P. 1
Date Moderne Referitoare La Etiologia Si Patogenia Cariei Dentare

Date Moderne Referitoare La Etiologia Si Patogenia Cariei Dentare

|Views: 142|Likes:
Published by Maxim Vasilita
Date Moderne Referitoare La Etiologia Si Patogenia Cariei Dentare
Date Moderne Referitoare La Etiologia Si Patogenia Cariei Dentare

More info:

Published by: Maxim Vasilita on Mar 11, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

10/30/2013

pdf

text

original

Date moderne referitoare la etiologia si patogenia cariei dentare 1)Definiție: Caria dentară este un proces patologic, ce se manifestă după

erupția dinților, în cadrul căreia are loc demineralizarea și rămolirea țesuturilor dentare dure cu formarea ulterioară a defectelor cavitare. Fiind unul din cele mai frecvente procese patologice ale organismului uman, caria dentară afectează atît dinții permanenți cît și cei temporari, în unele cazuri în termene scurte după erupția lor.

2)Istoricul cariei dentare Cea mai frecventă boală a omului caria dentară este un proces patologic cu caracter cronic, fără analogie în restul organismului, ce distruge substanța dură a dintelui de la exterior la interior, avînd o evoluție progresivă și fără tendință de vindecare spontană. Există dovezi antropologice, că încă din era neolitică, cu aproximativ 5-6 milenii în urmă, dinții omului prezentau carii, însă numărul acestora era mult redus față de situația actuală. Morbiditatea prin carie dentară s-a menținut scăzută timp îndelungat, pînă în secolul trecut, cînd, datorită consumului alimentar de dulciuri, s-a răspîndit rapid, prin dezvoltarea producției industriale de zahăr în Europa și apoi în America de Nord. Această creștere a coincis cu un salt impresionant înregistrat în frecvența și intensitatea acestei maladii. În timp ce în secolele XVII-XVIII numai 10-20% dintre adulți prezentau carii, în a doua jumatate a secolului al XIX-lea această proporție s-a ridicat la 75-80%, pentru ca în present, prevalența cariei dentare să ajungă la 90-95%. Menționăm că astăzi, consumul de zahăr în țările dezvoltate s-a ridicat la 50 kg pentru un locuitor pe an. Evident, zahărul și produsele zaharoase nu reprezintă singurul factor de risc pentru îmbolnăvirea prin carie dentară, întregul mod de alimentație și de viață al omului modern favorizînd dezvoltarea proceselor carioase în rîndul întregii populații.

3)Particularități de structura a tesuturilor afectate prin carie Adamantina sau smalțul: de origine ectodermică, este cel mai dur țesut din organismul uman ( 250-800 un. Wickers) și este alcătuit în proporție de 96% dintr-o componentă anorganică, sub formă de hidroxiapatită și o componentă organică (enamelina), colagen, lipide, citrați (circa 1,3%) și apă. Formațiunea structurală fundamentală a adamantinei o constituie prismele de smalț, dispuse radiar pe suprafața dentinei unite între ele printr-o substanța interprismatică. Direcția prismelor este

verticală pe suprafața ocluzală, oblică în șanțuri și pe fețele laterale, și aproape orizontală la colet. Traectul lor este ușor ondulat. Smalțul este străbătut în diferite grade de către ioni și substanțe din mediul bucal. Astfel, straturile superficiale de smalț sunt mai dure și mai greu solubile. Ele conțin de 5-10 ori mai multe fluoruri, mai mult zinc și plumb, și o cantitate ma mică de apă. Dentina: formează un nucleu corono-radicular, fiind cel mai voluminos țesut dur dentar. Ea conține 70-72% materie anorganică și 28-30% substanțe organice și apă. Baza materiei anorganice o constituie fosfatul de calciu (hidroxiapatita) și carbonatul de calciu. Ea include de asemenea numeroase macro- și microelemente. Substanța organică a dentinei este alcătuită din proteine, glucide și polizaharide. Substanța bazală a dentinei este penetrată de numeroși tubuli dentinali, numarul cărora oscilează de la 30 la 75 de mii în un 1 mm 2 de dentină. În canaliculele dentinare circulă lichidul dentinar, care realizează aportul de materii organice și anorganice utilizate în renovarea dentinei. În cursul vieții dentina suferă modificări determinate de procesele de uzură dentară, cariile dentare, defectele cuneiforme, eroziunile. Aceste modificări se manifestă sub forma unor zone moarte, zone de scleroză și/sau dentină tețiară sau de reparație.

4)Etiologia si patogenia cariei dentare Astăzi se cunosc circa 400 de teorii referitor la geneza cariei dentare, cele mai vechi și cunoscute de specialiști sunt teoriile de geneză ale lui Miller, Gottlieb, Eintin, Scharz și Martin. În dezvoltarea cariei dentare intervin simultan următoarele grupe de factori: 1) Dereglări în structura și mineralizarea smalțului. Aici smalțul este mai puțin rezistent la acțiunea diferitor factori locali. Aceste schimbări se datorează: a) condițiilor de dezvoltare intrauterină a fătului (starea sănătății mamei); b) condițiilor de dezvoltare în primii ani de viață(starea sănătății copilului și dezvoltarea lui); c) eredității ( după mamă sau tată) , factorilor genetici care determină structura maxilarelor, dinților, rezistența față de carie; 2) Rația alimentară cu preponderență cariogenă - întrebuințarea în cantități mari a glucidelor. Abuzul de dulciuri contribuie la scăderea capacității remineralizatoare a salivei, are loc decalcinarea smalțului, se dereglează homeostazia smalțului, se micșorează cantitatea substanței anorganice. 3) Streptococii cariogeni, capabili de a forma depuneri moi, în care are loc transformarea glucidelor în acizi. Placa bacteriană. 4)Saliva, și anume cantitatea și calitatea ei. De obicei, xerostomia este însoțită de carie multiplă.

5) Fluorul (insuficiența lui). Caria dentară apare atunci cînd intensitatea situației cariogene în cavitatea bucală depășește rezistența țesuturilor dure dentare. Interacțiunea factorilor cariogeni duce la formarea cariei dentare, iar intensitatea acțiunilor determină activitatea procesului carios. La originea cariei dentare sunt trei factori, după Keys și Krichevski : susceptibilitatea dintelui (terenul) și mediul bucal; microflora bucală – placa bacteriană; substratul alimentar fermentabil; Koning mai adaogă încă un factor la originea cariei dentare, care îl considerăm foarte important – timpul.

. Interacțiunea factorilor cariogeni (Keyes P.H.) Toți acești factori trebuie să interacționeze pentru declanșarea cariei dentare: dintele reflectă rezistența individului la carie, bacteriile sunt necesare pentru a induce caria, substratul condiționează apariția leziunilor carioase, hidrocarbonatele reprezentînd principalul substrat cariogen (o alimentație cu puține hidrocarbonate întîrzie declanșarea cariei dentare).

Teoriile de geneză a caiei dentare: 1.Teoria chimico-parazitară-Miller era convins că distrugerea dinților se produce cu participarea microorganismelor și în prezența glucidelor în cavitatea bucală.Debutul procesului carios el il considera ca este o formare de acizi organici –piruvic,maleic,acetic etc.de pe urma fermentarii acidolactice a resturilor alimentare.Etapa incipienta de evolutie a cariei era considerata

demineralizarea adamantinei si dentinei de pe urma reducerii importante a pH-ului lichidului bucal.Acest proces se produce prin participarea microorganismelor gratie enzimelor proteolitice. Factori predispozanti:cantitatea si calitatea salivei,caracterul alimentatie,factorul ereditar,conditiile de formare a adamantinei. Autorul confirma teoria prin cercetari experimentale:dintii umani extrasi sunt plasati intr-un amestec de saliva si piine bine mestecata cu carne,adaugind 2-4%zahar si realiza o termostatare de 37 grade.Peste un timp se observa demineralizarea adamantinei. 2.Teoria fizico-chimica-Entin presupune ca tesuturile dentare constituie o membrana biologica semipermiabila prin care pot trece curentii osmotici conditionati de diferentele de presiune osmotica existenta intre doua medii ale dintelui –singe (lichid dentra) ca mediu intern si lichid oral ca mediu extern. O lacuna serioasa in pozitia lui Entin in acesta perioada consta in neglijarea rolului glucidelor si microorganismelor in stadiul incipient de aparitie a procesului carios. 5)Placa bacteriana si rolul ei in evolutia cariei dentare Placa bacteriana este reprezentata printr-o agregare bacteriana aderenta pe suprafata dintilor ,care nu poate fi indepartata prin jet de apa sau simpla clatire.Formarea placii bacteriene incepe la o ora dupa periaj . Structura placii bacterie dentare este complexa ,in continua schimbare si formata din : -agregate bacteriene -celule fagocitare -produse de metabolism celular -celule epiteliale secuamate -proteine salivaare si serice. Placa dentara se formeaza in primul rind in locurile inaccesibile pentru curatire:fisuri,excavatii,pe fetele de contact. Distingem placa bacteriana subgingivala si supragingivala. Etapele formarii placii: 1.Formarea peliculei: La aproximativ o ora dupa spalare,pe suprafetele dintilor incepe depunerea unui depozit organic din saliva cu o compozitie heterogena:glicoproteine,carbohidrati,imunoglobuline. Mecanismul:absorbtia proteinelor salivare pe suprafata hidroxiapatitei. 2.Aderenta si atasarea bacteriana

3.Multiplicarea bacteriana,formarea matricei-maturarea placii Componenta matricei este alcatuita din complexe polizaharide proteine produse de microorganismele din placa.Glucidele provin din metabolizarea zaharurilor de catre streptococi ;proteinele matricei provin din glicoproteinele salivare .Lipidele provin din endotoxinele bacteriene ,prin liza bacteriana. Metabolismul placii bacteriene: Metabolismul placii bacteriene este influentat de dieta.Aportul de carbohidrati determina cresterea proceselor fermentative cu scaderea Ph-ului ceea ce favorizeaza dezvoltarea bacteriilor producatoare de acid uric:unele specii de streptococi ,lactobacili.Germenii aerobi ,streptococii,lactobacilii multiplicati la pHul acid duc la consumul exagerat de oxigen creind ,astfel ,conditiile de anaerobioza favorabile dezvoltarii speciilor strict anaerobe. II.Noi principii si metode in diagnosticul si tratamentul cariei 1).Acuzele pacientului:sensibilitate in timpul alimentatiei de la excitanti chimici,termici in special de la dulciuri. 2).Inspectia:petele si defectele carioase usor se depisteaza la examinare 3).Sondarea:sonda se retine in cariile fisurale,patrunzind usor in dentina ramolita. 4).Percutia:in sens vertical si orizontal sunt negative.Numai in cazul cariilor aproximale complicate cu un proces inflamator al parodontiului marginal,poate fi sensibil percutia in sens orizontal. 5)Probele termice 6)Metoda de uscare cu aer:suprafata dintelui se spala cu peroxid de hidrogen 3%,se clateste ,se clateste cavitatea bucala,dintele se izoleaza cu rulouri de vata si se usuca cu un jet de aer sau cu hirtie de sugativa.La uscare sectoarele lezate superficiale si cele subiacente capata un aspect opac ,culoarea alb cretoasa.La umezire cu apa sau saliva petele devin din nou invizibile. 7)Metoda de coloratie vitala:sectoarele demineralizate ale smaltului sunt mai receptive la diferiti coloranti ,decit smaltul integru sanatos.Pe suprafata curatat a dintelui de diferite depozite se aplica un bulet umectat in solutie 2% albastru de metilen sau iod pentru minim 3 min ,apoi tamponasul se inlatura ,vopseaua se spala.Se determina gradul de vopsire( usor,mediu,grav,intens)Cu cit mai intens este vopsire a tesuturilor ,cu atit mai pronuntat este gradul de demineralizare a slamtului.In prezent ,exista diferiti detectori ai cariei dentare:Caries Marker,caries detectoretc. 8)Semnul firului de matase:se utilizeaza pentru diagnosticul cariei suprafetelor aproximale.Flosa din matase trecuta printre dinti se dilacereaza sau se rupe. 9)Electrodiagnosticul:ne indica o reactie a pulpei la 2-6microA 10)Examenul radiologic:permite de a depista si aprecia profunzimea defectului carios ,relatia sa cu camera pulpara ,strarea radacinii dintelui.Caria apare ca o zona de transparenta cu contururi

iregulate in regiunea coroanei dentare.Da posibilitatea de a depista defectele carioase de pe suprafetele aproximale. 11)Transiluminarea(diafanoscopia)-se bazeaza pe aprecierea intensitatii umbrei luminii reci vizibile albastre ,verde care trece prin tesuturile dentare.Maculele carioase se caracterizeaza prin contururile iregulate cu diferit grad de intensitate ,variind de la nuante deschise pina la inchise si care se evidentiaza pe fondul general luminos al coroanei dentare. 12)Iluminarea cu raze ultraviolete:se bazeaza pe proprietatea de luminescenta a tesuturilor dure dentare de culoarea verde deschisa Metoda se realizeaza in incaperi intunecate –procesul carios micsoreaza luminescenta naturala a tesuturilor dentare ,evidentiindu-se printr-o pata inchisa. Tratamentul: Tratamentul general: 1.inlaturarea cauzei; 2.evitarea situatiei cariogene din organism; 3.stimularea capacitatilor imunologice 4.crearea unui teren dentar rezistent la factori cariogeni,igiena corecta Tratamentul local: 1.conservativ:in cazul cariei in stadiu de macula-terapia remineralizanta 2.chirurgical:inlaturarea tesuturilor alterate.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->