UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” IAŞI FACULTATEA DE DREPT

DREPT ADMINISTRATIV ŞI ŞTIINłA ADMINISTRAłIEI
PARTEA I
Asist. univ. drd. CĂTĂLIN BǍLAN

- SUPORT CURS Anul II Semestrul I

2008

2

CUPRINS
Prezentare preliminară ............................................................................................... Cap. I. Dreptul şi administraŃia publică ................................................................... I.1. NoŃiunea de administraŃie publică ..................................................................... I.2. Sistemul administraŃiei publice ......................................................................... I.3. Dreptul administrativ ca ramură a sistemului de drept ...................................... I.4. Dreptul administrativ şi ştiinŃa administraŃiei ................................................... I.5. Raportul juridic de drept administrativ ............................................................. Cap. II. AdministraŃia publică centrală .................................................................... II.1. Precizări prealabile ........................................................................................... II.2. UnităŃile administrativ-teritoriale, cadru de realizare a administraŃiei publice centrale ............................................................................................................. II.3. Guvernul .......................................................................................................... II.3.1. Rolul Guvernului ..................................................................................... II.3.2. Modul de lucru al Guvernului ................................................................. II.3.3. Primul Ministru ....................................................................................... II.3.4. Secretariatul General al Guvernului ........................................................ II.3.5. Miniştrii ................................................................................................... II.3.6. Actele juridice ale Guvernului ................................................................ II.3.7. Răspunderea politică a Guvernului ......................................................... II.3.8. Răspunderea penală a membrilor Guvernului ......................................... II.4. AutorităŃi de specialitate ale administraşiei publice centrale ........................ II.5. AutorităŃi administrative autonome ............................................................... II.6. Actele autorităŃilor administrative de specialitate ......................................... Cap. III. AdministraŃia publică locală ...................................................................... III.1. Principiile administraŃiei publice locale ........................................................ III.1.1. Precizări prealabile ............................................................................... III.1.2. Principiul autonomiei locale, principiul descentralizării, principiul desconcentrării serviciilor publice ..................................................................... III.1.3. Principiul eligibilităŃii ............................................................................ III.1.4. Principiul legalităŃii ................................................................................ III.1.5. Principiul consultării cetăŃenilor în problemele locale de interes deosebit .................................................................................................... III.2. AutorităŃile administraŃiei publice locale ........................................................ III.2.1. AutorităŃile administraŃiei publice locale din comune şi oraşe .............. III.2.2. AutorităŃile administraŃiei publice locale din judeŃe .............................. 3 6 6 7 8 9 9 11 11 11 13 13 14 15 16 16 17 18 20 21 23 23 25 25 25 25 30 31 32 33 33 35

........ Prefectul ....................................... Bibliografie recomandată ............................................ Resurse WEB ......... Răspunsuri Teste .......................1........... Clasificarea funcŃiilor publice .......................................................................................... IV...................2............................................ Drepturile şi obligaŃiile funcŃionarilor publici .................2.......................5....... FuncŃia publică .......................................................................1..................1......III...3............................................... IV..1..............1........................1.................................. Serviciul public ........................................................................................ IV............................. Precizări prealabile ............................................................1......................... CondiŃiile de acces într-o funcŃie publică ................................. IV............... IV....... Răspunderea funcŃionarilor publici ............................. IV..... Teste ...........3....... 36 39 39 39 40 41 42 47 51 55 61 61 62 2 ............ IV....................................................................... IV.................4...................................................... Serviciul public ...2.................................................................... Cap..... FuncŃia publică.........

definind raporturile care se stabilesc între ele. alcătuirea. respectiv guvernul. Vor fi avute în vedere în mod special condiŃiile de valabilitate. StudenŃii trebuie să cunoască atât sistemul administraŃiei publice centrale cât şi cel al administraŃiei publice locale. funcŃionarea şi controlul exercitat în forme specifice asupra lor. drept constituŃional. autorităŃile administrative autonome. principiile de funcŃionare ale administraŃiei publice şi ale autorităŃilor publice. alcătuirea şi funcŃionarea autorităŃilor administraŃiei publice centrale. principiile fundamentale ale dreptului administrativ. Pentru aceasta se va avea în vedere dezvoltarea aptitudinilor studenŃilor de a lucra 3 . modul de organizare într-un sistem articulat al acestora. compunerea. Lucrarea pune accentul pe elementele care delimitează dreptul administrativ de alte ramuri ale dreptului. la caracterele juridice ale acestor autorităŃi. miniştrii. puterea judecătorească şi puterea executivă. ale raporturilor juridice de drept administrativ pentru a permite recunoaşterea în practică a situaŃiilor în care devin aplicabile normele de drept administrativ. cu o privire comparativă asupra altor ramuri de drept. studenŃii urmează să dobândească o privire de ansamblu asupra locului şi rolului dreptului administrativ în sistemul de drept din Ńara noastră în general şi în cadrul dreptului public în particular. la autorităŃile administrative. politică sau penală. de formă şi de fond. ale actelor emise de diversele autorităŃi ale administraŃiei publice centrale urmărindu-se competenŃa. ministerele. autorităŃile administrative centrale de specialitate. În prima parte vom urmări dobândirea cunoştinŃelor generale cu privire la administraŃia publică.PREZENTARE PRELIMINARĂ Lucrarea de faŃă îşi propune să prezinte într-un mod sintetic cele mai importante aspecte privind dreptul administrativ. pe caracterele juridice specifice ale dreptului administrativ. întinderea şi încetarea efectelor acestor acte. drept civil. Pornind de la noŃiunile dobândite anterior la alte discipline. cum ar fi teoria generală a dreptului. Totodată vor recunoaşte şi vor defini noŃiunile de răspundere juridică . regulile de procedură. raporturile dintre puterea legislativă. a membrilor guvernului. împreună cu raporturile care se stabilesc între acestea. StudenŃii vor identifica situaŃiile în care valabilitatea actelor emise de autorităŃile centrale este pusă sub semnul întrebării. modul în care aceste autorităŃi se organizează într-un sistem organic. primul-ministru. începerea. vor urmări procedura de tragere la răspundre a membrilor guvernului şi vor identifica acele situaŃii în care membrii guvernului sunt traşi la răspundere potrivit legii speciale. compunerea. Cu privire la administraŃia publică centrală vor fi avute în vedere principiile generale de organizare.

rolul acestora şi principiile generale care stau la baza funcŃionării lor.cu actele normative. Se va pune accentul pe modul de organizare a funcŃiei publice în Ńara noastră. pe răspunderea juridică a acestora – disciplinară. de a interpreta şi de a putea aplica în practică conŃinutul acestor acte. incompatibilităŃile şi conflictele de interese care pot apărea în legătură cu funcŃia publică. Partea a patra tratează actul juridic administrativ. penală sau contravenŃională. StudenŃii vor recunoaşte diferitele categorii de servicii publice. principiile generale de funcŃionare. Pentru aceasta studenŃii vor avea în 4 . funcŃie publică. darea în folosinŃă cu titlu gratuit şi concesiunea. urmând să studieze sistemul autorităŃilor administraŃiei publice locale. organizare. evaluare funcŃionarilor publici. StudenŃii trebuie să dobândească cunoştiinŃele necesare care vor permite evaluarea unui act administrativ din punct de vedere al valabilităŃii şi modalităŃile de control care pot fi utilizate pentru a realiza aceasta: controlul administrativ. raporturile dintre administraŃia centrală şi administraŃia locală. respectiv închirierea. StudenŃii vor dobândi de asemenea o viziune de ansamblu asupra administraŃiei publice locale. vor cunoaşte teoriile referitoare la natura juridică a funcŃiei publice precum şi clasificarea funcŃiilor publice. darea în administrare. funcŃionar public. controlul contencios. civilă. funcŃionare şi de control al acestor autorităŃi. menŃionând definiŃia. perioada de stagiu. condiŃiile de formă şi de fond precum şi relevanŃa acestora din punctul de vedere al legalităŃii actului administrativ. la modul de compunere. pe modalităŃile de modificare şi de încetare a raportului de serviciu. Vor fi avute din nou în vedere condiŃiile de fond şi de formă care influenŃează valabilitatea actelor autorităŃilor locale. Partea a doua a lucrării îŃi propune familiarizarea studenŃilor cu noŃiunile de serviciu public. fiind puse în discuŃia studenŃilor avantajele şi dezavantajele acestor sisteme. vor defini noŃiunea de funcŃie publică. principalele caracteristici. Vor fi aprofundate diferitele sisteme de organizare şi funcŃionare a administraŃiei publice locale. importanŃa autorităŃilor locale în sistemul autorităŃilor statului. ale contractului de concesiune în particular. StudenŃii trebuie să recunoască diferenŃele dintre autorităŃile locale şi autorităŃile centrale. principala formă de activitate a admninistraŃiei publice. în folosul colectivitălor locale. StudenŃii vor îmbina cunoştiinŃele teoretice cu cele practice pentru a recunoaşte elementele specifice ale contractelor administrative în general. sub controlul autorităŃii centrale. pe drepturile şi obligaŃiile funcŃionarilor publici. avându-se în vedere în principal caracterele juridice ale proprietăŃii publice şi modalităŃile în care bunurile proprietate publică pot fi puse în valoare. modul în care competenŃele acestor autorităŃi urmează a fi exercitate. Se are în vedere dobândirea de către studenŃi a cunoştinŃelor necesare cu privire la autorităŃile administraŃiei publice locale. Partea a treia prezintă proprietatea publică şi regimul juridic aplicabil acesteia din perspectiva dreptului administrativ.condiŃii de acces.

a elementelor care condiŃionează valabilitatea unui proces-verbal. fără a se pierde din vedere legăturile cu alte ramuri ale dreptului. cunoaşterea sancŃiunilor contravenŃionale. Vom sublinia în special aspectele practice care permit delimitarea contravenŃiei de infracŃiune. prin îmbinarea acestora cu cunoştiinŃele specifice dreptului administrativ se va reuşi valorizarea practică a cestora.vedere aspectele practice ale controlului legalităŃii actelor administrative exemplificate prin exemplele practice care vor fi cuprinse în această parte a cursului. a modalităŃilor de executare a cestora. Numai prin folosirea cunoştinŃelor acumulate anterior. 5 . În încheiere menŃionăm faptul că studenŃii trebuie să aibă în vedere faptul că dreptul administrativ trebuie privit şi înŃeles în contextul general al dreptului. Ultima parte tratează răspunderea administrativă. în special răspunderea contravenŃională. a căilor de atac împotriva unui proces verbal de contravenŃie.

administraŃia (indiferent dacă este particulară sau publică) trebuie privită nu numai ca activitate. „sensul” şi subliniază starea de inferioritate în raport cu „magister”‚ ce se traduce prin cel care comandă. se administraează o afacere. ConŃinutul noŃiunii de interes general nu poate fi clar definit. NOłIUNEA DE ADMINISTRAłIE PUBLICĂ Termenul de administraŃie1 este susceptibil de a avea două accepŃiuni. a conduce sau a dirija. servitor. autorităŃilor administrative existente într-un stat. Verbul „administro” înseamnă a da o mână de ajutor. Spre deosebire de dreptul privat în care organelor de administraŃiei le revine sarcina satisfacerii intereselor individuale ale persoanleor cărora le aparŃine afacerea care este administrată. fie deoarece satisfacerea acestor necesităŃi nu este purtătoare de profit.1. DicŃionarul limbii române reŃine pentru verbul „a administra”. care arată direcŃia. superiorul. Cuvântul „administer” aproape sinonim cu „minister” – care înseamnă servitor. iar pentru „administraŃie” – totalitate. care înseamnă mai puŃin şi din prefixul „ad”. sau într-un alt sens. care se ocupă de probleme administrative ale unei instituŃii sau agent economic. explicaŃia: a conduce. ca acŃiune prestatoare. sarcină pe care o realizează prin intermediul serviciilor publice. O primă accepŃiune. respectiv activitatea prin care se girează. folosită în limbaj curent. îngrijitor. el evoluând în funcŃie de gradul de dezvoltare al unei societăŃi. de datele sociologice. iar în cazul administraŃiei publice ea reprezintă ansamblul organelor prin care sunt conduse şi executate sarcinile publice. AdministraŃiei publice îi revine sarcina de a satisface acele necesităŃi ale indivizilor care nu ar putea fi satisfăcute prin iniŃiativa particulară. consideră că prin acest termen se defineşte o activitate. „administer” traducându-se prin: agent. Sub aspect organizatoric. instrument. 1 6 . ci şi ca mod de organizare a unor structuri menite să realizeze această activitate. în dreptul public administraŃiei îi revine sarcina satisfacerii interesului general.administraŃia acŃionează pentru realizarea binelui comun şi a interesului general.CAPITOLUL I DREPTUL ŞI ADMINISTRAłIA PUBLICĂ I. ajutător. şeful – cuvânt care s-a format din „magis” care înseamnă mai mult. Pentru Termenul de administraŃie provine din limba latină. fie deoarece ele exced prin amploare posibilităŃile particularilor. a cârmui. Potrivit celei de a doua accepŃiuni administraŃia publică reprezintă ansamblul organelor prin care este condusă o afacere (de exemplu Consiliul de administraŃie în dreptul privat). ajutător – s-a format din rădăcina „minus” – „minor”. Interesul general nu este interesul societăŃii văzut ca interes distinct de interesele membrilor societăŃii ci ca un ansamblu al necesităŃilor umane. secŃie sau serviciu.

cum ar fi servicii publice de menŃinere a ordinii. În realizarea sarcinilor sale. drepturile şi libertăŃile democratice. în funcŃie de natura lor în organe colegiale (alcătuite din mai multe persoane – Consiliul Local. Consiliul JudeŃean. să apere integritatea teritorială. prefecŃii). Sarcinile şi atribuŃiile administraŃiei publice sunt realizate de autorităŃi administrative. o serie de sarcini importante. prin întreaga lor activitate să satisfacă. organe administrative şi instituŃii publice. în temeiul ConstituŃiei. alcătuind administraŃia publică. Pentru realizarea acestor sarcini statul înfiinŃează servicii publice cărora legea le stabileşte atribuŃiile şi competenŃele. organe sau autorităŃi administrative cu competenŃă generală (care au competenŃă în toate domeniile vieŃii economice şi sociale – Guvernul) şi organe sau autorităŃi administrative cu competenŃă specială (care îşi pot exercita atribuŃiile într-un domeniu delimitat – ministerele). Toate aceste servicii au drept obiectiv realizarea legii.a. Acestea pot fi clasificate în funcŃie de modul de formare în autorităŃi administrative alese (Consiliul Local.realizarea acestui interes administraŃia publică dispune de prerogativele puterii publice : de a lua hotărâri în lipsa acordului şi de a le executa. cum ar fi: asigurarea ordinii interne. instruirea locuitorilor. SISTEMUL ADMINISTRAłIEI PUBLICE AdministraŃiei publice îi revine în societatea contemporană. voinŃa publică acordată administraŃiei va învinge voinŃa indivizilor ori de câte ori aceasta se va opune scopului urmărit de autorităŃile administrative. să asigure ordinea de drept. care. să acŃioneze pentru afirmarea Ńării în viaŃa internaŃională. realizând în practică atribuŃiile puterii legislative şi judecătoreşti (servicii publice de legiferare – Parlamentul. De asemenea organele şi autorităŃile administrative prezintă o serie 7 . Ele sunt realizate într-un sistem de autorităŃi şi organe. de adminitrare a domeniului public ş.m. Consiliul JudeŃean) şi organe unipersonale (compuse dintr-o singură persoană – primarii). servicii publice judiciare – Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie). nu fac parte din administraŃia publică.d. asigurarea condiŃiilor de executare a legilor. independenŃa Ńării. să contribuie la dezvoltarea socială în ritm cât mai rapid şi pe toate planurile. Organele administraŃiei publice urmăresc ca. statul înfiinŃează şi alte categorii de servicii publice. în cele mai bune condiŃii. organe sau autorităŃi administrative locale (care au competenŃă într-o anumită unitate administrativ teritorială – prefecŃii). Primarul) şi autorităŃi administrative numite (miniştrii. servicii de finanŃe publice.2. cerinŃele sociale. în funcŃie de competenŃa lor în organe sau autorităŃi administrative centrale (care au competenŃă pe întrg teritoriul Ńării – Guvernul). servicii publice de educaŃie. administrarea domeniului public etc. I. asigurarea securităŃii externe. Intrucât sarcina administraŃiei publice o reprezintă realizarea interesului general.

întrucât scopul principal al dreptului administrativ îl reprezintă protejarea intereselor generale el poate fi alăturat celorlalte ramuri ale dreptului care. activitatea lor se realizeză prin intermediul unui personal de specialitate format din funcŃionari publici. hotărârile şi ordonanŃele de guvern. Datorită necesităŃii de adaptare a administraŃiei publice la necesităŃile sociale. cum ar fi Ministerul afacerilor Externe. 3. Spre deosebire de dreptul financiar care reglementează raporturile dintre organele financiare şi celelelte organe ale statului sau particulari. ele pot face apel la forŃa de constrângere a statului pentru realizarea sarcinilor încredinŃate. I. activitatea lor vizează realizarea interesului general al societăŃii şi se desfăşoară în temeiul legii. împreună. dreptul administrativ pune accentul pe modul în care autorităŃile statului funcŃionează. principalul izvor al dreptului administrativ îl reprezintă ConstituŃia la care se adaugă legile organice. alcătuiesc dreptul public. DREPTUL ADMINISTRATIV CA RAMURĂ A SISTEMULUI DE DREPT Pornind de la clasificarea clasică a dreptului în jus publicum şi jus privatum – respectiv în drept public. Ca ramură autonomă a sistemului de drept. Dacă dreptul penal reglementează raporturile juridice care i-au naştere prin săvârşirea unei infracŃiuni. În mod asemănător cu celelalte ramuri de drept.de caracteristici specifice: sunt autorităŃi administrative ale statului – exercitând prerogative ale puterii publice. la care se adaugă procesul de modernizare prin care aceasta trece în Ńara noastră actele normative care alcătuiesc dreptul administrativ sunt frecvent modificate. sunt înfiinŃate prin lege sau pe baza legii. legile ordinare. actele autorităŃilor administrative – 8 . Una din cele mai importante trăsături o reprezintă dinamismul său. reglementările existente fiind rareori unitare sau uniforme. care reglementează raporturile dintre autorităŃile statului şi dintre acestea şi cetăŃeni şi drept privat. faptă considerată contravenŃie. care reglementează raporturile dintre indivizi. Dreptul internaŃional public reglementează raporturile dintre state în timp ce dreptul administrativ reglementează modul de organizare şi funcŃionare al autorităŃilor cu atribuŃii în acest domeniu. În plus dreptul administrativ nu este codificat. observăm că. acest fapt făcând din această ramură una din cele mai complexe ale dreptului. dreptul administrativ reglementează raporturile care i-au naştere prin săvârşirea unei fapte care prezintă un pericol social inferior. pe raporturile juridice care se stabilesc între acestea precum şi între acestea şi particulari. dreptul administrativ reglementează modul de organizare al organelor statului care au atribuŃii financiare. Deşi are multe aspecte în comun cu dreptul constituŃional care reglementează modul de organizare al statului. dreptul administrativ prezintă o serie de trăsături distincte.

Dreptul administrativ este alcătuit din totalitatea normelor de drept care reglementează raporturile stabilite între autorităŃile sau organele administrative. istorie – în scopul eficientizării administraŃiei publice prin pregătirea de menegeri cu o înaltă calificare. consilii locale. I. respectiv a autorităŃii administrative. Cele două noŃiuni au în comun faptul că motorul principal care se ascunde în spatele lor îl reprezint interesul general pe care administraŃia îl slujeşte. DREPTUL ADMINISTRATIV ŞI ŞTIINłA ADMINISTRAłIEI Între noŃiunea de drept administrativ şi cea de ştiinŃa administraŃiei nu se poate pune semnul egalităŃii. se modifică sau se sting în activitatea de realizare de către autorităŃile administrative a sarcinilor puterii publice. precum şi raporturile dintre acestea şi cetăŃeni în timp ce ştiinŃa administraŃiei foloseşte informaŃii din diverse ramuri ale ştiinŃelor sociale – sociologie. de a anula 9 . RAPORTUL JURIDIC DE DREPT ADMINISTRATIV Normele de drept care alcătuiesc dreptul administrativ au fost emise în scopul reglementării raporturilor juridice de drept administrativ.4. Raporturile juridice de conflict. de conflict şi de colaborare.guvern. care pot fi raporturi contravenŃionale sau raporturi de contencios administrativ.5. Dreptul administrativ şi ştiinŃa administraŃiei urmăresc scopuri diferite fără a folosi aceleaşi mijloace. psihologie. Forma cea mai des întâlnită o reprezintă raporturile juridice de subordonare. Raporturile juridice de drept administrativ se nasc. primari. Trebuie să menŃionăm totuşi că înŃelegerea dreptului administrativ nu se poate realiza în absenŃaunei bune cunoaşteri a jurisprudenŃei existente în acest domeniu. prefecŃi. care i-au naştere fie din voinŃa legiuitorului fie din voinŃa subiectului supraordonat. cu alte cuvinte a relaŃiilor sociale care i-au naştere între autorităŃile administrative sau între acestea şi cei administraŃi. Raporturile juridice de drept administrativ pot fi de subordonare. I. economie. au drept caracteristică faptul că autorităŃile administrative au sarcina de a constata şi de a sancŃiona fapte considerate contravenŃii. consilii judeŃene. respectiv acelea de a pregăti executarea legilor sau de a executa legile în concret. preşedinŃii consiliilor judeŃene. miniştri.

autoritatea administrativă are posibilitatea de a naşte. Obiectul raporturilor juridice administrative este determinat de sfera relaŃiilor sociale pe care le reglementează normele de drept administrativ.subiect.acte admunistrative ilegale. normele de drept administrativ leagă naşterea. 10 . atât a celui de drept public cât şi a persoanei de drept privat. deşi legea interzicea savârşirea lor.prezintă importanŃă subiectul şi obiectul care prin aspectele particulare pe care le prezintă se diferenŃiazăde alte tipuri de raporturi juridice. instituŃie publică. funcŃionar public sau o persoană fizică sau juridică de drept privat. Întrucât una din problemele ridicate de dreptul administrativ o reprezintă tocmai identificarea naturii juridice administrative a unui raport juridic. de a modifică sau de a stinge un raport juridic de drept administrativ. cel puŃin un subiect va avea calitatea de autoritate administrativă. Astfel. se poate folosi drept criteriu de identificare principala trăsătură a acestui tip de raporturi juridice. modificarea sau stingerea unui raport juridic de drept administrativ. Faptele juridice administrative sunt acele acŃiuni sau inacŃiuni care. în dreptul administrativ. organ administrativ sau funcŃionar public. modificarea sau stingerea unui raport juridic administrativ. organ administrativ. de a recunoaşte un drept şi de a soluŃiona o cerere referitoare la un drept formulată de un particular. pentru a-i aplica un regim juridic de drept public. Raporturile juridice de drept administrativ se nasc. ca manifestări de voinŃă făcute cu scopul de a crea. Dintre elementele raporturilor juridice administrative. Raporturile juridice de colaborare apar ca urmare a manifestării de voinŃă a ambelor subiecte. Cel de al doilea subiect poate fi o autoritate administrativă. reprezintă principalul izvor al acestui tip de raporturi. Actele juridice. exercitată fie din oficiu. fie la cerere. întrucât scopul administraŃiei este protejarea interesului general. a modifica sau a stinge prin manifestări unilaterale de voinŃă raporturile juridice de drept administrativ. Spre deosebire de dreptul privat în care regula o constituie acordul părŃilor atât la naşterea cât şi la modificare unui raport juridic. Izvoarele raporturilor juridice de drept administrativ sunt actele juridice şi faptele juridice în legătură cu care legiuitorul reglementează naşterea. se modifică sau se sting în baza unei manifestări de voinŃă. deşi legea obligă la săvârşirea lor. fie . care constă în inegalitatea părŃilor. fie sunt savârşite. obiect şi conŃinut. nu sunt săvârşite şi de care.

astfel încât organizarea sa este una piramidală a cărei conducere este reprezentată de către guvern. atât puterea de stat. AcŃiunea administraŃiei publice presupune divizarea teritoriului de natură a permite satisfacrea necesităŃilor care Ńin de interesul general oriunde s-ar afla aceste. Limitele teritoriale ale unităŃilor administrativteritoriale delimitează zonele de competenŃă ale reprezentanŃilor statului în teritoriu. UNITĂłILE ADMINISTRATIV-TERITORIALE. PRECIZĂRI PREALABILE NoŃiunea de administraŃie publică centrală desemnează sistemul organelor administrative organizat în subordinea puterii centrale pentru satisfacerea intereselor generale ale societăŃii. CADRUL DE REALIZARE A ADMINISTRAłIEI PUBLICE CENTRALE Din punct de vedere administrativ.1. Divizarea teritoriului este una dublă – pentru îndeplinirea sarcinilor administraŃiei publice centrale teritoriul se împarte în unităŃi administrativ-teritoriale. organizarea teritoriului statului interesează. DistincŃia dintre circumscripŃiile admininistrativ-teritoriale ale statului – cadru de manifestare a administraŃiei publice centrale şi colectivităŃile locale – care se administrază în nume propriu este una cheie în dreptul administrativ. Analizând sintagma administraŃie publică centrală apare necesară realizarea unei distincŃii între unităŃile administrativ teritoriale şi colectivităŃile locale. în aceeaşi măsură. Din punct de vedere al administraŃiei publice descentralizată colectivitatea naŃională se compune din colectivităŃi locale care beneficiază de personalitate juridică şi al căror scop este de a rezolva problemele apărute la nivel local. II. Deoarece aceeaşi porŃiune din teritoriul naŃional întruneşte ambele calităŃi. de multe ori sunt confundate prelungirile din teritoriu ale administraŃiei publice centrale cu autorităŃile administrative autonome. fie la nivel local. 11 . cât şi colectivităŃile locale.2. fie la nivel naŃional. Principiul care stă la baza acestui sistem este principiul subordonării ierarhice.CAPITOLUL II ADMINISTRAłIA PUBLICĂ CENTRALĂ II. având o deosebită semnificaŃie politică şi socială.

100/1990 privind atribuirea sau schimbarea denuminlor – republicat în temeiul art. Comuna are buget de vernituri şi cheltuieli propriu şi este condusă de organe proprii – consiliul local şi primar – alese conform legii. sau delimitarea “intravilanului”. Delimitarea unităŃilor administrativ-teritoriale se face. 73. lege ce guvernează în continuate această materie. localităŃi 12 . Acesta este cazul delimitării “zonelor libere”. obligatoriu. Comunele se înfiinŃează în mediul rural. 3). 22/1990 – de către Parlament pentru judeŃe. potrivit prevederilor art. oraşele şi judeŃele. care se realizează prin hotărârea consiliului local. după cum prevede art. a1. de la 3–4000 până 1a 15–20000 şi chiar mai mulŃi. care are personalitate juridică. 1. ca unitate administrativteritorială. prevăzute în lege. 2/1968 privind organizarea administrativă a României . delimitată prin lege. Potrivit ConstituŃiei şi legii menŃionate unităŃile administrativ-teritoriale sunt comunele. de regulă capitalele (reşedinŃele) de judeŃ. De menŃionat că numai delimitarea unităŃilor administrativ-teritoriale se face prin lege. această dispoziŃie venind în întâmpinarea prevederilor similare ale Cartei Europene pentru autonomie locală. 38/1990 a fost repusă în vigoare Legea nr. 2 din Legea nr. se dispune ca orice modificare a limitelor teritoriale ale comunelor. Oraşul are buget propriu de venituri şi cheltuieli şi este condus de organe proprii – consiliul local şi primar – alese potrivit legii. ci şi cu «consultarea prealabilă a cetăŃenilor din unităŃile administrativ-teritoriale respective. a). care se face prin hotărâre a Guvernului. o) din ConstituŃie. Actuala împărŃire administrativ-teritorială datează din anul 1968. orice alte “delimitări teritoriale” în interiorul teritoriului naŃional sau în interiorul unei unităŃi administrativ-teritoriale (cu excepŃia subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor). prin Legea nr. unele oraşe sunt declarate municipii. sate. lit. 3. cât are Bucureştiul. din Decretul-Lege nr. dar şi alte oraşe. Comuna este unitatea administrativ-teritorială de bază. (3). prin lege organică. când s-a adoptat Legea nr. putându-se face şi prin acte cu altă forŃă juridică decât cea a legii. Oraşul. având un număr variabil de locuitori. nu numai în temeiul legii. Satele în care îşi are sediul consiliul local al comunei sunt sate-reşedinŃă. dotată cu persona1itate juridică şi formată din unul sau mai multe sate şi cătune. comune. lit. este acea localitate din mediul urban. 2/1968. în condiŃiile legii. 215/2001. fiind în număr total de 184. municipii. al (3) al ConstituŃiei. Atribuirea denumirilor unităŃilor administrativ-teritoriale se face.Prin Decretul-Lege nr. inclusiv Bucureşti – capitala Ńării. prin referendum” (art. oraşe. delimitată prin lege şi dotată cu personalitate juridică. buget propriu de venituri şi cheltuieli şi organe proprii de conducere – consiliul judeŃean şi preşedintele acestuia – alese potrivit legii. de la 15–20000 şi până la peste 2 milioane. oraşelor şi judeŃelor să se facă. In România sunt organizate 41 de judeŃe. Oraşele au un număr variabil de locuitori. Totodată. JudeŃul este unitatea administrativ-teritorială ce cuprinde mai multe comune şi oraşe. Potrivit art.

Rolul Guvernului Organizarea. In afara acestor colectivităŃi teritoriale locale prin lege sunt reglementate şi unele zone cu statut special. Acest fapt este evident în conŃinutul art. Este vorba de subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiului Bucureşti.3. GUVERNUL II. asigură realizarea politicii interne şi externe a Ńării şi exercită conducerea generală a administraŃiei publice.. încetarea funcŃiei de membru al Guvernului.componente ale municipiilor şi oraşelor şi staŃiuni balneo-climaterice. În anumite situaŃii mandatul guvernului poate înceta şi înainte de data validării alegerilor parlamentare generale. Acesta îşi va exercita mandatul până la data validării alegerilor parlamentare generale. II. atribuŃiile. Rolul guvernului este reliefat de Capitolul III al Titlului III din ConstituŃie.3. Ca organ al administraŃiei publice Guvernul prezintă o dublă natură: pe de o parte organ administrativ. Persoana desemnată întocmeşte lista Guvernului pe care o supune spre aprobare Parlamentului pentru a obŃine votul de încredere. cum ar fi cele cuprinse în Capitolul IV al Titlului III. de judeŃul Ilfov precum şi alte “zone” ce ridică probleme particulare. încetarea mandatului Guvernului. cum ar fi zonele libere sau fâşia de protecŃie a frontierei de stat. constituirea. actele Guvernului. jurământul de credinŃă. Pe baza votului de încredere al Parlamentului.Guvernul”. 102 din ConstituŃie. pe de altă parte organ cu un pronunŃat caracter politic. potrivit căruia Guvernul. Este situaŃia retragerii încrederii acordate de către parlament prin depunerea unei moŃiuni de cenzură de către majoritatea deputaŃilor şi senatorilor. investitura. Având în vedere aceste prevederi ConstituŃionale observăm că Guvernul este centrul puterii executive. 85 din ConstituŃie Prşedintele României desemnează un candidat pentru funcŃia de prim-ministru şi numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament. alin. 4 din ConstituŃie Guvernul al cărui mandat a încetat îndeplineşte numai actele necesare pentru administrarea treburilor publice până la depunerea jurământului de către noul guvern. la propunerea Guvernului. exercitând conducerea administraŃiei publice. răspunderea membrilor guvernului. rolul Primului Ministru. 90/2001. intitulat . Preşedintele numeşte Guvernul. 113 din ConstituŃie sau situaŃia 13 . actele juridice ale guvernului sunt reglementate prin ConstituŃie şi prin Legea nr.1.Caracterele juridice ale Guvernului: Guvernul este un organ numit – potrivit prevederilor art. În cele nouă articole sunt reglementate rolul şi structura Guvernului. Statutul Guvernului este reliefat şi de alte texte constituŃionale. Potrivit art. incompatibilităŃile. modul de funcŃionare. potrivit art. 110. potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament. referitor la relaŃiile Parlamentului cu Guvernul.

alin. reprezentarea pe plan intern si extern. Modul de lucru al guvernului Fiind organ colegial Guvernul îşi desfăşoară activitatea numai în şedinŃe prin întrunirea consensului celor care îl compun. Potrivit art. Actele juridice adoptate sunt rezultatul deliberării membrilor săi.t. 90/2001 Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanŃe în prezenŃa majorităŃii membrilor săi. Caracterul de organ colegial al Guvernului reiese nu numai din componenŃa sa ci şi din modul de lucru precum şi din modul de adoptare a actelor juridice de către Guvern.2. 11 din Legea nr. emite hotărâri pentru organizarea executării legilor. deces precum şi în alte cazuri prevăzute de lege). La şedimŃele guvernului pot lua parte şi alte persoane invitate de către primul-ministru. Guvernul se întruneşte săptămânal sau ori de câte ori este necesar la convocarea primului-ministru sau a unui ministrau desemnat de către acesta. apierderea drepturilor electorale. funcŃia de reglementare. 102 din ConstituŃie cât şi din cele ale art. miniştri şi alŃi membri stabiliŃi prin lege organică. Potrivit 14 . în numele statului român. Guvernul este un organ cu competenŃă generală – acest fapt reiese atât din prevederile art. elaborează proiectele de lege a bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat şi le supune spre adoptare Parlamentului. Guvernul este un organ colegial – potrivit art. funcŃia de reprezentare. Aceeaşi formulare este reluată şi de art. a revocare.e. ordinii publice şi siguranŃei naŃionale. ordonanŃe în temeiul unei legi speciale de abilitare şi ordonanŃe de urgenŃă potrivit ConstituŃiei. asigură executarea de către autorităŃile administraŃiei publice a legilor şi a celorlalte dispoziŃii normative date în aplicarea acestora. funcŃia de administrare a proprietăŃii statului. 106 din ConstituŃie (demisie. prin care se asigură elaborarea cadrului normativ şi instituŃional necesar în vederea realizării obiectivelor strategice. starea de incompatibilitate. prin care se asigură urmărirea şi controlul aplicării şi respectării reglementărilor în domeniul apărarii. iniŃiaza proiecte de lege şi le supune spre adoptare Parlamentului. miniştri de stat şi miniştri delegaŃi. FuncŃiile guvernului sunt: funcŃia de strategie. 90/2001 potrivit căruia exercită conducerea generală a administraŃiei publice. prin care se asigură elaborarea strategiei de punere în aplicare a Programului de guvernare.c. precum şi în domeniile economic şi social şi al funcŃionării instituŃiilor şi organismelor care îşi desfasoară activitatea în subordinea sau sub autoritatea Guvernului.în care Primul Ministru se află în una din situaŃiiile prevăzute de art. prin care se asigură administrarea proprietăŃii publice şi private a statului. precum şi gestionarea serviciilor pentru care statul este responsabil. prin care se asigură. 27 din Legea nr. 3 din Legea nr.3. 90/2001 potrivit căruia Guvernul României este format din prim-ministru. II. 3 din ConstituŃie Guvernul este alcătuit din prim-ministru. 102. funcŃia de autoritate de stat.

În exercitarea atribuŃiilor sale Primul-ministru emite decizii.3. celelalte autorităŃi şi instituŃii publice. Primul-ministru este vicepreşedintele Consiliului Suprem de Apărare a łării şi exercită toate atribuŃiile care derivă din aceasta calitate. precum şi in relaŃiile internaŃionale. alte persoane care îndeplinesc funcŃii publice. PoziŃia deosebită pe care o deŃine în cadrul Guvernului Primul-ministru rezultă şi din faptul că.în cazul utilizării acestor functii. decontribuŃia sa la formarea al guvernului. Primulministru convoacă şi conduce şedinŃele Guvernului cu excepŃia celor la care participă Preşedintele României. 106 din ConstituŃie. personalul din cadrul Cancelariei Primului-Ministru. 90/2001 nu mai conŃine o dispoziŃie expresă care să interzică Primuluiministru să emită decizii cu caracter general şi imperativ putem spune că . Preşedintele României. atribuŃiile şi modul de înlocuire. cu alte organizaŃii neguvernamentale. Consiliul Legislativ. 107 din ConstituŃie conduce Guvernul şi coordoneaza activitatea membrilor acestuia. 87 din ConstituŃie Preşedintele României poate lua parte la şedinŃele guvernului când se dezbat probleme de interes naŃional privind politica externă. 13 din legea nr. II. în cazul în care nu se realizează consensul necesar adoptării hotărârilor şi ordonanŃelor. cu exceptia persoanelor care au calitatea de membru al Guvernului. în cazurile prevăzute de lege. cu toată 15 . Ministerul Public. hotărăşte Primul-ministru. Prevederi din care să reiasă poziŃia deosebită a primului-ministru întâlnim şi în Legea nr.art. De asemenea el numeşte şi eliberează din funcŃie: conducătorii organelor de specialitate din subordinea Guvernului. în cazul în care ConstituŃia prevede obligativitatea contrasemnării acestora. 90/2001 primul-ministru reprezintă Guvernul în relaŃiile acestuia cu Parlamentul. la cererea primului-ministru. apărarea Ńării. în alte situaŃii. partidele si alianŃele politice. respectând atribuŃiile ce le revin. Cu toate că Legea nr. Potrivit art. Astfel potrivit art. Primul ministru Primul-ministru are o poziŃie provilegiată în cadrul guvernului. de posibilitatea pe care o are de a propune un Prim-ministru interimar când el însuşi se află în imposibilitate de a-şi exercita atribuŃiile. Curtea de Conturi. Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie. secretarii de stat. sindicatele. Acelaşi fapt este evidenŃiat şi de situaŃia în care Guvernul este revocat în întregul său datorită situării Primului-ministru în una din situaŃiile prevăzute de art. 90/2001. În calitate de reprezentant al Guvernului primul-ministru prezinta Camerei DeputaŃilor şi Senatului rapoarte şi declaraŃii cu privire la politica Guvernului şi răspunde la întrebarile ori interpelările care îi sunt adresate de către deputaŃi sau senatori şi contrasemnează decretele emise de Preşedintele României. având în vedere modul de desmnare. asigurarea ordinii publice şi.3. secretarul general şi secretarii generali adjuncŃi ai Guvernului. Curtea ConstituŃională.

ca organe subordonate Guvernului sau ministerelor. pentru ca sa exercite. Secretariatul general al guvernului Secretariatul General al Guvernului constituie aparatul propriu al Guvernului. alaturi de organe numite ministeriale au fost incluse. ajutat de unul sau mai mulŃi secretari generali adjuncŃi. Statutul miniştrilor este influenŃat de caracterul politic al actului de numire în funŃie. Necesitatile guvernarii sau ale administrarii au impus infiintarea.G. agentie ai caror titulari sunt declarati membrii ai Guvernului. puterea executiva” Traditional. Organizarea şi atribuŃiile Secretariatului General al Guvernului se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. care pot avea rang de secretar de stat. ca elemente componente ale aceleiasi categorii si organe cu denumire diferita. organ specializat al executivului prin care se impune rezolvarea intr-un domeniu sau altul a sarcinilor guvernarii. II. C.3.importanŃa atribuŃiilor acordate de ConstituŃie şi de legea organică sau poate tocmai datorită faptului că i s-au acordat suficiente atribuŃii importante care să-i permită realizarea obiectivelor cuprinse în programul de guvernare. a unor autoritati cu denumiri specifice: comitet. categorie evocata de doctrina prin sintagma ”administraŃie ministerială”. II. comisii şi comitete interministeriale. de fapt. Natura funcŃiei constă în impunerea unui 16 . prof. Alături de secretariatul general al guvernului. departament. prin legi speciale. juridice. ci numai dispoziŃii cu caracter individual. consiliu. notiunea de ministru reprezintă titularul unui minister.5.3. numiŃi prin decizie a primului-ministru. cu rolul de a pregăti şedinŃele Guvernului şi de a transmite către organele administraŃiei publice şi particulari cele hotărâte în şedinŃele de guvern. departamente şi alte asemenea structuri organizatorice cu atribuŃii specifice stabilite prin hotărâre a Guvernului.4. Dissescu spunea ca acestia sunt “inalti functionari de caracter politic si administrativ. rezolvarea problemelor organizatorice. pusi in fruntea unor servicii administrative. Cancelaria Primului-Ministru care are personalitate juridică şi este coordonata direct de primul-ministru. Secretariatul General este alcătuit din specialişti din diferite profesii şi este condus de secretarul general al Guvernului. precum şi reprezentarea Guvernului în faŃa instanŃelor judecătoreşti. economice şi tehnice ale activităŃii Guvernului. care poate avea rang de ministru. In felul acesta. Secretariatul General asigură derularea operaŃiunilor tehnice aferente actelor de guvernare. structura acestuia mai cuprinde consilii. el nu va putera emite dispoziŃii cu caracter normativ. Miniştrii Referandu-se la membrii Guvernului.

o funcŃie publică încredinŃată de un stat străin. funcŃia de preşedinte sau de secretar al adunărilor generale ale acŃionarilor sau asociaŃilor la societatile comerciale prevazute anterior. 108 din ConstituŃie Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanŃe. Hotărârile şi ordonanŃele adoptate de Guvern se semnează de 17 . conduc departamentele ministeriale care le-au fost încredinŃate.anumit sens determinat de programul de guvernare aprobat de către Parlament. precum şi la instituŃiile publice. Actele juridice ale guvernului În îndeplinirea atribuŃiilor sale guvernul adoptă acte juridice numnite hotărâri şi ordonanŃe. funcŃia de reprezentant al statului în adunările generale ale societăŃilor comerciale. o funcŃie de reprezentare profesională salarizată în cadrul organizaŃiilor cu scop comercial. exerciŃiul drepturilor electorale. O altă trăsătură definitorie o constituie egalitatea cel puŃin teoretică a miniştrilor în cadrul guvernului. Cu alte cuvinte hotărârile ajută la executarea legilor pe când ordonanŃele înlocuiesc legea. director. inclusiv băncile sau alte instituŃii de credit. în limitele şi în condiŃiile prevăzute de aceasta.3. Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor. să nu fi suferit condamnări penale şi să nu se găsească în unul dintre cazurile de incompatibilitate prevazute de lege. funcŃia de manager sau membru al consiliilor de administraŃie ale regiilor autonome.6. OrdonanŃele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare. vicepreşedinte. societăŃile de asigurare şi cele financiare. Pentru a ocupa funcŃiea de membru al guvernului trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiŃii: cetăŃenia româna şi domiciliul în Ńară. cu excepŃia acelor funcŃii prevăzute în acordurile şi convenŃiile la care România este parte. conlucrând cu miniştrii care răspund de îndeplinirea acestei politici în cadrul ministerelor. În exercitarea atribuŃiilor lor miniştrii sunt ajutaŃi de unul sau mai mulŃi secretari de stat care îndeplinesc atribuŃiile delegate de către miniştri. Potrivit art. Cu toate acestea miniştrii de stat şi miniştrii-delegaŃi cu însărcinări speciale pe lângă primul-ministru au în practică o importanŃă sporită. respectiv: orice alta funcŃie publică de autoritate. administrator. director general. II. reprezintă stattul ca persoană juridică. AtribuŃiile miniştrilor au de asemenea rolul de a defini statutul acestora: participă în cadrul Guvernului la exerciŃiul colectiv al atribuŃiilor pe care ConstituŃia le acordă Guvernului în ansamblul său. calitatea de comerciant persoana fizică. calitatea de membru al unui grup de interes economic. membru al consiliului de administraŃie sau cenzor la societăŃile comerciale. companiilor şi societaŃilor naŃionale. Miniştrii-delegaŃi coordonează realizarea politicii guvernamentale într-o anumită ramură de activitate. funcŃia de preşedinte. cu excepŃia celei de deputat sau de senator ori a altor situaŃii prevăzute de Constitutie.

de la trimitere. după caz. nu pot afecta regimul instituŃiilor fundamentale ale statului. libertaŃile şi îndatoririle prevăzute de ConstituŃie. În cazul în care hotărârile şi ordonanŃele guvernului nu au fost publicate în monitorul Oficial ele sunt considerate inexistente şi cei cărora li se adresează nu sunt obligaŃi să se conformeze prevederilor pe care acestea le conŃin. drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silita a unor bunuri în proprietate publica. OrdonanŃa de urgenŃă intră în vigoare numai dupa depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgenŃă la Camera competentă să fie sesizată şi după publicarea ei in Monitorul Oficial al României. Hotărârile Guvernului sunt normative sau individuale. până la împlinirea termenului de abilitare. in mod obligatoriu. alineatul (1) din ConstituŃie. dacă nu se află în sesiune. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonantei. ConstituŃia României utilizează noŃiunea de răspundere politică a Guvernului în art 109.3. Camera sesizată nu se pronunŃă asupra ordonanŃei. se contrasemnează de miniştrii care au obligaŃia punerii lor în executare şi se publică în Monitorul Oficial al României. Ordonantele de urgentŃ nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituŃionale. având obligaŃia de a motiva urgenŃa în cuprinsul acestora. Hotărârile guvernului se adoptă pentru reglementarea pe baza legii a unei mari varietăŃi de relaŃii sociale cu toate acestea ele nu conŃine norme primare. OrdonanŃele nu vor putea depăşi domeniul legilor organice. având ca titlu marginal “Răspunderea membrilor Guvernului”. se convoacă în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau. drepturile.7.Guvernul poate adopta ordonanŃe de urgenta numai în situaŃii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată. Răspunderea politică a guvernului O primă abordare a noŃiunii de răspundere a guvernului vizează controlul exercitat de către Parlament asupra Guvernului. aceasta este considerată adoptată şi se trimite celeilalte Camere care decide de asemenea în procedura de urgenŃa. Hotărârile cu caracter normativ reglementează o întreagă categorie de relaŃii sociale. şi 18 . II. domeniul si data pana la care se pot emite ordonante. Ordonanta de urgenŃă cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevazută la articolul 76. în timp ce hotărârile cu caracter individual reglementează un raport juridic concret. OrdonanŃele se reamarcă prin caracterul lor specific de acte adoptate de către guvern în baza unei delegări legislative acordate de către parlament. Camerele. ordonanŃele se supun aprobării Parlamentului. Hotărârile sunt adoptate în realizarea competenŃei originarea guvernului şi anume aceea de autoritate chemată să ajute la executarea legilor adoptate de către parlament. control care poartă numele de răspundere politică.primul-ministru. Legea de abilitare va stabili. potrivit procedurii legislative. Daca legea de abilitare o cere. Dacă în termen de cel mult 30 de zile de la depunere.

care sunt susceptibile a fi finalizate printr-o sancŃiune acceptarea de către Parlament a programului de guvernare şi acordarea votului de încredere. din proprie iniŃiativă. Prin adoptarea moŃiunii de cenzură mandatul de încredere acordat de Parlament încetează. adică răspunderea juridică stricto sensu. a unei declaraŃii de politică generală sau asupra unui proiect de lege. pe când responsabilitatea ne apare ca o raportare activă a “agentului acŃiunii sociale” faŃă de Cetate. Profesorul I. prin votul căreia s-a format. 113 referitor la moŃiunea de cenzură. acesta să se bucure de sprijinul majorităŃii parlamentare. în mod direct. politică şi juridică. şi deci încrederea pe care o presupune nu mai există. mai pe larg detaliat apoi în art. Atunci când acest sprijin. a Guvernului. iar cel de-al doilea vizând acŃiunea Guvernului de angajare a răspunderii sale în faŃa Parlamentului. cu explicaŃia că utilizarea acestui termen este doar rezultatul modului în care s-a realizat traducerea din literatura franceză a noŃiunii corespunzătoare. moŃiunea de cenzură şi angajarea răspunderii Guvernului asupra unui program. pe baza sa. distincŃia constă în aceea că prima este o răspundere de fapt. prin formarea unui 19 . Deşi în ambele cazuri este vorba despre o răspundere politică. deşi se recunosc anumite consecinŃe juridice ale răspunderii politice. administrativă sau penală. Rezultă deci că mandatul de încredere are nu numai semnificaŃia învestirii.” GuvernanŃii răspund în faŃa corpului electoral. dar şi a necesităŃii ca. faŃă de regulile şi autorităŃile acesteia (în speŃă a Guvernului faŃă de Parlament)”. interpelarea. de unde ideea că răspunderea Guvernului are o natură dublă. prin formele prevăzute de ConstituŃie. adoptarea moŃiunii de cenzură creează posibilitatea ca. la agentul acŃiunii sociale” (în speŃă a Parlamentului faŃă de Guvern). 114 referitor la “Angajarea răspunderii Guvernului”. Aceste două situaŃii de raportare sunt ilustrate de cele două articole din ConstituŃie mai sus evocate. sau făcânduse o subtilă distincŃie. se are în vedere răspunderea civilă. se arată că “Răspunderea presupune o raportare activă a CetaŃii: “prin autorităŃile sale. nici pe cea de risc. Raporturile dintre Parlament şi Guvern sunt raporturi de natură politică şi juridică. ci pe ideea că guvernanŃii sunt în serviciul guvernaŃilor. Deleanu identifică printre procedurile şi mijloacele de control parlamentar. primul vizând atitudinea activă a Parlamentului. deşi nu le exclude. Responsabilitatea ministerială nu se mai bazează pe ideea de faptă imputabilă. se arată că atunci când este pusă în discuŃie răspunderea juridică a Guvernului şi a membrilor săi.respectiv în art. extrajuridică. în faŃa Parlamentului. Astfel. pe toată durata misiunii sale. cu ocazia alegerilor şi indirect. iar Guvernul este demis. Doctrina referitoare la instituŃiile politice foloseşte adesea termenul de responsabilitate. iar ultima o răspundere de drept administativ. Răspunderea politică este o răspundere solidară care poate atrage potrivit prevederilor constituŃionale şi ale Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială demiterea guvernului ca urmare a retreagerii încrederii acordate de către Parlament prin adoptarea unei moŃiuni de cenzură.

realizată de organele de cercetare penală. cu prilejul dezbaterilor. Din acest motiv. Camera DeputaŃilor sau Senatul. În ceea ce priveşte angajarea răspunderii penale a membrilor Guvernului. prevăzute de Codul de procedură penală şi alte legi penale speciale. renunŃând la expresiile din ConstituŃiile românesti anterioare: “dreptul de a acuza”. logic. Senatul si Presedintele Romaniei au dreptul sa ceara urmarirea penala a membrilor Guvernului”. alin. Dacă raspunderea politica era solidară.În situaŃia în care cel în cauză se află în imposibilitate obiectivă de a se prezenta. raspunderea penala poate privi numai pe fiecare membru in parte. obiectivat în votul de încredere. “Camera Deputatilor. ca şi în cazul trimiterii în judecata a Preşedintelui României. a efectuat o anchetă privitoare la activitatea desfaşurată de Guvern sau de un minister ori de o comisie specială de ancheta constituita în acest scop.nou Guvern. La dezbaterile din cele doua Camere ale Parlamentului prezenŃa celui în cauză este obligatorie. Mandatul de încredere. “Răspunderea penala a membrilor Guvernului – inclusiv a Primului Ministru – este esenŃialmente o răspundere individuală pentru fapta proprie”. mai întai la noŃiunea de urmarire penală. Cel în cauză are dreptul să îsi expună punctul de vedere cu privire la fapta ce constituie obiectul cererii de a fi urmarit penal. legiuitorul constituant trebuia să se raporteze. 108. După cum prevede art. 84. iar componenŃa acesteia se aprobă prin decret al Preşedintelui României. echilibrul dintre Parlament şi Guvern să fie restabilit. 20 . Astfel. în cadrul competenŃei sale. “dreptul de a trimite inaintea Inaltei Curti”. Lipsa nejustificată a membrului Guvernului nu împiedica desfaşurarea lucrarilor.8. Răspunderea penală a membrilor guvernului Pe lângă răspunderea politică. alin. 3. situaŃia este inversă decât în cazul răspunderii politice. va fixa un nou termen. raspunderea penala este exclusiv individuală. II. din care rezultă autonomia şi colaborarea lor”. “constituie esenŃa raporturilor dintre Parlament şi Guvern. prima dintre acestea fiind urmărirea penală. “dreptul de a pune sub urmarire”. CompetenŃa de judecată aparŃine Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie. săvârşirea de fapte care potrivit legii penale constituie infracŃiuni poate să atragă răspunderea penală a membrilor guvernului. intrucat prin natura sa. Se stie ca procesul penal are mai multe faze. potrivit art. Comisia specială este formată din 5 membri. la propunerea ministrului justiŃiei şi a ministrului de interne. 2 din ConstituŃie.3. Dezbaterea propunerii de începere a urmăririi penale în Camera Deputatilor sau în Senat se face pe baza raportului întocmit de o comisie permanentă care. Ea va prezenta Preşedintelui Romaniei un raport cu propuneri privind urmărirea penală sau clasarea sesizării. moŃiunea de cenzură este instrumentul juridic prin care Parlamentul poate retrage încrederea acordată Guvernului.

II. potrivit art. În exercitarea dreptului de a cere urmărirea penală a unui membru al Guvernului. pentru a proceda potrivit legii. AUTORITĂłI DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRAłIEI PUBLICE CENTRALE Prin această sintagmă vom înŃelege ministerele şi celelelte autorităŃi ale administraŃiei publice centrale care se organizează şi funcŃionează atât în subordinea Guvernului cât şi a ministerelor.pentru emiterea de ordine normative sau instrucŃiuni cu caracter discriminatoriu pe temei de rasă.4. naŃionalitate. convingeri. ministrul justiŃiei sau. iar judecarea acestora. limbă. avere sau origine socială. de catre Înalta Curte de CasaŃie şi Justitie. informaŃiile şi documentele cerute de acestea în cadrul activităŃii de informare a Parlamentului de către membrii Guvernului. prin ameninŃare.pentru refuzul nejustificat de a prezenta Camerei DeputaŃilor. religie. (1) din Constitutie. Preşedintele României poate dispune suspendarea acestuia din funcŃie. violenŃă ori prin folosirea de mijloace frauduloase. Membrii guvernului răspund penal pentru fapte săvârşite în exerciŃiul madatului în următoarele situaŃii:în cazul împiedicării. cererea se adresează primuluiministru. Preşedintele României. de date inexacte Parlamentului sau Preşedintelui României cu privire la activitatea Guvernului sau a unui minister. alin. 21 . 110. Urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele savâşite în exerciŃiul funcŃiei lor se efectuează de către Parchetul de pe langa Înalta Curte de CasaŃie şi Justitie. sex sau orientare sexuală. etnie. în termen de 30 de zile de la solicitare. Senatului sau comisiilor permanente ale acestora.pentru prezentarea. pentru a ascunde savârşirea unor fapte de natura să aducă atingere intereselor statului. adreseaza ministrului justitiei o cerere în acest scop. primul-ministru va solicita Camerei competente să declanşeze procedura de adoptare a cererii de începere a urmăririi penale. Dacă membrul Guvernului pentru care Preşedintele României a cerut urmărirea penală este şi deputat sau senator. În cazul în care s-a cerut urmărirea penală împotriva unui membru al Guvernului. după caz. la propunerea comisiei speciale instituite pentru analiza sesizarilor cu privire la săvarşirea unei infractiuni în exercitiul funcŃiei de către membrii Guvernului. În situaŃia în care cel în cauză este ministrul justiŃiei. vârstă.precum şi asupra cererii de ridicare a imunitaŃii parlamentare. de natura să aducă atingere drepturilor omului. categorie socială. apartenentă politică. cu rea-credinŃă. atunci când este cazul. a exercitării cu buna-credinŃă a drepturilor şi libertaŃilor vreunui cetăŃean.

intitulată chiar Legea ministerelor. directori generali. servicii. De regulă. au fost create la noi prin Regulamentele Organice. coordoneaza si controleaza aplicarea legilor.t. având rolul de coordonare şi sinteză în domenii de interes general. numesc şi eliberează din funcŃie personalul acestuia. Secretarii de stat exercită atribuŃiile delegate de către ministru. Rolul. cu avizul CurŃii de Conturi. ministere cu activitate socio-culturală şi ştiinŃifică. subsecretari de stat. a ordinelor si instructiunilor emise potrivit legii. structura organizatorică şi numarul de posturi ale ministerelor se stabilesc în raport cu importanŃa. care s-a referit şi la aspecte legate de organizarea internă şi funcŃionarea Guvernului. atribuŃiile. Departamentul este o structură organizatorică fără personalitate juridică şi fără unităŃi în subordine.c. Departamentul este condus de un demnitar. e. ministere cu activitate politico-administrativă. Principalele atribuŃii ale miniştrilor sunt următoarele:conduc aparatul propriu al ministerului. dar prima lege cadru de organizare şi funcŃionare a administraŃiei ministerelor se adoptă după aproape un secol – Legea din 2 august 1929. consideră ministerele ca fiind organ de ramură şi le clasifică după natura activităŃii pe care o realizează în trei mari categorii: ministere cu activitate economică. ordonantelor si hotararilor Guvernului. complexitatea şi specificul activitatii desfaşurate şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului. în conformitate cu atribuŃiile Guvernului. şefi de compartimente. DirecŃiile generale delimitează un grup de activităŃi ce reprezintă un domeniu sau un sector de activitate. personal de deservire. În exercitarea atribuŃiilor ce îi revin conducătorul departamentului emite ordine cu caracter individual. volumul. 22 .organizeaza. cu respectarea limitelor de autoritate si a principiului autonomiei locale a institutiilor publice si a agentilor economici. personal de execuŃie de specialitate. funcŃiile. Structura organizatorie proprie ministerelor cuprinde birouri. cum ar fi departamentele. direcŃii. direcŃii generale. Serviciul se organizează pentru îndeplinirea unei activităŃi omogenesau pentru mai multe activităŃi complementare care necesită o conducere unitară. Personalul ministerelor se împarte în personal de conducere. autorii de drept administrativ. DirecŃia cuprinde mai multe servicii ori birouri ce îşi desfăşoară activitatea sub o conducere unică.Ministerele. în sensul modern al termenului. Conducerea ministerelor se exercită de cătrre miniştri pe lângă care funcŃionează secretari de stat. subordonat primului-ministru. În cadrul guvernului pot fi organizate şi alte structuri. Ministerele pot înfiinŃa în subordinea lor organe de specialitate. Biroul se va organiza pentru îndeplinirea unei activităŃi omogene ce impune o delimitare organizatorică distinctă. Ministerele ca organe de specialitate sunt constituite dintr-o sumă de servicii publice administrative create pentru a satisface o anumită categorie de interese cu caracter general ale societăŃii. stabilit prin hotărâre a Guvernului. directori.

II. Întucât întraga lor activitate se desfăşoară în baza legii şi în vederea executării legii aceste autorităŃi fac parte din puterea executivă. comisii etc. AutorităŃile administrative autonome exercită fie un rol de sinteză – Consiliul Legislativ.6. II. circulare sau instrucŃiuni. ACTELE AUTORITĂłILOR ADMINISTRATIVE DE SPECIALITATE Având competenŃă materială în anumite domenii autorităŃile administrative de specialitate au implicit şi dreptul de a reglementa relaŃiile sociale din aceste domenii prin acte administrative cu caracter normativ sau individual. Ele vor trebui emise pentru organizarea executării legilor sau executarea lor în concret. oficii. precum şi atribuŃiile departamentului se aprobă prin hotărâre a Guvernului. în timp ce competenŃa teritorială este limitată la ramura sau domeniul de activitate pentru care au fost înfiinŃate. modul de organizare şi funcŃionare.În acelaşi timp actele autorităŃilor administrative centrale de specialitate trebuie să fie conforme atât cu legiele cât şi cu actele autorităŃilor administrative superioare. Această categorie de acte administrative se adresează în primul rând funcŃionarilor publici şi într-o mai mică măsură celor administraŃi.ÎnfiinŃarea. subsecretariate.5. secretariate. Consiliul Legislativ. AUTORITĂłI ADMINISTRATIVE AUTONOME AutorităŃile administrative autonome sunt reglementate de art. fiind exceptate acele autorităŃi înfiinŃate prin ConstituŃie: Curtea de Conturi. Aceste autorităŃi de specialitate fiind organizate în subordinea Guvernului sau a ministerelor au o competenŃă ce se întinde pe tot teritoriul Ńării. Alte autorităŃi de specialitate ale administraŃiei publice centrale pot fi înfiinŃate fie în subordinea Guvernului. având rolul de a contribui la mai buna funcŃionare a serviciului public respectiv. Ex. Aceste autorităŃi sunt constituite dintr-o sumă de servicii publice organizate pentru a răspunde unor necesităŃi cu caracter general pentru satisfacerea cărora nu este necesară organizarea unui minister. directive. agenŃii. rol de coordonare – Consiliul Suprem de Apărare a łării. fie a ministerelor. Avocatul Poporului. Aceste acte poartă numele de ordine. Actele 23 . rol de control – Curte de Conturi. Ele pot fi reglementate numai prin legi organice. 116 din ConstituŃie. Structura organizatorică a acestor autorităŃi este stabilită prin actele de înfiinŃare. în temeiul principiului subordonăriii administrative. Actele autorităŃilor administrative centrale de specialitate vor trebui să fie publicate sub sancŃiunea inexistenŃei.

Ele se vor adopta în domeniile în care autorităŃile administrative au putere discreŃionară. şi amenajarea teritoriului. Interpretarea dată legii de funcŃionarii npublici ierarhic superiori trebuie considerată ca fiind exactă de cei aflaŃi în subordinea lor. Ńinându-se cont de faptul că funcŃionarii publici sunt legaŃi de puterea obligatorie a circularelor în timp ce particularii le pot ignora. normele şi criteriile de acordare a unui sprijin financiar. AutorităŃile adminstrative pot face referire la ordinele adoptate pentru a-şi motiva acŃiunile fără însă a fi legate de acestea în aprecierea cazurilor particulare. Circularele nu sunt aşadar o sursă de legalitate ci o sursă de obligaŃii ierahice. În practică ordinele sunt folosite cu predilecŃie în domeniul economic – de ex. Circularele sau instrucŃiunile sunt prescripŃii generale pe care organele de conducere ale unui serviciu publicle dau funcŃionarilor plasaŃi sub autoritatea lor cu privire la interpretarea sau aplicarea unei legi sau regulament. 24 . Circularele cu caracter interpretativ nu aduc elemente de noutate în interpretarea legilor. judecătorul având posibilitatea de a da o altă interpretare legii. ele nu vor avea caracter obligatoriu.autorităŃilor administrative centrale de specialitate nu au un regim juridic precis. Prin emiterea acestor acte autorităŃile administrative îşi stabilesc un anumit mod de soluŃionare a unor situaŃii particulare. totuşi este incontestabil că ele angajează responsabilitatea autorităŃilor administrative care le-au emis. În practică se poate face o distincŃie între circularele cu caracter normativ şi circularele cu caracter interpretativ. Ordinele sau directivele sunt acte administrative apropiate de circulare dar de acre se deosebesc prin scopul lor precis. Se întâlnesc ordine şi în domeniul social. Circularele cu caracter normativ vor tebui emise numai în domeniile în care autoritatea administrativă care doreşte să emită o circulară are competenŃa materială de reglementare. în urbanism. AutorităŃile adminstrative pot deroga de la ordinele emise ori de câte ori interesele generale sau particularităŃile unei situaŃii o cer. De asemenea. Circularele au caracter normativ atunci când în completarea legii impun o anumită interpretare.Ele au caracter oblgatoriu pentru funcŃionarii din serviciu respectiv în temeiul principiului subordonării ierarhice faŃă de superiori. în faŃa instanŃelor de judecată. În schimb circularele nu au caracter obligatoriu faŃă de cei administraŃi. Ordinele au avntajul de a reduce incertitudinea în rândul celor administraŃi şi a riscului ca aceştia să fie discriminaŃi. În faŃa instanŃelor acŃiunile introduse de funcŃionarii publici izvorâte din interpretarea sau executarea unei circulare vor fi tratate separat de acŃiunile introduse de particulari. fiind astfel uşurată sarcina funcŃionarilor publici şi adoptânduâse o atitudine unitară faŃă de o anumite situaŃii particulare.

principiul autonomiei locale prevăzut de art. uniforme şi opuse. 2 din Legea nr. descentralizare. 120 din ConstituŃie. Principiul autonomiei locale. desconcentrării serviciilor publice şi descentralizării trebuie privite unitar datorită legăturilor existente între noŃiunile de centralizare. principiul revocabilităŃii actelor administrative. contribuind la mai buna cunoaştere a sistemului. Precizări prealabile Principiile administraŃiei publice locale exprimă în mod sintetic o seie de trăsături generale. PRINCIPIILE ADMINISTRAłIEI PUBLICE LOCALE III.CAPITOLUL III ADMINISTRAłIA PUBLICĂ LOCALĂ III. 121 şi 122 din ConstituŃie este consacrat principiul eligibilităŃii autorităŃilor administraŃiei publice locale. desconcentrării serviciilor publice. În domeniul administraŃie publice locale art. NoŃiunile de centralizare şi descentralizare folosite în mod frecvent pentru a denumi două sisteme de organizare a autorităŃilor administrative la nivel local.1. eligibilităŃii autorităŃilor administraŃiei publice locale. 25 .1. III. principiul descentralizării şi principiul desconcentrării serviciilor publice Principiile autonomiei locale.1.1. autonomiei locale şi desconcentrării serviciilor publice”.2. Din ansamblul textelor constituŃionale se desprind şi principiul legalităŃii şi consultării cetăŃenilor în problemele locale de interes deosebit. 215/2001 privin administraŃia publică locală enumeră principiile autonomiei locale. având şi o dimensiune cognitivă.. La origine aceste noŃiuni nu au fost noŃiuni juridice ci au apărut ca tendinŃe ale polliticii administrative în urma unor necesităŃi practice. În acelaşi timp art. legalităŃii şi consultării cetăŃenilor în problemele locale de interes deosebit. Dreptul administrativ prezintă faŃă de alte ramuri ale dreptului o serie de particularităŃi dintre care una din cele mai importante este faptul că nu este codificat. iar una din cele mai importante trăsături este dinamismulo său. şi principii care se desprind din mai multe acte normative-ex. în special în procesul de elaborare a normelor drept.administraŃia publică locală se întemeiază pe principiul descentralizării. Din punctul de vedere al consacrării principiile dreptului administrativ se împart în principii cuprinse într-un act normativ – ex. desconcentrare şi autonomie locală. În art. având rolul de a asigura o construcŃie unitară sistemului. 120 din ConstituŃie prevede că .

AutorităŃile locale sunt însă prelungiri din teritoriu ale administraŃiei centrale. Gradul de dependenŃă al autorităŃilor din teritoriu de autorităŃile centrale reprezintă criteriu ce separă sistemele centralizate de sistemele descentralizate. fie ele naŃionale fie locale. Sistemul centralizat comportă două accepŃiuni.Deşi în sistemul centralizat există autorităŃi administrative în teritoriu ele sunt numite şi revocate de autorităŃile centrale.Puterea de decizie este concentrată la vârful ierarhie administrative. AutorităŃile centrale pot să recurgă şi la aplicarea de sancŃiuni disciplinare.împrumută din drept formele prin care se concretizează. statul asumându-şi prin propriul buget satisfacerea tuturor intereselor generale. Centralizarea presupune o riguroasă ierahizare. Centralizarea poate îmbrăca forma concentrării administrative sau a deconcentrării administrative. Sistemul centralizat comportă organizare administrativ-teritorială însă nu recunoaşte existenŃa colectivităŃilor locale. revenindu-le şi sarcina de a o pune în executare. 26 . apărând astfel necesitatea de a le caracteriza din punct de vedere juridic.Eşaloanele inferioare vor transmite în sens invers decizia luată la nivel central. Desconcentrarea administrativă presupune existenŃa unor autorităŃi centrale şi a unor autorităŃi administrative în teritoriu. Concentrarea administrativă care nu este întâlnită decât în statele care au un teritoriu restrâns implică gruparea tuturor autorităŃilor administrative la sediul puterii centrale. Ea exclude posibilitatea ca autorităŃile din teritoriu să acŃioneze în baza unei iniŃiative proprii şi prezontă dezavantajul că blochează soluŃionarea problemelor minore şi supraîncarcă sarcinile administarŃiei centrale. Această subordaonare presupune existenŃa unui control prealabil asupra activităŃii autorităŃilor administrative locale precum şi un control posterior în cadrul căruia se poate recurge la suspendarea. Deciziile luate de autorităŃile din teritoriu rămân decizii luate în numele statului iar răspunderea operează faŃă de autoritatea centrală în virtutea dependenŃei ierarhice. În forma sa cea mai riguroasă sistemul centralizat nu recunoaşte colectivităŃilor locale dreptul de a avea viaŃă juridică. Într-o a doua accepŃie ea desemnează o metodă de organizare a administraŃiei publice. anularea sau reformarea actelor autorităŃilor subordnate fie pe motive de oportunitate fie pe motive de legalitate. În sistemul centralizat exercitarea atribuŃiilor de către autorităŃile adminiostrative este supusă direct sau indirect puterii ierarhice a autorităŃii centrale. nu dispun de personalitate juridică şi acŃionează în numele statului. acestora din urmă încredinŃându-li-se o oarecare putere de decizie în anumite domenii predeterminate care se exercită sub controlul autorităŃilor administrative ierahic superioare. Eşaloanele inferioare nu fac decât să transmită şi să execute. Într-o primă accepŃie această noŃiune caracterizează raporturile statului cu colectivităŃile locale. Ele vor transmite către centru problemele care au apărut la nivel loacl şi care necesită rezolvare. Organizarea centralizată ignoră diversitatea intereselor din cadrul unui stat.

Recunoaşterea personalităŃii juridice a colectivităŃilor locale are la bază existenŃa unor interese proprii ale colectivităŃilor locale precum şi a unor probleme locale. Această formă de descentralizare presupune şi scoaterea serviciului public de sub controlul ierhic şi plasarea sub regulile tutelei administrative. patrimoniu şi organe conducătoare aspra cărora autoritatea centrală ne exercită decât un control simular celui exercitat asupra colctivităŃilor locale. 27 . aducŃiunea de apă. Descentralizarea permite colectivităŃilor umane sau serviciilor publicesă se administreze prin ele însele. dotate cu personalitate juridică. Descentralizarea constituie un sistem în care legea acordă unor organe alese de membrii unei colectivităŃi locale. Descentralizarea permite creşterea eficienŃei autorităŃilor administraŃiei publice locale şi soluŃionarea în condiŃii de oportunitate şi operativitate a problemelor apărute pe plan local.Sistemul descentralizat implică o distincŃie între problemele care pot fi rezolvate de administraŃia publică şi care interesează întreaga populaŃie – ex. în sistemul descentralizat decizia este luată în numele şi în contul colectivităŃii locale de reprezentanŃii acesteia. asigurarea ordinii interne – şi problemele care interesează numai o anumită colectivitate – ex. Acestea vor trebui să beneficieze de mijloacele necesare rezolvării problemelor locale. Descentralizarea care priveşte colectivităŃile locale poartă denumirea de descentralizare administrativ-teritorială iar descentralizarea care are în vedere serviciile publice se numeşte descentralizare tehnică. existând însă şi o supraveghere exercitată de către stat prin intermediul unor forme de control stabilite prin lege. respectiv patrimoniu propriu. Statul este cel care stabileşte care dintre problemele localevor intra în sfera de competenŃă a autorităŃilor locale. putere de decizie asupra tuturor sau a unora dintre problemele apărute la nivel local. Pentru aceasta este necesar ca aceste colectivităŃi să beneficieze de personalitate juridică. Descentralizarea tehnică se realizează prin acordarea de autonomie unui serviciu public conferindu-i şi personalitate juridică.Pentru sistemul descentralizat este esenŃial transferul unor atribuŃii ale diverselor autorităŃi administrative ale statului către autorităŃile care funcŃionează în unităŃile administrativ teritoriale. Spredeosebire de sistemul centralizat în care decizia este luată întotdeauna de stat pri intermediul agenŃilor săi. Descentralizare administrativ-teritorială presupune recunoaşterea colectivităŃilor locale precum şi a dreptului acestora de a se administra prin ele însele. ce beneficiază de personalitate juridică. corp de funcŃionari şi autonomie financiară. să dispună de autorităŃi administrative proprii. În cazul descentralizarii administrativ-teritoriale autorităŃile locale vor soluŃiona problemele specificeale colectivităŃilor locale. Sistemul descentralizat presupune faptul că anumite servicii publice individualizate prin obiect sau structură sunt scoase din sistemul ierahic. Acest sistem presupune acordarea personalităŃii juridice şi a autonomiei financiare.

prin amploarea lor.contraponderi” la puterea administraŃiei centrale conduse de guvern. alin. În privinŃa persoanelor statul poate lua măsuri cu caracter provizoriususpendarea din funcŃie. sau cu caracter definitiv – destituirea din funcŃie. Acest principiu prevăzut de art.Atât sistemul centralizat cât şi sistemul descentralizat implică un anumit control exercitat de stat dar formele şi modalităŃile acestui control fac diferenŃele între cele două sisteme. diferite de cele ale colectivităŃii naŃionale. sistemului descentralizat controlul de tutelă administrativă. asupra tuturor aspectelor. exced posibilităŃile unei colectivităŃi locale. în care primului îi revine sarcina de a presta numai acele servicii publice care.Sistemului centralizat îi corespunde controlul ierarhic. ExerciŃiu autonom al puterii locale” din 15 octombrie 1985. Prin includerea în legislaŃia internă a principiului autonomiei locale statul român recunoaşte că în interiorul său există colectivităŃi locale. în mod obiectiv.. Revine sarcina legiuitorului care dintre acestea sunt adaptate unui anumit caz. contribuind la crearea unei . rezultat al unui proces istoric.. Autonomia locală se manifestă în plan organizatoric-administrativ şi financiar. 1 din Legea nr. sub propria răspundere şi în interesul populaŃiei acestora o parte importantă din treburile publice” În aceste condiŃii recunoaşterea unor puteri sporite colectivităŃilor locale răspunde unui vast proces de reformă a administraŃiei publice atât pe plan intern cât şi pe plan european. În cadrul acestui proces se tinde spre realizarea unui parteneriat între stat şi colectivităŃile locale. În fapt autonomia locală se întemeiază pe o realitate sociologică: comuna sau oraşul ca centru al vieŃii economico-sociale.. În Ńara noastră procesul de reformă a administraŃiei publice îmbracă forma unei translaŃii spre o administraŃie de tip modern al cărui scop principal este de a ameliora condiŃiile de existenŃă ale populaŃiei prin prestarea de cât mai numeroase şi mai variate servicii publice. În plan organizatoric administrativ expresia autonomiei locale constă în alegerea autorităŃilor publice din colectivităŃile locale prin votul cetăŃenilor care locuiesc în acestea precum şi în acordarea autorităŃilor astfel alese a unor competenŃe depline 28 .brutale mijloace de guvernare locală” Această realitate icio-psihologică şi economică capătă reglementare juridică prin normele constituŃionale şi ale legii organice care impun autonomia locală ca pe un principiu . reprezintă o realitate anterioară statului care nu poate fi ignorată sau înlăturată nici chiar atunci când puterea politică centrală utilizează ceel mai .Carta Europeană. Măsurile care se pot lua în urma exercitării controlului sunt variate. În privinŃa deciziilor autorităŃile statului pot lua măsura substituirii atunci când autorităŃile locale nu se conformează unei obligaŃii legale. cu necesităŃi proprii. în sistemul descentralizat controlul constituie o excepŃie.. 2. În sistemul centralizat controlul este total. 120 din ConstituŃie. 215/2001 este preluat din documentul Consiliului Europei intitulat . art. în cadrul legii. În acest context un rol important revine principiului autonomiei locale. care conferă colectivităŃilor locale dreptul şi capacitatea de a rezolva şi de a gestiona.

Autonomia locală este nuami administrativă şi fianciară. de a participa la iniŃierea şi realizarea unor programe de dezvoltare regională. fiind exercitată pe baza şi în limitele prevăzute de lege. aceste interese nu pot fi privite decŃt într-un cadru mai larg.inclusiv anumite forme de cooperare între colectivităŃile locale „ iar în sens restrâns pentru a reda evoluŃia organizării teritoriale spre un nivel intremediar. din venituri proprii precum şi din subvenŃii. fiind exclusă intervenŃia oricărei alte autorităŃi cu excepŃia cazurilor în care statul îşi rezervă în mod explicit sau implicit exercitarea unor atribuŃii. Resursele financiare ale colectivităŃilor locale vor trebui sp provină din impozite locale. ColectivităŃile locale au dreptul la resurse financiare proprii suficiente pentru a-şi exercita în mod liber atribuŃiile acordate prin lege. Regimul autonomiei locale este subordonat ideii unităŃii statului. Un alt aspect al autonomie locale reglementat în legea nr. 215/2001 privind administraŃia publică locală preia din Carta Europeană din 1985 regula subsidiarităŃii în conformitate cu care soluŃionarea şi gestionarea problemelor locale se poate face în condiŃii de eficienŃă şi eficacitate numai prin implicarea acelor autorităŃi care se află cel mai aproape de necesităŃile populaŃiei. AutorităŃile administraŃiei publice locale au dreptul dea încheia între ele acorduri.şi exclusive. Procesul care începe cu crearea de structuri regionale poate evolua fie spre o abordare ce urmăreşte reducerea dacalajelor existente între diferite regiuni fie spre crearea de forme ale autonomiei regionale pe calea descentralizării administrative sau a regionalismului politic. în condiŃiile stabilite prin lege. În acest sens o nouă noŃiune se impune – noŃiunea de regionalism . Interesele locale nu pot duce la o izolare a colectivităŃilor locale de stat. Legea nr. În plan financiar legea română preia din acelaşi document o altă regulă cu valoare de principiu-regula proporŃionalităŃii. precum şi de a adera la asociaŃii naŃionale şi internaŃionale pentru protecŃia şi promovarea intereselor legitime. În aplicarea principiului autonomiei locale este necesar să se aibă în vedere faptul că problemele locale ce pot fi rezolvate de către colectivităŃile locale sunt numai de ordin administrativ.Legea nr.. Autonomia 29 . În vederea realizării strategiilor de dezvoltare un factor important îl reprezintă pe lângă cooperarea pe plan vertical cu factori interesaŃi de la nivelul ministerelor şi a altor organe centrale cooperarea pe plan orizontal în zona de interes comun a colectivităŃilor locale.noŃiuni ca autonomie regională sau autoguvernare şi altele similare nu au nimic comun cu înŃelegerea şi aplicarea principiului autonomiei locale. 215/2001 îl constituie dreptul autorităŃilor administraŃiei publice locale de a coopera şi de a se asocia cu alte autorităŃi ale administraŃiei publice locale din Ńară şi străinătate.folosită în sens larg pentru a reda fenomene foarte diferite. Potrivit acerstei resursele financiare ale autorităŃilor publice locale trebuie să fie proporŃionale cu competenŃele şi responsabilităŃile stabilite prin lege. 215/2001 instituie un monopol al autorităŃilor alese de membrii colectivităŃilor locale asupra tuturor problemelor de interes local. imediat inferior nivelului statal.

III. de dispoziŃiile constituŃionale. 215/2001 dreptul şi obligaŃia de a ataca în justiŃie orice act care emană de la autorităŃile locale şi pe care îl consideră ilegal. primarii. În legea fundamentală se prevede numai că primarii. nu exercită niciuna din puterile statului.1. 67/2004 privind alegerile locale. Principiul eligibilităŃii Fără a fi formulat. în numele cărora acŃionează şi pe care-i reprezintă. principiul eligibilităŃii este inserat în Legile nr. în condiŃiile legii. într-un cuvânt. în mod expres. în ce constă semnificaŃia politică şi socială a aspectului că. consiliile locale şi cele judeŃene sunt autorităŃi alese. cu cele ale colectivităŃilor componente ale naŃiunii – reprezentate de autorităŃile alese. în aceasta constă însăşi esenŃa acestui principiu. În fapt. Un rol important îl joacă în acest context prefectul ca reprezentant al administraŃiei centralecu funcŃia de a veghea ca administraŃia locală să nu depăşească limitele pe care legea le stabileşte pentru exercitarea drepturolor decurgând din acordarea autonomiei locale. puterea lor nu este determinată de puterea statului. statul având tot interesul ca treburile locale să fie rezolvate în condiŃii cât mai bune. nu derivă din aceasta. AdministraŃia centrală păstrează în continuare funcŃia de a asigura pe plan naŃional. potrivit respectivului principiu. Aşadar. În exercitarea rolului de supraveghere a respectării legilor de autorităŃile alese prefectul a primit prin art. Evident. 27 din Legea nr. reprezentate de stat.locală nu poate fi concepută într-un stat unitar decât între anumite limite. consiliile comunale (orăşeneşti) şi judeŃene sunt încadrate în ordinea juridică a statului. pentru ca acŃiunile autorităŃilor alese să fie eficiente şi să producă efecte juridice. o concepŃie unitară asupra politicilor ce trbuie urmate în anumite sectoare. recunoaştere care este condiŃionată de valabilitatea scrutinului electoral. primarii. acestea ar trebui recunoscute de stat – în calitatea sa de reprezentant al întregii naŃiuni. contribuind. de a sluji şi rezolva interesele colectivităŃilor respective.3. ale electoratului. acŃiunile lor fiind considerate a fi în conformitate cu legea. Prin acest demers. ca urmare. se îmbină interesele generale ale naŃiunii. însă este necesar să vedem în mod concret. 30 . consiliile locale şi consiliile judeŃene sunt alese. astfel. 215/2001 privind administraŃia publică locală şi nr. ci din mandatul ce le-a fost încredinŃat de alegători. la realizarea intereselor generale ale statului. 123 din ConstituŃie şi art. În virtutea recunoaşterii lor de către stat. RaŃiunea de a fi a consiliilor locale şi judeŃene precum şi a primarilor constă numai din a administra/gestiona treburile unităŃilor administrativ-teritoriale în care sunt alese. Dat fiind natura lor juridică. aceste autorităŃi nu sunt ale statului şi.

alin. 215/2001 privind administraŃia publică locală prevede. 121. 2: . Considerăm că aceasta nu reprezintă o derogare de la respectivul principiu.Consiliile locale şi primarii funcŃionează. căruia trebuie să i se subordoneze toate autorităŃile administraŃiei publice locale. III. 69 din Legea nr. şi principiul legalităŃii. precum şi a altor atribuŃii stabilite de lege. în condiŃiile legii.1. la organizarea şi desfăşurarea alegerilor.4. care depăşesc caracterul local. Această .Totodată trebuie menŃionat şi faptul că primarul. Mai mult. precum şi a sarcinilor ce-i revin din actele normative privitoare la recensământ. în cazul în care acesta reprezintă interese majore. aşa cum am mai precizat în prezenta lucrare. cât şi ca reprezentant al statului. principiul autonomiei locale şi principiul descentralizării serviciilor publice. 120 ca principii de bază pe care se întemeiază administraŃia publică din unităŃile administrativ-teritoriale. alin. 215/2001). fie că acestea au sau nu un caracter statal.Consiliul judeŃean este ales şi funcŃionează în condiŃiile legii’’. în mod expres. componenŃa şi constituirea acestora. Principiul legalităŃii Legea nr. el se desprinde din ansamblul reglementărilor în materie. însă trebuie să fie aplicate la acest nivel. deşi nici Legea administraŃiei publice locale în varianta sa iniŃială (Legea nr. întrucât el îmbracă toate aspectele care privesc autorităŃile administraŃiei publice locale: consacrarea structurilor organizatorice care au această calitate (de autorităŃi). funcŃionarea şi activitatea (actele pe care le adoptă) etc.. menŃionează la art.. a inclus şi legalitatea în rândul principiilor pe care le analizăm. atribuŃiile lor. alături de celelalte principii. aleasă în condiŃiile legii.omisiune’’ a fost însă . atât ca autoritate a administraŃiei publice locale. în exercitarea atribuŃiilor de ofiŃer de stare civilă şi de autoritate tultelară. la luarea măsurilor de protecŃie civilă. Chiar dacă legiuitorul nu a găsit de cuviinŃă că ar fi cazul să-l enumere alături de celelalte principii constituŃionale. ca autorităŃi administrative autonome şi rezolvă treburile publice din comune şi din oraşe’’. de la început s-a apreciat că menŃinerea lui este absolut necesară. care întăresc cele afirmate anterior:art. Acest principiu nu este expres formulat în dispoziŃiile ConstituŃiei României care.art.. Revenind la ansamblul prevederilor constituŃionale. ci doar o responsabilitate dublă acordată de lege primarului. 69/1991) nu îl preciza în mod expres.. 31 . 2: . acŃionează şi ca reprezentant al statului în comuna sau oraşul în care a fost ales (art.reparată’’ şi noua formă a Legii administraŃiei publice locale adoptată în anul 2001. 122. să precizăm doar două dintre reglementările legii fundamentale.

deci încălcarea acestui principiu. autorităŃi ale administraŃiei publice locale alese prin vot universal. egal. cât şi de cele ale Legii nr. toate aspectele organizatorice şi funcŃionale. se exercită de consiliile locale şi primari. decât cele prevăzute în mod expres de legislaŃia noastră în vigoare. direct. 2 (în conformitate cu care dreptul de a soluŃiona şi de a gestiona. atribuŃiile. competenŃele şi modul lor de funcŃionare. DispoziŃiile art. la care se adaugă actele pe care le emană. în condiŃiile legii’’. 2 din Legea nr. 20 din aceeaşi lege se prevede că . 3.. De asemenea. ca unul din cele cinci principii în temeiul cărora se organizează şi funcŃionează administraŃia publică în unităŃile administrativ-teritoriale. III.orice modificare a limitelor teritoriale ale acestora (n. precum şi de consiliile judeŃene. Potrivit acestor reglementări. oraşelor. ca şi raporturile şi relaŃiile lor cu alte autorităŃi publice sau structuri organizatorice din Ńară şi străinătate. nu pot fi create alte structuri ale administraŃiei publice. Principiul consultării cetăŃenilor în problemele locale de interes deosebit Acest principiu este prevăzut în mod expres atât de dispoziŃiile Legii nr.Principiul legalităŃii presupune tocmai ca toate elementele care privesc autorităŃile administraŃiei publice locale. secret şi liber exprimat). atrăgând consecinŃe juridice. să fie în strictă conformitate. Mai precis. sunt completate cu cele ale art. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului. dar şi cu cele ale legilor şi ale celorlalte acte normative în vigoare)..n. în numele şi în interesul colectivităŃilor locale pe care le reprezintă.5. prin care se evidenŃiază în mod expres principiul la care ne referim. în condiŃiile legii. în primul rând. cu prevederile constituŃionale. dispoziŃiile alin. componenŃa. trebuie să fie în strictă conformitate cu legea (cu prevederile ConstituŃiei. comunelor şi judeŃelor) se poate efectua numai prin lege şi numai după consultarea prealabilă a cetăŃenilor din unităŃile administrativ-teritoriale respective prin referendum. 3 din acelaşi act normativ. asupra cărora nu este cazul să ne oprim acum. alin. În consecinŃă.1. care se organizează 32 . modul de constituire. Structurile organizatorice ale administraŃiei publice la nivelul uni-tăŃilor administrativ-teritoriale nu pot fi create decât în limita celor prevă-zute de ConstituŃie şi celelalte legi ale statului. 215/2001. la art. . 215/2001 privind administraŃia publică locală. treburile publice. nerespectarea acestor dispoziŃii. dar şi cu cele ale legilor şi celorlalte acte normative bazate pe lege.nu aduc atingere posibilităŃii de a recurge la consultarea locuitorilor prin referendum sau prin orice altă formă de participare directă a cetăŃenilor la treburile publice. respectiv consacrarea structurilor organizatorice ale autorităŃilor administraŃiei publice locale.

se organizează ca urmare a cererii adresate în acest sens prefectului de către locuitorii comunei sau oraşului. Aceleaşi dispoziŃii mai precizează două elemente: natura acestor autorităŃi (consiliile locale sunt “autorităŃile deliberative” iar primarii “autorităŃi executive) şi modalitatea de formare a acestora (prin alegere. Problemele supuse referendumului local se stabilesc de consiliile locale sau judeŃene. atât în cazu1 consiliilor loca1e cât şi al primarilor). respectiv a preşedintelui consiliului judeŃean. 1 precizează că .2. caracter obligatoriu. III.1. inclusiv a celor pe care le exercită ca reprezentant al statului (are. populaŃia poate fi consultată cu privire la una sau mai multe probleme. după caz. organizat în condiŃiile legii’’. la propunerea primarului. de asemenea. Referendumul local. iar între ele nu există raporturi ierarhice. ca urmare a nesocotirii de către acesta a intereselor generale ale colectivităŃii locale sau ca urmare a neexecutării atribuŃiilor ce îi revin potrivit legii. ori numai în unele dintre acestea. Prin urmare. 73. prin care pot fi supuse aprobării locuitorilor problemele de interes deosebit din unităŃile administrativ-teritoriale. înainte de termen.2. legea precizează în mod expres că organizarea referendumului este obligatorie. AUTORITĂłILE ADMINISTRAłIEI PUBLICE LOCALE III. de supra şi subordonare. ca urmare a rezultatului unui referendum local. referendumul are un caracter consultativ. conform art. astfel. ambele autorităŃi administrative ale comunei sau oraşului se bucură de legitimitate populară directă. 215/2001. care sunt direct interesate. De asemenea. În cazul referendumului la nivel judeŃean. precum şi cu privire la o problemă de interes naŃional şi o problemă de interes local.. 73 din Legea nr. Doar în cazul proiectelor de lege sau a propunerilor legislative privind modificarea limitelor teritoriale ale comunelor. şi anume consiliile locale şi primarii. De regulă.potrivit legii’’. alin. În cadrul referendumului. în condiŃiile prevăzute de respectivele reglementări legale). referendumul pentru încetarea mandatului primarului înainte de termen. se poate organiza în toate satele şi localităŃile componenete ale comunei sau oraşului ori numai în unele dintre acestea. 33 . pe buletine de vot separate. art. 215 /2001 au valoarea unor prescripŃii-cadru care statornicesc care sunt aceste autorităŃi. În fine.mandatul primarului încetează. 1 al art. AutorităŃile administraŃiei publice locale din comune şi oraşe DispoziŃiile alin. 5 din Legea nr. acesta se poate desfăşura în toate comunele şi oraşele din judeŃ. oraşelor şi judeŃelor care se înaintează Parlamentului spre adoptare.

sfera atribuŃiilor consiliilor locale creşte pe măsură ce statul înŃelege să nu mai reŃină anumite servicii publice în sarcina organelor adtninistraŃiei de stat”. ”reluând terminologia clasică. şef al administraŃiei publice a comunei sau oraşului. Astfel. cu caracter colegial. pe de o parte. primarul nu deŃine competenŃe în nume propriu. Această autoritate se bucură de un statut autonom potrivit căruia deliberează asupra intereselor specifice colectivităŃilor loca1e şi hotărăşte asupra modului lor de realizare. cu atribuŃii al căror exerciŃiu rezolvă treburile de interes local ale colectivităŃilor. ambele acŃionând în interdependenŃă. un autor preciza că. cu rol în realizarea unor servicii publice statale. în privinŃa delimitării sferei atribuŃiilor consiliilor locale se aplică teoria “drepturilor reflexe” sau teoria “autolimitării statului”. Consiliul local este. Aceste autorităŃi sunt înzestrate cu competenŃa specifică administraŃiei pub1ice locale pentru a hotărî asupra modului de rezolvare a problemelor adniinistrative. ci în nurnele colectivităŃii care l-a ales. cu rol în realizarea autonomiei locale. 215/2001. Cu alte cuvinte. o dedublare funcŃională. aleasă prin vot direct.Aceste două autorităŃi – consiliul local şi primarul. activitatea deliberativă şi dezbaterile consiliilor desfăşurându-se într-un cadru precizat de propriile regulamente de funcŃionare. primarul este investit. cu caracter unipersonal. conform legii. în vederea realizării scopu1ui pentru care au fost investite cu aceste competenŃe. vocaŃie politică. precizând în continuare că. primarul are o dublă calitate. Este consacrată astfel. fiind în acelaşi tirnp atât autoritatea executivă a consiliului local. în cazul primarului. fără amestecul altei/altor autorităŃi publice sau ale adrministraŃiei pub1ice sau chiar al primarului. Potrivit legii. în limita competenŃelor conferite de lege. răspunderea lor politică fiind numai de ordin electoral. Aplicând principiul plenitudinii de atribuŃii consiliilor locale. în exercitarea atribuŃiilor ce îi 34 . pe de altă parte. cu atribuŃii pentru realizarea intereselor generale ale statului. Primarul este autoritatea executivă aleasă prin vot universal direct. ele neavând. autoritatea deliberativă. Autonomia acestor autorităŃi colegiale rezidă şi în auto-organizarea lor. “consiliile locale pot avea atribuŃii în orice domeniu sau sector de activitate. deci. practic. Corespunzător. “în condiŃiile prevăzute de lege”. pentru realizarea autonomiei locale. în comuna sau oraşul unde a fost ales. care lucrează în şedinŃe. dacă nu există o interdicŃie expresă a legii”. în numele căruia acŃionează ca reprezentant. ca autorităŃi ale administraŃiei publice locale. comunei sau oraşului şi. Consiliile locale sunt autorităŃi administrative. funcŃionează ca “autorităŃi administrative autonome şi “rezolvă treburile publice din comune şi oraşe”. care este formulată expres în Legea nr. Se stabileşte astfel principiul plenitudinii de atribuŃii a consiliilor locale şi primarilor la nivelul unităŃii administrativ-teritoriale ce constă în rezolvarea treburilor publice din comune şi oraşe. şi al statului. cât şi autoritatea ce reprezintă puterea statală la nivelul comunei.

În prezent. în cadrul competenŃei sale materiale şi teritoriale obligatoriu de a fi respectate.2. cu caracter deliberativ. dacă refuză sau este în imposibilitatea de a exercita aceste atribuŃii. fiind de ordine publică.revin ca oflŃer de stare civilă. pe care le organizează. Este irnportant a se delimita între atribuŃiile primarului ca autoritate proprie a comunei sau oraşului şi atribuŃiile delegate pe linia administraŃiei statale.2. al. răspunzător în faŃa organului deliberativ. Prin urmare. le conduce şi le aprobă regulamentele de organizare şi funcŃionare. ci este numit deci. alegeri. Aspectul este extrem de important atunci când se pune problema răspunderii administrativ-patrimoniale pentru prejudiciile produse pentru activitatea în regim de putere publică a primarului. reprezentată de primar. autoritate administrativă aleasă prin vot universal direct. ele se exercită de secretarul comunei sau judeŃului. după caz. aducerea la cunoştinŃa cetăŃenilor a legilor şi alte asemenea. stabilite prin legi. ConstituŃia stabileşte expres caracterul ales). primarul acŃionează şi ca reprezentant al statului în comuna sau oraşul în care a fost ales. autoritate tutelară. potrivit Legii administraŃiei publice locale singurul organ executiv al judeŃului. “consiliul judeŃean este autoritatea administraŃiei publice pentru coordonarea activităŃii consiliilor comunale şi orăşeneşti. este preşedintele consiliului judeŃean. dar limitată la sfera de activitate a serviciilor publice de interes judeŃean. consiliul judeŃean dispune de o competenŃa generală. prin urmare. pentru a se stabili dacă parte în raportul juridic administrativ. în materie de recensământ. iar nu şi de unul executiv. despăgubirile urmând a fi suportate. În conformitate cu dispoziŃiile constituŃionale ale art. 35 . şeful administraŃiei publice din judeŃ. dar este de neconceput ca o colectivitate teritorială locală să dispună numai de un organ deliberativ.consiliul judeŃean. (1). din bugetul local sau din bugetul statului. rezultă că atribuŃiile primarului se exercită în mod legal şi produc efecte juridice numai în limitele comunei sau oraşului unde a fost ales. 121. devine colectivitatea teritorială sau statul. organ executiv unipersonal. AutorităŃile administraŃiei publice locale din judeŃe La nivel judeŃean ConstituŃia nu reglementează decât consiliul judeŃean. iar în cazuri excepŃionale. Din analiza normelor legale în vigoare. şi anume că organul executiv al judeŃului nu este rezultatul alegerii (pentru toate autorităŃile locale autonome a căror existenŃă o consacră. iar Legea administraŃiei publice locale îi stabileşte atribuŃii corespunzătoare în acest sens. III. Consiliul judeŃean reprezintă astfel o autoritate administrativă creată prin normă constituŃională şi care funcŃionează pe baza principiilor autonomiei locale. care lucrează în şedinŃe. în vederea realizării serviciilor publice de interes judeŃean”. Ea nu mai vorbeşte şi de organul executiv al judeŃului. Tăcerea Constituantului are o singură semnificaŃie. organ colegia1.

Deosebirea subzistă în aceea ca primarul este definit ca autoritate administrativă autonomă. cele care au ca obiect constituirea. este reprezentat permanent şi continuu în toate relaŃiile sale atât în Ńară cât şi în străinătate de către preşedintele consiliului. Potrivit principiului simetric.3. ca autoritate unipersonală. reprezentantul Guvernului poate fi considerat ca element de desconcentrare în 36 . SubprefecŃii înlocuiesc de drept reprezentantul Guvernului în situaŃia de absenŃă temporară sau de vacanŃă a funcŃiei. Subprefectul. nu vizează întreaga activitate a consiliilor locale. Singura autoritate competentă să numească reprezentantul statului in teritoriu este Guvernul. Prefectul îi poate delega atribuŃii din competenŃa cu care este investit. ca persoană juridică. Ca agent al puterii executive în teritoriu. al cărui personal îl numeşte. ca şef al administraŃiei publice judeŃene şi în calitate de autoritate unipersonală cu activitatea permanentă. Reprezentantul Guvernului este numit în funcŃie printr-un act de autoritate. în caz contrar. de către consiliul judeŃean. este necesaxă sublinierea că activitatea de coordonare. instrument juridic de realizare a competenŃelor Guvernului. nu transformă conducerea prefectului (constituită din aparatul tehnic. este un organ unipersonal al administraŃiei publice. Tot acestuia i se subordonează întregul aparat propriu al consiliului judeŃean. sunt înfiinŃate serviciile publice de interes judeŃean. legea neconferindu-i atribuŃii proprii. atât numirea cît şi eliberarea din funcŃie se face prin hotărârea Guvernului. şi nu ales. nu este o instituŃie juridica de sinestătătoare. întreŃinerea şi modernizarea drumurilor de interes judeŃean şi a podurilor.2. III. De altfel. acelaşi organ apreciind asupra condiŃiilor numirii sau eliberării din funcŃie. iar preşedintele consiliului judeŃean nu dispune de o asemenea caracterizare. nu există raporturi de subordonare între administraŃia locală şi cea judeŃeană. JudeŃul. cum ar fi. Prefectul InstituŃia prefectului. Aşadar. îl sancŃionează şi îl eliberează din funcŃie în condiŃiile legii. care devin executorii după ce au fost aduse la cunoştinŃa persoanelor interesate. In acest context. reprezentant al Guvernului în teritoriu.În acest sens. ci doar acea parte care are tangenŃă cu interesele judeŃene. subprefect şi prefect) într-un organ colegial. spre exemplu. Actul juridic prin care este numit reprezentantul Guvernului este hotărârea Guvernului.În exercitarea atribuŃiilor sale. subliniem din nou. deşi numit şi eliberat din funcŃie în aceleaşi condiŃii ca şi prefectul. autonomia locală fiind golită de conŃinut. ExistenŃa subprefecŃilor nu schimbă natura juridică a prefectului. Reprezentantul Guvernului din teritoriu are calitatea de a reprezenta Guvernul în unitatea adminisrativ-teitorială şi este şeful serviciilor publice descentralizate ale ministerelor în teritoriu. preşedintele consiliului judeŃean emite dispoziŃii cu caracter individual. preşedintele consiliului judeŃean exercită atribuŃii asemănătoare cu cele stabilite pentru primar (cu excepŃia conducerii consiliului ).

În raporturile cu autorităŃile publice locale din teritoriu reprezentantul Guvernului se afla în relaŃii de reprezentare şi control. Noua lege cadru pentru instituŃia prefectului urmăreşte crearea unui corp profesionist. principiul autonomiei administrative şi al desconcentrării serviciilor publice fiind la baza acestui control. în probleme strict reglementate de lege. RelaŃiile stabilite între prefect şi executiv-guvernul pe care îl reprezintă – sunt relaŃii de autoritate. asigurând unitatea de acŃiune a statului pe întreg cuprinsul Ńării. a obiectivelor cuprinse în Programul de guvernare şi dispune măsurile necesare pentru îndeplinirea lor. ReprezentanŃii guvernului au o competenŃă materială specială. Astfel funcŃia de prefect încetează în cazul pierderii drepătulrilor electorale. Pentru îndeplinirea atribuŃiilor ce îi revin. competenŃa materială a reprezentanŃilor guvernului se caracterizează prin aptitudinea generală şi abstractă de a interveni în orice domeniu care revine administraŃiei publice. Controlul trebuie exercitat strict in limitele legii şi cu respectarea autonomiei funcŃionale ale autorităŃilor locale. Este vorba de un control stabilit de lege şi nu unul izvorât din relaŃiile de subordonare ierarhica. preşedinŃii consiliilor regionale. respectiv în municipiul Bucureşti. prefectul emite ordine cu caracter individual sau normativ. În virtutea acestor relaŃii reprezentantul Guvernului conduce. ca şi a dreptului de tutelă administrativă de la organele centrale ale statului la reprezentantul local al acestuia. În general. putem reliefa relaŃiile de control în care se afla reprezentantul Guvernului cu consiliile locale. primarii. Având în vedere rolul important pe care ConstituŃia şi legile organice le stabilesc reprezentantului Guvernului. prefectul acŃionează pentru realizarea în judeŃ. determinate de structura ierarhică a sistemului autorităŃilor statului şi relaŃiei funcŃionale. 37 . ierarhice. subordonând serviciile ministeriale din teritoriu.sistemul administraŃiei publice. însă. În baza acestora are loc delegarea unor atribuŃii ale autorităŃii centrale. Cu toate acestea această instituŃie continuă să păstreze puternice conotaŃii politice. de supraveghetor al respectării legii în activitatea autorităŃilor locale. neutru politic. care de regulă se realizează în sprijinul celor dintâi. în condiŃiile legii.

autonomie locala – dreptul si capacitatea efectiva a autoritatilor administratiei publice locale de a solutiona si de a gestiona. descentralizare). descentralizare – sistem de organizare a administratiei publice în cadrul caruia se acorda serviciilor publice sau colectivitatilor locale personalitate juridica. 10.DICłIONAR: 1. descentralizare). 4. Consiliu Local – autoritate autonoma a administratiei publice locale aleasa de catre locuitorii dintr-o colectivitate locala. fiind scoase de sub controlul ierarhic al autoritatii centrale. care are sarcina de a administra prin actele pe care le adopta problemele locale. 6. în conditiile legii. descentralizare administrativ-teritorială – descentralizarea colectivitatilor locale (v. 5. Consiliu Judetean – autoritate autonoma a administratiei publice judetene aleasa de catre locuitorii dintr-un judet. concentrare – modalitate a sistemului centralizat de organizare a administratiei publice în care autoritatea centrala recunoaste organelor din teritoriu care îi apartin o anumita putere de decizie. 7. 8. colectivitate locala – totalitatea locuitorilor dintr-o unitate administrativteritoriala. 3. centralizare). care are sarcina de a administra prin actele pe care le adopta problemele locale. putere de decizie. centralizare – sistem de organizare a administratiei publice locale în cadrul caruia puterea centrala nu recunoaste colectivitatilor locale ori serviciilor publice dreptul de a se administra prin ele însele. deconcentrare – modalitate a organizarii centralizate a administratiei publice locale în cadrul careia se acorda autoritatilor locale o anumita putere de decizie (v. în numele si în interesul colectivitatilor locale pe care le reprezinta. treburile publice. 2. în nume propriu. 38 . 9. descentralizarea tehnica – descentralizarea serviciilor publice (v.

din străinătate ca şi din Ńara noastră. potrivit aspiraŃiilor europene ale Ńării noastre. angajaŃii care îşi desfăşoară activitatea în magistratură. servicii publice economice şi sociale dependente de stat şi de colectivităŃile locale. iar în Belgia cei din căile ferate. cât şi în practica instanŃelor judecătoreşti. Acest proces de reformare a corpului funcŃionarilor publici are la bază prevederile Legii nr.CAPITOLUL IV FUNCłIA PUBLICĂ. în ministere. nu pot fi concepute fără reformarea corpului funcŃionarilor publici. servicii publice aflate în subordinea acestora. în măsura în care persoanele în cauză exercită atribuŃii din sfera puterii de stat sau din cea a dreptului public cum ar fi elaborarea de acte juridice.1. Reuşita procesului de modernizare a administraŃiei publice din România şi armonizarea prevederilor din domeniu cu legislaŃia europeană. Natura juridică a raporturilor care i-au naştere între un un angajat al unei autorităŃi administrative sau al unei instituŃii publice şi respectiva autoritate sau instituŃie publică a făcut obiectul a numeroase dispute atît în literatura juridică. 188/1999 privind statutul funcŃionarilor publici care definind funcŃionarul public 39 . controlul aplicării lor. considerându-se că numai primii sunt însărcinaŃi să exercite prerogative ale puterii publice. Acesata este şi concepŃia Legii nr. FUNCłIA PUBLICĂ IV.1. administraŃia fiscală.Precizări prealabile FuncŃia publică reprezintă un element esenŃial al statului reprezentând una din cele mai importante legături dintre cetăŃean şi instituŃii. poliŃiei.În acesată concepŃie sunt consideraŃi funcŃionari publici membrii forŃelor armate. punerea în aplicare a acestora. Se face astfel distincŃie între funcŃionari şi respectiv salariaŃi şi muncitori. În definirea noŃiunii de funcŃionar public sau impus două concepŃii.1. SERVICIUL PUBLIC IV. 188/1999 privind Statutul funcŃionarilor publici. Potrivit acestei concepŃii în FranŃa sunt consideraŃi funcŃionari agenŃii publici din serviciile spitaliceşti. O altă concepŃie foloseşte o definiŃie funcŃională ce include în rândul funcŃionarilor agenŃii publici care exercită prerogative ale puterii publice sau care participă la apărarea intereselor vitale ale statului şi ale colectivităŃilor locale. organele administraŃiei publice locale etc. O primă concepŃie i-a în considerare o definiŃie organică ce impune a fi consideraŃi funcŃionari persoanele care îşi desfăşoară activitatea mai mult sau mai puŃin în sectorul public-autorităŃi ale administraŃiei publice centrale şi locale.

FuncŃiile publice specifice reprezintă ansamblul atribuŃiilor şi responsabilităŃilor cu caracter specific unor autorităŃi şi instituŃii publice. În vederea de a fi ocupată. Paul Negulescu. întreŃinere-reparaŃii şi deservire este angajat cu contract individual de muncă. Clasificarea funcŃiilor publice FuncŃiile publice se clasifică după cum urmează: a) funcŃii publice generale şi funcŃii publice specifice. Art. El consideră că funcŃia publică are trei scopuri: efectuarea de acte juridice. FuncŃiile publice generale reprezintă ansamblul atribuŃiilor şi responsabilităŃilor cu caracter general şi comun tuturor autorităŃilor şi instituŃiilor publice. Astfel. ca fiind „complexul de puteri şi competenŃe. urmăreşte realizarea scopului pentru care a fost creată funcŃiunea”.1. funcŃia publică face parte din serviciu public. mai mult sau mai puŃin anumite trăsături generale (pentru toate funcŃiile publice) sau specifice unor funcŃii publice. protocol. în vederea realizării competenŃelor lor generale. defineşte funcŃia publică. în chip temporar. persoană fizică care. IV. 40 . în „Tratatul său de drept administrativ”. cu alte cuvinte funcŃia în care este numit. în scopul realizării competenŃelor sale. prepararea emiterii actelor juridice şi executarea actelor juridice sau a deciziilor administrative ori judecătoreşti. funcŃii publice din clasa a II-a. organizat de lege pentru satisfacerea unui interes general. în vederea realizării competenŃelor lor specifice. funcŃii publice din clasa a III-a. autorii acestora încercând să pună în evidenŃă. 1 din Statutul european prevede că „funcŃionarul comunităŃilor este persoana care a fost numită într-o funcŃie publică permanentă printr-un act scris al autorităŃii învestite cu puterea de numire”. gospodărire. Semnalăm şi precizarea caracterului permanent al funcŃiei publice. În literatura de specialitate sunt date diverse definiŃii funcŃiei publice. care deşi nu este prevăzut expres de legea română. În concepŃia acestui autor. Persoanele care ocupă aceste funcŃii nu au calitatea de funcŃionar public şi li se aplică legislaŃia muncii. Pe de altă parte legea stipulează că personalul din aparatul de lucru al autorităŃilor sau instituŃiilor publice care efectuează activităŃi de secretariatadministrative. în temeiul legii. de un titular (sau mai mulŃi). executând puterile în limitele competenŃei.2. adică organizat de stat. se subînŃelege din conŃinutul ei şi este recunoscut de majoritatea autorilor în doctrină. b) funcŃii publice din clasa I. Această soluŃie este utilizată în majoritatea statelor membre ale ComunităŃii Europene şi reprezintă modalitatea utilizată şi în dreptul comunitar.ca fiind persoana numită într-o funcŃie publică stabileşte o legătura de interdependenŃă între funcŃionarul public şi ansamblul atribuŃiilor şi responsabilităŃilor stabilite de autoritatea sau instituŃia publică. dar numai dacă este vorba de un „serviciu public exploatat în regie”.

clasa a II-a cuprinde funcŃiile publice pentru a căror ocupare se cer studii superioare de scurtă durată. director şi director adjunct din aparatul ministerelor şi al celorlalte organe de specialitate ale administraŃiei publice centrale. precum şi în cadrul aparatului propriu al autorităŃilor administraŃiei publice locale.director general din cadrul ministerelor şi al celorlalte organe de specialitate ale administraŃiei publice centrale. consilier juridic.clasa a III-a cuprinde funcŃiile publice pentru a căror ocupare se cer studii medii liceale. persoanele numite în următoarele funcŃii publice: expert. Categoria înalŃilor funcŃionari publici cuprinde persoanele care sunt numite în una dintre următoarele funcŃii publice:secretar general al Guvernului şi secretar general adjunct al Guvernului. ca nivel maxim. după cum urmează:clasa I cuprinde funcŃiile publice pentru a căror ocupare se cer studii superioare de lungă durată.FuncŃiile publice se împart în trei clase. absolvite cu diplomă de licenŃă sau echivalentă. IV. persoanele numite în funcŃia publică de referent de specialitate. ca şi România. CondiŃiile de acces într-o funcŃie publică În majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene sau aflate în faza de preaderare.debutant.director executiv şi director executiv adjunct ai serviciilor publice descentralizate ale ministerelor şi ale altor organe de specialitate ale administraŃiei publice centrale. funcŃiile publice se împart în trei categorii după cum urmează:funcŃii publice corespunzătoare categoriei înalŃilor funcŃionari publici. absolvite cu diplomă. Sunt funcŃionari publici de execuŃie din clasa a II-a. al sectorului municipiului Bucureşti. După nivelul atribuŃiilor titularului funcŃiei publice.şef serviciu. consilier. Categoria funcŃionarilor publici de conducere cuprinde persoanele numite în una dintre următoarele funcŃii publice:secretar al municipiului. secretar general al judeŃului şi al municipiului Bucureşti.subprefect.3.consilier de stat. auditor.1. concursul reprezintă „dreptul comun în domeniul funcŃionarilor public” şi modul privilegiat de selecŃie a acestora. Sunt funcŃionari publici de execuŃie din clasa I. după cum urmează:superior.secretar general şi secretar general adjunct din ministere şi alte organe de specialitate ale administraŃiei publice centrale. FuncŃiile publice de execuŃie sunt structurate pe grade profesionale.secretar general al prefecturii. al oraşului şi comunei. persoanele numite în funcŃia publică de referent.prefect. funcŃii publice corespunzătoare categoriei funcŃionarilor publici de execuŃie. inspector. În legea română se prevede că intrarea în corpul funcŃionarilor publici se face numai prin concurs 41 . Sunt funcŃionari publici de execuŃie din clasa a III-a.şef birou.asistent.principal.director general adjunct. definite în raport cu nivelul studiilor necesare ocupării funcŃiei publice. absolvite cu diplomă.funcŃii publice corespunzătoare categoriei funcŃionarilor publici de conducere.

Analizând art. că dacă nu se creează astfel de prejudicii. 106. În art. DispoziŃia trebuie coroborată cu art. constatăm că el enumeră aspectele care pot fi avute în vedere. studii de specialitate. Se pune. Enumerarea este limitativă şi s-a urmărit in acest scop să se creeze dreptul conducătorului de a le stabili dar să se şi elimine riscul ca acesta să stabilească anumite condiŃii în mod discreŃionar. 17. alin. capitolul V al Legii nr. din interpretarea per a contrario a textului. alin. să se poată asigura desfăşurarea activităŃii administrative şi in limba acelei minorităŃi.4. Următoarele aspecte pot reprezenta condiŃii specifice: vechimea în specialitate cerută de specificul funcŃiei publice respective. 188/1999. ca şi condiŃii specifice. care sunt aceleaşi pentru toŃi candidaŃii (ex. regăsim obligaŃia funcŃionarului public de a se abŃine de la orice faptă care ar aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori corpului funcŃionarilor publici. 51. care prevăd posibilitatea ca în anumite autorităŃi administrativ-teritoriale. necesitatea cunoaşterii limbii unei minorităŃi naŃionale. 17 din Statutul European. în limita posturilor vacante. Constatăm că legea română consacră obligaŃia de abŃinere raportată exclusiv la situaŃia in care s-ar produce anumite prejudicii autorităŃii rezultând. ceea ce nu poate fi acceptat. 215/2001 a administraŃiei locale. numai la acelea de 42 . problema la ce fel de prejudicii face referire texul. 40. de care face vorbire expresă art. titluri. nivel de experienŃă etc. regăsim încorporate în legea română drepturi recunoscute şi funcŃionarilor publici din comunitatea europeană. 7. de asemenea. necesitatea şi gradul de cunoaştere a unei limbi de circulaŃie internaŃională. coroborat cu acela al interdicŃiei oricărei discriminări pe orice criterii. în localităŃile în care persoanele aparŃinând unei minorităŃi naŃionale deŃin o pondere de peste 20% pentru unii funcŃionari publici din serviciile care au contacte directe cu cetăŃenii. ca in sistemul european. cu intenŃia de a-i favoriza pe unii şi de a-i ajuta pe alŃii. Dreptul la opinie este primul menŃionat in secŃiunea I. Drepturile şi obligaŃiile funcŃionarilor publici În ceea ce priveşte sfera drepturilor funcŃionarilor publici. unde ponderea unei minorităŃi naŃionale este de minim 20%. condiŃionat în exerciŃiul său de respectarea obligaŃiei de loialitate faŃă de instituŃia căreia ii aparŃine şi de obligaŃia de rezervă şi discreŃie. 7. de către conducătorul autorităŃii sau instituŃiei publice. 8 din Legea nr. alin. datoria de abŃinere nu mai subzistă. IV. El nu este însă. De altfel şi în cazul funcŃiei publice europene se întâlnesc două categorii de condiŃii:condiŃii fixe.1. în această categorie intrând diplome. 41 (în noua formulare dată în 2003) din legea română în materie. necesitatea şi nivelul cunoştinŃelor de operare – programare pe calculator. 6.organizat de autoritatea sau instituŃia publică interesată.condiŃii variabile. condiŃia de a fi cetăŃean al unui stat membru al comunităŃilor).

sunt: dreptul de asociere sindicală. situaŃia profesională a unui funcŃionar public. în timp. După noua reglementare. În ceea ce priveşte dreptul la grevă. de la recrutare până în momentul în care încetează activitatea profesională a acestuia. la concedii. 40. 28 nu prevede decât că exercitarea dreptului la grevă se face in condiŃiile legii. prin consacrarea expresă a unor limite de exercitare a dreptului de grevă. NoŃiunea de drept la carieră evocă garantarea prin lege a vocaŃiei funcŃionarilor publici la avansare şi promovări. este vorba de capitolul VII intitulat „Evaluarea activităŃii şi cariera funcŃionarilor publici. de îndepărtare de la esenŃa regimului funcŃiei publice.ordin material sau şi la acelea de ordin moral. loialitate. comune şi funcŃionarului public comunitar. Lipsa unei prevederi în acest sens a determinat o exercitare a acestui drept care poate fi considerată ca abuzivă şi care se impune să fie eliminată in viitorul statut. Conform vechii reglementări cuprinse în art. noŃiunea de carieră a funcŃionarului public este definită ca reprezentând. funcŃionarii publici aveau obligaŃia să îşi îndeplinească cu profesionalism. asistenŃă socială. Alte drepturi ale funcŃionarului public din România. În proiectul care a fost deja elaborat se regăseşte menŃionată o asemenea prevedere. în vederea îmbunătăŃirii 43 . imparŃialitate şi în conformitate cu legea. Dreptul la carieră al funcŃionarilor publici face obiect de reglementare al unui întreg capitol. Subliniem faptul că legislaŃia românească în materia funcŃionarilor publici este astfel aliniată sistemului de carieră al funcŃionarului public. funcŃionarii publici au obligaŃia să îşi îndeplinească cu profesionalism. Exercitarea grevei funcŃionarilor publici trebuie realizată astfel încât să respecte principiul fundamental al continuităŃii serviciului public (principiu recunoscut în toate statele lumii). dreptul la grevă al funcŃionarilor publici. la salariu şi pensie. 41 din Statut. de unde şi semnificaŃia deosebită pe care o acordă legiuitorul român acestui drept funcŃionarului public. Deşi textul art. el trebuie coroborat cu art. Modul insuficient de clar al reglementării limitelor dreptului la opinie al funcŃionarilor publici a determinat în practică situaŃii de interpretare denaturată. alin. În doctrina occidentală. care se regăseşte inclusiv la funcŃionarul public din comunitatea europeană. 2 din ConstituŃia României care face vorbire despre limite ale exercitării dreptului necesare asigurării serviciilor esenŃiale pentru societate. FuncŃionarii publici de conducere sunt obligaŃi să sprijine propunerile şi iniŃiativele motivate ale personalului din subordine. el are un regim mai special. corectitudine şi în mod conştiincios îndatoririle de serviciu şi să se abŃină de la orice faptă care ar putea să aducă prejudicii autorităŃii sau instituŃiei publice în care îşi desfăşoară activitatea. îndatoririle de serviciu şi să se abŃină de la orice faptă care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului corpului funcŃionarilor publici.

FuncŃionarul public are îndatorirea să aducă la cunoştinŃă superiorului ierarhic al persoanei care a emis dispoziŃia. Art. 44 . direct sau indirect. Se observă că în vechea reglementare a art. informaŃiile sau documentele de care iau cunoştinŃă în exercitarea funcŃiei publice. precum şi a calităŃii serviciilor publice oferite cetăŃenilor (conform noii reglementări statutare româneşti. daruri sau alte avantaje. răspunderea este reglementată şi în dreptul administrativ moldovenesc la fel. 41. aceea dată de Legea nr. 42 funcŃionarii publici erau obligaŃi ca în exercitarea atribuŃiilor ce le revin să se abŃină de la exprimarea sau manifestarea convingerilor lor politice. 2). Noua reglementare românească. pentru ei sau pentru alŃii. îndeplinirea dispoziŃiilor primite de la superiorul ierarhic. cu excepŃia informaŃiilor de interes public. FuncŃionarul public are dreptul să refuze. în considerarea funcŃiei lor publice. 41 modificat prin art. dacă le consideră ilegale. funcŃionarii publici sunt obligaŃi să prezinte. în condiŃiile legii.activităŃii autorităŃii sau instituŃiei publice în care îşi desfăşoară activitatea. precum şi a atribuŃiilor ce le sunt delegate. nu şi în cazurile în care apreciază că aceste dispoziŃii sunt ilegale. FuncŃionarii publici au îndatorirea de a respecta normele de conduită profesională şi civică prevăzute de lege (alin. art. să se abŃină de la exprimarea sau manifestarea publică a convingerilor şi preferinŃelor lor politice. FuncŃionarul public este obligat să se conformeze dispoziŃiilor primite de la superiorii ierarhici. 44–45 din vechea reglementare statutară. FuncŃionarii publici răspund. 161/2003 detaliază această obligaŃie a funcŃionarilor publici. în condiŃiile legii. alin. 3 al art. Dacă cel care a emis dispoziŃia o formulează în scris. La numirea într-o funcŃie publică. 44 din reglementarea dată în 2003 comprimă într-o formulare succintă vechile art. funcŃionarul public este obligat să o execute. să nu favorizeze vreun partid politic şi să nu participe la activităŃi politice în timpul programului de lucru. Moldova nu prevede această dispoziŃie între obligaŃiile funcŃionarilor. Deşi legea serviciului public din R. de îndeplinirea atribuŃiilor ce le revin din funcŃia publică pe care o deŃin. potrivit legii. XIII din Legea nr. precum şi confidenŃialitatea în legătură cu faptele. precum şi la încetarea raportului de serviciu. FuncŃionarii publici au obligaŃia ca. în scris şi motivat. FuncŃionarilor publici le este interzis să facă parte din organele de conducere ale partidelor politice. funcŃionarul public este obligat să se conformeze dispoziŃiilor date de funcŃionarii cu funcŃii publice de conducere cărora le sunt subordonaŃi direct numai în condiŃiile legalităŃii.161/2003). FuncŃionarii publici au îndatorirea să păstreze secretul de stat şi secretul de serviciu. cu excepŃia cazului în care aceasta este vădit ilegală. în exercitarea atribuŃiilor ce le revin. în condiŃiile legii. FuncŃionarilor publici le este interzis să solicite sau să accepte. astfel de situaŃii. Fireşte.

45 . sunt obligaŃi să se angajeze în scris că vor lucra în administraŃia publică. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenŃei şi exercitarea demnităŃilor publice.conducătorului autorităŃii sau instituŃiei publice. DeclaraŃia de avere se actualizează anual. Aceste prevederi se aplică şi în cazul în care persoanele care au urmat o formă de perfecŃionare în condiŃiile de mai sus şi nu au absolvit-o din vina lor. potrivit cărora calitatea de funcŃionar public este incompatibilă cu orice altă funcŃie publică cu excepŃia calităŃii de cadru didactic şi care instituie pentru funcŃionarii publici interdicŃia exercitării la societăŃile comerciale cu capital privat a unor activităŃi cu scop lucrativ care au legătură cu atribuŃiile ce le revin din funcŃiile publice pe care le deŃin. după art. FuncŃionarii publici sunt obligaŃi să urmeze forme de perfecŃionare profesională. FuncŃionarii publici au obligaŃia să respecte întocmai regimul juridic al conflictului de interese şi al incompatibilităŃilor. prin inserarea. În cazul nerespectării angajamentului. cel puŃin 5 ani de la terminarea programelor. FuncŃionarii publici au obligaŃia de a rezolva. 481). 161/2003. a art. potrivit legii. calculate în condiŃiile legii. FuncŃionarii publici care urmează programe de formare specializată în administraŃia publică. prevederilor lacunare din Legea privind statutul funcŃionarului public. precum şi să intervină pentru soluŃionarea acestor cereri. finanŃate din bugetul de stat sau local. organizate de Institutul NaŃional de AdministraŃie sau alte instituŃii abilitate potrivit legii. stabilite potrivit legii (este o noutate adusă de Legea nr. în termenele stabilite de către superiorii ierarhici. lucrările repartizate. 5/2002 precum şi cele din Legea nr. 48. Reglementările care instituie şi definesc situaŃiile de conflict de interese şi incompatibilitate care apar cu privire la exercitarea atribuŃiilor de către un funcŃionar public sunt de asemenea incomplete iar prevederea lor în cuprinsul mai multor acte normative nu este de natură a contribui la conturarea unui regim juridic unic şi unitar care să elimine riscul aplicării lor discreŃionare. cu o durată mai mare de 90 de zile. funcŃionarii publici sunt obligaŃi să restituie instituŃiei sau autorităŃii publice contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru perfecŃionare. În acest caz funcŃionarii publici sunt obligaŃi să restituie drepturile salariale primite pe această perioadă. Prevederile de mai sus nu se aplică în cazul în care funcŃionarul public nu mai deŃine funcŃia publică din motive neimputabile acestuia. a funcŃiilor publice şi în mediul de afaceri. declaraŃia de avere. FuncŃionarilor publici le este interzis să primească direct cereri a căror rezolvare intră în competenŃa lor sau să discute direct cu petenŃii. cu excepŃia celor cărora le sunt stabilite asemenea atribuŃii.Astfel. li se adaugă cele din OrdonanŃa de urgenŃă privind instituirea unor interdicŃii pentru aleşii locali şi funcŃionarii publici nr. a căror durată cumulată este de minimum 7 zile pe an. organizate de Institutul NaŃional de AdministraŃie sau de alte instituŃii similare din străinătate.prevenirea şi sancŃionarea corupŃiei.

OrdonanŃa de urgenŃă nr. la care funcŃionarii publici încadraŃi în aparatul propriu al consiliilor locale. DefiniŃia conflictului de interese. persoane sau organizaŃii cu care acesta are realŃii economice sau politice.Această definiŃie este limitativă atât sub aspect calitativ cât şi sub aspect cantitativ. al regiilor autonome aflate sub autoritatea consiliilor respective sau la societăŃile comerciale înfiinŃate de consiliile locale sau judeŃene sunt manageri. stabilind principiile care guvernează conduita morală şi profesională a funcŃionarilor publici – supremaŃia legii. care apare abia în textul Legii nr. Cu privire la incompatibilităŃile cu calitatea de funcŃionar public se remarcă faptul că Legea privind statutul funcŃionarului public se limitează la instituirea principiului interdicŃiei cumulării calităŃii de funcŃionar public cu orice altă funcŃie publică precum şi cu funcŃiile exercitate în regiile autonome. profesionalismul.regiile autonome sau societăŃile comerciale în care îşi desfăşoară activitatea respectivii funcŃionari. acŃionari semnificativi. executare de lucrări sau de furnizare de bunuri cu autorităŃile administraŃiei publice locale. asociaŃi. mult mai completă. 161/2003.prioritatea interesului public . societăŃile comerciale ori în alte unităŃi cu scop lucrativ. rudelor apropiate. consideră că situaŃia conflictului de interese apare atunci când un funcŃionar are un interes privat care ar putea influenŃa sau are potenŃialul de a influenŃa obiectivitatea sau imparŃialitatea deciziilor sale. DefiniŃia dată conflictului de interese în Legea nr. cenzori. fie al familiei sale. integritatea. administratori. consideră conflict de interese situaŃia în care o persoană care exercită o demnitate publică sau o funcŃie publică are un interes personal de natură patrimonială care ar putea influenŃa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuŃiilor care îi revin potrivit ConstituŃiei şi altor acte normative. libertatea gândirii şi 46 .Sub aspect cantitativ ea nu acoperă situaŃia în care rudele sau alte persoane apropiate funcŃionarului ar avea interese legate de activitatea publică a acestuiaşi prin urmare ar putea să determine o alterare a decizilor pe care funcŃionarul ar trebui să le i-a în conformitate cu atribuŃiile sale. consiliilor judeŃene. adecvată odată cu adoptarea Legii pentru aprobarea Codului de conduită a funcŃionarilor publici care. SituaŃiile conflictelor de interese precum şi situaŃiile în care apare o incompatibilitate cu calitate de funcŃionar public au primit o reglementare unitară. 161/2003 se îndepărtează şi de legislaŃia europeană a cărei definiŃie. să încheie contracte comerciale de prestări de servicii.5/2002 privind instituirea unor interdicŃii pentru aleşii locali şi funcŃionarii publici interzice societăŃilor comerciale.Sub aspect calitativ definiŃia nu include intersele de ordin nepatrimonialale alefuncŃionarului.Interesul privat al funcŃionarului public include un avantaj fie al său. prieteni.asigurarea egalităŃii de tratament a cetăŃenilor în faŃa autorităŃilor. interese care ar putea deveni determinante în luarea unei decizii administrative. imparŃialitatea şi independenŃa. membri în consiliul de administraŃie sau la care deŃin alte funcŃii de conducere.

neglijenŃa repetată în rezolvarea lucrărilor.1.nerespectarea secretului profesional sau a confidenŃialităŃii lucrărilor care au acest caracter. chiar dacă au fost încălcate mai multe îndatoriri de serviciu. Prin aplicarea sancŃiunilor administrativ-disciplinare se urmăreşte apărarea ordinii şi disciplinei în instituŃie. Aceasta nu exclude însă cumulul de sancŃiuni de natură diferită – disciplinară şi penală. după caz. dacă fapta are relevanŃă pe mai multe planuri. Mai trebuie precizat faptul că în legislaŃia noastră cumulul sancŃiunilor disciplinare nu este admis. . alin.răspunderea administrativă propriu-zisă (administrativ-disciplinară). sunt abateri disciplinare:întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor. 188/1999 (Statutul funcŃionarilor publici).. cu efect educativ. În ce priveşte dreptul administrativ. conŃinut al raporturilor juridice sancŃionatorii. cinstea şi corectitudinea. persoană fizică). structură nestatală. a unor opinii sau activităŃi publice cu caracter politic. de regulă.intervenŃiile sau stăruinŃele pentru soluŃionarea unor cereri în afara cadrului legal. între un organ al administraŃiei publice sau.încălcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilităŃi şi interdicŃii privind funcŃionarii publici. în calitate de funcŃionar public ori în timpul programului de lucru. IV.5. stabilite. Răspunderea funcŃionarilor publici Răspunderea administrativă este forma răspunderii juridice specifică dreptului administrativ. 2 din Legea nr. care i-a naştere în principal în situaŃia încălcării unei norme de drept administrativ. disciplinară şi materială etc. . se susŃine că există trei mari categorii de răspunderi: . funcŃionar public. Răspunderea administrativ-disciplinară este definită ca fiind situaŃia juridică ce constă în complexul de drepturi şi obligaŃii conexe.refuzul nejustificat de a îndeplini sarcinile şi atribuŃiile de serviciu. 70. 47 . un funcŃionar public şi autorul unei abateri administrative (organ de stat.răspunderea administrativ-patrimonială.a exprimării. abatere care nu este contravenŃională. manifestări care aduc atingere prestigiului autorităŃii sau instituŃiei publice din care face parte. educarea funcŃionarilor publici în spiritul exercitării cu răspundere a atribuŃiilor care le revin şi prevenirea săvârşirii altor abateri disciplinare.exprimarea sau desfăşurarea. SancŃiunile administrativ-disciplinare sunt măsuri de constrângere.atitudinile ireverenŃioase în timpul exercitării atribuŃiilor de serviciu. Conform art. care se iau faŃă de funcŃionarii publici care au săvârşit cu vinovăŃie abateri disciplinare. ceea ce înseamnă că pentru o abatere disciplinară a funcŃionarului public nu i se poate aplica acestuia decât o sancŃiune.absenŃe nemotivate de la serviciu.răspunderea contravenŃională.va asigura cadrul legal necesar adoptării deciziilor de către funcŃionarii publici în condiŃii de obiectivitate şi imparŃialitate.

SancŃiunea disciplinară are un caracter personal, aplicarea de sancŃiuni colective întregului personal al unităŃii sau a unui compartiment de muncă nu este admisă de legislaŃia noastră. Statutul funcŃionarului public prevede că la individualizarea sancŃiunii se va Ńine seama, în mod obligatoriu, de cauzele şi gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care a fost săvârşită, gradul de vinovăŃie a funcŃionarului, consecinŃele abaterii, comportarea generală în serviciu a funcŃionarului, precum şi de existenŃa în antecedentele acestuia a altor sancŃiuni disciplinare. Gravitatea faptei se apreciază prin prisma rezultatului acesteia şi a importanŃei obligaŃiei de serviciu care a fost încălcată. Atunci când fapta funcŃionarului public priveşte neexercitarea sau exercitarea necorespunzătoare a uneia din atribuŃiile de bază ale acestuia, ori a adus şi o perturbare importantă a activităŃii în instituŃie sau a produs şi un prejudiciu material acesteia se va aplica, desigur, o sancŃiune mai aspră. În cazul împrejurărilor în care a fost săvârşită abaterea disciplinară, se verifică mai întâi dacă nu există o cauză de natură să înlăture răspunderea disciplinară. Legitima apărare, starea de necesitate, constrângerea fizică sau morală, cazul de forŃă majoră, cazul fortuit, eroarea de fapt constituie asemenea cauze care înlătură răspunderea disciplinară. BeŃia nu constituie însă o asemenea cauză, dimpotrivă, deoarece provocarea ei, chiar involuntară, în timpul serviciului, constituie o încălcare a disciplinei muncii. Nici iresponsabilitatea şi minoritatea nu sunt aplicabile în răspunderea disciplinară. Alături de cauzele de responsabilitate sunt şi cazuri în care, deşi toate condiŃiile răspunderii sunt întrunite, răspunderea este înlăturată pentru cauze prevăzute de lege, cum este prescripŃia, care nu înlătură existenŃa abaterii, ci numai consecinŃele acesteia. Gradul de vinovăŃie se apreciază în funcŃie şi de datele personale ale funcŃionarului: pregătirea generală, capacitatea profesională, dacă a săvârşit abaterea disciplinară cu intenŃie sau din culpă etc. Urmările abaterii disciplinare săvârşite se apreciază în raport de periculozitatea socială a acesteia, avându-se în vedere dacă abaterea a avut sau nu drept consecinŃă producerea unei pagube materiale unităŃii şi în ce constă acea pagubă. SancŃiunile disciplinare prevăzute în Statutul funcŃionarilor publici sunt:mustrare scrisă;diminuarea drepturilor salariale cu 5–20% pe o perioadă de până la 3 luni;suspendarea dreptului de avansare în gradele de salarizare sau, dupa caz, de promovare în funcŃia publică pe o perioadă de la 1 la 3 ani;trecerea într-o funcŃie publică inferioară pe o perioadă de până la un an, cu diminuarea corespunzatoare a salariului;destituirea din funcŃia publica. Mustrarea constă în notificarea scrisă prin care i se pune în vedere funcŃionarului care a săvârşit o abatere disciplinară că nu şi-a îndeplinit în mod corespunzător una sau mai multe atribuŃii de serviciu sau că a încălcat o anumită regulă de comportare în cadrul autorităŃii administrative, atrăgându-i-se atenŃia să 48

se îndrepte în viitor. Orientativ se poate spune că mustrarea se aplică funcŃionarului public care a săvârşit, fără intenŃie, pentru prima dată, o abatere de mică importanŃă, care nu a adus şi nici nu putea să aducă o pagubă materială unităŃii. Diminuarea drepturilor salariale cu 5–20% pe timp de 1–3 luni are prin natura ei, un caracter preponderent patrimonial. Ea se aplică, de regulă, celor care din culpă sau chiar cu intenŃie, au săvârşit o abatere disciplinară gravă, care a avut ca urmare producerea unei pagube materiale unităŃii. Reducerea indemnizaŃiei de conducere priveşte numai pe funcŃionarii publici care au dreptul la această indemnizaŃie şi se execută cumulativ (nu alternativ) cu reducerea salariului. Trecerea într-o funcŃie inferioară (cu diminuarea corespunzătoare a salariului) pe o perioadă de până la 12 luni şi suspendarea dreptului de avansare în gradele de salarizare sau, dupa caz, de promovare în funcŃia publică pe o perioadă de la 1 la 3 ani reprezintă sancŃiunile disciplinare cele mai severe cu menŃinerea raportului juridic de funcŃiune. Aceaste sancŃiuni se aplică acelor funcŃionari publici care, nefiind la prima abatere, săvârşesc cu intenŃie, grave abateri de la ordinea disciplinară, aducând prejudicii deosebite unităŃii, în împrejurări şi cu antecedente disciplinare care conferă abaterii un grad ridicat de periculozitate. Abaterile minore, chiar repetate, nu justifică, în sine, aplicarea acestor sancŃiuni decât în cazuri de excepŃie, atunci când însăşi repetarea denotă o atitudine negativă şi continuată. Aceste sancŃiuni se plasează la pragul eliberării (destituirii) din funcŃie, fiind totuşi posibilă încă îndreptarea persoanei care a săvârşit o abatere disciplinară. Destituirea din funcŃie are ca efect direct încetarea raporturilor de serviciu ale funcŃionarului public căruia i s-a aplicat. Această sancŃiune, cu caracter de excepŃie, este o măsură extremă şi se va lua numai când continuarea raportului juridic de funcŃiune cu funcŃionarul public care a săvârşit o abatere disciplinară nu mai este posibilă. SancŃiunea se aplică atunci când se săvârşeşte o abatere gravă sau când se încalcă în mod repetat obligaŃiile de serviciu, inclusiv normele de comportare în unitate. DispoziŃiile normative în vigoare nu precizează criteriile după care o abatere poate fi considerată de o asemenea gravitate încât să justifice sancŃiunea disciplinară a destituirii din funcŃie. Gravitatea abaterii urmează a fi apreciată de către cel abilitat să aplice sancŃiunea, pe baza analizei criteriilor indicate de legiuitor pentru aplicarea oricărei sancŃiuni disciplinare. În general, abaterea disciplinară este considerată gravă în cazul când fapta săvârşită periclitează în mod vădit bunul mers al instituŃiei, viaŃa sau integritatea unor persoane etc. Cea de-a doua ipoteză priveşte situaŃia în care funcŃionarul public încalcă în mod repetat obligaŃiile sale de serviciu, inclusiv normele de comportare în unitate. Repetarea încălcării obligaŃiilor de serviciu, inclusiv a normelor de comportare este realizată indiferent de faptul dacă abaterile sunt de acelaşi fel sau diferite, putând coexista şi o încălcare a obligaŃiilor de serviciu cu o încălcare a 49

normelor de comportare. Măsura destituirii din funcŃie poate fi luată în termen de cel mult o lună de la constatarea, de către conducătorul unităŃii, a împrejurării care constituie temeiul aplicării sancŃiunii, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii abaterii. Aceste termene sunt comune tuturor funcŃionarilor publici şi, în general, tuturor salariaŃilor, exceptând unele categorii pentru care, prin legi speciale, sunt prevăzute alte termene, cum este cazul art. 210 din Statutul personalului didactic, potrivit cărora sancŃiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult 60 de zile de la constatarea abaterilor, dar nu mai târziu de un an de la data săvârşirii lor. Sunt situaŃii în care unele fapte ilicite cuprind atât trăsături constitutive ale unei infracŃiuni sau contravenŃii, cât şi pe acelea ale unei abateri disciplinare. Aşadar, aceleiaşi persoane, pentru aceeaşi faptă, urmează a i se aplica mai multe măsuri de constrângere, în raport de formele răspunderii, ale căror condiŃii sunt întrunite prin săvârşirea faptei respective. Astfel, neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a unui act constituie o atingere a ordinii interioare, deci o abatere disciplinară care poate atrage sancŃiunea destituirii din funcŃie. Dar, totodată, aceeaşi faptă poate fi calificată şi infracŃiune (de exemplu, abuz în serviciu contra intereselor publice, prin vătămarea adusă activităŃii instituŃiei, din care cauză funcŃionarul va răspunde atât penal, cât şi disciplinar). Dacă conducerea unităŃii apreciază că funcŃionarul public a săvârşit fapte infracŃionale, măsura eliberării din funcŃie nu poate fi luată înainte de a fi stabilit, prin hotărârea rămasă definitivă a instanŃei judecătoreşti competente, vinovăŃia acesteia. Deci penalul Ńine în loc nu numai civilul, ci şi disciplinarul, instituŃia suspendând numai din funcŃie pe funcŃionarul împotriva căruia s-a depus o plângere penală ori acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcŃia deŃinută. Aşadar, ori de câte ori fapta funcŃionarului întruneşte elementele unei infracŃiuni care este incompatibilă cu funcŃia deŃinută, sancŃiunea disciplinară a destituirii din funcŃie urmează a fi subordonată stabilirii responsabilităŃii penale şi depinde de aceasta. Dacă în cursul procesului penal (în faza urmăririi ori a judecăŃii) din probele administrate se ajunge la concluzia inexistenŃei răspunderii penale, prin aceasta nu se înlătură posibilitatea tragerii la răspundere disciplinară. Astfel, este posibil să se constate că fapta săvârşită de funcŃionar nu este prevăzută de legea penală sau, deşi este prevăzută, îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracŃiunii, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracŃiuni ori a intervenit amnistia etc. Dacă în cauză nu se poate reŃine răspunderea penală a funcŃionarului, nimic nu se opune ca unitatea să aplice măsura destituirii din funcŃie, bineînŃeles, dacă sunt întrunite condiŃiile necesare pentru aplicarea acestei sancŃiuni. Destituirea din funcŃie se impune şi în situaŃia în care, printr-o hotărâre definitivă a instanŃei penale, funcŃionarul public este condamnat, dacă prin fapta sa s-au încălcat totodată şi obligaŃiile de serviciu, inclusiv normele de comportare în societate, aceasta făcându-l incompatibil pentru funcŃia ocupată. Destituirea din 50

Dreptul conducatorului autorităŃii sau instituŃiei publice de a emite ordinul sau dispoziŃia de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei. asigurarea condiŃiilor de sănătate ale populaŃiei. în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei.funcŃie nu se va putea face în cazul în care instanŃa penală a constatat. Dacă la origine rolul statului era de a asigura prin intermediul organelor sale ordinea publică şi securitatea externă astăzi administraŃia publică îşi face simŃită prezenŃa în cele mai variate domenii – administrarea proprietăŃii publice. sau. În practică activitatea administraŃiei publice se realizează prin intermediul serviciilor publice administrative. iar în ultima situŃie pe baza hotararii judecatoresti definitive si irevocabile. Pe lângă răspunderea disciplinară săvârşirea unei fapte de către un funcŃionar public în exerciŃiul atribuŃiilor de serviciu poate să atragă răspunderea contravenŃională sau răspunderea penală dacă fapta săvârşită întruneşte elementele constitutive ale unei infracŃiuni. în temeiul unei hotarari judecatoreşti definitive şi irevocabile. inexistenŃa faptei sau nevinovăŃia funcŃionarului public. în sens material sau funcŃional ea se referă la o activitate de 51 . în calitate de comitent. educaŃia cetăŃenilor etc. 188/1999 instituie şi răspunderea civilă a funcŃionarilor publici pentru pagubele produse cu vinovăŃie patrimoniului autoriăŃii sau instituŃiei publice în care functionează. pentru daunele plătite de autoritatea sau instituŃia publică. prin hotărârea rămasă definitivă. unor teŃte persoane. În doctrina de specialitate se consideră că noŃiunea de administraŃie publică poate primi trei accepŃiuni: în sens organic ea desemnează un ansamblu de agenŃi şi de mijloace pe care o persoană de drept public le afectează pentru îndeplinirea unei anumite sarcini. IV. Legea nr. după caz.2. Împotriva ordinului sau dispoziŃiei de imputare funcŃionarul public în cauză se poate adresa instanŃei de contencios administrativ. Repararea pagubelor aduse autorităŃii sau instituŃiei publice se dispune prin emiterea de către conducatorul autorităŃii sau instituŃiei publice a unui ordin sau a unei dispozitii de imputare. Odată cu evoluŃia societăŃii numărul domeniilor în care acŃiunea administraŃiei publice apare ca necesară a crescut foarte mult odată cu diversificarea necesităŃilor care se cer satisfăcute. pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit. SERVICIUL PUBLIC AdministraŃiei publice îi revine sarcina de a acŃiona pentru satisfacerea unor interese generale în anumite domenii în care iniŃiativa particulară nu ar putea să aducă decât o satisfacere incompletă a acestor interese. prin asumarea unui angajament de plată.

Adaptarea serviciului public devine astfel o necesitate în lipsa realizării căreia activitatea acestuia ar fi golită de conŃinut şi deci inutilă. servicii publice realizate de persoane de drept public supuse controlului autorităŃilor administrative.organizate la nivel judeŃean. contractul comercial. cu o competenŃă sau puteri determinate. După gradul de extensie există servicii naŃionale. În practică realizarea acestui principiu este asigurată prin eliminarea oricărei discriminări din activitatea serviciilor publice şi organizarea acestora într-un mod care să permită tuturor cetăŃenilor se beneficieze de acestea. În funcŃie de raporturile cu sectorul privat distingem servicii monopolizate de către stat. Acest principiu se materializează în impunerea unor restricŃii dreptului funcŃionarilor publici la grevă. 52 . judeŃ sau comună. creat de stat. servicii locale. Principiul continuităŃii semnifică faptul că activitatea serviciului public trebuie să se desfăşoare în mod continuu şi fără întreruperi întrucât ea vine să satisfacă o necesitate cu caracter continuu a societăŃii. cu mijloace procurate din patrimoniul general al administraŃiei publice care la creat. La aceste două sensuri se adaugă un al treilea care asociază o activitate unui regim juridic derogatoriu de la dreptul comun. locaŃia de gestiune. Principiile serviciului public sunt: continuitatea. contractul de concesionare. Principiul adaptării serviciului public la necesităŃile sociale are la bază faptul că însuşi interesul general cărei serviciul public vine să îi răspundă se modifică în timp. pe care administraŃia este chemată să o desfăşoare. În funcŃie de modul de gestionare deosebim administrarea printr-o regie autonomă sau instituŃie publică. Serviciul public a fost definit ca fiind acel organism administrativ. Activitatea serviciilor publice trebuie să se desfăşoare cu respectarea unui număr de principii. servicii exercitate în paralel de autorităŃi administrative şi persoane de drept privat. Aplicarea acestora este mai riguroasă în cazul serviciilor publice administrative decât a celor industriale sau comerciale. instituŃii publice şi regii autonome.interes general. După natura lor serviciile publice se pot clasifica în servicii tehnico-administrative.organizate la nivel naŃional. pus la dispoziŃia publicului pentru a satisface îm mod regulat şi continuu o nevoie cu caracter general cărei iniŃiativa privată nu ar putea să îi dea decât o satisfacŃiune incompletă şi intermitentă. În funcŃie de criteriul formei de organizare serviciile publice pot fi clasificate în organe ale administraŃie publice. orăşenesc sau comunal. Al doilea principiu semnifică faptul că toŃi cetăŃenii trebuie să aibă acces în aceeaşi măsură la serviciile publice organizate de către stat. contractul civil. servicii economice şi servicii socio-culturale. egalitatea tuturor în faŃa serviciului public şi adaptarea serviciului public la necesităŃile sociale.

DICłIONAR: 1. 53 . conflict de interese – situatia în care o persoana care exercita o demnitate publica sau o functie publica are un interes personal de natura patrimoniala care ar putea influenta îndeplinirea cu obiectivitate a atributiilor care îi revin potrivit Constitutiei si altor acte normative.

PCJ -extraordinare la conv. numit Org. Deciziicaracter individual Hotărâricaracter normativ sau individual DispoziŃiicaracter normativ sau individual Hotărâricaracter normativ sau individual DispoziŃiinormative sau individuale Ordinenormative sau individuale 54 . Primarului -extraordinare la conv. cu comp.J. sau a Pref.PCJ. ales Org. ŞedinŃe: -ordinare1/lună la conv. colectiv PRIMUL MINISTRU org. unipersonal Org. cu comp.gene rala Org. unipersonal CONSILIUL JUDEłEAN org. Primarului sau 1/3 din cons. colectiv PREŞ.ales Org.terito rială naŃională Mandat-de la depunerea jurământul ui până la data validării alegerilor parlamenta re generale ŞedinŃe săptămânal e sau ori de câte ori este necesar la convocarea PM sau a unui ministru desemnat de acesta Hotărâri şi ordonanŃecaracter normativ sau individual -//- -//- -//- -//- -//- Org. CONSILIUL LOCAL org. unipersonal PREFECT org. 1/3 din cons.teritoria lă locală -//- -//- -//- -//- -//- Mandat de 4 ani care poate fi prelungit -//-//-//- ŞedinŃe: . cu comp. ales Org.ales indirect -//- Org.ales Org.teritorială naŃională Org. cu comp.numit Org.C. colectiv PRIMARUL org.la conv.AUTORITĂłI ADMINISTRATIVE PRIVIRE COMPARATIVĂ GUVERNUL Org.ordinare-1/2 lună. unipersonal org.

3 SancŃiunea disciplinară constând în suspendarea dreptului de avansare se radiază în termen de: A B Question no. 1 Fac parte din guvern: A B C Question no. 4 Răspunderea civilă a funcŃionarului public se angajează pentru: A B C C Question no. 5 Prefectul este numit în funcŃie de către: pagubele produse cu vinovăŃie patrimoniului autorităŃii administrative în care funcŃionează daunele provocate altor funcŃionari publici nerestituirea în termenul legal a sumelor primite necuvenit rietatea publica estşapte ani şase luni 12 luni Primul Ministru Miniştri Secretarii de stat 55 .Teste Question no. 2 Secretarii de sat sunt numiŃi de către: A B C D Guvern Ministrul administraŃiei şi Internelor Primul Ministru Preşedinte Question no.

7 Potrivit Legii nr.A B C D Guvern Primul ministru Ministrul AdministraŃiei şi Internelor Preşedintele României Question no. 9 ŞedinŃele Guvernului se organizează: A B C O dată pe lună săptămânal Ori de câte ori este necesar Question no. 6 Urmărirea penală a membrilor guvernului pentru fapte săvârşite în exerciŃiul funcŃiei poate fi cerută de către: A B C Camera DeputaŃilor Primul Ministru Preşedintele României Question no. 10 Mandatul Consiliului Local poate fi prelungit: A Prin hotărâre de Guvern 56 .215/2001 sunt persoane juridice de drept public: A B C oraşele satele judeŃele Question no. 8 AutorităŃile administrative locale se pot asocia cu autorităŃi locale din străinătate cu avizul: A B C Ministerului AdministraŃiei şi Internelor Ministerului Afacerilor Externe Guvernului Question no.

12 Hotărârile privind bugetul local se adoptă cu o majoritate: A B C Question no. 11 Consiliul Local se întruneşte în şedinŃe ordinare: A B C D E săptămânal O dată pe lună De două ori pe lună O dată la două luni anual Question no.B Prin lege organică Question no. 14 Actele administrative emise de către primar se numesc: A B C decizii ordine dispoziŃii Question no. 13 Consiliul Local poate fi dizolvat de către: A B C prefect primar Guvern Question no. 15 Mandatul unui consilier local încetează prin: A B C demisie suspendare de drept destituire simplă absolută calificată 57 .

20 Preşedintele consiliului judeŃean este A B Question no. 17 Viceprimarul este : A B C D ales de către cetăŃenii dintr-o colectivatate locală numit de către primar ales de către consilierii locali numit de către prefect Question no.Question no. 19 Durata mandatului prefectului este de: A B C doi ani patru ani şase ani Question no. 16 Validarea alegerii primarului se face de către: A B C D prefect un judecător guvern Consiliul Local Question no. 18 Între Consiliul JudeŃean şi Consiliul Local există raporturi de: A B colaborare subordonare Question no. 21 Problemele susupse referendumului local se stabilesc de către: A Primar ales numit 58 .

26 Sase luni 30 de zile trei ani Consiliul Local Consiliul JudeŃean 59 . conducătorul autorităŃii administrative va emite un ordin sau o dispoziŃie de imputare în termen de: A B C Question no. 24 În cazul angajării răspunderii contravenŃionale a funcŃionarilor publici pentru săvârşirea unei contravenŃii în timpul şi în legătură cu sarcinile de serviciu. 25 Pentru recuperarea pagubelor produse autorităŃii administrative de către un funcŃionar public.B C Question no. funcŃionarii publici nemulŃumiŃi se pot adresa cu o plângere : A B C instanŃei de contencios administrativ judecătoriei în a cărei circumscripŃie îşi are sediul autoritatea administrativă în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea judecătoriei în circumscripŃia teritorială a căreia a fost săvârşită contravenŃia Question no. 23 Cazierul administrativ poate fi eliberat la cererea: A B C oricărei persoane interesate funcŃionarului public prefectului Question no. 22 FuncŃionarilor publici li se pot aplica următoarele sancŃiuni disciplinare: A B C mustrare avertisment diminuarea drepturilor salariale cu 5-10% Question no.

30 Încălcarea cu vinovăŃie de către un funcŃionar public a îndatoririlor corespunzătoare funcŃiei publice constituie: A B C contravenŃie abatere disciplinară infracŃiune deces eliberare din funcŃie 60 .Modificarea raportului de serviciu are loc prin: A B C D delegare suspendare destituire transfer Question no. 29 Eliberarea dintr-o funcŃie a unui funcŃionar public intervine atunci când: A B C autoritatea administrativă îşi încetează activitatea funcŃionarul public este arestat preventiv funcŃionarul public primeşte calificativul de . 28 Raportul de serviciu încetează de drept în situaŃia următoare A B Question no.nesatisfăcător” Question no.. 27 Raportul de serviciu se suspendă de drept în situaŃia în care funcŃionarul public este: A B C Numit într-o funcŃie de demnitate publică Este arestat preventiv Participă la campania electorală Question no.

Editura “Servo-Sat”. vol. –. 1. 1. 2. a c.209 din 14 octombrie 2003 privind organizarea si dezvoltarea carierei functionarilor publici. 1997. 5. Partea generală. LEGE nr. 7. 4. 29. c. a. 4. Bucureşti. LEGE nr. c. a d. Iorgovan Antonie. a b. Bucureşti. a. 61 . 12. Editura “Lumina Lex”. 215 din 23 aprilie 2001 administratiei publice locale. 19. 6. b c. 9. 188 din 8 decembrie 1999 privind Statutul functionarilor publici. a. 22. 20. HOTARARE nr.BIBLIOGRAFIE RECOMANDATĂ 1. RĂSPUNSURI TESTE TESTE PARTEA I 1. Editura “Nemira”. 30. Drăganu Tudor – “Actele de drept administrativ”. 2. LEGE nr. a c. 14. 9. I şi 1996 – vol. b. EdiŃia a III-a. 90 din 26 martie 2001 privind organizarea si functionarea Guvernului Romaniei si a ministerelor. 28. 16. b. Arad. d. 11. 1959. Tratat de drept administrativ român. CONSTITUTIE din 21 noiembrie 1991. Tratat de drept administrativ. 4. 15. b. 3. Prisăcaru Valentin. 17. b. HOTARARE nr. –. b. 2000 – vol. 23. a. II. 10. Drept administrativ. 7. b. 115 din 28 iunie 1999 privind responsabilitatea ministeriala. 6. 26. 3. 25.21. c.210 din 14 octombrie 2003 privind organizarea si functionarea comisiilor de disciplina si a comisiilor paritare din cadrul autoritatilor si institutiilor publice. 8. b. Editura “ŞtiinŃifica”. 340 din 12 iulie 2004 privind institutia prefectului. I. 24. 8. 27. a. 13. 3. Iovănas Ilie. 5. b. 2. Bucureşti. 2002. LEGE nr. a. b. LEGISLAłIE RECOMANDATĂ 1. LEGE nr. c. 67 din 25 martie 2004 pentru alegerea autoritatilor administratiei publice locale. a b. LEGE nr. a. a c. 18.

eu.int/T/E/CLRAE/-Congresul Puterilor Locale si Regionale din Europa (CPLRE) din cadrul Consiliul Europei http://www.indaco.mapgov.cdep.html-Codul Penal http://legal.anfp-map.html-Codul de Procedura Penala http://legifrance.cdep.just.nyu.ro/-Autoritatea Nationala de Control http://www.ro/-Ministerul Administratiei Publice .dntis.ro/.ro/codpenal/index-pen.htm-Prefecti si adresele lor web 62 .coe.org/publications/.fr/-Baza de date cu legislatie din Franta http://www. reviste.html-Codul de Procedura Civila http://legal.control.dntis.dntis.coe. dezbateri parlamentare.ro/-Ministerul Justitiei http://www.asp?Language=en&Advanced=1-Curtea Europeana a Drepturilor Omului http://legal.ro/pls/legis/legis_pck.gov.ro/LegeStart-/ Lege .mapgov.int/-Comitetul regiunilor europene http://www.baza de date legislativa si motor de cautare care contine legislatie franceza http://www.Camera Deputatilor http://www.ro/codcivil/index-civ.dntis.mapgov.ro/-Consiliul Legislativ http://www.lista tratatelor. jurisprudenta. etc.clr.Baza de date juridica în limba franceza: legislatie.htm-Consiuliul Europei .baza de date legislativa a firmei Indaco System http://www. articole. coduri. doctrina.fr/.RESURSE WEB http://conventions.ina.Agentia Nationala a Functionarilor Publici http://www.guv.baza de date legislativa de la Camera Deputatilor http://www. acordurilor http://hudoc.ro/cpcivil/index-cpc.frame-Repertoriul legislativ .html-Motor de cautare dictionare juridice http://www.html-Codul Civil http://legal.juriscope.edu/library/foreign_intl/dictionaries.ro/P%20R%20E%20F%20E%20C%20TI.gouv.law.coe.int/hudoc/default.gouv. conventiilor. http://www.cor.ro/cjcl.ro/-Institutul National de Administratie http://www.echr.ro/-Ministerul Administratiei si Internelor – http://www.Journal Officiel . texte europene.ro/-Guvernul României http://www.ro/-Curtea Constitutionala http://www.int/Treaty/FR/cadreprincipal.ccr.ro/-Avocatul Poporului http://www.journal-officiel.avp.htm-Consilii Judetene si Consilii Locale http://www.ro/cppenal/index-cpp.

html-International Constitutional Law baza de date cu legislatie constitutionala internationala http://www.com/books/oupdlaw/about.ro/-Ministerul Public .xrefer.pcsj.htm-Constitutia din 1991 http://www.oefre.scj.presidency.Inalta Curte de Justitie si Casatie http://www.ro/-Administratia Prezidentiala http://www.ro/-Senatul României http://www.ro/.Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie a României http://www.http://www.scj.jsp-Oxford Law Dictionary 63 .unibe.ch/law/icl/index.senat.ro/constitutii/ROMANIAconstitutie1993.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful