TRATATUL DE LA LISABONA ŞI INFLUENłA SA ASUPRA CONSTRUCłIEI EUROPENE

1. GeneralităŃi - Obiectivele Tratatului 2. Structura Tratatului 3. InovaŃii – prezentare succintă şi temei juridic 4. InstituŃiile Uniunii Europene: - prezentare instituŃie - temei juridic conform Tratatului de la Lisabona - consideraŃii succinte privind schimbările introduse 5. CompetenŃe şi proces decizional - competenŃe - votul cu majoritate calificată 6. Rolul Parlamentelor NaŃionale 7. Politicile UE noi introduceri şi consacrări juridice temei juridic politici; schiŃă politici in mare;

8. UE şi politica externă - generalităŃi - temei juridic

1

1. GeneralităŃi
Tratatul de la Lisabona, cunoscut în faza de proiect sub numele de Tratatul de Reformă este un tratat destinat să înlocuiască tratatul constituŃional european, proiect abandonat ca urmare a respingerii, prin referendum, de către Olanda şi FranŃa. Denumirea sa oficială este Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană şi a Tratatului de instituire a ComunităŃii Europene. Tratatul a fost semnat la 13 decembrie 2007 şi ratificat de România în anul 2008 (prin Legea nr.13/2008), aceasta fiind al patrulea stat membru al Uniunii Europene care a încheiat procedura de ratificare parlamentară, după finalizarea acestui proces în Ungaria, Slovenia şi Malta. După ratificarea celorlalte state membre, rezultat al voinŃei comune şi a demersurilor conjugate ale actorilor politici, documentul a intrat în vigoare la 01 decembrie 2009, fiind menit să asigure răspunsul Uniunii Europene la noile provocări globale şi la problemele care contează cel mai mult pentru cetăŃeni, aducând Europa mai aproape de aceştia1. Potrivit prevederilor art.1 alin.(4) din acest Tratat2, obiectivele acestuia urmăresc: - formarea unei Uniuni mai democratice şi mai transparente; - crearea unei Uniuni mai eficiente, cu metode de lucru şi reguli de vot simplificate, cu instituŃii moderne pentru o Uniune Europeană cu 27 de membri, capabilă să acŃioneze mai bine în domenii de prioritate majoră; - construirea unei Europe a drepturilor, libertăŃii, solidarităŃii şi siguranŃei, care promovează valorile Uniunii, introduce Carta Drepturilor Fundamentale în dreptul primar european, prevede noi mecanisme de solidaritate şi asigură o mai bună protecŃie a cetăŃenilor europeni; - promovarea Europei ca actor pe scena internaŃională – instrumentele de politică externă de care dispune Europa vor fi regrupate atât în ceea ce priveşte elaborarea, cât şi adoptarea noilor politici; Din analiza obiectivelor Tratatului, rezultă faptul că, pentru prima oară, Uniunea Europeană şi-a stabilit ca obiectiv protecŃia cetăŃenilor faŃă de efectele globalizării3, iar competitivitatea nu mai reprezintă un obiectiv în sine, ci devine un instrument în strategiile de dezvoltare ale mediului economic. De asemenea, prin utilizarea termenului valori: „Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnităŃii umane, libertăŃii, democraŃiei, egalităŃii, statului de drept” în locul termenului principii (preambulul Tratatului privind Uniunea Europeană), este oferită o viziune mai largă asupra obiectivelor Uniunii, aceasta conturându-se atât din punctul de vedere al nuanŃării şi al preciziei acestora în raport cu drepturile omului, cât si în context global, în raport cu dreptul internaŃional4. Accentul se mută de pe componenta economică şi socială pe valori, pace si bunăstare, reprezentând, astfel, noua viziune asupra construcŃiei europene a statelor membre semnatare. Orientarea spre cetăŃeni este o constantă a modificărilor introduse de Tratatul de la Lisabona, care doreşte să dea Uniunii legitimitatea democratică, aşa cum reiese atât din rolul parlamentelor naŃionale în Uniune, cât şi din rolul sporit al Parlamentului European şi din legătura dintre cele două nivele de reprezentare. Astfel, se poate considera că Tratatul de la Lisabona constituie fundamentul noilor dimensiuni
Art.10 din Tratatul privind Uniunea Europeană (modificat prin Tratatul de la Lisabona) „Orice cetăŃean are dreptul de a participa la viaŃa democratică a Uniunii. Deciziile se iau în mod deschis şi la un nivel cât mai apropiat posibil de cetăŃean”. 2 Tratatul de la Lisabona, http://eur-lex.europa.eu/JOHtml.do?uri=OJ:C:2007:306:SOM:RO:HTML 3 Art.1 alin.(4) din Tratatul de la Lisabona 4 Institutul European din România – „Glosar privind Tratatul de la Lisabona”, 2009; 2
1

17). Titlul IV: DispoziŃiile privind formele de cooperare consolidată. prin elementele de inovaŃie aduse. o anexă. Partea a şasea: . cu modificările ulterioare) în ceea ce priveşte instituŃiile. dintre care primele două (alcătuite din numeroase paragrafe) cuprind substanŃa propriu-zisă. Aşa cum s-a menŃionat. parlamentele naŃionale devenind. într-o măsură semnificativă. politica de apărare. Tratatul de la Lisabona este un tratat de amendare a tratatelor existente. este următoarea: Partea I: . în versiunea consolidată. terorismul internaŃional. precum şi Tratatul de instituire a ComunităŃii Europene (Roma. actori importanŃi pentru consolidarea construcŃiei comunitare. 223 . De asemenea. Maastricht. de natură să conducă la creşterea semnificativă a eficienŃei abordării problematicilor de interes pentru toŃi cetăŃenii. două serii de protocoale. Partea a treia: . Titlul VI: DispoziŃiile finale. cooperarea consolidată.DispoziŃii instituŃionale şi financiare (art. Acesta cuprinde regulile şi modalităŃile concrete de funcŃionare a Uniunii Europene.AcŃiunea externă a Uniunii (art. Structura acestuia.Asocierea Ńărilor şi teritoriilor de peste mări (art. la consolidarea rolului de actor internaŃional. Tratatul contribuie. azilul şi imigraŃia. Titlul III: DispoziŃiile privind instituŃiile. iniŃial TCEE) şi îl transformă în TFUE. în vreme ce ultimele cinci formulează dispoziŃiile finale. 335 . 198 . O dată cu intrarea sa în vigoare. Articolul 1 modifică TUE (Maastricht 1992. actul final şi 65 de declaraŃii cu privire la dispoziŃiile tratatelor.334). 26 . Partea a doua: . TFUE va detalia politicile Uniunii.europene.Nediscriminarea şi cetăŃenia UE (art. politica externă si de securitate. 18-25). iar cetăŃenilor oferindu-li-se posibilitatea implicării în deciziile care îi privesc. şi reflectă cadrul general al Uniunii şi principiile sale. Astfel. Partea a şaptea: . Tratatul de la Lisabona are 7 articole. la întărirea legitimităŃii democratice a Uniunii şi a procesului decizional european. crima organizată transfrontalieră. Ca şi structură. Cu titlu separat va fi menŃinut Tratatul privind Comunitatea Energiei Atomice Europene (Euratom). 205 . Titlul V: DispoziŃiile generale privind acŃiunea externă a Uniunii şi dispoziŃiile specifice privind politica externă şi de securitate comună. Articolul 2 modifică TCE (Roma 1957. cu excepŃia politicii externe şi de securitate comună.197). transpunând în practică elementele de principiu descrise în cadrul TUE.358). 1992). TUE amendat cuprinde un preambul şi este structurat în şase părŃi: Titlul I: . precum şi la creşterea influenŃei Uniunii Europene ca actor internaŃional major. O serie de Protocoale şi de DeclaraŃii sunt anexate Tratatului. Partea a patra: . începând de la dimensiunea socio-economică a Strategiei Lisabona şi continuând cu cele privind mediul şi energia. 1957) au fost amendate potrivit prevederilor incidente. şapte articole.222). La intrarea sa în vigoare (01 decembrie 2009). Partea a cincea: .Politicile şi acŃiunile interne ale Uniunii (art. 2. 3 . cele două tratate majore ale Uniunii: Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE. Tratatul de instituire a ComunităŃii Europene a fost redenumit Tratatul privind funcŃionarea Uniunii Europene (TFUE).DispoziŃiile comune.DispoziŃii generale şi finale (art. Structura Tratatului de la Lisabona Tratatul conŃine un preambul. în contextul globalizării. Titlul II: .DispoziŃiile privind principiile democratice.Principiile (art.204). la rândul lor. 1 .

la nivelul său şi în această calitate. prin noile aranjamente instituŃionale şi mecanisme de lucru. astfel. Printre principalele inovaŃii se numără: 1.15 din TUE) În domeniul Consiliului European. Înaltul Reprezentant este şi vice-preşedinte al Comisiei Europene. astfel încât Uniunea să devină mai eficientă în luarea deciziilor. Parlamentul European dobândeşte competenŃe sporite la nivel legislativ. Prin Tratatul de la Lisabona este introdusă posibilitatea unei cooperări mai strânse între statele membre interesate în domeniul de securitate şi apărare (cooperarea structurată permanentă). este comisar european pentru relaŃii externe. Totodată. Prin crearea sa. Acordarea personalităŃii juridice unice Uniunii Europene (art. el reprezintă politica externă şi de securitate comună a Uniunii pe scena internaŃională. una dintre cele importante noutăŃi aduse de Tratatul de la Lisabona a fost înfiinŃarea postului de Preşedinte al Consiliului European. reprezentarea externă a Uniunii în probleme privind politica externă şi de securitate comună. Acesta este ales de Consiliul European pentru un mandat de doi ani şi jumătate. precum şi la problemele cu care se confruntă cetăŃenii. Înaltul Reprezentant prezidează reuniunile periodice ale miniştrilor de externe ai statelor membre („Consiliul Afacerilor Externe”). fără a aduce atingere atribuŃiilor Înaltului Reprezentant a Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate.3. Tratatul de la Lisabona este menit să asigure răspunsul Uniunii Europene la noile provocări globale. care conferă Uniunii o dimensiune juridică alături de cea politică. reprezintă o premisă a creşterii rolului său pe plan internaŃional. prin înfiinŃarea postului de Înalt Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe si Politica de securitate. Responsabil pentru elaborarea politicii externe şi a politicii de apărare comună. pe lângă consacrarea instituŃională a acestuia. În plus. ca o singură entitate 2. format din funcŃionari ai Consiliului. inclusiv a capacităŃii sale de reprezentare individuală în organizaŃii şi conferinŃe internaŃionale. Uniunea acŃionând. promovarea politicilor comune şi reprezentarea externă. De asemenea. având în acelaşi timp şi o semnificaŃie simbolică de stabilitate a acestui post. acest post oferă continuitate de acŃiune la nivelul Consiliului European. fiind asistat de un serviciu european pentru acŃiune externă. şi are rolul de a asigura pregătirea şi continuitatea lucrărilor Consiliului European şi de a găsi soluŃii care să conducă la obŃinerea consensului.14 din TUE şi alte dispoziŃii privind procesul decizional european). bugetar şi în materie de acorduri internaŃionale. Înaltul Reprezentant are o dublă misiune: pe de o parte. Creşterea rolului Parlamentului European (art. aceasta fiind mai mult un concept politic decât unul juridic. Preşedintele Consiliului European asigură. Conform dispoziŃiilor Tratatului de la Lisabona. iar pe de altă parte. InovaŃii introduse de Tratatul de la Lisabona Aşa cum s-a menŃionat. este împuternicitul Consiliului pe probleme de politică externă şi de securitate comună. sunt asigurate vizibilitatea şi coerenta acŃiunii europene în aceste domenii.47 din TUE5) Până la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Preşedintele Consiliului European (art. cu posibilitatea reînnoirii o singură dată. 4. Uniunea Europeană nu dispunea de personalitate juridică. Comisiei şi serviciilor diplomatice naŃionale. Dobândirea personalităŃii juridice prin efectul Tratatului de la Lisabona.18 din TUE). Asigurarea coerenŃei pe plan extern prin redimensionarea Politicii Externe şi de Securitate Comună (prevederile Titlului V din TUE) şi înfiinŃarea postului de Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate (art. 5 Aşa cum a fost modificat prin Tratatul de la Lisabona 4 . InovaŃiile aduse prin acest Tratat sunt esenŃiale în ceea ce priveşte funcŃionarea eficientă a Uniuni. 3.

notificarea cu privire la solicitările statelor terŃe de a deveni membrii UE (art. RelaŃia dintre Uniunea Europeană şi drepturile omului (art. cadrul financiar multianual. . iniŃiativa cetăŃenilor permite ca un milion de cetăŃeni. 5. cetăŃenii statelor membre vor beneficia de dreptul direct de iniŃiativă legislativă comunitară.6 din TUE) Tratatul de la Lisabona aduce două inovaŃii extrem de importante în acest domeniu. 7. Parlamentul European urmează să-şi dea avizul conform asupra tuturor acordurilor internaŃionale referitoare la aspectele ce Ńin de competenŃele sale. pe baza propunerilor Consiliului European. . să solicite în mod direct Comisiei Europene să prezinte o iniŃiativă de interes pentru ei într-un domeniu de competenŃă a Uniunii.2 privind aplicarea principiilor subsidiarităŃii şi proporŃionalităŃii.4 din TUE) Introdusă de Tratatul de la Lisabona. . Parlamentul va alege în mod direct Preşedintele Comisiei.implicare în procedura revizuirii tratatelor. 6. întărindu-se. Carta este un adevărat compendiu al drepturilor de care beneficiază cetăŃenii faŃă de legislaŃia 6 Protocolul nr. Parlamentul European devine co-legislator în cvasitotalitatea domeniilor de competenŃă. imigrarea ilegală.primirea informaŃiilor relevante şi a proiectelor de acte normative direct de la instituŃiile Uniunii. secŃiunea “Rolul Parlamentelor naŃionale”).La nivel legislativ. Creşterea rolului parlamentelor naŃionale (art. Pentru prima oară în istoria Uniunii Europene. Tratatul oferă parlamentelor naŃionale modalităŃi concrete de a contribui în mod activ la buna funcŃionare a Uniunii: .verificarea respectării principiului subsidiarităŃii de către proiectele noilor acte normative. resortisanŃi ai unui număr semnificativ de state membre. în mod similar cu sistemele constituŃionale naŃionale. Consolidarea rolului Parlamentului European în sistemul instituŃional european înseamnă creşterea reprezentativităŃii cetăŃenilor statelor membre la procesul decizional. a se vedea infra. cât şi cu parlamentele naŃionale din alte state membre. politica comercială. iar cealaltă la relaŃia Uniunii cu ConvenŃia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale (CEDO). La nivel bugetar. cooperarea poliŃienească. accentuând legitimitatea democratică a UE. Practic. devine procedura ordinară.11 alin. 49 TUE). Procedura co-deciziei. . (pentru detalii.1 privind rolul Parlamentelor naŃionale în Uniunea Europeană.24 din Tratatul privind FuncŃionarea Uniunii Europene (TFUE) şi RezoluŃiei Parlamentului European din 7 mai 2009 prin care se solicită Comisiei să prezinte o propunere de regulament al Parlamentului European şi al Consiliului privind punerea în aplicare a iniŃiativei cetăŃeneşti -P6_TA(2009)0389 5 . la solicitarea unui număr de cetăŃeni. nu doar prin intermediul executivelor naŃionale. Comisia Europeană iniŃiază un proiect legislativ.art. una referindu-se la forŃa juridică a Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. astfel. legitimitatea democratică a Uniunii.12 din TUE şi alte dispoziŃii specifice6) Unul dintre obiectivele Tratatului de la Lisabona este consolidarea legitimităŃii democratice a Uniunii. În relaŃie directă cu acest obiectiv. IniŃiativa cetăŃenească (art.. De asemenea. politica agricolă etc. Parlamentul European aprobă bugetul general anual (nu se mai face distincŃie între cheltuielile obligatorii şi cele neobligatorii) şi stabileşte.cooperarea interparlamentară atât cu Parlamentul European. pe baza propunerii Comisiei Europene7. CondiŃiile şi procedurile de exercitare a iniŃiativei cetăŃenilor vor fi stabilite printr-un regulament adoptat de către Parlamentul European şi Consiliu. 7 Cf. această iniŃiativă reprezintă prima manifestare formală a dreptului cetăŃenilor de a lua parte la procesul decizional comunitar. prin care statele membre (Consiliul) şi reprezentanŃii direcŃi ai cetăŃenilor europeni (Parlamentul) iau decizii de pe poziŃii de egalitate. Protocolul nr. cooperarea judiciară în materie penală. împreună cu Consiliul. Astfel. este extins dreptul de co-decizie al Parlamentului la mai multe domenii ca justiŃia.

DispariŃia structurii pe piloni a UE: fostul Pilon III – Cooperarea poliŃienească şi judiciară în materie penală este acum complet „comunitarizat" (dispoziŃiile Titlului V – „SpaŃiul de libertate. Art. 10. Partea a treia – Politicile şi acŃiunile interne ale 6 . astfel cum sunt definite în tratate. Consiliul va decide cu majoritate calificată.3 şi 4 din TUE).3-6 TFUE) Tratatul de la Lisabona clarifică tipurile de competenŃe ale Uniunii. 8. Simplificarea procesului decizional european O inovaŃie deosebită adusă de Tratatul de la Lisabona se referă la problematica luării deciziilor la nivelul Consiliului Uniunii Europene. constituie principii generale ale dreptului Uniunii. cu excepŃia cazurilor în care tratatele prevăd o altă procedură.16 alin. astfel cum sunt garantate prin ConvenŃia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale şi astfel cum rezultă din tradiŃiile constituŃionale comune statelor membre. 8 la Tratatul de la Lisabona. mini-cetăŃeni cu mini-drepturi. În practică. restul competenŃelor rămânând statelor membre.4 şi 5 din TUE.3 din TUE statuează că drepturile fundamentale. stabilind în mod expres tipurile acestora (exclusive. CompetenŃele Uniunii Europene (art. prin Tratatul de la Lisabona. Tratatul prevede. dreptul de proprietate. în sensul introducerii votului cu majoritate calificată (art. diversitatea culturală. 6 alin. Tratatul de la Lisabona prevede ca Uniunea Europeană să adere la ConvenŃia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale (CEDO). rasă şi origine etnică. Carta reafirmă măsuri importante vizând eliminarea discriminării pe motiv de sex. potrivit căreia statele membre nu pot supune un diferend privind interpretarea sau aplicarea tratatelor altui mod de soluŃionare decât celor prevăzute de acestea. pentru prima dată în mod expres. Protocolul nr. Această inovaŃie are ca obiectiv simplificarea şi eficientizarea procesul legislativ european. dreptul la educaŃie. îndeosebi în privinŃa modalităŃilor specifice ale eventualei participări la autorităŃile de control ale CEDO. împotriva UE. Consacrând faptul că dispoziŃiile cuprinse în Cartă urmează să aibă aceeaşi valoare juridică cu cea a Tratelor. precum dreptul la integritate. nu sunt modificate prin această aderare. votul cu majoritate calificată va fi extins la numeroase domenii de acŃiune. Tratatul de la Lisabona arată că Uniunea recunoaşte drepturile şi libertăŃile prevăzute în acest document. Totuşi. care nu apăreau în CEDO precum protecŃia datelor cu caracter personal. odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. care îşi asumă. În acelaşi timp. Totodată. interdicŃia torturii sau a tratamentelor inumane sau degradante.europeană. responsabilitatea protecŃiei lor şi a promovării drepturilor specifice. cu privire la art. după caz.6 alin. art. Marea Britanie.48 alin. ci devin cetăŃeni cu drepturi depline ai Uniunii. CompetenŃele Uniunii. egalitatea între sexe. la nivel comunitar. drepturi sociale aplicate întreprinderilor etc. astfel încât aceştia nu mai sunt. dispoziŃiile Cartei nu extind competenŃele Uniunii. bioetica şi dreptul la o bună administrare. respectul vieŃii private şi familiale. precum şi a mecanismelor necesare pentru a garanta că acŃiunile statelor nemembre UE şi cele individuale sunt corect îndreptate împotriva statelor membre sau. În Cartă sunt introduse şi alte drepturi suplimentare. securitate şi justiŃie” din TUE. 9. reiterând şi întărind legitimitatea democratică a acesteia. ca regulă generală de vot în Consiliu. circumstanŃiază condiŃiile care vor fi avute în vedere în legătură cu viitorul Acord privind aderarea UE la CEDO: acesta va trebui să reflecte necesitatea de a conserva caracteristicile specifice ale Uniunii şi ale dreptului acesteia. care pot decide chiar reducerea competenŃelor Uniunii (art. Polonia şi Republica Cehă au obŃinut derogări de la aplicarea acestui document. cu rezultate concrete la nivelul cetăŃenilor europeni. lingvistică şi religioasă. ca urmare a acordării forŃei juridice obligatorii Cartei. astfel cum au fost acestea definite în tratate. partajate şi de sprijin) şi prevăzând şi o listă a domeniilor care fac obiectul competenŃelor.4 şi 5 din TUE). Astfel. se recunosc drepturile copilului ca valoare a Uniunii de sine-stătătoare. Acest acord nu aduce atingere prevederii TFUE. că Uniunea poate exercita numai acele competenŃe care îi sunt atribuite de statele membre (principiul atribuirii de competenŃe – art. dreptul la libertate.2 din TUE). Totodată. nondiscriminarea. 2 din TUE. astfel.

Parlamentul European fiind informat. Tratatul privind Uniunea Europeană prevedea că orice stat membru sau Comisia poate înainta Consiliului propuneri de modificare a 7 . cel mai bun răspuns poate fi dat printr-o cooperare a statelor membre la nivelul comunitar. . 12.acordarea de asistenŃă unui stat membru pe teritoriul acestuia.48 din TUE) IniŃial. formând unul din capitolele privind politicile interne Uniunii. Astfel. de către Consiliul European. inclusiv mijloacele militare puse la dispoziŃie de statele membre. cooperarea consolidată). Cooperarea poliŃienească şi judiciară nu îşi mai păstrează specificitatea. Uniunea dezvoltă relaŃii privilegiate cu Ńările învecinate. la propunerea comună a Comisiei si a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate. potrivit Tratatului. Politica de vecinătate este instrumentul care asigură cooperarea regională şi promovarea valorilor Uniunii în statele vecine acesteia. alăturându-se dispoziŃiilor privind vizele. în vederea stabilirii unui spaŃiu de prosperitate şi de bună vecinătate. Uniunea dezvoltă politici comune în materie de azil. în cazul în care un stat membru face obiectul unui atac terorist. Astfel.222 din TFUE) O premieră adusă de Tratatul de la Lisabona este constituită de introducerea clauzei de solidaritate. Pentru eficientizarea aplicării acestei clauze. totodată.protejarea instituŃiilor democratice şi a populaŃiei civile de un eventual atac terorist. fiind prevăzute. În acest sens. dreptul familiei. Tratatul de la Lisabona prevede evaluarea periodică. securitate şi justiŃie. cu scopul de a realiza o zonă de securitate şi stabilitate în jurul graniŃelor Uniunii. 13. Uniunea şi statele sale membre acŃionează în comun. 11. Tratatul de la Lisabona extinde votul cu majoritate calificată şi la acest domeniu. oferindu-le acestora posibilitatea de a avea acces la o parte din piaŃa unică. ModalităŃile de punere în aplicare a clauzei de solidaritate vor fi stabilite prin decizie a Consiliului. în faŃa unor provocări majore.acordarea de asistenŃă unui stat membru pe teritoriul acestuia. pentru: a) . Uniunea mobilizează toate instrumentele de care dispune. Tratatul de la Lisabona conferă un cadru juridic stabilirii de relaŃii privilegiate între Uniune şi statele din vecinătate. în spiritul solidarităŃii. . b) . Uniunea Europeană – spaŃiu de justiŃie presupune recunoaşterea mutuală a deciziilor jurisdicŃionale. cu respectarea drepturilor fundamentale şi a diferitelor sisteme de drept şi tradiŃii juridice ale statelor membre (art. importanta relaŃiilor de vecinătate ale Uniunii este consacrată la nivel de Tratat. adoptă măsuri pentru prevenirea criminalităŃii de mare amploare şi pentru coordonarea şi cooperarea între autorităŃile poliŃieneşti şi judiciare competente. Clauza de solidaritate (art. în cazul unui atac terorist. iar coordonarea răspunsului statelor membre se face în cadrul Consiliului.67 din TUE). Totodată. Acordarea de asistenŃă şi sprijin se face la cererea statului membru afectat. supus anterior regulii unanimităŃii. Pentru prima data in istoria construcŃiei europene. până la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. Revizuirea tratatelor (art. la solicitarea autorităŃilor sale politice. apropierea legislaŃiilor şi garantarea accesului la justiŃie. În acest sens. ca expresie a viziunii actorilor de decizie europeni. determinând o integrare economică progresivă şi intensificarea cooperării politice între UE şi aceste state. azilul şi imigraŃia.prevenirea ameninŃării teroriste pe teritoriul statelor membre. a ameninŃărilor cu care se confruntă Uniunea. în sensul că. prin autorităŃile sale politice. în cazul unei catastrofe naturale sau provocate de om. ori al unei catastrofe naturale sau provocate de om.Uniunii) Tratatul de la Lisabona defineşte Uniunea drept un spaŃiu de libertate. proceduri specifice pentru anumite situaŃii (dreptul de rezidenŃă. bazate pe cooperare.8 din TUE) Politica Europeană de Vecinătate este un instrument dezvoltat de Uniunea Europeană după extinderea din 2004. întemeiat pe valorile Uniunii şi caracterizat prin relaŃii strânse şi paşnice. imigraŃie şi control al frontierelor exterioare. la solicitarea autorităŃilor sale politice. Politica de vecinătate a Uniunii (art.

art. chiar dacă acest lucru nu s-a întâmplat încă la nivel de stat.reprezintă prevederi care permit modificarea anumitor condiŃii procedurale. 81 alin. În plus. inclusiv clauzele pasarelă fac obiectul unui drept de veto al statelor membre în Consiliul european sau în Consiliu. d). acŃiunea externă a UE. 6. Membrul care reprezintă în cadrul Consiliului European şi al Consiliului statul membru care se retrage nu participă nici la dezbaterile si nici la adoptarea deciziilor Consiliului European şi ale Consiliului care 8 . după doi ani de la notificarea menŃionată cu excepŃia cazului în care Consiliul European. Procedurile simplificate. (3) TFUE (dreptul familiei).presupune convocare unei ConvenŃii.50 din TUE) Până la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. ai guvernelor naŃionale. art. posibilitatea de a fi părăsită trebuie lăsată statelor participante.tratatelor. Clauza de retragere (art. „conform cu regulile lor constituŃionale”. Uniunea va negocia şi încheia cu statul respectiv un acord care va stabili condiŃiile de retragere.ex. • procedura ordinară fără ConvenŃie – atunci când Consiliul european împreună cu Parlamentul European decid că. respectiv de a transpune în legislaŃia primară principii deja formate şi aplicate la nivel comunitar pe cale cutumiară ori jurisprudenŃială. dreptul comunitar prevedea modalităŃile prin care un stat poate adera la Uniune. Tratatul de la Lisabona prevede patru proceduri distincte: • procedura ordinară cu ConvenŃie .48 din TUE. TFUE prevede parcurgerea mai multor proceduri în acest sens. (2) lit. Tratatul de la Lisabona introduce o clauză de retragere voluntară. 48 alin. admiŃând astfel că statele membre au în orice moment posibilitatea de a se retrage din Uniune. în conformitate cu propriile proceduri interne corespunzătoare. 48 alin. în absenŃa unui astfel de acord. 14. Tratatele încetează să se aplice statului în cauză de la data intrării în vigoare a acordului de retragere sau. fără amendarea formală a tratatelor. (3) TUE (PESC). 15. 31 alin. • clauzele pasarelă (passerrelles/bridges) . Acest lucru deschide calea. este necesar votul cu unanimitate8 . afirmat anterior doar prin intermediul deciziilor CurŃii de JustiŃie a ComunităŃilor Europene. iar în baza orientărilor Consiliului. în cazul în care Consiliul este de acord. 86 alin. nu este necesară convocarea unei ConvenŃii. PreeminenŃa dreptului comunitar Tratatul de la Lisabona continuă tradiŃia celorlalte tratate modificatoare. procedura prevăzută de art. îşi găseşte consacrarea în cadrul unei DeclaraŃii9 anexate Tratatului: „…în conformitate cu jurisprudenŃa constantă a CurŃii de JustiŃie a Uniunii Europene. principiul supremaŃiei dreptului comunitar. alcătuită din reprezentanŃi ai parlamentelor naŃionale. 82 alin. ceea ce înseamnă că nu fac obiectul procedurii simplificate prevederile referitoare la PESC.(7) şi clauza privind dreptul familiei fac obiectul unui drept de veto al parlamentelor naŃionale. tratatele şi legislaŃia adoptată de Uniune pe baza tratatelor au prioritate în raport cu dreptul statelor membre.17 cu privire la supremaŃie 8 . Ńinând seama şi de cadrul viitoarelor relaŃii. în condiŃiile prevăzute de jurisprudenŃa menŃionată”. 7 TUE – poate fi inclusă aici Partea a III-a din TFUE. pentru convocarea de către Preşedintele Consiliului a unei ConferinŃe Interguvernamentale (CIG). raportat la amploarea amendamentelor. însă nu şi cele prin care ar putea decide să o părăsească. 83 alin. prevederile instituŃionale). Astfel. • procedura de revizuire simplificată – pot face obiectul acestei proceduri anumite domenii/amendamente menŃionate în mod expres (art. cum construcŃia europeană se doreşte a fi de natură democratică. ai Parlamentului European şi ai Comisiei. 1(). Ori. (4) TFUE (cooperare judiciară în materie penală). înainte de intrarea în vigoare a unui nou tratat. Statul care doreşte să se retragă notifică intenŃia sa Consiliului European. în acord cu statul membru în cauză. Modificarea tratatelor necesita acordul unanim al statelor membre. precum şi ratificarea de către toate statele membre. Prin modificarea adusă conŃinutului art. 9 DeclaraŃia nr. hotărăşte în unanimitate să proroge acest termen. art.

Parlamentul European devine co-legislator în domenii precum imigraŃia ilegală. . 291 din TFUE 15 art. Cu toate acesta. Consiliul. în continuare. De asemenea. Aşa cum s-a menŃionat. protecŃia datelor personale sau drepturile de proprietate intelectuală. Consiliu. de către statele membre. 294 din TFUE.13 alin.procedura de delegare a competenŃelor de adoptare a actelor fără caracter legislativ de către Comisia Europeană13. cooperând între ele în mod loial. art. Comisia Europeană. Prin derogare. Tratatul consolidează rolul Parlamentului European şi implicit caracterul democratic al Uniunii. 25 TFUE 9 . .(1) din TUE. Fiecare instituŃie acŃionează în limitele atribuŃiilor care îi sunt conferite prin tratate. astfel încât acestea să poată răspunde mai bine exigenŃelor cetăŃenilor europeni. Parlamentul European are 754 de europarlamentari. pe triunghiul Parlament. 13 Art.încheierea acordurilor internaŃionale în general12 şi îndeosebi încheierea acordurilor de asociere şi a acelor acorduri care au implicaŃii bugetare sau instituŃionale. 10 11 Art. coerenŃa şi transparenŃa instituŃiilor. în cadrul căreia Consiliul şi Parlamentul European vor avea puteri egale în a decide modalitatea de control al delegării. numărul membrilor Parlamentului European se reduce de la 785 la 750. Parlamentul European (art. prin depunerea candidaturii şi parcurgerea procedurilor specifice necesare (prevăzute de art. cooperarea poliŃienească. 218 alin.privesc statul în cauză. Parlamentul European îi reprezintă pe cetăŃenii Uniunii Europene. DistribuŃia locurilor se face conform principiului „proporŃionalităŃii degresive". stabilindu-se un prag minim de 6 reprezentanŃi şi unul maxim de 96 reprezentanŃi/stat membru. 1. condiŃiile şi scopurile prevăzute de acestea. .adoptarea acŃiunilor de combatere a discriminării15 şi de consolidare a drepturilor cetăŃenilor Uniunii16 sunt condiŃionate de obŃinerea aprobării Parlamentul European. plus Preşedintele. Potrivit Tratatului de la Lisabona. 12 art. prin vot unanim şi după consultarea acestuia. Consiliul European. a actelor de implementare a legislaŃiei europene (procedura de comitologie)14. Consiliul European va avea competenŃa de a decide asupra modificării componenŃei Parlamentului. Curtea Europeană de JustiŃie. Cele mai importante domenii sunt considerate securitatea energetică. 290 din TFUE 14 Art. care se va baza. Parlamentul capătă puterea de a se pronunŃa asupra proiectului de buget multianual al UE.(6) TFUE. în perioada 2009-2014. Parlamentul European va avea de asemenea un rol sporit în: . 19 TFUE 16 art. cooperarea judiciară în materie penală. fondurile structurale.14 din TUE) Potrivit Tratatului de la Lisabona. precum şi politicile comercială şi agricolă comună. îndeosebi datorită extinderii procedurii co-deciziei (procedura decizională ordinară/comună)11 la noi arii de competenŃa Uniunii. . transporturi. Banca Centrală Europeană şi Curtea de Conturi 10. dar şi asupra bugetelor anuale.procedura de revizuire a tratatelor. Tratatul introduce câteva elemente noi menite să amelioreze eficienŃa. InstituŃiile Uniunii Europene Tratatul de la Lisabona nu schimbă fundamental structura instituŃională a Uniunii. aceste instituŃii stabilesc mecanismele de control.49 din TUE). Tratatul oferă statului respectiv şansa de a reveni în Uniune. Prin urmare. de asemenea. Comisie. în conformitate cu procedurile. 4. Numărul instituŃiilor se ridică acum la şapte: Parlamentul European.desemnarea persoanelor pentru poziŃiile decizionale importante ale UE. Chiar şi în urma retragerii.

relaŃiile cu o Ńară sau regiune. Consiliul European (art. care reprezintă mai mult de 35% din populaŃia statelor participante.(4) din TUE. de un membru al Comisiei. 17 A se vedea supra.(3) din TFUE. în sensul introducerii votului cu majoritate calificată. Consiliul (art. în cazul în care. Începând cu 1 noiembrie 2014 şi sub rezerva dispoziŃiilor stabilite prin Protocolul privind dispoziŃiile tranzitorii. în cazul în care Consiliul nu hotărăşte la propunerea Comisiei sau a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate. majoritatea calificată se defineşte ca fiind egală cu cel puŃin 55 % din membrii Consiliului. apărute şi consolidate în timp. SecŃiunea 3 pct.22 din TUE 20 A se vedea supra. O noutate importantă în ceea ce priveşte Consiliul European este aceea că. anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană. funcŃionarea Consiliului European era stabilită pe baza normelor cutumiare.15 din TUE) Prin Tratatul de la Lisabona. reprezentând statele participante. majoritatea calificată se defineşte ca fiind egală cu cel puŃin 72% din membrii Consiliului. Prin derogare de la art. ca regulă generală20.16 din TUE) Cunoscut mai mult sub denumirea de „Consiliul Uniunii Europene”. nu toŃi membrii Consiliului participă la vot.România îşi păstrează numărul de 33 parlamentari europeni alocat conform prevederilor Tratatului de la Nisa. Minoritatea de blocaj trebuie să cuprindă cel puŃin patru membri ai Consiliului.8 21 Art. prin Tratatul de la Lisabona. Atunci când ordinea de zi o impune. în ceea ce îl priveşte pe preşedintele Comisiei. prin tratat este definită şi misiunea noii instituŃii. se confirmă pentru Consiliul European apartenenŃa la sistemul instituŃional european.(4) din TUE. această instituŃie este formată din reprezentanŃii guvernelor statelor membre. Deciziile Consiliului European referitoare la interesele şi obiectivele strategice ale Uniunii privesc politica externă şi de securitate comună. Consiliul European se pronunŃă prin consens. Potrivit Tratatului. fiecare membru al Consiliului European poate decide să fie asistat de un ministru şi. Atunci când situaŃia o impune. cuprinzând cel puŃin cincisprezece dintre aceştia şi reprezentând state membre care întrunesc cel puŃin 65 % din populaŃia Uniunii. 2. 2 din Protocolul privind dispoziŃiile tranzitorii. precum şi din preşedintele său17 şi preşedintele Comisiei. Consiliul European nu exercită funcŃii legislative. în sensul că aceasta „oferă Uniunii impulsurile necesare dezvoltării acesteia şi îi defineşte orientările şi priorităŃile politice generale”. 18 10 .16 alin. Consiliul European este compus din şefii de stat sau de guvern ai statelor membre. în caz contrar se consideră a fi întrunită majoritatea calificată (Compromisul Ioannina)21.2 Are şi calitatea de vicepreşedinte al Comisiei Europene 19 Art.238 alin. plus un membru. în temeiul tratatelor. se conturează o reglementare a modului de funcŃionare a acestei instituŃii. preşedintele convoacă o reuniune extraordinară a Consiliului European. până la alegerile europene din 2014.19 3. când numărul reprezentanŃilor în Parlamentul European aleşi pe teritoriul României va fi cel prevăzut de decizia Consiliului European. Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate18 participă la lucrările Consiliului European. începând cu 1 ianuarie 2014 şi sub rezerva dispoziŃiilor stabilite prin Protocolul privind dispoziŃiile tranzitorii. precum şi celelalte domenii ale acŃiunii sale externe. Acestea precizează durata lor şi mijloacele care urmează a fi puse la dispoziŃie de Uniune şi de statele membre. adoptată în temeiul art. art. Până la Lisabona. la Tratatul privind funcŃionarea Uniunii Europene şi la Tratatul de instituire a ComunităŃii Europene a Energiei Atomice. InovaŃia adusă Consiliului este reprezentată de modul de desfăşurare a procesului decizional. În acelaşi timp. SecŃiunea 3 pct. ori pot aborda o anumită tematică.16 alin. Consiliul European se întruneşte de două ori pe semestru la convocarea preşedintelui său. cu excepŃia cazului în care prin tratate se dispune altfel. care reunesc cel puŃin 65% din populaŃia Uniunii.

precum controlul frontierelor. mandatul 2009-2014 va fi ultimul în care fiecare stat membru va putea nominaliza câte un comisar. protecŃie civilă. inclus în politicile Uniunii). politica spaŃială. pe o perioadă de 18 luni. care reprezintă două treimi din numărul statelor membre. Potrivit Tratatului. hotărând în unanimitate25. măsurile de armonizare în domeniul securităŃii sociale şi al protecŃiei sociale.17 din TUE) Tratatul de la Lisabona extinde iniŃiativa legislativă a Comisiei şi în ceea ce priveşte spaŃiul de libertate. Practic. îndeplinirea unor funcŃii ale preşedinŃiei. energie.24 4. 25 Art. Tratatul de la Lisabona amendează şi structura formaŃiunilor Consiliului. Comisia Europeană (art.27 Astfel. 27 „The Treaty of Lisbon: an impact assesment” – House of Lords. iar diferenŃa dintre numărul total de mandate deŃinute de resortisanŃii a două state membre date nu poate fi niciodată mai mare de unu. stabilit în unanimitate de către Consiliul European. Membrii Comisiei sunt aleşi dintre resortisanŃii statelor membre în conformitate cu un sistem de rotaŃie strict egal între statele membre care să reflecte diversitatea demografică si geografică a tuturor statelor membre. Practica rotaŃiei semestriale este menŃinută.Trecerea la majoritate calificată priveşte atât domenii tehnice. cooperarea structurată permanentă în domeniul apărării. Londra 2008. Alte domenii importante în care Tratatul stabileşte regula majorităŃii calificate sunt: dreptul de stabilire. în sensul separării fostului Consiliu pentru Afaceri Generale şi RelaŃii Externe (CAGRE) în două formaŃiuni distincte: Consiliul pentru Afaceri Generale (cu rol de orientare şi coordonare a celorlalte formaŃiuni) şi Consiliul pentru Afaceri Externe (prezidat de Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate). pentru a răspunde preocupărilor exprimate cu ocazia 22 23 Art. Comisia este compusă dintr-un număr de membri. la reuniunea din 11-12 decembrie 2008. începând cu 1 noiembrie 2014. procedura de revizuire a tratatelor. 24 A se vedea DeclaraŃia cu privire la articolul 16 alineatul (9) din Tratatul privind Uniunea Europeană referitor la decizia Consiliului European privind exercitarea preşedinŃiei Consiliului. Art. Totuşi. Tratatul de la Lisabona aduce şi o restructurare a sistemului de exercitare a preşedinŃiei Consiliului23. în comun. precum şi cea mai mare parte a politicii externe şi de securitate comune.(5) din TUE. potrivit Tratatului. 26 Art.16 alin. incluzând preşedintele şi Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate. 11 . în colaborare cu preşedintele Consiliului European şi cu Comisia. Totodată în cadrul Consiliului.17 alin. atât timp cât Consiliul European nu decide modificarea acestui număr. acesta asigurând coerenŃa lucrărilor diferitelor formaŃiuni. Acest serviciu lucrează în colaborare cu serviciile diplomatice ale statelor membre şi este format din funcŃionarii serviciilor competente ale Secretariatului General al Consiliului precum şi din personalul detaşat al serviciilor diplomatice naŃionale. azilul sau migraŃia. cât şi anumite subiecte aparŃinând unor domenii foarte sensibile. Numeroase domenii rămân totuşi guvernate de regula unanimităŃii. securitate şi justiŃie (fostul pilon III . la fiecare al treilea mandat (15 ani) oricare stat membru nu va avea reprezentant în Comisie timp de un mandat (5 ani). care acŃionează în sprijinul Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate.(9) din TUE. elementul de noutate fiind acela că un grup de trei state membre va putea asigura. turism. sport.16 alin.cooperarea poliŃienească şi judiciară în materie penală. Potrivit acestui sistem26.(6) din TUE. funcŃionează Serviciul pentru AcŃiunea Externă a Uniunii. Este vorba îndeosebi de: fiscalitate. pregătind reuniunile Consiliului European şi urmărind aducerea la îndeplinire a măsurilor adoptate. transporturile..244 din TFUE.22 Locul central în cadrul diferitelor formaŃiuni ale Consiliului este oferit Consiliului pentru Afaceri Generale. membrii Comisiei sunt aleşi printr-un sistem de rotaŃie.

precum şi regimul lingvistic al CJUE rămân supuse regulii unanimităŃii.19 din TUE) Tratatul de la Lisabona aduce modificări în ceea ce priveşte organizarea şi competenŃele CurŃii de JustiŃie a Uniunii Europene. aceasta intră în sistemul juridic al Uniunii. . domeniul poliŃiei şi justiŃiei penale intră în dreptul comun şi toate instanŃele pot sesiza CJUE. inclusiv în domeniul afacerilor internaŃionale. întrucât. Astfel. cu excepŃia cazului în care Tratatele prevăd contrariul. prin Tratatul de la Lisabona. 30 A se vedea Protocolul nr. Consiliul European a convenit.275 din TFUE 12 . Tratatul de la Lisabona reduce stricteŃea condiŃiilor de admisibilitate a acŃiunilor formulate de particulari (persoane fizice sau juridice) împotriva deciziilor instituŃiilor. Această procedură se aplică şi în cazul unei cereri de modificare a Statutului CurŃii de JustiŃie a Uniunii Europene. CJUE dobândeşte competenŃă preliminară generală în domeniul spaŃiului de libertate. astfel. Prin Tratatul de la Lisabona. Tribunalul şi Tribunalul FuncŃiei Publice. în conformitate cu procedurile juridice necesare. securitate şi justiŃie. Tratatul de la Lisabona prevede posibilitatea de a majora numărul acestora de la 8 la 11. Curtea de JustiŃie a Uniunii Europene (art.Curtea este competentă să se pronunŃe în ceea ce priveşte acŃiunile în anulare îndreptate împotriva deciziilor care prevăd măsuri restrictive împotriva persoanelor fizice sau juridice adoptate de Consiliu. 38 cu privire la articolul 252 TFUE din Tratatul privind funcŃionarea Uniunii Europene referitor la numărul de avocaŃi generali ai CurŃii de JustiŃie. în sensul menŃinerii unui resortisant din fiecare stat membru în componenŃa Comisiei. la solicitarea CJUE29. A se vedea DeclaraŃia nr. se va numi Curtea de JustiŃie a Uniunii Europene. prin efectul Tratatului de la Lisabona. şi să efectueze consultările care se impun28.Curtea este competentă să controleze delimitarea dintre competenŃele Uniunii şi PESC. Tratatul de la Lisabona prevede că acestea urmează să fie înfiinŃate potrivit procedurii legislative ordinare (co-decizie cu majoritate calificată). Statutul judecătorilor şi avocaŃilor generali. O serie de dispoziŃii tranzitorii prevăd că această competenŃă deplină nu va fi aplicabilă decât după cinci ani de la data intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona30.referendumului din Irlanda şi având în vedere însemnătatea intrării în vigoare a Tratatul de la Lisabona pentru sprijinirea unei funcŃionări mai eficiente. Totodată CJUE se poate pronunŃa şi asupra încălcării drepturilor prevăzute în Carta drepturilor fundamentale. fiind.(7) TUE. mai democratice şi mai eficace a Uniunii extinse. aceasta fiind compusă din trei instanŃe: Curtea de JustiŃie. a dispoziŃiilor care prevedeau restrângeri ale competenŃei. 17 alin. similar desemnării premierului în statele membre. în cadrul luptei împotriva terorismului (îngheŃarea fondurilor). organelor. de exemplu. Particularii pot formula acŃiuni împotriva unui act normativ dacă îi priveşte direct 28 29 Art. cu excepŃia a două cazuri: . aceasta fiind considerată „proiect de act legislativ”. asupra adoptării unei decizii. Totodată. conferit un plus de democraŃie şi legitimitate procesului de numire a preşedintelui Comisiei. în ansamblu. În ceea ce priveşte avocaŃii generali. se modifică modalitatea de numire a preşedintelui Comisiei prin includerea unei condiŃii suplimentare: la desemnarea acestuia Consiliul European trebuie să ia în considerare rezultatele alegerilor Parlamentului European. CompetenŃa CJUE acoperă dreptul Uniunii Europene. 36 privind dispoziŃiile tranzitorii 31 Art. a cărei punere în aplicare nu trebuie să aducă atingere exercitării competenŃelor Uniunii şi atribuŃiilor instituŃiilor în vederea exercitării competenŃelor exclusive şi partajate ale Uniunii. în urma dispariŃiei pilonilor şi a eliminării. cu condiŃia intrării în vigoare a acestuia. 5. În ceea ce priveşte crearea de tribunale specializate. oficiilor sau agenŃiilor Uniunii. CJUE nu se pronunŃă asupra cauzelor privind Politica externă şi de securitate comună (PESC)31. Sistemul jurisdicŃional al Uniunii.

conservarea resurselor piscicole în cadrul politicii comune de pescuit. asupra căruia numai aceasta poate legifera.uniunea vamală.şi dacă nu presupune măsuri de executare.9 35 A se vedea Partea I.2 din TFUE sunt definite trei categorii de competenŃe: • CompetenŃe exclusive. 7. . în trei situaŃii: . Art. din TFUE) Modificarea adusă CurŃii de Conturi prin Tratatul de la Lisabona priveşte accentuarea independenŃei membrilor săi.3 din TFUE. Astfel. . Titlul I din TFUE. Tratatul de la Lisabona clarifică tipurile de competenŃe ale Uniunii. particularii nu mai au obligaŃia de a demonstra că actul respectiv îi priveşte în mod individual. 36 Art. CompetenŃele Uniunii Europene Aşa cum s-a menŃionat34. SecŃiunea 3. Prin urmare. . încheierea unor acorduri internaŃionale se numără la rândul ei printre competenŃele exclusive ale Uniunii.282 şi 283 din TFUE) Tratatul de la Lisabona conferă statutul de instituŃie comunitară acestui organism. partajate şi de sprijin) şi prevăzând şi o listă a domeniilor care fac obiectul competenŃelor35. care acŃionează în interesul general al Uniunii. 263 din TFUE. Banca Centrală Europeană este responsabilă.260 din TFUE 34 A se vedea supra.politica comercială comună. sancŃiuni pecuniare în cazul în care nu sunt comunicate Comisiei măsurile naŃionale de transpunere a unei directive. Potrivit art. Curtea de Conturi (art. stabilind în mod expres caracterul acestora (exclusive. CompetenŃele exclusive sunt cele atribuite prin tratate Uniunii într-un domeniu determinat. act emis de un parlament naŃional sau de una din camerele unui astfel de parlament. în plus. Tratatul de la Lisabona accelerează. pentru definirea şi aplicarea politicii monetare a statelor membre care au adoptat moneda euro (state ce aparŃin aşadar zonei euro). 32 În cadrul controlului respectării principiului subsidiarităŃii. chiar de la prima hotărâre de constatare a neîndeplinirii obligaŃiilor.regulile de concurenŃă necesare pentru funcŃionarea pieŃei interne a UE. CJUE poate fi sesizată de un stat membru cu o acŃiune în anularea unui act legislativ pentru încălcarea principiului subsidiarităŃii. aceasta are dreptul exclusiv de autorizare a emiterii de bancnote în zona euro. precum şi puteri sporite de a adopta măsuri privind aspecte internaŃionale legate de uniunea monetară. 6. Banca Centrală Europeană (art. De asemenea. pct.această încheiere este prevăzută de un act legislativ al Uniunii. 13 . CJUE poate să aplice. CompetenŃele exclusive ale Uniunii Europene se exercită în cinci domenii36: . statele membre putând să facă acest lucru numai în cazul în care sunt abilitate de Uniune sau pentru punerea în aplicare a actelor Uniunii.285 şi urm. Totodată.politica monetară (doar faŃă de Ńările care au adoptat moneda comună „euro"). Tratatul de la Lisabona precizează faptul că întinderea şi condiŃiile exercitării competenŃelor Uniunii sunt stabilite prin dispoziŃiile tratatelor referitoare la fiecare domeniu. 5. coordonare sau completare. • CompetenŃe de susŃinere. printre altele. Astfel. . 32 33 Art. • CompetenŃe partajate. mecanismul sancŃiunilor pecuniare33 (sumă forfetară şi/sau penalitate cu titlu cominatoriu) în cazul neexecutării unei hotărâri de constatare a neîndeplinirii obligaŃiilor.

.energia.agricultura şi pescuitul. având în vedere dreptul statelor de a reduce competenŃele Uniunii40. . În aceste domenii. cu excepŃia conservării resurselor biologice ale mării. nici la nivel regional şi local. putând fi adăugate noi competenŃe pe lista respectivă. . nu se extinde la întregul domeniu.spaŃiul de libertate.transporturile. în domeniile: .(3) şi (4) din TFUE. Tratatul de la Lisabona instituie două cvasi-excepŃii41 de la condiŃia legiferării statelor membre atunci când Uniunea nu îşi exercită ori renunŃă să îşi exercite competenŃa (dreptul subsidiar de legiferare).reŃelele transeuropene. . ori reduse. .48 alin.4 din TFUE.piaŃa internă. . De asemenea.- este necesară pentru a permite Uniunii să îşi exercite competenŃa internă. .politica socială.cercetării. . socială si teritorială. coordonarea sau suplimentarea acŃiunii statelor membre42. 37 38 Art. 42 Art. competenŃa Uniunii de a legifera are mai mult un caracter de orientare şi coordonare. securitate şi justiŃie.protecŃia consumatorului.cultură. spre deosebire de domeniile menŃionate în art. dezvoltării tehnologice şi spaŃiului. Protocolului privind exercitarea competenŃelor partajate.6 din TFUE.5 din TUE. referitor la competenŃele partajate. . 14 . De asemenea. Domeniul competenŃelor partajate este deschis.(2) din TUE. exercitându-şi astfel propria competenŃă. domenii în care competenŃa Uniunii se referă la sprijinirea. pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii.protecŃia şi îmbunătăŃirea sănătăŃii umane.industrie. CompetenŃele partajate (sau mixte) presupun faptul că statele membre au dreptul să legifereze în condiŃiile în care Uniunea nu îşi exercită propria competenŃă ori renunŃă la exercitarea acestei competenŃe în favoarea statelor membre (un drept de legiferare secundar pentru statele membre). Există. pentru aspectele definite prin tratat. pentru aspectele definite prin tratat.mediul. în măsura în care aceasta ar putea aduce atingere normelor comune sau ar putea modifica domeniul de aplicare a acestora.obiectivele comune de securitate în materie de sănătate publică. .4 alin. .38 Domeniile de competenŃă partajată sunt cele mai numeroase39. . sfera de aplicare a competenŃei este limitată la elementele vizate de acŃiunile întreprinse. de asemenea. permiŃând statelor membre să legifereze independent de Uniune.4 alin.(2) din TFUE.coeziunea economică. . statele membre beneficiind o marja mai mare de acŃiune în ceea ce priveşte substanŃa legiferării.cooperării pentru dezvoltare şi ajutor umanitar. dar datorită dimensiunilor şi efectelor acestei acŃiuni. 41 Art. fără ca acŃiunea Uniunii să poată conduce la armonizarea reglementărilor naŃionale: . atunci când Uniunea întreprinde acŃiuni într-un anumit domeniu. Tratatul menŃionând următoarele domenii principale: . Exercitarea competenŃei partajate se face respectarea principiilor subsidiarităŃii şi proporŃionalităŃii37. 40 Art. în sensul că Uniunea intervine numai dacă si în măsura în care obiectivele acŃiunii preconizate nu pot fi realizate în mod satisfăcător de statele membre nici la nivel central. 39 Art.

Tratatul de la Lisabona aduce noutăŃi deosebite. art.politicile sociale. care permite adecvarea competenŃelor Uniunii la obiectivele stabilite în Tratate. art. când Consiliul decide în unanimitate. consolidarea rolului acestora în controlul subsidiarităŃii). Tratatul de la Lisabona prevede o procedură specifică43. Consiliul acŃionează după aprobarea Parlamentului European. Prin prevederile Tratatului Lisabona operează un semnificativ transfer de putere către parlamentele naŃionale. 81 alin..1 privind rolul Parlamentelor naŃionale în Uniunea Europeană. în special prin definirea liniilor directoare/orientărilor generale ale acestor politici. poate adopta măsuri corespunzătoare în cazul în care o acŃiune a Uniunii este necesară pentru a atinge unul dintre obiectivele tratatelor. prin exercitarea propriei competenŃe. Acestor tipuri de competenŃe li se adaugă. 83 alin.44. Astfel.politicile de ocupare a forŃei de muncă. 46 Protocolul nr. 15 44 43 . Astfel. Rolul parlamentelor naŃionale Prin adoptarea Tratatului de la Lisabona.(1). dacă acestea nu sunt mai eficiente decât acŃiunile întreprinse la nivel naŃional. art. Pentru a evita stabilirea unui catalog prea rigid al competenŃelor Uniunii. astfel cum au fost acestea definite de Uniune. hotărând în unanimitate. astfel. în special în ceea ce priveşte controlul respectării principiilor proporŃionalităŃii şi subsidiarităŃii45. acesta fiind consultat în toate cazurile de derogare de la procedura legislativă ordinară De asemenea. (3) TFUE (dreptul familiei). Ca un element de noutate. regional sau local. la propunerea Comisiei. Consiliul. . iar nici una dintre acŃiunile Uniunii nu trebuie să depăşească nivelul care este necesar pentru realizarea obiectivelor Tratatului. securitate şi justiŃie. De asemenea. organizată şi promovată atât de Parlamentul European. protecŃie civilă. Tratatul de la Lisabona statuează principiul ca statele membre să îşi coordoneze politicile economice şi de ocupare a forŃei de muncă. tineret şi sport. 6.2 privind aplicarea principiilor subsidiarităŃii şi proporŃionalităŃii. după consultarea Parlamentului European. iar atribuŃiile necesare în acest sens nu sunt specificate. acest transfer reprezentând. 86 alin. prin implicarea pe care o permite acestora în procesul decizional comunitar (informare cu privire la proiectele legislative iniŃiate de Uniune sau asupra cererilor de aderare. o soluŃie pentru ameliorarea percepŃiei privind deficitul democratic actual al Uniunii Europene. care derogă de la procedura legislativă ordinară. distinct de cel al guvernelor statelor membre.- turism. art. formare profesională. potrivit cărora Uniunea nu întreprinde acŃiuni (cu excepŃia domeniilor care Ńin exclusiv de competenŃa sa). în cadrul dreptului de rezidenŃă).politicile economice. art. Tratatul de la Lisabona introduce noŃiunea de cooperare interparlamentară46. ca politici separate şi specifice. educaŃie. şi poate adopta iniŃiative pentru a asigura coordonarea politicilor sociale ale statelor membre (de ex. (4) TFUE (cooperare judiciară în materie penală) 45 Protocolul nr. sunt instituite anumite proceduri specifice. prin stabilirea unor mecanisme şi reŃele de cooperare în acest sens). pentru prima dată se acordă parlamentelor naŃionale un rol clar definit în afacerile europene.64 şi 65 TFUE (libera circulaŃie a capitalurilor). Reglementată de art. 82 alin. politica externă şi de securitate comună (PESC) şi coordonarea politicilor economice şi de ocupare a forŃei de muncă. . d). (2) lit.21(3) TFUE (securitate socială şi protecŃie socială. Uniunea poate adopta măsuri. Uniunea Europeană va avea astfel un rol de coordonare a acŃiunilor statelor membre în ceea ce priveşte: . efectul acestei abordări fiind acela al unei mai mari reprezentativităŃi a cetăŃenilor la nivelul procesului decizional european. creşterea gradului de implicare în aspecte privind spaŃiul de libertate. 352 din TFUE Exemple de astfel de proceduri: ex.77 (3) TFUE (exercitarea drepturilor electorale). cât şi de parlamentele naŃionale. cooperare administrativă.

49 Potrivit art. parlamentele naŃionale participă la mecanismele de evaluare a implementării politicilor comunitare în acest domeniu48.1) are (art. 88 si 85 din TUE 16 48 47 . formulate potrivit art. 12 din TUE. Pe baza informărilor şi a notificărilor realizate de către instituŃiile comunitare cu privire la proiectele de acte legislative ale Uniunii Europene. parlamentele naŃionale contribuie la buna funcŃionare a UE. 2 la Tratat – prezentare succintă Protocolul privind rolul parlamentelor naŃionale în Uniunea Europeană (Protocolul nr. sunt următoarele: 1. având scopul de a asigura promovarea şi consolidarea cooperării operaŃionale în materie de securitate internă în cadrul Uniunii (între autorităŃile competente din statele membre). iar parlamentele naŃionale asigură respectarea acestui principiu potrivit procedurii stabilite în acest protocol. astfel dimensiunea regională şi locală ale acestora. cooperarea judiciară în materie civilă şi penală şi cooperarea poliŃienească). 50 art. cu privire la propunerile si iniŃiativele legislative domeniul cooperării judiciare in materie penală si al cooperării poliŃieneşti. 3. prin examinarea proiectelor de acte legislative comunitare din perspectiva asigurării acestui principiu. parlamentele naŃionale asigură. respectarea principiului subsidiarităŃii. in conformitate cu prevederile Protocolului nr. În plus. parlamentele naŃionale sunt informate şi în legătură cu derularea lucrărilor comitetului permanent ce va fi creat în cadrul Consiliului.48 TUE) Art. Aceasta atribuŃie se regăseşte şi la art. instituŃiile Uniunii aplică principiul subsidiarităŃii.5 alin. precum şi la evaluarea implementării politicilor Uniunii. parlamentele naŃionale participă la procesul decizional comunitar. este promovat schimbul de informaŃii şi de bune practici.70 TFUE. Parlamentele naŃionale sunt implicate direct în procedurile de revizuire a tratatelor47 în acest domeniu regăsindu-se şi posibilitatea acestora de a exprima un drept de veto. asigurându-se. 2 anexat Tratatului de la Lisabona privind aplicarea principiilor subsidiarităŃii şi proporŃionalităŃii. 1 şi Protocolul nr. parlamentele naŃionale sunt implicate în controlul politic asupra Europol şi în evaluarea activităŃii Eurojust50. Totodată. parlamentarii statelor membre dobândesc un instrument puternic de control pentru ca deciziile să fie luate cât mai aproape de cetăŃenii Europei. Mai mult. securitate şi justiŃie (politica privind controlul la frontiere. în special în scopul favorizării deplinei aplicări a principiului recunoaşterii reciproce49. sunt prevăzute şi alte componente esenŃiale ale contribuŃiei „active” a parlamentelor naŃionale la funcŃionarea optimă a Uniunii Europene.Principalele elemente de evoluŃie pentru rolul parlamentelor naŃionale care dobândesc pentru prima dată un rol direct şi imediat în procesul legislativ european. 3 din TUE. 49 TUE. pe care o primesc asupra evaluărilor realizate de aceasta împreună cu statele membre asupra punerii în aplicare a politicilor Uniunii în cadrul spaŃiului de libertate. ContribuŃia parlamentelor naŃionale la procesul decizional european În cadrul art. potrivit căruia. în conformitate cu Protocolul nr. dreptul de azil şi imigrarea. Controlul subsidiarităŃii şi proporŃionalităŃii Potrivit art.2. Prin informarea. prin participarea la cooperarea interparlamentară dintre parlamentele naŃionale şi dintre acestea şi Parlamentul European.12 TUE. 2. Parlamentele naŃionale sunt informate şi cu privire la cererile de aderare la UE. Protocolul nr. Cu alte cuvinte.69 din Tratatul privind FuncŃionarea UE (TFEU).

2 privind aplicarea principiilor subsidiarităŃii şi proporŃionalităŃii. propunerea legislativă este contestată prin majoritatea simplă a voturilor atribuite parlamentelor naŃionale şi în cazul în care Comisia decide să menŃină totuşi propunerea. să prezinte Parlamentului European. Simultan cu trimiterea la Parlamentul European şi la Consiliu. fiecare cameră dispune de un vot. 352 TFUE. Această procedură a fost denumită „procedura cartonaşului galben”. forurilor legislative din cadrul Parlamentului European şi al Consiliului. care permite parlamentelor naŃionale să examineze proiectele de acte legislative şi să emită avize motivate cu privire la respectarea principiului subsidiarităŃii. în conformitate cu Protocolul nr. precum şi asupra altor chestiuni care pot prezenta un interes deosebit pentru acestea”. în special pentru a dezbate chestiuni de politica externă şi de securitate comună. Această procedură a fost denumită „procedura cartonaşului portocaliu”. Comisia Europeană atrage atenŃia parlamentelor naŃionale asupra propunerilor de măsuri pe care Consiliul. programul legislativ anual precum şi orice alt instrument de programare legislativă sau de strategie politică vor fi comunicate de către Comisie parlamentelor naŃionale. În ceea ce priveşte implicarea parlamentelor naŃionale. al Consiliului şi respectiv al Comisiei. să organizeze conferinŃe interparlamentare pe teme specifice. În cazul în care avizul motivat reprezintă cel puŃin o treime din voturile atribuite parlamentelor naŃionale. la propunerea Comisiei şi după aprobarea Parlamentului European. Potrivit acestui din urma protocol. 17 . parlamentele naŃionale exercită un control ex ante. Parlamentele naŃionale au drept de vot. în termen de opt săptămâni de la prezentarea unei propuneri legislative. instituŃia care a făcut propunerea trebuie să o revizuiască şi să decidă apoi menŃinerea. dar nu să o retragă.drept scop “să încurajeze o participare sporită” a acestora la activităŃile Uniunii Europene şi să “consolideze capacitatea acestora de a-şi exprima punctul de vedere asupra proiectelor de acte legislative ale Uniunii Europene. să emită un aviz motivat în care să precizeze argumentele pentru care acesta consideră că propunerea nu este conformă cu principiul subsidiarităŃii. le va adopta în cazul în care o acŃiune a UE se dovedeşte necesară în cadrul politicilor definite în tratate. Astfel. art. instituŃiile Uniunii Ńin seama de avizele motivate emise de parlamentele naŃionale. Cooperarea interparlamentară. deoarece ea poate constrânge Comisia să retragă propunerea de act legislativ. prin competenŃa de a supune la vot 51 De asemenea. deoarece ea constrânge Comisia să îşi revizuiască propunerea. Cu toate acestea. În cazul în care. cunoscut ca „procedura cartonaşului galben şi a cartonaşului portocaliu”. Comisia va trebui să prezinte un aviz motivat. inclusiv politica de securitate şi de apărare comună. introdusă prin Protocol. în care să explice în ce mod este respectat principiul subsidiarităŃii. modificarea sau retragerea acesteia. pentru a atinge unul dintre obiectivele menŃionate de tratate şi pentru care acestea nu au prevăzut atribuŃii necesare în acest sens. contribuŃiile conferinŃelor nu angajează parlamentele naŃionale şi nu aduc atingere poziŃiei acestora. Avizul Comisiei este transmis. are drept scop să promoveze schimbul de informaŃii şi schimbul celor mai bune practici între parlamentele naŃionale şi Parlamentul European. 2) introduce un mecanism de alertă timpurie. în cursul procedurii legislative. Consiliului şi Comisiei orice contribuŃie pe care o consideră necesară. Acest mecanism conferă parlamentelor naŃionale un rol direct şi imediat în cadrul procesului legislativ51. Astfel. documentele de consultare ale Comisiei. Cele două instituŃii pot decide apoi (cu o majoritate de 55% dintre membrii Consiliului sau cu majoritatea voturilor exprimate în cadrul Parlamentului European) continuarea sau nu a procedurii legislative. împreună cu avizele motivate ale parlamentelor naŃionale.3 din Protocol prevede că acestea vor putea prezenta preşedintelui Parlamentului European. un aviz motivat privind conformitatea unui proiect de act legislativ cu principiul subsidiarităŃii. un parlament naŃional poate. Protocolul privind aplicarea principiilor subsidiarităŃii şi proporŃionalităŃii (Protocolul nr. În cazul unui sistem naŃional bicameral. potrivit art. se aplică o procedură specială. fiecare dispunând de două voturi.

care să fie realizată periodic.48 alin. se poate afirma faptul că Tratatul de la Lisabona urmăreşte are ca obiectiv creşterea legitimării democratice a acŃiunilor Uniunii Europene. 18 52 . care au avut loc cu ocazia elaborării Tratatului ConstituŃional (niciodată ratificat). destinat a se realiza prin mai multe direcŃii principale. 5. Astfel. politicile europene răspund unui principiu fundamental al construcŃiei europene. 7. precum şi trecerea la procedura legislativă obişnuită. respectiv prevederile substanŃiale care au ca efect creşterea rolului Parlamentului European şi a parlamentelor naŃionale. cu aplicabilitate pe întreg teritoriul Uniunii. elaborate şi adoptate la nivel comunitar. Acesta vizează. acela al Prin care a fost introdusă posibilitatea Consiliului European de a decide utilizarea votului cu majoritate calificată în domenii în care tratatele prevăd unanimitatea. iar în cazul opoziŃiei oricăruia dintre acestea (notificată în termen de 6 luni de la transmiterea ei). notificând opoziŃia sa în termen de 6 luni de la transmiterea propunerii de decizie. în cazul în care se constată că principiile subsidiarităŃii şi al proporŃionalităŃii sunt încălcate. s-a ajuns la politicile comune tuturor statelor membre. Politicile Uniunii Europene La baza întregii construcŃii europene a stat voinŃa statelor membre de a lucra împreună. în situaŃia participării la procedurile controlului ex ante de subsidiaritate („cartonaşul galben” sau „cartonaşul portocaliu”) şi la cele alte controlului ex post al respectării principiului subsidiarităŃii prin crearea unui agent al parlamentului statului membru respectiv pentru reprezentarea la Curtea de JustiŃie a Uniunii Europene. iar pârghiile şi instrumentele noi dobândite ca efect al intrării sale în vigoare sunt de natură să determine o participare fără precedent a legislativelor statelor membre la evoluŃiile proceselor decizionale europene. reglementările interne prin care se asigură câte un vot pentru fiecare cameră a legislativelor bicamerale. decizia respectivă nu se adoptă.propunerile legislative transmise de Comisie din perspectiva respectării principiilor subsidiarităŃii şi al proporŃionalităŃii şi un control ex-post. la mecanismele detaliate de cooperare cu executivul în problematica afacerilor europene53. care să înlocuiască o procedură legislativă specială de adoptare a actelor legislative în Consiliu. întărirea poziŃiei parlamentelor naŃionale are un efect evident şi pe plan intern în statele membre. şi asigurarea caracterului obligatoriu al Cartei drepturilor fundamentale. chiar în sesiuni plenare. prin sesizarea pe care o pot face statele membre în numele parlamentelor naŃionale la Curtea Europeană de JustiŃie. un parlament al unui stat membru poate bloca o decizie a Consiliului care determină aspectele din dreptul familiei cu implicaŃii transfrontaliere.81 din TFUE. spre exemplu). la regulile noi privind abordarea problematicii europene. 53 Aceste schimbări au determinat chiar şi revizuiri ale cadrului constituŃional în anumite state membre (Germania. În cadrul cooperării judiciare în materie civilă. ambele constituite din reprezentanŃi aleşi prin vot direct. pentru a da numai câteva exemple. prin care este amplificată democraŃia participativă. Totodată. pe baza unor interese comune. 4. Din acest punct de vedere. Consolidarea legitimităŃii democratice şi a responsabilităŃii la nivelul Uniunii Europene În raport de toate aceste elemente de noutate aduse de Tratatul de la Lisabona. Aceasta a condus la convingerea că în unele domenii se pot obŃine rezultate mai bune la nivel european decât la nivel naŃional. care constă în schimbările aduse mecanismelor instituŃionale şi procedurale de natură să permită un răspuns activ al legislativelor acestor state. Consultarea Parlamentelor naŃionale în activarea clauzelor-pasarelă În ceea ce priveşte aplicarea prevederilor art. orice iniŃiativă a Consiliului European se transmite parlamentelor naŃionale. unele dintre ele decurgând din dezbaterile legate de viitorul Europei.(7) din TUE52. potrivit art. reglementarea iniŃiativei legislative cetăŃeneşti. Ca o concluzie. se poate afirma că rolul parlamentelor naŃionale este crucial pentru creşterea legitimităŃii democratice şi a responsabilităŃii la nivelul UE.

contribuind astfel la realizarea unei Europe prospere. Prin intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona. imigraŃie şi control al frontierelor exterioare.eu/policies/index_ro. securitate şi justiŃie” din TUE. Tratatul de la Lisabona introduce baze juridice pentru dezvoltarea şi promovarea unor politici comunitare noi. În cazul noilor politici europene a căror bază juridică este introdusă prin Tratat. al existenŃei unor condiŃii de viaŃă şi de muncă echitabile pentru toŃi cetăŃenii. precum: energie. la propunerea Comisiei.solidarităŃii şi coeziunii. în premieră. În opinia actorilor de decizie comunitari. potrivit dispoziŃiilor în materie de concurenŃă (politica în domeniul concurenŃei – art.3 din TUE. Tratatul de la Lisabona extinde procedura legislativă ordinară a co-deciziei şi votul majorităŃii calificate în Consiliu. al dotărilor. a se vedea http://ec. în baza unor regulamente şi directive deja adoptate de Consiliu. De asemenea.152 TFUE). Alte modificări aduse prin Tratat acestor politici se referă la precizarea unor termeni sau noŃiuni. capitaluri. prin punerea în valoare a specificităŃii fiecărei categorii de teritoriu. politica economică şi monetară. social şi ecologic. Protocolul privind coeziunea economică. 59 A se vedea exemplele oferite supra. cu excepŃia cazurilor când prevederi specifice stipulează altfel59. 19 55 54 . energia şi mediul – schimbările climatice. securitate şi justiŃie Cea mai importantă modificare în domeniul politicilor europene o reprezintă. neexistând. cel puŃin într-o primă fază. secŃiunile 3 şi 5. aşa cum s-a menŃionat.htm A se vedea. se introduc noi posibilităŃi de acŃiune la nivelul Uniunii în domenii de interes pentru cetăŃeni. 56 de ex. Tot în acest context se înscrie şi consacrarea. sub aspectul activităŃilor economice. soluŃia trecerii acestor domenii către nivelul comunitar este fundamentată pe faptul că. respectiv deciziile-cadru. turismul. Uniunea dezvoltă politici comune în materie de azil. recunoaşterea rolului şi autonomiei partenerilor sociali la nivelul Uniunii (art. combaterea terorismului. de natură să ducă la o mai mare claritate a textului55. obligaŃia armonizării legislaŃiilor. în cursul procedurii legislative ordinare. prevederile referitoare la agricultură şi pescuit. al accesibilităŃii şi al calităŃii mediului. ci statuează rolul Parlamentului European ca şi co-legislator alături de Consiliu. fondul social european etc. de ex. adoptă măsuri pentru prevenirea criminalităŃii de mare amploare şi pentru coordonarea şi cooperarea între autorităŃile poliŃieneşti şi judiciare competente. SpaŃiul de libertate. siguranŃa cetăŃeanului. competenŃa Uniunii concretizându-se. durabile din punct de vedere economic. schimbările climatice. 1. provocările cu care se confruntă nu pot primi un răspuns adecvat decât printr-o acŃiune concertată la nivel internaŃional. sociale. libera circulaŃie a lucrătorilor. dat fiind faptul că domeniile de acŃiune ale politicilor comunitare presupun competenŃa partajată. precum şi introducerea unor dispoziŃii procedurale specifice57. în sensul dezvoltării echilibrate coerente şi armonioase a teritoriului. prin asumarea unui rol de coordonare şi promovare a acŃiunilor statelor membre. sportul.105 TFUE) 58 Art. accentuarea unor principii în domeniul social56. protecŃia civilă sau spaŃiul.europa. care vor fi înlocuite de Pentru detalii. Tratatul de la Lisabona nu aduce modificări substanŃiale politicilor europene consacrate54. dispariŃia pilonului III – Cooperarea poliŃienească şi judiciară în materie penală (dispoziŃiile Titlului V – „SpaŃiul de libertate. 57 De ex. securitate şi justiŃie. a noŃiunii de „coeziune teritorială”58. Partea a treia – Politicile şi acŃiunile interne ale Uniunii) Astfel. Principalele aspecte de noutate introduse de Tratatul de la Lisabona cu privire la politicile Uniunii privesc spaŃiul de libertate. socială şi teritorială. la nivel comunitar. datorită creşterii importanŃei lor în ultimii ani. servicii. în cadrul procesului decizional. este de remarcat faptul că noua competenŃă comunitară în aceste domenii nu aduce atingere dreptului statelor membre de a legifera în conformitate cu propriile interese. indiferent de locul în care se află. domeniul social. Prin efectul tratatului dispar instrumentele specifice pilonului II. precum cele privind. adoptarea de către Comisie a unor regulamente de exceptare pe categorii.

al cărei scop este de a asigura. Acestea trebuie să notifice Parlamentului European. pentru a putea răspunde într-un mod mai operativ şi eficient actelor de criminalitate organizată. precum şi cele care privesc cooperarea administrativă. actele adoptate cu privire la domeniul cooperării poliŃieneşti şi a cooperării judiciare în materie penală. care aduc atingere unui interes comun care face obiectul unei politici a Uniunii. În ceea ce priveşte Eurojust. prin regulament. Obiectivul său este acela de a îmbunătăŃi eficacitatea şi cooperarea autorităŃilor competente din statele membre în ceea ce priveşte prevenirea şi combaterea formelor grave de terorism şi criminalitate internaŃională. Totodată. precum şi a dezvoltării unei politici comune în domeniul dreptului de azil. astfel. 62 Art. menit să promoveze şi să amelioreze coordonarea investigaŃiilor şi urmăririlor penale desfăşurate de autorităŃile judiciare competente din statele membre ale Uniunii Europene. respectând în acelaşi timp drepturile omului. este prevăzută posibilitatea instituirii Parchetului European68. Totodată. al protecŃiei subsidiare şi al protecŃiei temporare70. care permit statelor membre să adreseze anumite probleme Consiliului European. 20 61 60 .Oficiul de PoliŃie al Uniunii Europene. 71 Art.(3) şi art. 64 un număr de minim 9 state membre pot adopta măsura asupra căreia nu s-a putut ajunge la consens. precum şi prevenirea imigrării ilegale şi a traficului de persoane şi Art. De asemenea.directive60. Comisiei şi Consiliului. De asemenea. procesul decizional se suspendă şi se facilitează cooperarea consolidată64. reŃelelor de trafic de persoane sau infracŃiunilor de spălare de bani. De asemenea. spre deosebire de prevederile anterioare. tratamentul echitabil al resortisanŃilor Ńărilor terŃe aflaŃi în situaŃie de şedere legală în statele membre. fără a exista o condiŃie de grup.(2) din TFUE. se adoptă la propunerea Comisiei sau a unei pătrimi din statele membre61. înfiinŃat în 2002. prin Tratatul de la Lisabona se oferă un temei juridic expres pentru adoptarea legislaŃiei privind structura. domeniul de acŃiune şi atribuŃiile Eurojust. În aceste cazuri.85 din TFUE. 66 Europol .(1) din TFUE 63 Art.83 alin.(1) lit.un organism al Uniunii Europene. care gestionează informaŃii din domeniul fenomenului infracŃional. Art.86 din TFUE. confirmându-se.(2) TUE şi art. În cazul în care nu se întruneşte unanimitatea. cu votul unanim al Consiliului şi aprobarea Parlamentului European. Tratatul de la Lisabona prevede posibilitatea stabilirii progresive a unui sistem integrat de gestiune a frontierelor externe ale Uniunii69. instrumentele adoptate în cadrul acestui domeniu vor face controlul CurŃii de JustiŃie a Uniunii Europene.(3) şi 83 alin. funcŃionarea. gestionarea eficientă a fluxurilor de migrare.82 alin. 65 Art. 69 Art.78 din TFUE. Sunt prevăzute excepŃii pentru Regatul Unit şi Irlanda (mecanismele de opt-in/opt-out) în protocoale specifice.(3) din TFUE.79 din TFUE. aşa cum s-a menŃionat.76 din TFUE.77 alin. 67 Eurojust . atunci când sunt în joc interesele lor vitale în acest domeniu.83 alin. rolul esenŃial al acestui principiu în materie. Tratatul de la Lisabona consolidează65 Europol66 şi Eurojust67. când acestea puteau fi iniŃiate de statele membre. atunci când acestea se confruntă cu forme grave de criminalitate organizată şi transfrontalieră. în toate etapele. în vederea considerării cooperării consolidate ca fiind autorizată în conformitate cu art. 70 Art. 68 Art. Tratatul de la Lisabona menŃionează în mod expres principiul recunoaşterii reciproce cu privire la cooperarea în materie penală62. cu scopul de a oferi un statut corespunzător oricărui resortisant dintr-o Ńară terŃă care are nevoie de protecŃie internaŃională şi de a asigura respectarea principiului nereturnării. 20 alin. se aplică regulile cooperării consolidate. Un asemenea obiectiv este stabilit şi în ceea ce priveşte o politică comună de imigrare o politică comună de imigrare71. integrarea pilonului III în sfera legislaŃiei comunitare este combinată cu anumite proceduri de „frânare de urgenŃă”63.67 alin. 329 TFUE.c) din TFUE.

5. . 76 A se vedea TFUE. protejează integritatea fizică şi morală a sportivilor. AcŃiunile Uniunii au ca scop: . tineretul şi sportul” din Partea a treia „Politicile şi acŃiunile interne ale Uniunii”. cărora Uniunea trebuie să le răspundă prin identificarea şi promovarea pe plan internaŃional a unor măsuri destinate să le contracareze. deci. De asemenea. Energia Sectorul energiei. Totodată. identificarea şi dezvoltarea de noi surse de energie şi energii regenerabile. în special prin schimbul de bune practici. Uniunea poate adopta măsuri pentru remedierea acestei situaŃii. 3. în special în acest domeniu. Tratatul de la Lisabona deschide calea către o dimensiune europeană autentică în domeniul sportiv. formarea profesională. Tratatul acordă Uniunii competenŃe partajate cu statele membre în privinŃa asigurării funcŃionării eficiente a pieŃei energiei.122 din TFUE 74 A se vedea TFUE. a 72 A se vedea TFUE. Turismul Tratatul de la Lisabona creează o nouă bază juridică76 dedicată în întregime turismului. Noile competenŃe comunitare în acest domeniu nu aduc atingere dreptului statelor membre de a stabili condiŃiile de exploatare a propriilor resurse energetice. Noile prevederi permit Uniunii Europene să sprijine. Sportul Plecând de la caracterul specific şi de la funcŃia socială şi educativă a sportului75. Uniunea completează acŃiunea statelor membre în sectorul turismului.Titlul XII – „EducaŃia. Astfel.Titlul XX – Mediul din Partea a treia „Politicile şi acŃiunile interne ale Uniunii” 75 A se vedea TFUE.încurajarea creării unui mediu favorabil dezvoltării întreprinderilor în acest sector. Astfel. combaterea schimbărilor climatice devine un obiectiv nou al politicii comunitare de mediu. de a alege diferite surse de energie şi structurii generale a aprovizionării cu energie. Tratatul de la Lisabona recunoaşte combaterea schimbărilor climatice ca fiind una dintre cele mai importante provocări la nivel global74. menită să consolideze statutul Uniunii Europene ca principală destinaŃie turistică a lumii. în special prin promovarea competitivităŃii întreprinderilor Uniunii în acest sector. pe teritoriul Uniunii Europene. 6 ProtecŃia civilă Tratatul de la Lisabona îşi propune să faciliteze prevenirea.Titlul XXII – „Turismul” din Partea a treia „Politicile şi acŃiunile interne ale Uniunii”. care presupune ca. Titlul XXI .promovarea cooperării între statele membre. în cazul în care un stat membru se confruntă cu dificultăŃi grave în aprovizionarea cu anumite produse. promovând imparŃialitatea şi transparenŃa în ceea ce priveşte competiŃiile sportive şi cooperarea dintre organismele sportive. politica Uniunii urmăreşte şi promovarea interconectării reŃelelor energetice. în special în ceea ce priveşte aprovizionarea cu energie a statelor membre. implicit şi cea comunitară.combaterea susŃinută a acestora. Tratatul de la Lisabona include pentru prima dată o secŃiune specifică dedicată energiei. Politica de mediu – schimbări climatice În legătură directă cu domeniul energiei se află protecŃia mediului înconjurător. acordând o atenŃie deosebită tinerilor. să coordoneze şi să completeze acŃiunile statelor membre. 21 73 . apare ca un pilon central în oricare din economiile lumii. inaugurând astfel baza legală pentru acŃiunea Uniunii în acest domeniu72. asigurarea resurselor energetice.Energia din Partea a treia „Politicile şi acŃiunile interne ale Uniunii” Art. 2. O altă noutate adusă de Tratat în acest domeniu este clauza de solidaritate cu acŃiune şi în domeniul energiei73. 4. potrivit Tratatului. direct legat de nivelul de trai şi dezvoltare al populaŃiei.

stabilirea obligaŃiei acestora de a respecta acŃiunea Uniunii în acest domeniu. 83 Art.în cazul în care adoptă o decizie care defineşte o acŃiune sau o poziŃie a Uniunii.24 din TUE. În acest scop. Tratatul creează şi o nouă bază juridică78 pentru o politică spaŃială coerentă79. Totuşi. ca regulă generală. în temeiul unei decizii a Consiliului European privind interesele şi obiectivele strategice ale Uniunii.24 alin. . în ceea ce priveşte statele membre.în cazul în care adoptă o decizie privind o acŃiune sau o poziŃie a Uniunii.dezastrelor naturale şi a celor provocate de om. a competitivităŃii industriale. se creează cadrul juridic77 care permite întărirea cooperării operaŃionale între statele membre pentru a spori eficacitatea sistemelor de prevenire a catastrofelor naturale sau provocate de om şi de protecŃie împotriva acestora şi sprijinirea acŃiunilor derulate de statele membre în acest domeniu.24 alin. precum şi pentru punerea în aplicare a politicilor sale. Într-o perioadă în care apar noi actori mondiali interesaŃi de elaborarea unor proiecte spaŃiale. poate sprijini cercetarea şi dezvoltarea tehnologică şi poate coordona eforturile necesare explorării şi exploatării spaŃiului. 79 Art. 80 Art.81 Astfel. Uniunea Europeană şi relaŃiile externe ale Uniunii 1. Politica Externă şi de Securitate Comună CompetenŃa Uniunii în materie de politică externă şi de securitate comună (PESC) include toate domeniile politicii externe. Tratatul de la Lisabona aduce ca noutate. 8. 82 A se vedea supra.82 Tratatul de la Lisabona prevede faptul că domeniul politicii externe şi de securitate comună este supus unor reguli şi proceduri speciale83. Acest domeniu rămâne supus metodei interguvernamentale de adoptare a deciziilor. statele membre se abŃin de la orice acŃiune contrară intereselor Uniunii sau care poate dăuna eficienŃei sale ca forŃă de coeziune în relaŃiile internaŃionale. Preşedintele Consiliului European şi Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate. 22 78 77 . Această politică se întemeiază de dezvoltarea solidarităŃii politice reciproce a statelor membre.(3) din TUE. 81 Art.(1) din TUE. Prin urmare. în scopul promovării progresului ştiinŃific şi tehnic. Un rol important în cadrul PESC îl vor deŃine cele două noi apariŃii de rang înalt din structura instituŃională europeană.. SpaŃiul Tratatul de la Lisabona plasează în centrul politicii de cercetare crearea unui SpaŃiu European de Cercetare care să permită libera circulaŃie a cercetătorilor.189 din TFUE. pe identificarea chestiunilor de interes general şi pe realizarea unui grad din ce în ce mai mare de convergenŃă a acŃiunilor statelor membre. cooperarea dintre statele membre este acum mai necesară ca niciodată. cu vot în unanimitate. 7. ca un corolar al sprijinirii active şi necondiŃionate a PESC. precum si toate chestiunile referitoare la securitatea Uniunii.Titlul XXIII – „ProtecŃia civilă” din Partea a treia „Politicile şi acŃiunile interne ale Uniunii”. A se vedea TFUE. Uniunea poate promova iniŃiative comune. a cunoştinŃelor ştiinŃifice şi a tehnologiei. Întrucât încep să se simtă deja primele semne ale schimbărilor climatice. la propunerea Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe si politica de securitate A se vedea TFUE. precum şi protecŃia împotriva acestora.secŃiunea 3. inclusiv la definirea treptată a unei politici de apărare comune care poate conduce la o apărare comună80. respectiv inundaŃiile şi incendiile. în anumite situaŃii deciziile pot fi adoptate şi cu majoritate calificată: .Titlul XIX – „Cercetarea şi dezvoltarea tehnologică şi spaŃiul” din Partea a treia „Politicile şi acŃiunile interne ale Uniunii”.

în cazul în care adoptă orice decizie care pune în aplicare o decizie care defineşte o acŃiune sau o poziŃie a Uniunii.42 alin. demersurile Uniunii pe scena internaŃională se bazează pe valorile acesteia. inclusiv prin sprijinul acordat Ńărilor terŃe în combaterea terorismului pe teritoriul acestora. 2.43 din TUE. regionale sau globale care împărtăşesc principiile şi valorile pe care se întemeiază aceasta. Art.(7) din TUE. Consiliul şi Comisia. 88 dispoziŃiile Titlului V (articolele 21-46) din TUE şi ale PărŃii a cincea (articolele 205-222) din TFUE. în cadrul cărora Uniunea poate recurge la mijloace civile şi militare. art.- prezentată în urma unei cereri exprese pe care Consiliul European i-a adresat-o din proprie iniŃiativă. Uniunea Europeană este cea mai mare putere comercială din lume şi cel mai important furnizor de ajutor către Ńările în curs de dezvoltare. 86 Art. eradicarea sărăciei. Potrivit Tratatului. 89 A se vedea TFUE. promovând soluŃii multilaterale pentru problemele comune. acordă spaŃiu larg acŃiunii externe a Uniunii Europene88.45 din TUE. care pot contribui la combaterea terorismului. în special în cadrul OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite. De asemenea. principiile egalităŃii şi solidarităŃii. în cele din urmă. precum şi sprijinul şi protecŃia populaŃiei din Ńările menŃionate pentru a face faŃă nevoilor umanitare care apar în situaŃii diferite. de asemenea. Cooperarea cu Ńările terŃe pentru dezvoltare şi ajutorul umanitar Promovându-şi valorile şi interesele pe plan internaŃional. în cazul în care numeşte un reprezentant special. fondul iniŃial de gestionare a operaŃiilor şi o îmbunătăŃire a capacităŃilor cu sprijinul AgenŃiei Europene pentru Apărare86 În premieră.42 alin.(3). în conformitate cu articolul 51 din Carta OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite.42 alin. respectarea demnităŃii umane. celelalte state membre sunt obligate să îi acorde ajutor şi asistenŃă prin toate mijloacele de care dispun. 87 Art.Titlul III – „Cooperarea cu Ńările terŃe şi ajutorul umanitar” din Partea a cincea „AcŃiunea externă a Uniunii” 23 85 84 . potrivit căreia. În cazul în care un stat membru ar face obiectul unei agresiuni armate pe teritoriul său. AcŃiunea externă a Uniunii Europene Tratatele. Tratatul de la Lisabona introduce în acest domeniu o clauză de apărare reciprocă87. Tratatul introduce.(6). statele membre care întrunesc cele mai înalte capacităŃi militare şi care au subscris unor angajamente mai stricte în materie în vederea realizării celor mai solicitante misiuni stabilesc o cooperare structurată permanentă85 în cadrul Uniunii. Această nu aduce atingere caracterului specific al politicii de securitate şi apărare a anumitor state membre. universalitatea şi indivizibilitatea drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale. asistate de Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe şi politica de securitate. art.10 privind cooperarea structurată permanentă stabilit prin art.46 din TUE. statul de drept. Tratatul de la Lisabona aduce noi reglementări privind extinderea numărului de misiuni84. precum şi respectarea principiilor Cartei OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite şi a dreptului internaŃional. Uniunea depune toate eforturile pentru a dezvolta relaŃii şi a construi parteneriate cu Ńările terŃe şi cu organizaŃiile internaŃionale. sau la iniŃiativa Înaltului Reprezentant. Uniunea asigură coerenŃa între diferitele domenii ale acŃiunii sale externe precum şi între acestea şi celelalte politici ale sale. astfel cum au fost modificate prin Tratatul de la Lisabona. asigură această coerenŃă şi cooperează în acest scop. 3. aşa cum au fost consacrate acestea de-a lungul timpului: democraŃia. Tratatul de la Lisabona oferă o bază juridică89 acŃiunilor Uniunii în ceea ce priveşte specifică pentru acordarea ajutorului umanitar şi prevede posibilitatea înfiinŃării Corpului voluntar european de ajutor A se vedea art. Protocolul nr.42 din Tratatul privind Uniunea Europeană. Obiectivul principal al politicii Uniunii în acest domeniu îl reprezintă reducerea şi.

cât şi dezirabile. puternic şi durabil”91. unul din cei trei reprezentanŃi ai Parlamentului European la negocierile privind Tratatul în cadrul ConferinŃei Interguvernamentale 2007. Andrew Duff. 24 . acŃiunile Uniunii şi ale statelor membre se completează şi se susŃin reciproc. sistemul de guvernământ dobândit de Lisabona este de aşteptat să fie. AcŃiunile de ajutor umanitar se desfăşoară în conformitate cu principiile dreptului internaŃional şi cu principiile imparŃialităŃii. neutralităŃii şi nediscriminării. În termeni istorici este la fel de semnificativ ca şi Tratatul de la Maastricht (1992) care a introdus moneda unică şi a stabilit prevederi timpurii pentru politica de securitate şi apărare şi pentru cooperarea poliŃienească şi judiciară. Cu noul tratat pus în vigoare. Uniunea nu va mai avea nevoie şi nu va mai căuta transferuri de noi competenŃe din partea statelor membre. Potrivit Tratatului. Deşi o mai multă raŃionalizare şi simplificare vor continua să fie atât posibile. ** „Tratatul de la Lisabona va reprezenta un pas înainte în evoluŃia constituŃională a Uniunii Europene. expertul grupului ALDE pe afaceri constituŃionale.umanitar90. 90 91 Art.214 din TFUE. în toate punctele sale esenŃiale.

2009 Tratatul de la Lisabona. http://europa.htm http://curia. Nomina Lex. Londra 2008. Versiunile consolidate ale Tratatului privind Uniunea Europeană şi Tratatului privind funcŃionarea Uniunii Europene. „Glosar privind Tratatul de la Lisabona” .ro www. 2009. Ed.Bibliografie selectivă: Eduard Dragomir. Cristian Buşoi – Ghid pentru Tratatul de la Lisabona Andrew Duff . Dan NiŃă – „Tratatul de la Lisabona”.Ghidul Tratatului de la Lisabona „The Treaty of Lisbon: an impact assesment” – House of Lords.dae.gov.europa. 25 .mae.eu www.Institutul European din România.eu/lisbon_treaty/index_ro.ro.