ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

COLABORATORI: Dr. Laura Mateescu Preparator universitar, Universitatea de Medicinå ¿i Farmacie „Carol Davila“ Bucure¿ti, Catedra de Psihiatrie ¿i Psihologie a Copilului ¿i Adolescentului Dr. Raluca Grozåvescu Preparator universitar, Universitatea de Medicinå ¿i Farmacie „Carol Davila“ Bucure¿ti, Catedra de Psihiatrie ¿i Psihologie a Copilului ¿i Adolescentului Dr. Iuliana Eparu Clinica Psihiatrie a Copilului ¿i Adolescentului, Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Al. Obregia“

Lucrare publicatå cu sprijinul: S.C. ROGER-GIL – Timi¿oara Dna. Director Rodica Blågåilå Gerot Desitin GlaxoSmithKline Lilly

Universitatea de Medicinå ¿i Farmacie „Carol Davila“ Bucure¿ti Catedra de Psihiatrie a Copilului ¿i Adolescentului

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI
Conf. Dr. Iuliana DOBRESCU

Colectivul

EDITURII AMALTEA care a contribuit la realizarea acestei lucråri: Cristian Cârstoiu, Simona Derla, Antoaneta Dincå, Lucian Dumitrescu, Gabriela Fårcå¿anu, Tatiana Militaru, Ana-Maria Murariu, M.C. Popescu-Drânda, Corneliu Rusu, George Stanca, Mihaela Stanca

tehnoredactare computerizatå: AMALTEA TehnoPlus coperta: Simona Derla, Antoaneta Dincå editori: Dr. M.C. Popescu-Drânda Dr. Cristian Cârstoiu

Descrierea CIP a Bibliotecii Na¡ionale DOBRESCU, IULIANA
Actualitå¡i în PSIHOFARMACOLOGIA Copilului ¿i Adolescentului

Iuliana DOBRESCU – Bucure¿ti: Amaltea, 2004 Bibliogr. ISBN 973-9397-93-X 615.01-053.2

Actualitå¡i în PSIHOFARMACOLOGIA Copilului ¿i Adolescentului / Iuliana DOBRESCU ISBN 973-9397-93-X © 2004 – Editura Medicalå AMALTEA adresa: CP 9-8 Bucure¿ti internet: www.amaltea.ro / email: office@amaltea.ro

CUPRINS

Cuvânt înainte ------------------------------------------------------------------------------------ 13 1. Introducere (Dobrescu I.) ------------------------------------------------------------------ 17 1.1. Generalitå¡i privind noile genera¡ii de psihotrope --------------------------------- 17 1.2. Cercetårile psihofarmacologice la copil --------------------------------------------- 18 1.3. Tratamentul psihotrop în patologia copilului ¿i adolescentului ----------------- 23 1.4. Principii de administrare a medicamentelor psihotrope la copil ¿i adolescent ------------------------------------------------------------------- 25 1.5. Complian¡a la tratament. Acceptarea medica¡iei psihotrope de cåtre copil ¿i familie ---------------------------------------------------------------- 29 1.6. Defini¡ii utile ------------------------------------------------------------------------------ 32 2. No¡iuni de neuroanatomie, psihofarmacologie ¿i neurochimie (Dobrescu I., Mateescu L.) ------------------------------------------------------------------ 34 2.1. No¡iuni de neuroanatomie – Ariile cortico-subcorticale implicate în tulburårile psihice -------------------------------------------------------- 34 2.2. No¡iuni de neurochimie ¿i neurobiologie -------------------------------------------- 43 2.3. No¡iuni de farmacologie ---------------------------------------------------------------- 58 3. Tratamentul antipsihotic la copil ¿i adolescent (Dobrescu I., Mateescu L.) ------------------------------------------------------------------ 74 3.1. Defini¡ie ----------------------------------------------------------------------------------- 74 3.2. Clasificarea medicamentelor antipsihotice ----------------------------------------- 75 3.3. Structura chimicå a medicamentelor antipsihotice ------------------------------- 75 3.4. Particularitå¡i conferite de afinitatea diferitå fa¡å de receptori ----------------- 79 3.5. Antipsihoticele tipice (Neurolepticele) ----------------------------------------- 81 3.5.1. Proprietå¡ile farmacodinamice ale medicamentelor antipsihotice tipice / Ac¡iunea pe receptori ------------------------------ 81 3.5.2. Efectele clinice ale medicamentelor antipsihotice tipice ------------- 83 3.5.3. Proprietå¡ile farmacocinetice ale medicamentelor antipsihotice tipice ------------------------------------------------------------ 84 3.5.4. Indica¡iile antipsihoticelor tipice la copil ¿i adolescent ---------------- 88 3.5.5. Utilizarea clinicå a antipsihoticelor tipice -------------------------------- 89 3.5.6. Efectele secundare ale antipsihoticelor tipice -------------------------- 93 3.5.7. Interac¡iunile medicamentoase ale antipsihoticelor tipice ------------ 97 3.5.8. Neurolepticele depot --------------------------------------------------------- 97 3.6. Antipsihoticele atipice -------------------------------------------------------------- 99 3.6.1. Proprietå¡ile farmacodinamice ale medicamentelor antipsihotice atipice/Ac¡iunea pe receptori ---------------------------- 100 3.6.2. Proprietå¡ile farmacocinetice ale medicamentelor antipsihotice atipice -------------------------------------------------------- 102 3.6.3. Indica¡iile antipsihoticelor atipice la copil ¿i adolescent ------------- 107 3.6.4. Utilizarea clinicå a antipsihoticelor atipice ----------------------------- 108 3.6.5. Efectele secundare ale antipsihoticelor atipice la copil ¿i adolescent -------------------------------------------------------- 111 3.6.7. Interac¡iunile medicamentoase ale antipsihoticelor atipice ---------- 115

6

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

3.6.8. Contraindica¡iile administrårii antipsihoticelor tipice ¿i atipice la copil ¿i adolescent ------------------------------------ 115 3.7. Studii clinice -------------------------------------------------------------------------- 117 4. Tratamentul antidepresiv la copil ¿i adolescent (Dobrescu I., Mateescu L.) --------------------------------------------------------------- 159 4.1. Defini¡ie --------------------------------------------------------------------------------- 159 4.2. Clasificarea medicamentelor antidepresive -------------------------------------- 159 4.3. Efecte clinice -------------------------------------------------------------------------- 160 4.4. Antidepresivele triciclice, tetraciclice ¿i ciclice atipice ----------------- 165 4.4.1. Mecanismele farmacodinamice ale antidepresivelor ciclice ------- 165 4.4.2. Mecanismele farmacocinetice ale antidepresivelor tri- ¿i tetraciclice ------------------------------------------------------------ 166 4.4.3. Indica¡iile antidepresivelor ciclice la copil ¿i adolescent ------------ 169 4.4.4. Efectele adverse ale antidepresivelor ciclice ------------------------- 170 4.4.5. Utilizarea clinicå a tratamentului cu antidepresive triciclice ------- 172 4.4.6. Precau¡ii ¿i contraindica¡ii ale tratamentului cu antidepresive triciclice ----------------------------------------------------- 175 4.4.7. Interac¡iunile medicamentoase ale antidepresivelor ciclice -------- 177 4.5. Antidepresivele inhibitori selectivi ai recaptårii serotoninei --------- 177 4.5.1. Mecanismele farmacodinamice ale inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei ----------------------------------------- 178 4.5.2. Mecanismele farmacocinetice ale inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei ----------------------------------------- 179 4.5.3. Indica¡iile inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei la copil ¿i adolescent ------------------------------------------------------- 182 4.5.4. Efectele adverse ale inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei ------------------------------------------------------- 184 4.5.5. Utilizarea clinicå a inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei la copil ¿i adolescent ---------------------------------------- 187 4.5.6. Contraindica¡iile administrårii inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei ---------------------------------------------------- 190 4.5.7. Interac¡iunile medicamentoase ale inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei ----------------------------------------- 191 4.6. Antidepresivele de tip antagoni¿ti ai receptorilor noradrenergici ¿i serotoninergici (NA + 5HT) – Mirtazapina -------------------------------- 191 4.6.1. Mecanismele farmacodinamice ale mirtazapinei --------------------- 191 4.6.2. Mecanismele farmacocinetice ale mirtazapinei ---------------------- 192 4.6.3. Indica¡iile mirtazapinei ----------------------------------------------------- 192 4.6.4. Contraindica¡iile mirtazapinei --------------------------------------------- 192 4.6.5. Efectele secundare ale mirtazapinei ------------------------------------ 192 4.6.6. Utilizarea clinicå a mirtazapinei ------------------------------------------ 193 4.6.7. Interac¡iunile medicamentoase ale mirtazapinei ---------------------- 193 4.7. Antidepresivele de tip inhibitori ai recaptårii serotoninei ¿i noradrenalinei ¿i dopaminei (IR 5HT/NA/DA) – Venlafaxina ------ 193 4.7.1. Mecanismele farmacodinamice ale venlafaxinei --------------------- 193 4.7.2 . Mecanismele farmacocinetice ale venlafaxinei ----------------------- 194 4.7.3. Indica¡iile venlafaxinei ----------------------------------------------------- 194 4.7.4. Contraindica¡iile ¿i precau¡iile venlafaxinei ---------------------------- 194

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

7 195 195 196 196 196 197 197 197 198 199 199 200 200 200 200 201 201 201 201 202 202 202 203 203 203 203 204 204 204 205 205 205 206 206 206 207 207 207 208 209 209 209 210 210

4.7.5. Efectele secundare ale venlafaxinei -----------------------------------4.7.6. Utilizarea clinicå a venlafaxinei -----------------------------------------4.7.7. Interac¡iunile medicamentoase ale venlafaxinei ---------------------4.8. Antidepresivele de tip inhibitori ai recaptårii dopaminei ¿i noradrenalinei ¿i serotoninei (IR DA/NA/5HT) – Bupropionul -----4.8.1. Mecanismele farmacodinamice ale bupropionului -------------------4.8.2. Mecanismele farmacocinetice ale bupropionului --------------------4.8.3. Indica¡iile bupropionului ---------------------------------------------------4.8.4. Contraindica¡iile bupropionului -------------------------------------------4.8.5. Efectele secundare ale bupropionului ---------------------------------4.8.6. Utilizarea clinicå a bupropionului ----------------------------------------4.8.7. Interac¡iunile medicamentoase -----------------------------------------4.9. Antidepresivele tip inhibitor selectiv al recaptårii noradrenergice (ISR NA) – Reboxetina -------------------------------------4.9.1. Mecanismele farmacodinamice ale reboxetinei ---------------------4.9.2. Mecanismele farmacocinetice ale reboxetinei -----------------------4.9.3. Indica¡iile reboxetinei ------------------------------------------------------4.9.4. Contraindica¡iile ¿i precau¡iile tratamentului cu reboxetinå --------4.9.5. Efectele secundare ale tratamentului cu reboxetinå ---------------4.9.6. Utilizarea clinicå a reboxetinei ------------------------------------------4.9.7. Interac¡iunile medicamentoase ale reboxetinei ----------------------4.10. Antidepresivele tip antagonist 5HT2 – Trazodona ----------------------4.10.1. Mecanismele farmacodinamice ale trazodonei ----------------------4.10.2. Mecanismele farmacocinetice ale trazodonei ------------------------4.10.3. Indica¡iile trazodonei ------------------------------------------------------4.10.4. Contraindica¡iile trazodonei ----------------------------------------------4.10.5. Efectele secundare ale trazodonei -------------------------------------4.10.6. Utilizarea clinicå a trazodonei -------------------------------------------4.10.7. Interac¡iunile medicamentoase ale trazodonei -----------------------4.11. Antidepresivele tip antagonist 5HT2 – Nefazodona ---------------------4.11.1. Mecanismele farmacodinamice ale nefazodonei -------------------4.11.2. Mecanismele farmacocinetice ale nefazodonei ---------------------4.11.3. Indica¡iile nefazodonei ----------------------------------------------------4.11.4. Contraindica¡iile nefazodonei --------------------------------------------4.11.5. Efectele secundare ale nefazodonei -----------------------------------4.11.6. Utilizarea clinicå a nefazodonei -----------------------------------------4.11.7. Interac¡iunile medicamentoase ale nefazodonei ---------------------4.12. Antidepresivele tip inhibitori ai monoamin-oxidazei (IMAO) -------4.12.1. Clasificarea inhibitorilor monoamin-oxidazei -------------------------4.12.2. Mecanismele farmacodinamice ale inhibitorilor monoamin-oxidazei --------------------------------------------------------4.12.3. Mecanismele farmacocinetice ale inhibitorilor monoamin-oxidazei --------------------------------------------------------4.12.4. Indica¡iile inhibitorilor monoamin-oxidazei -----------------------------4.12.5. Contraindica¡iile ¿i precau¡iile inhibitorilor monoamin-oxidazei ---4.12.6. Efectele secundare ale inhibitorilor monoamin-oxidazei -----------4.12.7. Utilizarea clinicå a inhibitorilor monoamin-oxidazei -----------------4.13. Studii clinice ale antidepresivelor efectuate la copil ¿i adolescent (Eparu I.) -------------------------------------------------------------------------------

232 5. Mecanismele farmacodinamice ale lamotriginei ---------. Mecanismele farmacocinetice ale acidului valproic -----.252 5.4.257 5.7.3.5.3.2.255 5.1.3.3.4.3. Interac¡iunile medicamentoase ------------------------------.3. Mecanismele farmacocinetice ale gabapentinului -------.257 5.3. Indica¡iile topiramatului ----------------------------------------.8.2. Lamotrigina ---------------------------------------------------------------.263 5. Tratamentul stabilizator al dispozi¡iei/timostabilizator la copil ¿i adolescent (Dobrescu I. Utilizarea clinicå a gabapentinului --------------------------.5.3.257 5.7. Efectele secundare ale carbamazepinei ------------------.3.6.3.7.263 5.6.247 5. Indica¡iile carbamazepinei ------------------------------------.260 5.232 5. Efectele secundare ale topiramatului ----------------------.7. Clasificare -----------------------------------------------------------------------------.6.3.3. Introducere ------------------------------------------------------------------. Utilizarea clinicå a topiramatului ----------------------------.6. Influen¡area testelor de laborator ---------------------------.3. Carbamazepina -----------------------------------------------------------. Mecanismele farmacodinamice ale medicamentelor anticonvulsivante ----------------------------------------------------------. Mecanismele farmacodinamice ale gabapentinului ------.3.256 5.263 .3. Mecanismele farmacodinamice ale acidului valproic ---.258 5.232 5.7. Topiramatul ---------------------------------------------------------------.3. Efectele secundare ale acidului valproic ------------------.3.246 5.7.4.263 5.3.3.3.262 5. Interferen¡ele cu testele de laborator ----------------------.243 5. Mecanismele farmacodinamice ale topiramatului -------.255 5.245 5.3.5.3.244 5. Utilizarea clinicå a lamotriginei ------------------------------.253 5. Contraindica¡iile carbamazepinei ----------------------------.3.5..260 5.3.6.4.5. Indica¡iile gabapentinului --------------------------------------.4.3.4.2. Efectele secundare ale gabapentinului --------------------.7.6.4.3. Mecanismele farmacocinetice ale lamotriginei -----------.3.258 5. Interac¡iunile medicamentoase ale carbamazepinei ----.7.261 5.7.3.5. Grozåvescu R.250 5.232 5. Timostabilizatoarele anticonvulsivante -------------------------------------.259 5.253 5.3.3.3.247 5.6.3.5.2.260 5.248 5. Acidul valproic -----------------------------------------------------------.4. Gabapentinul -------------------------------------------------------------.7.6.4.1.7.5.5.3.3.3.242 5.3.) --------------------------------.4.3.4.1.3.2.3.232 5. Mecanismele farmacocinetice ale topiramatului ---------.3.3.3.3.3. Interac¡iunile medicamentoase ale acidului valproic ----.245 5.3.3.241 5. Mecanismele farmacodinamice ale carbamazepinei ----.6. Indica¡iile acidului valproic ------------------------------------.3.6. Modificarea testelor de laborator ----------------------------. Efectele secundare ale lamotriginei ------------------------.261 5.1.4.1. Indica¡iile lamotriginei -----------------------------------------.242 5.3. Interac¡iunile medicamentoase ------------------------------.258 5.3.3. Mecanismele farmacocinetice ale carbamazepinei -----.248 5.6. Defini¡ie --------------------------------------------------------------------------------.5.255 5.3.3.5.8 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 5.7.234 5. Influen¡area testelor de laborator ---------------------------.255 5.7.259 5.1.4. Utilizarea clinicå a carbamazepinei -------------------------.2.3. Interac¡iunile medicamentoase ale topiramatului --------. Utilizarea clinicå a acidului valproic ------------------------.5. Influen¡area testelor de laborator ---------------------------.6.261 5.3.3.5.3.1.2.3.3.245 5.6.

Mecanismele farmacodinamice ale buspironei ----------------------6.6. Defini¡ie --------------------------------------------------------------------------------6.271 5.275 5. Contraindica¡iile buspironei ----------------------------------------------6.) ---------------------------------------------------------------7. Medicamentele neurotrofice la copil ¿i adolescent (Dobrescu I.4. Buspirona ----------------------------------------------------------------------------6.3..264 5.3.1. Mecanismele farmacocinetice ale buspironei ------------------------6.5. Interac¡iunile medicamentoase ale buspironei -----------------------7.3.4.264 5. Piritinolul ----------------------------------------------------------------------------7.4.2.2.3.5.4.2.267 5. Mecanismele farmacocinetice ale litiului ------------------------------.1.1.1. Efectele secundare ale benzodiazepinelor ---------------------------6.4.4. Benzodiazepinele ------------------------------------------------------------------6.1. Mecanismele farmacodinamice ale piracetamului ------------------7.274 5. Contraindica¡iile piracetamului ------------------------------------------7.6.2.4.3. Indica¡iile litiului ------------------------------------------------------------.7.5.4.1.5. Clasificarea medicamentelor anxiolitice ¿i hipnoinductoare -----------------6. Mecanismele farmacodinamice ale litiului ----------------------------. Interac¡iunile medicamentoase ale benzodiazepinelor -------------6.4. Utilizarea clinicå a benzodiazepinelor la copii ¿i adolescen¡i -----6.2.4. Contraindica¡iile utilizårii piritinolului ------------------------------------- 277 277 278 278 278 278 283 283 287 288 288 290 292 292 292 293 294 294 294 294 295 296 296 296 296 296 301 301 301 301 302 302 302 302 302 .3.276 6. Indica¡iile piracetamului la copil ¿i adolescent -----------------------7.8.3.. Introducere ----------------------------------------------------------------------------6.265 5. Tratamentul anxiolitic ¿i sedativ-hipnotic la copil ¿i adolescent (Dobrescu I.4. Clasificarea neurotroficelor ---------------------------------------------------------7.) --------------------------------------------6. Indica¡iile benzodiazepinelor la copil ¿i adolescent -----------------6.4. Studii clinice (Eparu I. Piracetamul --------------------------------------------------------------------------7. Utilizarea clinicå a piracetamului la copil ¿i adolescent ------------7.4.4.4. Interac¡iunile medicamentoase ale litiului -----------------------------. Efectele secundare ale piracetamului ---------------------------------7.4.) ------------------------------------------------------------. Litiul -----------------------------------------------------------------------------------.5. Mecanismele farmacodinamice ale benzodiazepinelor -------------6. Interac¡iunile medicamentoase ale piracetamului -------------------7.5.5. Utilizarea clinicå a litiului -------------------------------------------------.4.275 5. Utilizarea clinicå a buspironei la copii ¿i adolescen¡i ---------------6.8.4. Mecanismele farmacodinamice ale piritinolului ----------------------7. Influen¡area testelor de laborator ---------------------------------------. Efectele adverse ale buspironei ----------------------------------------6.4.3.6. Efectele secundare ale litiului -------------------------------------------. Contraindica¡iile benzodiazepinelor ------------------------------------6.4.4. Mateescu L. Mecanismele farmacocinetice ale benzodiazepinelor --------------6.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 9 5.2.5.5. Defini¡ie --------------------------------------------------------------------------------7.1.4.4.267 5. Indica¡iile piritinolului la copil ¿i adolescent ---------------------------7.3. Introducere ------------------------------------------------------------------.2.5.3.5.7.3.7.3.5. Efectele clinice ale benzodiazepinelor ---------------------------------6.4.6.4.4.3. Mateescu L. Indica¡iile buspironei la copil ¿i adolescent ---------------------------6.5.

2.304 7.5. Indica¡iile Mentat la copil ¿i adolescent -------------------------------.312 7.303 7.1.5.305 7.8. Indica¡iile lecitinei la copil ¿i adolescent -------------------------------.7. Tonotil-N ------------------------------------------------------------------------------.306 7.4.5. Utilizarea clinicå a Tonotil-N la copil ¿i adolescent -----------------. Mentat (BR-16A) --------------------------------------------------------------------.3.311 7.4.4.6.5.11. Contraindica¡iile administrårii meclosulfonatului ---------------------.305 7. Utilizarea clinicå a meclosulfonatului la copil ¿i adolescent ------.5.9.311 7.12.6.5.9.7.303 7.7.304 7. Lecitina --------------------------------------------------------------------------------.2.305 7.9. Utilizarea clinicå a piridoxinei la copil ¿i adolescent ----------------.4.303 7. Mecanismele farmacodinamice ale lecitinei ---------------------------.303 7.8.2.2. Efectele secundare ale vincaminei ------------------------------------.10.303 7.309 7. Indica¡iile vincaminei la copil ¿i adolescent --------------------------. Efectele secundare ale Ginkgo Biloba --------------------------------.6. Efectele secundare ale Cerebrolisynului ------------------------------. Mecanismele farmacocinetice ale Cerebrolisynului -----------------. Mecanismele farmacodinamice ale Cerebrolisynului ---------------.5.7.6.4.12.4. Meclosulfonat -----------------------------------------------------------------------. Ginkgo Biloba EGb761 ----------------------------------------------------------.1. Contraindica¡iile administrårii Ginkgo Biloba -------------------------. Efectele secundare ale Mentat ------------------------------------------.309 7.3.307 7.2. Mecanismele farmacodinamice ale Ginkgo Biloba -----------------. Utilizarea clinicå a vincaminei la copil ¿i adolescent ---------------.5.6. Efectele secundare ale meclosulfonatului ----------------------------.311 7.308 7.311 7.311 7.6.12.12.305 7. Indica¡iile Tonotil-N la copil ¿i adolescent ----------------------------. Contraindica¡iile administrårii Cerebrolisynului -----------------------.310 7. Utilizarea clinicå a Cerebrolisynului la copil ¿i adolescent --------.306 7. Utilizarea clinicå a lecitinei la copil ¿i adolescent -------------------.305 7.6.8.5. Contraindica¡iile administrårii vincaminei -----------------------------.9. Utilizarea clinicå a Mentat la copil ¿i adolescent ---------------------.12. Utilizarea clinicå a Ginkgo Biloba la copil ¿i adolescent ----------. Utilizarea clinicå a piritinolului la copil ¿i adolescent ---------------.11. Indica¡iile Ginkgo Biloba la copil ¿i adolescent ----------------------.309 7. Contraindica¡iile administrårii lecitinei ----------------------------------.10.309 7.307 7. Contraindica¡iile administrårii Tonotil-N -------------------------------.307 7.11.12. Interac¡iunile medicamentoase ale Ginkgo Biloba ------------------.11.11.305 7.3.8.11.9.10.1.4.1.5. Mecanismele farmacodinamice ale Mentat --------------------------. Indica¡iile meclosulfonatului la copil ¿i adolescent ------------------. Cerebrolisyn -------------------------------------------------------------------------.8.3. Vincamina ---------------------------------------------------------------------------.3.2.306 7.305 7.3. Mecanismele farmacodinamice ale Tonotil-N -----------------------.5. Mecanismele farmacodinamice ale meclosulfonatului -------------.312 7.312 7.3.1.4.7.312 .7.308 7.312 7.1.1.303 7.2. Contraindica¡iile administrårii Mentat -----------------------------------.309 7.311 7.308 7.9. Mecanismele farmacodinamice ale piridoxinei -----------------------.312 7.307 7.1. Indica¡iile Cerebrolisynului la copil ¿i adolescent --------------------. Piridoxina ----------------------------------------------------------------------------.2.10 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 7.4.4.7.303 7.5.304 7.312 7. Efectele secundare ale lecitinei ----------------------------------------. Mecanismele farmacodinamice ale vincaminei ----------------------. Efectele secundare ale Tonotil-N --------------------------------------.312 7.8. Efectele secundare ale piritinolului -------------------------------------.10.3.10.303 7.8.307 7. Indica¡iile piridoxinei la copil ¿i adolescent ---------------------------.311 7.10.6.

4.8. Observa¡ii clinice ¿i terapeutice legate de experien¡a personalå a autorilor (Dobrescu I. Utilizarea clinicå a meclofenoxatului la copil ¿i adolescent -------7.1.2. Contraindica¡iile administrårii meclofenoxatului ---------------------7. Meclofenoxat ------------------------------------------------------------------------7. Efectele secundare ale meclofenoxatului ------------------------------ 8.346 . Utilizarea clinicå a colinei glicerofosfat la copil ¿i adolescent ---------------------------------------------------------------7. Precau¡ii ¿i contraindica¡ii ------------------------------------------------.334 8.3.1.333 8.1.1. Mecanismele farmacodinamice ale meclofenoxatului --------------7.332 8. Utilizarea clinicå a atomoxetinei ----------------------------------------.2. Efectele secundare ale colinei glicerofosfat -------------------------7.333 8. Clasificare -------------------------------------------------------------------.2.2.7.. Tratamentul stimulant la copil ¿i adolescent -----------------------------------. Efectele secundare -------------------------------------------------------.323 8.14.3.335 8.337 Bibliografie -------------------------------------------------------------------------------------. Contraindica¡iile administrårii colinei glicerofosfat ------------------7.328 8.321 8.7. Efectele adverse -----------------------------------------------------------.1.13.13.2.2.2. Indica¡iile meclofenoxatului la copil ¿i adolescent ------------------7.1.5. Defini¡ie ----------------------------------------------------------------------.10.315 8.6.332 8.6.3.318 8.1.13.1.1.9.335 8.316 8.1. Interac¡iunile medicamentoase -----------------------------------------.3.3.9. Mecanismele farmacodinamice -----------------------------------------. Eparu I.316 8.2.334 8.318 8.14.1.333 8. Mecanismele farmacodinamice ale atomoxetinei -------------------.5. Precau¡ii ¿i contraindica¡ii ------------------------------------------------. Indica¡iile atomoxetinei la copil ¿i adolescent ------------------------. Defini¡ie ----------------------------------------------------------------------.14.4.1.) --------------------------------------------------.335 8.2.2. Utilizarea clinicå -----------------------------------------------------------.8.14.5.4.332 8.14. Mecanismele farmacocinetice ale atomoxetinei ---------------------.2.2. Mecanismele farmacocinetice ------------------------------------------. Mecanismele farmacodinamice ale colinei glicerofosfat ----------7. Efectele clinice -------------------------------------------------------------.315 8.5.1.13.335 9. Indica¡iile colinei glicerofosfat la copil ¿i adolescent ---------------7. Indica¡iile la copil ¿i adolescent -----------------------------------------.) ------------------------.2.334 8.1. Tratamentul specific al tulburårii hiperkinetice cu deficit de aten¡ie la copil ¿i adolescent (Dobrescu I.4.13. Studii clinice ------------------------------------------------------------------------.10. Atomoxetina -------------------------------------------------------------------------.2.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 11 313 313 313 313 313 313 313 313 313 314 314 314 7.1.13. Introducere ------------------------------------------------------------------.320 8.315 8.2. Efectele clinice -------------------------------------------------------------. Colina glicerofosfat ---------------------------------------------------------------7. Interac¡iunile medicamentoase -----------------------------------------.14.

.

Dr. Fiecare capitol cuprinde finalmente trecerea în revistå a fiecårui preparat utilizat în prezent în clinica de psihiatrie a copilului ¿i adolescentului într-o manierå exhaustivå (caracterizare chimicå.) pentru a putea prezenta apoi. Sunt prezentate cele mai recente informa¡ii privind no¡iuni de neuroanatomie. neurochimie. Prima calitate a cår¡ii este caracterul monografic pe care autoarea a ales så îl confere materialului prezentat. structurå chimicå. se ¿tie. Autoarea. precum ¿i a experien¡ei acumulate în prescrierea acestora. arsenalul psihofarmacologic modern disponibil în aceastå specialitate medicalå a devenit impresionant în ultimii 15 ani. Exhaustivå este ¿i lista agen¡ilor . principii de administrare a psihotropelor la aceastå grupå de vârstå cu risc. efecte adverse etc. „Carol Davila“. cu siguran¡å. de experien¡å tråitå în practica clinicå de zi cu zi a autoarei ¿i colaboratorilor domniei sale. abordeazå – în debutul lucrårii – temele generale introductive. Fiecare categorie de psihotrope este de asemenea abordatå dupå o schemå descriptivå amånun¡itå (clasificare. date actuale despre complian¡a la tratament (obiectiv major în terapeutica psihiatriei infantile) ¿. farmacocineticå.a. farmacodinamie. argumentat.. necesare pentru în¡elegerea completå ¿i aprofundatå a temei centrale a cår¡ii. afinitate fa¡å de receptori etc.Cuvânt înainte Lucrarea propuså de d-na Conf. prescrip¡iile la copil necesitå o atentå judecatå clinicå ¿i minu¡ioaså urmårire in timp. Într-adevår.M. fårå så fie omiså importanta problemå a interac¡iunilor medicamentoase). ¿eful Clinicii de Psihiatrie a Copilului ¿i Adolescentului a U. iar practicienii psihiatriei copilului ¿i adolescentului din ¡ara noastrå aveau nevoie. avantajele ¿i dezavantajele prescrip¡iei unei categorii de psihotrope sau ale alteia. de o sintezå asupra modalitå¡ilor de a utiliza în clinicå noile substan¡e psihotrope. A doua calitate a lucrårii este caracterul ei viu. asupra indica¡iilor ¿i contraindica¡iilor. farmacologie. este o premierå în literatura ¿tiin¡ificå medicalå de la noi. atât în alte pår¡i ale lumii.F. datå fiind marja mai îngustå dintre efectele clinice ¿i cele adverse. alåturi de cî¡iva colegi tineri din colectivul pe care îl conduce. pe larg ¿i utilizând cele mai noi informa¡ii din studiile clinice de datå foarte recentå. cât ¿i la noi. cu atât mai mult cu cât. Iuliana Dobrescu.

de concep¡ie ¿i de pionierat pe care a depus-o în elaborarea acestei cår¡i ¿i så remarcåm ceea ce. Recomandåm cu toatå convingerea aceastå carte pentru a intra în bibliografia obligatorie a tuturor psihiatrilor de copii. Nu sunt omise nici neurolepticele clasice sau antidepresivele primei genera¡ii. U. într-o restructurare conceptualå ¿i terapeuticå importantå. de fapt. în practica lor curentå. cu finalitate profitabilå pentru micii/tinerii ei pacien¡i. ¿tiam mai de mult privitor la colectivul acestei clinici bucure¿tene de la Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. la ceea ce practica pediatricå reprezintå în particular. o altå calitate a cår¡ii. pediatru sau specialist în psihiatria pediatricå. roadele. în ultimele 2-3 decenii. Nu ne råmâne decât så o felicitåm pe autoare pentru munca remarcabilå. dr. În acest context. Al. Medicii cu experien¡å s-au confruntat adesea cu procesul de „adultomorfizare“ în tratamentul bolilor psihice ale vârstelor fragede. de informare.M. î¿i aratå acum. fiind supu¿i unui efort permanent de adaptare a schemelor recunoscute ¿i aplicate la adult. au reu¿it så integreze . Aceasta este. fie el specialist în medicina de familie. care a caracterizat acest colectiv de-a lungul deceniilor. Obregia“: atmosfera de colegialå emula¡ie ¿i de asigurare a unei continuitå¡i benefice a genera¡iilor de speciali¿ti. dar ¿i a tuturor medicilor. cu problematica copilului ¿i a adolescentului. ceea ce constituie fårå îndoialå un fapt pozitiv pentru o specialitate aflatå. Capitolul 9 cuprinde o pasionantå (ca stil de expunere ¿i informa¡ie utilå transmiså cititorului) ¿i instructivå sintezå a experien¡ei proprii a colectivului de autori. Autorii. Dan Prelipceanu ªeful Catedrei de Psihiatrie. de altfel. în efortul lor de a prezenta cele mai moderne concep¡ii ¿i descoperiri din psihiatria actualå.F „Carol Davila“ Bucure¿ti Psihopatologia copilului ¿i adolescentului reprezintå o piatrå grea de încercare pentru oricare medic. prin apari¡ia acestei valoroase lucråri. ca ¿i pentru familiile acestora ¿i pentru societate în general. care continuå så råmânå în uz în noile condi¡ii.terapeutici prezenta¡i. Conf. încå o datå. care vin în contact. cu spectre adaptate de prescrip¡ie. a cårei concluzie generalå este un optimism terapeutic bine argumentat ¿i bine temperat. apari¡ia lucrårii de fa¡å reprezintå un eveniment ¿tiin¡ific major. de orice specialitate.

care vor putea fi mai u¿or pozi¡ionate. contraindica¡ii. comunicarea este un factor determinant în reu¿ita unei terapii. pe medic. demonstrând talent. familiarizându-i cu termeni specifici psihiatriei. „trucuri“ specifice. dar. Sunt prezentate ¿i perspectivele terapeutice. De asemenea.. societate). Cum altfel am putea îngriji un suflet de copil aflat în suferin¡å? Irina Dan Medic primar psihiatru Doctor în medicinå . Era necesarå nu numai o selec¡ie a descoperirilor teoretice recente. Expuse într-un mod accesibil (dar nicidecum facil). temele referitoare la particularitå¡ile psihopatologiei infantile pot deveni un excelent îndrumar pentru viitorii practicieni. Aceste intersec¡ii sunt multidirec¡ionale.aspecte ale cercetårii fundamentale. care stau la baza tratatelor medicale interna¡ionale. dupå validarea lor. au darul de a exemplifica aspecte tipice. Acest fapt vine în ajutorul tuturor cititorilor cår¡ii. pe medicul curant! Prezentårile de caz. dar ¿i o „umanizare“ a aspectului pragmatic. pe micul pacient ¿i pe familia acestuia. neuropsihofarmacologiei ¿i studiilor clinice de profil. dacå nu cumva îi decep¡ioneazå. afectându-i pe to¡i cei implica¡i. Astfel. În labirintul de ghiduri terapeutice. era nevoie de un îndrumar. doze. cu interdependen¡ele ¿i influen¡ele pe care le suportå. întâlnite în psihiatria pediatricå. În rela¡ia medic-pacient-familie. logicå. în final. inteligen¡å ¿i iubire. Desfå¿urarea capitolelor este cursivå. cu partea aplicativå din clinicå ¿i din via¡a de zi cu zi. muncå. trecerea în revistå a tuturor psihotropelor utilizate în practica modernå subliniazå particularitå¡ile de utilizare la vârstele tinere. rodul unei îndelungate ¿i pasionate experien¡e clinice. concep¡ii ¿i postulate. ¿coalå. Dacå teoria purå nu trece cu succes pragul spre aplicarea clinicå. copilul ¿i adolescentul sunt privi¡i în ansamblul mediului lor de via¡å (familie. indica¡ii. un bagaj bogat de cuno¿tin¡e teoretice pare a nu fi suficient. cu prescurtåri ¿i scale moderne de evaluare. ghiduri de diagnostic. aflate încå în cercetare. efectele pozitive se laså multå vreme a¿teptate. pe cele deosebite. mai ales. deopotrivå! ªi. Dar. cuprinzând importante note explicative care dau claritate informa¡iei. dåruire. nu în ultimul rând.. Cartea de fa¡å deschide calea integrårii literaturii psihiatrice române¿ti în circuitul bibliografic interna¡ional.

.

care erau numai pentru câteva tulburåri. atât pentru antipsihoticele atipice. fie cå este vorba de studii „double blind – placebo“ sau „open label trial“. precum ¿i alte medicamente mai nou introduse în tratamentul tulburårilor psihice. dar ¿i pentru cele mai noi molecule de antidepresive. exista un mic tabel cu medicamente psihotrope. ¡inând seama de particularitå¡ile acestor categorii de vârstå.1. Aståzi. dar ¿i studii aflate încå în lucru. „double-blind – placebo“ la adult. Este evident. precizând pentru fiecare substan¡å în parte rezultatele cercetårilor. Aståzi asiståm la o adevåratå „invazie“ de substan¡e psihotrope. ne-am stråduit så utilizåm cât mai multe studii recente de psihofarmacologie pentru medicamentele aprobate de FDA la copil ¿i adolescent. „propuså pentru a fi aprobatå“ sau „neaprobatå“ la copil ¿i adolescent. În materialul pe care îl vom prezenta în continuare. cu particularitå¡ile de indica¡ii ¿i administrare la copii ¿i adolescen¡i. Încercåm în lucrarea de fa¡å så prezentåm medica¡ia psihotropå. precizând ¿i „statutul“ de substan¡å „aprobatå de FDA“. în psihofarmacologia pediatricå existau doar câteva grupe de medicamente. Generalitå¡i privind noile genera¡ii de psihotrope În urmå cu 20 de ani. iar pentru copil ¿i adolescent dozele au fost calculate prin extrapolarea rezultatelor ob¡inute la adult. . s-au ob¡inut prin studii controlate. în manualele de neuro-psihiatrie a copilului. dar nu înainte de a discuta despre particularitå¡ile de farmacocineticå ¿i farmacodinamie la copil. cå de la indica¡iile ini¡iale. se poate scrie o carte întreagå despre substan¡ele folosite în tratamentul tulburårilor psihice ale copilului ¿i adolescentului. Informa¡iile despre noile genera¡ii de antipsihotice ¿i antidepresive. în marea lor majoritate. s-a ajuns aståzi la un spectru mult lårgit al recomandårilor. În urmå cu douå decenii.1 INTRODUCERE 1.

• varietatea simptomelor secundare ¿i laturile heterogene (prezen¡a comorbiditå¡ii la copil). În primele capitole. 2000. Urmårirea efectelor secundare este dificil de fåcut la copii. 1. precum ¿i no¡iuni de neurochimie. iar studiile clinice randomizate la copil sunt în numår foarte redus. no¡iuni despre receptori ¿i transport interneuronal. 2002): • deficitul consensual privind criteriile de diagnostic ¿i instrumentele de måsurare a variabilelor dependente. iar medicii de familie sau educatorii pot confunda efectele secundare cu boli digestive intercurente. 1996. cita¡i de Carol Schall.18 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Vom aduce argumente bazate atât pe experien¡a personalå. cât ¿i medicul trebuie så lucreze ca o echipå în . Bristol et al. • dificultatea de a ob¡ine loturi suficient de mari pentru a fi semnificative statistic. precum iritabilitatea. atât familia. Deocamdatå. mai ales cå în aceste domenii s-au fåcut progrese foarte mari în ultimii 10 ani. deoarece ei nu reclamå scåderea apetitului. • inabilitatea copilului (mai ales a copilului cu autism) de a comunica experien¡a post tratament. cât ¿i pe dovezi din literatura de specialitate.2. mai ales la cei cu întârziere mintalå sau autism. • dificultå¡i de definire a „succesului terapeutic“. Pentru a putea evalua corect raportul dintre beneficiile ¿i riscurile tratamentului. Mul¡i autori considerå cå cercetarea psihofarmacologicå la copil se aflå în primele etape. existå studii care folosesc „open label“ ¿i foarte pu¡ine studii care folosesc metoda de cercetare „double blind – placebo controlled“ pentru måsurarea efectelor tratamentului. uneori. care. 1997. durerile abdominale. care apar frecvent la ace¿ti copii sau nu interpreteazå simptome. nu este func¡ionarea normalå a¿teptatå de familie. diareea. iar studiul acestor molecule psihotrope aduce în permanen¡å noi informa¡ii. ca apar¡inând tulburårii psihice respective. Cercetårile psihofarmacologice la copil Cercetårile psihofarmacologice la copil se confruntå cu urmåtoarele dificultå¡i (Arnold et al. • dificultå¡ile copiilor de a participa la evaluårile structurate. profesorii sau educatorii. am considerat necesar så reamintim ariile neuroanatomice implicate în psihofarmacologie.

Precizåm cå în ultimii ani existå extrem de pu¡ine studii care så se fi ocupat de tratamentul cu antidepresive triciclice. care aratå cå. în timp ce substan¡a testatå este datå unui alt grup. Studiul controlat (placebo) [(placebo) controlled study] este un studiu în care o substan¡å inactivå (placebo) sau un tratament standard pentru acea boalå este administratå unui grup de participan¡i (grup de control). pe site-ul Medline precum ¿i pe alte site-uri ce oferå informa¡ie medicalå. în revistele de psihofarmacologie. Studiul simplu orb (single-blind study sau single-masked study) este un studiu în care o parte. Studiul deschis (open-label study) este un studiu clinic în care doctorii ¿i participan¡ii ¿tiu ce medica¡ie este administratå. tipul epidemiologic al studiului ¿i durata acestuia. Tratamentul psihotrop la copii trebuie så aibå în vedere în principal riscul efectelor secundare ¿i apoi beneficiul medica¡iei. La copil ¿i adolescent. încet. dar existå din ce în ce mai multe comunicåri de caz sau studii pe loturi mici. Rezultatele ob¡inute în cele douå grupe sunt comparate pentru a vedea dacå tratamentul investigat este eficace în tratarea tulburårii. Trecerea în revistå a studiilor farmacologice la copil ¿i adolescent în ultimii cinci ani dovede¿te interesul pe care clinicienii îl aratå moleculelor de nouå genera¡ie.1. fie cå este investigatorul sau participantul.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 19 administrarea. în ultimii 5 ani. nu cunoa¿te ce medica¡ie prime¿te participantul. se vor ob¡ine mai multe informa¡ii corecte privind administrarea acestor noi genera¡ii de psihotrope la copil ¿i adolescent. Literatura ultimilor ani cuprinde relativ pu¡ine studii psihofarmacologice care au ca ¡intå popula¡ia cu vârste cuprinse între 3-18 ani. monitorizarea ¿i evaluarea efectelor medica¡iei. Ordonarea s-a fåcut în func¡ie de medicamentul studiat. Deoarece ar putea exista confuzii în interpretarea studiilor din tabel ¿i pentru a u¿ura întelegerea datelor prezentate. foarte pu¡ine studii sunt aprobate de FDA. încet. . Tabelul 1. face o trecere în revistå a studiilor psihofarmacologice efectuate la copil ¿i adolescent ¿i a avut ca surså a informa¡iilor studiile publicate în revistele americane ¿i europene de psihiatrie a copilului ¿i adolescentului. am dori så facem ni¿te precizåri referitoare la caracteristicile fiecårui tip de studiu (având ca surså criteriile FDA). benzodiazepine ¿i neuroleptice clasice la copil ¿i adolescent.

20 Studii prospective Studii pe termen lung Studii deschise Masi 2002 Silver 2003 Studii controlate Studii de caz Studii retrospective Medicamentul Studii de caz Chalasani 2001 Tulburarea / simptomul Studii pe termen scurt Studii deschise Studii controlate Episod maniacal Activitate motorie Risperidona excesivå secundarå leziunilor cerebrale anoxice Maneeton 2001 Durst 2000 Heitun 2001 Turgay 2002 Fasten Boon-Yashidi 2002 Malone 2002 Clozapina Agresivitate Agresivitate McCraken 2002 Morant 2001 Aman 2002 Snyder 2002 Buitelaar 2001 Van Bellinghen 2001 Cesena 2002 TDP Masi 2001 Findling 2000 Kafantaris 2001 Newman 2000 Lombroso 1995 Friedlander 2001 Simeon 2002 Gaffney 2002 Dion 2002 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 1. Studii psihofarmacologice la copil ¿i adolescent Tulburåri de conduitå Episod maniacal cu trasåturi psihotice Anorexie Sindrom Tourette ¿i ticuri cronice Dizabilitå¡i de dezvoltare Kozlova 2001 Schizofrenie Boli psihice rezistente la tratament Gothelf 2003 .1.

(continuare) Sallee 2000 21 .1.Olanzapina Malek-Ahmandi 1998 TDP Potenza 1999 Kemner 2002 Malone 2001 Horrigan 1997 TDP cu hiperactivitate Schizofrenie Kumra 1998 Findling 2003 Sholevar 2000 Boachie 2003 Sindrom Tourette Tulburåri de comportament Anorexie Episod maniacal sau mixt Frazier 2001 Karam-Hage 2000 Soderstrom 2002 Mehler 2001 Chang 2000 Khouzam 2000 Quetiapina McConville 2001 Episod maniacal DelBello 2002 Episod psihotic Shaw 2001 McConville 2000 Parraga 2001 Reimherr 2002 Grcevich 2001 Hayden 2001 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Robertson 2000 McDougle 2002 Schizofrenie Sindrom Tourette Tulburåri de comportament Ziprasidona TDP Sindrom Tourette Tabelul 1.

1. (continuare) .22 Sertralina Cook 2001 Anxietate TOC Voloshina 2001 Compton 2001 Voloshina 2001 Johnston 1993 Wagner 2002 Lombroso 1995 Wagner 2002 Nixon 2001 Rynn 2001 March 1998 Voloshina 2001 Keller 2001 Neziroglu 2000 Sharma 2000 Walkup 2002 Semerci 2000 Liebowitz 2002 Velazques 2000 Paroxetina Fluvoxamina Kano 2001 Fluoxetina Depresie majorå Depresie majorå Enurezis TOC Anxietate TOC Riddle 2001 Anxietate Depresie De Long 2002 Alcami 2000 Cornelius 2001 Geller 2001 Riddle 1992 Birmaher 2003 Emsile 2002 TDP TPD = Tulburåri pervazive de dezvoltare TOC = Tulburarea obsesiv compulsivå THDA = Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 1.

Inten¡ioneazå så strângå informa¡ii adi¡ionale care så evalueze rela¡ia globalå risc – beneficiu. Tratamentul psihotrop în patologia copilului ¿i adolescentului Beneficiile noilor tratamente psihotrope s-au våzut nu numai la adult. Studiul clinic (clinical trial. fie cå este medicamentul care este testat fie cå este placebo.3. efectele adverse asociate cu cre¿terea dozelor. research study) este un studiu de cercetare care încearcå så råspundå la întrebarea dacå noul medicament este sigur ¿i eficace. Studiile de faza a III-a (phase III trials) cuprind studii extinse controlate ¿i necontrolate ce au loc dupå ce au fost ob¡inute dovezi preliminare sugerând eficacitatea unei substan¡e. 3. beneficiile ¿i utilizarea optimå a medicamentului. Studiile de faza a IV-a (phase IV trials) sunt studiile post-marketing care inten¡ioneazå så delimiteze informa¡ia aditionalå inclusiv riscurile. så ob¡inå dovezi timpurii asupra eficacitå¡ii medicamentului. nici participantul nici investigatorul. 2. poate include participan¡i sånåto¿i sau pacien¡i. . Are patru etape: 1. medical research. Randomizarea diminueazå diferen¡ele între grupuri prin distribu¡ia egalå a persoanelor cu caracteristici particulare în toate bra¡ele studiului. 1. Studiile de faza a II-a (phase II trials) sunt studiile clinice controlate conduse pentru a evalua eficacitatea unui medicament pentru o anume indica¡ie sau indica¡ii la pacien¡i cu o anume tulburare sau condi¡ie în studiu. 4. deoarece nici a¿teptårile doctorului nici ale pacientului nu vor afecta rezultatul. ci ¿i la copil ¿i adolescent. Studiile dublu orb sunt considerate a produce rezultate obiective. Au ca scop ¿i determinarea efectelor adverse ¿i riscurilor pe termen scurt.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 23 Studiul dublu orb (double-blind study sau double-masked study) este un studiu în care nici o parte. Studiul randomizat (randomized trial) este un studiu în care participan¡ii sunt randomiza¡i (ale¿i la întâmplare) så participe la unul din douå sau mai multe ramuri ale studiului clinic. nu cunoa¿te ce medica¡ie prime¿te participantul. Studiile de faza I (phase I trials) sunt studiile ini¡iale care inten¡ioneazå så determine metabolismul ¿i ac¡iunile farmacocinetice ale medicamentului în organismul uman.

De¿i în urmå cu 20 de ani paleta medica¡iei la care aveam acces era formatå numai din fenotiazine. cât ¿i formele severe de ticuri – sindromul Tourette. precum lamotrigina. dispunem ¿i de zuclopentixol ¿i ziprasidonå. recomandatå la ace¿ti copii. Nu numai tulburårile psihotice beneficiazå de aceste progrese. barbiturice ¿i antiepileptice de tipul valproatului ¿i carbamazepinei. • Comportamentul agresiv. • Sindromul Tourette. de asemenea. poate fi sim¡itor ameliorat sub noile formule terapeutice. putând fi încadra¡i ¿colar corespunzåtor. Administrarea acestor medicamente a dus la schimbarea stårii de sånåtate a popula¡iei infantile: • Se poate vindeca un numår foarte mare dintre pacien¡ii cu epilepsie. • Intervalul liber dintre episoadele tulburårii bipolare a crescut evident sub tratament cu stabilizatori ai dispozi¡iei. îmbogå¡indu-se contactul psihic ¿i crescând astfel eficacitatea måsurilor terapeutice. se folosesc din ce în ce mai frecvent antipsihotice atipice. în spital ajungând doar pacien¡ii cu forme severe sau cei incorect trata¡i.24 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI În ultimii ani. • În autismul infantil sau în tulburårile din spectrul autismului. autismul infantil ¿i sindromul hiperkinetic. • Sindromul hiperkinetic beneficiazå din plin de noile asocia¡ii medicamentoase. antidepresive triciclice ¿i tetraciclice. În ultimii ani. ci ¿i depresiile. copilul fiind mai permeabil la maniera educa¡ionalå specificå. • Se pot ob¡ine remisiuni de foarte bunå calitate în tulburårile psihotice. am asistat la o scådere a cazurilor noi de „episod psihotic acut“ internate ¿i aceasta datoritå interven¡iei rapide cu antipsihotice atipice la nivelul policlinicilor teritoriale. gabapentinul etc. tulburårile disruptive cu agresivitate. noi formule de benzodiazepine ¿i anticomi¡iale de a treia genera¡ie. tulburårile anxioase. benzodiazepine. anorexia mentalå. atât de greu tolerat atât de familie cât ¿i de ¿coalå. îmbogå¡indu-se astfel performan¡ele ¿colare ¿i acceptarea acestor copii în colectivitate. alåturi de redutabila clorpromazinå. butirofenone. calitatea vie¡ii acestor copii a crescut. din categoria tratamentului injectabil. . maladie atât de rezistentå la medica¡ia din vechea genera¡ie. topiramatul. noile antidepresive. se poate ameliora în prezent. aståzi ne bucuråm de noi molecule cum sunt cele din grupul antipsihoticelor atipice.

7. Medica¡ia psihotropå este reprezentatå de substan¡e prescrise pentru îmbunåtå¡irea sau stabilizarea afectivitå¡ii ¿i dispozi¡iei. comportamentului ¿i calitå¡ii vie¡ii. ob¡inute din plante. 6. familiile preferând formulele naturale. fapt care cre¿te complian¡a la tratament. care pot avea progrese remarcabile dacå le sunt controlate pulsiunile agresive ¿i stårile depresive. 2000. Principiile „pentru“ sunt urmåtoarele: 1. 8. Tot ace¿ti copii pot beneficia de medicamentele neurotrofice. a considerat cå existå 10 principii „pentru“ ¿i 4 „împotrivå“ în ceea ce prive¿te administrarea medica¡iei psihotrope. Trebuie ob¡inut consim¡åmântul familiei ¿i dezvoltatå alian¡a terapeuticå cu pacientul sau cu îngrijitorii acestuia. Folosi¡i un plan ¿i o echipå multidisciplinarå pentru recomandarea medica¡iei ¿i îngrijire. statusului mintal sau comportamentului. citat de Remschmidt.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 25 • Nu în ultimul rând. 5. tulburarea psihiatricå ¿i calitatea vie¡ii persoanei. 1998. unele fiind substan¡e de sintezå. 2. iar altele constituind substan¡e naturale. 9. Trebuie urmårit efectul medica¡iei prin adunarea de date despre comportament. Trebuie efectuate evaluåri sistematice ale statusului clinic. Trebuie utilizate cele mai recente procese de evaluare ¿i monitorizare a protocoalelor medica¡iei psihotrope. Trebuie monitorizatå prezen¡a sau absen¡a dischineziei tardive la copilul care prime¿te medica¡ie antipsihoticå. 1. care au un spectru din ce în ce mai larg. Trebuie observatå prezen¡a sau absen¡a efectelor secundare. men¡ionåm copiii cu deficit intelectual ¿i tulburåri emo¡ionale ¿i de comportament.4. precum ¿i despre complian¡a la tratament. Principii de administrare a medicamentelor psihotrope la copil ¿i adolescent Kala Chnik. Trebuie men¡inute cele mai mici doze posibile indicate de prospect. Folosi¡i medica¡ie psihotropå numai pentru un diagnostic psihiatric sau un comportament bine definit care poate beneficia de aceastå medica¡ie. 10. 4. . 3.

Aceste informa¡ii minime trebuie date celor care îngrijesc copiii cu tulburåri psihice ¿i care primesc medicamente psihotrope.. trebuie a¿teptat minimum de timp prevåzut în protocol. Nu trebuie utilizate mai multe medicamente din aceea¿i categorie farmacologicå. ci pentru situa¡iile în care cel în cauzå este prea pu¡in în måsurå så comunice pårerile sale din punct de vedere fizic. îngrijitorii. • Când trebuie luate medicamentele. • Care sunt informa¡iile pe care vor trebui så i le aducå medicului la urmåtoarea consulta¡ie. profesorii trebuie så în¡eleagå de ce medicul a prescris acest medicament ¿i cum trebuie administrat ¿i urmårit. • Cum trebuie administrate medicamentele. • Ce trebuie fåcut dacå apar aceste efecte secundare. cognitiv sau al sånåtå¡ii mintale. • Când trebuie chemat medicul. Nu trebuie prescrise medicamente care dau dependen¡å (de exemplu benzodiazepine) sau cu efecte secundare serioase ¿i medica¡ie anticolinergicå.) .26 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Cele 4 principii „împotrivå“ sunt: 1. Medicul trebuie så discute cu pårin¡ii ¿i så le råspundå la urmåtoarele 20 de întrebåri: 1. Nu trebuie folosite medicamente psihotrope sau cantitå¡i care så afecteze calitatea vie¡ii celui în cauzå. 2. emo¡ional.. • Care sunt efectele secundare care pot apårea. pentru autism. 4. • Care sunt modificårile de comportament care trebuie så aparå ca urmare a administrårii tratamentului. Acest ghid nu a fost gândit pentru o tulburare anume. Nu trebuie schimbate dozele sau medicamentele prea repede. • Ce trebuie fåcut dacå uitå så i se dea o dozå sau mai multe. Implementarea ghidului de tratament Pårin¡ii. educatorii. pentru o boalå psihicå. De ce recomanda¡i acest medicament – pentru care simptome este el eficace (pentru a scådea agita¡ia. • Cât de mult timp dureazå pânå la apari¡ia primelor modificåri. 3. Ei trebuie så primeascå urmåtoarele informa¡ii: • De ce copilul trebuie så urmeze un tratament medicamentos.

18. urinå. 7. Întreba¡i doctorul dacå ave¡i îndoieli asupra medica¡iei. 13. 3.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 27 2. såptåmâni..La copii cu autism sau cu întârziere mintalå. 2. 3.. 17. 4. 8. 20. A fost recomandatå aceastå medica¡ie la copii?. 12. . EEG) între vizite? Când va fi programatå urmåtoarea întâlnire? Pentru administrarea medicamentelor psihotrope se vor da recomandårile urmåtoare: 1... Da¡i numai medicamentele recomandate de doctor.) Aceste medicamente afecteazå învå¡area? Cum anume? Dacå medica¡ia va ac¡iona favorabil. 9. 16. Asigura¡i-vå cå ¿ti¡i ce ave¡i de fåcut în cazul în care copilul nu poate lua medica¡ia. zdrobite sau amestecate cu dulcea¡å sau suc? Existå contraindica¡ii? Ce trebuie så facem dacå am uitat så administråm o dozå? Ce trebuie så facem dacå vomitå sau se simte råu ¿i nu putem så-i dåm altå pastilå? Mai existå ¿i alte motive pentru care så vå sunåm înainte de întâlnirea urmåtoare? Ce trebuie så observåm la comportamentul copilului nostru pânå la urmåtoarea consulta¡ie? Putem så completåm altå scalå sau interviu pentru a aprecia efectele medica¡iei? Trebuie efectuate analize de laborator (sânge. 15.? (Medicul trebuie så cunoascå ¿i så dea cât mai multe referin¡e. 4. 19. la ce schimbåri trebuie så ne a¿teptåm? De cât timp aproximativ este nevoie pentru a observa primele efecte pozitive? Care sunt cele mai comune efecte secundare ce pot apårea? Dupå cât timp dispar efectele secundare (în câteva zile. 10. 14. luni sau se men¡in atâta timp cât se ia medica¡ia)? Ce trebuie så facem dacå apar efectele secundare? Ce observa¡ii trebuie så mai facem despre efectele secundare? Vå putem suna pentru a vå spune dacå apar efecte secundare? Cât timp va fi necesar så ia medica¡ia? Trebuie så ¡inå regim în timpul tratamentului? Cum trebuie så ia medicamentele? Pot fi fragmentate. 11. 6. 5. Întreba¡i doctorul despre orice vi se pare cå nu a¡i în¡eles sau este neclar.

pentru cå administrarea medicamentelor psihotrope se opre¿te scåzând dozele treptat. Nu opri¡i tratamentul când dori¡i dumneavoastrå sau dacå dori¡i så face¡i acest lucru. – durata lui. – consecin¡ele. 12. Carol Schall. – comportamentul. profesorii). 10. Când copilul prime¿te antibiotice ¿i antitermice sau alte medicamente. frustra¡i. întreba¡i doctorul cum se opre¿te. Întreba¡i medicul dacå aceste medicamente nu interac¡ioneazå cu medica¡ia psihotropå. Carol Schall recomandå chiar efectuarea unui grafic pe care sunt notate evolu¡iile simptomelor. împreunå cu restul familiei. Discuta¡i cu medicul despre tratament atunci când dori¡i o altå metodå de abordare a tulburårii. Încercând så men¡inem un astfel de tabel de colectare a datelor. pårin¡ii. – contextul în care a fost observat comportamentul respectiv. nota¡i indica¡iile medicului ¿i comunica¡i-le educatorilor ¿i profesorilor. 6. pentru cå: nu a¡i observat nici o îmbunåtå¡ire evidentå. copilul are deja un an de tratament ¿i nu au reapårut modificårile de comportament. pentru cå sunte¡i îngrijora¡i privind riscurile medica¡iei. nota¡i observa¡iile dumneavoastrå despre comportamentul copilului ¿i pårerile celorlal¡i membri ai familiei sau educatorilor. face¡i acest lucru. recomandå completarea unui tabel cu modul de colectare a datelor despre evolu¡ia copilului. . 2002. nu de pu¡ine ori. efectele secundare ¿i 5. 9. Înainte de vizita medicalå. Este foarte important ca aceste observa¡ii ale familiei så fie cât mai obiective. Din påcate. – cine a observat (pårin¡ii. Dacå doctorul vå roagå så observa¡i ¿i så nota¡i date particulare de comportament. 8. riscând cre¿terea dozelor. exagereazå descrierea comportamentelor. Dupå fiecare vizitå medicalå. 7. ora. Întreba¡i doctorul dacå este de acord cu oprirea medica¡iei pentru o perioadå („drug holiday“). educatorii.28 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Asigura¡i-vå cå ¿ti¡i ce ave¡i de fåcut dacå a¡i uitat så administra¡i o dozå. cuprinzând: – data. 11. putem fi mai obiectivi. nota¡i durata tratamentului ¿i dozajul.

1. • Dosage Record and Treatment Emergent Symptom Scale (Guy. 1988). 1996). Acceptarea medica¡iei psihotrope de cåtre copil ¿i familie Între momentul în care medicul prescrie un medicament ¿i momentul în care copilul „deschide gura ¿i înghite pastilele“ este o mare distan¡å. • Subjective Treatment Emergent System Scale (Guy. • The Aberrant Behaviour Checklist (Aman ¿i Singh. 1985). to measure the presence and severity of the simptoms. oricât de . 1976c). 1995). • Maladaptative Behaviour Scale (Thompson. • Conners’s Rating Scales Revised (Conners. 1986). • The Nissonger Child Behaviour Rating Form (Aman. Tane ¿i Rojahn. 1997). Leland ¿i Lambert. • The Psychopathology Inventory for Mentally Retarded Adults (Matson. 1976b). Scala de måsurare a efectelor secundare (FORMAL SIDE EFFECT RATING SCALE) • Abnormal Involuntary Movement Scale (Guy. 1992). Toatå teoria prezentatå anterior cade în fa¡a micului pacient care refuzå så înghitå „pastila“ sau „siropul“. 1991). Complian¡a la tratament. Scala de måsurare a efectelor terapeutice (FORMAL RATING SCALE TO MEASURE THE EFFECTS OF MEDICATION). • The AAMR Adaptative Behaviour Scale – Second Edition / Nikira. C. 1993. a urmåri administrarea pe termen lung a medica¡iei ¿i medica¡ia în plus pentru copiii cu tulburåri psihice.5. • Assessment Information Rating Profile (Bauras. putem folosi scale ¿i interviuri. • Monitoring of Side Effects Scales (Kalachnik. • Child Behaviour Checklist (Achenbach. Impresia Clinicå Globalå (CLINICAL GLOBAL IMPRESSIONS SCALE) (Psychopharmacology Bull. Monitorizarea este necesarå pentru a evita supradozarea. B. precum: A. 1976a). • Numerous disorder – specific scale. 1997).ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 29 progresele. Pentru monitorizarea efectelor secundare ale medica¡iei psihotrope.

când se vedea alåturi ¿i putea vorbi cu el însu¿i“. administrarea pe termen lung a medica¡iei duce la agravarea sentimentului de inadecvare. de aceea este foarte important modul în care se câ¿tigå încrederea adolescentului. Am avut un pacient de 13 ani. astfel cå. În aceastå situa¡ie. cu tulburare Asperger. iar dacå sunt mai mari încep så întrebe: • De ce eu iau medicamente ¿i al¡i copii nu? • Ce am eu? • De ce må tot duci la doctor? • Cât timp trebuie så mai iau medicamente? La aceste întrebåri se stråduiesc så råspundå atât medicul cât ¿i familia. dar acest lucru se va face cu consim¡åmântul pacientului. foarte pu¡ine medicamente psihotrope sunt condi¡ionate pentru administrare injectabilå. Nu rareori existå situa¡ii în care adolescentul refuzå deodatå tratamentul. care va „inventa“ diferite formule de administrare. copilul cu tulburåri emo¡ionale sau de comportament refuzå medica¡ia. spunând cå medicamentul „îi furå puterea de a sim¡i“. sub formå de injec¡ii intramusculare. cå nu mai are „starea de dinainte când se sim¡ea altfel. În alte situa¡ii. administrarea unui preparat pentru timp îndelungat devine o adevåratå corvoadå pentru întreaga familie. În cazul unei paciente cu tulburare obsesiv compulsivå severå am apelat de asemenea la tratament injectabil. cu acordul familiei. am fost obliga¡i så-i administråm numai tratament injectabil. În situa¡iile de tulburare depresivå cu tentativå de suicid. Din påcate.30 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI bun la gust ar fi el. Acest . din vina lor sunt a¿a“. Când este vorba de un debut psihotic cu agita¡ie psihomotorie ¿i lipsa con¿tiin¡ei bolii sau cu idei delirante de otråvire. Nu este singura datå când copiii sau adolescen¡ii refuzå tratamentul. nu eu. la începutul tratamentului. Pentru al¡i copii. cå se simte „drogat“. care refuza medica¡ia. mul¡i dintre ace¿ti copii în¡eleg ¿i acceptå ulterior cå au nevoie de medicamente pentru a li se îmbunåtå¡i rela¡iile la ¿coalå sau cu prietenii. Existå ¿i copii care acceptå så înghitå medicamentele. Adolescen¡ii sunt cei care adesea refuzå medica¡ia. gåsindu-i vinova¡i pe pårin¡i pentru situa¡ia de boalå: „så ia ei tratament. de¿i îl acceptase deja de mult timp. Påstrarea confiden¡ialitå¡ii este obligatorie ¿i este discutatå cu adolescentul. Alt pacient a afirmat cå „vrem så-l otråvim“. påstrarea medicamentelor de cåtre pårin¡i este obligatorie. medica¡ia se va administra de urgen¡å.

la cererea bunicilor. Existå. le vom explica legisla¡ia în vigoare. Dacå simptomele sunt rapid ameliorate sub tratament. pårin¡ii refuzå medica¡ia de la început.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 31 fapt poate fi explicat de efectele secundare (cre¿terea în greutate le face pe multe adolescente så refuze antipsihoticele atipice) sau pentru cå „postura de bolnav care ia medicamente“ poate interfera cu imaginea de sine ¿i cu autonomia sa. Atitudinea pårin¡ilor Dacå pårin¡ii sunt obi¿nui¡i så dea medicamente copiilor lor. mai ales de cåtre pårin¡ii copiilor mici care uneori sunt chiar mul¡umi¡i cå cel mic månâncå mai bine. mai ales dacå medicul nu a prezentat el însu¿i toate aceste posibilitå¡i ¿i nu a câ¿tigat încrederea pårin¡ilor. Existå ¿i pårin¡i care urmåresc cu mare aten¡ie apari¡ia efectelor secundare ¿i pot exagera sau interpreta gre¿it o indigestie pasagerå. atunci în¡elegerea ¿i acceptarea tratamentului psihotrop este facilå. acesta este un refuz disimulat al primirii medica¡iei. pårin¡ii unui båie¡el de 9 ani. familia a acceptat în final terapia. sperie de multe ori familia. oprind tratamentul. ace¿tia putând så î¿i dovedeascå eficacitatea de buni pårin¡i îngrijindu-se de tratament. atunci ¿i sentimentele de vinovå¡ie ale pårin¡ilor privind educa¡ia se reduc. la oprirea tratamentului sau la imposibilitatea evaluårii corecte a evolu¡iei simptomelor. informându-i . exagerând tulburarea copilului. Ulterior. Al¡i pårin¡i. Sunt obligatorii ¿i discu¡ii despre modul cum se poate ob¡ine medicamentul. de asemenea. „se sperie“. Existå ¿i pårin¡i care privesc tulburarea psihicå ¿i nevoia de tratament a copilului lor ca pe o mare nenorocire ¿i un mare e¿ec al vie¡ii lor. au refuzat medica¡ia. a crescut rapid ¿i complian¡a. Pårin¡ii care primesc ei în¿i¿i tratament sunt mult mai receptivi la medica¡ia psihotropå. mai ales cå unele dintre ele au pre¡uri foarte mari. familii în care doar unul dintre pårin¡i este de acord cu medica¡ia. Adolescentele depresive cu tulburåri de somatizare pot reclama ulterior toate efectele secundare. dar ulterior. Totu¿i cre¿terea în greutate este un efect secundar bine tolerat la noi în ¡arå. care insistau pentru tratament. Efectele adverse. De exemplu. datoritå ameliorårii semnificative a simptomatologiei. de multe ori. în momentul în care li se comunicå diagnosticul ¿i necesitatea tratamentului psihotrop. cu un sever sindrom hiperkinetic. pe care le citesc din prospect. de fapt. Alteori. disputele dintre ei ducând. care erau epuiza¡i ¿i mai ales a educatorilor.

care laså medicamentele la îndemâna copilului. luându-le „când î¿i aduce aminte“. fårå acordul medicului. 2001). Semnele supradozårii pot fi eviden¡iate clinic. evitând distorsiunile hipertimice pozitive sau negative ¿i putând preveni accesul depresiv sau maniacal (Gheorghe M. „dispera¡i“ de comportamentul agresiv al adolescentului ¿i våzând eficacitatea medicamentului. Marinescu D. Ele au fost definite de Delay ¿i Denicker în 1957 drept substan¡ele chimice care au ca ac¡iune principalå efectul antipsihotic. punând în pericol sånåtatea pacientului. Antipsihoticele atipice sunt antipsihoticele de a doua genera¡ie. Medicamentele anxiolitice ¿i hipnoinductoare sunt reprezentate de substan¡e apar¡inând unor clase diferite de substan¡e chimice care prezintå urmåtoarele categorii de . Când avem în fa¡å o familie tânårå ¿i educatå. Din nefericire..6. cu ac¡iune terapeuticå asupra simptomatologiei depresive. Udri¿toiu T. Defini¡ii utile Psihotropele sunt substan¡ele care apar¡in unor diferite clase chimice ce prezintå tropism pentru sistemul nervos central ¿i î¿i exercitå ac¡iunea farmacologicå la acest nivel.. dar care prezintå efecte secundare neurologice. supradozeazå medica¡ia. indiferen¡i sau foarte ocupa¡i. 1.D. Ele au fost definite de Martes. Trebuie så men¡ionåm ¿i existen¡a unor pårin¡i care. Medicamentele stabilizatoare ale dispozi¡iei sunt un grup de substan¡e ce au proprietatea de a stabiliza dispozi¡ia. În aceste condi¡ii. monitorizarea tratamentului devine foarte dificilå. unde pot afla mai multe lucruri despre tulburarea copilului såu. Antidepresivele sunt substan¡ele chimice apar¡inând unor clase diferite. existå ¿i pårin¡i foarte bolnavi.32 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI dacå au dreptul så ob¡inå gratuit aceste medicamente. noi nu ezitåm så o informåm care sunt site-urile pe internet. Neurolepticele sunt antipsihoticele de primå genera¡ie. gre¿ind dozele în plus sau în minus. dar care prezintå foarte rar efecte secundare neurologice.. Antipsihoticele sunt substan¡ele chimice care apar¡in unor clase diferite ¿i care au ca ac¡iune principalå efectul antipsihotic. 1994 drept substan¡ele care prezintå efect antipsihotic.

cel pu¡in în anumite condi¡ii. sedativ. . cre¿terea eficacitå¡ii mecanismelor de control cortico-subcortical. 1977: sporirea. absen¡a efectelor secundare negative comune ale medicamentelor psihotrope. tranchilizant ¿i efectul hipnotic. facilitarea fluxului de informa¡ie interemisferic. sporirea par¡ialå a rezisten¡ei generale a creierului ¿i în mod special a rezisten¡ei la injuriile fizice ¿i chimice. Neurotroficele sunt substan¡ele care apar¡in unor diferite clase chimice ¿i care au urmåtoarele principale proprietå¡i definite de Giurgea ¿i Salama. a achizi¡iilor de învå¡are ca ¿i sporirea rezisten¡ei comportamentelor învå¡ate la diferi¡ii agen¡i care au tendin¡a de a le perturba.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 33 efecte importante pentru practica psihiatricå: efectul anxiolitic.

1. 1. Con¡ine ¿i o arie septalå subcorticalå (nucleii septali) care leagå . parietal. a se lupta. Gheorghe M.D.1. (1988). (1999).). a fugi. 2.D. A. aria septalå). Lobii cerebrali ¿i func¡iile lor Vom prezenta pe larg doar sistemul limbic. Ifrim M. hipotalamusul). aceste informa¡ii vor fi corelate cu informa¡ii privind func¡iile acestora. Este interconectat pe calea fasciculului median al creierului cu aria septalå ¿i nucleii hipotalamusului. Componentele majore ¿i conexiunile sistemului limbic Sistemul limbic include structuri din telencefal (cortexul orbito-frontal. Synelnikov R. Niculescu G. diencefal (nucleii mediodorsal ¿i anterior ai talamusului. activitå¡ile de curtare/ gåsire partener. Sistemul limbic este considerat sistemul anatomic aflat la baza expresiei comportamentale ¿i emo¡ionale. Informa¡iile despre lobii frontal. (1990)]. lobul limbic. (1995). Aria septalå constå într-o arie corticalå septalå. Are conexiuni reciproce cu nucleul medio-dorsal al talamusului. Se exprimå prin hipotalamus pe calea sistemului nervos autonom (vezi tabelul 2. No¡iuni de neuroanatomie – Ariile corticosubcorticale implicate în tulburårile psihice Vom prezenta pe scurt ¿i într-o formå cât mai accesibilå câteva date privind neuroanatomia principalelor arii implicate în apari¡ia tulburårilor psihice. mezencefal. dat fiind marea sa importan¡å în etiopatogenia tulburårilor psihice la copil. Joacå rol în a sim¡i. PSIHOFARMACOLOGIE ªI NEUROCHIMIE 2.2 NOºIUNI DE NEUROANATOMIE. a se hråni. occipital ¿i temporal sunt redate pe scurt în tabelul 2. Cortexul orbitofrontal mediazå percep¡ia con¿tientå a mirosului. D. Speråm ca astfel legåtura neuroanatomie-neurochimie-farmacologie så ofere o imagine globalå a ceea ce înseamnå psihofarmacologia [informa¡ii adaptate dupå Fix J.1. care include girusul paraterminal ¿i aria subcalosalå.

avoli¡ie. apraxia constructivå. anozognozia. dezorientare în locuri familiare. Lobul parietal – integrarea vizuo-spa¡ialå. perturbåri ale nivelului de con¿tien¡å. exacerbarea/diminuarea unor trebuin¡e bilogice primare – halucina¡ii vizuale ¿i auditive. gastralgii proxistice. Gerstsman: agnozia digitalå. hipersaliva¡ie. mnezicå ¿i gândirea – afectiv motiva¡ionalå cu expresie în actele comportamentale – praxia în componenta ei efectorie Perturbårile ce apar în lezarea acestor structuri – dezinhibi¡ie comportamentalå moriaticå – anazodiaforie ¿i indiferen¡å fa¡å de ambian¡å – alternan¡e afective maniforme/depresive – tulburåri confuzionale.1 Lobii cerebrali ¿i func¡iile lor Lobul temporal – zona de integrare a func¡iilor vizuale – participå la procesul de codificare superioarå a informa¡iei vizuale (conexiuni cu lobul frontal. jamaisconnu. temporal. agnozia pentru culori ¿i vizualå – agnozia vizuo-spa¡ialå. perversiuni comportamentale instinctuale. acalculia. dezorientare stg-dr. puerilism. agrafia. incapacitatea efectuårii opera¡iilor mentale. prosopagnozia. respiratorii. déjà-connu. grea¡å. halucina¡ii olfactive – tulburåri în desfå¿urarea proceselor gândirii: discursivitate. agnozia acusticå. bradicardie. incapacitatea utilizårii informa¡iilor vizuo-spa¡iale ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 2. indiferen¡å în raport cu mediul înconjuråtor. parietal) – memoria vizualå – func¡ii senzoriale – func¡ii viscerovegetative – func¡ii afectiv-motiva¡ionale (conexiuni cu lob frontal. jamais-vu. pierderea spontaneitå¡ii. hipocamp) – circuitul lui Papez: afect. adermolexia. eurezis – axa anxietate-depresie-tulb. excentricitå¡ii etc. tulburåri în orientarea ¿i recunoa¿terea vizualå – apar ca aurå/fenomene de înso¡ire epilepsie temporalå: tulb. apraxie constructivå. disprosexii. asomatognozia. autopognozia – alexia. ståri de déjà-vu. de personalitate – pasivitate. metamorfopsiile – halucina¡ii vizuale elementare – surditatea corticalå. gândirii. harta mentalå a spa¡iului – percep¡ia spa¡ialå – func¡iile perceptuale integrative Lobul occipital – tulburåri complexe ale schemei corporale ¿i ale spa¡iului extracorporal (lob parietal nedominant) – Sd. anozodiaforia – astereognozia. afazia senzorialå Wernicke. mnezie – func¡ia prosexicå ¿i vigilitatea (conexiuni cortico-func¡ionale ale memoriei) 35 . alexia (lob parietal dominant) – apraxie de îmbråcare.Lobul Lobul frontal Func¡ia – limbajul în componenta sa expresivå – cogni¡ia: func¡ia prosexicå.

19) Limbic lobe Primary visual cortex (17) Figura 2.D. 12) 8 9 4 3.1. 11. 42) B Primary motor cortex (4) Suplimentary motor cortex (6) Primary somatosensory cortex (3. 7. 10. 10. 2) Vestibular cortex (2) Somatosensory association cortex (5.. 45) 38 20 21 37 Secondary somatosensory and gustatory cortex Auditory association cortex (Wernicke`s speach area of I.2 10 11 Visual association cortex (39. 1. 19.) 5 7 10 19 11 12 38 18 17 17 37 19 18 20 6 Prefrontal cortex (9. 40) Prefrontal cortex (9. 1995) . 18) Primary visual cortex (17) Broca`s speach area (44.1. 1. hemisphere)(22) Primary auditory cortex (41. 12) 9 6 4 8 45 3. 11. 2) Somatosensory association cortex (5.2 Limbic lobe Limbic lobe Septal area Visual association cortex (18. 7.1 Ariile corticale motorii ¿i senzoriale (dupå Fix J.36 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI A Primary motor cortex (4) Premotor cortex (4) Frontal eye field (8) 5 7 40 44 22 39 19 18 17 Primary somatosensory cortex (3.

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 37 septum pelucidum ¿i comisura anterioarå. aria septalå. NA. • Forma¡iunea hipocampalå are func¡ii în învå¡are. aria septalå. 3. Proiecteazå efluxul major prin fornix cåtre aria septalå ¿i nucleii mamilari. Are rol în circuitul memoriei al lui Papez: tulburåri în memoria recentå. îngropate în girul parahipocampal. de învå¡are. Conexiunile eferente majore ale forma¡iunii hipocampale sunt nucleii mamilari ai hipotalamusului. Lobul limbic include aria subcalosalå. CA1 (sectorul Sommer) este vulnerabil în special la hipoxie. Con¡ine celule piramidale care proiecteazå prin fornix cåtre aria septalå ¿i hipotalamus. nucleul anterior al talamusului (prin girusul cingulat. sus¡inând uncusul parahipocampal. Structurile majore ale forma¡iunii hipocampale sunt urmåtoarele: (1) Girusul dentat este un arhicortex format din trei straturi. girul paraterminal. memorie. nucleul anterior al talamusului. • Complexul amigdalian (amigdala) este un ganglion bazal. forma¡iunea hipocampalå ¿i complexul nuclear amigdalian. cortexul entorinal). girul cingulat ¿i istmul. care include uncusul. Are un con¡inut bogat în urmåtorii neurotransmi¡åtori: Ach. recunoa¿tere a noului. endorfine. de îndemânare. cingulum. Prime¿te influx prin fornix de la aria septalå. 22. Are conexiuni reciproce cu hipotalamusul prin fasciculul medial al creierului. dar. (2) Hipocampul (cornu ammonis) este un arhicortex format din trei straturi. 7). Con¡ine. Proiecteazå prin stria medularis (talamus) în nucleii habenulari. Conexiunile aferente majore ale forma¡iunii hipocampale sunt ariile corticale cerebrale de asocia¡ie (ariile 19. Când este stimulat produce activitå¡i similare cu hrånirea. de aseme- . girul parahipocampal. Este divizat în 4 arii citoarhitecturale (CA1CA4). Are conexiuni reciproce cu forma¡iunea hipocampalå prin fornix. Prime¿te influxul major de la cortexul entorinal (aria 28) prin calea alvearå ce merge cåtre hipocampus ¿i prin calea perforantå ce merge cåtre girusul dentat. (3) Subiculum prime¿te influx de la celulele piramidale hipocampale. Proiecteazå prin fornix cåtre nucleii mamilari ¿i nucleul anterior al hipotalamusului. Con¡ine celule granulare care primesc influx hipocampal ¿i care proiecteazå cåtre celulele piramidale din hipocampus ¿i subiculum.

a. Nucleul anterior al talamusului prime¿te influx hipotalamic de la nucleul mamilar pe calea tractului mamilotalamic ¿i a fornixului. orbire psihicå (agnozie vizual). Hipotalamusul este o parte deosebit de importantå a sistemului limbic. trunchiul cerebral ¿i måduva spinårii. Conexiunile aferente ale hipotalamusului sunt cu aria ¿i nucleii septali. Are rol în tulburårile comportamentale. corpii mamilari ¿i chiasma opticå. nucleul ventromedial (centrul sa¡ietå¡ii) ¿i nucleul arcuat. b. Conexiunile aferente majore ale complexului amigdalian sunt cu bulbul olfactiv ¿i cortexul olfactiv. nucleul paraventricular (secre¡ie ADH. hipotalamusul. În aria hipotalamicå lateralå se gåsesc nucleul preoptic lateral ¿i nucleul hipotalamic lateral. produce urå ¿i comportament agresiv. Proiecteazå în girusul cingulat. ocitocinå). Deserve¿te 3 sisteme: sistemul nervos autonom. Este o componentå a diencefalului. Este o legåturå majorå în circuitul limbic al lui Papez. hiperfagie. 4. substan¡a neagrå. cortexul cerebral (cortexul limbic ¿i senzorial de asocia¡ie).38 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI nea. Nucleul mediodorsal al talamusului are conexiuni reciproce cu cortexul orbitofrontal ¿i prefrontal ¿i nucleii hipotalamusului. neocortexul temporal. Joacå rol în comportamentul afectiv ¿i memorie. tuber cinereum. regiunea supraopticå cu nucleul suprachiasmatic (rol în ritmul circadian). Conexiunile eferente majore ale complexului amigdalian sunt cu cortexul cerebral. Prime¿te influx de la nucleul amigdalian. hipotalamus. 5. CRH) ¿i nucleul supraoptic (sintezå ADH. regiunea tuberalå ce con¡ine nucleul dorsomedial. în patologia func¡iei mnestice. sistemul endocrin ¿i sistemul limbic. regiunea mamilarå ce con¡ine nucleii mamilari (primesc influx prin fornix de la forma¡iunea hipocampalå. Are un rol deosebit de important în men¡inerea homeostaziei. comportament hipersexual. în etiopatogenia schizofreniei. proiecteazå prin tractul mamilar la nucleul anterior talamic) ¿i nucleul posterior cu rol în reglarea termalå. Aria hipotalamicå medialå are 4 regiuni: regiunea preopticå ce con¡ine nucleul preoptic medial (regleazå eliberarea de hormoni gonadotropi din hipofizå). 6. cortexul orbitofrontal (prin fasciculul median . Con¡ine infundibulumul. Este parte a sistemului limbic ¿i a sistemului striatal. Prime¿te influx hipocampal prin fornix. nucleul anterior (reglarea temperaturii). Leziunile sale produc: placiditate.

Aria ventralå tegmentalå proiecteazå ascendent fibre dopaminergice cåtre toate structurile limbice. nucleii rafeului dorsal ¿i central superior prin fibre serotoninergice pe calea fasciculului median al creierului ¿i prin pedunculul mamilar. adenohipofiza. B. stria terminalis. neurohipofiza pe calea urmåtoarelor fibre: fornixul. complexul amigdalian (prin stria terminalis ¿i cåile ventrale amigdalofugale). Stria medularis (talami) proiecteazå fibre de la aria septalå la nucleul habenular. . 4. 3. Tractul retroflexus (tractul habenulointerpeduncular) proiecteazå de la nucleul habenular (epitalamus) la nucleul interpeduncular (mezencefal). talamus.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 39 al creierului). tractul tuberohipofizal. Calea ventral amigdalofugalå proiecteazå fibre de la amigdalå la hipotalamus. Proiecteazå fibre de la amigdalå la hipotalamus ¿i aria septalå. nucleul mediodorsal al talamusului (prin pedunculul talamic inferior). cortexul olfactiv primar (prin fasciculul median al creierului). Banda diagonalå Broca leagå nucleul amigdalian ¿i aria septalå. nucleul anterior al talamusului. 7. Nucleii rafeului ai mezencefalului proiecteazå ascendent fibre serotoninergice cåtre toate structurile limbice. cåile ventrale amigdalofugale. complexul amigdalian. pedunculii mamilari. nucleul locus coeruleus prin fibre noradrenergice pe calea fasciculului median al creierului. Locus coeruleus: proiecteazå ascendent fibre noradrenergice cåtre toate structurile limbice. trunchiul cerebral ¿i måduva spinårii. forma¡iunea hipocampalå (de la subiculum prin fornix). nucleii anterior ¿i mediodorsal ai talamusului. fasciculul median al creierului. Fornixul: proiecteazå de la forma¡iunea hipocampalå cåtre hipotalamus (corpii mamilari). Stria terminalis leagå talamusul ¿i nucleul caudat. Conexiunile eferente ale hipotalamusului sunt cu aria ¿i nucleii septali. fasciculul longitudinal dorsal. Unii nuclei ai mezencefalului sunt componente ale sistemului limbic. 2. tractul hipotalamospinal. tractul mamilotalamic. 6. tractul supraopticohipofizal. aria septalå. nucleii trunchiului cerebral ¿i måduva spinårii. 5. tractul mamilotalamic. nuclei ai trunchiului cerebral (nucleii tegmentali ventrali ¿i dorsali prin pedunculul mamilar). Sistemele majore de fibre limbice 1.

Are cea mai mare concentra¡ie de receptori opioizi din creier. sindromul Kluver-Bucy (orbire psihicå. Este implicat în învå¡are ¿i memorie. dupå un episod de agresivitate. Lobul temporal anterior con¡ine amigdala ¿i hipocampul. Forma¡iunea hipocampalå care proiecteazå pe calea fornixului cåtre nucleul mamilar. pierderea fricii. Corpul mamilar care proiectezå pe calea tractului mamilo-talamic cåtre nucleul anterior al talamusului. confabula¡ie. fond de vigilitate normalå. docilitate. Abla¡ia bilateralå a hipocampusului are ca rezultat inabilitatea de a forma amintiri pe termen lung. Considera¡ii func¡ionale ¿i clinice: 1. 3. 3. Corpii mamilari ¿i nucleul mediodorsal al talamusului sunt afecta¡i de alcoolismul cronic ¿i de deficien¡a de tiaminå [(vitamina B1) care are ca rezultat sindromul Korsakoff (sindrom amnestic – confabulator ale cårui semne clinice includ tulburåri de memorie (amnezie). Nucleul amigdalian moduleazå activitå¡ile hipotalamice ¿i endocrine. 4. Lezarea componentelor sale duce la perturbåri ale comportamentului instinctiv-emo¡ional: a. b. indiferen¡å. hiperfagie. urii. absen¡a expresivitå¡ii fizionomice. 2. agresiunii. Leziunile bilaterale au ca rezultat placiditate.40 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Circuitul lui Papez este o cale circularå care leagå structurile limbice majore. monotonie. Girusul cingulat care proiecteazå pe calea forma¡iunii hipocampale cåtre cortexul entorinal. Hipocampusul are un prag scåzut pentru activitatea paroxisticå. agresivitate: ståri de furie declan¿ate fårå scop ¿i fårå implicarea unei cauzalitå¡i specifice. vid afectiv. mutismul. Func¡iile sistemului limbic contribuie la integrarea afectivitå¡ii vegetative ¿i instinctual-comportamentale. placiditate. dezorientare temporospa¡ialå]. indiferen¡a la durere. Nucleul anterior al talamusului care proiecteazå cåtre girusul cingulat ¿i care prime¿te tractul mamilotalamic. hiperfagie. Con¡ine: 1. hipersexualitate). 2. docilitate. hipersexualitate). 4. Are o înaltå concentra¡ie de receptori pentru estradiol. Abla¡ia bilateralå are ca rezultat apari¡ia sindromului Kluver-Bucy (orbire psihicå. Lezarea girusului cingulat are ca rezultat akatizia. apatie. . 5. apatia. c.

Anterior nucleus of thalamus Stria medullaris Medial forebrain bundle Habenular medullaris Anterior commissure Longitudinal striae Septal nuclei (indusium griseum) Subcallosal area Paraterminal gyrus Olfactory tubercle bulb Olfactory striate medial lateral Amigdaloid complex Rhinal sulcus Parahippocampal gyrus Fasciolar gyrus Fimbria Hippocampal formation Dentate gyrus Interpendicular nuclei Mammilathalmic tract Mammilary body Diagonal band Stria terminalis Figura 2. Principalele componentele subcorticale ale sistemului limbic (dupå Carpenter M..3 Fornixul ¿i hipocampul (dupå Synelnikov R. tulburåri instinctuale: modificarea instinctului alimentar.D.. tulburåri afective: episoade expansive cu agita¡ie psihomotorie.D.B.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 41 d... e. comportamentului sexual. respira¡ie.2. puls. 1983 citat de Fix J. f. apari¡ia de reac¡ii vegetative: cu modificarea TA. senza¡iei de sete. 1995) Corpus callosum Crus fornicis Commisura fornicis Gyrus fasciolaris Bulbus cornu posterioris Calcar avis Trigonum collaterale Fimbria hippocampi Ventriculus lateralis (opened) Hippocampus Pes hippocampi Gyrus dentalus Gyrus hippocampalis Corpus fornicis Crus fornicis Fasciculus mamillothalamicus Commissura anterior Columna fornicis Corpus mamillare Fimbria hippocampi Uncus Figura 2. 1990) . Sutin J. peristaltism intestinal.

5.. 1990) . thalamostriata Caput nuclei caudati Tela chorioridea ventriculi tertii Thenia thalami Plexus chorioideus ventriculi tertii Claustrum Fasciculus mamillothalamicus Capsula externa Capsula interna Nucleus Putamen lentiformis Globus palidus Lamina medularis Fornix Fisura longitudinalis cerebri Corpus callosum Tenia fornicis Tenia chorioridea Plexus chorioideus ventriculi lateralis Radiatio corporis callosi Pars centralis ventriculi lateralis Stria terminalis Lamina affixa Nucleus anterior Nucleus medialis Nucleus lateralis Adhesio interthalamica Nucleus subthalamicus Sustanta nigra { Pedunculus cerebri Fosa Cornu inferius interpeduncularis ventriculi lateralis Plxus chorioideus N. 1990) Striae longitudinales mediales V..4.D.D. Hipotalamusul ¿i talamusul (dupå Synelnikov R. oculomotorius Figura 2. oculomotorius ventriculi lateralis Gyrus Pons parahippocampalis Tractus opticus Nuclei corporis mamillaris Ventriculus tertius Figura 2.42 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Nucleus paraventricularis Nucleus dorsomedialis Nuclei tuberales Nucleus posterior Sulcum hypothalamicus Talamus Nucleus supraopticus Chiasma opticum Hypophysis Nucleus ventromedialis Nuclei corporis mamillaris N. Talamusul (dupå Synelnikov R.

sub forma unor substan¡e chimice specifice ¿i energie. calciu. În unele . Membrana neuronalå ¿i particularitå¡ile ei: 1. purtåtoare de informa¡ii. Când un neuron este stimulat. No¡iuni de neurochimie ¿i neurobiologie Neuronul este unitatea de bazå a sistemului nervos. poten¡ialul de ac¡iune depinde de deschiderea ¿i închiderea canalelor ionice. care permit trecerea ionilor precum: sodiu. Neurosecre¡ia este fenomenul prin care neuronii produc substan¡e biologic active. iar modificarea lor în urma stimulårii are ca rezultat eventuala declan¿are a proceselor specifice în neuron. Transportul interneuronal Sinapsa este o conforma¡ie biochimicå specialå alcåtuitå din urmåtoarele componente: receptori. Elementele componente ale sinapsei sunt substratul neurochimic pe care ac¡ioneazå substan¡ele psihotrope. a. o schimbare dramaticå a poten¡ialului de ac¡iune este propagatå de-a lungul membranei axonale. 2. receptorii neurochimici sunt proteine de care se leagå substan¡e chimice. pe care le transmit altor celule care au receptori pe ele.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 43 2. Sinapsa chimicå este reprezentatå de regiunea unde membranele a doi neuroni sunt în apropiere ¿i unde un mesager chimic eliberat din membrana presinapticå traverseazå fanta sinapticå ¿i ac¡ioneazå pe receptori specifici situa¡i pe membrana postsinapticå. Sinapsa faciliteazå transferul interneuronal de informa¡ie. mesageri secunzi. receptorii sunt forma¡iuni neurochimice localizate în membranå ¿i sunt mijloacele chimice ale transferului de informa¡ie între neuroni. canale ionice. Existå mai multe tipuri de sinapse. canalele ionice: mijloacele electrice ale transferului neuronal implicå poten¡ialul de ac¡iune. b.2. potasiu. a. trecerea acestor ioni prin membrana neuronalå cauzeazå depolarizarea (în care diferen¡a de poten¡ial electric prin membranå cre¿te de la – 70mV la – 15 mV). a. urmatå de repolarizare (când diferen¡a de poten¡ial înaltå de bazå este restauratå). Informa¡ia de bazå pentru comportament este transferatå. clor. în neuroni ¿i între neuroni. neurotransmi¡åtori.

Sinapsa adrenergicå (dupå Stroescu V. b. Sunt de mai multe categorii: • neurotransmi¡åtorii sunt elibera¡i din membranele presinaptice ¿i ac¡ioneazå pe receptori specifici post ¿i pre sinaptici. • neurohormonii sunt elibera¡i în circula¡ia sistemicå ¿i ac¡ioneazå pe receptori specifici situa¡i pe neuroni. Neuroregulatorii sunt substan¡ele care transportå informa¡ia între neuroni. • neuromodulatorii sunt elibera¡i din membranele presinaptice ¿i ac¡ioneazå pe receptori specifici post ¿i presinaptici. Tirozinå Dopa Varicozitate Dopaminå pe Împiedicarea inactivårii termina¡ia prin IMAO Blocarea recaptårii adrenergicå MAO NA în granule NA prin rezerpinå Eliberarea NA prin InactiRecaptarea simpatomimetice indirecte vare NA în granule Împiedicarea Eliberarea NA eliberårii prin NA exocitozå guanetidinå r. a2 Recaptarea NA în Ac¡ionarea receptorilor citoplasma neuroa2 prin NA nalå prin transport activ Activarea sau blocarea medicamentoaså a receptorilor a2 Inactivare prin COMT+MAO Inhibarea recaptårii prin imipraminå ¿i cocainå Ac¡ionare prin stimulan¡i a-adrenergici Blocare prin blocan¡i a-adrenergici r. Sinapsa electricå transmite informa¡ii direct prin transferul unei încårcåturi electrice c. b Structurå postsinapticå Figura 2. et al.6.44 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI cazuri. a NA Difuziune în afara sinapsei Interferarea sintezei prin a-metildopa Ac¡ionarea receptorilor postsinaptici prin NA Activare prin stimulan¡i b-adrenergici Blocare prin blocanan¡i b-adrenergici r. 1997) . mesagerii ac¡ioneazå pe receptori situa¡i pe membrana presinapticå (autoreceptori). dar pot fi elibera¡i ¿i din membrane care nu sunt sinaptice. Sinapsa mixtå: opereazå prin ambele mijloace.

1997) Neuroregulatorii pot ac¡iona la nivelul receptorilor ca agoni¿ti sau ca antagoni¿ti competitivi ori noncompetitivi.Ach nergici prin parasimpatomimetice. et al. somatostatine. Acetilcolina GABA. Tabelul 2. alanina. pineale . curarizante antidepolarizante Figura 2. tromboxanii. Ei produc efecte de stimulare nervoaså asupra neuronilor postsinaptici ¿i asupra receptorilor celulari. neurotensine peptide pituitare. polipeptidul vasoactiv intestinal. norepinefrina. epinefrina serotonina 2. curarizante depolarizante Receptori Blocarea receptorilor colinergici colinergici prin (muscarinici. Pe baza datelor din literaturå am gândit urmåtorul tabel (tabelul 2. Neuropeptidele opioidele endogene enkefalinele. dinorfinele peptidele intestinale Substan¡a P. nicotinici) ganglioplegice.2. glicina. purinele: ATP. nicotinice. Amine biogene catecolamine indolaminergice histamina inhibitori: dopamina.7. parasimpatolitice. Clasificarea neurotransmi¡åtorilor 1. Sinapsa colinergicå (dupå Stroescu V. hipotalamice. adenozina nonpeptidici 5.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 45 Sintezå Inhibarea sintezei prin hemicolinium Ach Eliberare prin exocitozå Blocarea eliberårii prin toxina botulinicå Împiedicarea inactivårii prin anticolinestezice Inactivare prin colinesterazå Ac¡ionarea receptorilor coli. Aminoacizi 4. cistationina serina excitatori: glutamat. Neurotransmi¡åtorii sunt substan¡e eliberate sub influen¡a excita¡iei din neuronii presinaptici. aspartan 3. colecistikinina. endorfinele.2. Neurotransmi¡åtori prostaglandine.) de clasificare a neurotransmi¡åtorilor dupå grupa biochimicå din care fac parte.

46 Spa¡iu extracelular Ca 2+ Noradrenalinå sau Adrenalinå Noradrenalinå sau Adrenalinå Noradrenalinå sau Adrenalinå Acetilcolinå Receptor a 1 Mr=85K Receptor a 2 Receptor a 2 Mr = 85K Mr = 85K Receptor Receptor b b Mr = 68K Mr = 68K Receptor a 1 Mr=85K Receptor muscarinic Mr=80K 5 5 S S Canal pentru Ca 2+ Mr=270 K b g 35K 10K g g b Unitate 35K 10K cataliticå 10K b 35K a1 adevilat41K cicleazå GTP a3 45K -GTP ATP AMPc g b g b 10K 35K 35K 10K a0 a0 39K -GTP 39K -GTP a i. canalul de calciu. et al. 1997) . proteinele reglatoare ¿i sistemele mesagere implicate în transmiterea informa¡iei la unele sinapse (dupå Venter C. receptorii colinergici muscarinici. s. citat de Stroescu V. Receptorii adrenergici. p -GTP b g 35K 10K as 45K -GTP Ca 2+ Citoplasmå Cuplare la turnover-ul P1 Canale ionice ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Figura 2.8.

3.. Tabelul 2. cåile peptidergice transmit informa¡ia prin intermediul peptidelor. Tracturile dopaminergice (dupå Fix J. D. cåile L-argininå-oxid nitric. Clasificarea neurotransmi¡åtorilor dupå func¡ia lor Neurotransmi¡åtor inhibitor Serotonina (5HT) Acidul gama-aminobutiric (GABA) Glicina Alanina Serina Dopamine Neurotransmi¡åtor excitator Glutamat Aspartat Neurotransmi¡åtor cu ambele func¡ii Dopamina (DA) Histamina Septal nuclei Nigrostriatal tract Medial forebrain bundle Sup. 6. colliculus x rte x rte co Ne ulate Striatum g Cin o oc Nucleus accumbens Mesolimbic tract Amygdaloid nucleus Entorhinal area Arcuate nucleus Substantia nigra Fronta l Y= Local circuit neurons Ventral tegmental area Figura 2. epinefrina. 7. cåile monoaminergice (transmit informa¡ia prin intermediul aminelor biogene: dopamina. cåile colinergice transmit informa¡ia prin intermediul acetilcolinei. fiind astfel cåi catecolaminergice.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 47 Cåile neurochimice implicate în transmisia interneuronalå pot fi clasificate dupå tipul de neurotransmi¡åtori care ac¡ioneazå dupå cum urmeazå: 1. cåile glutamatergice transmit informa¡ia prin intermediul glutamatului. serotonina. 5. norepinefrina.3. indolaminergice ¿i histaminergice. 1995) . cåile glicinergice: glicina. 2. cåile GABAergice transmit informa¡ia prin intermediul acidului gama-aminobutiric (GABA). 4. histamina).9.

dupå cum urmeazå: A. nucleul accumbens. Tractul incertotalamic: zona incertå (hipotalamusul dorsal posterior) ® hipotalamusul dorsal anterior. DA: efect inhibitor. cel inhibitor cel mai comun. forma¡iunea apeductalå. Are rol în ini¡ierea mi¿cårii. ariile gri ale måduvei spinårii. tirozin-hidroxilaza. Synelnikov R. bulb olfactiv D3L Hipocamp. (1999). mezolimbic ¿i mezocortical.0…D4. nc. am grupat informa¡iile în tabele. serotonina. Tracturile mezolimbic ¿i mezocortical: aria ventral tegmentalå ® sistemul limbic (amigdala. accumbens.D. norepinefrina. Sinteza ¿i metabolizarea DA. Important în afect. amigdala. Gheorghe M. Niculescu G. cortexul cerebral (lob frontal). nc. Important în reglarea eliberårii de prolactinå. I. receptorii ¿i tracturile implicate în func¡ionarea neurotransmi¡åtorilor. NA. accumbens. bulb olfactiv D3(D2B) D3S D4(D2C) D4. privind sinteza. (1990). septum. (1988). benzilamina • catecol-O-metiltransferaza (COMT): metilare Principal metabolit în urinå.10 Cortex Frontal.4. Tractul medular periventricular: nucleul motor al nervului vag. girusul cingulat). distrugerea sa duce la reducerea sau pierderea mi¿cårii. epinefrina.. Receptorii DA Sinteza Metabolizarea Receptorii D1post sau like pre sinaptici D2like Tracturi Fenilalaninå ® tirozinå ® L-Dopa ® dopaminå enzime: fenilalanin-hidroxilaza.48 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Vom prezenta date adaptate dupå Fix J. . nucleul tractului solitar ® ariile gri periventriculare ¿i periapeductale. lob intermediar glandå pituitarå. aromatic-Laminoacid-decarboxilaza • monoamin oxidaza (MAO): localizatå pe membrana exterioarå a mitocondriei. cerebel Tractul nigrostriatal: pars compacta a substan¡ei negre ® striat. cogni¡ie. hipotalamus D2L striat. Ifrim M. plasmå: acidul homovanilic (HVA): format de MAO. Dopamina (DA) Tabelul 2. accumbens. excitator. COMT D1 striat. Tractul tuberoinfundibular (tuberohipofizal): nucleii arcuat ¿i paraventricular ai hipotalamusului ® eminen¡a medianå hipotalamus. Eliberarea DA: factor de inhibi¡ie a eliberårii prolactinei din adenohipofizå. trunchi. substan¡a D2(D2A) D2S neagrå.D. (1995).D. motiva¡ie. Amine biogene (Catecolamine): dopamina. beta-fenilalanina. bulb olfactiv D5 Hipocamp. dar extraveziculare • MAO-A: dopamina. este importantå în deaminarea oxidativå a catecolaminelor intracelulare. Stroescu V et al (1997). parkinsonism. 5HT • MAO-B: dopamina. Cele mai importante efecte pe comportament: tractul nigrostriatal. septum. metabolizarea.

) .9. Distrugerea tractului nigrostriat duce la apari¡ia bolii Parkinson manifestatå prin akinezie. instalare anovula¡ie Func¡ia vizualå Celule amacrine retiniene În tabelul 2. Parkinsonismul. pierderea reflexelor posturale. DA este importantå în organizarea gândurilor ¿i a sentimentelor. am grupat cele mai importante roluri ¿i func¡ii ale dopaminei descrise în literatura de specialitate.7. receptorii postsinaptici devin hipersensibili pentru a compensa scåderea concentra¡iei DA. Ipoteza DA a schizofreniei propune existen¡a unor anomalii în transmiterea DA în tracturile mezolimbic ¿i mezocortical la persoanele prezentând aceastå tulburare.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 49 Tabelul 2. NE) (tabelul 2.. Neurolepticele amelioreazå simptomele schizofreniei prin ac¡iunea de blocare a receptorilor D2. galactoree.5.8) IV.6) III. este cauzatå de excesul transmisiei DA datoritå hipersensibilitå¡ii receptorilor postsinaptici DA. Noradrenalina (Norepinefrina) (NA. Diskinezia tardivå. Neurolepticele cauzeazå parkinsonism prin ac¡iune de blocare a receptorilor dopaminergici postsinaptici. II. scåderea libidoului. Schizofrenia.5. O datå cu scåderea concentra¡iei DA. ce apare dupå tratamentul îndelungat cu neuroleptice ¿i se manifestå prin mi¿cåri coreoatetozice ale gurii ¿i mâinilor. Serotonina (5-hidroxitriptamina) (5HT) (tabelele 2. 2. Histamina (tabelul 2. Func¡iile DA ¿i structurile anatomice asupra cårora ac¡ioneazå Rol Termoreglare Motricitate Reglare umoralå Func¡iile cognitive Structurile anatomice implicate Regiuni periventriculare sau preoptice Sisteme negrostriatale ¿i mezolimbice Sistem limbic Sistem mezocortical Disfunc¡ia Hipertermie malignå Sindromul neuroleptic malign Model boala Parkinson Deficit – depresie Hiperactivitate – manie Model boala Alzheimer HTA Reglarea Sistem incertotalamic tensiunii arteriale Func¡iile Sistem tuberoinfundibular neuroendocrine Efect hiperprolactemiant Ginecomastie. rigiditate. tremor. Simptomele schizofreniei se datoreazå unei ståri hiperdopaminergice date de concentra¡ia crescutå de DA ¿i de activitatea crescutå a receptorilor DA.

tulburåri anxioase. Efectele NA. Teoria CA a tulburårilor dispozi¡iei: activitatea reduså a sistemului CA-ergic (de obicei sistemul NA-ergic) în anumite arii ale creierului poate fi asociatå cu depresie. talamus. fenil-etanolamin-N-metiltransferaza Metaboli.10. NA joacå rol în anxietate. Dispozi¡ie: geneza ¿i men¡inerea dispozi¡iei. nc. durere. Receptorii NA. måduva spinårii. D. • rol în variate func¡ii fiziologice: ciclul somn-veghe. Tracturile noradrenergice. prin fasciculul median al creierului cåtre hipocampus. Ariile tegmentale laterale ventrale ® arii bazale ale creierului: septum. Sinteza ¿i metabolizarea NA. tegmental area Spinal cord Cerebellar cortex Figura 2. Tracturile noradrenergice (dupå Fix J. anxietate. Locus coeruleus (localizat în punte ¿i mezencefal): con¡ine cea mai mare concentra¡ie de NA din SNC. forma¡iunea reticularå.6. rafeului cerebral. iar nivelul ridicat cu mânie. amigdala. acid 3-metoxi-4-hidroximandelic (acid vanililmandelic.. striatul ventral.2 metaboli¡i în plasmå ¿i urinå: 3-metoxi-4-hidroxi fenilglicol zarea (MHPG). AVM) Deaminare oxidativå de cåtre MAO-A Receptori a1 postsinaptici a2 postsinaptici b1 postsinaptici b2 postsinaptici Tracturi Locus coeruleus (pata albastrå) (aria gri centralã pontinå) ® cerebel. prime¿te fibre de la: cortex. Hiperactivitatea NA la unii pacien¡i cu schizofrenie. Dopamina ® norepinefrina ® epinefrina Enzime: dopamin-b-hidroxilaza. 1995) . hipotalamus. måduva spinårii. Func¡ii neuromodulatorii: Efecte • måre¿te råspunsul locomotor la DA. întregul cortex cerebral. tulburarea de panicå. sistemul limbic. • mediazå orientarea organismului în mediu. trezire. legatå de tulburårile anxioase ¿i ale dispozi¡iei.50 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 2. Sinteza Norepinephrine Medial forebrain bundle Thalamus Septal nuclei N o eoc rtex Fomix Hypothalamus Amygdaloid nucleus Hippocampal formation Locus ceruleus Lat.

sevraj alcool. Tulburåri de memorie la vârstnici.asupra simptomelor sie. benzodiazepine. trombocite 2B. antibulimicå antiobsesionalå Blocarea: tratament Ac¡iune antipsihoticå în anxietate. func¡iile cognitive înalte. serotonina) Catabolizare: oxidare grup -NH2 de MAO-A ¿i apoi oxidarea rapidå Metaboli¡i: acidul 5-hidroxiindolacetic (5-HIAA). anxiolitice. controlul presiunii sângelui. 1F.7. diaree Efecte antipsihotice. rata cardiacå ¿i a respira¡iei. Sinteza Metabolizarea Triptofan ® 5-hidroxitriptofan ® 5-hidroxitriptamina (5HT. talamusul. cerebelul 5HT este importantå în multe procese centrale: percep¡ia durerii. Efectele 5HT. forma¡i prin erori de metabolism. vårsåturi. emo¡ia. opiacee Neocortex. punte ¿i mezencefal = nucleii rafeului median ¿i dorsal • neuronii rafeului median: inerveazå structuri limbice inclusiv amigdala • neuronii rafeului dorsal: inerveazå striatul. Sinteza ¿i metabolizarea 5HT. 1E 5HT 2 2A hipocamp striat plexul coroid Ac¡iune antidepresivå anti-axioaså. termoreglare. inducerea somnului ¿i trezirii.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 51 Tabelul 2. 2C 5HT 3 5HT 4 5HT 5 5HT 6 5HT 7 . negative disfunc¡ii sexuale. • tulburårile dispozi¡iei: 5HT • activitatea scåzutå a serotoninei în creier este asociatå cu depresia.8. în jurul liniei mediane = rafeului în måduva spinårii. deriva¡i N-metila¡i ¿i N-formila¡i Recaptare: în neuronul presinaptic Cei mai importan¡i neuroni serotoninergici sunt situa¡i în cluster. schizofrenie. în timp ce activitatea ridicatå cu mania • ipoteza permisivitå¡ii serotoninei = activitatea scåzutå a serotoninei permite nivelurilor scåzute ale catecolaminelor så producå depresie ¿i nivelurilor ridicate så producå manie • schizofrenia: ipoteza transmetilårii = anumi¡i deriva¡i metila¡i ai 5HT. pot provoca schizofrenie TOC Receptori 5HT 1-7 Tracturi Efecte Tabelul 2. antipanicå. antifobicå. apetit. Profilaxia migrenei Efecte secundare GI: grea¡å. Receptorii serotoninergici 5HT 1 5HT 1A 5HT 1B 5HT 1C 5HT1D. agresiune. melatonina. depre. cortexul cerebral. hipocamp.

sedare. 5HT) B. care poten¡eazå ac¡iunea lor inhibitorie. GABA-B: pentru tratarea spasticitå¡ii . Efecte Histamina este importantå în trezire. Tracturile serotoninergice (dupå Fix J. în întregul SNC. D. ganglioni bazali. receptorii. cortexul cerebral Cåile sunt neclare. termoreglare.. din punct de vedere cantitativ. Sinteza: acid glutamic → GABA b.) C. Sinteza. Blocarea receptorilor H: câ¿tig ponderal. Receptori (tabelul 2. cupla¡i la un sit de recunoa¿tere a benzodiazepinelor. Acetilcolina (Ach) (tabelul 2. a. Aminoacizii Sunt.9.11. 1995) Tabelul 2.11. hipotensiune Anorexia nervosa: tratatå cu ciproheptadinå (blocant H2. tracturile ¿i efectele histaminei Histidina ® histamina Sinteza Metabolizarea Metilare ¿i oxidare Receptori H1. I. dar axoni histaminergici traverseazå fasciculul median al creierului. metabolizarea. neurotransmi¡åtorii predominan¡i în SNC. nucleus centralis Nucleus raphae pontis Nucleus raphae magnus Locus ceruleus Cerebellar cortex Nuclei raphae obscurus and pallidus Spinal cord Figura 2. GABA (acid gama aminobitiric) – pur inhibitor. neurotransmi¡åtorul inhibitor principal. eliberarea vasopresinei. ingestia de apå. H2 În creier ¿i în periferie Excitatori: în hipotalamus Inhibitori: în cortexul cerebral Tracturi Histamina a fost gåsitå în concentra¡ii: – mari în hipotalamus – moderate în mezencefal. Metabolizare: transaminare c.52 Serotonin ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Thalamus oc Ne Striatum Septal nuclei Hypothalamus Mamillary nucleus or tex Medial forebrain bundle Fomix Cingula te gyru s Nucleus raphae dorsalis Amygdaloid nucleus Hippocampal formation Sup.) GABA-A: receptori postsinaptici. talamus.10. hipocamp. func¡ia cardiovascularå. Aminoacizii inhibitori 1. existå în 60% din sinapse.

metabolizarea. Tracturile colinergice (dupå Fix J. moduleazå eliberarea de Ach în întreaga laminå corticalå M3 M4 Tracturi Cale de la nucleul bazal Meynert (situat în substan¡a innominata din creierul bazal. caudat ¿i putamenul) Nucleii septali proiecteazå prin fornix în forma¡iunea hipocampalå Mi¿care. 1995) .. b. amigdalieni) Striatul (nc.12. Acetylcholine Neocortex Striatum Basal nucleus of Meynert Hippocampal formation Cranial motor neurons and preganglionic parasympathetics Spinal motor neurons Autonomic preganglionic neurons Septal nuclei Fomix Medial habenular nucleus Habenulointerpeduncular tract Interpeduncular nucleus Y= Local circuit neurons Figura 2. moduleazå transmisia nicotinicå. comportaEfecte ment sexual. somn.10. între globus palidus ¿i substan¡a perforatå anterioarå) la întregul cortex cerebral ¿i sistemul limbic (hipocamp. agresiune. tracturile ¿i efectele acetilcolinei Sinteza Colina nu poate fi sintetizatå în neuroni.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 53 Tabelul 2. comportamente exploratorii. hipotalamus.Acetilcolinesteraza: inhibatå lizarea reversibil: figostigmina ireversibil: compu¿ii organofosforici Receptori Nicotinici: N cu subtipurile a. Sinteza. g. glande) M1: postsinaptici. scåderea numårului neuronilor colinergici în nucleul bazal al lui Meynert (nucleul bazal). d Sistemul nervos periferic: simpatic ¿i parasimpatic La jonc¡iunea nervilor motori ¿i mu¿chilor scheletici SNC Muscarinici: pot fi excitatori sau inhibitori în ganglionii periferici ai sistemului nervos simpatic ¿i parasimpatic. în organele terminale ale SN parasimpatic (mu¿chi netezi. talamus. nc. este transportatå în creier Colina + acetil-CoA ® acetilcolina Metabo. memorie La om: efect pe mi¿care ¿i memorie Ach este importantå în mi¿care: periferic ¿i central periferic: este neurotransmi¡åtorul principal în mu¿chii stria¡i central: Ach ¿i DA sunt într-o balan¡å reciprocå în sistemul motor extrapiramidal Scåderea uneia (scåderea DA în boala Parkinson) poate fi contrabalansatå de scåderea celeilalte (folosind anticolinergice). D. excitatorii: tot neocortexul M2: presinaptici. Alzheimer) sunt asociate cu pierderea transmisiei Ach în creier: în hipocamp ¿i cortexul cerebral. Memorie ¿i cogni¡ie: demen¡ele (b. receptorii.

vestibular nucleus Cerebellar nuclei Purkinje cell of flocculonodular lobe Y= Local circuit neurons Figura 2. Tracturile GABA – ergice (dupå Fix J. retinå.11. putamen. Glicina – neurotransmi¡åtor inhibitor. måduva spinårii. striat. diencefal. hipotalamus posterior → neocortex. d. Receptorii GABA GABA-A GABA-B Anxiolizå. care se gåse¿te în creier. substan¡a neagrå → talamus. caudat. care sunt singurii neuroni eferen¡i în întregul cortex. cortexul cerebral. depresie GABA Striatum Globus pallidus Thalamus Striatonigral tract Hypothalamus Sup. colliculus Purkinje cell Neocortex Hippocampal formation Substantia nigra Lat. cerebelo¿i. Interneuronii inhibitori din multe arii cerebrale: trunchi cerebral = substan¡a neagrå. måduva spinårii con¡in GABA. hipotalamus. 4. talamus. globus palidus. amigdalå.D. . Cåile GABA: striat → substan¡a neagrå.. 1995) 2.13. reglare apetit. Alanina Serina Cistationina II. globus palidus → talamus. nc. Aminoacizii excitatori Principalii neurotransmi¡åtori excitatori din creier sunt glutamatul ¿i aspartatul. proprietå¡i anticonvulsivante Analgezie. 3. 5. nc. globus palidus.54 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 2. Tracturi GABA este neurotransmi¡åtorul primar al celulelor Purkinje.

PGD2 moduleazå sistemul serotoninei. olivary nucleus Figura 2. hipocamp. tracturi corticobulbare ¿i corticospinale. Sinteza: din glucozå b. talamus. În striat: ajutå la modularea transmisiei dopaminergice. – Aspartat: cåi hipocampal-comisurale. . quisgualat. 1995) a. Neurotransmi¡åtori nonpeptidici I. c. colliculus Fomix rtex Neoco Septal area Dentate gyrus Hippocampus Perforant pathway Entorhinal area (area 28) Subiculum MN Climbing fibers Granule cells of cerebellar cortex Olivocerebellar tract Y= Local circuit neurons Inf.. N-metil-Daspartat (NMDA). D. d.14. – nuclei subtalamici → globus palidus. PG E2 poate inhiba eliberarea DA ¿i NA. Purinele 1. ATP 2. Prostaglandinele ¿i tromboxanii Nu au rol de neurotransmi¡åtor. Efecte pe comportament Glutamat: prin receptorii NMDA pot fi implica¡i în poten¡area pe termen lung a neuronilor din hipocamp. proces important în stocarea memoriei. D. Tracturile ce au ca neurotransmi¡åtori glutamatul ¿i aspartatul (dupå Fix J.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 55 Glutamate and Aspartate Striatum Septal nuclei Sup. II. Tracturi: Glutamat: cåi corticostriate. Adenozina: neuromodulator inhibitor în celulele excitatorii din cerebel. Receptori: receptori kainat. corpul geniculat medial. neocortex → nuclei subtalamici. – celule granulare cerebelare.

Opioidele endogene Sunt trei clase: enkefalinele (metionina ¿i leucin-enkefaline = met ¿i leuenkefalinele). Leuenkefalinele. – rol anxiolitic. Polipeptidul vasoactiv intestinal (VIP) . Dinorfinele. c. • κ: analgezia spinalå. II. Antagoni¿tii opioizi: naloxona. Y2. tratamentul supradozei de narcotice. dinorfinele (A ¿i B). euforia. – receptori Y1. arcuat ¿i premamilar. Dinorfinele: au concentra¡ie înaltå în hipotalamus ¿i amigdalå. β endorfina este sintetizatå ca fiind parte dintr-o moleculå mai mare. Receptorii opioizi • µ: mediazå analgezia supraspinalå. naltrexona. de exemplu. unde au cea mai mare concentra¡ie. locus coeruleus (mezencefal ¿i punte). β ¿i γ). Y3. b. proiecteazå în hipotalamus.56 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI E. talamus. 2. alcoolismul. mioza pupilarå. a. Neuropeptidele (neurohormoni) I. Substan¡a P (NPY) – depresie: nivel scåzut. schizofrenia. • σ: efectele psihomimetice ale unor opiacee. Sinteza: sunt sintetizate ca fiind parte dintr-o moleculå polipetidicå mai largå. aria septalå. efectele generale asupra locomo¡iei (hipo-motilitatea ¿i tulburårile mi¿cårilor). de unde sunt transportate în globus palidus. localizate în circuitele locale ale sistemelor limbic ¿i striat. proopiomelanocortina. comportamente automutilatorii. inducerea crizelor. Enkefalinele: sunt sintetizate de striat. endorfinele (α. • δ: sunt asocia¡i cu componentele dispozi¡ionale ale ac¡iunii opioide. Neuroni endorfinergici: se gåsesc aproape exclusiv în hipotalamus: nc. Enkefaline: supresia durerii. • ε: β endorfinele. Agoni¿ti: morfina. metenkefalinele. d. analgezia sunt asociate cu alterårile opiodelor endogene = β endorfinele. Endorfine: func¡ii endocrine. Peptide intestinale 1. Colecistokinina 3. depresia respiratorie. Efectele pe comportament: multe ståri comportamentale ¿i tulburåri neuropsihiatrice: termoreglarea.

2. – similar cu cele de mai sus putem gåsi la unii pacien¡i cu manie. LH. a. – important în învå¡are. aten¡ie. care la rândul lor controleazå eliberarea de hormoni din glandele endocrine ¡intå. halucina¡ii. delirium. talamus. ACTH: – se gåse¿te în sistemul limbic. Oxidul nitric (NO) – celulele cerebrale stimulate cu aminoacizi excitatori (glutamat) elibereazå o substan¡å cu proprietå¡ile NO. Somatostatina – receptori: SSTR1. controleazå eliberarea de hormoni din hipofiza anterioarå. . idei delirante. GH.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 57 4. 3. Proto-oncogenele 11. ocitocina. råspuns anormal la testul de supresie la dexametazonå. lobul intermediar: MSH. memorie. – un subset al pacien¡ilor cu depresie endogenå au niveluri ridicate de cortizol. tulburåri schizoafective. brain stem. – excesul (sindromul Cushing): depresie. Factorii de cre¿tere ¿i diferen¡iere neuronalå 10. bulimie. Peptide pituitare. 5. hipofiza posterioarå: vasopresina. pierderea varia¡iei diurne normale a nivelurilor de cortizol ¿i ie¿ire rapidå din supresia secre¡iei de cortizol ce urmeazå dupå administrarea dexametazonei = testul de supresie la dexametazonå. 9. Hormonii pineali: melatonina. Alanina 7. FSH. manie. 2. fatigabilitate. hipotalamice ¿i pineale Hormonii pituitari/hipofizari: 1. Acidul arahidonic 8. – nivelurile excesive de NO pot fi neurotoxice. hipogonadism hipotalamic). – boala Alzheimer. 3. Purinoreceptorii III. anorexia nervosa (hipercorticism. hipofiza anterioarå – 6 hormoni: ACTH. TSH. – NO mediazå transmisia sinapticå normalå. prolactina. – deficitul (boala Adison): depresie. letargie. Hormonii hipotalamici = releasing factors. – depresie: hipercortizolemie. Neurotensina 6.

nivelurile cresc în timpul nop¡ii. memoria.3. Importantå în depresie ¿i psihoze. LH. idea¡ie suicidarå. – implicat în dispozi¡ie ¿i comportament. unii pacien¡i depresivi au niveluri nocturne de melatoninå reduse. locus coeruleus. septum lateral. f. – efect inhibitor postsinaptic. e. dorsomedial. rol antidepresiv. hipocampus. rol în tulburårile de dispozi¡ie sezonale. arcuat. – supresia nivelurilor de cortizol în timpul testului este consideratå un semn de depresie endogenå responsivå la antidepresive.58 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI b. FSH Prolactina: dopamina ¿i multe medicamente neuroleptice blocheazå receptorii dopaminergici ai tractului dopaminergic tuberoinfundibular. No¡iuni de farmacologie Pentru a în¡elege mecanismele de ac¡iune ale medica¡iei psihotrope consideråm necesarå o scurtå trecere în revistå a principalelor defini¡ii ¿i caracteristici ale farmacodinamiei ¿i farmacocineticii drogurilor ce ac¡ioneazå asupra siste- . tulburare de panicå. învå¡are. aten¡ie. nucleul tractului solitar. 2. – ocitocina: eliberarea ei este reglatå de dopaminå. d. – melatonina: sintetizatå din serotoninå. c. aria ventralå tegmentalå. ventromedial. sinteza este reglatå de ciclul zi-noapte/luminå-întuneric. – vasopresina: inhibitorie. suprachiasmatic. implicatå în reglarea ritmului circadian. talamus. tratamentul cu vasopresinå îmbunåtå¡e¿te memoria la pacien¡i cu demen¡e. memorie. provoacå cre¿terea prolactinei circulante ¿i lacta¡ie. aria postrema. func¡ii comportamentale: învå¡area. neuronii proiecteazå în nucleul amigdalian medial. Vasopresina ¿i ocitocina: – sintetizate în nucleii hipotalamici supraoptic ¿i paraventricular. GH TSH – provoacå eliberarea de T3 ¿i T4. – secre¡ie scåzutå de TSH la stimularea cu TRH în depresie = marker biologic în depresie.

în ultimii ani. Alex. psihofarmacologia a fåcut progrese extraordinare prin descoperirea a noi molecule cu ac¡iune antipsihoticå sau antidepresivå. . Vom acorda o aten¡ie deosebitå cercetårilor privind biodisponibilitatea la copil. mai ales cå. În „Farmacologia“ sub redac¡ia Valentin Stroescu.. Brezina.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 59 AXA HIPOTALAMO-HIPOFIZO-ADRENERGICÅ Raphe nucleus 5-HT PVN CRH NA Locus coeruleus Hipotalamus Glanda pituitarå POMC Anterior ACTH Posterior Feedback negativ CORTIZOL Corticosuprarenala PVN – Paraventricular nucleus POMC – Pro-opio-melanocortin ACTH – Adrenocorticotrophic hormone CRH – Corticotropin-releasing hormone Figura 2. 1994 am întâlnit urmåtoarele defini¡ii ale principalelor domenii ale farmacologiei. Farmacologia este definitå ca fiind ¿tiin¡a care studiazå interac¡iunile sistemelor chimice cu cele biologice precum ¿i consecin¡ele acestor interac¡iuni. Axul hipotalamo-hipofizo-suprarenalian ¿i rolul lui în depresie (dupå Gheorghe M.D.15. 2001) mului nervos central.

• difuziune facilitatå. Membranele biologice reprezintå un sistem complex semipermeabil. care studiazå efectele. 2.v. Farmacodinamia este tot parte a farmacologiei. Aceastå matri¡å fosfolipidicå înglobeazå proteine globulare ¿i/sau lipoproteine cu grupåri ionice ¿i polare proeminente pe una sau pe ambele pår¡i ale membranei.60 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Farmacocinetica este partea farmacologiei care evalueazå modificårile cantitative ¿i calitative pe care le suferå substan¡ele medicamentoase ¿i/sau metaboli¡ii lor în func¡ie de doza ¿i de calea de administrare în procesele de absorb¡ie. Particularitå¡i farmacocinetice ale medica¡iei psihotrope 1.). Singer ¿i Nicolson (1972) au propus un model în care membrana are o structurå în mozaic formatå dintr-un strat lipidic bimolecular cu proprietå¡i fluide. distribu¡ie. .1. biotransformare ¿i eliminare.v. Biodisponibilitatea este un parametru farmacocinetic important care exprimå propor¡ia dintre cantitatea de medicamente administratå ¿i cea disponibilå pentru ac¡iune.3.o ¿i Cp. Transportul prin membrane implicå urmåtoarele procese: • difuziune. • solubilitatea. • filtrare. Cp. • coeficientul de partaj lipide/apå. polienzimatic. • gradul de ionizare. • transport activ.o/Cp. Farmacotoxicologia se ocupå de studiul manifestårilor intoxica¡iilor medicamentoase acute ¿i cronice precum ¿i cu modalitå¡ile lor de tratament. locul de ac¡iune ¿i modul de ac¡iune al medicamentelor.×100 ¿i reprezintå frac¡iunea de medicament administrat oral care ajunge în sânge.v sunt concentra¡iile plasmatice dupå administrarea oralå (o) ¿i (i. studiazå cauzele apari¡iei reac¡iilor adverse la medicamente ¿i stårile patologice produse de acestea. cu o grosime de 80-100A.i. Se determinå pe baza rela¡iei: Bd(%) = Cp. În procesul de traversare sunt importante: • dimensiunile moleculelor.i. Absorb¡ia/transportul prin membrane Traversarea membranelor reprezintå procesul cheie în ciclul farmacologic.

ceruloplasmina. iar difuzarea moleculelor polare. Bariera hematoencefalicå este formatå din celule endoteliale. care se interpun ca ni¿te man¿oane protectoare. mai ales la copii. Absorb¡ia este dependentå de calitå¡ile formei farmaceutice care determinå disponibilitatea farmaceuticå. nu poate filtra glomerular. Plexul coroid posedå mecanisme transportoare active de eliminare a substan¡elor chimice polare. la care se adaugå eritrocitele. 3. transferinele. pu¡in permeabile. hidrosolubile este mult limitatå. prin urmare cantitatea de molecule active disponibile pentru absorb¡ie. Acesta este plexul coroid care reprezintå bariera pentru påtrunderea medicamentelor. alfa ¿i beta lipoproteinele. Cåile de administrare Majoritatea psihotropelor se administreazå enteral. • Macromoleculele proteice ce pot lega anumite medicamente sunt: albuminele. iar uneori gravitatea sau urgen¡a tulburårii psihice impune administrarea parenteralå. ale pere¡ilor capilarului. . • pinocitoza. Pentru medicamentele psihotrope este esen¡ialå etapa de traversare a barierei hematoencefalice. În general. Anumite molecule pot traversa bariera hematoencefalicå folosind mecanisme transportoare specifice. Intervine în plus teaca de mielinå care întârzie påtrunderea medicamentelor în substan¡a albå. pot påtrunde în creier medicamente liposolubile. care acceptå cu greutate medica¡ia. nu poate ac¡iona farmacodinamic.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 61 • transport prin ioni pereche. • Forma legatå nu poate difuza în ¡esuturi. Compartimentul care cuprinde LCR este de asemenea înconjurat de o membranå lipofilå formatå din pere¡i endoteliali ¿i celule epiteliale. 2. Permeabilitatea barierei hematoencefalice ¿i a celei dintre sânge ¿i lichidul cefalorahidian poate fi crescutå în bolile inflamatorii ale creierului ¿i în meningite. Distribu¡ia medicamentelor Este important acest proces de transport prin sânge al medica¡iei neurotrope ¿i mai ales legarea de proteinele plasmatice care influen¡eazå distribu¡ia drogului. existå pu¡ine forme care se administreazå parenteral din påcate.

eventual alt organ) indicå eficacitatea cu care organul respectiv epureazå plasma de medicament ¿i este dependent de capacitatea maximå intrinsecå a organului de a epura medicamentul din plasmå. noi molecule se desfac de pe suprafa¡a proteinelor). când se opre¿te administrarea medicamentului. Epurarea medicamentelor Epurarea medicamentelor se face prin douå procese: prin biotransformare (metabolizare) hepaticå ¿i excre¡ie renalå. Ke = constanta de epurare. Clp = D/ASC. Biotransformarea medicamentului este mecanismul prin care în urma proceselor biochimice din organism are loc . Clearance-ul intrinsec (Clint) ¿i cel de perfuzie cu sânge al organului (Q): Clorg = Q × (Clint/Q + Clint). ASC = aria de sub curba concentra¡iei în func¡ie de timp. • Clearance-ul plasmatic (Clp) reprezintå volumul (în ml sau l) epurat de medicament în unitatea de timp (min sau ore) raportat la greutatea corporalå: Clp = Ke × Vd. Vd = volumul de distribu¡ie aparent. pentru unele poate interveni ¿i depozitarea tisularå (fapt relativ frecvent în cazul neurotropelor). • Clearance-ul unui organ (rinichi.62 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • Legarea se face în anumite propor¡ii. asigurând un nivel relativ constant de molecule libere (pe måsura distribu¡iei moleculelor libere. este un fenomen reversibil în echilibru dinamic. ficat. Clt = Clt+Clnr.693 × Vd/ Cl. Cunoa¿terea acestui parametru este foarte importantå pentru aprecierea timpului în care se realizeazå concentra¡ia în platou (când administrarea se face constant ¿i epurarea se face dupå o anumitå cineticå de gradul I). 4. • Clearance-ul sistemic total (Cl) însumeazå clearance-ul hepatic ¿i al altor organe mai pu¡in importante pentru eliminare. D = doza administratå. • Timpul de înjumåtå¡ire este un parametru farmacocinetic (T½) ¿i reprezintå timpul necesar scåderii la jumåtate a concentra¡iei de medicament în plasmå T½ = 0. • Clearance-ul (Cl) este un parametru farmacocinetic primar care define¿te viteza epurårii (V) raportatå la concentra¡ia medicamentului în lichidele biologice (C) astfel încât Cl = V/C. Este util de asemenea pentru stabilirea dozelor ¿i intervalului între ele. aprecierea timpului în care concentra¡ia plasmaticå scade cåtre 0.

Excre¡ia renalå implicå trei procese precum: • filtrarea glomerularå. Enzimele nemitocondriale (libere sau solubile) se gåsesc în plasmå. metilare. corticosuprarenalå. chimicå sau fizico-chimicå a moleculelor materiei vii cu medicamentul. Este o forma de epurare fie prin diminuarea sau anularea activitå¡ii biologice fie prin inducerea unor modificåri care le favorizeazå excre¡ia din organism. al mecanismelor calcice ¿i al cascadei de reac¡ii metabolice pornite de la acidul arahidonic. având drept rezultat efectul farmacodinamic global. pu¡in solubil.2. glicinoconjugare. ¿i are capacitate reduså de a traversa membranele. • reabsorb¡ia tubularå. sulfoconjugare. Biotransformarea parcurge douå faze: • Prima. Metabolitul secundar este: intens polar. în care au loc procese de sintezå. la nivelul unor organite intracitoplasmatice. în care au loc procese de oxidare. 2. reducere ¿i hidrolizå. . Particularitå¡i de farmacodinamie ale medica¡iei psihotrope Efectul farmacodinamic este de fapt råspunsul sistemului biologic la interac¡iunea primarå. conjugare cu diferite substraturi endogene. care se gåsesc în ficat (în reticulul endoplasmatic rugos). fizicå. cât ¿i rolul sistemelor mesagere secunde. celular. Aceastå ac¡iune primarå la nivel molecular declan¿eazå un complex de procese. Biotransformarea este catalizatå de enzime mitocondriale ¿i nemitocondriale. ficat ¿i mai pu¡in în ¡esuturi.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 63 modificarea consecutivå a proprietå¡ilor sale fizico-chimice ¿i farmacodinamice. 1996. a¿a cum sunt prezentate în V. mucoasa intestinalå. Procesele de biotransformare afecteazå moleculele liposolubile care traverseazå cu u¿urin¡å membranele celulare ¿i ajung astfel la sediile enzimelor metabolizate în special în ficat. glucuronoconjugare. • A doua. Stroescu. Excre¡ia este a doua modalitate de epurare ¿i se face în principal prin urinå ¿i bilå. acetilconjugare. Vom prezenta schematic ac¡iunea medica¡iei psihotrope la nivel membranar. adicå råspunsul sistemului biologic la ac¡iunea sistemului chimic. în rinichi. • secre¡ia tubularå.3.

prin deduc¡ie. → modificåri de activitate enzimaticå. care considerå cå efectul este propor¡ional cu numårul receptorilor ocupa¡i. Interac¡iunea moleculelor de medicamente cu . ¿i. iar farmacoreceptorii grupåri ionice de suprafa¡å u¿or accesibile. Majoritatea sunt proteine sau acizi nucleici ce pot avea ¿i func¡ii enzimatice. • Receptorii recunosc în mod specific semnalul chimic prezentat de anumite molecule. Fixarea medica¡iei de receptori se face: • Conform teoriei ocupa¡ionale. Cele douå componente se atrag electrostatic.64 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI A. facându-l så reziste la energia agita¡iei termice. • Substan¡ele medicamentoase con¡in grupåri ionizate (acide sau bazice). electric ¿i/sau spa¡ial cu molecula medicamentului. respectiv ac¡ionarea receptorilor. Medica¡ia adrenergicå → receptori β adrenergici → activeazå adenilatciclaza membranarå → catalizeazå transformarea ATP → AMPc → activeazå proteinchinazele → catalizeazå procese de activare a catecolaminelor. caracteristicile suprafe¡ei active a acestora. • Formarea complexului medicament-receptor realizeazå stabilirea unor legåturi între moleculele de medicamente ¿i suprafa¡a activå a moleculelor receptoare. putând interveni ca mecanisme transportoare prin membrane sau reprezentând componente structurale importante pentru biologia celularå. formând cu acestea complexe care comandå anumite ac¡iuni biologice. Exemplu: Medica¡ia agonistå → se fixeazå de receptor → modificåri ale moleculei receptoare → modificåri de permeabilitate ale membranei: → modificåri ale transportorilor activi. • Prin analiza rela¡iilor între structura chimicå ¿i activitatea unor medicamente s-au putut stabili caracteristicile indispensabile pentru fixarea. Aceasta se datoreazå existen¡ei pe suprafa¡a macromoleculei a unui sediu de legare. Ac¡iunea la nivel membranar a medica¡iei psihotrope se face în principal prin intermediul farmacoreceptorilor. Farmacoreceptorii sunt structuri macromoleculare capabile så lege specific substan¡ele active cu molecula relativ micå. legåturile ionice fiind întårite prin pun¡ile de hidrogen ¿i for¡e van der Waals care consolideazå complexul. complementar chimic.

• Na → intrå în celulå → excita¡ie. Membranele con¡in adenilciclaza ¿i guanilciclaza care catalizeazå transformarea ATP → AMPc ¿i GTP → GMPc. poten¡ial postsinaptic inhibitor. → eliberarea Ca++ din reticulul endoplasmatic. • Cl → intrå în celulå → inhibi¡ie. care considerå cå fixarea de receptori nu are consecin¡e egale în cazul agoni¿tilor. . Asupra membranei ac¡iunea medicamentelor se desfå¿oarå astfel: medicament → membrana receptoare → deschiderea canalelor de Na. K → translocare ionicå → modificarea poten¡ialului de membranå = depolarizare ¿i generarea poten¡ialului excitator sau hiperpolarizare. Existå agoni¿ti deplini cu efecte maximale ¿i agoni¿ti par¡iali cu efecte submaximale. (Ka). B. ritmul de disociere. intervin douå constante (K1). Cl. • Conform teoriei activitå¡ii intrinseci. Ac¡iunea la nivel celular se poate exercita la nivelul membranei celulare sau în interiorul celulei. 1. • Cre¿terea Ca++ intracelular → eliberarea de mediatori în termina¡iile nervoase. ac¡ionarea acelora¿i receptori poate declan¿a. efecte de intensitate diferitå. ritmul de asociere ¿i (K2). 2. cantitatea receptorilor ocupa¡i (Cmr) fiind propor¡ionalå cu cantitatea de medicament (Cm) ¿i cantitatea de receptori disponibili (Cr). care la rândul lor intervin în cascada de reac¡ii metabolice. Cmr = Cm × Cr × K1/K2 = Cm × Cr × Ka. în func¡ie de substan¡å. constanta de afinitate. Mecanismele calcice ¿i rolul lor în comanda råspunsului celular • Depolarizarea → deschiderea canalelor de Ca++ (canale lente) → cre¿terea influxului ¿i a concentra¡iei de Ca++ în citoplasmå. • mesageri secunzi: sisteme intermediare apar¡inând economiei metabolice celulare.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 65 macromoleculele receptoare se conformeazå regulii ac¡iunii maselor. • K → iese din celulå → inhibi¡ie. 3. Sistemele secundare care intervin în ac¡iunile unor medicamente la nivel celular sunt grupate în: • mesageri primari: substan¡e endogene receptoare sau medicamente agoniste care ac¡ioneazå asupra receptorilor specifici.

prostaglandine. acidoza eliberând enzime litice. Acidul arahidonic rezultå atât din desfacerea unor fosfolipide membranare cât ¿i din fosfatidilinozitolglicofosfat împreunå cu diacetilglicerol. calmodulina. • mitocondriile pot fi sediul blocårii citocromoxidazei de cåtre cianuri. Este important de ¿tiut cå unele medicamente ac¡ioneazå ¿i la nivelul unor forma¡iuni intracelulare precum: • nucleul (analogii metabolici ai acidului folic. care: → favorizeazå recaptarea Ca++ în reticulul endoplasmatic. Ac¡iunea asupra unor organite celulare. . → stimuleazå adenilatciclaza → AMPc cre¿te. capabile så tulbure profund biochimismul celular. • Complexul Ca++-calmodulinå → exocitoza veziculelor sinaptice. purinelor. • AMPc → cre¿te influxul de Ca++ sau scade efluxul de Ca++.66 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • Ca++ liber din termina¡iile nervoase se fixeazå pe o proteinå. → modificå sensibilitatea proteinchinazelor (dependente de Ca++-calmodulinå). pirimidinelor. atât de folosi¡i de noi ca neurotrofice. 4. acestea ac¡ioneazå ca intermediari metabolici între ac¡ionarea receptorilor membranari ¿i efec¡ia celularå. leucotriene. → stimuleazå fosfodiesteraza → scade AMPc. • ribozomii sunt sediul sintezei proteice. se formeazå eicosanoidele: tromboxani. Acest sistem este cuplat cu cel calcic ¿i cu cel al guanilatului ciclic GMPc. Cascada de reac¡ii metabolice pornite de la acidul arahidonic ¿i importan¡a ei în ac¡ionarea anumitor receptori membranari. inhibå sinteza acizilor nucleici sau se încorporeazå în ace¿tia. În urma activårii acestor reac¡ii metabolice care au ca precursor ini¡ial acidul arahidonic. • Cre¿terea Ca++ intracitoplasmatic este detectatå de un complex proteic numit troponina. C. modificându-le func¡ionalitatea chimicå). prostaciclina. • lizozomii pot fi afecta¡i de hipoxie. → activarea transportorilor membranari de acetilcolinå → acetilcolina se elibereazå în fanta sinapticå.

peptide. în studii ¿i în prospectele în limba englezå ale psihotropelor. Ayd J.3. Reac¡iile adverse la medicamente În literatura de psihofarmacologie. având func¡ii biologice importante. Am sim¡it nevoia så precizåm defini¡iile unora dintre acestea. 1995) 2. organ. uneori fårå a fi explicate îndeajuns. De exemplu. Când este mediatå prin scåderea afinitå¡ii. GABA.3. ca urmare a administrårii unui inhibitor al recaptårii. Ed. cunoscându-se faptul cå sunt pu¡ine studii efectuate la copii. Lexicon of Psychiatry. histamina. (Frank J. depozitate sub formå inactivå. procesul de down regulation a receptorilor dupå supraexpunerea cronicå a receptorilor la un neurotransmi¡åtor endogen. care sunt acompaniate de cre¿terea (up regulation) densitå¡ii receptorilor care mediazå råspunsul ca urmare a supraexpunerii repetate a receptorilor la transmi¡åtori endogeni. Farmacotoxicologie ¿i reac¡ii adverse Studiul ¿i cunoa¿terea reac¡iilor adverse este o etapå importantå mai ales când este vorba de administrarea psihotropelor la copil. Pot fi eliberate sub formå activå func¡ionând ca mediatori chimici. A. neurohormoni. receptor la o dozå constantå de substan¡å.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 67 • forma¡iuni veziculare sau granulare con¡in substan¡e endogene precum: acetilcolina. FDA aprobå cu mare greutate astfel de cercetåri din motive lesne de în¡eles. am gåsit mai mul¡i .R. În capitolele care trateazå mecanismele de ac¡iune ale substan¡elor sunt men¡ionate mai multe categorii de procese. Procesul de subsensibilitate reprezintå scåderea responsivitå¡ii unui ¡esut. numårului sau densitå¡ii receptorilor se nume¿te down regulation. Williams and Wilkinson.. Procesul de down regulation a receptorilor reprezintå reducerea råspunsului ca urmare a expunerii receptorilor la administrarea cronicå a unei anumite concentra¡ii dintr-o substan¡å agonistå a receptorului. Procesul de up regulation a receptorilor este reprezentat de producerea de råspunsuri suprasensibile. Neurology and Neurosciences. Procesul de down regulation poate implica fie scåderea densitå¡ii receptorilor ¿i/sau schimbåri în semnalul ce traverseazå sistemul distal de receptor. serotonina.

68

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

termeni pe care îi vom reda a¿a cum i-am întâlnit: adverse reactions, adverse effects, adverse events, side effects, adverse experiences, undesirable effects, untoward events. În Kaplan and Sadock, Textbook of Psychiatry, edi¡ia 8, 2000, se utilizeazå folosit termenul adverse effects. În studiile clinice de psihofarmacologie sunt men¡ionate toate evenimentele nedorite care apar în cursul administrårii unui medicament, chiar dacå ele au apårut doar o singurå datå, la un singur pacient, sub denumirea de adverse events. În prospectele în limba românå am gåsit urmåtorii termeni referindu-se la aceea¿i categorie de simptome: reac¡ii adverse, efecte secundare, efecte adverse. În practica clinicå, existå tendin¡a de a se face o diferen¡å între reac¡iile adverse ¿i efectele secundare. Efectele adverse pot fi utilizate uneori în clinicå cu scop terapeutic (de exemplu sedarea), ceea ce nu putem spune despre reac¡iile adverse. În aceastå carte vom folosi termenul de efecte secundare care apare în cele mai multe prospecte în limba românå. În cår¡ile de farmacologie în limba românå (Stroescu V. ¿i col, 1999) sunt precizate douå tipuri de efecte, altele decât cele terapeutice: reac¡iile adverse ¿i intoxica¡iile. Reac¡iile adverse sunt efecte nedorite, nocive, care apar la administrarea de medicamente, la dozele uzuale de medicament. Trebuie deosebite de efectele nedorite de ordin farmacologic care nu sunt nocive ¿i de intoxica¡ii, care apar la doze mari. Statisticile OMS semnaleazå cele mai frecvente reac¡ii adverse la câteva asocia¡ii printre care ¿i deprimantele centrale: diazepam, clorpromazin, pentazocin, men¡ionând probabilitatea cre¿terii acestor efecte nedorite la copii ¿i båtrâni. Dupå mecanismul lor, Stroescu, 1999, le împarte în reac¡ii adverse de tip toxic, de tip idiosincrazic ¿i de tip alergic. 1. Reac¡ii adverse de tip toxic. Sunt dependente de dozå, apar la doze obi¿nuite, care în anumite condi¡ii, în func¡ie de bolnav sau de medicament, pot determina tulburåri func¡ionale sau leziuni ale diferitelor aparate ¿i/sau sisteme. Principalii factori care depind de medicament sunt: – toxicitatea intrinsecå cumulatå cu un indice terapeutic mic (dozele toxice coincid cu dozele terapeutice mari, biodisponibilitate mare); – utilizarea unei cåi de administrare nepotrivite; – scheme de doze care nu ¡in seama de farmacocinetica medicamentului;

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

69

– interac¡iuni medicamentoase care au efect sinergic de sumare sau poten¡are. Factorii care ¡in de bolnav sunt: – reactivitatea individualå (un numår mic de persoane poate prezenta reac¡ii toxice chiar la doze mici datoritå fie unor particularitå¡i de metabolizare care greveazå bioinactivitatea, fie unei sensibilitå¡i excesive a ¡esutului ¡intå); – ståri patologice care influen¡eazå comportarea farmacocineticå (insuficien¡a hepaticå, renalå). Reac¡ii de tip toxic pot fi ¿i: – efectele dismorfogene (apar în cazul utilizårii de substan¡e la femei gravide ¿i au ca efect apari¡ia de malforma¡ii); – mutagene (au drept consecin¡å modificåri permanente ale genotipului, care ulterior, dupå mai multe genera¡ii, pot afecta fenotipul; numårul mare de boli genetice la om se explicå prin acumularea de gene mutante la spermatozoizi ¿i ovule, datoritå printre altele ¿i substan¡elor chimice exogene precum medicamentele); – cancerigene (existå riscul ca unele substan¡e så ini¡ieze transformarea canceroaså a celulelor prin muta¡ia unor celule somatice sau så promoveze dezvoltarea cancerului la nivelul ¡esutului unde a avut loc procesul de ini¡iere). 2. Reac¡iile adverse de tip idiosincrazic sunt reac¡ii de intoleran¡å, independente de dozå ¿i se manifestå sub formå de reac¡ii neobi¿nuite diferite de efectul obi¿nuit, fiind determinate de doze obi¿nuite lipsite de nocivitate. Sunt caracteristice unui anumit grup de popula¡ie care nu se încadreazå în curba Gauss; se datoreazå unor particularitå¡i farmacogenetice care determinå modificåri în sinteza unor proteine specifice, cu consecin¡e în ceea ce prive¿te alterarea proceselor de metabolizare sau reac¡ii tisulare anormale la medicamente. Enumeråm câteva astfel de manifeståri: apnee toxicå, hemolizå, methemoglobinemie, crize de porfirie, hipertermie malignå (este atribuitå unor particularitå¡i genetice determinate de capacitatea de legare a ionilor de calciu de cåtre celulele musculare). 3. Reac¡iile adverse de tip alergic sunt efecte nedorite care apar prin interven¡ia unor mecanisme imune; cercetårile experimentale pe animale nu pot fi extrapolate la om ¿i nu

70

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

poate fi evaluat riscul reac¡iilor alergice, manifestându-se mari varia¡ii interspecii; existå o popula¡ie cu predispozi¡ie alergicå probabil de naturå geneticå. Frecven¡a reac¡iilor alergice la om este relativ micå, ele reprezintå aproximativ 10% din totalul reac¡iilor adverse. Alergia este specificå pentru o anumitå structurå chimicå, dar poate cuprinde ¿i substan¡e cu structuri analoage. Ca alergeni pot så func¡ioneze ¿i impuritå¡i sau excipien¡i din compozi¡ia formelor farmaceutice. B. Intoxica¡iile medicamentoase Se pot manifesta sub formå acutå sau cronicå. • Intoxica¡iile acute apar la administrarea dozelor foarte mari de substan¡e medicamentoase obi¿nuite sau la depå¿irea dozelor maxime în cazul substan¡elor foarte puternic active ¿i toxice. • Intoxica¡iile cronice apar la administrarea repetatå timp îndelungat ¿i se datoreazå acumulårii în organism de cantitå¡i excesive de substan¡å activå sau în cazul sumårii efectului fiecårei doze în cazul în care acestea sunt ireversibile. Evaluarea toxicitå¡ii medicamentoase se face prin experimente pe animale; efectele toxice ca ¿i efectul letal observat asupra unei colectivitå¡i de animale sunt de tip „cuantal“, fiind caracterizate prin prezen¡a sau absen¡a lor (corespunzåtor unei ac¡iuni de tip „tot sau nimic“). Rezultatele de toxicologie ob¡inute la animale nu pot fi extrapolate la om. Efectele toxice, la om, apar la doze de aproximativ zece ori mai mari comparativ cu cele determinate experimental, atunci când raportarea se face în func¡ie de greutatea corporalå; în schimb, dacå se face în func¡ie de suprafa¡a corporalå, sensibilitatea omului ¿i a animalelor de laborator este aproximativ egalå. În condi¡ii clinice, la factorii dependen¡i de substan¡a medicamentoaså se adaugå al¡i factori care pot favoriza reac¡iile toxice. Le vom enumera, a¿a cum apar în manualul V. Stroescu, 1994, mai ales pentru faptul cå le consideråm foarte importante când este vorba de tratamentul copiilor: • biodisponibilitatea variabilå a formei terapeutice; • susceptibilitatea individualå prin boalå sau de naturå geneticå (idiosincrazie); • toxicitatea unor excipien¡i, vehiculi din formula farmaceuticå;

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

71

• interac¡iuni cu alte medicamente; • acumularea în organism de cantitå¡i toxice prin insuficien¡a epurårii; • preparate expirate. La copil, mai mult decât la adult, care are poate toate mecanismele de apårare prezente, trebuie så ne gândim la posibilitatea unor reac¡ii de tip idiosincrazic (sunt deja citate în literaturå astfel de reac¡ii datorate lipsei materialului enzimatic necesar metabolizårii hepatice); la fel trebuie så fim aten¡i la medicamentele care se eliminå renal, copiii având o ratå de filtrare glomerularå scåzutå. Dependen¡a este o stare de intoxica¡ie cronicå care se caracterizeazå prin necesitate subiectivå sau obiectivå de folosire a unor substan¡e toxice sau medicamente. Dintre neurotrope, benzodiazepinele ¿i barbituricele pot da dependen¡å. Cele patru componente care definesc dependen¡a sunt: • dependen¡a psihicå, care este determinatå de interac¡iunea unui complex de factori de ordin farmacologic, psihologic ¿i social. • toleran¡a apare mai ales pentru efectele nervos centrale cu caracter subiectiv, explica¡ia farmacocineticå fiind aceea cå administrarea repetatå face ca aceea¿i dozå så realizeze progresiv concentra¡ii sanguine mai mici datoritå stimulårii repetate a procesului metabolic respectiv; explica¡ia farmacodinamicå este aceea cå se produce o scådere a reactivitå¡ii neuronilor interesa¡i în ac¡iune, ca rezultat al unor mecanisme adaptative, în sens contrar interven¡iei medicamentoase; în consecin¡å, acelea¿i concentra¡ii de medicament produc progresiv råspunsuri mai slabe. • dependen¡a fizicå relevatå prin semne clinice zgomotoase care eviden¡iazå sindromul de abstinen¡å; se manifestå prin efecte inverse decât cele provocate de substan¡a responsabilå; mecanismul este probabil asemånåtor cu cel al toleran¡ei, intervin fenomene biochimice sau fiziologice compensatorii fa¡å de ac¡iunea medicamentului, care se dezvoltå adaptativ în timpul folosirii acestuia (de exemplu modificarea echilibrului fiziologic al unor mediatori sau modulatori ai transmisiei sinaptice); substan¡ele cu efect psihotrop au poten¡ial de toleran¡å ¿i de dependen¡å fizicå foarte mare: morfina, barbituricele, alcoolul, amfetaminele.

72

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

• psihotoxicitatea este cea de-a patra componentå a dependen¡ei care se manifestå prin tulburåri de comportament uneori cu aspect psihotic care apar în cazul folosirii îndelungate de doze mari de substan¡å care dezvoltå dependen¡å: barbituricele, cocaina, amfetaminele, alcoolul, unele benzodiazepine; este greu de tratat datoritå intricårii mai multor factori: factori etiopatogeni (medicament psihotrop, teren psihic, condi¡ii sociale, elemente de condi¡ionare precum efectul plåcut), sindrom de abstinen¡å.

2.3.4. Interac¡iunile medicamentoase
În situa¡ia administrårii simultane a douå sau mai multe substan¡e medicamentoase pot så aparå interac¡iuni medicamentoase cu consecin¡e avantajoase, dar ¿i dezavantajoase. Interac¡iunile pot så existe între substan¡ele chimice ¿i så fie de ordin fizic sau fizico-chimic ¿i se numesc incompatibilitå¡i, sau pot så aparå dupå administrare ¿i se datoreazå unor interac¡iuni de ordin farmacocinetic sau farmacodinamic. A. Incompatibilitå¡i Sunt interac¡iuni «in vitro» ¿i apar înaintea administrårii medicamentelor. Se datoreazå unor asocieri necorespunzåtoare, într-o formå farmaceuticå, de substan¡e medicamentoase care genereazå procese chimice sau fizico-chimice (hidrolize, oxidåri, lichefieri etc.), cu modificarea consecutivå a proprietå¡ilor terapeutice sau ob¡inerea de forme terapeutice necorespunzåtoare. Aståzi, astfel de incompatibilitå¡i sunt foarte rare, farmacistul ¿i industria farmaceuticå rezolvând eventualele incompatibilitå¡i din prescrip¡iile magistrale, respectiv cele ce pot så aparå în cazul produselor tipizate. B. Interac¡iunile medicamentoase de ordin farmacocinetic Asocierea medicamentelor poate duce uneori la modificåri în comportamentul farmacocinetic, cu consecin¡e asupra eficacitå¡ii terapeutice sau cu generarea unor efecte adverse. Interac¡iunile pot så aparå: • la nivelul procesului de absorb¡ie (un medicament poate modifica procesul de absorb¡ie al celuilalt medicament prin inactivare, modificarea pH-ului, formare de complexe neabsorbabile, modificarea motilitå¡ii intestinale);

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

73

• la nivelul procesului de distribu¡ie (prin modificarea regionalå a fluxului sanguin fie datoritå deplasårii de pe proteinele plasmatice, fie datoritå afinitå¡ii pentru acelea¿i situsuri de legare); • la nivelul biotransformårii medicamentelor (se datoreazå unor fenomene care interferå cu unele sisteme enzimatice metabolizante; ele pot apårea datoritå inhibi¡iei sau induc¡iei enzimatice; inhibi¡ia enzimaticå apare prin competi¡ia pentru locuri de legare de enzimå, enzimele de tipul citocrom P450 pot interac¡iona cu multe substan¡e ¿i au locuri de legare aproape saturate la dozele terapeutice; induc¡ia enzimaticå se exercitå cel mai des la nivelul oxidazelor hepatice, consecutiv cre¿te clearence-ul ¿i se mic¿oreazå concentra¡ia plasmaticå a medicamentelor biotransformate de enzimele respective); • la nivelul procesului de excre¡ie (prin cre¿terea fluxului de urinå, prin scåderea reabsorb¡iei tubulare, prin modificarea pH-ului urinar). C. Interac¡iunile medicamentoase de ordin farmacodinamic Sunt de tip sinergic ¿i de tip antagonist (Stroescu V., 1999).

3
TRATAMENTUL ANTIPSIHOTIC LA COPIL ªI ADOLESCENT
3.1. Defini¡ie
Antipsihoticele sunt substan¡e chimice care apar¡in unor clase diferite ¿i care au ca ac¡iune principalå efectul antipsihotic. Primele medicamente antipsihotice au fost fenotiazinele. Medicamente din aceastå claså au fost utilizate ini¡ial ca antihelmintice în medicina veterinarå ¿i ca antiseptice urinare la oameni (Kaplan, 2000). În 1950, Paul Charpentier, la Rhône-Poulenc Laboratories din Paris, a reu¿it så sintetizeze clorpromazina. Acest medicament a fost folosit ini¡ial în chirurgie, de Henri Laborit, pentru reducerea anxietå¡ii preoperatorii ¿i prevenirea ¿ocului postoperator. Efectele clorpromazinei s-au dovedit a fi diferite calitativ fa¡å de cele ale sedativelor, a¿a încât Laborit a sus¡inut administrarea acesteia în psihiatrie, în cazurile de manie ¿i schizofrenie. În 1952 se raportau deja rezultate bune în tratamentul acestor tulburåri (Kaplan, 2000). Mai târziu, în 1958, a fost introduså în psihofarmacologie de cåtre Paul Janssen, din Belgia, prima butirofenonå eficace: haloperidolul (Kaplan, 2000). Denumirea de neuroleptice provine de la faptul cå aceste medicamente produc efecte adverse neurologice, în paralel cu efectul lor antipsihotic ¿i sedativ. Mai mult, aceste efecte neurologice erau considerate inevitabil legate de efectele terapeutice (se urmårea „neuroleptizarea“ pacientului, apari¡ia efectelor adverse fiind consideratå ca un semn cå „medicamentul î¿i face efectul“). Dupå apari¡ia noilor genera¡ii de antipsihotice, cum sunt clozapina, risperidona, olamzapina etc. s-a constatat cå efectele antipsihotice nu sunt condi¡ionate de apari¡ia efectelor secundare neurologice (Kaplan, 2000). Aceste medicamente au îmbunåtå¡it semnificativ programele de tratament, fåcând posibil un nivel de men¡inere în activitate ¿i îmbunå-

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

75

tå¡ind considerabil calitatea vie¡ii ¿i, implicit, complian¡a la tratament, în special în schizofrenia apårutå la copil ¿i adolescent (H. Remschmidt et al, 2000). În ceea ce prive¿te antipsihoticele clasice, în ciuda neajunsurilor datorate efectelor secundare, råmân încå o unealtå utilå în managementul psihozelor, påstrându-¿i importan¡a, mai ales în episodul acut (Kaplan, 2000; M.D.Gheorghe, 2000).

3.2. Clasificarea medicamentelor antipsihotice
Din punct de vedere al profilului legårii de receptori, dar ¿i al proprietå¡ilor farmacologice, implica¡iilor clinice ¿i efectelor adverse, medicamentele antipsihotice pot fi grupate în douå categorii: 1. clasice, conven¡ionale, tipice, din prima genera¡ie, antagoni¿tii receptorilor dopaminici (se considerå cå efectul antipsihotic al acestora este datorat antagonizårii receptorilor dopaminici D2). 2. noi, atipice, din a doua genera¡ie, antagoni¿tii receptorilor serotonin-dopaminici (care î¿i exercitå efectul antipsihotic în principal prin antagonizarea receptorilor serotoninici ¿i dopaminici). Vom prezenta în tabelul 3.1. medicamentele antipsihotice, cu denumirile comune interna¡ionale, denumirile comerciale, formele de prezentare, precum ¿i dozele recomandate de firmele producåtoare, cu specificarea acestora la copil ¿i adolescent. Nu avem date despre posologia la copil ¿i adolescent. Datele despre dozele recomandate la copii ¿i adolescen¡i sunt ob¡inute din informa¡iile bibliografice avute la dispozi¡ie. Uneori, la adolescen¡i, pentru controlul simptomatologiei, suntem obliga¡i så utilizåm doze mai mari ce se încadreazå în intervalul recomandat adul¡ilor, motiv pentru care am men¡ionat dozele recomandate acestora. De asemenea, existå o serie de antipsihotice pentru care dozele recomandate la copil ¿i la adult sunt similare.

3.3. Structura chimicå a medicamentelor antipsihotice
Din punct de vedere chimic, medicamentele antipsihotice apar¡in mai multor clase de substan¡e, acest lucru reflectându-se în diferen¡ele în spectrul farmacocinetic, farmacodinamic, cât ¿i în efectele terapeutice ¿i cele secundare.

76

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

Tabelul 3.1. Clasificarea medicamentelor antipsihotice (Adaptat dupå Schatzberg A.F. et al, 1997 ¿i Kaplan and Sadock, 2002 cu informa¡iile ob¡inute din monografiile firmelor producåtoare)
Denumire Prezentare Clasa Denumirea comercialå Comunå Interna¡ionalå ANTAGONIªTII RECEPTORILOR DOPAMINICI Ataractil, Promazina Oral: Tb. 25, 50, Frenil, Sparine 100 mg Clorpromazina Clordelazin, Oral: Tb. 10, 25, 50, Plegomazin, 100, 200 mg Largactil, Cp. 30, 75, 150, 200, Thorazine 300 mg Sol. 10mg/5ml; 30mg/ml; 100mg/ml Parenteral: 25 mg/ml Sup. Rectal: 25-100 mg Parenteral: 10, Trifluoproma- Flumazin, Siquil, Vespin 20 mg/ml zina LevomeproLevomepro- Oral: Tb. 2, 25, 100 mg mazina mazin, Parenteral: Nozinan, f. 25 mg/1 ml Tisercin Supozitoare: 10, 50 mg Tioridazina Mellaril Oral: Tb. 10, 15, 25, 50, 100, 150, 200 mg Sol: 25, 100 ml/5 ml; 30, 100 mg/ml
Fenotiazine Alifatice Piperidine

Doze mg/zi

Adul¡i: 40-800

1

Copii peste 6 luni ¿i adolescen¡i: 10-300 (1-3 mg/kgc/zi) Adul¡i: 300-800

Adul¡i: 100-150 1 Copii ¿i adolescen¡i: 25-150 Adul¡i: 25-250

Copii peste 2 ani ¿i adolescen¡i: 10-300 copii 2-12 ani: 0,5-3mg/kg/zi Adul¡i: 200-700 Periciazina Neuleptil Copii peste 3 ani Oral: Cp. 10 mg ¿i adolescen¡i: Sol: 4% 3-15-50 Adul¡i: 50-100-200 Mesoridazina Serentil Oral: Tb. 10, 25, 50, Copii peste 12: 75-400 100 mg Adul¡i: 75-400 Sol: 25 mg/ml Parenteral: 25 mg/ml Perfenazina Trilafon Oral: Tb. 2, 4, 8, 16 mg Copii peste 12, Etrafon Sol: 16 mg/5ml adolescen¡i: 2-24 Adul¡i: 8-40 Parenteral: 5 mg/ml Oral: Tb. 5, 10, 25 mg Adul¡i: 40-150 1 Proclorperazina Stemetil Cp. 10, 15, 25 mg (cu Compazine eliberare prelungitå) Sol. 5mg/ml Parenteral: 5 mg/ml Sup. rectal: 2,5; 5; 25 mg Copii, adolescen¡i: Oral: Tb. 1; 2,5; 5; Lyogen, MiFlufenazina 1-10 renil, Modeca- 10 mg Adul¡i: 1-20 Sol. 2,5mg/5ml, te, Moditen, Permitil, Pro- 5mg/ml lixin, Prolixin Parenteral: 25 mg/ml decanoat, Prolixin entanat

Piperazine

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

77

Tabelul 3.1. (continuare)
Fenotiazine Piperazine

Trifluoperazina Stelezine Terfluezine Tioproperazina Majeptil

Haloperidol
Butirofenone

Haldol

Zuclopentixol Clopixol, dihidroclorid, Clopixol acetat decanoat Acuphase, Clopixol Depot

Flupentixol

Fluanxol

Tiotixen

Navane

Clorprotixen

Taractan, Truxal

Clopentixol
Difenilbutil piperdine ¿i piperazine

Sordinol Orap

Pimozid

Oral: Tb. 1, 2.5, 10 mg Copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i:1-20 Sol. 10 mg/ml Parenteral: 2 mg/ml Adul¡i: 6-20 Oral: Tb. 10 mg Copii, adolescen¡i: Sol. 4 % 1-10 1 picåturå=1 mg Adul¡i: 1-20 Oral: Tb. 0,1; 1,2; 5; Copii peste 3 ani, adolescen¡i: 1-16 10; 20 mg Adul¡i: 6-20 Sol. 2 mg/ml (1 ml = 20 picåturi; 1 picåturå = 0,1 mg Parenteral: im 5 mg/ ml haloperidol decanoat: 50 mg, 100/ml (f=1 ml) iv Oral: Tb. 2; 10; 25; Copii, adolescen¡i: 40 mg 5-40 Sol. 20 mg/ml; Adul¡i: Cloxipol 1 picåturå = 0,1 mg Tb: 20-60 mg/zi Parenteral: Clopixol Cloxipol dihidroclorid f im dihidroclorid Fiole 10-20 mg de 1-4 10 mg/ml; Clopixol Acuphase Fiole 50 ml; ori pe zi Fiole 200, 500 mg/ml Cloxipol Acuphase: 5-10 mg im la 1-3 Cloxipol Depot zile Cloxipol Depot: 500 mg im la 2-4 såptåmâni Parenteral: fiole 2% Adul¡i: 20-40 mg la 2-3 såptåmâni 40 mg/ml 100 mg la 3-4 Fiole 10%, 100 mg/ml såptåmâni 1 Oral: Cp. 1, 2, 5, 10, Copii peste 12 ani, adolescen¡i: 20 mg doze similare Sol. 5mg/ml Parenteral: 2,5,10 mg/ml Adul¡i: 6-30 Oral: Tb. 10, 25, 50, Copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i: 100 mg 10-25 mg de 3-4 Sol. 100 mg/5ml ori pe zi Adul¡i: 50-400 1 Parenteral: fiole Adul¡i: 600-800 200 mg/ml Copii peste 12 ani, Oral: Tb. 2 mg adolescen¡i: 1-10 Adul¡i: 2-12-20

Tioxantene

Dibenzodiazipine

Loxapina

Loxitane, Loxapac

Oral: Cp. 5, 10, 25, 50, 100 mg Sol. 25 mg/ml Parenteral: fiole 50 mg/ml

Adolescen¡i peste 16 ani: 5-60 Adul¡i:60-100

78

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

Tabelul 3.1. (continuare)
Benzamide Indoli
Molindon Moban Oral: Tb. 5, 10, 25, 50 mg Sol. 20mg/5ml Oral: cp. 50; 200; 400 mg; Sirop Parenteral f. 100mg/2ml Oral: Tb. 100mg Sol. 12 mg/ml Parenteral f. 100mg/2ml Tb. 50, 200 mg Copii peste 12 ani, adolescen¡i: 10-50 Adul¡i: 5-100 Adul¡i: 600-800 mg im1

Sulpirid

Eglonyl

Taprid

Tiapridal

Adul¡i: 100-8001

Imidal- Tiebenzo- Benzisotiazoli Benzisoxazol zoldione diazepine piperazine

Adolescen¡i peste 12 ani Adul¡i: 100-800 ANTAGONIªTII RECEPTORILOR SEROTONIN-DOPAMINICI Clozapina Leponex Oral: Tb. 25; 100 mg Adolescen¡i: Clozaril 25-300 Adul¡i: 300-600 Quetiapina Seoquel Oral: Adolescen¡i: Cp. 25; 100; 200 mg 25-500 Adul¡i: 300-500 Rispolept Risperidona Copii peste 6 ani Oral Rispolet Adolescen¡i: Tb. 1; 2; 3; 4; mg Consta, 1, 4, 6 sol. 1 mg/ml Risperdal Adul¡i: 6-8 Parenteral Oral:20, 40 mg Adolescen¡i 40-160: Zeldox, Ziprasidona Parenteral: Adul¡i: 80-160 Geodon f 20 mg Solian
Imidal- Tiebenzo- Benzisotiazoli Benzisoxazol zoldione diazepine piperazine
Molindon Moban Oral: Tb. 5, 10, 25, Copii peste 12 ani, 50 mg adolescen¡i: 10-50 Sol. 20mg/5ml Adul¡i: 5-100 Sulpirid Eglonyl Oral: cp. 50; 200; Adul¡i: 400 mg; Sirop 600-800 mg im1 Parenteral f. 100mg/2ml Taprid Tiapridal Oral: Tb. 100mg Adul¡i: 100-8001 Sol. 12 mg/ml Parenteral f. 100mg/2ml Amilsulprid Adolescen¡i peste Solian Tb. 50, 200 mg 12 ani Adul¡i: 100-800 ANTAGONIªTII RECEPTORILOR SEROTONIN-DOPAMINICI Clozapina Leponex Oral: Tb. 25; 100 mg Adolescen¡i: Clozaril 25-300 Adul¡i: 300-600 Quetiapina Seoquel Oral: Adolescen¡i: Cp. 25; 100; 200 mg 25-500 Adul¡i: 300-500 Rispolept Risperidona Copii peste 6 ani Oral Rispolet Adolescen¡i: Tb. 1; 2; 3; 4; mg Consta, 1, 4, 6 sol. 1 mg/ml Risperdal Adul¡i: 6-8 Parenteral Adolescen¡i 40-160: Oral:20, 40 mg Zeldox, Ziprasidona Adul¡i: 80-160 Parenteral: Geodon f 20 mg

Amilsulprid

Idibenzodiazepine

Benzamide Indoli

Idibenzodiazepine
Olanzapina Zyprexa Oral: Cp.2,5; 5; 7,5, 10; 15 mg Parenteral: f 10 mg Oral: Tb. 4, 12, 16, 20 mg Adolescen¡i: 2,5-10 Adul¡i: 10-20 Serindol Serdolect Adul¡i: 16-24 mg 1

Olanzapina

Zyprexa

Oral: Cp.2,5; 5; 7,5, 10; 15 mg Parenteral: f 10 mg Oral: Tb. 4, 12, 16, 20 mg

Adolescen¡i: 2,5-10 Adul¡i: 10-20 Adul¡i: 16-24 mg 1

Serindol

Serdolect

1

Nu avem date despre posologia la copil ¿i adolescent. Datele despre dozele recomandate acestora sunt ob¡inute din informa¡iile bibliografice avute la dispozi¡ie.

Psihofarmacologia pediatricå din zilele noastre înregistreazå progrese foarte rapide, o largå paletå de medicamente psihotrope fiind aprobatå ¿i la copil ¿i adolescent, în ultimii ani. Acest fapt este încurajator, pe de o parte, datoritå îmbogå¡irii arsenalului terapeutic disponibil, dar pe de altå parte apare obliga¡ia clinicianului de a învå¡a principiile de bazå, indica¡iile ¿i efectele secundare ale noilor agen¡i, având în vedere permanent descoperirile recente din domeniul neuro¿tiin¡elor (C.Gilberg ¿i H. Remschmidt, 2000). Astfel, recomandarea unui medicament sau a altuia va trebui så fie mult mai nuan¡atå.

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

79

Când alegem un anumit antipsihotic, este foarte importantå identificarea ¿i intrepretarea corectå a simptomelor prezentate de pacient, deoarece: • Cele douå clase de antipsihotic au efecte diferite pe anumite simptome, pot prezenta sau nu efecte benefice, dar uneori pot chiar så agraveze simptomele respective (pozitive, negative sau cognitive). • Au un tablou diferit al efectelor secundare: unele dintre acestea pot fi efecte adverse, dar altele pot fi utile în anumite perioade ale evolu¡iei bolii.1

3.4. Particularitå¡i conferite de afinitatea diferitå fa¡å de receptori
Profilul diferit al afinitå¡ii antipsihoticelor fa¡å de receptori le-a adus ¿i denumirea diferitå: antipsihoticele tipice ac¡ioneazå în principal asupra receptorilor D2, fiind denumite antagoni¿ti dopaminergici, iar cele atipice au o afinitate ridicatå pentru receptorii serotoninergici (5-HT) ¿i afinitate slabå pentru receptorii dopaminergici, fiind denumite antagoni¿ti serotonin-dopaminergici. Astfel, la doze clinice uzuale, haloperidolul ocupå 70-90% din receptorii D2, iar clozapina ¿i olanzapina pot ocupa 2060% din receptorii D2 ¿i pânå la 80% din receptorii 5-HT2 la doze maxime (Kaplan, 2000, Remschmidt et al, 2000).
1

Simptomele psihotice (dupå Gheorghe M.D. 1999 ) Simptome pozitive: • Halucina¡ii, • Idei delirante, • Comportament bizar, legat de îmbråcåminte, aspect, comportament social, sexual, comportament agresiv, agitat, comportament repetitiv, stereotip, • Tulburare pozitivå formalå: tangen¡ialitate, incoeren¡å, lipså de logicå, circumstan¡ialitate, vorbire precipitatå. Simptome negative: 1. Primare: sunt efectul direct al patofiziologiei Schizofreniei • Aplatizare afectivå (scåderea nivelului ¿i intensitå¡ii expresiei emo¡ionale), • Alogie (reducerea gândirii, såråcirea vorbirii ¿i a con¡inutului vorbirii, blocajele), • Apatie/hipobulie/avoli¡ie: absen¡a motiva¡iei, absen¡a interesului, scåderea ini¡ierii comportamentelor direc¡ionate cåtre scop, • Anhedonie. 2. Secundare: nu sunt parte a procesului bolii; sunt legate de simptomele pozitive, de efectele extrapiramidale ale neurolepticelor, depresia/disforia, lipsa stimulårii sociale; acestea sunt poten¡ial trecåtoare, råspund la tratament adecvat • Neglijarea aspectului/igienei personale ca efect secundar al bolii, al tratamentului, • Retragerea socialå, • Reducerea calitå¡ii vie¡ii, Simptome cognitive/dezorganizate = Disfunc¡ia cognitivå • Deficite în func¡ia executivå: controlul ¿i procesarea informa¡iei • Deficite în timpul de reac¡ie/aten¡ie, percep¡ie, limbaj, învå¡are verbalå, memorie.

80

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

În timp ce Sanyal et al. sugereazå cå rata înaltå de legare a clozapinei de receptorii D2/D4 e importantå pentru proprietå¡ile terapeutice ale clozapinei ¿i altor antipsihotice atipice, al¡i autori subliniazå rolul capacitå¡ii înalte de legare de receptorii serotoninici. Studii PET la oameni au aråtat pentru antipsihoticele atipice un nivel mai mare de ocupare a receptorilor serotoninici 5-HT2 decât a receptorilor dopaminici D2, aceasta sprijinind rolul contribu¡iei terapeutice a transmiterii serotoninergice în schizofrenie, contribuind ¿i la un grad mai mic al efectelor extrapiramidale. Rata scåzutå a efectelor secundare în cazul antipsihoticelor atipice s-ar datora faptului cå acestea prezintå doar un mic efect pe neuronii dopaminergici nigrostriatali, având o ratå înaltå de legare pe receptorii 5-HT2 (Remschmidt et al, 2000). Prin hibridizarea in situ prin ARNm a neuropeptidelor, se poate eviden¡ia cå haloperidolul afecteazå conexiunile striatum-ului într-o mai mare måsurå ca risperidona (Remschmidt et al, 2000). Din punct de vedere al influen¡årii neurotransmisiei dopaminergice, efectele antipsihotice se datoreazå efectului antagonist pe receptorii dopaminergici la nivelul mezocortexului, iar efectele extrapiramidale se datoreazå afectårii neurotransmiterii pe cåile nigrostriate (Kaplan, 2000). Studiile de imagerie la pacien¡ii adul¡i aratå apari¡ia efectelor extrapiramidale la o ocupare de aproximativ 80% a receptorilor D2. Pentru dozele uzuale, de exemplu, existå o ocupare a receptorilor D2 între 70 ¿i 90% pentru haloperidol, între 20 ¿i 60% pentru clozapinå ¿i de aproximativ 60% pentru olanzapinå, acestea din urmå având un procent mai mare al legårii de receptorii 5-HT2 (80% pentru olanzapinå, la o dozå zilnicå de 10mg) (Remschmidt et al, 2000). La cre¿terea dozelor antipsihoticelor atipice, la un nivel mai mare de doza maximå recomandatå (pentru olanzapinå la mai mult de 20mg zilnic), profilul legårii de receptori apare foarte apropiat de cel al neurolepticelor standard, cu riscul apari¡iei efectelor secundare ¿i pierderea avantajelor sale (Remschmidt et al, 2000). Afinitatea diferitå fa¡å de receptori este eviden¡iatå de Remschmidt et al, 2000, în tabelul 3.2. care sintetizeazå rezultatele cercetårilor publicate în literatura de specialitate în ultimii ani.

Vom prezenta. 2000) D1 Haloperidol Clozapina Olanzapina Risperidona Quetiapina Ziprasisona Sertindol Amisulpid ++ ++ ++ ++ + ++ ++ D2 +++ + ++ +++ +++ + + +++ + +++ + +++ D3 +++ ++ ++ +++ + +++ +++ ++ 5-HT 5-HT alfa1 alfa2 NA NA 1A 2A +++ + ++ D4 ++ ++ +++ + + ++ + +++ +++ +++ M1 + H1 +++ ++++ ++++ ++ ++++ ++++ ++ +++ +++ ++++ ++++ ++ + ++ ++ +++ ++ ++++ +++ ++ +++ +++ +++ ++ +++ Profilul diferit al legårii de receptori. Profilul de legare pe receptori al neurolepticelor (Adaptat dupå Remschmidt et al.5. Aceste medicamente pot produce o cre¿tere minimå a nivelului de prolactinå sau nu modificå nivelul acestui hormon. glutaminergic. în tabelul 3. precum ¿i efectele clinice atribuite acestor modificåri (atât efectele terapeutice. delir. implicând sistemele dopaminergic. iar cele atipice atât asupra celor pozitive cât ¿i a celor negative primare ¿i cognitive.1. comportament bizar).ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 81 Tabelul 3. Eficacitatea asupra simptomelor schizofreniei este diferitå: antipsihoticele tipice ac¡ioneazå în principal asupra simptomelor pozitive (halucina¡ii. serotoninergic.2. akatisia) sau absente (efecte ca distonia ¿i diskinezia tardivå).3. respective α adrenergic. efectele extrapiramidale determinate de antipsihoticele atipice sunt minime (cum sunt sindromul parkinsonian. dar ¿i pentru etiologia schizofreniei (Remschmidt et al. modificårile neurotransmisiei. 2000). Antipsihoticele tipice (Neurolepticele) 3. no¡iunile acceptate actualmente privind ac¡iunea antipsihoticelor clasice la nivelul receptorilor. conduc cåtre noi considera¡ii ¿i ipoteze nu numai privind aceste medicamente. cât ¿i cele secundare). iluzii. .. Proprietå¡ile farmacodinamice ale medicamentelor antipsihotice tipice / Ac¡iunea pe receptori Efectul antipsihotic al antipsihoticelor clasice este explicat prin ipoteza hiperdopaminergicå a producerii schizofreniei. De asemenea. 3. spre deosebire de cele tipice.5.

La copil ¿i adolescent este imperios necesar ca aceste efecte. eficacitatea antipsihoticelor tipice ¿i doza terapeuticå sunt înalt corelate cu distribu¡ia receptorilor pe anumite arii cerebrale. s-ar putea explica heterogenitatea råspunsului la acest tratament (Kaplan. somnolen¡å Scåderea TA. somnolen¡å Blocarea rec. histaminici H1 Blocarea alfa 1NA Fiind administrate perioade lungi de timp. 2001) Ac¡iunea la nivel de receptor Blocarea rec. ame¡eli. fapt dovedit de . constipa¡ie. somnolen¡å diurnå Cre¿tere în greutate. Mecanismul de ac¡iune al antipsihoticelor tipice (tabel adaptat dupå Marinescu D. Astfel. de care clinicianul va trebui så ¡inå seama. deoarece ele apar în plin proces de neurodezvoltare.4. D2 nigrostriatali (prin inhibi¡ia legårii DA de rec. tulb.).3.. afinitatea fa¡å de ace¿ti receptori ¿i gradul de satura¡ie a acestora. cu consecin¡e serioase asupra acestuia.. tendin¡e lipotimice. exercitându-¿i ac¡iunea atât la nivel cerebral cât ¿i sistemic. La copil existå o mai mare densitate a receptorilor dopaminergici D1 ¿i D2 comparativ cu adultul. dopaminici D2 nigrostriatali) cu dezaferentarea cåilor mezolimbice Ac¡iunea la nivelul neurotransmisiei Inhibi¡ia neurotransmisiei DA la nivelul proiec¡iei rec. DA în mezocortex Blocarea cåii nigrostriate prin inhibi¡ia neurotransmisiei DA la nivelul cåii nigrostriate Inhibi¡ia tractului tuberoinfundibular Efecte anticolinergice Efecte clinice Efecte antipsihotice Efecte neurologice: Efecte extrapiramidale precoce (akatisie. muscarinici M1 Efecte secundare care pot diminua complian¡a terapeuticå Blocarea rec. unele ireversibile. Blocarea îndelungatå a receptorilor D2 nigrostriatali determinå perturbarea sistemului de neurotransmisie global (tabelul 3.82 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 3. Chiri¡å V. tasikinezie)/ la distan¡å (diskinezie tardivå) Efecte endocrine Dificultå¡i cognitive. vertij. Ac¡ionând via receptori dopaminergici D2. 2000). Udri¿toiu T. vor apårea efecte pe termen lung. Întrucât neurolepticele se leagå ¿i de celelalte subtipuri de receptori dopaminergici. aceste medicamente se vor acumula în ¡esuturi. vedere. så fie foarte atent cântårite în func¡ie de beneficiul urmårit. uscåciune a mucoaselor.

.4. efecte cardiovasculare ¿i anticolinergice puternice. 3. Flufenazina.. 2000): • Neuroleptice cu poten¡å înaltå (Haloperidol. ceea ce explicå sensibilitatea mai mare a copiilor la neuroleptice.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 83 Tabelul 3. Gheorghe M. Perfenazina. Chiri¡å V.. Udri¿toiu T. Atât neurolepticele cu poten¡å joaså cât ¿i cele cu poten¡å înaltå au efect antipsihotic când sunt administrate în doze .5. anticolinergice reduse. Tiotixen. atrofii corticale/ ventriculomegalie Cre¿terea fenomenologiei depresive. iar în ceea prive¿te efectele secundare au EEP bine exprimate ¿i efecte cardiovasculare. Efectele clinice ale medicamentelor antipsihotice tipice Efectele antipsihoticelor tipice au fost împår¡ite. Marinescu D.2. efecte anticolinergice. Trifluoperazina): efecte antipsihotice puternice. Din punct de vedere al efectului antipsihotic.D. Tioridazina. a riscului suicidar Efectele clinice Blocarea transmisiei DA la nivel subcortical Accentuarea fenomenelor deficitare colinergice Fenomen de hipodopaminergice cu fenomene de hiperfrontalitate Afectare cognitivå Accentuarea simptomatologiei negative ¿i a depresiei dopamino-dependente Seeman.. Levomepromazina. în func¡ie de ac¡iunea pe receptori ¿i de utilitatea lor clinicå. Loxapina. în mai multe categorii: efect antipsihotic. Pimozid. 2001) Efectele la nivelul balan¡ei neurotransmi¡åtorilor Dezechilibrul Cre¿terea balan¡ei activitå¡ii GLU DA/GABA/GLU Dezechilibrul Scåderea balan¡ei activitå¡ii DA/5HT serotoninergice Blocarea În prima fazå: balan¡e DA/ amplificarea actiAch vitå¡ii colinergice Etapa ulterioarå Efectele biologice Distruc¡ia neuronalå. • Neuroleptice cu poten¡å medie/joaså (Clorpromazina. Mesoridazina. 1987. au efecte antipsihotice medii/joase ¿i efecte puternic sedative. Efectele pe termen lung ale ac¡iunii antipsihoticelor conven¡ionale (tabel adaptat dupå Marinescu D. efecte EEP . Molidon. neurolepticele au fost împår¡ite în (dupå Udri¿toiu T. efect sedativ. Droperidol). EEP reduse.

dar diferå prin frecven¡a ¿i severitatea efectelor lor adverse. Din punct de vedere al efectelor secundare. Neurolepticele cu poten¡å joaså se mai numesc neuroleptice sedative (au efecte sedative mai accentuate).. 1997 ¿i Kaplan and Sadock. iar cele cu poten¡å înaltå se numesc incisive. Tabelul 3. neurolepticele sedative determinå efecte vegetative mai importante.5. Totu¿i. Administrarea se face cel mai frecvent pe cale oralå. Vom prezenta în tabelul 3.7. Injec¡iile intramusculare se utilizeazå în situa¡ii de urgen¡å.5. vom exemplifica aceste aspecte în tabelul 3. Efectele adverse ale neurolepticelor sedative ¿i ale celor incisive diferå dupå cum am aråtat. Gheorghe M. determinatå atât de vârstå cât ¿i de caracteristicile biologice ale fiecårui individ. Marinescu D. astfel.). dozele considerate echivalente ale antipsihoticelor tipice. Efectele antipsihoticelor tipice (adaptat dupå Udri¿toiu T. iar cele incisive determinå efecte neurologice mai importante (efecte extrapiramidale) (tabelul 3.5.. deoarece prin administrare parenteralå se ating mai rapid concentra¡iile plasmatice eficiente. 3. aceste valori ale dozelor sunt cunoscute. trebuie luatå în calcul variabilitatea råspunsului la tratament. ele pot orienta clinicianul la administrarea medica¡iei. et al. Termenul de „poten¡å“ nu se referå la eficacitatea clinicå. în special la copil ¿i adolescent. ci la doza în mg necesarå unui anumit efect antipsihotic.D.F. 2002 cu informa¡iile ob¡inute din monografiile firmelor producåtoare.6.3.84 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI echivalente. Proprietå¡ile farmacocinetice ale medicamentelor antipsihotice tipice Datele prezentate în urmåtorul capitol sunt adaptate dupå Schatzberg A. 2000) Efect sedativ Clorpromazina Tioridazina Levomepromazina Efecte vegetative Mesoridazina Loxapina Molidon Efect incisiv/antipsihotic Flufenazina Perfenazina Trifluoperazina Droperidol Haloperidol Pimozid Tiotixen Efecte neurologice .

Administrarea i. sunt eliminate treptat în sânge ¿i apoi hidrolizate.6. Echivalen¡ele antipsihoticelor tipice în raport cu clorpromazina ¿i efectul antipsihotic (Adaptat dupå Hyman S. Marinescu D. Absorb¡ia de la nivelul tractului gastrointestinal este incompletå dupå administrare oralå. 2002. Unele ipoteze teoretice explicå rezisten¡a la tratament sau necesitatea unor doze orale foarte mari de fenotiazine la unii copii ¿i adolescen¡i prin imaturitatea florei intestinale implicate în absorb¡ia acestora (Taylor. unele antipsihotice tipice (haloperidol) se pot administra pe cale i.v...D. 1994). Gheorghe M.m. de¿i nu existå .E. sau pe cale rectalå (clorpromazina)..5-3 mg 5 mg 2 mg 10 mg 25 mg 3 mg 5 mg 50 mg 1 mg 10 mg 10 mg 200 mg 200 mg Poten¡å/efect antipsihotic scåzutå scåzutå scåzutå scåzutå scåzutå medie medie înaltå înaltå înaltå medie medie înaltå înaltå scåzutå înaltå medie medie scåzutå scåzutå De asemenea. asigurå concentra¡ii sangvine mai mari. Formele depot-decanoat sunt absorbite foarte încet de la locul injec¡iei i. Rosenbaum J.. deoarece este evitat primul pasaj hepatic. 2000) Substan¡a Fenotiazine Cloropromazina Trifluorpromazina Promazina Tioridazina Mesoridazina Perfenazina Proclorperazina Fluferazina Trifluoperazina Butirofenone Tioxantene Haloperidol Droperidol Zuclopentixol Flupentixol Tiotixen Clorprotixen Difenilbutilpiperidine Pimozid Loxapina Dibenzodiazepine Indoli Benzamide Molindone Sulpirid Tiaprid Echivalent clorpromazinå 100 mg 100 mg 25-50 mg 40 mg 100 mg 50 mg 10 mg 15 mg 1. Rareori...W. Preparatele lichide au o mai bunå absorb¡ie oralå. Udri¿toiu T. Arana G.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 85 Tabelul 3.m. Kaplan and Sadock.. aceasta este ¿i calea de administrare a preparatelor depot.

Prin metabolizare sunt ob¡inu¡i metaboli¡i activi (precum în cazul tioridazinei) sau inactivi.Efect seda¡a tiv + + + ++ +++ +++ +++ ++ ++ +++ +++ +++ +++ +++ ++ + ++ ++ + + ++ + + + Efect hipotensor +++ +++ ++ + + + + + + + + + HiperCardio. . prin procese ca dealchilarea oxidativå.anti-coli. 2002.86 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 3. cu reducerea grupului cetonå. Gheorghe M..7. în primul rând de albuminå. Biodisponibilitatea este de 50-60%... Udri¿toiu T.D. 2000) Reprezentant Clorpromazina Tioridazina Mesodirazina Perfenazina Flufenazina Trifluoperazina Haloperidol Droperidol injectabil Zuclopentixol Flupentixol Tiotixen Pimozid Poten.W.. Metabolizarea antipsihoticelor tipice are loc în principal la nivel hepatic. sub ac¡iunea enzimelor citocromului P450. Marinescu D. Rosenbaum J. 1987).EEP tinenergic tate mie ++ ++ + +++ +++ +++ + + + + + + + + +++ +++ ++ + + + + + ++ ++ + + + ++ ++ ++ Clasa Fenotiazine +++ +++ +++ +++ +++ +++ +++ +++ +++ +++ ++ +++ Tioxantene Butirofenone Benza. Poten¡a/efectul antipsihotic ¿i reac¡iile adverse ale antipsihoticelor tipice (Adaptat dupå Hyman S. în propor¡ie de mai mult de 90%. Se leagå de proteinele plasmatice. Metabolizarea dupå administrarea oralå este intensivå în timpul primului pasaj hepatic.E. Arana G.Efect prolactoxici.. Kaplan and Sadock.Indoli Dibenzodiazepine mide Difenilbutilpiperide ++ +++ +++ +++ +++ +++ Loxapina ++ ++ ++ + ++ +++ +++ Molindone Sulpirid Tiaprid ++ + + ++ +++ + ++ + + ++ + + +++ + + ++ +++ + date care så certifice o reducere generalå a absorb¡iei medicamentelor administrate oral la copii (Jatlow.

Excre¡ia se face prin urinå ¿i materii fecale. care este asociat cu apari¡ia unei reac¡ii rare ¿i fatale. Haloperidol: adul¡i: 24. Greutatea ficatului este propor¡ional mai mare la copii decât la adul¡i (Alvarez et al. care. ele traverseazå bariera hemato-encefalicå datoritå liposolubilitå¡ii lor. Morselli ¿i Pipenger. de asemenea. tioridazina. sunt necesare pentru a ob¡ine acelea¿i concentra¡ii plasmatice de echilibru. 1-4% din cantitatea de antipsihotice tipice administratå se eliminå nemodificatå în urinå. fenomen care apare numai la copiii care primesc acid valproic). zuclopentixolul se . relativ mai mari la copii decât la adul¡i. Doza unicå se administreazå de obicei seara la culcare. clorpromazina: 30-60 minute. Cåile de metabolizare hepaticå func¡ioneazå la nivel scåzut în perioada perinatalå. copii: 18. iar prin urinå în principal sub formå de metaboli¡i. anumite medicamente. Clorpromazina: adul¡i: 16-37 ore. respectiv în 20-30-60 minute dupå administrarea parenteralå.74+/-0.12. în func¡ie de care administrarea se face în mai multe doze zilnice (la ini¡ierea tratamentului) sau dozå unicå (dacå starea clinicå este stabilå ¿i pacientul tolereazå efectelele adverse). fie sunt produ¿i în concentra¡ie mai mare (a¿a este produs. 1993). 1990). Astfel. Haloperidolul se eliminå în principal prin urinå 24-60%. administrate la copii ¿i adolescen¡i. 1975). dozele în mg/kgc. clorpromazina se eliminå prin urinå. 1977. produc fie metaboli¡i care nu apar la adul¡i.2 ore (Yhoshida et al.65 ore (Furlanut et al. de exemplu. restul prin fecale. restul sub formå de metaboli¡i. Existå. în cea mai mare propor¡ie prin fecale. Concentra¡iile plasmatice maxime sunt atinse în 1-6 ore (haloperidol ¿i tioridazinå: 2-4 ore.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 87 Neurolepticele au distribu¡ie largå în corp. capacitatea metabolicå hepaticå este crescutå. Timpul de înjumåtå¡ire (T½) variazå în cadrul neurolepticelor între 10-20 ore. La copii ¿i adolescen¡i. 1982).1±8. al patrulea metabolit al acidului valproic. copii: 7. se matureazå în jurul vârstei de 6 luni. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru este ob¡inutå într-un interval egal cu de 5 ori timpul de înjumåtå¡ire.9 ore. zuclopentixol: 4 ore) dupå administrarea oralå. o reac¡ie de hepatotoxicitate idiosincraticå. Timpul de înjumåtå¡ire a antipsihoticelor tipice este mai redus la copii decât la adul¡i.6+/. ating un nivel maxim în perioada 1-5 ani ¿i suferå un declin gradat cåtre perioada de adult cu aproape 15% pe an (Morselli.

88 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI eliminå în cea mai mare parte prin fecale ¿i în måsurå mai micå prin urinå. afec¡iuni organice. mai pu¡in pentru simptomele negative. • Tulburåri schizoafective. de¿i datele farmacocinetice sunt limitate. ratele clearance-ului sunt modificate. anticolinergice. 1990) datoritå ritmului crescut de metabolizare hepaticå (Geller. • Tulburåri schizofreniforme. dupå cum am aråtat anterior.5. rezultat al unei rate mai crescute de metabolizare ¿i eliminare (Geller. 1991). Aceasta se datoreazå timpului de înjumåtå¡ire mai scurt. Indica¡iile antipsihoticelor tipice la copil ¿i adolescent Antipsihoticele tipice sunt folosite la copil ¿i adolescent în tratamentul urmåtoarelor tulburåri: • Schizofrenie: Sunt folosite pentru tratarea simptomelor pozitive. Nu existå deosebiri între func¡ionarea renalå a copiilor ¿i adul¡ilor care så creeze diferen¡e legate de vârstå în excre¡ia antipsihoticelor tipice (Jatlow. ei fiind mult mai sensibili la efectele neurolepticelor decât adul¡ii. Clearance-ul este crescut la copii (Gilman. Astfel. 1987). având ca scop profilaxia recåderii. se considerå cå. fenomen care a fost observat ¿i clinic (Varghese et al. Antipsihoticele tipice se utilizeazå pentru tratamentul în perioada acutå. . dozele de medicament (antipsihotice tipice) în mg pe kilogram corp necesare pentru a atinge concentra¡ii sangvine similare sunt mai mari decât la adul¡i (Jatlow. abuz de substan¡e. la copii ¿i adolescen¡i. Aceasta sugereazå cå existå probabil diferen¡e care ¡in de particularitå¡ile specifice neuro-dezvoltårii. copiii ¿i adolescen¡ii necesitå concentra¡ii sangvine mai scåzute pentru a ob¡ine acelea¿i efecte clinice care apar la adult la concentra¡ii mai mari. În concluzie. care au risc mai mic de efecte cardiotoxice. 1991). • Psihoze secundare unei cauze organice: tumorå cerebralå. 1987). iar pe cele cognitive chiar le înråutå¡esc. epileptogene. de între¡inere/pe termen lung. La pacien¡ii care prezintå afectare renalå sau hepaticå. Este necesarå ajustarea dozelor. copiii au un nivel al densitå¡ii receptorilor D1 ¿i D2 mai mare decât al adul¡ilor (Seeman et al. 1991). 3.4. În aceste cazuri se folosesc Antipsihoticele tipice cu poten¡å înaltå. Cu toate acestea. 1987). demen¡å. • Tulburåri delirante.

3. care are efect clinic asupra simptomatologiei. repetatå la nevoie la 4-6 ore. Utilizarea clinicå a antipsihoticelor tipice Datele ce vor fi prezentate în continuare sunt adaptate dupå Schatzberg A.5. În episoadele maniacale din tulburarea bipolarå tip I se folosesc neuroleptice în combina¡ie cu timostabilizatoare: litiu. cu riscul apari¡iei efectelor neurologice. Se folose¿te un neuroleptic în combina¡ie cu un antidepresiv.5-1 mg haloperidol pe zi.. care au un debut mai lent al ac¡iunii. ostilitatea severå. • Ticuri. Parenteral: doza unicå uzualå: 0. CLORPROMAZINA Tratamentul la copii ¿i adolescen¡i Intervalul dozelor este de 10-300 mg/zi.5 mg/kgc i.5 mg/kgc. se men¡ine o perioadå. et al. Tulburarea Gilles de la Tourette.F. Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie. dupå care se scad dozele pânå la doza minimå eficace (doza minimå la care se men¡ine efectul de reducere a simptomelor). care se påstreazå în timpul tratamentului de între¡inere. pot necesita folosirea de neuroleptice cu poten¡å înaltå: 0. valproat. • Tulburarea de conduitå. Se folosesc haloperidol ¿i pimozid. cu cea mai mare dozå seara. în timpul perioadei de între¡inere se administreazå în 1-2 doze. • Retardul mental sever ¿i Tulburarea autistå care prezintå episoade de psihomotorie. hiperactivitatea marcatå. • Copiii cu vârste între 6 luni ¿i 12 ani: Oral: doza unicå uzualå: 0. agita¡ia. carbamazepinå. Iritabilitatea extremå. auto ¿i hetero agresivitate. 1997 ¿i Kaplan and Sadock. Tulburarea de opozi¡ie. Dupå ce s-a atins doza eficace. • Tulburarea bipolarå. poate fi repetatå la 6-8 ore dacå este necesar. absen¡a controlului impulsurilor. . care apar în aceste tulburåri. Tulburarea obsesiv-compulsivå. • Tulburårile pervazive de dezvoltare.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 89 • Tulburåri psihotice de scurtå duratå. la culcare.m. Se începe terapia combinatå.5. Modul de administrare: fragmentat în 2-4 doze la început. apoi se întrerupe lent antipsihoticul. • Tulburarea depresivå majorå cu elemente psihotice. Copiii cu vârste între 6 luni ¿i 5 ani (pânå la 23 kg) vor primi maximum 40 mg/zi. 2002 cu informa¡iile obtinute din monografiile firmelor producåtoare.

se men¡ine o perioadå. apoi se cresc dozele dacå este necesar pânå la doza maximå de 300 mg/zi. • La copii cu vârste între 2-12 ani se recomandå doze cuprinse între 0.90 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Copiii cu vârste între 5-12 ani (23-46 kg) vor primi pânå la 75 mg/zi. Se repetå la 1 orå dacå este necesar. pânå la doza eficace (cu efect clinic asupra simptomatologiei).m. • Adolescen¡i: doza ini¡ialå: 25-50 mg de 2-3 ori pe zi. Dozele se cresc treptat pânå la doza eficace (cu efect clinic asupra simptomatologiei). Dozele ulterioare se administreazå la 4-6 ore. care se men¡ine în timpul tratamentului de între¡inere. TIORIDAZINA Tratamentul la copii ¿i adolescen¡i Intervalul dozelor este de 10-300 mg/zi. care se cresc treptat. TRIFLUOPERAZINA Din nefericire nu se mai fabricå în România. se recomandå doza ini¡ialå de 10 mg de 2-3 ori/zi. de 3 ori pe såptåmânå. care are efect clinic asupra simptomatologiei. Este folositå când este necesarå ac¡iunea rapidå pentru controlul simptomatologiei acute. La pacien¡ii cu tulburåri severe sau psihotici. pânå la 25 mg de 4 ori pe zi. spitaliza¡i. dupå care se scad dozele pânå la doza minimå eficace (doza minimå la care se påstreazå efectul de reducere a simptomelor). de 1-2 ori/zi. • Tioridazina este contraindicatå la copiii sub 1 an ¿i se administreazå cu precau¡ie la copiii cu vârstå mai micå de 2 ani. Cre¿terile ulterioare se fac cu 25-50 mg. Tratamentul ini¡ial se începe cu doze mici. Rectal: 1 mg/kg repetat la 4-6 ore. . Tratamentul la copii ¿i adolescen¡i Intervalul dozelor este de 1-20 mg/zi. Modul de administrare este în douå-patru doze pe zi. la pacien¡ii agita¡i.5-3 mg/kg/zi. Dupå ce s-a atins doza eficace. Parenteral: 25 mg i. Precau¡ie la hipotensiunea ortostaticå. cu excep¡ia cazurilor în care este necesarå cre¿terea lentå ulterioarå a dozelor. se recomandå doza ini¡ialå de 25mg. În formele de tuburåri moderate. • Adolescen¡i: Oral: se începe cu 10 mg de trei ori pe zi.

la culcare. Sunt necesare 4-6 såptåmâni de men¡inere a dozei eficace pentru a apårea efectul clinic asupra simptomatologiei. Apoi. în douå prize. de intensitatea tulburårii ¿i de råspunsul la tratament. rar se ajunge pânå la 40 mg/zi. începând cu prima såptåmânå ¿i continuând pânå la 6 såptåmâni. Unii pacien¡i pot deveni . seara. dupå 2-3 såptåmâni de men¡inere a dozei optime. Ini¡ierea tratamentului se face cu doze mici de 0. intervalele terapeutice sunt de la 0.05-0. Dupå 1-2 såptåmâni. Dozele maxime ¿i cele de între¡inere vor fi individualizate în func¡ie de tipul patologiei. cu care se face tratamentul de între¡inere. Tratamentul de între¡inere se face cu doza minimå ce men¡ine remisiunea. doza ini¡ialå 1-5 mg/zi. Modul de administrare este în 3-4 prize la ini¡ierea tratamentului. Ameliorarea este înceatå. Apoi doza poate fi crescutå treptat. cu cre¿terea gradatå dacå este necesar.075 mg/kg/zi la pacien¡ii nonpsihotici (tulburare Tourette) pânå la 0.15 mg/kg/zi la pacien¡ii psihotici. se scad dozele pânå la doza minimå eficace (doza minimå la care se påstreazå efectul de reducere a simptomelor). • Tratamentul cu haloperidol nu este recomandat la copiii mai mici de 3 ani. HALOPERIDOLUL Tratamentul la copii ¿i adolescen¡i Intervalul dozelor este de 1-16 mg/zi. la culcare. cu efect clinic asupra simptomatologiei.5 mg/zi ( 0.5 mg la 5-7 zile.5 mg de 2-3 ori pe zi). doza ini¡ialå este 1mg în 1-2 doze.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 91 Modul de administrare este în douå-trei doze/zi sau dozå unicå. pânå la doza eficace. se poate trece la doza unicå. cu reevaluare periodicå pentru a determina necesitatea men¡inerii tratamentului. • La copiii cu vârste între 6-12 ani. care este în general 15-20 mg/zi. tratamentul ini¡ial se începe cu doze mici.25-0. Durata de atingere a dozelor optime este 2-3 såptåmâni. pânå la 15 mg/zi. • La copiii peste 12 ani. • Trifluoperazina nu se recomandå la copiii mai mici de 6 ani. apoi doza se cre¿te treptat cu 0. cea mai mare dozå administrându-se seara. care se cresc treptat.5-1. • La copiii de 3-12 ani (15-40 kg).

care se cresc treptat. Dozajul trebuie adaptat stårii pacientului..m. Apoi. Tratamentul parenteral se face cu 2. pânå la doza eficace (cu efect clinic asupra simptomatologiei). cu cre¿terea dozelor dacå este necesar pânå la 1-16 mg/zi. Dozele se cresc treptat cu câte 5 mg.92 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI supraseda¡i în momentul în care simptomatologia lor se amelioreazå. Tratamentul ini¡ial se începe cu doze mici.5-5 mg. Se recomandå supravegherea tensiunii arteriale. • La adolescen¡i: ini¡ial se folosesc doze de 0. Modul de administrare este în douå-trei doze pe zi. atunci se ajusteazå tratamentul. se scad dozele pânå la doza minimå eficace (doza ce men¡ine controlul asupra simptomatologiei) cu care se . Modul de administrare este în douå-trei doze pe zi. de 2-3 ori/zi. cu reevaluare periodicå pentru a determina necesitatea men¡inerii tratamentului. ZUCLOPENTIXOL Tratamentul la copii ¿i adolescen¡i Intervalul dozelor este de 5-40 mg/zi. dupå o perioadå de tratament cu doza eficace. Dozele se cresc treptat pânå la doza eficace (cu efect clinic asupra simptomatologiei). în sensul scåderii dozei de neuroleptic. pânå la doza eficace (cu efect clinic asupra simptomatologiei). În tratamentul oral se recomandå doza ini¡ialå 1-5 mg. la 4-6 ore. i. LEVOMEPROMAZINA Tratamentul la copii ¿i adolescen¡i Intervalul dozelor este de 5-50 mg/zi. care se cresc treptat. Se poate repeta de 3-4 ori pe zi. pânå la doza eficace (cu efect clinic asupra simptomatologiei). Tratamentul parenteral se face cu 25-50 mg.m. Tratamentul ini¡ial se începe cu doze mici. Tratamentul de între¡inere se face cu doza minimå care men¡ine remisiunea. Apoi. de 2-3 ori/zi. i. la interval de 2-3 zile.5-5 mg de 2-3 ori pe zi. se scad dozele pânå la doza minimå eficace (doza ce men¡ine controlul asupra simptomatologiei). dupå o perioadå de tratament cu doza eficace. În tratamentul oral se recomandå doza ini¡ialå de 25 mg. Apoi se scad dozele pânå la doza minimå eficace (doza minimå la care se påstreazå efectul de reducere a simptomelor).

i. loxapina. Mi¿cårile distonice pot fi reprezentate de contrac¡ii musculare lente.com): haloperidol. difenhidraminå. Efectele extrapiramidale Distonia acutå apare în primele ore. cu ameliorarea simptomelor în 1-2 zile.m. difenhidraminå 25 mg po. 3. La trecerea pe medica¡ia oralå se înmul¡e¿te doza administratå im. torsionarea limbii. hipertonie în roatå din¡atå. facies asemånåtor unei må¿ti (fijat). Parkinsonismul apare în perioada de 5-30 zile de la ini¡ierea tratamentului.mentalhealth. sidromul iepurelui (tremor perioral focal. perfenazina.6. tulburåri de respira¡ie. trifluoperazina. ¿i efectul asupra cogni¡iei. sus¡inute sau spasme care determinå mi¿cåri involuntare ale mu¿chilor gâtului. cele mai importante din punctul de vedere al copiilor ¿i adolescen¡ilor sunt efectele extrapiramidale. având ca rezultat criza oculogirå (mi¿cåri superioare ¿i laterale ale ochilor sau blefarospasmul). mi¿cåri ale ochilor. pimozid. mi¿cåri ale mandibulei. diazepam 10 mg i. mesoridazina. flupentixol. Tratamentul se face cu anticolinergice i. bradikinezie. zile (zilele 1-5) de la ini¡ierea tratamentului sau la cre¿terea dozelor. 1996 ¿i monografiile urmåtoarelor neuroleptice (care pot fi consultate pe site-ul www. cu 2 ¿i se ob¡ine doza care trebuie administratå per os. . tremor fin al buzei inferioare). zuclopentixol.. tioridazina. Tratamentul constå în administrarea de agen¡i anticolinergici: benztropinå: 1-2 mg de 2-3 ori pe zi.m. sulpiride.m. Se caracterizeazå prin: rigiditate muscularå. apårând torticolis spasmodic. în mg. a. cu riscul de dezvoltare a diskineziei tardive. blocaj postural. De¿i antipsihoticele tipice prezintå numeroase efecte adverse.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 93 face tratamentul de între¡inere ¿i care se încadreazå în intervalul 5-20mg/zi. clorpromazina. mers ¿ovåitor. hipersaliva¡ie. Se poate repeta de 3-4 ori pe zi. Profilaxia se poate face cu anticolinergice. mi¿cåri ale întregului corp: opistotonus.m. disfagie.5. Lewis M. protruzia. Tratamentul parenteral se face cu 5-10-20 mg pe zi. distonia glosofaringianå: dizartrie. Efectele secundare ale antipsihoticelor tipice În realizarea acestui capitol am utilizat informa¡ii din Kaplan ¿i Sadock 2002.. sau i. flufenazina. akinezie (trebuie diferen¡iate de simptomele negative). tremor regulat grosier.

Ratele de apari¡ie a diskineziei tardive. Severitatea poate merge de la minimå la marcatå. torticolis. retrocolis. alternarea adoptårii pozi¡iei ¿ezânde ¿i ortostatice ¿i senza¡ie disforicå generalå. membrelor. opistotonus. este reversibilå în câteva såptåmâni-luni. de råsucire ¿i de protruzie a limbii. proiectarea bruscå a bazinului cåtre anterior. grimase faciale. Apare dupå luni de tratament. Nu a fost raportat nici un caz de diskinezie tardivå ireversibilå la copii ¿i adolescen¡i. mi¿cåri coreiforme. rapide. Sindromul neuroleptic malign Se caracterizeazå prin: 1. Propranololul poate fi eficient. strângerea buzelor. agita¡ie. Medica¡ia antiparkinsonianå poate înråutå¡i situa¡ia. trunchiului (mi¿cåri periorale. distonie: crize oculogire. încle¿tarea pumnului. Nu existå un tratament adecvat. cu imposibilitatea de a desfå¿ura activitå¡i. hipertermie. sialoree. dar poate apårea ¿i dupå perioade scurte cu doze mici. disfagie. spasmul care afecteazå mu¿chii posteriori ai gâtului. semnul de roatå din¡atå pronun¡at. trismus. raportate la copii ¿i adolescen¡i. Dischinezia tardivå. Diskinezia tardivå poate apårea ¿i la reducerea dozei de neuroleptic ¿i. care produce agita¡ie motorie. b. . precum ¿i utilizarea dozelor minime eficace. 2. au fost de 0-51%. de obicei. Poate så nu råspundå la medicamentele antiparkinsoniene. efecte extrapiramidale severe: rigiditate muscularå. temperatura peste 38°C în absen¡a unor cauze organice. mi¿cårile degetelor. råsucirea trunchiului. dischinezia respiratorie). riscul cre¿te o datå cu prelungirea tratamentului ¿i cu doza cumulatå. mi¿cåri bru¿te. mi¿cåri ale mandibulei: mi¿cåri laterale ¿i de mestecare. quetiapina. akinexie. olanzapina. Constå în: senza¡ie subiectivå de disconfort muscular. posturi particulare de flexieextensie.94 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Acatizia poate apårea oricând în perioada de 5-60 zile de la ini¡ierea tratamentului. Este reprezentatå de mi¿cåri coreoatetozice ale musculaturii capului. Profilaxia este cea mai importantå ¿i constå în selectarea riguroaså a pacien¡ilor trata¡i cu neuroleptice. Este necesarå reducerea dozelor. Tratamentul este reprezentat de reducerea dozei de neuroleptic sau de înlocuirea lui cu altul: clozapina.

diaforezå. rehidratare. stupor. tioridazina. 3. delirium. Tratament 1. obnubilare. TA. debitului renal. d. crescând lent dozele. Se evitå neurolepticul timp de 1 lunå. perioadå în care se monitorizeazå pacientul. cu sincronizare crescutå. Efectul poate fi util la începutul tratamentului. tratarea simptomaticå a febrei. modificåri de laborator: leucocitozå peste 15000/mmc. mai ales în cazul administrårii i. mioglobinurie (rabdomiolizå). c. incontinen¡å. 5 mg la 4 ore. dantrolen 10 mg/zi. aritmii. tioridazina.m. comå. simptome autonome: hipertensiune. Este un efect deosebit de important pentru copiii de vârstå ¿colarå. 5-10 zile. e. Efectele cardiovasculare Hipotensiunea ortostaticå apare mai frecvent în primele zile de tratament cu antipsihotice tipice cu poten¡å joaså: clorpromazina.8-2. La reluarea tratamentului. mioglobinei. tahicardie. Neurolepticele cu poten¡å înaltå au efect sedativ redus. neurolepticul se reintroduce începând cu doze mici. dar dezvoltarea rapidå a toleran¡ei duce la ameliorarea . insuficien¡å renalå acutå. întreruperea neurolepticului ¿i internare obligatorie 2. 4. cre¿terea nivelurilor sangvine ale creatinfosfokinazei peste 1000 UI/ml. poate duce la exitus. 0.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 95 3. se vor evita neurolepticele depot. care au efect sedativ înalt: clorpromazina. determinând pe EEG apari¡ia de unde lente. tioridazina) scad pragul convulsivant. Sedarea Apare în special în cazul tratamentului cu neuroleptice cu poten¡å joaså. enzimelor hepatice.. ritmului cardiac. Se vor prefera neuroleptice cu blocare D2 reduså (cu poten¡å joaså). se administreazå agoni¿ti dopaminergici pentru reducerea rigiditå¡ii musculare: bromocriptinå 20 mg/zi. 5. Dacå este netratat. afectându-le semnificativ activitatea ¿i randamentul ¿colar.5 mg/kg la 6 ore. antipsihotice atipice. întrucât existå riscul reapari¡iei sindromului neuroleptic malign. mutism. monitorizarea ¿i tratarea febrei. Efectele epileptogene Neurolepticele cu poten¡å joaså (clorpromazina.

subdenivelarea segment ST. vizibile la lampa cu fantå. 2001 au prezentat rezultatele unui studiu referitor la riscul de apari¡ie a diabetului zaharat în cursul tratamentului antipsihotic. g. Inciden¡a anualå descriså de apari¡ie a diabetului zaharat la 1000 pacien¡i pe an a fost de 71-119 pacien¡i la 1000 pentru tioridazinå ¿i 70-100 pacien¡i la 1000 pentru haloperidol. moartea subitå. ducând la cecitate. Cavazzoni et al. Pe conjunctivå apare un pigment de culoare cafenie). midriazå. tioridazina. Debutul este cu vedere nocturnå dificilå. h. putând progresa ¿i dupå întreruperea tratamentului. aplatizarea undei T. iar acuitatea vizualå este påstratå. vedere neclarå. mesoridazina. Efectele endocrine Se datoreazå cre¿terii secre¡iei de prolactinå ¿i sunt reprezentate de ginecomastie. Efectele anticolinergice periferice Uscarea mucoasei bucale ¿i nazale. f. constipa¡ie.96 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI acestui simptom. iar în doze mari poate produce aritmii maligne. Efecte cardiace. de formå stelatå. PR. Hipotensiunea se poate manifesta prin ståri de le¿in. Apar mai frecvent la antipsihotice cu poten¡å joaså: clorpromazina. corneei posterioare. dar nu are poten¡ial grav. Nu determinå afectare retinianå. Efectele hematologice Leucopenia tranzitorie cu un numår de leucocite aproape de 3500/mm3 poate apårea frecvent. i. trifluoperazina. Clorpromazina poate determina alungirea intervalelor QT. cåderi înso¡ite de traumatisme (copilul va trebui supravegheat atent. Tratamentul cu tioridazinå la doze > 800 mg/zi poate produce pigmentarea ireversibilå a retinei. inhibarea orgasmului. Cre¿terea în greutate este unul dintre efectele tratamentului cu antipsihotice tipice. Tioridazina are efecte marcate asupra undei T. care pot progresa cåtre granule opace albe/galben cafenii. amenoree. Apare la persoane care au ingerat 1-3 kg clorpromazinå în timpul vie¡ii. Efectele oftalmologice În urma tratamentului cu clorpromazinå poate apårea pigmentarea benignå a retinei (depozite alb-cafenii la nivelul cristalinului anterior. reten¡ie urinarå. galactoree. impoten¡å. Agranulocitoza poate apårea cu o frecven¡å de 5/10000 . în special la ini¡ierea tratamentului).

febrå. erup¡ie edematoaså. dezorientare în timp ¿i spa¡iu. persoane care preferå administrarea unui preparat injectabil o datå la câteva såptåmâni. în loc så „înghitå zilnic pastile“. Icterul Rar.5. halucina¡ii. maculopapularå. comå. pete¿ii. Rar apar: purpurå trombocitopenicå ¿i nontrombocitopenicå. k. în primele luni de tratament cu clorpromazinå. în special la copil ¿i adolescent.8 cele mai importante interac¡iuni cu alte medicamente.5. Apare de obicei la ini¡ierea tratamentului (în prima lunå) ¿i impune întreruperea acestuia. a transaminazelor hepatice ¿i fosfatazei alkaline. 3. vårsåturi. Existå. datoritå riscului cre¿terii efectelor adverse. nu este foarte agreatå. aceste medicamente se folosesc în cazuri speciale. Apar erup¡ii cutanate: erup¡ie urticarianå. Efectele anticolinergice centrale Agita¡ie severå. în cazurile în care nu putem fi siguri de administrarea zilnicå a tratamentului. Vom prezenta în tabelul 3. Clorpromazina poate determina o reac¡ie de fotosensibilizare similarå arsurii solare severe. anemie hemoliticå. Efectele dermatologice Apar în cazul tratamentului cu neuroleptice cu poten¡å joaså. Totu¿i. în special al dischineziei tardive. convulsii. Neurolepticele depot Folosirea preparatelor retard. . rash.8.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 97 pacien¡i. tioridazinå. Clinic se manifestå prin dureri abdominale în etajul superior. grea¡å. icter franc sau subicter. Efectele rezultate din aceste interac¡iuni pot diminua/cre¿te eficacitatea antipsihoticå sau pot determina fenomene toxice importante. în formele severe: stupoare. iar probele de laborator aratå cre¿terea bilirubinei serice. poate apårea icter obstructiv sau colestatic. fa¡å de persoane. febrå.7. 3. pancitopenie. dilatare pupilarå. l. a¿a încât trebuie cunoscute de clinician. de asemenea. Interac¡iunile medicamentoase ale antipsihoticelor tipice Antipsihoticele tipice interac¡ioneazå atât cu alte medicamente psihotrope cât ¿i cu alte medicamente. j.

Poten¡area efectelor clonidinei. Antidepresivele: Antidepresive triciclice. anticolinergice. Efecte rata metabolizårii.hipotensoare aditive.Cre¿terea concentra¡iilor titivå. cimetidinå cårbune activ. Scåderea lepticelor. ADT ¿i neurolep. clonidina. Interac¡iunile medicamentoase ale antipsihoticelor tipice (dupå Kaplan ¿i Sadock.nivelurilor fenitoinei. AmfetamiAc¡iune asupra psihozei nele pot agrava psihoza Formeazå precipitat cu Scådere efect neurolepticele. hipo TA macologic al BDZ Tulb.98 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 3.plasmatice ale ambelor ticele î¿i reduc reciproc medicamente. psihomotorii Alcool: efect aditiv de deprimare a SNC Inhibarea metabolismului Cre¿terea nivelului plasneurolepticelor. propranololul Deprimante SNC barbiturice. sedative. Cre¿terea conc. inhibitori selectivi ai enzimei de conversie. Scåderea concentra¡iei Fenobarbitalul induce metabolismul neurolep.rilor acidului valproic lismul acidului valproic Fluvoxamina inhibå Cre¿terea concentra¡iei metabolismul haloperihaloperidolului dolului. Neurolepticele ¿i propranololul î¿i cresc reciproc concentra¡iile.hipotensor tele hipotensoare ale metil Hipo/hiper TA dopa. matic al neurolepticelor ¿i al efectelor adverse Alterarea metabolismului Cre¿terea concentra¡iei neurolepticelor. D2 prolactinei Rar neurotoxicitate Neurolepticele antagoni. Antidepresive triciclice Anticonvulsivante: carbamazepina.neurolepticelor. bolismului fenitoinei. ISRS altereazå metabo. guanetidina.Hipo TA zeazå efectul presor Scåderea efectului farma. Neu.Scåderea efectului cologic al amfetaminelor amfetaminelor.neurolepticelor celor prin inhibi¡ie compe. Inhibitori selectivi ai recaptårii serotoninei Antidepresivele: antagoni¿ti rec.8. lismul neurolepticelor. benzodiazepine. Medicamentul Antiacide. fenitonina. colestiraminå Anticolinergice Anticolinergice. Inhibarea efectului Neurolepticele inhibå efec. neurolepticelor Neurolepticele antagoni. 2002). metildopa.neurolepticelor ticelor. Instalare namicå bruscå a EEP Antipsihoticele tipice au Hipotensiune severå efect cu cel al anti HTA. plasmatice interac¡iune farmacodi. Meperidina: efect aditiv Hipotensiune ¿i sedare de deprimare a SNC Cre¿terea efectului far.Cre¿terea t 1/2. alcool Cimetidina Disulfiram Bromocriptina Litiu Medicamente noradrenergice Amfetamine Cofeina . acidul valproic Mecanism Efect clinic Scad absorb¡ia intestinalå Scåderea concentra¡iei ¿i a neurolepticelor a efectului antipsihotic Scad absorb¡ia intestinalå Scåderea concentra¡iei ¿i Sumare activitate a efectului antipsihotic anticolinergicå Toxicitate anticolinergicå Carbamazepina e inductor Scåderea concentra¡iei al metabolismului neuro. ADT inhibå Cre¿terea concentra¡iei metabolismul neurolepti.Depresie respiratorie. guanetidinei propranololului. stupoare. Scåderea meta. meperadina.Cre¿terea nivelului zeazå rec. Efect variabil. nivelurolepticele inhibå metabo.a neurolepticelor. beta NA.

9. Reducerea Scåderea timpului de concentra¡iei sangvine a sângerare warfarinei Sumarea ac¡iunii cu tiori. . bipolare decanoat 200-500mg Tratament episod ANTIPSIHOTICE depozit/ Indica¡ii acut delirant Haloperidol Haldol fiole 50mg 50mg/såpt. Pentru administrarea neurolepticelor depot este necesarå cunoa¿terea peak-ul (vârful maxim de distribu¡ie) ¿i a curbelor de dispersie pentru fiecare preparat. caracterizate prin urmåtoarele proprietå¡i. ªi în cazurile medicamentelor retard se vor folosi dozele minime eficace. medicamentele retard disponibile în prezent.9.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 99 Tabelul 3. care le diferen¡iazå de Antipsihoticele tipice (clasice) (H. • ratå scåzutå a efectelor adverse extrapiramidale. de Schizofrenie Flupentixol 20-40mg/2-3 40 mg întresåpt. afinitate înaltå pentru receptorii 5-HT2A ¿i α1). (continuare) Induc¡ia enzimelor hepatice Warfarina Warfarina Agen¡i care prelungesc QT Scåderea concentra¡iei plasmatice a neurolepticelor Antipsihotice. Antipsihoticele atipice Antipsihoticele atipice sunt un grup de substan¡e cu structurå chimicå diferitå.Evitarea administrårii dazina. afective Zuclopentixol Clopixol fiole 200 mg/såpt. ca o consecin¡å a profilului legårii de receptori. 3. fenotiazepinele. Tulb.6. care e responsabil pentru ac¡iunea lor diferitå.Remschmidt et al. 2000): • un profil diferit al legårii de receptor. în func¡ie de care se stabilesc intervalele dintre doze. Tulb. comparativ cu al neurolepticelor clasice (legare scåzutå de receptorii dopaminici. Vom prezenta în tabelul 3. Reducerea Scåderea timpului de concentra¡iei sangvine a sângerare warfarinei Antipsihotice. concomitente pimozidul Pacientul ¿i familia acestuia vor fi informa¡i asupra acestor aspecte.8. Neurolepticele retard ANTIPSIHOTICE depozit Denumirea DenuComunå mirea Mod de Prezentare Internacomeradministrare ¡ionalå cialå Fluanxol fiole 2% Trat. Tabelul 3. psihofiole 10% ¡inere 100 mg/3-4 tice 100mg såpt.

deoarece vor fi folosite cu siguran¡å în viitorul apropiat ¿i la aceastå categorie de vârstå.100 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • eficacitatea mai mare pe simptomele negative. 2000). Antipsihoticele atipice au ac¡iune selectivå pe receptorii D2 la nivel mezolimbic ¿i amigdalian. în contrast cu tractul dopaminergic nigrostriat. dar le vom prezenta totu¿i. Olanzapina a fost descoperitå ca urmare a cercetårilor pentru un agent antipsihotic cu un profil al legårii de receptori similar clozapinei. dar fårå efectele adverse ale acesteia. prezintå afinitate de la moderatå la înaltå pe receptorii D1¿i D4. ceea ce explicå rata scåzutå a efectelor secundare. nu induce catalepsie. • absen¡a hiperprolactinemiei ¿i un nivel scåzut al altor efecte adverse. 2000). nu depolarizeazå ¿i nu blocheazå neuronii dopaminergici nigrostriatali la administrare cronicå. comparativ cu neurolepticele clasice. datele actuale privind ac¡iunea la nivelul receptorilor a antipsihoticelor atipice precum clozapina. Pentru alte antipsihotice atipice. În plus. M1 muscarinic ¿i H1 histaminic. 3. Proprietå¡ile farmacodinamice ale medicamentelor antipsihotice atipice / Ac¡iunea pe receptori Prezentåm în tabelul 3. De asemenea.10. conform ipotezei dopaminice a schizofreniei. efectele extrapiramidale erau considerate esen¡iale pentru activitatea antipsihoticå (H. prin faptul cå nu inhibå inducerea comportamentului stereotip determinatå de apomorfinå ¿i amfetamine. prezintå oarecare afinitate ¿i pentru receptorii serotoninici 5-HT6 ¿i 5-HT7 (Remschmidt et al. care se folosesc pe scarå destul de largå în psihiatria copilului ¿i adolescentului. Clozapina este diferitå de antipsihoticele clasice printr-o mai mare activitate inhibitorie a „reac¡iei de trezire“. deoarece. Olanzapina . nu determinå supersenzitivitate GABAergicå. în special agranulocitoza (Remschmidt et al. olanzapina ¿i risperidona. dupå cum am mai aråtat. quetiapina.1. Remschmidt et al. Primul antipsihotic atipic – clozapina – a fost considerat ini¡ial ineficient ca antipsihotic. din cauza absen¡ei efectelor extrapiramidale. ziprasidona nu existå încå suficientå experien¡å la copil ¿i adolescent. 2000). ca sertindolul.6. noradrenergici α1 ¿i α2 noradrenergici. receptorii serotoninici 5-HT2.

2C Anti D2. 4 Antia NA/H1 slab anti D1. la fel ca ¿i pentru clozapinå. NA Clozapina Puternic anti D 1. 2 NA Sertindol Anti 5HT2.beta NA Anti D2 Antagonism D. În compara¡ie cu Antipsihoticele tipice.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 101 Tabelul 3. 3. 5-HT2A. 4 ¿i 5HT2A. 2B. având afinitate de la moderatå pânå la înaltå pe receptorii D1-4. 2C. 1A ¿i pentru D1. 2. 4 Sulpirid Antisulpirid D 2. Udri¿toiu T.10. Aceasta ar putea explica. slab la nivelul striatului Par¡ial anti D2 Efect antipsihotic Anti D2/5HT RisperiPuternic anti 5HT2A dona Efect EEP sau Par¡ial anti a1. 2000). 2A. 3 postsinaptici: la doze mari asupra simptomelor D 2. Profilul legårii de receptori poate explica. de asemenea. 2001) Efecte Ac¡iunea pe receptori D 2. 2NA/H1 Fårå efect pe rec. a 1. de ce olanzapina este mai eficientå pe simptomele negative ¿i cele legate de dispozi¡ie la pacien¡ii cu schizofrenie (Remschmidt et al..C. GABA Efect antipsihotic Efect antimuscarinic Somnolen¡å Hipertensiune ortostaticå interac¡ioneazå cu un spectru larg de receptori.. 3. 5HT2A Antagonism M1-5 Antagonism H1 Antagonism alfa1 NA Quetiapina Moderat Anti 5HT2A. Ac¡iunea pe receptori a antipsihoticelor atipice (dupå Gerlach ¿i Peacock. situsurile sigma. sensibile la haloperidol Fårå afinitate pentru M. 3. 1D. alfa 2NA Prop. M. . 5HT6/ ¿i alfa 1 NA/ M1-5/ ¿i H1 Slab efect GABA A. M1 a1 agonist 5HT1A inhibitor receptare 5HT. 4 / HT2A/ Ac¡iune alfa 1 NA antagonistå Anti M1 multiplå Anti H1 Slab anti D2 striatali Nu determinå EEP Olanzapina Afinitate înaltå cu efect anti D1. 2/alfa 1. afinitatea olanzapinei pentru familia receptorilor dopaminici este relativ scåzutå ¿i relativ înaltå pentru receptorii serotoninici. 2 NA Anti 5HT2/ Par¡ial anti H1 alfa 1NA Afinitate scåzutå pentru 5HT1C. Chiri¡å V. M1 ¿i H1. 3 de la nivelul structurilor pozitive ¿i negative limbice. ¿i efectele adverse. antidepresive Ziprasidona Anti 5HT 1D. 3 presinaptici: la doze mici Efect antipsihotic D 2. 1995 cita¡i de Marinescu D. 5HT6 Slab anti D1. α1.

2000). explicå diferen¡ele în ceea ce prive¿te efectele terapeutice ¿i cele adverse (Remschmidt et al. Monitorizarea nivelului sangvin al neurolepticelor este un instrument important ¿i util pentru controlul calitå¡ii tratamentului ¿i evitarea supradozårii (Remschmidt et al.C.102 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Astfel. comparativ cu al olanzapinei ¿i clozapinei. afinitate de la moderatå la înaltå pe receptorii D1-4. nu se efectueazå de rutinå monitorizarea concentra¡iei de neuroleptic. 1996 ¿i monografiile firmelor producåtoare. având un risc mai scåzut pentru hipotensiune ortostaticå. Cea mai mare parte a medicamentului este imediat metabolizatå ¿i inactivatå. ca rezultat al antagonismului pe receptorii serotoninergici. de asemenea. care pot fi detecta¡i în sânge sau în urinå. Proprietå¡ile farmacocinetice ale medicamentelor antipsihotice atipice În realizarea acestui capitol am utilizat informa¡ii din Kaplan ¿i Sadock 2002. 2000). rezultå un numår diferit de metaboli¡i ai antipsihoticelor atipice. 2001) (tabelul 3. slabei blocåri D2. în timp ce sedarea poate fi atribuitå efectelor pe receptorii adrenergici ¿i muscarinici. Lewis M. În ¡ara noastrå.6. risperidona are o activitate antipsihoticå mediatå printr-o combina¡ie între antagonismul pe receptorii D2 ¿i antagonismul pe receptorii 5-HT2A. 2000). majoritatea fiind metabolizatå la nivel hepatic. Profilul diferit al legårii de receptori a risperidonei. Prezintå. Toate antipsihoticele atipice ating peak-ul plasmatic în câteva ore. . în combina¡ie cu ac¡iunea antimuscarinicå (Remschmidt et al. în special la nivel nigrostriatal. α2 ¿i H1.11. 3. olanzapina are o ac¡iune mai slabå pe receptorii α adrenergici. care pot fi consultate pe site-ul www.). Unul dintre cele mai pronun¡ate efecte adverse este cre¿terea în greutate. Conform datelor actuale. dupå cum am mai aråtat. α1. Profilul de legare pe receptori al antipsihoticelor atipice la copil ¿i adolescent nu prezintå diferen¡e în raport cu cel de la adult (Stigler K. et al. din motive financiare. efectele anticolinergice rezultå din interac¡iunea cu receptorii muscarinici.com. Comparativ cu clozapina. mentalhealth. 5-HT2A.2. Reducerea riscului pentru efecte extrapiramidale (inclusiv dischinezia tardivå) se datoreazå.

Se leagå de proteinele plasmatice. fiind transformatå în metabolitul activ: 9-hidroxi-risperidonå. concentra¡ia plasmaticå este dependentå de dozå. 5HT2A Antagonism M1-5 Antagonism H1 Antagonism a1NA Efectul Efect antipsihotic Efectele antimuscarinice Somnolen¡a Hipotensiunea ortostaticå Nivelurile serice ale medicamentelor ¿i metaboli¡ilor acestora depind de câ¡iva parametri. dar existå ¿i varianta i. traverseazå bariera hematoencefalicå ¿i placenta ¿i trec în laptele matern. 2000). medica¡ia asociatå etc. în primul rând de albuminå. (Remschmidt et al. cum sunt: activitatea sistemului citocromului P450 de la nivel hepatic (putând determina o metabolizare intenså sau såracå) ¿i al¡i factori. sexul. sub formå de tablete. Ratele clearance-ului sunt modificate la copii. Biodisponibilitatea este de 70%. precum vârsta. Administrarea se face cel mai frecvent pe cale oralå. Ac¡iunea farmacologicå este datå de efectele însumate ale risperidonei ¿i metabolitului såu. în propor¡ie de 90% risperidona ¿i 77% metabolitul. Metabolizarea se face intensiv la primul pasaj hepatic. T½ este de 20 ore. Alimentele nu influen¡eazå absorb¡ia. fiind necesarå reducerea dozelor. preparatul lichid are o mai bunå absorb¡ie oralå. 1% se eliminå nemodificatå. fumatul. sub ac¡iunea enzimelor citocromului P450IID6 debrisoquin hidroxilazå. . Concentra¡ia plasmaticå de echilibru se stabile¿te într-o zi. Eliminarea se face prin urinå (85%) ¿i materii fecale. Absorb¡ia este incompletå. prin hidroxilare. depot. Efectul clinic în func¡ie de modalitatea de ac¡iune pe receptori a neurolepticelor Ac¡iunea pe receptori Antagonism D. clearance-ul sumei risperidonå plus metabolit este redus cu 60%. Acestea au distribu¡ie largå în organism. Dupå administrarea oralå.m. La pacien¡ii care prezintå afectare renalå. Concentra¡ia plasmaticå maximå este atinså la 1 orå. astfel cå se poate administra în dozå unicå zilnicå. se absoarbe în propor¡ie de 70-85%. båtrâni ¿i la cei cu afectare renalå. RISPERIDONA Risperidona este un benzioxazol derivativ descoperit de Janssen. solu¡ie.11.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 103 Tabelul 3.

sub ac¡iunea enzimelor citocromului P450. se administreazå maximum 3 doze de 10 mg la 4 ore.. astfel cå disfunc¡ia renalå nu are impact asupra eliminårii ¿i nu este necesarå reducerea dozelor. diferå doar rata de absorb¡ie ¿i perioada în care se atinge concentra¡ia maximå. se ob¡in metaboli¡i inactivi. prin glucuronidare directå ¿i oxidare oxidarea fiind mediatå de sistemul enzimelor con¡inând FMO-flavin. este o thienobenzodiazepinå derivativå. volumul de distribu¡ie nu sunt diferite la forma i. Eliminarea se face prin urinå (57%) ¿i fecale 30%. Administrarea se face cel mai frecvent pe cale oralå.104 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI La pacien¡ii care prezintå afectare hepaticå.m. Afectarea hepaticå poate influen¡a clearance-ul. placenta ¿i trece în laptele matern. frac¡iunea liberå cre¿te cu 35% datoritå scåderii proteinelor plasmatice (albumina). OLANZAPINA Olanzapina. T½. Se leagå de proteinele plasmatice: de albuminå în propor¡ie de 93%. descoperitå de Eli-Lilly. T½ este de 30 ore. Olanzapina se administreazå în dozå unicå zilnicå 10 mg oral sau 2 doze de 5 mg. Traverseazå bariera hematoencefalicå. dar nu s-au gåsit diferen¡e la pacien¡ii cu cirozå severå (motivele . iar concentra¡ia maximå plasmaticå este mai înaltå. i. Concentra¡ia plasmaticå maximå este atinså în 6 ore dupå administrare oralå ¿i în 15-45 minute dupå administrare i. Are distribu¡ie largå în ¡esuturi. astfel cå se recomandå scåderea dozelor. doar 7% este eliminatå nemodificatå. Absorb¡ia este incompletå (85%) dupå administrarea oralå. La pacien¡ii care prezintå afectare renalå: olanzapina este înalt metabolizatå înainte de excre¡ie.m. dacå se administreazå o singurå dozå. Metabolizarea se face intensiv la primul pasaj hepatic (40%). clearance-ul. Alimentele nu influen¡eazå absorb¡ia. dar existå ¿i varianta parenteralå.m. 7% este eliminatå nemodificatå. Biodisponibilitatea este de minimum 50%. Nu au fost studiate efectele afectårii renale asupra eliminårii.. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru se stabile¿te într-o såptåmânå.

Clozapina se leagå de proteinele plasmatice în propor¡ie de 95%. Metabolizarea se face hepatic. Quetiapina se administreazå în 2-3 doze zilnice. Concentra¡ia plasmaticå maximå cre¿te propor¡ional cu doza. este o dibenzodiazepinå derivativå. Alimentele nu influen¡eazå absorb¡ia. la primul pasaj. 2D6. Concentra¡ia plasmaticå maximå este atinså în 1-4 ore. Biodisponibilitatea este de 50-60%. . metaboli¡ii rezulta¡i sunt inactivi. pentru protejarea fa¡å de aceste efecte adverse (Remschmidt et al. fiind folosit doar în cadrul unui protocol strict monitorizat. QUETIAPINA Administrarea se face pe cale oralå. T1/2 este de 10-16 ore. Concentra¡ia plasmaticå maximå este atinså în 1-2 ore. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru se stabile¿te în 3-4 zile. Eliminarea. nu este necesarå reducerea dozelor în aceste cazuri. Metabolizarea se face intensiv la primul pasaj hepatic. A fost descoperitå de Wander prin varia¡ia sistematicå a compu¿ilor heterociclici ¿i introduså în practica clinicå în 1972. sub ac¡iunea enzimelor citocromului P450 3A4. T½ este de 6 ore. 30% prin fecale. Se leagå de proteinele plasmatice în propor¡ie de 83%. placenta ¿i trece în laptele matern. Administrarea se face cel mai frecvent pe cale oralå. Se eliminå (metabolizatå aproape complet înainte de eliminare) 50% prin urinå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 105 nu au fost încå elucidate) Prin urmare. CLOZAPINA Clozapina. se administreazå în douå doze zilnice. Majoritatea efectelor adverse importante pe supresia måduvei hematogene. Quetiapina este în principal ¿i extensiv metabolizatå hepatic. Absorb¡ia. La pacien¡ii care prezintå afectare renalå sau hepaticå severå. 2000). primul neuroleptic atipic. cu agranulocitozå a dus la pierderea acceptårii acestui medicament în practica clinicå curentå. Absorb¡ia este incompletå: 90-95% dupå administrarea oralå. Alimentele nu influen¡eazå rata ¿i propor¡ia absorb¡iei. Traverseazå bariera hemato-encefalicå. clozapina este contraindicatå.

