You are on page 1of 410

LUCIAN

. BOIA
ISTORIE
SI MIT
'
l^¹C^S1II^1^
, ,
ÏCN^^¡^S¹Ă

fu tor
..l HUMANITAS
Lucian Boia, născut în Bucureşti la 1 febrarie 1 944, este profesor la
Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. Opera sa, întinsă şi
variată, cuprinde numeroase titlui apărte în România şi în Franţa, pre­
cum şi taduceri î engleză, geraă şi în alte limbi. Preocupat îndeosebi
de istoria ideilor şi a imaginalui, s-a remacat atât prin lucrări teore­
tice privitoae la istorie (Jocul cu tcutul. Istoria între adevăr şi fcţiune)
şi la imaginar (Pentu o istorie a imaginarului), cât şi prin investigarea
consecventă a unei largi game de mitologii (de la viaţa extraterestră şi
sfrşitl lumii până la comunism, naţionalism şi democraţie).
Î
n 1 997,
lucrarea sa Istorie şi mit în conştiinţa românească a stâmit senzaţie şi
a răas de atnci un punct de reper în redefnirea istoriei naţionale.
Volume publicate la Humanitas: Două secole de mitologie naţională
( 1 999); "Geran o f/ii ". Elita intelectuală românească în anii Primului
Răboi Mondial (2009, 201 0); Istorie şi mit în conştiinţa rmânească
( 1 997, 2000, 2002, 2006, 201 O; taduceri în maghiară, engleză, geraă,
poloneză);
Î
nte înger şi fară Mitl omului dierit din Antichitate până
în zilele noastre (2004); Jocul cu trecutul. Istoria între adevăr şi fcţi­
une ( 1 998, 2008); Jules vme. Paradoxurile unui mit (2005); Mitologia
ştiinţfcă a comunismului ( 1 999, 2005); Mitl democraţiei (2003); Mitul
longevităţi. Cum să trăim 200 de ani ( 1 999; taducere în engleză); Napo­
leon II cel neiubit (2008); Occidentul. O interpretare istorică (2007);
Oul şi clima. Teori, scenarii, psihoze (2005; taducere î engleză); Pen­
tu o istorie a imaginarului (2000, 2006; tadu-cere în coreeană); Româ­
nia, ţară de frontieră a Europei (2002, 2005; traduceri în engleză şi
fanceză); Sfârşitul lumii. O istorie fără sfârşit ( 1 999, 2007; taducere
în japoneză); Tnereţe fără bătrâneţe. Imaginarul longevităţii din Anti­
chitate până astăzi (2006); Franţa. Hegemonie sau declin (201 0); Tra­
gedia Germaniei: 1914-1945 (201 0).
LUCIAN
BOIA
ISTORIE
SI MIT
'
ÎN CONSTIINTA
"
'
.
ROMANEASCA
•HUMANITAS
BUCUREŞTI
Redactor: Horia Găescu
Coperta: Andrei Gamaţ
Tehoredactor: Manuela Măxineanu
Corector: Andreea Stănescu
DTP: Florina Vasiliu, Dan Dulgheru
Tipărt la Proeditură şi Tipogafe
©HUMANITAS, 1997, 2011
oescrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
BOIA, LUCIAN
Istorie şi mit i conştiinţa rmânească 1 Boia Lucia. -
Bucureşti: Humanitas, 2011
Bibliogr.
Index
ISBN 978-973-50-2902-9
94(498)
EDITURA HUMANITAS
Piaţa Presei Libere l, 013701 Bucureşti, România
tel. 021/408 83 50, fax 021/408 83 51
ww.humanitas.ro
Comeni Cae prin poştă: tel./fax 021/311 23 30
C.P.C.E. - CP 14, Bucureşti
e-mail: cpp@humatas.ro
ww.libhumaitas.ro
Prefaţă la ediţia a II-a
Au trecut doi ani de când am scris luga introducere pen­
t ediţia a II-a a acestei căi. Nimic esenţial nu mai e de adău­
gat. Totui, îte tp s-a petcut o îtoacere politică: revenirea
la gverae (î u alegerilor d noiembrieecembrie 2000,
dezastoase pent "regimul Constantinescu") a preşedintelui
Ion Iliescu şi a Patidului Democraţiei Sociale (PDSR), rebo­
tezat recent cu u nume de factură mai europeană: Partidul
Social Democrt (PSD). Înt-u context socio-politic echilibrat,
u asemenea eveniment nu ar f avut mae lucru de a face cu
problematica lucrăii mele. În Româia însă, ae. Dependenţa
românilor faţă de Putere atinge, printe multe alte sectoare, şi
istoria.
Guverarea Constantinescu, altminteri dezamăgitoare, s-a
remarcat cel puţin prin două calităţi: deschiderea europeană şi
renuţaa Puterii de a se mai aesteca în tebuile intelectuale.
În aceste privinţe, fontiera anului 1 996 a fost sensibilă. Până
atunci, presiuea naţionalistă se manifestase virulent (cu spriji­
nul, direct sau indirect, al autorităţii). Er de văzut cu se vor
comport cei reveniţi la putere. La capătul uui a, se poate con­
stata că rata nu s-a mai îtors la momentu 1 996. În pla exter,
integraea europeaă obligă, ia în interior actualii gveraţi
s-au îdepăat de foştii aliaţi (famosul "patlater rşu" de pâă
î 1996), şi îdeosebi de utaţionalista ,,Româie Ma", mer­
gând în "cealaltă" direcţie pâă la o surinzătoae "semialiaţă"
cu Uniuea Democrtă a Magiailor din România.
Să nu confdă totuşi "credinţa" cu "tactica". Pent mulţi
responsabili politici (şi pent mulţi româi -î fapt, a îd
6 Istorie şi mit în conştiinţa românească
să spu, pentr cei mai mulţi), integraea europeaă seaănă
mai mult cu o căsătorie din interes decât cu ua din dagoste (şi
î aest ca, cu atât mai bie dacă, aşa cu se spue ueori, căsă­
toriile din interes sut cele mai reuşite!). A tecut ceva vreme
de la 1 900, câd elita rmâească iubea cu adevăt Occidentul,
ataşată nu în primul rând de bogăţia, ci de valorile sale. Actuala
clasă conducătoae este stctual naţionalistă, d agajată deja
pe un drum obligat, care duce spre Occident.
Din această contradicţie decurg şi notele false: un naţiona­
lism îmblânzit prin europenism, şi u europenism diluat prin
naţionalism. Ia Puterea se pae că nu vrea să lase î pace isto­
ria. Daă ,,rnuţă" la atâtea "paculatăţi" î fvoaa priec­
tului european, măcar istoria să ne rămână!
Ioa Scu, î prezent cel mi ofcial dinte istoricii româi
(consilier prezidenţial î prbleme de îvăţăânt şi cercetae) şi
cu o certă infuenţă î uversitate, cereta şi şcoală (şef al Cate­
dei de istoria rmâlor la Facultatea de Istorie a Unversităţii d
Bucureşti, director al Institutului "Nicolae Iora", prşedinte al
Societăţii de Ştiinţe Istorice ... ), a anunţat deschis proiectul pe
cae-1 susţie înt-u foae comentat iteriu apăt î Adevăru
l
lterar şi arttc (nuăl d 3 aprilie 2001 ). Pat sut "piloni"
existenţei noastre, ne spune istoricul: vechimea, continuitatea,
independenţa şi unitatea. Exact cei ivocaţi î epoca Ceauşescu,
inclusiv, î rpetate râdui (obsesiv cha) de Ceauşescu îsuşi.
Mai afăm că orientarea istoricilor cae gândesc altfel "nu este
întâmplătoa, nu este modul gândirii câtora persoane răzleţe,
ci este o acţiue prgaată, cae -sub prtextul «demtizăii» -
vizează miimalizaea şi chia distrgerea valorilor naţionale".
Fiidcă tot vorbim despr mitu, mitul conspiraţiei şi psihoza
conspirativă apa uei specii mtologice bine cuoscute (ca,
di fericire, astăi, nu-i mai acă pe "ceilalţi" î închisoae, ca
înaite de 1 989). Î rest, nu este cal să rvi la ceea ce a t­
tat pe lag în cate: sensul mitologic al uităţii, continuităţii şi
al celorlalţi "piloni". Mă miră- de fapt nu mă mră prea tare­
absenţa, pt aeste direcţii fdentale ale istoriei rmâeşti,
Prefaţă la ediţia a II-a 7
a rolului românilor în apărarea, aici, la fontierele continentu­
lui, a civilizaţiei europene (,,misiue" isistent pusă în evidenţă
de istoricii noştri încă din secolul al XIX-lea). Uitarea mi se
pare semnifcativă: toate marile valori invocate, fă excepţie,
sut strict naţionale, nici ua europeană!
Interenţiile "istorice" ale Puterii, cu deosebire ale preşedin­
telui şi primului-ministr, sut relativ nueroase, unele semă­
nând a "mustrări" sau a "recomandări" adresate istoricilor (cu
efcienţă gaantată asupra profesorilor de istorie din şcoli, cae
au o lungă tradiţie de supunere faţă de autoritate). Sensul aces­
tor interenţii este pronuţat naţional şi mai puţin european.
Maifestările închiate lui Mihai Viteaul în vaa aului 2001
se înscriu perfect în tipologie. "Românul" Mihai trece cu mult
întea "eupeaului" Mihai (chia cu o tentă "atieupeaă",
odată ce "ceilalţi" se fac vinovaţi de eşecul românilor la 1 600
şi de uciderea voievodului). Nu e cazul să mai spun că Europa
era pe atnci un concept fncţional, în timp ce nu exista încă
nici cuvântul "România". Aceasta nu înseamnă că nu sutem
ataşaţi de ceea ce înseamnă astăzi România: "dar lăsaţi măcar
stămoşii ca să doară-n colb de cronci", vorba lui Eminescu.
Tot cu prilejul "acţiuii Mihai Viteazul", preşedintele Ro­
mâniei i-a mustrat pe istoricii care vorbesc despre "mitul lui
Mihai Viteazul" (deşi nu am fost nominalizat, sit că admones­
tarea mi se adresa). Transfgurarea mitică nu e la îndemâa
oricui: ·puţini muitori îşi prelugesc existenţa în mt; Alexad
cel Mae şi Napoleon sut modelele desăvâşite ale acesti gen
de supvieţue. O naţiue tăieşte prin erii săi mtfcaţi, nu prin
eroii morţi "defnitiv" şi rămaşi doar în paginile dicţionarelor.
Credeam că şi Mihai Viteazul aparine acestei specii rare, cre­
dea că i se datorază şi lui uirea di im rmâilor şi mea
uire de la 1 91 8. Dacă însă nu e voie ...
Comemoraea lui Mihai s-a încheiat apoteotic, prin reuirea,
"în umbra lui", a uor persoane pe care româi nu le văzuseră
nicicând împreună şi nici nu-şi închipuiau că le vor vedea vre­
odată: preşeditele Ion Iliescu, fostul peşednte Constatiescu,
8 Istorie şi mit în conştiinţa rmânească
regele Mihai şi patiahul Teoctist. Şi dacă există totuşi u mit
al lui Mihai? Oare fă acest mit, a f văzut aşa ceva? A fost
u interesat episod mitologic: chemaea, prin Mihai, la soli­
daitate rmâească, dincolo de neîţelegerile cae-i sepaă pe
rmâi şi de difcultăţile cae-i f. Nu însă şi efcient, mă
t: p gve sut astăi prblemele Romiei pent ca Mihai
Vteazul să le poată rezolva.
.
î t a rnt istce, Eu a c o cone
st: spr ca ne îdptă, d căia avem meru câte ceva
să-i reşă. A ra o declaţie a primului-mst
N' astse: e c spuea el, ca mle puti să aju Ro fi d­
că tot ele au nedtţit-o î atâtea râdui. Pâă la male puteri,
cred că şi rmâi s-au nedeptăţit sigi nu î puţine ocazii, ia
de clasa lor conducăoa să nu m vorbim. Prea multă energie
consumată pentr a ne plânge noi îşine de milă; ar merita să
fe transferată această energie într-u proiect pozitiv.
Revie în prim-pla şi maeşalul Antonescu. În ce-l priveşte,
românilor li se propun două versiui, extreme şi opuse: crimi­
nal de război sau erou naţional. Pent Occident, Antonescu
răe pe lista criminalilor de rboi; reabilitarea lui (mai ales
câd se invocă destl de des, şi cu exagerările de rigoare, anti­
semitismul "stctural" al românilor) nu a f în favoarea ţării
şi îdeosebi a itegrii ei "euatlatice". Prim-ministl a t
concluziile politice cae se impu, afâd imposibilitatea, î
contextul actual, de a îtrprinde ceva î fvoaa lui Antonescu.
Paă pent a-i da replica s-a prgat, aproae instantaeu,
la televiiunea naţională, flmul, d 1 993, al lui Seriu Nico­
laescu, Începutul adevărului. Oglinda, în care maeşalul are o
partitu valorizantă, apărând ca u măeţ erou tragic, prins în­
tr-o cursă de istorie. Simpatizanţi ai lui Antonescu se îtâlnesc
în clasa politică româească, nu în ultimul râd î paidul de
gvemăât şi, ceea ce nu prea se spue, î aată (u fost şef
al statlui-major a fost prins pe picior greşit în timp ce pai­
cipa la o comemorare pro-Antonescu).
Dar relaţia privilegiată cu maeşalul continuă să o aibă Par­
tidul România Mare. Gheore Buzat, istoricul specializat în
Prefaţă
l
a ediţia a II-a 9
Antonescu, este uul dintre liderii "României Ma" (inclusiv
vicepreşedite al Senatlui din paea acesti paid). Ca istoric,
el ţie să precizeze că ae asupr lui Antonescu privirea "obiec­
tivă" a omului de ştiiţă. Obiectivitatea îi poate f bine uăită
î sinteza pe cae a publicat-o împreună cu Ioan Scu: Istoria
români
l
or în seco
l
u
l
a
l
X-
l
ea, 1918-1948 (1 999). Prezentării
echivoce (şi până la urmă mai curând binevoitoare) a legiona­
rilor î prima pae a lucrăii, îi uează, în paea a doua, apa­
ţinâd lui Buzatu, o evocare greu de imaginat a perioadei
1 9401 944: nici U cuvât despre crimele legionae (nici măca
asasinarea lui Iorga) şi nici u cuvânt despre "problema evre­
iască" şi politica lui Antonescu î această priviţă. M-aş f aştep­
tat la minimalizări sau justifcări; soluţia a fost însă mult mai
radicală: subiectl a dispărut, nu mai există!
A fost Antonescu u criminal de război sau u erou naţio­
nal? Poate că a fost şi ua, şi alta. Sau poate că nu corespude
înt totl nici uneia dintre aceste etichete. A trimis la moarte
u mae nuă de evi, de altfel şi de rmâi (acaţi î măcel
prin decizia lui exclusivă). A urmărit însă u incontestabil ţel
patotic: refacerea României Mai şi îlătuea pericolului "de
la Răsărit". Depinde cu ce balanţă cântărim. Ne-am obişnuit ca
tot ce este ,,naţional" (ideologia naţională, erii naţionali) să aibă
doar conotaţii pozitive; naţiuea a justifcat însă şi războaiele,
şi excluderea "celorlalţi". Echivocul condiţiei lui Antonescu
corespude echivocului însuşi al proiectului naţional, împins
uneori la limitele lui extreme. Nu trebuie ignorat nici contex­
tul special al celui de-al Doilea Răboi Mondial. A fost u răboi
total, când viaţa umană nu mai însemna mare lucru. Stalin s-a
afat atnci de "partea cea bună", ceea ce nu-l împiedică să fe
mai aproape de tipologia "criminalului" decât Antonescu. Nici
anglo-aericaii nu au fost chia fă rprş: bombadamente le
lor dliberte asupr popuaţiei civle (astzi a f considerte ce
de răboi) au ucis sute de mi de oameni, din Gerania pâă în
Japonia (inclusiv în Româia).
Nu-mi vine totuşi să cred că oamenii politici duc chiar atât
de tare grija lui Mihai Viteazul sau a mareşalului Antonescu.
1 0 Istorie şi mit în conştiinţa românească
Îi utilizează, ca prin ei să transmită mesaje, mult mai convingă­
toare decât rostite în nume propriu. Oamenii ar tebui să înveţe
să se apere de manipulaea prin istorie. Să-şi dea seama că prin
Mihai Viteazul receptează u mesaj de uitate naţională şi mai
ales de solidaritate în jurul Puterii, iar prin Antonescu - în va­
rianta "României Mari" - un apel naţionalist şi autorita.
Revine în discuţie şi sistemul maualelor "alterative", apli­
cat în 1 999. Actualii responsabili ai educaţiei uăresc restrâ­
gerea numălui de manuale paralele şi, în fapt, a diversităţii
lor. Nu o revenire la manualul unic, dar nici chiar atâta diver­
sitate! Se vor reface, cu sigranţă, şi prgrele, în primul râd
cele mai delicate, care sut "istoria românilor" şi "literatua
româă". Opoziţia de acu doi ani (puterea de astăzi) îşi expri­
mase fă echivoc, cu prilejul scandalului manualelor (pentr
detalii, vezi ,,Intoducerea" la ediţia a 1-a), atipatia faţă de noua
abordare a istoriei. Nu veau să spu că aceasta a f fost fră
cusur. Programa instituită atunci, pentr ultima clasă de liceu,
s-a axat stct pe o istorie stctu�lă, sensibil orientată spre cul­
t şi m puţin spr politic, şi c atenţie m acordată eveni­
mentelor şi personalităţilor (î spiritul "şcolii de la Anna
l
es",
în care unii istorici români văd expresia ultimă a moderităţii
istoriogfce, puct de veder cam exclusivist). Crd că a f fost
mai potivită nu maginalizaea, ci trataea iteligentă a politi­
cuui, evenentelor şi "erilor naţionali" (a căr ponde, î isto­
ria ,,eală" sau î imagial oaenilor, nu e nesemnifcativă).
Oa, odată refcută, progaa se va aşeza pe cei pat "piloni":
vechimea, continuitatea, independenţa şi uitatea? A f u re­
gretabil pas înapoi, intelectual vorbind penibil, spre un gen de
istorie de multă veme depăşit. Dacă vem să intră în Europa,
de ce oare nu ne place şi istoria de tip european?
Di păcate, Româa nu-şi va căpăta echilibrl istoriogrfc
decât atuci câd va ajuge ît-o situaţie de echilibr politic şi
economic. Câd nu vor mai acţiona toate fstările care astăzi
îşi caută încă o compensae î istorie. Î ua integii euopene
Prefaţă
l
a ediţia a II-a 1 1
va dispărea probabil şi raţiunea de a f a tradiţionalei dispute
româneşti între autohtonişti şi "europenişti".
(decembrie 2001)
Post-scriptum
Principalul eveniment istoriogrfc al îceputului de an 2002
a fost lansarea primelor patr volume (până la Mihai Viteazl)
ale sintezei colective Istoria români
l
or, apărută sub egida Aca­
demiei Române. Sunt aunţate încă patru volume (până la
1 948). Cât despre perioada comuistă, cei interesaţi sut aver­
tizaţi să mai aştepte (nu e încă momentul!). Nu contest nicide­
cum valoarea individuală a mai multor contribuţii adunate în
această sinteză. Contest însă ideea însăşi a unei istorii ofcia
l
e
( descendentă în linie directă din proiectele similare ale epocii
comuniste). A unei sinteze care, în plus, ar mai f şi obiectivă,
aşa cum a ţinut să precizeze însuşi preşedintele Academiei.
Fireşte, dacă e ofcială, cum să nu fe şi obiectivă! De la un
autor la altul, "tratatul" acceptă o oarecare diversitate a spaţiu­
lui geto-dacic, refză însă orice nuaţare în problema continui­
tăţii şi îi atribuie lui Mihai Viteazul furrea uui stat căia îi
zice "Dacia românească" (mă întreb ce ar f înţeles voievodul
din această sintagmă!). Aş spue că, în ansamblu, tonul e mai
puţin naţionalist ca sub Ceauşescu şi mai naţionalist ca la 1 900.
Comemorăii uirii la 24 ianuarie i s-a acordat în 2002 pacă
mai multă importaţă. Prşedintele Iliescu i-a denunţat pe cei
care atentează astăzi la uitatea ţării. Principalii atentatori mi se
par însă a f corupţia şi sărăcia. Ca şi deziluzia crescâdă a oa­
menilor, greu de tratat cu discursuri naţionaliste. Potrivit unui
sondaj recent, 41 % dite copii şi adolescenţi a dori să nu mai
tăiască î Româia! Abul de rmâsm şi detaşaea de Ro­
mâa sut atitudni mentale exteme, ca se stimulează rciprc
şi dovedesc îpruă cât de depare sutem încă de noralitate.
(ebrarie 2002)
După tei ani
Intoducere la ediţia a I-a
Povestea unei cărţi
Doa această nouă intoducere deosebeşte a doua ediţie de
cea dintâi. A f fost multe de adăugat, şi poate de modifcat
sau de nuanţat. M-a gândit însă că textul tebuie să rămâă
aşa cum a fost, aşa cum a înţeles să-1 alcătuiesc cu trei ani
în uă. Cu atât mai mult cu cât carea a devenit aproape
clasică; simt că în bună măsură nu-mi mai apaine. Contez,
aşada, pe intoducere pentu a spune ce mai am de spus, cu
privire la care, la istoria ei şi la contoversele istorico-cul­
tuale pe care le-a suscitat.
Er convi, scind-o, că m expu la nenuăte atacuri.
L simţisem g puţin mai îainte, câd publicasem, îpr­
ună cu studenţii mei, la Editu Universităţii di Bucureşti
(ît-un tiraj limitat), voluul Mitri istorice rmâneşt. Emi­
siuea militară Pro Patria (dispărtă între timp) mi-a fcut
atuci cinstea unui adevăat foileton, tasmis la o oră de vâf
pe prgul nţonal de televiziue: mt şi civili s-au ît­
cut î a spune despre me (î absenţa mea) lucruri nu dinte
cele mai agreabile. Loveam, se pare, în bazele ideologiei
naţionale şi ale identităţii româneşti (prin relativizarea unei
istorii care, evident, nu putea f decât una singură, şi aume
aceea pe cae o "ştiau" acutori mei). Nu a mai f fost decât
un pas -şi nu prea mare -până la trădarea de patrie. Mili­
tarii se constituiau în instanţă istoriogafcă: ce putea f mai
gitor atât pentu staea confă a democraţiei româeşti, cât
şi pet dsrţul prfesionalismului? Unele gaete m-au ttt
în teren similai. Studenţii au avt şi ei pae de necai
1 4 Istorie şi mit în conştiinţa românească
cu câţiva profesori (nu chiar spre lauda celor din uă). Am
constatat atunci ce înseamnă să te tezeşti singur într-o ase­
menea situaţie (o singurătate pe care, recunosc, eu îsumi o
cultivasem). Adversarii sunt, de regulă, mai prompţi decât
susţinătorii. Fapt este că nimeni nu mi-a sărit atunci în aju­
tor. Mărturisesc că nici eu nu mă aşteptasem la un asemenea
tapaj . Urărisem ţeluri pur profesionale, şi nicidecu o pu­
blicitate iefă sau scandalizaea opiei publice. M-ar auto­
surins î fagat delict de naivitate: a f tebuit să ştiu (ata
era î fond teza pe cae o susţinea! ) că istoria nu are cum
să se izoleze de societate, de ideologii şi de politică. Cu atât
mai bine: m s-a oferit ocazia să verfc, pri prprie expeenţă,
gradul înalt de sensibilitate socială la istorie.
Viaţa rezervă surize. Una dintre cele mai neaşteptate -
pentru mine - s-a dovedit excepţionala primire de care s-a
bucurat cartea, îdată după apaiţia ei în mai 1997. A devenit
subiect predilect de discuţie în mediile intelectuale. Au elo­
giat-o nume de primă măime ale culturii româneşti. Se vede
că răspundea unui orizont de aşteptare. Ceva nu era în regu­
lă cu istoria învăţată generaţii de-a rândul. Dar ce anume?
Î
i revenea, freşte, unui istoric să identifce capcanele ideo­
logice ale reconstituirii tecutului. Vorbind despre istorie, oa­
menii vorbesc despre prezent, despre ei înşişi. Caea ţintea
până la uă chiar mai departe decât îmi fsese intenţia. Nu
doar istoria era în discuţie, ci cultura românească în ansam­
blu şi conştiinţa de sine a românilor. Dinte numeroasele re­
cenzii, care nu încetau să scoată în evidenţă noutatea şi
necesitatea demersului, m-a impresionat aicolul publicat de
Mircea Iorgulescu în revista Dilema (număl din 15-21 au­
gust 1997), sub titlul "
Î
n sfrşit! ". Criticul repeta insistent
aceste vorbe: "în sfrşit". "
Î
n sfrşit - sublinia el - a apărt
cel dintâi examen critic radical şi sistematic al culturii româ­
ne de astăzi. " Mai puţin entuziaşti s-au arătat istoricii (cu
unele excepţii, îdeosebi printe cei tineri). Lesne de înţeles:
După trei ani 1 5
perspectiva relativistă a istoriei, a unei istorii inevitabil privi­
tă din prezent şi în imposibilitate de a se desprinde de me­
diul social şi cultural care o produce, nu este de natură să-i
încânte pe profesionişti: lor le place să creadă înt-o istorie
ştiinţifcă şi obiectivă (ustifcându-şi astfel propriul statut
profesional). Rămâne doar să se mai explice cum această
istorie ştiinţifcă şi obiectivă este mereu altfel. Nu eu a rela­
tivizat istoria! Aşa este ea; în ce mă priveşte, nu fac decât
s-o constat.
Curiozitatea cea mare a fost însă absenţa aproape totală a
atacurilor (atât de fecvente cu puţin timp înainte). Cartea
a benefciat - nu ştiu dacă înt totul în avantajul ei - de
foarte multe laude şi prea puţin de o contoversă pe măsură.
Voci ostile s-au auzit timid şi izolat, poate şi în contextul
uei replieri strategice generale în ua alegerilor din noiem­
brie 1996, care au îndepăat naţionalismul agesiv de pâ­
ghile puterii pe care le deţinuse până atuci. Va veni oare o
replică - îtâziată- după alegerile din aul 2000? O aseme­
nea politizare este însă ultimul lucr pe care îl doresc; am
scris o carte onestă despre istorie, nu o carte partizană sau
de conjunctură.
Succesul de critică s-a îpletit cu u succes de public. Pat
tiraje succesive şi 9 000 de exemplae euizate î doi a (cif
considerabilă pe piaţa căii î Româia) dovedesc că Istorie
şi mit . . . şi-a fut it î "cntiţ rmească". Mă bucu
cae căi; râe să m obişnuiesc (d nu cr că voi reuşi)
cu inedita calitate de "persoană publică" pe care nu m-a
dorit-o şi nu mi-o doresc. Acestor reticenţe li se datorează şi
raele mele apaţi la televiziue. Ce bine a f dacă s-a putea
despăi cartea de autor!
Demitzare?
Nu mie îmi revine să apreciez în ce măsură Istorie şi mit ø e .
a avut un rol declanşator.
Î
mi place să cred că nu am scris
16 Istorie şi mit în conştiinţa românească
degeaba şi că cel puţin unele dintre noile abordări istorico­
cultuale ale ultimilor doi-trei ani i se datorează direct sau
indirect. Am pus poate capăt uei stări de inocenţă şi am
ridicat întebări care nu mai pot f ocolite.
Urăesc cu interes şi aesea cu miae cariera cuvâtlui
mit, rareori rostit înainte de 1997, care, de pe coperta cărţii
mele, a ajus repede la modă, cu tendinţa unei adevărate
infaţii şi a unei pronuţate lipse de scrpule în utilizarea
lui. Demitizatorii sunt în plină activitate; li se opun, nu mai
puţin activi şi vehemenţi, susţinătorii mitologiei naţionale,
în viziunea cărora miturile exprimă esenţa noastă româ­
nească, drept care nu avem voie să ne atingem de ele. Inte­
resată această nouă linie de apărare. Mai sut, desigur, şi
susţinători intansigenţi ai unei istoriografi româneşti fră
prihaă, ude totul e adevărat şi nc mitifcat. Spitele mai
subtile nu contestă îsă existenţa unei doze de mitologie. Spu
doar atât: că nu este bine să o demolă! Atitudine care deja
nu mai este ştiinţifcă, ci aproape mistică.
"Vânătoarea de mitri - scrie o autoritate cultuală ca
Eugen Simion, preşedinte al Academiei Române - este o
acţiue primejdioasă pent că mitrile fac pae din iden­
titatea cultuală a naţiuii. "1 Să înţelegem că n-avem nevoie
de istorici inteligenţi ("patiotismul" find sufcient)? Pent
ca lucrile să se încurce de-a binelea, se alunecă uşor de
la "mitifcare" la "mistifcare", şi invers. Eugen Simion îmi
reză argumentaţia ît-u spirit pe care nu mi-1 recunosc:
"Pe scur, istoria româilor ar f fost abuziv mitizată şi, prin
mitizare, mistifcată. E cazul de a o demistifca şi de a o ju­
deca cu luciditate . . . "
Să facem totuşi distincţia îte cuvinte şi concepte. Mis­
tifcarea este un procedeu grosola (chia dacă nu lipsit de
efcienţă), cae nu are nimic de a face cu substanţa subtilă
a miturilor. Mistifcarea înseamnă minciună, înşelătorie,
t Euge Simon, ,,it, mt şi detie", î Curntul, 22 iulie 1 999.
După trei ani 1 7
dezinforae voită, ia mitul este cu totl altceva, defd sau
ilustrâd o mae credinţă cae îi animă pe oaen. Se poate,
desig, mistifca pe fondul uor aue mitui (roftâdu-se
de ceea ce oamenilor le place să creadă, de prejudecăţile,
de speraţele şi de iluziile lor), dar confzia nu este perisă.
Eu unul, în orice caz, nu-mi pierd vremea vânâd minciui,
încerc să desluşesc marile tendinţe mitice, inerente sufe­
tlui uman şi conştiinţei comunităţilor.
Nimeni dinte cei care au scris în ultimii ani despre mi­
turi, demitifcăi şi demistifcăi nu mi-a cert păerea (şi nci
nu era cal să o facă). Nu sut şi nu aspir să fu şef de şcoală.
Sunt responsabil exclusiv pentru scrisul meu şi ideile mele.
Aşa încât, simt nevoia să fac cel puţin două precizări.
Mai întâi, adaptarea, deforarea şi mitifcaea istoriei se
îscriu ît-o tipologie uiversală. S-a putut crde că a f iden­
tifcat-o aume la româ! Drept care uii s-au mâat foae
(cum pot f româii tataţi cu o asemenea lipsă de respect?! ),
iar alţii s-au bucurat (bine că, în sfrşit, li se arată românilor
greşelile fcute şi dmul cel drept). A tebui şi unii, şi alţii
să se întisteze şi să se bucure mai puţin. Nu doar românii
tratează astfel istoria, ci toată lumea. De aceea pent a evita
orice confzie şi a duce gândul până la capăt, până la maxi­
ma genelizae, a publicat, u a după Istore şi mit . . . , eseul
Jocul cu trecutul. Istoria între adevăr şi fcţiune. Cele două
căi ar
c
âştiga citite împreună, poate chiar în ordinea inver­


apariţiei lor.
In al doilea râd, nu-mi amintesc să f folosit conceptul de
demitifcae. Vreau să fu bine înţeles: nu am porit u război
împotiva mituilor. Mă ocup de multă vreme de imaginar (şi
nu numai, şi nici în primul râd, de imaginarul istoriei ro­
mâeşti), şi ştiu prea bine că nu se poate trăi î afara imagi­
n şi a mtologiei. De aeea omul este om şi nu este aimal
sau robot. Nu am propus nici un moment anularea mituilor,
ci pur şi simplu interretarea lor istorică. Ştiu că nu se poate
trăi fă mitui, dar nici eu, ca istoric, nu-mi justifc existenţa
18 Istorie şi mit în conştiinţa românească
fă să îcer să le îţeleg. Se va spue că u mit interretat se
fsueaă, se năe. Aşa o f, d atci ce a tebui să fac: să
nu ma interretez?
Î
că o dat, vrem o istorie inteligentă sau
(mă exprim eufemistic) neinteligentă? Şi chiar nu suntem
capabili să privim î acelaşi timp din două unghiuri, şi "poe­
tic", şi raţional? Trebuie să sacrifcă inteligenţa numai pen­
t a salva poezia? Nu le putem salva pe amâdouă?
Î
ntr-un articol intitulat "0 jucăie la modă: demitizarea"2,
criticul Alex Ştefnescu face un rechizitoriu cercetării raţio­
nale a mitulor, pund, se îţelege, tentativele demitizatoa
sub semul metodei mele ("Istoricul Lucia Boia a dobândit
rapid notorietate supunând unei analize lucide, duse până la
cinism, miti ale istoriei"). Arguentul este că nu le putem
răpi oaenilor iluziile.
Î
l îdemn să se liiştească: nimeni nu
va reuşi veodată să le rpească oaeor iluziile! Şi dgostea
este iluzie, explică Alex Ştefescu, de ce să nu o acceptă
ca atae? Fireşte că o acceptă- şi încă cu! -, d crede
autorul acolului că paea fziologică şi psihologică a atţei
dinte sexe a tebui igortă? Rupte pagiile din mulul de
amie? Ac l c ce lui Frud? La fel a sta luce,
după Alex Ştefescu, şi cu "uitatea milenaă" a românilor:
chia dacă nu a existat î fapt, e există pent noi, şi e d ajus.
Şi atci ce să faă istoricii: să mintă cu bună ştiinţă, numai
ca să nu-i trezească pe româi din visul lor fos? Nu îm­
păşesc intolerţa demitatorilor faţă de miti, d nu îţe­
leg nici intoleranţa antidemitizatorilor faţă de un demers
ştiinţifc cu totul fresc.
Eminescu
Spiritele s-au îcins, pâ la icadescenţă, î jul lui Emi­
nescu.
Î
nt-adevăr, nici uul dintre mituile româeşti nu de­
păşeşte îcăcăta emoţională a mitului eminescia. Poetul
2 România literară, 21 -27 octombrie 1 998.
După trei ani 1 9
naţional nu este perceput doa ca poet de valoae inegalabilă
(ceea ce deja îseamnă enor), ci ca simbol al naţiunii ro­
mâe, expresie concenttă, supremă, a româismului. Nu ae
rost să mai spun (sau totşi are?) că nu aşa a fost văut în
timpul vieţii lui şi poate nu va mai f văzut aşa la un moment
dat. Mitul a fost creaţia momentului 1 900 şi, ca orice mit, a
procedat la o trasfgae, care poate sau nu să mai cores­
pundă sensibilităţii de azi ori de mâine.
Î
njurl lui Emiescu
se desfşoară un joc cam pueril şi cu siguranţă nedrept. Unii
îi caută tot felul de cusUl, intelectale şi chiar fzice, în
timp ce alţii nu acceptă să coboare nici cu o teaptă din înăl­
ţimea mitului şi vor să ne convingă că n-avem voie să ne des­
păim de Eminescu. 3 Mi-am exprimat punctul de vedere
înt-un interviu acordat revistei Sud-Est (n. 1 -2/1 999) din
Chişinău; poate nu este inutil să reproduc p
a
sajul respectiv:
"
Î
n ce-l priveşte pe Eminescu, aici sut două aspecte. Este
poetul Eminescu şi Eminescu-ideologul. Mulţi dinte cei cae
se revoltă de «atacurile» împotiva lui Eminescu nu sunt
adiratori ai poeziei, ci ai ideologiei sale. O ideologie autoh­
tonism şi xenofobă. De fapt, Emiescu nu ae nici o viă. El
nu a fost propriu-zis un ideolog. Avea dreptul să aibă orice
idei, cae tbuie rportte oricu la contxtul cultul şi plitic
al epocii sale, nu glorifcate sau condamnate din perspecti­
va sfrşitului nostu de secol. Ca ideolog, Eminescu a fost
"descoperit" de valul naţionalist de după 1 900. Ia acum este
prmovat tot de naţonaişti. Este o mipulae: aşa a spus poe­
tul naţional, înseamă că acesta este adevăl absolut, te­
buie să ne închinăm cu toţii. Pe de altă pate, este poezia lui
Eminescu, care nu are nevoie de ideologie pentu a f adi­
rată. Rămâne însă de văzut ce va aduce viitorl. Eu sunt un
3 Pent demitizarea poetului, vezi foae contoversatul nwă ,,Emi­
nescu" din Dilema, 27 febrie5 matie 1 998, ia pent susţinerea m­
tului, acheta din Caiete critce, n. 5-8/1 998 (sub titlul "Eminescu - u
model depăşit?").
20 Istorie şi mit în conştiinţa românească
mare adirator al lui Eminescu, Eminescu-poetul, nu ideo­
logul. Cred că îi simt poezia, îi ştiu o mulţime de versuri
pe dinafară. Mă întreb însă uneori dacă nu reprezint ultima
generaţie care îl mai gustă înt-adevăr pe Eminescu. Gus­
tile evoluează.
Î
n ziua câd tinerii nu-l vor mai recita sub
clar de lună (oate că dej a nu-l mai recită), Eminescu va
răâe un mae nue î istoria literaturii româe, d nu va
mai f printe noi. E stupid să spunem că nu ae voie să fe
aşa. Va f cum va f.
Î
n mod paadoxal, s-ar putea ca Emi­
nescu-ideologul să reziste mai bine în timp decât Emines­
cu-poetul; se vor găsi mereu naţionalişti care să-1 folosească
dept stindad. "
Anii interbelci şi comunismul
Tentaţia de a vedea lucrile î alb-neg nu este o îclinae
specifc românească. Genul acesta de polaizare apaine
imaginarlui în genere. Dar cu cât o societate este mai con­
fictuală - cazul societăţii româneşti de astăzi -, cu atât so­
luţiile extreme, lipsite de nuanţe, riscă să fe mai prezente.
Perioada interbelică şi anii comunismului - aşadar istoria
recentă, î raport cu care interesele şi opţiunile ideologice
se manifestă nemilocit - benefciază din plin de asemenea
aprecieri contradictorii, constituindu-se î modele mitologice
obsesiv invocate.
Discuţia este nesfrşită cu privire la anii dinte cele două
războaie mondiale.4 Vârsta de aur a Româiei, a cultii ro­
mâeşti, a democraţiei româneşti? Sau, dimpotivă, o socie­
tate care, dincolo de faţadă, ascunde o serioasă rămânere în
uă şi tot felul de derve î raport cu pricipiile democatice?
Judecăţile opuse sunt drepte şi nedrepte în acelaşi timp. Ro­
mânia de atunci a fost Româia de atci. Lumea de atci
4 Un interesant dosa pe această temă ("Vârsta de aur dinte cele două
rboaie"), î Dilema, 27 noiembrie3 decembrie 1 998.
După trei ani 21
-pretutindeni - nu mai este lumea de astăzi. Româia inter­
belică - cu toate cele bune şi rele ale ei - nu mai poate f
un model util. Dar şi criticile excesiv de severe depăşesc
măsura. Ele defesc opţiui prezente, păcătuiesc tocmai prin
lipsa simţului istoric. Defcitl de democraţie, naţionalismul
sau atisemitismul caacterizează epoca î genere, nu î par­
ticula Româia, şi nu este echtabil să judecă asemenea ds­
fcţionalităţi sau atitudini exclusiv î raport cu norele
actuale (şi ele mai curâd ideale decât efective). Româia din
epocă era o societate contradictorie: pe de o pare, o elită de
factuă europeană (deşi nu complet lipsită de prejudecăţi şi
refexe autohtone) şi u cadr instituţional şi cultal modem,
pe de altă pate, o incontestbilă întârziere istorică în statu­
rile profde ale ţării, în .ciuda unui ritm relativ susţinut de
moderizare (rocent foate ridicat al populaţiei rrale, pro­
cent încă mare de analfabeţi, comporament demografc
tadiţional: natalitate mare, mortalitate mae, inclusiv primul
loc în Europa în privinţa mortalităţii infantile ). 5 Acest "pri­
mitivism" al Româiei profde a justifcat şi a peris devie­
rile autoritare; a fost şi baa pe cae s-a constit comunismul
româesc,
d
e unde şi aberaţiile suplimentae ale acestuia (dis­
pariţia aproape completă a unei elite prea subţiri, a tradiţiei
culturale şi politice, a unui mod de viaţă, dezrădăcinarea şi
manipulaea unor mase dezorientate . .. ). Din toate aceste
contradicţii ale vremii, ca şi din ale noaste, ale celor care
privim spre ea, nu pot rezulta decât imagini multiple şi con­
tradictorii.
La fel şi cu privire la comunism. Condanare fră apel
de pe o parte, dar şi tentative de reabilitare, dacă nu globală
(democraţia find, măcar în vorbe, acceptată de toată lumea,
s Acest tăt puteric tadiţionale ale unei societăţi încă insufcient
angrenată în moderitate sunt ilustrate prin numeroasele statistici grpate
în capitolul ,,opulaţia Româei" din Enciclopedia României, voi. 1,
Bucureşti, 1 938, pp. 1 341 60.
22 Istorie şi
m
it în conştiinţa românească
iar comunismul, ca sistem, repudiat), cel puţin segmenţială,
potrivit principiului că "nu totul a fost rău" (dacă am aduna
însă toate segmentele "reabilitate" de unii sau de alţii - de
la cultuă pâă la industrie sau la politica interaţională -
ar rezulta că a fost mai cud bine decât rău, şi atci ne-am
putea întreba de ce totuşi a căzut comunismul). A f o iluzie
să ne închipuim că majoritatea românilor s-ar f ridicat în
1 989 împotiva comunismului ca sistem (din motive de ordi
flozofc, cum s-ar spune). Ei s-au ridicat împotva conse­
cinţelor comuismului, refzâd să mai supore cumplita de­
grade a condiţiilor de viaţ. Astăi tot ei nu mai sut dispuşi
să accepte săăcia de dragul democraţiei. Potrivit sondajelor
de opinie, cel puţin jumătate dinte români consideră că tă­
iau mai bine îainte de 1 989. Nostalgie alimentată nu numai
de sărăcie, dar şi de inadaptarea la o societate deschisă (do­
vadă că o întâlnim şi în paea răsăriteană a Geraniei, care
numai săracă nu este). Un demers intelectual corect trebuie
să facă disocierea între o judecată istorică şi morală asupra
comunismului şi aprecierea atitudinii oamenilor faţă de co­
munism. Una este să ajungem la concluzia că a fost un sis­
tem imoral şi păgubitor, şi alta este să consideră că toţi
româii ar f judecat aşa. A existat o rezistenţ aticomuis­
tă: unii o minimalizează sau chiar o contestă, alţii, dimpotri­
vă, o valorizează peste ponderea ei reală. A existat, chiar fră
rezistenţă deschisă, şi o neaderae de ordin intelectual şi indi­
vidualla comuism. "Rezistnţa românească" este u capitol
cae îşi ae paea lui de adevă, dar şi de mitologie.
Î
genere,
"rezistenţele" sunt amplifcate în imaginar. Aşa au proce­
dat şi occidentalii, reconstituindu-şi ,,rezistenţa atifascistă".
În fapt, î orice societate, cei cae rezistă reprezintă o minori­
tate f de cei care cedează, se acomodează sau chiar prof­
tă. Româii care au intrat în securitate sut cu siguranţă mai
numeroşi decât româii care au rezistat în munţi.
Tentaţia mitologică se întrevede şi atunci când este evo­
cată "rezistenţa prin cultuă", u subiect drag intelectualului
După ti ani 23
româ. A f nedrept să spuem că scriitorii, de pildă, n-ar f
fcut, cu toţii, decât să servească, docil, Puterea. Da, pe de
altă par, ei şi-au publicat totuşi textele, î condiţiile cenii.
Nu a existat în Româia o producţie editorială cladestină.
Scriitorl încerca să meargă până la ultima limită perisă,
iar cititorl era îndemnat să citească printe râduri, să-şi
imagineze mesajul nerostit, dar sugerat. A fost un joc între
scriitori şi autoritate: cine păcăleşte pe cine? Fiecae a accep­
tat unele concesii în favoarea celuilalt. Rezultatul: un mesaj
confz. Cine a păcălit pe cine?
Un exemplu, bine cunoscut: nici o producţie literaă nu
s-a bucurt de faima romaului lui Ma Preda, Cel mai iubit
dintre pământeni ( 1 980). Era o critică - aspră, după norele
epocii - a ailor' 50. O critică însă a abuzrilor (şi nu a tutu­
ror, şi nu a celor mai grave), nu a sistemului. Şi Ceauşescu
se disociase de asemenea abuzuri pentu a-şi defni propriul
"comusm de omenie" î opoziţie cu anii sumbri ai regimu­
lui Dej. Preda mergea ceva mai depare decât Ceauşescu, d
nu cu mult mai depae, stict până la limita dincolo de care
nu se putea merge. A f putut merge mai depae şi tipări
u text cladestin. Nu a fcut-o. Nici alţii n-au fcut-o. Astăi,
romanul se citeşte cu u sentiment de jenă. Românii nu au
un Soljeniţân, nu au u Havel.
A existat însă şi o aderare, chiar masivă. S-a petecut prin
comunim o răstae socială, care i-a dezavantajat pe uii,
dar şi, invers, i-a avantajat pe alţii. Unii au fost daţi afară
din case şi din slujbe; alţii le-au luat locul. Elita românească
de astăzi, cu puţinele excepţii ale unor supravieţuitori, este
creaţia comunismului. Mulţi dinte membrii săi, chia dacă
nu o măsesc, sau o mărtisesc doar pe jumătate sau pe
ocolite (iar, în plus, ca alibi, sau ca procedeu de legitimare,
nu se sfesc să invoce perioada interbelică, identifcâdu-se
în imagina cu o cu totul altă elită), ştiu prea bine că fră co­
muism nu a f fost ce sunt. Şi chia cei afaţi ma jos, ţăaii
de pildă, deplasaţi la oraşe şi instalaţi în cartierele de blocuri,
24 Istorie şi mit în conştiinţa românească
receptează această schimbare de condiţie ca o promovare
socială. Un aricol al lui Daniel Barbu6 a stâmit o vie dis­
cuţie, inclusiv proteste vehemente, datorită afrmaţiei că
benefciaii comuismului ar f fost mai nueoşi decât victi­
mele lui: "Ponderea celor pentru care regimul totalitar a
reprezentat o permanentă ameninţare, o povară, u pericol
imediat sau virtual se sitează între minimum 4% şi maxi:
mum 8%, î vreme ce procentl acelora pentru care comu­
nismul a îsemnat o schibae pozitivă a vieţii, u venit stabil
şi în continuă creştere, u acces tot mai larg la o educaţie
superioară, o legătră tot mai strânsă cu Statul, se plasează
pe o plajă cuprisă între 20% şi 70%. " Probabil că foru­
la lui Daniel Babu (care tebuie spus că nu face propagadă
comustă, ci propue o explicaţe!) cupride o doză de exage­
rare şi de idealizare; în plus ar f de precizat că în discuţie
este mai puţin condiţia obiectivă a oamenilor, cât imaginea
propriei condiţii, ceea ce nu îseaă acelaşi lucru (deşi, pâ
la ură, aceasta contează! La ce bun să mai explici, pro­
punând o istorie vială, că şi fă comuism Româia s-ar
f moderizat, şi îcă în condiţii mai bune, aşa cum au fcut-o
Grecia sau Portugalia, care nu erau cu niic deasupra Româ­
niei în perioada interbelică). În esenţă însă, cred că Daniel
Barbu are dreptate; o bună parte dintre români (greu de spus
câţi) nu au mare lucru de reproşat comunismului, având în
schimb sentientul că îi datorează promovarea socială (după
cum unii dintre ei au ajuns după 1 989 să considere că "dato­
rează" democraţiei doar o scădere a nivelului de trai).
Nici perioada interbelică, nici cea comunistă nu au cum
să fe reprezentate într-o imagine unică şi coerentă. Fiecare
dintre noi avem relaţiile noastre personale cu istoria recentă.
6
Daniel Barbu, "Destinul colectiv, serittea involuntară, nefericirea
totalitară: tei mituri ale comunismului românesc", în Miturile comu­
nismului românesc (sub direcţia lui Lucian Boia), Nemira, Bucureşti,
1 998, pp. 1 75-1 97.
După tei ani 25
Putem doar încerca să ne apropiem cât mai mult de adevăr,
dar judecata asupra adevărlui nu va f niciodată una.
Sindromul Kosovo
Criza din Kosovo şi atacurile NATO asupra Iugoslaviei
au dovedit încă o dată cât de divizaţi sunt românii, cât de
înclinaţi spre judecăţi extreme şi cât de sensibili încă, unii
dintre ei, chiar foarte mulţi, la orice pretext de propagandă
antioccidentală. S-au aşezat, fră rezerve, fe de partea lui
Miloşevici, fe de paea Occidentului, defndu-şi astfel pro­
priile opţiui. Altinteri, dreptatea şi nedreptatea au fost foa­
te împăite, î această criză, î ambele tabere. Chia îclinâd
spre o soluţie sau spre alta, ar f fost multe rezerve de expri­
mat, care nu prea s-au fcut auzite. Fenomenul cel mai ca­
racteristic a constat însă î glisaea uei pă a clasei politice,
a presei şi opiniei publice dinspre Occident spre Serbia. Mai
înainte, procentl opţiunilor pentru NATO şi Uniunea Eu­
ropeană era printe cele mai ridicate, dacă nu chiar cel mai
ridicat, din această parte a Europei. Aproape toţi românii au
urmărit cu sufetul la gură tentativa eşuată (dar cu promisi­
unea unei apropiate reexaminări a solicitării româneşti) de
intrare a ţării în structurile atlatice: o adevărată obsesie na­
ţională. Brusc însă, odată cu Kosovo, NATO a
y
ierdut câte­
va zeci de procente din simpatiile românilor. In situaţia de
a opta, numeroşi români au preferat Serbia ortodoxă, naţiona­
listă şi autoritară Occidentului democratic şi cosmopolit.
Ca îtotdeaua, vorbind despre altl te caracterizezi pe tine.
S-a dovedit că pentru un mare număr de româi ataşamentul
faţă de Occident nu priveşte valorile occidentale, ci pur şi
siplu bogăţia şi putea uei lui la cae rv să ne ataşă
din considerente de ordin material. De altfel, difcultatea cu
care legislaţia românească se adaptează legislaţiei europene
(rezistându-se uneori pas cu pas, ca î nesfaşita discuţie asu­
pr noralizăi sttutului judic al homosexualilor) ilustrează
26 Istorie şi mit în conştiinţa românească
lipsa de aderenţă reală la multe dinte norele Occidentului.
Deja inefcienţa economică ţine România departe de
Europa: dacă la aceasta se adaugă şi o stare de spirit. . .
Suntem o naţune, nu o naţiune ortodoxă
Aestecul dintre politică şi religie este o altă trăsătu
arhaică românească (se întâlneşte, este dept, şi în Grecia, tot
ţară orodoxă şi membră a Uniuii Europene). Pent destul
de mulţi româ se pare că nu liberalismul sau democraţia,
ci o destul de vagă, dar insistent afată ideologie religioasă
a ocupat locul lăsat liber de ideologia comunistă. Ceea ce
înseamă că nu s-a ieşit din logica unanimistă şi autoritaă.
Suntem din fericire departe de fndamentalism, findcă intră
în ecuaţia politico-religioasă şi o doză importantă de tradi­
ţionalism, de convenţionalism şi de demagogie politică. Da
cu atât mai mult notele sună fals. Studenţii Universităţii din
Bucureşti se înftă în jurul unei biserici (freşte ortodoxe)
care ar ura să se constiască-în incinta Universităţii: pro­
iect susţinut de uii, contestat de alţii. Cei dintâi îşi taxează
adversarii drept atei şi comuişti, ceilalţi dept legionari. În­
t-u moment de criză majoră - maşul minerilor spre Bucu­
reşti- priul-mist Ru Vasile nu a găsit alt mediator decât
Biserica şi, ca loc de îte, mâăstiea Cozia.
Î
sfşit, î
im Bucueştiului uează să se îalţe o imensă Catedrală
a Mâtuii Neaului. Ia oaeni politci se îte să fe văzţi
prin biserici şi la manifestări religioase. Chia şi Ion Il_ iescu,
"liber-cugetător" până nu demult după propria-i măsire,
a început să facă cruci. Un curent, aparent, irezistibil. . .
"Este naţiunea română o naţiune orodoxă?", m-am în­
trebat într-un aricol din care reproduc câteva pasaje. 7 "Desi­
g, vor răspunde unii. Marea majoritate a românilor find
7 Lucia Boia, "Suntem o naţiue, nu o naţiue orodoxă", î Curentul,
24 febrarie 1999.
După trei ani 27
ortodocşi, naţiuea nu poate f, î conseciţă, decât orodoxă.
Pare elementar, în fapt nu este chiar aşa. Sunt totuşi destui
cetăţeni româi care aparţin altor culte. Vrem oae să spunem
că aceştia a f româ de categoria a doua, obligaţi şi în mate­
rie religioasă să se supună majorităţii? Cum rămâne cu cei
peste un milion şi juătate de unguri, care, freşte, nu sunt
orodocşi? Îi îndemnăm să aparţină altei naţiuni, mai precis
naţiunii maghiare? Cum rămâne cu greco-catolicii, români
pursânge, şi chiar iniţiatori câdva ai ideologiei naţionale
româneşti? Aparin ei neamului sau nu? Cum rămâne cu
baptiştii, care s-au tot înmulţit printe români în ultimele
decenii? Şi cun rămâe, vorba fostului preşedinte Iliescu,
cu liber-cugetătorii? Mai ai astăi voie în România să te ma­
nifeşti ca ateu (aşa cum se manifestau atât de mulţi români,
măcar la şedinţele de partid, până acum vreo zece ani) sau
cel puţin să fi sceptic în materie de credinţă?
Aşa stâd lucrle la noi acasă, să mai observăm şi o altă
dimensiune a problemei. Uităm uneori, pare-se, că nu doar
românii sunt ortodocşi. Confesiunile sunt în genere trans­
naţionale, ele nu uează decupajele politico-naţionale în
vigoae. Dacă acordă religiei un sens care se afă în afara
mesajului său specifc, conferindu-i misiunea de a stuctua
spaţii naţionale sau de civilizaţie, şi nu numai din perspec­
tiva istoriei, d şi a proiectelor actuale, atuci, mergâd pâă
la ultima consecinţă a unei asemenea logici, ar urma să ne
alătură Europei orodoxe, împreună cu ruşii şi cu bulgarii,
şi să ne ţinem departe de Occidentul catolic şi protestant şi,
mai presus de toate, laic.
În fapt, naţiuile modere nu se identifcă cu o aumită
confesiune, chiar atunci câd aceasta este majoritară. Pentu
simplul motiv că naţiunea este altceva. Francezii, de pildă,
nu sunt mai puţin catolici decât sunt românii ortodocşi, însă
naţiunea faceză nu poate f defnită şi nu se defneşte dept
o comuitate catolică. Geranii sut fe protestanţi, fe cato­
lici, dar naţiunea germană este una. În societăţile modere se
28 Istorie şi mit în conştiinţa rmânească
petece despărea dintr sacru şi profa, ditre spaţiul religios
şi cel civic sau politic. Şi nu neapăat în sensul îstrăinări
de valorile religioase (deşi de vreo două-trei secole încoace
s-a contat un proces de desacralizae, mai îtâi în Occident,
apoi în restul lumii), ci vizându-se pur şi simplu separarea
uor seturi de valori care sunt distincte şi aşa trebuie să 'fă­
mână. Naţiunea este oricum o creaţie laică, de cu totul altă
natură decât universalismul religios şi uărind alte obiec­
tive. Dacă doar religia ar f contat în epoca moderă, româii
s-ar f pierdut în masa slavă (iar greco-catolicii din Transil­
vaia ar f uat cine ştie ce altă cale). Statul naţional român
s-a clădit pe ideologia naţională şi pe principii politice li­
berale şi democratice, nu pe criterii religioase. Este fesc să
împărăşim cu toţii aceleaşi valori civice, în lipsa cărora co­
mutatea naţională s-a dezembra.
Î
schib credinţa (sau,
eventual, necredinţa) rămâne o alegere a fecăia. A f bine
să ferim acest domeniu de orice principiu autorta şi de orice
fel de discriminare, care nu numai că n-ar consolida, ci ar
putea să afecteze coeziunea organismului naţional. "
Tentaţia fziunii dintre Naţiune şi Biserică îşi constieşte
şi o mitologie istorică pe măsură. Prima sa aiomă este aceea
că "poporul român s-a născut creştin"; apoi, în înteaga sa
istorie, s-a identifcat cu creştinismul ortodox. Lăsând la o
parte faptul că "naşterea" unui popor este un concept pro­
nunţat mitologic, penuia surselor ar tebui să îndemne la
un plus de rezervă. Nici o mărturie creştină incontestabilă
nu ne-a parvenit din Dacia Romană. Începâd din secolul
al I-lea, acestea există (şi în Dacia, dar mai ales î Dobro­
gea, rămasă provicie a Imperiului), dar nu sunt chiar atât
de fecvente îcât să susţină o istorie coerentă şi sigă a creş­
tinismului nord-dunărean. Invocarea - insistentă în ultima
vreme - a Sfntului apostol Andei, care ar f predicat în
Dobrogea, nu se bazează decât pe o târzie tadiţie legendară
(cu referire la Sciţia - sudul Rusiei, nu neapărat la "Sciţia
mică" - Dobrogea; de aceea Sfntul Andrei este paton al
După trei ani 29
Rusiei. El este, la celălalt capăt al Europei, şi patron al Scoţiei.
Iar acum începe să fe venerat şi ca paton al României).
Interesant că toate aceste aranjamente sunt recente. În Ro­
mânia de la 1 900 credinţa şi practica religioasă erau cu si­
guranţă mai vii decât astăzi; dar ortodoxismul, ca ideologie,
se maifestă în prezent mult mai ambiţios şi mai ofensiv.
"Ameninţarea" federalistă
Naţiunea româă (ca orice naţiune) este mai puţin uni­
tară în realitate decât în imaginar. Ea a fost alcătuită din păi
distincte - sudate prin ideologia şi fora centalizatoae a sta­
tului naţional unitar (proces uşurat prin faptul că în toate
regiuile româii erau majorita), îsă nici astăi nu se poate
vorbi de o omogenizare deplină (ceea ce, de altfel, nici nu
ar f posibil). Se manifestă chiar, de câţiva ani, în genere cu
discreţie, dar uneori mai apăsat, voinţa de marcare a identi­
tăţilor regionale. În Moldova a apărut un Partid al moldove­
nilor, greu de spus cu ce şase politice. În ţinuturile de peste
muţi, reputate, în imaginarul româilor, drept mai civilizate,
mai dinamice, şi mai apropiate de Europa Centrală (de Un­
gaia!), îce să se audă glasu cae se opu sacrifciilor fcu­
te î favoarea celorlalte regiu. Nimic dramatic deocadată,
dar oarecum inedit înt-o Românie în cae mitologia unităţii
milenare a poporlui româ şi a statului naţional unita a
acoperit atâta vreme inevitabila diversitate. Un aicol "pro­
vocator" al publicistului ardelean Sabin Gheran ("M-am
săturat de România!") a stâit senzatie şi - în spiritul mul­
tora - indignare. Începe să se conture

e teama (cu siguranţă
exagerată) a unei posibile dezintegrri a României. Dar chiar
federalismul este privit î Româia cu suspiciue. Şi, de fapt,
orice fel de descentalizare. Reiau cele scrise înt-un aricol8
pe această temă:
8
Lucian Boia "«Aeniţea» federalist", î Curentul, 21 decembrie
1 998.
30 Istorie şi mit în conştiinţa românească
"În mintea multor români stă întipărită ideea că federa­
lismul este o născocire primejdioasă, un prim pas spre dez­
membrarea naţiunii; soluţia bună find, evident, situată la
antipodul soluţiei federale şi, în genere, a oricărui proces de
descentalizare, şi anume statl naţional unitar. Nu vrem
câtuşi de puţin să inversăm lucrule şi să spunem că sistemul
federal a f cel mai potivit. Nu există un model uversal,
aplicabil pent toată luea î toate condiţiile. Trebuie să ştim
îsă despr ce vorbim şi, mai ales, să nu ne gbi a ne procla­
ma prejudecăţile dept adevă generale şi imuabile.
Modelul pe care 1-au imitat româii, câd au constuit Ro­
mânia moderă, a fost Franţa. Ceea ce a însemat u sistem
politic şi adinistrativ puteric centalizat; judeţele noaste,
ca şi departamentele Fraţei, sunt stâns dependente, prin
prefecţi, de puterea centlă.
Î
cazul Româiei, procesul cen­
talizator a apăt cu atât mai necesar cu cât Româia, inexis­
tentă pâă la 1 859, s-a fcut din «bucăţi» şi acestea au trebuit
sudate între ele. Sau cel puţin aşa s-a crezut că e mai bine.
Ce ar f dat o soluţie federală nu putem şti, findcă nu avem
cum reface istoria. Cert este că s-a preferat uniformizarea î
locul acceptării, eventual chia cultivăii, diferenţelor istorice
şi cultuale dinte provincii (diferenţe reale, vizibile şi astăzi,
în ciuda unei istorii care, adaptâdu-se discursului politic,
ne vorbeşte despre o imaginaă utate multisecula sau chia
multimilenară a spaţiului românesc).
Soluţia federală, indiferent ce cred românii (totuşi lumea
nu se învâre în jurul nostru), nu este chia aberantă. Statele
Unite, Geraia, Elveţa, mai recent şi Belgia, sut state fede­
rale şi, î felul lor, se descurcă destl de bine! De altfel, înte
federalism şi centalismul lipsit de nuaţe se pot imagina (şi
s-au imaginat efectiv) tot felul de soluţi interediae. Aceasta
este, de altfel, tendinţa cea mai interesantă a ultimilor ani: o
evoluţie vizând descentralizarea, revigorarea provinciilor
istorice, cu intensităţi, freşte, variabile de la o ţaă la alta.
Spaia s-a împăit în 1 7 provicii autonome, î Italia există,
După tei ani 3 1
de asemenea, autonomii regionale. Iar în Marea Britaie,
Scoţia a votat recent pentu autonomie.
Putem conside, dă vrem, că cea mai bun vaiată pen­
tr noi răâe cea corespunzătoare sintagmei «stat naţional
unitar», dar să nu pretindem că aceasta ar f astăzi soluţia
dominantă în lume sau în Europa, findcă nu este, nu mai
este! Exemplul Franţei merită din nou invocat. Franţa şi-a
dublat sistemul departamentelor print-un sistem paralel de
regiuni - în linii mari, regiunile istorice pe care Revoluţia
fanceză s-a grăbit să le desfinţeze şi care, iată, revin după
două secole. Regiunile benefciază de un aume grad de au­
tonomie, limitat în cazul Franţei, dar totuşi efectiv: consilii
regionale alese, buget propriu etc. Este exact ce s-ar întâm­
pla la noi dacă, laolaltă cu sistemul judeţelor, am avea şi un
decupaj pe provincii istorice: Moldova, Muntenia, Oltenia,
Transilvania, Banatul. . . Chiar gâdul unei asemenea orga­
nizări ar ridica în faţa unora spectrul destămării României.
Dar nici nu este o soluţie federală. Este soluţia adoptată în
Franţa, cae răâe, chia şi aşa, cel mai centalizat organism
politic din întreaga Europă Occidentală. Imitatori ai Franţei
câdva, româii au răas astăi mai fncezi decât facezii!
Nu federalizarea intă în discuţie, în cazul nostu, ci de­
păşirea totuşi a unei centalizări stricte, care şi-a jucat când­
va rolul istoric, d cae n-a adus numai roade bune, iar astăi
reprezintă efectiv o fână. Ca şi Paisul, Bucureştiul a tas
prea mult spre sine. Ţara s-a împărţit, s-a polarizat înte o
capitală şi restul: provincia. În secolul trecut, în plan inte­
lectual, Iaşiul şi în genere Moldova nu erau în urma Bu­
cureştiului şi a Munteniei; aş spune, dimpotivă. Balanţa s-a
dereglat. Moldova se prezintă astăzi drept cea mai săracă
prvincie a ţăi (după toţ indcatorii: prdus pe cap de locutor,
şomaj . . . ). Ea apae, aşada, d nou ca provicie, da î ce
condiţii?
Şi în Ardealul mai bogat decât Moldova, sau în Banat,
în Crişana, unii, şi nu numai maghiari, încep să privească
32 Istorie şi mit în conştiinţa românească
dincolo de gaiţa occidentală. Sunt aici nu numai, d sunt
şi efectele negative ale unei excesive centalizări. Soluţia nu
stă ît-u plus de centalizare (dictată, eventual, de teaa
neîntemeiată a unor tentaţii secesionste ), ci în căutarea unor
soluţii de revitalizae a vieţii locale şi regionale. Nu într-un
sens federal (greu de promovat la noi ţinând seama de o în­
teagă tradiţie şi de contextul actual), dar într-un sens mai
puţin centalizator ca până acum. Oricum, primej dia care ne
paşte nu este federalizarea, ci închistarea înt-un compor­
tament politic desuet, insensibil la evoluţiile recente. Să nu
fe ameninţarea federalistă un alibi pentu imobilism! "
De la "geto-daci" la
"naţiunea română medievală"
Şi dacii încep, pare-se, să se desprindă de unitatea fră f­
sur care-i caracterizase timp de decenii. Mă întebam, de alt­
fel, î Istore şi mit ø . . , ce poate să îsee u popor "geto-da".
Un specialist î materie, Alexandr Vulpe, măseşte că
arheologii au cam exagerat "cu istoria comună a diferitelor
grpări tribale din spaţiul carpato-dunărean". Interretarea
necritică a surselor antice a fost la noi o adevărată tadiţie!
Când Strabo spune că geţii şi dacii vorbeau aceeaşi limbă,
istoricii româi chia îl cred pe cuvât, raă să se îtebe dacă
geografl grec sau sursa lui, Poseidonius, vor f avut vreo
competenţă în materie de gaiui tacice! Evident că nu aveau
nici una! Concluzia lui Alexandu Vulpe este că prin noţiu­
nea de "geto-daci" tebuie înţeles un spaţiu frâiţat, "şi nu
o utate istorico-socială şi politică, nu o limbă comună şi nci
neapăat o cultuă materială şi spiritală comună"9. O tenta­
tivă de teoretizare a decupajelor etice î spiitul conceptelor
antopologice modere îi aparine lui Alexandr Niculescu.
9 Alexandr Vulpe, "Geto-dacii?", în CICSA, l -2/1 998, pp. 2-l l .
După trei ani 33
El consideră depăşită sumara identifcare: culti arheolo­
gice - etnii (o etie necaracterizându-se prin uniforitate
cultuală, ia referinţele identitae find mai cuând simbolice
decât materiale).
Î
teaga prblematică etcă a spaţului dacic
ar trebui aşadar reevaluată, cu un plus de rafnament pro­
fesional şi cu desprinderea de prejudecăţile naţionaliste (" The
Material Dimension ofEthnicity", în curs de aparţie în New
Europe College Yearbook, 1 997-1 998).
Unitatea fctivă a Daciei se estompează în favoarea di­
versităţii efective. Triburile gete şi dace nu sunt de altfel
singure. Celţii şi sciţii, ceva mai târziu bastii şi saaţii,
completează u peisaj etc şi cultual vaat. De altfel, ames­
tecul de populaţii şi de culti, şi nu puritatea dacoromană
caracterizează mai corect spaţiul românesc, din Antichitate
până în epoca moderă. Tendinţa de a-i elimi
n
a pe "ceilalţi"
di ecuaţia româească (magializaea , ,mgatorilor" - cae,
de fapt, odată aşezaţi pe acest teritoriu, au încetat de a mai
f "migratori" -, inclusiv a slavilor, apoi a altor infzii etce
şi cultuale), mizâdu-se stct pe îdoita putate doromaă,
refectă şi susţine atitudini de respingere care aparţin şi
prezentului, nu numai interretării trecutului.
Dacă unii istorici se desprind de mitologia unităţii sau cel
puţin îşi propun s-o nuanţeze, alţii preferă demersul contar,
în iluzia, probabil, că o naţiune română unită dintotdeauna
aşa va f pe vecie. Susţinătorii acestei teze au acu şi o nouă
carte de referinţă, Naţiunea română medievală, publicată în
1 998 de istoricul clujean Ioa-Aurel Pop. Cu subtitlul "Soli­
darităţi etnice româneşti în secolele XIII-XVI". Apare încă
de pe pagina de titlu confzia (fecventă la istoricii români)
dintre etnie şi naţiune. Tot felul de solidarităţi locale, îndeo­
sebi printe românii tasilvăneni, susţin, î viziunea autor­
lui, existenţa unei naţiuni româe ("gpui mai ma sau mai
mici de româi au acţionat solida şi î Evl Mediu . . . Ei s-au
maet prn soliartăţ etice. D îaşi intţiunea
34 Istorie şi mit în conştiinţa românească
acestor solidarităţi din secolele XIII-XVI se obţine imagi­
nea naţiunii române medievale"
1
0. )
Î
nsă naţiunea se prezintă tocmai ca o mare solidaritate
(cae le îglobeaă şi le subordoneaă pe toate celelalte), şi nu
ca aalga de mici solidatăţi. Acestea exist de câd luea:
fră solidatate, n-ar f nici societate omenească. Potrivit uei
asemenea aguentăi, a ajunge să identifcă naţiui şi î
preistorie. Fireşte, oaenii Evului Mediu erau conştienţi de
limba pe care o vorbeau şi de etia căeia îi aparineau, ca şi
de faptul că alţii erau "dferiţi". A insista asupr acestor pucte
înseamă a fora uşi deschise. Dar naţiunea înseaă altce­
va: înseamnă o unică şi atotcuprinătoare solidaritate, voită,
creată, nu dată de istorie. Ioan-Aurel Pop face de altfel dis­
tincţia îte naţiuea medievală, "pasivă şi relativ tâiţată",
şi naţiunea moderă: "activă, unitară, conştientă de rolul şi
de misiunea ei". Cu totul de acord cu aceste caracterizăi.
Î
ntebarea este dacă o naţiune pasivă şi frâmiţată, lipsită de
conştiinţa rolului şi misiunii ei, mai este naţiune! Un aseme­
nea concept aminteşte de faimosul "stat neorganizat" iden­
tifcat de "Programul P. C. R. " după retragerea romanilor din
Dacia. Naţiunea este o stare de conştiinţă, şi acolo unde nu
există conştiinţa naţiunii, nu există nici naţiunea, findcă nu
are ce să mai existe.
Izolarea unor segmente sau momente de uitate nu poate
aula o suă îtreagă de stcti concrte, ideologice şi men­
tale, care nu susţi î nici u fel î epocă o efectivă unitate
româească (fe ea nuai ideală). Chia autorul lasă să se stre­
coare, involunt, contaarguente la propria-i armentaţie.
"Numele lui Iancu de Hunedoara şi cu atât mai puţin al lui
Matia nu au răas î conştiinţa publică româească din Evul
Mediu ca nume ale uor suverani româi sau care i-au susţi­
nut pe români şi nici nu puteau să rămână, findcă altele au
1
0 Ioa-Aul Po, Naţiunea rmână medievală Soliartăţi etice rmâ­
neti în secolele XI-X, Et Eciclopeică, Bucuşti, 1 998, p. 145.
După tei ani 35
fost idealurile lor şi findcă etnicul avea atunci importanţă
secundara ..' (sublinierea noastă).
1 1
Mi se pae mie, sau caea
urmărea să demonstreze exact contrariul? Despre Mihai
Viteaul afă (ceea ce bine se ştia) că nu a lăsat prea multe
amintii de ordin "naţional" în conştiinţa generaţiilor uă­
toae. Cuios totuşi, cha de neîţeles, dacă el, atuci, la 1 600,
a dat viaţă unor aspiraţii româneşti ! Or, cronicarii braşoven
di Şchei se pae că nu au idee despre aşa ceva. Pe moldoveni,
prdent, autorl nu-i pomeneşte: nu a f spus, oricum, nimic
de bie despr Mihai.
Î
schib, se forţaă interretaea uui
pasaj din Istoria Ţării Româneşti: "Şi răaseră creştinii şi
mai vâros Ţara Românească, săraci de dânsul. Pentu aceas­
ta, dar cade-se să blestemăm toţi creştinii pre neamul ungu­
resc, mai vârtos, căci sunt oameni răi şi fcleni încă din felul
lor." Comentariul autorului: "Cum se vede, deocamdată ide­
alul creştin general se îmbină cu cel etic, da clişeul ungu­
rilor «răi şi vicleni», cae 1-au dat morţii fră vină pe Mihai,
este în plină acţiune. Nu mai era decât un pas ca, în ua
erudite lor lucrări ale învăţaţilor Şcolii Adelene, preroman­
ticii să-1 aşeze pe voievod între precursorii României mo­
deme . . .
"
1
2
Acum, răâne de văzut cine ne inspiră mai multă
încredere: cronicarl muntean sau istoricul clujean, findcă
cei doi, hott, nu spun acelaşi lucru. Unde va f văzut isto­
rcul că la cronica s-ar îmbina idealul creştin general cu cel
etnic? Nici vorbă nu este de etnie în fagmentl citat. Este
vorba doar despre Ţara Românească, nu despre români în
gee, şi î orice ca nu despre adeleni sau despre moldoveni
(moldovenii de altfel aveau să-şi spună moldoveni, şi nu
români, până în plin secol al XIX-lea). Mai răâ uguii răi
şi vicleni, dar nu ştiu daca o asemenea etichetare este suf­
cientă pentu coagularea naţiuii române. Nu ajunge ca cine­
va să nu-i iubească pe ungui, pent a deveni automat patriot
I l Ibidem, pp. 72-73.
1
2 Ibidem, pp. 1 41-142.
36 Istorie şi mit în conştiinţa românească
româ: nu la 1 600, cu siguaţă; astăi, cine ştie . . . De aici să
fe doa u pas pâă la prefgaea Româiei modere? Ca
mare pasul. La ce bun să mai cită sursele: doa pentu a le
răstălmăci?
Î
n ce mă priveşte, discuţia despre naţiune este închisă.
Mi-a exprat punctul de vedere ît-un eseu intitulat Două
secole de mitologie naţonală (Humaitas, 1 999), în cae am
încercat să arăt cum a fost inventată naţiunea în jurl anu­
lui 1 800, ca foră supremă de solidaritate (deasupra oricăor
altor solidarităţi) în imaginarul modem. Fireşte, nu îmi fac
iluzia că aş f soluţionat problema, findcă nici o problemă
nu e vreodată soluţionată. Interretările se înlănţuie la ne­
sîaşit. Singul lucru pe care pot să-1 fac în căile mele este
să spun deschis ceea ce gândesc.
Sondaje
Mărisesc că mă pasionează sondaj ele de opinie. Ştiu
că sunt adesea contestate. Pot f aproximative, chia greşite
sau voit deforate; se şi maipulează prin sondaje. Dar ori­
cu a f, sut ma bune decât dă n-a exista deloc. Ce n-a
da să avem asemenea inforaţii pentu diversele epoci şi
momente-cheie ale istoriei ! (Un sondaj , de pildă, care să ne
spună cum vedeau românii, pe la 1 650, pe Mihai Viteazul
şi unirea de la 1 600. )
Î
n lipsa lor, încercăm să identifcăm,
porind de la materiale fagmentae, tot felul de atitudini
sau stăi de spirit. Suntem sigui că nu geşim? Nu le acordă
oare grade de reprezentativitate altele decât cele reale?
Aşa încât, să proftăm cel puţin pentr istoria foarte re­
centă de sondajele care ne stau la dispoziţie. Pentr u in­
terret al conştiinţei istorice româneşti nimic nu poate f
mai interesant decât o anchetă privitoare la cota personali­
tăţilor istorice. Institutul Naţional pentu Studii de Opinie
şi Marketing (Insomar) a dat publicităţii în iuie 1 999 un
După trei ani 37
sondaj
1
3 realizat pe 1 200 de subiecţi din toată ţara solici­
taţi să aleagă "cele mai importante personalităţi istorice
care au infuenţat în bine soaa românilor". Iată răspunsurile
(primii zece clasaţi şi procentele respective): Alexad Ioan
Cuza - 24, 6; Mihai Vteal - 1 7, 7; Ştefa cel Mae - 1 3,4;
Nicolae Ceauşescu - 1 0, 3; Mihai I - 5, 2; Vlad Ţepeş - 4, 1 ;
Nicolae Iorga - 3, 1 ; Caol I - 3, 1 ; Nicolae Titulescu - 2,3;
lon Antonescu - 2,2.
Clasifcaea acesta spune multe, nu despre tecut, ci de­
spre modul cum românii îşi asumă tecutul, cu alte cuvinte,
despre felul cum gâdesc ei astăzi.
Î
n şirl celor zece aleşi, Cuza se afă în fnte, la distanţă
apreciabilă de uătorii clasaţi. El pae a f câştigat postu,
şi încă în mod decisiv, confntarea mitologică cu Carol !.
Î
nainte de comunism, relaţia era inversă: regii apăreau în
vârfl ierarhiei, eclipsând mai mult sau mai puţin pe Cuza.
Î
n memoria colectivă a româilor, regalitatea aproape s-a
şters, ceea ce, împreună cu insistenţa asupra ideii de uni­
tate naţională (atât îainte, cât şi după 1 989), explică aşezaea
lui Cuza în poziţia cea mai înaltă. Sunt efectele propaga­
dei istorice din perioada comunistă (Cuza neavând, feşte,
nici o vină! ). De altfel, în vremea lui Ceauşescu, galeria ma­
rilor oameni de stat se oprea la Cuza (cu o concesie minoră
în favoarea lui Titulescu, ceea ce explică prezenţa lui şi nu
a altor oameni de stat în "memoria" românilor), săindu-se
apoi, peste un secol, la persoana dictatorlui.
Ureaă î topul eroilor istoriei naţionale trdiţionalul ta­
dem care a stăbătut toate ideologiile, Mihai Vteal-Ştefa
cel Mare (cu valorizaea suplimentară a celui dintâi, ca sim­
bol al unităţii naţionale), şi imediat după ei, suriător, d
explicabil, dată find o orientare mai generală în opinia pu­
blică româească, Nicolae Ceauşescu. Regele Ma realizeaă
13 Publicat în revist Oameni în top, n. 1 , iuie 1999, p. 1 3.
38 Istorie şi mit în conştiinţa românească
doa juătate di scorul fostului dictator. Bine sitat este şi
Vlad Ţepeş, domitorul autoritar şi justiţiar la cae sau la so­
luţiile căruia visează astăzi nu puţini români. Dinte oame­
nii politici moderi, dacă sunt reţinuţi Iorga, Titulescu şi
Antonescu, nu reuşesc să ocupe una din primele zece pozi­
ţii nici Brătienii, nici regele Ferdinand (totşi, suveraul mai
uiri de la 1 91 8), nici regina Maria . . .
Decriptarea este simplă. Ne afăm în faţa unui Panteon
amenajat în buă măsură în "era Ceauşescu" (mulţi români
îşi închipuie şi astăzi că "asta este istoria", cea pe care au
învăţat-o la şcoală atunci), cu unele amendări şi noi accente,
se înţelege: invocarea limitată a regilor sau înclinarea spre
soluţii autoritare de tip Ţepeş sau Antonescu. Este alegerea
fcută de o societate orientată preponderent spre stâga, sim­
ţindu-se mai aproape de mitologia comunistă şi de repre­
zentările ei istorice decât de ce a fost înainte de comuism.
Sondajele consacrate politicii curente confră această de­
plasare sau mai curând "revenire" a electoratului, rezultat
al uzurii şi eşecurilor guverării actuale. Dar modul cum
românii îşi privesc istoria exprimă ceva mai profnd decât
conjuctua politică, şi aume o sensibilitate de stâga stc­
tual dominată, care îşi constieşte, evident, şi mitologiile
istorice respective.
Î
n sens strict mitologic, Cuza, domnitorl
ţăanilor şi al mailor refore, este sesizat "mai la stânga"
decât Carol 1; în plus, el simbolizează mai puteric şi mai
direct ideea de unitate naţională; şi, în sfarşit, este u autoh­
ton, nu un câruitor venit din afară. Pe de altă parte, scorul
relativ modest obţinut de Antonescu nu pare să justifce
temerile exprimate uneori în Occident, privind ascensiunea
lui în imaginarl politic al românilor. Mult mai preocupan­
tă rămâne umbra lui Ceauşescu!
Sunt accente care ne duc mai departe de simpla consta­
tare a unei sensibilităţi de stânga, absolut legitimă în sine.
Este o cultuă de stâga tentată de naţionalism şi autoritarism
După trei ani 39
( aşadar, departe de ceea ce înseamnă o stângă moderă). Şi
nu doar selecţia şi dispunerea personalităţilor istorice jus­
tifcă un asemenea diagnostic. Putem continua tecerea în
revistă a opţiunilor de tot felul. Creditul acordat instituţiilor
statului se menţine constant de mai mulţi ani încoace. Cel
mai jos ( 1 5% şi 20%) se afă paidele politice şi Palamentul,
adică exact acele stctu indispensabile oricăei democraţii.
Să nu se spuă că sut aşa de jos findcă nu şi-au fcut dato­
ria. Nici istituţiile afate mai sus nu s-au achitat ie
p
roşabil.
Nu, pur şi simplu aşa vor să vadă româii lucrle. I vâl
topului se afă Biserica şi Armata (88% şi 75%), istituţii fă
îndoială esenţale (deşi este cuioasă, şi semifcativă totodată,
considerarea Bisericii ca instituţie a statului), d cae, prin
fncţia lor, concretizează mai curând principiul de autori­
tate decât pe cel democratic.
Sondajele ne perit să uărim şi alte evoluţii şi tendinţe
recente. Mă liitez să remarc, în continuarea celor spuse î
cae despre tadiţionalele modele concurente, facez şi ger­
man, noua dispuere a repere lor stăine în imaginal româ­
nilor. Pe la 1 900, Franţa ar f câştigat detaşat în orice sondaj ,
urată, l a oarecare distanţă, de Gerania, şi apoi de nici u
alt model semnifcativ. Dar dispaiţia vechii elite şi apoi des­
chiderea de după 1 989 spre o lue dominată politic şi cultu­
rl nu de Frţ, ci de America, au eoat putec mt fcez
şi reperele fanceze. Deja tinerii se exprimă mai curând în
engleză decât în fanceză, ceea ce pentru România (multă
vreme principalul bastion al culturii faceze în Europa Cen­
tală şi Răsăriteaă) este inedit. Nu nuai Statele Unite, care
domină detaşat, dar şi Gerania par astăzi, pent românul
mediu, mai apropiate şi mai interesante. Procentele sunt
următoarele (la chestionarl privind "ţăile pe care românii
le apreciază cel mai mult") : SUA- 26, 9; Gerania - 1 8, 8;
Franţa - 8, 8; Italia 6, 8; Elveţia - 5,2; Anglia - 3, 2 . . .
1
4
14 Oameni în top, n. 4, octombre 1 999, pp. 93-97.
40 Istorie şi mit în conştiinţa românească
Epoca fanceză, predominant fanceză, pentru români s-a
terinat. A rămas în urmă, cu vechea Românie, cu "lumea
pe cae am pierdut-o".
Î
nsă noile repere defmesc mai curâd
prestigiul de care se bucură anumite ţări şi oportunităţile
oferite românilor decât un set bine defnit de valori ; sunt
încă departe de a f modele veritabile, cum au fost când­
va modelele fancez şi german (fe şi "forme fră fond"}.
Societatea românească suferă astăzi de o acută lipsă, sau
confzie, în materie de valori şi de modele (de aici şi iluzo­
riile soluţii paralele: izolarea înt-o istorie mitifcată, tenta­
ţia ortodoxismului . . . ).
Şi, în sfrşit, revenind la cota personalităţilor, nu poate f
ignorat un sondaj de ultimă oră (noiembrie 1 999) extem de
semnifcativ. La o întebare privind conducătorii din ultimul
secol care au fcut cel mai mare rău sau cel mai mare bine
României, Ceauşescu se afă pe primul loc, printre cei bui,
ca şi printre cei răi, cu acelaşi procent în ambele rubrici:
22%. Ce poate f mai caracteristic pentru scindarea societăţii
româneşti şi marea confzie de valori?
Scandalul manualelor
Fără să vreau, am revenit brusc în prim-planul actualităţii,
odată cu "scandalul manualelor" declanşat în octombrie
1 999. Sut, pare-se, în imaginarl uora (naţionalişti încli­
naţi spre interpretări conspirative), "omul din umbră" care
a f lucrat, prin discipolii lui, la demontarea istoriei naţionale
româneşti. Nu ştiu în ce măsură critica mea istoriografcă
a contibuit la decizia restructuăii radicale a programei de
învăţământ şi a manualelor corespunzătoare. Cert este că,
preocupat de propriile-mi proiecte, nu am ştiut nimic din ce
se pregătea, de fapt, nici n-am ştiut că se pregătea ceva! Nu
mă aştepta să se petreacă att de repede o schimbare î isto­
rie. Dacă a stimulat-o î vreu fel, măsesc că mă bucur.
Cer este însă că nimeni nu m-a consultat atunci când s-au
După trei ani 41
l ucrat programele (nu are rost să încerc să răspund l a între­
barea "de ce?"; poate s-au dorit personalităţi mai puţin con­
troversate); nici unul dinte autori maualelor nu mi-a pus
nici cea mai mcă întebae şi nici unul nu ştiu să se f declat
"discipol" de-al meu. Dacă aş f scris un manual, ar f fost
cu siganţă diferit de toate care s-au publicat. Mă întreb de
altfel cu ce a f semăat? Există reguli şi limte în conceerea
unui asemenea text, oricât ar f de deschis şi de nonconfor­
mist.
Î
n ce mă priveşte, am optat pentru o liberate deplină,
aşa încât n-am cum să scriu manuale.
Acestea find zise, trecerea (cu destlă încetineală, după
zece ani) de la manualul unic, moştenire a comunismului,
la sistemul, corespunzător atât învăţământului european, cât
şi tradiţiei româneşti, al manualelor paralele (cinci asemenea
manuale de istoria românilor pentu clasa a XII-a, avizate de
Ministerl Educaţiei Naţionale), a fost, evident, un pas îna­
inte. Concepţia noii progame (şi, implicit, a maualelor) este
cu siguranţă mai moderă decât a manualelor unice de până
acum. S-a spue că nci nu era geu! Maualele de cae, î
sfşit, ne despăim au contibuit d plin la stattl neofcial
(d atât de ral) al istoriei î şcoala romească: dsciplina cea
mai atipatizată! Disciplina din cae se îvăţa la nevoie, dar
din care tâăl nu mai răâea cu nmic. Aduare indigestă
de inforaţie, fră sens, fră fnalitate (sub alibiul unor clişee
patriotice uzate).
Demersul se modifcă acum în cel puţin trei puncte esen­
ţiale. Se renunţă la balastul factual în favoarea unei tatări
sintetice, problematizate şi deschise discuţiei cu elevii. Se
pune un accent mai apăsat pe civilizaţie, cultură şi menta­
lităţi decât pe evenimente şi personalităţi. Istoria recentă
capătă o pondere simţitor mai mare în rapor cu epocile ante­
rioare. Peroada comunistă, pâă acum aproape tecută sub
tere, îşi găseşte, î sfşit, trataea coresputoae (cel puţin
ca număr de pagini, şi chiar ca interpretare în majoritatea
manualelor). Se înţelege că o asemenea recentare creează
42 Istorie şi mit în conştiinţa românească
la rândul ei dezechilibre.
Î
că nu a inventat nimeni (şi nmeni
nu va inventa vreodată) "istoria incontestabilă"! Istoria "stc­
turală" nu este neapăat mai adevărată decât istoria "eveni­
menţială", este, pur şi simplu, u alt fel de istorie. S-a f putut
căuta un mai bun echilibru. Evul Mediu merita să fe mai
prezent. Sacrifcaea "eroilor" şi a multor evenimente (î spi­
ritul "noii istorii") nu a fost, cu siguranţă, cea mai inspirată
soluţie. Eu pledez pent o tratare inteligentă a personali­
tăţilor (în alt sens decât al istoriei "eroice" de până acum),
nu pentru anularea sau diminuarea lor. Poate că istoria nu
este tcută de personalităţi, dar oamenii cred că este tcută
de personalităţi. Iar ceea ce oamenii cred este, înt-u sens,
mai important (chiar pent istorie) decât orice altceva. De
aici se nasc mt şi simbolui, la râdul lor creatoae de isto­
rie. Mihai Viteazul i-a unit, înt-adevăr, pe româi, dar nu la
1 600, ci postum, la 1 91 8. A trebui, în genere, să ne eliberăm
de rigiditatea "forulelor' ' ; să nu abadonă o forulă doar
pentru a intra în alta.
.
Un manual a înţeles să meargă mai depare decât celelalte
pe drumul astfel deschis. Este maualul, deja celebru, coor­
donat de Sorin Mi tu (la Editua Sigma). Asupra lui s-a revă­
sat îtaga me sttă de noua oriente. A intt î feere
mai întâi Senatul Româiei. Iar printre senatori cel mai vehe­
ment s-a exprimat Seriu Nicolaescu, regizor de flme istorice
în "epoca Ceauşescu" - "Mihai Viteazul", "Mircea" - stă­
bătute nu numai de mândrie patiotică, dar şi de mesajul
uirii în jurul marelui conducător. Acum, el a găsit soluţia
salvatoare: manualul să fe ars în piaţa publică. S-au reunit
apoi comisiile de învăţăânt ale celor două Camere. Timp
de mai bine de o lună (octombrienoiembrie 1 999), aceas­
ta a părut a f principala preocupae a Parlamentlui. S-a pus
în cele din uă la vot o moţiue cae solicita retragerea ma­
nualului; a fost respinsă (nu din apreciere pent "noua isto­
rie", ci din motive politice de solidaritate guveramentală).
După tei ani 43
Abia exagerâd, ne putem iagina u Palament abadonâd
l egislaţia curentă şi dezbătând şi votând, paragraf cu para­
graf, manualele de istorie. Sau un guver căzând din pri­
cina istoriei !
Atacurile s-au multiplicat, venind din numeroase direc­
ţii. Ca orice societate în criză, România îşi are astăzi "profe­
ţii" ei, care ştiu ce este bine şi ce este rău, şi se simt chemaţi
să îndrume naţiunea pe calea cea bună. La o emisiue de
mare audienţă a postului de televiziue , ,Atena 1 " s-a desf­
şurat un proces care a fost în fapt o execuţie. Asemenea ju­
decăţi sumare s-au multiplicat. Dincolo de principii (evident
"patriotice") n-au lipsit atacurile la persoană, inclusiv insi­
nuarea că s-a afa la mijloc interese sau chiar bai ugeşti.
Opinia a fost cuprinsă de emoţie. S-au relatat până şi certri
de familie (ca în Franţa, pe vremea afacerii Dreyfs): pen­
t sau contra lui Mihai Viteazul, pentru sau contra lui Sorin
Mi tu!
Mă pronuţ ra altfel decât prin scris. Da a siţit î acele
zile, când o adevărată isterie, cu totul fră noimă, se revăr­
sa peste ţară, că se cade să-mi precizez punctul de vedere
(cu atât mai mult cu cât se invocase şi numele meu). Mi-au
fost acordate câteva minute la jualul de seară al postului
de televiziune naţional, prilej cu care am încercat să spun
esenţialul. Am participat, de asemenea - ca exper ad hoc
al Ministerului Educaţiei Naţionale -, la şedinţa comisiilor
parlamentare, ude am avut posibilitatea să mă exprim pe
larg. Iată, pe scurt, argumentaţia mea:
Se recunoaşte aproape unanim necesitatea pluralismului
manualelor. Atuci, dacă acceptăm să fe mai multe, să nu le
cerm să fe identice (eventual, cu copert şi ilustţii diferite! ).
Eliinaea unui maual, pe motiv că nu place, se cheamă cen­
ză (şi ar f prima mu de acest fel, în Româia, de la pră­
buşirea comuismului). O istorie uică este o utopie. Nici în
comuism, unde fcţiona o singră ideologie, ia cu privie
44 Istorie şi mit în conştiinţa românească
la istorie se dădeau instucţiui precise, istoria nu s-a into­
nat pe o singură voce. Limitele erau stâmte, dar unii isto­
rici, spre lauda lor, au reuşit să se exprime cu un minimum
de libertate (alţi, dpotrivă, merâd cha mai deae decât
li se cerea). Dacă aşa au stat lucruile înt-un sistem totlitar,
cum pot sta ele astăzi, înt-o societate democratică şi plu­
ralistă? Oae cu privie la Româia atuală, pe cae o cunoaş­
tem bine, cu siguranţă mai bine decât trecutul ei îndepătat,
există o singă opţiune, o singă interretae? Evident, sunt
mai multe. La fel şi cu privire la istorie.
Î
i poţi critica, fră
cruţe, pe preşedinţii Iliescu şi Constatinescu, d n-ai voie
să spui nimic mai puţin convenţional despre Vlad Ţepeş sau
Mihai Viteazul?
Deplasaea accentelor, inedită pent mulţi români, nu este
decât o frească adaptare la orientările din istoriografa con­
temporană.
Î
n secolul al XIX-lea (dacă ar f să simplifcăm
un tablou, fră îndoială, mai complex), istoria era tatată
evenimenţial, şi cu accent pe valorile naţionale şi pe autori­
tatea politică. Astăzi, istoria s-a deplasat dinspre evenimente
spre stucti, şi dinspre naţionalism şi autoritate spre o altă
combinaţie de valori. Identitatea naţională răâe, se înţele­
ge (Euopa nu se va înfptui fă naţiui sau împotriva naţiu­
nilor), dar împreună cu ea se afă identitatea europeană şi
principiile democratice (incluzâd respectul datorat nu numai
comuităţii, ci şi individului). Naţiuea, Europa şi democraţa
fac cor comun. Nici unul dinte aceste repere nu este mai
import decât celelalte: toate, pent noi, trebuie să fe ega­
le, dacă vrem să mergem cu adevăat îainte. Nu putem pro­
gresa î spiritul unei istorii de secol XIX (şi cu atât mai puţin
în spiritul unui naţionalism preluat din secolul trecut şi exa­
cerbat în vremea lui Ceauşescu).
Dar polemica priveşte - s-a mai spus - nu cărţi oaeca­
re, ci manuale adresate elevilor (în primej die de a f dezo­
rientaţi prin tot felul de "relativizări").
Î
nsă aceşti elevi sunt
După trei ani 45
totuşi adolescenţi d ultima clasă de liceu, cae se pregătesc
să inte în viaţă. Nu cu prejudecăţi, cu idei date de-a gata, cu
o maieră desuetă de a vedea lumea tebuie să-i îzestăm,
ci cu capacitate de a gândi critic şi de a alege. Ce facem, prac­
ticăm u j oc ipocrit? O istorie pentu adulţi, în care liber este
fecare să spună orice, şi o alta, nu tocmai adevărată, dar "li­
niştitoae", pent uzul adolescenţilor? Câdva, aşa fcţiona
ipocrizia sexuală. Acum, la acest capitol adolescenţii ştiu
totul; nu au voie să ştie la fel de multe despre cum s-a fcut
România?
Pentu moment, manevra nu a reuşit, dar adversarii "noii
istorii" au dovedit că sunt încă puterici, probabil mai pu­
terici decât susţinătorii curentului modem, cu atât mai mult
cu cât mizează pe înclinarea - uşor de stimulat înt-o socie­
tate taumatizată - spre naţionalism şi autoritarism. Dispu­
ta a ilustat şi divizaea intelectualităţii, inclusiv a istoricilor.
Gpul pent Diaog Social şi Facultata de Istorie d Bucu­
reşti (rin majoritatea membrilor ei) s-au pronunţat, porind
de la manualul contestat, pentu respectarea profesionalis­
mului şi a dreptului la exprimare necenzurată.
Î
n schimb,
Academia Română s-a alătuat, print-un comunicat ( deza­
vuat însă de unii membri ai secţiei de istorie), corului deni­
grator. Nu pent prma dată Academia se manifesta ca un for
conserator. De altfel, "conservatorii" au şi lansat ideea ca
de acum înainte manualele să fe avizate de Academie! Cu
alte cuvinte, de "cei mai înţelepţi dintre noi". Mereu recur­
sul la autoritate!
Revenind la textul incriminat, un prim motiv al ostilită­
ţii sare în ochi: tataea fră menaj amente a perioadei co­
muste (ca şi a suprvieţlor comuste după 1 989), poziţia
nedisimulată îpotiva regiului Iliescu şi în favoarea Con­
venţiei democrate. Al doilea motiv stă în demontarea, mai
radicală ca în alte manuale, a mitologiei istorico-naţionale.
Este ceea ce a deterinat o judecată severă din partea celor
46 Istorie şi mit în conştiinţa românească
care (indiferent de orientarea lor politică) văd în istorie prin­
cipalul igedient al identitţi naţionale. Reacţiile "ati-Mitu"
au depăşit astfel zona stictă a stâgii naţionaliste. Manualul
tece repede peste eroii istoriei (ca prea repede, ce e drept).
Despre Mihai Viteazul, doar câteva cuvinte şi caacterizaea
sumară (adevăată în sine) că este "personajul preferat al
istoricilor rmâi". Vad Ţ epeş (ultima mae iubi a spiritelor
înferbântate) apare doar ca prototip al lui Dracula, ceea ce
dă o not cam prea aglo-saxonă unei mitologii cae, totşi,
î compaentul ei româesc, îl pue î evidenţă nu pe va­
pi, ci pe prinţul justiţiar şi luptător pent independenţa ţăi.
A stât idignare şi observaţia că obsedata problemă a ori­
ginii românilor a ţine î principal de mitologie şi de ideolo­
gie (cu alte cuvite nu de o realitate ştiinţifcă incontestabilă);
aici nu mai am nimic de spus, findcă aceasta este teza pe
cae am dezvoltat-o eu îsi în Istorie şi mit ø ø ø . Relativizarea
istoriei românilor nu place. Nici nouă, celorlalţi, nu ne plac
propaganda naţionalistă şi atitdinile autoritare.
Mare tapaj , de asemenea, în jurl consttăii că naţiunea
a fost "inventată". Cum să fe inventată naţiunea româă? Şi
totşi a fost, ca toate celelalte (istoricii cae găsesc stanie o
asemenea interretare n-ar strica să arnce o privie peste bi­
bliogfa recentă). Alt rroş: urea Trsilvaiei la 1 91 8 n-a
f fost prezentată convenabil, prezenţa aratei române şi
deciziile politice la vârf împingând în plan secund parici­
paea entuziastă a maselor şi caacterul "plebiscitar" al act­
lui. Corect este însă să acceptă că uniea de la 1 decembrie
a fost consecinţa directă a îfâgerii Austo-Ungariei în Pri­
mul Război Mondial. Nu s-a organizat, şi nici nu se putea
organiza în condiţiile tlburi ale sfrşitului de război un re­
ferendu, cu alte cuvinte un vot liber exprimat al ttuor lo­
cuitorilor provinciei. La Alba Iulia au paticipat doa româi.
Geu de crezut că ungui s-a f prnuţat î favoaea detaşăii
de Ungaria! Trebuie să ne obişnuim cu ideea că Transilvania
După trei ani 47
(ca orice teritoriu, de oriunde) aparţine, în egală măsură,
tuturor locuitorilor ei, indiferent de etnie. Aceste conside­
raţii - motivate strict de respectul adevărlui - nu schimbă
cu nimic faptul că românii erau majoritari şi au vt înt-ade­
văr unirea cu România (nici faptul că astăzi sunt încă şi mai
majoritari, ia unirea s-a dovedit viabilă). I5 De altfel nci cele­
l alte state naţionale europene (cu excepţii strict punctuale)
nu s-au constituit prin "vot universal".
Din păcate, acest manual, cae are multe calităţi şi spue
multor lucri pe nue, prezintă şi destule pucte vulnerabile.
O abordare atât de nouă pretindea o tatare şi o argumentae
pe măsură. Textul este îsă mult prea sumar în rapor cu ceea
ce vrea să dovedească. Lucruri serioase şi complicate sunt
spuse într-un stil familiar şi simplifcat (care lasă impresia
unei "adaptăi pent copii", î timp ce manualul este în fond
gândit mai subtil decât celelalte). Un singur exemplu, uşor
de raporat la propriul meu demers: la îtebarea "ce este
mitul?", se răspunde simplu, mult prea simplu: "mitul este o
poveste". Pentu a se preciza puţin mai departe că orice mit
"ascunde un sâmbure solid de adevăr istoric". Nu mi se pare
adecvată nici una dinte cele două formulări; oricum, ele
1
5 Cu privire la individualitatea Transilvaniei, astăzi, şi la o eventuală
autonomie, vezi Gabriel Adreescu şi Guszâv Molmr (editoi), Prblem
transilvană, Polirom, Iaşi, 1 999. Gusztâv Molnâr susţine apaenenţa
Transilvaiei la "cealaltă Europă" ("creştinătatea vestică", catolică şi pro­
testantă), distingâl d�o aşadar net de Vechiul Regat. Sorin Mitu ("Iluzii
�i realităţi tansilvane") subliniază încărcătura mitologică a unei aseme­
nea "entităţi tansilvae": românii şi ungurii din Transilvania n-au avut
ni cicând un proiect comun de autonomie, iar pe de altă pare Transilva­
ni a a ajuns să fe foae asemănătoae cu restul României. Fac, la rândl
meu, uătoarea remacă privitoare la fondul religios al prblemei: de la
1 700 pâă la 1 948 ortoocşii au fost minoritai î Trsilvaia (o buă pae
di nte rmâi find geco-catolici); at, ti sfe d populaţia Trasil­
vaniei este nu numai românească, dar şi orodoxă!
48 Istorie şi mit în conştiinţa românească
se contazic ("povestea" find îndeobşte percepută ca "ne­
adevărată").
Nu îmi propun aici o analiză comparativă. Const
a
t doar
că alte manuale (apărte la Editurile Humanitas, Rao şi All)
sut ma complete, d şi m "cuţi", decât textul coordonat
de Sorin Mitu. Nu sunt nici ele lipsite de erori şi contadicţii
(de pildă, versiunea Humanitas, în asablu convingătoae şi
elegat editată, îfţşează u Miai Vteal confz, care, de
la o fază la alta, este şi nu este însufeţit de idealul româ­
nesc; autorul aceluiaşi capitol nu ezită să intoducă şi tex­
tul capitulaţiei - iaăşi, capitulaţiile! - încheiată la 1 393 între
Mircea cel Bătân şi sultanul Baiazid, dovedită de mult drept
neautentică! ).
Mă voi opri totuşi asupra singurului manual conceput în­
t-u spirit diferit, sub direcţia lui Ioan Scurt, profesor la
Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti (apăt la
Editu Peton). Scu 1-a critcat sever pe Mt, reproşâdu-i
politizarea istoriei (mai mult chiar, preluarea "punctului de
vedere al guveranţilor"). Nu cred că opţiunile politice ale
"echipei Mitu" ar putea f negate.
Î
nsă la fel de intens - doar
că în sens perfect opus - politizează istoria şi Ioan Scurt.
Ne reîntâlnim cu bine cunoscutele clişee naţionaliste,
începând cu "geto-dacii" ("puterică entitate etnică, ling­
vistică, economică, de civilizaţie", p. 6 - o adevăată naţiue,
s-ar zice! ), tecând prin episodul Miai Viteal (uciderea lui
a f fost pusă la cale de "puterile vremii", p. 33; acuzaţie f' ară
temei, forulare vagă şi generalizatoare, susceptibilă de a
include înteaga Europă şi de a canaliza în sens atieuro­
pean ataşamentul pe care românii îl poartă voievodului), şi
conchizând, în dezacord cu evoluţiile reale anterioare vea­
cului al XIX-lea, că "ideea de unitate statală a însoţit istoria
româilor, afmându-se ca una din aspiaţiile lor fda­
mentale" (p. 95). Pent perioada de după 1 989, orientarea
anti-Iliescu, Convenţia şi guverarea instaurtă în 1 996 sunt
judecate fră menajamente (dar atunci de ce atâta supărare
După tei ani 49
când şi alţii îşi exprimă propriile opţiuni politice?). Tratarea
comunismului oferă pagini grăitoare. Este tot ce se poate
face astăi pentru a-1 reabilita parial, banalizându-1 (î ideea
că, î fond, nu a fost mai bun, d nici mai rău decât alte epoci
sau guverări). Iată o mostă: "Viaţa satlui are ritmuri
m
ai
înalte de desfşurae decât î trcut, oaeii sut mai prezeţi
în activitatea lui socială. S-au moderat locuinţele, au apăt
case constite după tipare complet ubane, cu etaj sau fă,
imposibil de deosebit de vilele de la ora" (. 1 33). Să fe satul
elveţia? Nu, este satul româesc "socialist". Cu vile luxoase,
şi probabil fră praf şi noroaie, cu apă curentă, cu tot ce îi
trebuie!
Î
n ciuda dorinţei, până l a un punct legitime, de apropiere,
cât de cât, a punctelor de vedere, în cuprinsul manualelor
şcolare (nefind recomandabil să se propună elevilor istorii
cae se bat cap în cap), "polarizarea" pare pentu moment
inevitabilă. Scriam în Istorie şi mit ø ø ø că în tadiţionalul dis­
cus istoric româesc "deosebirile de interretae şi de accent,
prezente de pildă în manualele şcolare, nu afectează în an­
samblu coerenţa modelului. Suntem depae de modelul f­
cez, caacterizat print-o puterică polazae îte referinţele
i storice ale celor două Franţe . . . " Se pare că am ajuns totuşi
aici, la u model asemăător cu vechiul model fcez (stc­
turat, desigur, pe alte criterii). Ca şi în Fraţa, acu un veac
şi mai bine, acestea sunt urările unei taume revoluţionare:
o societate scidată, cu repere nu nuai diferite, dar adverse.
Î
n materie de istorie, confuntarea se petece la noi şi se va
mai petrece probabil multă vreme î jurul a două "modele
ideale" contctorii: uul naţionalist şi autorita, celălalt euo­
pea şi democratic (evident, în fapt, cu tot felul de nuaţe şi
combinaţii).
Î
plus, Şi înt-un sens ma general, se af
astăzi î lume un proces de relativizare a valorilor şi de diver­
si fcare cultală; în consecinţă şi istoria se multiplică şi se
diversifcă.
50 Istorie şi mit în conştiinţa românească
Ceea ce cred
Vreau să spun în încheiere, succint şi fră echivoc, ceea
ce cred despre câteva lucruri importante.
Cred, mai întâi de toate, că patriot este cel care face as­
t ceva pent ţa lui. A vorbi fos (şi prea adesea neade­
vărat, sau în orice caz exagerat) despre tecut este cea mai
simplă (şi ueori foare iefină) manieră de a-ţi manifesta
patiotismul. Nu sunt dispus să judec patiotismul deputaţilor
şi senatorilor după modul cum judecă ei manualele de isto­
rie şi îl apreciază pe Miai Vteaul. Pentu a-şi dovedi patri­
otismul, ei sunt chemaţi să voteze legile de care are atâta
nevoie Româia şi pe care le-au cam întârziat.
Î
n prezent, patriotismul înseamnă nu afrarea zgomo­
toasă a naţionalismului, ci, dimpotrivă, o surdină pusă aces­
tuia.
Î
nseamnă o atitudine nouă şi pozitivă faţă de Euopa,
ca şi faţă de minorităţi . Faţă însă, mai întâi de toate, de noi
înşine, înt-o lume care se tansforă vertiginos şi în ritmu­
rile căreia suntem nevoiţi să ne angajăm, dacă nu vrem să
rămânem izolaţi şi condamnaţi la înapoiere. Şi până la ur­
mă să ne prăbuşim. Discursul zis "patriotic", insistând asu­
pra "unicităţii" noaste, prea a devenit un alibi pentu toate
întârzierile acumulate. Un asemenea "patriotism" se întoar­
ce de fapt împotriva intereselor României.
Î
ncă nu am ieşit cu adevăat din secolul al XIX-lea! Cele
două mari proiecte ale acelui secol, naţionalismul şi comu­
nismul, supravieţuiesc ît-un aalgam de stcturi concrete
şi mentale: centlizae excesivă, economie geoaie şi necom­
petitivă, insufcientă deschidere spre lume, prea mult accent
pe colectivitate şi prea puţi pe idivid, pent a nu mai vorbi
de înteaga gamă de reprezentări mitologice desuete. Să ne
aşezăm măcar în tiparele secolului al XX-lea, deşi ar f
preferabil un salt în veacul care vine.
Suntem prea încărcaţi cu fstrări şi complexe, şi de aici
sentimentele, contradictorii, şi în egală măsură păgubitoae,
După trei ani 5 1
de inferioritate şi de superioritate. De aici atitdinea deloc
frească faţă de "ceilalţi". Dramatizăm prea mult raportrile
cu "stăinii" şi cu noi îşine. A tebui să ne "noralizăm",
să înţelegem că nu suntem nici mai buni, nici mai răi, nici
mai capabili, nici mai puţin capabili. Suntem, pur şi simplu,
o naţiue europeaă ca toate celelalte (e de o pae, mai dife­
riţi înte noi decât ne place să recunoaştem, pe de altă pare
mai apropiaţi decât credem de oamenii de prettindeni).
Poate vom încerca, nu să uită istoria, d să fm ceva mai
puţi obsedaţi de ea. Privim
p
rea mult spre tecut (spre u te­
cut cu uşunţă mitifcat) şi prea puţin î prezent şi spre viitor.
Nu avem ce învăţa de la Ştefan cel Mare şi Mihai Vitea,
şi nici măcar de la oaenii politici ai perioadei interbelice.
Problemele prezentlui se rezolvă cu mij loacele prezent­
lui şi din perspectiva prezentlui. Cu aproape două veacuri
în uă, când au decis să joace cartea moderizării, a occi­
dentalizării şi a statului naţional, românii nu s-au aşezat în
continuarea unei vechi istorii, ci s-au despărit de ea. Acum
intrăm înt-o lume nouă şi este necesar un nou început. Nu
putem rămâne prizonieri ai tecutlui. Trebuie să dovedim
că Româia înseamnă ceva, astăzi.
(noiembrie-decembrie 1999)
Introducere
Orice demers intelectual presupue o prealabilă defnire
a conceptelor cu cae operă.
Î
lucraea de faţă, va f vorba
despre istorie şi despre miti istorice. Să lămurim, aşadar,
ce înţelegem prin istorie şi ce înţelegem prin mit.
Cuvântul istorie ae două semifcaţii distincte, pe care
publicul larg, dar şi mulţi profesionişti tind foarte adesea a
le confda. Istora defneşte î aelaşi timp ceea ce s-a pete­
cut cu adevărat şi reconstituirea a ceea ce s-a petecut, cu
alte cuvinte trecutul în desf' aşurarea sa obiectivă şi discur­
sul despre tecut. Cele două istorii sunt depae de a f echva­
lente. Pra se şterge pe măsu derlăi faptelor, ia cea de-a
doua nu are cum să o "reîvie" î deplinătatea ei. Ceea ce
nuim îndeobşte istorie este discurul nost despre istorie,
este imaginea, inevitabil incompletă, simplifcată şi defortă,
a tecutului pe cae prezentul o recompue fă încetare.
Î
n raport cu istoria reală, istoria ca discurs presupune o
drastică fltare a faptelor, ordonaea lor într-un ansamblu
coerent, "damatizarea" acţiunii şi învestirea sa cu un sens
bine defnit. Istoria reală este un depozit neorânduit şi in­
epuizabil. Din acest depozit, istoricul (sau, î genere, cel cae
vorbeşte despre istorie) alege şi orâduieşte. Istoricul este
un producător neobosit de coerenţă şi semifcaţii. El pro­
duce un gen de "fcţiune" cu materiale "adevărate".
Aceleaşi procese istorice şi aceleaşi fapte sunt tatate dife­
rit, adesea foarte diferit, în fncţie de puctul de obsera­
ţie. Manualele şcolare publicate în diversele părţi ale lumii
54 Istorie şi mit în conştiinţa românească
dovedesc cu prisosinţă imposibilitatea unei istorii cae să fe
la fel pentru toţi. Totul contribuie la diferenţierea discursu­
lui: spaţiul de civilizaţie, moştenirea cultuală, contextul men­
tal, conjunctua istorică, foraţia istoricului şi, înt-o maieră
decisivă, evantaiul ideologiilor. Pluralismul ideologic şi
politic se taduce inevitabil în pluralism istoriografc.
Să aditem - în benefciul demonstraţiei - că s-ar putea
ajunge la un "adevăr absolut" al faptelor. Chiar şi aşa, ale­
gerea, ierarhizarea şi înlănţuirea lo
!
ar rămâe în continuare
deschise spre o vaietate de soluţii. In realitate, "faptele" sunt
ele însele constite de istoric, detaşate dintr-un context mult
mai larg şi aşezate într-o schemă explicativă pe care tot is­
toricul o elaborează.
Trebuie înţeles că nu există istorie obiectivă, şi nu numai
că nu există, dar nici nu poate exista. Este sfrşitul unei ilu­
zii, întreţinută şi amplifcată de scientismul ultimelor două
secole. "Şcoala critică", atât de încrezătoare în capacitatea
istoricului de a stoarce din document ceea ce Rane numea
"istoria aşa cum a fost ea cu adevărat", şi teoria marxistă
cu impecabila-i aşezare a tutror fenomenelor îtr-o schemă
completă a devenirii umane sunt cele două puncte extreme
atinse de mitul unei istorii perfecte şi obiective. "Istoricul
nu este cel care ştie, ci cel cae caută", spunea Lucien Febvre.
Efervescentul său dialog cu tecutul nu are cum să se cris­
talizeze într-un unic adevăr, care ar însemna de fapt sfrşitul
istoriei.
De altfel, vremea adevărrilor absolute a tecut chiar şi în
ştiinţele considerate câdva exacte. Epistemologia contem­
porană a cunoscut o infzie apreciabilă de relativism. A f
curios ca istoria, oricum o disciplină mai puţin structurată
decât fzica, să pretindă în continuare un acces la "absolut"
pe care fzicienii nu îl mai invocă.
Se mai adaugă un element care aşază istoria într-o pozi­
ţie cu adevărat apare. Fizica este apanajul exclusiv al fzi­
cienilor; originalii care din când în când des
c
operă câte o
Intducere 55
teorie nouă contează prea puţin în dinamica acestei ştiinţe.
Nu tot aşa stau lucrule cu istoria. Istoria nu este fcută doar
de istorici. Ea reprezită o expresie privilegiată a conştiinţei
de sine a fecărei comunităţi sau a oricăi grp social. Toată
l umea participă, într-un fel sau altul, la elaborarea şi adap­
tarea peranentă a fondului istoric imprimat în conştiinţa
colectivă. Tradiţia orală, literatua, şcoala, biserica, arata,
discursul politic, presa, radioul, televiziunea, cinematogra­
fl - sunt toate surse de istorie care acţionează, uneori con­
tradictoriu, cu intensităţi şi efecte vaiabile, asura conştiinţei
istorice. Profesioniştii istoriei se afă prinşi în această reţea.
Infuenţa lor nu trebuie subestimată, dar nici supraevaluată.
Un roman sau un flm istoric se dovedesc adesea mai infu­
ente. Un manual şcolar îşi exercită înâurirea asupra unui
public incomparabil mai numeros decât o capodoperă isto­
riografcă adresată unei elite. Nici rezistenţa istoricilor la
mitologie nu tebuie supraestimată. Istoricul nu se poate
detaşa, oricu nu se poate detaşa pâă la capăt, de "mediul
istoric" în care evoluează, cu fondul lui de tadiţii, cu pre­
judecăţile şi constângerile pe cae le implică. El se hrăeşte
din mitologia ambiantă şi este la rându-i un producător de
mitologie.
Există, aşada, la toate niveluile, u prces inevitabil de
miticare a istorei. Ajuşi aici, uează să lăuim cel de-al
doilea concet, rspud la îtbaa: ce îţlegem pri mit?
Mit este un cuvânt la modă. Utilizarea sa tot mai fecven­
tă, adesea abuzivă, înteţine u grad înalt de ambiguitate.
Exprimaea curentă şi dicţionaele vehiculează o mulţime de
semnifcaţii. Până la ură, tot ceea ce se îndepărează mai
mult sau mai puţin de realitate pare susceptibil de a deveni
mit. Ficţiui de tot felul, prejudecăţi, stereotipuri, deforăi
sau exagerăi se regăsesc sub aceeaşi etichetă comodă.
Nu aceasta este concepţia noastă. Mai întâi, nu vedem
nici o contradicţie inerentă între imaginar (căria i se sub­
sumează mitul) şi realitate. A distinge, în cazul miturilor,
56 Istorie şi mit în conştiinţa românească
înte "adevăat" şi "neadevăat" este u mod greşit de a pune
problema. Mitul prsupune o auită stctură, şi este indife­
rent în fond, pentu defnirea lui, dacă această stuctu
îglobează materiale adevăate sau fctive, sau adevărate şi
fctive în acelaşi timp. Singurl lucru iporant este că le
dispune potrivit logicii imaginarlui. Există un mit al lui
Napoleon, există un mit al lui Mihai Vt
e
azul. A f derizoriu
să reproşeze cineva utilizarea conceptlui pentu motivul că
Napoleon şi Mihai Viteazul au trăit cu adevărat! Mitifcarea
acestor pesonaje constă î aşezea faptelor lor reale în tipae
ale iaginalui (istoric şi poltic). Atci câd Mihai Viteaul
apare ca turitor al "unităţii naţionale", ne afăm în faţa unui
proces de mitifcare, pentru simplul motiv că asupra faptei
sale reale se proiectează ideologia statului naţional a ulti­
melor două secole, inexistentă în anul 1 600.
Defniţia pe cae o propuem mitlui este uătoarea: con­
stcţe iag (ceea ce, îcă o dt nu îsea nci ,,eaă",
nici "ireală", ci dispusă potrivit logicii imaginalui), destinată
să puă î evidenţă esenţa fenomenelor cosmice şi sociale, în
stâs raport cu valorile fdamentale ale comuităţii şi în
scopul de a asigua coeziunea acesteia. Mituile istorice pre­
supun, evident, preluarea tecutului în sensul acestei defniţii.
Rezultă că nu orice deforae, adaptae sau iterretae în­
seamă mit. Mitul presupune degajaea unui adeăr esenţial.
El are un sens profd simbolic. Prezintă în acelaşi tip un
sistem de interpretare şi u cod etic sau un model de compor­
tament; adevărul său nu este abstract, ci înţeles ca princi­
piu călăuzi tor în viaţa comunităţii respective. Mitul naţiunii
şi mitl progesului, pent a numi două mitu fdamentale
ale luii contemporae, oferă î egală măsu o cheie a deve­
nirii istorice şi u sistem de valori creator de solidaritate şi
de proiecte împărtăşite.
Mitul este puteric integator şi simplicator, având ten­
dinţa de a reduce diversitatea şi complexitatea fenomenelor
la o axă privilegiată de interretare. El introduce în istorie un
Introducere 57
principiu de ordine, acordat necesităţilor şi idealurilor unei
anumite societăţi.
Terenul nostru de cercetare îl constituie societatea româ­
nească a secolelor al XIX-lea şi al X-lea. Ne interesează
modul cum perenta elaborae a discurului istoric, la toate
ni velurile, înglobâd, aşadar, cu distincţiile de rigoare, dar
fră nici o excludere sau despărţire artifcială, istoriografa,
manualele şcolare, literatura sau propaganda politică, s-a
acordat cu evoluţia însăşi a societăţii româneşti, cu gama
i deologiilor şi proiectelor de tot felul. Am reţinut nu orice
deformare sau adaptare, ci acele accente ale discursului is­
toric care se prind cu adevărat în stctuile unei mitologii
naţionale, dând sens, prin trecut, proiectelor prezente.
Istoriografa românească se afă în faza unei necesare re­
vi ziri critice, care nu va putea ocoli raporurile dintre ima­
ginar şi istorie. Demersul nost poate să pară insolit.
Î
n alte
i storiografi, o asemenea tratare a discursului istoric nu mai
are nimic , ,revoluţona". Problema, la noi, stă î iluzia, adâc
înădăcinată, a obiectivităţii istoriei, pe cae comuismul, pro­
motor al adevărlui unic şi incontestabil, nu a tcut decât s-o
consolideze. Ceea ce Guizot ştia cu un secol şi jumătate în
urmă, anume că "există o sută de feluri de a face istoria",
nu pare încă deloc evident în cultura româească. O logică
simplistă fncţionează: sau ideologia comunistă nu a defor­
mat substaţial istoria, şi atuci nu există motive să se renuţe
la schema exstentă, sau a deforat-o, şi atuci msiunea noas­
tră este, î sfşit, stabilirea Adevălui! Faptul că deforaea
este inevitabilă, iar adevărul relativ pare greu de înţeles sau
de acceptat.
Nu demolarea mitologiei istorice este scopul nost. Ceea
ce nu înseamă că nu ne rezervăm dreptul de a semala în­
treţinerea arifcială şi chiar amplifcarea în prezent a unor
miti istorice şi politice care, în ciuda patiotismului afşat
al promotorilor lor, nu fac decât să ne îndepăreze de ceea
ce de altfel o largă maj oritate doreşte sau cel puţin afrmă:
58 Istorie şi mit în conştiinţa românească
moderizaea şi democratizaea societăţii româeşti, compe­
titivitate (inclusiv în domeniul ideilor) şi integrarea ţării în
stctuile europene. Mituile naţionaliste, puătoae ale uui
mesaj autoritar şi xenofob, nu sunt cel mai bun însoţitor pe
acest d. Da, reetă, nici vorbă nu poate f de demolaea
mitologiei în sine. Nu se poate tăi în afara imaginarului.
Viaţa oricăei comuntăţi este orgaizată î jurl unor conste­
laţii mitice. Fiecae naţiune îşi are propria mitologie istorică.
Nimc nu lăureşte mai bine prezentul şi căile alese spre viitor
decât modul cum o societate îţelege să-şi asue tecutul.
Capitolul 1
Istorie, ideologie, mitologie
Prima intrare în Europa
S-a petrecut în secolul al X-lea ceea ce astăzi, în cu totul
al te condiţii, poate mai difcile, încercăm să repetăm: intra­
rea societăţii româneşti în Europa. Timp de mai bine de u
secol, procesul de occidentalizare, afat iiţial î sânul unei
el ite, a progresat treptat, încetinit totuşi, într-o anumită mă­
sură, de inerţii materiale şi mentale. Cel puţin câteva dece­
ni i ar mai f fost necesare pentru ca valorile şi institţiile
occidentale să prindă cu adevărat rădăcini puterice în so­
l ul românesc. Aceste decenii istoria nu a vrut să le acorde
României. Ofensivei autohtoniste de deapta i-a urat so­
l uţia de extemă stâgă, mult mai duabilă şi tsforatoae.
Comunismul a scos pur şi simplu România de pe calea nor­
mală a evoluţiei, răstuând complet toat
e
stcturile şi valo­
ri l e.
Î
nsă constucţia pe care a încercat-o, a unui nou tip de
ci vilizaţie, a eşuat, ceea ce impune, la capătl unei jumătăţi
de secol de ieşire din istorie, reeditarea demersului de acum
un veac şi juătate. Batem din nou la porle Europei şi îcer­
căm cea de-a doua noastră intrare în lumea occidentală.
Reperele cronologice sunt o chestiune delicată; se poate
totuşi considera că procesul primei intrări în Europa începe
să prndă consistenţă î jul aului 1 830, î vremea tratatului
de la Adianopol şi a Regulamentlui Organic. Alfabetul de
t ranziţie ilustrează perfect mersul însuşi al societăţii româ­
neşti . Scrierea chirilică lasă locul, în intervalul 1 830-1 860,
unei scrieri amestecate, combinaţie de caractere chirilice şi
l i tere latine, cu tendinţa generalizăii celor d uă.
Î
n 1 860,
60 Istorie şi mit în conştiinţa românească
alfabetul latin este legiferat. Spre 1 830, tinerii aristocraţi
adoptaseră dej a îmbrăcămintea europeană. Iconografa ne
oferă imagini amuzante: în saloanele epocii, bărbaţii tecuţi
de prima tinereţe, consecventi modei orientale, stau alături
de tineri, precum şi de femei de toate vârstele, înveşmâ­
taţi şi înveşmâtate "europeneşte". Ştefan Cazimir a schiţat
un interesat tabel al grdului de receptivitate faţă de forele
occidentale: boierii apar mai receptivi decât categoriile de
mij loc sau de j os, tinerii mai receptivi decât vârsticii, fe­
meile mai receptive decât bărbaţii. O boieroaică tânără -
adiratoare a modei fanceze şi cititoare de romane fan­
ţuzeşti - simţea cu siguraţă mai bine pulsul vremii decât
un târgoveţ bătân! Scrierea şi moda se constituie în simpto­
me ale unui proces pe cale de a cuprinde, cu intensităţi vaa­
bile, toate comparimentele societăţii româneşti. 1
Trebuie înlăturată aici o idee, puteric înădăcinată, prin
repetarea ei timp de aproape cinci decenii. Nu clasele de jos
şi nu o burghezie practic inexistentă au fost, în prima jumă­
tate a secolului al X-lea, puătoale ideii de prges. Oo­
zţia îte "vech" şi ,,ou" nu a seat clase sociale atagoniste,
ci a împărţit îsăşi elita româească a vremii. Ptorii noilor
veşminte şi ai noilor idei au fost în majoritatea lor tineri bo­
ieri. Ei s-au afat de altfel şi în fntea revoluţiei de la 1 848,
nuită de istoriogafa comustă , ,revoluţie burgezo-demo­
cratică"; democratică, freşte, dar "burgheză", ne întrebăm
cu ce burghezi? Oricu, ceea ce a numi mai curâd o clasă
de miloc, puţin consistentă şi ea, decât o burghezie în sen­
sul strict al terenului, era depae de a f fost foae recepti­
vă la ceea ce se întâmpla în apusul continentului. Cronica
lui Dionisie Eclesiarhul, încheiată pe la 1 8 1 5, ne pare foare
caracteristică pentu cultua şi atitudinea "micului orăşean"
în preajma demarării procesului de moderizare. Dionisie
1 Ştefan Cazimir, Alabetul de traniţie, Editua Carea Românească,
Bucureşti, 1 986.
Istorie, ideologie, mitologie 61
transforă Revoluţia fanceză într-un roman fantastic, nu
îi înţelege şi nu îi acceptă principiile, iar între fancezi şi
ruşi ia fră ezitări partea celor din ură, văuţi ca apăători
ai ortodoxiei e ø .
2
Consideraţiile lui de politică europeană pre­
fgurează judecăţile unor , jupân Dumitache" sau "conu
Leonida", imaginarii, dar atât de realii eroi ai lui Caragiale
de peste o jumătate de veac. Cu siguranţă că nu din acest
mediu a porit europenizarea societăţii româneşti.
Ideologia comunistă avea nevoie de o revoluţie burgheză
(moment obligatoriu al taiectoriei istorice mariste) şi de o
clasă burgheză care să o pună în aplicare.
Î
n faza anterioară,
i nterretarea dominată în cultua românească fsese aceea
a preluăii ideologiilor şi instituţiilor modere din Occident,
teză pe care E. Lovinescu şi-a constuit cunoscuta sa teorie
a civilizaţiei române modere. O notă aparte a adus Ştefan
Zeletin, susţinând dezvoltea efectivă a unei economii capi­
taliste româneşti, ca punct de plecare al restuctuărilor so­
cio-politice.3 Dar şi Zeletin punea accentul pe imboldul dat
de capitalul occidental şi de burghezia anglo-fanceză (aşa­
dar, tot "factorul exterior"), iar categoria "burgheză" auto­
htonă pe cae o invoca era alcătuită în fapt din boieri, brusc
i nteresaţi după 1 829 de comerţl cu grâne. Pâă la ură,
într-o interr
e
tae sau alta, este clar că totul a porit de sus,
de la clasa boierească, şi nu din zona fagilei şi dezorienta­
tei "clase de mijloc". După cum, chia acceptâd o implica­
re -limitată - a societăţii româneşti în economia de schimb
capitalistă, răâe faptul că elementele civilizaţiei modere,
2 Pentru ideologia, nu tocmai burgheză, a incipientei clase mijlocii
rmâeşti, vezi Lucian Boia, "Reception et defonation: la Revolution
framaise das la chronique de Dionisie l' Ecclesiaque", î La Revolution
.fran<aise et les Roumains (etudes a l ' occasion du bicentenaire publiees
par Al. Zub), Iaşi, 1 989, pp. 279-284.
3 E. Loviescu, Istoria civiliaţei rmâne modere, voi. 1-II, Et
Acor, Bucuşt, 1 9241 925; Ştef Zeleti Buhei rmână Ognea
şi rolul ei istoric, Cultua Naţională, Bucureşti, 1 925.
62 Istorie şi mit în conştiinţa românească
de la forele literare până la Constitţie, de la Universitate
până la sistemul fnanciar sau la căile ferate, şi aşa mai de­
pae, au fost toate produse de impor. Ele nu puteau f "im­
porate" decât de acei membri ai elitei deprinşi cu civilizaţia
occidentală. Ceea ce nu îseaă că societatea românească,
i asablul ei, nu a avut de jucat un rol, acultuaea pre­
supunâd egala paicipae a doi actori: cel cae oferă modelul
şi cel cae-1 preia şi îl adaptează. Nu oricine poate imita orice.
Imitarea însăşi presupune un anume grad de compatibilitate
cu modelul ales. Dar faptl în sine că românii au imitat nu
poate suferi discuţie.
Naţionalsm şi moderizare
Trei mai probleme rezmă traiectoria societăţii româeşti
în secolul al XIX-lea. Ele au înâurit într-o măsură decisivă
şi raporturile românilor cu propriul lor tecut.
Prima este ideea naţională. Discuţiile din ultimele dece­
nii în jurul conceptlui de naţiune au fost afectate, înt-o ma­
neră adesea contradictorie, pe de o pare de faioasa defmţie
a lui Stalin (prelungită pâă astăzi în versiune "anonimă"),
iar pe de altă pare de exacerbarea naţionalistă a erei Ceau­
şescu. S-a reuşit pâă la uă icurcaea completă a concep­
tlui. Caacterizaea stalistă avaa ca agument obligatoriu
ufcaea economică a teritoriului, ceea ce conferea o dien­
siune abuziv materială unui proiect eminamente ideal; ten­
dinţa naţionalistă, sacrifcâd mai mult misticii naţionale decât
economiei, împingea depare în tecut premisele naţiunii ro­
mâe, dacă nu chia naţiunea româă i deplinătatea ei. Dacă
ar f să reţinem extremele celor două interretări, suntem fe
o naţiue forată i epoca moderă din raţiuni predominat
materiale, fe o naţiune născută odată cu istoria!
De fapt, ceea ce se nueşte îndeobşte conştiinţă naţiona­
lă, ca însemnând altceva decât simpla conştiinţă a identităţii
etnice, este ideea statului naţional, a statului-naţiune, este
Istorie, ideologie, mitologie 63
voinţa unei comuităţi, omogenă sau nu din punct de vedere
etic, de a alcătui u orgasm politic; aceasta nu decurge di
"piaţa economică ut" (rmi d Trsilvaa apaneau
în 1 900 "pieţei ungae", nu româeşti ! ), da nci din vreo ilu­
zorie predestinare marcând irevocabil cu amprenta ei o isto­
rie multimilenară. Ideea statului-naţiune are o vechime nu
mai mae de două secole şi nu este scris ncăieri că se va per­
peta în veşnicie. Ea îşi are originea, pe de o parte, în flozo­
fia "conttulu soia", aşa cu a fost deftă de Jea-Jaes
Rousseau, şi, pe de altă pare, î perceperea comunităţilor et­
nice ca organisme vii, fecare cu propria-i spiritualitate şi
propriul său destin, distincte de ale celorlalte (otrivit inter­
pretii lui Johan Gotted Herder, dldeen zur Philosophie
der Geschichte der Menschheit, 1 784-1 791 ). Suveraitatea
populară şi mistica "sângelui comun" sut, aşadar, cele după
principii, contradictorii, d şi complementare, ale faptului
naţional. Revoluţia fanceză şi răscolirea sistemului euro­
pean, în ura războaielor napoleoniene şi a revoluţiilor ul­
terioare, au grăbit cristalizarea conceptului, conducând la
decupaea reală sau ideală a continentului într-o constelaţie
de naţiuni-state.
Pâă în această fază istorică, alcătuirea şi evoluţia orga­
nismelor statale nu avuseseră nimic de a face nici cu fontie­
rele etce şi lingvistice, nici cu exprimaea voinţei populae.
Franţa, devenită în ochii multora model de stat naţional, a
început prin a f u conglomerat de teritorii şi cultui dispa­
rate; în sud se vorbea provensala, mai apropiată de catalaă
decât de fanceză, bretonii erau celţi, iar alsacienii germai.
În momentul când, prin Revoluţje, fancezii devin o naţiu­
ne, aceasta va f defnită nu în sensul unui organism etnic,
ci ca rezultâd din libera opţiune a cetăţenilor săi.
Î
n opozi­
ţie cu această înţelegere "contactuală" a naţiuii, modelul
german avea să insiste asupra eticităţii şi istoriei, sângelui
şi culturii. Este lesne de îţeles de ce alsacieni au fost pri­
viţi multă vreme, cu egală îndreptăţire, ca find fancezi sau
64 Istorie şi mit în conştiinţa românească
germani. Erau fancezi potrivit defniţiei faceze a naţiu­
nii şi germani potrivit defniţiei germane. Acest dezacord
teoretic a generat interminabile conficte cae au afectat nu
numai cele două state, ci şi continentul european în ansam­
blul său.
Î
n ceea ce priveşte naţiunea română (şi, în genere, naţiu­
nile din spaţiul central-european), modelul invocat cores­
punde forulei gerane. Românii se defnesc prin originea
comună (romaă, dacă sau dacoromană), prin limba unitară,
prin istoria împărtăşită, prin spiritualitatea specifcă. Se
înţelege astfel de ce (întocmai ca germanii şi maghiarii) ei
nu pot accepta disocierea celor de acelaşi nea în naţiuni dis­
tincte (cu se întâmplă astăi cu basarabenii din Republica
Moldova), după cum cu greu îi pot considera ca români ade­
văraţi pe cei de altă origine şi altă limbă (cazul maghiarilor
din Transilvania care, la rândul lor, împăăşind aceeaşi con­
cepţie a naţiunii, sunt prea puţin dispuşi să se integreze în
masa românească).
Decuparea prezentului potrivit liniilor de factură dinte
naţiuni s-a manifestat în egală măsură prin proiectaea î t
i

cut a acestei decupări reale sau ideale. Mitile fondatoare
au fost reelaborate, în aşa fel încât confguraţia originară să
fe cât mai apropiată, dacă nu chiar identică, cu organismul
naţional actual. Fenomenul este general european.
Î
n cazul
rmânilor, simbolul acoperitor al îtegului spaţiu românesc
a devenit Dacia, într-un moment când numele de România
încă nu exista. De altfel, să remarcă absenţa -până în plin
secol al XIX-lea - a unui teren generic modem care să
defnească asamblul teritoriilor româeşti. Nuele de astăi
al ţării a fost formulat mai întâi de un istoric sas, Marin
F elmer, î secolul al XVIII -lea, apoi, în 1 8 1 6 (în Istoria Ro­
mâniei şi Geogafa României), de istoricul grec - stabilit
în Ţaa Româească - Dimitrie Philippide. Spre milocul
veacului, termenul Dacia apare fecvent pentu a defni ceea
ce astăzi se numeşte Româia: întegul teritoriu locuit de
Istorie, ideologie, mitologie 65
rmâni. Publicaţii precum Dacia literară, Magazin istoric
pentru Dacia, Dacia viitoare reprezentau, prin însuşi titlul
l or, u îteg prg politico-naţional. Ceva mai tâiu, câd
terenul Româna s-a încetăţenit, desemnând însă mica Ro­
mânie, rezultată din unirea Ţării Româeşti cu Moldova în
1 859, fncţionalitatea Daciei a rămas intactă, ea acoperind
întreg spaţiul naţional românesc, Româia Mare de mai târ­
ziu. Titlul mai sinteze a lui A. D. Xenopol, Istora românilor
din Dacia Traiană (1888-1893), simbolizează relaţia direc­
tă dinte Dacia atică şi naţiunea româească moderă.
A doua mare sfdare a secolului al XIX-lea a fost proble­
ma moderizării, în fapt a occidentalizării societăţii româ­
neşti. Renunţaea la orientalismul şi tadiţionalismul scrisului
�i vestimentaţiei însemau, fă îdoială, o apropiere de mo­
delul occidental, dar greul răânea de fcut.
Î
ntrebarea era
cum puteau f puse î mişcae un sistem patiahal şi autorita,
o societate covâşitor rrală, dominată de maea proprietate
�i aproape lipsită de ferenţii moderi ai capitalismului şi
democraţiei.
Î
nt-un interal scu, şi cu deosebire în dece­
ni ul 1860- 1870, tânărul stat român a adoptat aproape tot ce
se putea prelua din sistemul instituţional şi legislativ euro­
pean: constituţie, parlament, guver responsabil, coduri de
l egi, uiveritate, academie . . . ,,Fore f fond", avea să spu­
nă Titu Maiorescu, avâd dreptate î sensul că tasforaea
în profzime a societăţii româeşti şi a mentalităţilor re­
prezenta o înteprindere de mult mai mare anvergură decât
simpla încetăţenire, prin entuziasmul unei elite, a instituţi­
i lor occidentale. Marea problemă a societăţii româneşti a
devenit, pentu aproape un secol, până la dereglarea prici­
nuită de deriva comunistă, punerea de acord a fondului cu
l'ora. Pariu pe jumătate câştigat, pe jumătate pierdut . . .
Pncipaa conticţie a proiectului de modere se găsea
în însăşi stuctua societăţii româeşti. Societatea moderă
este opera oraşelor şi a burgheziei.
Î
n mediul românesc,
66 Istorie şi mit în conştiinţa românească
dimpotivă, dialectica raporurilor sociale îi reunea şi îi
opunea în principal pe marii proprietari de pământ şi pe
ţărani. Chiar spre 1 900, după o perioadă de relativă dez­
voltare a sectorlui urban, nu mai puţin de 8 1 ,2% din
populaţia Româiei locuia încă la sate. Masiva predominare
rurală a marcat puteric atât o largă gamă de proiecte so­
cial-politice, cât şi diversele interpretări ale tecutului naţio­
nal, ale spiritalităţii româneşti, ale destinului românesc.
"Modelul românesc", trecut, prezent şi chiar viitor, s-a înti­
părit şi a rămas în mintea multora ca un model predominant
rural. Dintr-o asemenea perspectivă, oraşul apărea ca o
excrescenţă străină pe tunchiul românesc sănătos, cu atât
mai mult cu cât mediul citadin era cu adevăat în mare
măsură străin sau cel puţin cosmopolit.
Discrepanţelor inerente dinte sat şi oraş li s-au adăugat,
aşad, î caul româesc, şi semnifcative deosebiri de ordin
etic, rligos şi cultul.
Î
1 899, Iaşi, capitala Moldovei, avea
76 277 de locuitori, dintre cae doa 26 747 de rmâi; 48 530,
deci simţitor peste jumătate, erau evrei. Chiar Bucureştii
apăeau ca un oraş cosmopolit: spre sfrşitul secolului al
XIX-lea, la o populaţie de aproximativ 250 000 de oameni,
32 000 erau catolici şi protestaţi şi 3 1 000 mozaici.4 Rezultă
că aproximativ un sfer din populaţia capitalei avea o ori­
gine "nermâească". Nu mai vorbi de oraşele din Transil­
vania, ude rmâii eu minort faţă de magia şi gerai.
Opoziţia dinte sat şi oraş, dinte puitatea etică şi cultuală
a ţăaului, ca şi a boierului , ,neaoş", şi cosmopolitismul bu­
gheziei române este fecvent invocată timp de mai bine de
un secol. Idealizaea satului şi a unui tecut patriarhal re­
prezintă o temă de predilecţie a litetii rmâe. Refzul mo­
derităţii - în singa sa versiune reală, cea burgheză şi
4 Enciclopedia română (publicată de C. Diaconovicî), voi. III, Sibiu,
1 904, p. 81 0 (a. "Româia"); voi. Il, 1 900, p. 762 (ar. "Iaşi") şi voi. 1,
1 898, p. 606 (a "Bucureşti").
Istorie, ideologie, mitologie 67
�i tadină -căpătase o asemenea amploare, îcât E. Lovinescu
s-a simţit obligat să ducă o adevărată campanie, în perioa­
da i nterbelică, pent reabilitaea, în literatuă, a mediului
orăşenesc. Ştefan Zeletin aprecia cultura româească drept
reacţionară, "răvrătire a elementelor medievale ale sufe­
t ul ui nost îpotiva orâduirii burgeze, ipusă de invaia
capitalismului stăin în viaţa noastă patriarhală". Şi istoricii
s-au apropiat cu mult mai mae iteres de problematica ruală
�i îndeosebi de raporile de proprietate agrae, decât de
evoluţia mediului orăşenes� şi a burgheziei româe. Toate
acestea dovedesc o sensibilitate tadiţionalistă şi antibur­
gheză; a fost o fână mentală care nu a blocat, dar a înce­
t i nit moderizarea societăţii româneşti. 5
Cert este că î pria faă a procesulu de modeae, spre
mijlocul secolului al XIX-lea, raportile de proprietate din
agricultuă apăreau ca problema nuăl unu a ţăii.
Î
nte­
barea era dacă va învige marea proprietate, prin eliberaea
ţărăimii de sacinile feudale, da fră o împroprietăe con­
si stentă, sau dipotrivă, societatea româească se va îndrep­
ta spre u regim de mică proprietate agraă. Legea rurală din
1 864 a încercat o soluţie de compromis, în sensul coexis­
tcnţei, în ura unei împroprietăriri pariale, a marii şi micii
proprietăţi. Frământările ţărăneşti, culminând cu marea
răscoală din 1 907, au dovedit precaritatea echilibrlui.
Noua reforă agrară din 1 921 avea să desfinţeze sistemul
5 "Reful capitalismului", ca fenomen culturl românesc, este anali­
zat de Ştefan Zeletin în capitolul "Valoarea şi sensul culturii româe
reacţionare", op. cit. , pp. 244255. Consideraţii asemănătoare la Ioa
Pet Culiau, ca pune î cauă mentalitatea aticapitalistă a orodoxiei,
în contt cu spiritul capitalist al eticii protestante (teza lui Max Weber):
vezi eseul "Mircea Eliade necunoscutul", în volumul Mircea Eliade,
Editura Nemira, Bucureşti, 1 995. Capitolul "Duşmanii capitalismului"
( pp. 1 69-1 74) se încheie cu constatarea că "în România, la începutl
secolului al X-lea, nu existu prieteni a capitalismului, î afa capi­
laliştilor îşişi".
68 Istorie şi mit în conştiinţa rmânească
latifdiilor, tansferând micii proprietăţi ţărăeşti cea mai
mare pare a pământului.
Istoricii români s-au angajat în lupta pentu proprietate
cu miloacele lor specifce. Trecutul a fost chemat să depu­
nă mărturie pentu prezent şi pentu viitor. Două tendinţe
s-au contut. Prima, cu punctul de plecare în eseul lui Ni­
colae Bălcescu, Despre starea socială a muncitorilor plugari
din principatele române în deosebite timpuri ( 1 846), punea
î evidenţă caterl primordial al proprietăţii ţăeşti, u­
pată de-a lungul Evului Mediu de marea proprietate boie­
rească. Cealaltă, dmpotvă, afa ateioritatea şi perntatea
proprietăţii mari.
Idiscutabil, dezbaterea er esenţală pt socieatea rmâ­
nească, d insistenţa asupra ei tindea să lase pe u pla secun­
d forele active ale moderizării. Nici marea, nici mica
proprietate rală nu fgau în primele râduri ale acestora.
Problema era scoaterea Româiei din condiţia de ţaă pre­
dominant rală şi ieşirea româului din mentalitatea patri­
arhală. Din acest puct de vedere, comunismul a reprezentat,
fră îndoială, o tentativă specifcă de moderizare. Brta­
litatea soluţiilor sale a forat, înt-adevăr, detaşarea de te­
cutul rural, însă cu preţul dezechilibrării tuturor stuctilor
şi cu rezultatul îcropirii unei false societăţi modere, cu
totul î afa a ceea ce îsea modertate la sfşitul seco­
lului al XX-lea.
A teia mare problemă priveşte modelele, raportul româ­
nilor cu ceilalţi. Ideile noi şi instituţiile noi sunt toate pro­
duse ale laboratorului occidental. Inclusiv ideea naţională,
statul-naţiune avându-şi obârşia tot în evoluţiile ideologice
ale Occidentului. Pâă în secolul al XIX-lea, românii s-au
afat integraţi în spaţiul cultul oriental. Legăturile punctu­
ale ale unor cărurari (precum stolnicul Cantacuzino, care
a studiat la Padova, sau cronicarii moldoveni, în Polonia),
puse adesea î evidenţă, nu au avut cum să schimbe condiţia
Istorie, ideologie, mitologie 69
generală a uei societăţi şi a unei culti. Era o cultuă pă­
t runsă de ideea ortodoxă, nu de ideea naţională. Prima
breşă imporantă a fost, spre sfşitul secolului al XVIII-lea,
opera Şcolii Ardelene, a unor intelectuali greco-catolici,
cu studii la Viena şi la Roma, conduşi de ideea şi chiar
de obsesia originilor latine, şi de necesara lor reactualizare.
Demersul lor a constituit o sursă importantă a orientării
spaţiului românesc spre Occident, dar tonul dat de cărtu­
rarii ardeleni - exponenţi ai unei societăţi ţărăneşti afate
sub stăpânire străină - nu a luat amploare decât odată ce
el ita celor două state româneşti s-a decis să adopte mode­
lul occidental.
Atât procesul de moderizare, cât şi afraea ideii naţio­
nale conduceau în aceeaşi direcţie. Cât timp valorile gene­
ral împăăşite erau cele ortodoxe, românii se puteau simţi
la ei acasă în spaţiul est-europea.
Î
n momentul când pre­
tutndeni sentientul identităţii naţonale tece pe prul pla,
1 ucrule iau pent ei o întorsătuă radicală. Ei se tezesc
dint-odată, ceea ce fseseră întotdeauna, dar fră ca aceas­
ta să-i sigulazeze, "o insulă latină îtr-o mae slavă". Rusul
încetează de a mai f marele fate ortodox eliberator. Iden­
titatea religioasă apae, dipotivă, ca o primejdie suplimen­
tară, putând facilita îghiţirea şi asimilarea României (ceea
ce tocmai se petecea î Basarabia). Naţionalismului popoa­
relor slave şi paslavismului li se opune acum naţionalismul
românesc.
Nici raportrile cu ungurii catolici sau protestanţi nu erau
mai încurajatoare. Odată ce Ungaria (sau parea dominată
de aristocraţia maghiaă din Imperiul habsburgic) tindea să
devină ea însăşi un stat naţional, deci asimilator, situaţia
rmâilor din Trasilvaia devenea îcă mai delicată. Ungui
sau slavi, româii erau îconjuţi pretutindeni de constcţii
naţionale sau de proiecte naţionale care contraveneau pro­
priului lor proiect.
70 Istorie şi mit în conştiinţa românească
Singura soluţie rămâea Occidentl, îndeosebi ideea lati­
nă, şi, în mod cu totl privilegiat, apelul la marea soră la­
tină care era Fraţa. Modelul fancez şi, înt-un fel, "iluzia
fanceză" s-au constituit în reper fndamental pentru soci­
etatea românească în secolul al XIX-lea.
Î
ncă o contradicţie
dramatică şi insolubilă: româii încear�ă pur şi simplu să
se rupă din partea de Europă căreia totşi îi aparin, navi-
·
gând în imaginar, spre ţărmurile occidentale.
Da nici reacţia contrară nu poate f subestimată. Mode­
lul occidental afă u teren nu tocmai prielnic în fondul r­
ral al societăţii româeşti şi în mentalitatea ral-autohtonstă
care, parial acoperită; un timp, de acţiunea prooccidentală
a unei elite, îşi va păstra totuşi vigoarea şi la un moment
dat va irpe. Contradicţia dinte modelul occidental şi repe­
rele autohtone avea să străbată întreaga perioadă de care ne
ocupăm şi continuă să se manifeste şi astăzi.
Î
n ce priveşte discursul istoric, raportarea la modelul oc­
cidental a avut darul de a genera în egală măsură atenuarea
naţionalismului şi amplifcarea lui. Strălucita civilizaţie occi­
dentală, cu impresionantele catedrale ridicate înt-o vreme
când româii se afau încă în afara istoriei, reducea vechea
cultură românească la o vaiantă de "barbarie orientală" (sin­
taga aparţinându-i lui Tit Maiorescu). Mai ales în prima
fază a contactului a predominat acest gen de uimire.
Î
nt-un
memoriu din 1 828 adesat de Ioniţă Tăutu lui Stratford Ca­
ning, ambasadorul Angliei la Constantinopol, se măsea,
cu toată umilinţa, că românii sunt un popor "fră arte, fră
industie, raă lumini". Aşa fseseră şi străoşii lor: "pe câd
literele înforeau la Roma, Ovidiu, exilat în Dacia, se cre­
dea ca în Imperiul lui Pluton". Tot la 1 828, un text privitor
la istoria Moldovei (ouveau tableau historique et politique
de la Moldavie), putând f atribuit marelui boier Iordache
Rosetti-Roznovanu, spunea în esenţă acelaşi lucru: trecu­
tl ţării "nu prezintă în ansamblu nimic interesant, nici un
Istorie, ideologie, mitologie 71
fapt a cări memorie să merite a f conservată în analele
naţiunilor". 6
Pe de altă pae, se argumenta (şi din ce în ce mai insis­
tent, pe măsura afrăii proiectelor naţionale) că, dimpo­
t ri vă, românii ar f posedat câdva atributele esenţiale de
ci vilizaţie cu cae se mâdreşte Occidentul. Le-au piedut îsă
pent că au trebuit să stea timp de secole cu mâna nu pe
condei, ci pe sabie, pentr a apăra Europa de expansiunea
i sl amică. Jerfa lor a contribuit la înălţaea Apusului. Pentr
ce au a primi, românii au dat la rândul lor cu prisosinţă.
Asemenea complexe nu afectau, freşte, modelul autoh­
tonist. Odată ce rmâii apăeau altfel decât ceilalţi, problema
nu se mai punea î tereni de superioritate sau inferioritate.
O discuţie puată în cercul Junimii, prin anii 1 870, înte
naţionalistul Eminescu şi scepticul Vasile Pogor, ilustează
perfect opoziţia dintre autohtonişti şi admiratorii necondi­
ţionaţi ai modelului occidental.
Iată schimbul de replici - autentic sau nu, puţin iporă ­
în relatarea lui George Panu, memorialistul Junimii:
"-Ce ublaţi cu istoria rmâilor? - exclama Pogor. Nu
vedeţi că nu avem istorie? Un popor care nu are o literatuă,
ară, o civilizaţie trecută, acela nu merită ca istoricii să se
ocupe de el . . . Pe câd Frţa produsese pe Moliere şi Racine,
românii erau înt-o barbarie completă.
Atunci, Eminescu, care şedea înt-un colţ, se Jdică şi cu
un ton violent, neobişnuit lui, zise:
-Ceea ce numeşti d-ta barbarie, eu numesc aşezarea şi
cuminţenia unui popor, care se dezvoltă conform propriu­
lui său geniu, ferindu-se de amestecul stăinului. "7
6
Vla Georescu, Memoire et prjet de refore dans les prnciautes
roumaine ( 1 769-1 830), Bucaest, 1 970, p. 1 70; Memoires et projets de
refore dans les princiauts rumaines ( 1 83 1-1 848), Bucaest, 1 972,
p. 1 85.
7 G. Pau, Amintri de la "Junimea " din lai, Edita Reus Ciofec,
Bucureşti, 1 942, vol. I, pp. 99-1 00.
72 Istorie şi mit în conştiinţa românească
Se afă rezumată în aceste câteva rânduri marea dilemă
cae a divizat societatea românească în ultimele două secole.
Un mit naţional: Mihai Vteazul
Conturarea mitului Mihai Vteazul ilustrează mai bine ca
oricare alt model istoric mutaţiile pe
t
ecute în conştiinţa
românească. Domnitorl care a reuşit să stăpâească pen­
t scur timp, la 1 599-1 600, cele tei ţăi reuite, ti veacui
mai târziu, în România moderă, începe a f receptat ca uni­
fcator abia spre milocul secolului al X-lea. 8 O asemenea
interretae lipseşte cu desăvâşire în istoriografa croni­
căească a veacului al XII-lea şi chia mai tâiu, spre 1 800,
la Şcoala Ardeleană. Puse în evidenţă, pe lângă personali­
tatea excepţională a lui Mihai, erau ideea creştină şi stân­
sele rapori cu împăratul Rudolf. De asemenea, ambiţia
cuceritorului apărea fecvent ca mobil al acţiunii, ocupând
în schema interpretativă locul pe care mai târziu îl va lua
"ideea românească".
La Miron Costin, Mihai Viteazul se afă în postura de cu­
ceritor al Ardealului şi al Moldovei, "pricină de multe vă­
sări de sânge între creştini", de altfel puţin apreciate chiar
de munten: "Se urâse muntenilor cu domnia lui Mihai-vodă,
tot cu oşti şi războaie. "9 Din cealaltă perspectivă, munte­
nească, Istoria domnilor Ţării Româneşti, atribuită lui Radu
s Pentru elaborarea mitlui lui Mihai Viteazul, vezi aicolele publi­
cate de Mirela Luminiţa Murgescu: "Figura lui Mihai Viteazul în viziu­
nea elitelor şi în literatura didactică ( 1 830-1 860)", î Revita istorică,
n. 5-6/1 993, pp. 539-550; ,,Myistor i Elementa School. Michael
te Brave i Roma Textbook ( 1 830-1 91 8)", î Analele Universităţi
Bucureti, istorie, 1 993-1 994, pp. 53-6; "Trecutul îte cuoaştere şi cul­
tl eroilor patei. Figura lui Mihai Viteal î maulele şcolar de isto­
rie (1 831-194)", î Mitur itorce rmâneti (sub diecţia lui Lucia Boia),
Editura Universităţii d Bucureşti, 1 995, pp. 42-7 1 .
9 Mirn Costin, Oper (ediţia P. P. Paaitescu), voi. 1
, Et pentr Lite­
ratră, 1 965, pp. 1 5-21 .
Istorie, ideologie, mitologie 73
Popescu, îi tteaă de-a valma pe toţi adversaii lui Mihai,
străini şi româi deopotivă: "au supus domnia lui pă tuci,
pă moldoven, pă ug, de-i avea ca pe neşte mg pe t
ţ"

10
Savoarea exprimării nu face decât să confre absenţa ideii
româneşti. Să f fost Mihai Viteazul, la 1 600, mai "patriot"
decât erudiţii cronicari de la sfrşitul secolului al XVII-lea?
Nici Şcoala Adeleană, căreia conştiinţa naţională româ­
nească din veacul al XIX-lea îi datorează atât de mult, nu
lace totuşi pasul decisiv, deşi ţelul său era afrarea iden­
t i tăţii românlor şi a mândiei de a f româ. Ideea uui stat
unic al tutuor rmâilor nu îşi găseşte încă afaea, îfp­
t ui rile lui Mihai Vteal nefind exploatate î acest sens. Iată
�um îi reză domia Samuil Micu, în Surtă cunoştinţă a
istoriei rmânilor (redactată î ultimul deceniu al secolului
ni XVIII-lea): "
Î
n anul 1 593 î domnia Ţării Româneşti au
urmat Mihai Vodă, carele să zice Viteaz. Acesta foarte mare
ostaşiu au fost, şi pre tuci i-au bătut şi pre adelen i-au biruit
�i Adealul l-au lut şi l-au dat îpăatului Rudolf

. .
"1
1 Astăi,
o asemenea interpretare ar stâri indignarea multora; auto­
rul ei este totuşi uul dintre marii iniţiatori ai naţionalismului
românesc!
În Hronica românilor şi a mai multor neamuri, Gheorghe
Şi ncai consacră un larg spaţiu domiei lui Mihai şi cu deo­
sebire acţiunii lui în Transilvaia. Combătându-l pe Engel,
el pune mereu lucruile la punct în favoarea românilor. Apă­
r(t cu îndârire personalitatea voievodului, căruia îi compune
un porret moral avantajos, în antiteză cu defectele adver­
sarlor săi. Ingredientele mitului sut prezente, d mitul încă
1
° Crnicari munteni, voi. 1, Edita pent Litertură, Bucueşti, 1 961 ,
p. 329.
1 1
Samuil Micu, Scurtă cunoştinţă a istoriei românilor, Edita
�t i i nţilcă, Bucurşti, 1 963, p. 1 1 2; idee dezvoltată tot de Sauil Micu în
Istoria şi lucrrile şi întâmplărle rmânilor, ediţe rcentă sub titlul Istora
mmânilor (îgijită de Ioa Chidriş), voi. 1, Edita Viitorl Româesc,
l l ucureşti, 1 995, p. 97.
74 Istorie şi mit în conştiinţa românească
lipseşte. Şincai accentuează asupra mâdiei naţionale, dar
nu exploatează politic ideea în sens de unitate naţională.
Câteva decenii mai târziu, în 1 830, băăţeanul Damaschin
Bojincă, discipol al Şcolii Ardelene, publică, în Biblioteca
românească, o biografe a domnitorlui, sub titlul Vestitele
fapte şi perirea lui Mihai Vteazul, prnţipul Ţări Româneşt.
Nici de data aceasta ideea naţională nu apare cu adevărat
conturată, accentul căzând pe luptele împotriva tucilor.
Momenl de răscruce este macat de tsilvăeaul Aaon
Florian, stabilit în Ţara Românească, unde devine profesor
la Colegiul "Sîatul Sava" din Bucureşti. Mihai Viteazul
ocupă un loc esenţial în sinteza sa Idee repede de istoria
prinţipatului Ţării Româneşti. Aaron Floria procedează la
o amplifcare a personajului şi a epocii, consacrâdu-le mult
peste ceea ce pretindea economia lucrării: două sute de pa­
gini, cea mai mare pare a celui de-al doilea volum, apăt
î 1 83 7, şi, î acelaşi tip, îscrie, î sfşit, acţiuea lu Mihai
pe linia înfptirii unităţii naţionale româneşti. Singurul
reproş adus voievodului stă în faptul că nu s-a dovedit capa­
bil să doteze teritoriile româneşti unifcate cu o constituţie
potrivită. Numai în acest fel ar f putut începe o eră nouă,
care ar f peris românilor să evolueze, uniţi, înte celelalte
naţii ale Europei.
Aşa vedea lucrurile, la Bucureşti, tansilvăneanul Aaron
Florian. Nu însă şi moldoveanul Kogălniceanu. Cel care
avea să devină marele arizan al uirii principatelor nu se
dovedeşte deloc sensibil, î opera sa de tinereţe, la potenţialul
naţional al episodului Mihai Viteazul.
Î
n Histoire de la Vala­
chie . . . , publicată în acelaşi an, 1 83 7, cu volumul amintit al
lui Aaron Florian, ne întâmpină un Mihai Viteazul descins
din evocarea lui Miron Costin, neanunţând încă în nici un
fel proiectul de unitate naţională. Trăsătura lui dominantă
pare a f "ambiţia nemăsurată" care l-ar f împins nu numai
să cucerească Transilvania, dar chiar să viseze la coroana
Istorie, ideologie, mitologie 75
Ungariei şi a Poloniei. "Domia sa a fost stălucită prin cu­
ceriri, dar fatală Ţării Româneşti", conchide Kogălniceanu,
cxtrăgâd de aici şi o aumită morală istorică: "numele ma­
ri l or cuceritori nu piere niciodată în memoria poporului, în
t i mp ce acesta uită pe principii viruoşi, dar paşnici" .
1
2
Mi­
hai apare ca un mare războinic, un erou, dar nicidecum ca
unifcator.
Nici Nicolae Bălcescu, deşi mutean, nu pare atras, î mod
deosebit, în prime.e lui lucrări (Puterea armată şi arta mili­
tară de la întemeierea principatului Valahiei până acum,
1 844; Despr starea socială a muncitorilor plugari . . . , 1 846),
de personalitatea voievodului, acordându-i locul şi impor­
tanţa cerute de subiectele respective şi nimic mai mult.
Dar, după 1 840, irezistibila ascensiune a lui Mihai devine
tot mai vizibilă. Ascensiune î abele ipostae, eventual con­
tradictorii, dar şi complementare: domnitor glorios al Ţării
Româneşti şi uifcator al româilor. Prima a fost pusă în
valoare de însuşi domtorul Ţării Româeşti, Gheorghe
libescu ( 1 842-1 848), căruia i-a plăcut să se erijeze în uraş
al marelui voievod, orchestrând o insistentă propagandă în
acest sens. Alungat de pe ton la 1 848, el nu şi-a putut atin­
ge ţelul de a deveni un nou Mihai, dar vanitoasa asumare
princiară a moştenirii acestuia nu a rămas fră ecou. Atmo­
sfera tot mai încărcată de amintirea eroului de la Călugă­
rcni îl va f înâurit şi pe Bălcescu, în ciuda opoziţiei sale
l'aţă de regimul lui Bibescu.
Chiar în Moldova, simbolul Mihai începe să se afrme.
La 1 843, în Cuvântul de deschidere a cursului de istorie
naţională la Academia Mihăileană din Iaşi, Kogălniceanu
se apropie de voievodul muntean cu simţitor mai multă
s i mpatie decât o fcuse cu şase ani în ură. Mihai este
12 Mihail Kogălniceau, Histoire de la Valachie, de la Moldavie et des
l ldaques tansdanubiens, în Opere, voi. II, Srieri istorice (ediţie Al.
/ub), Editra Academiei, Bucureşti, 1 976, pp. 1 77 şi 1 84.
76 Istorie şi mit în conştiinţa românească
prezentat acw ca find cel care a uit păile disparate ale
Daciei vechi.
Simbolul îşi capătă deplina stălucire şi fcţionalitate î
opera ultimă şi cea mai ambiţioasă a lui Nicolae Bălcescu,
începută la 1 847 şi neîncheiată încă la moartea sa, în 1 852:
Istoria românilor sub Mihai Vodă Vteazul. Apare o sensi­
bilă evoluţie, î sensul ideii naţionale, faţă de primele eseuri
ale istoricului. Ţelul acţiunii lui Mihai este net proclamat:
unitatea naţională. El "voi a-şi creea o patrie mare pe cât
ţine pământl româesc". A realizat astfel "visarea iubită a
voievozilor cei mari ai românilor", începând cu Mircea cel
Bătâ, "cel dintâi domn româ cae se luptă pent unitatea
naţională". Domitorii nu fceau în fond decât să exprime
prin acţiuea lor politică u sentiment general îpăăşit, dat
find că, de la origini, "în inima ttor româilor rămăsese
neştearsă tadiţia unui tai comun şi dorinţa de a-1 înfinţa
din nou". Aceasta explică "ura naţională a româilor în con­
tra tiranilor unguri". Iată de ce, "de câte ori un steag româ­
nesc se ivea futrând în vârfl Caraţilor, Adealul întreg
se înfora: românii de nădejde, tiranii lor de spaimă" . 1 3
Cartea lui Bălcescu a însemnat o premieră în istoriogra­
fa românească. Pent prima oară istoria medievală a româ­
nilor, a celor trei ţări româneşti, era tatată explicit ca istorie
naţională, ca istorie a unui deziderat naţional care nu a înce­
tat să se manifeste de-a lungul veacurilor, ca istorie a unui
ideal stat românesc, deplin şi uitar. Infuenţa acestei lucrări
asupra conştiinţei naţionale româneşti a fost considerabilă,
cu toată întârzierea relativă a publicării (ediţie parială în
1 861-1 863, integrlă î 1 878, apoi nweroase reedităi). Prin
Bălcescu, Ma Vt se ipue decisiv şi defitiv ca prim
ctitor al României modere.
1 3 Nicolae Bălcescu, Românii supt Mihai Voevod Vteaul, în Oere,
voi. II(volum îgijit de Daela Poen), Editura Academiei, Bucurşti,
1 986, pp. 1 65, 1 97 şi 265.
Istorie, ideologie, mitologie 77
Arii imediat premergători unirii principatelor din 1 859
marchează creşterea interesului pentru fgura voievodului,
inclusiv în Moldova, paralel cu conferirea de valenţe uni­
fcatoare unor domitori moldoveni, în primul rând lui Şte­
fa cel Mae.
Î
mpreună, Mihai şi Ştefa ajug să simbolizeze
istoria pariculară, da totodată comună, tinând oricum spre
unitate, a celor două ţări româneşti surori.
Se observă astfel cum, ître 1 830 şi 1 860, cu o intensifca­
re notabilă în preajma revoluţiei de la 1 848 şi apoi a Unirii,
Mihai Viteazul tece print-un proces de transfgurare, de­
venind, din erou creştin şi războinic, un simbol al unităţii
româneşti. Sunt anii câd idealul de uire înt-u stat româ­
nesc, Româia ideală prefgată î conştiinţe, se proiecteaă
în tecutul istoric. Această orientae naţională, politică şi
istorică aparine în esenţă unei singure generaţii, generaţia
cae a fcut revoluţia de la 1 848 şi a realizat apoi urea Prin­
cipatelor şi România moderă. Am văzut cum în aceeaşi
perioadă este fecvent invocată Dacia, ca expresie a unităţii
primordiale a pământului româesc. Două simboluri, care
conduc la o mare aspiraţie: Dacia antică, reînviată pent
un moment de Mihai Viteazul şi menită a se reîntchipa în
România de mâine.
Proiecte dierite, istorii dierite
La fel ca ideea naţională, moderizarea societăţii româ­
neşti îşi căuta justifcaea şi modelul î acelaşi tecut isto­
ric. Dacă proiectul naţional era în linii mai similar pent
toţi românii : o unică naţiune în vata vechii Dacii, tansfor­
măile prin care societatea româească trebuia propulsată în
epoca moderă refectau, fresc, divergenţe de ordin ideolo­
gic şi interese specifce ale grpurilor sociale. Unui discurs
naţional relativ omogen îi corespund evocări istorice con­
tradictorii, atunci câd se afă în discuţie marea problemă
78 Istorie şi mit în conştiinţa românească
a reforelor şi îndeosebi chestiunea proprietăţii. Spre mijlo­
cul secolului al XIX-lea, tecutul este restucturat în sensul
a tei sensibilităţi politico-istorice distincte: democratică,
conseratoare şi liberală.
Soluţia democratică, în fapt o soluţie rural-democratică
adaptată proflului societăţii româneşti, şi-a afat î Nico­
lae Bălcescu pe marele istoric şi pe omul politic de o rară
consecvenţă. Pent Bălcescu, chestiunea principală nu o re­
prezenta liberatea î sine, ci proprietatea de la cae derivă tot
restul. Atuci câd romaii au colonizat Dacia, "au îpărţit,
după obiceiul lor, pământul înte colonişti". Societatea ro­
mânească a fost la origine şi a rămas multă vreme o socie­
tate de oameni liberi, proprietari de pământ. Uzparea s-a
petecut tâiu, după întemeierea Principatelor. "Interesul,
nevoia şi sila" au dus la ruinarea micii proprietăţi şi la îglo­
barea ei în cea mare. S-a ajus la acea "monstozitate so­
cială ca o ţară întreagă să robească la vreo câţiva pariculari".
Mihai Viteazul i-a inobit pe ţărani, prin faimoasa sa "legă-
tură": ţara s-a împărit de atunci în "două tabere vrăjmaşe,
având interesuri împotrivite". Această nefericită evoluţie a
atras după sine declinul ţărilo
r
române. Numai emanciparea
şi împroprietărirea ţăranilor pot remedia situaţia; altminteri,
naţiunea română este ameninţată în însăşi existenţa ei. Re­
voluţia naţională, pentu a izbândi, tebuie susţinută de o re­
voluţie socială. I 4
Ceea ce rezultă din studiul lui Bălcescu este ilegitimita­
tea marii proprietăţi. Transpunerea, până la ultima conse­
cinţă, a demonstraţiei istorice pe terenul reforei sociale ar
f însemnat restctuarea societăţii româneşti înt-o socie­
tate exclusivă de mici proprietari. Evident, atât de depae
nu se putea merge. Bălcescu a apărat însă la 1 848 punctul
1 4 Nicolae Bălcescu, Despre starea socială a muncitorilor plugari în
prncipatele rmâne în deosebite timpur, î Oper, vol. I (ediţia G. Zae ),
pp. 1 5 1 -1 62.
Istorie, ideologie, mitologie 79
de vedere cel mai radical exprimat în Comisia proprietăţii,
care s-ar f tadus print-o însemnată expropriere parţială şi
prin crearea unei mici proprietăţi ţărăneşti consistente; tot
el a susţinut şi votul universal.
La cealaltă extemă, teza conservatoare susţinea drepturile
i storice ale boierimii asupra păâtului şi rlul indispensabil
al acestei clase atât î tecut, cât şi în prezent. Revoluţionar
moderat la 1 848, Ion Heliade Rădulescu a alunecat în cele
din uă spre o poziţie proboierească lipsită de orice nuaţe.
Departe de a f asupritori ai ţăranilor, boierii - socoteşte
marele cărtrar în Echilibrl înte antiteze - "au fost cei cai
dimpreuă cu Radu Negru au fondat domiatul nost pe
nişte instituţiuni atât de uane şi egalitare cu cari nu se pot
compaa legile lui Nua, lui Licurg şi lui Solon". De altfel,
boieria la noi "nu a fost ereditară, ci deschisă la toţi fii
patriei". Boierii români anticipaseră chiar, şi într-o manieră
mai rezonabilă, democratismul Revoluţiei fanceze: "Boie­
rismul vechi nu se speria de republica fanceză, ce punea
feciorii domneşti jos; căci boierii vechi creeau din feciorii
lor domestici alţi boieri şi îi fceau membri ai familiei, dân­
du-le fetele şi nepoatele de soţie. "l 5
Democratismul epocii - importat din Occident - obliga!
Istoria românească se dovedea profnd democratică: demo­
cratică în variantă ţărăească la Bălcescu, şi tot democratică
în variantă boierească la Heliade Rădulescu.
Barbu Catagiu, primul-ministru asasinat în 1 862, a fost
un apărător talentat al dreptuilor fnciare boiereşti, inclu­
siv prin invocaea uor aguente istorice. Şi el îşi propuea
dedamatizaea situaţiei prin aelioraea imaginii boierului
şi prin readucerea în legalitate a marii proprietăţi. "Feuda­
litatea în România n-a existat niciodată", afrma el în iunie
1 859. Doar în Apus s-a instituit acest sistem, prin cucerirea
15 Ion Heliade Rădulescu, Echilibrl înt antiteze, voi. I, Editura
Minera, Bucureşti, 1 91 6, pp. 85 şi 1 33.
80 Istorie şi mit în conştiinţa românească
geranică. De aceea revoluţiile au fost necesare în partea
occidentală a Europei, pentru remedierea a ceea ce acolo a
fost o uzurare. La noi însă coloniştii romani au rămas stă­
pâni pe pământul lor. Punct de plecare identic cu cel invo­
cat de Bălcescu; uarea însă diferă. Nu s-a petecut nici
un fel de uzurare: actualii proprietari deţin pământul, prin
moştenire, din cele mai vechi timpuri (din epoca romană),
sau 1-au cumpăat, cu acte î regulă. Marea proprietate apare
pe deplin justifcată istoric; ea este de asemenea justifcată
economic.
Agumentele istorice invocate de Barbu Catargiu au to­
tuşi o pondere limitată în agumentaţia sa politică. Sacrif­
câd atât cât er necesa joculu istoric, el ţine să atgă atenţia
că ceea ce contează până la uă nu este tecutul, ci prezen­
tul. Scepticismul manifestat faţă de modele istorice, mai mult
sau mai puţin imaginare, merită a f consemat. "Opinia pu­
blică - atrăgea el atenţia - este formată şi se poate înfăcăra
foae lesne de vorbele pompoase de sentientalism, de pati­
otism, de Traian, Mircea Vodă şi chia Decebal. [ . . . ] Să nu
ne lăsăm a f amăgiţi de discursuri. [ . . ø ] Să tatăm această
chestiue din punctul de vedere al dreptului şi al economiei
politice. "1 6 Fondul gâdirii lui Barbu Catgiu era reacţiona,
dar logica, în esenţă, mai mderă decât a revoluţionarilor!
Ne-am f aşteptat, poate, ca tocmai conseratorii să fe
mai sensibili la cântul de sirenă al trecutului. Lucrrile nu
stau însă, în genere, aşa. Trecutul este invocat mai fecvent,
şi în tereni imperativi, de cei cae vor să se rupă de el. Lo­
gica imaginarului îşi are regulile ei. Revoluţionarii fancezi
invocau Sparta şi Roma republicană. Orice ideologie, orice
proiect necesită modele. Chiar atunci câd în joc se afă vi­
itorl, modelele sunt extase din tecut.
Î
n fond, nu există
altă realitate decât trecutul. Cu cât o ideologie este mai tas-
!
6
Babu Catagiu, Discursuri parlamentare (1859-1862), Edita
Minera, Bucureşti, 1 9 14, pp. 1 52-1 53, 220 şi 342.
Istorie, ideologie, mitologie 8 1
foristă, cu cât u proiect este mai radical, cu atât se ape­
l ează în mai mae măsu la tecut, la u trecut restructuat
potivit necesităţilor şi idealulor prezentului. Puteau şi boierii
i nvoca istoria, şi nu se sfau să o facă; da stea de fapt şi
de det venea oricu în sprijinul lor. Pent modfcaea aces­
tei stăi, se ipunea însă apelul la istorie, la o istorie menită
să opună prezentl corupt unui trecut idealizat. Mersul spre
viitor presupunea o reactalizare a originilor.
Este ceea ce întâlnim î ideologia liberală. Ce putea f mai
modem decât liberalismul? Referirile sale la tecut, la un mo­
del istoric bine contuat sut ·însă extem de fecvente şi sem­
nfcatve. Cântara României a lu Ae Russo (1 850 şi 1 855)
a putt f apreciată drept un adevărat imn liberal. Dacă pen­
tr Bălcescu valorile supreme erau proprietatea şi naţiunea,
pent Russo liberatea individuală apare ca principiu istoric
şi politic fdamental, din care decurg toate celelalte. l 7
Cântarea României este u poem. Textele şi discusule lui
I . C. Brătianu apan îsă genului politic, ia autorl lor se
nuă prite fuitori Româiei modere pe c a agajat-o
pe calea liberalismului. Faţă de , ,rlul" Bălcescu, Brătianu
se înfţişeaă ca un citadin şi buez, dacă nu prin origine
(boierească), î orice caz prin mentalitate. A fost u om politic
prgatic, d nu m puţn u viziona, dou faţete nu neapăat
atitetice. Ceea ce impresionează este pasiuea sa pent isto­
rie şi modul cum îţelege să extgă d tecutl naţional ele­
metele dotei libele, altter prelută nu de l coloniştii
romai, ci din ideologia apuseană a secolului al XIX-lea!
Î
ntr-adevăr, din nou coloniştii romani sunt puşi la lucru.
Afă, dint-u aicol publicat de Brătiau î Republica Ro­
mână (noiembrie 1 85 1 ), că romanii stabiliţi în Dacia păsta­
seră neştirbit spiritl republica. Ei nu veneau de la Roma,
unde facăra Liberăţii se stinsese, ci din mediul rual, fdel
1 7 Cu privire la Cântarea României, vezi consideraţiile lui G. Zane,
In N. Bălcescu, Opere, vol. Il, pp. 23 1-237.
82 Istorie şi mit în conştiinţa rmânească
vechilor credinţe şi viţi. Aşa, "colonizaţia Daciei se fcu
în numele şi prin puterea unei idei". Cei aşezaţi aici au fost
un fel de refgiaţi politici şi de conştiinţă, fapt ce apropie
întemeierea naţiei româe de crearea Americii, ambele naţi­
uni împărăşind în egală măsură religia libertăţii: "[ . . . ] pre­
cum ştim că la 1 660 fcură puritanii din Englitera prin
emigraţia lor în America, după căderea Republicii engleze,
suntem întemeiaţi pe toate dovezile a zice că şi poporaţiile
democratice şi libere ale Italiei, ca să scape de jugul fscu­
lui, de insole
n
ţa favoriţilor, de ameninţarea de-a f desmoş­
tenite, luară într-o mână ferul plugului şi în cealaltă paloşul
şi veniră să împlânte ferul Libertăţii într-un păânt nou,
tă şi puterc, depae de atosfer cea molipsită de put­
juele despotismului [ . . . ]
Î
n sânul noii colonii romae "ta­
diţiunile democratice se păstrară cu sfnţenie şi curăţenie".
Naţiunea română "nu numai are mintea şi sufetul pregătite
pentru democraţie, dar a păstrat-o neîncetat în inima şi mo­
ravurile ei"
. 1 8
Chiar mai tâziu, devenit d revoluţiona şi complotist om
de stat responsabil, 1. C. Brătianu nu pierde ocazia de ajus­
tifca legile şi actele de modee prin modele şi precedente
istrice. Ce putea f mai noral, î sensul secolului al X-lea,
decât dezvoltaea căilor de comunicaţie? Sunt invocaţi însă
tot romaii, ma constctori de du; să dovedm că su­
tem stănepoţii lor "şi să ridicăm şosele, să tagem du
de fer, să caalizăm râurile, să zidim porti şi să orgaiză
companii de navigare". 1 9 Respectul pentr proprietatea
privată este afat tot prin origini. La slavi domină devălmă­
şia, în timp ce , ,româi au îprutat ideea proprietăţii indi­
viduale de la greci şi romai". Guverul uăreşte pur şi
1 8
Ion C. Brătianu, Acte şi cuvântări, vol. 1, parea 1, Editura Carea
Românească, Bucureşti, 1 938, pp. 2 1-22.
1
9 Ibidem, pp. 1 61-1 62.
Istorie, ideologie, mitologie 83
si mplu -î 1 883 - "să constituie proprietatea c era îainte
în România, astfel cum e în toate păile la naţiunile grece,
latine". 20 Cât despre constituţie şi sistem politic, tebuie ştiut
că "Româia ae un tecut şi, pe când î alte state era despo­
t i smul cel mai absolut, aici era un regim, în condiţiile de
atci, d u regi foare liberal şi, pot zice, parlaentar".21
Câd int î discuţie legea comuală (1 878), Brătau atge
atenţia că nu se urmăreşte în fond decât reînvierea unei ta­
diţii romae, menţinută multă vreme şi la noi: "aceste comue
au existat şi în România şi numai în timpul din uă, câd
se sleiseră puterile noaste luptâd contra invaziunilor bar­
balor, au vent domi stini şi au desfinţat comuna [ . . . ]"22.
Pe u pla ma general, maele om politic nu îceteaă să
afe necesitatea studerii originii româlor, în scopul ma­
cării identităţii naţonale şi a susţinerii intereselor prezente; el
însuşi rctea ee şi ţe cneţ p aceată t. Pent
orice , ,mutae" pltică, istora ofe preedente şi învăţăminte.
Unele, de un umor involuntar. Când, î 1 883, Româia ader
la Tripla Aliaţă, Brătiau nu pierde ocaia să spună că Ştefa
cel Mare "a fost cel mai vechi amic al Austriei ! "23
Şi astfel, prograul liberal, de altfel mai apropiat decât ori­
care altul de modelul burez occidental, se prezenta, aproape
punct cu punct, ca reactualizare a unui tecut trsfgat,
începâd cu Dacia atică şi mergâd pâă î preajma declinu­
lui ţărilor româe spre sfrşitul Evului Mediu.
Istoria justifca, aşadar, în egală măsură, democratismul
esenţialmente rural al lui Bălcescu, liberalismul burghez al
Brătienilor şi conservatorismul lui Barbu Catargiu. Nimic
i eşit din comun: istoria justică întotdeauna orice.
20 Ibidem, voi. VIII, 1 941 , pp. 1 63-1 64.
21 Ibidem, p. 1 78.
22 Ibidem, voi. r 1 932, p. 3 1 .
23 Ibidem, voi. VIII, p. 21 3.
84 Istorie şi mit în conştiinţa rmânească
Gloricarea tecutului
Se mai uărea, prin istorie, dovedirea unei origini no­
bile şi a unui tecut glorios, susceptibile de a asigura naţiu­
nii româe, în mult mai mare măsură decât imaginea ei
prezentă, nu tocmai stălucită, un loc respectabil î concertul
naţiuilor europene.
Spre mij locul secolului al XIX-lea, chestiunea originilor
părea lăurită, în varianta cea mai favorabilă pentu pro­
movarea intereselor româneşti. Românii apăreau ca descen­
denţi ai coloniştilor romani, eventual cu concesii minime
acordate autohtonilor daci. Naţiune latină prin origine şi prin
vocaţie, ei nu puteau decât să se integreze, fresc, în comu­
nitatea europeană a popoarelor romanice.
Expresia extemă a acestei interretări o oferă Şcoala La­
tinistă, prelungire exacerbată a Şcolii Ardelene, până în a
doua juătate a secolului al XIX-lea. Şefl necontestat al
curentului latnist, August Treboniu Lauia, lingvist şi istoric,
uul dintre cei mai respectaţ erudţ a epocii, publică, în 1 853,
Istoria românilor, sinteză care debutează pur şi simplu cu
fondarea Romei la anul 753 î. Cr. Istoria românilor apărea
ca o continuare a istoriei romane. Dispăea în fapt orice dife­
renţă înte români şi romani. Era acelaşi popor, cu o unică
istorie. Sistemul cronologic adoptat de Lauria desăvârşea
integrarea românilor în istoria romană; datele find recal­
culate de la întemeierea Romei, cititorul afă cu surrindere
că revoluţia lui Tudor Vladimirescu s-a petecut la 2574!
Î
n ciuda optimismului lui Laurian, rămâneau întinse zo­
ne necuoscute î istoria veche a româilor şi îndeosebi acel
"mileniu întuecat", cuprins ître retgerea aureliaă şi îte­
meierea Principatelor. Odată cu lansarea teoriei imigraţio­
niste, spre sfrşitul secolului al XVIII-lea, prin lucrările lui
Fran Joseph Sulzer şi ale lui Johan Christian Engel, o mae
problemă pusă în faţa istoricilor români a fost dovedirea şi
apăarea continuităţii la nord de Dunăre. Acesta era însă un
Istorie, ideologie, mitologie 85
progr minal. Afraea autohtoniei româilor prin sim­
pl a supravieţuire etică nu părea de natuă să susţină o isto­
rie semnifcativă î pla euopea. De aceea, chia combătâd
i migraţionismul, istoricii români au fost tentaţi să susţină
şi să aplifce fenomenul romaităţii sud-duăene, mai bine
pusă î evidenţă de izvoare şi susceptibilă de a f integrată
într-o mare istorie. Şincai, apoi Laurian au dezvoltat pe larg
teoria potrivit căreia ţaratele bulgăreşti ar f fost mai curând
state mixte româno-bulgare, şi chiar, în anumite perioade,
dominate politic de elementul românesc.
Î
nt-un sens cae,
desigur involuntar, putea servi schemei imigraţioniste, cen­
tl de geutate al istoriei româeşti se deplasa, pent aproape
u mileiu, la sud de Duăe. Astfel, româii reintegau maea
i storie, evitând marginalizarea la care i-ar f condamnat o
repliere strictă în spaţiul vechii Dacii.
Î
n ce priveşte continuitatea şi afrarea istorică a poporu­
lui româ în spaţiul propriu-zis al Daciei şi al actualei Ro­
mânii, punctul de plecare spre mijlocul secolului al XIX-lea
er foae aproape de cota zero. Studiul aheologic al chestiu­
nii şi invocarea arguentelor lingvistice nu se afau încă la
ordinea zilei, informaţiile extere, în genere târzii, puţin
numeroase şi destul de vagi, lăsând liber jocul ipotezelor.
"Mobilaea" acestui mileniu s-a constituit în temă de predi­
lecţie a imaginarului istoric românesc.
S-a putut crede un moment, la 1 856, în rezolvarea mira­
culoasă a întegii chestiuni. A fost scoasă atunci la lumină,
în tipografa lui Gheorghe Asachi, Cronica lui Huru, prezen­
tată ca taducere efectuată de vel spătarul Pet Clanău, în
vremea lui Ştefan cel Mare, după originalul latin redactat de
Hu, mare cancela al lui Dragoş Vodă, prelucrae la râdu-i
a unui text mult mai vechi scris de "campoduxul" Arbure.
Cronica acoperea întegul mileniu întuecat, de la retragerea
aureliaă din 274 la 1 274 (unde era situată domnia lui Bog­
dan Dragoş). S-a stâmit o oarecare vâlvă istoriografcă şi
politică. Domitorul Moldovei Grigore Ghica a instituit o
86 Istorie şi mit în conştiinţa românească
comisie de specialişti în chestiuni literare şi istorice pentru
verifcarea autenticităţii izvorului.
Î
n genere, opiniile au fost
împărite. Multora documentul le-a părut de la început sus­
pect, dar printe partizanii săi s-au numărat câţiva distinşi
cărturari, în primul rând Gheorghe Asachi, editorul textu­
lui, şi Ion Heliade Rădulescu, care îi va exploata din plin
semifcaţiile istorice.
s
Când s-a anunţat retagerea romană - relatează campo­
duxul Arbure -, luea a început să se îndepte spre Iaşi, unde
a avut loc o mae adunae. S-a decis răâerea pe loc şi rezis­
tenţa în faţa barbarilor. Iată, în sfrşit, mult căutata măe
a continuităţii româneşti ! Statul s-a orgaizat ît-u fel de
republică, după modelul roman: republică federativă şi mol­
dovenească, documentul referindu-se strict la teritoriul din­
te Caraţi şi Nist. Se atingeau astfel mai multe obiective:
demonstea continuităi statae, evideţerea uor vechi isti­
tuţii democratice autohtone, sublinierea identităţii Moldovei,
ca şi a apatenenţei, din cele mai vechi timpu, a Basarabiei
la Moldova. Mesajul trebuie raportat la momentul apariţiei:
1 856, aul Congesului de la Paris şi al deciziei privind con­
sultaea Principatelor î chestiuea eventual ei lor uifcăi. Se
punea accentl pe dreptul istoric al Moldovei asupra Basara­
biei, răpită de ruşi la 1 812. Se afra totodată paicularismul
moldovenesc, coresputr uei orient, de altfel mnorit,
susţiută şi de Gheorghe Asachi, nu tocmai favorabilă unirii
Moldovei cu Ţara Românească.
Nu este cazul să mai spunem căAbure campoduxul, ma­
rele cancelar Hur şi vel spătarul Clanău sunt personaje pur
iagina, ia Cronica î discuţie u fas, rzltat d "fabrica"
de documente a faliei Sion; de aici a iorât şi Arhondologa
Moldovei, scrisă de Constantin Sion, cu numeroasele ei
genealogii fctive sau semifctive, sprijinite în câteva rân­
duri chia pe Cronica lui Hur. Să mai menţionă că autorul
Arhondologiei, totodată autor sau coautor al Cronicii, a fcut
Istorie, ideologie, mitologie 87
campaie, î 1 858, pent cadidatul la tonul Moldovei Gri­
gore Studza, aşada împotriva paridei naţionale şi conta
Unirii, în cae vedea u "priect al nebunilor". Devine ast­
fel şi mai clar sensul politic al falsului, document susţinător
al contiuităţii româilor î genere, d ma ales al deptuilor
Moldovei ca stat de sine stătător. 24
Contoversa în jul cronicii lui Huru nu s-a stins chiar
atât de uşor. Renumitul lingvist Alexad Philippide găsea
încă necesar, în 1 882, să-şi încerce puterile înt-un întins
studiu pent a-i dovedi falsitatea. Documentul stâise mai
multă vâlvă decât merita modesta abilitate a falsifcatorilor,
pent simplul motiv că acoperea un gol şi venea să materia­
l izeze iluzia continuării, prin români, a istoriei romane, la
un nivel înalt de organizare politică şi de civilizaţie.
Proiectaea î avascena istoriei uvesale a uei epoci d
istoria naţională despre cae î fapt nu se ştia nimic a fost şi
preocuparea de căpetenie a lui Heliade Rădulescu. Inspirat de
Cronica lui Hu, d stimulat îdeosebi de propriile-i convin­
geri şi fatezii, aalga de mesiaism naţional, spirit creştin,
conservatorism şi democratism, părintele culturii române
modere a lămurit în felul său faza continuităţii, în sinteza
Elemente de istoria românilor ( 1 860 şi 1 869), precu şi î
dvee capitole ale Echibrlui înt anttee.
Î
u retgerii
lui Aulia, Dacia a răas "autonomă şi ceştină": "oraată
după instituţiuile eclesiei primitive, se constituie şi continuă
a se gvera î eclesii sau democaţi creştine, autonome fe­
care şi confederate [ . . . ] Codicele lor civil este pentateucul
[ . . . ]" La celălalt capăt al controversatlui mileiu, constituţia
24 Pentr cuprinsul şi exploatarea istorică a Crnicii lui Huru, pot f
consultaţi G. Aachi, Nouvele hitorque de la Moldo-Roumanie, Iaşi,
1 859, şi 1. Heliade Rdulescu, Elemente de istora rmânilor, Bucueşti,
1 860 şi 1 869. Ifori supliete asupra contversei la A. Zub, Mi
Kogălniceanu istoric, Edit Jue Işi, 1974, p. 749752, şi î post­
faţa şi notele lui Ştefan S. Gorovei la Costandin Sion, Arhondologia
Moldovei, Editua Minera, Bucurşti, 1 973.
88 Istorie şi mit în conştiinţa românească
lui Radu Negr de la 1 247 orgaiza Ţara Românească după
modelul Palestinei biblice, în 1 2 democraţii creştine sau
judeţe autonome. Oricum, tradiţia politică româească era
republicană, domia find electivă şi iniţial limitată la cinci
ani ("precedent istoric" actualizat de prograul revoluţionar
de la 1 848). Toate acestea dovedeau faptl că "Eupa, î insti­
tuţiile ce se ating de libertate, egalitate şi fateritate, în cel
e
ce se ating de înfăţirea şi solidaitatea populilor, n-a ajus
încă pe primii româi". 25
Româii se dovedeau, aşad, îtr-o vaiată sau alta a aces­
tei istorii fctive, depozitarii incontestabili ai valorilor celor
două mari modele ale istoriei universale: modelul roman şi
cel iudeo-creştin.
Faza ulterioară a istoriei româneşti, debutând cu înteme­
ierea reală a principatelor î secolul al X-lea, era, evident,
mai bine cunoscută. Da, chiar datele acestei istorii se pretau,
la fel ca datele necunoscutei istorii aterioae, la u proces de
aplifcae nu mai puţin sensibil. Este o maieră de puere
în eidenţă a excelenţei tcutlui româesc, pe ca o întâlnim
inclusiv la maii istorici ai generaţiei de la 1 848, M. Kogăl­
niceanu şi N. Bălcescu. Respectul lor pentu datele concrete
ale istoriei nu are nimic în comun cu fanteziile lui Heliade
sau cu falsurile sioneşti, dar tentaţia ocupării unui loc pri­
vilegiat în istoria Europei se manifestă la aceleaşi cote îalte,
fapt perfect de înţeles, în deplin acord cu proiectul politic
de afrare a naţiei în concertul european.
Două tee, ale căr ecou aveau să se prlugească î con­
ştiţa româească, şi-au găsit acum o primă cristalizae: pe
de o pae, rolul românilor î apăraea civilizaţiei europene,
pe de altă pae, vechimea şi chia aterioritatea uor îfp­
tuiri româneşti în cele mai vaiate domenii. Două registre
îmbinate înt-un raport contradictoriu: jerfa consimţită în
25 1. Heliade Rădulescu, Echilibrl între antitee, voi. II, p. 52.
Istorie, ideologie, mitologie 89
slujba Europei creştine sfrşind prin a epuiza fora uei civi­
l izaţii remarcabile.
Î
n intoducerea ediţiei faceze, publicată î 1 845, a fag­
mentelor extse d cronicile româeşti, Kogălniceau a prins
înt-o sinteză fapată aceste tsăti ale uei istorii naţionale
brsc proiectate î maea istorie europeaă. Româii, scrie el,
"sunt unul dinte popoarele care s-au distins cel mai mult în
Evul Mediu pri viţiile militare şi prin activităţile spiri­
tului. Primii în Europa au avut armate regulate; au fost timp
de secole apători religiei şi ai civilizaţiei cont islasmulu
�i barbaiei asiatice. [ . . . ] Au fost printe pri cae au consa­
crt tolerţa religioasă şi libertatea de conştiiţă, au îbrăţişat
binefaerile tipalui, au adoptat limba naţională î biserică,
în cancelarii şi în şcoli. [ . . . ]"26 Româii, după Kogălniceanu,
au fost chiar printe cele dintâi popoare care şi-au scris isto­
ria în limba naţională (afrmaţie surrinzătoare, ştiut find
că primele cronici scrise în româneşte nu sunt anterioare se­
colului al XVII-lea; în Franţa, Villehardouin scria deja în
franceză la începutul secolului al XIII-lea).
Bălcescu, î Putera arată ø ø ø , expriă pucte de veder
identice: ,,ata româească a fost cea dt aată pera­
nentă î Europa. [ . . . ] Româi îcă d veacul al XV-lea, pe
când toată Euopa era cufndată î babaie, aveau nişte insti­
tuţii cu care în acele vremi ar f ajuns o naţie puterică în
Europa, dacă unirea ar f domit între dânşii. "27
Câeva zci de a ma tiu, î 1 889, Kogălniceau, vorind
în Caea Deutaţlor despre adoptarea principiilor "maelui
1 789", nu ezita să identifce d nou "îceputul lor î însăşi
tar noastr", româi putâd invoca ,,ulte exemple pe care
mai târziu le-au imitat şi alte ţări mai înaintate decât noi". 28
2
6
M. Kogălniceau, Fragents tres des chroniques moldaves et vala­
lfttes,
i
n Opere, voi . II, pp. 41 5-416.
2
7 N. Bălcescu, Puterea armată şi arta militară de la întemeierea
wincipatului Valahiei până acum, în Opere, voi. II, pp. 50 şi 61 .
2 R Al. Zub, op. cit., pp. 75 1-752.
90 Istorie şi mit în conştiinţa românească
Din elevi ai Occidentului, românii deveneau apărători ai
acestia şi, în multe privinţe, chia precursori. Ne afăm, evi­
dent, î faţa uei aplifcăi naţionaliste a istoriei. Fenomenul
se cere însă înţeles înt-un anumit context, şi îndeosebi în
fncţie de două coordonate esenţiale.
Prima dinte acestea o reprezintă spiritul însuşi al istorio­
grafei romatice. Reliefarea valorilor naţionale specifce şi
amplifcarea lor, puterica valorizare a originilor, gustul pro­
nunţat pent u Ev Mediu idealizat şi "eroizat", discursul
istoric ipregat de patiotism, cha şi tentaţia falsuilor pati­
otice, toate aparin flonului romatic şi naţionalist al vremii,
î această privinţă româii nefcâd altceva decât să adapteze
forula generală la propria lor istorie. Surlusul de exage­
rare refecta - în cazul românesc - disproporia foare pro­
nuţată dintre realitate şi ideal. Când Michelet aşeza Franţa
- precum alţi istorici şi ideologi Italia sau Gerania - în
fntea popoarelor lumii, pretenţia putea să pară mai puţin
fagrantă în comparaţie cu invQcarea diverselor "priorităţi"
româneşti, dar logica predestinării şi privilegierii unei anu­
mite naţii este riguros aceeaşi, într-un caz sau în altul.
Î
n al doilea râd, şi în mod paradoxal, amplifcarea naţio­
nalistă a trecutlui nu servea nicidecum unui proiect au­
tohtonist, ci, dimpotrivă, apropierii societăţii româneşti de
civilizaţia occidentală şi acceptăii României ca stat cu drep­
turi depline printe statele europene. Istoricii şi oamenii po­
litici, unii dinte ei în egală măsură istorici şi oameni politici,
precum Kogălniceau şi Bălcescu, îşi propuneau să demon­
steze că istoria ultimelor secole, de supunere, declin şi inte­
grare nedorită î lumea orientală, nu a fost decât u accident
istoric, ale căi uă, odată îlătute, Roma putea reve
la matca frească a evoluţiei sale, marcată de originea lat­
ină şi de un destin nu mai prejos de cel al tchiului latin
occidental. Sub discursul naţionalist se citeşte clar voinţa
de integrare europeană.
Istorie, ideologie, mitologie
De la romantsm la şcoala critcă
91
Formula naţionalist-romantică s e prelungeşte în istorio­
grafa românească dincolo de limitele cronologice ale ro­
mantismului european. Fora şi persistenta curentului îşi afă
j ustifcarea în condiţiile generale ale vieţii politice şi inte­
l ectuale româneşti.
Un prim motiv rezidă în acutizarea problemei naţionale
în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea. Pentu româi,
obiectivul naţional devine prioritar, în condiţiile discri­
minărilor la care erau supuşi şi, în replică, ale intensifcării
mişcăii naţionale în teritoriile afate sub stăpânire străină:
Transilvaia, Bucovina, Basarabia. Proiectl ideal al uei na­
ţi uni unifcate continuă să marcheze puteric discursul isto­
ri ogafc. Antagonismele naţionale se sprijină pe argumente
i storice. Departe de a-şi f epuizat resursele poli tico-istorio­
grafce, problema continuităţii capătă accente puteric con­
fictuale î ua publicăi, de căre Robert Roesler, a stdilor
sale româneşti (Romănische Studien, 1 871 ). Revitalizaea,
prin contribuţia sa, a teoriei imigraţioniste a avut darul de a
seri proiectl politic maghiar, visul unei Ungarii mari şi
al unei Transilvanii fdamental ungureşti, unde româii ar
f apăt relativ tiu. Relica româească, susţd, cu unele
excepţii şi nuaţe, continuitatea pe teritoriul vechii Dacii,
urăea, evident, un scop politic şi naţional nu mai puţin cla
def Prin istorie, maghiai şi româii tsau fontierele ide­
ale ale prezentului sau viitorului. Implicaea, de ordin emoţio­
nal, cu puteric ecou î opinia publică, a priectelor naţionale
divergente lansa o sfdare la adresa istoriografei: se puteau
împăca exigenţele cercetării cu exigenţele aderenţei la un
anumit program naţional? Putea istoricul să fe patriot, vor­
bind oricum despre tecutl naţiei sale? Putea, desigur, dar
în condiţii mai puţin prielnice decât ar f oferit o societate
neafectată de conficte şi proiecte de acest gen.
92 Istorie şi mit în conştiinţa rmânească
Î
n al doilea rând, tebuie constatată încetineala cu care
se petrece procesul de profesionalizare a istoriografei ro­
mâneşti. Profesionistul nu se afă în afara oricărei tentaţii
mitologice; lucrarea noastă dovedeşte, de fapt, contral.
El este însă capabil de a evita - teoretic, cel puţin - forele
simpliste, infatile, de mitologizare. Oricât a f de îdrăe­
ţe, constcţiile sale se ridică pe un fndaent real, de fapte
verifcate. Era un pas care trebuia întreprins, în sensul "dis­
ciplinării" studiilor istorice şi punerii lor de acord cu meto­
dologia şi sistemul instituţional european.
Î
nceputul se fcuse
în universităţile germane, încă din secolul al XVIII-lea. La
1 800, existau în spaţiul german o duzină de catedre univer­
sitae de istorie; nuăl lor ajunge la 1 75 î 1 900. Geraia
devenise incontestabil polul mondial al istoriografei; aici
se puteau deprinde normele unei istorii bazate pe studiul ri­
guos al izvoarelor, o istorie care se dorea deci debaasată de
fantezie. Franţa era încă î uă, da profesionalizaea fcuse
mari progrese şi în universităţi.le sale: 71 de catedre de isto­
rie la strşitul secolului al XIX-lea.
Cele două uversitţi rmâeşti, d Iaşi şi Bucurşti, au fost
îiţate la 1 860, respectiv 1 864.
Î
n principiu, datele menţio­
nt a putea maca îceputul, fe şi modest, al prfesionalizăii
istriei. Lucrule nu au stt î aşa. Teoria "forelor f fond",
forulată de Maiorescu şi dezoltată ît-u sens mai optimist
(fore cae îşi creează teptat fondul) de E. Lovinescu, îşi
găseşte în acest caz o justifcată aplicare. Cele patu catedre
de istorie (istoria românilor şi istoria universală, la Iaşi şi la
Bucureşti) au fost ocupate, timp de decenii, de persoae care
nu aveau prea mult î comun cu profesia de istoric. Petr Cer­
nătescu, profesor de istorie universală la Bucureşti - până
în 1 892! -, s-a "remarcat" print-un manual de istorie uni­
versală pe care nu şi-a pus decât numele, restul find pur şi
simplu o versiune românească a sintezei lui Victor Duruy!
Titularul cursului similar din Iaşi, Nicolae Ionescu, a fost
Istorie, ideologie, mitologie 93
om politic şi un apreciat orator în epocă, în nici un caz îsă
i storic. Tot la Iaşi, Adrei Vizanti preda istoria românilor; a
devenit cunoscut nu prin cele câteva broşuri fră valoare pe
care le-a publicat, ci pri faptul, mai spectaculos, al fgii din
ţa, pent a scăpa - acuzat find de delapidare - de rigorile
justiţiei. Dinte toţi, doar V A. Urechia, profesor de istoria
româilor la Universitatea din Bucureşti ître 1 864 şi 1 901 ,
a dovedit o incontestabilă hămicie, dacă nu ş i o deosebită
competenţă.
Î
ntinsele sale lucrări sunt mai curând compi­
laţii, iar patriotismul său ferbinte, dar naiv, îl aşază în şirul
descoperitorilor de tot felul de priorităţi autohtone.
Până aproape de sfrşitul secolului, nu catedrele de isto­
rie aveau să promoveze norele şcolii erudite şi critice, ca­
rcteristice momentului istoriografc europea. Neîdiguit î
nici un fel de asemenea exigenţe, romatismul istoriografc
avea cale liberă. Principala fgă istoriografcă a perioadei
1 860-1 880 a fost Bogdan Petriceicu Hasdeu ( 1 838-1 907),
autodidact posedând un fond imens de cunoştinţe, îndeosebi
în câmpul lingvisticii, flologiei şi istoriei, spirit scâteietor,
genial chiar, dar fantast, înclinat spre cele mai neaşteptate
constcţii intelectuale.
Î
n 1 874, Hasdeu a devenit profesor
de flologie compaată la Universitatea d Bucureşti; îainte
de această dată, ca şi, u timp, după, infuenţa sa în istorie
a fost enoră, şi nu în sensul disciplinării domeniului ! Con­
tribuţiile sale solide, precu editarea uui număr impresio­
nat de ivoae slave şi texte vechi romeşti, ideile sale fertile,
cum sunt cele privind rolul dacilor în formarea poporlui
româ, teoria ciculaţiei cuvintelor sau, îtr-u plan mai la,
proiectul de cercetae interdisciplinară, prin apropierea isto­
riei de lingvistică, antopologie, economie . . . , se îmbină cu
tentaţia elaborărilor arbitae, pur exerciţiu al inteligenţei,
seducător şi derutat.
Naţionalist de sensibilitate politică liberală (a şi fost ales
deputat pe liste liberale în 1 867, apoi în 1 884), Hasdeu nu
94 Istorie şi mit în conştiinţa românească
a ezitat să infzeze istoriei, uneori în ciuda evidenţei, valo­
rile în care credea. Monogafa Ioan Vodă cel Cumplit ( 1 865)
îl înfţişează pe acest domitor drept cel mai stălu
C
it spi­
rit politic european al veacului al XVI-lea, în timp ce Mol­
dova devine o ţară în multe privinţe moderă, cu un sistem
electoral anticipâd votul uiversal. Reforele lui Ioa Vodă,
aşa cum le interretează istoricul, nu fac decât să anticipeze
reforele lui Cuza, afate în plină desfşurare la data pu­
blicării lucrării. Principele moldovean secularizează averile
mânăstireşti şi gândeşte o foarte inteligentă reforă fscală,
susceptibilă de a îmbunătăţi, ca prin miracol, situaţia ţără­
nimii. Hasdeu avea chia să recomande legiuitorilor luarea
în considerare, în procesul moderizării României, a legilor
şi instituţiilor autohtone, susţinând "caracterul naţionalităţii
române ca bază a legislaţiunii sale"29.
Î
n lucrăile ulterioare - dinte cae cea mai importtă este
Istoria critică a rmânilor ( 1 873 şi 1 875) -, Hasdeu s-a stră­
duit să pună în evidenţă valoarea vechii civilizaţii româneşti,
fora româilor în Evul Mediu şi continuitatea politică îte
Dacia, Imperiul roman şi principatele române. Dacă a fost
adversar al latinismului pur, susţinâd ponderea dacilor în
sinteza românească, a încercat să reducă la minimum - deşi
slavist, d, ca basarabean şi patriot româ, adversa al Rusiei
şi partizan al solidarităţii latine -ponderea elementului slav
în limba română şi în vechea cultu românească. Prestigiul
lui Hasdeu, cunoştinţele şi meritele lui incontestabile aveau
să complice şi mai mult afrarea norelor critice în isto­
riografa română.
Î
n aceste condiţii, procesul de profesionalizare îcepe să
prindă contu abia î deceniul 1 880-1 890 şi se instituie cu
adevăat în deceniul 1 890-1 900. A. D. Xenopol îşi îcepe
29 B. P. Hasdeu, Srer litear, morale şi poltice (ediţia Micea Eliade),
voi. II, Bucueşti, 1 937, p. 1 64 (aticol publicat î Românul la 1 1 ianu­
arie 1 868).
Istorie, ideologie, mitologie 95
carie de profesor de istoria rmâlor la Unvesitatea d Iaşi
în 1 883. El a fost, fă îndoială, u istoric în deplinul îţeles
al cuvântului, şi chiar un mare istoric, dar, înclinat spre teo­
ria istriei şi spre m lucri de sinteză, nu rspundea pe dl
exigenţelor pe care epoca le impunea uui prfesionist, aces­
tea find cunoaşterea nemijlocită a izvoaelor şi cufdaea în
cereti de stictă speciatate. De aci şi reticenţle "şcolii cri­
tice" faţ de oper lui Xenopol, faţă de demersul său în gene­
ral. Un moment-cheie poate f considerat publicarea primului
stdiu fdamental al lui Dimitrie Onciul, în 1 885 (o "dare
de seamă critică" privitoare la lucrarea lui Xenopol, Teoria
lui Roesler). Onciul, forat la şcoala austriacă, prelungire
a celei gerae, devine, î 1 896, profesor de istoria românilor
la Universitatea din Bucureşti.
Î
n 1 891 , Ioan Bogdan, slavist
cu foraţie metodologie identică, ocupase, la aceeaşi ui­
versitate, catedra de limbi slave. Murind P. Cemătescu, cate­
dra de istorie universală revine, în 1 894, lui Nicolae Iorga.
Saltul de la Cemătescu la Iorga este semifcativ, chiar sim­
bolic, pent restctuaea radicală a istoriogafei româeşti.
Prin Onciul, Bogda şi Iorga istoria intră decisiv, cel puţin
la Universitatea bucureşteaă, în era profesionalismului. Era
un început remarcabil, dar numai un început, limitat la con­
tribuţia şi exemplul câtorva istorici. Abia în anii urători
şi în deceniile următoare, profesionalismul va căpăta con­
sistenţă prin intarea în scenă a noilor generaţii forate în
spiritul unei metodologii exigente.
Paradigma junimistă: detaşarea de istorie
Este momentul să abordăm schimbarea de paradigă pe
care a încercat-o Junimea în istoriografa românească şi, în
genere, în spiitul public românesc, în raportarea românilor
la trecutul lor. Onciul şi Bogdan au fost junimişti, Iorga, un
t i mp, "tovarăş de d" al acestui curent.
96 Istorie şi mit în conştiinţa românească
Junimea s-a constituit, ca societate cultală, la Iaşi, în
1 863-1 864. Din 1 867, a editat revista Convorbiri literare,
deplasată, î 1 885, la Bucureşti, unde se instalaseră îte tim
membrii săi mai de seamă. Cei care dau tonul la Junimea în
aii contuării curentlui, şi în primul rând Titu Maiorescu
( 1 8401 91 7) în chestiunile de ordin cultal şi Pete P. Car
( 1 837-1 91 9) în cele de ordin politic, sunt oameni tineri, cu
stdii solide în Occident, exponenţi ai unei doctrine conser­
vatoae de factuă moderă, îclinată nu spre tadiţionalism,
ci spre evoluţia gradată, organică, a societăţii româeşti, în
sensul oferit de modelul occidentl. Cheia concepţiei lor flo­
zofce, politice şi cultale este evoluţionismul; ei nu aderă
la imobilismul reacţiona, dar nici la voluntarismul liberal.
Cred în necesara soliditate a uei constucţii care nu poate
f improvizată. Nu simt nevoia să se raporteze la tecut, nici
pentu a-şi susţine privilegiile, ca vechii conservatori, nici
pentu a schimba radical societatea românească prin invo­
carea unor modele istorice fctive, ca liberalii. Privesc te­
cutul cu detaşare, şi aceasta este în sine o schimbare foarte
importantă de paradigmă, inedită în contextul românesc al
secolului al XIX-lea! A rămas până astăzi singura încercare
notabilă în cultra româă de detaşare a prezentului de te­
cut, de puere î discuţie a problemelor actuale raobseda­
ta raportare la precedente istorice reale sau imaginare.
Detaşarea programatică de istorie coincidea cu concepţia
junimiştilor privitoare la metodologia cercetăii istorice.
Formaţi în spiritul vremii, la marile universităţi europene şi,
î ce priveşte liderii curentului, mai cu seamă în mediul ger­
man, ei erau adepţii unei istorii obiective, reconstituită strict
pe baza investigaţiei documentare meticuloase şi riguroase.
"Istoria, aşa cum a fost ea cu adevărat", potrivit faimoasei
forulăi a lui Rae, avea să deviă, pretutindeni î Europa,
cu punct de plecare în metodologia geraă, idealul istori­
ografc al "şcolii critice". Sub acest aspect, junimismul pre­
zintă un sincronism perfect cu mişcaea ideilor în Occident.
Istorie, ideologie, mitologie 97
Modelul, desigu ideal şi, ca orice ideal, cum s-a putut con­
stt, de neatins, era cel al uei istorii reconstituite cu răceala
omului de ştiinţă, debarasată oricu de presiuea politicului
şi ideologicului. Operaţia s-a tadus print-o întoarcere de
1 80 de grade, rezultatul datorâdu-se, pe lângă convingeri,
şi spiritului polemic, nu scutit de exagerări, inevitabil î afr­
marea oricărui curent.
Criticismul nu apare desigur din senin în cultura româ­
nă. Atitudini polemice faţă de amplifcările naţionaliste se
întâlnesc şi în faza anterioară Junimii. Aspre critici au fost
adesate, î acest sens, şcolii
"
atiniste.
Î
n Cuvântl intoductiv
din 1 843, Kogălniceanu combătea "romanomania", tentaţia
de a adăuga virtţilor şi faptelor româeşti pe cele ale stră­
moşilor romai. Şi Alecu Russo a luat în derâdere aceste ten­
dinţe. Chiar Hasdeu, atât de naţionalist, şi gata să amplifce
la rându-i rădăcinile dacice, a ridiculizat consecvent mania
latinistă. Cu sau fră Junimea, latinismul era oricum menit
să părăsească scena, ceea ce s-a şi întâmplat în deceniul
1 870-1 880, după publicarea neinspiratului Dicţionar al lui
Lauria şi Massim.
Tradiţia critică era, aşadar, prezentă, Junimea însă o dez­
voltă şi o generalizează, îi dă fora uui adevărat sistem de
fltare destinat să separe adevărul de fals şi valorile auten­
tice de pseudovalori.
Totul este spus, fer şi chia agresiv, î extaordinal ar­
col progaatic publicat de Titu Maiorescu î 1 868 sub titlul
Î
n conta direcţiei de astăzi în cultra română. Istoria de pâă
la îceputul secoluui a X-lea este exediată î dou cuvint:
barbare orentală. Nu sut mai favorbil apreciate nici cările
de început ale culturii române modere. Merită citat în în­
tregime pasajul referitor la Pet Maior (cu cae de altfel Titu
Maiorescu se şi îndea! ) şi la istorie în genere: "La 1 8 1 2,
Petru Maior, pent a nu pomeni compilaţia de citate fcută
de Şincai fră nici o critică, scrie istoria sa despre începutul
românilor în Dacia.
Î
n tendinţa ce are de a dovedi că noi
98 Istorie şi mit în conştiinţa românească
suntem descendenţi necorupţi ai romailor, Maior susţine în
paragrafl al patrulea că dacii au fost cu totul exterinaţi de
romai, aşa îcât nu s-a îtâplat nici o aestecae îte aes­
te două popoare. Pent a proba o ipoteză aşa de nefrească,
istoricul nost se îtemeiază pe u pasaj îdoios din Eutop,
şi pe un pasaj din Iulian, cărora le dă o interretare imposi­
bilă de adis cu mintea săătoasă, şi astfel începe demon­
strea istorcă a romaităţii noastre c o falsifcae a Istriei."
Urătorul comentariu îi priveşte pe contemporani: "[ . . . ]
ceea ce surrinde şi întristează în aceste producte nu este
eroarea lor în sine, căci aceasta se explică şi ueori se jus­
tifcă prin împrejurările timpului, dar este eroarea judecăţii
noaste de astăzi asupra lor, este lauda şi sufcienţa, cu care
se privesc de inteligenţele româe ca adevăte fapte de ştiinţă
valabilă, este orbirea de a nu vedea că zidirea naţionalităţii
româe nu se poate aşeza pe u fdaent, î mijlocul căia
zace neadevărul"30.
Tot î 1 868, aricolul Conta şcoalei Bămuţu puea î evi­
denţă ridicolul raportăii obsedante a prezentului la tecut.
Bămuţiu şi discipolii săi susţineau că legile şi instituţiile
româneşti trebuiau să fe pur şi simplu cele romae. "Vai de
naţiunea noastră - exclama Maiorescu - dacă conducerea ei
s-ar inspira vreodată de asemenea principii.
Î
n conta lor te­
buie să apelăm la adevărl nestămutat şi să spunem: că
regenerarea noastă nu poate începe decât în spiritul culturii
modeme . . . "3
1
Î
diverse texte, Maorscu nu a contenit să se auze şi să-şi
auze cititorul cu o îtreagă colecţie de "perle" naţionaliste,
menite să pună în evidenţă tot felul de superiorităţ şi anteri­
orităţi româeşti. Poate cea mai izbutită pagină o constituie
ridiculizarea palelei înte Goete şi Ienăchiţă Văcăescu, pe
maginea poeziei
Î
nt-o gădină . . . , porind de la care V A.
30 Titu Maiorescu, Critice, voi. 1, Editura Minera, Bucueşti, 1 908,
pp. 1 50-1 5 1 .
3 1 Ibidem, vol. II, p . 236.
Istorie, ideologie, mitologie 99
U rechia decreta superioritatea rmâului. Goete devenea u
"gera practic", "gdina de la Erf", ia Văcăescu "poet
sublim", totul, evident, spre marele haz al criticului. 32
Urătoarele râduri, apăte în periodicul Adunarea Na­
ţional, ilustau perfect genul de discurs istoric căia Maio­
rescu îi opuea u ref intsigent: "Două din cele mai m
evenimente din istoria Euopei modere au prit direcţiue,
sau cel puţin s-au născut, la signalul dat pe păântul nos­
tr: revoluţiunea fanceză şi cele două uniuni naţionale ale
1 taliei şi Germaniei.
Revoluţiunea fanceză este numai continuaţiunea revo­
l uţiunii lui Horea, cu singura deosebire că a lui Horea avea
o direcţiune naţională pe lângă cea socială. De altminterea
până şi scăderile, erorile revoluţiunii lui Horea, le afă şi
în cea fanceză.
La sunetul eraldului, anunţâd unirea Moldovei şi a Mun­
teniei, se deşteaptă Garibaldi şi Bismarck [ . . . ]
Mai puţin zgomotoasă, d de rezultat nu mai puţin mae, f
revoluţiunea româilor î sensul liberlismului, a democraţiei.
Constituţiule ce ne-a dat î aii aceşti din uă st şi ele
premergătoae noului spirit î Europa. După noi Austria îşi va
reveni la parlamentarism; după noi Spania face revoluţiunea
sa; după noi însăşi Franţa va face câţiva paşi înainte în sen­
sul democraţiei. "
Comentariul lui Maiorescu:
"
Î
n ua acestor cuvinte foaia citată ne dă sfatul: « Să nu
surâdă nimeni cetindu-le. » Aceasta tece peste glumă, ono­
rabilă Adunare Naţional a! Surâsul cel puţin trebuie să ne fe
i erat! Căci una din însuşirile cele mai fericite ale neaului
omenesc şi cae forează un mijloc de apăae î cont mul­
tor greutăţi ale vieţii sociale şi literare, sunt tocmai acele
mişcăi jumătate tupeşti juătate sufeteşti, care încep cu
3
2
Ibidem, voi. 1, p. 125.
1 00 Istorie şi mit în conştiinţa românească
simplul surâs şi se termiă cu izbucnirea de veselie, ce din
recunoştinţă pent vioiciunea geniului antic ne-am dedat
a o numi un râs homeric. "33
Pe o liie pu morescia, cu stictă aplicae la iste, mege
George Pau, autor a tei studii istorice publicate î Convorbir
literar îte 1 872 şi 1 874. Foae tă autor nu avea nici o
pregătie specială de istoric, d, îaat cu câteva lectui rapi­
de, cu vioiciuea propriulu spirit şi cu verva polemică juni­
mistă, reuşeşte să demoleze aproape înteaga istoriografe
româească şi să şifoneze chia prestigiul, aproape itact pâă
atunci, al marelui B. P. Hasdeu.
Î
n Studii asupra atârnării sau neatârnării politice a ro­
mânilor în deosebite secole, Panu atenuează sensibil origi­
nalitatea şi măreţia tecutului românesc. 34 El insistă asupra
infuenţelor străine şi îndeosebi slave, acestea d uă iden­
tifcate masiv în limba română, în instituţii şi în obiceiuri.
Contribuţia slavă nu mai apare ca un adaos oarecare, ci ca
un important element constitutiv al sintezei româneşti. Pe
de altă pare, Panu mărgineşte considerabil acţiunea politică
a românilor, insistând asupra vasalităţii, deloc forale, care
lega Moldova de Polonia şi Ţara Românească de Ungaria.
Chiar marii eroi ai neamului sunt caracterizaţi, înt-o ma­
nieră vizibil provocatoare, porind de la staea de fapt a unei
istorii nicidecum "imperiale", ci mărginite şi dependente de
interesele marilor puteri. Astfel, Ştefan cel Mare devine "va­
sal polon", iar Mihai Viteazul "general neamţ"!
Î
n 1 873, Pau recena, cu aceeaşi lipsă de complexe, Isto­
ria critică a românilor a lui Hasdeu, sesizând, sub uluitorul
joc de arifcii, slăbiciunea multor demonstraţii. Potrivit vi­
ziunii hasdeiene, Ţara Românească a secolului al XIV-lea
devenea aproape o "mare putere", prefguâd, prin întin-
33 Ibidem, voi. 1, pp. 1 28-1 29.
3 Convorbir literar, 1 872, pp. 1 5 1 -157, 1 93-203, 233-248, 262-272,
309-3 1 9.
Istorie, ideologie, mitologie 1 01
dcrea ei, România moderă; hotarele îi erau mult extinse,
peste munţi, ca şi în Moldova, până la Bacău şi Bârlad, ar­
gumentaţie pe care tâărul junimist o anula cu argumentele
cri ticii. Un an mai târziu, în 1 874, Panu schiţa, în Studiul is­
toriei la români, o amplă panoramă a deforărilor, exage­
rărilor şi plăsmuirilor de tot felul, mente a asig româilor
o poziţie privilegiată în istoria şi civilizaţia Europei.
Tonul criticii istorice juste a fost dat de Maiorescu şi,
pc uele lui, de Pau; a tebuit să mai teacă îsă u nuă
de ai pent ca pe aceste principii să se afme o adevătă
�coală istorică, datorată îdeosebi contibuţiilor lui Dimitie
Onciul şi Ioa Bogd. P ei, au fionat spiritul critic şi pro­
fesionalismul istoriografc. Onciul a "complicat" teza conti­
nuităţii, integrând unele argumente roesleriene în teoria sa
a adigrrii: în fond, o soluţie de compromis înte cele două
i poteze rivale. Tot el a demontat mitul Negru Vodă, recon­
stitind cu migală schema , ,reală" a forii Ţăii Româeşti.
Bogda, primul mare slavist româ, a ajuns, înt-un spirit
apropiat de sugestiile lui Panu, la defnirea unei importante
componente slave în cultua medievală românească, şi chiar
în procesul forării poporului român şi a limbii române.
Toate acestea mereau, î mod evident, î sens opus pre­
j udecăţilor istorice ale secolului al X-lea. Onciul şi Bogd
nu au fost adversa ai identităţii şi uităţii naţionale româeşti,
nici partizai ai integrii Româiei î spaţiul slav! Modelul
lor era cel occidental, pe cae de altfel l-au aplicat întocmai
în domenul studiilor istorice. P şi simplu, ei înţelegeau să
sepa priectl poltic a de realtle Evului Medu. Faptul
că sttul naţional româesc -real sau ideal - ocupa u teritoriu
bi ne defnit nu tebuia să înseme proiectarea automată a
acestei confguraţii naţionale cu un mileniu sau un mileniu
�i juătate în ură. Faptul că româii căutau să se desprindă
de masa slavă, orientându-se spre Occident, nu putea însem­
na minimalizarea factorului slav atât de prezent de-a lungul
i storiei medievale româneşti.
1 02 Istorie şi mit în conştiinţa românească
A reuşit "noua istorie" junimistă să evacueze mitologia din
discursul despre trecut? Acesta i-a fost scopul, fră îndoială,
dar în ceea ce priveşte rezultatul lucrurile nu stau chia aşa.
Demolarea unei confguraţii mitice dă naştere la "conta-mi­
turi". Imaginarul şi ideologia nu pot f izgonite din demer­
sul istoriografc. O istoriografe profesionistă este scutită în
genere de "excese elementare" precum falsurile şi fabulaţi

ile pure. Imaginarul se debarasează de fcţiune, ceea ce nu
înseamnă însă că logica sa nu acţionează şi asupra "faptelor
reale". Materialul faptic vehiculat devine mult mai sigur, dar
liniile directoare ale discursului continuă să fe determinate
de acelaşi mecanism mental.
Atci câd Maiorescu vorbeşte despr "babaia orietală",
contra-mitul apae nu mai puţin fagant decât mitul pe care
îşi propue să-I nege, acela al uei stlucite istorii şi civilizaţii
româeşti de factă cvasioccidetală. ,,abaia orientală" er,
în fond, u sistem de civilizaţie, la fel de valabil în sine ca ori­
cae altul. Amplifcaea infuenţei slave, mergâd - potivit
iterreti, agreată de Junimea, a lui Alexad Cihac -pâă
la identifcarea unei limbi române mai curând slave decât
romanice, poartă, evident, aceeaşi marcă a conta-mitului,
contrastând cu mitul dominant al purei latinităţi a româilor.
Nici detaşarea de prezent, voită şi deftă progaatic, nu
putea merge până la capăt.
Î
nt-o sinteză, de altfel mediocră,
de istorie a româlor, D. Onciul şi-a exprimat cu claitate con­
cepţia dinastică şi a supremaţiei institţilor politice, prin asa­
blaea îtgii istorii româeşti î jul cân uitorilor, începâd
cu Traian şi încheind cu Caol 1. Iar remacabila lucrae a lui
Maiorsc, Istora contempornă a României, ofer, inevitabil,
punctul de vedere juimist-conservator asupra edifcării Ro­
mâniei modere, proces pe care maj oritatea istoricilor îl ra­
portează totuşi, mai cud, la ideologia şi acţiuea politică a
liberalilor. Iată, de altfel, o îtbae, la cae răspunsul, orcare
răpun, presupue o aluecae sr mit: cine a fut Româa?
Istorie, ideologie, mitologie 1 03
Liberalii, conseratorii, Cuza, Carol, Kogălniceau, Brătiau,
poporl, conjunctua europeaă? Sau toţi laolaltă, d atuci
în ce ordine de importanţă?
Oricae a f îsă prejudecăţile juimiste tspuse î dis­
cusul istoric şi oricât de inaccesibilă obiectivitatea istorică
uărită, intsigenţa critică a acestui curent ideologic a
infzat cultuii rmâe u spirit de cae orice cultuă ae abso­
lută nevoie. Un sistem de convigeri, chia atuci când este
considerat inatacabil, şi mai ales atunci, tebuie pus sub sem­
nul întebăii. Tentaţia uimităţii în jurl unor "adevă"
intangibile înseamă sinucidere cultuală. Marele merit al
Junimii nu a stat în "dreptatea", mereu discutabilă, a soluţi­
ilor propuse, ci î faptul că a îndrănit să pună sub semul
întrebării foare multe dintre convingerile comode ale româ­
nilor. Şi tot un mae merit constă î faptul că Junimea a
reprezentat atuci, mai mult ca oricare altă direcţie cultuală,
momentul europea, inclusiv î materie de istorie. Problema
nu este până la uă a unei iluzorii dreptăţi absolute, ci a
sincronizării culturii româneşti cu evoluţiile europene.
Reacţia autohtonistă
O nouă direcţie se afră însă iediat după 1 900. Este
reacţia spitului naţional. Noua orientae naţionalistă prezintă
un cu totul alt sens faţă de manifestările naţionaliste ale vea­
cului al X-lea la ca ne-a referit pâă acu. Acestea aspi­
rau să alinieze vechea civilizaţie şi istoria românească la
valorile occidentale, tocmai pent a justifca şi a grăbi inte­
gea euopeaă a Româiei. Odată trecut pragl noului veac,
naţionalismul insistă tot mai răspicat asupra individualităţii
româneşti, a uei cultui specifce şi a unui destin propriu.
Naţionalismul cu fnalitate euopeană este tot mai mult acope­
rit de naţionalismul autohtonist.
Cele două faţete divergente ale ideologiei naţionale co­
existaseră şi în cusul secolului al XIX-lea, aspiraţia spre
1 04 Istorie şi mit în conştiinţa românească
moderizare şi occidentalizare find însă mai puterică de­
cât rezisteţa la acest proces. Nuai aşa s-a putt clădi Româ­
nia moderă. Nume ma ale cultui româneşti îşi manifestau
îsă deja neîcrederea faţă de civiliaţa occidentală şi temerea
de invazia valorilor străine. Simion Băuţiu nu ezita să iden­
tifce duşmanii naţionalităţii române, care erau, după el:
"a) străinii din mijlocul nost, b) civilizaţia euopeană ego

istă şi materialistă, c) românii cu educaţie străină". 35 El con­
sidera, de altfel, că principele străin pune î pericol însăşi
naţionalitatea română (de menţionat aici spirituala replică a
lui Maiorescu: "singua noastră temere ar f, astăzi, nu că noi
vom deveni vreodată gerani, lucru imposibil, dar că prin­
cipele german ar putea deveni prea româ! "36). Hasdeu s-a
pronunţat la rândul lui împotriva cosmopolitismului.
Nimeni nu avea să exprime însă mai bine această stare de
spirit ca Mihai Eminescu, marele poet naţional, dar şi marele
gazetar şi profet naţionalist. Eminescu s-a arătat cel puţin re­
zerat, adesea însă chiar ostil, faţă de valorile occidentale. El
visa la o civilizaţie românească pură, neatinsă de înâuririle
stăine şi cu atât mai puţin de prezenţa efectivă a străinilor
("Cie-a îdrăgit sti 1 Mâca-i-a ima câii [ . . . ]"). Teoria
sa a "pătuii superuse" distige ître o clasă autentică, pur
româească, circumscrisă în esenţă mediului rral, şi pătra
de obâşie stină, a celor cae trăiesc, î fond, d exploatarea
muncii ţăranului. 37 Nici ideile lui Eminescu nu erau întru
totul noi, ceea ce le-a dat relief a fost spiritul de sistem şi
vehemenţa limbajului. Cu câteva decenii în ură, Bălcescu
schiţase contradicţia sat-oraş, văzând în mediul citadin o
stuctură de import. Clişeul apare, oarecum neaşteptat, dar
35 Dumitru Muăraşu, Naţionalismul lui Eminescu, Editura Pacifca,
Bucureşti, 1 994 (prima ediţie, 1 932), p. 79.
36 Titu Maiorescu, op. cit. , voi . II, p. 224.
37 Asupra doctnei naţionaliste a lu Emnescu, vezi Dt Murăşu,
op. cit.
Istorie, ideologie, mitologie 1 05
j ustifcat în măsura în care servea critica formelor fră fond
al e elitei, chiar la Ti tu Maiorescu: "Singura clasă reală la noi
este ţăranul român, şi realitatea lui este suferinţa, sub care
suspină de fatasmagoriile claselor superioare. "38
După 1 900, toate aceste manifestări, oarecum disparate,
se prind înt-o constelaţie ideologică, în plină expansiune,
a l cărei sens este afrarea specifcităţii civilizaţiei româ­
neşti, raporată îdeosebi sau chia exclusiv la fondul ral de
valori. Semele noii tendinţe sut nueroase şi diverse.
Î
n
ultimele deceni ale secolului al X-lea, constcţiile publice
din Bucureşti fseseră proiectate în genere în stilul parizia
al epocii, de ahtecţi fcezi, apoi de elevii lor români. După
1 900, schbaa de s este evdetă: se aă stlu neoromâ­
nesc, promovat de Ion Mincu şi de şcoala sa.
Î
1 901 , apae
revista Sămănătorul. Curentul "semăătorist" din jurul său,
ca şi curentul paalel al poporanismului, primul patiahal, cel
de-al doilea mai social, ilustează aceeaşi deplasare spre va­
l orle rrale opuse civilizaţiei citadine occidentale.
Î
lucrarea
Cultra rmână şi polticianismul, apătă î 1 904, Constat
Rădulescu-Motu denuţa fenomenul de mimetism cultural
care ar f condus la îstăinaea sufetului românesc de tecu­
tul său. El prevedea ieşirea d faza "criticii negative" a va­
lorlor naţionale şi reluaea flui vechilor tadiţii.
Un eveniment simbolic s-a petecut la 1 3 marie 1 906. O
adevăată luptă de stdă s-a încins î piaţa Teatlui Naţional,
în semn de protest faţă de reprezentarea pieselor de teatu
în limba fanceză. Pornd de aici, "lupta pent limba româ­
nească" - după expresia lui Nicolae Iorga - a căpătat u sens
mai general, îndretat îpotriva abuzului de infuenţă stină
�i a înstăinăii cultuale a elitelor. Iorga a fost, de altfel, eroul
momentului şi "instigatorul" evenimentelor.
Î
n conferinţa
ţ i nută la 1 3 martie 1 906, punct de plecare al incidentelor
38 Tit Maiorescu, op. cit. , voi. 1, pp. 1 52-1 53.
1 06 Istorie şi mit în conştiinţa românească
amintite, marele istoric punea chestiunea solidarităţii naţio­
nale. Cum se explicau maile victorii ale lui Ştefan cel Mae?
Prin faptul că "în sabia voievodului sta simţul sigaţei care
porea din adevărata unitate a poporului întreg. Pentu că
acei cae-l compueau nu erau izolaţi în clase duşmae, find­
că o clasă duşmană nu se forase prin alt ideal de cultuă
şi prin altă limbă vorbită de acea clasă". Cum se explica, dm­
potivă, eşecul lui Mihai Vteazul? Prin "dispaiţia solidaităţii
sociale, dispariţia unităţii de conştiinţă a poporlui româ",
prin "prăpastia cae se deschide ître aceia care iau o au­
mită cultuă stăină pentu dâşii şi acei cărora li se interzice
orice dept la cultuă". Acest gen de divizae socială şi cul­
tuală continua să se adâcească. Î opinia lui Iorga, elita
românească s-a deznaţionalizat, "s-a aruncat în braţele cul­
turii stăine", manifestând "un sentiment de dispreţ înecit,
însutit şi îniit faţă de noi"39, faţă de ţara reală. Se impunea,
aşadar, o radicală schimbare de direcţie.
Era, în fond, fresc ca, odată adoptate elementele esenţiale
ale modelului occidental, spiritul autohton să îşi manifeste
rezistenţa şi vigoarea. Dincolo de o anumită linie nu se putea
tece. Românii nu puteau deveni nici fancezi, nici gerani.
Specifcitatea naţională trebuia salvată, respectată şi inte­
grată aronios modelului european.
Evoluţia socială şi culturală conducea în acest sens. Re­
voluţia secolului al X-lea fsese opera unei elite restânse,
puteric marcată de valorile occidentale. Generaţie după ge­
neraţie creşteau însă, în mod sensibil, râdurile celor care
începeau să aibă acces la cultuă şi u cuvât de spus î viaţa
socială. Această mişcae era alientată de statuile afate mai
aproape de baza societăţii. Clasa de mijloc, îdeosebi, aprape
inexistentă în momentul declaşăi procesului de moder­
ne, se lăgeşte şi se consolideaă tptat. Valorile autohtone
39 N. Iora, Lupta pent limba rmâneacă, Bucureşt, 1 906, pp. 41-42
şi 52.
Istorie, ideologie, mitologie 1 07
nu puteau decât să prindă o forţă sporită. După Primul Război
Mondal, ritul acestor trasforăi s-a intensifcat. Refora
agrară din 1 921 , însemând dezmembrarea aproape com­
pletă a marii proprietăţi, şi votul universal au schimbat ra­
dical datele j ocului social şi politic. Paralel, ştiinţa de care
şi implicarea în procesul cultural au progresat semnifcativ.
I nfuenţa occidentală continua să acţioneze, dar impactul ei
asupra unei opinii publice mult amplifcate nu mai putea f
pe măsura seducţiei exercitate asupra restsei elite de odini­
oaă. Î sfera politicii, discursul naţionalist devenea ma prof­
tabil decât invocarea modelelor stăine. Politica inta în faza
de ,,ase". Cu un secol î uă, Tocqueville avertizase asupr
posibilei derive autoritare a democraţiei. Este ceea ce s-a în­
tâmplat în perioada interbelică. Aproape peste tot în Europa,
manipulaea "democratică" a maselor avea să asigure trium­
fl soluţiilor totalitare şi naţionaliste (în genere îmbinate,
totalitarismul şi naţionalismul hrănindu-se din acelaşi ideal
al unităţii). Excesele româneşti în materie s-au conforat
evoluţiilor europene.
Vitalitatea sensibilităţii naţionaliste s-a afat în stâns ra­
por cu însăşi dinamica istoriei româeşti în prima jumătate
a secolului. A fost stimulată înt-o primă fază de mişcarea
îndreptată spre emaciparea românilor afaţi sub stăpânire
străină şi de lupta pentu înfptuirea României Mari. Atin­
gerea acestui ideal în 1 91 8 nu a epuizat resursele naţionalis­
mului. Constrirea statului naţional al tuturor românilor a
alimentat sentimentul identităţii şi al unui destin specifc,
întreţinut şi prin temerile suscitate de posibilele agresiuni, de
prejdiile cae plaau asupr constcţiei naţionale (adevete,
în 1 940, pri dezebrea paală a ţi). Se adăuga la aceas­
ta şi fenomenul minoritar, sensibil amplifcat prin includerea,
între fontierele lăgite ale statului român, a unei lagi game
de minorităţi etnice, destul de imporante numeric. Rapor­
tarea mai mult sau mai puţin confictuală la "ceilalţi" (ma­
ga, gerani, evrei, ucraineni . . . ) a avut dal de a întreţine
1 08 Istorie şi mit în conştiinţa românească
sentimentul bine marcat al specifcităţii româneşti, mergâd,
în forele exteme de manifestare, până la idealul utopic
al uui orgaism naţional purifcat, omogen sub rapor etic,
cultual şi religios.
O asemenea forulă ideală se regăseşte în ideologia or­
todoxistă elabortă înte cele două războaie ca o componentă
maj oră a naţionalismului românesc. Nichifor Crainic şi Nae
Ionescu - pentru a menţiona doi infuenţi "directori de con­
ştiinţă" ai epocii - suprapuneau ortodoxismul şi românis­
mul; mişcarea legionară şi-a însuşit acest amalga.
Sensul tansferului dinspre religios spre ideologic şi poli­
tic merită u comentau mai detaliat. Să remacă î primul
râd faptul că identifcaea cultui româe cu spiritualitatea
ortodoxă marginaliza nejustifcat Biserica greco-catolică, ce
gpa aproape jumătate dintre românii transilvăeni; para­
doxul este cu atât mai fapant cu cât naţionalismul româ­
nesc are la origini acţiuea Şcolii Adelene, curent ideologic
şi cultual aproape în exclusivitate greco-catolic! A prins ast­
fel treptat contur, împotriva evidenţei istorice, aprecierea ge­
co-catolicismului drept "altceva". Desfinţarea silnică, prin
decret comunist, a Bisericii uite, în 1 948, nu fcea decât să
ducă până la capăt logica identifcării conceptului naţional
cu un concept religios restrictiv.
Al doilea paradox, încă şi mai grav, priveşte aparenta li­
mtae a ortodoxiei la spaţiul româesc! Dar creştismul orto­
dox caacteizeaă asablul rsăitea al Euopei, din Grecia
până în Rusia. Nu este o religie naţională, ci tasnaţională,
ca orice religie. Mai mult chiar, ideea ortodoxă a reprezentat,
timp de două veacui, principalul aguent propagandistic al
Rusiei în politica sa expansionistă spre Constantinopol şi,
evident, peste spaţiul românesc.
Faptl că romii sut î majoritate ortdocşi se afă î af
oricăi dubiu, după cu nimic nu este mai fesc decât să se
simtă ataşaţi de religia lor. Problema nu priveşte însă religia,
Istorie, ideologie, mitologie 1 09
ci deforaea sensului religiei prin tasferul ei în ideologie.
Cantonarea ideologică în ortodoxism înseamă delimitarea
netă de Occidentul catolic şi protestant, dar fră posibilitatea
unei "splendide izolări", consecinţa inevitabilă find inte­
garea sau reintegraea în Răsăitul slav şi ortdox. Este situ­
aţia pe care naţionaliştii secolului al XIX-lea au aspirat
să o depăşească, desigur fră a renunţa la credinţa strămo­
şească, dar adoptând modelele cultuale şi politice ale
Occidentului nemodox. N aţionaliştii perioadei interbelice
eru, desigu, sincer î demersul lor. Ei voiau o Româie inde­
pendentă, clădită pe valori autohtone. Cae erau îsă acele va­
lori autohtone? Puteau ele să ofere un model politic complet
şi viabil? Tradiţia ţărănească şi morala religioasă ar f fost
de-ajuns? Proiectul se îfţişa ceţos şi utopic. Singurul rezul­
tat practic ar f fost, repetăm, rperea de modelul occidental
şi , ,reveirea" î spaţiul răsăitea, dominat de o singă mae
putere, de Rusia.
Atmosfera interbelică nu poate f redusă, evident, la ten­
taţia exclusivă a autohtonismului.
Î
nte "ideea europeană",
ea însăşi compatibilă cu variantele moderate de naţionalism
româesc, şi exclusivismul naţionalist, tabloul ideologic al
epocii este depae de uniforitate.
O atiteză perfectă a izolaţionismului cultul oferă Istoria
civilizaţei rmâne modere (1 9241 925) a lui E. Lovinescu,
demonstraţie a obârşiei pur occidentale a instituţiilor şi for­
melor culturale ale Româiei contemporane, adoptate pur
şi simplu prin imitaţie. Lovinescu merge mai departe decât
Maiorescu, justifcând "forele fră fond" denuţate de ma­
rele junimist, în preluarea cărora vede etape freşti ale occi­
dentalizării, tipare necesare pentu coagularea ulterioară a
fondului modem de civilizaţie. El a combătut vehement "ţă­
răismul" vremii, opunâdu-i valorile citade, singele pro­
motoare ale civilizaţiei modere. La fel, chia dacă la capătul
unui demers diferit, Ştefa Zeletin conchidea - în Burhezia
1 1 O Istorie şi mit în conştiinţa românească
română Originea şi rolul ei istoric ( 1 925) - în sensul ine­
vitabilităţii capitalismului de factuă occidentală şi a forelor
de civilizaţie purtate de acesta.
Tabloul apae, aşadar, complex, cuprinâd toate nuanţele.
Nu este îsă mai puţin adevăat că ideea naţional-autohtonstă
continuă să se afre puteric, iar "specifcul românesc" de­
vine o temă tot mai insistent invocată, cu prelungiri nota­
bile în ideologia şi viaţa politică a vremii (până la proiectul
unui stat ţărăesc şi al unei economii bazate pe mica pro­
prietate rală, susţ�nut de ideologii ţărăişti Vigil Madgear
şi Ion Mihalache ). In ajunul celui de-al Doilea Răboi Mon­
dial, civilizaţia rurală tadiţională ajunge să se bucure de un
interes cu totul speCial. Este vremea când activează echipele
sociologice ale lui Dimtrie Gusti, cu rezultate de pionierat în
sociologia rală, dar şi cu implicaţii mai lagi, de ordin cul­
tual şi naţional. Muzeul Satului, deschis în 1 935, rămâne un
simbol al acestei tentative de reintegrare a satului şi a tadiţi­
ilor rrale în civilizaţia moderă românească. Demers per­
fect inutil: nu findcă teoretic nu a f putut da roade, ci findcă,
pur şi simplu, brtal, comunismul i-a pus capăt, lovind fră
discerământ în tot ce a însemat cultuă autentic ţărăească
în spaţiul românesc.
Imposibila obiectvitate
Râe să urăim conexiuile dinte istoriogafe şi sen­
sibilitatea naţionalistă şi autohtonistă în plină afrare.
După 1 900, istoricii români merg, în genere, pe calea des­
chsă de "şcoala critică". Norele metodologice ale unei isto­
riografi profesioniste sunt acum bine precizate; cercetarea
istorică se îscrie î modelul european al vremii. Discursul
istoric nu depinde însă nuai de metodă, şi nici măcar în pri­
mul râd de metodă. Metoda nu aduce de la sine răspunsuri
şi interretări obligatorii. Metode foare diferite pot să tindă
spre soluţii similare (rigurosul Onciul şi extavagantul Has­
deu ajung nu o dată la concluzii apropiate), după cum acelaşi
Istorie, ideologie, mitologie 1 1 1
evantai de nore metodologice se poate prelungi în cele mai
di verse iterretări. Metoda ajută la o mai adecvată defnire
a problemelor şi faptelor, dar logica istoriei şi sensul ei -
până la uă singurele lucruri care contează cu adevărat -
depind de istoric şi mai puţin de metodă.
Metoda critică este, în istoriografa românească, în primul
rând opea Junimii. Generţiile uătoae au prelut norele
metodologice, d nu neapăat şi spiitul interretăi. Oricum,
critica negativă a lui Maiorescu şi Panu nu mai putea tece
în deplinătatea ei după 1 900, dar chiar demersul critic con­
strctiv iniţiat de Onciul şi Bogdan avea să sufere adaptări
mai mult sau mai puţin semifcative. Junimea rămâne, pâă
la uă, un fenomen aproape unic: faza cea mai accentuată
de
d
emitifcare - cu unele accente, desig, nedepte sau dis­
cutabile - pe care a cunoscut-o istoriografa română. Pe de
altă parte, naţionalismul romantic, lipsit de critică şi con­
trol, al secolului al X-lea, nu mai ae curs î perioada inter­
belică. Naţionalismul se expriă acum î fore istoriogafce
mai rezonabile şi mai subtile, cu intensităţi de altfel diferite
de la un istoric la altul şi de la o etapă la alta.
Oricum, raportl istorie-politică rămâne încă stâns. Isto­
ricul continuă să fe perceput ca u ghid spiritual, care, prin
experienţa trecutului, posedă o înţelegere mai clară a impe­
rativelor prezentului. Iorga a prins această idee înt-o carac­
terizare memorabilă. "Istoricul - spunea el în discursul de
recepţie la Academia Română, din 1 9 1 1 - e un bătrân prin
experienţă al naţiei sale"; el are datoria să fe "un amintitor
neobosit al tadiţiei naţionale, un măsitor al uităţii nea­
mului peste hotare politice şi de clase, u predicator al soli­
darităţii de rsă şi u descoperitor de ideale spre cae cel dt
trebuie să meagă, dâd tineretului ce vine după noi exem­
plul".40 Suntem, cu se vede, depare de răceala demersului
40 N. Iorga, ,,ouă concepţii istorice" ( 1 91 1 ), î Generalităţ cu privire
la studiile istorice, Imprimeria Naţională, Bucueşti, 1 944, p. 98.
1 1 2 Istorie şi mit în conştiinţa românească
junimist. Ne afăm încă în plină tipologie, nu numai româ­
nească, ci şi central- şi est-europeaă, a istoricului-om politic,
a istoriei îţeleasă ca agument decisiv î apăarea dreptulor
politice şi în realizarea aspiraţiilor naţionale.
Chiar în perioada interbelică, atunci când şi istoria, şi po­
litica devin profesiuni clar defnite, fecare în felul său, lista
istoricilor-oameni politici, sau tentaţi la u moment dat de
politică, este impresionantă: Iorga, în primul rând, care îşi
încununează o importantă carieră politico-naţională ca şef
de guver în 1 93 1-1 932; Alexandu Lapedatu, Ioan Lupaş
şi Silviu Dragomir, cei mai de seamă exponenţi ai şcolii is­
torice clujene, toţi minişti în diferite cabinete; Ioan Nistor,
profesor la Universitatea din Cerăuţi, istoric al Bucovinei
şi al Basarabiei, cu o lungă caieră ministerială în guverele
liberale; iar, din generaţia mai tânără, G. 1. Brătiau, şef de
partid, C. C. Giurescu, ministru şi rezident regal în timpul
dictaturii lui Carol al II-lea, şi P. P. Paaitescu, a căi cari­
eră alături de legionari a luat repede sfrşit prin alungarea
acestora de la putere în ianuarie 1 941 .
Problema este însă, desigur, mi subtilă, şi aue î ce mă­
sură ideologia naţională, convingerile şi acţiunea politică a
fecărui istoric se regăsesc în demersul istoriografc.
La Iorga, accentul cade puteric asupra unităţii civilizaţiei
româeşti, scopul istoricului find de a prezenta "naţiunea
îsăi ca finţă vieţitoae", uăndu-i ,,ersul ei lăutic".4
1
Ideea unei evoluţii paticulae în raport cu popoarele din jur
s-a concretizat în teoria "Romaiilor populare", semnifcând
organizarea autonomă a populaţiei autohtone romanice în
faţa năvălitorilor baba în primele secole ale Evului Mediu.
Ideologia semănătoristă şi, în genere, tentaţia unităţii naţio­
nale peste deosebirile de clasă I-au condus pe Iorga - în
41 N. Iorga, Istoria poporlui românesc, voi. I, _Editra Casei Şcoa­
lelor, Bucureşti, 1 922, p. 9 (ediţia origială: Geschichte des Rumănischen
Volkes, Gotha, 1 905).
Istorie, ideologie, mitologie 1 1 3
acord, de altfel, cu mai vechea teză, susţinută şi de Bălcescu,
a unei societăţi rurale libere - spre o viziune patriarhală a
Evlui Mediu timpuriu şi de mij loc; erau "vremuri de o ar­
monică viaţă laolaltă, în cae clasele nu se priveau cu duş­
mănie, în care ţara era tare prin unitatea ei, de la cel mai de
jos ţăran până la cel mai înalt, încoronatul dom al ţăra­
nilor". 42 "Statul ţăăesc" al lui Iorga a suferit însă o lovitu­
ră necrţătoae în ura descoperirii, i 1 920, a morâtului
l ui Radu 1 de la Biserica Domnească din Cuea de Ageş;
tezaurul scos atunci la iveală şi rafnamentul podoabelor nu
păreau a caracteriza un ţăran, fe el şi încoronat. Istoricul a
fost nevoit să-şi nuanţeze teoria, dovedindu-se încă o dată
riscul proiectării în tecut a utopiilor prezente.
Pe de altă pae, Iora a subliiat rolul româilor i sud-estl
Europei, ca moştenitori ai "romanităţii orientale", precum
şi ai tadiţiei istorice şi politice bizantine (ultima idee refec­
tată în lucrarea Bizanţ după Bizanţ, 1 935). Civilizaţia speci­
fcă românilor se îmbina astfel cu misiunea lor europeană.
Naţionalist şi autohtonist, Iorga nu este în nici un caz izo­
laţionist. Este în felul său un euopean, dar pentu el Europa
înseamă o îmbinare de naţiuni, fecare cu spiritul propriu.
Atitudinea faţă de "ceilalţi" apare nuanţată şi variabilă. Ma­
carea interdependenţelor şi infuenţelor reciproce contra­
balansează tentaţia autohtonismului cultual. Naţionalistul
I orga este cel cae i-a reabilitat în istoriografa româească
pe fanarioţi ! Istoric complex şi adesea contadictoriu, Iorga
a oferit fecăruia ce a vrut să ia de la el. Versiunea simpli­
ficată a naţionalismului şi "ţărănismului" său a putut con­
stitu o susă pent legionai, ca şi naţionalismul emiescia.
Trebuie tcute, freşte, distincţiile necesare ite subtilitatea
demersului intelectual al maelui istoric şi primitivismul dez­
l ănţuirilor autohtoniste şi xenofobe. Iorga rămâe în asam­
blu u naţionalist de dreapta, ale cări idei sociale şi politice
4
2
Ibidem, voi. II, p. 1 1 2.
1 1 4 Istorie şi mit în conştiinţa românească
(unitate şi specifcitate naţională, solidaitate socială, regim
monarhie, misiune europeană) se regăsesc în discursul său
istoric.
Un ca inteesat pent deonstţia noast przint Vasile
Pâa. Maele arheolog şi istoric al Antichităţii nu a fost, pre­
cu Iorga, un profet naţional. Nu a fost tentat, ca alţi istorici,
de domeniul politicii. Atitudinea sa în chestiunea naţională,
în timpul Primului Război Mondial, a putut f considerată
echivocă, oricu nu sufcient de agajată. Cert este că numele
lui cu greu ar putea f invocat printre cele ale mailor luptă­
tori pentu uitatea românilor. Pe de altă pare, Pârvan este
considerat ca fondator al şcolii modere româneşti de arhe­
ologie, u cercetător rigos, forat î spiritul şcolii gerae.
Maea sa lucrare, Getica ( 1 926), reuneşte o multitudine de
surse arheologice şi literare, tecute prin fltrul unei minu­
ţioase exegeze. Şi totuşi, iată concluzia pe care o forulează
la capătul cercetăii, perfect în tonul ideologiei naţional-auto­
htoniste, şi chiar ortodoxiste, din epocă:
"Geto-dacii au fost un popor de ţărani: aşezaţi, statomici,
supuşi şi cu fică de zeul lor, amărâţi de vecini cu nesfrşi­
tele războaie şi prădăciuni şi sălbăticiţi şi ei de multe ori de
ticăloşiile lor, totuşi veseli şi glumeţi la vreme de pace, mâ­
nioşi şi cruzi numai la război, îndeobşte însă cu bun-simţ
şi mereu întorcându-se la stăvechea lor credinţă optimistă
în zei şi în oameni. "43
Vom reveni asupra acestei caracterizăi. Să constatăm pen­
tru moment că Dacia şi Româia forează pent Pârva un
tot, o civilizaţie "tansistorică", ale căei tăsături, religioase,
cultuale, morale, sunt cele ale idealizatei sinteze ţărăeşti
autohtone.
Chestiunea politicului şi naţionalismului în istoriografe
a fost dezbătută cu vigoare şi chiar cu patimă, în contextul
43 Vasile Pâan, Getica. O protoistorie a Daciei, Cultura Naţională,
Bucureşti, 1 926, p. 1 73.
Istorie, ideologie, mitologie 1 1 5
ofensivei declanşate de "Şcoala nouă" de istorie, grupată d
1 93 1 în jul Revistei istorice române, împotriva "Şcolii
vechi", redusă în fond la personalitatea lui N. Iorga şi la Re­
vista istorică editată de el. Tinerii istorici, care abia împli­
niseră atuci 30 de ani, şi î primul rând G. 1. Brătiau
( 1 898-1 953), Pete P. Paaitescu ( 1 900-1 967) şi Constatin
C. Giurescu ( 1 90 1-1 977), preconizau reîntoacerea la meto­
dologia "detaşată" de politcă şi de pasiu a malor juşti:
Dimitrie Onciul şi Ioan Bogdan. Atacul a fost declanşat de
C. C. Giurescu printr-o întinsă recenie din 1 93 1-1 932 - cu
t itlul O nouă sinteză a tecutlui nost-privitoare la carea
l ui Iorga, Istoria românilor şi a civilzaţiei lor. Descoperind
numeroase greşeli şi afrmaţii hazadate, tânărul istoric îşi
peritea să dea magistlui o lecţie de metodologie elemen­
tară: "Orice afaţie ît-u studiu istoric tebuie să se îte­
meieze pe o dovadă concludentă, pe un document care să nu
sufere discuţie. Iar atuci când docuentele lipsesc sau nu
sunt concludente, rezultatele cercetării trebuiesc prezentate
cu titlul de ipoteze sau supoziţii, nu de adevăruri câştigate
ştiinţei. "4
Au uat asprele recenii ale lui Iorga privind primul vo­
l um al Istoriei românilor de C. C. Giurescu (în 1 935) şi mo­
nogfa Mihai Vteal a lui P. P. Paaitescu (î 1 936). Ceaa
în jurul lui Mihai Viteazul este semnifcativă pent defni­
rea unor sensibilităţi istorice distincte. Din perspectiva lui
I orga, interretarea lui P. P. Panaitescu însemna coborârea
eroului de pe piedestal. Accentul se delasa dinspre eru spre
cl asa socială dominantă a vremii : boierimea. "Mihai Vitea­
zul - afrma Panaitescu - a fost braţul care a lovit, căpita­
nul învingător şi glorios, dar în spatele său stau în umbra
gloriei lui boierii care dădeau directivele politice, hotărau
cu sau fră voia stăpânitorlui. [ . . . ] Domnia lui Mihai a
4 Constatin C. Giurscu, O nouă sinteă a tcutului nostr, Edit
( 'area Romească, extas din Reita itorcă rmână, 1 93 1-1 932, p. 23.
1 1 6 Istorie şi mit în conştiinţa românească
însemnat izbâda boierimii asupra celorlalte clase, întăirea
situaţiei ei sociale şi economce. "45 Paaitescu mai îdăznea
să afme că Miai nu ar f fost ful lui Pătaşcu cel Bun, ceea
ce pent dinasticul Iorga semăna a act de lezmajestate!
De la metodologie se aluneca inevitabil sre ideologie.
Aicolul-prog al Revistei istorice române afa răspicat:
"Istoria nu tebuie stăutată pe plaul luptelor politice şi
sociale. Ea tebue să le lăuească, nu să fe î slujba lor. Nu­
m o atitudine pefect obiectivă poate da gaaţia uor rezul­
tate ştiinţifce necontestabile. Din punct de vedere naţional,
ca şi individual, adevăl nu poate nciodată păgubi; el aduce
dimpotivă totdeaua foloase reale.
Î
nte patriotism şi obiec­
tivitate nu există antinomie. "46
Mirajul ,junimist" al obiectivităţii istoriei şi desprinderii
ei de problematica politico-naţională prindea din nou con­
tu.
Î
ntr-un şir de aicole polemice publicate în 1 936, Iorga
îi socotea pe tineri "o şcoală de negare", "o generaţie raţiona­
listă", care îndrepta istoria împotriva "interesului naţional".
Vedea în ei continuatori ai Junimii, trecâd peste faptul că
el însuşi mersese un timp alătui de acest curent (este drept,
fă a se confnda cu el).
Î
n replica lui C. C. Giurescu, Pen­
t" vechea şcoală" de istorie. Răspuns dlui N Iora ( 1 937
)
,
marele istoric era acuzat că face din cercetarea trecutului un
instment, o a de luptă. Pe Iora nu 1-a procupa aevăl,
ci doa rezultatul, fnalitatea politică a discusului istoric.
Silitudinea ,,noii şcoli" cu Junimea era nu nuai acceptată,
dar chiar asumată cu mândrie. Singura noastră preocupae
este "aceea a adevărului", afma îcă o dată Giurescu. 47 Da
45 P. P. Paaitescu, Mihai Vteaul, Fundaţia "Regele Caol 1", Bucu­
reşti, 1 936, pp. 85-86.
46 Revista itorică rmână, voi. 1, Bucureşti, 1 93 1 , "Cuvât îainte",
p. 4.
47 C. C. Giurescu, Pentru " vechea şcoală de istorie ". Răpuns dlui
N Iora, Bucureşti, 1 937, pp. 47-61 .
Istorie, ideologie, mitologie 1 1 7
şi Iora căuta adevăl. Toţi istoricii îl caută- cel puţin istoricii
demni de acest nwe - de câd există istorie. Nu "adevărul",
concept extrem de labil, este până la uă în discuţie, ci re­
ceptarea lui diferenţiată, î fcţie de "puctul de observaţie"
al fecări istoric.
Noua generaţie era ît-u sens mai puţin naţionalistă, mai
puţin , ,militant naţionalistă" decât Iorga. Mesianismul naţio­
nalist al celor care luptaseră, şi prin istorie, î_ mae măsură
prin istorie, pent itptuiea idealului naţional păea acw
depăşit, odată România Mare devenită realitate. Evoluţia în­
săşi a studiilor istorice îndemna la o atitudine mai rezervată,
mai profesionistă, mai puţin patetică. Deosebirea ne apare
însă mai curând de ton decât de mesaj . Detaşarea voită, şi
uneori chiar forată, a junimiştilor de mitologia naţională
curentă nu îşi regăsea prin "şcoala nouă" înteaga ei vigoae.
Î
n mod paradoxal, cel mai virlent critic al lui Iorga,
C. C. Giurescu, a fost şi cel mai aproape de el prin sensul
profd naţional al discursului său istoric. Tonul său se vrea
precis şi neut, da o undă de patetism stbate ueori, ca î
memorbila evocae, putec actualizată, a lui Miai Vteaul:
"Tot mai puteric stăluceşte chipul lui Mihai Viteaul, tot
mai vie şi mai luminoasă este amintirea faptei lui. Cu cât se
adaugă inforaţia docwentară, cu cât cunoaştem mai bine
lupta, biinţa şi căderea acestui mae căpitan, neîicat lup­
tător pent credinţă şi ctitor veşnic al ţării de astăzi, cu atât
sporeşte în sufetul nost admiraţia. Alături de Ştefan cel
Mae, Miai Vteal este îtchipaea erismului, este izvor
de putere, de încredere şi de mâdrie pent poporl româ­
nesc. "48
Î
ndemnul de "detaşare" adresat lui Iorga nu pare a
f urat de Giurescu, cu siguranţă nu în acest pasaj . Istoria
românilor, maea sa sinteză, tinde să scoată î evidenţă ideea
solidatăţii politice, respectul datort statului şi conducătorlui
48 C. C. Giurescu, Istoria românilor, voi. Il, parea 1, ediţia a IV-a,
Fundaţia Regală pent Literatuă şi Aă, Bucureşti, 1 943, p. 258.
1 1 8 Istorie şi mit în conştiinţa românească
său ca exponent al intereselor naţionale. Cariera politică a lui
C. C. Giuescu î timpul dictaturii regale se aată sts legată
de aceste principii puteric reliefate în opera sa istorică.
Cât despre semifcaţia mai generală a istoriei româneşti,
iată ce scrie acelaşi istoric în 1 943: "[ . . . ] suntem unul din­
tre cele mai vechi popoare ale Europei şi cel mai vechi din
sud-estul european. [ ø . . ] <<Noi suntem de aici», în timp ce
toţi vecinii noştri au venit mult mai târziu în ţările pe care
le ocupă acuma. [ ø . ø ] Dacii sau geţii au fost şi un popor de
elită al Antichităţii, pomenit cu laude chiar de la început de
căte «părintele istoriei», Herodot. Religia dacă a fost întot­
deauna u prilej de adiraţie pentru scriitorii luii greco­
romae, vitejia şi dispreţul de moae al dacilor, de asemenea.
Suntem apoi cel mai vechi popor creştin din sud-estul euro­
pean. Toţ vecini noşti, d absolut toţ, au fost creştinaţ mult
în ua noastă. Suntem, în sfrşit, singul popor în această
pae a Euopei cae a izbutit să aibă o viaţă politică fără înte­
rupere, de la întemeierea statului până astăzi. "49
Să precizăm că grecii sut totuşi mai vechi decât românii;
că, astăzi (este drept, nu şi la 1 943), conceptul de "popor de
elită" sună neconvenabil; că inforaţiile şi aprecierile auto­
rilor antici, prea puţin cunoscători ai spaţiului dacic, au ele
însele o îclinare mitologică şi trebuie judecate î fcţie nu
de patriotismul nost, ci de ideologia lor; că, dată find sără­
cia izvoarelor, religia dacică şi creştinarea dacoromanilor
rămân chestiuni care nu pot primi un răspus defnitiv; că,
î sfşit, continutatea statelor româeşti nu schibă cu nic
poziţia lor subordonată, nici faptul că au fost ultimele înte­
meiate în această pae a Europei (Ungaria, Polonia şi chiar
Bulgaria erau "mari puteri" regionale, în vremea când prin­
cipatele româe îcă nu existau). Ifia patiotică este incon-
49 C. C. Giurescu, Istoria românilor Din cele mai vechi timpuri până
la moartea regelui Ferdinand /, Editura Cugetaea-Georescu Delafas,
Bucureşti, 1 943, p. 6.
Istorie, ideologie, mitologie 1 1 9
t cstabilă şi amplifcată încă de momentul publicării, în anii
de cumpănă ai celui de-al Doilea Război Mondial; pentru
Giurescu, istoria avea menirea de a confra "sentimen­
tul de mândrie naţională şi de absolută încredere în viitorul
poporului şi statului nostru".
Nici G. 1. Brătianu - de altfel, cel mai apropiat de Iorga,
în multe privinţe, din gupul tinerilor istorici - nu ezită să
pună istoria în rapor nemijlocit cu conjunctura politică.
I storic şi om politic în acelaşi timp, moştenitor al tadiţiei
Brătienilor, el înţelege să vegeze şi prin istorie asupra intee­
selor româneşti. Sensul naţional al discursului său istoric se
accentuează î preajma şi î tipul celui de-al Doilea Rzboi
Mondial, în consonanţă cu momentele critice prin care trece
România. El dă o replică feră teoriilor imigraţioniste, de­
nunţând scopurile atiromâneşti ale istoricilor "vecini" (Une
enigme et un miracle historique: le peuple roumain, 1 937),
iar în 1 943, ca răspuns la destăarea României Mari, publi­
că lucraea Orignes etforation de / 'unite roumaine, î cae
înfţişează drumul spre unitate al românilor, presupunând
existenţa, chiar înainte de contuarea conştiinţei naţionale,
a unui instinct al unităţii.
Mai aproape de sensul criticii şi reconstucţiei junimiste
s-a dovedit, fră îndoială, P. P. Panaitescu. El a fost, de fapt,
singl din "noua şcoală" care a pus sistematic sub semnul
întebăii elementele majore ale mitologiei istorice româneşti.
Concepţia şi metoda sa, privilegiind stucturile materiale,
sociale şi cultuale, se opuneau, în esenţă, unei istorii eroice
şi personalizate. Demitizarea lui Mihai Viteazul s-a înscris
fresc în acest proiect. De ce n-au cucerit turcii Ţările ro­
mâne? este un articol publicat în 1 944, care pune în difcul­
tate edifciul eroic al istoriei medievale rmâneşti. Nu luptele
românilor cu tucii - temă dominantă a istoriografei naţio­
nale - au salvat existenţa principatelor, ci poziţia lor excen­
tcă î rport cu sensul îaiti tuceşti spre centl Europei,
1 20 Istorie şi mit în conştiinţa românească
precum şi avantajele mai mari, pentru Imperiul otoman, ale
unei exploatări indirecte faţă de anexarea efectivă. Ca mai
îainte Ioa Bogd, Paaitescu acordă slavilor u loc impor­
tat în istoria medievală rmâească, mergâd pâă la a con­
sidera clasa boierească autohtonă ca find de origine slavă.
Î
n chestiuea continuităţii, el preia teza lui Onciul, mani­
festându-şi, aşadar, rezervele faţă de ideea unei continuităţ
i
extinse la înteg teritoriul românesc.
so
Şi totuşi, acest istoric, al căi discurs, din lucrăile de spe­
cialitate şi chiar din manualele şcolare, numai naţionalist nu
este, s-a alătut, la un moment dat, mişcăii legionae, expre­
sia extremă a naţionalismului şi autohtonismului românesc.
Indiferent de calcule personale care pot f bănuite şi de mis­
terele sufetului uman, episodul legionar al lui Panaitescu ne
înfţişează în toată splendoarea "virtuţile" dublului discurs.
Ziarl Cuvântul, dirijat în toamna aului 1 940 şi la îceputul
lui 1 941 de efemerul rector al Universităţii din Bucureşti,
abundă în construcţii istorico-mitologice, în cel mai auto­
htonist spirit imaginabil. lată un pasaj : "Sutem daci ! Î finţa
noast fzică, î finţa sufetească sutem şi ne siţ uraşii
acestui mare şi străvechi popor, aşezat în Munţii Caraţi cu
multe veacuri înainte de Traian. Noi n-avem început, sun­
tem aici de totdeauna. [ . . . ] Noi nu suntem numai fii păân­
tului, ci facem parte dintr-o mare rasă, care se perpetuează
în noi, rasa daci că. Mişcarea legionară, care a trezit ecourile
cele mai adânci ale finţei noaste naţionale, a ridicat la cin­
ste şi «sângele dac» [; . . ]" Şi u altul, punâd în lumină ace­
laşi tip de continuitate istorică justifcatoare a fenomenului
legiona: "Ca Ştefan al Moldovei, al cărui nume îl trezeşte
buciumul de pe dealurile Siretlui, ca Mihai Vodă, pe care-1
so
Conceţa istrică a lui P. P Patesu este concentt î culegerea Inter­
pretări rmâneti, Bucureşti, 1 947 (nouă ediţie, Editra Enciclopedică, Bucu­
reşti, 1 994), ca şi în manualul şcolar Istoria rmânilor, apărt în mai multe
ediţii (ultima reeditare, Editua Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1 990).
Istorie, ideologie, mitologie 1 21
pl âng clopotele de la mânăstirea din Dealul Târgoviştei, ca
l l orea, pent cae creşte şi azi uraşul goru din Muţii Apu­
seni, ei (eroii legonai, n. n. ) sunt maii protectori a neaului
întreg pe care-I stăjuiesc din altă lue."5 1 Autorul acestor
patetice evocări este P. P. Panaitescu, altminteri mare demo­
l ator de mitui - atunci câd nu scrie la Cuvântul!
Nu putem să repetă decât ceea ce rezultă din fecare pa­
gi nă a acestei lucrări: istoria se poate desprinde de o anumi­
tă ideologie, d nu se poate desprinde de ideologie î genere,
�i adesea nici de exigenţele, mai directe şi mai concrete, ale
momentului politic.
Discursul comunist: faza antnaţională
Construită de-a lungul secolului al XIX-lea şi în primele
decenii după 1 900, ideologia istorică românească s-a orga­
nizat în jurl valorilor naţionale şi ale raporrilor dintre cul­
tura naţională şi modelul europea (occidental). Contoversa,
atât de caracteristică pentu societatea românească în prima
pare a secolului al XX-lea, privea tocmai ponderea care s-a
f i cuvenit, în sinteza moderă de civilizaţie, celor două surse
wlturale; tadiţia autohtonă şi valorile occidentale. Comu­
ni smul a pus punct pentru un timp acestei prelungite dez­
bateri. Decizia părea fră apel: nici Occident, nici tradiţie!
Modelul invocat şi aplicat a fost cu totl nou: modelul
comunist sovietic. România 1-a adoptat într-o manieră chiar
mai servilă şi mai completă decât alte ţări ale Europei cen­
trle şi sud-estice. Schimbarea s-a manfestat cu atât mai br­
tal cu cât stânga revoluţionară marxistă ocupase o zonă cu
totl periferică în perimetl ideologic româesc. Paidul co­
munist, format în majoritate din elemente etnic neromâneşti
5 1 P. P. Panaitescu, "Noi suntem de aici" şi "nchinare", în Cuvântul
di n 20 noiembrie şi din 30 noiembrie 1940. Vezi şi Milviuţa Ciauşu,
.. Panteonul mişcăii legionare", î Mitri istorice rmâneşti, pp. 199-219.
1 22 Istorie şi mit în conştiinţa românească
şi acţionând la ordinele Moscovei, a fost perceput î perioa­
da interbelică, de cea mai mae pae a opiniei publice, ca ostil
intereselor naţionale. Dar chiar Partidul Social-Democrat a
avut u rol mai mult simbolic în viaţa politică a ţării. Sen­
sibilitatea politică a românilor înclina mai curând spre dreap­
ta; chiar uele tendinţe de "stâga" (oporanismul, ideologia
ţărăistă) respiu o atosferă rulă precapitalst, exprid
idealul uei societţi de mici prducători, şi nicidecu mitolo­
gia viitorului postcapitalist furit de clasa muncitoae. Cu alte
cuvinte, chiar stânga, în majoritatea ei, era ghidată de idei
care pot f considerate oarecum "de deapta", î orice caz co­
respuzătoare unui anume tradiţionalism cu rădăcini în "de­
mocraţia ţărănească".
Cu atât mai radicală apare restructrarea materială, so­
cială şi mentală impusă de comunism. Resorturile societă­
ţii româneşti au fost zdrobite şi înlocuite prin stctu şi
mecanisme inedite. Elita a fost pulverizată, membrii ei pie­
rind în închisori, resemnându-se la exil sau sfaşind prin a se
amesteca şi a se pierde în noul aluat social. Colectivizarea a
dezmembrat ţărănimea, considerată până la 1 944 drept clasa
fndamentală a societăţii româneşti, depozitara spiritlui şi
tradiţiilor naţionale. Industrializarea masivă a umplut spa­
ţiul citadin cu o masă dezrădăcinată şi uşor maevrabilă.
Centul s-a deplasat dinspre sat spre oraş, deplasare efectivă,
d mai ales simbolică. Muncitorimea a devenit clasa cea mai
reprezentativă, clasa zisă "conducătoare", de fapt alibiul ide­
ologic al aristocraţiei de parid, care a format, print-un pro­
ces de "generaţie spontanee", noua elită a ţării. Firl tadiţiei
era întrerupt. O nouă istorie începea, nu numai diferită, dar
în totală opoziţie cu cea veche; tebuia să ia naştere şi o nouă
cultră, variantă românească a culturii sovietice.
După scurta tanziţie a anilor 1 944-1 94 7, care a mai per­
mis încă unele manifestări ale "vechii" istoriografi, "noua"
istorie, marxistă, în fond stalinistă, a ocupat întegul teren.
Istorie, ideologie, mitologie 1 23
( ) pae a istoricilor profesionşti s-au alinat noilor imperative,
dar mai universitari, cu puţine excepţii, au fost reduşi la
tăcere, alungaţi de la catedră, mulţi dintre ei îtemniţaţi, unii
murind în închisoare (cazul lui G. 1. Brătianu). Locul le-a
fost luat adesea de "istorici" improvizaţi, dintre care trebuie
amintit dirijorul noii istoriografi, micul dictator al istoriei
la strşitul anilor '40 şi în prima parte a deceniului ură­
tor: Mihail Roller.
Seismul istoriogafc nu a fost de mai mică amploare de­
cât cel cae a afectat ansablul stcturilor sociale. Î istorio­
grafa românească nu exista o tadiţie maristă. Cele câteva
contribuţii care pot f considerate marxiste sunt punctuale
şi nesemifcative. Se cuvin cel mult amintite Neoiobăgia
( 1 9 1 O) a lui Constantin Dobrogeanu-Gherea, lucrările de o
tagrantă mediocritate ale lui Petre Constantinescu-Iaşi, sin­
gurul istoric marist universitar (dar complet marginal în
acest mediu, ca profesor la Facultatea de Teologie din Chi­
şi nău), ca şi contribuţiile, de asemenea modeste, ale lui Lu­
creţiu Pătăşcanu. Se poate spune, fră intenţia de a formula
un paradox, că interpretările "legionarului" P. P. Panaitescu,
axate în mare parte pe structrile economice şi sociale, erau
într-un sens mai aproape de spiritul marxist decât neînsem­
natele texte ale mariştilor declaraţi !
Î
n numai câţiva ani, reperele istoriei româneşti au fost in­
versate. 52 Firul ei conducător fsese ideea naţională.
Î
n locul
acesteia, se afra acum spiritl interaţionalist, de fapt ten­
tativa de a şterge tot ce era naţional româesc. Istoria R.PR. ,
publicată, în mai multe ediţii, sub conducerea lui M. Roller
- începâd din 1 947, când poară încă nuele de Istoria
României, până în 1 956 , dovedeşte, chiar prin titlul ei, sen­
sul noii reconstituiri a tecutului. Româia devenea "R.P.R. ",
52 Pentru discursul istoric al epocii comuniste în general, vezi Vlad
< i eorgescu, Politică şi istorie. Caul comuniştilor români. 1944-1977,
ediţie îngrijită de Radu Popa, Editra Humanitas, Bucureşti, 1 991 .
1 24 Istorie şi mit în conştiinţa românească
o siglă anonimă, calchiată după modelul republicilor sovie­
tice. Tot ce ţinea de semnifcaţia naţională a istoriei ultimu­
lui secol era anulat sau răstat. Iată interretarea Unirii din
1 859: "Clasele stăpânitoare au reuşit să asigure ca Unirea să
se facă mai ales de sus prin înţelegerea burgheziei cu boie­
rimea; de pe ura ei au benefciat elementele bugheze şi
boierimea comercială şi nu largile mase populare. "53 Cu alte
cuvinte, un act politic de clasă, nu o acţiue naţională. Mo­
mentul 1 859 benefcia totuşi de oarecare pondere în econo­
mia lucrării. Cititorului îi este însă imposibil să descopere
un capitol sau un subcapitol referitor la crearea României
Mari în 1 91 8. Unirea Basarabiei apae sub titlul "Intervenţia
imperialistă împotiva revoluţiei socialiste din Rusia", find
vorba, evident, de ocuparea acestei provincii; în ce priveşte
Transilvania şi ziua-simbol de 1 decembrie 1 91 8, le afă
la subcapitolul intitulat "Interenţia conta revoluţiei din Un­
garia". 54 Depare de a f un rezultat fresc al istoriei şi un
drept incontestabil al naţiunii române, unitatea naţională se
înscrie într-o expansiune de tip imperialist.
Locul solidarităţii naţionale, atât de des invocată în isto­
riografa precomunistă, a fost luat de contarul său, anume
de lupta de clasă, considerată motor al evoluţiei istorice.
Confictele sociale de tot felul jalonează întreaga istorie, din
Antichitate până la răsturarea regimului "burghezo-mo­
şieresc". Ele sunt uneori pur şi simplu inventate (cazul răs­
coalelor şi al altor mişcări de protest din Dacia romană), de
regulă, oricum, scoase d context şi aplifcate, fe că este
vorba de răscoalele ţăeşti d Evul Mediu sau de mai re­
centele mişcăi mucitoreşti. Istoria se coagula î jul malor
"bătălii de clasă", ia eroii acestora înlătuau sau devalorizau
53 Istoria R. PR. (sub redacţia lui Mihail Roller), Bucureşti, ediţia
1 952, p. 373 .
54 Ibidem, pp. 525-529.
Istorie, ideologie, mitologie 1 25
marile personalităţi tadiţionale, vinovate de a f aparinut,
în genere, "claselor exploatatoare".
O axă majoră a istoriografei precomuniste reunea rapor­
turile românilor cu Occidentul. Şi în această privinţă depla­
sarea a fost radicală, "insula latină" din marea slavă find
nevoită să se reîntoarcă de unde plecase. Legăturile dintre
româ şi slavi machează, perioadă după perioadă, istoria "tip
Rolle", de la convieţuea celor două eti şi cultu î primele
secole ale Evului Mediu până la "eliberarea României de
către glorioasa arată sovietică" la 23 august 1 944: o anco­
rare puterică în lumea slavă, ale cărei semnifcaţii politice
sunt prea evidente pentu a mai f comentate.
Î
n acelaşi timp,
nu se scapă ocazia de a se lovi în tot ce înseamă Occident
�i valori occidentale.
Diminuat şi deforat a fost şi rolul Bisericii în istoria na­
ţională. Promovâd ateismul, ît-o foră brtală, îcă o dată
mai apropiată de modelul sovietic pu decât de relativul com­
promis încercat în Europa Centrală, regimul comunist din
Româa a procedat la o laicizae a istoriei ofciale, î deza­
cord fagt cu ponderea reală a religiei şi Bisericii î istoria
rmâlor, cu desebire î Evu Medu d şi î eoa moderă.
Ateismul militant a rămas, pâă la sfrşit, o tăsătură carac­
teristică a comunismului românesc, ceea ce nu a împiedicat
anumite manevre de atagere a clerului, îndeosebi a cleru­
l ui ortodox. Biserica greco-catolică, nu mai puţi româească
decât cea orodoxă, a fost dizolvată în 1 948, episcopii şi pre­
oţii ei umplâd închisorile. Raporturile ei cu Roma, deci cu
Occidentul, nu puteau f tolerate. Regimul reuşea o dublă
l ovitură, tăind legăturile spirituale cu Apusul şi fcând toto­
dată un cadou, deloc dezinteresat, bisericii orodoxe.
Î
n acest
wntext se înscrie şi canonizarea primilor sfnţi români, în
anii 1 9501 955. Se dădea o minimă satisfacţie bisericii orto­
doxe, care-şi îsuşea îsă la râdu-i noile criterii î aprecierea
meritelor persoanelor sactifcate. Nu venise încă vremea
1 26 Istorie şi mit în conştiinţa românească
lui Ştefa cel Mare! Noii sfnţi îmbinau meritele religioase cu
orientă bie defite de ordin social-politic. Printe ei se afa
mitopolitul Transilvaiei, Sava Brancovici, apreciat pentru
relaţiile lui cu Rusia, şi căugăl Sofonie din Cioaa, condu­
cătorul, pe la 1 760, al unei mişcări cu caacter atigreco-cato­
lic. 55 Toate acestea se peteceau însă în surdină, nedepăşind
perimetul strict ecleziastic şi neafectâd în nici un fel pro­
movarea ateismului, inclusiv prin istorie.
Discursul comunist:
recuperarea trecutului
Spre sfaşitul deceniului 1 950-1 960, factorii naţionali ai
istoriei româneşti revin teptat în scenă, procesul accentuân­
du-se în prima parte a deceniului următor, paralel cu dimi­
nuarea teptată a ponderii elementului slav, rus şi sovietic.
Evoluţie lentă, da continuă, culminând, în aprilie 1 964, cu
faimoasa Declaraţie de "independenţă" a Paridului Munci­
toresc Român. Comunismul românesc păăsea "intemaţio­
nalismul", sub care se ascundea de fapt "atinaţionalismul",
optâd pentru naţionalism. O întoarcere, cel puţin în ce pri­
veşte discursul, de o sută optzeci de grade.
S-au propus tot felul de interretă pent a lămur această
remarcabilă deplasae. Trebuie spus, îainte de toate, că feno­
menul, în esenţa lui, nu este tipic românesc, ci caracteristic
evoluţiei comunismului în genere. Peste tot, comunismul a
maifestat tendinţa de glisae dinspre "interaţionalism" spre
"naţionalism", uneori în fore extreme, alteori relativ dis­
crete. 56 Campioana la toate categoriile este, fră îndoială,
Rusia, care, sub sigla derutată a U. R. S. S. -ului, a promovat,
55 Detalii privid caonizările, la Mircea Păcurau, Sfnţi daca-rmani
şi români, Editura Mitopoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 1 994.
5
6
Lucia Boia, La Mythologie scientique du communime, Paradig­
me, Caen, 1 993, pp. 85-87.
Istorie, ideologie, mitologie 1 27
în vremea lui Stalin, naţionalismul rsesc în cele mai agre­
si ve şi aberate fore. China a monopolizat la râdu-i comu­
ni smul, dâdu-i o tentă specifc naţională. România, Albania
şi Coreea de Nord aparţin şi ele acesti grup. Dar nici ţări
ca Ungaria şi Bulgaria nu au ezitat să-şi readapteze istoria
l a discursul naţionalist. Cazul R. D. G. -ului, al Geraniei zise
democrate, este cât se poate de caracteristic. Ţară inventată,
colonie relativ prosperă a Uniunii Sovietice, bucata estică a
teritoriului gera s-a ferit multă vreme de orice manifestae
de spirit naţional. Spre sfşit însă, în incapacitate de a ima­
gina vreun alt agument valabil al propriei existenţe, a tebuit
să recugă la aceeaşi retorică istorico-naţionalistă. Frederic
cel Mae, regele Prusiei, denunţat mai înainte ca părinte al
militarismului prusac şi adversar al Rusiei, a fost reabilitat,
devenind unul dinte părinţii fondatori ai R. D. G. -ului !
Fenomenul este, aşadar, general şi se explică, în ansam­
blu, prin caracterul izolaţionist al utopiilor (indiferent ce
proclamă ele), ca şi prin incapacitatea comuismului de a
oferi oamenilor altceva decât o existenţă în cel mai bun caz
mediocră. Lungul şir de lipsuri şi fustrări trebuia compen­
sat prin ceva. "Viitorul radios" nu mai fncţiona, putea însă
fncţiona tecutl. Discursul naţionalist este cea mai sim­
plă, mai fecventă şi adesea mai efcientă diversiune în faţa
difcultăţilor reale care se acuulează. Alunecarea sp

e acest
tip de dscus er neesa şi pet legitimaea puteii. I ţăle
unde fsese impus de o forţă ocupantă, comunismul nu-şi
putea prelungi la nesfşit arguentaţia intemaţionalistă; va­
lidarea efectivă a sistemului nu putea face abstracţie de va­
lorile autohtone.
Pe acest fond geneal, Româia a mers, desig, mai depa
decât alţi. A contat probabil aici forţa trdţională a discusului
naţonalist, acoperit de atinaţonalismul ailor ' 50, d nu ai­
hilat. A putt conta şi sentimentl individualităţii româneşti,
acel sindrom de "insulă latină ît-o mare slavă". Nu tebuie
uitat, pe de altă pare, că paridul comunist, iniţial o mâă
1 28 Istorie şi mit în conştiinţa românească
de oameni dinte care cei mai mulţi nu aveau nimic î comu
cu culta româ, a devenit u partid de mase, şi astfel, trep­
tat, s-a "românizat ", după cu s-a românizat cu timpul şi
conducerea lui (în 1 964, din nouă membri ai biroului politic,
pat erau încă de origine "neromâească"). Noii lideri nu
numai că erau români, dar proveneau în mare măsură din
mediul rral, precum Ceauşescu îsuşi, find astfel, chia prin
originea lor, mai înclinaţi spre autohtonism şi izolaţionism.
Chiar vechea intelectalitate, în măsura în care a fost recu­
perată, a adus cu ea o undă de naţionalism, motivată supli­
mentar şi amplifcată de teroarea antinaţională a anilor ' 50.
Contoversele care au uat, cu Uniunea Sovietică şi cu
ceilalţi vecini, nu au fcut decât să accenteze tenta naţio­
nalistă, iar criza fnală a regimului de după 1 980 pur şi sim­
plu a exacerbat-o, discursul naţionalist oferind singa soluţie
de evadare din realitate.
Trecerea de la un sistem de valori la altl şi modifcarea
raporlui de forţe în interiorl elitei conducătoare au con­
dus la o oarecare decrispare a regimului comunist, faza de
relativă liniştire a tensiuilor putând f încadată î linii mai
între anii 1 964 şi 1 97 1 . Regimul a început să-şi tateze mai
bine propriii cetăţeni (simbolică find marea anistie politică
din 1 964) şi să reia relaţiile cu Occidentul (vizita, tot sim­
bolică, a primului-minist Ion Gheorghe Maurer în Franţa
în acelaşi an, 1 964 ). Valorile naţionale erau în curs de reabi­
litare, de reintegrare în cultura română, deriva naţionalistă
nefind încă la ordinea zilei. Istoricii au putut benefcia de
această deschidere, oferindu-şi chia luxul de a nuaţa şi pâă
la un punct diversifca interpretările. Este semnifcativ fap­
tul că, spre strşitul perioadei în discuţie, apar
n
u mai puţin
de tei sinteze de istorie naţională, dacă nu radical diferite,
prezentâd totşi unele diferenţe de interretare (Istoria Ro­
mâniei, sub redacţia lui Miron Constantinescu, Constantin
Daicoviciu şi Ştefan Pascu, 1 969; Istoria poporului român,
sub redacţia lui Andrei Oţetea, 1 970; Istoria românilor din
Istorie, ideologie, mitologie 1 29
cele mai vechi tmpur până atăzi, de Constatin C. Giuescu
�i Diu C. Giuescu 1 971 ; d recat faptul că C. C. Giuscu
a fost reintegt la Universitate î 1 963 şi avea să răâă pâă
la moaea sa, î 1 977, u dinte fguile de marcă ale uei
i storiogafi debaasate de tenta atinaţională).
Unii istorici româi îcep să poată călători peste graiţe,
i ar paicipăile româeşti la reuniuni interaţionale se î­
mulţesc şi atenează un numă sporit de persoae. Vin şi
i storici stăini î România, după cum pătde mai uşor şi
producţia istoriografcă occidentală. Date find şi afnităţile
cultale tadiţionale, istoricii româi se apropie îdeosebi de
"şcoala de la Anales", de "noua istorie fanceză", care, de
altfel, cu prdenţă, se putea rorda ma bine la maism decât
alte curente istorice (ri imporţa acordată stctuilor şi
fenomenelor de masă în genere; acest tip de istorie a putut
i lusta îsă şi maifestaea uei rezistenţe faţă de reelaboraea
politică, evenimenţială şi naţionalistă a tecutului care în­
cepea să se întrevadă).
Ceea ce unii nu au ezitat să considere drept o "liberali­
zare" a fost, în fond, departe de aşa ceva. Liberalizare, desi­
gur, în raport cu anii ' 50, în măsura în care şi foştii deţinuţi
politici erau mai liberi în afara închisorii, sub supraveghere
mai mult sau mai puţin discretă, decât înte zidurile aces­
teia. Laţl a devenit ceva mai lung, atât de lung încât unii
nu I-au mai observat sau nu au mai vt să-I observe, d el
nu a fost rupt. , ,Liberatea" societăţii româeşti îte 1 964 şi
1 971 este limittă şi supravegheată. Românii, cum constată
de altfel cei mai mulţi politologi, nu au cunoscut un veri­
tabil proces de destalinizare. Paridul şi Securitatea au ţinut
tot timpul procesul sub control, iar atunci când gradul de
"l ibertate" acordat a început să pară neliniştitor, întoarcerea
s-a fcut fră nici un fel de difcultate.
O remacă se impune, nu nuai referitor la subperioada î
di scuţie, ci şi la evoluţia naţionalistă ulterioară, cu privire
1 30 Istorie şi mit în conştiinţa românească
la reconsiderarea tadiţiei istorice şi culturale româeşti. A
după a şi nue după nume, regimul comunist a integrat în
sistemul său de valori o bună pae, chiar cea mai mae pare,
a moştenirii naţionale. Toţi maii istorici au fost pâă la ură
recuperaţi, Iorga încă din primii ani ai "noului val", G. l. Bră­
tiau, căia comuniştii nu i-au iertat atât de uşor moartea
la Sighet, abia spre sfrşit. Multe dinte lucrările lor au fost
republicate.
Î
ntre a ucide, fzic sau moral, un om şi a-i edita
lucrăle este raă îdoială o deosebire. Recuperaea s-a fcut
îsă cu preţl sacrifcăii spiritului cultui româeşti, profd
refactară comunismului, da obligată acum să se insereze în
schema acestuia. Scriitori, savanţi şi oameni politici care nu
numai că n-au avut nimic de a face cu comunismul, ci pur şi
simplu 1-au urât, uii număâdu-se printe victimele lui, au
fost obligaţi, postum, să susţină î fapt proiectul comunist.
Prin asuarea "moşteniii cultuale", comunismul a uărit
propria legitimae, chia cu preţl şi, î primul râd, cu preţul
deforării fondului autentic al culturii naţionale.
Vom ilustra prin două exemple această afrmaţie.
Istoria civilizaţiei române modere a lui E. Lovinescu a
fost republicată în 1 972: recuperare a uneia dinte cele mai
originale constcţii ideologice ale perioadei interbelice. Edi­
tarea devine însă "preluare critică". Tot ceea ce nu convine
este scos din text (respectându-se, ce-i drept, metoda punc­
telor de suspensie . . . ). Sunt evacuate pasaj ele care afră
explicit mesajul esenţial al lucrării: refzul totalitarismului,
atât comuist, cât şi fas

ist, şi crdinţa î tiul democraţiei
de factuă occidentală. I plus, studiul intoductiv are grijă să
sublineze faptul că Lovinescu nu şi-a f propus "să elaboreze
o lucrare polemică antimaristă", mai mult chiar, că el ar f
avut puncte comune cu materialismul istoric! 57 Aceasta este
prea de tot! Chia dacă lucrarea lui Lovinescu nu s-a vt o
57 E. Lovinescu, Istoria civiliaţiei rmâne modere (ediţie Z. Omea),
Editra Ştiinţifcă, Bucureşti, 1 972, p. 3 7.
Istorie, ideologie, mitologie 1 3 1
polemică antimaistă (şi de ce ar f fost?), ea este fnda­
mental antimarxistă, tot ce s-a scris mai profnd diferit de
marism şi mai net anticomunist (din perspectivă demo­
cratică) în cultua noastă. Iată ce ar f tebuit spus, da desi­
g nu se putea spue, ia alegerea cae stătea î faţa editoru
era simplă: sau publicarea "adaptată" a cării, sau nepubli­
carea ei. Nu comentăm soluţia, doar o constatăm.
Nicolae Iorga prezintă alt exemplu instctiv. A fost, după
co a atat, u naţonalist de deapta, opus prin toate fbrele
finţei sale modelulUi comust. Faptul că a căt victă legio­
nalor l-a "acat" î tabă ,,atifscistă" (chia dacă istoricul
privise cu simpatie fascismul italia şi alte experimente
politice siilae). Nimic nu taspae, evident, d luăile sale
de poziţie anticomuniste, în textele care îi sunt consacrate
în aii comunismului. Cine răsfoieşte, de pildă, maualele
şcolare obseră iediat amalgamul: Iora şi alţi oaeni poli­
tici "burghezi", dar "atifascişti" sunt amestecaţi cu tot felul
de nume extase din panteonul clasei muncitoare.
Iată de altfel câteva faze cae merită reproduse din ma­
nualul şcolar de "istorie contemporană a Româiei": "Pen­
tr realizaea unui font larg al forţelor antifasciste, o mae
atenţie a acordat Partidul Comunist Român folosirii inte­
l ectualităţii progresiste, democratice. Alătui de o serie de i­
telectuali comunişti sau simpatizaţi ai Partidului Comunist
[ . . . ] în această acţiune s-au angajat şi o serie de oameni poli­
tici şi intelectuali de fnte având alte orientări politice, cu
au fost: Nicolae Titulescu, Nicolae Iorga, Grigore Iunia,
Viril Madgea, Dem. Dobrescu, Pete Andrei, Grigore Fili­
pescu, Mitiţă Constantinescu, Traian Bratu ş. a. Tot ce a
avut mai valoros, în acei ani, detaşamentul intelectualităţii
patriotice din România a fost puteric înolat în mişcaea
democratică, antifascistă. "58 Elevii tebuiau să rămână cu
s
s Istora contemporană a României (autori: Aron Petic şi Gh. 1. Ioniţă),
manual pentru clasa a X-a, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
ediţia 1 989, p. 68.
1 32 Istorie şi mit în conştiinţa românească
impresia că Iorga, Titulescu şi ceilalţi, "înolaţi" înt-un "de­
taşament patriotic", urmau în fond politica tasată de par­
tidul comunist! Devenit u fel de "luptător atifascist", Iorga
s-a afat printe cei care au contibuit, evident fră voia lor,
la legitimarea regimului comunist, în închisorile căruia le­
gionarii nu i-au dat răgazul să moară.
Discursul comunist:
eacerbarea naţionalstă
1 971 este aul declaşării ,,revoluţiei cultuale" româeşti.
"Liberalizaea" şi "deschiderea" sut defnitiv stopate. Până
la prăbuşirea sa, î decembrie 1 989, regimul Ceauşescu avea
să acceteze a după a presiuea totalita, izolâd î acelaşi
timp România de restul lumii (roces relativ lent în primul
deceniu, apoi în accelerare continuă după 1 980).
Naţionalismul devine argumentul istoric şi politic decisiv.
Uniţi în întreaga lor istorie, uniţi în jurl paridului unic şi
al Conducătorului, românilor li se infzează vocaţia unităţii,
cu alte cuvinte a subordonării individului faţă de organismul
naţional şi totodată a delimităii stricte a propriei naţiuni faţă
de celelalte. Instent politic de legitimare şi de dominae,
naţionalismul a benefciat de aalgaul dinte tradiţia naţio­
nalistă autentică şi scopurile specifce uărite de dictatura
comunistă. S-a părut că este o recuperare, acolo unde în pri­
mul rând a fost o manipulare.
O asemenea reelaborare a istoriei presupunea o atenuare
a mecanismului luptei de clasă. Cele două interretări diver­
gente - interretarea naţionalistă şi interretarea social-con­
fictuală - au continuat totuşi să coexiste, benefciind de
capacitatea dialecticii comuniste de a aroniza, fră com­
plexe, orice fel de contadicţii. Românii tebuiau să aibă o
istorie de mari înfptuiri, şi au avut-o.
Este caracteristic cum a evoluat interretarea perioadei
interbelice. Iniţial, acesteia i s-au atribuit toate relele imagi-
Istorie, ideologie, mitologie 1 33
nabile, demers cât se poate de logic, deoarece în falimentl
burgheziei tebuiau căutate originea şi justifcarea revoluţiei
proletae. Î noua fază, anii interbelici au fost însă sensibil
amelioraţi. S-au pus în evidenţă meritele (se înţelege, rela­
t i ve) ale democraţiei burgheze, imporanţa (cu limitele ei) a
reforei age, creştera producţiei, mai ales a idustiei, suc­
cesele politicii extere româneşti, nivelul remarcabil al crea­
ţi ei ştiinţifce şi cultuale. Un motiv de mânde 1-a constituit
şi rezistenţa î faţa fascismului, Româia reuşind multă vreme
să-şi salveze sistemul democratic, în timp ce în majoritatea
celorlalte state europene se instaurau dictaturi de tip fascist.
Referirile la ponderea capitalului stăin, la exploatarea mun­
citorimii şi la difcultăţile ţărăimii aveau rolul de a atenua
aspectl pozitiv, dar imaginea de ansamblu tindea să devi­
nă tot mai favorabilă (utând f obserate, în unele interre­
tări, renuţaea la dictata lui Caol al II-lea, devenită ,,regim
autorita", spre deosebire de dictatuile din alte ţăi europene,
ca şi edulcorarea guverăii Antonescu, în sensul estompăii
sau chia elimnăii tsătulor sale de dictat fascistă). Cu
se îmbina perspectiva tot mai favorabilă a perioadei inter­
belice cu imperativul răstăi brutale a sistemului respectiv,
cu se îmbina aprecierea, fe şi rezerată, a regimului demo­
cratic cu instaurarea antitezei sale perfecte: totalitarismul
comunist? Evident că nu se prea îmbinau, dar logica dublu­
l ui discurs apaine miezului însuşi al ideologiei comuniste.
Toate sporeau în acelaşi ritm: virtuţile României interbe­
lice, pe de o parte, virtuţile răsturării sistemului interbe­
lic, pe de altă pae. Lovitu de stat a Regelui de la 23 august
1 944, devenită în faza uătoare "eliberarea ţării de către
glorioasa armată sovietică", a trecut prin variata "insurec­
ţiei arate antifasciste", pentru a se încheia, apoteotic, ca
"revoluţie de eliberare naţională şi socială, atifascistă şi an­
ti imperialistă", desfşurată, evident, sub conducerea parti­
dului comunist. Pe plan militar, teoria celor "două sute de
1 34 Istorie şi mit în conştiinţa românească
zile mai devreme" aşeza România printe principalii învin­
gători ai celui de-al Doilea Război Mondial, căruia interven­
ţia aratei româe i-ar f scuat durata cu cel puţin şase luni.
Interesant că, paralel cu aceste remarcabile reelaborări, s-a
petrecut şi "semireabilitarea" regimului Antonescu, a cărui
răstare constituia totuşi punctul de plecare al mitifcării
revoluţiei comuniste. Mai mult chiar, anii ' 50, aşadar faza
"eroică" a revoluţiei, şi-au atas o privire "severă", punân­
du-se în evidenţă unele exagerări şi abuzuri, fră a se atinge,
freşte, temelia însăşi a sistemului comunist. "Obsedantul
deceniu" îi peritea lui Ceauşescu să se demarcheze de te­
rorismul de stat şi de prosovietism î nuele "comuismului
de omeie" (sintagă apaent inspită de "socialismul cu faţă
u" a "prvei d la Pga", d păcat prea puţin cores­
puzătoare caului româesc), după cum tratarea mai blândă
a lui Antonescu se acorda cu discursul naţionalist şi cu de­
taşarea, cel puţin forală, de Uniunea Sovietică. 59
Caracteristică erei Ceauşescu a fost însă notabila depla­
sare dinspre contemporaneitate spre origini. Legitimarea şi
unitatea acolo trebuiau în primul rând căutate. Ridicolul
59 Pentru perioada interbelică (tratată în genere favorabil), lucrarea
de referinţă aparţine istoricilor ofciali Mircea Muşat şi Ion Ardeleanu:
România după Marea Unire, 2 voi. ( 1 91 8-1 933 şi 1 933-1 940), Editra
Ştiinţifcă şi Enciclopedică, Bucureşti, 1 983-1 988. Relativa reabilitare
a lui Antonescu începe cu romanul Delirul ( 1 975) al lui Marin Preda şi
continuă, î pla istoriografc, cu lucraea lui Aucă Simion, Preliminari
poltico-diplomatce ale insurecţiei rmâne din augt 1944, Editua Dacia,
Cluj, 1 979, pent a f pe deplin "ofcializtă" î Istora militară a popor­
lui român (voi. VI, 1 989).
Î
n ce priveşte contbuţia Româiei la victoria
împotva nazismului, de o intenă mediatizar s-a bucut pledoaia pub­
licat de Ilie Ceauşescu, Florin Constantiniu şi Mihail Ionescu, sub ttlul
200 de zile mai devreme: rlul României în scurtarea celui de-al Doilea
Răboi Mondial, Editu Ştiinţifcă şi Enciclopdică, Bucueşti, 1 984 şi 1 985
(pentr u bilaţ onest şi complet ar f de pus în ecuaţie şi zilele, în plus
sau în mu, rezltate din rzboiul puat de Româia alătri de Gerania,
interal de patru ori mai lung decât cel luat în considerare de autori).
Istorie, ideologie, mitologie 1 35
at i nge culmi ameţitoare atunci când Institutul de istorie a
fJartidului, proflat pe monografi de lupte muncitoreşti şi de
eroi ai clasei mucitoae, se orientează spre Antichitate, con­
sacrâdu-se cu deosebire originilor dacice! Istoria antică de­
vi ne încă mai politizată decât istoria contemporană. Marele
eveniment se petrece în 1 980, când este confecţionată din
toate piesele aiversarea a 2050 (?) de ani de la constituirea
statului dac "unitar şi centalizat" al lui Burebista. Burebista
îi oferea lui Ceauşescu suprema legitimare, statul lui prefgu­
rând în multe privinţe (unitar, centalizat, autorita, respectat
de "ceilalţi" . . . ) propria sa Românie, aşa cum şi-o închipuia
dictatorul. Au răsunat atunci, pe marele stadion, versuri pre­
cum acestea:
Ţara i-a jurat credinţă şi îl va ua în toate
Cincisprezece ani trecură de când el e în fntea ei
Chipul, numele şi soarta-i sunt de-a pururi încrustate
Î
n eteritatea ţării şi a puilor de lei.
Nu Burebista era în fapt preamărit, ci continuatorl său
peste veacuri. Cu atât mai mult cu cât apărea şi dublul femi­
nin, neidentifcat în Dacia antică:
Lângă el, în stima ţării şi în cinstea ei adâncă
Stă tovarăşa-i de viaţă şi de ideal vibrant:
E Elena Ceauşescu, sufet nobil de româncă
Mamă bună, om politic şi prestigios savant. 6°
Comemorăle s-au ţinut laţ, toate oraizate după acelaşi
tipic. Indiferent despre ce sau despre cie era vorba, se porea
de la origini, subliindu-se contnuitatea şi unitatea, pent a
se ajunge la prezent, la era Ceauşescu. Totul aunţa suprema
împlinire a istoriei româeşti, dictatorul regăsindu-se î îin­
taşii săi. Se explică astfel de ce, î 1 986, câd comemorarea
60
Momentl Burebista este tatat de Florentin Dragoş Necula: "Co­
munism în Dacia. Buebista - contemporanul nostr", în Analele Uni­
versităţi Burti, istre, 1 993-1 994, p. 37-51 . Pet rtu cemorii
celor 2050 de ai, vezi Sânteia din 6 iulie 1 980.
1 36 Istorie şi mit în conştiinţa românească
lui Mircea cel Bătâ a generat o adevărată psihoză, domni­
torl a fost nevoit să renunţe la "bătrâneţe" pentu a deveni,
sau redeveni, "cel Mare" (orice abatere de la acest califca­
tiv find considerată o gravă greşeală politică). Istoria era
astfel anulată; aceeaşi istorie românească, mereu egală cu
ea însăşi, se peretua de-a lungul mileniilor.
Nu ma puţin intrsată d puctul de vede al atii
naţional-comuniste a istoriei a fost şi chestiunea capitlaţi­
ilor. Aceste tatate, pe cae ţările române le-a f încheiat în
Evul Mediu cu Imperiul otoman, au fost invocate spre sfr­
şitl secolului al XVIII-lea şi în secolul al XIX-lea ca argu­
mente juridice ale autonomiei şi în sprijinul recâştigării
dreptilor încălcate de puterea suzerană. Aplicând princi­
piile demitifcatoare ale "şcolii critice", Constantin Giurescu
a dovedit î 1 908 (î lucra Capitlaţile Moldovei c Poarta
Otomana) că textele în discuţie nu fseseră altceva decât fal­
suri patriotice. Ceea ce nu 1-a împiedicat în 1 975 pe Nicolae
Copoiu, membru macat al Istittului de istorie a paidului,
să republice documentele, ca şi câd a f fost autentice. Brc,
capitulaţiile au devenit o dogă politică. Ele "dovedeau" că
ţările române şi Poarta Otomană trataseră de la egal /a egal,
la fel ca Ceauşescu cu Moscova şi Washingtonul. Oricine are
idee de istoria medievală ştie că raporle erau în eocă f­
dental ieahizate, la atipodul principiilor atuale de "ega­
litate", reală sau forală. Istoricii noştri pot să caute mult şi
bine în arhivele turceşti tatate bilaterale româo-otomane.
Vor găsi în cel mai bun caz acte unilaterale, "privilegii" acor­
date de sultani unor principi afaţi mult mai jos decât ei în
ierarhia vremii. 61
Î
nsă Ceauşescu şi oamenii săi înţel

geau
6
1
Problema capitulaţiilor este aplu tatată de Mihai Maim î Ţările
rmâne şi
Î
nalta Poară Cadrl jurdic al relaţiilor rmâna-otomane în
Evul Mediu, Editua Enciclopedică, Bucueşt, 1 993. Deşi przintă pe la
istoricul chestiui, autorl ocoleşte raporl dt regimul Ceauşescu şi
capitulaţii. El se pronuţă pentru o soluţie de compromis: capitulaţiile a
Istorie, ideologie, mitologie 1 37
să-şi oblige predecesorii s ă nu abdice cu nimic de l a dem­
nitatea şi suveranitatea naţională!
Naţionalismul erei Ceauşescu s-a maifestat într-un mod
specifc şi sub fora curioasă, da nu chia inedită, a proto­
crnismului.62 Maladia se declaşase, probabil î fora ei cea
mai virulentă, în Rusia lui Stalin, afată în pliă fază naţio­
nalistă în anii '40 şi ' 50. Se ajunsese atunci la concluzia că
aproape tot ce se realizase de valoare î cultua, ştiinţa şi teh­
nologia omenirii provenea d mţile reşti. Cine 1-a f pro­
clamat (nu numai în Rusia, ci şi î Româia) pe Marconi, şi
nu pe Popov drept inventator al radioului risca ani de închi­
soare. Modelul protocronist românesc se înscrie pe aceeaşi
linie, şi nu prin imitaţie, ci ca produs al unei logici similare
(înt-un fel, el reactualizează, dar înt-o maieră mult ampli­
fcată şi marcată de autohtonism, unele tentative patiotice
similare din secolul al XIX-lea).
Conceptul a fost lansat î 1 974 de Edgar Papu, intelectu­
al de foraţie interbelică avâd la activ câţiva ani de închi­
soae comunistă.
Î
ncă o ilustrae a cursei în cae au fost ataşi
uii exponenţi ai cultuii romeşti, ademeniţ prin reabilitaea
şi chiar exacerbarea valorilor naţionale. Desigur, Papu, care
îşi limitase demersul la uele priorităţi cultule, nu avea cu
să prevadă foridabila expasiue a "descopeii" sale. Odată
ce afmaea valorilor româeşti se confda cu patriotismul,
s-a lansat o adevărată întrecere înte "patrioţi", fecare spe­
râd ca prin discursul său despre trecut să-şi amelioreze pozi­
ţia prezentă în ierarhia culturală şi politică.
Cum nici un Titu Maiorescu nu-şi mai putea bate j oc de
minţile prea înferbântate, revoluţia lui Horea a revenit în
f fost acte uilaterle d perspetva Porţi, d tatate î toată regla d
puctul de vedere româesc.
6
2 Katherine Verdery a tatat în detaliu motivaţiile şi avatle prto­
cronismului în Comprmis şi rezistenţă. Cultura română sub Ceauşescu,
trad. de Mona Antohi şi Sorin Antohi, Editura Humanitas, Bucureşti,
1 994, pp. 1 52-204.
1 38 Istorie şi mit în conştiinţa românească
postura de precursoare a Revoluţiei fanceze. O anteriori­
tate de cinci ani neînsemnând însă prea mult, spre sfrşitul
domiei lui Ceauşescu, răscoala de la Bobâlna s-a metamor­
fozat la râdu-i în revoluţie, cu girul însuşi al dictatorlui.
Ceauşescu nu şi-a explicitat gândul profnd, aşa încât ar f
rămas în seama istoricilor să ducă ideea mai depare pent
a arăta cum au fcut revoluţie ţăranii transilvăneni la 1 437,
cu tei veacuri şi jumătate înaintea fancezilor. Potrivit unei
logici similare, s-a putut tage concluzia că tot românii in­
ventaseră naţiuea moderă şi statul naţional, fapt demon­
stat prin uirea lui Miai, şi chiar prin multiplele mafestă
de unitate românească anterioare anului 1 600, înt-o vreme
câd nimeni în Europa nu se gândea să taie graniţele după
criterii etnice.
Î
n ce priveşte înfptuirile cultuale, s-a demonstrat cu ace­
eaşi uşurinţă supeioritatea Învăţătrilor lui Neagoe Basaab
asupra Princielui lui Machiavelli; într-u text fascinat, Paul
Anghel sublinia sensul univers�l, aproape cosmic, al operei
domitorului român ("Învăţăturile sunt o care a iniţierii. Un
echivalent al lor nu găsim nici în Bizanţ"63 - poate, doar, în
Inda veche), faţ de cae îcerea secretlui foretn apăea
mai puţin inspirată. La râdul lui, sociologul Ilie Bădescu şi-a
pus î gâd să demonstreze cum a revoluţionat Eminescu soci­
ologia mondială. Cât despre Ion Creagă, el a dvet, î int­
pretaea lui Da Zafrescu, egalul lui Homer, Shakespeae şi
Goete, sau chiar superior acestora, dat find că 1-a creat pe
Ivan Turbincă, erou "mai actual decât Hamlet, Faust, Don
Quijote şi Ali o şa Kaamazov", pur şi simplu "personajul cae
domină istoria universală în secolul nostru". 64
63 Paul Agel, "Colaj şi elabore orgială la Neagoe Basaab", în
Neagoe Basarab. 1512-1521. La 460 de ani de la urcarea sa pe tnul
Ţării Românet Edt Miera, Bucueşt, 1 972, p. 79.
6 Da Zamfrescu, Răboiul împotriva poporului român, Editura Roza
Vânturilor, Bucureşti, 1 993, p. 282 (text datat mai 1 987).
Istorie, ideologie, mitologie 1 39
Din 1 971 până în 1 989, tendinţa generală a constat în
accentarea treptată a izolaţionismului şi a megalomaniei
culturale. Dar această tendinţă, unde cuvintele de ordine
transmise de sus se interferau cu iniţiative personale (cum
sunt unele dintre poznaşele găselniţe protocroniste), nu epu­
i za nici pe departe întregul spectu cultual şi istoriografc
românesc. S-a manifestat, mai ales printre scriitori şi critici,
o opoziţie notabilă faţă de autohtonismul agresiv şi de feno­
menul protocronist. Nici istoricii nu au recitat o uică litanie.
Dimpotrivă, punctele de vedere divergente nu au încetat să
se înulţească, separându-i în genere pe cei hotărâţi să păs­
treze un anume standard profesional de cei dispuşi să aplice
prompt (uneori mai punând şi de la ei) orice orientare dic­
tată din considerente politice.
Limitarea libertăţii de expresie nu poate anula diversita­
tea reală a punctelor de vedere şi a sensibilităţilor. Acestea
se exprimă în perimetul lăsat liber, oricât ar f el de îngust,
găsindu-şi căi ocolite sau deghizate de manifestare, impli­
cându-se î detalii apaent fă mare relevaţă, d care ajung
să simbolizeze divergenţe reale. Adesea, dată find limitarea
terenului, contadicţiile capătă chiar o densitate sporită. Ka­
therine Verdery a defnit cât se poate de sugestiv orientările
diferite ale istoriografei româneşti porind strict de la caac­
terizarea momentului Horea drept răscoală sau revoluţie,
i storicii de partid, istoricii militari şi "autohtoniştii" optând
pentru ultima formulă, cu valenţe considerate valorizatoare
pentru trecutul naţional. 65
,,Lia de pad" a fost uată cu deosebire de istoricii afaţi
mai aproape de cetl puterii şi de condiţia activistului. Este,
în primul rând (dar, desigur, nu exclusiv), cazul Institutului
de istorie a partidului şi al Centrului de istorie militară. Cel
din ură, patonat de Ilie Ceauşescu, fatele dictatorului, ge­
neral şi "istoric", şi-a sporit sensibil infuenţa, mai ales după
65 Katherine Verdery, op. cit. , pp. 205-248.
1 40 Istorie şi mit în conştiinţa românească
1 980. Se contua o tendinţă de "militarizare" a istoriei (atât
în ce priveşte interpretarea trecutului, cât şi în organizarea
cercetării, publicarea rezultatelor şi paiciparea la reuniuni
interaţionale). Fapt semifcativ, singura mare sinteză de
istorie publicată în vremea lui Ceauşescu a fost Istoria mili­
tară a poporului român (6 volume apărte înte 1 984 şi
1 989), care a ajuns să "suplinească" mereu amânata sinteză
de istorie naţională.
Mai reticenţi s-au dovedit în preluarea aidoma a sloganu­
rilor ofciale, sau a exceselor care li se adăugau, universitaii
şi cercetătorii di institutele "civile" (şi aici îsă cu diferenţe
sensibile de la persoană la persoană şi de la domeniu la do­
meniu, cea mai afectată find istoria contemporaă). Ce este
că, în locul "fontului istoric" atât de des invocat, a rezultat
o mişcae istoriogfcă dezordonată şi inefcientă. Di această
cauză nu a putut vedea lumina tiparului nici plănuita mare
sinteză istoriografcă a erei Ceauşescu, tatatul de istorie a
Româiei î zece volume, al căi proiect a fost lasat î 1 975.
Sitez prcedentă, concepută tot î zece volue, naufagiase,
după apaţa, î 1 96, a voluului I (mergâd pâ la 1 878).
Acu, lucrurile se complicaseră înt-atât, îcât n-a putut să
apară nici măca un volum.
Î
n primul caz, de nedeăşit f­
sese ultimul secol de istorie, de data aceasta totul s-a împot­
molit la primul mileniu. Dacismul pu şi dur al istoricilor de
partid şi militari s-a lovit de poziţia mai echilibrată a univer­
sitarilor şi arheologilor de profesie.
Toate aeste divergenţe, comprimate îtr-o problematică li­
mitată şi aortizate de atmosfer totalita, auţau disocieile
mult mai nete de după 1 989, cae privesc î egală mu com­
petenţa profesională, orietle politice şi sensul interretăilor
(inclusiv celebra dilemă românească a raporturilor dinte
autohtonism şi euopenism).
Discusul dominant, chiar uic înt-un anuit sens, a fost,
î vemea lui Ceauşescu, discuul naţonalist. Spuem "uic",
Istorie, ideologie, mitologie 1 41
tiindcă el putea f ocolit, dar nu contacaat, nu combătut cu
argumente explicite, nu dublat print-un alt discurs coerent.
I ar dacă istoricii au reuşit uneori să se salveze în zone mai
puţin expuse sau punâdu-şi în joc subtilitatea profesională,
ansamblul populaţiei a fost supus -prin canalele curente de
propagandă - unei demagogii naţionaliste virulente.
Nu s-a subliniat îndeajuns rolul pe care acest tip de dis­
curs istoric, obsesiv repetat, 1-a avut în consolidarea şi pre­
t ungiea dictaturii lui Ceauşescu, î măsura în care imaginea
comunist-naţionalistă a istoriei se aşeza înt-un tipa mental
tradiţional (originile dacoromane, continuitatea, lupta pen­
tr independenţă, rolul jucat în apărarea Europei, victimi­
zarea românilor supuşi adversităţii celorlalţi . . . ) şi părea a
oferi reacţia cea mai potrivită faţă de antinaţionalismul pe­
rioadei precedente şi de imperialismul moscovit. Preluarea
şi amplifcarea mitologiei naţionale din secolul al XIX-lea,
chiar dacă înt-un sens denatuat, a conferit regimului cre­
dibilitate şi legitimitate, iar dictatorului o aură de patriotism.
Cel puţin pâă câd româii au început să sufere de foame
şi de fig. Glorioasele umbre ale tecutului nu au putut evita
nici dezastl economic, nici explozia tensiulor sociale. Da
mitologia istorică acuulată î epoca sa i-a supravieţuit dic­
tatorului. Constelaţiile mentale au viaţă mai lungă decât
stcturile materiale. Graţie regimului comuist, o mentalita­
te istorică depăşită de mult în Europa occidentală continuă
să afecteze din plin cultura şi societatea românească.
Câteva princiii
Capitolul II
Originile
După tecerea î revistă a etapelor pe cae le-a pacurs ide­
ologia istorică rmească, vom ai succesiv componentele
fdamentale ale acesteia, marile confgaţii mitice î jul
cărora s-a cristalizat şi a evoluat conştiinţa naţională.
Este fresc să începem cu începuturile, nu atât pent a
respect u criteriu cronologic, cât, mai ales, datorită semni­
fcaţiei excepţionale pe care o prezintă mitrile fondatoare.
Orice comunitate, de la trib până la naţiuea moderă, se
legitimează prin recursul la origini.
Î
n toate timpurile şi în
toate culturile, acestea sunt puteric valorizate şi fră înce­
tare rememorate şi comemorate. Nimic nu este mai actual,
mai ideologizat decât un început. Miturile fondatoare con­
densează conştiinţa însăşi a comunităţii.
Originile nu se impun de la sine, ca u fapt obiectiv. Pu­
tem, dacă vrem, să apelăm la fel de bine la fondaea Romei
sau la culta Cucuteni, la geţii lui Herodot sau la Traia, la
priele uelte d silex sau la descălecatul lui Neg Vodă, la
Buebista sau la Cuza. Este, î toate cazile, o alegere, ia
alegerea se face în fncţie nu de vreu reper ştiinţifc obiec­
tiv, ci pord de la fondul ideologic şi de la proietele przente
ale comuităţii. De remarcat şi faptul că mituile fondatoare
tind să se multiplice înlăţuindu-se; fdaţia dintâi tebuie
reînnoită, consolidată fră încetare, ceea ce dă naştere la noi
şi noi momente fondatoare, în fapt rememorări ale fdaţiei
originare, verigi de legătură dintre aceasta şi prezent.
Astfel, alegâd din multiple posibilităţi, am putea aprecia
ca fapt fondator sinteza dacoromaă pe teitorul Daciei, iden-
Originile 1 43
ti fcat cu Româia de astăi, fdaţia iţială find ractualizată
şi consolidată prin noi demersuri fondatoare: întemeierea
prncipatelor, uirea de la 1 600, uiea din 1 859, creaea
Româiei Mai î 1 91 8 sau, mai recent, revoluţia din decem­
bre 1 989, în măsura î care o considerăm ca u nou început,
act de naştere al uei Româii reînnoite şi totodată etere.
Î
n uă cu două secole, pent episcopul Chesare de Râ­
nic, fazele fondatoare erau în numă de pat: războaiele da­
co-omane, şi îndeosebi opera lui Traian, consolidată apoi
de Sfntul Constantin (îpăratul Constatin cel Mae); zidi­
rea mânăstirilor din Câmpulung şi Curtea de Ageş (simbo­
l izând întemeierea Ţării Româneşti prin Radu Neg);
tălmăcirea cărţilor din slavonă în română (Matei Basarab,
Şerban Cantacuzino, Constantin Brâncoveanu); şi - în mod
oarecum surinzător, dar actualitatea obligă! - domnia lui
Alexandr lpsilanti, în timpul căruia scria Chesarie ("mi­
neiele" pe noiembrie 1 778 şi ianuarie 1 779, reproduse de
I oan Bianu şi Nerva Hodoş în Bibliografa românească ve­
che). Distanţa în tip şi deosebiea de mentalitate ne perit
în acest caz să percepem mai cla sensul ideologic al sistema­
tizăii istoriei î momente fondatoare. Schema eruditlui cle­
rc priveşte doa Ţa Româească şi aa î pr-pla maile
înfptuiri religioase şi cultuale. Ea nu este nici corectă, nici
incorectă; refectă, ca oricare alta, o anue viziue asupra is­
toriei dint-un anume punct de obseraţie al prezentului.
Cazul românesc al miturilor fondatoare prezintă o simplă
individualizare a unei categorii mitologice cvasiuniversale,
având, indiferent de spaţiu şi de timp, menirea de a justif­
ca prezentl prin origini şi de a lega cele două capete ale isto­
riei prin jaloane interediare.
Î
ncadrarea î tipologie se verifcă şi prin glisarea dinspre
formele tradiţionale spre cele modere. Primele tind în ge­
nere spre valorizarea intervenţiilor extere, susceptibile de a
propulsa î istorie u spaţiu anterior vid sau amorf. Ne afă
în faţa uor creaţii ex nihilo, a unor creaţii fdamental noi.
1 44 Istorie şi mit în conştiinţa rmânească
Se remacă, de asemenea, pesonalizaea fdaţiei, iplicaea
în actul fondator a unui personaj excepţional. Toate acestea
confe noilor stctu nobleţe şi un sens trscendent, esenţa
arhetipală a mitului fondator find de altfel indisociabilă de
sacralitate. Chiar în forele sale ulterioare, aparent secu­
larizate, fdaţia păstrează o semifcaţie de ordin mistic,
care o aşază î zona perenităţii, ma presus de contingenţele
istoriei.
Miturile fondatoare ale principatelor române, înscrise în
cronici: descălecatul lui Negr Vodă în Ţara Românească
şi dublul descălecat al lui Dragoş şi Bogdan în Moldova, se
încadrează perfect în tipologia tadiţională.
Î
n aceeaşi vreme
facezii şi englezii îşi valorizau originile prin peregrinăi in­
ventate, aducâdu-şi eroii fondatori, pe Fracus şi pe Brtus,
din îndepărtata cetate a Troiei.
Mituile fondatoae modere valorizează dimpotivă ori­
ginile autohtone, în acord cu faza "ştiinţifcă", naţionalistă şi
democratică a discurului istoric. Fudaţia îcetează de a mai
f percepută ca o ruptuă şi ca act datorat unui erou excepţio­
nal; ea se inserează în dezvoltarea organică a unei comu­
nităţi sau civilizaţii. Rădăcinile devin mai semifcative decât
nobleţea originii : tanslaţie pe care o vom putea urmări în
conştiinţa istorică românească.
Vremea romanior
Epoca moderă debutează sub semul mitlui fondator ro­
man. Acesta se aşază la baa fdaţiei, descăecatul ţăilor ro­
mâe îscriindu-se ca o faă ulterioa, reluae a creaţei dintâi,
a "descălecatului" lui Tria. Ni se pae iluzorie tentativa unor
cercetători de a rapora acest mit la o neîteruptă conştiinţă
romaă pe cae a f păstat-o societatea românească. ! De ce
1 Teza este dezoltată de Adolf Anbrster: Romanitatea românilor.
Istora unei idei, Editu Academiei, Bucureşti, 1 972 (nouă ediţie, Editu
Enciclopedică, 1 993).
Originile 145
nu s-ar f păstrat atunci şi o conştiinţă dacică?
Î
n fapt, nu
de conştiinţă populară poate f vorba î cazul invocării unor
orgini îndepărate, ci de co
m
binaţii intelectuale cu sens bine
deterinat ideologic şi politic. Indiferent de originea lor la­
t i nă, românii evoluează până spre 1 600 înt-un mediu cul­
tural predominant slavon. Cuozitatea lor istorică nu mergea
mai adâc de întemeierea statelor româneşti. Occidentalii
au remarcat cei dintâi raporl dinte români şi romani, pen­
tr simplul motiv că ştiind latineşte puteau sesiza apropie­
rile dinte limba română şi latină şi aveau acces la textele
i storice referitoare la cucerirea şi colonizarea Daciei.
Î istroga rmâească, Ggor Urche est prul cae,
spre mijlocul secolului al XII-lea, consemează originea
româilor de la ,,". Câteva deceii mai tu Min Costn
avea să compun pria "monografe" despre obârşia romană
a poporului său, sub titlul De neamul moldovenilor. Ambii
cronicari studiaseră în Polonia şi cunoşteau limba latină, uti­
l i zând în consecinţă izvoare şi lucrări scrise î latineşte. Cer
este că nimic din ce argumentează ei cu privire la originea
romană nu poate f raportat la vreu izvor autohton anteri­
o. Acum, în secolul al XVII-lea, istoriografa româească
iese d faa slavonă, şi nu nuai prin faptul, desig esenţial,
al redactării cronicilor în româă, ci şi pri deplasaea repe­
re lor culturale şi istorice. Punctul de plecare devine Roma,
cucerirea şi colonizarea romană a Daciei. Principiul "inter­
venţiei exterioae" continu să :cţioneze, chia cu forţă spo­
ri tă. Originea romană marca puteric individualitatea ţărilor
române, le conferea nobleţe şi prestigiu. Limba latină era
l i mba de cultură folosită în cea mai mare parte a Europei,
i ar tadiţia imperială romană supravieţuia atât prin "Sfntul
i mperiu", cât şi prin pretenţia Rusiei de a f considerată "a
t reia Romă".
Putatea originii nu inta î discuţie. Exceptâdu-1 pe stol­
n i cul Constatin Catacuzino, cae î Istoria Ţării Româneşti
; � ccepta aestecul daco-roma, cronicarii şi istoricii ulteriori,
1 46 Istorie şi mit în conştiinţa românească
atât Dimitrie Catemir cât şi exponenţii Şcolii Adelene, nu
acceptă decât pura obârşie romană, exterinându-i sau
alungându-i pe daci î benefciul cuceritorilor. Pent Şcoala
Adeleaă, recursul la originea romană, şi pe cât posibil la
o origine romană fră cel mai mic amestec stăin, era încă
mai esenţial decât pentu precursorii săi din principate. Mi­
litâd pent emcipaea romilor tsilvăeni, ţinuţi ît-o
stare de netă inferioritate de elita conducătoare maghiară,
ei foloseau originea ca pe o aă. Uraşi ai stăpânilor luii,
a căror limbă era încă limba ofcială în Ungaria şi Transil­
vania, româii nu puteau accepta la nesfrşit supremaţia unui
popor inferior lor - potrivit normelor epocii - prin "rasă"
şi origine.
Difcultatea Şcolii Adelene stătea în explicarea dispari­
ţiei dacilor sau, oricum, a neparticipării lor la forarea po­
porului român. Se invoca exterinarea, alungarea de pe
păântul Daciei (Bud-Deleau văzâd î dacii nevoiţi să-şi
părăsească ţara pe strămoşii polonezilor) sau, pur şi simplu,
incompatibilitatea de civilizaţie care nu ar f permis conto­
pirea. Demonstraţia cea mai elaborată îi aparţine lui Petru
Maior, care, în Istoria pentru începutl românilor în Dachia
( 1 8 1 2), însumează toate aceste agumente. Mulţi daci, ,,ne­
putând scăpa dinaintea romanilor, ei în de ei se omorâră", în
timp ce alţii "cu muieri şi cu prnci cu tot au fgit din Da­
chia şi s-au tas la învecinaţii şi prietenii lor saraţi". Maior
se stăduieşte să demonstreze că războiul nu a fost unul obiş­
nuit, ci un război de exterinare. Răspunde astfel la înteba­
rea dacă totuşi romaii nu s-ar f căsătorit cu "muieri dache".
Nu s-au putut căsători, în primul şi în primul rând, pentu
motivl că nu mai rămăseseră în Dacia nici bărbaţi, nici
femei. Dar, chiar dacă unele femei ar f supravieţuit - con­
cede istoricul urmărind reducerea la absurd a ipotezei -,
"însăşi stălucirea sângelui roman încă destul era a împie­
dica pe romai ca să nu se căsătorească cu uele vaae cu
erau muierile dhe". De altfel, "la romai er oca a se căsă-
Originile 1 47
t ori cu muieri de alt neam", cu atât mai mult deci cu "săl­
batice" din Dacia. Această deprindere "de a nu se căsători cu
muieri de altă limbă", subliaă Maor, au păstt-o şi româii,
ceea ce explică supravieţuirea neamului româesc şi a lim­
bi i române. Contrastl este fapant cu ungurii, care "când
au venit în Panonia [ . . . ] ni ce n-au avut muieri de neamul
său", drept cae "fră siliţi a se căsători cu muieri dinte alte
neamuri: ruseşti, sclaveşti, româneşti, bulgăreşti, greceşti şi
celelalte". 2 Nobleţea şi puritatea românilor apare astfel su­
plimentar valorizată în antiteză cu amestecul unguresc.
De remarcat faptl că istoriografa din principate, inta­
tă, odată cu domniile fanariote, în faza infuenţei greceşti,
aborda, pe la 1 800, ca pe un fenomen natual, fziunea da­
co-romană. Este un punct de vedere pe care îl întâlnim la
i storicii geci stabiliţ în ţăile româe: Dimitie Philippide (în
Istoria României, 1 8 1 6) şi Dionisie F o tin o (în Istoria vechii
Dacii, 1 8 1 8-1 8 1 9), dar şi la româii Ienăchiţă Văcărescu
sau Nau Rniceau (ultiul ît-u eseu Despre originea
românilor şi în intoducerea la Hronologia domnilor Ţării
Româneşti). Amintitl "tablou istoric" al Moldovei, redac­
tat la 1 828, nu se sfa să afre chiar originea dacică a mol­
dovenilor.
Istoriografa românească a secolului al XIX-lea a evolu­
at însă pe coordonatele naţionale tasate de Şcoala Adeleaă,
producţiile oarecum cosmopolite ale epocii fanariote nepu­
tând rivaliza cu proiectl pur româesc al cărturarilor de
peste munţi. Mişcarea naţională românească afrată după
1 821 , apropierea de Occident şi de modelul occidental de
civilizaţie, complexele unor ţări mici care aspirau să j oace
un rol în Europa prin restaurarea vechii Dacii (a Daciei ro­
mane, se înţelege), totul a contribuit la scoaterea în evidenţă
2 Petr Maior, Istoria pentu îceputurile rmânilor în Dachia, Buda,
1 X 1 2, pp. 8-22 (vezi şi ediţia îgrijită de Florea Fugaiu, Edt Albatos,
I J ucureşti, 1 970, voi. I, pp. 98-1 09).
1 48 Istorie şi mit în conştiinţa rmânească
a modelului roma. Excelenţa mitului fondator gaata exce­
lenta viitorului româesc, în ciuda mediocritţii prezentlui.
Prin romai, românii se prezentau Occidentului ca egali cu
oricine, iar fenomenul de acultuaţie nu mai însemna împru­
mut, ci revenirea la matcă, la un fond comun de civilizaţie
cu civilizaţia Apusului.
Se explică astfel de ce, în intervalul 1 830-1 860, rare sunt
interretările care contavin purităţii latine a naţiei române.
Deosebiri există, dar ele privesc nu atât originile în sine, cât
raporarea la ele, gradul lor de actualizare.
Şcoala latinistă, reprezentată îndeosebi prin ardeleni, d
nu restsă la Adeal, findcă ardelenii ocupau deja poziţii
iportte î sistemu ct dn Pncipat, aoi din Româa
unită, înţelegea să ducă pâă la ultimele concluzii latinismul
fndamentat de generaţiile anterioae ale Şcolii Adelene.
Dacă româii sunt romai pui, atuci istoria lor este pur şi
simplu istoria romană, prelugirea istoriei romane; iată ce îl
deteră pe Augst Trebonu Lauia, corifeul acestui curent,
să înceapă cât se poate de natral istoria poporului său de la
fondarea Romei (cu procedase mai înainte şi Samuil Mi cu).
Dacă româii sut romani, ei tebuie să răâă roma, lepă­
dndu-se de toate infuenţele stăine, eventual chia în ce pri­
veşte oraarea instituţională a Româei modere (unctul
de vedere al lui Băuţiu combătut de Maiorescu), d î orice
caz în sfera limbii române, a cărei "purifcare" ua să o
apropie cât mai mult de latina originară.
Monuentul desăvâit al acestei tendinţe a fost Dicţonarl
limbii rmâne publicat, î două volue şi u glosa, de August
Treboniu Laurian în colaborare cu 1. Massim înte 1 871 şi
1 876. Apariţia lucrăi dovedea poziţiile-cheie ocupate de lati­
nşti î cultu rmâă, inclusiv î Societatea Academică ( fon­
dată în 1 867 şi devenită, în 1 879, Academia Româă), din
însăcinaea căeia fsese realizat proiectul. Rezultatul a fost
cha pest aşteti. Liba re labortă de Lauia, după puif-
Originile 1 49
carea ei de elementele nelatine (grupate în glosa, în vederea
eliminăi lor) şi adoptaea uui sistem ortogafc etimologic,
nu mai semăa decât foae vag cu liba română autentică.
Dicţional a îsemnat î acelaşi timp expresia cea mai îaltă
a latinismului şi cântul său de lebădă. Tentativa creării unei
l i mbi artifciale a stâit ilaritate şi a discreditat defnitiv
şcoala latinistă. Chiar adversari îndârjiţi în celelalte ches­
t i uni ale istoriei naţionale, precumjunimiştii şi Hasdeu, şi-au
reunit forele pentru a denunţa sacrifcarea limbii române
pe altarl unei latinităţi impuse.
Adversarii latinismului erau, în fond, tot latinişti, în sen­
sul că şi pent ei româii se trăgeau din romani. A existat
până dincolo de mijlocul secolului o cvasiunanimitate în ju­
rl fliaţiei latine a poporului româ. Kogălniceau, unul din­
tre cei mai severi critici ai aburilor latiniste, afa tşant,
în Histoire de la Valachie, fondul roman al neaului său,
urăit pâă în ţesătu folclorlui româesc: "Ţăaii noşti
au păstat o mulţime de superstiţii romane, căsătoriile lor
cuprind multe ceremonii practicate de cetăţenii Romei. [ . . . ]"
Păstrarea nealterată a purităţii i se părea, începând de la ro­
mani, o trăsătură esenţială a istoriei româneşti: "Niciodată
românii nu au vrut să ia în căsătorie femei de alt neam. [ . . . ]
Românii au rămas mereu o naţiune apare, păstându-şi mo­
ravurile şi obiceiurile strămoşilor, fră să piardă nimic din
vitejia şi cuajul cetăţenilor Romei. "3 La rândul lui, Bălcescu
menţiona - în Românii supt Mihai Voevod Vteazul -, ca pe
un fapt care nu mai avea nevoie de comentarii, colonizarea
Daciei de romani, "după nimicirea locuitorilor ei".4
Deosebiri existau totuşi înte latinişti şi cei care se mul-
1 umeau cu simpla consemare a originii romane. Ele se pot
exprima în trei puncte principale.
3 Mihail Kogălniceanu, Opere, voi. Il, pp. 57 şi 67.
4 Nicolae Bălcescu, Opere, voi. III, p. 1 3.
1 50 Istorie şi mit în conştiinţa românească
Mai îtâ, criticii latinismului nu acceptau actualizaea abu­
zvă a orgilor, cae î tfora pe romii at î rmai,
cu urmările pe care le-am consemat inclusiv asupra lim­
bii române. Combătâd romanomania (în Cuvântul. . . din
1 843), Kogălniceau maca necesara distingere îte româi
şi romani, între origini şi prezent. Românii trebuiau să-şi dea
singuri probele, nu puteau conta la nesfrşit pe "asistenţa"
stămoşilor romani.
Al doilea punct punea în discuţie puritatea sângelui ro­
ma, multă vreme aproape un "tabu". Faimosul pasaj din
Eutropius, pe care se sprijină orice consideraţii privitoare
la colonizarea Daciei, afră, de altfel, cât se poate de clar,
afuenţa coloniştilor din "înteaga lue roma" ( e toto orbe
Romano ). Şincai, fră să se bazeze pe veo inforaţie supli­
mentară, dezvolta în felul lui această sintagmă: "[ ø . . ] foarte
mulţi lăcuitori au adus în Dachia din toată lumea romanilor,
dară mai ales din Roma şi din Italia", şi "nu numai gloate
mişele", ci şi "familii de fnte au fost duse sau strămutate
î Dachia". 5 O colonizae aristocratică! Pent a explica vai­
antele regionale ale limbii române, Maior admitea prezenţa
în Dacia a unor varietăţi dialectale, dar stict de obârşie ita­
liană.
Î
n schimb, Alecu Russo, adversar al purismului lati­
nist, invoca, fră complexe, amestecul coloniştilor veniţi din
cele mai diferite provincii ale Imperiului; proflul paricular
al limbii române s-ar f explicat tocmai prin "dozaea" aces­
tor elemente diverse. 6 Chia fră apelul la daci, "puritatea"
era depăşită; nu puteam f romani puri.
Î
n sîarşit, în al teilea rând, dacii începeau să fe percepuţi
altfel decât ca un element barbar împovărător, s
i
sceptibil
doar de a deranja schema latinităţii româneşti. Dragostea de
5 Gheorghe Şincai, Hrnica rmânilor şi a mai multor neamuri, voi. 1,
Editura pentr Literatură, Bucureşti , 1 967, pp. 1 3-14.
6
A1ecu Russo, Scrieri (publicate de Pete V Haneş), Editura Miner­
va, Bucureşti, 1 908, p. 88.
Originile 1 5 1
l i berate şi spiritul de sacrifciu, care nicicând nu le fseseră
contestate, apăreau generaţiei romantice revoluţionare dept
vi ruţi demne de adirat şi de uat. Ce putea f mai nobil
decât sacrifciul pentu patrie şi moartea preferată sclaviei,
si mbolizate prin erismul lui Decebal şi prin scena patetică
a sinuciderii colective? "Decebal - exclama Kogălniceau
în faimosul său discurs d 1 843 -, cel mai îsemnat rigă ba­
bar care a fost vreodată, mai vrednic de a f pe tonul Romei
decât mişeii uraşi ai lui August. "7 Ia Alecu Russo se expri­
ma astfel, încercând o paralelă înte Decebal şi Ştefan cel
Mare: "Şi unul şi altul au avut acelaşi ţel, aceeaşi idee su­
blimă: neatâmarea patriei lor! Amâdoi sunt eroi, însă Şte­
fan un erou mai local, un erou moldovean, câd Decebal
este eroul lumii. "8
Admiraţia nu modifca neapărat interretarea latinistă a
orginilor. "Dacii, al căor păât l-a moştent noi", spunea
Kogălniceanu în Cuvântul său; pămâtul, aşadar, nu şi sân­
gele. Russo face un pas mai departe: dacă în eseul pe care
l -am menţionat nu apar decât coloniştii romani, într-un alt
text (Piatra teiului - însemnări de călătorie din Munţii
Moldovei), el vede în rasa oamenilor de la munte, şi chiar
în limbajul lor, rezultatul fziuii dacoromane. Cu toate con­
cesiile în favoarea lor, dacii apar în epoca romantică - până
după 1 850 - mai curând ca un fel de stăoşi mitici, cuf­
daţi înt-o vreme ante-istorică, pe un păât cae îşi amintea
încă de neîmblâzita lor vitejie. Deşi nu i-au reţinut decât
rareori ca factor fondator, romanticii au contibuit la con­
solidarea temei dacice, pregătind terenul pentru apropiata
reelaborare a originilor.9
7 Mihail Kogălniceanu, Opere, vol. II, p. 390.
8 Alecu Russo, op. cit. , p. 1 72.
9 C privi la recetaa dacilor î cultu rmeacă, vezi şi Ovidia Babu­
Buznea, Dacii în conştiinţa rmanticilor noştri. Shiţă la o istorie a dacis­
mului, Editura Minera, Bucueşti, 1 979.
1 52 Istorie şi mit în conştiinţa românească
Daci şi romani: o sinteză dicilă
Momentul unei sinteze mai complete şi mai nuanţate se
apropia. Complexul de inferioritate care i-a promovat pe ro­
mani nu îşi mai avea în aceeaşi măsuă justifcarea odată
cu întemeierea Româiei, dobândirea independenţei şi pro­
claaea Regatului. Româii puteau deveni ei îşişi. Ptatea
şi nobleţea sâgelui încetau de a mai f argente decisive
(ăstâdu-şi totuşi o aumită pondere în arsenalul argu­
mentlor naţionale). Faptul că Dacia a fost colonizată nu numai
şi nici măcar î primul rând cu locuitori ai Romei şi ai Italiei
începea să fe recunoscut şi dedatizat. La rândul lor, dacii
înceeau să fe recuoscuţ, mai îtâi de câţva nonconorşti,
apoi de istoriografa româească în ansamblu, ca element
fondator al poporului româ. Era î fond o îmbinare, carac­
teristică fazei atise de societatea româească în evoluţia ei,
ît surele occidentale (romanii, îdirea cu naţiule latie
suori) şi cele autohtone (dacii). Oricum, a accepta amestecul
însemna o vindecae, cel puţin parţială, de complexe. Mersul
îsuşi al cerceti şi concepţiei istorice nu mai peritea igno­
rarea populaţiei autohtone şi nici iluzia unei colonizări strict
italiene. Era greu să mai afri pe la 1 870, cu nonşalanţa
lui Maior, că strămoşii româilor au venit din Italia, în timp
ce dacii au fost exterinaţi, iar dacele igorate de cuceri­
ton; Maiorescu a pus punctul pe i, atrăgând atenţia că u om
"cu mintea săătoasă" nu poate crde aşa ceva. O interpretare
mai adecvată a surselor literare, completată prin deducţii
lingvistice şi prin investigaţii arheologice, deschide dumul
unei treptate afrări a dacilor.
Fenomenul, cu am văzut, se înscrie în tipologia evolu­
ţiei mituilor fondatoae. Şi fancezii au îceput, îcă di vre­
mea Renaşterii, să accentueze tot mai mult fondul galic (âă
într-acolo încât Revoluţia fanceză a putut f schematizată
ca o înfruntare între poporl galic şi aristocraţia de origine
fancă, cel dintâi luându-şi o meritată revanşă), iar în Rusia
Originile 1 53
veriuea tiţională a fondi statului pri interenţa ext
a vaegilor a ajuns să fe combătută, î numele patotismu­
l ui rus, în favoarea slavilor autohtoni.
Să remacă interenţia, î această chestiue, chia îaintea
i storicilor, a uui om politic. Î 1 857, I. C. Brătianu publică
în ziarul Românul o suită de aicole sub titlul Stdii istorice
asupra originilor naţionalitătii noaste. Dacă, în textul ante­
rior, deja menţionat, din 1 85 1 , acest bărbat de stat atât de pre­
ocupat de origii se mulţuise să ivoce mulţiea coloniştilor
l atini şi virtuţile lor tansmise românilor, acum tabloul apare
mult mai complex. Românii nu se mai trag doar din romani,
ci di taci, cel ţi şi romani. Astfel, "sutem de trei ori mai t
şi mai puterici", afaţie cae lăueşt sensul demerului.
1 0
Tracii, aşad dacii, sibolizau îrădăciea î păâtl ţăii,
romanii principiul politic şi aportul de civilizaţie, iar celţii,
prezenţă insolită în mitologia românească a originilor, meri­
tau a f invocaţi, findcă prin ei ajugeam să ne îndim mai
îndeaproape cu fancezii. Rolul Franţei în apropiata unire a
principatelor apărea covârşitor, cum covârşitor era modelul
fancez de civilizaţie. Raportea la celţ, aşada la gali şi, pri
ei , la fancezi completa proflul unei Românii care trebuia
să fe în acelaşi timp ea însăşi, moştenitoare a vechii Rome
şi replică orientală a modelului fancez. Remarcabilă ple­
doarie, ilustrând cu claritate mecanismul actualizării origi­
nilor şi încărcătua politică a mituilor fondatoare.
Celţii nu au reuşit să se impună în conştiinţa româneas­
că, dar dacii aveau să se instaleze şi să rămână pe scenă.
Î
n
1 860, Hasdeu publică în Foiţa de istorie şi literatură un im­
porant studiu intitulat, oarecum provocator, dată find pre­
dominarea curentului latinist, "Pierit-au dacii?". Tâărl
istoric dovedea că Şcoala Adeleană şi epigonii ei îşi înăl­
ţaseră întregul eşafodaj pe o interretare forţată a izvoare­
l or antice, "împuţinarea bărbaţilor' ' invocată de Eutopius
l O
1.
C. Brătiau, op. cit. , voi. I-l , pp. 1 63-1 76.
1 54 Istorie şi mit în conştiinţa rmânească
find amplifcată abuzv î sensul extii uu nea îteg.
Dacii nu au pierit, conchidea Hasdeu, după cum nici colo­
nizarea nu a însemnat o infzie de romani puri, ci de cele
mai diverse origini. Aşadar, "naţionalitatea noastă s-a for­
mat din câteva elemente, dinte care nici unul nu a fost pre­
dominator". Mitul purităţii se spulbera. Românii apăreau ca
o "compoziţie chiică", divesele elemente constitutive dâd
naştere unei sinteze fndamental noi.
I 1
Î
n numeroase lucrări ulterioare, printe care Istoria criti­
că a românilor, Hasdeu avea să îcerce, în ciuda insufcienţei
documentelor, o reconstituire a vechii civilizaţii româneşti
pe care o vedea descinzând în măsură apreciabilă din civi­
lizaţia autohtonilor daci, fră ca prin aceasta să scadă im­
porţa romanizăii. El a crezut îndeosebi în viţile istorice
ale lingisticii, originea şi evoluţia cuvintelor oferind, î con­
cepţia lui, o oglindă fdelă a istoriei. A desfşurat o adevăată
"vâătoae" de cuvinte dacice prezente în limba româă,
reuşind să identifce un total de 84, cărora li se adăugau şi 1 5
toponime. Era un argument decisiv în favoarea supravieţuirii
dacilor şi ponderi lor în sinteza româească. Este semfcativ
în acest sens aricolul Originile păstoriei la români ( 1 874).
Hasdeu demonstra originea dacică a cuvintelor cioban, baei,
stână, urdă şi brânză. Terinologia pastorală confra ast­
fel continuitatea daco-română, atât în sens etic, cât şi î sen­
sul peretuării uei stăvechi îndeletniciri. Să mai spunem că
prea puţine dintre etimologiile lui Hasdeu au rezistat cer­
cetărilor recente? Adevărul este că în materie de etimolo­
gie dacică se poate afma orice, dat find că igoră complet
proba esenţială, adică limba dacă însăşi.
Î
n Strat şi substat. Genealogia popoarelor balcanice (in­
toducerea la voluul III din Etmologicum Magum Roma­
niae), Hasdeu relua, îtr-o perspectivă de asamblu, problema
1
1 B. P. Hasdeu, ,,Pieit-au dacii?", în Scrieri istorce (ediţie îngijit de
Auelia Saerdoţeau), voi. 1, EditAlbs, Bucuşt, 1 973, p. 78-106.
Originile 1 55
raporului daci-romani-români. Arăta că popoarele Pen­
i nsulei Balcaice s-au constituit prin suprapunerea uor stra­
tu succesive: "pelasgii" originai, apoi tacii, peste care s-au
aşezat romanii şi, în sfrşit, slavii. Predominarea fnală a u­
nuia dintre elemente nu ne poate deterina să ignorăm stra­
turile afate în profnzime. Sub diferenţele lingvistice se
întrvede îdirea dinte popoarele balcace (tracismul bul­
garilor, dacismul românilor . . . ). Substratul dacic al poporu­
l ui român este prins astfel înt-o schemă generală de evoluţie
i storică şi lingvistică.
Î
n timp ce Hasdeu se războia cu cuvintele, un arheolog
amator răscolea ţara în căutarea de vestigii materiale daci­
ce. Ceza Bolliac ( 1 8 1 3-1 881 ), ziaist, scriitor şi om politic,
a publicat în 1 858, în ziarul Românul, un adevărat manifest
i ntitulat "Despre daci", în care, cu doi ani înaintea lui Has­
deu, combătea doctrina latinistă, neascunându-şi entzi­
asmul în faţa vechimii şi înfptuirilor civilizaţiei dacice. O
propoziţie merită reţinută: "Nobleţea noastră este veche ca
păântl. " Dacii i-au stit lui Bolliac pasiuea cercetăilor
de teren. "Misiuea noastră, a românilor, în arheologie, este
mai cu seaă să defnm ce au fost dacii? cae a fost îceputul
l or? cai au fost credinţele lor? în ce grad de civilizaţiue
ajusese ei câd i-au cotropit romai şi le-au luat ţaa? şi apoi
cum au dăinuit ei cu romanii î ţara lor? ce au adoptat ei de
la romani şi ce au adoptat romanii de la dinşii?"1 2 Timp de
două deceni, în perioada 1 860-1 880, a îtreprns nenuăate
călătorii, pe Dunăre, la deal şi la munte, pent a da răspuns
la aceste întebări. 1 s-a păt la un moment dat că a descope­
rit un alfabet dacic, iar cu alt prilej a identifcat anume "pipe
preistorice", concluzia find că dacii nu dispreţuiau arta
1 2
Ceza Bolliac, ,,Despre daci", înRomânul, 14/26 iulie şi 24 iulie/5 au­
gust 1 858; "Excursiune arheo1ogică din anul 1 869", în Srieri, vol. Il,
Editura Minera, Bucureşti, 1 983, p. 307. Vezi şi Ovidia Babu-Buznea,
op. cit. , pp. 76-8 1 .
1 56 Istorie şi mit în conştiinţa românească
fmatului. Avea să fe ironizat de Odobescu înt-o replică
sub titlul Fumuri arheologice scornite din lulele preistorice
de un om care nu fumează. Nu ne interesează aici valoarea
reală a cercetărilor acesti diletant entuziast. Important este
că a "răscolit" substatul dacic acoperit până atunci în con­
ştiinţa românească de strălucirea romană.
Etimologiei şi arheologiei li se alătră poezia. Dacii sunt
invocaţi în repetate rânduri de Mihai Eminescu, marele poet
naţional al românilor, în texte rămase în genere în manu­
scris, în diverse stadii de elaborare, printe care poemele Me­
mento mori, Sarmis . . . , precum şi drama istorică Decebal.
Ca şi Hasdeu, Eminescu apelează cu egală mâdrie la daci
şi la romani. Dacia eminesciană imaginează o lume primor­
dială, a-istorică, exprimâd, îtocmai altor incusiui ale poe

tului în tecut, un ideal de regresiune, nostalgia începutuilor
afate sub semul vârstei de au. Se afă aici, încă nu suf­
cient închegat, punctul de plecare al unei mitologii naţionale,
expresie a fondului naţionalist şi autohtonist al ideologiei
poetlui, care avea să trezeasc
ă
ecou mai ales în naţionalis­
mul şi autohtonismul generaţiilor următoare. 1 3
Daciei i se consacră, î aceiaşi a, o teză de doctort: Dacia
înainte de romani, susţinută de Grigore Tocilescu, în 1 876, la
Universitatea din Prga şi dstisă cu preul Societăi Acade­
mice. Publicată în 1 880, este prima sinteză din istoriografa
românească privitoare la istoria şi civilizaţia dacilor.
Pe la 1 870-1 880 se petece, aşadar, o reelaborae esenţială
în chestiunea originilor. Din romai (la început romani puri,
apoi romani "amestecaţi"), românii devin dacoromani. Iată
o formulă susceptibilă să pară mai aproape de adevăr, dar
I3 Cu privire la "dacismul" lui Eminescu, se pot consulta: G. Căli­
nescu, Opera lui Mihai Eminescu, voi. Il, Fundaţia pentru Literatră şi
Ară "Regele Carol II", Bucureşti, 1 935; Dumitru Murăraşu, op. cit. ;
precum şi consideraţiile lui Sorin Antohi, Civitas imaginalis, Editura
Litera, Bucueşti, 1 994, pp. 1 1 1 -1 1 5.
Originile 1 57
care se dovedeşte în fapt mai fagilă şi mai labilă decât afr­
marea exclusivă a unuia sau altuia dinte elementele com­
ponente. Accentul avea să cadă inevitabil pe primul sau pe
al doilea teren al sintagmei. Cine a fost mai mare: Traian
sau Decebal? Î care dinte cei doi ne recunoaştem în primul
rând?
Î
ntebări aparent puerile, dar în mitologie nimic nu
este pueril, totul este învestit cu sens.
Ideea latină răâe foarte prezentă în societatea româ­
nească. Dacă "panlatinismul" (rivit cu răceală de Fraţa)
nu a cunoscut nici pe depae gradul de afrmare al panger­
maismului sau al paslavismului, vina nu aparine româ­
nilor. "Dacistul" Hasdeu cerea imperios, în 1 869, "u conges
pan-latin la Paris", iar Alecsandri a fost premiat în 1 878, la
Montellier, pent Cântecul gintei latine: "Latina gintă e
regină 1 înt-ale luii ginte mari [ . . . ]"; poetul punea pe ace­
l aşi plan tiumfl său literar şi gloria dobândită de ostaşii
români la Gri viţa, semn, dincolo de propria-i vanitate, al in­
tensităţii mitului latin.
Discursul dominant a continuat să avatajeze, ît-o mă­
sură variabilă, pe romai. Printe cei cae nu s-au dovedit
dispuşi să acorde dacilor mai mult decât strictul obligatoriu
îl întâlnm chiar pe autorul Daciei înainte de romani.
Î
n ma­
nualul său de istoria româilor, Tocilescu constată că, în ua
războaielor cu romanii, Dacia a rămas aproape lipsită de
locuitor. Fenomenul care s-a petrecut nu a fost u simplu pro­
ces de romanizare, ca în Fraţa şi în Spaia, ci o colonizare
romaă masivă, la cae au paricipat numeroase provincii
(Italia î mai mică măsură). Poporul româ este î esenţă un
popor roman (spre deosebi de fcezi cae sut galo-roma
sau de spaioli, iber-roman). Au intt şi daci în această sin­
teză, recunoaşte istoricul, dar ponderea lor a fost limitată. 1
4
1 4 Ggore Tocilescu, Manual de istoria românilor, Bucureşti, 1 899,
pp. 22 şi 34.
1 58 Istorie şi mit în conştiinţa românească
Dimtie Onciul expriă un punct d vedee simla. El con­
sideră că poporul româ s-a născut "mai ales d colonii
romai, cai pe teritoriul colonizat au absorbit resturile popu­
laţiuii dace, după ce aceasta fsese aci î mare pae exter­
mnată î luptă, cu spu autorii rma, sau siliă a se retage
spre miazănoapte şi răsărit. Păerea că dacoromaii sunt mai
cu seamă daci romaizaţi nu se confră prin mile
istorice. Dacii se menţin î părţile necolonizate, ca populaţi­
une deosebită de cea romaă şi adeseori chia ostilă ipe­
riului, pâă la sfşitul dominaţiuii romae, pent a dispae
apoi în valul năvălirilor"
. t s
Alţi istorici sunt mai generoşi.
Î
n Istoria românilor din
Dacia Traiană, al căei prim volum apare î 1 888, A. D. Xe­
nopol aduce numeroase probe şi argumente în sprijinul con­
tinuităţii dacice.
Î
ntr-o prezentare destul de echilibrată, el
pune faţă în faţă elementul autohton şi elementul coloniza­
tor. Luâd în considerare prejudecata favorabilă romanilor,
simte nevoia să-şi convingă cititorul că nu este nici o scădere
să ne tragem şi din daci: "[ . . . ] rădăcina poporului româ e
prinsă în păturile istorice prin două viţe tot atât de energice,
de trainice şi de pline de virtute. Să nu ne fe deci silă dacă
şi sâgele dacilor se va găsi aestecat în naţionalitatea noas­
t. " Totuşi, şi pent Xenopol decisive au fost colonzaea şi
romanzaa, a căror aploae a f depăşit tot ceea ce se pe­
trecuse în alte provincii ale Imperiului. Ponderea romanilor
pare a f fost mai mare decât a dacilor, "aşa că exemplarele
cele mai mândre ale rasei româeşti de astăzi nu se pleacă
spre caracterl dac, ci mai mult spre cel roman".
1 6
Suntem
dacoromani, dar mai mult romani decât daci !
Nicolae Iorga, în numeroasele sale lucrăi de sinteză, de
mai m sau mai mică amploae, afră la râdu-i fiunea
1s
D
te Onciu� ,,acia", i Encilopeia rmână, voi. I, Sibiu, 1 900,
p. 87.
1 6 Alexandr D. Xenopol, Istoria rmânilor din Dacia Traiană, voi. 1,
H. Goldner, Iaşi, 1 888, pp. 1 63 şi 307.
Originile 1 59
daco-romană, dar în cadrul mai larg al întregii romanităţi
ori entale şi cu sublinierea insistentă a unui amplu cuent
demografc porit din Italia încă înainte de înglobaea pro­
vi nciilor respective în statl roman. "Un popor - consideră
el - nu se deprinde a vorbi alt grai decât atunci când asupra
l ui vin oameni mai mulţi vorbind acel grai şi având aceleaşi
îndeleticiri cu el. " Masa taco-ilirică de plugari şi păstori
nu a putut f deznaţionalizată decât în ura unei masive emi­
graţii a ţănimii italiene. Apoi, procesul a continuat î Dacia
romană, ude numărul dacilor rămaşi "în mij locul celorlalţi
t raci romanizaţi nu era tocmai mare, căci neamul suferise
mult în aii d uă" .
1
7 Balanţa înclină, aşada, spre romani
şi, cel puţn pent faza iniţială a romaizăii Balcanilor, chia
spre purul element italian.
Simbolurile romane rămân multă vreme dominante, şi în
primul rând chipul însuşi al lui Traian. El poate sta alături
de Decebal, dar în genere îi este preferat, defnind momen­
tul fondator prin excelenţă, care este cel al cuceririi Daciei
de romani. Cu ocazia inaugurării Ateneului Român, în fe­
brarie 1 888, Alexandru Odobescu a ţinut o erudită confe­
rinţă menită a sublinia îndirea edifciului bucureştean cu
clădirile romane cu dom circular, Ateneul simbolizând ast­
fel originea romană a celor care 1-au înălţat. Pentu ca ra­
portul români-romani să fe şi mai clar, distinsul arheolog
propunea reprezentarea în basorelief, pe fonton, a , , Schim­
bării-la-faţă ce se fcu aci în România când, de sub aspra
şi întunecata asuprie a dacicului Decebal, ţara noastă, prin
fericita-i cucerire de către Traian, începu repede şi lesne
în luminoasa şi binecuvântata împărăţie a neamului latin".
I ar fesca din marea sală circulară ar f urmat să prezinte
mai întâi barbaria timpurilor preistorice, apoi războaiele
1 7 Nicolae Iorga, Istoria românilor pent poporl românesc, Editura
Minera, Bucureşti, 1 993 (reprducere a ediţiei din 1 935, ediţii anteri­
oare, 1 908-1 93 1 ), voi. 1, pp. 1 6 şi 26.
1 60 Istorie şi mit în conştiinţa românească
daco-romane şi triwfl Romei. Nici vorbă de imaginea lui
Decebal, în schimb "măreaţa şi blânda fgură a împăratului
Traia va predomni cu creştetu-i cărnt şi cu gestu-i profetic,
înteaga sa oştire. [ . . . ] El, care ne-a dat nouă, aci, şi naştere
şi nwe, şi viaţă şi credinţă. El va stăluci la acel loc, ca şi
soarele ajuns la amiazi. "
I 8
Fresca, schiţată de Odobescu ca proiect ideal, avea să fe
realizată o jwătate de secol mai târziu, între anii 1 933 şi
1 937, de pictorul Costin Petescu. La data aceea, rolul major
al dacilor în sinteza româească era recunoscut (şi, cw vom
vedea, ueori chia exagerat). Şi totuşi, fdelă unei persistente
tadiţii, scena fondatoare înfţişată de Costin Petescu îl
ignoră cu desăvâşire pe Decebal.
Î
l vedem doa pe biritorl
Traian contemplând dezastrul dacic. Apare, de asemenea,
Apolodor din Damasc, personaj simbolic mai reprezentativ
decât Decebal, în măsura în care podul constuit de el unea
Dacia cu restul Imperiului. Originea mixtă a poporulu româ
nu este totuşi igorată, ilustrâdu-se prin idila dinte o dacă
şi u legiona rma. Băbatl este, evident, rma; el dă nwe
şi legitimitate urmaşilor. l 9
Î
ntâlnim în sinteza lui D. Onciul, Din istoria României
(ediţii în 1 906, 1 908 şi 1 91 3), cea mai concentată expresie
a panteonului românesc. Lucrarea prezintă doar două ilus­
taţii. Prima îl înfţişează pe împăratul Traian, "întemeieto­
rul poporului român", a doua pe regele Carol, "întemeietorul
regatului rmâ". Apropierea dinte cele două momente fon­
datoare, etic şi politic, apare cu insistenţă în faza de apogeu
a domiei lui Carol 1, marcată de jubileul din 1 906. Regele
României şi împăratul roman sunt reprezentaţi împreună pe
IS Alexandru Odobescu, Ateneul român şi clădirile antice cu dom cir­
cular, în Opere complete, vol. III, Editura Minerva, Bucureşti, 1 908,
pp. 330 şi 332.
1
9 Pent detalii privitoare la concepţia acestei lucrări, vezi Ateneul
român din Bucureşti. Marea fescă [Bucureşti, 1 938] , text şi ilustaţii.
Originile 1 61
dteva plachete ş i medalii, cu inscripţii precum "Păriţilor
neamului românesc 1 06-1 906-1 866".20 Pe lângă nobleţea
sângelui, Traian simboliza şi un proiect politic: gloria impe­
rală a Romei reactualizată prin domia lui Carol 1.
Acceptaţi, mai mult sau mai puţin, ca populaţie supusă
rmanizării, dacii nu ofereau regatului României un simbol
politic sufcient de atrăgător.
Î
nte monarhia lor barbară şi
î nsemnele imperiale romane, alegerea se impunea de la sine.
Revoluţionarii de la 1 848 erau cu siguranţă mai dispuşi să-I
admire pe Decebal decât responsabilii politici de la 1 900.
Cu toate acestea, terenul câştigat de daci se consolida fă
încetare. Valul autohtonist de după 1 900, amplifcat î peri­
oada interbelică, favoriza diect sau indiect rădăcinile dacice.
Am văzut cu Vasile Pâa a schiţat o iagine a civiliza­
l i ei dace uimitor de asemănătoare cu iaginea, aşa cum era
percepută î epocă, a civilizaţiei tadiţionale româeşti. De­
mersul lu Pâa, istoric rspecat pent teeiicia iorţei
( att literaă, cât şi aheologică) şi considerat ca inatcabil din
punct de vedere metodologie, a aşezat factorl dacic într-o
poziţie practic inexpugnabilă. Faţă de concluziile marelui
arheolog s-a putut merge mai depae, chia mult mai depae,
dar nu s-a mai cedat din ceea ce se câştigase pent daci.
Aceştia apăreau ca un popor numeros şi puteric, furi tor al
unei civilizaţii remarcabile şi, singur printe neamurile ta­
ci ce, alcătuitor de stat. Iată cum rezumă însuşi Pârvan trăsă­
turile esenţiale ale spaţiului dacic, în momentul cuceririi
romane: "Mai întâi Dacia era un mae regat cu o bază etică
perfect omogenă, cu tadiţii istorice seculare, cu structă
socială şi economică bine defnită, cu o cultură înaintată de
fore mai întâi infuenţate de căte civilizaţia celtică, apoi,
t i mp de două veacuri înainte de Traian, de către civilizaţia
2
0
O tecere în revistă a imaginilor care îi alătură pe Traian şi Carol 1,
l a Caren Tăăsoiu, "Carol 1 şi iconografa sa ofcială", î Mituri istorice
româneşti, pp. 1 5 1-1 52.
1 62 Istorie şi mit în conştiinţa românească
romană. Aci nu era vorba, ca î Dalmaţia, î Tracia, î Pa­
nonia ori î Moesia, pur şi simplu de un oarecae nuăr de
tibui babae cu o populaţie ma mult or mai puţn nueroasă
locuind u teritoriu destul de îtins, totuşi lipsite de solidai­
tate politică şi naţională între ele, ci de o naţiune conştien­
tă de ea însăşi.
"
2
1
"Naţiue conştientă de ea însăşi", forula aticipeaă con­
ştiinţa naţională românească şi echivalează î fond, î 1 926,
Dacia atică cu Româia îtegită. Rolul romailor nu este
îsă diminuat, pe mu afăii dacilor. Pâa pue î evi­
denţă u lung proces de occidentalizare, am zice de "pre­
romaizae", îceput cu mult îainte de cucerirea Daciei. El
crede că î provincia romaă a Daciei, î mijlocul unei po­
pulaţii autohtone răite şi î condiţiile uei colonizăi masive,
elementul roma a fost dominat. Procesul de romaizae s-a
fcut siţit şi î restul Daciei lui Decebal, neaexat de romai
şi populat î contiuae de di. ,,u nuai Bat şi Oltenia,
da şi Muntenia şi Moldova au primit îcetul cu îcetul, prin
legătule de nea şi de intrse cu Dacia romaă pe de o pa,
cu Moesia getică pe de alta, fora romană a vieţii. [ . . . ]
Solidatatea de interese a Daciei preromae s-a refcut: dacii
d Dacia mare au contibuit cu rasa lor la păstaea a ceea ce
romaii din Dacia romană creaseră prin cultua lor.
"
22
Pârva a reuşit, prin geniul său, să fxeze sinteza dacoro­
mană înt-un echilibru perfect. Românii sunt în cel mai înalt
grad şi daci şi rmai, ia Dacia preromaă, Dacia epocii ro­
mae, inclusă sau nu în Imperiu, şi România actuală apa ca
entităţi istorice care se suprapun perfect şi îşi răspund peste
milenii.
Un deceniu mai tâiu, î Istoria rmânilor a lui C. C. Giu­
rescu (riul volum, 1 935), dii îşi afau şi ma mult pon-
2
1
Vasile Pâan, Dacia, ediţia a V-a, Edita Ştiinţifcă, Bucureşti,
1 972, pp. 1 501 5 1 .
2
2
Ibidem, p. 1 55.
Originile 163
dcrea "biologică" în forarea poporului român, devenind,
în sfrşit, majoritai chiar î Dacia romană: "Cu toate pierde­
ri le suferite în lupte, cu toată emigrarea unor triburi care,
nevoind să se supună Imperiului, s-au retas în munţii de la
miazăoapte, noi credem că populaţia răasă a fost î nuă
însemat, constituind maoritatea locuitorilor noii provincii.
[ e e ø ] Romanismul a biruit în Dacia findcă el a câştigat pe
autohtoni. "23
Românii se detneau astfel ca daci romanizati, după ce
fuseseră mai întâi romani puri, apoi romani mai mult sau
mai puţin amestecaţi, apoi dacoromani . . .
Daci îşi iau revanşa
Dar lucrurile nu s-au oprit aici. Următoarea mişcare, oa­
recum inevitabilă, dată find logica naţionalismului, avea să
fe excluderea romanilor din alcătuirea româească. Naţio­
nalismul autohtonist revenea la puritatea rasei, aidoma primi­
lor naţionalişti, doar că de data aceasta puritatea ua să fe
daci că, nu latină. lnfzia romană ataşase spaţiul dacic de un
centu incontestabil al lumii: Roma. Acum centul se insta­
la pur şi simplu în Dacia, într-o Dacie atemporală, eteră, î
jurul căeia gravita restul omenii. Din această repliere, con­
ceptul de cent ieşea consolidat. Să remacă că deplasarea
spre cent a unui spaţiu perifeic, afat î toate epocile la ma­
ginea marilor ansabluri de civilizaţie, a fost şi răâe pre­
ocuparea majoră a naţionalismului românesc.
Î 1 894, Teohari Antonescu ( 1 8661 91 0), arheolog, disci­
pol al lui Odobescu, viitor profesor la Universitatea din Iaşi,
publică un eseu intitulat Dacia, patia primitvă a popoarelor
ariene. Autorul era junimist şi textul a apărut în Convorbiri
literare, revistă orientată spre critica fatasmelor naţionaliste,
23 C. C. Giurescu, Istoria românilor, voi. 1, ediţia a V-a, 1 946, pp. 1 23
şi 1 73.
1 64 Istorie şi mit în conştiinţa românească
dar sufcient de deschisă şi de tolerată pentu a primi orice
contribuţie originală. Print-un şir de deducţii, cu punct de
plecare în materialul lingvistic, amintind metoda lui Has­
deu, Antonescu nu tcea de fapt decât să găsească o nouă pa­
trie aenilor, şi aşa plimbaţi de cercetătorii şi adiatorii lor
prin toate pările Asiei şi Europei. Dacia devenea punctul
de plecare al unei stălucite istorii.
Dar marele descoperitor al unei lumi cu centrul plasat în
Dacia a fost Nicolae Densuşiau ( 1 8461 91 1 ), adelean sta­
bilit la Bucureşti în 1 878, istoric erudit şi naţionalist înfocat.
Se remarcase print-o lucrare, apreciată în epocă, Revoluţia
lui Horea ( 1 884), căeia îi atibuia ţelul întemeierii unui "sis­
tem politic româ". Da, pent Densuşiau, "sistemul politic
român" şi istoria românilor în genere veneau de depae, de
foarte departe. Pasionat de chestiunea originilor, el l-a lăsat
mult în u pe Hasdeu, îţelegâd să ajungă cu adevăat la
primele îceputu. Metoda sa, hasdeiaă, d lipsită de pro­
fesionalismul cae, măca d câd î câd, tempe îclinările
fantaste ale autorului Istoriei critice, punea în joc, combi­
nându-le după voie, elemente de arheologie şi folclor, de lin­
gvistică şi mitologie. Rezultatul a fost Dacia preistorică,
imensă lucrae de 1 200 de pagini, apărută postu, î 1 91 3,
prin gija unui adirator, C. 1. Istti (el îsuşi u personaj fas­
cinat: medic şi chimist, profesor la Universitatea din Bucu­
reşti, om politic conserator şi, pe deasupra, spiritist! ). Vasile
Pârvan o aprecia dept un "roman fantastic"; este, oricu,
expresia celei mai puterce doze de iagina d istoriogafa
românească şi, în plus, o cae cu adevăat infuentă, dacă nu
î momentul apaţiei, câd principiile bine instalate ale şcolii
critice lăsau puţin loc teoriilor paalele, cu siguranţă în mai­
festările ulterioare ale autohtonismului dacist.
Densuşiau reconstituia istoria unui presupus "imperiu pe­
lasgic" cae, porind din Dacia, cu 6 000 de ani î.Cr. , ar f
ajuns, sub doi ma suverai: Uran şi Sat, să cuprindă Eu­
ropa, Mediterana, Egiptul şi Afica de Nord şi o bună parte
Originile 1 65
a Asiei. Replica preistorică a României reunise în jurul său
un imperiu uiversal, cu siguranţă cel mai mare din câte au
existat vreodată. De aici, de la Dunăre şi Caraţi, s-a revă­
sat civilizaţia asupra celorlalte păi ale luii. De aici au por­
nit spre Italia şi stămoşii romanilor. Limba dacă şi limba
latină nu sut decât dialecte ale aceleiaşi libi, explicâdu-se
astfel, dat find că cele două popoare vorbeau la fel, lipsa
unor inscripţii "dace" în Dacia romană. Printe argumentele
avasate de Densuşiau se afă şi reprezentăle de pe Colu­
na lui Traian, unde dacii şi romanii dialoghează fră inter­
preţi, probă că se înţelegeau foare bine, fecare vorbind în
propria limbă! Aşadar, spre deosebire de celelalte popoare
romanice, rezultate dintr-un amestec, românii sunt o rasă
pură, descendenţii locuitorilor stăvechi ai acestui pământ,
iar limba lor nu datorează nimic latinei, find tansmisă din
timpuri imemoriale (ceea ce explică factua sa deosebită faţă
de limbile romanice occidentale).
C. 1. Istati, care a prefaţat Dacia preistorică cu u lung
text despre viaţa şi opera autorului său, îşi încheie entuzi­
asta evocae print-o remacabilă paalelă. "Timpuile de glo­
rie necunoscută", "a căror urzire şi fptuire s-au petecut în
jurul Caraţilor şi cu deosebire în Bucegi", îi apar reactua­
lizate cu prilejul uei vizite la Peleş. Dacia, centu al lumii,
Bucegii, cent al Daciei, şi Peleşul, în iima Bucegilor, iată
un simbol cosmic şi politic în acelaşi timp. Regele Carol I i se
înfţişează lui Istati "ca un nou Uran şi Satum"
24! Ce mai
însema Traia faţă de aceşti împăraţi ai începuturilor care
au tat istoria în primele ei fore?
Î
n perioada interbelică, teza lui Densuşianu a fost prelu­
ată şi dezvoltată de câţiva istorici amatori, îmbătaţi de naţio­
nalism. Ciocniea tot mai violentă a ideologiilor şi afrarea
spiritului autohtonist ofereau acestora u spaţiu de manevră
24 C. 1. Istati, "Nic. Densuşiau. Viaţa şi opera sa", în N. Densuşianu,
nacia preistorică, Bucureşti, 1 91 3 , p. CXIII.
1 66 Istorie şi mit în conştiinţa românească
pe care profesionalizarea istoriei păse la u moment dat a-1
elimina. Intiţia nespecialistlui devine chia, î ochii uora,
o virtute, depăşirea raţionalismului apăd ca u deziderat
fdamental al dreptei naţionaliste. Mircea Eliade îndemna
"Căte u nou diletatism", sprijinit pe observaţia că "dile­
tanţii au simpatizat întotdeauna istoria şi au înţeles-o"; sen­
surile profde şi maea sinteză le sunt mai accesibile decât
profesionistlui. 25
Diletaţii nu s-au lăsat aşteptaţi. Câmpul lor predilect de
bătălie a devenit chestiuea originilor; ei îşi vor face, până
astăzi, u puct de glorie din rezolvaea originală şi "patrio­
tică" a acestei chestiui. Unul dinte ei este generalul Nicolae
Porocală, care publică, în 1 932, lucrarea Din preistoria Da­
ciei şi a vechilor civilizaţiuni. Entuziastl militar îl uează
în genere pe Densuşianu şi îl critică aspr pe Pâran, căria
îi reproşează (marelui promotor al civilizaţiei dacice! ) o abu­
zivă insistenţă asupra înrâuririlor străine. Partea cea mai
remarcabilă a demonstaţiei sale priveşte imposibilitatea ro­
manizăi dacilor. Cine să-i romanizeze: "legionaii stăini şi
inculţi, cari poate nu cunoşteau din latineşte decât comenzile
militare"? Şi cum ar f putt f romanizată jumătatea de teri­
toriu neocupată de romani? Concluzia nu poate f decât că
dacii au vorbit dintotdeauna o "limbă latină rustică". Nu de
la vest la est s-a petrecut romaizarea, ci de la est spre vest.
Dreptate nu au savanţii, ci ţăranul român care spue că "Ta­
Hanul tot româneşte vorbeşte, dar stricat". Nu româna este
latină "sticată", ci limba latină şi descendentele ei sunt
"română stricată! "26 Cucerirea romană nu a fcut decât să
25 Mircea Eliade, "Căte u nou diletantism", în Prfetism rmânesc,
ediţie îgrijită de Alexandru V. Diţă, cu u cuvât înainte de Dan Zam­
frrescu, voi. 1, Editura Roza Vânturilor, Bucureşti, 1 990, p. 29 (aricol
publicat în Cuvântul la 1 1 septembrie 1 927).
2
6
N. Porocală, Din preitora Daciei şi a vechilor civiliaţiuni, Ititutul
de Arte Grafce ,,Bucovina", Bucueşti, 1 932, pp. 21 3 şi 245.
Originile 1 67
distgă o civilizaţie înforitoare şi să-i scoată pe români o
mie de ani din istorie.
Lui Porocală îi uează un anume Marin Bărbulescu, cu
nuele sugestiv completat î Băbulescu-Dacu, autor al uei
l ucrări publicate în 1 936, Originea daco-tacă a limbii ro­
mâne. Credinţa că limba română nu este decât vechea dacă
îl câştigă şi pe scriitorul Brătescu-Voineşti, devenit în preaj­
ma şi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial u mare
admirator al soluţiilor şi mitologiilor dreptei extreme. "Noi
nu sutem neolatin, ci protolatin", scrie el, î Originea nea­
mului românesc şi a limbii noaste ( 1 942, nouă ediţie 1 943).
"Ceilalţi" vorbesc o limbă asemănătoare cu noi, findcă pur
şi simplu se tag ei din stămoşii noştri. Romanii sut, ca şi
rmânii, descendenţi ai taco-geto-dacilor. "Latina era fora
l iterară a limbii geto-dacilor. Aceeaşi limbă a geto-dacilor,
ajusă în Fraţa, a devenit la început limba galilor, ia cu vre­
mea limba faceză. "27 După Brătescu-Voineşti, acestea sut
axiome care nu se mai cer demonstrate; să demonstreze cei
care susţin contrarul !
Şi astfel, nu noi ne tagem "de la Râm", ci romanii, fan­
cezii şi toţi ceilalţi vin din Bucegi !
Dacismul amatorilor nega (şi continuă să o facă) evidenţa:
romanitatea limbii române, în benefciul unei fctive limbi
dace asemănătoare cu latina. Nu acesta este, freşte, demer­
sul profesioniştilor, chiar al celor ataşi spre acelaşi orizont
dacic. Ei nu neagă latinitatea lingvistică, dar consideră că
esenţialul se afă sub pojghiţa romaă. Biologic şi spiritual,
românii sunt daci, nu romani, şi nici măcar dacoromani.
Se invocă în acest scop şi cultul lui Zalmoxis, prin cae ge­
to-dacii ar f premers religia creştină, find astfel mai pregătiţi
decât alţii să o prească. Ia cum naţia româă este î primul
rând creştin-ortodoxă, raportaea se face inevitabil la zeul
27 Ioan Al. Brătescu-Voineşti, Originea neamului rmânesc şi a lim­
hii noastre, Editura Carea Românească, 1 942, p. 39.
1 68 Istorie şi mit în conştiinţa românească
suprem dac, nu la pateonul păgâ roma. Zalmoxs oferă u
model remarcabil de logică mitologică. Punctul de plecare,
în fapt singurl puct cert de plecare, îl constituie un pasaj
succint şi obscur din Herodot (care dă şi informaţia, evident
nereţinută de exegeţii naţionalişti, că Zalmoxis ar f fost sclav
al lui Pitagora). Este greu de spus ce ţine în aceste rânduri
de autentica religie a geţilor şi ce ţine de proiectarea în spa­
ţiul getic a doctrinei pitagoreice. Altminteri, Zalmoxis nu
apare reprezentat în nici un fel, nu numai în perioada pre­
romană (civilizaţiei "orale" a dacilor nefindu-i caracteris­
tice nici scrsul, nici reprezentle fgutive), d nici î Dacia
romaă, bogată în zeităţi de tot felul. Pe această axă fagilă,
anticii înşişi au dezvoltat mitul lui Zalmoxis, preluat apoi şi
amplifcat în cultua română, cu deosebire în perioada inter­
belică şi în mediile de dreapta. Treptat, cele câteva rânduri
din Herodot au devenit o întreagă bibliotecă. 28
Lucian Blaga constata "revolta fondului autohton"; tot el
a publicat, î 1 921 , piesa de teat Zamole, ude spaţiul dacic
apare ca "mijloc de valorifcare etică şi metafzică a exis­
tenţei", pent a-l cita pe Mircea Eliade. Eliade însuşi a fost
un mare susţinător al fondului dacic. Este ceea ce 1-a atas
cu siguţă la B. P. Hasdeu, căia i-a îgijit, î 1 937, o ediţie
de Srieri literare, morale şi politice.
Î
n "Introducerea" la
această culegere, a ţinut să sublinieze orientarea generală -
anticipată de Hasdeu - spre valorifcarea rădăcinilor auto­
htone prin reducerea semnifcaţiei împrumutrilor.
Î
l invo­
ca şi pe Camille Jullian care a demonstat, în cazul Galiei,
"că mult lăudata civilizaţie romaă nu a fost decât u mili­
tarism brutal, care a dists începutile unei culturi promi­
ţătoare"; în acelaşi sens merge şi "desolidarizarea" gândirii
spaniole, prin Unamuo, de latinitate. "Astăzi - conchide
zs
Cu privire la avatarurile acestui misterios personaj , vezi Zoe Pete,
"Le Mythe de Zalmoxis", în Analele Universităţii Bucureşti, istorie,
1 993-1 994, pp. 23-36.
Originile 1 69
El iade - fascinaţia dacilor depăşeşte interesul ştiinţifc; totul
ne îndeamnă a crede că setea de «originar» şi «local» se va
adânci în spiritualitatea româească. "29
Î
n 1 943, Eliade publică, î limba spaniolă, la Madid, o
sinteză a istoriei româilor: Los Rumanos. Breviario histori­
co. Primul capitol al cării se intitulează sugestiv "Sub sem­
nul lui Zalmoxis".
Î
n chestiuea originilor, autorul distinge
între romanizare şi. . . romanizae.
Î
Dacia, fenomenul s-a
petrecut altfel decât în Spaia şi Galia. "Conta celorlalte
regiui, aici romaizaea nu a produs o modifcare radicală
a substanţei etice aborigene. Dacul a învăţat latina, dar şi-a
păstt obiceiule, modul de viaţă, virtţile acestale. Î noile
oraşe erau veneraţi zeii Imperiului; dar în sate şi la mute
se peretua cultul lui Zaloxis, şi aceasta s-a întâplat chiar
mai târziu, când şi-a schimbat numele. Astfel, câd primii
misionari creştini au venit să propage noua credinţă, dacii au
adoptat imediat creştinismul, cu mult înaintea altor popoare:
Zalmoxis îi pregătise cu secole înainte. "30 Să mai precizăm
că toate aceste afrmaţii nu au nici cel mai mic temei docu­
mentar?
Pent Zaloxis, legionaii au avt o îclinae apae. Mitul
lor fondator a fost mitul dacic. A spus-o răspicat şi P. P. Pana­
itescu, devenit, î toa aului 1 940, ua dinte personalităţe
de macă ale regiului legiona, î textul deja menţionat, cae
începe cu cuvintele "Suntem daci ! ", fapt argumentat prin
"rasă" şi "sânge". 3
1
Puritatea etnică - în versiune latină sau dacă - apar­
ţine unei tendinţe tradiţionale în cultura românească, dar
accentele mai apăsate puse asupra rasei şi sângelui nu pot
29 Miea Eliade, ,,Intducere", la B. P. Hasdeu, Srieri literare, morale
şi poltice, Fudaţa pent Literatuă şi A "Regele Carol II", voi. 1,
Bucureşti, 1 937, p. LXXVII.
3
0
Mircea Eliade, Les Roumains. Precis hitorique, Editura Roza Vân­
turilor, Bucureşti, 1 992, p. 1 2.
3 1 Milviuţa Ciauşu, op. cit. , pp. 204207.
1 70 Istorie şi mit în conştiinţa românească
f desprinse de contextul momentului 1 940. Atunci când na­
ziştii afau superioritatea rsei geraice, exponenţii dep­
tei naţionaliste româeşti nu se stau să invoce un model
similar. Cu atât mai mult cu cât, înte tibuile geranice şi
civilizaţia dacă, raportarea la vremurile dintâi putea chiar
să-i avantajeze pe româi.
Aii celui de-al Doilea Război Mondial, macaţi de traua
ciuntirii teritoriale şi de speraţa renaşterii înte graniţe reîn­
tegite sau chia lăgite, au îsemnat u apel instinctiv la pere­
nitatea dacică. Iată câteva râdui apărte în primul numă
(aprilie 1 941 ) al uei reviste literare cu titlu simbolic, Dacia
rediviva: "De depae se iveşte, stălucitor, arhetipul eter al
Daciei. Î proflul ei, cae ne corespude îtocmai, ne regăsi
dimensiuile totale. [ . . ø ]
"
3
2
Ia î 1 945, u aue G. Ionescu­
Nica încerca

ă rezolve problema fontierelor recurgâd la
acelaşi spaţiu mitic al vechii Dacii ca agent decisiv al con­
tlui peren în care se înscrie teritoriul românesc. 33
Lupta de clasă în Dacia
Prima fază a comunismului a însemnat un recul atât pen­
tr daci, cât şi pentr romani. Originile dacoromane nu au
fost propriu-zis contestate, dar problema originilor în sine
nu mai prezenta importanţa de altădată. Altele erau mitu­
rile fondatoare ale comunismului. Răscoalele şi revoluţiile,
întemeierea paridului comuist, greva de la Griviţa şi actul
32 Horia Niţulescu, ,,Plegomena la o aut dut rmâească", î Dacia
rediviva, nr. l , aprilie 1 941 , p. 2.
33 G. Ionescu-Nica, Dacia sanscrită. Originea preistorică a Bucureş­
tilor, Tipografa Carpaţi, Bucueşti, 1 945. Tonul conferinţelor cuprinse în
această broşură este vehement antimaghiar (în momentul când se punea
problema Transilvaniei, revendicată de autor cu aguente dacice). Î rest,
se afă că dacii au îtemeiat Roma şi că patriahia ortodoxă din Bucueşti
este cea m vehe d Euopa, fşte "d ţiem s de contiuittea mono­
teism ului religios spiritual al geto-dacilor-români".
Originile 1 7 1
el i berator de la 23 august 1 944 apăreau ca repere mai sem­
ni fcative decât îdepărtata siteză dacoromană.
Î
plus, pri­
ci piul de clasă se aşeza înaintea principiului etnic. Linia
despăritoare trecea nu atât înte daci şi romani sau între
dacoromani şi ceilalţi, ci în interiorul societăţii dace, respec­
t i v romae. Nu se mai putea tata î bloc un aue element
etnic. Sub Buebista şi îndeosebi sub Decebal, statul dac
devenise sclavagist. Odat cu cuceriea romă, "pătu bogată
din Dacia se alăt cotropitorilor romai", ţine să specifce
manualul lui Roller. De cealaltă pare se afau "oamenii liberi
dar săraci şi mai ales sclavii".34 Lupta socială se combina cu
l upta de eliberare de sub dominaţia romană. Dacii forau
marea masă a asupriţilor, după cum clasa asupritoare era în
primul rând romană (sau romanizată).
Se proiecta asupra Daciei modelul luptelor de eliberare
din colonii sau din "lumea a treia" sprijinite de Uniunea So­
vietică şi de "lagărl socialist", iar romanii ajunseseră să
semene destul de bine cu imperialiştii occidentali. Printr-o
perseverentă fore a izvoarelor, lupta de clasă a căpătat pro­
porţii nebăuite, inclusiv sub foră de răscoale combinate
cu atacui ale dacilor liberi. 35 Semifcativ şi amuzant este
"dosal" latonilor. Latones îseă î latineşte pur şi si­
plu "tâlhari". Unele inscripţii fnerare din Dacia se referă la
uciderea unor locuitori ai provinciei de aşa-numiţii latra­
nes. Monumentele sunt ridicate în memoria unor oameni cu
stare şi, porind de aici, ideea se conturează că au fost ucişi
nu pentru a f prădaţi, în mod vulgar, ci ca expresie a luptei
de clasă. Latrones devin haiduci, răzbunători ai celor mulţi
şi asupriţi. Un istoric face un pas mai departe, identifcând
34 Istoria R.PR. , p. 43.
35 Vezi în acest sens lucrările lui Dumitru Tudor: Istoria sclavajului
în Dacia Romană, Editura Academiei, Bucureşti, 1 957, şi Răscoale şi
atacuri " barbare " în Dacia Romană, Editura Ştiinţifcă, Bucureşti,
1 957.
1 72 Istorie şi mit în conştiinţa românească
o adevăată "instituţie" a dacilor, anume latrocinia, care î
traducere ar însema luptă de partizani36!
Puţine consideraţii, aşadar, în anii ' 50, cu privire l a sub­
statul etic, dacoroma, al sintezei româeşti.
Î
tre cele două
elemente defavorizaţi apar însă cu deosebire romanii. Sunt
numiţi consecvent cotropitori, iar plecarea lor din Dacia
echivalează cu o eliberare. Chiar fră o forulare explicită,
românii apar mai curând drept descendenţi romanizaţi ai
dacilor, identifcaţi în cea mai mare parte cu masele popu­
lare asuprite din provincia romană. Mai mult decât atât nu
se putea insista. Denunţarea romanilor corespundea proiec­
tului antiimperialist şi antioccidental, dar o prea mare insis­
tenţă asupra rădăcinilor autohtone ar f conferit discursului
istoric o notă naţionalistă, şi, evident, nu acesta era scopul
uărit. Naţionalismul trebuia combătut în egală măsură cu
occidentalismul. Un al teilea eleent s-a adăugat î acest scop
dilor şi romlor; ne vom opr ceva ma depae asupra dez­
voltării problemei originilor în ambianţa "intemaţionalistă"
a vremn.
Momentl dacic al comunismului
Deplasarea treptată dinspre mitologia istorică a luptei de
clasă spre mitologia naţionalistă avea să repună în dreptu­
rile sale tradiţionalul mit fondator. Dej a în 1 960, primul vo­
lum al tratatului Istoria României se dovedeşte mult mai
conciliat cu romaii. Afuxul coloniştilor roma şi procesul
romanzăii nu mai sut de acu îainte automat devalorizate
prin insistenţa asupra caracterlui nedrept al cuceririi. Ro­
manii continuă să fe criticaţi - nici un bun comunist nepu­
tâd agrea anexarea de teritorii stăine -, dar cu o oarecare
36 Dumitr Berciu, "Lupta băştinaşilor din Dacia împotiva cotropi­
torilor romani", în Studii şi cercetări de istorie veche, m. 2, iulieecem­
brie 1 95 1 , pp. 73-95.
Originile 1 73
măsură, şi cu sublinierea, compensatoare, a elementelor de
proges pe cae le-au adus. Progamul paidului comuist d
1 975, redactat în tereni destul de vagi pent a mulţi pe
toată lumea, se referă la "aspectele negative" ale stăpânirii
rmae, d şi la ,,noua îorie economico-socială" d epoca
respectivă, sublinind de asemenea că româii au apăt "prin
contopirea dacilor cu romanii". 37
Totuşi, reabilitarea romanilor nu merge chia până la ca­
păt şi, mai ales, nu poate să ţină pasul cu consolidarea neîn­
cetată a rădăcinlor autohtone. Buni sau răi, mai. curând răi
la îceput şi mai curâd bui după aceea, ei nu mai reprezintă
decât un episod dint-o îndelungată istorie multimilenară.
I deologia naţionalistă s.a putut sprijini în acest sens pe
bogăţia descoperirilor arheologice, acestea reprezentând, în
sine, dincolo de orice exploatae ideologică, poate zona cea
mai performată a cercetărilor istorice româeşti din anii
comunismului. Aheologia a fost însă stimulată tocmai find­
că prin ea s-a urmărit rezolvarea unor probleme istorice în
sensul urmărit de ideologie. Trecutul românesc s-a adâncit
astfel considerabil, dacii îşişi sprijindu-se pe o istorie mult
anterioară, de la epoca pietrei la culturile neolitice şi ale
brnlui. Oricât de semnifcativă a f fost "pecetea Romei",
ca nu mai putea decât să dea o anume coloratuă, limitată
în timp, unei istorii independente, cu trăsături specifce şi
aparinâd unui spaţiu specifc.
Dacă istoricii profesionişti au continuat să se pronunţe -
freşte, cu inevitabile nuanţe - pentru sinteza dacoromană,
un curent deloc neglijabil, alcătuit din nespecialişti, dar infu­
ent în plan politic, a preluat, de pe la mij locul anilor ' 70,
teza dacistă a lui Densuşianu. Obsesiile istorice ale "extremei
drepte" din preajma celui de-al Doilea Război Mondial s-au
3
7
Prgramul Partidului Comunist Român de făurire a societăţii so­
cialiste multilateral dezoltate şi îaintare a României spre comunism,
Edita Politică, Bucureşti, 1 975, p. 27.
1 7 4 Istorie şi mit în conştiinţa românească
transferat astfel "extemei stângi", ceea ce spune mult cu
privire la tentaţiile împărtăşite ale fenomenului totalitar, mai
ales în sensul derivei naţionaliste a comunismului. Ofensiva
a fost declaşată de Istitutul de istorie a paidului cae, după
ce falsifcase istoria recentă a ţării, s-a avântat, cu intenţii si­
milae, spre o istorie veche de mii de ai, oferindu-i compe­
tenţa specialiştilor săi în mişcarea muncitorească.
Î
n Anale de istorie, revista amintitului institut, a apăt, î
numărl 4 d 1 976, un foare remarcat aricol (nesemnat)
privind începutrle istorei poporlui român (conceut î spri­
jinul celor care aveau să predea şi să studieze cursul de "pro­
bleme fdamentale ale istoriei patriei şi partidului"). 38 Se
afrma în acest text, nu ca ipoteză, ci ca fapt, caracterl pre­
romanic sau latin al limbii tracilor. Demonstaţia, findcă
avem de a face şi cu o "demonstaţie", este pilduitoare pen­
tru ceea ce înseamnă lipsă elementară de profesionalism şi
dispreţ nemărginit pentu adevăr. Se merge pe frul lucrării
lui Densuşianu, devenite din "basm preistoric" sursă autori­
zată. Cum bibliografa se cerea totuşi adusă la zi, este invo­
cat şi "academiciaul fancez Louis Aad", cae a f arătat
că "traco-dacii vorbeau o limbă preromaică". Dacă o spune
un academician, şi încă fancez, tebuie să fe adevărat! Citi­
torul neavizat poate crede că se citează o mare autoritate
istorică şi flologică (trecem peste faptul, elementa, că apelul
la autoritate nu poate f adis ca procedeu de argumentare
istorică).
Î
n fapt, Louis Aand a fost inginer şi a ocupat
fncţii de conducere la căile ferate fanceze şi în industria
atomică! Revenind la Densuşianu, ceea ce reţin cercetătorii
de parid din încâlcita lui pledoarie este povestea, plină de
3
8
,,înceutule istoriei poporuui rm", î Anale de itore, n. 4/1976,
pp. 142-1 52. Aticolul find nesemnat, ne facem elementara datorie de
a-i menţiona cel puţin pe Ion Popescu-Puţri şi pe Gheorghe Zaharia,
respectiv directorl şi diectorul-adjuct ai Instittului şi principali ai­
zani ai fateziilor istorice ale acestia.
Originile 1 75
umor, cu lipsa interreţilor: "
Î
n sprijinul acestei concluzii (a
latinităţii limbii dace, n. n. ) stau măe câteva basoreliefri
de pe Coluna lui Traia. Astfel unul dinte acestea ne îf­
ţ i şează o delegaţie de ţa daci cae discută direct cu Traia,
fră interreţi, şi tot fă interpreţi le răspunde şi acesta. " Ne
afăm în punctul cel mai de j os al profesiunii (autorii având
ofcial statutul de "profesionişti"), limita inferioară la care
a ajuns istoria în timpul dictaturii comuiste: semn al imper­
tinentei convingeri că până la uă din istorie, dacă vrem,
se poate face orice.
Eliminarea romailor din istoria naţională a ajuns astfel
din nou la ordinea zilei (cu sau fră negarea romaizării).
I nstitutul de istorie a partidului şi Centl de istorie militară
s-au afat î priele râduri ale acestui demers. Dacă Nicolae
Ceauşescu a continuat să pledeze, în diversele-i invocaţii
i storice, pentu sinteza dacoromană, fatele său Ilie Ceau­
şescu nu a pierdut nici o ocazie pentu a-i denuţa pe coto­
pitorii romani, sugerând chiar formarea poporului român
anterior cuceririi romae. Stăpâiea romaă este aspru jude­
cată în primul volum al Istoriei militare a poporului român
( 1 984 ). Sunt consemnate urările negative ale cuceririi, cele
pozitive nu mai apar. Se acceptă, este drept, "împletirea ci­
vilizaţiei dacă şi romană", d cu grija de a se specifca, fră
teamă de contazicere, că "poporul dac a reuşit să-şi conser­
ve finţa etică". 39 Nu ar f avut loc o contopire biologică cu
romanii, ci doar preluarea limbii acestora; oricum, se accep­
ta cel puţin latinitatea limbii !
Identifcaea rmlor cu dacii a avut det consecinţă relie­
faea insistentă a originalităţii şi valori civilizaţiei acestora.
Nimic mai fesc (î sens mitologic): romaii nu aveau nevoie
de o asemenea operaţie amplifcatoare, dacii îsă nu puteau
decât câştiga prin retuşuri şi adaosuri. S-au remarcat în acest
39 Istoria miltară a poporlui rmân, voi. 1, Et Milit Bucureşti,
1 984, p. 1 82.
1 76 Istorie şi mit în conştiinţa rmânească
sens tot istoricii din categoria aintită anterior, căora li s-au
adăugat şi unii profesionşti autentici, precu Ion Horaţiu
Crişa, autorul uei monogfi cae a benefciat de o aută
publicitate: Burbista şi epoca sa (1 975, ediţie nouă 1 977).
Metoda lui Crişan nu este lipsită de interes: el procedează la
o analiză aparent corectă a izvoarelor, după care avansează
concluzii cae nu ma au nic de a face cu izvoaele. Folosia
scrisului de căte di apae astfel, la Crişan ca şi la alţi autori,
o tătură macâd gadul îalt de evoluţie a civilizaţiei dace.
Devenise aproape o greşeală politică să afrmi că dacii nu
ar f practicat ara scrisului, deşi, în realitate, izvoarele nu o
atestă prea convingător. Scrisul însă nu era de ajuns. Trebuia
ca dii, pri scis sau altte, să expre idei cât mai îalte.
S-a lansat ideea că istoria flozofei româneşti ar trebui să
înceapă cu flozofa dacă. Referirile esenţiale la "preocupă­
rile flozofce" ale dacilor se afă la Iordanes, istoric din se­
colul al VI-lea, autor al unei lucrări despre goţi, pe care, în
dorinţa de a-i valoriza, i-a asimilat cu geţii, atribuindu-le în
plus tot felul de aptitdin şi cuiozităţi intelectuale. Fabulaţiile
lui Iordanes sau ale modelului său Cassiodorus, incapabili
măcar de a-i deosebi pe geţi de goţi, n-au cum să fe con­
siderate izvor pent o istorie pe care o cunoşteau doa vag şi
deforat, decât î cal câd accept orice ca izvor. Crişan,
ca profesionst, nu ezită să remarce exagerările textului, după
cae uează totuşi concluia, neaşteptată: necesitatea "inclu­
derii î istoria flozofei româeşti a uui capitol cu privire la
flozofa daco-geţilor care va tebui cercetată şi valorifcată
monogafc".40 Fraza este uluitoae. Câteva consideraţii, dacă
acceptăm să ne prindem în jocul lui Iordaes, teacă-meargă,
da monogafe despre istoria flozofei dacice, câd nu avem
nici măcar tei cuvinte scrise în dacă!
4
0
Ion Horţiu Crişa, Burebista şi epoca sa, ediţia a 11-a, Editura Ştiin­
ţifcă şi Enciclopedică, Bucureşti, 1 977, p. 446.
Originile 1 77
O oarecae agitaţie s-a petecut şi î chestiuea, insolubilă,
a 1 i mbii dace. Libă "latină" sau diferită de latină, ea se cerea
s{t fe reconstituită şi eventual aşezată în programa uni­
versitară ca obiect de studiu. S-a sugerat la un moment dat
î nfinţarea unei catedre de limbă dacă la Universitatea din
Hucureşti. Nu ştim dacă se intenţiona predaea flozofei de
in limba dacă, cer este că toate aceste fmoase iniţiative
s-au spulberat în faţa unui obstacol de nedepăşit: inexistenţa
obiectului de studiu. Entuziaştii mer îsă înainte. De câteva
decenii îcoace, o îteagă "mişcare de aatori" a invadat
t erenul lingvisticii, imaginâd etimologii fantastice, suscep­
t i bile de a ne restitui limba stămoşilor. Acest gen de "para­
l i ngvistică" cu accente ultanaţionaliste pare a f devenit în
România un adevărat fenomen de societate.
Mai prudent, d urăind tot ţelul consolidăii moştenirii
dacice, s-au manifestat uele cercetări academice, î sensul
i naugrat de Hasdeu. Specialistul consacrat al acestei diecţii
este 1. 1. Russu, autor al lucrării Limba traco-dacilor ( 1 959
� i 1 967). El a ajuns la identifcaea - considerată discutabilă
de mulţi lingvişti - a nu mai puţin de 1 60 de cuvinte apa­
l i nâd substatului dacic, susceptibile, îpreuă cu derivatele
l or, de a reprezenta circa 1 0% din fondul principal al limbii
româe. Limba pe cae o vorbim ar avea, aşada, o destul de
sensibilă coloratură dacică.
Să mai amintim, în acelaşi context, şi infuenţa deloc ne­
gl ijabilă exercitată de divagaţiile ştiinţifce ale foarte con­
l roversatului om de afaceri stabilit în Italia, Iosif Constantin
Drăgan. Legionar în tinereţe, Drăgan s-a apropiat apoi de
regimul Ceauşescu, tanslaţie caracteristică inclusiv pentru
mitologia dacică. Autor al lucrăii Noi, tracii ( 1 976) şi edi­
tor al revistei omonie, lasată î 1 974, el a aimat o întreagă
mişcare vizând amplifcarea rolului tacilor în istoria euro­
peană, la care au aderat tot felul de amatori (chia şi u cena­
cl u al juştilor! ), d şi uii profesionişti nu tocmai scrupuloşi
( prt cae aheologii Dt Berciu şi Ion Horaţiu Crişan).
1 78 Istorie şi mit în conştiinţa românească
Î
n revista Noi, tracii s-a putut afra de pildă că stămoşii
româilor vieţuiau acum 1 00 000 de ani4
1
, probă elocven­
tă că poporul român este cel mai vechi de pe continent, dacă
nu din lume. Iar în ce priveşte extinderea tracilor, Drăgan
le acorda generos cam jumătate din Euopa, cu centul, evi­
dent, în actualele ţinuti româeşti. Este interesant că volu­
mul Noi, tacii conţine agumente şi pasaje identice (de pildă,
cele privitoare la "latinitatea" limbii dace) cu forulările
apărte aproape simultan în Anale de istorie. Puţin importă
de la cine spre cine a circulat informaţia; semnifcativă este
identifcarea Institutului de istorie a paidului, organism în­
vestit cu autoritate ştiinţifcă şi ideologică î Româia comu­
nistă, cu genul de demers practicat de Drăgan.
Dar, chiar lăsând la o parte fabulaţiile şi exagerările ires­
ponsabile, cert este că dacii au sfrşit prin a se impune în
conştiinţa românească. Se pare că au câştigat, în sfrşit, răz­
boiul cu romanii. Este grăitoare suita de busti înşiruite în
faţa Muzeului Milita Naţional din Bucureşti; n se îfţişează
un rapor de trei la unu între daci şi romani, primii reprezen­
tati prin Dromihete, Burebista şi Decebal, ceilalţi totuşi prin
Traian. Suntem depare de fesca de la Ateneu!
Identifcaea românilor cu dacii tinde să deviă o chestiune
de notorietate europeană. Potvit relatăilor presei, preşedin­
tele Italiei, Oscar Luigi Scalfaro, afat în vizită la Bucureşti,
a ţinut să tansmită scuze poporului român - oarecum ta­
dive - pentu cucerirea Daciei de romani. Autentică sau nu,
aecdota este semifcativă pentu logica mitologiei istorice.
Î
n fapt, raporile preşedintelui Italiei cu Traian sunt la fel
de mitologice ca raporturile speciale care I-ar lega pe preşe­
dintele Iliescu de Dromihete sau de Decebal.
41 D. Celiu Belcijst, ,,leet intve la pblea: Ogne
vehea şi iporţ poprlui rm î lue", îNoi, tai, n 12, a
1 975, pp. 81 1 ("Cha nu 1 00 000 de ai de existenţ pe acest păât
şi tot ne duce la concluzia că suntem cel ma vech popor al Eurpei.").
Originile
Slavii, o prezenţă oscilantă
1 79
Partida dinte daci şi romani a cunoscut o oarecare com­
plicare prin implicarea suplimentară a factorului slav (ce­
l elalte elemente etice, mai puţin substanţiale şi mai repede
asimilate de româi, neputând pretinde o participare la fn­
daţia româească). Slavii, cum se ştie, au exercitat o înure
notabilă asupra limbii române, ca şi asupra vechilor institu­
ţii şi vechii culturi româneşti.
Î
n fapt, şi în aprecierea rolu­
lui lor s-a pendulat înte extreme, în fncţie de conjunctua
ideologică şi politică.
Fa latiistă şi, î genere, istoriogfa secolului al XIX-lea
pâă destul de târziu au urărit eliminarea sau cel puţin
diminuarea drastică a factorului slav, demers explicabil prin
prcesul de moderae a societăţii româeşti, îcercae dis­
perată (parial şi temporar reuşită) de ieşire din spaţiul slav
al continentului. De remarcat faptul că, până la B. P. Has­
deu, istoricii români modemi nici nu cunoşteau slavona sau
diversele limbi slave, situaţie paradoxală dat find învelişul
slavon al cultui româeşti medievale. Hasdeu însuşi, educat
în mediu slav şi putâd f considerat cel dintâi slavist româ,
nu s-a dovedit un susţinător al infuenţei slave. El a înţeles să
tempereze latinismul prin recursul la substatul tacic, dar
în ce-i priveşte pe slavi s-a stăduit să le limiteze impactul
asupra sintezei româneşti. Hasdeu considera poporl româ
pe delin forat câd a itat î raport cu slavii. Cuvintele
slave ar f pătuns în limba româă nu prin contact etic, ci
pe cale politică, religioasă şi cultuală, timp de vreo şapte se­
cole, până la Matei Basarab şi Vasile Lupu.42
Reacţia de reabilite a slavilor şi a cultuii slavone î is­
toria rmâească a venit din parea junimiştilor î ultimele
decenii ale secolului al XIX-lea, ca replică dată latinismului
42 B. P. Hasdeu, Istoria critică a românilor, voi. 1, Bucureşti, 1 873,
pp. 278-28 1 .
1 80 Istorie şi mit în conştiinţa românească
şi, înt-u fel, ca exerciţiu de depăşire a complexelor naţio­
nale. Ne-am referit deja la sugestiile lui Panu în această di­
recţie. Senzaţia a stâmit-o însă Dicţionarul etimologic
( 1 8701 879) al lui Alexad Cihac, un apropiat al Junimii.
Etimologiile stabilite de el ofereau concluzia neaşteptată că
fondul lexical al limbii române ar f mai curâd slav (şi de
alte origini) decât latin: 2/5 elemente slave, 1 15 tceşti şi tot
1 /5 latie! Româa devenea o lbă aestecată, î cae t­
cismele şi cuvitele de origine lati a f avt ca acei pon­
dere. Publicaea aproape simultaă a dicţionaelor lui Laurian
şi Cihac marca extremele îte cae evolua interretarea lim­
bii române şi, î genere, a originilor şi infuenţelor (cu rema­
ca necesaă că lucrarea lui Cihac este apreciată de specialişti
ca net superioară fanteziei lingvistice a lui Laurian).
Nodul gordia al acestei îcurcătu etimologice a fost tăiat
de Hasdeu prin seducătoaea sa teorie a circulaţiei cuvintelor.
Stctua unei limbi - arăta Hasdeu - nu este dată de numă­
rul brut al cuvintelor, ci de circulaţia acestora. Sunt cuvinte
aproape uitate depozitate în dicţionare, altele folosite de ne­
nuăate ori. Valoaea lor este, aşadar, foae diferită. ,,Ne­
gşit, slavismele la româi, şi chia tucismele, nu sut puţine;
î ciculaţiue îsă, adică în activitatea cea vitală a griulu
româesc, în mişcaea cea orgaică, ele se pierd aproape cu
desăvâşie faţă cu latiismele. " Se pot forula fze întegi
nuai cu cuvinte de obâşie latină, d nici o propoziţie cu
cuvinte exclusiv de alte origini. Demonstaţia lui Hasdeu răs­
tra din nou raportl în defavoarea infuenţei slave.43
Da infuenţa slavă a fost puteric pusă î evidenţă de Ioa
Bogdan. Pent el slavii devin element constitutiv al sintezei
româneşti: "Infuenţa elementului slav la forarea naţiona-
43 Pentru teoria circulaţiei cuvintelor, vezi B. P. Hasdeu, "În loc de
intoducere" (capitolul III: "În ce constă fzionomia unei limbi?"), î
Etmologicum Magnum Romaniae, voi. 1, Editura Academiei Române,
Bucureşti, 1 886 (ediţie nouă, Editura Minera, Bucureşti, 1 972).
Originile 1 8 1
l i tăţii noaste este aşa de evidentă, încât putem zice, fră
exagerare, că nici nu poate f vorba de popor român înainte
de absorbirea elementelor slave de către populaţia băştinaşă
romană în cursul secolelor VI-X. "4 Î limba româă se afă
o "sumă enoră de elemente slave" adoptate atât direct, prin
convieţuie, cât şi pe cale politico-literară, limba slavonă a
tst folosită în biserică şi în stat, şi chiar în "afacerile zilnice
ale româilor", până î secolele al XVI-lea-al XVII-lea, iar
în viaţa de stat "aproape toate aşezăntele noaste vechi sut
sau de origine slavă, sau posedă pe lâgă puţinele elemente
moştente de la roma o su îseată de elemete slave" .45
Î
ndeosebi raporile româno-bulgare sunt tatate de Ioan
Bogdan înt-o manieră cae nu poate f decât dezageabilă
naţionalismului româesc. Î tp ce noi, româii, "ne îsti­
nam tot mai mult de cultua romană şi ne sălbăticeam", bul­
garii, "veniţi ca barbari peste noi, îşi însuşeau, sub aripile
protectoae ale unui stat oranizat şi puteric, de la vecinii
lor bizati, o civilizaţie pe atuci îaintată, civilizaţia biza­
ti cae nu e altceva decât continuaa, sub for gcească
şi cu infuenţe orientale, a vechii civilizaţii romae".46 Timp
de trei secole, ţaratul bulgar a stăpânit şi la nord de Dunăre;
este perioada când multe elemente de cultură şi organizare
politică slavă au pătrns în societatea românească.
Î
n bună
măsură infuenţa slavă a fost, aşadar, o infuenţă bulgară.
Ioan Bogdan a reprezentat, până la istoriografa comu­
nistă, punctul cel mai avansat al afrării înâuirii slave.
Contemporanii săi şi istoricii generaţiei ulterioare au avut
în această privinţă puncte de vedere diferite; oricum, nu s-a
mai revenit la faza negăii sau igorăii factorlui slav. Fostul
junimist A. D. Xenopol, chiar dacă nu merge atât de depare
4 Ioa Bogdan, Istoriografa rmână şi prblemele ei actuale, Bucueşti,
1 905, p. 21 .
45 Ioan Bogdan,
Î
nsemnătatea studiilor slave pentr români, Bucureşt
i
,
1 894, pp. 1 7-1 9 şi 25.
46 Ioan Bogdan, Românii şi bulgarii, Bucureşti, 1 895, p. 1 5.
1 82 Istorie şi mit în conştiinţa românească
ca Bogdan, acordă infuenţei slave o pondere apreciabilă şi
crede, ca şi Bogdan, că statul bulgar a stăpânit şi teritoriile
româneşti (unct de vedere forulat în Teoria lui Roesler,
apoi în Istoria românilor din Dacia Traiana). Iorga, atât de
apropiat de Bogdan în unele privinţe, este însă mult mai lati­
nist în desluşirea începuturilor româneşti. El nu acceptă stă­
pâea bulga la nord de Duăe şi tinde să liiteze infuenţa
rezultată din convieţuirea româo-slavă: "Din toată viaţa sla­
vilor cai au fost în pările acestea au rămas numai cuvinte
foarte multe, care au intrat în limba noastră, dar mai mult
pentu idei secundare şi pentr articole de comerţ, luate la
bâlciuri pe malul drept dunărean, . căci pentru ideile de că­
petenie noi ne putem exprima tot cu cuvinte care vin din
vechea moştenire romană. Au rămas apoi de la dânşii anu­
mite elemente de mitologie populară, anumite aşezăminte,
şi atâta. "47
"Şcoala nouă", care vedea un model în Ioan Bogdan, i-a
rproşat prite altele lui Iorga şi subevaluaea infuenţei slave,
nota find totuşi ceva mai moderată decât a concluziilor lui
Bogdan. C. C. Giurescu şi P. P. Paaitescu au insistat asupra
multiplelor elemente slave pătnse în limba, cultura şi or­
ganizarea politică românească, considerându-le totuşi ca se­
cundare, adăugate fndamentului dacoroman. Totuşi, sub
raportul limbii, sublinia Giurescu, "infuenţa slavilor e supe­
rioară infuenţei pe care au exercitat-o neamurile geranice
asupra limbii galo-romanilor sau italienilor". El acceptă, da
şi nuanţează, afraţia lui Bogdan potrivit căreia nu poate
f vorba de popor româ decât după aestecul cu slavii:
,,ceastă aaţe tebuie îţeleasă î sensu că poporul rmâ
şi-a căpătat alcătuirea sa deplină, caracteristicile sale etnice
complete, nuai după ce elementului esenţial dacoromanic,
constituind temeiul, i s-a adăugat elementul slav. Cu alte
cuvinte că nu avem de a face cu pări egale nici catitativ,
47 N. Iorga, Istoria românilor pentr poporl românesc, voi. 1, p. 33.
Originile 1 83
n i ci calitativ, şi că punctul de greutate tebuie să cadă tot
asupra primelor două elemente. "48 Se adaugă penetrii slave
� i o notă confictuală, de raportat şi la contextul relaţiilor
româno-ruse şi româo-bulgare î perioada interbelică. "Sla­
vi i - insistă Giurescu - au venit în Dacia în calitate de cu­
ceritori", dând dovadă chiar de mai multă brtalitate decât
gcranicii sau hunii. Cucerirea explică şi originea slavă a
hoierimii române, teză întâlnită la mai mulţi autori, dar sis­
tematizată de P. P. Panaitescu (în articolul "Problema ori­
gi nii clasei boiereşti"). 49
Momentul de nedepăşit al integrării româilor în mediul
slav 1-a reprezentat, evident, etapa prosovietică a comunis­
mului româesc. Dacii şi romanii au rămas, cum am văzut,
la locul lor fondator, evocat însă fră entuziasm.
Î
n schimb,
i nfuenţa slavă a fost pusă puteric în lumină.
Î
n manua­
l ul lui Roller nu se citează nici un cuvânt de origine latină,
eventual dacă, în schimb, sut menţionate zeci de cuvinte
slavone, vădind o înurire puterică "î toate ramurile vieţii
noastre economice, sociale, politice, militare, culturale".
Dacă mai înainte accentul cădea asupra slavilor sudici (bul­
garilor), acum în prim-plan trece statul kievian, care a f
j ucat un rol esenţial în forarea statelor româneşti, "afân­
du-se la baza relaţiilor româo-ruse care s-au dezvoltat de-a
1 ungul veacurilor".
so
Directivele date de Mihail Roller, în 1 952, cu privire la
orientarea cercetării istorice exprimă elocvent ceea ce pre­
gătea: fzionarea istoriei românilor cu istoria slavilor, şi cu
i storia slavilor de Răsărit în principal: "Fără a pierde din
vedere o clipă existenţa populaţiei băştinaşe romanizate
( dacoromane) ar trebui s
t
udiată problema dacă procesul
48 C. C. Giuescu, op. cit. , voi. 1, pp. 247 şi 260.
49 C. C. Giuescu, "Slavii au venit în Dacia în calitte de cuceritori", în op.
cit. , voi. I, pp. 268-278; Pet P. Paaitescu, ,,Pblema origiii claei boiereşti",
în Interretări româneşti, ediţia 1 994, pp. 3 1-4.
so Istoria R.PR. , pp. 54-56.
1 84 Istorie şi mit în conştiinţa românească
de forae a slavilor de Răsăt a avut loc paial, sau nu a avt
loc, şi pe o pare a teritoriului ţării noaste [ . . e ] Existenţa în
vecinătatea ţării noaste a putericului stat feudal din Kiev,
cu o civilizaţie înaintată, care se răsfânge asupra întregului
Răsărit al Europei, luptele duse de statul din Kiev împotri­
va citadelei reacţionare pe care o reprezenta în acea vreme
Bizaţul şi apoi cuprinderea uei păi d teritorul ţăi noas­
te în cadrul statului feudal din Kiev au contribuit la dez­
voltarea relaţiilor feudale şi au grăbit procesul de organizae
feudală în ţara noastră.
Î
ntinderea statului feudal bulgar în
secolul al IX-lea şi al X-lea pe teritoriul patriei noastre este
u fapt de necontestat şi a avut urmări asupra dezvoltării
ţării. Această infuenţă a slavilor de Sud completează pe cea
a slavilor de Răsărit, care i-a premers şi care totodată îi ur­
mează în secolele XI-XII, câd o pare a teritoriului ţării
noaste a fost cuprinsă în cnezatul de Halici. "5 1
Dacă etnic şi lingvistic românii rămâneau în principal da­
coromani (dar cu notabile infuenţe slave ),fndaţia politică
tindea să devină pur şi simplu slavă. De remarcat dozarea:
Rusia mai întâi, Bulgaria în planul doi, în timp ce Bizanţul
apare ca "reacţionar" (Grecia, la care Stalin râvnise un mo­
ment, sfrşise prin a intra în orbita occidentală! ).
Orientarea comunismului spre valorile naţionale a con­
dus la refuxul infuenţelor slave. Făă a inta î detaliile aces­
tei chestiuni - cu accente deosebite de la un autor la altul
-, să remarcăm că, în genere, îndepăarea de slavi s-a tradus
prin excluderea lor d alcătuirea etică a româilor. Strategia
a fost simplă: coborârea în timp a "momentului" forării
poporlui român. Secolul al X-lea, propus de Ioan Bogdan,
reţinut de generaţia interbelică, preluat, cu o uşoaă coborâre
spre sfrşitul secolului al IX-lea, de Istoria României din
S I
Mihail Roller, "Cu privire la unele probleme din domeniul cer­
cetăilor istorice", î Stdii. Revistă de istorie şi flozofe, iulieseptembrie
1 952, pp. 1 52-1 53.
Originile 1 85
1 960, apoi de Constatin Daicoviciu î compendiul cu acelaşi
t i tlu din 1 969, însemna acceptarea slavilor ca element fonda­
tor, chiar dacă pe un plan secunda în raport cu dacoromanii,
lăr asimilaea lor neputâd f vorba de "popor rmâ". Ceea
<e s-a uărit în faza comunismului naţionalist a fost nu
numai estomparea înâuririi slave, ci îndeosebi aşezarea ei
di ncolo de pragul forării poporlui româ. Elementele
sl ave trebuiau preluate de un popor român gata format,
oricum cristalizat în structuile lui esenţiale.
S-a procedat la identifcaea prto-românilor şi a uei limbi
proto-române începând din secolul al VI-lea, potrivit unor
calcule politice înfţişate drept rod al cercetăii obiective.
Recordul îl deţine tot Istoria militară a poporului român,
pentru care românii sunt deja români la anul 271 , dacă nu
chiar cu mult înainte, rolul slavilor (fră a mai vorbi de alte
contribuţii) find proclamat drept nesemnifcativ. Auzantă,
din punctul de vedere al aritmeticii, se dovedeşte afraţia
că poporul român ar f "vechi de peste 2 000 de ani, de când
poporul d a preluat liba şi spiitualitaea lată"52 (î teacăt
fe zis, cum se poate prelua o spiritualitate?). Scăzând 2 000,
ca să nu spunem "peste", din 1 984, anul apariţiei volumului,
ajugem la anul 1 6 î. Cr. , cu veo 1 20 de ani înaintea cuceririi
Daciei de romani ! Explicaţia "calculului" stă nu în vreo nouă
teorie cu privire la romanizare, ci pur şi simplu într-o referire
a lui Ceauşescu la vechiea de peste 2 000 de a a româilor,
idee entuziast însuşită de Ilie Ceauşescu şi de autorii Istoriei
militare.
Ce înseamă proto-români, ce înseană un popor forat
sau aproximativ forat? Cu ce argumente se poate afrma
că pe la 600 se vorbea proto-româna, câd nu avem pentu
epoca în discuţie şi nici pentru multe secole mai târziu nici
o mostră de limbă română sau "proto-română"? Dar poate
f în genere datată formarea unui popor, fenomen încă mai
52 Istoria militară a poporlui român, voi. 1, p. 208.
1 86 Istorie şi mit în conştiinţa românească
complex şi mai geu de defnit decât formarea limbii respec­
tive (întrucât presupune şi o anume comunitate culturală şi
conştiinţă de sine)? Când s-au "forat" francezii, italienii,
germanii, englezii? lnsistenţa cu totul deosebită a istori­
ografei româneşti asupra acestei chestiuni - căreia i s-a
atibuit denuiea savată de "etogeneză" - constituie o pa­
ticulatate naţională. Orice periodizae de acest gen răspunde
unor exigenţe ideologice, iar exigenţele comunismului au
fost mai întâi formarea poporului român alături de slavi, iar
apoi scoaterea lui din sfera infuenţelor slave.
Naţunea: organism biologic
sau comunitate socială?
Am putea f întebaţi care este opinia noastră cu privire
la ponderea diverselor elemente alcătuitoare ale poporului
româ. Răspunsul este că nu avem nici un răspuns, pentu
simplul motiv că, pusă aşa, problema apare forulată dint-o
perspectivă stict mitologică. Răspunâd, nu am face decât
să ne alăturăm unuia sau altuia dinte miturile fondatoare în
ciculaţie. Româii sut româi, nu sunt nici daci, nici romai,
nici slavi. Insistenţa asupra rădăcinilor autohtone valorizează
în primul rând fondul biologic al originilor. Dar prin ce se
manifestă acesta: prin sâge, prin gene? Există un sânge
românesc, există o genă specifc româească, sau dacică, sau
dacoromană? Singura raporare incontestabilă la origini este
oferită până la ură de limbă. Esenţa romanică a limbii ro­
mâe, la cae se adaugă şi nuele de , ,româ", îclină ît-u
sens balanţa spre romani; poate că pâă la urmă, deşi altfel
decât au crezut, istoricii Şcolii Adelene s-au afat mai aproape
de un anumit adevăr (cel puţin de singurul adevăr demon­
strabil) decât promotorii dacismului.
De aici însă, şi până la a spune că suntem mai curând ro­
mani este cale lungă. Oare cât mai aveau în comun românii
Originile 1 87
l ·: vului Mediu cu dacii şi cu romanii? Cultura slavonă şi
rd i gia ortodoxă nu îi apropiau dej a mai mult de civilizaţia
hi zantino-slavă? Ce este, de pildă, mai importat pentu a-l
de fni pe român: originea dacă sau religia ortodoxă? (dif­
l' Ui tate rezolvată de cei care. văd în Zalmoxis un precursor
n i lui Cristos ! ) Da astăzi, cu cine se aseamăă mai mult
românii: cu dacii, cu romanii ori cu slavii, sau cu popoarele
1 ·:uropei contemporane? Un proverb arab citat de Mare Bloch
spune că "oamenii seamănă mai mult cu vremea lor decât
lU pănţi".53 Zicala se aplică la fel de bie indivizilor şi naţu­
ni l or. Oricât de diferiţi ar f româii de gerai, să zicem, sunt
mult mai apropiaţi astăzi de aceştia decât de strămoşii daci
�i romani. Cei din urmă aparţineau unor civilizaţii "tadi­
t i onale" avâd cu totul alt registru de mentalităţi şi compor­
t amente decât avem noi într-o lume predominat tehnologică
�i citadină. Ne apropie, freşte, de daci şi de romani ceea ce
ne apropie în genere de toţi semenii, indiferent de timp sau
spaţiu. Altminteri, câd se trece la un inventar mai precis,
nu se pot exprima decât platitudini de genul : am moştenit
wrajul dacilor şi spiritul raţional al romanilor . . . O naţiune
nu este un organism biologic, ci un oranism social, nu se
prezintă ca o simplă sumă de indivizi (fecare cu mulţimea-i
de strămoşi), ci ca o sinteză culturală. Oricâtă rămânere în
urmă a f acumulat, românii prezintă totuşi proflul spiri­
tual al unui popor al secolului al X-lea.
Noi nu ne războim cu mituile fondatoare. Fiecare naţie le
are pe ale sale şi le cultivă cu gijă. Români vor continua să-şi
evoce istoria din cele mai vechi timpuri şi este normal să
procedeze aşa. Ceea ce trebuie însă înţeles, nu pent a ar­
la mecanismul în aer, ci pent a-i pătde logica fcţio­
nări, este prcesul de actualie, î sens mtologc, al fndaţiei
53 Mare Bloch, Apologie pour l 'histoire ou Metier d'historien, Pas,
1 96, p. 15 ("Les hommes ressemblent plus a leu tmps qu' a leus peres. ).
1 88 Istorie şi mit în conştiinţa românească
originare sau fndaţiilor succesive. Trăim în prezent, dar ne
raport la origini, avem o identitate incontestabilă, d ne-o
valorizăm prin identitatea stămoşilor. Toate acestea aparţin
imaginarului istoric şi politic, ceea ce nu înseamă că sunt
lipsite de semnifcaţie, dimpotrivă.
Î
n realitatea strictă sun­
tem despărţiţi de tecutul îndepărtat, dar, prin actualizarea
sa imaginară, tecutul devine o mare foră a prezentului.
Capitolul III
Continuitatea
Un paradox istoriografc:
aria de formare a poporului român
Insistenţa deosebită asupra "forăii poporului" parti­
cularizează istoriografa şi conştiinţa istorică românească.
Chestiunea este însă dublată şi amplifcată prin întebarea
privitoare la spaţiul formării poporului român şi limbii ro­
mâne. Aici se înscrie faimoasa chestiune a continuităţii care,
ataşată "etogenezei", a contibuit la crearea unei adevărate
"obsesii naţionale", înteţinută prin j ocul ideologic şi politic.
Problema continuităţii nu este de altfel decât manifestarea
extemă a unei nelămuriri mai generale privind inserarea
geografcă a începutilor poporului român. Ne afăm, din
nou, î faţa unei situaţii paiculae în istoriogafa europeaă.
Potivit multiplelor teze diverent rmâeşti şi stne, romi
s-a f forat sau pe teritoriul corespuător României mo­
dere, sau înt-o zonă limitată a acestui spaţiu, chiar foarte
l imitată î unele vaate, sau ît-o regiue depăind cu mult
extinderea actuală a poporului român, până la cuprinderea
unei bune pări din Europa Centală şi sud-estică, sau, în
sfrşit, undeva la sud de Dunăre, cu totul în afara ţării unde
trăiesc astăzi !
Trei factori principali stau la originea acestei sitaţii cu
totul paradoxale.
Mai întâi, o anumită neconcordanţă între procesul efectiv
al expansiunii romane şi al romanizării şi actuala confgu­
raţie etică a Europei sud-estice. Jumătatea nordică a Pen­
i nsulei Balcanice a fcut pare din Imperiu timp de vreo opt
secole, interval cae a peris instalarea şi consolidarea unei
1 90 Istorie şi mit în conştiinţa românească
puterice vieţi romane. La nord de Dunăre, pe actalul teri­
toriu al României, romanii au stăpânit efectiv doar jumătate
din Dacia. Provincia Dacia a fcut parte din Imperiu doar
1 65 de ani, ceea ce poate ridica întrebări cu privire la am­
ploarea romanizării. Pe de altă parte, jumătatea neanexată
a Daciei nu a avut în mod logic cum să fe romanizată. Re­
zultatl se dovedeşte îsă invers punctului de plecae: Româ­
nia, uaşa Romei în această pate a Europei, se afă la nord
de Dunăre, şi nu la sud!
Î
n al doilea râd, ipotezele cele mai diverse au teren liber
de manfestare dată find sărăcia izvoaelor privitoae la spa­
ţiul nord-dunărean de-a lungul mileniului care separă reta­
gerea stăpânirii romane la anul 271 de întemeierea statelor
româneşti în secolul al XIV-lea, şi mai ales lipsa completă
a izvoarelor scrise intere. Cu privire la anumite aspecte
istorice, arheologia s-a dovedit capabilă de a suplini această
lacună. Ştim astăzi că teritoriul Daciei a continuat să fe dens
populat; putem reconstiti modul de viaţă al celor care au
trăit aici. Din păcate, materialul arheologic nu vorbeşte; el nu
ne poate spune ce limbă vorbeau furitorii obiectelor respec­
tive într-un anume secol şi într-un anume colţ al României
de astăzi.
Şi, în sfrşit, în al treilea rând, da deloc ultimul ca impor­
taţă, a intervenit în j oc, cu o mare complicaţie de variante,
factorul ideologic şi politic. Negarea continuităţii româneşti
şi aducerea românilor de la sud de Duăre a corespuns evi­
dent obiectivelor austo-ungare în secolele al XVIII-lea şi
al XIX-lea, continuând să fe un punct de dogmă în istorio­
grafa maghiară de astăzi, cu scopul de a asigura maghiari­
lor primatl cronologic în Transilvania. Se întâlnesc însă,
paradoxal, argumente comune la imigraţionişti şi la naţio­
naliştii români. Aceleaşi premise istorice pot justifca o teo­
rie sau opusul ei ! Invocată de latinişti, obsedaţi de nobleţea
şi puritatea sângelui românesc, exterinarea dacilor a serit
Continuitatea 1 91
în egală măsură teza imigraţionistă; ce argument mai bun
decât golirea Daciei de populaţa ei autohtonă? Şi, invers, neo­
maizarea dacilor, susţinută de extema naţionalistă a dacis­
mului pur, nu face decât să ofere aguente, î măsura în care
toţi lingviştii serioşi consideră româna ca limbă romanică,
ipotezei expansiuii românilor şi limbii române din afara
spaţiului actual al României.
La nord şi la sud de Dunăre.
Un posibi compromis?
Î
n versiunea Şcolii Adelene, preluată de ansamblul is­
toriografei româneşti spre milocul secolului al XIX-lea,
spaţiul românesc iniţial este reprezentat atât de Dacia, cât şi
de teritoriul sud-dunărean. Româii apar ca uaşi ai roma­
nilor în această parte a Europei. Cum ştirile despre terito­
riul de la nord de Dunăre sunt sumare, istoria secolelor care
urează retagerii aureliene se petece mai cuând în actu­
ala Bulgarie decât în România de astăzi. "Românii au fost
uiţi cu bugai de la veea acestora - spune Şincai -; det
aceea nu numai bulgarii au bătut pe greci, ci doară mai mult
şi mai adeseori i-au bătut românii sub nuele bulgarilor, al
cumanilor şi al paţinachilor. " Iar în anul 963, odată cu
Samuil, care era român, "crăimea au tecut de la bulgari la
româi" .
1
Primul ţarat bulgar a fost, aşadar, bulgaro-român,
iar cel de-al doilea româo-bulga; Imperiul româno-bulgar,
întemeiat de vlaii sud-duăei Pet şi Asa, şi îălţat la apo­
geu de Ioniţă, avea să reprezinte, până în faza istoriografei
comuniste, u capitol important de istorie românească. Ko­
gălniceanu prelungeşte regatul vlahilor tansdanubieni până
la aul 1 394, câd a fost dists de tuci (este vorba, freşte,
despre ţaratele bulgare); el afrmă de asemenea că românii
din Balcani au dat mai mulţi împăraţi Romei şi Bizanţului.
1 Gheorghe Şincai, op. cit. , vol. I, pp. 282-283 şi 289.
1 92 Istorie şi mit în conştiinţa românească
Laua se referă de asemenea la Regatl bulgaro-român (ri­
mul ţarat), apoi la Imperiul românilor şi al bulgarilor (al
doilea ţarat, până Ia strşitul secolului al XIV-lea).
Să remarcăm că deplasarea principalei scene a istoriei ro­
mâneşti de la nord de Dunăre la sudul fuviului, şi pentr
mai multe secole, putea sugera un scenariu apropiat de cel
susţinut de imigraţionişti, chiar dacă istoricii români se ma­
nifestau ca partizani ai continuităţii. Romanitatea sud-du­
năreană era pur şi simplu mai activă, mai "vizibilă" decât
romanitatea din fosta Dacie.
Faţă de această generoasă expansiune a spaţiului româ­
nesc iniţial, Hasdeu procedează, în Istoria critică a româ­
nilor, la o limitare severă. Lipsa elementelor geranice în
limba româă îl deterină să îi retragă pe dacoromani din
zonele nor şi sud-dăee, ude este atestată prezeţa mig­
torilor germaiei. Spaţiul de forare a limbii şi poporului
român devine chiar mai îngust decât fontierele Daciei ro­
mane. "Mapa etografcă" a României din secolul al III-lea
până în secolul al VI-lea se întinde, după Hasdeu, "de la Se­
verin până-n Haţeg, de la munţii Temeşianei până-n Olt, de­
parte de goţi şi de gepizi". Aşadar, "naţionalitatea româă
s-a născut şi s-a dezvoltat în Oltenia până-n valea Haţegu­
lui". Din Oltenia, românii aveau să se reverse spre Ardeal,
Muntenia şi Moldova, îtr-u proces de lungă durată, îceput
în secolul al VI-lea şi prelungit până în veacul al XIV-lea.
Hasdeu insistă asupra "forţei de expansiune a oltenilor". 2
Pentru el, Oltenia a fost şi rămâne nucleul naţionalităţii ro­
mâe. Cu sigţă că naţionalistul Hasdeu a fost impresionat
de "curăţenia etnică" a Olteniei, provincia cu cea mai mică
pondere a elementului stin dintre toate ţinutule româeşti.
Alt gen de limitare teritorială întâlnim la Xenopol. Scopul
său este de a demonta puct cu puct agentatia lui Roesler,
care îşi publicase, în 1 87 1 , Studiile româneşti.
Î
n sprijinul
2 B. P. Hasdeu, op. cit. , voi. 1, pp. 306308.
Continuitatea 1 93
tezei originii sud-duăene a româilor, Roesler invoca apro­
pierea dinte dacoromână şi macedoromână, două dialecte
ale aceleiaşi limbi, afate astăzi la mare distanţă una de cea­
l altă, precum şi infuenţa sud-slavă î limba româă. Replica
lui Xenopol a apărut în 1 884, sub titlul Teoria lui Roesler
Studii asupra stăruinţei românilor în Dacia Traiană (şi în
franceză, în 1 885: Une enige historique. Les Roumains au
Moyen
Â
ge). Tactica sa urăreşte două obiective: mai întâi
separarea netă, de la bun început, a româilor nord-duăeni
şi macedoromânilor, şi în al doilea râd explicarea infuenţei
sud-slave altminteri decât prin sejurul românilor la sud de
fuviu. Potivit lui Xenopol, Moesia ar f fost slab romani­
zată în Antichitate; românii nu au avut deci cum să se for­
meze aici. Elementul romanic se afa nu în Moesia, ci mai
la sud, î Munţii Balcani. Nici o legătuă diectă, aşad, ître
cele două tchiuri romanice ale Răsăitului: "Dacoromâii
şi macedoromânii sunt două popoare deosebite prin obâr­
şia lor, care datoresc asemănaea lor covâşitoae îprejurii
că se tag din amestecul aceloraşi elemente. ' '3 Pentu a-i dis­
tanţa şi mai sensibil pe români de sfera balcanică, Xenopol
îi îndepărtează şi de Dunăre, împingându-i spre munţi.
Î
n
epoca migraţiilor, românii s-ar f retras în "cetatea" Cara­
ţilor, în zona Transilvaniei; iată ceea ce explică unitatea re­
marcabilă a limbii române, ca şi existenţa unor cuvinte de
origine maghiaă în graiul tutuor româilor, precu şi "des­
călecatul" lui Negru Vodă în Ţaa Românească şi al lui Dra­
goş-Bogdan în Moldova. După ultimul val migrator, cel al
tătarilor, româii ( dându-şi seama că migraţiile s-au termi­
nat?) au coborât spre deal şi câmpie, întemeind cele două
prncipate. Forarea poporlui român şi continuitatea româ­
nească sunt limitate deci la Transilvania, desfşurându-se la
adăpostul arcului caratic.
3 A. D. Xenopol, Teoria lui Roeler Studii aupra stărinţei rmânilor
iz Dacia Traiană, Tipogafa Naţională, Iaşi, 1 884, p. 224.
1 94 Istorie şi mit în conştiinţa românească
Î ce priveşt lăuea iuenţei sud-slave -celălalt punct
esenţial al demonstaţiei lui Xenopol -, şi aici asistăm la o
întoacere completă a aguentelor lui Roesler. Odată ce
evoluţia rmâilor la sudul Duăii nu este de accetat, răâe
soluţia inversă: expasiuea slavilor din sud la nord de fu­
viu. Xenopol consideră că primul ţarat bulga s-ar f extins
asupra întregului teritoriu româesc de astăzi. Timp de câte­
va secole, "Româia" a fcut pare din Bulgaa. Iată expli­
cat ritul slav î biserica româă şi, î genere, infuenţa politică
şi culturală a slavonismului.
Cu ce ochi ar privi astăzi un naţionalist român limitarea
continuităţii româneşti la Transilvania şi supunerea primi­
lor români ţaratului bulgar? Şi totuşi, Xenopol a procedat
aşa din pur naţionalism, în intenţia de a năi până la temelie
eşafodajul constit de Roesler. Căile naţionalismului sunt
diverse şi uneori neaşteptate.
Hasdeu măginise "leagăul" poporului român la Oltenia.
Xenopol îşi exprimase preferinţa pent alta dintre provinciile
româneşti: Transilvania. Onciul depăşeşte aceste limitări.
Î
ntr-u text conceput ca o recenie a căii lui Xenopol, d
devenit o lucre de sie stătătoa, ua dte monogile f­
daentale asupra chestiui ("Teoria lui Roesler. Studii asupra
stăinţei româilor î Dacia Traiaă de A. D. Xenopol. Dare
de seamă critică", în Convorbiri lterare, 1 885), el opta pen­
tru spaţiul înteg al Daciei romane: Oltenia, Banatul şi partea
apuseană a Transilvaniei. Da aria forării poporului româ
se extindea, potivit lui Onciul, şi dincolo de Duăe. Moesia,
superfcial romanizată potivit tezei lui Xenopol, devenea
la Onciul un puteric focar de romai tate. Dunărea dispărea
ca graiţă. ,,omâia" originară cuprindea cam jumătate di
teritoriul actual al României, dar î plus o parte însemată
din Bulgaria şi Serbia de astăzi.
Am văzut că încadrarea romanităţii sud-dunăene în isto­
ria româească avea deja o tadiţie în istoriografa naţională.
Continuitatea 1 95
< )nciul se referă îsă nu numai la un teritoriu comun al româ­
ni lor şi vlahilor balcanici, ci, înt-un sens parţial apropiat
de al imigraţioniştilor, la alimentarea romanităţii nord-du­
nărene cu valuri romanice din sud. Teoria sa, numită admi­
grare, prezintă o soluţie de sinteză sau de compromis înte
l eza strictă a continuităţii şi teza nu mai puţin strictă a imi­
graţiei. Din punctul de vedere al lui Onciul, poporl româ
s-a forat atât prin continuitatea elementului dacoroman din
provincia Dacia, cât şi prin aportul considerabil de populaţie
romaizată de la sudul fuviului.
Î
n primele secole ale Evului
Mediu, elementul roman din Peninsula Balcanică era chia
mai puteric "decât putea să fe în Dacia Traiană pe timpul
năvălirilor. Acest element roma al ţărilor balcaice - afr­
mă Onciul - este fră îdoială identic cu cel româ, şi astfel
i storia noastă se petece la început mai ales î Peninsula
Balcanică, de ude ea şi purcede mai îtâi prin cucerirea
rm a ţor to-ice şi rme acestr. A f foae
greşit a renunţa la această istorie şi a ne mă tecutul nuai
la Dacia Tria, unde se pae că îl vom căuta pent acel timp
în zadar, spre a-l cunoaşte şi înţelege". 4
Din secolul al VII-lea, timp de câteva veacuri, în ua
i nvaziei slave la sud de Dunăre, "rezervorul" romanic al
Balcanilor a alimentat considerabil spaţiul nord-dunărean a
cări romanitate, deşi supravieţuise, fsese totuşi diminuată
prin multiplele invazii barbare. Ca şi Xenopol, Onciul ar­
gumentează apartenenţa teritoriilor din stânga Dunării la ţa­
ratl bulgar, ceea ce ar f facilitat procesul "admigrării". El
consideră chiar - spre deosebire de Xenopol - că şi al doi­
lea ţaat - Imperiul româo-bulga- s-a f întins până la Ca­
paţi, fapt cae a explica, î şi mai mae mu, ponderea
4 Dimitie Onciul, "Teoria lui Roesler. Studii asupr stărinţei româ­
ni lor î Dacia Traiaă deA. D. Xenopol. Dae de seaă critcă", în Scrieri
t i /orice (ediţie Aurlia Sacerdoţeanu), voi. 1, Editura Ştiinţifcă, Bucu­
' qti , 1 968, p. 244.
1 96 Istorie şi mit în conştiinţa românească
elementului românesc în această construcţie politică. Aici
s-ar afa şi originile Ţării Româeşti, Muntenia desprinân­
du-se la un moment dat de statul Asăneştilor. Populaţia ro­
mâească s-ar f extins la răsărit de Olt şi de Caraţi - în
Muntenia şi Moldova - abia începând din a doua jumătate
a secolului al XI-lea (în ua abandonării acestor ţinutu
de căte pecenegi). Românii apăreau astfel în acelaşi timp
ca autohtoni (în Dacia romană), imigranţi (de la sud de Du­
năre) şi cuceritori (în Principate).
Nu discut validitatea soluţiei prpuse de Onciul, şi nici
validitatea oricăei soluţii î genere. Remarcă doa că teza
adgraţiei reuşea o îbinae abilă ître continuitate şi imi­
gţonism, propud răspunsu plaubile la toate îtbăile
incomode ale imigaţioniştilor. Odată ce elementul româesc
s-a forat şi la sud de Due, toată aetaţa igţonist
nu mai putea f folosită îpotiva continuităţi nord-dunăene!
Î
n interretări ulterioare, Onciul avea să pună accentul în
ceva mai mare măsură pe spaţiul Daciei romane şi să sub­
linieze tăinicia elementului roman instalat aici, ceea ce con­
ferea doar un rol auxiliar aportului sud-dunărean.
Pe aceeaşi linie de sinteză între continuitate şi imigraţie
s-au situat şi cei mai de seamă lingvişti români.
Î
n ansam­
blu, se poate constata o mai mare disponibilitate a lingviş­
tilor decât a istoricilor în ce priveşte luarea în considerae
a romanităţii sud-dunărene ca element fondator. Cel mai
departe avea să meargă Alexandu Philippide ( 1 859-1 933)
cae, î lucrarea sa Originea românilor ( 1 923-1 927), a susţi­
nut stingerea completă (sau aproape completă) a romanităţii
nord-dunărene după retagerea aureliaă şi recolonizaea te­
ritoriului actual al României cu populaţie romanică venită
de la sud de Dunăe începâd din secolul al VII-lea (şi până
în secolul al XIII-lea). 5
s Alexadr Philippide, Originea rmânilor, voi. 1, Iaşi, 1 923, p. 854,
şi voi. II, laşi, 1 927, p. 569.
Continuitatea 1 97
Deosebidu-se doa paal de Roesle şi de Phlippide, Od
1 )cnsusianu ( 1 873-1 938) a luat în considerare, în Histoire de
la lange roumaine (1 902), lucre cae s-a bucurat de o lagă
audienţă în lingvistica romaică, supravieţuirea uui oaecae
L' l cment roman la nordul Dunăii, mai ales în sud-vestul Ro­
mâiei de at; totuşi, şi din puctul lui de vedere, elementul
balcanic a fost mai imporant decât cel autohton, avându-şi
i nsă obârşia nu în Moesia, cum se considera îndeosebi, ci
mai la vest, în Iliria.6
Î
n sfrşit, Sextil Puşcariu ( 1 877-1 948)
a prpus o sintez ligvistică implicâd î egală măsură terito­
ri ul Daciei Traiane şi provinciile traco-ilirice ale Peninsulei
Balcanice.
Pe linia Onciul-Puşcaiu merge şi G. 1. Brătianu în Une
,

nigme et un miracle historique: le peuple roumain ( 1 937,
ldiţie româească 1 940), lucre î cae polem cu ig­
\ i oniştii, acceptd totşi originea paial sud-dunăeaă a lim­
bi i române şi a poporului român, după cu concede teoriei
i migaţioniste şi faptul că , ,regiunea de la est de Caraţi, Mol­
dova şi Basarabia, a fost desig ultima etapă a expansiunii
române în Evul Mediu"7. Romanizarea relativ târzie a spa­
\ i ului moldovenesc (în secolele precedând constituirea prin­
ci patelor) nu însemna însă, potivit lui Brătiau, un argument
in favoarea priorităţilor slave, deoarece slavilor, menţionaţi
de Iordaes şi Procopiu, le luaseră locul îte timp diverse po­
poare de stepă, precum pecenegii şi cumaii. Dacă Moldova
n-a fost la origine românească, ea n-a fost, aşadar, nici slavă!
Ideea dublei origin, nord- şi sud-duăeaă, este exprimată
cl ar şi de P. P Patscu î maualul său d istrie a rmâlor:
6 Ovid Densusiau, Hitoire de la lange rumaine, voi. 1, Paris, 1 902
( rei mprimat Bucureşti, 1 929), pp. 288-289: "Un point ou nous tombons
d ' accord avec Rosler c' est que le centre de la foration du roumain doit
l ' l re place au sud du Danube."
7 G. 1. Brtiau, O enigă şi un miracol itoric: poporl rmân, Fudţia
l "· ntr Litertu şi A ,,Regele Caol II", Bucueşti, 1 940, p. 60.
1 98 Istorie şi mit în conştiinţa românească
"[ . . . ] d existenţa elementului albaez î liba română şi din
asemăarea dialectelor dacoromân şi macedoromân rezultă
că locul de forae al neaului româesc este valea Dunăii
de jos pe abele malui ale acestu fuviu, Dacia Traiaă toată,
precum şi cele două Moesii (Bulgaria şi Serbia). "8
O constatare se impune, poate neaşteptată pent cititorl
româ de astăzi, supus timp de decenii, în era comunismu­
lui naţonalist, uei violente capaii atioesleriee: est fap­
tul alegerii, de mulţi specialişti români, istorici şi lingvişti, a
unei soluţii de compromis între continuitate şi imigrţionism
(cu multiple nuanţe în ce priveşte ponderea sau întinde­
rea teritoriilor nord- sau sud-dunărene implicate în geneza
românească).
Consoldarea românităţi nord-dunărene
Sunt totuşi istorici cae, fă a igora câtşi de puţin roma­
nitatea balcanică, îşi propun în primul rând să consolideze
şi să întregească sfera romanităţii şi româităţii nord-du­
năene.
Î
n
Î
nceputrile vieţii romane la grle Dunării (1 923),
Pâran dublează provincia Dacia cu un al doilea focar de
romani tate pe care îl numeşte Dacia scitică. Sub acest nue,
el auă Dobrogea, afată tp de secole sub stăpâ roma
Muntenia, sudul Moldovei şi al Basarabiei. Iată, aşadar, în
măsura în care drepturile româneşti se justifcau prin origi­
nile dacoromane, includerea în sfera idealei Românii origi­
nae, a celei mai mai păi di teritoriul răas î afaa Daciei
Traiane. Chia neaexată ofcial la Imperiu, câpia de la nord
de Dunăe, cuprinsă între romanitatea tansilvană, olteanA
şi dobrogeană, este supusă la rându-i unei sensibile romani­
z. ,,Dobrgea e plină de orşe rome. Mutenia şi Moldova
sunt pline de sate dace, străbătute de viaţa romană.
Î
ntre
8 P P. Paaitescu, Istoria rmânior, Et Didcă şi Pedagogică, Bucu­
reşti, 1 990 (reproducere a ediţiei din 1 943), p. 60.
Continuitate( 1 99
Dacia lui Traian, care-şi începe viaţa cea nouă de-abia de la
1 07 înainte, şi Dobrogea, cae o începuse cu aproape o sută
de ani mai curâd, se deschid duri multe, bine păzite şi
mereu umblate, atât din Ardeal spre Mae, cât şi de la Mare
spre Ardeal. Pe văile Sitului, Buzăului, Ialomiţei, Argeşului,
trec acum, la deal şi la vale, tpe romane, negustori romani,
ţăani dacoromani, şi viaţa dacică, pâă în adâncuile ei, faă
zgomot şi pompă se face viaţă romană. "9
Î
ntegul teritoriu
al României, toate provinciile româneşti şi-au adus contri­
buţia la formarea poporului român - aceasta este concluzia
lui Pârvan (exprimată net şi în Dacia).
Şi Iora ţine să integeze îtr-o timpuie Ţară Românească
spaţiul complet al Româiei, chiar dacă intensitatea roma­
nităţii sau a româităţii nu îi apare identică de la o provin­
cie la alta: "Ţaa îteagă însă, şi Ardealul, ude erau româii
mai mulţi, şi Oltenia, unde erau destui, şi Muntenia, ude
satele erau mai rae, şi Moldova, ude în parea de nord-est
se mai ua, pe încetul, de ai noştri, romanizaea slavilor de
apus, a rşilor mici, toate la un loc se chemau Ţara Româ­
nească [ . . . ] . "
1 0
Pentru Iorga şi Pârvan, românii sunt moştenitorii şi con­
tinuatorii întregii romanităţi orientale, prin faptul însuşi al
supravieţuirii lor spre deosebire de cea mai mare pare a ele­
mentului latin din Balcani. Romanitatea sud-dunăreană a ju­
cat u rol însemnat î extinderea elementului roma î Dacia,
dar acesta, o dată implantat la nord de Dunăre, s-a menţi­
nut în principal graţie propriei vitalităţi. Faza românească
a istoriei se desfşoară în primul rând pe teritoriul României
actale. Referindu-se la imperiul numit îndeobşte în istori­
ografa românească "român o-bulgar", Iorga îi subliniază
caracterul fndamental bulgar; întemeietorii români şi-au
9 Vasile Pâa,
Î
nceputurile vieţii romane la gurile Dunării, ediţia
a II-a, Editura Ştiinţifcă, Bucureşti, 1 974, p. 1 30.
! O
N. Iorga, Istoria românilor pentr poporl românesc, voi. 1 , p. 35.
200 Istorie şi mit în conştiinţa românească
pierdut repede "conştiinţa că se ţin de alt neam decât de nea­
mul bulgăresc". "Prin românii aceştia răzleţi, dintre ciobanii
noştri, s-au îndeplinit, prin urmare, lucruri mari şi glorioase,
dar pentru alt neam.
"1
1
Nici C. C. Giurescu nu invocă vreun apor de populaţie
românească de dincolo de Dunăre în primele secole ale Evu­
lui Mediu, chiar dacă subliniază prezenţa şi vitalitatea vla­
hilor balcaici. El ţine să integreze î procesul constituirii
poporului rm asablul teritoriului nord-duăea. ,,etr­
gerii în munţi", invocată de Xenopol, care ar f limitat dras­
tic spaţiul românesc originar, îi opune retragerea la pădure
în faţa diverşilor invadatori ("adăpostul stăoşilor noştri în
Evul Mediu a fost pădurea"). Dar o dată ce pădurea acope­
rea practic înteg păântul românesc, aproape că nici nu mai
poate f vorba de o retragere, de o cedare de teritoriu. "[ ø . . ]
Câmpia Munteniei şi podişul moldovean ca şi cel ardelean
erau acoperite de codri imenşi. De la poalele muţilor şi pâă
la Dunăre şi la Nistru, chiar în unele locuri pâă la mare,
putea merge cineva numai prin pădure. "
1 2
Î
n codrul Vlă­
siei - ceea ce ar însema "pădurea românilor" -, aşadar în
câmpia munteană, "dacoromanii" se afau la ei acasă în mo­
mentul venirii slavilor.
Cu toată concentarea treptată asupra ansamblului teri­
toriului românesc actual, se poate spune că toţi istoricii an­
teriori perioadei comuniste au luat în considerare forarea
şi evoluţia poporului român şi în Balcani. Diferenţele de in­
terretae privesc fuxul de populaţie: paicipaea, fe mivă,
fe limitat, ori neparticiparea sau nu o participare semnif­
cativă, a românităţii balcanice la constucţia românească
nord-duăeaă. Demonstţia istorică nu era lipsită de impli­
caţii actuale: România uărea să joace un rol de arbitru în
1
1
Ibidem, p. 5 1 .
1
2
C. C. Giurescu, op. cit. , voi. I, p. 269.
Continuitatea 201
Halcani şi se erij a deschis în protectoare a aromânilor risi­
pi ţi în peninsulă.
Î
n anii comunismului: imperative ideologice
şi argumente arheologice
Faza comunistă a discursului istoric s-a remarcat, dimpo­
t ri vă, prin eclipsarea românismului balcanic.
Î
etapa "inter­
naţionalistă", expansiunea slavă asupra spaţiului românesc
originar - rsească în nord şi bulgărească în sud - nu mai
l f1sa locul vreunei afrări româneşti dincolo de fontierele
actuale, ele însele estompate prin cufdarea în marea slavă.
Dar nici etapa ulterioară, naţionalistă, nu s-a dovedit mult
mai prielnică românilor de "dincolo". Principiul "neames­
t ecului" în teburile celorlalte state - necesar regimului Cea­
uşescu pent a pretinde neamestecul "celorlalţi" în propria-i
politică - a fost coborât şi în trecut. Frontierele României
modere s-au imprimat ca un cad imuabil al întregii evo­
l uţii istorice: o Româie eteră, cu contle Româiei Mai
de la 1 91 8 (la un moment dat, pe hăile destinate uzului di­
dactic a apăt, indifernt de epoca reprezentată, iaginea Ro­
mâniei Mari, acoperită cu aceeaşi tuşă de culoare. România
se detaşa ca singura entitate europeană cu contur invariabil,
chiar şi în Evl Mediu, cu secole înainte de întemeierea ei ! ).
Din această perspectivă nu mai putea f vorba de "anexarea"
i storică a spaţiului sud-dunărean, cum nu putea f vorba nici
de "renuţaea" (tot în sens istoric) la acele prvincii (Trnsil­
vania, Dobrogea, Basarabia), cuprinse timp de secole înte
al te fontiere. Istoria se rescria în sensul unei Românii exis­
t ente dintotdeauna, nevoind nimic de la alţii şi necedându-le
n i mic din patrimoniul său.
Î
n volumul 1, din 1 960, al Istoriei României, renunţării la
�paţiul balcanic i se găseşte o justifcare teoretică, prin mar­
� · area distincţiei între două etape, prima "premergătoare
202 Istorie şi mit în conştiinţa românească
formăii poporului, î care nu se poate vorbi decât de o popu·
laţie romană sau romanică, şi etapa de lungă durată a foră­
rii înseşi a poporlui român ca popor aparte". Aşadar, chia
dacă ambele maluri ale Dunării puteau f luate în conside­
rare pentru perioada stăpânirii romane în Dacia sau imediat
după aceea, chestiunea aceasta nu avea nici o legătră cu
forarea propriu-zisă a poporului român, ci doa cu extinde­
rea elementului romac î Europa sud-estică. Poporul româ
s-a forat abia după seaaea romanităţii balcance de roma­
nitatea nord-dunăreană în ura invaziei slavilor, mai precis
"în ultimele secole ale mileniului 1 e. n. , în spaţiul de la nor·
dul Dunării de j os, având ca teritoriu nucleu ţinuturile de
deal şi de munte ale Daciei". 1 3
Limitării l a spaţiul nord-dunărean i se adăuga o altă limi­
tare încă mai strictă, exprimată, din motive de prudenţă, în
stilul de lemn al epocii. Propoziţia: "[ . . . ] având ca terito­
riu nucleu ţinuturile de deal şi de munte ale Daciei" voia să
spună că poporul român nu s-a născut nici măcar pe înte·
gul teritoriul al României, ci doar acolo unde a existat o co­
lonizae romană, în zona de deal şi de munte a Transilvaniei
şi Olteniei. Era opinia lui Constantin Daicoviciu, pe care a
susţinut-o apoi, în anii relativei "liberalizări", într-o manier
deschisă şi argumentată.
Î
n parea care i-a revenit la Istoria
României, publicată în 1 969, Daicoviciu sublinia faptl că
principiul continuităţii privea doar Dacia romană, nu înte­
gul teritoriu românesc de astăzi, dat find că "populaţia da­
cică din Muntenia şi Moldova a fost romanizată mult mai
târziu". El îşi exprima rezervele asupra tentaţiei atribuirii
etnice a materialului arheologic, metodă de care s-a uzat şi
abuzat pent a se decreta caacterul româesc al oricăui ves­
tigiu.
Î
ndrăznea chiar să considere cultura Dridu (identif­
cată în Muntenia, puţin prezentă î Trasilvania, d puteric
13 Istora României, voi. 1, Edita Academiei, Bucueşti, 1 960, pp. 776
şi 808.
Continuitatea 203
dezoltată î Bulgaia), cultu interretată î genere de ahe­
ol ogii români în sensul continuităţii, drept "o cultură slavă
( sau, mai bine zis, slava-bulgară)" .
1
4 Teritoriul româesc se
î mpărea astfel înte o Transilvanie romanizată şi u spaţiu
cxtracaratic marcat de o puterică amprentă slavă.
Cultura Dridu se afă de altfel, de mai multe decenii, în
locul unei polemici, majoritatea cercetătorilor români susţi­
nându-i caacterl româesc, ia cei stin factu slavă. Miza
este cu atât mai m.are cu cât perioada în discuţie, secolele al
VIII-lea-al XI-lea, corespunde cristalizării fenomenului lin­
gvistic şi etic româesc.
Î
n Istoria poporului român ( 1 970),
Ion Nestor, arheolog de altfel reputat pentru valoarea şi ori­
ginalitatea cercetăilor sale, d dovadă, spre deosebire de Dai­
coviciu, de u reabil conforism. Elementele constitutive
ale cultuii Dridu le vede a f "majoritar de origine română",
"protoromânii" find identifcaţi în secolul al VI-lea, iar aria
de forare a poporului româ extinsă, fă multă discuţie, la
întreg teritoriul ţării, cu sublinierea putemicelor legătui din­
tre provincii. 1 s
Această versiune, a formării poporului româ exact pe
teritoriul unde locuieşte astăi, fră cea mai mică fuctuaţie
a fontierelor, s-a impus în anii ' 70 şi ' 80, atât în discursul
ofcial privitor la istoria naţională, cât şi în contribuţiile mai
mult sau mai puţin conforiste ale multor specialişti.
Lucrea Ligiei Bâu, Continuitatea creaţei materiale şi
spirtale a poporlui rmân pe teritoriu/fostei Dacii ( 1 979),
reluată ît-o nouă versiue, îtr-un text scris î ani ' 80, dar
apăt în 1 991 (Originea şi continuitatea românilor Arheo­
logie şi tadiţie itorca), oferă o perspectivă de ansamblu a
1 4 Istoria României (sub redacţia lui Miron Constantinescu, Constantin
Daicoviciu şi Ştefan Pascu), Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1 969, pp. 1 03-1 06.
1 5 Istoria poporlui român (sub redacţia lui Andrei Oţetea), Editura
Ştiinţifcă, Bucueşti, 1 970, p. 1 08.
204 Istorie şi mit în conştiinţa românească
problemei şi un punct de plecare stimulant pentru punerea
în discuţie a raportului arheologiecontinuitate.
Î
ntre premi­
sele oferite, oglindind un profesionalism incontestabil, şi
concluziile, deja bine ştiute, se interune grila ideologică a
"unităţii şi continuităţii".
Î
ntâlnim astfel, ca fapt bine sta­
bilit, paralelismul procesului de romanizare în Dacia romaă
şi î afaa ei: "Ţinâd seama de toate elementele posibile, apa­
re ca foae verosilă accetaa uei date foae tipuii pe­
t momentul în care latina a îceput să fe generl folosită î
teritoriul dacilor estici, în Mutenia şi în sudul Moldovei. "
1 6
Rezultă din context că acest moment a f anterior retragerii
aueliee sau î orice ca, nu mult posterior. Pet u ,,neahe­
olog" difcultatea este urătoaea: s-a avansat în genere, î
sprijinul unei romanizări rapide şi profde, caacterul orga­
nizat şi masiv al colonizăii romae în provincia Dacia; chia
şi aşa, arheologia dovedeşte supravieţuiea până tâiu, mult
după retragerea aureliaă, a uor imporante elemente şi
"insule" de civilizaţie dacică; cu s-a putut petrece atuci în
paralel u fenomen simila de romaizae, de impunere a lim­
bii latine, acolo unde romanii nu s-au instalat?
Afăm apoi că, după secole de continuitate materială neî­
trerptă, se petrece o răsturare completă în a doua parte a
secolului al VI-lea şi în prima jumătate a secolului al VII-lea,
o dată cu instalarea slavilor pe teritoriul românesc. Totul se
schimbă, aspectul locuinţelor, inventarul lor şi chiar ritul f­
nerar. Se întâlnesc doar morinte incinerate, "în contast iz­
bitor cu secolele precedente". "Este momentul î cae tdiţiile
antice dispa, când cultua se întoace la fore de maifestae
preistorice, cum a f preponderenta ceracii lucrate cu mâa
şi decăderea tehnicii şi tradiţiilor meşteşugăreşti. "1 7
1
6
Ligia Bâu, Continuitatea ceaţiei materiale şi spirtuale a poporlui
rmân pe tertorul fostei Dacii, Editu Academei, Bucurşti, 1 979, p. 82.
1 7 Ibidem, p. 86, şi Ligia Bâzu şi Ste1ia Brezeanu, Originea şi conti­
nuitatea românilor Arheologie şi tadiţie istorică, Editra Encicloedică,
Bucureşti, 1 99 1 , p. 21 3.
Continuitatea 205
Concluzia? O cunoaştem: nu poate f, indiferent de pre­
mise, decât continuitatea materială şi spirituală pe teritoriul
fostei Dacii !
Se procedează de fapt la un amalgam, între continuitatea
"de viaţă" şi continuitatea româească, două chestiui cu totul
diferite. Continuitatea de viaţă este evidentă, şi aproape că
nici nu a mai avea nevoie de arguentele arheologiei pen­
tr a o susţine. Cine îşi mai poate închipui astăzi că dacii ar
f dispărt, exterinaţi de romani, sau că la 271 sau indife­
rent când după aceea, populaţia nord-dunăreană ar f emi­
grat la sud de fuviu? A tecut vremea câd Roesler îi deplasa
pe dacoroman î Balcani, iar Xenopol îi înghesuia în muţii
Trasilvaiei. Problema continuităţii româneşti nu este însă
dacă oaei au continuat să tiască aici, ci dacă au contnuat
să vorbească limba latină şi apoi limba română. Dacă nu s-a
petrecut cumva o ştergere a latinităţii, precu în Britania, în
Panonia, în Balcani şi în Afca de Nord. Discontinuitatea
arheologică d jul aului 600, refectâd restctuăi cae
au evoluat apoi spre cultura Dridu, este susceptibilă de a f
interpretată şi în acest sens. Arheologia apare ca o ară cu
dublu tăiş: depinde cine şi cum o foloseşte. Este mai prudent
şi mai corect să nu amestecăm lucrurile: argumentele mate­
rale nu au cum să spuă ceva decisiv despre limba sau lim­
bile vorbite, sau despre aalgaul lingistic, nci î favoarea,
nici în defavoarea românilor.
După 1 989, motivele politice ale limitării istorice la fon­
tierele actuale nu mai au curs. Cultu Dridu poate seri acu
nu numai la "ţinerea sub contol" a întegului teritoriu româ­
nesc, ci şi la extinderea spaţiului său originar. Cum nimic
nu exprimă mai bine ca un manual de şcoală ideile istorice
de largă circulaţie, ajunge să privim hara inserată în manu­
alul de Istoria rmânilor pentr clasa a XI -a, apărt în 1 992,
pentru a avea imaginea "noii" arii de forare a poporului
româ. , ,Aria primului ansamblu aheologic românesc" (este
206 Istorie şi mit în conştiinţa românească
vorba, evident, despre cultua Dridu) include Româia Mare
în totalitatea sa, căreia i se adaugă aproape întreg teritoriul
Ungariei şi Bulgaria până la Munţii Balcani. I S Remarcabilă
expansiune pentu o cultă căeia Daicoviciu îi refza până
şi dretul de a rerezeta Trsilvaa! Nu er oae mai corect
să li se explice elevilor că de fapt nu ştim dacă Dridu este o
cultră româă, slavă sau slavo-română? Că de fapt cerce­
tarea uor vestigii mateiale nu ne perite să tagem concluzii
(în orice caz, nu concluzii indiscutabile) cu privire la limba
pe care o vorbeau cei î cauză? Poate f considerată Bulgaria,
exact î faza de expasiune a primului ţarat bulga, drept pre­
domnat româească? Româii se afau, freşte, î acest vast
spaţiu, după cum se afau şi slavii; nu pot f excluşi unii în
favoarea celorlalţi. I 9
1
8
Mihai Manea, Adian Pascu, Bogdan Teodorescu, Istoria rmânilor
Din cele mai vechi timpuri până la revoluţia din 1821, Editura Didactică
şi Pedagogică, Bucureşti, 1 992, p. 1 73.
1 9 Semnifcativă pentr limitele înte care poate evolua discuţia este
lucrarea lui Kur Horedt (arheolog geran originar din România, pr­
fesor la Universitatea din Cluj, apoi stabilit în Gerania): Siebenbirgen
im Frihmittelalter, Bonn, 1 986. Horedt, căria nu i se poate contesta
familiarizarea cu arheologia medievală timpurie a spaţiului românesc,
consideră că în secolul al VII-lea Ardealul a fost complet slavizat, epoca
slavă prelungindu-se până în veacul al X-lea. Elementul românesc ar
apărea aici abia începând din secolul al IX-lea. Nu înseamnă că arhe­
ologul româno-gera are deptate; înseamnă doar că problema este
sufcient de complicată pent a mai f tratată în sentinţe categorice şi
Iară apel. Cea mai recentă contibuţie în materie este aricolul "Dridu",
scris de Eugenia Zaharia, în Enciclopedia arheologiei şi istoriei vechi
a României (coordonator ştiinţifc: Constantin Preda), voi. Il, Editura
Enciclopedică, Bucureşti, 1 996, pp. 81 -83 . Se reiterează interpretarea
acestei cultri ca strict românească şi perfect unitară înt-un spaţiu mai
întins decât al României de astăzi. Este menţionat Ion Nestor, nu sunt
menţionaţi nici Constantin Daicoviciu, nici Kur Horedt. Probabil că
nu merită să li se dea replica, odată ce nu gândesc aşa cum tebuie să
gândească!
Continuitatea
Statl românesc de-a lungul
"mileniului întunecat"
207
Pe lâgă continuitatea etică, un aspect nu mai puţi mi­
t ol ogat îl rerezită contnuitatea politcă. Simpla peetue
a unui element româesc amorf, supus diverselor stăpâniri
străine, nu pare o soluţie convenabilă. Măsit sau nu, ceea
ce îi complexează pe români este lipsa, timp de o mie de ani,
a unui stat româesc, este lipsa unei tadiţii politice adânc
inrădăcinate în timp, comparabilă cu a naţiunilor vecine.
Cronica lui Hur a încercat, la vremea ei, să suplinească
�i această lacu, invetd d nic, o republică rmâească
la anul 271 . Statul comun al rmâilor şi bulgarilor a putut
j uca, mai credibil, un rol simila. O dată cu Xenopol şi Onciul
d s-a metamorfozat îsă într-un fel de stăpânire bulgărească
asupra teritoriului nord-dunărean.
Mergând, cum îi era felul, pe cărări nebătătorite, Hasdeu
a reconstituit o istorie mirifcă în jurl marii familii a Basa­
rabilor. Eseul cae le este consacrat î Etmologcum Magum
lomaniae, publicat apoi separat sub titlul Bas arabii. Cine?
De unde? De când? ( 1 896), oferă poate cea mai fascinan­
tă lectuă istorică din tot ce s-a scris în literatua româească.
Adunând piesă cu piesă în sensul unei demonstaţii savant
conduse şi de o logică aparent impecabilă, Hasdeu reuşeş­
te să constiască u sledd edfciu iaga. Concluzia este
că Basaabii, castă dacică la origine, cae a dat Daciei regi şi
Romei câţiva împăraţi, ar f vegheat apoi, timp de un mile­
niu, î ftea Olteiei, destinele poporului româ, pâă câd,
tot ei, au întemeiat Ţaa Românească. O continuitate politică
desăvârşită şi încă, în unele perioade, marcată de fapte în­
scrise în marea istorie a lumii.
După atâtea tentative, din păcate imaginare, terenul rămâ­
nea tot gol. Pentru a-l acoperi, Iorga a sugerat organizarea
a utohtonilor, după retragerea aureliană, în ceea ce el numea
Homanii populare, soluţie nu tocmai explicită, dar care a
208 Istorie şi mit în conştiinţa românească
păt multora versiuea salvatoare, invocată de diverşi autori
până astăzi.
Voievozii tasilvai, Gelu, Glad şi Menuorut, consem­
naţi î Cronica ungaă a lui Anonyus ( Gesta Hungarorum ),
joacă un rol însemnat în istoria românească, tocmai find­
că ilustează, pe lângă continuitatea etică, şi prezenţa unor
stctui statale româeşti, î momentul expasiuii maghiae.
Această poziţie privilegiată a fânat întru câtva exercitarea
frească a demersului istoriografc critic. Mai curând decât
personalităţi reale, cei trei par a f, aidoma lui Negru Vodă,
personaje-simbol, individualizăi ale uei auite idei politice
sau situaţii istorice (în cazul discutat, existenţa foraţiuilor
româneşti), ceea ce nu schimbă, în fond, esenţa problemei.
Î
n ultima juătate de secol s-a căutat - recurgându-se în­
deosebi la materialul aheologic - coborârea mai adânc în
timp a unor asemenea îchegăi politice. Este de altfel geu
de conceput un spaţiu de întinderea României lipsit de for­
me, fe şi sumare, de organizare teritorială. Dar acest gen de
fâmiţare în stătuleţe de sine stătătoare nu putea satisface
întru totul ideologia naţional-comunistă, înclinată spre uni­
tatea deplină a ţării şi spre continuitatea nu mai puţin deplină
înte Dacia şi România. Statul, statul înteg, trebuia să con­
tinue, cu orice preţ. Aşa se face că în Progamul partidului
comuist româ, d 1 975, text foae implicat î istorie, apae
consemnat un "stat neorganizat" rămas pe teritoriul Daciei,
după retragerea stăpâniri romae.20 Potvit tuturor defniţi­
ilor şi interpretărilor în vigoare, statul pare a f mai curâd
ceva orgaizat. Conceptl de "stat neorgat" a reprezentat,
la vremea respectivă, o adevărată contribuţie, nu numai pri­
vitoare la istoria românilor, ci şi la teoria statului în genere.
Existenţa neîntreruptă a statului de la Burebista la Ceauşescu
s-a ipus ca o dogmă a naţional-comuismului
a
utohton, sta­
tul rmâ devend astfel uul dt cele mai vech d Euopa.
20
Programul Partidului Comunist Român . . e , p. 28.
Continuitatea
Concluzii: arheologie, lngvistică
şi poltică
209
Iată, aşadar, într-o înşiie rapidă şi fatal incompletă, cu
se prezintă avataruile spaţiului româesc originar: de la
Oltenia lui Hasdeu la complexul Româia-Ungaa-Bulgaa
al ultimelor mauale şcolae, sau de la exclusiv sud-duăeaa
românitate roesleriană la nu mai puţin exclusiva alcătuie a
poporului româ pe teritoriul strict al Daciei de ieri şi al
României de azi. Nu ne peritem să sugerăm o soluţie care
să favorizeze ua sau ata dt ipoteze. Credem îsă că două
remarci sunt absolut necesare, prima de ordin metodologie,
cea de a doua de ordin ideologic.
În chestiuea formării poporului român şi a continuităţii,
istoricii români din ultima jumătate de veac au manifestat
tendinţa de supraevaluare a propriilor lor mijloace, dezinte­
resâdu-se în genere de cercetăile şi concluziile lingviştilor.
Cu sursele literare sunt î genere epuizate, istoriografa
româească a mizat pe arheologie. Problema continuităţii a
devenit astfel o problemă aproape exclusiv arheologică.
Liba a trecut pe pla secud faţă de măile "concrete".
Demers curios, dat find că totuşi ceea ce se numeşte prin­
tr-o forulare destul de vagă "forarea poporului român"
înseamnă de fapt, mult mai precis şi mai adecvat, "forarea
limbii române". Român este cine vorbeşte româneşte; chiar
dacă nu este singura "condiţie", este condiţia primă şi obli­
gatorie. În această chestiue, nu spuem că aheologia nu are
ce căuta, dar rolul său este pâă la uă limitat. În fapt, timp
de decenii, arheologii şi-au asuat misiuea lăui depline
a problemei continuităţii. Ei au descoperit, freşte, în fecae
colţ al României şi pentru fecare secol în discuţie, vestigii
confrmând continuitatea de viaţă. Doar că aici s-a petrecut
o confzie, voită sau nu, puţin imporă. Nu continuitatea
populaţiei în genere este în cauză, ci continuitatea romană
2 1 O Istorie şi mit în conştiinţa românească
şi românească. Un "dac" care nu vorbeşte româneşte nu ne
interesează în această chestiue: el nu este român.
Nici lingviştii nu pot propune o soluţie incontestabilă. Tot
ce se poate spune este că în mai mare măsură decât istoricii
ei simt nevoia luăii în considerare şi a unei arii sud-dună­
rene. Chiar în perioada comunistă, lorgu Iordan, elev al lui
Alexandu Philippide, şi-a peris să susţină acest punct de
vedere. De remarcat şi publicarea - necenurată, chiar dacă
adnotată - a sintezei lui Calo Tagliavini, Originile limbilor
neolatine ( 1 977), reputatul lingvist italian aşezând forarea
limbii româe înt-un spaţiu restrâns situat de o pare şi de
alta a Dunăii, î consonanţă cu numerşi alţi lingvişti: "Făă
să nege existenţa unor resturi de populaţie romană la nor­
dul Dunării, majoritatea flologilor stăini recunosc că locul
de forare a limbii româe tebuie să fe stabilit aproximativ
în ţinuturile sud-vestice limitofe la nord şi la sud de Du­
năre.
"
21
Î
n fapt însă, încă o dată, nici concluziile lingviştilor
nu pot f considerate cere şi univoce!
Versiuea forării limbii româe pe u spaţiu limitat (ori­
cum, simţitor mai restrâns decât al României actuale) la nord
şi la sud de Dunăre prezintă mai puţine puncte slabe şi
explică mai mult decât celelalte versiuni. Poate f considerată
o ipoteză mai abilă şi mai logică, nu obligatoriu însă mai
adevăată! Este greu de presupus că adevărul, adevăl com­
plet şi perfect, va putea f cândva restituit. Istoria, chiar isto­
ria şi lingvistica la un loc nu pot oferi reconstituiri totale,
cu atât mai puţin când fenomenele studiate se afă în ceaţa
îndepăată a începuturilor. Corect este să constatăm şi să
afrmăm fră complexe că totul în acest domeniu este ipo­
teză, nimic neîmpiedicându-ne, freşte, să considerăm mai
"adevărată" una sau alta dintre ipoteze.
2
1
Carlo Tagliavini, Orginile limbilor neolatne, Editura Ştiinţifcă şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1 977, p. 300.
Continuitatea 21 1
A doua remarcă priveşte fondul ideologic şi exploatarea
politică a chestui. Acrmtuilor fondatoa constitue
u proces mental pe cae nu-l putem împiedica. Ivocâd ori­
ginle, rmânii, ca oricae altă comunitate, au sentimentul că
îşi afră individualitatea şi îşi apără drepturile. Atacurile
antiromâeşti apelează nu mai puţin la scheme istorice.
Î
n
ce priveşte continuitatea, şi în măsura în care istoriografa
maghaă se remacă îdeobşte ca principală adversaă a con­
tinuităţii româeşti la nord de Dunăre, apae clar că în joc
este în primul rând problema Transilvaniei. Forarea po­
porului româ la nord de Dunăre, inclusiv şi chiar în primul
rd pe păâtul Trasilvaei, legitiează dreptul româesc
asupra acestei provincii. Venirea românilor din altă parte
pune în evidenţă, dimpotrivă, dreptul istoric maghiar. La fel
se petec lucrrile şi cu Basarabia, chiar cu Moldova. Ce s-ar
întâmpla dacă am afa că româii au venit aici după slavi?
De fapt, nu s-ar întâmpla nimic. Fără a contesta imagina­
rului istoric dreptul de a-şi folosi resursele, este evident că
nu apelul la un tecut îndepărtat constituie mobilul real al
evoluţiilor teritoriale. Modifcaea prin foră a fontierelor îşi
poate găsi lesne un alibi istoric: istoria oferă orice. Musso­
lin voia să refacă Imperiul roma. Era, cu s-a zice, î drep­
tl său: tip de aproape u milenu, Maea Mediteraă fsese
u lac italian, iar latineşte se vorbea din Spaia pâă î Bul­
garia şi din Libia pâă în Anglia. Recurgâd la istorie - şi
chiar, mai precis, la teoria imigraţionistă! - maghiarii pot f
trimişi înapoi, în Urali, iar americanii reîntorşi în Europa,
lăsându-i pe indieni liberi în ţara lor. Să nu se spună că pro­
puem u joc stupid; acelaşi joc îl întâlnim şi în istoria noas­
tră.
Î
n plus, istoria nu este un dat unic şi absolut; ea propune
o multitudine de secvenţe, din care fecare poate alege ce îi
convine. Dacă ne plasăm la anul 800, îi putem trimite pe
maghiari în Urali, dar, dacă avansăm spre 1 000 sau 1 200,
lucrurile se prezintă altfel, de data aceasta în favoarea unui
21 2 Istorie şi mit în conştiinţa românească
drpt istoric cae poate f invocat de nostalgicii Ungaei Ma.
Tot aşa, deptl româesc asupr Dobrogei se raporează ade­
sea la stăpânirea lui Mircea cel Bătrân; dar Dobrogea a fost
stăpânită nu numai de Mircea, ci şi de greci, de bulgai şi
de turci, şi chiar vreme mai îndelungată!
Î
n măsura în care însă nu fora - capabilă de a găsi me­
reu justifcări, inclusiv în istorie -, ci dreptul se cade să
hotăască, atunci tecutul trebuie să se estompeze în faţa rea­
lităţilor prezentului şi exprimării libere a opţiunilor. Drep­
tule româeşti î Trsilvaia nu sut susţinute decât apaent
de daci sau de dacoromani. Ele sunt însă susţinute efectiv
prin faptl că maj oritatea substanţială a populaţiei este ro­
mânească şi, oricâd ar f cazul, cei mai mulţi locuitori ai
provinciei şi-ar afra cu hotărâre apartenenţa la România.
Dacă s-ar f petecut în Transilvania o inversare a raportu­
lui nueric dinte etii - fenomen înegistat î diverse păi
ale lumii -, atuci lucrule nu ar mai f stat aşa. Cine a pu­
tea pretinde să revenim la fontierele şi la proporţiile etice
de acum mai multe sute de ani? Cazul Kosovo este instuc­
tiv: aici afrmarea vechimii şi continuităţii sârbeşti se loveşte
astăzi de argumentl mult mai convingător al uei majorităţi
albaneze zdrobitoare. Din acest punct de vedere, chestiunea
Transilvaniei este tanşată. Exerciţiile mitologice maghiare
sau româneşti nu schimbă nimic: Transilvania este incon­
testabil românească, după cum incontestabil tăieşte aici o
minoritate maghiară căreia se cade să i se recunoască drep­
tile specifce. Nici continuitatea, nici imigraţionismul nu
pot modifca o iotă din datele problemei !
Combătâd imigaţionismul maghia, istoricii româ s-au
lăsat prinşi îtr-o cursă, cu deosebire î epoca lui Ceauşescu,
atnci când insistenta asupra vechimii şi continuităţii nea­
mului a devenit cuvânt de ordine. Dreptl istoric a fost adus
în prim-pla şi, cu nimic nu este sig şi uivoc în dreptul
istoric - şi cu atât mai puţin în chestiuea atât de compli-
Continuitatea 21 3
cată a originii românilor -, un argument labil ş i contover­
sat a ajuns să eclipseze realitatea de netăgăduit: aceea a cac­
terului predominant românesc al Transilvaniei, indiferent de
ce s-a întâmplat acum o mie sau două mii de ani. Un argu­
ment fagil a tecut înaintea unei arguentaţii inatacabile.
Recursul la istorie poate avea efect de bumerang. Tocmai
am adirat haa româească a culturii Dridu, dar şi cea bul­
gărească riscă să arate la fel. Ce facem atci: includem Ro­
mânia în Bulgaria sau Bulgaria în România?
Nu se pune problema renunţării la mitrile fondatoare,
dar problema dedramatizării şi depolitizării lor trebuie pusă.
Chestiunea este valabilă nu numai pentu români, şi nici în
primul râd pent rm, ci în mod egal pent toată luea,
cel puţi în spaţiul Europei Centale, dat find că Occidentul,
învăţând ceva din istoria recentă, şi-a atenuat considerabil
discursul confictual privitor la origini. Europa se constu­
ieşte pe baza realităţilor actuale, iclusiv a actualei hări poli­
tice şi etografce. Implicarea tecutului în prezent (de fapt,
proiectrea prezentului asupra tecutului) poate genera con­
ficte inexticabile. Este fresc ca fecare naţiue să-şi respecte
şi să-şi iubească istoria, dar este o iluzie (cae poate deveni
periculoasă) că istoria a fjalonat deja dul pe care-I avem
în continuare de parcurs. Responsabilitatea zilei de azi este
a noastră, nu a stmoşilor; viitorl nu se constieşte privind
spre trecut.
Capitolul IV
Unitatea
Ardeleni, munteni, moldoveni . . .
sau români?
Unitatea este un arhetip esenţial.
Î
l întâlnim oricând, ori­
unde şi la toate nivelurile. Omul este un neobosit căutător
şi furitor de coerenţă. El încearcă să dea unitate şi sens unei
lumi care, altminteri, ne-ar deruta prin eterogenitate şi prin
lipsa uor semnifcaţii certe. Religiile, ştiinţa, ideologiile au
ca rost fndaental ordonarea lumii. De la ansamblul cos­
mic la celulele de bază ale societăţii, totul trece prin acest
demers unifcator .
. Dacă aspiraţia spre unitate este universală, manifestările
specifce ale arhetipului diferă în raport cu contextul istoric.
Imperiul şi creştinătatea apa dept cele mai tipice îtchipăi
politice şi ideologice ale ideii de unitate în Europa premo­
demă.
Î
n secolul al XIX-lea ipe fenomenul naţional. Ideea
statului-naţiue se impune ca un mit istoric fdamental,
devenind una dintre marile religii secularizate ale ultimelor
două secole. Formă privilegiată a unităţii, naţiunea începe
să fe privită (îndeosebi de romanticii secolului al XIX-lea)
drept cheie şi ţel ale întregului proces istoric.
Î
mbătaţi de
sentimentul naţional, istoricii ajung să uite că ceea ce pent
omul modem înseamnă o valoare esenţială, uneori supremă,
păleşte şi dispare, o dată ce coborâm în trecut, în faţa altor
concepte şi fore de unitate.
Unitatea etnică a românilor, sau cel puţin îndirea lor şi
originea lor comună, este afrată cât se poate de clar în­
cepâd cu Gigore Ureche. Această constatae nu presupunea
însă iniţial u proiect politic comun şi cu atât mai puţin o
Unitatea 21 5
unitate politică pe baze naţionale, pent motivul foarte sim­
plu că un asemenea gând era străin de spiritul epocii. Invo­
caea proiectului dacic al uui Gabriel Beten, î istoriogfa
românească recentă, lasă la o parte faptul elementar că prin­
cipele Transilvaniei era maghiar, şi maghiară întreaga clasă
conducătoare a ţăii, aşadar numai românesc nu putea f
proiectul respectiv (maghiarii din Tra
n
silvania sunt astăzi
cetăţeni români, dar nu erau cetăţeni români în secolul al
XVII-lea, şi nici nu ştiau că Transilvania avea să se uească
în 1 9 1 8 cu România).
Nicăieri în Europa, până în jurul anului 1 800, nu s-au de­
cupat graniţele, nici măcar ca proiect ideal, potivit etniei
şi limbii vorbite. Moldovenii ştiau prea bine că vorbesc cam
la fel cu muntenii şi se simţeau apropiaţi în multe privinţe
de ţara vecină, ceea ce însă nu i-a împiedicat să-şi spună,
timp de secole, moldoveni şi nu români (cum continuă să-şi
spună şi astăzi românii din Basarabia). Terenul generic
român cunoaşte o afrmare progresivă în prima jumătate a
secolului al XIX-lea, dar până dincolo de mijlocul acestui
veac nu reuşeşte să teacă pe u pla secund apelatvul mol­
dovean. Cât despre uirea politică a celor două principate, ea
este revendicată de câteva memorii boiereşti înte 1 772 şi
1 829. Faptul a fost remarcat şi pus în evidenţă. Totuşi, un nu­
măr mult mai mare de asemenea memorii tratează separat
problemele fecărei ţări, fră a sugera în vreun fel o viitoare
unifcare. Proiectul unirii trebuie văzut ca un proces, nu ca
u dat origina şi invaiabil. Spr mijlocul secolului al XIX-lea
ajunsese la ordinea zilei; aceasta nu înseamnă că era la fel
de prezent şi la 1 800. Istoricul tebuie să ţină seama de
reprezentativitatea izvoaelor şi faptelor; altminteri, prin izo­
larea şi amplifcarea unui anumit document sau a unei anu­
mite afraţii, se poate "dovedi" orice, pentu orice epocă.
Chestiunea Transilvaniei şi a unirii ei cu celelalte ţinuturi
româneşti apare încă mai delicată. Pot f invocate, de pe la
2 1 6 Istorie şi mit în conştiinţa românească
1 800, şi tot mai fecvent cu cât înaintăm în veac, tot felul de
proiecte "dacice", menite, aşadar, a aduna întregul pământ
românesc. România Mare de la Nistu până la Tisa aparine
incontestabil imaginarului politic de secol XIX şi început de
secol X. Cu greu se putea însă imagina soluţia efectivă a
dezmembrării monarhiei habsburgice sau a nucleului un­
guresc al acestei monarhii. Românii ardeleni urmăreau mai
cuând autonomia Transilvaniei, sau o autonomie extinsă la
întregul trunchi românesc de peste Caraţi (Transilvania,
Baat, Bucovina), decât uirea, aparent utopică, cu cele două
principate sau, după 1 859, cu Româa. Federalizaea mona­
hiei habsburgice părea o soluţie mai realistă şi nu ar f drept
să vedem în ea o simplă tactică a mişcărilor naţionale vizând
despărţirea ulterioară de Imperiu. Oricum, până la Primul
Război Mondial, principiul autonomiei în interiorul Austriei
sau Austo-Ungariei este mult mai des şi mai explicit formu­
lat decât refacerea fostei Dacii. A existat la 1 848 şi un proiect
de "confederaţie dunăreană", susţinut, printre alţii, de Băl­
cescu. S-a vehiculat de asemenea şi ideea, forulată la 1 848,
dar şi mai tâziu (chiar î 1 91 8, într-u moment când se păea
că Puterile Centrale vor câştiga războiul), a unei uniri în sens
invers, prin aderarea României la o "Austrie Mare"; în felul
acesta, naţiunea română şi-ar f afat unitatea sub patrona­
jul Vienei. Unifcarea pe baze federale a Europei Centrale
exprima o rezolvare rezonabilă şi promiţătoare (refgurând
actalul proiect european). Dacă până la urmă nu a fost aşa
nu înseamnă că nu putea f. Marea unire de la 1 91 8 a cores­
puns cu siguranţă forulei desăvâşite a idealului naţional,
d faptul astfel îplinit nu trebuie să conducă la simplifcaea
abuzivă a istoriei anterioare, prin reducerea ei la peranenta
manifestare a luptei pentru unitate, dat find că oamenii nu
aveau cum să ştie ce le rezeră viitorul. Istoria urează o sin­
gură cale, căile ei virtuale sunt însă mai multe.
Î
n istoriografe, u pas imporant pe calea unităţii îl repre­
zintă Cronica lui Şincai în care, pentru prima dată, relatarea
Unitatea 2 1 7
i storiei româneşti nu se mai face separat, pe state sau pro­
vi ncii (Ţara Românească, Moldova, Transilvania), ci potrvit
criteriului strict cronologic. O jumătate de secol mai târziu
Bălcescu afa, după cum a văzut, sensul naţional al faptei
l ui Mihai Viteazul, şi chiar mai mult, aspiraţia tradiţională
spre unitate, ca susă a acestei întptuiri.
De fapt, istoricii secolului al XIX-lea ezită între proiec­
tarea în trecut a sentimentlui de unitate şi criticarea trecutu­
l ui tocmai pentru lipsa solidarităţii naţionale.
Î
nt-un caz ca
şi în celălalt, valoarea supremă pe care o promovează este
i deea naţională românească, aceasta putând f valorizată deo­
potrivă prin tainicele ei rădăcini istorice, ca şi prin nenoro­
cirile care au rezultat din ignorarea ideii de unitate! Se putea
învăţa la fel de bine din viuţile sau di greşelile stămoşilor!
Dacă Mihai Vteazul al lui Bălcescu ilustrează prima stra­
tegie, cea de-a doua stă în centrul demonstraţiei lui Kogăl­
niceanu în Cuvântl pentru deschiderea cursului de istorie
naţională din 1 843. După Kogălniceanu, ceea ce i-a carac­
terizat pe români, ca şi pe grecii antici, a fost nu unitatea, ci
dezbinarea, cu rezultate politice fneste pentru ambele po­
poae. ,,Dacă gcii au căzut odată sub jugl lui Filip şi î uă
sub jugul romanilor, este că au vrut să fe plateani, tebani,
ateniani, spariaţi, şi nu heleni; tot aşa şi stămoşii noştri au
vroit să fe ardeleni, munteni, bănăţeni, moldoveni, şi nu ro­
mâni; rareori ei au voit să se privească între dânşii ca o sin­
gură şi aceeaşi naţie; în neunirea lor, dar, trebuie să vedem
izvorul tuturor nenorocirilor tecute. [ e e . ] "
Kogălniceau pleda pentru unitatea românească şi pentru
o istorie naţională concepută în spiritul acestei unităţi, dar,
fapt cacteristic, şi la el Moldova îşi menţinea îcă u anume
gad de individualitate. "Depae de a f părtinitorul unui sen­
timent de u căt celelalte păi ale neaului meu, eu privesc
ca patria mea toată acea întindere de loc ude se vorbeşte ro­
mâeşte şi ca istorie naţională istoria Moldovei îtregi, înainte
2 1 8 Istorie şi mit în conştiinţa românească
de sfşierea ei, a Valahi ei şi a faţilor din Transilvania. [ . . . ]
Î
ntinându-mă, cum se înţelege de la sine, mai mult asupra
întâplărilor Moldaviei, nu voi trece sub tăcere şi faptele
vredice de însemnat ale celorlalte păi ale Daciei şi mai ales
ale românilor din Valaia, cu cari suntem faţi şi de cruce,
şi de sânge, şi de limbă, şi de legi. "
1
O istorie a românilor în
ansamblu, însă o istorie a românilor văzută de la laşi, cu o
anume insistenţă asupra Moldovei . Frontiera se estompase,
dar separa încă entităţi, oricât de apropiate, totuşi distincte.
Râurile şi Carpaţi
Problema unităţii implică şi o mitologie de ordin geogra­
fc. Dacă naţiunile sunt predestinate, atunci trebuie să existe
şi o predestinare geografcă, un spaţiu bine defnit, j alonat
de fontiere evidente, care le-ar f dintotdeauna rezervat. La
Herder, marele profet al naţionalismului modem, geografa
este insistent invocată în sprijinul istoriei naţionale, marcând
de la bun început, prin structurile sale imuabile, sensul evo­
luţiei diverselor comunităţi umane.
O istorie unitară presupune, aşadar, şi o geografe unitară.
Iar geogafa uit a poporului româ se elaboreaă î seco­
lul al XIX-lea şi se prelungeşte până astăzi prin imaginea
unui spaţiu perfect, aproape circular, cuprins între trei mari
cursuri de apă: Dunărea, Nistul şi Tisa, spaţiu susţinut, în­
chegat, prin coloana vertebrală a Caraţilor care îl stăbate
în întregime.
Î
n varianta românească, munţii unesc, iar fu­
viile despart.
O opinie separată, exprimată în tereni categoriei, în­
tâlnim la Xenopol. El constată că mai pretutindeni valabilă
este regula cealaltă: fuviile reunesc şi munţii despart. De­
parte de a f asigurat uitatea românească, lanţul Caraţilor
I Mihail Kogălniceanu, Opere, voi. II, p. 394.
Unitatea 21 9
apare drept responsabil al divizării spaţiului naţional. Pent
a se uni, românii sunt nevoiţi să lupte împotriva geografei:
"Caraţii - susţine istoricul - sunt pricina hotărâtoare a
dezbinării politice a românilor. Vom vedea că românii, stând
în cetatea munţilor un timp îndelungat, se revărsară de la o
vreme în afară, căte văile şi şesurile de la Marea Neagră.
Astfel se născură cele două state, al Munteniei şi Moldovei,
pe când dincolo de munţi, lanţurile lăuntrice despărţeau pe
români în mai multe ţări deosebite: Transilvania, Maramu­
reşul, Crişana şi Banatul. [ . . ø ] Din această revărsare a ro­
mânilor în afară de cetatea Carpaţilor, şi anume prin două
desfndătui deosebite, una la sud din Făgăraş şi alta la nord
din Maramureş, se explică cum de în câmpia răsăriteană şi
sudică, chiar pe o unitate teritorială continuă, se putură
înjgheba două state, Muntenia şi Moldova, în loc de unul
sing. Şi atât de puterică fsese îndeptarea divergentă im­
primată lor încă de la obâşie, încât ele trebuiră să tăiască
despărite, ba chiar duşmane, mai mult de o jumătate de mie
de ani. "2
Caaţii reuesc, Caaţii despa: interretăile divergente
conduc spre fondul net mitologic al chestiunii. "Frontierele
natrale", una dintre fgurile-cheie ale imaginarului geo­
grafc, nu puteau să nu fe solicitate la un moment dat de
ideologia naţională.
Î
n fapt, o tipologie este imposibilă. Ex­
pasiunea teritorială a unei limbi sau a unei naţiui nu derivă
din vreo fatalitate geografcă; teritoriul în sine nu ascunde
o predestinare sau anumite legi care să conducă fe la uni­
tate, fe la dezbinare. Cât despre fagmentarea teritoriului
românesc în Evul Mediu, subtilităţile de argumentaţie nu îşi
au rostl; de ce ar f existat o Românie unită înt-o Europă
profnd fagmentată?
2
A. D. Xenopol, Istoria românilor din Dacia Traiană, voi . I, 1 888,
pp. 1 9-20.
220 Istorie şi mit în conştiinţa românească
Unitatea istorică: refu şi reelaborare
Chestiuea utăţii rmeşti î Ev Mediu sau, dimpotvă
a dezbinăii politice (revers al aceleiaşi logici) cunoaşte u
refux accentuat spre s:fitul secolului al X -lea. Orientarea
spre criticism a studiilor istorice a pus în luină iadverenţa
transferării sentimentlui naţional modem înt-u tecut pre­
ocupat de alte valori. O anume conjunctură politică a jucat
la râdu-i un rol î acest proces de atenuae. Constirea efec­
tivă a Româiei reducea mult din "ugenţa" constcţiei ima­
ginare a unei unităţi istorice. Pe de altă parte, consolidarea
progresivă a raportulor cultale şi spirituale dintre românii
de pe abele versate ale Caraţilor şi avâtl mişcăi naţio­
nale româeşti nu au putut conduce pâă la 1 91 4 la u proiect
politic efectiv vizâd integrarea Transilvaniei. Dimpotrivă,
teama de Rusia a împins România spre Gerania şi Aus­
tro-Ungaria, ceea ce însemna recunoaşterea implicită a unui
statut separat pentru româii de peste munţi, rămâând doar
de insistat pentru moment asupra deplinei lor emancipări
politice şi cultrale.
Ajunge să urmărim interretările privitoare la Mihai Vi­
teazul şi la unirea de la 1 600 - sensibil indicator al raporu­
lui naţionalism-istorie în cultua româă - pent a constata
o netă schimbare de ton de la Bălcescu la istoricii genera­
ţiilor urătoare. Dej a A. D. Xenopol afra răspicat lipsa
oricărui sens naţional în politica domnitorului : "[ . . ø ] atâta
de puţin se gândea Mihai la unirea româilor, încât nici nu
concepea, după vremile de atunci, unifcarea administativă
a ţărilor române, ci numai întocmirea lor sub nişte domni
supuşi şi ascultători de el, după sistemul feudal, ce încă tot
nu se dezrădăcinase din mintea oamenilor. [ . . ø ]
Î
n sfrşit,
dovada cea mai înveterată că lui Mihai nici nu i-a trecut prin
minte ideea uirii este împrejurarea că el nu eliberează, când
pue mâna pe Ardeal, pe poporul româesc d robia î cae-I
ţineau nobilii acelei ţări, ci din contră ia măsuri ca el să
Unitatea 221
rămână în aceeaşi stare, garantâd nobililor păstrarea neo­
menoasei ei constitţii. Apoi ce fel de ure ître români vroia
să realizeze Mihai Viteazul, dacă el lăsa în ţara cea de căpe­
tenie, în care dorea să domească el însuşi, poporaţia româ­
nească fră drepturi, supusă în robia cea mai degrădătoare
către nişte popoare de alt neam şi de alt sânge ca el?"3
Cu netezimea caracteristică "şcolii critice", Dimitrie On­
ciul avea să exprime în câteva cuvinte sensul acţiunii lui Mi­
hai, constatâd absenţa oricări proiect naţional. Unea, aăta
el, "nu era susţinută decât prin sabia cuceritorului, al cărui
gând conducător era lupta pentu credinţă: ideea unităţii na­
ţionale nu era în conştiinţ politică a acelor timpuri, încă ne­
pregătite a o concepe".4
Cu totul interesantă pentru raportul dintre metodologia
critică şi orientarea spre Europa Centală este soluţia pro­
pusă de Ioan Sârbu, bănăţean forat la şcoala gerană. Din
punctul lui de vedere, exprimat în Istoria lui Mihai Vteazul
( 1 9041 907), ceea ce ar f urăit marele voievod, şi de fapt
un şir îteg de domitori româi, a fost "suveranitatea nem­
ţească". Unitatea decurge astfel d necesitatea protecţiei im­
periale şi se deschide spre spaţiul mai lag al ,,Austriei Ma":
"Mihai simţea nevoia şi vrea din tot sufetul să intre în cu­
prinsul împărăţiei nemţeşti cu tot neamul său românesc. "
Paralela cu prezentul este puteric pusă în valoare: "Şi astăzi
noi vrem să întărim pe
Î
mpăratul, dar aşteptă dorici ca şi
el să ne întărească pe noi, neamul înteg. "5
Î
n perioada interbelică nici u istoric responsabil nu mai
afrmă că Mihai ar f avut în minte u proiect net de unita­
te românească. Chiar în manualele de şcoală este afrmată
3 A. D. Xenopol, op. cit. , voi. III, 1 890, pp. 399-00.
4 Dimte Onciul, Din itor României, Et Socec, Bucueşti, 1 908,
p. 76.
s Ioa Sâbu, Istoria lui Mihai Vteaul, voi. II, "Caol Gobl", Bucueşti,
1 907, pp. 5-.
222 Istorie şi mit în conştiinţa românească
inexistenţa unei asemenea intenţii. Sunt, desig, nuanţe: P. P.
Paaitescu refă orice iplicae a uei conştiinţe româeşti;
N. Iorga şi C. C. Giuescu par mai puţin categoriei, dar nici
ei nu merg până la identifcarea unei idei naţionale. Oricum,
mai depare de Iorga în sensul fziuii naţionalism-istorie
cu greu se putea merge (cel puţin nu în cercul profesionist
al istoricilor); şi iată ce scrie Iorga privitor la raporturile lui
Mihai cu Adealul : "Vedea el că şi aceasta este o ţară româ­
nească, cu sate locuite de româi şi, fră să aibă în minte
lămuit, ca ai, ideea unităţii naţionale, pent cae acele tim­
pur nu erau îcă pe deplin pregătite, el îşi zicea că o să poată
stăpâni ca dom peste satele româeşti de aici, cu stăpânea
asupra satelor româeşti din principatl său. "6 Tot Iorga ca­
racterizează astfel sentimentele moldovenilor faţă de Mihai:
"Cucerirea Moldovei se fcu repede, dar nu tebuie să ne în­
chipuim că moldovenii erau bucuroşi de dânsa. Pe atnci,
cum ştim, fecare ţară era deprinsă să tăiască după datinile
ei, cu dinastia ei stăveche. [ . . . ] Astfel mulţi din supuşii lui
Ieremia Vodă priveau intaea lui Mihai, nu ca pe a uui dom
românesc mai viteaz, mai destoinic şi mai glorios, venit să
îndeplinească unitatea neamului în aceeaşi formă politică,
ci ca pe a unui cuceritor stin, ambiţios şi neastâmpăat, cae
trbură ţările din vecinătatea sa. "7
Se poate spune că, ajusă la maturitate, istoriogrfa rmâ­
nească, pătsă de altfel de u incontestabil spirit naţional, a
îcercat să evite capcaa priectii ideologiei naţionale asupra
Evului Mediu româesc. Două aspecte cae conduc la această
concluzie merită subliniate în mod deosebit.
Mai întâi, tatarea fră complexe, şi uneori chiar cu ne­
stânjenită insistenţă, a nueroaselor conficte cae auj alonat
raporturile dinte principate, mai ales dinte Ţara Româneas­
că şi Moldova. Generaţii de istorici au prezentat domniile
6 N. Iorga, Istoria rmânilor pent poporl rmânesc, vol. l, pp. 21 021 1 .
7
Ibidem, p. 2 1 4.
Unitatea 223
paralele ale lui Matei Basaab şi Vasile Lupu, axâdu-le pe
l uptle puat îte ei, ît-u ses cae se voia nu nu istoric,
ci şi etic, o dată ce abiţia şi iubiea de fast a celui de-al doilea
s-au sf' aâat de înţelepciunea şi simplitatea domitorului
mutea. Oricu, tntaţia evenimenţială a istoriogei vremii
nu a ocolit nici cea mai mică ceaă de familie.
Î
ntâlnim une­
ori savuroase judecăţi morale, precum în cazul atacului ne­
reuşit al lui Ştefan cel Mare asupra Chiliei, pe marginea
căria Xenopol meditează îdelung. El îl face vinovat, şi îcă
în termeni deosebit de aspri, pe voievodul moldovean de de­
zastl lui Ţepeş: ,,Acela care a deterinat căderea domnului
mutea n-a fost sultaul Mohaed, ci Ştefa cel Mae. Acu
abia putem măsura toată greşeala domnului moldovean. El,
pe care mai tziu îl vom vedea alerând î toate pările după
al iaţi în contra tucilor, strivise acuma pe cel mai preţios din
toţi, pe domul unui popor de un sânge şi de un neam, care
prn căderea lui sub tuci trebuia să aate lui Ştefan prăpastia
ce-l aştepta şi pe el"8 (să remarcăm în treacăt logica par­
t i culară a istoricului care, pe de o pare, constată inexistenţa
sentimentului naţional în Evul Mediu, pe de altă pae îi
acuză vehement pe cei care au acţionat contar acestui sen­
ti ment, inclusiv pe Ştefan cel Mare şi pe Mihai Viteazul).
A doua constatae priveşte ponderea teritoriilor româneşti
în dscuul istric. Pâă tiu inclusiv î perioada interbelică,
Trasilvania a avut, î lucrăile de sinteză (cu excepţia celor
scrse de ardelen), o pondere sensibil mai mică în raport cu
Ţa Românească şi Moldova. Faptul îl remaca şi Ioa Lupaş
în Istoria unirii românilor ( 1 937), prin cae îşi propunea toc­
mai integrarea deplină a tecutului transilva în istoria naţio­
nală. Impresia de asamblu este a unei reticenţe deterinate
de statutul ambiguu al unei Transilvanii în acelaşi timp ro­
mâneşti (rin majoritatea populaţiei şi apaenenţa ei actu­
al ă), dar diferită de celelalte ţări româe prin participarea
8 A. D. Xenopol, op. cit. , voi. Il, 1 889, p. 292.
224 Istorie şi mit in conştiinţa românească
ei la o istorie alta. Oricum, un simplu calcul statistic oferă
rezultate concludente. De pildă, în volumul II din Istoria
românilor a lui C. C. Giurescu, consacrat secolelor al XV-lea
şi al XVI-lea, Moldova are, potivit numărului de pagini,
o pondere de 48%, Ţara Românească de 41 %, iar Transil­
vania de numai 1 1 %! Soluţia extemă aparţine lucrării lui
Dimitrie Onciul, Din istoria României, care tratează numai
Ţara Românească şi Moldova, lăsând complet la o parte
Transilvania!
Semnifcativă apare şi poziţia oarecu delicată a lui Iacu
de Hunedoara, personaj "împărţit" înte istoria româneas­
că şi maghiaă (Huyadi Jâos). Ca fgură istorică, el nu este
cu nimic mai prejos decât Ştefan ori Mihai. Cu toate aces­
tea, o ivestigaţie privind ponderea eroilor naţionali î mau­
alele de istorie dinte 1 859 şi 1 900 îl situeaă pe Iancu înt-o
poziţie cu totul mediocră (cu un procentaj de 1 ,04% faţă de
6, 83% pent Mihai şi 5, 55% pent Ştefan, ierarhizare care
se păstează şi î maualele reente ).9 Istoriogfa rmâească
l-a preluat pe voievodul trnsilvan, dar nu a reuşit să-I asimi­
leze pe deplin, oricum nu l-a imprimat în conştiinţa naţiona­
lă în măsura în care au fcut-o istoricii naţiunii vecine.
Se poate remarca totşi, în perioada interbelică şi în anii
celui de-al Doilea Război Mondial, tentativa uei mai stânse
conexiui înte statl unitar românesc modem şi diversele
sale componente istorice. Fireşte, orientăile şcolii critice erau
un bun câştigat, iar printre ele se afa şi renunţarea explici­
tă la ideea naţională românească în Evl Mediu. Pe de altă
pare îsă, unirea noilor provincii, a Transilvaiei îndeosebi,
prsupuea şi itegea lor oracă î istoria naţională, după
cum acţiunile vizâd, din exterior, destăaea Românei, a­
gumentate inclusiv prin inexistenţa uui fdament istoric
9 Mirela-Luminiţa Murgescu, "Galeria naţională de personaje istorice
în maualele de istorie d şcoala primaă ( 1 859-1 900)", în Mitri istorce
româneşti, p. 40.
Unitatea 225
al unităţii, nu puteau să nu primească şi o replică istorică, îcă
�i mai urgentă după 1 940, o dată cu ciutirile teritoriale şi cu
razboiul cae punea din nou totul sub semul întebării.
Soluţia aleasă de unii istorici, în lipsa unei unităţi medie­
vale de tip naţional, a fost punerea în evidenţă a factorilor
de unitate (geografcă, etică, cultală sau vizând diverse
le politice de colaborare), care, acumulate de-a lungul
t i mpului, printr-o evoluţie organică, aveau să conducă pro­
gresiv la naţiunea moderă şi la România Mare. Este sen­
sul argumentaţiei lui Ioan Lupaş privitoare la "istoria unirii
românilor".
Î
nainte de conştiinţa naţională, consideră isto­
ri cul adelean, a existat unitatea fndamentală a spaţiului
româesc, delimitat de Dunăe, Maea Neagră, Nist şi Tisa,
�i stctut pe Caaţi, adăugâdu-se apoi factorul etic ui­
tar cu tăsătuile sale specifce şi, nu mai puţin, dimensiunea
religioasă a orodoxiei.
Î
că o dată, ne afăm în faţa unei con­
solidări a fndamentului şi nicidecum, chiar în cazul arde­
l eaului Lupaş cae mere poate mai depae decât alţi, a uei
reveniri la ideea conştiinţei naţionale. "La 1 600 - afră
i storicul -, când cele tei ţări române, Muntenia, Transil­
vaia şi Moldova, au ajuns toate laolaltă sub sceptl politic
al lui Mihai Vteaul, tocmai lipsa conştiinţei a fost motivul
de căpetenie al scurimii acestei câuiri româeşti" (consta­
tare îndulcită totuşi prin afmaţia că "săâţa ideii naţionale
nu a lipsit din faptele de câuire ale lui Miai", răââd
de precizat ce s-a putea îţelege, în tereni istorici mai ela­
boraţi, prin "sămânţă"). I
O
Un demers apropiat propune G. 1. Brătiau prin lucraea
publicată în 1 943, sub titlul Origines etforaton de ! 'unite
roumaine. O lucrae în care autorul îşi asumă explicit un
anue ţel politic. "Nu putea ignora - spune el - că în jurul
nost adversaii uităţii rmâeşti se agitau f îcetare. "
' o Ioa Lupa, Istora uniri rmânilor, Fudaţa Cultulă Regală "Prin­
ci pele Carol", Bucureşti, 1 937, pp. 43 şi 1 48.
226 Istorie şi mit în conştiinţa românească
Dându-le replica, avea datoria de a pune în evidenţă "f­
damentul invariabil al deptului nost la unitate", ale cărui
elemente "au fost atât de mult timp contestate de adver­
sari, neglijate de propriii săi apărători şi ignorate de opinia
europeană" .
1 1
Astfel, în secolul al XV-lea, istoricul sesizează "unitatea
de acţiune pe care lupta împotriva invaziei otomane o im­
punea în măsură sporită celor două principate şi contingen­
telor tansilvae".
1 2
Ia î ce-l priveşte pe Mihai Viteal, pent a reveni la
acest caz tipic, el a f avut, potrivit lui Brătiau, î "lipsa unei
conştiinţe naţionale", cel puţin "u instinct al unităţii", inten­
ţia sa find de a domni ca suveran ereditar de o parte şi de
alta a Caaţilor. Până şi graniţa vestică revendicată de voie­
vod corespundea oarecu actualei fontiere româno-ugare.
Desigur, nu intau î calcul consideraţii naţionale şi lingvis­
tice, dar "coincidenta nu este mai puţin fapantă".
Şi iată concluzia lui Brătianu: "Obiectivul politic al lui
Mihai Viteazul nu a fost unitatea naţională, şi acţiunea sa
se explică sufcient prin suita logică a ideilor sale de crucia­
dă. [ . . . ] Dar istoria însăşi a domniei lui şi a faptelor sale de­
monstează cu claritate că misiunea istorică de apărare a
creştinătăţii pe care o revendica, în urma atâtor altor dom­
nitori muteni sau moldoveni, depăşea forele reduse ale unui
singur mic stat român. Ea îi obliga pe principi şi pe oamenii
de stat să îvingă tadiţiile parculariste şi să ia î conside�
raţie, dint-u punct de vedere deocadată exclusiv stategic
sau politic, o uitate mai mae, cae nu putea f decât naţiona­
lă, o dată ce timpurile o vor permite. "
1
3
1 1
G. I. Brătianu, Origines etforation de / 'unite rumaine, Bucarest,
1 943, pp. 1 0-1 3.
1 2
Ibidem, p. 1 38.
1
3 Ibidem, pp. 1 58-1 59.
Unitatea 227
Aşad, nici conştiinţă naţională, d nici absenţa uui sens
i storic conducând în cele din ură la conştiinţa şi unitatea
naţională. Lui Brătianu îi plăcea să invoce triada hegeliaă:
teză-atiteză-sinteză.
Î
n acest caz, teza fsese "unitatea na­
ţională", atitez, negaa deplină a ei, ia sinteza, cu se vede,
un puct de vedere mai nuaţat.
Î
spiritul aceluiaşi prgra,
Brătianu avea să-1 "reabiliteze" parţial pe Neg Vodă (ani­
hilat mai înainte de Onciul) prin lucrarea Tradiţia istorică
despre întemeierea statelor româneşti ( 1 945). Văzând în le­
gendarul domnitor o personifcare a elementului românesc
sud-tansilva care ar f jucat un rol în întemeierea Ţăii Ro­
mâneşti (la fel ca maramureşenii lui Dragoş şi Bogdan în
cazul Moldovei), Brătianu aducea un nou argument de uni­
tate, cimentând raportrile dinte românii de pe cele două
versante ale Caraţilor. Este ironic faptul că tezele "uitae"
ale acestui istoric, mort în condiţii oribile în detenţie comu­
nistă, pus şi răas până târziu la "index", au fost apoi prelu­
ate de istoriografa anilor ' 70 şi ' 80, pent a f îpinse mult
dincolo de limita pe cae autorul lor, respectând canoanele
profesiunii, nu şi-a peris să o depăşească.
Putem conchide că Evul Mediu româesc, î tatea isto­
ricilor anteriori epocii comuiste, nu a fost învestit abuziv
cu tăsătui de unitate deplină şi conştientă pe care, evident,
nu le-a avt; deosebirile privesc mai curâd identifcaea, mai
accentuată sau mai discretă, a unor pucte de plecare şi sen­
suri de evoluţie conducând spre unitatea de mai tâziu.
Mai puteric s-a manifestat arătura uităţii la temelia
însăşi a istoriei naţionale, prin echivalarea Daciei cu Româ­
nia. Disensiuile medievale apăreau ca o simplă fază tran­
zitorie înt u spaţiu dacic bine defnit şi Româia actuală
care îi restitia din nou contl. Este de uăt cu geţii şi
dacii devin din popoare îndite, dar distincte, aşa cum sunt
consemaţi în Dacia înainte de romani ( 1 880) a lui Grigore
Tocilescu, "două ramuri ale aceluiaşi popor" menţionate încă
228 Istorie şi mit în conştiinţa românească
separat ("geţii şi dacii") la A. D. Xenopol, ia apoi, de la Pâ­
van şi Iorga până astăzi, un unic popor căruia i se dă un sin­
g nume: daci sau geto-daci. Ideologia naţională moderă
şi-a spus în această privinţă cuvântul; altminteri, cine poate
şti câtă conştiinţă vor f avut dacii înşişi cu privire la apa­
tenenţa lor la un popor anume răspândit pe întreg teritoriul
de astăi al României şi chiar dincolo de el. Acest popor avea
un nume? Cu siguranţă că nu îşi spuneau geto-daci!
Comunismul: mitul unităţi la zenit
Prima etapă a comunismului a fost prea puţin preocupată
de problema unităţii naţionale. Potrivit defmiţiei naţiunii for­
mulate de Stalin, esenţială era baza economică a fenomenu­
lui naţional, crearea unei "pieţe intere uni tare", ceea ce,
evident, a lipsit ţărilor româe până într-o epocă recentă.
Î
n
manualele lui Roller, depare de a se identifca vreun sens
românesc în acţiunea lui Mihai Viteazul, accentul se pune
pe interesele de clasă şi pe raporturile cu puterile vecine, în
special cu Habsbugii . Afă că "Mihai Vteazul a fost folosit
de Imperiul habsburgic în scopul de a cuceri Transilvania
pent austeci. Voievodul Mihai a ajus gverator al aces­
tei provincii, find considerat ca reprezentant al împărat­
lui Rudolfal II-lea, care socotea Transilvania ca o provincie
austriacă".
1
4 Raporturile ţărilor române cu Rusia sunt une­
ori mai puteric puse în evidenţă decât legătuile din inte­
riorul spaţiului românesc (de pildă, în cazul lui Ştefan cel
Mare sau al lui Constantin Brâncoveanu).
Unirea din 1 859 nu numai că nu se înfţişează ca încunu­
nare a unei lungi istorii pătnse de spiritl uităţii (aşa cum
este văzută de interretăile naţionaliste), dar nici măcar, cum
ar f corect, ca expresie a putericului sentiment naţional ca­
racteristic epocii . Totl se reduce la un joc de interese mate-
1 4 Istoria R.PR. , p. 230.
Unitatea 229
r i al e: "Ideea unirii Moldovei şi Ţării Româneşti într-un sin­
gur stat apare o dată cu dezvoltarea capitalismului, care avea
nevoie de u stat bine orgaizat, cu o piaţă inteă mai mare.
Burghezia românească în dezvoltare se vedea ameninţată în
i nteresele ei de jugul tcesc. [ . . . ] Erau conta uni boieri
ma, care ocupau posti îalte î apaatul de stat şi se temeau
că, după unire, aceste postu vor f ocupate de burghezi. "
1
5
( : ât despre unirea Transilvaniei (pent a nu mai vorbi de
I Jasarabia şi Bucovina), aceasta era aşezată, după cum am
arătat deja, în contextul acţiunilor agresive ale burgheziei
româneşti la sfrşitl Primului Război Mondial.
Faza naţionalistă a ideologiei comuniste şi, implicit, a is­
toriografei româneşti a întors complet lucrurile.
Î
n spiritl
adevărurilor absolute propovăduite de o doctrină simplif­
catoae prin îsăşi esenţa ei, puctul de echilibr a fost reede
depăşit, trecâdu-se de la ignorarea oricăi sentiment româ­
nesc la proiectarea ideii naţionale asupra întregii istorii.
Unitatea a devenit, alături de continuitate, axa directoare
a discursului istoric. Ceea ce generaţii de istorici încercaseră
să demonteze sau cel puţin să nuanţeze - din pur respect
rent profesiunea lor şi din patriotism corect înţeles - reve­
nea din nou într-un discurs naţionalist obsedant şi până la
ură, din păcate, efcient. S-au combinat astfel interretări
i storice de secol X, îdeosebi de mijloc de secol XIX, apa­
ţ i nând generaţiei romantice, perfect depăşite în istoriogafa
contemporaă, cu imperative ale ideologiei şi politicii curente
comuniste. Orice proiect totalitar, şi comunismul în primul
rând, valorizează puteric ideea de uitate. Sublinierea insis­
tentă a neabăttei unităţi, devenită parcă o trăsătuă specifcă
a finţei româneşti, serea, prn mijlocirea trecutului, progra­
mul politic al comusmului ceauşist: o societate uforizată,
de oameni gâdind şi simţind la fel, strâns uiţi î jurl con­
ducătorului providenţial. Aceasta a fost miza, singura miză,
t5 Ibidem, p. 367.
230 Istorie şi mit în conştiinţa românească
şi nicidecu patriotismul sau căutarea dezinteresată a ade­
vărlui istoric!
Este fresc să revenim la momentul Mihai Viteaul, a căi
interpretare spune tot ce este de spus cu privire la încărcă­
tura ideologică a istoriei naţionale.
Î
n această privinţă s-a
fcut un salt înapoi de mai bine de un secol, repunându-se
accentul asupra sensului românesc, conştient românesc al
faptei sale. De ude se afe, generaţii de istorici de-a râ­
dul, că voievodul manifestase relativ puţin interes pentu
românii ardeleni, s-a descoperit că, dimpotrivă, Mihai ar f
luat nenuăate măsui î favoarea acestora. S-a interis apoi
să se mai vorbească despre cucerirea Transilvaniei şi a Mol­
dovei (teren folosit aterior, fră probleme de conştiinţă,
de toţi istoricii români). Provinciile româneşti nu puteau f
cucerite, ci unite, de fapt aspirau să fe unite.
S-a descoperit, de asemenea, o idee dacică-vizâd crea­
rea unui singur stat românesc pe vechiul teritoriu al Daciei
- prezentă de-a lungul secolului al XVI-lea, ceea ce dove­
dea pregătirea conştientă a actului de la 1 600, cu două se­
cole înain!ea cristalizării conceptlui de stat naţional î restul
Europei. Incă o prioritate românească! Această teorie a fost
constită cu o incontestabilă, deşi neconvingătoae, erudiţie,
de Ştefan Andreescu, în cele două volume ale lucrării Res­
tttoDaciae, apăte î 1 980 şi 1 989. DupăAndescu, Pet
Raeş a f urăit o confederaţie a statelor româeşti, ia
Mihai Vteal u stat centlizat. Ocu, domnitorii pa mult
mai conştienţi de ideea naţională decât, o sută de ani mai
târziu, marele căurar Miron Costin! Medievist de cu totul
altă foraţie şi ţinută decât istoricii-activişti ai erei Ceau­
şescu, Andreescu oferă caul instctiv al uei istorii, aparent
autonomă şi corect elabortă, d cae, î fond, rdsă la esen­
ţă, nu face decât să servească unul dintre marile mituri ale
regimului.
De la Mihai Viteazul s-a coborât în secolul al XVI-lea, iar
d secolul al XVI-lea, coborârea dovedindu-se facilă şi pro-
Unitatea 23 1
fitabilă, s-a descins în secolul al XV-lea şi chiar al XIV-lea.
Ştefan cel Mare a fost proclamat la rându-i "domn al tutu­
ror românilor"
1 6; în acest caz este vorba mai puţin de o ches­
t i ue de interretare (ce a putut f în mintea lui Miha câd a
, , uit", ca să nu spuem "cucerit", teritoriile româeşti), ci de
o pură fabulaţie, o dată ce Ştefa nu a stăpât decât Moldova,
ia relaţiile lu cu Ţa Româească au prtat ueori accente
de-a dreptul confictale. Multă vreme marele domnitor a
simbolizat de altfel paiculasmul moldovenesc, continuâd
şi astăzi să joace acest rol în Moldova de peste Prt.
Dacă "se poate" în cazul lui Ştefan, de ce să nu se poată
şi cu Mircea cel Bătân? Alipirea Dobrogei la Ţara Româ­
nească în vremea sa a putut f interpretată drept prima unire
di seria de ui succesive cae au fondat Româia. Un istoric
mai înferbâtat nu ezită să scrie că la 1 386 îcepe lupta pen­
tru "unirea fnală" a spaţiului româesc. I 7
Stategia unităţii a condus şi la extagerea retoactivă a
Transilvaniei din spaţiul politic unga. Autonomiei voie­
vodatului - perfect integrabilă în tipologia frâmiţării teri­
toriale a Evului Mediu - i s-a conferit un sens românesc.
S-a insistat asupra faptului că Transilvania a f avut relaţii
mai strnse cu Ţaa Românească şi cu Moldova decât cu
coroana ungaă (tecându-se discret peste amănutul că vo­
ievodul era numit şi revocat de regele Ungaei, ceea ce def­
nea u grad chiar mai înalt de dependenţă decât al marilor
1
6 Istora militară a poporlui rmân, voi. Il, 1 986, p. 308: ,,Domnul
Moldovei, protector al Ţării Româneşti, sprijinit şi urat de tansilvă­
neni, era privit în epocă, atât de româi, cât şi de stăii, drept conducăto­
rl politic al întegului spaţiu românesc." Adina Berciu Drăghicescu şi
Florea Stănculescu, în Temeiurile istorice ale primei uniri a românilor,
Bucureşti, 1 993, pp. 1 25-1 26, nici nu mai simt nevoia vreunei expli­
caţii, afrâd simplu şi categoric: "Ştefan cel Mae poate f considerat,
fră exagerare, domn al tuturor românilor."
1 7 Mircea Doga, Dracu/a, împăratul Răărtlui, Editur Globus,
Bucueşti, 1 995.
232 Istorie şi mit în conştiinţa românească
feudali, stăpâni ereditari asupra teritoriilor lor, din Franţa
sau din Imperiul german, faţă de suveranii respectivi).
Iată, aşadar, rezolvată delicata problemă a unui Ev Me­
diu româesc la pria vedere mai curând dezbinat decât soli­
dar. Confictele repetate dintre cele trei ţări sunt anihilate
prin aplicarea unei duble strategii. Mai întâi, ele pot însem­
na, dincolo de aparenţe, tentative reale de unifcare, princi­
pii Moldovei, Ţării Româneşti sau Transilvaniei încercâd,
pe rând, să-şi impună supremaţia asupra ţărilor surori. Şte­
fan, Mihai, Vasile Lupu şi nu mai puţin stăpânitorii unguri
ai Adealului ar f acţionat potrivit "planului dacic", în sen­
sul unirii tuturor românilor. Chiar şi aşa, confictele find
prea multe, ele se cer estompate şi parial eliminate. Un sin­
gur exemplu: clasica dispută Matei BasarabVasile Lupu a
dispărt la un moment dat din manualele şcolare!
Î
n acest
caz, s-a petecut de-a dreptul o falsifcare a istoriei prin omi­
siune. Tacticii de transforare a confictului în tentativă de
unifcare (Vasile Lupu dorea într-adevăr să-şi aşeze ful pe
tonul Ţării Româeşti) i-a fost preferată metoda mai sigură
de eliminare a faptelor istorice.
Î
n câteva pagini, de o impecabilă logică, un tânăr istoric
a spulberat teoria unei timpurii aspiraţii medievale spre uni­
tate. El a demonstat că în secolele al XIV-lea şi al XV-lea,
Ţaa Româească şi Moldova nu numai că nu au mers împre­
ună, ci s-au afat integate în sisteme politice divergente, cea
ditâi alătui de Ungaria, cea de a doua, de Polonia. Nu nuai
că nu poate f vorba de unitate, dar nici măcar de vreo foră
de coordonare politică. J S
Dacă Evul Mediu a putut f "rezolvat" în acest fel, epoca
moderă, marora furirii teptate a sentimentului naţional şi
JB Ovidiu Cristea, "Frontl româesc antiotoma în secolele XIV-XV:
realitate istorică sau mit istoriografc?", în Miturile comunismului româ­
nesc (sub direcţia lui Lucia Boia), Editura Universităţii din Bucureşti,
1 995, pp. 1 661 7 1 .
Unitatea 233
unităţii naţionale efective, putea f cu atât mai uşor maevrată.
Anul 1 848 ne poate oferi un bun exemplu. Prin tradiţie, cele
1 rei revoluţii, < Moldova, Ţaa Româească şi Trasilvaia,
erau prezentate separat, cu sublinierea, freşte, a valorilor
î mpărăşite şi raporturilor dintre revoluţionari. A umat însă
l �za "unifcării" depline a istoriei româneşti.
Î
ncă în 1 967,
Corelia Bodea propunea o abilă şi tentantă demonstaţie
vi zând caracterl unitar al demersului politic de la 1 848 (şi
chiar din perioada precedentă) axat pe proiectl bine defnit
de unifcare politică a întregului spaţiu naţional. Vagile piste
sugerate de docuente şi tot felul de ipoteze se închegau în
i maginea uui consens românesc, lăsâdu-se la o parte faptele
mai puţin convenabile (de pildă, insistenţa lui Bălcescu -
marele istoric al unităţii naţionale! - pentru apropierea din­
tre rvoluţia româă şi cea maghiaă, al căi rezultat nu putea
li decât sacrifcaea nu numai a uirii, dar chia a autonomiei
Transilvaniei). I 9
Î
n manualele şcolare, fenomenul revoluţionar de la 1 848
a sfrşit prin a f complet omogenizat şi prezentat elevilor
în aşa fel încât aceştia nu au mai înţeles absolut nimic. Sin­
gurul criteriu rămânând cel cronologic, şi unitatea trebuind
să se manifeste, textl te poartă, fră nici o legătură logică,
de la Iaşi la Lugoj şi de la Blaj la Bucueşti . . . Abuzivă este
îndeosebi "integarea" fară nuanţe a Trasilvaniei, unde pro­
blemele aului 1 848 st mult mai complexe şi î buă măsuă
altele decât în Ţara Românească şi Moldova.
Î
n cazul Tran­
si lvaniei, problema care se punea, din punctl de vedere al
românilor, era autonomia în cadrl Imperiului habsburgic,
�i nicidecum, în contextul istoric respectiv, unirea cu Ţara
Românească şi Moldova, ele însele încă neunite. Dar nici
teritoriul convenţional numit "Transilvania" nu era unifor:
româii din principatul istoric al Transilvaniei, cei din Banat
19 Corelia Bodea, Lupta rmânilor pent unitatea naţonală. 1834-1849,
1 : ditura Academiei, Bucureşti, 1 967.
234 Istorie şi mit în conştiinţa românească
şi, în sfrşit, cei din ţinuturile "ungureşti" (Crişana şi Mara­
mureş) aveau ţeluri şi tactici diferite. Cer este că la 1 848
s-au afat în tabere opuse nu numai românii şi ungurii, dar
chiar românii înte ei, ceea ce a dus şi la dramaticul episod
Dragoş-Buteanu din Munţii Apuseni. Peste toate acestea s-a
trecut cu marele tăvălug al unităţii. Chiar un manual mai
recent afrmă cu nonşalanţă că românii ar f avansat la 1 848
un singur program revoluţionar, când se ştie prea bine că
au avut mai multe, şi nu chiar identice.
zo
Cazul Dobrogei este de asemenea semnifcativ. Aici ro­
mânii erau la 1 878 minoritari (majoritatea relativă a popula­
ţiei find musulaă).
Î
decenile urătoae Dobrogea a fost
româizată, print-o excepţională acţiune de colonizae şi de
punere în valoae a teritoriului. Remarcabilă reuşită, una din­
tre cele mai incontestabile reuşite româeşti, despre care îsă
"nu este bine" să se vorbească, dat find că toate teritoriile
româneşti tebuie să fe româneşti, şi fră întrerupere, încă
din zorii istoriei !
Faza ultimă - cel puţin în varianta comunistă - a mitului
unităţii s-a tradus în interdicţia publicăii de studii şi sinteze
regionale sau, în cel mai bun caz, în deghizaea lor sub titlu
precum Românii din sud-vestl ţării în loc de Românii din
Banat. Punctul de nedepăşit a fost atins prin eliminarea,
hotărâtă la secţia de propagandă a comitetului cental al par­
tidului comunist, a nuelor de regiuni din buletinele mete­
orologice. Pâă şi vâtul, ploaia şi zăpada trebuiau să respecte
unitatea Româiei. S-a interis, aşadar, să mai plouă î Mol­
dova; dacă dorea, ploaia putea să cadă nestingherită, dar nu
în Moldova, ci în nord-estul ţării !
O iniţiativă nu mai puţin spectaculoasă a fost "reboteza­
rea" principatelor. Toate trebuiau nu numai să fe româneşti,
dar chiar să-şi spună aşa. De ce numai Ţara Românească?
2
o Istoria românilor Epoca moderă şi contemporană, manual pentr
clasa a VIII-a, Edita Didactică şi Pedagogică, Bucueşti, 1 992, p. 45.
Unitatea 235
Oare celelalte ţăi erau mai puţin româneşti? Şi astfel uii
i storici au îceput să se refere la Ţara Româească Mutenia,
Ţaa Româească Moldova, Ţa Romească Trsilvaa . . .
Un şir îteg de principi unguri au domnit asupra unui stat
care se numea Tara Românească Transilvania!
Î
n fapt, deo
s
�birile regionale sunt sensibile, chiar în Ro­
mâia de astăzi, fră a mai vorbi de secolele tecute. Ele te­
buie cercetate şi inventariate nu mai puţin sistematic ca
elementele de unitate. Sub acest rapor, cazul Fraţei - atât
de des invocat şi în atâtea privinţe ît-o Româie îcă fco­
fonă şi fancoflă - este instctiv şi dem de uat. Multă
vreme marcată de o ideologie politică şi naţională centra­
lizatoare, istoriografa fanceză s-a lansat în ultimele decenii
spre studiile regionale, punâd î evidenţă o Franţă alta, oare­
cum neaşteptată, sinteză a unei vieţi regionale de o remar­
cabilă diversitate (uii parametri indică pe la 1 800 o distanţă
poate mai mare înte diversele deparamente fanceze decât
între Fraţa văzută î ansablu şi restul luii)
1
• Istoria reală,
cu infnita diversitate a manifestărilor sale, nu mai poate f
sacrifcată pe altal uei ideologii naţionale uiforizatoae.
Istoricii pot f patioţi fră să falsifce trecutul !
Î
n cultura română, mitul unităţii, sau mai curâd spus al
uniforităţii, este atât de puteric întipărit încât chiar spe­
cialistul, istoric sau sociolog, ezită adesea în a lua în consi­
derae stctule regionale ale fenomenelor studiate. Este, de
21
Cu totul remarcabil în acest sens este "tabloul Franţei", minuţios
reconstituit de Emmanuel Le Roy Ladurie, în colabora cu Paul Dumont
şi Mchel Demonet, î ,,tropologie de la jeunesse masculine en Frace
au niveau d'une caoghie catnale ( 1 81 9-1 830)", stuu rrdus î:
Emuel Le Roy Ladue, Le Territoire de 1 'hitorien, Galliar, Paris,
1 978, pp. 98-135. Î ce priveşt tipul fic, aa deete ude defectele
de talie (sub 1 ,57 m) privesc peste u sfert dinpopulaţia masculină, în timp
ce în altele nu afectează nici l %. Sub rapor cultural, ştiinţa de carte se
exprimă în unele depaente prin procentaje de peste 80%, iar în altele
coboară sub 1 0%.
236 Istorie şi mit în conştiinţa românească
pildă, cât se poate de evident că româii votează altfel de la
un judeţ la altl şi îcă şi mai dferit de la o regiue istorică la
alta. Şi totuşi, îtr-o lucrare publicată de Pavel Câpeau22,
ude se face o analiză minuţioasă a consultărilor naţionale d
1 9901 992, nu apae nici cea mai sumară defalcare pe judeţe
şi provincii istorice! Or, ceea ce fapează, mai ales î ua
alegerilor prezidenţiale din octombrie 1 992, este defnirea
foarte pronunţată, şi încă de-a lungul fontierei care a sepa­
rat câdva Româia de Austro-Ungaa, a două zone distincte
(la rdul lor diviate ît-o maier ca, d asemenea, a meri­
ta comentt). Opţue politică, refectd o multitude de va­
lori, de modele şi de repere culturale, ideologice şi mentale.
Geografa electorală oferă numai un exemplu; orice feno­
men istoric sau sociologic poate f şi tebuie să fe repre­
zentat şi analizat la scară locală. Dimensiunea naţională este
o rezultantă, cât se poate de semifcativă, dar nu singua
semifcativă. Cu siganţă că există astăi o naţiune româă
unitară, nu însă uniformă. Deosebirile care persistă, după
câteva generaţii de acţiune a unor factori inevitabil unifor­
mizatori (uterea politică, adinistraţia, şcoala, armata, me­
canismul economic), pun în lumiă precatatea interretăilor
care nu văd altceva decât unitate acum 500 sau 2 500 de ani.
Refernţele bibliogafce nu spun îcă totl; contctul dict
cu oamenii şi mai ales cu profesioniştii de nivel mediu (în
cazul nostru profesorii din învăţământl preuniversita) ilus­
trează cu şi mai multă claritate relativa reuşită a unei state­
gii politice, pent care istoria nu a fost decât un instruent.
Manualele şcolare sut aşa cum sunt, dar nu în puţine cazuri
la şcoală se supralicitează. Elevii afă de la unii dintre pro­
fesorii lor că "visul de aur' al româilor, idealul lor de veacu,
ar f fost unitatea. Fireşte, nu toţi ţin acest tip de discurs, dar
ne întrebăm câţi profesori ar îndăzni să spună deschis astăzi
ceea ce se spunea curent în şcolile din România precomu-
22
Pavel Câpeu, De pat or în faţa urelor, Bucuşt, 1 993.
Unitatea 237
nistă, şi anume că nu sentimentul unităţii româneşti a stat
la originea actului lui Mihai Viteazul. Dincolo de neadevă,
dincolo de ceea ce este, conştient sau nu, o manipulare po­
litică prin istorie, se mai ascunde aici u viciu grav: lipsa
responsabilităţii. Profesorul "ştie" că este bine să spună aşa;
indiferent de ceea ce crede cu adevărat, el se simte astfel la
adăpost. O exagerare în sens "patiotic" i se pare mai con­
venabilă decât aşezarea pe terenul nesigu al unei istorii cri­
tice şi inteligente. Din păcate, elevii nu fac decât să memoreze
o nesfrşită litanie, când vocaţia reală a istoriei ar f tocmai
exerciţiul de inteligenţă. Istoria pare a f răas la obiectivul
de a fora patrioţi, nu oameni capabili de a judeca indepen­
dent lumea şi evenimentele. De fapt, nici măcar sentimentele
patiotice nu pot f cultivate printr-un discus stereotip şi
neconvingător.
Î
n căutarea sufetului românesc
Dacă românii sunt dintotdeauna o naţie unită, aceasta în­
seamă că există - dincolo de scurgerea secolelor şi de vi­
cisitudinile istoriei - o dimensiune românească a existenţei,
un mod româesc de a f, u sufet românesc. Identifcarea
uui spirit naţional specifc ilustează una dintre manifestă­
rile cele mai semifcative ale mitului unităţii.
Î
ncepând cu
Herder, "spiritul popoarelor" a marcat puteric ideologia
romantică din prima parte a secolului al XIX-lea. Este pe­
rioada câd lumea a fost decupată în spaţii naţionale, fecare
aimat de propriile-i trăsătu spirituale şi morale, şi marcat
de propriu-i destin. A doua jumătate a secolului al XIX-lea a
du mai depa această ipoteză, îcercâd să o aşeze pe baele.
solide ale ştiinţei, ît-o veme când se părea că nimic nu va
mai răâe î afaa unei complete şi pefecte explicaţii ştiiţi­
fce. Geranii Lazarus şi Steintal pe la 1 860, Wundt spre
1 900, fră a-i uita pe fancezii Fouille şi Bouty, s-au lansat
In delicata înteprindere de defnire a psihologiei popoarelor.
238 Istorie şi mit în conştiinţa românească
Tema nu se putea să nu-i tenteze pe româi. Naţiue ajun­
să tâiu la untate (î ciuda vaiatei mitologice a unei utăţi
originare), românii simţeau nevoia să defnească elementele
acestei unităţi, tăsăturile care îi fac să se asemene înte ei,
deosebindu-i de ceilalţi. A intrat în j oc şi o gamă înteagă
de complexe. Cum se putea explica inferioritatea de fapt a
românilor, în secolul al XIX-lea (în raport cu Occidentul)?
Prin ce împrejuări istorice, dar şi prin ce fsuri ale sufet­
lui naţional? Ce fond de calităţ, pe de altă pae, putea f a­
cat în balanţa istoriei pentu a îndrepta lucrrile şi a asiga
un viitor altfel decât prezentul, un viitor pe măsura stălu­
cirii originilor? Cert este că de un secol şi jumătate, odată
cu declaşarea procesului "intrării î Europa", româii se tot
fământă căutâd să-şi fxeze propria imagine şi locul lor
în spiritualitatea europeană.
Publicată în 1 907, lucrarea lui Dumitu Drăghicescu Din
psihologa poporlui român prezintă iportţă d m multe
puncte de vedere. Mai întâi, este o primă sinteză asupra ches­
tiunii.
Î
n al doilea rând, benefciază de literatu "ştiinţifcă",
îndeosebi fanceză, privitoare la problematica "spiritului na­
ţional", find vădit efortul de cercetare "obiectivă" şi de con­
stuire sistematică a domeniului abordat.
Î
n sfrşit, ne afăm
încă în faza unui discurs predominant critic care, deşi por­
neşte de la calităţile native ale naţiei, se opreşte, fă menaja­
mente, asupra defectelor acuulate, propunâd u diagostic
şi o terapie pentu ieşirea din impas.
Metoda lui Drăghicescu este simplă şi clară, şi foare în
spiritul momentului 1 900. Chimia sufetească a românilor,
consideră el, preia şi combină elemente spirituale caacte­
ristice etiilor care au paricipat la creaea sintezei româeşti
sau cel puţin au infuenţat-o. Ajunge să ştim (ia psihologia
popoarelor ne oferă în această privinţă cvasiceritdini) cu
erau romaii, cu erau dacii şi cum erau slavii şi, combinâd
aceste sue, iată-i î faţa noast pe româii secolului al X-lea,
Unitatea 239
reînviaţi, în ciuda lipsei izvoarelor, prin purul mecanism al
l egilor psiologice. Străoşii noşti, ne asigă Drăghicescu,
erau pe atci "cruzi şi violenţi. Având o voinţă de fer, în­
căpăţânată, impulsivă, adesea stăpână pe sine, adesea neîn­
frânată, schimbătoare, ei au tebuit să fe îndrăzneţi peste
măsură, curajoşi, nepăsători de moare şi însufeţiţi de spiri­
tul de libertate şi de neatâmare, care cel mai adesea şi dezbi­
na, aaeori le îgăduia să se uească. Disciplinaţi şi oranizaţi
sau lipsiţi de disciplină, anarhiei, după împrejurări, amân­
două aceste poriri erau sădite din leagă în sufetul lor, căci
pe amâdouă le moşteniseră de la neamuri etice deosebite.
Inteligenţa rmâilor, î această eocă, a f tebuit să fe foa
bogată, în tot cazul ea era vioaie, îndrăzneaţă, scăpărătoare,
avea simţul generalităţii şi al organizăi şi aplecarea spre
obseraţie d cae rezultă umorul, satia batocoritoae". 23 De
umor, mai curâd ivolunta, nu ducea lipsă nici Drăgicescu,
o mie de ai mai târziu. Nu atât cum erau românii afăm din
reconstituirea propusă, cât mai ales ce înseamă să crezi cu
adevărat în ştiinţă, înt-o ştiinţă care-ţi răspunde fră ezitări
la fecare întrebare pe care i-o pui.
Infuenţa turcă şi greacă şi îndeosebi pierderea neatării
au alterat caracterul românilor. Şansa regenerării spirituale
stă în tansforarea instituţiilor şi societăţii potivit mode­
l ului occidental. Româii dispu, f îdoială, de atuuri con­
si derabile, foasele calităţi moştenite, şi mai întâi de toate
inteligenţa. Aceasta combină temperamentul deschis şi vioi
al dacilor, spiritul generalizator şi abstract al romanilor, pre­
cum şi darul poetic al slavilor. Aparent, puţine popoare be­
nefciază de o inteligenţă atât de complexă. La naşterea lor,
"românii, sub raporul inteligenţei, trebuie să se f înfţişat
ca un popor cu o minte foare deschisă, foarte bogată, cu
o inteligenţă vioaie, ingenioasă, cu un spirit generalizator
23 D. Drăghicescu, Din psihologia poporlui român, ediţia a 11-a,
1 di tra A!batos, Bucureşti, 1 995, p. 1 41 .
240 Istorie şi mit în conştiinţa românească
destul de puteric. Imaginaţia sa va f trebuit să fe dinte cele
mai bogate. [ . . . ] Mintalitatea româlor, ca şi limba pe cae
o vorbim, a avut de temelie şi ca punct de plecare un mate­
rial de esenţă superioaă: mintalitatea rmană.
Î
n istorie ea ni
se îţişea ca un mae rzoriu, î cae m tate popoaele
Europei au venit şi au depus o parte din cuprinsul sufetu­
lui lor."24 Popor de sinteză, româii par alcătuiţi dint-u aluat
excepţional, grav alterat, nu însă iremediabil, prin vicisitu­
dinile istoriei.
Puţine la început, defectele s-au acuulat de-a lungul se­
colelor. Drăghicescu subliniază "pasivitatea, rezistenţa de­
fensivă, resemată, pasivă, supusă, înfântă, lipsa de energie
ofensivă. [ . . . ] Timiditatea, paralizia voinţei, fica, lipsa de
curaj , în general, au stăpânit şi mai stăpânesc îcă sufetul
românilor. " El surinde totodată (contrar de altfel propriu­
lui său proiect de defnire a unei individualităţi naţionale)
"lipsa de dezvoltare proprie, unitară, omogenă a desfşurării
tecutului nostu", de aici decurgând puterice le infuenţe
stine, şi "lipsa de caracter propriu, neted şi lăuit al minta­
lităţii româneşti. [ . . . ] Conţinutul sufetului nostru etic se
alcătuieşte, în cea mai mare parte, din crâmpeie şi petice îm­
prumutate de la neamurile vecine, neasimilate, nedigerate şi
neomogenizate. [ . . . ]" Inuenţa Orientului, global dăunătoae,
ae dept coordonate "nepăsarea, lenea fzică şi mintală, adică
lipsa de iniţiativă, resemnarea, lipsa de încredere în sine, şi
mai presus de toate fatalismul, încrederea oarbă în noroc,
în soară". 25
Forula "inteligent dar leneş", "leneş d inteligent", cae
ar putea simplifca la câteva cuvinte lunga demonstaţie a
lui Drăghicescu, oferă de altfel u clişeu pe care mulţi ro­
mâni îl acceptă, cu resemnare şi mândrie în acelaşi timp.
2
4 Ibidem, pp. 1 38 şi 400.
2
5 Ibidem, pp. 345, 353, 356, 361 .
Unitatea 241
Chiar dacă lenea nu este de laudă, nici inteligenţa superi­
oară nu e la îndemâna oricui.
Oricu, agentaţia lui Drăghicescu ae drept reper fe
valorile occidentale şi îndeosebi spiritalitatea fanceză con­
siderată a f expresia cea mai înaltă a acestora. Este, aşadar,
defect tot ceea ce contastează cu spiritl şi comportamen­
tl apusean. Românii tebuie să tindă spre o forulă de spi­
rtalitate de tip occidenta. Acesta este de fapt sensul evoluţiei
i storice. Europeaului şi fcoflului Drăghicescu i se opue
însă interretaea autohtonistă a spiritlui românesc, prezen­
tă şi mai înainte, dar puată cu deosebire de valul naţiona­
l ist de după 1 900.
Ne-am referit deja la dialogul purat înte cei doi juimişti
atât de deosebiţi unul de altl, Vasile Pogor şi Mihai Emi­
nescu, primul susţinând "barbaria" românilor, iar cel de-al
doilea, destinul lor specifc. De remarcat nu numai deza­
cordul, d, ît-u sens, şi acordul fdaental dinte cei doi:
românii se afau în marginea istoriei, doa că ceea ce pent
primul devenea subiect de sarcasm era asuat cu orgoliu de
marele poet. Românii au geniul lor propriu: nu sunt occi­
dentali şi nici nu tebuie să devină.
Semăătorismul, apoi curentele autohtoniste interbelice
au mers pe linia acesti românism asumat. Deterinăile
i storice şi sociale prezente la Drăghicescu - chiar dacă înt-o
contestabilă manieră simplifcatoare - au pălit în faţa unui
sufet românesc atemporal. Pe de altă pare, s-au estompat
şi criticile. Ce mai este de criticat dacă aşa suntem noi? Ce
mai este de criticat dacă oricum nu dorim să ne metamor­
fozăm în occidentali, ci vrem doar să rămânem româi?
Fora cea mai elaborată a discursului despre românism
a oferit-o dreapta naţionalistă a anilor ' 30. Spaţiul mioritic
( 1 936) al lui Lucian Blaga defnea - de-a lugul unei de­
monstaţii incontestabil seducătoare -trăsătrile sufetlui
româesc, corespuzător unui cadr geografc bine defnit,
242 Istorie şi mit în conştiinţa românească
al căi element cental ar f plaiul ("u plan înalt, deschis,
pe coamă verde de munte, scurs molcolm în vale"). A exista
o "matrice stilistică, inalienabilă, a duhului nostu etic".
Românul apare mai profnd, mai deschis spre esentele cos­
mice decât occidentalul. "
Î
n apus tadiţia e alcăhită d
însumarea pedantă a unui tecut, din galerii strămoşeşti, din
cronica unor fapte, din răbojul străoşilor. [ . . . ] Tradiţia are
în apus un caracter istoric, muzeal. [ . . . ] Tradiţia noastă e
de natură mai invizibilă; ea nu perite decât o forulare
metaforică sau metafzică. Tradiţia noastră e mai atempo­
rală, ea se confdă cu potenţele stilistice creatoae, neistovite,
magnifce ca în prima zi. [ . . ø ] Mocnind uneori, neînterupt
vie, ea se manifestă în timp, deşi, măsurată cu orizontul nos­
tru efemer, ea e mai presus de timp. "26
Pentu Blaga, ca şi pentu Nichifor Crainic, Nae Ionescu
sau Mircea Vulcănescu, spiritul naţional se identifca în bu­
nă măsură cu ortodoxia, fapt ce marca separarea netă de
Occidentul catolic şi protestant, aşadar de modelele occi­
dentale invocate de generaţiile precedente. Nae Ionescu pro­
punea o subtilă disociere între conceptele de "român" şi de
"bun român". Un român catolic putea f un "bun român", cu
alte cuvinte un româ loial, dar român fră nici un alt atribut,
român pu şi simplu, nu era decât orodoxul. 27 Adeleni cae
au declanşat mişcarea naţională au fost, aşadar, în calitatea
lor de greco-catolici, doar "bui româi" (mai bine aşa, până
la uă, decât deloc! ).
Toţi aceşti gânditori identifcau o spiritualitate româneas­
că bine contrată şi mai ales perfect distinctă de a celorlalţi,
de a Apusului îndeosebi. Existenţa este pent româ altceva.
A putea f defnită, sugerează Blaga, prin intraductibilul dor:
26
Lucia Blaga, Spaţiul mioritic, Editura Humanitas, Bucureşti, 1 994,
pp. 1 65-1 66.
2
7
Z. Omea, Anii teizeci. Extrema dreaptă româneacă, Editura
Fundaţiei Culturale Româe, Bucureşti, 1 995, pp. 91 -95.
Unitatea 243
"existenţa e pentru român «dor», aspiraţie trans-orizontică,
existenţă care în întregime se scuge spre «ceva»". 28 Mircea
Vulcănescu nu ezită să vorbească despre omul românesc, ia
într-un eseu intitlat Dimensiunea românească a existenţei,
defneşte nu mai puţin de şapte atitudini fdamentale speci­
tice (nu există nefinţă; nu există imposibilitate absolută; nu
există alterativă; nu există imperativ; nu există iremedia­
bi l ; uşurinţa în faţa vieţii; lipsa de teamă în faţa morţii).29
"Specifcul naţional" i-a obsedat pur şi simplu pe intelec­
tualii perioadei inteelice. Remacabil este î acest sens caul
l ui George Călinescu. Spunem "remarcabil", findcă ilustul
istoric litera nu a simpatizat defel cu ideologia dreptei naţio­
naliste. Distincţia ideologică nu 1-a îpiedicat totuşi să apeleze
la concepte similare, dovada remarcabilei expansiuni a pon­
ciflui unicităţii româneşti.
Î
n încheierea monumentalei
Istorii a literaturii române ( 1 941 ), el insista asupra unei rase
rmeşti disticte. Pâ şi "tipul nost fzic este totl deosebit
de al popoarelor vecine şi d centl Europei", afra criti­
cul, devent subit atopolog şi apaent contanat de teori­
i l e rasiale ale vremii (fă a ne schiţa, din păcate, portetl
fzic al "românului tip"). Român, potrivit lui Călinescu, nu
este cine vrea; român te naşti, şi te naşti înt-un aue fel.
"Specifcul find u element stctual nu se capătă prin con­
forare la o ţinută caoncă. Singa condiţie pent a f spe­
cifc e de a f român etic. Istoricul nu are altceva de fcut
decât să urărească fbrele intime ale sufetlui autohton.
"
30
Iată cum româul devine o finţă foae diferită, freşte mai
profdă şi mai complexă decât semenii săi, iar spaţiul româ­
nesc o entitate distinctă şi omogenă.
2
8
Lucian Blaga, op. cit. , p. 1 64.
2
9 Mircea Vulcăescu, Dimeniunea rmânească a eitenţei, Edita
Fundaţiei Culturale Româe, Bucurşti, 1 991 , pp. 1 30149.
3
0
G. Călinescu, Istoria literaturii rmâne de la origini până în preent,
Fundaţia Regală pent Literatură şi Ară, Bucureşti, 1 941 , p. 886.
244 Istorie şi mit în conştiinţa românească
Faa dintâi a comunismului nici nu a vrut să audă de ase­
menea interretări eretice.
Î
ntemniţarea lui Mircea Vulcă­
nescu (mort în închisoare) şi a lui Nichifor Crainic, ca şi
marginalizarea lui Blaga au avut, se poate spune, pe lângă
motivele strict politice, şi raţiuni de ordin "flozofc". Tre­
buia înăbuşită orice tendinţă naţionalistă în flozofe, orice
defnire a românului ca român. Clasa şi nu naţiunea, spiri­
tl de clasă şi nu spiritl naţional ofereau cheia fenomenelor
istorice şi cultrale.
Lucrrile s-au schimbat odată cu deplasarea comuismu­
lui spre zona naţionalistă. Desig, nu putea f reabilitat orice:
mai ales densiuea ortodoxă a spiritualităţii rmâeşti cores­
pundea prea puţin ideologiei ofciale.
Î
n mod semifcativ
totşi, Spaţiul mioritic a fost republicat în 1 969 şi 1 985
(Blaga find nu numai reabilitat, ci şi aşezat printe numele
mari ale literelor româneşti). Destinul lui Constatin Noica
ne apare încă şi mai caracteristic. Apropiat de extrema
dreaptă la îceputle carierei, el a cuoscut domiciliul forţat
între 1 949 şi 1 958 şi închisoarea din 1 958 până în 1 964.
"Recuperarea" sa, începâd din 1 970, corespunde deplasăii
ideologice şi noii stategii a Puteii. Noica a fost fă îndoială
un personaj şi un gânditor complex, de factură românească,
dar nu mai puţin europeană. De la el s-au putt revendica
atât autohtoniştii, cât şi parizaii deschiderii spre Occident.
Ne inteseaă îsă aci nu subtilităţile şi pluvaleţa lui Noica,
cât ceea ce ideologia ofcială era dispusă să tolereze şi chiar
să utilizeze din discursul său. Şi acest ceva a fost, într-o pe­
rioadă de treptată izolare a României, defnirea, pe linia ta­
diţiei interbelice de deapta, a uui periet spiritual specifc
româesc. De pildă, Sentmentl rmânesc a/finţei (1978) pr­
lungeşte, într-o maieră mult mai elaborată, eseul menţionat
al lui Vulcănescu privitor la "dimensiuea româească a exis­
tenţei". Din nou, îţelegerea româească apare mai deschisă,
mai nuaţată, mai bogată: "Faţă de finţa complexă şi feerică
Unitatea 245
din viziunea noastr, perspectiva neopozitivistă a lumii occi­
dentale, cu «uitarea» ei de finţă, sau alteori chiar reconsi­
derarea finţei, în alte flozofi, au un aer de sărăcie. "3 1
Româii nu sunt nici occidentali, nici orientali. Ei s e afă
înt cele două lui şi pot f o tsătu de ue: "Sute îte
Oretl Aprpiat d şi îdepăat [ . . . ] şi îte Apus. Nici unul,
nici altul nu au pus pecetea lor pe noi, d, aşa cum mijlocim
geografc, nu am putea mijloci şi spiritual?"
Î
n plus, tradiţia
reprezintă pentu noi un factor încă activ, erodat la alţii "de
numărl secolelor apuse". Noi putem îmbina mai bine tradi­
ţia cu moderitatea, toate acestea conferindu-ne "o mai mare
Întâlnire decât alţii cu valorile spiritului
"
. 32
Asemenea puncte de vedere pot f exprimate şi în cu totul
alt registru ideologic decât cel comunist (ele corespunâd
în fapt, în bună măsură, discursului de dreapta al anilor ' 30).
Nu este însă mai puţin adevărat că Ceauşescu însuşi s-ar f
putut regăsi în ideea unei unicităţi româneşti, a îmbinării de
tradiţie şi moderitate, şi a unei Românii ca loc privilegiat
şi factor mediator între civilizaţiile globului.
De altfel, Ceauşescu a sacrifcat în câteva râduri pe altarl
spiituităţi romeşti, evidet ît-o maie mai cund rudi­
mentară decât subtil flozofcă.
Î
i plăcea să înşire tăsăturile,
fră excepţie pozitive, moştenite de români atât de la daci,
cât şi de la romai. Astfel, poporul româ ar f păstat "de la
daci setea nestinsă de liberate, voinţa de a nu-şi pleca f­
tea sub jugul stăin, hotărâea de a răâne mereu el însuşi,
unic stăpâ pe viaţa şi pe soaa sa", ia de la ceilalţi stăoşi,
"spiitl rţional, judecata şi pasiuea creatoae a romlor". 33
Operaţia de identifcare a "ce îseamnă să fi româ" pare
departe de a-şi f epuizat resusele şi argentele. S-ar putea
3
1
Constantin Noica, Sentimentul românesc al finţei, Editura Emi­
nescu, Bucureşti, 1 978, p. 62.
3
2
Ibidem, p. 1 1 .
33 Nicolae Ceauşescu, Istoria poporului rmân, ediţie îngrij ită de Ion
Popescu-Puţuri, Editura Politică, Bucureşti , 1 983, pp. 1 1 8 şi 1 2 1 .
246 Istorie şi mit în conştiinţa românească
spune că prima tăsătuă a româului - dacă ne-am încumeta
să defnim şi noi una - este obsesia propriei identităţi. După
1 989, asistăm la o polarizare a discursului, tentaţia exacer­
bării naţionaliste nemaiîntâlnind nici u zăgaz, iar pe de altă
parte opiniile mai puţin favorabile, uneori chiar net defa­
vorbile, putd f la rdul lor exprat î mod deschis. Dacă
pent un exeget al culti româeşti ca Dan Zamfrescu
românii se înscriu printre marii creatori de civilizaţie ai lu­
mi34, la extrema cealaltă, reacţia faţă de asemenea autoelogii,
fstile acumulate şi inevitabila rapore la civilizaţia echi­
librată şi perforantă a Apusului pot genera aprecieri nu mai
puţin pasionale, precum în eseurile lui H. -R. Patapievici,
ude româii sunt defniţi ca lipsiţi de coloană vertebrală
şi de o calitate spirituală inferioară. 35
O sinteză fuidă
Cum se vede, despre rmâ se poat spue orice. Ca despre
oricae alt popor. Şi orice se spue poate f la fel de bine acce­
tat sau contestat. Psihologia etică oferă u exerciţiu tentat,
dar cu totl lipsit de consistenţă. Nici vorbă nu poate f de
demers "ştiinţifc", ci doar de impresii şi judecăţi inevitabil
pariale şi subiective. Până la uă demersul etnopsihologic
nu face decât să izoleze şi să reliefeze calităţi şi defecte ge­
neral umane. Pot f românii, de pildă, consideraţi mai inte­
ligenţi decât alţii? Fără îndoială că nu, după cum nu pot f
consideraţi nici mai puţin inteligenţi. Cum s-ar putea de alt­
fel calcula, în mod serios, coefcientul de inteligenţă al unei
naţii? Doar identifcarea unei "gene" specifc româneşti ar
f de natu să susţină, potivit norelor ştiinţifce în vigoae,
individualitatea esenţială a românilor printre celelalte po­
poare ale lumii.
34 Da Zamfrescu, Cultura română, o mare cultură cu destin uni­
versal, Editra Roza Vântrilor, Bucureşti, 1 996.
35 H. -R. Patapievici, Politice, Edt Humaitas, Bucuşti, 1 996, p. 63.
Unitatea 247
Există, incontestabil, u fenomen românesc, dar nu de na­
tră bio-psihologică, ci izvorât din structri şi evoluţii socio­
cultale. Liba româă este cu sigaţă u factor import
de coeziune, cu condiţia de a nu-i absolutiza virtuţile. Nu toţi
româii vorbesc la fel, chiar dacă toţi vorbesc româeşte. Nu
toţi românii gâdesc la fel, chiar dacă gândesc în aceeaşi
limbă. Specicul românesc poate f aproximat, dar nu ca dat
originar şi tanscendent, ca românism absolut şi eter, ci ca
sinteză fuidă de tăsătu diverse.
Î
n epoca recentă, masivele
restructurări sociale, ca şi acţiunea exercitată de organismul
naţional asupra elementelor sale componente nu au încetat
să-i modeleze şi să-i remodeleze pe româ. Dacă există astăi
u anume mod de a f româ (afraţie acceptabilă cu multe
rezere), aceasta nu se datorează vreuei dispoziţii înăscute,
ci unei serii de deprinderi, infzate prin contextul cultral,
prin şcoală, prin acţiunea ideologiilor dominante, prin forţa
modelatoare a opiniei publice, şi aşa mai depare. Omul se
naşte ca finţă umană şi "învaţă" apoi să fe român, fancez
sau chinez. Impactul comunismului este lămuritor î această
privinţă. Dominaţia sa a marcat puteric spiritalitatea ro­
mânească. Datorită jumătăţii de secol de comunism, româ­
nii sunt altfel acum decât în urmă cu cincizeci de ani .
Oricu, o privire cât de sua asupra cultii rmâe ilus­
teaă faptu că mult tbiţatul spit naţonal nu poate f (dacă
vem neapărat să-I invocăm) decât cel mult rezultanta unor
trăsătui "sectoriale" extrem de diverse. Dacă ar f să ne refe­
r la o sigă generaţie de scriitori clasici: Maiorescu, Emi­
nescu, Creangă, Caragiale, care dintre ei - atât de diferiţi
unul de celălalt - poate f considerat reprezentativ, sau sin­
gur reprezentativ, pent spiritul românesc? Oare din Bu­
covina până în Teleoran întâlnim aceleaşi elemente de
civilizaţie şi aceleaşi mentalităţi? Ideologiile totalitare - ex­
trema dreaptă, apoi comunismul - au mers cel mai depare
în sensul uniforizării fctive (şi chiar materializate până
248 Istorie şi mit în conştiinţa românească
la un puct) a spaţiului româesc. Alte interpretări, dim­
potrivă, nu s-au sfit să taseze linii despărţitoare, cel puţin
între marile provincii, cazul clasic find cel al opoziţiei Mu­
tenia-Moldova. Existenţa a două spiritalităţi distincte: mol­
dovenească şi muntenească, a fost susţinută, printe alţii, de
Garabet Ibrăileanu, în Spiritul critic în cultura românească
( 1 909) şi de E. Lovinescu în Istoria civilizaţiei române mo­
derne. Dacă cel dintâi accenta îndeosebi determinările isto­
rice şi sociale, Lovinescu vedea problema în tereni pur
psihologiei şi, în ultimă instanţă, "rasiali". El porea de la
"rasă", pentu a constata că "prin natura contemplativităţii
lor, moldovenii înclină spre creaţiunea poetică", în timp ce
"prin frea lor mobilă, comprehensivă şi practică, muntenii
şi-au îndreptat activitatea mai mult pe terenul politic şi eco­
nomic". 36 Din punct de vedere psihologic, muntenii şi mol­
dovenii pot astfel să apară ca două naţii distincte! Iată
"primej dia" psihologiei etnice: cu ea se poate dovedi orice,
la fel de bine omogenitatea ca şi inconsistenţa naţiunii
române!
De fapt, chestiuea este predomiant socială. Naţiuea îf­
ţişează un conglomerat prea amplu şi prea divers pent a f
amenajată în laborator psihologic. Psihologia de gp, dacă
o dorim plauzibilă şi utilă, tebuie să se limiteze la segmente
bine defnite şi marcate de o minimă coerenţă. Intelectualul
româ tip este cu siganţă mai aproape de intelectualul euro­
pean, în genere, decât de ciobaul româ de la munte sau de
pescarul din deltă (afraţie la fel de valabilă şi pentru cele­
lalte categorii). "Psihologia poporului român" s-a bazat pe
extrapolarea unor elemente de civilizaţie tradiţională (ele
însele simplifcate şi uniforizate ). Din acest punct de ve­
dere, persistenţa, cel puţin în raport cu civilizaţia dinamică
şi sensibil urbanizată a Occidentlui, a unor stuctui rurale
36 E. Lovinescu, Istora civiliaţiei rmâne modere, voi. I, p. 1 1 8.
Unitatea 249
tradiţionale a putt întreţine iluzia unei Românii altel alcă­
tuită şi cu altă menire istorică.
De remarcat cum această civilizaţie rurală a fost conta­
pusă nu numai restului lumii, dar, în primul rând, chiar ce­
leilalte dimensiuni a civilizaţiei româneşti: sectorul urban.
Oraşele, populate ce-i drept multă vreme şi în bună măsură
de alte elemente etnice (maghiari şi germani în Transilva­
nia, mulţi evrei în Moldova etc. ), au fost scoase din ecuaţie
de teoreticienii spiritului naţional. Sinteza lor nu este însă
mai puţin românească decât sinteza rurală, doar că altel
românească, ceea ce încucă schema specifcităţii etnice. Se
adaugă, între polul rural şi cel urban, categoria, atât de masiv
prezentă în istoria românească moderă, a mahalalei, zonă
interediară îte cultua ţăănească şi cultu propriu-zis
urbaă, ai căei exponenţi au îcetat de a mai f ţ, dar nu
au devenit orăşeni decât foral. Radiogafată de Caagiale
la sfaşitul secolului al XIX-lea, mahalaua a cuoscut (chiar
dacă înt-un decor schimbat, cel al carierelor de blocuri) o
formidabilă expansiune în anii comuismului, ca urmare a
industrializării forţate şi curentului migratoriu dinspre sat
spre oraş. Populaţia aceasta dezorientată, ruptă de tradiţie,
dar neintegrată încă î moderitate, a reprezentat şi continuă
să reprezinte o importantă masă de manevră politică şi elec­
torală. Satl, mahalaua şi nucleul citadin pot oferi "tipuri ide­
ale", fecare cu propria-i confguraţie spiritală, culturală şi
comporamentală. Cu singura condiţie de a nu uita că şi în
interiorul acestor modele domneşte diversitatea. Româi sunt
români, dar dincolo de acest fapt ei nu pot f reduşi la un tip
uman unic!
Să conchidem: psihologia etnică nu este un dat originar,
ci un amalgam fuid de atitudini şi comporamente variate,
izvorât din istorie şi evoluând în ritmul ei. Pe măsura inte­
grării europene şi a moderizării stctrilor sociale, deose­
birile ditre proflul românesc şi cel occidental se vor atenua.
250 Istorie şi mit în conştiinţa românească
Nu vor dispărea însă! Nici Occidentul, nici spaţiul româ­
nesc şi cu atât mai puţin ansamblul european nu sunt şi nu
vor f uniforme. Putem spera însă că ceea ce ne apropie de
ceilalţi se va dovedi mai puteric decât ceea ce ne separă
sau avem noi impresia că ne separă.
Capitolul V
Românii şi Ceilalţi
"Cine-a îndrăgit străinii . . . "
Celalalt este u personaj omprezent î iagiarul oricărei
comunităţi. Jocurile alterităţii se constituie înt-o structuă
arhetipală. Sub acest raport, românii nu fac şi nu au cum să
facă excepţie. Două trăsătui caracteristice istoriei româeşti
au contribuit însă la aşezarea celuilalt într-o lumină speci­
fcă: pe de o pare, reacţia uei civilizaţii rale oaecum izo­
late şi, pe de altă pare, impactul, masiv şi neîntrerupt, al
stăpânirilor şi modelelor stăine. Acţiunea contradictorie şi
complementaă a acestor factori a condus la o sinteză cu note
certe de originalitate.
Potivit mitologiei naţionale, românul este prin natura sa
ospitalier şi tolerant.
Î
l caracterizează în cel mai înalt grad
omenia, cuvânt care în ultimele decenii a cunoscut o puter­
nică afrae şi amplifcare (nu stină de tendinţele izolaţio­
niste ale regimului comuist), concentrând o gaă aproape
nesfarşită de înţelesuri; a f om, în sensul deplin al cuvân­
tului, a ajuns să însemne practic acelaşi lucru cu a f român.
De fapt, nu românul este în mod particular ospitalier, ci
ţăraul român, şi nu numai ţăranul român, ci ţăranul pur şi
siplu. "Ospitaliere" sut civilizaţiile tradiţionale. Orăşeanul,
inclusiv orăeanul româ, este mai puţin ospitlier decât cor­
patriotul său din vreun sat pierdut de munte.
Toleranţa, pusă în lumină încă din secolul al XIX-lea de
diverşi autori români, decuge tot din rosturile uei civilizaţii
rrale, căreia "ceilalţi" îi aduceau, fră a se confnda cu ea,
diverse şi necesare atribute de civilizaţie. Stăinii s-au aşezat
252 Istorie şi mit în conştiinţa românească
în special la oraş şi multă vreme au îndeplinit fncţii eco­
nomice şi sociale pe care românul, ţăran sau boier, nu le
acoperea decât în prea mică măsură. Oraşul cosmopolit s-a
inserat astfel în stctura predominant rală a societăţii ro­
mâneşti, paicipâd desigur la sinteza românească, dar oae­
cum ca u cor sti, tolet. Pâă la a Doilea Rboi Mondial,
mitologia anticitadină s-a maifestat printr-o întreagă gamă
de ideologii şi proiecte.
Ospitalitatea nu este decât o faţă, evident faţa cea mai
agreabilă, a raporturilor cu ceilalţi. Toleranţa, în sine lăuda­
bilă, ne pune deja în gardă: a f tolerat nu înseamnă neapărat
a f acceptat şi, încă mai puţin, integrat.
Î
n orice civilizaţie
tadiţională, străinul este perceput cu intensitate maximă.
Comporamentul special faţă de stăini, bun sau rău, se re­
marcă tocmai prin faptul că este special. Cu cât o societate
este mai deschisă şi mai urbanizată, deci mai cosmopolită,
cu atât stăinul îşi pierde din interes şi încetează de a mai f
un caz. Occidentalul ne apare mai puţin "primitor" decât
românul tocmai findcă la el noţiunea de străin a cunoscut
o dedramatizare.
Ospitalitatea românească tradiţională este incontestabilă.
Ar f însă incorect să o izolăm de un întreg complex de ati­
tudini. Ea refectă tratarea stăinului ca stăin. Păstându-ne
în acelaşi sistem de referinţe, s-a afrmat adesea că românii
nu se căsătoresc cu parteneri străini (după cum am văzut,
Petr Maior şi Mihail Kogălniceanu vedeau în acest gen de
refz ilustrarea şi garanţia purităţii româneşti). S-a afrmat
de asemenea că româul nu îşi păăseşte ţaa, nesuportd să
tăiască în alt mediu; chia în momentul câd, pe la 1 900,
rmâi adele îceuse să emgze masiv î Statele Unt,
se întreţiea iluzia uei stă temporare cae va lua sfrşit prin
reîntoarcerea celor plecaţi.
Când Eminescu exclamă: "Cine-a îndrăgit străinii 1 Mân­
ca-i-ar inima cânii", aceste teribile cuvinte nu fac decât să
Românii şi Ceilalţi 253
exprime cealaltă faţă a unui tip de comportament în esenţa
1 ui coerent. Distincţia dinte noi şi ceilalţ este puterc resim­
ţit, î toate sensuile, î bine sau î rău. Păerea "tadiţională"
a românilor despre ceilalţi se înfţişează sub o lumină mai
curâd defavorabilă, ueori chiar lamentabilă: o dovedeşte
din plin folclorul. Pent româ, bulga şi sâbul sunt proşti
("cal verde şi sâ [sau bulga] cu minte nu s-a văut"), gecul
este şi el, la alegere, prost, lacom, rău, obraznic şi înfmu­
rat, ugurul este lăudăros şi fcos, iar areanul murdar.
1
Ne
afăm în faţa unei respingeri fdamentale, în rapor cu care
tolerţa nu constitie decât u complement. De altfel, ea poate
deveni intoleraţă, o dată ce fcţia îndeplinită de celălalt nu
mai pare necesară sau este resimţită chiar drept dăunătoare.
Cuentul naţionalist al anilor ' 30, ca şi naţionalismul ceauşist
câteva decenii mai târziu, ilustează o asemenea evoluţie.
"Strin" este de altfel, în acest context, un teren generic,
înglobâd, indferent de componenta etică, pe cei cae refec­
tă un alt sistem de valori decât cel în genere acceptat sau
impus. Am văut că pentu Nae Ionescu românul neorodox
nu era chia româ. Nici românii reîntorşi din Occident, după
1 989, cei care "n-au mâncat salam cu soia", nu au fost pri­
mţ ca rm, ca rm adevăţi, de u segent deloc negli­
jabil al populaţiei româneşti (în Polonia sau în Ungaria, ţări
afate îtr-o situaţie similaă cu a României, lucrurile nu au
stat aşa). Regimul comunist nu a fcut decât să dramatizeze
distincţia "noi-ceilalţi" (fe că era vorba de ceilalţi din inte­
rior sau de ceilalţi din afară). Străinătatea, incluzându-i şi
pe românii "molipsiţi" de ea, a căpătat conotaţii de maximă
alteritate. Nici tendinţa inversă nu a lipsit, reacţia find ca
1
O expresie sintetică a opiniilor tadiţionale se întâlneşte în proverbe.
Vezi în acest sens Iuliu A. Zanne, Prverbele românilor, voi. VI, Edita
Socec, Bucueşti, 1 901 , pp. 1 1-14, 23-28, 1 3 1-137, 308-3 1 0, 429-30.
De consultat şi aicolele ,,ea" şi "Aţibur" din Etmologicum Mag­
num Romaniae, voi. Il.
254 Istorie şi mit în conştiinţa românească
întotdeauna pe măsura presiunii: reputaţi pentu ataşamen­
tul lor faţă de păâtl natal, româi, î număr tot mai mae,
au început să viseze la stăinătate. Mulţi au reuşit să emi­
greze chiar înainte de 1 989, iar după acest an România a
prezentat, cel puţin în raport cu populaţia ei, cel mai impor­
tant contingent de emigranţi europeni. Discursul naţionalist
înăbuşitor şi-a dovedit "virtuţile", ducând la rezultatul con­
tar celui scontat de furitorii săi.
Î
n momentul de faţă, dramatizarea raportilor cu ceilalţi,
în pare moştenită, dar în măsur apreciabilă cultivată de pu­
terea comunistă şi postcomunistă, se întâlneşte cu procesul
invers de cunoaştere, integrare şi acceptare. Unele reacţii
aparţin îcă uei societăţi tradiţionale, intrigată de prea multă
deschidere. Un exemplu aparent minor, dar tipic, este ne­
strşita discuţie şi rezistenţa manifestată în chestiunea drep­
tuilor homosexualilor; eliminarea din Codul Penal a unor
sacţiuni orcu inutile a părt multora dept o campanie de
promovare a homosexualităţii, iarăşi un bun prilej de diabo­
lie a Occidetului pererit. Da şi î sesul celălalt se pete
evoluţii semifcative. Româii "care nu au mâcat sala cu
soia" încep să fe reabilitaţi; şi, chia mai mult, cine a fcut
avere în Occident tinde să devină un personaj pozitiv. Pe unii
dintre ei Puterea nu ezită să-i recomande opiniei publice,
contrar discursului ţinut în uă cu câţiva ani (manipularea
"mitului Ilie Năstase" în primăvara anului 1 996, cu accen­
tul pus nu atât pe gloria sportivă, cât pe reuşita în Vest, este
un exemplu caracteristic).
Trptat, rmâi se euopenzează. Vor f tot mai puţin "ospi­
talieri", dar şi mai puţin "speriaţi" în faţa stăinătăţii.
Apărători ai Occidentlui
Presiunea stăinilor, din afară şi din interior, reală până la
u punct, dar hiperbolizată în imaginarul naţional, a generat
complexul de cetate asediată, foae tipic pentu mentalitatea
Românii şi Ceilalţi 255
românească a ultimelor două secole. Istoria românilor este
înţeleasă înt-o manieră strict confictuală, ca o luptă con­
tinuă pută pent supravieţiea etică şi statală. "Luptele
cu turcii" s-au imprimat puteric în conştiinţa naţională; o
dată acestea încheiate, rolul privilegiat al "inamicului ere­
ditar" a fost preluat de Ungaria. Ca întotdeauna istoria alege
şi uită, amplifcă şi estompează. A f la fel de corect şi cu
siguranţă chiar mai realist ca, dincolo de antagonismul ro­
mâno-turc sau româo-maghiar, să se remarce integrarea,
timp de secole, a ţărilor române în sistemul otoman, iar a
Transilvaniei în spaţiul ungar şi, în genere, al Europei Cen­
trale. O asemenea dedramatizare a trecutului românesc şi
tataea sa ît-o maieră stctrală, mai puţin evenimenţială
şi răboinică, se loveşte de o prejudecată tenace şi de remar­
cabila fncţionalitate a mitului luptei pentru independenţă.
Acesta îndeplineşte tripla misiune de a pune în evidenţă vir­
tuţile şi eroismul românilor, de a justifca întârierea istorică
prin sacrifciile ipuse de neîncetatele agresiui şi, în sîaşit,
de a atge atenţa Occidentului asupr datorei de recunoştinţă
faţă de românii cae I-au apărat de puhoiul otoma.
Imaginea uui Occident protejat gaţie sacrifciului româ­
nesc şi a unei societăţi româneşti care s-a măcinat şi a rămas
în uă tocmai prin îndeplinirea fcţiei de apărare a civi­
lizaţiei europene s-a înscris puteric în viziunea politică a
românilor, în comporamentul şi reacţiile lor. Occidentul are
o datorie pe care încă nu şi-a achitat-o. Româii au de pri­
mt, nu de dat. Orice defecţiue a Occidentului este percepută
ca trădare, dată find amintita datorie. Tot ce merge rău în
Româia nu decuge din vreo orientare geşită sau din proas­
t gestue româească; de vă sut ceilalţ: ceilalţi cae ne-au
prădat, ca şi ceilalţi care nu ne-au sărit în ajutor, când aveau
datoria să o facă.
Cit dint-u discurs al lui 1. C. Brătiau, prnunţat la Ca­
meră pe data de 25 februarie 1 879: "Noi am fost antegarda
Europei de la al 1 3-lea secol până mai deunăzi; noi am fost
256 Istorie şi mit în conştiinţa românească
bulevardul Europei contra tuturor invaziunilor asiatice de
atuci. Statele europene au putt să se dezvolte în acel timp,
căci erau alţii care se sacrifcau spre a le adăposti. Din aceas­
tă cauză - afară de rămăşiţele străbune ale civilizaţiunii
române - abia de ieri am intrat şi noi pe calea civilizaţiunii
modeme. "2
Chiar un istoric ca P. P. Panaitescu, prea puţin tentat de
mitologia şi demagogia naţionalistă, afa următoarele: "Se
ştie că românii au întârziat înaintarea otomană asupra cen­
tlui continentlui şi această îtârziere n-a însemnat numai,
cum s-a spus de istoricii noştri, o slăbire a puterii ofensive
turceşti uzate prin împotivirea de la Dunăre. Ea a dat timp
Europei apusene să primească lupta într-o fază mult mai
favorbilă pent ea, cu alte an e şi altă oraaţe mlitaă. "3
Cu lipsa de responsabilitate proprie demagogiei naţional­
comuniste -potrivit principiului "se poate spune orice dacă
sună patriotic" - noi imagini au fost proiectate şi inserate
în conştiinţa naţională. Astfel, bătălia de la Rovine - despre
care nu ştim nimic sigur! - a f salvat lumea occidentală.
Unii profesori evocă în faţa elevilor un Occident care şi-a
putt înălţa catedralele, tocmai findcă românii se luptau în
acea vreme la Dunăre. Alţii supralicitează, afrâd că
aceleiaşi rezistenţe i se datorează şi descoperirea Aericii !
Cum stau lucrurile cu America este greu de spus, ele stau
însă foarte clar cu catedralele, constite în cea mai mare
parte înainte de întemeierea ţărilor române!
Î
n fapt, rezistenţa românească nu a fost continuă; se pot
izola câteva episoade şi faze mai caracteristice, ele nefind
de nată să fxeze, timp de secole, forele otomane pe linia
Dunării. Apoi, aceste lupte nu au putt afecta, atnci câd
au fcut-o, decât fancul înaintăii otomae. Oricine priveşte
2
I. C. Brătianu, op. cit., voi. IV, p. 241 .
3 P. P. Panaitescu, "De ce n-au cucerit turcii ţările române?", în Inter­
pretări româneşti, ediţia 1 994, p. 1 1 2.
Românii şi Ceilalţi 257
harta observă imediat (ceea ce istoricii români par să nu f
observat multă vreme) că înaintarea turcească spre Europa
Centală nu avea nimc de-a face cu teritoriul rmâesc, com­
plet excentric faţă de această axă. A dovedit-o (dacă mai era
ceva de dovedit) tot P. P. Paaitescu, î aicolul său d 1 94,
i ntitulat "De ce n-au cucerit tucii ţăile române?" Răspunsul
la această întrebare stă în bună măsură în faptul că oştirile
otomane au avansat de-a lungul liniei Belgrad-Buda-Viena.
Pentu a ajunge la Viena dmul cel mai scu nu trecea prin
Târgovişte şi nici prin Suceava.
Luptele românilor cu tucii nici nu au salvat Occidentul,
nici nu au sărăcit iremediabil România. Evoluţia divergentă
a Vestului şi a Estului nu prin războaie sau prin stăpâniri
străine se explică. Rămânerea în ură a societăţii româeşti
nu se explică de altfel nci prin inefcienţa sau, mai direct spus,
prin "lenea" românească, pe care uii sunt tentaţi să o opună
croismului şi luptei necurmate, răspuzâd astfel unei mito­
l ogii prin altă mitologie. P şi simplu, români apain unei
întregi zone europene care a răas în ură.
Î
n Atichitate,
Estul era mai prsper şi mai dinaic decât Vestul. Pe la anul
1 000, Bizanţul prezenta o civilizaţie mai bogată şi mai raf­
nată decât Occidentul. Apoi, totul a basculat: axa principală
a istoriei s-a deplasat spre vest şi, în continuare, spre nord­
vest. Războaiele au îsângerat Occidentul nu mai puţin decât
Răsăritul.
Î
nsă ele nu l-au împiedicat să constuiască noua
civilizaţie tehologică şi să devină, chiar aşa divizat şi în­
vrăjbit, stăpâ al lumii. Popoare dominate de altele au fost
şi în Occident, dar faptul unei stăpâniri străine nu a împie­
dicat evoluţia socială şi materială. Românii nu s-au afat în
zona "buă" a Europei; nu au nici mae merit, nici mare vină
pentr handicapul cu care au intat în epoca moderă.
Vina începe însă acolo unde acest handicap fncţionează
ca alibi, ca peranentă scuză a eşecurilor. A spune că isto­
ri a te tage în jos este incorect. La un moment dat, în plină
258 Istorie şi mit în conştiinţa românească
criză a regimului Ceauşescu, s-a tecut la "calcularea" su­
melor enore pe care stăinii asupritori le-ar f datorat Ro­
mâniei, ca urmare a j aflui practicat de-a lungul istoriei. A
fost, evident, o diversiue. Nu findcă romanii ar f fat au
Daciei nu mai aveau românii ce mâca în anii ' 80, ci find­
că stctuile comuniste erau aberate şi politica economică
greşită. Istoria nu tasează u drum fatal. Pe la 1 900, Suedia
era o ţară de ţăani şi o ţaă săacă din cae se emigra masiv;
o jumtate de secol mai tâiu, devenise ua dinte cele mai
bogate ţă ale luii. Coreea de Sud este astăi o mae putere
economică; nivelul de la cae a port acu câteva decenii er
mult mai jos decât al Româiei.
Î
momentul câd chestiunea
crucială este constirea uei Româii perforate, ar tebui
ca româii să sacrifce mai puţn pe altal mitologiei istorice;
nici invocaea stoşilor, nici reproşurile aduse celorlalţi nu
ne pot f de folos.
Despărţrea de Est
Ruptura cu Estul, decisă de elita secolului al XIX-lea, s-a
tradus print-o puterică devalorizare şi culpabilizare a unor
popoare şi culturi care până atunci oferiseră românilor mai
curând modele decât motive de lamentare.
Primele victime au fost grecii. După 1 821 şi mai ales în
preajma revoluţiei de la 1 848, s-a cristalizat, pent a se ma­
nifesta vreme de mai multe decenii, un antigrecism virulent,
aproape obsesiv, doar parţial explicabil prin împrejurările
reale din vremea fanarioţilor şi prin episodul revoluţionar de
la 1 821 . Grecii simbolizau Răsăritul şi câteva secole de cul­
tră orientală, la care tebuia să se renunţe acum î favoarea
binefcătoarei infuenţe occidentale sau, după alţii, în bene­
fciul "specifcului româesc". Bălcescu a dat tonul în ari­
colul "Râii şi faaioţii", subliind "staea de jale" la cae
cei din ură aduseseră ţara. Eminescu are fobia grecilor:
Românii şi Ceilalţi 259
"Şi dacă s-a stricat râdul şi tocmeala acestor ţări, dacă am
pierdut provincii, dacă a îlătat cu uşuţă obiceiui bue
şi vechi, dacă au intat corupţia şi laşitatea în clasele vechii
societăţi româneşti, totdeauna izvorl acestor rele se va găsi
c-a fost sau un grec, sau o mână de greci. "4
Nici Drăghicescu nu se prezintă mult mai conciliant, în
încercarea sa de psihologie a poporului român. Adite că
aristocraţia românească s-a cultivat

i a căpătat un dram de
rafnament prin contactul cu grecii. In ansamblu însă, înâ­
urirea acestora a fost dezastoasă. "Moştenirea cea mai
simţitoare ce ne lăsară grecii moderi, ale cărei uări le
suferim şi astăzi aşa de cu greu, sunt sărăcirea şi pustiirea
ţării, despoiarea şi înstăinarea ogorului românesc, sărăcirea
desăvârşită a populaţiilor româneşti din ambele ţări. " Tot
grecii au lăsat "ceva din duplicitatea, ceva din perfdia des­
binătoare, cu echivocul zavistic şi corupt, cu lipsa de dem­
nitate şi cu linguşirea dublată de u orgoliu bolnav cunoscut
al Biţui. Dacă spiritul public la noi sufe de aceste boale
morale, obârşia poreşte din puteziciuea morală a Bizan­
ţlui corupt, căci cu ele frăm intoxicaţi de grecii veniţi la
noi, fgăriţi de turcii din Ţarigradul dists. "5
Iată, aşadar, marii vinovaţi: grecii şi numai grecii ! Pe la
1 900, înverşunarea antigrecească începe totuşi să se domo­
lească.
Î
n 1 898, Iorga pronunţă şi publică o conferinţă inti­
tlată Cultura română sub fanarioţi, tentativă de reabilitare
a uei epoci şi a raporturilor româno-greceşti în genere; era
semul unei noralizări în curs. Apoi grecii vor dispărea
practic din galeria comunităţilor negative. Pur şi simplu, a
încetat să mai fe nevoie de ei.
Mai puţin vehement se manifestă în epocă antiturcismul.
Despăea de Tucia se înţelegea de la sine. Tucul, fid altl
în înţelesul puteric al termenului, apărea mai puţin nociv
4 Dwit Murăraşu, op. cit. , p. 1 1 8.
s D. Drăghicescu, op. cit. , pp. 252 şi 256.
260 Istorie şi mit în conştiinţa românească
decât gecul, ortodox ca şi româul, şi iltrat cha î mediul
rmâesc. Tucii ofeeau î priul rd elementele uor "ima­
gin de Epinal", alimentâd cronca victoriilor rmâeşti d
Evul Mediu şi pâă la 1 877. Dominaţia şi infuenţa turcească
nu puteau f judecate decât negativ, d, îcă o dată, intere­
dial gec apăea îcă mai vinovat decât stăpâitorul tuc.
Revenm la textul lui Drgicescu, pent a identifca "otr­
va sufetească a atmosferii din Orient" tasmsă românilor
d susă otomaă. , ,Fiecae obicei tucesc îprumutat, feca
modă tucească imitată intoducea, î sufetl nost etic,
săâţa corpţei şi tdăviei, cae degea şi degenereaă
popoaele." De "lenevia" rmâului, vinovat este tucul! Adet
al principiului "haina face pe om", Drăghicescu denunţă în­
deosebi larga îmbrăcăminte orientală adoptată de boierii ro­
mâni: "Şalvarii, nişte pantaloni, precum se ştie, foare largi,
antereul cu mâneci lungi şi plutitoare, peste care se punea
o altă haină cu mâneci despicate, sau giubeaua cu mânecile
largi şi scure, toate acestea poară pecetea unei vieţi de lene
şi de tâdăvie. Această îmbrăcăminte este tcută înt-adins
ca să împiedice orice fel de activitate şi să deprindă pe om
la o viaţă goală, de odihă fră înterupere şi de toropeală, la
o viaţă adormită şi de petecere uşoară.
Î
n ea omul abia de
simte că tăieşte. [ . . ø ] Chiar dacă ar f vrut stămoşii noşt
s-o rupă cu taiul lor de nesimţire, de toropeală adorită şi
de trâdăvie, cha de ar f vrt ei să se tezească şi să lucreze,
să înceapă ceva, îmbrăcămintea aceasta i-ar f împiedicat şi
i-ar f descurajat. Cu nişte mâneci largi, lungi şi despicate,
cari împiedică şi paralizează mâinile, este peste putinţă de
a f activ şi energic. "6
După greci şi tci, rşii cad la rândul lor victime ale ace­
leiaşi tentative de ieşie d civilizaia orientală. Pâă aproape
de mij locul secolului al XIX-lea, ei au fost mai curând bine
văzuţi de români. Protectori ai creştinătţii sud-est europene,
6 Ibidem, p. 262.
Românii şi Ceilalţi 261
au apărut timp de u veac şi jumătate drept potenţiali elibe­
ratori. Pe la 1 81 5, Cronogaful lui Dionisie Eclesiahul expri­
ma starea de spirit antioccidentală şi prorusă a "clasei de
mij loc": bunul şi creştinul împărat Alexandru era perceput
ca o stavilă în faţa anarhiei generate de Revoluţia fanceză
şi de ambiţiile imperiale ale lui Napoleon. Dar chiar primul
act mai semifcativ de îndreptare spre Occident a societăţii
româneşti s-a petecut sub tutelă şi îndumare rusească, în
vremea Regulamentului Organic şi a administraţiei gene­
ralului Kselef( 1 829-1 834), prin contactl cu o aristocraţie
slavă care se exprima însă î fanceză. Ruşii păreau pe cale
de a câştiga inimile românilor. S-a petrecut însă contrarul.
Generaţia de la 1 848 s-a ridicat mai mult împotriva Rusiei
decât a Turciei, denuţâd atât Regulamentul Organic, văzut
ca o stavilă în faţa progresului, cât şi tendinţele expansioniste
ale unui imperiu care ameninţau să înghită spaţiul românesc.
Pent a conversa fanţuzeşte, româii nu mai aveau nevoie,
ca la 1 830, de prezenţa ofţerilor ruşi; preferu să meagă dict
la Pais. Chiar colaborarea cu ruşii, impusă ueori de circum­
stanţe, ca la 1 877-1 878 şi la 1 91 6-1 91 7, s-a dovedit fstată
şi susceptibilă de consecinţe neaşteptate (ierderea judeţelor
din sudul Basarabiei la 1 878, lipsa oricărei susţineri în 1 91 6
şi dezorganizarea fontlui î 1 91 7). Cer este că, în primul
râd, orientaea cultuală a Româiei spre Occident şi în sen­
sul detaşării de mediul slav nu avea cum să nu se răsfângă
înt-o devalorie esenţială a modelului rusesc şi a raportlor
cu Rusia (în ciuda faptlui că, stctual, societatea româ­
nească, predomat rulă şi puteric polariztă între o asto­
crţie bogată şi o ţăăe supusă, era mai aproape de modelul
rusesc decât de cel occidental).
Mitul francez
Pe terenul rămas astfel liber a erupt pur şi simplu mitul
fi ·ancez. 1 se pot găsi desigur antecedente, încă din vremea
262 Istorie şi mit în conştiinţa românească
fanarioţilor. Dar nu pot f echivalate şi nici măcar compa­
rate sporadicele raport, în bună măsură indirecte, prin fii­
eră gecească şi, după cu am văzut, chiar rusească, de până
la 1 830, cu masivitatea fenomenului care debutează în pe­
rioada 1 830-1 848. O dată lansată pe calea occidentalizării,
elita română se aruncă în braţele Franţei, marea soră latină
din Apus. Când ne referim la modelul occidental, trebuie
înţeles, în primul şi în primul rând, modelul fancez, la mare
distanţă de celelalte repere vestice.7 1 se adaugă, ca o anexă,
modelul belgian, Belgia, ţară mică, parial fancofonă, mo­
nahică, neut, democrtică şi prsperă, oferid micii Româii
un model de fact faceză î uele privinţe mai bine adap­
tat propriei sale condiţii. Consttuţia din 1 866 a fost o iitaţie
a constituţiei belgiene d 1 83 1 , ia sitag Belga Orentlui,
fecvent utilizată, a ilustrat, în a doua jumătate a secolului
al X-lea, un interesant mit politic: iluzia unei Românii des­
tinate să devină, în toate privinţele, o replică a Belgiei la
celălalt capăt al continentului.
Pentru a defni ce a însemnat mitul francez în societatea
românească, nu avem decât să alegem dintr-o impresionantă
cantitate de măi. Iată două dinte acestea, cae ating lii­
te greu de depăşit (şi chiar greu de imaginat astăzi, în ciuda
relativei supravieţuiri a fancofliei româeşti).
Î
n 1 907, Dumitu Drăghicescu ajugea, în ua unei sub­
tile argumentaţii, la concluzia că nu există pe lume naţie mai
desăvârşită decât cea fanceză şi inteligenţă mai complexă
decât a francezului. Francezii au atins deja punctul cel mai
îalt pe cae alte popoare îl vor atige înt-un viitor nedefnit:
"pe măsură ce naţiunile Europei vor câştiga ganiţele lor de­
fnitive şi viaţa lor socială se va elabora şi cristaliza în limi-
7
Cu privire la modelul occidental şi îndeosebi la infuenţa fanceză
şi gerană, trimitem la stdiul nost: "Sur la difsion de la culture
euopeenne en Roumae (" siecle et debut du xe siecle)", în Analele
Universităţii Bucureşti, istorie, 1 985, pp. 5 1 -69.
Românii şi Ceilalţi 263
tele precise ale acestor graniţe, în aceeaşi măsură însuşirile
lor sufeteşti se vor apropia de acelea ale facezului, şi finţa
imaterială a sufetlui lor va căpăta limpezimea luminoasă,
netezimea şi stălucirea mintalităţii fanceze". s
Cu o jumătate de secol îaintea acestei impresionante ca­
racterizări, mai precis în 1 853, I. C. Brătiau îi adresa u me­
moriu lui Napoleon al III-lea. Omul politic româ pleda
pentru unirea Principatelor şi căuta să-l convingă pe împă­
rat că aceasta ar însemna o "cucerire fanceză": "Aata sta­
tului român ar f armata Franţei, porturile sale de la Marea
Neagră şi de pe Dunăre ar f întrepozitele comerţului fan­
cez. " Apoi, Brătianu supralicita şi, chiar dacă ne afăm în
faţa unui text de conjunctă urmărind un scop politic pre­
cis (atagerea îpăratlui de parea cauzei româeşti), cuvin­
tele rămân totşi cele care sut. "Franţa - scria el - va avea
toate avantajele unei colonii, faă a avea cheltuielile ce aceas­
ta organizează. " Franţa era "a doua noastră patie", iar Ro­
mânia menită a-i deveni colonie. 9
Chiar în 1 914, când lucrurile evoluaseră considerabil în
sensul unei autonomii politice şi culturale româneşti, s-a
putt constata ataşamentl visceral faţă de Franţa al unor
oameni politici care considerau că România tebuie să inte
în război nu pent propriile-i interese, ci pent a apăa civi­
lizaţia fceză aenţată. Cită d antiile lui Constatin
Agetoianu: "Lahovari şi Cantacuzino - mai ales Canta­
cuzino - voiau şi ei intrarea imediată în război [ ø . . ] şi-o
voiau nuai de dragul Fraţei, cae nu putea f lăsat să pia,
ca şi cum soarta ei ar f stat în puterea noastă!
Î
n sinceri­
tatea lor aproape nici nu pomeneau de Ardeal, de întregirea
neamului şi de Mihai Viteazul - abandonând toate argu­
mentele de ordin naţional care ne împingeau pe mai toţi îm­
potva Puterilor Centle, ca să cea intrrea în război «pour
s D. Drăgicescu, op. cit. , p. 8 1 .
9 1 . C. Brătianu, op. cit. , voi. 1, pp. 3 1 -32.
264 Istorie şi mit în conştiinţa rmânească
voler au secours de la France»! "1 0 Brătianu nu promisese
chiar în van că "armata română va f armata Franţei"!
La sfşitul secolului al X-lea, în lucraea De l 'injuence
fam;aise sur l 'esprit public en Roumanie ( 1 898), Pompiliu
Eliade considera că îteaga civilizaţie româă moderă se
datora Franţei.
Î
naintea infuenţei fceze, ţăile româe , ,nu
existau pentru civilizaţie", "nu existau pentu istorie". Da­
torită Franţei, asistă , ,nu la renaşterea unui popor, ci la naş­
terea sa"! 1
1
Opinia aceasta, fagrant exagerată, se constituie
ea însăşi în măe a obsesiei fanceze din epocă. Nu este
însă mai puţin adevărat că mitul fancez a jucat un puteric
rol modelator.
Î
n spaţiul unei generaţii, imediat după 1 830,
fanceza s-a impus ca limbă de cultră, eliminând defnitiv
greaca, iar costmul oriental a cedat în faţa modei pariziene.
Tinerii româi au luat drumul Parisului; pentu mai bine de
un secol Franţa avea să asigure sau să infuenţeze foraţia
celei mai mari păi a elitei intelectale a ţării. Nu puteai f
intelectal fră să cunoşti convenabil fanceza (limbă obli­
gatorie în toţi cei opt ani de liceu pâă la reforma comunis­
tă a învăţământului din 1 948). Au fost adoptate o bună pate
din structurile şi instituţiile politice, juridice şi cultrale
fanceze.
Sub infuenţa fancezei, chiar limba româă a cunoscut o
evoluţie considerabilă, un proces de moderizare care a con­
dus la eliea sau marginaliea unei pă d fondul slav
şi oriental, şi la ceea ce s-ar putea numi o "a doua latinizare",
mai ales prin adoptarea masivă a neologismelor de origine
fanceză. S-au putt aprecia la 39% din vocabularul român
curent şi la o fecvenţă de 20% împrumutile faceze sau
I O
Constantin Argetoianu, Pent cei de mâine. Amintiri din vrmea
celor de ieri, voi. II, parea a N-a, Editura Humanitas, Bucureşti, 1 991 ,
p. 1 05.
1 1 Pompiliu Eliade, De l 'infuence fanraise sur l 'esprit public en
Roumanie, Paris, 1 898: "lntoduction", pp. I-XI.
Românii şi Ceilalţi 265
cele ude fanceza este prima limbă de referinţă (a doua find
l atina). 1 2 Ceea ce înseamă că, în limbajul obişnuit, u cuvât
româesc din cinci este de origine fanceză.
Capitala Româiei a devent, la rându-i, "Micul Pais". Ca
în cazul oricăi mit, şi aici se amestecă adevărul, exagerarea
şi iluzia.
Î
n ciuda unor clădiri de tip parizian datând din
ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, Bucueştiul nu
seaăă î asamblu cu Paisul. Ceva d atmosfea paiziaă
şi d modul de viaţă respectiv cate îsă comportentul
elitei, ca şi unele colţuri ale peisajului bucureştean. Cea mai
mare pare a populaţiei trăia totuşi depare de modelul fan­
cez! "Belgia Orientului" şi "Micul Paris" au însemat însă
simboluri puterice, care au mişcat România - atât cât putea
f mişcată - spre civilizaţia occidentală, la fel cum "Dacia"
şi "Mihai Viteaul" au contibuit, tot prin îcărcătua lor sim­
bolică, la înfptuirea unităţii naţionale.
"Contra-mitul" german
Desigur, Occidentul nu a însemat doar Franţa. Trebuie
remacat totuşi că cealaltă mare soră latină, Italia, s-a bucurat,
cel puţin până în perioada interbelică, de un interes mult mai
redus, iar în cazul Spaniei relaţiile au fost cu totul sporadice.
Anglia oferă, la rându-i, u caz interesat. Chiar dacă unii
rmâi au fost fscinaţ de modelul englez (cazul lui Ion Ghica,
cae a îdeplint şi fcţia de minst plenpotenţia la Londra
între 1 881 şi 1 890), aceştia pot f nuăraţi pe degete; Aglia
a răas pent rm o insulă îdepăată şi exotică, ia limba
engleză, ca limbă de cultuă şi comunicae, nu avea să se răs­
pâdească deât tiu (î mod paoxal, î eoca Ceauşescu).
Mitul Franţei a fost atât de puteric încât nu mai rămâ­
nea loc, în sensul specifcei polarizări a imaginarului, decât
1
2
Constant Maeca, Leicologie statistică rmanică, Bucureşti, 1 978.
266 Istorie şi mit în conştiinţa românească
pent u sing contra-mit, un mit atitetic şi complementa:
acesta a fost mitul german.
Poziţia Geraniei în România s-a consolidat fră înce­
tare în jumătatea de secol premergătoare Primului Război
Mondial. La sfrşitul acestei perioade, Germania devenise
o concurentă redutabilă a Fraţei. Ea dispuea de atuui deloc
neglij abile. Româii transilvăneni şi bucovineni erau mai
apropiaţi de cultura şi de mentalitatea gerană decât de civi­
lizaţia fanceză. Intelectualii ardeleni îi citeau adesea pe
autorii fancezi în traducere germană! Pe de altă parte, în
Regat, deşi net devasată de faceză, gerana ocupa a doua
poziţie ca limbă de învăţământ şi cultă (opt ani de fceză
şi pat de geraă î licee). Ponderea economică şi politică
a Imperiului geran în Europa de sud-est era mai impor­
tantă decât prezenţa - destl de modestă - a Fraţei.
Î
1 883,
România a aderat la Tripla Alianţă stucturată în jurul Ger­
maiei şi Austo-Ungaiei. Ogiea geră a regelui Cao l i
şi prestigiul său incontestabil au constituit un factor supli­
mentar în acest proces de apropiere.
Fireşte, evoluţiile mitice nu sunt univoce, orice mit find
supravegheat îndeaproape de contra-mitl său. Astfel, dacă
pentru românii ardeleni, modelul cultral geran era domi­
nant, ei priveau în acelaşi timp cu simpatie spre Franţa până
la a admira chiar în mai mare măsură modelul fancez ide­
alizat decât modelul german concret. Conştiinţa şi solida­
ritatea latină, mişcarea naţională care inevitabil se lovea la u
moment dat de interesele Geraniei, ca şi infuenţa exerci­
tată de România contribuiau la o oarecare echilibrare, cel
puţin în imaginar, a raporturilor dinte cele două mari repere
occidentale. O alunecare spre modelul "celălalt" se constată
şi în România, dar în sens invers, porind de la Franţa spre
Gerania.
După 1 866, o parte a elitei româneşti s-a dovedit sensi­
bilă la virtţile modelului geran. Admiratorii acestia con­
siderau că, o dată depăită eferescenţa politică de la mijlocul
Românii şi Ceilalţi 267
secolului, venise momentul uui nou echilibru şi al unui efort
mai bine gândit şi dirij at. Reputată prin rigoarea şi efca­
citatea sa, cultura gerană ar f oferit soluţii mai potrivite
cu aspiraţiile naţiunii române decât mentalitatea fanceză,
acuzată de superfcialitate, chiar de fivolitate. Pentru unii,
raţiunea disciplinată şi claritatea spiritului fancez se opu­
neau îmbâcselii gerane ("[ . . . ] germanul n-are inteligenţa
ordonată, armonică, echilibrată şi luci dă a fancezului. [ . . . ]
inteligenţa gerană a rămas confză, haotică, dezordonată,
încâlcită"l 3). Pent alţii, dimpotrivă, geraul era temeinic,
iar francezul nu tocmai serios. Ne afăm, evident, în zona
reprezentărilor puteric mitifcate, cu polarizarea caracte­
ristică înte acceptare entziastă şi respingere absolută.
Mitul german a fost opţiunea unei minorităţi, dar a unei
minorităţ infuente, rrzentată în primul rd prin societatea
Junimea, cae a avut un cuvât decisiv de spus î evoluţia cul­
trală şi politică a ţăi spr sfitul secolului al X -lea (chiar
dacă majoritatea junimiştilor - ca orice majoritate în Româ­
nia de atunci - erau tot de formaţie cultrală faceză, tonul
la Junimea îl dădeau totşi "germanoflii"). O mare perso­
nalitate cultrală ca Titu Maiorescu, un om politic de talia
lui P. P. Car şi cel mai mare poet român, Mihai Eminescu,
se înscriu în interiorul acestui curent. Despre civilizaţia fan­
ceză, şi mai ales despre efectele contactului românilor cu
Franţa, Eminescu s-a exprimat cu sinceritatea lui caracte­
rstică: "La Paris, în lupanare de cinisme şi de lene 1 Cu fe­
meile-i pierdute şi-n orgiile-i obscene" (Scrisoarea III. Ca
şi Maiorescu, Eminescu era de foraţie cultală gerană.
Cazul remarcabil este însă al lui Caragiale care, fră a avea
nici o cunoştinţă de limbă gerană, a decis în 1 904 să se
stabilească la Berlin, unde a rămas până la sfrşitl vieţii.
Dorinţa lui a fost să trăiască într-o ţaă civilizată, şi aceas­
ta nu putea f decât Gerania! Conftarea lui cu inttabilul
13 D. Drăghicescu, op. cit. , pp. 86 şi 88.
268 Istorie şi mit în conştiinţa românească
fancofl Delavrancea, afat în vizită la Berlin şi scârbit de
tot ce îl înconj oară şi se întâmplă, constitie o savuroasă pa­
gină de antologie, caracteristică pent privirea românului
asupra lumii occidentale.
I
4
Î
n 1 891 , Kogălniceanu nu ezita să afrme într-un discurs
rostit la Academe: "Toată viaţa mea, şi tă şi î vâstă coap­
tă, am mărtrisit în mai multe rânduri că cultrii gerane,
că Universităţii din Berlin, că societăţii gerane, bărbaţilor
şi mailor patoţi ca au opert realţea şi uitatea Gerei
datoresc în mae parte tot ce am devenit în ţara mea şi că la
focul patriotismului germa s-a aprins fclia patriotismului
meu român. "I 5 Flerul politic îi spunea lui Kogălniceanu, cae
nu datora în fond mai puţin culturii fanceze decât celei ger­
mane, că ora Geraniei venise!
Până la 1 91 4, poziţia Germaniei în forarea elitelor ro­
mâne a fcut progrese constante. Ea ameninţa deja, în anu­
mite sectoare, supremaţia fanceză.
Î
n 1 892, dintre profesorii
Universităţii din Bucureşti, 42 îşi fcuseră studiile în Franţa
şi nuai 8 î Geraia; î 1 914, 62 erau de foraţie fanceză
şi 29 de formaţie germană. 1 6 De la 5 la 1 raportl devenise
2 la 1 . Discipline ca flozofa, istoria sau geografa datorau
deja mai mult universităţilor gerane decât celor fanceze.
Trecutul nu poate f refcut, ne putem totuşi înteba până
unde ar f mers infuenţa gerană fră Primul Război Mon­
dial care a fânat-o în mod decisiv, după ce dăduse ocazia
geranoflilor, ca şi fancoflilor, să-şi manifeste din plin
1
4 1. L. Caragiale, Srisori şi acte (ediţie Şerban Cioculescu), Editura
pentru Literatură, Bucureşti, 1 963: scrisoaea lui Caagiale căte Alceu
Urechia, din 7/20 iulie 1 905, pp. 1 9-29. Opinia lui Delavcea despre
Gerania: "Adinistaţie, arată, ae, ştiinţe, litere, tramvaie, dumuri
de fer, biJi, chelneri, fizeri, public, prăvălie, case, monumente, mâcare,
bere, tot, tot, prost, stupid, imbecil ! "
1
s
Mihail Kogălniceanu, op. cit. , voi . II, p. 609.
1 6
Lucian Boia, op. cit. , pp. 55-56.
Românii şi Ceilalţi 269
entziasmul pent unul sau altl dinte cele două modele
concurente.
Prăpastia creată de acest război - în care România, ur­
mărind realizarea unităţii naţionale, s-a afat în tabăra opusă
Geraniei şi a suferit o apăsătoae ocupaţie geraă - a per­
trbat continuarea norală a raporilor. Intansigenţa ma­
nifestată de N. Iorga merită comentată. Istoricul a fost foare
apropiat, înainte de război, de şcoala istorică geană; acţi­
unea sa "antifaceză" din 1 906 (vizând în fapt protejarea
cultrii române) i-a sporit reputaţia, nu tocmai meritată, de
"germanofl". Or, în momentl câd izbucneşte războiul,
alegerea lui Iorga este fă echivoc, deterinată, evident, mai
întâi de motive strict româeşti, dar, într-o anumită măsură,
şi de o sensibilitate flofanceză şi flo1atină care iese acum
la iveală. De ce iubim Franţa? se intitulează un aricol pu­
blicat de el ia 1 7 august 1 91 4, î momentul câd Fraţa părea
aproape înfântă. "Că iubim Franţa - scria Iorga - e neîn­
doielnic, deşi azi e, se zice, învinsă de Gerania. Tot aşa
cu e neîdoielnic că respectăm şi adirăm Gerania, deşi
e, azi, se zice, învingătoaea Franţei. [ . . . ] De ce iubim îsă
Franţa? Pent că înteaga noastă clasă superioară trăieşte
în moda şi luxul ei? Poate, pent acea clasă. Pent că su­
tem latini şi cetim faţuzeşte?
Î
n mare măsură, da. Dar mai
ales, la noi toţi, nediplomaţii, pent un al treilea motiv. Ce
va Geria? Domnia î Euopa, pent economia sa naţio­
nală, pent puterea sa politică. Ce vrea Rusia? Aceeaşi dom­
nie politică î Eurpa şi, dacă se poate, şi mai depae. Ce vrea
Aglia? Păstarea domiei mărilor şi a câştigurilor ce aduce.
Ce vrea Austo-Ungaria?
Î
ntărirea şi întinderea ambiţiilor
ungeşti în Caraţi şi Balcani. Ce vrea însă Fraţa? Ea vrea
să trăiască. Să trăiască statl fancez şi naţia fanceză. Să-şi
păstreze pământl şi deptule. Să-şi răzbune onoarea. "1 7
1 7 N. Iorga, Răboiul nostu în note zilnice, voi. 1 , Edita Ramuri,
Craiova, f. d. , p. 1 8.
270 Istorie şi mit în conştiinţa românească
Splendidă pagină de mitologie politică! Doi ani mai târziu
(la 26 septembrie 1 91 6), Iorga nu pierdea prilejul de a-i
înfera pe Latinii care se dezinteresează, cu alte cuvinte pe
spanioli: "Au intat pe rând în războiul pe care Franţa l-a
început fră nici un program de cucerire, fră nici o lăcomie
de pămâtu stăine şi fră nici o ambiţie de a smulge alto­
ra în folosul său hegemonia asupra lumii, Italia, apoi Port­
galia şi, î sfrşit, Româia. Latinii îşi varsă astăzi împreuă
sângele. [ . ø . ]"1 8 Spania era acuzată că nu paricipă la această
fţească văsare de sâge - chiar dacă î fond nu avea nici
un interes să o facă! Să consemăm şi faptul că Iorga, "fal­
sul geraofl" dinainte de 1 91 4, avea să refze sistematic
după război orice contact cu Gerania şi cu mediul uiver­
sitar geran.
Î
n imaginarul politic românesc, perioada interbelică a
îsemnat, aa, u prges al Frţei şi u recul al modelului
geran. Evoluţii, fră îndoială relative, dat find că, pe de
o pare, fuxul autohtonist şi în genere maturizarea societăţii
româneşti limitau şi fltrau elementele preluate din afară şi
din cultura fanceză în primul râd, iar pe de altă parte, chia
diminuată şi incapabilă de a mai oferi un model coerent,
Gerania şi-a păstrat o pondere semnifcativă (limba gera­
nă se afa tot în a doua poziţie după fanceză, tinerii români
continuau să studieze î Gerania, iar î preajma celui de-al
Doilea Război Mondial, extrema dreaptă românească, deşi
izvorâtă din solul autohton, şi-a descoperit unele afnităţi cu
ideologia nazistă). Cota Angliei (marea aliată din Occident
alături de Frţa) era î creştere, "agloflia" răânâd totuşi
limitată la cazuri individuale. Mai semnifcativ a fost sporul
Italiei, deventă, alături de Fraţa, u loc privilegiat al foră­
rii elitelor, mai ales în sectorl ştiinţelor umane, la aceasta
adugâdu-se şi unele simpatii pent soluţiile social-politice
mussoliniene.
1
8 Ibidem, voi. II, p. 1 70.
Românii şi Ceilalţi 271
Cum se vede, o vaietate de modele occidentale, conf­
tate cu nu mai puţin prezentul model autohton, tot mai pu­
teric afmat, î ciuda caacterului său nebulos ( orodoxism,
tradiţionalism, ţărănism etc. ).
Mitologie comunistă
Ceea ce a prins până la ură, prin neaşteptata întorsătură
a istoriei, a fost din nou modelul rusesc, reelaborat în tiparul
comunismului. Mitul Uniunii Sovietice a acoperit spre mij­
locul secolului oricare alt reper cultural. Lumina vine de la
Răsărit titlul broşurii propagandistice publicate în 1 945
de Mihail Sadoveau, tecut cu ae şi bagaje de partea noii
orientăi, ilustează sensul profnd al schimbăii.
1
9 România
îşi întorcea privirile dinspre Apus spre Răsărit. Ceea ce fa­
pează, şi de această dată, este radicalismul soluţiilor imita­
toae româeşti. Modelul fcez, modelul autohtn şi modelul
sovietic au fost toate, la vremea lor şi pentru aderenţii lor,
adevărate religii. La 1 866, românii nu au avut altceva mai
bu de fcut decât să copieze constituţia belgiană, la 1 948
au copiat-o pe cea sovietică. Spiritul acesta de imitaţie pune
în evidenţă fagilitatea şi instabilitatea societăţii româneşti,
mereu în căutare de repere, cu mare uşurinţă mitifcate. Se
poat replca, desigr, că pest tt î Euopa Centlă comuis­
mul a fost impus prin simpla înaintare a tăvălugului sovie­
tic. Aceasta nu schimbă însă faptul că noul model a fost mai
fdel adoptat în România decât în celelalte ţăi satelite. Se
va spune că România a fost o ţară învinsă; dar şi Ungaria a
fost.
Î
n plus, modelul sovietic nu numai că nu a cuoscut o
atenuare după relativa "desprindere" de Uniunea Sovietică;
dimpotrivă, a fost consolidat.
1
9 Instalarea mitului sovietic este pe larg tatată de Adrian Cioroianu:
"Luina vine de la Răsăt. Noua imagine a Uniuii Sovietice î Româia
postbelică, 1 94-1 947", î Mitrle comunimului rmânesc (sub direcţia
lui Lucian Boia), Editra Universităţii din Bucureşti, 1 995, pp. 68-1 1 2.
272 Istorie şi mit în conştiinţa românească
Ca şi în Uniunea Sovietică, în România a dispărut com­
plet pluripartidismul (menţinut parţial şi formal în celelalte
ţări comuniste), singurul partid rămâând cel comunist. Re­
presiunea a cunoscut metode foarte asemăătoare, precum
faimosul canal Dunărea-Marea Neagră, reproducere a ca­
nalelor-lagăre de muncă din Uniunea Sovietică. Subordo­
narea Bisericii şi virulenţa propagandei ateiste au atins u
nivel apropiat de cel sovietic, nicicând semnalat în ţările co­
muniste catolice sau protestante. Colectivizarea pământu­
lui a fost aproape totală, ca în Uniunea Sovietică. Industria
grea s-a constituit de asemenea după purul model sovietic.
Ne afăm aici chiar în inima demersului mitologic comu­
nist, cu accentul pus pe industrii masive, mai caracteristice
secolului al X-lea decât sfşitului de secol al X-lea: fer
şi căbue, oţl, cient, suscetibile de a tsfor rpid st­
turile economice, acoperind ţa cu uzine şi fale, ridicând
aproape din nimic o numeroasă clasă muncitoare şi forţând
procesul urbanizării, în ciuda oricăror principii de efca­
citate şi rentabilitate. Sensul mitologic al acestui tip de indus­
tializare este mai evident în Româia chia decât î Uniunea
Sovietică, pentru simplul motiv că resursele ţării nu se
potriveau cu un asemenea proiect. România a devenit ast­
fel, pe uele sovieticilor, unul dinte marii producători de
oţel ai luii: cu dfernţa agvată că maele vecin puta m
pe zăcăinte imense de fer şi de căbune, î tp ce Româa
tebuia să le ipore (din India, Caada sau Austalia! ) pen­
t a satisface o fatezie ideologică. Preeminenţa proleta­
riatlui - impusă de mitl comunist - s-a tradus şi prin
orientarea spre tehologie, spre producţie, a intelectualităţii .
S-a afrmat un mit al inginerului de provenienţă tot sovie­
tică, pe care România 1-a dus însă la desăvârşire.
Î
n aii din
uă ai regimului comunist, doi absolvenţi din tei ai învă­
ţământului superior românesc erau ingineri, record mondi­
al absolut (faţă de circa 50% în Uniunea Sovietică, şi numai
Românii şi Ceilalţi 273
7% în Franţa şi în Statele Unite! ). 20 Cum se vede, modelul
sovietic a fost adoptat în cele mai mici detalii şi chiar depăşit
în unele privinţe.
După 1 964, conducătorii comunişti româi s-au lansat î­
tr-o politică aparent independentă. Unii observatori super­
fciali au putut crede, dacă nu ît-o renuţae, cel puţin ît-o
amenajare a modelului sovietic. Cu atât mai mult cu cât isto­
ria şi tadiţia ţăii au fost - fe şi paţial şi deformat - repuse
în drepturi, iar anuite raportri tradiţionale cu Occidentul,
reluate. A fost o aparenţă înşelătoae. Stuctile reale au ră­
mas cele ale comunismului sovietc; î 1 989, la sîaşitul dom­
niei lui Ceauşescu, România era mai aproape de modelul
stalinist origina decât Uniunea Sovietică însăşi, pusă în miş­
care de Gorbaciov, fră a mai vorbi de societăţi comuniste
mai evoluate ca Ungaa sau Polonia. Ceea ce s-a adugat aces­
ti model a fost o oaecae infzie de mitologie orientală. Este
momentul câd China a devenit u "prieten tadiţional" şi,
nu mai puţin, Coreea de Nord. "Revoluţia cultuală" decla­
şată în 1 97 1 , deşi nu identică prin obiective şi amploare cu
fenomenul chinez, a prezentat unele tăsături asemănătoare
(chemarea la ordine a intelectualilor, în primul rând). După
cum distugerea sistematică a Bucureştiului şi reclădirea lui
ca "oraş utopic" şi-au găsit un corespondent şi, cu sigaţă,
un exemplu în reconstuirea Pheniaului, cu o singură dife­
renţă: capitala coreeană fsese rasă de bombardamentele
americane, pe când românii s-au apucat să distugă "micul
Paris" prin propriile lor mijloace.
Î
n măsura în care Bucureştiul aată astăi mai mult a "oraş
postcomunist" decât a replică pariziană, se poate aprecia
că impactul mitului sovietic a fost mai puteric decât infu­
enţa mitului fancez (sau occidental, în genere). Acţiunea
zo
Cu privire la mtologia industală a comunsmului, inclusiv obsesia
i ngineriei, vezi Lucia Boia, La Mythologie scientfque du communisme,
pp. 1 01 -1 05 şi 1 23-1 26.
274 Istorie şi mit în conştiinţa românească
sa trasforatoare a mers mai adânc, modifcâd radical
stctule sociale, peisajul ţăi şi viaţa oamenilor. Explicaţia
s-ar putea găsi în masivitatea presiuii brute faţă de acţiuea
mai lentă şi nuaţată a mecaismelor mentale şi cutule prin
care s-a maifestat înâurirea Vestului. Mitul sovietic ar f,
din această perspectivă, u mit fals, mai cud suporat decât
împăăşit, spre deosebire de mitul occidental care a sedus
generaţii de-a rândul. Lucrurile nu stau întru totul aşa, chia
dacă violenţa explică esenţialul tansforărilor petecute.
Ferindu-ne noi îşine de capcana mitologizantă, nu vom af­
ma că poporul româ în asamblu ar f fost câştigat de comu­
nism, dar nici că poporul român în ansamblu nu ar f dovedit
nici o aderenţă la comunism. Există credincioşi, necredin­
cioşi şi indiferenţi în rapor cu oricare mit. Moscova, ca şi
Parisul, şi-a avut adiratorii şi imitatorii săi. Numai fora nu
poate schimba radical o societate; tebuie să existe şi o doză
de credinţă, ca şi o doză de paricipare. Dacă elita secolului
al XIX-lea s-a orientat spre Occident, existau în societatea
românească de la mijlocul secolului al XIX-lea sufciente ne­
mulţ, fstrăi şi complexe cae să îdrepte alte segente
ale societăţii spre cu totl alte repere. Constatarea s-a putut
face după 1 989, dovedindu-se reticenţa uei lagi păi a popu­
laţiei de a se rupe de structurile şi mentalităţile comuniste.
Revenirea la putere a ex-comuniştilor în majoritatea ţărilor
cental-euopene abia eliberate de comunism dovedeşte că
fenomenul este mai general. Statl-providenţă, uiforitatea
socială (fe numai apaentă), deptul la mucă asigrat şi multe
altele pe ca nu le mai îşi sut elemente ale uei mitologii
în cae ar f riscant să spuem că unii nu au crezut şi nu con­
tinuă să creadă, numai findcă noi înşine nu credem!
Pe de altă parte - şi se dovedeşte din nou complexitatea
confguraţiilor mitice -, eşecul, îndeosebi material, al co­
munismului a generat un nou proces de mitifcare a Occi­
dentului şi chiar a lumii necomuniste în ansamblu. Relativ
Românii şi Ceilalţi 275
i zolaţi de restul lumii, româii au putut fabula în voie. Oc­
ci dentul mitic generat de comunismul românesc a fost însă
de altă natuă decât Occidentul elitei secolului al XIX-lea.
Pentru aceasta din ură conta în primul rând modelul cul­
tural. Sub Ceauşescu, Occidentul a oferit mai ales produsele
ci vilizaţiei de consu. Pent româul lipsit de cele mai ele­
menta buu, lucrule priit "la pachet" (mă de a doua
mâă, uneori chiar uzate) au devenit u simbol al bunăstăii
de tip occidental. După decembrie 1 989, suriza a fost că s-au
găsit "dezite" de prduse cu totu bale (cafea, ţgăi, săpu)
l a membri marcaţi ai nomenclaturii comuiste. Pachetul de
cafea şi ţigaa , ,Kent" ilustau virtţile civilizaţiei occidentale:
semifcativă degradae a mitului, coborât la cel mai scăut
nivel imaginabil. Şi îcă o degradare: mitul Occidentului a
devenit, î genere, "mit al stăinătăţii": tot ce este stăin este
bun (într-o accepţie predominant materială). Mulţi români
nu mai fac deosebirea clară înte Istnbul şi Pars. A merita
studiat şi impactul micrsocietăţii aabe prezente î Româia
în aii ' 70 şi ' 80; miile de studenţi aabi veiţi î uversităţile
româneşti tocmai findcă nu îşi puteau perite să studieze în
Occident au putut juca ît-o ţaă sărăcită şi izolată rolul unei
"clase mijlocii", sufcient de avute şi de cosmopolite pent
a dinamiza diverse segmente ale societăţii româeşti cu cae
intrau î contact (rin vehicularea de mă stăine, tafc
de valută, corpţie, prostituţie . . . ). Străinul a devenit un ter­
men generic, expresie ultimă a procesului de mitifcare.
Repere postevoluţonare
După 1 989, reorientarea spre Vest este sensibilă, fâată
însă de rezistenţa authtoniştilor, al căor ţel, explicit sau ipli­
cit, nu poate f decât menţinerea României în Est. Procentul
apant foa ridicat al celor ca ae î przent la ideea euo­
peaă tebuie interretat cu toată prudenţa. Nu toată lumea
înţelege acelaşi lucru prin "intrarea în Europa". Mulţi reţin
276 Istorie şi mit în conştiinţa românească
foloasele, în special de ordin material, preferând să ignore
transforările stuctale impuse de o asemenea orientare,
necesara reelaborare a reperelor politice şi culturale, ca şi
inevitabila limitare a suveranităţii naţionale. Ei continuă si
spere într-o Românie integrată, dar în acelaşi timp "neatin·
să" în valorile ei perene.
Sondajele iediat postvoluţionae aşezu Frţa pe pru
loc în "imaginarl occidental" al românilor, urmată imediat
de Stat
e
le Unte. Supravieţuiea mitului facez - chia daci
nu mai ae fora de altăată-apa dret o caacteristică româ·
nească. Ca unic într-o Euopă dominată de limba engleză: i
Româia, fanceza se afă, sau s-a afat pâă nu demult, pe
priu loc ca lbă de cult şi comuca.
Î
să engleza td
să o depăşească, probabil chiar a depăşit-o. După cum Statele
Unite îcep să devanseze Fraţa prin tot ce oferă româilor
ca model social şi cultal, precu şi ca prezenţă efectivă în
spaţiul românesc. Comunismul "conservase" mitul fancez;
acum, înt-o lume deschisă, el va putea rezista cu geu masi­
vei infzii de mitologie anglo-saxonă (identifcabilă la toate
nivelurile, inclusiv în viaţa cotidiană, prin flmul şi muzica
americană, prin Coca-Cola sau restaurantele Mc Donald's).
Este de aşteptat şi o revenire în foră a Geraniei, culpabi­
lizată după război, aproape complet evacuată din comple­
xul mitic româesc, dar care are acu toate atuuile necesae
p
ent a-şi reafa tradiţionala infuenţă în Europa Centali.
I teei geopolitici cel puţi, Româia nu se afă îte Fra­
ţa şi Statele Unite, ci între Rusia şi Germania.
Diverse alt r au fost la rdu-le ivoat î aii post-re­
voluţionai. Nu au lipsit, din paea Puterii, nici referi abi le,
puătoare de speraţe, la modelele suedez, austriac sauj apo·
nez. Nostalgicii comunismului urăresc cu satisfacţie act·
alul model chinez, care ar dovedi că principiile politice şi
sociale autoritare pot face casă bună cu economia liberă. O
referinţă inedită este Coreea de Sud, cu atât mai tentantă cu
cât oferă imaginea uei dezvoltări explozive şi realitatea unei
Românii şi Ceilalţi 277
masive prezenţe pe piaţa româească. Mai puţin invocat, da
foae vizibil, este însă modelul tucesc. Turcia revine în foră
în spaţiul dominat câdva de Imperiul otoma, şi această per­
foraţă, ralizată de cea mai săacă dinte naţiule europene
care nu au cunoscut comunismul, spune tot ce e de spus cu
prvire la binefacerile sistemului comunist. lstanbulul se afă
mai puţin depae decât Parisul, ia aspectul general al Bucu­
reştiului îl apropie astăzi mai curând de condiţia unui "mic
I stanbul" decât de "micul Paris" de odinioară.
Repere, modele, mitu: sutem depae de o opţiue claă.
Fenomen de altfel fresc; într-un secol şi jumătate naţiunea
româă a fost taumatizată prin trei mari rupturi: despărţirea
de Orient, apoi despărţirea de Apus prin instaurarea comu­
ni smului şi, în sfrşit, despărirea de comunism şi revenirea,
czitantă, în matca occidentală. Toate acestea au impus pre­
zenţa unor modele multiple şi contadictorii, menite să dea
sens şi coerenţă unei nesfârşite tranziţii. Civilizaţia moder­
nă românească este esenţialmente o civilizaţie de traniţie:
de aici căutaea înfgată a ceea ce pot oferi ceilalţi, de aici,
nu mai puţin, temerea faţă de ceea ce s-ar putea pierde prin
contactul cu ceilalţi, de aici, aşadar, amalgamul de fascinaţie
�i respingere, cu alte cuvinte obsesia străinătăţii.
Trei dosare sensibie:
ţiganii, maghiari, evreii
Atunci câd celălalt se afă în interiorul cetăţii, el oferă
adesea mai multe tăsături de alteritate şi stimulează în mai
mare măsură tot felul de nelinişti decât celălalt din afară.
Î
n
cazl lui, procesul de mitifcare poate merge foare depare.
Este ceea ce s-a petecut şi continuă să se petreacă, în mediul
româesc, cu trei eti specifce: ţganii, maghiarii şi evreii.
Anchetele înteprinse după 1 989 dovedesc că mai ales asu­
pr lor se proiecteaă, în proporţii diferite, fstările şi teme­
r i l e populaţiei majoritare.
278 Istorie şi mit în conştiinţa românească
Potivit sondajelor, aproximativ două treimi dintre româ
nu îi ageează pe ţigani. Procentul, deosebit de ridicat, pare
a defni o adevărată psihoză şi oferă toate ingredientele unui
mit politic. Ţigailor li se reproşeaă multe, de la nesigant
vieţii de fecare zi (crime, tâlhării) până la stricarea imagi­
nii ţării în stăinătte. Ei stâmesc teamă îndeosebi prin pon­
derea lor demografcă, mai recent şi economică, în sensibilă
creştere. Numărul lor, ofcial de ordinul sutelor de mii, este
amplifcat de opinia publică la milioane. Unele proiecţii pre­
văd momentul câd, dată find natalitatea ridicată a unora şi
foae scăzută a altora, ţiganii vor ajunge majoritari în Româ­
nia. Mitul tradiţional al ţiganului, exprimând sentimentul de
superioritate faţă de un celălalt foae diferit, primitiv şi ma­
ginal, dar şi o anume simpatie de factuă romantic-umani­
taă şi o intenţie civiliztoae21 , se rtge î faţa unui aestec
de ostilitate şi teamă. Discursul, promovat chia la televiziu­
nea publică, devine î aceste condiţii rasist, lăgind şi mai tae
o fsură socială care poate genera situaţii periculoase.
La rândul lor, maghiarii "benefciază" de circa o teime
de opinii defavorabile printre români. Şi aici, opiniile ex­
treme capătă dimensiuni mitice şi ating intensitatea de ma­
nifestare a unei psihoze. Evident, istoria îşi are parea ei de
responsabilitate: discriminarea românilor şi atitudinea dis­
preţuitoare faţă de ei în Ungaria dinainte de 1 91 8, ca şi dra­
maticele evenimente consecutive cedăi Adealului de Nord
în 1 940 nu au putut să nu marcheze conştiinţa românească.
Î
n rest însă, resentimentele sut bine îtreţinute politic şi sis­
tematic aplifcate (de ambele părţi, dar ceea ce ne intere­
sează acum este mitologia românească, nu cea ungurească).
2
1
Primul text reprezentativ îi aparine lui Mihail Kogălniceanu:
Esquisse sur 1 'histoire, les mrurs et la langue des Cigains ( 1 83 7), repro­
dus î Oper, voi. Il, pp. 354385. Un t de oront al chestiunii, însoţit
de o bogată bibliografe, la George Pota, Contribuţiuni la istoricul
ţiganilor din România, Fundaţia "Regele Carol 1", Bucureşti, 1 939.
Românii şi Ceilalţi 279
Explicit sau implicit, pericolul ugusc a ofet u aibi regimu­
lui Ceauşescu şi, nu în puţie ocazii, guveranţilor de după
1 989. Insuccesele intere, de obâşie stict autohtonă, trec pe
plan secundar în faţa unor ameninţări imaginare în rapor
cu care se cere românilor să fe uniţi şi să uite difcultăţile
pasagere. Româii afă fră încetare că lobby-ul maghiar
creează obstacole interaţionale României, iar iredentismul
ungar ameninţă să rupă Transilvania de trupul ţării.
A f naiv să consideră că nu există şi elemente reale la
baza acestei constcţii mitice. Propagada uor cercui ma­
ghiae cu accente atiromâeşti şi agitaţia înteţinută în juru
Transilvaei nu ţin exclusiv de imaginar. Mitul începe acolo
unde Ungaria devine piesa dominantă căreia i se subordo­
nează toate evoluţiile româneşti maj ore. Ea face fgură de
mare putere - ceea ce, evident, nu este - capabilă de a sur­
clasa o ţară ca România, de două ori şi jumătate mai întin­
să şi mai populată. Transilvania, prezentând ea singură
îpreuă cu Baatl o supraaţă superioa Ungaiei şi o popu­
laţie românească net majoritaă, apare în acest context ca o
entitate amorf, susceptibilă de a f extrasă di asamblul na­
ţional româesc. Pâă şi istoria românilor a ajus să fe con­
cepută în aşa fel, încât să nu se cedeze punctului de vedere
uguresc sau să nu se afe nc ce a putea avataja Ungaia
(chestiui precum continuitatea, istoria Transilvaniei sau
raporturile dinte teritoriile româneşti şi unirea lor, nu mai
pot f abordate cu seninătate profesională din motive strict
"ungureşti"). Şi astfel, pent a nu pierde î faţa Budapestei,
românii se aşază de bunăvoie la remorca Ungariei, devenind
dependenţi de tot ce se întâplă şi se spune acolo. Ieşirea di
mitologie presupune conştientizarea faptului că destinul
României, bun sau rău cum va f, se afă în mâini româneşti,
supraestimarea adversităţilor find o scuză comodă, dar care
nu rezolvă decât, cel mult, interese politice de moment.
Din puctul de vedere al adversităţilor, evreii stau acum în­
t-o poziţie ceva mai bună. Doar 1 3% dintre români, potrivit
280 Istorie şi mit în conştiinţa românească
răspunsurilor uui sondaj , par a f antisemiţi. Puţin, dacă ne
referim la psihoza "ţigănească" sau "ugurească", sufcient
totuşi, ţinâd seama de faptl că astăzi, în România, minori­
tatea evreiască este extrem de redusă numeric. Se combină
în acest caz dimensiuea "arhetipală" a antisemitismului, re­
miniscenţe ale unei istorii încheiate dar recente, ca şi tradi­
ţionalele acue aduse mii fnaţe interaţionale şi, î genere,
infuenţei evreieşti în politica mondială.
Raporrile istorice dintre români şi evrei sut puteric
mitifcate, în ambele sensuri . Pe de o pae, uii autori, de re­
gulă evrei, pu în evidenţă o îteagă tadiţie de antisemitism
românesc, potrivit căreia, de pildă, uciderea creditorilor le­
vantini în noiembrie 1 594, act declanşator al rebeliunii anti­
otomane a lui Mihai Viteazul, se constituie pur şi simplu în
pogrom antievreiesc. 1 se reproşează apoi României neacor­
darea cetăţeniei româe evreilor până după Primul Război
Mondial, atitudine cae a denota un atisemitism fcia.22
în sfrşit, se insistă asupra valului de antisemitism din preaj­
ma celui de-al Doilea Război Mondial, masacre lor din vemea
dictatrii legionare şi genocidului (arţial) imputabil guver­
nării Antonescu.
Pe de altă parte, la cealaltă extremă, dintr-o perspectivă na­
ţionalist-româească, aşezarea evreilor în secolul al XIX-lea,
îdeosebi în Moldova, apare ca o adevăată invaie, neacor­
darea cetăţeniei reprezentând o minimă măsură de protecţie
a oranismului naţional. Oricum, nici vorbă nu ar putea f de
vreun atisemitism românesc.
Î
n ce-l priveşte pe Antonescu,
depae de a-i f exterinat, el i-a salvat pe evrei, cae n-au
cuoscut în Româia soarta coreligionailor lor din Gerania
sau chiar din Ungaria. Din contră, li se reproşează evreilor
atât îmbogăţirea fră scrpule pe seama românilor -în acest
22
Carol Iancu, L '
E
mancipation des Jui de Roumanie (913-1919),
Montpellier, 1 992. Autorl consideră România "printe ţările de avan­
garda profesând u antisemitism de stat sistematic" (p. 32).
Românii şi Ceilalţi 28 1
sens, pofa de câştig a arendaşilor evrei a putut f considerată
dept primă cauză a răscoalei din 1 907 , cât şi lipsa de pat­
otism, neaderaea la ideea naţională româească. Este remar­
cat şi entuziasmul cu care evreii basarabeni i-au primit pe
invadatorii sovietici în iunie 1 940 Gustifcare a represiunilor
ulterioare), după cum evreii sunt fcuţi în mare măsur vino­
vaţi, alătui de ung şi alţi alogeni, de instaurarea comuis­
mului în România şi de faza cea mai dură a terorii staliniste.
Idee pe care Iosif Constantin Drăgan o exprimă î cuvinte
puţine şi lipsite de nuanţe: "cu sprijinul aratei sovietice au
fost aduşi activişti de parid, cu nume noi, românizate, cum
eru Ana Rabinovici-Pauer, Leonte Răut (Rotan ), Mihail
Roller, Silviu Bruca, Teoha Georescu, Laszl6 Lucs (Va­
sile Luca) sau bulgal Borilă etc. [ . . . ] Conducerea paidului
a fost monopolizată de aceşti alogeni. "23 Departe de a f per­
secutaţi, evreii ar f răspuns, aşadar, print-o răzbunare mes­
chină ospitalităţii româneşti.
Recunoaştem că este difcil să păstezi dreapta măsură
înt-un domeniu atât de delicat şi atât de marcat de tentaţia
mitologizării. Pe de o parte, nu se poate nega existenţa unui
antisemitism românesc sau, poate mai corect spus şi pe plan
mai larg, perceperea evreului ca entitate în vestită cu un pu­
teric grad de alteritate; într-un evantai de altfel foarte larg:
de la antisemitismul fnciar şi violent până la o notă de în­
ţelegere şi chiar de simpatie, dar oricu faţă de un "celălalt"
catonat într-o poziţie distinctă. Până şi E. Lovinescu, criti­
cul care a promovat literatura scrisă de evrei, sau G. Căli­
nescu, cel care a riscat la 1 941 să acorde scriitorilor evrei
un spaţiu însemnat în Istoria literatrii rmâne, au văzut în
ei u element susceptibil de a îmbogăţi cultua naţională, dar
nu mai puţin o rsă apae, cu tsături imuabile, cu totul altele
decât ale românului. Bunăvoinţa manifestată era bunăvoinţă
23 Iosif Constatin Drga, Istora rmânilor, Edita Europa Nova,
Bucureşti, 1 993, p. 267.
282 Istorie şi mit în conştiinţa românească
faţă de un străin.
Î
nainte de a f fost româ, evreul răâea
eveu. Ni se pare corect afaţia lui Leon Volovici: "0 «afa­
cere Dreys» în Româia, în aii ' 30, nu e de imaginat"24,
cu alte cuvinte, nu putea f concepută o repunere în cauză a
societăţii româneşti numai de dragul integrării evreilor.
Pe de altă parte, toate aceste atitudini decurg din istorie,
nu din vreo anume predispoziţie românească. A intat în joc
un mecanism care a fncţionat şi fncţionează pretutindeni
în lume (inclusiv în Israel, dovadă problema arabă). Istoria
dovedeşte cât de difcilă este armonizarea unor comunităţi
diferite prin origine, limbă, religie şi cultură. S-a văzut ce
s-a întâmplat în Bosnia unde, privită de depare, diferenţa
părea minimă. Expansiunea populaţiei evreieşti în secolul
al XIX-lea în spaţiul românesc, şi în special în Moldova şi
în mediul urban, a fost considerabilă. Evreii reprezentau în
1 91 2 aproape 1 5% din populaţia urbană a ţării.
Î
n Bucureşti
erau 1 3%, în Iaşi aproape jumătate: 42%, în alte oraşe mol­
doveneşti înregistându-se o cotă similară. Este geu de spus
ude se situează "pragul de toleraţă", există în fond ati­
semitism chia f evei (cum se îtâplă asti î România).
Faptul în sine al disfncţionalităţilor şi tensiunilor rezultate
din întrepătrunderea unor comunităţi distincte tebuie însă
luat în considerare. Din punct de vedere istoric, dosarl
româno-evreiesc este explicabil, după cum explicabilă este
şi actuala confntare israelo-arabă ("a explica" neînsern âd
"a justifca"). Doar pe o linie de interretare istorică - ce îi
disculpă, istoriceşte vorbind, atât pe români cât şi pe evrei
- se poate ieşi din mitologie. Altminteri, mereu va f cine­
va de vină: românul sau evreul.
Cu Antonescu, lucruile stau de asemenea pe lia de mjloc,
după bine cunoscutul principiu al sticlei pe jumătate goală
24 Leon Volovici, Ideologia naţonalistă şi "prblema evreiască". Eseu
despre forele antsemitismului intelectal în România anilor '30, Eitu
Humanitas, Bucureşti, 1 995, p. 208.
Românii şi Ceilalţi 283
sau pe jumătate plină, care este însă la fel în ambele cazuri,
deosebirea ţinând stict de interretare. Nu poate f trans­
fgut Atonescu, î mod decent, înt-u salvator al evreilor.
Antonescu a fost antisemit, faptul trebuie recunoscut. Dar
a fost antisemit într-un anume context, care de asemenea se
cere înţeles. Nu poate f judecată istoria de atunci exclusiv
cu norele noastre de astăzi. Şi, evident, antisemitismul lui
Antonescu nu a mers atât de departe ca antisemitismul lui
Hitler. Comuntatea evreiască din România, în cea mai mare
parte a ei, a supravieţuit. Depare de a f impecabil, tabloul
nu este nici pe deplin întunecat.
Nu poate f ocolită nici problema rolului jucat de evreii
români în primii ani de comunism. A da vina pe ceilalţi este
din păcate u obicei încetăţenit în România ultimelor decenii.
Indiferent de rolul jucat de evrei (nu de toţi, findcă au fost
şi evrei persecutaţi), românii se cade să-şi asume istoria lor,
pentru care ei sunt în primul rând responsabili : inclusiv pen­
tr comunism, dacă mai puţin în ce priveşte instaurarea lui
(deşi nu pot f ignorate aderările masive de după 1 944, inclu­
siv ale unor intelectuali de marcă), în orice caz pentu modul
cum 1-au aplicat. Acestea find zise, ar f totuşi incorect să
nu obserăm ponderea semnifcativă a evreilor (şi a altor
neromâni) în aparatul politic, de propagandă şi de represiune
în epoca stalinistă. La începutul anilor ' 50, dintre cei patu
mebri a secretiatlui paidului comuist, doa Gheorghiu­
Dej era român, în netă minoritate faţă de "minoritari" (Ana
Pauer, Vasile Luca, Teoha Georescu). Fenomenul este atât
de vizibil încât istoricul onest nu poate trece peste el. Mo­
mentul "evreiesc" al comunismului românesc rezultă din
îmbinarea a cel puţin tei factori : caracterl predominant ne­
românesc al paidului comuist dinainte de 1 944, deplasarea
spre "centru" a unei comunităţi până atunci marginalizate
şi ofensiva împotiva valorilor naţionale caracteristică primei
faze a noului regim. Trebuie ieşit şi în această privinţă din
284 Istorie şi mit în conştiinţa românească
mitologie: nu poate f vorba nici de culpabilizaea evreilor
(în raport cu o naţiune română "inocentă"), nici de scoaterea
din ecuaţie a uui gp importat de evrei care au jucat u
rol de netăgăduit în istoria epocii. Idealul ar f să-i judecăm
cu aceleaşi unităţi de măsură atât pe Antonescu, cât şi pe
Ana Pauker.
Prieteni şi adversari: un joc istoric
Mitologia celuilalt oferă propagandei politice un instu­
ment de nepreţit. O dată ce din istorie se poate alege orice,
imaginarl istoric devine suport al dezinforării şi manipu­
lării. Fiecare naţie îşi are stocul său de prieteni tadiţionali
şi de duşmani ereditari, iar acesta poate f revizuit în fcţie
de circumstanţe.
Un segment importat al populaţiei româneşti a simpati­
zat cu partea sârbă în anii confictului din fosta Iugoslavie.
"Prosârbismul" refectă în mare măsură - deşi nu exclu­
siv - tentaţiile naţionaliste, ortodoxiste şi antioccidentale
prezente în societatea românească.
Î
n sprijinul acestei atitu­
dini, cât se poate de explicabilă, s-a invocat însă cu totl alt
argument, şi anume tradiţia prieteniei româno-sârbe, până la
a se susţine că Serbia (sau actuala Iugoslavie) ar f singul
bu vecin al României (afraţie fcută chiar de preşedintele
României, Ion Iliescu).
Oricine cuoaşte cât de cât istoria raportilor româo-sâr­
be ştie că lucrrile nu stau înt totul aşa. A menţionat deja
opinia nu tocmai măglitoare despre sâbi exprimată în fol­
clorul româesc.
Î
n perioada dualismului austo-ungar, înte
sârbii şi românii din Ungaria s-au închegat forme de cola­
borare (în contextl mişcării naţionale a popoarelor din mo­
narhia habsburgică). Existaseră însă şi tensiuni, generate
îndeosebi de dependenţa românilor ortodocşi de mitropo­
lia sârbească de la Karlowitz (între 1 783 şi 1 864). La 1 848,
românii bănăţeni s-au manifestat mai curând împotriva sâr-
Românii şi Ceilalţi 285
bilor decât a ungurilor. Cert este că cele două state, Româia
şi Serbia, au avut raporturi bune în ultimele decenii ale se­
colului al X -lea şi la îceputul secolului nost. La sfrşitl
Primului Rzboi Mondial, s-a ajuns însă la un pas de confict,
măl discordiei find Baatul, pe care ambele ţări urăeau
să-1 anexeze în întregime sau în cea mai mare parte.
Î
n con­
secinţă, trupele sârbeşti au ocupat în 1 9 1 8-1 91 9 actualul
Baat româesc, lăsâd o aintie nu tocmai prietenească.
Chia dacă s-a evitat un confict aat, soluţia de compromis:
tăierea în dou� a Banatului, nu a mulţmit cu adevărat nici
ua din păi. I
l
perioada interbelică, relaţiile au fost strâse
în cadul Micii Inţelegeri, d nu doar cu Serbia, ci cu întrea­
ga Iugoslavie. Statuile regilor României au fost comandate
croatului Ivan Mestovic. După al doilea război, România
comunistă s-a remarcat prin denunţarea înverşunată a revi­
zionsmului iugoslav; "călăul Tito", cu secuea din cae picu­
r sâge, a devet o imagine falia î peisajul româesc al
ailor ' 50. Apoi, pe măsura detaşăii liderilor româi de Mos­
cova, s-a petecut noralizarea relaţiilor şi tot mai strânsa
apropiere dintre cele două ţăi. Din călău, Tito - croat de ori­
gine, nu sâb - a devenit bunul prieten al lui Gheorghiu-Dej
şi apoi al lui Ceauşescu.
Acestea ar f câteva repere sumare. Balaţa pare a încli­
na spre amiciţie, dar suntem departe de limpezimea desă­
vârşită invocată de propagandă. Pe de altă parte, raporturile
politice se susţin mai puţin pe istorie, cât pe interesele şi
afnităţile prezente. Pot f promovate bunele relaţii cu Serbia
şi fră rescrierea trecutului ît-u sens mai idilic decât a fost
în realitate.
Un curios dublu discurs se aude câd este vorba de Turcia.
Pe de o pa, tucii st vechi noşti inaci, cae ne-au inva­
dat şi ne-au asuprit şi pe care voievozii români i-au bătut în
repetate râduri î Evul Mediu. Pe de altă pare, turcii au re­
venit acum, cu capital, mă şi proiecte politice. Discursu­
rile contradictorii ar putea fziona (cu atât mai mult cu cât
286 Istorie şi mit în conştiinţa rmânească
istoria comună a celor două popoare înseamnă şi colaborae,
nu numai bătălii), dar ele sunt emise în genere separat: ele­
vii învaţă la şcoală despre adversitatea româno-trcă, ia
oamenii politici scot în evidenţ tradiţia prieteniei dinte cele
două ţări şi popoare!
Complot împotriva României
Mitul conspiraţiei reprezintă una dinte fgurile cele mai
comune ale imaginaului politico-istoric.
Î
l întâlnim, evident,
şi la româi, şi chia î fore agvate, dat find antitu com­
plex de cetate asediată, ca şi, mai recent, impactul ideologiei
şi comporamentlui politic comunist, cu deosebire sensi­
bile la tema complotului din interior sau din afară.
Arncaţi dint-o pare în alta de valurile istoriei, româii
s-au simţit nu o dată tădaţi şi sunt uşor dispuşi să creadă că,
dincolo de ceea ce se vede, există tot felul de calcule şi ara­
j amente obscure puse la cale de alţii pe seama lor. Complot
împotriva României se intitlează o carte apărută în 1 993
şi, chiar dacă titlul este până la ură mai radical decât conţi­
nutl, el rămâne în sine reprezentativ pentru o anume stare
de spirit. Autorii tratează evenimentele ailor 1 940-1 94 7,
dezmembrarea României la 1 940 şi intarea ei ulterioară în
sfera sovietică cu consacrarea pierderii Basarabiei şi Buco­
viei, fid puse, aşadar, sub semnul uui complot itera­
ţional. 25
Î
fapt, la 1 940 Uniuea Sovietică, Ungaia şi Bulgaia
şi-au recuperat teritorii pe care nu încetau să le revendice,
iar Gerania şi Italia au sancţionat Româia, aliata de pâă
atnci a Fraţei şi Angliei. A fost o tagedie naţională, dar
de ce un complot? Pent simplul motiv că î cultua politică
românească s-a înădăcinat tema complotlui.
25 Ioan Scur şi Constantin Hlihor, Complot împotriva României,
1939-1947, Editua Academiei de
Î
nalte Stdii Militae, Bucureşti, 1 994.
Românii şi Ceilalţi 287
Marele complot rămâne fră îndoială cel pus la cale la
Ialta, de Stalin, Roosevelt şi Chuchill. Mitul /altei a pătrs
puteric în conştiinţa româească, şi nu numai în mediile
antioccidentale. Esenţa lui atioccidentală este de altfel uşor
de descift. !alta îseană tădara Occidentului. Comuiştii
autohtoni şi chiar sovieticii apar în această lumină mai puţin
vinovaţi decât ipocritul Apus care, în timp ce promitea ro­
mâilor libeate, îi vindea pe ascus Moscovei. Zadic isto­
ricii occidentali s-au muncit să demonstreze că nu a existat
nici un târg la !alta vizâd împărţirea Euopei. Cine îi crede?
Este invocat faimosul procentaj propus de Churchill lui Stalin
în octombrie 1 944: în Româia, Rusia 90% infuenţă, ceilalţi
1 0%; î Gecia, Rusia 1 0%, ceilalţi 90%; în Iugoslavia, Rusia
50%, ceilalţi 50%; în Ungaria, Rusia 50%, ceilalţi 50%; în
Bulgaria, Rusia 75%, ceilalţi 25%. Acesta este documentul
trădării, mâzgălit de Churchill pe un petic de hârie. El este
asimilat cu un adevărat acord secret.
26
Î
fapt, Churchill încerca să salveze ce se mai putea salva:
o pzenţă cât de cât semifcativă a Occidentului ît-o regiue
lag deschisă î faţa aratei roşii (la data aceea România era
deja ocupată în întegime). Nu ar f stricat României 1 0%
prezenţă occidentală, faţă de zero cât a fost în realitate! Fără
a mai vorbi de ţări ca Ungaria, Iugoslavia şi chiar Bulgaria,
ude Occidentul îşi rezerva ceva mai mult (iar Polonia şi
Cehoslovacia nici nu intau î discuţie). Apoi, şi este u lucru
element, infuenţa menţionată privea interesele economice,
politice şi stategice ale marilor puteri, nu regimul inter al
ţărilor nominalizate. Doar dacă nu vrem să ne închipuim că
pentu Churchill România ar f urat să fe 90% comunistă
şi 1 0% pluralistă şi democratică! Occidentalii au fost naivi,
fră îndoială, dar decenţa ne obligă să încercăm a înţelege
26
Vezi rezumatl mitologic al chestiuii la 1. C. Drăgan@ op. cit. ,
pp. 255-266.
288 Istorie şi mit în conştiinţa românească
ce er atuci î minta lor. Ei gâdeau î teenii clasici, ,,nei­
deologiaţ", ai sferelor de infuenţă. S-a f petrecut pe o sca
mai largă, în Europa Centală, ce s-a întâmplat cu Finlanda.
"Finlandizarea" ţărilor respective ar f oferit Uniunii Sovie­
tice garanţia unei puterice poziţii politice, militare şi econo­
mice în zonă, f ca prin aceasta stctuile intere şi rlaţiile
normale cu Occidentul să fe afectate în mod dramatic. Lu­
crule au evoluat altfel, iar Occidentul nu a putut şi nici nu
a vrut să intervină, ceea ce nu înseamă însă că ne afăm în
faţa unui complot sau a unei vânzări.
Cum totul se leagă, imaginarul find neînchipuit de logic,
!alta îşi are echivalentul atitetic (şi chiar rimat) în Malta.
Î
ntâlnirea Bush-orbaciov din 1 989, în largul micii insule
mediteraeene, ar f pus capăt, print-un nou complot, juă­
tăţii de secol de comunism şi de dominaţie a Uniunii Sovie­
tice în Europa Centală. Dezintegrarea unui sistem incapabil
să mai fncţioneze şi valul revoluţionar al mişcărilor ati­
comuniste par a conta prea puţin în faţa forţei arhetipale a
mitului conspiraţiei. Istoria ultimei jumătăţi de secol se reduce
la două întâlniri şi se rezumă la sintagma uşor de memorat
!alta-Malta. 27
Pent uii, acestea sunt episoade ale unei vrăjmăşii gene­
rale pe care "ceilalţi" ne-o poară. Da Zafrescu a publi­
cat î 1 993 un volum de eseui ititulat nici mai mult nici mai
puţin decât Războiul împotiva poporlui român. Românii a
f meritat să devină una dintre maile puteri ale luii şi, dacă
astăi nu se afă atât de su, vi nu este a lor (al lor fi nd nua
meritul), ci a acelor forţe, vizibile sau obscure, cae se coali­
zează mereu pent a-i îpiedica. "Complotul îpotiva Ro­
mâniei" pare un dat al istoriei: este crucea pe care trebuie
să o purtăm.
27 O care cu titlul semifcativ: Titu Georgescu, România înte Yalta
şi Malta, Editua Şansa, Bucureşti, 1 993.
Românii şi Ceilalţi
Tentaţia imperială
289
Agresivităţii şi lipsei de scrupule ale celorlalţi li se opun,
în conştiinţa istorică româească, îţelepciunea şi cumpătaea
unui popor, a cări singură dorinţă este să tăiască în pace.
Nueroasele războaie purtate de româi, cele mai multe vic­
torioase, au fost impuse, nu dorite. Românii nu au fcut
decât să-şi apere glia stămoşească sau să elibereze teritorii
româneşti subjugate de alţii.
Caracterul strict defensiv al politicii româneşti a devenit o
dogă în vremea lui Ceauşescu, înlătundu-se, cu absurda
minuţiozitate a paoiei naţionalist-comuiste, orice cuvânt
sau sintagmă cae a f putut sugera fe şi ubra veuui gâd
expasionist. Aşa a ajus Mihai Vteazul să nu mai cucerească
Transilvania şi Moldova, ci să le "unească". Aşa a ajus chia
Bubista, mae cuceritor la vemea lui, să nu facă altceva decât
să unice tiburile dacice din Europa Centală şi sud-estică.
Paicipaea româească la Primul Război Mondial, etichetat
dept "iperialist" de istoriogafa comustă, a uat aceeaşi
logică. Dacă în aii ' 50 Româia nu putea f mai puţin impe­
rialistă ca toţi ceilalţi, ea a devenit î faa ulterioară prta­
gonista uui război drept, alături de alte popoae sau ţăi mici
(Serbia, Belgia), confictul rămâând imperialist doar pen­
t marile puteri.
Î
mpărţirea în "bui" şi "răi" corespundea
perfect maiheismului comuist şi naţionalist. Iteresat este
că în tabăra celor răi au rămas şi aliaţii României, inclusiv
Franţa, care uărea şi ea eliberarea Alsaciei şi Lorenei, sau
Italia, care avea faţă de Austro-Ungaria scopuri similare cu
cele ale României.
Un popor mic şi paşnic, nevoit să se apee: iată o tmă dom­
nată a discursului istoric româesc şi a conştiinţei naţionale.
Modestia pe care o asemenea viziune o presupune a gene­
rt însă, pe de altă pae, inevitabile fsti şi vise de mărire,
proiectate fe într-u tecut îndepăat, fe în viitor. Insistenţa
290 Istorie şi mit în conştiinţa românească
asupra originilor romane dovedea românilor, ceea ce Octa­
vian Goga a exprimat atât de sugestiv:
Că sunt din neam împărătesc
Din ţară-ndepărtată,
Că tot pământul rotogol
Era al lor odată . . .
Glorie de mult apusă, pe care însă ziua de mâine putea să
o reactualizeze:
Viitor de aur ţara noastră are
Şi prevăz prin secoli a ei înălţare.
(D. Bolintineanu)
Acoperită de imagiea uei ţăi mci, supusă vicisitudiilor
istoriei, supravieţuieşte în conştiinţa româească, pe un plan
secund, nostalgia unui mare destin, a unui vis imperial.
"Imperiul" româo-bulgar, devenit pentr unii istorici ai
secolului al XIX-lea un imperiu mai mult românesc decât
bulgăresc, a avut menirea de a da o aparenţă de realitate unei
mari istorii româneşti tocmai pent perioada când izvoarele
privitoare la români sunt aproape mute. O simplă translaţie
de la nordul la sudul Dunării, şi o întreagă fază imperială
româească se înscrie în istoria lumii. Tactica asumăii moş­
tenirii bizantine merge în aceeaşi direcţie; o dată dispărut
Bizanţul, românii apar drept urmaşii lui legitimi (idee care
duce la cunoscuta lucrare a lui Iorga, Bizanţ după Bizanţ).
Privind mai în uă, se dovedeşte că şi istoria romană târzie
este dominată de elementul românesc sau preromâesc. Pen­
tu Hasdeu, Filip Aabul devine (în ciuda numelui ! ) un dac,
la fel şi alţi împăraţi romani. Logica "românizării" istoriei
romane este dusă până la capăt (în sens invers latinismului,
dar cu aceeaşi identifcare româ-roman) de 1. C. Drăgan,
care descoperă un "mileniu imperial al Daci ei", ilustrat de
nu mai puţin de patuzeci de împăraţi "taco-iliro-daci", din
Românii şi Ceilalţi 291
cei optzeci de împăraţi pe care i-a avut Roma. 2
8
Î
n sfrşit,
nu trebuie uitat episodul Burebista, pus în valoae de propa­
ganda comunistă în jurul aului 1 980; sub conducerea lui,
s-a constituit un adevărat imperiu dacic, în măsură de a riva­
l iza cu Imperiul roman.
Cu o asemenea ereditate imperială, dacă, romană, româ­
no-bulgară şi româo-bizantină, românii ar f fost meniţi,
în condiţii mai prielnice, să refacă Imperiul latin al Răsări­
tului. Unii istorici subliiază apăsat această posibilitate, pier­
dută în câteva rânduri din cauza invidiei şi a tădării. Dacă
Mihai Viteazul, scrie A. T. Laurian, "n-ar f avut de a face
cu oameni ca Basta, ca Sigismund Bathory, şi ca Ieremia
Movilă, tucii eu să deşerte Euopa, provinciile daciene erau
să ia cu totul altă faţă, româii erau să se ridice îcă de atci,
şi statul lor să îforească".29 Ia Hasdeu, referindu-se la Ioan
Vodă cel Cumplit, se exprimă şi mai categoric: "Tocmai
atunci, într-o ţărişoară română apare u principe, pe care
numai cea mai neagră trădare îl putu opri de a nu da o altă
faţă Europei, fdând pe Peninsula Balcanică un nou imperiu
latin. "30
Faptul devine şi mai remarcabil atuci câd unii îşi în­
chipuie că o asemenea istorie s-a petrcut cu adevăt!
Î
1 885,
apăea la Galaţ o ca destu de volunoasă, intituată Istora
economiei politce, a comerţlui şi a navigaţiunii României.
Autorul ei, Romulus Scriban (doctor în drept la Torino, avo­
cat, prfesor de economie politică şi comercială), demonsta
primatul pe care Româia 1-a f avut întotdeauna în Răsărit:
"statul cel mai avut din Orient şi invidiat de toţi vecinii de
la cei mai atici pâă la cei mai noi". Ceea ce autorl numeşte
fecvent Imperiul României apare ca u stat unitar în Evul
2
8
Lista îlor de ogne tcla I. C. Da, op. ct., pp. 4 7.
Mai pe la, tot I. C. Drga, Mileniul imperial al Daciei, Bucueşti, 1 986.
29 A. T. Laurian, Istora rmânilor, ed. a IV-a, Bucureşti, 1 873, p. 425.
30 B. P. Hasdeu, Ioan Vodă cel Cumplit, Imprimera Ministerlui de
Resbel, Bucureşti, 1 865, p. XI.
292 Istorie şi mit în conştiinţa românească
Mediu, şi încă mai întins decât statul româ modem, înt-o
vreme când "centl comerţului uiversal era Mediterana şi
Marea Neagră, la ţării căreia Româia ocupa un loc întins
de la gura Bugului până la Mangalia, şi pua titlul de doam­
na Măi Nege [ . . . ]". Supuerea ţilor române de căte tuci
se preface la Scriban în "confederaţe" româo-otomaă, cae
ar f durat din 1 5 1 1 până la 1 877! Cu alte cuvinte, românii
şi trcii şi-au împărţit imperiul. Viitorul nu poate f decât
pe măsura trecutlui, tot imperial: "românii aspiră a reîn­
noi vechiul imperiu rmân de orient la care au drept, ca suc­
cesorii legitimi din orient ai marelui Imperiu roma al lumii
toate". 31 Şi cum ne afăm la 1 885, anul conferinţei coloniale
de la Berlin, teoreticiaul puterii imperiale româneşti nu uită
să ceară şi colonii pentru România!
Un secol mai tâziu, câte u istoric continuă să cocheteze
c ideea ipeială. Ut descop î matee îl prmoveă
pe Vlad Ţepeş de la modestl rag de principe al Ţăii Ro­
mâneşti la titlul stălucit de împăat al Răsăritlui ! 32 Chiar
dacă nu este adevărat, e "patriotic", şi asta ajunge.
Este cert că România a urărit în epoca moderă înte­
girea ei naţională. Aceasta nu înseamnă că scăpărări inter­
mitente ale iluziei imperiale şi un dram de expansionism nu
s-au strecurat în politica românească. Ponderea Imperiului
româno-bulgar în discursul istoric se conectează pe la 1 900
cu o foare activă politică balcanică. Este perioada când
România aspiră la rolul de principală putere regională şi de
arbitru al Balcanilor. Se înţelege în acest context că guver­
nul româ nu a putut acceta în 1 91 2-1 91 3 crearea unei
Bulgai Mai, ca a f aeţat îtetata rmâească. Rolul
determinant al Româei î cel de-al doilea război balcaic,
încheierea păcii la Bucueşti î 1 91 3 şi alipiea Cailaterului
3! Romulus Scriban, Istoria economiei politce, a comerciului şi a navi­
gaţiunei României, Galaţi, 1 885, pp. 73-76.
32 Mircea Dogar, op. cit.
Românii şi Ceilalţi 293
au fost receptate ca o confrare a unei "hegemonii" româ­
neşti (consolidată şi prin elementl românesc din Balcani,
şi chiar - s-a putt spera la un moment dat - prin instalarea
în Albania a unui suveran înrudit cu regina României).
Tendinţa depăşirii strictelor fontiere etice s-a manifes­
tat şi în Primul Război Mondial. Tratatl încheiat de guver­
nul româ cu puterile Antantei prevedea extinderea Româei
spre vest pe o lie cae, la nord de văsaea Mueşulu în Tisa,
depăşea cu vreo 20-30 k actuala fontieră româno-ungară,
iar spre sud ura cursul Tisei pâă la confuenţa cu Duărea,
înglobând Banatul sârbesc. Mai mult decât limitele etnice
(de altfel, destul de greu de defnit), inta aici în joc mitolo­
gia fontierelor naturale: "De la Nist pân' la Tisa. " Nimic
insolit, de altel, într-o asemenea pretenţie: în aceşti tereni
se gâdea î epocă. Frţa urăea la râdu-i deplasaea fon­
tierei sale răsăritene pe Rin, şi nu numai în Alsacia, ceea ce
ar f însemat anexarea unor teritorii populate strict de ger­
mani. Chiar dacă există până la Tisa insule de populaţie
rmâească, spaţiul revendicat a f adus Româiei mai mulţ
unguri şi sârbi decât români.
Mai complex se prezintă caul româesc î al Doilea Ră­
boi Mondial. Ţelul măsit al lui Atonescu a fost reînte­
girea României Mari, sfrecată la 1 940. Cu toate acestea, în
campania din Răsăit, tupele române nu s-au oprit la Nistu.
Teritoriul dintre Nistu şi Bug (Transnistria) a intat sub ad­
ministraţie româească. Era de fapt momeala pe care Hitler
o îtindea româilor pent a-i deterina să renunţe la para
pierdută din Trasilvania (schimb care nu intra însă în vede­
rile lui Antonescu). Oricu, "cruciada îpotva bolşevismu­
lui" uăea distgerea puterii sovietice şi îdigirea presiunii
slave.
Î
n caz de victorie, România, în mod obiectiv, şi-ar f
extins teritoriul şi infuenţa. Filozofa expasionistă se gene­
ralizase la scară europeană (chiar România căzându-i vic­
timă în 1 940). Se părea că se zămisleşte o lume nouă şi, în
294 Istorie şi mit în conştiinţa românească
acest context, nu era ilogic să crezi că venise, poate, şi cea­
sul Româei. O Româe căeia Ciora, exprâd-î acord
cu dinamismul unei întregi generaţii - o fstare îndelug
acuulată, i-ar f dorit "destinul Franţei şi populaţia Chinei".
Tentaţia imperială, o repetăm, nu este dominantă în ima­
ginarul istorico-politic româesc, da, în măsura în care fan­
tasmele ei ies uneori la iveală, ele nu pot f anulate prin
impuerea uui tabu istoriografc.
Î
mprejurările i-au obli­
gat pe româi să stea mai degrabă în defensivă decât să râv­
nească la teritorii stăine. Toate acestea se explică însă prin
istorie, nu prin vreun spirit particular al naţiunilor. Este sim­
plist a împăr popoarele în paşnice şi agresive, şi a ne aşeza
singi în prima categorie, împingâdu-i pe ceilalţi în cea de
a doua. Este de asemenea simplist a judeca tecutul prin pris­
ma norelor actuale de dept interaţional. Dacă România a
pretins la îceputul secolului mai mult teritoriu şi mai multă
iuenţă decât a putut pâă la uă să capete, aceasta s-a pet­
cut în cadrul jocului politic noral: toţi procedau aşa! De ce
trebuie forţate lucrrile pent ca numai românii să f pro­
cedat altfel? Cât despre Burebista, să-l lăsăm să fe un mare
cuceritor: nu prin aceasta se va strica imaginea României
la sfrşitul secolului al X-lea.
Competiţa dreptrilor: naţuni,
frontere, minorităt
Î
acest puct, devine necesa o clafcae teoretcă. Două
serii de arguente au fost invocate în procesul de restc­
tuare naţional-teritorială a ultimelor două secole: pe de o
pae, un criteriu etic - dreptul "natural" sau al "ginţilor",
după cu se spuea câdva, pe de alt pae, u criteriu politic
corespuzător confguraţiilor statale considerate originare -
dreptul istoric. Acestora li s-au adăugat şi considerente de
ordin geopolitic. Principiile în discuţie se pot îmbina, după
Românii şi Ceilalţi 295
cum pot f şi perfect contadictorii. Naţiuni vecine apelează
la argumente distincte, având fecare dreptate, în felul său,
în faţa celorlalte. Potivit dreptului istoric, regiunea sudetă
aparinea Cehiei, potivit coloratii etice era gerană, şi
aşa mai depare.
România moderă s-a constit în primul rând pe prin­
cipiul etic, dar şi prin utilizarea, când s-a dovedit oportn,
a celorlalte criterii: istoric şi geopolitic.
Î
n ce priveşte ţinu­
tule stăpânite de Ungaria până la 1 91 8, predominant a fost
criteriul etic; acestea nu aparinuseră niciodată României
sau principatelor române, erau însă locuite de o populaţie
maj oritar românească.
Î
n cazul Banatului, după cum am
văzut, a fost exploatat şi argumentul istoric, în sprijinul ali­
pirii întregii provincii, ca uitate istorică indisolubilă, indife­
rent de populaţia predominant sârbească a păţii sale vestice.
Bucovina invita la o dublă abordare: dreptul etnic, mai îtâi,
în ce priveşte jumătatea sa sudică, indiscutabil românească;
dar şi dreptul istoric în ansamblu - ca parte a Moldovei pâă
la 1 77 5 , care permitea să se teacă peste faptul că românii
erau sau deveniseră minoritari în jumătatea nordică. Aceeaşi
îmbinare de drept etic şi istoric întâlnim şi în cazul Basa­
rabiei; o abordare strict demografcă ar f pus sub semul
întebării partea de nord a provinciei (udeţul Hotin), ca şi
judeţele din sud (Cetatea Albă şi Ismail), unde românii la
1 91 8 erau minoritari.
Î
n cazul Dobrogei, motivaţia, indife­
rent de argumentele ofciale, a fost doar în subsidiar etică,
respectiv istorică (ae a Ţării Româeşti în timpul lui Mir­
cea cel Bătân) şi, cu siguranţă, în mod determinant, geopo­
litică (gurile Dunării şi litoralul maritim). Esenţialmente de
ordi geopolitic a fost şi aexarea Cadrilaterului, ca şi reven­
dicarea uei fontiere vestice, împinsă, în pae, pâă la Tisa.
Vecinii României au uzat şi uzează de argumente simila­
re, combinând însă în felul lor eticul şi istoricul. Ches­
tiunea se complică prin faptul multitudinii secvenţelor
296 Istorie şi mit în conştiinţa românească
istorice susceptibile de a f valorizate, ca şi al modifcărilor
surenite în fontierele lingvistice şi în dozajul etic (de re­
gulă lente, d ueori brtale, aşa cu s-au petecut, prin
depori şi delasăi de populaţie, î tpul şi la sfşitul celui
de-al Doilea Rbi Mondal sau, m rt, î Bosna). Fiecae
naţiune îşi are "haa ideală", care nu se îmbină perfect cu
,,hăile ideale" ale celorlalţi. Fiecare caută să-şi consolideze
depturile mai puţin evidente. Minoritai în Transilvania, ma­
ghiarii au ajus să viseze la o epocă istorică îndepăată, î
cae româii nu s-ar f afat aici. După cu, lipsiţi timp de se­
cole de u stat româesc al Trasilvaiei, româii sunt tentaţi
să o separe, retrospectiv, de coroaa ugaă şi de orice pro­
iect istoric şi politic ungesc, apropiind-o de cele două prin­
cipate rome şi integd-o îtr-o istorie geneal românească.
Î
n aceeaşi ordine de argumente, pentru un observator ne­
implicat sentimental în confntările naţionale din regiue,
problema minorităţii maghiare din Transilvania şi a mino­
rităţii româneşti din Bucovina de Nord se prezintă într-o
luină asemănătoare.
Î
n ambele cazuri, invocarea unui dept
istoric (aparenenţa tecută a Transilvaniei la Ungaria şi a
Bucovinei la Moldova, respectiv la România) nu are cum să
teacă înaintea voinţei actuale a majorităţii (românească în
Transilvania, ucraineană în Bucovina de Nord). Toate aces­
tea se cer claifcate, pent ca procesul de noralizae a rela­
ţiilor cu vecinii şi de integrare europeană să nu fe fânat
printr-un gen de confruntări caracteristice Europei divizate
de ieri, dar prea puţin conforme proiectatei Europe unite de
mâine.
Desig, î unele zone, ude erau cândva majoritai, româ­
ni - cu deosebi î ultiul secol -au piedut ten î favoaa
"celorlalţi": este cazul Basarabiei şi al Bucovinei, şi nu mai
puţin al elementului româesc din Serbia şi Bulgaria. Dar,
tebuie spus cu sinceritate că în alte zone, şi î acelaşi inter­
val al ultimului secol, românii au şi câştigat în defavoarea
Românii şi Ceilalţi 297
"celorlalţi".
Î
n Dobrogea, la 1 880, populaţia românească nu
depăşea 28% din total; la recensăântul din 1 930, ponderea
românilor dobrogeni se ridicase la 65% (fră a socoti Cadri­
laterul, predominant neromânesc; împreună cu acesta pro­
centul românilor din Dobrogea cobora la 44,2%); câteva
decenii mai târziu, în 1 992, Dobrogea apare aproape pe de­
plin româizată: 91 % populaţie românească.
Î
n Transilvania
(teritoriile de peste munţi, în ansamblul lor), potrivit recen­
săâtlui din 1 91 0, româii erau cotaţi cu 53, 8%, maghiarii
cu 3 1 ,6%, iar geranii cu 1 0, 8%.
Î
n 1 930, românii pro­
gresaseră la 57, 8%, în 1 956 la 65%, pentru a ajunge în
prezent, după datele recensălui din 1 992, la 73, 6% (un
câştig de 20 de procente în trei sferuri de veac), în timp ce
maghiarii au coborât la circa 21 %, iar geranii abia mai de­
păşesc un procent, aproape dispărând ca realitate etnică. S-a
petrecut indubitabil un proces de românizare, în provincii
caracterizate cândva printr-u grad înalt de amestec etnic.
A dispăut şi oraşul cosmopolit, atât de caacteristic spaţiu­
lui românesc. La 1 895, din cei 1 0 41 9 locuitori ai Constan­
ţei, 2 5 1 9 erau româi, 2 460 greci, 1 060 bulgari, 2 202 turci
şi tătari, 855 evrei etc. Astăzi, românii reprezintă 93% din
populaţia oraşului. La celălalt capăt al ţării, Timişoara pre­
zenta, la 1 930, următoarea structră demografcă: gerani
30%, maghiari - 30%, româi - 26,5% . . . Astăi, 82% din­
tre timişoreni sunt români. Dar chiar în Bucureştii perioadei
interbelice (potrivit aceloraşi date din 1 930), 20% din popu­
laţie era încă de origine neromâească; în prezent 97,6% din
locuitorii capitalei sunt de naţionalitate româă. Exceptând
prezenţa maghiară într-o serie de oraşe transilvănene, pre­
cum şi numărl crescând al ţiganilor, coloratura etnică a
devenit aproape pur românească, celelalte nuanţe pierzân­
du-se în ansamblu. 33
33 Am reprodus (sau a calculat în procente) datele demogfce oferte
de uătoale sue: M. D. Ionescu, Dbrgea în pragl veclui al X-lea,
298 Istorie şi mit în conştiinţa românească
Responsabilitatea unor asemenea evoluţii revine statlui
naţional. Prtutindeni, statl naţional s-a dovedit asimilator
(desigur, în grade diferite şi cu metode diferite: nu putem
echivala genocidul sau deportările cu erodarea lentă a mi­
norităţilor).
Î
n interiorul hotarelor româneşti, regula a acţio­
nat î avatajul românilor, în afara acestora, potivit aceleiaşi
logici, împotriva lor.
Autocompătimirea, atât de frecventă în discursul româ­
nilor despre ei înşişi, nu are în această privinţă o justifcare
sufcientă. Româii au pierdut, da au şi câştigat. Alţii (ajunge
să-i amintim pe gerani) au cedat cu siguranţă mai mult.
Probabil că, adunâd plusurile şi minusurile, românii au
câştigat mai mult decât au pierdut. Românitatea este astăzi
mai puterică decât acu un secol şi, în fond, chiar dacă în­
tre hotae de stat ceva mai înguste, mai omogenă decât î Ro­
mânia interbelică, cu procentul ei imporant de minorităţi.
Rămâne desigur de văzut cum vor judeca europenii în­
şişi, înt-o viitoare Europă unită, procesul de omogenizare
etnică şi culturală caracteristic istoriei ultimelor două secole.
A patra putere mondială
Comuismul naţionalist a adus o notă apae în ce priveşte
raportul, aparent greu de conciliat, dintre proclamatul spirit
defensiv al naţiei şi aspiraţia spre stattul de mare putere.
Î
n ce priveşte primul element al ecuaţiei, tabuul a căzut cate­
goric: dacii, apoi românii nu au pretins niciodată nimic din
ce nu le-a aparţinut.
Î
n acelaşi timp, politica megalomană
Socec, Bucureşti, 1 904, p. 905, şi Cercetăr aupra oraului Constanţa,
Bucueşti, 1 897, p. 88; Recenământul general al populaţiei României din
29 decembrie 1930, publicat de Sabin Manuilă, voi. Il, Imprimeria naţio­
nală, Bucureşti, 1 938; Recensământul populaţiei şi locuinţelor din 7 ia­
nuarie 1992, volumul Structura etnică şi confesională a populaţiei
[Bucureşti], 1 995.
Românii şi Ceilalţi 299
a lui Ceauşescu tidea, şi cha a reşit, cel puţi î ochi unor,
să confere visului de mărire, cuibăt î subconştientl naţio­
nal, apaenţa uui îceput de înfptuire. Nici vremurile şi nici
ideologia nu se mai potriveau cu visul imperial. Româia
putea deveni mare nu prin extindere, ci prin efcienţă, prin
densitatea maximă conferită uui spaţiu limitat. Şi astfel, o
ţaă mică a fost trasfgată în ţară mare, o ţară afată la ma­
ginea mailor asablui politico-economice a devenit un nu­
cleu al luii. 34 Procesul, atotcuprinzător, a înglobat, cel puţin
la nivelul discursului, toate latuile vieţii naţionale şi, prin
inevitabila proiectae în tecut, totalitatea procesului istoric.
Un loc-cheie în acest demers l-a ocupat politica exteră,
Româia trebuind să apară ca o piesă indispensabilă a ra­
porturilor interaţionale, îndeosebi ca mediator ideal înte
blocurile rivale (NATO şi Pactl de la Varşovia, China şi
Uniunea Sovietică, Israelul şi statele arabe, nordul dezvoltat
şi luea a treia . . . ). Politica demografcă represivă, promo­
vâd natalitatea cu orice preţ, mergea în aceeaşi direcţie: ri­
dicaea României în ierarhia statelor luii, prin numărul
locuitorilor.
Î
ce priveşte economia, România ura să devi­
nă o mare putere industială (cu obiective fanteziste precum
pretenţia ca, până la 1 990, 95% din produsele româneşti să
fe de nivel mondial, iar restul de câteva procente peste ni­
velul mondial ! ). Producţia agricolă (fctivă) a atins, în 1 989,
60 de milioane de tone, cu un radament la hectar mult supe­
rior oricărui alt mare producător. Procesul de urbanizare
înscria iarăşi Româia printe ţările ftaşe: dărâmarea sa­
telor tebuia să lase loc liber unor aşeză de tip urba, în timp
ce, mult mai comod, prin simpla proclaae, comunele deve­
neau oraşe, iar oraşele muicipii !
34 Lucian Boia, "Destinul mare al unei ţări mici", în Miturile comu­
nismului rmânesc (sub diecţia lui Lucia Boia), voi. Il, Editura Univer­
sităţii din Bucureşti, 1 997, pp. 1 9-30.
300 Istorie şi mit în conştiinţa românească
Î
n ce priveşte puterea militaă, aplicarea principiului "lup­
tei îtegului popor' prconza rdicaea forţelor aate româe
la u efectiv cuprins înte 4 680 000 şi 6 245 000 de luptă­
tori35, ceea ce ar f însemnat, fră îndoială, una dinte prin­
cipalele aat ale lui. Este interesat de constatt că fctiva
amplifcare a oştirii române a fost coborâtă şi în istorie. De
ude, potivit mitologiei tdţionale, româii, puţi la nuă,
au reuşit aproape întotdeaua să birie forţe superioare, acu
logica s-a inversat. Naţiunea româă, deşi mică, ar f dispus
întotdeauna de oştiri puterice, gaţie principiului mobilizăii
întegului popor. Din acest punct de vedere, Buebista a pro­
cedat întocmai lui Ceauşescu, ceea ce i-a permis să ridice la
luptă 200 000 de oameni, o arată aproape la fel de nue­
roasă ca aceea a Imperiului roman (neverosimila cifă avan­
sată de Strabo find acceptată fră cea mai mică critică). Iar
în Evul Mediu, potrivit Istoriei militare a poporului român,
românii ar f dispus de 1 20 000 până la 1 40 000 de oameni
sub arme; inexistenţa atnci a unei Românii nu pare a-i f
stâjenit pe autori în calculaea cifelor aatei rmâne, cha
dacă o parte din efective aparinea Transilvaniei, cu alte cu­
vinte regatului ungar . . . Ungaria, potrivit aceloraşi calcule,
nu putea ridica decât 14 000 de luptători, raportul find, aşa­
dar, de 1 O la 1 în favoarea românilor. Se explică astfel vic­
toriile dobândi te de micile ţări româe, da de marile arate
româneşti . 36
Î
n felul acesta, spaţiul românesc se transfgura, căpătând
densităţi nebăuite. Ceauşescu descoperise reţeta metamor-
35 Ilie Ceauşescu, Răboiul întreglui popor pentru apăarea patriei la
români. Din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre, Editura Militră,
Bucureşti, 1 980, p. 409.
36 Istoria militară a poporului român, voi. II, 1 986, pp. 39-1 ("Apli­
carea principiului apărăii patiei de căte întegul popor a dus la crearea unei
impresionante puteri militare româneşti cu puţine similitudini pe continen­
tul european sub raporl efectivelor întrnite").
Românii şi Ceilalţi 301
fozării unei ţări mici în mare putere. Unii 1-au crezut. Prin­
tre aceştia, Dan Zamfrescu, care nu ezită să afrme că "Ro­
mânia a fost incontestabil, de la Declaraţia din aprilie 1 964
şi până la Revoluţia din Decembrie 1 989, a patra putere
politică a lumii, după Israel (statul şi etia universal răspân­
dită), SUA şi URSS". 37
"Ceilalţ" despre români
Am vorbit despre ceilalţi, şi despre raportarea românilor
la ceilalţi, din perspectivă românească. Ceea ce cred ceilalţi
despre români nu intă în problematica volumului de faţă.
Ne putem perite cel mult câteva sugestii de natură a sub­
linia comparaţiile şi disocierile de rigoare dintre imaginea
receptată în afară şi propria reprezentare a românilor despre
ei înşişi: un sondaj aleatoriu, nicidecum un studiu aprofn­
dat asupra chestiunii.
Lăsând la o parte Româia deforată de comunism şi de­
taşată î mod voit de civilizaţia occidentală, ne vom îtoar­
ce la anii imediat premergători celui de-al Doilea Război
Mondial, aşadar la capătul unui secol de "europenizae" a so­
cietăţii româneşti. Nicicâd, în înteaga sa istorie a ultimelor
două veacuri, România nu a fost mai integrată ca atunci în
concertul euopean şi în sistemul valorilor europene.
Cu privi la această peioad, doi scriitori occidentali ne-au
lăsat mărtria lor. Doi autori foarte diferiţi: Paul Morand, un
facez monden, cu strâse relaţii în mediul autohton, şi O li­
via Manning, o tânără englezoaică, retrasă şi fstată, puţin
dispusă în consecinţă să vadă lucrurile înt-o lumină favo­
rabilă. Primul a publicat î 1 935 voluul-eseu Bucarst, cea
de a doua, mai târziu, începând din 1 960, o Trilogie Balca­
nică, ale cărei prime două volume au drept cadru România
37 Dan Zafrescu, Răboiul împotiva poporlui rmân, p. 1 45.
302 Istorie şi mit în conştiinţa rmânească
ailor 1 939-1 940. Cel dintâi priveşte ţara cu simpatie, cea­
laltă cu o antipatie nedisimulată. 38
Remarcabil în această nepotivire este însă acordul f­
damental în ce priveşte defnirea civilizaţiei româeşti în
sine. Celor doi vizitatori, care altminteri nu au nimic comun
uul cu celălalt (î afara apaenenţei lor la cultua apuseaă),
Româia le apare ca o ţară doar parţial integrată civiliza­
ţiei euopene, o ţară de margine, cu un fond încă pronunţat
de primitivism, amalgam ciudat de viaţă moderă citadină
şi de supravieţuiri rustice. La Bucureşti, remacă auzat Paul
Morad, automobilul Ford întâneşte cal cu boi. Nici vorbă
de "micul Paris"! Olivia Manning îi vede pe bucureşteni
dept u fel de ţa, uii dinte ei ţăai autentici, alţii ţăai
mai evoluaţi, îmbrăcaţi în haine de oraş. O lume fuidă, ne­
sigă, ude lucrule nu prea sunt luate î serios. Pent scri­
itorl fancez, mentalitatea cu totul neoccidentală este mai
curând o calitate, lecţia pe care românul o oferă occidenta­
lului: adaptabilitatea, indulgenţa, optimismul, trecerea nepă­
sătoare prin istorie. Aceleaşi trăsătri nu fac însă decât să
o irite pe scriitoarea britanică.
Până la urmă, rămâne faptul că românii sunt percepuţi ca
find altceva (şi aceasta, repetă, î faza lor de maximă inte­
grae europeaă), u popor aat de alt spiit decât cel al naţi­
uilor occidentale: o anuită "uşuinţă" de a t îi sepaă de
seriozitatea responsabilă a celorlalţi. Autohtoniştii noştri se
pot bucura: şi pent occidental, chiar dacă nu neapărat în
sens valorizant, românul este "altfel", este produsul şi expo­
nentul unui alt tip de civilizaţie.
Î
n timp ce Occidentul se
defmeşte ca o lue ordonată şi previzibilă, Roma aparne,
dimpotivă, unui spaţiu vag şi imprevizibil.
38
Paul Morand, Bucarest, Pion, Paris, 1 935 şi 1 990; Olivia Maning,
Te Great Fortune, 1 960 şi Te Spoilt Cit (taducere rmească: Marea
şansă şi Oraşul decăut, Editura Univers, Bucureşti, 1 996).
Românii şi Ceilalţi 303
Povestea lui Dracula s-a integat perfect î această imagine.
Deşi la vremea apariţiei faimosului roman Transilvaia apar­
ţinea Ungariei, iar contele Dracula însuşi este un aristocrat
maghiar, Româia a moştenit mitul la 1 91 8 împreună cu te­
ritoriile de peste munţi. Dracula nu şi-ar f găsit locul nici
în Alpi (rea aproape de inima Occidentului), nici în Tibet
(prea depae). Caaţii îi oferă un decor tocmai potrivit. Este
marginea Europei: acolo ude civilizaţia de tip occidental se
deschide spre o lue deja diferită. Reprezentă primul cerc
al alterităţii: sufcient de apropiat pent a pune, prin contst,
înt-o luină şi mai puterică confguraţiile curioase şi com­
poramentele neliniştitoare.
Comunismul în general şi megalomania transformistă a
lui Ceauşescu în paricular au adâncit în egală măsură fac­
tura reală şi proiectarea ei în imaginar. Dacă "micul Paris"
al anilor ' 30 părea totuşi atât de "altfel" occidentalilor, ce
impresie pot face Bucureştii de astăzi: un oraş dominat de
un palat faraonic şi acoperit de gunoaie! De altfel, pentru
orice turist străin care se respectă, obiectivele principale
ale unei călătorii în România sunt palatul lui Ceauşescu
şi castelul lui Dracula, marile simboluri ale singularităţii
româneşti ! Ceaţa care acoperă revoluţia din decembrie,
zvâcnirile brtale şi necontrolate ale unei societăţi încă
neaşezate, "democraţia originală", incredibile le mineriade,
copiii străzii şi copiii bolnavi de SIDA . . . iată numai câte­
va teme de natură a conforta prejudecăţile vizitatorlui
străin.
Vom invoca alte câteva exemple, alese din zona fanceză,
considerată, pe drept sau pe nedrept, mai puţin opacă la va­
lorile autentice româneşti. Vizitând România chiar în zilele
mineriadei din iunie 1 990, scriitorul Emanuel Carrere ră­
mâe cu impresia unui tărâm îndepărat şi staniu. Privirea
pe cae o arncă dinspre snobul "caier latin" al Parisului, de
natură a amplifca şi mai mult în imaginar distanţele reale,
304 Istorie şi mit în conştiinţa românească
îşi afă expresia fapată chiar în titlul eseului consacrat unei
ţări care îl uimise: "
Î
n România, adică nicăieri". 39
Î
n 1 991 , un alt scriitor fancez, Renaud Camus, înteprin­
de, înarmat cu o bibliografe sumară, dar mai ales cu multe
prejudecăţi, o incursiune rapidă prin toate regiunile ţării.
România nu îi place, o spune repetat şi apăsat. Nu îi plac
oamenii, nu îi place însă nici peisajul, nici dealul, nici mun­
tele, nici câmpia. Ceea ce îi caracterizează pe români ar f
o mare "confie mintală". Nu îşi cunosc de altfel nici pro­
pria istorie. Renaud Camus, convins că el o cunoaşte bine,
înceacă să-i înveţe câte ceva în scurtl său sejur româesc.40
Năstşnicele ipresii ale acesti di ură autor pot st,
în fcţie de starea de spirit a cititorului, indignare sau ila­
ritate. Chestiunea este îsă mai serioasă.
Î
că o dt este vorba
de perceperea României, în bine sau în rău, puţin impor,
ca un spaţiu de sensibilă alteritate, afat în afara civilizaţiei
europene norale.
Un manual de şcoală ne ajută să completăm ideea. Ele­
vilor ultimei clase de liceu li se înfţişează "Euopa politică
în 1 924". 4
1
Din nou perioada interbelică, perioada de mat­
ritate a democraţiei româneşti. Româia apare însă, din per­
spectivă fanceză, caracterizată pritr-un "regim autoritar de
dreapta". Ca şi Ungaria de altfel, şi spre deosebire de socie­
tăţile democratice ale Occidentului. Manualele româneşti
prezintă Ungaa încă de la instaurara lui Horty în 1 920 ca
supusă uei dictatu de tip fascist (ceea ce, î treacăt fe spus,
nu este chiar adevărat), iar România ca o ţară esenţialemente
liberală şi democratică, mai rezistentă decât majoritatea sta­
tlor eupee la asaltul ideologilor ttit. Contstul Unga-
39 Emmauel Car ere, ,,En Rn aie c' est-a-di nulle p", în La Regie
dujeu, 21 1 990, pp. 1 52-1 73.
40 Renaud Camus, La Guerre de Transylvanie, P. O. L. , Paris, 1 996.
41 Histoire, 1 r, sous l a direction de Rober Fra, pa Fra(ois Vaueal
et Laurence Bonfghli, Be1in, Paris, 1 995, p. 1 1 .
Românii şi Ceilalţi 305
ria-Româia este bine marcat în cultua istorică româească,
cu atât mai interesantă dovedindu-se aşezarea lor în aceeaşi
categorie. Cert este că nu se recunoaşte României o tadiţie
democratică autentică, şi din acest punct de vedere Răsăitul
şi Apusul oferind tipuri de civilizaţie divergente.
Faţă de asemenea imagini - nu discutăm în ce măsură
drepte, deforate sau neadevărate -, reacţia românească
prezintă două sensuri principale: fe cufndarea înt-un au­
tohtonism dispreţuitor (suntem altfel decât ceilalţi, şi cu atât
mai bine! ), fe, dimpotivă, amplifcarea şi exaltarea notelor
de moderitate şi europenism. O privire mai echilibrată şi
mai critică ar crea cu siguranţă mai multe punţi înte noi şi
Occident. Occidentalii nu ne vor convinge că în România
interbelică a fost un regim autoritar, dar nici noi nu-i vom
convinge că a fost un regim democratic. Există o ieşire din
impas, care este probabil şi mai aproape de adevăr: luarea
în considerare a amalgamului de autoritarism şi democraţie
caracteristic epocii în discuţie. Mitologia fncţionează în­
tr-u regist de contraste; singura manieră de a o atenua
este o istorie de nuanţe.
Capitolul VI
Principele ideal
Eroi şi salvatori
O inepuizabilă constelaţie mitică grpează categoria per­
sonajelor miticate. Nu ne afă î faţa uui procedeu tipic
româesc. Dimpotrivă, nimic nu este mai universal, mai a­
hetipal, decât personalizaea istoriei şi a rsortrilor social-po­
litice. Personajul excepţional, mediator înte oaeni şi zei,
sau ît oaen şi destn, sau ît oae şi istore, se impue
din zorii aventurii umane şi până astăzi, inclusiv în cele mai
perforate şi apaent sceptice societăţi tehologice şi demo­
cratice. Nici o comunitate nu se poate dispensa de "eroi" şi
de "salvatori", atât în viaţa curentă cât şi în sensul rememo­
rării tradiţiei istorice. O campanie prezidenţială, americană,
faceză sau româă, puţin impor, poate oferi oricui o mini­
mă idee despre ce înseamnă acest proces de personalizare.
Iată momentul când "salvatorii" ies la rapă: atât î situaţiile
difcile, când nevoia lor se face puteric simţită, cât şi în
vremurile comune, când nu se întrevede nimic înălţător de
construit şi nimic esenţial de salvat. Indiferent de context,
ahetipul fcţionează. Acei oaen "altfel decât noi" apai
zonei mistice a imaginalui, sut prinşi în stucturile sacrali­
tăţii. Chiar în versiunea secularizată a lumii modere, acţi­
unea lor păstrează ceva din sensul tanscendent originar.
Abordarea istoriei în sens demitifcator riscă să afecteze
poziţia acestor personaje-simbol. Iar când vorbim despre
demitifcare în culta română, ne îndreptăm instinctiv spre
Junimea. Dintre istoricii reprezentativi ai acestui curent,
Dimitrie Onciul nu pare însă deloc dispus să renunţe la
Principele ideal 307
maile fgi ale tecutului şi nici măca să le atenueze ipor­
tanţa; mai mult chiar, sinteza sa Din istoria României aşază
înteaga materie în tiparul domniilor, de la Traian, pri şirl
voievozilor Evului Mediu, la Cuza şi la Carol 1. Cu totul alta
este atitudinea lui Ioa Bogdan. Graţie lui, Junimea nu se de­
zice nici de această dată, oferindu-ne puctul de vedere non­
conformist pe care îl aşteptam.
Î
n Istoriografa română şi
problemele ei actuale (1 905), maele slavist neagă pur şi si­
plu interesul pe care l-ar prezenta personalităţile istoriei ro­
mâneşti. "Istoria noastă veche - afră el -nu cunoaşte
individualităţi mari, cari să f imprimat unei epoce sau unui
secol anuite caractere. " Ştim prea puţin despre domnitori
ca Mircea sau Ştefan, ceva mai mult despre Pet Rareş sau
Mihai, "dar domi de felul acestora au fost puţini" . 1 Este
ceea ce îl deterină pe Bogdan să-şi îndemne confaţii de
a nu mai insista asupra personalităţilor şi faptelor politice,
mult mai demă de interes find cercetaea "cultuii rmâe",
a civilizaţiei româneşti.
Soluţia radicală propusă de istoricul junimist avea puţine
şanse de izbândă. o istorie româească raă implicarea sem­
nifcativă a marilor personalităţi părea greu de conceput.
Pentr perioada interbelică, este de menţionat totuşi inter­
venţia sociologizată a lui Ştefa Zeletin, î lucrarea apătă
în 1 925 sub titlul Istoria socialăø Cum poate deveni istoria
o ştiinţă a caualităţii. Autorul propunea o istorie a stuc­
turilor şi faptelor colective, acestea uând să treacă pe un
plan subordonat personalităţile şi evenimentele. Zeletin nu
era însă istoric, nu, oricum, u istoric profesionist. Istoricii
de meserie, chiar cei angajaţi în cercetarea fenomenelor so­
cio-economice şi culturale precum G. 1. Brătianu, un apro­
piat al şcolii de la ,,Annales", nu intenţionau să meargă atât
de departe. Brătianu i-a dat prompt replica lui Zeletin, pro­
nunţâdu-se împotriva sociologizării istoriei (î Teorii nouă
1
Ioa Bogd, Istoriogafa rmâă şi prblemele ei actale, p. 19.
308 Istorie şi mit în conştiinţa rmânească
în învăţământul istoriei, 1 926). Eroii trecutului îşi puteau
continua cariera!
Interesată este în această chestiune evoluţia ideologiei şi
a istoriografei comuiste. Istoria văzută de Mar înseamnă
probleme, stctui, legi, mecaisme socio-economice, în
orice caz nu personalităţi aşezate în pri-pla.
Î
n fapt, proiec­
tul comunist avea nevoie de eroi, pentru a justifca şi ilus­
t propria schemă istorică. Mobilizea energiilor nu se putea
face doar în virtutea unor principii flozofce abstacte. Erau
necesare exemple vii şi simboluri. Aceasta cu atât mai mult
cu cât deterinismul economic marist a sfrşit prin a ceda
în faţa voluntarismului politic leninist. Comunismul s-a con­
struit nu prin iluzoria acţiune a legilor socio-economice, ci
prin acte de voinţă şi de putere. Politicul, instalat în poziţia
de comandă, a generat inevitabil un cult al marilor furitori
de istorie. Aşa încât, depare de a renunţa la panteon, comu­
nismul nu a fcut decât să-1 "repopuleze".
Î
nt-o primă fază,
şefi marilor răscoale şi revoluţionarii intansigenţi, de la
Sparacus la Robespierre, au luat locul principilor. Odată ce
dictatura proletariatului a devenit tot mai deschis dictatura
marelui conducător (Stalin, Mao sau Ceauşescu), personajul
providenţial şi-a găsit u loc inexpugabil chiar în inima sis­
temului comunist. Şi, cu orice lider ae nevoie de prcuori
care să-1 anunţe şi să-l legitimeze, panteonul comunist s-a
îmbogăţit cu personaje cărora principiul luptei de clasă nu
ar f trebuit să le perită atât de uşor reintrarea în scenă.
Ascensiunea lui Stalin i-a readus în prim-plan pe lvan cel
Groaznic şi pe Petru cel Mare, iar Ceauşescu şi-a anexat
înteaga pleiadă a regilor daci şi a voievozilor.
Î
n genere,
deriva naţionalistă a sistemului a amplifcat panteonul şi a
acordat personalităţilor un rol pe care nu îl avuseseră nici
pe departe în teoria istorică a lui Mar. Porit să limiteze
drastic importanţa "marilor oameni", comunismul a sfrşit
prin a o amplifca: excelentă ilustrare a persistenţei şi forţei
arhetipului.
Principele ideal
Constituirea panteonului naţional
309
Aşadar, nimic esenţial specifc în cazul românesc. Româ­
nii nu au mai mult decât alţii vocaţia de a investi în marii
oameni ai tecutului şi ai prezentlui. Dar, dacă mecanis­
mul este universal, modalitatea şi intensitatea fncţionării
lui depind de contextul istoric. Salvatori potenţiali sut mereu
disponibili, fga salvatorului se impune însă ca necesitate
incontabilă în fazele de criză pe cae le taversează comu­
ntaa. Restctle majore obligă istoria să producă oaeni
excepţionali. Caul rmâesc nu se deosebeşte de oricae altul
prin esenţa fenomenului, dar ceea ce îl caracterizează este
cu siguanţă o intensitate deosebită. De aproape două secole
societatea româească se afă î criză. De aproape două seco­
le, de când s-au hotărât pent prima dată să inte în Europa,
românii taversează o nesfrşită fază de tanziţie. Impactl
moderăii pae a explica poziţia remacabilă a personajului
providenţial în cultua istorico-politică românească.
Î
nt-o
lue fuidă, unde stcturile se destamă şi se recompu f' ară
încetare, "părintele naţiei" apare drept singurul reper fer,
invocat cu mult mai multă convingere decât un anume sis­
tem politic sau principii abstacte prea vagi şi nesigure. Până
şi ideologia liberală a secolului al XIX-lea a aderat, cu ezitări
şi excepţii nu foae semifcative, la portetul robot al unicu­
lui stăpânitor, părinte aspru, dar drept, apărător al tradiţiei
şi al ordinii, salvator al integrităţii şi independenţei ţării.
Contrar afrmaţiei lui Ioan Bogdan că nu am f avut câr­
muitori care să-şi marcheze decisiv epoca, panteonul româ­
nesc al secolului al XIX-lea a fost alcătit aproape fră
excepţie din personaje princiare. Selecţia, adaptarea şi ierar­
hizarea s-au fcut, evident, în fncţie de reperele majore ale
epocii. Criteriile cae au predominat au fost: sensul naţional
rmâesc; valoaa europeaă; exeitea efectivă a autorităţii.
Principele ideal se insera astfel în ideologia veacului : trebuia
3 1 O Istorie şi mit în conştiinţa românească
să fe u exponent al românismului, u spirit european şi un
câruitor ferm, capabil să asigure echilibrul social şi pros­
peritatea ţării.
Dimensiunea naţională (dar şi europeană) a panteonului2
îşi găseşte o primă întuchipare în persoana lui Traian, fgu­
ra centlă a marelui mit fondator: naşterea poporului româ;
Decebal, după cum am văzut, rămâne în umbra împărat­
lui.
Î
ntemeietorii Ţării Româneşti şi ai Moldovei ocupă o
poziţie mai puţin importantă decât a f fost poate de aştep­
tat. Delasaea spre originile dt şi spre fenomenul general
rmâesc poate explica rlativa discreţie a mtulor fondatoare
paculae. Se adaugă şi echivocul celor î cauză: Neg Vodă
sau Radu Neg, fgă bine contuată spre mlocul secolului
al X-lea, trece apoi print-o criză de credibilitate, ajugâd
să fe exclus din istorie în favoarea lui Basarab, el însuşi greu
abordabil cu excepţia gloriosului episod de la Posada; în Mol­
dova, duaitatea Dragoş-Bogda a îteţinut de asemenea o
auită neclaitate. Cert este că nu atât îtemeietorii, cât voie­
vozii cae au ilustat istoria prncipatelor î epoca de glorie
sunt aşezaţi în zona cea mai înaltă a panteonului.
Fig cea mai simbolică, după Traia, o ofer dubla imagi­
ne Ştefa cel Mare -Mihai Viteazul. Sut domnitorii cel mai
fecvent şi mai pe larg evocaţi în manualele şcolare, în dis­
cursul politic şi în literatra de factră istorică (cele mai
multe dintre Legendele istorice ale lui Dimitrie Bolintineau
evoluează în jurul lor). Ei exprimă gloria rezistenţei anti­
otomane, apăaea propriei ţ şi, concomitent, a creştinătăţii
europene; de asemenea, ideea solidarităţii româneşti - prin
uirea de la 1 600, punte înte Dacia Traiană şi Româia mo­
deră, ca şi prin efortile domitorului moldovea de atra­
gere a Ţăii Româeşti înt-o acţiune comuă. Tragicul sfrşit
al lui Mihai îl aşază în rândul maririlor neamului şi impune
2 Cu privire la patonul româesc, trimitem din nou la studiul Mirelei
Luminiţa Murgescu, "Galeria naţională de personaje istorice".
Principele ideal 3 1 1
ca o datorie reluarea marelui său proiect, în timp ce lunga,
autoritaa şi înforitoaea domie a lui Ştefan prezintă mode­
lul unei excepţionale şi durbile constcţii politice româeşti.
Puţin în retragere faţă de cele două mari fguri simboli­
ce ale Evului Mediu, este aşezat Mircea cel Bătâ, apăător
perseverent al independenţei şi întregitor de pământ româ­
nesc, prin integaea Dobrogei. Vlad Ţepeş, Pet Raeş, Ioa
Vodă cel Cumplit ilustreaă şi ei voinţa de independenţă şi
vigoaea ţlor rmâe. Ivocaea ceva m discreă a lui Iacu
de Hunedoaa se explică prin condiţia lui echivocă româna­
ungară. Foarte apreciat este în secolul al XIX-lea şi Matei
Basaab, în asociere confictuală cu Vasile Lupu; i se recu­
nosc excepţionale merite de ordin politic, militar şi cultual,
cu deosebire vocaţia de apăător al valorilor autohtone în faţa
ofensivei grecismului; ca exponent al , ,rezistenţei româeşti"
este nostalgic invocat şi de Mihai Eminescu.
Dimpotrivă, rău văzuţi sunt domnitorii care au închinat,
raă război, ţara tilor, precum Pet Aron (chiar dacă şi
Ştefa cel Mae a tebuit să o facă, d după u şir de răboaie).
Rău văzuţi sut şi domtorii de origine stăină, î genere gre­
cească: u Despot Vodă (e deasupra protestant î ţară orto­
doxă) şi, desigur, faarioţii, cu uele excepţii totuşi, precum
Gigore Ghica, ucis de tuci pent împotivirea lui la răpirea
Bucovinei.
Privilegierea eroului războinic apae incontestabilă. A te
supune cu luptă este mai lăudabil decât a te supune fră luptă,
indiferent de preţul plăit. Atitudnea se explică deopotivă pri
caoaele istorice ale vemii, prin obiectivele naţional-politice
româeşti (independenţa, unitatea, afraea ca putere regio­
nală), indisociabile de factorul milita, şi, în genere, prin com­
plexul de ţară mică mâdă de a f reuşit câdva să ţină în
şah mai puteri ale Europei, stâmind adiraţia luii.
Domniile paşnice nu sunt totuşi uitate, cu deosebire atnci
când pun în evidenţă înţelepciunea guverării, asigurarea
3 1 2 Istorie şi mit în conştiinţa românească
păcii sociale sau mai îtptuiri de ordin cultural, capabile, ca
şi gloria mlita, de a maca locul româlor pe haa Europei.
Alexad cel Bu, Neagoe Bab, Constatin Brcoveau
şi nu mai puţin Matei Basaab şi Vasile Lupu, "fondatori" ai
culturii româeşti în limba româă, îşi datoreaă locul îsem­
nat în panteon realizărilor de acest gen.
Din epoca moderă sunt reţinuţi mai întâi Tudor Vladi­
mirescu, domnul Tudor, cel care la 1 821 a reactualizat prin­
cipiul naţional românesc, apoi Alexadru Ioa Cuza, domnul
Unirii, în aşteptarea instalării spre sîarşitul secolului, ca per­
sonaj dominant în panteonul românesc, a regelui Carol 1.
Marii animatori ai ideii naţionale şi ai culturii modere, La­
zăr, Asachi, Heliade Rădulescu, revoluţionaii de la 1 848 sau
unioniştii de la 1 859, se menţin pe un plan secundar î rapor
cu deţinătorii puterii. Istoria româească apare puteric per­
sonalizată, dar nu personalizată oricum, ci la vârf.
Î
ntebarea este cum ajung aceste umbre ale tecutului să
tăiască o nouă viaţă, uneori foae intensă, î conştiinţa fe­
cărei generaţii. Şcoala, respectiv manualele şcolare, joacă
fră îndoială un rol esenţial. Aici se fxează cu maximum
de rigoare selecţia, ierarhia şi semifcaţiile. Dar nu mai pu­
ţin importantă în reînvierea efectivă a eroilor se dovedeşte
literatura cu subiect istoric (continuată şi completată în se­
colul nostu prin cinematografe şi televiziune). Imaginea
curentă a uor epoci sau personalităţi se îcheagă mai adesea
din fcţiunea istorică pură decât din lucrările sau maualele
de istorie. Câd spunem Ludovic al XIII -lea, Ana de Austria,
Richelieu şi ducele de Buckngham, ne gâdim, chia istorici
find, la Cei trei muşchetari înainte de a apela la cine ştie
ce monografe de specialitate!
Aşa stau lucrile şi cu imaginea domitorilor româi. Li­
teratua romantică a secolului al XIX-lea a conferit unor per­
sonaje o forţă şi o prezenţă pe cae singur manualul de istorie
nu le-o putea asigura. Mulţi au ieşit astfel din aonimat. Ce
Principele ideal 3 1 3
ar reprezenta astăi Alexandu Lăpuşneanu rară nuvela lui
Negzzi, Mihea Vod cel Rău şi Doama Chiajna fră Ale­
xadr Odobescu, Despot Vodă fră Alecsadri, Răva şi
Vida fră Hasdeu, Vlaicu Vodă şi doama Clara fră Ale­
xandr Davila? Nu este de mirae că prozatorii şi dramatugii
înclină spre personaje secude, adesea controversate şi chia
negative, sitate oricu în afaa rezeratei zone "eroice", care
pot f evocate liber, cu pasiunile, abiţiile, vicleniile sau ezi­
tăile lor.
Marii eroi ai neamului îşi păstează însă poziţia distinctă
şi în evocările literare. Ei nu capătă un baal surlus de viaţă
obişnuită, ci un surlus de încărcătură simbolică, o existenţă
de altă natu decât a oaeilor de rd.
Î
i îtl mai curd
cântaţi şi glorifcaţi în versuri, decât "disecaţi" în proză.
L Bolntneau Ma Vta se expr î setnţ eroice:
Nu vă uez viaţă, căpitanii mei !
Dimpotrivă, moare: iată ce vă cei !
Cei ce rabdă jugul şi-a trăi mai vor
Merită să-1 poare spre rşinea lor!
Astfel e româul şi român sunt eu
Şi sub jugul barbar nu plec capul meu
(Cea de pe urmă noapte a lui Mihai Vteazul
Acelaşi voievod apare la Coşbuc tansfgurat în fenomen
cosmtc:
Sălbaticul vodă e-n zale şi-n fer
Şi zalele-i zurie crunte
Gigantică poar-o cupolă pe funte,
Şi vorba-i e tunet, răsufetul ger
Iar barda din stânga-i ajunge la cer
Şi vodă-i un munte
(Paşa Hassan)
3 1 4 Istorie şi mit în conştiinţa românească
Nu mai rămâne nimic de adăugat. Manualul devine in­
util, poezia spune tot ce este de spus. Figura simbolică a lui
Mihai condensează potenţialul cel mai înalt al eroismului
românesc.
Mircea cel Bătrân, în evocarea lui Eminescu din Srisoa­
rea II, se cufndă în arhetip. Acest "bătrân atât de simplu,
după vorbă, după port", care îi dă lecţia cuvenită infatua­
tlui Baiazid, nu face decât să reia dialogul puat cu u mle­
niu şi jumătate în ură de Dromihete şi Lisimah. Şi înt-un
caz, şi în altl, simplitatea, înţelepciunea şi patiotismul uui
popor afat parcă în afara istoriei se opun lăcomiei cuceri­
toare a marilor imperii. Din Dromihete şi Mircea nu a mai
rămas decât esenţa simbolică.
Nu mai puţin "transistoric" ni se înfţişează Ştefan cel
Mare, pe care tot Eminescu îl cheamă pentu a reintegra ţara
în hotarele şi valorile ei:
Ştefane Măria Ta,
Tu la Putna nu mai sta
Tu te-nalţă din morânt
Să te aud din cor sunând
Şi Moldova adunând.
De-i suna din cor odată,
Ai s-aduni Moldova toată,
De-i suna de două or,
Î
ţi vin codri-n ajutor,
De-i suna a treia oară
Toţi duşmanii or să piară
Din hotară în hotară.
(Doina)
Î
n drama Apus de soare ( 1 909) a lui Barbu Dela vrancea,
tot Ştefan se exprimă dincolo de morât şi dincolo de isto­
rie, pentru a confra comuniunea generaţiilor în spiritul
eterului ideal românesc. "Ţineţi minte cuvintele lui Ştefan,
Principele ideal 3 1 5
cae v-a fost baei pâ la adci băteţe [ . . . ] că Moldova n-a
fost a stoşilor mei, n-a fost a mea şi nu este a voast, ci a
uilor mş şi a uşilor uio noşti, î veacul vecilor."
Sut de fapt cuvintele marelui orator Delavrancea şi nicide­
cum ale bătrânului domitor, d ce contează! Imaginea lui
Ştefan cel Mare imprimată în conştiinţa publică datorează
acestei piese de teatr infnit mai mult decât oricărui docu­
ment de epocă sau monogafi savante.
Pictu completează, şi adesea ilustează, literata istori­
că. Genul şi-a afat expresia deli î oper lui Theodor Aa,
înclinat, ca şi Bolintineanu, spre anecdota eroică. Eroul său
preferat este Mihai Vteazul, zgăvit într-un lung şir de com­
poziţii şi porete (cele mai multe din anii 1 8641 870). Vlad
Ţepeş apare şi el într-un tablou din 1 862-1 863, ţintuindu-i
cu privirea mândră şi neînficată pe solii trci înficoşaţi :
exact în momentul când Cuza imprima un nou stil - de rela­
tivă independenţ-î rporle cu Imperiul otoma. Da pe­
sonajul care datoreaă cel mai mult pictorlui este Tudor
Vladimirescu. Greu de spus câtă asemănare prezintă sau nu
portretul executat de Aran în anii 1 874-1 876. Cert este că
aşa avea să rămână Tudor în conştiinţa românilor, chemat
la o nouă viaţă prin actul transfgurării artistice.
Şi astfel, voievozii, extaşi din istorie, se înalţă deasupra ei,
peraentizâdu-se îtr-u timp eter. Ei devin fcţiuni sim­
bolice. Nimic nu este mai puteric în viaţa popoarelor ca u
simbol naţional. Micea, Ştefa şi Mihai sut î acest sens fu­
ritori ai Româiei modere şi ai Româiei Mari.
Î
n ei s-a con­
centat o credinţă, fă de cae nimic nu a f fost posibil.
Tăierea boierilor: dosarul Ioan Vodă
Sunt bine cunoscute cuvintele adirative în ansamblu, dar
nu lipsite de ascuţiş critic, pe care Grigore Ureche le aştere
fcând bilanţul domniei lui Ştefan cel Mare: "Fost-au acest
3 1 6 Istorie şi mit în conştiinţa românească
Ştefan Vodă om nu mare de stat, mânios şi de grabă vărsă­
tor de sânge nevinovat; de multe ori la ospeţ omora f judeţ
[ . . . ]"3 Este, fă îndoială, poziţia uui mare boier din secolul
al XVII-lea, nu tocmai dispus să accepte arbital uei dom­
nii autoritare. Dar, dincolo de exprimarea unor interese spe­
cifc boiereşti, întâlnim în fond o judecată de bun-simţ, fră
fontiere "de clasă". Nu este fresc ca un domitor, fe el şi
Ştefan cel Mare, să omoare atuci câd crede de cuviiţă şi
mai ales fră judecată. O udă de umanism european şi de
spirit politic modem stbate prin vorbele bătrâului cronica.
La 1 828, sinteza deja menţionată de istorie a Moldovei,
de sorginte boierească (Nouveau tableau historique et poli­
tique de la Moldavie), insista, încă, în sensul lui Ureche şi
chiar amplifcându-i judecata critică, asupra cruzimilor lui
Ştefan cel Mare, susceptibile de a întuneca stălucirea fap­
telor sale războinice (rintre acestea, masacrarea prizonie­
rilor); după acelaşi autor, chiar victoriile marelui domitor
ar f contribuit în cele din ură la epuizarea ţării şi la decli­
nul ei. Interpretare istorică, susţinând, freşte, proiectul unei
oligarhii boiereşti, capabilă de a cârui ţara în mai bune con­
diţii decât un singu om4, dar şi, încă o dată, asuare a unei
judecăţi libere despre una dinte marile fguri ale tecutului.
Ceea ce fapează în epoca moderă este atenuarea unor
asemenea aprecieri critice, uneori chiar renunţarea la ele şi
justifcarea actlui de putere prin prisma interesului supe­
rior al naţiei. Principele ştie ce face şi ceea ce face el este
bine pentru ţară: această argumentaţie, explicită sau impli­
cită, câştigă tot mai mult teren. Paradoxal, Grigore Ureche
se dovedeşte mai aproape de spiritl liberal decât istoricii
modemi !
3 Grigore Ureche, Letopieţl Ţării Moldovei (ediţie P. P. Paaitescu),
Editura de Stat pentr Literatură şi Artă, Bucureşti, 1 955, p. 1 1 1 .
4 "Nouveau tableau historique et politique de la Moldavie", în Vlad
Georgescu, Memoires et projets de reforme . . . , 1 972, pp. 1 93-1 94.
Principele ideal 3 1 7
Tăierea de boieri ajunge să se bucure de favoarea istori­
cilor şi a opiniei publice. Balanţa nu încetează de a înclina
spre dreptatea domitorilor, cu deosebiri, este drept, de la
u caz la altul; grăitoare pent intensitatea manifestării prin­
cipiului de autoritate. Criticile adresate lui Ştefan cel Mare
devin tot mai rare, apoi dispar, în schimb Ştefniţă este bla­
mat de mai toţi istoricii erei precomuniste pent uciderea
nejustifcată a lui Luca Arbue (uâd a f aprobat după 1 944
tocmai pentru lichidarea boierilor "tădători de ţară"). A. D.
Xenopol nu se sfeşte să-i caracterizeze pe domitori cu toate
scăderile lor, dar concluziile la care ajunge sunt în genere
mai favorabile decât premisele; astfel, şi el remarcă cruimea
lui Ştefan cel Mare, ţinând să precizeze însă că "sângele a
fost vărsat în interesul ţării". 5 Iorga, la rându-i, este dispus
să judece pe oricine, inclusiv pe domnitori, dar şi la el prin­
cipiul autorităţii fcţionează, justifcându-se prin necesitatea
cuării anarhiei boiereşti, dăunătoare interesului general.
Î
ncă mai depare merge C. C. Giurescu; el renunţă la apre­
cierile "neconvenabile" (nici cea mai mică rezervă, de pildă,
cu privire la Ştefan cel Mare) şi justifcă practic orice act
arbitrar al puterii prin invocarea interesului de stat (astfel,
referitor la Vlad Ţepeş: "schingiuirile şi execuţiile pe care
le-a ordonat nu erau porite dint-u capriciu, ci aveau îtot­
deaua o raţiue, şi aue, foae adesea, o raţiune de staf'6).
Comparând cele două "sinteze-tip", datorate lui Xenopol şi
Giurescu, putem constata progresele fcute de principiul
autorităţii din 1 890 la 1 940, în consonanţă cu erodarea spi­
ritului liberal în cultura politică româească.
Lista domnitorilor lăsaţi să facă ce şi cum cred de cuvi­
inţă este variabilă, dar, o dată înscris pe această listă, con­
ducătorului i se perite orice. Dimpotrivă, slăbiciunea faţă
de boieri (boierii find în fapt singurii care îşi permiteau să
5 A. D. Xenopol, Istora rmânilor din Dacia Traiană, vol. II, pp. 4 1 5-1 7.
6
C. C. Giurescu, Istoria românilor, vol. II, parea I, p. 44.
3 1 8 Istorie şi mit în conştiinţa românească
afrme pucte de vedere divergente) este privită cu dispreţ.
Semnifcativ cazul lui Petu Şchiopul, mult apreciat de Ure­
che, dar dispreţuit de mai toţi istoricii români de două seco­
le încoace, în contrast cu marele tăietor de boieri Ioan-Vodă
cel Cumplit.
Ioan Vodă prezintă de altfel unul dinte cazurile cele mai
fapante de tansfguare ideologică.
Î
n cronicele Moldovei,
el ocupă poziţia câuitorlui rău prin excelenţă. Azarie îl
vede cu , ,nărav de fară", şi îi detaliază, macabr, fădele­
gile: "Şi unora le-a tăiat capetele şi le-a luat averile, crescâ­
du-le pe ale sale prin aduăi nedepte, altor le-a jupuit pielea
ca la berbeci, pe alţii i-a sfrecat în patru şi pe unii i-a în­
gropat de vii ca morţii."7 Acelaşi clişeu îl întâlnim şi la Gri­
gore Ureche, iar explicaţia este patima pentru avere a unui
aventuier uzurator: "[ . . . ] pre toţi i-a covârşit cu vrăjmăşia
lui şi cu morţi groasnice ce fcea. Şi vrând să ia agonisita
tuturora, nu alt meşteşug, ci cu vârsare de sânge şi din zi în
zi ivodea felui de muci nouă. Băgat-au î foc de viu pe vlă­
dica Gheorghe, de au as, dâdu-i vină de sodomie, auzind că
a stsude avuţie [ . . . ]."8 Chia mai tu la 1 828, vaa­
ta boierească de istorie a Moldovei, deja consemată, vedea
în Ioan Vodă u domitor urât de toate categoriile sociale,
fapt cae i-a f a pieirea mai mult decât confictul cu tii.
Mobilul înavuţirii personale şi crzimea patologică, punc­
te de vedere trecute, desigur, prin fltul unei ideologii bo­
iereşti şi ecleziastice, lasă locul în secolul al XIX-lea unui
portet nu mai puţin ideologizat, afat la antipodul versiunii
originare. "Noul" Ioan Vodă îi datorează aproape totl lui
Hasdeu, inclusiv bine-cuoscutu-i portet cae nu este altceva
decât un fals hasdeian. La 1 865, Hasdeu vedea în el un om
de stat de o moderitate fapantă: "un mare adinistator,
7 P. P. Panaitescu, Cronicile slava-române din secolele X-XI pu­
blicate de Ioan Bogdan, Bucureşti, 1 959, p. 1 49.
8
Grigore Ureche, op. cit. , p. 1 84.
Principele ideal 3 1 9
un mae om politic, un mae general"9 şi, mai presus de orice,
o personalitate care a înţeles să reforeze societatea vremii
îpotriva clasei dominate şi ţinâd seaa de interesul celor
mulţi.
Reacţia junimistă s-a manifestat prin P. P. Car, care s-a
lansat cu acest prilej înt-una din puţinele sale polemici de
ordin istorico-literar. Pent Car, Ioan-Vodă rămânea "un
aventier, un condotier, viteaz şi genial ca mai toţi condo­
tierii, a căi singură ţintă era Tronul, iar nu binele Moldovei,
ale cărui singue mij loace erau tirania şi cruzimea". Car
atrăgea atenţia că boierii şi călugării, prigoniţi de domnitor,
erau clase pozitive î eocă, aihilaea lor aennţâd temeli­
ile societăţii româneşti: "[ ø e . ] tocmai acei călugăi care astăzi
în adevăr sunt primejdioşi când sunt puterici şi în toate ca­
zurile netrebnici, menţineau vie pe atnci acea simţire de
religiozitate care, mai mult decât oricare, a contribuit a ne
da puterea tebuincioasă pentr apărarea vetre lor noaste în
conta cotopirii turceşti, încât Ion Vodă clătinâd temelia
acesti aşezământ ameninţă însăşi naţionalitatea noastă;
uitaţi că ideile democratice nu pot f folositoare decât acolo
unde un ters-etat puteric ştie a neutaliza aspiaţiile despo­
tice atât ale uei clase cât şi ale uui om.
Î
tipul lui Ion Vodă
eliberarea poporului de jos de sub jugul aristocraţiei elen­
cale şi laice nu poate avea altă consecinţă decât de a pune
pe acel popor sub jugul tonului şi, dacă e chestiune de jug,
prefer jugul a 1 000 jugului unuia singur. "
1 0
Câştig de cauză în dosarul Ioan Vodă a avut însă Hasdeu,
şi nu Carp. De remarcat că A. D. Xenopol, tatat în repetate
rânduri fră menajamente de Hasdeu, uează totşi în linii
mari demonstaţia acestia. "Am observat - scrie el - că
asemenea învinuiri de cruzimi, puse de cronicari în spinarea
9 B. P. Hasdeu, Ioan Vodă cel Cumplit, p. XI.
1
o
E. Loviescu, P P Car, crtc literar şi literat, Socec, Bucuşti, [ 1 942],
pp. 42-5.
320 Istorie şi mit în conştiinţa românească
uor domi, trebuie totdeauna cercetate cu luae-ainte, pen­
t a vedea dacă nu cumva patima sau interesul aristocra­
tic al clasei din care de obicei fceau parte cronicarii români
nu-i împinge la răstălmăcirea adevărlui.
Î
n cazul lui Ioan
Vodă, tocmai vom vedea că teama este foarte îndreptăţită
şi că, dacă vreun domn a fost nedrept judecat de cronicarii
ţării, apoi desigur că este Ioan Vodă. "1 1
Hasdeu şi Xenopol sut cei doi mari istorici de orientare
liberală de la sfrşitul secolului al XIX-lea (au fcut chia
politică liberală militantă). Logica lor este uşor de descifat.
Ei sunt adversari ai boierilor şi paizani ai reforei sociale,
ai progresului în genere. O acţiune politică de asemenea a­
ve nu se putea îsă real decât print-o gverae autri­
t Scopul e lb, mijloacele m puţn. Judeata lor istrică
privea desig o epocă de mult apusă, da prin ea stbătea o
auită mentalitate politică: cultul "salvatorului" şi impera­
tivl ordinii sociale şi solidarităţii naţionale.
Nu ne propunem să urărim în detaliu cariera postmă
a controversatului domitor. Cert este că, de data aceasta,
nci marii istorici juimişti nu au mers contra cuentului. Ioa
Bogdan s-a mărginit să constate exagerările, cu motivaţie
clericală, ale cronicii lui Azarie, iar Onciul, în câteva râ­
duri, menţionează cruzimile, dar şi "vitejeasca rezistenţă"
a voievodului împotiva puoiului otoma. 12 Momentul 1 907
şi readucerea în prim-plan a problemei ţărăneşti I-au servit
pe Ioan Vodă; el devine acum eroul dramei Letopiseţi a lui
Mihail Sorbul, fdelă clişeului, cu ţărani credincioşi şi pro­
tej aţi de domn şi cu boieri tădători. Ceva mai târziu, C. C.
Giurescu, consecvent concepţiei sale istorico-politice, îl
absolvă pe domitor de orice bănuială de cruzime gratuită
sau interesată; execuţiile pe care le-a ordonat "trebuie să aibă
1 1
A. D. Xenopol, op. cit., voi. III, p. 1 04.
1 2
Ioa Bogda, Letopiseţul lui Azarie, Bucueşti, 1 909, p. 30; D. Onciul,
Din istoria României, p. 68.
Principele ideal 321
o justifcare", decide istoricul şi, pent a înlătua orice echi­
voc, renuţă la apelativul "cel Cuplit", acreditat de Hasdeu,
numindu-1 pe erou Ioan Vodă Viteazul. B
Triumfl lui Ioa Vodă în conştiinţa istorică românească
oferă un indiciu interesant al afrmării şi intensităţii princi­
piului de autoritate.
C • • T . " " um nu vn t, 1 epeş uoamne . . .
Da siptomul de nedepăşit al nevoii de autoritate se mai­
festă în alt mit, pe cât de curios pe atât de semnifcativ, ţesut
în jurl lui Vlad Ţepeş.
Î
n ce-l priveşte pe acest domitor,
cronicile Ţăii Româneşti nu ofereau nici măcar imaginea
întunecată a lui Ioa Vodă. Apărea pur şi simplu un principe
oarecare, despre care se ştia doar că a constuit cetatea de
la Poenari şi mânăstirea Snagov; acestei succinte inforaţii
adăugându-i-se anecdota târgoviştenilor obligaţi să lucreze
la Poienari "până li s-au spart hainele", povestire în măsură
de a da o idee, dar nu mai mult decât atât, de originalitatea
sadică a domnitorului. 14
Î
n rest, inforaţia despre Ţepeş nu
este românească: ea se găseşte fe la istoricii bizantini, în
primul râd la Chalcocondylas, atuci câd este vorba despre
confictul cu turcii, fe în diverse cronici gerane şi înt-o
cronică slavonă, cu privire îndeosebi la actele de sadism cae
îi sunt imputate. Pe aceste izvoare stăine s-a constuit ver­
siuea moderă a istoriei lui Vad Ţepeş, aată î egală mu
pe lupta atiotomană şi pe expeditiva justiţie sibolizată prin
ţeapă. Macabrele povestiri din care reiese imaginea unui
monstu ua însetat de sânge se afă la originea cunoscu­
tului mit, de obâşie anglo-saonă, al lui Dracu/a (inventat de
Bram Stoker în faimosul său roma publicat în 1 897). Ace­
leaşi povestiri, trecute prin altă sensibilitate naţională şi prin
altă idelogie, stau la ba mtlu româesc. Vapil Drcula
1
3 C. C. Giuescu, op. cit. , voi. II, parea I, p. 209.
1
4 Cronicari munteni, voi. l, pp. 85 şi 242.
322 Istorie şi mit în conştiinţa românească
şi marele domtor patiot au o origie comună, poresc din
acelaşi punct, remacabilă ilustrare a capacităţii de transfgu­
re prprie iagui. Nu ave de discutat acuteţea ior­
maţiei d cronicile gerae (reentă ît-o mae oaecum
atenuată şi în cronica slavonă). Chiar dacă Ţepeş nu ar f res­
ponsabil pent nici u dte fptele cuplit ca i se iput
mitl româesc s-a constit tocmai pe această imagine sâ­
geroasă a domei lui. Ţeapa a devenit simbol politic, simbol
al unei domi autoritae, al unei domii aspre, findcă aşa o
cereau vremuile, d deaptă şi îchiat celor două principii
supreme: ordinea în interior şi independenţa î afaă.
I
5
Fiecare vede, evident, ce vrea, privind chipul voievodului,
una dite cele mai cunoscute imagini de domitor româ.
Puţini ştiu îsă că faimosul portet, afat la castelul Abras
din Insbruck, este aşezat înt-o galerie a ororilor, laolaltă cu
alte monstozităţi. Pe baza ueia dintre gravi, Hasdeu a
încercat o "flozofe a portetului lui Ţepeş"; aplicând meto­
da "fzionorcă" a lui Lavate, ingeniosul istoric îl asemuieşte
pe domitorul muntean cu Cezar Borgia şi, încă mai neaştep­
tat, cu Shakespeare.
1
6 Ioan Bogdan nu recurge la asemenea
subtilităţi.
Î
n privinţa lui Ţepeş, ca şi în multe altele, el ex­
primă păreri singulare. Procedând la interretarea portet­
lui de la Ambras, constată cum "ochii pierduţi şi înholbaţi
par obosiţi de o lungă iritaţie neroasă; faţa cea suptă pare
a f palidă şi bolnavă; disproporia buzei de jos trădează un
tremur neros nestăpânit, dacă nu cumva este obişnuitl stig­
mat al degeneraţilor" .
1
7
Î
n lucrarea intitlată Vad Ţepeş şi
1
5 Pent constituirea mitului politic Ţepeş, vezi Daniela Consta­
tinescu, "Vlad Ţepeş şi imaginea prinţlui ideal în societatea româească
a secolului al XIX-lea", în Analele Universităţii Bucureşti, istorie,
1 993-1 994, pp. 67-78.
1
6
B. P. Hasdeu, "Filosofa porretului lui Ţepeş", în Scrieri literare,
morale şi politice, voi. Il, pp. 7-20.
1 7 Ioan Bogdan, Vad Ţepeş şi naraţiunile germane şi ruseşti asupra
lui, Bucureşti, 1 896, p. XVIII.
Principele ideal 323
naraţiunile gerane şi ruseşti asupra lui ( 1 896), marele sla­
vist dă deptate lui Engel, cae vedea în Ţepeş "u crnt tira
şi un monst al omenirii", şi îi dezavuează pe istoricii ro­
mâni, de la Laurian şi Heliade la Xenopol şi Tocilescu, dis­
puşi să-1 transforme "înt-un mare şi viteaz dom, înt-un
organizator militar al ţării, într-un protector al celor săaci
şi drepţi, ba chiar ît-un geniu al naţiunii". ,, tebui să ne
ruşinăm de el, nu să-1 dăm drept model de vitejie şi patio­
tism", cade sentinţa incorigibil ului junimist. I s
Ioan Bogdan argumentează în van. Vlad Ţepeş îşi afă un
loc de fnte în panteon, susţinut de majoritatea istoricilor
şi de opinia publică. Şincai consideră că învinuirile aduse
sunt în parte ,,scomituri" . 1 9 Bolintineanu dă vina pe boieri:
tirania domnitorului a fost necesară pent a cura despo­
tismul îcă mai rău al clasei aistocratice; î acest sens, Ţ epeş
a fost un revoluţiona, un reforator.2o Xenopol nu mini­
malizează "cruzimile înforătoare", dar constată că acestea
aveau o "ţintă politică", curmaea anarhiei pricinuită de lup­
tele dintre facţiuile boiereşti, Ţepeş reuşind să cureţe ţara
de "relele lăuntrice". 2l Cu Giurescu discuţia se îcheie: Vlad
Ţepeş a fcut ceea ce tebuia să facă, iar actele lui sâgeroase
nu sunt singulare, ţin de spiritul vremii. Cuvintele decisive
îi aparţin însă lui Mihai Eminescu şi ele par gravate în con­
ştiinţa românilor: "Cum nu vii tu, Ţepeş doamne?" De la
Eminescu până astăzi, toţi cei dezorientaţi (şi sut mulţi) de
neorânduiala societăţii româneşti, de corupţie şi de nedrep­
tate, nu contenesc să-1 invoce pe Ţepeş cu justiţia sa pe cât
de sumară pe atât de exemplară şi efcientă.
Interesantă este apropierea care se poate face, în imagi­
narl istorico-politic al secolului al XIX-lea, înte Ioan Vodă
1
s Ibidem, pp. VI şi X.
1 9 Gheorghe Şincai, op. cit. , voi . Il, p. 60.
20 D. Bolintineanu, "Vlad Ţepeş Vodă", în Vaţa lui Vad Ţepeş şi
Mircea Vodă cel Bătân, ediţia a 11-a, Bucureşti, 1 870, pp. 5-3.
21 A. D. Xenopol, op. cit. , voi. Il, pp. 278 şi 293 .
324 Istorie şi mit în conştiinţa românească
şi Ţepeş pe de o pae şi Cuza pe de alta. Schimbâd ce-i de
schimbat şi lăsâd oricu ţeapa la o pae, povestirile despre
Cuza seamănă cu cele închinate lui Ţepeş. Şi seamănă deloc
îtâplător, pent că abii domnitori sunt reduşi la arhetip.
Şi Cuza este autoritar, justiţiar, nu prea iubitor de boieri
şi apărător al intereselor celor mulţi. Tentaţia autoritară se
îmbină cu un curent atiaristocratic şi favorabil reforelor.
Apărt în 1 865, Ioan Vodă al lui Hasdeu este replica peste
veacuri a lui Cuza.
Mitul dinaste
Instaurarea dinastiei în 1 866 şi imperativul educării spiri­
tului dinastie, absent pâă atunci din cultura politică româ­
nească, nu puteau rămâne fră urări asupra amenajării
pateonului naţional. Personalitatea reală a lui Carol 1, care
a fost efectiv un mare suveran, arbit respectat al unui echi­
libru politic de o jumătate de secol, a favorizat emergenţa mi­
tului. Rostul acestia stătea însă, indiferent de personalitatea
şi de contbuţia incontestabilă a regelui, în necesitatea fxăii
în conştiinţe a edifciului politic al României modere,
monarhie constituţională simbolizată prin personajul regal.
După un început de domnie difcil şi contestat, Carol îşi
consolidează poziţia în urma războiului de independenţă şi
proclamării regatului la 1 88 1 . Lunga sa domie ( 48 de ani,
un an mai mult decât Ştefan cel Mare), a peris mitului să
se desăvâşească chiar î timpul vieţii. Imaginea suveranului,
iniţial mediocră, capătă o puterică stălucire în ultimii ai
a secolului.
Î
t-o plană ddtică d pe la 1 900 sut îţişaţ
"cei pat stpi a neaului", alătu de alţi ei ai istoriei Ţăii
Româeşti. Cei pat sut: Traian şi Decebal, Cua şi Caol 1.
Faţă de ei, chia Miai Vteaul trece pe u pla secud. Caol
apare organic inserat în istoria românească; el marchează,
freşte, un nou început, dar un început care se aşază pe f­
daţii mai vechi.
Principele ideal 325
Domitorii invocaţi în asociere cu Carol, invocaţi une­
ori chiar de el însuşi, sut Ştefan cel Mare şi Mihai Vteazul;
alături de ei, într-o poziţie aparte apare Mircea cel Bătrân
cu care Carol întreţine un adevărat dialog peste veacuri.
Î
nt-adevăr, la Nicopole, în 1 396, au luptat alături voievo­
dul muntean şi stăoşul lui Carol, Frederic de Zoller (înte­
meietorul maii failii a Hoheollerilor). Asociere profd
simbolică, prefgurând, cu o jumătate de mileniu în urmă,
defnitiva identifcare a vlăstarlui faimoasei dinastii cu des­
tinele neamului românesc.
Î
n plus Carol însuşi a tecut prin
Nicopole la 1 877 (revenind în 1 902, cu prilejul comemorării
uui sfer de veac de la bătăliile independenţei).
22
Şi, în sfr­
şit, Carol, ca şi Mircea, a alătrat ţării ţinuturile dobrogene,
Carol marcând cu pecetea eterităţii ceea ce reuşise vre­
melnic caadul de ae al stăoşului său. Alătui de Mi­
cea, Dăa îsăşi ofea sibolul uei preestinăi. Dărea,
pe care principele a călătorit în 1 866 în d spre noua sa
ţară, Dunărea, trecută de domnitor la 1 877, Dunărea, care
leagă principatul Sigmaringen, aşezat spre izvoarele fuviu­
lui, de ţara situată de-a lungul cursului său inferior.
Momentul apoteotic este 1 906, anul jubileului de patu­
zeci de ai. Panteonul românesc cunoaşte acum o simplif­
cae dastică. Două personaje se detaşeaă net de restul eroilor
neamului: Traia şi Carol 1. Acestea sut cele două mai îte­
meieri: neaul româesc şi Regatul, celelalte, provizorii, in­
complete, titorii, nu fac decât să le lege. Neaul şi Regatul
aparin eterităţii. Paralela imperială şi asocierea cu un act
fondator de importanţa actului lui Traian îl ridicau pe Carol
mult deasupra voievozilor români ai Evului Mediu.
22
Despr toat acestea a vorbit însuşi regele, î comuicaa istorică rs­
tită la Academia Româă, "Nicopole. 1 3961 877-1 902", publicată î
Cuvântărle rgelui Carl 1 ( ei�e îgrijită de C. C. Giursc), Fundaţia pen­
t Litertu şi A "Regele Caol I", voi. I, Bucuşti, 1 939, pp. 306322.
326 Istorie şi mit în conştiinţa românească
Lucrarea lui Dimitrie Onciul, Din istoria României, apă­
rută cu acest prilej , poate da o idee a dimensiunii mitlui.
Istoric îdeobşte prudent şi cupătat î aprecieri, d îclinat
spre o istorie puteric personalizată şi fer în convingerile
sale dinastice, Onciul rezervă domiei lui Carol 1 aproape
jumătate din cursul întegii istorii româneşti ! Cu domia lui
Carol, arăta el, începe "o nouă eră în dezvoltarea statului
româ", inclusiv în ce priveşte unirea deplină a principatelor,
dat find că, la abdicarea lui Cuza, "unirea nu era recunos­
cută ca contopire politică a celor două ţăi într-u singu stat,
ci numai ca uniune personală şi administrativă, admisă în
mod provizoriu. Regele Carol este primul domitor care a
luat titlul de «Domn al României», şi constituţia promul­
gată de noul dom era actul de constituire a statlui unitar
Româia."23
Î
n mod semifcativ, chia Unirea se deplasează
dinspre Cuza spre Carol. Onciul îi atribuie suveranului rolul
de iniţiator în toate marile evoluţii ale României modere.
Până şi înforirea cultrii româe este pusă în mare măsură
în raport cu interesul acordat de Casa domitoare.
De altfel, din diversele evocări ce îi sunt consacrate, Ca­
rol 1 apare fecvent ca atotştiutor şi înzestat cu o capacitate
superioară de înţelegere. Marele natalist Grigore Atipa,
autorul unor interesante amintiri despre primul rege al Ro­
mâniei cu care s-a afat în relaţii apropiate, rezumă astfel
prima conversaţie cu suveranul: "am avut impresia că sunt
supus la examenul unui adevărat specialist, care cunoaşte
chestiunea mai bine decât o tratasem eu în memoriul ce-l
prezentam".
Sub paa lui Atipa, Carol devine u personaj cu totul ieşit
din comu, prin îngemăarea uei foridabile sume de cali­
tăţi. El este "chibzuit şi neîntrecut gospoda", bun, dept,
blând, înţelegător, educator al poporlui, înţelept, dem, fn
23 D. Onciul, op. cit. , p. 1 1 7.
Principele ideal 327
diplomat, militar viteaz, stateg iscusit, "om de vastă cultuă
şi de mae consideraţie universală", "unul din cei mai în­
ţelepţi şi ascultaţi suverani ai timpului". Este un "uriaş", de
a cări "personalitate putercă" şi , ,mare inteligenţă", sava­
tul se simte "complet dominat". Cu prilejul uei călătorii
pe Dunăre, marele fuviu şi marele rege îşi dezvăluie natu­
ra comun de fenomene cosmice. Atipa o citează pe Caren
Sylva: "s-a întâlnit Maiestatea Sa Duărea cu Maiestatea Sa
Regele Carol 1". Tot regina spunea că "şi în som el poartă
coroana de Rege pe
c
ap". 24
Nu mai puţin înclinată spre transfgurare este evocarea
scriitorului-călugă Gala Galaction. Şi de data aceasta, ne stă
în faţă un om "altfel", din alt aluat decât oamenii obişnuiţi.
"Vodă nu vorbeşte decât foare puţin şi totdeauna cu miez;
Vodă nu azvârle banii pe fereste; Vodă nu stă la masă decât
o jumătate de oră; Vodă nu bea; lui Vodă nu-i plac lăutarii;
Vodă trăieşte în palat ca un megaloschimic în chilia lui. "
De înţeles că "el a fost iubit de noi mult mai puţin decât a
meritat. Dar ce puteam să facem! Era prea înţelept, prea vir­
tos, prea fră de vină, pentr noi . "25
Nimic fals până la uă, da totul hiperbolizat şi scăldat
în lumina mitului. Nu ne putem închipui România din jurul
aului 1 900 fă echilibrul politic pe cae i 1-a conferit dinas­
tia şi, în particular, cupătarea şi simţl datoriei care 1-au
caacterzt pe Caol 1. Mitul mere îsă mai depae, detaşâd
personajul de luea muritorilor de rând şi organizâd întrea­
ga istorie în jurl lui, reducând, aşadar, complexitatea facto­
rilor istorici la u singu impuls sau la u impuls deterinant.
Şi astfel, Carol se înalţă încă mai sus decât Ştefan cel Mare
sau Mihai Viteazul, findcă, trebuie recunoscut, în nici o
2
4 Grigore Atipa, "Câteva amintiri despre regele Caol I", în Din viaţa
regelui Carl 1 (Mărturii contimporane şi docwente inedite culese de
Al. Tzigaa-Samurcaş), Bucureşti, 1 939, pp. 2f27 şi 30-3 1 .
25 Gala Galaction, "Aşa cum mi-I aduc aminte", Ibidem, pp. 68-69.
328 Istorie şi mit în conştiinţa românească
epocă nu s-a înfptuit atât (structurile politice ale României
modere, Dobrogea, independenţa şi Regatl, căile ferate
şi înforirea generală a economiei şi comerului, marii cla­
sici ai culturii româe . . . ). Desigur, nu Carol, sau nu singu
Carol, le-a fcut pe toate, dar nici Ştefan şi Mihai nu le-au
fcut singuri: aceasta este iluzia noastră! Cu cât privim mai
de depate, mecaismul puterii pare a se încama într-un sin­
gur om.
Î
n toate cazurile, mitifcarea urmează acelaşi pro­
cedeu, istoria personifcâdu-se prin reducerea ei la faptele
şi virtţile personajului central.
A urmat pent Carol o perioadă, nu de uitare, totuşi de
umbrire a mitului, dată find soluţia "progerană" preco­
nizată de rege în 1 91 4, în disonanţă cu orientaea majoritaă,
astfel încât moatea lui a putut f resimţită ca o uşuare. Tristă
ieşie d scenă pent putorul uui mae mit! Evenimentele
îndreptau istoria româilor în altă diecţie decât cea trasată
de fondatorul dinastiei. Drul era deschis pent mititca­
rea celui de-al doilea rege, Ferdinand, supraumit "cel Leal"
pent că a avut tăia de a rupe legătule cu ţaa sa de obâşie
atunci când i-au cerut-o interesele supreme ale naţiunii care
îi oferise coroana. Procesul de mitifcare fncţionâd după
regulile ştiute, Ferdinand, în fapt o personalitte mai puţin
puterică decât unchiul său, a devenit purătorul şi simbolul
înfptuirilor istorice din epocă. A fost regele războiului de
întregire a neamului, regele jerfei şi al victoriei româneşti
în acest război, regele României Ma, regele împroprietăirii
ţărailor şi al votlui uiversal.
Î
nu mai mică măsură decât
Carol 1, a fost un fondator.
Î
n faţa acestei domnii incontes­
tabil glorioase, nu mai are rost să ne întebăm, dat find că
ne afăm în câmpul mitologic, ce aparine regelui şi ce apar­
ţine tturor celorlalţi, şi fecăruia în pare.
Î
coronaea d 1 922 a siboliat o nouă fdaţie, d toto­
dată şi integrea explicită a lui Ferdinand în lungul şir al
furitorilor istoriei româneşti. Chiar alegerea locului încoro-
Principele ideal 329
nării: Alba Iulia, trimitea direct la marea faptă a lui Mihai
Viteazul. La Bucureşti, cu acest prilej , a deflat un impre­
sionant cortegiu istoric, în care puteau f admiraţi Traian şi
Decebal, Dragoş Vodă şi Radu Negu, Mircea cel Bătrân şi
Alexandru cel Bun, Ştefan şi Vlad Ţepeş, Mihai împreună
cu căpitanii săi, Matei Basarab şi Vasile Lupu, Cantemir şi
Brâncoveanu, Horea, Cloşca şi Crişan, Tudor, Avram Iancu,
Cuza şi, freşte, Caro l i. 26 Momentl marca identifcarea de­
plină a unei dinastii venite de departe cu destinul naţiunii
române pe care îl îmbrăţişase.
Personalitatea mitifcată a regelui Ferdinand nu este mai
puţin apae decât a lui Carol !. Este însă altfel, porind de la
datele psihologice reale, ca şi d necesitatea reliefii proflului
distinct al noului fondator. Olimpianismului lui Caol, Fer­
did îi opue buătata şi uatatea, aprpierea de oaen,
ceea ce 1-a ajutat să audă şi să înţeleagă glasul profd al ţăii,
aspiţa spre idealul naţional şi spre justţia socială. Caol este
un zeu, Fedid u s:f t. ,,tegirea hotaelor şi restaurarea
ţării noastre scumpe în matca ei frească - remarca Gheor­
ghe Cardaş - s-a fcut sub oblăduirea regelui cu chip şi mâi
de sfat: Ferdinand cel Loial . . . "27
Al teilea personaj regal mitifcat a fost Carol al II-lea.
Problema lui s-a dovedit de la început aceea de a-şi fxa un
loc în mitologia naţională, după două personalităţi fonda­
toare care epuizaseră în bună măsură resursele mitice. Carol
s-a dorit el însuşi fondator şi, cum nimic esenţial nu mai era
de fondat în sensul strict al edifcării României, misiunea
pe care şi-a asumat-o a fost aceea de a înfpti o nouă Ro­
mânie. Iniţial "consolidator" şi "desăvâşitor" a ceea ce în­
treprinseseră înaintaşii săi, el îşi precizează an de an vocaţia
26
1
.
Gon (Al. Hodoş),
Î
ncornarea prmului rge al României întregite
la Alba Iula şi la Bucureti, Edit 1. G. Her, Bucureşti, f. d. , pp. 1 1-1 7.
2
7
Gh. Caraş, Regele Carl al I-lea preamărt c slavă şi credinţă de
cântăreţii neamului, Biblioteca pentru toţi, Bucureşti, f. d. , pp. 5-6.
330 Istorie şi mit în conştiinţa românească
de nou deschizător de du, de ctitor al uor stctu f­
damental altele.
Î
şi propue să îalţe Româia la stattl unei
ţări prospere, civilizate şi puterice. Este regele tineretlui,
regele ţăranilor (pe care aspiră să-i ridice economic şi să-i
lumineze), regele cultii.
Î
n c;zul lui, indiferent de ceea ce
s-a înfptuit cu adevărat din acest program, ne afăm, în şi
mai mare măsură ca î cale precedente, în faţa unui efort
dirijat de propagandă (ilustrat inclusiv printr-o producţie
poetică deloc neglijabilă menită să-i exalte virtuţile şi misiu­
nea istorică). 28 Domnia lui Carol al II-lea trebuia să apară
mare de la început; prin proiecte, chiar înainte de realizări.
Momentul de vâfîl constituie aii dictatui regale. Cu prile­
jul comemorării a opt ani de la ucarea pe tron, un ziar of­
cios constata că "minunea totuşi s-a împlinit", minunea find
"după opt ani, o ţară nouă", iar ţara nouă însemând "opera
de regenerare" a regelui şi multitudinea "ctitoriilor regale"
pe cale de a transfgura societatea românească. 29
Stilul şi "silueta mitică" ale lui Carol al II-lea se deose­
besc la rândul lor de ale predecesorilor: solemnităţii reci a
lui Carol I şi evanescenţei lui Ferdinand, el le contapune
imaginea uui rege modem, dinamic, prezent la tot ce se în­
tâmplă în societatea românească, mereu în mij locul oame­
nilor, înt-o îmbinare personală de maiestate şi familiaritate
populistă.
Î
n căutarea propriei legitimăi, Carol a înţeles să se dis­
tanţeze, da să se şi sprijine pe mitologia dinastică anterioară.
Caol I, faţă de cae nutrea o vie adraţie, iese acu d rela­
tivul con de ubră pe cae l-am constatat. Centenal naşterii
2
8
Vezi, de pildă, antologia alcătuită de Gh. Cardaş, op. cit. Printre
poeţii mai cunoscuţi prezenţi în volum, cu versuri închinate principelui
şi apoi regelui Caol a II-lea, de la naşterea sa pâă în 1 936, pot f menţio­
naţi G. Coşbuc, O. Goga, Adrian Maniu.
29 Cezar Petrescu, "Ctitorii regale" şi "Minunea totuşi s-a împlinit",
în România, 4 iunie şi 9 iunie 1 938.
Principele ideal 33 1
sale în 1 939 se amplifcă în eveniment naţional, marcat de
serbări, conferinţe, volue de evocăi sau docuentare, emi­
siui flatdice şi, nu î ultimul râd, de îălţarea maiestuoasei
stati ecvestre, operă a lui Mestrovic, aşezată între palatl
regal şi clădirea Fundaţiei Carol 1.
Î
n orice discurs mitologizant stămoşii îndepărtaţi au şi
ei un cuvânt de spus, şi unul chiar foarte greu. Dictatra re­
gală instituită de Carol aparţinea în fapt familiei regimuri­
lor autoritare din Europa vremii. Interretarea autohtonă
părea însă mai valorizantă. Noul regim a putt f astfel ra­
portat la tradiţia voievodală românească. Carol inaugura un
nou ciclu istoric revenind la "exercitarea de fapt a autorităţii",
aşa cum procedaseră domnitorii ţărilor române. 30
Î
ncă o dată,
mitologia se dovedeşte profnd integratoare. Carol şi voie­
vozii aparţineau laolaltă eterului prezent românesc.
Carea lui Cezar Petrescu, Cei trei regi, apărută în 1 934,
evident comandată şi destinată sătenilor, sintetizează tiplul
mit regal în fora sa cea mai înaltă şi mai pură. Venirea lui
Carol 1 în ţară este pusă, aşa cum se cuvine, sub semnul mi­
racolului cosmic: "0 clipă norii s-au destrămat luminând u
ochi albastru de cer, limpede şi adânc. A izbucnit u znop
aurit de raze. S-a boltit u arc de curcubeu, străveziu şi mă­
tăsos, ca o podoabă de sărbătoare a slăvilor. Pe sub el, în
pulberea de lumină rotea lin o pajură - aceeaşi din stema
ţării, din stema lui Radu-Negru, aceeaşi din stema nea­
mului vechi de Sigmaringen [ . e . ]
"
3 1 Descinderea lui Carol
al II-lea, întors în avion din exilul său fancez, devine, meta­
foric, "coborârea din cer". Carol 1 este "furitorul regatu­
lui", Ferdiad, "fuitorul Româei Mai", ia Caol al II-lea,
30 C. C. Giuescu, "Infuenţe ale tadiţiei naţionale î noua noastă orga­
nizare de stat", în Zece ani de domnie ai Maiestăţii Sale Regelui Carol
al I-lea, voi. 1, Bucureşti, 1 940, p. 74.
3t Cezar Petescu, Cei trei regi, ediţia a 11-a, Editura Abeona, Bucu­
reşti, 1 993, p. 1 7.
332 Istorie şi mit în conştiinţa românească
"furitorul României veşnice" (şi totodată "părintele satelor
şi al plugarilor" şi "regele cultrii"). Cu totul remarcabilă
apare la Cezar Petrescu splendida izolare a suveralor, sem
al împlinirii defnitive a mitului. Oamenii politici dispar cu
desăvârşire, nici un alt nume în afara celor regale nu este
pronunţat. Tot ce s-a fcut în România, dar absolut totul, se
leagă, şi se leagă exclusiv, de numele suveranilor săi.
Carol al II-lea este totşi un caz mai special.
Î
n ce-l pri­
veşte, conta-mitul s-a dovedit pe măsua mitului.
Î
ndeosebi
după abdicaea din 1 940, avea să fe tot mai isistent înfţişat
ca un rege aventurier, destrăbălat şi proftor, nicidecum
constructor al uei Româii noi, ci responsabil al erodării
sistemului democratic româesc. Chiar în actualul discurs
monarhist, se trece repede peste personalitatea lui, fcân­
du-se distincţia între galeria completă a celor patru regi şi
galeria lor ideală, redusă în fapt la tei: Carol I, Ferdinand
şi Mihai.
O a doua dinaste?
Şi totuşi, a existat o a doua dinastie, nu în cartea lui Cezar
Petrescu, dar în alte căţi şi în alte comparimente ale memo­
riei colective. Faţă de dinastia venită din afară, aceasta este
dinastia autohtonă, şi astfel cele două ipostaze ale mitului
fondator - versiunea exterioară şi cea interă - se îmbină
într-o uică sinteză. Sacralitatea trascendentă a dinastiei de
Hohenzoller-Sigmaringen se întâlneşte cu sacralitatea iz­
vorâtă din seva naţională a familiei Brătienilor. 32
Este, freşte, un mit de sorginte liberală, vizând un scop,
în esenţă, de parid. Cum însă rolul jucat de cei doi mai Bră­
tieni: Ion C. Brătianu şi Ion 1. C. (sau Ionel) Brătianu în ma­
rile momente şi etape ale constririi Româiei modere este
32 O excelentă aaliză a mitifcării acestei "dinastii", la Sorin Şerban,
"Brătienii", în Mituri istorice româneşti, pp. 1 54-1 70.
Principele ideal 333
de necontestat, după cum şi Partidul Liberal a fost, timp de
aproape un veac, principala forţă politică a ţării, acest mit
partizan a devenit înt-u sens şi un mit naţional.
Î
n versiu­
nea extemă, totul se datoreaă Brătienilor, după cu î mitul
regal totul se datora regilor. Un lider liberal, 1. G. Duca, rezu­
ma astfel acţiuea politică a lui 1. C. Brătianu: ,,A vt Unirea
Principatelor, s-a împlinit. A vt independenţa, a prezidat-o.
A vrut dinastie stăină, a adus-o în ţară. A vrut organizarea
Regatului, a fcut-o. "33 Iar lui Ionel Brătianu i se datorează,
potvit aceluiaşi sistem de interetare, îfptuirea Româiei
Mari, marile refore democratice: votul universal şi împro­
prietărirea ţăranilor, în genere întreaga operă de consolidare
a statului român. Faţă de Brătieni, ceilalţi sunt simple mari­
onete. Astfel, Ionel Brătianu "vine când vrea la putere, stă cât
vrea, pleacă când vrea şi aduce pe cine vrea".34
Ca şi la regi, conotaţiile simbolice sunt puteric puse în
evidenţă. 1. C. Brătianu s-a născut în 1 821 , anul revoluţiei
lui Tudor, istoria îsemâdu-1 astfel cu misiunea desăvârşirii
procesului de prefaceri început atunci. Ionel Brătianu nu se
naşte nici el într-un an oarecare, ci în 1 864, anul marilor
refore şi chiar în ziua promulgăii legii rrale pe care avea
să o desăvârşească mai târziu. Procesul sacralizării merge
uneori neînchipuit de deae. "Sfnt şi ascultat a fost cuvâ­
tul lui", se spue despre 1. C. Brătianu, căruia i se remarcă
şi "fgura gravă de Christ". 35 Drumul Damascului îşi are şi
o versiue politică autohtonă: "Trecea pe stadă î tovăăşia
uui coleg, câd iată că ne îcrucişează un băbat de statu
de miloc, cu păl şi baba creţe şi căte. O fgă caldă,
deschisă şi atrăgătoae, u ochi cae zâbea şi intra în sufete.
33 1. G. Duca, Porete şi amintir, eiţia a V-a, Et Huaitas, Bucu­
reşti, 1 990, p. 36.
34 Sterie Diamandi, Galeria oamenilor politci, Editura Gesa [Bucu­
rşti], 1 99 1 , p. 94 (ediţia 1, Bucureşti, 1 935).
35 Sorin Şerban, op. cit. , p. 1 63.
334 Istorie şi mit în conştiinţa românească
Colegul meu î spune: «Uite, ăsta e Brătiau. » A rămas
cu chipul lui î cap şi n-am mai ezitat. Era liberal. "36
Se pot îmbina două mituri, ambele la fel de exclusive pre­
cu mitul regal şi cel al Brătienilor? Se pot, desigur, totl find
posibil î logica mitologică. Nu este mai puţ adevăat că pro­
motorii mitului celei de a doua dinastii au avut tendinţa de a
o împinge pe pria pe un pla subordonat. La 1. G. Duca pro­
cedeul apar fagat. El îl îţişeaă pe Caol în postu uui
suvera mediocru, incapabil să înţeleagă marile probleme ale
eocii, ruşid să îptuască ma puţn î 48 de a deât C
în doa şapte ani de domnie. Nu îi recunoaşte nici măca rolul
la 1 877, ştiut find "că lupta pent independenţă a fost dusă
de Ion Brătianu". După Duca, regele nu se pricepea aproape
la nimic, nici măca la chestiuile militae Uudecată î per­
fectă atiteză cu uimirea provocată lui Antipa de multiplele
competnţe ale regelui! ). Cât despre Ferdinad, lipsit de voinţă
şi de iniţiativă, n-a f putut deveni un rege mare decât prin
meritele sfetcilor lui. Terenul era astfel complet degajat pen­
t Brătieni şi pent marea familie liberală. 37
Faţă de confscarea brătienistă a istoriei, protestele nu au
lipsit, venind mai cu seamă din parea conservatorilor. De
un asemenea dezacord se leagă formula lui P. P. Car, "Re­
gele şi dorobanţul".
Î
ntr-un discurs pronuţat în noiembrie
1 886 împotiva celor care atibuiau lui Brătianu meritl de
a f creat România, liderul junimist a propus o cu totul altă
variantă fondatoare: "După noi, toate acestea au fost fcute
de doi alţi oameni dintre care unul e cheia de boltă şi celă­
lalt temelia suveranităţii naţionale. Aceştia doi se numesc:
unul regele Carol şi al doilea dorobanţul româ. "38
3
6
Constatin Bacalbaşa, Bucuretii de altădată, voi. 1, Editu Ziarlui
"Universul", Bucureşti, 1 927, p. 1 01 .
3 7 1. G. Duca, Memori, voi. 1 , Et Exps, Bucuşt, 1 992, pp. 2627,
1 00-1 20, 1 40.
3
8
E. Lovinescu, op. cit. , p. 92.
Principele ideal 335
Dar conseratorii au dispăt de pe scena politică după Pri­
mul Rboi Mondial, cu prstgiul destu de şifonat (Ca îsuşi
declarase că speră ca România să fe învinsă, spre binele ei),
ia Brătienii au răas, la putere ca şi în pateon. Nu îsă pen­
tru mult timp!
Mitologie feminină Regina Maria
Î
n mitologia istorică românească, femeia nu este prea do­
rită. Mitologia nu face în această privinţă decât să se alini­
eze uei prejudecăţi cuente şi aproape generle. Cha şi at,
într-o vreme câd pâ şi unele ţă islamice au prim-minişt
femei, succesivele guvere ale Româiei impresionează prin
cvasiutatea lor masculină. S-a remacat în lume, nu fră
ionie, cum până şi delegaţia românească la conferinţa inter­
naţională a femeilor a fost condusă de un bărbat.
Femeia poate intra desigur în mitologie, dar la locul ei,
înt-o poziţie marginală, subalteră, de maroră şi susţină­
toare morală a mailor îtreprinderi masculine. Blânda Elena
Doaa, cae i-a suporat atâtea lui Cuza Vodă, este un exem­
plu semnifcativ pent tipologia femeii acceptate.
Î
nt-o ver­
siune mai eroică, dar la fel de dependentă de marii băbaţi,
apa femeile d vechime, invocat î versui de Bolintineau:
"Muma lui Ştefan cel Mare" care îşi trimite ful la victorie
sau la moarte ("du-te la oştire, pent ţară mori"), sau mama
lui Mihai Viteaul, cu a sa reacţie ieşită din comu la moarea
fului său: "Ştiea ta e tristă foarte 1 Nu că fu-meu a murit
1 Dar că chiar prin a lui moarte 1 Pe români n-au dezrobit. "
Rămâne ca psihologii să se pronunţe!
Câteva personaje eroice de rangul doi apa şi în epoca mo­
deră: Ana lpătescu la 1 848, Ecaterina Teodoroiu în Primul
Război Mondial. Dar ierarhia superioară acceptă cu greu fe­
minitatea. Femeile care vor să se impuă "la vârf' sunt rău
văzute, precum, pentu a ne referi la două personaje istorice
336 Istorie şi mit în conştiinţa românească
amplifcate prin literatură, doana Cla şi doama Chiajna.
Triada "fcătoare lor de rele" din ultima jumătate de secol:
Elena Lupescu, Ana Pauer şi Elena Ceauşescu nu a fcut
decât să confrme aparenta justeţe a neîncrederii român ului
faţă de femeia afată la putere.
Istauaea dinastiei a fost de natuă să modifce înt câtva
autohtona tipologie feminină. O regină nu este o femeie
obişnuită, ci u personaj asupra căruia, indiferent de sex, se
revarsă sacralitatea fcţiei. Este ceea ce a permis uor mai
regine să fe conducătoare asc
!
ltate ale unor ţări guverate
altminteri exclusiv de bărbaţi. In cazul Româiei, doar două
nue intă efectiv în discuţie: regia Elisabeta-Caren Sylva
şi regina Maria.
Procesul de mitifcare a celei dintâi nu a mers prea de­
parte, limitat de prea puterica personalitate a lui Carol !.
Zona rezervată reginei a rămas cea a operelor de binefacere
şi mai ales a actului cultural, în acest ultim domeniu ampli­
fcându-i-se însuşirile de creatoare şi protectoare.
Cu totul altfel stau lucrurile cu regina Maria. Este singu­
ra femeie cae a cunoscut în Româna ascensiunea pe culile
cele mai înalte ale mitului. 39 Obâşia ei îdepăată a putut f
un atu: venea din altă lume, o finţă oaecu diferită. Da atuul
principal l-a constitit răboiul şi, î acest context, spre deose­
bire de cuplul Carol-Elisabeta, imaginea nu tocmai convin­
gătoare a regelui Ferdinand, om cu alese îsuşiri intelectuale,
dar timid şi echivoc, în contast cu caracterul voluntar al re­
ginei. Un Carol 1 cu demnitatea-i îngheţată sau un Carol al
II-lea, cu stilul său maiestuos şi familiar totodată, şi-ar f
putut asuma eventual înteaga încărcătură simbolică a
momentului, pe care Ferdinand a împăit-o cu regina Maria.
Este drept că şi vremurle cereau mai mult. Măreţia idealului
naţional devenit deodată tangibil, dezastul înfângerii din
39 Maa Biomescu, "Un mit femnin: regi Maa", în Mitur istorice
româneşti, pp. 1 7 1-198.
Principele ideal 337
1 91 6, mobilizaea energiilor î aul urător, tagedia păcii
separate, necesitatea înteţinerii speranţei în ceasurile grele,
toate acestea conduceau inevitabil spre forula mitică a
Salvatorlui. Romii aveau nevoie de u salvator, poate chia
de mai multe personalităţi care să-şi împară această misiune.
Sunt de luat î considerae şi meritele efective ale reginei,
ceea ce regina a îteprins cu adevăat î perioada răboiului.
Mitule, de multe ori, nu sunt "nemeritate": ele izolează,
amplifcă sau învestesc cu un surlus de sens fapte care pot
f cât se poate de reale. Cert este că regina nu s-a mărginit
la rolul feminin tadiţional de "mamă a răniţilor", nu lipsit
de altfel în mitologia respectivă (până într-acolo încât unele
versiuni o creditează, aidoma vechilor monarhi, cu puteri
taumatugice). Ea a fost mult mai mult decât atât, a fost (nu
ţinem să disociem în ce măsură în realitate sau în plan stict
mitic) conştiinţa vie a unităţii româneşti, simbolul încrederii
în victoria fnală.
Este demnă de consemnat măa unui cinic, prea puţin
dispus să-şi admire contemporanii şi, în alte ocazii, deloc
tandu faţă de regină. Scrie, aşadar, Constantin Agetoianu:
"Oricâte greşeli va f comis regina Maria înainte şi după ră­
boi, războiul rămâne pagina ei, pagina cu care se poate fli,
pagină care se va aşeza în istorie la loc de cinste. [ . . . ] O
găsim în tanşee printe combatanţi, în rândurile înaintate;
o găsim în spitale şi în toate posturile saitare; printe răniţi,
printe bolnavi; o găsim de faţă la toate adunările cae încer­
cau să facă puţin bine. N-a cunoscut frica de gloanţe şi de
bombe, cu n-a cunoscut teama şi scârba de molimă sau ne­
răbdaea faţă de efortle aşa de des inutile provocate de do­
rinţa ei de mai bine. Regina Maria şi-a îndeplinit datoria pe
toate fontule multiplei sale activităţi, dar înainte de toate
pe acela al îmbărbătăii şi al ridicăii morale a celor ce triau
î jurl ei şi aveau să hotărască, î cele mai tagice clipe, de
soarta ţării şi a neamului. Se poate afra că, în răstimpul
338 Istorie şi mit în conştiinţa românească
pribegiei noaste în Moldova, regina Maria a întrupat, şi a
întupat fos, aspiraţiile cele mai înalte ale conştiinţei ro­
mâeşti. "40 Prin modul cum a infuenţat în 1 91 6 intarea Ro­
mâniei în război şi, din nou, în 1 91 8, când "aproape numai
mulţumită ei" Ferdinand nu a ratifcat dezastruoasa pace de
la Bucureşti, regina, conchide Agetoianu, "s-a aşezat ca cti­
toriţă a Româiei întregite şi ca una din cele mai mari f­
gi ale istoriei noastre naţionale".4
1
Î
nfăcărată caacterizare,
sub pana unui sceptic!
Conştientă de rolul pe cae î avusese şi de forţa mitui cae
juca î favoaea sa, regna a îcercat să obţiă un rol pe măsu
şi î ai de pace cae au urat. Tipurile se schmbaseră îsă
şi, în vemui mai prozaice, slujite de politicieni obişnuiţi,
vocaţia mitică a reginei nu s-a mai putt mafesta. Nu a reuşit
să inte nici î Regenţă, ia Caol al I-lea, preocupat de pro­
pria-i statu istorică, a dat-o complet la o pae. Moartea sa,
î 1 938, a dovedit că mitul era totuşi aproape intact. Mai­
festăile de tisteţe şi de recuoştiţă au fost nueroase şi sin­
cere, depăşind cu mult cadl ofcial al ceremoniilor. Cu acest
prilej, Aon Cot a scris un poem semfc
a
tiv, ititlat Mara
Doamna, î cae rgina apae ca u personaj prvdenţial vet
de pe îndepărate meleagi pent a infza o forţă nouă naţiei
româe. Potivit bine cuoscutlui prcedeu mitologic, ea îşi
afă locul î punctul cel mai îalt al istoriei româeşti, unde
primeşte omagiul malor eroi ai neaului:
Decebal, de-ar f ştiut c-odată ai să vii,
prin aceşti munţi, pe-aceste câmpii,
40 Constantin Agetoiau, op. cit., voi. III, paea a V-a, 1 992, pp. 1 5
ş
i
1 09.
41 Iidem, voi. V Et Machiave
l
li, Bucureşti, 1 995, p. 1 57. Aceea
ş
i
apreciere şi la Alexandr Marghiloman: regina a fost "singura finţă care
a crezut că sîarşitul războiului va f cum a fost. Este adevărat: toată
luea s-a îdoit, dar toţ, Iaexcepţie" (Note politce, ediţia a II -a, voi. III,
Editra Machiavelli, Bucureşti, 1 995, p. 364).
Principele ideal
ar f adunat oşteni cât spuza
şi foroşi zidari fr' de somn . . .
şi-n năpraznica-i tufe de Dom,
ar f clădit, în sânge şi sudoare,
din piata cea mai tare,
pân' la cerri - Saisegetuza . . .
de te-ar f văzut
pe-al Dunării ţărm de ape tari bătut,
El însuşi, marele iber,
Traian - împărat,
ar f rămas înfpt în călcâiul de fer
uimit, cutremurat . . .
Basarab, Caraţii i-ar f smuls din rădăcină
să-ngroape sub ei orice oaste stăină, -
dacă-ar f simţit, prin vreme, c-ai să vii
înt-o ziuă, pe Jii . . .
Ştefan cel Mare
şi-ar f oprit oştile frtunoase, în zare,
să te privească, pe gânduri cum treci
pe-ale Moldovei sângerânde poteci . . .
şi-ar f poruncit, în sârg să se clădească
moldoveneşti mânăstiri,
339
pe locurile unde-au poposit mai mult adâcile-ţi priviri
şi pasul tău de viţă' mpărătească . . .
în faţa privirilor tale auguste
s-ar f oprit brusc din mâdrele-i cavalcade,
cu ochi ca două puste
slăvitul de toţi - Ion Huniade . . .
Mihai Viteazul, de te-ar f văut,
albă şi vie, -
340 Istorie şi mit în conştiinţa rmânească
pe unde-ar f tecut,
ţara dintr-odată-ar f crescut,
sub pasul lui de fer, - împărăţie . . . 42
Cei aproape cincizeci de ani de comunism au erodat pu­
teric mitul reginei. Soluţia aleasă, cea mai efcientă dinte
toate, a fost uitarea, numele nemaifindu-i în genere nici
măcar pomenit (interesant că i s-a păstrat imaginea în com­
poziţia sculpturală a monumentului "Eroilor sanitari" din
Bucureşti, probabil graţie purei ignoranţe a autorităţilor! ).
Puţinele referiri s-au străduit să pună în evidenţă, cu ipo­
crizia proprie dictaturilor, imoralitatea sexuală a reginei (tot
cu extrase din Argetoianu, dar cu altele decât cele invocate
de noi puţin mai înainte). Astăzi fgua ei revine, dar mitul
nu mai poate avea forţa de acum trei sferturi de veac. Ro­
mâniei îi lipseşte un mare mit feminin!
Salvatori interbelci
A văzut cum răboiul cerea cu insistenţă un salvator sau
mai mulţi. Ferdinand şi regina Maria au jucat acest rol. Li
s-a adăugat un al treilea personaj , care ne oferă un caz tipic
de mitifcare: generalul (apoi mareşalul) AlexandrAverescu.
Aizanul victoriei de la Mărăşti a trezit î sufetul oaenlor,
îndeosebi al ţăranilor în uniforă, o încredere nemărginită.
Succesul militar, de altminteri relativ, nu poate explica totul.
Eremia Grigorescu, eroul de la Măăşeşti, nu a benefciat nici
pe departe de o asemenea transfgurare mitică. Pur şi sim­
plu, silueta, privirea şi gesturile generalului au insufat mul­
tor româi convingerea că se afă în faţa unui salvator. Mitul
s-a prelungit şi s-a amplifcat în primii ai ai păcii. Averescu
apăea acum ca potenţialul reforator al societăţi româeşti,
singurul capabil de a deschide Româiei un nou curs istoric.
42 Aon Cotş, Maria Doamna, Bucureşti, 1 938, pp. 1 4-1 6.
Principele ideal 341
Interesant în cazul lui apare mecanismul mitifcării. Gene­
ralul avea, freşte, ambiţii politice, dar mai mult în sensul
tradiţional al uei asemenea caiere; îi lipseau veleităţile me­
sianice şi nu căuta, precum candidaţii la dictatură, contac­
tul cu o mulţime pe care să o electrizeze.
Iată ce scrie Argetoianu, care s-a afat alături de el în anii
ciciali: "Popularitatea generalului Averescu a fost o psi­
hoză a fontului şi demobilizaţii au adus-o în sate cum ar f
adus orice altă boală. Originea acestei psihoze tebuie cău­
tată în faptul că de câte ori se ivise o greutate pe un font,
generalul Averescu fsese trimis să descurce lucrurile, şi
izbutise mai totdeauna să facă faţă până şi situaţiilor dis­
perate. S-au obişnuit astfel soldaţii să vadă în el «salvatorl»
şi au început încetul cu încetl să invoce protecţia lui nu
numai pent nevoile de pe font, dar şi pent cele de acasă.
[ . . . ] Ca păianjenul în mij locul pânzei sale, Averescu sta ne­
mişcat şi lăsa muştele să vină. El n-a umblat după popu­
laritate şi la începutul războiului nici nu i-a trecut prin cap
că aşa ceva ar f posibil - popularitatea a alergat după dân­
sul şi când 1-a prins, cel mai mirat a fost dânsul, atât de mirat
încât n-a ştiut în primul moment ce să facă cu dâsa [ . ø . ]
n-a tcut nimic ca să o cultive sau să o ferească de lovituile
adversarilor săi. Cât a purat uniformă, nu s-a coborât în
tranşee, iar după ce a scos-o şi a îmbrăcat haina de partid,
nu s-a coborât în sate. A stat la Bucureşti sau la Severin şi
a fcut tot ce a putut ca să îndepăreze lumea de el. "
Agetoianu descrie şi ua din rarele "ieşiri în teren" ale
generalului: "Averescu cobora din automobil, îmbrăcat în
mataua sa albast f galoae, d timpul răboiului şi îai­
t spre emoţionaţi, cu ochii zgâiţi, câd prial, când popa,
câd u învăţător, încercau să îgâne o cuvântae, dar li se
o
preau vorbele în gât. [ . ø . ] Generalul le stgea mâna, nu le
spunea nimic şi porea pe jos de-a lungul râdurlor de oa­
meni. Băbaţii cădeau în genunchi, sătau poalele mantalei
342 Istorie şi mit în conştiinţa românească
albaste, dau din cap, ofau adâc şi şopteau: «Ţine-1, Doam­
ne, ţine-1, pentr mântirea noastă! »"43
Puritatea mitului este în acest caz desăvârşită. Speraţele
oaenilor: victoria î război, îproprietea, asaaea vieţii
politice, se întchipau înt-un personaj ales, indiferent până
la urmă de calităţile şi de intenţiile reale ale celui în cauză.
Averescu a devenit prim-minist, a realizat chiar şi o parte
a programului mitic (legea de împroprietărire din 1 921 ), dar
nu a putut decât să dezamăgească, findcă nu doar atât se
aştepta de la el, ci tansfgrarea Româei (o aventuă simi­
lară se petecuse în Franţa, la 1 887, avându-1 drept erou pe
generalul Boulanger, în care unii oameni politici şi o parte
a opiniei publice vedeau un nou Bonapae.
Î
mpins de iluzi­
ile altora spre dictatură, generalul s-a retras în ultimul mo­
ment, spre dezamăgirea celor care crezuseră în el).
Nevoia de "salvatori" avea să se permanentizeze în pe­
rioada interbelică. Progesele notabile înegistrate de Româ­
nia au generat la rându-le dezechilibre şi fstrări. Clasa
politică tradiţională inspira tot mai puţin respect. Aspiraţia
spre o lume nouă şi modelul totalitar, evoluţii general euro­
pene, îdemau pretutindeni la identifcaea uor personalităti
providenţiale.
Î
n România ailor ' 30 salvatorii se numes�:
Carol al II-lea, cu o primă acţiue salvatoare în 1 930 prin
întoacerea în ţaă şi revenrea pe ton, uată de u al doilea
început în 1 938, o dată cu instaurarea dictaturii regale; "Că­
pitanul" Coreliu Zelea Codeanu, personaj carismatic, că­
ruia asasinarea din ordinul regimului de dictatură regală i-a
conferit şi aureola maririului; şi mareşalul Ion Antonescu,
chemat să regenereze Româia după colapsul anului 1 940.
Să remarcăm la toţi aceşti salvatori, altminteri atât de deose­
biţi, asumarea misiunii de restcturare radicală a societăţii
româneşti, de "însănătoşire" a ei prin abandonarea fga­
şului liberal şi democratic pe care fsese clădită România
43 Constantin Argetoianu, op. cit., voi. VI, 1 996, pp. 46.
Principele ideal 343
moderă. Spre deosebire de Caol 1, de Ferdinand şi de Bră­
te, noii salvatori au o vocaţie totalitaă: sem al unei impor­
tante evoluţii a imaginarului politic.
Revenim acum la marea fescă a Ateneului Român inau­
gată î 1 938. Caacterul său oaecu ofcial conferă o sem­
nifcaţie deosebită personajelor reprezentate. Să le tecem
în revistă.4 Suita începe, după cum am văzut, cu Traian şi
Apolodor din Damac. Urează un spaţiu lipsit de eroi nomi­
nalizaţi; chiar "descălecaea", proces istoric atât de încurcat
şi implicâd mai multe fgi, reale sau legendare, apare sim­
bolizată printr-un cavaler anonim primit cu pâine şi sare.
Primul voievod român reprezentat este Mircea cel Bătrân,
exponent al "statului militar", urmat de Alexandru cel Bun,
care ilustează "statul adinistrativ". "Cruciada românească"
îşi afă eroii în Ioan Corvin (Iancu de Hunedoara), Vad
Dracul şi Ştefan al I-lea (ultimul fgd o alegere cuioasă,
probabil din dorinţa de a reprezenta şi Moldova printr-un
contemporan al primilor doi); li se adaugă Vad Ţepeş, "pe
un plan secundar, ca o viziune", proflat pe cetatea Poienari
(soluţie picturală a stattlui său istoric echivoc). Apoi, de
sine stătător, Ştefan cel Mar; după el "epoca de pace şi cre­
dinţă" personifcată prin Neagoe Basarab şi Doamna Des­
pina, aşezaţi în faţa ctitoriei de la Curtea de Argeş, şi, iarăşi
de sine stătător, Mihai Vteazul. "Epocile cultale" sunt indi­
vidualizate prin Matei Basarab, Vasile Lupu, Dimitrie Can­
temir şi Constantin Brâncoveanu. Renaşterea româismului
îi are ca eroi pe Horea, Cloşca şi Crişan, pe Gheorhe Laăr
şi, evident, pe Tudor, "marele oltean". Revoluţia de la 1 848
nu oferă nici un chip individualizat în Principate, în schimb
în Transilvania apare Avram Iancu secondat de Buteanu.
Cuza şi Kogălniceanu fgurează Unirea şi marile refore,
44 Cu privire la personajele reprezentate în fesca de la Ateneu, trimi­
tem din nou la broşuAteneul rmân din Bucureti. Mara .escă. Partea
fnală a fescei a fost modifcată; lipsesc Carol al II-lea şi Mihai .
344 Istorie şi mit în conştiinţa românească
după care fesca este rezervată dinastiei regale şi dublului
ei, "dinastia" Brătienilor. Sunt înfţişaţi, aşadar, pe fndalul
evenimentelor şi monwentelor reprezentative, Carol I, regi­
na Elisabeta şi l C Brătianu, Ferdinand, regina Maria şi
Ionel Brătianu, Carol al II-lea şi marele voievod de Alba
Iulia, Mihai (cei doi din urmă asociaţi uor scene ilustrând
viaţa citadină, industia, arata şi efervescenţa culturală).
De remarcat, pe lângă dominanta notă "princiară", accen­
tul pus pe fenomenul cultural (în consonanţă cu atmosfera
culturalizatoare din vremea lui Carol al II-lea), ca şi o mai
accentuată integrare a Transilvaniei, mai ales cu privire la
epoca renaşterii naţionale româneşti (consolidare frească
după Unirea din 1 91 8).
Fresca de la Ateneu înfţişează fora desăvâşită a pan­
teonului, la capătul unei elaborăi de un veac şi î ajuul inter­
venţiei pertbatoare a totalitaismelor. Un panteon îdeobşte
acceptat, inclusiv î mai delicata secţiue contemporaă, ude
Cuza îşi dă mâa cu Carol 1, iar regii şi Brătienii reuşesc să
nu se umbrească unii pe alţii. Deosebirile de interpretare şi
de accent, prezente de pildă în manualele şcolare, nu afec­
tează în ansamblu coerenţa modelului. Suntem departe de
modelul francez, caracterizat printr-o puterică polaizare
între referinţele istorice ale celor două Franţe: Franţa revo­
luţionară, laică, progresistă; Franţa conservatoare, catolică,
monarhistă.45 La români, mitl eroului providenţial tinde să
se identifce cu mitul unităţii naţionale în jurul personaju­
lui salvator, trăsătură a conştiinţei istorice şi politice româ­
neşti extem de relevantă pentru tot ce a urat în privinţa
raporturilor naţiune-conducător. Căutarea consensului şi a
unei autorităţi respectate avea să justifce, prin istorie, deri­
va autoritară şi totalitară.
45 Patenul "dvt' al fcezilor a fost investgat de Cistian Amalvi:
Le Hers de l 'Histoire de France. Recherhe iconogaphique sur le pan­
theon scolaire de la Troisieme Republique, Pars, 1 979, şi De l 'art et la
maniere d'accommoder les heros de l 'histoire de France, Paris, 1 988.
Principele ideal
Mitologie legionară
345
Cu cât o ideologie este mai "diferită", cu atât şi reperele
ei istorice sunt mai diferite. Acesta a fost în anii ' 30 caul
legionarilor, al căror panteon se dovedeşte sensibil amendat
în rapor cu cel ofcia1.46 Mişcare revoluţionară, promovâd
puritatea valorilor autohtone şi regenerarea moral-religioasă
a naţiei, legionarii au deplasat accentul dinspre zona puterii
spre cea a revoltei, şi dinspre dominaţia politicului spre afr­
marea spiritualităţii româneşti.
Î
nclinaţi ei înşişi spre jert­
f, i-au preferat adesea învingătorilor pe marii învinşi, pe
cei prin maririul căora s-a perpetuat o mare idee. Voievozii
nu sut igoraţi, d valorizaţi mai cu seamă în măsura în cae
exprimă sensul ancestal, oarecum atemporal, al purităţii
româeşti şi solidarităţii între români: este ceea ce explică po­
ziţia excepţională a lui Ştefan cel Mare în invocaţiile istorice
legionare (în spiritul Doinei lui Eminescu). Revoluţionarii
sunt puşi în relief şi interreta ţi în sensul dimensiunii f­
damental naţionale a faptelor lor, îndreptate împotiva coto­
pirii stăine: Horea, Cloşca şi Crişan, Tudor, Avram Iancu . . .
Eroii legionari le merg pe urme; sunt oamenii unui ideal pe
care înţeleg să-1 plătească cu sânge, precum marii înaintaşi:
astfel, Moţa şi Marin, căuţi în Spania în lupta contra bol­
şevismului, şi Căpitanul însuşi.
Î
n acelaşi spirit, Decebal în­
vinsul, d î fapt învingător prn peretuea spiritului dacic,
este preferat lui Traian. Apar şi personaje neaşteptate, a căror
misiune este de a ne conduce spre curăţenia vremurilor de
demult. Iată-1 de pildă pe Bucur Ciobaoul, fondatorul unui
altfel de Bucureşti decât capitala cosmopolită şi coruptă a
României Mari. Legendarul întemeieter ni se înfţişează
într-un desen, pierdut printe frele cu nume neromâneşti
4
6
Milviuţa Ciauşu, ,,Panteonul mişcăii legionae", în Mitri istorice
româneşti, pp. 1 99-21 9.
346 Istorie şi mit în conştiinţa românească
de pe Calea Victoriei, şi întrebându-se: "Doame, sunt în
Bucureştiul meu sau în Tel-Avivul Palestinei?"47
Doi furitori de religie naţională ocupă poziţiile cele mai
înalte în acest panteon: marele dac Zalmoxis, prefgurator
al creştinismului, şi prfetul timpurilor noi, Mihai Eminescu,
a cări doctrină naţionalistă este revendicată de legionari ca
principal reper ideologic. Esenţa istoriei naţionale şi a spiri­
tualităţii româneşti se exprimă când prin tiada Horea-Emi­
nescu-Căpitaul, câd prin succesiuea Zalmoxis-Ştefan cel
MareEminescu-Căpitanul (Zalmoxis find "cel mai mare
precursor al lui Cristos", Ştefan, "cel mai creştin apărător
al creştinismului", iar Eminescu, "binevestitorul biruinţei ro­
mâneşti pe care ne-o hărăzeşte în zilele noaste Căpitanul
şi ne-o hărăzeşte aşa precum o cerea străvechiul nost Za­
molxe"). Reactualizând, peste decenii, sensibilitatea istorică
a dreptei naţionaliste din anii ' 30, Pete Ţuţea invoca spre
sfrşitul vieţii, aşezându-i deasupra tutuor celorlalţi, pe Şte­
fan cel Mae şi pe Mihai Eminescu. Pe cel din ură îl vedea
ca , ,româ absolut", caracterizâdu-1, într-o forulă fpată,
drept "sumă lirică de voievozi".48
Sunt însă momente când toţi eroii naţionali apar neînsem­
naţi în comparaţie cu umbra sfântă a Căpitanului. Atunci,
înaintea lui rămâne doar Isus, iar istoria, nu numai a româ­
nilor, dar a lumii, se rezumă în cei doi mari înnoitori ai spi­
ritului uman: "Căpitanul s-a întrpat pent a schimba omul
însuşi, pentru a-l spiritualiza, a-l libera cât mai mult de lan­
ţurile materiei. De la Isus Cristos şi până la Căpitanul, ni­
meni nu a năzuit o astfel de prefacere. Căpitanul a fost un
continuator nemij locit al crucifcatului de pe Golg
o
ta. "49
4
7
Pornca vremii, 28 mai 1 935.
4 8 Ovid Ţopa, "Rostul revoluţiei româneşti. De l a Zamolxe prin Ştefan
Vodă şi Eminescu la Căpitan", în Buna Vstire, 8 noiembrie 1 940; Pete
Ţuţea,
Î
nte Dumneeu şi neamul meu, Editr A Grafcă, Bucureşti,
1 992, pp. 1 1 0-1 1 1 .
49 "Noul întrupat", în Buna Vestire, 8 noiembrie 1 940.
Princiele ideal 347
Mai depare nu se putea merge. Dar se putea merge la fel
de depare, în altă direcţie. Este ceea ce avea să urmeze nu
peste mult timp.
De la Bălcescu la Gheorghiu-Dej
Restctrând din temelii societatea românească şi re­
scriind după criterii cu totul noi istoria ţării, comunismul a
procedat, în prima sa fază, la o totală remaniere şi schim­
bare de sens a galeriei eroilor naţionali.
Au dispărt, freşte, regii, menţionaţi doar în măsura ne­
cesară pentru a f pus în evidenţă răul pe care 1-au fcut ţării.
Au dispărt şi Brătienii, au dispărt marii oameni politici
care au construit România moderă, taxaţi cu toţii dept
exponenţi ai regimului "burghezo-moşieresc".
Domitorii au rămas, dar înt-o poziţie mai puţin glori­
oasă, afectaţi oricum de condiţia lor de reprezentanţi ai cla­
sei feudale exploatatoare. Oricât de însemnate ar f fost
meritele lui Ştefan cel Mare, nu puteau acoperi faptul că
"masa ţăranilor, şerbită, a continuat să trăiască în mizerie
şi să sufere o crntă exploatae".50 Cu Mihai Viteaul, lucru­
rile erau şi mai clare: el "a apărat interesele de clasă ale bo­
ierilor' ', iar aceştia la râdul lor "au tădat interesele patriei",
în timp ce "ţărănimea a continuat să fe exploatată". 5 1
Unii domnitori au benefciat totuşi de un tratament mai
bun decât alţii. Cel mai bine văzut în anii ' 50 a fost - se
putea altfel? - Ioan Vodă cel Cumplit, tăietorl de boieri şi
iubitorl de ţărani şi, în plus, cu totul lăudabil, aliat al ca­
zacilor care 1-au ajutat în campania din 1 574, înscriind ast­
fel o pagină semifcativă în istoria relaţiilor româno-ruse.
Istorici, romancieri, dramaturgi, pictori şi compozitori s-au
întrecut în a-1 evoca şi actualiza, vajnicul voievod debutând
5
0
Istoria R. PR. , p. 1 38.
5 1 Ibidem, p. 1 82.
348 Istorie şi mit în conştiinţa rmânească
până şi pe scena Operei Române, prin drama muzicală Ioan
Vodă cel Cumplit a lui Gheorghe Dumitrescu ( 1 954). 52
Şi Ştefan cel Mare s-a bucurat de recunoaşterea unor me­
rite şi înfptuiri. Fermitatea sa faţă de marii boieri nu a tre­
cut neobservată, după cum un punct bun pentu el au fost
legătule cu Kievl şi cu Moscova (căsătoria sa cu Evdochia
din Kiev şi a ficei sale Elena cu ful maelui cneaz Ivan al
III-lea al Moscovei).
Legăturle strânse cu Rusia 1-au promovat, în rapor cu
alţi domnitori, şi pe Dimitie Cantemir. Tratatul încheiat cu
Petru cel Mare, vizita ţarului la Iaşi, campania comuă ati­
otomană, exilul rusesc al principelui-cărta înscriau o pagi­
nă preţioasă în cronica româno-rusă.
Eroii cei mai reprezentati vi, în această primă versiune de
mitologie comunistă, nu sunt totuşi principii, fe ei chiar
floruşi şi tăietori de boieri, ci purtătorii de cuvânt ai mari­
lor bătălii de clasă, conducătorii de răscoale, revoluţii şi lupte
muncitoreşti. Fictivele răscoale ale sclavilor din Dacia nu
ofereau, din păcate, nume de conducători; un Spartacus al
istoriei naţionale nu s-a putut descoperi. Răscoala de la Bo­
bâlna, devenită unul din marile capitole ale istoriei româeşti,
nu alina la rdu-i decât o suită de nume, lipsite de consistnţă
biografcă.
Î
n schimb, Gheorghe Doja, micul nobil secui,
ajuns cap al răscoalei din 1 5 14, a fost propulsat în zona cea
mai înaltă a panteonului; iniţial doar răscoală, mişcarea pe
care a condus-o avea să devină "război ţărănesc", după mo­
delul "războiului ţărănesc gera" al lui Engels. Preluaţi din
panteonul tadiţional, Horea, Cloşca şi Crişan şi TudorVla­
dimirescu au fost bine integraţi î ideologia comunistă, ac­
centul deplasându-se dinspre vechea interpretare, accentuat
naţională, spre sensul predominant social, antifeudal, al miş­
cărilor respective.
52 Maria Bizomescu, "Ioan Vodă - u mit antiboieresc", în Mituri
istorice româneşti, . p. 1 1 6.
Principele ideal 349
Revoluţia de la 1 848 oferă mitul suprem al istoriei rescrise
de comuişti: Nicolae Bălcescu. 53 Bălcescu devine eroul, fă
voia lui, al unei manipulări de proporii. L-au "ajutat", în
această echivocă ascensiune, intransigenta sa romantic-re­
voluţionară, consecventa cu care a urărit emanciparea şi
împroprietărirea ţăranilor (chiar dacă idealul său, al unei so­
cietăţi de mici producători, nu era exact idealul comunist
de societate! - corespundea însă demagogiei comuiste ati­
boiereşti şi proţărăneşti), şi cu deosebire faptul că a murit
tânăr, fră să ajungă minist sau prim-ministru înt-un gu­
ver inevitabil "burghezo-moşieresc", aşa cum s-a întâmplat
cu confaţii săi de revoluţie.
Î
n Bălcescu regimul comunist a
găsit sibolul ideal al spiritului revoluţiona absolut, î rapor
cu care urau a f evaluate toate celelalte proiecte şi per­
sonalităţi. Adevărul find, din punctl de vedere al uei ideo­
logii totalitare, şi cu atât mai mult din perspectiva ideologiei
"ştiinţifce" comuniste, unic, indivizibil şi incontestabil, re­
zulta că singur Bălcescu a avut dreptate, ceilalţi şovăind,
greşind sau trădând, în raport cu îndepărarea lor de model.
Bălcescu servea impunerii ideii că nu există decât o singură
cale justă. A devenit, în fapt, "conducător" al revoluţiei (ceea
ce n-a fost niciodată, poziţia sa în guverul provizoriu find
secundară). Pentru a nu f lăsat singur, i s-au alăturat alţi
câţiva revoluţionari pu, printe care Aa lpătescu, "elibera­
toaea" guverului provizoriu î iue 1 848, personaj aproape
necunoscut anterior, devenită brusc o celebritate a momen­
tului, ca şi generalul Magheru, altă fgură de rangul doi pro­
iectată în prim-plan (asocierea celor trei revoluţionari duce
inevitabil cu gâdul la axa marilor bulevarde din Bucureşti:
"Brătianu-Lascăr Catargiu", devenite "Bălcescu-Maghe­
ru-Ana lpătescu") .
Î
n faza antinaţională a comunismu­
lui românesc, Bălcescu mai prezenta şi meritul tentativei de
53 Adan Drăguşanu, "Nicolae Bălcescu în propaganda comunist",
în Miturile comunismului românesc, pp. 1 3 1 -1 65.
350 ltorie şi mit în conştiinţa românească
apropiere de revoluţia ugaă. Au fost sacţionaţi, dpotivă,
şi diminuaţi eroii revoluţiei româeşti d Transilvaia, inclu­
siv Avram Iancu, şi încă mai sever Simion Băuţiu, pent
orientarea lor judecată drept prea naţionalistă, în contextul
confictului româno- maghiar din 1 848-1 849.
Î
n anii ' 50,
Bălcescu a ajuns omiprezent: fgură-pivot a istoriei româ­
neşti, erou de dramă şi de roman (iesa Bălcescu a lui Carii
Petescu, apăută în 1 949, şi romanul-fuviu al aceluiaşi scri­
itor, Un om înte oameni, 1 953-1 957), cu chipul imprimat
pe principala bacnotă în circulaţie, cea de 1 00 de lei, cu bus­
t în mai toate oraşele ţării, cu numele înscrise pe fontis­
piciul diverselor instituţii, îndeosebi de învăţăânt (licee
numte "Caol 1" sau ,,Brătiau", ca şi celebrl "Sftul Sava"
din Bucureşti devin toate "Bălcescu", alt nume aproape
nemaifind de conceput) - el este silit să-şi puă gloria pos­
tumă în slujba proiectului comunist.
Urau, feşte, cronologic, eroii clasei mucitoare, eroii
socialişti şi comuişti, eroii luptei împotva regimului "bur­
ghezo-moşieresc". Lucruile însă, în această privinţă, au fost
de la bun început complicate, şi complicate au rămas pâă la
capăt. Istoria Partidului Comunist di Româia a fost jalonată
de acue reciproce, comploti, excludei şi cre. Nu era uşor
de defnit calea cea justă şi personalităţile care au avut drep­
tate, şi mai ales aprecierea de moment nu era neapărat vala­
bilă şi pent a doua zi. Totul a gavitat, de-a lungul jumătăţii
de secol de comunism, în jurul conducătorilor în viaţă, şi mai
ales al marelui Conducător. Acesta şi aceştia şi-au anexat
istoria paridului, indiferent de rolul efectiv pe cae îl jucaseră
ei şi ceilalţi. Fiecare seism politic a provocat instataeu seis­
mul istoric corespunzător. Căderea de la putere însema şi
ieşiea di istorie; şi, invers, înălţaea la putere atrgea şi a­
plifcarea biografei anterioare, chiar rescrierea completă
a unui întreg segment de istorie. Prăbuşirea lui Lucre­
ţiu Pătrăşcanu ( 1 948), apoi a grupului Ana Pauker-Vasile
Luca-Teohari Georgescu (în 1 952) a "sărăcit" istoria de
Principele ideal 35 1
personajele respective, menţionate de acu îainte doa oca­
zional, pent a f îete. Dimpotivă, Gheorgu-Dej, răas
sing, şi-a anexat o buă pare din istoria ultimelor deceni.54
Greva de la Griviţa din 1 933, î cae fsese implicat, a deve­
nit momentul de referinţă al istoriei contemporane. La fel
ca Bălcescu, în fapt Bălcescu anunţându-l şi justifcându-1,
conducătorul partidului s-a ridicat deasupra celorlalţi, secon­
dat de fdelii săi, de regulă foşti ceferişti (printe care cel
mai longeviv s-a dovedit Chiv Stoica). A fost, s-ar putea
zice, faa "ceferistă" a istoriei româeşti sau, mai corect spus,
a istoriei R.P.R. ! La 1 900, cei doi mai oaeni ai pateonului
"simplifcat" se numeau Traian şi Carol 1; în anii ' 50, ei se
numesc Bălcescu şi Gheorghiu-Dej .
Printre numele puse mai mult sau mai puţin în relief, f­
când puntea între cei doi mari eroi revoluţionari, pot f men­
ţionaţi, cu o poziţie destul de stabilă în panteonul comunist,
dat find că nu au apucat disensiunile perioadei interbelice,
Ştefa Gheorhiu (al căi nume avea să fe dat ,,Academiei"
de parid) şi 1. C. Frimu. Recunoscut ca îaintaş, dar şi vehe­
ment combătut, a fost Constantin Dobrogeanu-Gherea,
"părintele" socialismului româesc, care şi-a plătit astfel în­
drăznelile teoretice, considerate abateri de la ortodoxia
maristă, îdeosebi considerarea Româiei ca insufcient de
avansată pe calea capitalismului, necoaptă deci pentu pre­
luarea iniţiativei istorice de căte proletariat.
Î
n ce priveşte perioada interbelică, este de remarcat exclu­
derea principalilor lideri comuişti. Acest gen de "curăţee"
54
Î
n 1 947-1 948, primele ediţii ale manualului lui Roller păstrează un
echilibr între Gheorghiu-Dej, Ana Pauker şi Vasile Luca, menţionaţi
oarecum egal şi cu o relativă discreţie.
Î
n ediţia din 1 952, ultimii doi
dispar, în timp ce Gheorghiu-Dej este menţionat de nenumărate ori ,
devenind fgura centală a istoriei contemporae.
Î
n plus, manualul este
împâit cu citate din aicolele şi cuvâtările lui (absente în ediţiile ante­
rioare).
Î
i sut reproduse şi tei portrete, faţă de o singră prezenţă, înt-o
fotografe de grup, în primele ediţii.
352 Istorie şi mit în conştiinţa românească
îi asiga lui Gheoru-Dej o poziţie conforabilă, fă teamă
de concurenţ, nici măca î se retrospectiv. Gheorghe Cris­
tescu, "fondatorul" partidului în 1 921 şi primul său secretar
general, a răas pâă tâiu în afaa istoriei ofciale. Tot pâă
târziu, Ştefan Foriş, predecesorul lui Gheorghiu-Dej , ucis
în 1 944 în ura unei reglări de conturi, a apărut invariabil
sub sintaga "trădătorul Foriş", raă să fe foare cla pe cine
şi ce a trădat.
Au fost promovaţi alţi eroi, din eşaloanele urătoare, rară
aspirţii, fe şi postue, la conducerea supremă. Un ca apa
îl reprezintă Vasile Roaită, adolescentul ucis la Gri viţa (din
nou mitologia ceferistă! ) în vreme ce tăgea sirena chemâ­
du-i pe mucitori la luptă. Puritatea sângelui tânăr este fec­
vent invocată în mitule revoluţionae, simbolizâd deptatea
cauzei şi spernţa încaată de tinereţe.
Î
n aii ' 50, Roaită a
cuoscut o remarcabilă celebritate postumă; ne măginim
.

at faimosul câtec revoluţonar Sirena lui Roaită, ca şi
schimbaea - cu adevăat radicală - a nuelui uei staţiui
de pe litoral din Caren Sylva în Vasile Roaită (denumiea
actuală, Eforie Sud, find de natuă să liniştească patimile! ).
Să-I mai amintim pe Ilie Pintilie, martir al cauzei comu­
niste, mor sub zidurile Dofanei prăbuşite la cutremurl din
1 940, pe erQii căzuţi în războiul civil din Spania sau în rezis­
tenţa fanceză, sau pe yictimele aparent foare puţine dacă
ne luă după numele înşirate, ale represiunii legionare şi
antonesciene (recum Filimon Sârbu, condamnat la moare
şi executat pent trădare şi sabotaj în favoarea inamicului).
Se contuează acum mitul ilegalistului, subordonat, indi­
ferent de diversele-i personifcăi, uei riguroase tipologii.
Ilegalistul provine dint-o familie săracă de muncitori sau ţă­
rai (ceea ce nu e chiar adevărat, mulţi comunişti a vându-şi
originea fe în medii marginale "declasate", fe în cercurile
micii burghezii sau chiar ale elitei sociale şi intelectuale),
cunoaşte de timpuriu greutăţile şi asuprirea, este iniţiat de
Principele ideal 353
un tovarăş mai vârstic în tainele marism-leninismului şi
ale mişcăi rvoluţionae şi, plin de abnegaţe, îşi dedică viaţa
luptei revoluţionae, paidului şi poporului; îchisorile şi tor­
tua, adesea chiar moarea, nu reuşesc să-1 înfâgă. 55
Prin obârşia lor, prin nobleţea idealurilor şi prin eroismul
dovedit, ilegaliştii justifcă revoluţia proletară şi legitimează
noul regim; pe de altă parte însă, sunt sufcient de mărnţi
pent a nu atenta la poziţia liderului. Printe ei întâlnim şi
relativ multe femei, mai puţine, evident, decât bărbaţi, totuşi
deasupra ponderii obişnuite a femeilor în sfera mitologiei
politice româneşti; este perioada câd se afră femeia revo­
luţionaă, afată cu bărbatul mai curând în rapor de tovărăşie
de luptă decât de dialectică a sexelor56 (ceea ce explică şi
promovarea Anei lpătescu la 1 848).
Î
n sfrşit, să remarcăm
şi numărul relativ important al ilegaliştilor şi ilegalistelor
de origine neromânească (corespunzător de altfel structurii
efective a "elitei" comuiste dinainte de 1 944); româizarea
progresivă a partidului se va refecta şi în românizarea trep­
tată a istoriei sale interbelice, cu alte cuvinte în reinventarea
uei istorii mai româneşti decât a fost în realitate.
Deasupra tutuor, lăsându-1 chiar pe conducător înt-o po­
ziţie subordonată, se înălţau însă marile fguri ale panteo­
nului comust: Ma şi Engels, Lenin şi Stalin. Pent prima
dată în istoria românească, eroii supremi nu mai aparineau
fondului naţional - răstare care spune tot ce e de spus
cu privie la raportl origina dinte comuştii rmâi şi naţi­
uea româă. Câştigarea cu timpul a unei relative autonomii
şi orientarea spre naţionalism a comuismului româesc au
55 Sorin Şerban, "Ilegaliştii", în Miturile comunismului românesc,
voi. II (sub direcţia lui Lucian Boia), Editra Universităţii din Bucureşti,
1 997, pp. 45-58.
56 Despre mitologia femeii î comunism, vezi Zoe Pet, "Promovaea
femeii sau despre destcturarea sexului feminin", în Miturile comu­
nismului românesc, voi. 1, pp. 22-38.
354 Istorie şi mit în conştiinţa românească
eclipsat puţin câte puţin giganticele personalităţi ale comu­
nismului mondial (sau sovietic), în cele din uă invocarea
lor devenind mai curâd forală, certă de sticta respectare
a uui ritual. Acuzat şi în propria-i ţară, Stalin a căzt de pe
soclu. Monuentul lui Lenin a dominat îsă intrea î Bucu­
reşti (inspit aşezt î faţa Casei Scâtii, cu ahitectura-i tipic
stalinistă) pâă după decembrie 1 989.
Î
ntr-o capitală rămasă
aproape fă statui, din cae dispăseră monuentele regilor
şi ale marilor oameni politici, supravieţuirea statuii lui Lenin
marca, fră putinţă de tăgadă, adevăratul reper istoric al uui
comunism pretins naţional.
La ubra lui Stalin, în anii ' 50, s-au înmulţit în România
o suă de alţi eroi, mai mari sau mai mici, descinşi din is­
toria Rusiei şi a Uniuii Sovietice. Sunt anii când panteonul
românesc tinde să devină mixt, u pateon româno-ruso-so­
vietic. Ivan al III-lea îşi face intrarea însoţindu-l pe Ştefan
cel Mare, iar Petru cel Mare, pe Cantemir. Bălcescu dă re­
plica "revoluţionarilor democraţi" ruşi: Herzen, Cemâşevski
şi ceilalţi. Frăţia de arme româno-rusă stăbate istoria, cu
momente culminante la 1 877 şi în al Doilea Război Mondial.
Tipul ilegalistului român este adaptat după cel al luptătorului
bolşevic. Copiii şi adolescenţii învaţă ce înseamnă să fi erou
comunist potrivit unor modele mai fecvent sovietice decât
autohtone. Romanul lui Aleksadr Fadeev Tânăra Gardă
bate toate recordurile de popularitate (opt ediţii româneşti
înte 1 947 şi 1 963), iar faimoasa adolescentă eroină Zoia
Kosmodemianskaia, victimă a naziştilor în "marele război
pent apăaea patiei", îi va păăsi cu gru pe tinerii româi,
măcar pent faptul că uul dintre marile licee bucureştene
i-a purtat numele până în decembrie 1 989.
De la Burebista la Ceauşescu
Etapa naţionalistă a comunismului a procedat la o rea­
menaj are a panteonului, rezultatul find o structură hibridă
Principele ideal 355
îte tdiţia istorică precomuistă şi mitologia luptei de clasă
a comunismului originar.
Spre sfrşitul anilor ' 50, o dată cu deplina "reabilitare"
a Unirii Principatelor, este readus în tradiţionala poziţie do­
minată Alexadu Ioan Cuza, faţă de cae î "epoca Roller"
se exprimaseră rezerve privind "şovăiala" şi inconsecvenţa
în aplicarea marilor refore. Efgia lui Cuza avea să apară,
semnifcativ, nimic nefind întâmplător şi neideologizat în
comunism, pe bancnota de 50 de lei, încadrat de Bălcescu
(ancnota de 1 00) şi de Tudor Vladimiescu (cea de 25), sin­
gele răase î ciculaţie pâă în 1 989. "Reveniea" domni­
torului Unirii ilustra deplasarea (relativă) de accent dinspre
miturile revoluţionare spre cele naţionale.
Noul panteon nu avea să-i sacrifce pe eroii luptei de cla­
să, exponenţi privilegiaţi ai mitologiei comuiste clasice. Pe
măsura afrmăii naţionalismului, ei sunt împinşi însă pe un
plan secund, faţă de deţinătorii puterii, exponenţi ai naţiunii
şi ai statului, regii daci sau marii voievozi ai Evului Mediu.
Bălcescu rămâne marea fgură de la 1 848, dar nu mai poate
f personalitatea cea dintâi a istoriei româneşti; nu el este
eliminat, alţii se înalţă. Să remarcă pent 1 848 deplina va­
lorizare a lui Avram Iancu; luptele sale cu ungii, nu tocmai
bine văzute în anii ' 50, redevin acum pe deplin justifcate.
Horea şi Tudor îşi asuă o ideologie mai cuprătoae decât
cea a unor simple răscoale exclusiv sau predominant anti­
nobiliare sau antiboiereşti. Ei se afă ca exponenţi ai naţiu­
nii, iar mişcăile lor devin, sau redevin, din "răscoale" cum
sunt numite î anii ' 50, "revoluţii" (mai întâi în cazul lui Tu­
dor, şi ceva mai târziu, şi cu preţul unor contoverse, în ce-l
priveşte pe Horea). Dosarul Tudor este exemplar pentu lo­
gica mitologiei istorice. Eroul de la 1 821 a tcut cu brio toate
examenele ideologice, find invocat pe râd de liberali, de
legionari, de comunismul "interaţionalist" şi de comunis­
mul naţionalist. O ofensivă istoriografcă de proporţii s-a
declanşat în vremea lui Ceauşescu în jurl raporturilor sale
356 Istorie şi mit în conştiinţa românească
cu Eteria grecească. După ce Andrei Oţetea se stăduise să
dovedească strâsa îmbinae ditre cele două revoluţii (Tudor
Vadimirescu şi mişcarea eteristă în ţările române, 1 945),
istoricii fazei naţionaliste s-au înverşunat să-1 absolve pe re­
voluţionarul român de orice obligaţie faţă de eterişti. O ide­
ologie poate, cu acelaşi efect, să-şi inventeze eroi noi sau
să schimbe înfţişarea şi mesajul celor deja în fcţie. Din
păcate, Tudor nu ne poate spune de care dinte adiratorii
săi se simte mai apropiat!
Ascensiuea spectaculoasă a fost îsă, după cu spuea,
a "deţinătorilor puterii", oarecum în dezacord cu ideologia
luptei de clasă, dar în acord cu noile exigenţe politico-ide­
ologice: unitatea întregului popor în jurl partidului şi al
conducătorului, detaşarea de Uniuea Sovietică, marcarea
individualităţii româneşti, rolul pe cae Ceauşescu aspia să-1
joace în teburile lumii. Cert este că Ceauşescu, el însuşi
putător de sceptu (rezidenţial), înţelegea să se regăsească
în marile fguri încoronate ale tecutului.
Principalii voievozi se înşiruie astfel din nou pe treapta
cea mai de sus a panteonului, prezenţa lor în actualitate jus­
tifcâdu-se prin importanţa acordată, d depinâd totodată
de conjunctuă sau de succesiuea comemorărilor. Pentu
Miai Viteazul, se pare că Ceauşescu - hănit cu lectu din
Bolintineanu şi Coşbuc - a avut o adiraţie deosebită (ceea
ce nu l-a împiedicat să ordone demolarea mânăstirii Mihai
Vodă, cu scopul de a-şi pune mai bine în perspectivă pro­
priul palat); oricum, furitorul Unirii de la 1 600 exprima în
mai mare măsură ca oricare alt domnitor ideea României
etere, pe care Ceauşescu înţelegea să o încameze. Ştefan
cel Mare, Vlad Ţepeş, Mircea cel Bătân57 au fost la râdul
57 Caier lui Mircea cel Bătr sub comunism este ttată de Cristiana
Dineaţă: "Mircea cel Bătn. De la comemorări religioase la mai adunări
populae" şi "Rovine - o ecuaţie cu mai multe necunoscute", în Mituri
istorice româneti, pp. 72-1 02.
Principele ideal 357
lor intes medatizaţi de prpagada regiului. N-au fost uitaţi
nci domtori "cultuli", preu Neagoe Basab şi Dimitie
Cantemir, evocaea îtptirilor lor avâd dal de a confor­
ta tezele "protocronste". Pâă şi Constantin Brâcoveanu a
cuoscut o deplină reabilitare, după ce î faza istoriografei
"de clasă" i se reproşase crta fscalitate şi asupriea maselor
ţărăneşti .
Da fenomenul cel mai remarcabil îl constitie masiva ori­
entare spre Antichitate, apelul la regii Daci ei.
Î
n ce priveşte
Dacia, naţional-comuniştii s-au dovedit dinaşti convinşi ! Nu
numai taditionalul Decebal, ci şi Dromihete şi îndeosebi
Burebista au fost aşezaţi înt-o puterică lumină, constituind
triada originară a istoriei naţionale. Comemorarea din 1 980
a avut rolul de a marca o frapantă similitudine înte Ceau­
şescu şi Burebista, chiar un istoric profesionst ca Ion Horaţiu
Crişa neezitând să scrie despre regele dac cuvinte omagiale
în genul celor adresate dictatorului comuist. Astfel, Bure­
bista a f fost "animat de ferbintea dorinţă a ridicării nea­
mului său. Acestuia i-a închinat întreaga lui activitate, pe
plan inter şi exter, întreaga lui viaţă". 58 Aşa se exprimau,
adresându-se marelui conducător, şi activiştii de parid, la
congrese şi plenare. Să remarcăm avatarurile panteonului
"simplifcat" al românilor: Traian-Carol 1 la 1 900, Bălces­
cu-heorghiu-Dej în ani ' 50, Burebista-Ceauşescu în 1 980.
S-au depus eforturi şi pentu identifcarea regilor daci de
la Burebista la Decebal. Continuitatea statală necesita o dinas­
tie. Fă a int î detaliile acestei spinoase chestiui, ne măi­
nim să consemă auzata aventă a personajului Scorilo,
devet peste noapte tatăl lui Decebal. La originea acestei pro­
movăi se afă "glua ştiinţifcă" a lui Constatin Daicoviciu,
care a interretat ştampila pe un vas dacic cu cuvintele "De­
cebalus per Scorilo", în sensul de "Decebal, ful lui Scorilo"
(er însemnâd, chipurile, în dacă, "copil", prin analogie cu
ss
Ion Horaţiu Crişan, op. cit. , p. 495.
358 Istorie şi mit în conştiinţa românească
latinescul puer). Un Scorilo, prea puţin precizat, apare şi la
autorul roman Frontinus, dar aşezaea lui îtr-o fliaţie dinas­
tică bine defnită îi conferă un plus de prestigiu şi de sem­
nifcaţie. Până într-acolo încât pe soclul unui monument al
lui Decebal stă înscrisă solemna forulă "Decebalus per
Scorilo". Meşteşugarul care a imprimat ştampila nici nu a
visat impactul peste milenii al banatului său gest!
Producţia cinematografcă, strict ideologizată şi atent con­
trolată, poate oferi u bun baromet al cotei personalităţilor.
Filmul istoric al epocii comuiste debuteaă î 1 963 cu Tudor,
operă respirând încă ideologia anilor ' 50, chiar dacă într-o
manieră atenuată (ruşii - buni prieteni; fancezii, englezii şi
geranii - susţinători ai turcilor; boierii, toţi răi, indiferent
de naţionalitate; confictul - strict social); urmează, în 1 967
şi 1 968, ecranizarea originilor: Dacii şi Columna; după care,
cârmuitorii de prim rang devin râd pe rând eroi de flm,
înt-o viziune accentuat patriotică şi actualizată: Mihai
Vteazul ( 1 971 ), Ştefan cel Mare. Vaslui 1475 ( 1 975), Dimi­
trie Cantemir ( 1 975), Vad Ţepeş ( 1 978), Burebista ( 1 980),
Mircea cel Mare ( 1 989).
Î
n 1 97 5, Programul paridului comunist nominaliza ură­
toarele personalităţi, într-un amestec caracteristic de ideo­
logie marist-leninistă şi naţionalism: Burebista, Decebal,
Mircea, Ştefan, Mihai, Gheorghe Doja, Horea, Cloşca şi Cri­
şa, Cuza, f a f uitaţi însă fondatorii comuismului: Ma,
Engels, Lenin (ultimul menţionat de mai multe ori).
Spre stşitul epocii comuiste, doi responsabili ideologici
specializaţi în istorie, Mircea Muşat şi Ion Pătroiu, înşirau
astfel marile epoci din istoria naţională, fecare purând nu­
mele personalităţii dominante: Burebista, Decebal, Mircea,
Ştefan, Mihai, Brâncoveanu, Cuza şi Ceauşescu (puţin dife­
rită find lista marilor conducători, ude sut menţionaţi Dro­
mihete, Burebista, Decebal, Mircea, Iancu, Ştefan, Neagoe
Basarab, Mihai, Brâncoveanu şi Cuza). Toate nu fceau de
Principele ideal 359
altfel decât să conducă la Ceauşescu, la "epoca demnităţii şi
împlinirii marilor idealuri naţionale". 59
Î
nt-o foră mai succintă este exprimat panteonul de pic­
torul Constantin Piliuţă, î compoziţia intitulată Primul pre­
şedinte. Ceauşesc, c scetl î mă pud eşaa tcolor
da având în faţă şi stema paidului, apare pe un fdal unde
sunt reprezentaţi Burebista, Mircea, Mihai, Ştefan şi Cuza.
Cu se vede, ca şi în exemplele anterioare, numai suveran!
Pentru o ilustrare completă şi sistematică a cotei perso­
nalităţilor în ultimii ani de dictatură comunistă, suita de bus­
turi înşirate în faţa Muzeului Militar Naţional din Bucueşti
ne poate servi drept ghid ofcial şi competent. Iată cum sunt
dispuse marile fguri ale istoriei: Dromihete şi Burebista;
Decebal şi Traia; Gelu, Glad şi Menumorut; Basaab, Rolad
Bora şi Bogd; Miea cel Băt şi Alexad cel Bu; Iacu
de Huedoaa, Ştefa cel Mae şi Vlad Ţepeş; Mihai Vteazul;
Dimitie Cantemi, Constti Brncoveau şi Francisc Râ­
koczi al II-lea; Horea, Cloşca şi Crişan; Tudor Vladimires­
cu; Bălcescu şi Avram Iancu; Kogăliceanu şi Cuza.
Selecţia şi gpaea eroilor invită la u comentau. Nu mai
revenim asupra suverailor daci, a căor cotă în creştere deja
am constatat-o. Este de remarcat îsă, cu deosebie, savatl
echilibru ît prvinciile româeşti, cu sitarea Trasilvaiei,
ca ţară românească, pe acelaşi pla cu celelalte două prin­
cipate (legendele folosind de altfel amintita terinologie:
Ţara Româească Muntenia, Ţara Românească Moldova,
Ţara Românească Transilvania); graţie grpurilor de trei
(Gelu, Glad şi Menumorut; Horea, Cloşca şi Crişan), eroii
transilvăneni sunt chiar mai numeroşi decât muntenii sau
moldovenii, ilustare a obsesiei tasilvane şi fobiei ungare
accentuate spre s:fitul erei Ceauşescu. Chiar principii uguri
59 Mircea Muşat şi Ion Pătoiu, "Epoca demnităţii şi împlinirii marilor
idealuri naţionale", în Marele Mircea Voievod (coordonator Ion Pătoiu )
Bucureşti, 1 987, pp. 5 1 8-525.
360 Istorie şi mit în conştiinţa românească
ai Transilvaniei se integrează plaului româesc. Câţi româi
au auit de Rolad Borşa, voievod tsilvăea de la sîaşitul
secolului al XIII-lea? Acum nu nuai că au ocazia să audă,
ci şi să-l vadă, şi mai ales să-l vadă brsc integat î panteon.
Cineva tebuia să reprzinte "Ţa Româească Trsilvania",
alături de principii întemeietori Basarab şi Bogdan. Ca şi ei,
Roland Borşa devine fondator al unei Transilvanii - lămu­
reşte placa explicativă -, în luptă pentr câştigarea deplinei
independenţe faţă de Ungaria (după care ua probabil să
se unească cu Ţara Românească şi Moldova . . . din păcate
inexistente la acea dată).
Merită consemnată de asemenea absenţa tradiţionalului
"cuplu" Matei Basarab-Vasile Lupu, sancţionaţi, probabil,
pentru a nu f înţeles necesitatea solidarităţii româneşti. Tot
de raportat la ideologie este şi selecţia de secol XI, depla­
sată dinspre "principi" spre "revoluţionari", şi nu spre orica­
re dintre revoluţionari, ci spre cei "ofcializaţi": Bălcescu,
Avram Iancu, Kogălniceanu.
Dar ceea ce fapează în primul rând, aici, ca în oricare altă
îşiruire de personaje providenţiale invocate î era Ceauşescu
este faptul că deflarea lor se încheie o dată cu Cuza la 1 866.
Î
nte Cuza şi Ceauşescu se întinde un teren arid, producător
de eroi secundari, dar nicidecum de exponenţi ai destinului
româesc, creatori de istorie. Acest "deşer' traversat de naţi­
unea română d sens unei aşteptă de natuă mesianică, pue
în lumină urgenţa actlui salvator, amplifcă nemăsurat stat­
ra dictatorului, comparabil nu cu oamenii mărunţi ai vremii,
ci cu eroii din vechime, intraţi deja în epopee. De altfel, o
"recomandare" expresă cerea ca porretele istorice prezente
în instituţiile publice să se oprească la momentul Cuza.
O bogată ilustrare a tatamentului diferenţiat aplicat "ma­
rilor oameni" de la o epocă la alta ne-o oferă colecţia de Po­
vestiri istorice publicată în trei volume (înte 1 982 şi 1 984)
de prolifcul popularizator Dumitru Almaş (lucrare împo­
dobită cu magnifce ilustraţii în culori, la fel de utile ca şi
Principele ideal 361
textl pentru investigaţia noastă). Copiilor l i se înfţişează
mai întâi gloria milenară a dacilor, apoi a româilor, prin per­
sonalitatea şi chipul regilor antici şi voievozilor medievali;
pentu epoca moderă se petece traniţia revoluţionară, ape­
lâdu-se exclusiv la Horea, Cloşca şi Crişan, Tudor Vladimi­
rescu, Bălcescu, Avam Iacu şi, evident, la Cuza. Apoi, istoria
nu mai pare fcută, nici măcar simbolizată, de marii oameni,
ci de eroi de rangul doi sau tei, sau chiar de personaje obiş­
nuite "din popor", inventate ad hoc pentru a suplini lipsa
celor mari. La 1 877, atacul Plevnei se ilustează prin jerfa
maiorilor Şonţ şi Consttin Ene şi a căpitului Valter Mă­
cineanu. Pacă lipseşte totuşi cineva. E ca şi cum s-ar vorbi
despre Vaslui fră Ştefan, despre Călugăreni fră Mihai ! La
1 91 8, evenimentul apare şi mai anonim: mulţimea se adună
la Alba Iulia, dar numai mulţimea, nici un nume (iar ampla
ilustraţie, pe două pagini, pusă în faţa ochilor copiilor, înf­
ţişează la tibună un personaj oarecare, care nu seamănă cu
nici unul dinte oamenii politici sau clericii ardeleni, înfp­
tuitori ai Unirii). Ca să se facă măsură deaptă, sunt complet
eliminaţi şi liderii socialişti şi comuişti. Doar personalităţile
culturale par admise, fguri oricum secundare într-un pan­
teon orientat politic. Terenul este astfel pregătit pentru un
fnal apoteotic: ultimele povestiri îl au ca erou pe Ceauşescu,
prezentat şi în imagini, singur sau cu soţia, pe fndalul mă­
reţelor realizări ale socialismului şi înconjurat de muncitori
cu faţa luminoasă sau de o mulţime entuziastă.
Se observă astfel sensul şi limitele revenirii la fgurile pa­
teonului tadiţional, după faa respingerii în bloc a ailor ' 50.
Dinastiei şi malor oameni politici "bughezi" intaea le este
refzată. Se remacă, este dept, de-a lugul domniei lui Cea­
uşescu, o oarecare îndulcire, treptată, a judecăţilor privitoae
la personalităţile excluse, în ritmul "ameliorării" generale
a istoriei româeşti. "Reabilitarea" lor este însă relativă, limi­
tată la menţiui fgare în manuale sau într-o tatare ceva mai
362 Istorie şi mit în conştiinţa românească
detaliată doar în textele de specialitate, şi nu lipsită de note
critice, adesea vehemente.
S-a putut astfel constata o oarecare revenire a lui Carol !.
Desig, totl este relativ: primul rege al Româiei se bucură
de u adevăt ttaent de favoae la 1 980 dacă îl compară
cu insultele ce-i erau adresate la 1 950. Este mai ales, cât de
cât, consemat rolul lui la 1 877. Ceea ce nu împiedică mau­
alul şcolar să-l acuze de "tădare" (cu privire la momentul
1 870) şi să-l caracterizeze drept "spirit prusac reacţionar"60
(rămânând altminteri de discutat "prusianismul" lui Carol,
geran catolic din sud! ). Atci câd u istoric scrie o cae
despre monahe, abundenţa judecăţilor severe (cu a f î­
bogăţiea lui Caol prin "exploataea maselor de oameni a
mucii") şi reliefarea republicanismului ferent al românilor
nu par sufciente: cartea nu poate suporta, pe copertă sau
pe foaia de titlu, nimic privitor la regi sau la dinastie; se va
intitula în conseciţă, simplu şi elocvent, Contibuţii privind
viaţa politică din România. Evoluţia formei de gverământ
în istoria modernă şi contemporană! 61 De un tratament si­
milar au pare Brătienii şi ceilalţi oameni politici proemi­
nenţi. Unii sunt încă şi mai rău văzuţi, mai ales dacă au murit
în închisorile comuiste, ca Iuliu Maniu, căia îi este refzat
din această cauză, apoi minimalizat, rolul la 1 9 1 8, situaţie
care, trebuind totşi invocată o personalitate simbolică, îl
propulsează mult deasupra celorlalţi pe Vasile Goldiş (cum
se întâmplase, păstrând proporţiile, cu Bălcescu la 1 848);
spre sfrşitul perioadei, aprecierile privitoare la Maiu aveau
să fe îndulcite, cu aproape totul se "îndulcea". Semireabi-
6
o
Elsaeta Hurzeau, Gheore Smdache, Mia Tot, Istoria mo­
deră a României, manual pentru clasa a IX-a, Editura Didactică şi Pe­
dagogică, Bucureşti, ediţia 1 985, pp. 94 şi 96.
6
I
Ioan Scurtu, Contibuţii privind viaţa politică din România. Evo­
luţia formei de guverământ în istoria moderă şi contemporană, Edi­
tura Ştiinţifcă şi Enciclopedică, Bucureşti, 1 988.
Principele ideal 363
litarea lui Antonescu, pe cae a menţionat-o deja, se înscrie
în aceeaşi strategie, a reinserării relative şi discrete a mari­
lor oae de sat î istoria naţională, la o cot sufcient de mo­
destă pent a nu pune î discuţie uicitatea Conducătorului.
Eroii comuişti aveau să sufere, î măsură îcă şi mai mae
ca pe vremea lui Dej , din pricina hipertroferii staturii lui
Ceauşescu. Gheorghiu-Dej însuşi, căruia nu i s-a ridicat nici
un monument din cele câteva fgăduite, cunoaşte o cădere
rapidă şi brutală. Din lider necontestat al comunismului ro­
mâesc, este drastic limitat la momentul Griviţa 1 933. Locul
lui este abia ceva mai răsărit decât al unui ilegalist de rând.
Nu îtâzie nici criticile privitoare la anii ' 50, menite să pună
în evidenţă "comunismul de omenie" al lui Ceauşescu prin
raportare la comunismul mai puţin omenos al liderului dis­
părt. Coborârea lui Dej a fost însoţită de ascensiunea - pru­
dent oprită înainte de vârf- a lui Lucreţiu Pătăşcau, menit
a simboliza faţa naţională a comunismului românesc şi a-l
servi pe Ceauşescu în propria-i reglare de conturi cu
"oamenii lui Dej" şi chiar cu memoria acestuia. A existat
u , ,moment Pătşcau" î jurl aului 1 970, repede depăşit,
o dată ce victima lui Dej risca să umbrească, cât de cât, glo­
ria conducătorului care nu mai admitea rival. Mai sigură s-a
dovedit poziţia lui Pet Groza, poate şi datorită faptului că
nu a fost decât un foare preţios "tovarăş de drm", neim­
plicat în scadalurile aparatului de parid; Groza a benefci­
at şi de ua dinte raile statui ridicate de comunişti î cinstea
propriilor revoluţionari, doborâtă concomitent cu monu­
mentul lui Lenin.
Cu trecerea anilor, eroii ilegalişti au intrat tot mai mult în
umbră. Pent pitorescul lui, cazul lui Vasile Roaită merită
o menţiune. Adolescentul erou a dispărut pu şi simplu la un
moment dat (findu-i eliminată până şi fotografa din manu­
alele de istorie). Zvonurile nu au întârziat: fe că nici nu ar
f existat un Roaită la Griviţa în 1 933, fe că micul trăgător
364 Istorie şi mit în conştiinţa românească
de sirenă, nu chiar atât de inocent, ar f acţionat ca informa­
tor al Siguranţei . . . Indiferent cine a fost sau n-a fost Roaită
cu adevăat, cauza dispariţiei sale este mult mai simplă, chiar
bătătoare la ochi . "Copilul erou" a devenit însuşi Ceauşescu,
şi nu era loc pentru doi !
Î
ntr-adevăr, Ceauşescu s-a instalat
în poziţia primă a mişcări comuniste, pe care o deţinuse mai
înainte Gheorghiu-Dej . Singura difcultate - dar mitologia
nu cunoaşte difcultăţi - consta în faptul că Gheorghiu-Dej
era adult î perioada "mailor lupte", ia Ceauşescu abia copil
sau adolescent. S-a putt totuşi afa că el şi-a început cari­
era revoluţionară, stâmind uimire şi adiraţie, încă de la 1 4
ani, poate chiar mai timpuriu. Tot mai multe fapte eroice
comuniste din anii ' 30 au ajuns să-i fe atibuite. Printe ele,
la loc de cinste, momentl 1 mai 1 939; serbarea de atnci,
organizată prin bresle de regimul de dictatră regală, s-a
transformat în cea mai mare manifestaţie europeană atifas­
cistă şi antirăzboinică, iar principalul său organizator a de­
venit Ceauşescu, în strânsă colaborare cu cea destinată să-i
fe soţie. S-a recurs şi la plăsmuirea unui fotomontaj unde,
în mijlocul mulţimii, apărea capul viitorului dictator, într-o
poziţie cam nefrească, dovedind o oarecae neglienţă în pre­
lucrarea imaginii.
Î
ncă puţin şi, coborând în timp, Ceauşescu
şi-ar f dat mâna cu Cuza, punâd astfel capăt relativei dis­
continuităţi din istoria recentă a României.
Î
nt-o epocă aproape golită de substaţă "eroică", singul
personaj a cărui mitifcare s-a considerat utilă, spre sfrşitl
anilor ' 60, a fost Nicolae Titlescu. Mitl Titlescu, asemă­
nător întu câtva cu mitul Bălcescu din perioada anterioară
(chiar dacă la proporţii mai modeste), a avut darul, insufat
de o ideologie a valorilor absolute, de a eclipsa sau culpa­
biliza pe ceilalţi actori ai epocii respective, judecaţi în rapor
cu adevărl întruchipat în personajul mitifcat. Neimplicat
(cel puţin în varianta mitologică) în confictele politicia­
niste intere, promotor al unei active diplomaţii europene şi
Principele ideal 365
mondiale, mai curând î spiritul unei mari puteri decât al
unui stat mic sau mijlociu (recursor, aşadar, al ambiţiilor
planetare ale lui Ceauşescu), denunţător al agresiunilor fas­
ciste, da moderat (pentr a nu spune naiv) în raporturile cu
comunismul, cu Uniunea Sovietică în particular, Titulescu
prezenta un seducător evantai de trăsături susceptibile de
recuperare şi mitifcare. Nu însă până la a deveni egalul lui
Burebista, Cuza sau Ceauşescu!
La Ceauşescu totul apare lipsit de măsură: pretenţia lui de
a fonda o Românie cu totul alta (până la deplina modifcare
a peisajului urban şi ral, şi chiar a echilibrelor geografce),
concomitent cu raportea obsesivă la maii exponenţi ai uui
destin românesc imuabil, dialectică dertantă însernând în
acelaşi timp identicarea cu istoria şi anularea ei.
Î
n cazul
lui impresionează discrepanţele: înte trecutul idealizat şi
prezentul real, sau pur şi simplu înte vulgaritatea cuplului
prezidenţial şi fgurile mitice invocate. Impresionează, evi­
dent, şi masivitatea propagandei, a "spălării creierelor" prin
şuvoiul pseudoistoric cu care a fost inundată conştiinţa
românească.
Mecaismul în sine este însă cel bine ştiut. L-am întâl­
nit şi la Dej , în ciuda reputaţiei de înţelepciune şi modestie
care s-a dorit a se ţese în jurul lui. L-am întâlnit şi la regii
României, desigu în alt context, păstâd o altă măsură şi
raportat la alte modele reale, dar nu mai puţin fdel regulilor
imuabile de fncţionare. De fecare dată, ipostaze îngemă­
nate, trecute şi prezente, ale personajului providenţial, ga­
rant al echilibrlui social şi intereselor naţiunii, călăuzitorl
ei pe dmul difcil al istoriei. Principii de pe vremur îi susţin
pe principii de astăzi (într-o continuitate mitologică cu atât
mai necesaă cu cât societatea reală traversează faze de rp­
tură). Istoria este u instrment al Puterii.
Personalizarea concomitentă a trecutului şi a prezentului
găseşte un ecou favorabil în opinia românească. Până la
366 Istorie şi mit în conştiinţa rmânească
ună, româii poate că nu au fost şi nici nu sunt cu adevă­
rat monahişti sau republicai. Mulţi dintre ei simt nevoia să
se încredinţeze celui cae se afă Sus, indiferent de numele
şi de titlul lui. Iată o posibilă cheie a contadictoriilor evoluţii
politice româneşti din ultimul secol.
Capitolul VII
După 1 989
Ruptură sau continuitate?
Anii care s-au scurs după 1 989 se remarcă prin adapta­
rea mitologiei istorice şi politice, şi îndeosebi a secţiunii con­
tempore a pateonului naţonal, la plurismul politic afat
cu atâta vigoae î ura prăbuşirii comusmului. Confictele
politice se prelungesc în conficte istorice. Astfel, confrun­
tarea spectaculoasă dintre două mituri contadictorii: regele
Mihai şi mareşalul Antonescu, tanspue în tereni istorici
şi mitologiei o fsură fndamentală care străbate societatea
românească de astăzi. 1
Regele Mihai, alugat de comuişti la 30 decembrie 1 94 7,
a devenit un simbol pentru mulţi dinte susţinătorii antico­
munismului şi democraţiei. El apare învestit cu misiuea
sacră a Salvatorului (,,Monahia salveaă Româia! "), a celui
menit să readucă ţara pe fgaşul fresc al istoriei sale. Vizita
înteprinsă în România, cu ocazia sărbătorilor de Paşte din
aprilie 1 992, a pus în evidenţă, prin proporiile şi fervoarea
manifestaţiei publice, ca şi prin înalta încărcătură simboli­
că şi religioasă a evenimentului, un grad cu totul remarca­
bil de mitifcare a persoaei, fcţiei şi misiui sale istorice.2
Cazul mareşalului Antonescu este mult mai complex.
Considerat, în primele decenii de comunism, ca tădător al
t Leonard Drlă, "Ion Atonescu şi Mihai I.
Î
nte istorie şi politică",
în Mituri istorice româneti, pp. 220-254.
2
Confntarea dinte mitul regal şi conta-mitul antimonarhic evi­
denţiată cu prilejul acestei vizite este analizată de Mihai Coman: "La
Ritualisation de la visite du Roi Mihai J•r â l ' occasion des Pâques", în
Analele Universităţii Bucureşti, istorie, 1 993-1 994, pp. 79-89.
368 Istorie şi mit în conştiinţa românească
intereselor naţionale şi criminal de război, el a cunoscut, după
cum am văzut, un relativ proces de reabilitare pe măsura
angajării naţionaliste a regimului comunist şi a desprinderii
sale de Moscova. După 1 989, opiniile s-au putt exprima
în deplinătatea lor. Potrivit unui sondaj dat publicităţii la
9 mai 1 995, 62% dintre români par a avea o părere bună
despre mareşal (aşezat îaintea oricărui alt lider al celui de-al
Doilea Răboi Mondial, Hitler benefciind de 2% păeri favo­
rabile, Stalin şi Mussolini de 5%, Churchill de 26% şi
Roosevelt de 3 1 %; ultimii doi plătesc, freşte, pent "tră­
darea" de la !alta). 3 Printre cei care îl apreciază pe Atonescu
se numără cu siguranţă şi anticomunişti (în consonanţă cu
ideologia profesată de maeşal ! ), ca şi persoane care doresc
pu şi simplu rstt ue istri mult ve outat. Nucleul
du al susţinătorilor, al susţinătorilor vehemenţi şi cha age­
sivi, î fore îsă-extr padox! -contnuatri celor
cae 1-au timis pe Maeşal î 1 946 î faţa plutonului de exe­
cuţie. Foştii naţional-comuişti, cei cae declaşase procesul
de reabilitae îinte de 1 989, a acu în mod ostentativ
viţle nţonast şi autrte ale guveăi Antnescu. Pet
România Mare, de pildă, Antonesc şi Ceauşescu apan
aceluiaşi detaşaent sacr de "apostoli a neaului ca au pie­
rit de moae violent jerfţi pe altal patiei".4
Antiteza Rege-Mareşal este exacerbată de susţinătorii ne­
condiţionali ai celui din ură. Pentru ei, regele Mihai a fost
u tător, dovadă decorarea lui de căte Stalin. 5 Un moment
3 Evenimentl zilei, 9 mai 1 995.
4 Almanahul România Mare, 1 996; pe copertă fgază chipul celor
doisprezece apostoli ai neamului: Decebal, Vlad Ţepeş, Ioan Vodă cel
Cumplit, Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu, Grigore Ghica, Ho­
rea, Tudor Vladimirescu, Ecaterina Teodoroiu, Nicolae Iorga, Ion Ato­
nescu, Nicolae Ceauşescue
5 I. C. Drăgan, op. cit. ; două titluri semnifcative de capitole: "Mareşalul
Antonescu şi războiul sfnt, 1 941 -1 944" şi "Trădarea regelui Mihai şi de­
corarea lui de către Stalin" (este reprodusă, pe o pagină întreagă, până şi
decoraţia primită de rege! ).
După 1989 369
forte al acestei operaţiuni de denigrare l-a constituit mon­
tajul "docuentar" prezentat pe postul ofcial de televiziune,
în numele guvernului, la 30 decembrie 1 993, cu imaginea
idealizată a lui Antonescu, luptător şi martir, în contast cu
regele Mihai, tădător prosovietic şi criminal ! Cum se vede,
rolul postum al lui Antonescu este multiplu: el susţine (desi­
g, raă ca cineva să-i f cerut învoirea) tendinţele autorite,
autohtoniste şi xenofobe, find şi un bun instrent îndrep­
tat împotriva regelui, devenit, în locul comuniştilor, princi­
palul responsabil pentu executarea sa.
Marile orientări politice îşi cultivă propriii eroi: regii,
Brătienii sau Iuliu Maiu; celui din urmă i s-a alăturat atât
de nedreptăţitul în timpul vieţii Coreliu Coposu, a cărui
moarte, în 1 995, a închegat, ca prin farec, un moment de
solidaritate naţională, excepţională secvenţă mitică, explica­
bilă, atât cât se poate mt explica, prin "ieala" dezinteresae
a celui dispărut, într-o lume a intereselor meschine.
Dintre eroii tdiţionali, o semnifcativă ascensiue cunoaş­
te Avram Iancu, î contextul confntării româomaghiae,
reanimată şi întreţinută cu gijă după 1 989 (difcultăţile
intere şi discutabilele soluţii de guverare avâd nevoie de
un "celălalt" pent a le justifca). La Cluj s-a ajuns la un ine­
dit război al statuilor: Avram Iacu conta lui Matei Corvin
(cel din ură ameninţat şi de excavarea presupusului for
roman, alt simbol al românităţii). Festivităţile de la Ţebea din
septembrie 1 996, desfşurate pe fndalul semnării - în
sfrşit! - a tatatului româno-unga, au dat naştere, în jurl
mormântului lui Avram Iancu, la polemici aprinse, opoziţia
de toate nuanţele denunţând confscarea ofcială a eroului,
iar intansigenţii Paridului Unităţii Naţionale acuzându-şi
foştii colegi de guverare, hotărâţi înte timp să j oace cartea
euopeaă, de tădarea idealurilor naţionale simbolizate prin
marele luptător de la 1 848.
Dar, oricât de larg ar f evantaiul actual al eroilor şi sim­
bolurilor, cert este că discursul ofcial (sesizabil îndeosebi
370 Istorie şi mit în conştiinţa românească
în fecventele evocări istorice ale televiziunii ofciale, ca şi
î maualele şcolare) continuă, ueori chia aplifcâd, ele­
mentele fndamentale ale discursului prerevoluţionar. Nici­
câd nu a fost invocat mai fecvent şi mai adtiv Titulescu;
contemporanii săi, Brătianu, Maniu, fră a mai vorbi despre
regele Ferdinand, ieşiţi, freşte, la lumina zilei, răân totuşi
pe un plan secudar faţă de mult mediatizata personalitate
a politicii extere româeşti. Cal lui Carol 1 este de aseme­
nea semnifcativ: el apare victimă a unei insolubile nepo­
triviri înte recunoaşterea, greu de evitat, a dimensiunii sale
istorice (e cae chiar comusmul ultielor decenii o accep­
tase parţial) şi simbolizarea, prin el, a unei monarhii pe care
ofcialitatea nu are motive să o prezinte înt-o lumină prea
favorabilă. Reabilitarea, în acest caz, ca şi în cazul lui Fer­
dinand, s-a oprit depare de vechiul mit dinastie, personajul
emblematic ofcial al constituirii României modere rămâ­
nând, fră rival, Cuza. 6
6 A se vedea în acest sens şi lucrarea lui Ioan Scurtu, Monarhia î Ro­
mânia, 1866-1947, Editura Danubius, Bucureşti, 1 99 1 , înt nimic mai
favorabilă instituţiei monarhice decât volumul, pe care îl rezumă, publi-
cat în 1 988 (Contibuţii privind viaţa politică din România . . . ).
Î
n mod
curios, d semnifcativ, primele pagin ale căţii tateaă despre . . . tdiţia
republicană. La sfrşit, se propune u tabel statistic privitor la evoluţia
regimurilor politice europene din 1 866 până în prezent (21 de monarhii
şi două republici în 1 866, 1 1 monarhii şi 22 de republici în 1 991 ; iar în
înteaga lume, tot în 1 99 1 , 1 1 8 republici şi 44 de monarhii), concluzia
implicită find căderea în desuetudine a regimurilor monarhice.
Î
n fapt,
pa legitimă o altă abordare statistică, findcă, orice s-ar zice, nu se pot
compara Albania cu Suedia şi nici Somalia cu Japonia. Singurl model
de dezoltare îl rerezintă astăzi lumea occidentală. Or, jumătatea de vest
a Europei este egal împărţită înte republici şi monarhii. Balanţa înclină
chiar spre principiul monarhie, dacă adăugăm statele extaeuropene pu­
teric industializate şi cu regim democratic incontestabil: Statele Unte
(republică), Caada, Japonia, Australia şi Noua Zeeladă (monahii). De
aici nu decurge vreo şansă istorică suplimentară pentru sistemul dinas­
tie.
Î
nseamnă doar că aşa se prezintă statistica!
După 1989 371
O plimbare prin sălile Muzeului de Istorie Naţională din
Bucureşti ilusteaă rezistenţa la schimbae. După a de zile,
totul aată la fel ca înainte de 1 989; s-a închis doar secţiunea
contemporană (după 1 91 8), ceea ce rezolvă pentru moment
orice contoversă, şi s-au adăugat câteva vitine consacrate
regilor Carol I şi Ferdinad şi reginei Maia, precum şi mae­
şalului Averescu.
Î
n rest, nici cea mai mică modifcae ît-u
discurs stcturat în sensul luptei de clasă (un şir incredibil
de lung de răscoale ţărăneşti ! ) şi al unei depline unităţi din
cele mai vechi timpuri.
O aaliză atentă a discursului ofcial este de natură să puă
î lumă persistenţa uor atitudin izolaţioniste adc îădă­
cinate sub apaenta aderare la valorile europene. Continuă să
se practice o reconstituire a trecutului care amplifcă factorii
autohtoni în defavoarea dinamicii şi înâuririlor europene.
Să dăm un exemplu. România a aderat în 1 993 la comuni­
tatea statelor fancofone, dar nici un tânăr româ nu ar putea
afa din manualul de istorie originile acestei facofonii (re­
lative, de altfel). Maualele şcolae "uce" editate după 1 989
(întocmai celor publicate în anii comunismului, dar spre
deosebire de maualele mai vechi) evită să vorbească despre
infuenţa faceză, deşi aceasta a tsforat radical în seco­
lul al XIX-lea cultura românească (şi chiar limba română).
Moderizarea este explicată exclusiv prin factori inter, ceea
ce nu corespude istoriei reale, d corespude foae bine uei
obsesii de dinainte de 1 989. O abordare similară se constată
şi în defnirea culturii româneşti medievale, prin estomparea
modelului slavo-bizatin, în favoaea uei sinteze autohtone
paiculare, văzută ca punte înte Răsărit şi Apus.
Î
această perpetivă a continuii flonului mtologic pr
e
­
voluţiona, tebuie îţeleasă şi polemica î jul maualului
lui P. P. Panaitescu: Istoria românilor, editat înaintea instau­
răii regimului comuist şi reintrodus în 1 990, î locul mau­
alelor epocii Ceauşescu. Un val de proteste a dus în cele din
372 Istorie şi mit în conştiinţa românească
uă la retragerea sa. S-a invocat neconcordanţa cu cerce­
tăile recente, d motivul real a fost tipul de discurs, cu totl
altul decât cel practicat de mitologia naţional-comuistă. Deşi
publicat înt-o perioadă puteric marcată de spirit patriotic
(ediţia a VI-a, reprodusă în 1 990, data din 1 943, aşadar din
vemea rzboiului şi a lui Antonescu) şi deşi Paaitescu îsuşi
se lăsase sedus de ideologia legionară (căreia nu i s-ar putea
imputa absenţa naţionalismului ! ), manualul se remarcă prin­
t-o atitudine demitologizantă. Autorul situează forarea po­
porului rm pe abele malu ale Dunăii, pue î evidenţă
infuenţa slavă în Evul Mediu, îl trtează pe Vlad Ţepeş drept
degenerat, nu acceptă conştiinţa naţională a lui Mihai Vitea­
zul, insistă asupra modelului fancez în secolul al X-lea . . .
Tot atâtea pucte pe care nu le vom mai regăsi în noile mau­
ale intoduse î 1 992-1993, dispuse uşor să sacrifce spiritul
critic î favoaea autohtonismului şi a vechilor clişee mitice.
Î
ntotdeauna uniţ?
Unitatea şi autoritatea sunt principii nu mai puţin vehi­
culate în prezent ca înainte de 1 989. De la Vlad Ţepeş la
Antonescu, galeria eroilor autoritari este puterc pusă î va­
loare. Urare a tadiţiei şi a obişnuinţei, dar nu mai puţin
a unei propagande insistente, românii par mai ataşi de sim­
bolurile specifce coeziunii naţionale şi autorităţii decât de
cele caracteristice uei vieţi democratice. Este semnifcativ
faptul că, cel puţin potivit sondajelor (a căor acurateţe nu o
discutăm), cele mai respectate, şi încă de depae, instituţii ale
ţăi sut Arata şi Biserica, creditate, î aprilie 1 996, cu 92%,
respectiv 89%, sufgii favorabile; la polul opus, acelaşi son­
daj situează Palaentul cu nuai 28% opiii î favoaea sa.?
Mertele, insufcieţele sau paea de vă a istituţiilor respec-
7 Sondaj publicat în Evenimentul zilei, 12 aprilie 1 996.
Î
n octombrie
1 996, Armata scade totşi la 76%, iar Biserica la 83%.
După 1989 373
ti ve nu au a f discutate aici. Sigl lucr cae ne interesează
este imaginarul politic şi, sub acest aspect, nu poate f decât
fapantă orientaea majorităţii spre instituţii nu neapărat spe­
cifce actului democrtic (cha dacă îşi au, incontestabil, locul
în acest sistem), dublată de respingerea masivă a institţiei
democratice prin excelenţă, care este parlamentl.
Î
nte plu­
ralism şi democraţie pe de o parte, coeziune şi ordine pe de
altă parte, maj oritatea pare a înclina spre valorile din ură
(sau, dacă nu înclină de la sine, este îndemată să o facă).
Revenirea în forţă a Bisericii merită un comentariu. Câţi
româ îndrăeau să se declare credincioşi înainte de 1 989?
Câţi îndrănesc să se declare atei sau sceptici astăzi?
Î
n rit­
alul comemorărilor istorice, Biserica ortodoxă este mereu
prezentă; s-a generalizat sistemul pastaselor, pâă şi î an­
tirea uor eri care au trăit cu veacuri î urmă. Canonizarea
în 1 992 a lui Ştefan cel Mare şi a lui Constantin Brâncoveau
a marcat o dată importantă în procesul îmbinării istoriei na­
ţionale cu orodoxia. Este în perspectivă şi canonizarea lui
Miai Vteazul, invocâdu-se de altfel şi o apariţie miracu­
loasă a chipului său (comentată, printe alţii, la televiziune,
de îsuşi comadatul Muzeului Milita Naţional). Pateonul
şi calendarul bisericesc tind astfel să fzioneze. Discursul
religios despre istorie ocupă terenul lăsat liber de defncta
ideologie totalitară. Implicarea ortodoxiei consolidează va­
lorile istorice naţionale a căror credibilitate risca să fe afec­
tată în ura deprecierii propagandei comuniste şi confziei
ideologice cae a urat. Identifcarea, cam sumară, a româ­
nismului cu orodoxia (susceptibilă, în ultimă instanţă, de a-i
jigni sau marginaliza pe româii de alte religii) apare astăzi
ca un procedeu privilegiat de afrare a coeziunii naţionale.
Din zona Puterii, se aude un discurs istorico-politic care
subliniază cu insistenţă ideea de unitate şi chiar de unani­
mitate naţională în jurl unor valori, atitdini politice şi per­
sonalităţi. Se repetă adesea că în marile probleme naţionale
românii au fost întotdeauna solidari, forulă abilă, aparent
374 Istorie şi mit in conştiinţa românească
greu de contestat de un adevărat patriot, dar perfect neade­
vărată!
Î
n Evul Mediu, cum am arătat dej a, principatele ro­
mâe s-au înfntat adesea. Iar în secolul nostru societatea
românească s-a dovedit mai curând divizată decât uită. O
hotăâre crcială, în ua căreia avea să se constituie Româ­
nia Mare, a fost intrrea în război în 1 91 6 împotriva Puteri­
lor Centle. Contrar mitului unei cvasiunanimităţi româneşti
în acţiunea care viza eliberarea Transilvaniei, se poate con­
stata că o parte deloc neglijabilă a elitei politice şi intelec­
tuale nu a agreat această orientare politică, iar unele voci
s-au pronunţat hotărât împotriva ei (chiar dacă teoretic toţi
împărăşeau, dar fecare în felul său, "idealul naţional"). s Ce
să mai spunem despre al Doilea Război Mondial? Se poate
afra că toţi românii au aprobat entuziast intrarea în răz­
boi alături de Gerania în 1 941 , şi din nou toţi românii, şi
la fel de entuziast, întoarcerea arelor împotriva Geraniei
în 1 944? Dar instauraea comuismului? A fost susţinută de
toţi româii? Sau a fost combătută de toţi români? De fapt, î
anii comunismului s-a adâcit o mai veche linie de factuă;
vechea elită a fost pulverizată şi o nouă elită s-a ridicat din
8
Dintre oamenii politici, au optat pentru soluţia "cealaltă": P. P. Ca,
Titu Maiorescu, Alexand Mahiloman, Constatin Stere . . . Galeria ma­
rilor istorici ai momentului cuprinde şase nume: A. D. Xenopol, Dimite
Onciul, Ioan Bogdan, Nicolae Iorga, Constantin Giurescu, Vasile Pârva.
Dintre aceştia, numai Iorga a militat activ pent intarea în acţiune (a f
fcut-o şi Xenopol, însă boala l-a împiedicat); comporamentul celorlalţi
poate f apreciat drept "rezerat". Dinte scriitori, în mod paradoxal, cei
doi mari clasici transilvăneni: Ioan Slavici şi George Coşbuc, nu s-au
înscris în lupta pent unirea politică. Mai mult chiar, Slavici a publicat
articole "progerane" în presa din timpul ocupaţiei; la fel au procedat
Tudor Arezi, Gala Galaction, D. D. Păcau » . . Dt savanţi, Grigore
Antipa a colaborat cu autorităţile gerane, Simion Mehedinti a fost mi­
nist î guverul Magloman, iar Victor Babeş şi-a atrs mutăi pen­
t un anume gen de "acomodare". Cum se vede, nu ne afă î faţa unui
gp rests şi maal, şi cu siguraţă nu în faţa unor "tădători", nici
măa a unor "indiferenţi". Pur şi simplu, o parte a elitei româneşti a gân­
dit altel interesele naţionale.
După 1989 375
statuile mai de jos ale societăţii. Proces care a împăit
România în două, aşa încât putem vorbi astăzi (în sens politic
şi cultural) despre "două Românii", aşa cum se vorbeşte, de
la Revoluţia din 1 789 încoace, despre "cele două Franţe".
Nimic, de altfel, ieşit d comun în toate acestea. Unai­
mitatea naţională este doa un mit politic, ea nu a existat şi nu
există nicăieri. Ia divergenţele apa, şi este f
s
c să apa, în
marile probleme, nu în cele mici. Politica mondială a Statelor
Unite este rezultata, vaiabilă, a peentei conftări din­
t izolaţionişti şi interenţionişti, două tendinţe perfect opuse.
Acordul de la Maastricht, care angajează viitorul naţiunilor
europene, a fost ratifcat în unele ţări, prin referendum, cu
o minimă majoritate (în Franţa, "cele două Franţe" mani­
festdu-se din nou cu acest prilej, cu procente cu puţin peste
şi sub 50%). Nici România nu are vocaţia de a f mai uni­
tară; este un fapt pe care suntem datori să-1 constatăm. Ne
mărginim să invocăm două exemple recente vizând politi­
ca exteră şi itegraea europeană.
Î
n 1 990, în timp ce opozi­
ţia miza întru totul pe raporurile cu Occidentul, Puterea,
afată încă în faza slogaului "Nu ne vindem ţara! ", s-a găbit
să încheie (singularizând Româia chiar printe ţile ex-co­
muniste) tratatul cu Uniunea Sovietică, căreia se vede că îi
prezicea îcă o viaţă lungă! S-a petrecut apoi o teptată "euo­
penizare" a Puterii, ceea ce a provocat disensiuni chiar în
sânul ei. Tratatul româno-ugar încheiat în septembrie 1 996
a dovedit încă o dată că nu există uanimitate; s-au pronunţat
împotiva sa paridele naţionaliste, pâă mai ieri paricipate
la guverare.
Unanimismul, ilustrat cu false exemplifcări istorice, nu
este decât o statagemă de guverare; se manifestă astfel o
înclinare autoritară, insinuată abil prin apelul la trecut, tactică
mai efcientă deât enuţea explicită a mesajului, îtr-o socie­
tate care afrmă sau cel puţin mimează valorile democraţiei
şi ale pluralismului.
376 Istorie şi mit în conştiinţa românească
Metodologia uitării
O altă tendinţă caracteristică, sesizabilă tot în zona of­
cială, este ocultarea comunismului. Ar f fost de aşteptat ca
istoricii să "năvălească" asupra acestui teritoriu complet
neexplorat, şi mai esenţial pentru înţelegerea României de
astăzi decât oricare epocă sau proces istoric. Lucruri le nu
s-au petrecut însă aşa. Maj oritatea istoricilor contempo­
raneişti - reprezentâd în 1 989 contingentul cel mai numeros
de istorici româi - au preferat să se "înghesuie" în perioa­
da interbelică, înt-un spaţiu de numai două decenii, sau în
perioada şi mai restrânsă, dar puteric valorizată mitologic
prin imaginile contrastante ale mareşalului Atonescu şi
regelui Mihai, a celui de-al Doilea Răboi Mondial.
Î
ultima
vreme, cercetarea s-a mai pus în mişcare; ea rămâne totuşi
lentă şi cu totul insufcientă raporată la dimensiunile şi
importanţa problemei.
Aşa se face că cele mai interesante contibuţii, privitoare
îdeosebi la reprsiunea comustă, le-au adus , ,nespecialişti",
şi mult mai puţin istoricii universita sau din institute. Celor
din afara nucleului profesiunii li se datorează adunaea şi pre­
lucrarea, cu curaj , a informaţiilor orale9, în timp ce pentru
istoricul român tip ancheta orală rămâne încă un procedeu
exotic. Profesioniştii istoriei continuă să acorde o mai mare
credibilitate documentelor scrise decât oamenilor vii care au
tt istoria respectivă. Această îtier metodologică se întâl­
neşte cu o raţiune ideologică. Nu este bine să scriem despre
comunism- potrivit unei opinii destul de răspândi te -, mai
9 De amintit î acest sens o bogată memorialistică (din cuprinsul căeia
ne mărginim să cităm excepţionala epopee a vieţii penitenciare publi­
cată de Ion Ioanid sub titlul
Î
nchisoarea noastră cea de toate zilele, 5
volume, Editra Albatros, Bucureşti, 1 991 -1 996), precum şi numeroase
emisiu de radio şi televiziue, dinte ca docuentul de exceţe răe
Memorialul durerii, perseverentă anchetă orală efectuată de Lucia Hossu
Longin (peste 50 de episoade).
După 1989 377
întâi findcă ne lipseşte inforaţia şi în al doilea râd findcă
nu avem perspectiva necesară, riscând să fm subiectivi. Vor
scrie uraşii noştri şi uraşii uraşilor noştri. Eludarea pro­
gramată a subiectului este evidentă (interesant că în cazul
aceleiaşi categorii de istorici, timiditatea cercetării nu fnc­
ţionează în ce priveşte Basaabia, unde se merge în linişte
până la 1 989; acolo însă este denunţat comunismul sovie­
tic, pe când dincoace ar trebui denunţat cel românesc).
Ca întotdeauna, manualul de şcoală (mai ales când este of­
cial şi unic) spue tot ce este de spus. Se oferă - în 1 992 -
zece pagini despre jumătatea de secol de comunism, un rezu­
mat palid şi ambiguu, faţă de peste o sută de pagi consacrate
sfelui de veac al Româei interbelice şi al celui de-al Doilea
Rboi Mondial. 1 0 Maualul de litert prcedeaă î acelaşi
spirit, mergâd chiar mai depare; el face în genere abstracţie
de comunism în numele "autonomiei esteticului". l i Cine ar
îndrăzni să-i interpreteze pe Dante, Shakespeare sau Balzac
în afara epocii lor? Se pare că doar scriitorul român îşi de­
păşeşte condiţia terest, îălţându-se în sfera absolută a aei.
Autorii manualului de istorie universală au o iniţiativă încă
mai radicală: evacuează pur şi simplu din istorie pe Mar
şi Engels, întreaga ideologie şi mişcare socialistă şi comu­
nistă1 2, chiar cu riscul ca elevul să nu înţeleagă nimic din
evoluţia ultimelor două secole şi îndeosebi din epoca pe care
cu toţii am trăit-o.
I O
M
i
ai Me şi Bogd Teoorescu, Istora rmânilor Epoca moderă
şi contemporană, maual pent clasa a XII-a, Edit Didactică şi Pedago­
gică, Bucureşti, 1 992, pp. 206-325 (perioada 1 91 8-1 947) şi pp. 326- 335
(perioada 1 947-1 989); ediţiile ulterioae f modifcăi notabile.
1 1
Limba şi literatra română, manual pentru clasa a XII-a (coordo­
nator Nicolae 1. Nicolae), Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
1 993.
1 2
Carii Mureşan, Vasile Vesa, Vasile Cristian, Eugen Vâcolici, Isto­
ria universală modernă şi contemporană, manual pentr clasa a X-a,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1 99 1 şi ediţii ulterioare.
378 Istorie şi mit în conştiinţa românească
Dacă despre comunism în genere manualele spun puţin,
despre lupta aticomuistă nu ofeă elevilor mai nic. Măca
î această privinţă a f fost de îvăţat chia de la comuşti: d
mult mai puţin ei au reuşit să confecţioneze o îteagă suită de
episoade eroice şi de eri "ilegalişti".
Î
mpotrivirea faţă de
comunism şi-ar f putut afa faptele exemplare şi eroii săi.
Ţărani ucişi pentru că şi-au apărat pământul (mai mulţi, cu
siguranţă, ca la 1 907, an care continuă să fe invocat, inclu­
siv cu bilanţul fals - cel puţin înzecit - al celor 1 1 000 de
victime); luptători în munţi (încă nereabilitaţi de justiţia
postrevoluţionaă); intelectuali, preoţi şi oameni politici mori
în închisoare: materialul pentru o nouă mitologie istorică
abudă, d este aproape ignorat în discursul ofcial şi în isto­
ria propusă tinerei generaţii.
Actuala elită politică (şi, în parte, intelectuală) s-a format
în anii comunismului. Ea nu ar f existat fră comuism. Este
un fapt, nu o judecată de valoare. Un fapt care explică reti­
cenţele menţionate. La aceasta se adaugă şi nevoia de legiti­
mae, proprie oricărui regim, da cu atât mai mult unui regim
instaurat în ura unei răstumări . Iar legitimarea, cum am
văzut, presupune întotdeauna inserarea în istorie. România
de astăzi, oamenii, institţiile, realităţile ei îşi au în mai mare
măsură, şi în mod inevitabil, originea în cei cincizeci de ani
de comunism, decât în istora anterioară a ţăi. Ideologic îsă,
şi mitologic, raporarea nu se putea face la comunismul răs­
tat şi discreditat. Ea se face la tadiţia anterioară şi cu
deosebire la România Mare din perioada interbelică (mai
puţin la ceea ce nu convine, cu alte cuvinte monarhia).
Este astfel curios, dar şi de înţeles (şi poate f chiar lău­
dabil în măsura în care procedeul ilustează o voinţă reală
de normalizare) că armata reînnoadă frul, brutal întrerupt
în anii de după război, cu vechea arată română, după cum
S. R. I. -ul invocă atât de hulita cândva Siguranţă, chiar dacă
nu este un secret că o bună parte din cadrele sale provin nu
După 1989 379
din Siguranţ, ci din Securitate. Şi presa procedează la fel: o
serie întreagă de publicaţii, apăte după 1 989, împrumută
titlui vechi, lăsâd să se îţeleagă că o dat cu titlul au dobâ­
dit şi certifcatul de vechime. De altfel, ce să mai spunem:
Româa este singa ţară ex-comuistă unde paridul comu­
nist s-a volatilizat, foştii activişti comunişti rămâând la pu­
tere fară înterupere (caz iarăşi singular), dar fră să mai aibă
ceva de a face cu un partid care nu există şi, dacă nu există,
aproape că nici nu a existat . . .
Spre aceasta suntem până la urmă îndemnaţi : spre uitare.
Comunismul nu a existat! Trebuie, oricum, să ne compor­
tăm ca şi când nu ar f existat.
Se mai adaugă o stategie, complementară uitării. Ea poa­
t f rezuată î cuvintele: "totşi, ceva s-a înfptuit". Comu­
nismul a fost cum a fost, oamenii însă au muncit şi au creat.
O asemenea argumentaţie - care în plus este şi adevărată -
are darul de a-i deruta pe cei mai puţin deprinşi cu vicleni­
ile dialecticii. Orice măsurare a unor "realizăi" se cade a
f globală şi compaativă. Şi Danaidele au muncit la vremea
lor, poate chiar mai rult decât românii. Potrivit unei aseme­
nea judecăţi, merită să apreciem şi realizările lui Hitler: cea
mai vastă reţea de autostrăzi din Europa, eradicarea şoma­
jului . . .
Î
n fapt, România se afă astăzi, sub toate aspectele, la
marginea Europei.
Î
n timp ce în Occident până şi o casă izo­
lată pe vârf de munte are electrcitate şi apă curentă, în Ro­
mânia, la capătl intensei industrializări comuniste, sute de
sate rămân neelectrifcate, iar reţeaua de canalizare nu cu­
prinde în întregime nici capitala ţării. Să nu se spună că totul
este doa rezultatul uei îtâzieri multiseculae. Zone rămase
în urmă - la un nivel similar satelor româneşti - existau şi
în Occident până acum câteva decenii; astăzi nu mai există.
Î
n preajma celui de-al Doilea Război Mondial, raportl din­
tre ţările cele mai dezvoltate şi România, în privinţa produ­
sului brut pe cap de locuitor, se exprima în termeni ce nu
3 80 Istorie şi mit în conştiinţa românească
depăşeau în ansamblu 3 la 1 . Astăzi, chiar o estimare de
1 O la 1 este sub realităţi. Grecia se afa aproximativ la nivelul
României; în prezent, o devansează de câteva ori. Şi nu am
subliniat decât dimensiunea strict materială a problemei,
poate mai puţin gavă decât dereglaea completă a stctlor
şi mecanismelor sociale.
Nici un domeniu nu a scăpat de impactul nefast al uui sis­
tem opresiv şi deforator. Ne place să subliniem- în parte,
pe dept - eferescenţa literară a perioadei. Producţia lite­
rară a pendulat însă între aderarea (mai mult sau mai puţin
nuanţată, mai mult sau mai puţin transfgurată) la proiectul
comunist şi evadarea din realitate. Exceptând unele j ocuri
subtile, cu "cheie", ea nu a vorbit oamenilor despre preocu­
pările reale ale epocii. Lipsa unei audienţe europene (resim­
ţită de români ca o nedreptate) îşi găseşte în acest gen de
derobare explicaţia fdentală.
Î
ce priveşte istoriogrfa,
contbuţiile au fost numeroase şi uneori interesate, dar ele
nu schimbă faptul global că, în timp ce mica şcoală istorică
de la 1 900 era perfect sincronă cu fenomenul europea, as­
tăzi, şi independent de diverse merite individuale, discrepa­
ţele conceptale şi metodologice sut cât se poate de evidente
(la noi prelungindu-se o flieră evenimenţial-descriptivă şi
romantic-naţionalistă, care cel puţin în mediul universitar
occidental nu mai are curs).
Oamenii au creat uneori, în ciuda comunismului, atât cât
au putut. Dar să nu ne închipuim că au putut crea în afara
comunismului, ca şi când sistemul ar f fost doar o simplă
faţadă, o dezlănţuire nevinovată de folclor românesc.
Libertatea de a spune orice
Î
n unele privinţe, asistăm astăzi la exacerbarea unor teme
mult îndrăgite de ideologia naţional-comunistă. Explica­
ţia este simplă: libertatea. Comunismul nu acorda libertate
După 1989 3 8 1
deplină nici propriilor plăsmuiri. Iniţiativa, originalitatea,
umorul nu îl caracterizau. Sobrietatea şi plictiseala păreau
indispensabile.
Î
n plus, chiar dacă Mar fsese lăsat de mult
în ură, sentinţele lui nu puteau f contazise în mod expli­
cit. Forele, cel puţi, tebuiau salvate. Acum nu mai e nimic
de salvat.
Dacii, după cu am văzut, ajunseseră chiar în inima sis­
temului naţional-comunist. Dacia lui Burebista era în esenţă
Româia lui Ceauşescu. Discursul actual continuă să reţiă -
în nota autohtonistă d
o
minantă - o anume întâietate a facto­
rului dac faţă de fliera romaă. Dar o asemenea interretare
apare aproape echilibrată faţă de ceea ce se petrece în zona
dacismului extremist.
Î
n cea mai bună tadiţie a lui Densu­
şianu şi a Institutului de Istorie a Paidului, dacii invadează
piaţa cu cele mai felurite şi ingenioase soluţii, toate pro­
movând ideea anteriorităţii şi excelenţei româneşti.
Î
nt-o
vreme când Europa ne priveşte cu suspiciune şi ne ţine din­
colo de prag, poate f ît-adevăr tonic să constaţi că româii,
prin stămoşii lor antici, se afă la obârşia civilizaţiei euro­
pene. Nu suntem la magine, ci chiar în centl lui, şi dacă
ceilalţi nu ne văd aşa, pierderea nu este a noastă, ci a lor.
Incă mai insolit este fenomenul literar cae poară numele
Pavel Coruţ: ofţer de containformaţii cu rang înalt înainte
de 1 989, astăzi autor prolifc de mici romane citite cu nesaţ
de u public larg, axate pe o mitologie dacică actualizată,
unde Zalmoxis îşi dă mâna cu agentul de securitate. Auto­
htonism transistoric, fndamentalism politico-religios, dia­
bolizare a străinului veşnic complotâd împotriva naţiei
române, de unde imperativul vigilenţei şi al unui stat pu­
teric - iată substratul ideologic al unei literaturi care
prelungeşte ît-o modalitate nouă şi, î fond, mai subtilă ma­
nipularea practicată cândva de Securitate. B Curioasă poliţie
1
3 O analiză succintă, dar perinentă a literaturii lui Corţ, pe fndalul
general al mitologiei dacice, la Zoe Pete, Le Mythe de Zalmoxis, p. 36.
382 Istorie şi mit în conştiinţa românească
politică această Securitate, bântuită de fantasme dacice şi
capabilă, î consecinţă, de a judeca dept suspectă orice opi­
nie mai puţin ortodoxă despre strămoşi: paradox de altfel
explicabil prin amalgamul istorico-politic specifc erei Ceau­
şescu, şi de care românii încă nu s-au debarasat pe deplin.
Aceeaşi rupere a zăgazurilor se poate constata şi în pri­
vinţa obsedantei - pent români - defniri a faptului na­
ţional. "Naţiunea" este unul dintre acele concepte istorice
elastice (care fac până la urmă imposibil un limbaj istoric
riguros şi universal) aplicabile unor realităţi foarte diferite;
după cu a mai spus, sigurul concept clar, cu cae se poa­
te opera, rămâne cel al "statului-naţiune".
Î
n rest, nimic nu-l
împiedică pe istoric să aplice termenul oricărui context do­
reşte. Problema nu este însă cuvâtul î sine, ci ceea ce se
uăreşte prin vehicularea lui. Iar ceea ce se urăreşte este
pueea î evidenţă a uei unităţ de tp naţonal, cacteristică
istoriei româneşti de la cele mai îndepărate începutui.
Un istoric foarte implicat în acest gen de meditaţie tans­
istorică susţine că apărarea unui asemenea punct de vedere
i-a atras înainte de 1 989 tot felul de neplăceri de ordin pro­
fesional. I 4 Aici se cuvine a face distinctia, esenţială în jocul
ideologic comunist, între fond şi foră.
Î
n pură orodoxie
marist-stalinistă, naţiuea trebuia defnită ca fenomen is­
toric de dată relativ recentă.
Î
n ce priveşte însă fondul ches­
tunii, cha evitâd utilizaea terenului, "uitatea naţională"
a cuprins în vremea lui Ceauşescu înteg spaţiul şi timpul
istoric românesc. A f fost o erezie ideologică să spui că
Burebista s-a afat în funtea unui stat naţional. Dar ar f fost
o erezie politică, încă şi mai gravă, să-1 prezinţi pe Burebista
drept u cuceritor care a adunat teritorii lipsite de coeziune
şi populaţii prea puţin animate de conştiinţa unui destin co­
mun. Nu terenii ne interesează, ci substanţa. Iar substanţa
1 4 G. D. Iscr, Forarea naţiunii rmâne, Casa de Editură şi Librărie
"Nicolae Bălcescu", Bucureşti, 1 995.
După 1989 383
statului omogen sub rapor etic, "uitar" şi "centalizat" al
regelui dac este aceeaşi cu a statului naţional de astăzi.
Ceea ce a interenit după 1 989 î interretăle de acest gen
a fost evacuaa jagonului mast sau stalist aterior şi, evi­
dent, liberatea deplină pe care o ae istoricul (f a mai vorbi
de tot mai larga categorie a amatorilor) de a argumeta în ter­
menii cae îi convin. Vom avea aşad şi o ,,naţiune dă", dar,
încă o dată, aceasta nu schimbă nimic esenţial în confgura­
ţia mitului unităţii, pe deplin cristalizat înainte de 1 989.
Un moment care trebuie depăşit:
blocajul mitologic
Societatea românească de astăzi este aimată de puterice
pulsaţii mitice. Dintr-o complexă constelaţie mitologică,
Raoul Girardet a izolat patru mari mitui politice fdamen­
tale caracteristice lumii contemporane: Conspiraţia, Salva­
torul, Vârsta de Aur şi Unitatea.
1
5 Româia apare în prezent
ca un laborator ideal unde toate acestea îşi dau întâlnire, se
împletesc şi se disociază în nenumărate variante.
Exemplifcările sunt la îndemâna oricui. Asupra unităţii,
atât de des invocată, nu vom mai reveni. Conspiraţia aduce
în scenă o multitudine de actori, utilizabili pentru toate ori­
entările politice: invizibilii (şi, cu siguranţă, inexistenţii)
terorişti d decembrie 1 989, "golaii" din Piaţa Universităţii
şi mânuitorii lor din umbră, fosta securitate mereu prezen­
tă, ungurii bineînţeles, regele şi moşierii, marile puteri, Ialta
şi Malta, C.I.A şi K. G.B. . . .
Î
tr-u asemeea context tulbure,
Salvatorul se impune cu necesitate. Ahetipul este unul sin­
gu, dar feţele lui sut foare diverse. Fiecare româ îşi are
până la ură propriul Salvator: preşedintele Iliescu, potenţi­
alii preşedinţi Emil Constantinescu ori Pete Roman, regele
15 Raoul Girardet, Mythes et Mythologies politiques,
E
ditions du Seuil,
Paris, 1 986.
384 Istorie şi mit în conştiinţa românească
Mihai . . . Interesant de constatat cum fncţia prezidenţială,
cu atribuţii relativ largi, dar limitate prin Constituţie, este re­
zervată în imaginarul public unui Salvator capabil de a re­
zolva, prin propria-i voinţă şi putere, gravele probleme ale
României de astăzi.
Aşa cum fecare îşi are Salvatorl său, şi complotiştii săi,
şi propriul său sens al Unităţii, tot aşa îşi îndreaptă privirea
îndărăt, spre Vârsta de Aur care îi convine. Pentru mulţi,
aceasta este România interbelică, România Mare, prosperă
şi democratică; deşi nu a durat decât două decenii, ea pare
a f modelul - inclusiv în planul extinderii teritoriale - în
raport cu care se judecă istoria anterioară şi ulterioară.
Aceeaşi Românie oferă, se înţelege, un argument puteric
şi parizanilor ideii monarhice. Alţii preferă să coboare mult
mai adânc în tecut, şi atunci Vârsta de au se confndă cu
vremea primordială a geto-dacilor, cu vremea când centrul
lumii se afa aici. Alţii, cu siguraţă mai nueroşi decât în­
drăznesc să o mărurisească, se mulţumesc în sinea lor cu
Vârsta de Aur a comunismului, cei care nu l-au agreat pe
Ceauşescu putându-l invoca pe Gheorghiu-Dej , şi invers.
Prin jocul altemării celor doi lideri, măcar o pae a amintirii
comuiste se speră a f salvată. Astfel, pe fdalul unei ima­
gnare epoci lipsite de giji, câd viaţa era iefină şi fră sur­
prize (excetd surizele rezeate de apatul de reresiune),
se conturează o tentativă de "re-mitifcare" a lui Gheorghiu­
Dej , văzut ca u mare om politic şi un mare patriot care a
eliberat ţara de tupele sovietice şi pe care numai moarea
l-a împiedicat să angaj eze Româia pe drumul democraţiei
şi al prosperităţii.
I 6
Se aud, freşte, lucruri bune şi despre
16
Vezi, î acest sens, Lavinia Betea, Maurer şi lue de ier. Mărri
despr stalinizarea României, Fundaţia "Ioa Slavici", Aa, 1 995 (inter­
viui cu Ion Gheorghe Mauer, Gheorge Apostl, Alexdr Bâlăeau,
Paul Sfetcu). Opinii favorabile despre Dej şi la Silviu Brcan, Generaţia
irosită, Editu Unvers - Calistat Hogaş, Bucueşti, 1 992. O cace
După 1989 385
Ceauşescu.
Î
n fapt, societatea românească de astăzi este îm­
părţită între cei care au proftat de pe ua comunismului,
sau îşi închipuie că au proftat (ceea ce este acelaşi lucr),
şi cei care au pierdut sau consideră că viaţa lor ar f fost mai
bună fră comuism.
Istoria a fost întotdeauna şi un instument de putere. Cine
stăpâneşte tecutul are şanse mari de a stăpâi şi prezentul.
După 1 989, condiţionarea opiniei publice prin istorie s-a
dovedit a f o constantă a stategiei Puterii, u mij loc cu atât
mai abil cu cât pent cei mai mulţi este insesizabil. Societatea
civilă tebuie să înveţe să se apere de "intoxicarea" prin isto­
rie. Educaţia civică presupune nu numai tradiţionala valo­
rizre de tip eroic a faptelor istoriei naţionale, ale cărei virtuţi
identitare nu le contestăm; ea presupune şi asumarea critică
şi responsabilă a propriului tecut, ca şi deprinderea "deco­
dăii" mesajului istoric cae, ca orice mesaj, urăeşte "ceva".
Cert este că românii se lasă uşor subjugaţi de istorie, mai
bine zis de mitologiile constuite pe istorie. Unei societăţi
divizate îi corespund repere istorice divergente care, la rân­
dul lor, prin fora proprie imaginarlui, nu fac decât să adân­
cească disensiunile. Soluţia nu este de a uita istoria, ceea ce
nu ar f posibil, nici de dorit, ci de a o atenua şi de a modif­
ca criteriile de selecţie. Marile decizii pe care tebuie să le
ia astăzi societatea românească reprezintă o ruptuă faţă de
trecut, faţă de oricare tecut. Sfdarea moderităţii şi inte­
grarea europeană nu mai pot f raportate la o mitologie cu
accente tadiţionaliste. Nota dominantă a imaginarului isto­
ric românesc rămâne încă autohtonistă şi autoritară, în timp
ce lumea spre care ne îndreptăm este structuată în jurul
elogioasă îi face Dumit Popescu, Am fost şi cioplitor de himere, Editura
Expres, Bucueşti, fd.
Î
n schimb, o analiză demitifcatoare la Vladimir
Tismăeau, Fantoma lui Gheorhiu-Df, Editu Univers, Bucueşti, 1 995.
Pent mai multe detalii: Lucian Boia, "Un mit Gheorghiu-Dej?", în Mi­
turile comunismului rmânesc, II, pp. 1 73-1 82.
386 Istorie şi mit în conştiinţa românească
valorilor democratice şi europene. Rămâne de văzut în ce
măsură blocajul mitologic va continua să afecteze procesul
de integrare şi de moderizare (pe care deja 1-a întârziat) şi,
invers, maniera în care acest proces va conduce în cele din
uă la o reelaborare, mai mult sau mai puţin radicală, a mito­
logiei naţionale.
Notă
Referiril e politice ale textului nostr privesc, evident, situaţia dina­
intea alegerilor din noiembrie 1 996.
Încheiere
Iată-ne la capătul acestei tentative de decriptare a câtor­
va stucturi mitice puteric imprimate în cultura româească
moderă. Nu ne propunem identifcarea unor soluţii alter­
native, susceptibile de a f mai "adevărate" decât cele luate
în discuţie. Chiar dacă, uneori, puşi în faţa unor fabulaţii sau
deformări extreme, a simţit nevoia precizării propriului
punct de vedere, esenţa argumentaţiei propuse priveşte nu
Istoria, ci discursul istoric şi inevitabila sa încărcătură ide­
ologică şi mitologică. Chiar un tip de discurs complet altul
ne-ar f invitat la o abordare similară. Istoria nu se poate des­
prinde nici de stucturile constrângătoare ale imaginarului,
nici de imperativele, la fel de constângătoare, ale prezen­
tului. Din perspectiva proiectlui nost, ea a fost folosită
ca sursă pent prezent, sursă deghizată (sub veşmâtul unor
adevăruri obiective), dar nu mai puţin elocventă.
Problema actuală a societăţii româneşti nu stă în faptul în
sine al implicăii în jocul imaginarului istoric. Figurile aces­
tuia, adaptate climatului local, sunt depare de a f inedite.
Nu există societate lipsită de mituri fondatoare
1
, de eroi, de
1
Î
n septembrie 1 996, cu prilejul vizitei Papei Ioan Paul al II-lea în
Franţa, "cele două Franţe" şi-au afrat din nou divergenţele de ordin
mitologic, pe fndalul unei dezbateri suscitate ad hoc privind liberatea
de conştiinţă şi raportul Biserică-Stat. Două mituri fondatoare au fost
puse faţă în faţă: creştinarea lui Clovis la sîarşitul secolului al V-lea (ver­
siuea catolică) şi momentul septembrie 1 792: proclamarea Republicii
şi bătălia de la Valmy (versiunea laică).
388 Istorie şi mit în conştiinţa românească
simboluri de unitate. Problema este că maniera în care se
încheagă la noi, astăzi, stcturile imagialui istoric refec­
tă o puterică "defazare" faţă de cultua şi mentalitatea vest­
europeană. Comunismul a preluat şi exacerbat o mitologie
de secol XIX pe care ne-a lăsat-o moştenire.
Opinia publică nu cuoaşte altceva decât "vulgata" accep­
tată a istoriei (dacă o cunoaşte şi pe aceasta). Dar chia în
mediul profesionist desprinderea de vechile clişee se petrece
anevoios. Discursul ofcial nu face decât să complice lucru­
rile, în măsura în care se simte servit de interpretarea naţio­
nalistă, uaistă şi autoritaă a faptelor trecutului. Ni se pae
elocventă primirea rezervată volumului Mituri istorice ro­
mâneşti (apăt sub direcţia noastă în 1 995), atacat virulent
pentru simplul motiv că propuea o interpretare critică a dis­
cursului istoric î locul nesfşitei şi mereu egalei cu ea însăşi
litaii "patiotice". Pe postul naţonal de televiziune, u istoric
vigilent nu a pierdut prilejul de a denunţa "complotl maso­
nic", în timp ce un sociolog autohtonist lansa oamenilor de
ştiinţă insolita chemare de a se alinia intiţiei populare so­
cotit infailibilă, iar un militar nu ezita să îmbogăţească pale­
ta şi aşa largă a democraţiei noastre originale cu presupusa
misiune pe care ar avea-o arata de a apăra, în timp de pace,
valorile istoriei naţionale. Diverşi critici au mers până la a
pune şi întrebarea (bine deprinsă în anii comunismului) "Cui
serveşte un asemenea demers?", subînţelegându-se că ar
servi "celorlalţi" (unguri, CIA, KGB, masoni etc. ). Cui ser­
veşte - în afara faptlui, nu chiar neînsemat, că serveşte
adevărului şi exigenţelor unei profesiui - o spunem fră
ezitare: serveşte României. Discusurile patriotarde sunt cel
mult pentru "uz inter", în cazul că se mai speră ca prin ele
să se acopere starea j alnică în care se afă societatea româ­
nească. Ele nu servesc însă deloc în afară, dimpotivă. Este
exact tipul de discurs care astăzi discreditează.
Î
n istorie, ca
în oricare alt domeniu, tebuie să ai ceva de oferit timpului
tău şi să vorbeşti aceeaşi limbă cu interlocutorii. Dacă nu,
Î
ncheiere 389
ieşi din discuţie, oricât de patiotice ţi-a f intenţiile. Astăzi,
patotismul î istoriogafe înseamă să ne reclădim o şcoală
naţională de nivel european, cum am avut în prima parte a
secolului. Nu o versiune ameliorată şi amplifcată a faptelor
trecutului ne va promova în lume, ci propria noastă cali­
tate de istorici, de oameni capabili de a discuta inteligent
probleme care se discută astăzi.
Este clar că Europa î care vem să ne integăm nu se con­
stieşte pe naţionalism şi autohtonism, ci pe depăşirea aces­
tor sti de spirit. Naţonalsmul şi-a avut paea lui constctivă,
cerută de o aue faă a evoluţiei istorice. Prin virtuţile lui
s-au coagulat naţiuile modere, statele naţionale. Da acelaşi
naţionalism - nu "altl" - a însâgerat Europa timp de două
secole. Nu există un naţionalism bun şi altl rău, există
naţionalism pur şi simplu, cu toate manifestările care decurg
d prmisele sale. Astăzi tebuie să alegem. "Le nationalisme
c' est la guere" - cuvintele rostite de Fran9ois Mitterand la
ieşiea sa d scena politică-defesc perfet răscrucea istorică
ude ne afăm. Iar ilustarea simbolică a depăşiii unei istorii
de confuntări ne-o oferă imaginea preşedintelui Mitterand
şi a cancelarului Kohl, mână în mână pe câmpul de bătălie
de la Verdun. E punctul de plecare al unei noi mitologii,
în orice caz o răsturare completă a celei vechi; un "loc
al memoriei", învestit cu o puterică semnifcaţie confic­
tuală, devine simbol al regăsirii în interiorul aceluiaşi spaţiu
de civilizaţie.
Dacă naţionalismul înseamnă asumarea uor inexticabile
conficte, autohtonsmul, variată privilegiată a naţonalismului
î peetl rmâesc, duce ît-o direcţie nu mai puţin îgi­
jorătoae. Naţionalismul implică afarea primarlui asupra
celorlalţi. Autohtonismul ajunge aproape să-i ignore, cufn­
dâdu-se într-o lue proprie, ieşită practic din istorie.
Nici confntarea, nici izolaţionismul nu sunt soluţii ac­
ceptabile. O ştim prea bine, dar pare-se că istoria ne tage
înapoi. Nu istoria reală, ci istoria pe care ne-o imaginăm.
390 Istorie şi mit în conştiinţa românească
Istoria aceasta cu români altfel decât ceilalţi şi supuşi perse­
cuţiei celorlalţi, paadoxală combinaţie de superioritate ilu­
zorie cu u obsedat complex de iferioritate, ilusteaă o ste
de spirit nepotvită vremurilor de azi. Actualizarea insisten­
tă a uui tecut glorifcat şi abadonaea în mejele lui per­
petuează confntaea în raport cu ceilalţi şi imobilismul în
rapor cu noi înşine. Nu este cazul să ne ştergem din memo­
re câpuile de bătlie. Da poate vom reuşi, aşa cu au reuit
facezii şi geranii, să desluşim în ele semnifcaţii noi.
(martie-ctombrie 1996)
Bibliografe
Lucrarea de faţă se bazează pe o varietate de surse: isto­
riografce, politice, literare şi iconografce, ca şi pe contri­
buţii privind diversele laturi ale problemei; toate acestea sunt
menţionate în text şi în notele respective. Nu revenim asupra
lor, mărginindu-ne să consemnăm aici lucrările cu caracter
mai general, şi doar pe acelea folosite efectiv în argumen­
taţia noastră.
Î
n mare măsură, premisele teoretice ne aparin. Ele sunt
sitetizate îtr-o Intoduction a 1 'histoire de 1 'imaginaire, cae
urează a f publicată. Catea lui Hayden White Metahis­
tor (The Johns Hopkins University Press, 1 973) are marele
merit de a demola mitl obiectivităţii istoriei. Conexiunile
dintre istorie şi ideologie sunt analizate, cu privire la cazul
fancez, dar cu implicaţii conceptale şi metodologice mai
lagi, de Christian Aalvi: Les Heros de 1 'Histoire de France.
Recherche iconogaphique sur le pantheon scolaire de la troi­
sieme Republique, Phot' ril, Paris, 1 979, şi De 1 'art et la ma­
niere d'accommoder les heros de l 'histoire de France. Essais
de mythologie nationale, Albin Michel, Pais, 1 988.
Î
n problematica mitilor fondatoare şi a originlor în ge­
nere, lucraea lui Mircea Eliade, Aspecte ale mitului (Editua
Unvers, Bucueşti, 1 978), oferă câteva repere esenţiale. Pent
societăţile trdiţionale, este indispensabil voluul apărut sub
direcţia lui Marcel Detienne: Traces de fondation, Peeters,
Louvain-Paris, 1 990. O remarcabilă aaliză a unui set de mi­
t fondatoare modere, la Elise Marienstras, Les Mythes
fondateurs de la nation americaine, Maspero, Paris, 1 976.
392 Bibliografe
Pentru imaginarul naţiunii o referinţă necesară este eseul
lui Dominique Schapper, La communaute des citoyens. Sur
1 'idee moderne de nation, Gallimard, Paris, 1 994.
Privitor la miturile politice, indisociabil ataşate celor is­
torice, sunt de menţionat două lucrări fndamentale: Andre
Reszler, Mythes politiques moderes, Presses Universitaires
de France, Paris, 1 98 1 , şi Raoul Girardet, Mythes et Mytho­
logies politiques, Seuil, Paris, 1 986 (nouă ediţie, 1 990).
Etape pregătitoare ale prezentei lucrări sut cele trei vo­
lume editate, sub direcţia noastră şi sub egida Centrului de
istorie a imaginarului al Facultăţii de Istorie a Universităţii
din Bucueşti: Mituri istorice româneşti, Editura Universită­
ţii din Bucureşti, 1 995, şi Miturile comunismului românesc,
2 volume, Editura Universităţii din Bucureşti, 1 995-1 997.
Orice reconstitire sau analiză istoriografcă nu poate face
abstţie de contibuţiile fdentale ale lui Alexad Zub,
remacabile printr-o documentare ieşită din comun şi prin
echilibrul interpretărilor. Menţionăm dinte acestea: Mihail
Kogălniceanu istorc, Et Jumea, Iaşi, 1 974; Vasile Pâr­
van: efgia cărturarului, Editura Junimea, Iaşi, 1 974; Juni­
mea: implicaţii istoriografce, Editura Junimea, Iaşi, 1 976;
A scrie şi a face istorie, Editra Junimea, Iaşi, 1 98 1 ; De la
istoria critică la criticism, Editura Academiei, Bucureşti,
1 985, Istorie şi istorici în România interbelică, Editura Ju­
nimea, Iaşi, 1 989.
Pent istoriogafa peoadei comuste, îcă iufcient ce­
cetate, lucraea de referinţă răâne cea a lui Vlad Georgescu,
Politică şi istore. Cazul comuniştilor rmâni, 194419 77 ( edi­
ţie îngrijită de Radu Popa), Editura Humanitas, Bucureşti,
1 991 . O analiză perinentă a pulsaţiilor mitice român�şti din
aceeaşi perioadă, la Katherine Verdery, Compromis şi rezis­
tenţă. Cultura română sub Ceauşescu, Editura Humanitas,
Bucureşti, 1 994.
O tentativă de sinteză (ână la 1 944), la Lucian Boia:
Evoluţia istoriografei române. Tipografa Universităţii din
Bibliografe 393
Bucureşti, 1 976. A prluat d această lucre o serie de date,
idei şi caracterizăi.
Î
unele privinţe îsă, interpretăle noas­
te au evoluat considerabil, deosebirea dintre cele două texte
datorâdu-se î plus şi factorilor pertbatori prezenţi la 1 976,
conştiinţa unor limite de nedepăşit (autocena) şi cenzura
propriu-zisă, nuită pe atci "direcţia presei", care a impus
o lungă suită de modifcări în textul iniţial (printre acestea:
amplifcarea capitolului privitor la istoriografa maristă;
"disocierea" de teoria adigraţiei a lui Onciul; eliminarea
argumentaţiei lui C. Giurescu privitoare la capitulaţii . . . ).
Cu privire la originile mitului dacic, poate f consultată
lucraea Ovidiei Babu-Buznea, Dacii în conştiinţa romanti­
cilor noşt. Shiţă la o istorie a dacismului, Editu Minera,
Bucureşti, 1 979 (demonstaţie înt-o oarecare măsură "con­
taminată" ea însăşi de dacismul ambiant).
SorinAntohi, în Civitas imaginalis, Editura Litera, Bucu­
reşti, 1 994, prpue o interesată icursiune î diversele com­
paimente ale imaginalui social şi ale constcţiilor utopice
româeşti din ultimele două secole.
Lucrea esenţală despre ideologia româească la îceputl
epocii modere (inclusiv aspectele privitoae la contiiţa isto­
rică) îi aparţine lui Vlad Georgescu: Ideilepolitice şi ilumi­
nismul în Princiatele române, 1 7 501831, Et Academei,
Bucueşti, 1 972, completată de anexele documentare Me­
moires et prjets de refore dans les prifciauts rumaines,
1 7691830, Bucure
_
şti, 1 970, şi 1831-1848, Bucureşti, 1 972.
Cu privire la succesiunea şi interferenţa ideologiilor, vă­
zute îndeosebi din perspectiva fenomenului literar, dar in­
seate ît-un ca cultual mai aplu, sunt notabile şi mereu
utile cercetările minuţioase ale lui Zigu Omea. Ne mărginim
să cităm, dintre contribuţiile mai vechi, Sămănătorismul,
Editra Minera, Bucureşti, 1 970, ia dinte cele recente, Anii
teizeci. Extema dreaptă românească, Edtua Fudaţiei Cul­
trale Române, Bucureşti, 1 995.
394 Bibliografe
Pent o prezentae sintetică, cla şi echilibrată a dverselor
ideologii şi modele de dezvoltae, trimitem la Keith Hitchins,
Te Romanians, 1 77 41866, Claendon Press, Oxford, 1 996,
şi Rumania 18661947, Claendon Press, Oxford, 1 994; cea
de a doua şi în versiune rmâească: România 1866-1947,
trad. de George G. Potra şi Delia Răzdolescu, Editua Hua­
nitas, Bucureşti, 1 996.
Î
n sfrşit, o tecere în revistă - preluată în prezenta lu­
crare - a modelelor invocate în procesul . modemizării so­
cietăţii româneşti, la Lucian Boia, "Les Rouains et les
Autres. La quete des modeles dans la societe roumaine des
XJXeme et xeme siecles", în L '
E
tat des lieu en sciences so­
ciales, Institt Fran9ais de Bucarest (textes reunis par Ale­
xand Duţu et Norber Dodille ), L' Harmattan, Paris, 1 993,
pp. 39-8.
Indice de nume
Aaron, Florian 7 4 Arand, Louis 1 7 4
Alecsandri, Vasile 1 57, 3 1 3 Arbrster, Adolf 1 44
Alexandru 1, ţar al Rusiei 261 As achi, Gheorghe 85-87, 3 1 2
Alexandru cel Bun, domn alAsan, întemeietor al "rega
t
lui ro-
Moldovei 3 1 2, 329, 343, 359 mâno-bulgar" 1 91
Alexandr cel Mare 7 Aurelian, împărat roman 87
Almaş, Dumit 360 Averescu, Alexand 340-342, 371
Amalvi, Cristian 344, 391 Azarie 3 1 8, 320
Aan, Theodor 3 1 5
Ana de Austia, regină a Frţei 3 1 2Babeş, Victor 3 7 4
Andreescu, Gabriel 47 Babu-Buzea, Oidia 1 5 1 , 1 55, 393
And
r
eescu, Ştefan 230 Bacalbaşa, Constantin 334
Andrei, Petre 1 3 1 Baiazid, sultan 48, 3 1 4
Andrei, sfntul 28 Balzac, Honore de 377
Anghel, Paul 1 38 Barbu, Daniel 24
Anonymus 208 Basarab 1, dot1al Ţăii Româeşti
Antipa, Grigore 326-327, 334, 374 3 1 0, 339, �59�360
Antohi Sorin 1 37, 1 56, 393 Basta, George 291
Antonescu, Ion 8-1 0, 37-38, Băthory, Sigi
�n
und, principe al
1 33-1 34, 1 64, 280, 282-284, Transilvaniei 291
293, 342, 363, 367-369, 372, Bădescu, Ilie 1 38
376 Bălcescu, Nicolae 68, 75-76,
Antonescu, Teohari 1 63 78-8 1 , 83, 88-90, 1 04, 1 1 3,
Apolodor din Damasc 1 60, 343 1 49, 21 6-21 7, 220, 233, 258,
Apostol, Gheorghe 384 347, 349-35 1 , 354-355, 357,
Ardeleanu, Ion 1 34 359-362, 364, 382
Argetoianu, Constantin 263-264,Bărbulescu-Dacu, Marin 1 67
337-338, 340-342 Băuţiu, Simion 98, 1 04, 148, 350
Arghezi, Tudor 374
Bârlădeanu, Alex. 384
396
Indice de nume
Bârzu, Ligia 203-204
Belcin, Coreliu 1 78
Berciu, Dumit 1 72, 1 77
Berciu-Drăghicescu, Adina 23 1
Betea, Lavinia 384
Bethlen, Gabriel, principe al
Transilvaniei 2 1 5
Bianu, Ioan 1 43
Bibescu, Gheorge, domn al Ţăii
Româneşti 75
Bismarck, Otto von 99
Bizomescu, Maria 336, 348
Blaga, Lucian 1 68, 241 -244
Bloch, Mare 1 87
Bodea, Comelia 233
Bogdan 1, dom al Moldovei 1 44,
1 93, 227, 3 1 0, 359, 360
Bogdan Dragoş 85
Bogdan, Ioan 95, 1 01 , 1 1 1 , 1 1 5,
1 20, 1 80-1 82, 1 84, 307, 309,
3 1 8, 320, 322-323, 374
Boia, Lucian 1 8, 24, 26, 29, 61 ,
72, 1 26, 232, 268, 271 , 273,
299, 353, 385, 392, 394
Bojincă, Damaschin 74
Bolintineanu, Dimitrie 290, 3 1 O,
3 1 3, 3 1 5, 323, 335, 356
Bolliac, Cezar 1 55
Bonfghli, Laurence 304
Borgia, Cezar 322
Borilă, Petre 28 1
Boulanger, Georges 342
Boutmy, Emile, 23 7
Brancovici, Sava 126
Bratu, Traian 1 3 1
Brătescu-Voineşti, Ioan Alexan­
d 1 67
Brătianu, Gheorghe 1. 1 1 2, 1 1 5,
1 1 9, 1 23, 1 30, 1 97, 225-227,
307
Brătianu, Ion C. 8 1-83, 1 03, 1 53,
255-256, 263-264, 332-334,
344, 370
Brtiau Ion I. C. (Ionel) 332-333,
344
Brătianu, familia 38, 83, 1 1 9,
332-335, 343-344, 347, 362,
369
Brcoveanu, Constatin, domn al
Ţării Româneşti 1 43, 228, 3 1 2,
329, 343, 357-359, 368, 373
Brezeanu, Stelian 204
Brcan, Silviu 28 1 , 3 84
Brtus, personaj fctiv 1 44
Buckg Geore Vle, duce
de 3 1 2
Bucur Ciobanul 345
Budai-Deleanu, Ioan 1 46
Buebista, rege al Daciei 1 34135,
1 42, 1 7 1 , 1 76, 1 78, 208, 289,
291 , 294, 300, 354, 357-359,
365, 381 -382
Bush, George 288
Buteanu, Ioan 234, 343
Buzatu, Gheorghe 8-9
Camus, Renaud 304
Cantacuzino, Constantin 68, 1 45
Cantacuzino, Ion 250
Cantacuzino, Şerban, dom al Ţă-
rii Româneşti 1 43
Cantemir, Ditie, dom al Mol­
dovei 146, 329, 343, 348, 354,
357-359
Indice de nume 397
Caragiale, Ion Luca 61 , 247, 249,
267-268
Cardaş, Gheorghe 329-330
Caren Sylva (vezi Elisabeta)
Carol I, rege al României 37-38,
1 02-1 03, 1 1 6, 1 60-1 61 , 1 65,
266, 278, 307, 3 1 2, 324-332,
336, 343-344, 35 1 , 357, 362,
370-371
Carol al II-lea, rege al României
1 1 2, 1 33, 329-332, 336, 338,
342-344
Car, Petre P. 96, 267, 3 1 9,
334-335, 374
Camre, Emmanuel 303-304
Cassiodors 1 76
Catagiu, Barbu 79-80, 83
Catargiu, Lascăr 349
Caimir, Ştefan 60
Călinescu, George 1 56, 243, 28 1
Câmpeanu, Pavel 236
Ceauşescu, Elena 1 35, 336
Ceauşescu, Ilie 1 34, 1 39, 1 75,
1 85, 300
Ceauşescu, Nicolae 6, 1 1 , 23,
37-38, 40, 42, 44, 62, 1 28,
1 32-1 38, 1 40-1 41 , 1 77, 1 85,
201 , 208, 21 2, 230, 245, 258,
265, 273, 275, 279, 285, 289,
299, 303, 308, 354-36 1 ,
363-365, 368, 371 , 3 8 1 -382,
3 84, 392
Cerătescu, Petre 92, 95
Cerâşevski, Nikolai Gavrilovici,
354
Chalcocondylas 321
Chesaie de Râmic 1 43
Chiajna, doama 3 1 3, 336
Chindiş, Ioan 73
Chivu, Stoica 3 5 1
Churchill, Winston 287, 368
Ciauşu, Milviuţa 1 21 , 1 69, 345
Cihac, Alexandru 1 02, 1 80
Cioculescu, Şerban 268
Cioran, Emil 294
Clanău, Petru, personaj fctiv
85-86
Clara, doamna 3 1 3, 336
Cloşca 329, 343, 345, 348,
358-359, 361
Clovis 387
Codreanu, Coreliu Zelea ("Că­
pitanul") 342
Coma, Mihai 367
Constantin cel Mare, împărat ro-
ma 1 43
Constantinescu, Daniela 322
Conttnescu, Emil 5, 7, 44, 383
Constantinescu, Miron 1 28, 203
Constantinescu, Mitiţă 1 3 1
Constantinescu-Iaşi, Petre 1 23
Constantiniu, Florin 1 34
Copoiu, Nicolae 1 36
Coposu, Coreliu 369
Corţ, Pavel 3 8 1
Costin, Miron 72, 74, 1 45, 230
Coşbuc, Geore 3 1 3, 330, 356, 374
Cotuş, Aron 338, 340
Crainic, Nichifor 1 08, 242, 244
Creagă, Ion 1 3 8, 247
Cristea, Ovidiu 232
Cristescu, Gheorghe 352
Cristian, Vasile 3 77
Crişan 329, 343, 345, 348,
358-359, 361
Crişa, Ion Horaţiu 1 76-1 77, 357
398 Indice de nume
Culianu, Ioan Petu 67
Cua, Alexandru Ioan, domnitor
al Principatelor Unite 37-38,
94, 1 03, 1 42, 307, 3 1 2, 3 1 5,
324, 326, 329, 334-335,
343-344, 355, 358-36 1 ,
364-365, 370
Cuza, Elena 335
Daicoviciu, Constantin 1 28, 1 85,
202-203, 206, 357
Dante Alighieri 377
Davila, Alexandr 3 1 3
Decebal, rege al Daciei 80, 1 5 1 ,
1 56-1 57, 1 59-1 62, 1 7 1 , 1 78,
3 1 0, 324, 329, 338, 345,
357-359, 368
Delavrancea, Barbu Şteranescu
268, 3 1 4-3 1 5
Demonet, Michel 235
Densuşianu, Nicolae 1 64-1 66,
1 73-1 74, 3 8 1
Densuşianu, Ovid 1 97
Despina, doamna 343
Despot Vodă, domn al Moldovei
3 1 1 , 3 1 3
Diaconovici, C. 66
Diamandi, Sterie 333
Dineaţ, Cristiana 356
Dionisie Eclesiarhul 60, 261
Dobrescu, Dem. 1 3 1
Dobrogeanu-Gherea, Constantin
1 23, 35 1
Dogar, Mircea 23 1 , 292
Doja, Gheorghe 348, 358
Dracula, personaj fctiv 46, 23 1 ,
303, 321
Dragomr, Silviu 1 1 2
Dragoş, domn al Moldovei 85,
1 44, 1 93, 227, 3 1 0, 329
Dragoş, Ioa 234
Drgan, Iosif Constat 1 77-1 78,
28 1 , 287, 290-291 , 368
Drăghicescu, Dumitru 23 8-241 ;
259-260, 262-263, 267
Drăguşanu, Adrian 349
Dreyfs, Alfed 43, 282
Dromihete, rege get 1 78, 3 1 4,
357-359
Drlă, Leonard 367
Duca, I. G. 333-334
Dumitescu, Gheorghe 348
Dumont, Paul 235
Duruy, Victor 92
Elena, fica lui Ştefan cel Mare
348
Eliade, Mircea 67, 94, 1 66,
1 68-1 69, 391
Eliade, Pompiliu 264
Elisabeta (Caren Sylva), regină
a României 327, 336, 344, 352
Eminescu, Mihai 7, 1 8-20, 71 ,
1 04, 1 38, 1 56, 241 , 245, 247,
252, 258, 267, 3 1 1 , 3 1 4, 323,
345-346
Ene, Constantin 361
Engel, Johann Chistian