentii lacurilor si vopselelor anticorosive. etansa si aderenta la suprafata protejata.acidul oleic: CH3(CH2)7CH=CH(CH2)7COOH . dupa 310 secunde. in rasini sintetice. Ansamblul operatiilor prin care suprafetele metalice se acopera cu pelicule organice de protectie. dau o pelicula mata pina la semilucioasa.  chituri si grunduri. pelicule de cromat. neporoase si lucioase. Pelicule protectoare din compusi organici.acidul linolic: CH3CH2CH=CHCH2CH=CHCH2CH=CH(CH2)7COOH .34 g/l la temperatura camerei. .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->