106 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Concentra¡ia plasmaticå de echilibru se stabile¿te în 1-3 zile. moderatå sau severå. . 21% prin fecale. Concentra¡ia plasmaticå maximå este atinså în 3-5 ore dupå administrare oralå ¿i în 30-45 minute dupå administrare i. fiind nevoie ¿i în aceste cazuri de adaptarea dozelor. comparative cu adultul. dar existå ¿i varianta i. clearance-ul quetiapinei este redus cu 25%. Eliminarea se face prin urinå ¿i fecale.m. Are o biodisponibilitate de 59%. fiind necesarå reducerea dozelor. Mesele bogate în carbohidra¡i reduc biodisponibilitatea administrårii orale. fiind necesarå adaptarea dozelor: reducerea dozelor ini¡iale ¿i cre¿terea treptatå a dozelor.m. la primul pasaj. Metabolizarea se face intensiv la nivel hepatic. Eliminarea este 73% renalå. placenta ¿i trece în laptele matern. La copiii peste 12 ani ¿i adolescen¡i nu existå diferen¡e în profilul farmacocinetic. În caz de afectare hepaticå medie-moderatå cre¿te concentra¡ia plasmaticå. AMISULPRIDUL Administrarea se face pe cale oralå. Se leagå de proteinele plasmatice în propor¡ie de 99%. cu 26%. a 10 mg. Absorb¡ia. pe 4 cåi metabolice. Alterårile proteinelor plasmatice ¿i ale acizilor gra¿i pot modifica legarea de proteine ¿i farmacocinetica. La pacien¡ii care prezintå afectare renalå indiferent dacå este u¿oarå. sub ac¡iunea enzimelor citocromului P450. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru se stabile¿te în 1-3 zile dupå 2 doze. T½ este de 5-10 ore. deci nu este necesarå modificarea dozelor. Traverseazå bariera hemato-encefalicå. Alimentele bogate în gråsimi cresc absorb¡ia: administrarea se face în timpul sau imediat dupå maså. clearance-ul este redus cu 25%. ZIPRASIDONA Administrarea se face pe cale oralå. nu existå diferen¡e farmacocinetice. motiv pentru care se administreazå în douå doze zilnice. La pacien¡ii care prezintå afectare renalå. Absorb¡ia. 1% se eliminå nemetabolizatå. În afectarea hepaticå.

2000. tulburarea obsesiv-compulsivå. placenta ¿i trece în laptele matern. apare reducerea clearance-ului. tulburåri de gândire. halucina¡ii. nu este necesarå reducerea dozelor (deoarece amisulpridul este supus unei metabolizåri hepatice minime). medicamentul eliminându-se nemodificat în propor¡ie mare (22%). Astfel. Se leagå de proteinele plasmatice în propor¡ie de 17%. Are o distribu¡ie largå ¿i rapidå în ¡esuturi. 2000).3.6. H. Se ob¡in 2 metaboli¡i inactivi. T½ este de 12 ore. se administreazå în 1-2 doze zilnice. 2000). Remschmidt et al. Alte indica¡ii sunt reprezentate de tulburårile pervazive ale dezvoltårii. probabil cå studiile viitoare vor consacra aceste medicamente ca tratament al multora dintre ele) (H. La pacien¡ii care prezintå afectare renalå. tulburarea Tourette. comportament agresiv ¿i „acting – out“. recomandå antipsihoticele atipice la copii ¿i adolescen¡i în urmåtoarele situa¡ii: • Schizofrenie – episodul psihotic acut. În afectarea hepaticå. dar este foarte slabå (doar 4% din dozå). caracterizat prin iluzii. datoritå riscului scåzut pentru efecte adverse extrapiramidale (cum este dischinezia tardivå). Are o biodisponibilitate de 48%. THDA etc (de¿i aceste condi¡ii ¿i tulburåri nu au fost stabilite încå drept indica¡ii terapeutice ferme. existå o tendin¡å de a lårgi paleta indica¡iilor (H. Remschmidt et al.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 107 Metabolizarea se face la nivel hepatic. De asemenea. 3. Este necesarå scåderea dozelor. Remschmidt et al. propor¡ional cu scåderea clearanceului la creatininå. Indica¡iile antipsihoticelor atipice la copil ¿i adolescent Principalele indica¡ii pentru antipsihoticele atipice sunt în episodul acut ¿i ca tratament de între¡inere în schizofrenii ¿i în mod deosebit în tratamentul schizofreniilor cronice ¿i refractare. • Schizofreniile cronice ¿i refractare la tratament. Eliminarea renalå este majoritarå. Concentra¡ia plasmaticå maximå: medicamentul atinge 2 vârfuri plasmatice (la 1 orå ¿i la 4 ore). . Traverseazå bariera hemato-encefalicå.

Prezentåm în tabelul 3.108 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • Suprimarea simptomelor ¿i profilaxia recåderilor în schizofreniile acute ¿i cronice – tratament pe termen lung. Atât din ra¡iuni medicale cât ¿i medico-legale. 2002. doza ini¡ialå fiind de 0. Suntem convin¿i cå. Dozele mai mari de 6mg/zi nu s-au dovedit mai eficiente decât cele mai mici.25 mg/såpt. în 2 prize sau dozå unicå seara.6. au fåcut ca tratamentul cu antipsihotice atipice al acestora så nu fie încå aprobat oficial. Lewis M 1996 ¿i monografiile firmelor producåtoare. cu 0. indica¡iile antipsihoticelor atipice recomandate recent de Stigler K et al. specificând de fiecare datå dacå medicamentul folosit a fost aprobat pentru tulburarea în cauzå sau pentru grupa de vârstå din care face parte pacientul. • Copii. mentalhealth. RISPERIDONA La copii ¿i adolescen¡i sunt acceptate doze cuprinse între 1-6 mg/zi. Utilizarea clinicå a antipsihoticelor atipice În realizarea acestui capitol am utilizat informa¡ii din Kaplan ¿i Sadock 2002. dar ¿i ce simptome. Ini¡ierea tratamentului se face cu doze mici. sistematizate în tabelul urmåtor.25 mg/zi. este imperativå informarea pacien¡ilor ¿i familiilor acestora privind beneficiile acestui tip de tratament. în viitorul foarte apropiat.com. este necesarå monitorizarea riguroaså clinicå ¿i de laborator. informând pårin¡ii când trebuie så se prezinte la medic pentru evaluårile de rutinå.4. care pot fi consultate pe site-ul www. Probabil cå. vor trebui så îi alerteze pentru a se adresa medicului între vizitele programate. 3. 2001 ¿i Kaplan ¿i Sadock. legate de efectele secundare sau de evolu¡ia bolii. în schimb sunt asociate cu mai multe efecte adverse. Modul de administrare: se recomandå administrarea în douå prize sau dozå unicå seara. pentru multe tulburåri. în special la copil ¿i adolescent. De asemenea. doar rigorile impuse de aprobarea oricårui medicament. Apoi doza poate fi crescutå treptat. care se cresc treptat. Durata . se va defini spectrul indica¡iilor tratamentului cu antipsihotice atipice la copil ¿i adolescent. dar ¿i riscurile lui. timp de 1 såptåmânå.12.

Kaplan ¿i Sadock. tratamente medicamentoase Tulburåri pervazive de dezvoltare Adjuvant al antidepresivelor în tratamentul acut al episodului depresiv major cu elemente psihotice Episod maniacal acut (mai pu¡in eficientå decât litiul. cu reevaluare periodicå. Apoi. pentru a .ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 109 Tabelul 3. negative. Indica¡iile antipsihoticelor atipice la copil ¿i adolescent (Stigler K et al. carbamazepina) în Tulburarea bipolarå tip I Tulburarea bipolarå cu ciclicitate rapidå Adjuvant în tulburarea bipolarå refractarå Simptome depresive ¿i anxioase în Schizofrenie Risperidona Olanzapina Risperidona Clozapina Risperidona Olanzapina Ticuri.12. Sindrom Gilles de la Tourette Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie Auto/hetero agresivitate la copii Tulburarea de conduitå Tulburarea de opozi¡ie Tulburarea obsesiv compulsivå Risperidona Clozapina Olanzapina Olanzapina Quetiapina Ziprasidona Risperidona Sulpirid Risperidona Risperidona Olanzapina Quetiapina Risperidona este de 4-6 såptåmâni pentru doza eficace. anomalii hematologice induse de clozapinå) Tulburåri psihotice secundare traumatismelor craniocerebrale. intolerabile datorate altor neuroleptice (cre¿terea în greutate. cognitive. 2001. Tratamentul de între¡inere se face cu doza minimå care men¡ine remisiunea. valproatul. 2002) Tulburåri psihotice acute ¿i cronice: Schizofrenie: pentru simptome pozitive. se scad dozele pânå la doza minimå eficace (doza minimå la care se påstreazå efectul de reducere a simptomelor). Risperidona Olanzapina Quetiapina Ziprasidona Amisulprid Sulpirid Risperidona Olanzapina Clozapina Olanzapina Quetiapina Clozapina Olanzapina Quetiapina Quetiapina Tulburare schizoafectivå Schizofrenie cu debut în copilårie. rezistentå la tratament Diskinezie tardivå severå Când existå efecte secundare severe. pentru a atinge efectul clinic asupra simptomatologiei. demen¡e SIDA.

Tratamentul de între¡inere se face cu doza minimå care men¡ine remisiunea.110 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI determina necesitatea men¡inerii tratamentului. cu o dozå mai mare seara la culcare. OLANZAPINA Tratamentul la adolescen¡i se face cu doze de 2. dacå sunt necesare. Apoi. Tratamentul de ini¡iere: se începe cu 12. doza ini¡ialå fiind de 1-2 mg/zi. Modul de administrare este în 2-3 prize pe zi. NB. pentru a determina necesitatea men¡inerii tratamentului. dozele de clozapinå recomandate sunt de 25-300 mg/zi. Tratamentul se introduce cu doze mici. Modul de administrare: este în dozå unicå zilnicå. Cre¿terile ulterioare ale dozelor.5-5-10 mg/zi. atinså la sfâr¿itul a douå såptåmâni. în dozå unicå. se fac o datå sau de 2 ori pe såptåmânå.5 mg/zi. cu maximum 100 mg/zi. Dozele mai mici de 200 mg/zi se administreazå într-o singurå prizå. cu reevaluare periodicå. pânå la doza ¡intå de 300 mg/zi. se scad dozele pânå la doza minimå eficace (doza minimå la care se påstreazå efectul de reducere a simptomelor). Tratamentul de între¡inere se face cu doza minimå care men¡ine remisiunea. 3-4 zile. la interval de 2-3 zile. Nu se frac¡ioneazå tableta. care se cresc treptat. cu 1 mg/dozå. seara la culcare. de 2 ori pe zi. indica¡ia firmei Eli Lilly! CLOZAPINA La adolescen¡i. Este necesarå reevaluarea periodicå pentru a determina necesitatea men¡inerii tratamentului.5-25 mg. pentru a atinge efectul clinic asupra simptomatologiei. • Adolescen¡i.5-3 mg. cuprinså în intervalul de 5-10 mg/zi. Dozele mai mari de 10 mg/zi nu s-au dovedit mai eficiente decât cele mai mici.5 mg la fiecare 5-7 zile. . Durata este de 4-6 såptåmâni pentru doza eficace. pânå la 4-6 mg/zi. cu 25-50 mg/zi. Se cre¿te doza treptat. Apoi doza poate fi crescutå treptat. în 2 prize sau dozå unicå seara. la interval de 2-3 zile/1 såptåmânå. Apoi se cre¿te doza cu 2. Tratamentul de ini¡iere se face cu 2. Doza zilnicå de între¡inere este cuprinså între 0. Doza zilnicå de între¡inere este 5-10 mg.

Clozapina este eliberatå în SUA doar prin intermediul unui sistem de distribu¡ie special. pe parcursul a 1-2 såptåmâni. Efectele secundare ale antipsihoticelor atipice la copil ¿i adolescent Privind profilul efectelor adverse. se impune urmårirea atentå a pacientului pentru detectarea reapari¡iei simptomelor psihotice. pânå la doza ¡intå. Modul de administrare este în una/douå prize pe zi. convulsiile). Dupå ob¡inerea efectului terapeutic. oral sau injectabil. Tratamentul de între¡inere se face cu doza minimå eficace.5-25 mg/zi.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 111 Tratamentul de între¡inere. care efectueazå såptåmânal hemograma. sub 100 mg/zi). de 40-80 mg/kg). Întreruperea tratamentului se face cu reducerea gradatå a dozelor. doza se descre¿te gradat pânå la 150-300 mg/zi. diferen¡ele între grupul antipsihoticelor atipice în compara¡ie cu înaltul poten¡ial al efectelor neurologice al antipsihoticelor tipice apare evident. iar pentru simptomele negative se folosesc 50-100-300 mg/zi (doze scåzute. Existå o bazå de date centralå. datoritå riscului de apari¡ie a efectelor adverse (agranulocitoza. . Modul de administrare este în douå-trei prize pe zi. apoi la 2 såptåmâni – 1 lunå (Gheorghe M.5.6. 2001).D. Dozele peste 400 mg/zi vor fi divizate în douå prize. Se ini¡iazå tratamentul cu 12. AMISULPRIDUL Doze: 50-100-300-400-800-1200 mg/zi. Pentru simptomele pozitive se folosesc 400-800 mg/zi (doze mari. Tratamentul de între¡inere se face cu 400 mg/zi. înainte de a furniza medicamentul. Dacå este necesarå întreruperea bruscå datoritå apari¡iei leucopeniei severe. ZIPRASIDONA Tratamentul la adolescen¡i se face cu 40-160 mg/zi. Se cre¿te cu 25-50 mg la 1-3 zile. în 2-3 prize. de 10 mg/kg. 3. QUETIAPINA Tratamentul la adolescen¡i se face cu 25-400 mg/zi. Tratamentul de ini¡iere: 20 mg/zi în 2 prize. care monitorizeazå hemogramele. Necesitatea continuårii tratamentului trebuie periodic reevaluatå. Se monitorizeazå hemograma såptåmânal. Modul de administrare este în douå prize zilnice.

a cårei apari¡ie nu a fost raportatå de studiile implicând copiii. 1999). Rar. dupå Sifen G. sedarea. granulocitopenia. vertij. ame¡ealå ¿i hipotensiune ortostaticå. Clozapina prezintå efecte secundare frecvente. Leucograma trebuie efectuatå înainte de ini¡ierea tratamentului cu clozapinå ¿i apoi såptåmânal. cre¿terea în greutate ¿i efecte severe. Apari¡ia agranulocitozei nu depinde de dozå sau de durata tratamentului. dispepsie. agranulocitoza. care sunt descrise ca apårând la adult cu o frecven¡å de 1%. hepatotoxicitate cu cre¿terea nivelurilor enzimelor hepatice. 1997). se numårå leucopenia. 1998). dupå Levkovittch et al. dependente de dozå. dureri faringiene. hiperpigmentare. cre¿terea apetitului cu cre¿tere semnificativå în greutate. cu excep¡ia agranulocitozei. iar studiile realizate la copii ¿i adolescen¡i au gåsit rate similare. sialoreea (variind între 35%. dar severe. bolnavii ce prezintå boli somatice grave. ca parkinsonismul ¿i dischinezia tardivå. cre¿terea transaminazelor.mentalhealth. Risperidona s-a asociat cu apari¡ia urmåtoarelor efecte secundare: efecte extrapiramidale (EEP). slåbiciune. cre¿terea în greutate. Lewis M 1996 ¿i monografiile firmelor producåtoare. Printre efectele adverse rare. tahicardie. cre¿terea nivelurilor de prolactinå cu galactoree. anxietate. grea¡å ¿i vårsåturi. dupå Turetz et al. alungirea intervalului QT>450 msec (Posey et al. ca sedarea. riscul de apari¡ie fiind mai mare la doze mai mari de 6 mg/zi (Stigler et al. 1987). et al. Olanzapina are o ratå foarte scåzutå de apari¡ie a EEP (Kumra et al. 1994 ¿i 90%. raportatå de numeroase studii la copii ¿i adolescen¡i. care apar rar. constipa¡ie.com. 2001). uscarea mucoasei bucale. înso¡ite de febrå. care pot fi consultate pe site-ul www. dar pun în pericol via¡a pacientului. vertijul la 90% dintre pacien¡ii studia¡i (Turetz et al. 1997).112 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Vom prezenta în continuare efectele adverse ale fiecårui antipsihotic atipic a¿a cum sunt ele prezentate în Kaplan ¿i Sadock 2002. pot apårea sindrom neuroleptic malign. cre¿terea glicemiei. 2000) Utilizarea olanzapinei s-a asociat cu apari¡ia urmåtoarelor efecte secundare: sedare. semne caracteristice gripei. S-au eviden¡iat anumite categorii care prezintå risc crescut: sexul feminin. Pacien¡ii trebuie så fie instrui¡i så raporteze imediat apari¡ia oricåror semne de „infec¡ie“: letargie. rinitå. . hipotensiunea ¿i tahicardia (la 38-42%. tremor. hipotermie sau convulsii (Remschmidt H. sincopå. et al.

Dacå leucocitele sunt < 1000/mm3 sau granulocitele < 500/mm3. clozapina se întrerupe ¿i pacientul se monitorizeazå atent pentru orice semn de infec¡ie. 2000 au concluzionat cå pacien¡ii tineri trata¡i cu clozapinå au un risc mai mare decât adul¡ii de a dezvolta convulsii sau anomalii EEG. Au mai fost descrise efecte cardiovasculare: hipotensiune ortostaticå. 1994) la absent pânå la jucarea unui rol în ameliorarea diskineziei tardive ¿i a EEP produse de tratamente neuroleptice anterioare (Turetz et al. Cre¿terea u¿oarå în greutate a fost descriså ¿i la copiii ¿i adolescen¡ii trata¡i cu clozapinå (McConville et al. 1996) trata¡i cu clozapinå. Tratamentul cu quetiapinå la copii ¿i adolescen¡i se asociazå cu un risc scåzut de apari¡ie a EEP (Findling et al. pacientul se interneazå. convulsii tonico-clonice generalizate) au fost gåsite ca apårând la 10-44% dintre copiii ¿i adolescen¡ii (Kumra et al. descris ca apårând la adul¡ii trata¡i cu clozapinå în asociere cu litiu. 2001 au prezentat rezultatele unui studiu referitor la riscul de apari¡ie a diabetului zaharat în cursul tratamentului antipsihotic. 71-87 pacien¡i la 1000 pentru risperidonå. înso¡itå de vertij. Riscul de apari¡ie a EEP la copiii ¿i adolescen¡ii trata¡i cu clozapinå a fost evaluat de la foarte scåzut (Remschmidt et al. fiind dependente de dozå > 600 mg/zi. tahicardie posturalå u¿oarå sau moderatå la copiii ¿i adolescen¡ii trata¡i cu clozapinå. 1999. 2000) similar cu datele observate la adul¡i. Inciden¡a anualå descriså de apari¡ie a diabetului zaharat la 1000 pacien¡i pe an a fost de 16-119 pacien¡i la 1000 pentru clozapinå. Findling et al. 49-66 pacien¡i la 1000 pentru olanzapinå ¿i 27-51 pacien¡i la 1000 pentru quetiapinå. granulocitopenie severå. Convulsiile (mioclonii. Convulsiile datorate tratamentului cu clozapinå apar la pacien¡ii adul¡i cu o frecven¡å de 5%. Sedarea a fost descriså de Martin et al. • numårul de granulocite < 2000/mm3. • dacå existå istoric de boalå mieloproliferativå. agranulocitozå induså de medicamente. nu a fost descris la copii ¿i adolescen¡i. Cavazzoni et al.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 113 Tratamentul cu clozapinå nu se ini¡iazå dacå: • numårul de leucocite < 3500/mm3. ca apårând la 50% dintre subiec¡i. Dacå pe parcursul tratamentului numårul de leucocite devine < 2000/mm3 sau granulocite < 1500/mm3. Nu a . 1997). impunând limitarea cre¿terii dozelor ¿i chiar întreruperea tratamentului. 2000). Sindromul neuroleptic malign.

2000). în sensul alungirii acestui interval (cel mai important efect advers descris la adul¡i). au fost raportate la båie¡i cre¿teri u¿oare ale nivelului prolactinei ¿i. cu antipsihotice atipice (Kaplan. 2000). în unele cazuri. ca de altfel nici tahicardie sau hipotensiune ortostaticå (Sallee et al. 2000). este necunoscutå relevan¡a cercetårilor referitoare la apari¡ia acestor tumori la animale. doar apari¡ia akatisiei a fost descriså la copiii ¿i adolescen¡ii trata¡i cu ziprasidonå. la ¿oareci. apari¡ia de adenocarcinom mamar. De asemenea. La copil ¿i adolescent. moderate. nu au fost gåsite modificåri semnificative ale intervalului QT. Sedarea u¿oarå a fost cel mai frecvent efect advers descris ca apårând la tratamentul cu ziprasidonå.). cre¿terea cronicå a secre¡iei de prolactinå. Dintre efectele extrapiramidale. anxietatea.13. adenom folicular tiroidian benign. extrem de rar apårând sedarea severå. cu apari¡ia hiperplaziei celulare ¿i a neoplasmelor: adenom de glandå pituitarå. cre¿terea în greutate. Quetiapina a determinat. care så necesite reducerea dozei sau întreruperea tratamentului (Sallee et al. De asemenea. la copii ¿i adolescen¡i. au eviden¡iat. apari¡ia ginecomastiei. hemangiom ¿i hemangiosarcom hepatic. agita¡ia. Studiile efectuate nu au raportat apari¡ia tumorilor men¡ionate la oamenii care au primit tratament. Dupå administrarea olanzapinei s-a observat apari¡ia de adenom ¿i adenocarcinom al glandei mamare. Nu a fost raportatå cre¿terea în greutate ca urmare a tratamentului cu ziprasidonå (Sallee et al. A fost descriså cre¿terea nivelurilor de prolactinå. Cele mai frecvente efecte adverse raportate la pacien¡ii trata¡i cu amisulprid sunt insomnia. Nu au fost descrise modificåri cardiace de tipul alungirii intervalului QTc. similar cu datele de la adul¡i. . adenom endocrin pancreatic. 2000) (tabelul 3. ca urmare a administrårii risperidonei. La oameni. Amisulpridul se pare cå este fårå risc carcinogen la animale. chiar de lungå duratå. dar eficacitatea lor pe simptomele pozitive ¿i negative comparativ cu clozapina este încå incomplet investigatå (Remschmidt et al.114 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI fost descriså apari¡ia hepatotoxicitå¡ii la aceastå categorie de pacien¡i. Studiile la animale. Carcinogeneza. EEP sunt rare. 2000). olanzapina ¿i quetiapina par a avea cea mai scåzutå ratå a efectelor secundare. dependente de dozå ¿i reversibile dacå se administreazå agen¡i antiparkinsonieni. rar. adeno-carcinom al glandei mamare.

• prezen¡a/risc apari¡ie convulsii: în special pentru Clozapinå. 3.13. hemoragii craniene recente. antihistaminice. barbiturice. IMA.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 115 Tabelul 3. BDZ. Contraindica¡iile administrårii antipsihoticelor tipice ¿i atipice la copil ¿i adolescent În realizarea acestui capitol am utilizat informa¡ii din Kaplan ¿i Sadock 2002 ¿i monografiile firmelor producåtoare.7. . opioide. Interac¡iunile medicamentoase ale antipsihoticelor atipice Datele referitoare la interac¡iunile antipsihoticelor atipice cu alte medicamente provin din studiile efectuate la adult.2. Contraindica¡iile se datoreazå efectelor lor antiadrenergice. anticolinergice. • suspiciune ingestie substan¡e ce pot provoca depresia SNC: alcool. insuficien¡å cardiacå. stare comatoaså.6. • afectare hepaticå severå. • afec¡iuni neurologice: sindrom extrapiramidal. Vom prezenta interac¡iunile antipsihoticelor atipice atât cu medicamentele psihotrope cât ¿i cu alte medicamente (tabelul 3. delir colinergic: scopolamina. • afec¡iuni hematologice: tulburåri mieloproliferative.com.14).6. • afec¡iuni cardio-vasculare: hipotensiune. anevrisme. care pot fi consultate pe site-ul www.8. Contraindica¡iile tratamentului cu antipsihotice: • istoric de råspuns alergic. mentalhealth. beta Sedare Antagonism M Uscarea mucoasei bucale Antagonism H1 Sedare Serotonina Noradrenalina Acetilcolina Histamina 3. • glaucom cu unghi închis: contraindica¡ie absolutå pentru Olanzapinå. istoric de agranulocitozå ¿i granulocitopenie severå: contraindica¡ie absolutå pentru Clozapinå. Mecanismele efectelor secundare Neurotransmi¡åtor Dopamina Receptor/ efect Efect clinic farmacologic Antagonism D2 Simptome parkinsoniene Distonie Akatisie Diskinezia tardivå Cre¿terea nivelului de prolactinå Antagonism 5HT Cre¿terea ponderalå Antagonism Hipotensiune alfa1. fenilciclidina. tromboze.

antipsiPrecipitare neutropenie cauzatå hotice. atipice cu 50%. agoni¿ti dopaminici: Ziprasidona le antagonizeazå efectele Amisulprid Poten¡ial redus de interac¡iuni medicamentoase. agoni¿ti dopaminici: Amisulprid le antagonizeazå efectele . “ Diazepam “ Litiu Inhibå izoenzime CYP 1A2. rifampicina. analgezice sedative. Interac¡iunile medicamentoase ale antipsihoticelor atipice (dupå Kaplan ¿i Sadock. Clozapina Carbamazepina. imipra. barbiturice. fenitoina.Fårå interac¡iune mina. paroxetina. cre¿terea dozelor glucocorticoizi Medicamente care inhibå Inhibare clearance antipsihoticelor izoenzime CYP atipice. CYP 3A4: carbamazepina. propiltio. fluoxetina.efectele acestora. agoni¿ti dopaminici Risperidona le antagonizeazå efectele Olanzapina Cimetidina. Litiu SMN Risperidona. captopril. ISRS Simptome sevraj opioid Opioide Cre¿terea concentra¡iei plasmatice Clozapina a clozapinei cu 75% Levodopa. digitoxina Desfac legåtura clozapinå proteine Accelerare clearance Fenitoina Quetiapina Quetiapina de 5 ori Accelerare clearance Tioridazina Quetiapina cu 65% Scade clearance Quetiapina cu 20% Cimetidina Fluoxetina. sulfonamide. Levodopa. anestezice.supresia måduvei osoase uracil. omeprazol. 2002) Efectul Substan¡a Antipsihoticele atipice poten¡eazå Deprimante SNC: narcotice. Cresc concentra¡ia sericå de Clozapinå fluvoxamina warfarina. ciprofloxacina Levodopa. Fluvoxamina. antihista. antacid Fårå interac¡iune “ Warfarina “ Imipramina “ Desipramina. risc convulsii.14. haloperidolul. se scad dozele de olanzapinå. cre¿terea Biperiden concentra¡iei serice de Olanzapinå. minice H1. accentuare hipotensiune ortostaticå BDZ hipotensiune ortostaticå. alcool.116 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 3. stare confuzionalå. e necesarå scåderea dozelor Risperidona EEP Fenitoina. depot de clozapinå Paroxetina Risc convulsii. agoni¿ti Quetiapina le antagonizeazå efectele dopaminici Ziprasidona Poten¡ial redus de interac¡iuni medicamentoase. Levodopa. risperidona Quetiapina scade clearance Loraxepam Loraxepam cu 20% Quetiapina nu scade clearance Litiu Litiu Levodopa. ADT sedare. efecte cardiace Medicamente antihipertensive Antipsihoticele atipice poten¡eazå efectele acestora. este necesarå barbiturice. agoni¿ti Olanzapina le antagonizeazå efectele dopaminici Acestea determinå agranulocitoza. depresie respiratorie Medicamente care induc izoenzime Accelerare clearance antipsihoticelor CYP1A2. sincopå.

rezultatele ob¡inute fiind similare celor descrise la adul¡i. scorurile GAF îmbunåtå¡indu-se semnificativ. al familiilor ¿i personalului. de la 71. Conform raportului Dr. autorii sus¡in cå a existat o îmbunåtå¡ire semnificativå a comportamentului agresiv. 2001 au studiat efectul clinic al clozapinei asupra agresivitå¡ii la adolescen¡ii cu schizofrenie severå cu debut în copilårie (Chalasani et al. 2001). scorurile GAF la internare ¿i externare.6 kg la 77. Masi. au primit clozapinå 75-300 mg/zi (în medie 142.6 kg. dar nu s-au semnalat episoade de agranulocitozå. efectele secundare apårute.3 ± 10. Aceste rezultate ar putea fi în mod particular importante pentru a îmbunåtå¡i moralul pacien¡ilor. S-au revåzut foile de observa¡ie ale pacien¡ilor. 3. Autorii raporteazå cazurile a 6 copii ¿i adolescen¡i cu schizofrenie interna¡i într-o institu¡ie pe termen lung pentru agresivitate. extrågându-se datele demografice ale acestora.7. Cre¿terea în greutate a fost de asemenea semnificativå. în vârstå de 12-17 ani. G.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 117 • afectare renalå severå. • tumori dependente de prolactinå: prolactinoame de glandå pituitarå: contraindica¡ie pentru Amisulprid. Aceste cazuri sugereazå beneficiile clozapinei în tratamentul schizofreniei cu debut în copilårie. vârsta medie fiind de 15 ani. Studii clinice CLOZAPINA Studii clinice Douå studii clinice la copii au fost efectuate în ultimii ani pentru clozapinå.4 ± 13. Clozapina a fost administratå în doze de 50-150 mg/zi. 10 adolescen¡i cu episoade acute severe maniacale sau mixte care nu au råspuns la tratament cu medicamente conven¡ionale (antipsihotice. deoarece se presupune cå s-ar putea asigura un mediu mai pu¡in restrictiv pentru ace¿ti pacien¡i. De¿i limiteazå concluziile la datele prezentate.6 mg/zi) timp de . • Feocromociton: pentru Amisulprid. Chalasani et al. stabilizatori ai dispozi¡iei). pentru o perioadå medie de 52 de zile. detalii despre dozarea clozapinei.5 ± 73. S-au notat amelioråri semnificative privind interac¡iunile sociale ¿i scåderea numårului de episoade violente ¿i gânduri de homicid ¿i suicid.

CGI-S. Efectele secundare. sedarea. Studiul a inclus cercetarea bazei de date a FDA MedWatch pentru perioada ianuarie 1990-februarie 2001.7%. ca apetitul crescut. Nu s-au raportat nici leucopenie nici crize epileptice (Masi G. MRS.08 kg.7%. 2002c). Modificårile medii ale scorurilor pe scalele aplicate au fost semnificative. dar nu suficient de severe pentru a impune scåderea dozei. cu råspuns la tratament β-blocant. stabilizatori ai dispozi¡iei). în vârstå de 13-77 ani au fost inclu¿i într-un studiu epidemiologic realizat de Koller et al. în vârstå de 12-17 ani. severitatea clinicå. enurezisul sau sialoreea au fost frecvente. reprezentând în medie 10. timpul de debut al hipoglicemiei ¿i efectul .96 ± 3. care au dezvoltat ca efect secundar acatisie. cazurile noi versus exacerbårile unui diabet preexistent. caracteristicile demografice ale pacien¡ilor. Masi et al au realizat în 2002 un studiu privind efectul clozapinei la 10 adolescen¡i cu episoade acute severe maniacale sau mixte care nu au råspuns la tratament cu medicamente conven¡ionale (antipsihotice. ca apetitul crescut. Autorii aten¡ioneazå cå deoarece copiii nu pot descrie cu acurate¡e simptomatologia.118 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 12-24 de luni (Masi et al. Cre¿terea medie în greutate la 6 luni a fost de 6. Cre¿terea medie în greutate la 6 luni a fost de 6. 384 pacien¡i sub tratament cu clozapinå care au dezvoltat diabet zaharat. To¡i pacien¡ii au fost responderi la clozapinå. dar nu suficient de severe pentru a impune scåderea dozei. Efectele secundare.96 ± 3. S-au evaluat apari¡ia diabetului. S-au aplicat pentru måsurarea eficacitå¡ii clinice scalele CGI-I. Acatisia ar trebui luatå în considerare în toate cazurile de e¿ec aparent al antipsihoticelor atipice (Gogtay N. Studii asupra efectelor secundare Gogtay et al au raportat în 2002 cazul a 2 copii cu schizofrenie sub tratament cu clozapinå. CGAS. reprezentând în medie 10. 2002).08 kg. ¿i nu s-au raportat nici leucopenie nici crize epileptice.5 ± 73.6 mg/zi) timp de 12-24 de luni. în 2001. enurezisul sau sialoreea au fost frecvente. conform CGI-I. sedarea. BPRS. acatisia este frecvent diagnosticatå ca o agravare a tulburårii psihotice. 2002). S-a administrat clozapinå 75-300 mg/zi (în medie 142. Autorii concluzioneazå cå tratamentul cu clozapinå poate îmbunåtå¡i tabloul clinic la adolescen¡ii cu episoade maniacale sau mixte refractare la tratament.

Severitatea cazurilor raportate a variat de la intoleran¡å medie la glucozå la cetoacidozå diabeticå sau comå hiperosmolarå. S-a administrat tolterodinå. Cre¿terea în greutate a fost de asemenea semnificativå. cu terapie cu clozapinå. care a fost tratat cu clozapinå timp de 15 såptåmâni. care nu a avut nici un efect asupra enurezisului. Pentru a normaliza tabloul hematologic s-a folosit factorul stimulator al coloniilor de granulocite. un agent anticolinergic cu selectivitate vezicalå. vârsta relativ micå a pacien¡ilor afecta¡i ¿i reversibilitatea promptå la oprirea medica¡iei la unii pacien¡i. este prezentat de English et al. 2001). 242 pacien¡i au avut diabet de novo ¿i 54 exacerbåri ale bolii preexistente. pacienta a început så prezinte episoade de enurezis nocturn. Copilul a dezvoltat agranulocitozå dupå terapia cu clozapinå.3 ± 10. în vârstå medie de 15 ani (Chalasani et al. Clozapina a fost administratå în doze de 50-150 mg/zi. Cele mai multe cazuri au apårut în primele 6 luni de tratament cu clozapinå. Chalasani et al au descris cazurile a 6 copii ¿i adolescen¡i cu schizofrenie interna¡i într-o institu¡ie pe termen lung pentru agresivitate. La administrarea de desmopresinå. Autorii aten¡ioneazå cå agranulocitoza se .4 ± 13. pentru o perioadå medie de 52 de zile. simptomatologia enureticå s-a ameliorat. Un singur pacient a dezvoltat diabet în urma unei singure doze de 500 mg de clozapinå. O rela¡ie cauzalå între clozapinå ¿i diabet este sugeratå de numårul de cazuri. 25 de pacien¡i au murit în timpul episoadelor hiperglicemice. în 2001. în vârstå de 12 ani. Au fost 80 de cazuri de acidozå metabolicå sau cetozå. Raportul femei/bårba¡i a fost de 2/0.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 119 opririi ¿i reluårii tratamentului. Cazul unei paciente hispanice de 16 ani cu boalå bipolarå cu tråsåturi psihotice. 46 de pacien¡i ¿i-au îmbunåtå¡it controlul glicemiei dupå ce au renun¡at la sau au scåzut doza de clozapinå.6 kg. dar nu s-au semnalat episoade de agranulocitozå.6 kg la 77. De¿i tolterodina s-a dovedit a fi ineficientå în cazul prezentat. Reitzle et al au publicat în 2001 cazul unui båiat cu psihozå schizofrenicå. studii ulterioare sunt necesare pentru a evalua corect eficacitatea tolterodinei în enurezisul indus medicamentos. Enurezisul nocturn este un efect secundar rar care apare la terapia cu clozapinå. de la 71. Dupå trei luni de tratament. rela¡ia temporalå cu începutul tratamentului cu clozapinå.

. iar dupå 1 såptåmânå doza a fost crescutå la 100 mg/zi. diferind semnificativ de cele din acest studiu. Se recomandå monitorizarea regulatå a EKG ¿i a troponinei I la pacien¡ii pe clozapinå. Înregistrarea EKG a aråtat undå P mitralå în DI. a primit clozapinå 25 mg/zi. segment ST ridicat concav în toate deriva¡iile. concentra¡iile de norclozapinå sunt în medie cu 10-25% mai mici decât cele de clozapinå. undå P bifazicå în VI. durere retrosternalå. Concentra¡iile plasmatice de clozapinå în func¡ie de dozå nu au variat cu vârsta. Clozapina liberå ¿i metabolitul såu activ norclozapinå contribuie la eficacitatea ¿i efectele secundare observate la tineri. Pulsul era de 124 bpm. De¿i clozapina este rar asociatå cu pericardite. pacienta a dezvoltat palpita¡ii.120 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI poate instala la copiii cu schizofrenie care primesc tratament cu clozapinå. Studii de farmacocineticå Frazier et al au studiat în 2003 farmacocinetica clozapinei la 6 tineri de 9-16 ani cu schizofrenie cu debut în copilårie. Examenul fizic a fost normal. cardiomiopatii sau anomalii EKG. respira¡ia 24 rpm.4 mg/kgc). Ini¡ial troponina I a fost crescutå. Clearance-ul mediu de clozapinå a fost de 1. Ameliorårile clinice observate la 5 din cei 6 pacien¡i s-au corelat cu concentra¡ia sericå de clozapinå. S-a pus diagnosticul de pericarditå secundarå clozapinei. råspunsul clinic ¿i numårul total de efecte secundare s-au corelat cu concentra¡iile de norclozapinå. fiind similare cu cele raportate la adul¡i. S-au studiat parametrii farmacocinetici ai clozapinei ¿i ai metaboli¡ilor såi. O adolescentå cu schizofrenie cronicå rezistentå la tratament. Dupå câteva zile. AUC 0-8 h ¿i concentra¡iile de norclozapinå au fost mai mari decât cele de clozapinå ¿i N-oxid-clozapinå. TA 124/59 mmHg. se sugereazå cå aceste evenimente ar putea fi mai frecvente decât se credea. iar dupå 3 såptåmâni de la începerea terapiei s-a prezentat la camera de gardå. Pe perioada desfå¿urårii studiului. doza medie de clozapinå a fost de 200 mg/zi (3.7 l/kg-h. În plus. Terapia cu clozapinå a fost continuatå. norclozapina ¿i N-oxid-clozapina. dar a revenit la normal în decurs de 2 såptåmâni. în vârstå de 16 ani. La adul¡i. Cazul este descris de Kay în 2002. miocardite. Concomitent lua benztropinå mesilat 2 mg/zi ¿i diazepam 2 mg la nevoie. sub monitorizare strictå.

cu comportament agresiv. s-a administrat risperidonå în doze între 0. În concluzie. au fost cuprin¿i în studiul realizat de McCracken et al. 68% din cei care au råspuns ini¡ial ¿i-au men¡inut råspunsul ¿i în urmåtoarele 6 luni. cu probleme serioase de comportament. controlat placebo. cu vârste cuprinse între 5 ¿i 17 ani.5 mg/zi gradat sau placebo. copiii au fost randomiza¡i så primeascå risperidonå 0.05 mg/kgc/zi ¿i s-au evaluat råspunsul clinic ¿i efectele secundare. S-a efectuat un studiu experimental simplu-orb. . autorii raporteazå cå risperidona este eficientå pentru tratamentul pe termen scurt al comportamentului agresiv ¿i a fost bine toleratå de majoritatea copiilor cu autism. Autorii apreciazå cå risperidona poate fi consideratå ca fåcând parte din armamentul disponibil unui medic care trateazå nelini¿tea din leziunile cerebrale severe (Silver BV 2003). 2003). La 16 pacien¡i de 7-14 ani. în 2001. 101 copii cu autism. care nu au råspuns la alte medicamente. fårå modificåri în 4 ¿i nu a putut fi evaluatå la 2 pacien¡i. Evolu¡ia clinicå a fost bunå în 10 cazuri. au fost cre¿terea apetitului ¿i fatigabilitatea. ceea ce a permis vindecarea rånilor. Copiii care au primit placebo au avut un råspuns pozitiv în 69% din cazuri comparativ cu 12% la placebo. Comportamentul agresiv a fost cuantificat de clinicieni ¿i pårin¡i folosind douå scale validate. Pe parcursul primelor 8 såptåmâni. nelini¿tea membrelor inferioare a dus la apari¡ia de råni cutanate ¿i a împiedicat vindecarea arsurilor existente (Silver et al. Grupul de pacien¡i cu cele mai mari amelioråri a fost cel al copiilor cu retard . în urma unei lovituri de fulger. studiul fiind realizat de Morant et al. CGI-I ¿i Aberrant Behavior Checklist. în 2002. în cadrul cåruia pacientul a primit 1 mg risperidonå în combina¡ie cu metilfenidat 10 mg ¿i amantadinå 100 mg. Nici un copil nu a renun¡at la studiu datoritå efectelor adverse. Nelini¿tea motorie s-a redus ca råspuns la risperidonå.01-0. Cele mai frecvente efecte secundare.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 121 RISPERIDONA Studii clinice Silver et al au descris cazul unui adolescent în vârstå de 15 ani cu activitate motorie excesivå datoratå unei leziuni cerebrale anoxice secundare unui stop cardiac. Adåugarea de metilfenidat a crescut u¿or aten¡ia pentru îndeplinirea unor sarcini. diferite de cele la placebo.5-2.

118 copii cu tulburåri severe de comportament disruptiv ¿i inteligen¡å sub medie (IQ = 36-84). Pacien¡ii au primit risperidonå 0. Risperidona nu a produs nici o modificare a variabilelor cognitive. Risperidona pare a fi adecvat toleratå ¿i un tratament eficient la copiii cu IQ sub medie ¿i comportamente disruptive severe. cu vârstele cuprinse între 5 ¿i 12 ani. ca agresiunea ¿i comportamente distructive. Behavior Problems Inventory.06 mg/kgc/zi sau placebo timp de 6 såptåmâni ¿i s-au urmårit scalele NCBRF. . Snyder raporteazå studiul efectuat la 110 copii cu IQ = 36-84 cu tulburare de comportament disruptiv ¿i cu scor de cel pu¡in 24 pe subscala problemelor de conduitå a scalei NCBRF. prezen¡a sau absen¡a ADHD.122 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI mental.02-0.06 mg/kgc/zi sau placebo. în vârstå de 5-12 ani (Snyder et al. semnificativ în compara¡ie cu placebo. S-a administrat risperidonå 0. Aberrant Behavior Checklist. Cele mai frecvente efecte adverse au fost somnolen¡a. nivelul IQ sau somnolen¡å. realizat de Aman et al. În concluzie risperidona a fost eficientå ¿i bine toleratå pentru tratamentul tulburårilor severe de comportament disruptiv la copii cu inteligen¡å sub medie. 2002). cre¿terea apetitului ¿i dispepsia. O reducere importantå a scorurilor de bazå s-a observat la risperidonå. EPS la risperidonå au fost comparabile cu placebo. Aberrant Behavior Checklist. Ameliorårile au apårut cel mai devreme la 1 såptåmânå. Grupul pe risperidonå a aråtat o îmbunåtå¡ire mai mare decât grupul placebo a scorurilor Nisonger Child Behavior Rating Form încå din prima såptåmânå. Cre¿terea medie în greutate la risperidonå ¿i placebo a fost de 2. ¿i nici un pacient nu a avut EPS.02-0. cefaleea. CGI. au fost cuprin¿i într-un studiu dublu-orb controlat placebo. în 2002. folosirea psihostimulantelor.2 kg ¿i respectiv 0. Cele mai comune efecte adverse pentru risperidonå au fost cefaleea ¿i somnolen¡a. timp de 6 såptåmâni. Behavior Problems Inventory. Pentru måsurarea eficacitå¡ii s-au folosit Nisonger Child Behavior Rating Form. O subanalizå a demonstrat cå efectul risperidonei nu a fost influen¡at de diagnostic. Autorii considerå risperidona un medicament sigur în tratamentul farmacologic al copiilor cu probleme de comportament. Cel mai comun efect secundar a fost cre¿terea în greutate. CGI. EPS s-au raportat la 7 pacien¡i dintre cei pe risperidonå ¿i la 3 dintre cei pe placebo. precum ¿i a celorlalte scale.9 kg. scala CVLT modificatå ¿i CPT.

ABC. Principalele metode de evaluare a eficacitå¡ii au fost CGI-S. Nu au existat diferen¡e între grupuri privind efectele secundare extrapiramidale.9 mg) sau placebo. 2001). în 2001. VAS ¿i Personal Assessment Checklist. Van Bellinghen et al au studiat efectul risperidonei la 13 copii cu tulburåri comportamentale persistente ¿i intelect liminar. 2001). ABC. ABC ¿i pe scalele de hiperactivitate. cu vârste cuprinse între 15 ¿i 25 de ani. Autorii considerå cå risperidona este eficientå ¿i bine toleratå în tratamentul comportamentului agresiv la copiii cu retard mental sever. iar risperidona a fost bine toleratå. Pe parcursul a 2 såptåmâni de urmårire dupå cele 6 de tratament. cu diagnostic de PWS cu tulburåri severe de comportament. Risperidona a fost mai eficientå decât placebo în îmbunåtå¡irea scorurilor ABC pentru iritabilitate ¿i hiperactivitate. cåruia i s-a administrat risperidonå (Maneeton et al. grea¡a ¿i cre¿terea în greutate.05 mg/kgc/zi. Durst et al au analizat efectul risperidonei la 6 adul¡i tineri ¿i 1 adolescent. Autorii sugereazå cå risperidona ar putea fi eficientå pentru agresivitatea severå la adolescen¡i cu tulburåri de comportament disruptiv ¿i inteligen¡å sub medie. Copiii au primit risperidonå 0. sau placebo timp de 4 såptåmâni.01-0. într-un studiu raportat de Buitelaar et al. Alte efecte adverse observate au fost sialoreea. EPS au fost absente sau spre medii în timpul tratamentului cu risperidonå. În urma tratamentului s-a redus comportamentul agresiv. Autorii considerå cå tratamentul pe termen scurt cu risperidonå a fost bine tolerat ¿i semnificativ mai eficient decât placebo în controlul tulburårilor de comportament la copiii cu IQ scåzut. în medie 1. OAS modificatå ¿i ABC. cu . ¿i scorurile Personal Assessment Checklist pentru rela¡ii sociale ¿i atitudini ocupa¡ionale. Oboseala tranzitorie a fost prezentå la 58% din cei trata¡i. o înråutå¡ire semnificativå statistic s-a observat la grupul pe risperidonå pe scalele CGI-S. de 6-14 ani (Van Bellinghen. Pentru evaluarea eficacitå¡ii s-au folosit CGI.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 123 38 adolescen¡i cu tulburåri de comportament disruptiv ¿i inteligen¡å sub medie au primit timp de 6 såptåmâni risperidonå 1. iar EPS au fost måsurate cu ESRS. OAS modificatå. risperidona a fost asociatå cu îmbunåtå¡iri semnificative ale scorurilor CGI-S. CGI. Comparativ cu placebo.5-4 mg (în medie 2. Maneeton et al raporteazå cazul unui copil cu retard mental sever ¿i agresivitate.2 mg/zi. VAS. fårå efecte secundare importante.

124 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI tratament anterior e¿uat pentru manifestårile psihiatrice ale bolii. Eficacitatea risperidonei nu a fost afectatå de diagnostic.06 mg/kgc/zi pentru maxim 48 de såptåmâni.02-0. care au primit anterior diverse medica¡ii (Heitun. AS. timp de 37 de såptåmâni. CPT. ticuri ¿i agresivitate greu de controlat. Peste jumåtate din pacien¡i au câ¿tigat un control mai bun asupra manifestårilor deranjante. prezen¡a sau ab- . Îmbunåtå¡irile au råmas constante pe parcursul întregului studiu pentru ambele grupuri. chiar ¿i la doze mai mici decât cele raportate anterior. ROAS. probleme de concentrare. CGI. care au participat la un studiu preliminar de 6 såptåmâni dubluorb placebo cu risperidonå.5 mg/ zi. iar dupå încå o såptåmânå nu mai erau diferen¡e semnificative între pacien¡i. Pentru evaluare s-au folosit CGI-S. confirmate prin scåderea scorurilor CGI-S. AS. pe lângå diverse alte medicamente ¿i terapii. Autorul concluzioneazå cå efectul risperidonei asupra agresivitå¡ii este în concordan¡å cu alte rapoarte din literaturå. S-a administrat risperidonå ini¡ial în dozå micå de 0. realizat de Snyder et al (Turgay et al. 2002). Ace¿tia din urmå ¿i-au îmbunåtå¡it într-o såptåmânå scorurile. Pacien¡ii au primit risperidonå 0. Doza medie de risperidonå a fost de 1.25-1 mg/zi. Dozele mici de risperidonå au fost îmbunåtå¡iri clinice notabile. ROAS. S-au aplicat Conduct Problem Subscale. 2001). Heitun raporteazå cazurile a 11 pacien¡i de 11-47 de ani. Autorii subliniazå cå risperidona este folositoare în tratamentul PWS datoritå efectului såu pozitiv asupra tulburårilor de comportament (Durst R. Turgay et al au analizat siguran¡a pe termen lung ¿i eficacitatea risperidonei la 77 copii de 5-12 ani diagnostica¡i cu tulburare a comportamentului disruptiv ¿i intelect la limitå sau retard mental mediu sau moderat. 2000b). CVLT. 2 pacien¡i au renun¡at la risperidonå datoritå efectelor adverse.64 mg/zi. fårå efecte secundare importante. Scorurile la subscalele pentru problemele de conduitå au fost ini¡ial mai mici la cei ce au fost trata¡i anterior cu risperidonå decât la cei trata¡i cu placebo. apoi doza a crescut treptat pânå la maximum 3 mg/zi. Nu a existat un grup de control. cu nelini¿te. Pacien¡ilor li s-a administrat ¿i risperidonå 0.

Cesena et al au publicat cazurile a 8 copii cu comportament agresiv trata¡i cu risperidonå între 1 ¿i 10 luni (Cesena et al.8 ani). Nivele crescute de prolactinå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 125 sen¡a ADHD. cefaleea ¿i cre¿terea în greutate.5 la 3. s-au observat în primele 4 såptåmâni de studiu. Doar 3 copii au câ¿tigat în greutate peste 10%.5 mg/zi. 2001b). S-au aplicat CPRS. 7 din cei 8 copii au primit risperidona în combina¡ie cu litiu. Disfunc¡ionalitatea måsuratå cu C-GAS s-a ameliorat cu peste 25%. Gradul de sedare a fost mediu ¿i nu s-a asociat cu deteriorare cognitivå. Dupå tratament s-au gåsit îmbunåtå¡iri în 21% din scorurile CPRS ¿i 14% din CARS. carbamazepinå sau valproat. fårå manifeståri clinice. semnificativ statistic. Scorul CGI s-a îmbunåtå¡it în medie de la 5. În concluzie se aratå cå risperidona administratå în solu¡ie oralå în dozå medie de 1. 8 subiec¡i au fost considera¡i responderi (îmbunåtå¡iri cu cel pu¡in 25% a CPRS ¿i scor CGI 1 sau 2). în 2001 (Masi.5. Doza medie de risperidonå a fost de 1.25-0. 24 copii cu PDD. Efectele secundare au inclus cre¿tere în greutate la 6 pacien¡i.25 ± 0.6-6. Cele mai frecvente au fost somnolen¡a. sigurå ¿i a aråtat men¡inerea efectelor în tratamentul tulburårilor comportamentului disruptiv la copii de 5-12 ani cu IQ sub medie. CGI-I ¿i C-GAS. 20 de pacien¡i au experimentat EPS medii sau moderate. Autorii considerå cå risperidona ar trebui rezervatå copiilor cu comportament agresiv sever care nu au råspuns la tratamente anterioare multiple.6 ani (medie 4. 13 subiec¡i (54%) nu au avut nici un fel de efecte secundare. dar sub nivelul normal maxim de 20 ng/ml.27 mg/zi.9 ± 0. nivelul IQ sau somnolen¡å. un copil a avut hiperprolactinemie. 2 pacien¡i au re- . efectele sale secundare ¿i scorul CGI.75 mg/zi pe parcursul a 16 såptåmâni.38 mg/zi timp de 1 an a fost bine toleratå. 76 pacien¡i au avut efecte secundare. Studiul retrospectiv a analizat råspunsul terapeutic la risperidonå. Doza optimå a fost 0. folosirea psihostimulantelor. nivelurile medii de prolactinå erau crescute doar la pacien¡ii de sex masculin. CARS. dar au scåzut ulterior la normal. 2002). într-un studiu deschis realizat de Masi et al.6 ani ± 8 luni) au primit risperidonå 0. cu vârstele cuprinse între 3. dar nici unul nu a renun¡at la medica¡ie din aceastå cauzå. dar nici unul nu a fost sever. Copiii aveau vârste sub 6 ani ¿i 11 luni (în medie 4. La sfâr¿itul studiului.

. datoritå îmbunåtå¡irii capacitå¡ii de integrare a pacien¡ilor. au participat la un studiu realizat de Malone et al privind efectul ¿i siguran¡a pe termen scurt ¿i lung a risperidonei în autism (Malone et al. cu vârsta între 2.1-3. Nici un copil nu a dezvoltat diskinezie la risperidonå. Autorii apreciazå cå eficacitatea risperidonei la copiii foarte mici cu tulburare autistå este similarå celei din literaturå. S-au constatat îmbunåtå¡iri importante ale hiperactivitå¡ii. Parent Rating Scale. nu s-au observat efecte adverse. To¡i copiii au tolerat bine risperidona.25-3 mg/zi gradat. 2000a). temându-se de efectele adverse men¡ionate în prospect.126 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI nun¡at la studiu datoritå efectelor secundare. pe când cel de-al treilea copil are încå probleme de integrare. La copiii cu PDD.25-0. mama celui de al treilea a refuzat risperidona. Autorii men¡ioneazå în concluzie cå risperidona în doze mici poate afecta pozitiv simptomele la copiii mici cu autism. Vârsta pacien¡ilor era cuprinså între 5 ¿i 15 ani. iritabilitå¡ii ¿i agresivitå¡ii. tratamentul multidisciplinar poate beneficia de pe urma adåugårii suplimentare a risperidonei în doze mici. 2002).7 ani) cu tulburare autistå. Doi dintre copii au luat risperidonå 0. ameliorarea cooperårii ¿i interesului social. în care s-a administrat risperidonå 0. de 11-13 ani. (Festen et al. Conners. Cei doi copii pe risperidonå au aråtat îmbunåtå¡iri în contactul social ¿i dezvoltare. S-au aplicat RAAPP CGI-S ¿i CGI-I. Findling et al au condus un studiu pilot dublu-orb privind efectul risperidonei la 20 copii ¿i adolescen¡i cu tulburare de conduitå (Findling et al. 2002). Pacien¡ii au primit random placebo sau risperidonå 0. în medie 7. Efectele secundare au inclus sedare. AIMS.3 ani.2 mg/zi).5-6 mg/zi (în medie 1.5 mg/zi (Boon-Yasidhi et al.5-1 mg/zi. . 22 pacien¡i cu autism.9-16. Festen prezintå cazurile a 3 båie¡i cu PDD. Ceilal¡i subiec¡i au tolerat bine risperidona. care au primit risperidonå 0. Autorii considerå cå risperidona promite ca tratament în autism. Boon-Yasidhi et al raporteazå cazurile a 5 copii foarte mici (2. Studiul a avut o fazå scurtå de 1 lunå urmatå de 1 fazå lungå de 6 luni. cre¿terea apetitului ¿i cre¿tere în greutate.1 ani. Måsuråtorile au inclus CGI. 2002). Copiii au avut amelioråri clinice semnificative pe scalele CGI ¿i CPRS. CPRS.

cu vârste între 7 ¿i 17 ani.5-1.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 127 Risperidona a fost superioarå placebo în ameliorarea agresivitå¡ii ¿i a fost rezonabil de bine toleratå. de 12 ¿i respectiv 19 ani. condus de Kafantaris în 2001. Pacientele au câ¿tigat în greutate. Pacientele au sim¡it cå î¿i controleazå greutatea sub risperidonå. Totu¿i. Dacå simptomatologia psihoticå a fost rezolvatå complet. Îmbunåtå¡iri semnificative s-au observat la 64% dintre pacien¡ii cu manifeståri psihotice dupå 4 såptåmâni de tratament combinat. C-GAS. 42 adolescen¡i cu manie acutå cu tråsåturi psihotice. În mai pu¡in de o såptåmânå s-au observat îmbunåtå¡iri ale simptomatologiei obsesionale ¿i anxioase asociate. cu vârste de 12-18 ani au intrat într-un studiu privind terapia antipsihoticå adjuvantå la adolescen¡ii cu boalå bipolarå.5 mg/zi. pu¡ini au påstrat råspunsul dupå întreruperea tratamentului antipsihotic. Gaffney et al au publicat în 2002 un studiu privind efectele risperidonei. Singurul efect secundar a fost sedarea moderatå. Autorul considerå cå de¿i risperidona este un medicament cu efecte secundare semnificativ serioase. Pacien¡ii au primit apoi litiu în monoterapie pentru încå maxim 4 såptåmâni. comparativ cu cele ale clonidinei. haloperidol 5 mg/zi (între 1995 ¿i 1997). mortalitatea ¿i morbiditatea crescute asociate cu anorexia mentalå recomandå folosirea precautå a risperidonei la ace¿ti pacien¡i (Newman-Toker. cårora li s-a administrat risperidonå 0. Pacien¡ii au primit simultan cu litiu. S-au folosit pentru evaluare YMRS. la 21 pacien¡i cu sindrom Tourette. pe care au men¡inut-o ¿i dupå oprirea medica¡iei. Autorii considerå cå risperidona ar putea fi eficace în tratamentul tinerilor cu tulburåri de conduitå. doza de antipsihotic a fost scåzutå treptat ¿i întreruptå dupå 4 såptåmâni. fårå EPS. . chiar dacå simptomele maniacale ¿i psihotice au fost rezolvate. 2000). HAM-D. Succesul întreruperii medica¡iei antipsihotice s-a asociat cu primul episod ¿i durata scurtå a psihozei. CGI. Newman-Toker prezintå 2 adolescente cu anorexie mentalå severå. iar tratamentul cu litiu a fost men¡inut. în tratament cu litiu. sau risperidonå pânå la 6 mg/zi (din 1998). Autorii aten¡ioneazå cå medica¡ia antipsihoticå adjuvantå trebuie men¡inutå mai mult de 4 såptåmâni la cei mai mul¡i adolescen¡i cu manie acutå.

timp de 8 såptåmâni. în 2001.5 mg/zi. Hipokinezia ¿i tremorul au crescut la pacien¡ii cu risperidonå. Lombroso et al au publicat cazul a 7 copii de 13 ani cu ticuri cronice trata¡i cu risperidonå 0. risperidona fiind semnificativ superioarå placebo. realizat de Dion et al. controlat placebo. Risperidona nu a crescut simptomele obsesiv-compulsive. a fost realizat de Friedlander et al. iar jumåtate så primeascå placebo. Cele douå medicamente par la fel de eficiente. pentru a analiza folosirea . parkinsonismul subiectiv sau akatisia. pentru func¡ionarea globalå Global Assessment of Functioning Scale.1% la placebo. S-a observat o reducere cu 29% a severitå¡ii ticurilor ¿i o ameliorare clinicå semnificativå a simptomatologiei OCD în timpul terapiei combinate (Lombroso. Pentru måsurarea eficacitå¡ii s-a folosit Global Severity Rating of the Tourette Syndrome Severity Scale. mi¿cårile diskinetice. 60. Un studiu retrospectiv asupra a 42 adolescen¡i ¿i adul¡i tineri cu dizabilitå¡i de dezvoltare. Nu s-au observat EPS semnificative. Autorii trag concluzia cå risperidona s-a dovedit la fel de eficientå ca ¿i clonidina în tratamentul ticurilor la copiii ¿i adolescen¡ii cu sindrom Tourette.005 mg/kgc/zi sau risperidonå 0.128 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Pacien¡ii au primit random. Copiii au fost trata¡i cu risperidonå.5-2.06 mg/kgc/zi. 48 adolescen¡i ¿i adul¡i cu sindrom Tourette au fost inclu¿i într-un studiu dublu-orb. clonidinå 0. timp de 8 såptåmâni. Cel mai comun efect secundar la ambele a fost sedarea medie spre moderatå. Doza medie de risperidonå a fost de 2. în 2002.03-0. iar fata a primit ¿i sertralinå 100 mg/zi împreunå cu risperidona.8% din pacien¡ii pe risperidonå îmbunåtå¡indu-¿i scorul Global Severity Rating of the Tourette Syndrome Severity Scale. comparativ cu 26. între care o fatå cu OCD asociatå. iar pentru efectele secundare Extrapyramidal Symptom Rating Scale. Cele mai comune efecte secundare asociate risperidonei au fost fatigabilitatea ¿i somnolen¡a. Risperidona a îmbunåtå¡it ¿i scorurile Global Assessment of Functioning Scale.5 mg/zi treptat. dar nu au existat diferen¡e între grupuri privind reac¡iile distonice. de 13-24 ani. Jumåtate din pacien¡i au fost randomiza¡i så primeascå risperidonå 1-6 mg/zi. S-a aplicat YGTSS. 1995). care a cedat la oprirea medica¡iei. Severitatea ticurilor a fost evaluatå cu YGTSS.

5 ¿i 16 ani. de¿i unii au dezvoltat distonii ¿i diskinezii (în special pacien¡ii de sex feminin).ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 129 antipsihoticelor atipice la acest grup. Olanzapina ¿i haloperidolul au determinat mai frecvent fatigabilitate decât risperidona. Olanzapina. În concluzie. într-un studiu publicat de Gothelf et al. În såptåmâna a 4-a. simptomele pozitive au scåzut cu 42%. risperidona ¿i haloperidolul par så fie la fel de eficiente în tratamentul schizofreniei la adolescen¡i. Cel mai frecvent prescrise antipsihotice atipice au fost risperidona ¿i olanzapina. Haloperidolul a fost asociat mai frecvent cu depresie ¿i efecte extrapiramidale severe. risperidonå (17) sau haloperidol (7). care au dispårut rapid la administrarea corectorului. Kozlova et al au condus în 2001 un studiu privind efectul risperidonei la 32 de pacien¡i cu tulburåri din spectrul schizofreniei ¿i 5 copii cu OCD. Ameliorårile clinice au fost evaluate cu PANSS. Efectele secundare au cuprins reac¡ii vasotonice (2 cazuri). autorii considerå cå antipsihoticele atipice sunt utile în tratamentul diverselor condi¡ii morbide asociate dizabilitå¡ilor de dezvoltare. A existat ¿i o scådere semnificativå a simptomatologiei obsesiv-compulsive monitorizatå de CYBOCS. Cei mai mul¡i pacien¡i au tolerat bine aceste medicamente. în 2003. îmbunåtå¡iri au fost observate pentru toate medicamentele. iar cele negative cu 39%. EPS s-au observat doar dupå cre¿terea dozelor la 6-8 mg/zi (3 cazuri). Aceastå popula¡ie pare în mod particular predispuså la EPS. Efecte clinice importante au fost observate asupra bolilor psihotice ¿i nonpsihotice. dar au efecte secundare diferite. 43 adolescen¡i cu schizofrenie au fost trata¡i timp de 8 såptåmâni cu olanzapinå (19). Risperidona a fost administratå timp de 6 såptåmâni în doze de 4-8 mg/zi. Autorii ajung la concluzia cå risperidona are o eficien¡å înaltå în tratamentul copiilor cu schizofrenie. precum ¿i a simptomatologiei depresive conform PANSS. Pacien¡ii aveau între 6. Conform PANSS. diskinezie oculomotorie (2 cazuri) ¿i de torsiune (1 caz). S-au revåzut fi¿ele medicale ale pacien¡ilor sub 25 ani cu dizabilitå¡i de dezvoltare consulta¡i de echipele West Coast-Fraser Valley Mental Health Support Teams. iar efectele secundare cu scala pentru efectele secundare UKU. impunând astfel aten¡ie ¿i monitorizare atentå. ¿i s-au aplicat scalele PANSS ¿i CY-BOCS. .

Durata medie a bolii înainte de risperidonå a fost de 5 ani. de 5-17 ani. S-au raportat foarte pu¡ine efecte adverse. efectele risperidonei asupra metabolismului lipidic ¿i greutå¡ii corporale la 22 copii ¿i adolescen¡i. sindrom Asperger (8). în vârstå de 8-17 ani (în medie 12. la 106 copii ¿i adolescen¡i cu Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie (49).9 ± 1. au fost cre¿terea apetitului ¿i fatigabilitatea. Scorul CGI la finalul tratamentului a fost marcat îmbunåtå¡it pentru 34. diferite de cele la placebo. Autorii considerå cå risperidona este eficientå pentru tratamentul pe termen scurt al comportamentului agresiv ¿i a fost bine toleratå de majoritatea copiilor cu autism. moderat îmbunåtå¡it pentru 37. într-un studiu publicat în 2002. în medie 2. nici o îmbunåtå¡ire pentru 11.7%. schizofrenie (4). Doza medie de risperidonå a fost de 1. în medie 4. în special stimulante pentru tratamentul ADHD. în doze de 0.3% ¿i înråutå¡it pentru 1%. autism (8). S-a raportat o cre¿tere semnificativå în greutate de 7.2 mg/zi. S-au måsurat greutatea ¿i nivelurile plasmatice ale trigliceridelor ¿i colesterolului.4%. Cele mai frecvente efecte secundare.6 ani). tulburare de opozi¡ie (5).2 mg/zi. În concluzie.0 ± 4. pentru o perioadå de 4-6 luni.5-10 mg/zi. tulburare de conduitå (13). Pentru cei mai mul¡i pacien¡i din studiu. Majoritatea pacien¡ilor a luat medica¡ie simultanå. mediu pentru 12. vârsta medie la care s-a început tratamentul cu risperidonå fiind de 11 ani. Studii asupra efectelor secundare 101 copii cu autism cu comportament agresiv. tulburåri de comportament fårå alte specifica¡ii (2). boalå afectivå sau boalå psihoticå.8 ± 2. fårå råspuns la terapia anterior aplicatå. depresie (2). risperidona poate fi folositoare pentru managementul tulburårilor de comportament ¿i simptomelor psihotice asociate cu o largå varietate de tulburåri psihiatrice ale copilului ¿i adolescentului. tulburåri de adaptare (1) sau OCD (2).9%. în 2002. Pacien¡ilor li s-a administrat risperidonå 0. cu tulburåri de conduitå. combinarea risperidonei cu farmacoterapie adjuvantå a fost beneficå.0 luni.25-8 mg/zi. Nici un copil nu a renun¡at la studiu datoritå efectelor adverse.130 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Simeon et al au realizat în 2002 un studiu retrospectiv asupra tolerabilitå¡ii ¿i eficacitå¡ii risperidonei.7 ± 2. pe o perioadå medie de 11 luni. Martin et al au descris. au fost cuprin¿i într-un studiu de 8 såptåmâni risperidonåplacebo prezentat de McCracken et al. PDD fårå alte specifica¡ii (4). distimie (2). anxietate (6).7 kg .

timp de 6 såptåmâni. în vârstå de 5-12 ani. nåscutå din mamå cu dependen¡a de opiacee. Nivelul de trigliceride ¿i greutatea sunt puternic corelate: 25% din varia¡ia nivelului de trigliceride poate fi explicatå prin cre¿terea în greutate. iar simptomatologia maniacalå ¿i psihoticå s-a remis total. olanzapina ar putea fi de primå alegere dacå e nevoie de un antipsihotic atipic. Cele mai comune efecte adverse pentru risperidonå au fost cefaleea ¿i somnolen¡a.02-0. care a primit risperidonå 2 mg/zi ¿i acid valproic 1250 mg/zi.9 kg. Se recomandå pruden¡å la administrarea medica¡iei neuroleptice la copii ¿i adolescen¡i. 13 subiec¡i (54%) nu au avut nici un fel de efecte secundare.06 mg/kgc/zi sau placebo. s-a exclus diagnosticul de intoxica¡ie rezidualå sau eliberare prelungitå de substan¡e. Masi et al au efectuat un studiu privind efectele risperidonei la 24 copii cu PDD.2 kg ¿i respectiv 0. EPS la risperidonå au fost comparabile cu placebo. Doar 3 copii au câ¿tigat în greutate peste 10%. a fost prezentatå în 2000 de Solhkhah et al. 2 pacien¡i au renun¡at la studiu datoritå efectelor secundare. care au primit pe parcursul a 16 såptåmâni risperidonå 0. Deoarece la internare nu a prezentat halucina¡ii. .ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 131 în medie. în vârstå de 3. Cre¿terea medie în greutate la risperidonå ¿i placebo a fost de 2. La tinerii cu istoric de abuz de substan¡e. În a 5-a zi de tratament. S-a pus diagnosticul de tulburare de percep¡ie halucinogenå persistentå.75 mg/zi. Nu au existat cre¿teri semnificative ale nivelurilor serice de colesterol ¿i trigliceride la nivelul întregului grup.25-0. probabil induså de risperidonå.6 ani (medie 4.6 ani ± 8 luni). Risperidona a fost eficientå ¿i bine toleratå pentru tratamentul tulburårilor severe de comportament disruptiv la copii cu inteligen¡å sub medie. S-a trecut pe olanzapinå. cu monitorizarea profilului lipic al pacien¡ilor (Martin. Aman et al au condus în 2002 un studiu dublu-orb controlat placebo la 118 copii cu tulburåri severe de comportament disruptiv ¿i inteligen¡å sub medie (IQ = 36-84). pacienta începe så descrie halucina¡ii vizuale nou instalate.6-6. dar fårå så se plângå de simptomatologie anxioaså. polidependen¡å (incluzând folosirea de halucinogene). Pacien¡ii au primit risperidonå 0. O adolescentå de 18 ani cu boalå bipolarå. 2002a). Se recomandå pruden¡å ¿i vigilen¡å la administrarea risperidonei. Ceilal¡i subiec¡i au tolerat bine risperidona (Masi. 2001b).

Efectele secundare au inclus cre¿tere în greutate la 6 pacien¡i. în care s-a administrat risperidonå 0.03-0. care a cedat la oprirea medica¡iei. .5-6 mg/zi (în medie 1. în cadrul unui studiu retrospectiv råspunsul terapeutic. Haloperidolul a fost asociat mai frecvent cu depresia ¿i efecte extrapiramidale severe. de¿i unii pacien¡i au dezvoltat distonii ¿i diskinezii (în special pacien¡ii de sex feminin). Autorii considerå cå risperidona ar trebui rezervatå copiilor cu comportament agresiv sever care nu au råspuns la tratamente anterioare multiple. Vârsta pacien¡ilor a fost sub 6 ani ¿i 11 luni (în medie 4.132 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Malone et al au prezentat. Aceastå popula¡ie pare în mod particular predispuså la EPS. Friedlander et al au analizat în 2001 fi¿ele medicale ale pacien¡ilor sub 25 ani cu dizabilitå¡i de dezvoltare consulta¡i de echipele West Coast-Fraser Valley Mental Health Support Teams. Cel mai frecvent prescrise antipsihotice atipice au fost risperidona ¿i olanzapina. un copil a avut hiperprolactinemie. Nici un copil nu a dezvoltat diskinezie la risperidonå. Cesena et al au analizat. 21 pacien¡i cu sindrom Tourette. în 2003. impunând astfel aten¡ie ¿i monitorizare atentå. în 2002. Se considerå cå olanzapina.2 mg/zi). de 7-17 ani.1 ani. de 2. timp de 8 såptåmâni. 43 adolescen¡i cu schizofrenie au fost trata¡i cu olanzapinå (19). clonidinå 0.9-16.3 ani. în 2002. 22 pacien¡i cu autism. risperidona ¿i haloperidolul par så fie la fel de eficiente în tratamentul schizofreniei la adolescen¡i. Cei mai mul¡i au tolerat bine aceste medicamente. Autorii afirmå cå antipsihoticele atipice sunt utile în tratamentul diverselor condi¡ii morbide asociate dizabilitå¡ilor de dezvoltare. dar au efecte secundare diferite. risperidonå (17) sau haloperidol (7) timp de 8 såptåmâni în cadrul unui studiu efectuat de Gothelf et al.9 ± 0. în 2002. Efectele secundare au inclus sedare.005 mg/kgc/zi sau risperidonå 0. Nu s-au observat EPS semnificative. în cadrul unui studiu efectuat de Gaffney et al. Olanzapina ¿i haloperidolul au determinat mai frecvent fatigabilitate decât risperidona. în vârstå de 13-24 ani. cre¿terea apetitului ¿i cre¿tere în greutate.8 ani). Cel mai comun efect secundar la ambele a fost sedarea medie spre moderatå. în medie 7. au primit random.06 mg/kgc/zi. în cadrul unui studiu ce a avut o fazå scurtå de 1 lunå urmatå de 1 fazå lungå de 6 luni. În studiu au intrat 42 adolescen¡i ¿i adul¡i tineri cu dizabilitå¡i de dezvoltare. efectele secundare ¿i scorul CGI la 8 copii cu comportament agresiv trata¡i cu risperidonå între 1 ¿i 10 luni.

cefaleea.06 mg/kgc/zi pentru maxim 48 de såptåmâni în cadrul unui studiu condus de Tutgay et al. în vârstå de 5-12 ani. cre¿terea apetitului ¿i dispepsia. s-au observat în primele 4 såptåmâni de studiu. În concluzie. 9 dintre subiec¡i au avut un episod depresiv ¿i înainte de a lua risperidonå. Se apreciazå cå risperidona pare a fi adecvat toleratå ¿i un tratament eficient la copiii cu IQ sub medie ¿i comportamente disruptive severe. Gradul de sedare a fost mediu ¿i nu s-a asociat cu deteriorare cognitivå. 17 pacien¡i (29. EPS s-au raportat la 7 pacien¡i din cei pe risperidonå ¿i la 3 din cei pe placebo. în 2002. 110 copii cu IQ = 36-84 cu tulburare de comportament disruptiv ¿i cu scor de cel pu¡in 24 pe subscala problemelor de conduitå a scalei NCBRF. dar nici unul nu a fost sever. Depresia ¿i disforia au fost motive frecvente pentru renun¡area la risperidonå. distructive. mai ales la pacien¡ii cu istoric anterior de depresie. dar au scåzut ulterior la normal. dar sub nivelul normal maxim de 20 ng/ml. Cele mai frecvente efecte adverse au fost somnolen¡a. 77 copii de 5-12 ani diagnostica¡i cu tulburare a comportamentului disruptiv ¿i intelect la limitå sau retard mental mediu sau moderat. La sfâr¿itul studiului nivelurile medii de prolactinå erau crescute doar la pacien¡ii de sex masculin. ca agresiunea ¿i comportamente. 70% dintre cei care au dezvoltat depresie sau disforie ¿i au întrerupt tratamentul cu risperidonå au fåcuto tocmai din cauza acestor efecte adverse. autorii afirmå cå depresia ¿i disforia sunt efecte adverse comune ale tratamentului cu risperidonå la adul¡ii ¿i adolescen¡ii cu sindrom Tourette. Cele mai frecvente au fost somnolen¡a. au primit risperidonå 0.4%) au devenit disforici. 13 pacien¡i (22. cefaleea ¿i cre¿terea în greutate. care au participat la un studiu preliminar de 6 såptåmâni dublu-orb placebo cu risperidonå. restul fiind cazuri noi. inclusiv un pacient care ulterior s-a sinucis. fårå manifeståri clinice.3%) au dezvoltat depresie. Snyder et al au cuprins într-un studiu din 2002.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 133 58 adul¡i ¿i adolescen¡i cu sindrom Tourette care au primit risperidonå au fost cuprin¿i într-un studiu retrospectiv realizat în 2002 de Margolese et al în care s-au analizat prezen¡a ¿i factorii de risc pentru depresie majorå sau disforie.02-0. 76 pacien¡i au avut efecte secundare. 20 de pacien¡i au experimentat EPS medii . Nivelurile crescute de prolactinå. Singurul factor predictor semnificativ pentru dezvoltarea depresiei în timpul tratamentului cu risperidonå a fost istoricul personal pozitiv pentru depresie.

În primele 90 de zile de tratament. definit prin prima folosire a unui medicament antiparkinsonian. 181 cu olanzapinå. s-a urmårit apari¡ia EPS. care con¡ine informa¡iile din 450. Hipokinezia ¿i tremorul au crescut la pacien¡ii cu risperidonå. În general. care s-au rezolvat cu administrarea de benztropinå ¿i medica¡ie anticolinergicå.2%) sau olanzapinå (40. parkinsonismul subiectiv sau akatisie.38 mg/zi timp de 1 an a fost bine toleratå.3%) decât la cei ce folosesc haloperidol (4. 48 adolescen¡i ¿i adul¡i cu sindrom Tourette au participat în 2002 la un studiu dublu-orb controlat placebo realizat de DION et al. s-a observat scåderea riscului de EPS la risperidonå ¿i olanzapinå comparativ cu haloperidolul la subgrupurile de pacien¡i cu istoric similar de tratament. sigurå ¿i a aråtat men¡inerea efectelor în tratamentul tulburårilor comportamentului disruptiv la copii de 5-12 ani cu IQ sub medie. pacien¡ii pe olanzapinå sau risperidonå au avut risc de EPS mai mic comparativ cu cei pe haloperidol. în 2002. Schillevoort et al realizeazå în 2001 un studiu privind riscul de EPS la 424 pacien¡i adul¡i ¿i adolescen¡i de 15-54 ani care au luat pentru prima datå haloperidol. a fost descris de TEOH et al. tropisetron ¿i ketorolac. 243 risperidonå. Risperidona nu a crescut simptomele obsesiv-compulsive.134 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI sau moderate. Cele mai comune efecte secundare asociate risperidonei au fost fatigabilitatea ¿i somnolen¡a. Datele au fost ob¡inute din baza de date PHARMO. Copilul a dezvoltat EPS. Jumåtate dintre pacien¡i au fost randomiza¡i så primeascå risperidonå 1-6 mg/zi. În interiorul subgrupurilor cu istoric de tratament asemånåtor. iar jumåtate så primeascå placebo. care a primit o combina¡ie de risperidonå. mi¿cårile diskinetice. Tratamentul psihozei s-a realizat scåzând dozele de risperidonå. sertralinå. Autorii considerå cå risperidona administratå în solu¡ie oralå în dozå medie de 1. Cazul unui copil cu simptomatologie psihoticå ¿i ADHD. dar nu au existat diferen¡e între grupuri privind reac¡iile distonice. timp de 8 såptåmâni. dar nici unul nu a renun¡at la medica¡ie din aceastå cauzå. Folosirea anterioarå a unui antipsihotic cu un agent antiparkinsonian a fost semnificativ mai crescutå la pacien¡ii care folosesc în prezent risperidonå (36. de¿i unele dintre aceste date nu au semnifica¡ie statisticå. procedurå urmatå de cre¿terea lor treptatå. .5%).000 de re¡ete completate între 1986 ¿i 1999. metilfenidat.

doza de risperidonå sau råspunsul clinic. Când nivelurile de prolactinå s-au normalizat. 6 copii (24%) au avut niveluri de prolactinå sub 15 ng/ml (nivelul normal).25-0.52 mg/zi. în medie 4. într-un studiu retrospectiv ce analizeazå efectele tratamentului hiperprolactinemiei cu cabergolinå. fårå efecte adverse.94 ng/ml înainte de tratament ¿i 25. de 6-65 ani.10 ani în timpul tratamentului cu risperidonå. iar durata medie a terapiei cu risperidonå de 788. Nici un copil nu a avut semne clinice de hiperprolactinemie.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 135 Masi et al au studiat în 2001 nivelurile de prolactinå la 25 copii auti¿ti. greutatea. fårå alte efecte semnificative.77±3.09 mg/zi. Copiii au primit risperidonå 0. S-a administrat cabergolinå 2. hipotensiune ¿i tahicardie. Reducerea dozei de risperidonå a determinat scåderea nivelurilor de prolactinå. Luând în considerare såråcia datelor privind efectele poten¡iale pe termen lung ale hiperprolactinemiei.9 ng/ml în cea de-a 10-a såptåmânå de studiu.90 mg/zi.5 zile. 22 båie¡i ¿i 3 fete. 2001a). Catalano et al prezintå în 2001 cazul unui adolescent de 15 ani care a înghi¡it 110 mg risperidonå într-o tentativå de suicid. Råspunsul clinic la tratament s-a måsurat cu CGI-I. 8 copii au avut prolactina plasmaticå de douå ori mai mare ca normalul. Prolactina plasmaticå a fost în medie 9. incluzând monitorizarea pentru prevenirea poten¡ialelor dificultå¡i cardio-respiratorii. se recomandå monitorizarea prolactinei în timpul tratamentului cu antipsihotice (Masi. Pacientul a dezvoltat doar letargie tranzitorie. Autorii aten¡ioneazå cå o grijå specialå ar trebui acordatå tuturor cazurilor pediatrice de supradozå de antipsihotice atipice.13 ± 0.5 ± 162. Cohen et al raporteazå în 2001 cazul a 4 båie¡i de 6-11 ani cu hiperprolactinemie induså de risperidonå. Cabergolina ar putea fi folositoare în tratamentul hiperprolactinemiei induse de risperidonå la tineri. Cabergolina a fost bine toleratå. cu retard mental ¿i autism. Nivelurile de prolactinå au fost måsurate înainte ¿i dupå 10 såptåmâni de tratament. au fost inclu¿i într-un studiu privind cre¿terea în greutate sub tratament . Hiperprolactinemia nu s-a corelat semnificativ cu vârsta. distructiv sau autoagresiv.5 ± 129.7 zile. 19 subiec¡i cu comportament agresiv.92± 13. Durata medie a terapiei cu cabergolinå a fost de 523. la to¡i cei patru copii doza de cabergolinå s-a redus la 1 mg/såptåmânå la trei din cei patru pacien¡i.9-7 ani. cu boalå bipolarå sau psihozå. în vârstå de 3. în medie 0.

au fost mai pu¡ini pacien¡i pe risperidonå cu EPS (4) decât pacien¡i cu pimozid cu EPS (8).6-15.5 kg). Cre¿terea în greutate a fost semnificativ mai mare la risperidonå decât la placebo pe parcursul ambelor faze ale studiului. timp de 12 såptåmâni.9 mg) sau placebo timp de 6 såptåmâni. Sunt necesare studii ulterioare. copiii cu vârste între 8-12 ani (5) au câ¿tigat în medie 8.2 kg (2. realizat de Hellings et al.9 mg/zi.7 kg).01-0. 2001). Dupå 1 an. De¿i ambele medicamente au fost eficiente ¿i bine tolerate la pacien¡ii cu sindrom Tourette.717. 50 pacien¡i cu boalå Tourette au participat la un studiu comparativ risperidonå-pimozid realizat în 2001 de Bruggeman et al. adolescen¡ii între 13-16 ani (6) 8. fatigabilitatea ¿i somnolen¡a.05 mg/kgc/zi ¿i s-au evaluat råspunsul clinic ¿i efectele secundare. ¿i nici un pacient nu a avut EPS. adolescen¡i ¿i adul¡i.136 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI cu risperidonå. Pacien¡ii au primit placebo sau risperidonå. risperidona ar putea deveni medicamentul de primå linie în tratamentul sindromului Tourette datoritå unui profil de eficacitate ¿i toleran¡å mai bun (Bruggeman. De¿i EPS au fost scåzute în ambele grupuri.4 kg (3. Cre¿terea în greutate a fost semnificativå la administrarea risperidonei la copii. Cel mai comun efect secundar a fost cre¿terea în greutate. de 16 såptåmâni. Alte efecte adverse observate au fost sialoreea.5 kg). . S-a administrat risperidonå în doze între 0. Oboseala tranzitorie a fost prezentå la 58% din cei trata¡i.5-4 mg (în medie 2. cât ¿i pe parcursul fazei de între¡inere cu risperidonå de 24 de såptåmâni. Cele mai comune efecte adverse în ambele grupuri au fost depresia. care nu au råspuns la alte medicamente.4 kg (0-9. într-un studiu realizat de Buitelaar et al. EPS au fost absente sau spre medii în timpul tratamentului cu risperidonå. 38 adolescen¡i cu tulburåri de comportament disruptiv ¿i inteligen¡å sub medie au primit risperidonå 1. incluzând dietele încorporate ¿i programele de exerci¡ii (Hellings. atât pe parcursul primei faze a tratamentului. Morant et al au analizat în 2001 efectul risperidonei la 16 pacien¡i de 7-14 ani cu probleme serioase de comportament. Rata de cre¿tere în greutate a scåzut rapid la oprirea medica¡iei. iar adul¡ii de 21-51 ani (8) 5. în 2001. S-a måsurat periodic greutatea acestora. 26 de pacien¡i au primit risperidonå în medie 3. grea¡a ¿i cre¿terea în greutate. 2001).8 mg/zi ¿i 24 au primit pimozid în medie 2.

EPS s-au observat doar dupå cre¿terea dozelor la 6-8 mg/zi (3 cazuri). comedica¡ia. greutatea de bazå sau BMI nu s-au asociat cu cre¿terea în greutate. evidentå încå din primele 2 luni de tratament. Acela¿i pacient tratat cu olanzapinå nu a avut nici un fel de efect secundar hematologic. mai ales la pacien¡ii cu risc de leucopenie din motive etnice. Concentra¡ia plasmaticå medie a risperidonei (suma dintre concentra¡ia risperidonei ¿i cea a metabolitului . Studii de farmacocineticå Kohnke et al au raportat în 2002 cazul unui adolescent de 17 ani cu schizofrenie. Pacientul a dezvoltat leucopenie dupå 10 zile de tratament. Autorii avertizeazå cå terapia cu risperidonå poate crea un risc de leucopenie. Etain et al raporteazå în 2000 un caz de leucopenie la un adolescent african tratat pentru schizofrenie cu risperidonå 4 mg/zi. Autorii considerå cå expunerea de 6 luni la risperidonå a fost asociatå cu cre¿tere semnificativå în greutate. S-au måsurat înål¡imea. greutatea ¿i indexul de maså corporalå înainte ¿i lunar în timpul tratamentului. Întreruperea tratamentului a fost urmatå de normalizarea numårului de leucocite. Pacientul a dezvoltat EPS severe în urma administrårii risperidonei. Se recomandå monitorizare hematologicå în timpul tratamentului cu risperidonå. statusul pubertar. Risperidona a fost administratå timp de 6 såptåmâni în doze de 4-8 mg/zi. Folosirea risperidonei a conferit un risc substan¡ial pentru cre¿terea greutå¡ii cu 7%. Doza de risperidonå. diskinezie oculo-motorie (2 cazuri) ¿i de torsiune (1 caz). Martin et al au studiat în 2000 cre¿terea în greutate la 37 copii ¿i adolescen¡i trata¡i 6 luni cu antipsihotice atipice ¿i 33 de copii fårå expunere la neuroleptice.2 kg/lunå. care a progresat cu o ratå de 1. Efectele secundare au cuprins reac¡ii vasotonice (2 cazuri). care au dispårut rapid la administrarea corectorului. Subiec¡ii din cele douå grupuri au fost ini¡ial comparabili. care a primit 4 mg/zi risperidonå. Pacien¡ii pe risperidonå au avut o cre¿tere semnificativå în greutate.5-16 ani. genotipat CYP2D6 PM.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 137 Kozlova et al raporteazå în 2001 experien¡a administrårii risperidonei la 32 de pacien¡i cu tulburåri din spectrul schizofreniei ¿i 5 copii cu OCD. vârsta. sexul. în vârstå de 6. cu excep¡ia distribu¡iei pe sexe (mai mul¡i båie¡i în grupul pe risperidonå). iar readministrarea a 2 mg/zi de risperidonå a determinat din nou leucopenie. ¿i nu a atins un platou în timpul celor 6 luni de tratament.

iar pentru efectele secundare DOTES. Subiec¡ii au avut îmbunåtå¡iri ale scorului CPRS pentru autism. pentru a clarifica posibila asocia¡ie între alelele repetitive ale exonului III al DRD4 ¿i råspunsul la risperidonå. în medie 7. Efectele secundare au inclus cre¿tere în greutate ¿i somnolen¡å. Pentru evaluare clinicå s-au folosit CGI ¿i CPRS. pe grupe mai largi de adolescen¡i. acid valproic. råspunsul fiind determinat pe baza modificårilor pe scala BPRS. Autorii considerå cå olanzapina este un tratament promi¡åtor pentru copiii cu sindrom autist (Malone.o. SNRS. în medie 7. fårå succes terapeutic (Horrigan et al.255 mg/zi.4 ± 0.9 ± 2. 24 adolescen¡i evrei din Israel la primul episod de schizofrenie au participat la un studiu farmacogenetic al risperidonei. tioridazinå. metilfenidat.8 ± 2.1 ani (Malone et al. în medie 1. S-a administrat risperidonå. 2001). Cel mai probabil cåi metabolice. risperidonå. Copiii au fost randomiza¡i ¿i au primit olanzapinå (2. realizat în 2003 de Zalsman et al. de 9 ¿i 10 ani. 2001). bupropion. S-a determinat genotipul receptorului pentru dopaminå DRD4. TESS. S-a început cu olanzapinå 5-10 mg p. . molindonå. crize de furie ¿i distrugere de bunuri. 1997). Nu s-a descoperit nici o asociere semnificativå între genotipul DRD4 ¿i råspunsul clinic. fluoxetinå. AIMS.138 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 9-OH-risperidonå) a fost crescutå ¿i a continuat så creascå chiar ¿i dupå administrarea concomitentå de haloperidol ¿i biperiden.5 mg/zi) sau haloperidol (0. Sunt necesare studii suplimentar. trata¡i anterior cu multiple combina¡ii de litiu. Horrigan et al prezintå douå cazuri clinice ale unor båie¡i cu retard mental ¿i sindrom autist. carbamazepinå. Ambele grupuri au experimentat reducerea simptomatologiei. sunt de asemenea implicate ¿i sunt inhibate de haloperidol. OLANZAPINA Studii clinice Malone et al au studiat comparativ olanzapina ¿i haloperidolul la 12 copii cu tulburare autistå în vârstå de 5-17 ani. dextroamfetaminå. gabapentin.7 mg/zi) timp de 6 såptåmâni. 5 pacien¡i cu olanzapinå ¿i 3 cu haloperidol fiind clasifica¡i ca responderi pe baza scorurilor CGI. clonidinå. Båie¡ii se interneazå pentru heteroagresivitate fizicå. Fenotipul PM pentru CYP2D6 la acest pacient a avut o importan¡å clinicå majorå în tratamentul cu risperidonå. la culcare.520 mg/zi. altele decât CYP2D6.

Medicamentul a fost bine tolerat. exceptând sedarea ini¡ialå moderatå. în medie 7. în 1999. Pe parcursul a 3 luni. S-au aplicat pentru evaluare CGI-S. Kemner et al au condus în 2002 un studiu deschis privind efectele olanzapinei la 25 copii cu diagnostic de tulburare autistå sau PDD fårå alte specifica¡ii. În concluzie se men¡ioneazå cå olanzapina ar putea fi eficientå ¿i bine toleratå la tratamentul PDD la copii. Olanzapina a fost bine toleratå ¿i a fost asociatå cu îmbunåtå¡iri aproape imediate. La cel de-al doilea. 23 de copii au terminat studiul ¿i au avut îmbunåtå¡iri semnificative pe trei subscale ale Aberrant Behavior Checklist (iritabilitate. VMBS. La primul pacient nu s-au semnalat efecte adverse.5-20 mg/zi. VAS. Se sugereazå cå olanzapina ar putea avea un rol în tratamentul copiilor cu dizabilitå¡i de dezvoltare ¿i dificultå¡i de dispozi¡ie ¿i comportament. cu beneficii terapeutice similare. cu vârste cuprinse între 6-16 ani. ¿i fårå efecte secundare precum sedarea sau semne extrapiramidale. Pentru urmåtoarele 4 såptåmâni a fost men¡inutå olanzapina în aceea¿i dozå. cu vârste între 5 ¿i 42 de ani. adolescen¡i ¿i adul¡i. . în medie 10.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 139 cu cre¿terea dozei la 10-20 mg ulterior. hiperactivitate ¿i vorbire în exces) ¿i Target. CGI-I. dupå 3 zile de tratament simptomatologia a scåzut cu 75%. au fost inclu¿i într-un studiu pilot realizat de Potenza et al. Nu au existat anomalii hepatice sau EPS. pacien¡ii au primit 2. 8 pacien¡i (4 adolescen¡i ¿i 4 adul¡i) cu diagnosticul principal de tulburare autistå sau PDD fårå alte specifica¡ii. cele mai semnificative efecte adverse fiind apetitul crescut. Efectele adverse au fost cuantificate cu SNRS ¿i BAS. The Aberrant Behavior Checklist ¿i TARGET (o listå cu cinci simptome ¡intå). A fost men¡inut pe acelea¿i doze timp de 6 luni.7 mg/zi.8 ± 4. Råspunsul la olanzapinå a fost determinat cu scalele Y-BOCS-CS. iar 6 au fost considera¡i responderi (scor CGI îmbunåtå¡it sau mult îmbunåtå¡it). fårå exacerbåri substan¡iale în comportament sau dispozi¡ie. în monoterapie. Timp de 12 såptåmâni. în doze similare celor folosite în popula¡ia adultå.7 mg/zi. 7 pacien¡i au completat studiul. SIB-Q. pacien¡ii au primit olanzapinå 520 mg/zi la culcare. Nu s-au constatat înså îmbunåtå¡iri asupra comportamentelor repetitive. cre¿terea în greutate ¿i sedarea. CGI ¿i RF.

1998). la care cel pu¡in douå antipsihotice tipice s-au dovedit ineficiente. care au dispårut la scåderea dozelor. Amploarea efectelor adverse a fost mai mare la pacien¡ii pe clozapinå decât la cei pe olanzapinå. dupå douå zile se cre¿te la 2. Efectele adverse au fost cuantificate folosind STESS.5 mg de douå ori pe zi. SANS. Pacientul a primit buspironå 10 mg/zi pentru 7 zile. cre¿tere în greutate ¿i scåderea puterii. 6. Pentru evaluarea eficacitå¡ii s-au folosit BPRS ¿i Bunney-Hamburg Rating Scale. Malek-Ahmandi prezintå cazul unui båiat alb de 8 ani cu autism. Tratamentul cu olanzapinå a determinat o îmbunåtå¡ire semnificativå în comportamentul pacientului. EEG. carbamazepinå. 8 pacien¡i au primit olanzapinå pentru 8 såptåmâni. 15 au primit clozapinå pentru 6 såptåmâni. doar 3 copii au fost considera¡i responderi dupå scorul CGI. Cei patru copii care au primit ambele medicamente au avut un scor BPRS semnificativ mai scåzut în . Principalele efecte adverse au fost cre¿terea apetitului. îmbunåtå¡ire a SANS cu 27% ¿i a SAPS cu 1%. Dupå 48 ore se începe tratament cu Olanzapinå 2. s-a constat o îmbunåtå¡ire a scorului BPRS cu 17%. SAPS. Autorii aten¡ioneazå cå de¿i olanzapina este un medicament sigur la copii. relevan¡a clinicå la copiii cu PDD poate fi înså limitatå. precum ¿i CGAS. raportat la statusul ini¡ial sub antipsihotice tipice. CGI.2520 mg/zi. au fost cuprin¿i într-un studiu realizat de Kumra et al în 1998. tioridazinå (ineficiente). EKG. haloperidol (rezultate slabe). moment în care hiperactivitatea a crescut ¿i a impus întreruperea tratamentului. La sfâr¿itul celor 8 såptåmâni de studiu cu olanzapinå. cu schizofrenie cu debut anterior vârstei de 12 ani. AIMS ¿i SNRS.2525 mg/zi. 1. Autorii considerå cå olanzapina s-ar putea dovedi un agent terapeutic activ în tratamentul copiilor ¿i adolescen¡ilor cu psihopatologie severå refractarå la agen¡ii nonneuroleptici ¿i antipsihoticele clasice. acesta fiind mai pu¡in hiperactiv ¿i total neagresiv. 4 pacien¡i primind clozapinå ¿i ulterior ¿i olanzapinå. metilfenidat (accentuarea hiperactivitå¡ii) (Malek-Ahmandi et al. apoi doza a fost crescutå la 15 mg/zi. 23 copii ¿i adolescen¡i de 6-18 ani. hiperactivitate ¿i comportament agresiv. tratat anterior cu clomipraminå. Trei copii au avut EPS. Totu¿i.5 mg de trei ori pe zi.140 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Mai multe aspecte ale comunicårii au fost îmbunåtå¡ite dupå olanzapinå.

tratat anterior cu dextroamfetaminå.8 ± 1. care nu au dispårut la reducerea dozei de haloperidol . timp în care pacien¡ii au primit olanzapinå 2. de 6-13 ani. Autorii considerå cå olanzapina ar putea fi eficientå la unii copii ¿i adolescen¡i cu schizofrenie refractarå la tratament. Studiul a durat 8 såptåmâni. Pentru evaluare clinicå s-au aplicat PANSS.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 141 såptåmâna a 6-a de tratament cu clozapinå decât în såptåmâna a 6-a de tratament cu olanzapinå. Cei care nu au primit anterior nici un tratament psihotropic au råspuns mai bine decât cei la care a existat un e¿ec al terapiei antipsihotice. fiind înså necesare studii riguroase dublu-orb pentru a compara cele douå medicamente. Vârsta a fost invers corelatå cu råspunsul pozitiv la olanzapinå. au primit tratament cu olanzapinå în cadrul unui studiu efectuat de Sholevar et al. Dupå 2 såptåmâni ticurile au scåzut. metilfenidat ¿i clonidinå. cu rezultate slabe.5-20 mg/zi. Cele mai frecvente efecte adverse au fost cre¿terea apetitului ¿i sedarea. Sedarea ini¡ialå a fost cel mai întâlnit efect secundar. dar au apårut EPS. sertralinå. EPS au fost evaluate cu SNRS. cå cei mai mul¡i pacien¡i din studiu au råspuns bine la terapia cu olanzapinå. în medie 13. Findling et al publicå în 2003 un studiu efectuat la 16 adolescen¡i cu schizofrenie. în concluzie. Doi pacien¡i au avut nevoie de tratament pentru EPS. Pacientului i s-au administrat guanfacinå 4 mg/zi pentru ticuri ¿i fluoxetinå 20 mg/zi pentru simptomele depresive ¿i comportamentul ritual. iar în general olanzapina a fost bine toleratå.5 ani. Dupå 6 såptåmâni. CGI ¿i CGAS. BAS ¿i AIMS. CGI ¿i CGAS. Karam-Hage et al prezintå în 2000 cazul unui pacient de 14 ani cu sindrom Tourette ¿i tulburare depresivå fårå alte specifica¡ii. S-a întrerupt guanfacina ¿i s-a administrat haloperidol 2 mg seara. Autorii subliniazå cå simptomele psihotice au fost semnificativ reduse pe parcursul studiului. în 2000. 15 tineri cu schizofrenie cu debut în copilårie. Autorii considerå. simptomatologia a fost descriså ca fiind în continuare intolerabilå. S-au gåsit îmbunåtå¡iri semnificative la scorurile PANSS. în vârstå de 12-17 ani. boalå schizoafectivå sau tulburare schizofreniformå. Atât simptomele negative cât ¿i cele pozitive au fost reduse.

este prezentatå de Soderstrom et al. Pacien¡ilor li s-a administrat olanzapinå 5-20 mg/zi. comportamentele compulsive ¿i pierderea percep¡iilor realiste s-au ameliorat considerabil în scurt timp. 5 pacien¡i au început så råspundå încå din prima såptåmânå. care nu a putut fi evaluatå. iar adåugarea de mesilat de benztropinå a provocat sedare ¿i scåderea concentra¡iei. La 4 dintre ei efectul a depå¿it cu mult efectele secundare (cre¿terea în greutate. Ticurile s-au diminuat. S-a administrat pentru 4 såptåmâni în dozå de 5 mg/zi seara. olanzapina pare så aibå poten¡ial pentru tratamentul heteroagresivitå¡ii la adolescen¡i. Fanteziile delirante legate de imaginea corporalå ¿i mâncare. frica de a nu se îngrå¿a. trata¡i anterior fårå succes prin metode cognitiv-comportamentale ¿i psihofarmacologice. Pacientele au câ¿tigat în greutate între 4. pacientul ¿i familia au ales olanzapina. Non-responderul a avut efecte secundare care au depå¿it cu mult minimul efect terapeutic. Autorii considerå cå tratamentul cu olanzapinå poate fi luat în considerare ca o alternativå pentru unii pacien¡i cu sindrom Tourette sever care au efecte secundare importante la medica¡ia neurolepticå clasicå. Subiec¡ii au descris o senza¡ie de bine crescutå pe parcursul tratamentului. Adolescentele au primit olanzapinå 5-12. fetele au devenit mult mai compliante la terapie. Singurele plângeri ale pacientului au fost sedarea moderatå ¿i cre¿terea moderatå în greutate. de 14-19 ani. În concluzie. în 2002. Mehler et al publicå în 2001 cazurile a 5 adolescente cu vârste cuprinse între 12 ¿i 17 ani. S-au luat în considerare medicamente alternative.142 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI la 1 mg/zi. dar a avut efecte adverse importante.5 ¿i 12 kg. a fost influen¡a combina¡iei olanzapinå-fluoxetinå. Nu s-au semnalat efecte adverse. Un båiat a råspuns la tratament. O serie de cazuri clinice a 6 båie¡i adolescen¡i nepsihotici cu tulburåri psihiatrice cu agresivitate severå. Scorurile la Tourette’s Symptom Checklist au scåzut de la 71/65 la 33/29 dupå 4 såptåmâni ¿i la 6/12 dupå 1 an. Singura variabilå generatoare de confuzie. sedarea). cu anorexie nervoaså de 1-3 ani. . ca pimozidul. sperând la mai pu¡ine efecte secundare. comportamentul s-a îmbunåtå¡it. fårå efecte secundare.5 mg/zi pentru 6-8 såptåmâni. risperidona ¿i olanzapina.

în 2001. Autorii aten¡ioneazå cå sunt necesare studii suplimentare pentru a determina beneficiile terapeutice ¿i siguran¡a folosirii olanzapinei la copiii cu anorexie nervoaså. olanzapina a determinat o scådere clinicå notabilå a agita¡iei ¿i anxietå¡ii de dinainte de maså ¿i îmbunåtå¡iri aproape imediate ale somnului. func¡ionårii generale ¿i complian¡ei la tratament. Autorii considerå cå olanzapina ar putea avea un efect antimaniacal sau ortotimizant la copiii cu boalå bipolarå în episod maniacal acut. au fost cuprin¿i într-un studiu deschis prospectiv privind efectele monoterapiei cu olanzapinå la copiii ¿i adolescen¡ii cu boalå bipolarå. AIMS. CGI-S. anxietatea ¿i agita¡ia. BPRS ¿i CDRS. 2000). Chang et al prezintå 3 cazuri de copii prepuberi cu episod maniacal acut.99 kg/såptåmânå de spitalizare. În concluzie. diagnostica¡i cu boalå bipolarå. evaluåri ale greutå¡ii corporale ¿i semnelor vitale. analize de laborator ¿i scale de EPS (BAS.0 ± 2. Efectele secundare au inclus sedarea ¿i cre¿terea în greutate.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 143 Autorii sunt optimi¿ti. Efectele secundare au fost monitorizate prin raportåri ale pacien¡ilor. în 2003. Tratamentul cu olanzapinå a fost asociat cu o îmbunåtå¡ire semnificativå a scorului YMRS. de 5-14 ani. SNRS). 22 de pacien¡i au completat studiul. considerând cå olanzapina ar putea så fie un instrument important care pare så îmbunåtå¡eascå psihopatologia anorexicå. Rata totalå de råspuns a fost de 61%. 23 tineri cu boalå bipolarå. Timp de 8 såptåmâni s-a administrat olanzapinå 2. Evaluårile s-au fåcut folosind YMRS. realizat de Frazier et al. .3 kg). tratamentul cu olanzapinå a fost eficient ¿i bine tolerat la tinerii bipolari cu episod maniacal acut. 4 copii spitaliza¡i cu anorexie mentalå. sunt prezenta¡i de Boachie et al. Folosirea olanzapinei a fost asociatå cu câ¿tig considerabil în greutate ¿i cu men¡inerea acestei greutå¡i. cu o medie de 0. Olanzapina a fost bine toleratå de ace¿ti pacien¡i. Greutatea corporalå a crescut semnificativ pe parcursul studiului (5. To¡i trei au avut îmbunåtå¡iri marcate ale simptomatologiei maniacale dupå 3-5 zile de olanzapinå. trata¡i cu olanzapinå. cu episod maniacal/mixt/hipomaniacal acut. S-au evaluat greutatea corporalå. Olanzapina a fost bine toleratå ¿i EPS nu au fost semnificative. În plus. care au primit olanzapinå alåturi de tratamentul lor ortotimizant deja existent (Chang et al.5-20 mg/ zi.

3 au câ¿tigat cel mult 1. boalå schizoafectivå sau tulburare schizofreniformå.144 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Khouzam et al prezintå în 2000 cazul unui adolescent cu boalå bipolarå. 2000). în medie 13. quetiapinå sau valproat ¿i care ¿i-au crescut greutatea cu cel pu¡in 10%.8 ± 1. iar unul nu a suferit nici o modificare. Cele mai frecvente efecte adverse au fost cre¿terea apetitului ¿i sedarea. în vârstå de 17 ani.6 kg. iar datoritå frecven¡ei lor scåzute nu s-a putut stabili o corela¡ie cu concentra¡ia plasmaticå a medicamentului. Amploarea efectelor adverse a fost mai mare la pacien¡ii pe clozapinå decât la cei pe olanzapinå. Timp de 12 såptåmâni. Pacien¡ii au primit olanzapinå 2. risperidonå. în 2003. Într-un studiu efectuat de Findling et al. constipa¡ie. la care cel pu¡in douå antipsihotice tipice s-au dovedit ineficiente. Doi pacien¡i au avut nevoie de tratament pentru EPS. Morrison et al au studiat în 2002 efectul metforminei de scådere în greutate la 19 copii ¿i adolescen¡i de 10-18 ani ce urmeazå tratament cu olanzapinå. au fost inclu¿i într-un studiu realizat de Ratzoni et al. cu un råspunsul favorabil. 50 adolescen¡i evrei israelieni ce primesc tratament cu olanzapinå (21). Grothe et al au studiat farmacocinetica olanzapinei la 8 copii ¿i adolescen¡i de 10-18 ani cu schizofrenie cu debut în copilårie. ¿i au inclus apetit crescut. Autorii aratå cå metformina meritå studii suplimentare ca tratament pentru cre¿terea în greutate la pacien¡ii sub medica¡ie psihotropå. pacien¡ii au primit timp de 8 såptåmâni olanzapinå 2. 15 pacien¡i au pierdut în greutate.5-20 mg/zi timp de 8 såptåmâni. iar în general olanzapina a fost bine toleratå. autorii considerând cå simptomele psihotice au fost semnificativ reduse pe parcursul studiului. Modificarea medie în greutate ¿i BMI la 12 såptåmâni au fost înalt semnificative. la 16 adolescen¡i cu schizofrenie. . cefalee ¿i somnolen¡å. bine tolerate. în vârstå de 12-17 ani. care a fost tratat cu olanzapinå.5-20 mg/zi. rezistentå la tratament (Grothe et al. Efectele adverse au fost moderate.5 ani. Modificårile de greutate ¿i BMI au fost evaluate în mod repetat. Studii asupra efectelor secundare Kumra et al au raportat în 1998 rezultatele unui studiu privind efectele olanzapinei comparativ cu clozapina la 23 copii ¿i adolescen¡i de 6-18 ani cu schizofrenie cu debut anterior vârstei de 12 ani. risperidonå (21) sau haloperidol (8). grea¡å ¿i vårsåturi. fiecare pacient a primit metforminå 500 mg de douå ori pe zi. de 1320 ani.

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 145 în 2002 privind cre¿terea în greutate la adolescen¡ii trata¡i cu olanzapinå ¿i risperidonå. Kemner et al au condus un studiu la 25 copii cu diagnostic de tulburare autistå sau PDD fårå alte specifica¡ii. În concluzie. Efectele secundare au inclus cre¿tere în greutate ¿i somnolen¡å. Pacien¡ii din grupurile tratate cu olanzapinå ¿i risperidonå au suferit o cre¿tere semnificativå în greutate.4 ± 0. Timp de 3 luni. Acest efect secundar ar trebui luat în considerare.1 ani).8 ± 2. Cre¿terea a fost mai importantå pentru olanzapinå. în vârstå de 6-16 ani (Kemner et al. în medie 1. BMI patern. Factorii asocia¡i pozitiv cu cre¿terea în greutate au fost sexul masculin. BMI bazal scåzut. 12 copii cu tulburare autistå.7 mg/zi.9% din cei cu risperidonå ¿i 12. adolescen¡i ¿i adul¡i.5 mg/zi) sau haloperidol (0. Timp de 12 såptåmâni pacien¡ii au primit olanzapinå 5-20 mg/zi la culcare. . Principalele efecte adverse au fost cre¿terea apetitului. Potenza et al au publicat în 1999 rezultatele unui studiu efectuat la 8 pacien¡i (4 adolescen¡i ¿i 4 adul¡i) cu diagnosticul principal de tulburare autistå sau PDD fårå alte specifica¡ii. mai ales la pacien¡ii cu risc crescut. au primit olanzapinå (2. Vârsta pacien¡ilor a variat între 5 ¿i 42 ani. Nu au existat anomalii hepatice sau EPS. în medie 7. mult mai mult decât la adul¡i.9 ± 2. Olanzapina ¿i risperidona sunt asociate cu cre¿terea extremå în greutate la adolescen¡i. 42. S-au monitorizat prospectiv såptåmânal greutatea ¿i BMI.5-20 mg/zi. Medicamentul a fost bine tolerat. spre deosebire de pacien¡ii din grupul cu haloperidol a cåror greutate nu s-a modificat. cre¿terea în greutate ¿i sedarea. råspunsul la tratament ¿i durata bolii nu se asociazå cu aceastå cre¿tere.5% din cei cu haloperidol. dozele de neuroleptice.7 mg/zi) timp de 6 såptåmâni. în cadrul unui studiu realizat în 2001 de cåtre Malone et al. timp de 12 såptåmâni. preocuparea scåzutå pentru cre¿terea în greutate. de 5-17 ani (medie 7. cele mai semnificative efecte adverse fiind apetitul crescut. pe când istoricul de terapie neurolepticå.5-20 mg/zi. în medie 7. 2002).25-5 mg/zi. în medie 10. Cre¿terea extremå în greutate (>7%) a fost întâlnitå la 90.8 ± 4. pacien¡ii au primit 2.5% dintre pacien¡ii pe olanzapinå. autorii considerå cå olanzapina ar putea fi eficientå ¿i bine toleratå la tratamentul PDD la copii.7 mg/zi.

diferen¡å care nu a putut fi atribuitå medica¡iei concomitente. s-au analizat înregistrårile EEG la 43 pacien¡i adul¡i ¿i adolescen¡i ce primesc zilnic 10-25 mg/zi olanzapinå ca tratament de rutinå. în medie 39. Doi copii au întrerupt olanzapina la sfâr¿itul studiului deoarece pårin¡ii au considerat cå dezavantajul cre¿terii în greutate este mai mare decât beneficiul terapeutic al medicamentului. Autorii considerå cå olanzapina este un medicament sigur la copii. iar consecin¡ele poten¡iale includ numeroase probleme de sånåtate. Înregistrårile EEG mai lente au fost semnificativ mai frecvente sub olanzapinå. Nu s-au detectat diferen¡e semnificative în activitatea epileptiformå între EEG-urile cu olanzapinå ¿i cele fårå. trata¡i anterior fårå succes cu alte antipsihotice. Conform scalei de probabilitate Naranjo.0 ani. Se recomandå monitorizare regulatå metabolicå la adolescen¡ii aparent sånåto¿i care primesc tratament cu olanzapinå. în special la adolescen¡i obezitatea este un efect advers serios. Autorii aten¡ioneazå cå. Haapasalo-Pesu et al au raportat în 2001 cazul a 3 adolescen¡i cu simptomatologie psihoticå. Se recomandå supravegherea atentå a pacien¡ilor cu risc convulsiv. Bloch et al au raportat în 2003 cazul a 5 adolescen¡i trata¡i cu olanzapinå. Råspunsul la olanzapinå pentru simptomele psihotice a fost semnificativ clinic în toate trei cazurile. Unul dintre pacien¡i a reu¿it ulterior så piardå kilogramele suplimentare. care au fost trata¡i cu olanzapinå 10 mg/zi. adolescen¡i (10-19 ani) ¿i adul¡i (peste 20 ani). în vârstå de 14-17 ani.146 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI cre¿tere în greutate ¿i scåderea puterii. În cadrul unui studiu efectuat de Pillmann et al. Vârsta pacien¡ilor a variat între 15-64 ani. care au dispårut la scåderea dozelor. Efectul secundar major a fost cre¿terea în greutate. Woods et al au analizat în 2002 baza de date pentru supraveghere postvânzare administratå de FDA pentru efectele adverse la olanzapinå pânå la data de 31 martie 2000. Efectele adverse raportate ¿i expunerea au fost divizate pe vârste: copii (0-9 ani). De¿i activitatea epileptiformå nu a crescut sub olanzapinå. în 2000. rela¡ia acestui fenomen cu olanzapina este „probabilå”. Riscurile de simptome extrapiramidale . anomalii EEG nespecifice pot fi mai frecvente decât sub alte neuroleptice. Expunerea pacien¡ilor pânå la aceea¿i datå a fost oferitå de producåtor. Doi dintre adolescen¡i au dezvoltat diabet ¿i trei au råspuns cu tulburåri ale metabolismului glucidic. Trei copii au avut EPS.

Pacientul s-a prezentat cu o simptomatologie opioid-like.3 mg/zi (30 pacien¡i) sau olanzapinå în medie 17. Rosenbraugh et al au descris în 2001 cazul unui båiat alb de 13 ani în tratament cu olanzapinå ¿i litiu. nu s-a luat în considerare un posibil efect advers al medica¡iei. Dupå 6 zile de . Corela¡ii separate legate de sex au fost semnificative doar pentru pacien¡ii de sex feminin care au primit olanzapinå. anomalii ale func¡iei hepatice ¿i diskinezie tardivå. Corela¡ii între concentra¡ia plasmaticå a medicamentului ¿i nivelul de prolactinå s-au putut stabili doar pentru olanzapinå. iar cele pentru diskinezie tardivå au fost comparabile la adolescen¡i ¿i adul¡i.5 ± 2.8 mg/zi (12 pacien¡i). S-au recoltat probe de sânge pentru determinarea concentra¡iilor plasmatice de haloperidol. care s-a prezentat la spital pentru slåbiciune severå ¿i modificåri EKG sugestive pentru afectare miocardiacå. Kochhar et al au raportat în 2002 cazul unui båiat cu supradozå de olanzapinå. iar anomaliile EKG sunt manifeståri cunoscute ale terapiei cu litiu. haloperidol redus.4 ± 8. desmetilclozapinå ¿i olanzapinå. autorii aratå cå EPS nu sunt mai frecvente la copiii ¿i adolescen¡ii trata¡i cu olanzapinå decât la adul¡i. Nu s-au notat diferen¡e legate de sex între concentra¡iile sau dozele de antipsihotic. cre¿terea în greutate. Pacien¡ii cu cel mai mare nivel plasmatic de prolactinå au avut galactoree. Frecven¡a anumitor efecte secundare variazå cu vârsta. Sunt necesare studii suplimentare privind proprietå¡ile antipsihoticelor de a cre¿te nivelul seric al prolactinei. La adolescen¡i au fost mai frecvente sedarea. În ciuda unui nivel plasmatic crescut de olanzapinå. pacientul ¿i-a revenit complet ¿i fårå sechele. La copii au fost mult mai frecvente sedarea. cre¿terea în greutate. În concluzie. clozapinå. cu debut înainte de 13 ani. Pacien¡ii au primit timp de 6-8 såptåmâni haloperidol în medie 15. clozapinå în medie 269. În acel moment.1 mg/zi (15 pacien¡i). în vârstå de 12 ani. anomalii ale func¡iei hepatice ¿i cre¿teri ale nivelului de prolactinå. Alfaro et al au condus în 2002 un studiu privind corela¡ia dintre nivelul seric al antipsihoticelor ¿i concentra¡iile de prolactinå la 57 copii ¿i adolescen¡i cu schizofrenie sau tulburare psihoticå fårå alte specifica¡ii.9 ± 173.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 147 au fost similare în cele trei grupuri. precum ¿i pentru determinarea nivelurilor serice de prolactinå. Momentul instalårii slåbiciunii a coincis cu momentul începerii terapiei cu olanzapinå.

såptåmânal ¿i la 36 de ore de la doza finalå. La studiu au participat 8 copii ¿i adolescen¡i de 10-18 ani cu schizofrenie cu debut în copilårie. fårå modificåri în dietå. ca ¿i al¡i agen¡i neuroleptici. 23 tineri cu boalå bipolarå. Cazul a fost raportat de Domon et al. cum ar fi afectare miocardialå. Efectele secundare au inclus sedarea ¿i cre¿terea în greutate. care s-au rezolvat prin renun¡area la olanzapinå.5-20 mg/zi timp de 8 såptåmâni. în 2001. poate cauza rhabdomiolizå.5-20 mg/zi în cadrul unui studiu realizat de Frazier et al. AIMS ¿i SNRS. iar pentru efectele adverse scalele STESS. consideratå neascultare ¿i tulburare opozi¡ionalå. Concentra¡ia de olanzapinå a fost similarå celei descoperite la pacien¡ii adul¡i cu schizofrenie nefumåtori. Litiul a fost adåugat datoritå interpretårii gre¿ite a acestei atitudini. în 2001. Efectele medicamentelor ¿i efectele secundare trebuie luate întotdeauna în considerare în fa¡a unui complex morbid. O adolescentå de 16 ani în terapie cu olanzapinå a dezvoltat cetoacidozå diabeticå. au primit timp de 8 såptåmâni olanzapinå 2. Olanzapina. Un adolescent sub tratament cu olanzapinå a dezvoltat hiperglicemie ¿i hipertrigliceridemie. iar dupå încå 14 zile copilul a fost nevoit så råmânå în pat.3 kg). Studii de farmacocineticå Grothe et al au publicat în 2000 un studiu privind farmacocinetica olanzapinei la copiii ¿i adolescen¡ii cu schizofrenie. în 2001. rezistentå la tratament.148 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI olanzapinå pacientul a acuzat mialgii. în 2000. Chang et al au raportat. 3 cazuri de copii prepuberi cu episod maniacal acut. în vârstå de 5-14 ani.0 ± 2. Olanzapina a fost bine toleratå ¿i EPS nu au fost semnificative. Numai când s-a luat în considerare un posibil efect advers al medicamentelor s-a putut pune un diagnostic corect al stårii copilului: rhabdomiolizå induså de olanzapinå. administrare de insulinå sau de hipoglicemiante orale. care au primit olanzapinå alåturi de tratamentul lor ortimizant deja existent. S-au colectat probe de sânge venos. cu episod maniacal/mixt/ hipomaniacal acut. Greutatea corporalå a crescut semnificativ pe parcursul studiului (5. Pacien¡ii au primit olanzapinå 2. diagnostica¡i cu boalå bipolarå. Litiul poate determina multiple modificåri EKG. conform raportului realizat de Selva et al. dar de douå ori . Pentru evaluarea clinicå s-a aplicat scala BPRS.

Reimherr et al prezintå un studiu realizat asupra a 43 copii ¿i adolescen¡i cu tulburåri afective cu simptome psihotice. iar timpul mediu de înjumåtå¡ire de 37. privind efectul quetiapinei ca tratament adjuvant la 30 adolescen¡i de 12-18 ani cu boalå bipolarå. Nu s-a putut stabili o corela¡ie între concentra¡ia de olanzapinå ¿i scorurile BPRS. Nu s-au notat diferen¡e semnificative între grupuri din punctul de vedere al siguran¡ei. trata¡i cu quetiapinå. controlat placebo. bine tolerate. grea¡å ¿i vårsåturi. Sedarea medie sau moderatå a fost semnificativ mai frecventå la pacien¡ii cu divalproex ¿i quetiapinå. Au fost analizate retrospectiv foile de observa¡ie ale pacien¡ilor. AIMS. privind dozarea ¿i eficacitatea acesteia (Reimherr et al. Efectele adverse au fost moderate. iar datoritå frecven¡ei lor scåzute nu s-a putut stabili o corela¡ie cu concentra¡ia plasmaticå a medicamentului. Grupul care a primit divalproex ¿i quetiapinå a avut o scådere mai importantå a scorurilor (87% pacien¡i au avut o sådere cu 50% a scorurilor YMRS) decât grupul pe divalproex cu placebo (53% pacien¡i au avut o scådere de 50%). constipa¡ie. 2002). fiind ¿i bine toleratå.1 ore. simptomatologia fiind evaluatå cu CGI. iar tolerabilitatea cu AIMS. Clearance-ul oral mediu a fost de 9.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 149 mai mari ca la pacien¡ii adul¡i cu schizofrenie fumåtori.4 L/h. Autorii considerå cå asocierea de quetiapinå la divalproex reprezintå un tratament mai eficient decât divalproexul singur în tratamentul maniei acute la adolescen¡ii bipolari.6 ± 2. Eficacitatea clinicå a fost monitorizatå cu YMRS. QUETIAPINA Studii clinice Delbello et al au realizat în 2002 un studiu dublu-orb. Doza generalå recomandatå este de 5-10 mg/zi într-o singurå administrare. CDRS. PANSS. BAS. CGI.2 ± 5. La stabilirea dozei ini¡iale de olanzapinå ar trebui luatå în considerare greutatea pacientului. ¿i au inclus apetit crescut. Vârsta pacien¡ilor a fost de 6-18 ani (în medie 13 ± 3 ani). cefalee ¿i somnolen¡å. . Pacien¡ii au primit divalproex 20 mg/kgc/zi ¿i au fost randomiza¡i pentru terapia combinatå cu quetiapinå pânå la 450 mg/zi (în medie 432 mg/zi) sau cu placebo. cu o dozå ¡intå de 10 mg/zi.

timp de 8 såptåmâni. Scorurile AIMS au fost negative pentru to¡i pacien¡ii. S-au efectuat analize farmacocinetice ale concentra¡iilor plasmatice de quetiapinå. Nu s-au detectat diferen¡e semnificative între parametrii farmacocinetici ai quetiapinei între dozele de 100 ¿i 400 mg de douå ori pe zi. neurologice ¿i de laborator. McConville et al au publicat în 2000 rezultatele unui studiu realizat la 10 adolescen¡i de 12. Simptomatologia psihoticå a fost evaluatå prin scalele BPRS. Adolescen¡ii au primit quetiapinå oral de douå ori pe zi începând cu 25 mg de douå ori pe zi ¿i atingând 400 mg de douå ori pe zi în ziua 20. în medie 467 mg/zi. privind farmacocinetica. Autorii trag concluzia cå tratamentul cu quetiapinå este sigur ¿i eficient la copiii ¿i adolescen¡ii cu tulburåri afective. Cele mai frecvente efecte secundare au fost fatigabilitatea.3-15. precum ¿i evaluåri clinice (BPRS.5 ± 10. SANS modificatå).9 ani cu tulburåri psihotice cronice sau intermitente. PANSS ¿i YMRS. ame¡eala ¿i cefaleea. Studiul s-a oprit în ziua 21. timp de 12. CGI. 15 adolescen¡i cu tulburare psihoticå. S-a administrat quetiapinå 300-800 mg/zi. privind eficacitatea ¿i tolerabilitatea quetiapinei la adolescen¡ii psihotici. Hormonul tiroidian T4 a avut o tendin¡å descrescåtoare. de 13-17 ani. Doza medie de quetiapinå a fost de 307 ± 189 mg/zi (50-800 mg). 95% din pacien¡i au avut scoruri CGI îmbunåtå¡ite. în medie 15. Se sugereazå cå tratamentul cu quetiapinå este eficient la tinerii cu tulburare psihoticå ¿i are un profil de efecte secundare favorabil. iar TSH crescåtoare.1 ani. cel mai frecvent fiind Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie (79%). agita¡ia.9%). Quetiapina a fost semnificativ eficientå (93% dintre pacien¡i au au avut scoruri foarte mult sau mult îmbunåtå¡ite) în reducerea simptomatologiei psihotice conform scalelor men¡ionate. Nivelurile de prolactinå ¿i colesterol au råmas neschimbate. au fost cuprin¿i într-un studiu realizat de Shaw et al. care înså a dispårut la aproximativ 1 såptåmânå de la introducerea quetiapinei. Cre¿terea medie în greutate a fost de 4 kg. Nu s-au raportat efecte secundare . CGIS.3 luni. Efecte secundare comune au fost somnolen¡a.150 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Cei mai mul¡i pacien¡i au avut cel pu¡in 2 diagnostice. boalå bipolarå II (65%) ¿i Tulburarea de stres posttraumatic (27. tolerabilitatea ¿i eficacitatea clinicå a quetiapinei. în 2001.

Quetiapina a fost bine toleratå ¿i eficientå la numårul mic de adolescen¡i lua¡i în studiu. Scåderile mici ¿i intermitente ale hormonului tiroidian liber T4 nu s-au asociat cu modificåri ale TSH. devenind un studiu pe termen lung. Hayden prezintå în 2001 cazul unei adolescente diagnosticate cu schizofrenie. Autorii considerå cå tratamentul cu quetiapinå s-a asociat cu îmbunåtå¡iri în simptomele pozitive ¿i negative la adolescen¡ii cu simptome psihotice. În concluzie.0 ± 0.9 la 7 ± 2. Dupå 28 de luni nu se semnalaserå efecte secundare. în vârstå de 14 ani. iar cele negative încå se ameliorau la 18 luni de tratament. Párraga et al prezintå 2 copii cu boalå Tourette ¿i tulburåri comorbide. nici unul din pacien¡i neprimind tratament pentru EPS. CGI-S (de la 5.7 la 5. în 2001. 2001).2 la 3. Cele mai multe efecte secundare au fost medii.8 ± 3. se afirmå cå farmacocinetica quetiapinei este independentå de dozå ¿i este similarå celei raportate pentru adul¡i. . EPS s-au ameliorat pe parcursul studiului. SANS modificatå. iar cea neurologicå cu SAS ¿i AIMS. Monitorizarea psihiatricå a fost realizatå cu BPRS. cefaleea ¿i faringita.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 151 semnificative.9 ± 1. 25-150 mg de douå ori pe zi (Párraga et al. medii ¿i moderate. conform BPRS (de la 35. Autorii aten¡ioneazå cå sunt necesare studii pe termen lung pentru a vedea dacå aceste date pot fi generalizate. Cele mai frecvente efecte secundare au fost somnolen¡a. Simptomele pozitive ¿i negative s-au îmbunåtå¡it în timpul studiului. 3 pacien¡i au crescut în greutate. Simptomele pozitive s-au ameliorat continuu în primele 8 luni de tratament. Quetiapina a ameliorat simptomele pozitive ¿i negative cuantificate prin BPRS.2) ¿i SANS (de la 12.4). la care s-a administrat quetiapinå timp de 28 luni.5 ± 0.9). CGI-S ¿i SANS. Timp de maxim 88 de såptåmâni pacien¡ii au primit 300800 mg/zi quetiapinå (în medie 600 mg/zi). Studiul anterior a fost extins de McConville et al. cele mai frecvente fiind tahicardia ¿i insomnia. iar informa¡iile descriptive merg pânå în såptåmâna 88. Sunt necesare studii suplimentare pe popula¡ii mai largi de adolescen¡i pentru a clarifica problema cre¿terii în greutate sub quetiapinå. CGI-S. care au fost trata¡i cu quetiapinå în doze scåzute.8 ± 0. unii pacien¡i având nevoie ¿i de terapie suplimentarå. Evaluarea statisticå a fost realizatå la 64 de såptåmâni.

Datoritå lipsei de îmbunåtå¡ire dupå 8 såptåmâni. Un studiu anterior cu metilfenidat ¿i psihoterapie nu a fost eficient. Rezolu¡ia simptomatologiei a persistat la 90 de zile de tratament cu quetiapinå 1000 mg ¿i cu produsul pe bazå de amfetamine 45 mg/zi. s-a decis înlocuirea olanzapinei cu quetiapinå. Greutatea lui s-a stabilizat la 47 kg. încå din såptåmâna 3 de tratament. Robertson et al prezintå în 2000 cazul unui adolescent de 12 ani cu tulburare de conduitå de severitate moderatå ¿i ADHD. cu adåugarea unei doze importante de litiu (1125 mg/zi). dar violen¡a crescutå a impus cre¿terea dozei la 20 mg/zi.152 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI S-au folosit YGTSS pentru måsurarea frecven¡ei ticurilor ¿i ESRS pentru måsurarea simptomelor diskinetice. litiul a fost oprit. Rezultatele ¿colare au devenit excep¡ionale. Doza de olanzapinå a fost scåzutå la 10 mg/zi.7 kg). cu comportament disruptiv sever ¿i agresivitate împotriva membrilor familiei. se sugereazå aten¡ie la interpretarea datelor ¿i oportunitatea unor studii controlate viitoare. iar amfetaminele scåzute la 45 mg/zi. Tratamentul bazat pe amfetamine a fost întrerupt. ¿i era subponderal. La evaluarea ini¡ialå.5 kg) ¿i tremorul inten¡ional mediu. Deoarece acesta nu a fost un studiu controlat. Timp de 8 såptåmâni a fost adåugat valproat 750 mg. dar a trebuit så fie reluat datoritå cre¿terii severitå¡ii simptomatologiei (Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie). Observa¡iile clinice ¿i scalele standardizate au sugerat cå medicamentul a avut efecte favorabile asupra ticurilor ¿i simptomelor asociate. Deoarece pacientul a continuat så manifeste agresivitate. fårå amelioråri notabile. quetiapina a fost crescutå la 1000 mg/zi. Datoritå cre¿terii rapide în greutate ¿i ameliorårilor minime. scåderea apetitului) au fost minime. care împiedica prezen¡a la ¿coalå. ¿i au dispårut treptat pe parcursul studiului. Singurele efecte secundare observate au fost cre¿terea în greutate (14. ob¡inându-se doar un beneficiu par¡ial. copilul lua un produs pe bazå de amfetamine 60 mg/zi ¿i imipraminå 75 mg/zi de 2 ani. Quetiapina a fost crescutå treptat de la 50 la 300 mg/zi. s-a oprit imipramina ¿i s-a introdus olanzapinå 15 mg/zi timp de 6 såptåmâni. Nu au existat EPS måsurate pe scala ESRS. dar cu o cre¿tere importantå în greutate (8. . Pacientul a experimentat o reducere dramaticå a simptomatologiei psihiatrice. fårå efecte secundare. Efectele secundare (ame¡ealå. Datoritå asocierii unei tulburåri de dispozi¡ie. fiind întrerupt.

fårå cre¿tere în greutate. Dupå tratamentul cu lorazepam s-a instalat somnolen¡å. S-a administrat quetiapinå 300800 mg/zi. Studii asupra efectelor secundare Catalano et al raporteazå în 2002 cazul unei adolescente de 15 ani ce a ingerat o supradozå de quetiapinå în scop suicidar (1250 mg quetiapinå.1 ani.6 mg/kgc). Efecte secundare comune au fost somnolen¡a. urmatå de reinstalarea statusului mental la 16 ore de la ingestie. ame¡eala ¿i cefaleea. Au apårut multiple simptome. Se considerå astfel cå tratamentul cu quetiapinå împreunå cu divalproex reprezintå un tratament mai eficient decât divalproaxul singur în mania acutå la adolescen¡ii bipolari. fiind ¿i bine toleratå. iar nivelurile de prolactinå ¿i colesterol au råmas neschimbate. În decurs de 1 orå s-a instalat letargia. în medie 467 mg/zi. agita¡ie. Nu s-au descoperit anomalii cardiace sau de laborator. în medie 15. Vârsta pacien¡ilor a variat între 13 ¿i 17 ani. Se sugereazå cå quetiapina este eficientå în tratamentul tinerilor cu tulburare psihoticå ¿i are un profil de efecte secundare favorabil. Shaw et al au publicat în 2001 un studiu privind eficacitatea ¿i tolerabilitatea quetiapinei la 15 adolescen¡i cu tulburare psihoticå. Nu s-au notat diferen¡e semnificative între grupuri din punctul de vedere al siguran¡ei. printre care tahicardie. agita¡ia. Juhl et al au raportat în 2002 cazul unei adolescente de 11 ani care a ingerat o supradozå de quetiapinå (1300 mg. timp de 8 såptåmâni. Sedarea medie sau moderatå a fost semnificativ mai frecventå la pacien¡ii cu divalproex ¿i quetiapinå. reprezentând 21. iar TSH crescåtoare. Hormonul tiroidian T4 a avut o tendin¡å descrescåtoare.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 153 Autorii considerå cå quetiapina în dozå mare a suprimat cu succes simptomele psihiatrice ale pacientului. în 2002.1 kg. au primit divalproex 20 mg/kgc/zi ¿i au fost repartiza¡i random pentru terapia combinatå cu quetiapinå pânå la 450 mg/zi (în medie 432 mg/zi) sau cu placebo în cadrul unui studiu efectuat de DELBELLO et al.2 mg/kgc). în vârstå de 12-18 ani. hipotensiune ¿i pierderea con¿tien¡ei. Cre¿terea medie în greutate a fost de 4. reprezentând 22. 30 adolescen¡i cu boalå bipolarå. . urmatå la 3 ore de la ingestie de un episod de agita¡ie ¿i combativitate. Acest raport al unei supradoze de quetiapinå la un adolescent aratå un curs mai degrabå benign al intoxica¡iei.

25 mg/zi (0.3-15. 24 copii de 4-18 ani (în medie 11.154 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI O adolescentå diagnosticatå cu schizofrenie. EPS s-au ameliorat pe parcursul studiului. s-a oprit în ziua 21. Dupå 28 de luni nu se semnalaserå efecte secundare. Cazul a fost raportat de HAYDEN et al. Autorii considerå cå quetiapina a fost bine toleratå ¿i eficientå la numårul mic de adolescen¡i lua¡i în studiu. în vârstå de 14 ani. 25-150 mg de douå ori pe zi (Párraga et al. 10 adolescen¡i cu tulburåri psihotice cronice sau intermitente. realizat de McConville et al. în 2000.0 ± 11. prezentat de Took et al. unii pacien¡i având nevoie ¿i de terapie suplimentarå (McConville et al. scåderea apetitului) au fost minime. Nu s-au raportat efecte secundare semnificative.5 mg/zi). iar cele negative încå se ameliorau la 18 luni de tratament. 2001). rezultatele fiind semnificative statistic. Efectele secundare (ame¡ealå. timp în care pacien¡ii au primit 300-800 mg/zi quetiapinå (în medie 600 mg/zi). în 2001.5 kg/m2 în medie (1. în doze medii de 1.5 luni (2-27 luni). 2001). medii ¿i moderate. Cele mai multe efecte secundare au fost medii. Simptomele pozitive s-au ameliorat continuu în primele 8 luni de tratament. Risperidona a fost administratå în medie timp de 11. în 2000. 3 pacien¡i au crescut în greutate. ¿i au dispårut treptat pe parcursul studiului. . Cele mai frecvente efecte secundare au fost somnolen¡a. iar a BMI de 5.4 kg). Párraga et al raporteazå cazul a 2 copii cu boalå Tourette ¿i tulburåri comorbide. Studiul.9 ani. care au fost trata¡i cu quetiapinå în doze scåzute.5 kg (de la 3.8 kg/m2). nici unul dintre pacien¡i neprimind tratament pentru EPS.7 ani) care au avut o cre¿tere a BMI mai mare de 1 kg/m2 sub risperidonå ¿i care din acest motiv au fost trecu¡i pe quetiapinå au fost cuprin¿i într-un studiu retrospectiv care a analizat cre¿terea în greutate a copiilor sub risperidonå ¿i apoi sub quetiapinå. au primit quetiapinå oral de douå ori pe zi începând cu 25 mg de douå ori pe zi ¿i atingând 400 mg de douå ori pe zi în ziua 20. Scåderile mici ¿i intermitente ale hormonului tiroidian liber T4 nu s-au asociat cu modificåri ale TSH.53.6 ± 3. Nu au existat EPS måsurate pe scala ESRS. cre¿terea medie în greutate fiind de 16.1-13. Acela¿i studiu a fost extins de McConville la 88 de såptåmâni. a primit quetiapinå timp de 28 luni.3 la 41. cefaleea ¿i faringita. în vârstå de 12. Autorii considerå cå sunt necesare studii suplimentare pe popula¡ii mai largi de adolescen¡i pentru a clarifica problema cre¿terii în greutate sub quetiapinå. cele mai frecvente fiind tahicardia ¿i insomnia.

fårå cre¿tere în greutate. au fost cuprin¿i într-un studiu retrospectiv realizat de Grcevich et al. trata¡i cu quetiapinå. cre¿terea medie în greutate a fost de 5. Nici .6 luni (3-18 luni). care înså a dispårut la aproximativ 1 såptåmânå de la introducerea quetiapinei. Deoarece pacientul a continuat så manifeste agresivitate. 14 pacien¡i cu schizofrenie.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 155 Quetiapina a fost administratå în doze medii de 278 mg/zi (75-900 mg/zi). Datoritå cre¿terii rapide în greutate ¿i ameliorårilor minime.9 mg/zi (75-600).4 zile (7-969 zile). Greutatea lui s-a stabilizat la 47 kg. Aceste rezultate sugereazå cå adolescen¡ii ¿i copiii cu cre¿tere excesivå în greutate sub risperidonå au o ratå mai scåzutå de cre¿tere în greutate dupå trecerea pe quetiapinå. iar durata medie a tratamentului de 327. imipraminå. Doza medie de quetiapinå a fost de 308.2 ± 1.2 kg). În concluzie se men¡ioneazå cå tratamentul cu quetiapinå este sigur ¿i eficient la copiii ¿i adolescen¡ii cu tulburåri afective. în vârstå de 7-16 ani (în medie 11. s-a decis înlocuirea olanzapinei cu quetiapinå. iar amfetaminele scåzute la 45 mg/zi.5 kg/m2) nu a fost semnificativå. în 2001. quetiapina a fost crescutå la 1000 mg/zi. precum ¿i psihoterapie. Pacientul a experimentat o reducere dramaticå a simptomatologiei psihiatrice. semnificativå statistic. Vârsta pacien¡ilor a fost cuprinså între 6-18 ani (în medie 13 ± 3 ani). olanzapinå. cre¿terea apetitului. Cel mai frecvent efect secundar a fost fatigabilitatea. Autorii considerå cå tratamentul cu quetiapinå în dozå mare a suprimat cu succes simptomele psihiatrice ale pacientului. trata¡i cu quetiapinå. Dupå trecerea de la risperidonå la quetiapinå.8 ± 3. valproat. Quetiapina a fost crescutå treptat de la 50 la 300 mg/zi. Efectele secundare cele mai frecvente au fost cre¿terea în greutate. sedarea ¿i efectele anticolinergice.6 ani). fårå efecte secundare. pe când cre¿terea medie a BMI de 1. Copilul a primit tratament anterior cu metilfenidat.7 la 4. Robertson et al au raportat în 2000 cazul unui copil de 12 ani cu tulburare de conduitå de severitate moderatå ¿i ADHD.2 kg/m2 (de la –1. Reimherr prezintå rezultatele unui studiu retrospectiv efectuat în 2002 la 243 copii ¿i adolescen¡i cu tulburåri afective cu simptome psihotice.4 la 15. un produs pe bazå de amfetamine. timp mediu de 11. litiu. cu comportament disruptiv sever ¿i agresivitate împotriva membrilor familiei. boalå schizoafectivå sau tulburare psihoticå fårå alte specifica¡ii.4 kg (de la -3.

paroxetinå 20 mg/zi de 1 zi.2 kg la quetiapinå ¿i 6. nu s-a constatat nici o cre¿tere în greutate. tulburare de conduitå ¿i retard mental mediu. Metformina a fost întreruptå treptat. iar dupå o såptåmânå glicemia a scåzut sub 120 mg/dl. trigliceridemia 456 mg/dl. În timpul terapiei de 3 luni cu quetiapinå. Quetiapina a fost înlocuitå cu risperidonå. Cre¿terea în greutate a fost cel mai des întâlnit efect secundar la toate cele trei medicamente. Trigliceridemia la 1 såptåmânå de la oprirea quetiapinei era de 167 mg/dl. quetiapinå 600 mg/zi de peste 3 luni. Glicemia era de 144 mg/dl. Cre¿terea în greutate nu a fost dependentå de dozå pentru nici un medicament analizat. Domon et al prezintå în 2002 cazul unei adolescente africano-americane de 17 ani cu boalå bipolarå. iar colesterolul 235 mg/dl. Cu 2 luni înainte de a intra în aten¡ia autorilor. comparativ cu cei trata¡i cu olanzapinå.4 kg la olanzapinå. pacienta era în tratament cu divalproex 1500 mg/zi de peste 8 luni.9 kg la risperidonå. A început o dietå hipocaloricå ¿i tratament cu metformin 1000 mg de douå ori pe zi. iar colesterolul de 196 mg/dl. În aceastå perioadå. Tot Grcevich et al au prezentat în 2001 rezultatele unui studiu comparativ retrospectiv privind efectele secundare la antipsihoticele atipice la 97 copii ¿i adolescen¡i trata¡i cu risperidonå (75). se afirmå cå tratamentul cu quetiapinå pare så fie sigur ¿i eficient la copiii ¿i adolescen¡ii cu tulburåri psihotice.5 kg.156 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI un pacient nu a avut nevoie de scåderea dozelor sau oprirea tratamentului datoritå efectelor adverse. la 1 såptåmânå dupå normalizarea glicemiei. Apari¡ia EPS a impus tratament la 19% dintre pacien¡ii pe risperidonå. 2001a). greutatea ei a råmas între 73. ¿i bine tolerat ca terapie de între¡inere (Grcevich. dupå 3 luni cre¿terea medie în greutate fiind 3. Autorii aten¡ioneazå clinicienii cå ar trebui så cântåreascå atent riscul cre¿terii în greutate ¿i al EPS fa¡å de poten¡ialele beneficii atunci când prescriu antipsihotice atipice la copii ¿i adolescen¡i. pacienta a fost diagnosticatå cu diabet zaharat II. Autorii comenteazå cå pacienta a dezvoltat diabet la scurt timp dupå . Pacien¡ii trata¡i cu quetiapinå au fost cel mai pu¡in predispu¿i la cre¿terea în greutate. 7% dintre cei pe olanzapinå ¿i 4% dintre cei pe quetiapinå.6 ¿i 75. În concluzie. Quetiapina poate furniza un profil al efectelor secundare mai avantajos decât risperidona ¿i olanzapina la copii ¿i adolescen¡i (Grcevich. olanzapinå (16) sau quetiapinå (25) (unii copii fiind trata¡i secven¡ial cu mai mult de un medicament). 3. În momentul luårii în eviden¡å. 2001b).

nu par så fie secundare acesteia. 12 pacien¡i cu autism sau tulburare pervazivå de dezvoltare fårå alte specifica¡ii. mecanismul råmânând în continuare neclar. în 2000.6 ± 5.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 157 introducerea quetiapinei. CGI-S. Nu s-au observat efecte cardiovasculare.315. Schimbarea în greutate a fost în medie de –2. Nu s-au raportat efecte secundare semnificative.9 ani cu tulburåri psihotice cronice sau intermitente. cele mai frecvente fiind tahicardia ¿i insomnia.6 kg (între –16 ¿i +3 kg). Ziprasidona pare så aibå poten¡ial pentru îmbunåtå¡irea simptomelor ca agresivitatea. Pacien¡ii au primit ziprasidonå 20-120 mg/zi între 6-30 såptåmâni. Quetiapina a ameliorat simptomele pozitive ¿i negative cuantificate prin BPRS. neurologice ¿i de laborator. Cel mai important efect secundar a fost sedarea tranzitorie. Nu s-au detectat diferen¡e semnificative între parametrii farmacocinetici ai quetiapinei între dozele de 100 ¿i 400 mg de douå ori pe zi. Pentru evaluarea eficacitå¡ii s-a folosit scala CGI. Farmacocinetica quetiapinei este independentå de dozå ¿i este similarå celei raportate pentru adul¡i. Studii de farmacocineticå Farmacocinetica quetiapinei la adolescen¡i a fost studiatå de McConville et al. în 2002. SANS modificatå. 50% dintre pacien¡i au fost considera¡i responderi (scor CGI îmbunåtå¡it sau mult îmbunåtå¡it). ZIPRASIDONA Studii clinice McDougle et al prezintå. CGI-S. Studiul s-a oprit în ziua 21. precum ¿i evaluåri clinice (BPRS. Quetiapina a fost bine toleratå ¿i eficientå la numårul mic de adolescen¡i lua¡i în studiu.62 ± 4. de¿i legate de cre¿terea în greutate. în vârstå de 8-20 ani (medie 11. Nu s-au observat cre¿teri semnificative în greutate la tratamentul pe termen scurt. adolescen¡ii ¿i adul¡ii tineri cu autism. S-au efectuat analize farmacocinetice ale concentra¡iilor plasmatice de quetiapinå. SANS modificatå). folosind 10 adolescen¡i de 12. agita¡ia ¿i iritabilitatea la copiii. . Se considerå cå hiperglicemia ¿i hipertrigliceridemia.38 ani). care au primit quetiapinå oral de douå ori pe zi începând cu 25 mg de douå ori pe zi ¿i atingând 400 mg de douå ori pe zi în ziua 20. iar nivelurile glicemiei au început så se normalizeze dupå întreruperea medicamentului.

62 ± 4. Nu s-au observat EPS. Goetz Videotape Rating Scale ¿i CY-BOCS. Cel mai important efect secundar a fost sedarea tranzitorie. S-a administrat ziprasidonå 5-40 mg/zi sau placebo pentru 56 de zile. Autorii subliniazå poten¡ialul cardiotoxic al acestor medicamente. Cel mai comun efect secundar a fost somnolen¡a tranzitorie moderatå. Studii asupra efectelor secundare McDougle et al analizeazå în 2002 efectele folosirii ziprasidonei la 12 pacien¡i cu autism sau tulburare pervazivå de dezvoltare fårå alte specifica¡ii. Schimbarea în greutate a fost în medie de –2. în vârstå de 8-20 ani (medie 11. 28 pacien¡i cu sindrom Tourette sau ticuri cronice. de 7-17 ani. Ziprasidona a fost semnificativ mai eficientå decât placebo pentru reducerea scorului CGI ¿i YGTSS. S-a administrat ziprasidonå 5-40 mg/zi sau placebo pentru 56 de zile. 2000b). Pacien¡ii au primit ziprasidonå 20-120 mg/zi între 6-30 såptåmâni.6 kg (între –16 ¿i +3 kg). precum ¿i în reducerea ticurilor contorizate cu Goetz Videotape Rating Scale. în 2000 (Sallee. . revenind la înregistrarea de bazå dupå 80 de ore de la ingestie. au participat la un studiu pilot realizat în 2000 de Sallee et al (Sallee.6 ± 5. Nu s-au observat EPS. Pacientul a dezvoltat complexe QRS largi ¿i intervale QT prelungite. Cel mai comun efect secundar a fost somnolen¡a tranzitorie moderatå. Biswas et al raporteazå în 2003 cazul unui adolescent de 17 ani ce a ingerat o supradozå de ziprasidonå ¿i bupropion.158 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 28 pacien¡i cu sindrom Tourette sau ticuri cronice. CGI-S pentru sindromul Tourette. Autorii considerå cå ziprasidona 5-20 mg/zi pare eficientå ¿i bine toleratå în tratamentul sindromului Tourette ¿i pare a fi asociatå cu risc scåzut de EPS la copii.38 ani). Nu s-au observat efecte cardiovasculare. S-au aplicat YGTSS. de 7-17 ani. 2000b). au fost inclu¿i într-un studiu realizat de Sallee et al. I s-a administrat terapie antiaritmicå.

• rareori pot apårea halucina¡ii terifiante. diaree sau vårsåturi. copilul nu folose¿te termenul de „deprimat“ sau „trist“. • iritabilitate. • plânge sau ¡ipå cu u¿urin¡å. encoprezis. • agita¡ie psihomotorie sau lentoare. • adesea are ¿i o u¿oarå întârziere în dezvoltare. par „neferici¡i“. • sentimente de vinovå¡ie etc.. . • scåderea în greutate sau modificarea aspectului fizic. pierderea apetitului. dispozi¡ia depresivå ascunzându-se în spatele unor manifeståri cum sunt: • copilul este apatic. pierderea chefului de joacå. vårsåturi sau inapeten¡å. 3. • tentativele de suicid sunt rare. Diagnosticul poate fi dificil. Acest lucru reprezintå un pas important: având criterii standardizate. episodul depresiv are ni¿te particularitå¡i care diferen¡iazå aceastå tulburare fa¡å de cea apårutå la adult: • iritabilitatea (criteriu men¡ionat ¿i în DSM ca fiind specific depresiei copilului). sparge obiecte etc. lentoare motorie ¿i verbalå. citat de Udri¿toiu T. prezentåm pe scurt câteva aspecte. cât ¿i în elaborarea unor noi strategii terapeutice. mai ales dacå sunt folosite criteriile pentru adult. • aspectul copiilor depresivi este particular. La copil ¿i adolescent. dureri abdominale. Marinescu D. înso¡ite de anxietate. fårå energie ¿i vitalitate. abuzul sau îngrijirea inadecvatå. scåderea imaginii de sine (apreciatå prin întrebåri indirecte). • se exclud neglijarea. ciclice atipice (ADT. • stagneazå în greutate motivat sau nu de diaree. refuzå alimenta¡ia. • scad performan¡ele ¿colare. 1. • uneori apar simptome de tip „criteriu DSM“: apatie. 2. „amårâ¡i“. dar afirmå adesea cå „nu are chef“ sau cå „se plictise¿te“. în manualele de diagnostic nu existau precizåri cu privire la depresia la copil. • copilul preferå så stea singur. refuzå så se joace. Pre¿colarul nu poate afirma de obicei cå se simte trist. „certåre¡“. • insomnie sau hipersomnie.1 4. • scade puterea de concentrare a aten¡iei.): . Clasificarea medicamentelor antidepresive Prezentåm o variantå de clasificare a medicamentelor antidepresive care folose¿te criterii combinate: chimice ¿i psihofarmacologice (Pöldinger. Boi¿teanu P 2001) (tabelul 4. Depresia ¿colarului este presåratå atât cu tråsåturi anxioase cât ¿i depresive: • ini¡ial apar simptome psihosomatice ca: dureri abdominale. 1990. tetraciclice. Defini¡ie Medicamentele antidepresive (AD) sunt substan¡e chimice apar¡inând unor clase diferite. îi „repede“ pe cei care încearcå så îl abordeze. 1 Ini¡ial.4 TRATAMENTUL ANTIDEPRESIV LA COPIL ªI ADOLESCENT 4. Antidepresivele tip inhibitori ai recaptårii noradrenalinei (IRNA). • incapacitate de a se descurca în situa¡ii frustrante. dar în ultimele edi¡ii au început så aparå men¡iuni referitoare la acest diagnostic în rândul popula¡iei pediatrice. • joc „distructiv“ (rupe. poate apårea refuzul ¿colar. Antidepresivele ciclice: triciclice.1. cu ac¡iune terapeuticå asupra simptomatologiei depresive. cefalee. copilul poate deveni agresiv verbal.1. care înspåimântå copilul. care ar trebui så atragå aten¡ia asupra unei eventuale tulburåri depresive la aceastå categorie de vârstå. senza¡ie de neputin¡å. dar copilul poate spune cå „vrea så moarå“. • scåderea elanului vital.. cercetårile ulterioare vor putea aduce îmbunåtå¡iri substan¡iale în cunoa¿terea mecanismelor etiopatogenice. • adesea.2. tulburåri vegetative. De aceea. • lentoare motorie ¿i verbalå.. • uneori prezintå enurezis. ADTT). • în general. Antidepresivele tip inhibitori selectivi ai recaptårii serotoninei (ISRS).).

De asemenea.160 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 4. motiv pentru care am men¡ionat dozele recomandate acestora. la doze mari) (IR 5HT/ NA/DA).. Depresia prin deficit mixt de serotoninå ¿i noradrenalinå are o simptomatologie polimorfå. • Depresia mixtå are douå forme mai importante: depresia prin deficit de serotoninå ¿i noradrenalinå ¿i depresia prin deficit de serotoninå +/. Antidepresivele tip antagoni¿ti ai receptorilor noradrenergici ¿i serotoninergici (NA + 5HT). de exemplu. Marinescu D. 8. • e¿ec ¿colar. 7. de cele mai mici semne de boalå. acesta putând alege medica¡ia în func¡ie de efectul terapeutic urmårit.. Aceastå clasificare este foarte utilå pentru clinician. • Depresia prin deficit adrenergic prezintå: inhibi¡ie psihomotorie. • Depresia prin deficit de acetilcolinå are un aspect clinic polimorf. cât ¿i pentru alegerea terapiei adecvate (teoria adecvan¡ei terapeutice) (Udri¿toiu T. insomnie de adormire. uree crescutå. • sentimentele de inutilitate. 6.. existå o serie de antidepresive pentru care dozele recomandate la adolescent ¿i la adult sunt similare.3. Datele despre dozele recomandate la copii si adolescen¡i sunt ob¡inute din informa¡iile bibliografice avute la dispozi¡ie. cu somn agitat ¿i treziri multiple în timpul nop¡ii. inapeten¡å cu scådere în greutate. Antidepresivele tip inhibitori ai monoaminoxidazei (IMAO). de lipsa de energie. Urmåtoarea clasificare a depresiei din punct de vedere al corela¡iei dintre aspectul clinic ¿i substratul biologico-farmacologic se considerå a fi utilå atât pentru un diagnostic corect. la adolescen¡i.. alterarea func¡ionalitå¡ii sociale. Boi¿teanu P. deficit cognitiv. precum ¿i simptome somatice ca deshidratare. asociat cu hiperactivitate dopaminergicå. • senza¡ie de obosealå în timpul zilei. 2001). comportament suicidar recurent. 2001): • Depresia prin deficit serotoninergic poate prezenta douå tipuri de aspecte clinice: depresia anxioaså ¿i depresia ostilå. Pacien¡ii cu depresie ostilå prezintå acte antisociale. La adolescent. Uneori.adrenalinå. Antidepresivele tip inhibitori ai recaptårii serotoninei ¿i noradrenalinei (¿i dopaminei. Antidepresivele tip antagoni¿ti ai receptorilor serotoninergici ¿i inhibitori ai recaptårii noradrenalinei ¿i serotoninei. Efecte clinice Antidepresivele pot fi clasificate ¿i dupå efectul lor.adrenalinå. Tabloul clinic al depresiei anxioase este reprezentat de urmåtoarele simptome: nelini¿te psihomotorie marcatå. suntem obliga¡i så utilizåm doze mai mari care se încadreazå în intervalul recomandat adul¡ilor. consum de alcool ¿i droguri. Boi¿teanu P. • apar frecvent tulburåri de somn ¿i ale apetitului. • apar frecvent ¿i idei suicidare sau chiar tentative de suicid. congruente cu dispozi¡ia (în cazul depresiei majore). Antidepresivele tip inhibitori ai recaptårii noradrenalinei ¿i dopaminei (IRNADA). pentru controlul simptomatologiei. cu predominan¡a elementelor ostile ¿i a comportamentului suicidar. • Depresia prin deficit de GABA. • pot apårea halucina¡ii sau iluzii auditive. 4. bradicardie. acneea poate crea un mare disconfort. respectiv efect anxiolitic/sedativ. Depresia prin deficit de serotoninå +/. tendin¡å la colaps. Marinescu D. iar prezen¡a deficitului cognitiv este o caracteristicå importantå. hipersomnie diurnå. 5. simptomatologia este adesea similarå cu cea a adultului: • se plânge de pierderea interesului ¿i plåcerii. nefericire ¿i e¿ec sunt frecvente. Simptomele depresive (dupå Udri¿toiu T.. instabil ¿i variabil de la un moment la altul. • adolescentul este îngrijorat adesea „de cum aratå“. aceste manifeståri precedând diagnosticul de depresie. situat predominant la unul dintre cei doi poli: efect stimulant/dezinhibitor/activator. • Depresia prin deficit dopaminergic este o depresie inhibatå. asociat cu hiperactivitate dopaminergicå este o depresie delirantå. albire precoce a pårului. hiperfagie.. . insomnie matinalå.

de 10 ml 10mg/ml Oral: cp.75. adolescen¡i: 25-100 Adul¡i: 150-300 Copii peste 10 ani. 100. Pertrofane Vivactil. Adapin. 25. 75 mg Sirop 10 mg/ 5ml Oral tb. 50. adolescen¡i: 25-200 Adul¡i: 100-250 Copii peste 6 ani. Pamelor. Sinequan Ludiomil.5-5 mg/kgc/zi) Adul¡i: 150-300 Imipramina Antideprin Tofranil Janimine Imipramina pamoat Trimipramina Tofranil PM Nortriptilina Surmontil Rhotrimine Nortriptilina. 25. 150 mg Oral: tb. Antidepresivele ciclice ( ADT. 50. 50. Aventyl Desipramina Copii. adolescen¡i: 25-200 Adul¡i: 150-300 Adul¡i: 15-60* Adul¡i: 150-300* Copii ¿i adolescen¡i:10-25-150 Adul¡i: 75-150-225 Protriptilina Norpramin. 5. 75. 75 VON CT Oral Cp.5 mg/ml Oral: tb. 25. 150 mg Parenteral:f. 10. 125. adolescen¡i: 25-125 (maxim: 2. 10. 25. 25. 10. 50 mg Parenteral: f. tb. Cp. adolescen¡i: 50-100 Adul¡i: 50-150 Copii. 100. 10 mg Denumirea comercialå 1. 50. 50. Endep Anafranil Clomipramina Copii. 50.5 mg/ml Cp. Maprolu50 Maprotilin Maprotilin 25. 50. Triptil ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Doxepina Tabelul 4.1. de 2ml 12. 100 mg Adul¡i: 150-300* Oral. 100. 150 mg Parenteral: f. 75.Clasa Denumirea Comunå Interna¡ionalå Prezentare mg/zi Oral: tb. 100. 25. 25. 75. 75 mg 161 . 10.5 mg/kgc/zi ) Adul¡i: 150-300 mg /zi ( 1. Clasificarea medicamentelor antidepresive Tetraciclice Maprotilina Doxepina. 150 mg Solu¡ie 10 mg/ ml Oral. 15. ADTT) Triciclice Amitriptilina Amitriptilina Elavil. 75 mg Oral: cp. 25. de 2ml 12.

5mg/zi Copii ¿i adolescen¡i: 10-40 mg/zi Adul¡i: 20-80mg Copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i:25-200mg Adul¡i: 50-150-300mg Adolescen¡i: 10-50 mg Adul¡i: 20-60mg Copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i: 25-200 Adul¡i: 50-200 Adolescen¡i:10-40 mg Adul¡i: 20-40-60 mg Adolescen¡i: 7. 50.5-375 mg/zi Adolescen¡i peste 15 ani : 50-100 mg/zi Adul¡i 50-100 mg/zi 2. 12. noradrenalinei. Antidepresivele inhibitori selectivi ai recaptårii serotoninei (ISRS) Fluoxetina Oral Cp.100mg Cp. 50. 10.30mg Adul¡i: 15-45 Adolescen¡i: 18.30. 20. dopaminei (IR 5HT/NA/DA) Venlafaxina Effexor. 25. 100 mg Fevarin. 50 mg . (continuare) 4. Antidepresivele inhibitori ai recaptårii serotoninei.40 mg Suspensie: 10mg/5ml Oral Cp. Antidepresivele antagoni¿ti ai receptorilor noradrenergici ¿i serotoninergici (NA + 5HT ) Mirtazapina Remeron ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 4. Solutie: 20 mg/5ml Framex.5 mg Asendin Miansan Coaxil Adul¡i: 150-400* Adul¡i: 30-90* Adolescen¡i peste 15 ani: 25mg/zi Adul¡i 37. 50.150 Milnacipran Ixel Oral Tb. Paxil Oral Tb. 15. 30 mg Oral cp.75.1.100mg Oral Cp.5. 30 mg Sertralina Zoloft. Serlift Citalopram Cipramil Celexa 3. 20 mg Cp.5. 150 mg Oral dj. 37. 25.162 Amoxapina Mianserina Tianeptina Oral tb.75. 10. Efectin Oral Tb.Magrilan Fluvoxamina Oral Cp. 40mg Solu¡ie: 10mg/ml Oral Tb. 25. Serafem.150mg/zi Adul¡i 37. Luvox Faverin Paroxetina Seroxat.10.50. Fluoxin. cu eliberare prelungitå 37.20 mg Prozac.25. 100.5. 75.

200. 100. Antidepresivele antagoni¿ti ai receptorilor serotoninergici ¿i inhibitori ai recaptårii noradrenalinei ¿i serotoninei Nefazodona Serzone Oral Tb.1. dopaminei ¿i serotoninei (IRNADA5HT) Oral Tb. 4 mg Adolescen¡i: 2-4-6-8 mg/zi Davedax Adul¡i: 4-10 7. 50. cu eliberare prelungitå: 100. Tb. 2 . 10 mg Tranilcipromina Adul¡i: 20-60mg* Oral Tb. 10 mg Oral Cp. 100mg Tb. 5 mg. 150 mg Copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i: 25-400 Adul¡i: 150-600 8. 150 mg Copii ¿i adolescen¡i : 50-150-300mg Adul¡i : 150-450 mg Bupropion Wellbutrin Zyban 6. 15 mg Parnate Isocarboxazid Adul¡i: 20-40-60mg* Oral Tb. Antidepresivele inhibitori ai recaptårii noradrenalinei. 100. 10 mg Oral Tb. Antidepresivele inhibitori ai monoaminoxidazei ( IMAO) Inhibitori ireversibili MAO-A ¿i MAO-B Adul¡i: 30-60-90mg* Nardil Marplan Fenelzin Oral Tb. (continuare) *nu avem date despre posologia la copil ¿i adolescent 163 . 250 mg Adul¡i:300-600* Trazodona Desyrel.75. Deprenyl Selegilina Inhibitori selectivi ¿i reversibili IMAO-A Moclobemid Manerix.5. Aurorix Tabelul 4. Trittico Oral Tb. 150 mg Adul¡i: 10-30mg* Adul¡i: 300-600mg* Reboxetina ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Inhibitori selectivi ¿i reversibili MAO-B Eldepryl.Antidepresivele inhibitori ai recaptårii noradrenalinei (IRNA) Edronax Oral Tb. 50. 100. 150.

în timp ce medicamentele din partea de jos a tabelului au efecte predominant sedative. Marinescu D. 2000) Efect dezinhibitor / AD stimulante IMAO Desipramina Nortriptilina Amineptina Fluoxetina Clomiramina Imipramina Protriptilina Maprotilina Mianserina Tianeptina Amoxapina Amitriptilina Doxepina Trimipramina Trazodona Efect anxiolitic/ AD sedative Prezentåm în tabelul 4. în func¡ie de clasa din care fac parte (de structura chimicå ¿i de ac¡iunea lor la nivel neuronal). Antidepresivele diferå. cu idei recurente de moarte. Antidepresivele cu efecte sedative se vor alege când pacien¡ii prezintå manifeståri clinice ale anxietå¡ii. ¿i prin profilul efectelor secundare. de asemenea. Efectul antidepresiv se adreseazå urmåtoarelor simptome clinice: • dispozi¡ie depresivå. aceste efecte fiind factori importan¡i în alegerea unui anumit medicament. • triste¡e vitalå.D. de¿i mai scumpe decât cele din clasele anterioare ¿i cu eficacitate antidepresivå comparabilå. sunt deseori alese pentru . ac¡iune antidepresivå).2.164 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 4.. • comportament suicidar. Clasificarea clinicå a antidepresivelor (Dupå Udri¿toiu T.2. depresia noradrenergicå). Alåturi de efectul antidepresiv (ac¡iune asupra dispozi¡iei depresive. medicamentele din partea de sus a tabelului au efecte predominant dezinhibitorii/activatoare/psihostimulate. Antidepresivele „noi“. se adreseazå acelor cazuri care în tabloul depresiei asociazå manifeståri precum inhibi¡ia psihomotorie ¿i dezinteresul pentru efectuarea oricårei activitå¡i („depresia inhibatå“. Efectele psihostimulante. • autoacuzare. dezinhibitorii. • rumina¡ii morbide.. clasificarea clinicå a antidepresivelor dupå efectul dezinhibitor (AD stimulante/dezinhibitorii) respectiv efectul anxiolitic (AD sedative). Gheorghe M. • proiec¡ie negativå asupra viitorului etc.. • durere moralå.

4.. pe mesagerii secunzi ¿i pe alte sisteme de neurotransmi¡åtori (histamina. alåturi de IMAO. O ipotezå mai veche considera cå ac¡iunea antidepresivå a medicamentelor antidepresive ciclice are ca principal substrat inhibarea recaptårii serotoninei ¿i noradrenalinei. antidepresivele triciclice inhibå recaptarea NA. ca tulburårile anxioase (Tulburarea obsesiv compulsivå. de asemenea. Udri¿toiu T. acetilcolina). tulburårile psihosomatice (inclusiv enurezisul). Antidepresivele triciclice. în aceste situa¡ii. 2000. tetraciclice ¿i ciclice atipice Antidepresivele triciclice (ADT).4. iar la nivelul polului postsinaptic. Antidepresivele ciclice ac¡ioneazå la polul presinaptic. efectele lor biochimice fiind. schizofrenia cu simptome negative. pe care acestea o determinå la nivel presinaptic. efectuate de-a lungul timpului. Prelipceanu. 4. antidepresivele se asociazå altor medicamente. asemånåtoare.. impunându-se precau¡ii asupra interac¡iunilor medicamentoase ¿i sumårii efectelor adverse. Antidepresivele triciclice au structurå chimicå asemånåtoare. au dus la extinderea utilizårii acestor medicamente în practica clinicå nu numai pentru tulburårile depresive. blocând receptorii 5HT2. 2003.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 165 faptul cå au efecte adverse mult mai blânde (Prelipceanu D.1. 2003). 5HT. sunt primele medicamente antidepresive. Marinescu D. Boi¿teanu P 2001). Teorii mai recente au inclus în spectrul farmacologic ¿i efectele pe receptorii pre ¿i post sinaptici. Tulburarea de stres posttraumatic.).4. boli somatice grave etc (Kaplan. atacuri de panicå etc. au ac¡iune antagonistå. H1. La nivelul polului presinaptic. tulburarea schizoafectivå. Mecanismele farmacodinamice ale antidepresivelor ciclice Antidepresivele triciclice au mecanisme de ac¡iune polivalente. multe ori. Studiile privind mecanismele de ac¡iune psihofarmacologicå a antidepresivelor precum ¿i studiile privind eficacitatea acestora pe anumite categorii de simptome psihice. M1. ci ¿i pentru alte tulburåri... De cele mai . ulterior descoperindu-se ¿i antidepresivele tetraciclice. α1 ¿i alfa 2 NA. sindromul depresiv postneuroleptic. iar prin administrarea pe termen lung determinå fenomene .

¿i prin mecanisme de modulare hormonalå. prin antagonizarea receptorilor dopaminergici. Amoxapina. fapt care explicå proprietå¡ile sedative ale acesteia (Kaplan ¿i Sadock. histaminergici ¿i muscarinici determinå apari¡ia efectelor secundare: efectele cardiovasculare. Green W.D. 2003). respectiv efectele anticolinergice (uscarea mucoasei bucale. ac¡iune slabå de blocare a receptorilor serotoninergici. deteriorare cognitivå).¿i tetraciclice Informa¡iile din acest capitol sunt adaptate dupå Schatzberg A. Mecanismele farmacocinetice ale antidepresivelor tri.A. La copil ¿i adolescent existå o experien¡å clinicå destul de bogatå. cu alterarea sistemelor de mesageri secunzi AMPc (Udri¿toiu T.. Existå preparate parenterale de imipraminå. în situa¡ii de urgen¡å. Boi¿teanu P 2001). Totu¿i. Blocada receptorilor noradrenergici. amitriptilinå ¿i clomipraminå.. 2002 cu informa¡iile ob¡inu¡e din monografiile firmelor producåtoare. cu scåderea complian¡ei. reten¡ie urinarå. legate în principal de glucocorticoizi (Prelipceanu D. 1996 ¿i Kaplan and Sadock. dar ¿i efecte adverse endocrine ¿i neurologice. i-au determinat pe clinicieni så le considere medica¡ie de a doua alegere. ADT fiind folosite cu succes de peste 50 de ani. care sunt folosite rar. ac¡ioneazå asupra plasticitå¡ii neuronale.2. 2002).F.4. Pe termen lung. 1997. Clein P ¿i Riddle . Marinescu D. în diferite localizåri cerebrale.. constipa¡ie. Clomipramina prezintå cea mai înaltå selectivitate pentru serotoninå (Kaplan ¿i Sadock. Antidepresivele ciclice au .. Aceste medicamente ac¡ioneazå.H. prezintå efecte antipsihotice... raportarea accidentelor terapeutice datorate în special efectelor secundare cardiotoxice ¿i apari¡ia unor antidepresive noi. et al. confuzie.. 1996.166 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI de hipersensibilizare receptoralå postsinapticå. Administrarea antidepresivelor ciclice se face în majoritatea cazurilor pe cale oralå. 2002). cu efecte secundare mai mici. se pare. sedarea ¿i cre¿terea în greutate. M. afectarea acomodårii. evitând distrugerea neuronalå ¿i protejând homeostazia sinapticå (Prelipceanu D. 4. 2003). Doxepina are cea mai intenså activitate histaminergicå. De asemenea. în special prin inducerea genelor c-fos. la aceastå categorie de vârstå. antidepresivele ciclice produc varia¡ii în expresia geneticå. când este necesarå atingerea .

Dar ¿i în cadrul popula¡iei pediatrice existå diferen¡e în func¡ie de vârstå. Metabolizarea se face în principal la nivel hepatic ¿i este intenså încå de la primul pasaj.+ +/- rapidå a concentra¡iilor plasmatice eficiente. un preparat depot de imipraminå sub forma pamoat.– – – +/. pentru a ob¡ine concentra¡ii plasmatice comparabile. oxidare. desipramina 90-95%.. antidepresivele triciclice sunt metabolizate hepatic mai rapid decât la adul¡i. Absorb¡ia din tractul gastro-intestinal este rapidå ¿i completå dupå administrarea oralå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 167 Tabelul 4. Antidepresivele ciclice au distribu¡ie largå în corp ¿i traverseazå BHE.D. la copii ¿i adoles.A. maprotilina 88%. .+++ ++ ++ – – +/+ ++ +/+/– + – + – +/– + – + +++ +/+ – ++ – ++ +++ – – + – + +/+/– ++ +/. 2002) Medicament Blocarea recaptårii NA + + + +/++ +++ +++ + +++ ++ Blocare receptori H2 5HT15HT2 DA +/+/.– – +/. Astfel. când este folositå calea de administrare intramuscularå.3.– ? +/.– + +/. 1996). Prin urmare.+/. 1990. iar copiii pre¿colari cel mai rapid (Ryan. Wilens et al. Principalul metabolit activ al clomipraminei este desmetilclomipramina. cel de-al doilea fiind principalul metabolit al acesteia.– ? – +/. atingând concentra¡ia cea mai mare.– ++ +/.+++ ++ Imipramina Clomipramina Trimipramina Amitriptilina Nortriptilina Desipramina Protriptilina Doxepina Maprotilina Amoxapina 5HT DA a1NA a2NA M H1 + ++ ++ +/– – +++ – ++ – ++ ? – – ++ +/. de asemenea. Ac¡iunea antidepresivelor ciclice la nivelul receptorilor (Kaplan ¿i Sadock. sub ac¡iunea cårora antidepresivele sunt supuse unor procese de hidrolizare. Amoxapina are 2 metaboli¡i activi: 7. demetilare. Se leagå de proteinele plasmatice. clomipramina în propor¡ie de 96-97%. Existå. imipramina 86%.++ ++ – +++ +/. amoxapina 90%.+/+ – – +/.hidroxi amoxapina. copiii prepuberi metabolizeazå antidepresivele ciclice mai rapid decât adolescen¡ii. La copii ¿i adolescen¡i.¿i 8. Enzimele implicate fac parte din sistemul enzimatic al citocromului P450 2D6. Sunt ob¡inu¡i metaboli¡i activi sau inactivi. Imipramina are ca metabolit activ desmetilimipramina. în principal de albuminå.+/. 1993 cita¡i de Clein P ¿i Riddle M.– – ? – + – ? – +/. cen¡i sunt necesare doze mai mari în mg/kgc decât la adul¡i.

D. 1987. timpul de înjumåtå¡ire . amoxapina: majoritatea. fie în mai multe doze zilnice.. existå o minoritate de 5-10% dintre copii. În raport cu timpul de înjumåtå¡ire. antidepresivele triciclice au un timp de înjumåtå¡ire mai redus decât la adul¡i.A. depinzând probabil de cre¿terea ratelor de metabolizare specifice acestor categorii de vârstå (Dulcan. deoarece ace¿tia au o maså adipoaså mai reduså decât adul¡ii ¿i. dintre care 8. amoxapina : 8 ore. pentru imipraminå: 2-5 ore ¿i pentru amoxapinå: 90 minute). se fragmenteazå dozele. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru este atinså în 5-7 zile de la ini¡ierea tratamentului. 1987. maprotilina: 27-57. pentru a tolera mai u¿or efectele adverse. Pe de altå parte. imipramina: 80%.A. în acela¿i timp. Geller et al. în consecin¡å.5 ore. inclusiv în cazul medicamentelor cu t ½ mai lung. 30% din maprotilina. ceea ce determinå un timp de înjumåtå¡ire mai lung ¿i o concentra¡ie plasmaticå maximå mai ridicatå (Potter et al.168 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Dar. 1984. în principal prin urinå.. 1984. maprotilina: 57%. Prin materii fecale se eliminå: 1/3 din clomipramina. 1990. care metabolizeazå mai lent antidepresivele triciclice (hidrolizatori len¡i). imipramina: 9-20 ore. La ini¡ierea tratamentului. 2-4% din maprotilinå. Jatlow.D. 1996).6 ore). întreruperea abruptå a antipresivelor triciclice la copii ¿i adolescen¡i duce mai rapid la instalarea sindromului de întrerupere. Potter et al. 1987. Timpul de înjumåtå¡ire (t½) variazå între 10-70 ore dupå administrarea oralå (clomipramina: 21 ore. 1982 cita¡i de Clein P ¿i Riddle M. clomipramina 2/3 ratele. Concentra¡iile plasmatice maxime sunt atinse într-un interval de 2-8 ore de la administrarea oralå (pentru clomipraminå: 2 ore.ciclice se administreazå fie în dozå unicå zilnicå. cu cei 2 metaboli¡i ai såi. 1982). M.hidroxi amoxapina: 6. 20% din imipramina. Debutul ac¡iunii clinice a antidepresivelor triciclice apare înså abia dupå 2 såptåmâni de la ini¡ierea tratamentului. Sub formå nemodificatå se eliminå 2% din amoxapinå. pentru nortriptilinå la copiii cu vârste între 5-12 ani este de 11-42 ore. au depozite de medicament mai reduse. La copii ¿i adolescen¡i. antidepresivele tri¿i tetra. . Morselli et al. 1996). Eliminarea se face majoritar sub formå de metaboli¡i. cita¡i de Clein P ¿i Riddle .hidroxi amoxapina este cel mai bine reprezentat: 30 ore ¿i 7. în timp ce la copiii cu vârste între 13-16 ani este de 14-77 ore (Geller et al. 70% din desipramina. Astfel.

• În tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie este recomandat tratamentul cu desipraminå. • La copiii prezentând anxietate de separare. desipraminå.3. • Pentru fobia socialå ¿i fobiile specifice. . Clomipramina este contraindicatå la pacien¡ii cu afectare renalå sau hepaticå. Precau¡ii. • În cazul asocierii tulburårii obsesiv compulsive cu tulburarea depresivå. ¿i cre¿terea mai lentå a dozelor: doze mai mici la intervale mai mari. pavor nocturn sau automatism ambulator nocturn (somnambulism). refuz ¿colar. Indica¡iile antidepresivelor ciclice la copil ¿i adolescent Principalele indica¡ii ale antidepresivelor ciclice la copil ¿i adolescent sunt: • Tulburarea depresivå este principala indica¡ie a antidepresivelor ciclice.4. În depresia cronicå. • În tulburarea de panicå cu agorafobie cel mai bine a fost studiatå imipramina. Råspunsul apare dupå 2-4 såptåmâni. Doza eficace este mai mare decât în depresie. imipramina a fost descriså ca fiind eficientå. • În tulburarea obsesiv compulsivå este indicat tratamentul cu clomipraminå. Clomipramina nu se administreazå la copiii mai mici de 10 ani. dar ¿i combina¡ia între amitriptilinå ¿i clordiaxepoxid. • În tulburårile de alimenta¡ie: bulimia nervoaså. Nu au fost observate efecte carcinogene. Clearance plasmatic mai redus impune doze ini¡iale mai reduse. reduc frecven¡a recåderilor. • În tulburårile anxioase asociate cu depresie. anorexia nervoaså se recomandå tratamentul cu imipraminå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 169 Clearance-ul ADT este mai redus la copii ¿i la pacien¡ii cu afectare renalå. În depresia majorå cu elemente se folosi un antidepresiv ciclic în asociere cu un neuroleptic. 4. Dozele se recomandå a fi crescute treptat pentru a evita apari¡ia anxietå¡ii descrise la ini¡ierea tratamentului cu antidepresive ciclice. iar amitriptilina la copiii mai mici de 12 ani. Toate antidepresivele ciclice sunt la fel de eficiente în tratamentul tulburårilor depresive. Antidepresivele ciclice sunt recomandate în depresia u¿oarå sau moderatå ¿i depresia majorå fårå manifeståri psihotice. clomipraminå.

La concentra¡ii ridicate pot genera psihoze provocate farmacologic: confuzie.F. Efectele cardiace Existå descrise în literaturå cazuri de moarte subitå la copii ¿i adolescen¡i afla¡i în tratament cu imipraminå ¿i desipraminå (Saraf et al. intraventriculare.170 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • Clomipramina este recomandatå pentru comportamentul compulsiv la copiii cu tulburare autistå. . • Enurezisul la copil este tratat cu imipraminå. insomnia. fatigabilitate. sindrom de deteriorare cognitivå. aritmii. agita¡ia. June 1 1990. delir. medie la amoxapinå. 1993). Au intensitate mare la amitriptilinå. precipitarea sau agravarea glaucomului. asistolie. maprotilinå ¿i reduså la desipraminå. et al. Efectele adverse ale antidepresivelor ciclice Informa¡iile utilizate în realizarea acestui capitol sunt adaptate dupå Schatzberg A. cre¿terea presiunii intraoculare. hiperpirexie. afectare ocularå (vedere neclarå. „Sudden Death“.4. tulburåri de acomodare. prelungirea timpului de conducere AV afectarea conducerii . De asemenea. imipraminå. intervalului QT. Efectele anticolinergice Sunt efecte adverse importante ce apar în cursul tratamentului cu antidepresive triciclice. afectarea concentrårii. Tratamentul cu amitriptilinå. trimipraminå ¿i doxepinå determinå sedare. trimipraminå. midriazå). dilatare a tractului urinar. nortriptilinå. blocuri. Alte efecte psihice pot fi: anxietatea. Riddle et al. pot agrava sau activa tulburårile psihotice la persoanele susceptibile. 2002 cu informa¡iile ob¡inute din monografiile firmelor producåtoare. adenite sublinguale. Urmåtoarele modificåri cardiace au fost eviden¡iate la copiii ¿i adolescen¡ii trata¡i cu antidepresive triciclice: alungirea intervalului PR. doxepinå. delir. Efectele psihiatrice Toate antidepresivele triciclice pot induce apari¡ia unui episod maniacal sau hipomaniacal la persoanele cu istoric de tulburare bipolarå sau chiar la cele cu antecedente nesemnificative. 1974. 1997 ¿i Kaplan ¿i Sadock.4. reten¡ie urinarå. halucina¡ii la persoanele predispuse. constipa¡ie pânå la ileus paralitic. complexului QRS. determinând scåderea complian¡ei: uscarea mucoasei bucale. co¿marurile. 4. dezorientare. tahicardie.

slåbiciune muscularå. ritm jonc¡ional (Biederman et al. la copii ¿i adolescen¡i. tremor. edemul fe¡ei. se recomandå folosirea de doze mici de antidepresive ciclice. scåderea ratelor pauzelor sinusale. 1989 au concluzionat ca administrarea desipraminei este sigurå la copiii ¿i adolescen¡ii fårå tulburåri cardiace preexistente. coree. necoordonare. în sensul cre¿terii sau scåderii tensiunii arteriale. rigiditate în roatå din¡atå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 171 În timpul tratamentului cu antidepresive triciclice. ataxie. tinnitus. cefalee. inclusiv tardivå. În compara¡ie cu copiii sånåto¿i netrata¡i. Efectele neurologice Datorate ADT sunt: spasme mioclonice. urticarie. cei trata¡i cu antidepresive triciclice au prezentat rate semnificativ mai mari de contrac¡ii atriale premature unice sau în perechi. posibil datoritå capacitå¡ii lor crescute de a transforma antidepresivele triciclice în metaboli¡i hidroxila¡i poten¡iali cardiotoxici (Baldessarini. tahicardie supraventricularå. crize oculogire. furnicåturi. cât ¿i la mårirea dozelor. al limbii. 1993). Astfel de efecte au fost descrise la 4-5% dintre pacien¡ii trata¡i cu maprotilinå. torticolis. imipramina. Copiii sunt mai sensibili la efectele cardiace ale antidepresivelor triciclice decât adolescen¡ii ¿i adul¡ii. dizartrie. Antidepresivele triciclice (clomipramina. fotosensibilizare. akatizie. Unele antidepresive triciclice determinå stimulare psihomotorie: desipramina. maprotilina) au rol în reducerea pragului convulsivant. atât înainte de ini¡ierea tratamentului. Acestea sunt motivele pentru care. protriptilina. tremor al limbii sau al extremitå¡ilor superioare. Amoxapina prin efectul de antagonizare DA are efecte extrapiramidale: akinezie. blocarea vorbirii. sindrom neuroleptic malign. necrozå toxicå epidermalå. Schroeder et al. Efectele alergice Care pot apårea în timpul tratamentului cu antidepresive triciclice sunt: rash. 1990). parestezii. hipertonie muscularå. prurit. diskinezie. facies tip mascå. cre¿terea treptatå a dozelor ¿i monitorizarea func¡iei cardiace. cu alterarea aspectului EEG ¿i apari¡ia de convulsii. pot så aparå modificåri ale valorilor presionale. amoxapina. . neuropatii periferice. paralizii peroniere. amor¡ealå. febrå la medicamente.

prin antagonizarea dopaminei. purpurå. rar. determinå apari¡ia hiperprolactinemiei. Efectele endocrine Care au fost descrise în timpul tratamentului cu antidepresive ciclice sunt: cre¿terea greutå¡ii. afectarea glicemiei în sensul cre¿terii sau scåderii. Anorexie. 4. et al. secre¡ie inadecvatå de hormon antidiuretic. alterarea func¡iei hepatice pânå la hepatitå fulminantå.4.5. Medicul va ¡ine seama de faptul cå existå un anumit interval între ini¡ierea tratamentului ¿i råspunsul terapeutic. Efectele hematologice Supresia måduvei osoase. amenoree. care se cresc gradat. vomå. pânå la leucopenie sau agranulocitozå. de la câteva zile la câteva såptåmâni (acest lucru va fi comunicat ¿i familiei) ¿i nu va måri intempestiv dozele: o cre¿tere rapidå a dozelor nu vor scurta perioada pânå la apari¡ia ac¡iunii terapeutice. dar va cre¿te cu siguran¡å inciden¡a efectelor adverse. flatulen¡å. 1997 ¿i Kaplan ¿i Sadock. Amoxapina. . TGP) sau. diaree. Tratamentul se va începe cu doze mici. cu aten¡ie la råspunsul clinic ¿i la semnele de intoleran¡å la tratament. Administrarea clinicå a antidepresivelor triciclice. leucocitozå.F. 2002 cu datele ob¡inute din monografiile firmelor producåtoare. eozinofilie. trombocitopenie apar rar ca efecte asociate tratamentului cu antidepresive triciclice. le vom prezenta în tabelul 4. cu particularitå¡ile acestora la copil ¿i adolescent. dureri epigastrice. Poate apårea cre¿terea benignå a transaminazelor hepatice (TGO. ginecomastie. senza¡ie de gust „ciudat“. stomatite. galactoree. pete¿ii.172 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Efectele gastrointestinale Descrise în timpul tratamentului cu antidepresive triciclice sunt: grea¡å. Ini¡ierea tratamentului. Utilizarea clinicå a tratamentului cu antidepresive triciclice Informa¡iile au fost adaptate dupå Schatzberg A.4. Dacå apar degluti¡ie dureroaså ¿i febrå se indicå efectuarea unei hemograme de urgen¡å (pårin¡ii vor fi instrui¡i så recunoascå aceste simptome ¿i så se prezinte cu pacientul la medic). durere abdominalå.

de¿i întreaga dozå ar trebui administratå seara pentru a induce somnul. se cre¿te cu 25 mg. pentru a reduce efectele secundare gastro-intestinale. Modul de administrare este în 2-3 prize pe zi. cre¿terile dozelor se efectueazå dupå amiaza ¿i seara. la culcare. se reduce doza la cantitatea minimå care men¡ine efectul terapeutic. Doza de între¡inere este doza minimå terapeuticå. dozele de clomipramina recomandate sunt de 25-200 mg/zi. ini¡ial în doze divizate. Clomipramina este acceptatå (¿i în România ¿i în USA) alåturi de tratamentul depresiei ¿i pentru tratamentul Tulburårii obsesiv compulsive la copil ¿i adolescent. pe toatå durata a¿teptatå a episodului depresiv. Durata tratamentului se întinde pe toatå faza activå a depresiei. CLOMIPRAMINA La copii peste 10 ani ¿i adolescen¡i. Are proprietå¡i intens sedative. Modul de administrare. la culcare. seara la culcare. dar va cre¿te inciden¡a efectelor adverse. pânå la 200 mg/zi. Se poate cre¿te doza pânå la 100 mg/zi. Ini¡ierea se face cu doze mici. doza mai poate fi crescutå de-a lungul unei perioade de câteva såptåmâni. dar ini¡ial se impune frac¡ionarea dozelor pentru a reduce severitatea efectelor adverse. . pentru a reduce posibilitatea recåderii. cu efectele secundare cele mai scåzute. dozele de amitriptilinå recomandate sunt de 25-100 mg/zi. pentru a minimaliza posibilitatea recåderii. nu sunt recomandate doze mai mari de 200 mg/ zi. cu o dozå mai mare seara la culcare. la sfâr¿itul celei de-a doua såptåmâni. Între¡inere. cre¿terea rapidå a dozelor nu va scurta perioada de debut a ac¡iunii terapeutice. Când s-a ob¡inut îmbunåtå¡irea necesarå. În timpul administrårii ini¡iale. pânå la o dozå de 100-150 mg sau 3 mg/ kgc/zi. Clomipramina necesitå un interval de 2-3 såptåmâni între ini¡ierea tratamentului ¿i råspunsul terapeutic (cu varia¡ii de la câteva zile la câteva såptåmâni). care se cresc gradat.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 173 AMITRIPTILINA La copii ¿i adolescen¡i. dupå un timp se administreazå o singurå dozå seara. se men¡ine pe toatå durata a¿teptatå a episodului depresiv. Doza cea mai mare se administreazå seara. doza va fi divizatå ¿i se va administra cu alimente. 50 mg/zi pot fi suficiente. Ini¡ial se administreazå 25 mg/zi. Copiii ¿i adolescen¡ii necesitå doze mai reduse. la intervale de 3-4 zile. apoi dozå unicå. 10-25 mg/zi.

DESIPRAMINA La adolescen¡i. ini¡ial se administreazå 25 mg/zi. în doze divizate. dar spore¿te riscul de efecte secundare: modificåri EGC. dupå aceea doza se scade gradat ¿i apoi se întrerupe.174 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI IMIPRAMINA La copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i. Intervalul dozelor este de 10-75-125 mg/zi. Doza ini¡ialå este de 10-25 mg/zi. • Enurezis. Dacå råspunsul terapeutic nu apare dupå o såptåmânå. Ini¡ial: 25 mg/zi. cu cre¿teri în func¡ie de necesitå¡i pânå la 75 mg/zi. La copii nu este recomandatå. Modul de administrare este în 2-3 doze pe zi. Durata tratamentului este de 2-4 såptåmâni. ini¡ial se administreazå 10 mgx3/zi. Modul de administrare este în dozå unicå. • La copii. – 100-300 mg/zi în tulburarea depresivå majorå. • La adolescen¡i. Adolescen¡i: – 25-200 mg/zi în tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie. O dozå peste 75 mg/zi nu cre¿te efectele. Modul de administrare este în dozå unicå seara sau dupåamiaza în enurezis ¿i sub formå de doze divizate în depresie. MAPROTILINA La copii ¿i adolescen¡i dozele de maprotilinå recomandate sunt de 10-25-150 mg/zi. la copiii peste 12 ani. dozele de desipraminå recomandate sunt de 25-300 mg/zi. Se cre¿te treptat pânå la 125 mg/zi. dozele de nortriptilinå recomandate sunt de 30-50-100 mg/zi în doze divizate. – 100-200 mg/zi în anxietatea de separare. refuzul ¿colar. Copii: nu este recomandatå. cu 1 orå înainte de culcare (pentru cei cu enurezis în partea a doua a nop¡ii) sau între orele 15-17 (pentru cei cu enurezis în prima parte a nop¡ii). dozele de imipraminå recomandate sunt de 50-100 mg/zi. • Depresie. Doza de între¡inere: 50-57 mg/zi. dupå amiaza sau la . se cre¿te doza pânå la 75 mg/zi. în doze divizate. NORTRIPTILINA La adolescen¡i. Se cre¿te doza treptat cu câte 25mg.

apare sindromul de rebound colinergic. iar antidepresivele se scad brusc. cianozå. Efectuarea ECG este indicatå ¿i ulterior.4. confuzie temporarå. Marinescu D. Dozarea nivelurilor plasmatice ale antidepresivelor nu se efectueazå încå la noi în ¡arå. cre¿terea dozelor poate fi fåcutå pânå la dozele uzuale ale adultului. ECG.D. . punând via¡a pacientului în pericol. ¿i Udri¿toiu T. 2001). manifestat prin tahipnee.6. cefalee. Dacå aceastå regulå nu este respectatå. vårsåturi (sindromul de întrerupere. de¿i poate fi necesarå o dozå de 200 mg/zi.. vârstå.). când doza totalå a depå¿it 3mg/kgc/zi (Wilens et al. 4. cu informa¡iile ob¡inute din monografiile firmelor producåtoare. care constå în urmåtoarele simptome: grea¡å. Înainte de ini¡ierea tratamentului cu antidepresive triciclice se recomandå efectuarea examenului clinic ¿i a unor probe paraclinice: hemograma. disconfort gastric. Dorim så amintim ¿i posibilitatea ADT de a produce sindrom de sevraj la nou-nåscutul a cårui mamå a luat ADT în timpul sarcinii. et al. Întreruperea terapiei se face lent. se scade doza cu 25 mg/ zi (5mg/zi pentru protriptilinå). 2002. Dacå pacientul nu mai prezintå simptome. cu ¾ din doza maximå într-un interval de o lunå. • sedare. La adolescen¡i. la interval de 2-3 zile.4. electroli¡ii serici.. intervalul între ingestie ¿i ini¡ierea tratamentului Primele semne ¿i simptome: • reac¡ie anticolinergicå severå: ½-2 ore dupå ingestie. Precau¡ii ¿i contraindica¡ii ale tratamentului cu antidepresive triciclice Datele prezentate în acest capitol au fost adaptate dupå Schatzberg A. sudora¡ie. iritabilitate. 2002) (tabelul 4. în doze mici ¿i apoi scåderea lor lentå. 1997 ¿i Kaplan ¿i Sadock. Solu¡ia care trebuie adoptatå în acest caz este reintroducerea antidepresivelor triciclice. durere în regiunea nucalå. 1993). doza maximå 150 mg/zi. teste hepatice. alterarea reflexului de supt (Kaplan ¿i Sadock. Nu se recomandå asocierea tratamentului cu TEC sau folosirea lui la persoanele cu afec¡iuni hepatice sau renale. formula leucocitarå. stupor.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 175 culcare. Aspectul clinic al supradozårii diferå în func¡ie de cantitatea de medicament absorbitå.F. dupå Gheorghe M. Simptomele supradozårii sunt grave.

fibrila¡ie atrialå. abilitå¡ilor motorii: conducere ma¿ini. hipertermie. alte aritmii: flutter. comå. cianozå. • Tulburårile cardiace ischemice. bårba¡i> 30 ani Copii: monitorizare ECG pe tot parcursul tratamentului Afectarea concentrårii. hipotensiune severå. midriazå. paralizia vezicii urinare. insuficien¡å cardiacå congestivå. Conduita de evaluare înainte de ini¡iere ¿i monitorizarea tratamentului cu ADT Examen clinic Examen paraclinic Complet pe aparate ¿i sisteme Hemoleucogramå cu numår de leucocite ¿i formula leucocitarå. halucina¡ii vizuale trecåtoare. mi¿cåri atetozice ¿i coreiforme. . Tratament Este o mare urgen¡å medicalå. Contraindicatiile ADT sunt corelate direct propor¡ional cu efectele anticolinergice ale ADT. electroli¡i serici. necesitând supraveghere ¿i tratament. Contraindica¡iile relative sunt: • Epilepsie. amenin¡åtoare de via¡å pot continua câteva zile de la ingestia ADT. vomå. afectarea concentrårii. hipertermie ini¡ialå. de ritm: IMA. rigiditate muscularå. tahicardie ventricularå. Vom prezenta în continuare contraindica¡iile ADT. Tulburårile de ritm.4. reflexe hiperactive. constipa¡ie. activitå¡i cu risc Alcool Informa¡ii pentru pacient • • • • • • • • • • • • • • • • • ataxie. transpira¡ie severå. Aritmiile cardiace pot fi refractare la tratamentul medicamentos. poliradiculoneuropatie. Necesitå tratament într-o unitate de terapie intensivå. tulburåri cardiace severe: tahicardie. teste hepatice ECG: femei> 40 ani. convulsii. nelini¿te. agita¡ie.176 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 4. extrasistole vetriculare. depresie respiratorie. tulburåri ale motilitå¡ii oculare. delir.

Antidepresivele inhibitori selectivi ai recaptårii serotoninei ISRS devin din ce în ce mai mult medica¡ie de primå alegere ¿i la copilul ¿i adolescentul cu depresie. • Agranulocitozå. • Glaucom cu unghi îngust. Se a¿teaptå douå såptåmâni de la ultima dozå de IMAO pânå la prima dozå de ADT Efecte cardiovasculare severe Influen¡e reciproce Poate apårea agita¡ie Efecte anticolinergice ¿i sedative aditive Efect sedativ marcat (Aten¡ie în cazul conducåtorilor auto!) Simpatomimetice Antiaritmice Antihipertensive cu ac¡iune centralå Antagoni¿ti ai rec.5. hipnotice . 2002) Clasa de medicamente IMAO Nu se administrezå concomitent.4.5. • Reten¡ie urinarå. 4. • Insuficien¡å hepaticå severå. Prezentåm în tabelul 4. Interac¡iunile medicamentoase ale antidepresivelor ciclice (dupå Kaplan ¿i Sadock.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 177 • Adenom de prostatå. Recomandåm pruden¡å maximå în special în cazul unor medicamente care au efecte secundare asemånåtoare ¿i în special în cazul celor cu efecte cardiotoxice. de¿i studiile de validare sunt încå la început. poate apårea necesitatea administrårii concomitente a altor medicamente. • Diabetul zaharat. • Hipertiroidism. Interac¡iunile medicamentoase ale antidepresivelor ciclice De multe ori. Contraindica¡iile absolute sunt: • Ståri comatoase. • Afectarea func¡iei hepatice. câteva dintre interac¡iunile medicamentoase ale ADT. Tabelul 4. • Presiune intraocularå crescutå. dopaminici Anxiolitice. • Afectarea func¡iei renale.7. • Asociere IMAO.5. 4. • Istoric de discrazii sangvine.

ele nu modificå nici densitatea. tremor ¿i akatisie (D. 4. ce implicå autoreceptorii 5HT1A somatodendritici. situa¡i la nivel presinaptic. În administrarea acutå. Administrarea cronicå realizeazå blocarea transportorilor de 5HT1A la nivelul rafeului median (zona cea mai bogatå în site transportoare). ¿i dependen¡i de NA. determinå o cre¿tere pu¡in importantå a nivelului de serotoninå. În general. rezultå cre¿terea cantitå¡ii de 5HT la nivel sinaptic. au dus la cre¿terea utilizårii lor ¿i la aceastå categorie de vârstå. deoarece intrå în ac¡iune mecanismele de control. având ca rezultat cre¿terea transmisiei serotoninergice. . Prin urmare. laten¡a råspunsului este explicatå prin urmåtoarele aspecte: • administrarea repetatå a ISRS determinå desensibilizarea autoreceptorilor 5HT1A somatodendritici ¿i autoreceptorilor terminali 5HT1B. ducând la o scådere a nivelului dopaminei. rezultând atenuarea descårcårilor neuronale ¿i reducerea eliberårii de 5HT la nivel sinaptic.178 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Raportarea lor ca medicamente eficace în tulburårile depresive ¿i efectele secundare minore. 5HT endogenå acumulatå va activa autoreceptorii 5HT1A somatodendritici. Astfel. Mecanismele farmacodinamice ale inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei Aceste medicamente determinå blocarea recaptårii 5HT. Astfel. Prelipceanu. 2003). D.5. prin administrare repetatå apare o reducere a sensibilitå¡ii autoreceptorilor 5HT1A de la nivel rafeului median. nici afinitatea receptorilor beta NA. comparativ cu cele ale altor antidepresive. prin efecte inhibitorii pe transportul Na/K ATP dependent.1. Prin blocarea selectiv-antagonistå a autoreceptorilor 5HT1A. Ac¡iunea serotoninei pe receptorii 5HT 2 apare ca efect secundar. • desensibilizarea autoreceptorilor face ca mecanismul de autocontrol negativ så devinå inoperant ¿i neuronii 5HT de la nivel rafeului så î¿i recapete activitatea electricå normalå. apårute la administrarea lor la copil. efectul antidepresiv al ISRS instalându-se în 2-4 såptåmâni. cu agravarea parkinsonismului.

cronice care duc la acumularea medicamentului necesitå doze reduse sau spa¡iate. T ½ fiind prelungit. Mecanismele farmacocinetice ale inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei Informa¡iile prezentate în continuare sunt adaptate dupå Schatzberg A. Metabolizarea este hepaticå extensivå prin desmetilare sub ac¡iunea enzimelor citocromului P 450(CYP). La cei cu afectare renalå. 1-2 luni. cirozå hepaticå. este afectatå eliminarea. FLUVOXAMINA Administrarea se face pe cale oralå. este important pentru întreruperea tratamentului. Alimentele influen¡eazå rata absorb¡iei. se atinge în 4-5 såptåmâni. . Absorb¡ia este bunå dupå administrarea oralå. Timpul de înjumåtå¡ire este de 4-6 zile pentru fluoxetinå ¿i de 4-15 zile pentru norfluoxetinå. La cei cu afectare hepaticå severå. cu activitate farmacologicå similarå. pentru fiecare medicament în parte. dar pentru norfluoxetinå este propor¡ionalå cu doza.2. Concentra¡ia plasmaticå maximå se ob¡ine în 6-8 ore. Având structuri chimice diferite. 1997 ¿i Kaplan ¿i Sadock. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru. Legarea de proteinele plasmatice este de 94%. Vom prezenta în continuare aceste proprietå¡i. Timpul de înjumåtå¡ire lung permite administrarea în dozå unicå. Timpul îndelungat pânå la eliminarea completå din corp.F. Ficatul este principalul loc de metabolizare. Se ob¡ine un metabolit activ: norfluoxetina. Eliminarea se face prin urinå în principal ¿i în cantitate micå prin fecale. Pentru fluoxetinå. Alimentele nu influen¡eazå absorb¡ia. 2002 cu informa¡iile ob¡inute din monografiile firmelor producåtoare. Dozele multiple. Absorb¡ia este bunå dupå administrare oralå. farmacocinetica nu este modificatå dupå o singurå dozå. nu este propor¡ionalå cu doza. ISRS au proprietå¡i farmacocinetice care diferå semnificativ. steady-state.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 179 4. et al. FLUOXETINA Administrarea se face pe cale oralå.5.

La cei cu afectare hepaticå severå. cirozå hepaticå. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru. cronice care duc la acumularea medicamentului necesitå doze reduse sau spa¡iate. Alimentele cresc biodisponibilitatea cu 40%. pe calea sistemului enzimatic al citocromului P4503A4. La cei cu afectare hepaticå severå. PAROXETINA Administrarea se face pe cale oralå. Absorb¡ia este bunå dupå administrare oralå. Timpul de înjumåtå¡ire permite administrarea în dozå unicå. Dozele multiple. apar niveluri plasmatice crescute. Timpul de înjumåtå¡ire este de 24 ore. Legarea de proteinele plasmatice este de 95%. farmacocinetica nu este modificatå dupå o singurå dozå. se atinge în 14 zile. T ½ fiind prelungit. Timpul de înjumåtå¡ire permite administrarea în 1-2 doze. . 2% se eliminå sub formå nemodificatå. fårå activitate farmacologicå. Se ob¡in metaboli¡i fårå activitate farmacologicå. Eliminarea se face 64% prin urinå. Absorb¡ia este bunå dupå administrare oralå. prin oxidare. Metabolizarea este hepaticå extensivå. Eliminarea se face pe cale renalå. steady-state. Legarea de proteinele plasmatice este de 77%. conjugare oxidativå. Ficatul este principalul loc de metabolizare. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru.5-8 ore. Este propor¡ionalå cu doza.180 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Metabolizarea este hepaticå extensivå. prin demetilare oxidativå. SERTRALINA Administrarea se face pe cale oralå. Concentra¡ia plasmaticå maximå se atinge în 3-7 ore. este afectatå eliminarea. steady-state. La cei cu afectare renalå. pe calea sistemului enzimatic al citocromului P4503A4. Se recomandå administrarea în timpul meselor. cirozå hepaticå. Concentra¡ia plasmaticå maximå se atinge în 1. clearance-ul este semnificativ redus. Se ob¡in 9 metaboli¡i. Alimentele nu influen¡eazå absorb¡ia. demetilare. 36% prin fecale. Timpul de înjumåtå¡ire este de 15 ore. se atinge în 10-14 zile. La cei cu afectare renalå.

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 181 Metabolizarea este hepaticå extensivå. Legarea de proteinele plasmatice este de 80%. Se ob¡in metaboli¡i activi farmacologic. care duc la acumularea medicamentului necesitå doze reduse sau spa¡iate. glucuronid-conjugare. Timpul de înjumåtå¡ire este de 26 ore pentru sertralinå. hidrolizare. 2D6 prin demetilare. prin demetilare. Concentra¡ia plasmaticå maximå se atinge în 6-8 ore. dar cu selectivitate ¿i poten¡å mai reduså. T½ fiind prelungit. glucuronid conjugare. 65 ore pentru desmetilsertralinå. Legarea de proteinele plasmatice este de 98%. Timpul de înjumåtå¡ire permite administrarea în dozå unicå. farmacocinetica nu este modificatå dupå o singurå dozå. cronice. 40-45% prin fecale. La cei cu afectare hepaticå severå T ½ este dublu. Concentra¡iile plasmatice steady state sunt crescute cu 61%. 3A4. La cei cu afectare renalå. steady-state se atinge în 5-7 zile. Eliminarea se face 40-45% prin urinå. . Concentra¡ia plasmaticå de echilibru. Alimentele nu influen¡eazå absorb¡ia. iar cleareance scåzut cu 37% necesitå doze scåzute. deaminare oxidativå. Timpul de înjumåtå¡ire este de 37 ore. La cei cu afectare hepaticå severå. Dozele multiple. La cei cu afectare renalå. cirozå hepaticå. Eliminarea se face 85% prin materii fecale ¿i 15% prin urinå din care 12% nemodificat. se atinge în 1-2 såptåmâni. t½ este prelungit. Se ob¡ine un metabolit inactiv farmacologic: N desmetilsertralina. reducere. Timpul de înjumåtå¡ire permite administrarea în dozå unicå. Absorb¡ia este bunå dupå administrare oralå. hidrolizare. CITALOPRAM Administrarea se face pe cale oralå. este afectatå eliminarea. reducere. Ficatul este principalul loc de metabolizare. pe calea sistemului enzimatic al citocromului P4503A4. pe calea sistemului enzimatic al citocromului P450 2C19. Ficatul este principalul loc de metabolizare. deaminare oxidativå. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru. Metabolizarea este hepaticå extensivå. Concentra¡ia plasmaticå maximå se atinge în 4 ore. steady-state.

ISRS sunt la fel de eficiente ca alte clase. Doza eficace este mai mare decât în depresie. antihistaminergice. În depresia majorå cu elemente psihotice nu sunt indicate. deoarece nu au efecte adverse cognitive. eficien¡a lor este depå¿itå de antidepresivele tricilice sau de inhibitorii selectivi ai recaptårii 5HT/NA: venlafaxina.5. Existå pu¡ine date disponibile despre farmacocinetica ISRS la copii ¿i adolescen¡i. Indica¡iile inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei la copil ¿i adolescent Principalele indica¡ii ale ISRS la copil ¿i adolescent sunt: • Tulburarea depresivå. În depresia u¿oarå sau moderatå ¿i depresia majorå fårå manifeståri psihotice. Doar paroxetina are u¿oare efecte anticolinergice. paroxetina. embriotoxice în urma tratamentului cu paroxetinå. prematuritate. Råspunsul apare în primele såptåmâni. ISRS reduc riscul suicidului.182 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Teratogeneza. cardiotoxice. ISRS sunt recomandate în depresia la persoanele cu afec¡iuni medicale. . dar la 15-20% dintre pacien¡i apare numai dupå tratament îndelungat. fluvoxamina. Astfel. În depresia cronicå. administrarea de sertralina a fost urmatå de cre¿terea inciden¡ei adenoamelor hepatice. La om nu au fost raportate malforma¡ii fetale. inclusiv antidepresivele triciclice. se poate folosi un ISRS în asociere cu un neuroleptic. pierderi de sarcinå. dar necesitå supraveghere pentru starea de agita¡ie ¿i anxietatea ini¡ialå ¿i pentru perioada în care înlåturarea stårii de depresie poate face tentativa de suicid mai eficientå. reduc frecven¡a recåderilor. 4. dar au un profil mai bun al reac¡iilor adverse. iar fluvoxamina ¿i sertralina ¿i la cei cu vârste între 6-17 ani. dar informa¡iile limitate disponibile sugereazå cå extrapolarea datelor de la adult este probabil potrivitå. Sunt totu¿i mai pu¡in tolerate de persoanele cu afec¡iuni gastrointestinale preexistente. dar la doze mari. La ¿oareci. Diferen¡ele farmacocinetice se referå la timpul de înjumåtå¡ire. mirtazapina. anticolinergice. antinoradrenergice. autoinhibarea (medicamentele î¿i inhibå propria lor metabolizare) ¿i interac¡iunile medicamentoase. sertralina. mutageneza.3. • ISRS se recomandå ¿i în Tulburarea obsesiv compulsivå. fluoxetina se administreazå la pacien¡ii cu vârste peste 18 ani. carcinogeneza Nu au fost demonstrate efecte teratogene.

• În Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie. . ªi pacien¡ii cu obezitate beneficiazå de tratamentul cu fluoxetinå. Nu se folosesc clozapina sau buspirona pentru cå agraveazå ticurile. Se mai folosesc citalopramul ¿i fluvoxamina. • În Tulburarea de stres posttraumatic. care se cresc treptat. ISRS sunt superioare benzodiazepinelor. Litiul nu are efect. • În tulburarea autistå. Nu se folose¿te combina¡ia ISRS cu clomipraminå. IMAO în ceea ce prive¿te retråirea experien¡ei evenimentului traumatic. În anorexia nervoaså. din cauza riscului de cardiotoxicitate. • În tulburarea de panicå asociatå cu depresie. • ISRS se mai recomandå ¿i în fobiile specifice ¿i anxietatea de separare. în cazul bulimiei nervoase. Astfel. Se asociazå benzodiazepinele în faza acutå. ISRS mai bune decât ADT. paroxetina. Fluoxetina ini¡ial accentueazå anxietatea. • Mutismul electiv. • Noile cercetåri aratå eficacitatea ISRS ¿i în tulburårile de alimenta¡ie. • În tulburarea de panicå cu/fårå agorafobie. se recomandå. În aceste cazuri. clonazepam). fluoxetina. excitabilitatea pacientului. agresivitate. rela¡ionarea socialå deficitarå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 183 • În cazul asocierii Tulburårii obsesiv compulsive cu Tulburarea depresivå. • În cazul asocierii Tulburårii obsesiv compulsive cu ticurile sau Sindromul Tourette se utilizeazå combina¡ia ISRS cu neuroleptice tipice sau atipice (Risperidona). fluoxetina. În tulburarea de panicå la copil se recomandå ISRS. sertralina ¿i fluvoxamina aduc unele beneficii în ameliorarea comportamentelor obsesivo-fobice. evitarea acestuia. de asemenea. paroxetina este la fel de bunå ca IMAO ¿i benzodiazepinele. dupå folosirea substan¡elor simpatomimetice. ca medicament de linia a doua. • Pentru fobia socialå. în dozå de 60mg/zi. indica¡ia terapeuticå este de ISRS. sertralina: ac¡ioneazå mai lent decât benzodiazepinele (alprazolam. se începe cu doze mici. este indicatå utilizarea bupropionului. dar sunt mai bine tolerate pe termen lung ¿i nu determinå toleran¡å. reduce episoadele de alimenta¡ie excesivå ¿i vårsåturi provocate. mai ales în cazul asocierii acestei tulburåri cu tulburårile afective sau Tulburarea obsesiv compulsivå.

nemigrenoaså. în anumite cazuri. determinatå de fluoxetinå. Existå o inciden¡å crescutå a comorbiditå¡ii acestor entitå¡i cu tulburårile afective. determinatå în special de fluoxetinå. men¡ionåm: durerea neuropaticå (neuropatia) din diabet. Efectele la administrarea de sertralinå. repetitive. Dintre acestea. fibromialgia. 4.184 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Astfel. Efecte gastro-intestinale Cele mai frecvente sunt grea¡a. cefaleea cronicå recurentå migrenoaså.F et al. Efectele adverse ale ISRS sunt dependente de dozå ¿i administrarea acestora în timpul meselor scade inciden¡a apari¡iei simptomelor gastrointestinale. ISRS au un profil al efectelor adverse mult mai favorabil decât al antidepresivelor tricilice. fluvoxaminå. are ca efect cre¿terea în greutate. dispepsia. anorexia. ISRS reduc agresivitatea. compresiunea cronicå a unor nervi. 2002 cu informa. prin ac¡iune anticolinergicå. acestea chiar accentueazå durerea (antidepresivele tricilice sunt mult mai eficiente). scådere/cre¿tere ponderalå. • Sindroamele dureroase cronice pot beneficia de tratamentul cu ISRS. ISRS mai sunt indicate pentru lipsa capacitå¡ii de rela¡ionare socialå la adul¡ii cu tulburåri din sfera autistå.5. diareea. fluoxetinå. Efecte SNC • Cefalee.4. paroxetinå sunt dependente de dozå. fårå a fi afectatå absorb¡ia medicamentelor. disforia premenstrualå. vårsåturile. ¡iile ob¡inute din monografiile firmelor producåtoare. Paroxetina. amelioreazå comportamentele automutilante. Efectele adverse ale inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei Datele prezentate în acest capitol au fost adaptate dupå Schatzberg A. ceea ce face ca ele så fie adeseori preferate acestora din urmå în tratamentul tulburårilor prezentate mai sus. efectul este maxim la 20 såptåmâni. dar greutatea revine ulterior la valoarea ini¡ialå. . atât la adult cât ¿i la copil ¿i adolescent. dar. citalopram. amelioreazå întârzierea de limbaj. traumatisme. 1997 ¿i Kaplan ¿i Sadock. • Anxietate în primele såptåmâni. Anorexia ¿i scåderea ponderalå sunt specifice pentru fluoxetinå.

somnolen¡å: citalopram. pot determina mamoplazie ¿i galactoree. mai ales la asociere cu clozapina). determinând leziuni fibrotice. co¿maruri: în primele såptåmâni. • Efecte anticolinergice u¿oare (apar la paroxetinå): uscåciunea mucoasei bucale. prin interferarea mecanismului de reglare a secre¡iei de prolactinå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 185 • Tulburåri de somn: somnolen¡å sau insomnie: fluoxetina. fluvoxamina. Rar. sedare. rar persistå luni de zile. cu afectarea sistemului respirator. torticolis. diskinezie tardivå (apar mai ales la fluoxetinå). de asemenea. cu posibile echimoze ¿i neutropenie reversibilå (paroxetina ¿i fluoxetina determinå rar neutropenie reversibilå. se administreazå la culcare. În 50-80% dintre cazuri determinå disfunc¡ie sexualå: scåderea libidoului. constituind o urgen¡å medicalå. scåderea glicemiei. dispnee. tulburåri de mers. dacå se administreazå diminea¡a. distonie. • Convulsii: la dozele mari. inhibarea orgasmului. bradikinezie. Aceste efecte sunt dependente de dozå ¿i nu se remit. Efecte endocrine ISRS. Efecte hematologice ISRS pot determina trombocitopenie. opistotonus. Reac¡ii alergice Pot apårea erup¡ii. Apari¡ia reac¡iilor alergice impune întreruperea tratamentului. acatisie. Sindromul serotoninic Acesta reprezintå cea mai redutabilå manifestare a efectelor adverse ale ISRS. aceste efecte alergice se pot generaliza. rigiditate în roatå din¡atå. Tulburåri electrolitice. sunt dependente de dozå. Este determinat de efectele 5HT în periferie. paroxetina. • Simptome extrapiramidale: tremor. mai dau somnolen¡å/ insomnie: sertralina. Pot determina. continuå pe toatå durata tratamentului. efect asupra glicemiei ISRS pot determina hiponatremie prin secre¡ie inadecvatå de hormon antidiuretic la cei trata¡i cu diuretice. în 4% dintre cazuri. • Vise. constipa¡ie. . se remit ulterior. care sunt reversibile la întreruperea tratamentului.

Efecte secundare ale ISRS (adaptat dupå Kaplan ¿i Sadock. 2002) Fluoxetina – Afectåri SNC: nervozitate. ventila¡ie mecanicå. Se administreazå nitroglicerinå.6. clorpromazinå. diaree. rigiditate. • nelini¿te. nervozitate. cefalee. exitus. tremor. convulsii. frisoane. dispepsie – Afectåri SNC: somnolen¡å. agita¡ie. sincopå. uscåciunea mucoasei bucale. diaree. ame¡ealå. constipa¡ie – Somnolen¡å. Tratament. cicloheptadinå. diaree. anorexie – Transpira¡ie excesivå – Rash. agita¡ie. fatigabilitate/astenie. dispepsie. • delir. îngrijire. ame¡ealå.6. Se manifestå prin: • diaree. anticonvulsivante. ame¡ealå. ame¡ealå. tahicardie – Afectåri gastrointestinale: grea¡å. Apari¡ia acestui sindrom are risc vital. Tabelul 4. uscåciunea mucoasei bucale. fatigabilitate. insomnie. • mioclonus. cefalee. • diaforezå. instabilitatea sistemului autonom cu fluctua¡ii ale semnelor vitale. tremor. metisergid. uscåciunea mucoasei bucale – Transpira¡ie excesivå Citalopram – Grea¡å – Insomnie/somnolen¡å. status epilepticus. diaree. Vom prezenta efectele secundare ale fiecårui medicament din clasa ISRS. vomå.186 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Administrarea concomitentå de ISRS ¿i IMAO. vomå. colaps cardio-vascular. tremor. astenie – Disfunc¡ie sexualå: ejaculare întârziatå – Cre¿tere ponderalå – Transpira¡ie excesivå – Palpita¡ii Paroxetina – Grea¡å. cefalee – Transpira¡ie excesivå – Disfunc¡ie sexualå: ejaculare întârziatå – Cre¿tere / scådere ponderalå – Prurit – Hipertensiune. insomnie. Sertralina anorexie – Disfunc¡ie sexualå: ejaculare întârziatå – Insomnie/somnolen¡å. litiu aduce nivelul serotoninei plasmatice la valori toxice. uscåciunea mucoasei bucale – Transpira¡ie excesivå . sus¡inerea func¡iilor vitale. Se impune oprirea de urgen¡å a medicamentelor declan¿atoare. prurit – Disfunc¡ie sexualå – Scådere ponderalå Fluvoxamina – Afectåri gastrointestinale: grea¡å. anorexie. somnolen¡å. hipertermie. ame¡ealå/zåpåcealå – Afectåri gastrointestinale: grea¡å. se practicå împachetåri reci. BDZ. în tabelul 4. reflexe hiperactive. uscåciunea mucoasei bucale – Insomnie. vomå. constipa¡ie. agita¡ie. tremor. astenie. anxietate.cefalee. dantrolen. L-triptofan. comå. astenie.

hemoperfuzia. vomå.). et al. grea¡å. atât de clinician cât ¿i de pacient ¿i familia acestuia (tabelul 4. cianozå. care vor trebui urmårite atent.5. confuzie. perturbåri ale func¡iei hepatice. vomå Nu au fost descrise decese consecutiv ingestiei unice de fluoxetinå. Prezentåm în continuare efectele clinice ale supradozårii. Aspectul clinic al supradozårii cu ISRS (adaptat dupå Kaplan ¿i Sadock. rar modificåri ECG reversibile: prelungirea intervalului QT Tratament Este comun pentru toate supradozårile ISRS – nu existå antidot specific pentru nici un ISRS – internare în sec¡ia de terapie intensivå – asigurarea ventila¡iei ¿i oxigenårii adecvate – monitorizarea cardiacå. vomå. tahicardie sinusalå. vomå. ci doar în urma polingestiilor: alcool/alte medicamente sau datoritå sindromului serotoninergic: moclobemid+citalopram . Utilizarea clinicå a inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei la copil ¿i adolescent În realizarea acestui capitol am utilizat date din Schatzberg A.Grea¡å.7. pierderea stårii de con¿tien¡å. Tabelul 4. inclusiv convulsii. convulsii. vomå. 2002) Fluoxetina Agita¡ie.F. semne de excitare SNC. rabdomiolizå. ame¡ealå. ci doar în urma poliingestiilor Fluvoxa. modificåri ECG nesemnificative. hiperventila¡ie. tremor. transpira¡ii excesive. recomandåm o supraveghere strictå a pacientului. diureza for¡atå nu sunt eficiente (ISRS au volum de distribu¡ie mare) – ingestia unicå de ISRS a fost descriså rar – nu au fost descrise decese consecutiv ingestiei unice de ISRS. ci doar în combina¡ie cu alte medicamente. grea¡å. somnolen¡å. hipotensiune. 4. simptome mina cardiace: tahicardie. chiar dacå nu au fost înregistrate cazuri de deces prin ingestie unicå de ISRS. pentru a stimula vårsåtura ¿i lavajul – dializa. convulsii. 2002 adaptate cu informa¡iile ob¡inute din monografiile firmelor producåtoare. tremor. 1997 ¿i Kaplan ¿i Sadock.7.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 187 Întrucât la supradozare pot apårea efecte destul de importante. pupile dilatate. comå. bradicardie. neacceptând autoadministrarea tratamentului nici la adolescent. grea¡å. dozele de fluoxetinå recomandate sunt de 10-40 mg/zi. a semnelor vitale – måsuri generale ¿i simptomatice: se administreazå repetat cårbune activat. Se impune o supraveghere extrem de atentå a pacien¡ilor cu idea¡ie suicidarå ¿i la cei cu istoric de tentative de suicid. uscåciunea mucoasei bucale. comå Paroxetina Grea¡å. hipomanie. iritabilitate Sertralina Somnolen¡å. nelini¿te. somnolen¡å. FLUOXETINA La copii ¿i adolescen¡i. diaree. tahicardie. dilata¡ie pupilarå Citalopram Ame¡ealå.5.

deci. FLUVOXAMINA La copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i. cu alimente. astfel ca doza de la culcare så fie de maximum 100 mg. • În tulburåri alimentare ca bulimia nervoaså se administreazå 40-60 mg/zi. în func¡ie de dozå. cre¿terile se fac cu 25-50 mg/zi. Dacå este necesar. Dupå cum am aråtat anterior. la culcare. ini¡ial se administreazå 10 mg/zi. dozå unicå diminea¡a. existå o perioadå de laten¡å pânå la debutul ac¡iunii antidepresive ¿i pânå la evaluarea definitivå a ac¡iunii antidepresive. ca persoanele cu afectare renalå sau hepaticå. se ajusteazå gradat. doza necesarå este mai mare decât în depresie: 20-40-60 mg/zi. Se cre¿te apoi la 50 mg/zi. de o perioadå de 4 såptåmâni pentru a atinge concentra¡iile stabile. råspunsul fiind gradat. au nevoie de doze reduse ¿i administrare mai frecventå. • în mutismul electiv. • Popula¡iile speciale. se cre¿te doza la maximum 40 mg/zi. la interval de câteva zile. • În depresie: Doza ini¡ialå va fi de 25 mg/zi în prima såptåmânå. în func¡ie de råspunsul clinic ¿i de toleran¡å. pentru a evita senza¡ia de grea¡å ¿i pentru a reduce efectele secundare gastro-intestinale. . Dozele mai mari de 100 mg/zi se frac¡ioneazå în douå prize. • În Tulburarea obsesiv compulsivå.188 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Modul de administrare. cu efectele secundare cele mai scåzute. Fluoxetina se va administra dozå unicå diminea¡a. se men¡ine toatå durata a¿teptatå a episodului depresiv. O dozå de 40-60 mg este mai eficientå decât cea de 20 mg. pentru a evita insomnia. este nevoie. în func¡ie de råspunsul clinic ¿i de toleran¡å. se va administra în timpul meselor. De asemenea. dozele de fluvoxaminå recomandate sunt de 25-100-200 mg/zi. • În depresie. administratå seara. se cre¿te pânå la doza maximå de 200 mg/zi. pentru a minimaliza posibilitatea recåderii. Pentru a evita anxietatea ¿i nelini¿tea se poate începe cu 5 mg/zi. la culcare. pentru a minimaliza efectele adverse. administratå seara. Dacå nu se amelioreazå simptomatologia. la culcare. timp de 3 såptåmâni. Doza de între¡inere este doza minimå terapeuticå. Doza eficientå zilnicå este 75-100 mg/zi. Fluvoxamina se va administra dozå unicå seara. Modul de administrare.

se ajusteazå gradat. Pentru cei mai mul¡i pacien¡i. dozele de sertralinå recomandate sunt de 25-300 mg/zi. . la culcare. administratå în dozå unicå diminea¡a. dozele de paroxetinå recomandate sunt de 10-50 mg/zi. • La persoanele cu afectare hepaticå sau renalå se administreazå doze scåzute. Dozele mai mari se frac¡ioneazå în douå prize. Dacå nu se ob¡in îmbunåtå¡iri în 1-3 såptåmâni. Paroxetina se va administra dozå unicå diminea¡a. în func¡ie de råspunsul clinic ¿i de toleran¡å. • În Tulburarea obsesiv compulsivå. fiind a¿teptat dupå 3-4 såptåmâni. • În depresie. Doza ini¡ialå este de 10-20 mg/zi. în func¡ie de råspunsul clinic ¿i de toleran¡å. PAROXETINA La adolescen¡i. dupå maså. Modul de administrare. Dupå câteva zile se cre¿te la 100 mg/zi. doza optimå este de 20 mg/zi. Doza eficientå zilnicå este 100-200 mg/zi. la culcare. doza eficace este cuprinså în intervalul: 40-60 mg/zi. Dozele mai mari se frac¡ioneazå în douå prize. la interval de câteva zile. doza eficace este cuprinså în intervalul: 40-50 mg/zi. Tratamentul de între¡inere se va face cu cele mai mici doze care men¡in efectul terapeutic. SERTRALINA La copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i. pânå la doza maximå de 40-50 mg/zi. La persoanele care prezintå disconfort gastro-intestinal se recomandå administrarea dozei o datå cu alimentele. Sertralina se va administra dozå unicå seara. administratå seara. råspunsul terapeutic este întârziat. • În Tulburarea de panicå. • În Tuburårile anxioase/Fobia socialå. Cre¿terile se fac cu 50 mg/zi. administratå seara. se cre¿te doza cu 10 mg.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 189 • În Tulburarea obsesiv compulsivå: Doza ini¡ialå este de 25-50 mg/zi. se va începe tratamentul cu doze scåzute ¿i se va monitoriza cu aten¡ie. Modul de administrare. pentru a evita sedarea. la intervale de 1-2 såptåmâni (nivelurile plasmatice stady-state sunt ob¡inute în 7-14 zile). doza eficace este cuprinså în intervalul 20-50 mg/zi. pentru a evita efectele gastro-intestinale (se poate administra ¿i diminea¡a. cu alimentele). • În caz de insuficien¡å renalå sau hepaticå.

se impune scåderea dozelor. fluvoxamina) determinå sindrom de sevraj. administratå într-o singurå prizå. simptome pseudomigrenoase. Acest sindrom nu apare la fluoxetinå. Doza de între¡inere: cea mai micå dozå care men¡ine efectul terapeutic. • La cei cu afectare renalå sau hepaticå. cu o cre¿tere pânå la 30 mg/zi.6. slåbiciune. parestezii. • La cei cu afectare hepaticå. simptome ce CRS. anxietate. se cre¿te doza cu 10 mg. Doza ini¡ialå: 25-50 mg/zi. într-un interval de doze de 50-200 mg/zi. • În Tulburarea obsesiv compulsivå se administreazå doze de 50-200 mg/zi. dozele de citalopram recomandate sunt de 10-40 mg/zi. se administreazå 5 mg/zi. pânå la 40 mg/zi. pânå la doza maximå de 200 mg. Întreruperea administrårii ISRS Întreruperea bruscå a ISRS cu T½ scurt (paroxetina.5. insomnie. • În depresie. în dozå unicå. la cei cu afectare severå. . Dacå nu apare råspunsul clinic. scåderea capacitå¡ii de concentrare. Doza de între¡inere va fi cea mai micå dozå care men¡ine îmbunåtå¡irea clinicå. la intervale de o såptåmânå. Modul de administrare. se cre¿te doza cu 50 mg såptåmânal (nivelurile plasmatice stady-state sunt ob¡inute în 7 zile). Contraindica¡iile administrårii inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei • hipersensibilitate la diferi¡ii ISRS. care prezintå un metabolit activ ¿i are timpul de înjumåtå¡ire lung. în prima såptåmânå. cu urmåtoarele manifeståri clinice: ame¡eli. 4. cefalee. Citalopramul se va administra dozå unicå diminea¡a sau seara. în dozå unicå. • La cei cu afectare renalå u¿oarå sau moderatå nu este necesarå ajustarea dozelor.190 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI La persoanele care prezintå disconfort gastro-intestinal. cu sau fårå alimente. seara. doar dacå nu apare råspuns. CITALOPRAMUL La adolescen¡i. Dacå nu se observå nici o îmbunåtå¡ire clinicå dupå 1-3 såptåmâni. seara/diminea¡a. • În depresie: Doza ini¡ialå: 5-10 mg/zi. se reduc dozele. se recomandå administrarea dozei o datå cu alimentele.

1. inclusiv anumite sporturi: avertizarea pacientului pânå la excluderea riscului. Pentru urmåtoarele clase de antidepresive. astfel cå nu au intrat în practica clinicå curentå la aceste categorii de vârste. 2000). Mecanismele farmacodinamice ale mirtazapinei Mirtazapina are o ac¡iune farmacologicå dualå. necesare la conducerea autovehiculelor. måcar pentru anumite tulburåri. cât ¿i post-sinaptic. Principalele ac¡iuni psihofarmacologice ale acestui medicament sunt: 1. • pot induce sedare ¿i pot interfera cu reac¡iile mentale ¿i fizice prompte. . 5HT3. 2000).7. 3. Interac¡iunile medicamentoase ale inhibitorilor selectivi ai recaptårii serotoninei ISRS pot determina sindrom serotoninic în special dacå se administreazå concomitent cu IMAO. 4. ISRS: fluoxetina/fluvoxamina/paroxetina/sertralina/citalopramul trebuie întrerupte cu 5/2/2/2/2 såptåmâni înainte de administrarea IMAO). Ac¡ioneazå atât la nivel pre-.6. 2000). 2. producerea convulsiilor (Kaplan. Le vom prezenta. de asemenea. totu¿i. triptofan. rezultând reducerea anxietå¡ii ¿i a depresiei. Antidepresivele de tip antagoni¿ti ai receptorilor noradrenergici ¿i serotoninergici (NA + 5HT) – Mirtazapina 4. rezultând cre¿terea nivelurilor sinaptice de NA ¿i 5HT.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 191 • administrarea concomitentå cu IMAO (IMAO trebuie întrerupt cu 14 zile înainte de administrarea ISRS. 4. Asocierea litiului sau a clozapinei poate determina.6. blocare/antagonist al receptorilor 5HT2. pe scurt. amplificând transmisia 5-HT ¿i NA. întrucât speråm cå studiile ulterioare vor duce la acceptarea unora dintre ele la copil ¿i adolescent. ISRS cresc toxicitatea antidepresivelor triciclice prin cre¿terea concentra¡iei plasmatice a acestora (Kaplan. litiu sau alte antidepresive care inhibå recaptarea serotoninei (Kaplan. sarcini cu risc. nu existå studii suficiente la copil ¿i adolescent. • infarct miocardic acut. stimularea autoreceptorilor 5HT1A. de¿i acestea ¿i-au dovedit eficacitatea ca antidepresive la adult.5. afec¡iuni cardiace: ISRS nu au fost evaluate. blocare/antagonist al receptorilor presinaptici α2adrenergici.

În condi¡iile afectårii func¡iei hepatice. la culcare. Mecanismele farmacocinetice ale mirtazapinei Absorb¡ia este rapidå ¿i completå dupå administrare oralå. 7. . alterarea performan¡elor cognitive ¿i motorii. 4.6. 4.3. seara. unde are eficien¡å similarå amitriptilinei ¿i clomipraminei. cu cre¿tere în greutate. Nu produce efectele digestive ¿i anxiogene ale ISRS. fiind necesar un interval liber de 14 zile. putând fi administratå în dozå unicå. clearance-ul plasmatic va fi cu 30% mai redus. ameliorarea tulburårilor de somn ¿i ac¡iunea sedativå. La copii ¿i adolescen¡i nu existå studii. Poate determina cre¿terea apetitului. 4. Indica¡iile mirtazapinei Mirtazapina este indicatå în depresia moderatå ¿i severå. înainte de culcare. antagonist moderat al receptorilor α1adrenergici. chiar pentru pacien¡ii interna¡i (cazurile cu depresie severå). de la ultima dozå de IMAO. 5. sedare. Se leagå de proteinele plasmatice în propor¡ie de 85%. 4. are un metabolit activ. 6. tulburåri digestive de micå amploare ca ¿i absen¡a efectelor anticolinergice caracteristice ADT.192 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 4.4. Se eliminå la nivel renal. Råspunsul clinic apare dupå 2-4 såptåmâni. precum ¿i administrarea dozei seara. iar concentra¡ia plasmaticå de echilibru în 5 zile. În urma acestor ac¡iuni biologice. nu inhibå recaptarea nici unui neurotransmi¡åtor. Mirtazapina este metabolizatå la nivel hepatic.6.5. Mirtazapina provoacå disfunc¡ionalitå¡i sexuale minime.6.6. impunând precau¡ii pentru conducerea autovehiculelor ¿i activitå¡ile cu risc.2. Efectele secundare ale mirtazapinei Mirtazapina poate cauza somnolen¡å. antagonist moderat al receptorilor muscarinici. rezultå efectele antidepresive ¿i anxiolitice. Timpul de înjumåtå¡ire este de 20-40 ore. Atinge concentra¡ia plasmaticå maximå în 2 ore. iar afectarea renalå determinå reducerea cu 50 % a clearance-ului. antagonist al receptorilor H1. prin intermediul complexului enzimatic al citocromului P450. Contraindica¡iile mirtazapinei Administrarea concomitentå cu IMAO este prohibitå.

Leucopenia impune întreruperea tratamentului. administratå seara la culcare. Poate determina hipotensiune ortostaticå. când apar simptome ¿i semne ca: febrå. Interac¡iunile medicamentoase ale mirtazapinei Mirtazapina poten¡eazå efectul sedativ al alcoolului ¿i al benzodiazepinelor. frisoane.5-30 mg/zi. Antidepresivele de tip inhibitori ai recaptårii serotoninei ¿i noradrenalinei ¿i dopaminei (IR 5HT/NA/DA) – Venlafaxina 4. Mirtazapina se va administra în dozå unicå.7. 4.5-150mg. ac¡ioneazå ca ISRS. Se impune efectuarea unui consult medical riguros. ulcera¡ii ale mucoasei. Pentru copii ¿i adolescen¡i nu a fost aprobatå de FDA.5 mg. seara. degluti¡ie dureroaså (faringita). Modul de administrare. Realizeazå o blocare potentå a recaptårii 5HT ¿i a recaptårii NA ¿i o slabå blocare a recaptårii DA. cre¿terea transaminazelor. poate cauza cre¿terea nivelului seric de colesterol. . ac¡ioneazå ca antidepresiv dual 5HT/NA. 4.5 mg.6. • la doze medii: 150-225 mg.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 193 Efectele anticolinergice (uscarea mucoasei bucale) sunt de micå intensitate. cu câte 7. La cei cu afectare hepaticå sau renalå se vor administra doze mai mici.6. în func¡ie de dozå: • la doze mici: 37. determinarea hemogramei. trigliceride.7. Clinica noastrå are experien¡å în utilizarea cu succes a mirtazapinei la adolescen¡i cu tulburare depresivå ce s-a dovedit a fi rezistentå la alte antidepresive. seara. Ini¡ial se administreazå 7. la culcare. Blocarea recaptårii 5HT/NA/DA se realizeazå gradual. De asemenea. 4. pânå la o dozå maximå de 30 mg. amplificând transmisia serotoninergicå. se cre¿te apoi la interval de 5 zile. Mecanismele farmacodinamice ale venlafaxinei Venlafaxina are o triplå ac¡iune farmacologicå presinapticå. noradrenergicå ¿i dopaminergicå.6. Utilizarea clinicå a mirtazapinei Dozele de mirtazapinå recomandate sunt de 7.7. Un efect secundar grav este agranulocitoza. alte semne de infec¡ie.1. la culcare.

Atinge concentra¡ia plasmaticå maximå în 1-6 ore (venlafaxina în 1-2 ore.194 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • la doze mari de 225mg. • Tulburarea depresivå severå. în doze de 150 mg/zi. Timpul de înjumåtå¡ire este de 3-13 ore (venlafaxina: 3-7 ore. . necesitând 2-3 doze/zi. 4. iar metabolitul în 2-6 ore) ¿i concentra¡ia plasmaticå de echilibru în 3 zile. Contraindica¡iile ¿i precau¡iile venlafaxinei Nu se administreazå venlafaxinå în caz de hipersensibilitate la acest medicament ¿i în caz de istoric de hipertensiune arterialå. Indica¡iile venlafaxinei Venlafaxina se administreazå pentru urmåtoarele tulburåri: • Tulburarea depresivå majorå: debutul ac¡iunii farmacologice este rapid.2.4. cu elemente psihotice. rezultând un metabolit activ: O desmetilvenlafaxina. • Durerea cronicå. iar la cei cu afectare renalå are un T½ prelungit cu 40-50% ¿i un clearance scåzut cu 24%. Alimentele nu interferå în absorb¡ia venlafaxinei. Se leagå de proteinele plasmatice într-un procent de 35%. are o ac¡iune triplå: 5HT/ NA/DA. opioizi. • Tulburarea de panicå cu/fårå agorafobie.7. • Unii autori acceptå folosirea venlafaxinei în Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie. fiind unicul antidepresiv cu ac¡iune pe DA prezent pe pia¡å. instalându-se în primele 2 såptåmâni la doze de 200 mg.3. Nu are activitate de IMAO. alfa 1 adrenergici. 4. histaminici. sub ac¡iunea enzimelor citocromului P450. metabolitul: 9-13 ore). Nu are afinitate semnificativå pe receptorii muscarinici. La cei cu afectare hepaticå are un T½ prelungit cu 3060% ¿i un clearance scåzut cu 30-50%. 4. • Fobia socialå. mai rapid decât în cazul ISRS (2-4 såptåmâni).7. • Tulburarea de anxietate generalizatå. La copii ¿i adolescen¡i nu se administreazå. Metabolizarea se face la nivel hepatic. Mecanismele farmacocinetice ale venlafaxinei Absorb¡ia este bunå dupå administrare oralå.7. • Tulburarea obsesiv compulsivå. Este necesarå ajustarea dozelor.

timp de de 4-7 zile. divizate în trei prize. Efectele secundare ale venlafaxinei Venlafaxina poate cauza grea¡å. somnolen¡å. prize sau dozå unicå seara sub forma capsulelor cu eliberare lentå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 195 Este interziså administrarea concomitentå cu IMAO. Mirtazapina se va administra în 2-3 doze/zi. o datå cu alimentele. în caz de cirozå.75 x 2). tratamentul cu IMAO se poate ini¡ia la o såptåmânå de la întreruperea tratamentului cu venlafaxinå. nervozitate. La persoanele cu afectare renalå se reduce doza ini¡ialå. cre¿terea tensiunii arteriale diastolice – efect dependent de dozå (la doze>300) – impunând reducerea dozelor sau chiar întreruperea tratamentului. prin efect mediat noradrenergic. 4. anomalii ale ejaculårii ¿i ale orgasmului. De asemenea. doza se poate cre¿te treptat.5 mg/zi (18. insomnie. 4. o datå cu alimentele. astenie. tulburåri erectile. Dacå nu apare nici o îmbunåtå¡ire clinicå. constipa¡ie. Ini¡ial se administreazå 37. prin administrarea dozei de 200 mg/zi încå din prima zi. vedere neclarå. în cazul pacien¡ilor interna¡i afla¡i sub supraveghere. Grea¡a ¿i ame¡eala se reduc pe parcursul tratamentului.7. uscåciunea mucoasei bucale. Venlafaxina poate cauza cre¿terea nivelului colesterolului plasmatic. la 225 mg/zi – 350-375 mg/zi. pentru a se minimaliza efectele adverse (grea¡a). în caz de afectare moderatå sau mai mult. vertij.5. Utilizarea clinicå a venlafaxinei Dozele de mirtazapinå recomandate la adolescen¡i sunt de 18. cu 25% la pacien¡ii cu afectare u¿oarå-moderatå ¿i cu 50% la cei cu dializå.75-150 mg/zi. Modul de administrare. dupå câteva (2-3) såptåmâni se poate cre¿te doza cu maximum 75 mg/zi. Pentru copii ¿i adolescen¡i nu a fost aprobatå de FDA. cre¿terea alurii ventriculare. Clinica noastrå are experien¡å în utilizarea cu . pânå la 150 mg/zi. care trebuie întrerupte cu douå såptåmâni înainte de ini¡ierea tratamentului cu venelafaxinå. în 2 prize sau dozå unicå seara sub forma capsulelor cu eliberare lentå. impoten¡å. în 2 såptåmâni.6. Se cre¿te apoi doza la 75 mg/zi. Efectul antidepresiv rapid poate fi ob¡inut imediat. la intervale de o såptåmânå.7. anorexie. poate determina. În cazurile severe. La persoanele cu afectare hepaticå se impune reducerea dozei ini¡iale la jumatåte.

La supradozare.7. • slab inhibitor al recaptårii NA ¿i • slab inhibitor al recaptårii 5HT. Întreruperea tratamentului Venlafaxina are T½ redus. prelungirea intervalului QT la 500 ms. convulsii.8. Interac¡iunile medicamentoase ale venlafaxinei Cimetidina inhibå metabolizarea hepaticå a venlafaxinei ¿i îi cre¿te concentra¡ia plasmaticå maximå. venlafaxina determinå somnolen¡å. o interac¡iune poten¡ialå între venlafaxinå ¿i toate medicamentele metabolizate tot de citocromul P450. Existå. • asigurarea ventila¡iei ¿i oxigenårii adecvate. Mecanismele farmacodinamice ale bupropionului Mecanismul de ac¡iune al bupropionului este necunoscut. astfel cå întreruperea bruscå poate duce la apari¡ia unui sindrom de abstinen¡å. Antidepresivele de tip inhibitori ai recaptårii dopaminei ¿i noradrenalinei ¿i serotoninei (IR DA/NA/5HT) – Bupropionul 4. pentru a stimula vårsåtura ¿i se practicå lavajul.1. afectare a func¡iei hepatice sau renale. Nu existå antidot specific pentru venlafaxinå. Se considerå actualmente cå acest medicament este: • slab inhibitor al recaptårii DA. manifestat prin grea¡å. somnolen¡å ¿i insomnie. 4.196 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI succes a venlafaxinei la adolescen¡i cu tulburare depresivå ce s-a dovedit a fi rezistentå la alte antidepresive. Tratamentul se întrerupe gradat. . • dializa. hemoperfuzia ¿i diureza for¡atå nu sunt eficiente (venlafaxina are un volum de distribu¡ie mare). pentru orice pacient care a primit tratament cu venlafaxinå mai mult de 7 zile. • måsuri generale ¿i simptomatice: se administreazå repetat cårbune activat. tahicardie sinusalå minorå. timp de 2-4 såptåmâni. Se impun urmåtoarele måsuri: • internare în sec¡ia de terapie intensivå. vârstnici. Aceastå combina¡ie trebuie evitatå la persoanele cu HTA preexistentå. • monitorizarea cardiacå. a semnelor vitale. dar nu are efect asupra metabolitului activ al acesteia.8.7. 4. care este responsabil de principala ac¡iune a medicamentului. cu scåderea treptatå a dozelor. de asemenea.

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

197

4.8.2. Mecanismele farmacocinetice ale bupropionului Absorb¡ia este rapidå ¿i completå dupå administrare oralå. Este metabolizat la nivel hepatic, prin reducere ¿i hidroxilare, rezultând 4 metaboli¡i activi. Atinge concentra¡ia plasmaticå maximå în douå ore. Timpul de înjumåtå¡ire este de 12 ore (8-40), necesitând 2-3 doze pe zi. Se leagå de proteinele plasmatice în propor¡ie de 80%. Se eliminå în cea mai mare parte prin urinå (87%) ¿i în micå måsurå prin fecale (10%). La cei cu afectare hepaticå sau renalå clearance-ul este scåzut; se impune scåderea dozelor. 4.8.3. Indica¡iile bupropionului Bupropionul este recomandat pentru: • Unii autori îl recomandå ¿i în tulburarea depresivå majorå la copil ¿i adolescent, dar nu la vârste foarte mici (Kaplan, 2000). • Tulburarea bipolarå I, tulburarea bipolarå II cu ciclicitate rapidå (existå risc mai mic de a produce viraj maniacal). • De¿i nu a fost aprobatå folosirea bupropionului pânå la 18 ani, unii autori îl recomandå în Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie, ca medicament de linia a II-a, dupå simpatomimetice, chiar la copil (Kaplan ¿i Sadock, 2002). Totu¿i, nu se recomandå la vârste foarte mici, având în vedere efectele adverse grave care pot så aparå (Kaplan, 2000). Se recomandå la persoanele care prezintå Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie asociatå cu depresie sau Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie asociatå cu un pattern persistent de încålcare a normelor sociale ¿i a drepturilor celorlal¡i sau abuz de substan¡e (Kaplan ¿i Sadock, 2002). • Dezintoxicare în intoxica¡ia cu cocainå. Este preferat altor antidepresive deoarece nu produce hipotensiune ortostaticå, stimularea apetitului sau disfunc¡ii sexuale. 4.8.4. Contraindica¡iile bupropionului Nu se administreazå bupropion pacien¡ilor prezentând o tulburare epileticå sau istoric de convulsii. De asemenea, nu se administreazå pacien¡ilor diagnostica¡i sau cu istoric de bulimie sau anorexie nervoaså, datoritå riscului mare de apari¡ie a crizelor de epilepsie la aceastå categorie de pacien¡i.

198

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

Administrarea concomitentå de IMAO trebuie evitatå; este necesar un interval de 2 såptåmâni de la întreruperea unuia pentru a începe tratamentul cu celålalt. Nu se administreazå bupropion dacå existå hipersensibilitate la aceastå substan¡å. 4.8.5. Efectele secundare ale bupropionului Tratamentul cu bupropion poate produce convulsii (în 0,4% din cazuri), în func¡ie de dozå (la doze mai mari de 450 mg/zi) ¿i în prezen¡a unor factori predispozan¡i, ca: antecedente de convulsii, tumori ¿i boli cerebrale, traumatisme cranio-cerebrale, ECG cu modificåri, asocierea unor medicamente care scad pragul convulsivant, alcool. Acest efect va fi prevenit prin administrarea unei doze zilnice < 450 mg, administrarea sub forma a trei doze pe zi ¿i cre¿terea treptatå a dozelor. Bupropionul poate determina, de asemenea, nelini¿te, agita¡ie, anxietate, insomnie, cefalee, grea¡å, uscåciunea mucoasei bucale, constipa¡ie, tremor, sedare. Pot apårea ¿i efecte neuropsihiatrice, ca: agita¡ia, declan¿area/activarea de simptome psihotice (idei delirante, halucina¡ii, manie), la pacien¡i fårå/cu antecedente psihiatrice. Au fost descrise ¿i efecte gastro-intestinale, ca: grea¡å, vomå, anorexie, respectiv scådere (cel mai frecvent)/cre¿tere în greutate. Efectele neurologice care pot apårea sunt convulsii, cefalee, tulburåri de somn. Au fost descrise ¿i efecte dermatologice. Efectele psihomotorii determinate de bupropion sunt: alterarea performan¡elor cognitive ¿i motorii, impunând avertizarea celor care conduc autovehicule ¿i a celor implica¡i în activitå¡i cu risc vital. Clay et al, 1988, într-un studiu realizat la copii, au precizat cå bupropionul are efecte pozitive unice asupra performan¡elor cognitive între toate antidepresivele, spre deosebire de celelalte, care pot fi ori fårå efecte ori pot avea efecte negative. Cele mai frecvente efecte raportate au fost agita¡ia, uscåciunea mucoaselor, cefalee, grea¡a, vårsåturile, constipa¡ia, tremor. Au fost raportate rezultate fals pozitive la testele screening pentru determinarea amfetaminelor urinare. Tratamentul cu bupropion poate avea ca efect scåderea numårului leucocitelor sangvine, aceasta impunând sistarea tratamentului.

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

199

De asemenea, pot apårea modificåri ECG: extrasistole, modificå ri ST-T. 4.8.6. Utilizarea clinicå a bupropionului Dozele de bupropion recomandate la copii ¿i adolescen¡i sunt de 50-150 mg/zi pânå la 300 mg/zi, dar nu la vârste foarte mici (Kaplan, 2000; Kaplan ¿i Sadock, 2002). Modul de administrare. Bupropionul se va administra în 2-3 doze pe zi. Ini¡ial se administreazå 0,5mg/kgc pe zi. Se cre¿te doza cu 25 mg sau 0,5 mg/kgc la intervale de 5-7 zile pânå la instalarea råspunsului terapeutic sau pânå la apari¡ia efectelor secundare. Tratamentul de între¡inere se face cu doze cuprinse între 1-5 mg/kgc/zi. La cei cu afectare hepaticå, se recomandå doze reduse. La copiii cu Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie, studiile (Simeon et al, 1986; Clay et al, 1988; Casat et al, 1989) recomandå un interval al dozelor optime de bupropion de 100-150-200 mg/zi. Doza ini¡ialå de 50 mg/zi în prima såptåmânå este crescutå la 100 mg (50 mg de 2 ori pe zi) în a doua såptåmânå ¿i la 150 mg (50 mg de 3 ori pe zi) în a treia såptåmânå. Supradozarea determinå convulsii, halucina¡ii, pierderea con¿tien¡ei, tahicardie, febrå, rigiditate muscularå, rabdomiolizå, hipotensiune, stupor, comå etc. Intoxica¡ia gravå produce convulsii, bradicardie, insuficien¡å cardiacå, comå. Tratamentul implicå spitalizare obligatorie, practicându-se inducerea emezei, administrarea de cårbune activat, lavajul gastric. Se vor monitoriza ECG, valorile probelor de laborator. Diureza for¡atå, dializa ¿i hemoperfuzia pot fi utile uneori. Convulsiile vor fi tratate cu benzodiazepine. Se adaugå tratamentul simptomatic, suportiv. 4.8.7. Interac¡iunile medicamentoase Administrarea concomitentå cu agen¡i dopaminergici antiparkinsonieni poate produce alterarea stårii de con¿tien¡å, simptome psihotice, dischinezie; se impune reducerea dozei. Asocierea cu Litiu determinå toxicitate SNC, convulsii. Combina¡ia cu fluoxetinå este, în general, bine toleratå; rar existå riscul de apari¡ie a unor simptome ca: panica, alterarea stårii de con¿tien¡å, convulsii.

200

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

Substan¡ele care determinå induc¡ie enzimaticå hepaticå (de ex., carbamazepina) reduc concentra¡ia plasmaticå de bupropion; la rândul såu, bupropionul reduce concentra¡ia plasmaticå a acidului valproic.

4.9. Antidepresivele tip inhibitor selectiv al recaptårii noradrenergice (ISR NA) – Reboxetina
4.9.1. Mecanismele farmacodinamice ale reboxetinei Reboxetina ac¡ioneazå la nivel presinaptic, inhibând selectiv mecanismele de recaptare NA. Are o ac¡iune unimodalå, de înaltå specificitate: realizeazå amplificarea unui singur semnal de neurotransmi¡åtor (NA). Determinå cre¿terea concentra¡iei plasmatice de NA ¿i amplificarea semnificativå a afinitå¡ii receptorilor NA. Are afinitate scåzutå pentru receptorii muscarinici ¿i colinergici ¿i nu interac¡ioneazå cu receptorii alfa 1, 2, beta adrenergici, serotoninici, dopaminici ¿i histaminici. Nu are efecte semnificative asupra recaptårii serotoninei ¿i dopaminei. 4.9.2. Mecanismele farmacocinetice ale reboxetinei Absorb¡ia reboxetinei este rapidå, dupå administrare oralå. Alimentele nu influen¡eazå rata absorb¡iei. Reboxetina este metabolizatå hepatic, prin intermediul sistemului enzimatic al citocromului P 450 3A4. Concentra¡ia plasmaticå maximå este atinså în 2 ore. Reboxetina atinge concentra¡ia de echilibru în 5 zile. Timpul de înjumåtå¡ire este de 13 ore, necesitând 2 doze pe zi. Legare de proteinele plasmatice este în propor¡ie de 76-97%. Eliminarea de face în principal prin urinå. 4.9.3. Indica¡iile reboxetinei Reboxetina este recomandatå în tratamentul urmåtoarelor tulburåri: • Tulburåri depresive acute ¿i cronice; în depresia majorå este la fel de eficientå ca ADT ¿i mai eficientå ca ISRS; • Distimie; • Fobia socialå;

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

201

4.9.4. Contraindica¡iile ¿i precau¡iile tratamentului cu reboxetinå Administrarea reboxetinei este contraindicatå în caz de hipersensibilitate la acest medicament, glaucom, adenom de prostatå, tratament concomitent cu medicamente hipotensoare, istoric de convulsii. Administrarea concomitentå cu IMAO trebuie evitatå. 4.9.5. Efectele secundare ale tratamentului cu reboxetinå Reboxetina determinå efecte anticolinergice, ca: dificultå¡i la urinat, constipa¡ie, uscåciunea mucoasei bucale, perspira¡ie crescutå, congestie nazalå. Poate cauza cefalee, vertij, insomnie. S-a raportat ¿i disfunc¡ie sexualå, la doze > 8 mg/zi. Rar, determinå tremor ¿i efecte adverse cardiovasculare, ca: tahicardie, hipotensiune ortostaticå (la dozele maxime), probabil prin efecte adrenergice. ªi mai rar, cauzeazå anxietate, grea¡å, disfunc¡ie sexualå. Un alt efect advers al reboxetinei poate fi ¿i sindromul de secre¡ie inadecvatå de hormon antidiuretic. Nu produce lentoare psihomotorie, ca alte antidepresive. 4.9.6. Utilizarea clinicå a reboxetinei Dozele de reboxetinå recomandate sunt de 2-4-6-8 mg/zi. Modul de administrare. Reboxetina se va administra douå doze pe zi. Se administreazå ini¡ial 2-4 mg/zi (2 mg în dozå unicå sau 2 mg de 2 ori pe zi), råspunsul clinic fiind a¿teptat dupå 2 såptåmâni de tratament. Se cre¿te dacå este nevoie dupå trei såptåmâni la 6 mg/zi. În caz de afectare renalå sau hepaticå, doza de start va fi de 2 mg x 2/zi; se cre¿te dacå este nevoie dupå trei såptåmâni, în func¡ie de toleran¡å. Nu se recomandå administrarea la copii ¿i adolescen¡i. În caz de supradozare, determinå hipotensiune ortostaticå, anxietate, uneori hipertensiune. Se impune supravegherea func¡iei cardiace ¿i a semnelor vitale. 4.9.7. Interac¡iunile medicamentoase ale reboxetinei Reboxetina nu inhibå activitatea citocromilor hepatici P4501A2, 2C9, 2C19, 2E1: nu interferå cu activitatea altor medicamente. Inhibitorii CYP 3A4, de tipul ketoconazolului, îi cresc concentra¡ia plasmaticå cu 50%.

202

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

Reboxetina nu poten¡eazå efectele asupra func¡iilor cognitive ale alcoolului. Asocierea ISR NA + ISRS poate fi utilå la pacien¡ii care nu råspund la medicamente administrate separat, deoarece efectele acestora nu se suprapun.

4.10. Antidepresivele tip antagonist 5HT2 – Trazodona
4.10.1. Mecanismele farmacodinamice ale trazodonei Trazodona are un efect dual asupra transmisiei 5HT. Astfel, acest medicament are urmåtoarele ac¡iuni: • antagonist potent, realizând blocada receptorilor 5HT2A,2C postsinaptici; prin downregulation paradoxalå a receptorilor 5HT2 are efecte antidepresive; • realizeazå activarea/stimularea selectivå a receptorilor 5HT1A, cu rol important în depresie, anxietate ¿i comportamentul violent; • agonist selectiv al receptorilor 5HT2C, aceasta explicând atât eficacitatea sa cât ¿i efectele adverse: migrenå, anxietate, scådere ponderalå; • inhibitor slab al recaptårii 5HT, determinând cre¿terea cantitå¡ii de 5HT la nivelul sinapsei. Trazodona este, de asemenea, antagonist slab al receptorilor α1NA, ceea ce explica o parte dintre efectele adverse. 4.10.2. Mecanismele farmacocinetice ale trazodonei Trazodona se absoarbe rapid ¿i complet dupå administrare oralå; alimentele întârzie ¿i scad absorb¡ia. Metabolizarea trazodonei se face la nivel hepatic, prin N dealchilare, rezultând 3-4 metaboli¡i (un metabolit activ: m-clorofenil-piperazina are efecte serotoninergice). Atinge concentra¡ia plasmaticå maximå în 1-2 ore. Trazodona atinge concentra¡ia plasmaticå de echilibru în 3-4 zile. Timpul de înjumåtå¡ire al trazodonei este de 5-9 ore, necesitând 2-3 doze pe zi. Se leagå de proteinele plasmatice în propor¡ie de 89-95%. Se eliminå în primul rând prin metabolizare hepaticå, iar excre¡ia metaboli¡ilor se face prin urinå (75%) ¿i fecale (30%). 4.10.3. Indica¡iile trazodonei • În tulburarea depresivå majorå, eficien¡a trazodonei este comparabilå cu cea a ADT.

ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI

203

• Tulburarea de anxietate generalizatå; • Anxietatea asociatå cu tulburare depresivå sau simptome depresive; • Tulburarea de panicå cu sau fårå agorafobie; • Tulburarea obsesiv compulsivå; • Bulimia nervoaså; • Comportament autoagresiv cu sau fårå Întârziere mintalå (Fras, 1987; Ghaziuddin ¿i Alessi, 1992; Ziubietta ¿i Alessi, 1992 cita¡i de Green W.H., 1995); • În insomnie, ca hipnotic : 25-100 mg seara, nu are poten¡ial de adic¡ie (efecte favorabile asupra arhitecturii somnului: cre¿terea duratei totale de somn, scade numårul ¿i durata trezirilor din timpul nop¡ii, scade durata somnului REM, nu reduce stadiul 4 al somnului). 4.10.4. Contraindica¡iile trazodonei • Hipersensibilitate la substan¡å; • Afec¡iuni cardiace, AVC, infarct miocardic, hipovolemie, tratament antihipertensiv; • Administrarea concomitentå cu IMAO trebuie evitatå; este necesar un interval de cel pu¡in 2 såptåmâni de la întreruperea unuia pentru a începe tratamentul cu celålalt. 4.10.5. Efectele secundare ale trazodonei Trazodona poate determina ame¡ealå, grea¡å/vomå (uneori diaree), cefalee, uscåciunea mucoasei bucale, sedare, somnolen¡å, constipa¡ie, astenie, insomnie, senza¡ie de zåpåcealå, alterarea performan¡elor cognitive ¿i motorii, sedare, ambliopie. De asemenea, acest medicament poate activa SNC, producând viraj maniacal. Uscåciunea mucoasei bucale se explicå prin blocajul adrenergic, trazodona neavând efecte anticolinergice. Efectele cardiovasculare, ca: hipotensiune ortostaticå, ame¡ealå, vertij, sincopå, aritmii, se explicå tot prin blocajul adrenergic. Trazodona poate avea efecte endocrine, determinând cre¿terea nivelurilor de prolactinå ¿i poate produce priapism (pe cåile noradrenergice). 4.10.6. Utilizarea clinicå a trazodonei • Copii sub 6 ani: trazodona nu este recomandatå; • Copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i: dozele de trazodonå recomandate sunt de 6 mg/kgc/zi. (Uspdi, 1992 citat de Green W.H., 1995).

Interac¡ioneazå cu anestezicele. doza zilnicå trebuie så fie reduså la jumåtate. Apari¡ia ame¡elii necesitå administrarea unei doze mai mari seara la culcare sau ajustarea dozelor. în trei-patru prize. La pacien¡ii cu afectare hepaticå.C postsinaptici. împreunå cu alimentele. cu rol important în depresie. În terapia de între¡inere. anxietate ¿i comportamentul violent. cu efecte clinice antidepresive. în func¡ie de råspuns. Se impun precau¡ii la administrarea concomitentå a antihipertensivelor.7. Se va cre¿te doza cu 50 mg la interval de 3-4 zile. Astfel. Antidepresivele tip antagonist 5HT2 – Nefazodona 4.11. De asemenea. de aceea se recomandå întreruperea tratamentului înainte de interven¡ia chirurgicalå. 4. realizând o downregulation paradoxalå a receptorilor 5HT2.10. înainte de culcare. Mecanismele farmacodinamice ale nefazodonei Nefazodona are un efect dual asupra transmisiei 5HT. deoarece pot apårea simptome de întrerupere. este necesarå reducerea dozelor. 4.204 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Modul de administrare. cu o dozå mai mare la culcare. Trazodona se va administra în trei-patru doze pe zi. dozele trebuie men¡inute la nivelul minim eficace.11. pentru a reduce efectele adverse gastro-intestinale. realizeazå o activare/stimulare selectivå a receptorilor 5HT1A. iar cre¿terile dozelor trebuie så fie cu cantitå¡i mai mici ¿i la intervale mai mari. . ca de exemplu un rebound al insomniei. Ameliorarea simptomelor apare în 7-10 zile de la ini¡ierea tratamentului. Când efectul terapeutic a fost atins.1. Interac¡iunile medicamentoase ale trazodonei Trazodona cre¿te nivelurile plasmatice ale digoxinei ¿i fenitoinei. pânå la 100-200-400 mg pe zi. este un antagonist al receptorilor 5HT2A. Întreruperea tratamentului se face treptat. Ini¡ial se administreazå 25-50 mg/zi în dozå unicå seara sau în douå doze zilnice. Efectuarea terapiei electroconvulsivante impune întreruperea tratamentului cu trazodonå.

4. iar concentra¡ia plasmaticå de echilibru în 3-4 zile. Ca inhibitor al recaptårii 5HT.4. Are efect redus ca inhibitor al recaptårii NA ¿i este antagonist slab al receptorilor α1adrenergici. Se eliminå prin urinå (50-65%) ¿i prin fecale (20-40%). Alimentele întârzie absorb¡ia. atinge o concentra¡ie plasmaticå dublå. pentru urmåtoarele tulburåri: • Tulburarea depresivå majorå. Atinge concentra¡ia plasmaticå maximå în 1-3 ore. • Sindromul de fatigabilitate cronicå. anxietatea. . • Durerea cronicå. hipovolemie. dar ¿i efecte adverse ca: migrena. Este metabolizatå la nivel hepatic.2. T1/2 este de 2-4 ore. necesitând 2-3 doze pe zi. determinå cre¿terea cantitå¡ii sinaptice de 5HT.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 205 Ac¡ioneazå ¿i ca agonist (activare/stimulare selectivå) al receptorilor 5HT2C. • Tulburarea de anxietate generalizatå.11. care posedå proprietå¡i similare nefazodonei ¿i un metabolit activ – m-clorofenil-piperazina – care are efecte serotoninergice. infarct miocardic.3. aceasta explicând eficacitatea sa. 4. • Panica asociatå cu tulburare depresivå sau cu simptome depresive. AVC. Se leagå de proteinele plasmatice într-un procent de 99%. rezultând 2 metaboli¡i activi: hidronefazodona ¿i triazoldiona. • Afec¡iuni cardiace. 4. • Tulburarea de panicå. • Sarcinå. La copii ¿i adolescen¡i nu existå studii. Mecanismele farmacocinetice ale nefazodonei Absorb¡ia este rapidå ¿i completå dupå administrare oralå. tratament antihipertensiv. Contraindica¡iile nefazodonei • Hipersensibilitate la nefazodonå. • TSPT. prin N dealchilare. La cei cu afectare hepaticå gravå.11.11. scåderea ponderalå. Indica¡iile nefazodonei Nefazodona este recomandatå numai la adult. • Tulburarea disforicå premenstrualå. alåptare.

Nu existå antidot specific.11. Doza zilnicå trebuie så fie 2/3 din doza obi¿nuitå a adultului. Modul de administrare. De asemenea. se impune reducerea dozei. Cre¿terea dozelor se face treptat pentru a limita dezvoltarea efectelor adverse. doza ini¡ialå va fi de 50 mg x 2 pe zi. Utilizarea clinicå a nefazodonei Dozele de nefazodonå recomandate sunt de 100-300-600 mg/zi. constipa¡ie. Un alt efect nedorit care poate apårea este priapismul. Nefazodona poate avea. cefalee. la intervale mai mari. Efectele secundare ale nefazodonei Nefazodona poate determina grea¡å. poate avea efecte cardiovasculare: hipotensiune ortostaticå. cre¿te nivelul sangvin al alprazolamului ¿i haloperidolului. Dozele se vor cre¿te cu cantitå¡i mai mici. Nefazodona se va administra în douå-trei doze pe zi. Supradozarea În cazul supradozårii apar ame¡ealå. uscåciunea mucoasei bucale. 4. tratamentul va fi simptomatic. vertij. de asemenea.11. este necesar un interval de 2 såptåmâni de la întreruperea unuia pentru a începe tratamentul cu celålalt. sincopå.5. 4. insomnie. Efectele adverse psihomotorii pot fi: alterarea performan¡elor cognitive ¿i motorii (se impune avertizarea celor care conduc autovehicule ¿i a celor implica¡i în activitå¡i cu risc vital). nefazodona poate determina viraj maniacal. suportiv.206 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • Administrarea concomitentå a IMAO trebuie evitatå. ambliopie. vomå ¿i cre¿terea inciden¡ei ¿i severitå¡ii efectelor adverse. Interac¡iunile medicamentoase ale nefazodonei Nefazodona cre¿te nivelul sangvin al triazolamului cu afectare psihomotorie. . De asemenea. pânå la 300-600 mg/zi. în cazul apari¡iei hipotensiunii sau sedårii. Nu se recomandå administrarea la copil ¿i adolescent. în douå prize.11. determinând cre¿terea nivelului de prolactinå.6. efecte endocrine. Efectul antidepresiv poate apårea dupå 2-4 såptåmâni. se reduce doza. 4. aritmii. cu 100-200 mg/zi la intervale de 1 såptåmânå. somnolen¡å. senza¡ie de zåpåcealå. astenie. Ini¡ial se administreazå 100-200 mg/zi (50-100 mg x 2/zi). pânå la o dozå maximå de 400 mg/zi. La persoanele cu afectare hepaticå.7.

4. provocând accidente hipertensive grave. Noradrenalina. nemaiputând fi metabolizatå la administrarea IMAO. Isocarboxazid. serotonina ¿i adrenalina sunt metabolizate de MAO-A. Tratamentul cu aceste substan¡e impune un regim alimentar strict. vom prezenta pe scurt ¿i aceste medicamente. dopamina. chiar ¿i în patologia adultului. • Inhibitori selectivi ¿i reversibili ai MAO-A: Moclobemid. iar dopamina ¿i tiramina sunt metabolizate de cele douå izoenzime. pentru evitarea unor gre¿eli terapeutice. Antidepresivele tip inhibitori ai monoamin-oxidazei (IMAO) Utilizarea IMAO ¿i IMAO reversibili råmâne limitatå. MAO-A ¿i MAO-B.12. pe care trebuie så o aibå în permanen¡å asupra lui. • Inhibitor selectiv ¿i reversibil al MAO-B: Selegilina. Tranilcipromina.12. . cu excluderea alimentelor care con¡in tiraminå. Clorgylina.1. IMAO ac¡ioneazå aupra MAO situate: la nivelul SNC. Toloxalona. Befloxaton. 4. Clasificarea inhibitorilor monoamin-oxidazei • Inhibitori ireversibili ai enzimelor MAO-A ¿i MAO-B: Fenelzin. Se recomandå întreruperea înainte de interven¡iile chirurgicale. la copil ¿i adolescent nu se administreazå. Aceastå substan¡å råmâne în circula¡ie.2. deoarece interac¡ioneazå cu anestezicele.12.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 207 Se impun precau¡ii la administrarea concomitentå a antihipertensivelor. tiramina. De¿i nu le folosim la copil ¿i adolescent. întrucât consideråm necesar ca medicul pedopsihiatru så fie familiarizat cu efectele acestei categorii de substan¡e ¿i precau¡iile care se impun. Se va oferi pacientului o listå cu alimentele pe care acesta trebuie så le evite. al cårei rol este acela de a degrada monoaminele citoplasmatice: noradrenalina. 4. ficatului. Mecanismele farmacodinamice ale inhibitorilor monoamin-oxidazei Monoamin-oxidaza este o enzimå intracelularå situatå pe membrana mitocondrialå externå a celulelor råspândite în întreg organismul. serotonina. adrenalina. sistemului nervos simpatic. tractului gastro-intestinal.

12. rezultând metaboli¡i farmacologic inactivi.5-3. revine la normal la 16-48 ore de la administrarea ultimei doze. ¿i scade clearance-ul. tranilcipromina. tegumente ¿i intervine în metabolizarea NA.3.5 ore pentru moclobemid. prin intermediul MAO. ficat. dar nu ¿i dimensiunea absorb¡iei. iar activitatea MAO-A. Când metabolizarea tiraminei – provenitå din alimente – la nivel gastro-intestinal.208 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Izoenzima MAO-A se gåse¿te la nivelul SNC. Ating concentra¡ia plasmaticå maximå: fenelzina. Pentru moclobemid nu au . Sunt eliminate la nivel renal. fiind reversibilå. într-o perioadå mai reduså. La cei cu afectare hepaticå cresc concentra¡iile plasmatice maxime. triptaminei. MAO-B se gåse¿te în SNC. tranilciprominå ¿i ixocarboxazid ¿i 1. Alimentele care con¡in tiraminå trebuie evitate timp de 2 såptåmâni de la ultima dozå de IMAO ireversibil. tiraminei. cu apari¡ia consecutivå a crizei hipertensive. benzilaminei ¿i metilhistaminei. Inhibitorii selectivi ai MAO-A prezintå activitate inhibitorie nesemnificativå asupra MAO-B. sistemul nervos simpatic. inactivarea reversibilå a MAO. este inactivatå de un IMAO ireversibil. Se impune reducerea dozelor zilnice la 1/3-1/2 din dozele standard. tranilcipromina. ficat. T½. DA.5 ore. alimentele reduc rata. octopaminei. 4. 5HT. astfel cå doar alimentele care au concentra¡ii mari de tiraminå trebuie evitate timp de 3 zile de la administrarea ultimei doze de medicament. iar moclobemidul produce. pentru a permite restabilirea concentra¡iei adecvate de MAO. T½ este 2-3 ore pentru fenelzinå. ixocarboxazid produc în 2 såptåmâni inactivarea ireversibilå a MAO. tractul gastro-intestinal. Sunt metabolizate la nivel hepatic. Mecanismele farmacocinetice ale inhibitorilor monoamin-oxidazei Absorb¡ia este rapidå dupå administarea oralå. ixocarboxazidul în 2 ore. trombocite ¿i intervine în metabolizarea DA. iar moclobemidul în 0. Efect terapeutic: fenelzina. La cei cu afectare renalå se impune reducerea dozelor la administrarea de tranilciprominå. tiraminei. triptaminei. tiramina nemodificatå påtrunde în circula¡ie ¿i exercitå un puternic efect presor.

a aminelor ¿i precursorilor acestora. feocromocitom: IMAO poate precipita o crizå hipertensivå. nu interferå func¡ia sexualå. nu are efecte anticolinergice. 4. Contraindica¡iile ¿i precau¡iile inhibitorilor monoamin-oxidazei Este absolut necesarå evitarea alimentelor care con¡in tiraminå: brânzeturi fermentate.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 209 fost observate modificåri ale farmacocineticii. dar trebuie luate precau¡ii. Efectele secundare ale inhibitorilor monoamin-oxidazei IMAO pot cauza hipotensiune ortostaticå. edeme. afumat sau conservat. cre¿tere ponderalå. crize de hipertensiune arterialå. . mioclonus.4.12. sos de soia. Nu se administreazå IMAO în afec¡iuni cardiovasculare (risc crescut de HTA). ISRS: trebuie så treacå 1 såptamânå de la întreruperea primului pânå la introducerea celuilalt. vinuri. pe¿tele marinat. Sunt contraindicate în cazurile de hipersensibilitate la IMAO. Nu este recomandatå utilizarea în timpul sarcinii. Sunt necesare precau¡ii speciale pentru fluoxetinå: 5 såptåmâni între întreruperea fluoxetinei ¿i ini¡ierea IMAO. parestezii. Nu este recomandatå alåptarea. fructele foarte coapte. 4. Moclobemidul poate produce vertij. grea¡å. Trec în laptele matern. Nu se administreazå concomitent cu ADT. efecte gastrointestinale mai reduse. Indica¡iile inhibitorilor monoamin-oxidazei IMAO sunt recomandate pentru tulburarea depresivå. datoritå riscului de a exista sclerozå cerebralå cu afectare vascularå (poten¡iale consecin¡e grave în cazul unei crize hipertensive). discrazii sangvine. Nu se administreazå în afec¡iunile cerebrovasculare ¿i nici în cazurile de cefalee recurentå.5. se impun precau¡ii în caz de afectare hepaticå. drojdia de bere. dureri musculare. Nu se administreazå în tireotoxicozå. ficatul etc. disfunc¡ii sexuale. ¿i evitarea substan¡elor simpatomimetice.12. insomnie. salamuri. insomnie. De asemenea. båuturi tari.6. nu este recomandatå modificarea dozelor. Se impun precau¡ii la persoanele peste 60 ani. 4. berea.12. Nu existå studii efectuate la copii ¿i adolescen¡i.

nu a avut nici o influen¡å pe func¡iile cognitive ¿i nici un efect miorelaxant .m. HAM-A ¿i CGI. Men¡ionåm încå o datå cå. diminea¡a ¿i la prânz. Utilizarea acestor medicamente este. Doza ini¡ialå va fi de 10 mg x 2/zi (diminea¡a ¿i la prânz. se cre¿te doza la 30 mg/zi (20 mg diminea¡a ¿i 10 mg la prânz).13. se administreazå câte 10 mg tranilciprominå de 2 ori pe zi. Sertralina a fost eficientå ¿i sigurå. IMAO nu au fost aprobate ¿i nici noi nu recomandåm folosirea acestora în pedopsihiatrie.7. clinicianul preferând alegerea unui antidepresiv mai eficient (IMAO sunt antidepresive mai pu¡in eficiente ca ADT) ¿i care implicå mai pu¡ine riscuri la administrare. pânå se ajunge la doza de între¡inere. Utilizarea clinicå a inhibitorilor monoamin-oxidazei • Tranilcipromina se administreazå în doze de 20-60 mg/zi. dupå cum am aråtat. Când se asociazå TEC (terapie electro-convulsivantå). care va fi doza minimå care men¡ine råspunsul clinic. se reduce la o singurå dozå diminea¡a. nu se administreazå mai târziu de ora 3 p. Dacå apare råspunsul. 4. la copil ¿i adolescent.12. apoi se reduce la 10 mg pe zi ca dozå de între¡inere. Dupå apari¡ia råspunsului clinic.210 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 4.5 la 100 mg/zi. ståri anxioase sau OCD. limitatå. Dacå nu apare beneficiul clinic se întrerupe. • Fenelzinul se administreazå în doze de 30-60-90 mg/zi.). Timp de 8 såptåmâni pacien¡ii au primit gradat sertralinå de la 12. Când se combinå cu trifluoperazinå. diminea¡a ¿i la prânz. mai ales în condi¡iile în care existå o paletå largå de antidepresive mult mai sigure ¿i mai eficace. Se continuå cel pu¡in o såptåmânå. Observa¡iile clinice au fost combinate cu examinarea pacien¡ilor folosind HAM-D. Studii clinice ale antidepresivelor efectuate la copil ¿i adolescent SERTRALINA Studii clinice Voloshina et al au studiat în 2001 efectul sertralinei la 72 copii cu vârste cuprinse între 6-18 ani cu depresie. se reduce doza gradat. doza ini¡ialå fiind de 15 mg. Dacå nu apare råspunsul în 2-3 såptåmâni. combina¡ia: 10 mg tranilciprominå + 1-2 mg trifluoperazinå se administreazå de 2 ori pe zi.

14 adolescen¡i cu anxietate socialå. Pacien¡ii au primit random sertralinå maxim 50 mg sau placebo timp de 9 såptåmâni. Måsuråtorile autoaplicate au reflectat aceste diferen¡e la sfâr¿itul tratamentului. 50 mg/zi reprezintå o dozå semnificativå pentru depresia medie. privind eficacitatea sertralinei la aceastå grupå de vârstå. iar 29% responderi par¡iali. Rynn et al au condus în 2001 un studiu controlat placebo al sertralinei la 22 copii ¿i adolescen¡i de 5-17 ani cu anxietate generalizatå. cu vârste cuprinse între 6-12 ani ¿i respectiv 13-17 ani. S-au folosit în principal HAM-A ¿i CGI. pentru mai mult de 2 luni. Activitatea acestui medicament este caracterizatå prin manifeståri rapide ale efectelor timoanaleptic ¿i anxiolitic. 36% dintre pacien¡i au fost considera¡i responderi conform CGI. Diferen¡ele semnificative dintre sertralinå ¿i placebo au apårut în såptåmâna 3 ¿i au . CGI. 39 adolescen¡i) maxim 200 mg/zi sau placebo (54 copii. 41 adolescen¡i) timp de 12 såptåmâni. scorurile HAM-A ¿i CGI au aråtat diferen¡e semnificative între placebo ¿i sertralinå în favoarea sertralinei. Începând cu såptåmâna a 4-a. Pacien¡ii au primit random sertralinå (53 copii. Principalele scale pentru evaluarea råspunsului au fost CY-BOCS. NIMH-CS.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 211 sau sedativ. dozele au fost de pânå la 100 mg/zi. au fost cuprin¿i într-un studiu realizat de Compton et al în 2001. CGI-I ¿i CGI-S. rezultatele fiind evaluate cu Anxiety Disorder Interview Schedule for Children. În concluzie. se considerå cå sertralina a determinat îmbunåtå¡iri semnificative ale simptomatologiei anxietå¡ii sociale la copil. Autorii considerå cå sertralina în dozå de 50 mg este sigurå ¿i eficientå în tratamentul anxietå¡ii generalizate la copii ¿i adolescen¡i. Social Phobia and Anxiety Inventory for Children. Pentru depresia mai severå ¿i OCD. Sertralina a fost în general bine toleratå. Pacien¡ii trata¡i cu sertralinå au aråtat o îmbunåtå¡ire mai mare decât pacien¡ii pe placebo. Rezultatele unui studiu multicentric randomizat controlat placebo au fost publicate în 1998 de cåtre March et al. Un råspuns clinic semnificativ a apårut în såptåmâna a 6-a. Lotul a fost alcåtuit din 107 copii ¿i 80 adolescen¡i cu OCD. Pacien¡ii au primit sertralinå 50-200 mg/zi timp de 8 såptåmâni. de 10-17 ani.

agita¡iei ¿i tremorului a fost semnificativ mai mare la cei ce au primit sertralinå. trata¡i anterior cu o combina¡ie de terapie comportamentalå ¿i clomipraminå (5). NIMH-CS. To¡i adolescen¡ii au primit sertralinå 25-200 mg/zi gradat în 21 de zile. Îmbunåtå¡iri semnificative s-au ob¡inut pentru toate cele patru scale.5 mg/zi treptat. 72 copii ¿i 65 adolescen¡i de 6-12 ani ¿i respectiv 13-18 ani cu OCD au participat la un studiu de 12 såptåmâni placebo-sertralinå realizat de Cook et al în 2001. Scorul mediu CY-BOCS la începutul studiului a fost 25. Participan¡ii au primit sertralinå 50-200 mg/zi timp de 52 de såptåmâni. atât pentru lotul total cât ¿i pe subloturile de copii ¿i adolescen¡i. 12 din 92 pacien¡i pe sertralinå ¿i 3 din 95 pacien¡i pe placebo au abandonat studiul din cauza efectelor secundare medicale. iar dupå 42 de zile de terapie a scåzut la 14. între care o fatå cu OCD asociatå (Lombroso. Inciden¡a insomniei. ºinând cont de scorul CGI-I. CGI-I ¿i CGI-S. Efectele secundare au fost ame¡ealå. iar fata a primit ¿i sertralinå 100 mg/zi împreunå cu risperidona.5-2. Severitatea ticurilor a fost evaluatå cu YGTSS. 1995). Principala scalå de evaluare a fost CY-BOCS. Lombroso et al au publicat cazul a 7 copii de 13 ani cu ticuri cronice trata¡i cu risperidonå 0.4. La sfâr¿itul studiului. fluoxetinå (3) sau ambele (3). psihoterapia concomitentå fiind permiså.4. 72% dintre copii ¿i 61% dintre adolescen¡i au întrunit criteriile de råspuns (scådere cu . tulburåri gastrice. gre¡ei. Concluziile studiului sugereazå cå sertralina pare så fie sigurå ¿i eficientå pe termen scurt la copiii ¿i adolescen¡ii cu OCD. Copiii au fost trata¡i cu risperidonå. Autorul considerå în final cå sertralina în combina¡ie cu terapia comportamentalå este promi¡åtoare în tratamentul adolescen¡ilor cu OCD rezistentå la tratament. gurå uscatå ¿i „o senza¡ie amuzantå în piept“. S-a observat o reducere cu 29% a severitå¡ii ticurilor ¿i o ameliorare clinicå semnificativå a simptomatologiei OCD în timpul terapiei combinate. 42% din simptomatologia pacien¡ilor pe sertralinå ¿i 26% din a celor pe placebo a fost foarte mult sau mult îmbunåtå¡itå. Rezultatele au fost evaluate pe baza CY-BOCS.212 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI persistat pe toatå durata studiului. Johnston prezintå în 1993 cazurile a 5 adolescen¡i de 13-17 ani cu OCD rezistentå la tratament.

durere abdominalå. Nici un pacient nu a întrerupt studiul datoritå anomaliilor de semne vitale. diferen¡a nu a fost semnificativå. somnolen¡å. diaree. Sertralina a fost eficientå în tratamentul OCD la copii ¿i adolescen¡i. 2002a). Sertralina a fost bine toleratå. De¿i copiii au manifestat o probabilitate mai mare de a ob¡ine o remisiune decât adolescen¡ii. fårå abandonuri datorate modificårilor semnelor vitale. iar 25% o remisiune par¡ialå (CY-BOCS între 8 ¿i 15). teste de laborator sau EKG. Doza medie de sertralinå a fost de 120 ± 80 mg/zi. psihoterapia concomitentå fiind permiså. La sfâr¿itul studiului. Participan¡ii au primit sertralinå 50-200 mg/zi timp de 52 de såptåmâni. Acela¿i autor prezintå rezultatele aceluia¿i studiu din perspectiva siguran¡ei ¿i eficacitå¡ii sertralinei pe termen lung (Wagner et al. care a apårut la 4 pacien¡i.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 213 peste 25% pe CY-BOCS ¿i scor CGI-I 1 sau 2). Sertralina 50-200 mg a fost eficientå ¿i în general bine toleratå în tratamentul copiilor ¿i adolescen¡ilor cu OCD timp de 52 de såptåmâni. cu råspuns acut ce a dus la remisie ¿i un status func¡ional îmbunåtå¡it la o mare parte dintre pacien¡i. 72% dintre copii ¿i 61% dintre adolescen¡i au întrunit criteriile de råspuns (scådere cu peste 25% pe CY-BOCS ¿i scor CGI-I 1 sau 2). completå sau par¡ialå. Îmbunåtå¡irea în func¡ionarea pacien¡ilor cu disfunc¡ii moderate spre severe a fost realizatå de 69% dintre pacien¡i. Îmbunåtå¡iri semnificative au fost raportate pe toate scalele ce au evaluat simptomatologia clinicå. Cei 72 copii ¿i 65 adolescen¡i cu OCD care au participat la studiul de 12 såptåmâni placebo-sertralinå prezentat de Cook et al au fost înrola¡i într-un studiu pe termen lung prezentat de Wagner et al în 2002 (Wagner. 47% dintre pacien¡i au ob¡inut o remisiune completå (CY-BOCS = 8). îmbunåtå¡irile s-au men¡inut. dispepsie ¿i vårsåturi. 66% dintre pacien¡ii cu OCD severå la start (CY-BOCS mai mare sau egal cu 26) au avut remisiune. . Peste 10% dintre subiec¡i au experimentat cefalee. NIMH-CS. Rezultatele au fost evaluate pe baza CY-BOCS. 12% dintre participan¡i au abandonat datoritå efectelor adverse. insomnie. hiperkinezie. CGI-I ¿i CGI-S. Cel mai frecvent efect secundar asociat cu abandonul a fost hiperkinezia. grea¡å. valorilor de laborator sau electrocardiografiilor. La continuarea tratamentului. 2002b). nervozitate. Profilul efectelor adverse a fost în general similar celui raportat la adul¡i.

sertralina a fost sigurå ¿i bine toleratå. care . Nixon et al au studiat efectul sertralinei la 21 adolescen¡i de 12-18 ani cu depresie majorå (13) sau tulburare distimicå (8) (Nixon et al. În general. cele mai multe efecte secundare fiind medii spre moderate ¿i autolimitante. Ratele de råspuns la sfâr¿itul studiului n-au mai fost a¿a ridicate la 2 din cei trei pacien¡i care au completat studiul ¿i au råspuns la tratament. Sertralina a fost bine toleratå. sertralina a fost sigurå ¿i bine toleratå. Ratele de råspuns au fost men¡inute în såptåmâna 24 de to¡i cei 6 pacien¡i cu depresie care au completat studiul ¿i au råspuns la tratament. cu OCD. HAM-A ¿i CGI-S. Ghaziuddin et al au raportat în 2001 cazul unei adolescent de 15 ani. cu depresie. Efectele secundare au apårut în general precoce pe parcursul studiului ¿i au avut tendin¡a så scadå în intensitate spre final. 2001). Rata de abandon datorat efectelor secundare ¿i cele mai frecvente efecte adverse au fost în general similare celor raportate la adul¡ii cu OCD. fårå abandonuri datorate modificårilor semnelor vitale. Timp de 6 luni pacien¡ii au primit sertralinå. Efecte secundare 72 copii ¿i 65 adolescen¡i de 6-12 ani. Ambele grupuri au aråtat îmbunåtå¡iri semnificative ale scorurilor. Pacien¡ii distimici au råspuns bine în special în faza acutå a tratamentului. în vârstå de 12-18 ani. Grupul cu depresie a avut råspunsul maxim clinic pe HAM-D ¿i CGI în såptåmânile 12 ¿i 20. Timp de 6 luni. evaluarea rezultatelor fiind realizatå cu HAM-D. În general. pacien¡ii au primit sertralinå. Grupul cu tulburare distimicå a ob¡inut maximum de råspuns pe scalele HAM-D ¿i CGI în såptåmâna 6.214 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Sertralina s-a dovedit sigurå ¿i eficientå în tratamentul pe termen lung al OCD la pacien¡ii de 6-18 ani. au participat la un studiu de 12 såptåmâni placebosertralinå efectuat de Cook et al în 2001. în doze de 50200 mg/zi. respectiv 13-18 ani. cele mai multe efecte secundare fiind medii spre moderate ¿i autolimitante. psihoterapia concomitentå fiind permiså. Participan¡ii au primit sertralinå 50-200 mg/zi timp de 52 de såptåmâni. timp de 52 de såptåmâni. Sertralina poate fi eficientå în tratamentul acut ¿i de între¡inere al depresiei majore la adolescen¡i. Nixon et al au descris în 2001 rezultatele unui studiu realizat la 21 adolescen¡i cu depresie majorå (13) sau tulburare distimicå (8). valorilor de laborator sau electrocardiogramelor.

gre¡ei.sau hipertensiuni de novo atribuite sertralinei. Autorii . anomalii nodale sau anomalii de conducere intraventriculare. agita¡iei ¿i tremorului a fost semnificativ mai mare la cei ce au primit sertralinå. în timp ce la 2 adolescen¡i pe placebo s-a måsurat hipotensiune. ¿i respectiv 13-17 ani. RC peste 120 bpm a fost consideratå tahicardie. primind ¿i metilfenidat. iar hipotensiunea ca TA sub 78/46 mmHG la copii ¿i 90/50 pentru adolescen¡i. vârsta micå ¿i un sistem nervos central compromis prin afec¡iuni asociate. Dupå 6 ani de tratament a dezvoltat mioclonus. Înregistråri EKG au fost efectuate înainte ¿i la sfâr¿itul såptåmânilor 1. Semnele vitale (TA ¿i RC) au fost måsurate înainte ¿i periodic pe parcursul studiului. QRS ¿i QTc. care nu a cedat la oprirea sertralinei ¿i continuarea doar cu metilfenidat. Hipertensiune tranzitorie ¿i asimptomaticå s-a måsurat la 2 copii cu placebo ¿i la 1 cu sertralinå. måsurându-se AV ¿i durata intervalelor PR. Nu au existat diferen¡e între grupuri privind TA de repaus sau ortostaticå. Nu au existat hipo. 39 adolescen¡i) maxim 200 mg/zi sau placebo (54 copii. Nici un pacient nu a prezentat simptome clinice ¿i nu a abandonat studiul datoritå modificårii semnelor vitale. Autorii considerå cå mioclonusul ar putea så fie un efect secundar la sertralinå la unii adolescen¡i. Valorile anormale au fost cele ce nu s-au încadrat între percentilele 5 ¿i 95 conform scalelor standardizate pentru grupele de vârstå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 215 timp de 6 ani a urmat tratament neîntrerupt cu sertralinå. controlat placebo. 12 din 92 pacien¡i pe sertralinå ¿i 3 din 95 pacien¡i pe placebo au abandonat studiul din cauza efectelor secundare medicale. March et al au publicat în 1998 rezultatele unui studiu randomizat. Factori de risc ar putea så fie durata de mai mul¡i ani a tratamentului. în vârstå de 6-12 ani. 1998) au fost analiza¡i pentru a vedea efectele adverse cardiovasculare la sertralinå de cåtre Wilens et al în 1999. 41 adolescen¡i) timp de 12 såptåmâni. 4 ¿i 12. iar PR peste 200 msec a fost considerat BAV. Pacien¡ii au primit random sertralinå (53 copii. Nu au existat anomalii EEG de novo de tipul aritmii sinusale. Cei 107 copii ¿i 80 adolescen¡i cu OCD inclu¿i în studiul raportat de March (March et al. Hipertensiunea a fost definitå ca fiind TA peste 118/78 mmHg pentru copii ¿i 136/86 mmHg pentru adolescen¡i. Îmbunåtå¡irea tulburårii de mi¿care s-a produs la tratament cu acid valproic. privind efectele sertralinei la 107 copii ¿i 80 adolescen¡i cu OCD. Inciden¡a insomniei.

Recaptarea serotoninei plachetare a fost inhibatå cu 61 ± 15% dupå aproximativ 2 såptåmâni de sertralinå 50 mg.5 ore fa¡å de 26. Wagner et al au måsurat siguran¡a sertralinei administrate pe termen lung la 72 copii ¿i 65 adolescen¡i cu OCD.216 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI afirmå cå monoterapia cu sertralinå are un profil cardiovascular benign la copii ¿i adolescen¡i. somnolen¡å. dispepsie ¿i vårsåturi. Timpul de înjumåtå¡ire a sertralinei 50 mg devine semnificativ mai scurt de la doza ini¡ialå la echilibru. hiperkinezie. Farmacocineticå Axelson et al au prezentat în 2002 farmacocinetica ¿i dinamica sertralinei la adolescen¡i. teste de laborator sau EKG. Doza medie de sertralinå a fost de 120 ± 80 mg/zi.4 ore). care a apårut la 4 pacien¡i. durere abdominalå. timp de 52 de såptåmâni. 10 adolescen¡i au primit o singurå dozå de sertralinå 50 mg pentru determinarea parametrilor farmacocinetici. grea¡å. Sertralina s-a dovedit sigurå ¿i eficientå în tratamentul pe termen lung al OCD la pacien¡ii de 6-18 ani. Rata de abandon datorat efectelor secundare ¿i cele mai frecvente efecte adverse au fost în general similare celor raportate la adul¡ii cu OCD. 2001). 12 adolescen¡i au luat sertralinå 50 mg/zi timp de 2 såptåmâni. Efectele secundare au apårut în general precoce pe parcursul studiului ¿i au avut tendin¡a så scadå în intensitate spre final (Wagner. Nici un pacient nu a întrerupt studiul datoritå anomaliilor de semne vitale. 12% dintre participan¡i au abandonat datoritå efectelor adverse. Timpul de înjumåtå¡ire la 50 mg a fost semnificativ mai scurt decât timpul de înjumåtå¡ire a unei singure doze sau timpul de înjumåtå¡ire la 100-150 mg (15. diaree. Participan¡ii au primit sertralinå 50-200 mg/zi timp de 52 de såptåmâni. 2002b).4 ± 3. Cel mai frecvent efect secundar asociat cu abandonul a fost hiperkinezia.3 ± 3. iar 6 au primit 100-150 mg/zi.4 ore sau de 20. în doze de 50-200 mg/zi.7 ± 3. insomnie. folosind un lot de 28 adolescen¡i. care au participat la un studiu de 12 såptåmâni placebo-sertralinå realizat de Cook (Cook et al. Semnele vitale ¿i înregistrårile EKG nu par så fie necesare în tratamentul de rutinå la tineri fårå alte probleme medicale ce folosesc doze terapeutice de sertralinå. Peste 10% dintre subiec¡i au experimentat cefalee. nervozitate. ¿i mul¡i . Profilul efectelor adverse a fost în general similar celui raportat la adul¡i.

în vârstå de 12-18 ani. Timpul de înjumåtå¡ire la echilibru cre¿te o datå cu cre¿terea dozei. în special efecte cardiovasculare. Efecte secundare Keller et al au publicat în 2001 rezultatele unui studiu dublu-orb paroxetinå-imipraminå-placebo efectuat la 275 adolescen¡i cu depresie majorå. imipraminå (cre¿tere gradatå la 200-300 mg) sau placebo. Efectele adverse au fost comparative pentru paroxetinå ¿i placebo. dar mult crescute la imipraminå. cu vârstele cuprinse între 12 ¿i 18 ani. subscala de depresie de nouå itemi a KSADS-L. Paroxetina a determinat îmbunåtå¡iri semnificative comparativ cu placebo la nivelul scalelor folosite. precum ¿i modificårile liniei bazale a HAM-D. au fost înrola¡i într-un studiu dublu-orb. Pacien¡ii au primit tratament de 8 såptåmâni cu paroxetinå (20-40 mg) sau imipraminå (cre¿tere gradatå la 200-300 mg) sau placebo. S-au folosit ¿i itemii de depresie din scalele HAMD ¿i K-SADS-L. Nici paroxetina nici imipramina nu au diferit semnificativ de placebo la nivelul scalelor måsurate de pacien¡i sau de pårin¡i. Autorii considerå cå paroxetina este în general eficace ¿i bine toleratå la adolescen¡ii cu depresie majorå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 217 adolescen¡i pot beneficia de administrarea de douå ori pe zi. Inhibi¡ia modestå de recaptare a serotoninei plachetare la 50 mg indicå cå cei mai mul¡i adolescen¡i au nevoie de doze mai mari pentru a ob¡ine un råspuns terapeutic. S-au folosit ca date principale scåderea scorului HAM-D sub 8% sau scåderea liniei bazale a HAM-D cu peste 50%. PAROXETINA Studii clinice 275 adolescen¡i cu depresie majorå. Efectele adverse au fost comparative pentru paroxetinå ¿i placebo. Autorii considerå cå Paroxetina este în general eficace ¿i bine toleratå la adolescen¡ii cu depresie majorå. Timp de 8 såptåmâni pacien¡ii au primit paroxetinå (20-40 mg). îmbunåtå¡irea cu 1 sau 2 a CGI. prezentat în 2001 de cåtre Keller et al. ¿i îmbunåtå¡irea scorurilor medii CGI. dar mult crescute la imipraminå. în special efecte cardiovasculare. pe când råspunsul la imipraminå nu a diferit semnificativ de placebo în nici o scalå. .

120 copii ¿i adolescen¡i cu OCD. Efectele secundare rare (cefalee. iar dupå douå luni copiii råma¿i incontinen¡i (8 din 18) au primit 50 mg. 12 dintre cei 18 pacien¡i au primit seara la culcare imipraminå 1 mg/kgc timp de douå luni. Vârsta copiilor a fost de 7-13 ani (medie 9. NIMH-OC. grea¡å) au dispårut la oprirea tratamentului. Mecanismul prin care ISRS ac¡ioneazå pentru reducerea enurezisului råmâne så fie elucidat. . Fluvoxamina 25 mg s-a administrat la o lunå dupå oprirea altei medica¡ii.1 ± 1. de 8-17 ani. 42% dintre pacien¡ii pe fluvoxaminå au fost responderi (scåderea scorului CY-BOCS cu 25%). ¿i nu s-a constatat revenirea enurezisului dupå oprirea fluvoxaminei. 8 dintre copii având o scådere a frecven¡ei enurezisului (73%). antrenament pentru reten¡ie vezicalå. primind fluvoxaminå. Fluvoxamina a fost complet eficientå la 5 pacien¡i. Scorurile CY-BOCS au fost semnificativ îmbunåtå¡ite fa¡å de placebo încå din såptåmâna 1. La 11 dintre cei 18 pacien¡i s-a administrat desmopresinå 10-20 µg intranazal seara la culcare timp de 3 luni.7 ani). CGI. fa¡å de 26% cu placebo. 46 pacien¡i (19 cu fluvoxaminå. La 4 dintre cei 12 (33%) s-a constatat o scådere a frecven¡ei enurezisului. controlat. ca ¿i la celelalte scale. La 9 pacien¡i a scåzut frecven¡a enurezisului dupå 4-13 luni de tratament. Pacien¡ii au primit timp de 10 såptåmâni placebo sau fluvoxaminå 50-200 mg/zi.218 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI FLUVOXAMINA Studii clinice Kano et al au studiat în 2001 efectul fluvoxaminei la 18 copii cu enurezis nocturn monosimptomatic. terapie condi¡ionalå. au fost cuprin¿i într-un studiu randomizat. Efectele secundare întâlnite la mai mult de 10% dintre pacien¡i au fost insomnia ¿i astenia. Fluvoxamina are un efect rapid ¿i este bine toleratå ¿i eficientå pentru tratamentul pe termen scurt al OCD la copii ¿i adolescen¡i. Neziroglu et al prezintå în 2000 efectul fluvoxaminei în cazul a 10 copii ¿i adolescen¡i cu OCD care nu au råspuns la terapie comportamentalå. Eficacitatea fluvoxaminei este similarå celei a desmopresinei. multicentric. trata¡i anterior fårå succes prin terapie motiva¡ionalå. S-au folosit CY-BOCS. 27 cu placebo) au întrerupt precoce studiul. Subiec¡ii care nu au råspuns dupå 6 såptåmâni au putut intra într-o fazå deschiså a studiului. fårå boli psihice. publicat în 2001 de Riddle et al. Fluvoxamina nu a avut efecte adverse serioase.

anxietate de separare sau anxietate generalizatå. Cei ce au primit ¿i terapie comportamentalå au råspuns semnificativ mai bine decât cei ce au primit doar medica¡ie. 5 au fost angaja¡i în terapie comportamentalå pentru 20 de sesiuni ¿i tratament cu fluvoxaminå. antrenament pentru reten¡ie vezicalå. într-un nou studiu al fluvoxaminei pe termen lung (Walkup. ca ¿i 56% dintre cei ce au trecut de pe placebo pe fluvoxaminå. Efecte secundare Kano et al prezintå în 2001 efectul fluvoxaminei la 18 copii cu enurezis nocturn monosimptomatic. 8 din cei 10 pacien¡i ¿i-au îmbunåtå¡it semnificativ scorurile CY-BOCS dupå primele 10 såptåmâni. to¡i pacien¡ii au continuat îmbunåtå¡irile. ¿i cå unii placebo nonresponderi ar putea reac¡iona la fluvoxaminå. Adåugarea terapiei comportamentale la fluvoxaminå pare så creascå eficien¡a tratamentului. 14 copii care nu au råspuns la fluvoxaminå au trecut pe fluoxetinå. terapie condi¡ionalå. aceste date nu pot fi decât preliminarii. Råspunsul a fost definit în func¡ie de criteriile CGI. 2002). Se sugereazå înså cå un råspuns ini¡ial la fluvoxaminå ar trebui så indice continuarea aceluia¿i tratament. 35 de copii care au råspuns la fluvoxaminå au råmas pe fluvoxaminå. To¡i cei 10 pacien¡i au primit fluvoxaminå timp de 10 såptåmâni. Studii viitoare ar trebui så determine efectul specific al fiecårui tip de tratament. mai mult cei cu terapie combinatå. trata¡i anterior fårå succes prin terapie motiva¡ionalå. CGI-S. S-au aplicat CY-BOCS. cå cei care nu råspund la fluvoxaminå ar putea avea rezultate mai bune la fluoxetinå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 219 Copiii au fost randomiza¡i în douå grupuri: doar fluvoxaminå sau fluvoxaminå plus terapie comportamentalå. Simptomatologia anxioaså a råmas scåzutå la 94% dintre cei ce au continuat så ia fluvoxaminå. diagnostica¡i cu anxietate socialå. Walkup et al au inclus 97 de copii de 6-17 ani. 5 au continuat doar cu fluvoxaminå timp de 1 an. La 2 ani. iar cei 48 de copii care nu au råspuns la placebo au trecut pe fluvoxaminå. iar studiul a durat 6 luni. fårå boli psihice. 71% din cei ce au trecut pe fluoxetinå ¿i-au îmbunåtå¡it semnificativ scorurile. Deoarece studiul nu a fost controlat. conform CY-BOCS. CGI-I. participan¡i la un studiu anterior de 8 såptåmâni cu fluvoxaminå. Vârsta . NIMH-OC. apoi au continuat doar cu fluvoxaminå pânå la 1 an.

fie placebo (raport 2:1). publicat de Riddle et al în 1992. Autorii considerå cå fluoxetina este în general sigurå ¿i eficientå în tratamentul pe termen scurt a OCD la copii ¿i adolescen¡i. Cele mai comune efecte adverse au fost insomnia. Copiii au primit timp de 13 såptåmâni fie fluoxetinå. în cadrul unui studiu publicat în 2001 de Riddle et al. Eficacitatea fluoxetinei a fost evaluatå la fiecare patru såptåmâni folosind CY-BOCS ¿i CGI-OCD. dozele de fluoxetinå au crescut lent la 20-60 mg/zi. dar au fost inclu¿i în analiza finalå. 3 din cei 6 pacien¡i care au trecut de pe fluoxetinå pe placebo au suferit o reapari¡ie a simptomatologiei. A urmat o perioadå de 12 såptåmâni de inversare a terapiei. Totu¿i. A existat o scådere semnificativå la pacien¡ii trata¡i cu fluoxetinå la scorurile CY-BOCS ¿i CGI-OCD. Rata de apari¡ie a efectelor adverse a fost similarå la fluoxetinå ¿i placebo. au participat la un studiu randomizat placebo cu fluoxetinå 20 mg/zi pentru o perioadå de 8 såptåmâni.1 ± 1. Cazul unei adolescente de 14 ani cu tricotilomanie ¿i tricotilofagie a fost raportat de Sharma et al în 2000. cu vârsta medie 11. Efectele secundare rare (cefalee. nu a avut loc o analizå statisticå. Simptomele OCD au fost cuantificate folosind scala CY-BOCS. grea¡å) au dispårut la oprirea tratamentului. Fluoxetina s-a asociat cu îmbunåtå¡irea semnificativå a scorurilor CY-BOCS fa¡å de placebo.220 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI copiilor a fost între 7-13 ani (medie 9. 120 copii ¿i adolescen¡i cu OCD. au primit timp de 10 såptåmâni placebo sau fluvoxaminå 50-200 mg/zi. Fluoxetina în dozå de 20-60 mg/zi este eficientå ¿i bine toleratå pentru tratamentul OCD în popula¡ia pediatricå. Un pacient a fost exclus datoritå necomplian¡ei ¿i doi pacien¡i au renun¡at pe parcurs. Efectele secundare întâlnite la mai mult de 10% dintre pacien¡i au fost insomnia ¿i astenia. FLUOXETINA Studii clinice 14 copii ¿i adolescen¡i cu diagnostic de OCD. oboseala ¿i grea¡a. de 8-17 ani. Geller et al au realizat în 2001 un studiu controlat placebo la 103 copii de 7-17 ani cu OCD. .7 ani). Deoarece doar 6 pacien¡i care au participat la perioada de studiu de terapie inversatå au fost trata¡i cu fluoxetinå.8 ani.

Autorii considerå cå fluoxetina a fost bine toleratå ¿i eficientå în tratamentul copiilor ¿i adolescen¡ilor cu OCD. Autorii subliniazå importan¡a abordårii multidisciplinare a tricotilomaniei. dar au råspuns bine la fluoxetinå. pacien¡ii au primit 20 mg fluoxetinå. iar pentru componenta psihiatricå a primit fluoxetinå. mai prezenta spålarea obsesivå a mâinilor.5% dintre pacien¡i au avut recåderi ale bolii dupå oprirea tratamentului. Velazques et al au publicat în 2000 cazul unui båiat de 11 ani care î¿i mesteca degetele 3. Liebowitz et al au publicat în 2001 rezultatele unui studiu al fluoxetinei controlat placebo la 43 copii ¿i adolescen¡i cu OCD. la responderi s-a men¡inut apoi o fazå de platou pentru 8 såptåmâni. S-au folosit scalele CY-BOCS ¿i CGI-I. dupå care a fost pierdut din urmårire. cu sau fårå sindrom Tourette. cu vârse de 6-18 ani. Fluoxetina este eficientå ¿i sigurå pentru tratamentul pe termen scurt ¿i lung a OCD la copii ¿i adolescen¡i. a . Pacien¡ii trata¡i cu Fluoxetinå au avut scoruri CY-BOCS semnificativ mai scåzute ¿i scalå CGI-I mult îmbunåtå¡itå fa¡å de pacien¡ii placebo la 16 såptåmâni. Din punct de vedere psihiatric.3 ani. 43. Nici un pacient nu a påråsit studiul datoritå efectelor adverse. care a ameliorat semnificativ simptomatologia. diagnosticat cu distimie ¿i tulburarea de control a impulsurilor fårå alte specifica¡ii. precum ¿i o anemie hipocromå. 22 placebo. Severitatea simptomatologiei OCD a fost måsuratå cu scala Maudsley pentru OCD ¿i cu CGI. Tricobezoarul a fost îndepårtat chirurgical. Pacientului i s-a administrat fluoxetinå 20 mg/zi per os pentru cinci luni. 4 ¿i 5 de la mâna dreaptå de la vârsta de 18 luni. Fluoxetina a fost bine toleratå. au participat la un studiu realizat în 2001 de Semerci et al Timp de 20 de såptåmâni. 21 de copii au primit paroxetinå. efectele adverse fiind în general medii. troznirea articula¡iilor.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 221 Investiga¡iile au aråtat ¿i un tricobezoar ce umplea complet stomacul. 23 de copii ¿i adolescen¡i cu OCD. dar efectul s-a instalat în mai mult de 8 såptåmâni. Pacien¡ii au fost monitoriza¡i încå 24 de luni dupå oprirea tratamentului. dar nu ¿i la 8. în primele 8 såptåmâni dozele au crescut progresiv la 60-80 m/zi. cu vârsta medie de 12 ± 2. scobitul în nas ¿i scuturarea corpului. Pacien¡ii au avut o scådere importantå a simptomatologiei OCD pe ambele scale folosite.

Pacien¡ii cu fobie socialå ¿i anxietate generalizatå au råspuns mai bine la fluoxetinå decât placebo. . timp în care nu a urmat tratamentul. cu vârstele cuprinse între 8-13 ani ¿i respectiv 13-18 ani. 2001). Acum î¿i mestecå degetele ocazional. au participat la un studiu realizat de Birmaher et al în 2003. Fluoxetina a fost bine toleratå. Dupå douå luni de tratament cu fluoxetinå a încetat så-¿i mestece degetele ¿i a devenit evident eutimic. În prezent ia medica¡ie ocazional. Pacien¡ilor li s-a administrat fluoxetinå 20 mg/zi timp de 12 såptåmâni. Pacien¡ilor li s-a administrat randomizat fluoxetinå 20 mg sau placebo pentru 12 såptåmâni. mestecatul degetelor a revenit. Autorii considerå cå fluoxetina este o terapie promi¡åtoare pentru ameliorarea simptomelor depresive ¿i a abuzului de alcool la adolescen¡ii cu depresie majorå ¿i abuz de alcool. dar un grup important de pacien¡i a råmas simptomatic. pe parcursul studiului observându-se o ameliorare a ambelor tulburåri. Råspunsul slab la tratament a fost indicat de severitatea anxietå¡ii la internare ¿i istoricul familial pozitiv. cu intensitate diminuatå. au participat la un studiu controlat placebo publicat în 2002 de Emslie et al. Cornelius et al au studiat efectul fluoxetinei asupra a 13 adolescen¡i cu depresie majorå ¿i abuz de alcool (Cornelius. 122 copii ¿i 97 adolescen¡i cu depresie majorå. Fluoxetina a fost eficientå în reducerea simptomatologiei anxioase ¿i îmbunåtå¡irea func¡ionalitå¡ii. Autorii considerå cå fluoxetina este eficientå ¿i bine toleratå în tratamentul acut al anxietå¡ii la copii. de 7-17 ani. cu excep¡ia unor efecte secundare gastrointestinale ¿i a unor cefalei medii ¿i tranzitorii. Autorii considerå cå mestecatul degetelor apar¡ine spectrului OCD. în perioada când nu a luat medica¡ie.222 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI revenit în aten¡ie dupå 4 ani. cu råspuns bun la ISRS. dar simptomatologia este mult scåzutå când pacietul ia medica¡ia. Fluoxetina a fost bine toleratå. anxietate de separare ¿i/sau fobie socialå. Sunt necesare noi investiga¡ii pentru optimizarea tratamentului în scopul ob¡inerii unei remisii complete a anxietå¡ii ¿i determinårii lungimii tratamentului necesar preven¡iei recåderilor. dar numai în fobia socialå s-a îmbunåtå¡it råspunsul func¡ional ¿i clinic. 74 copii ¿i adolescen¡i cu tulburare de anxietate generalizatå. cu disfunc¡ionalitate importantå.

cu vârste între 3-13 ani. istoricul familial pozitiv de tulburare afectivå majorå (în special bipolarå). achizi¡iile intelectuale neobi¿nuite ¿i cu hiperlexia copilului. Studiul a fost efectuat la 129 copii cu tulburåri din spectrul autist. folosind pentru evaluare clinicå CGI-S. Subgrupurile au fost ob¡inute ¡inânt cont de istoricul familial pozitiv de tulburare afectivå majorå. S-a folosit CDRSR pentru cuantificarea simtomelor depresiei. Fluoxetina a fost semnificativ mai eficientå decât placebo ¿i la 1 såptåmânå ¿i la sfâr¿itul perioadei. S-au îmbunåtå¡it abilitå¡ile de comunicare ¿i aten¡ie. 5 copii au dezvoltat boalå bipolarå pe parcursul studiului.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 223 S-a administrat randomizat placebo ¿i fluoxetinå 10 mg/zi pentru 1 såptåmânå. autorii sus¡in cå fluoxetina 20 mg/zi este eficientå ¿i bine toleratå în tratamentul acut al depresiei majore la copii ¿i adolescen¡i. achizi¡iile intelectuale neobi¿nuite ¿i tulburårile din spectrul autist se grupeazå puternic în familii. Au scåzut ritualurile. 11 copii au terminat studiul. achizi¡iile intelectuale neobi¿nuite. apoi 20 mg/zi pentru 8 såptåmâni. Cele mai comune efecte secundare au fost cre¿terea impulsivitå¡ii ¿i nelini¿tii. Alcami Pertejo et al au condus în 2000 un studiu deschis la 12 pacien¡i cu PDD. DeLong et al au publicat în 2002 un studiu referitor la efectul fluoxetinei la copiii cu tulburåri din spectrul autist.2-5 ml/zi (4.8-20 mg/zi) timp de 1 an. S-a administrat fluoxetinå 1. Vârsta de tratament nu s-a corelat cu råspunsul. 17% dintre copii au avut un råspuns excelent. Råspunsul la fluoxetinå s-a corelat robust cu istoricul familial pozitiv de tulburare afectivå majorå.15-0.5 mg/kgc timp de 5-76 luni (în medie 32-36 luni). 52% un råspuns bun ¿i 31% corect sau slab. Pacien¡ii au fost trata¡i cu fluoxetinå 0. Råspunsul la fluoxetinå. Istoricul familiei a fost ob¡inut prin interviuri repetate. cu vârste cuprinse între 2 ¿i 8 ani. Nu au existat diferen¡e semnificative între loturi în privin¡a efectelor adverse. putând avea determinan¡i genetici comuni. achizi¡iile intelectuale neobi¿nuite ¿i hiperlexia copilului par så defineascå un subgrup autistic omogen. Tulburarea bipolarå. limbajul de dinainte de tratament ¿i hiperlexie. stereotipiile ¿i comportamentele repetitive. În concluzie. alte efecte adverse fiind tulburå- . Copiii au experimentat o ameliorare marcatå sau moderatå (scor final CGI între 3 ¿i 5).

anxietate de separare ¿i/sau fobie socialå. La 2 såptåmâni de la începutul tratamentului. Efecte secundare Liebowitz et al au publicat în 2002 un studiu controlat placebo privind efectul fluoxetinei la 43 copii ¿i adolescen¡i OCD. la 103 copii OCD. Nici un pacient nu a påråsit studiul datoritå efectelor adverse. au fost cuprin¿i într-un studiu realizat de Birmaher et al în 2003. cårora li s-a administrat randomizat placebo ¿i fluoxetinå 10 mg/zi pentru 1 såptåmânå. Fluoxetina 5 ml/zi (20 mg/zi) poate ajuta la îmbunåtå¡irea unor simptome în PDD. 97 adolescen¡i cu depresie majorå în vârstå de 8-13 ani ¿i respectiv 13-18 ani. 6 copii au avut nevoie de comedica¡ie cu carbamazepinå ¿i 1 cu levopromazinå.224 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI rile de somn ¿i pierderea apetitului. Riddle et al au efectuat în 1992 un studiu privind eficacitatea fluoxetinei comparativ cu placebo la 14 copii ¿i adolescen¡i cu diagnostic de OCD. apoi 20 mg/zi pentru 8 såptåmâni. Nu au existat diferen¡e semnificative între loturi în privin¡a efectelor adverse. Jelley prezintå în 2000 cazul unei fete de 6 ani diagnosticate cu mutism selectiv.8 . fluoxetina fiind eficientå ¿i bine toleratå în tratamentul acut al depresiei majore la copii ¿i adolescen¡i. a eviden¡iat cå rata de apari¡ie a efectelor adverse a fost similarå la fluoxetinå 20-60 mg/zi ¿i placebo. Autorul considerå cå fluoxetina a fost folositå cu succes în tratarea mutismului selectiv la un copil. în vârstå de 7-17 ani. pentru care a primit fluoxetinå. în cadrul cåruia s-a administrat randomizat fluoxetinå 20 mg sau placebo pentru 12 såptåmâni. în vârstå de 6-18 ani. copilul a început så vorbeascå la ¿coalå. iar la 6 såptåmâni tåifåsuia cu colegii. 74 copii ¿i adolescen¡i cu tulburare de anxietate generalizatå. cu vârsta medie de 11. cu excep¡ia unor efecte secundare gastrointestinale ¿i cefalei medii ¿i tranzitorii. cu disfunc¡ionalitate importantå. fluoxetina fiind bine toleratå în popula¡ia pediatricå. iar autorii considerå cå fluoxetina a fost bine toleratå ¿i eficientå în tratamentul copiilor ¿i adolescen¡ilor cu OCD. Un studiu efectuat de Geller et al în 2001. Pe parcursul studiului. Emslie et al descriu un studiu realizat în 2002 la 122 copii. în vârstå de 7-17 ani. Fluoxetina a fost bine toleratå.

. 2002). Diler et al au raportat în 2002 cazul unei adolescente de 15 ani cu depresie. comportamentul ¿i temperamentul copilului între 15 ¿i 71 de luni. fumatul de ¡igarete ¿i abuzul de alcool. EPS au reapårut. Nulman et al au studiat efectul expunerii fetale la fluoxetinå ¿i antidepresive triciclice la 122 femei însårcinate (Nulman et al. care a primit tratament cu fluoxetinå. Prin contrast. în medie în vârstå de 12 ± 2. autorii considerând cå fluoxetina este în general sigurå ¿i eficientå în tratamentul pe termen scurt al OCD la copii ¿i adolescen¡i. Expunerea la antidepresive triciclice sau fluoxetinå în timpul sarcinii nu pare så afecteze cogni¡ia. în timp ce limbajul a fost negativ asociat cu numårul de episoade depresive dupå na¿tere. În timpul tratamentului au apårut EPS (torticolis. care au råspuns bine la benztropinå. Femeile au primit random antidepresive triciclice (46) sau fluoxetinå (40). bradikinezie. Nici antidepresivele triciclice nici fluoxetina nu au afectat IQ-ul global al copilului. La nevoie. Pacienta a fost 2 luni fårå tratament. Cele trei grupuri au fost comparate în func¡ie de IQ-ul. terapia antidepresivå adecvatå poate fi instituitå ¿i men¡inutå în timpul sarcinii ¿i postpartum. oboseala ¿i grea¡a. ¿i EPS nu au mai apårut. 23 copii ¿i adolescen¡i cu OCD.3 ani. IQ-ul a fost semnificativ ¿i negativ asociat cu durata depresiei. Clinicienii ar trebui så fie con¿tien¡i de poten¡ialul ISRS de a produce EPS. La oprirea benztropinei. 36 neprimind nici un fel de medica¡ie antidepresivå. numårul de episoade depresive dupå na¿tere. OCD ¿i tulburare de conduitå. au fost cuprin¿i într-un studiu prezentat de Semerci et al în 2001. IQ-ul matern. durata tratamentului farmacologic. rigiditate în roatå din¡atå). statusul socioeconomic. Timp de 20 de såptåmâni pacien¡ii au primit 20 mg fluoxetinå. depresia maternå este asociatå cu achizi¡ii cognitive ¿i de limbaj mai slabe de cåtre copii. Cele mai comune efecte adverse au fost insomnia. Fluoxetina ¿i benztropina au fost folosite concomitent timp de 21. S-a ¡inut cont ¿i de severitatea depresiei materne. Autorii aten¡ioneazå cå EPS pot så aparå ¿i la tratamentul cu fluoxetinå la adolescen¡i. limbajul.2 luni.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 225 ani. cu sau fårå sindrom Tourette. dezvoltarea limbajului sau temperamentul pre¿colarilor ¿i ¿colarilor mici. dezvoltarea limbajului sau comportamentul. Studiul randomizat placebo cu fluoxetinå 20 mg/zi a durat o perioadå de 8 såptåmâni.

Ca grup de control au servit puii nesepara¡i. Sallee et al au publicat în 2000 cazul unui copil cu THDA. în vârstå de 9 ani.8-20 mg/ zi) timp de 1 an. Timp de 28 de zile dupå imunizare au fost recoltate probe de sânge la 4-5 zile interval. primind fluoxetinå. febrå scåzutå. complementului seric (C3 ¿i C4). desipraminå sau solu¡ie salinå. Nivele de anticorpi antitetanos au fost mai scåzute la maimu¡ele tratate cu antidepresive. Cele mai comune efecte secundare au fost cre¿terea impulsivitå¡ii ¿i nelini¿tii.2-5 ml/zi (4. cårora li s-a administrat fluoxetinå 1. Garland et al au raportat în 2001 cazul unui copil ¿i a 4 adolescen¡i trata¡i cu fluoxetinå sau fluvoxaminå. anticorpilor antitetanos ¿i cortisolului plasmatic. în vârstå de 3-13 ani. indiferent de tipul de antidepresiv sau de despår¡irea precoce de mamå. Simptomele au fost dependente de dozå ¿i reversibile. puii deveni¡i adul¡i au fost imuniza¡i cu un antigen nou. 2000a). alte efecte adverse fiind tulburårile de somn ¿i pierderea apetitului. care au dezvoltat apatie ¿i scåderea motiva¡iilor. Alcami Pertejo et al au analizat în 2000 rezultatele unui studiu efectuat la 12 pacien¡i cu PDD. Puii au fost împår¡i¡i în 3 grupuri. complement ¿i cortisol crescute. Aceste rezultate ar trebui luate în considerare la prescrierea antidepresivelor pentru tulburårile copilåriei. Pentru a stabili efectele imune ale tratamentului antidepresiv precoce. unul dintre subiec¡i prezentând ¿i dezinhibi¡ie.226 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Fluoxetina a fost bine toleratå. Timp de 10 luni pacientul a experimentat semne ¿i simptome sugestive de toxicitate metabolicå. fie separa¡i ¿i crescu¡i cu al¡i pui. cu tulburåri gastrointestinale. Puii au fost fie låsa¡i lângå mamå. toxoid tetanic. care a fost tratat cu o combina¡ie de metilfenidat. OCD ¿i sindrom Tourette. clonidinå ¿i fluoxetinå (Sallee. trata¡i cu solu¡ie salinå. 6 copii au avut nevoie de comedica¡ie cu carbamazepinå ¿i 1 cu levopromazinå. Pacien¡ii trata¡i au avut imunoglobuline serice. Au . Pe parcursul studiului. necoordonare ¿i dezorientare. Laundenslager et al au publicat în 2000 un studiu privind efectele tratamentului antidepresiv în copilårie asupra råspunsului imun ¿i endocrin la maimu¡e rhesus (Macaca mulatta). efectele adverse fiind în general medii. pentru evaluarea imunoglobulinelor plasmatice totale (IgM ¿i IgG). în vârstå de 9 luni.

Concentra¡iile medii de fluoxetinå ¿i norfluoxetinå de 127 ng/ml ¿i 151 ng/ml au fost atinse în cea de a 4-a såptåmânå de tratament. La autopsie s-a constatat cå nivelele de fluoxetinå ¿i norfluoxetinå din sânge. iar pacientul a intrat în status epileptic. valorile au fost similare în cele douå grupuri. cu o mare variabilitate individualå. iar norfluoxetina de 1. folosind un lot de 10 copii ¿i 11 adolescen¡i de 6-12 ani ¿i respectiv 13-18 ani.7 ori mai mare la copii decât la adolescen¡i.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 227 apårut convulsii generalizate. Fluoxetina a fost de 2 ori. rezultatul fiind o proastå metabolizare a fluoxetinei. raportate la greutatea corporalå. de 17 ani. recoltându-se periodic probe de sânge pentru evaluarea parametrilor farmacocinetici ai fluoxetinei ¿i principalului såu metabolit. tratat cu fluoxetinå hidroclorid. Acest caz confirmå cå polimorfismul CYP2D6 influen¡eazå metabolismul fluoxetinei. Analiza geneticå a indicat un defect pe locusul citocromului P450 CYP2D. . S-a analizat concentra¡ia medicamentelor la nivel cerebral prin (19)F MRS. norfluoxetina. rezultatele fiind comparabile cu rezultatele provenite de la 28 de adul¡i. rezolvatå prin întreruperea medica¡iei antidepresive. O rela¡ie semnificativå între dozå ¿i concentra¡iile cerebrale s-a observat pentru ambele medicamente. Farmacocineticå Wilens et al au analizat în 2002 farmacocinetica fluoxetinei la popula¡ia pediatricå. Raportul de autopsie a indicat drept cauza mor¡ii toxicitatea prin fluoxetinå. Copiii au primit doze consistente de fluoxetinå sau fluvoxaminå. Strauss et al au publicat în 2002 rezultatele unui studiu ce a folosit analiza concentra¡iilor cerebrale de fluvoxaminå ¿i fluoxetinå la 16 copii de 6-15 ani cu tulburare autistå sau tulburåri pervazive de dezvoltare. creier ¿i alte ¡esuturi erau de câteva ori mai mari decât cele a¿teptate conform rapoartelor din literaturå privitoare la supradozare. a dezvoltat o comå hipoglicemicå. A fost administratå fluoxetinå 20 mg timp de 60 de zile. Copiii au valori de fluoxetinå ¿i norfluoxetinå de 2 ori mai mari ca adolescen¡ii. Un adolescent cu diabet zaharat tip 1 ¿i depresie. Cazul a fost raportat de Sawka et al în 2000. urmat de stop cardiac ¿i de deces. Adolescen¡ii au parametri farmacocinetici similari cu ai adul¡ilor.

7 ani (Thomsen et al. Aceste date sugereazå cå fluoxetina ¿i fluvoxamina ajustate pentru greutatea corporalå reprezintå un tratament acceptabil pentru copiii cu tulburare autistå sau tulburåri pervazive de dezvoltare. în medie 13. Efectele secundare au fost similare celor raportate la alte ISRS. Efecte secundare Thomsen et al au publicat în 2001 rezultatele unui studiu pe termen lung (1-2 ani) realizat pe un lot de 30 pacien¡i cu OCD fårå depresie. 70% dintre pacien¡i au experimentat o scådere a scorului Y-BOCS la 1 an de tratament. Vârsta pacien¡ilor a fost cuprinså între 11 ¿i 16 ani. Eficien¡a clinicå ¿i tolerabilitatea citalopramului în tratamentul pe termen lung par så fie comparabile cu observa¡iile despre alte ISRS la copiii ¿i adolescen¡ii cu OCD. S-au folosit pentru evaluarea clinicå Y-BOCS.7 ani. BUPROPION Studii clinice Daviss et al au condus un studiu privind efectele bupropionului la 24 adolescen¡i cu THDA ¿i depresie sau tulburare distimicå majorå (Daviss et al. doza pe kilogram corp fiind ¿i ea mai scåzutå. . CITALOPRAM Studii clinice Thomsen et al au studiat efectele pe termen lung ale citalopramului la 30 pacien¡i cu OCD fårå depresie. 2001). Efectele secundare au fost similare celor raportate la alte ISRS. cu vârste cuprinse între 13-18 ani. în medie 13.228 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Concentra¡ia cerebralå de fluvoxaminå a fost mai scåzutå. 2001). Pacien¡ii au primit între 20-70 mg/zi citalopram pentru 1-2 ani. CY-BOCS ¿i CGAS. Concentra¡ia cerebralå de fluoxetinå a fost similarå pentru toate grupele de vârstå. în vârstå de 13-18 ani. Nici un pacient nu a renun¡at la studiu datoritå efectelor secundare. Eficien¡a clinicå ¿i tolerabilitatea citalopramului în tratamentul pe termen lung par så fie comparabile cu observa¡iile despre alte ISRS la copiii ¿i adolescen¡ii cu OCD. Nici un pacient nu a renun¡at la studiu datoritå efectelor secundare.

simptomatologia depresivå cuantificatå de pårin¡i ¿i de copii s-a îmbunåtå¡it semnificativ. SNAP CBCL. dar asocia¡ia metilfenidat-bupropion a amplificat riscul convulsivant.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 229 Subiec¡ii au primit timp de 8 såptåmâni bupropion SR în doze flexibile de pânå la 3 mg/kgc de douå ori pe zi (în medie 2. 7 responderi doar pentru depresie ¿i 1 responder doar pentru THDA. apoi 300 mg/zi. fårå antecedente de crize sau alte probleme medicale predispozante (Ickowicz. P-MFQ). Clinicienii au constatat 14 responderi atât pentru depresie cât ¿i pentru THDA. TRF. Rezultatele urmårite au fost îmbunåtå¡irea globalå a simptomelor de THDA ¿i depresie.2+1. C-MFQ. dar nu ¿i cea evaluatå de profesori. cu vârsta cuprinså între 12 ¿i 18 ani (Bernstein. Nici un pacient nu a întrerupt studiul datoritå efectelor adverse. CBCL. iar pacientul nu a mai avut alte crize timp de 12 luni. 2002). 2000b). constatate atât de clinician. Comparativ cu placebo. Efecte secundare Ickowicz prezintå cazul unui adolescent de 14 ani tratat cu bupropion ¿i metilfenidat pentru ADH. Se recomandå precau¡ie la asocierea unui medicament care scade pragul convulsivant cu alte medicamente psihotrope. Youth Self. P-ARS. S-a întrerupt bupropionul. IMIPRAMINA Studii clinice Bernstein et al au publicat în 2000 un studiu privind eficacitatea imipraminei asociate cu terapie cognitiv-comportamentalå la 63 adolescen¡i cu sindrom anxios-depresiv ¿i refuz ¿colar. Report. Studiul a fost dublu-orb placebo versus imipraminå (25 mg/zi) pentru 8 såptåmâni.7 mg/kgc/zi). fiecare în combina¡ie cu tera- . Autorii considerå cå probabil aceastå crizå a fost determinatå de bupropion. Bupropionul SR poate fi eficient ¿i bine tolerat la adolescen¡ii cu THDA ¿i tulburåri depresive. T-ARS. Båiatul era în tratament cu metilfenidat 60 mg/zi la momentul introducerii bupropionului pentru simptomatologia disforicå. cât ¿i de pårin¡i ¿i pacient (scalele CGI. pacientul a avut o crizå tonico-clonicå generalizatå. ini¡ial 200 mg. iar pentru THDA doar simptomatologia evaluatå de pårin¡i. La 4 såptåmâni de la cre¿terea dozei.

Imipramina combinatå cu CBT a fost mai eficientå decât placebo în îmbunåtå¡irea atendan¡ei ¿colare ¿i în scåderea simptomelor de depresie ¿i anxietate la adolescen¡ii cu sindrom anxios-depresiv ¿i refuz ¿colar. func¡ionarea familiei. scala CDRS-R scåzând mai repede pentru grupul cu imipraminå. în vârstå de 12-18 ani (Bernstein. CDRS-R.230 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI pie cognitiv-comportamentalå pentru refuzul ¿colar. coeziunea familialå scåzutå ¿i tipul familial extrem. ACR-R. RCMAS.5% pentru psihiatri. fiecare în combina¡ie cu terapie cognitiv-comportamentalå pentru refuzul ¿colar. complian¡a la tratament bazatå pe numåråtoarea pastilelor. în tratament . Pe parcursul studiului. Se recomandå folosirea unor evaluatori independen¡i pentru cuantificarea datelor din studiile clinice. factorii asocia¡i semnificativ cu cea mai mare necomplian¡å la medicamente au fost adaptabilitatea familialå scåzutå. Studiul dublu-orb placebo versus imipraminå a durat 8 såptåmâni. Efectele secundare au fost semnificativ mai crescute pentru imipraminå. ODD la adolescen¡i a fost semnificativ asociatå cu necomplian¡a la medica¡ie. atendan¡a ¿colarå s-a îmbunåtå¡it semnificativ pentru grupul pe imipraminå. S-au evaluat rata atendan¡ei ¿colare såptåmânale bazatå pe procentul orelor frecventate ¿i scalele de anxietate ¿i depresie (ARC-R. Efecte secundare Bernstein et al au realizat în 2000 un studiu privind complian¡a la imipraminå a 63 adolescen¡i cu sindrom anxios-depresiv ¿i refuz ¿colar. ¿i presupunerile asupra con¡inutului pastilelor (placebo sau imipraminå). dar nu au fost asociate cu necomplian¡a sau renun¡area la studiu. 2000a). BDI). CDRS-R. FACES II. îmbunåtå¡irea globalå. Scorurile pentru scalele de depresie ¿i anxietate au scåzut comparativ pentru ambele grupuri. 62. S-au evaluat efectele secundare.5% pentru mame ¿i 79. S-au folosit ¿i Side Effects Rating. Pe scala FACES II. Acurate¡ea privind presupunerile despre con¡inutul pilulelor a fost de 66% pentru pacien¡i. Efectele secundare nu s-au asociat cu necomplian¡a. Analiza statisticå a demonstrat cå presupunerile psihiatrilor au fost prezise de CGI ¿i efectele secundare. Al-Mateen et al au raportat în 2002 cazul unui copil de 10 ani cu multiple probleme de comportament. CGI.

6 ng/ml. . S-au recoltat probe plasmatice seriate pentru a detecta nivelul imipraminei. În proba pacientului s-a descoperit un compus necunoscut care interfera cu cantitatea de imipraminå. era vorba despre un metabolit al quetiapinei. S-a renun¡at la fluvoxaminå (consideratå ineficientå). iar peste trei såptåmâni imipramina era 324. iar desipramina < 25 ng/ml (interval de referin¡å 40-160 ng/ml). iar desipramina < 25 ng/ml. 400 mg de quetiapinå ¿i 100 mg docusat. Informa¡ia poate fi folositoare clinicienilor care au pacien¡i sub tratament cu imipraminå ¿i quetiapinå pentru prevenirea prezum¡iei de toxicitate la niveluri fals crescute de imipraminå. La 50 mg/zi imipramina sangvinå era de 194 ng/ml. impulsivitatea ¿i enurezisul. hiperactivitatea. în total 410. nivelurile de imipraminå era nedetectabil ¿i desipramina era de 32 ng/ml. La 30 mg/zi. Problema a fost rezolvatå modificând lungimea de undå la care se analiza imipramina. imipramina în sânge era de 87 ng/ml (interval de referin¡å 110-140 ng/ml). iar trei såptåmâni mai târziu concentra¡ia de imipraminå era de 231 ng/ml.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 231 zilnic cu 150 mg fluvoxaminå.4 ng/ml. ajungând la 50 mg/zi. La reluarea analizelor. desipramina 85. 750 mg litiu. Quetiapina ¿i metaboli¡ii såi au structurå similarå imipraminei ¿i vor fi detecta¡i prin sistemul HPLC folosit în laborator pentru detec¡ia compu¿ilor triciclici (dezvoltat înaintea descoperirii quetiapinei). S-a crescut doza de quetiapinå la 250 mg de douå ori pe zi.8 ng/ml. S-a adåugat imipraminå 10 mg/zi pentru a controla lipsa de aten¡ie. desipramina 40 ng/ml. antidepresivele triciclice totale în ser 271 ng/ml (interval de referin¡å 150-300 ng/ml).

este utilizat termenul de stabilizatori ai dispozi¡iei.3.1. 2001). anxiolitice (gaba- . Marinescu D.3.2. în special în ceea ce prive¿te tulburårile bipolare.. Timostabilizatoarele anticonvulsivante 5. De-a lungul timpului. În prezent. Defini¡ie Medicamentele stabilizatori ai dispozi¡iei sunt un grup de substan¡e ce au proprietatea de a stabiliza dispozi¡ia.D.. au fost ini¡ial denumite antiepileptice sau anticonvulsivante. medicamentele anticonvulsivante joacå un rol din ce în ce mai mare în tratamentul tulburårilor afective. Carbamazepina ¿i valproatul sunt recunoscute actualmente ca antimaniacale ¿i stabilizatori ai dispozi¡iei (substan¡e ortotimizante). capabile så augmenteze sau så substituie tratamentul cu carbonat de litiu. 5. Urmåtoarele genera¡ii de antiepileptice par a avea efecte antidepresive importante (lamotrigina).1.5 TRATAMENTUL STABILIZATOR AL DISPOZIºIEI/TIMOSTABILIZATOR LA COPIL ªI ADOLESCENT 5. Clasificare Existå douå mari categorii de substan¡e utilizate ca stabilizatori ai dispozi¡iei: anticonvulsivantele ¿i litiul.. în literaturå au fost utiliza¡i mai mul¡i termeni pentru a defini aceastå categorie de substan¡e. evitând distorsiunile hipertimice pozitive sau negative ¿i putând preveni accesul depresiv sau maniacal (dupå Gheorghe M. Deoarece unele din ele au început så fie utilizate drept stabilizatori ai dispozi¡iei dupå ce î¿i dovediserå utilitatea în tratamentul diferitelor forme de epilepsie. Al¡i termeni folosi¡i sunt cei de ortotimizante sau timostabilizatori. Introducere Cel pu¡in la adult. 5. Udri¿toiu T.

Neurotop Retard 300600.50 mg Oral: cp. Neurotop. 400. Eskalith CR.6-1. 250mg Convulex Oral: cp.1. 150-1800 Sirop 8mEq/ml citrat de litiu Conc. Timonil. 5. Stazepine Convulex. 100. Petilin. 200mg. Sirop 50 mg/ml valproat de sodiu Depakine Oral: cp.Clasa Copii ¿i adolescen¡i: 10-20 mg/kgc/zi Copii pânå la 1 an: 100-200 mg Copii 1-5 ani: 200-400 mg/zi Copii 6-12 ani: 200-600-1000 mg Copii peste 12 ani ¿i adolescen¡i: 200-1200 mg Adul¡i: 100-1200-1600 mg Copii ¿i adolescen¡i: 20-40 mg/kgc/zi Adul¡i: 15-30 mg/kgc/zi Denumirea comunå interna¡ionalå Prezentare mg/zi Timostabi. cp. 25. 400mg Neurotop Retard: Cp. Acidul valproic+ valproat de sodiu Denumirea comercialå Carbamazepina.200. 600 mg. 300 valproat de sodiu minipachete 500. 200.2 mEq/l Adul¡i: 300-1800 . 600mg Sirop 100mg/5ml Intrarectal: Supozitoare:125 mg.retard 150.100. 200 mg care pot fi mestecate. 300. Carbavim. 300. 500mg (333mg valproat de sodiu+145 mg acid valproic) Orfiril long Oral: cp. Carbasan. 2. serice 0. 50. 300. 600mg Timonil retard: Tb. Tegretol. Tegral. Cp. 25. Lithotabs Copii ¿i adolescen¡i: 25-100-200 mg Adul¡i: 100-200 mg Copii ¿i adolescen¡i:5-9 mg/kgc/zi Adul¡i: 25-50-200-400 mg Copii peste 3 ani ¿i adolescen¡i: 10-30 mg/kgc/zi Adul¡i: 300-2400 mg Oral: cp. înghi¡ite Oral: tb. 150.400 mg Cp. cu eliberare controlatå 450mg. Depakote Depakine Chrono 500 Lamotrigina Lamictal Topiramatul Topamax ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Gabapentin Neurontin Oral: cp. Finlepsin. Timonil retard. 300.CR retard 200mg. 100.25. 100. 400 mg Tabelul 5. Taver.CR cu eliberare controlatå 200mg. Eskalith. 50. 15. 200 mg. gastro-rezistente 150. 500 mg valproat de sodiu Sirop 57 mg/ml valproat de sodiu Depakine Chrono 500 Oral: cp. 1000 mg valproat de sodiu 2mg/granulå Oral: cp. Depakene. Depakine. 150. Valproat de sodiu.600mg Tegretol: Cp. 300. 25. 50. Lithonate. Clasificarea medicamentelor stabilizatori ai dispozi¡iei Litiul Carbonat de litiu 233 Carbonat de litiu. 500 mg acid valproic.Carbamazepina lizatoarele anticonvulsivante Acidul valproic.300. dispersate în lichid. Carbasan Retard.250 mg Copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i: Cp. Orfiril long. Lithobid. Orfiril.

având consecin¡e asupra semnalului postsinaptic ¿i .234 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 5. se considerå cå existå 3 niveluri diferite la care acestea ac¡ioneazå: • Prin legarea de por¡ile canalelor membranare ¿i/sau prin mobilizarea neurotransmi¡åtorilor. tulb. anxietate Mania acutå. bipolare refractare Discontrol Manie Manie Tulb. Mecanismele farmacodinamice ale medicamentelor anticonvulsivante De¿i aceste medicamente sunt folosite din ce în ce mai mult în tratamentul tulburårilor afective ¿i în special în tulburarea bipolarå. ¿i Speer A. 2002). de somn.2. cu ciclare rapidå Medicamentul Bromura de sodiu Fenobarbitalul Fenitoina TEC Pirimidona Etosuximidul Clonazepamul Lorazepamul Acetazolamida Carbamazepina Acidul valproic Gabapentinul Lamotrigina Topiramatul pentinul) ¿i de scådere în greutate. fobie socialå Profilaxia depresiei Manie. M. apoi valproatul de calciu (Convulsofin). înso¡ite de o posibilå stabilizare a dispozi¡iei (topiramatul). depresie Depresia psihoticå. Anul aprobårii de FDA pentru tratamentul epilepsiei 1857 1912 1938 1940 1954 1960 1976 1977 1953 1974 1978 1993 1994 1996 Anul primelor utilizåri în tulburårile afective 1880 1912 1942 1938 1965 1980 1983 1985 1984 1981 1986 1997 1994 1998 Primele utilizåri în psihiatrie Psihoze Tulb. Folosirea medicamentelor antiepileptice în epilepsie ¿i în tulburårile psihice (adaptat dupå Post R.3. Actualmente. afective refractare Manie. Abia în anii 90 am putut utiliza combina¡ia acid valproic – valproat de sodiu pentru ca în prezent så beneficiem ¿i de preparatele care con¡in doar valproat de sodiu.. depresie Manie acutå (aprobat de FDA) Depresie. schizofrenie Tulb. anxietate. mecanismele lor de ac¡iune nu au fost încå elucidate.2. 5. • Prin efecte asupra canalelor ionice voltaj dependente. în Romania am putut folosi ini¡ial acidul valproic. În ceea ce prive¿te experien¡a noastrå.

De asemenea. existå studii care aratå cå pacien¡ii cu tulburare bipolarå råspund mai bine decât cei cu tulburare unipolarå (Daly et al. cât ¿i valproatul (VPA) prezintå un efect agonist pe sistemul GABA-ergic: • CBZ este un modulator pozitiv al receptorilor GABA-A (Granger et al. incomplet elucidate. existå autori care îl considerå încå cel mai eficace tratament al maniei (Mukherjee et al. mecanismul celular de råspuns la acesta. 2002). citoprotector al anticonvulsivantelor. s-au formulat primele ra¡ionamente privind folosirea medicamentelor antiepileptice în tratamentul tulburårilor bipolare. în special pe cåile inozitol fosfatului. Pornind de la astfel de date. • VPA cre¿te eliberarea GABA în diferite arii ale creierului (Emrich ¿i Wolf. tratamentul electroconvulsivant (TEC) a fost unicul tratament disponibil. 2001). În plus. a unor proteine citoprotectoare. GABA Atât carbamazepina (CBZ). care råmân totu¿i. de asemenea. • Topiramatul este. 1992). a nitric oxid sintetazei. astfel ar putea fi explicat ¿i efectul antinociceptiv. 2000).ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 235 asupra cåilor mesagerilor secunzi. care încearcå så facå pu¡inå luminå în mecanismele de ac¡iune ale acestor medicamente. Ac¡iunea anticonvulsivantelor pe metabolismul neurotransmi¡åtorilor a. . având efect asupra capacitå¡ii de supravie¡uire celularå. Amann ¿i Walden. prin activarea unor fragmente moleculare. implicat în transmiterea GABA-ergicå. cum sunt bcl-2 ¿i Rho-kinaza ROCK II. la ora actualå. ac¡ionând ¿i asupra receptorilor GABA-B. fårå så fi fost elucidat. câteva date recente din literaturå. • Prin modificårile produse la nivelul unor proteine structurale de la nivelul reticulului endoplasmic. 1995). proteinkinazei (PK) ¿i adenilat ciclazei. Pânå a fi descoperite litiul ¿i neurolepticele ¿i a fi folosite în tratamentul tulburårilor bipolare. aceastå ac¡iune fiind unul dintre argumentele ipotezei GABA în tulburarea bipolarå. 1994 citat de Grunze. în continuare. ac¡iune ce pare a fi legatå de efectul antinociceptiv al CBZ (Kaplan. înså. Vom prezenta.

Serotonina În timp ce litiul este implicat în cre¿terea transmiterii serotoninergice la nivelul SNC (Hegerl et al. Waldmeier et al. 1997). 1990). chiar dacå modificårile în sistemul serotoninergic nu au fost principala cauzå a tulburårii. în cazuri de manie acutå. 1997). o cre¿tere a eliberårii aspartatului fiind observatå ¿i pentru VPA (Loscher. Totu¿i. 1995). iar topiramatul (TPM) are proprietå¡i antagoniste la nivelul receptorilor AMP-A (Smith et al. 1985) ¿i pentru CBZ (Dailey et al. 1992. dar proprietå¡ile anti-glutamatergice par a juca un rol decisiv pentru eficacitatea antidepresivå la pacien¡ii bipolari (Sporn ¿i Sachs. von Wegerer et al. Astfel. Maes et al. Lamotrigina (LTG) inhibå eliberarea glutamatului ¿i aspartatului prin blocarea canalelor de sodiu (Teoh et al. d. c. 2001) a demonstrat o scådere a func¡iilor dopaminei presinaptice la nivelul ganglionilor bazali dupå 3-5 såptåmâni de tratament cu VPA. råmâne încå neclar în ce fel aceste ac¡iuni contribuie la eficacitatea în tulburårile bipolare. 1997) – pe modele animale. Aminoacizii excitatori CBZ inhibå influxul de calciu prin receptorii NMDA (N-metil-D-aspartat) (Lampe ¿i Bigalke. 1993). La pacien¡ii bipolari. . cum e cazul vigabatrinului (Sander et al. studii recente aratå cå medicamentele antiepileptice cu o înaltå specificitate GABA-ergicå nu sunt foarte eficace în tratamentul tulburårilor bipolare sau chiar sunt suspectate cå ar induce tulburåri afective ¿i psihoze la pacien¡ii cu epilepsie. au aråtat amelioråri în transmiterea serotoninergicå centralå – eviden¡iate prin testul L-5-HTP dupå tratament . iar pentru lamotriginå – in vitro (Southam et al. astfel: pentru VPA (Whitton et al.236 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • Pe de altå parte. cu VPA. Muhlbauer and Muller-Oerlinghansen. în timp ce CBZ nu are acest efect. Dopamina VPA cre¿te turn over-ul dopaminei în câteva arii ale SNC. 1997. b. 1995. 2000). pentru anticonvulsivante a fost observatå o cre¿tere a serotoninei extracelulare. 1985). modularea transmiterii serotoninergice pare a influen¡a simptomatologia tulburårilor bipolare. un studiu recent de PET la pacien¡i cu tulburåri bipolare (Yatham et al. 1998. 1991).

cât ¿i influxul de calciu extracelular la nivelul canalelor de calciu voltaj dependente. Astfel. iar la nivel postsinaptic.¿i postsinaptice. deci. Amann ¿i Walden. la fel ca ¿i LTG ¿i TPM. receptorilor ¿i a altor proteine implicate în transmiterea neuronalå ¿i supravie¡uirea celularå. activarea adenilatciclazei ¿i proteinkinazei sunt. inhibå influxul de sodiu (Macdonald ¿i Kelly. Astfel. calciul liber controleazå eliberarea neurotransmi¡åtorilor. calciu dependente. 1999). dar sunt necesare ¿i alte studii pentru confirmarea acestui efect. La nivel presinaptic. de asemenea. la fel ca unele procese enzimatice care determinå activarea genelor care moduleazå expresia enzimelor. Hough et al. aceastå opinie fiind sus¡inutå ¿i de faptul cå fenitoina. Canalele de calciu Mobilizarea calciului este un eveniment cheie în transmiterea semnalelor pre.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 237 Ac¡iunea anticonvulsivantelor pe canalele ionice voltaj dependente a. în special a celor clasice. acest efect a fost considerat important doar pentru tratamentul crizelor epileptice ¿i lipsit de importan¡å pentru stabilizarea dispozi¡iei. CBZ ¿i VPA. 2000). Un studiu recent sugereazå înså eficacitatea antimaniacalå a fenitoinei (Mishory et al. care determinå o inhibare înaltå a canalelor de sodiu. Cre¿terea concentra¡iei calciului intracelular a fost confirmatå la nivelul trombocitelor ¿i limfocitelor pacien¡ilor cu tulburare bipolarå. Canalele de sodiu Inhibarea canalelor de sodiu reprezintå principala ¡intå a majoritå¡ii anticonvulsivantelor. cre¿teri ale calciului intracelular activeazå procesele metabolice prin activarea adenilatciclazei. 2002). Se poate face. Aceasta . contribu¡ia blocårii canalelor de sodiu la eficacitatea anticonvulsivantelor ca ortotimizante se men¡ine încå neclarå. b. afirma¡ia speculativå cå aceste aspecte prezente la nivelul celulelor periferice se reflectå ¿i în mediul neuronal. 1995). Sursele de calciu sunt atât depozitele intracelulare. ceea ce ar permite formularea unui model ipotetic al corelårii concentra¡iei calciului intracelular cu tulburårile dispozi¡iei. Astfel. Pânå recent. studiile viitoare råmânând så låmureascå acest aspect (Grunze. 1997. atât în episoadele depresive cât ¿i în cele maniacale (Gruntze et al. a fost consideratå complet ineficace drept ortotimizant.

alåturi de alte etape dependente de proteinkinaza activatå pe calea AMPc. B. ¿i prin inhibi¡ia par¡ialå a ATP-azei Na+ K+ (el Mallakh ¿i Wyatt. s-a observat ¿i pentru VPA capacitatea de a inhiba sinteza inozitol – monofosfatului (Vaden et al. sinteza catecolaminelor prin fosforilarea tirozinhidroxilazei. aceastå cale prezentând senzitivitate crescutå la pacien¡ii bipolari (Moscovich et al. dupå H. Pe måsurå ce pacien¡ii î¿i revin din depresie. putând fi activatå din nou adenilatciclaza. ceea ce ar cauza un episod hipomaniacal. cum ar fi alterarea ATP-azei Na+ K+ (Antia et al. implicatå în neurotransmiterea sinapticå ¿i restructurårile citoskeletale (Lenox ¿i Watson.5-trifosfat (IP3) mobilizeazå depozitele de calciu. conducând ipotetic la o stare de depolarizare neuronalå continuå. observat adesea la pacien¡ii care „ies din depresie“ (modelul ipotetic al corela¡iei concentra¡iei calciului liber intracelular cu perturbårile dispozi¡iei. Excitabilitatea neuronalå poate cre¿te. 1994). Astfel. Aceastå ipotezå combinå poten¡ialul factorilor vulnerabilitå¡ii pacien¡ilor cu tulburare bipolarå. 1994) ¿i a substratului MARKS (myrisolated alanine-rich C kinase). 2001).4. 2002). contracarând ac¡iunea calciului. corespondentul clinic al cre¿terii concentra¡iei intracelulare a calciului poate fi un sindrom maniacal. 1990). 1989). Aceastå ac¡iune implicå reducerea ratei de activare a Ca2+ calmodulin kinazei II (CAM kinaze II). o enzimå critic implicatå în schimbårile sinaptice pe termen lung (Lisman. prin inhibi¡ia maximalå a ATP-azei Na+ K+. de asemenea. este bine cunoscutå ac¡iunea litiului pe calea fosfatidilinozitolului. 1995). O cre¿tere ulterioarå a acestei concentra¡ii duce la scåderea activitå¡ii adenilatciclazei printr-un efect de epuizare. concentra¡ia calciului intracelular scade cåtre nivelul normal. cu scåderea sintezei de catecolamine. inhibând în final . Amann. Grunze. 1995) ¿i alterarea activitå¡ii adenilatciclazei cu efectele de poten¡are a cre¿terii concentra¡iei de calciu din celulå prin mobilizare intracelularå sau prin influx crescut de calciu. manifestatå clinic ca depresie. ducând în final la cre¿terea excitabilitå¡ii neuronale.238 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI determinå. Sinteza de inozitol 1. în imediata apropiere a proteinelor efectorii calciu dependente. J. În plus. Atât litiul cât ¿i CBZ pot stimula ATP-aza Na+ K+ (Wood et al. Recent. Walden.

efect antagonist fa¡å de calciu. iar TPM inhibå – efect dependent de dozå – activitatea canalelor de calciu de tip L ¿i N. cu rol în protec¡ia împotriva distrugerii celulare. antiepilepticele folosite ca ortotimizante prezintå proprietå¡i antagoniste calciului. 1990). O altå descoperire recentå este ac¡iunea la nivelul reticulului endoplasmic asupra unor structuri numite chaperons GRP 78 ¿i GRP 94. 1997. 2001). 1999). Xie ¿i Hagan. ac¡ionând pe canalele de tip L. 1997). VPA ¿i LTG cresc efluxul de K+ în faza precoce a depolarizårii. LTG exercitå. crescând fluxul de potasiu. Efectele anticonvulsivantelor pe activitatea proteinkinazei Studii fåcute prin determinåri post-mortem. Canalele de potasiu CBZ exercitå efecte pe canalele de potasiu voltaj dependente. precum ¿i asupra calreticulinei. Zona et al. aceste medicamente pot fi instrumente eficiente în limitarea excita¡iei. dovedindu-¿i validitatea dacå aceste efecte vor fi reproduse. 1998). Modularea curen¡ilor de K+ pare a fi implicatå în neuroprotec¡ie (Chandy et al. 1991. Aceasta ac¡ioneazå atât în faza precoce cât ¿i în cea tardivå a depolarizårii (Olpe et al. CBZ exercitå in vitro proprietå¡i puternic antagoniste fa¡å de calciu. Prin studii pe ¿obolani s-a dovedit cå tratamentul cronic cu VPA cre¿te sinteza acestor structuri – „chaperons“ – în celulele gliale ale ¿obolanilor.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 239 schimbårile structurale neuronale care s-ar produce în cursul bolii. manifestate direct sau indirect. În concluzie. contribuind la homeostazia calciului la nivelul reticulului endoplasmic (Wang et al. pe creierul pacien¡ilor bipolari. 1998). În ac¡iunea CBZ sunt implicate mecanisme diferite (Grunze et al. blocând canalele de calciu de tip L (Walden et al. codificând o conductan¡å neuronalå scåzutå pentru K+ la nivelul canalelor de potasiu calciu – activate. Aceste descoperiri necesitå confirmåri viitoare. Astfel. au aråtat o activitate crescutå a protein- . prin amplificarea fluxului de potasiu la nivelul canalelor de K+ voltaj dependente. ¿i anume canalele T (Altrup et al. în noi studii. c. de asemenea. N ¿i P (Wegerer et al. în timp ce VPA inhibå un alt tip de canal de calciu voltaj dependent. 1992). efectuate pe loturi mai mari de pacien¡i bipolari.

2001. 1995). VPA. existå dovezi certe cå o evolu¡ie îndelungatå a acestei tulburåri se acompaniazå de atrofii corticale frontale (Drevets et al. Un alt efect AP-1 dependent este sinteza nitric oxid sintetazei (NOS). Activarea PK inhibå sinteza AP-1. 1999) ¿i e bånuitå ¿i pentru TPM. Aceasta poate duce. De¿i tulburarea bipolarå nu e consideratå o boalå degenerativå în sensul tradi¡ional al acestei no¡iuni. la cre¿terea hidroxilazei. ni¿te kinaze Rho – asociate. o enzimå cheie implicatå în sinteza catecolaminelor. prin scåderea fosforilårii proteinelor AMPc dependente. un rol important în men¡inerea integritå¡ii structurale a neuronilor. de asemenea. Astfel. ¿i din aceastå perspectivå. Chan et al.¿i heterodimerice ale genelor fos ¿i jun. Similar litiului. ¿i la nivelul reticulului endoplasmic. o enzimå decisiv implicatå în protec¡ia celulelor fa¡å de stresul oxidativ. O anumitå scådere a activitå¡ii proteinkinazei (PK) a fost raportatå ¿i pentru VPA (Manji ¿i Lenox. au gåsit. de asemenea. extrem de important. aceastå enzimå cre¿te de 2-3 ori dupå tratamentul cu litiu sau VPA (Chan et al. la fel ca ¿i litiul. Proteinele cu greutate molecularå joaså ale subfamiliilor Ras ¿i Rho au. dar nu a fost încå probatå (Shank et al. la nivelul cortexului frontal (ROCK I ¿i ROCK II. CBZ scade activitatea proteinkinazei A ¿i C. într-un studiu pe ¿obolani. în cortexul frontal al ¿obolanilor care au primit VPA sau litiu. 2001. nu determinå doar scåderea activitå¡ii PK. . incluzându-le pe cele pentru neurotransmi¡åtori ¿i elementele citoskeletale (Hughes ¿i Dragunow. ci activeazå ¿i direct AP-1. 1999). 2001). efectul neurotrofic ¿i neuroprotector al ortotimizantelor apare. VPA intervine. fiind elemente esen¡iale pentru neuroplasticitate). Aceasta are drept consecin¡å scåderea expresiei genetice a proteinelor responsabile de neurotransmitere (Jensen ¿i Mork. 1997). un conglomerat format din complexe homo. de exemplu. au aråtat cå expuneri de 3-4 såptåmâni la VPA sau litiu duc la cre¿teri între 25 ¿i 45% a ROCK II. În acest sens. niveluri duble ale proteinei citoprotectoare majore bcl-2. 2000). Chan et al. dupå cum am men¡ionat anterior. 2000). AP-1 se leagå la ADN în domeniul reglator al mai multor gene.240 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI kinazei AMPc – dependente (Chang et al.

când alte medicamente pot fi mai eficace). ca: amfetamina. cocaina (Post et al. folosindu-se stimuli stresori externi. În ciuda limitelor sale. episoadele majore så aparå spontan sau la factori stresori minimali (Kupka ¿i Post. 1986. mania. Responsivitatea diferen¡iatå la anticonvulsivante în diferitele stadii ale kindling-ului sugereazå cå fazele precoce ¿i cele tardive ar putea necesita abordåri terapeutice diferite. evolu¡iei tulburårilor dispozi¡iei. în anumite zone ale creierului. totu¿i. Încå din 1913. de exemplu. Carbamazepina Carbamazepina (CBZ) a fost descoperitå în 1950. 2002). urmåtorul: ini¡ial. de asemenea. cu mai multå u¿urin¡å la ¿obolan ¿i mai dificil la primate.3.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 241 Aceste schimbåri structurale apar. poate scådea pragul convulsivant.R. în 1969 ¿i reluat de McNamara ¿i Wada. în 1997. oferind speran¡a unor noi perspective terapeutice. Aceastå schimbare a responsivitå¡ii poate conduce. conferå un cadru conceptual pentru aspectele ini¡ierii ¿i progresiei acestor boli. Efectele pe termen lung ale medicamentelor antiepileptice. în laboratoarele J. 1982. . de la primul pânå la al cincilea episod. dar se produce mult mai rapid în anumite pår¡i ale creierului. la declan¿area spontanå a crizelor. fiind folositå pe scarå destul de largå în tulburårile afective. 2002). kindling-ul e un model – demonstrat la animale – al epileptogenezei. înrudit chimic cu imipramina. recunoa¿terea ei ca ortotimizant devine din ce în ce mai mare. Interven¡ia farmacologicå poate influen¡a fenomenul de kindling. eficien¡a lor scåzând în faze mai tardive. 1994 etc.3. împreunå cu cel al senzitivizårii. pe scurt. s-a raportat o tendin¡å generalå de înråutå¡ire de-a lungul anilor. în final. aspectele instalårii toleran¡ei la tratament ¿i ale refractaritå¡ii induse de întreruperile tratamentului (Kupka ¿i Post. Aceste fenomene s-au ob¡inut la animale. Existå totu¿i o sensibilitate individualå la ace¿ti factori stresori. Modelul tip „kindling“ al recuren¡ei în tulburårile bipolare. efectele terapeutice depinzând înså de momentul acestei interven¡ii (unele medicamente pot preveni crizele în fazele precoce. 2000). pe o serie de 406 cazuri. Actualmente. Kraepelin a observat. incluzând progresiunea bolii ¿i ciclicitatea.). cum sunt structurile limbice ¿i în special la nivelul amigdalei. considerat un model al plasticitå¡ii neuronale. stresori majori induc episoade minore. ca. De¿i e greu så se facå o predic¡ie pentru fiecare caz individual. învå¡årii ¿i memoriei pe termen lung (Ralph Kupka ¿i Robert Post. culminând cu convulsii tonico-clonice generalizate. separarea. care ac¡ioneazå ca ortotimizante.. Existå numeroase analogii care permit aplicarea acestui model. Animalele supuse kindling-ului la vârste mici påstreazå susceptibilitatea la crize ¿i la maturitate. elementul caracteristic fiind recuren¡a (Post et al. din perspectiva modelului tip kindling pentru tulburarea bipolarå1 . Pentru aceste tulburåri s-au fåcut cercetåri la animale. aplicarea repetatå. fårå a fi omologat. de asemenea. putând fi indus în mai multe arii. Primele rapoarte privind proprietå¡ile antiepileptice ale CBZ dateazå din 1963. 5. o scådere în timp a intervalului dintre episoade. 2000). ulterior stresori majori induc episoade majore. 2002). pe care o putem în¡elege doar ca o interac¡iune între numero¿i factori. Weiss ¿i Post. cât ¿i tulburårile bipolare se caracterizeazå printr-o ratå înaltå a recuren¡elor. deoarece existå varia¡ii considerabile. pentru ca. fiind. Modelul ob¡inut. în cazurile refractare la tratament (Post et al. este. Geigy din Bassel. printre care se numårå vulnerabilitatea geneticå ¿i factorii de mediu ¿i biologici implica¡i în neurodezvoltare. ¿i droguri psihostimulante. de¿i neomologat. metilfenidatul. 1 Atât depresia unipolarå. Procesul se dezvoltå în mai multe etape. în continuare stresori minori produc episoade majore. Elve¡ia. sensibilitatea la stresorii din mediu. importante. inducând progresiv activitate epilepticå. responsivitatea farmacologicå în diferite stadii ale evolu¡iei. în era „prefarmacologicå“ ¿i chiar în era farmacologicå. Descris de Goddard ¿i al. a unor stimuli subliminali. alåturi de litiu ¿i valproat. Potrivit acestui model. par a preveni progresia bolii ¿i chiar a minimaliza alterårile celulare prin efect direct la nivelul genelor. eventual. CBZ este un derivat N-carbamil al iminostilbenului. acest model contribuie la în¡elegerea cursului longitudinal al tulburårilor afective.

• Moduleazå ATP-aza Na+ K+ ¿i proteinkinaza (PK). Mecanismele farmacocinetice ale carbamazepinei Absorb¡ie. în principal prin citocromul P450 microzomal ¿i excretatå la nivel renal. dar ¿i foarte slabei sale solubilitå¡i în lichidele gastro-intestinale. absorb¡ia sa fiind crescutå în prezen¡a alimentelor. Timpul de înjumåtå¡ire dupå o singurå dozå este în medie 26 de ore (între 18 ¿i 54 ore). 5.1. Este insolubilå în apå ¿i foarte dificil de dizolvat în majoritatea preparatelor ¿i de aceea se administreazå numai oral. pe termen lung. 5. în ciuda folosirii clinice îndelungate. legându-se în propor¡ie de 70-80% de proteinele plasmatice. nu au fost încå elucidate. adenozinergicå ¿i serotoninergicå ¿i antagonistå pe glutamat. neexistând un preparat pentru administrare intravenoaså.3. 2002): • Inhibå canalele voltaj dependente: de sodiu.242 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Denumire chimicå: 5-h-dibenz [b. Nu existå încå studii care så defineascå clar cum aceste mecanisme determinå efectul ortotimizant al carbamazepinei. Se distribuie rapid în toate ¡esuturile. Metabolizare ¿i eliminare. modificând tranzitul intestinal. CBZ e oxidatå de citocrom P450 oxidazå la 10. CBZ liberå atinge în LCR un nivel similar cu cel plasmatic. Amann ¿i Walden. f] –azepinå-5-carboxamidå.3.3. . Conform teoriilor actuale. Concentra¡ia plasmaticå de vârf se atinge dupå 2-8 ore de la administrare. CBZ e metabolizatå la nivelul ficatului. redate mai pe larg anterior. Mecanismele farmacodinamice ale carbamazepinei Mecanismele de ac¡iune ale CBZ.3. CBZ e absorbitå lent ¿i inconstant din tractul gastro-intestinal. poate ac¡iona ca inductor al propriului metabolism ¿i timpul såu de înjumåtå¡ire så scadå la 5–26 ore. dar. potasiu ¿i cele de calciu tip L. Absorb¡ia sa inconstantå a fost atribuitå proprietå¡ilor anticolinergice. se considerå cå principalele mecanisme de ac¡iune ale CBZ sunt (dupå Grunze. un metabolit activ. • Activitate GABA-ergicå.11-epoxid.2. cu proprietå¡i atât anticonvulsivante cât ¿i antinociceptive.

3. dupå litiu ¿i valproat. 2000). Se acceptå ca variantå terapeuticå la cei nonresponsivi la alte tratamente. Existå studii care aratå eficien¡a CBZ în controlul comportamentului impulsiv ¿i al agresivitå¡ii la pacien¡i nonpsihotici. CBZ se mai folose¿te ¿i în cazul abuzului de alcool ¿i benzodiazepine. În ceea ce prive¿te episoadele depresive. CBZ are eficacitate comparabilå cu cea a litiului ¿i antipsihoticelor. acid valproic. 5. 11 epoxidul. inclusiv neuropatia diabeticå ¿i în profilaxia migrenei. CBZ a fost utilizatå ¿i ca tratament adjuvant în schizofrenie ¿i în tulburårile schizoafective. CBZ s-a dovedit eficientå doar în aproximativ 30% dintre cazuri. În episoadele maniacale.3. istoric familial negativ pentru tulburårile afective sau mania cu ciclare rapidå. inclusiv terapie electro-convulsivantå ¿i la cei cu ciclare rapidå. utilizându-se inclusiv la copii. existå studii care aratå un råspuns bun la CBZ în cazul depresiilor asociate cu un nivel scåzut al tiroxinei. De asemenea. De asemenea.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 243 Principalul såu metabolit. 10. având efecte benefice observabile dupå 2-3 såptåmâni. antagoni¿ti ai receptorilor serotoninergici ¿i dopaminergici. Indica¡iile carbamazepinei Majoritatea studiilor privind efectele carbamazepinei ca timostabilizator au fost fåcute la adult. este folositå în tratamentul diferitelor sindroame dureroase. Poate fi utilå la pacien¡ii nonresponsivi la terapia cu litiu. are o activitate similarå carbamazepinei ¿i ca efecte terapeutice ¿i ca toxicitate. dupå cum rezultå din studii controlate. atât în sevraj cât ¿i în tratamentul de lungå duratå. adicå într-un procent mult mai mic decât cel al eficacitå¡ii medica¡iei antidepresive standard. hormoni tiroidieni. Efectele antimaniacale ale CBZ pot fi poten¡ate de litiu. efectuate pânå în prezent doar pe loturi de adul¡i. mai ales în situa¡ii speciale ca: mania disforicå. Pentru profilaxia episoadelor maniacale ¿i depresive din tulburårile bipolare nu existå studii suficiente nici la adult. Efectul antidepresiv al CBZ pare poten¡at de litiu. în 50-70% dintre cazuri (Kaplan. în faza acutå. dar CBZ e folositå ca medicament de linia a 2-a. dovedindu-se eficace la pacien¡ii cu simptome pozitive marcate ¿i la cei cu agresivitate.3. .

2000): • efecte legate de dozå: diplopie sau vedere neclarå. Simptome ca febra.4. sindrom StevensJohnson. agranulocitozå) survin la 1/125000 pacien¡i trata¡i cu CBZ. ataxie. scåderea performan¡elor intelectuale.3. tremor. Dacå se reia tratamentul cu CBZ. tulburåri gastro-intestinale. Aceste simptome se pot diminua la scåderea dozei. pete¿ii. impun oprirea tratamentului. efecte hematologice. • efecte idiosincrazice: agranulocitozå. echimoze ¿i sângeråri spontane sau la traumatisme nesemnificative impun evaluarea imediatå. Tulburåri dermatologice La 10-15% dintre pacien¡ii trata¡i cu carbamazepinå. dar ¿i ale bilirubinei ¿i fosfatazei alcaline.244 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Actualmente. existå posibilitatea unei hepatite toxice. CBZ e consideratå ca o op¡iune de a 3-a linie ca ortotimizant la copil ¿i adolescent. rezultatele preliminare fiind încurajatoare (Kaplan. vertij. rash. existå totu¿i câteva studii deschise pe loturi de copii ¿i adolescen¡i cu diferite tipuri de tulburåri de comportament. de obicei benign. scåderea performan¡elor intelectuale. • La nivel hepatic CBZ poate induce cre¿terea valorilor transaminazelor. Cre¿terile persistente ale transaminazelor. tulburåri hepatice. 2000). Efectele secundare ale carbamazepinei Cele mai importante efecte adverse ale carbamazepinei se împart în douå categorii (Kaplan. vertij. În prezent. Nu existå studii privind utilizarea CBZ pentru profilaxia tulburårilor bipolare la copil ¿i adolescent. anemie aplasticå. rash. clonus. la valori de 3 ori mai mari ca normalul. • La nivelul SNC Pot apårea ståri confuzionale acute. 5. diplopie. poate apårea un rash.3. pentru episodul maniacal ¿i tulburarea bipolarå I cu ciclare rapidå. Discraziile sangvine severe (anemie aplasticå. degluti¡ie dureroaså. care au primit carbamazepinå. cu risc mare de deces. La aproximativ 3/1000000 dintre pacien¡i. pot apårea înså sindroame dermatologice cu poten¡ial letal: dermatitå . pancreatitå. hiperreflexie. sedare marcatå.

3. fårå cre¿terea TSH ¿i fårå semnifica¡ie clinicå. fårå semnifica¡ie clinicå.3. Producerea acestor reac¡ii este idiosincrazicå ¿i impune oprirea imediatå a tratamentului. Administrarea CBZ trebuie evitatå la cei cu afec¡iuni cardio-vasculare preexistente.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 245 exfoliativå. vårsåturi.3. poate cre¿te colesterolul seric total.3. 5. Efecte gastro-intestinale Constau în: grea¡å. De asemenea. cum ar fi cazuri sporadice de manie ¿i manifeståri psihotice. diaree ¿i anorexie ¿i par legate de dozå. 5. . CBZ activeazå func¡ia receptorilor pentru vasopresinå. hipersensibilitate cunoscutå la carbamazepinå sau la antidepresive triciclice ca amitriptilina ¿i imipramina. pancreatitå.3. La nivelul sistemului endocrin Administrarea de CBZ se asociazå cu o scådere tranzitorie a concentra¡iei tiroxinei ¿i a triiodotironinei.6.) 5. fårå cre¿terea nivelului TSH. Spre deosebire de litiu ¿i de valproat. intoxica¡ie cu apå. pot scådea concentra¡ia plasmaticå a T3 ¿i T4.7. se pare cå CBZ nu determinå cre¿tere ponderalå. glaucom cu unghi închis.3. complica¡ii renale.3. La nivelul aparatului cardio-vascular CBZ poate agrava afec¡iunile cardio-vasculare preexistente. Cre¿terea lentå a dozelor poate preveni apari¡ia acestor efecte. constipa¡ie.5. Interac¡iunile medicamentoase ale carbamazepinei (tabelul 5. Medica¡ia cu IMAO trebuie întreruptå cu cel pu¡in 2 såptåmâni înainte de începerea tratamentului cu CBZ. disconfort gastric. Alte efecte adverse Rareori pot apårea efecte adverse idiosincrazice. Contraindica¡iile carbamazepinei Carbamazepina nu trebuie folositå la pacien¡i cu istoric de supresie medularå. putând cauza hiponatremie ¿i. rar. Influen¡area testelor de laborator În timpul tratamentului cu CBZ. sindrom Stevens-Johnson ¿i necrolizå epidermicå toxicå.

Interac¡iunile carbamazepinei cu alte medicamente (dupå Kaplan. 10. Cre¿terea lentå a dozelor pânå la doza de între¡inere previne apari¡ia rapidå a efectelor adverse ¿i asigurå o .3. pânå la o concentra¡ie sanvinå de 8-12 ng/ml. 2000). 11-epoxidului) Teofilina Valproatul CBZ poate interfera cu testul de supresie la dexametazonå ¿i poate determina rezultate fals pozitive la testele de sarcinå.3.246 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 5. Mod de administrare. Utilizarea clinicå a carbamazepinei Ca timostabilizator.3.8. crescându-se cu 100 mg. Doza zilnicå (de între¡inere) va fi cuprinså între 300-1000 mg. CBZ ¿i cre¿te conc. 2000) CBZ poate scådea concentra¡ia plasmaticå a urmåtoarelor medicamente Acetaminofenul Alprazolamul Amitriptilina Bupropionul Clomipramina Clonazepamul Ciclosporina Contraceptivele Desipramina Dicumarolul Doxepina Doxiciclina Ethosuximidul Felbamatul Fentanilul Fensuximidul Fenitoina Flufenazina Haloperidolul Imipramina Lamotrigina Metadona Metosuximidul Metilprednisolonul Nimodipina Pancuronium Teofilina Valproatul Warfarina CBZ poate cre¿te Medicamente care Medicamente care pot scådea concentra¡ia pot cre¿te concentra¡ia plasmaticå a concentra¡ia plasmaticå a urmåtoarelor plasmaticå a CBZ CBZ medicamente Clomipramina Fenitoina Pirimidona Allopurinolul Cimetidina Claritromicina Danazolul Diltiazemul Eritromicina Fluoxetina Fluvoxamina Gemfibrozilul Itraconazolul Ketoconazolul Izoniazida Lamotrigina Lorantadina Macrolidele Nefazodona Nicotinamida Propoxifenul Trefenadina Troleandromicina Valproatul Verapamilul Viloxazina Carbamazepina (autoinduc¡ie) Cisplatinul Doxorubicina HCl Felbamatul Fenobarbitalul Fenitoina Pirimidona Rifampicina (scade conc. în doze de 1001000 mg pe zi (dupå Kaplan. în timpul meselor principale. Se administreazå de 3 ori pe zi. 5. carbamazepina se administreazå la copilul ¿i adolescentul cu tulburåri afective. Se începe cu o dozå de 100200 mg/zi. în func¡ie de vârstå ¿i greutate.

având o structurå chimicå diferitå fa¡å de celelalte medicamente antiepileptice. • Fe seric < 150 mg/100 ml. Denumirea chimicå a acidului valproic este n-acid dipropil acetic sau acid 2-propilpentanoic. fiind folosit ini¡ial ca vehicul pentru alte medicamente. este importantå.3. care. • teste hepatice ¿i renale de 4 ori pe an. Valori ale examenelor de laborator care impun întreruperea tratamentului cu CBZ: • numårul leucocitelor < 3000/mm³. trombocite < 100000/mm³. deoarece existå studii care aratå cå majoritatea efectelor adverse ale CBZ apar la concentra¡ii plasmatice mai mari de 9 ng/ml. Acidul valproic Acidul valproic (VPA) a fost descoperit în Europa.3. Având în vedere posibilitatea unor efecte adverse redutabile. atât din partea pacientului. neutrofile < 1500/mm³. numårul eritrocitelor < 4000000/mm³.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 247 complian¡å mai bunå. • determinarea concentra¡iei sangvine de CBZ. în primele douå luni de tratament ¿i ulterior de 4 ori pe an. • examen clinic complet la fiecare control. cât ¿i din partea familiei sale. Actualmente se considerå. în 1963. Din 1996. Este disponibil sub formå de capsule ¿i sub formå de sirop pentru administrare oralå. în 1964 ¿i aprobat în USA abia în 1978. 5. 5.4. • hematocrit < 32%. • transaminaze cu valori de 3 ori mai mari ca valorile normale. de¿i din motive economico-financiare nu se face de rutinå la noi în ¡arå. hemoglobina < 11 g/100ml. unde aprecierile legate de biodisponibilitate nu pot fi întotdeauna precise. se vor urmåri: • hemograma completå la 2 såptåmâni. Astfel. se va merge pe doza minimå eficace ¿i se va monitoriza tratamentul. a fost utilizat ca antiepileptic pentru prima datå în Fran¡a. a fost aprobat în USA pentru tratamentul maniei acute. . iar în USA existå ¿i o formå pentru administrare intravenoaså ¿i o formå pentru administrare intrarectalå. Mecanismele farmacodinamice ale acidului valproic Efectele terapeutice ale VPA ca ortotimizant nu au un cadru teoretic perfect definit.1.4. Aceste determinåri apar cu atât mai importante la copil.

precum ¿i cazurile de tratament la copil. legându-se în propor¡ie de aproximativ 90% de proteinele plasmatice. cât ¿i pentru cele ortotimizante. Studiile fåcute pe adolescen¡i ¿i adul¡i tineri au aråtat beneficii terapeutice la doze care asigurå o concentra¡ie sangvinå între 50 ¿i 100 µg/ml. se poate spune cå utilizarea VPA ca primå linie de tratament la copilul ¿i adolescentul cu tulburare bipolarå a intrat în practica curentå (Kaplan. proteinkinazei ¿i asupra unor proteine citoprotectoare. Metabolizare. • efecte asupra inozitol fosfatazei. Toate preparatele de acid valproic sunt absorbite rapid ¿i complet dupå administrare oralå. Astfel. påstreazå proprietå¡ile anticonvulsivante. Unii metaboli¡i. atât pentru efectele antiepileptice. inhibi¡ia canalelor voltaj dependente de sodiu ¿i calciu (tip T).248 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI ca principale modele de ac¡iune.3.2. 2002): • cre¿terea efluxului de potasiu. 5. urmåtoarele mecanisme (dupå Grunze.4.3. riguros urmårite. astfel încât concentra¡iile terapeutice de valproat liber devin mai mari.4. La concentra¡ii serice mai mari de 50-100 ng/ml apare saturarea proteinelor plasmatice. cum este acidul 2-propil-2-pentanoic. VPA are un timp de înjumåtå¡ire de 8-17 ore. acesta fiind mai scurt la pacien¡ii care iau medicamente cu efect de accelerare a metabolizårii hepatice. Mecanismele farmacocinetice ale acidului valproic Absorb¡ie. VPA este metabolizat în întregime la nivel hepatic.3. Amann ¿i Walden. • proprietå¡i GABA-ergice ¿i serotoninergice. . prin glicurono-conjugare ¿i prin β-oxidare mitocondrialå. Folosind numeroasele studii efectuate la adult (inclusiv la adultul tânår) ¿i unele studii începute la copil. 5. 2000). Indica¡iile acidului valproic Valproatul a fost recent aprobat de FDA pentru tulburårile bipolare la adult. Aceste concentra¡ii plasmatice sunt considerate eficace. inclusiv alte medicamente anticonvulsivante. experien¡a utilizårii acestui medicament ca ortotimizant în psihiatria copilului ¿i adolescentului a crescut foarte mult în ultimii ani.

Având eficacitate asemånåtoare litiului. sunt poten¡ate de litiu. Astfel. În episoadele depresive din cadrul tulburårii bipolare I. s-au observat unele beneficii ¿i în tulburarea de stres postraumatic. Din punct de vedere profilactic. Datoritå efectelor adverse mai mici. eficacitatea VPA poate fi poten¡atå de litiu. dar fiind mai u¿or de controlat ¿i cu efecte secundare mai mici. chiar ¿i pentru simptomele depresive din cadrul acestei tulburåri s-au ob¡inut råspunsuri bune doar în 27% din cazuri. VPA are eficacitate moderatå în profilaxia episoadelor depresive. înså e considerat eficient ca tratament adjuvant. dar existå studii care aratå cå la pacien¡ii care au prezentat agita¡ie în cadrul acestei tulburåri. în tulburarea obsesiv-compulsivå ¿i câteva cazuri de ameliorare a simptomatologiei de sevraj la alcool ¿i benzodiazepine. VPA nu ¿i-a dovedit eficacitatea. În tulburarea depresivå majorå. scåzând în plus ¿i necesitatea dozelor suplimentare de benzodiazepine sau antagoni¿ti ai receptorilor dopaminergici. eficacitatea VPA este reduså în monoterapie (aproximativ 30%). scåzând frecven¡a. VPA adåugat la tratamentul antidepresiv s-a dovedit a fi eficient.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 249 Pentru tulburarea bipolarå I. De asemenea. În tulburarea schizoafectivå. trebuie cântåritå foarte bine oportunitatea acestor asocieri care. la copil. CBZ ¿i antagoni¿tii receptorilor dopaminergici. severitatea ¿i durata episoadelor maniacale. gabapentin. antagoni¿ti ai receptorilor dopaminergici. VPA e preferat litiului ¿i carbamazepinei în episoadele maniacale. Au fost raportate îmbunåtå¡iri semnificative la pacien¡ii cu tulburåri de panicå. în episoadele acute. CBZ. Totu¿i. monoterapia cu VPA e ineficientå pentru tratamentul simptomelor psihotice. VPA este mai pu¡in eficient decât în episoadele maniacale. VPA scade intensitatea simptomelor. Efectele antimaniacale ale VPA. lamotriginå. . VPA este eficace la aproximativ 60% dintre pacien¡ii maniacali. antagoni¿ti ai receptorilor serotoninergici ¿i dopaminergici. pe lângå efectul benefic. în special la cei care prezentau modificåri EEG. Totu¿i. VPA s-a dovedit a fi eficient în profilaxia tulburårii bipolare I. în episodul acut. În schizofrenie. VPA poate fi preferat tratamentului cu litiu. mai ales la copil ¿i adolescent. adaugå ¿i o însumare sau augmentare a efectelor adverse.

pot fi letale. Potrivit raportårilor. Efecte adverse majore De¿i apar în cazuri foarte rare. cu urmåtoarea simptomatologie: anorexie. • prezen¡a unor afec¡iuni metabolice. rata hepatitei toxice fatale cauzate de acest medicament a scåzut considerabil în ultimii ani: de la 1/10000 în 1978 la 1/100000 în ultimii ani. la pacien¡ii epileptici. La pacien¡ii mai mari de 10 ani.250 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI VPA a fost folosit cu unele rezultate bune în tulburåri ale comportamentului alimentar. icter. Dupå identificarea acestor factori de risc ¿i excluderea respectivilor pacien¡i de la tratamentul cu VPA. tulburåri de control al impulsurilor. Efectele secundare ale acidului valproic Efectele adverse ale VPA au fost împår¡ite. a. letargie ¿i.3. tulburarea de personalitate borderline. . Apare de obicei dupå primele 3 luni de tratament. • utilizarea mai multor medicamente antiepileptice. • encefalopatie cu comå. grea¡å. edeme. care au primit monoterapie cu VPA. a fost raportat. de când se folose¿te tratamentul cu VPA. dupå gravitatea lor. intensificarea crizelor. • agranulocitozå. cu insuficien¡å respiratorie. majoritatea cazurilor fatale au fost atribuite hepatotoxicitå¡ii. • prezen¡a unor întârzieri în dezvoltare. aceasta putând evolua cåtre deces. 5. vårsåturi. În literatura neurologicå. VPA poate cauza: • hepatitå toxicå. în majore ¿i minore (Kaplan. agresivitatea impulsivå. dar au fost identifica¡i unii factori de risc: • vârsta micå (în special mai micå de 2 ani). Un studiu pe persoane cu întârziere mintalå a aråtat îmbunåtå¡iri ale simptomatologiei afective. decesele prin aceste afec¡iuni nu au depå¿it 1000 în întreaga lume. hemoragii.4. de cåtre Abott Laboratories. Nu se cunosc cauzele acestui sindrom. 2000). ascitå. nefiind legatå de dozå.4. Istoricul de epilepsie sau de convulsii s-a asociat semnificativ statistic cu un råspuns mai bun. • pancreatitå hemoragicå. Hepatotoxicitatea asociatå VPA este o reac¡ie de tip idiosincrazic. • afectarea musculaturii scheletice.

Un alt efect neplåcut. la fel ca ¿i cre¿terea în greutate. • alopecie. La pacien¡ii mai mici de 10 ani ¿i. deci va fi interzis în timpul sarcinii. Simptomele gastro-intestinale sunt mai frecvente la începerea tratamentului ¿i se amelioreazå în timp. alopecia completå fiind descriså foarte rar. la om nu au fost observate efecte carcinogenetice în tratamentul pe termen lung. Nu sunt dovezi care så ateste un efect mutagenic al VPA. se poate concluziona cå la pacien¡ii mai mari de 10 ani. • tulburåri neurologice (sedare. Efecte adverse minore Acestea pot fi: • tulburåri gastro-intestinale (grea¡å. raportatå la 3-12% dintre pacien¡i. cimetidina sau sucralfatul. potrivit studiilor. dar aceasta e adesea tranzitorie. care nu iau ¿i alte medicamente hepatotoxice. are efecte teratogene. Simptomele persistente pot fi ameliorate prin administrarea de antagoni¿ti ai receptorilor histaminici H2. apari¡ia alopeciei. ataxie. fiind mai pu¡in importante în cazul capsulelor entero-solubile. totu¿i. vårsåturi. afecteazå complian¡a la . dispepsii.). Chiar dacå nu este permanentå. Efectele adverse neurologice pot fi controlate prin scåderea dozelor. S-a raportat. Cele mai frecvente efecte adverse raportate pentru tratamentul cu VPA sunt tulburårile gastrointestinale ¿i tulburårile neurologice. la cei sub vârsta de 2 ani. tremor etc. decizia tratamentului cu VPA trebuie atent cântåritå. în special. ca famotidina. de asemenea. diaree etc. dar. • cre¿tere în greutate etc. care poate scådea complian¡a la tratament în special la adolescen¡i. Astfel. cåderea pårului. VPA poate cauza comå ¿i moarte dacå se depå¿esc dozele ¿i se atinge o concentra¡ie sangvinå mai mare de 2000 µg/ml. De¿i în studiile pe ¿obolani s-a eviden¡iat cre¿terea semnificativå a prevalen¡ei adenoamelor pulmonare ¿i fibrosarcoamelor. dizartrie. foarte mic. b. riscul hepatitei cauzate de VPA este. De asemenea.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 251 un singur caz de hepatitå toxicå fatalå. E excretat în laptele matern.). este cre¿terea în greutate. nu prezintå riscuri pentru copilul alåptat la sân.

3. reducerea dozelor. diplopie ¿i ame¡eli. La unii pacien¡i poate apårea trombocitopenie la începutul tratamentului. cåderea pårului. Unii autori considerå cå e beneficå administrarea concomitentå de topiramat. tulburåri de coagulare. chiar în condi¡iile continuårii tratamentului. edeme. cu precipitarea efectelor adverse ale acestora. pancreatitå hemoragicå. VPA se administreazå adesea concomitent cu alte medicamente antimaniacale. dar aceasta este de obicei reversibilå ¿i rareori cu semnifica¡ie clinicå. în unele cazuri.4. cre¿terea persistentå a transaminazelor hepatice. efectele adverse ale VPA se clasificå în (dupå Kaplan. inconstant. antidepresive.4. 2000): • comune: irita¡ie gastro-intestinalå. sedare. Aceasta impune întreruperea tratamentului sau. ataxie. VPA poate scådea clearance-ul altor medicamente metabolizate hepatic. De asemenea. encefalopatie ¿i comå. cu monitorizare riguroaså. diaree. trombocitopenie reversibilå. afectare a musculaturii scheletice cu insuficien¡å respiratorie. asociatå cu disfunc¡ii hepatice semnificative clinic. dizartrie. administrarea de preparate care con¡in zinc ¿i seleniu pare a reduce cåderea pårului. astfel încât interac¡iunile cu acestea trebuie cunoscute (vezi tabelul 5. antipsihotice sau antiepileptice. • foarte rare: hepatotoxicitate fatalå (apare în special la vârste mici). raportatå la un procent cuprins între 5 ¿i 40% dintre pacien¡i. pentru a contracara efectul de cre¿tere în greutate. Alte efecte secundare minore includ cefalee.5. . disfunc¡ii trombocitare reversibile. disfunc¡ii trombocitare. atât în tratamentul episoadelor acute cât ¿i în tratamentul profilactic al tulburårilor bipolare. VPA mai poate produce cre¿terea transaminazelor. agranulocitozå. mai ales la aceste vârste la care pacien¡ii pot fi foarte preocupa¡i de înfå¡i¿area lor. Dupå frecven¡a apari¡iei lor. 5. De asemenea. • cu medicamente administrate pentru afec¡iuni medicale. Au mai fost raportate. grea¡å.252 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI tratament. • rare: vårsåturi. tremor. cre¿tere în greutate. coagulopatii ¿i edeme.). Interac¡iunile medicamentoase ale acidului valproic • cu alte medicamente psihotrope.

5. Influen¡area testelor de laborator • VPA poate cauza cre¿terea concentra¡iei serice a acizilor gra¿i liberi pânå la aproximativ 40%. CBZ poate scådea concentra¡ia VPA Antidepresive Amitriptilina ¿i fluoxetina pot cre¿te concentra¡ia sericå a VPA Diazepam VPA cre¿te concentra¡ia sericå a diazepamului Clonazepam Status absen¡e (rar. delir ¿i stupor (un singur caz raportat) CBZ Psihozå acutå (un singur caz raportat). cu råspuns clinic bun ¿i efecte adverse minime. • Poate determina cre¿terea transaminazelor hepatice. Medicamentul Litiu Interac¡iunea cu valproatul Augmenteazå efectele neurologice. ca ¿i la adult. Doza va fi fragmentatå în 3 prize. 5. administrându-se împreunå cu alimentele. concentra¡iile terapeutice putând fi ob¡inute de la început. VPA cre¿te concentra¡ia sericå a fenobarbitalului Alte depresoare SNC Cre¿terea sedårii Anticoagulante Posibilå poten¡are a efectului anticoagulant . apari¡ia efectelor secundare. CBZ. respectiv. letargie. Interac¡iunile VPA cu alte medicamente (dupå Kaplan ¿i Sadock 2002).3. grea¡å. aspirinå. se va începe cu administrarea oralå a VPA în doze de 20-30 mg/kg/zi. • Poate determina rezultate fals pozitive pentru corpii cetonici urinari. prin competi¡ia legårii de proteinele plasmatice (de ex.4. cu semnifica¡ie clinicå.3. astfel. diazepam). raportat doar la cei cu epilepsie preexistentå) Fenitoina VPA cre¿te concentra¡ia sericå a fenitoinei Fenobarbital Accentuarea sedårii. Se va evita. doza ini¡ialå va fi mult mai micå: – între 250–750 mg/zi la adolescent ¿i adult ¿i – între 125–250 mg/zi la copil. VPA poate poten¡a efectul antiagregant ¿i anticoagulant al aspirinei ¿i. precum ¿i la cei depresivi ¿i la cei hipomaniacali.6.4.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 253 La rândul såu. ataxie. al anticoagulantelor. Utilizarea clinicå a acidului valproic În episodul maniacal la adolescent. fårå a afecta nivelul seric al trigliceridelor. în special tremorul Antipsihotice Accentuarea sedårii ¿i a efectelor extrapiramidale.7. La pacien¡ii cu vârste mai mici. Pe de altå parte. Tabelul 5.4. toxicitatea VPA poate fi precipitatå de alte medicamente.

în scopul îmbunåtå¡irii complian¡ei. 2000) sunt: • înainte de ini¡ierea tratamentului: – probe hepatice de rutinå ¿i probe pentru func¡ia hepaticå. Dacå pacientul a råspuns la VPA ¿i transaminazele se normalizeazå. La adult. se recomandå scåderea dozelor sau tratament discontinuu sau chiar întreruperea tratamentului. – hemograma completå (inclusiv numårul leucocitelor ¿i trombocitelor). • Pentru cre¿teri ale transaminazelor mai mari decât de 3 ori valoarea normalå. Totu¿i. cu monitorizare lunarå. seara. cât ¿i pentru adult. atât înainte. se poate relua tratamentul cu monitorizare. poate furniza elemente pre¡ioase.254 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI La copiii care nu înghit capsule se folosesc siropul sau capsulele care con¡in granule dozate. . se poate administra în dozå unicå. care pot fi dizolvate în lichide sau amestecate cu alimentele. pentru a putea semnala precoce apari¡ia unor eventuale efecte nedorite. dacå valorile se stabilizeazå ¿i råspunsul clinic la VPA e bun. De asemenea. administrarea VPA ca ortotimizant e recomandatå dupå vârsta de 6 ani. • pe parcursul tratamentului: – teste pentru func¡ia hepaticå – lunar în primele 3 luni ¿i apoi la fiecare 3 luni dacå au valori normale. la copil nu se recomandå administrarea într-o singurå prizå. cât ¿i pårin¡ii acestora. cât ¿i pe parcursul tratamentului. Testele de laborator recomandate (Kaplan. dupå controlul simptomatologiei. – hemograma completå (inclusiv numårul de leucocite ¿i trombocite) – lunar în primele 3 luni ¿i apoi la fiecare 3 luni dacå au valori normale. Dacå apar rezultate anormale la testele de laborator: • pentru cre¿teri medii ale transaminazelor (mai mici decât de 3 ori valoarea normalå): monitorizare la fiecare 1-2 såptåmâni ¿i. atât pentru copil ¿i adolescent. se continuå tratamentul. Monitorizarea tratamentului este obligatorie. la culcare. pentru a nu cre¿te riscul apari¡iei efectelor adverse. Examenul clinic. Concentra¡ia plasmaticå eficace e consideratå 50-100µg/ml. atât pacien¡ii. vor fi instrui¡i asupra cåror aspecte vor trebui så fie aten¡i pe parcursul tratamentului. În USA.

5. 5. un derivat de feniltriazinå. Mecanismele farmacodinamice ale lamotriginei Conform datelor actuale (dupå Grunze. aceste medicamente reprezintå alternative posibile sau adjuvante în tratamentul tulburårilor bipolare. împreunå cu metaboli¡ii såi. A fost aprobat în USA în 1994 ca antiepileptic la adult ¿i adolescent.3. Alte anticonvulsivante Trei dintre noile medicamente antiepileptice – lamotrigina (Lamictal). 5. dupå cum am aråtat. existå totu¿i pu¡ine studii privind folosirea acestora în practica psihiatricå. Ca ¿i valproatul ¿i CBZ.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 255 La copilul mic. topiramatul (Topamax) ¿i gabapentinul (Neurontin).3. 5. Actualmente.3. pare a avea efecte benefice în tratamentul maniei ¿i depresiei.2. tulburårilor anxioase.5.3. inhibå canalele voltaj dependente de sodiu ¿i calciu. fiind consideratå un stabilizator bimodal al dispozi¡iei. Indica¡iile lamotriginei Datele ob¡inute din studii deschise ¿i raportåri de caz indicå eficacitatea LTG la pacien¡ii cu tulburare bipolarå . • Inhibå eliberarea glutamatului ¿i recaptarea serotoninei. având un timp de înjumåtå¡ire de aproximativ 30 ore. E metabolizatå în principal prin glicurono-conjugare ¿i e eliminatå. lamotrigina: • Cre¿te efluxul de potasiu.1. Lamotrigina Lamotrigina (LTG). Amann ¿i Walden.3.5. agita¡iei ¿i abuzului de substan¡e. la nivel renal. riscul dezvoltårii unei hepatite toxice este mult mai mare înainte de 10 ani decât la cei care au depå¿it aceastå vârstå.5.5. continuarea tratamentului cu VPA dupå cre¿terea valorilor transaminazelor trebuie cântåritå riguros (se vor lua în calcul alte alternative terapeutice). Mecanismele farmacocinetice ale lamotriginei Se absoarbe rapid ¿i complet din tubul digestiv. 2002). par a avea un spectru terapeutic ce poate fi extins ¿i cåtre tulburårile psihiatrice. întrucât.

deoarece neurolepticele ar putea agrava tabloul epilepsiei. Alt studiu. considera¡i refractari la tratament. s-au ob¡inut scåderi ale scorurilor pentru manie în 74% dintre cazuri (Calabrese et al. manie sau episoade mixte. deschis. Existå studii care au aråtat efecte antipsihotice în episoadele psihotice la pacien¡i cu epilepsie (Kaplan. Astfel. Aceste efecte benefice au fost descrise în depresia din tulburarea bipolarå ¿i în tulburårile bipolare cu ciclare rapidå.4. 1999). dar cu pre¡ul cre¿terii riscului pentru reac¡ii alergice severe. dublu-orb. Unele concluzii ar sugera rezultate mai bune în profilaxia maniei pentru doze mai mari de LTG.3.256 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI (Ferrier. Walden et al. nu s-au eviden¡iat interac¡iuni farmacocinetice între LTG ¿i paroxetinå. a aråtat rezultate încurajatoare. vedere neclarå. Efectele secundare ale lamotriginei Cele mai frecvent. . litiul råmânând înså mult mai eficace în profilaxia maniei. diplopie. În tulburarea de stress posttraumatic LTG pare a ameliora simptomatologia de reexperimentare a evenimentului traumatic ¿i a reduce evitarea contactelor sociale (Kaplan. cât ¿i la cei care au primit în continuare doar LTG. atât la cei cårora li s-a adåugat LTG la tratamentul ini¡ial. 1998. un alt lot de pacien¡i care au primit LTG plus paroxetinå ¿i alt lot care au primit paroxetinå plus placebo. a relevat diferen¡e semnificative în favoarea lamotriginei. iar la pacien¡ii cu hipomanie.5. LTG poate produce: rash. De asemenea. s-a ob¡inut o ameliorare semnificativå a simptomatologiei. Aceste efecte apar deosebit de importante. 2000). randomizat (Norman et al. dar s-au eviden¡iat ¿i efecte antimaniacale (Ichim et al. În ceea ce prive¿te tratamentul profilactic. Un studiu prospectiv. 2000. ame¡ealå. cefalee. 1999) ¿i în tulburårile de personalitate borderline (Pinto ¿i Akistal. evaluatå prin HAM-D (Hamilton Depresion Rating Scale). 1998). vårsåturi. 1996). existå studii care aratå o eficacitate a LTG similarå litiului în profilaxia episoadelor depresive. somnolen¡å. 1996). 2000). efectuat pe 75 pacien¡i cu tulburare bipolarå I sau tulburare bipolarå II. 2000). Walden et al. la 42% dintre pacien¡ii cu depresie. 5. s-au ob¡inut rezultate ¿i în tratamentul tulburårii de stress posttraumatic (Hertz et al. De asemenea. în care s-au folosit: un lot de pacien¡i care au luat doar LTG.

în tratamentele combinate. LTG nu afecteazå metabolismul altor medicamente. Nu se ¿tie încå de ce vârsta micå apare ca un factor de risc pentru acest efect. Astfel. De asemenea.B. Tratamentul trebuie întrerupt la primele semne de rash! 5. VPA inhibå metabolismul LTG. Rezultatele studiilor efectuate aratå un raport de la 1/50 pânå la 1/100 de copii trata¡i cu LTG. 6 luni). fenitoina.5. de cre¿terea rapidå a dozelor ¿i de folosirea unor doze mari de LTG. cu precau¡iile legate de riscurile crescute de apari¡ie a rash-ului sever la vârste mai mici. Riscul apari¡iei rash-ului poate fi crescut de combinarea LTG cu VPA. Nu s-au semnalat cre¿teri în greutate în urma tratamentului.5. Interac¡iunile medicamentoase Toate medicamentele care inhibå sistemul citocromului P450 cresc concentra¡ia LTG. care au prezentat rash amenin¡åtor de via¡å. Utilizarea clinicå a lamotriginei De¿i e folositå ca antiepileptic în neuropediatrie. fenobarbitalul..5. Aproape toate rash-urile severe apar în primele 2–8 såptåmâni de tratament. dupå caz. va trebui så se ¡inå seama de aceste interac¡iuni. inciden¡a rash-ului sever este mult mai mare decât la adult.3. 5. ¿i al¡i inductori hepatici cresc metabolismul LTG. crescându-i timpul de înjumåtå¡ire la 70 ore.5. pentru a ajusta dozele de LTG.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 257 Aproximativ 10% dintre pacien¡i au întrerupt tratamentul datoritå apari¡iei efectelor secundare.3. Dimpotrivå. Totu¿i. 5. probabil va fi folositå ca ortotimizant ¿i la aceastå categorie de vârstå. scåzându-i timpul de înjumåtå¡ire la 13 ore. dar au existat situa¡ii de apari¡ie a rash-ului ¿i în tratamente prelungite (de ex. N. la fel ca ¿i CBZ. nu a fost aprobatå folosirea ca ortotimizant la copil ¿i adolescent.6. Modificarea testelor de laborator LTG nu interferå cu testele uzuale de laborator. CBZ cre¿te metabolizarea LTG.7. cu ajustarea dozelor. cre¿terea foarte lentå a acestora ¿i o .3. La copii.

Medica¡ia se introduce foarte lent. 5. Mecanismele farmacodinamice ale topiramatului Actualmente.2. se ajunge la doza de între¡inere de 50–200 mg/zi. • în såptåmânile 3–4 se cre¿te la 25 mg/zi • în såptåmânile 4–5. În 1996. La pacien¡ii cu insuficien¡å renalå se folosesc doze mai mici. Amann ¿i Walden. în medie. . nefiind afectatå de prezen¡a alimentelor în tubul digestiv. atât la adult cât ¿i la adolescent. efect care nu s-a dovedit de-a lungul studiilor.6. • în primele 1–2 såptåmâni se introduc 25 mg/zi. când. se considerå cå principalele sale mecanisme de ac¡iune sunt (dupå Grunze. Astfel. a fost observat efectul antiepileptic. • diminuarea neurotransmiterii glutamat-ergice (excitatorii). • augmentarea inhibi¡iei GABA-ergice. 5.6. • inhibi¡ia anhidrazei carbonice. a fost aprobat în USA ca antiepileptic. Actualmente. de 100–200 mg/zi. înså. 5. Administrarea VPA impune doze mai mici (VPA scade cleareance-ul LTG) ¿i o cre¿tere mai lentå a dozei: • în såptåmânile 1–2 se administreazå 25 mg la 2 zile. 2002): • inhibi¡ia dozå – dependentå a canalelor de sodiu voltaj dependente ¿i a canalelor de calciu tip L. pentru evitarea apari¡iei rash-ului. • în såptåmânile 3 ¿i 4 se cre¿te la 50 mg/zi. în USA nu e permiså folosirea LTG ca ortotimizant la vârste mai mici de 16 ani. Topiramatul Topiramatul (TPM) este un substituent sulfamat monozaharidic. iar • în såptåmânile 4–5 se ajunge la doza zilnicå. cercetat ini¡ial ca agent hipoglicemiant.3. care este.6. Mecanismele farmacocinetice ale topiramatului Absorb¡ia sa este rapidå ¿i aproape completå. pentru prevenirea apari¡iei efectelor adverse.3.3.258 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI monitorizare riguroaså.1.

Pot apårea foarte rar ame¡ealå. 1999. scåzând. iritabilitate ¿i depresie. Efectele secundare ale topiramatului Cele mai frecvente efecte adverse asociate cu topiramatul sunt cele de la nivelul SNC.3. . acest medicament a fost foarte bine tolerat: cele mai frecvente efecte adverse observate au fost cele legate de SNC. a fost demonstratå eficacitatea tratamentului cu TPM în tulburårile bipolare cu ciclare rapidå (Yatham et al. somnolen¡å ¿i fatigabilitate.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 259 Concentra¡iile plasmatice de vârf se ating în aproximativ 2 ore.6. Cazurile descrise cuprind ¿i pacien¡i care nu au råspuns la terapia conven¡ionalå.3. În plus. au aråtat eficacitatea topiramatului în tulburårile bipolare comorbide cu obezitatea. topiramatul determinå scådere în greutate. Este foarte pu¡in metabolizat: 70–85% din doza administratå se eliminå neschimbat în urinå. ¿i în cazul disfunc¡iilor hepatice. La fel ca to¡i inhibitorii anhidrazei carbonice. lentoare psiho-motorie. 1999). Clearance-ul såu scade în insuficien¡a renalå. probleme de memorie. printr-un mecanism necunoscut. Indica¡iile topiramatului Date ob¡inute din studii deschise ¿i din raportåri de caz aratå eficacitatea topiramatului în tulburårile bipolare. confuzie. 2002).6. În majoritatea studiilor. dupå o dozå oralå de 400 mg. Shank. Spre deosebire de celelalte anticonvulsivante.3. având un timp de înjumåtå¡ire de aproximativ 21 de ore ¿i atingând concentra¡ia platou dupå 4 zile de tratament.4. care au fost împår¡ite în douå categorii (Kaplan. 2000): 1.5 dintre pacien¡i. De asemenea. dar au fost minore ¿i rezolvate. se poate asocia cu litiazå renalå: Shorvon (1996) a aråtat prezen¡a litiazei renale la 1. Efectele cognitive par a fi asociate cu doze ini¡iale mari ¿i cre¿terea rapidå a dozelor. de asemenea. în general. 5. 2. în timp sau prin scåderea dozelor (Kamman. 5. Sachs et al. dificultå¡i de concentrare. peste 50% dintre pacien¡i au prezentat amelioråri dupå tratamentul cu topiramat. tulburåri de limbaj (gåsirea cuvintelor cu dificultate).

acest efect este benefic la pacien¡ii obezi. doza ¿i durata tratamentului (Kammen. ar putea permite extrapolarea acestor date ¿i la popula¡ia pediatricå cu patologie psihiatricå. Influen¡area testelor de laborator Topiramatul nu influen¡eazå testele uzuale de laborator. monitorizarea pacien¡ilor.5. în special în cazul tulburårilor bipolare refractare la tratamentul conven¡ional. se pot asocia alte anticonvulsivante.6. tolerabilitatea sa fiind consideratå foarte bunå. pentru contracararea scåderii în greutate.5 kg. Asocierea cu al¡i inhibitori ai anhidrazei carbonice. 5. Interac¡iunile medicamentoase ale topiramatului Topiramatul poate cre¿te concentra¡ia fenitoinei ¿i VPA. dar nu influen¡eazå concentra¡ia CBZ.3. în func¡ie de caz. topiramatul putând fi un ajutor pre¡ios. Totu¿i. pentru a determina un regim alimentar optim. astfel. 5. De asemenea.260 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI În studiile pilot.3. la care se adaugå studiile fåcute la adultul tânår cu tulburåri psihiatrice. trebuie evitatå. deoarece poate precipita formarea calculilor renali. experien¡a clinicå din neuropediatrie. în cele cu ciclare rapidå. au ob¡inut rezultate bune la pacien¡ii cu tulburare bipolarå cu obezitate ¿i diabet zaharat de tip II. fenitoinå sau VPA scade concentra¡ia topiramatului. în cazurile asociate cu obezitate sau cu dificultå¡i de control al alimenta¡iei (mâncatul excesiv). Shank. La nevoie.6. 2001.7. Astfel.6. 2002). Administrarea concomitentå de CBZ.6. fenobarbitalului ¿i pirimidonei. efectuate pentru tulburarea bipolarå. depinzând de greutatea ini¡ialå. efectele adverse ale TPM nu sunt grave ¿i se reduc cu timpul ¿i la scåderea dozelor. Utilizarea clinicå a topiramatului Folosirea topiramatului ca ortotimizant nu este încå aprobatå la copil ¿i adolescent. Este necesarå. Totu¿i. ne putem gândi în perspectivå la folosirea acestui medicament ca ortotimizant ¿i la copil ¿i adolescent.3. Chengappa et al.6 ¿i 6. . 5. ca de exemplu etazolamida. s-au constatat scåderi în greutate între 1. fiind aprobat doar ca antiepileptic.

Absorb¡ia sa se realizeazå prin sistemul de transport membranar al aminoacizilor neutri ¿i traverseazå bariera hematoencefalicå. pânå la doza maximå de 400 mg/zi. gabapentinul are urmåtoarele mecanisme de ac¡iune: • agonist al receptorilor GABA. În caz de insuficien¡å renalå. 5. 5. Aceste observa¡ii au atras aten¡ia asupra poten¡ialului terapeutic al gabapentinului în tulburårile psihiatrice (Kaplan. Mecanismele farmacodinamice ale gabapentinului Conform datelor actuale (dupå Grunze. divizatå în douå prize. care a fost aprobat de FDA ca antiepileptic în 1993. 2002). . Gabapentinul Gabapentinul este un aminoacid cu o structurå asemånåtoare acidului γ amino-butiric (GABA).ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 261 Pentru diminuarea efectelor adverse cognitive ¿i sedative.2. dozele ini¡iale sunt mici (25 mg/zi). se scad dozele. De-a lungul timpului. • altereazå metabolismul glutamatului ¿i glutaminei prin ac¡iunea pe canalele de calciu voltaj dependente. 5.7. în propor¡ie de 35 – 60%. chiar în situa¡iile în care nu s-a ob¡inut un control bun asupra crizelor epileptice. biodisponibilitatea sa fiind invers propor¡ionalå cu mårimea dozelor (cantitå¡ile mari nu se absorb). Dozele se cresc foarte lent pe o perioadå de 8 såptåmâni. îmbunåtå¡iri semnificative ale dispozi¡iei ¿i calitå¡ii vie¡ii.3. Efectele clinice ale gabapentinului sunt mai pronun¡ate la doze mai mari. • cre¿te concentra¡ia plasmaticå de serotoninå. la pacien¡ii cu epilepsie trata¡i cu gabapentin.3.1. pentru pacien¡ii mai mari de 12 ani. • blocheazå canalele Na+ voltaj dependente. dar nu s-a stabilit încå precis în ce mod se coreleazå concentra¡ia plasmaticå cu råspunsul clinic. Dozele mai mari nu se asociazå cu cre¿terea eficacitå¡ii. Mecanismele farmacocinetice ale gabapentinului Gabapentinul este absorbit incomplet la nivel intestinal.7.7.3. Amann ¿i Walden. 2000). s-au observat. Alimentele nu influen¡eazå absorb¡ia.

2000). 2002). . aceste rezultate. Un studiu controlat. Indica¡iile gabapentinului Unii autori (Schaffer ¿i Schaffer.3. a evaluat eficacitatea gabapentinului ¿i lamotriginei în monoterapie – administrate pe o perioadå de 6 såptåmâni – comparativ cu placebo.262 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Circulå liber în plasmå (nu se leagå de proteinele plasmatice). Mc Elroy et al. Eficacitatea lamotriginei a fost mai mare decât a gabapentinului ¿i placebo. hipomanie sau episoade mixte. 5. Se eliminå nemodificat în urinå. în tratament în tulburårile bipolare. 1997. Astfel. depresia din tulburårile bipolare ¿i în profilaxia tulburårilor bipolare. în special ca adåugare la alte medicamente ¿i în cazul comorbiditå¡ii cu tulburårile anxioase (Walden ¿i Grunze. de asemenea. 2000) a evaluat efectele gabapentinului ca tratament de adåugare la litiu sau VPA. dublu orb. în timp ce gabapentinul a avut o eficacitate comparabilå cu placebo. Stanton et al.7. în tratamentul fobiei sociale ¿i tulburårilor de panicå (Pande et al. Un studiu recent. dublu-orb. dar eficacitatea a fost. a aråtat o eficacitate a gabapentinului superioarå placebo. controlat.3. la pacien¡i cu manie. Alt studiu a investigat eficacitatea gabapentinului în tratamentul tulburårilor bipolare refractare la tratament (Altshuler et al. 1999). 1997. comparabilå cu placebo. nu permit recomandarea gabapentinului între op¡iunile ini¡iale. 1999. 1997) au raportat rezultate care aratå cå gabapentinul este eficient în hipomanie. Are un timp de înjumåtå¡ire de 5-9 ore. 2000). randomizat. la pacien¡i cu tulburare bipolarå refractarå la tratament ¿i pacien¡i cu tulburare unipolarå (Frye et al. Concluziile au fost cå gabapentinul este eficient doar ca tratament adjuvant ¿i nu în formele cu ciclare rapidå. în special în combina¡ie cu alte ortotimizante. cu toate limitele ¿i inconcordan¡ele lor. 1998) a aråtat cå gabapentinul a fost eficace în mania u¿oarå. Acest medicament ar putea avea totu¿i un rol în tratamentul pacien¡ilor cu tulburåri bipolare refractare la tratamentul conven¡ional. Un studiu pe pacien¡i cu manie acutå (Erfurth et al. dar a fost ineficace în mania severå. ceea ce impune administrarea în mai multe prize. Un alt studiu (Pande et al.

3. Utilizarea clinicå a gabapentinului Nu au fost stabilite dozele optime la pacien¡ii cu tulburåri psihiatrice.4. Interferen¡ele cu testele de laborator Gabapentinul nu influen¡eazå testele uzuale de laborator. dependentå de dozå. Gabapentinul este ¿i un sedativ u¿or.7. au fost observate edeme declive. dar nu sunt severe ¿i sunt tranzitorii. normalizând somnul. dupå cum am aråtat. 5. 5. . existå studii care sugereazå eficacitatea gabapentinului în tulburårile de control al comportamentului. Nu are efecte toxice serioase la supradozare. divizatå în 3 prize. De asemenea.3.7. ame¡eala. Medicamentele care dau sedare. 5. Efectele secundare ale gabapentinului Cele mai frecvente efecte adverse sunt sedarea. Poate fi folosit în locul benzodiazepinelor ¿i hipnoticelor pentru insomniile u¿oare. Atât studiile cât ¿i raportårile de caz au aråtat o variabilitate extremå a dozei zilnice eficace (s-au raportat la adult doze cuprinse între 600 ¿i 6000 mg). ataxia.7. inclusiv la copii. dar existå mari varia¡ii individuale. în combina¡ie cu gabapentinul î¿i pot augmenta acest efect. scåzând frecven¡a ¿i intensitatea decompensårilor ¿i a crizelor disruptive la ace¿ti pacien¡i (Kaplan.7. alcool ¿i cocainå.7. deoarece gabapentinul se eliminå exclusiv renal. Cre¿terea rapidå a dozelor ¿i dozele mari produc sedare u¿oarå. Pacien¡ii cu afectare renalå trebuie monitoriza¡i.3.6. Acest medicament amelioreazå semnificativ durerea de origine neuropatå.5. La unii pacien¡i.3. poate fi folosit ca adjuvant în sevrajul la benzodiazepine. Se începe cu o dozå de 300 mg/zi. Eficacitatea medicamentului este. putându-se cre¿te rapid la doza de între¡inere. 5. Interac¡iunile medicamentoase Antiacidele gastrice (de exemplu hidroxizii de aluminiu ¿i magneziu) scad absorb¡ia sa.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 263 De asemenea. 2000).

Totu¿i. trebuie luate în calcul efectele adverse. fragmentate în 3 prize. având în vedere cå unele nu au fost încå aprobate pentru uzul psihofarmacologic. din întreaga lume. fåcând parte din grupa IA a tabelului lui Mendeleev. iar decizia terapeuticå va fi luatå împreunå cu ace¿tia. reiese cå medicamentele antiepileptice. cel mai u¿or dintre metalele alcaline. În plus. Aceste precau¡ii necesare nu trebuie. Litiul 5. dovedit ¿i sus¡inut prin studiile numero¿ilor autori. mai ales în cazurile în care vârsta micå apare ca un factor de risc. . så sperie clinicianul. deci. deoarece aceste medicamente au un real poten¡ial terapeutic pentru tulburårile psihiatrice.4.1. ca tiagabinul. Din numeroasele studii citate anterior. pot fi folosite ca ortotimizante. în special la copil. la pacien¡ii interna¡i vor fi consemnate în foaia de observa¡ie motivele pentru care se alege un medicament care nu are în prospect indica¡ia respectivå sau nu e recomandat pentru vârsta pacientului ¿i se va urmåri atent evolu¡ia sub tratament. dar ¿i asupra riscurilor unui anumit medicament. noi perspective terapeutice în tratamentul multor tulburåri psihiatrice. Atât pacientul cât ¿i pårin¡ii acestuia vor trebui informa¡i asupra beneficiilor. 5. De asemenea. Ele constituie.264 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Majoritatea pacien¡ilor råspund la doze cuprinse între 600 ¿i 900 mg. De asemenea. Întreruperea tratamentului nu produce sindrom de abstinen¡å.4. dar este singurul element cu proprietå¡i antimaniacale din aceastå grupå. Introducere Litiul este un ion monovalent. totu¿i. cu unele excep¡ii. Nu se folosesc doze foarte mari la copil ¿i adolescent. fiind necesarå o monitorizare riguroaså. fiind eficace pentru un grup considerabil de tulburåri psihiatrice. nu trebuie uitat cå aceste medicamente s-au dovedit eficace chiar ¿i în unele tulburåri refractare la tratamentul conven¡ional ¿i pot avea uneori beneficii mai mari ¿i chiar efecte adverse mai mici decât unele medicamente deja acceptate. decizia terapeuticå trebuie atent cântåritå. atât din motive medicale cât ¿i din motive medico-legale. Pentru alte medicamente antiepileptice noi. vigabatrinul ¿i felbamatul nu s-au dovedit pânå în prezent beneficii în psihofarmacologie.

care au aråtat eficacitatea litiului în manie ¿i în tratamentul profilactic al „tulburårii maniaco-depresive“ (Kaplan. con¡inând 8 mEq/ml citrat de litiu.4. dar a fost aprobat de FDA abia în 1970. fapt care nu a fost cunoscut ini¡ial. administrarea acestuia a început så fie controversatå. concentra¡ia de acid uric. gastro-intestinale etc. conduse de Mogens Schou ¿i al. a fost ini¡iatorul folosirii litiului ca antimaniacal. sub formå de capsule de 150 mg. considerau. iar în 1907 au fost produse primele tablete de litiu. psihiatrul australian John Cade. Mecanismele farmacodinamice ale litiului Mecanismele biochimice ale efectului ortotimizant al litiului nu sunt cunoscute. Observa¡iile clinice ale lui Cade au fost sus¡inute de mai multe trialuri clinice riguroase. acest element fiind încorporat ¿i în alte 43 de preparate medicale.. 5. 2000). a determinat de-a lungul timpului numeroase reac¡ii adverse (neurologice. În anul 1843. a fost introdus în medicinå de Alexander Ure. în urma unor studii în care a dovedit efectul antimaniacal al litiului.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 265 A fost descoperit în anul 1817. deoarece Trousseau (în Fran¡a) ¿i Alexander Haig (în Anglia). pe care le vom prezenta în continuare. renale. folosirea lui crescând tot mai mult cåtre anii ’60. dovedind capacitatea acestuia de a diminua. litiul a fost introdus în USA. În anii ’40. având o fereastrå terapeuticå (indice terapeutic) destul de îngustå. la acea vreme. . în Suedia. 2000). Existå înså unele specula¡ii. • preparate cu eliberare lentå (controlatå) de 450 mg carbonat de litiu ¿i • sirop. Singura aprobare a FDA care a mai fost ob¡inutå a fost pentru tratamentul de între¡inere la pacien¡ii cu istoric de manie. în anul 1975 (Kaplan. ¿i numai pentru tratamentul maniei. iar introducerea litiului în psihiatrie a trebuit så a¿tepte foarte mult timp. Ceea ce este interesant. Litiul este disponibil sub mai multe forme: • preparate standard. fiind numit lithion de Jons Jacob Berzelius. 2000). Ini¡ial a fost administrat sub forma apelor minerale cu con¡inut de litiu. de cåtre Johan Arfwedson. in vitro. Astfel. 300 mg ¿i 600 mg carbonat de litiu ¿i sub formå de tablete de 300 mg carbonat de litiu.) ¿i chiar decesul unor pacien¡i. Astfel. Totu¿i. pentru tratamentul diatezelor urice. nedovedite încå.2. cå depresia ¿i mania fac parte dintre tulburårile metabolismului acidului uric (Kaplan.

2000). Efectul antimaniacal se explicå ¿i prin ac¡iunea asupra acetilcolinei. 2003). dar reduce excre¡ia de metaboli¡i ai NA la depresivi. M. astfel.266 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Fiind un cation monovalent. litiul are efecte similare celorlal¡i cationi monovalen¡i. S-ar putea explica. Ini¡ial pare så creascå sinteza de NA în unele arii cerebrale. dar ¿i la nivelul mesagerilor secunzi. pare så creascå excre¡ia de metaboli¡i ai NA la maniacali. Prelipceanu. precum sodiul ¿i potasiul. Gheorghe. litiul crescând concentra¡ia acesteia la nivelul cortexului. o cre¿tere a permeabilitå¡ii membranei hemato-encefalice. Aceste efecte apar dupå o perioadå de tratament. 2003). prin interven¡ia la nivelul cuplårii receptor – mesager secund. ceea ce ar explica efectele ortotimizante la ambele categorii de pacien¡i (D. de asemenea. Litiul pare a poten¡a transmisia serotoninergicå. ac¡iunea litiului la nivelul ATP-azei Na+K+) (Kaplan. ac¡ionând la nivelul neurotransmi¡åtorilor. litiul are efect ¿i asupra transmiterii GABA. Litiul intervine ¿i asupra sistemului noradrenergic. efecte similare tuturor medicamentelor antidepresive. Prin administrarea litiului va apårea o competi¡ie între acesta ¿i cationii mai sus men¡iona¡i (a fost doveditå. 2003. litiul pare så afecteze func¡ia receptorilor βadrenergici. 2003). capacitatea litiului de a încetini viteza de repolarizare la nivelul sistemului nervos central. De asemenea. crescând eliberarea acestuia prin ac¡iunea la nivelul . Litiul produce. Se pare cå litiul ac¡ioneazå ¿i asupra sistemului dopaminic. se considerå cå nu existå nici un neurotransmi¡åtor care så nu fie influen¡at de litiu (Kaplan. cu durata de la câteva zile la câteva såptåmâni. dar ¿i cationilor bivalen¡i. Prin mecanisme neelucidate. 2000). Pare a produce ¿i un fenomen de down-regulation a receptorilor 5HT1 ¿i 5HT2 (D. care coincide cu perioada de apari¡ie a efectelor benefice (D. Prelipceanu. Prelipceanu. Acest medicament ac¡ioneazå în diferite arii cerebrale. Prelipceanu.D. de exemplu. prin interac¡iunea sa cu fosfolipidele membranare. precum calciul ¿i magneziul. 2000). Practic. De asemenea. ac¡ionând la nivelul sintezei 5HT ¿i producând cre¿terea eliberårii de serotoninå la nivelul cortexului parietal ¿i în hipocamp. ceea ce ar explica eficacitatea litiului ¿i asupra pacien¡ilor cu manie cu manifeståri psihotice (D.

2003). Un studiu recent. Deoarece nu se leagå de proteine.4. Mecanismele farmacocinetice ale litiului Absorb¡ie. De asemenea. mecanismele de ac¡iune farmacologicå a litiului råmânând incomplet elucidate. a aråtat o eficacitate a litiului în cazul maniei acute de douå ori mai mare ca placebo ¿i similarå cu a valproatului (Kaplan. Prelipceanu. clearance-ul litiului este cu 50% mai ridicat decât la cei cu greutate normalå. D. iar cele cu eliberare lentå în aproximativ 4 ore (Kaplan. se distribuie în apa corporalå. Eliminare. astfel încât toxicitatea sa se manifestå la nivelul tuturor aparatelor ¿i sistemelor. Acest efect este datorat ¿i cre¿terii nivelului de conversie a glutamatului în GABA (Kaplan.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 267 receptorilor presinaptici. Litiul se absoarbe rapid ¿i complet din tractul gastrointestinal. Se eliminå la nivel renal. 2000. Indica¡iile clinice ale litiului se adreseazå în special tulburårii bipolare. a dus la aprobarea litiului de cåtre FDA. litiul nu se leagå de proteinele plasmatice ¿i nu se metabolizeazå. 2000). fiind ceva mai mare la båtrâni ¿i la cei cu afectåri ale ratei de filtrare glomerularå (Kaplan. Indica¡iile litiului De-a lungul timpului. Clearance-ul litiului este aproximativ 1/5 din clearance-ul creatininei. multicenter. în ciuda cercetårilor efectuate de-a lungul a peste 100 de ani. Dovedirea efectului antimaniacal. 2000). la pacien¡ii obezi. în 1970. Prelipceanu.3. în special la adult. Metabolizare. profund dereglate în cadrul tulburårilor afective (D. 5. Preparatele standard ating concentra¡ia plasmaticå maximå în 1–1 ½ ore. ac¡iunea litiului la nivelul diferi¡ilor neurotransmi¡åtori pare a restabili ritmurile circadiene fiziologice. 5. Timpul de înjumåtå¡ire este de aproximativ 18–24 ore. au fost efectuate numeroase studii. Pe lângå efectul ortotimizant. Men¡ionåm totu¿i cå nici una dintre aceste ipoteze nu a putut fi demonstratå ¿tiin¡ific pânå în prezent.4. ca antimaniacal ¿i în 1974 ca tratament de între¡inere la pacien¡ii cu istoric de manie. 2000).4. în urma acestor studii. dublu orb. randomizat. Spre deosebire de alte medicamente psihotrope. 2000). .

schizofrenie ¿i la pacien¡ii agresivi (eficient mai ales la cei cu agresivitate „explozivå“. Post ¿i A. Efectul terapeutic al litiului se instaleazå dupå o perioadå cuprinså între 1-3 såptåmâni. . Speer. Litiul mai este utilizat ca ortotimizant ¿i în tulburarea schizoafectivå. Se pare cå pacien¡ii „non-responderi“ prezintå de fapt tulburare bipolarå II. care se manifestå în crize. la ini¡ierea tratamentului se recomandå asocierea unei benzodiazepine sau unui neuroleptic clasic. Cookson. cu ciclare rapidå. Ca tratament de între¡inere. mai ales la acei pacien¡i care au prezentat manifeståri maniacale la tratamentul cu antidepresive. Cookson. 2000). Existå studii clinice care aratå cå tratamentul îndelungat cu litiu a scåzut rata suicidului de 6 – 7 ori la pacien¡ii cu tulburare bipolarå I (Kaplan. litiul reduce semnificativ atât frecven¡a cât ¿i gravitatea ¿i durata episoadelor maniacale ¿i depresive din cadrul tulburårii bipolare I. Litiul se poate folosi ¿i asociat cu un antidepresiv. 2000). 2002). Unele studii clinice au aråtat cå o anumitå categorie de pacien¡i cu tulburare bipolarå nu råspunde la tratamentul de între¡inere cu litiu (Bowden et al. 2001. dar trebuie urmåritå riguros sumarea efectelor adverse. asocierea cu valproat sau carbamazepinå poate fi beneficå. eficien¡a sa fiind mai mare pentru manie (Kaplan. 2000). controlând mania acutå ¿i prevenind recidivele la aproximativ 80% dintre pacien¡ii cu tulburare bipolarå I ¿i într-un procent mai redus la pacien¡ii cu episoade mixte ¿i la ciclan¡ii rapizi (Kaplan. citat de J. ¿i mult mai pu¡in eficient la cei antisociali. litiul a fost acceptat pentru tratamentul episoadelor maniacale. având episoade depresive care nu se amelioreazå în urma tratamentului cu litiu (Calabrese. 2000).268 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Dupå cum am aråtat. 2002). R. 2000. cu agresivitate inten¡ionalå) (Kaplan. Din acest motiv. existå studii care aratå eficacitatea litiului atât în depresia majorå. în tratamentul de între¡inere al pacien¡ilor cu tulburare bipolarå. citat de J. 2002). În ceea ce prive¿te episoadele depresive. pe perioade îndelungate. în special la ciclan¡ii rapizi (Kaplan. în func¡ie de tabloul clinic al episodului respectiv. De asemenea. pânå la dobândirea efectelor antimaniacale ale litiului (Kaplan. 2000). cât ¿i în episoadele depresive din tulburarea bipolarå I. Este utilå folosirea litiului ca monoterapie. 1994.

este în general subestimat. De¿i existå numeroase date de literaturå referitoare la copiii ¿i adolescen¡ii cu tulburare bipolarå. 2000). iar debutul înainte de pubertate.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 269 Acest medicament s-a dovedit a fi util ¿i în tratamentul alcoolismului. Aceste procente ar fi chiar mai ridicate. studiile controlate privind aceste boli ¿i tratamentul lor sunt relativ sårace (Kaplan. O altå dilemå de diagnostic este dacå un prim episod depresiv va evolua ca o tulburare unipolarå sau bipolarå. 2000). La copil ¿i adolescent. cât ¿i dificultå¡ilor formulårii acestui diagnostic la aceastå categorie de vârstå. 2000). profilul efectelor adverse este aproape similar la aceastå categorie de vârstå. Din studiile efectuate pânå în prezent la pacien¡ii cu tulburare bipolarå I. ai influen¡elor benefice ale tratamentului cu litiu sau cu alte medicamente ortotimizante: • debutul rapid. Rata concentra¡iei serice a litiului la adolescent este similarå cu a adultului. În aceste condi¡ii. atât datoritå simptomatologiei deseori atipice ¿i comorbiditå¡ii (în special THDA). Câ¡iva factori se considerå a fi predictivi pentru tulburarea bipolarå ¿i. de asemenea. 2000). reiese cå 20-30% dintre ace¿tia au avut primul episod al tulburårii înainte de vârsta de 20 de ani. . fiind înså eficace. ca ortotimizant. implicit. de¿i mult mai rar. apare evident cå decizia asupra unui anumit tratament este destul de dificilå. se pare. 2000). folosirea litiului întâmpinå unele controverse. • prezen¡a manifestårilor hipomaniacale induse de antidepresive (Kaplan. cu manifeståri psihotice ¿i întârziere în dezvoltarea psihomotorie. dar în aceste studii debutul este considerat a fi de obicei prima spitalizare ¿i nu apari¡ia primelor simptome ale bolii (Kaplan. fåcând apel la monitorizarea atentå (atât a efectelor benefice. post detox. Din observa¡iile clinice reiese cå debutul tulburårii bipolare I la vârsta adolescen¡ei este destul de frecvent. La aceste aspecte se adaugå faptul cå pentru formularea diagnosticului de tulburare bipolarå se folosesc acelea¿i criterii ca la adult (Kaplan. doar la acei pacien¡i la care consumul de alcool a apårut în contextul unei tulburåri depresive (Kaplan. • istoric familial de tulburare bipolarå. agresivitate sau tulburåri de comportament asociate întârzierii mintale ¿i tulburårilor de dezvoltare. cât ¿i a celor adverse) ¿i la întreaga experien¡å a clinicianului.

270 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Totu¿i. cre¿terea în greutate.6 ¿i 1. Vârsta minimå la care se administreazå litiul nu este precizatå în tratatele de specialitate. dar pot exista pacien¡i la care efectele benefice så nu aparå la aceste concentra¡ii. 2000). 2000). în aceste cazuri. mai ales la aceste grupe de vârstå. beneficiazå de o experien¡å clinicå valoroaså în folosirea acestora ca antiepileptice) ¿i medicamente neuroleptice clasice. cåderea pårului pot fi foarte greu de tolerat (Kaplan. în plus.4 mEq/l. Pe parcursul tratamentului se vor monitoriza obligatoriu ¿i func¡ia renalå. Având în vedere înså indicele terapeutic foarte mic al litiului. 2000). de¿i nu au fost aprobate de FDA ca ortotimizante la copil. performan¡ele academice (Kaplan. paratiroide) ¿i func¡ia cardiacå (Kaplan. ¿i facem precizarea cå acest medicament nu a fost aprobat de FDA pentru folosirea la popula¡ia pediatricå. 2000). semnificativ. La adolescen¡i ¿i tineri. efectele cognitive (este vorba de cele care apar la o concentra¡ie sericå normalå. efecte secundare ca acneea. De asemenea. pentru . pentru controlul agresivitå¡ii. la concentra¡ii serice cuprinse între 0. nu în cadrul intoxica¡iei) ale tratamentului cu litiu pot afecta. din perspectiva adolescentului extrem de preocupat de imaginea sa corporalå. Tratamentul cu litiu se mai recomandå la copiii cu tulburåri periodice sau ciclice ale dispozi¡iei sau comportamentului ¿i la copiii cu manifeståri agresive severe (Kaplan. sub o strictå monitorizare clinicå ¿i a concentra¡iei serice. Noi nu recomandåm litiul la vârste mici. endocrinå (tiroidå.2 mEq/l sunt considerate eficace. În ceea ce prive¿te durata tratamentului. Utilizarea lui va fi conform experien¡ei clinice a medicului. unde experien¡a clinicå este mult mai micå decât la adult ¿i.6 ¿i 1. Concentra¡iile cuprinse între 0. existå speciali¿ti care recomandå ca la copil ¿i adolescent så nu se administreze litiu pe perioade mai mari de 6 luni. litiul este eficace atât în profilaxia cât ¿i în tratamentul maniei acute. Concentra¡ia plasmaticå a litiului trebuie monitorizatå riguros. existå anumite particularitå¡i de biodisponibilitate. preferând ca ortotimizante medicamente din grupul antiepilepticelor (care. se vor lua în considerare alte alternative terapeutice. Acest fapt poate impune reconsiderarea indica¡iei de tratament. mai degrabå decât cre¿terea dozelor.

Efectele secundare ale litiului Dupå cum am aråtat anterior. ataxie ¿i disartrie. fenomene asemånåtoare miasteniei gravis. litiul scade pragul convulsivant (Kaplan. în doze de la 30 la 120 mg/zi. fragmentarea dozelor ¿i administrarea în timpul meselor. Totu¿i. ¿i så ia în calcul alternativele terapeutice existente în prezent (Kaplan. R. endocrinologice. litiul nu se leagå de proteinele plasmatice. clinicianul va trebui så ¡inå seama ¿i de numeroasele studii care demonstreazå evolu¡ia nefavorabilå a pacien¡ilor netrata¡i. Efecte neurologice Litiul poate produce mai frecvent tremor. 2000). astfel. unii autori (Kaplan. precum ¿i alte fenomene care apar mai rar. 2002.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 271 evitarea efectelor pe termen lung. timp de reac¡ie întârziat. hipertensiune intracranianå benignå. Efectele adverse cele mai importante sunt cele gastrointestinale. diaree. afectarea memoriei). atât asupra dezvoltårii somatice. de tipul loperamidului. efecte cognitive (lipsa spontaneitå¡ii. neurologice. cât ¿i asupra neurodezvoltårii (Kaplan. Kupka ¿i R. distribuindu-se în apa corporalå. de tipul propranololului. M. 2000). 2000. cardiovasculare. dar tremorul sever ¿i chiar ataxia ¿i disartria trebuie så atragå aten¡ia asupra unei eventuale intoxica¡ii. Citratul de litiu este mai bine tolerat. . Aceste efecte pot fi diminuate prin fragmentarea dozelor. iar la copil nu se va depå¿i doza de 1 mg/kg/zi. Pentru ameliorarea tremorului. poate avea efecte nedorite asupra tuturor aparatelor ¿i sistemelor. De asemenea. fiind mai importante la ini¡ierea tratamentului.4. Schmitz. Tulburårile de tranzit råspund la medica¡ia antidiareicå. Trimble ¿i B. vårsåturi. în special la doze toxice. 2000). Efecte gastro-intestinale Litiul poate cauza grea¡å. fragmentat în 3-4 prize. ca simptome u¿oare de tip parkinsonian. subsalicilatului de bismut sau difenoxilat cu atropinå (Kaplan. Post. dermatologice ¿i de cre¿tere în greutate. 2000) recomandå antagoni¿ti ai receptorilor βadrenergici.5. renale. 2002). Efectele descrise pot fi evitate prin introducerea treptatå. fragmentatå în 3-4 prize (aten¡ie la bradicardie!) Pot apårea rar neuropatie perifericå. 5.

inhibitorii enzimei de conversie måresc cardiotoxicitatea litiului (Kaplan. . De¿i cele mai frecvente modificåri cardiace datorate litiului sunt benigne. adenom paratiroidian. 2000). Efecte cardiace Efectele litiului asupra cordului sunt similare celor determinate de hipokaliemie ¿i se datoreazå înlocuirii potasiului intracelular cu ioni de litiu. hipo. sincope sau chiar stop cardiac. Tratamentul cu litiu se poate asocia cu sindrom nefrotic. utilizarea dozei de litiu minime eficace. Dieta hiposodatå. deoarece diureticul poate determina reten¡ia de litiu (Kaplan. La administrare îndelungatå (de obicei peste 10 ani) pot apårea efecte renale severe. cre¿terea creatininei sangvine ¿i. 2000). Litiul poate determina ¿i fenomene de hiperparatiroidism ¿i. consecin¡å a ac¡iunii litiului asupra hormonului antidiuretic. Dacå poliuria este importantå. sau care economisesc potasiu. Constau în aplatizarea undei T pe ECG ¿i în deprimarea activitå¡ii nodului sinusal.sau hipertiroidism. La pacien¡ii trata¡i cu litiu se recomandå determinarea periodicå a TSH. Astfel. se vor administra diuretice tiazidice. cu aritmii sinusale consecutive. afecteazå func¡ia tiroidei. administratå în prizå unicå. se impune monitorizare cardiacå. Pacien¡ii vor fi monitoriza¡i din punct de vedere al func¡iei renale. exoftalmie benignå. mai rar. rar. ca fibroza intersti¡ialå cu scåderea progresivå a ratei de filtrare glomerularå. insuficien¡å renalå.272 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Efecte renale Dintre efectele renale. reversibilå. Se impune echilibrarea hidricå. scåzându-se doza de litiu. Efecte endocrinologice Litiul poate determina efecte adverse tiroidiene ¿i paratiroidiene. Probele renale se vor efectua ¿i în afara determinårilor de rutinå. cel mai frecvent este poliuria cu polidipsie secundarå (diabetul insipid nefrogen). determinând scåderea pasagerå a concentra¡iei hormonilor tiroidieni circulan¡i. cu efectuarea ECG cel pu¡in o datå pe an. dacå apar manifeståri clinice care så sugereze afectare renalå. prin determinarea anualå a creatininei serice ¿i a volumului urinar pe 24 de ore. Poate determina gu¿å (la 5% dintre pacien¡ii trata¡i cu litiu). diureticele.

dar valoarea acesteia este controversatå. Tratamentul intoxica¡iei vizeazå îndepårtarea litiului din organism ¿i combaterea deshidratårii. vertij. Se poate face lavaj gastric folosind un tub de calibru mare (Kaplan. O dietå echilibratå. . Intoxica¡ia cu litiu este gravå. concentra¡ia litiului poate cre¿te din nou. Se asociazå simptome gastrointestinale. 2000). Tratamentul cu litiu se va opri imediat. Unii autori recomandå diurezå for¡atå. Primele semne ¿i simptome care trebuie så atragå aten¡ia sunt tremorul important. Administrarea de cårbune activat este contraindicatå. fiind o mare urgen¡å medicalå. 2003). efectele adverse cardiace sunt poten¡ate de dezechilibrele hidro-electrolitice ¿i de insuficien¡a renalå (V. aceasta fiind måsura cea mai eficace de înlåturare rapidå a litiului seric. sindrom confuzional cu agravare pânå la comå. modificåri cardiovasculare ¿i afectare renalå (Kaplan.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 273 De asemenea. 2000). somnolen¡å. ataxie. convulsii. pentru cazurile cele mai severe. de¿i nu este un efect grav. disartrie. Apari¡ia acneei. 1993). mioclonii. Efecte dermatologice Litiul poate determina efecte adverse dermatologice cum sunt acneea. 2000). 2000. În cazul supradozei sau a intoxica¡iei voluntare cu litiu se încearcå eliminarea medicamentului din tractul gastrointestinal prin administrarea de polistiren sulfonat sau polietilen-glicol. Alte efecte Tratamentul cu litiu poate determina cre¿tere ponderalå. prin mobilizare din ¡esuturi. fiind necesarå uneori o nouå dializå (Kaplan. cåderea pårului. Dupå dializå. u¿or hipocaloricå ¿i exerci¡iile fizice pot atenua acest efect. ¿i în special când se asociazå ¿i cre¿terea în greutate (Kaplan. Prelipceanu. Se va avea în vedere hemodializa. iar pacientul va fi internat într-o sec¡ie de toxicologie sau terapie intensivå ¿i tratat de urgen¡å. D. datoratå efectului asupra metabolismului glucidelor ¿i reten¡iei hidrice (litiul poate determina edeme). deoarece poate duce la leziuni cerebrale ireversibile ¿i chiar la moarte. Stroescu. rash ¿i agravarea psoriazisului. råspunzând la mic¿orarea dozelor sau la schimbarea preparatului de litiu. Aceste efecte par a fi dependente de dozå. o stângåcie excesivå a mi¿cårilor. bradipsihie. poate afecta complian¡a la tratament mai ales la adolescent.

5. principalele interac¡iuni medicamentoase ale litiului. Ocazional. . uree) Xantine (aminofilinå. este destul de frecventå. 2002) Medicamentul Efecte ale asocierii cu litiu Encefalopatie. întrucât litiul traverseazå lent bariera hematoencefalicå. S-au raportat cazuri de neurotoxicitate.4.5. Interac¡iunile medicamentoase ale litiului Întrucât necesitatea administrårii cocncomitente cu litiul a altor medicamente. Tabelul 5. S-au raportat ¿i modificåri ale eritrocitelor ¿i influen¡area reciprocå a concentra¡iei serice de medicamente (atât pentru neuroleptice. Pot cre¿te concentra¡ia sericå a litiului.274 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Simptomatologia neurologicå se poate ameliora în câteva zile de la normalizarea litemiei. se impune cunoa¿terea efectelor care pot apårea în urma ac¡iunii simultane a acestor medicamente. Scad concentra¡ia litiului (cresc excre¡ia renalå). 2003). Vom prezenta în tabelul 5. cofeinå. Neurotoxicitate Cre¿te eliminarea renalå a litiului Se cumuleazå efectele antitiroidiene Probabil cre¿te u¿or concentra¡ia sericå a litiului. cât ¿i pentru litiu).6. teofilinå) Inhibitori ai anhidrazei carbonice (acetazolamidå) Inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei Inhibitori ai canalelor de calciu Metronidazol. Neuroleptice Antidepresive Antiepileptice Antiinflamatoare nesteroidiene Diuretice tiazidice Diuretice care economisesc K+ Diuretice de anså Osmotice (manitol. Prelipceanu.5. Scad concentra¡ia litiului (cresc excre¡ia renalå). prin diminuarea secre¡iei renale. Nu modificå concentra¡ia litiului. prin diminuarea secre¡iei renale. Scad concentra¡ia litiului (cresc excre¡ia renalå). precipitarea sindromului neuroleptic malign. Interac¡iunile medicamentoase ale litiului (dupå Kaplan ¿i Sadock. agravarea efectelor extrapiramidale. prin diminuarea secre¡iei renale (cu excep¡ia aspirinei) Pot cre¿te concentra¡ia sericå a litiului ¿i toxicitatea sa. pentru condi¡ii medicale sau simptomatologia psihicå. Cresc concentra¡ia sericå a litiului. tetraciclinå Metildopa Bicarbonat de sodiu Ioduri Propranololul Pot cre¿te concentra¡ia sericå a litiului ¿i toxicitatea sa. La pacien¡ii cu istoric de intoxica¡ie cu litiu se contraindicå tratamentele ulterioare cu acest medicament (D. sindrom serotonin-like (în asociere cu inhibitorii poten¡i ai serotoninei) Neurotoxicitate la asocierea cu CBZ Pot cre¿te concentra¡ia sericå a litiului ¿i toxicitatea sa.

ineficient din punct de vedere terapeutic. valorile TSH. pacientului i se va face un examen clinic complet ¿i determinåri de laborator. dimpotrivå.8.7. • dieta hiposodatå cre¿te concentra¡ia sericå a litiului. Influen¡area testelor de laborator Litiul nu modificå testele de laborator. Dupå stabilirea dozei de între¡inere. • pierderile excesive de apå (febrå. Înainte de ini¡ierea tratamentului. se va reconsidera tratamentul (introducerea altui medicament cu efecte antimaniacale sau ortotimizante). prin scåderea treptatå a dozelor. atât pacientul cât ¿i familia acestuia. efectuarea ECG (la femei se face ¿i un test de sarcinå). . respectiv scåderi ale acesteia: • aportul excesiv de sodiu duce la scåderea concentra¡iei serice a litiului. cu toate cå litemia s-a încadrat în intervalul standard. fiind administratå în douå sau trei prize pentru preparatele standard ¿i în prizå unicå pentru preparatele cu eliberare lentå. vor fi informa¡i cå varia¡iile aportului sau pierderii de lichide ¿i såruri influen¡eazå concentra¡ia sericå a litiului. De asemenea. La copil ¿i adolescent se recomandå ini¡ierea tratamentului cu 150 mg.6-1. ionograma sericå. Utilizarea clinicå a litiului Înainte de ini¡ierea tratamentului cu litiu. cre¿terea lentå a dozelor cu 150 mg la 3-5 zile. Doza de între¡inere variazå în limite destul de largi: va råmâne cea care va men¡ine litemia în cadrul intervalului de mai sus. În cazul în care nu se ob¡ine un råspuns clinic satisfåcåtor. timp de 1-2 såptåmâni. transpira¡ii abundente etc. 5. un nivel scåzut al litemiei. creatinina sericå. concentra¡ia sericå a litiului se va determina periodic (diferi¡i autori recomandå determinarea de rutinå a litemiei la intervale cuprinse între 2 – 6 luni).4. având poten¡ial toxic. în câteva såptåmâni. se va determina litemia ¿i se va examina pacientul de câte ori se va suspiciona intoxica¡ia cu litiu sau. T3 ¿i T4. cuprinzând: hemograma. putând determina cre¿teri.4. pânå la ob¡inerea unei concentra¡ii serice a litiului cuprinse între 0.2 mEq/l.) duc la cre¿terea concentra¡iei serice a litiului.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 275 5. litiul se va întrerupe lent.

5. divalproex de sodiu sau carbamazepinå. atât la toate controalele de rutinå cât ¿i de câte ori va observa vreun semn care ar sugera o eventualå intoxica¡ie cu litiu.63 pentru divalproex. 5. este ieftin ¿i u¿or de procurat. fårå efecte adverse importante. 1. de necesitatea unei monitorizåri riguroase. Divalproex. cu vârste cuprinse între 8 ¿i 18 ani. în vârstå de 8-18 ani.06 pentru litiu ¿i 1. . fårå efecte adverse importante.4 ani. efectele litiului. Totu¿i.4 ani. în medie 11. de asemenea. så recunoascå semnele precoce ale unei posibile intoxica¡ii cu litiu ¿i så se prezinte la medic. inclusiv în tratamentul de între¡inere în tulburarea bipolarå I. Litiul este. Mårimea efectului a fost 1. Toate cele trei ortotimizante au fost bine tolerate. agresivitå¡ii ¿i a altor tulburåri psihice ale copilului ¿i adolescentului. dupå cum am aråtat. au fost cuprin¿i într-un studiu publicat în 2000 de cåtre Kowatch et al. ceea ce face ca el så fie preferat deseori pentru tratamentul episoadelor maniacale. Pacien¡ii au fost distribui¡i randomizat så primeascå timp de 6 såptåmâni tratament cu litiu. Studii clinice 20 pacien¡i cu boalå bipolarå I ¿i 22 cu boalå bipolarå II. Toate cele trei ortotimizante au fost bine tolerate. de efectele dezastruoase ale unei posibile intoxica¡ii ¿i så nu îl administråm decât atunci când avem siguran¡a cå familia va supraveghea administrarea corectå a tratamentului ¿i va aduce pacientul la medic. litiul ¿i carbamazepina au aråtat un efect important în tratamentul copiilor ¿i adolescen¡ilor cu boalå bipolarå I ¿i II în episod maniacal sau mixt. în medie 11. trebuie så ¡inem seama de indicele terapeutic mic al acestuia. De asemenea. ratele de råspuns fiind 53% pentru divalproexul de sodiu. Råspunsul a fost definit ca modificarea scorului YMRS cu peste 50%.00 pentru carbamazepinå. 38% pentru litiu ¿i 38% pentru carbamazepinå.276 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Familia va fi învå¡atå. valproatului ¿i carbamazepinei. Eficacitatea a fost în principal måsuratå cu CGI-I ¿i YMRS. Efecte secundare Kowatch et al au studiat în 2000 la 20 pacien¡i cu boalå bipolarå I ¿i 22 cu boalå bipolarå II. un medicament antimaniacal ¿i ortotimizant eficace.

6 TRATAMENTUL ANXIOLITIC ªI SEDATIV-HIPNOTIC LA COPIL ªI ADOLESCENT 6. Introducere Anxioliticele sunt în prezent substan¡ele psihotrope cel mai frecvent folosite. Primul mare grup de anxiolitice folosite au fost barbituricele care au apårut la începutul anilor 1900 cu rol sedativhipnotic ¿i anticonvulsivant. cu cel mai mare mumår de prescrip¡ii atât de cåtre psihiatri cât ¿i de cåtre speciali¿ti din multe alte discipline. . ea a început så fie folositå din ce în ce mai mult de cåtre psihiatri în tratamentul anxietå¡ii. Barbituricele cu duratå scurtå de ac¡iune ¿i cu debut rapid al efectului. Barbituricele cu duratå lungå de ac¡iune. Fenobarbitalul este singurul barbituric care continuå så fie folosit pe larg în tratamentul epilepsiei. Dar mul¡i pacien¡i descriu efectul såu anxiolitic mai degrabå disforic ¿i neplåcut. precum fenobarbitalul. El are o oarecare eficacitate în sedarea diurnå ¿i probabil ca anxiolitic. benzodiazepinele acoperå peste 90% din pia¡a mondialå a anxioliticelor. care a fost pentru câteva decenii medicamentul cel mai utilizat. erau folosite pentru sedarea diurnå. amobarbitalul sau pentobarbitalul. astfel cå folosirea lui este limitatå.1. buspirona este cel mai important anxiolitic descoperit de la apari¡ia benzodiazepinelor. anul 1959 a reprezentat apari¡ia diazepamului. dupå ce primele primele studii clinice i-au demonstrat calitå¡ile antianxioase. Este folosit ca sedativ cu duratå lungå de ac¡iune în unele programe de dezintoxicare. hipnotice ¿i anticonvulsivante ale clordiazepoxidului în 1957. Mebrobamatul a fost introdus dupå aproape 60 ani ca agent sedativ-hipnotic. Dupå sintetizarea primelor benzodiazepine în 1955 ¿i descoperirea proprietå¡ilor sedative. Introduså în practica clinicå în 1987. erau folosite drept hipnotice. De¿i a fost dezvoltatå ca agent antipsihotic. În prezent. precum secobarbitalul.

Efectul clinic este anxioliza. iar prin jonc¡iunile func¡ionale pe care le are cu celelalte cåi de neurotransmi¡atori reprezintå placa turnantå a neuromedia¡iei cerebrale (Udri¿toiu et al. Blocarea receptorilor GABA-A (canale ionice pentru clor) determinå deschiderea canalelor ionice pentru clor ¿i påtrunderea clorului în celulå.3. Clasificarea medicamentelor anxiolitice ¿i hipnoinductoare Prezentåm o clasificare a medicamentelor anxiolitice ¿i hipnoinductoare-sedative la realizarea cåreia au fost utilizate date din Kaplan ¿i Sadock. • efectul hipnotic.F et al.1. Schatzberg A. 2000). urmatå de depolarizarea membranei cu efect inhibitor. 6.278 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 6. Mecanismele farmacodinamice ale benzodiazepinelor Benzodiazepinele î¿i exercitå ac¡iunea prin ameliorarea transmisiei GABA-ergice. tranchilizant. ac¡iune realizatå prin blocarea receptorilor GABA postsinaptici. Braestrup. 1995). Benzodiazepinele se leagå de receptorii benzodiazepinici BDZ (descoperi¡i de Bossman.).4. 1997 ¿i infor. sedativ. iar seara în doze mari pentru insomnie. B. 6. Acidul gabaaminobutiric (GABA) este cel mai important neurotransmi¡åtor inhibitor (Steven. . Defini¡ie Medicamentele anxiolitice ¿i hipnoinductoare sunt reprezentate de substan¡e apar¡inând unor clase diferite de substan¡e chimice care prezintå urmåtoarele categorii de efecte importante pentru practica psihiatricå: • efectul anxiolitic. 2002. C care sunt cupla¡i.1. Dar efectele anxioliticelor pot fi separate doar arbitrar. Squires. Moller ¿i Okada în 1977) care sunt situa¡i pe receptorii GABA ceea ce a dus la denumirea lor drept receptori GABA-BDZ (Young ¿i Kunar.4. beta 2 ¿i gama 2 sunt codate de acela¿i cluster de gene situate pe cromozomul 5. Benzodiazepinele 6. Subunitå¡ile alfa 1. Receptorul GABA-A are formå de rozetå.2. cu cinci subunitå¡i proteice grupate în jurul canalului de clor. deoarece în practicå sunt folosite în doze mici în timpul zilei pentru anxietate. 1990). Existå mai multe tipuri de receptori GABA: GABA-A. ma¡ii din monografiile firmelor producåtoare (tabelul 6.

1. Libritabs. Helex. Calmepam. Clasificarea medicamentelor anxiolitice ¿i hipnoinductoare Halazepam Lorazepam Paxipam Ativan.5. 30 mg Oral: tb.5 mg Oral : tb.5-9-18 Copii peste 6 ani ¿i adolescen¡i: Oral:10-30 Parenteral 10-100 Adul¡i: 10-150 Copii ¿i adolescen¡i: 0. 0. Diazepam desitin Oral: cp.25. 2 mg ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Flurazepam Dalmane Tabelul 6.5. 5. 1. 15 mg Tb.5-4-10 Copii ¿i adolescen¡i: 1. 2 mg Parenteral f 2mg/ml 4mg/ml Copii peste 6 luni ¿i adolescen¡i:1-10 Adul¡i: 5-40 Adul¡i: 1-22 Estazolam ProSom Oral : cp.5mg/ml (1 picåturå=0.1mg) Parenteral f 1mg/ml Adul¡i: 15-602 Copii peste 2 ani ¿i adolescen¡i: 0.1. 2 mg Solu¡ie picåturi: 2. Sup 5. 0. 15. Lexotan Napoton. 40mg Oral: tb.1. 22. 10. 5. 1.5-6 Adul¡i: 1-6 279 . Lorivan. 2 mg Oral: tb.Clasa Oral: tb. 10 mg Parenteral f 5mg/ml.5-6 Adul¡i: 4. cu elib.25-4 Adul¡i: 0. 2. Lorans Adolescen¡i peste 15 ani: 15-30 seara Adul¡i: 15-30 seara 2 Adul¡i: 60-160 Copii.5.5. 10. Alprox Lexotanil. 1. 0. adolescen¡i: 0. 0. 25.5. Librium Clonazepam Rivotril. 7. 5. 20. 3. 6 mg Oral : cp. 25 mg Parenteral f 20 mg/ml Denumirea Comunå Interna¡ionalå Prezentare mg/zi Denumirea comercialå Benzodiazepine Alprazolam Bromazepam Clordiazepoxid Xanax. Frontin. prelungitå 11.5. 3. Alprazolam.Valium. 10mg Oral: tb.25-3 Adul¡i: 1-6-8-10 Clorazepat Tranxene Diazepam Diazepam. Clonotril-2 Oral: tb. Klonopin.

Mogadon Oxazepam Prazepam Oral: cp. 500mg Parenteral 40mg/5ml Oral tb. 200 mg Parenteral f.50.1.280 Midazolam Parenteral f 5mg/ml Oral: cp.2 mg/kgc Adul¡i: 5-50 Midazolam Versed Nitrazepam Nitrazepam. 15.15-0. 30 mg Oral tb.5. Oxazepam Oral: cp.5 mg Oral: cp. 30. adolescen¡i: 0. 20 mg Quazepam Temazepam Doral Restoril Triazolam Zolpidem Halcion Stilnox Zaleplon Adul¡i: 0. 10.5-15 seara2 2 Adul¡i: 7. 0. 5.75 mg seara Adul¡i: 7. 30 mg Centrax Oral: cp. 10 mg Oral tb. 10 mg Oral: cp.5-30 seara Adul¡i: 5-10mg seara Copii. Serestra.5 mg Adul¡i: 30-1201 Adul¡i: 20-60 Adul¡i: 7. 10. 7. adolescen¡i: 2. 5. 0.5.15. 5.125 -0.5 mg seara Adolescen¡i: 5-30mg Adul¡i: 15-60 Copii: 2-6mg /kgc pânå la 100mg Adul¡i: Sedativ: 100-200mg Hipnotic: 50-300mg Sedativ: 40-160mg 2 Hipnotic: 40-120mg Copii: 2-6mg /kgc pânå la 100mg Adul¡i: Sedativ: 45-120mg Hipnotic: 50-100mg Ciclopirolone Zopiclon Imovane Azospirodecandione Barbiturice Buspirona BuSpar. 250mg Oral: tb.125. 100mg Parenteral 30mg/5ml Serax. 10 mg Oral: cp.25 seara2 Adolescen¡i: 5-10 mg seara Adul¡i: 5-10 mg seara Adul¡i: 10 mg seara Adolescen¡i peste 15 ani: 3. (continuare) Butabarbital Butisol . 7. 15 mg Oral: cp. 30. 2. 5. 250.5-5 mg seara Copii. Spitomin Tensispes Stressigal Amobarbital Amytal Aprobarbital ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 6. 15. 7.

Atarax. 60. 100mg Parenteral 50mg/ml 20mg/ml Copii: 1-3 mg/kgc Adul¡i: Sedativ: 30-120 mg Hipnotic: 100-300 mg Copii: 3-5 mg/kgc Sedativ: 100-300 mg Hipnotic: 100 mg Copii 2-8 mg/kgc Adul¡i: iv 100-150 mg Copii peste 1 an: 1 mg/kgc/zi Copii peste 10 ani: 50-100 Adul¡i: 50-100 Copii: 0. 10mg/ml. 15. 100mg Mebaral Metohexital Parenteral 500mg/50ml Oral tb.5 mg/ml Benadryl Tabelul 6.50 mg/ml Im Iv lent în solu¡ie salinå Oral tb. 25 mg Sirop: 12. 8. 32. Im: 50-200 mg/zi Iv: 50-200 Adul¡i: Sedativ: 60-100 mg Hipnotic: 100-150 mg Copii: 2-6mg/kgc pânå la 100 mg Copii pânå la 5 ani: 16-32 mg de 3-4 ori pe/zi Copii peste 5 ani: 32-64 mg de 3-4 ori pe/zi Adul¡i: Sedativ: 66-300 mg Hipnotic: 100 mg Adul¡i: 0. 30. 100mg Tiopental Tiopental Nesdonal Pentotal ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Antihistaminice Hidroxizin sedative Hidroxizin.5 mg/0. 50 mg/ml Copii ¿i adolescen¡i: 25-300 mg3 100-200 mg Copii ¿i adolescen¡i: 5 mg/kgc/24 ore Im. 130mg/ml. 20mg5ml Oral tb. Vistaril Difenhidramina Oral: cp.45 kgc. 1 g Oral: cp.Mepobarbital Oral tb. 60.1. 65.2 mg/kg pentru TEC Pentobarbital Nembutal Fenobarbital Fenobarbital Secobarbital Parenteral 50mg/ml Parenteral f 0. iv 10-50-100mg pânå la 400 mg /zi 281 . 50. 100mg Parenteral 30. (continuare) Parenteral f. 25mg/ml.7-1. 50. 25 mg Parenteral f.5 .

1.05-0.1 0. Fish. 20. 600 mg Propranolol Inderal. 1971 cita¡i de Green W.282 Agen¡i noradrenergici Oral:tb. Korein et al.2 mg Copii 6-12 ani: 200-400 Adolescen¡i: 400-800 Adul¡i: 400-800 Adul¡i: 250-500 mg seara2 Copii ¿i adolescen¡i: 500-1000 Adul¡i: 500-2000 Oral:tb 0.H. Clonidina Catapres Carbama¡i Meprobamat Meprobamat Miltown Equanil Oral:tb. 40. 500mg. 400. 1960. (continuare) 3 Precizåm cå unele indica¡ii sunt în conformitate cu recomandårile FDA (Food and Drugs Administration) din USA ¿i nu se suprapun cu informa¡iile din prospectele medicamentelor valabile în România. 1953. 90 mg Copii ¿i adolescen¡i: 50-160 mg/zi (0.2-1. 60. Propranolol. Solu¡ie: 500 mg/ml Supozitoare rectale: 324. 648 mg Glutetimida Glutetimida Doriden Cloral hidrat Cloral hidrat Noctet 1 2 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 6.3 mg Oral:tb.. Effron ¿i Freedman. 200. 500mg Oral: cp. 80. 500. 1996 .3 mg Adul¡i: 0.8-2. Nu existå informa¡ii despre dozele recomandate la copil ¿i adolescent.5 mg/kgc/zi) Adul¡i: 60-160 Copii ¿i adolescen¡i: 0.2 0. 10.

Deficitul acestor compu¿i psihoactivi endogeni este o ipotezå în etiologia anxietå¡ii (Smith.4. sedativ-hipnoticå.3. inductor al anesteziei (midazolam). care determinå o afinitate mai scåzutå a receptorilor GABA-BDZ pentru clor ¿i care sunt situa¡i în hipocamp ¿i striat ¿i poten¡eazå efectul anxiolitic prin diminuarea secre¡iei DA (de exemplu alprazolamul). care determinå afinitatea înaltå a receptorilor GABA-BDZ pentru clor ¿i sunt responsabili pentru efectul sedativ ¿i hipnoinductor. 6. efect hipnoinductor. facilitând sau inhibând neurotransmisia. Mecanismele farmacocinetice ale benzodiazepinelor Administrarea benzodiazepinelor se face pe cale oralå. ¿i intrarectalå. efect miorelaxant. parenteralå i. prezen¡a lor justificând existen¡a subtipurilor receptoare. 2001).v. legarea de receptorii GABA-C cre¿te permeabilitatea pentru clor urmatå de cre¿terea cantitå¡ii de clor intracelular. Medicamentele anxiolitice ¿i hipnoinductoare pot ac¡iona ca agoni¿ti (benzodiazepinele) sau ca antagoni¿ti ai receptorilor GABA-BDZ.m. La nivelul receptorilor GABA-A existå mai multe categorii de receptori BDZ: – tipul I. Blocarea receptorilor GABA-B (canale ionice pentru calciu) are urmåtoarele efecte clinice: sedare. Proprietå¡ile lipofilice ¿i hidrofilice ale substan¡elor influen¡eazå debutul ¿i durata ac¡iunii lor prin influen¡area . Efectele clinice ale benzodiazepinelor Principalele ac¡iuni farmacodinamice ale benzodiazepinelor sunt urmåtoarele: anxioliticå. sau i. Existå compu¿i psihoactivi endogeni care se leagå specific de receptorii GABA-A BDZ. timoreglator (clonazepamul). Flumazenilul este singura benzodiazepinå prezentatå de noi care ac¡ioneazå prin antagonizarea receptorilor GABA-BDZ. BDZ se leagå de receptorii GABA-BDZ ¿i induc modificårile asupra canalului de clor. BDZ scad necesarul de GABA la nivelul sinapsei. dar numai în prezen¡a GABA.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 283 Similar. ataxie. miorelaxantå ¿i anticonvulsivantå. 6. Unele benzodiazepine mai prezintå ¿i alte efecte: efect antidepresiv (alprazolamul). hiperpolarizarea neuronalå ¿i scåderea excitabilitå¡ii.4. – tipul II.2.

. Gheorghe M. .D. necesar în situa¡iile în care se dore¿te anxioliza rapidå sau inducerea stårii de somn. distribu¡iei în ¡esutul adipos ¿i traversårii barierei hemato-encefalice.. clonazepam. Clasificarea benzodiazepinelor în func¡ie de efectul sedativ (dupå Udri¿toiu T. unele benzodiazepine au o ratå de absorb¡ie rapidå: diazepam. Marinescu D.. Absorb¡ia. 2000) Substan¡a Midazolam Triazolam Alprazolam Bromazepam Estazolam Halazepam Lorazepam Oxazepam Temazepam Clordiazepoxid Clonazepam Clorazepat Diazepam Flurazepam Ketazolan Nitrazepam Prazepam Quazepam Zolpidem Zaleplon Anxiolitic + + + ++ + ++ +++ ++ + +++ ++ +++ + ++ + ++ + Sedativ/hipnotic +++ +++ + +++ + + +++ + ++ +++ +++ +++ +++ +++ Efectul Anti-convulsivant + + + ++ + + ++ +++ +++ + Miorelaxant +++ + Tabelul 6.2... diazepamul are absorb¡ia cea mai rapidå. midazolam. În cazul administrårii orale. Majoritatea benzodiazepinelor sunt absorbite complet din tractul gastrointestinal.3. dupå administrarea oralå. 2000) BDZ cu efect sedativ slab BDZ cu efect sedativ mediu Bromazepam Tamazepam Clordiazepoxid Clobazam Cloxazolam Diazepam Ketazolam Medazepam Oxazepam Alprazolam Prazepam Clotiazepin Clorazepat Lorazepam Midazolam BDZ cu efect sedativ puternic (dependent de dozå) = high potent BDZ absorb¡iei..D.284 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 6. Efectele benzodiazepinelor (adaptat dupå Udri¿toiu T. cu timpul cel mai scurt pânå la instalarea efectelor clinice. Marinescu D. Gheorghe M. Astfel.

Existå unele benzodiazepine care au o ratå de absorb¡ie lentå: oxazepam. difuzeazå foarte rapid dupå administrarea i.v.6 ¿i 1 ore. triazolam. iar efectul apare în câteva minute. zaleplon. Este indicat în stårile de agita¡ie psihomotorie. dar persistå o perioadå mai îndelungatå. Zolpidemul ¿i zaleplonul ating concentra¡ia plasmaticå maximå dupå 1. estazolam. consecutiv. praxepam sunt transformate prin oxidare în metaboli¡i activi sub ac¡iunea enzimelor citocromului P 450 3A3/4 . Similar.m. efectul se instaleazå mai lent. clordiazepoxid. clordiazepoxidul ac¡ioneazå prin combina¡ia clordiazepoxidului cu metaboli¡ii: . halazepam. cu atât concentra¡ia plasmaticå maximå ¿i. efectele clinice se ating mai târziu. Aceste benzodiazepine ac¡ioneazå prin intermediul metaboli¡ilor sau printr-o combina¡ie a substan¡ei cu principalii ei metaboli¡i ob¡inu¡i în urma oxidårii: diazepamul ac¡ioneazå prin combina¡ia diazepamului cu metaboli¡ii – desmethyldiazepam ¿i methyloxazepam. zolpidem. temazepam. dependentå de liposolubilitate ¿i pH. Lorazepamul ¿i midazolamul se absorb rapid dupå administrarea im. motiv pentru care T½ al acestora este lung. clordiazepoxid. în 15-30 minute dupå administrarea i. Alprazolamul atinge concentra¡ia plasmaticå maximå în 1-2 ore. Urmåtoarele benzodiazepine: diazepam. Lorazepamul are lipofilie moderatå. quazepam. Timpul în care se atinge concentra¡ia plasmaticå maximå depinde de rata absorb¡iei. Metabolizarea benzodiazepinelor se face la nivel hepatic unde sunt transformate în metaboli¡i activi sau inactivi. clorazepat.. halazepam. prazepam. Clordiazepoxidul atinge concentra¡ia plasmaticå maximå în 2-4 ore dupå administrarea oralå. clorazepat. ¿i în 3-30 minute dupå administrarea i. Diazepamul este o substan¡å foarte lipofilå. Cu cât timpul de absorb¡ie este mai lung.v. lorazepam. este în 30 minute. Benzodiazepinele au capacitate ridicatå de a traversa BHE prin difuziune pasivå.m. Altele au o ratå de absorb¡ie intermediarå: alprazolam. Debutul efectului midazolamului dupå administrarea i. Absorb¡ia oralå a zolpidemului ¿i zaleplonului poate fi întârziatå de administrarea concomitentå cu alimentele. Clonazepamul atinge concentra¡ia plasmaticå maximå în 1-2 ore. Oxidarea este un proces consumator de timp.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 285 flurazepam.

au fenomene mai pu¡in severe ale sindromului de abstinen¡å. Eliminarea se face în principal prin urinå: alprazolam.286 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI desmethylclordiazepoxid ¿i demoxepam. Alprazolamul ¿i triazolamul sunt metaboliza¡i prin oxidare ¿i transforma¡i în metaboli¡i activi. T½ al acestor benzodiazepine este mai redus. Se administreazå în 1. Dar medicamentul se poate acumula ¿i pot apårea fenomene psihomotorii ¿i sedare în timpul zilei. lorazepamul. clorazepatul. prazepamul. halazepamul. Benzodiazepinele cu timp scurt de înjumåtå¡ire nu se acumuleazå ¿i nu produc sedare în timpul zilei. mai mic de 5h. La pacien¡ii cu afectare renalå sau hepaticå este necesarå ajustarea dozelor. . au varia¡ii mici ale concentra¡iei sangvine. estazolamul. clonazepam. oxazepamul. Ele se pot administra într-o singurå prizå. Legarea de proteinele plasmatice a alprazolamului este de 80%. Lorazepamul. temazepamul au timpul de înjumåtå¡ire cuprins între 8 ¿i 30 ore. Zolpidemul ¿i zaleplonul sunt metaboliza¡i rapid ¿i sunt transforma¡i în metaboli¡i inactivi.2 prize zilnice. quazepamul. Se administreazå în 2-3 prize zilnice. Clorazepatul. clonazepamul ¿i temazepamul sunt transformate prin conjugare directå în metaboli¡i inactivi. Datoritå timpului mai redus cerut de procesul de conjugare. Midazolamul ¿i triazolamul au un timp ultrascurt de înjumåtå¡ire. Diazepamul. având duratå lungå de ac¡iune. Alprazolamul are un timp scurt de înjumåtå¡ire de 10-15h. clonazepamul. halazepamul ¿i prazepamul ac¡ioneazå metabolitul: desmethyldiazepam. dar au fenomene mai severe ale sindromului de abstinen¡å. Timpul de înjumåtå¡ire influen¡eazå durata de ac¡iune. flurazepamul. Zolpidemul ¿i zaleplonul au timpul de înjumåtå¡ire de 2. clordiazepoxidul. Bromazepamul. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru se atinge într-un interval egal cu de 5 ori timpul de înjumåtå¡ire. Benzodiazepinele cu timpul de înjumåtå¡ire lung se pot administra într-o singurå prizå. clordiazepoxid. oxazepamul.6 ore respectiv 1 orå. nitrazepamul au timpul de înjumåtå¡ire plasmatic cuprins între 30 ¿i 100 ore. Alprazolamul atinge concentra¡ia de echilibru în 7 zile.

Pe lângå acestea pe lista recomandårilor au intrat ¿i alte tulburåri. 1987.4. episod maniacal.4. 6.H. Kanto et al.. Tulburare evitantå (Simeon ¿i Ferguson. cita¡i de Green W.. . Diazepamul a fost studiat din perspectivå farmacocineticå developmentalå. 1985. • Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie: Buspirona este citatå ca fiind eficientå în Tulburarea de . Benzodiazepinele care nu sunt metabolizate direct de enzimele microzomale hepatice înainte de conjugare nu prezintå aceste diferen¡e legate de vârstå. 1996) când apar în urmåtoarele tulburåri: Întârziere mintalå.. 1985... 1980. • Pentru tratarea impulsivitå¡ii. Treptat. 1996). Rappaport et al. indica¡iile s-au extins ajungând så cuprindå ¿i tulburårile anxioase.1978. episod psihotic (lorazepam. vârsta de la care se pot prescrie benzodiazepine la copii ¿i adolescen¡i a scåzut o datå cu acumularea experien¡ei clinice. Atacuri de panicå (Pfefferbaum et al. • Tulburarea de stres post traumatic. Insomnie (Glick et al.H. Anxietate de separare (Klein et al. De asemenea. midazolam i.H.A. • Tulburåri de somn: Pavor nocturn. care sunt principalele tulburåri ale copilului. a aråtat ca diazepamul este metabolizat mai rapid la copii în compara¡ie cu adul¡ii. Automatism ambulator nocturn/Somnambulism.A. 1996).¿i heteroagresivitå¡ii. Tulburare supraanxioaså. 1978 (citat de Clein P ¿i Riddle M. . dar ¿i alte condi¡ii patologice care sunt men¡ionate în continuare. pavorul nocturn ¿i automatismul ambulator nocturn. • Tulburarea obsesiv-compulsivå. 1996).). agita¡iei severe (Simeon ¿i Ferguson. 1978).D. Schimbårile dependente de vârstå ale enzimelor microzomale hepatice sunt cea mai probabilå explica¡ie a acestor diferen¡e. Indica¡iile benzodiazepinelor la copil ¿i adolescent Pânå nu demult. 1971. auto. 1978 citat de Clein P ¿i Riddle M. • Tulburåri anxioase: Fobia ¿colarå.m. benzodiazepinele erau utilizate în psihofarmacologia copilului ¿i adolescentului doar pentru tratarea tulburårilor legate de somn. Simeon. 1996. 1992). Studiile men¡ionate au fost citate de Green W. Rappaport et al. Timpul de înjumåtå¡ire plasmaticå este mai rapid la copii: 17 ore ¿i la nou nåscu¡i: 17 ore în compara¡ie cu adul¡ii: 24 ore (Morselii et al. cita¡i de Green W.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 287 La copii ¿i adolescen¡i.D. 1987).). Fobia socialå (Simeon ¿i Ferguson.

de obicei seara. Dacå este necesar.4.25-0. necesitatea continuårii tratamentului trebuie periodic reevaluatå. . 6. risc care cre¿te o datå cu prelungirea tratamentului.6. • boalå obstructivå cronicå pulmonarå. 1991 cita¡i de Green W.. • glaucom acut cu unghi îngust.288 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI stres posttraumatic comorbidå cu tulburare de conduitå (Ratey et al. dozele se cresc treptat cu câte 0. • Tratamentul Sindromului de abstinen¡å la alcool. dozele de alprazolam recomandate sunt de 0. Utilizarea clinicå a benzodiazepinelor la copii ¿i adolescen¡i Dozele de benzodiazepine diferå în func¡ie de tulburarea care este tratatå precum ¿i de severitatea simptomelor. ALPRAZOLAM La copii ¿i adolescen¡i. • afectare severå a func¡iei respiratorii. Se ini¡iazå tratamentul cu o dozå de 0. • miastenia gravis. agita¡ie. 1991 ¿i Quaison et al. 6.5. datoritå riscului de apari¡ie a fenomenelor de toleran¡å. • istoric de abuz de substan¡e. droguri. • Akatisia post-neurolepticå. tensiune.5 mg. Modul de administrare este în 2-3 prize pe zi. dependen¡å ¿i sindromului de abstinen¡å.25-4 mg/zi. Dupå ob¡inerea efectului terapeutic.4. • porfirie. • Ståri psihice caracterizate prin anxietate. dupå care se scad treptat. • afectare hepaticå severå. la intervale de 2-7 zile pânå la doza optimå cu efect asupra simptomatologiei. • afectare renalå severå. Se cresc ini¡ial dozele de searå.25 mg. Nu se recomandå prelungirea tratamentului mai mult de 4-6 såptåmâni. 1996).H. • glaucom acut cu unghi îngust. • accident vascular cerebral acut. Contraindica¡iile benzodiazepinelor Contraindica¡iile benzodiazepinelor sunt: • hipersensibilitate la benzodiazepine.

1992 cita¡i de Green W. se administreazå ini¡ial 50-100 mg i.003-0.075 mg/kgc/zi.05 mg/kgc/zi.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 289 Întreruperea tratamentului se face cu reducerea gradatå a dozelor. sau i.01-0. Dacå este necesar. Dozele administrate au fost de 0. La copiii mari. cu 25% din dozå pe såptåmânå. DIAZEPAM La copii ¿i adolescen¡i.5 mg. (Simeon ¿i Ferguson. în caz de anxietate acutå.. adicå 0. La nou nåscu¡i ¿i copii mai mici de 10 ani ¿i sub 30 kg. Dacå este necesar. Se ini¡iazå terapia cu 10 mg pe zi în doze divizate. Se poate cre¿te la nevoie pânå la 30 mg pe zi divizate în 2-3 doze.m. Se poate cre¿te cu pruden¡å pânå la 0.m. 1985.. sub forma a 3 doze pe zi.v. Modul de administrare este în 3-4 prize pe zi. 5 mg sau 10 mg de 3-4 ori pe zi. Klein ¿i Last. 1989.03 mg/kgc/zi pânå la un maximum de 0.25-3 mg/zi.. Modul de administrare este în 3-4 prize pe zi. se administreazå 0. 2-20 mg care se pot repeta dupå 3-4 ore.H. 1987. oral se administreazå 2 mg. sau i.1-0.m. La copiii mici. la intervale de 3 zile. Parenteral. Studiile citate în literaturå au administrat alprazolamul la copii ¿i adolescen¡i (cu vârste cuprinse între 7 ¿i 18 ani) pe perioade pe 4-6 såptåmâni. se pot administra lent.v. I.0. sau i.v. care . 1996) CLORAZEPAM La copii ¿i adolescen¡i. Modul de administrare este în 3 prize pe zi. cu multå pruden¡å.250. dozele se cresc treptat cu câte 0.1. de repetå 25-50 mg de 3-4 ori pe zi. dozele de diazepam recomandate sunt de 1-10 mg/zi. se administreazå ini¡ial 50-100 mg i. se ini¡iazå tratamentul cu o dozå de 0. pânå când se atinge doza de între¡inere de 0.25 mg o datå.2 mg/kg/zi. Se repetå la nevoie dupå 15-30 minute. Pfefferbaum et al.5 mg/kgc/zi. dozele recomandate sunt de 0. Pentru fobie acutå sau reac¡ie de panicå. dozele orale recomandate sunt de 10-30-100 mg/zi. oral se administreazå 1-2 mg de 1-2 ori pe zi.m. Simeon. I.375-6 mg/zi. CLORDIAZEPOXID La copii ¿i adolescen¡i.

Benzodiazepinele trebuie administrate cu precau¡ie la persoanele cu boalå obstructivå cronicå pulmonarå. care este par¡ial legatå de dozå ¿i care poate fi reduså prin scåderea dozei. Administrarea benzodiazepinelor pentru insomnie se poate înso¡i de apari¡ia unei stårii de somnolen¡å în timpul zilei urmåtoare.m.m. reprezentatå de episoade de lipså de control marcatå ¿i dezinhibi¡ie: excita¡ie.5-5 mg seara. sau i. co¿maruri.7. cre¿terea anxietå¡ii. la copii ¿i adolescen¡i a fost raportatå apari¡ia unei reac¡ii paradoxale. Alte efecte care se pot asocia cu consumul de benzodiazepine la copil ¿i adolescent sunt fatigabilitatea. Urmåtoarele benzodiazepine sunt folosite la copil ¿i adolescent cu rol de hipnoinductor: • Flurazepam 15-30 mg seara.4. 6. confuzia progresivå pânå la coma care poate apårea la dozele mari. insomnie. Trebuie cunoscut riscul de apari¡ie a afectårii coordonårii motorii care poate apårea în timpul tratamentului cu benzodiazepine. Cel mai frecvent efect advers care poate apårea este sedarea. A fost descriså apari¡ia unei cre¿teri paradoxale a agresivitå¡ii la persoanele cu leziuni cerebrale preexistente care sunt tratate cu benzodiazepine. • Zolpidem: 5-10 mg seara. • Nitrazepam: 2. Benzodiazepinele pot produce rar deficite cognitive u¿oare care pot afecta performan¡a academicå. ataxia. cårora . benzodiazepinele au un profil relativ favorabil al efectelor adverse. sau i. Rar.v. Pentru agita¡ia psihoticå acutå. se administreazå ini¡ial 50-100 mg i. halucina¡ii. vertijul.75 mg seara. de midazolam poate apårea amnezie anterogradå de scurtå duratå (pacientul nu î¿i aminte¿te evenimentele care s-au produs în timpul efectului maxim al preparatului).290 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI se repetå în 4-6 ore dacå este necesar. Dupå administrarea i. Coma hepaticå a fost descriså la persoanele cu afectare hepaticå cårora li s-au recomandat benzodiazepine mai ales repetat sau în doze mari. Efectele secundare ale benzodiazepinelor În compara¡ie cu alte clase de substan¡e psihotrope. • Zopiclon: 3. agresiune ¿i ostilitate marcatå.v.

perioade îndelungate de timp. vorbire neclarå. dependen¡å ¿i sindromul de abstinen¡å Administrarea repetatå a benzodiazepinelor duce la adaptarea receptorilor postsinaptici cu apari¡ia fenomenului de toleran¡å. care necesitå cre¿terea dozelor pentru a ob¡ine efectul anxiolitic. iritabilitate. alteråri ale percep¡iei mediului înconjuråtor. ¿i cu riscul de apari¡ie a fenomenului de dependen¡å. 2002) sunt: . depersonalizare. Oprirea bruscå a administrårii benzodiazepinelor cu timp de înjumåtå¡ire scurt poate determina apari¡ia simptomelor severe ale sindromului de abstinen¡å. Benzodiazepinele au risc scåzut de a determina apari¡ia fenomenelor de toleran¡å. pânå la simptome severe: depresie. 1-2 såptåmâni. ataxie. spasme sau dureri musculare. tremor. de rata cu care a fost întreruptå administrarea. ¿i Hommer D. luminå. obosealå. hiporeflexie. insomnie. dispnee. Apari¡ia reac¡iilor alergice la tratamentul cu benzodiazepine este rarå. fiind descriså apari¡ia de rash maculopapular ¿i prurit generalizat. Fenomenele de toleran¡å.P anxietate. delir. 1988 cita¡i de Kaplan ¿i Sadock. astfel cå decesul a fost raportat rar în urma ingestiei doar a acestor substan¡e. Cele mai multe decese au fost concomitente consumului de benzodiazepine asociat cu alcool sau antidepresive triciclice. percep¡ie anormalå sau senza¡ie de mi¿care. deci poten¡ial toxicomanic. ame¡eli. dependen¡å sau sindrom de abstinen¡å când sunt administrate perioade scurte. Apari¡ia sindromului de abstinen¡å depinde de durata terapiei. Alprazolamul poate stimula apetitul cu cre¿terea în greutate. de doza administratå. percep¡ie senzorialå crescutå (miros. benzodiazepinele au limite de siguran¡å largi. Dar existå persoane la care s-a semnalat cre¿terea anxietå¡ii a doua zi dupå o singurå dozå de benzodiazepine. sim¡ tactil)..ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 291 le pot provoca depresie respiratorie cu alteråri semnificative clinic ale respira¡iei pânå la apnee. Instalarea sindromului de abstinen¡å poate apårea dupå 1-2 såptåmâni în cazul benzodiazepinelor cu timp . Simptomele intoxica¡iei cu benzodiazepine sunt: confuzie. dificultå¡i de concentrare. Sindromul de abstinen¡å se dezvoltå la persoanele care au primit doze mari de benzodiazepine. sudora¡ie. Simptomele sindromului de abstinen¡å (dupå Roy-Byrne P . cefalee. de timpul de înjumåtå¡ire al benzodiazepinei. somnolen¡å. Din fericire. convulsii. gust.

..292 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI de înjumåtå¡ire lung. Mecanismele farmacodinamice ale buspironei Buspirona este o azospirodecandionå.). neuroleptice.1. de aceea este necesarå oprirea lentå a medicamentului. dizartrie Cre¿te concentra¡ia plasmaticå zalepon Cresc concentra¡ia plasmaticå alprazolam. triazolam.5. antihistaminice Clozapinå Cimetidina. Kaplan ¿i Sadock. Asocierea nefazodonå-alprazolam necesitå reducerea dozei cu 50% Scade concentra¡ia plasmaticå alprazolam Cresc metabolizarea benzodiazepinelor ¿i le scad concentra¡ia plasmaticå Cresc metabolismul zaleponului Cresc concentra¡iile plasmatice fenitoinå. antidepresive triciclice si tetraciclice. depresie respiratorie Delir Cresc concentra¡iile plasmatice diazepam. cu un ritm de 25% pe såptåmânå. Asocierea nefazodonå-triazolam necesitå reducerea dozei cu 75%. antipsihotice Cimetidina Nefazodona. contraceptivele orale Efectul Sedare. Întreruperea tratamentului cu alprazolam poate determina rapid instalarea unui sindrom de abstinen¡å sever. fenitoina. izoniazida. disulfiram. prazepam.. alcool. litiu. 6. prazepam. Buspirona 6.5. 6. carbamazepina. flurazepam. Marinescu D. estrogenii. fluvoxamina Carbamazepina Antiacidele.D. Interac¡iunile medicamentoase ale benzodiazepinelor Datele referitoare la interac¡iunile benzodiazepinelor cu alte medicamente provin din studiile efectuate la adult. digoxin Clonazepam. clordiazepoxid.4.4. Gheorghe M. clorazepat. halazepam Ataxie. 2000. Tabelul 6. alimentele. nicotina Rifampicina. 2002) Substan¡a Deprimante SNC: barbiturice. Interac¡iunile medicamentoase ale benzodiazepinelor (adaptat dupå Udri¿toiu T. Vom prezenta interac¡iunile benzodiazepinelor atât cu medicamentele psihotrope cât ¿i cu alte medicamente (tabelul 6.8.4. opioide. fenobarbitalul Benzodiazepinele .

5. . ac¡iune care este asociatå cu efectele sale antiagresiune ¿i cu cele anxiolitice. buspirona are efecte sedative mai reduse decât benzodiazepinele. Se pare cå buspirona prezintå poten¡ial de abuz scåzut chiar la persoanele cu risc crescut fa¡å de dependen¡a de droguri. Absorb¡ia buspironei din tractul gastrointestinal este rapidå. La pacien¡ii cu afectare renalå sau hepaticå este necesarå ajustarea dozelor. Mecanismele farmacocinetice ale buspironei Administrarea buspironei se face pe cale oralå. astfel cå în acest moment se cunoa¿te cå efectul anxiolitic al buspironei nu se explicå prin ac¡iunea ei asupra acestui complex receptor. 6. Buspirona este transformatå prin oxidare în câ¡iva deriva¡i hidroxila¡i ¿i într-un metabolit activ: 1-pirimidinilpiperazina. Alimentele nu interferå absorb¡ia. care au efect anxiolitic imediat. Administrarea buspironei nu s-a asociat cu apari¡ia simptomelor sindromului de întrerupere.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 293 Mecanismul de ac¡iune al buspironei nu este complet elucidat încå. Buspirona ac¡ionezå ca agonist asupra receptorilor 5HT1A. Metabolizarea buspironei se face intens la primul pasaj hepatic. buspirona are afinitate pentru receptorii dopaminergici D2 la nivelul cårora ac¡ioneazå atât ca agonist cât ¿i ca antagonist. buspirona influen¡eazå transmisia serotoninergicå ¿i dopaminergicå cerebralå. Timpul de înjumåtå¡ire este de 2-11 ore. Buspirona nu se leagå de complexul receptor GABA. Prin ac¡iunea asupra acestor receptori. Spre deosebire de benzodiazepine.benzodiazepinic. buspirona necesitå un timp de 1-2 såptåmâni pentru dezvoltarea efectului såu anxiolitic. Concentra¡ia plasmaticå maximå se atinge în 40-90 minute dupå administrarea oralå. Legarea de proteinele plasmatice este de 95%. La doze terapeutice. Eliminarea se face prin urinå 60% ¿i prin fecale 40%.2. Buspirona se administreazå sub forma a 3 doze zilnice. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru se atinge în câteva zile. De asemenea.

1991 cita¡i de Green W. Utilizarea clinicå a buspironei la copii ¿i adolescen¡i Doze: 15-60 mg/zi.6.H. 1996). Ratey et al. agita¡ie. Dozele administrate au fost de 5-15 mg/zi.H. 1989.H. 1996). La adolescen¡i.5. 1989 cita¡i de Green W. cu câte 5 mg. dozele se cresc treptat cu câte 5 mg. sunt cefalee. 6.5. • afectare renalå severå. Contraindica¡iile buspironei • hipersensibilitate la buspironå.¿i hetero. grea¡å. • afectare hepaticå severå.5-5 mg de 2-3 ori. insomnie. Efectele adverse ale buspironei Efectele adverse raportate în urma tratamentului cu buspironå. Buspirona nu se asociazå cu sedare.5.H. • Ståri psihice caracterizate prin anxietate.5. 1988 citat de Green W. Tratamentul de ini¡iere: se începe cu 5 mg/3 ori pe zi. . Modul de administrare este în 3 prize pe zi. 1989 cita¡i de Green W. ame¡eli. dozele de buspironå recomandate sunt de 5-30 mg/zi. tensiune. 1996). • Pentru tratarea auto. 1989. se cre¿te doza treptat.. 1991.H.294 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 6. 1988. 1991 ¿i Quaison et al. 6. Realmuto et al. Dacå este necesar.agresivitå¡ii la pacien¡ii cu întârziere mintalå sau boli organice cerebrale sau leziuni traumatice (Ratey et al.4.. 1996).. Tulburare supraanxioaså (Kranzer.5. 1996). îndeosebi la adult. Studiile citate în literaturå au administrat buspirona la copii ¿i adolescen¡i (cu vârste cuprinse între 8 ¿i 18 ani) pe perioade pe 4 såptåmâni. Se ini¡iazå tratamentul cu o dozå de 2. Indica¡iile buspironei la copil ¿i adolescent • Tulburåri anxioase: Fobia ¿colarå. • Tulburarea de Stres Post Traumatic. • Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie: Buspirona este citatå ca fiind eficientå în Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie comorbidå cu tulburare de conduitå (Ratey et al.. (Kranzer.3. 1991 cita¡i de Green W. Dacå este necesar.. la intervale de 2-4 zile pânå la doza ¡intå de 15-60 mg/zi. • Comportamentul hiperkinetic la pacien¡ii cu Tulburare Autistå (Realmuto et al. 6. la intervale de 2-4 zile pânå la doza ¡intå de 5-30 mg/zi.

5.5.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 295 6. Interac¡iunile medicamentoase ale buspironei Tratamentul anxiolitic la copil ¿i adolescent: datele referitoare la interac¡iunile buspironei cu alte medicamente provin din studiile efectuate la adult.7. eritromicinå. itraconazol Buspironå ¿i haloperidol Buspironå ¿i IMAO Efectul Cresc concentra¡ia plasmaticå a buspironei Cre¿te concentra¡ia plasmaticå a haloperidolului Nu se administreazå împreunå . Interac¡iunile medicamentoase ale buspironei (dupå Kaplan ¿i Sadock. 2002) Substan¡a Nefazodonå. Tabelul 6.

principalul cercetåtor care a studiat piracetamul ¿i cercetåtorul coordonator al UCB.7 MEDICAMENTELE NEUROTROFICE LA COPIL ªI ADOLESCENT 7. Piracetamul Piracetamul este un derivat al acidului gamaaminobutiric (Stroescu V et al. • facilitarea fluxului de informa¡ie interemisferic. Clasificarea neurotroficelor În realizarea acestei clasificåri am folosit informa¡ii din articolele ¿i monografiile ce pot fi consultate pe site-urile internet precum ¿i monografiile substan¡elor neurotrofice oferite de firmele producåtoare sau publicate în Agenda Medicalå (tabelul 7. 7.3. 7. Mecanismele farmacodinamice ale piracetamului Piracetamul faciliteazå transferul interemisferic de informa¡ie. ca ¿i sporirea rezisten¡ei comportamentelor învå¡ate la diver¿ii agen¡i care au tendin¡a de a le perturba.E. Defini¡ie Conceptul ¿i defini¡ia medicamentelor nootrope au fost propuse pentru prima datå în 1972 de C. 1999).3. 7.1. a achizi¡iilor de învå¡are.1. • sporirea par¡ialå a rezisten¡ei generale a creierului.2. cre¿te eficien¡a sistemelor colinergice ¿i catecolaminergice din creier. produce modificåri metabolice: dimi- . cel pu¡in în anumite condi¡ii. • absen¡a efectelor secundare negative comune ale medicamentelor psihotrope (Giurgea and Salama 1977). ¿i în mod special a rezisten¡ei la injuriile fizice ¿i chimice.1. Giurgea. . firma belgianå care a lansat piracetamul. Principalele tråsåturi care definesc un medicament neurotrofic sunt: • sporirea. • cre¿terea eficacitå¡ii mecanismelor de control corticosubcorticale.).

Oxybral SR Parenteral: f. Ginseng Solu¡ie buvabilå: 40mg/ml Parenteral: f 1. N-PiraceOral: Cp 400. Pyramen. 5 . Piracetam. Clasificarea neurotroficelor Preparate plante Mod de prezentare/ cåi de administrare Nootropil.050g/2ml 0. Enerbol.250g chloride. Stamin Parenteral: f. Encephabol. Oral: cp 10mg cp 30 mg Oxybral. 10mg/ml Piridoxine.. Copii ¿i adolescen¡i 1 f/ zi Adul¡i: 1-2 f/ zi ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 7.1. Oral: cp100mg Encephabol forte Vincamina. Piridoxine HidroOral: cp 0. Bilobil. 10 såpt. sirop flacon de 200mg Bacopa monnieri 216mg Centella asiatica 70mg Withania somnifera 52mg Evolvulus alsinoides 52mg Nordostachys jatamansi 52 mg Valeriana wallichii 50mg Embelia ribes 50mg Prunus amygdalus 50mg Copii ¿i adolescen¡i 2cp / zi Nou-nåscu¡i: 1 linguri¡å /zi Copii: 2 linguri¡e /zi Adul¡i: 4 cp/zi 297 . 800mg tam. Bedoxin Parenteral: f. 1mg/ 5ml Piritinol. Vitamina B6. Ginkr fort.Denumirea comunå interna¡ionalå Piracetam Mod de administrare Copii ¿i adolescen¡i: 1200 mg/ zi Adul¡i: 2400 mg/zi Denumirea comercialå Piritinol Copii ¿i adolescen¡i 50-300 mg/zi Adul¡i: 600 mg/zi Copii ¿i adolescen¡i 30 mg/zi Adul¡i: 10-60-80 mg/zi Copii ¿i adolescen¡i 20-50mg/zi Adul¡i: 50-250 mg/zi Vincamina Piridoxina Ginkgo Biloba EGb761 Aminoacizi esen¡iali Aminoacizi esen¡iali +Hidroxicobalamina Copii ¿i adolescen¡i: 40 mg/zi Adul¡i: 120 mg/zi Copii ¿i adolescen¡i: 1f/såpt.250g/5ml Tanakan. Piracebral. 0. Oral: cp 40mg Tebokan fort. 10 ml Cerebrolisyn Tonotil-N Oral: f 10ml Solu¡ia din fiolå: l-fosfotreonina 20mg l-glutamina 75 mg hidroxicobalamina 500mg Pulberea de sub capac: l-fosfoserina 60mg l-arginina HCl 150mg Mentat Oral: cp.

Sirop flacon 100-200 ml Picåturi flacon 60-120 ml ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 7.5ml) linguri¡å de 3-4 ori pe zi Copii 1-6 luni: 1 linguri¡å (5ml) de 3-4 ori pe zi Copii 6-12 luni: 2 linguri¡e (10ml) de 3-4 ori pe zi Copii 2 ani: 2-3 linguri¡e(10-15ml) de 3-4 ori pe zi Picåturi: Nou-nåscut: 5-10 pic. de 3-4 ori pe zi Copii 1-6 luni: 10-20 picåturi de 3-4 ori pe zi . (continuare) Bonnisan Oral: sirop flacon de 120ml Picåturi : flacon de 30ml Tablete: Copii: 1-2 tb.5 linguri¡å (7. de 3-4 ori pe zi Adul¡i: 2-3 tb.298 Liv 52 Acorus calamus 42mgh Tinospora cordifolia 36mg Terminalia chebula 36mg Emblica oficinalis 36 mg Oroxylum indicum 32mg Celastrs paniculatus 32 mg Orchis mascula 18mg Macuna pruriens 18 mg Elletaria cardamomum 18 mg Terminalia arjuna 18mg Foeniculum vulgare 18mg Ipomoea digitata 18mg Zingiber officinale14mg Terminalia bellirica 14mg Myristica fragrans 14mg Syzygium aromaticum 10mg Oral Tb.5ml) de 2 ori pe zi Adul¡i: 1.5ml)de 2 ori pe zi Picåturi: Nou-nåscu¡i: 5-10 pic. de 3-4 ori pe zi Sirop: Copii: 1/2 linguri¡å (2.1. de 3 ori pe zi copii: 10-20 picåturi de 3 ori pe zi Sirop: Nou-nåscut: 1/4-1/2 (1.25-2.

100mg Oral: cp 400mg Parenteral f. (continuare) One a day multivitamine Baby. Oral Dj. acid ascorbic 200mg Granule 100g: lecitinå vegetalå 10g. polen de albine 50g. de 2 ori pe zi Sirop 1 linguri¡å (5 ml) de 1-2-3 ori pe zi Capsule: 1cp/zi Copii ¿i adolescen¡i: 1-3 lingurite /zi Adul¡i: 3 linguri¡e /zi 3-6 tb/zi Ascolecitin forte Meclosulfonat Oral: dj. Adul¡i: 3-9 dj/zi 1-3 cp/zi 1 fiolå / zi Copii ¿i adolescen¡i :3-6 cp/zi Adul¡i: 6-12 cp/ zi Meclofenoxat Meclofenoxat Ginseng ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Multivitamine Oral cp. Ginseng tonic Ginsavit. Vitagins V2Plus Multirovital Oral Cp. diminea¡a Adul¡i: 3 linguri¡e/zi Tablete 1-2 tb.1. Ginseng. 50mg ginseng Oral Tb. Oral cp. de 4ml 250 mg/ml Oral: cp 100 mg Romener Gliatin Gliatin 1000 Copii ¿i adolescen¡i: 2-6 dj/zi Adul¡i: 3-9 dj/zi Copii ¿i adolescen¡i :2-6 dj/zi.5 3 tb /zi Copii: 1-2 linguri¡e. 5. Junior One tablet daily One tablet daily+ Fe 299 . 40mg ginseng Oral Cp. miere albine 15g Meclosulfonat Colina glicerofosfat Oral: dj.Geriforte Oral Tb. Multivitamine Multivitamins 'Peoples choice' 1-3 cp/zi 1-2 cp/zi Copii sub 12 ani: 1/2 tb /zi Adolescen¡i ¿i adul¡i: 1 tb /zi Copii peste 4 ani: 1cp /zi Adul¡i: 1-2 cp /zi Copii 1cp masticabil /zi Adul¡i: 1 cp/zi 1-2 dj/zi 1dj/zi Tabelul 7. 100mg Lecitinå +vitamina D Polenolecitin Romener Oral: cp 600mg Granule 20% Tb.3g: lecitina pulbere 250mg acid ascorbic 100mg lecitinå pulbere 500mg. Oral Dj. Sirop 200ml Lecitinå Lecithin Lecitinå Ascolecitin 1.

/zi Copii peste 6 såptåmâni: 2 linguri¡e(10ml)/zi 2-4 cp. Calciu lactic Vitamine+substan¡e Supradyn minerale ¿i oligoelemente Supral Multiminerale Vitamax Optical MagneB6 Pikovit Vi-daylin-M Upsavit multivitamins Vitamine+substan¡e Vitamax minerale ¿i oligoelemente Royal Jelly + altele Aslavital infantil Apilarnil prop. Adul¡i: 100-600mg /zi Copii: 1-3 dj/zi./zi Solu¡ie: copii ¿i sugari peste 1 an (10kg):1-3 f. Adul¡i: 1f 1-4/zi ./zi 300 Oral Tb. Oral cp. /zi Adul¡i: 1 tb.) Adul¡i: 8dj. Parenteral im F 2 ml gluconolactat de calciu ¿i magneziu 5% Oral Cp./zi 2-4 dj. Adul¡i: 4 cp/zi 1-2 cp/zi 1-2 cp/zi 1 cp/zi Oral cp. efervescente Oral dj. Oral Solu¡ie Oral cp. efervescente 200mg Oral Cp. Oral solu¡ie: f buvabile 1 cp/zi 1-2 cp de 3 ori/zi Drajeuri: Copii peste 6 ani (20kg): 10-30mg/ kgc/zi (4-6dj../zi 2-4 dj.Oral cp.efervescente Oral Dj. Oral cp. Deanol-aceglutamat Risatarun Oral Cp.1/2 linguri¡e/zi Copii : 1-2 linguri¡e/zi Adul¡i: 2-3 linguri¡e/zi Copii 4-12 ani: 1/2 tb.. Oral Cp. efervescente Oral Cp. Calciu forte 500 Calciu granulat. solu¡ie buvabilå Copii peste 12 ani ¿i adul¡i: 1 cp/zi 1 cp/zi ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 7. efervescente./zi Copii: 100 mg/zi.600mg Oral dj./zi 1-2 F/zi Copii: 2-3 cp/zi.200. efervescente Oral Cp. Adul¡i: 3f/zi 1 cp. /zi. 100. cp. dj. Copii mici: 1/4 . (continuare) Viplex Sana-Sol Electovit Polivitaminizant S Vitamin B complex 9 vita Rovital C Vi-daylin Biovital Multi-tabs Multiminerale Polimineralizant S Gluconolactat de calciu si magneziu Calciu 200 Berocca calcium Berocca calciu ¿i magneziu Cal-C-vita Calciu forte. Oral Solu¡ie 2-4 cp.1. Adul¡i: 3-8dj/zi Copii 10-20 Kg: 1/2 f 1-2 /z. Oral cp. Oral Dj.

4. Contraindica¡iile piracetamului Contraindica¡ia administrårii piracetamului este reprezentatå de insuficien¡a renalå severå. 7. • tulburåri de comportament în epilepsie. 7. cre¿te rezisten¡a celulelor cerebrale la hipoxie. favorizeazå procesele mintale. Durata tratamentului este de 4-6 såptåmâni sau mai mult. • sechele post accidente vasculare cerebrale. în timpul sau dupå maså. influen¡eazå pozitiv conductibilitatea nervoaså. La pacien¡ii cu insuficien¡å renalå doza se reduce pânå la o jumåtate sau un sfert. Utilizarea clinicå a piracetamului la copil ¿i adolescent Copii ¿i adolescen¡i: 1200 mg/zi.3. favorizeazå arderea glucozei. având urmåtoarele ac¡iuni: protejeazå cortexul cerebral împotriva agresiunii/hipoxiei. • tulburåri de comportament.5. dupå interven¡ii chirurgicale craniene. Indica¡iile piracetamului la copil ¿i adolescent Indica¡iile piracetamului la copil ¿i adolescent sunt: • sechele psihoafective ale encefalopatiilor. pânå la câteva luni. dereglåri ale somnului reprezentate mai ales de insomnie.3. favorizeazå formarea de ATP ¿i activitatea G-6PD fårå cre¿terea producerii de lactat.3. Efectele secundare ale piracetamului În timpul tratamentului cu piracetam pot så aparå agita¡ie psihomotorie. în afec¡iunile cronice. Mod de administrare. sindroame posttraumatice. • întârziere mintalå. 7. În cazul prezen¡ei unei afec¡iuni hepatice cronice.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 301 nueazå consumul neuronal de oxigen. cre¿te concentra¡ia de ATP în neuroni. agresivitate.3. dar ¿i somnolen¡å. favorizeazå sinteza proteinelor cerebrale. în insuficien¡a renalå moderatå ¿i la pacien¡ii cu epilepsie se administreazå cu pruden¡å. • tulburåri de adaptare. Piracetamul ac¡ioneazå la nivelul sistemului nervos central ca agent nootropic. . amelioreazå procesele de învå¡are ¿i de memorizare. Se administreazå pe cale oralå în trei prize a câte 400 mg.2. excita¡ie sexualå. 7.3. cu mult lichid.

• tulburåri de adaptare. Indica¡iile piritinolului la copil ¿i adolescent Indica¡iile piritinolului la copil ¿i adolescent sunt: • întârziere mintalå.302 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI manifeståri depresive. • tulburåri hematologice. Favorizeazå trecerea glucozei prin bariera hematoencefalicå ¿i utilizarea ei de cåtre neuroni. ceea ce determinå supravegherea pacien¡ilor care primesc tratament anticonvulsivant. • miastenie. Contraindica¡iile utilizårii piritinolului Contraindica¡iile utilizårii piritinolului sunt: • alergie la piritinol. Piritinolul Piritinolul este un compus chimic înrudit cu piridoxina. cre¿tere în greutate. poate så aparå o scådere a pragului convulsivant. Foarte rar au fost semnalate ame¡eli.3. . reac¡ii alergice. vårsåturi.4. • tulburåri de comportament. cre¿terea apetitului.3. 7. Mecanismele farmacodinamice ale piritinolului Piritinolul este un protector al ¡esutului cerebral. diaree. 7. 7. hormonii tiroidieni. encefalite. tulburåri la nivelul tractului digestiv: hipersaliva¡ie. 7. În mod excep¡ional.2.1.4. • astenie psihicå.4. la pacien¡ii predispu¿i. neurolepticele (apari¡ia de manifeståri hiperkinetice excesive). • lupus eritematos diseminat. activator al metabolismului neuronal. poate atenua deficitul de memorie ¿i de aten¡ie ¿i concentrare. • insuficien¡å renalå.6. amelioreazå coordonarea psihomotorie. grea¡å. • dermatoze severe. intoxica¡ii. piridixinå. traumatism cerebral. penicilaminå. modificåri ale tensiunii arteriale. gastralgii. Interac¡iunile medicamentoase ale piracetamului Pot apårea la utilizarea piracetamului în asociere cu amfetaminele. 7. cre¿te rezisten¡a la oboseala psihicå.4. • insuficien¡å hepaticå. • sechele post accidente vasculare cerebrale. • nefropatii cu proteinurie ¿i hematurie.

Utilizarea clinicå a piritinolului la copil ¿i adolescent La copii ¿i adolescen¡i. miastenie. Piridoxina Piridoxina face parte din grupul vitaminelor B care se gåsesc în drojdia de bere ¿i în anumite vegetale.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 303 7. intoxica¡ii. timp de 15-20 zile. Vincamina 7. Utilizarea clinicå a piridoxinei la copil ¿i adolescent La copii ¿i adolescen¡i.4. Favorizeazå metabolismul cerebral prin cre¿terea degradårii oxidative a glucozei ¿i a utilizårii acesteia de cåtre celulele nervoase.4. 7.5.6. Implicarea în modificårile tisulare de la nivelul sistemului nervos explicå clasificarea piridoxinei în categoria substan¡elor neurotrofice. leucopenie. 7.1. agranulocitozå. 7. 7. anxietate. traumatism cerebral. Mod de administrare.5. 7. 7. erup¡ii buloase.5. dozele utilizate sunt de 20-50 mg/zi.4. polimiozitå.1.6. Se administreazå oral 25-100 mg de douå-trei ori pe zi. Mecanismele farmacodinamice ale vincaminei Vincamina cre¿te fluxul sangvin cerebral prin vasodilata¡ie selectivå a vaselor sangvine cerebrale.5. Efectele secundare Rareori a fost descriså apari¡ia urmåtoarelor efecte adverse: iritabilitate. Indica¡iile piridoxinei la copil ¿i adolescent Indica¡iile piridoxinei la copil ¿i adolescent sunt: • întârzierea mintalå. insomnie înso¡itå de apari¡ia de proteinurie. . encefalite.2. Mecanismele farmacodinamice ale piridoxinei Piridoxina joacå un rol important în metabolismul acizilor amina¡i ¿i al gråsimilor. dozele utilizate sunt de 50-300 mg/zi.5.3. afectåri hematologice: trombocitopenie. Piridoxina se administreazå per os sau parenteral (intramuscular sau intravenos). • sechele post accidente vasculare cerebrale. având astfel un rol important în schimbårile tisulare. timp de mai multe såptåmâni.

Utilizarea clinicå a vincaminei la copil ¿i adolescent La copii ¿i adolescen¡i. • afectare cardiacå: sechele de infarct miocardic. dozele utilizate sunt de 10-30 mg/zi.2. somnul. Scade ¿i egalizeazå rezisten¡ele hemodinamice ale patului vascular cerebral. se adminstreazå intramuscular 1-3 fiole pe zi. Måre¿te circula¡ia ¿i amelioreazå metabolismul cerebral. reglarea ¿i men¡inerea tuturor func¡iilor cerebrale. 7.6. • tulburåri de concentrare privind memoria. Mod de administrare.4. Contraindica¡iile administrårii vincaminei Contraindica¡iile administrårii vincaminei sunt: • tumori cerebrale cu hipertensiune intracranianå. insuficien¡å cardiacå. • simptome psihice/neurologice: afazia. • se administreazå cu pruden¡å la persoanele prezentând afec¡iuni hepatice sau convulsivante. comportamentul. • dupå accidente cerebrale acute: posttraumatic. • sechele ale traumatismelor cranio-cerebrale. fizice ¿i intelectuale sau ale altor func¡ii fiziologice.3. 7. bloc atrio-ventricular. Cre¿te fluxul sangvin cerebral.6. sechele postictus. aritmii. separate prin pauze de 10-15 zile. Prin toate aceste proprietå¡i se amelioreazå sau se refac circula¡ia ¿i func¡iile cerebrale. Favorizeazå transportul oxigenului în celula nervoaså. apoi se scade la 10 mg pe zi. Parenteral. Amelioreazå ¿i normalizeazå microcircula¡ia cerebralå. vorbirea.6. tulburåri electrocardiografice de repolarizare. • sindrom postcomo¡ial în traumatismele craniene. 7. diabet zaharat. .304 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI ceea ce duce la o cre¿tere a activitå¡ii generale. Oral se administreazå 10 mg de douå-trei ori pe zi. are efecte trofice ¿i protectoare asupra neuronilor cerebrali. adicå 10-30 mg/zi. postapoplectic. orientarea temporo-spa¡ialå. Indica¡iile vincaminei la copil ¿i adolescent Indica¡iile vincaminei la copil ¿i adolescent sunt: • scåderea activitå¡ii centrilor nervo¿i prin modificåri trofice: ischemie cerebralå. în cure de 10-30 zile. • tulburåri emo¡ionale acompaniate de iritabilitate ¿i anxietate. aterosclerozå. determinând ameliorarea.

2.7.6.7. 7. Are efect vasoreglator asupra arterelor. Contraindica¡iile administrårii Ginkgo Biloba Contraindica¡iile administrårii Ginkgo Biloba nu au fost descrise pânå în prezent.7. are efect neurotropic. respectiv 10 mg. Efectele secundare ale vincaminei Rareori a fost descriså apari¡ia unor tulburåri digestive minore. cutanate. Efectele secundare ale Ginkgo Biloba Rareori a fost descriså apari¡ia de tulburåri digestive. Cre¿te rezisten¡a vascularå ¿i scade permeabilitatea capilarelor. Ginkgo Biloba EGb761 7.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 305 Intravenos. Indica¡iile Ginkgo Biloba la copil ¿i adolescent Indica¡iile Ginkgo Biloba la copil ¿i adolescent sunt: • deficite cognitive.7. 7. stimulând captarea oxigenului ¿i consumul aerob al glucozei ¿i favorizând epurarea lacta¡ilor. se administreazå 1 fiolå. cefalee. stimulând procesele de compensare neuronalå. în 250 ml de solu¡ie glucozatå sau salinå. turnoverul neuromediatorilor. La nivel tisular.1. 7. 7.5. Cre¿te tonusul pere¡ilor veno¿i.4.5. • sechele ale accidentelor cerebrale vasculare ¿i ale traumatismelor cranio cerebrale. administrate în timp de 4 ore sub controlul presiunii sangvine. 7.7.7. Utilizarea clinicå a Ginkgo Biloba la copil ¿i adolescent La copii ¿i adolescen¡i se folosesc doze de 40 mg/zi. cre¿terea densitå¡ii receptorilor sinaptici. . Mod de administrare. 7.3. Mecanismele farmacodinamice ale Ginkgo Biloba EGb761 este un extract din frunzele de Ginkgo Biloba ¿i con¡ine peste 40 de principii active. între care gingkgolidele ¿i bilobalidele. • ischemie cerebralå. Amelioreazå metabolismul energetic bazal. Se administreazå pe cale oralå sub forma a trei doze zilnice. protejeazå integritatea membranelor celulare prin neutralizarea radicalilor liberi. Solu¡ia buvabilå se dilueazå în jumåtate de pahar de apå.

• Neuromodularea Cerebrolisyn induce modificåri ale plasticitå¡ii neuronale ¿i sinaptice ¿i. 1992). • Stimularea neurotroficå Cerebrolisyn asigurå diferen¡ierea. având astfel ini¡ial o ac¡iune inhibitorie prelungitå. 1992).7. crescând semnificativ metabo- . Interac¡iunile medicamentoase ale Ginkgo Biloba Interac¡iuni medicamentoase ale Ginkgo Biloba nu au fost descrise pânå în prezent. stimuleazå cre¿terea neuronilor. Mecanismele farmacodinamice ale Cerebrolisynului Cerebrolisyn are efect neurotrofic ¿i neuroprotector la nivelul sistemului nervos central care se realizeazå pe trei cåi: stimularea neurotroficå.8. În experien¡e pe animale.1. Cerebrolisyn stimuleazå receptorii presinaptici A1 pentru adenozinå ¿i receptorii GABA-B. 7. cre¿te capacitatea de concentrare ¿i de depunere a datelor în memorie. supravie¡uirea ¿i protec¡ia celulelor nervoase împotriva agen¡ilor nocivi. 7. Cerebrolisyn are un efect dependent de dozå de prevenire a mor¡ii neuronilor induse de concentra¡ii mari de glutamat (excitotoxicitate). • Reglarea metabolicå Cerebrolisyn protejeazå celulele nervoase ale sistemului nervos central împotriva acidozei lactice ¿i cre¿te capacitatea acestora de utilizare a oxigenului în condi¡ii de hipoxie. În culturi neuronale. urmatå de o intensificare prelungitå a råspunsurilor sinaptice în aria CA1. Cerebrolisyn intensificå reac¡ia de trezire.6. Cerebrolisyn Cerebrolisyn este un amestec de peptide ob¡inut prin metode biotehnologice standardizate de scindare enzimaticå a proteinelor ob¡inute din creierul de porc. Cerebrolisyn induce cre¿terea prelungirilor neuronilor din ganglionii spinali. în consecin¡å. neuromodularea. formarea de prelungiri ¿i promoveazå supravie¡uirea neuronilor (Albrecht E. În experien¡e pe culturi celulare. cre¿terea performan¡elor la învå¡are ¿i ameliorarea tulburårilor de comportament. Cerebrolisyn determinå o stimulare imediatå a metabolismului energetic. având astfel activitate Nerve Growth Factor-like (Shimazu F et al.8. reglarea metabolicå. et al.306 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 7.

sau în perfuzie a celor peste 5 ml. • epilepsie. 20 zile. • afectare renalå severå. • întârzierea mintalå. a dozelor pânå la 5 ml ¿i i. Scade semnificativ concentra¡ia lactatului în creier în cursul episoadelor ischemic-hipoxice. Moduleazå compozi¡ia molecularå a barierei hematoencefalice prin intensificarea sintezei ARNm ¿i a proteinei transportoare a glucozei codificate de gena GLUT-1. 7. Se administreazå o fiolå pe zi. 7.8.m. Efectele secundare ale Cerebrolisynului • Foarte rar. Contraindica¡iile administrårii Cerebrolisynului Contraindica¡iile administrårii Cerebrolisynului sunt: • hipersensibilitate la unul dintre componentele medicamentului. 7. facilitând transportul glucozei din capilarele cerebrale în sistemul nervos.6.8. Mecanismele farmacocinetice ale Cerebrolisynului Cerebrolisyn penetreazå u¿or bariera hemato-encefalicå.8. a cårei dispari¡ie este unul dintre primele evenimente ce au loc în cadrul mor¡ii celulare întârziate induse de ischemie. • sechele post-traumatice. cu reducerea consecutivå a formårii radicalilor liberi în timpul reperfuziei dupå ischemie. .8. pot apårea unele reac¡ii de hipersensibilitate: frisoane. cefalee. Regleazå sinteza proteinei MAP2 din structura microtubulilor.2.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 307 lismul aerob. Nu are poten¡ial mutagen sau cancerigen demonstrat prin testele toxicologice in vitro sau in vivo. Inhibå calpaina ¿i alte proteaze implicate în moartea celularå induså de ischemie. Tratamentul se repetå la 6 luni. 7. Utilizarea clinicå a Cerebrolisynului la copil ¿i adolescent Doze: 1-60 ml Mod de administrare: Se recomandå administrarea i.5. Indica¡iile Cerebrolisynului la copil ¿i adolescent Indica¡iile Cerebrolisynului la copil ¿i adolescent sunt: • tulburåri de memorie ¿i de concentrare.v.4.8.3. 7. u¿oarå hipertermie. Administrarea Cerebrolysinului poate determina o cre¿tere a frecven¡ei acceselor comi¡iale.

Tonotil-N Tonotil-N este un amestec de aminoacizi esen¡iali ¿i hidroxicobalaminå. 7.9. serotoninå. Aminoacizii esen¡iali care intrå în compozi¡ia tonotilului sunt: l-fosfotreonina. l-arginina. 7. Mecanismele farmacodinamice ale Tonotil-N Fosfoserina este un aminoacid fosforilat care interferå în biosinteza fosfolipidelor în ¡esutul nervos. Tonotil-N procurå organismului dozå zilnicå necesarå de substan¡e esen¡iale generative. • anorexie. l-glutamina.9. Tonotil-N regleazå metabolismul celular ¿i furnizeazå energie pe urmåtoarele cåi: induce reac¡ii de fosforilare.2. recuperarea dupå interven¡ii chirurgicale. 7. Arginina ¿i hidroxicobalamina sunt implicate în func¡ionarea normalå a diferitelor enzime necesare sintezei acizilor nucleici. • tonic în condi¡ii de slåbire a organismului.308 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • Administrarea Cerebrolysinului poate determina o cre¿tere a frecven¡ei acceselor comi¡iale la persoanele cu epilepsie. sintetizeazå creatinina ¿i acidul ketoglutaric. • întârziere psihicå. formarea de acid nicotinic. Glutamina este implicatå în biosinteza unor substan¡e biologice cum ar fi sinteza acetilcolinei ¿i în reac¡iile legate de transportul grupelor amino. lipidic. stimuleazå glicogeneza.9. • surmenaj fizic ¿i intelectual. . Tonotil-N are ac¡iune detoxifiantå deoarece previne acumularea de amoniac în celula nervoaså. Fosfotreonina este un aminoacid fosforilat care joacå un rol important în biosinteza lipoproteinelor cerebrale. substituie deficien¡a de glucozå. stres. acid gamaaminobutiric. acetilcolinå.1. Indica¡iile Tonotil-N la copil ¿i adolescent Indica¡iile Tonotil-N la copil ¿i adolescent sunt: • obosealå fizicå ¿i psihicå. Componentele tonotilului sunt ambalate o parte sub formå de solu¡ie ¿i o parte sub formå de pulbere. l-fosfoserina. în convalescen¡å. glucidic. Tonotil-N are ac¡iune regenerativå deoarece induce anabolismul proteic.

un inhibitor endogen al monoaminooxidazei care este crescut de variatele niveluri ale anxietå¡ii. pragul stresului. Macuna pruriens. 7. diminea¡a înainte de micul dejun. Ipomoea digitata. Oroxylum indicum. Mentat amelioreazå fluctua¡iile aten¡iei ¿i tulburårile comportamentale. Foeniculum vulgare. Nordostachys jatamansi. Terminalia bellirica. Elletaria cardamomum. Syzygium aromaticum. nivelul memoriei. abilitå¡ile de concentrare. Valeriana wallichii. Centella asiatica.5.1. Utilizarea clinicå a Tonotil-N la copil ¿i adolescent La copii ¿i adolescen¡i se administreazå o fiolå pe zi. Embelia ribes.9. • oboseala în urma unui efort intelectual prelungit.4. Celastrs paniculatus. • scåderea performan¡elor intelectuale – supliment în tratamentul cu antidepresive ¿i anxiolitice.10. Mentat ajutå la reducerea nivelului de tribulinå. . Tinospora cordifolia. Terminalia arjuna.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 309 • ameliorarea capacitå¡ii de adaptare. Zingiber officinale. Terminalia chebula. 7. Mentat îmbunåtå¡e¿te coeficientul intelectual.9. Withania somnifera. Emblica oficinalis. Contraindica¡iile administrårii Tonotil-N Contraindica¡iile administrårii Tonotil-N nu au fost descrise pânå în prezent. Prunus amygdalus. Acorus calamus. Mentat este un medicament neurotrofic alcåtuit din urmåtoarea combina¡ie de plante: Bacopa monnieri. Orchis mascula.9. Mentat (BR-16A) Medicina tradi¡ionalå indianå ¿i chinezå folose¿te de peste 3000 de ani plante pentru tratamentul diverselor afec¡iuni mentale sau disfunc¡ii cognitive. 7. 7. Efectele secundare ale Tonotil-N Efectele secundare ale Tonotil-N nu au fost descrise pânå în prezent. Mecanismele farmacodinamice ale Mentat Mentat îmbunåtå¡e¿te func¡iile mentale prin modularea neuro-transmisiei colinergice ¿i GABA-ergice. Myristica fragrans.3. Prin refacerea activitå¡ii receptorilor muscarinici ¿i colinergici de la nivelul cortexului frontal.10. Evolvulus alsinoides. 7.

comportament agresiv. temper tantrum/crize de mânie. de cre¿tere a capacitå¡ii de memorizare. nutri¡ia neuronalå. Are efecte antianxioase. – posedå proprietå¡i antioxidante puternice. relaxarea nervoaså. dupå 12 såptåmâni. 7. Mentat îmbunåtå¡e¿te articularea ¿i corecteazå defectele de exprimare. sus¡inând faptul cå oxidul nitric din Bacopa monnieri are efect pozitiv asupra învå¡årii ¿i memorårii. serotonina. adic¡ie la alcool. • perturbåri comportamentale: stare hiperkineticå. glicozidul asiaticozid. acidul medecasic.10. – moduleazå mecanismele colinergice centrale. .310 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Mentat prezintå activitate semnificativå antiparkinsonianå sporind activitatea receptorilor dopaminergici postsinaptici. tulburåri de limbaj ¿i de învå¡are. steroli. – are efect anxiolitic. Indica¡iile Mentat la copil ¿i adolescent Indica¡iile Mentat la copil ¿i adolescent sunt: • terapie suportivå în retardul mental u¿or-moderat. anti-stres ¿i de adaptare. enurezis. Saponinele: bacosid A ¿i bacosid B sunt responsabile de cre¿terea capacitå¡ii de memorare ¿i învå¡are prin îmbunåtå¡irea transmiterii impulsurilor nervoase. saponine. Efectele sedative ¿i tranchilizante ale Mentatului oferå protec¡ie împotriva convulsiilor ¿i sunt benefice în insomnie. Centella asiatica este alcåtuitå din urmåtorii metaboli¡i farmacologic activi: acidul asiatic. accelereazå procesarea informa¡iilor vizuale. GABA).2. Oxidul nitric este o moleculå mesager importantå în organismul uman (pentru dovedirea rolului såu s-a acordat Premiul Nobel în 1998). Au rol în cre¿terea capacitå¡ilor de memorare. consolideazå memoria. • tulburårile de memorie: fluctua¡iile aten¡iei. comportament antisocial. Bacopa monnieri: – cre¿te poten¡ialul de învå¡are. Academia de ¿tiin¡e din Marea Britanie a prezentat în mai 1996 un studiu clinic despre oxidul nitric. în tratamentul cronic. Proprietå¡ile antioxidante previn deteriorarea func¡iei mentale. alterarea concentrårii. – regleazå nivelurile dezechilibrate ale aminelor biogene (acetilcolina. Efectele farmacologice ale Bacopa monnieri sunt realizate de compu¿ii bilogic activi ai acesteia identifica¡i de medicina modernå: alcaloizi.

• tulburåri nevrotice. 7. 7. accelereazå refacerea organismului dupå eforturi intense. Se recomandå 1-2 såptåmâni de întrerupere a tratamentului cu Mentat înaintea interven¡iilor chirurgicale.11.11. defecte de vorbire: afazie.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 311 • • • anxietate ¿i tulburåri anxioase legate de stres. 7. • convalescen¡å dupå boli consumptive. 7.1. Contraindica¡iile administrårii lecitinei Contraindica¡iile administrårii lecitinei nu au fost descrise pânå în prezent.10.10. . måresc capacitatea de muncå fizicå ¿i intelectualå.5.11. câte 1 cp de 2 ori pe zi. 7. favorizând cre¿terea ¿i dezvoltarea organismului. 7. La copii ¿i adolescen¡i se administreazå 2 cp pe zi. Mentatul sirop se administreazå 1 linguri¡å pe zi la nounåscu¡i ¿i 2 linguri¡e pe zi la copii. • scåderea randamentului fizic: sportivi de performan¡å. Indica¡iile lecitinei la copil ¿i adolescent Indica¡iile lecitinei la copil ¿i adolescent sunt: • scåderea randamentului intelectual: elevi.3. lucråtori care efectueazå muncå grea.11.4. Lecitina Lecitina este reprezentatå de fosfolipide ob¡inute din vegetale ¿i ou.10. Efectele secundare ale Mentat Efecte secundare ale Mentat nu au fost descrise pânå în prezent. Contraindica¡iile administrårii Mentat Contraindica¡iile administrårii Mentat nu au fost descrise pânå în prezent. obosealå mentalå. 7. Se administreazå 2 cp de 2 ori pe zi. Mecanismele farmacodinamice ale lecitinei Fosfolipidele sunt constituen¡i esen¡iali ai tuturor ¡esuturilor ¿i organitelor celulare. Utilizarea clinicå a Mentat la copil ¿i adolescent Doze: 4 cp pe zi. Preparatele din lecitinå amelioreazå coeficientul de utilizare a alimentelor. studen¡i.2.3.

1/2-1 tb de 500 mg de 3 ori pe zi.5. Mecanismele farmacodinamice ale meclosulfonatului Meclosulfonatul este un reglator metabolic al celulei nervoase.2. Se administreazå oral diminea¡a sau la mijlocul zilei.5. 7. Utilizarea clinicå a meclosulfonatului la copil ¿i adolescent La copii ¿i adolescen¡i se administreazå 1-2 dj de 2-3 ori pe zi. studen¡i.12. 7. • encefalopatii infantile cu sindroame hiperkinetice. Utilizarea clinicå a lecitinei la copil ¿i adolescent Doze: 1 cp de 600 mg pe zi. Efectele secundare ale meclosulfonatului Nu au fost descrise pânå în prezent. Efectele secundare ale lecitinei Rareori poate apårea cre¿terea saliva¡iei. O serie de tratament poate dura în medie 4-8 såptåmâni. 7. Se evitå administrarea înainte de culcare. • surmenaj intelectual. 7. Indica¡iile meclosulfonatului la copil ¿i adolescent Indica¡iile meclosulfonatului la copil ¿i adolescent sunt: • situa¡ii care impun cre¿terea randamentului intelectual: elevi.312 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 7. Dacå administrarea înainte de maså determinå tulburåri digestive. Se pot face mai multe serii pe an cu pauze de 10-20 zile. administrarea se va face în timpul mesei sau dupå maså. insomnie dupå prizele de searå. cu ac¡iune psihoenergizantå la care se adaugå efectele antidepresive.11. 7.4. Granulele se administreazå 3 linguri¡e pe zi la adult ¿i 1-3 linguri¡e pe zi la copii ¿i adolescen¡i.12.12. 1-2 tb de 250 mg de 3 ori pe zi. • sechele dupå encefalopatii la copil.11.12. Måre¿te capacitatea de muncå intelectualå. Contraindica¡iile administrårii meclosulfonatului Contraindica¡iile administrårii meclosulfonatului nu au fost descrise pânå în prezent.3. 7. grea¡å. .12.12.4.1. Meclosulfonat 7.

m. 7.14. în special la structuri cu procese evolutive. interven¡ii chirurgicale. Utilizarea clinicå a colinei glicerofosfat la copil ¿i adolescent Oral se administreazå 1 cp de 2-3 ori pe zi. . • sechele postencefalitice. Meclofenoxat 7.13. îndeosebi la nivelul substan¡ei cenu¿ii. pe zi.13.14. • surmenaj. • întârziere psihosomaticå. Colina glicerofosfat favorizeazå refacerea fosfolipidelor din membrana neuronalå ¿i implicit amelioreazå func¡ionarea neuronilor. accidente cerebro-vasculare. • dupå traumatisme. • tulburåri psihocomportamentale.13. 7.4.13. Parenteral se administreazå o fiolå i. 7. ceea ce impune reducerea posologiei.13.13. Mecanismele farmacodinamice ale colinei glicerofosfat Colina glicerofosfat este un protector al membranei neuronale. 7. 7.2.2. Colina glicerofosfat 7. Efectele secundare ale colinei glicerofosfat Foarte rar poate apårea grea¡å. Contraindica¡iile administrårii colinei glicerofosfat Contraindica¡iile administrårii colinei glicerofosfat sunt: • hipersensibilitatea la colinå glicerofosfat. 7.5. Mecanismele farmacodinamice ale meclofenoxatului Meclofenoxatul este un antianoxic ¿i un reglator metabolic neuronal care provoacå vasodilata¡ie cerebralå prelungitå.3.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 313 7.1. Indica¡iile meclofenoxatului la copil ¿i adolescent Indica¡iile meclofenoxatului la copil ¿i adolescent sunt: • tulburåri de memorie.14. Indica¡iile colinei glicerofosfat la copil ¿i adolescent Indica¡iile colinei glicerofosfat la copil ¿i adolescent sunt: • adjuvant în procesele involutive cerebrale.1.

14. obosealå. Contraindica¡iile administrårii meclofenoxatului Contraindica¡iile administrårii meclofenoxatului sunt: • tulburåri psihotice endogene cu nelini¿te ¿i agita¡ie.14. Utilizarea clinicå a meclofenoxatului la copil ¿i adolescent La copii ¿i adolescen¡i se administreazå 1-2 cp de 3 ori pe zi.314 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 7.4. insomnie. Efectele secundare ale meclofenoxatului Rareori pot apårea iritabilitate.3. • tulburåri extrapiramidale.5. 7. . 7.14. Ultima dozå se administreazå la ora 16. • este necesarå pruden¡å în stårile de excita¡ie.

Informa¡iile prezentate în acest capitol au fost adaptate în principal dupå Schatzberg. amelioreazå performan¡ele diminuate de obosealå (stimulante psihomotorii) sau produc modificåri profunde în modelul de gândire ¿i dispozi¡ie (psihomimeticele sau halucinogenele) (Lippincott.1. Tratamentul stimulant la copil ¿i adolescent 8.1. a fost de fapt primul medicament nonbarbituric eficient clinic în psihofarmacologia modernå. metilfenidatul ¿i pemolinul (aståzi mai pu¡in folosit. datoritå toxicitå¡ii hepatice). disponibilå original ca un preparat sub formå de amestec racemic. de¿i în România nu existå încå preparate de acest tip ce pot fi recomandate în aceastå afec¡iune atât de frecventå. . 8.1. 1997. A fost dezvoltat la sfâr¿itul anilor 1930 ¿i studiat la copiii cu tulburåri severe de comportament. Tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie (THDA).8 TRATAMENTUL SPECIFIC AL TULBURÅRII HIPERKINETICE CU DEFICIT DE ATENºIE LA COPIL ªI ADOLESCENT Am inclus cu bunå ¿tiin¡å acest capitol. cunoscute aståzi ca Tulburare hiperkineticå cu deficit de aten¡ie (Schatzberg. 2002. Defini¡ie Stimulantele sistemului nervos central sunt substan¡e chimice ce stimuleazå activitatea mentalå ¿i motorie. Principalele amfetamine cu utilizare terapeuticå sunt dextroamfetamina. Amfetamina. Consideråm necesar så prezentåm informa¡ii despre aceste preparate. 1997). mai ales când literatura de specialitate abundå în studii despre utilizarea substan¡elor simpatomimetice ¿i atomoxetinei la copiii ¿i adolescen¡ii cu Tulburare hiperkineticå cu deficit de aten¡ie. Kaplan ¿i Sadock. Anticipåm astfel posibila viitoare comercializare a lor ¿i în ¡ara noastrå. 2000).

teofilina. restul au devenit foarte agita¡i. activitate motorie sporitå. – nicotina ¿i cocaina) ¿i de medicamentele psihomimetice (dietilamida acidului lisergic – LSD. Clasificare Cele douå clase principale de stimulante SNC sunt reprezentate de stimulantele psihomotorii (amfetaminele. L-am utilizat cu doze corespunzåtoare celor indicate de prospect. nevoie de a vorbi. ne vom ocupa în acest capitol de medicamentele cu uz terapeutic la copil. Amfetaminele simpatomimetice folosite frecvent în psihiatrie sunt prezentate în tabelul urmåtor.2. Perry. hiperactivitå¡ii la copii. Schatzberg. A existat Centedrin care era aprobat pentru a fi utilizat în alte tulburåri.1. 8. Existå colegi care au utilizat-o cu rezultate îndoielnice. Efectele clinice Amfetaminele determinå fenomene de excita¡ie cu reducerea stårii de obosealå. 8. În România. teobromina. ¿i anume amfetaminele. Aceste efecte stimulante au determinat folosirea amfetaminelor ¿i deriva¡ilor lor în tratamentul depresiei.1. scåderea apetitului (efect anorexigen) ¿i insomnie.316 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Lippincott. Stroescu. prin diminuarea nevoii de somn ¿i a duratei acestuia. prelucrat dupå Kaplan ¿i Sadock. Experien¡a noastrå în utilizarea metilfenidatului este restrânså. . 2000. 2003. medicamentele stimulante nu sunt aprobate pentru a fi folosite în tratamentul Tulburårii hiperkinetice cu deficit de aten¡ie. precum ¿i dupå monografiile firmelor producåtoare (monografii Internet Mental Health ¿i Medscape). fenciclidina. Stimuleazå acut starea de vigilen¡å mentalå ¿i produc un sentiment de bine ¿i de euforie. A fost eficace la 3 dintre pacien¡i. posibilitate de concentrare måritå. 1997. fiind reprezentatå de 4-5 pacien¡i cu Tulburare hiperkineticå cu deficit de aten¡ie ai cåror pårin¡i au cumpårat acest medicament din stråinåtate. a fost încercatå utilizarea efedrinei ca echivalent al simpatomimeticelor. 2002.3. tetrahidrocanabinol). În România. senza¡ie de minte proaspåtå. Dintre toate aceste substan¡e. 1997. precum ¿i dupå monografiile medicamentelor oferite de firmele producåtoare. narcolepsiei ¿i pentru controlul apetitului. metilxantinele – cofeina. iar procurarea medicamentului era dificilå fiind posibilå doar cu ajutorul re¡etelor cu timbru sec.

54 mg Tablete: 18. 10 mg Capsule 5. 36.75. 30. 37.80 mg/zi Denumirea comercialå Doza recomandatå [mg/zi] Mod de prezentare Dextroamfetaminå Dexedrinå DextroStat Metamfetaminå Desoxyn Metilfenidat Tablete 5. 27. 10. 20 mg Tablete cu eliberare lentå: 10. 15 mg sirop: 5 mg/ 5 ml Capsule cu eliberare lentå 5.75-75 mg/zi Ritalin Methidat Methylin Attenade Concerta Pemolin Cylert ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Tabelul 8. 10. 10.5. 15 mg Tablete: 5. 20 mg Capsule cu eliberare lentå 20.5 mg Tablete 20 mg Capsule 15 mg 18-54 mg 18.Denumirea comunå interna¡ionalå Copii ¿i adolescen¡i: 1200mg/ zi Adul¡i: 2400 mg/zi 20-25 mg 5. 75 mg Tablete de mestecat: 37. 40 mg Tablete cu eliberare lentå 18. 10.1. 15 mg Tablete: 5 mg Tablete cu eliberare lentå 5. Clasificarea substan¡elor simpatomimetice Fenfluraminå Dexfenfluraminå Pondimin Redux 317 .

zgomotele. al cåror efect principal este eliberarea catecolaminelor din depozitele intracelulare ale neuronilor presinaptici. Eficien¡a clinicå se asociazå cu cre¿terea eliberårii de dopaminå în special. Pemolinul poate stimula indirect activitatea dopaminergicå printr-un mecanism încå neclar. Modafinilul poate inhiba recaptarea dopaminei. diminueazå activitatea fizicå. 8. Mecanismele farmacodinamice Amfetaminele sunt simpatomimetice cu ac¡iune indirectå.5. cum ar fi la ¿coalå. 8. prin supozitoare. în special în perioadele când se a¿teaptå de la copii så fie mai pu¡in activi. dar are activitate simpatomimeticå reduså.4. Pentru a evita insomnia provocatå de metilfenidat. dar situsul de ac¡iune farmacologic nu se cunoa¿te cu precizie. alåturi de anxiolitice. reduc distractibilitatea ¿i impulsivitatea. Datoritå efectelor lor asupra sistemului nervos.v. substan¡ele psihostimulante ¿i psihomimetice fac parte din categoria medicamentelor de care se abuzeazå în mod frecvent. Adi¡ional la ac¡iunea marcatå asupra SNC.1. determinând stimularea întregului ax cerebro-spinal. activitatea disruptivå ¿i îmbunåtå¡esc scrierea de mânå. Tabletele cu eliberare prelungitå ¿i . cortexului. îmbunåtå¡esc perioadele de aten¡ie ¿i memoria pe termen scurt. ¿i prin fumat. la cei ce nu pot înghi¡i pastilele. Scad vocalizårile. hipnotice ¿i narcoticele opioide. precum ¿i prin sirop ¿i tablete de mestecat. Dextroamfetamina ¿i metilfenidatul sunt de asemenea inhibitori slabi ai recaptårii catecolaminelor ¿i inhibitori ai monoaminoxidazei. ¿i probabil mai pu¡in cu eliberarea de noradrenalinå sau serotoninå. sus¡inutå sau prelungitå.1. trunchiului cerebral ¿i måduvei spinårii. Mecanismele farmacocinetice Administrarea terapeuticå se face pe cale oralå. În spital. Îmbunåtå¡esc complian¡a la comenzile adul¡ilor. Cei ce abuzeazå de amfetamine le consumå frecvent prin injectare i. ultima dozå de tablete conven¡ionale trebuie administratå cu multe ore înainte de culcare.318 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI La copiii cu THDA. prin tablete ¿i capsule cu eliberare obi¿nuitå. administrarea se poate face ¿i pe cale intrarectalå. amfetaminele ac¡ioneazå asupra sistemului adrenergic stimulând indirect receptorii adrenergici α ¿i β prin eliberarea noradrenalinei.

Datoritå unui prim pasaj hepatic extensiv. Pemolinul din tabletele de mestecat este absorbit în sânge dupå câteva minute. acidul mandelic ¿i unii compu¿i polari încå neidentifica¡i. dat fiind cå tableta care con¡ine medicamentul este proiectatå så råmânå intactå ¿i så elibereze lent substan¡a activå din înveli¿ul neabsorbabil în timpul pasajului prin tubul gastrointestinal. Nu este recomandatå subdivizarea con¡inutului unei capsule. dar în aceea¿i cantitate cu cea din tabletele obi¿nuite. Unii producåtori sugereazå ca pacientul så bea lichide imediat dupå administrarea capsulei intacte sau a mixturii cu suc de mere. În sânge. Capsulele cu eliberare prelungitå pot fi înghi¡ite întregi sau con¡inutul lor poate fi amestecat cu cantitå¡i mici de suc de mere imediat înainte de administrare. pemolin diona. Gradul de distribu¡ie al metilfenidatului la oameni este necunoscut. ¿i nu poate fi påstrat pentru administrarea ulterioarå. biodisponibilitatea este scåzutå. metilfenidatul ¿i metaboli¡ii såi sunt distribui¡i între plasmå (57%) ¿i hematii (43%). Printre metaboli¡ii pemolinului se numårå pemolinul conjugat. este normal. Pacien¡ii care primesc tablete de metilfenidat tristratificate cu eliberare prelungitå (Concerta) trebuie instrui¡i så nu se impacienteze dacå observå în fecale o substan¡å asemånåtoare unei tablete. Aproximativ 15% din metilfenidat ¿i metaboli¡ii såi se leagå de proteinele plasmatice. Substan¡a din tabletele cu eliberare prelungitå este absorbitå mai lent. Biodisponibilitatea capsulelor cu eliberare prelungitå nu este afectatå de deschiderea capsulelor ¿i amestecarea con¡inutului cu cantitå¡i mici de suc de mere. dar nu måre¿te cantitatea de substan¡å absorbitå. fårå a fi sfårâmate sau mestecate. cu mari varia¡ii individuale. Principalul metabolit al metilfenidatului este acidul ritalinic (acid α-fenil-2-piperidin acetic.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 319 tabletele tristratificate cu eliberare prelungitå trebuie înghi¡ite intacte. iar mestecatul sau sfårâmarea capsulelor cu eliberare prelungitå sau a con¡inutului capsulelor ar trebui evitatå. Absorb¡ia din tubul digestiv este completå ¿i rapidå dupå administrarea oralå. . Amestecul cu suc de mere trebuie înghi¡it imediat dupå preparare. Metabolizarea are loc la nivel hepatic. Administrarea metilfenidatului cu mâncare accelereazå absorb¡ia. Proprietå¡ile formulei de a elibera medicamentul ar putea fi afectate în cazul în care con¡inutul capsulelor este amestecat cu suc de mere cald. PPAA).

Existå înså o mare variabilitate individualå. Simpatomimeticele reprezintå medicamentele de elec¡ie pentru aceastå tulburare. fiind eficiente în aproximativ 75% din cazuri. Timpul de înjumåtå¡ire pentru preparatul de metilfenidat cu eliberare imediatå este de 2-3 ore. Excre¡ia amfetaminelor se face în principal pe cale urinarå. Concentra¡ia plasmaticå maximå pentru PPAA este atinså în aproximativ acela¿i interval cu metilfenidatul nemodificat. dar valoarea este de câteva ori mai mare. la copii de peste 6 ani atent selec¡iona¡i dupå o evaluare completå.320 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Concentra¡ia plasmaticå maximå este atinså în 1-2 ore pentru preparatul de metilfenidat cu eliberare imediatå. 8-12 ore dupå tabletele tristratificate cu eliberare prelungitå sau dupå capsulele cu eliberare prelungitå. Efectul persistå 3-6 ore dupå administrarea tabletelor conven¡ionale. atât la adul¡i cât ¿i la copii. Concentra¡ia plasmaticå de echilibru este ob¡inutå pentru pemolin în 2-3 zile. Pemolinul are un timp de înjumåtå¡ire de 12 ore. Timpul de înjumåtå¡ire al metabolitului PPAA este dublu fa¡å de cel al metilfenidatului. Stimulantele au efecte benefice asupra simptomelor definitorii ale THDA: aten¡ie ¿i concentrare.1. iar preparatul cu eliberare sus¡inutå are un timp de înjumåtå¡ire de 4-6 ore. iar modafinilul de 15 ore. 4-5 ore pentru cel cu eliberare sus¡inutå ¿i de 6-8 ore pentru eliberarea prelungitå. circa 50. permi¡ând administrarea unei doze zilnice unice. în func¡ie de severitatea simptomatologiei. 80 ¿i 95% din dozå a fost recuperatå ca metaboli¡i din urinå la 6. 3-8 ore dupå tabletele cu eliberare prelungitå. Atât AUC (aria de sub curbå) cât ¿i concentra¡ia plasmaticå maximå sunt dependente de dozå. Dupå administrarea oralå a metilfenidatului timpul de înjumåtå¡ire pentru eliminarea din plasmå este de 3-3. Aproximativ 43% din pemolin este excretat nemodificat. 75% din doza oralå de pemolin se regåse¿te în urinå în 24 de ore.5 ore.6. 8. impunând administrarea mai multor doze pe zi. Indica¡iile la copil ¿i adolescent În tulburarea hiperkineticå cu deficit de aten¡ie amfetaminele pot fi folosite singure sau în combina¡ie cu terapii comportamentale. Pemolinul ¿i modafinilul ating concentra¡ia plasmaticå maximå în 2-4 ore dupå administrarea în dozå unicå. . 24 ¿i respectiv 90 de ore. Dupå administrarea oralå de metilfenidat radiomarcat.

dar terapia electroconvulsivantå este contraindicatå.7. La adul¡i. pårin¡ii ¿i profesorii. în encefalopatia prin leziuni cerebrale. mul¡i copii cu THDA trata¡i cu succes cu amfetamine având un grad ridicat de probleme comportamentale comparativ cu copiii fårå THDA. astfel încât alegerea medicamentului trebuie individualizatå. în situa¡iile clinice în care declan¿area unui råspuns rapid este important. sindromul imunodeficien¡ei umane. distractibilitate. datoritå toxicitå¡ii hepatice asociate pemolinului.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 321 activitate. anxietate joaså. IQ ridicat. cu un grad ridicat de inaten¡ie. amfetaminele mai sunt folosite în narcolepsie (modafinil. atât la copiii cu THDA pur cât ¿i la cei cu agresivitate asociatå. abilitå¡ile sociale. sunt mai degrabå tineri. tulburårile depresive rezistente la tratament din afec¡iunile medicale. stimulantele pot fi folosite ¿i în enurezisul nocturn. Stimulantele nu normalizeazå întregul spectru de tulburåri comportamentale. precum ¿i productivitatea ¿colarå. acumulårile ¿colare sau comportamentele anti-sociale. metilfenidat). comportamental ¿i social.) au e¿uat. unii clinicieni recomandå folosirea acestuia doar dacå atât terapiile cu metilfenidat ¿i dextroamfetaminå cât ¿i cele cu medicamente de linia a doua (bupropion. Pacien¡ii care vor råspunde cel mai probabil la tratamentul cu stimulante au THDA cu severitate scåzutå. impulsivitate. Datoritå diminuårii profunzimii somnului ¿i cre¿terii tonusului sfincterului vezical. Se considerå cå efectele comportamentale sunt de douå ori mai importante decât cele ¿colare. luând în considerare factori precum vârsta ¿i greutatea corporalå. antidepresive triciclice etc. la pacien¡ii cu depresie înso¡itå de abulie ¿i anergie. în obezitate (fentermina). ¿i ¡inând cont de perioadele cele mai dificile pentru pacient din punct de vedere ¿colar. Utilizarea clinicå Dozarea trebuie individualizatå în func¡ie de necesitå¡ile ¿i råspunsul pacientului. dextroamfetaminå sau pemolin. Amfetaminele trebuie . Amelioreazå de asemenea interac¡iunea cu anturajul. Existå pu¡ine diferen¡e între metilfenidat. Stimulantele îmbunåtå¡esc inconstant abilitå¡ile de citit. Totu¿i.1. obnubilarea cauzatå de consumul cronic de opioide. ca medica¡ie adjuvantå în parkinsonism (la persoanele care nu suportå levodopa). 8. învå¡area.

În ceea ce prive¿te tabletele. Îmbunåtå¡irile pot fi observate ¿i când medicamentul este oprit temporar sau permanent. În THDA se recomandå în doze de 2. când acest lucru este posibil. tratamentul cu tablete conven¡ionale de metilfenidat trebuie ini¡iat în doze mici. Pentru THDA se sugereazå cå doza optimå de stimulante ar trebui så producå îmbunåtå¡iri clinice evidente ale comportamentului la copiii hiperkinetici cu performan¡e cognitive alterate. Ultima dozå zilnicå nu ar trebui så fie dupå orele 18. sau cu o dozå ini¡ialå de 20 mg/zi. Dextroamfetamina. pentru a contracara efectul anorexigen. Se administreazå de obicei la 30-40 de minute dupå maså. Medicamentul nu ar trebui så fie necesar pe timp indefinit. dupå ce doza optimå a fost stabilitå cu tablete conven¡ionale. sunt administrate la 4-6 ore. Metilfenidat. maximul recomandat este de 80 mg/zi. Dextroamfetamina nu este recomandatå la copii sub 3 ani.5 mg/zi. de obicei fiind de 5-60 mg/zi. dar nu ¿i îmbunåtå¡iri comportamentale satisfåcåtoare. diminea¡a. pot fi folosite în locul tabletelor conven¡ionale în dozå zilnicå.5-40 mg/zi (în medie 20-30 mg/zi). metilfenidatul ar trebui oprit. indiferent de indica¡ia clinicå. Dacå dupå o perioadå de o lunå de administrare corectå nu se observå îmbunåtå¡iri. Doza ¡intå este individualizatå. Tabletele tristratificate cu eliberare prelungitå se administreazå în dozå ini¡ialå de 18 mg/zi. Capsulele cu eliberare lentå pot fi folosite ¿i în administrare unicå zilnicå. cu duratå de ac¡iune de circa 8 ore. pânå la o dozå ¡intå medie de 18-54 mg/zi. una sau douå.5-10 mg de 3 ori pe zi.322 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI folosite în cele mai mici doze eficiente. Spre deosebire de alte medicamente. metilfenidatul poate fi administrat fårå så se ¡inå cont de greutatea copilului. fiind de regulå oprit dupå pubertate. de¿i la unii copii doza zilnicå optimå ar putea fi mai mare de 40 mg. prima dozå este recomandatå la trezire.5 mg såptåmânal pânå la doza optimå. .00 la pacien¡ii care dezvoltå insomnie. Se recomandå oprirea periodicå a metilfenidatului pentru evaluarea clinicå a copilului. de 2. Tabletele cu eliberare prelungitå. dozele mai mici determinând doar stimularea învå¡årii. cu cre¿tere såptåmânalå de 5-10 mg/zi. cre¿terea se face cu 2. La copii cu vârste cuprinse între 3 ¿i 5 ani tratamentul se începe cu 2. doza zilnicå maximå este de 54 mg/zi. Pentru copiii de peste 6 ani cu THDA. dozele adi¡ionale ulterioare.

Nu se utilizeazå în THDA. gastralgii ¿i insomnie. Acolo unde posibil.1. care pentru cei mai mul¡i pacien¡i este de 56. Efectele secundare Efectele adverse ale stimulantelor nu sunt foarte frecvente. este posibilå reducerea dozelor sau chiar oprirea medica¡iei pe timpul vacan¡elor de varå sau în perioadele mai pu¡in stresante pentru copil. Cre¿terea se face cu 18. Singurele efecte adverse care apar mult mai frecvent decât la placebo sunt anxietatea. Copiii hiperkinetici pot tolera doze mai mari de dextroamfetaminå cu mai pu¡ine efecte adverse. Îmbunåtå¡irea clinicå la pemolin este gradatå. Doza ini¡ialå este de 5-10 mg/zi. Foarte rar sunt necesare doze mai mari de 40 mg/zi. Metamfetamina.5 mg/zi. ¿i se datoreazå în principal administrårii .75 mg såptåmânal pânå la doza optimå. Pemolinul. Modafinil. Doza maximå recomandatå este de 45 mg/zi. Reducerea temporarå a dozelor poate rezolva multe dintre aceste efecte nedorite.8. Insomnia apare la 3-5% din copiii cu THDA care primesc metilfenidat.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 323 La copiii de peste 6 ani se începe cu 5 mg/zi în dozå unicå. posibil deoarece ei excretå medicamentul mai repede decât alte categorii de pacien¡i. pemolinul ar trebui întrerupt periodic pentru a observa eventuala recuren¡å a simptomatologiei comportamentale. Mul¡i copii hiperkinetici au nevoie de tratament timp de mai mul¡i ani. Hiperactivitatea scade cu vârsta pânå la punctul în care råmâne o problemå serioaså doar pentru o minoritate de pacien¡i. cu o dozå ini¡ialå de 37. 8. triste¡ea. Mai pu¡in de 4% dintre copii întrerup tratamentul datoritå efectelor secundare.25-75 mg. De obicei. dezinteresul. cre¿terea pânå la doza optimå se face cu 5 mg såptåmânal. pânå se atinge o dozå de 20-25 mg/zi.5 mg/zi. Efecte asupra sistemului nervos Cele mai frecvente efecte adverse ale metilfenidatului par a fi legate de dozå ¿i includ insomnia ¿i nervozitatea. scåderea apetitului. dupå ce simptomatologia este controlatå. beneficiile putând fi observate dupå 3-4 såptåmâni de administrare corectå. A. Doza maximå recomandatå este de 112. Se administreazå în THDA în dozå unicå matinalå. la pubertate pemolinul poate fi întrerupt. de¿i.

Psihoza toxicå apare rar la pacien¡ii care primesc metilfenidat. Acest lucru s-ar putea datora faptului cå oricum copiii cu THDA au mai pu¡ine inhibi¡ii în a-¿i trezi pårin¡ii noaptea din somn. Studiile polisomnografice nu au detectat nici o diferen¡å între pattern-urile de somn la copiii cu THDA trata¡i cu doze de searå de stimulante ¿i cele ale subiec¡ilor de control. Sindromul Tourette a fost raportat rar. eventual cu ajustarea dozelor. Dupå agravarea ini¡ialå a ticurilor. 1992). ticurile se remit fie imediat dupå metabolizarea metilfenidatului. Un studiu realizat de The Tourette’s Syndrome Study Group în 2002 sus¡ine cå comorbiditatea cu sindromul Tourette nu contraindicå administrarea metilfenidatului la copiii cu THDA. Ame¡eli se constatå la circa 2% dintre copiii cu THDA care au primit metilfenidat sub formå de tablete tristratificate cu eliberare lentå. clonidinå sau guanfacinå. Înainte de ajustarea dozelor. Un studiu efectuat de Lipkin în 1994 aratå cå inciden¡a cumulativå a ticurilor nou instalate sau exacerbate la copiii care primesc metilfenidat a fost între 1. cel mai frecvent duce la o ameliorare sau la o întoarcere la severitatea ini¡ialå (Rapoport. Kent (1995) a demonstrat cå totu¿i ultima dozå de searå are efecte benefice la ace¿ti copii. Nervozitatea poate fi înlåturatå prin ajustarea dozelor ¿i neadministrarea medicamentului seara.324 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI medicamentului seara sau dupå-amiaza târziu. neexistând o înråutå¡ire a ticurilor comparativ cu placebo. pacien¡ii sim¡indu-se mai pu¡in obosi¡i diminea¡a. Se întâmplå rar ca aceste ticuri så persiste dupå oprirea tratamentului. fie spontan dupå câteva luni. este necesarå corelarea cu severitatea tulburårilor de mi¿care. Unii clinicieni recomandå înlocuirea ultimei doze zilnice cu clonidinå. Pemolinul determinå insomnie de douå ori mai frecvent decât metilfenidatul sau dextroamfetamina. Durerea de cap apare la 12-14% dintre copiii cu THDA trata¡i cu metilfenidat. În cazurile severe poate fi necesarå adåugarea de risperidonå. De obicei.3 ¿i 60% dupå o perioadå cuprinså între 1 såptåmânå ¿i 24 de luni de tratament. de¿i unii pårin¡i ai copiilor cu THDA au raportat cå au fost trezi¡i din somn noaptea mai frecvent decât pårin¡ii copiilor care nu au THDA. De obicei sunt necesare doze de aproximativ 300 mg . Poate fi înlåturatå prin ajustarea dozelor ¿i neadministarea medicamentului seara. continuarea tratamentului.

Aceastå reac¡ie poate fi amelioratå prin adåugarea de clonidinå la ultima dozå. excitabilitate ¿i insomnie la 5-15 ore dupå ultima dozå de stimulante. Toleran¡a nu se instaleazå nici pentru efectele asupra narcolepsiei. Majoritatea studiilor pe termen scurt.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 325 metilfenidat pentru apari¡ia halucina¡iilor vizuale ¿i auditive ¿i a delirului paranoid. de 2-3 luni. logoree. Sindromul neuroleptic malign a fost raportat foarte rar la pacien¡ii care primesc metilfenidat. fe¡ei ¿i extremitå¡ilor. nefiind înså stabilitå o legåturå cauzalå clarå cu metilfenidatul. Metilfenidatul ¿i pemolinul pot scådea pragul convulsivant la pacien¡ii cu istoric de crize convulsive ¿i cu anomalii EEG anterioare. dependen¡a psihologicå nu apare practic niciodatå la dozele terapeutice folosite la copiii cu THDA. precum ¿i nistagmus ¿i mi¿cåri oculare nistagmoide. Toleran¡a la efectele simpatomimeticelor poate surveni în câteva såptåmâni. nici pentru cele asupra tulburårii hiperkinetice. hipertermice. mi¿cåri diskinetice ale limbii. Modificårile de dispozi¡ie merg de la plâns facil la depresie majorå. Probleme pot så aparå înså la adolescen¡ii sau adul¡ii din familia pacientului. diskinezie ¿i somnolen¡å. Pentru dextroamfetaminå. reac¡ie care constå în apari¡ia dupå-amiaza de iritabilitate. Dispozi¡ia depresivå a fost raportatå rar la pacien¡ii care au primit metilfenidat. precum ¿i letargie crescutå ¿i obosealå. Destul de rar apare ¿i a¿a numitul rebound. . precum ¿i agravarea glaucomului. toleran¡a la efectele anorectice. Metilfenidatul poate produce ¿i akatisie. cardiovasculare ¿i ortotimizante apare în 1-8 såptåmâni. noncomplian¡å. buzelor. dificultå¡i de acomodare sau înce¡o¿area privirii. Rar la metilfenidat pot så aparå tulburåri de vedere. Pemolinul poate determina mi¿cåri coreoatetozice reversibile. Toleran¡a la efectele metilfenidatului asupra ratei cardiace se instaleazå în câteva såptåmâni. care pot folosi abuziv medica¡ia stimulantå. mul¡i dintre ace¿ti pacien¡i primind concomitent ¿i alte medicamente cunoscute cå ar produce sindrom neuroleptic malign. Dependen¡a psihologicå ¿i fizicå De¿i reprezintå unul dintre cele mai severe efecte adverse ale amfetaminelor. B. Apari¡ia crizelor la copiii fårå acest istoric este extrem de rarå.

studiile controlate nu au putut sprijini aceastå observa¡ie. C. De¿i s-a sugerat cå pauza din administrarea medicamentului pe timpul vacan¡ei de varå ar minimaliza pierderea ponderalå ¿i celelalte efecte secundare. D. Vårsåturile apar la 4% dintre copiii care primesc metilfenidat. diaree sau constipa¡ie. La dextroamfetaminå pot så aparå uscåciunea gurii. nu a putut identifica vreo pierdere a eficacitå¡ii medicamentului atâta timp cât în sânge a existat metilfenidat dozabil. S-a sugerat cå circa 40% dintre pacien¡ii cu THDA ar avea nevoie de o cre¿tere micå a dozelor în timpul primului an de tratament. nu existå date din studii controlate care så stabileascå dacå pauzele din vacan¡e sunt benefice sau au alte riscuri asociate. Unele studii sugereazå cå terapia prelungitå cu metilfenidat 30-40 mg/zi poate determina supresia cre¿terii ponderale normale la copii. Supresia apetitului ¿i scåderea ponderalå sunt efecte comune ale terapiei cu stimulante. compensatå ulterior. Metilfenidatul are efecte semnificative statistic asupra vitezei de cre¿tere de aproximativ 3 cm.326 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI nu au notat instalarea toleran¡ei la efectele clinice ale stimulantelor. Efectele asupra cre¿terii Anorexia a fost raportatå la 3-9% dintre copiii cu THDA care primesc metilfenidat. Gualtieri (1981). O explica¡ie minimå pentru presupusa instalare a toleran¡ei ar putea fi o complian¡å scåzutå la tratament. De¿i existå preocupåri privind întârzierile de cre¿tere legate de doza de metilfenidat. Spencer (1996) sugereazå chiar cå aceste efecte asupra cre¿terii nu ar fi efecte adverse ale stimulantelor. nu existå diferen¡e între metilfenidat ¿i dextroamfetaminå privind inciden¡a acestor efecte secundare la copii. ci efecte ale tulburårii hiperkinetice în sine (în conformitate ¿i cu ipoteza dismaturårii din THDA . Efecte gastro-intestinale Durerea abdominalå a fost raportatå la 7% dintre copiii cu THDA care primesc metilfenidat. În ciuda observa¡iilor clinice asupra instalårii toleran¡ei. studii efectuate la adul¡i nu au detectat alteråri semnificative în înål¡ime. gust neplåcut. În general. într-un studiu prospectiv de 23 de luni cu metilfenidat. cu un grad de scådere la începutul tratamentului. studiile cu stimulante la copii au descoperit scåderi minime sau zero fa¡å de înål¡imea a¿teptatå.

1999). epistaxis. G. fiind considerat o reac¡ie de hipersensibilitate întârziatå. urticarie. vårsåturi. anemie ¿i eozinofilie. letargie ¿i stare de råu. sângeråri gingivale. Pemolinul determinå cre¿terea transaminazelor. erythema multiforme cu leziuni histopatologice de vasculitå necroticå. febrå. Se recomandå verificarea valorilor transaminazelor la debutul tratamentului ¿i la fiecare douå såptåmâni. purpurå trombocitopenicå. dintre care 12 s-au soldat cu transplant de ficat sau cu deces în primele 4 såptåmâni de la debutul simptomelor. F. Cel mai rapid debut al simptomelor de toxicitate hepaticå s-a înregistrat la 6 luni de la începutul tratamentului cu pemolin. S-au raportat ¿i cazuri de icter dupå pemolin. recuperate ulterior). au fost raportate trombocitopenie ¿i/sau sângerare u¿oarå. mergând de la cre¿teri ale transaminazelor la comå hepaticå. Efectul este tranzitor ¿i reversibil la oprirea terapiei. iar pemolinul trebuie oprit la o cre¿tere a acestora la de douå ori valoarea superioarå a normalului (Pizzuti. dermatite exfoliative. . Alte efecte adverse gastro-intestinale includ grea¡a ¿i senza¡ia de gât uscat. Efecte hematologice De¿i nu a fost stabilitå o legåturå cauzalå cu metilfenidatul. Perry (2003) citeazå existen¡a a 15 cazuri de toxicitate hepaticå la pemolin. Reac¡ii de sensibilitate Reac¡iile de hipersensibilitate la metilfenidat pot include rash. Foarte rar a fost raportat sindromul Stevens-Johnson dupå metilfenidat. artralgii. leucopenie. existând uneori întârzieri de dezvoltare. Efecte hepatice La terapia cu metilfenidat au fost raportate cazuri de func¡ionare hepaticå anormalå. E. Riscul de insuficien¡å hepaticå acutå este considerat de 4-17 ori mai mare ca în popula¡ia generalå. ducând la scåderea socializårii acestor copii lipsi¡i de medica¡ie. de¿i nu a fost demonstratå nici o legåturå cauzalå cu metilfenidatul. unii copii experimentând grea¡å.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 327 la unii copii. pauzele de administrare din timpul vacan¡elor ar fi chiar contraproductive. În aceste condi¡ii.

sângeråri anormale. Au fost raportate cazuri izolate de cardiomiopatie dupå folosirea cronicå de dextroamfetaminå. Producåtorii recomandå efectuarea periodicå a unor teste de laborator. Dextroamfetamina poate determina la adul¡i impoten¡å ¿i modificåri de libido. Efecte respiratorii La copiii care primesc metilfenidat au fost raportate infec¡ii de tract respirator inferior (8%). echimoze etc). Efecte cardiovasculare Rar. I. Cei mai mul¡i clinicieni considerå monitorizarea nenecesarå în absen¡a semnelor clinice sugestive pentru o posibilå hematotoxicitate (de exemplu febrå. J. al¡i practicieni recomandå monitorizarea anualå hematologicå la to¡i pacien¡ii care primesc metilfenidat pe termen lung. 8.328 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI H. modificåri ale tensiunii arteriale ¿i ale ratei pulsului. palpita¡ii. la pacien¡ii care primesc metilfenidat. aritmii cardiace. pot så aparå anginå. faringite (4%) ¿i sinuzite (3%). Academia Americanå de Pediatrie (AAP) nu recomandå monitorizarea de rutinå prin teste hematologice.9. Au fost raportate cazuri izolate de arterite cerebrale ¿i/sau ocluzie dupå metilfenidat. Monitorizarea tratamentului 1. Efecte endocrine Simpatomimeticele pot precipita hipertiroidismul. . Foarte rar a fost raportatå la consumatorii de metilfenidat ¿i fårå a se stabili o reac¡ie cauzalå cu acesta. K. în timpul terapiei prelungite cu metilfenidat. Precau¡ii ¿i contraindica¡ii A. tahicardie. pierderea pårului scalpului.1. serologice sau electroencefalografice în timpul terapiei cu metilfenidat. tuse frecventå (4%). incluzând hemograma completå. Alte efecte adverse Abcese superficiale sau reac¡ii de corp stråin ¿i eozinofilie au fost raportate la consumatorii de droguri ce folosesc solu¡ie injectabilå de metilfenidat dizolvat în apå. 2.

insomnie sau hipersomnie sau agita¡ie psihomotorie. 4. Metilfenidatul trebuie oprit dacå apar convulsii. fiind necesarå o urmårire îndelungatå deoarece unele simptome (cum ar fi depresia) pot så aparå mai târziu.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 329 3. Metilfenidatul trebuie administrat cu pruden¡å la pacien¡ii hipertensivi. Eficacitatea ¿i siguran¡a amfetaminelor la copiii sub 3 ani nu a fost pe deplin stabilitå. tratamentul putând fi oprit temporar dacå se observå o stagnare a cre¿terii normale la ace¿ti copii. La alcoolici. B. Pemolinul trebuie oprit dacå se descoperå anomalii la aceste teste ¿i la testele de confirmare. ar trebui reduse dozele sau medicamentul ar trebui oprit. 4. La pacien¡ii cu hipertensiune trebuie monitorizatå periodic tensiunea arterialå. Stimulentele ar trebui administrate cu pruden¡å la pacien¡ii cu istoric de dependen¡å de droguri. La pacien¡ii care primesc pemolin trebuie efectuate teste hepatice înainte de ¿i periodic în timpul tratamentului. în special cu medicamente cu ac¡iune în sfera SNC. 7. fatigabilitate. Pacien¡ii trebuie superviza¡i cu aten¡ie în aceastå perioadå. 8. Pot så mai aparå idea¡ie paranoidå sau suicidarå. pacien¡i instabili emo¡ional sau la cei cu adic¡ii cunoscute la alte medicamente trebuie luatå în considera¡ie posibilitatea apari¡iei dependen¡ei fizice sau psihologice la amfetamine. care au boalå cronicå ¿i severå. 3. ¡inând cont de vârsta acestora. 5. Precau¡ii 1. Pacien¡ii care primesc pemolin concomitent cu alte medicamente. deoarece ace¿tia pot avea ini¡iativa måririi dozelor fårå så consulte medicul. Tratamentul cu stimulante nu trebuie ini¡iat decât la pacien¡ii cu THDA care au fost evalua¡i complet. 2. . Dacå apar agravåri paradoxale ale simptomatologiei în timpul terapiei cu stimulante. Este necesarå monitorizarea cre¿terii la copiii care primesc terapie îndelungatå cu amfetamine. deoarece poate demasca o depresie severå sau poate determina simptome de supraactivitate cronicå. trebuie monitoriza¡i cu aten¡ie. 5. disforie. 6. 6. Întreruperea bruscå a terapiei cu amfetamine trebuie fåcutå cu pruden¡å dupå administrarea prelungitå.

Pacien¡ii cu hipersensibilitate la aminele simpatomimetice nu ar trebui så primeascå aceste medicamente. Ca ¿i alte substa¡e nedeformabile. Dextroamfetamina nu ar trebui folositå la pacien¡ii cu arteriosclerozå avansatå sau boalå cardiovascularå simptomaticå. Amfetaminele sunt contraindicate în tireotoxicozå. Metilfenidatul este contraindicat la copii cu depresie severå. precum ¿i la pacien¡ii cu hipertensiune. asocierea putând determina apari¡ia unei crize hipertensive. 5. Pacien¡ii cu glaucom au contraindica¡ie pentru metilfenidat ¿i dextroamfetaminå. 8. 8. 6. O contraindica¡ie relativå a tratamentului cu metilfenidat o reprezintå pacien¡ii cu ticuri motorii sau istoric familial de sindrom Tourette.330 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 7. tensiune sau agita¡ie. 10. De¿i stimulantele sunt rar folosite dupå pubertate. coadministrarea metilfenidatului cu medica¡ia antiepilepticå nu a fost stabilitå. Metilfenidatul ¿i dextroamfetamina sunt contraindicate în primele 14 zile de administrare ale inhibitorilor de monoaminoxidazå. 9. 3. tabletele tristratificate de metilfenidat trebuie folosite cu pruden¡å la pacien¡ii cu stenoze gastrointestinale preexistente. Amfetaminele pot afecta capacitatea de a manevra utilaje ¿i de a conduce ma¿ini. 4. Pemolinul este contraindicat la pacien¡ii cu THDA care asociazå reac¡ii acute de stress. 7. 9. trebuie re¡inut cå acestea nu se administreazå în . la ace¿ti pacien¡i medicamentul scåzând pragul convulsivant. endogenå sau exogenå. C. Metilfenidatul ¿i dextroamfetamina sunt contraindicate la pacien¡ii cu istoric de anxietate marcatå. 2. Metilfenidatul nu pare så creascå numårul de crize la pacien¡ii epileptici afla¡i sub medica¡ie anticonvulsivantå corectå. La pacien¡ii cu istoric de convulsii ¿i/sau anomalii EEG metilfenidatul trebuie administrat cu pruden¡å. deoarece pot så aparå obstruc¡ii. medicamentele agravând aceste simptome. Contraindica¡ii 1. 11. exacerbând simptomele tulburårii de conduitå ¿i ale tulburårii de gândire. De¿i sigurå. Amfetaminele nu ar trebui folosite pentru a combate oboseala sau pentru a înlocui odihna. 10. Pemolinul trebuie administrat cu pruden¡å la pacien¡ii cu afectare hepaticå sau renalå.

evaluarea depinzând în întregime de semnele clinice. reflexe osteotendinoase accentuate.m. 100 mg la adul¡i i. dozele de clorpromazinå trebuie înjumåtå¡ite. Supradozarea Doza toxicå de amfetamine variazå larg în func¡ie de gradul de toleran¡å prezent. cum se întâmplå frecvent. Foarte rar otråvirea fatalå este precedatå de convulsii ¿i comå. mi¿cåri diskinetice ¿i tahicardie. grea¡å. Hipotensiunea severå impune procedurile obi¿nuite de de¿ocare. poate poten¡a efectele alcoolului ¿i ale altor deprimante SNC. tratamentul fiind acela¿i ca în supradozarea oricårui stimulant SNC. atacuri de panicå. Supradozarea pemolinului determinå agita¡ie. extrasistole sau alte aritmii. oral sau parenteral. frisoane. sincope. convulsii. Pot duce la deces prin aritmii cardiace. vårsåturi. Pentru a furniza un nivel bazal de sedare se poate folosi amobarbitalul sodic per os sau în injec¡ie im. D. tahicardie.m. halucina¡ii. Convulsiile pot fi tratate cu benzodiazepine. transpira¡ii. alåturi de måsurile pentru sus¡inerea func¡iilor vitale. halucina¡ii. ¿i poate scådea pragul convulsivant. Hemodializa extracorporalå poate fi utilå în tratamentul intoxica¡iei cu . rabdomiolizå. Hipertemia necesitå împachetåri reci. respira¡ii rapide. colaps circulator. Amobarbitalul poate fi repetat de câte ori este necesar ¿i în cantitå¡i suficiente pentru a controla simptomele. spålåturi gastrice.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 331 sarcinå sau la femeile care alåpteazå. Tratamentul intoxica¡iei acute este simptomatic ¿i poate include inducerea vårsåturilor. hipertermie. Dacå amfetaminele au fost luate cu barbiturice. Supradozarea simpatomimeticelor poate determina pupile dilatate ¿i reactive. hipertensiune sau hipotensiune. Nivelurile sangvine sunt de pu¡in folos în stabilirea severitå¡ii supradozårii. confuzie. poate prelungi ac¡iunea hipnoticå a barbituricelor. repetat la nevoie la intervale de o jumåtate de orå. paloare.. cafalee. iar manifestårile psihotice cu neuroleptice. diaree. Haloperidolul are proprietå¡i antiemetice centrale. dureri abdominale. la copii 1 mg/kgc i.. anginå. având poten¡ial embriotoxic ¿i teratogenic la mamifere. acesta nu este indicat în intoxica¡ia acutå. într-una sau mai multe doze. Sedarea poate fi ob¡inutå ¿i cu clorpromazinå. anxietate. tendin¡e suicidare sau homicidare. De¿i se ¿tie cå efectele amfetaminelor sunt cel mai bine combåtute cu haloperidol. Aceasta se realizeazå de obicei cu barbiturice. care are efecte anticolinergice minime. Se poate folosi ¿i sedarea. palpita¡ii. delir.

Metilfenidatul poate inhiba metabolismul anticoagulantelor cumarinice. Interac¡iunile medicamentoase Amfetaminele trebuie prescrise cu pruden¡å la coadministrarea cu alte medicamente. noradrenalinå. Nevoile de insulinå la pacien¡ii cu diabet zaharat pot fi modificate în asociere cu amfetaminele. folosirea lor are o mul¡ime de limitåri. hipertensiunea care poate rezulta dintr-o supradozare masivå cu dextroamfetamimå nu necesitå tratament. agen¡i alcalinizan¡i gastrointestinali ¿i urinari. primidonå). greu de diferen¡iat clinic de schizofrenie. clorpromazinå. propoxifenå. agen¡i acidifian¡i urinari ¿i gastrointestinali.10. B. În unele cazuri. IMAO (asocierea poate precipita o crizå hipertensivå). metenaminå. antihipertensive. Interac¡iuni sinergice Amfetaminele pot inhiba metabolismul pentru urmåtoarele substan¡e. efectele SNC ¿i cardiace cumulate pot fi fatale. etosuximidå. crescându-le nivelurile plasmatice: anticoagulante cumarinice. A. scåderea tensiunii care apare dupå folosirea drogurilor sedative fiind suficientå. Dozele trebuie strict monitorizate. diureza for¡atå ¿i dializa peritonealå par så fie mai pu¡in eficiente.1. SSRI. medicamentele tradi¡ionale pentru THDA. care presupune câteva adminis-tråri pe zi. meperidinå. iritabilitate. Cea mai severå manifestare de intoxica¡ie cronicå o reprezintå psihoza. Atomoxetina 8. începând cu perioada relativ scurtå de ac¡iune. raportându-se o multitudine de interac¡iuni medicamentoase. 8. guanetidinå. Introducere De¿i stimulantele.2. fenilbutazonå. sunt foarte eficiente în tratamentul acestei boli.2. Manifestårile intoxica¡iei cronice cu amfetamine includ dermatozele severe. acetazolamidå. fenitoinå. ¿i terminând .1. Interac¡iuni antagonice Cu: blocan¡i adrenergici. hiperactivitate ¿i modificåri de personalitate. antihistaminice. 8. De obicei.332 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI pemolin. anticonvulsivante (fenobarbital. tiazide. bretilium – amfetaminele le scad efectele hipotensive – haloperidol. insomnie marcatå. carbonat de litiu. desipraminå). antidepresive triciclice (imipraminå.

8. cu eficacitate în aceastå tulburare. dar ac¡iunea lor nu este selectivå.2. 2002).2. 2003). ocupa¡ionalå. pot fi eficace în THDA. scåderea perioadei de trezire ¿i de pregåtire pentru ¿coalå (Spencer. 2002).ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 333 cu poten¡ialul mare de abuz (Kratochvil. 2003). 8. ¿i au o duratå mai lungå de ac¡iune decât stimulantele. inhibând transporterul presinaptic al noradrenalinei. 2002). dar ale cårui efecte secundare au fost mai pu¡in studiate (Spencer. 2003). având afinitate minimå pentru al¡i receptori noradrenergici sau transporteri pentru neurotransmi¡åtori (Michelson. cre¿tere ponderalå. atomoxetina îmbunåtå¡e¿te simptomele definitorii ale THDA ¿i amelioreazå func¡ionarea academicå. cre¿terea timpului alocat meselor.3. ele sunt dificil de administrat la copil deoarece sunt puternic sedative ¿i determinå hipertensiune la oprirea bruscå (Spencer. cre¿terea tranzi¡iilor de la joc la muncå.2. Defini¡ie Recent s-a explorat eficacitatea unui nonstimulant.4. De¿i eficacitatea venlafaxinei în THDA a fost analizatå în studii deschise. Datoritå dezavantajelor stimulantelor. Atomoxetina cre¿te astfel nivelurile de noradrenalinå. . Bupropionul este un alt antidepresiv testat în THDA. atomoxetina. nu s-au efectuat încå studii controlate pentru aceastå indica¡ie (Spencer. De¿i medicamentele antihipertensive pot ameliora unele simptome ale THDA. Antidepresivele triciclice. 2003). socialå ¿i familialå. care afecteazå noradrenalina. 2002).2. Cunoscutå ini¡ial sub numele de tomoxetinå (numele a fost schimbat pentru a nu se crea confuzii cu tamoxifenul) ¿i folositå ca antidepresiv. 8. ¿i pot determina efecte secundare cum ar fi gura uscatå. au fost analizate pentru folosirea în THDA o serie de alte medicamente. fårå poten¡ial de abuz. Efectele clinice La unii pacien¡i cu THDA. Inhibitorii selectivi ai recaptårii serotoninei nu s-au dovedit a fi eficace în THDA. în THDA. Mecanismele farmacodinamice ale atomoxetinei Atomoxetina este un inhibitor specific al recaptårii noradrenalinei. constipa¡ie. care au raportat rezultate bune. scåderea luptelor ¿i certurilor excesive. sedare. S-au constatat îmbunåtå¡iri la efectuarea temelor. modificåri ale tensiunii arteriale (Spencer. atomoxetina pare a fi un potent inhibitor specific al recaptårii noradrenalinei (Michelson.

2.7. Doza maximå este de 1.2.2 ore. în timp ce metabolizatorii len¡i o metabolizeazå la o ratå mai lentå.2 mg/kgc/zi. Nivelurile de dopaminå nu sunt crescute în nucleul accumbens sau în striat.5 mg/kgc/zi. Clearance-ul scåzut la atomoxetinå la pacien¡ii cu afectare hepaticå este corelat cu activitatea CYP2D6 scåzutå ¿i fluxul sangvin hepatic redus. Administrarea se face pe cale oralå. partea creierului corelatå cu memoria de lucru. 8. Metabolizarea este în principal hepaticå. Unii copii care nu au råspuns la stimulante pot så råspundå la atomoxetinå. se poate . arii considerate a fi în legåturå cu poten¡ialul de abuz ¿i cu ticurile. Copiii ¿i adolescen¡ii cu greutate peste 70 kg încep cu 40 mg/ zi. Concentra¡ia medie a proteinelor plasmatice transportatoare de atomoxetinå este scåzutå la pacien¡ii cu afectare hepaticå.5. Dupå minim trei zile de tratament cu doza ini¡ialå. Copiii cu greutate sub 70 kg încep cu 0. Utilizarea clinicå a atomoxetinei Datele prezentate sunt extrase în principal din Alexandrescu. pe calea citocromului P450 2D6 (CYP2D6). se poate cre¿te pânå la 1.2. Totu¿i. Indica¡iile atomoxetinei la copil ¿i adolescent Atomoxetina este recomandatå în unii pacien¡i cu THDA. atomoxetina este asociatå cu nivelurile crescute de dopaminå în cortexul prefrontal. 2003). iar la cei len¡i de 21. Dupå minim trei zile de tratament cu doza ini¡ialå. Timpul de înjumåtå¡ire la metabolizatorii rapizi este de 5. Absorb¡ia este rapidå ¿i aproape completå dupå administrare oralå. fiind foarte pu¡in afectatå de alimente.6. 2002). Metabolizatorii rapizi metabolizeazå atomoxetina la rata normalå pe calea CYP2D6. În alegerea tratamentului. medicul trebuie så ¡inå cont de simptomele individuale ale pacientului (Spencer. 8. prin alte câteva enzime CYP450.4 mg/kgc/zi sau 100 mg/zi.6 ore. Mecanismele farmacocinetice ale atomoxetinei Datele de farmacologie sunt extrase în principal din Alexandrescu. 8. abilitatea de a repeta råspunsuri ¿i cu nivelul de impulsivitate (Bymaster. Excre¡ia se face prin urinå (80%) ¿i prin fecale.334 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Atomoxetina afecteazå mai pu¡in sistemul dopaminergic decât pe cel noradrenergic.

de 7-15 ani.8. Siguran¡a ¿i . 8. Precau¡ii ¿i contraindica¡ii Se recomandå precau¡ii în administrarea la pacien¡ii cu insuficien¡å hepaticå. eficacitatea fiind similarå. scåderea apetitului.8 pentru metilfenidat (p=0. 2002). fie în douå prize egale. fluoxetina. Nu s-au remarcat diferen¡e semnificative între grupuri privind rezultatele la tratament. Ambele medicamente au fost asociate cu îmbunåtå¡iri marcate ale grupului de simptome de neaten¡ie ¿i hiperactivitateimpulsivitate.2. scorul THDA-IV Rating Scale scåzând de la 39. febra ¿i ame¡elile.3. Dozele se reduc la jumåtate la pacien¡ii cu insuficien¡å hepaticå moderatå ¿i la 25% în caz de insuficien¡å hepaticå severå. 2003). Beneficiile terapeutice se men¡in mult timp dupå administrarea în prizå unicå diminea¡a. diminea¡a ¿i seara. 8. 8.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 335 cre¿te pânå la 80 mg/zi. insomnia. diareea.10. Atomoxetina se poate administra fie într-o dozå zilnicå. chinidina. normalizate la oprirea tratamentului.9.2. S-au constatat ¿i modificåri minore ale ratei cardiace ¿i tensiunii arteriale. faringita. somnolen¡a.4 la 20. Unii pacien¡i pot experimenta o scådere ini¡ialå în greutate. atomoxetina este bine toleratå. fiind evidente ¿i a doua zi diminea¡å (Michelson. cefaleea. iritabilitatea.0 pentru atomoxetinå ¿i de la 37. Pacien¡ii au primit random atomoxetinå (184) sau metilfenidat (44). Interac¡iunile medicamentoase Dozele de atomoxetinå trebuie adaptate la pacien¡ii care primesc concomitent medicamente ce inhibå CYP2D6: paroxetina. Dacå nu s-a ob¡inut un råspuns optim în 2-4 såptåmâni.6 la 19.66).2. Studii clinice Kratochvil et al au efectuat în 2002 un studiu deschis randomizat atomoxetinå-metilfenidat la 228 copii ¿i adolescen¡i cu THDA. se poate ajunge la 100 mg/zi. 8. rinita. vårsåturile. S-a aplicat THDA-IV Rating Scale. Efectele adverse În general. care se remediazå înså pe termen lung (Spencer. Cele mai frecvente efecte adverse sunt durerea abdominalå. grea¡a.

Doza de 0.4% pentru atomoxetinå ¿i 11. simptomelor afective ¿i func¡ionårii sociale ¿i familiale.2 mg/kgc/zi ¿i grupul cu 1. randomizat. Råspunsul la atomoxetinå a fost în func¡ie de dozå.2 mg/kgc/zi ¿i 1. dublu-orb. Pentru copii ¿i adolescen¡ii de 8-18 ani. Scale pentru pårin¡i ¿i investigatori au fost folosite pentru evaluarea simptomelor THDA. Abandonurile datorate efectelor adverse au fost rare. se pare cå administrarea atomoxetinei în dozå unicå este eficientå în THDA. sugerând un råspuns în func¡ie de dozå.2 mg/kgc/zi a fost la fel de eficientå ca cea de 1.5 mg/kgc/zi. În concluzie atomoxetina este asociatå cu efecte terapeutice comparabile cu cele ale metilfenidatului. a realizat un studiu randomizat. dupå scalele folosite de investigator.175). În concluzie. care au primit fie placebo. Michelson.2 mg/kgc/zi sau 1. Efectele au fost similare administrårii atomoxetinei în douå doze zilnice. fårå diferen¡e între grupul cu 1. Atomoxetina 1.8 mg/kgc/zi. Abandonul pentru efecte secundare a fost 5. timp de 8 såptåmâni. .8 mg/kgc/zi.8 mg/kgc/zi. pårin¡i ¿i profesori. 2001. în func¡ie de greutatea corporalå. cu vârste cuprinse între 6 ¿i 16 ani. Michelson publicå un studiu asemånåtor. Abandonurile datorate efectelor adverse au fost sub 5% pentru toate grupurile. în vârstå de 8-18 ani. controlat placebo. În 2002. dar cu atomoxetina în administrare în dozå unicå. dar doza de 1. fie pânå la 1 mg/kgc/zi atomoxetinå în dozå unicå diminea¡a. la 297 copii ¿i adolescen¡i cu THDA moderat spre sever. atomoxetina a fost superioarå placebo în reducerea simptomelor THDA ¿i în îmbunåtå¡irea func¡ionårii sociale ¿i familiale. Pacien¡ii au primit random placebo sau atomoxetinå 0. 1.5 mg/kgc/zi s-a asociat cu eficacitate intermediarå între placebo ¿i cele douå doze mai mari. Tratamentul cu atomoxetinå a fost sigur ¿i bine tolerat. Rezultatele au fost superioare la pacien¡ii trata¡i cu atomoxetinå fa¡å de placebo.8 mg/kgc/zi a fost consistent asociatå cu rezultate superioare asupra simptomelor THDA comparativ cu placebo.336 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI tolerabilitatea au fost de asemenea similare între cele douå grupuri. Lotul a cuprins 171 de copii. Func¡ionarea socialå ¿i cea familialå s-au îmbunåtå¡it în grupurile pe atomoxetinå comparativ cu placebo. fiind o dozå ini¡ialå potrivitå pentru cei mai mul¡i pacien¡i.4% pentru metilfenidat (p=0. controlat placebo. sub 3%.

cuvintele „nu se administreazå sub x ani“ sunt repede asimilate ¿i începe avalan¿a de întrebåri. indica¡iile din prospectele de medicamente nu ne sunt de ajutor întotdeauna când este vorba de copii. • Informarea familiei ¿i ob¡inerea acordului acesteia este o etapå uneori dificilå ¿i care necesitå timp. Formule pe care le consideråm eficace în cele mai frecvente afec¡iuni ale copilului. • La copil.9 OBSERVAºII CLINICE ªI TERAPEUTICE LEGATE DE EXPERIENºA PERSONALÅ A AUTORILOR În acest capitol voi prezenta opinii personale. din experien¡a clinicå de peste 20 de ani ca specialist de neuropsihiatrie infantilå ¿i din experien¡a pe care de altfel am tråit-o cu to¡ii. este mai importantå colaborarea pårin¡ilor decât impunerea opiniei noastre cu orice chip. Voi grupa informa¡iile în câteva mici capitole: Principii de tratament. • Aleg. Ofer uneori ¿i adrese de internet pentru a informa ¿i pentru a cre¿te gradul de credibilitate al preparatelor pe care le recomand. am câteva principii de bazå pe care le respect cu stricte¡e: • „Primum non nocere“ este principiul universal pe care trebuie så-l urmeze orice medic. så spun câteva cuvinte despre studiile din literaturå. cel mai potrivit medicament conform experien¡ei personale acumulate pânå acum. de aceea prefer så explic eu înainte. Acest capitol se adreseazå în special tinerilor no¿tri colegi. o datå cu apari¡ia pe pia¡å a acestor noi genera¡ii de antipsihotice ¿i antidepresive. . în func¡ie de comportamentul pårin¡ilor. neuropediatri ¿i pediatri. Consider cå o bunå complian¡å asigurå succesul tratamentului. din lista de medicamente de prim ordin. temporizez introducerea medica¡iei 1-2 zile. de suspiciunile acestora. medici reziden¡i sau speciali¿ti psihiatri. monoterapia este forma idealå de tratament. În acest proces atât de subtil al managementului farmacologic la copil. despre cercetårile la care am participat. din påcate.

calculate pe kg corp ¿i pe zi. De aceea recomand pårin¡ilor eventual examen EKG sau probe hematologice. conform posologiei recomandate. am trecut printr-o experien¡å proprie interesantå. doza trebuie så fie adaptatå la cele mai noi cercetåri de psihofarmacologie la copil. încerc så ajung la monoterapie dupå ce am utilizat cât mai pu¡ine asocieri medicamentoase. de aceea nu intråm în panicå dacå este vorba de agita¡ie sau agresivitate. Începând cu anii ‘90. Må aflam în fa¡a unui nou medicament foarte „låudat“ ¿i nu . hepatotoxicitatea sunt ariile majore din spectrul de efecte pe care le urmåresc cu aten¡ie. • ºin seama de particularitå¡ile de farmacocineticå ¿i farmacodinamie ale preparatului. Nu uitåm principiul de bazå care ne cålåuze¿te. Aståzi. O primå observa¡ie ar fi aceea cå este bine så „jonglåm“ cu un numår mic de preparate. „primum non nocere“. trombocitopenia. Utilizåm câteva asocia¡ii de medicamente pe care le-am verificat ca fiind valoroase. La copii ¿i adolescen¡i îmbinåm tehnica psihofarmacologicå cu cea psihoterapicå cu mult succes. cât ¿i modul de interac¡iune. dupå caz. eu personal folosesc o paletå destul de largå de antipsihotice ¿i antidepresive care må ajutå la modelarea perturbårii dopaminergice ¿i serotoninergice. • Cardiotoxicitatea. cât ¿i de condi¡ia somaticå a copilului. efectele secundare ¿i rapiditatea eficacitå¡ii. dar pe care så le cunoa¿tem foarte bine ¿i în care så avem încredere. alegem cu grijå medicamentul ¿i-l administråm pentru început în doza cea mai micå pe kg/corp/zi. în prealabil aten¡ionând familia asupra celor mai frecvente modificåri posibile ale preparatului administrat. Oricum. • Respect principiul dozelor mici crescute treptat. agranulocitoza. Urmårim reac¡ia ¿i eventualele efecte secundare monitorizând atent copilul în urmåtoarele zile. • Monitorizarea simptomatologiei copilului timp de câteva såptåmâni ¿i dupå externare (telefonic sau rechemându-l la control ¿i rugând familia så noteze orice modificare observatå).338 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • În cazurile severe. de când beneficiem de acest „val de noi psihotrope“. • Trecerea de la o formulå la alta o fac dupå intervalul minim recomandat de firma producåtoare. Så le cunoa¿tem dozele. ceea ce îmi permite ulterior demararea procesului psihoterapic.

a fost acela de a utiliza aceste noi formule chimice numai în cazurile pe care le consideram dificile ¿i numai dupå ce încercam medica¡ia de primå alegere. dupå 7-10 zile. Dr. ulterior am realizat cå existå o marjå de siguran¡å în care se poate lucra. Trebuie så recunosc cå am råmas surprinså våzând ce doze mari pot tolera copiii. (2000. clasicå. ini¡ial am fost chiar intrigatå ¿i revoltatå de atitudinea terapeuticå a unor colegi. indica¡iile din ghidurile de tratament. M. folosim ISRS sau ADT. cât ¿i sugestiile unor mari autori cu experien¡å în psihofarmacologia copilului. pot spune cå împreunå cu tinerele mele colaboratoare am fåcut chiar un studiu Medline de psihofarmacologie la copil ¿i adolescent pe ultimii 10 ani. Al. Prelipceanu. se evitå asocierea lor. Solu¡ia de haloperidol ne permite o monitorizare controlabilå. Cred cå sunt unul dintre cei mai reticen¡i medici ai Spitalului Clinic de Psihiatrie „Prof. pacien¡ii mei sunt „copiii mei“ ¿i în fa¡a noilor preparate eram „mama reticentå ¿i grijulie“. Treptat am început så folosesc ¿i eu noile antipsihotice ¿i antidepresive. Dacå tulburarea psihoticå se înso¡e¿te ¿i de modificåri ale afectivitå¡ii în sens maniacal sau depresiv (ceea ce se întâmplå frecvent la adolescen¡i). introduceam antipsihotice atipice ¿i/sau timostabilizatoare. fapt care mi-a dat suportul informa¡ional necesar. cu grijå. Marinescu. Astfel. în ceea ce prive¿te importan¡a terapiei în monodrog sau asocia¡ii antidepresive. antipsihotice. 2002)]. precum Remschmidt. Udristoiu. de¿i poate în unele prospecte indica¡ia la copil nu existå (¿i nu existå datoritå . Gheorghe.D.Obregia“ ¿i cred cå am procedat bine.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 339 aveam curajul de a ini¡ia terapia. McCracken. cu care må sfåtuiam ¿i din experien¡a cårora am învå¡at. Snyder. D. dar la care în prezent am renun¡at. Împårtå¿esc pårerea distin¿ilor colegi psihiatri de adul¡i [(D. m-au fåcut så utilizez cu mult succes medica¡ia antipsihoticå de nouå genera¡ie ca primå alegere la copii. T. 2001. Am fost atentå ¿i la modul cum distin¿ii mei colegi mai în vârstå au pornit „cu curaj“ la administrarea noilor molecule fårå teamå fa¡å de dozele mari. Ulterior. dar nu înainte de a reaminti importan¡a studiilor din literatura de specialitate. Voi discuta în continuare eficacitatea unor substan¡e în diferite afec¡iuni ale copilului. având în vedere efectele cardiace. Utilizam în debutul psihotic formule clasice haloperidolplegomazin-diazepam. dar numai dupå ce am a¿teptat så våd cum procedeazå colegii mei „de la adul¡i“. În prezent. Un alt principiu pe care l-am avut. Turguay. Pentru acest manual. timostabilizatoare.

Malone. iar aceste studii la copil. în autism. interesul pentru utilizarea acestor noi molecule. monitorizarea a fost foarte atentå. dar ¿i grija în ceea ce prive¿te copilul. preparate pe care personal le-am utilizat la un numår extrem de mic de pacien¡i. astfel: loturile sunt mici. ¿i în cazul olanzapinei sau ziprasidonei existå studii care aratå eficien¡a acestora în cazul copiilor auti¿ti sau în schizofrenia cu debut foarte precoce: McDougle. dozele alese cu grijå.340 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI absen¡ei studiilor controlate. în ticuri. Am enumerat numai câteva nume de mari autori care au condus studii controlate sau deschise în care dovedesc eficacitatea noilor antidepresive la copil (vezi capitolul de antidepresive). Masi. Despre preparatele antiepileptice de tip carbamazepin. dar ce este important pentru noua lor utilizare ca stabilizatoare ale dispozi¡iei/timostabilizatoare la copilul cu tulburare bipolarå gåsim în studiile unor autori precum Kowatch. Autori precum Van Bellinghen. Liebowitz pentru fluoxetinå. în anxietate sau în depresia copilului este doveditå de studiile efectuate de autori precum March. tocmai datoritå grijii fa¡å de copil). Voloshina pentru sertralinå. Keller pentru paroxetinå. Findling. acid valproic. este important de ¿tiut cå existå ¡åri în care VPA este recomandat ca ortotimizant dupå 6 ani (vezi capitolul de timostabilizatoare). s-au men¡ionat ¿i comunicat efectele adverse. nu sunt acceptate cu u¿urin¡å de FDA. Am acordat ¿i un mic spa¡iu pentru preparatele noi ¿i mai vechi utilizate în aceastå atât de frecventå tulburare care este sindromul hiperkinetic la copil (Attention Defficit/Hiperactivity Disorder). au avut studii recente în care dovedesc eficacitatea tramentului cu risperidonå la copil. Buitellar. în agresivitate. s-a utilizat terapia în mono-drog sau asocia¡ii de tip antipsihoticantidepresiv. Wagner. De altfel. dupå cum ¿tim. Kemner C (vezi capitolul de antipsihotice). credem noi. Astfel pot så spun cå am utilizat . care a efectuat douå studii randomizate aråtând importan¡a tratamentului cu timostabilizatoare la copiii ¿i adolescen¡ii cu boalå bipolarå tip I ¿i II. existå totu¿i autori care administreazå aceste noi formule ¿i au fåcut ¿i studii pe loturi mici în care demonstreazå eficacitatea noilor antipsihotice antidepresive la copil. în tulburåri disruptive. Am grupat aceste informa¡ii într-un tabel (vezi capitolul 1) din care se poate observa. Ryn. Utilizarea antidepresivelor în tulburarea obsesiv compulsivå. Emslie. Geller. valproat de sodiu sau divalproex (acid + sare) gåsim multe date în literaturå. la fel. Kafantaris.

care s-a dovedit deja ca fiind eficace. Importan¡a acestor studii este doveditå ¿i de tipul de studiu: studii controlate dublu–orb. risperidona s-a dovedit eficace.01-0. nu am administrat sub aceastå vârstå. sau un program de învå¡are implicitå (metoda lui Stanislavski). îmbunåtå¡ind semnificativ agita¡ia ¿i discontactul psihic. studii deschise. De asemenea. utile în sindromul hiperkinetic cu debut la vârste foarte mici sunt acid valproic (VPA) solu¡ie sau granule sau carbamazepin (CBZ) solu¡ie. 1-2 picåturi diminea¡a. ¿i care sperie de multe ori familia.6 ¿i 3 ani au o simptomatologie de tip autistic-like. Un alt preparat este flupentixol solu¡ie. condi¡ionat sub formå de granule cuprinse într-o capsulå. ¿i anume a sertralinei sau paroxetinei în doze mici. 1 tb pe zi la 10 ani. Noul preparat din grupa VPA. iar despre noua formulå Atomoxetinå nu am decât speran¡e. studii retrospective etc. u¿or de manevrat. ulterior putând alege între a introduce o tehnicå de terapie comportamental cognitivå cu program TEACH sau «Methronom Therapy». care duce la ameliorarea agita¡iei ¿i la cre¿terea capacitå¡ii de cooperare ¿i rela¡ionare a copilului. În ticuri. uneori copiii pot avea doar crampe musculare pe care nu ¿tiu så le reclame.06 mg/kgc/zi de risperidonå ne ajutå la ¿tergerea agita¡iei ¿i a severului deficit de aten¡ie. 2 picåturi de 2 ori pe zi. iar utilizarea unei doze de 0. permite deta¿area cu u¿urin¡å ¿i administrarea fårå probleme împreunå cu un aliment preferat de copil. beneficiem de eficacitatea ISRS. am constatat cå din ce în mai mul¡i pacien¡i cu vârste cuprinse între 2. În ultimii ani. intervenim cu haloperidol solu¡ie de primå alegere. atât de frecvente la vârstå micå. În formele cronice motorii ¿i vocale ¿i mai ales în tulburarea Tourette. Suntem foarte aten¡i la apari¡ia sindromului extrapiramidal. crescând treptat în func¡ie de vârstå. de¿i sertralina se indicå ¿i la copii de 6 ani. administrat chiar la 2-3 ani.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 341 Ritalin la un numår de patru copii. date fiind comunicårile pe care le-am citit în literaturå (vezi capitolul de stimulante). În cazul copiilor cu autism infantil ¿i sindrom hiperkinetic cu deficit de aten¡ie. dar care au cumpårat preparatul din alte ¡åri. . În tulburarea obsesiv compulsivå consideråm de primå alegere sertralina. ceea ce cre¿te complian¡a familiei. iar ameliorarea deficitului de aten¡ie este remarcabilå. acest fapt duce la eviden¡ierea adevåratului poten¡ial cognitiv ¿i de limbaj al copilului. Pentru o mai bunå în¡elegere ¿i cunoa¿tere am întocmit un mic capitol de defini¡ii necesare (vezi capitolul 1).

Stabilizatoarele de dispozi¡ie (timostabilizatoarele) reprezintå o categorie de preparate farmacologice utilizate ini¡ial ca antiepileptice. Schema poate fi modificatå. acid valproic. Memo plus. astfel încât se reduc presiunile asupra copilului. iar efectul placebo le dubleazå ac¡iunea neurotroficå. Eficacitatea lor o cunosc deja din anii ‘80. în cei peste 20 de ani de utilizare nu am înregistrat la pacien¡ii mei trata¡i cu carbamazepin ¿i acid valproic reac¡ii adverse majore. care în majoritatea lor nu sunt substan¡e de sintezå. Bromazepamul sau alprazolamul în doze mici ¿i pe duratå scurtå este uneori rapid eficace la ¿colarii cu astfel de probleme. iar terapeutul are cale liberå apoi în aplicarea terapiei compor-tamental cognitive. O patologie frecventå este cea a copilului cu dificultå¡i de învå¡are ¿i reac¡ii de somatizare în contextul presiunilor educa¡ionale. Tonotil-N. fårå reac¡ii secundare. Efectul este satisfåcåtor de foarte multe ori. Familiile acceptå cu u¿urin¡å ¿i «preparate din plante» precum Mentat. aminoacizi esen¡iali precum Cerebrolisyne. la fel ¿i absen¡a efectelor secundare majore. Ini¡ial am utilizat aceste medicamente numai pentru pacien¡ii cu comi¡ialitate. Fluvoxaminå am utilizat cu succes la un båie¡el de 10 ani cu encoprezis. Recomand piridoxina. Treptat.342 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI Trebuie så spun cå înaintea acestei molecule am utilizat prima datå cu mult success fluoxetina la o feti¡å de 12 ani cu tulburare obsesiv compulsivå (caz ce a fost prezentat la Conferin¡a de Psihiatrie). Ac¡iunea eficace pe agresivitate ¿i agita¡ie o observasem deja la copilul epileptic. Bonisan. Ulterior introducem o schemå cu neurotrofice. Ini¡ial reducem anxietatea ¿i depresia cu doze mici de amitriptilinå seara la culcare. ci preparate naturale. având la dispozi¡ie o paletå largå de preparate cu formule diferite. valproat de natriu ¿i amestecul acid valproic cu valproat de natriu. Am folosit sertralina cu rezultate bune la un copil de 5 ani care avea un sever comportament anorexic în contextul unor traume în familie. am în¡eles ¿i am acceptat importan¡a timostabilizatoarelor ¿i în tulburårile psihice. Ascolecitin. iar când în anii ‘90 începeau deja så fie utilizate ¿i în tulburårile afective bipolare. dar mai ales condi¡ionare sub formå de granule a VPA sau solu¡ie . mai ales pentru carbamazepinå ¿i acid valproic. Pårin¡ii se implicå în cåutarea ¿i administrarea tratamentului cu stricte¡e. Spirulinå etc. le consider inofensive. mama este cea care are griji. Aceste neurotrofice. Ginsavit. era de fapt o stare reactivå depresivå ce luase acest aspect. enzime activatoare din ciclul Krebs.

timostabilizatoarele le putem utiliza peste 5 ani.06mg/kgc/zi. fårå teama de efecte secundare. la fel ¿i în agita¡ie cu agresivitate. tulburarea de conduitå cu agresivitate. În ceea ce prive¿te intervalul de timp în care se pot administra aceste noi molecule. • Adolescentå de 17 ani cu pulsiuni agresive. în psihoze în asociere cu antipsihotice sau la copiii cu întârziere mintalå ¿i agresivitate. iar antidepresivele le utilizåm 3-6 luni. iar în unele cazuri chiar excelente. Nu de pu¡ine ori îl utilizåm ¿i pentru sedare în vederea efectuårii CT sau IRM. Antipsihoticele pot fi utilizate ca tratament de între¡inere 2-3 ani la adul¡i. un preparat foarte util pentru copii este Diazepam Desitin care se administreazå intrarectal ¿i are un efect foarte rapid. care a primit risperidonå 6 mg/zi (fårå efecte secundare) timp de 6 luni. am început så le utilizåm în sindromul hiperkinetic. Ca tratament de între¡inere în psihoze pot fi administrate ani de zile. care primea 300 mg fluvoxaminå pe zi (a scåzut foarte mult în greutate). al¡ii vorbesc despre administrare de ani de zile. a prezentat la . spun unii autori. cu diagnosticul de autism infantil. doza maximå ar fi fost de 12x0. • Båie¡el de 10 ani ¿i aproximativ 28 kg cu întârziere mintalå ¿i comportament autoagresiv. Rezultatele sunt bune. Cred cå este util så împårtå¿im câteva exemple întâlnite în practicå.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 343 a CBZ. Intervalul maxim de timp de utilizare a risperidonei ¿i olanzapinei la copilul autist nu a depå¿it 2 ani. Stabilizatoarele de dispozi¡ie pot fi utilizate luni sau ani de zile. cu succes. dar ¿i a VPA. • Båie¡el de 12 ani ¿i aproximativ 27 kg cu întârziere mintalå ¿i comportament autoagresiv sever. În stårile de agita¡ie extremå sau în situa¡ie de crizå epilepticå. tulburarea de opozi¡ie. dar la copiii auti¿ti nu am gåsit încå date care så indice durata tratamentului. „e¿ec sau succes în tratamentul prescris de al¡i colegi“ sau formule curajoase din experien¡a personalå ¿i observa¡ii privind efectele secundare: • Båie¡el în vârstå de 3 ani ¿i 6 luni ¿i 12 kg. acesta variazå în func¡ie de gravitatea tulburårii. este deja testatå de noi la pacien¡ii epileptici care au primit tratament timp de 8-10 ani. Noi avem în tratament copii cu autism la care utilizåm risperidonå deja de 2 ani. care primea 1 mg risperidonå pe zi introduså treptat. posibilitatea de a le utiliza pe termen lung. dar ¿i de preparat. care primea de 2 ani tratament cu risperidonå 2 mg/zi (fårå efecte secundare).

a prezentat frecvente echimoze la un an de tratament. efectele adverse s-au ameliorat rapid la scåderea dozelor. dar prohibitå de al¡i colegi. atât de frecvent atunci când nu se respectå ritmul lent de cre¿tere a dozelor. Båie¡el de 6 ani ¿i având 14 kg. Båie¡el de 8 ani ¿i 23 kg. De men¡ionat cå nu a avut rash cutanat. în ciuda precau¡iilor familiei. a venit la internare pentru scåderea performan¡elor ¿colare ¿i «zvâcniri» ale picioarelor. era sub tratament cu 800 mg de carbamazepin/zi. cu epilepsie sub tratament cu VPA 20 mg/kgc/zi. dar feti¡a a prezentat la o lunå de la administrare o manifestare convulsivå tonico-clonicå generalizatå. . prezintå transpira¡ii abundente ¿i tahicardie. fårå efecte secundare. nu mai prezenta crize dar la o lunå au început dureri abdominale ¿i scaune diareice ceea ce a impus înlocuirea cu Lamotrigin. cu epilepsie. vårsåturi.344 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI • • • • • • • • 3 zile de la administrare o severå crizå extrapiramidalå ¿i stare generalå alteratå. dar se reu¿e¿te ie¿irea din episod fårå a fi necesar ES. Adolescent de 17 ani. Adolescentå cu tulburare borderline ¿i tentative de suicid a luat 50 tablete sertralinå.06 mg/kgc/zi). Dozele nu erau mari. cu epilepsie. pe care nu o recomand decât în condi¡ii de urgen¡å ¿i sub supraveghere EKG). fårå de care în urmå cu 20 de ani nu s-ar fi putut (am utilizat o formulå curajoaså. Era sub tratament cu acid valproic 1200 mg pe zi (doza maximå 23x40 mg/kgc/zi) ¿i lamotriginå 100 mg pe zi. Familia a venit la cabinet revoltatå de decizia terapeuticå a colegului nostru. care developase ¿i crizele mioclonice. crize generalizate la trezire. Båiat de 15 ani ¿i având 54 kg. crescutå la aceastå valoare în 4 zile (de¿i indica¡ia este de cre¿tere lentå în 6 såptåmâni). cu sindrom hiperkinetic sever. Risperidonå 1 mg + sertralinå 50 mg pe zi recomandate la o feti¡å de 6 ani cu ticuri. somnolen¡å. înlocuirea cu VPA a dus la amendarea simptomatologiei. primea 4 mg risperidonå pe zi (doza maximå 18x0. în prezent este în afara oricårui pericol. Båie¡el de 6 ani ¿i având 18 kg. Feti¡å de 8 ani sub tratament cronic cu CBZ în dozå de 20 mg/kgc/zi. prezenta de câteva zile stare generalå alteratå. 65 kg ¿i 180 cm care s-a internat pentru episod catatonic dupå o såptåmânå sub tratament cu 50 mg clomipraminå ¿i 50 mg sertralinå. ¿i anume asocierea ADT ¿i ISRS.

scåderea dozelor a dus la dispari¡ia simptomelor. . dupå mai multe încercåri nereu¿ite cu anticomi¡iale. • Feti¡å de 8 ani ¿i având 23 kg. cu compulsii. coprolalie. cicluri rapide. primea tratament cu Fenobarbital 100 mg/zi care nu controla crizele în schimb a dus la apari¡ia unei ståri de agita¡ie extremå. am utilizat dupå mai multe încercåri lamotrigin 200 mg cu succes. Am prezentat ¿i câteva efecte secundare destul de frecvente. somnolen¡å. Putem învå¡a din gre¿elile noastre sau ale colegilor no¿tri. dar eu nu recomand så ajungem la polidrog sau la doze mari fårå un motiv serios. Vå recomandåm de asemenea så påstra¡i un contact direct cu sursele de informare de tip medline. pentru cå progresele în psihofarmacologie. • Feti¡å de 3 ani ¿i 12 kg primea pentru o singurå crizå generalizatå 600 mg carbamazepin/zi. a prezentat o reac¡ie de agita¡ie paradoxalå la numai 2 picåturi de Flupentixol administrate o datå. antipsihotice ¿i antidepresive triciclice are o evolu¡ie favorabilå cu Paroxetinå 2 tb/zi. înlocuirea cu o formå retard de carbamazepin a dus la controlarea crizelor. ¿i de câteva zile acuza tulburåri de vedere (doza maximå ar fi fost de 40 mg/kg/ zi). • Feti¡å de 12 ani cu Tulburare Tourette formå severå. Închei acest capitol fårå a vå recomanda scheme de tratament. a prezentat criza extrapiramidalå la 6 pic de haloperidol pe zi. nu este prima oarå când observåm ce stare de agita¡ie poate da barbituricul. în timp ce alt copil cu aceea¿i greutate tolera cu u¿urin¡å 3 picx3/zi din aceea¿i substan¡å. iar familia a crezut cå sunt ticuri. precum: alergia la carbamazepin.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 345 • Adolescentå de 16 ani cu Tulburare afectivå bipolarå. Am dat aceste exemple pentru a aråta ce toleran¡å extraordinarå au copiii ¿i la ce formule se poate ajunge uneori. • Feti¡å de 8 ani ¿i având 27 kg prezenta frecvente crize epileptice focale ¿i secundar generalizate. sau irascibilitatea la flupentixol. sperând cå asimilarea principiilor de bazå ale managementului terapeutic la copil vå va putea ajuta în dobândirea propriilor dumneavoastrå formule eficace. sunt extrem de rapide. copilul se freca la ochi. grea¡a ¿i vårsåturile la valproat. în timp ce un båie¡el cu aceea¿i greutate ¿i tulburare tolera cu u¿urin¡å 12 pic/zi fårå a necesita asocierea romparkin. Evit cu bunå ¿tiin¡å acest lucru. • Båie¡el de 3 ani ¿i având 14 kg cu severå stare de agita¡ie. cu ticuri cronice severe vocale ¿i motorii. ca de altfel în toate sferele medicinei.

Lenane M. 363-7. Mundo E. 131-6. Principles of practice from the European Expert Panel on the Contemporary Treatment of Schizophrenia. 39:3. Spain. 98-103. 2001. 2000 Nov-Dec. Crosby RD. 2003 – Olanzapine Use as an Adjunctive Treatment for Hospitalized Children with Anorexia Nervosa: Case Rreport. Heo J. Perwien AR. Iapichino S. 98:2. Fumagalli S. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 2002 – Correlation of Antipsychotic and Prolactin Concentrations in Children and Adolescents Acutely Treated with Haloperidol. Derivan A. Smolarek TA. 2003 – Cardiotoxicity Associated with Intentional Ziprasidone and Bupropion Overdose. 2001 – The Pharmacovigilance of Olanzapine: Results of a Post-Marketing Surveillance Study on 8858 Patients in England. Cunningham Owens D. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Kasper S. 5. 5-6. 353-6. 3. . Bloch Y. 2000 – Open Study of Fluoxetine in Children with Autism. Tekelioglu Y. 2000a – Imipramine Compliance in Adolescents. Shahda M. Last CG. Am J Psychiatry. Rapoport JL. Alfaro CL. S1-11. 2003 May. J Clin Psychopharmacol. 10. Kushner MG. 2000 Dec. 6. 11. 483-5. Altamura AC. Levkovitz Y. Biancosino B. 23. 265-71. Hektner BA. 2. Naber D. 2000 Mar. 6-Month Treatment Study. Efendioglu S. 22. Wudarsky M. Ravindran AV. 2003. 2003 – Fluoxetine for the Treatment of Childhood Anxiety Disorders. Determining and Achieving Therapeutic Targets in Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder [Academic Highlights]. 2002 Jun. 97-102. Auteri A. Hellewell JSE. Barcelona. Abdalla E. Wilton LV. J Child Adolesc Psychopharmacol. Brent D. Sherwood J. 2002 Summer. Barnett SD. Thuras PD. Di Muro A. 26. 63. 27:3. 2003 Mar. Bobes J. 101-4. 18. 2002 – Serotonin and Fluoxetine Levels in Plasma and Platelets After Fluoxetine Treatment in Depressive Patients. Perel JM. Arch Med Res. J Toxicol Clin Toxicol. Ulgen M. Sporn A. 2002 – Double-Blind. De Lalla A. 42:4. 7. 9. 26. 415-23. Placebo-Controlled Study of Risperidone for the Treatment of Disruptive Behaviors in Children with Subaverage Intelligence. 15. Castrogiovanni P. Gecici O. Gilaberte I. Marmai L. Lambrecht L. et al. Lyons B. Biswas AK. Butcher D. Int J Eat Disord. 2002 – Falsely Elevated Imipramine Levels in a Patient Taking Quetiapine. Chaput Y. Bhana N. Realmuto GM. 12. 1998 – Editura Medicalå Bucure¿ti. 2002 – Gabapentin Treatment of Impulsive-Aggressive Behavior. 21. 41:1. Br J Clin Pharmacol. Schumacher J. Peral Guerra M. 14. Bridge J. Axelson DA. 24. 49:Suppl 1. 284-90. Ratzoni G. Birmaher B. International Schizophrenia Forum. Sassella F. Prog Neuropsychopharmacol Biol Psychiatry. Pearcel GL. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. In: Biederman J. 47:5. De Smedt G. Leo A. 2003 Apr. 28:6. Int J Psych Clin Pract. 4:Suppl I. Can J Psychiatry. J Clin Psychiatry. 41:9. 2002. Vardi O. Horton M. Birmaher B. Agenda Medicalå ‘98. 17. or Olanzapine. Gochman P. Bridge J. 61(1). Freemantle S. Drugs. Olney R. 1337-46. Borchardt CM. 2000. Nuss S. Spettigue W. 16. J Psychopharmacol. 2003 Spring. Abi-Dargham A. 493-512. 2002 Aug. 1037-44. Alcamí Pertejo M. Grassi L. pp 265-6. Monk K. 2002 – Quetiapine Is Not Associated with Increase in Prolactin Secretion in Contrast to Haloperidol. Clark DB. 265-76. 41:2. 22:12. 33:6. 4. Aman MG. Mayes KL. 19. Ehmann M. 2002. 2003. Santini A.3. 2002 – Tolerability of Fluoxetine in Post-Traumatic Stress Disorder. Wilner KD. Drugs. Canatan H. – Sertraline and Fluoxetine Treatment of ObsessiveCompulsive Disorder: Results of a Double-Blind. Anderson LK. Neuropsychopharmacol Biol Psychiatry. Mendlovic S. 2003 – Overview of ADHD. Clozapine. LePage J. 483-4. Biederman J. 148-64. Griffin H. Boachie A. Bernstein GA. chair. Rudolph GR. 2002 Mar-Apr. et al. Aweeka F. 15:4. and Risperidone Disruptive Behavior Study Group. Ovali E. 2003 – The Influence of Olanzapine on Immune Cells in Patients with Schizophrenia. 562-5. 20. Tarrier N. Brent DA. Zabrocki LA. 2002 – Neuroleptic Malignant Syndrome Associated with Risperidone and Olanzapine in First-Episode Schizophrenia. 64. Al-Mateen CS. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Turncliff RZ. Foster RH. 2001 – Recent evidence for dopamine abnormalities in schizophrenia. 2002 Jan. W V Med J. Montresor C. 276-82. Morris-Kukoski CL. Kalas C. Blardi P. Atmaca M. Plosker GL. 2000b – Imipramine Plus Cognitive-Behavioral Therapy in the Treatment of School Refusal. Dell’Erba A. Swan S. Jayesekara D. 83-91. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 33:1. 1998. Aboraya A. 2003 – Intramuscular Preparations of Antipsychotics: Uses and Relavance in Clinical Practice. 2003 Jan. Hertzberg MA. 13. McGhee M.Bibliografie 1. Biswasl PN. Axelson DA. 13:1. Tharwani HM. 2001 Dec. 2002 Apr. 25. 2000 – Schizophrenia: Diagnosis and continuing treatment. 2001 Jun. 2000 – The Pharmacokinetics of Ziprasidone in Subjects with Normal and Impaired Renal Function. Anziano RJ. 111-61. 2002. 39:3. 12:2. Kuloglu M. Bilici M. 2001 – Olanzapine An updated review of its use in management of schizophrenia. 2000 Mar. 63-5. Nicolson R. 8. Altamura AC. Bergeron R. 2002 Sep. Prog. Shakir SA. Gothelf D. Facchi A. Wolf CE. Gerlach J. Tezcan E. 2003 – Hyperglycemia from Olanzapine Treatment in Adolescents. 5. 159:8. Actas Esp Psiquiatr. 27s-33s. 22:2. Findling RL. J Clin Psychopharmacology. van Os J. 2002 Nov-Dec. J Child Adolesc Psychopharmacol. Goldfield GS. Bernstein GA. 2002 – Sertraline Pharamcokinetics and Dynamics in Adolescents.

Albert MJ. Arizona. 135-49. Kohlenberg TM. Fawcett J. Szigethy E. Casas M. 27. Zullino D. Davidson JR. 38. Hart BL. Vermeulen A. Sáiz PA. 39. Butterfield MI. Roncero C. 2001 Winter. 47. McGrath PJ. double-blind study (the Amisulpride Study Group). Tuttle M. 243-9. 2001 – A Randomized Controlled Trial of Risperidone in the Treatment of Aggression in Hospitalized Adolescents with Subaverage Cognitive Abilities. 44. Actas Esp Psiquiatr. J Int Med Res. 2001 Aug. Depression and Anhedonia with Sertraline Treatment in Patients with Major Depression. Bymaster FP. Dossenbach M. 380-5. Am J Psychiatry. Kiesler G. 2001 Jan. Gilbert J. Brook S. Taylor CC. May 28-31. 903-6. Birkett M. 49:5. Temlett JA. Van Der Gaag RJ. Blanchard J. 28. Perry KW. 1999 – A Double-Blind Placebo-Controlled Study of Lamotrigine Monotherapy in Outpatients With Bipolar I Depression. 2001 Nov-Dec. 52. Bobes J. Palmer R. Breier A. 2001 – Electroencephalographic and Perceptual Asymmetry Differences Between Responders and Nonresponders to an SSRI Antidepressant. Neuropsychopharmacology. Quitkin FM. Bolton J. 2003 Mar. Cohen-Kettenis P. J Child Adolesc Psychopharmacol. Breier A. Ferchland I. 159:1. Keith SJ. Bonhomme D. 2002 Aug. Arch Gen Psychiatry. 2002 – EEG Abnormalities During Treatment with Typical and Atypical Antipsychotics. 50. 41. Bondolfi G. 60:2. 2002. Octavio I. J Affect Disord. Buitelaar JK. 363-71. Int Congress Symposium Series. Rowland L. 2000 – Death from Asthma Associated with Sertraline Overdose. 17-22. 2002 Winter. Actas Esp Psiquiatr. Baldessarini RJ. Price BH. 54. 425-34. Psychiatr Pol. 2000 – Amisulpride has superior benefit/risk profile to haloperidol in schizophrenia: results of a multicentre. 239-48. 40:8. Moore GJ. Rosenbaum JF. Rybabowski J. Reimherr FW. Morin SM. Bousoño M. 13:2. Carrière P. Int Clin Psychopharmacol. Gutiérrez M. 2001. Parker K. 289-95. Bahk WM. 2002 – A Double-Blind. 107:3. 273-5. Petropoulos H. Falissart B. 11:4. 2001 – Atypical Antipsychotic Overdose in the Pediatric Population. p. an overview. Brunswick DJ. J Clin Psychiatry. Burns T. London. Troy S. J Clin Psychiatry. 2001 Apr. 2001 – Olanzapine in the Treatment of Post-Traumatic Stress Disorder: A Pilot Study. Zweigart M. Gehlert DR. 53. Lempérière T. David S. 214. 2001 – Risperidone Versus Pimozide in Tourete’s Disorder: A Comparative Double-Blind Parallel-Group Study. 85:Suppl 2. Keith S. 2001 Jul. 59:5. 109-15. 40. 451-66. Catalano G. Catalano MC. Rudd D. 31. Carson HJ. et al. 43. Octavio I. Meehan K. 2002 – The Effect of Fluoxetine on the Pharmacokinetics and Safety of Risperidone in Psychiatric Patients. 15: 321-9. 441-8. 2001 – Clinical Advantages of Amisulpride in the Treatment of Acute Schizophrenia. 45. 50-6. S784-9. Stewart JW. Dolan EM. Sachs G. 2003 – Treatment of Weight Gain with Fluoxetine in Olanzapine-Treated Schizophrenic Outpatients. Boon-Yasidhi V. -49. 2002 – Risperidone in the Treatment of Autistic Thai Children under 4 Years of Age. Soising L. 337-45. Paperwalla KN. Stewart CM. Gonzalez-Heydrich J. 2000 – Sequential Improvement of Anxiety. 2002 – Pediatric Quetiapine Overdose: A Case Report and Literature Review. Lamictal – a brighter future. 2002 Apr. Quitkin FM. Fernández JM. Threlkeld PG. Sutherland S. Eap CB. 16:4. 62:1. 2000. 2002 – A Case of Eight Aggressive Young Children Treated with Risperidone. Bustillo JR. Nunez CY. Tassin JP. Prezentat la NCDEU 41st Annual Meeting. 1996. Churchill LE. 28:6. Bertschy G. 28:3. Cavazzoni P. Suwanwattana C. MacMillan S. Agustines RE. Bobes J. Connor KM. 2002 May. 1996 – Lamotrigine monotherapy. 37. Centorrino F. 2002 Mar. 30. Heiligenstein JH. Am J Forensic Med Pathol. 355-61. Pilaczynska E. 51. 35. 2002 Jan. González MP. Neuropsychopharmacology. 36:6 Suppl. Tarugsa J. Hemrick-Luecke SK. Nelson DL. Wright P. Buitelaar JK. 2000. Bruggeman R. 197-203. Tenke CE. Phoenix. Allison DB. Tanaka Y. Sutton V.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 347 27. 68:2-3. 25. Borkowska A. Baumann P. Hennen J. Bhattacharya N. 29:6. 46. 12:4. 2001 Nov-Dec. Ascher JA. 2002 – Fluoxetine and Norfluoxetine Plasma Concentrations During Relapse-Prevention Treatment. Roychowdhury SM. Bogenschutz M. 2000 Sep. 2001 – Case Study: Caudate Glutamatergic Changes With Paroxetine Pessist After Medication Discontinuation in Pediatric OCD. Katner JS. 21:3. J Med Assoc Thai. 2001 Oct. Eur Psychiatry. 527-9. 2002 – The Effect of Sertraline on Cognitive Functions in Patients with Obsessive-Compulsive Disorder. J Clin Pharmacy Ther.12:4. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 699-711. Calabrese JR. for the Lamictal 602 Study Group. Melman CT. Bustillo JR. 2001 Mar. Rosenberg DR. 416-25. Biol Psychiatry. Lueck NE. Gericke GS. Brodie MJ. 81-5. DeMaso DR. Brooks WM. Catalano MC. 50-6. 36. 2002 – Atomoxetine Increases Extracellular Levels of Norepinephrine and Dopamine in Prefrontal Cortex of Rat: A Potential Mechanism for Efficacy in Attention Deficit/Hyperactivity Disorder. Hammond R. 42. Amsterdam JD. J Child Adolesc Psychopharmacol. 2002 Winter. Lauriello J. In: Loiseau P (ed). 2002 Nov-Dec. Cesena M. 2003 Mar. 2001 – Risperidone in the Treatment of Psychotic Patients with Opiate Abuse and Dependence. Hawkridge SM. Bowden CL. Pharmacopsychiatry. 2003 – Nizatidine for Prevention of Weight Gain with Olanzapine: A Double-Blind Placebo-Controlled Trial. Boyer P. Cavazzoni P. 32. Araszkiewicz A. Placebo-Controlled Dose-Response Comparison of Intramuscular Olanzapine and Haloperidol in the Treatment of Acute Agitation in Schizophrenia. 2001 – Effects of Chronic Haloperidol and Clozapine Treatments on Frontal and Caudate Neurochemistry in Schizophrenia. 62:4. Beasley CM Jr. Leite P. 35:2. . J Clin Psychiatry. 367-72. Psychiatry Res. Bale R. 29:6. Walker SC. 2000 – Risperidone: A Real Alternative for Patients Treated with Depot Neuroleptics. Jung RE. 29. Catalano G. Lauriello J. 1999 Feb. 34.5. 2000 Nov-Dec. 2001 – Iniciden¡a anualå a diabetului zaharat în cursul tratamentului antipsihotic. Eur Neuropsychopharmacol. 1996. Royal Society of Medicine Press Ltd. Monaghan E. Bruder GE. Van Der Linden C. J Child Adolesc Psychopharmacol. 79-88. Becker ME. 33. Rowland L.

65. 60. Schwiers ML. for the Risperidone-USA-79 Study Group. 72. 31-2. 2001 – Clozapine Impact on Clinical Outcomes and Aggression in Severely Ill Adolescents with Childhood-Onset Schizophrenia. J Child Adolesc Psychopharmacol. Clin Pharmacokinet. 66. Connor DF. Clein P. 40:5. Biederman J. Nemeroff CB. Chang KD. Chengappa KNR. 178-91. 965-8. Horsmans Y. 40 (7). 46:10. 2001 – Fluoxetine in Adolescents with Major Depression and an Alcohol Use Disorder: An Open-Label Trial. de Bodinat C. . Van Bruggen M. 2001 – Clinical Pharmacokinetics of Quetiapine. 2002. Clin Phamacokinet. 40:10. Markowitz JS. DeSante KA. 2001 Aug. 2002 Oct. Golnez J-L. Alvarez N. De Beaurepaire R. 2002. Smith BP. 652-9. Double-Blind Study. 79. 48:3. Brown KM. 1175-81. An Atypical Antipsychotic. 211-20. S221. DeVane CL. Witcher J. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 307-13. 1997. 2003. 1997 – Intérêt de la tianeptine dans le traitement des dépressions majeures unipolaires récurrentes. Dellva MA. Grundy S. 2001 Oct. Gershon S. March JS. 2003 – Subjective Experience and D2 Receptor Occupancy in Patients with Recent-Onset Schizophrenia Treated with Low-Dose Olanzapine or Haloperidol: A Randomized. Tupler LA. Dingemans PM. 735-9. 2001. Curran P. Perry C. 1999 – Antidepressants and the brain. Ospina J. 2001 Dec. 70. Compton SN. 2002 – A Comparison of Risperidone and Haloperidol for Prevention of Relapse in Patients with Schizophenia. 17-22. DeLeon KR. Strakowski SM. Long AJ. 1999 May. 44:10. Newman E. DelBello MP. J Child Adolesc Psychopharmacol. Roth S. A. Clin Pharmacology Ther. 1996 – Pharmacokinetics in children and adolescents Cap. Gammon PJ. Burch S. Randomized. Dev Med Child Neurol. De Haan L. Wagner KD. Am J Psychiatry. Wang J. J Clin Psychopharmacology. Davidson J. Sutherland SM. Can J Psychiatry. 2001 Winter. Biederman J. Grant PJ. 59. 2001 May. 191-8. Chalasani L. Double-Blind. Daléry J. March JS. 62:3. 1991 – Fluoxetine in Post-Traumatic Stress Disorder. 2002 – Adolescent Cocaine Exposure and Offensive Aggression: Involvement of Serotonin Neural Signaling and Innervation in Male Syrian Hamsters. 73:3. Collaborative Trial in Latin America. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Rosenberg HL. Niveleazå vârfurile plasmatice. Brar JS. 187-94. Mazzotti G. 61. Dagens-Lafont V. L’Encéphale. 2003 Mar. DeVane CL. J Clin Psychiatry. 2001. 77. 4. 346:18. 1216-23. J Trauma Stress. 2001 – Amisulpride: A review of its use in management of schizophrenia. Goldstein JM. 160:2. Oliva D. 74. et al. 23:56-64. Dev V. Taylor CC. 1999. 21:4. 61(14). 11:4. 76. Tohen M. Beasley CM Jr. 2001 Mar. Can J Psychiatry. 57. 14 (Suppl 1). Int Clin Psychopharmacol. Wiley L. Shilling A. 67. Brown VL. Vermeiren E. 2001. 2003 – A Random Assignment.D. 1247-66. 63. 58. Lavalaye L. 41:15. 2002 Jul. 61(1). 1991. 9:suppl 5. 2000 Spring. 2002 – Fluoxetine Response in Children with Autistic Spectrum Disorders: Correlation with Familial Major Affective Disorder and Intellectual Achievement. Pollock NK. 64. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Eur Neuropsychopharmacology. 1999. 2002 Oct. Wolkow R. Berg PH. Desitin Arzneimittel GmbH – Timonil retard. Chrisman AK. M. Mullen J. Bostic JQ. 1999 – Fluoxetine in Post-Traumatic Stress Disorder: an Overview.348 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 55. Kant R. De Clercq M. Cousins L. Bukstein OG. 41:10. 2001 – Bupropion Sustained Release in Adolescents with Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder and Depression. 2001 – Sertraline in Children and Adolescents with Social Anxiety Disorder: An Open Trial. Cornelius JR. Delgado P. Brenner R. Addict Behav. 175. 133:2. Csernansky JG. Ritch CR. Gattaz WF. 2001 – Treatment of Risperidone-Induced Hyperprolactinemia with a Dopamine Agonist in Children. Costa e Silva JA. Tran PV. 71. 2001 – Anatomie fonctionnelle de la fluence verbale chez les schizophrènes et les sujets à risque. Linszen D. 78. 564-70. 4:2. Melloni RH Jr.M. 2002 – Clinical Pharmacokinetics of Sertraline. Desager J-P. S9-16. Chengappa KNR. Grimes JM. Cohen LG. 80. Racusin R. Behav Brain Res. Mahmoud R. 2001 – Analysis of the QTc Interval During Olanzapine Treatment of Pacients with Schizophrenia and Related Psychosis. Landau P. 68. Hoyois PH. 69. Starkstein S. 2001 Sep-Oct. Moreno F. Sauer J-M. 75. J Clin Psychiatry. Ketter TA. Messig M. 40:3. 2001 – Long-Term Sertraline Treatment of Children And Adolescents With Obsessive-Compulsive Disorder. 71 in Lewis M – Children and Adolescent Psychiatry A comprehensive textbook second edition – Williams and Wilkins 1996. 81. 419-23. Salloum IM. 2001. Clark D. 2003 – Effect of Hepatic Impairment on the Pharmacokinetics of Atomoxetine and Its Metabolites. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. DeLong GR. 2001 – Olanzapine as Alternative Therapy for Patients with Haloperidol-Induced Extrapyramidal Symptoms: Results of a Multicenter. Daviss WB. 82. 2123-50. 1999 – Open-label Study of Fluoxetine in Civilian Post-Traumatic Stress Disorder. Drugs. Thomasson HR. 62. Drugs. 73. 509-22. Clinical Trial of Once-vs Twice-Daily Administration of Quetiapine Fumarate in Patients with Schizophrenia or Schizoaffective Disorder: A Pilot Study. 45-9. Frye RF. 26:5. Birmaher B. 10:1. Riddle M. 2001. 303-9. Lynch K.Quetiapine: A review of its safety in the management of schizophrenia. Biopsy in schizophrenia. Larach V. N Engl J Med. 2000 – Mood Stabilizer Augmentation with Olanzapine in Acutely Manic Children. Liston HL. Raniwalla J. parepally H. 2003 Feb. Chalon SA. Conner KM. 435-40. Etude versus placebo sur 16 mois et demi de traitement. Bentivoglio P. 2002 – A Double-Blind. Placebo-Controlled Study of Quetiapine as Adjunctive Treatment for Adolescent Mania. Cook EH. Czekalla J. 375-81. 2001 Mar. Booij J. 56.

Anziano RJ. Dion Y. Raskin S. Decamp E. Bruhwyler J. Dow B. 2001 – A Prospective Open-Label Treatment Trial of Olanzapine Monotherapy in Children and Adolescents with Bipolar Disorder. Yilmaz N. 2002 Oct. 2001 Fall. McNamara NK. Marcus RN. Poster. Liégeois J-F. Filteau MJ. 270. Garland EJ. Can J Psychiatry. Chouinard G. 94. 102. 90. Turncliff RZ. 328-34. J Child Adolesc Psychopharmacol. 2001 – Hyperglycemia and Hypertriglyceridemia Secondary to Olanzapine. Avci A. Ann Clin Psychiatry. Anderson KE. Tarazi RA. 1997 – Antidepressant Treatment of Post-Traumatic Stress Disorder and Major Depression in Veterans. Klancnik J. 132:9-10. 109-15. 2000b – Risperidone in Treating Behavioural Disturbances of Prader-Willi Syndrome. 42:2. 23:1. Le Heuzey MF. 41:3. McNamara NK. 2002 – Quetiapine-Associated Hyperglycemia and Hypertriglyceridemia. 88. 111. Bever-Stille KA. Domon SE. 2001 Jul-Aug. 2003 – Risperidone in Children with Pervasive Developmental Disorder (PDD). Toma V. 2000 – The Inclusion of Fluoxetine Into ?-cyclodextrin Increases Its Bioavailability: Behavioural. Wild B. Yolga AY. Ernest DE. 2003 Feb. Bartels M. Festen DAM. 96-100. Feldman PD. Szejtli J. 1995. 2000 12th Jul. Durst R. Findling RL. 495-6. Friedlander R. Diler RS. 100. Brown E. Marathe P. Gaffney GR. 102. Rapoport JL. Relation with Symptomathology and Responsiveness to Risperidone Treatment. Perry PJ. Everson G. Swiss Med Wkly. 2000 – Sertraline in paired blood plasma and breast-milk samples from nursing mothers. 2001 – Failure of Tolterodine to Treat Clozapine-Induced Nocturnal Enuresis. rater MA. 2001 – Les Laboratoires Servier. Szente L. Kline N. 21s-26s. 1205-15. 2000. Fleischhacker WW. Magnus RD.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 349 83. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 2003. 9:1. 31-9. Tohen M. 2001 Fall. 98. 161-4. Bouchard R-H. 2002 Mar. Kim GS. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Köylüoglu O. 2002 May. 2002 – Heart-Rate Variability (HRV) in the ECG Trace of Routine EEGs: Fast Monitoring for the Anticholinergic Effects of Clozapine and Olanzapine? Pharmacopsychiatry. 92. et al. Pharm J. 2001 – Amotivational Syndrome Associated with Selective Serotonin Reuptake Inhibitors in Children and Adolescents. 87-91. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Kim GS. Lasseter KC. Erbagci AB. Dosar ¿tiin¡ific Coaxil (tianeptina). Encephale. Nilsson M. 60. Roubaud L. 1999. Lemon E. 81-4. 41:5. 1999 – Once-week Dosing of Fluoxetine in the Maintenance of Remission in Panic Disorder. Gaertner I. Stocky A. 10:3. 35:3. Youngstrom EA. Grothe D. 330-6. 48:4. 299-301. Placebo-Controlled Trial. 2000a – Risperidone in Prader-Willi Syndrome. 181-6. Dineen Wagner K. 2003 – Antipsychotics in the Treatment of First-Episode Schizophrenia. 15:4. 285-8. Durst R. 1-5. Frazier JA. Ann Pharmacother. Längle G. Heiligenstein JH. Donoghue J. Brussels. Saklad SR. 125-6. Burrows GD. USA. Zislin J. J Child Adolesc Psychopharmacol. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 2001 Jun. Gelderblom IL. Géczy J. 41:10. Seutin V. 741-5. 49:Suppl 1. Br J Clin Pharmacol. English BA. Mar 22. 2003 May. sIL-2R. Board Review Series. Scuvée-Moreau J. Leblanc J. 105. Arndt S. 2002 – Risperidone Versus Clonidine in the Treatment of Children and Adolescents with Tourette’s Syndrome. Lazar S. Nickola M. 39:8. Flood J. 282-3. 96. Fix JD. Norman TR. J Clin Psychopharmacol. 1997. 2000 Aug. Schulz SC. 93. Jacobsen L. 99. Blumer JL. Kuperman S. Annable L. 2001. Findling RL. 2000. Bauer LA. Dresse A. Hum Psychopharmacol. Lejeune C. 2002 May. 2001 – Serum IL-beta. 2002 Mar. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 11:2. 110. Jacobson JG. 2003 Feb. Katz G. J Clin Psychopharmacol. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Baldessarini RJ. J Clin Psychiatry. 39:5. 2002 – Risperidone in the Treatment of Tourette’s Syndrome: A Double-Blind. Biederman J. 35:7-8. Katz G. Cargille CS. 87. Emslie GJ. Psychopharmacology. 545-46. Risser RC. Can J Psychiatry. 2000 – A Case of Leukopenia in Treatment with Risperidone in an Adolescent. 1008-16. 2000 – The Pharmacokinetics of Ziprasidone in Subjects with Normal and Impaired Hepatic Function. Belgium. 11:3. Gonzales-Heydrich J. Randomized Clinical Trial. D’Amico F. Van Heugen JC. 405-8. 1995 – Neuroanatomy. . Feetam C. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Etain B. Garfield SB. Brawman-Mintzer O. Cohen LG. Dodd S. 97. 109. 2003 – Quetiapine Reduces Flashbacks in Chronic Posttraumatic Stress Disorder. 2003 – Clozapine Pharmacokinetics in Children and Adolescents with Childhood-Onset Schizophrenia. 2002 – Fluoxetine for Acute Treatment of Depression in Children and Adolescents: A Placebo-Controlled. 91. 2000 May. 84. 11:3. IL-6. 46:8. Williams & Wilkins. 867-9. Ware MR. Mediators Inflamm. 2nd ed. 2003 – A Prospective. Sandor P. Acta Psychiatr Scand. 2001 Summer. Emmanuel NP. Wilner KD. 2000b – Nefazodone Pharmacokinetics in Depressed Children and Adolescents. 26:5. 85. Webber JC. Schluchter MD. 95. Branicky LA. Johnson A. Carithens RL Jr. 170-5. 101. 103. Demeter CA. 112. Maguire K. Tarakçioglu M. Electrophysiological and Pharmacokinetic Studies. Preskorn SH. Domon SE. Still DJ. Rubin-Jabotinsky K. Hoog SL. 151:4. 2001 Oct. Baerg EA. 89. IL8 and TNF-alpha in Schizophrenic Patients. 107. Rubin-Jabotinsky K. Piscitelli S. Open-Label Trial of Olanzapine in Adolescents With Schizophrenia. 2002 Feb. Sohma M. Harper J. 22:1. Nowlin ZM. 239-50. Buist A. 2000 Apr. 2001 – Atypical Antipsychotic Use in Treating Adolescents and Young Adults with Developmental Disabilities. Herken H. 86. 2000a – A DoubleBlind Pilot Study of Risperidone in the Treatment of Conduct Disorder. 106. 2000. Reed MD. 2000 – How can novel antipsychotics help in rehabilitation of patients with schizophrenia? XXIInd CINP Congress. 108. Eschweiler GW. Mouren Simeoni MC. 39:4. Lund BC. Branicky LA. 2000 Sep-Oct. Jacobs TG. Smolarek TA. Masset H. 461-5. Findling RL. Rotterdams Medisch Pedagogisch Instituut-Boerhaavelaan 2 – Barendrecht – The Netherlands. 2000 Jun. 104. Raskin S. Zislin J. 2002 – Fluoxetine-Induced Extrapyramidal Symptoms in an Adolescent: A Case Report. Frazier JA. J Child Adolesc Psychopharmacol. 509-16.

S53-61. Buiteman C. 2002 – Practical Experience with Amisulpride. 2000 – Risperidone in Idiopatic and Symptomatic Dystonia: Preliminary Experience. Mahmoud R. 2265-7. Antón Saiz C. 115. Cap. Kanoy R. Ruiz Carrasco P. 2000 – The Safety of Olanzapine Compared with Other Antipsychotic Drugs: Results of an Observational Prospective Study in Patients with Schizophrenia (EFESO Study). Goldstein JM. 2001 – Long-Term Remission of Schizophrenia in an Adolescent treated with Quetiapine. 123. 61:5. Owen R. Psychiatry On-Line 1999-2001. 2000. 130. Spencer CM. 142. 2002 – Clozapine-Induced Akathisia in Children with Schizophrenia. Skotschar M. 138. Ratzoni G. Whitehorn D. Durkin MB. Sacristán JA. Asocia¡ia Românå de Psihofarmacologie ¿i Les Laboratories Servier. Ghaziuddin N. Bucure¿ti. 2000 – Efficacy of „Seroquel“ for the treatment of negative symptoms is comparable with that of olanzapine and risperidone. 2000 – Olanzapine Pharmacokinetics in Pediatric and Adolescent Inpatients with Childhood-Onset Schizophrenia. 2001b – Comparative Side Effects of Atypical Antipsychotics in Chidren and Adolescents. 1998 – Low incidence of reproductive / hormonal dide effects with “Seroquel“ (quetiapine) is supported by its lack of elevation of plasma prolactin concentrations. Haapasalo-Pesu K-M.D. 2001a – A Retrospective Analysis of Quetiapine in the Treatment of Psychosis in Children and Adolescents. Cantillon M. aggresion and hostility of schizophrenia. Grcevich S. Brand-Gothelf A. 2001 Dec. Gunasekara NS. 11:3. Guerrini R. J Child Adolesc Psychopharmacol. 2001 Aug. 116. J Child Adolesc Psychopharmacol. Presented at the 2001 International Congress on Schizophrenia Reserch. Hernández J. 139. – Monoterapia cu Topiramat: Dozarea ¿i modalitatea de råspuns în epilepsia recent diagnosticatå. Abstracts of the 10th Biennial Winter Workshop on Schizophrenia. 2001 – Effects of Haloperidol and Clozapine on Prepulse Inhibition of the Acoustic Startle Response and the N1/P2 Auditory Evoked Potential in Man. H. Graham SJ. 307S. 2000 Apr. Kluszynski S. 545-60.D. 2001. Kiss I. Grcevich S. 120. 2000. 5-11 Feb 2000. Presented at the 2001 International Congress on Schizophrenia Research. Calis KA. 2000. 43. Mackellar A. 137. 2000 – Actualitati in psihofarmacologie. Rapoport JL. 1996. Glasgow. Heitun OG. 1981 – Growth hormone and prolactin secretion in adults and hyperactive children relation to methylphenidate serum levels. Gogtay N. 19 April 2002. 13 Suppl 4. Schizophrenia Research. 2001 – Focus on Amisulpride. 2000 – Typical neuroleptics in child and adolescent psychiatry – Eur Child Adolesc Psychiatry. 20-24 Sep 1998. the Fluoxetine Pediatric OCD Study Team. Whistler. Piacentini S. Tyano S. 2003 May. 203-4. 21. Compliance and Outcome in the Treatment of Schizophrenia – Focus on Quetiapine. 141. 7th ECPN Regional Meeting. Risperidone and Haloperidol in the Treatment of Adolescent Patients with Schizophrenia. Heiligenstein JH. Poster Janssen-Cilag. Szabadi E. Green B. Br J Psychiatry Suppl. 125. 127. Kumra S. Wang R-H. Tolerability. Eur Psychiatry. 128. Alfaro CL. 1998 – “Seroquel“: Efficacy in improving mood. 2000 May. 129. 20:6. 2001 – Risperidone as a Tool to Control Hard Aggression. Tidsskr Nor Laegeforen. From Research to Clinical Outcomes: Decision Making Processes with Atypicals. 2001. Reidman J. Grassi E. Iqbal A. CNS Drugs. J Psychopharmacol. 132. Jacobson JG. Grigoriu I. J Clin Psychopharmacol. Pharmacoepidemiologic Study of Olanzapine in Schizophrenia. Bergstrom RF. 2003 – Olanzapine. 126. 6:331-9. Wapenaar R. British Columbia. 413-27.0. 347-9. 2000 – Opportunities and Challenges presented by the new generation antipsychotics. Weizman R. 2002 Winter. Sporn A. 199-202. Version 3. Kurtz DL. Bloch Y. Hayden F. Gualtieri CT. 41:1. Delong VY. 205-8. 2002. Grothe DR. 136. Khetarpal S. 2001 April 28 – May 2.2001 – Ghid terapeutic Tulburarea bipolara – Editura Medicala Universitaria Craiova. Tamura R. Special Issue. 2001 – Myoclonus During Prolonged Treatment with Sertraline in an Adolescent Patient. Haddad P. Rapoport JL. Bucure¿ti. Woodley H.A. Friday 19th April 2002. 10. J Child Adolesc Psychopharmacol. 121. 220-5. second edition – Williams and Wilkins. 140.D. 12-16 Jul 1998. Eur Child Adolesc Psychiatry. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 2001 117. Suppl I. Gianfrancesco F. 2001 – Progrese în cunoa¿terea depresiei. Van Oene J. 9:4. Abstracts presented at 9th Congress of the Association of European Psychiatrists (AEP). 119. Neurol Sci. British Columbia. 14:4. 118. Gerlach J. Green W. 20:2. Gal G. Hellewell JSE. Copenhagen. 131. Davos. Ray C. 11:2. Collegium Internationale NeuroPsychopharmalogicum Congress 1998:338. A Review of its Use in Schizophrenia. 2002 – Improvement in Cognitive Functioning in Patients with First-Episode Psychosis During Treatment with Quetiapine: An Interim Analysis. Hoog SL. Latorraca S. 1998. Gómez JC. Langley RW. 335-43. 122. Abstracts from the 21st CINP Congress. Udristoiu T. Kikinzon L. 2001 Jul. 7th ECNP Regional Meeting. Melamed L. 134. Fontova Carbonell E. 2000 Dec. 2000. 135.350 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 113. Koriath U. Atkinson GA. Ricardi RK. Rui Q. Marinescu D. 1998 – Quetiapine. Mulqueen A. Bradshaw CM. Whistler. April 28 – May 2. Donoghue J. Sorbi S. 4:Suppl I. 2001 Summer. J Neural Transm. Marini P. 114. Pharmaeconomics. Hellewell J. McBurney C. 121:19. Kopala L. Gillgerg C. Good KP. 773-8. 2001 – Olanzapine Induces Remarkable Weigh Gain in Adolescent Patients. 1981. Psychoneuroendocrinology. J Clin Psychiatry. 40:7. 325-40. 2001 Fall. 2002 – Patient Satisfaction and compliance: Working in Partnership. Gheorghe M. 9. 2001. Saarijärvi S. Richards R. 1996 – Principles of psychopharmacotherapy and specific drug treatments. 1998. 2001 – Fluoxetine Treatment for Obsessive-Compulsive Disorder in Children and Adolescents: A Placebo-Controlled Clinical Trial. . 289-93. 2002 Sep. Apter A. 2002 – Use of Healthcare Services by Patients Treated with Risperidone Versus Conventional Antipsychotic Agents. Priory Lodge Education Ltd. Gothelf D. 243-50. 124. Hellewell JSE. Gheorghe M. 121-3. Breier A. Int J Psych Clin Pract. 15:4. Jacobsen L. DeVane CL. 72 in Lewis M – Children and Adolescent Psychiatry A comprehensive textbook. 110:5. 133. Gheorghe M. Geller DA. Cantillon M. s45-9.

339-41. Compliance and Outcome in the Treatment of Schizophrenia – Focus on Quetiapine. 170. 160. 162. 168. Kane JM. Kay SE. 36:1. Psychiatr Genet.B. 2001 – Adjunctive Antipsychotic Treatment of Adolescents with Bipolar Psychosis. Adolescents and Adults with Mental Retardation and Autism. S63-5. 152. Tuynman-Qua H. 2002 Sep. 73-8. Kim JH. 155. Koo MS. 159. J Clin Psychiatry. Karam-Hage M. 47:8. 2002 Oct. 63 (9): 763-71. Van Engeland H. Kalali AH. Papatheodorou G. Donald RA. Rintelmann J. 2002 – Bupropion-Methylphenidate Combination and Grand Mal Seizures. 1997 Sep. Strober M. Gummin DD. 39:2. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 2002 Sep. Hughes CW.S. Tauscher J. Zarcone JR. Inder WJ. 172. Kang UG. Tolerability. Wallace D. Kano K. World Psychiatry. 1992 – Pharmacology 3rd Edition. Winters NC. Willemsen-Swinkels SHN. 153. Feldman ME. 1988 154. Kasper S. Pharmacogenetics. Kwon JS. Parent. 147. Tsai SJ. Kasper S. Schroeder SR. Ickowicz A. Arisaka O. 2002 – Acute Quetiapine Overdose in an Eleven-Year-Old Girl. et al. 139. 101-5. Int J Psych Clin Pract. Jacob L. 229-38. 455-60. 144. Langham SJ. Leikin JB. 4:Suppl I. Feinberg D. 2000 – Review of quetiapine and its clinical applications in schizophrenia. Weinberg W. and The Olanzapine Late-Phase II Study Group. 467-78. Sack WH. 151. Awad AG. Rush AJ. Murasaki M. Hellings JA. Vet Hum Toxicol. 2000 – The Internet and A “Small Miracle”. Hellewell JSE. Dineen Wagner K. 171. 441-6. 61:6. San Francisco. 2001 Apr. 1448-56. Chung SJ. McFarland S. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Padula G. Editura ¿tiin¡ificå ¿i Enciclopedicå Bucure¿ti. J Clin Psychopharmacology. 2001 Aug. Neuropsychopharmacology. 145. 2001 – Efficacy of Paroxetine in the Treatment of Adolescent Major Depression: A Randomized. 265-8. 2000 Jul. 169. Kaplan & Sadock. 150. 169-71. Beckham JC. 2002 Oct. 2000 Jun. 2001. 146.25 in Kaplan & Sadock Comprehensive Textbook of Psychiatry Editia a 8-a. 2000 – A time of opportunity in schizophrenia. Saha AR. Psychiatry Clin Neurosciences. Kowatch R. Hertzberg MA. Weller EB. Ifrim M. Mulder RT. Prickett TCR. Schizophr Res. Horrigan JP. 1:4. Int Clin Psychopharmacol. 2001 Dec. 865-6. Yu YW. Lin CH. 11: Suppl 4. Kim JG. and Child Prediction of Medication or Placebo in Double-Blind Depression Study. 2001 Fall. 11:3. Wang SY. 2000 Lippincott Williams Wilkins 175. Ingenito GG. 783-801. Klein RG. 7th ECPN Regional Meeting. Koplewicz H. 105-13. Koo YJ. 40:12. Lin CH. Oakes R. Kane JM. Ryan ND. Kim YS. 2001 Jul. Int J Psychiatr Clin Practice. 2000 Nov. 2000 Feb. 148. 2002 – Clozapine Associated Pericarditis and Elevated Troponin I. 2001 – Quetiapine: efficacy and tolerability in schizophrenia. 31. Kemner C. 790-1. 2 (2). 2001 – More on Fluvoxamine and Enuresis. Crandall K. 2000 Dec. Br Med J. 53:1-2. 2002 – Atypical Presentation of Risperidone Toxicity. National Medical Series From Williams and Wilkinson. Sweeney M. 161. Koh HJ. Miura S. 173. Chang SC. 2001 – Reduction in Basal Afternoon Plasma ACTH During Early Treatment of Depression With Fluoxetine. 2002 Jun. 164.E. Ann Clin Psychiatry. 12:3. 2002 – Efficacy and Safety of Aripripazole and Haloperidol Versus Placebo in Patients with Schizophrenia and Schizoaffective Disorders. Tsai SJ. Emslie G. 167. 3:2. Dicker R. Ha JH. 43:6. 2000. Jewell M. 2002 – Genetic Variant of the Histamine-1 Receptor (Glu349Asp) and Body Weight Change During Clozapine Treatment. 40:8. CA. Hagino OR. Birmaher B. J Clin Psychiatry. Expert Opinion Pharmacother. Barnhill LJ. Can J Psychiatry. Bucure¿ti. 1988 – Compendiu de neuroanatomie. 163. McCafferty JP. Vet Hum Toxicol. Carlson GA. 36:9. 81-6. Malhotra A.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 351 143. Kasper S. 1999 – Patient Satisfaction and Acceptability of Long-term Treatment with Quetiapine. Benitez JG. Presented at the 146th Annual Meeting of the American Psychiatric Association. 1993 May 23-26. J Child Adolesc Psychopharmacol. 44:3. 2002 – Efficacy and Tolerability: Working in Partnership. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Ishigooka J. Müller-Spahn F. Kasper S. Jelley Di. 54. McKellar J. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Carson WH. 158. 2000 – Clinician. Kusumakar V. 2000. Hong KS. Clarke GN. 2002 – OpenLabel Study of Olanzapine in Children with Pervasive Developmental Disorder. Keller MB. 14 (Suppl 1). Nemeroff C. Geller B. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 165. 1999 – From symptoms to social functioning: differential effects of antidepressant therapy. 2000 – Olanzapine in Tourette’s Disorder. Courvoisie HE. 174. 149. Ghaziuddin N. 11:3. Niculescu G. 2002 Feb. 22:5. Kutcher SP. 321:7254. USA. Kelsey J. 762-71. 19 April 2002. 2000. Lee D. 591-4. 2000 – Selective Serotonin Reuptake Inhibitors Cap. 1997 – Olanzapine in PDD. Kane JM. 2003 – The future of pharmacotherapy for schizophrenia. Yu YW. 23:5. 2001. 1166-7. 1993 – The Efficacity of Sertraline and Behavior Therapy in Adolescents with Treatment Resistant OCD (abstract). Wang SY. 2001 – Weight Gain in a Controlled Study of Risperidone in Children. Kafantaris V. 165. 12:2. 40:7. Editura Medicalå Callisto 2002. Joyce PR. S27-31. Heiden A. Juhl GA. 2000 – Electrocardiographic Abnormalities in Patients Treated with Clozapine. 7-16. 2001 – Genetic Variants of the Serotonin System and Weight Change During Clozapine Treatment. Hong CJ. 1999. Hodge CH. Controlled Trial. De Jonge M. 166. Aust N Z J Psychiatry. 2002 Dec. Hong CJ. 156. Coletti DJ. 2000 – Lack of Efficiency for Fluoxetine in PTSD: A Placebo Controlled Trial in Combat Veterans. 156:1. 2002 – Terapie medicamentoaså în psihiatrie. Ahn YM. 1999 May. 2000 – Olanzapine Optimal Dose: Results of an Open-Label Multicenter Study in Schizophrenic Patients. Kim E. 2002 Jan. 143-4. 2003 Jun. Ali MW. McQuade RD. Johnston HF. . Emslie GJ.1992 157. Psychopharmacology. Eur Neuropsychopharmacology. 163-4. Kasper S. Zimbroff DL. S405-13. 2002 – Effect of Risperidone on Information Processing and Attention in First-Episode Schizophrenia.

2002 Dec. Blader JD. Br J Clin Pharmacology. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 35:3. 2001 Aug. Kretzmer G. Ji Z. 2001 Apr. 1995. Goriunov AV. 14:859-61. Simhandl C. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 2001 – Dopamine Receptor Responsivity in Schizophrenic Patients in a Drug-Free State and After Treatment with Olanzapine. Davies SO. Van Royen EA. 2001 – Clozapine-Associated Diabetes. 2002 Mar-Apr. 139-47. Cu H. Bengtsson F. Randomized. 2001 Apr. 2003 Mar. Liu Z-Q. Open-Label Trial. Kent JD. 23:2. Sheikh RM. 2003 May. Choudhury MS. Sallee FR. 776-84. Barth G. Heiligenstein JH. 2001 – Olanzapine versus Haloperidol in Children With Autistic Disorder: An Open Pilot Study. Masikhina SN. 189. 63:7. 180. Spencer TJ. 203. 2001 – Higher Occupancy of Muscarinic Receptors by Olanzapine Than Risperidone in Patients with Schizophrenia. 902-3. Arch Pediatr Adolesc Med. Hamburger S. Walker DJ. Int Clin Psychopharmacol. Kodesh A. Graae F. 1994. 39:6. 1995. Murphy TK. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 377-85. Reis M. Lippincott. Riesenberg R. Weinberg WA. El-Gabalawi F. 2002 – Switching to Olanzapine from Previous Antipsychotics: A Regional Collaborative Multicenter Trial Assessing 2 Switching Techniques in Asia Pacific. Mamer RM. Rosenthal M. 887-94. Safferman A. 12:4. 192. 2001 Jul. 117-9. Simonds JF. 10:2. 1364. Srisurapanont M. 34. 2000 Summer. 28:5. 2000 – Aspecte actuale ale utilizårii valproatului în tulburarea afectivå bipolarå. Ou-Yang D-S. Beidel DC. 2000 – Antidepressant Treatment During Social Challenge Prior to 1 Year of Age Affects Immune and Endocrine Responses in Adult Macaques. 2000. Roychowdhury SM. 2000 – Farmacologie ilustratå. Koller E. Lavalaye J. 2002 Winter. 37:9. Jiang C-H. Carmody TJ. Lenane M. 1998 – Childhood-Onset Schizophrenia: An Open-Label Study of Olanzapine in Adolescents. Hatzimanolis J. Maneeton N. 2001 Jun. Baron DA. Köhnke MD. Abed T. 177. 129-32. 156:1. Actas Esp Psiquiatr. Finkel B. Goldstein IJ. 185. Pharmacopsychiatry. 40:8. Kozlova IA. Milton D. J Child Adolesc Psychopharmacol. Ther Drug Monit. 30:2. Ed. Lipkin PH. 198. 2000 – Effect Size of Lithium. Clarke AS. 101:7. Delaney MA. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Muller B. Rapoport JL. 2000.and Long-Term Safety and Effectiveness. Burelomova IV. 84:6. King RA. Int Clin Psychopharmacol. Schmidt AB. 186. Bennett K. 2001 – Topiramate for Reversing Atypical Antipsychotic Weight Gain. Lerner AG. Psychopharmacology. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Prog Neuropsychopharmacol Biol Psychiatry. 1994 – Tics and dyskinesias associated with stimulant treatment in attention-deficit hyperactivity disorder. Kratochvil CJ. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Smith AK. 181. Lykouras L. 41:2. Frazier JA. Jaffer M. 96:320-5. Gifford C. 16:2. 64. Lee CT. Cheng Z-N. 35-8. 2002 – Cytochrome P450 2D6 Deficiency and Its Clinical Relevance in a Patient Treated with Risperidone. Malanga CJ. Choudhury MS. 184. 194. 716-23. 2000 – Treatment of Bipolar Disorder in an Adolescent with Olanzapine. Liebowitz MR. 569-76. 1998 – Olanzapine for Autistic Disorder with Hyperactivity. Clarvit SR. 111:9. 15:1. Lundmark J. Stösser D. 2002 – Atomoxetine and Methylphenidate Treatment in Children with ADHD: A Prospective. 40:12. Piacentini J. Cook EH. 2001 Dec. Ferguson J. Wang H. et al. 713-9. 2002 – Risperidone Treatment in Children And Adolescents with Autism: Short. Griese EU. 53-7. Chen X-P. Kochhar S. chair. Jankowitz B. Linszen DH. Psychiatry Res. Neuropsychopharmacology. 1995 – Effects of late afternoon methylphenidate administration on behavior and sleep in attention-deficit hyperactivity disorder. Koch G. Schneider B. Kong L. 2001 – Dose-Dependent Olanzapine-Associated Leukopenia: Three Case Reports. Emslie GJ. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Suppes T. 2001 – Serum Concentration of Fluoxetine in the Clinical Treament Setting. 196. Rush J. 2001 Dec. Lee P. Kratochvil CJ. Determining and Achieving Therapeutic Targets in Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder [Academic Highlights]. Malek-Ahmadi P. Jacobsen LK. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 2001 – An Experience of the Application of Rispolept in Childhood Schizophrenia. 25-34. 199. 147-51. Nwokike JN. Malone RP. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 95:1. Oulis P. Lessig MC. Edi¡ia a 2-a. 197. 187. 140-7. 2003 – Atypical and Conventional Antipsychotic Drugs in Treatment –Naïve First-Episode Schizophrenia: A 52-Week Randomized Trial of Clozapine vs Chlorpromazine. Biederman J. 2002 – Fluoxetine in Children and Adolescents With OCD: A Placebo – Controlled Trial. 37:4. Markianos M. Malone RP. 893-6. 2001. Andrew B. 200. Pediatrics. 191. Zhou H-H. Dominguez R. Sallee FR. Kowatch RA.3. 2002 Jul. 202. 25:3. 1995 – Risperidone Treatment of Children and Adolescents with Chronic Tic Disorders: A Preliminary Report. Cater J. Zh Nevrol Psikhiatr Im S S Korsakova. Bucci JP. 1998 – Sertraline in Children . Lieberman JA. 2002 Jul. 265-76. Sigal M. pp 268-72. Gaertner I. 116-8. Laudenslager ML. 195. 1998 Sep. 2000 Jun. 2002 Feb. Stroup S. Lucas Taracena MT. 2001 – Risperidone for Controling Aggressive Behavior in a Mentally retarded Child: A Case Report. Casat C. 201. Grebchenko IuF. Simpson HB. and Carbamazepine in Children and Adolescents with Bipolar Disorder. Koplewucz HS. 204. 2001 Mar. Mardekian J. Reneman L. Visanuyothin T. 178. Mazlan M. Biederman J. 188. Lombroso PJ. 179. 190. 2003 – Standard Approaches to Treating ADHD. Newcorn JH. 41:12. J Child Adolesc Psychopharmacol. Dittmann R. 2001 – Effect of the CYP2C19 Oxidation Polymorphism on Fluoxetine Metabolism in Chinese Healthy Subjects. Tran PV. Hume JH. J Clin Psychiatry. Montañés Rada F. Adesman AR. Maislin G. Scahill L. Intaprasert S. 1998 Apr. Delaney MA. Wang A. Divalproex Sodium. Lennkh C. 351-3. Turner SM. Wolkow R. Karp BI. 183. 2002 – Olanzapine Overdose: A Pediatric Case Report. Wong MM. 1431-8. Medicalå Callisto. J Clin Psychiatry. 2002 – Olanzapine in Tourete’s Syndrome: A Report of Three Cases. Krpmelis M. 2000 Jul. Khouzam HR. Wagner KD. Huang S-L. Booij J. 182. 193. Bedwell J. Phillips M. Dubitsky G. 507-18. Sholevar EH. Zhang P. 52:1. 2001 Jun. J Med Assoc Thai. 205. Michelson D. Conde BJ. 96-9. Kumra S. Lin S-H. Shapira NA. In: Biederman J. Am J Med. March JS. 2002 May. 995-1003. 1147-52. Wernicke J. Cutler NR.352 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 176.

3. Fleurot O. Sallee FR.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 353 206. 15:4. Anand R. 2002 – Case Series: Use of Ziprasidone for Maladaptative Symptoms in Youth with Autism. and Adolescents with Obsessive-Compulsive Disorder: A Multicenter Randomized Controlled Trial. L’Ecuyer S.and Multiple-Dose Pharmacokinetics of Ziprasidone Under Non-Fasting Conditions in Healthy Male Volunteers. 2002 – Depression and Dysphoria in Adult and Adolescent Patients with Tourette’s Disorder Treated with Risperidone. 2001. 11. placebo in prevention of relapse in posttraumatic stress disorder. Wernicke J. Marder S. 1997. 40:10. 2002 Aug. 159:11. 217. Scahill L. 2001 – Ghid terapeutic Schizofrenie. Heubi JE. Potkin S. 2000 Winter. 207. 82-91. 31. Arranz-Calderón MJ. 41:8. 2001a – Prolactin Levels in Young Children with Pervasive Developmental Disorders During Risperidone Treatment. 2003 – Clozapine Treatment for Suicidality in Schizophrenia: International Suicide Prevention Trial (InterSePT). Michelson D. Keck P. McDougle CJ. Spencer T. Eur Child Adolesc Psychiatry. 2001 – Olanzapine in Children and Adolescents with Chronic Anorexia Nervosa. 214. 2002.17 in Kaplan & Sadock Comprehensive Textbook of Psychiatry Editia a 8-a. Eur Child Adolesc Psychiatry. 30:5. 259-68. Foster KD. Masi G. 321-31. Cosenza A. Michelson D. 226.G. Placebo-Controlled. 2002 – Risperidone in Children with Autism and Serious Behavioral Problems. Kem DL. 2002. 265-71. 413. Randomised Comparative Trial of Amisulpride Versus Olanzapine in the Treatment of Schizophrenia: Shortterm Results at Two Months. A study of Five Cases. Mehler C. Lippincott Williams Wilkins. Gerber N. Martenyi F. 14 (Suppl 1). 2003 Jan. McCracken JT. 2000 – RisperidoneAssociated Weigh Gain in Children and Adolescents: A Retrospective Chart Review. 220. 234. 18:6. Schulze U. Cicchetti D. Masi G. 325-7. 230. 199-206. J Child Adolesc Psychopharmacol. Meltzer HY. 11:4. 221. 1999 May. 280:20. Am J Psychiatry. J Clin Psychiatry.E. 2001 Nov. Sweitzer D. Dittmann RW. Islam MZ. J Child Adolesc Psychopharmacol. 216. VanKammen D. 347. Cosenza A. Zhang H. 2000 Apr. Pediatrics. Kendrick K. McDougle CJ. 12:2. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 2000 – Valproate Cap. 2001a – Efficacy of Usual Antidepressant Dosing Regiment of Fluoxetine in Panic Disorder. 181. Brown KL. J Child Adolesc Psychopharmacol. The Atomoxetine ADHD Study Group. Carrero L. 2000 Lippincott Williams Wilkins Margolese HC. Ljo H. Browne K.R. 2002. Kane J. Newcorn J. 1752-6. Green AI. 227. and Clinical Effectiveness of Quetiapine in Adolescents with Selected Psychotic Disorders: A Long-Term. Arch Gen Psychiatry. Trapp NJ. 1997 – Quetiapine (“Seroquel“). Dion Y. 63:11. Sorter M. Brovedani P. Johnson AC. 2002 – Fluoxetine v. 314-21. 2001 – Sertraline to Improve Arousal and Alertness in Severe Traumatic Brain Injury Secondary to Motor Vehicle Crashes. 232. 10. 49:Suppl 1. 2002b – A Double-Blind. Posey DJ. 2002 – Influence of Serotonergic Transmission on Response to Olanzapine. Guin-Renfroe S. 1992. 2001. 2001 – Safety. Am J Psychiatry. Beperet-Urmeneta M. Int J Psychiatr Clin Pract. Open-Label Study. 2002 – Fluoxetine versus placebo in posttraumatic stress disorder. Zhang H. Curr Med Res Opin. Tolerability. 225. si Van Kammen D. N Engl J Med. Sallee FR. Devivo MJ. West S. 252-60. 2002 Summer. Br J Clin Pharmacol. Sham P. Brown E. Lindemayer JP. Chaney RO. 2002 Nov. 1999 – Predicting response: serotonin reuptake inhibition. Udristoiu T. Presented at the 2001 International Congress on Schizophrenia Research. 1896-1901. Brown E. 211. Martin S. 1:231-9. Chouinard G. Apseloff G. Giudicelli A. Millepiedi S. Ulizio K. 2001 Oct. 215. Friedmen L. Allgulander C. and Research Units on Pediatric Psychopharmacology Autism Network. Tolerability. et al. 2002a – Triglyceride. Friedman LM. Alphs L. 31. Martin A. 1206-13. Pope H. J Clin Psychiatry. e83. 179. 1992 – Fluoxetine and Fluvoxamine in PTSD. Br J Psychiatry. 231. J Clin Psychiatry. Sangal RB. 210. Kelsey D. Whistler. 1991 – An Open Trial of Fluoxetine in the Treatment of Post-Traumatic Stress Disorder. McConville BJ. Bertoldi A. Masi G. 149. Peuskens J. Wilner KD. Dunn D. Randomized. J Clin Psychopharmacol. 2001. Yeh C. Arvanitis LA. placebo-Controlled Study. 212. 315-20. Mucci M. McConville B. Br J Psychiatry. 222. Allen AJ. 61:4. Thyrum PT. and Clinical Effectiveness of Quetiapine Fumarate: An Open-Label Trial in Adolescents with Psychotic Disorder. Mendlewicz J. Martin A. Saylor K. March JS. 218. Dose-Response Study. Rein W. 2000 Lippincott Williams Wilkins Meats P. 11. et al. 151-7. British Columbia. 2000 – Dopamine Receptor Antagonists Cap. Leckman JF. 223. Meythaler JM. Landau J. Chaney R. Warnke A. Wilkinson LA. Actas Esp Psiquiatr. Kelsey D. Depalma L. 213. 1991. 1998 Nov. Pérez-Nievas F.Editura Medicala Universitaria Craiova. Martenyi F. Dantendorfer K. Wernicke J. Theisen F. 2001 Winter. Foster K. Sorter MT. 2000. Kerwin R. Mucci M. Krishnan R. JAMA. Casat C.L. Brain Injury. 2001b – Open Trial of Risperidone in 24 Young Children with Pervasive Developmental Disorder. 921-7. S17-20. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Potter L. Marinescu D. Int Clin Psychopharmacol. Thirumalai S. McElroy S. 224. Leebens P. Miceli JJ. Placebo-Controlled Trial. 355-62. Busner J. Cholesterol and Weight Changes Among Risperidone-Treated Youths. Kratochvil C. 2001 April 28 – May 2. Faries D. 129-33.P. Bourgeois M. Harder D. Wewetzer C. 2002 – Clozapine in Adolescent Inpatients with Acute Mania. 108:5. Mata-Pastor I. 31. 2000 – Single.R. Michelson D. Southwick SM. 229. 2002 – Once-Daily Atomoxetine Treatment for Children and Adolescents With Attention Deficit Hyperactivity Disorder: A Randomized. Annable L. 209. 208. 2002. 233. Canada. 2000 – Pharmacokinetics. 10:4.17 Dopamine Receptor Antagonists ¿i Cap. 2002. 2002 Aug. Chirita V. Marder S. 31. 389-94. 2000 – Cap. 2001. Novack TA. . 60:1. et al. an effective and well-tolerated atypical antipsychotic. 514-8. Charney DS. 2002 Sep-Oct. P. 228. 2001b – Atomoxetine in the Treatment of Children and Adolescents with Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder: A Randomized.7b in Kaplan & Sadock Comprehensive Textbook of Psychiatry Editia a 8-a. 2000. Hansen RA.26 SerotoninDopamine Antagonists în Kaplan ¿i Sadock – Textbook of Psychiatry. Altamura AC. et al. 219. 1040-4. Mucci M. 5s-13s. 93-9.

iunie 2003. 265. Monografie Mentat – The Himalaya Drug Co. 2003 – Internet Mental Health.com. iunie 2003. iunie 2003. [www document].com. Monografie Loxapine. [www document]. 213-8. Available: www. 258.org. 2003 – Internet Mental Health. Available: www. 257. iunie 2003. 2003 – Internet Mental Health. iunie 2003.com. 241. 2003 – Internet Mental Health. Monografie Geriforte – The Himalaya Drug Co. 256.com. Available: www. [www document]. Michelson D. Available: www. 2003 – Internet Mental Health.com. 2000 – GlaxoSmithKline. iunie 2003. et al. 250.mentalhealth. Monografie Flupenthixol.com. Available: www. Monografie Haloperidol. Available: www. 255. 2003 – Internet Mental Health. 245. Monografie Clozapine. Monografie Haloperidol. Peudenier S.mentalhealth. [www document].mentalhealth. Monografie Lamictal.com. [www document]. Available: www. [www document]. Monografie Clonazepam. Pedespan J-M.mentalhealth. 155. 269. Dulac O.com. [www document]. Monografie Mesoridazine. 2003 – Internet Mental Health.com. iunie 2003. Monografie Fluoxetine. Monografie Clomipramine. Lydiard RB. [www document]. [www document]. 1992 – Higa de Landoni J. Chiron C. 1570-7.mentalhealth.mentalhealth. iunie 2003.com. 2003 – Internet Mental Health. 247.mentalhealth. 2003. [www document]. Bourgeois M. [www document]. 2003 – Internet Mental Health. 2003 – Internet Mental Health.mentalhealth.com. 1999 – Continuing Treatment of Panic Disorder After Acute Response: Randomized. Pollack MH. Monografie Amitriptyline. Monografie Alprazolam. Motte J. 2003 – Internet Mental Health. Monografie Lamotrigine.mentalhealth.mentalhealth. [www document]. 253. 260. Available: www. 2000.mentalhealth.mentalhealth. iunie 2003. Monografie Carbamazepine. Available: www. Available: www. [www document]. [www document].com. Monografie Desipramine. [www document]. iunie 2003. Pollack MH. Available: www. 242. [www document]. Michelson D. iunie 2003. Monografie Chlorpromazine.healthyplace.mentalhealth.mentalhealth. Available: www. [www document]. Mikaeloff Y. 238. 2003:53. [www document].mentalhealth. Epi Research. 2003 – Internet Mental Health.mentalhealth. 2003 – Internet Mental Health. 2003 – Internet Mental Health. Vallée L.mentalhealth. 237. 266. iunie 2003. Monografie Chlordiazepoxide. Available: www. 2003 – Internet Mental Health. 259. Placebo-Controlled Trial with Fluoxetine.com. 1998. 249. [www document]. 262. iunie 2003. 270. 251. 240. iunie 2003. Available: www. Monografie Buspirone.com. Am J Psychiatry. [www document].mentalhealth. 1998 – Outcome Assessment and Clinical Improvement in Panic Disorder: Evidence from a Randomized Control Trial of Fluoxetine and Placebo. 261. 2003 – Internet Mental Health. 2003 – Internet Mental Health. iunie 2003. Monografie Doxepin. iunie 2003.com.mentalhealth. 1999. 243. Monografie Imipramine. Monografie Amoxapine. Available: www. 239. 264. 174. 271. 2003 – Internet Mental Health. Available: www. 2003 – Internet Mental Health.com.com.mentalhealth. Arzimanoglu A.com. Monografie Fluphenazine Decanoate. 2003 – Internet Mental Health. Monografie Bonnisan – The Himalaya Drug Co. Monografie Fluvoxamine. 244.com. et al.com. iunie 2003. Lydiard RB. iunie 2003. Monografie Divalproex Sodium. Monografie Lithium Carbonate. 268. Available: www. 254. Available: www. Monografie Bupropion. Br J Psychiatry. Available: www. De Sainte-Martin A.mentalhealth. 246. iunie 2003.inchem. Available: www. iunie 2003. 2003 – Internet Mental Health. Monografie Citalopram Hydrobromide. 2003 – Topiramate: efficacy and tolerability in children according to epilepsy syndromes.com. 2003 – Internet Mental Health. [www document]. [www document].com.mentalhealth. Available: www. Available: www.mentalhealth. Available: www. Monografie Liv. 236. 248. 2003. 225-32. Available: www. Monografie Cerebrolysin – Ebewe Pharma. iunie 2003. 252. 2003 – Internet Mental Health. [www document].354 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 235.com. 2003 – Internet Mental Health.com. [www document]. 2003 – Internet Mental Health. [www document].mentalhealth. 263. 272. 2003 – Internet Mental Health. [www document].52 – The Himalaya Drug Co. Available: www. Available: www.com. iunie 2003. iunie 2003. 267. 2003 – HealthyPlace Inc. Available: www. iunie 2003.com. [www document]. .com. Monografie Convulex – Gerot Pharmazeutika.mentalhealth.mentalhealth. Available: http://www. Mancini J. [www document]. Monografie Haloperidol. iunie 2003. Monografie Maprotiline. iunie 2003.

293. 276.mentalhealth. 2003 – Internet Mental Health. iunie 2003. Monografie Serzone. 283. Monografie Olanzapine – Effect on Cognition in Schizophrenia – Eli Lilly. Monografie Thioridazine. [www document]. 2003 – Micromedex. 2003 – Internet Mental Health. Available: www.nlm. Monografie Trimipramine. iunie 2003. [www document]. 289.mentalhealth. Monografie Trazodone. 311. iunie 2003. 279. Monografie Neurontin (gabapentin). [www document].mentalhealth. 2001 Aug.com. 2002 Apr. 299.com. [www document]. iunie 2003. Monografie Rispolept – Janssen-Cilag. [www document]. Monografie Pimozide. Monografie Zuclopentixol. 2003 – Internet Mental Health. Monografie Sertraline. [www document].com. Monografie Moclobemide.org. 2001 – Pharmacological Treatment with Risperidone in Children with Behavior Disorders.mentalhealth. 2003. Morrison JA. Monografie Tranylcyprimine.com.mentalhealth. 310. 298. Available: www.mentalhealth. iunie 2003.nih. 294. 201-8. Available: www. S21-6. Available: www. Monografie Olanzapine Co-Administration with Other Antipsychotics – Eli Lilly. 309. [www document].mentalhealth. 2003 – Internet Mental Health.nlm. [www document]. Montgomery SA.com. Monografie Neurotop retard – Gerot Pharmazeutika. Available: www. Monografie Olanzapine – Switching Medication to Olanzapine Therapy – Eli Lilly. Monografie Trifluoperazine.com. 2003 – Internet Mental Health. 277. [www document]. Available: www. Available: www.mentalhealth. Available: www. 307.mentalhealth. Available: www. 2003 – Internet Mental Health. 1999 May. 303.mentalhealth. 281. 313.mentalhealth. Monografie Reboxetine. iunie 2003. Hernández S. 296. 302. 301. Monografie Risperidone.medscape. Inc. iunie 2003. [www document]. Available: www. 312. 2003. [www document]. 304. [www document].com. Monografie Protriptyline. 2003 – Micromedex.com. 315.com. 2003 – Internet Mental Health. 290. 2003 – Internet Mental Health. Mulas F.mentalhealth. Available: www. Available: www.com.mentalhealth. 297. 2003 – Internet Mental Health. 2003 – Internet Mental Health. 292.mentalhealth. 159:4. 287.mentalhealth. Available: www. ian 2004. 2003. Available: www. [www document]. Monografie Zyprexa.com.com. 655-7. 2003 – Internet Mental Health.mentalhealth.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 355 273. Monografie Olanzapine – Pharmacology – Eli Lilly. 14 (Suppl 1). [www document]. [www document]. iunie 2003. iunie 2003. [www document]. iunie 2003. Available: www. 306. 308. iunie 2003. 2004 – MedScape Drug Info.com.com.com. 2003 – Internet Mental Health. 2001. Inc. 295. Monografie Nortriptyline. Rev Neurol.com. iunie 2003. Monografie Taver – Medochemie.com.mentalhealth. iunie 2003. Monografie Topamax – Cilag AG/LTD. Barton BA. Available: www. Monografie Paroxetine. Int Clin Psychopharmacol. 274. Monografie Ofiril long – Desitin Arzneimittel GmbH. Roselló B. 2002 – Metformin for Weight Loss in Pediatric Patients Taking Psychotropic Drugs.nih. 316. iunie 2003. 278. 2003 – Eli Lilly. [www document].mentalhealth. 282. iunie 2003. Available: www. 2003 – Internet Mental Health. 280. Cottingham EM. Morant A. 284. Monografie Moclobemide. [www document]. iunie 2003. 300. 314. 2003 – Internet Mental Health. iunie 2003. 2001 – Pfizer HCP Corporation. [www document]. 305. [www document]. Available: www.com.mentalhealth. Monografie Zopiclone. Available: www. iunie 2003. Monografie Risperdal – Janssen-Cilag. Am J Psychiatry. 33:3. Monografie Ritalin. Available: www. Monografie Perphenazine. [www document].com. Monografie Orfiril – Desitin Arzneimittel GmbH. 291. Available: www. Monografie Venlafaxine. Monografie Olanzapine – Pharmacokinetics – Eli Lilly. Monografie Monoamine Oxidase (MAO) Inhibitor. 2003 – Internet Mental Health. 1999 – Predicting response: noradrenaline reuptake inhibition. 2003 – Internet Mental Health. Monografie Vigabatrin. 2003 – Internet Mental Health. Available: www.com.org. 2003 – Internet Mental Health.com.mentalhealth. [www document]. 286. [www document]. iunie 2003.mentalhealth. Monografie Olanzapine – Acute Extrapyramidal Symptoms – Eli Lilly. 2003 – Internet Mental Health. 2003 – Internet Mental Health. Available: www. iunie 2003. 275. iunie 2003. [www document].mentalhealth. Available: www. Monografie Olanzapine. Monografie Olanzapine – Drug Interaction Profile – Eli Lilly. Monografie Risatarun.com. Available: www. 285. . [www document]. 2003 – Internet Mental Health. Monografie Sulpiride. 2003 – Internet Mental Health. 288. iunie 2003.com.

344. 2001 – Quelle durée de traitement pour un premier épisode? Biopsy in schizophrenia. 59-65. Norclozapine Plasma Levels. International Schizophrenia Forum. Belgium. Biopsy in schizophrenia. Prod: Russell Hill. Koren G. 941-2. 26:3. Giannaccini G. 1839-54. Nuss P. Delmas BA. 4:Suppl I. Nemeroff CB. 47. Ed: Claire McQuade. Spenst W. 31. J Clin Psychopharmacol. Biopsy in schizophrenia. 159:11. Friday 19th April 2002. . Freeman DJ. Int J Psych Clin Pract. 2001 Jun. 2002 – Child Development Following Exposure to Tricyclic Antidepressants or Fluoxetine Throughout Fetal Life: A Prospective. 209-19. Pantelis C. 1993. 544-5. 4:2. 13. Clin Ther. 332. 2001 – Sertraline Effects in Adolescent Major Depression and Dysthymia: A Six-Month Open Trial. Adesanya A. Efficacy. 20. Noble S. for the QUEST Study Group. 325. 157:9. 229-41. Dumortier G. Brussels. Diagnostic and Clinical Considerations]. 2001. 2001 – Bonnes notes pour les futurs schizophrènes. 2000 – Long term tolerability review of antipsychotics. 1-23. Morgan CA. Wolpin J. Belgium. Lacacchini A. Paillère-Martinot ML. 2003:18. 322. Their Sum and Ratio in 50 Psychotic Patients: Influence of Patient-Related Variables. 2001. 4:2. 336. 338. 2001 – Visualisation du circuit fronto-striatale et des effets des neuroleptiques dans la schizophrénie. 39:8. 11:2. 14:4. 4:2. Can J Psychiatry. Naber D. Muijers RBR. Simeon JG. Biondi L. Spain. 341. From Research to Clinical Outcomes: Decision Making Processes with Atypicals. 2002 Apr. 328. Aust N Z J Psychiatry. Olié J-P. Neziroglu F. 342.30 in Kaplan & Sadock Comprehensive Textbook of Psychiatry Editia a 8-a. 473-80. 2001. 2002 Nov. Fava M. Ciapparelli A. Focus on Amisulpride. Am J Psychiatry. 2002 – Liver Function Tests During Treatment with Antipsychotic Drugs: A Case Series of 23 Patients. 21. 320. Nelson C. Controlled Study. 24-5. Cernovsky ZZ. Jibson MD. Compton MT. Nierenberg AA. London – North Thames Medicines Information Centre. Newman-Toker J. 2001. 1889-95. Martini C. An Oveview. 2001 Apr. 2001 Jun. 2000 Winter. 2001 Aug. 2001 – Increased Risk of Neutropaenia and Agranulocytosis with Sodium Valproate Used Adjunctively with Clozapine. 131-42. 26-8. 4:2. 1409-11. XXIInd CINP Congress. Nixon MK. Prog Neuropsychopharmacol Biol Psychiatry. Nulman I. 333.J. 2002 – Sertraline. Paillère-Martinot ML. Biopsy in schizophrenia. Manag Care Interface. Wesche DL. 335. Januel D. 345. McKay D. 2002 – Newer Atypical Antipsychotics in Special Populations. 2001 – Schizophrénie: le cervelet aussi? Biopsy in schizophrenia. Cabaret W. 347. 2002 Apr. 295-306. 343. 318. XXIInd CINP Congress. 2001. 339. 2000 12th Jul. Am J Psychiatry. 2000 12th Jul. 340. 2000 – Acute exacerbations of schizophrenia: why choose a second generation antipsychotic? XXIInd CINP Congress. 334. Barcelona. Spain. J Child Adolesc Psychopharmacol. Bockbrader HN. Drug Aging. Brussels. 330. National Prescribing Centre. Rovet J. Stewart DE. 2000 12th Jul. 107-113. 2001 – The role of limbic and cortical regions in schizophrenia. Millin R. 326. 23:11. 2000 Aug. 2002 Dec. 2002. 2000 – Healthcare resources in schizophrenia: OASIS survey. Shuhaiber S. 18-9. Sarno N. and Tolerability of Quetiapine and Risperidone in Outpatients with Schizophrenia and Other Psychotic Disorders: The Quetiapine Experience with Safety and Tolerability (QUEST) Study. Müller-Spahn F. 2002 – Clozapine. Pace-Asciak P. Sweitzer D. 47:3. Southwick SM. Epi Res. Paillère-Martinot ML. Eur Psychiatry. 337. 321. 2001 Summer. 331. Kasper S. 16-7. 4:2. 2000 Sep. Biopsy in schizophrenia. Mullen J. International Schizophrenia Forum. 348. Mouradian-Stamatiadis L. 35:4. Walz J. Müller-Spahn F. Plosker GL. Naber D. 2001 – Current use of atypical antipsychotics. Mortimer AM. 257-61. Alpert JE. Streiner DL. Prog Neuropsychopharmacol Biol Psychiatry. 2001 – New Developments in Antipsychotic Drug Therapy. 2001 – The Depressed Suicidal Patient:Assessment and Treatment [The Clinical Science of Suicide Prevention: Part I. 932. 2001. Farabaugh AH. 329. 2003 – Antipsychotic treatment in schizophrenia: atypical options and NICE guidance. Elmi S. 1993 – Open Prospective Trial of Fluoxetine for PostTraumatic Stress Disorder. 2001. 323. 2002. Brussels. Cloutier P. 377-92. 2000 – Timing of Onset of Antidepressant Response with Fluoxetine Treatment. 10:4. Worthington JJ. A Review of its Use in the Management of Major Depressive Disorder in Elderly Patients. 2000 – The importance of treatment acceptability to patients. Xuan J. Dell’Osso L. 324. 4:2. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 2002 – Relation of Blood Counts During Clozapine Treatment to Serum Concentrations of Clozapine and Nor-Clozapine. Bucure¿ti. 2001 – Matière grise et schizophrénie. 7th ECNP Regional Meeting. Annals of the New York Academy of Sciences. 2001 – Population Pharmacokinetics of Gabapentin in Infants and Children. 26:7-8. Palego L. et al. 1423-8. Yaryura-Tobias JA. NMIC. Barcelona. Cassano GB. Panzarino PJ Jr. 2001 – Dépression: les patients schizophrènes aussi. Oyewumi LK. Nagy LM. Rosenbaum JF. Paillère-Martinot ML. 2000 Dec S25-34. 2000 – Risperidone in Anorexia Nervosa. Berger J. Belgium. Oullet D. Shapiro DY.356 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 317. J Child Adolesc Psychopharmacol. 19:5. 2002 – Decision process in prescribing Atypicals: a patient-prescriber complementary. 8:1. Garofalo. 2001 – Economic Evaluation of Major Selective Serotonin-Reuptake Inhibitors in a Managed Care Population. NHS. 2001 – A Comparison of the Relative Safety. Pani L. 2001. 346. 2001 May. Paillère-Martinot ML. 2000 – The Effect of Fluvoxamine and Behavior Therapy on Children and Adolescents with Obsessive-Compulsive Disorder. Paillère-Martinot ML. Gordon J. 2000 – Tricyclics and Tetracycklics Cap. 319. 2000 Lippincott Williams Wilkins 327.

Thyrum PT. 379. Raju GVL. Available: www. 19:1. Kuperman S. 2000. Kanes SJ. Potkin SG. [www document]. 2002 Dec. 203-4. Prospect Trittico AC 150 (clorhidrat de trazodonå). Niveleazå vârfurile plasmatice – Desitin Arzneimittel GmbH. sustained-release dextroamphetamine. Potkin SG. 14 (Suppl 1). Risperidone. 2004 – Ziprasidone. Baker GB. Abstracts of the 10th Biennial Winter Workshop on Schizophrenia. Pliant Dormicum (midazolam) – Roche. Acta Neurol Scand. Pliant Lexotanil (bromazepam) – Roche. Perry P. 165-75. 375. 2001 – Quetiapine Treatment of Children with Tourette’s Syndrome: Report of Two Cases. Broich K. Raniwalla J. 351. and Adults with Pervasive Developmental Disorders: An Open-Label Pilot Study. 373. Pliant Ixel (milnacipran). 350. Pliant Bilobil. 2002. 1999 – Physiology to functionality: the brain and neurotransmitter activity. Melvin K. 2003 – Attention. Holmes JP. De Oliveira IR. 2000. carbamazepine and valproate monoterapy: double-blind comparison in newly diagnosed epilepsy. Pliant Timonil retard. Editura Infomedica Bucure¿ti 2003 382. 367. 1999 May. Pliant Mentat – The Himalaya Drug Company. Euromedex. 2002 – Novartis Pharma Services Inc. 2001. Psychopharmacology. 362. Fenning PA. 2000 – Weight changes in patients treated with “Seroquel“ (quetiapine). Lund BC. Alva G. 386. 2003. Marneros A. 216-9. Mattson RH. 2000 – Systematic overview of lithium treatment in acute mania. Pliant Rivotril (clonazepam) – Roche. Pliant Rohypnol (flunitrazepam) – Roche. 2001 – Clozapine-Risperidone Combination in Treatment-Resistant Schizophrenia. Noaptea bunå se cunoa¿te de diminea¡å. Prospect Edronax (reboxetine tablets). Pillmann F. 368. . Neuvonen PJ.mentalhealth. 354.org. 2002 – Effect of Fluoxetine and Imipramine on the Pharmacokinetics and Tolerability of the Antipsychotic Quetiapine. Párraga HC. 2002 Apr. 1999 – Noradrenaline and serotonin in depression: consensus and controversies. J Psychiatry Neurosci. sustained-release methylphenidate. 2001 – GlaxoSmithKline. 369.Deficit Hyperactivity Disorder: Pharmacotherapy. Arvanitis LA. 35:4. Yeh C. 14 (Suppl 1). 1999 – Dear Health Care Professional Letter Regarding Pemoline. Pizzuti D. Raitasuo V.org. Available: www. 41:1. Pliant Valproate in the 21st century – Desitin Arzneimittel GmbH. Pliant Leponex: Aduce oamenii înapoi. Prelipceanu D. Sumant K. 364. Prives M. Pelham WE.com. Párraga MI. 22:2. 2000. 2001 Aug. Arvanitis LA. 150. Yeh C. Woodward RL. 86:226-37. 1990 – Relative efficacy of long-acting stimulants on children with ADHD: A comparison of standard methylphenidate. J Clin Psychopharmacology. Privitera MD. S1. 2000 – Maintenance of long-term efficacy with “Seroquel”. 99-112.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 357 349. Brodie MJ. Chadwick DW. 2002. 1989 – Anatomy Volume II The Science of the the vessels The Scinece of The Nervous System The Science of the Sensory Organs. Racagni G. Ramesh KTC. Vodde-Hamilton M. Wang S. 1999 – Olanzapine Treatment of Children. 2000 – Electroencephalogram Alterations During Treatment with Olanzapine. [www document]. 365. 355. 374. 5-11 Feb 2000. Pliant Spitomin (anxiolitic selectiv) – Egis Pharmaceuticals.1. Bera R. 139-56. Aust N Z J Psychiatry. Angelini Francesco S. Rak I. Rak I. 358.p. Thyrum PT. 357. Bushkovich V. 378. 2002 – AstraZeneca. Alva G. Raaska K. 2001 387. 1999 May. Available: www. 371. Pliant Clopixol (zuclopenthixol). Carreon D. Adolescents. 2002 – Pharmacia & Upjohn. 391. 28 (2). 2000:25. 366. Schizophrenia Research. Int Clin Psychopharmacol. 1989 384. 2003. Virtual Hospital. 17 Jun 1999. 2001 Summerr. Special Issue. 381. and pemoline. Eficacitate ¿i siguran¡å în tratamentul epilepsiei. Schizophrenia Research.R.vh. Poolsup N. Perry P. Nu mai ¿tii cum e så ui¡i! 2000 – KRKA. J Clin Psychopharmacol. Phung D. 380. 2002 – Sanofi~Synthelabo. 2001. 377. 2003 – Interactions between the cytochrome P450 system and the second-generation antipsychotics. 385. 370. Pliant Frontin (alprazolam generic de la Egis) – Egis Pharmaceuticals. Schlote K. Lysenkov N. 2001 – A. Abbott Laboratories. J Clin Psychopharmacology. 174-82. 388. 2000. Pliant Lamictal.C. 1997. Parks-Veal P. 1999 Feb. Virtual Hospital. Pliant Stilnox (zolpidem). 353. 356. Perspectiva se schimbå – SmithKline Beecham. 1990. 58:9. 376. 2003 – Topiramate. McDougle CJ. 37-44. Pliant Seroquel (quetiapinå) în schizofrenie. Kalali A.A. or Thioridazine. 352. 372. 41. Better chance of recovery for your patients – Pierre Fabre Médicament. for the EPMN 105 Study Group. 2003. 361. Pliant Seroxat. Li Wan Po A. 187-91.Lundbeck A/S. 1997 – Sanofi. Greenslade KE. J Clin Phar Ther. A potent sedative neuroleptic – H. 2002. A New Generation Antipsychotics – Internet Mental Health [www document]. 543. 390. Pediatrics. 383. Prior TI. 121-30. Potenza MN. Racagni G. Davos. 2003 – Psihiatrie Note de curs. 2001 – GlaxoSmithKline. Mir Publishers Moscow. Jones AM. 11:2. Brunello N. 2002.M. Chicago. 2002 – Therapeutic Drug Monitoring Data: Risperidone Does Not Increase Serum Clozapine Concentration. 2002 – The Safety and Pharmacokinetics of Quetiapine when Coadministrated with Haloperidol. Raniwalla J.vh. 2002 Apr. 587-91. 107. Pliant Seroxat. Eur J Clin Pharmacology. 389. Neto W. Int Clin Psychopharmacol. J Child Adolesc Psychopharmacol. Pliant Produse farmaceutice de elitå. 2002 – Desitin Arzneimittel GmbH. 2001 – Monoamine Oxidase Inhibitors: Adverse Effects. 206. 392. Europharm. Pliant Depakine (valproat de sodiu). Pliant Tanakan – Beaufour Ipsen. Perspectiva se schimbå. 2001. 359. 22:2. S2-7. 363. 360.

2000 – Dopaminergic system: practical implication in schizophrenia. Ross RG. 2000 12th Jul. Am J Psychiatry. 1992. Riddle MA. Eur J Clin Pharmacology. 396. Barzega G. Third Edition. 1062-9. Castellanos FX. 2000 – Loss of Hypoglycemia Awareness in an Adolescent with Type 1 Diabetes Mellitus During Treatment with Fluoxetine Hydrochloride. Sharma NL. Flockhart DA. 2000 September 9-13. Schaeffer JL. Scott SM. 2000. Schultz E. Chauhan D. Leufkens HG. Rosenberg DR. Remschmidt H. 1997 – Manual Clinical of Psychofarmacology. Yasuda SU. 2000 – Trichotillomania and Trichophagia Leading to Trichobezoar. 31. Kurlan R. Wang S. Mahajan VK. 2002 – Astra Zeneca. 2000 – Successful Treatment of an Adolescent with High Dose Quetiapine. Wewetzer C. O. 40:2. Chung WG. 41:3. 27-34. 410. Ravizza L. Salee FR. 57:9. 395. 2001 – Sanofi ~Synthelabo. 2002 – The Pharmacology and Mechanisms of Action of New Atypical Anti-Psychotics . 419. Privitera MD. 416. Ann Pharmacother. 292-9. J Clin Psychopharmacology. Law G. 1992. American Psychiatric Press. Hennighausen K. Moore GJ. Sharma RC. Yang HM. Herings RM. et al. Phillip M. 420. Risperidone. Rosebraugh CJ. 337-43. 2002 – Levetiracetam in Autistic Children: An Open-Label Study. 138:6. Claghorn JL. 408. 2001 Nov. 404. Rausch JL. 2001 – Risperidone Metabolism in Relation to CYP2D6*10 Allele in Korean Schizophrenic Patients. 403. Peuskens J. 2000b – Ziprasidone Treatment of Children and Adolescents with Tourette’s Syndrome: A Pilot Study. Focus on Amisulpride. 43:4. 411.F. Bellinlino S. 39:3. J Pediatr. Pigott T. Riddle MA. Singer H. 2001 – Diabetic Ketoacidosis Associated with Olanzapine in an Adolescent Patient. Warnke A. 158:12. 2001 Sep. 2008-14. Presented at the IPS Annual Meeting. Poster Janssen-Cilag. Ferrell RE. 413. 2000a – Management of Schizofrenia in Children and Adolescents. De Boer A. 2001 – Agranilocytosis in a Child with Schizophrenia Treated with Clozapine – Clinical Findings and Therapy. USA. 422. Brand-Gothelf A. Fei YJ. Sharma RC. Kikinzon L. 24-6. 418. Sharma AK. Stewart CM. 2001 – Placebo-Controlled Trial of Sertraline in the Treatment of Children with Generalized Anxiety Disorder. Sander JWAS. From Research to Clinical Outcomes: Decision Making Processes with Atypicals. Reimherr JP. Clement H. 1020-3. 1997. 2000 Sep. Li JQ. Cole J. Germany. Brussels. Dittman VM. 421. 2000 – Decrease in Caudate Glutamatergic Concentrations in Pediatric Obsessive-Compulsive Disorder Patients Taking Paroxetine. Rapoport JL. Twyman R. 400. McConville BJ. 10:2. Johnson ME. Fitzgerald KD. Belgium. 2000a – Fluoxetine-Related Death in a Child with Cytochrome P-450 2D6 Genetic Deficiency. 409. J Pediatr. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Neuropsychopharmacology. Kim CE. Reidman J. Turk J Pediatr. Fleurot O. 399. 406. King RA. 402. Sallee FR. 137-43. Reynolds GP. 39:9. 2000. Schneider FR. 323-8. 1992 – Double-blind. – Topiramate in Newly Diagnosed Epilepsy: 100 mg/day as Initial Target Dose. Müller H. Ratzoni G. or Olanzapine. 1990 – Fluoxetine in Panic Disorder. 2000 Mar. Zimmerman D. Leibach FH. Chicago. Crossover Trial of Fluoxetine and Placebo in Children and Adolescents with Obsessive-Compulsive Disorder. Rezumatul caracteristicilor produsului Seroquel. 405. Schillevoort I. Chappell PB. 29:2. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 2001. 394-6. 2001 Oct-Dec. Fleischhaker C. Robertson JB Jr. 398. 222-8. Z Kinder Jugendpsychiatr Psychother. 2001 Dec. 2002 Dec. Rynn MA. A Case Report. 1096-102. 1990. Bucure¿ti. Gothelf D. I/9-19. 35:9. 51:9. Roos RA. 1071-81. Psychopharmacol Bull. Arroyo S. Sawka AM. MacMaster FP. Munich. 2001 – Risk of Extrapyramidal Syndroms with Haloperidol. 415. 2001 Dec. 15 (Suppl 1):226A. J Child Adolesc Psychopharmacol. 2000b – Atypical neuroleptics in child and adolescent psychiatry – Eur Child Adolesc Psychiatry. J Dermatol. Ann Pharmacother. Liebowitz MR. 225-30. Woosley RL. Park CS. Roh HK. Sechter D. XXIInd CINP Congress. 2002 October 9-13. et al. Rickels K. 723-32. Sanger DJ. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Bertilsson L. 23:4. Selva KA. Rein W. Yaryura-Tobias JA. Unal F. 2002 – Dosing and Effectiveness of Quetiapine in Treating Children and Adolescents. Clin Neuropharmacol. Reitzle K. 2001 May. 425. Squires L. Davies SO. 2000 Mar. Shendarkar N. Rugino TA. 2000 Jul-Aug: 2(4). Weizman R. 9 Suppl I. 2002 – Weight Gain Associated With Olanzapine and Risperidone in Adolescent Patients: A Comparative Prospective Study. Heiser P. 2002 May. 1517-22. Rezumatul caracteristicilor produsului Solian. Semerci ZB. 27:6. Scahill L. Jansen PA. 136:3. Gaffney G. 1996. 412. 401. Keshavan MS. 2001 Jun. 2001 Feb. 35:12. 936-8. Schatzberg A. 2000 Jan. Friday 19th April 2002. Schultz E. 2002 – Childhood-Onset Schizophrenia: Premorbid and Prodromal Diagnostic and Treatment Histories. 1996 – Drug Treatment of Obsessive Compulsive Disorder (OCD): Long Term Trial with Clomipramine and Selective Serotonin Reuptake Inhibitors. Burgart V. J DevBehav Pediatr. 424. 1992 – Stimulant drug treatment in children with Tourette’s syndrome and attention deficit hyperactivity disorder.-W. Lecrubier Y. Siqueland L. 7th ECNP Regional Meeting. Goetz CG. 414. Ganapathy V. Walkup JT. 538-45. 32. 2000 – Janssen-Cilag. 2002 – Amisulpride vs. Inc. 2001 – Olanzapine-Induced Rhabdomyolysis. 41:5. . DeBattista C. Multicenter Trial. 2002 Aug. Illinois. et al. Treosti L. 417. Samsock TC. 423. Apter A. Gal G. 10:1. Holland D. 397. 407. 2000 Spring. 2002 May. 2001 – An Open Trial and Discontinuation Study of Fluoxetine in Children and Adolescents with Obssessive-Compulsive Disorder. Controlled. 2002 – Initial Conditions of Serotonin Transporter Kinetics and Genotype: Influence on SSRI Treatment Trial Outcome. 27:1. 2002.358 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 393. Svensson JO. 2002 Mar. Reeve EA. Presented at the 13th European College of Neuropsychopharmacology Congress. Biol Psychiatry. The Role of Clozapine – Paediatr Drugs. Hobby HM. 119-21. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Scahill L. 671-5. 167-73. Walker KD. Hennighausen K. Rezumatul caracteristicilor produsului Rispolept. Risperidone in Chronic Schizophrenia: Results of a 6-Month Double-Blind Study. 2001 – Fluvoxamine for Children and Adolescents with Obsessive-Compulsive Disorder: A Randomized. 394. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Remschmidt H. DeVane CL. Greist JH.

Am J Psychiatry. A Retrospective. 895-901. 97-101. 3-9. 1999. 2001 – Long-Term Experience with Citalopam in the Treatment of Adolescent OCD. Rak IW. Took KJ. 2000 – Possible Risperidone-Induced Visual Hallucinations. 455. Welch R. Rodriguez RA. Stroescu V sub redactia. 35:1460-9. J Trauma Stress. Pennsylvania. 11:4. Faraone SV. 1999. Aman M. Milin R. 2003 Mar. Tariot PN. Ther Drug Monit. Perucca E. 438. 2001 – Multicenter. Pupo-Guillen M. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 2000 October 25-29. Cowan C. Dahl ML. 518-26. 2002 Sep. Stroescu V sub redactia. Biol Psychiatry. 2002 – A Retrospective Chart Rewiew of Risperidone Use in TreatmentResistant Children and Adolescents with Psychiatric Disorders. 69-78. El-Dadah M. Placebo-Controlled Study of Mecamylamine Monotherapy for Tourette’s Disorder. 58:526-36. Sheehan DV. 2002 May. 446. Teoh L. 24:4. 1992.3. Rastram M. Silver AA. J Child Adolesc Psychopharmacol. Widawski M. 2002 – Therapeutic Drug Monitoring Data on Olanzapine and Its N-Demethyl Metabolite in the Naturalistic Clinical Setting. J Clin Psychiatry. Ramos A. Stowe ZN. 52:5. 2001 Jan. Pultz J. 440. 2002 Feb.ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 359 426. Stowe ZN. 2002 – ECNP: Sertindole Superior to Haloperidol for Extrapyramidal Symptoms in Schizophrenic Patients [www document]. Lundmark J. Biederman J. 437. 2000 Lippincott Williams Wilkins 450. 63 (Suppl 12). Madia AG. 451. American Psychiatric Association. Flexible-Dose Study of Olanzapine in the Treatment of Trichotillomania. 1990 – Atlas of human anatomy Volume III The Science of the Nervous System. Cohen LS. 2003. Owens MJ. Walker S. Nejtek VA. 2002. 22:9. 2001 – Relantionship Between Plasma Risperidone and 9-Hydroxyrisperidone Concentrations and Clinical Response in Patients with Schizophrenia. 2002 – Overview and Neurobiology of AttentionDeficit/Hyperactivity Disorder. Editura Medicalå. 2002 Aug. Stewart RS. 1999 – Risperidone vs Olanzapine: Comparing Clinical Outcomes. Scordo MG. Collins L. 2001 Winter. 429. Bucure¿ti. 64:1. 1994. Finkel J. 1103-9. 41:9. J Clin Psychiatry. USA. Sheehan KH. Pascal S. 2001. 443. 1996 – Growth deficits in ADHD children revisited: Evidence for disorder-associated growth delays? J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 2001 – Tolerability Profile of Atipical Antipsichotics in Children and Adolescents – Paediatr Drugs. 17:3. 238-43. Brain Injury. 2002 Feb. Potenza MN.plsgroup. 2000 – Quetiapine as an Alternative to Risperidone in Children and Adolescents with the Side Effect of Weight Gain. Eur Child Adoles. 1999 – Farmacologie. D. Persson C. Buck BL. 267-75. 64. 449. Salzman C. 40:9. Guillen R. Sharma RK. Suri R. Paradise NF. 453. Synelnikov R. 755-60. 1026-36. 2002 Oct. 159:5. Zidek KA. Allen H. 441. 2003 Jan. Altshuler LL. Solhkhah R. Carroll A. Baron DA. 927-42. 2001 – A Study of Quetiapine: Efficacy and Tolerability in Psychotic Adolescents. 1074-5. Yeung PP. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Shay J. Philadelphia. Mir Publishers Moscow. 152nd American Psychiatric Association Annual Meeting. Hird S. 2002 – Clozapine-Induced Fevers and 1-year Clozapine Discontinuation Rate. Psychopharmacology. 11. Unis AS. 436. Spencer TJ. Sylvester B. Susman N. 2003 – The Pharmakinetics of Sertraline Excretion into Human Breast Milk: Determinants of Infant Serum Concentrations. 237-44. Nemeroff CB. J Clin Psychiatry. 63:10. Dickson RA. Dager SR.D. Editura All. 2000 Summer. 448. Avenoso A. 2000 – Long-Term Use of Quetiapine in Elderly Patients with Psychotic Disorders. 2002 – Fluorine Magnetic Resonance Spectroscopy Measurement of Brain Fluvoxamine and Fluoxetine in Pediatric Patients Treated for Pervasive Developmental Disorders. 2000. Snarterse M. 40:8. Kowalenko N. Bucure¿ti. 2002. Naturalistic Review (NR 702). 434. Harding M. Hendrick V. 880-4. Ebbesen C. Binder C. 2003 – Risperidone Treatment of Motor Restlessness Following Anoxic Brain Injury. Spencer TJ. 1997 – Farmacologie. 49-52. Spencer TJ. Stroescu V sub redactia. 1992 – Fluoxetine Reduces Explosiveness and Elevates Mood in Vietnam Combat Vets with PTSD. USA. 1997. 442. Neurology. Fisman S. Shytle RD. J Clin Psychiatry. May 15-20. The Tourette’s Syndrome Study Group. Tham JC. 2000 Sep. Clin Ther. J Clin Psychiatry. Psychiatry. 2002 – A Clinical Case Series of Six Extremely Aggressive Youths Treated with Olanzapine. 2003 Jan. 2002 – Effects of Risperidone on Conduct and Disruptive Behavior Disorder in Children with Subaverage IQs. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 2002. Washington. Sternberg K.com/dg/21FE72. 2002 Sep. Determining and Achieving Therapeutic Targets in Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder [Academic Highlights]. chair. 2002 – Estimates of Nursing Infant Daily Dose of Fluoxetine Through Breast Milk. Simeon J. Prog Neuropsychopharmacol Biol Psychiatry. 3(12). 439. Skogh E. Soderstrom H. 445. 2000 – Treatment of Childhood-Onset Schzophrenia with Olanzapine. 415-24. DoubleBlind. Available: http://www.7c in Kaplan & Sadock Comprehensive Textbook of Psychiatry Editia a 8-a. 153:2. 457. . 2003 – An Open-Label. 428. 38:1. Wilens TE. 444. Facciolà G. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Silver BV. 5. 432. 1994 – Farmacologie. Mc Dougle CJ. Sanberg PR. Spina E. 427. Sholevar EH. 10:2. Biederman J. Hostetter A. Bengtsson F. 1068-84. 95-7. Bucure¿ti. 2002 – Treatment of ADHD in children with tics: a randomized controlled trial. 2003 – Nonstimulant Medication Treatments for ADHD. Presented at the 52nd Institute on Psychiatric Services.1990 452.htm 2002 Oct 10. J Child Adolesc Psychopharmacol. 456. Stigler KA. 431. 64:1. Reis M. and Endocrine Glands. Shaw JA. Ed. 2001 Sep. 430. Sense Organs. 446-51.C. Hardie TL. J Paediatr Child Health. Gillberg C. 2002 – Drug-Induced Extrapyramidal Reactions. 2000 – Other Anticonvulsivants Cap. Ritchie JC. Snyder R. 433. All. 31. 2001 Aug. 454. In: Biederman J. Thomsen PH. Turgay A. 1996. Ancione M. Strauss WL. 265-76. 138-41. 447. 39:9. 73-80. 435. 26:2. Dawson G. Hostetter AL. Lewis JE. Salemi M.

2002 – Treatment of Pediatric Anxiety Disorder: An Opel-Label Extension of the Research Units on Pediatric Psychopharmacology Anxiety Study. 2000 Lippincott Williams Wilkins 466. 480. Neft D. Tyano S. Pediatrics. 2003 – Appropriate Therapeutic Targets for ADHD. Windhager E. 468. Cook EH. Fairbanks J. 183-5. et al. Psychiatric Times. 39:7. 106:6. 1994. 2003 Mar. Actualitå¡i – Editura Scorillo Craiova. Barcelona. Dec 2002. Wilner KD. Wolkow R. 568-75. affective disorder and anticonvulsivants drugs. Spector SG. 2000 – Neuroanatomie generalå ¿i clinicå. 461. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Anziano RJ. Velazques L. Chung H. Velligan DI. Sayce R. 2000 Lippincott Williams Wilkins 488. 2002a – Long-Term Sertraline Treatment of Pediatric OCD: Remission and Functional Status (abstract). Fleming K. 487. 2001 – Sertraline in Child And Adolescent Psychiatry. Vitiello B. 483. 464. 1999 – Absence of Cardiovascular Adverse Effects of Sertraline in Children and Adolescents.Editura Medicala Universitaria Craiova. Yoshimura R. 64. 2002 Sep. 478. Zarate CA. 2001 Aug. Abikoff H. Nakamura J. Apseloff G. 2000. Biederman J. 1999. 2001 – Risperidone in the Treatment of Behavioral Disturbances in Children and Adolescents with Borderline Intellectual Functioning: A Double-Blind. 2000 – Terapia Psihofarmacologicå. Young P. 472. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Turgay A. J Child Adolesc Psychopharmacol. Shores R. Am J Ment Retard. Faird N. UK 2002. Udristoiu T. Wilens TE. Mahurin R. Zh Nevrol Psikhiatr Im S S Korsakova. J Clin Psychiatry. 2002 Fall. 476. Nahshoni E. 34. Udristoiu T. Schroeder SR. Demattos SB. Philadelphia. 484. Presented at the 155th Annual Meeting of the American Psychiatric Association. Klein R. 31. Wagner KD. Wozniak J. 2003 – Recent Developments in Antipsychotic Use in Adults.R. Gerber N. Ward-Chene L. 44:3. 474. Br J Clin Pharmacol. Martin A. Neuropsychobiology. 463. 2001 – Effects of Risperidone on Aberrant Behavior of Persons with Developmental Disabilities: I. 22:6. 517-22. Marinescu D. Placebo-Controlled Pilot Trial. J Child Adolesc Psychopharmacol. Wiener J. 2000 Jul. 110:3. pp 267-8. et al. . 475. Tohen M. Presented at the World Psychiatric Association. 2000 – Ziprasidone and the Activity of Cytochrome P450 2D6 in Healthy Extensive Metabolizers. PA. 482. 265-76. Poster. 1995 – An Open Trial of Fluoxetine in Treatment of Post-Traumatic Stress Disorder – New Clinical Drug Evaluation Unit Meeting. McCracken J. 469. et al. Kashnikova AA.360 ACTUALITźI ÎN PSIHOFARMACOLOGIA COPILULUI ªI ADOLESCENTULUI 458. 25-8. 2000 – Carbamazepine Cap. March JS. Riddle MA. 31. 2001. 1995. WHO Drug Information. 49:Suppl 1. Kim LV. Snyder R. Ritz L.H. Loosigian SR. Landau P. 239-48. Vienna. Preliminary Study. Marinescu D. 31. March J. Pultz J. 2002:53. Wells BG. 2002. 629. Cohen L. 38. 2001 Jun. 2003 May. chair. Davies M. 43s-47s. Martin A. Pfizer Inc. 1994 – Fluoxetine in Post-Traumatic Stress Disorder. Lev-Ran S. Labellarte M. 467. Messig M. 471. 40:8. Fisman S. Van Wattum PJ. 5-13. 41:12. 473. Klee B. Austria. 525-38. P. Volavka J. Michaelovsky E. 13:3. 459. Van der Kolk BA. 2002 – Effects of Development on OlanzapineAssociated Adverse Events. 479. 2001 – Schizophrenia as a disease of the cerebral cortex. Voloshina VM. Pine DS. Crandall K. 1990 – Behavioral Science 2nd Edition. Hellings JA. Editura Medicalå Callistro. Gothelf D. 2003 – Switching to Quetiapine in Patients with Schizophrenia Inadequately Responsive to or Intolerant of risperidone. 470. 2001 Spring. Cates M. 2002 – Fluoxetine Pharmacokinetics in Pediatric Patients. 2000 – Fluoxetine in the Treatment of Self-Mutilating Behavior. Sinha V. 2001. Walkup J. 2000 486. 16:4. 2002 – Long-Term Safety and Efficacy of Risperidone for the Treatment of Disruptive Behavior Disorders in Children with Subaverage IQs. Clarius Press Ltd. Zalsman G. Gammon P. Schmitz B. McGlashan TH. Spain. Gheorghe MD. 2003 June 1922. 481. Sweeney M. Ueda N. Citrome L. Binder C. International Schizophrenia Forum. VanKammen D. 2001 – Valproic Acid and Risperidone. Csenansky J. 175-88. Wilens TE. 2002 – Fluoxetine Approved for Paediatric Use. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. Newcomer J. Miller AL. 2001 Nov.1990 477. 101:8.A. 573-7. 33-5. Greenhill L. Prima alegere pentru remisie). Bensason D. 2002 – Seizures. USA. Wyeth Whitehall Export GmbH – Efectin (venlafaxine HCl. 2003 – DRD4 Exon III Polymorphism and Response to Risperidone in Israeli Adolescents with Schizophrenia: A pilot Pharmacogenetic Study. Zarcone JR. Reese RM. 866-7.M. March J. Hack S.26 in Kaplan & Sadock Comprehensive Textbook of Psychiatry Editia a 8-a. Hoff AL. 462. Van Bellinghen M. J Am Acad Child Adolesc Psychiatry. 485. 812-4. 2000 – Serotonin – Dopamine Antagonists Cap. 2003 May. 129-33. Boisteanu P. Young P. Determining and Achieving Therapeutic Targets in Attention-Deficit/Hyperactivity Disorder [Academic Highlights]. 2002. Lynn D. Trimble MR. 460. Woods SW. De Troch C. 2000. Michaels M. et al. A Double-Blind Crossover Study Using Multiple Measures. Biederman J. Weinberger D. Weizman A. 2001. Psychopharmacology Bull.3. Bergman RL. J Clin Psychopharmacol. 2002 Dec. WHO. Eur Neuropsychopharmacology. 2001 – Possible Relantionship Between Combined Plasma Concentrations of Risperidone Plus 9-hydroxyrisperidone and Extrapyramidal Symptoms. National Medical Series From Williams and Wilkinson. Frisch A. Koren EV. 2002b – Safety and Efficacy of Sertraline in LongTerm Pediatric OCD Treatment: A Multicenter Study. Abrams A. Williams D. Marquis J. 2002 May 18-23. 11:1. Wagner KD. 1439-46. 2001 – Ghid terapeutic Depresie Majora. In: Biederman J. 55. 12:3. Dreyfuss D. 465.7a in Kaplan & Sadock Comprehensive Textbook of Psychiatry Editia a 8-a. 290. De Cunha C. Tatarova IN. J Clin Psychiatry. 2002 – Does cognitive function improve with quetiapine in comparison to haloperidol? Schizophrenia Research. Marder S.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful