TERAPIA CU SEMINŢE

Seminţele fructelor şi legumelor sunt adevărate medicamente naturiste. Statisticile spun că românii ronţăie mai multe seminţe decât americanii, consideraţi mari consumatori de popcorn. Ne plac seminţele, mai ales cele de floarea-soarelui şi de dovleac. Nu numai la meciuri de fotbal sau când vrem să ne lăsăm de fumat. Seminţele legumelor şi fructelor şi-au găsit la români o întrebuinţare şi mai valoroasă: leac pentru diferite afecţiuni. Seminţele făceau parte din reţetele magice ale vindecătorilor de odinioară, iar astăzi sunt ingrediente pentru unele dintre cele mai eficiente preparate naturiste. Micile uzine de medicamente Pe vremuri, ţăranii le considerau păstrătoarele vieţii, adevăr demonstrat şi de medicina modernă, care a descoperit că, înainte să se transforme în plante verzi, seminţele conţin energii uriaşe şi substanţe benefice pentru organism. Terapia cu seminţe nu presupune consumul exclusiv al seminţelor, ci în combinaţie cu un regim sănătos, bazat pe legume şi fructe. Pentru a fi eficiente terapeutic, seminţele se mănâncă neprăjite, deoarece prin preparare termică, cea mai mare parte a proprietăţilor lor vindecătoare este distrusă. Din seminţe se pot prepara şi remedii sub formă de pulberi, tincturi, uleiuri, decocturi, cataplasme sau infuzii. Mai trebuie ştiut că seminţele, deşi par uscate şi moarte, sunt organisme vii, bogate în nutrienţi. De aceea, consumul seminţelor între mese, în locul gustărilor, pe lângă rolul extrem de benefic, şi satură. Nu întâmplător, terapia cu seminţe este inclusă în regimurile dietetice. Consumate crude, au efectul cel mai puternic.

Seminţele de dovleac
Nutriţioniştii din Japonia pun seminţele de dovleac (bostan) pe primul loc în tabelul produselor alimentare, deoarece ele conţin cca 50% grăsimi, vitamine, microelemente şi mai ales zinc. Ele sunt recomandate în lupta cu prostatita, constipaţia şi balonarea. Sunt diuretice, întăresc muşchiul cardiac şi rinichii, ajută la creşterea părului, elimină metalele grele din organism. Pentru tratarea acestor afecţiuni, se prepară laptele de bostan dintr-un pahar de seminţe pisate într-un vas de lut şi trei pahare de apă clocotită. Se strecoară, se stoarce bine terciul şi se bea lichidul obţinut de 3 ori pe zi, câte 1/2 de pahar, înainte de masă. Specialiştii în medicină naturistă încurajează consumul seminţelor de dovleac, care desfundă vasele de sânge, reglează colesterolul şi stimulează activitatea rinichilor, au rol adjuvant în cancer, leucemie, scleroză sau diverse boli greu vindecabile. Se mai recomandă în alimentaţia persoanelor cu boli hepatice şi cardiovasculare, femeilor însărcinate şi copiilor. Seminţe sunt cea mai hrănitoare parte din dovleac şi conţin mult magneziu. Un studiu realizat de cercetătorii francezi a arătat că bărbaţii cu un nivel ridicat de magneziu prezintă un risc cu 40% mai mic de a muri tineri. Seminţele de dovleac au un efect excelent şi împotriva paraziţilor intestinali. În caz de oxiuri, la copii se dau câte 10-15 seminţe de dovleac decojite, zilnic, iar adulţii vor lua câte 20-30 seminţe pe zi. Aceste seminţe trebuie să rămână neapărat cu pieliţa fină şi uscată pe ele şi să se mestece foarte bine. După o oră, se ia o linguriţă de ulei de ricin. Fitoterapia recomandă seminţele de dovleac şi contra teniei. Alături de o dietă severă, se mestecă bine, în 4 porţii, câte 80-100 de seminţe de dovleac decojite, iar după o oră se ia 1/2 lingură de ulei de ricin. Dacă trebuie, în caz de o primă nereuşită, să se încerce încă o dată aceeaşi cură, pentru că nu apar fenomene secundare dăunătoare organismului.

Seminţele de susan
Seminţele de susan conţin vitaminele A, B, C şi E. Pentru întărirea şi curăţirea organismului, se consumă câte 15-20 g de pulbere preparată din seminţe, cu puţină apă, de 3 ori pe zi, cu 10-15 minute înainte de masă. Arsurile se tratează cu un terci din seminţe de susan râşnite şi apă. Page 1 of 11

Pentru a profita de aceste beneficii. e suficient să adăugaţi ulei de seminţe de in în mâncare. seminţele de in sunt eficiente şi în curele de slăbire. antitumorale şi ajută la detoxifierea ficatului şi a rinichilor. Amestecul se păstrează într-un borcan închis bine. substanţe care ajută la prevenirea cancerului de prostată. prăjită în prealabil într-o tigaie uscată. le puteţi adăuga în salate. Puteţi prepara şi un macerat la rece. Sunt indicate dacă suferiţi de constipaţie. evitaţi terapia cu seminţe de in doar dacă suferiţi de obstrucţii sau de hemoragii ale tubului digestiv. De aceea. predispoziţia către osteoporoză fiind mai crescută în cazul lor. Tot prin acţiunea de reglare hormonală. având un conţinut scăzut de grăsimi şi sodiu. sunt laxative. Altfel. Alte beneficii aduse de consumul de seminţe de in sunt reducerea stresului şi creşterea capacităţii de memorare. Pentru a reduce riscul de osteoporoză. puteţi scăpa de această problemă folosind cataplasme cu făină din seminţe de in. puteţi spune adio problemelor digestive. cu 50% mai mult decât se află în carne. cresc fertilitatea şi sunt afrodiziace. Puteţi lua seara. EPA (acid eicosapentanoic) și ALA (acid alfa-linoleic). Sunt foarte bogate în calciu şi înlocuiesc cu succes laptele. Dacă aveţi probleme cardiovasculare. fiind nevoie de asimilarea lor din surse externe. Uleiul de seminţe de in este benefic femeilor la menopauză. seminţele de in prevenirea căderea părului. câte 2 linguriţe de seminţe de in măcinate. cu tot cu apă. reprezintă un aport însemnat în afecţiunile de nutriţie. emoliente. Seminț ele de in ș i Omega-3 Omega-3 sunt acizi grași polinesaturați. întăresc sistemul imunitar. Ei includ DHA (acid docosahexanoic). Seminţele de in Cert este că. Seminţele de susan conţin şi proteine. Dacă aveţi acnee. Recomandările sunt ca 20% din totalul de grăsimi consumate să fie acizi grași esențiali Omega-3. Mâncaţi în fiecare dimineaţă o mână de seminţe de susan negru. din două linguriţe de seminţe de in la un pahar cu apă. Acest ulei menţine în stare bună oasele. în plus.Se schimbă pansamentul de 2-3 ori pe zi. Seminţele de in reduc inflamaţiile. până la vindecare. Seminţele de in conţin mai mulţi acizi graşi esenţiali Omega-3 decât peştele şi. prin creşterea nivelului unei proteine implicate în formarea sistemului osos. adăugaţi ulei alimentar de in sau seminţe de in în salate. reglând tulburările hormonale şi contribuind la prevenirea cancerului. sunt bogate în fibre. cu multă apă. 2 capsule de ulei de seminţe de in pe zi ajută la scăderea tensiunii şi reducerea nivelului de colesterol şi de trigliceride. de colon şi de sân. de 4 ori pe săptămână. Susanul poate înlocui sarea. numiți esențiali deoarece nu pot fi produși de organismul uman. cu 3 linguri seminţe de in şi o lingură de sare de mare. bolul de cereale de dimineaţă. Consumul de susan previne osteoporoza. magneziu şi fosfor. sunt foarte bogate în calciu. cereţi sfatul medicului dacă urmaţi un tratament de durată. de o boală inflamatorie intestinală sau de sindromul colonului iritabil. Sunt o sursă excelentă de fitoestrogeni. mâncăruri. Acestea se prepară prin amestecul făinii de in cu apă până la obţinerea unei paste. Seminţele de in normalizează tranzitul intestinal. dau senzaţia de saţietate şi încetinesc procesul de asimilare a grăsimilor. fiind indicat în inflamaţiile tractului digestiv şi pentru prevenirea hemoroizilor şi litiazei biliare. prăjituri. Uleiul de seminţe de in conţine acid linoleic şi lignină. Seminţele au o mare valoare energetică. Preparatele pe bază de seminţe de in care se administrează intern pot reduce absorbţia substanţelor din unele medicamente. Se amestecă 5 linguri de seminţe de susan. Se lasă câteva ore şi apoi se consumă seminţele. Măcinate. Beneficii ale consumului de seminț e de in .protecție împotriva bolilor de inimă (scade tensiunea arterială) Page 2 of 11 . Seminţele de susan sunt o sursă bună de seleniu. vitamine şi minerale. dacă urmaţi o cură cu seminţe de in. dar şi celor ce suferă de diabet. luaţi zilnic câte două capsule cu ulei de seminţe de in. Datorită acţiunii de stimulare a arderii grăsimilor şi combatere a retenţiei de apă. Cataplasmele aplicate săptămânal pe zonele afectate vor face ca pielea dumneavoastră să devină mai fină şi mai curată. dacă sunteţi însărcinată ori dacă alăptaţi. Uleiul de seminţe de in are efect calmant şi antiinflamator. atenuând simptomele astmului şi îmbunătăţind funcţia pulmonară.

Consumul de in nu prezintă nici un risc de acest fel. Vitaminele din in.îmbunătățesc vederea .beneficii împotriva retenției de apă . Omega-3 din semințele de in reduce colesterolul din sânge cu 25% și trigliceridele cu 65%.ajută la dezvoltarea creierului fătului și al adulților . nu furnizează Omega-3. el furnizează direct EPA. precum provitamina caroten.. nesănătoasă. capsule. pe care corpul nostru o transformă într-un antioxidant ce ajută sistemul imunitar și are proprietăți anticancerigene și antivirale. 3. În primul rând. Peștele nu conține nici un fel de fibre și este de asemenea o formă de hrană concentrată.activitate anticancerigenă împotriva tumorilor . Uleiul de pește. Page 3 of 11 .ameliorează unele dereglări psihice E nevoie de 4-6 luni de la adăugarea surselor de Omega-3 în dietă pentru a observa rezultatele. deși Omega-3 se găsește ca supliment sub diferite forme (tablete. uleiuri). În natură. În schimb. trebuie să luăm în considerare că sursele cele mai sănătoase și consistente sunt cele naturale. Încă un avantaj pe care îl are inul în fața peștelui este că uleiul extras din această plantă nu conține colesterol. semințele de in conțin o formă de fibră numită lignină.uleiul de peș te sau seminț ele de in? În momentul în care decidem ce sursă de Omega-3 este mai bine să folosim. cam aceeași cantitate aflată în gălbenușul a două ouă! 4. față de numai 2% al peștelui. dintre care una singură este de a face EPA (acid eicosapentanoic). O altă mare diferență o face fibra conținută de semințele de in. 100 de mililitri de ulei de cod conține 570 de miligrame de colesterol.îmbunătățesc sistemul imunitar . trebuie știut că acizii grași Omega-3 sunt cărămizile care ajută la îndeplinirea multor funcții în organism.beneficii pentru scleroza multiplă . nu pot deveni toxice în organism. Nivelele mari de lignină din dietă au fost asociate cu rate reduse de cancer de colon sau de sân. Uleiul de in și uleiul de pește conțin cantități mari din vitaminele A și D. 8 motive pentru a consuma seminț ele de in în locul uleiului de peș te 1.tratarea astmului .cresc rezistența la frig .beneficii împotriva alergiilor .normalizează zahărul în sânge . Surse de Omega-3 .prevenirea și tratarea artritei . e mai puțin cunoscut faptul că semințele de in au un conținut de Omega3 de 18-24%. pastile. 6. uleiul de pește fiind recomandat pentru suplimentarea cu Omega-3. Peștele este extrem de contaminat cu substanțe toxice (mercur) din cauza poluării masive a apelor. 5. Aceste vitamine. Astfel.protecție împotriva diabetului .beneficii pentru o piele uscată. Deși peștele este o sursă bună de acizi grași esențiali. Omega-3 se găsește în cantități importante în pește și în semințele de in.ajută funcțiile renale .beneficii împotriva bolilor inflamatorii .cresc vitalitatea și asigură o piele moale și un păr strălucitor . 2.protecț ia plămânilor . practic. ceea ce limitează opțiunile corpului de a face ce are nevoie din Omega-3. indiferent de cantitatea de semințe ingerate. sunt toxice pentru organismul uman. care este convertită de corp în vitamina A. cea mai bună formă în care putem suplimenta acest nutrient este consumul alimentului integral. Spre deosebire de alte plante alimentare. dacă sunt de proveniență animală.ajută la formarea spermei . dură .

și chiar să ne facem un obicei din asta! Atenție: Semințele de in. Dacă dorim să folosim inul în scop terapeutic. doar că vor ieși din corp așa cum au intrat. Apoi lichidul plin de microbi se scuipă şi se clăteşte gura insistent. Pentru o mai bună asimilare a magneziului din ele se recomandă să le adăugaţi în salate. Sunt bogate în vitamina E. cupru. Schinduful este un hipoglicemiant puternic în timp. Sunt un remediu de bază în combaterea bolilor de rinichi. O metodă bună este de a le pune în blender (după ce au fost înmuiate). De asemenea. Nu c-ar exista vreun pericol. magneziu. vindecă anorexia. pentru conţinutul ridicat de vitamine B. Inul este ieftin și disponibil. un antioxidant care previne apariţia bolilor de inimă. se folosesc în cure pentru tratarea sterilităţii şi impotenţei vasculare şi hormonale. De menționat că acestea sunt cantități de menținere. „Bomboanele agricole“ combat nicotina. Folosirea inului în locul uleiului de pește are și o componentă morală și etică. din care se beau câte două-trei căni pe zi. Acesta le face mai ușor asimilabile. Aportul de semințe de in în dietă e la fel de important pentru vegetarieni. Seminţele de floarea-soarelui conţin o cantitate substanţială de acid linoleic. de cu seară. prevenind eliminările masive de calciu şi Page 4 of 11 . ci crude. O altă metodă eficace și poate cea mai potrivită este măcinarea lor într-o râșniță de cafea și consumarea în salate. înaintea meselor principale. Infuzia de schinduf e de ajutor femeilor aflate la menopauză. acid folic. 8. ca de altfel și cele de susan. necesari în regenerarea celulelor. Pentru valori crescute ale colesterolului. doza trebuie mărită la 5 lingurițe pe zi semințe și 2 lingurițe ulei. Intervine în metabolismul lipidelor. Sunt o sursă importantă de acizi graşi Omega-3. Uleiul obţinut prin presare la rece se poate folosi pentru dezintoxicarea organismului. În cazul în care se preferă uleiul din semințe de in. Sunt recomandate femeilor gravide şi copiilor. amestecate cu fructe. luate cu o oră înainte de masă. Seminţele de floarea-soarelui Cele mai populare seminţe mâncate la noi au multiple întrebuinţări în medicina naturistă.7. în funcție de necesitați. acesta trebuie luat câte o linguriță pe zi. Atenţie însă. Se face o cură de 12 luni cu infuzie de schinduf. Sunt ieftine și ușor de găsit (în magazinele naturiste sau pe site-urile de profil. Acest procedeu favorizează dezactivarea enzimelor inhibitoare. ale cărei seminţe tratează diabetul de tip insulinodependent. se ia câte o linguriţă de pulbere de 4 ori pe zi. contribuie la o funcţionare normală a prostatei şi ajută la reglarea digestiei. într-o băutură. Seminţele sporesc secreţia de lapte şi îmbunătăţesc starea de sănătate a mamei. care va necesita reducerea gradată a dozelor de insulină. Seminţele de floarea-soarelui au darul de a reduce pofta de nicotină. Seminţele de schinduf Schinduful este o plantă ierboasă. de bilă şi de circulaţie. ca și pentru cei care consumă doar hrană vie sau pentru nonvegetarieni. ori pur și simplu ca atare. Cum consumăm seminț ele de in Un consum zilnic adecvat de semințe de in ar fi de aproximativ 3 lingurițe. Conţin vitamina E. Semințele pot fi puse la înmuiat ca și restul nucilor și semințelor. ușor de păstrat și de manevrat. reducând aşa-numitul colesterol rău şi protejând sistemul cardiovascular de apariţia ischemiei cardiace. Tot ce trebuie să facem este să le adăugăm la dieta noastră. seleniu. pe internet). fără a ne aduce vreun beneficiu. pe nemâncate şi se suge vreme de 10 minute. De asemenea. Naturiştii susţin că seminţele de floarea-soarelui previn formarea cheagurilor de sânge şi reduc riscul de a vă îmbolnăvi de inimă. Două linguriţe de pulbere de schinduf amestecată cu miere. prevenirea afecţiunilor gingiilor şi tratarea bolilor căilor respiratorii. nu prăjite şi sărate. Se ia o gură de ulei în fiecare dimineaţă. nu pot fi digerate de stomacul nostru în forma lor integrală. pentru dimineață. care reduce depozitele de colesterol din pereţii arterelor.

Se consumă sub formă de ceai – o linguriţă de seminţe la un pahar cu apă. De asemenea timolul prezent în seminţe asigură o digestie lentă şi grăbeşte vindecarea arsurilor. metabolismul devine mai lent. Acizii conţinuţi. odihnitor pentru copii. Cataplasma cu seminţe de schinduf ajută la terapia ulcerelor varicoase şi a eczemelor însoţite de mâncărimi. dar şi fosforul îi conferă proprietăţi dezinfectante şi protejează ochiul de conjunctivită şi de alte afecţiuni. Au rezultate spectaculoase în tratarea tulburărilor comportamentale. pe care îl puteţi consuma la fiecare masă. aşa că fac minuni pentru femeile gravide. Uleiul din seminţele de mac este de mare ajutor în prevenirea şi tratarea cancerului mamar. Ele acţionează ca un laxativ natural. deci poate înlocui guma de mestecat după fiecare masă. Împrospătează respiraţia. Seminţele de chimen ajută în vindecarea simptomelor răcelii. deoarece stimulează secreţiile stomacale şi îmbunătăţeşte digestia. reduc considerabil colesterolul. Seminţele sunt foarte bogate în acid linoleic – un complex important de acizi graşi Omega-6. Creşte libidoul şi. bronşita şi alte probleme respiratorii. Are efect antiseptic şi e un bun leac împotriva ulcerului bucal. deci îl puteţi consuma cu încredere pentru evitarea balonărilor. împreună cu tehnicile de aromaterapie. Are şi rol antibacterian. prin uleiul esenţial din seminţele sale. dar cele mai utilizate sunt seminţele. întăreşte unghiile şi părul. creşte metabolismul. calciu. dar are şi efecte antiinflamatoare asupra intestinului. ce oferă protecţie împotriva bolilor de inimă şi altor tulburări ale aparatului circulator. În Page 5 of 11 . Seminţele de chimen Chimenul este cunoscut pentru beneficiile sale medicale de sute de ani. Mai mult.ajutând la păstrarea forţei musculare. acizi graşi. diareii sau durerilor de stomac. în cele din urmă. Adăugaţi seminţe de chimen dietei dumneavoastră şi vă veţi simţi mai bine. bolilor rinichilor şi anemiilor. Infuzia vindecă şi sterilitatea. Ameliorează greţurile de dimineaţă. seminţele de chimen previn astmul. împiedică apariţia cancerului la colon şi îmbunătăţesc sănătatea globală a intestinelor. seminţele de chimen vă vor face să aveţi un somn liniştit. de aceea se recomandă anemicilor sau persoanelor predispuse anorexiei. iar pe femeile prea slabe le ajută să-şi rotunjească formele. ascorbic sau stearic. Pentru femei. el poate fi remediul pentru îmbunătăţirea vieţii de cuplu. oleic. printre care şi tusea. Dacă aveţi de insomnie. ca adaos în supă. Conţinutul bogat în vitaminele A şi C. seminţele de mac sunt folosite ca un remediu blând. fără a creşte însă ţesutul adipos. deoarece sporeşte căldura în organism şi. acestea stabilizează nivelul zahărului în sânge. dar şi pentru persoanele în vârstă. durerile în gât pot fi ameliorate cu ajutorul acestor seminţe. Este o sursă sigură de fier. care ajută la prevenirea multor boli. deoarece au efect calmant. Sunt abundente în hidraţi de carbon. El ajută digestia. Sucul de chimen vă va ajuta. Coriandrul este considerat şi un bun afrodiziac. De asemenea. De asemenea. În cosmetică. Planta întreagă are utilizări terapeutice în medicina tradiţională. este un bun remediu în normalizarea menstrei şi îndepărtarea durerilor. Dereglările stomacale îşi găsesc remediul în coriandru. Seminţele de mac Seminţele de mac au fost descoperite cu mult timp în urmă de europeni. care activează glandele salivare. salată sau omleta de la micul dejun. În prezent. printre care cel linoleic. Cu vârsta. Seminţele de coriandru Proprietăţile antiinflamatorii ale coriandrului îl recomandă în tratarea afecţiunilor reumatice. macul fiind considerat una dintre primele plante cultivate (încă din neolitic). normalizează valorile ridicate ale colesterolului.

datorită conţinutului ridicat de fosfor care facilitează absorbţia mai bună a calciului în organism. în special prăjiturilor. Produsul este derivat din gelul aflat în jurul seminţelor de roşii. Toate oleaginoasele (migdale. o pondere importantă de lipide şi un conţinut proteic superior fructelor. Seminţele de roşii Un ingredient natural găsit în seminţele de roşii a fost identificat de oamenii de ştiinţă britanici drept o componentă cheie pentru o viaţă mai lungă şi mai sănătoasă. Consumul de oleaginoase este benefic sănătăţii cardiovasculare. Astfel. În California. fibre şi vitamina E. iar studiile au demonstrat că poate preveni apariţia cheagurilor de sânge. la mutarea unui cimitir vechi din secolul al XIX-lea dintr-un sat din Slovacia. TOTUL DESPRE NUCI ŞI ALUNE Oleaginoasele sunt benefice în prevenirea maladiilor cardiovasculare. Ele se pot adăuga în pâine pentru un gust deosebit sau în diferite tipuri de sosuri ca agent de îngroşare. se recomandă însă oleaginoasele nesărate. contribuie la buna funcţionare a unor enzime cu rol în refacerea celulară. Primului grup i s-au administrat medicamente contra osteoporozei. Pentru a da mâncărurilor. nuci pecan. uleiul de mac este utilizat în tratamentul stresului şi al stărilor de anxietate. iar oasele lor prezentau valori ale calciului sub limitele normale.plus. Creşterea nivelului de energie la nivelul organelor ce îndeplinesc funcţii de rutină se datorează hidraţilor de carbon conţinuţi de seminţe. magneziu. iod. Femeile din celălalt grup încă mai aveau osteoporoză după un an. ele oferă o serie de ingrediente ce includ lecitina. Atunci s-a constatat că oasele celor îngropaţi nu erau atinse de osteoporoză. deoarece la 100 g de oleaginoase corespund aproximativ 600 de calorii. seminţe măcinate de mac în amestec cu miere şi ulei de mac. Gelul este deja utilizat într-un produs de suc de fructe şi se aşteaptă să fie adăugat în unele băuturi lactate. Acestea ajută la sporirea enzimelor şi a acizilor graşi conţinuţi deja de organismul uman. o aromă specială. alune etc. Gelul făcut din aceste seminţe e promovat ca o alternativă naturală la aspirină. Macul combate cu succes osteoporoza. fosfor. Pentru persoanele hipertensive. minerale şi oligoelemente (potasiu. Dacă ţii la silueta ta. obţii aceleaşi beneficii ca atunci când consumi ulei de măsline. Uniunea Europeană a recunoscut că acest ingredient îmbunătăţeşte circulaţia sângelui şi a aprobat menţionarea pe ambalaje a acestui ingredient. faţă de efectele sale calmante. pentru a asigura o bună stare de funcţionare a acestuia. Oleaginoasele au în general un conţinut ridicat de vitamina E. precum şi la ameliorarea durerilor de cap şi insomniei. iar celui de-al doilea grup. În plus. nu le consuma în exces. mangan. seminţele de mac acţionează ca o sursă de energie naturală. zinc şi cupru). De asemenea. calciu. oleaginoasele sunt bogate în proteine. acidul oxalic şi alcaloizii. un antioxidant care neutralizează radicalii liberi responsabili de îmbătrânirea celulară.) şi arahidele (leguminoasele) conţin acizi graşi de acelaşi tip cu cei conţinuţi de uleiul de măsline. magneziu. Cu un conţinut bogat în minerale. Locuitorii satului erau cunoscuţi ca mari cultivatori şi consumatori de mac şi miere. Sunt de ajutor persoanelor cu digestie lentă. fier. fibre. Ele contribuie totodată la îmbunătăţirea memoriei la copii şi la tineri. Page 6 of 11 . zinc şi cupru. Datorită conţinutului în magneziu. Cercetătorii slovaci au făcut ulterior un studiu pe două grupuri a câte 20 de femei care sufereau de osteoporoză. se folosesc seminţe de mac. facilitând o mai bună funcţionare a aparatului şi tranzitului digestiv. s-a dovedit că seminţele de mac îmbunătăţesc capacitatea de concentrare şi intelectuală. consumând unt de arahide. Proprietăţile curative ale macului au ieşit la iveală în urmă cu câţiva ani. A rezultat fără dubii că persoanele tratate doar cu mac au scăpat de osteoporoză după administrare timp de 12 luni.

În cultura precolumbiană. ele fac parte din familia leguminoaselor. pentru ca efectele benefice ale acestora să se facă simţite. Fructele sunt nişte păstăi ce se dezvoltă sub pământ. Nivelul ridicat de proteine şi fibre din migdale le fac un aliment valoros. Pe parcursul istoriei. învelite cu o coajă tare în interiorul unui fruct ce ajunge la maturitate în aproximativ 7-8 luni de la înflorire. astfel încât aceasta plantă a fost curând aclimatizată şi în Europa. precum sculptură sau bijuteriile. La începutul secolului XX. Românii aruncau cu migdale asupra mirilor ca semn de fertilitate. arahidele au fost folosite de oameni în alimentaţie din cele mai vechi timpuri. atât în alimentaţie cât şi în industrie. Calciul conţinut ajută la menţinerea sănătăţii oaselor şi a dinţilor. migdalele au avut o puternică semnificaţie religioasă. păstrând aportul nutritiv. cele sălbatice conţin o substanţă otrăvitoare. fiind cultivate în special pentru uleiul extras. adaptându-se foarte bine în California. Exploratorii din antichitate consumau migdale în călătoriile lor pe Drumul Mătăsii. astfel încât. adică aproximativ 20 de migdale. dar se crede că provin din China şi Orientul Mijlociu. de Crăciun. Originea exactă nu este ştiută. etnică sau socială. în special Spania şi Italia. prunul şi piersicul. migdalul a fost adus abia în secolul al XVIII-lea de către călugării franciscani. ele ajută în combaterea bolilor cardiovasculare şi chiar în prevenirea unor forme de cancer. Cercetări arheologice au scos la iveală dovezi ale cultivării arahidelor în Peru cu circa 7. de unde a fost adusă ulterior şi în America de Nord. arahidele ocupau un loc de cinste. În SUA. arahidele au fost aduse în secolul al XVIII-lea de către neguţătorii de sclavi. acest obicei regăsindu-se şi în zilele noastre. Migdalele sunt printre cele mai hrănitoare fructe uscate. însă fructele sale nu sunt comestibile.Migdalele Migdalele sunt menţionate în istorie din cele mai vechi timpuri. Cantitatea zilnică recomandată este de 30 de grame. O altă tradiţie este împământenită în Suedia unde. când la nunţi se dăruiesc invitaţilor săculeţe cu migdale glazurate. Studiile au demonstrat că este suficientă introducerea în dieta zilnică a migdalelor pe o perioadă de doar o lună. Exploratorii portughezi au popularizat această plantă şi pe continentul european şi cel african în secolul al XIX-lea. Deşi sunt considerate a fi fructe uscate. Mexic şi America Centrală. cu rol în reglarea funcţiei de reproducere.35 g de fibre. iar cel ce o găseşte va avea noroc tot anul următor. Cu un conţinut redus în grăsimi nocive şi bogate în minerale şi vitamine. ca hrană pentru animale sau ca înlocuitor pentru cacao. fiind un ingredient de preţ în pâinea faraonilor egipteni. Migdalele pe care le consumăm sunt de fapt seminţele acestui arbore. în special întro dietă vegetariană sau de post. 24 de sâmburi de migdale conţin aproximativ 6 g de proteine şi 3. pentru a putea fi consumate. Sunt Page 7 of 11 . Arahidele Arahidele sunt originare din America de Sud. ce lega Asia de zona Mediteraneană. Migdala ca atare nu conţine carbohidraţi şi de aceea este recomandată persoanelor care suferă de diabet. regăsindu-se în diferite forme de artă.600 de ani în urmă. când pot substitui carnea. Migdalele sunt cea mai bună sursă de magneziu şi vitamina E. cercetările botanistului american George Washington Carver au scos la iveală potenţialul nutritiv al arahidelor. este necesar să fie prelucrate prin spălare şi prăjire. considerată vitamina antisterilităţii. unde şi acum se cultivă intens. Spre deosebire de migdalele cultivate. se găteşte budinca de orez în care se ascunde o migdală. Cunoscute şi sub numele de „alune de pământ” sau „alune americane”. în vreme ce fosforul ajută memoria. fiecare putând conţine până la 4 seminţe din care se dezvoltă alunele. Arborele de migdal este înrudit cu cireşul. Studiile lui Carver au identificat nu mai puţin de 300 de utilităţi ale arahidelor. tot acum punându-se bazele popularităţii imense de care se bucură arahidele astăzi în SUA. În America. în fiecare an. Astăzi arahidele se regăsesc într-o varietate largă de produse alimentare şi în cultura culinară a multor ţări.

Din pudra de seminţe se extrage un antivenin. totuşi el se numără printre cele mai puţin alergenice nuci. Grăsimile conţinute sunt în principal nesaturate. constituie o sursă semnificativă de proteine. adică cele mai multe vitamine B. seleniu şi vitamina K. sub formă de făină. potasiu şi proteine. Nivelul de antioxidanţi din arahide rivalizează cu cel al multor fructe şi legume precum merele. încorporate în deserturi sau produse de patiserie. şi binecunoscuţii fulgi de porumb. zincul. erecţie peniană. împiedică îngroşarea arterelor şi previn bolile de inimă. cerealele sau leguminoasele (mai ales soia şi lintea) se poate obţine gama întreagă de aminoacizi esenţiali. Miezul de nucă este recomandat în caz de slăbiciune generală şi extenuare. Brazilia.consumate cel mai des ca gustare. fiind demonstrate proprietăţile sale antibacteriene. cupru. un aminoacid utilizat de corp pentru a produce oxidul nitric. sodiu.7 g proteine Page 8 of 11 . Poate fi consumată în stare proaspătă sau prelucrată industrial. printre altele. inima sănătoasă şi previn atacul vascular cerebral. cuprul. precum şi sub forma celebrului unt de arahide. 10 castane prăjite conţin 2. fier. este una dintre cele mai gustoase tipuri de nuci. exploratorii portughezi au introdus această plantă şi în alte regiuni tropicale. China şi Argentina. sodiu. amestecat cu miez de nucă pisat şi miere. pentru a-i atenua efectele negative. căpşunile sau morcovii. Caju Caju este originar din nordul Braziliei şi face parte din aceeaşi familie cu mango-ul şi fisticul. cel mai mare importator fiind Uniunea Europeană. Conceput iniţial ca înlocuitor al untului. precum India şi unele ţări africane. benefice pentru organism prin efectul de reducere a nivelului de colesterol din sânge şi a riscului de boli cardiovasculare. Castana comestibilă Castana comestibilă este originară din regiunile temperate ale emisferei nordice. fosfor. astăzi fiind extrem de apreciat ca gustare de dimineaţă şi ca ingredient în diferite reţete. Nucile pot înlocui majoritatea nutrienţilor animali în cazul vegetarienilor. Nucile Consumate zilnic. Untul de arahide a fost produs prima dată în 1890. principalii exportatori fiind SUA. Mozambic. zinc. unde e cultivat şi astăzi. calciu. Uleiul de caju are aplicabilitate medicinală. Arahidele. Castanele conţin potasiu. murele. precum şi o importantă cantitate de fibre. cu rol în procesele de învăţare şi memorare. Cercetări ştiinţifice recente au demonstrat că arahidele conţin antioxidanţi. Conţin minerale precum magneziul. fier. fier. C şi K. combaterea cancerului. Nuca este bogată în acizi graşi Omega-3 iar consumul ei poate duce la scăderea colesterolului. Tanzania şi Nigeria. cel care a inventat. Opt nuci pe zi menţin arterele flexibile. conţinând de asemenea. ca şi untul obţinut din ele. fosfor. fosforul sau potasiul. În combinaţie cu pâinea. În secolul al XVI-lea. Se recomandă consumul de nuci mai ales după o masă bogată în grăsimi. Unele persoane sunt alergice la caju. din care se prepară un piure gustos şi hrănitor sau se foloseşte la fabricarea surogatului de cafea şi a uleiului de castane. mai mare decât orice altă plantă leguminoasă. Are un conţinut bogat de potasiu. reglarea presiunii arteriale. În plus. seleniu şi magneziu şi vitaminele A. fosfor şi magneziu. Acidul alfa-linoleic din nuci este benefic pentru cei cu tulburări de ritm cardiac. digestie. extrem de utili sănătăţii organismului uman. cei mai mari producători din lume fiind India. cel de arahide a căpătat rapid popularitate. Arahidele sunt cultivate în numeroase regiuni ale lumii. de către John Kellogg. Se poate pregăti o excelentă băutură energizantă dintr-un pahar de suc proaspăt de fructe. calciu. magneziu. Nucile mai conţin antioxidanţi şi arginină.

arbuştii de macadamia au devenit o adevărată comoară după descoperirea lor în 1857 de către chimistul scoţian John Macadam. pinon. Tinctura este bună pentru varice.3 g fibre. mugurii se găsesc peste tot în lume. Ele au un conţinut bogat de potasiu. pignon. calciu. însemnând o nucă atât de tare încât nu poate fi spartă decât cu piatra. anemicilor şi celor care suferă de boli ale stomacului. Nuca pecan Nuca pecan Provenind din America de Nord. Culegerea mugurilor se realizează manual. Coaja acestor nuci este atât de tare. Mugurii de pin Mugurii de pin sunt seminţele comestibile ale arbustului cu acelaşi nume. Din punct de vedere al conţinutului nutriţional. care le consumau.şi 4. ci şi pentru uleiul pe care îl conţin (70-80%). încât nu poate fi spartă cu un spărgător obişnuit. pignole. apreciat atât pentru gustul plăcut. Pecanul a devenit cunoscut în Europa abia în 1792. cu acţiune antiinflamatorie şi de reducere a sebumului. este necesar să treacă de la 15 până la 25 de ani de la plantare. Pentru ca un astfel de pin să poată ajunge la producerea de seminţe. pinhao şi sunt utilizaţi în special la prepararea de salate şi în compoziţia unor deserturi delicioase. pinul. magneziu. Originari din Australia. când Page 9 of 11 . Nucile de macadamia sunt preţuite nu doar pentru gustul lor dulce. În prezent. prăjiţi sau înveliţi în ciocolată. care obişnuiau să le păstreze în miere de albine. al cărui nume îl poartă. Conţin fibre. sodiu fier. pecanul este o specie înrudită cu nucul. Înainte de secolul al XIX-lea. Castanele sunt delicioase. Numele îi vine de la cuvântul indian Algonquin paccan. se obţine uleiului de pin. Prin presare la rece. Obiceiul de a mânca seminţe de pin datează încă de pe vremea grecilor şi romanilor. Se folosesc utilaje automatizate care. care astăzi reprezintă una dintre cele mai mari surse de nuci macadamia din lume. după spargerea şi îndepărtarea cojilor. cât şi pentru proprietăţile antioxidante şi antiinflamatorii. deci persoanele care au probleme de digestie sau cei care vor să-şi întărească musculatura n-ar trebui să le evite. având diferite nume: nuci indiene. Substanţele conţinute de castane refac găurile microscopice din vasele de sânge şi le conferă elasticitate. cele mai scumpe din lume. aceste nuci erau cunoscute doar de către populaţia aborigenă din Australia. folosiţi o combinaţie de miere şi miez de castane şi aplicaţi-o pe faţă. Preţul ridicat al nucilor de macadamia se justifică nu doar prin faptul că arbuştii produc fructe abia după 7-10 ani. Dacă aveţi acnee. arbuştii macadamia au fost plantaţi pentru prima dată în scop comercial în Hawaii. Ele vin în ajutorul celor cu probleme de inimă. ci şi din cauza cojii foarte rezistente ce trebuie îndepărtată înainte de vânzare. precum tusea convulsivă. În lume există aproximativ 20 de specii de pini care produc aceşti muguri comestibili. sortează miejii în funcţie de calitate. fosfor. folosit la fabricarea cosmeticelor de îngrijire a pielii. Castanele au numeroase calităţi curative. fiind o veritabilă mască revigorantă. mugurii de pin pot au între 10 şi 30% proteine (în funcţie de specia de la care provin) şi aduc o cantitate importantă de fibre organismului. ceea ce impune şi costuri mari de vânzare pe piaţă. Castanele se pot folosi şi extern. Nuca de macadamia Consideraţi iniţial plante ornamentale. Aceştia pot fi mâncaţi în stare naturală. Castanele pot fi un aliat de nădejde în tratarea afecţiunilor respiratorii. iar SUA cel mai important consumator. Piureul din castane se află printre puţinele produse prelucrate termic care îşi menţin aproape în totalitate vitaminele. Alţi exportatori importanţi ai preţioaselor nuci sunt Africa de Sud. Doar două dintre cele 9 specii de macadamia existente produc celebrele nuci. rafinat. însă nu cultivau planta. America Centrală şi Australia.

Atenţie însă! Nu exageraţi cu consumul lor. dacă îl aprinzi cu un chibrit. E foarte bogat în vitamina A. Alunele sunt foarte bogate în vitamina E şi săruri minerale. sodiu. dar este şi cultivat. încât. fibre alimentare. Page 10 of 11 . cupru seleniu etc. cu gust uleios. în cantitate mai mică. Alunul românesc este un arbust care creşte mai ales la margini de pădure. uleiul acestora. răşini. Alunele de pădure reprezintă una dintre culturile cele mai străvechi şi sunt originare din Asia. Miezul de pecan este unic datorită concentraţiei ridicate de grăsimi polisaturate. calciu. triptofanul îmbunătăţeşte dispoziţia şi combate depresia sau insomnia. proteine. de la alun se utilizează: miezul fructelor.3%). Au un conţinut scăzut de sare şi se pot mânca crude sau pastă cu unt. de o dulceaţă net superioară faţă de alte sortimente de nuci. În scopuri terapeutice. a unui arbore originar din vestul Asiei. Aroma de pecan este considerată de gurmanzi ca fiind una desăvârşită. Sunt ingredientul principal din crema italiană Nutella. Pe lângă lipide. precum şi de substanţe cu rol antioxidant. Alunele româneşti se coc la începutul lunii septembrie. Uleiul conţinut de acesta este atât de concentrat. mangan. Pecanul este un fruct oleaginos. mai ales vitamina E şi. magneziu. 100 g de alune au 650 kcal. săruri minerale (fosfor. Potrivit cercetătorilor. fibre şi magneziu. Alunul turcesc este mai productiv. frunzele şi mugurii.exploratorul Alvar Nunez Cabeza de Vaca a scris primul despre această specie de arbore. fiind urmat de nuci şi alune. fier. De asemenea. vitaminele din grupul B şi vitamina A. iar cistina (un factor important în prevenirea îmbătrânirii precoce) favorizează absorbţia fierului. Resveratrolul din fistic are un rol important combaterea cancerului şi a bolilor de inimă. alcătuite dintr-un înveliş lemnos ce închide o singură sămânţă comestibilă. foarte plăcut.] Fisticul Fisticul este sămânţa comestibilă. acolo unde este lumină din belşug şi pământ afânat. pecanul conţine mai mulţi antioxidanţi decât oricare alt sâmbure gras. Principalii producători de alune de pădure sunt Turcia. pigmenţi şi tanini. Aluna e fructul-sămânţă al alunului comun (Corylus avellana). Italia.) vitamine. Alunele de pădure Alunele de pădure sunt o sursă excelentă de proteine. Ele conţin: grăsimi uleioase în mari cantităţi. Uleiul de alune de pădure e folosit extern pentru a înlătura celulita. fier şi seleniu. Romanii şi grecii foloseau alunele de pădure în scopuri medicale. Manuscrisele chinezeşti de acum 5000 de ani menţionează alunele de pădure ca pe o hrană sacră din ceruri. respectiv sâmburi graşi. consumul frecvent şi în cantităţi moderate de pecan duce la scăderea colesterolului rău. Cantitatea foarte mare de vitamina A din pecan este binevenită atunci când dorim să ne protejam vederea. dar fructele sale nu au virtuţile tămăduitoare şi vitalitatea alunului autohton. zaharuri. Fisticul are un conţinut important de potasiu şi fosfor şi ceva mai mic de magneziu. Medicul Dioscorides din Grecia Antică lăuda proprietatea alunelor de pădure de a vindeca tusea cronică şi răcelile şi de a ajuta la creşterea părului în zonele cu început de calviţie. arbust care creşte spontan. oasele şi dinţii sau să ne îmbunătăţim starea generală de sănătate. Pecanul e o sursă excelentă de proteine şi grăsimi nesaturate. ceea ce explică valoarea energetică ridicată: 700 kcalorii la 100 g. foarte bogat în lipide (72%). Spania şi Franţa. Fructele sunt mici şi sferice sau ovoidale. Alunele sunt un aliment cu un înalt conţinut caloric şi bogat în săruri minerale. câte 2-4 într-un grup. nuca pecan mai conţine un procent de proteine net superior faţă de alte nuci (9. focul va fi întreţinut până la arderea completă.

se obţine o făină foarte gustoasă. Uleiul de alune conţine lecitină şi mulţi acizi graşi nesaturaţi: până la 83% acid oleic şi până la 25% acid linoleic. masând uşor. Uleiul de alune se obţine prin presare la rece. Prin zdrobirea alunelor crude în piuă sau măcinarea lor cu râşniţa. Fructele alunului sunt o adevărata mină de energie. boli pulmonare. Alunele se găsesc în comerţ cu sau fără coajă. magneziu şi potasiu.Alunele de pădure au o aromă puternică şi sunt deseori folosite în copturi. cu efecte împotriva cancerului şi reduce colesterolul. sarcină. în iaurt. tăiate. Page 11 of 11 . De asemenea. O linguriţă de ulei luată seara şi una dimineaţa. Sunt întrebuinţate ca atare în cofetărie iar în industria dulciurilor ca înlocuitor al pudrei de cacao. puteţi adăuga alune de pădure. Ele se recoltează în lunile iunie-iulie. Se aplică 3-5 picături pe tenul curat. Sfaturi şi recomandări în folosirea alunelor de pădure: . înainte de culcare şi din nou dimineaţa. Alunele conţin minerale care scad tensiunea: calciu. un aminoacid care relaxează vasele de sânge. atenuează luciul uleios. diabet.Alunele de pădure se pot adăuga în salatele favorite şi se pot amesteca în cerealele de la micul dejun. Acidul folic reduce riscul apariţiei defectelor în tubul neural înainte de naştere şi poate reduce riscul apariţiei bolilor cardiovasculare. doza este aceeaşi. colesterol mărit. vasoconstrictor şi tonifiant venos. uleiul de alune protejează gâtul împotriva infecţiilor. folosind o coală de hârtie de copt. se pot măcina cu râşniţa de cafea. cât şi în industria cosmetică. repară cicatricele. . Are efecte tămăduitoare foarte puternice. creştere. Luat zilnic. care poate fi amestecată cu miere şi busuioc şi mâncată pe pâine. Ca medicament. alunele au valoare terapeutică atunci când sunt consumate crude. Sunt şi o sursă bogată de squalenta.Dacă sunt în coajă. Este foarte gustos. El influenţează pozitiv microcirculaţia şi penetrabilitatea pielii. iar în frigider sau congelator se vor menţine proaspete 4 luni. uleiul din germeni de grâu. Sunt bogate în arginină. Pentru rezultate optime. se obţine un ulei apreciat atât în alimentaţie. . uleiul de rechin şi în drojdie. asigură elasticitatea pielii. diminuează vergeturile.Pieliţa poate fi îndepărtată prin prăjire uşoară şi apoi prin frecare. anumitor tipuri de cancer. o substanţă naturală care se află şi în uleiul de măsline. bolii Alzheimer şi depresiei. tăiate sau mixate. decoct şi băi. Alunele pot fi prăjite în cuptor. nu usucă pielea şi nu lasă o senzaţie grasă. până devin o pastă groasă. sau din care se poate prepara untul de alune. dar şi pentru a face unt de alune. au efect hemostatic. Un studiu efectuat pe subiecţi umani a arătat că persoanele cu un nivel ridicat de colesterol care au consumat alune de pădure timp de 8 săptămâni au prezentat un nivel scăzut al lipidelor care formează placa arterelor (LDL) şi un nivel crescut al colesterolului pozitiv HDL. El nu poate fi conservat mult în timp. Este un ulei cunoscut şi pentru efectele de catifelare şi atenuare a semnelor îmbătrânirii. are efect nutritiv şi hidratant. Alunele de pădure nu constituie doar o sursă de proteine de foarte bună calitate. duce la eliminarea teniei. este de preferat a se aplica seara. alegeţi alunele grele şi pline. în comparaţie cu grupul de control. Uleiul de alune virgin constituie un tratament excelent în eliminarea teniei şi împotriva infecţiilor căilor respiratorii. fiind folosit cu mult succes şi în tratarea hipertensiunii arteriale. uleiul de orez. Pe lângă vitamina E (un antioxidant puternic) ele mai conţin şi alte substanţe nutritive benefice sistemului imunitar. . Evitaţi însă zona ochilor.Încercaţi untul de alune de pădure ca alternativă la untul de arahide. Este un ulei deosebit de delicat şi nu favorizează apariţia comedoanelor. mixând alunele într-un blender. timp de 15 zile. fragilitate capilară. Poate fi utilizat pentru toate tipurile de ten. Cele decojite pot fi păstrate în locuri răcoroase şi uscate aproape o lună. fiind în schimb mai digerabile şi total lipsite de toxicitate. neprăjite. Frunzele alunului se folosesc ca infuzie. pietre la rinichi. măcinate sau prăjite şi se consumă mai ales uscate. fiind indicate pentru: anemie. Aceste nucifere de pădure au cea mai mare concentraţie de acid folic dintre toate tipurile de alune. are efect astringent şi reglează secreţia de sebum. Din alunele presate. În cantitate mică. având o valoare calorică şi nutritivă apropiate de cea a cărnii. Făina de alune este un energizant şi vitalizant de excepţie. faină şi paste.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful