P. 1
Alexandru Mitru - Legendele Olimpului 1

Alexandru Mitru - Legendele Olimpului 1

|Views: 25|Likes:
Published by Moraru Petre

More info:

Published by: Moraru Petre on Mar 11, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

03/28/2013

pdf

text

original

rtemis a rămas nemăritată. Inima ei s-a asprit mai tare decât
fusese înainte. Nu mai avea nici o cruţare faţă de cei care-i
greşeau ; dar cel mai greu s-a răzbunat pe o regină, Niobeea.
Astă regină, Niobeea, era nespus de fericită. Soţul său, Amfion, din
Teba, era un bărbat bun şi vrednic. Cu el avea, în căsnicie, şapte băieţi şi
şapte fete : copii frumoşi şi tare dragi.
— Nu-i nimenea, în lumea asta, mai fericit decât sunt eu, spunea
adesea Niobeea. Fiii mei strălucesc când poartă armele în mâini, iar fetele
mai mândre-s ca zeiţele...
Tocmai venise sărbătoarea zeiţei Leto şi aceasta ceruse jertfe tuturor.
— De ce să mă închin eu Letei, să-i aduc daruri ? Pentru ce ? Cu cât e
mai presus ca mine ? Copii am eu mai mulţi ca ea, şi nu-i nici unul mai
urât decât sunt Artemis şi-Apolo. Soţul său, Zeus, nu îi este şi n-o să-i fie
credincios. Pe când iubitu-mi Amfion ochi n-are decât pentru mine. De ce
să mă închin eu Letei şi pentru ce să-i aduc daruri ? Fiindcă-i zeiţă ? Nu.
Nu vreau...

Auzind vorbe ca acestea, multe femei n-au mai vroit nici ele să-i aducă
daruri zeiţei nopţii şi au spus :
— Aşa e! Este drept ce spune regina noastră Niobeea...
Şi pe altarele zeiţei ofrandele s-au micşorat.
Putea însă zeiţa Leto să-ndure astfel de ocară ? Pot oare zeii să audă că
muritorii nu-i slăvesc ?
Zeiţa nopţii, mâniată, l-a vestit iute pe Apolo, zeul săgeţilor de aur, şi pe
zeiţa vânătoarei, Artemis pururea fecioară.
Artemis,care îl pierduse pe Orion de scurtă vreme,a spus fratelui său

aşa:

— M-ai îndemnat să-mi zvârl săgeata în cel pe care îl iubeam. Acum
priveşte: o femeie, o muritoare, Niobeea, nesocoteşte o zeiţă, pe mama

A

143

noastră, şi pe noi doi... Ce ai să faci ? Cum vei plăti ?
— Cum voi plăti ?... a spus Apolo. Îi voi ucide toţi băieţii cu care se

făleşte-atât...

— Şi eu copilele, de care e atît de mîndră... a glăsuit Artemis cruntă.
Zeul Apolo şi-a luat arcul.
Doi dintre fiii Niobeei mânau un car în faţa Tebei. Cât ai clipi au fost
străpunşi. Alţi doi se aflau la palestre4 . Au fost şi dânşii săgetaţi. Mai erau
trei. Dar nici aceştia n-au avut mult de aşteptat. Zadarnic unul dintre
dânşii mai implora încă pe zei sa înceteze-acest măcel. Sângele lor uda
ţărâna.

Regina, ce era de faţă, s-a repezit peste feciorii cu trupurile fără vlagă.
Şi-a rupt veşmintele regale şi pletele. Şi-a zgâriat faţa. S-a dat cu fruntea de
pământ şi, hohotind, având pe faţă lacrimi amare, în şiroaie, striga spre
toţi:

— Iacătă zeii... Priviţi-i cum ne asupresc, când nu ne umilim destul.
Asta-i dreptate olimpiană!...
Şi ridica pumnii spre cer.
Soţul ei, Amfion, văzând această crimă fără seamăn, se-ndurerase-atât
de mult, că îşi rupsese firul vieţii, vârându-şi paloşul în piept.
Fetele se aflau cernite, lângă sălaşul unde fraţii aşteptau focul rugului.
Mulţimea suspina pe lături. Nu era mamă să nu plângă durerea bietei

Niobeea.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->