UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ IAŞI

FACULTATEA DE AGRICULTURĂ

ÎNVĂŢĂMÂNT LA DISTANŢĂ

FLORICULTURĂ

Conf. dr. Lucia DRAGHIA

2005
1

CAPITOLUL 1
INTRODUCERE Floricultura este ştiinţă şi ramură a horticulturii care studiază însuşirile ornamentale, particularităţile biologice şi cerinţele faţă de factorii de mediu, metodele de înmulţire şi particularităţile producerii materialului săditor, tehnologiile de cultivare, modalităţile de utilizare şi valorificare a speciilor floricole. Din categoria plantelor decorative cu denumirea curentă de flori, fac parte, în majoritate, plante ierbacee cultivate în câmp sau în spaţii protejate. La acestea se mai adaugă unele plante lemnoase arbustive, originare din zonele calde ale globului şi care în condiţiile ţării noastre se cultivă permanent sau temporar în spaţii protejate (ficus, leandru, azalee) şi unele specii dendrologice ornamentale care se pretează la cultura forţată (trandafir, liliac etc.) Însuşirea acestei discipline necesită cunoaşterea temeinică a unor noţiuni de botanică, fiziologie vegetală, ecologie şi agrochimie, cunoştinţe ce contribuie la elucidarea problemelor legate de cultivarea plantelor în alte condiţii sau în alte zone geografice decât cele în care s-au format şi unde cresc în mod natural. De asemenea, sunt necesare cunoştinţe de protecţia plantelor, de management şi marketing. Frumuseţea şi gingăşia florilor l-a îndemnat pe om să le îndrăgească şi să le cultive din cele mai vechi timpuri. Datorită frumuseţii unanim recunoscute, florile sunt nelipsite din viaţa omului, însoţindu-l la tot pasul, la toate manifestările şi evenimentele din viaţă, fiind adevărate bunuri de larg consum.

2

CAPITOLUL 2

CLASIFICAREA SPECIILOR FLORICOLE

În practica floricolă, devine absolut necesară folosirea diferitelor criterii de clasificare pe baza cărora se poate face o grupare a plantelor floricole existente în cultură, diferite ca aspect, cerinţe ecologice, tehnologie de cultură şi efect decorativ. a). După durata ciclului de viaţă: plante anuale; plante bienale; plante perene: hemicriptofite, geofite: rustice şi semirustice. plante cultivate în câmp; plante cultivate în spaţii protejate: în solul serei; la ghivece. flori; frunze; flori şi frunze; fructe; port (târâtor, urcător, erect). plante pentru flori tăiate; plante folosite în realizarea decorurilor din spaţiile verzi, în diferite moduri: ronduri; rabate; platbande; mozaicuri şi arabescuri; pete de culoare; grupuri; vase decorative; decor pe verticală; amenajări speciale (grădini alpine,amenajări de ape); plante folosite în decorări interioare; plante folosite în decorarea balcoanelor, teraselor, jardinierelor.

b). După locul de cultură:

c). După caracterele morfologice şi însuşirile decorative, pot fi plante care decorează prin:

d). După modul de folosire şi încadrare în ansamblul decorativ:

3

la apariţia bobocilor floriferi şi la înflorire. Şi lumina foarte intensă poate constitui un factor nefavorabil pentru plante. dar de o importanţă majoră este locul de origine al plantelor. -sciofile (sciofite. Lumina insuficientă determină.). Variază în funcţie latitudine. care necesită o intensitate a fluxului luminos de 30000-50000 lucşi şi au capacitatea să folosească întreg fluxul luminos de care beneficiază (Papaver. cerinţele sunt mai mari în faza de răsad. dezvoltarea insuficientă a ţesutului mecanic şi a frunzelor. de anotimp. înflorire bogată. anotimp etc. Valorifică 25-30% din fluxul luminos şi necesită aproximativ 25000-30000 lucşi (Freesia. este esenţial să cunoaştem ecologia lor. umbrofite). conţinutul redus în clorofilă. orange. b) Intensitatea fluxului luminos. capabile să-şi desfăşoare normal procesele vitale atât în condiţii de lumină cât şi de semiumbră. ca factor ecologic. Radiaţiile care induc fotosinteza sunt cunoscute sub denumirea de radiaţii active şi au lungimi de undă cuprinse între 400 şi 700nm. verzi. butăşit etc. aerul şi substratul de cultură.CERINŢELE FAŢĂ DE LUMINĂ Lumina condiţionează şi influenţează direct procesul de fotosinteză şi indirect celelate procese vitale ale plantelor. Pentru cultura plantelor floricole lumina. Cerinţele plantelor faţă de aceşti factori depinde de fenofază. indigo şi violet (ROGVAIV). Radiaţiile cu lungimi de undă mai mari de 700 nm sunt radiaţiile infraroşii.CAPITOLUL 3 CERINŢELE PLANTELOR FLORICOLE FAŢĂ DE FACTORII DE MEDIU Principalii factori ecologici care influenţează viaţa plantelor sunt. a) Compoziţia spectrală a radiaţiilor. plante iubitoare de lumină. Nu suportă insolaţia. -mezoheliofile. tipul vegetaţiei. Dianthus. 4 . În condiţii de lumină cu intensitate optimă. stagnarea înfloririi sau prezenţa florilor mici şi decolorate. interesează sub aspectul compoziţiei spectrale a radiaţiilor. de vârsta plantelor. 3. expoziţia terenului.. albastre. galbene. altitudine. Convallaria. fie pentru crearea unor ambianţe corespunzătoare cerinţelor acestor plante. al duratei de iluminare şi duratei de strălucire a soarelui. Galanthus. Zinnia. Datorită faptului că multe din plantele floricole cultivate la noi în ţară provin din zone geografice cu climat diferit. transplantat. fie pentru a reuşi adaptarea plantelor la noile condiţii. manifestat prin îngălbenirea şi căderea frunzelor. Cerinţele ce apar ca urmare a procesului de adaptare la condiţiile în care s-au format. Pot valorifica 3-15%din fluxul luminos existent şi este suficient să aibă lumină cu intensitatea de 500015000 lucşi. Cerinţele plantelor faţă de intensitatea luminii sunt diferenţiate şi în funcţie de vârsta şi fenofaza plantelor (de exemplu. unele ferigi ). a intensităţii fluxului luminos. Din această categorie fac parte radiaţiile roşii. Saintpaulia. Eschscholtzia. Sunt plante cu adaptabilitate mare. lumina.1. Gladiolus etc. culoare verde caracteristică. împart plantele floricole în următoarele grupe: -heliofile (heliofite). umiditatea. Aceste plante cresc şi înfloresc la lumină mai puţin intensă. Calendula etc. sau mai reduse în timpul repausului). temperatura. de lucrările agrotehnice aplicate etc. iar cele cu lungimi de undă mai mici de 400 nm sunt radiaţiile ultraviolete. Pelargonium. Hosta. stări de stres exprimate prin alungirea exagerată a tulpinilor. avortarea bobocilor floriferi. Petunia. în special la plantele heliofile. de lucrările agrotehnice aplicate (lumină mai puţin intensă după repicat. mai ales pentru cele umbrofile. plantele au creştere viguroasă.).). de aceea devine obligatorie umbrirea lor naturală sau artificială (Anthurium. Portulaca.

instalarea de umbrare deasupra culturilor. -de zi lungă (Cineraria. Sunt plante care necesită pentru inducţia florală fotoperioade scurte (6-12 ore/zi). Ţinând seama de regimul de umiditate caracteristic locurilor de origine. Ele trebuie să treacă printr-o perioadă de zi lungă pentru a creşte vegetativ. Majoritatea provin din zone tropicale şi subtropicale. -neutre sau indiferente (Cyclamen. Kalanchoe. acoperirea serelor cu sticlă fotoselectivă). Schimbarea fotoperioadei poate fi însă valorificată pentru culturile forţate şi culturile în flux continuu. ceea ce determină adaptări ale plantelor la diversitatea condiţiilor create şi condiţionează repartiţia lor geografică. Unele dintre ele (garoafele) au devenit indiferente prin adaptare. care reacţionează pozitiv la fotoperioadă. CERINŢELE FAŢĂ DE APĂ Pe lângă faptul că apa dizolvă substanţele minerale din pământ şi face posibilă nutriţia plantelor. Dianthus. conform cerinţelor plantelor. întărziată sau nu înfloresc.2. De exemplu. d) Durata de strălucire a soarelui Cantitatea de radiaţie luminoasă ajunsă la nivelul solului se exprimă prin durata de strălucire a soarelui. În funcţie de răspunsul la fotoperioadă. plante terestre care preferă o umiditate edafică şi atmosferică ridicată (Calla. Astfel. Prin poziţia sa geografică. fie prin aplicarea diferitelor procedee care să mărească sau să micşoreze intensitatea sau durata luminii. unde durata zilei este egală sau mai scurtă decât cea a nopţii. Zinnia. în stabilirea tehnologiilor de cultură şi dirijarea înfloririi. -higrofite. şi înfloresc toamna sau iarna. utilizarea factorului lumină. b) reducerea intensităţii luminii: -în spaţii protejate: umbrirea serelor pe timpul verii (cretizare. c) Durata de iluminare Reacţia plantelor la durata zilei şi a nopţii sau la ciclul periodic cotidian de lumină şi întuneric poartă denumirea de fotoperiodism. aceste plante cresc vegetativ în timpul verii. Hortensia. plantele decorative se împart în următoarele grupe: -hidrofile (acvatice). Callistephus). apa se caracterizează prin distribuţie inegală în timp şi spaţiu. se pot cultiva în spaţii protejate tot timpul anului. prin dirijarea fotoperioadei după fenofaza în care se află (suplimentarea artificială a luminii sau acoperirea plantelor cu materiale opace). distrugerea buruienilor. în timp ce plantele de zi scurtă au înflorire întârziată în condiţii de zi lungă. confecţionarea scheletului de susţinere cu profile reduse.Myosotis 5 . Viola. la care înflorirea este mai puţin condiţionată de fotoperioadă.5% în lunile decembrie-ianuarie şi 72. În condiţiile României. la origine fiind plante de zi lungă (astfel se explică înflorirea lor mai bună în timpul verii).7% în luna august. se poate realiza fie prin dirijarea culturii în perioadele din an convenabile. Pelargonium. cu expoziţie sudică. cultivate în anotimpuri sau în zone cu zi scurtă. reducerea densităţilor de cultură. menţinerea curată a sticlei. folosirea instalaţiilor de iluminat artificial. crizantemele. Sunt plante originare din zonele temperate (unde zilele pot ajunge la 16-18 ore lumină) şi numai câteva din alte zone climatice. Se are în vedere faptul că plantele de zi lungă. Petunia. plantele floricole se împart în următoarele grupe: -de zi scurtă (Chrysanthemum. 3. Poinsetia. folosirea jaluzelelor din diferite materiale şi a peliculei de apă colorată. Legătura dintre fotoreacţie şi înflorire este foarte importantă pentru practica floricolă. -în câmp: amplasarea culturilor pe terenuri însorite. care se cultivă în bazine şi acvarii (nuferii). au înflorire slabă. Freesia).Modalităţi de reglare a intensităţii luminii a) sporirea intensităţii luminii: -în spaţii protejate: orientarea serelor pe direcţia est-vest. Inducţia florală la acestea se desfăşoară în condiţii de zi lungă (cel puţin 13-14 ore/zi). prin procesul transpiraţiei se reglează temperatura plantelor şi se face posibilă absorbţia. durata medie de strălucire a soarelui variază între 26. -în câmp: amplasarea culturilor pe terenuri cu expoziţie mai puţin însorită sau sub vegetaţie mai înaltă care să asigure umbrirea. Rosa). Ca factor ecologic. În cursul unui an. teritoriul României poate oferi condiţii naturale de lumină satisfăcătoare pentru multe plante ornamentale.

creşterea şi alungirea pedunculilor floriferi necesită mai multă umiditate decât faza de deschidere a florilor. montate pe rampe de udare mobile. creşterea răsadului. în timp ce iarna. deoarece nu conţine săruri minerale şi este aerisită. înrădăcinarea butaşilor. Şi apa prea caldă este dăunătoare. complet automatizate. gradul de dezvoltare al rădăcinilor şi a aparatului foliar etc. fazei de vegetaţie a plantelor şi modului de cultivare. -xerofite. cu aprox. prin brazde sau cu aspersoare 6 . plantele de seră se udă dimineaţa. apa se aplică rar şi numai atât cât să nu se usuce prea tare pământul. Metoda se foloseşte pentru udarea plantelor din spaţii protejate. alte suculente – Aloe. se recurge şi la alte metode. pe lângă metodele tradiţionale de administrare a apei (cu stropitoarea. Crassula etc. Ea trebuie să fie aceeaşi cu temperatura mediului în care se află plantele. cu furtunul.10-30-l apă/m2 la fiecare udare. Cerinţele faţă de apă sunt diferenţiate şi în funcţie de alţi factori: fenofază (germinaţia seminţelor. la înălţimea dorită. Cea mai bună apă pentru udat este apa de ploaie. Se poate recurge însă la dedurizarea apei prin scufundarea în bazinele cu apă a sacilor cu turbă roşie sau prin administrarea de substanţe chimice (sulfat de fier. anotimp.Nu există reguli stricte aşa încât. căderea bobocilor floriferi. udările se fac mai des primăvara şi pe timpul verii (astfel ca pământul să nu se usuce niciodată complet). Instalaţii de umidificare a atmosferei (destinate numai culturilor din sere): -sistemul de ceaţă artificială (Myst-System) necesită echipamente costisitoare. care dozează intermitent şi distribuie apa şi îngrăşămintele la fiecare plantă. -mezohigrofite. Declanşarea sistemului este comandată de senzori. mai ales la plantele acidofile. care produc o dispersare intermitentă de particule foarte fine de apă. c) momentul udării. Agave. care necesită existenţa instalaţiilor speciale: Instalaţii de irigare: -irigarea prin aspersiune fină se realizează cu jicloare care funcţionează la presiune mică. Temperatura apei este foarte importantă la udarea plantelor. Apa provenită din puţuri şi din izvoare are un conţinut mai mare de săruri. nu se recomandă folosirea apei cu conţinut mare de calciu (apa dură). la culturile din câmp. de maturare a seminţelor sau de repaus). însuşirile substratului. sulfat de aluminiu. au o rază de acţiune de aproximativ 20 m. Alcătuiesc predominant vegetaţia zonei temperate şi sunt reprezentate de majoritatea plantelor floricole cultivate în câmp. Rampele cu jicloare se amplasează deasupra culturilor. Aspersoarele rotative. b) calitatea apei de udare (conţinutul în săruri şi temperatura). condiţiile de lumină şi căldură.palustris). nivelul celorlalţi factori ecologici (lumină. cultivate în locuri cu umiditate redusă şi adaptate deficitului de umiditate (cactuşii de deşert. Udatul cu apă rece provoacă putrezirea rădăcinilor. -irigarea prin picurare presupune prezenţa unor instalaţii speciale cu programare. temperatură) etc. starea fitosanitară (plantele bolnave se udă mai puţin). plante terestre cultivate în locuri cu umiditate moderată. d) modul de administrare a apei se adaptează cerinţelor speciei. Dacă din diverse motive. -irigarea cu aspersoare de mare putere se pretează pentru udarea culturilor floricole din câmp. îngălbenirea şi căderea frunzelor. cele xerofite la 5-6 zile. În practica floricolă. -umidificatoarele de atmosferă (Cooling-System) se deosebesc de sistemul de ceaţă artficială prin aceea că apa este pulverizată mecanic (antrenată de un ventilator şi dispersată în atmosferă). mărimea şi vigoarea plantelor. De preferinţă. printr-un sistem de furtune. în funcţie de evaporarea peliculei de apă care acoperă frunzele. în special pentru plantele aflate în repaus sau atunci când temperatura mediului este scăzută. De asemenea. Orientativ. cu stropitoarea. se impune udatul şi în timpul zilei. iar plantele de câmp dimineaţa şi seara. iar cele higrofite zilnic sau chiar de 2-3-ori/zi. Nu se utilizează la udare apa murdară sau infectată. prin infiltraţie sau prin brazde). plantele mezohigrofite se udă la intervale de 2-3 zile. acid ortofosforic). De obicei. aprecierea cantităţii de apă şi frecvenţa udărilor ţine şi de experienţa cultivatorului. vârsta plantelor (nevoia mai mare de apă la plantele tinere). În cazul plantelor cultivate la ghivece. se va evita stropirea plantelor.). Administrarea apei a) cantitatea de apă şi frecvenţa udărilor depind de necesităţile speciei funcţie de locul de origine. în timpul vegetaţiei. culturile din câmp se udă cu furtunul. iar apa potabilă de conductă conţine adesea mult clor şi alte substanţe dezinfectante care sunt dăunătoare plantelor.

Dintre gazele cu efect pozitiv asupra unor plante floricole fac parte acetilena şi eterul (care stimulează înflorirea la bromelii. spatifilum). Plantele la ghivece se udă fie de sus (prin turnarea apei în ghiveci). combustia alcoolului pur. folosirea ghivecelor “mască”. dezvoltarea rădăcinilor stagnează. temperatură. fermentarea diferitelor materiale. Efectul favorabil al îmbogăţirii atmosferei în CO2. 3. combaterea buruienilor etc. freesia. prin aspersie fină (garoafele până la apariţia mugurilor floriferi. fum) care afectează creşterea şi dezvoltarea plantelor. decât. Syngonium). prin infiltraţie (gerbera). Solurile şi substraturile de cultură destinate culturilor floricole trebuie să aibă un grad mare de afânare şi permeabilitate. deoarece apa pătrunde repede iar substanţele nutritive sunt mai bine repartizate. la omogenizarea componentelor din atmosferă şi transportul căldurii prin convecţie. a) Compoziţia aerului atmosferic sau din sol.03%CO2 este suficientă pentru procesul normal de asimilare. În aer. pietriş). ci şi a microorganismelor. mraniţă. crizanteme. gerbera). cu sau fără sită (garoafe. Compoziţia aerului interesează şi sub aspectul gradului de poluare. umezirea aerului prin stropiri şi pulverizări. trebuie să fie prezent atât în aer cât şi în sol. CERINŢELE FAŢĂ DE AER În viaţa plantelor. fie de jos (cu apa din vasul pe care este aşezat ghiveciul). afânarea solului sau substratului. metoda provoacă depunerea sedimentelor de săruri minerale la suprafaţa substratului. intensificarea coloritului florilor etc. Culturile din solul serei şi din bacuri înălţate se udă cu furtunul. prin intermediul sistemelor de umidificare a atmosferei. se recurge la o serie de metode specifice: aşezarea ghivecelor în vase umplute cu materiale menţinute permanent umede (turbă. hrănirea este defectuoasă. oxigenul din sol este necesar nu numai în respiraţia rădăcinilor. fără orificii şi cu diametrul mai mare decât al ghiveciului cu planta. respectiv la mărgăritar). fiind preferată de plantele cu frunze pubescente sau în rozete (violetele africane. îmbrăcarea tutorilor cu turbă sau cu muşchi umed (de ex. b) Mişcarea aerului contribuie la transportul polenului şi seminţelor. prin picurare (trandafiri. la unele plante higrofile. gaze de eşapament) sau a unor impurităţi solide (praf. plantele îşi încetinesc creşterea.33%aer din volumul total al solului. se consideră că respiraţia plantelor se desfăşoară normal. Surse de CO2: arderea unor hidrocarburi (metan. în funcţie de rezistanţa manifestată de fiecare specie. aerul intervine prin compoziţia sa şi prin efectul mişcării. umiditate. cala. respectiv a prezenţei altor gaze (fluor. clor. La un conţinut de 21% oxigen în aerul atmosferic. folie de polietilenă etc. De asemenea. prin picurare şi aspersie fină (anturium. este folosit în practică pentru culturile din spaţii protejate. distrugerea crustei. tije viguroase.).3. eventual. Alimentarea artificială a plantelor cu CO2 (fertilizarea carbonică) se reflectă în creşterea randamentului. ca sursă de energie în desfăşurarea proceselor vitale ale plantelor. este important ca apa să nu rămână permanent în vasul de la baza ghiveciului. Ficus pumila. În funcţie de compoziţia şi structura solului. alstromeria). aşa cum poate creşte de 2-3 ori dacă sporeşte conţinutul în CO2 până la 0. Intensitatea fotosintezei este dependentă de concentraţia în CO2 atmosferic: scade sau chiar se opreşte dacă se atinge pragul critic de 0. Oxigenul. mărimea plantelor.la:Hedera. Dioxidul de carbon este indispensabil în procesul de fotosinteză. interesează sub aspectul conţinutului în oxigen şi dioxid de carbon. Dacă plantele impun o umiditate permanentă la nivelul substratului sau în atmosferă. Pentru economisirea apei se aplică mulcirea culturilor (cu frunze. îmbunătăţirea calităţii florilor (dimensiuni mai mari ale florilor sau inflorescenţelor. curăţirea de muşchi a vaselor de cultură etc. tocmai pentru a crea spaţii mari pentru aer. paie muşchi. în spaţiul dintre cele două vase păstrându-se permanent apă (de ex. degajarea de CO2 din butelii speciale.15%. De aceea.).de mare putere. precocitatea înfloririi. Cele mai multe specii se udă de sus. dar poate avea şi efecte negative 7 . gloxiniile) şi de unii cactuşi. butan. o cantitate de 0. Udarea de jos (prin infiltraţie) este mult mai lentă. Plantele au nevoie de aprox. în condiţiile unei proaste aerisiri a solului. iar după un timp chiar pier. Suplimentarea cu CO2 se face însă numai în corelaţie şi cu ceilalţi factori: lumină. umbrirea serelor şi răsadniţelor.01%. cantitatea de aer din sol poate varia între 10 şi 40 %. Mărirea cantităţii de oxigen din sol se realizează prin lucrări de afânare a solului. la Cyperus). Indiferent de metoda folosită. hidrogen sulfurat. propan) şi combustibili lichizi (petrol). în timp însă. cala până la înflorire).

plante decorative prin frunze policrome) se adaptează la temperaturi de 15-25 0C. Plantele floricole aflate în vegetaţie necesită un regim de temperatură influenţat şi de succesiunea zilelor şi nopţilor sau a anotimpurilor. dar se pretează şi la culturi forţate în sere. când funcţiile vitale ale plantelor sunt încetinite. Provin din zonele polare şi alpine. Condiţiile locului de origine imprimă plantelor anumite exigenţe termice. temperatura trebuie să fie cu 2-4 0C mai coborâtă. Protejarea plantelor de intensităţile mari de vânt se realizează prin amplasarea culturilor şi a construcţiilor pe terenuri adăpostite. 3. protejarea lor de temperaturile prea scăzute sau prea ridicate. -mezoterme (unele orhidee. Nivelul termic la care plantele cresc şi se dezvoltă normal reprezintă temperatura optimă. -microterme. provenite din zonele temperate. Fiecare specie floricolă manifestă cerinţe proprii faţă de temperatură. dar pe diferite tipuri de sol. Lipsa curenţilor de aer din spaţiile destinate culturii florilor duce la blocarea fotosintezei odată cu consumarea CO2 din stratul de aer apropiat frunzelor. plante cu mare adaptabilitate la condiţiile de temperatură (0-18 0C). alese şi pregătite în aşa fel încât să răspundă cât mai bine cerinţelor plantelor. de faza de creştere şi dezvoltare în care se află. precum şi de nivelul celorlalţi factori ecologici. originare din zonele calde) necesită pentru optim de dezvoltare temperaturi mai mari de 20-24 0C şi suportă greu variaţiile de temperatură.5. temperatura se menţine la un nivel mai redus. 8 . Un alt factor care determină cerinţele plantelor floricole faţă de regimul termic este faza de creştere sau dezvoltare. Solurile de pe teritoriul României corespund exigenţelor majorităţii speciilor floricole originare din zonele temperate. de succesiunea zilelor şi nopţilor sau a anotimpurilor. irişii. Pentru unele plante (de exemplu cele acvatice) sau la anumite tipuri de culturi (culturile hidroponice). Se cultivă în câmp. cultura acestora făcându-se afară (în câmp sau în spaţii verzi). ferigi şi palmieri. CERINŢELE FAŢĂ DE TEMPERATURĂ Principalele procese biochimice şi fiziologice din plante se desfăşoară în anumite condiţii de temperatură. De asemenea. care se pot dezvolta şi la temperaturi sub 00C. CERINŢELE FAŢĂ DE SUBSTRATUL DE CULTURĂ Substratul de cultură reprezintă mediul în care se găsesc rădăcinile plantelor şi din care acestea extrag apa şi elementele nutritive. La plantele cultivate în câmp. crizantemele. urmând ca în timpul înfloritului să se scadă din nou. Astfel. substratul de cultură poate fi şi un mediu lichid (apă sau soluţii nutritive). 3. Anthurium. deschiderlie frontale şi laterale de la solarii. la plantele cultivate în recipiente sau în spaţii protejate. folosirea adăposturilor naturale sau artificiale. în funcţie de care pot fi: -termofile sau megaterme (unele specii de orhidee. în timpul creşterii plantelor. substratul de cultură este constituit din componente de natură organică. singure sau în amestec. Cunoscând cerinţele plantelor faţă de temperatură se pot lua măsuri adecvate pentru amplasarea corespunzătoare a culturilor. -hekistoterme. orientarea rândurilor de plante pe direcţia vântului dominant. Nevoia de căldură a plantelor depinde de zona lor de origine. distrugerea adăposturilor) atunci când intensitatea curenţilor de aer este mare. minerală sau sintetică. În general. substratul de cultură este reprezentat de diferite tipuri de sol. în faza de răsad şi după înrădăcinarea butaşilor. în timp ce. temperatura optimă pentru germinaţia seminţelor şi înrădăcinarea butaşilor se consideră a fi cu 3-5 0C mai mare decât temperatura optimă de creştere şi dezvoltare a speciei. în funcţie de particularităţile sistemului lor radicular: -pentru soluri grele:nalba de grădină. ridicarea ramelor de la răsadniţe. în timp ce. în sere se ridică temperatura pentru grăbirea înfloririi. pentru a menţine plantele înflorite timp cât mai îndelungat.(îndoirea sau ruperea tulpinilor plantelor.4. de aceea devine obligatorie aerisirea acestor spaţii şi împrospătarea aerului prin deschiderea ferestrelor sau folosirea ventilatoarelor în sere. noaptea şi pe timpul iernii.

respectiv amestecarea omogenă a componentelor. se folosesc. 3. Polyuretani. mai puţin costisitoare. pietriş. cele cultivate în seră şi apartament cer amestecuri uşoare (ferigile.. nisip grosier. begoniile etc. reţetele fiind variate.5 cm diametru). nealterabilă circa 1-2 ani. Componentele se folosesc imediat sau se păstrează în locuri adăpostite. Hygromull. violetele de cameră. Ca şi plantele de grădină. pământ de ericacee. pământ de pădure. vată minerală etc.. azaleele. pământ de frunze etc. vermiculit. În Elveţia. polyuretani etc. un amestec greu poate fi format din ţelină. Un substrat bun pentru cultura plantelor floricole se obţine din amestecul a două sau mai multe componente. La 9 . substraturi unitare).). pământ de ericacee. pietriş. b) după modul de utilizare în amestecuri: -de bază: mraniţă. De exemplu. mijlocii (camelii. Se utilizează pe scară largă în Anglia. pământ de scorbură. şi îngrăşăminte chimice sau organice. pământ de frunze. la care se adaugă răzătură de coarne. să permită pătrunderea şi circulaţia apei şi aerului. sulfat de potasiu. pământ de ţelină. sanseviera). să aibă o structură şi un anumit grad de aciditate (pH). -ajutătoare: nisip. La pregătirea substraturilor de cultură se folosesc diferite componente (pământuri) care se deosebesc între ele prin însuşirile fizico-chimice.1. moloz. -substraturi organice naturale (pământuri naturale): turbă. -substraturi minerale naturale: nisip. capacitate mare de reţinere a apei şi a aerului. cărămidă pisată.un amestec mijlociu din pământ de răsadniţă. asparagus. -substraturi minerale tratate: perlit.U. pulbere de cretă (sau sulf). au cerinţe diferite faţă de substrat.5-2. pământ de frunze şi nisip în raport de 3:1:1. după caz. clasificate după două criterii principale: a) după provenienţă: -pământuri horticole (preparate): mraniţă. vată minerală. compost. vermiculit. materiale sintetice (Styromull. uşor de realizat şi cu posibilitatea întrebuinţării la un număr mare de specii. roci (perlit. Pentru satisfacerea acestor cerinţe se impune folosirea unor substraturi care să asigure plantelor toate substanţele necesare unei nutriţii echilibrate. Franţa. hibiscus) sau grele (muşcate. în funcţie de specia floricolă cultivată.-pentru soluri mijlocii:ochiul boului. cioburi de ghivece şi ţiglă.. De exemplu. amestecurile standard sunt alcătuite din turbă neagră. pământ de frunze etc. se folosesc tot mai mult în floricultură „substraturile standard” (substraturi universale. Etapele pregătirii amestecurilor de pământ: 1. Plantele floricole cultivate în spaţii protejate. Ele au rolul principal de a asigura plantelor un suport uşor. pământ de frunze şi nisip în raport de 3:2:2:1. sunt prezentate tipurile de substraturi şi materiale ajutătoare cu principalele lor caracteristici. în Anglia se folosesc amestecuri constituite din ţelină de gazon. În ultima vreme. în amestecuri şi mai puţin singure. -substraturi organice de sinteză: styromull. în funcţie de particularităţile sistemului lor radicular. Elveţia. -speciale: turbă.A. grupate după modul de obţinere (provenienţă). Terracottem). superfosfat. turbă fibroasă şi nisip sau din turbă fibroasă şi perlit. leandru. Biolaston. pământ de răsadniţă. 2. pământ de ferigi. pământ de frunze şi nisip în raport de 2:1:1:1. cu capacitate bună de tamponare şi de absorbţie a apei şi cu stabilitate chimică mult mai mare.-pregătirea componentelor (îndepărtarea corpurilor străine şi a fragmentelor grosiere prin cernere pe site cu ochiuri de 1. Germania. rumeguş şi talaş. deoarece nu răspund în totalitate cerinţelor plantelor. mraniţă. La pregătirea amestecurilor de pământ se au în vedere însuşirile care trebuie să caracterizeze un substrat de cultură: grad de afânare mare şi permeabilitate corespunzătoare. pH-ul. structură stabilă. În tabelul 3.-prepararea propriu-zisă.. pământ de grădină. cărbune vegetal. -pentru soluri uşoare:gladiolele. Olanda. Odată cu omogenizarea se pot adăuga. pământ de lemn putred. unul uşor din turbă..-stabilirea componentelor şi a proporţiilor de participare a acestora. pământ de grădină. pământ de ţelină. turbă. hortensii. în funcţie de origine şi de fenofază. conţinut corespunzător în elemente nutritive. în funcţie de cerinţele speciei cultivate. de regulă. muşchi. Pregătirea amestecurilor de pământ Componentele prezentate în tabelul 3. pentru o utilizare ulterioară. salvia. Substraturile de cultură pot fi formate din unul sau mai multe componente. argilă expandată). S.1. tuberozele.

Majoritatea se dezvoltă normal pe substraturi neutre (pH=6. care tolerează substraturi cu pH>7. îngrăşămintele chimice (sulfat de amoniu. De asemenea. manganul. magneziul. specia cultivată anterior etc. ploile acide. apa încărcată cu CO2. Pământurile universale pot fi preparate pentru plante tinere (cu doza de îngrăşăminte redusă la jumătate) sau pentru plante mature (cu doza de îngrăşăminte întreagă. apa freatică încărcată cu săruri solubile. la suprafaţă şi pe marginea vasului apar pete albicioase. calităţile fizico-chimice ale substratului. Altele. căderea bobocilor floriferi şi a florilor.9-7. răzătură de coarne şi îngrăşăminte chimice. -calcifile. Valorile de pH admise de plantele floricole sunt cuprinse între 3. apa de udare bogată în calciu. S. Menţinerea unui pH acid se mai poate face prin adăugarea de turbă acidă în amestecurile de pământ. care îşi găsesc condiţii optime de vegetaţie la un pH<5-5. udarea cu sulfat de aluminiu 5-6 g/l apă. clorura de amoniu. cuprul. În Franţa. dimpotrivă. humusul din sol etc. Reacţia substratului Reacţia solului (substratului) reprezintă însuşirea acestuia de a se comporta ca un acid sau ca o bază. nu se fertilizează plantele aflate în 10 . cunoscute şi sub denumirea de macroelemente. Surse de alcalinitate şi salinitate din sol: îngrăşămintele chimice (azotatul de calciu. amendamentele calcaroase. -pentru ridicarea valorii pH: administrarea de var nestins (1. la suprafaţa lui se formează un muşchi verde. stabilirea dozelor şi a raportului dintre elemente. adaosul de praf de cretă în amestecurile de pământ (1-3 kg/m3 sau 150-200 g/m2).acestea se adaugă pentru fertilizare făină de oase. sau Fenoplast şi turbă (sau scoarţă de pin). deformarea şi decolorarea florilor sau inflorescenţelor. bromelii. Digitalis. Îngrăşămintele şi fertilizarea Îngrăşămintele în floricultură constituie o problemă foarte importantă. interesează îndeosebi reacţia şi conţinutul în substanţe nutritive. calciul. Corectarea pH-ului în sensul pretenţiilor plantei se realizează prin alegerea corectă a îngrăşămintelor. sulful. Alternanthera). Mn. respectiv ca un donor sau acceptor de ioni de hidrogen şi se măsoară printr-un indice numit pH.5-2 t/ha pe soluri nisipoase şi 3-4 t/ha pe solurile grele). anotimp. a componentelor substratului de cultură sau prin utilizarea unor substanţe chimice: -pentru scăderea pH-ului cu o unitate: administrarea de floare de sulf 45-60 g/m2 (sau 350 3 g/m ). Insuficienţa sau excesul unui element în mediul nutritiv. Necesarul de îngrăşăminte se apreciază în funcţie de specie. Surse de aciditate din sol:apa din sol. precum şi raportul necorespunzător între două sau mai multe elemente afectează dezvoltarea şi chiar viaţa plantei. camelia). fosforul. sulfatul de magneziu).5 (Gipsophylla.2) sau uşor acide (pH=5. În cantităţi mari sunt absorbite azotul. dacă se au în vedere o serie de particularităţi ale tehnologiilor de cultivare la plantele floricole. la care se adaugă cantităţi suplimentare. vârsta plantelor şi faza de vegetaţie. La fertilizarea plantelor floricole se are în vedere:alegerea îngrăşămintelor. azotatul de amoniu). putrezirea rădăcinilor etc. potasiul.9-6-8). forma de aplicare a îngrăşămintelor. cu condiţia adăugării îngrăşămintelor în mod corespunzător. iar în cantităţi mai mici fierul. zincul. fertilizarea cu îngrăşăminte acide. molibdenul (microelemente). sau Polibutan-sulfon şi turbă (sau scoarţă de pin). Când substratul se acidifică. Simptomele se manifestă prin modificări în creştere. iar pe suprafaţa vasului apar pete verzi-cenuşii. preferă o aciditate sau o alcalinitate mai accentuată. prin fertilizări faziale).5. Plantele utilizează în proporţii diferite elementele minerale din sol. reţetele de amestec includ mase plastice şi pământuri naturale. sulfatul de potasiu. organele decorative.5 (azalea. Dintre însuşirile chimice ale substraturilor de cultură. care exprimă conţinutul în ioni liberi de hidrogen într-o soluţie de sol. După preferinţele faţă de reacţia substratului. Când substratul se modifică spre alcalin. plantele pot fi: -acidofile. ritmul de creştere. se impune respectarea câtorva reguli: se fertlizează numai plantele sănătoase.5 şi 8. apariţia unor pete caracteristice şi necroze pe frunze. formele reduse de Fe. Tehnica de cultivare a florilor se poate baza şi pe folosirea aproape integrală a turbei ca substrat. borul.

după care se face spălarea frunzelor cu apă curată. Fertilizarea plantelor floricole cultivate în solul serei Culturile din solul serei sunt culturi intensive. anturium) dacă periodic se administrează must de bălegar sau de gunoi de păsări. pulberi. 1/2 primăvara şi restul în timpul vegetaţiei (în total 80-150 kg/ha). mraniţă. este de 0. se folsesc concentraţii foarte mici. Rezultate deosebite se obţin la unele specii (cala.naturale: gunoi de grajd. fertilizarea se face chenzinal sau lunar.20.0. Doze orientative (pentru 1m2): 10-20 g azotat de amoniu. cu soluţii de îngrăşăminte a căror concentraţie. extraradiculare. Dacă soluţiile se aplică extraradicular. Se recomandă fertilizarea la intervale de timp mai reduse şi cu cantităţi mai mici de îngrăşăminte.2% (1-2 grame îngrăşăminte la 1 litru apă). ţinute în condiţii de temperaturi scăzute. 10-15 g superfosfat. făină de coarne şi copite . 100-200 tone turbă. tablete.3% (2 l soluţie/m liniar). dozele se reduc cu 2040%. care eliberează lent (3-9 11 .modul de acţiune: radiculare. gunoi semidescompus). Hormonutral).3% la plantele cu rezistenţă medie la conţinutul în săruri şi 0. cu îngrăşăminte organice şi minerale. 250-300 kg sulfat de potasiu. Dacă sunt asociate cu cele minerale. făină de oase. făină de carne. Alte modalităţi de fertilizare minerală: încorporarea granulelor cu îngrăşăminte îmbrăcate în peliculă organică sau de plastic (de tipul Osmocote.repaus. gerbera. în funcţie de specie şi fenofază. Tipuri de îngrăşăminte folosite în floricultură: -organice . 0.5-6 g sare potasică. lichide şi sub formă de suspensii. Îngrăşămintele solide se administrează prin împrăştiere pe suprafaţa solului sau în rigole deschise de-a lungul rândurilor de plante. -minerale . făină de peşte. iar cantităţile orientative de 300-1500 l/ha.1-0. La plantele de apartament. 100-150 kg sulfat de magneziu.1:15) Fertilizarea plantelor floricole de apartament Deoarece plantele de apartament dispun de un volum limitat de substrat.25%cu macroelemente şi 0. atât la înfiinţare cât şi pe parcursul vegetaţiei. turbă. imediat după repicat. iar dacă se aplică odată cu apa de irigare. La plantele anuale se pot aplica 40-60 kg/ha P2O5 şi 100-120 kg/ha K2O. batoane). Orientativ. se calculează aproximativ 5 kg îngrăşăminte complete (NPK)/m3 pentru plantele rezistente la concentraţiile mai mari de săruri (crizanteme. . 400-600 kg superfosfat. garoafe) sau 2-3 kg/m3 pentru plantele cu rezistenţă medie sau mică (fresia.100-150 tone gunoi semi-descompus. îngrăşămintele radiculare se aplică numai pe sol umed. Îngrăşămintele cu azot se administrează 1/4 toamna. alstroemeria. composturi. îngrăşăminte verzi. La acestea se pot adăuga şi îngrăşăminte oranice (mraniţă. se aplică îngrăşăminte în stare solidă sau sub formă de soluţii. Mult mai eficiente sunt fertilizările cu soluţii nutritive (0. cantităţile de îngrăşăminte la 1 ha de seră pot fi: 80-100 tone mraniţă. 2-3-kg/m2. . Fertilizarea de bază se face la pregătirea solului. urină şi must de gunoi de grajd. Pentru fertilizările extraradiculare. în diluţii corespunzătoare (1:3 .industriale (din reziduuri): făină de sânge. care necesită cantităţi mai mari de îngrăşăminte. granule. Fertilizarea fazială se face de mai multe ori într-o perioadă de vegetaţie. iar la cele perene 60-80 kg/ha P2O5 şi 120-150 kg/ha K2O.1%. iar pe parcursul creşterii şi înfloririi să se aplice periodic fertilizări suplimentare (mai ales în perioada martieseptembrie).5% la plantele mai rezistente).modul de condiţionare: solide (cristale. Dacă se face numai fertilizare minerală. sau 5-10kg/m2 îngrăşământ organic (mraniţă. gunoi de păsări şi must de gunoi de păsări. . Soluţiile nutritive folosite la fertilizări faziale se dau în concentraţii de cca.clasificate după: .3-0. este necesar ca la plantare şi transplantare să se folosească amestecuri suficient de bogate în elemente nutritive.05%cu microelemente. suportată de majoritatea plantelor. Basacote.2-0.05-0. anturium).numărul de elemente nutritive esenţiale pe care le conţin: simple şi complexe. plantat sau transplantat şi după înflorire. Îngrăşămintele solide se administrează în doze de 40-80-g NPK/m2. Fertilizarea plantelor floricole cultivate în câmp Înaintea fiecărui ciclu de producţie (de obicei toamna) se face fertilizarea de bază cu 20-80 t/ha gunoi de grajd sau 20-30 t/ha mraniţă. concentraţiile optime sunt de 0. 300-400 kg azotat de amoniu. compost). În timpul vegetaţiei.

cantitatea de soluţie variază între 100-500 ml. folosirea soluţiilor concentrate. Se pot aplica însă în timpul verii. 12 . Doze orientative de îngrăşăminte solide: 20-40 g/m2 sau 3-5 kg/m3 de pământ. introducerea batoanelor fertilizante în pământul de la marginea ghiveciului. fertilizarea după sistemul “flux-reflux” (ghivecele sunt ţinute într-o vană în care se vehiculează soluţia de îngrăşăminte. sunt mai puţin recomandate pentru plantele cultivate în apartamente. cu apă rezultată de la spălarea cărnii şi peştelui. În cazul folosirii soluţiilor fertilizante. datorită mirosului neplăcut pe care îl emană. existente în comerţ sub formă de flacoane. pe terasae etc.). până când soluţia pătrunde în substratul din ghivece). în funcţie de mărimea ghiveciului. sau cu must de gunoi de pasăre. Fertilizările organice.luni) elementele minerale. când plantele sunt scoase afară (în grădini.

Categoria crt. -nu se folosesc frunzele speciilor -humus=1-1.5%. Pământul de ţelină Pământul de frunze -masa volumetrică: 0. timp de 2-3 ani.4-0. -masă volumetrică: 0.5-7 (mai acid la cel provenit sau gropi (2-3 ani). aşezate în grămezi. -pământ special în amestecuri. frunze. peste care se din conifere). -capacitate de reţinere a apei bună. desprinse până la adâncimea de -humus=2. 10-15 cm. Substraturi de cultură şi materiale folosite în culturile floricole Nr. amestec de ierburi) -pH=6.5-7.1 t/m3. -capacitate de reţinere a apei foarte bună. . -component al substraturilor de cultură pentru plantele la ghivece.5. -pământ de bază în amestecuri mijlocii şi grele. must de bălegar. -permeabil. adaugă var (0. -descompunerea frunzelor -masă volumetrică: 0. platforme -pH=4.0-3.5kg/m3 frunze) şi -conţine resturi de nervuri.5. 1.0%.7 t/m .1. -humus=6. 13 . uşor. nuc).9-1. sau must de bălegar.0-8. -pH=6. -aspect untos şi culoare închisă. -substrat pentru semănături. -îngrăşământ organic.4 t/m3.Tabelul 3. se aşează în platformă -structură granulară (8-12 luni) şi se stropesc cu apă -culoare brun-cafenie. -capacitate de reţinere a apei foarte bună. Caracteristici 3 Mod de utilizare -pământ de bază în amestecuri. Pământuri horticole (preparate) Substratul (materialul) Mraniţa Mod de obţinere .2-0.5-7. care conţin taninuri (tei. în platforme.5%.fermentarea gunoiului de cal sau bovine.brazdele înnierbate (trifoi. lucernă.

Tabelul 3.1. (continuare)
Nr. crt. Categoria Pământuri horticole (preparate) Substratul (materialul) Pământul de răsadniţă Compostul Mod de obţinere -amestec format din bălegarul folosit la încălzirea răsadniţelor, din pământul în care au crescut răsadurile şi din nisip. -descompunerea aerobă (2-3 ani) a resturilor menajere, a gunoaielor din gospodării. -zăcământ natural; -descompunerea anaerobă a vegetaţiei acvatice şi a nămolului de pe terenurile mlăştinoase; Caracteristici -masa volumetrică: 0,7-0,9 t/m ; -pH=6,5-7; -humus=5-7%; -capacitate de reţinere a apei bună. -masa volumetrică: 0,5-0,8 t/m3; -pH=5,5-7; -humus=3-5%; -capacitate de reţinere a apei bună.
3

Mod de utilizare -pământ de bază în amestecuri; -poate înlocui mraniţa. -pământ special în amestecuri fertile.

2. Substraturi organice naturale (pământuri naturale)

Turba

a) roşie (înaltă, albă, blondă)

-pământ special în amestecuri; -mulcire; -fabricarea ghivecelor nutritive; -îmbunătăţirea calităţilor fizice ale solurilor din sere. 3 -masa volumetrică: 0,12-0,15 t/m ; -componentă în -se formează la suprafaţa amestecuri de pământ; depozitului de turbă din -pH=3-5; descompunerea diferitelor specii -structură fibroasă, culoare roşietică -suport pentru hidroculturi; de Sphagnum. sau albicioasă; -în amestec cu perlit (sau -porozitate mare, -capacitate mare de reţinere a apei nisip), ca substrat pentru unele specii floricole sau (de 8-10 ori greutatea). pentru înrădăcinarea butaşilor.

14

Tabelul 3.1. (continuare) Nr. crt. Categoria Substraturi organice naturale (pământuri naturale) Substratul Mod de obţinere (materialul) b) neagră (joasă) -se formează în stratul bazal al turbărei aflat în stadiu avansat de descompunere. Caracteristici
3

Mod de utilizare -în alcătuirea substraturilor de cultură neutre sau slab acide.

Pământul de grădină Pământul de ericacee

Pământul de ferigi

Rumeguşul şi talaşul

-masa volumetrică: 0,2-0,4 t/m ; -pH=6-7,2; -structură compactă, prăfoasă (la uscare); -culoare foarte închisă; -capacitate mică de reţinere a apei, de 2-3 ori greutatea. -de la suprafaţa terenurilor -masa volumetrică: 0,8-1,2 t/m3; cultivate cu legume, flori -pH=6,5-7; (îngrăşate şi fără buruieni) -humus=2,5-4%; -capacitate de reţinere a apei bună. -masa volumetrică: 0,2-0,3 t/m3; -descompunerea naturală a speciilor de Erica, Vaccinium, -pH=3,4-4,5; Rhododendron etc; -humus=0,5-1,5%; -se recoltează stratul superficial -capacitate de reţinere a apei foarte de sub aceste plante. bună. -masa volumetrică: 0,1-0,2 t/m3; -descompunerea resturilor vegetale ale ferigilor -pH=5,5-6; (Polypodium, Aspidium, -humus=1-2,5%; Osmunda etc.) -aspect fibros; -capacitate de reţinere a apei foarte bună. -subproduse ale industriei -pH sub 6; prelucrării lemnului; -calitatea depinde de esenţa din care -se evită stejarul, carpenul. provin şi nivelul de descompunere; -capacitate bună de reţinere a apei şi porozitate mare.

-pământ de bază în amestecuri; -poate înlocui pământul de ţelină. -pământ special în amestecuri pentru specii acidofile (azalee, camelii, ferigi). -pământ special în amestecuri pentru specii acidofile (bromelii, ferigi, unele orhidee). -pământ special (numai după compostare timp de 1 an); -mulci.

15

Tabelul 3.1. (continuare) Nr. crt. Categoria Substraturi organice naturale (pământuri naturale) Substratul (materialul) Scoarţa de copaci Mod de obţinere -subprodus al industriei prelucrării lemnului. Caracteristici Mod de utilizare -pământ special (folosit numai în urma compostării); -mulci. -pământ ajutător utilizat în amestecuri (bromelii, orhidee); -suport pentru marcotajul aerian; -îmbrăcarea suporţilor pentru liane; -la plantarea vaselor cu bulbi, rizomi, rădăcini tuberizate pentru forţare. -pământ special utilizat în amestecuri -pământ special, utilizat în amestecuri (la speciile acidofile); -poate înlocui pământul de frunze. -pământ special, utilizat în amestecuri pentru plante la ghivece.

Muşchiul vegetal

-masă volumetrică: -proaspătă=0,17-0,25 t/m3; -compostată=0,20-0,35 t/m3; -pH -proaspătă=5-6,5; -compostată=6-6,9; -porozitate=85-90%. - se poate folosi proaspăt, uscat, -masa volumetrică: 0,2-0,3 t/m3; tocat, măcinat. -pH=5,5-6; -humus=1,0-2,0; -capacitate de reţinere a apei foarte bună.

Pământul de pădure Pământul de scorbură

-din stratul superior al litierei pădurilor.

-pH=6,5-7; -mai bogat în substanţe nutritive decât pământul de frunze. -se adună din scorburile -pH=2,7-3; copacilor şi se foloseşte ca atare -mai bogat în substanţe nutritive în amestecuri. decât pământul de frunze. -descompunerea rumeguşului de -pH=3,2-4,5; lemn de esenţă moale. -mai sărac în elemente nutritive decât pământul de scorbură.

Pământul de lemn putred

16

-component ajutător. -suport în executarea aranjamentelor florale. -în substratul de cultură al plantelor cultivate în spaţii protejate sau în câmp (pe terenuri aride). Terracottemul -polimeri hidroabsorbanţi îmbogăţiţi cu substanţe fertilizănte şi biostimulatori (aproximativ 20 substanţe). AGROFOAM. -capacitate de reţinere a apei foarte mică.04 t/m .Tabelul 3.12-0. -întră în componenţa -capacitate de reţinera a apei mare.15 t/m3. iar semănături. 3. capătă aspect -în substratul de gelatinos. Categoria crt. 17 . -denumiri comerciale: OASIS. sub formă -masa volumetrică:0. -pH=7. (continuare) Nr. -în amestec cu turba pentru înrădăcinarea butaşilor.1. --înainte de umectare este un -substrat pentru amestec de pulberi şi granule.02-0. -masă volumetrică: 1. -capacitate mare de reţinere a apei.amenajarea vaselor suspendate. înrădăcinare a butaşilor.substrat de cultură pentru plantele epiphyte. de granule sau fulgi. -porozitate ridicată. Polyuretanii (spumă de polyuretani) -polimeri rezultaţi dintr-un diisocyanat şi un glicol. -material ajutător.15 t/m3. amestecurilor de pământ pentru orhidee şi plante epiphyte. -masă volumetrică: 0. -pH=7. după umectare. Substraturi organice de sinteză Substratul (materialul) Styromullul Mod de obţinere Caracteristici 3 Mod de utilizare -polystyren expandat. -material ajutător.

-substrat de înrădăcinarea butaşilor.5-8.realizarea drenurilor la recipientele de cultură. Caracteristici -masă volumetrică: 0.3.component în amestecuri de pământ. crt. Biolastonul 4 Substraturi minerale naturale Nisipul -din policlorura de vinil. -cel mai indicat este cel grosier -granulometrie de 5-15 mm diametru. . CO2 şi H2O. (continuare) Nr. -masa volumetrică: 1. -component în amestecuri pentru bromelii şi orhidee.7-2 t/m3. -suport pentru hidroculturi. -se află sub forma acelor de pin. 18 . -suport pentru hidroculturi. din albia râului. -se descompune lent.5-2 t/m3. . -pH=7. . -porozitae mare.022 t/m . -capacitate de reţinere a apei ridicată. spălat.material de stratificare a seminţelor şi a organelor subterane.substrat în culturi hidroponice. 3 Mod de utilizare -material ajutător. -stabilitate bună. -material ajutător. -material ajutător. -pH= aprox. . fără materii organice şi fără calcar. Pietrişul -poate fi de carieră sau de râu. -porozitate mare.Tabelul 3. acoperirea semănăturilor. . -este preferat nisipul de râu (fiind mai grosier).1. eliberând N. Categoria Substraturi organice de sinteză Substratul Mod de obţinere (materialul) Hygromullul -amestecarea formaldehidei cu (spuma de uree) uree şi cu un produs spumant.material ajutător. -masa volumetrică: 1.

.se dezinfectează bine.capacitate mare de reţinere a apei. 19 . utilizare).pH variabil (se corectează în funcţie de magneziu. ARGILEXPAN.neutru din punct de vedere chimic. . alveolară. . bromelii etc. . porozitate bună.denumiri comerciale: ISOL. . .măcinarea rocilor pe bază de . . Vermiculitul . .1. .măcinarea rocilor vulcanice minerale calcinate şi expandate tratate (t°=1200-1800°C).rocă vulcanică. . silicaţi de aluminiu şi .dimensiuni variabile (2-16 mm). Caracteristici 3 Mod de utilizare .material ajutător.material ajutător.material ajutător.1 t/m3. calcaroase (20%) + cocs .se spală înainte de utilizare.porozitate foarte bună. CULTILENE. . .masă volumetrică: 0.pH=7-9. cu structură .capacitate mare de reţinere a apei. .substrat pentru butăşiri. calcinate la 1000°C.capacitate de reţinere a apei de 15-16%.08-0.3 t/m3. (20%). .se topesc (t°C peste 1600°C) şi se scurg sub formă de fibre. (continuare) Substratul Nr. . .substrat pentru hidroculturi. .5.material ajutător.denumiri comerciale: GRODAN. ARGEX.produs industrial pe bază de . . . expandată . .ca amendament pentru solurile din sere.1-0. durabilitate mare.16 t/m .se dezinfecteză uşor. .granularea argilei la 1100°C.masă volumetrică:0. Mod de obţinere Categoria (materialul) crt. .Tabelul 3. . .substrat de înrădăcinare a butaşilor. .masa volumetrică: 0. Argila .component în alcătuirea substraturilor pentru orhidee.5.nu conţine elemente nutritive.porozitate foarte bună. 5.capacitate mare de reţinere a apei (3-4 ori greutatea proprie). roci vulcanice (60%) + roci . Vata minerală . Pouzzolane .8-1. hidroculturi.porozitate foarte mare.suport în culturi hidroponice. .pH=6. .capacitate de reţinere a apei de 19%.material ajutător. Substraturi Perlitul .înlocuitor al nisipului în amestecuri. semănături.

Caracteristici . . (continuare) Nr.realizarea drenurilor.este uşor.particulele mari se folosesc la realizarea drenurilor . . . .arderea incompletă a lemnului de esenţă moale. . Mod de utilizare . . Molozul .1.pulberea fină. în apa folosită pentru înrădăcinarea butaşilor. .din resturi de ghivece sau ghivece sau ţiglă din ţiglă.granulele (1.în amestecurile de pământ pentru plantele policrome şi cactuşi.capacitate mare de reţinere a apei. care se fragmentează în bucăţi de diferite mărimi. (materialul) 6 Alte Cărbunele materiale vegetal utilizate Mod de obţinere .particulele mari (3-5 mm). apoi măcinat rezultând pulbere sau granule de diferite mărimi. - -reacţie alcalină 20 .din demolări şi se cerne înainte de utilizare.în hidrocultură.cărămidă măcinată şi cernută.5-3 mm). în amestecul de pământ pentru reglarea regimului hidric (colocasia).proprietăţi antiseptice. Cărămida pisată . la dezinfectarea rănilor produse prin tăieri sau operaţii în verde. Substratul Categoria crt.Tabelul 3. -reacţie alcalină Cioburi de . .în amestecuri de pământ pentru plantele calcifile.

(materialul) Alte Folia de materiale polietilenă utilizate Mod de obţinere -produs industrial de polimerizare.umbrirea plantelor sensibile la insolaţie. . Caracteristici .acoperirea serelor şi răsadniţelor.Tabelul 3. . Mod de utilizare Folia transparentă: .protejarea lădiţelor (ghivecelor) cu semănături. Folia opacă: .acoperirea seminţelor care germinează la întuneric.acoperirea semănăturilor şi a butaşilor.mulcirea solului. Sticla -produs industrial.protejarea culturilor timpurii şi târzii. 21 . . (continuare) Nr. .opacă sau transparentă. .1. .reziztenţă electrică şi mecanică bună. Substratul Categoria crt. .transparentă.

Dezavantaje: nu asigură întotdeauna transmiterea fidelă a caracterelor plantei-mamă.1. Delphinium. are o largă utilizare în practica floricolă.Înmulţirea prin seminţe Înmulţirea pe cale sexuată. când fructele sunt bine coapte.limitează transmiterea bolilor criptogamice şi virozelor. Metoda este oarecum limitată pentru speciile cultivate în spaţii protejate. sănătoase. Astfel se elimină pierderile de seminţe la Impatiens. cu precădere la speciile cultivate în câmp. Antirrhinum etc. sortarea şi chiar recunoaşterea lor. 4.). Momentul optim de recoltare pentru majoritatea speciilor este la maturitate deplină.dă posibilitatea încrucişării plantelor şi obţinerii de soiuri noi.menţine riscul încrucişării prin polenizare şi denaturării caracterelor iniţiale. seminţele fiind lăsate o perioadă de timp în fruct. Petunia hybrida. necesare sectorului de producţie. îngreunează condiţionarea.de la o plantă se obţine. pot fi uşor depozitate şi se păstrează o perioadă mult mai îndelungată. sortarea şi păstrarea seminţelor Sunt verigi deosebit de importante în obţinerea seminţelor de calitate. Portulaca. Begonia. cu valoare biologică şi decorativă superioară. Callistephus chinensis.seminţele mici şi foarte mici. În plus. La speciile cu fructe dehiscente (păstăi.chiar şi peste 10-20 ani.spre deosebire de materialul folosit la înmulţirea vegetativă. de aceea. Metodele şi sistemele de recoltare sunt adaptate particularităţilor plantelor şi condiţiilor de cultură. în general. fie datorită faptului că multe dintre ele nu produc seminţe sau au seminţe sterile.Producerea seminţelor de flori Ca regulă generală. iar seminţele au ajuns la maturitate fiziologică (Alyssum. Petunia. Avantaje: este o metodă rapidă şi relativ simplă. din grupa anualelor şi bienalelor. Calendula. Metoda generativă de multiplicare a plantelor prezintă atât avantaje cât şi dezavantaje. capsule) se recurge la recoltarea fructelor în faza de pârgă (atunci când culoarea lor virează spre galben).1. Viola. un număr mare de seminţe. uneori şi perene.) 22 . Salvia splendens. Culturile semincere reprezintă sursa principală de obţinere a seminţelor de calitate. Înfiinţarea şi întreţinerea loturilor semincere se face conform schemelor tehnologice stabilite pentru culturile de acest tip şi cu respectarea strictă a tuturor verigilor agrotehnice tipice fiecărei specii. nu justifică totdeauna recoltarea mecanizată a seminţelor. procurarea seminţelor se face de la exemplare viguroase. recoltarea manuală este singura metodă ce poate fi aplicată în etape la speciile floricole caracterizate prin maturarea eşalonată a seminţelor de pe plantă (Nicotiana alata.CAPITOLUL 4 ÎNMULŢIREA SPECIILOR FLORICOLE 4. Suprafeţele destul de reduse ocupate de culturile floricole semincere. pentru a-şi desăvârşi maturarea.1. Lobelia etc. seminţele ocupă un spaţiu mic. frecvent se recurge la recoltarea manuală. Callistephus. fie datorită avantajelor de ordin economic şi ornamental pe care le oferă metodele vegetative. Portulaca grandiflora etc. tipice multor specii floricole. Dianthus. care fructifică şi produc seminţe viabile. Verbena hybrida. condiţionarea. Recoltarea. bazată pe utilizarea seminţelor ca material biologic.plantele obţinute din seminţe înfloresc mai târziu decât cele obţinute prin metode vegetative.

Viola). b) semănatul în spaţii protejate (sere. la plantele care au perioadă scurtă de vegetaţie (Matthiola bicornis. se poate recurge la scuturarea pe prelate aşezate sub plante (Alyssum. la speciile cu seminţe care cad cu uşurinţă la maturitate. răsadniţe) este folosit în scopul obţinerii de răsaduri la speciile cu perioadă lungă de vegetaţie (Begonia semperflorens. cernere pe site alese corespunzător mărimii seminţelor. Ambalajele vor fi obligatoriu însoţite de etichete pe care se înregistrează specia. • pe straturi (pentru obţinerea de răsaduri). pungi. Lathyrus odoratus) şi la plantele mai puţin pretenţioase la căldură (Calendula officinalis. Salvia 23 . materiale sintetice. Portulaca. preferându-se timpul uscat. lucrarea se execută normal sau mecanizat cu ajutorul selectoarelor. condiţionarea cuprinde o serie de operaţii care se succed: • definitivarea maturării fructelor recoltate în pârgă. nu este exclusă nici folosirea unor cornete din hârtie sau din alt material aşezate la baza florilor sau inflorescenţelor. Sortarea seminţelor pe categorii de mărime este necesară pentru obţinerea unei răsăriri uniforme şi a unor culturi omogene. Myosotis alpestris etc. considerată a fi.. Gypsophilla. din care urmează să se extragă seminţele. metal etc.1. recoltarea se face într-o singură etapă. De exemplu. Seminţele mici impun uneori şi alte metode de recoltare. Pentru soiuri şi specii valoroase sau pentru număr mic de exemplare.La speciile cu maturarea simultană a seminţelor (Godetia. în funcţie de morfologia speciilor floricole cu fructe uscate. solarii. frecarea. • extragerea seminţelor (când este cazul) prin dezmembrarea. Lupinus. Lobelia erinus. cutii etc. producătorul. Seminţele mai mari şi suficient de grele se pot curăţa şi prin flotaţie (cufundarea în vase cu apă şi separarea lor de resturile uşoare şi seminţele seci. Condiţionarea şi sortarea seminţelor După recoltare. baterea uşoară a fructelor etc. Alyssum maritimum). apoi se ambalează în saci. • uscarea (zvântarea) fructelor. cu temperatura de 5-12°C şi umiditatea de 55-65%.) care se seamănă la sfârşitul primăverii şi vara. la majoritatea speciilor. dar metoda prezintă dezavantajul mărimii conţinutului în apă al seminţelor. Papaver. Nigella). Nu se recoltează niciodată pe timp umed sau după ploaie.în funcţie de particularităţile biologice şi ecologice ale plantelor. a) semănatul în câmp se face: • direct la loc definitiv. prin tăierea plantelor în întregime sau numai a tijelor florifere. Rudbeckia ssp. confecţionate din sticlă.2. Eschscholtzia. Bellis perenis. se recomandă păstrarea seminţelor în spaţii bine aerisite. folosit pentru speciile bienale (Viola x hybrida. În funcţie de cantitatea de seminţe. către mijlocul zilei. În astfel de situaţii.Semănatul Locul şi epoca de semănat se stabilesc diferenţiat. de tehnologia folosită la înfiinţarea culturilor şi de data planificată pentru înflorirea sau valorificarea plantelor obţinute. În general. cantitatea. înainte de a fi depozitate sau semănate. pe baza diferenţei de densitate). când se urmăreşte limitarea pierderilor de seminţe. Tagetes ssp. de 8-12%. 4. Se face după caz. Delphinium). Trierea se face prin trecerea succesivă a seminţelor pe site de calibru diferit (în ordine descrescătoare). posibil la plantele care nu suportă transplantarea (Delphinium. categoria biologică... Depozitarea şi păstrarea seminţelor Seminţele condiţionate şi sortate se aduc mai întâi la umiditatea optimă de păstrare. soiul. se folosesc mai mult pentru păstrarea de lungă durată a seminţelor cu un conţinut în apă scăzut (până la 5-6%). Ambalajele ermetic închise. Lobelia. • curăţirea seminţelor (sau a fructelor indehiscente monosperme) de resturile de plante şi alte impurităţi. lucrarea se poate executa şi mecanizat. fructele sau seminţele trebuie prelucrate diferenţiat. Păstrarea seminţelor trebuie făcută în condiţii care să asigure menţinerea facultăţii lor germinative la valori optime. anul recoltării.) şi a unor perene (Physostegia virginiana. prin vânturare manuală sau mecanică. 1) Locul de semănat pentru plante le floricole poate fi în câmp sau în spaţii protejate.

Metoda este considerată facultativă în cazul speciilor care se pot semăna direct în câmp dar. • introducerea substratului în răsadniţe. • aşezarea tocurilor (înclinate spre sud) şi acoperirea lor. cutii de plastic etc. se impune producerea răsadului (sămânţă puţină. respectarea unei anumite densităţi şi uniformităţi a culturilor.5-2 cm la seminţele mici. cât şi pentru cele destinate repicării răsadurilor. se adaugă un strat de 2-3 cm de amestec cernut prin sită cu ochiuri mici (1-2 mm) şi se tasează uşor. recipientelor şi substraturilor În sere: a) pregătirea recipientelor (lădiţe. realizarea amenajărilor speciale din spaţiile verzi etc. Calceolaria hybrida.la distanţe corespunzătoare mărimii seminţelor: 1. Verbena hybrida. mobilizarea şi mărunţirea solului sunt lucrări comune ambelor cazuri.splendens).). acoperirea răsadniţelor şi pregătirea substratului.0 cm nisip grosier. la unele plante de seră care se înmulţesc prin seminţe (Asparagus. modelare.). soiuri valoroase. 3) Lucrările premergătoare semănatului Pregătirea spaţiilor.): • curăţarea şi dezinfectarea recipientelor refolosite. cu perioadele din an pe care le reprezintă. nivelarea. lucrările se reduc la instalarea tocurilor.în strat de 10-12 cm. • amenajarea patului cald (înălţimea de 40-60 cm). Curăţirea. conform tehnologiei de cultură a speciei respective.atât pentru semănături făcute la loc definitiv. • aşezarea amestecului în recipiente pregătite: se completează până la 2/3 din înălţimea vasului.cu marcatoare sau cu rigle.:pământ de frunze. turbă şi nisip 1:1:1). • dezinfectarea chimică sau termică a amestecului. *Când se folosesc răsadniţe reci. b) pregătirea substratului: • prepararea amestecurilor din substraturi uşoare(ex. În solarii a) pregătirea solariilor: • instalarea scheletului şi acoperirea solariilor: b) pregătirea şi introducerea amestecului – idem răsadniţe.1. Celosia. b) pregătirea substratului • prepararea şi dezinfectarea amestecurilor(similare celor din sere).pietriş.Dacă se seamănă direct. 2) Epocile de semănat.0-2. • asigurarea scurgerii apei :protejarea orificiilor de dren cu cioburi aşezate cu partea convexă în sus şi cu un strat de 1. Zinnia elegans). sunt prezentate în tabelul 4. Cyclamen persicum etc. ghivece.(la 3-4 zile de la instalarea tocurilor).cernute în prealabil şi omogenizate după amestecare. 2-3 cm la seminţele mijlocii şi 3-4 cm la seminţele mari. • marcarea rândurilor. Cineria hybrida. În răsadniţe a) pregătirea răsadniţelor • pregătirea biocombustibilului (aşezarea în platforme de încălzire timp de 1-2 săptămâni). • marcarea rândurilor (dacă este cazul) la distanţe de 5-10 cm. cu înfiinţarea propriu-zisă a culturilor. erbicidare. din diferite motive. corelate cu locul de semănat şi speciile sau grupurile de specii. la speciile pretenţioase la căldură (Petunia x hybrida. completat la suprafaţă cu 2-3 cm amestec fin şi tasat uşor.(scufundarea 12-24 ore în soluţie de sulfat de cupru 2-3%). 24 . se completează cu lucrări de fertilizare . În câmp a) pregătirea terenului cuprinde aproximativ aceleaşi lucrări.

Statice sp. Plante bienale: Bellis perennis. Althaea rosea. Plante perene: Campanula carpatica. • marcarea rândurilor (dacă este cazul). Verbena hybrida. Dimorphoteca aurantiaca. Siningia sp.. Callistephus chinensis.. Plante bienale: Campanula medium. Alyssum maritimum. Impatiens balsamina. straturi în câmp răsadniţe. straturi în câmp Sere câmp (direct) sere VI-VII 4 Toamnă IX-X b) amenajarea straturilor este necesară atunci când se seamănă pentru producerea răsadurilor şi include mai multe operaţii: • delimitarea straturilor cu lăţimea de 80-100 cm şi a spaţiilor pentru poteci de 40-50. Plante cultivate la ghivece: Cineraria hybrida. Iarnă XII-I II sere Timpurie III sere. Dahlia variabilis. Plante anuale: Alyssum maritimum. Phlox paniculata. Tropaeolum majus. • tasarea uşoară a stratului . 1 Epoca Perioada Locul de semănat sere Exemple (grupe de plante. Gomphrena globosa. Physostegia virginiana. Planta perene: Lupinus polyphylus. Nigella damascena. Matthiola incana. • instalarea suporţilor pentru umbrare. Petunia hybrida.. Cosmos sp.la suprafaţă. fin cerut. Papaver orientale. Ammobium alatum. Plante cultivate în solul serei: Freesia hybrida. 25 . Plante perene: Cineraria maritima.. Begonia semperflorens. Tagetes sp. Plante perene: Delphinium hybridum. Calendula officinalis. Phlox paniculata. Plante cultivate la ghivece: Cyclamen persicum. Plante cultivate în solul serei: Lathyrus odoratus (pentru culturi forţate) Plante anuale: Lobelia erinus. Ageratum mexicanum.. Plante anuale: Calendula officinalis. Gazania splendens. specii) Plante anuale: Dianthus caryophyllus „Chabaud”. Papaver orientale. Tagetes sp. Lunaria biennis. Lathyrus odoratus. Nicotiana alata. Centaurea sp. Plante anuale: Eschscholtzia californica. Rudbeckia sp.. Calceolaria hybrida. Papaver orientale. Nigella damascena. Plante cultivate în solul serei: Gerbera hybrida. • aşezarea unui strat de 3-5 cm de pământ uşor. Cineraria hybrida. Viola hybrida. Chrysanthemum leucanthemum. Rudbeckia sp.. V-VI 3 Vară răsadniţe. Cobaea scandens. Dianthus barbatus. Zinnia elegans. Acroclinium roseum. Salvia splendens. Myosotis alpestris. Plante perene: Delphinium hybridum. Epoci de semănat pentru speciile floricole Nr.1. Amaranthus sp. Plante cultivate la ghivece: Cyclamen persicum. Plante anuale: Calendula officinalis. Phlox drumondii. răsadniţe încălzite câmp (direct) răsadniţe reci 2 Primăvară târzie IV-V câmp (direct) sere sf.Tabelul 4. Mirabilis jalapa. crt. Delphinium ajacis. Plante cultivate la ghivece: Begonia x tuberhybrida. Eschscholtzia californica. Alyssum maritimum. Statice sinuata. Celosia sp.

După mărime. nisip) care să ajute la distribuirea uniformă a seminţelor. Germisan. la lădiţe. amestecându-le omogen cu produse sub formă de pulberi (Captan. numai pentru seminţele mici şi foarte mici (Begonia. Portulaca grandiflora. Pentru a evita pierderile. Seminţele sunt trecute progresiv în vase cu apă de la 25-300C la 50-530C. Majoritatea sunt tratamente care favorizează germinaţia: • stratificarea constă în aşezarea în straturi alternative cu nisip sau turbă a seminţelor cu tegument dur şi care. Se execută. 4) Semănatul propriu-zis Metodele de semănat diferă în funcţie de particularităţile seminţelor şi locul unde se seamănă. Apa se menţine la temperatura camerei. Thiuran. este obligatoriu ca apa să fie schimbată zilnic. tratamentele pot fi obligatorii şi facultative: a) tratamente obligatorii se aplică înainte de semănat la toate seminţele: • dezinfectarea (tratamente de prevenire a transmiterii bolilor şi dăunătorilor) se realizează prin tratamente chimice şi termice. procent mic de germinaţie etc. Se poate semăna prin împrăştiere şi în câmp atunci. Cineraria hybrida etc..5% timp de 15 minute. într-un vas cu apă rece. Pentru durate mai lungi de umectare. 25-30°C. Nicotiana). în condiţii obişnuite. Callistephus chinensis) sau când se seamănă la loc definitiv pentru formare de grupuri sau masive (Alyssum martimum. Amestecul se face în raport de 1 parte seminţe la 8-10 părţi pulberi. scufundându-se în soluţii de: formalină 40% (3-4 cm3/l apă) timp de 10-30 minute. Nigella damescena. seminţelor mici şi foarte mici li se aplică. frecarea seminţelor cu nisip grosier etc). în ghivece sau în răsadniţe (Begonia semperflorens. Viola hybrida. Lobelia erinus. 26 . Peste seminţele aflate în vase se pune apă atât cât să le cuprindă şi se lasă pe durate determinate în funcţie de specie (24-48 ore). răsărire neuniformă. Papaver sp.hidrotermice (trecerea alternativă a seminţelor din apă clocotită în apă rece şi invers). • umectarea se aplică seminţelor cu tegument mai puţin permeabil (Cyclamen. iar la sfârşit. de regulă. Gentiana). Tratamentele chimice sunt cele mai folosite. până când seminţele se acoperă cu o peliculă de substanţă. palmieri).cu rol în stimularea germinaţiei şi dezvoltarea ulterioară a plantelor. permanganat de potasiu 1-1. seminţele pot fi supuse dezinfecţiei pe cale umedă (în soluţii) sau pe cale uscată (prin prăfuire).5% timp de 10 minute. Lobelia. Seminţele mijlocii. tratamente electromagnetice (de ex. tratamentele pe cale uscată.cu izotopi radioactivi. rezistenţa plantelor la temperaturi scăzute. Alte tratamente de stimulare a germinaţiei: tratamente cu ultrasunete. Se recurge la diferite procedee care să slăbească rezistenţa tegumentului:mecanice (pilirea şi incizarea tegumentului. în proporţie de 2-4 g produs/1 kg seminţe. Pregătirea seminţelor Cuprinde un ansamblu de măsuri menite să îmbunătăţească viteza şi uniformitatea germinaţiei..B. cu apă tratată magnetic) etc. se consideră tratament obligatoriu. Eschischoltzia californica). sau se încălzeşte uşor. Semănatul manual poate fi făcut în mai multe moduri: • prin împrăştiere se seamănă seminţele mici şi foarte mici. Petunia.. Freesia) sau deshidratate după păstrare. • degradarea tegumentului este operaţia necesară seminţelor cu tegumentul dur (Canna. În funcţie de particularităţile seminţelor şi de scopul urmărit. Antirrhinum majus. Amaranthus sp. acid giberelic) sau naturale (urina de la bovine gestante). mari şi foarte mari se dezinfectează uşor pe cale umedă. Tratamentele termice au atât rol dezinfectant cât şi de stimulare a germinaţie. răsar după 1-2 ani de la semănat (Dicentra. să prevină transmiterea bolilor şi dăunătorilor etc. Asparagus. Zineb etc.când se produce răsad pe straturi (Bellis perennis. manual şi foarte rar mecanizat.). b) tratamente facultative (speciale) au caracter ocazional şi se aplică numai seminţelor caracterizate prin tegument dur.). • hormonizarea (tratarea cu hormoni) foloseşte substanţe stimulatoare sintetice (acid indolil acetic. Antirrhinum majus. • amestecarea cu pulberi inerte (praf de cretă. sulfat de cupru 0.chimice (bazate pe acţiunea corozivă a unor acizi concentraţi).

• plivirea buruienilor. În câmp. La semănături făcute în câmp. de mărimea seminţelor. se consideră că adâncimea de semănat trebuie să fie de 2-3 ori diametrul seminţelor. de locul şi metoda de semănat. în solarii şi răsadniţe sau în câmp). Saxonia. Pentru reuşita prinderii.la seminţele mijlocii (Callistephus. dar poate fi facultativă la răsadurile cu creştere rapidă şi densitate mică (Impatiens balsamina. Antirrhinum. • asigurarea temperaturii optime la nivelul substratului şi în atmosferă.). • aerisirea spaţiilor cu semănături. în cazul semănăturilor făcute în câmp. Adâncimea de semănat Se stabileşte în corelaţie directă cu mărimea şi fotosensibilitatea seminţelor. 15-20 g/m2. • repicarea (transferarea răsadurilor.30-40 g/m2. • acoperirea (până la începerea răsăririi) cu sticlă. se ţine cont şi de tipul de sol şi epoca de semănat.De asemenea. Dianthus caryopyllus Chabaud). • în cuiburi. Imediat după repicat.1%). Ca regulă generală. seminţele se acoperă cu pământ cernut fin (cu excepţia celor care rămân la suprafaţă).în rânduri se seamănă seminţele mici şi mijlocii.până la 1/2 sau 1/3 din înălţime). dacă răsadurile se repică sau nu. Răsadul se repică în lădiţe. Zinnia elegans). mici. Petunia) cca. de asemenea. Zinnia elegans. a) Îngrijirea semănăturilor efectuate în sere (în recipiente): • menţinerea substratului permanent umed. Cineraria hybrida. se udă mai des şi se umbresc. Norme de semănat Cantitatea de sămânţă folosită de la unitatea de suprafaţă este dependentă de valoarea culturală a seminţelor. Seminţele foarte mici şi cele care germinează la lumină (Begonia) se seamănă la suprafaţă. iar la cele mari (Zinnia. După aceea. care să păstreze umiditatea constantă la suprafaţa substratului. mai rar în faza de cotiledoane. Substraturile cu semănături făcute la suprafaţă se umezesc prin capilaritatea (recipientele se scufundă în vase cu apă..din locul unde au fost semănate pe alt substrat. temperatura 27 • . Lobelia. • tratamente fitosanitare cu soluţii de Topsin sau Benlate (0. După semănat. Se foloseşte atât pentru semănături din spaţii protejate cât şi din câmp (Cyclamen persicum. practicat la speciile cu seminţe mari şi foarte mari. în ghivece nutritive. Tagetes). cantitatea de sămânţă se suplimentează cu 20-30%. Calendula officinalis. la distanţe mai mari).Se folosesc semănători de tip SUP-21. Matthiola) cca. Dolichos lablab. SUP-29. prin distribuirea lor în şănţuleţe paralele şi echidistante. în următoarele 2-3 zile răsadurile se menţin la aceeaşi temperatură. Semănatul mecanizat se face numai în câmp.aprox. bine cerut. Lucrarea este obligatorie pentru răsadurile dese. hârtie. practicat cel mai mult în floricultură. Dianthus. Impatiens balsamina. la loc definitv sau la ghivece (câte 1-3 seminţe) atunci când se intenţionează producerea de răsad fără repicare (Tropaeolum majus. folie. Ipomaea sp. Cosmos bipinatus etc. cu creştere lentă (Begonia. de epoca de semănat. reavăn. care nu suportă transplantarea şi se seamănă în câmp. Se ţine cont. Pentru semănatul la lădiţe. • rărirea răsadurilor (când este cazul). la culturile care ocupă suprafeţe mari. se tasează uşor pentru a asigura contactul seminţelor cu substratul şi se etichetează notându-se specia. prin pulverizări cu apă călduţă. Lathyrus odoratus). 3-4 g/m2. 5) Îngrijirea semănăturilor Cuprinde un ansamblu de lucrări efectuate cu scopul asigurării unei bune răsăriri şi dezvoltări a tinerelor plante.Repicarea se face o singură dată sau se repetă (de 1-2 ori). soiul şi data semănatului. adâncimile de semănat vor fi mai mari decât cele din spaţii protejate şi se vor majora dacă se seamănă toamna sau pe terenuri cu umiditate scăzută. • îndepărtarea condensului de pe materialele acoperitoare. Substratul trebuie să fie fertil. plantele se udă cu sită fină.Primul repicat se execută când planta are 2 frunze adevărate. în ghivece de plastic sau lut ars. înfiinţate prin semănat direct la loc definitiv şi ale căror seminţe sunt suficient de mari pentru a fi distribuite bob cu bob. pe straturi (în solul serei. Lobelia. cantităţile orientative de seminţe necesare la m2 de semănături variază în funcţie de mărimea seminţelor:la seminţele mici şi foarte mici (Begonia.

Plantele se pot înmulţi vegetativ atât în mod natural (prin organe subterane specializate. b) Îngrijirea semănăturilor din răsadniţe şi solarii Cuprinde lucrări similare celor efectuate în sere: udare. din diferite cauze. umiditate.1% etc.1.face posibilă combinarea între specii şi genuri (prin altoire) şi obţinerea unor plante cu rezistenţă sporită sau a unor exemplare interesante din punct de vedere ornamental. altoire. plivirea buruienilor. iar umbrirea se face în zilele cu insolaţie prea puternică. Se udă moderat şi se fac tratamente săptămânale împotriva bolilor şi dăunătorilor (Mycodifol 0. ciupirea. atunci când se urmăreşte stimularea ramificării plantelor (salvia.materialul obţinut este omogen şi identic cu plantele-mamă din care provine. de la fragmente ale părţilor vegetative şi chiar de la ţesuturi şi celule.15% etc. c) Îngrijirea semănăturilor din câmp În cazul semănăturilor efectuate la loc definitiv: se udă cu sită fină sau prin aspersiune. În plus. Lindatox. temperatură.). butaşul de frunză 28 . fasonate într-un anumit mod şi puse la înrădăcinat în condiţii optime de lumină. rizomi etc.2. la ficus.permite obţinerea de plante mature într-o perioadă redusă.păstrarea materialului vegetativ. Butăşirea se finalizează cu formarea unui nou individ complet atunci când porţiunea de plantă detaşată (butaşul) este capabilă nu numai să emită rădăcini adventive. umbrirea.) sau porţiuni ale acestora. Decis 0. Dithane M-45 0.înlocuieşte total sau parţial înmulţirea prin seminţe. cât şi artificial. aerisirea (prin ridicarea ramelor răsadniţelor. metodele clasice de înmulţire vegetativă au şi dezavantaje:facilitează transmiterea virozelor. ridicarea pereţilor laterali şi deschiderea uşilor de la solarii). se plivesc buruienile şi se sparge crusta pe spaţiul dintre rânduri. atunci când seminţele germinează sau au un procent ridicat de sterilitate. muguri adventivi).reprezintă singura posibilitate de înmulţire a unor plante care. se va asigura umbrirea semănăturilor făcute în sezonul cald (la bienale) şi se execută repicarea răsadurilor(în câmp. amestec cu Fernos 0. divizarea plantelor. cu momeli toxice (Vofatox. rădăcini). culturi de celule şi ţesuturi). fosfură de zinc). asigurând densitatea prevăzută de tehnologie. este posibilă doar pe perioade reduse şi este mai dificilă decât pentru seminţe (ocupă spaţii mari. 4.05%. Pe lângă avantaje. nu produc seminţe.în răsadniţe sau în solarii). deasupra a 2-4 noduri. Numeroase specii floricole se înmulţesc frecvent vegetativ. necesită condiţii speciale de mediu etc. petunia. Butăşirea presupune utilizarea unor porţiuni de plantă (tulpini. tratamente fitosanitare. frunze. ageratum etc. datorită unor avantaje pe care le oferă acest mod de înmulţire:asigură păstrarea caracterelor plantelor mamă. în scopul regenerării de plante noi. ÎNMULŢIREA VEGETATIVĂ Înmulţirea pe cale vegetativă reuneşte metode care se bazează pe însuşirea plantelor de a forma organisme noi. ci să posede şi primordiile necesare refacerii părţilor aeriene ale noilor indivizi. menţinând pământul permanent reavăn. nu impune o tehnică deosebită la confecţionarea şi înrădăcinarea butaşilor şi dă rezultate foarte bune la un număr mare de specii. Înmulţirea prin butaşi Este metoda cu cea mai largă utilizare în înmulţirea plantelor floricole deoarece este uşor de aplicat..plantele obţinute prin metode vegetative ajung să înflorească într-un timp mai scurt. tuberobulbi. 4.). La semănăturile făcute pe straturi pentru producere de răsad se au în vedere aproximativ aceleaşi lucrări. prin metode care necesită intervenţia omului (butaşi.poate fi coborâtă cu câteva grade. rărirea. Ciupirea răsadurilor constă în îndepărtarea vârfurilor de creştere.). lăstari. eliminând orice cauză a variabilităţii.2. În aceste spaţii. pornind de la anumite organe vegetative specializate (bulbi. în condiţii care să-i menţină viabilitatea. stoloni. se răresc plantele (dacă este cazul). Aşa de exemplu.permit obţinerea unui număr mai redus de descendenţi.2%. se va avea în vedere combaterea coropişniţelor şi rozătoarelor. se fac tratamente de prevenire şi combatere a bolilor şi dăunătorilor. se poate executa aproape tot timpul anului. drajoni.

se tund mai sever pentru a le stimula lăstărirea şi se ţin iarna în sere temperate. Alternanthera sp. Syringa vulgaris. clasificaţi după mai multe criterii: a) după organul din care provin: butaşi de tulpini (de lăstari). La anuale şi bienale butăşirea reprezintă o metodă secundară de înmulţire (Ageratum mexicanum.. Begonia x rex). Reuşita butăşirii depinde de respectarea unor etape de lucru: 1) Alegerea şi pregătirea plantelor mamă Se aleg plantele mature. sănătoase. 2) Recoltarea şi confecţionarea butaşilor În practica floricolă se întâlnesc diferite tipuri de butaşi. Pelargonium sp. Begonia semperflorens) şi doar la câteva dintre ele este esenţială (Iresine sp.. Butaşi din tronsoane de tulpină cuprind 1-3 noduri. confecţionaţi la cele mai mult specii floricole. preferaţi în cazul plantelor cu latex (Euphorbiaceae. c) după epoca de butăşire: butaşi de primăvară (martie-mai). butaşi de rădăcină.). constituindu-se ca viitoare plante mamă.. Peperonia sp. Colocasia esculenta. În februariemartie. 29 . cât şi din tronsoane de tulpină (Ficus sp. Ca şi în scopul precedent..). Paeonia orientale..). Philodendron sp. Butaşii erbacei pot fi confecţionaţi tot timpul anului. tăietura bazală făcându-se la 0. Monstera deliciosa. Ficus sp. cu condiţia ca planta mamă să fie în vegetaţie. utilizaţi mai mult la speciile arbustive (Nerium oleander. dar se consideră optimă butăşirea de primăvară. butaşii se recoltează în perioada de vegetaţie. Aralia sp.neînsoţit de porţiune de ramură cu mugure axilar. caracteristice fiecărei specii.). butaşii semilignificaţi se confecţionează cel mai bine la sfârşitul verii. iar după înrădăcinare se trec la ghivece. din lăstarii formaţi se confecţionează butaşi. butaşi de iarnă.b). fără să refacă parte aeriană. butaşii se vor recolta într-o anumită perioadă din an. 1. etc. butaşi de frunze. Crosula arborescens etc. confecţionaţi atât din porţiunea de vârf (Chrysantemum sp. În funcţie de clasificarea prezentată. 1. sau chiar pe nod (fig.a). butaşi de vară-toamnă (butaşii semilignificaţi şi butaşii de cactuşi). Butaşii de vărf se prelevează din partea terminală a tulpinii sau lăstarului.1-0. butaşi semilignificaţi (butaşi de vară). Ficus elastica). b) după gradul de maturare a ţesuturilor: butaşi erbacei (la majoritatea speciilor floricole).. Fuchsia x hybrida). cei lignificaţi iarna şi primăvara devreme. reprezentaţi de frunze întregi (Saintpaulia jonantha. direct de la plantele din cultură sau se folosesc plante mamă pregătite după una din următoarele metode: a) se marchează plantele reprezentative în timpul perioadei de vegetaţie. Capacitatea de înmulţire a plantei mamă este cu atât mai mare cu cât este mai tânără. se pun la înrădăcinat. Hibiscus rosa – sinensis. De asemenea. Sedum sp. Dainthus sp. La speciile floricole cultivate în câmp. se trec toamna la ghivece.. prelevând anumite organe sau părţi de organe. Confecţionarea butaşilor se face diferenţiat pe tipuri de butaşi. tipice speciei (soiului) şi cu calităţi decorative deosebite. nu formează decât rădăcini adventive. rezultaţi din fragmentarea rădăcinilor la speciile care au proprietatea de a forma muguri pe rădăcini (Dicentra spectabilis. butaşi lignificaţi (Clerodendron sp.). se ţin la iernat în sere temperate şi se butăşesc în februarie-martie. viguroase. în funcţie de lungimea internodiilor (fig. b) în iulie-august se recoltează butaşi de la plantele din câmp. Înmulţirea prin butaşi este caracteristică multor plante floricole cultivate la ghivece şi perenelor hemicriptofite cultivate în câmp.) sau fragmente de frunze (Sansevieria trifasciata. în timpul perioadei de repaus al plantelor (primăvara devreme sau toamna). iar cei de rădăcină.3 cm sub nod. este crescută la intensitate luminoasă corespunzătoare cerinţelor speciei şi este corect fertilizată.

când se folosesc frunze întregi. violete africane etc. peţiolul se reduce la 2-3 cm (fig. muşcate.A. Rădăcinile secundare se scurtează la 0. La butaşii din frunze. Se pot folosi însă şi răsadniţele. d – butaş din porţiune de frunză (Sansevieria trifasciata) Se secţionează la bază similar butaşilor de vârf.5 cm deasupra ultimului nod. Se preferă serele înmulţitor prevăzute cu instalaţii speciale de încălzire.I. Plantarea butaşilor în substrat se face în poziţie verticală sau uşor oblică. Butaşii de rădăcini se plantează în poziţie uşor oblică.I. la adâncimea de 12 cm şi respectând cu stricteţe polaritatea. pentru ca scurgerile de latex să fie oprite. atât cât să-şi piardă parţial turgescenţa la partea bazală şi să nu putrezească în substratul de înrădăcinare. În majoritatea cazurilor. c – butaş de frunză (Begonia rex). respectând polaritatea fragmentelor la introducerea în substrat (fig.5-1 cm. una sau mai multe zile.). reducerea evapotranspiraţiei se realizează prin rularea frunzelor şi nu prin tăierea limbului foliar. Frunzele de Sansevieria se fragmentează în porţiuni de 5-7 cm. De asemenea.Fig. 1 – Tipuri de butaşi a – butaş de vârf. 1. betaindolilbutiric (A. atunci când speciile butăşite sunt mai puţin pretenţioase.) şi alfanaftilacetic (A. Substratul de înrădăcinare trebuie să fie uşor. trandafir chinezesc. se realizează cu ajutorul substanţelor stimulatoare de tipul acizilor: betaindolilacetic (A. cu granulaţie suficient de mare pentru a evita tasarea şi a asigura o bună aeraţie. iar la partea superioară se taie la 0. Fasonarea butaşilor de vârf şi porţiuni de tulpină mai cuprinde: îndepărtarea frunzelor de pe porţiunea bazală a butaşului (care va fi introdusă în substratul de înrădăcinare) şi reducerea suprafeţei foliare a frunzelor rămase pe butaş prin scurtarea limbului cu aproximativ 1/3. cum ar fi: nisipul.A. timp de câteva minute. Butaşii proveniţi de la cactuşi se lasă după recoltare. filodendron. la care butaşii de tulpină apar sub forma unor rondele cu cel puţin un mugure viabil. Butaşii de rădăcină se obţin prin fragmentarea rădăcinilor în porţiuni de 5-10 cm lungime. înainte de a fi trecuţi la înrădăcinat. udare. Butaşii de tulpină sub formă de rondele se plantează cu mugurele în sus. ficus. Stimularea înrădăcinării butaşilor.d). Indiferent de tipul de butaşi confecţionaţi. turba. Frunzele de Begonia rex se incizează pe partea inferioară. tradescanţia. Butaşii de tulpină ai plantelor cu latex (ficus. 30 . la punctele de ramificare a nervurilor. Aceste condiţii sunt îndeplinite de unele materiale. La speciile cu frunze mari. b – butaş de tulpină.B. iar deasupra limbului se pun câteva pietricele sau cioburi care să le mărească aderenţa la substrat. perlitul. etc. Butaşii de Begonia rex rezultaţi din fragmente de frunze se aşează cu partea incizată pe substrat. Rizopon. 3) Înrădăcinarea butaşilor Plantarea butaşilor în vederea înrădăcinării se face în spaţii cu posibilităţi de dirijare a factorilor de mediu. la speciile care înrădăcinează greu şi cu procent mare de pierderi. 1. Dacă se utilizează fragmente de frunze. să fie steril. euforbia). se evită secţionarea limbului la speciile cu frunze suculente (Crassulacee). fasonarea butaşilor se face diferit. evitând coagularea şi obturarea vaselor conducătoare. după fasonare este indicată protejarea secţiunilor prin pudrare cu praf de cărbune vegetal. substraturile solide pot fi înlocuite cu apă în care se adaugă câteva granule de cărbune vegetal (leandru. Calux.). coriacee (ficus). cum este cazul butaşilor de colocasia.). reglare a luminii etc. la adâncimea de 2-3 cm. styromulul La unele specii şi pentru un număr redus de butaşi.c). să aibă capacitate bună de reţinere a apei. Sunt însă şi excepţii. sau a unor produse comerciale (Radistim. monstera. se ţin în apă caldă (35-40°C).). porţiunile de tulpină sunt însoţite şi de frunze.N.

zambile etc. Se întâlneşte la Begonia x tuberhybridia. Se înmulţesc prin tuberobulbi Colchicum autumnale. tuberculul apare ca o masă compactă de substanţe de rezervă. în secţiune. butaşilor li se asigură condiţii optime pentru înrădăcinare. astfel încât fiecare fragment detaşat să cuprindă şi muguri de pe colet. Convallaria majalis. La înmulţire se folosesc tuberculii ca atare. aerisire şi lumină corespunzătoare. Nu sunt purtătoare de muguri şi. Gladiolus hybridum etc.După plantare. frunze transformate în solzi şi muguri situaţi la axila solzilor. Tulpinile subterane sunt tulpini metamorfozate individualizate în mai multe categorii: a) Rizomii sunt microblaste (tulpini scurte. Deşi geofitele sunt considerate plante perene. Înmulţirea se realizează prin secţionarea rizomului în fragmente de 8-12 cm lungime. cu noduri apropiate). e) Rădăcinile tuberizate sunt rădăcini metamorfozate. totuşi. caracterizate prin rezistenţă mare. devenind cărnoase şi voluminoase. Prin tuberculi se înmulţesc unele specii de anemone. Operaţia se face în perioada de repaus. unele dintre ele. de aceea. cu aspectul unui tubercul. dar se reînnoiesc cu tuberobulbii noi. Pe suprafaţa tuberculilor se găsesc muguri grupaţi în mici adâncimi. Specii floricole cu rizomi: Iris germanica. se denumeşte cu termenul impropriu de tubercul. Freesia x hybrida. de aceea. Din mugurii de pe tuberobulbi se dezvoltă.). motiv pentru care. tulpinile aeriene florifere. floriferi. dimpotrivă. tuberobulbii floriferi noi (prinşi deasupra celui vechi consumat) şi tuberobulbi cu dimensiuni reduse (tuberobulbii). se vor găsi în sol resturi ale tuberobulbului mamă consumat. Pe partea inferioară a discului se dezvoltă rădăcini adventive. după 2-4 ani. 4. prezenţa mugurilor de la suprafaţă) şi bulbi (frunze pergamentoase la exterior. la sfârşitul sezonului de vegetaţie. Astfel. la axila unor frunze reduse. Zantedeschia aethiopica. provenienţa lor din zone climatice diferite le influenţează modul de adaptare la condiţiile de climat temperat din ţara noastră. Canna indica. d) Tuberobulbii sunt microblaste cu caractere intermediare între tuberculi (partea centrală tuberizată. La nivelul nodurilor prezintă rădăcini adventive. Narcissus sp. din care se formează tulpinile aeriene.. Gloxinia speciosa. După modul cum îşi consumă substanţele de rezervă într-un sezon de vegetaţie. înainte de plantare. Tecile frunzelor (cărnoase în interiorul bulbului şi membranoase la exterior) se pot acoperi total. a unei temperaturi cu 3-5°C mai mare decât optimul speciei. cu aspect de disc. mai rar verticală. sau se fragmentează în porţiuni care să aibă cel puţin un mugure. Tulipa gesneriana) sau se acoperă parţial. Înmulţirea prin organe subterane Tulpinile subterane şi rădăcinile tuberizate sunt organe vegetative metamorfozate adaptate nu numai la depozitarea substanţelor de rezervă ci şi la înmulţirea vegetativă a multor specii floricole reunite în grupa geofitelor. aşa încât. în parenchinul cărora se acumulează substanţe de rezervă. separarea rădăcinilor se face longitudinal. Lilium regale). rezultaţi din îngroşarea progresivă a bazei tulpinilor aeriene. iar pe partea superioară tecile frunzelor şi unu sau mai mulţi muguri. cu rol de protecţie). Cyclamen persicum. care devin floriferi după 1-3 ani. alcătuite din noduri foarte apropiate. în practică. O grupă aparte o constituie plantele care prezintă în sol un organ subteran rezultat din îngroşarea axei hipocotile.2. c)Tuberculii sunt microblaste care provin din îngroşarea vârfului unui stolon subteran. dând naştere la bulbi solzoşi (Lilium candidum. prin menţinerea unei umidităţi ridicate şi constante. bulbii sunt anuali (la lalea) sau pereni (la narcise. lipsite de clorofilă. pot ierna în câmp (geofite rustice). necesită protecţie pe timpul iernii (geofite semirustice) sau se cultivă numai ca plante pentru interioare. b) Bulbii sunt tulpini aplatizate. formând bulbi tunicaţi (Hyacinthus orientalis. Tuberobulbi se consumă în fiecare an. Din fiecare bulb plantat se formează unul sau mai mulţi bulbi floriferi (bulbi de înlocuire) şi numeroşi bulbili. nu pot fi utilizate la înmulţire decât însoţite de porţiuni de colet purtătoare de muguri. în perioada de vegetaţie.2. atât în substrat cât şi în atmosferă. în timp ce altele. 31 . prevăzute cu rădăcini adventive şi cel puţin 2-3 muguri viabili. La înmulţire. care cresc în sol în poziţie orizontală.

Iris germanica. 2 – Secţiune longitudinală prin bulbul de lalea (toamna după plantare) Este un bulb anual care se consumă complet într-un sezon de vegetaţie şi este înlocuit de bulbi noi. Galanthus nivalis. poate fi coborâtă la 9°C. Asparagus sprengeri. 1 2 3 4 5 Tipul de organ subteran tunicat Specii Fritillaria imperialis. Zantedeschia aethiopica Alstroemeria aurantiaca*. Recoltarea bulbilor se face vara (iunie-iulie). Lilium regale Tuberobulb Fresia x hybrida. când 2/3 din frunze (70-80%) s-au uscat. Bulbii de lalele este bine să fie scoşi în fiecare an sau la cel mult doi ani. Narcissus sp. Fig. Iris pumila. Coeficientul de înmulţire al bulbilor de lalea (numărul de bulbi noi formaţi dintr-un bulb-mamă) variază între 1 şi 15. Polyanthes tuberosa*. cu cel puţin două săptămâni înainte de îngheţ (septembrienoiembrie). consideraţi floriferi în anul următor. În afară de bulbii de înlocuire (cu diametrul de peste 2 cm). Caracterizarea organelor subterane la principalele specii floricole A. Convallaria majalis. Se plantează în câmp toamna. Iris holandica. piriform sau ovoid. hipocotilă îngrăşată) Gloxinia speciosa Agapanthus africanus. Gerbera Rizomi hybrida. la adâncimea de 8-12 cm. cu frunzele protectoare de culori diferite (de la galben până la brun-roşcat) (fig. Cyclamen persicum. crt. se formează şi 3-5 bulbili. Gladiolus hybridus Tuberculi (axă Begonia x tuberhybrida. 32 . iar în perioada rămasă până la plantare. în funcţie de soi şi condiţiile de cultură.. Rădăcini tuberizate Dahlia x hybrida * – Specii cu organe subterane mixte. Tulipa gesneriana solzos Lilium candidum. Alstromeria aurantiaca*. Temperatura din spaţiile de păstrare se va dirija în aşa fel încât să favorizeze diferenţierea florală: până la încheierea iniţierii florale (ultima decadă a lunii august) se menţine la aproximativ 20°C. Canna indica. Polyanthes Bulb tuberosa*. Geofite rustice 1) Tulipa gesneriana (lalea) Organul subteran este bulb tunicat. Hyacinthus orientialis. în funcţie de mărimea bulbilor şi lungimea tijei florifere. cu diametrul sub 2 cm şi floriferi după 2-3 ani.Tipuri de organe subterane folosite la pentru înmulţirea vegetativă a speciilor floricole Nr. 2).

la adâncimea de 1015 cm. 3 – Bulbi tunicaţi de Adâncimea de plantare este de 10-15 cm. Bulbii şi bulbilii se formează în jurul bulbului-mamă. Ca şi bulbul de narcisă este peren (durează 3-4 ani) şi formează în jurul lui bulbi posibil floriferi după 2-3 ani. care ajung să înflorească după 1-3 ani (fig. se intervine asupra bulbului mamă cu diferite operaţii care să stimuleze generarea de bulbili noi (incizarea în cruce sau excavarea discului). Are un coeficient de înmulţire destul de redus şi de multe ori. Înmulţirea vegetativă este posibilă nu numai prin intermediul bulbilor separaţi în perioada de repaus. Spre deosebire de lalele însă. 4). În jurul bulbului mamă se formează aproximativ 13 bulbi. acoperit cu frunze membranoase lucioase.2) Narcissus poeticus (narcisa) Prezintă bulbi tunicaţi. cu solzi cărnoşi. cu durata de viaţă de 3-5 ani. după uscarea frunzelor şi se trec la păstrare până toamna. La fel ca şi în cazul lalelor. albgălbui. ci şi prin butaşi confecţionaţi din solzii. candidum. Sunt bulbi multianuali. formaţi din 10-20 perechi de frunze cărnoase care se consumă parţial într-un sezon de vegetaţie. 5). bulbii narciselor se scot la intervale de 3-4 ani. din mugurii situaţi la baza solzilor (fig. deoarece diferenţierea mugurilor floriferi începe mult mai devreme şi este aproape încheiată în momentul recoltării bulbilor. în maiiunie (la intervale de 3-4 ani). acoperiţi de tunici gălbui sau cenuşii. 5 – Bulbi solzoşi de Lilium candidum 5) Lilium regale (crin imperial) Are bulb asemănător celui de L. temperatura se menţine apropiată de 9°C. iar pe durata păstrării. piriformi. detaşaţi din bulb. 3). alb-cenuşiu. când bulbii se recoltează. Adâncimea de plantare este de 1520 cm. Narcissus poeticus 3) Hyacinthus orientalis (zambila) Are bulbul tunicat. Fig. 4 – Bulbi tunicaţi de Hyacinthus orientalis Fig. Bulbilii zambilelor se scot vara. se separă şi se plantează la 15-20 cm adâncime. 4) Lilium candidum (crinul alb) Prezintă bulbi mari. când se plantează în câmp. cu o mică porţiune de disc. se depozitează la 20-25°C şi plantează în câmp toamna (septembrie-octombrie). bulbii se recoltează vara. sferic sau uşor turtit. Bulbii se scot vara (august) şi se plantează imediat sau după o păstrare de 2-3 săptămâni în depozite. Înmulţirea se face toamna (octombrie). violacei-purpurii) (fig. diferit colorate (alb-gălbui. dar mai viguros şi colorat în roşu-violaceu. 33 . Fig.

rizomii se scot vara (iulie-august) sau toamna (septembrieoctombrie). de culoare alb-murdar (fig. 8 – Rizomi de Canna indica Fig. Rizomii se scot de la păstrare în aprilie şi se plantează direct în câmp. înainte de pornirea în vegetaţie a rizomilor. cărnoşi. 8). tulpinile aeriene se taie la 10-15 cm de la nivelul solului. cărnoşi. cu internodii mari şi muguri terminali viguroşi. 7 – Rizomi de Convallaria majalis Capacitatea de înflorire a rizomilor este dependentă de vârsta lor. pentru ca rizomii dezgoliţi de pământ să nu rămână neprotejaţi. înflorirea abundentă obţinându-se la rizomii de cel puţin 3 ani. de culoare roşie-purpurie (fig. Înflorirea mai timpurie se obţine după o forţare prealabilă a materialului. cu lungimea de 10-25 cm (fig. ramificaţi. Plantele forţate se trec în câmp după trecerea pericolului de îngheţ. Toamna. se fragmentează în porţiuni de 8-10 cm (cu 1-3 muguri viabili şi rădăcini adventive) şi se plantează imediat. Spaţiile libere dintre tufele aşezate în depozite se completează cu nisip sau turbă. se fragmentează sau se despart şi se replantează la adâncimea de aproximativ 5 cm. Nu se folosesc porţiunile de rizom îmbătrânite. 34 Fig. La interval de 4-5 ani. după căderea primelor brume (octombrie). Lucrarea poate fi făcută şi primăvara. 6 – Rizomi de Iris germanica 7) Convallaria majalis (lăcrămioare) Planta formează rizomi transanţi. 6). la 8-10 cm adâncime. Rizomii de 1-2 ani fie nu înfloresc. Fig. 9 – Rădăcini tuberizate de Dahlia hybrida . Geofite semirustice 1) Canna indica (cana.6) Iris germanica (stânjenel) Specie cu rizomi groşi. Lucrarea este indicat să se facă vara. 7). plantat în ghivece sau lădiţe şi ţinut în condiţii care să-i asigure pornirea în vegetaţie (15-20°C şi umiditate constantă). trestie indiană) Prezintă în sol rizomi cu creştere orizontală. ramificaţi. rizomii se scot. în august. lipsite de muguri. B. Fig. se scot rizomii (fără să se cureţe de pământ) şi se depozitează în adăposturi cu temperaturi de 4-9°C. scos din depozite în februarie-martie. fie formează inflorescenţe mici. Pentru înmulţirea vegetativă. dar foarte devreme.

În vederea forţării. Bulbii mici se pot ţine şi în încăperi cu temperaturi mai coborâte (8-10°C). fără să fie înlocuit. iar rănile se pudrează cu praf de cărbune vegetal. se curăţă de pământ. aşezaţi în straturi subţiri pe stelaje sau în lădiţe. 4) Polyanthes tuberosa (tuberoza) Se caracterizează printr-un organ subteran mixt. se îndepărtează rădăcinile adventive uscate şi resturile din tuberobulbul vechi. cel puţin 2-3 luni (ianuarie martie). În octombrie. în depozite cu temperatura de 7-10°C şi umiditatea relativă de 65-70%. Înainte de plantare se curăţă de tunicile uscate. Tuberobulbul. este înlocuit până la sfârşitul perioadei de vegetaţie de 1-4 tuberobulbi noi (rezultaţi din îngroşarea bazei tulpinilor aeriene) însoţiţi de numeroşi tuberobulbi formaţi pe stoloni scurţi. Plantarea materialului se face direct în câmp (aprilie) sau după o forţare prealabilă în spaţii încălzite. la temperaturi de 4-9°C. Adâncimea de plantare variază între 6-10 cm. după trecerea pericolului de îngheţ. 35 Fig. care au ca suport comun un rizom scurt (fig. Dintre bulbii existenţi. iar frunzele din rozetă se taie la 2-3 cm. b). până când mugurii de la colet încep să pornească în vegetaţie şi devin vizibili. Se curăţă de pământ şi se păstrează nestratificaţi. de culoare cenuşie (fig. se toaletează şi se despart în fragmente de 1-3 rădăcini cu porţiuni de colet. b – aspect exterior (vara) Recoltarea tuberobulbilor se face toamna (octombrie). se fragmentează în porţiuni de 2-3 muguri. acoperit de tunici scarioase. Fragmentele separate se plantează în ghivece. 11). tuberizate se recoltează împreună cu porţiuni de 10-15 cm din tulpinile aeriene şi se stratifică în nisip sau turbă. de obicei. 2) Dahlia x hortensis (dalia) Organul subteran este alcătuit din mai multe rădăcini tuberizate. format dintr-o colonie de 20-40 bulbi şi bulbili piriformi. Înflorirea din anul următor este asigurată de păstrarea bulbilor floriferi la temperaturi de 20-22°C şi umiditate relativă ridicată (80-85%). 11 – Bulbi de Polyanthes tuberosa . Se scot de la păstrare în momentul plantării. rădăcinile. în funcţie de mărimea tuberobulbilor. cel cu poziţie centrală este. Pentru înflorire se aleg tuberobulbii cu diametrul de cel puţin 3 cm şi cât mai puţin aplatizaţi. după primele geruri uşoare. se udă şi se menţin la 15-20°C. 10 – Tuberobulbi de Gladiolus hybridus a – secţiune longitudinală (toamna). rădăcinile se ţin mai întâi în nisip sau pământ umed.Indiferent de varianta de cultură adoptată. iar locul lui rămâne liber. alungite. eliminând astfel riscul distrugerii lor odată cu divizarea rădăcinilor. Se plantează în câmp când temperatura solului ajunge la 10-12°C (aprilie-mai). Fig. Se plantează la loc definitiv în mai. mai bine dezvoltat şi posibil florifer. Bulbul care înfloreşte este consumat în întregime. colorate în diferite nuanţe de cafeniu sau roşu-violaceu (fig. cu durata de viaţă de un an. cu porţiuni de 5-7 cm din tulpinile aeriene. rizomii scoşi de la păstrare se curăţă de pământ şi de resturile uscate. 9). Se recoltează în septembrie-octombrie. 10 a. apoi se dezinfectează. 3) Gladiolus hybridus (gladiola) Organul subteran folosit în înmulţirea vegetativă este un tuberobulb sferic sau discoidal.

Cultura durează 3-4 ani. prin divizarea rizomilor în porţiuni de 8-12 cm lungime. cu o perioadă de repaus anuală. Se recomandă în spaţiile de păstrare 1820°C şi o umiditate relativă de 70-80%. 14 – Porţiune de rizom cu frunze la Gerbera hybrida Fig. 13 – Tuberobulb de Freesia tuberobulbii cu diametrul peste 1 cm. 2) Freesia hybrida (fresia) Este plantă perenă. 14). porţiunea de rizom deshidratat de la baza bulbilor. la adâncimea de 8-12 cm. Reînfiinţarea culturilor se face în perioada august-octombrie. în timpul verii. se îndepărtează bulbii bolnavi şi. se elimină prin escavare uşoară. când 2/3 din frunze sunt uscate. Segmentele de rizom separate trebuie să aibă 1-2 frunze şi câteva rădăcini adventive bine 36 . albe-sidefii (fig. fiind înlocuiţi de 1-5 tuberobulbi şi mai mulţi tuberobulbili. hybrida Recoltarea tuberobulbilor se face după aproximativ 8 săptămâni de la încheierea înfloritului. însoţite de Fig. La sfârşitul perioadei de repaus (august) se poate face înmulţirea vegetativă. Condiţiile de temperatură la care sunt păstraţi tuberobulbii în perioada de repaus (de la recoltare până la plantare) au influenţă directă asupra inducţiei florale. cultivată în solul serei ca anuală. când temperaturile sunt ridicate. cu vârsta de 2-3 ani.Înainte de plantare. Are rizomi orizontali cărnoşi. Tuberobulbii se refac annual. 12). de culoare cafenie-deschisă (fig. eventual. Se consideră floriferi Fig. 13). Se plantează în aprilie-mai. Adâncimea de plantare este de 6-10 cm. 12 – Fragment de rizomi cu rădăcini tuberizate. ţinând cont de faptul că înflorirea are loc la 3-5 luni de la plantarea tuberobulbilor. din care se dezvoltă rădăcini tuberizate alungite. cu o perioadă de repaus vara (iulie-august). Specii cultivate în spaţii protejate 1) Alstroemeria aurantiaca (alstromeria) Specie cultivată în solul serei. Fig. protejaţi de frunze pergamentoase. prevăzuţi cu rădăcini adventive viguroase (fig. Are rizomi cu creştere trasantă. Plantarea se face în şanţuri sau gropi cu adâncimea de aproximativ 15 cm. în funcţie de momentul când se doreşte înflorirea. O plantaţie se exploatează în condiţii economice 2-3 ani. 15 – Rizom la Zantedeschia aethiopica Pentru înmulţirea prin rizomi se foloseşte material provenit de la plante bine maturate. Înmulţirea vegetativă se face prin intermediul tuberobulbilor sferici sau piriformi. Segmentarea se face rădăcini tuberizate la Alstroemeria cu atenţie deoarece rizomii şi rădăcinile aurantica tuberizate sunt foarte fragile şi se rup cu uşurinţă. având grijă ca rizomul să fie aşezat cât mai aproape de suprafaţa solului. 3) Gerbera hybrida (gerbera) Cultură perenă în solul serei sau în containere (mai rar în ghivece).

cu perioade anuale de repaus (iulie-august). se impune o perioadă de repaus. 4) Zantedeschia aethiopica (cala) Este cultivată în solul serei şi poate fi exploatată pe o durată de 4-6 ani (uneori chiar mai mult). 5) Asparagus sprengeri (asparagus) Se cultivă atât ca plantă în solul serei (pentru valorificare ca accesoriu la buchete şi aranjamente). În februarie-martie tuberculii se plantează la ghivece şi li se asigură condiţi de pornire în vegetaţie (se udă şi se ţin la 18-20°C). Fig. 15). se formează rădăcini adventive şi ramificaţii laterale ale rizomului principal. ovoidă. 18). cât şi ca plantă la ghiveci (pentru decorări interioare). pentru ca rădăcinile tuberizate să fie însoţite de lăstari aerieni sau porţiuni de colet. 6) Begonia x tuberhybrida (begonia) Se cultivă ca plantă la ghiveci dar. când se reînfiinţează cultura sau se transvazează plantele mature. cu creştere verticală şi internodii scurte (fig. jumătatea inferioară este acoperită cu numeroase rădăcini fibroase (fig. fiind necesară segmentarea tufei pe verticală. la sfârşitul perioadei de repaus (august). Fiind o plantă cu vegetaţie continuă. se poate planta şi în grădini. După înflorire. În sol prezintă o porţiune tuberizată (brun-negricioasă. se plantează imediat după separare. Uneori. la temperatura de 8-12°C. Înainte de plantare. Fragmentele. 18 – Axă hipocotilă îngroşată la Cyclamen persicum 7) Cyclamen persicum (ciclamen) Planta perenă. dar denumită în vorbire curentă. Separarea rizomilor se face. Rădăcinile puternice ale plantei prezintă numeroase ramificaţii tuberizate de formă ovoidă. pe timpul verii. timp în care plantele nu se mai udă şi partea aeriană se usucă. albe-sidefii (fig. timp în care tuberculul se păstrează stratificat în nisip. Înmulţirea vegetativă prin intermediul tuberculilor se practică numai atunci când planta se cultivă ca parenă. materialul se fasonează prin reducerea aparatului foliar şi scurtarea rădăcinilor. Anual. 17). Fig. cultivată la ghiveci. În sol are un tubercul fals discoidal format din îngroşarea axei hipocotile. 17 – Axă hipocotilă îngroşată la Begonia x tuberhybrida Fig. rezultată din îngroşarea axei hipocotile. Toţi mugurii din care pornesc tulpinile aeriene sunt plasaţi în zona superioară a tuberculului. Rizomii sunt viguroşi. cu 2-3 muguri bine dezvoltaţi cu rădăcini adventive. 37 . La sfârşitul verii tuberculii se repun în vegetaţie. De la nivelul nodurilor. ca anuală şi mai rar ca perenă. 16). Perioada optimă de divizare a rizomilor este la sfârşitul perioadei de repaus (august). folosite ulterior la înmulţire. înmulţirea prin divizare plantelor este de preferat să se facă primăvara.dezvoltate. se poate recurge la tăierea tuberculilor în felii longitudinale purtătoare de muguri din calota superioară. tubercul. 16 – Rădăcini tuberizate de Asparagus sprengeri Tehnica separării este aceeaşi ca la toate plantele cu rădăcini tuberizate. uşor aplatizată la partea superioară). planta este trecută printr-o perioadă de repaus de câteva luni (octombrie-februarie). asemănător celui de Begonia x tuberhybrida (fig. ca şi în cazul celorlalte specii.

Se aplică la Hedera sp. la sfârşitul verii – începutul toamnei când. Pandanus weitchii).. la 5-6 ani (Papaver. spre deosebire de butaşi care. fragmentarea ei în două sau mai multe părţi (aşa încăt fiecare parte detaşată să aibă lăstari şi rădăcini) şi plantarea lor separată. (fig. toamna sau primăvara (în funcţie de perioada de înflorire a speciei respective). uşor de aplicat şi cu avantajul obţinerii de plante noi complet formate chiar din momentul detaşării de planta mamă. se execută folosind diferite procedee: . Ficus pumila. la doi ani (Viola cornuta). Tradescantia viridis. Philodendron scandens. Ficus pumila etc. numite marcote. azalee. În funcţie de modul de executare. etc. Aceste tulpini sau ramuri înrădăcinate. Plantele cultivate la ghivece pot fi divizate tot timpul anului. Se aplică la Phlox subulata. Passiflora coerulea. Chrysanthemum). Marcotajul Numeroase plante au proprietatea de a forma rădăcini adventive pe tulpinile sau ramurile care vin în contact cu substatul de cultură. dar momentul optim este primăvara devreme. O astfel de înmulţire se practică la unele perene cultivate în câmp (hemicriptofitele). 19. Cissus sp. Pholx subulata. în majoritatea cazurilor. Philodendron scandens etc. Hedera sp. (fig. 38 . croton. mai întâi se detaşează de planta mamă şi apoi se trec în mediile de înrădăcinare. Hydrangea. 4.4. precum şi la plantele cultivate în seră (Anthurium andreanum. perioada optimă de despărţire a plantelor este. sau cu un alt mediu favorabil.). Divizarea tufelor la plantele cultivate în câmp se execută în perioada de repaus. La plantele cultivate în solul serei. Gaillardia. . d). 19 b. vor putea fi separaţi ulterior. Phlox. Se poate aplica atât speciilor floricole cultivate în câmp. cât şi celor cultivate în spaţii protejate. aşa încât să fie arcuite odată (la marcotajul simplu) sau de mai multe ori (la marcotajul multiplu). cultivate ca plante la ghivece: ficus. Phlox). Marcotajul se poate produce şi natural. Este cazul unor specii floricole cu aspect arbustiv. a). de obicei odată cu transplantarea. . fiind bine cunoscut la speciile cu tulpini târâtoare care. Hoya carnosa.2.prin aplecare (simplu. iar intervalul de timp la care se repetă depinde de ritmul de formare a noilor plante: anual (Aster. atunci când solul (substratul de cultură) serveşte ca mediu de înrădăcinare a marcotelor.4. procedee care se pot executa la speciile cu ramuri sau tulpini flexibile. dracena. asigurând în acest fel umiditatea necesară formării de lăstari noi din mugurii bazali şi emiterii rădăcinilor adventive pe porţiunea îngropată a lăstarilor (fig. Chrysanthemum. b) aerian se practică la speciile care nu au tulpinile şi ramurile flexibile şi nici nu emit lăstari de la bază prin simpla muşuroire. Scindapsus aureus.prin muşuroire (vertical). leandru. la 3-4 ani (Delphinium. presupune aplecarea ramurii pe toată lungimea ei şi fixarea în substrat.orizontal (chinezesc) . arcuit) şi şerpuit (multiplu). În funcţie de specificul plantei. în funcţie de lungimea ramurii. plantele îşi încheie repausul din vară. cordiline. respectiv acoperirea cu pământ a bazei tulpinilor pe o porţiune de 5-10 cm. Separarea marcotelor de planta mamă se face toamna sau primăvara. Se practică la plantele perene care formează tufe de lăstari din mugurii situaţi în zona coletului. Înmulţirea prin divizarea tufelor Este o metodă simplă. ca plante noi. 19 c). de regulă. dau naştere la noi plante (Hedera helix. în contact cu solul sau cu medii umede.3.. Rudbekia. Constă în scoaterea plantei mamă din pământ. Aquilegia). se separă de planta mamă după înrădăcinare. Lăstarii porniţi de la noduri şi însoţiţi de rădăcinile adventive formate.2. din genurile Dianthus. marcotajul artificial aplicat plantelor floricole poate fi: a) terestru.

când rădăcinile adventive sunt bine formate. iucca) sau la ghivece (aloe.5. după 1-3 luni. drajonii se plantează individual. 19 – Tipuri de marcotaj a – prin muşuroire b – arcuit c – orizontal d – şerpuit e . bromelii. 20) şi Saxifraga sarmentosa. se înfăşoară zona incizată cu un manşon de turbă fibroasă sau muşchi vegetal. dicentra.2. se udă pe la partea superioară a manşonului protector (fără să se desfacă folia).Fig. la Nephrolepis exaltata. După separare. Prin drajoni se înmulţesc plante floricole perene cultivate în câmp (liliac. în condiţii favorabile. se acoperă totul cu folie de polietilenă. Înmulţirea prin stoloni Stolonii sunt tulpini târâtoare care formează pe traiectul lor rozete de frunze capabile să genereze rădăcini adventive.6. care va constitui mediul de înrădăcinare. aşa încât mediul de înrădăcinare să fie menţinut permanent umed. apariţia rădăcinilor adventive nu este condiţionată de contactul direct al rozetelor de frunze cu substratul de cultură.aerian Tehnica marcotajului aerian cuprinde următoarele etape (fig. 4. în schimb. Drajonii prezintă rădăcini proprii şi se separă de planta-mamă în perioada de repaus (toamna sau primăvara devreme). se execută o fantă laterală sau se incizează scoarţa circular. hortensii. Înmulţirea prin drajoni Se practică la plantele care formează lăstari aerieni din muguri adventivi de pe rădăcini. strâns legată la ambele capete.e): în zona de pe tulpină sau de pe ramură unde se urmăreşte formarea rădăcinilor adventive. agavă.2. La Chlorophytum comosum (fig. se poate separa marcota. 20 . stolonii aerieni formează rădăcini numai când vin în contact cu substratul. sub un mugure. 4.Înmulţirea prin stoloni . 39 Fig. obţinându-se astfel plante noi. 19. sansevieria).

2. camelii. La un anumit grad de dezvoltare. Paeonia).altoirea prin alipire (cactuşi). aceşti muguri se desprind. spre deosebire de celelalte metode. Clematis. Altoirea Altoirea.2. ci şi o metodă de obţinere a unor exemplare mai decorative (la cactuşi) sau de obţinere a unor plante cu rezistenţă sporită (soiurile de trandafiri).8.altoirea în oculaţie (Rosa). aceluiaşi gen botanic sau fac parte din genuri înrudite. .altoirea în despicătură (Chrysanthemum. generează plante noi. iar în contact cu un substrat de cultură favorabil. cameliile).altoirea în triangulaţie (Dahlia. Fuchsia. 4. Metodele şi tehnicile de altoire frecvent utilizate la speciile floricole sunt: . ca metodă de înmulţire vegetativă. pe pedunculul inflorescenţei (la Bryophyllum proliferum) sau pe marginea limbului (la Bryophyllum daigremontianum). Condiţiile mai riguroase pe care le impune altoirea (tehnica de lucru. . cactuşi).7. este operaţia de unire a doi indivizi (altoi şi portaltoi) care cresc ulterior ca o singură plantă. fiind posibilă numai la câteva specii capabile să formeze mici plantule de-a lungul nervurii mediane (la frunzele de Asplenium viviparum). îngrijirea plantelor după altoire).altoirea în copulaţie (azalee. altoirea poate fi considerată nu numai o metodă propriu-zisă de multiplicare a plantelor care se reproduc mai greu pe altă cale (azaleele. Pelargonium). Înmulţirea prin muguri adventivi Este mai puţin răspândită. limitează utilizarea ei în floricultură şi se justifică numai atunci când alte procedee nu dau rezultate. . 40 . La speciile floricole. îndemânarea altoitorului. Altoirea dă rezultate atunci când cei doi parteneri folosiţi aparţin aceleiaşi specii.4. .

Epoci de înfiinţare a culturilor floricole în câmp: -primăvara timpuriu(martie-început aprilie): -se seamănă direct în câmp specii anuale(Calendula. decorării în spaţii verzi sau pentru seminţe. cu expoziţie însorită. -se plantează hemicriptofitele rezultate din despărţire (cu înflorire de vară-toamnă).1. terenul rămâne în “brazdă crudă”pe timpul iernii. permeabile pentru apă şi aer. -mărunţirea solului se execută imediat după arătura de bază în cazul culturilor care se înfiinţează toamna (bienale. tuberobulbi.1. bienale şi perene destinate obţinerii de flori tăiate. Calendula). Matthiola. rizomi) la geofite. în funcţie de cerinţele faţă de textura solului. fragmente rezultate din despărţire la plante perene hemicriptofite. La înfiinţarea culturilor în câmp. -fertilizarea de bază cu îngrăşăminte organice bine descompuse (mraniţă 3-4 kg/mp) şi îngrăşăminte minerale cu fosfor şi potasiu(50-60 g/mp) completate cu jumătate din doza celor pe bază de azot . anuale care se seamănă direct). -plantarea materialului vegetativ de diferite tipuri: răsad. fie de desenul rondului. b)Pregătirea terenului Constituie activitatea premergătoare înfiinţării culturilor şi cuprinde următoarele lucrări specifice: -desfiinţarea culturilor precedente. 41 . structurate. se alege solul corespunzător fiecărei specii. -se plantează răsadurile de bienale rămase neplantate din toamnă. pe care urmează să-l ocupe culturile decorative din spaţiile verzi. în cazul culturilor înfiinţate primăvara mai târziu. c)Înfiinţarea propriu-zisă a culturilor Modalităţile de înfiinţare a culturilor în câmp şi materialul biologic folosit: -semănatul direct la loc definitiv se foloseşte în cazul unor specii anuale şi perene şi se execută toamna sau primăvara (vezi semănatul).CAPITOLUL 5 ÎNFIINŢAREA ŞI ÎNTREŢINEREA CULTURILOR FLORICOLE 5. butaşi înrădăcinaţi. -primăvara târziu (aprilie-sfârşit mai) -sfârşit aprilie: -se plantează răsadul de la anuale mai rezistente la temperaturi scăzute (Dianthus. -arătura de bază la adâncimea de 25-30 cm. Centaurea. Înfiinţarea culturilor în câmp a)Amplasarea culturilor Majoritatea plantelor floricole cultivate în câmp preferă terenuri plane sau uşor înclinate. cu capacitate bună pentru reţinerea apei. Alyssum). în cazul plantelor de mozaic şi a unor perene (crizanteme. organe subterane specializate (bulbi. la culturi de anuale. anuale care se seamănă direct în câmp). hortensii). ÎNFIINŢAREA CULTURILOR FLORICOLE 5. marcote. curăţirea şi nivelarea terenului. celelalte însuşiri fiind mai uşor de influenţat pentru a le adapta cerinţelor plantelor. rădăcini tuberizate. primăvara foarte devreme şi în ferestrele iernii (bienale neplantate din toamnă. -modelarea terenului se aplică numai anumitor culturi şi se face ţinând cont fie de sistema de maşini de întreţinere la culturile semincere sau la cele din colecţii şi pentru flori tăiate. cu soluri bine drenate. adăpostite de curenţi reci şi vânturi dominante. plante altoite. mărunţirea urmând să se facă înainte de înfiinţare. Lathyrus. rabatului etc.1. geofite rustice.

Begonia. Gerbera). -definitivarea fertilizării. cu turbă(10-12 kg/mp) şi cu îngrăşăminte chimice (aprox. -se seamănă direct unele anuale (Callistephus. -se plantează geofitele rustice (Tulipa. Eschscholtzia). Tropaeolum. -martie-aprilie: Dianthus. Di-Trapex) sau prin ambele metode. narcise. subsolaj la adâncimea de 45-50 cm).dar mai mult reprezentat de răsad (Freesia. epocile optime de înfiinţare a culturilor sunt următoarele: -ianuarie-început februarie: trandafiri. plante altoite (trandafiri). în funcţie de posibiltatea valorificării eficiente şi de cerinţele plantelor faţă de factorii de mediu (mai ales lumina). Gerbera(din butaşi). 42 . Zinnia). 500-1200 kg/ha superfosfat şi 300-800 kg/ha sulfat de potasiu). 5. rădăcini tuberizate (asparagus). zambile) şi arbuşti ornamentali (forsiţia. 500700kg/ha azotat de amoniu. Pe parcursul sezonului rece. bienale (Bellis. tuberoze. Strelitzia. -mai: -se plantează răsadurile anualelor mai pretenţioase la temperatură (imortele. trandafiri. Solul se dezinfectează termic (cu vapori de apă la 900 C). Gerbera. scheletului serei. -se plantează butaşii înrădăcinaţi de crizanteme şi de la plantele de mozaic. -sfârşit mai. -mobilizarea solului la 25-30 cm adâncime (la 3-4 ani. hortensii). -dezinfecţia solului. Dazomet. -se plantează răsad de perene hemicriptofite (Delphinium. Salvia). ţinându-se cont însă de momentul când se doreşte înflorirea.1. Semănatu direct se foloseşte rar (la frezii). zambile. anuale (Calendula.-se plantează tuberobulbii de gladiole. Calendula. Chrysanthemum. chimic( cu Basamid. Alstroemeria. Chrysanthemum (pentru înflorire de toamnă). în solul serei se mai cultivă şi unele plante de câmp.obligatorie la începutul fiecărui ciclu de cultură (8-12 kg/mp gunoi de grajd bine descompus sau 6-10 kg/mp mraniţă) şi completată cu îngrăşăminte minerale după dezinfecţie. -august: Gerbera (fragmente de plante divizate).2. -modelarea solului în straturi cu lăţimea de 90cm sau 110-120 cm. Strelitzia. -se plantează bujorii şi crinii albi (sfârşit august). tuberobulbi (Freesia). rizomi şi rădăcini tuberizate (Alstroemeria). Hyacinthus). liliac) pentru culturi forţate. fragmente de plante rezultate din despărţire (Anthurium. Freesia (tuberobulbi). Freesia (semănată direct). Epoci de înfiinţare a culturilor floricole Succesiunea înfiinţării culturilor în solul serei se eşalonează pe aproape întreaga perioadă a anului. narcise. -mai-iunie: Dianthus. Pentru principalele specii cultivate în solul serei. lalele. Zantedeschia. Viola). Anthurium. -vara (iunie-august): -se continuă plantarea gladiolelor şi crizantemelor pentru înflorire eşalonată. Nigella. -mărunţirea solului. uneori trandafiri. rizomi (cala). butaşi (Dianthus. -se plantează rizomii de Canna şi rădăcinile tuberizate de Dahlia. Strelitzia .uneltelor. -se scot în câmp unele plante de seră (muşcate. Gerbera). -toamna (septembrie-noiembrie): -se plantează răsadul de bienale. Scheletul serei şi uneltele se dezinfectează cu soluţie de formalină 2-3%.Înfiinţarea culturilor în solul serei a)Pregătirea terenului -desfiinţarea culturilor precedente şi curăţirea terenului. Narcissus. Asparagus). -septembrie: Zantedeschia. b)Înfiinţarea propriu-zisă Materialul săditor folosit la înfiinţarea culturilor este diferit. Antirrhinum). -se seamănă direct anualele cu seminţe rezistente la temperaturi scăzute (Alyssum. Gerbera (din butaşi şi răsad). culturile forţate de lalele. -fertilizarea de bază. cu scopul obţinerii de flori în extrasezon. -iulie: Chrysanthemum (pentru înflorire de toamnă). perene geofite (gladiole. -se plantează hemicriptofitele cu înflorire de primăvară. Gerbera (din butaşi). Rudbeckia).Freesia (tuberobulbi şi răsad).

Asparagus. 5.4. bulbi (Hippeastrum). prezentarea lucrărilor s-a făcut sub formă de tabele (tabelele 5. bromelii. este necesară asigurarea condiţiilor optime de creştere şi dezvoltare. răsaduri (Cineraria hybrida. muşcate. evidenţiindu-se manifestarea atacului şi măsurile de prevenire şi combatere ce se recomandă a fi aplicate (tabelele 5.2. b)Pregătirea vaselor: -alegerea vaselor cu mărime corespunzătoare mărimii plantelor. Cyclamen.şi 5.) care cuprind atât denumirea şi scopul lucrării. 43 . c)Plantarea propriu-zisă: Materialul biologic folosit pentru înfiinţarea culturilor la ghivece poate fi reprezentat de seminţe (palmieri). 5. -dezinfectarea vaselor refolosite (cu formalină. tuberculii de Begonia tuberhybrida. dar epoca optimă pentru plantarea şi transplantarea majorităţii plantelor la ghivece este primăvara. folosind una din metodele de înmulţire prezentate în capitolul anterior. la lucrările cu caracter special. azalee. begonii.3. rădăcini tuberizate (asparagus). culturi forţate de gladiole. Gloxinia). plante altoite (cactuşi). având în vedere locul de cultură al plantelor. Gloxinia şi răsadul de Cyclamen se plantează în martie..5.1. ÎNTREŢINEREA CULTURILOR FLORICOLE După înfiinţarea culturilor floricole în câmp şi în spaţii protejate. Calceolaria. liliac şi trandafiri.1. -noiembrie-decembrie: crizanteme (pentru înflorire de primăvară). prin scufundare în apă 24 ore înainte de folosire. La unele specii decorative prin flori. iar răsadul de Cineraria hybrida în august septembrie. ficuşi. Cyperus. fragmente rezultate din despărţire (ferigi.3. culturi forţate de anuale şi bienale. lucrările de întreţinere au fost împărţite. Begonia tuberhybrida) material vegetativ rezultat din butaşi (cactuşi. sunt indicate speciile (grupul de specii) la care acestea sunt necesare. tuberculi (Begonia tuberhybrida. La fiecare dintre aceste grupe de plante. în funcţie de specificul lor.5. De exemplu. şi 5. Alstroemeria. sulfat de cupru). se recomandă însă anumite epoci de înfiinţare cu scopul valorificării la maxim a valorii lor decorative. prin aplicarea unui complex de lucrări de întreţinere care diferă în funcţie de specie şi sistemul de cultură practicat. Sansevieria). respectiv pentru culturile floricole din câmp. cu respectarea reţetelor în funcţie de cerinţele speciilor. trandafir chinezesc). -umectarea vaselor de ceramică noi. în lucrări comune (necesare tuturor culturilor) şi lucrări speciale (aplicate ocazional sau numai anumitor specii din grupa respectivă).2. -verificarea şi refacerea orificiilor de dren. Primula. În plus. Acest capitol este completat cu prezentarea celor mai răspândite boli şi celor mai frecvenţi dăunători la o serie de plante ornamentale. Pentru facilitarea însuşirii noţiunilor legate de întreţinerea culturilor floricole. Epocile de înfiinţare a culturilor la ghivece se pot suprapune pe orice perioadă din an. cât şi unele particularităţi de efectuare a acestora. -adaosul substanţelor fertilizante (dacă este cazul). pentru culturile floricole din solul serei şi pentru plantele cultivate la ghivece. -dezinfecţia termică sau chimică a substraturilor.-octombrie: Freesia (tuberobulbi). Principalele lucrări de îngrijire care vizează culturile floricole sunt prezentate separat.). Înfiinţarea culturilor floricole la ghivece a)Pregătirea substraturilor: -preparea amestecurilor.

erbicidelor. de 1-2 ori/săptămână 44 . sau a precipitaţiilor).la culturile înfiinţate prin semănat direct. Irigarea (udarea) . . Lucrări de întreţinere aplicate culturilor floricole din câmp A. Completarea golurilor .protejarea plantelor de temperaturi scăzute. a gradului de afânare. frunze.vara se udă zilnic sau la 2-3 zile. Se administrează aproximativ 10-30 l apă/m2. .spargerea crustei. .se foloseşte frecvent Triflurom 48 EC. de aceeaşi vârstă şi calitate. seara sau noaptea (în zilele călduroase). Lucrări comune Nr.pământul trebuie să fie reavăn şi buruienile mici.mobilizarea solului. .1.distrugerea seminţelor de . în doze de 2 l/ha (2 ml/10 m ). 1 2 3 4 5 6 . solului.asigurarea densităţii cultură corespunzătoare.este indicat să se execute înaintea praşilelor. Se udă apă din sol şi atmosferă. . mraniţă. Adâncimea variază de la 3-5 cm la începutul vegetaţiei plantelor.presupune acoperirea solului cu materiale organice (paie. Lucrarea Scopul lucrării Caracteristici de .combaterea buruienilor. înfiinţarea culturilor. aplicat2 cu 10-14 zile înainte de în vegetaţie. Plivitul -îndepărtarea buruienilor. . prin aspersiune. frecvenţa udărilor. gunoi de grajd) sau sintetice (folie din mase plastice). . Norma de udare şi modul de administrare se stabilesc în funcţie de destinaţia culturii. . pe brazde.menţinerea umidităţii solului şi . pentru a fi smulse cu rădăcină. de textura solului etc. cu furtunul.se execută de 3-6 ori într-un sezon de vegetaţie (funcţie de structura .la culturile înfiinţate prin răsad se înlocuiesc golurile cu material din acelaşi soi.distrugerea buruienilor aflate . se fac reînsămâţări pe suprafeţele unde nu au răsărit seminţele (este indicat să se folosească seminţe umectate sau pregerminate). de fenofază. până la 8-10 cm mai tîrziu. toamna şi primăvara. Mulcirea solului .se execută când în sol şi în atmosferă există deficit de umiditate.distrugerea buruienilor. Prăşitul .se execută manual sau mecanizat. .se recomandă să se ude dimineaţa.îmbunătăţirea regimului de .în practica floricolă se utilizează mai mult efectul preemergent al buruienilor buruieni. prin picurare.Tabelul 5. gradul de îmburuienare. . Combaterea chimică a . de specie. crt.

colonade sau pe ziduri şi construcţii. tutori sub formă de trepied (la Paeonia) sau spalieri cu sârme orizontale.sistemele de susţinere sau suporţii sunt de diferite tipuri şi care. Îngrăşămintele chimice se administrează prin împrăştierea pe sol şi apoi sunt încorporate odată cu lucrările solului. speciile care suportă transplantarea. simpli. la care de plante şi asigurarea nu s-a putut respecta la semănat distanţa dintre plante. plantele eliminate se pot folosi la completarea golurilor. dăunătorilor plantelor B.se execută la culturile înfiinţate prin semănat direct.susţinerea plantelor .plante cultivate pentru flori tăiate (Dahlia.1.anuale şi semănate direct. pergole. crt. arcade.se utilizează îngrăşăminte organice şi minerale uşor asimilabile.plantele volubile sau agăţătoare se dirijează pe treiaje. . Combaterea bolilor şi .înlăturarea surplusului . Gladiolus. Paeonia).asigurarea echilibrului nutritiv . 45 . . 1 Lucrarea Răritul Scopul lucrării Caracteristici Speciile (grupul de specii) la care se aplică . 7 Lucrarea Fertilizarea fazială Scopul lucrării Caracteristici 8 . nu-şi pot urmărit: menţine poziţia . . . perene 2 Tutoratul palisatul . din sol Îngrăşămintele organice se administrează sub formă de must de bălegar diluat cu apă (1:5 sau 1:7) sau de macerat gunoi de păsări diluat 1:20 sau 1:25 (câte 10-15 l/m2).la plantele cultivate pentru flori tăiate se folosesc tutori verticală.A (continuare) Nr. Lucrări speciale Nr.Tabelul 5. La densităţii optime. crt. şi .menţinerea de sănătate a .plante volubile şi agăţătoare. din diferite se aleg în funcţie de specificul plantei şi efectul decorativ motive. sau se folosesc sub forma soluţiilor nutritive.plante cu talie înaltă folosite în spaţii verzi (în grupuri sau individual). 18.vezi tab.

. care . bujori).Plante cultivate pentru tulpina principală.prelungirea perioadei de înflorire toamna.se aplică atât plantelor cu perioadă lungă de vegetaţie. plantelor .crizanteme.se îndepărtează lăstarii secundari (copili) care se dezvoltă pe . . la axila frunzelor. . la 2-3 cm deasupra borduri. .1. culturilor înfiinţate primăvara devreme. 3 Ciupitul Scopul lucrării .obţinerea de culturi împotriva timpurii.stimularea ramificării.se execută de mai multe ori într-un sezon de vegetaţie. Dianthus). Bobocitul . Se poate repeta de 2-3 ori într-o perioadă . limitată la temperaturi scăzute sau la variaţii mari de temperatură. imediat după plantare.protejarea se face prin acoperirea plantelor cu materiale primăvara devreme. Lăstarii . .plante cu înflorire înfloresc sau decorează până toamna târziu (crizanteme). Lucrarea crt. . . dalii.plante pentru flori tăiate Lucrarea se execută cu grijă pentru a nu fi rupţi bobocii valoroşi.se elimină de obicei bobocii laterali. Begonia). Protejarea se face prin acoperire cu frunze. cât şi toamna (crizanteme). obligatoriu când lăstarii sunt în fază erbacee şi se desprind uşor.valorificarea florilor florilor tăiate (proaspete sau uscate). paie.se impune la plantele care iernează în câmp şi au rezistenţă . 8 9 46 . Campanula.6) 4 5 6 7 .plante din mozaicuri.Tabelul 5. dar nu mai târziu de sfârşitul lunii iunie pentru . Dicentra. garoafe.asigurarea protecţiei pe timpul iernii plantelor care plantelor iernează în câmp. brumelor Protejarea . prin producerea perdelelor de fum sau prin irigare. punctului de inserţie. împachetare cu materiale izolante. Antirrhinum. plantele decorative prin flori. când au câţiva mm. de vegetaţie. împotriva îngheţului Recoltarea .obţinerea tijelor cu o singură floare.constă în îndepărtarea vârfului de creştere (aproximativ 1 cm). Yucca). bujori).determinarea înfloririi mai timpurii.plante de mozaic.dirijarea unei singure tije florifere.menţinerea plantelor cu o anumită formă şi înălţime.plante bienale (Digitalis. Copilitul Protejarea . garoafe. Caracteristici .uniformizarea înălţimii plantelor. .plante cultivate pentru tăiate (inclusiv inflorescenţelor pentru a le asigura o prelungire a perioadei de flori imortele). plastice (polietilenă) sau textile.înflorire uniformă. decor şi un efect decorativ maxim (vezi cap. (crizanteme. . culturi înfiinţate . Tunsul lăstarilor .unele plante anuale (Callistephus. se taie cu ajutorul unui foarfece special. Lucrarea se execută flori tăiate (crizanteme. . pământ sau prin .plante perene (Paeonia. Speciile (grupul de specii) la care se aplică .lucrarea se execută în anumite faze de deschidere a florilor sau .B (continuare) Nr.

respectarea densităţilor prevăzute . Lucrarea crt.asigurarea stării de sănătate a .refacerea structurii solului.Tabelul 5. Afânarea solului . organe subterane.se fac tratamente preventive şi curative (vezi tab.spargerea crustei. rezerva de buruieni din sol.asigurarea regimului optim de apă şi aer în sol. dăunătorilor 47 . temperatură.se va urmări asigurarea condiţiilor de lumină. apă. buruienile care apar sunt deschise. nutriţie. . Reglarea .dezinfecţia solului făcută înainte de înfiinţarea culturilor poate buruienilor diminua substanţial. la 20-25 cm adâncime. factorilor de cultură a plantelor. Lucrări comune Nr. Lucrările de întreţinere aplicate culturilor din solul serei A.se execută manual. Combaterea . vegetaţie Combaterea .2. de tehnologia de cultură. . 1 Completarea golurilor Scopul lucrării Caracteristici 2 3 4 5 . la intervale de 2-3 săptămâni.menţinerea curată a culturilor.se execută după 1-2 săptămâni de la înfiinţarea culturilor. răsad) trebuie să aibă aceeaşi vârstă şi calitate şi să aparţină aceluiaşi soi (este de preferat să se păstreze materialul de rezervă la înfiinţare). şi potecile. .crearea condiţiilor optime de . aer. în corelaţie directă cu cerinţele speciilor cultivate. fragmente rezultate din despărţirea plantelor. prin lucrări de afânare a solului sau prin plivirea buruienilor. . Periodic se sapă . 18) bolilor şi plantelor. În timpul vegetaţiei.materialul folosit (butaşi.

48 .valorificarea florilor vezi cap. formarea bobocilor. folosind . umiditate atmosferică 60-70%. crt. Se realizează ochiuri de formă anuale (Antirrhinum.condiţii: organe de reproducere mature. Se execută imediat după (inflorescenţă). Scopul lucrării Caracteristici unele plante cu talie înaltă (culturi forţate de Lathyrus). .Cineraria hybrida seminţe. îmbătrânite la speciile care vegetează Zantedeschia. . . .B. se instalează 4-6 etape distanţate la 15-20 cm. fie prin simpla apropiere a florilor sau inflorescenţelor. . cu poziţie incorectă . înălţime se îndepărtează vârful de creştere.evită ruperea tijei florifere sau a bobocului rămas. când acestea au 12-15 cm .se efectuează la plantele tinere. ale . Sistemul de crizanteme. crizanteme. de în poziţie verticală a căror tulpini florifere nu-şi menţin poziţia verticală. cu diametrul de 15-20 cm. fresia.Gerbera hybrida.garoafe. 6 -toate plantele cultivate tăiate pentru flori tăiate.dirijarea şi menţinerea . laterali.obţinerea tijelor cu o . La Lathyrus). Lucrări speciale Nr. susţinere este sub formă de plasă.constă în eliminarea surplusului de frunze şi a frunzelor Anthurium. astromeria.se execută fie prin tamponarea stigmatului cu polen. crizanteme.stimularea ramificării. cadru de sârmă zincată. . Lucrarea Instalarea sistemelor susţinere 1 Speciile la care se aplică .culturi forţate de tulpinilor florifere. se face palisarea individuală pe fire textile sau sintetice. Se repetă după 1-2 zile. În funcţie de înălţimea plantelor. 2 3 Ciupitul Copilitul Bobocitul 4 Polenizarea artificială 5 6 7 Defolierea Recoltarea florilor .devine lucrare obligatorie pentru unele culturi din solul serei.se îndepărtează lăstarii formaţi pe tulpina floriferă principală. Lucrarea se execută când lăstarii sunt încă erbacei şi se rup cu uşurinţă. .garoafe.garoafe. .garoafe. dreptunghiulară sau păstrată. singură floare (de obicei bobocii secundari). ţesută cu fire textile sau sintetice pe . crizanteme. producerea de .se îndepărtează bobocii slab dezvoltaţi. . pensule moi.eliminarea lăstarilor . temperatura de 1825°C.

vor fi respectate cerinţele plantelor în ceea ce priveşte regimul de de mediu armonioasă a plantelor. temperatură.menţinerea plantelor în perfectă . în funcţie de ritmul de creştere al plantelor. lăstari. Se păstrează aproape intact sistemul radicular şi se sistemului radicular. .spargerea crustei. (frunze.lucrarea se execută anual sau la intervale mai mari (4-6 ani). fără să fie deranjate rădăcinile de şi aer din substrat. se îndepărtează buruienile şi se curăţă ghivecele de muşchi şi licheni. inflorescenţe etc.3 Lucrările de întreţinere aplicate plantelor cultivate la ghivece A. . ramuri.vezi tab.constă în schimbarea periodică a ghivecelor.). lumină. îndepărtează numai o parte din substrat. Toaletarea . crt. Combaterea . aer şi substratul de cultură.asigurarea spaţiului necesar . Transvazarea . . pe măsura creşterii nutriţiei plantelor şi dezvoltării plantelor. Dirijarea factorilor creşterea şi dezvoltarea . plantelor. Lucrări comune Nr.ghiveciul utilizat va avea diametrul cu 2 cm mai mare decât cel precedent.se execută cu ajutorul unui plantator.se îndepărtează permanent părţile uscate sau ofilite ale plantelor plantelor plantelor. .18 bolilor şi stare de sănătate.Tabelul 5.asigurarea regimului optim de apă .odată cu lucrarea de afânare. flori.păstrarea aspectului îngrijit al . dăunătorilor 3 4 5 49 . 1 2 Lucrarea Afânarea substratului cultură Scopul lucrării Caracteristici .

50 . . coriaceu. a frunzelor decorativ al plantelor.se folosesc tutori simpli verticali (baghete din lemn. într-un Cyclamen persicum. de lumină corespunzător. scăriţe.susţinerea plantelor. corespunzători palisatul . Se Hibiscus rosa-sinensis.corectarea formei şi îndepărtează de la punctul de inserţie ramurile şi Hydrangea densităţii coroanei. Scindapsus.speciale metal. număr mare de plante cultivate la ghivece. Colocasia. Tăierile de . 1 Lucrarea Scopul lucrării Caracteristici Speciile la care se aplică 2 3 4 Răritul ghivecelor . lăstarii necorespunzători. Hoya. cu Monstera.amplificarea valorii Gynura.asigurarea unui regim . . modului de creştere a plantei. crt. plastic etc. treiaje (grilaje) metalice sau din lemn etc. cu efecte estetice .dirijarea înfloririi limitează creşterile eliminarea ramurilor îmbătrânite şi regenerarea plantelor. Philodendron. . . modul de dirijare a tulpinilor . sârmă sau vergele metalice îndoite în cerc sau semicerc.menţinerea efectului . Passiflora. Dracaena. Philodendron. decorative a plantelor. Tutoratul şi .Este necesară la plantele decorative prin frunze. Menţinerea curată . Lucrări speciale Nr.lucrare necesară numai în cazul existenţei unui Cineraria hybrida. . Ficus.se instalează diferiţi suporţi.). spaţiu limitat. Tutorii nu vor depăşi niciodată înălţimea plantelor. Sinningia hybrida. formare .tutorarea poate fi dublată de palisare. Croton.dirijarea creşterilor. lungimii tulpinilor.se aplică mai ales speciilor arbustive. Cissus. hortensis. iar celor care rămân li se Azalea indica.B. limbul mare. mărimii ghiveciului. Dieffenbanchia.realizarea amenajărilor etc. Hedera.

obţinerea unor exemplare cu efect decorativ deosebit. . Anual. 51 . înfloririi.îmbunătăţirea fertilităţii . fiind înlocuit cu altul proaspăt. orhidee). Azaleea. artificială serei.3.se aplică plantelor care se transplantează rar. Nerium oleander.Nr. este îndepărtat pământul de la suprafaţă pe o Philodendron. radicular sensibil la transplantare (palmieri. pământului de la substratului.limitarea creşterilor. Bonzi) administrate prin pulverizare pe plantă Pelargonium. substratului epuizat. retardanţi stimularea ramificării şi Alar. Nu dă rezultate la speciile care au sistemul bolnav. 5 6 7 8 Tabelul 5. în substrat preparat după cerinţele substrat impropriu.se folosesc soluţii de substanţe retardante (Cycocel.se execută ca în cazul plantelor cultivate în solul Cyclamen persicum. au sistemul radicular plantelor. crt.plante cu rădăcini suferă din cauza prin spălare) şi se elimină rădăcinile bolnave.se îndepărtează pământul de pe rădăcini (inclusiv .plante aflate în vase cu necorespunzător sau care mai mici. Înlocuirea Monstera. Ficus.B (continuare) Lucrarea Scopul lucrării Caracteristici Speciile la care se aplică Tratarea cu . Polenizarea . suprafaţă îndepărtarea adâncime de 4-6 cm (fără să fie rănite rădăcinile).obţinerea de seminţe. substratului de cultură Plantarea se face în ghivece de aceeaşi mărime sau . Fuchsia. palmieri. Cineraria hybrida.refacerea plantelor care . . bolnave. . sau direct în substrat. Transplantarea .

.prevenire prin folosirea de material Pătarea brună ce pe acestea apar organele de înmulţire.iniţial pete de decolorare circulare sau eliptice. Principalele boli întâlnite la unele specii floricole Nr. foarte uşor în dreptul ţesuturilor necrozate şi .prevenire prin măsuri de igienă şi se extinde zona atacată. frunzele din etajele de igienă culturală.pe toate organele aeriene apar pete mici.0.3 %.25 %.02 %. .0. %.0.bobocii atacaţi nu se mai deschid sau se deschid asimetric.în soluţii se adaugă aracet 0.02 %.tratamente curative: Benomyl 500 WP-0. centrală este albicioasă şi prezintă puncte mici . folosirea fungicidelor: }esuturile din dreptul petelor sunt mai întâi Mancozeb 800-0. Tilt 250 . în condiţii favorabile agentului patogen.07 %. planta se EC . aplicarea unui superioare. în dreptul cărora epiderma crapă iar (Uromyces dianthi) combi .1 %. Captadin 50 PU decolorate apoi se brunifică. se răsucesc şi se . flori (sepale şi chiar petale). Înnegrirea garoafelor (Mycosphaerella dianthi) înconjurate de o zonă violacee.tulpinile şi pedunculii florali atacaţi se frâng Dithane M 45 . Topsin M 70 WP .0. respectarea măsurilor (Septoria dianthi) se extinde pe tulpini.0.tratamente curative cu:Topsin M 70 usucă. înnegrite.sunt atacate mai întâi frunzele bazale şi după .0. petele se brunifică .06 %. asolament. Derosal 50 SC .0.2 %.3 %. WP .4.frunzele se îngălbenesc..când sunt atacate tijele florifere. .0. usucă de deasupra zonei atacate. crt. Bumper 250 EC . iar în final zona . culturală. Specia floricolă atacată 1 Garoafe Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combatere . atacul săditor sănătos.tratamente curative cu : Polyram gălbui. brun.2 %. .0.2 %.2 ţesuturile se necrozează. Rugina garoafelor .Tabelul 5. negre. 52 . Baycor 25 WP .

4. (continuare) Specia Nr.2%. Putregaiul cenuşiu .1%.sp. 53 .iniţial se clorozează frunzele din vârful . atacată Garoafe Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combatere Fuzarioza (veştejirea) .05usucă. alternând produsele.se fac stropiri cu Karathane 0. asigura o bună aerisire. iar plantele se veştejesc şi apoi se . înrădăcinat.0.pe frunze şi pe caliciu apare o pâslă . Bobocii atacaţi nu mai zeamă sulfocalcică în concentraţie de cresc. iar frunzele bolnave se usucă.tratamente lunare cu: Bavistin 0. . vaselor conducătoare. alb-roz. Făinarea (Oidium dianthi) .15%.bobocii florali şi florile atacate se desprind în exces. Sumilex 50 PU0. folosirea de material . igienă culturală. în sere şi solarii se va înmoaie şi se acoperă cu un mucegai gri.pentru prevenire este obligatorie garoafelor (Fusarium plantei şi se veştejesc uşor.1formează un mucegai (miceliu ciupercii) 0. În secţiune se observă brunificarea 0. Tratamentele se repetă la interval de 7 zile.1%.boala se manifestă şi la butaşii puşi la săditor sănătos.1%.folosirea de butaşi sănătoşi.boala apare în condiţii de umiditate mare. umiditate ridicată pe ţesuturile atacate se .1%. ţesuturile se de umiditate. Rovral 50 WP-0. Benlate 50 WP 0. În condiţii de .1% sau Benlate 50 WP . albicioasă groasă. administrarea de îngrăşăminte cu azot.05-0. se vor respecta măsurile de de plantă. .sunt recomandate tratamente preventive cu: Ronilan 50 DF-0.2%. frunzele se îngălbenesc în cale termică sau chimică (Syllit 65 WP totalitate. dianthi) boala avansează.0. Pe măsură ce dezinfectarea solului (substratului) pe oxysporum f. . floricolă crt.Tabelul 5.pentru prevenire se va evita excesul (Botrytis cinerea) Organele atacate se brunifică. 1:50. se va evita fin.

apoi acestea devin cenuşii.05-0. Shavit 25 EC l l/ha. Limbul virotice şi se fac stropiri cu insecticide frunzelor atacat este deformat. superioară şi cavităţi pe partea inferioară. sub care kg/ha.3 %. chrysanthemella) roşcate.07 usucă.2 %. alb-verzui iniţial. Dithane M 45-0.pentru prevenire se elimină plantele (Chrysanthemum virus B) galben-verzui. Septorioza crizantemelor . materialul distribuite pe limb şi pe nervuri.25 %. (continuare) Nr. iar în dreptul folosit la înmulţire se dezinfectează.4.pe ambele feţe ale frunzei şi pe tulpini apar .3 %. Topsin M 70-0. ce devin apoi necrotice.tratamente cu Polyram combi-0. Tiuram 70-0. Petele apar uniform atacate sunt adunate şi arse. 0.125 %. apoi albe şi în final măsurile de igienă culturală. Saprol 190 necrozează.pentru prevenire se foloseşte material (Septoria diametru.3 %. Vandozeb-0. decolorate. .Tabelul 5. Frunzele atacate se WP 0.2 %.pe frunzele tinere apar zone clorotice inelare .apare pe frunze sub formă de pete mici. În dreptul petelor apar picnidiile . plantele horiana) cafenii sau castanii. EC-0.tratamente curative cu: Dithane M 45ciupercii.1 %. Rugina albă a . Benlate 50 ţesuturile se îngălbenesc. Specia floricolă atacată Crizanteme Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combatere Mozaicul crizantemelor . crt.săditor sănătos. lor se formează o mică excrescenţă pe faţa . Karathane LC-0. iar planta formează flori mici şi agentului patogen.05 %. Kumulus S-0. iar inflorescenţele nu mai înfloresc şi se %. Topsin 70 PU-0.tratamente curative cu Sulfomat P-20 chrysanthemi) zone acoperite cu un strat alb prăfos.07 %.3 %.iniţial apar pe frunze pete brune de 0. 54 . Făinarea (Oidium .pentru prevenire trebuie să se respecte crizantemelor (Puccinia circulare.5-2 cm . Orthocit 500.2 %. are nervuri în vederea prevenirii răspândirii translucide. brun. Zineb 75-0.

2%. respecte măsurile de igienă culturală şi se marginata) }esuturile tuberobulbilor atacaţi se distrug face dezinfecţia tuberobulbilor la plantare până la o adâncime oarecare unde se cu sublimat coroziv 1%. 55 .se recomandă plantarea de tuberobulbi fasolei la freesia (Bean dungi verzi-deschis sau galbene. . sau nu ating dimensiunile normale. rămân închise stropirea cu insecticide şi dezinfectarea freesia) mâinilor muncitorilor şi cuţitelor cu care se sau se deschid asimetric. deformări pentru combaterea afidelor.Tabelul 5. jumătatea sănătoşi sau cultivarea freesiei din yellow mosaic virus in inferioară a florii este cutată.se recomandă sortarea şi plantarea numai Mozaicul freesiei .02% (10 l/m2).pe frunzele plantelor virotice apar pete şi . formează o zonă de suber dincolo de care .plantele bolnave prezintă pe frunze pete (Freesia mosaic virus) mici de decolorare ce ulterior evoluează în de tuberobulbi sănătoşi. }esuturile din corespunzătoare şi menţinerea umidităţii dreptul petelor se înmoaie şi putrezesc. eliminarea plantelor virotice.tratamente curative cu: Captan-0. Benlate-0. iar pistilul depăşeşte petalele în înălţime.4. 1-2 ore.06%.pentru prevenirea bolii trebuie să se (Pseudomonas sub forma unor pete de putregai umed. Specia floricolă atacată Freesia Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combatere Mozaicul galben al . de sămânţă. taie florile cu fosfat trisodic 10%.06% şi dezinfecţia solului cu Criptanol-0. Derosal-0.boala se manifestă pe frunze şi tuberobulbi. Putregaiul cenuşiu . crt.plantele bolnave prezintă pe frunze .pentru prevenire se recomandă aerisiri (Botrytis cinerea) mucegai cenuşiu pulverulent. . . (continuare) Nr. strânsă. . Bacterioza . moderate.pe tuberobulbi apar pete ruginii în dreptul cărora apar adâncituri în ţesuturi. cultivarea de soiuri rezistente şi stropiri cu insecticide pete necrotice şi apare uscarea frunzelor.pe flori apar pete de decolorare. bacteria nu trece. aceea florile sunt deformate.tratamente curative se fac cu produse pe bază de oxiclorură de cupru. .

pătate.1%.plantele virotice prezintă pe frunze pete şi inele .tratamente curative: sulf muiabilcenuşie. Sub această pâslă norme moderate.pentru prevenire trebuie ca altoii să fie (Cherry de decolorare verzui. Petele confluează şi apar puncte negre.4%. .2%. Miraje 45 EC-0. parazitaţi sunt debili şi în cursul iernilor geroase Systhane 12 EC-0.pentru prevenire trebuie respectate pannosa var. frunzele se usucă şi cad. necrozează.. .pe organele verzi apar pete brun-negricioase.25%. miceliul are o coloraţie alb.05%. La atac puternic frunzele cad. pe frunze apare o . bobocii sunt mici şi florile decolorate. însoţite de o bună ţesuturile parazitate se îngălbenesc şi se aerisire.1%. atacată Trandafirul Mozaicul galben al .1%.05%. Karathane LC-0. Topsin M se deschid sau au petale mici.5CE-0. Făinarea (Sphaerotheca . Captan 50 PU-0.tratamente curative: Polyram combi0. mai ales pe partea măsurile de igienă culturală. Dithane M 45-0. La recoltaţi de la plante-mamă sănătoase. (cultură în trandafirului seră) necrotic ringspot virus) atacuri masive apar benzi clorotice în lungul nervurilor. irigări cu superioară a limbului. 12.sunt atacate organele verzi. În final. Systhane 12 E-0. (continuare) Specia Nr.pentru prevenire se cultivă soiuri de trandafir (Diplocarpon circulare. iar foliolele se deformează.05%. albe sau galbene. Lăstarii 70 WP-0.Tabelul 5.4. . 56 . rosae) pâslă albicioasă. Pătarea neagră a frunzelor .2%. Miraj 45 EC-0. florile nu 0. floricolă Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combatere crt. Systhane vor pieri. făinoasă.1%. rezistente. se respectă măsurile de rosae) Pe frunze zonele parazitate se necrozează iar igienă culturală.

2%. Făinarea frunzelor .în zona bazală a peţiolului frunzei apare o zonă . 0.4. .08%.3-0. pe faţa . cu . de culoare albă. seră) mucronatum) izolate.tratamente cu zeamă bordoleză 0. iar lăstarii se usucă.tratamente cu sulf muiabil 0. colţuroase. Putregaiul gerberei .p. Topsin M 70-0. Dithane M-45-0. 57 . Tilt 250 CE RV-0. (continuare) Specia Boala şi agentul Nr.boala apare pe toate organele aeriene ale .se taie lăstarii puternic atacaţi care se (cultură în (Phragmidium plantei. În dreptul acestor pete. Benomil 50fructele formate cad de timpuriu.0%. apoi culturală. Mancozeb 80-0. atacată Trandafirul Rugina trandafirului . de sol sau 1-2 l soluţie/plantă.pentru prevenire trebuie să fie .1%.boala se manifestă prin brunificarea coletului. . cad. superioară apar mici puncte brune.se fac tratamente cu: Polyram combiPlantele atacate au un număr redus de flori. plantelor (Fusarium sp. . Simptomatologie Prevenire şi combatere floricolă patogen crt.5%.respectarea măsurilor de igienă (Phytophthora moale.3%. iar 0. Frunzele atacate 1. Verticilium sp.se folosesc soiuri rezistente.02%.tratamente cu Ridomil 25-0.) substanţelor. Saprol 190 EC-0. .pe frunze apar pete mari. cryptogea) întreaga plantă. întrerupând circulaţia respectate măsurile de igienă culturală.frunzele atacate prezintă o pulbere făinoasă. frunzele se răsucesc şi culturală. Hortensia Pătarea brună a frunzelor .1% în doză de 5 l/m.75(Ascochyta hydrangeas) suprafaţa zonată concentric. Shavit 25 EC. apoi se usucă. strâng şi se ard. . La atac . mai întâi se veştejesc frunzele. Pe frunze apar pete gălbui.trebuie respectate măsurile de igienă (Oidium erysiphoides) groasă.1 l/ha. Plantele se ofilesc brusc şi mor. puternic frunzele cad. Gerbera Veştejirea şi uscarea . brun-cenuşii. radicular.se recomandă udarea prin brazde.Tabelul 5. şi care este distrus parţial.2%.05-0.1%.

Pelargonium Bacterioza . bine delimitate de 2-4 1. Frunzele se .boala se manifestă prin apariţia pe frunze a .05%.0%.tratament cu zeamă bordoleză 0. se fac (Pseudomonas apar zone putrezite brun-cenuşii.3%.2% sau umiditatea este mare. sunt afectate toate frunzele şi plantele se frâng de la bază.umidităţii.4%. acoperite cu o pulbere fină.tratamente foliare cu sulf muiabil îngălbenesc şi se usucă.08%.la baza frunzelor apar pustule galben-brunii. izolate sau confluente.25%. pulverulentă. .75(Cercospora hydrangea) unor pete mici.tratamentele cu sulf muiabil 0. limb.atacă toate organele verzi ale plantei. Au culoarea albicioasă .dezinfecţia termică sau chimică a gladiole (Pseudomonas dreptul cărora apar pete necrotice. iar mai târziu brun-roşcată.(continuare) Specia Nr. Cineraria Făinarea (Oidium .preventiv se recomandă diminuarea polonica) neregulate.Tabelul 5.pe partea superioară a frunzelor apar pete . cenuşie.porţiunile atacate sunt acoperite cu un mucegai pulverulent. petele se extind şi apar . cu marginile brun-roşcate.4. 58 .atacul se manifestă mai ales pe frunze.4%. marginata) marginea frunzei. mai întâi pe aerisiri repetate. Karathane-0. Morestan0. gladioli pv. culturală.tratamente cu Polyram combi-0. albă. floricolă crt.folosirea tuberobulbilor sănătoşi sau zone necrotice cu o margine roşiatică. unde . Karathane-0. Organele atacate se usucă şi cad. La solului. Pe .trebuie respectate măsurile de igienă cinerarie) acestea apar pete neregulate de diferite mărimi. 0.08% Gladiole Râia tuberobulbilor de . gladioli) temperaturi ridicate. după care cuprinde întregul . zonele atacate putrezesc. Dacă trataţi cu Dithane M 45-0. Mancozeb 800-0. circulare. albicioase-cenuşii.preventiv se reduce umiditatea. în . Făinarea (Microsphaera . mm diametru. atacată Hortensia Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combatere Pătarea cenuşie .

bine sortaţi. . pe zonele atacate apare un putregai de culoare cenuşie. La umiditate ridicată. Topsin Mconfluează. bulbilor de lalea zona discului central. Pe tuberobulbi apar Rovral .2%. pulverulent. mici.pe frunze şi tuberobulbi apar pete mici.2%. }esuturile atacate se înmoaie.pe bulbii atacaţi apar pete brun-deschis în . Specia floricolă atacată Gladiole Boala şi agentul patogen Septorioza gladioli) Simptomatologie Prevenire şi combatere Lalele (Septoria . Plantele ce . care apoi Merpan-0. porţiuni brune putrezite care se extind adânc în interior sub formă de raze.15%. brune. (continuare) crt. }esuturile din dreptul petelor se 0.nu prezintă simptome foliare. usucă şi cad.4.0. circulare.0. tepalele cu pete. (Botrytis gladiolum) Pe frunze apar pete mici. Atacul pe tuberobulbi duce la uscarea acestora.se fac stropiri cu uleiuri minerale pentru a împiedica aşezarea vectorilor sau cu insecticide pentru combaterea afidelor. benzi decolorate sau întreaga .0.05%.1%. iar înflorirea întârziată. încetinită. . Creşterea plantelor este fosfat trisodic 10%. plantele bolnave se formează din bulbii bolnavi au tulpină sunt eliminate şi arse.se fac tratamente cu Orthocid 50.în timpul vegetaţiei. apărând un mucilagiu alb-cenuşiu. sticloase sau apoase.plantele virotice se elimină din cultură (Tulip breaking virus) .simptomele apar la înflorire. Ronilan .solul se dezinfectează termic sau (Pseudomonas syringae) evoluează. florile au şi se ard. .Tabelul 5.uneltele de tăiat se dezinfectează cu tepală este decolorată. pe petale pete Mycodifol . chimic. . scurtă şi nu înfloresc. Putregaiul moale al . iar frunzele rămân perforate. 59 . Putregaiul cenuşiu .tratament foliar cu Orthocid 50 sau brune.se folosesc bulbi sănătoşi. la început izolate.1%. Benlate-0. Pătarea lalelelor . bulbul putrezeşte în profunzime. Pe măsură ce boala .boala se manifestă pe toate organele plantei.

15%. cenuşii. 0. 0. La umiditate ridicată. în dreptul cărora ţesuturile sunt insecticide pentru distrugerea adâncite. mai mari din bulb.2%. apar pete brune şi scleroţi de 1-2 mm.Tabelul 5.. iar ţesuturile se necrozează.05-0. Pe 0. Mancozeb 800plantele pier. galbenă. Putregaiul cenuşiu . În condiţii de umiditate ridicată. Bulbii sunt foarte mici. un miceliu albicios.25%.2%. Mycodifol 0. La temperaturi . Putregaiul galben al . . Dacă de 20-25 minute.boala determină pierderea prematură a plantelor. petele . (continuare) Nr. la baza bulbilor . folosirea de bulbi sănătoşi sau (Xanthomonas hyacinthi) din bulbi se transformă într-o masă dezinfectaţi cu apă caldă la 48°C timp mucilaginoasă.se recomandă folosirea bulbilor (Botrytis tulipae) rotunde sau ovoidale. se veştejesc şi Dithane M 45-0. 60 .tratamente cu Merpan 0. Bulbii se tratează şi atacul se instalează mai târziu.pe toate organele plantei apar pete mici.în interiorul bulbilor apar puncte mici galben. frunzele şi tijele cu fungicide 30 minute în soluţie de florifere au dungi galbene. crt.2%. Mozaicul zambilei .pe frunze apar pete de decolorare sau benzi . .4.se fac periodic tratamente cu (Hyacinth mosaic virus) galben-verzui.dezinfectarea bulbilor cu Captan (Fusarium oxysporum) apar pete adânci care confluează şi cuprind zone 0. florale apar flori puţine şi mici. sublimat corosiv 1%.se recomandă arderea plantelor bulbilor de zambilă brune. culoare mai închisă.frunzele se colorează în violet. Specia floricolă atacată Lalele Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combatere Zambilele Putregaiul uscat . Pe suprafeţele atacate apare Orthophaltan 0.2%.075%. Rovral bulbi. porţiune atacate. iar plantele se usucă şi sănătoşi.3% sau hidroxid de cupru 10-15%. cu marginea de sănătoşi. iar pe tijele vectorilor. cu 2-3 săptămâni mai devreme. Ronilan confluează.se recomandă folosirea de bulbi mari ridicate simptomele dispar. urât mirositoare.

frunzele atacate se deformează.se fac tratamente cu Polyram combi(Puccinia iridis) circulare.tratamente cu Orthocid 50 sau Merpan (Heterosporium pruneti) unor pete alungite.udarea şi îngrăşarea echilibrată. Zineb 0. cu bordură violacee. Dithane (Entyloma dahliae) diametru.2%.tratamente cu Merpan 0. Maneb 0. Dithane M 45-0. Fiecare pustulă bolnave. iar mugurii floriferi se reduc ca număr. 2 Plantele îşi încetează creşterea. . rt.pe partea inferioară a frunzelor apar pustule . fiind mărginite de o zonă galbenă. Vandozeb 0. se desprind şi cad. cu fructificaţiile ciupercii de 0.3%.2%. brune. Antirrhynum Pătarea cenuşie a .2% + sulf muiabil 0. apoi brune.boala se manifestă prin apariţia pe frunze a .25%.25%.Tabelul 5. M 45-0. 61 .2%.75%. Mozaic (Marmor . Pătarea frunzelor . Pătarea frunzelor . iar în final se .pe frunze apar pete rotunde de 2-10 mm în . de culoare gălbui.pe frunzele atacate apar pustule ovoidale sau .2%. (continuare) Nr. înconjurate de o zonă 0. Dahlia dahliae) prezintă pete neregulate.2%.tratament cu zeamă bordoleză 0. pulverulente. iniţial 0. izolate sau confluente.eliminarea şi arderea plantelor antirrhini) brune sau negre. Captan 0.4. }esuturile atacate se necrozează. puternic frunzele se veştejesc. este înconjurată de o zonă galbenă. bine conturate. 1 Specia floricolă atacată Iris Boala şi agentul patogen Simptomatologie Prevenire şi combatere Rugina stânjenelului .2%.2%. galbenă. culoare neagră.2%. Rugina (Puccinia .tratamente cu Poliram combi 0. pulverulentă. devin brune.2%. antirrhini) cenuşie-albicioasă.combaterea vectorilor Doralis sp. de culoare galbenă.boala se manifestă prin apariţia pe frunze a . prăfoase. Dithane M 45-0. poate ajunge la uscarea plantelor. La atac . Dithane M 45 sau Vandozeb gălbui. care confluează. se îngroaşă şi .folosirea de material săditor sănătos.2%. de culoare Zineb 0. 3 frunzelor (Septoria unor pete mici.

4.tratament cu Merpan 0.nervurile frunzelor tinere se îngălbenesc.4%. sub forma unei pâsle fine. Captan 0. negre.pe ambele feţe ale frunzelor apar pete aproape . iar la vârful lăstarilor apar zone necrozate.boala se manifestă pe frunze.prevenirea şi combaterea vectorilor 4 (Chlorogenus calistephi) frunzele se deformează şi capătă o poziţie (cicadelor) erectă. Specia Simptomatologie Prevenire şi combatere floricolă Boala şi agentul patogen atacată Callistephus Îngălbenirea . În dreptul petelor apar picnidiile sub formă de puncte mici. Pătarea cenuşie a .06%. bine delimitate. 62 . cenuşii.tratament cu sulf muiabil 0. Pătarea brună a frunzelor . rt.2%. Calendula Făinarea (Sphaerotheca . cenuşii. flori şi . . înconjurate de bordoleză 0.0. (continuare) Nr.pe frunze şi tulpini apar pete de diferite .2% confluează.Morestan 0. care M 45 .75%. caledula) dungi galbene. 5 fuliginea) mărimi. albicioase.03%. Karathane 0. zeamă frunzelor (Cercospora circulare. Inflorescenţele rămân mici. Dithane (Septoria calistephi) caliciu. unde apar pete colţuroase brune.4%. înverzesc. Plantele atacate mor prematur.Tabelul 5.tratament cu sulf muiabil 0. Plantele puternic atacate dispar complet.25%. pedunculi.

(Meloidogyne arenaria) pot determina deformarea rădăcinilor (Zantedeschia aethiopica).dăunător polifag. periculos. gryllotalpa) dezrădăcinează plantele. de forma unor şiraguri de mărgele sau pentru înmulţire sănătos. Atacă cyclamenul.tratamente chimice cu: Nemogon 80-100 l/ha. petunia etc. fresia. Basamid 600 kg/ha. Adulţii şi folosirea momelilor (Gryllotalpa larvele rod părţile subterane ale plantei.dăunător polifag.Tabelul 5. iar frunzele se îngălbenesc. Dăunătorul Atacul şi efectele Combatere I. (Deroceros ogresti) organelor subterane şi aeriene ale plantelor. dislocă seminţele. melcii Helocid 5 %-20 kg/ha. begonia. . La .dezinfectarea solului cu vapori atacuri puternice.tratarea solului înainte de (Hederodera sp. În decursul vegetaţiei Tenik 80 kg/ha. ce trăieşte în solurile uşoare. Principalii dăunători întâlniţi la speciile floricole Nr. de asemenea săpând galerii otrăvitoare. . . fără cochilie stau ascunşi în locuri răcoroase. Pe săptămâni:Nemagon 700 l/ha.vierme de sol foarte periculos. Dazomet 450 kg/ha.) atacate au culoarea verde palid. . hrănindu-se cu ţesuturile Escartox 5 %-20 kg/ha. 600 kg/ha.5. Coropişniţa . umede. iar plantele se usucă. Nematodul galicol al . Dazomed 450 kg/ha. Vydate 120 kg/ha. gura . primula. Vydate 120 kg/ha Limaxul cenuşiu .) leului. Basamid rădăcini apar umflături ce pot depăşi 6 cm în diametru.folosirea de material biologic plantelor floricole mai ales pe rădăcinile laterale. rădăcinile plantelor putrezeac. Plantele plantare cu 4 (Meloidogyne sp. sub frunze. atacă rădăcinile plantelor. Dăunătorii polifa ai părţilor subterane Viermele rădăcinilor . 63 . crt. pe care apar gale mici.atacă foarte multe specii floricole. În timpul zilei. garoafele. . de apă la temperatura de 90100°C timp de 2-3 ore. hortensia.

2 %.biopreparate: Dipel PU-0. muşcate etc. Sinoratox 35 EC-0. Bactospeine PU0. crizanteme. trandafirului (Aulocaspis . 0. rosae) 64 . Dimevur 42cu aspect mozaicat.dăunător polifag care atacă plantele de garoafe.15%.2%. Plantele încetează din 0.atacă plantele de dalii. haemorhoidalis) .15%. garoafe. Dipterex 80 PS-0.5. Atacă în Tratament cu: Sinoratox 35-0. atacă plantele de ficus.dăunător polifag. Larvele pătrund sub epiderma rădăcinilor tinere Carbetox 37-0. crt. palmieri etc.atacă în anii secetoşi specii floricole ca: dalia. Tripsul garoafelor -atacă frunzele şi florile. Păduchii ţestoşi şi lânoşi Păduchele ţestos al . cu . gladiole.04%. Dăunătorii părţilor aeriene Buha verzei (Mamestra . Tripsul dracenei .5% creştere. (Phyllotreta sp.) stadiu de larvă şi de adult.atacă ramurile de 2-5 ani care se usucă de la vârf spre bază. .15%. iar florile cad. dracena. Petalele florilor (Taeniothreps dianthi) cad.25%.tratamente chimice: Carbetox 37 brassicae) Larvele la început rod epiderma inferioară şi parenchimul frunzelor. (continuare) Nr.se găsesc în colonii.Tabelul 5. Frunzele atacate devin lucioase Diptevur 55-3 l/ha. Dăunătorul Atacul şi efectele Combatere Puricii negri de pământ . Diazinon 60consumând conţinutul acestora. trandafiri.15%. cultivate în (Parthenocinoe sp. tradescanţia.3%. ficus. rămânând pitice. mixandre etc. Tripşi Tripsul plantelor de seră . iar adulţii atacă frunzele pe care le distrug 0.tratament la apariţia dăunătorului cu unul din produsele: Carbetox 37(Heliothrips trei perechi de picioare şi două perechi de aripi. care se brunifică.4%. azalee. . lămâi.dăunători foarte mici. prin înţeparea şi consumarea sevei. cana. gladiole.4%. nalba. Sinoratox 35-0.) seră. crizanteme. fiecare individ fiind protejat de un scut. perforează limbul foliar sub formă de orificii neregulate. subţiri. apoi CE-0. de culoare galbenă sau brun-negricioasă. perforându-se (ciuruirea frunzelor) II. Turingin PU-0.

Frunzele se usucă şi cad. Dăunătorul Atacul şi efectele Combatere 0 Păduchele ţestos al .dăunător polifag.) asparagusul. cyclamenul etc. frunzele şi lăstarii se deformează şi se decolorează. Diazol 60-0. (continuare) Nr. muşcatele. bobocii florali. cyclamenul etc.tratament cu: Fernos 0.05 %. Planta acoperită complet de dăunători 0. . Macrosiphum sp.Tabelul 5. leandrul. ficusul. lămâii. plantelor citrice cyclamenul etc. pe lăstarii şi bobocii florali. orhideele. Larvele se localizează de-a lungul nervurilor de pe (Coccus hesperidum) frunze şi mai puţin pe lăstari. Păduchele ţestos al . Formează colonii pe faţa inferioară a frunzelor. atacă ferigile. 65 . Atacul este de regulă puternic Polybar 0.15%. migrează de sub carapace: Păduchele ţestos al . Frunzele se îngălbenesc şi cad.8%. Plantele se opresc din creştere iar frunzele rămân mici. adomidum) Păduchii de frunze (afide) Păduchii plantelor de . seră (Neomyzus sp. .dăunător polifag. palmierii. lămâiul.1 % Myzus sp.specie polifagă. atacă garoafele. ficusul. ferigile. Păduchele lânos al . Se instalează pe tulpini şi pe faţa inferioară a (Pseudococcus frunzelor.formează colonii compacte atacând frunzele şi lăstarii tineri. Sinoratox 35cactaceelor (Diaspis formând o crustă de carapace.se aplică un tratament în lămâiului (Lecanium Atacul se observă pe ambele feţe ale limbului frunzei. . producând momentul când larvele hesperidum) decolorarea ţesuturilor. Actelic 50-0. ramuri şi fructe. echinocacti) se zbârceşte şi putrezeşte. ficusul. fiind acoperite cu "roua de miere"pe care se dezvoltă ciuperca Capnodium salicinum. atacă camelia.atacă exclus numai cactaceele.5.dăunător polifag.. atacă lămâiul. leandrul. Plantele atacate rămân debilitate. cât şi vârfurile de creştere ale plantelor. lămâiului asparagusul etc. Organele atacate sunt acoperite cu "roua de miere".15%. crt. dafinul.

Bulbii sănătos sau se dezinfectează cu laticeps) atacaţi se înmoaie. 66 . Tedion V-16 CE -0. echinopus) numeroase galerii. atacă: freesia. crt.0. Frunzele se ofilesc. 1 Dăunătorul Atacul şi efectele Combatere 2 4 5 6 Păduchele galben al . acaricide: Omite 57 -0. Organele subterane atacate de acarian prezintă Acarol 500 EC-0.1 %.2 %.0.2 %. Pagube mari se înregistrează când temperaturile CE .dăunător polifag. atacă toate speciile de plante ornamentale. formând în interior pete brune.atacă frunzele pe faţa inferioară.atacă toate organele plantelor floricole bulboase.1 %. dalii etc. verbena.5 E-0. ramurile tinere şi vârful lăstarilor.2 %.atacă plantele ce prezintă organe subterane (zambile.0. Tratamente la apariţia focarelor: (Trialeurodes garoafele etc.5. în care apoi se pot dezvolta ciuperci sau bacterii. gerbera. muşcatele. Adulţii nearipaţi 37-0.05 %. Se întâlneşte frecvent pe faţa inferioară a Dicofol 20 . Plantele atacate . apoi se usucă şi cad.0. osclepiadis) sunt de culoare galbenă.02 %. Ripcond 40-0. Mitigan 18. Acarianul bulboaselor .Tabelul 5. (continuare) Nr.2 Acarianul bulbilor . acaricide: Kelthane 18.03 %. Sumicidin vaporariorum) sugând sucul celular. Adulţii şi larvele se găsesc semnalarea dăunătorului. Păianjenii (Acarienii) Acarianul roşu comun .2 %. (Rhizoglyphus gladiole.folosirea materialului săditor (Steneotarsonemus sunt slab dezvoltate. Plantele atacate prezintă malformaţii şi sunt improprii pentru comercializare. Aceste frunze se răsucesc. La invazii 20-0. puternice. Aleuroidae Musculiţa albă de seră . se usucă şi cad.dăunător polifag. apoi pe frunze.4 %. În urma atacului. Primul tratament se face la (Tetranychus urticae) înţepându-le şi sugându-le sucul celular. pe frunze apar pete caracteristice de după 10 zile alternând produsele culoare cenuşiu-lucitoare sau roşiatică.05 %. Carbetox leandrului (Aphys Plantele atacate nu mai cresc şi nu mai înfloresc. narcise. plantele pot fi distruse în masă periclitând parţial sau total Sinoratox 35 CE-0. au frunzele deformate şi flori decolorate. Acricid 25 -0. iar cei aripaţi au toracele şi picioarele negre. Torque 50 PU sunt ridicate iar umiditatea atmosferică scăzută. producţia. înţepând şi Isathrine 100-0.5 . 0. Adulţii şi larvele colonizează frunzele. Zolone 30 . Sintox 25 limbului frunzei.1 %.1%. %.15 %.).

atacă gerbera. marginile se răsucesc şi se înconvoaie. Acrex 30 CE-0. 7 Dăunătorul Atacul şi efectele Combatere 8 Acarianul cyclamenului . bobocii seră.2 % 67 . Plantele stagnează în creştere.2 %. iar petalele se încreţesc.2 %. Tedion V-16 CE -0. .5.2 %. rămân pitice şi se usucă. Torque 50 PU-0.atacă cyclamenul. (continuare) Nr. petuniile. brunificări şi suberificări ale 20 CE-0. florali. Acarol 500 EC-0. Adulţii şi larvele colonizează lăstarii. lalelele etc.06 %.2 %. Acarianul lat . crizantemele. Acricid 25 PU-0.folosirea materialului săditor (Tarsonemus pallidus) care se deformează.2 %. acaricide: Kelthane 18. crt. fructele şi mai ales frunzele localizându-se pe faaţ inferioară. Kelthane 18.1 %. Omite 57 CE-0.5 E-0. Bobocii sănătos sau se dezinfectează cu atacaţi se deformează.Tabelul 5. CE-0.tratamente chimice: Dicofol Organele tacate prezintă depigmentări.1 %.măsuri de igienă culturală în (Tarsonemus latus) zinia. localizându-se pe partea inferioară a frunzelor . Sintox 25 CE-0.1%. begonia.dăunător polifag. .5 ţesuturilor.

Diferenţa de temperatură din interiorul adăposturilor şi terenul neprotejat poate să ajungă la 3-40C în zilele mai reci. cu expoziţie însorită. simple. pe lângă efectul estetic deosebit şi o valorificare mult mai eficientă. cele tardive se realizează cu specii care înfloresc în mod obişnuit toamna şi care.CULTURA TIMPURIE Este o modalitate simplă de a determina înflorirea. narcise. Lathyrus. tuneluri etc. zambile.CULTURA TÂRZIE Spre deosebire de culturile timpurii. Cultura timpurie se practică şi în cazul unor plante floricole anuale (Antirrhinum. Suplimentarea căldurii se realizează şi prin amplasarea culturilor pe terenuri adăpostite în mod natural sau prin perdele de protecţie. tocuri de răsadniţă. Matthiola) la care răsadul se produce şi se plantează mai devreme. cu cel puţin 2-3 săptămâni mai devreme. folosindu-se numai adăposturi simple. protejate de temperaturile negative. Ele completează astfel golul de flori existent pe piaţă în această perioadă. a unor plante care înfloresc de obicei primăvara (lalele.CAPITOLUL 6 TEHNICI DE DIRIJARE A PERIOADEI DE ÎNFLORIRE Determinarea înfloririi plantelor într-o altă epocă decât cea normală. 6. fără soare sau chiar la 8-90C în zilele însorite. care să valorifice la maxim căldura solară (prelate sau folii de polietilenă aşezate direct deasupra culturilor. sau la gladiole. Protejarea culturilor se face tot cu adăposturi temporare. respectiv cele care au înflorire precoce şi în condiţii naturale. reprezintă o modalitate de a completa cât mai eficient sortimentul de flori în diferite sezoane. în alte epoci sau chiar în tot cursul anului: -cultura timpurie -cultura târzie -cultura forţată -cultura continuă. Timpurietatea înfloririi se realizează fără surse suplimentare de căldură. Sunt cunoscute 4 metode care permit eşalonarea producţiei de flori de la diferite specii.1. Apariţia lor mai timpurie asigură. lăcrămioare. Pentru înfiinţarea culturilor timpurii sunt indicate soiurile cu perioadă scurtă de vegetaţie.). ghiocei). cu soluri permeabile. îşi pot prelungi înflorirea până toamna târziu. Înflorirea tardivă se asigură însă şi prin alte mijloace: folosirea soiurilor cu perioadă lungă de vegetaţie. care se zvântă şi se încălzesc uşor primăvara. 68 . prin plantarea timpurie a tuberobulbilor. cu scopul de a răspunde cerinţelor tot mai mari pentru flori proaspete în orice anotimp. aplicarea unor lucrări speciale culturilor (ciupirile târzii şi eliminarea bobocului principal). ceea ce asigură temperatura necesară intrării în vegetaţie a acestor plante. 2.

administrarea unor produse chimice care întârzie înflorirea (acid naftilacetic, Cycocel), eşalonarea plantării la înfiinţarea culturilor. Culturile târzii dau rezultate bune la crizanteme, gladiole, dalia etc. 3.CULTURA FORŢATĂ
Are ca scop principal obţinerea de flori în perioada cuprinsă de la sfârşitul culturilor târzii până la începutul celor timpurii (decembrie-februarie). Cultura forţată poate fi realizată printr-un ansamblu de măsuri agrotehnice care să determine ieşirea plantelor din repaus şi înflorirea lor într-o epocă total diferită decât cea normală. În sortimentul de plante floricole destinate culturilor forţate sunt incluse plantele care în mod obişnuit se cultivă în câmp dar, cultivate în spaţii protejate şi supuse unor tratamente şi tehnologii adecvate, au capacitatea să înflorească în sezonul rece. Răspund favorabil la cultura forţată unele plante anuale (Lathyrus, Antirrhinum, Callistephus), plante bienale (Bellis perennis, Viola hybrida), perene: hemicriptofite (Chrysanthemum, Dicentra, Viola odorata), geofite rustice (Tulipa, Narcissus, Hyacinthus, Iris, Lilium, Convallaria) sau geofite semirustice (Gladiolus, Polyanthes, Canna), precum şi arbuşti ornamentali (Syringa,Forsythia,Rosa). Speciile floricole care se cultivă numai în sere (Freesia, Zantedeschia, Anthurium, Strelitzia) fac obiectul culturilor protejate, deşi adesea sunt considerate tot culturi forţate. Dirijarea epocii de înflorire se realizează prin diferite tratamente: deshidratarea parţială a plantelor (disecaţia), îndepărtarea mecanică a frunzelor, tratarea cu frig, baia caldă, folosirea unor substanţe chimice (eter, cloroform). După pregătirea şi tratarea materialului, acesta se plantează în spaţii protejate (la lădiţe, ghivece sau în solul serei) pentru forţatul propriu-zis, asigurându-se condiţii specifice de temperatură, umiditate, lumină, aer, în funcţie de cerinţele fiecărei specii.

4.CULTURA CONTINUĂ
Se referă la posibilitatea dirijării unor specii să înflorească în orice perioadă din an, prin asigurarea corespunzătoare a factorilor de mediu, specifici fiecărei fenofaze. Un exemplu foarte bun îl constituie crizantemele, cunoscute ca plante de zi scurtă, cu înflorire normală toamna sau la începutul iernii, dar care pot fi determinate să înflorească în orice anotimp dacă este aplicat fotoperiodismul corespunzător unei inducţii florale, funcţie de anotimp şi soiul cultivat.

69

CAPITOLUL 7
MODALITĂŢI DE VALORIFICARE ŞI ÎNCADRARE ÎN ANSAMBLUL DECORATIV A PLANTELOR FLORICOLE

Importanţa deosebită a culturii florilor este determinată, în mare măsură, de multiplele posibilităţi de folosire şi încadrare în ansamblul decorativ a acestor plante: ca flori tăiate, pentru decor în spaţii verzi, pentru decorarea balcoanelor, teraselor, jardinierelor etc. În cele ce urmează, vom face referiri la câteva aspecte ce vizează principalele direcţii de utilizare a speciilor floricole.

7.1. UTILIZAREA CA FLORI TĂIATE
Florile tăiate, valorificate în stare proaspătă sau uscate (ca imortele), constituie una din modalităţile importante de folosire a plantelor decorative. Culturile floricole înfiinţate în câmp sau în spaţii protejate asigură obţinerea de flori tăiate tot timpul anului. Florile tăiate reprezintă materia primă pentru arta buchetieră, dar şi pentru diferitele construcţii florale (coroane, ghirlande, jerbe, coşuri) şi aranjamente. Pentru ca florile tăiate să-şi păstreze frumuseţea o perioadă cât mai lungă, este foarte important de ştiut momentul şi modul de recoltare, condiţiile de păstrare şi posibilităţile de prelungire a duratei de păstrare. A. Recoltarea şi păstrarea florilor tăiate valorificate în stare proaspătă Momentul optim şi tehnica recoltării florilor valorificate în stare proaspătă diferă de la o specie la alta şi sunt prezentate în tabelul 7.1. După recoltare, florile vor fi ţinute cât mai puţin în condiţii nefavorabile, care le-ar putea afecta valoarea decorativă şi durata de viaţă. Ele vor fi imediat condiţionate şi trecute la păstrare, până în momentul valorificării. Condiţiile de păstrare sunt în funcţie de specie, de durata păstrării şi de posibilităţi existente. Păstrarea de scurtă durată (cel mult o săptămână), se realizează prin menţinerea plantelor în vase cu apă. Porţiunea de tijă introdusă în apă se curăţă de frunze, iar tăietura bazală se împrospătează zilnic. Păstrarea de lungă durată nu este posibilă decât în depozite frigorifice, cu sisteme de menţinere la parametri optimi a factorilor de mediu (temperatură, umiditate, lumină, compoziţia şi circulaţia aerului). Păstrarea în condiţii frigorifice normale este metoda cu cea mai largă aplicabilitate practică şi constă în menţinerea florilor în apă sau soluţii conservante (păstrarea umedă) sau prin păstrarea uscată (fără apă). În depozitele frigorifice, temperatura se menţine la aproximativ 4°C pentru majoritatea speciilor, dar poate urca până la 7-15°C în cazul plantelor de origine tropicală sau poate coborî până aproape de 0°C pentru plantele din zonele temperate. Umiditatea atmosferică nu trebuie să coboare sub 90-95% şi se are în vedere eliminarea permanentă a etilenei din spaţiile de păstrare. Mai sunt şi alte metode de păstrare a florilor tăiate, dar au aplicabilitate redusă, deoarece implică cheltuieli mari, nejustificate (păstrarea în atmosferă de CO2 şi păstrarea la presiune scăzută). Păstrarea de lungă durată se foloseşte numai pentru florile de seră şi nu pentru cele de câmp. De asemenea, trebuie specificat faptul că înainte de a fi trecute la păstrare, florile sunt supuse unei etape intermediare de prerăcire, respectiv de scădere rapidă a temperaturii florilor, cu scopul încetinirii proceselor metabolice.

70

Tabelul 7.1. Momentul optim şi tehnica recoltării florilor
Nr. crt. 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 Specia Alstroemeria aurantiaca Antirrhinum majus Anthurium anderanum Calendula officinalis Callistephus chiensis Chrysanthemum hortorum Convallaria majalis Dahlia variabilis Delphinium hybridum Freesia hybrida Garoafele de seră Gerbera hybrida Gladiolus hybridus Hyacinthus orientalis Lilium candidum Lupinus polyphyllus Narcissus poeticus Paeonia officinalis Polyanthes tuberosa Papaver orientale Spathyphyllum wallisii Strelelitzia reginae Tulipa gesneriana Zantedeschia aethiopica Momentul optim de recoltare Tehnica recoltării

Primele flori din inflorescenţe sunt Smulgerea tijelor de la bază parţial deschise Primele 3-5 flori din inflorescenţă Tăierea tijelor de la bază sunt deschise Hipsofila are forma, culoarea şi luciul caracteristic, iar pe spadix au apărut Tăierea tijelor de la bază staminele (ca mici proeminenţe) Inflorescenţele bine deschise şi Tăierea tijelor de la locul de culoare caracteristică inserţie Inflorescenţele bine deschise şi Tăierea de la locul de inserţie culoare caracteristică Inflorescenţele simple când apar Tăierea tijelor de la locul de staminele, inflorescenţele involte inserţie sau de la un nod când ligulele au culoare caracteristică Primele 3-4 flori din inflorescenţă Tăierea tijelor de la bază sunt bine deschise Inflorescenţele simple când apar Tăierea sau ruperea tijelor de la staminele, inflorescenţele involte locul de inserţie când ligulele au culoare caracteristică Cel puţin 1/3 din florile inflorescenţe Tăierea tijelor de la bază sunt deschise Prima floare din inflorescenţă s-a Tăierea tijelor de la locul de deschis inserţie sau de la bază Ruperea tijelor la 2-3 noduri Floarea are 1/3 din diametrul maxim deasupra inserţiei La apariţia a 2-3 rânduri de stamine Smulgerea tijelor prin răsucire Prima floare din inflorescenţă s-a Tăierea tijelor deasupra a două deschis perechi de frunze de la bază Cel puţin 1/3 din inflorescenţă s-a Tăierea tijelor de la bază deschis Primele două flori de pe tijă au Tăierea tijelor la 10-15 cm culoare caracteristică deasupra solului Cel puţin 1/3 din florile inflorescenţei s-au deschis şi au culoarea Tăierea tijelor de la bază caracteristică Florile sunt deschise şi au culoare Tăierea tijelor de la bază caracteristică Tăiera tijelor de la locul de Caliciul este crăpat şi se văd petalele inserţie sau de la bază Cel puţin 1/2 din florile inflorescenţei Tăierea tijelor de la bază sunt deschise Caliciul este crăpat şi se văd petalele Tăierea tijelor de la bază Spata complet deschisă şi apariţia Tăierea tijelor de la bază staminelor pe spadix Primele două flori sunt complet ieşite Tăierea tijelor de la bază din carenă Bobocii sunt gata să se deschidă şi au Tăierea tijelor de la bază culoare caracteristică (deasupra frunzelor) Spata are formă de cornet Smulgerea tijei din teaca semideschis frunzelor.

71

Partea lor de decor nu este asigurată de flori. poliester sau aluminiu. căptuşite cu hârtie. se ambalează în hârtie. În caz contrar. uscarea se poate face şi cu vârful în sus. Pe distanţe mici. Ambalarea florilor în cutii de carton sau în hârtie poroasă contribuie la prelungirea duratei de menţinere a calităţii imortelelor. reducerea frunzelor de pe tijele florifere. este deosebit de important momentul recoltării. bine aerisite. bracteele sau celelalte părţi decorative se decolorează. Valorificarea şi pregătirea pentru păstrare a imortelelor nu se face decât după uscarea lor completă (aproximativ 20-30 zile de la recoltare). Acestea sunt denumite imortele prin adopţiune.Ambalarea şi transportul sunt alte două etape importante ce se desfăşoară înainte de ajungerea florilor la beneficiar. florile de „pai“) se constituie într-o grupă aparte de specii floricole. precum şi momentul optim de recoltare sunt prezentate în tabelul 7. uscate şi răcoroase. protejate astfel de lumină şi praf. dispuse la baza florilor sau inflorescenţelor. Pentru prelungirea duratei de menţinere a calităţii florilor tăiate. Recoltarea prea timpurie sau prea tardivă are influenţe negative asupra calităţii materialului şi poate duce la pierderea totală a valorii decorative. frunze etc. lipsite de bractee. În cazul speciilor la care nu se produce deformarea tulpinii prin pierderea turgescenţei (gramineele. aflate în buchete sau individual. persistente. folosirea soluţiilor conservante. B. uşor de aplicat: schimbarea zilnică a apei din vase. aşezarea lejeră a florilor în vase. la amiază şi niciodată după ploaie sau dimineaţa (înainte de a se ridica roua). pe 2-3 mm de la bază. cu mijloace autofrigorifice. Condiţiile de păstrare sunt aproximativ similare celor de uscare. prin intermediul altor părţi din plantă (fructe. introducerea în apă caldă şi flambarea bazei tijelor la speciile cu latex şi cu ţesut oxidabil. rehidratarea prin introducerea tijei în apă până la nivelul inflorescenţei (la gerbera) sau prin scufundare totală (la trandafir). iar pe distanţe mari. sau cu alte destinaţii (jerbe.2. Imortelele recoltate se leagă în buchete mici (pentru a nu se deforma prin presare) şi se suspendă cu vârful în jos. Se folosesc cu succes în aranjamente şi buchete . 72 . Este foarte important ca imortelele să nu fie expuse la lumină pe durata uscării. Imortelele sunt deosebit de apreciate în timpul iernii. Florile scoase de la păstrare. inflorescenţe. cât şi pentru imortelele prin adopţiune. ci de bractee membranoase. când sortimentul de flori tăiate este redus.). Uscarea imortelelor recoltate se face în încăperi întunecoase. flori. se poate recurge la o serie de metode simple. în realizarea construcţiilor florale tipice sărbătorilor de iarnă (coroane. de aceea se pot folosi aceleaşi spaţii. Sub denumirea de imortele sunt întâlnite şi alte specii.). Recoltarea şi păstrarea imortelelor Imortelele (nemuritoarele.. aşa încât tijele florifere să-şi păstreze poziţia verticală. De asemenea. ghirlande). pierzând din calitate. Atât pentru imortelele tipice. caracterizate prin capacitatea de păstrare a valorii decorative după ce au fost recoltate şi uscate în anumite condiţii. Principalele specii de imortele tipice şi prin adopţiune. îndepărtarea anterelor cu polen. care pătează florile (la Lilium). transportul se face cu autoizoterme. despicarea longitudinală a tijelor. apoi se introduc în lăzi din carton. divers colorate. se recomandă recoltarea pe timp uscat. coroane mortuare etc. dar cu efect decorativ după uscare. Gypsophila).

Cortaderia argentea anuale Penisetum perene longestilum Stipa sp. inflorescenţa V-IX *-majoritatea speciilor din familia Gramineae pot fi utilizate ca imortele prin adopţiune. 73 . în funcţie de valoarea decorativă a inflorescenţelor.Tabelul 7. anuală cristata Celosia pyramidalis anuală Gomphrena globosa anuală Helichrysum bracteatum Statice arborescens Statice gmeline Statice sinuata anuală perenă perenă anuală Momentul înfloririi Momentul recoltării bractee scarioase VI-X bractee scarioase VI-X bractee scarioase VII-IX bractee scarioase VII-IX bractee scarioase VII-IX bractee scarioase VII-IX bractee scarioase VII-IX bractee scarioase VII-X bractee scarioase VII-X bractee scarioase VI-IX VI-IX VI-IX VII-X VI-X VI-VIII flori bine deschise şi bractee bine colorate fază de boboc înflorire completă şi bractee bine colorate înflorire completă şi bractee bine colorate înflorire completă şi bractee bine colorate fază de boboc înflorire completă şi bractee bine colorate înflorire completă şi bractee bine colorate înflorire completă şi bractee bine colorate înflorire completă şi bractee bine colorate înflorirea completă înflorirea completă la începerea colorării în albastru a inflorescenţei după deschiderea completă a inflorscenţelor înflorirea completă după formarea fructelor (V-VI) după formarea fructelor (VII-X) după colorarea caliciului în roşuportocaliu (IX-X) înainte de maturare în faza de boboci floriferi după formarea completă a inflorescenţelor Xeranthemum annum anuală IMORTELE PRIN ADOPŢIUNE Achillea filipendulina perenă inflorescenţa Amaranthus caudatus anuală inflorescenţa Echinops ritro Heliopsis scabra Gypsophila paniculata Lunaria biennis Nigella damascena Physalis alkekengi Typha angustifolia perenă perenă perenă bienală anuală perenă perenă inflorescenţa inflorescenţa inflorescenţa membrana scarioasă din interiorul fructului fructul fructul învelit în calicul persistent. VIII-X veziculos inflorescenţa VII-VIII inflorescenţa VII-VIII Solidago canadensis perenă Graminee* Briza sp. Specii floricole utilizate ca imortele Durata Partea ciclului decorativă de viaţă IMORTELE TIPICE Specia Acroclinium roseum anuală Ammobium alatum anuală Celosia argentea var.2.

dar pentru diversitate. ci ţinând cont de unele principii generale de compoziţie aplicate în proiectarea spaţiilor verzi: principiul funcţionalităţii. Efectele estetice deosebite se obţin cu ajutorul „petelor“ aflate pe peluze. Althaea rosea. de aceea. se pot folosi una sau mai multe specii anuale. rabate. Rondurile sunt suprafeţe amenajate în forme geometrice regulate (circulare.5 m şi lungimea variabilă (corespunzătoare traseului urmărit. în grupuri şi asociate în ronduri. sortimentul se completează şi cu plante decorative prin flori (plante de mozaic prin adopţiune). care conturează diferite trasee. talia şi portul plantelor etc. Petele de culoare completează paleta cromatică din spaţiile verzi amenajate în stil natural şi mixt. cu lăţimea de 1-2. În afara acestor modalităţi de distribuire. Ocupă suprafeţe de teren cu contur neregulat. Ricinus communis etc. grădini alpine. se folosesc plante decorative prin frunze (plante tipice de mozaic). Platbandele au aspectul unor rabate înguste (sub 1 m lăţime). care necesită cheltuieli mari la înfiinţare şi întreţinere. Se plantează de obicei cu vegetaţie pitică sau tunsă. Au aspectul unor fâşii dreptunghiulare. eliptice. rabatele se întrerup la distanţe egale cu arbuşti. principiul armoniei. Vasele decorative se amplasează pe suprafeţele laterale sau pavate (în pieţe publice. principiul originalităţii. Plantarea se face pe 2-5 rânduri (în chin-conz) sau sub formă de desene. bienale sau perene. Rabatele însoţesc traseul căilor de circulaţie şi conturează diferite construcţii (clădiri. Alegerea. apoi celelalte. plantele floricole le regăsim încadrate în ansamblul decorativ şi sub alte forme: amenajări pe verticală. aparţinând aceleiaşi specii (sau aceluiaşi soi). perene. bazate pe utilizarea plantelor cu talie scundă (sau care să suporte tunsul) şi cu putere mare de ramificare. cu flori (inflorescenţe) mari sau numeroase. Mozaicurile şi arabescurile sunt amenajări floricole mai complicate. Vasele decorative se plantează cu specii floricole cu talie mică sau mijlocie. valorifică particularităţile morfologice şi ornamentale ale plantelor cu tulpini urcătoare şi pendule. principiul proporţionalităţii. Aster novi-belgii. Ca şi în cazul rondurilor. care se pot adapta la spaţiul de nutriţie limitat. principiul compatibilităţii. dreptunghiulare etc. rabate.7. ovale. dispuse în centrele compoziţionale. Bordurile nu sunt considerate amenajări de sine-stătătoare deoarece însoţesc şi completează alte amenajări floricole (ronduri. pătrate. Se pot utiliza în acest mod Amaranthus paniculatus. Dacă au înălţimi diferite. au folosire limitată. Sunt amenajări costisitoare. mozaicuri şi arabescuri. vase decorative etc. amenajări de ape. speciile floricole pot fi dispuse: izolat (individual). asocierea şi modul de dispunere a speciilor floricole trebuie să aibă la bază o serie de criterii referitoare la capacitatea de adaptare a plantelor la diferite condiţii de mediu. Decorul pe verticală. dar nu mai mare de 15-20 ori lăţimea). 74 . pe terase şi balcoane etc. Ca exemplare izolate sunt indicate speciile cu talie înaltă. La realizarea grupurilor se utilizează plante cu talie mijlocie şi înaltă. borduri. pe peluze etc. mozaicuri. culoarea şi parfumul florilor. durata ciclului de viaţă. arabescuri). bienale. la intersecţia căilor de acces sau în apropierea acestora. perioada de înflorire. pe trotuare). pete de culoare şi vase decorative. iar la realizarea lor se folosesc plante cu talie mică sau mijlocie.). în apropierea căilor de acces. Distribuirea plantelor după talie se face în ordine descrescătoare. platbande. MODALITĂŢI DE ÎNCADRAREA ÎN ANSAMBLUL DECORATIV DIN SPAŢIILE VERZI Compoziţiile floricole din spaţiile verzi nu se realizează la întâmplare. viu colorate. în ordine crescătoare. Preponderent. în prim-plan se amplasează totdeauna cele cu talie mică. cu frunziş bogat. sinuos. Grupurile sunt constituite dintr-un număr mic de exemplare. Se realizează din vegetaţie pitică sau tunsă. rombice. principiul unităţii. terase). ca să poată fi remarcate de la distanţă.2. suprafeţe gazonate. Pe lungimi mari. în faţa arborilor şi arbuştilor etc. Pentru amenajarea rondurilor se folosesc specii floricole anuale. de la centru către marginea rondului. decorative prin flori sau prin frunze. În cadrul spaţiilor verzi.

frunzişul colorat în alb-argintiu. lila diferit albastru roz. Efectul estetic al stâncăriilor este asigurat atunci când sunt respectate principiile de proiectare caracteristice şi când este ales judicios sortimentul de plante pentru ca decorul să fie asigurat tot timpul anului. aleasă şi amplasată în funcţie de particularităţile plantelor şi criteriile impuse de stilul abordat. coloanelor). contribuie esenţial la realizarea design-ului vegetal pe verticală. care redau peisajul montan în miniatură. pergolelor. alb alb violet alb alb albastru diferit alb. De asemenea. pretenţii modeste la factorii de mediu şi adaptabilitate sporită la condiţiile nou create (de preferat să fie plante care provin din zona montană). alb. treiajelor. 75 .3. lila albastru alb alb. pe ziduri etc. roz galben. Tabelul 7. arcadelor. purpuriu Perioada de decor VI-X IV-V IV-V VIII-X III-IV VI-VIII V-VI VI-IX continuu VI-X II-III VII-VIII continuu IV-VI VII-VIII III continuu VII-X continuu VI-X continuu II-III continuu continuu continuu continuu Amenajarea apelor din spaţiile verzi este totdeauna completată de prezenţa vegetaţiei specifice. plutitoare şi subacvatice (submerse). Exigenţele diferite ale plantelor de apă necesită gruparea lor în următoarele categorii: a) plante de mal.3 Specii floricole utilizate în amenajarea grădinilor alpine Specia Alyssum maritimum Alyssum saxatile Aquilegia vulgaris Aster alpinus Bergenia crassifolia Campanula carpatica Cerastium tomentosum Dianthus deltoides Echeveria secunda Eschscholtzia californica Galanthus nivalis Gentiana angustifolia Gnaphallium lanatum Iberis sempervirens Leontopodium alpinum Muscari armeniacum Phalaris arundinacea Phlox drumondii Phlox setacea Portulaca grandiflora Santolina viridis Scilla bifolia Sedum spectabilis Sedum spurium Sempervivum tectorum Stachys lanata Talia (cm) 10-40 15-50 60-75 10-30 30-50 15-20 10-20 10-15 10-15 30-60 15 20 20 10-30 10-20 15 10-20 15-50 10-15 15-20 30-50 15-30 30-45 10-20 15 20-50 Partea decorativă flori flori flori flori frunze şi flori flori flori flori frunze frunze flori flori frunze flori frunze şi flori flori frunze flori flori flori frunze flori frunze şi flori frunze şi flori frunze frunze Culoarea florilor alb-violet galben albastru. sau verde –glauc. care suportă să stea direct în apă şi la rândul lor pot fi: de mlaştini. b) plante acvatice. Grădinile alpine (stâncăriile) sunt amenajări speciale deosebit de interesante. în acoperirea faţadelor unor construcţii sau în mascarea locurilor inestetice. sunt foarte apreciate în amenajarea balcoanelor şi teraselor. cele cu portpendul. roşu. fiind folosite în vase suspendate. În tabelul 7.Plantele floricole cu tulpini urcătoare (volubile sau agăţătoare sunt folosite pentru îmbrăcarea chioşcurilor. în jardiniere. care au nevoie de sol umed dar nu suportă să stea în apă permanent. sunt prezentate câteva specii recomandate pentru grădinile alpine. Alături de plantele urcătoare. lila roşu. Plantele floricole utilizate în popularea stâncăriilor trebuie să aibă o serie de particularităţi care să le asigure naturaleţea într-un astfel de mediu: talie pitică sau port târâtor. roz albastru roz. capacitate de decor pe o perioadă cât mai mare.

sunt plante iubitoare de lumină şi necesită udări moderate. se disting două tipuri de plante floricole considerate anuale: . Godetia grandiflora etc. Verbena hybrida. Petunia hybrida. iar în partea a doua.). care se comportă ca anuale datorită factorilor de mediu. se realizează în anumite condiţii de mediu. grupate după ciclul de viaţă. prezentarea lor în tabelele următoare s-a făcut folosind două criterii de clasificare: locul de cultură şi durata ciclului de viaţă. . înflorire şi fructificare. manifestând rezistenţă mijlocie la secetă. iar la sfârşitul perioadei îmbătrânesc şi mor. Înfiinţarea culturilor se realizează prin semănat direct la loc definitiv sau prin plantare de răsad obţinut în spaţii protejate. În tabelul 8. Clarkia elegans. care indiferent de condiţiile de mediu îşi încheie ciclul de viaţă după fructificare (Papaver somniferum. este important de ştiut că parcurgerea etapelor ciclului ontogenetic. – umbră. înflorirea şi fructificarea întârzie sau nu au loc.CAPITOLUL 8 RECUNOAŞTEREA SPECIILOR FLORICOLE GRUPATE DUPĂ LOCUL DE CULTURĂ ŞI DURATA CICLULUI DE VIAŢĂ Pentru facilitarea cunoaşterii principalelor specii floricole întâlnite în cultură. În funcţie de zona din care provin. în scopul valorificării eficiente a calităţilor decorative ale acestor plante. Atâta timp cât nu sunt expuse la temperaturi negative. în prima parte. – semiumbră.1. iar atunci când acestea nu sunt îndeplinite. În condiţiile climatice temperate.tipice. Cu foarte mici excepţii.). A.lumina: – lumina abundentă. în puţine situaţii devenind exclusive (la Alternanthera şi Iresine). 8. sunt prezentate speciile cultivate în câmp. dar acestea au rol secundar. păstrându-şi caracterul de plante perene pe care îl au în zona de origine (Ageratum mexicanum. sunt prezentate principalele specii floricole anuale întâlnite în cultură. Astfel. La unele plante se poate recurge şi la metode vegetative de înmulţire (prin butaşi). Recunoaşterea speciilor floricole cultivate în câmp Clasificarea speciilor floricole după durata ciclului de viaţă prezintă importanţă practică deosebită. De asemenea. respectiv trecerea de la perioada vegetativă la cea de reproducere. plantele anuale sunt adaptate la diferite condiţii de cultură. interval de timp în care plantele au un ritm rapid de creştere şi dezvoltare. cât şi în diferite amenajări din parcuri şi grădini. ele îşi continuă vegetaţia. Majoritatea speciilor floricole anuale sunt decorative prin flori. Delphinium ajacis. fiind mai mult sau mai puţin rustice. în primul rând pentru culturile din câmp. la rândul lor subîmpărţite în: specii cultivate în solul serei şi specii cultivate la ghivece. Alyssum maritimum. Simbolurile folosite în tabel au umătoarele semnificaţii (valabile pentru toate speciile cultivate în câmp): a) cerinţele ecologice . Begonia semperflorens etc. au înflorire abundentă şi prelungită pe tot parcursul verii (la unele până la venirea îngheţului de toamnă) şi se pot folosi atât ca flori tăiate.nespecific anuale (anuale netipice). unde apare influenţa sezonului rece. deoarece ajută la stabilirea tehnologiilor de cultură adecvate şi la elaborarea unor metode şi procedee de modificare a perioadei de vegetaţie. speciile cultivate în spaţii protejate. înfloresc abundent.1. 76 . Speciile floricole anuale Sunt plante care îşi termină tot ciclul vital în cursul unei singure perioade de vegetaţie (4-10 luni).

Luna (lunile) trecute după săgeată reprezintă perioada pantării materialului în câmp. suficient de rezistente la temperaturi scăzute prin însăşi tehnologia lor de cultură. Im – imortele. rezistenţă medie la secetă. După ce iernează sub formă de rozetă de frunze. . În anul următor. Exemplu: Ageratum mexicanum . . Ra – rabate. cu dimensiuni mici. iar la Myosotis alpestris şi Silene pendula de faptul că sunt iubitoare de apă (sunt recomandate şi pentru amenajări în jurul apelor). Althaea rosea). Sunt plante iubitoare de lumină. La unele dintre ele însă (Digitalis purpurea. rezistenţă redusă la secetă. Bo – borduri. Se seamănă vara (iunie-august) în răsadniţe reci sau pe straturi în câmp. plantele bienale înfloresc o singură dată. în anul următor parcurg etapa germinativă.. . G – grupuri. Bellis perennis. majoritatea îşi încep 77 . Speciile floricole bienale se înmulţesc prin seminţe. Inducţia florală la aceste plante este favorizată de temperaturile scăzute. care la origine sunt anuale sau perene. Vd – vase decorative. St – stâncării. Este cazul la Viola x hybrida. – udări moderate. fiind mai sensibile la temperaturile scăzute şi la variaţiile mari de temperatură. nu rezistă iarna în câmp).Luna (lunile) din paranteză indică efectuarea lucrării în spaţii protejate. cele din anii următori diminuându-se considerabil.Înmulţire vegetativă: butaşii se confecţionează în februarie. – cerinţe mai mari. se repică tot în câmp sau răsadniţe şi se plantează la loc definitiv toamna (septembrie-octombrie). Mz – mozaicuri. c) modul de utilizare: Ft – flori tăiate. s-a constatat că înflorirea din primul an este mai abundentă şi cu flori de calitate. după primul val de înflorire (cel mai valoros). Pc – pete de culoare.netipice (bienale prin cultură). la începutul verii. dar se cultivă după tehnologia bienalelor mai ales din motive estetice. în cel de-al doilea an de viaţă se usucă şi mor. Lăsate să vegeteze în continuare. tije florifere alungite) şi nu se justifică menţinerea lor. În alte situaţii (Dianthus barbatus). se înrădăcinează în sere şi se scot în câmp în luna mai. Campanula medium. B. I – individual. Dv – decor pe verticală. dar îşi desfăşoară ciclul de viaţă pe parcursul a doi ani consecutivi. se recurge la înlocuirea lor cu specii din alte grupe (anuale). în spaţii protejate şi se plantează în câmp în luna mai. dar suportă şi semiumbra. Lunaria biennis). Necesită udări moderate şi au rezistenţă medie la secetă. Astfel. cu producere de răsad. La Althaea rosea se va ţine cont de sensibilitatea mai mare a plantelor la excesul de umiditate. Myosotis alpestris. Ro – ronduri. Pb – platbande. *** – mare (plantele iernează în câmp. ** – medie (plantele iernează în câmp.temperatura (rezistenţa la temperaturi scăzute): * – mică (plantele sunt distruse de temperaturi negative. care după înflorire şi fructificare. Pentru practica floricolă prezintă interes două categorii de plante bienale: .apa: – cerinţe modeste. dar suferă în iernile geroase). Sunt puţin reprezentate în rândul speciilor floricole (Campanula medium. paie). rezistente). Bienalele sunt plante rustice. rezistenţă mai mare la perioade prelungite de secetă. este indicată o uşoară protejare peste iarnă (cu frunze. . b) Înmulţirea: .tipice (propriu-zise). ele pot înflori şi pe parcursul verii. când înfloresc şi fructifică.Înmulţire prin seminţe: se produce răsad în februarie-martie. Specii floricole bienale Ca şi anualele. dar florile sunt cu valoare decorativă scăzută (în număr redus.

aflaţi în stare de repaus pe parcursul iernii. Este cazul speciilor aparţinând genurilor: Gypsophila. anotimpul rece determină distrugerea părţilor aeriene. ci şi în depozitarea substanţelor de rezervă. tuberculi. În funcţie de organul de rezistenţă şi de modalitatea de refacere a părţii aeriene. . fie prin intermediul unor organe subterane cu rol de înmagazinare a substanţelor de rezervă şi de înmulţire vegetativă. fiind caracterizate prin prezenţa organelor subterane capabile să le asigure perenitatea. nu este exclusă nici înmulţirea vegetativă (prin divizarea tufelor). Dianthus sp. oferind posibilitatea de a fi utilizate ca flori tăiate. Delphinium x hybridum. au un rol deosebit de important nu numai în înmulţirea vegetativă. Rudbeckia sp. Principalele specii floricole cultivate după tehnologia bienalelor sunt prezentate în tabelul 8.). la hemicriptofite predomină înmulţirea vegetativă (prin butaşi. cât şi în grădini alpine. C. formate din tulpini sau rădăcini metamorfozate.). axă hipocotilă îngroşată). În privinţa cerinţelor faţă de apă. etc. metoda generativă reprezintă singurul mod de înmulţire cu rezultate bune. care îşi asigură continuitatea prin organe subterane (bulbi. pentru valorificare în timpul iernii. ronduri etc. Campanula carpatica. Echeveria secunda).Specii floricole perene (vivace) Sunt plante care au durata vieţii de mai mulţi ani. rabatelor. perenele se împart în: . unele dintre ele rezistând la perioade prelungite de secetă (Sedum. De asemenea. rădăcini tuberizate. Viola odorata. La speciile care la origine sunt perene. Iberis sempervirens etc.. Althaea rosea). până toamna târziu. Este recomandat însă.geofite. majoritatea hemicriptofite sunt adaptate condiţiilor cu umiditate variabilă. să se asigure o protecţie a mugurilor bazali prin muşuroire sau acoperire cu paie şi frunze uscate.. La majoritatea speciilor perene. Înmulţirea plantelor floricole hemicriptofite se poate realiza atât prin seminţe. Utilizarea bienalelor este multiplă: cele cu talie înaltă pentru flori tăiate.3. dimpotrivă cresc şi se dezvoltă bine în condiţii de semiumbră sau suportă semiumbra (Dicentra spectabilis. Dianthus barbatus. Spre deosebire însă de anuale şi bienale. mai ales atunci când plantele sunt mature. atunci când se intenţionează cultivarea lor ca perene sau când nu formează seminţe (soiurile involte de Bellis perennis). rabate. cele cu talie mică. Sempervivum.înflorirea primăvara foarte devreme (din martie) şi doar câteva înfloresc mai târziu (Campanula medium. 78 .). Unele preferă locuri însorite (Achillea filipendulina. Sunt plante care se adaptează destul de bine la condiţiile climatice variate şi iernează în câmp fără protecţie deosebită.8. datorită sensibilităţii sistemului radicular care nu suportă transplantarea. dar creşterea lor vegetativă este reluată anual. Specii perene hemicriptofite Grupa hemicriptofitelor (tab. Lupinus. rizomi. cât şi pe cale vegetativă. timp în care înfloresc şi fructifică repetat. Organele subterane. altele. Gypsophila paniculata. bordurilor. care rezistă iarna datorită mugurilor de la baza tulpinilor şi de pe rădăcini. divizarea plantelor. fie prin intermediul mugurilor situaţi la baza tulpinilor sau pe rădăcini.) include numeroase specii floricole deosebit de apreciate atât pentru valoarea lor decorativă. vase decorative şi chiar mozaicuri. Cerastium). drajoni etc.hemicriptofite. Pentru o parte din aceste plante. Rusticitatea şi marea diversitate a plantelor floricole hemicriptofite determină utilizarea lor în cele mai variate moduri. Se pretează şi la culturi forţate.2. Specii perene geofite Speciile floricole geofite se constituie ca o grupă aparte în rândul plantelor perene. Multe dintre ele au perioadă lungă de înflorire şi asigură decorul în parcuri şi grădini de primăvara. grupuri. unde alternează perioadele favorabile cu cele mai puţin favorabile. Papaver. la unele hemicriptofite mai sensibile (Dicentra spectabilis. tuberobulbi. ca în zonele cu ierni geroase. pe ziduri înflorite sau în preajma apelor. pete de culoare. pentru ronduri. cât şi pentru rusticitatea recunoscută. Le întâlnim în spaţiile verzi atât în amenajări de tipul rondurilor. trebuie amintit şi faptul că plantele floricole hemicriptofite prezintă tije florifere lungi şi au perioadă lungă de păstrare în apă.

singura aplicată în practică la cele mai multe dintre ele. originare din zonele calde ale globului. Unele rezistă în condiţii deosebite de cele din locul de origine. habitus etc. Hosta sp. Astfel. le putem întâlni cultivate atât la soare. Geofitele semirustice sunt plante care cer locuri însorite. În plus.4. ţinând cont de o serie de reguli: armonizarea dimensiunilor şi culorilor cu cele ale spaţiului în care se 79 . Pentru floricultori. dimpotrivă. trebuie să ştim cum să le punem cât mai bine în valoare efectul decorativ. fiind cultivate în câmp sau în spaţii protejate (în culturi forţate). plantele cu putere mare de adaptabilitate le întâlnim mult mai des cultivate ca plantele de interior. vor muri. considerate semirustice (tabelul 8. organele lor subterane se recoltează în fiecare toamnă şi se depozitează până primăvara în adăposturi corespunzătoare. este deosebit de importantă posibilitatea utilizării acestor plante în culturi forţate şi timpurii. Geofitele provin din cele mai diverse zone geografice. iar capacitatea lor de adaptare la condiţiile de climat temperat le imprimă un anumit comportament în ceea ce priveşte rezistenţa la temperaturile scăzute. dar sunt şi specii care le putem întâlni pe terenurile umede (Galanthus nivalis. rădăcinile tuberizate sunt tipuri de organe subterane întâlnite la geofite. cu condiţia însă ca apa să nu băltească. Trebuie menţionat faptul că la unele specii (Lilium tigrinum). Galanthus nivalis. este foarte important să facem o alegere judicioasă a plantelor şi să le întreţinem corespunzător.). unele dintre ele. plantele vor suferi. Majoritatea geofitelor semirustice sunt deosibit de apreciate ca flori tăiate. Geofitele rustice. adaptate mai bine condiţiilor de climat din ţara noastră.). nu rezistă la temperaturi negative şi de aceea. rezistă pe timpul iernii în câmp. aspectul lor decorativ va fi mult diminuat şi. Specii cultivate la ghivece Sortimentul de plante floricole cultivate la ghivece sau în alte tipuri de recipiente este extrem de variat şi cuprinde un număr foarte mare de specii decorative prin flori. rizomii. se cultivă exclusiv pentru valorificare ca flori tăiate. Ele aparţin unui număr mare de familii şi genuri botanice şi sunt. Sunt plante cu cerinţe ecologice diferite. Vegetează bine pe terenurile cu umiditate moderată şi constantă. frunze.) sau pe terenuri mai uscate (Colchicum autumnale. Tuberozele. Recunoaşterea speciilor floricole cultivate în spaţii protejate A. se adaptează mult mai greu şi impun un mediu de viaţă asemănător celui din care provin. este absolut obligatoriu ca în momentul în care ne hotărâm să le cultivăm. Un sortiment bogat de geofite rustice înfloresc primăvara devreme şi asigură decorul într-o perioadă din an în care alte plante nu pot fi folosite. tuberobulbii. 8. Practic. Scilla bifolia).2.6. de aceea necesită protejare faţă de temperaturile scăzute.Bulbii. să avem certitudinea că le putem asigura condiţiile cerute. foarte de rentabile. la axila frunzelor). Altfel. în majoritate. Tuberozele preferă umiditate mai mare în sol. Capacitatea de adaptare a acestor plante la condiţiile de microclimat este destul de diferită. altele.5. Tabelul 8. datorită pretenţiilor mari la condiţiile de mediu. le întâlnim mai mult în grădini individuale şi mai puţin în spaţiile verzi de interes public (cu excepţia speciei Canna indica). Pentru cele pretenţioase. cu umiditate constantă. Înmulţirea prin seminţe se foloseşte rar. Prezenţa organelor subternane facilitează înmulţirea vegetativă a geofitelor. Hemerocalis sp.. Stachys lanata). terenuri bine drenate. considerate rustice (tabelul 8. ale căror particularităţi sunt prezentate mai detaliat în capitolul IV. Altele. Au o largă utilizare în amenajarea parcurilor şi grădinilor. În general. fără să fie afectată viabilitatea organelor lor subterane. Pentru decor exterior. Unele sunt chiar iubitoare de umbră şi semiumbră (Convallaria majalis. Hosta plantaginea. în funcţie de grupa din care fac parte. uneori numai în lucrări de ameliorare. în final. adăpostite. cuprinde câteva din cele mai cunoscute specii floricole cultivate ca plante la ghivece pentru decorarea interioarelor în locuinţe sau instituţii. cât şi în locuri semiumbrite. bulbii apar şi ca formaţiuni aeriene (pe tulpinile florifere.

culoare.află. la plantele cultivate în spaţii protejate a fost necesară şi prezentarea cerinţelor faţă de umiditatea atmosferică. De asemenea. 80 . în ceea ce priveşte suprafaţa şi producţia mondială de flori tăiate. B. în ceea ce priveşte condiţiile ecologice. dar pot fi aduse în sere în sezonul rece pentru culturi forţate.). metodele de înmulţire şi perioada de repaus (dacă este cazul). ţinând cont că direcţia principală de folosire a plantelor cultivate în solul serei este pentru flori tăiate. Garoafele cultivate în sere se situează pe unul din primele două locuri. Fresiile şi crizantemele. fresii. trec anual printr-o perioadă de repaus de 1-2 luni. cel mult doi ani. La înmulţirea prin seminţe se recurge de obicei atunci când alte metode nu dau rezultate sau când se intenţionează obţinera un număr mare de plante. locul lor a fost luat şi de alte culturi (crizanteme. În funcţie de particularităţile morfologice şi de organul (organele) care reprezintă partea de decor. folosirea recipintelor potrivite ca formă. alstromeria etc. prin tehnologiile aplicate. În funcţie de specificul unităţilor producătoarte şi de cerinţele locale ale pieţii. sau atunci când solicitarea este mai mare. material etc. Plantle decorative prin flori pot fi dirijate. metodele de înmulţire aplicate.. ci şi plante care în mod obişnuit. în scopul completării sortimentului de flori şi valorificării la maxim a spaţiului din sere. cultura reluându-se în fiecare an prin intermediul tuberobulbilor sau răsadului la fresia şi prin butaşi la crizanteme. Strelitzia). amplasarea corespunzătoare în spaţiu. Semnele convenţionale care indică cerinţele faţă de lumină şi umiditate sunt identice cu cele folosite la plantele din câmp. Garoafele se pot exploata în condiţii economice în culturi de un an. mai ales prin butăşire. ajungând şi până la 10-12 ani (Strelitzia reginae). s-a renunţat la prezentarea modului de utilizare. elementul decorativ reprezentativ şi perioadele din an (pe trimestre) când plantele au valoare decorativă maximă. În plus. La fiecare specie sunt prezentate cerinţele ecologice. să înflorească tot timpul anului. plantele cultivate la ghivece pot asigura decorul tot timpul anului (cele decorative prin frunze) sau numai o anumită perioadă din an (cele care decorează prin flori şi au perioadă limitată de înflorire). asocierea speciilor în funcţie de cerinţele ecologice şi elementul de decor. În cele ce urmează (tabelul 8.7. mărime. cu durată mai mare de 2-3 ani. când creşterile vegetative sunt limitate sau chiar întrerupte. Diversificarea sortimentului de plante cultivate în solul serei.) ne vom referi numai la speciile care constituie sortimentul de bază al culturilor din solul serei. cuprinde atât sporirea numărului de specii floricole cultivate. bienale. Semnul convenţional ( ) sugerează necesitatea asigurării unei umidităţi atmosferice mai ridicate la unele dintre aceste specii. deşi sunt plante perene. Specii cultivate în solul serei Culturile floricole din solul serei au ca scop principal obţinerea de flori tăiate ce se pot valorifica în orice perioadă din an. se cultivă în teren deschis (anuale. Tabelul de prezentare cuprinde câteva date referitoare la cerinţele ecologice ale speciilor. Spre deosebire de plantele cultivate în câmp. Înmulţirea lor se realizează atât prin seminţe. se cultivă ca anuale. la concurenţă cu trandafirul. s-a renunţat la simbolizarea rezistenţei la temperaturi scăzute. notându-se nivelul temperaturilor optime cerute de fiecare specie. Majoritatea sunt culturi perene. cât şi vegetativ. cât şi a numărului de soiuri în cadrul speciei. Cele cu durata culturii de mai mulţi ani. gerbera. În această categorie sunt incluse nu numai plantele care provin din regiunile calde ale globului şi nu se pot adapta în condiţiile de climat temperat la culturi neprotejate (Anthurium. Majoritatea se pot multiplica uşor pe căi vegetative. perene).

1. Specii floricole anuale Nr. Helipterium roseum Beuth. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de Vegetativ utilizare 1 Acroclinium roseum Hook.) Voss. crt.A. (syn.Tabelul 8. 3 alternanteră Amaranthaceae 10-15 15-20 * - Mz Butaşi Bo (III)→V Vd 81 . Roccardia rosea Voss.) Compositae floare de pai 30-60 15 * Răsad (III)→V - Im Ageratum mexicanum Sims. (syn. houstonianum Mill.) 2 pufuleţi Compositae 15-50 15-30 * Răsad (II-III)→V Ro Ra Butaşi Bo (III)→V Mz Vd Alternanthera amoena (Lem.

1. albiţă Cruciferae 10-40 20-30 * Răsad (II-III)→IV Direct XI. 6 moţul curcanului Amaranthaceae 50-100 45 * Direct III-IV Răsad (III)→ V - G I Ft Im 82 . III-IV - Ro Bo Mz St Vd Pc Amaranthus caudatus L. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de utilizare vegetativ Alternanthera versicolor Voss. crt. 4 alternanteră Amaranthaceae 10-15 15-20 * - Mz Butaşi Bo (III)→V Vd Alyssum maritimum Lam. (continuare) Nr.Tabelul 8. 5 ciucuşoară.

crt. Browr 8 imortelă albă Compositae 40-60 15-30 * Răsad (III)→V - Im Antirrhinum majus L. Răsad (II-III)→V Direct III-IV Ft Ro Bo Pb 9 gura leului Scrophulariaceae 15-90 30-45 - * 83 . (continuare) Nr. Denumirea ştiinţifică şi populară Amaranthus paniculatus L.1. 7 trompa elefantului Amaranthaceae 70-200 40-60 Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Direct III-IV Răsad (III)→V Mod de utilizare vegetativ - * G I Ft Ammobium alatum R.Tabelul 8.

Otto. III-IV - Ft Ro Ra 84 . Denumirea ştiinţifică şi populară Arctotis grandis Thunb. 10 arctotis Compositae 40-60 20-30 Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de utilizare vegetativ Ro Pt St Vd Ft → * Răsad (III)→V - Begonia semperflorens Link et. 11 begonie. crt.1 (continuare) Nr. gheaţă Begoniaceae 15-50 15-30 * Răsad (I)→V Ro Ra Bo Butaşi Pb (III)→V Mz Vd Pc Calendula officinalis L.Tabelul 8. filimică Compositae 30-60 30-60 * Răsad (III)→V Direct X-XI. 12 gălbenele.

(continuare) Nr. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de utilizare vegetativ Ft Ro Ra Pb Bo Vd Callistephus chinensis L. 15 vineţică parfumată Compositae 40-70 20 * Direct IV - Ft Ro Pb Ra G 85 . crt. 13 ochiul boului Compositae 20-80 30-45 * Răsad (III)→V Direct IV - Centaurea cyanus L.1. 14 albăstrele Compositae 40-90 30 * Direct IV - Ft Ro Pb Ra G Centaurea moschata L.Tabelul 8.

(continuare) Nr. Ch. 16 creasta cocoşului Amaranthaceae 20-60 30 Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare * Răsad (III)→V - Ft Im Ro Ra Celosia pyramidalis Hort.) 18 crizantemă de vară Compositae 40-60 30 * Răsad (III)→V Direct IV - Ft G Ro Ra 86 .Tabelul 8.tricolor Andr. crt. Denumirea ştiinţifică şi populară Celosia argentea var. 17 celosia Amaranthaceae 30-60 20-30 Răsad (III)→V - * Ft Im Ro Ra Chrysanthemum carinatum L. (syn.1. cristata L.

19 clarchia Onagraceae 30-70 30 Direct IV - * Ft Ro Ra Pb Cleome spinosa Jacq. crt.1. 20 cleome Capparidaceae 80-120 45-60 * Răsad (III-IV)→V - G Ra Cobaea scandens Cav. (continuare) Nr. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Clarkia elegans Dougl.Tabelul 8. 21 cobea Polemoniaceae 700-800 Răsad Butaşi Dv (II-III)→V (II-III)→V * 87 .

IV-V - Ft G Ro Ra Cosmos bipinnatus Cav.) 23 lipscănoaie Compositae 45-90 20-45 * Răsad (III-IV)→V Direct X-XI. (syn. (continuare) Nr. crt. 24 cosmos. mărariţă Compositae 80-120 60 * Direct X. IV Răsad (III)→V - Ft G Ra 88 . 22 urzicuţă.Tabelul 8. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Coleus blumei Benth. mireasă Labiatae 10-40 30 Răsad (II)→V * Mz Vd Butaşi Ro (III)→V Ra Pb Coreopsis tinctoria Nutt. Calliopsis tinctoria DC.1.

27 nemţişor. fluturaşi Compositae 80-100 40-50 * Direct X. (continuare) Nr. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Cosmos sulfureus Cav. 26 dălioare Compositae 40-70 45-60 * Răsad (III)→V Direct IV-V - Ft Ro Ra Pb Delphinium ajacis L. IV-V - Ft Ro Ra 89 .Tabelul 8. 25 cosmos. floare domnească Ranunculaceae 50-120 30-50 * Direct X-XI.1. crt. IV Răsad (III)→V - Ft G Ro Ra Dahlia variabilis Hort.

1.Tabelul 8. „Chabaud“. Denumirea ştiinţifică şi populară Dianthus caryophyllus L. 28 garoafă de vară Caryophyllaceae 50-70 20-30 Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare ** Răsad (I-II)→V butaşi Ft (I-II)→V Dianthus chinensis L. 29 garoafă chinezească Caryophyllaceae 15-30 15-30 Răsad (III-IV)→V - ** Ro Ra Pb St Bo Dimorphoteca aurantiaca Hort. (continuare) Nr. crt. 30 dimorfotecă Compositae 20-35 15-20 * Direct IV - Ft Ro Ra Pb Pc 90 .

Tabelul 8. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Dolichos lablab L. 32 mac californian Papaveraceae 30-60 15 * Direct X-XI. crt.1. 31 fasole japoneză Leguminosae 80-400 - * Direct IV-V - Dv Eschscholtzia californica Cham. IV-V - Ro Ra Pb St Pc Gaillardia picta Hort. 33 fluturei Compositae 30-60 30 ** Răsad (III-IV)→V Direct IV-V - Ro Ra Pb G Ft 91 . (continuare) Nr.

35 azalee de grădină Onagraceae 25-40 30 Direct IV-V - * Ro Ra Pb St Vd Gomphrena globosa L. (continuare) Nr. bumbuşcuţe Amaranthaceae 30-50 20 * Răsad (III)→V - Im 92 .1. crt. 36 gomfrena. 34 gazania Compositae 15-30 15-20 * Răsad (III)→V - Ro Ra Pb Vd St Godetia grandiflora Lindl. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Gazania splendens Hort.Tabelul 8.

Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Gypsophilla elegans M. 38 floare de pai Compositae 30-90 30 * Răsad (III)→V - Im Iberis amara L. 37 floarea miresei Caryophyllaceae 40-60 20-30 Direct IV-V G Ft * Helichrysum bracteatm Willd.1.B. 39 lilicele Cruciferae 20-30 15-20 Direct III-IV - * Ro Ra Pb Vd 93 . crt.Tabelul 8. (continuare) Nr.

Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Impatiens balsamina L. 41 zorele Convolvulaceae 250-400 Direct IV-V Dv * Ipomaea rubrocoerulea Hook.1.Tabelul 8. balsamina Balsaminaceae 35-75 45 * Răsad (III-IV)→V Direct IV-V - G Ro Ra Ft Ipomaea purpurea Lam. crt. copăcei. 42 zorele Convolvulaceae 150-300 - * Direct IV-V - Dv 94 . 40 sălcioară. (continuare) Nr.

) 43 irezină Amaranthaceae 25-40 30 Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare * Mz Butaşi Bo (II-III)→V Vd Iresine lindenii L. (syn. crt. (continuare) Nr. 45 mazăre mirositoare Leguminosae 90-200 50 Direct IV Dv Ft * 95 .1. (syn. Denumirea ştiinţifică şi populară Iresine herbstii Hook.Tabelul 8. Achyranthes verschafeltii Lem. Achyranthes lindenii) 44 irezină Amaranthaceae 30-70 30 - * Mz Butaşi Bo (II-III)→V Vd Lathyrus odoratus L.

Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Lobelia erinus L. 46 lobelie Campanulaceae 10-20 10-15 * Răsad (II)→V Ro butaşi Ra (II-III)→V Mz Vd Matthiola bicornis DC.1. 47 micşunele Cruciferae 40-50 20 * Răsad (III)→IV-V Direct IV-V - Ro Ra St Vd Matthiola incana (L. crt. mixandre Cruciferae 20-80 30 Răsad (III)→IV-V Direct IV-V - * Ft G Ro Ra Vd 96 . (continuare) Nr.) 48 micşunele.Tabelul 8.

51 negrilică. crt.1. chica voinicului Ranunculaceae 35-60 20 Direct X-XI.Tabelul 8. 50 regina nopţii Solanaceae 80-150 40-50 răsad (III)→V G Ra Ro * Nigella damascena L. III-IV - * Ft Ro Ra St Im 97 . 49 barba împăratului. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Mirabilis jalapa L. (continuare) Nr. frumoasa nopţii Nyctaginaceae 60-90 40-60 Direct IV-V G Ro Ra * Nicotiana alata Link.

scânteuiţe Polemoniaceae 15-50 10-30 * Răsad (II-III)→V Direct IV-V - Ro Ra Bo Pb Mz Vd St 98 . 54 brumărele.1. 52 busuioc Labiatae 25-50 20 * Răsad (III)→IV-V Direct IV-V - Ro Ra Vd Pb Petunia × hybrida Hort. crt. (continuare) Nr.Tabelul 8. 53 petunie Solanaceae 15-80 30 * Ro Ra Răsad Butaşi Pb (II-III)→V (II-III)→V Mz Vd Phlox drumondii Hook. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de vegetativ utilizare Ocimum basilicum L.

Tabelul 8. crt. 57 sanvitalia Compositae 15 30 * Răsad (III)→V Direct IV-V - 99 . 55 floare de piatră Portulacaceae 15-20 15 Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de utilizare vegetativ * Ro Ra Răsad Pb (II-III)→IV.Butaşi Pc (f. Denumirea ştiinţifică şi populară Portulaca grandiflora Hook.1. (continuare) Nr. 56 salvie. rar) V St (III)→V Direct Bo V Mz Vd Salvia splendens Ker. jaleş Labiatae 30-90 20-30 Răsad (I)→V Butaşi (II-III) →V * Ro Ra Mz Pb Bo Vd Ro Ra Pb Bo St Vd Pc Mz Sanvitalia procumbens Dam.

crt. limba peştelui Plumbaginaceae 30-60 30 * Răsad (II-III)→V - Im Tagetes erecta L. muşcata dracului Dipsacaceae 60-100 30 * Răsad (III-IV)→V Direct IV-V - Ft G Ro Ra Statice sinuata L.Tabelul 8. (continuare) Nr. Limonium sinuatum Mill.1. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de utilizare vegetativ Scabiosa atropurpurea L. III-IV - Ft Ro Ra Pb G 100 . (syn. 58 scabioza. vâzdoage Compositae 20-90 30-45 * Răsad (III)→V Direct X-XI.) 59 statice. 60 crăiţe.

vâzdoage Compositae 15-60 30 * Răsad (III)→V Direct X-XI. III-IV - Tagetes signata Bartl.Tabelul 8. (continuare) Nr. 63 conduraşi Tropaeolaceae 30-250 30 Direct X-XI. 62 crăiţe Compositae 15-60 20-30 * Răsad (III)→V Direct X-XI. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de utilizare vegetativ Ro Ra Pb Mz Bo Vd Tagetes patula L. III-IV - Ro Ra Bo Pb Mz Vd Tropaeolum majus L. crt. IV * Butaşi (rar) (II-III) →IV-V Ro Ra St Vd 101 . 61 crăiţe.1.

65 cârciumărese Compositae 20-100 30 * Răsad (III)→V Direct V - Ft G Ro Ra Zinnia haageana Reg. urzicuţă Verbenaceae 20-40 30 – * Ro Răsad Ra Butaşi Pb (II-III)→V (rar) Mz Direct (II-III)→V Vd V St Zinnia elegans Jacq. angustifolia H. crt. 64 verbină.) 25-40 20-30 * Răsad (III)→V Direct V - Ft Ro Ra Pb 102 .B.Tabelul 8.Z. Z. (continuare) Nr. 66 Compositae (syn.1. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de utilizare vegetativ Verbena × hybrida Hort.

crt. (continuare) Nr. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe Mod de utilizare vegetativ Xeranthemum annum L.1.Tabelul 8. IV Im * 103 . 67 imortelă. cununiţă Compositae 30-60 45 Răsad (III)→V Direct X. pleviţă.

2. 1 nalbă de grădină Malvaceae 80-250 60 ** Răsad VIIVIII→IX-X - *Bellis perennis L. Specii floricole bienale Nr. 3 clopoţei de grădină Campanulaceae 50-80 30 Răsad V-VII→IXX - *** Ft G Ro Ra Pb 104 .Tabelul 8. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime (cm) Diametrul Cerinţe tufei ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare G I Ra Ro Ft *Althaea rosea Cav. bănuţei Compositae 5-15 10-15 *** Răsad VI-VII → IX-X Ro Ra Pb Despărţire Mz VII-VIII Vd Pc Ft Campanula medium L. crt. 2 părăluţe.

2. 6 degeţel Scrophulariaceae 50-150 30-45 Răsad VI-VII→IXX Ft G Ra ** 105 . 5 garoafă turcească Caryophyllaceae 15-50 20-30 Răsad VI-VII→ IX-X *** Ft Ro Despărţire Ra VIII Pb G Digitalis purpurea L.Tabelul 8. 4 micşunele ruginii Cruciferae 30-80 30-40 Răsad VIIVIII→IX-X - *** Ft G Ro Ra Pb Vd *Dianthus barbatus L. (continuare) Nr. crt. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Diametrul Înălţime Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Cheiranthus cheiri L.

7 pana zburătorului. (syn. L. banul Iudei Cruciferae 30-100 30 Familia botanică Aspectul plantei Diametrul Înălţime Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** Răsad VIIVIII→IX-X - Ft G Ra Im *Myosotis alpestris L. ciuboţica cucului Primulaceae 10-15 20 *** Răsad VIIVIII→IX-X - Ro Ra Pb Pc Vd 106 . crt. 9 primula.Tabelul 8. (continuare) Nr. Denumirea ştiinţifică şi populară Lunaria biennis Moench.) Hill. annua L).2. 8 nu mă uita Boraginaceae 15-35 15 *** Ro Ra Răsad Pb Despărţire Mz VI-VII→IXVII-VIII Vd X Ft Pc *Primula acaulis (L.

(continuare) Nr.2. crt. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Diametrul Înălţime Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Silene pendula L. (syn. Răsad VIIVIII→IX-X 10 Caryophyolaceae 20-45 15 - *** guşa porumbelului Ro Ra Pb Mz Pc Vd *Viola wittrockiana Gams. Viola × tricolor maxima) 11 panseluţe Violaceae 15-25 20 *** Butaşi Răsad (soiurile cu VI-VII→IXflori duble) X Despărţire Ro Ra Pb Mz Pc Vd * specii perene cultivate ca bienale 107 .Tabelul 8.

Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Achillea filipendulina Lam. 1 coada şoricelului Compositae 60-120 50-60 *** Ft G Răsad Despărţire Ra (III-IV) →V III. Specii floricole hemicriptofite Nr. 2 alisum. 3 căldăruşe Ranunculaceae 60-75 20 *** Ft Răsad G Despărţire (III-IV) Ro IX-X Ra →VII-VIII Pb 108 . ciucuşoară Cruciferae 15-50 20 *** Direct IV-V St Despărţire Ro IX-X Ra Butaşi Bo Aquilegia vulgaris L.Tabelul 8.3. IX St Im Alyssum saxatile L. crt.

3. Denumirea ştiinţifică şi populară Aster alpinus L. 5 aster.Tabelul 8. 6 clopoţei de munte Campanulaceae 15-20 15 ** St Răsad Despărţire Pc IX-X Ra IV-V→IX Pb 109 . crt. 4 scânteiuţe Compositae 10-30 20-30 Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** Bo Ro Despărţire Ra Răsad (rar) III Pb Butaşi (IV)→IX St IV-V Pc Vd Aster novi – belgii L. (continuare) Nr. vineţele Compositae 70-150 45 Răsad (rar) (IV)→IX Despărţire Ft III G Butaşi Ra IV-V *** Campanula carpatica Jacq.

(continuare) Nr. 9 margarete Compositae 40-80 30-40 *** Răsad Ft Despărţire G IV-V→IXIII-IV R X 110 . crt. 7 lâna caprelor Caryophyllaceae 10-20 10-15 Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** - Despărţire St IX-X Pc Butaşi Vd (rar) Chrysanthemum indicum L.Tabelul 8. 8 tufănele Compositae 20-80 30-50 Despărţire III-IV Butaşi (II-III) *** Ft G Ro Ra Pb Vd Chrysanthemum leucanthemum L. Denumirea ştiinţifică şi populară Cerastium tomentosum L.3.

Tabelul 8. (continuare) Nr.G X I (IIIIV)→IX Butaşi Ro V-VI Ra Despărţire Ft Dianthus deltoides L. crt. 11 nemţişor Ranunculaceae 80-150 50-80 ** Răsad III-IV. Senecio cineraria DC) 10 cinerarie.3. Denumirea ştiinţifică şi populară Cineraria maritima L. spălăcioasă Compositae 30-70 30-40 *** Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Răsad (IIIII)→V Butaşi (II-III) Bo Mz Ro Rb Pb Delphinium x hybridum Staph et Wild. (syn. 12 garofiţă Caryophyllaceae 10-15 10 *** Bo Răsad Despărţire Pc X St IV-V → Butaşi Vd IX-X VIII-IX Ra Pb 111 . IX.

14 cerceii doamnei Papaveraceae 60-80 50 Răsad (rar) (III-IV)→IX Despărţire Ft IX-X G Butaşi Ra (IX-X) ** Echinops ritro L. 15 măciuca ciobanului Compositae 120 60-75 *** G Răsad Despărţire Ra V-VI→IX. (continuare) Nr.III-IV. crt.3. IXPb X X Im 112 . Denumirea ştiinţifică şi populară Dianthus plumarius L.Tabelul 8. 13 garofiţe Caryophyllaceae 25-40 20 Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** Bo Despărţire Pc Răsad St X IV-V→IXButaşi Vd X VIII-IX Ra Pb Ft Dicentra spectabilis Lem.

17 fluturaşi Compositae 20-70 20-30 *** Răsad V-VI→V Butaşi (II-III) Ft G Ro Ra Gypsophila paniculata L. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Echeveria secunda Booth. 18 floarea miresei Caryophyllaceae 60-100 100 Răsad (III)→V Despărţire Ft III-IV. (continuare) Nr.G X Im *** 113 .3. crt.Tabelul 8. IX. 16 eşverie Crassulaceae 10-15 15 ** Bo Ro Ra Răsad Butaşi Mz (II-III)→V (II-III)→V Pb Vd St Gaillardia hybrida Hort.

Tabelul 8. 21 limbuşoară Cruciferae 10-30 15-20 *** Butaşi Bo (II-III)→ Răsad St V (IXVd Despărţire Ra XI)→IV-V III-IV. 19 siminoc Compositaae 20 10-20 - *** Butaşi (III-IV)→ V Despărţire IV. X Heliopsis scabra Dunal. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Bo Mz Ro Ra Pb Vd St Gnaphallium lanatum Hort.3. crt. IXPb X 114 . (continuare) Nr. 20 gălbenele de toamnă Compositae 80-120 60 Răsad (II-III)→V *** Despărţire III-IV Butaşi (III)→V Ft G Ra Im Iberis sempervirens L.

23 lupin. (Lavandula officinalis Mais.3. crt. syn. IXPb X St Ft Lupinus polyphyllus Lindl. Denumirea ştiinţifică şi populară Lavandula angustifolia Moench. (continuare) Nr. 24 mac de grădină Papaveraceae 60-150 45 *** Direct Ft IV-V Despărţire G Răsad(rar) IX-X Ro V-VI → IXRa X 115 .) 22 levănţică Labiatae 30-60 20-30 Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** Răsad (III)→IX G Bo Butaşi Vd Despărţire Ra III-IV. cafeluţă Leguminosae 80-120 60 *** Direct IV-VI - Ft G Ro Ra Papaver orientale L.Tabelul 8.

X *** 116 .3. IXSt X Pb Phlox paniculata L. iarbă decorativă Gramineae 10-20 20 *** - Ft Despărţire G III-IV. IXRo Direct X Ra IV. crt. brumărele Polemoniaceae 80-100 60 Răsad Ft Despărţire G (II-III)→V III-IV. (continuare) Nr.Tabelul 8. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Penstemon barbatus Nutt. 25 penstemon Scrophulariaceae 40-80 20-40 ** Ft Despărţire G Răsad IX-X. IV Ro VII → IX-X Butaşi Ra VI-VIII Pb Phalaris arundinaceae L. 26 falaris. 27 flox.

Matricaria parthenium L. (continuare) Nr. IX Ro Ra Pyrehrum parthenifolium Sin. IXX Mod de utilizare Bo Pc St Ra Pb Vd *** Răsad (III)→V Direct IV Physostegia virginiana Benth. Denumirea ştiinţifică şi populară Phlox setacea L. (syn. IX(III-IV) → Ro X V Ra Pb Vd 117 .3. (syn P. Chrysanthemum partenium Pers.Tabelul 8.) 28 flox Polemoniaceae 10-15 10-15 Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Despărţire IV. IX Butaşi V-VI. crt. 29 fisostegia Labiatae 100-120 60 *** Răsad (III) → V Ft Despărţire G IV. subulata L.. iarbă amară Compositae 40-80 20-30 *** Ft G Mz Răsad Despărţire Bo III-IV.) 30 moşnegei.

III Pc Vd Rudbeckia fulgida 33 rudbechie.3. (continuare) Nr.Tabelul 8. crt. 31 primula Primulaceae 60-80 10-15 Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** Ft G Răsad Despărţire Ro (III-IV) → IX-X Ra IX Pb Vd Primula denticulata Smith. 32 primula Primulaceae 20-40 10-15 *** Ro Ra Răsad Despărţire Pb IX-X VI → IX. X Ro IX. Denumirea ştiinţifică şi populară Primula auricula L. III Ra 118 . rugi galbeni Compositae 75-80 30-40 *** Ft Răsad Despărţire G (III)-VI → III.

34 rudbechie Compositae 100-150 30-50 Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** Ft Răsad Despărţire G (III)-VI → III. IX Bo Mz Vd G St 119 . (continuare) Nr. crt. Echinacea purpurea L.) 35 echinacea Compositae 100-120 50 *** Ft Răsad Despărţire G (III)-VI → III. Moech. 36 santolina Compositae 30-50 20-30 - *** Butaşi VII-VIII → IX. Denumirea ştiinţifică şi populară Rudbeckia nitida Nutt. III Ra Santolina chamaecyparissus L. X Ro IX. X Ro IX.Tabelul 8.3. III Ra Rudbeckia purpurea L. IV Despărţire III. (syn.

IXX G Ro Ra Pb St Ft Vd Sedum spurium M. 37 santolina Compositae 30-50 20-30 - *** Butaşi VII-VIII →IX-X Despărţire III. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei H (cm) D (cm) Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Santolina viridis Wild.B. sedum Crassulaceae 30-45 30 *** Butaşi VII-VIII Răsad(rar) →IX IV-VII → Despărţire IX.3. III III-IV. IX Ft G Ro Ra Pb Sedum spectabilis Boreau.Tabelul 8. IXX Bo St Ra Pb St Vd 120 . 39 iarbă grasă. crt. (continuare) Nr. 38 iarbă grasă. III III-IV. sedum Crassulaceae 10-20 20 *** Butaşi VII-VIII Răsad(rar) → IX IV-VII → Despărţire IX.

Tabelul 8.3. (continuare)
Nr. crt. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică

Aspectul plantei

H (cm)

D (cm)

Cerinţe ecologice

Înmulţirea seminţe vegetativ

Mod de utilizare

Sempervivum tectorum L. 40 urechelniţă Crassulaceae 15 20 -

***

Bo Mz Despărţire St III-IV, IX; Ro Stoloni Ra III-IV, IX Pb Vd

Solidago canadensis L. 41 splinuţă, sânzâiană de grădină Compositae 70-120 45-60

***

Ft Răsad G Despărţire I (III)-VII → III-IV Ra X, IV Im

Statice arborescens Hort. 42 statice, sică Plumbaginaceae 30-50 30-40

***

Răsad (III) → V

Despărţire Im III-IV

121

Tabelul 8.3. (continuare)
Nr. crt. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică

Aspectul plantei

H (cm)

D (cm)

Cerinţe ecologice

Înmulţirea seminţe vegetativ

Mod de utilizare

Statice gmeline L. 43 statice, garofiţă de mare Plumbaginaceae 60-80 20-30

***

Răsad (III) → V

Despărţire Im III-IV

Viola odorata L. 44 toporaşi Violaceae 15-20 10

***

Bo Pc Răsad Despărţire Vd IX-X Ra (IX-X)→ IV Ra Pb

122

Tabelul 8.4.

Specii floricole geofite semirustice
Nr. Denumirea ştiinţifică crt. şi populară Canna indica L. 1 cana, trestie indiană Dahlia x hortensis Guillam. 2 dalie, gherghină Gladiolus hybridus Hort. gladiole, săbiuţe Compositae 30-150 60 Cannaceae 50-150 60 Familia botanică

Aspectul plantei

Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm)

Înmulţirea seminţe Răsad (II-III)→VVI Vegetativ Rizomi IV-V

Mod de utilizare Ft G Ro Ra Ft G Ro Ra Ft Ro Ra G

*

*

Rădăcini tuberizate IV-V Butaşi (III) → V

3

Iridaceae

40-120

20-30

-

*

Tuberobulbi IV-V

Polyanthes tuberosa L. 4 tuberoze, chiparoase Amaryllidaceae 40-80 20-25

*

-

Bulbi IV

Ft

123

) 1 bergenie. Ft Ro Ra Pb Pc 2 mărgăritar. B. crăciuniţă Saxifragaceae 30-50 30-50 Răsad(rar) (III-IV) → V Rizomi IX-X Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** Bo Ro Pb Ra Vd St Convallaria majalis L. bifolia Moench. crt. (syn.5. Denumirea ştiinţifică şi populară Bergenia crassifolia Fritsch. Specii floricole geofite rustice Nr. lăcrămioare Liliaceae 15-20 10-15 *** - Rizomi VIII 124 .Tabelul 8.

şofran Liliaceae 10-15 10 *** - Tuberobulbi IX-X Bo Ro Ra Pb Pc 4 Iridaceae 10 8-10 - *** Tuberobulbi IX-X Ro Ra Pb Pc Bo Eremurus spectabilis M.) Wuff. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Diametrul Înălţime Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Colchicum autumnale L. 5 lumânare vegetală Liliaceae 60-80 30-40 Răsad (X-XI) →IV (după doi ani) Rizomi IX-X Ft G I Rb *** 125 . C. officinalis.) crocus.5. (syn. (continuare) Nr. crt.B.Tabelul 8. var. 3 brânduşă de toamnă Crocus vernus (L. vernus L.

IV G Ra Ft 126 . (continuare) Nr. 8 crin galben Liliaceae 60-100 60-80 *** - Rizomi IX-X. crt.5. 7 ghiocel Amanyllidaceae 15 5-10 *** - Bulbi IX-X Pc Ra Pb Ft St Hemerocallis flava L.Tabelul 8. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Fritillaria imperialis L. 6 lalea pestriţă Liliaceae 60-100 30-50 ** Răsad (rar) V-VIII → V (după doi ani) Bulbi VIII Ft G I Ra Galanthus nivalis L.

9 crin galben Liliaceae 100-120 60-80 Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare *** - Rizomi IX-X. 11 zambilă. IV G Ra Ft Hosta plantaginea (Lam. et Zucc.Tabelul 8. X → IV-V Rizomi IV-VI G I Bo Ro Ra Pb Ft Vd St Ft Vd G Ro Ra Pb Bo Hyacinthus orientalis L. Denumirea ştiinţifică şi populară Hemerocallis fulva L. crin de toamnă Liliaceae 30-60 30-50 ** Răsad (rar) (III).) (syn.) 10 funchie.5. Funkia grandiflora Sieb. crt. perla orientului Liliaceae 20 10-15 Bulbi IX-X *** 127 . (continuare) Nr.

tritoma Liliaceae 70-100 40-50 Rizomi IX-X ** Ft G I Ra 128 . 12 Rizomi IX-X Ft G Ra Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diametrul Cerinţe tufei (cm) ecologice (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare stânjenel de grădină Iridaceae 50-90 30-50 *** Iris pumila Z. 14 cnifofia. crt. (continuare) Nr. 13 stânjenel pitic Iridaceae 10-15 10-15 - *** Rizomi IX-X Bo Ro Ra Pb Vd Kniphofia hybrida Hort.5.Tabelul 8. Denumirea ştiinţifică şi populară Iris germanica L.

crt. 16 crin regal Liliaceae 70-90 20-30 - ** Bulbi IX-X Butaşi (solzi) Ft G Ra Muscari armeniacum Back.Tabelul 8.5. 15 crin alb Liliaceae 80-120 20-30 - *** Bulbi VIII Butaşi (solzi) Ft G Ra Lilium regale Wilson. X *** Pc Bo Ra Pb Vd St 129 . (continuare) Nr. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diame.Cerinţe trul tufei ecologice (cm) (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Lilium candidum L. 17 ceapa ciorii Liliaceae 20 10 Bulbi IX.

(continuare) Nr.Tabelul 8. crt. trompetă Amaryllidaceae 30-40 10-20- *** Bulbi IX-X Ft Ro Ra Pb Vd 130 . 18 narcisă Amaryllidaceae 30-40 10-15 Bulbi IX-X *** Ft Ro Ra Pb Vd Narcissus incomparabilis Mill.Cerinţe trul tufei ecologice (cm) (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Narcissus poeticus L.5. 20 narcisă. 19 narcisă Amaryllidaceae 30-40 10-20 - *** Bulbi IX-X Ft Ro Ra Pb Vd Narcissus pseudonarcissus L. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diame.

Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diame. 21 bujor Paeoriaceae 60-100 80-100 Despărţire VIII Ft G Ra *** Paeonia tenuifolia L. (continuare) Nr. 23 viorea Liliaceae 15-30 10 *** - Bulbi X Pc Ra Pb Ft St Vd 131 . 22 bujor Paeoriaceae 40-50 30-40 - *** Despărţire VIII G Ra Ft Scilla bifolia L.5.Tabelul 8.Cerinţe trul tufei ecologice (cm) (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare Paeonia officinalis L. crt.

jaleş. Y. crt. 25 lalea Liliaceae 20-60 15-30 Labitae 20-50 20-30 Familia botanică Aspectul plantei Înălţime Diame.Cerinţe trul tufei ecologice (cm) (cm) Înmulţirea seminţe vegetativ Mod de utilizare G Pc Ra Pb St Vd Ft Ro Ra Pb Bo Pc Vd ** - Despărţire X..Tabelul 8. Denumirea ştiinţifică şi populară Stachys lanata Jacq. IV *** Bulbi IX-X Yucca filamentosa L. smalliana Fern. Y. (continuare) Nr.5. angustifolia Hort. urechea iepurelui Tulipa gesneriana L. (syn.) 26 Liliaceae 90-150 60-100 - ** iuca Rizomi IX-X Drajoni IV G I Ft 132 . 24 stahis.

) crin albastru Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV 1 Liliaceae Răsad Divizare Flori - - x x 16-20°C 2 Anthurium scherzerianum Schott. Specia Agapanthus africanus L. A. Merit.Tabelul 8. crt. anturium. Asparagus Liliaceae Răsad Divizare Port Cladodii x x x x 12-18°C 133 . floarea flamingo Araceae - Divizare Butaşi Flori Frunze x x x x 15-20°C 3 Asparagus densiflorus Meyeri. umbelatus L. (syn.6. Specii floricole cultivate la ghivece Nr.

Tabelul 8. 5 asparagus Liliaceae Răsad Divizare port cladodii x x x x 10-18°C Aspidistra elatior Blume. (continuare) Nr.6. 4 asparagus Liliaceae Răsad Divizare Port cladodii x x x x 12-18°C Asparagus sprengeri Regel. crt. 6 Aspidistra Liliaceae Divizare Frunze x x x x 12-16°C 134 . Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Asparagus plumosus Bak.

Tabelul 8.6. (continuare)
Nr. crt. Specia Familia botanică

Aspectul plantei

Cerinţe

Înmulţire seminţe vegetativ

Element decorativ

Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV

Aucuba japonica Thumb. 7 aspidistra Cornaceae -

Butaşi Marcotaj

Frunze

x

x

x

x

10-18°C

8

Azaleea indica L. (syn. Rhododendron Ericaceae simsii Planch.)

-

Butaşi Altoire

Flori

x

-

-

x

15-22°C
azalee

Begonia x rex Putz. Meisterstük 9 Begonie Begoniaceae Butaşi

Frunze Flori

x

x

x

x

20-25°C

135

Tabelul 8.6. (continuare)
Nr. crt. Specia Familia botanică

Aspectul plantei

Cerinţe

Înmulţire seminţe vegetativ

Element decorativ

Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV

Begonia x tuberhyrida Voss. 10 begonie Begoniaceae Răsad

Tuberculi Butaşi

Flori

-

x

x

-

16-20°C

Beloperone guttata Brandeg. 11 beloperone Acanthaceae Butaşi Flori x x -

15-20°C

Bougainvillea glabra Chois. 12 bughenvillee, floare de hârtie Nyctaginaceae Butaşi Flori x x x

15-20°C

136

Tabelul 8.6. (continuare)
Nr. crt. 13 Specia Familia botanică

Aspectul plantei

Cerinţe

Înmulţire seminţe vegetativ

Element decorativ

Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV

BROMELII
Aechmea fasciata (syn. Billbergia fasciata)

13.a. aechmea

Bromeliaceae

12-18°C

Răsad (rar) (II-III)

Drajoni

Frunze Flori

x

x

x

x

13.b.

Billbergia nutans Rgl. bilbergia

Bromeliaceae

12-18°C

Răsad (rar) (II-III)

Drajoni

Frunze Flor

x

-

-

x

Neoregelia carolinae (syn. Nidularium 13.c. meyendorfii) Neoregelia

Bromeliaceae

-

Drajoni

Frunze Flori

x

x

x

x

12-20°C

137

Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Vriesea splendens Lem. 13.b.d. (continuare) Nr.Tabelul 8. Echinocereus baileyi Cactaceae Răsad Butaşi Tulpini Flori x x x x 138 . crt. Vriesia 14 CACTU{I Bromeliaceae Răsad (rar) (II-III) Drajoni Frunze Flori x x x x 14. Cactaceae Răsad Butaşi Tulpini Flori x x x x 14. Cereus peruvianus Mill.6.a.

e. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Echinocactus grusonii Hildm. 14.c. limba soacrei Cactaceae Răsad Butaşi Tulpini Flori x x x x 139 .d.6. (continuare) Nr. 14.Tabelul 8. cactus butoi Cactaceae Răsad Butaşi Tulpini Flori x x x x Mammillaria hybrida 14. mamilaria Cactaceae Răsad Butaşi Tulpini Flori x x x x Opunţia maxima Mill. crt.

Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Rhipsalis cassuta 14.) K. crt. (continuare) Nr. 15 Caladium Araceae Divizare Frunze x x x x 10-20°C 140 . ripsalis Cactaceae Răsad Butaşi Tulpini x x x x 14.g. Schum crăciuniţa Răsad Butaşi Tulpini Flori x x - x Caladium bicolor Hort.Tabelul 8.6. Zygocactus truncatus (Haw.f.

trandafir japonez Theaceae Butaşi Flori x x x 16-18°C Chlorophytum comosum Back. crt. 17 clorofitum. planta păianjen Liliaceae Divizare Stoloni Frunze Port x x x x 18-20°C Clivia miniata Rgl. 18 Clivia Amarylliadaceae Răsad Divizare Flori Fructe x x 18-20°C 141 .Tabelul 8.6. 16 camelie. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Camellia japonica L. (continuare) Nr.

crt. (continuare) Nr.6. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Codiaeum variegatum L.Tabelul 8. 19 croton Euphorbiaceae - 18-25°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze x x x x Codiaeum angustifolium L. 20 croton Euphorbiaceae - 18-25°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze x x x x Columnea gloriosa Sprague 21 Columnea Gesneriaceae Butaşi 18-20°C Flori Port Frunze x x x x 142 .

22 cordiline Liliaceae - Frunze x x x x 10-18°C Codyline fruticosa (syn.) 23 cordiline Liliaceae - 14-20°C Butaşi Marcotaj aerian Lăstari bazali Frunze x x x x Cyclamen persicum Mill. terminalis Kzh.Tabelul 8. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Butaşi Marcotaj aerian Lăstari bazali Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Cordyline australis Hook.6. C. 24 Ciclamen Primulaceae Răsad Fragmente tubercul Flori Frunze x x x x 18-22°C 143 . (continuare) Nr. crt.

plantă umbrelă Dieffenbachia picta Schot. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Cyperus alternifolius L. 25 ciperus.Tabelul 8. maculata) 26 difenbachia Araceae Cyperaceae Butaşi Frunze Port x x x x 10-20°C 20-22°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze x x x x Dracaena fragrans 27 dracenă Agavaceae Tuberculi Butaşi Flori Frunze x x - 10-20°C 144 . (continuare) Nr. (syn D. papirus. crt.6.

Poinsetia pulcherrima) poinsetia. crt. 28 dracenă Epipremnum aureum (syn. (continuare) Nr. Potos aureus) potos. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Dracaena marginata Lam. iedera diavolului Euphorbia pulcherrima Willd. Scindapsus aureus. steaua Crăciunului Agavaceae - 10-20°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze x x x x 29 Araceae - 12-16°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze Port x x x x 30 Euphorbiaceae - Butaşi Bractee x - - x 18-20°C 145 .Tabelul 8. (syn.6.

33. Asplenium Polypodiaceae - Divizare Frunze x x x x 18-20°C 146 . 31 euforbia. crt. coroana cu spini Euphorbiaceae Butaşi Flori x x x x 10-16°C Euphorbia trigona 32 Euforbia 33 Euphorbiaceae Butaşi Tulpini Frunze x x x x 10-16°C FERIGI Asplenium nidus L. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Euphorbia splendens Bojer.a. (continuare) Nr.6.Tabelul 8.

syn. crt.6.b. 33. nefrolepis Polypodiceae Divizare Stoloni Frunze x x x x 15-18°C Platycerium alcicorne Willemet. 34 ficus plângător Moraceae Butaşi Marcotaj aerian Frunze Port x x x x 18-20°C 147 . (continuare) Nr. bifurcatum) 33. (P. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Nephrolepis exaltata Schoot.Tabelul 8. corn de cerb Polypodiceae Divizare Frunze x x x x 18-20°C Ficus benjamina L.c.

. pandurata Hort. 35 ficus conum Moraceae Butaşi Marcotaj aerian Frunze Port x x x x 16-20°C Ficus lyrata Warb. F. F. crt.6. stipulata Thumb.) 36 ficus Ficus pumila L. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Ficus elastica Roxb.Tabelul 8. F. (syn.) Moraceae - 18-20°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze Port x x x x 37 Moraceae - Butaşi Frunze Port x x x x ficus pitic 18-20°C 148 . (continuare) Nr. (syn. repens L.

(continuare) Nr. 38 cerceluşi Oenotheraceae Butaşi Flori x x x 12-18°C Hedera helix L. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Fuchsia x hybrida Voss. crt. 40 trandafir chinezesc Malvaceae Butaşi Flori x x - 16-20°C 149 . 39 ederă Araliaceae Butaşi Frunze Port x x x x 12-16°C Hibiscus rosasinensis L.Tabelul 8.6.

Tabelul 8. crt. norocul casei Balsaminaceae Răsad Butaşi Flori x x - 18-20°C 150 .6. hortensis Sim. Lam. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Hippeastrum vittatum Herb. 41 crin de cameră Hydrangea macrophylla D. (continuare) Nr. H.C.) Amaryllidaceae Bulbi Flori x x x 12-18°C 42 Saxifragaceae - Butaşi Flori x x x - hortensie 15-17°C Impatiens sultanii Hook 43 impatiens. (syn.

6. 45 monstera Araceae - 18-22°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze Port x x x x Nerium oleander L. Justicia carnea Hook. 46 Leandru Apocynaceae Răsad Butaşi Drajoni Marcotaj Flori x x - 12-18°C 151 .Tabelul 8.) Nichols. Specia Jacobinia carnea (Hook. crt. (continuare) Nr.) iacobină Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV 44 Acanthaceae - Butaşi Flori x x x - 16-18°C Monstera deliciosa Liebur. (syn.

(continuare) Nr.Tabelul 8. crt. Orhidee Orhidaceae Răsad Butaşi Flori x x x x 13-20°C 152 .6. orhidee barcă Orhidaceae Răsad Divizare Flori x x x x 13-20°C Dendrobium chrysotoxum 47.b. 47 Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV ORHIDEE Cattleya x hybrida Hort. 47. catleia Orchidaceae Răsad Divizare Flori x x x x 15-20°C Cymbidium x hybridum 47.a.c.

Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Paphiopedillum leeanum Pfitz. crt.Tabelul 8.d. orhidee Orhidaceae Răsad Divizare Flori x x x x 12-18°C Passiflora coerulea L. (continuare) Nr. Direct în ghivece - Frunze Port x x x x 10-16°C 153 . 47. Chamaerops humilis Palmae L.a. 48 floarea pasiunii 49 Passifloraceae Răsad Butaşi Marcote Flori Port x x x - 14-17°C PALMIERI 49.6.

Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV 49.Tabelul 8. Direct în ghivece - Frunze Port x x x x 10-16°C 50 Pelargonium grandiflorum Wild. x domesticum) Răsad (XII-II) Butaşi Flori Frunze - x x - 15-20°C Pelagronium odoratissimum Ait. Phoenix canariensis Palmae Kunth. P. Geraniaceae (syn. (continuare) Nr. crt.6.b. 51 druşain Geraniaceae Răsad (XII-II) Butaşi Flori Frunze x x - 10-15°C 154 .

(syn. Geraniaceae P. P. crt. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV 52 Pelargonium peltatum Ait. (continuare) Nr. x hederaefolium) Răsad (XII-II) Butaşi 15-20°C Flori Frunze Port - x x - Pelargonium zonale Ait. (syn. x hortorum) 53 muşcată Geraniaceae Răsad (XII-II) Butaşi Flori Frunze - x x - 15-20°C Peperomia obtusifolia 54 Pepepronia Piperaceae Butaşi Frunze x x x x 12-16°C 155 .6.Tabelul 8.

55 filodendron Araceae - 16-20°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze Port x x x x Philodendron cordatum Hort. Guill.Tabelul 8. crt. 57 Pilea Urticaceae Butaşi Frunze x x x x 14-18°C 156 . (continuare) Nr. 56 filodendron Araceae - 16-20°C Butaşi Marcotaj aerian Frunze Port x x x x Pilea cadierei A. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Philodendron elegans Krause.6.

violetă de Uzambar gesneriaceae - 20-22°C Butaşi Divizare Flori Frunze x x x x Sansevieria trifasciata Thunbg. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Saintpaulia jonantha M. (syn. crt. 59 sansevieria Liliaceae - 12-20°C Butaşi Divizare Frunze x x x x 60 Saxifraga sarmentosa L. stolonifera) Saxifragaceae - 14-18°C Saxifraga Stoloni Divizare Frunze Port Flori x x x x 157 . S. 58 violetă africană.Tabelul 8. Wendl. (continuare) Nr.6.

crt. (syn.) gloxinia Compositae Răsad Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV 15-18°C Butăşire (la soiuri cu flori involte) Flori x x - x 62 Gesneriaceae Răsad Butaşi Flori - x x - 18-22°C Spathiphyllum wallisii Regl.Tabelul 8. Gloxinia speciosa Lodd. Cineraria hybrida Willd.C. (syn.6.) 61 cinerarie Sinningia speciosa Benth. (continuare) Nr. 63 Spatifilum Araceae Divizare Flori Frunze x x x x 16-20°C 158 . Specia Senecio cruentus D.

) Webb. Y. guatemalensis) 65 Iuca 66 Liliaceae Butaşi Frunze x x x x 10-18°C SUCULENTE Aeonium arboreum (L. 66.6. Eonium Crassulaceae - Butaşi 12-16°C Frunze Flori Port x x x x 159 . crt. 64 singonium Araceae Butaşi Frunze x x x x 18-20°C Yucca elephantipes (syn. et Berth. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Syngonium podophyllum Schott. (continuare) Nr.Tabelul 8.a.

) Willd. aloe Liliaceae 10-18°C Răsad (rar) Drajoni Butaşi Frunze Flori x x x x Crassula arborescens (Mill.c. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV Agave americana L. agave Agavaceae Drajoni 8-15°C Frunze Port x x x x Aloe arborescens Mill. 66.Tabelul 8. (continuare) Nr. 66.b. 66. Crasula Crassulaceae Butaşi 12-15°C Frunze Flori x x x x 160 . crt.6.d.

(continuare) Nr.e.6. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Drajoni Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV x x x x 66. 2-15°C Frunze Flori 66.Tabelul 8. Haworthia margaritifera (L. - 12-18°C Butaşi Marcote Frunze Flori x x x x 161 . Hoya carnosa (L.g. Gasteria verrucosa Liliaceae (Mill. crt. - 10-16°C Butaşi Drajoni Frunze Flori x x x x 66.f.) Duv.) Asclepiadaceae R.) Liliaceae Haw. Br.

Tabelul 8. Specia Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe Înmulţire seminţe vegetativ Element decorativ Perioada de decor (pe trimestre) I II III IV 66. (continuare) Nr. sedum.h Kalanchoë Crassulaceae blossfeldiana Poeln. iarbă grasă Crassulaceae Răsad (rar) Butaşi Divizare Frunze Port x x x x 10-16°C 162 .i.6. Răsad Butaşi 15-20°C Flori Frunze x x x x Sedum sieboldii Sweet 66. crt.

1 alstromeria Amaryllidaceae Răsad (rar) Divizare VI-VIII Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Perioada de repaus 8-20°C Anthurium andreanum Lind.Don. Specii floricole cultivate în solul serei Nr. crt.Tabelul 8. 2 pasărea flamingo Araceae Divizare XII-I (parţial) 16-25°C Chrysanthemum hortorum 3 crizantemă Compositae Butaşi - 16-20°C 163 . Denumirea ştiinţifică şi populară Alstroemeria aurantiaca D.7.

6 Gerbera Compositae Răsad Butaşi Divizare VII-VIII (parţial) 15-20°C 164 . 5 fresia Iridaceae Răsad Semănat direct Tuberobulbi - 14-18°C Gerbera x hybrida Hort. crt. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Perioada de repaus Dianthus caryophyllus L.7. 4 garoafe Caryophyllaceae Butaşi - 18-20°C Freesia x hybrida Hort.Tabelul 8. (continuare) Nr.

7. 7 trandafiri Rosaceae numai pentru obţinere portaltoi Altoire Butăşire 15-20°C XI-I sau VII-VIII sau cultură continuă Strelitzia reginae Banks. 9 cala Araceae Divizare VII-VIII 12-15°C 165 . (continuare) Nr. crt. Denumirea ştiinţifică şi populară Familia botanică Aspectul plantei Cerinţe ecologice Înmulţirea seminţe vegetativ Perioada de repaus Rosa L. 8 pasărea paradisului Musaceae Răsad (rar) Divizare Drajoni VI-VIII (parţial) 15-20°C Zantedeschia aethiopica Spreng.Tabelul 8.

Draghia Lucia. Iaşi. Draghia Lucia. Ed. 1995 – Entomologie horticolă (lucrări practice). 13. Zaharia D. München. Ed. Universitatea Agronomică Iaşi. Niţescu E. Didactică şi Pedagogică. Ed. Cireaşă Elena. seria Horticultură. Ed.. Georgescu T. Ştiinţifică şi Enciclopedică. seria Horticultură. 23. Iaşi. Ed. Bucureşti. 18. Bucureşti. Bucureşti.. Florincescu Adriana. Bucureşti. CERES. 5. Didactică şi Pedagogică. Centru de multiplicare U.... Cluj-Napoca. 2000 – Plante de apartament. Cireaşă Elena. Draghia Lucia. Elsevier Science Publishes. I-II. seria Horticultură. 39.BIBLIOGRAFIE 1. U. Ed. 1999 – Arhitectura peisajului. Davidescu D.Ş. CERES. Şelaru Elena. 8. Talmaciu M. Tipografia ARTPRINT.M. 7. Ceres. Preda M. 16... U.. Chelariu Liliana. 11. Universitatea Agronomică Iaşi. 10. 17. 15. Bucureşti. Şelaru Elena.A. Ed. CERES. 9.M. Draghia Lucia. Lucrări ştiinţifice vol.M. Şelaru Elena. 1995 – Culturi de seră pentru flori tăiate. Chelariu Liliana. Ed. 1988 – Flora ilustrată a României. 4.Ş.A. 1993 – The physiology of flower bulbes. Ed. 22. Lucrări ştiinţifice vol.V Iaşi. 38. 1993– Floricultură. Centrul de multiplicare U. Niţescu E.V. Ed.. Draghia Lucia. Cireaşă Elena. 39. seria Horticultură. 21. 1994 – Posibilităţi de completare economică a sortimentului de flori tot timpul anului şi de utilizare a materialelor ajutătoare. Lucrări ştiinţifice vol. simpozion aniversar al Universităţii de ştiinţe Agricole Cluj-napoca. 166 . 1980 – Botanică. 25. 1993 – Bolile şi dăunătorii plantelor ornamentale. 1989 – Dicţionar dendrofloricol. 1994 – Floricultură. 1991 – Balkon und Kübelpflanzen. Bucureşti. „Ion Ionescu de la Brad”. 20. 6... 1979 – Floricultură. 43. Cireaşă Elena.A. Grand. Draghia Lucia.. Luminiţa-Nicoleta Paraschiv. Universitatea Agronomică Iaşi. Universitatea Agronomică Iaşi.. Ed. CERES. 2000 – Flori pentru casa noastră. 1998 – Flori cultivate în grădină. Iaşi. Manoliu Al. Bucureşti 2. 24. 1996 – Dezvoltarea sistemului radicular la butaşii de flori în apă magnetizată. Cireaşă Elena. CERES. Lucrări ştiinţifice vol. Îndrumător lucrări practice (litografiat). Vol. 1999 – Metode moderne aplicate la înmulţirea prin seminţe a unor specii floricole.. 12. Sonea V. Curs litografiat.. 14. 26.M. Gräfe und Unzer GmbH. Ed. Draghia Lucia. Turenschi E. Heitz Halina. CERES. Pascal P.A. Lucrări ştiinţifice. 2000 – Modalităţi de scurtare a perioadei de vegetaţie la Cineraria hybrida prin tratamente hormonale şi chimice aplicate seminţelor.A. Ed. 19. Dyva. De Hertogh A. 1998 – Botanică (lucrări practice). seria Horticultură. Lucrări ştiinţifice vol. 43. Preda M. 1997 – Floricultură (partea a IV-a din Memoratorul Horti-Viticol). 3. 27. U. o specie cu valoare decorativă continuă. 2000 – Influenţa materialului vegetativ şi a metodei de multiplicare asupra regenerării. Chelariu Liliana. Bucureşti.V Iaşi. Bucureşti. Amsterdam.V Iaşi. Şelaru Elena. Păun M şi colab. seria Horticultură. Lucrări ştiinţifice vol. şi colab. Bucureşti. Cireaşă Elena. Bucureşti. 2000 – Fitopatologie horticolă. Cireaşă Elena. Ed... Bucureşti. Cireaşă Elena. 1992 – Din secretele florilor. şi colab. Universitatea Agronomică Iaşi.S. 42. Cireaşă Elena. 1996 – Canna indica. 1995 – Lathyrus odoratus – o speicie valoroasă în cultura forţată. Ciocârlan V. 1979 – Floricultură.. Le Nard M. Sârbu C. Draghia Lucia. Iacob Viorica şi colab. creşterii şi înfloririi hortensiilor.

Zanoschi V. Leiden. x x x. Ed. 2000/2001 – Bloemenbureau. 1990 – Grande encyclopédie des plantes & fleurs de jardin. 29. Bucureşti. Bordas. 1990 – Botanică (curs litografiat). x x x. 1989 – Cum se înmulţesac plantele. Ed. cormes et tubercules. Toma M. x x x. Bordas. 30. Zanoschi V. 1999/2000... 31. 167 . CERES. Paris. 32. rhizomes.28.A Iaşi. Holland.. Ed. Paris.Centrul de multiplicare U. 1994 – Le Grand livre des bulbes.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful