P. 1
121706203-criminalistica

121706203-criminalistica

|Views: 38|Likes:
Published by Daniela Pintilie

More info:

Published by: Daniela Pintilie on Mar 12, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/07/2013

pdf

text

original

CRIMINALISTICA

Lect. univ. dr. Mihai COVALCIUC

1

CAPITOLUL I NO IUNI GENERALE Sec iunea I – No iunea, obiectul şi metodele criminalistcii. Structura cursului

§ 1.No iunea

Activitatea de aplicare a mijloacelor tehnice în cercetarea infrac iunilor a fost cunoscută mult timp sub denumirea de „poli ie tehnică” sau „poli ie ştiin ifică”, termenul de criminalistică fiind de dată relativ recentă. Pentru prima oară această denumire a fost folosită de un cunoscut judecător de instruc ie şi profesor de drept penal, austriacul Hans Gross, în lucrarea sa Handbuch f r Untersuchungrichter (Manualul judecătorului de instruc ie), apărută la M nchen, în anul 1893. O dată cu dezvoltarea ştiin ei şi tehnicii, no iunea de criminalistică a dobândit un con inut tot mai larg, deoarece şi domeniile în care şi-a găsit aplicarea s-au extins necontenit. Încercarea de a se da o defini ie cât mai exactă şi mai cuprinzătoare criminalisticii a preocupat cercetătorii din diferite ramuri ale ştiin ei. Întemeietorul ei, Hans Gross, a numit-o „o ştiin ă a stărilor de fapt din procesul penal”. În literatura de specialitate, no iunea de criminalistică are, uneori, un con inut foarte restrâns, fiind integrată în criminologie, iar alteori, are un sens foarte larg, cuprinzând medicina legală, psihologia judiciară etc. Tendin ele de restrângere nu de extindere a con inutului acestei no iuni sunt criticabile, nefundamentate ştiin ific. Oricare ar fi întinderea acestei no iuni, este de

2

necontestat faptul că această disciplină constiuie o ştiin ă autonomă, având strânse legături cu alte ştiin e. Dacă unii cercetări îi contestă autonomia şi o consideră disciplină sau curs special al procesului penal, al ii o reduc numai la partea sa tehnică; de asemenea, criminalistica a mai fost denumită „arta şi tehnica investiga iei penale”, opinie căreia ne raliem şi noi. Criminalistica este arta purtării unui neîntrerupt război, dus de organele judiciare împotriva celor care încalcă legea. Un renumit jurist român, dr. C. urai, afirma: „Războaiele între popoare sunt trecătoare, un singur război rămâne permanent, războiul contra crimei”1. După aceste sumare considera ii privind con inutul no iunii de criminalistică suntem în măsură să o definim ca fiind ştiin a care elaborează şi foloseşte mijloacele tehnice, metodele şi procedeele tactice necesare descoperirii şi cercetării infrac iunilor şi a persoanelor care le-au săvârşit, precum şi a prevenirii faptelor antisociale.

Constantin urai, Elemente de criminalistică şi tehnică criminală – Poli ie ştiin ifică, vol. I, Bucureşti, 1947, p.5.

1

3

§ 2. Obiectul criminalisticii

Ca ştiin ă autonomă, de sine stătătoare, criminalistica are un obiect propriu de studiu şi metode specifice de cercetare. O examinare cuprinzătoare a defini iei ne permite să cunoaştem obiectul şi direc iile de ac iune ale acestei ştiin e. Criminalistica elaborează metodele de cercetare a urmelor infrac iunii: urmele de mâini, urmele mijloacelor de transport, urmele instrumentelor de spargere, urmele împuşcăturii etc., cu scopul de a identifica obiectele creatoare de urme şi persoanele care le-au folosit2. De asemenea, criminalistica elaborează metodele tactice şi procedeele de ascultare a persoanelor implicate în săvârşirea faptelor penale. Pentru continua perfec ionare a mijloacelor şi metodelor pe care le elaborează, criminalistica studiază şi generalizează experein a înaintată a organelor de urmărire penală. O altă direc ie în care ac ionează criminalistica este prevenirea infrac iunilor. Această activitate este dusă în mod organizat, pe baza unor metode şi mijloace specifice unor grupe de infrac iuni (furt, omor, accidente de circula ie) şi unor categorii de persoane (recidivişti, trafican i de droguri, armament şi muni ii, falsificatori de monede, minori etc.)

Emilian Stancu, Criminalistică, vol. I, Editura „Actami”, Bucureşti, 1995, p. 10; Aurel Ciopraga, Ioan Iacobu ă, Criminalistica, Editura Funda iei „Chemarea”, Iaşi, 1992, p.7.

2

4

§ 3. Metodele criminalisticii

Criminalistica foloseşte atât metode specifice, cât şi metode ale altor ştiin e. Din prima categorie fac parte: descoperirea, fixarea şi interpretarea urmelor şi a mijloacelor materiale de probă, examinarea comparativă, efectuarea experimentelor, identificarea persoanelor şi a cadavrelor după semnalmentele exterioare ori după resturi osoase, cercetarea falsului în acte etc. Metodele preluate din alte ştiin e, prelucrate şi adaptate scopului propus, privesc: spectroscopia, cromatografia, holografia, anatomia comparată etc.3

§ 4. Structura cursului de criminalistică

Criminalistica este o ştiin ă cu caracter autonom şi unitar. Cu toate acestea, din ra iuni de ordin didactic, este admisă, aproape unanim, o structură tripartită a materiei: tehnica, tactica şi metodologia de cercetare a unor grupe de infrac iuni. Tehnica criminalistică elaborează mijloacele tehnice folosite de organele de urmărire penală şi de exper i pentru descoperirea, ridicarea, fixarea, examinarea şi interpretarea urmelor şi a mijloacelor materiale de probă. De asemenea, sunt studiate principiile identificării şi mijloacele de aplicare a fotografiei judiciare la nevoile organelor de urmărire penală.

Camil Suciu, Criminalistica, Editura “Didactică şi Pedagogică” Bucureşti, 1972, p. 6-10; Emilian Stancu, op.cit., p. 11; Aurel Ciopraga, Ioan Iacobu ă, op.cit., p.8; Ion Mircea, Criminalistica, Editura „Lumina Lex”, Bucureşti, 1998, p.4.

3

5

Tactica criminalistică este consacrată studiului metodelor tactice folosite la ascultarea persoanelor participante la procesul penal (învinuit sau inculpat, persoană vătămată, martor) şi al procedeelor de efectuare a unor activită i specifice organelor de urmărire penală: elaborarea şi verificarea versiunilor, cercetarea la fa a locului, reconstituirea, perchezi ia, prezentarea pentru recunoaştere etc. Metodologia criminalistică studiază mijloacele tehnice şi metodele tactice folosite la cercetarea unor grupe de infrac iuni ce prezintă un grad mai ridicat de pericol social, sau care solicită o specializare a organelor judiciare. Între acestea, men ionăm infrac iunile împotriva persoanei, sustragerile din avutul public şi particular, accidentele de circula ie, darea şi luarea de mită, traficul de stupefiante etc.

Sec iunea a II-a – Legătura criminalisticii cu alte ştiin e

6

Deşi este o ştiin ă autonomă, criminalistica are legături strânse cu alte ştiin e şi, în primul rând, cu ştiin ele juridice. Dreptul penal studiază fapte abstracte, considerate infrac iuni dacă sunt întrunite condi iile prevăzute de Codul penal şi legile speciale. Criminalistica oferă probe cu ajutorul cărora se poate dovedi că faptele concrete, cercetate de organele judiciare, întrunesc condi iile prevăzute de lege pentru a fi calificate infrac iuni. Dreptul procesual penal stabileşte cadrul legal în care trebuie să se desfăşoare activitatea de tragere la răspundere penală a celor care nu şi-au conformat conduita imperativelor normelor juridice penale. Criminalistica elaborează metode tehnico-ştiin ifice şi tactice, precum şi mijloacele necesare aplicării lor, pentru îndeplinirea activită ilor prevăzute de legea procesual-penală, având ca scop prevenirea şi descoperirea infrac iunilor. Întreaga activitate a organelor judiciare, constând în aplicarea mijloacelor şi metodelor specifice criminalisticii, se desfăşoară cu respectarea normelor prevăzute în legea procesual-penală. Criminalistica şi criminologia contribuie, prin mijloace şi metode proprii, la prevenirea infrac iunilor. Metodele şi mijloacele tehnice folosite de criminalistică sunt aplicate imediat după săvârşirea faptelor penale, sau cât mai aproape de data constatării lor, în timp ce criminologia cercetează aceleaşi fapte, după ce s-a dovedit existen a lor cu ajutorul probelor oferite de criminalistică, pentru a stabili cauzele care le-au determinat şi condi iile care le-au favorizat sau înlesnit.4 Între criminalistică şi medicina legală există o legătură atât de strânsă, încât unele fapte, cum sunt cele săvârşite împotriva vie ii sau integrită ii corporale şi a sănătă ii, nu pot fi cercetate fără aportul medicului legist. De altfel, paternitatea criminalisticii este revendicată de medicii legişti care studiază
4

Ion Mircea, op. cit., p.5; Aurel Ciopraga, Ioan Iacobu ă, op. cit., p.9.

7

aceleaşi fenomen, infrac ionalitatea, dar din unghiuri diferite. De asemenea, cercetarea urmelor biologice, identificarea persoanelor şi a cadavrelor după semnalmentele exterioare se fac tot cu sprijinul specialiştilor din domeniul medicinei legale. Între cele două ştiin e există raporturi speciale, datorate contribu iei avute de medicii legişti la dezvoltarea criminalisticii, între care fra ii Nicolae, Ştefan şi Mina Minovici, întemeietorii medicinei legale româneşti, au avut un rol deosebit. Criminalistica – în special tactica criminalistică – are strânse legături cu psihologia judiciară. La ascultarea persoanelor participante la procesul penal (infractor, martor, persoană vătămată) sunt necesare cunoştin e temeinice de psihologie generală şi psihologie judiciară. Poli istul, procurorul, judecătorul, avocatul etc. trebuie să cunoască factorii care pot influen a comportamentul celor afla i în situa ii limită şi să ştie ce metode tactice pot fi folosite pentru aflarea adevărului, în func ie de structura psihică a fiecărei persoane.5 Criminalistica preia şi adaptează specificului său rezultatele cercetărilor din fizică, în domenii cum sunt: fotografia judiciară, folosirea laserelor, ac iunea radia iilor atomice etc. De asemenea, fizica pune la dispozi ia criminalisticii mijloace moderne de la cele mai simple, lupe, microscoape, detectoare, spectrografe, dispozitive de raze ultraviolete şi infraroşii, şi continuând cu instala ii de raze „X”, gamma şi beta, fotocolorimetria etc. Cercetarea unor categorii de urme în criminalistică nu ar fi posibilă fără folosirea metodelor de analiză chimică a diferitelor produse şi substan e. Chimia oferă mijloacele necesare pentru descoperirea, relevarea, fixarea şi cercetarea urmelor, precum şi anumite date referitoare la substan e toxice, stupefiante, falsuri alimentare, medicamente şi alte substan e de natură

N. Mitrofan, V.Zdrenghea, T.Butoi, Psihologia judiciară, Editura „Şansa” – S.R.L., Bucureşti, 1992, p.11.

5

8

organică şi anorganică necesare descoperirii şi dovedirii activită ii infrac ionale. Astfel, în domeniul falsului în înscrisuri, se fac analize chimice de înaltă precizie, pentru a se stabili re etele de fabrica ie a cernelurilor şi a hârtiei. În sfârşit, criminalistica foloseşte metode de cercetare din biologie la examinarea urmelor de natură organică: sânge, urină, spermă, salivă, spută, fire de păr sau urme de natură vegetală.6

CAPITOLUL AL II-lea IDENTIFICAREA CRIMINALISTICĂ Sec iunea I – Considera ii terminologice § 1. No iune

6

Emilian Stancu, op. cit., p. 20; Aurel Ciopraga, Ioan Iacobu ă, op. cit., p. 10; Ion Mircea, op. cit., p. 6

9

. Între identificare şi identitate există o strânsă legătură. p. Criminalistica. 1990. fiin elor sau fenomenelor concrete. Ioan Iacobu ă. Bucureşti. precum şi a însuşirilor care le deosebesc unele de altele. Identificarea criminalistică. 37. p. fenomenului sau fiin ei care îl fac să fie el însuşi. Ion Mircea. dar le adaptează la propriul obiect de cercetare. pentru ordonarea lor în tipuri. în măsura în care sunt utile şi au legătură cu actul de justi ie. p.. colectiv. vol. Editura Funda iei „Chemarea” Iaşi. Nicolae Dan. cit.G. 1978. Dumitru Sandu.Criminalistica operează cu no iuni întâlnite în diverse ramuri ale ştiin elor naturii. tehnicii sau ştiin elor sociale. 1992. cu care au anumite asemănări. vol.1 Identitatea cuprinde acele însuşiri ori proprietă i ale obiectului. 13. I.M. La fel stau lucrurile şi cu no iunile de identitate şi de identificare. Identificarea poate fi definită ca fiind activitatea prin care se caută stabilirea însuşirilor comune ale obiectelor. Emilian Stancu. grupe şi subgrupe. fiin elor sau fenomenelor. p.10 10 . I. Bucureşti. Editura „Actami”. Aurel Ciopraga. 1995. Obiectele identificării 1 Lucian Ionescu. Criminalistica. 17. în Tratat practiă de criminalistică. în vederea deosebirii fiecăreia în parte de toate celelalte. 5. II. Bucureşti. p. § 2. în vederea stabilirii identită ii acestora. Editura „Ştiin ifică”. deoarece scopul identificării îl constituie stabilirea identită ii. Identificarea în criminalistică înseamnă cercetarea obiectelor. op.

De asemenea. Primul criteriu de clasificare priveşte scopul identificării. Bucureşti.2 Obiectele mijloc sunt constituite de urmele de la locul faptei. în func ie de rolul pe care îl au în activitatea de identificare şi de legătură cauzală cu fapta ilicită. Editura „Didactică şi Pedagogiă”. Obiectele verificate sunt ghetele sau pantofii presupuse a fi creat aceste urme. p. pe de o parte. Obiectele căutate sunt ghetele sau pantofii care au format urmele găsite la locul faptei. iar toporul corp delict este obiect scop. instrumentele folosite la comiterea infrac iunii sau orice alt obiect care a lăsat o urmă în timpul săvârşirii infrac iunii. 17 11 . precum şi de impresiunile ob inute experimental cu obiectele presupuse a le fi creat în timpul săvârşirii faptei. urmele de tăiere găsite la locul faptei şi cele produse experimental în laborator cu toporul presupus a fi fost folosit la înlăturarea unui obstacol din lemn sunt obiecte mijloc. denumit şi obiect mijloc. Astfel. iar arma corp delict este obiect scop.Criminalistica oprează cu termeni consacra i pentru a denumi obiectele identificării. Obiectul de identificat. Criminalistica. 2 Camil Suciu. şi obiectele căutate şi cele verificate. Sub acest aspect se face deosebire între obiectele ce trebuie identificate şi obiectele prin mijlocirea cărora se identifică cele dintâi. Obiectul identificator. 1972. denumit şi obiect scop. poate fi: persoana infractorului. este obiectul folosit pentru identificarea obiectului scop. proiectilele găsite la locul faptei şi cele trase exeprimental în poligon sunt obiecte mijloc. pe de altă parte.

12-13 12 . Editura „Lumina Lex”. Identificarea după memorie Este modalitatea cu eficien a cea mai redusă pentru aflarea adevărului în procesul penal.3 § 1. p. identificarea după descrierea trăsăturilor esen iale ale obiectelor sau ale fiin elor şi identificarea după urmele lăsate la locul faptei de obiecte. Identificarea după descrierea trăsăturilor esen iale ale obiectelor sau fiin elor 3 Aurel Ciopraga. fenomene sau fiin e. p. ceea ce face ca riscul producerii unor erori să nu fie exclus. Organele judiciare ascultă relatările unor persoane care reproduc date sau împrejurări pe care şi le amintesc după trecerea unei perioade mai scurte sau mai îndelungate de timp. identificarea poate fi de trei feluri. Ion Mircea.Sec iunea a II-a – Felurile identificării După contribu ia pe care o are la aflarea adevărului în procesul penal.. Bucureşti. Criminalistica. op. iar datele ob inute trebuie coroborate cu celelalte constatări făcute în cursul cercetărilor. 1998. Ioan Iacobu ă. § 2. cit. enumerarea fiind făcută în raport invers propor ional cu importan a acestora: identificarea după memorie. De aceea este privită cu multe rezerve. Este folosită când nu se dispune de alte posibilită i de identificare. 14-15.

cai). Identificarea după urmele lăsate la locul faptei de obiecte sau fiin e Este modalitatea cea mai frecvent folosită şi cea mai preferată. În practica organelor judiciare se înregistrează cazuri de dispari ie a unor autoturisme asigurate. pot scăpa detalii. în mod frecvent. animale de trac iune (boi. în ultimii ani. § 3. iar uneori se fac denaturări inten ionate. în realitate. 13 . păsări). păsări de rasă sau de ornament etc. care. pentru că se pot strecura erori. care. furtul unor obiecte de valoare (haine. sau cazuri de vite furate. în principiu.Este folosită în cazul furtului. pentru a se ob ine despăgubiri mai mari decât cele care reprezintă valoarea reală. obiecte de artă sau de cult şi. Descrierea emană de la persoana care reclamă pierderea. au fost sacrificate şi valorificate. animale. iar organele judiciare consemnează cât mai multe detalii utile identificării. nu pot fi modificate sau denaturate. În practica organelor judiciare se reclamă. oi. deoarece urmele găsite la locul faptei constituie probe obiective. furtul sau dispari ia obiectului ori fiin ei (oameni. au fost vândute pentru piese de schimb. între timp. pierderii sau dispari iei unor obiecte sau fiin e. care. foarte multe autoturisme). Descrierea făcută de cei interesa i trebuie privită cu multe rezerve.

tehnică etc. al cărei scop îl reprezintă stabilirea identită ii unui obiect sau a unei persoane.). ori chiar un glon . sunt preferate rapoartele de constatare tehnico-ştiin ifică. trebuie să se stabilească dacă urma pneului apar ine unui autovehicul sau unui vehicul cu trac iune animală. la particular: stabilirea tipului. § 1. medicolegală. De asemenea. plecând de la general. când o armă de vânătoare foloseşte o astfel de muni ie. Astfel. a grupei şi a subgrupei. urma de împuşcătură găsită pe cadavru poate fi provocată de un glon de pistol de calibru mic sau de o singură alice a unei arme de vânătoare. rapoartele de expertiză din cele mai diferite domenii (experiză criminalistică. referitor la urmele mijloacelor de transport lăsate de vehiculul care a părăsit locul faptei. Stabilirea tipului În această etapă a identificării sunt stabilite trăsăturile generale ale obiectului sau ale fiin ei. care foloseşte pneuri uzate de la un autovehicul. Sec iunea a III-a – Etapele identificării Identificarea este o activitate complexă. Acest proces parcurge mai multe etape.De aceea. 14 .

că era un autoturism Dacia. fără alte detalii. persoana care a fugit de la locul faptei. de o armă militară. iar în cel de-al treilea. deoarece se poate stabili ce 15 .Tot astfel. şi că. în primul caz. în cel de-al doilea. urma fusese creată de un autoturism. Restrângându-se atât de mult cercul obiectelor şi al persoanelor bănuite. § 3. Stabilirea subgrupei De această dată. putem stabili că. de un bărbat îmbrăcat în uniformă. era îmbrăcată în uniformă de poştaş. în cazul persoanei care a săvârşit un accident de circula ie şi a părăsit locul faptei. continuarea cercetărilor va fi mult uşurată. Dacă reluăm exemplele de mai sus. se stabileşte în cursul primelor cercetări dacă persoana era de sex masculin sau de sex feminin. în cel de-al doilea caz. a fost folosit un pistol militar tip Parabellum. în primul caz. Stabilirea grupei În această etapă reuşim să determinăm şi alte caracteristici ale obiectelor sau ale fiin elor. § 2. cu ajutorul cărora să se stabilească. în activitatea de identificare s-au ob inut noi probe. că.

în func ie de starea psihică în care se află.persoane posedă autoturism Dacia. pe de o parte. şi anume: examinarea separată şi examinarea comparată. de materialul suport sau de pozi ia în care stă în timpul scrierii. Se are în vedere împrejuararea că aceeaşi persoană poate să scrie cu totul diferit. când nu se mai afla în aceeaşi stare. Sec iunea a IV-a – Metodologia identificării Tehnicianul sau expertul criminalist poate folosi mijloace şi metode diferite după natura obiectelor cercetate şi a dotării tehnice de care dispune. nu poate exista nici o asemănare între declara ia dată de şoferul care a condus autovehiculul după ce a consumat o cantitate apreciabilă de băuturi alcoolice şi declara ia scrisă în cursul cercetărilor. semnătura dată de acelaşi şofer 16 . De asemenea. pe de altă parte. Studiul obiectelor supuse identificării parcurge două etape. precum şi urmele ridicate de la locul faptei. cine are în dotare pistol tip Parabellum şi câ i poştaşi ar fi putut trece prin acel loc la ora când s-a săvârşit fapta. § 1. De aceea. şi urmele produse experimental în laborator. Examinarea separată În această etapă sunt examinate separat fiecare dintre obiectele purtătoare de urme.

laboratoarele de expertiză sunt dotate cu microscoape comparatoare de mare precizie. iar imaginea obiectelor sau a urmelor comparate ce apare pe un ecran poate fi mărită. procedeul juxtapunerii şi procedeul suprapunerii. Examinarea comparativă În practica tehnicienilor şi a exper ilor criminalişti sunt cunoscute trei procedee de lucru: procedeul confruntării. examinată în întregime sau pe por iuni etc. al urmelor de pe glon etc. Procedeul confruntării Este foarte răspândit şi eficient. În prezent.pe formularele organelor de urmărire penală nu se mai aseamănă cu semnătura făcută în spa iul foarte restrâns pe o foaie de restituire CEC. Confruntarea între urmele sau obiectele găsite la fa a locului şi urmele produse experimental sau a înscrisului incriminat şi a înscrisului de compara ie poate fi făcută şi prin examinarea cu ochiul liber. Fotografia obiectului incriminat (bănuit) şi fotografia urmei reproduse experimental se aşază „cap la cap”. În laboratoarele de criminalistică se măresc fotografiile celor două categorii de urme şi se compară la microscop. se poate constata. Procedeul suprapunerii 17 . astfel. § 2. o continuitate perfectă a liniilor (stria iilor) din cele două fotografii. micşorată. Procedeul juxtapunerii (al continuită ii liniare) Este folosit la cercetarea urmelor instrumentelor de spargere.

expertul poate formula concluzii categorice. Sunt concluzii cert pozitive atunci când expertul constată că: „urma de deget găsită la locul faptei a fost lăsată de degetul arătător de la mîna dreaptă al lui XY”.B. probabile şi de imposibilitate. şi constă în suprapunerea imaginii transparente a unuia dintre obiecte peste imaginea celuilalt obiect.. Sunt concluzii cert negative atunci când se foloseşte următoarea formulare: „glon ul scos din corpul victimei nu a fost tras cu arma seria Z. deci uşor de practicat şi eficient. Sec iunea a V-a – Formularea concluziilor La încheierea activită ii de identificare. Concluzii de probabilitate 18 . 1781. prezentată pentru expertiză”. Concluziile categorice (certe) pot fi cert pozitive sau cert negative.Este simplu.

dar nici nu o pot confirma pe deplin. probabil. spre exemplu. cleştelui cu care sa ac ionat asupra unui obstacol sau sistem de închidere. Bucureşti.G. Concluzii de imposibilitate Sunt formulate asemenea concluzii în cazul insuficien ei caracteristicilor de individualizare sau a lipsei unor mijloace sau metode adecvate de cercetare.M.Se formulează în cazul în care obiectele sau urmele prezentate pentru examinare nu prezintă suficiente caracteristici pentru identificare. Identificarea criminalistică. 1976. pentru că obligă organele de urmărire penală să emită alte versiuni de cercetare. dar putea fi produsă şi cu un alt topor. cu toporul prezentat pentru examinare. în Tratat de practică criminalistică. „Urma găsită la locul faptei a fost produsă. 4 Nicolae Dan. I. colectiv. 11-18 19 . Asemenea concluzii sunt totuşi utile. o semnătură formată din câteva linii frânte nu poate oferi elemente de individualizare. Astfel de concluzii sunt întâlnite în rapoartele de expertiză traseologică. privitoare la identificarea toporului. Concluziile de probabilitate nu exclud existen a unei anumite împrejurări. vol. I. deoarece ar putea fi realizată de un număr infinit de persoane4. p. având aceleaşi caracteristici”. Astfel.

Totuşi. de aproximativ 150 de ani.CAPITOLUL al III-lea FOTOGRAFIA JUDICIARĂ Sec iunea I – Considera ii generale Fotografia reprezintă o reproducere a imaginilor luminoase ale obiectelor. ajungându-se astăzi la camerele video. Adaptarea fotografiei la specificul activită ii judiciare a fost impusă de nevoia de fixare a rezultatelor şi a modului de desfăşurare a unor activită i de urmărire. într-o perioadă relativ scurtă. aparatul foto este de neînlocuit în activitatea organelor judiciare. precum şi de metodele corespunzătoare cercetării de laborator a mijloacelor materiale de probă. prin folosirea proprietă ii luminii de a descompune sărurile de argint. chiar dacă cresc mereu numărul situa iilor în care se foloseşte aparatul de filmat şi 20 . câ i au trecut de la începuturile fotografiei judiciare. Mijloacele de reproducere a imaginilor luminoase a obiectelor au evoluat continuu. De la aparatul fix şi greoi s-a trecut la aparatul foto portabil.

care folosesc în mod curent în activitatea lor aparatul foto. Fotografia de orientare Emilian Stancu. Sec iunea a II-a – Fotografia judiciară operativă Este fotografia efectuată de organele de urmărire penală în timpul cercetărilor la fa a locului sau pentru fixarea rezultatului altor activită i: perchezi ie. distingem fotografii de orientare. De aceea. p. fotografii ale obiectelor principale şi fotografii ale detaliilor. vol. trebuie să cunoască no iuni elementare despre fotografia judiciară. p. Editura „Actami”. reconstituire etc. 103. Criminalistica. 103. 1995. 1998. fotografia de fixare a unor activită i de urmărire penală şi fotografia semnalmentelor1. Aurel Ciopraga. Procedee de fotografiere la fa a locului Fixarea imaginilor în timpul cercetărilor efectuate la fa a locului se face începând de la general la particular. Criminalistica. După scopul urmărit şi momentul în care este efectuată. fotografia judiciară operativă se clasifică în: fotografia la fa a locului. Această obliga ie revine şi judecătorilor sau avoca ilor. I. Criminalistica. Bucureşti. organele de urmărire penală. Respectând acest criteriu. Ion Mircea. 1997. Editura „Lumina Lex”. pentru a putea aprecia valoarea probatorie a fotografiei ca mijloc obiectiv de fixare a urmelor infrac iunii şi contribu ia pe care o poate avea la aflarea adevărului în cauzele penale şi civile. Bucureşti. Ioan Iacobu ă. p. Editura Funda iei „Chemarea” Iaşi. 29 1 21 .camera video. fotografii schi ă.

Tehnica folosită pentru fotografiere diferă în func ie de natura locului cercetat (închis sau deschis). Locul cercetat poate fi surprins pe peliculă într-o singură imagine fotografică. toporul cu care a fost ucisă victima. fotografia pe sectoare. este necesar să se continue fixarea locului cercetat. 22 . Editura „Didactică şi pedagogică”. Acest procedeu este folosit atunci când suprafa a cercetată este relativ redusă. în locul unde a fost îngropat cadavrul sau obiectele sustrase etc. 1972. a scopului urmărit. De această dată se efectuează fotografia panoramică. întinderea acestuia şi tehnica de care dispun organele de urmărire penală. iar operatorul se află pe un punct ridicat din teren şi dispune de un obiectiv cu deschidere foarte mare. După natura locului cercetat. Indiferent de natura locului cercetat (încăpere sau câmp deschis). fotografia schi ă se clasifică în: fotografia unitară. precum şi a mijloacelor tehnice avute la dispozi ie. Bucureşti. Fotografia obiectelor principale După folosirea primelor două procedee. în func ie de detaliile ce trebuie reproduse pe peliculă se impune luarea mai multor imagini. Asemenea fotografii se efectuează în încăperile în care s-a săvârşit fapta. Se vor lua imagini separate pentru fiecare din obiectele care prezintă interes pentru cercetări: cu itul. p. plecând de la general la particular. Fotografia schi ă Se foloseşte pentru a cuprinde un cadru mai restrâns al locului unde se efectuează cercetările (încăperi sau câmp deschis). parul. 57-59. Criminalistica. animalele de trac iune ucise 2 Camil Suciu. fotografia de pe pozi ii contrare şi fotografia de pe pozi ii încrucişate2. fără a cuprinde şi vecinătă ile.

23 . leziunea produsă de cu it sau topor etc. § 2. În fiecare fotografie trebuie să fie surprinse şi raporturile cu obiectele din jur. dimensiunile şi forma lor.în timpul accidentului produs de un camion care a surprins căru a oprită pe carosabil şi nesemnalizată cu lumini. Pentru ca fotografia să redea cât mai fidel gravitatea leziunilor produse. precum: locul de pătrundere a glon ului în corpul victimei. Fotografia semnalmentelor În practica organelor de urmărire penală se cunosc trei procedee de efectuare a fotografie semnalmentelor. alături de suprafa a fotografiată trebuie să se aşeze o linie gradată. criteriul principal de diferen iere a acestora constituindu-l scopul urmărit şi mijloacele de realizare a fotografiei. Fotografia de detaliu Fotografierea la locul faptei se încheie cu suprinderea unor detalii care prezintă interes pentru cercetări. a cadavrelor necunoscute şi urmărirea unor persoane care se sustrag de la urmărirea penală sau executarea pedepsei. Aceste procedee se aplică pentru identificarea persoanelor. iar pentru a se cunoaşte distan a dintre acestea e recomandabil să se folosească o linie gradată sau bandă gradată. dulapul spart de făptuitori. lacătul de la uşă care a fost distrus etc.

temperaturii etc. 86-87. care cuprinde şi o fotografie ce poate fi folosită pentru cercetări ulterioare. Procedeul ce trebuie aplicat cadavrelor ce au suferit modificări importante din cauza timpului ce a trecut de la producerea decesului. sau distrugerilor profunde de esuturi produse în timpul agresiunii. este şi mai dificil. cit. vor fi cusute plăgile superficiale sau profunde şi se va aplica o substan ă colorată 3 Camil Suciu. Fotografia de identificare a cadavrelor necunoscute Pentru fotografierea cadavrelor se folosesc aceleaşi tehnici ca şi pentru persoanele aflate în via ă. mediului în care au fost păstrate (uscad.. Refacerea aspectului general al fe ei revine personalului medical specializat. Deosebirile constau numai în aceea că înainte de fotografiere se procedează la aşa-numita „toaletă” a cadavrului. fără să se urmărească latura artistică în tehnica folosită. După spălarea urmelor de sânge şi a altor urme. p. De aceea se impune înregistrarea a cât mai multor detalii utile identificării. umed). cu scopul de a conferi acestuia o înfă işare cât mai apropiată de cea avută în via ă. op. accidentului.Fotografia de identificare a persoanelor Persoanele cercetate în legătură cu săvârşirea unor fapte penale sunt înregistrate în eviden a operativă a organelor de poli ie... noroi etc. de vopsea. Fotografia efectuată în aceste împrejurări trebuie să ajute la identificarea persoanei după aspectul exterior. focului etc. 24 . care dispune de mijloace tehnice adecvate3.

Rolul fotografiei judiciare efectuate în timpul desfăşurării reconstituirii este acela de a fixa cele mai importante momente ale săvârşirii actului infrac ional. § 3. culoarea din timpul vie ii. Astfel. Desfăşurarea ei cuprinde una sau mai multe reproduceri experimentale. prin mijloacele folosite la comiterea faptei. O altă clasificare a acestor tipuri de fotografii poate fi făcută în func ie de momentele principale ale perchezi iei. Ochii lipsă se înlocuiesc cu lentile de culoare apropiată. Fotografiile efectuate cu ocazia reconstituirii Reconstituirea reprezintă reproducerea totală sau par ială a activită ii infrac ionale şi a împrejurărilor comiterii faptei. în condi ii similare de loc şi timp. după modalită ile şi împrejurările în care se desfăşoară această activitate de tactică criminalistică.Fotografiile efectuate în timpul perchezi iei Fotografiile efectuate în timpul perchezi iei pot fi clasificate. este necesar ca pentru fiecare din aceste momente să se execute una sau mai multe fotografii. De aceea. Fotografia de fixare a rezultatelor unor activită i de urmărire penală a. b. în perchezi ia persoanei.pentru a se reda. 25 . cât mai fidel. la perchezi ia efectuată asupra persoanelor se vor executa una sau mai multe fotografii ale persoanei respective (în picioare sau numai tip fotografie de identitate). perchezi ia în încăperi şi perchezi ia în câmp deschis.

se ştie că pentru obiectele înghi ite se poate face o fotografie cu raze Roentgen. c. ochelari. infrac iuni împotriva siguran ei na ionale a statului etc. este utilizată în scopul supravegherii unor persoane cu privire la care există date certe că pregătesc săvârşirea unor fapte penale grave: omoruri. din ce în ce mai nebănuite. Latura tactică a chestiunii reprezintă obiect de studiu al altor capitole 26 .).fotografii ale locului unde s-au găsit obiectele ascunse (căptuşeala hainei. Tehnica folosită este adaptată specificului acestei activită i. răpiri de persoane. d. ori bancnote româneşti sau străine) se execută câte o fotografie de detaliu pentru fiecare din acestea. căciulă. Ultimele fotografii vor fi făcute asupra obiectelor găsite la perchezi ie. grupate. lenjerie de corp etc. Fotografiile efectuate în timpul prezentării pentru recunoaştere Prezentarea pentru recunoaştere a unor persoane sau obiecte constituie o metodă de tactică criminalistică frecvent practicată de organele de urmărire penală. De asemenea. iar dacă sunt obiecte de valoare (bijuterii sau alte obiecte de pre . de asemenea. brichete etc. Fotografia de urmărire Se foloseşte pentru înregistrarea imaginii persoanelor care se sustrag de la urmărire sau de la executarea pedepselor. trafic de stupefiante. Aparatele foto folosite au diverse forme. umbrele. pentru a nu atrage aten ia persoanelor urmărite: stilouri.

1995. 5 Emilian Stancu. Ioan Iacobu ă. Criminalistica.ale criminalisticii. p. I. 34 4 27 . p. pentru fiecare dintre aceste activită i de prezentare pentru recunoaştere se vor efectua fotografii diferite. Editura „Actami”. De asemenea.). 116. R. op. cum ar fi momentul când persoana care face recunoaşterea indică obiectul sau persoana recunoscută5. culoare.A. Aurel Ciopraga. Sec iunea a III-a – Fotografia judiciară de examinare § 1. Criminalistica. se poate stabili cu ajutorul fotografiei dacă toate acestea (persoane sau obiecte) aveau trăsături comune (înăl ime. Bucureşti. Bucureşti. cit. care asigură efectuarea unor fotografii de calitate corespunzătoare. dimensiuni etc. Fotografia de examinare în radia ii vizibile Emilian Stancu. trebuie respectate normele tehnice. Dacă persoana sau obiectul sunt prezentate pentru recunoaştere mai multor persoane. De aceea. trebuie fixate în imagini foto momentele principale ale prezentării pentru recunoaştere. Tehnica de executare a fotografiilor în timpul prezentării pentru recunoaştere are importan ă practică şi teoretică de necontestat4. p. împreună cu persoana sau obiectul ce urmează a fi recunoscute.. Editura „Didactică şi Pedagogică”. La prezentarea în grup a persoanelor sau obiectelor. vol. 1993. 140.

Astfel se procedează pentru compararea fotografiei urmei de deget cu fotografia impresiunii digitale luate de la persoana bănuită. când expertul dispune de fotografia urmei găsite la fa a locului şi de fotografia urmei reproduse experimental în laborator. inclusiv a dimensiunilor obiectului cercetat. separatoare de culori şi microfotografia. Aşa se procedează cu actele presupuse a fi fost falsificate.). se recomandă aşezarea lângă acesta a unei linii gradate. tehnica folosită şi scopul urmărit. Fotografia de comparare prin confruntare Este folosită în examinările de laborator. 28 . Fotografia de ilustrare Procedeul este folosit în laboratoarele de expertiză pentru fixarea imaginii obiectului ce urmează a fi supus examinării. de comparare. Obiectele se aşază pe o masă specială. De asemenea. Tehnica folosită este cea obişnuită. glon ul scos din corpul victimei etc.După natura sursei de lumină. care dispune de surse de iluminare laterale. de umbre. în raport de procedeele folosite. Pentru re inerea a cât mai multor detalii. Scopul urmărit prin efectuarea acestui gen de fotografii este acela de a se ilustra dimensiunile. instrumente de spargere. obiectele corpdelict ce vor fi supuse examinării (arme. fotografia de examinare în radia ii vizibile se clasifică în fotografia: de ilustrare. Fotografia de comparare Poate fi realizată în mai multe variante. forma şi caracteristicile obiectelor primite pentru expertiză. de contrast.

În caz de identitate. a pantofului care a creat urma de adâncime ridicată prin mulajul examinat etc. după obiectul presupus a fi creat urma găsită la locul faptei. Compararea prin juxtapunere constă în îmbinarea unei sec iuni din fotografia ce con ine detaliile urmei cu o sec iune din fotografia impresiunii.se poate confrunta fotografia mulajului unei urme de adâncime cu fotografia mulajului executat experimental în laborator. va exista o coinciden ă perfectă a liniilor luate ca reper în cele două imagini. Aşezându-se imaginea transparentă peste fotografia cu care se compară. Procedeul este frecvent întâlnit în practica exper ilor sau tehnicienilor criminalişti în domeniul traseologiei. ale documentelor falsificate etc. sau se compară fotografiile urmelor de topor găsite la locul faptei cu fotografiile urmelor 29 . Fotografia de comparare prin juxtapunere – continuitate liniară Este un procedeu folosit frecvent în domeniul balisticii judiciare. care se compară cu fotografiile proiectilelor provenite de la tragerile experimentale. a cercetării dactiloscopice etc. făcute cu arma presupusă a fi fost folosită. Astfel se procedează cu fotografiile proiectilelor găsite în corpul victimei. Fotografia de comparare prin suprapunere Este folosită atunci când cel pu in una din fotografii a fost realizată pe suport transparent. Dacă cele două imagini se suprapun perfect şi există o coinciden ă a detaliilor sub toate aspectele. a cercetării instrumentelor de spargere. ale impresiunilor de ştampilă. se pot formula concluzii cert pozitive privind identitatea autorului semnăturii de pe documentul fals. pot fi examinate detaliile unei semnături.

lucioasă şi care este greu sau chiar imposibil de observat cu ochiul liber. D. Fotografia de reflexe Se foloseşte pentru eviden ierea diferen ei de netezime a suprafe elor plane. la cercetarea urmelor de adâncime produse de mâini sau de picioare ori a urmelor instrumentelor de spargere. Astfel se procedează pentru punerea în eviden ă a urmei de deget existentă pe o suprafa ă netedă. datorită proprietă ii luminii de a fi reflectată sub unghiuri diferite. În timpul fotografierii. Fotografia de contraste Fotografia de contraste se realizează prin folosirea materialelor fotosensibile cu coeficient mare de contrast. Este folosit la citirea textelor scrise cu creionul apoi şterse prin radiere.produse experimental în laborator cu toporul presupus a fi fost folosit la producerea lor. prin diafragmare şi prelucrare în revelatori 30 . C. Fotografia de umbre Procedeul valorifică proprietatea razelor luminoase de a scoate în eviden ă diferen e de relief ale suprafe ei cercetate. lumina trebuie proiectată sub un unghi de 30º până la 70º. ori a modificărilor aduse unui înscris prin înlăturare de text cu ajutorul unor substan e chimice. E. cum ar fi urmele de tăiere produse în lemn de topor.

Pentru separarea culorilor se folosesc filtre care au capacitatea de a re ine culoarea complementară. Fotografia separatoare de culori Procedeul are la bază posibilitatea razelor luminoase de a înregistra deosebirile extrem de mici dintre nuan ele aceleiaşi culori. F. beta şi neutronice. Fotografia de examinare în radia ii invizibile În func ie de mijloacele tehnice folosite. în aparen ă de aceeaşi nuan ă de culoare cu scrisul de bază al actului cercetat. descoperirea urmelor invizibile etc. fotografia de examinare în radia ii Roentgen. Universitatea „Babeş-Bolyai”. 1969. utilizându-se mijloace tehnice adecvate. Este folosită pentru examinarea scrisului şters prin radiere. Fotografia de examinare în radia ii ultraviolete Este folosită în mod curent în laboratoarele de expertiză criminalistică. iar tehnicienii cu o pregătire specială o aplică şi în timpul cercetării la fa a locului. Acest procedeu este folosit pentru descoperirea adăugirilor făcute în acte cu cerneluri sau creioane.contrastan i6. Criminalistica. fotografia de examinare în radia ii infraroşii. 73. Pentru realizarea acestui gen de fotografii pot fi aplicate două metode: metoda fluorescen ei şi metoda razelor reflectante. 31 . A. gamma. § 2. pe care le poate percepe ochiul omului. Sunt necesare deci surse de radia ii corespunzătoare: lămpi 6 Matei Basarab. Cluj. p. sunt cunoscute mai multe modalită i ale fotografiei de examinare în radia ii invizibile: fotografia de examinare cu raze ultraviolete.

De aceea.).cu cuar sau cu mercur pentru fotografiile executate în laborator. cercetarea urmelor suplimentare ale împuşcăturii. cum ar fi: perchezi ia corporală a persoanelor care au înghi it obiecte de volum mic şi valoare mare (bijuterii. fum sau cea ă. Fotografierea în radia ii gamma 32 . pentru cele efectuate în cercetările la fa a locului. gamma. C. b. se pot face fotografii şi în condi ii de întuneric. Fotogafia de examinare în radia ii Roentgen. şi tuburi luminiscente. examinarea obiectelor aflate în bagaje în timpul controlului la punctele de trecere a frontierei. beta şi neutronice Fotografierea prin aceste procedee tehnice se bazează pe proprietatea radia iilor X. beta şi neutronice de a penetra corpurile în mod diferit. a urmelor de mâini aflate pe pielea corpului etc. Fotografia de examinare în radia ii Roentgen Îşi găseşte aplicarea în multiple domenii. B. pe un ecran fluorescent. în func ie de grosimea şi intensitatea lor. microfilme etc. Rezultatele examinării în radia ii X pot fi vizualizate direct. Fotografia de examinare în radia ii infraroşii Executarea acestui gen de fotografii se bazează pe aplicarea proprietă ilor razelor infraroşii de a străbate anumite corpuri şi de a fi re inute de altele. gamma.

Tehnica de fotografiere se bazează pe proprietatea razelor gamma de a trece prin orice obiect.Asemenea fotografii sunt executate numai de specialişti în fizica nucleară. În traseologie. în cazul fotografierii sub raze X. din anul 1983. precum şi la depistarea substan elor explozive. în ziduri sau dulapuri metalice. Bucureşti. gamma şi beta. 1998. În acest fel. p. Fotografia (radiografia) cu neutroni Este un procedeu pus la punct de specialiştii canadieni. Cu ajutorul acestor tehnici se poate cerceta interiorul unei arme. precum şi locul de ascundere a armei. dar trebuie cunoscute şi de organele judiciare. dar capacitatea de pătrundere diferă după densitatea corpului străbătut. Editura „Lumina Lex”. însă poate fi folosită în criminalistică la examinarea densită ii şi grosimii hârtiei. ultraviolete şi infraroşii. pentru că au aplicare şi în criminalistică. lacătele sau încuietorile metalice. Fotografii în radia ii beta Tehnica este în curs de cercetare. În criminalistică. 53. şi aflat în curs de experimentare. 7 Ion Mircea. sau a compozi iei cernelurilor.. poate fi utilizată pentru depistarea microurmelor. clişeul este impresionat numai după ce radia iile trec prin obiectul respectiv7. Criminalistica. Spre deosebire de fotografiile făcute cu raze vizibile. c. pistolului etc. obiectul cercetat se pune între izvorul razelor şi materialul fotosensibil. 33 . procedeul se foloseşte la descoperirea stupefiantelor ascunse în orice fel de ambalaj.

în timpul săvârşirii unor fapte prevăzute de legea penală. cât şi pe corupul sau îmbrăcămintea persoanelor implicate în săvârşirea unor fapte penale. Într-un sens restrâns. observăm că aceasta cuprinde o sferă mult mai largă decât aceea de urmă a infrac iunii. după cum o întâlnim în accep ia de existen ă a unor urme de via ă pe alte planete. Întâlnim no iunea de urmă în arheologie. De 34 . urmele sunt numai acele modificări produse în mediul înconjurător. no iunea de urmă are un sens mai larg şi un sens mai restrâns. care depăşeşte cu mult domeniul criminalisticii.CAPITOLUL al IV-lea STUDIUL URMELOR Sec iunea I – No iunea de urmă în criminalistică No iunea de urmă are o sferă foarte largă. Dacă restrângem în elesul no iunii de urmă numai la domeniul criminalisticii. iar în sens restrâns. În criminalistică. în accep ia de dovezi ale existen ei unor civiliza ii dispărute. urmele infrac iunii sunt urmele produse de om în timpul săvârşirii unor fapte prevăzute de legea penală. Este important de re inut faptul că aceste modificări trebuie cercetate atât pe obiectele asupra cărora s-a exercitat ac iunea omului. În sens larg. urmele constituie rezultatul modificărilor intervenite în mediul înconjurător prin ac iunea (interven ia) omului.

Editura Funda iei „Chemarea” Iaşi.. între ac iunea omului şi modificările produse în mediul înconjurător. p. După modul de formare Potrivit acestui criteriu. 1995. Din cele de mai sus rezultă că. a împrejurărilor în care s-a produs. 42. 137 2 35 .asemenea. 200 şi urm. p. Ioan Iacobu ă. şi anume: urmele de reproducere. 1. Editura „Actami”. 74. Emilian Stancu. Editura „Didactică şi Pedagogică” Bucureşti. precum şi pentru identificarea făptuitorului1. Toate aceste categorii sunt examinate în cele ce urmează. vol. Bucureşti. ca rezultat al interven iei omului. 1972. op. purtând denumirea de Ion Mircea. p. Criminalistica. I. urmele formate din obiecte sau felurite substan e. I. face ca şi urmele să capete forme şi aspecte din cele mai diferite.. 135. În ceea ce priveşte categoria urmelor de reproducere. clasificarea urmelor se face după multiple criterii2. 1 Camil Suciu. urmele se împart în trei categorii. Bucureşti. no iunea de urmă cuprinde toate modificările care au loc în lumea materială prin ac iunea omului şi care prezintă interes pentru stabilirea existen ei unei fapte prevăzute de legea penală. din motive de ordin didactic. Criminalistica. 1995. cit. acestea se formează prin venirea în contact nemijlocit a două obiecte: primul. Sec iunea a II-a – Clasificarea urmelor Diversitatea modificărilor care au loc în lumea materială. p. a mijloacelor folosite la săvârşirea ei. se ştie că. urmele produse prin incendii sau explozii. p. 1992. Criminalistica. în criminalistică. Criminalistica. Aurel Ciopraga. De aceea. vol. iar clasificarea lor să devină foarte anevoioasă. trebuie să existe o legătură cauzală. în capitole distincte. Editura „Actami”. Emilian Stancu.

Mitricev. o parte din caracteristicile sale de contact. Aşa se formează urmele lăsate de pneurile unui autovehicul pe asflat în timpul frânării bruşte. sau urmele instrumentelor de spargere. De asemenea. 3 A. După modul de ac iune a unui obiect asupra celuilalt. lasă pe suprafa a ori substan a celui de-al doilea. Criminalistica.I. S.M.Vinberg. şi anume: modul de ac iune a unui obiect asupra celuilat: în urme statice şi urme dinamice. în timpul for ării sistemului de închidere a unei uşi. 1953. natura obiectului creator. vol. urmele de reproducere se clasifică în: urme statice şi urme dinamice. Astfel. la trecerea unui autovehicul pe asfaltul curat al şoselei rămân imprimate urmele desenului antiderapant al pneurilor. 105. 36 . I. natura obiectului primitor: urme de adâncime şi urme de suprafa ă. la contactul degetului cu o suprafa ă plană lucioasă. Bucureşti. p. numit obiect primitor de urmă.obiect creator de urmă. urmele de reproducere se clasifică în: urme de adâncime şi urme de suprafa ă. urmele de reproducere se clasifică şi se subclasifică după anumite criterii. Urmele dinamice se formează prin alunecarea obiectului creator pe suprafa a obiectului primitor. se imprimă detaliile desenului papilar. Urmele statice se formează printr-un singur contact între obiectul creator de urmă şi obiectul primitor de urmă. După consisten a sau gradul de plasticitate a obiectului primitor.3 La rândul lor.

Urmele de destratificare se formează prin desprinderea unui strat superficial de substan ă de pe suprafa a obiectului primitor de urme şi depunerea acesteia pe suprafa a obiectului creator de urme.Urmele de adâncime se formează atunci când obiectul primitor de urme are un grad de plasticitate mai mare decât obiectul creator de urme. În acest mod se formează urmele de deget când degetul curat atinge suprafa a prăfuită a unei mese. După natura obiectului creator 37 . ori când pneurile umede ale autovehiculului circulă pe asflatul acoperit de praf. Urmele de stratificare se formează prin desprinderea de pe suprafa a obiectului creator şi depunerea pe suprafa a obiectului primitor a unui strat sub ire de substan ă. Aşa se întâmplă când praful. Aceste urme se împart. c. a unei oglinzi sau a unei mese netede. vopseaua şi alte asemenea substan e se detaşează de pe suprafa a degetului care atinge suprafa a curată. Urmele de suprafa ă se formează atunci când obiectul creator de urme şi cel primitor de urme au un grad de plasticitate aproape asemănător. care ating suprafa a asfaltului curat de pe şosea. lucioasă a unui geam. În acelaşi mod se imprimă urmele pneurilor pline de praf sau de noroi. Astfel se formează urmele pneurilor când autovehiculul circulă pe un drum desfundat. în urme de stratificare şi urme de destratificare. la rândul lor. iar obiectul creator de urme îşi imprimă conturul şi detaliile pe suprafa a obiectului primitor. sau când o persoană calcă pe nisipul umed de pe plajă ori pe asfaltul încins al trotuarului puternic încălzit de razele solare.

secre ii glandulare. De asemenea. de animale. În această categorie se includ şi produsele biologice de natură umană: sânge. urină. În criminalistică sunt studiate numai cele care prezintă interes pentru aflarea adevărului în procesul penal: urmele de mâini. coarne etc. § 2.Potrivit acestui criteriu. fa a ori alte păr iale corpului care vin în contact cu locul unde s-a produs infrac iunea. urmele de picioare. b. de vegetale şi de obiecte sau fenomene. prezintă interes în criminalistică firele de păr. şi care vor fi examinate în capitolele următoare. după cum obiectele de la locul săvârşirii faptei pot lăsa urme pe corpul omului. picioarele. În ambele categorii sunt cuprinse urmele create de om. deoarece pot folosi la identificarea acestora. urmele pot fi clasificate în urme locale şi urme de contur. urmele de din i etc. După natura factorilor care participă la procesul de formare a urmelor În procesul de formare a urmelor sunt antrenate două categorii de factori: factorii creatori de urme şi factorii primitori de urme. Omul poate crea urme cu mâinile. putem întâlni atâtea urme câte obiecte există în lumea materială. copite. precum şi mirosul specific al animalelor. Animalele pot crea urme cu diferite păr i ale corpului: gheare. 38 . Tot după modul de formare.. produsele biologice.

CAPITOLUL al V-lea URMELE DE MÂINI Sec iunea I – Considera ii preliminare § 1. urticarie etc.. îmbrăcămintea sau obiectele aflate asupra omului.Plantele pot crea urme sub formă de zgârieturi. incendiile produse de descărcările electrice naturale creează urme caracteristice pe corpul. Precizări de ordin terminologic 39 . De asemenea. zonei montane etc. care indică locul pe unde au trecut persoanele implicate într-un conflict: vegeta ie specifică zonei mlăştinoase.

în sens restrâns. Universitatea Bucureşti. p. 59. p. Editura „Didactică şi Pedagogică”. p. 1978. Ion Mircea. ci cuprinde numai anumite fragmente ale crestelor. Proprietă ile desenului papilar Importan a desenului papilar pentru identificarea persoanei decurge din proprietă ile acestuia. în special ale marginilor acestora. deschideri ale glandelor sudoripare. Editura „Actami”. Aurel Ciopraga. p.Cercetarea criminalistică a urmelor mâinii presupune o activitate complexă. Valoarea criminalistică a unor urme de la locul faptei. iar al ii şi pe cea de-a patra. şi care pot folosi la identificarea persoanei. aşezate pe crestele papilare sub forma unui şirag de mărgele. 2 Ion Mircea. 1995. § 2. 1996. 27 1 40 . Criminalistica. p. Fiecare din aceste activită i poartă denumiri proprii. Ioan Iacobu ă. fixitatea. Editura „Vasile Goldiş”. Investigarea ştiin ifică a infrac iunilor. Emilian Stancu. Bucureşti. Criminalistica însă foloseşte sensul mai larg al acestui termen. are ca obiect cercetarea urmelor produse de detaliile desenului papilar al degetelor (dactilos = degete). Criminalistica. 1986. poroscopie. în care sunt incluse toate cercetările criminalistice privitoare la amprentele digitale. Crestoscopia studiază detaliile crestelor papilare. Bucureşti.2 Considerăm Emilian Stancu. Unii autori admit numai existen a primelor două caracteristici. palmare (fa ă palmară a mâinii) şi plantare (talpa piciorului). inalterabilitatea şi longevitatea. Arad.. op.1 Dactiloscopia. 143. 51. vol. consacrate în literatura de specialitate: dactiloscopie. crestoscopie. Poroscopia studiază caracteristicile porilor. al ii şi pe a treia. în care sunt implicate examinări ale desenului papilar de pe fa a palmară a mâinii (examinarea porilor şi a crestelor papilare). 47. când urma de deget nu este completă. şi anume: unicitatea (individualitatea). I. cit.

II.3 De aceea. pielea este mai uscată etc. pentru a identifica două desene papilare cu aceleaşi puncte coincidente. dar nu intervin modificări în detaliile desenului papilar. Probabilitatea întâlnirii a două desene papilare identice. La copii. este foarte redusă. elastică. ar trebui cercetate 64 milioane de impresiuni. pielea este moale. p. apar inând unor persoane diferite.că toate aceste proprietă i (trăsături) au importan a lor la cercetarea desenului papilar şi o contribu ie proprie la identificarea persoanei. deşi până în prezent nu s-a semnalat un asemenea caz. Cu timpul. Se admite că. pentru apari ia a două persoane cu impresiuni identice. raportând această probabilitate la factorul timp. b. Tratat complet de medicină legală. vol. Unicitatea (individualitatea) desenului papilar Cercetătorii în materie de dactiloscopie admit. 41 . pielea suferă importante modificări privitoare la culoare. grosime etc. Fixitatea (stabilitatea) desenului papilar De la naştere şi până la moarte. 1930. pielea pierde din elasticitate şi culoare. elasticitate. ar trebui să treacă 400 milioane de secole. posibilitatea existen ei a două desene papilare identice. c. apoi. 10391041. Inalterabilitatea desenului papilar 3 Mina Minovici. predominând culoarea roz. teoretic.. impresiunea digitală înregistrată în perioada copilăriei poate fi folosită pentru identificare şi la bătrâne e. apar ridurile. Bucureşti.

iar leziunile profunde au rămas sub formă de cicatrice. să distrugă detaliile desenului papilar au constatat că. pielea s-a refăcut complet în câteva zile. cu ajutorul unor agen i chimici sau fizici. Toate încercările făcute în acest scop nu au dat rezultatul dorit. care nu poate fi confundată cu fixitatea. fiind incluse printre cele bănuite de săvârşirea faptei. Persoanele care au încercat. Clasificarea urmelor de mâini Urmele de mâini se clasifică după mai multe criterii: 42 . a căror prezen ă a atras aten ia organelor de urmărire penală. Trebuie să subliniem că desenul papilar are o durată mai lungă decât via a persoanei. nici inclusă în aceasta. până la putrefac ia totală. dacă distrugerile au fost superficiale. detaliile sale apar încă din luna a şasea a vie ii intrauterine a fătului şi durează mai mult timp după moarte.Este proprietatea desenului papilar de a nu putea fi modificat cu nici unul dintre mijloacele cunoscute de ştiin ă şi tehnică până în prezent. Sec iunea a II-a – Cercetarea urmelor de mâini § 1. în raport de mediul în care se află cadavrul. Longevitatea Este o trăsătură proprie.

în laborator. care pot servi la identificare. După valoarea de identificare sunt cunoscute urme vizibile şi urme invizibile sau latente. de aceea. care. cea de-a doua. se pot forma urme de adâncime şi urme de suprafa ă. urmele latente se formează prin depunerea transpira iei şi a grăsimii umane de pe piele pe obiectele cu suprafa ă netedă. În prima etapă deosebim câteva momente importante. Urmele vizibile.După modul de formare. cu care mâinile vin în contact. ele contribuind cel mult la stabilirea apartenen ei de gen (denumirea corectă. § 2. acestea din urmă putând a fi de stratificare sau de destratificare. relevarea. nu identificarea generică). lucioasă (pahare. Urmele statice prezintă o importan ă deosebită şi. De cele mai multe ori. privesc: căutarea şi descoperirea. aptă să redea cu fidelitate detaliile caracteristice ale desenului papilar. se cercetează toate detaliile lor. În func ie de plasticitatea obiectului primitor. distingem urme dinamice şi urme statice. pentru că se formează prin depunerea unui strat foarte sub ire de substan ă. Valoarea de identificare a urmelor dinamice este redusă. Urmele latente (invizibile) prezintă cel mai mare interes pentru identificare. 43 . în ordinea desfăşurării lor. au o valoare de identificare mai redusă. piese de mobilier ori coper ile unor căr i). fixarea şi ridicarea urmelor papilare. Căutarea şi descoperirea urmelor de mâini Cercetarea criminalistică a urmelor de mâini cuprinde două etape importante: prima etapă se desfăşoară la fa a locului. contrar denumirii ce li se atribuie.

. § 3. op. chimice sau optice. pentru că. 4 44 . Bucureşti. Aceste substan e trebuie să îndeplinească două condi ii importante. 1998. aflată la îndemâna organelor de urmărire penală. Această activitate se desfăşoară atât la locul faptei. Releverea urmelor papilare Relevarea urmelor constituie momentul imediat următor şi este strâns legat de activitatea de căutare.. cit. 68-69. Criminalistica. 221. Emilian Stancu. relevarea. A. pentru că cele mai pre ioase urme pentru identificarea persoanei sunt urmele latente (invizibile). p. pentru obiectele comod transportabile şi care au fost ridicate în acest scop. În această activitate sunt implica i ofi eri de poli ie specializa i. Relevarea prin metode fizice (mecanice) Este metoda cea mai simplă şi mai pu in costisitoare. 1995. fixarea şi ridicarea lor sunt mai lesne de efectuat. Bucureşti. precum şi exper i criminalişti. 155. În func ie de natura obiectului primitor se folosesc tratamente fizice (mecanice). Este latura cea mai dificilă a cercetării urmelor de mâini. Criminalistica. dacă au fost descoperite. Pudrarea constă în folosirea unor substan e care se aplică pe suprafa a cercetată cu ajutirul pensulei sau al unor pulverizatoare speciale. op. Aurel Ciopraga. 51. cit. Editura „Lumina Lex”. Editura „Actami”.Căutarea şi descoperirea reprezintă momentul cel mai important. I. Ion Mircea. Ioan Iacobu ă. şi anume: să asigure contrastul cu culoarea suprafe ei cercetate şi să aibă Camil Suciu. p. căt şi în laborator. p. p. şi constă în pudrarea (prăfuirea) sau afumarea suprafe ei cercetate4. vol.

vol. roşul de Sudan III. sau chiar prin arderea unei lumânari fabricată pe bază de produse petrolifere. Editura „Vasile Goldiş” Arad. 157. de acid fluorhidric sau cinoacrilat. p. op. apare urma colorată în negru. mai complexe. Valoarea criminalistică a unor urme de la locul faptei. 5 45 . 1995. folosite mai pu in la fa a locului şi mai frecvent în laborator. 52. Ioan Iacobu ă. Criminalistica. Cel mai frecvent folosite în practică sunt: ceruza. numită Negru amido.5 Emilian Stancu. 75. ca: nitratul de argint. astfel. Metoda se foloseşte pentru cercetarea suprafe elor cromate sau nichelate. B.. Cele mai simple tehnici constau în aburirea cu vapori de iod. datorită complexită ii utilizării acestora. oxidul de cupru etc. Bucureşti. funinginea aderă pe locul atins de crestele papilare. constau în folosirea unor reactivi chimici. I. Alte metode. Substan a folosită. cit. Obiectul este trecut cu por iunea pe care se presupune că se află urmele papilare prin fumul rezultat din ardere şi. p. ninhidrina etc. prin marcarea cu izotopi radioactivi a proteinelor din sudoare. p. Relevarea prin metode chimice Sunt cunoscute foarte multe tehnici de relevare chimică. Ion Mircea. negrul de fum. Editura „Actami”. 1996.aderen ă la aceasta. Pentru amprentele cu sânge recente se foloseşte laserul. are proprietatea de a colora în albastru închis proteinele din sânge. Aurel Ciopraga. Între metodele de relevare men ionăm relevarea urmelor latente de pe un suport textil. Afumarea constă în ob inerea funinginii prin arderea unor cantită i de camfor ori polistiren. Pentru suprafe ele multicolore se folosesc substan e fluorescente. Alegerea uneia sau a alteia dintre tehnici depinde de suprafa a cercetată şi de vechimea urmei. O tehnică specială se foloseşte pentru relevarea urmelor formate prin depuneri de sânge. Îndepărtând surplusul de funingine cu ajutorul pensulei.

Bucureşti. Secretele amprentelor papilare. Fotografiile şi schi a locului cercetat se ataşează la procesul-verbal de cercetare la fa a locului. 46 . întocmit cu respectarea prevederilor Cod pr. în func ie de obiectul purtător de urmă şi de condi iile specifice ale locului faptei. § 5.R. Specialistul va folosi cele mai potrivite metode. iar pentru o mai bună localizare. a locului în care au fost găsite. În procesul-verbal. 178 şi urm. Ridicarea urmelor de mâini Ultimul moment al cercetării criminalistice a urmelor de mâini de la fa a locului îl constituie ridicarea acestora. Cunoscute sunt: fotografierea.. I. a tipului din care fac parte. Principalele mijloace de fixare constau în descrierea urmelor în procesulverbal de cercetare la fa a locului şi fotografierea acestora. alături de urmă se aşează tăbli e cu numere indicatoare. p. Constantin.§ 4. pen. transferarea pe peliculă adezivă. iar în cazul obiectelor purtătoare de urme de dimensiuni reduse se procedează la ridicarea acestora. Fixarea urmelor de mâini Fixarea reprezintă conservarea urmelor în vederea valorificării lor în cursul cercetărilor ulterioare în laborator sau a efectuării expertizei. Fotografierea cuprinde imagini ale grupajului de urme şi ale fiecărei urme în parte. a raportului de pozi ie fa ă de obiectele principale şi a metodelor de relevare folosite. Păşescu. se vor consemna toate detaliile privitoare la descrierea formelor urmelor. 1996. folosirea mulajelor (în cazul urmelor de adâncime)6. 6 Gh. Editura „Na ional”.

Mulajul va fi fotografiat. apoi se foloseşte pelicula de culoare contrară prafului întrebuin at la relevare: neagră. pistolul. Astfel. plastilina de la sigiliu. Sec iunea a III-a – Prelucrarea şi examinarea urmelor papilare în laborator § 1. sticlele de la băuturile alcoolice (pline sau goale). apoi transportat la laborator. parafină. cioburile de sticlă etc. Transferarea pe peliculă adezivă se realizează cu ajutorul unor tehnici simple.Fotografierea urmelor la fa a locului se execută după ce acestea au fost relevate şi numai dacă obiectele purtătoare nu pot fi transportate la laborator. săpun. Urma astfel ridicată se fotografiază. apoi se aplică peste urmă şi se apasă uşor cu degetul pe toată suprafa a ei. Urma trebuie să fie mai întâi relevată cu o pudră colorată. Se desprinde de pe peliculă celuloidul de protec ie. când s-au folosit prafuri albe. atunci când s-au folosit prafuri negre sau roşii. solul moale etc. se ridică pelicula şi se aplică la loc celuloidul de protec ie. Obiectele purtătoare de urme se ridică atunci când sunt comod transportabile. Pentru urmele de adâncime se folosesc mulaje din stearină. Competen e şi atribu ii 47 . atunci.pentru a nu fi atinse cu mâna. se ridică cu itul presupus a fi fost folosit la săvârşirea faptei. şi ambalate. pentru a se evita degradarea urnelor în timpul transportului. după luarea măsurilor de precau ie. Obiectele vor fi manipulate cu grijă. şi albă. Înainte de turnarea materialului ales. ceară etc. dar care impun respectarea cu stricte e a regulilor recomandate de practica criminalistică. Astfel se procedează în cazul urmelor găsite pe chitul proaspăt al geamului. urma va fi cură ată prin curent de aer sau ajutorul pensetei.

unde există mijloace tehnice corespunzătoare. în raport cu momentele diferite ale procesului penal şi de gradul de dificultate a faptelor cu care sunt confrunta i. ofi erii de poli ie specializa i în cercetarea urmelor papilare. § 2. pot participa şi exper i criminalişti. Constatările pe care le fac aceştia la fa a locului constituie temei de cercetare pentru examinările de detaliu.În activitatea de prelucrare şi examinare a urmelor papilare în laborator intervin două categorii de specialişti. pentru a examina obiectele purtătoare de urme ridicate de la locul faptei. specifice. Exper ii criminalişti sunt specialişti de un înalt preofesionalism. sunt tehnicienii criminalişti. În cursul cercetărilor la fa a locului. fiind confirmată de practica îndelungată din acest domeniu. Interven ia lor este impusă de înlăturarea pericolului de degradare sau dispari ie a urmelor. pentru a face primele constatări. ce vor continua în laborator. urmele desenelor papilare ridicate de tehnicieni ori impresiunile digitale prezentate de organele de urmărire penală. Pregătirea urmelor papilare pentru examinare 48 . Tehnicienii şi exper ii criminalişti au atribu ii bine delimitate în activitatea de prelucrare şi examinare a urmelor papilare. care constituie modele de compara ie. Activitatea acestora însă se desfăşoară cu precădere în laborator. cu competen e şi atribu ii proprii. în raport cu particularită ile şi gradul de dificultate al faptelor. Cei care intervin chiar în momentul cercetărilor la fa a locului. a căror competen ă este recunoscută de actul normativ de organizare şi de Codul de procedură penală.

ridicate în cursul cercetărilor. De asemenea. ridicate şi transportate la laboratorul de criminalistică Activitatea de relevare a urmelor. se recomandă ca lângă urmă să se aşeze un element metric. vaporizarea cu acid fluorhidric sau cinoacrilat. Fotografierea urmelor papilare Ne referim. examinarea în raze ultraviolete etc. pentru a se identifica cât mai exact locul unde este situată urma. pentru a se putea realiza ulterior fotograme mărite la scară. începută la fa a locului. la fotografierea urmelor papilare aflate pe obiectele transportate de la fa a locului la laborator. § 3. urma papilară va fi fotografiată împreună cu întreg obiectul purtător sau cu o parte a acestuia. realizarea pozitivului şi negativului fotografic. urmând. Urmele ridicare de la fa a locului. Pentru reuşita acestei activită i. apoi. este continuată în laborator. B. în vederea eviden ierii lor de pe obiectele purtătoare. cum ar fi tratarea cu ninhidrină. sau de pe obiectele purtătoare 49 . Luarea impresiunilor de compara ie Cercetarea în laborator a urmelor de mâini presupune existen a unor urme de compara ie. în primul rând. În func ie de natura obiectelor purtătoare şi de vechimea urmei vor putea fi folosite şi tehnicile simple de relevare. Relevarea urmelor de pe obiectele purtătoare.A. Condi iile de lucru oferite de laborator şi mijloacele tehnice pe care specialiştii le au la îndemână permit să se folosească metode de relevare complexe.

vor fi comparate cu modelele de compara ie ob inute de la persoanele bănuite sau de la cadavre. degetele vor fi bine spălate (degresate) cu apă şi săpun. o tuşieră impregnată cu substan e chimice pentru amprentare. precum: o placă pe care se aplică tuşul. Pentru ob inerea modelelor de compara ie se folosesc tehnici diferite pentru persoane şi pentru cadavre. care va fi întinsă cu ruloul până se ob ine un strat uniform. un flacon cu tuş tipografic. Pe placă se depune o picătură de tuş. iar cu cealaltă prinde de vârful degetului şil rulează pe placă. Folosirea tuşului tipografic Înainte de începerea opera iei de amprentare. şi-l apasă pentru a ob ine impresiunea întregii suprafe e a 50 . Specialistul prinde cu o mână degetul persoanei cercetate. Ob inerea impresiunilor de la persoane În această activitate se folosesc instrumente şi materiale adecvate. într-un singur sens. o singură dată.aduse în laborator pentru relevare şi examinare. Cele mai cunoscute metode în activitatea practică sunt amprentarea cu tuş tipografic şi amprentarea chimică. fişe dactiloscopice. un rulou din cauciuc. de la o extremitate la cealaltă a unghiei.

apoi îl aşază pe o folie de hârtie special impregnată şi-l rulează pe aceasta. specialistul roteşte degetul persoanei pe pâsla trusei. Ob inerea impresiunilor de la cadavre Pe lângă instrumentele şi materialele folosite la amprentarea persoanelor. precum şi o seringă cu ace groase pentru injectarea de lichide sub pielea vârfurilor degetelor ce urmează a fi amprentate. să se coloreze impresiunea digitală într-o nuna ă de indigo închis spre negru. putrefac ia sau mumificarea acestuia. În acest mod se procedează cu toate degetele. deshidratarea. astfel încât. impregnată cu o substan ă chimică incoloră. prin realizarea contactului dintre substan a de pe pâslă şi cea de pe hârtie. Impresiunea ob inută se aplică în spa iul liber din fişa dactiloscopică. Amprentarea chimică Metoda este mai pu in folosită în practică. mai sunt necesare următoarele: o lingură specială pentru amprentarea cadavrelor. inând cont de rigiditatea cadaverică. Tehnica de amprentare este adaptată la condi iile în care se află cadavrul. solu ii şi substan e pentru conservarea fragmentelor de piele cu creste papilare.falangetei. 51 . Pentru ob inerea amprentei. Trusa de amprentare chimică con ine o pâslă dură.

cea de-a doua prezentând interes pentru cercetarea dactiloscopică. Iaşi. p. Pentru prima dată. a descris. de aceea. 96. În anul 1880. în special de anatomie topografică. desenele papilare şi orificiile glandelor sudoripare. Topografia şi detaliile desenului papilar de pe suprafa a mâinii A. pot fi folosite la identificarea persoanelor. Topografia desenului papilar Cercetarea urmelor de mâini este strâns legată de cunoaşterea unor no iuni elementare de anatomie a mâinii. Este cunoscut faptul că în acest domeniu au avut prioritate medicii specialişti. Marcelo Malpighi.§ 4. Aurel Ciopraga. cit. Ioan Iacobu ă. Editura Funda iei „Chemarea”. în anul 1686.. care preda lec ii de fiziologie studen ilor de la Facultatea de Medicină din Tokio. Criminalistica. deoarece pe suprafa a pielii se află deschiderea glandelor sudoripare şi. p. a recomandat aplicarea acestor constatări în activitatea de identificare a persoanelor. 58 52 .7 Mâna începe de la articula ia pumnului şi se termină cu vârful degetelor. digito-palmară şi palmară. care au cercetat detaliile pielii de pe suprafa a palmară a mâinii. Din punct de vedere anatomo-topografic se descrie o fa ă dorsală şi una palmară. op. 1992. Fa a palmară a mâinii se împarte în trei zone: digitală. Timp de aproape două secole de la această descoperire s-au continuat cercetările numai în legătură cu importan a anatomică a detaliilor desenului papilar. El subliniază că forma iunile papilare de pe suprafa a mâinii lasă urme pe obiecte fără să fie îmbibate cu o substan ă străină. medic anatomist italian. medicul Henry Faulds. 7 Ion Mircea.

şi regiunea hipotenară. după cum sunt privite pe cele două suprafe e ale palmei: mai lungi pe partea dorsală şi mai scurte pe partea palmară a mâinii. pentru că. inelar şi mic (auricular). care poartă următoarele denumiri: mare (police). arătător (index). Structura desenului papilar Pentru cercetarea criminalistică. Această zonă este împăr ită în două regiuni de un şan flexoral: regiunea tenară. având următoarele denumiri. iar următoarele patru degete câte trei fragmente osoase.Zona digitală cuprinde cele cinci degete. Degetul mare are două fragmente osoase. Zona palmară este cuprinsă între şan ul flexoral al palmei şi încheietura pumnului. Pentru cercetarea criminalistică prezintă interes detaliile desenului papilar de pe întreaga suprafa ă a palmei. Această suprafa ă corespunde diferen ei de lungime pe care o au degetele. cele mai multe urme găsite la fa a locului sunt cele produse de această parte a degetelor. mijlociu (mediu). falangine şi falangete. interes deosebit prezintă desenul papilar al falangetelor. de la bază spre vârf: falange. situată în partea opusă. Zona digito-palmară este cuprinsă între baza degetelor şi palmă. dar cea mai mare importan ă o au detaliile de pe ultimele segmente ale degetelor: falangetele. 53 . situată pe partea degetului mare. în activitatea practică.

desparte regiunea marginală de cea centrală. aceasta este împăr ită în trei regiuni: marginală. centrală şi bazală. crestele au formă de arcuri slab boltite (arcuite). lângă şan ul de flexiune. crestele au formă de cercuri sau spirale. pe care le descriu crestele papilare. În traiectoria ei. § 5. La locul de contact al limitantelor se întâlnesc cele trei regiuni papilare ale amprentei digitale. constatându-se că la vârful şi marginea degetului crestele au formă de arcuri puternic boltite (convexe). Prima linie. denumită limitanta inferioară. limitanta superioară întâlneşte limitanta inferioară întrunul sau mai multe puncte ale desenului papilar. care desparte falangeta (ultima parte a degetului) de falangină. în 54 . În continuare se cercetează direc ia pe care o urmează crestele papilare.În vederea înlesnirii studiului desenului papilar al unei falangete. care poartă chiar această denumire. iar în regiunea centrală a desenului. Identificarea persoanelor după urmele de mâini A. formându-se o figură triunghiulară asemănătoare literei greceşti ∆ (delta). Aceste regiuni sunt despăr ite de două linii. care descriu o figură triunghiulară asemănătoare literei delta. care include şi centrul. desparte regiunea centrală de cea bazală. Clasificarea desenului papilar Din cercetarea structurii desenului papilar a rezultat că valoarea cea mai mare pentru identificare o au acele forma iuni ale crestelor papilare. la baza desenului. denumită limitanta superioară. iar cea de-a doua. Pentru a descrie structura desenului papilar trebuie să pornim de la şan ul flexoral. În raport de prezen a sau absen a acestei forma iuni în detaliile desenului papilar al falangetei.

99 şi urm. de aceea. mai sunt denumite şi excep ionale. 34. La un singur deget (falangetă) pot fi întâlnite una sau mai multe delte şi. cu la (buclă) dreaptă. p. 135-136 9 Ion Mircea. piniforme. p. Criminalistica.M. Desenele deltice sunt cele la care crestele papilare descriu forma iuni asemănătoare literei delta. sunt cunoscute forma iuni monodeltice. pentru că sunt foarte rar întâlnite. C.R. Din acestea fac parte desenele cu relief danteliform. quatrodeltice. Ioan Iacobu ă. I. vol. cit. Bucureşti. 1992. op. Desenele adeltice sunt acelea la care lipsesc forma iunile asemănătoare literei delta. După locul pe care îl ocupă delta în desenul papilar. Dactiloscopia. deltice şi amorfe. Editura Funda iei „Chemarea”. 1947. I. cele întâlnite la persoanele cu sindactilie (degete unite într-unul singur de la naştere). cu la (buclă) stângă. 61-62 55 . 8 I.Rădulescu. o forma iune deltică poate fi sinistrodeltică. M. cu delta situată spre dreapta. bideltice.clasificarea românească sunt cunoscute trei grupe de desene papilare adeltice.G. cu confluen ă stângă. au primit această denumire (amorfe = fără forme). 1995. Iaşi. p.. cu la uri (bucle) opuse şi cu început de spirală8. şi desenele cu relief nedefinit9. în func ie de aceasta. Crestele papilare urmează o linie foarte greu de descris şi. Bucureşti. cu confluen ă dreaptă. Crestele papilare prezintă suficiente elemente de identificare în care pot fi descrise foarte multe detalii şi.. şi. p. trideltice.Constantin. Desenele amorfe (excep ionale) La desenele amorfe nu pot fi constatate forma iuni asemănătoare triunghiului (deltei) şi nici alte figuri geometrice. Elemente de criminalistică şi tehnică criminală. sau dextrodeltică.. în raport de acestea. cu delta situată spre stânga desenului papilar. urai. se subclasifică în: adeltice simple. Aurel Ciopraga.

care pot folosi specialistului pentru compara ie şi la formularea unor concluzii ştiin ific fundamentate.B. care pornesc de la o margine a falangetei spre cealaltă. Descrierea acestor detalii constă în căutarea unor trăsături specifice unor grupe mari de desene papilare. În cadrul acestor tipuri sunt descrise şi subtipuri şi varietă i. După acest criteriu sunt cunoscute următoarele tipuri: a – Tipul arc (adeltic) b – Tipul la (monodeltic) c – Tipul cerc (bideltic) d – Tipul combinat (polideltic) e – Tipul amorf. pozi ia sau numărul deltelor etc. din dreapta către stânga. după trăsăturile nucleului desenului papilar. a unor subgrupe. Tipul arc se împarte în două subtipuri: arc simplu şi arc pin (piniform). Tipurile desenelor papilare Clasificarea reliefului papilar în raport de prezen a sau absen a deltei are scopul de a clarifica denumirea acestor forma iuni după trăsăturile lor cele mai generale. împăr ite după trăsăturile comune. Tipurile sunt grupe de desene papilare împăr ite după forma generală a crestelor care alcătuiesc regiunea centrală. a. deci stabilirea tipurilor. 56 . urmând aceeaşi direc ie cu crestele ce se află în regiunea bazală. iar în cadrul acestora. Pentru identificarea persoanei după detaliile desenului papilar se descriu cele mai mici detalii. Tipul arc (adeltic) Se recunoaşte după forma pe care o descriu crestele papilare.

formând o buclă (la ).La subtipul arc simplu sunt cunoscute cinci varietă i: arcuri paralele. Subtipul arc pin (piniform) se caracterizează prin aceea că. arc lipit stânga. Tipul la (monodeltic) Denumirea este dată de forma pe care o descriu crestele papilare: una sau mai multe creste din regiunea centrală pornesc dintr-o margine a desenului papilar de pe falangetă. La acest subtip sunt cunoscute trei varietă i: arc pin. iar următoarele creste o ocolesc şi descriu o figură în formă de brad sau pin. delta se află în dreapta şi deschizătura la ului în stânga. arc lipit dreapta. la ul cu semn de întrebare. În raport de forma sa. iar la cel sinistrodeltic. şi se întorc la marginea de unde au plecat. 57 . arc cu la lipit dreapta şi arc cu la lipit stânga. După pozi ia deltei şi deschizătura la ului se descriu două subtipuri: dextordeltic şi sinistrodeltic. dactilogramele monodeltice se subdivid în 12 varietă i: la ul simplu. bra ele şi deschizătura formând numai o singură deltă. la urile suprapuse simple. de unde şi această denumire. la ul cu inel. se înconvoaie. la ul liniar cu inel. la ul liniar. se îndreaptă către partea opusă. una capătă o traiectorie verticală. la urile comune. din mai multe creste paralele. ca un ax. la ul concav. b. fără să o atingă. la ul cu punct. arc pin cu ax în dreapta şi arc pin cu ax în stânga. la ul cuprinde: un cap (partea rotunjită). În func ie de forma în care se prezintă nucleul. delta se află în partea stângă şi deschiderea la ului în partea dreaptă. la urile duble (paralele) şi nucleul monodeltic excep ional. la ul rachetă. La subtipul dextrodeltic.

Între bra ele acestor două unghiuri. iar desenul papilar cuprinde atâtea detalii. dau naştere la două unghiuri situate în extremită i opuse. ori înclinată fie dreapta. Subtipul ovoidal (elipsoidal) se caracterizează prin existen a unui nucleu format dintr-o creastă papilară. fie spre stânga desenului. şi cunoaşte cinci varietă i. perpendicular pe şan ul de flexiune. asemănătoare unui cerc. asemănătoare unei rachete de tenis orizontală sau perpendiculară pe şan ul de flexiune. Tipul bideltic este atât de răspândit. orizontal sau oblic. care se roteşte ca o spirală ce se depărtează de punctul central. spre dreapta ori spre stânga.c. Tipul cerc (bideltic) Este format din creste papilare care urmează circular curbura falangetei şi. Subtipul circular este dactilograma al cărui nucleu îl constituie o creastă papilară. cu sensul de rotire spre dreapta sau spre stânga. care în traiectoria sa ia aspectul unui oval alungit. de la care provine şi numele de tip cerc sau verticil. Subtipul spirală este dactilograma al cărui nucleu îl formează o creastă papilară. prin unirea cu punctul de plecare. crestele papilare existente se rotesc asemenea unui vârtej. 58 . care în traiectoria sa ia forma unui oval ascu it la bază şi terminat cu o baghetă. Subtipul rachetă are nucleul constituit dintr-o creastă papilară. încât s-a făcut o împăr ire a acestuia în şapte subtipuri. şi se prezintă sub trei varietă i.

fiind constituit din combinarea unuia sau a două desene de tip la cu unul de tip cerc. Tipul polideltic Cuprinde dactilograme digitale care au o formă mai rar întâlnită. dînd regiunii centrale aspectul unui bob de fasole sau al unui buzunar. Subtipul trideltic cuprinde trei delte. în urma căreia rezultă un desen papilar cu mai multe de două delte. rezultate din combinarea unei dactilograme de tip la cu una de tip circular. d. sau prin combinarea a două desene de tip cerc. Mai este descris şi un subtip bideltic excep ional. nucleul său are o formă care nu poate fi încadrată la nici unul din subtipurilor bideltice descrise mai sus. spre dreapta sau spre stânga. dar unul îl înconjoară pe celălalt. caracterizat prin aceea că desenul papilar. rezultate din combinarea a două dactilograme de tip circular sau a uneia de tip circular cu două de tip la . ce se încolăcesc între ele şi ale căror bra e se îndreaptă în direc ii opuse. deşi are două delte. 59 . Subtipul bideltic combinat rezultă din amestecul unui nucleu monodeltic cu un desen adeltic. Subtipul bideltic buzunar se defineşte printr-un nucleu constituit din două la uri independente. se împarte în două subtipuri: trideltic şi quatrodeltic.Subtipul la uri gemene sau contrare cuprinde dactilograme cu nucleul constituit din două la uri contrare. Subtipul quatrodeltic cuprinde patru delte. ale căror bra e se îndreaptă în aceeaşi direc ie. desenul regiunii centrale semănând cu un vârtej. În raport de numărul deltelor.

Tipul amorf Denumirea provine de la topografia neregulată a crestelor papilare. nu au nici o trăsătură comună cu celelate tipuri. însă pot fi folosite la identificare. din cauza distrugerii dermului. având o formă asemănătoare cu a unei ghirlande sau a verigilor incomplete ale unui lan . Subtipul danteliform este format. pînă în prezent. Este atât de rar. care cad perpendicular pe şan ul de flexiune. încât. C. Elementele adiacente ale desenului papilar Elementele adiacente nu sunt construite din creste papilare. Subtipul simian este constiuit din desenul papilar ale cărui creste. În raport de detaliile desenului papilar. care nu sunt sistematizate pe regiuni. atunci când există pu ine detalii ale desenului papilar. din fragmente de creste papilare. 60 . Din această categorie fac parte: cicatricele. în configura ia lor. nu li se poate distinge subtipul după criteriul formei regiunii centrale. în totalitate sau în parte. liniile şan urilor de flexiune. negi sau alte malforma ii ce apar în relief pe piele şi se reproduc fidel în amprentă. în România nu a fost întâlnit. liniile albe. tipul amorf se subdivide în trei subtipuri. Subtipul nedefinit cuprinde dactilogramele cărora. ca urmare a unor leziuni ori a existen ei unei cicatrice.

Germania etc. practica judiciară nu pretinde un număr minim de 61 . ări (Lituania. obligatorie.D. Metoda cantitativă impune să se constate un număr minim obligatoriu de puncte coincidente. iar Cipru. cum ar fi: trei bifurca ii suprapuse. de ambele criterii. Se pot formula concluzii de certitudine şi când se găsesc mai pu in de 12 coinciden e.).). Metoda mixtă ine seama. altele pretind minimum zece caracteristici (Danemarca şi Ungaria). fără a se ine seama de numărul punctelor de coinciden ă. în cele mai multe ări se pretind minimum 12 caracteristici (Belgia. Fran a. în măsură egală. metoda calitativă şi metoda mixtă. Procesul identificării dactiloscopice Practica şi teoria criminalistică privitoare la identificarea persoanei după detaliile desenului papilar cunosc trei metode de identificare dactiloscopică: metoda cantitativă. În România a fost adoptată metoda cantitativă. Sco ia şi Interpolul pretind minimum 16 caracteristici. Luxemberg. care presupune stabilirea pozi iei identice a cel pu in 12 puncte (detalii) caracteristice. Numărul minim de 12 puncte coincidente adoptat de teoria şi practica criminalistică din România nu este o cifră rigidă. în alte caracteristici. Numărul minim al acestor caracteristici diferă de la o ară la alta. În unele ări sunt admise minimum opt caracteristici comune (Anglia. Metoda calitativă are în vedere numai valoarea punctelor de coinciden ă rezultate din frecven a lor. dacă se constată detalii complexe. Bulgaria etc. perechi de butoniere sau cârlige etc. Dacă în dactilograme se descriu detalii de configura ie simplă şi des întâlnită în practica de expertiză criminalistică. Norvegia şi Ucraina). în Malta se cer minimum 14 caracteristici.

Apoi. pe care calculatorul le introduce în memorie. computerul stabileşte raporturile care leagă între ele particularită ile definind numărul de creste care le separă. bazate pe tehnica recunoaşterii formelor cu ajutorul computerului. Sisteme automate de identificare a amprentelor şi a urmelor digitale În tările dezvoltate ale lumii. le introduce în memorie şi le compară.pentru formularea unei concluzii cert pozitive sunt necesare 12 puncte coincidente sau chiar mai multe. a pus la punct sistemele ARF (Automatic Fingerprint 62 . Sistemul MORFO Societatea MORFO-SYSTEMS. a. În acest sistem. au fost puse la punct sisteme de prelucrare automată a amprentelor. b. direc ia particularită ilor şi raporturile lor reciproce sunt traduse în date numerice. E. Sistemul automat de identificare folosit în Japonia Este aplicat în practică începând cu anul 1982. ordinatorul detectează în mod automat particularită ile (capetele şi bifurca iile crestelor papilare) din imaginea unei amprente digitale. Pozi ia. cu sediul principal în Fran a şi cel subsidiar în SUA. în care industria electronică produce aparatură de ultimă crea ie cu aplicare în cercetarea criminalistică a urmelor. Procesul este realizat pentru ansamblul întregii amprente: maşina detectează 100 particularită i pe imaginea unui deget.

Anglia.. Acest sistem poate fi uşor configurat. Impresiunile se stochează prin simpla rulare a degetului pe un dispozitiv special. iar în final se selectează o scurtă listă de candida i. eventual. Sistemul AFIS 2000 – PRINTERMARK Cu acest sistem se pot rezolva problemele reale ale utilizatorilor. care utilizează echipamentele sale. pentru a include şi o sta ie de introducere „pe viu” şi. CAPITOLUL al VI-lea URMELE DE PICIOARE Sec iunea I – Carcateristicile urmelor de picioare 63 . MORFO-SYSTEM a fost adoptat de poli iile din Austria. după amprentele şi urmele digitale. iar din anul 1998 este aplicat şi în România. În ambele sisteme se compară urma digitală ridicată de la locul faptei cu amprentele aflate într-o bancă de date (capabilă să stocheze mai multe milioane de amprente). fiind rodul mai multor ani de colaborare cu FBI. care permit ca un suspect să fie identificat în câteva minute. asigurând o viteză de lucru şi un randament de neatins în sistemul manual de lucru. Sistemul PRINTERMARK are peste 100 de agen ii în toată lumea. În ultimii ani.Recognition System) şi AFIS (Automatic Fingerprint Identification Sustem). ataşarea fotografiei persoanei. Operatorul verifică lista prezentată de sistem şi se pronun ă asupra identită ii dintre urmă şi amprentă. Sistemele prezentate sunt cele mai performante în lume la această oră. Germania etc.

al piciorului încăl at numai cu ciorapi. 53 2 Camil Suciu. p. p. Criminalistica. Urmele de suprafa ă se subdivid în: urme de stratificare şi urme de destratificare. Ioan Iacobu ă. 1972.G. 168-169. V. După modul de formare. al cărei scop principal îl constituie identificarea persoanei. cizme etc.. p. Criminalistica. Emilian Stancu.. Editura „Didactică şi Pedagogică”.Măcelaru.M.) urme create de piciorul semiîncăl at (urme de ciorapi). vol. urmele se clasifică astfel: urme create de piciorul descăl at (urme plantare) urme create de încăl ăminte (pantofi. Aurel Ciopraga. colectiv. Valoarea de identificare a acestor urme este dată atât de detaliile desenului papilar al plantei (talpa piciorului).§ 1. Bucureşti. Bucureşti. 1976. op. 87 1 64 .. p. După valoarea de identificare. Criminalistica. Editura „Actami”. 1995. Bucureşti. Bucureşti. Topografia plantei piciorului (talpa) I. 239 şi urm.1 O clasificare2 a acestei categorii de urme poate fi făcută după mai multe criterii: După obiectul creator. urmele de picioare pot fi: urme de adâncime urme de suprafa ă.Vasiliniuc. II. Editura „Lumina Lex”. în Tratat practic de criminalistică. Expertiza urmelor lăsate de picioare. Ion Mircea. § 2. cât şi de forma şi detaliile urmei de încăl ăminte şi. cit. 75. uneori. Clasificare Cercetarea criminalistică a urmelor de picioare este o activitate complexă. I. urmele pot fi: vizibile invizibile (latente). p. 1998.

Regiunea metatarsiană este cuprinsă între regiunea metatarso-falangiană şi o linie imaginară. Sec iunea a II-a – Cercetarea la fa a locului a urmelor de picioare § 1. perpendiculară pe axul longitudinal al plantei. care trece prin articula ia tarsului cu metatarsul. tarsiană şi a călcâiului. care trece prin articula ia situată între falanga a doua a degetului mare şi metatars. corespunzătoare osului tarsului. Regiunea metatarso-falangiană este cuprinsă între vârful degetelor şi linia imaginară. perpendiculară pe axul longitudinal al plantei. este cuprinsă între regiunea metatarsiană şi călcâi. Regiunea tarsiană. Căutarea şi descoperirea urmelor 65 . Regiunea călcâiului este partea superioară a tălpii.Talpa (planta) piciorului cuprinde patru regiuni: metatarso-falangiană. corespunzătoare osului calcaneu. respectiv de-a lungul cavită ii (scobiturii) tălpii piciorului. metatarsiană.

a. urma trebuie mai întâi pregătită pentru fotografiere. numărul acestora. sau prin folosirea unor tehnici speciale. Oricare ar fi tehnicile folosite.Descoperirea urmelor de picioare prezintă un grad de dificultate mult mai redus. deci de piciorul descăl at. § 2. pentru a nu fi distruse detaliile utile identificării. În ceea ce priveşte urmele latente (invizibile) formate de plantă (talpă). natura lor (de suprafa ă sau de adâncime). Fotografierea Fotografierea urmelor de picioare se realizează prin folosirea mijloacelor tehnice simple. teren arabil. vor fi aplicate aceleaşi tehnici folosite la căutarea şi descoperirea urmelor de mâini. obişnuite. condi iile atmosferice. pentru urmele găsite în locuri neacoperite (ploaie. 66 .). b. fotografierea şi copierea cu pelicule adezive şi folosirea mulajelor pentru urmele de adâncime. prin cură are cu mijloace adecvate. spa iu de locuit etc. modul în care au fost create (picior încăl at. zăpadă). picior descăl at sau încăl at numai cu ciorapi). comparativ cu aceeaşi activitate privind urmele de mâini. Fixarea urmelor de picioare Pentru fixarea urmelor de picioare se folosesc tehnicile cunoscute în criminalistică pentru toate categoriile de urme: descrierea în procesul-verbal de cercetare la fa a locului. Descrierea urmelor în procesul-verbal La descrierea urmelor în procesul-verbal se are în vedere locul în care s-au format (drum.

urma trebuie pregătită. Realizarea mulajelor Tehnica este folosită pentru urmele de adâncime. se aşează instrumentul de măsurat de-a curmezişul urmei. Dacă urma nu este bine conturată în adâncime. pe margini. parafina. şipci de lemn sau pământ. În acest scop. aparatul foto se fixează perpendicular pe urmă şi se folosesc sursele laterale de lumină. gipsul. Înainte de a se proceda la realizarea mulajului.În timpul fotografierii. pentru a se fixa dimensiunile urmei în centimetri. detalii de uzură a încăl ămintei etc. cură ind-o cu mijloace adecvate. Copierea cu peliculă adezivă Metoda este folosită pentru urmele de suprafa ă. urma va fi pregătită înainte de turnarea gipsului. făina. cum ar fi: detalii ale desenului papilar. se pulverizează 67 . pentru a nu distruge detaliile urmei şi a se asigura o copiere uniformă a întregii suprefe e a acesteia. se va folosi aparatul de mărit. cum ar fi nisipul. prin aşezarea peliculei cu emulsia spre izvorul de lumină. După ob inerea copiei se va avea în vedere că s-a înregistrat negativul. care să nu distrugă detaliile utile identificării. Dacă urma s-a format pe o suprafa ă instabilă. pentru înăl are şi pentru a evita alunecarea în afara urmei a gipsului de consisten ă mai moale. însă se impune un spor de precau ie. Pentru mulaje se folosesc ceara. Alături de urmă se aşază o linie gradată sau un alt sistem de măsurat. În acelaşi scop. se vor aşeza în jurul ei. când acestea prezintă detalii importante. iar pentru a se ob ine pozitivul. c. carton. d. Tehnica folosită este aceeaşi ca şi în cazul urmelor de mâini.

Aurel Ciopraga. iar între acestea se aşează în conturul urmei. cit. op. Pentru descrierea cărării de urme sunt examinate următoarele elemente: direc ia de mişcare.. Dacă este prea consistent. Universitatea Bucureşti.. dur. Praful de gips se introduce într-un vas şi se adaugă apă până se ob ine o pastă cu fluiditate corespunzătoare. 1986.. op. p.76 4 Camil Suciu. comparabilă cu smântâna. o înşiruire uniformă de urme. a. cit. Emilian Stancu. Cărarea de urme La cercetarea la fa a locului se observă. Criminalistica. 80. 3. pentru a-i asigura rezisten a în timpul ridicării şi al transportului. 248. 93-94 3 68 . uneori. Gipsul se toarnă în două. p. Bucureşti. op. Direc ia de mişcare Camil Suciu. lungimea pasului. Ioan Iacobu ă. trei reprize. p. cit. Ioan Iacobu ă.. Aurel Ciopraga. p. 155. p. Investigarea ştiin ifică a infrac iunilor. op. 252.suprafa a cu vapori de apă. ob inându-se o pojghi ă care va suporta materialul folosit pentru mulaj. p. care poartă denumirea de cărare de urme (de paşi). şi se lasă să se usuce. linia mersului. create de piciorul încăl at sau descăl at al aceleiaşi persoane. be e sau fire de sârmă. pentru a se evita degradarea. cit. Spălarea mulajului în vederea fotografierii se face numai cu apă curentă şi numai după ce a fost bine uscat. Editura „Lumina Lex”. Dacă mulajul ob inut este de consisten ă prea moale îşi pierde forma şi părăseşte conturul urmei. Mulajul ob inut se ridică cu grijă. Ion Mircea. lă imea pasului şi unghiul pasului (unghiul de mers)4. distruge detaliile urmei sau nu pătrunde în mod uniform în toate detaliile acesteia. 1998. fără a distruge detaliile3.

spre direc ia de mers. respectiv. în func ie de lungimea pasului. vom cerceta pozi ia degetelor la piciorul descăl at şi vârful încăl ămintei la piciorul încăl at. Acest element poate fi modificat în cazul simulării în scopul derutării organelor judiciare. În acest scop. Sunt cunoscute multiple metode de simulare: încăl area pantofilor. Unghiurile formate de această linie sunt mai mici sau mai mari. Lungimea pasului 69 . b. de piciorul drept. şi reprezintă linia după care se mişcă corpul odată cu fiecare pas. Aceste puncte sunt centrele exterioare ale călcâielor.Din examinarea aspectului general al urmelor putem afla direc ia de mişcare. care trebuie să fie în fa ă. iar rezultatul unirii este o linie în zigzag. ce uneşte aceleaşi puncte ale urmelor consecutive lăsate de piciorul stâng şi. sau confec ionarea obiectelor de încăl ăminte cu cele două repere inversate: tocul în fa ă şi vârful în spate. Linia mersului Linia mersului este o linie frântă. ghetelor cu tocul în fa ă. c.

până la partea din spate a urmei imediat următoare a celuilalt picior. La fel se întâmplă şi cu o persoană care transportă o greutate. de aceea. cu anume probabilitate. fiind asemănător cu cel al acroba ilor care fac echilibristică (pe sârmă). La o vârstă înaintată. transporta o greutate etc. De asemenea. care nu dau importan ă acestui element. chiar sexul. călcând cu un picior în fa a celuilalt. de la urma piciorului stâng până la urma piciorului drept. deoarece putem să stabilim vârsta aproximativă a persoanei. Cu acest element se poate restrânge cercul persoanelor bănuite a fi produs cărarea de urme. pentru că persoana respectivă simte nevoia de a-şi asigura echilibrul în timpul mersului şi. care tinde la reducerea ei până la inexisten ă. fetele îşi studiază mersul. e. lă imea pasului este mai mare. Pentru a evita căderea în fa ă. Pentru a străpunge mai uşor aerul şi a-şi asigura viteza. încât calcă cu ambele picioare pe aceeaşi linie. d. Spre deosebire de băie i. îşi asigură baza de sus inere prin deschiderea pasului.Se măsoară de la partea din spate (toc. Mersul este şi mai caracteristic pentru fetele fotomodel (manechin). Lă imea pasului Se măsoară între laturile interioare ale tocului (câlcâiului). merge cu picioarele mai îndepărtate. Unghiul pasului (unghiul de mers) 70 . călcâi) a urmei unui picior. viteza de mers şi. lă imea pasului este specifică sexului feminin. starea de sănătate. Lă imea pasului se reduce propor ional cu viteza de mers. omul reduce lă imea pasului. Lungimea pasului este folosită pentru a se stabili dacă persoana care a făcut urmele fugea sau mergea normal. ca la mersul pe bârnă.

Bucureşti. Editura Ştiin ifică. pentru a produce efectele dorite (mers tip Charlot). unghiul se deschide foarte mult. pas de plimbare sau mers studiat. 408. sau negativ atunci când este deschis în direc ia opusă (în mersul normal. ce trece prin diametrul longitudinal al urmei cu linia mersului.Este dat de locul de întâlnire al liniei imaginare. Acest element nu poate fi descris în cazul în care linia mediană a urmelor este paralelă cu linia mersului. 251-253 71 . Unghiul poate fi pozitiv.. 5 S. unghiul pasului este pozitiv şi are o deschizătură foarte mare5. în timp ce la mersul la pas normal. denaturat inten ionat). for at. Criminalistica. p. Deschiderea unghiului este direct propor ională cu viteza de mers. La mersul în fugă. atunci când este deschis în direc ia mersului (în mersul normal). A. cit. Golunski. Camil Suciu. op. p. 1961.

comparativ cu urmele de mâini sau urmele de picioare. Gh.CAPITOLUL al VII-lea URMELE DE BUZE ŞI DE DIN I Sec iunea I – Urmele de buze § 1. Constantin. p. I. Bratu. 1 72 . Ni ă. în Tratat păractic de criminalistică. R. colectiv. iar valoarea lor de identificare este mai redusă.G. II. compozi ia machiajului (rujul) oferă elemente cu valoare de identificare redusă. cât şi pe corpul făptuitorului. Urmele de salivă prezente în aceste împrejurări pot contribui la stabilirea grupului secretor şi la aflarea grupei sangvine a persoanei de la care provin1. I. Bucureşti 1978. Sunt întâlnite în cazul infrac iunilor de omor şi a celor privitoare la via a sexuală atât pe corpul victimei. Valoarea de identificare a urmelor de buze Urmele de buze sunt mai rar îmtâlnite la locul săvârşirii infrac iunii. Expertiza urmelor lăsate de buze. 60 şi urm.M. Gh. vol. Conturul buzelor.

op. Criminalistică. Editura “Vasile Goldiş”. de asemenea. vaselină). Emilian Stancu. Pentru relevarea lor sunt folosite metode diferite. Cea mai mare valoare de identificare o au urmele latente (invizibile). pudra mai poate fi aplicată pe suprafa a cercetată cu ajutorul pensulei. într-un strat fin. 1996. sosuri. Întotdeauna. Valoarea criminalistică a unor urme de la locul faptei. Pentru relevare se pudrează. cit. 182. instrumente stomatologice. p. linguri. precum pudrarea şi afumarea. 113 şi urm. Urmele de buze sunt urme de suprafa ă şi se formează prin depunerea pe obiectele cu care vin în contact a unor secre ii biologice (salivă).. Aurel Ciopraga. 1995. Ion Mircea.§ 2. p. Ioan Iacobu ă. 2 73 . lenjerie de corp sau de pat şi chiar pe corpul uman2. produse alimentare (grăsimi. sucuri) sau chiar cosmetice (rujuri. vol. I. p. Bucureşti.. pudra relevantă pe întreaga suprafa ă presupusă că păstrează asemenea urme. Căutarea şi ridicarea urmelor Urmele de buze se pot forma pe suporturi dintre cele mai diverse: pahare. la alegerea pulberii se va urmării asigurarea contrastului cu fondul. precum şi cele întrebuin ate în cosmetică. Editura “Actami”.85. Arad. sticle pentru apă sau băuturi alcoolice din care se bea direct. Sunt folosite pulberi din cele mai cunoscute în dactiloscopie. Sunt cerecetate cu aten ie obiectele pe care se formează în mod obişnuit asemenea urme.

1972. Le întâlnim în special în cazul infrac iunilor de violen ă. datorită detaliilor danturii care pot fi imprimate în urmă4. în 20 de ani de expertiză criminalistică. 258 74 . 1962. Bucureşti. Ministerul de Justi ie. Afumarea se aplică mai ales la relevarea urmelor aflate pe obiecte din metal cromat sau nichelat. Ceccaldi. 50 Boboş Lauren iu.verbal de cercetare la fa a locului şi se fotografiază.Obiectele cercetate vor fi manevrate cu grijă. violuri. în raport cu natura şi caracteristicile suportului şi de dotarea tehnică a organelor de urmărire penală. Camil Suciu. 167. Identificarea persoanei după urmele de din i. p. după procedeele folosite la urmele de mâini. Sec iunea a II-a – Urmele de din i Valoarea de identificare a urmelor de din i Urmele de din i au o valoare de identificare apreciabilă. sau cu mijloace moderne. atât pe corpul victimei. dacă suportul pe care au fost găsite urmele este transparent. Bucureşti. cunoscute. Criminalistica. Obiectele comod transportabile se ridică pentru cercetări în laborator. La criminalistique. Editura “Didactică şi Pedagogică ”. Pentru relevarea urmelor latente se foloseşte procedeul reflexiei sau fotografierea prin transparen ă. cât şi pe 3 4 P.3 Urmele de buze de pe corpul persoanei pot fi relevate prin fotografierea cu tehnici speciale. pentru a nu se deteriora sau şterge urmele.F. Urmele relevate se descriu în procesul. ce folosesc razele gamma. tâlhării. Presses Universitaires de france. p. Fotografierea urmelor de buze se realizează după tehnici simple. p. care efectuează cercetările. 1978.

sub formă statică sau dinamică. p. Bucureşti. Căutarea şi ridicarea urmelor Urmele de din i pot fi găsite pe diferite suporturi. vol. 75 . la 5 Gh. urmele păstrează conturul. Sub formă statică. cum ar fi alimentele (brânzeturi) sau fructele (mere. modificări datorate uzurii. create de neregularită ile lor. Deoarece urmele de din i sunt vizibile cu ochiul liber.5 Stabilitatea danturii umane este un alt element pre ios.corpul făptuitorului. Asanache.78 şi urm. Pe corpul omului se formează urme de suprafată pentru că. poate contribui substan ial descoperirea şi valorificarea acestor urme. II. plasamentul. etc. lipsa din ilor sau a unor păr i din aceştia. pielea şi esuturile moi au tendin a de a reveni în pozi ia ini ială. De asemenea. în special ale din ilor de pe maxilarul superior. Expertiza urmelor lăsate de dinti pe corpul omenesc. deoarece au aspect de stria ii. după muşcătură. iar când situa ia o impune şi a medicului stomatolog. care se foloseşte la identificare. pere. § 2. modul cum sunt dispuşi pe cele două maxilare. Gh. distan a şi lă imea din ilor etc. Elementele care servesc la identificare sunt lungimea şi lă imea din ilor. Pentru a fi valorificate în cursul cercetărilor. în Tratat practic de criminatic.). diferitelor boli. Păşescu.colectiv. lucrărilor de protetică dentară. pot fi găsite pe obiecte apte să le reproducă detaliile. 1978. descoperirea lor nu întâmpină dificultă i deosebite. În cursul cercetărilor la fa a locului prezen a medicului legist. etc. Urmele dinamice se recunosc pe obiectul primitor. accidentelor.

Mulajele sunt fotografiate şi conservate în ambalaje corespunzătoare. Bucureşti. op. etc. p. 252. p. pentru a se înlătura impurită ile şi corpurile străine. Fiecare urmă va fi descrisă separat. Aurel Ciopraga. Emilian Stancu. vol. în special gipsul dentar. Criminalistica. aşezate lângă urmă. a culorii. Pentru a se ob ine dimensiunile reale ale urmelor. etc. op. se va men iona zona în care au fost găsite . 7 Camil Suciu. cit. prin procedee ce diferă. folosindu-se surse de iluminat aşezate lateral sau în spatele aparatului foto. nas.. numărul şi forma acestora. p. se consemnează distan a dintre ele6. Vor fi fotografiate grupele de urme precum şi fiecare urmă separat.aceste urme trebuie fixate prin descrierea în procesul-verbal de cercetare la fa a locului. Editura “Actami”. fotografiere şi folosirea mulajelor. Se va acorda aten ia cuvenită descrierii suporturilor pe care s-au găsit. pentru a se forma o crustă protectoare. I. Pentru mulaje se folosesc materialele cunoscute. Urma va fi pregătită. urma va fi pulverizată cu şerlac. natura şi consisten a lor. Dacă suportul este moale (ciocolată. dimensiunilor.verbal de cercetare la fa a locului se face cu respectarea regulilor generale privitoare la întocmirea acestui mijloc de probă. Camil Suciu. Ioan Iacobu ă. 1995. cu precizarea formei. unt). după cum urmele sunt de suprafa ă sau de adâncime. p. se recomandă folosirea unei linii gradate.. 177-179. 6 76 . cit. ureche. Pentru efectuarea expertizei criminalistice se vor folosi mulaje de compara ie. Descrierea urmelor în proesul. 86-87. op. cit. apoi se toarnă gipsul. cu precizarea organului din apropiere: ochi. 260. precum şi a aspectului. Fotografierea urmelor se face cu obiectivul aparatului foto în pozi ie perpendiculară pe suprafa a purtătoare de urme. luate de la persoanele bănuite a fi produs urmele cercetate7.. Dacă sunt mai multe urme. Când suportul este chiar corpul omului aflat în via ă sau un cadavru.

CAPITOLUL al VIII-lea URMELE INSTRUMENTELOR DE SPARGERE Sec iunea I – No iune şi clasificare § 1. În această categorie de instrumente sunt incluse nu numai cele care folosesc la spargere. No iune Literatura de specialitate foloseşte această denumire deoarece este foarte răspândită în practica organelor judiciare. apăsare. şurubelni e. dar şi obiecte sau aparate adaptate ori special construite pentru săvârşirea faptelor. folosite pentru a înfrânge rezisten a încuietorilor şi a oricăror mijloace utilizate pentru protec ia şi paza bunurilor. utilaje care folosesc flacăra oxiacetilenică pentru topirea uşilor din o el de la casele de bani sau chiar aparatură ca raze laser. De cele mai multe ori sunt folosite obiecte dure avute la îndemână. Astfel. în accep ia proprie a cuvântului. etc. topire. ci şi cele care folosesc la tăiere. În această categorie sunt incluse ciocane. însă această sintagmă are o sferă mult mai largă decât o indică denomina ia. prin instrumente de spargere în elegem o varietate foarte mare de obiecte: aparate adaptate sau special construite. precum şi orice corp dur. 77 .

Bucureşti. p. vol. 305. care au aspect de stria ii paralele. Investigarea ştiin ifică a infrac iunilor. 81. Editura “Lumina Lex”. a străpunge obstacolul asupra obiectului primitor de urmă. Bucureşti. p. 1976. Bucureşti. op. De aceea s-a acceptat o clasificare a urmelor în raport de modul în care ac ionează instrumentele asupra obstacolului întâmpinat şi pe care o considerăm a fi corespunzătoare. forma sau destina ia lor1. 1998. cit. 89. Ioan Iacobu ă. 2 Ion Mircea. I.. Vicol. Urmele de tăiere Urmele de tăiere se produc prin ac iunea mecanică a obiectului creator de urme.. 3 I. Clasificare Multitudinea şi varietatea instrumentelor de spargere utilizate de infractori fac cu neputin ă o clasificare atotcuprinzătoare a acestora după natura. 1 78 . Ion Mircea. care are o consisten ă mai slabă şi este capabil a păstra detaliile urmelor create. colectiv. Aurel Ciopraga. op. 76 -78. 89. Ioan Iacobu ă. Pozi ia acestor stria ii ne poate dovedi că tăierea s-a efectuat cu mâna stângă sau cu mâna dreaptă3. în Tratat practic de criminalistică. p.G. p.§ 2. Potrivit acestui criteriu2.M. urme de frecare. p. vol. precum şi urme de ardere şi topire. Aurel Ciopraga. Unele aspecte ale identificării urmelor de tăiere. urme de lovire. 1978. urme de apăsare. Editura “Medicală”. Bucureşti. Emilian Stancu. urmele instrumentelor de spargere se clasifică în: urme de tăiere. p. 1964. în Probleme de medicină judiciciară şi de criminalistică. Iacubovskaia.. Editura “Didactică şi pedagocică”. care este mai dur şi apt de a tăia. cit. 227-228. Universitatea Bucureşti. I. Criminalistica. p. 251-256.1986. I. Criminalistica. I.

4 79 . având forme caracteristice şi inconfundabile. colectiv. I. Dintr-o primă subgrupă fac parte: toporul. şi să apese din nou pe mânere. din care fac parte burghiele şi sfredelele pentru străpuns metalul sau lemnul. Urmele produse sunt de dimensiuni mai mici. La fiecare apăsare. Bucureşti. II. cu itul. 1980. sub formă de coadă de rândurică. în Tratat practic de criminalistică. daltă se vor imprima detaliile obiectului creator. dar au o valoare de identificare mai redusă. sub formă de stria ii paralele. dalta. în materialul textil sau tabla tăiată rămâne o urmă caracteristică.M. Cele două lame care ac ionează în direc ii opuse lasă urme care încep din exteriorul obiectului primitor şi sfârşesc în masa acestuia. cu valoare de identificare4. cu it. Aceste instrumente pot fi folosite la tăiat tablă sau materiale textile. p. urmărind o linie dreaptă. Examinarea urmelor formate prin frecare-alunecare. 66 şi urm. pentru a se continua tăierea. Din a doua subgrupă fac parte urmele produse de diferite categorii de cleşti sau foarfece. Constantin. trebuie ca operatorul să schimbe pozi ia foarfecelor. în timp ce obiectul creator pătrunde în masa obiectului primitor şi detaşează o por iune din acesta. respectiv ridicare a foarfecelui. I.. mai greu de observat cu ochiul liber. Există şi o treia subgrupă. La fiecare apăsare pe mânerul instrumentului se taie un fragment din obiectul primitor şi.G. Pe suprafa a tăiată de topor. R. Acestea produc urme caracteristice în masa obiectului primitor.Urmele de tăiere pot fi grupate după natura instrumentului folosit la tăiere. vol. care produc urme dinamice. însă oferă suficiente elemente pentru stabilirea apartenen ei de grup.

existente din procesul de fabrica ie sau datorate uzurii. Urmele formate reproduc detaliile obiectului creator.. Sunt găsite la fa a locului. De aceea. din autoturisme. Editura “Lumina Lex”. în special la furturile din locuin e. în cursul cercetărilor la fa a locului se caută 5 Ion Mircea.Urmele de frecare Se produc prin alunecarea obiectului creator pe suprafa a obiectului primitor. Obiectele care le-au produs nu lasă urme uitle identificării. Detaliile urmelor produse pe suprafa a obiectului primitor. p. apoi în masa acestuia. pentru a se examina compozi ia (re eta de fabrica ie) pulberilor metalice rezultate din uzura acestora5. Prezintă o valoare de identificare mai redusă. bomfaierelor sau pilelor. etc. Cele mai caracteristice urme de această natură se produc prin ac iunea sfredelelor. şurubelni e sau alta corpuri dure. De aceea se strânge pilitura (cu ajutorul magne ilor) şi rumeguşul. când se folosesc răngi de fier. leviere. 107. Criminalistica. 80 . 1998. Bucureşti. parbrizele sau geamurile portierelor de la autoturisme. pentru că detaliile obiectului creator sunt mai pu in semnificative. geamurile locuin elor. Urmele de lovire Sunt întâlnite la vitrinele magazinelor. prezintă o valoare redusă de identificare. Urmele de apăsare Se produc prin apăsarea obiectului creator pe suprafa a obiectului primitor.

1980. Sunt folosite utilaje care dezvoltă temperaturi înalte. făptuitorii aplică mai întâi o bandă adezivă pe sticla de la geam. în Tratat practice de criminalistică. Ioan Iacobu ă. 90-91. I. Bucureşti.M. apoi o lovesc cu obiectele avute la îndemână. op. Ion Vicol. I. Aurel Ciopraga. vol.. parbriz. fiind preocupa i de transportul bunurilor însuşite şi părăsirea cât mai grabnică a locului faptei6. etc. colectiv.. III. aceste obiecte lasă imprimat conturul şi forma lor. colectiv. Bucureşti.G. în Tratat practic de criminalistică. Examinarea urmelor formate prin ardere sau topire. vol. Pentru a nu produce zgomote.G. Examinarea urmelor formate prin lovire. unele urme produse fiind utile pentru stabilirea apartenen ei de grup a acestor obiecte7. care lasă urme specifice de ardere sau de topire a metalului de la sistemele de închidere ori de la uşi metalice ale caselor de bani. 1980. 73 şi urm. cit. precum lămpi cu flacără oxiacetilenică sau raze laser8. 69 şi urm.. p.chiar aceste obiecte pe care făptuitorii le abandonează. Urmele de ardere şi topire Sunt produse de aparate cu flacără. 6 7 81 .M. Uneori. 8 Ion Sandu. III. p.. p.

Ion Mircea. 281282. Urmele mai bine conturate şi mai adânci se ridică cu ajutorul mulajelor din plastilină sau gips. 1972. Pentru urmele de adâncime se execută mulaje din parafină ori din ceară roşie. De aceea. Bucureşti. p. Aurel Ciopraga. spargerea geamurilor. După descrierea în procesul-verbal de cercetare la fa a locului. este necesar să se consemneze toate detaliile privitoare la locul unde s-a produs for area încuietorilor. 92 9 82 . op. Plumburile se aplică la închiderea sacilor cu bani . cit. pentru a se evita aderen a la obiectul purtător de urmă. p. O formă specifică de urme ale instrumentelor de spargere este întâlnită în caz de for are a plumburilor. 1996. Se recomandă folositrea judicioasă a surselor de lumină. care ajută la reconstituirea traseului parcurs de făptuitor şi la explicarea unor încercări de simulare.. Valoarea criminalistică a unor urme de la locul faptei. Se va acorda o aten ie deosebită aşa-numitelor împrejurări negative. pentru a putea căuta şi valorifica urmele produse. Organele de urmărire penală trebuie să reconstituie traseul parcurs de făptuitor. urma se tratează mai întâi cu glicerină. pentru înregistrarea tuturor detaliilor urmei. Ioan Iacobu ă. Editura “Didactică şi Pedagogică”. pozi ia cioburilor de sticlă (în interiorul sau exteriorul camerei)9. dar şi a unor reguli impuse de particularită ile acestor urme. 428-430. Editura “Vasile Goldiş”. ce Camil Suciu. în special pentru fotografierea detaliilor urmelor de adâncime.Sec iunea a II-a – Cercetarea la fa a locului Cercetarea la fa a locului trebuie făcută cu respectarea normelor generale. urmele vor fi fotografiate prin tehnici obişnuite sau prin tehnici speciale. p. Arad. a zidului sau plafonului. Oricare ar fi materialul folosit. Criminalistica. dacă nu sunt prea bine conturate.

Se folosesc. plumburile sunt violate prin lărgirea canalelor sforii.F. la cerere. de asemenea.. pentru constatarea şi valorificarea urmelor.urmează a fi depuşi la bancă ori preda i depunătorilor. Alteori. iar plumburile din material plastic sunt tăiate în lungul canalelor. plumburi pentru sigilarea vagoanelor de marfă ale C. organele de urmărire penală vor folosi mijloace tehnico-ştiin ifice din dotare. Pentru cercetarea acestor fapte sunt folosite cunoştin ele unor specialişti în domeniu. 83 . care vor înso i organele de poli ie la locul faptei. Din generalizarea practicii de urmărire penală a rezultat că făptuitorii înlocuiesc plumburile aplicate de organele competente cu altele de acelaşi tip şi aplică simbolul corespunzător prin presare cu cleştele. În raport de metodele practicate de făptuitori. asupra cărora se săvârşesc numeroase acte de sustragere. apoi se relipesc cu ajutorul unei substan e chimice potrivite ori prin încălzire.R. cu diferite instrumente ascu ite.

Pentru definirea acestei categorii de urme s-au folosit multiple formulări. 84 . Acceptată în literatura de specialitate este aceea care consideră că prin urmă a mijloacelor de transport se în elege orice modificare produsă de sistemul de rulare. urmele mijloacelor de transport pe căile ferate. pe obiectele sau suprafe ele cu care vehiculul a venit în contact. autoturisme. No iune No iunea de urmă a mijloacelor de transport are o sferă foarte cuprinzătoare.CAPITOLUL al IX-lea URMELE MIJLOACELOR DE TRANSPORT Sec iunea I – No iune şi clasificare § 1. de celelalte păr i componente. natura for ei care asigură deplasarea: urmele mijloacelor de transport auto (camioane. § 2. urmele mijloacelor de transport navale. Clasificare Urmele mijloacelor de transport pot fi clasificate după: calea de transport folosită: urmele mijloacelor de transport pe drumurile publice.). etc. urmele mijloacelor de transport aeriene.

urmele mijloacelor de transport ac ionate animal (car. urmele mijloacelor de transport auto sau hipo pot fi clasificate în urme: de adâncime. 110 1 85 . Sec iunea a II-a – Urmele mijloacelor de transport auto § 1. statice. locomotive). deltaplane). urmele mijloacelor de transport ac ionate de presiunea aburilor (vapoare. Criminalistica. op. 288. dinamice. Editura “Lumina Lex”. p. 1972. 93-94. cit.. p. urmele mijloacelor de transport ac ionate de presiunea gazelor (mijloace auto. roaba. urmele mijloacelor de transport ac ionate de om (bicicleta. căru ă. Astfel. Criminalistica. Editura “Didactică şi Pedagogică”. Ioan Iacobu ă. baloane. Bucureşti. Clasificare Camil Suciu. sanie). Aurel Ciopraga. Ion Mircea. Bucureşti. Pentru fiecare din aceste categorii există clasificări proprii.etc. locomotive).1. urmele mijloacelor de transport ac ionate de for a vântului sau a curen ilor de aer (nave cu vele. 1998. de suprafa ă. planoare. schiurile). p.

86 . După păr ile componente ale autovehicului creatoare de urme. Urmele de rulare După modul de formare. În lucrările de specialitate.urme create de încărcătură şi resturi de încărcătură. cele mai cunoscute clasificări se fac după modul de formare a urmelor şi după păr ile componente ale auotvehiculului care contribuie la formarea lor.urme create de ro i.Urmele mijloacelor de transport auto pot fi clasificate după multiple criterii. . . b.urme create de ansamblele şi subansamblele autovehicului. urme de substan e provenite de la autovehicul. § 2. deosebim urme statice şi urme dinamice. După modul de formare. urmele mijloacelor de transport se clasifică în: urme de rulare. a. distingem: . urme de impact.

Editura Funda ei “Chemarea”. Aurel Ciopraga. pe măsură ce anumite păr i de încărcătură sunt Ion Mircea. op. mai ales atunci când autovehiculul angajat în accident a părăsit locul faptei. Iaşi. Cercetarea desenului antiderapant poate furniza date utile pentru stabilirea direc iei de mers. acestea se suprapun peste cele ale pneurilor din fa ă. p. 94 2 87 . Linia mediană este reperul ce rămâne neschimbat. 1992. atunci când autovehiculul se deplasează în linie dreaptă. 144. Criminalistica.A. Detaliile desenului antiderapant Pot fi studiate numai detaliile desenului antiderapant ale pneurilor din spate deoarece. apoi se reduce. pentru că la vehiculul supraîncărcat lă imea de rulare creşte considerabil.Urmele statice Urmele statice se formează printr-un singur contact între obiectul creator (pneurile) şi obiectul primitor (partea carosabilă a drumului).. Urmele pneurilor din fa ă pot fi studiate numai la viraje. lă imea benzii de rulare. cit. La cercetarea urmelor de rulare statice trebuie avute în vedere următoarele repere: detaliile desenului antiderapant. Ioan Iacobu ă. p. Lă imea benzii de rulare Se măsoară de la linia mediană spre margini şi ajută la determinarea încărcăturii şi a vitezei de rulare. circumferin a anvelopei2. b.

Circumferin a ro ii Se măsoară după identificarea în urma de rulare a unor detalii care se repetă cu regularitate. urmele statice se împart în urme de suprafa ă şi urme de adâncime.descărcate. vol.. B. iar cele de suprafa ă se subdivid în urme de stratificare şi urme de destratificare. III. În ceea ce priveşte raportul dintre lă ime şi viteză. 1989. 99 şi urm. cu baza mică la începutul 3 Ştefan Lungu. în Tratat practic de criminalistică. Aceste detalii reprezintă locul unde pneul a fost străpuns de un anumit obiect sau a fost vulcanizat. Examinarea urmelor lăsate de benzile de rulare.G. Bucureşti. Cunoscând acest reper. Ion Constantin. colectiv. O urmă de frânare are aspect de trapez. organele de urmărire penală vor face compara ie cu datele ce figurează în cartea tehnică a autovehiculelor aflate în circula ie şi vor stabili tipul de autovehicul care a format urma. 88 . Distan a dintre două detalii ce se repetă cu regularitate corespunde circumferin ei pneului. I. p. Urmele dinamice Se formează în timpul frânării şi blocării ro ilor care alunecă pe suprafa a carosabilă. lă imea se reduce pe măsură ce viteza de deplasare a autovehicului creşte3. După natura suprafe ei de rulare.M.

Prezen a unor urme de frânare scurte şi repetate confirmă o defec iune la sistemul de frânare. Urmele de impact Urmele de impact se produc în momentul în care autovehiculul aflat în mişcare întâlneşte un obstacol fix (perete. particule desprinse de pe pneuri. § 3. pom. cu tehnici speciale. stâlp de linie telefonică.) 89 . se recoltează din urmă. În acest acop. Lungimea urmei de frânare ajută expertul să determine viteza de rulare după metodele de calcul cunoscute. care obligă conducătorul autovehiculului să încerce de mai multe ori reducerea vitezei sau oprirea autovehiculului. etc. Cercetarea urmelor de frânare furnizează date utile pentru stabilirea stării tehnice a sistemului de frânare şi a vitezei de circula ie. Cercetarea urmelor de frânare poate furniza şi date privitoare la compozi ia chimică a cauciucului din care sunt fabricate pneurile care au produs urmele. iar baza mare corespunde momentului în care conducătorul autovehiculului a ridicat piciorul de pe frână.frânării. în timpul frecării cu planul dur al suprafe ei carosabile.

Impactul cu un obstacol fix La locul impactului rămân urme caracteristice. Impactul între două vehicule (autovehicule) aflate în mişcare Impactul poate avea loc în două ipoteze diferite: la depăşire sau la impact frontal. se ştie că în momentul impactului are loc un transfer de substan ă între cele două obiecte: pe autovehicul se vor găsi particule de scoar ă de pom. ori urme de violen ă (distrugeri) produse de bara de protec ie a autovehiculului. În aceste împrejurări vor fi examinate atât obstacolul fix. La locul impactului vor fi căutate urme de cioburi. care vor folosi la identificarea autovehicului implicat în eveniment. 90 . sau după ce a fost identificat. după tipul autovehiculului. De esemenea. microparticule metalice sau pelicule de vopsea. iar pe obstacolul fix vor rămâne pelicule de vopsea de la autovehicul.sau un obstacol mobil (un autovehicul aflat în mişcare în acelaşi sens sau circulând din sens opus). situate la o înăl ime diferită fa ă de sol. A. var sau altă vopsea din zid. daca a mai fost găsit la locul impactului.. etc. cât şi autovehiculul. B. perete. în cazul în care conducătorul auto a părăsit locul faptei.

autovehiculul depăşit poate să rămână în pozi ie normală sau poate fi răsturnat şi chiar aruncat la distan e mari de locul impactului. nici unul dintre ele nu va mai rămâne la locul impactului. La examinarea acestor urme vor fi căutate pelicule de vopsea sau microparticule metalice. b. pelicule de vopsea sau pulberi metalice. În func ie de intensitatea şocului. În func ie de viteza acestora. pelicule de vopsea. etc. ştiut fiind faptul că cei interesa i vor folosi toate mijloacele pentru a face să dipară urmele. De aceea vor fi examinate cu minu iozitate ambele autovehicule găsite la locul evenimentului sau după ce sunt identificate. deoarece rămân fragmente de pământ desprins de pe pneuri sau caroserie. să dispară. Va fi cercetat mai întâi locul impactului. care va fi cu uşurin ă identificat. vizibile cu ochiul liber. cu ajutorul aspiratorului portabil.În caz de depăşire Autovehiculul angajat în depăşire poate produce autovehiculului depăşit şocuri de intensită i diferite. iar cele din sticlă şi vopsea. se va acorda aten ie deosebită microurmelor: particule de sticlă. Deoarece persoanele interesate vor lua măsuri ca aceste urme. de greutatea lor şi de intensitatea şocului. După fotografiere cu tehnici speciale. În caz de impact frontal Impactul se produce între autovehicule care circulă din sens opus. Pe ambele autovehicule se formează urme sub formă de stria ii paralele. cioburi de sticlă. 91 . microurmele metalice vor fi ridicate cu ajutorul magne ilor. „împrumutate” între cele două autovehicule.

Impactul cu vehiculele cu trac iune animală are loc şi în timp ce acestea se află în mişcare. în schimb. Vor fi căutate. De cele mai multe ori. în raport cu viteza cu care circulă. sta ionate pe partea carosabilă a drumului.). fără ca prezen a acestora. Dacă autovehiculul care sta ionează este de gabarit şi tonaj greu. este cazul autovehiculelor sau vehiculelor cu trac iune animală. de multe ori inutilizabile. Impactul dintre un autovehicul aflat în mişcare şi un vehicul (auto sau hipo) care sta ionează Generalizarea practicii de cercetare a evenimentelor rutiere ne oferă şi o a treia ipoteză în care se produce impactul. uneori. să fie semnalizată cu o sursă de lumină. etc. deoarece cel pu in unul din cele două vehicule nu mai rămâne la locul impactului.c. § 4. din cauza iner iei şi a gradului de intensitate a şocului. Tot astfel. pentru a mai putea evita impactul. dacă loveşte o căru ă sau . şi de această dată. Urmele reprezentând obiecte din încărcătură sau resturi ale acesteia 92 . se opreşte cu direc ia de mers opusă sensului în care circulă. cioburi sau microparticule de sticlă. pelicule de vopsea.un autoturism de mic litraj. făcându-le. În aceste cazuri. urmele lăsate la locul impactului (particule de metal. când este lovit de un autoturism uşor poate rămâne nemişcat de la locul impactului. trebuie identificat cu multă aten ie locul impactului. autoturismul în mişcare este proiectat la distan ă de câ iva metri şi. un camion greu şncărcat. nefiind semnalizată prezen a lor cu o sursă de lumină. le proiectează la distan e mari şi le produce avarii grave. mai ales în timpul nop ii. conducătorul autovehiculului aflat în mişcare le observă prea târziu. mai ales în timpul nop ii sau pe timp de cea ă.

urmele au forme cararcteristice de picături sau baltă. Cercetarea lor prezintă interes pentru stabilirea împrejurărilor în care a avut loc accidentul. fie 93 . benzină sau alte substan e se pot forma în timpul deplasării autovehiculului. motorină. sau când acesta sta ionează. ulei. benzină). chiar fără a fi avut loc un impact cu un obstacol. fotografierea lor pot contribui la idetificarea autovehiculului. Aceste urme pot proveni de la rezervorul sau motorul autovehiculului. unde sunt folosite ca lubrifian i sau carburan i. motorină.În accidente de trafic pot rămâne la fa a locului obiecte din încărcătură sau resturi ale acesteia. Urmele de substan e provenite de la autovehicul Circula ia normală a unui autovehiculul. Dacă vehiculul sta ionează. În această categorie se includ urmele de sol. lasă urme care concură la identificarea acestuia. lăsate la ieşirea autovehiculului de pe un teren umed şi intrarea acestuia pe un drum asfaltat. ori de produsele transportate (autocisterne pentru motorină. când autovehiculul a părăsit locul faptei. Descrierea completă cu re inerea detaliilor caracteristice ale acestora. Urmele de ulei. Examinarea urmelor de sol poate contribui la stabilirea locului pe unde a circulat autovehiculul. în special în cazurile în care autovehiculul a părăsit locul faptei. Urmele de sol sunt de cele mai multe ori urme de noroi. benzină sau alte substan e. § 5. ulei. O cantitate mai mare (baltă) poate explica fie o sta ionare de durată.

scopul cu care sunt construite: . după ce lichidul a atins suprafa a carosabilă. 94 . Clasificare Urmele create de vehicule cu trac iune animală se clasifică după: a. aproape rotunde (când terenul nu este înclinat). Sec iunea a III-a – Urmele mijloacelor de transport hipo § 1. curentul format de viteza de deplasare a maşinii îl proiectează în direc ia de mers până la epuizare. picăturile au formă de pară cu coada îndreptată spre direc ia de mers.o defec iune la rezervor sau la cisterna respectivă. Atât picăturile. cât şi balta au forme cu margini regulate. Dacă autovehiculul se află în mişcare.vehicule cu ro i. deoarece.

. p. Bucureşti. 1998. provenite de la autovehicule. animalele de trac iune . în două subgrupe. Se diferen iază de cele ale pneurilor. formează urme de adâncime. p. 98-100.. Urme create de vehicule A.vehicule cu şine (sănii). Urmele create de ro i Urmele ro ilor cu şină metalică sunt uşor de recunoscut după lă ime şi adâncime. La această categorie de urme se cercetează şi urmele create de animalele de trac iune şi cele create de persoana care le înso eşte4.. la rândul lor. Astfel. b. de obicei ro i uzate.căru e (trase de cai). după distan a dintre cuiele de fixare a şinei de roata de lemn. 114-115. Aceste urme se cercetează pentru a se stabili diametrul ro ii. în terenul moale roata pătrunzând mai uşor. cit. Criminalistica. Ioan Iacobu ă. op. de aceea. deoarece sunt mai înguste şi. Urmele din prima categorie pot fi clasificate. vehiculele cu ro i pot fi prevăzute cu ro i de lemn căptuşite cu şină metalică sau ro i cu pneuri.care (trase de boi). când aceste repere se repetă cu Aurel Ciopraga. 4 95 . urmele săniilor pot proveni de la sănii cu talpă de lemn sau de la sănii având tălpi căptuşite cu şină. § 2. Editura “Lumina Lex”. De asemenea. Ion Mircea.

după cum le poate înlocui numai pe cele din spate. sunt tot mai frecvente cazurile de înlocuire a ro ilor cu şină metalică prin ro i cu pneuri uzate. se măsoară lă imea ro ilor. Deşi prezintă un interes mai redus în criminalistică. descriind o urmă şerpuită. ro ile nu au întotdeauna diametrul corespunzător diametrului osiei şi descriu urme şerpuite. În func ie de împrejurări şi posibilită ile materiale. sunt distruse de alte mijloace de transport.regularitate. uşor de deosebit de cele ale autovehiculelor. uşor de făcut. Urmele create de sănii Sunt urme dinamice. sau poate circula cu trei ro i cu şină şi cu o singură roată cu cauciuc. sub formă de dâre paralele. Pot reproduce detalii ale elementelor de construc ie. La mijloacele de transport ac ionate animal. fiind rare cazurile când „fulează” o roată. Se are în vedere. ecartamentul ro ilor. În cazul înlocuirii ro ilor cu şină prin ro i cu pneuri. precum şi ecartamentul ro ilor. în primul rând. acestea se cercetează pentru a 96 . Pe drumurile intens circulate. În ultimii ani. uniforme. Un alt element de diferen iere îl constituie direc ia urmei. La autovehicule. liniile urmelor lăsate de ro i sunt drepte. anumite detalii ale şinei provenite din fabrica ie sau datorate uzurii. după cum sunt tălpi de lemn sau acoperite cu şină metalică. diferen a dintre urmele create de acestea este. B. De asemenea. La căru e. De asemenea. proprietarul căru ei poate înlocui toate ro ile. provenite de la mijloacele de transport auto. sau de zăpada purtată de vânt. sunt distruse de temperatura crescută ori acoperite de zăpada căzută imediat după formarea lor. care la autovehicule este bine măsurat şi men ionat în cartea tehnică pentru fiecare fabricant şi tip de autovehicul. ecartamentul ro ilor diferă după dorin a proprietarului sau după inspira ia meşterului care le confec ionează. în principiu.

M. 1976. în Tratat practic de criminalistică. dimensiunile şi orice detaliu util pentru identificare. Urmele animalelor de trac iune Pentru tractarea acestor mijloace de transport se folosesc boii şi caii. trebuie să cunoaştem caracteristicile copitelor şi a urmelor lăsate. cu deschiderea înapoi şi cu extremită ile laturilor îndoite spre interior. La paricopitate (boi). dimensiunile şi forma lor. Bucureşti. I. distan a dintre tălpi. § 3. La mijloacele de transport ac ionate de cai. vol. § 4. colectiv. 263 97 . I. De aceea. p. La copitele nepotcovite se cercetează forma. se fixează câte o potcoavă sub formă de lamelă. ştiindu-se faptul că înso itorii merg în partea stângă a animalelor de trac iune. pentru a le 5 Lupu Coman. direc ia de mers şi anumite detalii provenite din construc ie sau datorate uzurii. Ambele categorii de potcoave se fixează pe copită cu ajutorul unor cuie din metal (caiele). se întâlnesc chiar urme de sânge produse de cuiele unei potcoave uzate. uneori. La copitele potcovite se cercetează urmele potcoavelor. potcoava are o formă asemănătoare literei U. cu contur semilunar. detaliile de fabrica ie sau datorate uzurii. numărul cuielor şi modul de dispunere. apropiată de forma întregii copite. Urmele înso itorilor mijloacelor de transport Urmele înso itorilor sunt urme paralele cu cele lăsate de ro i.. copita este despăr ită în două de un şan longitudinal şi.stabili lă imea lor. pe fiecare din cele două păr i ale copitei.G. după cum sunt potcovite sau nepotcovite5.

şi. de cele mai multe ori. dar. sania trasă de om). Cercetarea acestor urme prezintă interes în caz de furt. putem stabili dacă. căru ul pentru obiecte sau materiale uşoare de uz gospodăresc) sau prin alunecare (schiuri. atunci când s-au folosit mijloace de transport. Sec iunea a IV-a – Alte categorii de urme În grupa mare a urmelor mijloacelor de transport sunt incluse şi urmele create de mijloacele ac ionate de om. Pot fi urme ale piciorului încăl at. în momentul în care autovehiculul a lovit căru a din fa ă. mai ales. După cărarea de paşi sau alte detalii ale urmelor. biciclistul este victimă. iar în timpul verii. Examinarea urmelor de bicicletă prezintă interes la cercetarea accidentelor de trafic în care. mai rar. Se va consemna 98 . pot fi chiar urme de picior descul (întâlnite din ce în ce mai rar). victima (victimele) era în căru ă sau circula pe jos. din spate sau la depăşire. în urma căru ei. roaba.supraveghea. în cazul accidentelor de circula ie soldate cu vătămări corporale sau victime. Acestea se pot deplasa cu ajutorul ro ilor (bicicleta.

adâncimea şi alte detalii ale urmei. Detaliile de fabrica ie sau datorate uzurii prezintă interes redus pentru identificare. distan a dintre ele se schimbă.unde s-a produs impactul. ci. care folosesc la stabilirea direc iei de înaintare. starea tehnică şi distrugerile produse. care nu mai sunt paralele ca la sănii. etc. CAPITOLUL al X-lea URMELE DE INCENDII ŞI EXPLOZII Sec iunea I – Urmele de incendii 99 . Se vor cerceta şi descrie urmele . Se cercetează lă imea. Locurile unde au fost fixate be ele lasă urme caracteristice. urmele lăsate de ro ile bicicletei până la producerea impactului. Urmele de roabă sunt întâlnite pe şantierele de construc ii sau în mediul rural. după dorin a schiorului. Prezintă interes pentru diferen ierea accidentelor de muncă de omorul inten ionat. ştiindu-se că pe roabă se pot găsi urme de sânge lăsate în timpul accidentului sau transportului cadavrului. Urmele de schiuri au formă de dâre lăsate pe zăpadă. pentru a stabili dacă au fost lăsate de o singură persoană (de o pereche de schiuri) sau de mai multe persoane. cu scopul de a se deruta cercetările. pentru a se stabili traseul parcurs şi greutatea încărcăturii.

substan elor. Ioan Iacobu ă. incendiile se împart în: naturale. No iune Incendiul este un fenomen fizico-chimic. cit. p. 1998. p. produselor şi ale oricăror altor valori cuprinse de flăcări. Editura “Lumina Lex”. I. Aurel Ciopraga. p. Cora. I. 158-159 1 100 . Bucureşti. 269 şi urm. colectiv. Criminalistica.Bucureşti. prin care se produce arderea uneia sau a mai multor substan e în prezen a oxigenului din aer1. Ion Mircea.G. op. p. în Tratat practic de criminalistică.§ 1. I. 360-361 2 Emilian Stancu. Bucureşti. b. No iune şi clasificare a..M. I. Oricare ar fi natura şi întinderea modificărilor suferite. După acest ultim criteriu. 1995. Criminalistica. vol. 1976. prin ardere se produc urme care au valoare de identificare în criminalistică. urmările şi propor iile incendiului privind pagubele produse sau cauzele care le determină.. Prin ardere se produc modificări par iale sau totale ale obiectelor.. Clasificare Incendiile pot fi clasificate după mai multe criterii: natura substan elor sau obiectelor supuse arderii. accidentale şi cele produse inten ionat2. Editura “Actami”. vol. 103.

vol. dar nu este înso ită de zgomot. Descărcările electrice atmosferice Pentru criminalistică prezintă interes trăsnetul. Incendiile naturale pot fi provocate de descărcările electrice atmosferice (trăsnetul) sau de razele solare. caracterizată prin zgomot şi lumină puternică3. nu se pune problema răspunderii penale a unor persoane.Incendiile provocate de cauze naturale Această categorie de incendii prezintă un interes mai redus. precum şi oamenii sau animalele aflate în câmp deschis. deoarece. Bucureşti. clădirile înalte. re elele electrice. Trăsnetul loveşte cele mai înalte repere din teren. Leziunile şi moartea prin electricitate atmosferică. Ele trebuie cercetate şi din punct de vedere criminalistic. răspunderea penală fiind angajată în special în cazul celor din ultima categorie. pentru a le putea deosebi de cele accidentale şi inten ionate. Fulgerul este tot o descărcare electrică atmosferică. Editura “Medicală”. 1996. tot incendii naturale sunt autoaprinderile şi cele provocate de electricitatea statică. în principiu. cum sunt arborii izola i. 3 Z. 49-52. descărcare electrică atmosferică. II. p. 101 . Ander. în Probleme de medicină judiciară şi de criminalistică.

p. în planta ii tinere de păduri sau pajişti. comparabil cu cele produse de trăsnetul natural. Pe îmbrăcămintea şi pe corpul omului. cunoscute sub denumirea de „figură de trăsnet”4. Cluj. 1978. 1928. Bucureşti. cu temperaturi foarte ridicate. trăsnetul lasă urme caracteristice sub formă de arsuri. 102 . M. Se produc astfel de Mina Minovici. I. 635.Bucureşti. razele solare pot provoca incendii în mod cu totul excep ional. Criminalistica. Tratat complet de medicină legală. b. Editura “Didactică şi Pedagogică”. p. 4 5 Ion Mircea. 1930. Terbancea. distrugeri de esuturi. Patologie medico-legală. Universitatea “Babeş-Bolyai”. care au dimensiuni. 681 şi vol. Bucureşti.Trăsnetul poate fi produs experimental în laborator. Scripcaru. Gh. situate cu expunere la soare cea mai mare parte a zilei. 366-368. La noi. orificii cu borduri carbonizate sau escoria ii sub formă de ferigă. razele solare produc incendii dacă sunt concentrate de om cu ajutorul unei lentile având convexitatea orientată spre soare5. p. 1976.125. II. La trecerea prin metal a curentului electric al trăsnetului se constată urme caracteristice în jurul orificiului creat. Sunt picături sub formă de perle. p. formă şi alte caracteristici specifice celor produse de trăsnetul experimental. Razele solare Datorită latitudinii geografice la care este situată România. vol. pe timp de secetă îndelungată.

Electricitatea statică poate produce autoaprinderi prin scurgerea unor lichide slab conducătoare de electricitate. pe conducte sau la diverse recipiente.. B. 7 I. se produce o scânteie de descărcare electrică. în cursul zilelor de vară cu temperaturi foarte ridicate. Camil Sociu. Calotă. Cora. p. Din prima categorie fac parte autoaprinderile ce se produc la grăsimi animale sau vegetale. ca în cazul depozitelor de furaje sau hârtie6. ce va declanşa aprinderea într-un mediu de gaze uşor inflamabile. cit. Bucureşti. op. d.. Crăciun. S. Incendiile accidentale I. Sunt studiate în criminalistică pentru a putea fi deosebite de cele accidentale sau inten ionate. Stabilirea şi prevenirea cauzelor de incendii. op. 114. când au o umiditate crescută şi sunt ventilate necorespunzător. Editura “Tehnică”. cit. depozitate în condi ii necorespunzătoare. 329 6 103 . Autoaprinderile Sunt cunoscute autoaprinderile de natură fizico-chimică şi autoaprinderile de natură biologică. Lencu. p. 1993. precum şi bumbacul neprelucrat şi strâns în baloturi etc.incendii de către copiii care folosesc lentile din sticlă pentru joacă şi aprind din greşeală depozitele de furaje foarte uscate sau casele acoperite cu stuf. L. Autoaprinderile de natură biologică se produc prin fermentarea substan elor vegetale sub ac iunea bacteriilor. În asemenea condi ii. p. 361. c.

.. gospodinele nu verifică starea tehnică a utilajelor de uz casnic: cuptorul tip aragaz. Uneori se imprimă o urmă caracteristică. M. Scripcaru. reşoul sau caloriferul electric Cură area hainelor cu benzină. În cercetarea criminalistică prezintă interes pentru că trebuie să le putem deosebi de cele provocate cu inten ie. incendiile accindentale sunt provocate de scurtcircuitele electrice. Conductorii electrici suprasolicita i sunt arşi şi se produce o topire a metalului cu urme caracteristice. 104 . Incendiile inten ionate Sunt rar întâlnite în practica organelor judiciare şi a exper ilor criminalişti. Alteori. constând în pierderi de via i omeneşti şi mari pagube 8 Gh. cit. urmele trecerii curentului electric au aspectul unor depresiuni şi pergamentări liniare sau rotunde. Cele mai multe incendii accidentale se produc din cauza neglijen ei în manipularea surselor de foc. Terbancea. cunoscute sub denumirea de „perlare”7. denumită „marca electrică”. fierul de călcat. p. Fumătorii aruncă la întâmplare capetele de igară. etc. op.Sunt frecvent întâlnite în activitatea unită ilor militare de pompieri şi în practica organelor judiciare. din cauza unor defec iuni tehnice de pe re ea sau a defec iunilor tehnice ale acestor aparate. Trebuie cercetate pentru a le deosebi de cele accidentale şi pentru urmările lor deosebit de grave. fără a fi asigurată ventila ia corespunzătoare. datorate procesului de fabrica ie sau uzurii. Pe corpul omului. C. cu aspect de perle sau globule de diferite dimensiuni în zona unde s-a produs acest fenomen. ce poate reproduce forma conductorului electric8. de culoare gri. constituie o altă cauză a incendiilor accidentale.358.

folosirea unor dispozitive cu cronometru şi folosirea fitilelor9.materiale. p. gradul de pregătire profesională. Criminalistica. a. prezen a medicului legist este indispensabilă. După modul în care sunt declanşate incendiile produse cu premeditare pot fi clasificate în incendii cu aprindere imediată şi incendii cu apridere întârziată. 1969. Universitatea “Babeş-Boyai”. Cluj. dacă s-au produs vătămări corporale şi pierderi de vie i omeneşti. pentru a se putea depărta de la locul incendiului. Cele mai cunoscute mijloace de declanşare inten ionată a focului sunt: aşezarea unei lumânări. Aceste mijloace diferă după mediul în care trăiesc cei suspec i de a fi provocat incendiul. posibilită ile materiale şi nivelul de dezvoltare a tehnicii în perioada respectivă. Incendiile cu aprindere întârziată Se folosesc cele mai diferite mijloace pentru a se mări durata de timp necesară făptuitorului. Persoanele care au declanşat focul nu au timp să se îndepărteze de la locul faptei şi. cei care au semnalat primii evenimentul vor fi incluşi în cercul celor suspec i de a săvârşi fapta. b. 9 Matei Basarab. 150. de aceea. Incendii cu aprindere imediată Aceste tipuri de incendii se produc la o perioadă foarte scurtă de timp din momentul depunerii sursei de foc şi până la declanşarea focului. De cele mai multe ori. specialişti şi exper i din rândurile pompierilor militari şi. persoanele cu afec iuni psihice care au preferin ă pentru distrugerea bunurilor prin foc. 105 . La cercetarea lor vor participa în mod obligatoriu. printre bănui i sunt incluşi piromanii.

procedeu întâlnit în lumea satelor. Alteori sunt folosite cronometre de ultimă genera ie tehnică. unde cronometrul perfec ionat nu a ajuns. în dreptul lichidului inflamabil aşezat într-un vas din apropiere. În cenuşă se pot găsi substan e grase rezultate din lumânarea topită sau un capăt de lumânare. 2. stinsă înainte de a arde în întregime. La cercetarea faptei se va căuta vasul respectiv şi se vor recolta probe de cenuşă. dacă incendiul a produs efectul urmărit. provenite din import. Focul se declanşează când flacăra de la lumânare a ajuns la nivelul dorit.Folosirea lumânărilor Este procedeul aflat la îndemâna oricui şi este considerat şi cel mai primitiv. Folosirea dispozitivelor cu cronometru Sunt folosite improviza ii din cele mai rudimentare. se vor găsi urmele lor în cursul cercetărilor fie sub forma în care au fost depuse. Oricare ar fi sistemul de cronometre folosit. între care şi ceasul de masă sau ceasul cu pendulă. fie cu importante urme de degradare sau descompunere. pentru a se reduce cât mai mult posibilită ile de prindere a autorului. Păr i ale acestora vor fi suficiente pentru stabilirea modului de declanşare a incendiilor. 106 .

Folosirea unor fitile Fitilele pot fi acoperite cu fibre textile sau pot fi folosite fără această îmbrăcăminte. aprinse la un capăt. becul. dând posibilitatea incendiatorului să se depărteze de la locul faptei. § 2. . . impregnate cu lubrifian i sau alte materiale de între inere a focului care. fotografiate.scoaterea sârmei de nichelină dintr-un reşou şi întinderea ei sub tensiune printre mai multe obiecte uşor inflamabile. transportă flacăra către punctul imflamabil principal într-o anumită perioadă de timp. . Pe traseul fitilului ars vor rămâne urme sub forma unor dâre.fitiluri din bumbac. echipa trebuie să cunoască cât mai multe date despre locul incendiului. prinse cu sârmă de nichelină pusă sub tensiune. iar din cenuşa rezultată prin ardere se vor ridica probe pentru analiza de laborator. la un anumit grad de temperatură. precum şi a medicului legist. 107 . va face explozie. care trebuie examinate cu aten ie. atunci când au rezultat vătămări corporale sau pierderi de via i omeneşti.acoperirea unui bec sub tensiune cu o cârpă şi mai multe straturi de hârtie. stadiul în care a ajuns focul şi consecin ele incendiului. În echipa ce se va deplasa la fa a locului este indispensabilă prezen a tehnicienilor şi a exper ilor în acest domeniu. Cercetarea urmelor de incendiu Mai înainte de a se deplasa la fa a locului. împrăştiind în jurul său fragmente de hârtie aprinsă. Alte mijloace semnalate în practica organelor de urmărire penală în acest domeniu privesc: .baloane de plastic pline cu neofalină.3. obiectele şi bunurile prezente.

substan ele grase rezultate din arderea unor lumânări folosite ca sursă de foc. etc. a punctului de declanşare a incendiului. în timp ce la incendiile inten ionate există de regulă. cât şi în afara acestuia. în Probleme de criminalistică şi criminologie. etc. ce impune colaborarea cu specialiştii pompierilor militari. urme de picioare. mai multe focare. cât şi împrejurimile sale. nr. Cercetarea evenimentelor deosebite (incendii şi explozii). pentru a se identifica urme de mâini. depozit de materiale. precum şi a faptului dacă a fost un singur focar sau mai multe. 102 şi urm.a – Urmele create de explozii Vladimir Stoica.). iar cele mai importante repere ale obiectivului cercetat precum şi urmele găsite se fotografiază. situate la periferie. ferestrelor sau a sistemelor de închidere. Organele de urmărire penală. urme de for are a uşilor. Activitatea de căutare a urmelor cuprinde atât obiectivul distrus. p. dar şi obliga ia de a colabora permanent cu specialiştii pompierilor şi a medicilor legişti10. în centrul masei depozitate. 10 108 .Măsurile ce trebuie luate pentru salvarea vie ii persoanelor şi stingerea focului sunt de competen a pompierilor militari şi a personalului medical. tehnicieni şi exper i criminalişti au şi sarcini proprii. starea instala iei electrice şi a conductorilor electrici. îl constituie stabilirea focarului. Urmele vor fi căutate în interiorul obiectivului (locuin ă. 3-4/1985. depozit de furaje.verbal de cercetare la fa a locului. urmele unor dispozitive cu cronometru sau a fitilelor. Constatările făcute se consemnează în procesul . Sec iunea a II. Un obiectiv de importan ă deosebită. Chestiunea prezintă interes deosebit ştiindu-se faptul că la autoaprinderi există un singur focar.

. Explozii de natură chimică se produc atunci când gaze ca metanul. la exploziile propriu-zise. care este cauza atâtor accidente de muncă grave din minele de cărbuni. pentru ca. precum şi vaporii de benzină formează cu aerul amestecuri explozive. iar la detona ii. O clasificare a exploziilor se poate face după multiple criterii. Tot astfel. Cauzele tehnice ale incendiilor şi prevenirea lor. care reprezintă arderea ce se preoduce cu o viteză a mare decât viteza sunetului în mediu nears. formează grizu.§ 1. Bucureşti. Editura “Tehnică”. datorate excesului de presiune a gazului lichefiat. No iuni generale Explozia este un proces de transformare bruscă a unui material. se deosebesc două tipuri de explozie: . praful de cărbune din mină. să depăşească mult această limită11. viteza de propagare a flăcării este între 1000 şi 4000 m/s. la unele substan e explozive. p.. care reprezintă o reac ie chimică ce se produce cu o viteză mai mică decât viteza sunetului în mediu nears. în amestecul cu aerul. Viteza de ardere. Explozia este un caz particular al arderii rapide. exploziile pot fi de natură fizică sau de natură chimică. cu formare de gaze şi dezvoltare de căldură. După tipul de reac ii care au loc. 125-12 11 109 .detona ia. în care are loc o mare dezvoltare de căldură şi efectuarea de lucru mecanic. 1971.deflagra ia. flăcării mai P. este de 10-100 m/s. caracterizată printr-o descompunere a substan elor explozive şi de transformare a lor în al i compuşi (în general gazoşi). Bădulescu. butanul etc. În raport cu viteza de ardere şi descompunerea amestecurilor explozive. O explozie de natură fizică întâlnim în cazul exploziei unei butelii.

locul unde a fost plasat explozibilul trebuie stabilit şi examinat cu aten ie. I. I. Cercetarea la fa a locului în caz de explozie În caz de explozie. 1995. pentru a se descoperi bucă i din ambalajul explozibilului. Asanache. la diferite distan e de suflul exploziei. p. în locul unde s-a produs explozia (crater) toate obiectele sunt sfărâmate. cercetarea cuprinde o suprafa ă foarte mare. vol. p. în care sunt incluse atât locul unde s-a produs explozia. instala iile şi obiectivele prezente în zona exploziei sau a suflului acesteia. Deşi în asemenea cazuri pot avea loc mari 12 1 Emilian Stancu. cât şi zona cuprinsă între locul propriu-zis al exploziei şi cel până unde a ac ionat suflul acesteia. § 2. Bucureşti. 275.. 1976. Gh. în aşa fel încât să se asigure descoperirea tuturor urmelor şi mijloacelor materiale de probă care au putut fi vehiculate. împrejurimile craterului produs de explozie. I. Bucureşti. exploziile se clasifică în accidentale şi premeditate. Cu ocazia cercetărilor la fa a locului trebuie examinat cu minu iozitate terenul. iar după particularită ile urmelor pe care le formează.)1. Caracteristica principală a exploziilor difuze este aceea că obiectele sunt aruncate sub formă radială. Constantin. Editura “Actami”. colectiv.R. locul faptei să cuprindă şi o zonă de siguran ă. 110 . având drept centru locul unde s-a produs explozia.M. În cazul unei explozii concentrate. dărâmăturile produse ca urmare a exploziei. I. 150-155. Este necesar ca în asemenea cercetări. iar obiectele din jur sunt mai mult sau mai pu in distruse. La exploziile concentrate. atât pe orizontală.G.Sub aspect criminalistic. vol. Anghelescu. Criminalistica. etc. I. cât şi pe verticală (pere ii. acestea diferă după caracterul difuz sau concentrat al exploziei12. în raport cu depărtarea fa ă de centrul exploziei. întrucât el poate furniza informa ii pre ioase asupra materialelor folosite de infractori. în Tratat practic de criminalistică. eventual.

Cercetarea la fa a locului trebuie să mai urmărească resturile de obiecte distruse.stricăciuni. cine asigură paza obiectivului respectiv şi în ce mod era organizată aceasta. precum şi de filmări obişnuite sau cu ajutorul camerelor video. urmele găsite la fa a locului. Concomitent cu examinarea urmelor exploziei. În activitatea de cercetare vor fi folosi i şi câinii special dresa i. cui apar in obiectele. împrejurări deosebite pentru orientarea cercetătorilor şi calificarea juridică a faptei săvârşite. trebuie să se stabilească cine se afla acolo în momentul exploziei. etc. care prezintă importan ă pentru stabilirea cauzelor exploziei. materialelor folosite. rămase neexplodate. cine era interesat în provocarea distrugerilor. gradul de distrugere. posibilită ilor pe care le-a avut infractorul. pentru a se stabili dacă ele au existat acolo. specialişti şi exper i trebuie să caute urme ale mecanismelor de detonare. 111 . ştiut fiind faptul că numai astfel pot fi detectate încărcăturile explozive cu ambalaj sau pere i din material plastic. folosite tot mai frecvent în ultimii ani. se restrânge cercul persoanelor bănuite că au săvârşit fapta. degradărilor. ajută la identificarea tipului de exploxiv folosit de autorii faptei inten ionate şi. Procesul-verbal întocmit la terminarea cercetărilor va trebui să cuprindă cât mai multe detalii şi să fie înso it de fotografii specifice locului şi faptei. Echipa de cercetători. prin investiga ii. dacă procesul de produc ie era în curs de desfăşurare sau nu. Asemenea încărcături. mai ales dacă există indicii privitoare la provocarea unei explozii în scop criminal. pot fi descoperite urme provenind din ambalajul explozibilului. ascultarea martorilor oculari. astfel. sistematică şi perseverentă. bunurile degradate sau aduse în stare de neîntrebuin are. degradare. printr-o examinare atentă.

se întâlnesc însă tot mai frecvent şi explozii premeditate care produc pierderi de vie i omeneşti şi imense pagube materiale. al navelor sau al mijloacelor de transport de orice tip.În cazul exploziilor produse la bordul avioanelor. CAPITOLUL al XI-lea URMELE BIOLOGICE DE NATURĂ UMANĂ Sec iunea I – Cercetarea firelor de păr § 1. Considera ii generale a. din ultimii ani. urmele ce pot fi găsite la cercetare. exploziile cu consecin ele cele mai grave sunt de natură accidentală. No iune 112 . precum şi examinarea şi interpretarea acestora. de cele mai multe ori. în echipă trebuie să fie prezen i exper i de înaltă calificare în domeniul respectiv. de la noi. care cunosc tipurile de materiale explozive de ultimă crea ie şi modul de folosire al acestora. re ine că. Practica de urmărire penală.

Ioan Iacobu ă. cit. se cercetează firele de păr şi nu urmele acestora. picioare. a contura con inutul acestei no iuni. starea de sănătate. după opinia noastră. axilă. Aurel Ciopraga. Cercetarea firelor de păr 1 Camil Suciu... nu întotdeauna proprii. cu alte cuvinte. zona corpului de unde s-au desprins (cap. deoarece. Ambele denumiri sun improprii. din i. p.În activitatea de cercetare criminalistică a firelor de păr se folosesc denumiri diferite. acestea au fost asimilate cu urmele şi denumite „urme de natură piloasă” sau „urme sub forma firelor de păr”. Pentru a încadra firele de păr în capitolul mare al urmelor. op. smulgere. 111 113 . p. buze. sprâncene. Acestea sunt cercetate deoarece concură la restrângerea cercului de persoane de la care ar putea proveni1. Ele pot furniza informa ii privitoare la vârsta aproximativă. cit. Valoarea de identificare a firelor de păr Firele de păr au valoare de identificare mai redusă în compara ie cu celelalte urme produse de diferite păr i ale corpului: mâini. 309-314. iar cercetarea are ca scop studiul valorii de identificare a firelor de păr. tăiere sau cădere naturală). regiune pubiană. împrejurările în care s-au desprins de la locul de inser ie (rupere. de fapt. op. măsura în care pot contribui la identificarea persoanei de la care provin. etc). § 2. Valoarea de identificare a firelor de păr scade şi datorită posibilită ilor pe care le oferă produsele cosmetice de a le schimba foarte uşor culoarea şi alte trăsături proprii. gene. sexul persoanei. b.

colectiv. B. II. Fire de păr pot rămâne la fa a locului şi în cazul săvârşirii unui furt sau unei distrugeri de bunuri. p. Mihăilescu. corpul victimei şi corpul fătuitorului. atribu iile revin atât organelor de urmărire penală. tâlhării etc. indiferent care ar fi infrac iunea cercetată. Sarcinile organelor de urmărire penală În cursul cercetărilor efectuate la fa a locului. în Tratat practic de criminalistică. în practica organelor judiciare este frecvent solicitată expertiza criminalistică în acest domeniu2. Firele de păr se caută pe lenjeria de pat. 1978. cât şi exper ilor criminalişti. aspect sau pot fi carbonizate. Molnar. Astfel. 114 . I. lenjeria de corp. ridicării şi conservării firelor de păr. firele de păr pot suferi modificări de culoare. însă este recomandabil să se folosească lupa sau lampa de raze ultraviolete. Bucureşti. în cazul incendiilor sau exploziilor. când se dezvoltă temperaturi foarte înalte. Se pot observa cu ochiul liber. organele de urmărire penală acordă o importan ă deosebită căutării. Expeztiza urmelor de natură piloasă prin microscopie clasică..În cercetarea criminalistică a firelor de păr.M. organele de urmărire penală trebuie să recolteze firele 2 V. Pentru a oferi expertului posibilitatea formulării unor concluzii ştiin ific fundamentate. S. Mijloacele şi metodele folosite diferă în raport de împrejurările în care s-a săvârşit fapta. dar sunt aproape nelipsite când se săvârşesc fapte împotriva vie ii sau integrită ii corporale. dar manifestă un interes deosebit în cazul infrac iunilor de violen ă. Expertiza criminalistică a firelor de păr Deşi firele de păr au o valoare de identificare mai redusă. A. 81 şi urm. îmbrăcăminte. infrac iuni la via a sexuală.G. vol.

II. Specialiştii din acest domeniu dispun de mijloace moderne de examinare. este folosită analiza de activare cu neutroni4. care. îndeosebi aceea de baleiaj. 3 115 . Editura „Actami”. Criminalistica. cit. Este cunoscut faptul că. Aurel Ciopraga. I. altera ii patologice. op. Ion Mircea. Cu ajutorul acestor metode şi mijloace tehnice. ce vor ajuta organele judiciare să restrângă cât mai mult sfera persoanelor bănuite ca fiind cele de la care s-au desprins firele de păr cercetate3. în ceea ce priveşte examinarea firelor de păr. calorimetrică şi spectrometrică de absorb ie atomică. Criminalistica. vol. Aceasta presupune o tehnologie foarte costositoare. Bucureşti. dacă firul de păr prezintă distrugeri. I. care este modul de detaşare a firului de păr. De asemenea. 1978. care este rasa. la formularea întrebărilor trebuie să se ia în considerare mijloacele tehnice de care dispun exper ii în actuala etapă de dezvoltare a ştiin ei. care permite identificarea certă a persoanei.. iar cele care constituie modele de compara ie să fie introduse. urme de sânge sau ouă de parazi i. din ce zonă sau parte a coprului provin. p. de asemenea. Editura „Lumina Lex”. Emilian Stancu. 1998. este folosită şi în ara noastră. sexul persoanei şi vârsta probabilă a acesteia. 123 4 M. pot fi formulate concluzii certe numai prin examinarea amprentei genetice. vol. în Tratat practic de criminalistică. p. Expertiza urmelor de natură piloasă prin ac ionare cu neutroni. expertul poate stabili: dacă firele de păr găsite sunt de păr uman. Dobrilă. 126. dacă sunt vopsite şi care este culoarea naturală.G. în utlimii ani. p. 299 şi urm.de păr de la locul faptei cu multă precau ie. 209. Tot astfel.M. p. Bucureşti. Ioan Iacobu ă. Expertiza criminalistică a firului de păr poate răspunde la o gamă foarte largă de întrebări. colectiv. 1995. în plicuri separate. precum microscopia clasică şi electronică. să fie introduse separat în plicuri etichetate. Bucureşti.

M. firul trebuie să aibă o lungime minimă de 9 centimetri. dar mai ales în cazul faptelor de violen ă. etc. Date fiind posibilită ile actuale de investigare ştiin ifică din România. Expertiza urmelor de natură piloasă pentru stabilirea grupei sangvine. Dragomir. etc. B. organele de urmărire penală 5 M. tâlhării. Urmele de sânge au valoare de identificare datorită posibilită ilor de a se determina regiunea anatomică sau organele din care provin. dacă provin de la o persoană sau de la persoane diferite..Posibilită ile de identifiare după firele de păr au sporit în prezent şi datorită prezen ei antigenelor specifice sistemului A. violuri.G. vol. distrugeri. De acea. timpul (cu aproxima ie) care s-a scurs de la săvârşirea faptei. colectiv. grupa sangvină. natura lor (arterial sau venos). No iuni generale Urmele de sânge pot fi întâlnite la fa a locului în majoritatea cazurilor de cercetare a faptelor penale: furturi.. I. care permite să se determine grupa sangvină5. care privesc via a sau integritatea corporală: ucideri inten ionate sau din culpă. 1978. ceea ce înseamnă că. 321 116 . Bucureşti. O. exper ii criminalişti pot formula concluzii cert pozitive bazate pe tehnica de examinare a amprentei genetice. Sec iunea a II-a – Urmele de sânge § 1. p. B. Pentru efectuarea acestei probe este necesar ca firul de păr să aibă o lungime minimă de 3 centrimetri pentru un antigen. în Tratat practic de criminalistică. O. II. prezen a alcoolului sau a unor microbi. pentru verificarea întregului sistem A.

1995. în cursul cerctetărilor la fa a locului. 115 6 117 . 1992. 188. 166. Iaşi. pe drumul parcurs de victimă şi agresor. fixarea şi ridicarea urmelor de sânge. Emilian Stancu. Din generalizarea practicilor de urmărire penală a rezultat că. Ion Mircea. p. Editura „Actami”. urmele de sânge pot fi găsite pe corpul şi pe îmbrăcămintea victimei şi a agresorului. eviden ierea. op. la locul unde a fost găsită victima6. spălare. cit. § 2. I. vol.. Aurel Ciporaga. Ioan Iacobu ă. tratare cu substan e chimice sau arderea obiectelor purtătoare. p. p. pe obiectele presupuse a fi fost folosite la săvârşirea faptei.trebuie să cunoască pe lângă valoarea de identificare a acestor urme şi căteva no iuni privind proprietă ile fiziologice şi compozi ia sângelui. dacă prezintă leziuni deschise. Toate acestea vor fi examinate cu deosebită aten ie. organele de urmărire penală trebuie să cunoască procedeele folosite pentru căutarea. Cercetarea urmelor de sânge În cursul cercetărilor efectuate la fa a locului. Criminalistica. Editura Funda iei „Chemarea”. A. Căutarea urmelor de sânge La căutarea urmelor de sânge se porneşte de la studiul suporturilor pe care se pot forma. Bucureşti. ştiut fiind faptul că se folosesc procedee diferite pentru distrugerea lor: ştergere. Criminalistica.

ori cadavrul a fost târât de către făptuitori pentru a fi ascuns. etc) pozi ia pe care o are victima fa ă de suportul pe care se găsesc urmele (în picioare. în raport de natura suportului. ale căror dimensiuni diferă după înăl imea şi distan a la care se află suportul. de cele reale. sângele de provenien ă venoasă formează urme cu forme bine conturate. dârele de sânge pot proveni de la por iunile corpului care prezintă leziuni şi pe care victima sau făptuitorul le atinge de anumite obiecte în cursul unor mişcări involuntare sau inten ionate. urmele de sânge pot avea formă de baltă. spălate.După natura lor (sânge arterial sau sânge venos) şi cantitatea de sânge scurs în afara corpului. unul culcat şi altul în picioare. etc). în picioare. datorită presiunii cu care este aruncat în afara coprului. De asemenea. De aceea se folosesc surse de iluminat. 118 . cunoscându-se faptul că pe un teren înclinat se formează şiroaie de sânge. lampa cu raze ultraviolete sau diferi i reactivi. Căutarea urmelor de sânge nu întâmpină dificultă i atunci când sunt proaspete. care fac posibilă diferen ierea petelor ce par a fi de sânge. Balta de sânge se produce atunci când s-a scurs o cantitate mai mare şi poate avea forme relativ rotunde sau fără contur. pe când cel de provenien ă arterială. pozi ia pe care o aveau victima şi agresorul în timpul săvârşirii faptei (fa ă în fa ă. tratate cu substan e chimice. Dârele (mânjiturile) se formează în timp ce persoana care a suferit leziuni s-a târât în încercarea de a se salva. capătă forme de stea cu ramifica ii. De cele mai multe ori. Este mai dificilă căutarea atunci când sunt indicii că au fost şterse. culcat. Picăturile au forme şi dimensiuni caracteristice după natura lor (sânge arterial sau venos). dâre (mânjituri) sau picături. Pe corpul victimei urmele de sânge trebuie căutate ori de câte ori s-au produs leziuni ale pielii. De asemenea. esuturilor sau organelor. urmele de sânge se găsesc pe corpul şi îmbrăcămintea omului (victimă sau agresor). vizibile.

se faptul că pot fi spălate sau şterse cu substan e chimice. care duce la concluzia că fapta nu s-a săvârşit în acel loc. poate proveni şi de la agresor. O aten ie deosebită trebuie acordată căutării urmelor de sânge pe autovehiculele presupuse a fi angajate în producerea unor vătămări corporale sau uciderea unor persoane. De asemenea. În câmp deschis sau în pădure. se vor folosi surse de lumină adecvate. Obiectele folosite la săvârşirea faptei (topor. la fel de bine. victimă a unei infrac iuni de omor. pe covoare. Pe traseul parcurs de victimă. lampa cu raze ultraviolete şi reactivi. dar. ştiindu. cu surse de lumină corespunzătoare sau lămpi cu raze ultraviolete. cât şi la persoanele bănuite că au participat la săvârşirea faptei. se vor căuta urmele de sânge pe cărarera de paşi sau pe drumul presupus a fi parcurs de victimă şi agresor. petele de sânge vor fi căutate pe lenjeria de pat. precum şi pe mobilier. Când există bănuiala că au existat urme de sânge. dar au fost spălate sau tratate cu substan e chimice. Mai trebuie căutate urme de sânge şi în depozitul subunghial atât la victimă. cât şi pe suprafe ele mai expuse contactului cu victima şi producerii urmelor. urmele de sânge vor fi examinate cu aten ie deosebită. vor fi folosite procedee tehnice adecvate. urmele de sânge vor fi căutate pe sol. De aceea. 119 . frunze sau flori. Pe îmbrăcăminte. pere i sau tavan. care să pună în eviden ă prezen a sângelui. cu it. autovehiculele pot fi folosite la transportarea cadavrului. autovehiculele vor fi cercetate atât în interior. În încăperi. iarbă. în cazul în care faptele s-au săvârşit în mai multe etape. după care au părăsit locul faptei. par) poartă urme de sânge provenit de la victimă. Pe lângă examinarea cu ochiul liber.Lipsa urmelor de sânge de la un cadravu ce prezintă asemenea leziuni constituie o aşa-numită împrejurare negativă (controversată).

Dacă se găsesc pe frunze de arbori. Sângele coagulat se ridică cu o lamă de cu it şi se introduce într-o eprubetă. ambalându-se cu grijă. precum şi aparatură video sau color. rever etc. după stadiul de coagulare a sângelui. pentru a deveni solubile. Obiectele comod transportabile. purtătoare de urme. stropi). mânecă. dâră. 120 .Fixarea urmelor de sânge găsite la fa a locului Pentru descrierea urmelor în procesul-verbal de cercetare la fa a locului şi fotografierea lor se folosesc procedeele cunoscute. Pentru cantită i mici de sânge (picături) se foloseşte hârtia de filtru. iar la îmbrăcăminte se indică şi por iunea pe care se află: guler. Dacă sunt pe corpul victimei sau al persoanei bănuite. Dacă sângele nu s-a coagulat se aspiră cu eprubeta şi se introduce în eprubete sigilate şi etichetate. forma (baltă. Fotografierea urmelor de sânge se face prin procedee obişnuite. distan a dintre ele. însă este recomandabilă fotografia separatoare de culori sau fotografia color. aspectul şi culoarea. picăturile mai vechi vor fi tratate mai întâi cu apă distilată. se taie crengile sau frunzele. se indică regiunea anatomică sau organul pe care au fost găsite. mărimea urmei (cantitatea de sânge scursă) şi suportul pe care se găsesc urmele. raportul ce celelalte urme. simple. mărimea. se ridică pentru examene de laborator. pentru sângele necoagulat. pentru a nu fi modificate urmele. Ridicarea urmelor de sânge Se folosesc procedee diferite. În procesul-verbal de cercetare la fa a locului trebuie să fie descrise: locul unde au fost găsite urmele (suportul). iar pământul ori nisipul se ridică cu întrega por iune pe care au fost găsite.

vor recolta şi probe de compara ie atât de la victimă cât şi de la persoanele bănuite. etc7.M. deoarece. vechimea probabilă a urmei.Pentru expertiză.G. uneori se solicită şi participarea exper ilor criminalişti. dacă sângele con ine impurită i. precum şi probele de compara ie. I. colectiv. Experiza urmelor de sânge. Bucureşti. § 3. deşi este efectuată de personal medical de înaltă calificare. 1978. Expertiza urmelor de sânge Este o expertiză complexă. cu ajutorul personalului medical. vol. 230 şi urm. p. Când se prezintă şi proba pentru compara ie. în Tratat practic de criminalistică.. 121 . În raport de cantitatea de sânge şi starea acestuia se poate stabili şi dacă sângele con ine alcool sau elemente de natură toxică. Întrebările ce pot fi puse exper ilor diferă în func ie de modul cum se examinează probele ridicate în cursul cercetărilor la fa a locului. expertul poate să răspundă dacă cele două probe au aceeaşi grupă şi dacă există şi alte indicii asemănătoare. Din examinarea urmelor ridicate de la fa a locului expertul poate să stabilească dacă urma este de sânge uman. organele de urmărire penală.II. 7 V. Molnar. atunci când este necesar. grupa sangvină.

1976. 203 şi urm. Căutarea urmelor de salivă Organele de urmărire penală trebuie să cunoască modul de formare a urmelor de salivă şi locurile unde sunt întâlnite cel mai frecvent. 0. 258.G. Introducerea tehnicilor moderne de determinare a caracteristicilor genetice ale celulelor specifice componentelor sangvinolente permite exper ilor să formuleze concluzii cert pozitive sau cert negative şi în acest domeniu. I. Dragomir. p.Identificarea persoanei după urmele de sânge a devenit posibilă mai ales în ultimii ani. mucoasa bucală şi limfonoduli. I. făptuitorilor sau altor persoane. 320. Bucureşti. cit. Asanache. vol. M. Valoarea acestor urme constă în posibilitatea de a se determina grupul secretor al persoanei de la care provin. Fiind un produs de secre ie al glandelor salivare. § 2.. floră microbiană şi substan e anorganice. Datorită constatărilor făcute de savantul japonez K. colectiv. în Tratat practic de criminalistică. 8 122 . Yamakami. op. provenite din glande. Sec iunea a III-a – Urmele de salivă § 1. Camil Suciu. le găsim pe diferite obiecte ce apar in victimei. Valoarea de identificare Urmele de salivă au o valoare de identificare mai redusă. prin examinarea în laborator a urmelor de salivă poate fi stabilită şi grupa sangvină8. potrivit cărora în toate secre iile organismului grupul secretor corespunde grupei sangvine. p. Urmele de salivă.3 % substan e organice şi 0. Se ştie că urmele de Ibidem. p..7% elemente celulare degenerate. Saliva este un compus lichid.M. format din 99 % apă. Gh.

instrumente muzicale de suflat.). pahare.verbal se consemnează suportul pe care au fost găsite. lupa de mărit şi lampa cu raze ultraviolete. etc. De aceea. în func ie de culoarea obiectelor pe care au fost găsite. iar cele mai vechi au o culoare apropiată de galben deschis. aspectul lor. În procesul . se foloseşte lumina de lanternă sub diferite unghiuri de inciden ă. Pentru ridicarea acestor urme se folosesc tehnici diferite. Urmele proaspete se ridică cu ajutorul pipetei şi se introduc în eprubete închise şi etichetate. culoarea. Urmele de salivă au culoare şi aspect diferit. urmele de salivă se depun pe corpul unei persoane în timpul sărutului. Cercetarea şi examinarea lor se face cu deosebită aten ie. etc. vechi sau uscate. Fixarea şi ridicarea urmelor Urmele de salivă vor fi descrise în procesul-verbal de cercetare la fa a locului şi fotografiate. deoarece pot fi confundate cu pete de altă natură (sperma. în raport de starea în care se află: proaspete. cântă la un instrument de suflat.salivă se depun pe obiecte în timp ce o persoană fumează. secre ia vaginală. etc. Urmele proaspete sunt aproape incolore. lenjerie de corp şi de pat) sau corpul victimei. § 3. conturul şi natura lor (proaspete sau vechi). igări. De asemenea. umezeşte un timbru pentru a fi lipit pe plic sau aplică un sigiliu metalic pe plastilină. după durata de timp trecută de la depunerea lor. prin atingerea cu limba a unor suprafe e. Fotografierea se face prin procedee obişnuite sau prin folosirea unor filtre separatoare de culori. mănâncă. iar pentru cele 123 . Urmele de salivă se caută în locurile unde se formează cel mai frecvent: obiecte din cele mai diferite (batiste. muşcă.

cit. p. 1998. Criminalistica. în consecin ă. Sec iunea a IV-a – Urmele de spermă § 1. Editura „Actami”. 120. I. p. în Prezent şi perspectivă în ştiin a criminalistică. Criminalistica. etc) se ridică pentru examenul de laborator. Ioan Iacobu ă. însă nu întotdeauna rezultatul poate avea caracter de certitudine. grupa sangvină căreia îi apar ine persoana10. 320. Ion Mircea. p. cit. În primul rând.mai pu in conturate se foloseşte hârtia de filtru. bine ambalate şi protejate. Ministerul de Interne. Eliminarea lichidului din veziculele seminale se face pe cale voluntară. mucuri de igări. depus pe diferite suporturi.Valoarea de identificare Urmele de spermă provin de la lichidul de secre ie a glandelor sexuale masculine. Bucureşti. 1979. Cercetări privind antigenele salivare şi importan a lor în expertizele biologice. în timpul săvârşirii unor infrac iuni privitoare la via a sexuală. expertul se poate pronun a asupra faptului dacă urma este sau nu de salivă şi dacă saliva este de natură umană. 126-128 9 124 . Bucureşti. vol. Expertiza urmelor de salivă serveşte la clarificarea unor aspecte relativ asemănătoare urmelor de sânge. Obiectele purtătoare de urme comod transportabile (batiste. Urmele vechi sunt umezite cu apă distilată. De asemenea. se stabileşte calitatea de secretor sau nesecretor şi. pentru a nu se produce modificări în detaliile urmelor. dar şi în Camil Suciu. Emilian Stancu... apoi se ridică la fel ca şi cele proaspete9. de cele mai multe ori în timpul actului sexual. op. În vederea efectuării expertizei se vor recolta şi probe de compara ie de la persoanele bănuite. 133-134 10 Marcela Boia. 195. p. Editura „Lumina Lex”. op. 1995. Bucureşti. Aurel Ciopraga. Lia Vasiliu. p.

Aspectul şi culoarea lor diferă după suportul pe care se găsesc şi după vechimea acestora. În cazul sinuciderilor. etc. ori pe corpul acestora. Căutarea urmelor de spermă Urmele de spermă trebuie căutate pe lenjeria de corp sau de pat. totodată. în special al lămpilor cu raze ultraviolete. Vor fi examinate obiectele purtătoare (lenjerie de corp şi de pat. se produce o evacuare de lichid seminal la fel ca în timpul actului sexual. vată. în urma examinării lor. pe mâini. mai ales la spânzura i. cada de baie. abdomen. Prezen a organelor medicale este obligatorie. De asemenea. sub sâni. se poate determina şi grupa sangvină etc. pe îmbrăcămintea victimei sau a făptuitorului. lighean. urmele trebuie căutate chiar şi în cavită ile naturale ale organismului. bandaj igienic. precedate sau concomitente cu infrac iuni la via a sexuală. Pe corpul victimei. perii pubieni. uneori. Au valoare de identificare mai ales în cazul infrac iunilor privitoare la via a sexuală sau al infrac iunilor de omor. subsuori. 125 . la persoanele aflate în via ă (victime sau făptuitori). deoarece. § 2. Aceste urme sunt cercetate deoarece pot ajuta organele de urmărire penală să stabilească dacă provin de la o singură persoană sau de la mai multe. batiste. etc).mod accidental sau din cauza unor boli. prosoape. ori la cadavre. fese. urmele se caută pe coapse. Urmele pot fi cercetate cu ochiul liber sau cu ajutorul unor surse de lumină. tifon. sunt căutate şi în cazul profanării de cadavre.

dacă sunt comod transportabile. când sunt proaspete (umede). baie. pe flori sau pe alte obiecte aflate în apropierea locului unde s-a săvârşit fapta cercetată. de pe lenjerie sau îmbrăcăminte se taie doar por iunea pe care se află urmele şi se ambalează în aceleaşi condi ii de precau ie. pentru a nu se degrada urmele sau a se pierde caracteristicile de identificare. etc. sau cu regiunile anatomice în apropierea cărora au fost găsite. Dacă este posibil. pe iarbă. forma şi aspectul urmelor. § 3. iar în câmp deschis pot fi găsite pe pământ. culoarea. Acestea vor fi ambalate cu grijă.În camere se caută pe covor. Fotografierea prin procedee obişnuite sau cu filtre separatoare de culori se face mai întâi asupra obiectelor purtătoare şi apoi asupra detaliilor urmei. pe frunze. În procesul-verbal se va consemna locul unde au fost găsite. dacă au legătură cu săvârşirea faptei. 126 . Fixarea şi ridicarea urmelor Urmele de spermă găsite la fa a locului vor fi descrise în procesul-verbal şi fotografiate. Urmele se ridică prin procedee ce diferă după natura suportului pe care au fost găsite. Este indicat să se ridice chiar obiectele purtătoare. parchet. mozaic. iar cele vechi se umezesc mai întâi cu apă distilată sau cu glicerină. De pe corpul victimei urmele se ridică cu hârtie de filtru. Vor fi descrise şi obiectele din apropiere. caracteristicile obiectelor purtătoare. etc.

. Bucureşti. Examinările au în vedere şi capacitatea de supravie uire a spermatopzoizilor în func ie de mediul în Camil Suciu. Valoarea de identificare a acestei categorii de urme este datorată caracteristicilor individuale ale spermatozoizilor12. Asanache. Expertul poate stabili dacă pe obiectul prezentat spre examinare există sau nu astfel de urme. Bucureşti. § 4. p. colectiv. Expertiza urmelor de spermă. în Tratat practic de criminalistică. vechimea aproximativă a urmei. Expertiza urmelor Expertiza poate contribui la restrângerea cercului persoanelor bănuite. Criminalistica. deoarece se distrug spermatozoizii şi. iar în unele cazuri poate formula concluzii cert pozitive sau cert negative.. dacă urmele provin de la o singură persoană sau de la mai multe. 319. astfel.G. dacă urma prezentată este spermă sau altă substan ă. p. utile pentru identificarea persoanei de la care provin urmele. care este grupa sangvină a persoanei de la care provine. II. op. 265 şi urm. p.Nu se admite răzuirea suprafe elor pe care se găsesc urmele. 11 127 . I. se reduce valoarea de identificare a acestor urme. dacă urma de spermă este de natură umană. 1978. 132-133 12 Gh. Editura „Lumina Lex”. Ion Mircea. etc11.M. cit. 1998. vol.

la o femeie în via ă. va fi ridicată cu pompa de cauciuc sau cu pipeta şi introdusă într-o sticlă curată. datorită culorii specifice şi al mirosului caracteristic.care se găsesc. Dacă se găseşte la locul faptei o cantitate lichidă. la examenul de laborator se poate stabili starea de graviditate sau dacă femeia a născut recent ori a avortat. Obiectele purtătoare de urme. spermatozoidul poate fi conservat timp de câteva luni. dacă are calită i absorbante bune. Dacă urina provine de la o femeie. Întreaga ativitate de cercetare a acestei categorii de urme va fi men ionată în procesul . mergând până la 20 de zile la cadavrele înghe ate. ori pe alte obiecte de îmbrăcăminte. expertul poate stabili grupa sangvină a persoanei de la care provine. acest termen se poate prelungi foarte mult. dacă sunt de dimensiuni reduse (lenjerie de pat şi de corp sau alte obiecte de îmbrăcăminte). iar la un cadavru. pe care va fi aplicată o etichetă cu men iunile necesare identificării. de asemenea. Pe îmbrăcămintea sau pe lenjeria de corp. Prin examenul de laborator. pe lenjeria de pat şi de corp. Urmele de urină sunt uşor de observat cu ochiul liber. sopermatozoizii supravie uiesc intravaginal până la 48 de ore.verbal de 128 . poate identifica persoana pe bază de ADN (codul genetic). Astfel. utilă examinării de laborator. Uneori se găsesc în cantitate suficientă pentru a fi ridicate şi valorificate la expertiza criminialistică. Sec iunea a V-a – Urmele de urină Urmele de urină se găsesc la locul faptei. vor fi ridicate în vederea unor verificări ulterioare şi a examenelor de laborator. în condi iile posibilită ilor tehnice actuale. şi.

mai ales. § 2. p. se va face men iune cu privire la obiectele purtătoare de urme. care au fost ridicate pentru cercetări13. numită odorologia. Sec iunea a VI-a – Urmele olfactive § 1.cercetare la fa a locului. durata lor şi locul unde trebuie căutate. animalelor. Bucureşti. chimie. În criminalistică se dezvoltă o ramură nouă. prin folosirea câinilor de urmărire. care cercetează mirosul spcific omului. 136 129 . caracteristicile acestora. dar. medicină şi industria cosmetică (a parfumurilor). substan elor explozive etc. 1998. stupefiantelor. Studiul urmelor olfactive constituie obiect de cercetare pentru specialiştii din multiple domenii ale ştiin ei: biologie. De asemenea. Valoarea de identificare a urmelor olfactive Valoarea de identificare a urmelor olfactive constă în proprietatea acestora de a fi relativ uşor de eviden iat prin mijloace de care dispune omul. Editura „Lumina Lex”. Criminalistica. 13 Ion Mircea. fizică. Cercetarea urmelor olfacticve Organele judiciare trebuie să cunoască modul în care se formează urmele olfactive.

persoanele din cabinetele stomatologice (mirosul dat de eugenatul de zinc). lenjerie şi alte obiecte aflate o durată mai mare de timp asupra persoanei. de asemenea. Matei Basarab. caracteristic mirosul persoanelor aflate în cazărmi sau în locuri de de inere (penitenciare). se află cea mai mare parte din programul de lucru în acelaşi mediu.. mirosul profesional şi mirosul ocazionali14. îngrijitorii de animale. 210. muncitorii din întreprinderile de prelucrare a vinului şi alcoolului. 73 14 130 . transpira ie. Criminalistica. 1996. etc. în mod întâmplător. p. vol. Arad.Cercetările din acest domeniu admit că urma olfactivă cuprinde mai multe categorii de miros: mirosul specific. urină. cit. au stat într-un mediu cu miros specific (fabrici prelucrătoare de produse toxice sau mirositoare. p. Mirosul profesional este întâlnit la persoanele care. emo ii puternice. Ion Mircea. din tăbăcării. Valoarea criminalistică a unor urme la locul faptei. Bucureşti. materializate prin emana ii de mirosuri provenite de la salivă. Mirosul ocazional este întâlnit la persoanele care. etc). După acest criteriu pot fi recunoscu i vânzătorii din sta iile PECO. Este. alimenta ie. respira ie. Cantitatea şi compozi ia emana iilor este influen ată de starea de sănătate. Emilian Stancu. I. Mirosul se imprimă pe îmbrăcăminte. starea psihică (teamă. 1995. etc. restaurante de categorie inferioară unde predomină mirosul de tutun de proastă calitate). Editura „Actami”. op. datorită profesiei. Editura „Vasile Goldiş”. Mirosul specific (individual) este consecin a proceselor metabolice care au loc în organism. 207. efort. p.

Bucureşti. Emilian Stancu. vol. 1998. Bucureşti. p. Pentru aceasta. op. Cu ajutorul câinelui poate fi reconstituit traseul parcurs de persoana cercetată. A. 140 15 131 . cit. 209. i se pune hamul şi sfoara. în special stupefiante şi explozive. Criminalistica. Aurel Ciopraga. I. Editura „Actami”. p. dar este folosit şi la căutarea cadavrelor ascunse. 126. Ion Mircea. Editura „Lumina Lex”. De aceea. p. Criminalistica. Căutarea urmelor olfactive create de om Câinele poate recunoaşte urmele specifice omului aflat în via ă.§ 3.. este adus câinele în apropierea locului faptei. el este folosit pentru descoperirea urmelor de miros specifice omului sau diferitelor obiecte şi substan e. Ioan Iacobu ă. Folosirea câinelui de urmărire pentru descoperirea şi prelucrarea urmelor olfactive Câinele de urmărire are posibilită i mult mai mari decât omul. 1995. pentru căutarea urmelor olfactive15. apoi i se arată unde să miroase.

apoi. Tot câinele poate determina locul unde se ascunde o persoană care se sustrage de la urmărirea penală ori de la executarea pedepsei. cocaină etc. În practica organelor de urmărire penală sunt cunoscute cazuri în care. B. de aceea câinele va fi lăsat să caute urma şi de cealaltă parte a obstacolului. au fost descoperite locurile unde se aflau depozitate cantită i importante de canabis şi derivatele sale (în special marihuana şi haşiş). asupra unor persoane sau îngropate în pământ. C. vor fi lăsate la dispozi ia câinelui pentru a le mirosi. cu ajutorul câinelui de urmărire. la comanda „caută”. magazii.Traseul urmat de făptuitori poate fi întrerupt de obstacole naturale (curs de apă. mijloace de locomo ie etc). Căutarea obiectelor atinse de o persoană Dacă există bănuieli că persoana căutată a atins anumite obiecte aflate la locul faptei. pante foarte înclinate etc) sau obstacole artificiale (intersec ii de drumuri. D. câinele va pleca să caute persoana respectivă. pot depista cu relativă uşurin ă locul unde se află depozitate aceste substan e: bagaje. la mică adâncime. Detectarea explozivelor 132 . sau a fost răpită de făptuitori şi de inută într-un loc ascuns. precum şi heroină. Căutarea stupefiantelor Câinii de urmărire. antrena i pentru căutarea stupefiantelor. urmând traseul parcurs de aceasta.

natura obiectului creator. după diverse criterii: modul de formare a urmelor. se examinează urmele create de cele mai cunoscute obiecte utile identificării în criminalistică: urmele instrumentelor de spargere. Metoda este frecvent aplicată la controlul vamal sau la supravegherea unor obiective de importan ă deosebită. În ceea ce priveşte obiectul creator. în special cele închise în pere i din material plastic. iar câinele de urmărire este de neînlocuit. ci.Pentru căutarea urmelor explozive. etc. Există însă şi obiecte care nu sunt nici purtătoare de urmă şi nici nu lasă urme la locul faptei. aceste obiecte sunt asimilate cu urmele şi sunt folosite pentru identificarea persoanelor care le-au avut asupra 133 . De aceea. o clasificare care să cuprindă toate obiectele matriale este cu neputin ă. chiar. plasticitatea obiectului primitor. etc. CAPITOLUL al XII-lea CERCETAREA URMELOR LĂSATE DE OBIECTE ŞI RESTURI DE OBIECTE Sec iunea I – Criterii terminologice Cercetarea criminalistică a urmelor impune şi o clasificare a acstora. detectoarele de metale sunt insuficiente. urmele mijloacelor de transport. militare sau civile.

mediul în care trăieşte. Editura Medicală. care sunt utile identificării..lor în momentul săvârşirii faptei: mănuşi. cit. Lucian Ionescu. rămân la locul faptei numai resturi de obiecte. p. 203 şi urm. pot furnza date cu privire la stabilirea sexului persoanei căreia îi apar in. 130. Alteori. Unele aspecte ale examinării impresiunilor formate de materialele textile. în sensul restrângerii cercului de persoane bănuite. Aurel Ciopraga. vol. pălării . fulare. în Probleme de medicină legală şi criminalistică. etc. batiste. în cele mai diferite împrejurări: săvârşirea infrac iunilor de violen ă. vârsta aproximativă a acesteia. op. Sec iunea a II-a – Cercetarea obiectelor de îmbrăcăminte sau resturi ale acestora § 1. În această categorie sunt cuprinse: haine. Valoarea de identificare Obiectele de îmbrăcăminte sau resturile acestora pot fi găsite la locul faptei. etc. 134 . § 2. Bucureşti. mănuşi. Ioan Iacobu ă. fulare. p. incăl ăminte. VI.. cit. Cercetarea lor ajută la identificarea persoanelor care le-au purtat. Chiar dacă nu poartă urme de sânge sau substan e organice. etc. pălării. 1968. Fixarea şi ridicarea obiectelor 1 Camil Suciu. etc1. sustragerii de bunuri. op. 297. p. păr i ale întregului.

salivă sau urmele obiectelor folosite la tăierea lor. Pentru a putea fi examinate ulterior. resturile acestora. vor fi mai întâi descrise în procesul-verbal de cercetare la fa a locului. imagini ale detaliilor. băuturile alcoolice. atunci când prezintă dimensiuni şi forme caracteristice. Ambalajele în care sunt depuse trebuie să asigure protejarea urmelor pe timpul transportului. Pentru identificare. cu penseta. luându-se măsuri de precau ie pentru a nu se distruge detaliile urmelor aflate pe acestea. precum şi ambalajele sau resturile ambalajelor în care au fost păstrate. iar cele mici. în criminalistică prezintă interes alimentele apte să păstreze urme de din i. apoi câte o imagine pentru fiecare obiect şi. Sec iunea a III-a – Cercetarea alimentelor şi a resturilor alimentare § 1. Fotografierea se excută astfel încât să poată cuprinde cadrul general în care se află obiectele. inclusiv unele împrejurări controversate (negative). ştiindu-se că făptuitorii pot abandona la locul faptei şi alte obiecte de îmbrăcăminte care nu le apar in.Obiectele sau resturile acestora sunt uşor de descoperit. Valoarea de identificare În această categorie se includ alimentele. apoi fotografiate. pentru a deruta cercetările. Obiectele descrise în procesul-verbal şi fotografiate se ridică prin procedee ce diferă după forma şi dimensiunile lor. În procesul-verbal de cercetare la fa a locului vor fi consemnate cât mai multe detalii. Obiectele mair se ridică cu mâinile înmănuşate. 135 . după aceea.

mezelurile.cum ar fi urmele de pe brânzeturi sau fructe. Resturile alimentare (pâinea. 216 136 . mezelurile. cantitatea. raportul cu alte obiecte din jur. brânzeturile. În procesul-verbal de cercetare la fa a locului se descrie. starea în care se află (proaspăt sau alterat. mărimea. parc. § 2. etc) pot fi aruncate la întâmplare. etc). Valoarea criminalistică a unor urme la locul faptei. etc) unde au fost găsite aceste produse sau obiecte purtătoare de urme2. p. Dintre acestea fac parte pâinea. De asemenea. elementele de identificare prevăzute în etichete. Arad. detaliile lamei cu itului folosit pentru tăierea acestor alimente pot avea valoare de identificare. culoarea. precum şi sticlele cu băuturi alcoolice neconsumate. Fixarea şi ridicarea alimentelor sau a resturilor acestora Înainte de a fi ridicate. brânzeturile. alimentele sau resturile acestora sunt descrise în procesul-verbal de cercetare la fa a locului şi fotografiate. sticlele cu băuturi par ial consumate. fructele. amănuntele privind locul unde au fost găsite. pădure. puse în pungi sau chiar în coşul de gunoi. Fiecrae produs alimentar sau resturi din acesta vor fi descrise cât mai detaliat. Dacă se constată şi urme 2 Ion Mircea. La locul faptei pot fi găsite alimente rămase neconsumate sau abandonate de persoanele care au părăsit în grabă încăperea sau locul deschis în care s-au săvârşit faptele. Pe cutiile de conserve cu ambalaje de hârtie sau etichete din plastic. etc. mai întâi. salivă sau chiar urme digitale. 1996. cutiile de conserve. cadrul general al încăperii sau locului deschis (plajă. pe sticlele cu băuturi alcoolice ori etichetele acestora pot fi găsite urme de buze. Editura „Vasile Goldiş”.

Fotografierea se execută după procedeele cunoscute. De asemenea. plecând de la fixarea cadrului general şi continuând cu fotografierea obiectelor principale şi a detaliilor. se găsesc la fa a locului atât pachete de igări nedesfăcute. Pentru ridicarea acestor produse şi obiecte este necesar să fie luate măsuri suplimentare de precau ie. Se vor folosi surse de lumină adecvate locului şi timpului. Investigarea ştiin ifică a infrac iunilor. ci şi produse întregi. ambalajele în care sunt păstrate trebuie să asigure protejarea lor pe timpul transportului şi temperatura optimă. Sec iunea a IV-a – Resturile de fumat şi iluminat § 1. ori capete rămase de la igările fumate. Saliva de pe aceste capete de igări (mucuri) poate folosi la determinarea grupei sangvine a fumătorului. p.utile identificării. cât şi igări uitate sau pierdute. De asemenea. 3 Emilian Stancu. destinate să protejeze urmele ce se găsesc pe acestea. 235 137 . neconsumate. Universitatea Bucureşti. pot fi întâlnite cutii de chibrituri nedesfăcute. Uneori. cum ar fi urmele de din i sau de buze. Mai pot fi găsite pipe. be e izolate sau capete de be e arse la aprinderea igării. pentru împiedicarea procesului de alterare. iar pentru ob inerea mai multor detalii ale imaginii este recomandabilă fotografierea în culori. degradare sau putrefac ie3. Valoarea de identificare Denumirea folosită în lucrările de specialitate nu este întotdeauna potrivită deoarece nu se cercetează numai resturi. 1986. vor fi consemnate toate datele utile identificării.

nichelate. iar la igaretele cu marijuana. p. poate folsi şi acesta la determinarea de gen. numere de telefon sau alte însemnări. cu multă probabilitate. calitatea igărilor. material sintetic sau hârtie special prelucrată. Ambalajele produselor şi obiectelor folosite la fumat şi iluminat sunt utile identificării. uneori. Dacă la fa a locului nu se găseşte decât scrumul rezultat din arderea igărilor.. Descrierea se realizează după regulile generale cunoscute pentru orice categorii de urme. igări de foi sau igarete şi. însă. pentru că. sunt consemnate cât mai multe detalii privind numărul 4 Aurel Ciopraga. cu luciu sau material plastic. se poate stabili natura drogului. capetele igărilor. emailate. precum şi pe brichete se găsesc urme digitale perfect conturate şi foarte utile identificării. precum şi brichete din plastic. etc4. op. vor fi descrise în procesul . lumânările sau resturile acestora. cutiile de chibrituri. pentru a se stabili dacă provine de la pipă. Fixarea şi ridicarea produselor. pot fi notate pe ele adrese. Pe cutiile de chibrituri confec ionate din carton. sau altele asemenea. Pe pachetele de igări întregi sau consumate par ial.verbal şi apoi fotografiate. după ce se descrie cadrul general al locului cercetat. Ioan Iacobu ă. de această dată. obiectelor sau resturilor acestora Pachetele de igări. igări de foi întregi sau fumate par ial. § 2.pachete de tutun pentru pipă. se pot forma urme de mâini utile identificării. 133 138 . dacă au ambalaj din celofan. cit. Mijloacele moderne de examinare a scrumului în laborator permit determinarea naturii şi calită ii tutunului.

modul în care este făcut nodul 139 . Valoarea de identificare Frânghiile. deoarece sunt specifice anumitor profesiuni. imobilizarea victimei. sfori. etc. pot fi folosite pentru escaladarea zidurilor. date de identificare prevăzute în etichete sau pe ambalaje. în împrejurări din cele mai diverse: ambalarea lucrurilor sustrase.. zone geografice. starea lor (întregi sau consumate). Ridicarea produselor şi obiectelor se face cu precau ie. Astfel. strangularea prin cele mai diferite metode. etc. scopului urmărit. etc. noduri sau legături şi resturi ale acestora § 1. de asemenea. pentru a nu se distruge urmele (se folosesc mănuşi şi pensete).obiectelor găsite ( igări. în scopul conservării urmelor. Sec iunea a V-a – Cercetarea urmelor lăsate de frânghii. locul unde au fost găsite şi raportul cu obiectele din jur. ambalaje). cordoanele. Fotografierea se execută prin procedee obişnuite sau folosind filtre separatoare de culori. dimensiunea şi materialul din care sunt construite. iar ambalajele trebuie să respecte aceleaşi reguli privind forma. chibrituri. deoarece sunt întâlnite la fa a locului. fiind preferată fotografierea policromă. Nodurile ce se întâlnesc pe aceste obiecte pot folosi la identificare. surse de iluminat adecvate fondului şi timpului (în timpul zilei sau noaptea). sforile. nodurile şi legăturile acestora prezintă interes în cercetarea criminalistică a urmelor.

Sursele de iluminat vor fi adaptate pozi iei. etc. cordoane se găsesc noduri sau alte detalii ale legăturii. Bucureşti. După fixarea cadrului general al locului cercetat. nodurile. iar dacă sunt pe corpul victimei (îmbrăcat sau descoperit). direc ia şi adâncimea şan ului. vor fi consemnate cât mai multe elemente de identificare. cordoane.). Pentru frânghii. adaptate la specificul acestora. În procesul-verbal de cercetare la fa a locului vor fi descrise atât obiectele găsite la fa a locului. iar pentru re inerea detaliilor se recomandă fotografierea policromă. 5 M. Vasiliniuc. locului şi timpului. 1978. apoi detaliile acestora (sfori. cât şi urmele produse de acestea. 298-299 140 . la particular.G. 193 şi urm. Constantinescu. în Tratat practic de criminalistică. I. de suprafa ă. p. vol. Camil Suciu. colectiv.M. op. locul unde au fost găsite. Când pe sfori. Fixarea şi ridicare obiectelor şi a urmelor acestora Se folosesc procedeele cunoscute la cercetarea oricărei categorii de urme. grosimea materialului din care sunt confec ionate. distan a fa ă de reperele din jur. vor fi fotografiate obiectele principale. p. II.poate fi folosit ca element de diferen iere între o strangulare şi o simulare de sinucidere5. frânghii. cit.. cu grijă deosebită pentru asigurarea contrastului între obiecte. § 2. cordoane. sfori. se indică regiunea anatomică şi detaliile urmelor produse (de adâncime. se vor consemna trăsăturile caracteristice: lungimea. Fotografierea se execută după procedeele cunoscute. plecând de la general... V. Expertiza nodurilor şi legăturilor. precum şi urmele produse pe obiecte sau pe corpul victimelor).

după cum particulele de fibre textile (in. cordonul se taie la o anumită distan ă de nod. Criminalistica. flori. etc. sfoara. I. bumbac. Dacă urgen a o impune. insecte. Ele trebuie. deoarece. În cazul cadavrelor sau a persoanelor imobilizate. vegetale fermentate etc. pentru că pot contirbui la identificarea persoanelor. Praful de natură anorganică con ine particule de substan e minerale sau plastice6. p. cercetarea se realizează împreună cu medicul legist atât în ceea ce priveşte sforile. editura „Actami”. prin analize de laborator. cât şi urmele de pe cadavru sau corpul victimei. Zugravii lasă întotdeauna la 6 Emilian Stancu. ouă de insecte. 259 141 . Prezen a particulelor de cărbune este specifică persoanelor care lucrează în minerit.). Praful de natură organică este format din resturi vegetale (frunze. locul prin care au trecut persoanele de la care provin şi chiar profesiunea acestora. vol.) sau animale (microorganisme. cercetate. cânepă) sunt întâlnite la persoanele care lucrează în fabricile de confec ii. descrise în procesul-verbal şi fotografiate. Sec iunea a VI-a – Urmele de praf § 1. se poate presupune că provin de la îngrijitorii de vite. atelierele de croitorie. Bucureşti. 1995.. etc. cordoanele şi nodurile acestora. iar nodurile se desfac numai după ce au fost examinate. ateliere de prelucrare a fierului. pentru a nu se distruge eventualele urme. se poate stabili provenien a lor şi compozi ia chimică. Valoarea de identificare Valoarea de identificare a urmelor de praf este mai redusă în compara ie cu a altor categorii de urme. totuşi. dacă în particulele de praf se găsesc segmente ale firelor de păr. De asemenea.Ridicarea obiectelor folosite la legat se face cu precau ie.

în zonele neacoperite. pe picoare. § 2. Căutarea şi ridicarea prafului După natura sa (organică sau anorganică) şi culoarea suportului pe care se găseşte. de asemenea. De asemenea. praful se cută în păr ile cele mai ascunse. etc. etc.. iar pe obiectele de îmbrăcăminte este cercetat în zona cusătorilor. ciment. cercetate obiectele de îmbrăcăminte pe toată suprafa a. pentru că urmele de praf provin din locurile pe unde a călcat persoana respectivă.locul faptei urme de var. se poate folosi lupa sau o sursă de lumină aşezată lateral. buzunarelor. Sunt. praful poate fi observat cu ochiul liber. dar mai ales. talpa. pălăriile. în cazul autovehiculelor. vor fi cercetate şi căciulile. 142 . cum ar fi locurile de îmbinare a pieselor sau partea cea mai expusă. Pe corpul omului. însă este recomandabil să fie examinat sub un unghi de 450. De asemenea. utile pentru restrângerea cercului de persoane bănuite că ar fi participat la săvârşirea faptei cercetate. broboadele. manşetelor. Pe obiecte. praful se caută pe mâini. Praful trebuie căutat atât pe obiectele găsite la fa a locului cât şi pe îmbrăcămintea şi corpul omului. etc. Vor fi folosite lanterne de buzunar sau lămpi cu raze ultraviolete.

animale sau minerale. după locul unde au fost găsite şi starea în care se află (pulbere sau pastă)7. a provenien ei vegetale. iar con inutul se depune în pungi etichetate. Dacă pasta este mai consistentă se ridică prin răzuirea cu lama unui cu it şi se depune în borcane etichetate. Ele sunt cercetate deoarece mijloacele moderne de examinare. Criminalistica. şi se depune în perubete de sticlă. Dacă se aspiră în locuri diferite. la restrângerea sferei de obiecte sau persoane de la care provin. pulberile vor fi depuse în plicuri separate. Sec iunea a VII-a – Microurmele § 1. Valoarea de identificare Valoarea de identificare a micourmelor este mai redusă. Ion Mircea. din nas sau urechi se ridică cu ajutorul chibriturilor sau scobitorilor înfăşurate în vată curată. Pentru pulbere se foloseşte miniaspiratorul sau pelicula adezivă. 305. 7 143 . p. Praful de sub unghii. 1998. Editura „Lumina Lex”. p. op.Pentru ridicarea urmelor de praf se folosesc procedee diferite.. aflate în dotarea Camil Suciu. 149 şi urm. deoarece ele pot contribui doar la determinarea grupei. Bucureşti. Praful sub formă de pastă umedă se ridică prin tamponare cu hârtie de filtru sau sugativă. cit.

trebuie să ia mai întâi măsuri de protejare a locurilor unde este posibil să se găsească microurme. Pentru eviden ierea microurmelor sunt folosite instrumente optice de mărit.G. apoi să procedeze la căutarea şi ridicarea acestora. să contribuie la identificarea obiectului. De aceea. Căutarea şi ridicarea microurmelor Pentru căutarea şi ridicarea microurmelor se folosesc tehnici diferite. O primă măsură pe care trebuie să o ia organele de cercetare la fa a locului este aceea de a nu permite să pătrundă nici o persoană în câmpul infrac iunii. comod transportabile.M. I. vol. p. Bucureşti. fiin elor vii (oameni. provenien a lor şi culoarea fondului.. vol. Universitatea Bucureşti. Scopul acestei măsuri este şi acela de a proteja microurmele care prin natura lor pot fi foarte uşor modificate. Dificultatea de căutare şi eviden iere a urmelor este sporită şi de imposibilitatea de a se deplasa la fa a locului instrumente şi aparate grele. p. Criminalistica. tehnicianul sau expertul criminalist. care se folosesc numai în condi ii de laborator. I. Emilian Stancu. în anumite condi ii. 416. 1976. § 2. mijloacele tehnice de iluminat locul şi obiectele 8 O. animale) sau a plantelor de la care provin8.laboratoarelor. în Tratat practic de criminalistică. 237-238 144 . Popov. alterate sau distruse. 1981. I. permit. incomode. care face parte din echipa operativă. după natura suportului pe care se găsesc.

se caută denivelările. Pe îmbrăcăminte se caută în zona cusăturilor sau a cutelor datorate uzurii. 197 145 . p. obiectele de uz gospodăresc presupuse a fi fost folosite la săvârşirea faptei. lupa şi microscopul de buzunar9. În încăperi sunt cercetate spa iile dintre duşumele sau lamele de la parchet. cură ate. iar pentru suprafe e poroase se folosesc instrumente ascu ite. lemn. în func ie de obiectele purtătoare şi de natura microurmelor. pe timpul transportului. precum şi lanterne portabile. suprafe ele recent şterse. etc. 1992. Pentru ridicarea microurmelor se folosesc procedee şi metode diferite. lampa cu raza ultraviolete. ce vor fi introduse în plicuri etichetate. care nu permit un contact direct între obiectele purtătoare de microurme şi pere ii ambalajului. iar pe corpul omului. De aceea. se folosesc ambalaje deosebite. iar pentru cele provenite de la particulele de vopsea.cercetate. Microurmele aflate pe suprafe ele netede se ridică cu benzi adezive.. textile.. Microurmele vor fi depuse în plicule e sau coli de hârtie de bună calitate. iar pentru pulberile metalice se folosesc benzile adezive. Editura Funda iei „Chemarea”. este recomandabil ca obiectele purtătoare de microurme – când sunt transportabile – să fie ridicate pentru examinările ulterioare. etc. drum public. Dată fiind dificultatea de deplasare la fa a locului a aparatelor de mărit şi iluminat. În câmp deschis. concomitent cu mărirea acestora cu ajutorul lupei. Iaşi. etc. etc. se caută pe mâini şi sub unghii. piesele de mobilier. se folosesc microaspiratoarele. Criminalistica. Astfel. pentru pulberile metalice se folosesc magne i. cu care se lucrează numai în laborator. 9 Ion Mircea. Ridicarea acestor obiecte se face cu precau ia necesară conservării microurmelor şi asigurării integrită ii lor.

Armele de foc sunt foarte variate în ceea ce priveşte construc ia şi func ionarea lor. fabricării şi folosirii armelor şi a muni iilor în scop de atac sau de apărare. Balistica judiciară sudiază armele de foc. muni ia şi urmele acestora. create pe corpul sau îmbrăcămintea persoanei ori pe alte obiecte. 146 . a cărui manipulare este mai comodă. Balistica judiciară studiază doar armamentul uşor folosit de infanterie. impusă de sarcinile specialiştilor ce activează în domeniul proiectării. Balistica generală are o sferă mai largă de cercetare.CAPITOLUL al XIII-lea Balistica judiciară Sec iunea I – Considera ii generale Balistica judiciară reprezintă o adaptare a cunoştin elor de balistică generală la specificul activită ii organelor judiciare. nu o dată confruntate cu cauze în care făptuitorii au folosit arme de foc.

se referă la următoarele: a. al i specialişti. d. indiferent că revin organelor judiciare sau exper ilor. Descoperirea armelor de foc şi a muni iilor folosite Este prima grijă a organelor judiciare sosite la fa a locului pentru a se putea asigura identificarea şi prinderea trăgătorului. iar dacă sunt necesare şi alte porecizări se continuă examinarea de către expertul criminalist. medicul legist. în mod obligatoriu. c. Descoperirea şi studierea urmelor lăsate de întrebuin area unei arme de foc În această activitate sunt antrenate echipe mixte din care. apoi expertul cirminalist. Această sarcină prezintă un interes particular deoarece. O enumerare chiar succintă a acestor sarcini. în primul rând. în cele din urmă. unde există mijloace tehnice adecvate. ca urmare a examinării gloan elor şi tuburilor se pot afla date utile pentru identificarea armei cu care s-a tras şi.Sarcinile balisticii judiciare revin organelor judiciare şi exper ilor criminalişti. Examinarea gloan elor şi a tuburilor Este o activitate complexă. care se desfăşoară tot în două etape. trebuie să facă parte. procuror). Verificarea tehnică a armei Această sarcină revine. Primele cercetări se fac la fa a locului de către ofi erul de poli ie specializat în probleme de armament şi muni ie. în laborator. 147 . expertul criminalist. a trăgătorului. va clarifica aspectele de detaliu ale chestiunilor în discu ie. în ceea ce priveşte primele constatări efectuate la fa a locului. b. pe lângă organele de urmărire penală (poli ist. ofi erului de poli ie specializat în probleme de armament şi muni ie.

în principal. cum este arma de vânătoare. a. eava După scopul urmărit prin construc ia armei. care revin. vol. Editura „Actami”. atunci când trebuie să asigure for a şi viteza necesare proiectilului sau lisă. Sec iunea a II-a – No iuni generale despre armele de foc şi muni iile folosite de acestea § 1. Bucureşti. Armele de foc Orice armă. 283 148 . etc. 1 Emilian Stancu. stabilirea împrejurării privitoare la înlocuirea unor piese originale ale armei cu unele piese străine.O altă grupă de sarcini. se referă la: stabilirea direc iei şi distan ei de tragere. Criminalistica. 1995. De asemenea. atunci când trebuie să asigure doar for a şi direc ia alicelor. deosebit de importante. expertului criminalist. ansamblul mecanismelor şi patul sau mânerul1. p. tot expertul criminialist trebuie să stabilească şi alte detalii privitoare la unghiul de tragere. eava poate fi ghintuită. examinarea orificiului de intrare şi a orificiului de ieşire. I. natura materialului din care sunt confec ionate gloan ele. care prezintă interes pentru criminalistică este alcătuită din trei păr i principale: eava.

Patul sau mânerul Are rolul de a uşura folosin a armei. Clasificarea armelor de foc Se pot face clasificări ale armelor de foc după mai multe criterii2: a. cit. care trebuie să reziste la presiunea puternică dezvoltată de aprinderea pulberii în momentul declanşării focului şi să dirijeze proiectilul sau alicele pentru a ajunge la intă. § 2.. b.eava este construită dintr-un o el special. deoarece. 336 149 . atenuând puterea reculului. c. Ansamblul mecanismelor Este alcătuit din mai multe piese. p. După destina ie: 2 Camil Suciu. pe el se pot impirma urmele digitale ale trăgătorului sau unele pete de sânge. op. în func ie de destina ia armei: „foc cu foc” sau foc automat. Deşi prezintă un interes mai redus în raport cu primele două elemente. trebuie cunoscut şi cercetat.

măsurat între duoă ghinturi (plinuri). de lansat rachete. După construc ia canalului evii există arme cu eavă ghintuită şi arme cu eavă lisă (dreaptă. pistoale. măsurat între două şan uri opuse. carabine..). . . au o direc ie elicoidală. corespunde. Diametrul evii.). etc.arme de apărare apropiată (revolvere.arme sportive de tir.arme de vânătoare. netedă). armele de vânătoare cu destina ie specială. . arme cu eavă mijlocie şi arme cu eavă scurtă. Diametrul evii. pistoale). După lungimea evii Potrivit acestui criteriu sunt cunoscute arme cu eavă lungă. Diferen a de diametru asigură trecerea for ată a glon ului prin eavă şi imprimarea unei mişcări de învârtire în jurul axei proprii. în mod excep ional.arme militare (puşti. Din prima categorie fac parte armele militare şi. de alarmă. b. Această mişcare continuă până la atingerea intei şi îi asigură creşterea puterii de înfrângere a rezisten ei opuse de aer şi apoi de intă. de regulă. c.arme cu destina ii speciale (pistoale de semnalizare. etc. 150 . corespunde calibrului armei şi este mai mic decât diametrul glon ului. . cu gaze lacrimogene. care în interiorul evii. diametrului glon ului. Ghinturile sunt ridicături delimitate de şan uri paralele.

După acest criteriu există gloan e obişnuite şi gloan e cu destina ie specială3. a. sau cu destina ii multiple: perforant-incendiare. în func ie de destina ia dată de fabricant. etc. p. la un cartuş distingem următoarele elemente de construc ie: glon ul. trasoare. Cartuşele pentru arme cu eavă ghintuită Oricare ar fi calibrul armei. tubul. incendiare. Glon ul (proiectilul) este format din metal şi din alte componente. Sunt cunoscute gloan e perforante.§ 3. capsa şi pulberea. etc. perforant-incendiare-trasoare.. 3 Ibidem. Gloan ele speciale au construc ii diferite după destina ia dată de proiectant şi fabricant. Muni iile armelor de foc A. 341 151 .

de aproximativ 3500 atmosfere. iar la baza lui este fixată capsa. capsa. în care se depun substan e explozive. În interiorul tubului se introduce pulberea explozivă. după calibrul şi tipul armei. Alicele şi mitraliile 152 . Cele mai folosite explozive sunt fulminatul de mercur şi stibiatul de plumb. prezintă un şan în care va pătrunde gheara extractoare. alicele şi mitraliile şi. Proiectilul pentru cartuşul armei de vânătoare îl constituie. Baza. produc gaze şi o presiune foarte puternică. Tubul este construit din metal şi are dimensiuni (lungime şi diametru) diferite. d. Cartuşele pentru armele cu eavă lisă La un cartuş pentru armele cu eavă lisă distingem următoarele elemente de construc ie: proiectilul. tubul. bura şi rondelul. cu diametru mai mare la bază şi mai mic spre locul de fixare a cartuşului. asigurând viteza şi for a de pătrundere a glon ului dirijat spre gura evii. a. care se aprind foarte uşor la declanşarea focului şi atingerea ei de capul acului percutor. pulberea. numită rozetă. Capsa este construită dintr-un metal moale. Pulberea (praful de puşcă) este alcătuită dintr-un amestec de substan e care. prin aprindere. B. Tubul are o formă apropiată de un trunchi de con. c.b. Se folosesc metale sau aliaje de densităti care să asigure rezisten a dar şi maleabilitatea dorită. mult mai rar. glon ul. de cele mai multe ori. cu pere ii sub iri. corespunzător diametrului camerei de explozie şi unde se fixează glon ul. iar vârful are diametrul mai mic.

f. după cum o anticipă denumirea. c. hârtie obişnuită sau chiar hârtie de ziar.sunt bile de plumb cu diametre diferite. o întâlnim numai la prima tragere. Rondela. care le deosebeşte de cele ale armelor cu eavă ghintuită. pentru că la tragerile următoare cu acelaşi cartuş. 217. iar gloan ele au construc ie specială4. 151 4 153 . Capsa este fixată la baza rozetei şi con ine explozivi care se aprind la atingerea de către capul arcului percutor. Bura. Se folosesc aceiaşi explozivi ca şi la cartuşul armei cu eavă ghintuită. 1992. În ultimul timp. este confec ionată de trăgător din materiale textile. glon ) spre gura evii. p. locul cartonului a fost luat de materiale plastice. Criminalistica. d. Oricare ar fi materialul folosit la construc ia corpului tubului (carton. Ion Mircea. gaze a căror presiune să dirijeze proiectilul (alice. cit. Prezintă interes pentru că poartă imprimat pe ea calibrul cartuşului. e. este un capac de carton aplicat la gura cartuşului. mitralii. b. op. prin aprindere. Pulberea folosită la cartuşle armei de vânătoare este pulberea cu fum şi are acelaşi scop: de a dezvolta. Iaşi. Tubul cartuşului este construit. din carton şi mai rar din metal sau aliaje. de regulă. pentru a asigura închiderea şi protejarea încărcăturii. Ioan Iacobu ă. Aurel Ciopraga. material plastic). p. În fabricile de muni ii se foloseşte o pâslă din care se confec ionează un perete despăr itor între pulbere şi alice. Editura Funda iei „Chemarea”.. baza (rozeta) este construită întotdeauna din metale moi sau diferite aliaje. De aceea.

Sec iunea a III-a – Cercetarea urmelor Prin folosirea armelor de foc se formează două categorii de urme. Unele se găsesc pe arme şi pe muni ii, altele pe corpul (sau în corpul) omului şi pe obiectele intă.

§ 1. Urmele formate pe armă

Pentru a se proteja aceste urme este necesar ca arma găsită la fa a locului să nu fie cură ată pe eavă şi să fie acoperită gura evii, pentru a nu pătrunde aerul. Examinând aceste urme, expertul va putea stabili dacă a avut loc o tragere recentă şi felul cartuşului. Prin folosirea repetată a unei arme se modifică ghinturile, inclusiv calibrul armei. De aceea, şi urmele lăsate pe glon de o armă nouă diferă de cele ale unei arme cu un grad avansat de uzură sau prost între inută.

154

Pe patul sau mânerul armei pot fi găsite urme digitale sau pete de sânge ce vor fi folosite la identificarea trăgătorului. Asemenea urme pot fi găsite şi pe celelalte păr i metalice ale unei arme ( eavă, mecanismul de tragere). De aceea, în timpul cercetărilor la fa a locului, arma va fi ridicată şi ambalată cu grijă pentru a nu se distruge aceste urme.

§ 2. Urmele imprimate pe muni ie

Urmele imprimate pe cartuş prezintă caracteristici proprii cartuşelor armelor cu eavă ghintuită şi ale celor cu eavă lisă. A. Cartuşul armei cu eavă ghintuită La cartuşul armei cu eavă ghintuită sunt cercetate urmele formate pe glon şi cele formate pe tub. a. Glon ul armei cu eavă ghintuită are un diametru mai mic decât diametrul evii. De aceea, glon ul este for at să iasă din eavă şi, astfel, se imprimă pe pere ii săi urmele ghinturilor sub forma unor stria ii paralele. Aceste urme sunt mai bine conturate la arma nouă şi devin aproape imperceptibile la o armă uzată sau între inută necorespunzător. În cazul folosirii unui cartuş de un calibru mai mic decât calibrul armei, urmele ghinturilor nu se mai imprimă pe

155

glon . Examinarea acestor urme va folosi la identificarea armei cu care s-a tras5. b. Tubul cartuşului păstrează urme caracteristice. Fiind construit din metale sau aliaje mai moi decât pere ii din o el ai evii, va fi împins de presiunea gazelor spre pere ii camerei de explozie care îşi vor imprima microrelieful pe tub. Dar cele mai utile urme, pentru identificarea armei cu care s-a tras, sunt formate de atingerea tubului cu celelalte piese ale mecanismului de tragere. Gheara extractoare, alcătuită dintr-un o el dur, îşi va imprima microrelieful pe inelul rozetei cartuşului, alcătuit dintr-un metal sau aliaj mai maleabil. Acul percutor al închizătorului îşi imprimă microrelieful pe capsa de la baza rozetei. De asemenea, ejectorul lasă urme pe partea posterioară a inelului rozetei. Examinarea acestor urme în laborator, cu ajutorul microscopului comparator şi al altor instrumente optice moderne de cercetare, va contribui la identificarea armei cu care s-a tras6. B. La cartuşul armei cu eavă lisă La armele cu eavă lisă, în care includem, în primul rând, armele de vânătoare, întâlnim urme specifice, datorate construc iei cartuşului. Dacă se foloseşte glon ul, ceea ce se întâmplă mai rar, urmele formate pe glon prezintă interes mai redus, pentru că eava nu mai are proeminen e care să-şi imprime detaliile pe glon . Dacă alicele şi mitraliile sunt găsite în corpul victimei, se poate stabili calibrul armei folosite.

Şt. Lungan, Examinarea urmelor lăsate de armă pe glon , colectiv, în Tratat practic de criminalistică, vol. III, I.G.M., Bucureşti, 1980, p. 246 şi urm. 6 Emilian Stancu, Criminalistica, vol. I, Editura „Actami”, Bucureşti, 1995, p. 289; M. Tomescu, Examinarea urmelor lăsate de armă pe tubul de cartuş, colectiv, în Tratat practic de criminalistică, vol. III, I.G.M., Bucureşti, 1980, p. 25 şi urm.

5

156

De această dată vor fi valorificate urmele percutorului imprimate pe capsă. Avem în vedere posibilitatea trăgătorului de a schimba de mai multe ori capsa la acelaşi cartuş şi a-l folosi la trageri repetate. Urmele de pe capsă pot indica numărul de trageri efectuate cu acelaşi cartuş, pentru că, la fiecare tragere, percutorul atinge capsa (şi marginea interioară a rozetei) într-un alt punct, uşor de observat chiar de organul de urmărire penală. Aceste urme vor folosi la identificarea armei cu care s-a tras.

§ 3. Urmele formate pe corpul omului şi pe diferite obiecte, atunci când s-au folosit arme cu eavă ghintuită

A. Urmele formate pe corpul omului Pe corpul şi, uneori, în corpul omului pot fi întâlnite două categorii de urme: urmele glon ului şi urmele factorilor secundari ai împuşcăturii. Avem în vedere, pentru început, urmele împuşcăturii specifice armelor cu eavă ghintuită, iar cele ale armelor cu eavă lisă vor fi examinate separat, în cele ce urmează7. a. Urmele produse de glon

Virgil Dragomirescu, Medicină legală, Editura “Teora”, Bucureşti, 1992, p. 98; Gh. Scripcaru, C. Scripcaru, Medicină legală, Editura “Cugetarea”, Iaşi, 1996, p.145

7

157

Când glon ul trece prin corpul victimei, la descrierea urmelor se vor întâni trei elemente: orificiul de intrare, canalul de trecere şi orificiul de ieşire. Dacă glon ul s-a oprit în corpul victimei, se vor întâlni numai două elemente: orificiul de intrare şi canalul orb (înfundat). 1. Orificiul de intrare prezintă trăsături caracteristice, după cum este întâlnit pe partea acoperită a corpului sau pe partea descoperită. În jurul orificiului de intrare pot fi întâlnite urme caracteristice sub forma unor inele. Forma, dimensiunea şi culoarea lor diferă după cum glon ul a atins mai întâi partea acoperită de îmbrăcăminte sau zone descoperite. Inelul de ştergere este întâlnit pe îmbrăcăminte dacă glon ul atinge partea acoperită a corpului. Se formează prin depunerea în jurul orificiului de intrare a unor substan e străine, cum ar fi unsoarea de pe glon sau rugina de pe eavă şi funinginea rezultată din ardere. Acest inel nu mai este întâlnit pe corpul victimei dacă glon ul a străbătut mai multe straturi de îmbrăcăminte, ori este foarte pu in perceptibil. Dacă glon ul a atins partea neacoperită de îmbrăcăminte a corpului, inelul de ştergere este bine conturat. Inelul de metalizare se formează în jurul orificiului de intrare atunci când glon ul pătrunde în oasele capului, omoplatului, etc. Duritatea osului permite ca, la trecere, glon ul să re ină de pe suprafa a lui microparticule de metal, rezultate din frecarea cămăşii glon ului cu ghinturile armei, sau din pere ii metalici ai capsei explodate. Aceste urme se întălnesc numai dacă glon ul nu a trecut mai întâi prin partea acoperită de îmbrăcăminte a corpului. 2. Canalul de trecere

158

Poate fi complet, atunci când glon ul a trecut prin corpul omului, sau înfundat (canale oarbe), atunci când glon ul a rămas în corpul victimei. Direc ia, dimensiunile şi con inutul canalului prezintă interes deosebit pentru determinarea pozi iei în care se aflau trăgătorul şi victima în momentul împuşcării, calibrului armei, microparticulelor de pe îmbrăcăminte sau de pe glon , depuse în timpul trecerii glon ului. Direc ia canalului nu este întotdeauna uniformă, dacă glon ul întâlneşte esuturi de consisten ă diferită sau cavită i naturale, putându-se produce ricoşeuri. Dacă victima şi trăgătorul se aflau fa ă în fa ă, canalul va avea o direc ie apropiată de orizontală. De asemenea, când trăgătorul se află pe un plan mai înalt decât victima, canalul va avea o direc ie de sus în jos, după cum, dacă trăgătorul este culcat, iar victima în picioare, canalul va avea o direc ie de jos în sus. 3. Orificiul de ieşire Are trăsături proprii, date de for a cu care glon ul străbate corpul omului. Datorită mişcării de învârtire a glon ului în jurul axei proprii şi for ei imprimate de gaze şi eava armei, are tendin a de a lua totul după el. De aceea, orificiul de ieşire are, de cele mai multe ori, un diametru mai mare decât diametrul glon ului, din cauza distrugerii masive de esuturi. Astfel, la ieşirea din oasele capului, glon ul produce distrugeri mari, sub formă de eschile (aşchii). În păr ile moi ale organismului, orificiul de ieşire are margini neregulate, cu sau fără fisuri, răsfirate în afară. Pielea din jurul orificiului de

159

ieşire poate prezenta un inel de contuzie, dacă înainte de ieşire proiectilul s-a lovit de un plan, cum ar fi centura, port igaretul etc8. b. Urmele factorilor secundari Prin factori secundari (numi i şi suplimentari) se în elege urmele lăsate pe corpul omului sau pe alte obiecte, cum ar fi cele de îmbrăcăminte, ori tablă, lemn, sticlă, etc., prin ac iunea gazelor, flăcării produse la aprinderea pulberii, funinginei, particulelor de pulbere nearsă etc9. 1. Flacăra produce arsuri în jurul orificiului de intrare în cazul tragerilor apropiate. În timpul arderii pulberii se degajă o cantitate mare de gaze fierbin i, care, la gura evii, pot atinge temperaturi de 11000–13000 C şi presiuni până la 600–800 kg/cm2. Intensitatea arsurilor depinde de lungimea evii armei, distan a dintre gura evii şi corpul omului, natura pulberii cu care a fost încărcat cartuşul etc. 2. Gazele, în cazul tragerilor de la distan e de 1–15 cm, au efect distructiv, producând ruperi dispuse în formă de cruce sau stea, pe zone diferite. Mărimea distrugerilor este determinată de calibrul armei, lungimea evii cantitatea de pulbere din cartuş etc. 3. Funinginea. Urmele de funingine sunt consecin ele arderii pulberii cu care este încărcat cartuşul, reziduurilor şi unsorilor existente pe eavă şi care se depun în jurul orificiului de intrare, sub forma unui strat foarte fin. Aceste
M. Terbancea, I. Vasiliniuc, Examinarea urmelor de intrare şi ieşire a proiectilelor, colectiv, în Tratat practic de criminalistică, vol. III, I.G.M., 1980, p. 182 şi urm. 9 I. Anghelescu şi colab., Examinarea urmelor suplimentare ale tragerii, colectiv, în Tratat practic de criminalistică, vol. III, I.G.M., Bucureşti, 1980, p. 203 şi urm.; Camil Suciu, op. cit., p. 352
8

160

urme prezintă interes pentru că, în raport cu intensitatea depunerii de funingine, se poate aprecia distan a de la care s-a tras. Cu cât distan a este mai mică, cu atât este mai gros stratul de funingine, deoarece este determinat şi de lungimea evi armei, cantitatea şi calitatea pulberii, elementele capsei, materialele din structura glon ului etc. Dacă s-a folosit o armă militară sau sportivă, ale căror cartuşe folosesc pulbere fără fum, stratul de afumare se observă la tragerile de la distan a de 40–50 mm. În cazul armelor de vânătoare, ale căror cartuşe folosesc pulbere cu fum, depunerile de funingine se întâlnesc la tragerile de la distan a de 1,5–2 cm. 4. Particulele de pulbere nearsă (tatuajul). Tatuajul este format dintr-o multitudine de particule de pulbere nearsă, uneori şi din microparticule metalice, dislocate de pe tub sau glon ul tras, care loveşte corpul victimei cu o viteză mare, şi care se depun în jurul orificiului de intrare pe un diametru ale cărei dimensiuni depind de distan a de tragere, calibrul armei, lungimea evii, cantitatea de pulbere cu care a fost încărcat cartuşul etc. B. Urmele formate pe diferite obiecte a. Urmele produse de glon Pentru exemplificare, redăm caracteristicile urmelor produse în cele mai reprezentative tipuri de obiecte: 1. În sticlă. Se are în vedere tăblia de sticlă care este străbătută de glon . Se va distinge un orificiu de intrare, un canal şi un orificu de ieşire, mai mult sau mai pu in perceptibile, în raport de grosimea sticlei; se întâlnesc, de asemenea, urme la trecerea glon ului prin sticlă, oglindă, geam. Dacă sticla

161

este mai groasă, se disting toate cele trei elemente: orificiul de intrare, având diametrul mai mare decât diametrul glon ului, un canal foarte scurt şi un orificiu de ieşire având diametrul mult mai mare decât al celui de intrare şi o formă conică, cu baza mare spre direc ia în care a plecat glon ul. În jurul orificiului se creează fisuri radiale, întretăiate de mai multe fisuri concentrice, ce capătă aspect de pânză de păianjen. 2. În lemn. Glon ul poate trece prin scândura de diferite grosimi, lăsând urme caracteristice, ce diferă în raport de viteza glon ului, construc ia acestuia, precum şi de rezisten a opusă de lemn. Astfel, lemnul de esen ă tare (stejar, carpen), ca şi lemnul ud opun o rezisten ă mai mare, comparativ cu lemnul de esen ă moale (salcie, plop) ori lemnul uscat. În func ie de aceste elemente, orificiul de intrare este mai mic decât calibrul glon ului, iar orificiul de ieşire este mult mai mare şi prezintă în jur rupturi şi distrugeri sub formă de aşchii, orientate în sensul de deplasare a glon ului. 3. În metal. Glon ul poate trece prin foi de tablă de diferite grosimi, iar când este special construit (gloan e perforante) poate străbate şi blindaje de o el. Glon ul lasă în tablă urme sub forma unei pâlnii, cu deschiderea spre direc ia de deplasare. Diametrul pâlniei depinde de grosimea tablei, vizteza şi diametrul glon ului etc. Orificiul de intrare este mai mic, canalul este abia perceptibil, iar orificiul de ieşire prezintă rupturi spre direc ia de deplasare a glon ului. La tabla foarte sub ire, orificiul de intrare şi cel de ieşire se confundă într-unul singur. Dacă glon ul nu străpunge tabla, urma are aspect de înfundătură. b. Urmele factorilor secundari

162

trebuie să conchidem că tragerea a avut loc de la distan ă mică (câ iva centimetri). cum sunt cele militare. ci presiunii gazelor. Astfel. formate pe diferite obiecte. iar dacă au unele porozită i. ori numai de la distan e de 1–3 cm. rupturi care dovedesc că tragerile au fost efectuate cu eava lipită. când glon ul a produs o spărtură foarte mare. iar pe rama acestuia sau pe alte obiecte din vecinătate se eviden iază factori suplimentari ai împuşcăturii. Efectul distructiv produs de ac iunea gazelor în obiecte tari se poate constata de la distan e de 5–7 cm. În obiectele din cauciuc. dar prezintă şi unele trăsături specifice. de jur împrejur. ac iunea mecanică a gazelor se eviden iază numai atunci când tragerile s-au efectuat cu arme de foc puternice. orificiul este rotund şi prezintă pe margini. sunt asemănătoare cu cele constatate pe corpul omului. 163 . atunci când se folosesc pistoale şi pistoale automate de calibru 9 mm. În obiectele din metal sau lemn de esen ă tare. în cazul unei împuşcături într-un geam.Urmele factorilor secundari. iar spargerea nu se datorează impactului. În cazul obiectelor din lemn. acestea sunt afectate prin carbonizare şi se spiralează. la care jetul de gaze produce distrugeri de la o distan ă de tragere de 10–12 cm. atunci când se folosesc pistoale sau arme de calibru mai mic. zonele afectate de flacăra de la gura evii capătă o culoare brun-maronie şi formă de pară.

184187 10 164 . Editura Didactică şi Pedagogică. mult mai redusă. Bucureşti. în Probleme de medicină legală şi de criminalistică. Urmele produse de alice Pe corpul omului. 1974. Urmele formate pe corpul omului şi pe diferite obiecte. în cazul în care sau folosit arme cu eavă lisă A. Andrei. alicele produc doar un orificiu de intrare şi un canal scurt. Unele probleme privind determinarea distan ei de tragere şi stabilirea mărimii alicelor la tragerile efectuate cu arme de vânătoare. Uneori. creând aspectul general al unui con cu baza spre obiectul de intă10. cât şi în ceea ce priveşte forma lor. Institutul de Medicină Legală Bucureşti. Dacă pătrund în corpul omului. Boboş. unele de altele. 1966. în acest caz. ci se îndepărtează. cu margini zdren uite11. p. alicele se îndreaptă spre intă dar nu grupate. Molnar. V. Z. alicele ating corpul omului în grup compact şi în tragerile de la distan e de 3 m de intă. Bilegan. După ieşirea din eavă. treptat. Medicină legală. precum şi pe diferite obiecte. 81 11 L. I. se formează urme diferite de cele ale cartuşului. produc plăgi de mari dimensiuni. din cauza modului diferit de ac iune a alicelor şi a capacită ii de penetrarea a acestora.§ 4. rareori străbat corpul. p. atât prin mărime. IX. pentru a produce şi un orificiu de ieşire. vol.

Particularitătile cercetărilor la fa a locului în cazul faptelor comise cu arme de foc O caracteristică a cercetărilor efectuate la fa a locului este aceea a necesită ii desfăşurării întregii activită i în echipă. Alteori însă.În raport de numărul alicelor care ating inta (corpul omului sau orice obiect). asupra omului sau asupra unor obiecte. luându-se în considerare calibrul armei. nu produc moartea. deoarece pulberea neagră nu arde în întregime. pătrunde o singură alice. la tragerile de la distan ă mică (sub 1 m). sunt aruncate la distan e apreciabile. produse de pulberea neagră (cu fum) aflată în cartuşul armei de vânătoare. se poate stabili distan a de la care s-a tras. iar particulele ei. trebuie 165 . fiind mai mari şi mai grele decât cele ale pulberii coloidale. De asemenea. Astfel. Dar cele mai caracteristice şi utile pentru identificarea armei cu care s-a tras sunt urmele de funingine. dacă nu este atinsă o zonă vitală. loveşte inima sau un alt organ vital şi produce moartea. la tragerile de la distan ă foarte mică. în mod obligatoriu. se întâlnesc urme produse de flacără pe lemn sau sticlă şi urme produse de gaze. pătrunde în corpul victimei tot „snopul” de alice şi. Sec iunea a IV-a – Cercetarea la fa a locului în cazul faptelor comise cu arme de foc § 1. din care. Urmele factorilor suplimentari ai împuşcăturii Limitele de ac iune ale factorilor duplimentari ai împuşcăturii sunt mai mari decât la arma cu eava ghintuită. B. cantitatea şi puterea explozibilului folosit etc.

Sarcinile echipei operative sosite la fa a locului A. ci trebuie să se constituie o echipă. § 2. cât şi îmbrăcămintea. Dacă aceste persoane au fost deja transportate la spital. vor fi culese date pentru identificarea unită ii spitaliceşti şi apoi a persoanelor respective. Nici un organ de urmărire penală (poli ist. iar dacă situa ia o impune. exper i în cercetarea. în raport cu specificul faptei. vor fi transportate la unitatea spitalicească cea mai apropiată. pentru a fi examinate în vederea descrierii urmelor împuşcăturii. indiferent de gradul de pregătire profesională şi de experien a practică. pentru a se interesa de starea sănătă ii victimei. medicul legist. procuror). mai ales. Identificarea persoanelor care au suferit vătămări în urma împuşcăturii Prima obliga ie a echipei sosite la fa a locului este aceea a identificării persoanelor care au suferit vătămări în urma împuşcăturii. Persoanele aflate în via ă trebuie identificate şi luate măsuri de salvare. ridicarea şi conservarea urmelor etc. gravitatea 166 . din care vor face parte. În raport cu gravitatea leziunilor suferite li se va acorda primul-ajutor. Trebuie făcută distinc ie între persoanele aflate în via ă şi cele care au fost ucise.să facă parte tehnicieni şi exper i în probleme de balistică. Identificarea acestor persoane este necesară pentru a fi ascultate în cursul cercetărilor. nu poate efectua singur cercetări în astfel de cauze. Va prezenta interes pentru aceasta atât corpul persoanei. dar. identificarea. Organul de urmărire penală va trebui să men ină în permanen ă legătura cu medicul curant. expertul criminalist în probleme de armament şi muni ii.

p. Golunski. A. apoi vor fi cercetate şi descrise. De regulă. Pentru aceasta. se continuă cercetările în locurile în care se bănuieşte că s-a ascuns arma sau trăgătorul.. De asemenea. trebuie să se stabilească direc ia şi locul din care s-a tras. cit. cel pu in cu aproxima ie. pentru a descrie cât mai fidel caracteristicile urmelor împuşcăturii.. sunt găsite în cazul sinuciderilor sau al simulărilor de sinucidere. organele judiciare au fost dotate cu aparatură de ultimă genera ie. O aten ie deosebită trebuie acordată identificării cadavrelor necunoscute şi recuperării glon ului găsit în timpul efectuării autopsiei. autorul reuşind să fugă.. şi. op. spre periferie12. Cercetările vor începe de la locul în care s-a aflat victima. De cele mai multe ori se trage de la distan ă mare. În raport de trăsăturile caracteristice specifice ale terenului in jur. pentru căutarea armelor îngropate se vor folosi detectoare de metale. Camil Suciu. cit. În aceste cazuri. medicul legist va examina victima. După ce s-a stabilit. 159-161 167 . ridicate urmele găsite pe corpul victimei. fântâni.leziunilor. Căutarea armelor de foc şi a muni iei a. op. În ultimii ani. eventual. Armele de foc Armele de foc pot fi găsite rareori la fa a locului. fotografiate. latrine ori alte ascunzători. iar pentru cele aruncate în ape curgătoare. Dacă în urma împuşcăturii au fost victime. recuperarea glon ului găsit în cursul unor interven ii chirurgicale. direc ia şi locul din care s-a tras. se va examina îmbrăcămintea. care foloseşte proprietatea razelor gamma sau a razelor 12 S. 336 şi urm. înainte de a se proceda la autopsia cadavrului. B. se vor folosi magne i puternici. p. căutarea armei se face în acelaşi timp cu căutarea persoanei bănuite a fi autorul faptei.

abandonate sau pierdute. Ca urmare a examinării victimei. utilizată şi la căutarea armelor: detectoare de metale. de cele mai multe ori. filmate sau înregistrate pe bandă video. 168 . Dacă nu se găsesc la primele cercetări. ori alte obiecte compacte. cu o densitate mai redusă decăt densitatea metalelor din care este construită arma. Fixarea constatărilor făcute la fa a locului Armele şi muni ia găsite la fa a locului trebuie să fie descrise în procesulverbal de cercetare şi fotografiate. se găsesc tuburi ale cartuşelor trase. înainte de a fi ridicate. se va insista pentru căutarea şi identificarea tuburilor trase ale acestor cartuşe. Muni ia La fa a locului se pot găsi cartuşe netrase. pot fi găsite alice în corpul victimei sau în alte obiecte. b.Roentgen de a pătrunde prin obiecte de densită i diferite. se va folosi aparatura din dotare. cunoscându-se numărul cartuşelor trase. C. Ele pot fi la vedere sau pot fi ascunse. în raport cu numărul orificiilor de intrare. aparate cu raze gamma sau cu raze Roentgen. Aceste aparate pot fi folosite pentru căutarea armelor ascunse în ziduri de beton sau cărămidă. Cele mai utile urme. Examinarea acesteia va oferi concluzii utile pentru identificarea autorului. dar. În cazul folosirii armelor de vânătoare. hârtie etc. le întâlnim în cazul în care a fost găsită bura cartuşului: un fragment de pâslă sau cârpă. Conducătorul echipei de cercetare va supraveghea modul în care cei desemna i să consemneze constatările făcute şi-au îndeplinit aceste îndatoriri.

pentru a nu se degrada sau distruge urmele. Ridicarea armei şi a muni iei este o sarcină de mare răspundere a organului de urmărire penală.Se vor lua note pentru procesul-verbal de cercetare. dar concluzii ştiin ific fundamentate poate formula numai expertul criminalist. Sec iunea a V-a – Expertiza balistico-judiciară § 1. de aceea. D. a constatărilor tehnico-ştiin ifice sau a expertizelor criminalistice. care posedă cunoştin e de specialitate corespunzătoare actualului stadiu de dezvoltare a 169 . chimie. Tuburile trase conservă importante urme ale împuşcăturii. Ridicarea armei şi a muni iei Următorul moment al cercetării la fa a locului îl constituie ridicarea armei şi a muni iei. pentru ca aerul să nu distrugă urmele tragerii (funingine. Primele constatări le face ofi erul specializat în arme şi muni ii.). aceasta în vederea efectuării examenelor de laborator. dinamică etc. pulbere nearsă etc. Considera ii generale Cercetarea armelor de foc. precum mecanică. tuburile vor fi manevrate numai de extremităti şi vor fi acoperite la gură cu vată. pentru a putea fi descrise toate detaliile privitoare la urmele şi obiectele atinse de împuşcătură. fizică. este o activitate complexă în care sunt antrena i specialişti din foarte multe domenii. vor fi ridicate şi ambalate cu aten ie. În timpul manevrării lor. a muni iilor şi urmelor formate de acestea. pentru că orice manevră greşită poate duce la distrugerea urmelor.

Editura „Lumina Lex”. Unele arme sau pistoale au imprimate. 1995. Bucureşti. mecanismul de dare a focului. calibrul canalului evii etc. Editura “Actami”. op. Bucureşti. § 2. se examinează construc ia evii. Pe măsură ce se dezvoltă industria de armament şi se fabrică arme cu mecanisme tot mai complexe. p. I. Examinarea tehnică a armelor de foc A. şi dispune de mijloace tehnice de examinare. Criminalistica. direc ia de aruncare a tuburilor trase şi se compară cu altele asemănătoare sau cu date cuprinse în cataloagele aflate în dotarea laboratoarelor de expertiză. modelului şi calibrului armei Tipul şi modelul armei se pot stabili după gloan ele sau tuburile descoperite la locul faptei. 13 170 . examinarea urmelor împuşcăturii găsite pe arme şi muni ii. Stabilirea tipului. p. din procesul de fabrica ie. expertul are de rezolvat probleme din ce în ce mai dificile13. vol.14. Expertiza balistică poate privi aspecte foarte variate ale folosirii armei de foc la săvârşirea unei infrac iuni: examinarea armelor şi muni iilor. iar cei care le folosesc ştiu cum să ascundă urmele împuşcăturii sau încearcă sa le ascundă. cit. lă imea ghinturilor etc. 301 şi urm. Ion Mircea. 168. p. Ioan Iacobu ă. 179 14 Emilian Stancu. pe corpul omului sau pe diferite obiecte etc. Dacă nu există nici un element de identificare imprimat pe armă. pe care se imprimă urme caracteristice privitoare la detaliile capului înghizătorului şi ale percutorului. elemente de identificare privind denumirea armei (pistolului). firma producătoare. Criminalistica. 1998.tehnicii în domeniul construc iei şi folosirii armelor şi muni iilor. Aurel Ciopraga..

pentru a stabili dacă poartă aceeaşi serie. C. separat. atunci când persoana cercetată invocă declanşarea focului din cauza unor defec iuni tehnice ale armei. Ioan Iacobu ă. apoi. uzurii arcului sus inător al trăgaciului etc.169 171 . De această dată expertul are de rezolvat probleme foarte dificile. uneori înlocuirea făcându-se inten ionat. p. se stabileşte dacă mecanismul de siguran ă func ionează cu piedica sa la blocarea cocoşului şi dacă închizătorul şi trăgaciul sunt blocate. Se verifică. împuşcătura fără apăsare pe trăgaci se produce din cauza slăbirii arcului trăgaciului. pentru a se împiedica sau îngreuna identificarea armei cu care s-a tras15.. Examinarea stării de func ionare a armei Practica organelor judiciare este confruntată cu situa ii din cele mai controversate. De cele mai multe ori. Chestiunea prezintă interes deosebit. care pretinde că arma găsită asupra lui era defectă şi nu putea fi folosită la tragere. uzurii pieselor care men in percurtorul în pozi ia „armat”. uzate sau pierdute.B. uneori. deoarece sunt frecvente cazurile de înlocuire a unor piese originale. cit. Stabilirea posibilătă ilor de tragere cu armă defectă Expertiza criminalistică are. drept obiectiv cererea organelor judiciare de a se verifica apărarea inculpatului. El va proceda mai întâi la examinarea armei şi a fiecărei piese componente pentru a depista anumite imperfec iuni în func ionarea lor. 15 Aurel Ciopraga. dacă la apăsare pe trăgaci cocoşul scapă uşor de pe pozi ia „armat”. op. Examinarea va continua cu demontarea armei şi examinarea fiecărei piese. Astfel. se verifică dacă cocoşul „armat” este re inut în această pozi ie. De asemenea.

V. în virtutea greută ii sale. Timaru. revine şi loveşte capsa. colectiv.G. Bucureşti. atunci când un pistol automat este încărcat şi nu are siguran a pusă. 1980. I. şi anume cele de fabrica ie industrială. şi cele confec ionate artizanal17. producând împuşcătura16.G. trageri comparative şi măsurarea vitezei glon ului cu ajutorul cronografului (dispozitiv care măsoară viteza de ejectare a proiectilului din canalul evii).D. dar care au fost modificate. Anghelescu. 16 172 . I. a. p. 264 şi urm. III. vol. Examinarea armelor de foc atipice Avem în vedere două categorii de arme. III.M. Dobrilă. Armele modificate Determinarea noilor parametri tehnici ai armelor modificate se face prin metode cunoscute exper ilor din aceste domenii. Trageri din întâmplare cu armă în stare bună de func ionare Expertiza balistică va trebui să eviden ieze particularită ile de construc ie ale armei.. până la peretele din spate al locaşului. care permit posibilitateta unei împuşcături din întâmplare. 17 O. Examinarea armelor de foc atipice. precum: trageri experimentale în materiale cu rezisten ă cunoscută. în Tratat practic de criminalistică.. Astfel. 154 şi urm. închizătorul alunecă înapoi. Bucureşti. Deşi arma este bună. sub toate aspectele tehnice şi de func ionare. dacă este lovit de pământ.M. colectiv. Măcelaru. p. 1980. E. I. introduce cartuşul în detunător. vol. se pot produce asemenea împuşcături din cauza folosirii impurdente sau neglijente a acesteia. în Tratat practic de criminalistică. N.

În prima etapă se urmăreşte stabilirea mijloacelor folosite.La armele cu eavă lisă modificarea parametrilor tehnici se reflectă în gradul de împrăştiere a alicelor. Din practica organelor judiciare şi a exper ilor criminalişti a rezultat că la armele confec ionate artizanal se foloseşte muni ie de produc ie industrială. în raport de distan ele avute în vedere la proiectare. Armele confec ionate artizanal Expertiza criminalistică a acestor arme parcurge două etape importante: examenul tehnic general al armei şi examenul balistic. de la diferite distan e. felul muni iei ce poate fi folosită etc. şi se compară cu rezultatele ob inute. materialele întrebuin ate la confec ionarea armei. deci cartuşe cu glon sau cartuşe pentru arme de vânătoare. 173 . În timpul expertizei. examinarea fiecărei piese componente. b. eava armei este fabricată pentru a asigura un anumit grad de împrăştiere. Examenul balistic efectuat în laborator şi în poligon urmăreşte să stabilească viteza glon ului cu ajutorul cronografului şi determinarea energiei prin calcul. pentru a se determina natura modificărilor suferite prin retezarea evii se fac trageri experimentale în panouri de carton. precum şi rezultatul unor trageri experimentale în materiale cu rezisten ă cunoscută. folosite în scop de braconaj.

pentru glon ul exploziv etc. Cea mai răspândită metodă constă în pilirea zonei în care se află inscrip ia. verde. Bucureşti. III. folosindu-se mai multe procedee. Bucureşti. p. Editura Medicală. expertul va folosi mijloacele de care dispune tehnica actuală. vol. Examinarea muni iei Prin aceste examinări se pot stabili: anul fabricării cartuşului. p.G. pentru a eviden ia con inutul inscrip iei originale. 19 Victoria Livinschi. I. pentru glon ul perforant. Metode de comparare a proiectilului în scopul identificării armei cu care s-a tras. în Probleme de medicină judiciară şi de criminalistică. Sandu. După determinarea modelului şi tipului muni iei se stabileşte starea de func ionare a acesteia. 174 . calibrul sau codul complet al muni iei etc.F. Modelul şi tipul cartuşului se stabileşte prin măsurare şi comparare cu tabelele aflate în laborator18. I. 175-182. Refacerea inscrip iilor ştan ate pe arme În cazul armelor furate. precum cele balistice19. La cererea organelor judiciare. pentru cel incendiar. găsite. 100-103. în Tratat practic de criminalistică..M. 18 D. persoanele interesate folosesc mijloace diferite. colectiv. 1964. Examinarea muni iei şi a explozivelor A. argintie. § 3. vol. înlocuite cu altele de acelaşi tip etc. pentru a face să dispară inscrip iile necesare pentru identificarea armei. 1980. Destina ia glon ului se stabileşte după culoarea vârfului acestuia: negru..

B. Pulberea fără fum (coloidală) este folosită la cartuşele armelor cu eavă ghintuită. 175 . compozi ia chimică şi dacă are proprietătile fizice şi chimice potrivit destina iei şi re etei de fabrica ie. pentru a se putea formula concluzii pertinente. explozivi brizan i (folosi i la încărcături de explozie în diferite muni ii) şi. într-o a treia categorie. la cartuşele armelor de vânătoare. Expertul va trebui să stabilească gradul de umiditate a pulberii. medicului legist şi expertului criminalist. pot suferi transformări chimice rapide. Urmele împuşcăturii pe corpul uman Trăsăturile caracteristice ale acestor urme au fost descrise mai sus (Sec iunea a III-a). Pentru reuşita ac iunii de examinare a urmelor se impune o colaborare strânsă între organele de urmărire penală. După domeniul de utilizare. ne referim doar la sarcinile ce revin organelor de urmărire penală. Pentru expertiza criminalistică. iar pulberea cu fum. sub influien a unor ac iuni exterioare. medic şi expert. sunt incluse pulberile şi compozi iile pirotehnice. § 4. De această dată. Examinarea explozivelor Explozivele sunt substan e care. întâlnim: explozive de ini iere (fulminatul de mercur). cel mai mare interes îl prezintă pulberile. Examinarea urmelor împuşcăturii A. înso ite de o degajare bruscă de căldură şi formare de gaze puternic încălzite. care se clasifică în două grupe: cu fum şi fără fum.

cu multă uşuşrin ă. IV. Editura Medicală. Urmele împuşcăturii găsite pe diferite obiecte Expertul criminalist. 186 20 176 . consemnându-se toate detaliile acestora. Pentru aceasta. are posibilitatea să examineze obiectele purtătoare de urme. Stabilirea unor repere privind locul în care se aflau trăgătorul şi inta atinsă de proiectil A. de obicei. expertul va desfăşura o activitate laborioasă. 1965. chiar în timpul cercetărilor la fa a locului. Un aparat şi o metodă nouă pentru stabilirea direc iei şi traiectoriei unui proiectil tras. vol. prezent la fa a locului chiar de la primele cercetări. ce presupune cunoştin e temeinice de dinamică. p. Bucureşti. specialiştii din cadrul organelor de poli ie şi medicul legist vor fi preocupa i de eviden ierea şi valorificarea urmelor produse de factorii D. Stabilirea direc iei de tragere şi a distan ei de la care s-a tras Pentru clarificarea acestor obiective20. B. după cum este vorba de trageri efectuate în limita de ac iune a factorilor suplimentari sau peste această limită. mecanică şi matematică.Vor fi examinate pe rând şi cu deosebită aten ie urmele produse de proiectil şi urmele factorilor secundari. § 5. Cruceanu. apoi. va trebui să examineze urmele sau obiectele purtătoare de urme trimise de cei care leau ridicat şi să răspundă obiectivelor stabilite de organele judiciare. în Probleme de medicină legală şi de criminalistică. Dacă expertul nu a fost la fa a locului. studiul acestora în laborator. continuând. stabilirea distan ei se face. În tragerile cu eava lipită sau de la mică distan ă. Tehnica folosită pentru stabilirea distan ei de la care s-a tras diferă.

Gradul de dispersie este în func ie de calibrul armei. unde se pot face trageri experimentale de la distan e variabile. Determinarea locului în care s-a aflat trăgătorul se efectuează numai după ce s-a stabilit direc ia de tragere. a punctului din spa iu. în genunchi şi culcat. pe baza unghiurilor de impact ale glon ului cu planul intei. B. încât eava să nu mai fie în prelungirea axului membrului superior. situat pe linia traiectoriei glon ului. folosindu-se armele şi muni iile găsite la fa a locului sau o armă şi cartuşe de acelaşi tip. Aceasta presupune determinarea. reprezentând umărul trăgătorului. 177 . Probabilitatea de determinare a locului este influen ată de posibilitătile trăgătorului de a avea pozi ii intermediare celor clasice luate în considerare şi de a ine arma în aşa fel. precum şi suporturi primitoare de urme. expertul va calcula distan a dintre trăgător şi intă pe baza gradului de dispersie a alicelor sau mitraliilor. Examinarea va continua în laborator. Pentru fapte săvârşite cu arme de vânătoare.suplimentari ai împuşcăturii. considerat aflat în una din cele trei pozi ii clasice de tragere: în picioare. Determinarea locului în care s-a aflat trăgătorul Mijloacele tehnice de care dispune expertul în actualul stadiu de dezvoltare a ştiin ei permit să se determine locul probabil în care s-a aflat trăgătorul în momentul declanşării focului. asemănătoare cu cele pe care s-au format urmele suplimentare. pe baza calculelor matematice. pentru distan e cuprinse între 5 şi 10 m.

în 20 de ani de expertiză criminalistică. Pentru a clarifica acest aspect se fac măsurători directe. Constantinescu. Ministerul Judti iei.Metoda enun ată presupune efectuarea unor măsurători directe. 153 şi urm. Determinarea locului în care s-a aflat inta De cele mai multe ori. în Tratat practic de criminalistică. colectiv. 1978. stabilită pe baza unghiurilor de impact cu inta. întrucât acesta este punctul cert înscris pe linia traiectoriei glon ului. luându-se în calcul orice detaliu care poate influen a rezultatul: dacă victima a fost sau nu încăl ată în momentul împuşcării..G. Bucureşti. p. în continuarea deplasării pe traiectorie. 178 . Posibilită ile expertizei balistice în stabilirea pozi iei victimei şi trăgătorului. după ieşirea din corpul victimei. Determinarea locurilor în care s-au aflat trăgătorul şi persoana în care s-a tras. III. C. reprezentând orificiul de ieşire a glon ului pe corpul victimei.M. dacă avea o infirmitate la picior etc. vol. p. inta este reprezentată de persoana asupra căreia s-a tras. se calculează distan ele de la orificiul de ieşire a glon ului din corpul victimei la cea de-a doua intă şi se fixează pozi ia victimei în contextul de la fa a locului. Gh. 333 şi urm. Se ia în calcul orificiul de ieşire a glon ului (şi nu cel de intrare.. a lovit o a doua intă. 1980. cum ar părea firesc la prima vedere). Păşescu. luându-se în considerare faptul că victima s-a aflat în pozi ia în picioare şi că glon ul. De asemenea. Ion Becheanu. 21 M. Pe baza unor calcule matematice se determină punctul din spa iu situat pe linia traiectoriei glon ului. calcularea distan elor la care s-a aflat umărul trăgătorului în raport cu inta şi fixarea locului probabil în care s-a aflat trăgătorul în contextul de la fa a locului21. I. iar stabilirea locului în care s-a aflat aceasta se face tot cu un anumit grad de probabilitate. Bucureşti.

sticlă. deoarece desemnează doar o latură a activită ii de cercetare criminalistică. pe lângă cercetarea scrisului mai cuprinde şi cercetarea materialului suport (hârtie. Cercetarea criminalistică are o sferă mult mai largă pentru că.CAPITOLUL al XIV-lea CERCETAREA CRIMINALISTICĂ A ACTELOR SCRISE Sec iunea I – Considera ii preliminare Denumirea corectă a acestei activită i este cea men ionată mai sus (cercetarea criminalistică a actelor scrise). precum: grafologia.). şi cercetarea cernelurilor. a pastei etc. Din aceleaşi motive. şi anume latura grafică. cărbunele şi orice substan ă care lasă urme vizibile pe materialul suport. expertiza grafică etc. 179 . tablă etc. Grafoscopia sau expertiza garfoscopică sunt denumiri improprii. pentru că defineşte o complexitate de atribu ii ce revin. ci include şi materialul suport. scândură. deoarece activitatea de cercetare criminalistică nu se limitează numai la scris. ci urmăreşte să descifreze însuşirile psihice ale persoanei. pe de altă parte. improprie este şi denumirea de expertiză grafică. criminalistic. precum şi cerneala. grafoscopia. În vorbirea curentă întâlnim denumiri improprii ale acestei activităti. exper ilor. pe de o parte organelor judiciare şi. Grafologia cercetează numai o latură a acestei activită i – scrisul de mână – dar nu sub aspect judiciar.

Organele de urmărire penală sunt primele care iau la cunoştin ă de existen a unor acte ce pot con ine date necorespunzătoare realită ii. 1978. a flasificării timbrelor. cercetarea cernelurilor. Până la dispunerea efectuării unei constatări tehnico-ştiin ifice sau a unei expertize criminalistice. în 20 de ani de expertiză criminalistică. fie în procesul civil. sarcini de mare răspundere revin exper ilor criminalişti. cât şi în ceea ce priveşte con inutul scrisului sau compozi ia chimică a cernelurilor folosite pentru redactarea înscrisului. p. fie în procesul penal. să facă primele investiga ii. Olga Anghelescu. a scrisului de mână. cercetara textelor dactilografiate. În domeniul cercetării actelor scrise. Ori de câte ori în cursul dezbaterilor judiciare întrun proces civil se pune la îndoială realitatea datelor cuprinse într-un act scris. Identificarea criminalisitică a hârtiei pe baza compozi iei fibroase. pentru a clarifica natura falsului. a bancnotelor etc. care au calificarea profesională impusă de specificul acestei activită i şi mijloacele tehnico-ştiin ifice necesare elaborării unor concluzii ştiin ific fundamentate atât cu privire la natura modificărilor suferite de actul incriminat. 143 1 180 . Bucureşti. apoi să pregătească actele pentru a fi trimise expertului spre examinare. Instan ele de judecată se confruntă mai rar cu asemenea fapte. Activitatea depusă de exper i este complexă şi cuprinde domenii din cele mai diferite: cercetarea materialului suport1.Organele judiciare au o seamă de atribu ii specifice în domeniul cercetării actelor scrise. Ministerul Justi iei. instan a este obligată să suspende judecarea cauzei şi să trimită actul organelor de urmărire penală pentru cercetări. organele de urmărire penală trebuie să ia măsuri de ridicare şi conservare a actelor.

Ridicarea şi conservarea actelor scrise Organele de urmărire penală sunt primele care vin în contact cu acte ale căror con inut. după identificarea actelor presupuse a con ine date nereale. Bucureşti.Sec iunea a II-a – Atribu iile organelor de urmărire penală § 1. conturul şi claritatea ştampilei ridică suspiciuni cu privire la autenticitatea lor şi realitatea datelor înscrise. p. Falsul în acte. Editura „Actami”. I. 21-22 Emilian Stancu. De modul în care îşi va îndeplini aceste îndatoriri organul de urmărire penală depinde şi reducerea sau sporirea posibilitătilor pe care le va avea expertul de a formula concluzii de certitudine cu privire la obiectivele stabilite de organele judiciare privind cercetarea acestor acte3. vol. organele de urmărire penală trebuie să posede cunoştin e temeinice în acest domeniu. diferă după starea în care se află actul respectiv2. p. Pentru actele a căror integritate este nealterată. şi ceea ce este flas. de activitatea de investigare şi identificare a actelor false. vor trebui luate măsuri speciale de protec ie şi conservare. 1977. pentru a putea să facă deosebire între ceea ce este corect. rupte. formă. nereal într-un act scris. mai întâi. autentic. Criminalistica. se impune o anumită conduită. Măsurile pe care le va lua organul de urmărire penală. Cluj. De aceea. 2 3 Dumitru Sandu. false. 317 181 . Este vorba deci. 1995. Editura „Dacia”. în accep ia largă a cuvântului. Pentru a se proceda la ridicarea şi conservarea actelor scrise trebuie să existe un minimum de informa ii cu privire la existen a unui flas. culoare a cernelurilor. Pentru cele arse.

Se recomandă ca actul să nu fie împăturit şi. În ceea ce priveşte actele arse. începând cu col urile. se vor lua mai întâi măsuri de protejare a lor. care pot re ine chiar detalii ale urmelor de deget a persoanelor care le-au manipulat. la ridicarea acestor acte. pentru a nu fi atinse cu mâna. de asemenea. Dacă nu au fost identificate acte deteriorate. aceste fragmente se aşază între două folii transparente. De aceea. va fi făcută pe plicul în care va fi inrodus actul. p. organul de urmărire penală va avea grijă să la perotejeze. pentru a nu fi distruse în timpul manipulării.În ceea ce priveşte actele a căror integritate nu a fost atinsă. de calitate superioară. dacă acestea sunt prezente. Tot astfel. Bucureşti. 548 182 . Există acte scrise pe hârtie velină. pentru a nu putea fi citit con inutul lor pe ambele păr i. să nu se schimbe pozi ia îndoiturilor pe care le avea în momentul descoperirii. Actele astfel tratate se ambalează în cutii cu vată pentru a putea fi transportate4. după starea în care se află actul. Dacă în momentul constatării faptei. dacă este posibil. spre a nu se crea confuzii cu privire la srisul ini ial. focul încă mai arde. prin care se încearcă distrugerea prin ardere a actelor compromi ătoare. se vor pulveriza peste ele vapori de apă şi. Orice men uine pe care organul de urmărire penală o consideră necesară. pentru a nu se distruge eventualele urme pe care le păstrează. se vor trata cu o solu ie de 15–20 % glicerină. original. organul de urmărire penală va lua măsurile adecvate. Actele rupte şi detaşate în fragmente multiple se vor ridica cu penseta şi se va proceda la reconstituirea lor. Editura Didactică şi Pedagogică. aşezându-le pe o coală de hârtie nescrisă. Criminalistica. să se folosească penseta sau mănuşile. În acest scop. este necesar ca. prima măsură luată va 4 Camil Suciu. nu este permis să se facă nici o men iune scrisă pe aceste acte. 1972.

ci vor fi acoperite cu un vas mai mare decât dimensiunile acestora. etc. vamale. acte de studii etc. pentru că hârtia este friabilă şi se distruge foarte uşor. dacă fotografia din actul de identitate (buletin. prin împiedicarea alimentării cu oxigen. semnat. livret militar. § 3. Sub acest aspect se verifică forma şi con inutul actului (dacă este datat. dacă actul se mai află în termenul de valabilitate înscris chiar în cuprinsul său.fi aceea a întreruperii arderii. ştampilat. ofi erii de grăniceri. Această verificare poate fi efectuată de organele judiciare. paşaport. verificarea actelor priveşte stabilirea autenticitătii unui înscris sau document.). § 2. Examinarea actelor În sens larg. Stabilirea vechimii actelor 183 . etc. Actele cuprinse de flăcări nu vor fi atinse.) corespunde cu persoana ce prezintă actul pentru verificare şi dacă se observă urme de interven ie asupra elementelor de protec ie sau de securitate destinate să împiedice falsificarea ori contrafacerea actului.

cât şi forma înscrisului. Aurel Ciopraga. stabilirea vechimii unui act ori document se realizează cu un mare grad de relativitate şi probabilitate5. din re eta de fabrica ie a cernelii. Alte modalită i de verificare folosite de organele judiciare a. persoane. Lucian Ionescu. 1971. V. Organul de urmărire penală (poli istul. deoarece cele de înaltă calificare apar in expertizei criminalistice şi pot fi efectuate numai de exper i. Spre deosebire de hârtie. Editura „Lumina Lex”. Bucureşti. de asemenea. devenind din albă tot mai apropiată de galben sau maro. se poate constata că s-au folosit termeni. § 4. IX. cerneala se deschide de la albastru spre bleu. p. Indiferent dacă verificarea se efectuează de către organul de urmărire penală sau de către un expert. Mijloace de stabilire a datei întocmirii înscrisurilor. p. care se închide la culoare. 187 6 Dumitru Sandu. componentele de clor şi sulf. 182. Examinarea actelor ce prezintă urme de alterare 5 Camil Suciu. cit.. vol. 130 184 . 1998. Bucureşti. vol. migrează în profunzime cât şi spre perferie6. Criminalistica. 470. Hârtia şi cernelurile îşi schimbă culoarea odată cu trecerea timpului. Ioan Iacobu ă. op. p. Ion Mircea. Institutul de Medicină Legală Bucureşti. denumiri de localită i ce nu corespund cu data (perioada) la care se pretinde că s-a întocmit actul. Despre stabilirea vechimii actelor dactilografiate. în Probleme de medicină legală şi de criminalistică. nume de locuri.. 1966. Editura Medicală. op. 127. procurorul) poate face o verificare privind atât con inutul. p. străzi. Examinând con inutul înscrisului. date.Ne referim numai la verificările generale pe care le poate face organul judiciar. în condi ii de laborator şi cu o dotare tehnică adecvată. cit. în Probleme de medicină judiciară şi de criminalistică. p.

Examinarea scrisului la care s-au folosit cerneluri invizibile (simpatice) Până la folosirea mijloacelor tehnice de laborator în timpul efectuării expertizei criminalistice. b. p. În ordinea arătată mai sus. Cernelurile aşanumite simpatice sau invizibile sunt substan e din cele mai diferite. se pulverizează zona cercetată cu vapori de iod şi se constată că vaporii de iod aderă în cantitate mai mare în acel loc. până la cele aflate la dispozi ia oricărei persoane. mecanice sau chimice. o scămoşare.. numită şi cerneala de inu ilor. pentru că este folosită la scris. op. Ioan Iacobu ă. p. Sub ierea hârtiei în zona în care s-a intervenit se poate observa prin procedeul numit transiluminare. Prin aceste procedee se produce o degradare a stratului superficial al hârtiei. 243. pentru că este mai transparentă. cum ar fi lama sau cu itul) şi radierea (folosirea gumei de ras). Iaşi. sunt cunoscute răzuirea (folosirea unui instrument ascu it. Criminalistica. Organul de urmărire penală aşază hârtia cercetată în dreptul geamului (în timpul zilei) sau în dreptul unei surse de lumină artificială (în timpul nop ii) şi constată că zona asupra căreia s-a intervenit este străbătută mai uşor de lumină. mergând de la cele complexe şi mai greu de procurat. de cei afla i în penitenciare. colorându-se în brun închis. 472 7 185 . Dacă folosind acest procedeu nu se observă modificări. Aurel Ciopraga. 1992. Între mijloacele mecanice.Un înscris poate fi falsificat prin folosirea celor mai diferite mijloace fizice. cit. ce poate fi observată cu ochiul liber. Editura Funda iei „Chemarea”. şi care doresc să comunice cu exteriorul fără a le fi citită coresponden a. Ion Mircea. organul de urmărire penală are la dispozi ie mijloace simple de punere în eviden ă a con inutului înscrisului7. cum este urina.

în sfârşit. apoi lasă să se usuce scrisul la temperatura camerei. laptele dulce. datorită cristalizării lor sub ac iunea căldurii. Considera ii generale 186 . saliva şi. privind hârtia sub un unghi de 450. Destinatarul va „descifra” con inutul expunând hârtia deasupra unei surse de căldură închise (fără flacără) până iese în eviden ă conturul scrisului. scrie pe o foaie albă sau printre rândurile textului original. Metodele de laborator folosite de exper i în acelaşi scop vor fi descrise la sec iunea privind expertiza criminalistică a scrisului.men ionăm că pot fi folosite. Sec iunea a III-a – Expertiza criminalistică § 1. Scriptorul înmoaie un chibrit sau o scobitoare în solu ia pe care şi-a putut-o procura. sucul de lămâie ori de ceapă. urina. Tehnica are la bază proprietatea sărurilor din aceste substan e de a se colora în galben sau maro. în acest scop. solu iile din săruri de cobalt. acidul sulfuric diluat.

Cercetarea criminalistică a flasului în înscrisuri A. în func ie de aceasta. încât se impune o temeinică şi judicioasă sistematizare în tratarea ei. deoarece. Avem în vedere unele reguli generale aplicabile la cercetarea oricărui înscris. recurg la ajutorul exper ilor criminalişti. § 2. documentelor de plată din sistemul financiar etc. De aceea. se ac ionează 187 .Cele mai importante atribu ii în domeniul cercetării criminalistice a scrisului revin exper ilor. se aplică metode de cercetare şi se folosesc mijloace tehnice de ultimă oră. În alte domenii de strictă specialitate. mai ales. Activitatea de expertiză este atât de vastă şi de complexă.. timbrelor. în ceea ce priveşte mijloacele tehnice de investigare. cum este cel al falsificării bancnotelor. pentru a se putea formula concluzii de certitudine. tehnicile aplicabile în domeniile atât de diverse ale expertizei criminalistice a scrisului. Cercetarea falsului prin înlăturare de text Pentru identificarea scrisului ini ial este necesară stabilirea modalită ii prin care s-a realizat ştersătura. precum şi. Organele judiciare au posibilităti limitate în ceea ce priveşte nivelul cunoştin elor de specialitate şi. mai ales.

textul este 8 9 Camil Suciu.diferit pentru reeviden ierea înscrisului ini ial. este cunoscută tratarea cu acid citric a por iunii din document şi apoi examinarea ei sub radia ii ultraviolete. vom constata că zona prezintă o fluorescen ă deosebită. p. în apropierea zonei cercetate. pentru eviden ierea scrisului înlăturat se pot folosi tehnici diferite. op. Editura Medicală. tendin a de a o înconjura. cit. Bucureşti. vol. 472 E.. Textele răzuite sau radiate vor fi eviden iate prin diferite procedee de fotografiere a actului cu filtre de lumină. Aplicarea metodei difuzo-copiative în studiul expertizei documentelor. 1966. În expertiza criminalistică se folosesc metode diferite. Cercetarea falsului prin acoperire de text Acoperirea de text este metoda cea mai primitivă. De obicei. Lichidul îşi încetineşte migrarea când întâlneşte zona afectată. la început. Una din aceste metode constă în prăfuirea documentului. Chiriac. aflată la îndemâna celor care nu dispun de mijloace evoluate de falsificare. Ambele metode distrug scrisul şi de aceea se preferă pulverizarea cu vapori de iod. în locul presupus a fi afectat. cu pulbere fină de grafit. care poate fi folosită şi de organul de urmărire penală. colorându-l în negru. în Probleme de medicină legală şi de criminalistică. O altă metodă constă în aplicarea pe hârtie. V. dar se preferă cele care nu distrug înscrisul8. Dintre cele mai simple. B. p. sub raze infraroşii sau ultraviolete şi prin aplicarea metodei difuzo-copiative9. 161-162 188 . apoi propagânduse în cercuri concentrice marcând locul critic. manifestând. Dacă scrisul a fost executat cu cerneală. Se scutură apoi. a unei picături de benzină. până se observă că pulberea a aderat la locul şters.

pretins accidentală. creion sau tuş. până la intercalarea ori adăugarea unor cuvinte sau fraze.G. vol. Practica organelor de urmărire penală şi a exper ilor a re inut că cele mai des întâlnite modalită i de falsificare constau în: adăugări operate în spa iile libere dintre semnătură şi text. sub formă de picături pe text. p. cercetarea falsului devine mai dificilă11.M. op. Pentru descoperirea acestor manopere. Adăugările pot fi manuscrise sau dactilografiate. la început sau în mijlocul actului. Cercetarea falsului prin adăugare de text Adăugarea de text poate merge de la adăugarea unui semn grafic. cum ar fi examinarea înscrisului prin transparen ă.10. p. într-o lumină puternică. apoi fixarea textului prin fotografia separatoare de culori. cit. 475 Gh. Camil Suciu. I. adăugări intercalate între cuvinte. a unei cifre sau litere. Dacă adăugările sunt făcute cu instrumente de acelaşi fel. Hristea. Expertul va stabili cu relativă uşurin ă adăugarea făcută cu un alt tip de instrument scriptural. III. adăugări în continuarea rândurilor. Bucureşti. Tehnicile mai evoluate constau în folosirea radia iilor invizibile. săruri metalice. colectiv în Tratat practic de criminalistică. C. Examinarea atelor a căror con inut a fost alterat prin adăugiri. precum şi adăugări ale unei litere sau ale unui grup de litere la sfârşitul cuvintelor. în special a celor infraroşii. ori prin turnarea cernelii. 10 11 189 .. 1980. 284 şi urm. expertul va trebui să stabilească continuitatea logică a textului adăugat şi încadrarea lui în limitele spa iului de pe suport. dată fiind proprietatea acestora de a străbate hârtia şi de a fi re inute de substan e pe bază de carbon.acoperit prin haşurare cu cerneală. acizi etc.. Punerea în eviden ă a textului acoperit se poate face şi prin tehnici mai simple.

vol. în probleme de medicină legală şi de criminalistică. p. vol. copiere prin transparen ă. 81 13 Lucian Ionescu. elementele de contrafacere sunt indicate de anumite incursivităti pe trasee. cum Ladislau Mocsy. Proba copierii poate fi făcută de expert prin copierea uneia dintre semnături pe o bucată de hârtie de calc. Buuşi. folosindu-se o lumină dirijată. lipsă de dinamism în mişcări. în Probleme de medicină judiciară şi de criminalistică. Imitarea scrisului altei persoane. IV. Al. prin redarea trăsăturilor grafice. Imitarea constituie o modalitate de reproducere a scrisului sau a semnăturii altei persoane. Pentru cercetarea documentelor presupuse a fi falsificate. În cazul copierii prin presiune (apăsare). 1965. Bucureşti. va fi examinat versoul suportului în zona ce interesează. expertul va efectua o serie de examinări fizico-chimice de înaltă tehnicitate şi complexitate. p. ca urmare a exersării prealabile a modelului original de semnătură sau scris (imitare liberă)13. omiterea totală sau par ială a unor trăsături. p. Falsul în acte prin copierea semnăturilor. servindu-se de un anumit model (imitare servilă) ori. Bucureşti. 1969. în Probleme de medicină legală şi de criminalistică. 1971. aglomerări de substan ă de scris la partea inferioară a grafismelor. Bucureşti. 144 12 190 . Examinarea actelor falsificate prin contrafacerea scrisului sau a semnăturii Examinarea se face în func ie de modalită ile folosite de scriptor pentru contrafacerea scrisului: copiere prin presiune (apăsare). imitare (servilă sau liberă). cu aplicarea metodei falsului tehnic în cazul textelor de amploare mare. 210-216.D. În cazul copierii prin transparen ă. urmând suprapunerea peste cealaltă12. IX. Despre identificarea autorilor semnăturilor false. Zona va fi fotografiată şi se vor observa contraste de iluminare între proeminen ele traseelor grafice şi restul hârtiei.

în Tratat practic de criminalistică. cu atât examinarea este mai uşoară. E. neconcordant. Scrierea cu mâna stângă Metoda este relativ uşor de eviden iat. Examinarea actelor falsificate prin contrafacerea scrisului sau a semnăturii. b.sunt: examinările cromatice. Oricare ar fi metodele folosite. p.14. I. Vicol. 289 şi urm. Bucureşti. expertul va trebui să aibă în vedere principiul cunoscut. Falsul prin deghizarea scrisului Folosirea acestei metode este întâlnită în cazul în care autorul doreşte să-şi ascundă identitatea. colectiv. cum ar fi mărimea. c. pentru că expertul va constata existen a unui grafism greoi. p. potrivit căruia o prsoană cu scris evoluat poate imita scrisul unei persoane cu pregătire inferioară. examinările în radia ii infraroşii şi ultraviolete. examinarea cromatografică. 1980. Scrierea cu majuscule sau imitarea caracterelor de tipar Expertul nu va întâmpina dificultăti deosebite în identificarea elementelor de deghizare. Deformarea sau modificarea unor caracteristici grafice generale sau particulare proprii.G. în schimb. precum şi scrierea într-o manieră care să creeze impresia unui scris mai pu in evoluat. în Tratat practic de criminalistică. 15 T. forma şi înclinarea gramelor.. vol. col uros. pentru că deprinderile sale specifice de I. examinarea microscopică.III. care se reduce pe măsură ce persoana se obişnuieşte cu acest mod de scriere. vol. colectiv. identificarea persoanei care şi-a deghizat scrisul va fi făcută cu relativă uşurin ă. în special în cel al scrisorilor anonime. etc. La cercetarea acestui mod de deghizare. pentru că ele se pot observa chiar cu ochiul liber.M. 14 191 . Expertiza scrisului cursiv deghizat. II. Cele mai cunoscute metode constau în: a. 1973. Barbuc. 150 şi urm. o persoană cu pregătire inferioară poate imita foarte greu un scris evoluat15. Cu cât textul examinat este mai lung.

I.. De aceea. Cercetarea criminalistică a textelor dactilografiate are un dublu obiectiv: identificarea maşinii de scris şi identificarea dactilografului. Bucureşti. care presupune cunoştin e temeinice şi o dotare tehnică corespunzătoare noilor realizări ale ştiin ei în acest domeniu. Avem în vedere crearea de noi tipuri de maşini de scris. Expertiza scrisului executat prin imitarea caracterelor tipografice. men ionăm metodele de expertiză fonetică. colectiv. apoi va studia şi elementele de con inut şi de formă ale scrierii16. legarea literelor. începând cu cele de construc ie simplă. Între acestea. de mare răspundere. Considera ii generale Cercetarea textelor dactilografiate constituie o activitate complexă.M. şi I. II.scriere sunt reflectate în textul deghizat. sunt tot mai diferite şi mai evoluate. Cercetarea criminalistică a textelor dactilografiate 1. Pe măsură ce tehnicile folosite de infractori. expertului i se va cere nu numai să identifice maşina de scris presupusă a fi fost folosită la redactarea scrisului cercetat. vol. 1978. comună. îndeosebi caracteristicile topografice ale scrisului. Fiind preocupat de reuşita scrierii literelor sau cifrelor autorul scapă din vedere sensul mişcării. 16 192 . § 3. De aceea. în Tratat practic de criminalistică. care asigură identificarea maşinii de scris după reprezentarea sonoră a zgomotului produs de maşină în timpul scrisului. Hurdubaie. În timpul cercetării. pentru a împedica sau îngreuna identificarea maşinii de scris.G. expertiza criminalistică îşi extinde aria de investigare şi aplică mijloace şi metode noi de examinare. ci şi examinarea imprimantelor sau a aparaturii de tipărire electronică. şi continuând cu cele electrice sau electronice. 141 şi urm. p. expertul va face un studiu de detali al fiecărui semn grafic. etc.

Caracteristici generale şi individuale a. exper ii. Examinarea grafică a scrisului dactilografiat. 1980. Organele de poli ie. depun interes pentru a cunoaşte cât mai multe date despre fiecare marcă şi model ale maşinilor de scris pentru a uşura activitatea de identificare a maşinii presupusă a fi fost folosită la redactarea scrisului cercetat.expertiza se va efectua în două etape. vol. Ioan Vicol. p.G. I. colectiv. I. pentru a se stabili cine a scris textul cercetat. în Tratat practic de criminalistică. Bucureşti. 1995. Pentru a se uşura munca de identificare. trebuie să se ştie mai întâi la ce maşină a fost dactilografiat17.. 330 şi urm. Bucureşti. Caracteristicile generale Vicen iu Stanciu. Fiecare fabricant aduce îmbunătă iri tipurilor existente. A. vol. III. poli ia na ională posedă o cartotecă a maşinilor de scris. ştiut fiind faptul că. pentru a rezista concuren ei necru ătoare între producători. p. în majoritatea arilor lumii. iar Interpolul de ine o cartotecă proprie în acest scop. Criminalistica. 351 17 193 .M. Identificarea maşinii de scris Activitatea expertului având acest obiectiv este mult îngreunată de numărul mare al tipurilor de maşini de scris existente în prezent în exploatare. Activitatea depusă de expert pentru identificare maşinii de scris are la bază examinarea caracteristicilor generale şi individuale ale maşinii şi se desfăşoară în mai multe etape18. Diomid Perciun. 2. Editura „Actami”. 18 Emilian Stancu.

inclusiv cele europene. Măsurarea se face inându-se seama de ara de origine şi de producător. Măsurarea distan ei dintre semne se efectuează repetat şi pe diferite rânduri. indiferent dacă este minusculă sau majusculă. Spa ierea literelor de-a lungul rândului este dirijată de regulator (mecanismul care guvernează mişcarea carului). Se socotesc şi intervalele de cuvinte. Pasul mecanismului principal se determină măsurându-se distan a dintre punctele începutului a două litere omonime. Exactitatea dimensiunilor semnelor este influen ată de mul i factori. atunci când se apasă pe una din tastele cu caractere sau pe bara de spa iere. între care se găsesc 20–30 de semne.Pasul mecanismului principal este distan a de deplasare a carului maşinii de scris de la stânga la dreapta. făcându-se apoi media aritmetică. literele şi spa ierea între ele se bazează pe sistemul inch (1 inch = 25.4 mm). de aceea. în func ie de numărul componentelor formative. Tipul caracterelor Sunt avute în vedere dimensiunea şi configura ia semnelor şi literelor. Maşinile fabricate în alte ări. Dimensiunea reprezintă înăl imea şi lă imea caracterelor. Dacă regulatorul este defect sau arcul de ac ionare este slab. Orice semn (caracter) al unei maşini de scris are o anumită înăl ime. au spa ierea literelor bazată pe sistemul metric. Maşinile de fabrica ie americană şi o parte din cele englezeşti au dispozitive de reglare şi. lă imea diferind de la caracter la caracter. apar îngrămădiri sau iregularită i în spa iere. egale cu unul sau mai multe semne (în func ie de mărimea intervalului). între care: calitatea benzii maşinii de scris 194 .

astfel încât derularea hârtiei (avansul). la terminarea unui rând. intervalele neregulate între rânduri şi neparalelismul rândurilor. +. Numărul tastelor este în func ie de prezen a sau lipsa semnelor suplimentare: %. reprezintă motivul de excludere a maşinii din sfera cercetărilor. deplasarea în sus sau în jos de la linia de bază a semnului dintr-un rând. enumerăm pe cele mai semnificative: devierea axei longitudinale a semnului fa ă de verticală. Mărimea intervalelor Acest reper este numit şi distan a dintre rânduri. etc. fixat de sulul în jurul căruia rulează hârtia. intervalele neregulate între semne. Gradul de rota ie al sulului este prestabilit (2 până la 5 pozi ii).(cantitatea de colorant. ă. al dispozitivului. gradul de uzură al sulului maşinii etc. Caracteristicile individuale Dintre numeroasele caracteristici individuale pe care le examinează expertul. este determinată de un „dinte”. î. â. puterea de lovire pe clape (taste). asigurată de un mecanism numit „dispozitiv de clinchet”. =. Existen a unui anume semn în actul examinat şi inexisten a lui pe claviatura aflată în cercetare. b. Complexitatea semnelor Complexitatea semnelor sau a claviaturii este dată de numărul caracterelor de pe trunchiuri (sau numărul de semne corespunzătoare tastelor maşinii). 195 . uzura benzii).

din cauza extinderii firmelor care fabrică maşini de scris şi schimbării continue a tipurilor de maşini. Atât caracteristicile coincidente. pentru compara ie. Opera iunea devine din ce în ce mai anevoioasă.). după mărimea intervalelor între rânduri. xeroxat sau multiplicat clasic (tuş tipografic). deci prima copie (originalul) sau a doua. § b. 3. Examinarea separată Primind pentru examinare actul în litigiu. organele competente mai folosesc un centralizator al acestora. pentru a se putea face fa ă concuren ei. Suportul pe care se află textul poate fi o hârtie obişnuită. Examinarea comparativă Pentru efectuarea acestei opera iuni sunt necesare cartotecile maşinilor de scris aflate la un moment dat în exploatare. hârtie pânzată. expertul va cerceta mai întâi suportul actului şi apoi textul dactilografiat. După încheierea celor două etape ale examinării separate şi comparative. cât şi cele discordante. Identificarea dactilografului 196 . dactilografiat şi pe suporturi altele decât hârtia obişnuită (carton. etc. vor fi indicate cu săge i pe planşele cu fotografii ataşate la raportul de expertiză. iar cele existente cu greu pot fi inute „la zi” (actualizate). Pe lângă fişierul maşinilor de scris (cartotecile). expertul va nota punctele coincidente între scrisul în litigiu şi cel realizat în mod experimental. Etapele examinării § a. pe măsură ce cartotecile noi sunt tot mai dificil de întocmit.B. realizată cu hârtia copiativă (carbon).

în Tratat practic de criminalistică. Gradul de dificultate al problemelor legate de identificara dactilografului este sporit de împrejurarea că. Ioan Iacobu ă. p. p. dar şi cel mai dificil. a datei şi a semnăturii. care poate duce la concluzia că dactilograful scrie în mod curent cu acea maşină. modul cum este inută marginea. dacă o cunoaşte bine sau a folosit-o în mod întâmplător. Nechifor. J. pe hârtia de bună calitate. modul de plasare şi scriere a antetului. nu dactilograful. a titlului. profesiunea şi nivelul de cunoaştere a limbii în sensul literal şi gramatical al cuvântului. II. s-au eviden iat urme digitale ale dactilografului şi acestea au fost valorificate pentru identificarea acestuia. Frecven a greşelilor. cit.Ientificarea persoanei care a dactilografiat textul constituie obiectivul cel mai important al expertizei. Prin con inut spiritual se întelege con inutul de idei. Bucureşti. în special cea dreaptă. 193 197 . vol. expertul are în vedere şi „punerea în pagină” a textului. colectiv. 20 Aurel Ciopraga. lăsând sapa ii libere prea mari la capătul rândului. a cifrelor sau a cuvintelor nedorite poate restrânge sfera celor bănui i a fi dactilografiat textul. De asemenea. Expertiza scrisului dactilografiat în scopul identificării dactilografului. gradul de cultură.. Practica judiciară şi de expertiză criminalistică semnalează şi cazuri în care.M. velină.. op. A. La examinarea con inutului material al scrisului. R. expertul are în vedere două repere principale ale examinării: con inutul spiritual al scrisului şi con inutul material al scrisului19. 19 I. 179 şi urm. Pentru această opera iune de mare dificultate şi răspundere. IG. în ceea ce priveşte intensitatea de imprimare a literelor. Constantin. cunoscându-se faptul că un dactilograf neexperimentat are tendin a de a evita despăr irea cuvântului în silabe. de cele mai multe ori. ci o altă persoană a conceput textul20. se are în vedere scrisul uniform sau inconstant. modul de corectare a lor prin folosirea gumei sau a altor mijloace moderne de înlăturare a literelor.

persoane de înaltă calificare în domeniu şi dispunând de o dotare tehnică corespunzătoare. Considera ii generale La cercetarea scrisului de mână. credin ă. Scopul expertizei criminalistice a scrisului de mână îl constituie identificarea persoanei care a executat scrisul. decât declara iile persoanelor ce pot fi suspectate de subiectivism sau chiar de părtinire. de rea- 198 . vor fi mai convingătoare concluziile raportului de expertiză. Dar principalele atribu ii în această activitate de mare răspundere revin exper ilor criminalişti. atunci când urgen a determinată de pericolul dispari iei probelor o impune. deoarece organele judiciare trebuie să dovedească vinovă ia unei persoane pe bază de probe. iar raportul de expertiză criminalistică constituie o probă importantă. Chiar dacă în actualul sistem probator nu mai există o ierarhizare a probelor. cu prilejul constatării fie din oficiu. Pentru primele observa ii asupra actelor presupuse a fi fost falsificate în orice mod se pot face constatări tehnico-ştiin ifice de către ofi erii de poli ie specializa i. între declara iile persoanelor participante la procesul penal sau civil şi un raport de expertiză criminalistică a scrisului. fie la sesizarea celor interesa i. Este obiectivul principal al acestei activită i.§ 4. Expertiza criminalistică a actelor scrise de mână a. primele cercetări le fac oganele de urmărire penală.

în raport cu importan a actului pe care îl redactează.b. greşelile gramaticale mai rare sau mai frecvente etc. Literele din cuvânt sunt legate între ele. în general. Scrisurile inferioare sunt uşor de recunoscut după nesiguran a cu care sunt alcătuite literele sau cifrele. le respectă. Scrisurile superioare sunt întâlnite la persoanele care au o îndelungată experien ă în scris. păstrată. şi anume: un scris neevoluat. expertul trebuie să cerceteze limbajul folosit de autor. Dacă avem în vedere con inutul scrisului după nivelul general de pregătire şcolară a persoanei. coordonarea slabă a mişcărilor. inconsecven a fa ă de linia orizontală etc. Acest criteriu de clasificare a scrisului de mână este avut în vedere la cercetarea scrisului deghizat al scrisorilor anonime. Con inutul scrisului Înainte de a examina forma sau structura scrisului. a scrisului falsificat prin imitare etc. un scris superior. în schimb persoanele cu pregătire inferioară nu pot imita. ci o uşurin ă în executarea formelor grafice. fără riscul de a fi descoperite. care sunt uniforme. expertul va avea în vedere perceptul potrivit căruia persoanele cu scris evoluat pot imita mai uşor un scris inferior. în general. nu neapărat o pregătire şcolară superioară. îngrijite şi păstrează aproape constant linia orizontală. inferior. dar la execu ia semnelor grafice se tinde 199 . Aceste persoane au deprins regulile scrierii corecte şi. semnele grafice neuniforme. În acest domeniu. Scrisurile persoanelor cu pregătire medie tind spre perfec iune în ceea ce priveşte executarea formelor grafice. stilul. primitiv. putem distinge trei nivele de pregatire. altul de nivel mediu şi altul de nivel superior. deoarece ajută expertul să restrângă cercul persoanelor bănuite a fi executat înscrisul. Aceste elemente sunt foarte utile. linia orizontală este. ritmul foarte lent. formele dialectale.

rotunjite etc. se admite că scrisurile grafice mai înalte de 3 mm apar in scrisului mare. se disting scrisuri cursive sau tipografice. Caracteristicile generale a. Acest reper se stabileşte prin apreciere. Dimensiunea sau mărimea scrisului. În fapt. c. Astfel. În ceea ce priveşte modul de legare a literelor în acelaşi cuvânt. scrisului mijlociu. Sub acest aspect. ce trece prin axul longitidinal al fiecărui semn grafic. Pentru descrierea acestei trăsături generale. unghiulare. d. exper ii clasifică scrisurile în: spa iale (aerisite). Exper ii criminalişti descriu. Caracteristcile grafice ale scrisului A. ghirlandate. în literatura despecialitate scrisurile capătă denumiri specifice. intermediare şi înghesuite. se referă la înclina ia semnelor grafice ale scrisului fa ă de linia verticală imaginară. totuşi. se are în vedere distan a dintre litere şi cuvinte. exper ii descriu următoarele modalită i de scris: înclinat spre dreapta. impusă de ob inerea unei viteze sporite a scrisului. înclinat spre stânga şi nedeterminat. b. Repartizarea scrisului. Sub acest aspect. mijlociu şi mare. iar cele sub 2 mm apar in scrisului mic. c. 200 .spre o simplificare a formelor. Înclina ia scrisului. trei categorii de scris după mărime: mic. După acest criteriu. vertical. precum: scrisuri arcadate. spa iile dintre rânduri şi mărimea alineatelor. iar cele de 2-3 mm. Forma sau structura scrisului. raportând întrgul text la mărimea generală a suportului de scris şi la destina ia acestuia. Această trăsătură generală a scrisului este apreciată după configura ia literelor.

ascendentă. nu reuşesc să păstreze linia orizontală. III. Bucureşti.I. Caracteristicile individuale a. în Probleme de medicină judiciară şi de criminalistică. exper ii descriu. ori declara ia pe care o dă conducătorul auto imediat ce este surprins că a condus maşina într-o stare avansată de ebrietate. 121-125. 1965.e. Avem în vedere împrejurările când hârtia este aşezată pe capota autoturismului sau pe spatele persoanei aflate în pozi ia în picioare. a creionului sau a pixului de pe hârtie. C. cunoscându-se faptul că la depasante se are în vedere numai corpul propriu-zis al literelor. g. în care sunt scrise21. Linia de bază a scrisului. 21 201 . Direc ia rândurilor. Teodosiu. Această trăsătură este descrisă după limitele inferioare ale literelor şi cifrelor. Editura Medicală. o scriere orizontală. sub acest aspect. convexă sau frântă. Construc ia semnelor grafice. Unele considera ii privind caracteristica generală a scrisului reprezentată prin pozi ia rândurilor. expertul are în vedere modul de realizare a fiecărei litere sau cifre din textul scris. şerpuită. Continuitatea sau coeziunea scrisului. descendentă sau nedefinită. scrisul poate urma o linie dreaptă. care poate fi caligrafic sau tipografic. fără ridicarea stiloului. p. chiar pe foaia liniată. B. Sub acest aspect se cercetează forma şi modelul de bază utilizate de scriptor. f. Acestă trăsătură este determinată de particularită ile psiho-fiziologice ale persoanei şi de condi iile concrete. După acest aspect. obiective şi subiective. Pentru determinarea acestei trăsături. Pentru descrierea acestei trăsături. În raport cu marginea superioară a hârtiei. se are în vedere gradul de legare a literelor în cadrul cuvintelor. În practica de urmărire penală şi de expertiză întâlnim aceste forme de scris la persoanele care. vol.

chiar în cadrul aceluiaşi cuvânt. Determinarea punctului de atac se face cu mare dificultate. Formele elementelor componente ale semnelor grafice. Prin descrierea acestei trăsături se stabileşte continuitatea scrisului persoanei.. trăsături care pot fi diferite la aceeaşi literă întâlnită în acelaşi cuvânt. iar expertul trebuie să ină seama de inta de bază a scrisului.te ori. instrumentul de scris poate fi purtat în patru direc ii: spre dreapta. Astfel. Indiferent dacă scriptorul a ridicat o dată sau de mai mu. Totul depinde de deprinderile pe care şi le formează scriptorul într-o perioadă mai îndelungată de timp. ştiindu-se cât de diferite pot fi mişcările instrumentului de scris pentru construc ia aceleiaşi litere. unghiulare. spre stânga. sau niciodată instrumentul de scris de pe hârtie. cum ar fi litera a în cuvântul „alandala”. a fiecărui element component.b. instrumentul de scris nu se ridică niciodată de pe hârtie. pentru construc ia fiecărui element. diferită de cele de la început şi de la sfârşit. În acest exemplu. de centrul literei. Sub acest aspct. pentru construc ia unei singure litere. expertul va trece la studierea detaliilor fiecărui semn grafic. c. pentru că nu întotdeauna este întâlnit la începutul literei. În general. Expertul poate descrie detalii nebănuite ale acestor mişcări. Direc ia mişcării instrumentului de scris. În practica de expertiză criminalistică a scrisului. de locul pe care aceasta îl 202 . expertul va descrie trăsături drepte. e. ondulate etc. literele a din interiorul cuvântului au o anumită construc ie. litera este construită dintr-o singură mişcare continuă. Începerea semnelor grafice. Numărul elementelor componente ce intră în construc ia semnelor grafice. în sus sau jos. circulare. ori se poate construi din mai multe elemente şi. instrumentul de scris este ridicat de pe hârtie o dată sau de mai multe ori. locul unde scriptoul aşează prima dată instrumentul de scris pe hârtie pentru a începe construc ia unui semn grafic poartă denumirea de punct de atac. d. concave.

iar uneori se schimbă la aceeaşi persoană. Falsificarea ştampilelor 203 . unde expertul trebuie să examineze pozi ia pe care o au semnele grafice în cuvinte şi construc ia fiecărui semn grafic. orientate ascendent. h. accentuat. la care se disting cu uşurin ă finalizări trasate energic. orizontal. n.ocupă în cuvânt. în cuvinte precum: „vreau”. sau § 5. de literele cu care este învecinată şi de care se leagă nemijlocit etc. Sunt incluse în acastă categorie: bara minusculei t. expertul dispune de suficiente elemente de individualizare. mai ales la persoanele cu un scris rapid. sedilele minusculelor ş. Cercetarea altor categorii de falsuri a. Este mai uşor de observat şi de descris la scrierile caligrafice. semnele diacritice la minusculele ă. în special. „interval”. Modul cum sunt adăugate aceste elemente după construc ia literei diferă de la o persoană la alta. Astfel. Este o trăsătură individuală foarte importantă şi de valoare deosebită pentru identificarea persoanei după scris. dinamic. dscendent. Finalizarea semnelor grafice. Legarea semnelor grafice. u etc.. la semnături. chiar în cuprinsul unui singur cuvânt. „manevră”. f. La sfârşitul cuvântului. „nevralgic” etc. . precum şi formele de plasare a accentelor pe unele litere specifice unor limbi străine. g. Modul cum se termină un semn grafic este mai dificil de stabilit pentru literele aflate în interiorul cuvintelor. î. Scrierea elementelor separate ale unor semne grafice. diferă de modul în care se face legătura literei v cu litera r. modul în care litera „a” este legată în interiorul cuvintelor de literele învecinate.

vol. Avem în vedere confec ionarea în întregime a ştampilelor sau modificarea celor existente. şi munca expertului devine mult mai anevoioasă22. p. expertul va examina ştampilele în litigiu. prin intermediul unei pelicule al hârtiei fotografice umezite. p. Cluj. pentru a determina caracteristicile generale şi cele individuale ale acestora23. O altă metodă întâlnită în practica organelor judiciare şi a exper ilor criminalişti este aceea a contrafacerii ştampilelor autenbtice după impresiunile pe diferite acte opera iuni ce se execută prin zincografie când se reuşeşte o apropiere foarte mare fa ă de original. aflate la îndemâna omului de rând. material plastic şi piele. ştampilele mai pot fi falsificate prin desenarea după impresiunea ştampilei originale. De asemenea. 1969.Falsificarea impresiunilor de ştamnpilă poate fi făcută prin mijloace pornind de la cele mai primitive. prin copiere sau prin imitare. Criminalistica. 67-69 204 . cit. Oricare ar fi mijlocul de falsificare folosit. până la cele mai evoluate. op. Pot fi folosite ca ştampilă şi monede metalice. ce constau în transferarea pe actul fals a unei impresiuni autentice. folosite mai rar însă. care se aplică prin răsucire. Cluj. p.. Dumitru Sandu. pentru a nu distinge con inutul şi a induce convingerea că ştampila a fost uzată sau tuşul de proastă calitate ori insuficient. Prin mijloace primtive. cartof etc. Criminalistica. p. al unei plăci de sticlă gelatinată şi a albuşului de ou fiert etc. 1997. 1995. Universitatea „Babeş-Bolyai”. Emilian Stancu. Bucureşti. Editura „Dacia”.481. 353 23 Matei Basarab. Între mijloacele mai evoluate men ionăm confec ionarea ştampilei din cauciuc. Sunt cunoscute şi metode mai vechi. De aceea. Falsul în acte.204. în elegem confec ionarea ştampilei dintr-o plută. I. Editura „Actami”. 22 Camil Suciu.

Editura „Actami”. folosind metoda suprapunerii. elasticitatea. Mai recent. pentru a se stabili dimensiunile. în urmă cu câ iva ani. pentru a se ob ine o bancnotă de 100 dolari. după cifra „1”. mai ales dolari SUA şi mărci germane24. În raport de mijloacele tehnice de care dispun făptuitorii se folosesc tehnici din cele mai pimitive. I. 1995. Criminalistica. iar faptele se săvârşesc atât la noi în ară cât şi în străinătate. a juxtapunerii sau a „grătarului”. precum şi dolari SUA. ori a altor metode de securitate activă25. Ion Geambaşu.M. 1980. Falsificarea bancnotelor Practica organelor judiciare şi a exper ilor criminalişti se confruntă frecvent cu aceste modalită i de falsificare. în Tratat practic de criminalistică. precum şi cernelurile. au tipărit cantită i impresionante de bancnote false. în ultimii ani au fost descoperite numeroase asemenea cazuri. vol. filigranarea. Bucureşti. care au şi fost puse în circula ie. p. Ilona Bu ă. a două zerouri. Prin colaborarea poli iei române cu Interpolul. Examinarea bannotelor. 355 Ion Anghelescu. începând cu bancnotele româneşti şi continuând cu alte bancnote străine. Autorii sunt atât cetă eni români. 25 24 205 . expertul va proceda mai întâi la un examen comparativ cu bancnote autentice. 127 şi urm.. cu ajutorul căruia se localizează principalele elemente ale contrafacerii grafice. Emilian Stancu. Activitatea de cercetare continuă cu examinarea calitativă a hârtiei. Falsificatorii au plasat bancnotele alegându-şi clien ii din lumea celor mai pu ini instrui i şi amatori de monedă străină la pre uri avantajoase. modul de imprimare şi de contrafacere. Alexandru Radu. vol. Bucureşti. I. colectiv. p.G. III. compozi ia.b. transparen a. Nu este de mirare faptul că aceste bancnote au circulat între mai multe persoane până au fost descoperite. au fost falsificate şi mărci germane. cum ar fi lipirea pe bancnota de un dolar. cât şi străini. care. Exemplificăm cazul unor muncitori de la Întreprinderea tipografică din Iaşi. Oricare ar fi metoda folosită de făptuitori.

cele aflate în prezent în circula ie sunt retrase de autorită ile federale. Falsificarea picturilor şi a altor opere de artă Cercetarea picturilor presupoune o colaborare între expertul criminalist şi expertul în pictură. deci se efectuează. distingem latura artistică şi latura criminalistică ale expertizei. o expertiză complexă. macro. Ernau. Bucureşti. 1979.26 Cercetarea picturilor apar ine deci unor domenii diferite. F. Numai în latura tehnică a expertizei sunt implicate peste 10 domenii de investigare criminalistică între care men ionăm: examinarea directă în radia ii ultraviolete. cu referie specială la tablouri. Deoarce şi pentru acestea s-au descoperit posibilită i de falsificare. 1970 26 206 . Aspecte tehnico-criminalistice ale determinării autenticită ii operelor de artă.. Expertiza artistică cuprinde o analiză iconografică. încât autorită ile federale sunt nevoite să adopte noi măsuri de protec ie şi de reducere a posibilită ilor de falsificare. Bucureşti. a. în 20 de ani de expertiză criminalistică. 308 şi urm. după 1991. Examinarea semnăturilor şi inscrip iilor de pe picturi. p. vol. despre care se pretinde că nu vor mai putea fi falsificate.. colectiv. R.G. Bucureşti.M. III. radia ii infraroşii. Astfel. începând cu anul 1996 se emit bancnote cu alte mijloace de protec ie. bancnotele sunt protejate prin încorporarea unui fir special în jurul portretului preşedintelui.Numărul cazurilor de falsificare a dolarilor SUA este atât de mare. radia ii Roentgen. analiza prin activare cu neutroni. p. de fapt. privind con inutul propriu-zis al operei. Lucian Ionecu.. precum şi o analiză iconologică. I. cormatografia în fază gazoasă. Pe măsură ce se pun în circula ie asemenea bancnote. analiza chimică a pigmen ilor. Arta falsificatorilor şi falsificatorii artei. c.şi microfotografia. în Tratat practic de criminalistică. I.356 şi urm. De aceea. 1950. Ministerul Justi iei. Editura „Meridiane”. referitoare la istoricul acelei opere de artă şi la autorul său. Constantin. difrac ia cu raze Roentgen etc.

Analiza iconografică presupune. în Tratat practic de criminalistică.G. un desen miniatural. maniera de lucru a pictorului. conturul unei clădiri etc. Astfel se ştie că obiceiul de a semna operele de pictură a apărut târziu. Între caracteristicile generale. Astfel. specifice fiecărei epoci. la rândul său. Se are în vedre. 27 Alexandru Radu. Inscrip ia este. 259 şi urm. o serie de conven ii artistice. ştiindu-se faptul că fiecare artist a respoectat strict. până şi în epoca modernă. expertul va proceda la descrierea mai întâi a caracteristicilor generale apoi a celor individuale ale operei de artă cercetate. Analiza iconologică oferă numeroase informa ii privitoare la con inutul operei de artă. expert ii au în vedere obişnuin a pictorului de aşi semna opera. prin analiza sub radia ii Roentgen27. stabilirea autenticită ii unor semnături. descoperirea semnăturilor sau inscrip iilor false. colectiv. III. se cercetează semnăturile şi inscrip iile de pe picturi. o latură stilistică. de fapt. Între caracteristicile individuale sunt incluse dimensiunile. Bucureşti.. de asemenea. 1980.M. cum ar fi silueta unei păsări. p. În acest domeniu obiectul expertizei îl constituie identificarea operelor de artă nesemnate. Rafael sau Veronese nu-şi semnau operele. se cunoaşte că un pictor are mai multe modele de semnături sau inscrip ii şi că la început a apărut inscrip ia şi apoi semnătura. Pentru a putea formula concluzii ştiin ific fundamentate. Expertiza criminalistică propriu-zisă priveşte latura tehnică a examinării. în numele unor mari maeştri. observa ie posibilă şi la picturile îmbătrânite. I. b. realizat de pictor. pe picturi ce nu le apar in. Examinarea spectrochimică a materialului pictural. în secolul al XVII-lea. cum ar fi mişcarea mâinii. contururile şi înclina ia trăsăturilor care pot fi măsurate cu pantograful. De asemenea. şi că Michelangelo. pentru a se constata dacă acestea sunt originale. expertul putând să sesizeze o discordan ă între lucrarea ca atare şi atribuirea ei. 207 . vol.

Sunt numeroase cazurile în care persoana care a săvârşit un accident de circula ie. a fost observată de un singur martor. soldat cu ictime omeneşti. 1995. şi a părăsit locul faptei. constând în studiul elementelor indicate de pantograf la semnătura sau inscrip ia presupusă a fi falsă.După ce a determinat aceste caracteristici. 208 . I. 28 Emilian Stancu. pentru a nu fi identificat. CAPITOLUL al XV-lea IDENTIFICAREA PERSOANELOR A CADAVRELOR PRIN ŞI MIJLOACE ŞI METODE CRIMINALISTICE Sec iunea I – Considera ii generale Varietatea şi complexitatea situa iilor cu care se confruntă organele judiciare a impus continua preocupare şi extinderea metodelor şi mijloacelor foloite pentru identificare. apoi părăseşte locul faptei. Bucureşti. folosind un mijloc de deplasare cât mai rapid. p. Editura „Actami”. pot fi examinate elementele componente ale vopselelor folosite la depunerea fondului în jurul semnăturii ori a inscrip iei şi la depunerea semnăturii. Deasemenea. vol. comparativ cu elementele stabilite de acelaşi aparat. comparativ cu elementele semnăturilor originale28. Criminalistica. la cele cunoscute ca fiind originale. există situa ii în care autorul faptei trage un foc de armă asupra victimei şi ucie. expertul va proceda la o examinare comparativă. în func ie de trăsăturile exterioare după care pot fi identificate persoanele aflate în via ă şi trăsăturile exterioare după care pot fi identificate cadavrele. 360 şi urm. De asemenea.

A. mic. Alteori. 12-13 1 209 . În această descriere sunt avute în vedere atât trăsăturile statice (anatomice). autorul unei infrac iuni grave e sinucide şi organele judiciare îl cautăîn zadar pentru a-l cerceta în legătură cu fapta comisă. exper ii criminalişti. 1974. constitu ia corpului. cadavrele găsite în urma unui incendiu. Trăsăturile statice Pentru descrierea trăsăturilor statice facem apel la cunoştin e de anatomie generală şi de anatomie topografică. medicii legişti şi al i specialişti din alte domenii ale ştiin ei folosesc mijloace tehnice şi metode specifice de identificare. organele de urmărire penală. C. cât şi cele dinamice (func ionale). Portretul vorbit Portretul vorbit reprezintă o metodă de identificare a persoanelor pe baza descrierii semnalmentelor exterioare ale acestora de către o altă persoană. 1973. Cagea. Sec iunea a II-a – Identificarea persoanei 1. Portretul vorbit. a unui cutremur etc.G. mijlociu. Pentru toate aceste cauze dificile. Bucureşti. Editura Ministerului de Interne. Între aceste trăsături avem în vedere sexul. Suferă schimbări importante din cauza trecerii unei perioade mari de timp de la producerea mor ii şi a gravelor traumatisme suferite. I. de cele mai multe ori.1. C. vârsta. p. 83-97. contribuind la aflarea adevărului în procesul penal. p. a unei catastrofe feroviare sau aviatice. E. Aprecierea formelor şi dimensiunilor se face după un sistem care cuprinde trei grada ii: mare. în special a capului şi detaliile fe ei etc. Panghe. Elemente de antropologie judiciară..M. Constan a Dumitrescu.Dificultă ile întâmpinate în munca de identificare sunt determinate de faptul că. Dumitrescu. Bucureşti.

acestea se reduc cu 5 cm: . o persoană poate fi solidă (robustă). ci „împlinită”. în primul rând în cazul infrac iunilor privitoare la via a sexuală. Se descrie după două repere: dezvoltarea sistemului osos şi muscular. slabă.foarte înalt . Se descriu conturul corpului şi membrele. Golunski (redactor). cocşat etc. După primul reper. uneori. care poate servi la stabilirea probabilă a vârstei. cu subdiviziunile lor (foarte mic şi foarte înalt)2. de obicei. între care denti ia. Corpul unei persoane poate fi drept. în vorbirea curentă. mijlocie sau grasă. Limitele sunt date pentru bărba i. Editura Ştiin ifică.171 – 185 cm . p. Trăsăturile generale ale corpului şi capului. 1961. Aceasta poate fi făcută. Remarcăm că. Determinarea vârstei unei persoane.mic . înalt. de oricine. prin observarea directă a persoanei.sub 150 cm . Chestiunea prezintă un interes deosebit. atunci când nu posedă acte de identitate (ori se foloseşte de acte de identitate false). b. o problemă foarte dificilă. Criminalistica. c. trebuie făcută după date anatomice. Constitu ia corpului. iar pentru femei. Înăl imea. Se iau ca puncte de referin ă trei repere principale: mic. încovoiat.a. 2 S. Sexul. mijlociu.151 – 160 cm . Sunt avute în vedere numeroase repere. pentru a căror corectă interpretare vom cere ajutorul medicului legist şi a altor specialişti. .mijlociu . iar după cel de-al treilea reper. pentru femei nu se foloseşte cuvântul „grasă”.peste 185 cm.înalt . Vârsta. Determinarea sexului este.161 – 170 cm . Bucureşti. mijlocie ori osoasă (uscă ivă).A.foarte mic d. precum şi a esutului adipos. e. „corpolentă” etc. 231 210 .

cât şi din profil. Astfel. plat. cât şi pentru picioare se pot observaanumite infirmităti înnăscute sau dobândite. ochii. mijlocii sau scurte. De aceea. iar zona occipitală poate fi turtită sau plată. 211 . se descriu foarte multe detalii. Fruntea. În ceea ce priveşte lă imea. rombică. După grosime. uguiat. Ca o particularitate. întâlnim fruntea bilobată. fruntea poate fi oblică înapoi (teşită. nasul. îngustă. triunghiulară. verticală (dreaptă). f. mijlocie. fruntea poate fi: lată. Ochii reprezintă un reper deosebit de util pentru identificare şi. arcuite. Aceste trăsături se descriu după cum privim capul din fa ă dau din profil. avansată. inând cont de următoarele repere: fruntea. înclina ie şi particularită i. g. pot fi groase. după culoare. dreptunghiulare. apoi după cele speciale. Atât pentru mâini. Înclinarea frun ii se apreciază din profil. Privită din fa ă. mijlocie. Trăsăturile de detaliu ale capului. capul se examinează atât din fa ă. alungit. ochii sunt negri. iar după înăl ime: mare. sprâncenele pot fi ajustate de cosmeticieni. mică. lă ime. rotundă. de aceea. gura. iar după contur. ce trece prin rădăcina nasului. Trăsăturile generale ale capului. îmbinate. capul poate fi încadrat în una din următoarele forme: rotund. şerpuite. care prezintă cel mai mare interes pentru identificare. forma capului poate fi descrisă după una din figurile geometrice de care se apropie cel mai mult: pătrată. Sprâncenele. în func ie de un plan vertical imaginar. După acest criteriu. proeminentă (bombată). Privit din profil. Capul se descrie mai întâi după trăsăturile generale. dreptunghiulară. de detaliu. albaştri. buzele. sub iri. bărbia. înăl ime. convexă. ovală. Profilul frun ii se descrie în func ie de pozi ia verticală a corpului şi poate fi dreaptă. oblică. mijlocii. Se descrie după profil. ondulată.Membrele (superioare sau inferioare) pot fi lungi. sprâncenele. concavă. În cazul femeilor. retrasă).

Culoarea numită impropriu „roşie” este de scurtă durată şi este întâlnită la persoanele extenuate. se descriu şi tulburări de privire. cu col uri ridicate sau coborâte (gură de peşte). După mărime. Nasul prezintă interes pentru identificare şi. cu detalii de privire spre dreapta sau spre stânga. denumite strabism. mijlocii şi mici. După mărime.căprui. Buzele pot fi recunoscute după detalii ce prezintă mare interes pentru identificare. concavă. proteze). mijlociu ori mic. existen a unor lucrări dentare (plombe. Ca 212 . mijlocii. bărbia poate fi oblică (retrasă). Pentru rădăcina nasului se descriu aceleaşi dimensiuni (mare. mică. Bărbia. poate fi mare. culoarea. conturul. Pot fi descrise foarte multe detalii. convexă. iar muchia (conturul) poate fi: dreaptă. galbeni. pozi ia etc. nasul poate fi mare. mijlocie. de aceea. bolnave sau aflate sub influen a băuturilor alcoolice. Gura. Strabismul poate fi convergent sau divergent. iar după lă ime poate fi îngustă. Deşi mai rar întâlnite. poate afecta ambii ochi. sub iri. După înăl ime. După grosime. ondulată. mijlocie. gură sub formă de inimă. cu col uri orizontale. Privită din profil. proeminentă. lată. Se examinează din fa ă şi din profil. mijlocie. mică. După mărimea generală a fe ei. Ca particularită i. şi redate în vorbire curentă prin formularea „se uită cu un ochi la făină şi cu altul la slănină”. se descrie buza de iepure. ochii pot fi mari. Baza nasului poate fi coborâtă. se descriu foarte multe detalii. precum: mărimea. frântă şi. mai rar. iar după contur. Proeminen a buzelorse apreciază separat pentru cea superioară şi cea inferioară. Există persoane care au un ochi de o culoare şi celălalt de altă culoare (ceacâr). mică). buzele pot fi groase. verticală. forma. se descriu gură mare. orizontală şi verticală. La descrierea din ilor se are în vedere starea lor. verzi. mijlocie.

se descriu bărbia bilobată.. dreaptă. Tragusul este un cartilagiu mic. Lobul formează partea inferioară a urechii şi poate fi studiat sub mai multe aspecte. ascu it. în ultimii ani. Antehelixul secondează helixul în paralel spre interior şi poate fi concav. perforat. dublă. desimea. Denumirile folosite în descrierea urechii sunt cele din anatomia totpografică3. Pentru păr se decriu linia de inser ie. Pentru studiul urechii. prezen a cheliei. Dumitrescu. iar după particularită i. după mărime. fetele (şi. care prezintă interes deosebit pentru identificare. Astfel. vol. alungită. p. Panghe. culoarea. după aderen ă.particularită i. cu gropi ă sau proeminentă. semilipit. rectiliniu sau convex. portul. 10311034. ascu ită. Tratat complet de medicină legală. II. C. C. lipit. 3 Mina Minovici. atrofiată etc. mijlociu. liber. p. incomplet sau atrofiat.cit. şi formează peretele anterior al canalului auditiv extern. Conca este orificiul urechii care permite sunetului să pătrundă spre urechea internă. natura. Antetragusul este format dintr-un cartilagiu mai mult sau mai pu in accentuat şi se găseşte la partea inferioară a antehelixului. Helixul este marginea exterioară cartilaginoasă a urechii şi poate fi acu it. Tot la descrierea capului prezintă interes părul. Conca poate fi împinsă înapoi. 104-105 213 . poate fi rotunjit. op. ascu it. 1930. înaltă. lungimea. Urechea. Linia de inser ie poate fi circulară în sus sau în jos. după formă. în general triunghiular. mare. absent total sau par ial. ondulată. rotunjit. persoana va fi privită din fa ă şi din profilşi vor fi descrise foarte multe detalii. iar pentru bărba i. mic. barba şi mustă ile. Pe lobul urechii (perforat sau neperforat). şi băie ii) fixează doi sau chiar un singur cercel. îngustă. Bucureşti. largă.

b. mimica etc. des. îndepărtarea unei şuvi e de păr (reale sau imaginare) ce acoperă vederea. Trăsăturile dinamice Trăsăturile dinamice foflosesc la identificarea persoanei ce exercită anumite mişcări. între care: controlul coafurii. deoarece poate fi schimbată foarte uşor cu ajutorul mijloacelor cosmetice. se descrie musta ă mare cu col uri ridicate. atunci când cuprinde toată fa a. Culoarea se examinează cu unele rezerve. ondulat. Musta a poate fi descrisă după mărime şi formă. roşcat. numai pe por iunea foselor nazale etc.După natură. cre . temporală. B. sex. atunci când este un mănunchi de fire sub buza inferioară. apropierea repetată a 214 . mobilitatea. muscă. ridicarea din umeri. normal. oscila iile corpului. Chelia poate fi frontală. atunci când cuprinde toată fa a şi părul este lung. Gesticula ia. mare cu col uri drepte. Astfel. încruntarea frun ii etc. cum ar fi mersul. În raport de vârstă. aplecat). alb încărun it. atunci când este de dimensiuni mici şi cuprinde întreaga bărbie. vocea şi vorbirea. se descrie păr negru. dar părul este scurt. tăiată mărunt pe buză. o persoană aflată în mişcare poate fi recunoscută şi descrisă după mai multe repere. cioc. frontal-parietală şi occipitală. iar altele sunt specifice femeilor. buclat. cum este ticul de cravată. gesticula ia. castaniu. Unele gesturi (ticuri) sunt specifice bărba ilor. blond. atunci când este o continuare a perciunilor până sub bărbie. mişcări ale bra ului etc. Între gesturile care prezintă interes deosebit pentru identificare sunt descrise: clipirea pleoapelor. andula iile bazinului. A Mersul. iar după desime. barbişon. Barba poate fi mare. mare cu col uri coborâte. După culoare. în formă de guler. ocupa ie. părul poate fi drept. se are în vedere atitudinea corpului (drept. rar. Astfel.

d. Astfel. p. în fa ă. specifice vorbirii normale şi celei afectate de anumite stări patologice. de a ine o mână în buzunar sau de a împreuna mâinile la spate şi. Mimica. Ioan Iacobu ă. sunt descrise dislalia (bâlbâiala). cit. e. op. Ca tulburări fiziologice. De asemenea. rară. etc. zâmbet dispre uitor etc. c. teama etc.. se descrie modul cum aprind igara sau pipa şi cum le in în timp ce fumează.degetelor de gură sau uitatul în oglindă. dispre ul. ironia. Mimica fe ei poate reda starea psihică obişnuită în care se află o persoană sau o preocupare deosebită. rictusul gurii. controlată. după ritmul ei. în lipsa altora. Vorbirea poate fi descrisă după mai multe repere. după cum poate fi educată. 217 215 . pozi ia mâinilor. neîncrederea în cei din jur sau autoîncredere exagerată. schimbătoare. 4 Aurel Ciopraga. deosebim vorbirea obişnuită. în cazul fumătorilor. în special de unele afec iuni nazale (polipii). pentru a verifica starea machiajului. rapidă. al pedagogilor etc. Sunt descrise şi alte trăsături de importan ă secundară. sunt utile pentru identificare. este caracteristică unor persoane. Aceste stări psihice se traduc prin încre irea frun ii. întimpul repausului sau al mersului. Bărba ii au tendin a de a duce o mână sau ambele mâini şi a le sprijini de reverul hainei. Vocea este diferită în raport de vârstă şi sex. fac aceste mişcări şi în lipsa poşetei4. Vocea şi vorbirea. ca în cazul oamenilor de artă. dar care. La unele persoane trăsăturile fe ei traduc îndoiala. Alte trăsături dinamice. La vorbirea normală. care poate îmbrăca aspecte diferite: tahilalia (accelerarea vorbirii) şi bradilalia (încetinirea vorbirii). Ea poate fi influen ată de starea sănătă ii. mai rar. Femeile au tendin a de a controla mereu poşeta prinsă de umăr.

Fotorobotul. organele de urmărire penală vor valorifica aceste date prin folosirea unor tehnici variate. folosind acelaşi număr de cod. fiecare cu o lungime de 25. folosin descrierea făcută de martori sau victimă. Schi a de portret (portretul schi at). nazală. caracteristică fiecărui element facial. Cel ascultat alege din album o anumită variantă. Organul judiciar pune la dispozi ia martorului sau victimei un album cu zeci de variante ale elementelor faciale. până ce. precum: portretul schi at.4 cm şi cuprinzând câte 300 de elemente. bucală). fotorobotul. Minicompozitorul (MIMIC). transpuse pe şase benzi transparente. luminat de jos. Schimbarea 216 . pe un suport special. Se ob ine o compozi ie grafică având o formulă alcătuită din cifrele de cod ale fiercărui element facial. din combinarea lor.C. rezultă fotografia care seamănă cel mai bine cu imaginea celui bănuit. Fiecare element facial este reprodus separat pe o peliculă transparentă. Metoda constă în schi area unui portret de către un desenator calificat. se foloseşte un set de fotografii sec ionate în func ie de cele trei zone ale fe ei (frontală. cu geam mat. Pentru întocmirea portretului persoanei căutate. Metodele tehnice de identificare a persoanelor După descrierea făcută unei persoane potrivit trăsăturilor statice şi dinamice. Identi-kitul şi Photo-identi-kitsurile. tehnicile Identi-kit-ul şi Photo-identi-kitsurile etc. necesară pentru transmiterea către alte unită i de urmărire penală. prin suprapunere. Este un aparat folosit la alcătuirea portretelor – desene ale elementelor figurii. apoi scoate peliculele corespondente acsteia şi le aşează.

Criminalistica. Fundamentul ştiin ific al identificării constă în cunoaşterea particularită ilor care determină individualitatea vocii fiecărei persoane. iar observarea lor se face pe ecran. ]995. Bucureşti. Portretul robot computerizat. 229 217 .imaginilor se realizează cu ajutorul unor reglaje electronice. p. Pentru compunerea lui se recurge la tehnica de calcul electronic. prima dată. 2. Se admite că. Este cunoscut faptul că anumite detalii de construc ie anatomică. într-un caz de răpire a unui copil6. în anul 1958. a. cum ar fi 5 6 Emilian Stancu. p. Are la bază aceleaşi principii de compunere a imaginii. Considera ii preliminare Folosirea acestei metode de identificare a persoanei se datorează dezvoltării mijloacelor tehnice de înregistrare a vocii şi vorbirii. vol. retuşate (prelucrate) de calculator5. această tehnică foloseşte şi alte date stocate în fişierele criminalistice. Sintetizorul fotografic. cât şi din elementele preluate din fotograme diferite. Editura „Acatami”. Procedeul se apropie de metoda fotorobotului. Pe lângă datele furnizate de martori. ce proiectează pe un ecran câte o zonă a fe ei. a fost folosită în Germania. Identificarea persoanei după voce şi vorbire a. Imaginea electronică se ob ine atât din elementele faciale grafice. 222-224 Ibidem. Particularită ile de construc ie ale aparatului fono-respirator. într-o variantă mai perfec ionată. care permite compunerea de figuri din elemente faciale naturale. I. Într-un timp foarte scurt se realizează un montaj cu ajutorul a patru dispozitive.

De asemenea. frecven a şi intensitatea7. a cavită ii bucale. care determină cele trei caracteristici principale ale vocii: timbrul.configura ia gâtului. Gotul. c. precum şi defec iunile de pronun ie şi particularită ile lexicale. b. Bucureşti. caracteristicile vorbirii folosesc la identificarea unei persoane prin particularită ile de expresie şi stil. Gâlea. Fonoaudiologie. fac ca sunetele emise să se situeze într-o anumită bandă de frecven ă. cum sunt cele specifice regiunii din care provine vorbitorul sau cele caracteristice unei profesii. 1967. acestea pot fi grupate în caracteristici acustice generale (durata de pronun are a unui cuvânt sau a unui grup de cuvinte şi intensitatea vocii. precum şi frecven a specifică sunetelor nazale şi frecven a vocii). Expertiza criminalistică a vocii şi vorbirii Se impune de la început precizarea că este vorba de o activitate de înaltă inută ştiin ifică. între care: particularită ile fonetice (accent. pronun area cuvintelor străine). întâlnite la persoanele care au o altă limbă maternă decât cea vorbită în momentul audi iei. Astfel. p. paralizii etc. 208 şi urm. în care sunt folosite cele mai recente cuceriri din domeniul 7 Şt. în ceea ce priveşte caracteristicile vocii. Editura Didactică şi Pedagogică. Posibilitatea de identificare a persoanei are la bază cunoaşterea cât mai completă a caracteristicilor de identificare a vocii şi vorbirii. apărute ca urmare a unor maladii: laringite. inclusiv a foselor nazale. Particularită ile func iei fonatorii. detalii după care putem restrânge grupul de persoane suspecte) şi caracteristici acustice individuale (frecven a de rezonan ă a cavită ii aparatului vocal. particularită ile fonetice străine. intona ie. C. Particularită ile determinate de modificări ale aparatului fono-respirator. 218 . b.

astuparea nasului etc. p. în cazul în care martorul pretinde că a auzit-o vorbind şi ar putea să o recunoască din grup.G.. p.N. 1978. metoda identificării persoanei după voce şi vorbire. modificarea tonalită ii. Brevet de Inven ie nr. şi nu de metoda tactică de prezentare a persoanei pentru recunoaştere. Ion Anghelescu. fireşte. intensitatea şi durata. precum şi în Tratat practic de criminalistică. aparate care permit analize complexe ale caracteristicilor generale şi individuale fonoacustice. Bucureşti. etc. exper ii criminalişti folosesc sonografele.electronicii. care îi situează alături de reprezentan ii ărilor cu o puternică tradi ie tehnică. Oficiul de Stat pentru Inven ii şi Mărci.T. 1978. I. dar rostite în alte împrejurări. în scopul determinării falsurilor. al mijloacelor de înregistrare şi de redare a vocii şi vorbirii etc.M. cercetătorii români au contribu ii importante. deşi perfectibilă. Bucureşti. b. stabilirea autenticită ii fonogramei în litigiu. ştiin ifică. În acest domeniu. Editura Ştiin ifică şi Enciclopedică. a ştergerilor de cuvinte sau fraze. şi. 5556/21 aprilie 1972. Ion Anghelescu. daghizare sau modificare încercată cu acoperirea microfonului cu o batistă. prin înlocuirea unor cuvinte cu altele. c. 135 şi urm. Cu ajutorul sonografelor. economică. În acest domeniu. I. vol. Metodă de identificare a persoanelor după voce şi vorbire în limba română. stabilirea eventualei deghizări a vocii şi vorbirii. Expertiza criminalistică a vocii şi vorbirii. vorbirea în şoaptă. apar inând aceleiaşi persoane. cu un spectru de audiofrecven ă situat între 5 şi 16.S. care eviden iază frecven a.. 23-24. a întreruperilor făcute în timpul înregistrării etc. 9. având la dispozi ie modele de compara ie. Fa ă de stadiul la care se află cercetările teoretice şi frecven a cu care este întâlnită în practica organelor judiciare.. ori în alt context. caracteristicile vocii sunt transcirse sub forma vocogramelor.8. C. 8 219 .000 Hz. identificarea persoanei vorbitorului cu respectarea unor anumite condi ii de calitate privind înregistrarea în litigiu. este în măsură să poată clarifica multiple aspecte. între care: a.

Este domeniul în care colaborarea dintre expertul criminalist şi medicul legist este indispensabilă. identificarea după sistemul dentar. se solicită depistarea încercărilor de falsificare a benzii nu numai în cazul proceselor penale. Tehnicile folosite pentru identificare au în vedere. în primul rând. Considera ii generale Spre deosebire de persoanele aflate în via ă. se pot formula întrebările cele mai potrivite cu posibilită ile de care dispune expertul şi cu mijloacele tehnice de înregistrare bănuite a fi fost folosite de persoanele cercetate. pentru identificarea cadavrelor necunoscute se au în vedere modificările ce intervin în urma violen elor ce au cauzat moartea sau descompunerii. datorate factorilor de mediu.În func ie de cazul concret pentru care se solicită expertiza. identificarea după resturile osoase. amintim: metoda supraproiec iei. cum sunt tăgada paternită ii. de fond sonor şi cu aceeaşi viteză de înregistrare. etc. pregătirea cadavrului. Dintre cele mai cunoscute metode folosite. este necesar ca organele judiciare. să efectueze imprimările în condi ii similare de loc. pentru a i se da o înfă işare cât mai apropiată celei avute în via ă. care solicită expertiza. Generalizarea practicii de urmărire penală şi de expertiză criminalistică a vocii şi vorbirii demonstrează că. Sec iunea a III-a – Identificarea cadavrelor necunoscute 1. divor ul. reconstituirea fizionomiei după craniu. ci şi a celor civile. Pentru ca exper ii criminalişti să poată formula concluzii ştiin ific fundamentate. 220 . identificarea după codul genetic etc. cel mai frecvent. temperaturii etc. O conlucrare între organele judiciare şi exper i este necesară chiar înainte de a se dispune efectuarea expertizei.

op. Asanache. 348-356 10 Cantemir Rişcu ia. vol. vol. incendiului etc. 1978. p. 448.M.G. dacă oasele apar in uneia sau mai multor persoane etc. talie şi eventualele boli de care a suferit persoana în timpul vie ii11. Editura „Actami”. Reconstituirea fizionomiei după craniu. 1995.. d. p. Bucureşti. Criminalistica. colectiv. în Tratat practic de criminalistică. care au avut în eviden ă Camil Suciu. în Tratat practic de criminalistică. Cele două imagini negative sunt proiectate pe un ecran. Cercetarea este efectuată de expertul calificat în acest domeniu. b. se verifică lucrările dentare aflate la cabinetele stomatologice. Metoda este folosită în cazul cadavrelor fragmentate sau descompuse din cauza exploziei. p. Identificarea după resturile osoase. II. Constă în proiectarea sau suprapunerea imaginii craniului necunoscut peste imaginea fotografică a persoanei dispărute. 1978. Constă în reconstituirea plastică şi grafică a esuturilor moi ale capului. Bucureşti. colectiv. Bucureşti. care poate să determine dacă urmele sunt sau nu de natură umană. I. vol. II.2. Identificarea după sistemul dentar. De asemenea. căreia se presupune că i-a apar inut craniul. această metodă a dat numeroase rezultate pozitive10. I. Reconstituirea fizionomiei după craniu. rezultatul fiind fixat prin fotografiere9. p. În prctică. 324-325 9 221 . Metoda supraproiec iei. sex. Quai. Gh. 1978. Expertiza urmelor osteologice. c. p. I. 227. apreciate ca puncte de reper. Bucureşti. 344 11 Emilian Stancu. Pe lângă cercetarea cadavrului şi a detaliilor sistemului dentar. se pot ob ine date cu privire la vârstă. potrivit unor standarde de grosime determinate ştiin ific. în vederea stabilirii coinciden ei sau necoinciden ei elementelor anatomice şi antropometrice. II. vol. cit. Metode criminalistice de identificare a.. în Tratat practic de criminalistică. colectiv.

Identificarea după codul genetic. Începând cu anul 1999. p. deoarece Institutul de medicină legală „Prof. astfel de expertize se pot efectua şi în România. 80-88 222 . Mijloacele tehnice folosite sunt foarte costisitoare. colectiv. I. II. afla i la bordul aeronavei. Clasificare 1. Colaborarea cu medicul stomatolog şi medicul legist este absolut necesară12. No iune Înregistrarea penală constituie o metodă de identificare a persoanei. exper ii au folosit această metodă pentru identificarea cadavrelor unor pasageri din Belgia. vol.. 1978. e. În catastrofa aviatică de lângă Bucureşti. C. Metoda este răspândită în majoritatea ărilor europene. Criminalistica cunoaşte şi alte metode de identificare a persoanei: după 12 P. Rişcu ia. CAPITOLUL al XVI-lea ÎNREGISTRAREA PENALĂ Sec iunea I – No iune. Mina Minovici” este dotat cu mijloacele tehnice corespunzătoare. în Tratat practic de criminalistică. Bucureşti. Firu. precum şi în SUA. din anul 1995.persoana al cărei cadavru este cercetat.M. Importan ă.G.

a animalelor şi a obiectelor furate sau pierdute. Înregistrarea penală foloseşte mijloace şi metode specifice. după modul de operare. Clasificare În func ie de scopul urmărit şi de modalită ile folosite. Astfel. în anul 1791. Importan ă Numărul mare al persoanelor care săvârşesc fapte penale. începând cu anul 1880. sunt cunoscute înregistrările: alfabetică. prin care se deosebeşte de celelalte forme de identificare. 2.urmele de deget (dactiloscopia) şi după trăsăturile exterioare ale corpului (portretul robot). ca şi modalită ile diferite folosite la comiterea infrac iunilor. după natura valorilor cărora li s-a adus 223 . 3. se cunosc mai multe feluri de înregistrare penală. fiind apoi îmbunătă ită şi extinsă şi în Fran a. dactiloscopică. Pentru prima dată. sunt cunoscute sisteme de înregistrare a persoanelor. Necesitatea întocmirii unor înregistrări penale de către organele judiciare este veche de aproape două secole. au impus întocmirea unei eviden e sistematice. inerea corectă şi mereu actualizată a acestor eviden e poate contribui la combaterea şi prevenirea faptelor penale. după modalită ile folosite. în func ie de scopul urmărit. care să sigure identificarea celor cu antecedentepenale. această modalitate de identificare a persoanelor condamnate a fost folosită în Anglia. a cadavrelor.

vârsta aproximativă. porecla. fotografia de identificare şi alte date utile identificării. descrierea îmbrăcămintei şi a obiectelor găsite asupra lor. eventuale tatuaje sau cicatrice. ce con ine repere utile identificării: sexul. mai uşor de folosit şi mai eficientă. numele avut anterior.atingere prin infrac iune (fals de monedă. Eviden a este inută în ordine alfabetică şi cuprinde o serie de date importante: numele şi prenumele. data şi locul naşterii. fapta pentru care este învinuit sau condamnat. alte îndeletniciri. 2. na ionalitatea. op. Înregistrarea alfabetică Este modalitatea cea mia simplă. cauza mor ii. furturi de obiecte de artă. În fişa persoanei cercetate sunt men ionate formula dactiloscopică decadactilară. 385 224 . Pentru cadavre există o fişă tipizată. cit. cu sau fără copii şi numărul copiilor. Sec iunea a II-a – Modalită ile de înregistrare folosite de organele de poli ie 1. falsificarea unor opere de artă). starea civilă. Înregistrarea dactiloscopică 1 Camil Suciu. antecedentele penale. În această eviden ă mai sunt men ionate persoanele dispărute şi cadavrele neidentificate1. Potrivit acestor dispozi ii legale. p. organele de poli ie in eviden a nominală a persoanelor cercetate pentru săvârşirea unor fapte penale. numele organului judiciar care a efectuat urmărirea etc. numărul dosarului. 7/1992 privind cazierul judiciar.. domiciliul stabil şi temporar. profesiunea şi locul de muncă. se practică în baza Legii nr. leziunile. descrierea semnalmentelor după metoda portretului vorbit.

dextrodelticele cu D sau 2. În func ie de această notare. degetul mic. Toate celelalte degete se notează cu cifre. Formula dactiloscopică primară se prezintă sub forma unei frac ii. bideltic şi cel mic. inelarul. sinistrodeltic. formula primară poate fi: S − 5241 B − 2434 ceea ce înseamnă că la mâna dreaptă arătătorul este bideltic. dacă se află pe arătătoare şi cu x (mic). în func ie de tipul reliefului papilar pe care îl au. trideltic. Principalul reper de identificare îl reprezintă existen a deltei. în cele din urmă subgrupa. Pentru alcătuirea formulei dactiloscopice decadactilare se au în vedere tipurile. iar cele nedefinite cu X. degetul mare. apoi grupa şi. ultimele prezentând un interes practic deosebit. dextrodeltic. pozi ia pe care aceasta o ocupă în desenul papilar. având la numărător notate tipurile de dactilograme ale mâinii drepte. Astfel. sinistrodelticele cu S sau 3. dextrodeltic. simianele şi danteliformele cu O sau cifra 0. iar la numitor. bidelticele cu B sau 4.Pentru acst mod de înregistrare se folosesc cartotecile dactiloscopice monodactilare şi decadactilare. dextrodeltic. grupele şi subgrupele de desene papilare. Înregistrarea are la bază detaliile desenului papilar. mijlociul. arătătorul. degetele arătătoare de la ambele mâini se notează cu litere majuscule. precum şi numărul deltelor. cele ale mâinii stângi. cel mijlociu. sinistrodeltic. degetul mare. quatrodelticele cu Q sau 6. inelarul. iar la mâna stângă. după care se stabileşte mai întâi tipul. bideltic. dacă se află pe celelalte degete de la mâinile persoanei supuse examenului dactiloscopic. adelticele se vor nota cu A sau 1. tridelticele cu T sau 5. raportate la numărul şi pozi ia deltelor. 225 . În această formulă. bideltic.

. op. 1998. se foloseşte pentru eviden a modalită ilor de săvârşire a faptelor de către anumite persoane cu practică îndelungată în comiterea unui anumit gen de infrac iuni. p.. 223. furt. modus operandi şi persoana bănuită. Criminalistica. Astfel.Pe lângă această formulă primară se mai întocmeşte o formulă secundară. 3. falsificările de monede. p. 1969. Bucureşti. op. p. prin subclasificarea tipurilor de dactilograme. care se confruntă cu fapte săvârşite de autori rămaşi neidentifica i. atunci când clasificarea detaliilor desenului papilar numai în tipuri devine insuficientă. ca o completare a înregistrării alfabetice şi decadactilare2. Cluj. Aurel Ciopraga.)3. cit. Această modalitate de înregistrare şi-a dovedit din plin utilitatea practică pentru organele de urmărire penală. se in fişe separate. Înregistrarea monodactilară este mai pu in eficientă şi. şi mai rar folosită. în care se consemnează cât mai multe date privitoare la faptă. viol. cit. Editura „Lumina Lex”. Ioan Iacobu ă. Fişa mai cuprinde şi rubrici pentru aplicarea fotografiilor de identificare. 247-248 226 . a instrumentelor de spargere artizanale sau complexe (flacără de oxigen. Pentru faptele penale rămase cu autori necunoscu i. de aceea. Criminalistica. 209 3 Matei Basarab. înşelăciune) şi cele privitoare la modul de operare pentru fiecare categorie de fapte: folosirea cheilor mincinoase. Ion Mircea. p. Universiatatea „Babeş-Bolyai”. 390. cum ar fi furturile prin spargere. în practica organelor judiciare din jude ul 2 Camil Suciu. Înregistrarea după modul de operare Această modalitate. raze laser etc. înşelăciunea calificată (escrocheria) etc. Fişele se întocmesc pe infractori şi cuprind două categorii de elemente: cele privitoare la natura faptei săvârşite (omor. pentru amprentele digitale şi pentru înregistrarea formulei stomatologice. cunoscută sub denumirea de modus operandi sistem.

I. după care făptuitorii dispăreau cu bunurile sustrase. organele de poli ie au identificat autorii faptei ca fiind I. să strângă toto mai tare nodul cearşafului şi să se sufoce. Aceştia au recunoscut fapta şi au descris amănun it metoda de sugrumare folosită. La fel de utilă s-a dovedit această modalitate de înregistrare şi pentru organele de urmărire penală din jude ul Iaşi.4.Cluj au fost semnalate numeroase cazuri de tâlhărie în care autorii faptei. Deoarece în cercul bănui ilor aiu fost incluşi şi trei tineri din Republica Moldova. în aşa fel încăt. şi E. care treceau şi în jurul gâtului. legându-i mâinile şi picioarele cu col urile unui cearşaf. săvârşit în scop de jaf. rămaşi neidentifica i. într-un caz de omor deosebit de grav. cum sunt cele referitoare la animalele şi la obiectele pierdute sau furate. s-au ob inut date utile identificării făptuitorilor. 4 I. cu rugămintea de a da foc la igaretă. Editura „Cordial Lex”. Andrei. încercând să se salveze. Cluj-Napoca. organele judiciare înregistrează şi alte date necesare urmăririi penale. acostau victimele. 1997. Folosind înregistrarea cunoscută sub denumirea de M. în timpul nop ii. victima era lovită cu un cu it în abdomen. Săroiu.B.S. Autorii omorului au imobilizat victima. (modus operandi sistem). Triumful adevărului. 44-54 227 . În momentul în care erau servi i cu focu solicitat. p. 4.B. cunoscută în ara de origine sub denumirea de „rândunica”.O. Victima a fost un student care inea în camera sa de la cămin importante şi valoroase aparate electronice. în baza rela iilor de colaborare cu organele de poli ie din Chişinău. care au atras aten ia şi interesul celor veni i în vizită. Înregistrarea animalelor şi a obiectelor pierdute sau furate Pe lângă înregistrarea penală a persoanelor la care ne-am referit în cele ce precedă.

în continuă creştere. numele la care răspund (când este cazul). reglat pe o lungime de undă cunoscută şi înregistrată şi la organele de poli ie. în ultimul timp. Între aceste date figurează: forma. data dispari iei lor. identificarea lor devenind imposibilă. armele. de valoare deosebită (câini. precum şi păsările de apartament pot fi uşor identificate. iar prezentarea acestora. Fişa obiectelor furate sau piedute trebuie să cuprindă cât mai multe date utile identificării. pisici etc. animalele de rasă. nemaiputându-se face. în caz de dispari ie. numărul de inventar. ovine.5 Pentru animale.). obiectele de valoare artistică deosebită şi. Toate fişele se in în ordine alfabetică şi se completează pe măsură ce se ob in date noi în cursul cercetărilor. autoturismele. De cele mai ulte ori. în multe ări puternic dezvoltate economic. În ultimii ani. care este foarte util identificării în cazul pierderii sau al sustragerii în scopul valorificăriide către persoanele interesate. 5 Camil Suciu. adresa proprietarului etc. vârsta. culoarea. Acestora li se introduce sub piele un microemi ător. 389 228 . adresa proprietarului. cit. după eviden a inută la Societatea de Protec ie a Animalelor şi Păsărilor. bijuteriile. într-un număr mare de cazuri. pe care le furnizează persoana care reclamă fapta. volumul. Sistemul de înregistrare a animalelor dispărute îşi dovedeşte tot mai mult eficien a în practica organelor de urmărire penală din jude ul Iaşi. fişele vor cuprinde: denumirea lor.. acestea sunt sacrificate pentru consum. cornute mari. culoarea. caracteristici şi seria de fabrica ie. care se confruntă cu numeroase cazuri de sustrageri de animale din gospodăriile sătenilor: cai. op. men ionăm îmbrăcămintea de valoare. etc. spre a fi recunoscute de proprietari.Între obiecte.

întocmirea planului presupune existen a unui minimum de date. Planul de cercetare al unei cauze determinate trebuie să cuprindă: 1. experien a de urmărire penală generalizată a condus la constatarea că există o seamă de aspecte. Versiunile. fie că acestea privesc fapta în ansamblu. nici tardiv. Planificarea activită ii de urmărire penală trebuie să satisfacă cerin a tempestivită ii. Elaborarea tardivă a planului poate avea consecin e nedorite asupra ritmicită ii şi a ordinii de efectuare a activită ilor necesare stabilirii împrejurărilor legate de comiterea infrac iunii. 3. să nu fie nici prematur. deci. irosirea de for e şi mijloace. precum şi activită ile de urmărire şi operative. se urmăreşte explicarea naturii faptei săvârşite. Activită ile ini iale şi ulterioare de urmărire şi operative. care să permită organelor judiciare posibilitatea formulării cel pu in a versiunilor prin mijlocirea cărora. a căror necesitate e reclamată de natura faptei. prin mijlocirea cărora poate fi stabilit obiectul proba iunii.CAPITOLUL al XVII-lea PLANIFICAREA ACTIVITĂ II DE URMĂRIRE PENALĂ Sec iunea I – No iuni generale. 2. în stadiul incipient al cercetărilor. operativitatea şi celeritatea ce trebuie să caracterizeze urmărirea penală. condi iile sau elementele infrac iunii. în cele din urmă. asigură. Planificarea urmăririi penale se identifică cu elaborarea unui plan de cercetare potrivit căruia. a 229 . în sensul că planul trebuie elaborat în cel mai potrivit moment al investiga iilor. Planificarea evită pierderile inutile de timp. ori aspecte secundare. În ciuda elementelor particulare fiecărei infrac iuni. într-o cauză sau alta se vor efectua principalele activită i. Sfera împrejurărilor ce trebuie dovedite. de informa ii.

mobilul şi scopul. răspunsul la întrebarea în ce scop? trebuie să caracterizeze latura subiectivă a infrac iunii. Întrebarea cum? (în ce mod?) implică determinarea împrejurărilor în care s-a săvârşit infrac iunea şi serveşte la clarificarea faptei. cu ajutorul cui? privesc subiectul infrac iunii. cine?. Răspunsul la întrebarea ce? trebuie să cuprindă o amplă caracterizare a faptei săvârşite:dacă fapta constituie infrac iune şi care anume. urban. ce urmări a produs etc. forma de participa ie. Întrebarea când? presupune stabilirea datei săvârşirii infrac iunii. Indiferent de natura faptei şi de complexitatea cauzei încă din momentul sesizării organul judiciar îşi întocmeşte un plan pe care. Acestea sunt în număr de şapte şi constau în următoarele întrebări: ce?. În planul de cercetare se va indica ordinea. cu ajutorul cui?. pe stradă. cum? (în ce mod?). ora. precum şi organele şi persoanele care vor participa la efectuarea lor. precum şi faptul dacă infrac iunea a fost săvârşită în participa ie. pe câmp. Răspunsul la întrebarea unde? impune precizarea tuturor circumstan elor legate de locul comiterii faptei: mediul rural. astfel încât să ajungă la stabilirea adevărului într-un timp cât mai scurt.căror stabilire se impune la cercetarea oricărei pricini penale. 230 . În fine. unde?. chiar dacă nu întotdeauna îl aşterne pe hârtie. îl pune în aplicare pentru efectuarea cercetărilor într-un mod cât mai oronat. ziua. Întrebările cine?. de ce?. când?. de unde şi denumirea. adică să indice forma vinovă iei. luată într-un în eles larg: anul.de formula celor şapte întrebări. luna. întrun imobil etc. rolul jucat de participan i etc. iar răspunsurile trebuie să individualizeze persoana făptuitorului. termenul de executare a activită ilor.

astfel încât această presupunere să se transforme într-o certitudine sau. într-un cuvânt.fie din izvoare ce nu prezintă acest caracter. Datele. care să facă explica ia dată obiectiv posibilă. precum şi cele a căror efectuare apare. plauzibilă.Versiunile de urmărire penală Versiunea constituie o ipoteză. în orice cauză de o anumită complexitate şi care nu ar putea fi păstrate un timp mai mult sau mai pu in îndelungat în memoria organului de urmărire penală. un astfel de plan va permite organului judiciar sa urmărească mersul cercetărilor. Elaborarea versiunilor La baza elaborării versiunii trebuie să se afle întotdeauna temeiuri. întemeiată pe informa iile existente la un moment dat al investiga iilor. informa ii existente. elemente de fapt determinate. fără riscul pierderilor şi al denaturărilor.sursele procesuale . sintetiza şi sistematiza cantitatea mare de date. care să reflecte cel mai bine particularită ile cauzei cercetate. informa iile ce stau la baza elaborării versiunilor pot proveni fie din mijloacele de probă propriu-zise . în scopul determinării adevăratului caracter şi con inut al fenomenului dat.Forma planului e condi ionată de natura cauzei ce se cercetează. Totodată. la un moment dat necesară. în sensul că organul de urmărire penală va alege forma considerată cea mai potrivită. eveniment. adică o explica ie probabilă a unui fenomen. verosimilă. copnstituie versiune numai acea explica ie care posedă un anumit grad de certitudine. să fie înlăturată. îndeobşte. Sec iunea a II-a . Forma scrisă e impusă de necesitatea de a ordona. să verifice activită ile planificate. dimpotrivă. 231 .

corecta elaborare a versiunilor este adeseori facilitată de intui ia. deoarece. în sensul de a nu considera mai verosimilă una sau alta dintre ele şi a nesocoti pe celelalte. presa etc). Formularea unor versiuni verosimile presupune o solidă forma ie juridică. Elaborarea versiunilor presupune şi o altă cerin ă: aptitudinea organului judiciar de a opera cu unele forme de ra ionament. datele ce pot fi aşezate la baza supozi iilor nu trebuie sa provină neapărat din surse procesuale. de flerul organului judiciar de a găsi cu uşurin ă cea rnai adecvată solu ie variatelor situa ii cu care este confruntat la tot pasul. cum ar fi medicina legală. atât timp cât nu s-a procedat la verificarea lor. în particular. psihologia. ale martorilor. chimia. mai cu seamă din domeniul dreptului penal. expertize etc. induc ia şi analogia. dimpotrivă. criminologia. Oricare dintre versiuni trebuie să aibă aceeaşi pondere. psihologia judiciară. biologia. procesual penal şi al criminaiisticii. piste indicate de câinii de urmărire. atitudinea organului judiciar fa ă de aceste supozi ii trebuie să fie aceeaşi. cum ar fî informa iile ob inute ca urmare a unor activită i operative efectuate de organele de poli ie (supravegherea operativă. În cea de-a doua categorie. nu se poate şti care se va confirma şi care. perchezi ii. cum ar fi cercetarea la fa a locului.Din categoria celor dintâi fac parte acele date. ale păr ii vătămate. De asemenea. cum ar fi deduc ia. precum şi din alte ramuri ale ştiin ei. concluzii ale unor constatări tehnico-stiin ifice. va fi 232 . informa ii ce provin din mijloace legale de probă: declara ii ale învinuitului sau inculpatului. în general. scrisorile anonime. zvonurile care circulă în rândul opiniei publice. până la verificarea lor. ci îşi pot avea originea şi în alte surse. ridicări de obiecte şi înscrisuri. ample cunoştin e. fizica. medico-legale. Deoarece. cu privire la o anumită împrejurare s-au elaborat mai multe explica ii. constatări făcute cu ocazia efectuării unor activită i.

Rezultatul acestei verificări. NO IUNE 233 . pentru toate sau o parte din versiunile elaborate. acele activită i care reclamă urgen ă.infirmată. trebuie să se confirme. Se recomandă următoarea succesiune a activită ilor. aceea sprijinită de întregul material probator. va trebui efectuată cu precădere. oricare versiune trebuie supusă verificării. aceasta din urmă. trebuie să fie întotdeauna acelaşi: o singură versiune. dictată de necesitatea înlăturării primejdiei dispari iei unor mijloace de probă ori a unor situa ii de fapt (efectuarea neîntârziată a cercetării la fa a locului. CAPITOLUL al XVIII-lea TACTICA EFECTUĂRII CERCETĂRII LA FA A LOCULUI SEC IUNEA I . nesprijinite de datele existente în cauză. indiferent de numărul versiunilor elaborate. în vreme ce celelalte. trebuie să fie înlăturate. prin mijlocirea cărora se verifică versiunile: trebuie efectuate. se impune efectuarea cu prioritate a activită ilor al căror rezultat prezintă importan ă pentru toate persoanele. cu precădere.CONSIDERA II PRELIMINARE 1. Reprezentând una dintre explica iile posibile. dacă lămurirea uneia şi aceleiaşi împrejurări se poate ob ine prin efectuarea a două activită i şi se scontează ca una dintre ele va oferi rezultate mai sigure. ascultarea victimei infrac iunii). a perchezi iei. de caracterul lor mai mult sau mai pu in verosimil. aptă a duce la rezultate certe.

129. Tratat de Practică". ori de cîte ori se consideră necesar să se apeleze la acest procedeu probator. Aurel Ciopraga "Criminalistica. fixării şi ridicării urmelor şi în stabilirea împrejurărilor în care infrac iunea a avut loc1. Însă. Legea procesual penală nu precizează expres. codul de procedură nu precizează situa ii anume. Astfel. Ed. modificări de ordin fizic. Actami. sau a locului unde au fost descoperite urmele acesteia. cercetarea la fa a locului se impune ori de cîte ori săvîrşirea unei infrac iuni este înso ită de producerea unor transformări în mediul exterior.Cercetarea la fa a locului reprezintă activitatea procedurală. "Criminalistică". 325. Camil Suciu. 32 Codul de procedură penală al României. 2001. pag. norma avînd doar caracterul unui criteriu orientativ pentru organul judiciar. pag. pag. se instituie norma de principiu. 1. 4 2 234 . Bucureşti. Aceasta presupune cunoaşterea directă a locului unde s-a săvîrşit infrac iunea. ori locul unde s-a produs rezultatul acesteia2. În art. Didactică şi Pedagogică. 30 al. Legat de accep iunea expresiei "fa a locului" se impun anumite sublinieri. Ed. avînd o evidentă semnifica ie în ansamblul preocupărilor consacrate solu ionării unei cauze penale. ce se realizează de obicei la începutul urmăririi. susceptibile de constatare directă. 503. Bucureşti. 1972. art. alin. potrivit legii. Iaşi. în nici una din dispozi iile sale. "Criminalistica. 1 Emilian Stancu. prin "locul săvîrşirii infrac iunii" se în elege. 1996. Ştiin a şi tehnica investiga iilor penale". în tot sau în parte. Aşa fiind. Ed. în vederea descoperirii. Gamma. locul unde s-a desfăşurat activitatea infrac ională. în elesul acestei expresii. definind în schimb no iunea de "locul săvîrşirii infrac iunii". care ar justifica necesitatea efectuării cercetării la fa a locului. potrivit căreia cercetarea la fa a locului poate fi dispusă de către organul judiciar.

din motive subiective sau obiective .schimbări ce se materializează sub forma unor urme pe în elesul cel mai larg atribuit acestei no iuni. precum şi pierderea sau distrugerea . cit. obligatorie şi. 328. pag. pag. Această activitate precedă în timp toate celelalte activită i desfă urate în cauză. 32 Camil Suciu.a mijloacelor de probă. o activitate ini ială. Efectuarea de urgen ă a acestei activită i este impusă de faptul că orice întîrziere poate avea drept rezultat modificarea "ambian ei" locului faptei. în principiu.4 Cercetarea la fa a locului constituie o activitate ini ială deoarece. op. 503-504. 3 4 Aurel Ciopraga. imediată. op. 235 .3 2. cercetarea la fa a locului este de regulă. irepetabilă. TRĂSĂTURI CARACTERISTICE Cercetarea la fa a locului prezintă o serie de trăsături care o particularizează în raport cu alte activită i asemănătoare desfăşurate de organele de urmărire penală şi-i subliniază însemnătatea. o activitate imediată. Ca activitate ini ială de anchetă. Astfel. cit. atunci cînd e efectuată de organul de urmărire penală. op. Emilian Stancu.. se situează la începutul investiga iilor legate de comiterea unei infrac iuni. pag. acesta constituie de regulă. cit.

op.5 Cu toate acestea.este necesară verificarea unor noi ipoteze6 Faptul că cercetarea la fa a locului este o activitate irepetabilă împune efectuarea ei la un înalt nivel calitativ şi în strictă conformitate cu Aurel Ciopraga. . pag. Ed. în lucrarea colectivă "Tratat practic de criminalistică". cit.prima cercetare s-a efectuat în condi ii neprielnice . Bucureşti. pag.Constantimescu. I. 34 L. în mod inevitabil aspectul locului faptei se va modifica. Coman.. Ascultarea persoanei vătămate. cercetarea la fa a locului este o activitate care. M. Astfel este pu in probabil ca repetarea ei să se facă în aceleaşi condi ii şi să se ob ină rezultatele scontate. vol. indiferent de natura acesteia. În sfîrşit. de regulă. Ministerului de Interne. însă nu în măsura în care o realizează perceperea nemijlocită a acesteia.în raport cu fapta săvîrşită se presupune că la fa a locului trebuie să se găsească şi alte urme şi mijloace de probă a căror prezen ă nu a fost constatată la prima cercetare.Cercetarea la fa a locului este o activitate obligatorie în sensul că nu poate fi înlocuită cu nici o altă activitate. a martorilor sau învinui ilor. nu se poate repeta deoarece odată efectuată. 432-433 6 5 236 . în practică se iveşte uneori necesitatea repetării acestei activită i. reconstituirea sau orice altă activitate de urmărire penală oferă celui ce instrumentează cauza o imagine mai mult sau mai pu in precisă despre situa ia de la fa a locului. îndeosebi atunci cînd: .prima cercetare s-a efectuat necorespunzător sub aspect calitativ . 1976.

3. op. 2001. marea majoritate a autorilor8 fiind de acord cu faptul că aceasta constituie un procedeu probator cu o adîncă semnifica ie în aflarea adevărului. Îndrumar complet de cercetare penală.prevederile legii procesual penale şi regulile instituite de tactica criminalistică7. pag. IMPORTAN Ă ŞI SARCINI În literatura de specialitate. pag. de către organele judiciare. 328. vol. 396 237 . Tratat de procedură penală" Partea Generală.teorie şi practică). a împrejurărilor în care a ac ionat făptuitorul. Perceperea nemijlocită. I. a obiectelor folosite sau atinse de 7 Vasile Bercheşan. Paideea. 255 8 Emilian Stancu. pag. atît procesula penală cît şi criminalistică. Cercetarea penală (Criminalistica . Ed. Bucureşti. Editura Icar. Nicolae Volonciu. importan a cercetării la fa a locului este tratată pe larg. cit.

cercetarea la fa a locului se dovedeşte a fi "partea cea mai importantă a cercetării cauzei penale oferind cele mai ample. 27. Constantinescu. Acest ultim aspect are revelan ă asupra sistemului social de apărare a supremei valori . ajută la reprezentarea cît mai clară a mecanismului săvîrşirii infrac iunii respective şi a succesiunii în care s-au desfăşurat diferitele ac iuni ale infractorului. cit. atît românească. În concluzie. în sensul că oferă posibilitatea cunoaşterii cauzelor determinative şi a unor condi ii favorizatoare desfăşurării infrac iunii9. Culegerea unui material probator primar. precum şi cea din străinătate. Cercetarea la fa a locului este deosebit de importantă şi sub aspect preventiv. putem eviden ia principalele sarcini ce revin cercetării la fa a locului.via a omului. necesar fixării cît mai juste a versiunilor. a stabilirii timpului cînd a avut loc infrac iunea. M. Cunoaşterea directă a locului săvîrşirii faptei oferă posibilitatea unei interpretări mai precise a urmelor descoperite în cursul cercetărilor. şi totodată fidele informa ii.51-52 9 238 . Coman. Una din primele sarcini ale cercetării la fa a locului o reprezintă cunoaşterea şi înregistrarea directă de către organul de urmărire penală sau de L. Elemente de psihocriminalistică". Ed. op. prin încadrarea lor în tabloul de ansamblu al faptei.către acesta este de natură să contribuie efectiv la realizarea scopului procesual penal. Zamfirescu Neculai "Investiga ia ştiin ifică a infrac iunilor de omor rămase cu autori neidentifica i. De asemenea se poate afirma că nemijlocita cunoaştere a locului faptei dă posibilitatea unei verificări mai exacte a dispozi iei martorilor oculari. Bucureşti. a drumului parcurs de infractor. reluată în literatura de specialitate.pag. Bazîndu-ne pe bogata experien ă practică existentă în materie. p. 2000.Na ional.

Iată.către instan a de judecată a locului în care a fost săvîrşită fapta. la numărul de persoane care au luat parte la comiterea infrac iunii. Descoperirea. a stării lor. cu privire la natura faptei şi chiar la persoana autorului. cel pu in cu caracter general. 329 239 . a locului faptei. de exemplu. Din cercetarea locului faptei se poate deduce modul în care s-a desfăşurat activitatea infrac ională. prevederile Codului de instruc ie criminală al Belgiei referitoare la sarcinile principale ale cercetării la fa a locului care indică următoarele obiective: constatarea corpurilor delicte. ridicarea armelor şi a altor obiecte ce pot servi ascultării. Descoperirea urmelor. începînd din momentul pătrunderii autorului în cîmpul cercetat şi terminînd cu retragerea sa. activitatea infractorului poate fi percepută de cineva. trebuie ob inute date cu privire la modul de operare al făptuitorului. de pildă la formarea unei imagini exacte asupra cadrului în care s-a comis fapta. în vederea stabilirii şi fixării particularită ilor sale. 10 Rene Lechat citat de Emilian Stancu în op. la care se adaugă interpretarea lor imediată la fa a locului oferă indicii. pag. identificării persoanelor10. fixarea şi ridicarea urmelor infrac iunii rprezintă o altă sarcină importantă ce trebuie avută în vedere la momentul cercetării la fa a locului. la determinarea pozi iei şi distan ei dintre obiectele principale. Pentru crearea unei imagini cît mai elocvente cu privire la modul de săvîrşire a infrac iunii. Identificarea eventualilor martori reprezintă un alt scop pe care trebuie să şi-l propună cercetarea la fa a locului deoarece în func ie de condi iile concrete ale locului şi momentului săvîrşirii faptei se poate stabili dacă şi în ce măsură.. Cunoaşterea directă şi imediată de către organul judiciar al "scenei" sau al "ambian ei locului" ajută. cit.

Această sarcină trebuie eviden iată întrucît cazurile în care nu sunt găsi i imediat martori ai evenimentului sunt frecvente.MĂSURI DE PREGĂTIRE A CERCETĂRII LA FA A LOCULUI 1. Elaborarea unor versiuni generale privind fapta penală şi participan ii la săvîrşirea acesteia reprezintă unul din rolurile importante ale cercetării directe a locului faptei. PREGĂTIREA ECHIPEI 240 . SEC IUNEA II .

pag. aceeaşi maximă urgen ă. fie la efectuarea cercetării. în cazul în care sesizarea s-a făcut pe această cale. mai ales că sesizarea ei urmează alte căi. Acestea trebuie luate de organul de cercetare (de obicei un lucrător de poli ie) ce se deplasează imediat la locul indicat sau care se află deja acolo.Cercetarea la fa a locului presupune. Organul de urmărire penală are datoria să întreprindă. reprezintă o a treia etapă în cadrul măsurilor imdiate.pen. denun sau sesizare din oficiu. 330-331 241 . cercetare care nu reclamă. strict necesare. fie 11 Emilian Stancu. Nu se are în vedere. 221 C. după caz. ca organul de urmărire penală să fie sesizat despre săvîrşirea unei fapte penale într-unul din modurile prevăzute la art. Verificarea ssizării se impune mai ales atunci cînd aceasta s-a făcut telefonic de către persoane necunoscute.. gravită ii şi a oricărui element care să servească la formarea unei imagini ini iale despre fapta petrecută. respectiv plîngere. organul de urmărire penală trebuie să-şi verifice competen a.pr. pentru a se evita deplasările inutile. O altă măsură ce trebuie luată este determinarea locului. op. aici şi cercetarea efectuată de către instan a de judecată. Dispunerea măsurilor urgente. în marea majoritate a cazurilor. Prima dintre este identificarea persoanei care a făcut plîngerea sau denun ul. Aceste date sunt absolut indispensabile pentru organizarea în bune condi ii a cercetării. cit. procedînd. naturii. la primirea sesizării cîteva măsuri imediate11. În cazurile deosebite se deplasează un echipaj cu un laborator mobil de criminalist. După ce a primit sesizarea. premergătoare cercetării la fa a locului. mai întîi.

3 C. de art. urmărirea se efectuează.la informarea organului de urmărire penală competent şi obligat să efectueze urmărirea. 51-52 242 . întinderea suprafe ei de teren ce trebuie cercetată. În cazurile prev. numărul victimelor. în mod obligatoriu.pr. op. pag. cit.pen. art. cum ar fi: natura cauzei ce se cercetează. Echipa de cercetare trebuie să fie alcătuită dintr-un număr restrîns de persoane. dar va efectua actele de cercetare ce nu pot fi amînate12. 12 13 Codul de procedură penală a României. de către procurorul competent. numărul martorilor ce urmează a fi asculta i13. 213 Aurel Ciopraga.. 209 al. amploarea consecin elor faptei săvîrşite. iar competen a acesteia este determinată de criterii.

ci şi de utilitatea mijloacelor tehnico-ştiin ifice criminalistice.SARCINI CE REVIN ORGANELOR DE 243 . Trusa criminalistică universală dispune de un instrumentar divers. PREGĂTIREA MIJLOACELOR TEHNICO-ŞTIIN IFICE Reuşita cercetării la fa a locului este asigurată nu numai de caracterul organizat al acestei activită i. SEC IUNEA III . de aplicarea unor procedee tactice adecvate. mijloacele tehnice şi materialele reunite în trusele criminalistice. o aten ie deosebită verificării mijloacelor tehnico-ştiin ifice care urmează a fi folosite pe parcursul cercetării. Se acordă astfel. După natura instrumentelor pe care le con in. Sunt de utilizare curentă instrumentele.2. cu ajutorul căruia se pot efectua principalele opera iuni de cercetare la fa a locului. trusele criminalistice se clasifică în truse universale şi truse cu destina ii speciale.

SALVAREA VICTIMELOR Aceasta este o sarcină prioritară. 223 244 . paralel sau ulterior acesteia. datorită lipsei cunoştin elor mdicale pot provoca agravarea leziunilor14. I. DETERMINAREA LOCULUI SĂVÎRŞIRII FAPTEI Succesul activită ii de cercetare şi a altor activită i ce se efectuează. Ciopraga. În acest scop se impune izolarea locului ce conservă urme ale 14 15 Vasile Bercheşan. Junimea. Ed. op. Men inerea aspectului ini ial al locului faptei precum şi conservarea urmelor este o măsură esen ială pentru evitarea unei posibile ac iuni distructive a persoanelor curioase care pot schimba înfă işarea locului faptei prevenindu-se şi eventuala încercare a autorului de a şterge urmele faptei sale. Aceasta poate suferi modificări sub ac iunea a două categorii de factori: subiectivi (pătrunderea pe acel loc a unor persoane) şi obiectivi (factori atmosferici)15. 2. p. Criminalistica. depinde în mare măsură de păstrarea configura iei ini iale al locului faptei. În raport cu natura şi gravitatea leziunilor. pag. chiar cu riscul de a modifica aspectul ini ial al locului fapztei şi a distruge urme şi mijloace de probă. însă. care. să fie făcută cu suficientă aten ie pentru a produse cît mai pu ine modificări. Iacobu ă. 31 A. în acest sens solicitîndu-se sprijinul persoanelor competente aflate în apropiere. Realizarea acestei măsuri trebuie. cit. primele măsuri de ajutor medical.2001. Iaşi . pot fi luate la fa a locului. În nici un caz nu se va permite interven ia unor persoane. Via a unei persoane nu poate veni niciodată în concurs cu alte interese.URMĂRIRE PENALĂ DE LA LOCUL FAPTEI 1.

4. navale sau aeriene. Cunoaşterea unor asemenea împrejurări e importantă în solu ionarea cauzei penale. aceste situa ii intervin în cazul accidentelor de muncă. 3. 46-47 245 . Aurel Ciopraga. care pot conduce la noi urmări socialmente periculoase. Împotriva acestora se va încerca acoperirea temporară a zonelor de interes. fixarea imediată a urmelor pe video.săvîrşirii faptei. 338. În luarea acestor măsuri. vînt. dacă situa ia nu o impune cu necesitate (salvarea victimelor sau înlăturarea unor pericole). cînd acesta este situat în exteriorul unor clădiri. 16 Emilian Stancu. al accidentelor feroviare. PREVENIREA UNOR PRICOLE Organele de cercetare ale poli iei sosite la locul comiterii faptei pot constata diferite stări de pericol iminent. Ac iunea factorilor naturali . de aceea se impune fixarea lor prin mijloace adecvate. op. cit. cit. pag. pag. În general. ninsoare . este contraindicat să se atingă sau să se modifice pozi ia unor obiecte.poate interveni şi schimba locul faptei. chiar şi în cursul şi pe timpul realizării activită ii de cercetare. fotografii şi schi e. FIXAREA ÎMPREJURĂRILOR Anumite consecin e ale infrac iunii sau anumite circumstan e în care aceasta a fost comisă au existen a limitată în timp ori sunt susceptibile a fi modificate ca urmare a curgerii timpului. op. îndepărtarea tuturor celor a căror prezen ă nu e justificată de interesele cercetării.ploaie. altele decît cele produse de evenimentul sesizat. interzicerea accesului oricărei persoane ce ar încerca să pătrundă la locul faptei16.

înainte de a se lua măsura îndepărtării acestora trebuie să se facă o selec ie pentru identificarea şi re inerea acelor persoane care indiferent de raporturile în care se află cu fapta.degajarea rapidă a victimelor . 506-507 Aurel Ciopraga. 5. pag. op. cit. 17 18 Emilian Stancu. la: . iar pe de altă parte se vor lua măsuri menite a împiedica posibilită ile de influen are reciprocă18. ar putea contribui la stabilire împrejurărilor referitoare la faptă sau făptuitor. în rîndul acestora aflîndu-se victima infrac iunii. 340. De aceea. op. conductelor de gaze toxice şi aerisirea spa iilor închise care con in astfel de gaze. de a-şi crea alibiurile false17.În acest caz se va proceda. autorul faptei are posibilită i mult mai reduse de a distruge urmele. pag. pag.închiderea robinetelor. de a se debarasa de obiectele pe care le-a utilizat în comiterea faptei. Camil Suciu. 48-49 246 . Identificarea se împune şi în cazul martorilor care au perceput direct un anumit act infrac ional deoarece le sunt încă foarte proaspete în memorie o serie de date ce pot fi redate cu exactitate.înlăturarea surselor de incendiu sau explozii . cit. atunci cînd e prezent la fa a locului. persoanele care au participat la acordarea primului ajutor şi chiar făptuitorul. Pe de o parte se vor preciza toate datele de identificare ale acestora. În ceea ce-l priveşte pe făptuitor. martorii oculari. Astfel. organul judiciar poate veni în contact cu un număr mare de persoane. op. sarcina organelor judiciare este de a-l re ine. cit.. nefiind alterate de diverşi factori obiectivi sau subiectivi.. în raport de situa iile concrete. IDENTIFICAREA MARTORILOR Sosit la fa a locului.

Astfel de modificări pot fi determinate nu numai de ac iunea autorului care caută să înlăture urmele faptei sale. op. Un al doilea motiv care impune respectarea urgen i în efectuarea cercetării la fa a locului.Re inerea atît a făptuitorului. în special cele biologice.EFECTUAREA CERCETĂRII PROPRIU-ZISE 1. SECTIUNEA IV . op. scurgerea timpului poate conduce la producerea unor modificări la locul faptei şi la dispari ia sau degradarea urmelor. 238 247 . cit. ci şi de ac iunea unor factori neutri. caracterul perisabil al unor urme.. nu exclude nici surprinderea autorului la locul faptei19. prin prezen a imediată a organului de urmărire penală la fa a locului. Prezen a promptă a acestuia la locul săvîrşirii infrac iunii. pag. Ion Mircea. trebuie demarată cu maximă urgen ă cercetarea la fa a locului. precum şi interven ia unor persoane care caută să restabilească ordinea sau să fle ce s-a întîmplat. În primul rînd. cum ar fi condi iile meteorologice. REGULI TACTICE A. 19 Emilian Stancu. îl reprezintă crearea posibilită ilor de identificare a unor martori.334. URGEN A Imediat după ce organul de urmărire penală a fost sesizat despre săvîrşirea unei infrac iuni. 1994 p.cit. Respectarea acestei urgen e se impune din cel pu in două motive. cît şi a martorilor oculari trebuie făcută în condi iile legii.

ei ratează urme esen iale în orientarea corectă a anchetei. pag. Uneori. bazîndu-se doar pe intui ie .. COMPLET ŞI DETALIAT Această cerin ă presupune din partea organului judiciar obiectivitate şi conştiinciozitate astfel încît locul faptei să fie cercetat sub toate aspectele.care poate fi greşită . ori de a se da verdictul că "nu este infrac iune". Încă de la începutul cercetării sau pe parcurs există tendin a de a se da credit ipotezei inspirate de prima aparen ă a lucrurilor şi de a se canaliza unilateral activitatea. cit.B. indiferent de versiunea pe care echipa de cercetare este tentată să o atribuie evenimetului cercetat.unii specialişti neglijează anumite urme prezenta la locul faptei. FIXAREA REZULTATELOR Fixarea integrală şi obiectivă a tuturor aspectelor ce pot servi la clarificarea cazului se efectuează prin cuprinderea acestora în procesul 20 21 Emilian Stancu.. lăsîndu-se conduşi de orgoliu. 60-61 Camil Suciu. 510 248 .. C. 334. De asemenea. cit. pag.cit. dar total greşită ar fi aprecierea inutilită ii continuării cercetării. sunt situa ii cînd încă de la începutul cercetării la fa a locului se descoperă urme care ar putea fi considerate ca suficiente pentru dovedirea faptei penale şi identificarea făptuitorului. pag. cercetarea la fa a locului nu trebuie să se limiteze numai la activită i pentru confirmarea sau infirmarea unor anumite ipoteze. op. abandpnîndu-se în consecin ă cercetarea20. ci să se efectueze o cercetare obiectivă şi completă a întregului cîmp infrac ional21. În consecin ă. Aurel Ciopraga op. op.

pag.verbal care constituie principalul mijloc procedural de fixare a celor constatate de către organul judiciar. În cazul cercetării la fa a locului a omuciderii. a urmelor descoperite. op. de pildă. Potrivit principiului conform căruia cercetarea în echipă presupune în primul rînd o conducere unică.pen. op. cit.pr. cit. cit. principiu ce decurge din prevederile legale. conform prevederilor art. precum şi de medicul legist. ofi er de poli ie din forma iile de criminalistică. 131 C. precum şi evitîndu-se expresiile ambigue sau echivoce de natură să conducă la confuzii şi alte interpretări. Se va descrie amănun it şi cu precizie situa ia locului faptei. cit. judiciar. Coman. Aurel Ciopraga. op. 1994. Men iunile cuprinse în procesul verbal vor reflecta caracterul obiectiv complet al cercetării şi folosindu-se formulări clare. constitui i într-o echipă23. conducerea echipei va reveni procurorului. Importan a acestei reguli este cu atît mai mare cu cît cercetarea urmează a fi efectuată de reprezentan ii mai multor organe judiciare. demne şi riguroase. 422. Emilian Stancu. pag. 64 249 . ORGANIZAREA ŞI CONDUCEREA COMPETENTĂ O condi ie esen ială pentru realizarea sarcinilor specifice cercetării la fa a locului o reprezintă conducere şi organizarea eficientă a activită ii organelor de urmărire penală. pag. M. 22 23 Ion Marin. precizie şi concizie este necesară folosirea unei terminologii conforme cu dreptul penal.pag. nici un element util stabilirii adevărului. pag. concise. 238. 238 L. Ion MIrcea. precise. Pe lîngă claritate. echipa de cercetare este alcătuită din procuror. D. op. a pozi iei şi a stării celorlalte mijloace materiale de probă22. 335. a obiectelor examinate şi a celor ridicate în vederea cercetării. op cit. Constantinescu. în conformitate cu specificul cercetării. din care să rezulte că nu a fost omis nici un mănunt.

pag.2. B. a martorilor.recoltează şi conservă probele biologice. PRIMELE MĂSURI LUATE DE ORGANUL COMPETENT A. C. delimitarea sa exactă şi întărirea măsurilor de pază. conservarea urmelor şi nu în ultimul rînd. op. 54 250 . Aurel Ciopraga. a persoanelor suspecte. medicul legist. paza locului faptei. pag. D.stabileşte dacă moartea victimei este reală sau aparentă. 341. Se dispune îndepărtarea celor de alcătuiesc aşa-numitul "val al curioşilor" deoarece aceştia perturbă activitatea organelor judiciare. De pildă. cit. cit. . înlăturarea pericolelor. iar persoanele suspecte trebuie inute separat şi bineîn eles sub pază24. Îndepărtarea tuturor persoanelor inutile şi re inerea celor care au făcut sesizarea. op. cînd face parte din echipa de cercetare la fa a locului. ca persoana ce are cunoştin e de specialitate. are următoarele sarcini: . Verificarea şi completarea măsurilor vizînd salvarea victimelor. Examinarea rapidă a locului faptei. precum şi a tuturor celor care pot fi selec iona i în calitate de martori asisten i. în vederea examinării lor 24 Emilian Stancu. Stabilirea precisă a sarcinilor cele revin fiecărui membru al echipei şi indicarea ordinii în care vor fi îndeplinite activită ile de cercetare.

de la începutl organul judiciar trebuie să cunoască anumite date ce eviden iază asemenea situa ii. pag. ca şi persoanele antrenate în comiterea ei. în elegerea aspectului locului faptei depind în mare măsură de modul cum s-a comis infrac iunea. inclusiv cu privire la identitatea celor re inu i la fa a locului. indiferent de calitatea lor. cit. căutarea anumitor urma.face toaleta cadavrului. de efectele sale principale sau secundare. 235 251 . 54-55. cit. cel pu in în linii generale. pag. atît pentru concretizarea unor activită i tactice. examinează împreună cu expertul criminalist corpul făptuitorului şi îmbrăcămintea acestuia. op. cît şi la elaborarea versiunilor25. E. Ob inerea unor prime informa ii referitoare la faptă. Astfel că.condi ii de laborator. Ion MIrcea. pentru organul judiciar primele informa ii în această privin ă sînt deosebit de utile. . la locul în care a fost săvîrşită. 25 Aurel Ciopraga. op. Întrucît metoda de cercetare.

În locurile închise cercetarea se poate desfăşura de-a lungul pere ilor încăperii. Alteori. pag. adică spre marginile sau periferia acelui loc. op. cit.SEC IUNEA a V-a. dată aleasă o anumită direc ie de deplasare. Punctul de începere al cercetării la fa a locului îl poate constitui centrul lpcului infrac iunii. 342. acordîndu-se mare aten ie: pozi iei 26 Emilian Stancu. atît în ansamblul său. aceasta trebuie urmată consecvent pentru a se înlătura riscul rămînerii unor por iuni de teren necercetate. cit. CERCETAREA ÎN FAZA STATICĂ În faza statică a cercetării se procedează la o examinare atentă a locului faptei. Oricare ar fi punctul de plecare al cercetării la fa a locului. 66-68 252 . cît şi pe zonele mai impoprtante. fără a fi atinse sau mişcate din locul lor. pag. op. după care cercetarea se extinde asupra zonelor înconjurătoare. iar cînd infrac iunea a fost săvîrşită pe un teren deschis. activită ii de cercetare i se imprimă un sens opus celui men ionat mai sus. se procedează la împăr irea terenului în sectoare bine delimitate. Aurel Ciopraga. FAZELE CERCETĂRII LA FA A LOCULUI 1. În fine nu se exclude posibilitatea efectuării cercetării inîndu-se seama de drumul presupus a fi fost urmat de autorul infrac iunii26. fără a se aduce nici o modificare acestuia. In faza statică se cercetează urmele şi obiectele de la fa a locului.

aspectului exterior. În această fază. Echipa de cercetare trebuie să determine. cit. prezen ei şi pozi iei urmelor (viziBile). 24 Emilian Stancu. ceea ce permite formarea unei imagini generale asupra lui şi a evenimentului petrecut. Această activitate va servi la aprecierea de ansamblu a modului cum s-a săvîrşit infrac iunea. Deseori însă din această fază a cercetării. se face prin măsurarea distan elor dintre obiectul sau urma respectivă şi două sau trei repere fixe. precum şi la alegerea ulterioară a celor mai bune metode de cercetare dinamică27. ca pentru stabilirea operativă a schimbărilor intervenite în cîmpul infrac iunii. Se ob in. 343 253 . urmele şi celelalte mijloace materiale de probă se fixează prin fotografiere şi prin filmare sau înregistrare videomagnetică. distan elor dintre ele. Se recomandă. pag. op. în sonsecin ă. cit. eventualele modificări survenite anterior sosirii echipei. pag. în această fază a cercetării. În faza statică echipa de cercetare ia astfel contact nemijlocit cu locul faptei. Precizarea pozi iei unui anum obiect sau urmă . să se recurgă la ajutorul unui martor care cunoaşte bine locul faptei sau care a asistat la producerea venimentului.. este posibil. ori de cîte ori acest lucru poate avea importan ă pentru stabilirea unor împrejurări legate de comiterea infrac iunii.acestora. 27 28 Ion mIrcea. op. de exemplu să se stabilească dacă ne aflăm în prezen a unei sinucideri sau a unui omor disimulat în sinucidere28. care se pot executa fără modificarea pozi iei lor în cîmpul infrac ional. 1994. Măsurarea distan elor se face cît mai exact (în metri şi centimetri). date importante referitoare la natura faptei la timpul şi împrejurările în care a fost săvîrşită şi chiar la făptuitor.

cit. prin metode specifice. ci este o continuitate ievitabilă a fazei statice printr-un registru tactic de activită i diversificate. pentru a se asigura condi ii optime de examinare29. op. 1994. în măsura în care este necesar. pag. 343. op. pag. op. microurme. pentru că după prima fază cercetarea nu se întrerupe. O aten ie deosebită se acordă descoperirii. CERCETAREA ÎN FAZA DINAMICĂ A doua etapă a cercetării la fa a locului. Manevrarea acestora trebuie să se realizeze astfel încît să nu se distrugă sau să se modifice urmele existente şi fără a se crea urme noi. Aurel Ciopraga. Aceasta nu prezintă o reluare a cercetării la fa a locului. de picioare. potrivit tipului şi naturii acestora: urme de mîini. op. pag. cit. la ambalarea lor în vederea transportării lor la laboratorul de specialitate. pag. cit. se impune respectarea 29 30 Emilian Stancu. 71. 513. numită "faza dinamică sau stadiul detaliat al cercetării" constă în examinarea minu ioasă a tuturor obiectelor mijloacelor materiale de probă aflate în cîmpul infrac iunii. Ion MIrcea.2. Referitor la modul de ridicare a urmelor sau obiectelor. fixării şi ridicării urmelor infrac iunii. În cazul în care examinarea obiectelor sau a urmelor reclamă un timp îndelungat sau utilizarea unor mijloace ori tehnici de un anumit grad de complexitate. cit. Camil Suciu. se dispune trimiterea lor la laboratorul de specialitate30. 242 254 . sunt deplasate din pozi ia lor ini ială. pag. În această fază. op. obiectele presupuse a se afla în anumite rela ii cu infrac iunea comisă. cit. 71 Aurel Ciopraga.

În cursul acestei faze trebuie examinate toate urmele şi mijloacele de probă. de etichetare şi sigilare a coletelor. care de asemenea pot avea o anume semnifica ie de natură a orienta primele ac iuni întreprinse. ci şi starea unor obiecte şi anum: moale-tare. La această fază a cercetării iau parte to i membrii echipei şi to i specialiştii necesari. schi a locului faptei şi se începe redactarea procesului verbal. nefiind excluse din cîmpul examinării urmele şi mijloacele de probă ce par a contrazice versiunea căreia i s-a acordat mai mare credit. fluid-vîscos. în raport de natura urmelor formate. Atunci cînd cercetarea la fa a locului se face la foarte scurt timp după săvîrşirea faptei. 255 . fum. se execută măsurătorile fotografice bidimensionale. În faza cercetării dinamice pentru fixarea caracteristiciloe individuale ale obiectelor şi urmelor. de asemenea. este important să se re ină nu numai ceea ce se percepe vizual. dens-mai pu in dens. precum şi fotografiile şi filmarea în detaliu. rece-cald. parfum.cu stricte e a regulilor tehnice criminalistice de protejare corespunzătoare a acestora. petrol. Se definitivează. precum şi mirosurile specifice şi uşor de recunoscut: miros de alcool.

de obicei. iar în cazul secundelor. înscenîndu-se un furt. SOLU IONAREA ÎMPREJURĂRILOR NEGATIVE O importantă problemă în cadrul cercetării la fa a locului o constituie lămurirea aşa-numitelor "împrejurări negative" cunoscute însă în literatura de specialitate şi ca "împrejurări controversate"31. dar totuşi se cere o aten ie deosebită. cit. 344 256 . de alte persoane. cit.SEC IUNEA a VI-A. de neglijen ă în serviciu. 31 32 Ion Mircea. pag. mai ales prin efrac ie sau eventual incendiu declanşat întîmplător. cit. Autorul încearcă astfel. în cele mai multe cazuri. Sorin Alămoreanu. Încercările de acest fel se întălnesc mai des în cazurile de omor şi în infrac iunile de delapidare. pag. op. să simulze săvîrşirea unei alte fapte şi. op. 243. Aceste împrejurări negative. animat fiind de dorin a scăpării de răspundere pentru fapta sa32. 151 Emilian Stancu. op. la o examinare mai atentă. sînt organizate de către infractor. pag. La primele se crează aspectul general al unei sinucideri ori accident. înscenarea se observă cu uşurin ă. De cele mai multe ori acesta nu reuşeşte să simuleze perfect săvîrşirea unei fapte de altă natură şi.

RELUAREA ŞI REPETAREA CERCETĂRILOR LA FA A LOCULUI 1. deoarece este continuarea unei activită i tactice întrerupte.locul faptei este vast. SEC IUNEA a VII-a. Întreaga examinare. neconcordant cu restul tabloului de la locul faptei. Reluarea cercetării la fa a locului constituie o continuare a unei cercetări începute anterior şi întrerupte din anumite cauze obiective. cît şi solu ionare a împrejurărilor negative trebuie făcută cu maximum de circumspec ie. Ori de cîte ori se consideră necesar se recomandă a se cere ajutorul specialiştilor . numai după ob inerea unui tablou corect şi complex al locului faptei.pentru corecta evaluare şi interpretare a anumitor aspecte cu un con inut controversat.Pentru realizarea unei interpretări ştiin ifice a cauzelor obiective care au determinat apari ia "împrejurărilor negative". cu multe particularită i şi variate feluri de urme ceea ce impune desfăşurarea activită ilor într-un interval de timp mare 257 .medici legişti. continuîndu-se cu faza ori zona în care s-a întrerupt. aceasta trebuie să aibă lor de îndată ce cauzele respective au încetat. organele juridiare trebuie să desfăşoare o activitate complexă pe baza principiilor generale de tactică criminalistică şi a celor specifice infrac iunii simulate. Metodele şi mijloacele de lucru vor fi asplicate în func ie de particularită ile locului comiterii faptei şi de natura urmelor descoperite. exper i criminalişti . Întreruperea şi reluarea cercetării la fa a locului pot avea loc în cazuri deosebite ca: .

se impune luarea măsurilor de protejare a por iunii de teren rămasă necercetată. REPETAREA CERCETĂRII LA FA A LOCULUI 33 Aurel Ciopraga. în acelaşi proces . La întreruperea cercetării. cît şi o optică unitară asupra întregului loc al faptei şi a urmelor descoperite în perimetrul său. Totodată e necesar să se asigure paza locului faptei pe toată durata de timp pînă la reluare. Pentru a se asigura atît continuitatea activită ii tactice. . .. de incendiere). însă necesitatea întreruperii şi reluării cercetării. este necesar ca reluarea cercetării să fie îndeplinită de persoanele care au şi început-o. În practică se pot ivi multe asemenea situa ii şi de natură diferită. de regulă. după încetarea acestor situa ii. 2. o constată echipa respectivă de cercetare în fiecare caz concret ivit la fa a locului.lăsarea nop ii. op. . cu men ionarea exactă a perioadei de întrerupere şi a cauzelor ce au determinat-o. Datele rezultate cu ocazia reluării cercetării se consemnează.începerea unei plo toren iale. 75 258 . iar dacă în locul comiterii infrac iunii e reprezentat de una sau mai multe încăperi. cit.verbal de cercetare la fa a locului.necesitatea prezen ei unui specialist.descoperirea unor surse de pericol (de explozii. se impune încuierea şi sigilarea acestora33. în cazurile în care cercetarea trebuie făcută neapărat la lumina zilei. pentru a se evita posibilitatea survenirii unor modificări la fa a locului. pag. în cazul cercetării în loc deschis.

pag. De exemplu. ocazie cu care se descoperă şi se ridică toate urmele şi se constată toate împrejurările săvîrşirii infrac iunii. organul judiciar a fost lipsit de aportul specialistului. deoarece s-a desfăşurat defectuos. odată efectuată.deşi era necesar să se realizeze în condi iile luminii diurne. Constatările rezultate cu ocazia cercetării la fa a locului se consemnează într-un proces verbal aparte. op. 34 Ion Mircea. 247. Practica organelor de cercetare a demonstrat că. Astfel.În general. cînd prima nu şi-a atins pe deplin scopul. aceasta se efectuează în situa ii cu totul rare. 1994. uneori. poate par ial distruse de persoanele interesate. pag. cercetarea la fa a locului se efectuează o singură dată. rămînînd zone neexplorate. cit. fie nu au fost descoperite anumite urme. 76 259 . Alteori. superficial sau în condi ii neprielnice pentru o asemenea activitate. ceea ce face ca la repetarea ei să nu se ob ină rezultatele scontate. Drept consecin ă. fie nu s-a stabilit bine întregul loc al faptei. op. se recurge la reluarea cercetării la fa a locului pentru verificarea unor versiuni noi. locul faptei suferă modificări. cit. iar complexitatea cauzei cercetate impunea prezen a acestuia sau cercetarea a fost efectuată în condi ii de luminozitate împroprii lumină nocturnă . se ivesc situa ii în care se impune repetarea cercetării la fa a locului. a unor simulări nesesizate cu prilejul primei cercetări34. Aurel Ciopraga. Repetarea cercetării la fa a locului poate fi făcută de aceeaşi echipă de cercetare sau de către altă echipă. Aceasta constituie o activitate irepetabilă deoarece.

a tuturor urmelor şi mijloacelor materiale de probă descoperite cu această ocazie. MIJLOACE DE FIXARE 1. PROCESUL VERBAL DE CERCETARE LA FA A LOCULUI Procesul verbal. 260 . trebuie să reprezinte o reproducere fidelă a întregii activită i desfăşurate la fa a locului. principalul mijloc procedural de fixare a rezultatelor acestui act ini ial de urmărire penală.SEC IUNEA a VIII-a.

2.pen. procesul-verbal trebuie să se caracterizeze prin precizie şi claritate. procesul-verbal trebuie să fie obiectiv astfel încît să redea imaginea locului faptei aşa cum era în momentul în care organul judiciar a perceput-o. În cazul în care unele aspecte au fost omise. 77-78. cit. cit. 91 şi 131 C. 345. Vasile Bercheşan. este necesară respectarea următoarelor reguli35: 1. pag. de asemenea. adică să redea într-o formă concentrată. procesul-verbal trebuie să fie succint. asupra cîmpului infrac ional şi să poată fi oricînd folosit la reconstituirea tabloului infrac ional. pag. cit. procesul verbal de cercetare la fa a locului.pr. aceştia vor fi explica i. 4. concisă constatările organului judiciar. în cele trei păr i ale structurii sale. pag. Precizia redactării presupune consemnarea exactă a constatărilor. În ceea ce priveşte modul de redactare a procesului verbal. 49-50 261 . op. op.Redactarea sa trebuie făcută în aşa manieră încît să-i poată edifica pe cei care n-au fost prezen i. Potrivit dispozi iilor art. nu trebuie să se facă în detrimentul celorlalte cerin e enun ate. evitîndu-se utilizarea unor termeni de strictă specialitate sau a neologismelor. op. iar claritatea reclamă folosirea unor cuvinte uzuale care să exprime cît mai exact con inutul no iunii respective. Dacă nu se poate evita folosirea unor termeni de strictă specialitate.. 3. prezentarea concisă a activită ii desfăşurate şi a rezultatelor acestora. trebui să cuprindă: a) În partea introductivă a procesului verbal se consemnează acele date ce atribuie caracter oficial acestui act procedural: 35 Aurel Ciopraga. acestea îşi pierd orice valoare probantă şi nu vor putea contribui la solu ionarea cauzei. Emilian Stancu. procesul-verbal trebuie să fie complet în sensul că este necesar să cuprindă toate constatările organului judiciar cond'siderate importante pentru solu ionarea cauzei. în fine.

a sensibilită ii sale.descrierea. tipul de aparat folosit. înainte de sosirea echipei. .. căile de acces şi alte particularită i. precizarea că s-au executat măsurători în vederea întocmirii unei schi e. prenumele şi calitatea celor care îl încheie. . distan ele între ele sau pînă la obiectele principale şi alte caracteristici. vecinătă ii sau puncte fixe de reper. în ordinea descoperirii lor. cit.data şi locul unde este încheiat. ocupa ia şi adresa martorilor asisten i. în condi ii de lumină naturală sau artificială. în ordinea efectuării lor. Descrierea locului faptei şi a obiectelor descoperite se face în ordinea în care s-a efectuat cercetarea. dimensiuni36. a unor modificări survenite la locul faptei. pag. op. Aceasta va începe cu descrierea locului faptei. formă. b) Partea descriptivă este cea mai întinsă şi cuprinde toate activită ile întreprinse. dispunerea în raport de punctele cardinale.numele. prenumele. pe scurt. cînd există. condi iile atmosferice în care s-a efectuat. 520 262 . Se face men iunea. În continuare se descriu detaliat urmele. toate urmele şi mijloacele materiale de probă descoperite cu această ocazie. a con inutului sesizării care stă la baza motivului deplasării pentru cercetare la fa a locului.numele. cu completarea că acestea se vor anexa la procesul verbal. aspectul de ansamblu al acestuia. c) În partea de încheiere se vor men iona: ora începerii şi terminării cercetării la fa a locului. Dacă s-au efectuat înregistrări audio sau video se face men iune şi despre acestea. că sau executat fotografii judiciare cu indicarea tipului de film. 36 Camil Suciu. obiectele şi alte mijloace de probă descoperite la locul săvîrşirii faptei. . Pe lîngă denumirea lor exactă se indică precis locul unde au fost găsite. cum ar fi: natură. dacă este cazul.

2. Prin aceasta se redau. apoi se va încheia procesul verbal cu men ionarea numărului de exemplare în care a fost întocmit.După redactarea procesului verbal se va citi con inutul acestuia martorilor asisten i şi dacă nu au obiec iuni. Procesul-verbal va fi semnat pe fiecare pagină de toate persoanele men ionate în acesta. SCHI A LOCULUI FAPTEI Schi a locului faptei constituie o modalitate de reprezentare grafică a situa iei de la fa a locului şi a pozi iei diferitelor obiecte descoperite în cadrul acestuia. se va men iona acest lucru. în sistemul ontogonal elementele esen iale din cîmpul infrac iunii. Rolul Schi ei 263 . mărite sau micşorate la scară.

op. op..este de a facilita în elegerea exactă a tablocului real al locului faptei ilustrînd ceea ce s-a exprimat în scris. După cum transpunerea în plan. pag. Pentru transpunerea în plan a dimensiunilor. cit. obiectelor. Planul schi ă executat la scară. un loc închis sau forma mixtă. etc. presupune respectarea riguroasă a propor iilor reale ale terenului. se disting două modalită i de realizare a schitei: planul schi ă şi desenul schi ă37. distan elor şi pozi iilor obiectelor aflate la fa a locului se utilizează o serie de procedee. 347-348 264 . Desenul schi ă se realizează printr-o simplă desenare a locului. rabatarea planurilor de proiec ie. respectă sau nu propor iile reale ale obiectelor sau suprafe elor reprezentate grafic. reprezentate. cit. cum ar fi: schi a în proiec ie orizontală şi verticală. în partea descriptivă a procesului-verbal. schi ă. însă tot pe baza măsurătorilor executate la fa a locului. interioarelor. Schi a în oricare din cele două modalită i poate reprezenta un loc deschis. 3. FOTOGRAFIA JUDICIARĂ Pentru a se asigura fixarea imaginii locului faptei este necesar să se efectueze următoarele genuri de fotografii: fotografia de orientare. nerespectîndu-se cu rigurozitate propor iile dintre dimensiunile reale şi reprezentările grafice. Emilian Stancu. 81-82. schi a în sec iune. a 37 Aurel Ciopraga. precum şi a raporturilor de distan ă dintre acestea.

borne kilometrice. de natură să permită identificarea zonei în care s-a săvîrşit infrac iunea. de aspectul locului faptei şi de necesitatea de a pune în eviden ă cît mai multe laturi ale infrac iunii. înainte de orice modificare survenită în configura ia locului faptei. Astfel. executată cînd locul faptei este compartimentat (un apartament) şi fotografia schi ă încrucişată. Aceasta se realizează în func ie de fazele cercetării la fa a locului. cum ar fi: clădiri învecinate. adică în faza dinamică. 349 265 . Se mai cunosc: fotografia pe sectoare. Atunci cînd infrac iunea a fost săvîrşită într-un imobil38 (de exemplu. păduri. fotografia de orientare trebuie să cuprindă pe lîngă locul faptei propriu-zis şi numite repere fixe.în mod obligatoriu. fotografia de orientare. În cazul în care este executată pe un loc întins .cîmp . folosită în scopul de a înlătura dintr-o imagine aşa-numitele "zone oarbe". schi ă şi a obiectelor principale se execută în ordinea în care au fost men ionate. pag. mai precis în faza statică. 38 Emilian Stancu. cit. clădirea unde s-a comis un furt) fotografia de orientare va avea în centrul ei imobilul cu vecinătă ile acestuia. Tehnica folosită va fi impusă de specificul faptei. şosele . Fotografia schi ă fixează în exclusivitate locul faptei cu cele mai importante caracteristici ale sale. ea poate fi unitară cînd întinderea locului faptei nu este mare şi poate fi redată în totalitate într-un singur cadru sau panoramică atunci cînd locul faptei se întinde pe o suprafa ă mai mare. iar fotografia de detaliu se execută după ce obiectele au fost deplasate din pozi ia lor ini ială. op. într-un ansamblu de puncte de reper sau de orientare.obiectelor principale şi a detaliilor. Fotografia de orientare serveşte la fixarea imaginii întregului loc al faptei. Prin urmare. imposibil de redat într-o singură fotografie. poduri.

urmele şi caracteristicile identificatoare ale obiectelor (serii. Spre deosebire de celelalte tipuri de fotografii. Prin ea se fixează forma. Fiecare fotografie a obiectului principal trebuie dublată cu o fotografie care va reda pozi ia acelui obiect în ansamblul cîmpului infrac ional. dimensiunile. detaşări) ca rezultat al săvîrşirii faptei. rupturi.Fotografia obiectelor principale serveşte la fixarea imaginilor acelor obiecte care sunt în legătură directă sau care reflectă urmele şi consecin ele faptei. inscrip ii. care se execută în faza statică a cercetării la fa a locului. 4. să fie reproduse cît mai fidel. cît şi cele video. Fotografia de detaliu. INREGISTRĂRILE PE SUPORT MAGNETIC Înregistrările pe suport magnetic se dovedesc a fi deosebit de utile. pag. Acest gen de fotografie redă cadavrul. atît cele audio. banda magnetică este utilizată ca: . precum şi în raport de pozi ia sau destina ia fa ă de alte obiecte principale. . astfel încît detaliile. obiectele purtătoare de urme.mijloc de fixare a constatărilor făcute în faza statică şi dinamică a cercetării şi care.mijloc de fixare a declara iilor celor care în diverse calită i au participat la săvîrşirea faptei. 87 266 . armele şi instrumentele folosite la săvîrşirea infrac iunii. a) Cu ocazia cercetării la fa a locului. op. în faza dinamică. inclusiv urmele ca atare39. ulterior vor servi la redactarea procesului 39 Aurel Ciopraga. ce interesează. cit. fotografia de detaliu se realizează după cum am mai men ionat.

accidente feroviare). pag. prin folosirea surselor naturale sau artificiale. cit. precum şi a detaliilor. Realizarea înregistrării videomagnetice presupune respectarea unor reguli tehnice specifice filmului clasic. Ulterior. videofilmarea poate fi de mai multe feluri: de orientare. CAPITOLUL al XIX-lea TACTICA ASCULTĂRII MARTORILOR 40 Aurel ciopraga.verbal.în toate variantele acesteia -. 911 C. con inutul casetei audio se va transcrie într-un proces verbal. a urmelor. Folosirea bandei magnetice se impune cu atît mai mult în situa ia în care starea sănătă ii victimei nu permite ascultarea în condi ii normale sau consemnarea declara iilor şi semnarea lor de către cel în cauză. care nu ar putea fi consemnate într-o declara ie scrisă. 84 267 . aceasta nu se substituie procesului .pen. a obiectelor principale. modul de executare a cadrajului şi a panoramărilor. însă corelate cu celelalte materiale.pr. care potrivit art. informa ii pot avea rol edificator pentru solu ionarea cauzei. fraze izolate sau idei aparent lipsite de coeren ă.verbal40. înregistrarea reproduce fidel declara ia persoanei. constituie mijloc de probă. schi ă . ci are rolul de a întări eficien a doveditoare a acestui act procedural.. op. Aşa cum am mai precizat. chiar dacă aceasta reprezintă frînturi de cuvinte. b) Înregistrarea videojudiciară se numără printre metodele moderne de fixare a rezultatelor cercetării la fa a locului devenite indispensabile în cazurile deosebite (omor. În asemenea situa ii. dintre care amintim: o iluminare adecvată. Ca şi în cazul fotografiei judiciare.

Ed. în fa a organelor de urmărire penală sau al instan ei de judecată. Prună. Fenomenul mărturiei. din punct de vedere al mecanismelor psihologice. Cea subiectivă are în vedere pe de o parte limitele naturale ale fiin ei umane şi perceperea faptelor din lumea înconjurătoare şi sinceritatea martorului. Sunt astfel trei momente importante în procesul de cunoaştere a realită ii obiective: recep ia senzorială. Cea obiectivă se referă la proprietatea obiectului (evenimentului) de a forma obiectivul mărturiei. Din punct de vedere legal. pe de altă parte41. Funda iei Chemarea. are două laturi distincte: obiectivă şi subiectivă. Una din cele mai importante este cea dată de psihologia martorului şi mărturiei. Mărturia poate fi definită ca rezultatul unui proces de observare şi memorare involuntară a unui fapt juridic ce e urmat de reproducerea acestuia într-o formă verbală sau scrisă. stocarea în memorie a informa iei percepute şi reactivarea acestor informa ii. 41 T. I PROCESUL PRIHOLOGIC DE FORMARE A DECLARA IILOR MARTORILOR Avînd în vedere frecven a mare cu care se folosesc aceste probe este esen ial a reliefa toate componentele acestei laturi judiciare. pag. 106 268 . 1994. Psihologie juridică. Iaşi. anumite aspecte ale unor fapte nu sunt supuse probei testimoniale.SEC .

32 269 . Trebuie avută în vedere şi starea de normalitate a organelor de sim ale martorilor. O primă caracteristică a percep iei e aceea că are la bază sinteza structurală a însuşirilor obiectului perceput. E un proces psihic de cunoaştere. Poate rezulta în acest fel o depozi ie lipsită de 42 ibidem. în timp ce altele sunt recep ionate cu claritate şi sunt conştientizate. pag. Senza ia e un proces senzorial ce semnalează însuşirile obiectelor şi fenomenelor în mod separat. o eventuală afec iune putînd distorsiona recep ionarea informa iilor. Realizarea lor e dependentă de analizatori ce se compun din trei segmente principale: receptor. Senza iile depind astfel de organele de sim ce au însă anumite limite func ionale. Percep ia e reglată de mecanisme func ionale şi diverşi factori subiectivi şi obiectivi. nervi aferen i şi zona centrală de analiză şi sinteză a semnalelor specifice42. E astfel suficientă perceperea numai unor din caracteristicile unui obiect (persoane) pentru a rezulta imaginea în întregul ei. Percep ia e un proces senzorial complex care semnalizează imaginea de ansamblu a obiectelor şi fenomenelor ce ac ionează asupra receptorilor. RECEP IA Recep ia senzorială a unor evenimente e prima treaptă a formării mărturiei. Unele informa ii sunt subliminale.1. Reprezintă reflectarea în conştiin a martorilor a obiectelor şi fenomenelor observate în diferite situa ii. adică se află sub pragul senza iilor.

Bucureşti. 1995. expresii reprezentînd însă şi activitatea materială prin care se realizează latura obiectivă a infrac iunii44. Actami. Criminalistică. Acest mecanism face posibil ca obiectele percepute pe o rază de 150 m să apară ca modificate în privin a mărimii. Cu ocazia ascultării martorilor apare uneori necesitatea stabilirii locului de desfăşurare a unui eveniment cu ajutorul sunetului. fie în mod întîmplător. Stancu. vol. II. Sa observat că sunetele venite din spate sunt mai greu şi mai pu in corect apreciate decăt cele venite din fa ă sau din partea dreaptă. Pot apărea astfel confuzii sau distorsiuni în percep ie în special în cea a obiectelor aflate la distan e mai mari de 150 metri. pentru că individul ce s-a îndepărtat de la locul faptei era îmbrăcat cu o haină asemănătoare şi "aduce" ca aspect general cu persoana respectivă învinuită. A. Existen a receptorului pereche al analizatorului auditiv permite localizarea sunetului. Un alt mecanism psihologic e cel cunoscut cub denumirea de constan ă a percep iei ce determină o anumită corectare a imaginii percepute43. Peste această limită intervin legile opticii. pag. Ed. astfel învît obiectele mai aproape de noi par mai mari şi cele mai îndepărtate. martorului i se cere să reproducă termeni. săvîrşirea unor infrac iuni. aceste cuvinte. deşi nu a văzut persoana respectivă. formei culorii lor. cu siguran ă ea era. expresii. RECEPTIA AUDITIVĂ Organul auditiv al omului e capabil să perceapă într-o infinitate de nuan e. ca fiind mai mici. Un martor afirmă că.credibilitate. 43 E. o multitudine de fenomene sonore se înso esc fie în mod necesar. 58 270 . În cazul mărturiei auditive.

167 E. diverselor culori corespunzîndule imaginile de undă electromagnetică. fiind mult mai bine localizată decît o împuşcătură. pag. Sunt acromatice culorile : alb. Există şi o serie de fenomene de natură subiectivă ce influen ează calitatea percep iei auditive. Sursele sonore pot fi localizate diferit şi după timbrul vocii. intensitatea luminii diferă după cum acestea au fost recep ionate în timpul 44 45 A. fiind cunoscut faptul că sunetele se propagă mai bine la suprafa a apei decît în pădure sau localitate. cit. Pot lua naştere iluzii provocate de cauze de natură mecanică şi drept urmare localizarea va fi greşită. Există două feluri de lumină: cromatică şi acromatică. op. Neliniştea. B. 59 271 . negru şi cele ce fac tranzac ia între ele. Iaşi. în cîmpul vizual al martorului se produce o explozie a unui autoturism şi în acelaşi timp o armă de foc de aude în afara cîmpului vizual al acestuia. Stările afectiv.emo ionale pot crea iluzii acustice. teama provocată de săvîrşirea faptului în timpul nop ii. De exemplu. pag. strigătele de ajutor pot determina substituirea imeginii reale cu una deformată. Ciopraga. 1996. Criminalistică. Stancu. Vocea umană capătă distinc ie prin timbru. după cum pot fi deosebite după timbru două voci umane.Audibilitatea e influen ată45 şi de condi iile de programare. ipetele. Editura Gama. In cazul faptelor petrecute în condi iile luminii naturale. RECEPTIA VIZUALĂ Senza iile vizuale ocupă un rol important în formarea declara iilor martorilor dat fiind faptul că ele permit ob inerea unor imagini complexe şi exacte a lumii înconjurătoare. Tratat de tactică. Undele electromagnetice ale lumii sunt cele ce ac ionează asupra ochiului uman.

spre exemplu. ce fac numeroase opera ii de măsurare a dimensiunilor au aptitudinea de a aprecia aceste dimensiuni cu mare exactitate. 2001. pag. Iaşi. Siguran a percep iei scade odată cu distan a. cit. PERCEP IA ÎNSUŞIRILOR SPA IALE ALE OBIECTELOR Aprecierea spa iului şi a dimensiunilor unor obiecte e un proces relativ. Cipraga..zilei ( în condi iile luminii diurne). 272 . construc ii. 46 47 E.. De exemplu. I. 240 şi urm. militarii. Ed. pag. de aceea organul judiciar trebuie să testeze capacitatea de reac ie a martorului în aprecierea distanşelor dintre obiecte şi persoane. În cazul perosoanelor cu experien ă în măsurarea distan ei. în amurg culoarea verde apare mult mai strălucitoare. a suprafe elor. 61 A. a dimensiunilor unor obiecte date46. Stancu. Lucrătorii din transporturi. o persoană de statură mijlocie va părea mult mai înaltă alături de o persoană de statură mică. Există cazuri în care martorului i se cere să recunoască infractorul după culoarea hainelor şi acesta poate confunda negru cu albastru. Criminalistică.violet e perceput ca fiind negru. în zori sau în amurg (în condi iile luminii crepusculare) sau în timpul nop ii (în condi iile luminii nocturne). iar verdele-albastru mult mai luminos. C. roşu . iar aceasta mult mai mică decît în realitate.Iacobu ă. distan ă de la ochi (valoare ce creşte odată cu înaintarea în vîrstă) iar limita superioară a percep iei vizuale e dată de 450 m. Pentru stabilirea dimensiunii unui obiect sunt importante celelalte obiecte aflate în jurul lui. Junimea. op. Limita inferioară a vederii desluşite a unui obiect e aproximativ de 10 cm. Astfel. această limită superioară merge pînă la 1500 m47.

Astfel. Psihologii au remarcat faptul că unele 48 49 E. Prin intermediul memoriei omul poate re ine. păstra şi reda realitatea înconjurătoare percepută anterior.D. o mul ime de factori. Memoria e un proces conjunctiv complex ce cuprinde 3 faze: memorare (asimilarea). 113 273 . păstrare (stocare) şi actualizare. op. De asemenea. PERCEP IA TIMPULUI Percep ia timpului sau a duratei de desfăşurare a unui eveniment. op. în elegerea şi clarificarea unor aspecte caracteristice mărturiei sînt strîns legate de func ionalitatea memoriei49. Trebuie luate astfel în considerare localizarea în timp a infrac iunii şi a altor activită i legate de infrac iune sau de săptuitoru. 62 T. alături de experien ă sau de deprinderile48 formate prin exercitarea unor activită i încadrate strict într-un anumit interval de timp. la aceasta adăugîndu-se. Fiecare fază e reglată de mecanisme psihologice specifice. Stancu. potrivit atitudinii şi interesului manifestat de martor în re inerea aspectelor percepute. MEMORAREA FAPTELOR Stocarea informa iilor prelucrate se realizează prin procesele de întipărire şi păstrare a elementelor de informa ii cu privire la con inutul ac iunii la care a participat martorul. cît şi un caracter involuntar. e un proces complex. Prună. trebuie să se ină seama şi de existen a unor tipuri speciale sau particulare de memorare. Memorarea faptelor poate avea atît un caracter deliberat voluntar. pag. cit. cit. ceea ce face ca fiecare segment func ional să poată genera distorsiuni la nivelul mărturiei. relativ. pag. durata ei şi succesiunea în timp a acesteia. 2.

altele o memorie auditivă sau kinestezică mai bună. REPRODUCEREA FAPTELOR Reproducerea se realizează prin declararea de către martor a celor ştiute în legătură cu cauza care se judecă. celelalte neprezentînd nici o importan ă. Toate acestea conduc la concluzia că atunci cînd martorul nu relatează absolut toate aspectele respectivului fapt sau exagerează asupra unor dintre ele.credin ă. nu e neapărat de rea . Reprezentarea joacă un rol foarte important. Astfel. a auzit. Aceste reprezentări sunt strîns legate de particularită ile individuale ale fiecărei persoane şi îndeosebi de cele ale memoriei: martoril ăşi reprezintă obiectele şi fenomenele din lumea înconjurătoare în strînsă interdependen ă unele cu altele şi nu izolat. Reproducerea e un fenomen complex ce e strîns legat de procesul de gîndire şi nu se face în mod mecanic. informarea poate fi logică sau mecanică. Unii martori pot conserva în memorie reprezentările concrete ale faptelor şi obiectelor (memorie plastic-intensivă). După cum e prezentă sau absentă în elegerea materialului informativ receptat.persoane au o memorie vizuală superioară. e necesară audierea mai multor persoane. fără ea nefiind posibile nici reproducerea existen ei dobîndite anterior nici prospectarea în viitor. astfel încît să se completeze una pe cealaltă. Este vorba de asocia ie de reprezentări ce are un rol deosebit în declara iile martorirlor. Martorul relatează ce a văzut. pentru restabilirea cu exactitate şi în întregime a faptelor. deoarece el a avut o anumită predilec ie către anumite aspecte ale acelui fapt. putîndu-le 274 . în calitate de " asistent" la eveniment. 3.

Se ştie că unele lucru le uităm imediat. o cale de urmat pe care a folosit-o de multe ori. să pună întrebările într-un astfel de mod încît să producă o reactivare a memoriei martorului.studierea dosarului cauzei . Ceea ce însă afectează con inuturile memoriei e tocmai calitatea lor. care nu este altceva decît un simptom patologic. secven e sau idei dintr-o prelegere. Pot fi astfel uitate: con inutul unei discu ii.stabilirea persoanelor ce trebuie asultate .culegerea de informa ii cu privire la martori . Spre exemplu. trebuie să ştie să folosească asociaşiile reprezentărilor în procesul de amintire a experien ei anterioare. În general se acordă timpului o calitate erozivă. un nume. un eveniment. Uitarea e un fenomen cotidian. iar altele persistă în memorie toată via a. dacă o persoană vede un pistol şi aude zgomozul produs de acesta e suficinet ca a doua oară să audă doar zgomotul pentru a-şi reprezenta arma. în conştiinşa sa fiind formată deja o asocia ie. REGULI TACTICE APLICATE ÎN ASCULTAREA MARTORILOR În linii mari. SEC IUNEA II. uitarea fiind în func ie de timp.elaborarea planului de ascultare 275 . e problema uitării. Legată de reactivarea con inuturilor stocate în memorie. activită ile pregătitoare în vederea ascultării sunt: . forma ei cea mai gravă fiind amnezia. Organele judiciare.influen a pozitiv sau negativ. Aceasta înseamnă că perioada optimă a audierii unui martor e cea situată imediat după consumarea infrac iunii.

verificarea sursei. Dar acest lucru nu înseamnă însă a omite persoanele ce au luat cunoştin ă indirect despre aceste fapte.. Cu prilejul stabilirii persoanelor ce urmează a fi ascultate în calitate de martori. precum şi delimitarea cercului de persoane care cunosc. aceste fapte şi dintre care pot fi selec iona i martorii51. împrejurările referitoare la activitatea ilicită. se cer a fi luate şi alte măsuri. avîndu-se în vedere persoane ce cunosc fapte date. Stanciu. E necesară o studiere atentă. cit. completă.67 276 . prioritate avînd cei ce au perceput nemijlocit aceste fapte sau împrejurări. unele dintre aceste activită i pot apărea inutile sau în alte cazuri. Apoi se va ine cont de modul cum aceste persoane au luat cunoştin ă de faptul şi împrejurările pe marginea cărora vor trebui să facă declara ii. se va stabili şi o anumită ordine de prioritate. op. 198 E. în tot. pag. Studierea materialului cauzei are drept scop primordial stabilirea faptelor şi împrejurărilor ce pot fi clasificate după declara iile martorilor. pag. sau în parte. 50 51 A. op. Acest lucru presupune în fapt analiza fiecărei probe în parte.. urmată de o sinteză a ansamblului probelor a tuturor împrejurărilor50. STUDIERE DOSARULUI CAUZEI Studierea materialelor cauzei se impune şi are un rol de prim ordin în asigurarea unui cadru propic desfăşurării în condi ii bune a activită ii pregătitoare. Ciopraga. calificată a întregului material existent în dosarul cauzei. în primul rînd. A. cit.asigurarea condi iilor în care se va desfăşura ascultarea În func ie de împrejurările săvîrşirii infrac iunii sau de infrac iunea în sine.

p. dar şi acelea care de in indirect date referitoare la cauză. ibidem. precum şi a celora ce cunosc indirect date referitoare la faptă.B. STABILIREA PERSOANELOR CE TREBUIE ASCULTATE Stabilirea persoanelor ce pot fi ascultate în calitate de martor e o opera iune care se face pe baza criteriilor procesulae şi criminalistice52. Stanciu. În timp ce precizarea sferei celor ce urmează a fi asculta i e atributul exclusiv al organelor juridice şi păr ile pot identifica martorii. 67 277 . Un prim pas îl constituie identificarea persoanelor care au avut posibilitatea să perceapă direct faptele şi împrejurările cauzei. în condi iile în care există un număr mare de inătoare de informa ii. Un al doilea pas. constă în selectarea martorilor pe baza calită ii 52 E. Sunt identificate mai întîi persoanele care au avut posibilitatea să perceapă direct faptele şi împrejurările cauzei.

comportarea lui în familie şi în societate.datelor ce le de in. mai dificile. Iacobu ă. I. acest lucru fiind unul dintre cele mai importante momente. C. martorii principali vor fi asculta i înaintea martorilor indirec i. op. a personalită ii lor. El este rezervat în cazuri importante. cit. În cazurile mai simple sunt suficiente notarea împrejurărilor ce urmează a fi dovedite şi ordinea lor. La selec ia martorilor se va ine seama de persoanele care cunosc modul cum şi-a petrecut timpul făptuitorul într-o anumită etapă a vie ii lui. Ciopraga. 250 278 .. După determinarea sferei persoanelor ce vor fi ascultate ca martori va fi stabilită ordinea de ascultare a lor. poate avea ca martori chiar persoanele care înva ă sau muncesc în acea şcoală. cînd respectiva mărturie are o importan ă decisivă în cauza dată. a obiectivită ii şi pozi iei fa ă de cauza cercetată. ELABORAREA PLANULUI DE ASCULTARE Pregătirea audierii necesită întocmirea unui plan de ascultare. cînd natura şi sfera informa iilor de inute de martor. o tîlhărie săvîrşită în preajma unei şcoli. De regulă. 53 A. locul şi modul săvîrşirii infrac iunii. pag. După studierea dosarului cauzei se stabilesc problemele ce urmează a fi clarificate cu fiecare martor sau categorie de martori identifica i în cauză. şi mai ales atunci cînd. prezintă un grad înalt de dificultate. datorită raportului în care se află martorul cu păr ile şi cu pricina există posibilitatea că acesta se va situa pe o pozi ie de rea credin ă53. Spre exemplu. Alte elemente ce ar putea oferi indicii cu privire la sfera persoanelor din care s-ar putea recruta martorii sunt timpul.

(art. ASIGURAREA PREZENTEI MARTORILOR Un element tactic important e stabilirea momentului şi locul audierii.). fotografii. eventualele date desprinse din materialle aflate la dosar.pen. Dacă persoanele ce urmează a fi ascultate se află în altă localitate şi nu există posibilitatea pentru organele judiciare să le asculte. Stancu. ascultarea se va face prin comisia rogatorie (art.).Planul de ascultare e necesar pentru a se evita omiterea unor aspecte esen iale cunoscute de martor şi necesare pentru aaflarea adevărului. În plan se vor include: problemele de lămurit. D. Organele de urmărire penală sau instan ele de judecată sunt obligate să citeze persoanele indicate în denun uri sau plîngeri. ori pe cele propuse de păr i. În virtutea rolului lor activ. 514 C. 4 C.pr. pag. 132 şi art. AUDIEREA PROPRIU-ZISĂ 54 E. pentru reamintirea celor petrecute54. verificarea de date sau. pur şi simplu în scop tactic.pr. totuşi. 70 279 . SEC IUNEA A III. op. întrebările şi ordinea de adresare a loc. necesare a fi prezentate martorului pentru clarificarea unei împrejurări. pe care anchetatorul le poate utiliza în timpul ascultării. organele judiciare pot dispune din oficiu chemarea oricărei persoane ce poate depune mărturie într-o cauză penală. Pot fi pregătite înscrisuri. cit. mijloace materiale de probă.pen.

1994.pen). acest moment este profund marcant pentru martor şi îl implică în 55 I. act ce are o însemnătate deosebită în stabilirea faptelor şi împrejurările unei cauze. Martorul mai este întrebat şi în ce raport se află cu păr ile şi dacă a suferit vreo pagubă de pe urma săvîrşirii infrac iunii (lucru prev.Audierea propriu zisă a martorilor constituie momentul în care se pune în eviden ă rolul regulilor de efectuare a acestui act procedural.relatarea liberă sau spontană a martorilor . 87 C. VERIFICAREA IDENTITĂ II Art. Procesul ascultării martorilor e marcat în ştiin a criminalistică55 de trei faze: . Prin con inutul său informa ional56 şi prin maniera în care se desfăşoară.pr. După verificarea identită ii persoanei.adresarea de întrebări şi ascultarea răspunsurilor sau ascultarea dirijată.verificarea identită ii şi ascultarea cu privire la datele personale . Un moment de mare încărcătură psihologică îl reprezintă depunerea jurămîntului de către martor. Edi ia a II-a.pen. de art. prenume. Iaşi. În acelaşi timp se urmăreşte şi se confruntă rpsunsurile acestuia cu men iunile din actele de identitate. Mircea. Ed. Aceste întrebări sunt necesare pentru stabilirea tacticii de ascultare şi aprecierea declara iilor făcute. domiciliu (eventual reşedin ă) şi ocupa ia. 1. prevede că identitatea martorului constă în întrebarea acestuia despre nume. Funda iei Chemarea. 84 al. Criminalistică. organul judiciar trebuie săl întrebe pe martor dacă e so sau rudă apropiată cu vreo una din păr i şi în caz afirmativ. 3 C. vîrstă. pag 257 280 .pr.. să-i aducă la cunoştin ă că nu este obligat să depună mărturie.

să le cunoască reac iile fa ă de situa ia în care se află. I. Martorul expune tot ceea ce ştie aşa cum îşi aminteşte şi potrivit personalită ii sale. cit. fără ca relatarea să fie limitată prin anumite intervenii. 2. împrejurările şi peroanele implicate în săvîrşirea infrac iunii. RELATAREA LIBERĂ SAU SPONTANĂ Faza relatărilor libere începe cu invita ia din partea organului judiciar ca martorul să prezinte prin viu grai tot ceea ce cunoaşte despre faptele. op. În timpul depunerii jurămîntului. Relatarea liberă presupune un anumit grad de complexitate pentru să ea nu este doar o reproducere a celor percepute57. pag. sporesc tensiunea psihică a momentului. chiar şi sub aspectul răspunderii penale. pag. martorul va ine mîna pe cruce sau pe Biblie. Ciopraga. în situa ia în care în mod deliberat îşi asumă rolul de martor mincinos. pentru că numai în acest mor declara ia sa nu va fi influen ată în mod negativ.. cit. În acest context el ar putea prezenta şi unele date necunoscute pînă 56 57 T. 107 A. făcîndu-l solidar cu solu ionarea acesteia în mod justi iar. organele judiciare. să desprindă concluzii utile pentru adoptarea tacticii de ascultare. op. 251 281 . Iacobu ă. Solemnitatea care însp eşte depunerea jurămîntului. precum şi formula de încheiere uzitată. Prună. pe lîngă faptul că îşi îndeplinesc obliga iile prevăzute de legea procesual-penală. jurămîntul îl solicită pe martor să declare tot ceea ce ştie în legătură cu cauza. va prezenta tot ceea ce crede el că ar interesa cauza. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!" În această etapă. textul fiind următorul: "Jur că voi spune adevărul şi nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu.desfăşurarea cauzei. Prin exigen ele sale de con inut. Faptele trebuie prezentate de martor în succesiunea lor firească. au posibilitatea să-i observe pe martori.

pot face confuzii sau afirma ii contradictorii. fără a mai fi nevoie de întrebări. cultural al martorului îl împiedică să facă o relatare liberă. deviază de la subiectul audierii. fără însă a-l sugestiona în vreun fel pe martor. Martorii de bună credin ă pot strecura în relatările loromisiuni. organul judiciar îl poate ajuta. a-l amenin a sau a face aprecieri nefavorabile asupra celor prezentate de martor. 3. cu importan ă pentru cauză. acestor martori li se 58 I. fără a-i face observa ii. Există cazuri în care organul judiciar e nevoit să intervină cu întrebări de natură să clarifice relatările făcute sau să le verifice. pe cît posibil coerentă. ori elemente din care să rezulte săvîrşirea altor infrac iuni de anumite persoane. A. Tactica ascultării în această etapă se stabileşte avîndu-se în vedere pozi ia martorilor asculta i. Se recomandă ca persoana care conduce audierea să nu intervină în cursul expunerii prin întrebări. de multe ori martorii făcînd declaraâiile complete şi clare încă din faza relatării libere. cit. Mircea.organul judiciar trebuie sa gaseasca modul cel mai potrivit de a-l readuce la obiectul ascultării. Interven iile prin întrebări pot fi utila doar dacă martorul. gesturi de aprobare sau dezaprobare. op. pot lăsa probleme neclarificate. pag. a-l apostrofa. inten ionat sau întîmplător. 259 282 . Cînd nivelul intelectual. semne de nerăbdare58.atunci.Indiferent de natura denaturărilor. DARESAREA DE INTREBĂRI ŞI ASCULTAREA RĂSPUNSURILOR SAU ASCULTAREA DIRIJATĂ Ultima etapă a audierii nu are un caracter obligatoriu. Pentru a ob ine declara ii cît mai fidele. deformînd realitatea.

pentru că ele exercită o influen ă considerabilă asupra relatărilor martorului. de verificare a afirma iilor făcute sunt formulate pe baza unor date certe. Sugestia ar conduce la acceptarea fără examen critic a ideilor altor persoane59. Caracterul sugestiv este dat de chiar forma întrebării care urmăreşte ob inerea răspunsului dorit dar şi de tonul vocii celui ce pune întrebarea. vizînd strict faptele percepute de martor şi vor fi adresate în ordinea impusă de natura împrejurărilor ce trebuie precizate sau cpmpletate. 71 283 . Aceste întrebări pot viza aspectele contradictorii sau elementele de detaliu semnalate de martor. Ele trebuie să urmărească interesul martorului şi să fie adaptate nivelului de cultură şi personalită ii sale. martorul relatînd altceva decît ceea ce a perceput în mod real. Un prim aspect de care depinde ob inerea răspunsurilor dorite e modul de formulare şi termenii întrebărilor respective. Prin intermediul lor se poate aprecia gradul de sinceritate al martorului.Se pot verifica sursele din care provin informa iile în cazul în care martorul le-a perceput dintr-o sursă derivată. Întrebările nu trebuie în nici un caz să sugereze răspunsul. Tot prin intermediul lor se pot verifica condi iile de loc şi timp în care a avut loc percep ia . 1934. Ed. Cluj. acest lucru ar denatura adevărul. Martorii de rea credin ă ridică probleme organelor judiciare atunci cînd acestea de in informa ii în acest sens sau aceştia au dovedit acest 59 Alx Roşca. Întrebările de control. pag. B. Institutului de Psihologie. în afara propriilor organe de sim . Trebuie să fie formulate clar şi precis. nu vor con ine elemente de intimidare. Psihologia martorului.vor adresa întrebările prevăzute în planul de ascultare sau cele formulate în raport cu con inutul relatării libere. Sugestive pot fi nu numai întrebările tenden ioase ci şi atitudinea celui de pune întrebarea.

pentru ca respectiva cauză să fie solu ionată într-un anume fel. V. Martorul trebuie să simtă o protec ie reală şi sigură.. cit. Codul pena nu dă o defini ie a conceptului de "împrejurări esen iale". În această situa ie el nu mai este convins că organele judiciare îl pot apăra. . Acest tip de martor va omite a vorbi despre împrejurările esen iale ale faptei percepute de el pentru a convinge astfel organul judiciar că este inutilă prezen a acestuia în calitate de martor60. fără a se face promisiuni exagerate sau a-l asigura că inculpatul nu va afla de mărturia sa. De aceea trebuie clarificat interesul material sau moral al acestuia. pag. Existen a raporturilor martorului cu pricina.lucru pe parcursul primelor două etape ale ascultării. pe de o parte şi pe de altă parte cu participan ii în proces pot afecta vizibil impar ialitatea martorului în procesul judiciar. altele decît cele folosite la audierea martorului animat de dorin a de a spune adevărul. Astfel se explică de ce. op. 226 N. Un factor care îl poate determina pe martor să depună mincinos îl constituie presiunea sau amenin ările asupra martorului şi familiei sale. cit. Mitrofan. 142 284 . Martorul de rea credin ă e considerat un infractor şi de aceea atitudinea organelor judiciare va fi alta decît cea adoptată în cazul martorilor de bună credin ă. Zdrenghea. Butoi. Fa ă de aceşti martori se vor aplica procedee adecvate. administrative sau disciplinare. T. op. atîta timp cît se află sub protec ia sa. Foarte important e cunoaşterea motivelor care l-au condus pe martor la o asemenea atitudine şi prin aceasta organul judiciar va alege o anumită tactică. nu li se poate întîmpla nimic. Este necesar ca organele judiciare sî-i dea martorului toate asigurările că. ceea ce înseamnă că ele vor fi stabilite în func ie de obiectul fiecărei cauze penale. în cazul învinui ilor sau inculpa ilor cunoscu i ca persoane deosebit de periculoase se găsesc foarte greu martori61. pag. 60 61 A. Ciopraga.

Perceperea faptelor Declara iile persoanei vătămate. iar atunci când ac ionează în legătură cu tragerea la răspundere civilă. de mânie şi afectele. sunt supuse. implicit. poate ridica suspiciuni referitoare la părtinire şi nesinceritate. nici în calitate de parte civilă poate fi ascultată ea martor.Procesul de formare a declara iilor persoanei vătămate Când persoana care a suferit un prejudiciu de natură fizică. care explică lacunozitatea declara iilor. Memorarea faptelor Faptele. de totală bună-credin ă. memorarea faptelor se petrec pe fondul unei intense tulburări afective. furia şi disperarea. cărora le corespund groaza.pentru că o mărturie suspectă de un interes moral sau material. imprecise. unor alterări în următoarea etapă a procesului de formare a declara iilor persoanei vătămate . prezentarea inconştient denaturată a celor petrecute. morală sau materială îşi manifestă dorin a de a participa la procesul penal în legătură cu tragerea la răspundere penală a inculpatului. acestea sunt deseori lacunare. 285 . reduc considerabil controlul conştiin ei asupra conduitei omului. când persoana vătămată nu participă la proces nici în calitate de parte vătămată. CAPITOLUL al XX-lea TACTICA ASCULTĂRII PERSOANEI VĂTĂMATE Sec iunea l . acesta dobândeşre calitatea de parte vătămată. cel vătămat dobândeşte calitatea departe civilă. deseori confuz şi fragmentar percepute. Emo ia de frică. deoarece percep ia şi. oferă reduse garan ii de veracitate.stocarea memorială a informa iilor. nu o dată.

moral sau material suferit. Reproducerea faptelor Ultima etapă a procesului formării declara iilor persoanei vătămate e reprezentată de reproducerea faptelor în fa a organelor judiciare. a prejudiciului fizic. în exagerarea gravită ii faptei. tendin a de supraevaluare.). faptelor poate avea un caracier conştient sau inconştient. sau a unor împrejurări legate de infrac iune ori de făptuitorul acesteia (durata imobilizării victimei. ac iuni. dinamic. regrupări şi restructurări. se caracterizează prin mari fluctua ii. aprecierea duratei în timp a activită ii materiale prin care s-a comis infrac iunea. Tendin a cvasi generală de exagerare a faptelor se manifestă şi în cazul aprecierilor asupra duratei de desfăşurare în timp a unor fapte. Denaturările involuntare se datorează stării emo ionale sub stăpânirea căreia persoana vătămată a perceput faptele şi constau în „îngroparea”. proces în cursul căruia faptele percepute sunt supuse unei necontenite reorganizări. alterarea. După cum prezentarea denaturată a faptelor e sau nu dependentă de voin a persoanei vătămate.În cazul persoanei vătămate. denaturările pot merge până la exagerarea numărului făptuitorilor. În acest moment. aproape fără excep ie. 286 . sunt supradimensionate talia. În mod frecvent. for a fizica a făptuitorilor. constitu ia. Astfel. iar când infrac iunea a fost săvârşită în participa ie. în supradimensionarea consecin elor faptei. mânie. manifestându-se. deseori datorită recrudescen ei sentimentului de furie. activită i. indignare. pot surveni cele mai neaşteptate cauze de distorsionare a faptelor. memorarea faptelor are un mai pronun at caracter activ. durata privării de libertate a victimei. precum şi asupra distan elor. durata aplicării violen elor etc.

În ceea ce priveşte aprecierea duratelor scurte şi lungi de timp, în cazul persoanei vătămate această tendin ă se manifestă într-un singur sens, cel al supraevaluării timpului. Tendin a de supraevaluare se manifestă şi în cazul aprecierii distan elor parcurse, când, privată de libertate, persoana vătămată este silită să înso ească făptuitorul sau făptuitorii. Dorin a de răzbunare pentru răul pricinuit, precum şi dorin a de a ob ine avantaje materiale superioare prejudiciului real suferit sunt cele mai frecvente cauze ce explică denaturările conştiente din declara iile persoanei vătămate. Sec iunea a II-a - Fazele ascultării persoanei vătămate La fel ca şi în cazul martorului, ascultarea persoanei vătămate parcurge trei etape: identificarea si discu iile prealabile, relatarea liberă şi întrebările de control3. Identificarea şi discu iile prealabile Ascultarea persoanei vătămate începe cu identificarea pe baza actului de identitate şi, în lipsa acestuia, pe baza oricăror alte acte care pot folosi la identificare: permis de conducere auto, legitima ie de intrare la iocul de muncă, iar pentru bărba i, chiar şi pe baza livretului militar. După notarea datelor personale, tactica criminalistică recomandă să se poarte discu ii cu partea vătămată în legătură cu cele mai variate probleme, fără legătură cu cauza cercetată, pentru a-i distrage aten ia de la preocuparea de a prezenta denaturat faptele şi a se crea un climat favorabil ascultării. Relatarea liberă După verificarea datelor privitoare la identitatea păr ii vătămate, aceasta este invitată să descrie prin cuvinte proprii tot ce ştie în legătură cu fapta reclamată.

287

În această etapă a ascultării, prezintă interes deosebit latura psihologică a activită ii, sub un dublu aspect: cunoaşterea psihologici păr ii vătămate, dar şi psihologia sau conduita organului judiciar în timpul relatării faptelor de către partea vătămată. Organul judiciar trebuie să-i permită persoanei vătămate să expună liber ceea ce aceasta consideră că este util pentru aflarea adevărului, aşa cum 1-a perceput ea. Este cunoscut că, de cele mai multe ori, partea vătămată a perceput nemijlocit săvârşirea infrac iunii şi, de aceea, relatările sale vor fi întrerupte din loc în loc, datorită unor trăiri lăuntrice foarte intense, exteriorizate prin pauze în expunere, reluare de idei sau repetări de fraze, precum şi prin mimică şi gesticula ii etc. Toată această comportare a persoanei vătămate trebuie urmărită de organul judiciar cu multă în elegere, deoarece se poate afla atitudinea de bună sau de rea-credin ă din timpul expunerii. În acelaşi timp, organul judiciar trebuie să fie preocupat şi de propria atitudine psihică: fără manifestări de nerăbdare, nervozitate, gesturi de aprobare sau dezaprobare. Cu alte cuvinte, să nu-i lase persoanei vătămate posibilitatea de a deduce ce impresie are despre relatările sale. Întrebările de control Întrebările de control pot fi împăr ite în trei grupe, în func ie de factorul timp: anterioare, concomitente şi posterioare săvârşirii faptei. Întrebările anterioare pot privi reia iile dintre persoana vătămată şi învinuit sau inculpat: rudenie, afec iune deosebită, raporturi de subordonare la locul de muncă, duşmănie, litigii de natură civilă sau alte fapte penale, care au legătură cu fapta cercetată.

288

Întrebările privitoare la momentul săvârşirii faptei pot privi precizări şi detalii din filmul desfăşurării activită ii infrac ionale, inclusiv o eventuală atitudine de provocare din partea victimei, pe care o invocă învinuitul sau inculpatul. După epuizarea întrebărilor de control, partea vătămată va fi întrebată dacă se constituie parte civilă şi, în caz afirmativ, să precizeze probele pe care în elege sa le folosească, pentru a dovedi existen a unei pagube materiale şi întinderea acesteia: acte, declara ii de martori etc. Un aspect, care trebuie clarificat în timpul ascultării persoanei vătămate, priveşte posibilitatea, prevăzută de dispozi iile art. 82 Cod procedură penală, ca aceasta să poată fi ascultată ca martor, cu condi ia să nu se fi constituit parte civilă sau să nu participe în proces ca parte vătămată, în acest scop, persoana vătămată va fi întrebată dacă acceptă să depună mărturie şi, în caz afirmativ, îi vor fî aduse la cunoştin ă consecin ele mărturiei mincinoase, cu precizarea că, deşi a suferit pagube materiale şi morale prin infrac iunea reclamată, fiind audiată ca martor, trebuie să cunoască drepturile şi obliga iile ce-i revin în această calitate. Sec iunea a III-a - Procedee tactice de ascultare În cazul victimelor care, din cauza vătămărilor suferite, se află într-o stare gravă ce nu permite ascultarea la sediul organului judiciar, se impune aplicarea unor procedee tactice speciale, care diferă, într-o anumită măsură, de procedeele tactice de ascultare a victimei în condi ii obişnuite. În situa iile în care, deşi victima infrac iunii prezintă semne de însănătoşire, ascultarea, din motive de operativitate, neputând fi amânată până în momentul restabilirii sale complete, există garan ii că starea sănătă ii sale, deşi precară, nu se va agrava, dacă va fi audiată cu toate menajamentele. Alteori, vătămările suferite sunt de o gravitate extremă, încât pot duce la moartea victimei, dar nu mai înainte ca, într-un moment de luciditate, aceasta

289

să fi avut răgazul de a comunica celor din jur informa ii în legătură cu infrac iunea săvârşită. CAPITOLUL al XXI-lea TACTICA ASCULTĂRII ÎNVINUITULUI SAU INCULPATULUI Sec iunea l - Considera ii preliminare Procesul de formare a declara iilor învinuitului sau inculpatului, parcurge, ca şi cel al mărturiei, momentele perceptiv, de memorare şi de evocare a faptelor. Rolul jucat la săvârşirea infrac iunii precum şi pozi ia procesuală în care apare în proces, conferă învinuitului sau inculpatului o fizionomie psihologică proprie, care explică existen a unor particularită i sub raportul condi iilor de percep ie, de memorare şi reproducere a faptelor. Se consideră că învinuitul sau inculpatul reprezintă sursa celor mai ample şi fidele informa ii cu privire la activită ile nemijlocit legate de infrac iune, precum şi cu privire Ia cele ce au precedat sau succedat acestui moment, deoarece, fa ă de cei care au participat la săvârşirea infrac iunii în alte calită i, învinuitul sau inculpatul în majoritatea situa iilor, se găseşte în condi ii optime de percep ie şi de memorare. Aceasta explică de ce o seamă de împrejurări legate de infrac iune sunt cel mai bine cunoscute de către învinut sau inculpat, după cum, cu privire la unele faple şi împrejurări, numai învinuitul sau inculpatul poate furniza informa ii, deoarece sunt numai lui cunoscute. Sec iunea a II-a - Fazele ascultării învinuitului sau inculpatului La fel ca la orice persoană participantă la procesul penal, ascultarea învinuitului sau inculpatului parcurge nişte faze obligatorii, rezultate din dispozi iile Codului de procedură penală (art.70-72). Aceste faze sunt identificarea şi discu iile prealabile, relatarea liberă, întrebările de control. Identificarea şi discu iile prealabile

290

Identificarea învinuitului sau inculpatului priveşte latura procesual-penală a ascultării. Acest prim moment are o importan ă practică deosebită, deoarece identificarea trebuie făcută după actul de identitate, iar în lipsa acestuia, după orice act care poate furniza date privitoare la identitatea unei persoane: permis de conducere auto, legitima ie de intrare la locul de muncă etc., iar pentru bărba i, mai poate fi folosit livretul militar. Importan a ce trebuie acordată acestui moment al ascultării rezultă din preocuparea pe care trebuie să o aibă organul judiciar de a preveni încercarea de substituire de persoane, semnalată nu de pu ine ori, mai ales în fa a organelor de urmărire penală. Pentru tactica criminalistică prezintă interes deosebit dimensiunea psihologică a ascultării învinuitului sau inculpatului în această primă fază. Avem în vedere crearea unui climat de apropiere între anchetator şi învinuit, care poate fi asigurat atât prin purtarea unor discu ii fără legătură cu fapta cercetată, locul de muncă, preocupările extraprofesionale, starea sănătă ii, raporturile cu rudele şi vecinii, cât şi printr-o atitudine demnă, plină de seriozitate şi calm, lipsită de arogan ă, necivilizată. Relatarea liberă După verificarea identită ii şi creării cadrului psihologic propice ascultării, organul judiciar îi aduce la cunoştin ă învinuitului sau inculpatului fapta care formează obiectul cauzei şi îi pune în vedere să declare tot ce ştie cu privire la aceasta şi la învinuirea care i se aduce, învinuitul sau inculpatul va fi invitat mai întâi să dea o declara ie scrisă personal, cu privire la învinuirea ce i se aduce, apoi organul judiciar va scrie un proces-verbal de ascultare pe un formular tipizat, în care sunt men ionate şi datele personale ale învinuitului sau inculpatului. În faza relatării libere, anchetatorul trebuie să acorde aten ia cuvenită laturii psihologice a ascultării, care constituie temeiul tacticii criminalistice în

291

acest domeniu. Latura psihologică a ascultării are în vedere atât psihologia învinuitului sau inculpatului, cât şi psihologia anchetatorului. În timp ce învinuitul sau inculpatul relatează fapta, anchetatorul urmăreşte cursul expunerii şi îşi notează aspectele omise sau ocolite inten ionat, pentru a le clarifica în faza următoare, a întrebărilor de control, în acelaşi timp, anchetatorul va urmări mimica fe ei şi orice gest sau mişcare a învinuitului sau inculpatului, pentru a observa anumite ezitări în expunere, paloarea sau roşea a fe ei, transpira ie la nivelul frun ii şi a fe ei, tremur în glas, frecarea mâinilor etc. în acelaşi timp, organul judiciar va fî preocupat de grija de a nu-i oferi învinuitului sau inculpatului posibilitatea de a observa reac ia de aprobare sau dezaprobare a răspunsurilor date. În acest scop, el trebuie să dea dovadă de re inere şi impasibilitate, fără însă a slăbi fermitatea în direc ia determinării celui ascultat să declare adevărul. Relatarea liberă nu va fi întreruptă decât dacă învinuitul sau inculpatul se abate total de la fapta ce i se impută. Întrebările de control Întrebările de control privesc aspectele pe care organul judiciar le-a notat în timpul relatării libere, privind omisiuni sau detalii ocolite inten ionat din expunere, precum şi aspectele noi. rezultate din relatarea liberă. Tactica criminalistică recomandă ca întrebările de control să fie repartizate în timp (anterioare, concomitente cu săvârşirea faptei şi posterioare momentului săvârşirii faptei). De asemenea, la adresarea acestor întrebări, se recomandă folosirea celor mai adecvate procedee, în func ie de natura faptei cercetate, de persoana învinuitului sau inculpatului şi de atitudinea pe care acesta o are fa ă de învinuirea ce i se aduce.

292

Sec iunea a III-a - Atitudini ale învinuitului sau inculpatului fa ă de învinuirea ce i se aduce. Procedeele tactice ce pot fi utilizate în raport cu pozi ia pe care acesta se situează În cursul ascultării, învinuitul sau inculpatul se poate situa fie pe pozi ia recunoaşterii, fie pe pozi ia nerecunoaşterii fa a de învinuirea care i se aduce, în cazul recunoaşterii se pot distinge următoarele situa ii: uneori, învinuitul sau inculpatul îşi recunoaşte vinovă ia şi recunoaşterea e sinceră alteori, învinuitul sau inculpatul recunoaşte total sau în parte învinuirea ce i se aduce, dar declara iile sale nu sunt sincere În cazul nerecunoaşterii învinuirii aduse deosebim, de asemenea, următoarele două situa ii: -învinuitul sau inculpatul nu recunoaşte învinuirea ce i se aduce, dar declara iile sale sunt de rea-credin ă; -învinuitul sau inculpatul nu recunoaşte faptele, dar declara iile sale sunt sincere, deoarece, într-adevăr, nu el este autorul faptei. Apropiată atitudinii de nereeunoaştere este refuzul de a da declara ii. Atitudinea de recunoaştere a faptelor În via a judiciară se întâlnesc situa ii în care învinui ii sau inculpa ii recunosc faptele, recunoaştere care poate fi sinceră sau nesinceră. Proclamată altădată regina proba ionem, astăzi, în procesul penal modern, recunoaşterea sau mărturisirea învinuitului sau inculpatului e prezumată sinceră, deoarece cel ce se recunoaşte vinovat de săvârşirea unei infrac iunii este conştient de gravitatea consecin elor la care se expune şi e nefiresc ca cineva să se acuze în mod fals de săvârşirea unei infrac iuni, deoarece, o astfel de conduită, se opune acelei înclina ii naturale spre autoconservare.

293

.Recunoaşterea poate fi determinată de o diversitate de motive, care ar putea fi sintetizate în motive etice şi ra ionale. Cele dintâi cuprind motivele provocate de sentimente superioare (căin a, dorin a de a se elibera, sentimentul de resemnare în fa a situa iei în care se află etc.), ceea ce explică mai marea credibilitate a unor asemenea mărturisiri. În schimb, recunoaşterea determinată de motive ra ionale e mai pu in convingătoare, deoarece, de regulă, o asemenea mărturisire e impusă de eviden a faptelor, de convingerea inutilită ii tăgăduirii unor fapte pe deplin dovedite. Oricât de convingătoare ar fi declara iile de recunoaştere ale învinuitului sau inculpatului, nimic nu garantează că, odată faptele recunoscute, învinuitul sau inculpatul se va men ine pe aceeaşi pozi ie, adică îşi va men ine declara iile făcute. De aceea, pentru a contracara încercările învinuitului sau inculpatului de a retracta mărturisirile, recunoaşterea trebuie să fie cât mai completă, adică să se detalieze şi să se consemneze toate împrejurările săvârşirii infrac iunii. Via a judiciară învederează existen a unor situa ii, reduse la număr, de false mărturisiri, adică situa ii în care învinui ii sau inculpa ii recunosc integral sau par ial faptele, dar declara iile lor nu sunt sincere. Motivele ce pot duce la false recunoaşteri pot fi căutate atât în limitele normalului (falsa recunoaştere inspirată de motive altruiste, de devotamentul fa ă de adevăratul făptuitor, situa ia în care o persoană recunoaşte o infrac iune mai uşoară pentru a scăpa de răspundere pentru o infrac iune mai gravă etc.), cât şi în limitele patologicului (afec iuni psihice de care suferă făptuitorul). Recunoaşterea învinuitului sau inculpatului poate fi integral falsă ori integral adevărată, sau numai par ial adevărată. Mărturisirea par ial sinceră reprezintă situa ia tipic întâlnită, deoarece, de cele mai multe ori, făptuitorul, silit de eviden a probelor, recunoaşte fapta, dar, alături de elementele reale, adaugă

294

circumstan e false, sau, deliberat, omite anumite împrejurări, pentru a-şi ameliora situa ia. Ca şi în cazul recunoaşterii sincere, declara ia de falsă recunoaştere trebuie să cuprindă cât mai multe elemente de detaliu, prin a căror ulterioară verificare să se poată demonstra caracterul fals al mărturisirii. Un alt procedeu îl constituie ascultarea repetată, care va pune în eviden ă existen a unor contradic ii între prima declara ie şi cea sau cele ce i-au urmat. Atitudinea de negare a faptelor Selectarea procedeelor tactice de ascultare a învinuitului sau inculpatului ce contestă săvârşirea faptelor trebuie realizată, înainte de toate, în raport de personalitatea acestuia, pusă în lumină de acele însuşiri caracteriale şi temperamentale definitorii, de cunoaşterea predispozi iilor şi înclina iilor sale. Atunci când informa iile în posesia cărora se află organul judiciar învederează caracterul dârz, tenace al învinuitului sau inculpatului, înzestrat cu o deosebită capacitate de rezisten ă la eforturi prelungite, toate acestea sunt de natură a aviza organul judiciar că acesta se va apăra cu înverşunare, şi, aşa fiind, fa ă de acesta trebuie adoptată o conduită tactică energică, menită a distruge sistemul său defensiv. Conduita tactică adoptată de organul judiciar trebuie adaptată şi trăsăturilor temperamentale ale învinuitului sau inculpatului. Din acest punct de vedere, procedeele tactice trebuie să difere, după cum învinuitul sau inculpatul apar ine aşa-numitului tip emo ional sau neemo ional. Determinarea învinuitului sau inculpatului să facă declara ii sincere e condi ionată de cunoaşterea adevăratelor motive care explică reziden a opusă. Odată identificat motivul real, linia tactică urmată de organul judiciar trebuie să aibă drept rezultat împiedicarea acestor motive. Cel mai convingător procedeu tactic pentru a determina învinuitul sau inculpatul să facă declara ii

295

deoarece. nu se exclude posibilitatea existen ei unor aspecte încă necunoscute organelor judiciare. 296 . starea psihică sub stăpînirea căreia se află învinuitul sau inculpatul reprezintă un element ce nu trebuie nesocotit. Potrivit procedeului frontal. învinuitului sau inculpatului i se înfă işează. încât acestea să formeze un lan închis. pe neaşteptate. care să ofere doar o singură ieşire . De aceea. informa iile în posesia cărora se afla organul judiciar trebuie prezentate rând pe rând. de derută. experien a de cercetare a infrac iunilor recomandă utilizarea a două procedee principale de prezentare a probelor în învinuire. rând pe rând. cele mai convingătoare probe. momentele de tensiune. sunt prezentate probe din ce în ce mai temeinice.sincere este prezentarea astfel a probelor în învinuire. precum şi cele care infirmă apărările formulate de către acesta. deoarece. la anumite intervale de timp. de descumpănire reduc capacitatea de rezisten ă a învinuitului sau inculpatului. În această situa ie. Deci. se impune folosirea regulii tactice potrivit căreia nu trebuie prezentate dintr-o dată toate probele în învinuire. Astfel. Prezentarea probelor în învinuire Alegerea momentului în care urmează a fi prezentate probele în învinuire e dictată de considerente de ordin tactic. şi anume. care dovedesc săvârşirea infrac iunii şi vinova ia făptuitorului. mai pu in convingătoare.după care. gradat. Potrivit procedeului progresiv audierea învinuitului sau inculpatului debutează cu prezentarea probelor mai pu in importante.calea recunoaşterii sincere a faptelor. oricât de temeinic ar fi dovedită vinovă ia. procedeele numite progresiv şi frontal de audiere sau de interogare. adică probele care dovedesc existen a faptului principal.

între altele. cum bine se ştie. mai devreme sau mai târziu. Dacă sunt cunoscute identitatea şi rolul jucat de participan i. se pot distinge variate situa ii. care impun observarea unor procedee tactice adecvate: to i participan ii recunosc faptele. deoarece. Exploatarea acestei stări psihice impune. ori de câte ori la săvârşirea unei infrac iuni participă două sau mai multe persoane.Procedeele tactice de ascultare diferă după cum infrac iunea a fost săvârşită de o singură persoană sau a fost comisă în parficipa ie. Ob inerea unor declara ii din partea celor care contestă învinuirea e o chestiune relativ simplă. în 297 . Accentul va cădea pe confruntarea declara iilor. Dominanta psihologică a coînvinui ilor sau coinculpa ilor e marcată de temerea. de sentimentul de insecuritate la gândul că unul sau altul s-ar putea desolidariza şi va recunoaşte faptele. numai unul sau unii dintre participan i recunosc faptele. recunoaştere ce poate fi sinceră sau nesinceră. utilizarea următorului procedeu tactic: adresarea îndemnului de a recunoaşte faptele. una dintre ele va vorbi. pentru a se pune eviden ă eventualele nepotriviri. De aceea. starea psihică a participan ilor constituie un solid punct de plecare la elaborarea procedeelor tactice de ascultare a coînvinui iior sau coinculpa ilor. to i participan ii contestă săvârşirea faptelor şi dau declara ii integral sau par ial false. în raport de pozi ia de recunoaştere sau de nerecunoaştere. va dezvălui faptele. deoarece la ascultarea acestora din urmă pot fi folosite cu succes informa iile comunicate de cei dintâi.

la comiterea faptelor. cât. al ii complici). învinuitul mai 298 . Măsura contribu iei fiecăruia dintre participan i impune şi două constatări de ordin tactic: în situa ia pluralită ii de făptuitori şi de infrac iuni. pentru a-şi sus ine nevinovă ia recurg la crearea unor alibiuri. când to i participan ii au cooperat la săvârşirea aceleiaşi infrac iuni şi au îndeplinit roluri diferite (unii au fost autori. Eficien a acestui procedeu este explicată de dificultatea de a evita unele neconcordan e atât între propriile declara ii repetate la intervale de timp. cu o anumită experien ă în domeniul vie ii infrac ionale. au căzut de acord asupra unei explica ii comune. se impune ca ascultarea să debuteze cu cei care au contribuit la comiterea infrac iunilor ce prezintă un grad mai redus de pericol social. trebuie să fie asculta i întâi cei ce au avut un rol secundar la comiterea infrac iunii. inventate. tăgăduind faptele. Un alt procedeu tactic impus de prezen a pluralită ii de făptuitori îl constituie ascultarea repetată a celor care. situa ie în care. mai ales. Alibiul constă fie în invocarea unui fapt.Procedeele tactice de ascultare a celor ce au participat la săvârşirea uneia sau a mai multor infrac iuni trebuie diferen iate în func ie de contribu ia fiecăruia. a unei împrejurări ireale. între propriile declara ii şi ale celorlal i participan i. însuşită de to i participan ii. Verificarea alibiurilor Via a judiciară învederează existen a unor situa ii în care învinui ii sau inculpa ii. pentru a da o mai mare credibilitate spuselor sale. coînvinuit sau coinculpat. când unul sau unii dintre făptuitori au participat la săvârşirea doar a unora dintre fapte.

fie în invocarea unui fapt real. cu lipsa detaliilor în ceea ce priveşte perioadele de timp ce au precedat sau succedat momentului comiterii infrac iunii. dar care s-a produs într-un alt moment. abundă în detalii. în excesiva descriere a unor locuri. învinuitului sau inculpatului i se poate cere să relateze ce anume preocupări a avut cu o oră sau mai multe ore. cu o zi sau mai multe zile anterior sau ulterior acerai moment. Este vorba de înregistrarea pe cale obiectivă. Justificarea riguroasă a răstimpului în care s-a săvârşit infrac iunea. anterior sau ulterior săvârşirii infrac iunii. Sec iunea a IV-a . într-un cuvînt. ce înso esc emo ia în situa ia falsificării adevărului. Indiciul falsită ii alibiului invocat rezidă. în contrast cu explica ia la modul general. e de natură a întări presupurerea că explica ia furnizată e falsă. în abunden a detaliilor asupra unor împrejurări lăturalnice. în însuşi con inutul explica iei furnizate de învinuit sau inculpat. cu ajutorul unor aparate speciale de tip poligraf. provocate de diverse stări emo ionale ce înso esc simularea. un mijloc obiectiv de investigare a principalelor modificări psihofiziologice. 299 . persoane. situa ii. a preocupărilor celui ascultat în momentele ce au precedat sau succedat săvârşirii infrac iunii. în ultimele decenii. Un eficient mijloc de verificare a realită ii sau falsită ii alibiului îl constituie justificarea activită ilor. în exagerata precizie a amintirilor. li s-a adăugat. a modificărilor fiziologice ale organismului. În raport de împrejurări. mai ales a învinuitului sau inculpatului. de cele mai multe ori.sau inculpatul plănuieşte o explica ie care.Mijloacele tehnico-ştiin ifice de constatare a sincerită ii sau nesincerită ii declara iilor persoanelor Mijloacelor obişnuite de apreciere a sincerită ii sau nesincerită ii celor ce compar în procesul penal în diverse calită i. de regulă.

Încercarea de simulare reclamă un efort voluntar. ci modificările fiziologice ale organismului în timpul variatelor stări emo ionale. modificarea activită ii electrice a scoar ei cerebrale). înregistrate simultan. în activitatea de mişcare a membrelor sau a corpului. diagrama ritmului respirator. cu ajutorul unor peni e inscriptoare. deoarece acesta nu înregistrează minciuna ca atare. „Lügendetector”). Organizarea şi etapele testării 300 . pe care se înregistrează activitatea concomitentă a unor indicatori fiziologici: tensiune arterială. diagrama rezisten ei electrodermice. reflexul galvanic al pielii. altele decelabile indirect. care înso esc simularea. impropriu denumit „detectorul de minciuni" („Lie detector”. în expresivitatea fe ei). ce se declanşează automat şi scapă posibilită ilor de cenzurare ale subiectului. manifestate în limbajul vorbit sau cel gestual. ce declanşează stări emo ionale. prin depistarea reac iilor psihofiziologice (modificarea ritmului pulsului. puls şi respira ie. iar la unele tipuri. pe o bandă de hârtie care rulează continuu. Poligraful este un aparat cu mai multe canale. presiunea musculară exercitată de bra ele şi picioarele celui examinat. Mijloacele tehnice de detectare a simulării Aparatul frecvent utilizat în vederea detectării simulării în procesul judiciar este poligraful de concep ie Reid. modificarea caracteristicilor normale ale respira iei. creşterea tensiunii arteriale. unele supuse observa iei directe (modificări ce in de comportamentul aparent al emo iei. Toate aceste modificări fiziologice sunt reflectate în diagrama puls-tensiune arterială. modificări electrice în piele. Stările emo ionale sunt întotdeauna înso ite de anumite modificări fiziologice.

După ce s-a verificat exactitatea func ionării aparatului. adică a unei încăperi izolate fonic. la personalitatea învinuitului sau inculpatului. adică a întrebărilor.Testarea la poligraf presupune existen a unui cadru material adecvat. poate da explica iile pe care le consideră necesare. Subiectul este instalat la poligraf astfel: tubul pneumograf este ataşat în jurul toracelui sau al abdomenului. Testarea propriu-zisă este precedată de convorbirile pretext. lipsită de ornamente sau decora iuni ce ar putea distrage aten ia persoanei examinate. se procedează la testarea propriu-zisă. sobru mobilată. neuropsihiatric şi psihologic). manşonul de tensiune arterială este fixat la unul din bra e. Persoana ce urmează a fi examinată nu trebuie să fi fosl ascultată anterior în calitate de învinuit sau inculpat. În fine. în cursul cărora se face instructajul subiectului. testarea nu se poate realiza fără acordul persoanei. iar electrozii sunt aşeza i pe suprafa a palmei ori la degete. recomandându-i-se să stea relaxat în fotoliu. i se atrage aten ia că. adică la formularea întrebărilor şi la precizarea ordinii în care vor fi adresate. după testare. i se vor explica principiile de func ionare a aparatului şi fundamentul ştiin ific al acestei examinări. Pe baza cunoaşterii datelor referitoare la împrejurările în care fapta a fost săvârşită. se procedează la elaborarea testelor. Persoana va fi instruită cu privire la modul de comportare în timpul examinării. De asemenea. integritatea stării psihice şi fiziologice a subiectului constituind o condi ie indispensabilă a testării poligrafice. să fie atentă la întrebările puse. la care va trebui să răspundă cu „da” sau „nu”. prin care se urmăreşte să se stabilească dacă subiectul este implicat în infrac iunea cercetată. în vederea pregătirii sale pentru examinare. Persoana examinată va fi supusă unui examen complex (medical. 301 . deoarece reac iile sale pot fi influen ate de întrebările şi răspunsurile date în cursul audierii.

acestea sunt aduse la cunoştin a subiectului în următoarea ordine: mai întâi. apelăm la un exemplu din literatura de specialitate din acest domeniu. deci să se răspundă numai cu „da” sau „nu”. pentru a exista garan ia că au fost pe deplin în elese. acestea sunt intercalate şi prezentate în următoarea ordine: 1. temerea că i se vor adresa întrebări referitoare la alte aspecte şi. întrebările irelevante.”Ti se spune Red?” 302 . genurile acestora şi succesiunea în care urmează a fi prezentate. ale căror răspunsuri vor servi drept termen de compara ie cu răspunsurile la întrebările relevante. Testele con in următoarele categorii de întrebări: întrebări neutre. fără nici o legătură cu cauza. totodată. şi însuşirea ceasului şi a altor valori aflate asupra acestuia. în cele din urmă. nemijlocit legate de fapta cercetată. Răspunsul afirmativ sau negativ este marcat pe diagramă cu semnele plus ( + ) sau minus (-). prin care se urmăreşte atenuarea tensiunii emo ionale. După ce a fost alcătuit chestionarul. subiectul este examinat în legătură cu uciderea lui J.J. Bănuită de săvârşirea infrac iunii este o persoană cunoscută şi sub porecla de Red (Roşcovanul). După ce au fosl comunicate subiectului aceste categorii de întrebări. trebuie să se ob ină un răspuns net. fapt petrecut într-o sâmbătă noaptea. În spe ă. întrebările relevante. Pentru a ilustra modul în care se formulează întrebările. apoi cele de control şi. afirmativ sau negativ. pentru a i se înlătura. întrebări de control. cele de control şi apoi cele irelevante. în acel punct al traseului în care (răspunsul) a fost primit. Sunt aduse la cunoştin a subiectului următoarele întrebări: relevante. care cuprinde pînă la zece întrebări.La întrebările formulate concis şi în termeni exac i. afectuoase. întrebări relevante. ori cu un alt simbol.

Considera ii pe marginea valorii probante a constatării stresului psihologic cu ajutorul poligrafului Utilizarea în procesul judiciar a rezultatelor examinării poligrafice este fie contestată.sâmbătă noaptea?” „Locuieşti acum în oraşul C?” „L-ai omorât pe J. datorate.”Ai furat vreodată ceva de la locul în care ai lucrat?” Iată cum se reflectă.J.J. 8. în traseele ritmului respirator (A). pe de o parte.”Ai frecventat vreodată cursurile unei şcoli?” „I-ai furat ceasul lui J.2.sâmbătă noaptea?” „Ştii cine 1-a împuşcat pe J. cu caracteristicile de traseu ce eviden iază răspunsurile nesincere la întrebările relevante (cu încărcătură emo ională). întrebările 6 şi 10 sunt întrebări de control şi eviden iază. însă mai redusă fa ă de întrebările relevante. Întrebările l. ai mai furat vreodată ceva? 7.J. 7 sunt nerelevante. 2. faptului 303 . 9 sunt relevante şi pun în eviden ă modificările de traseu ce trădează prezen a stărilor emo ionale.J.?” „În afară de ceea ce mi-ai spus. 5. reac iile caracteristice stării de tensiune psihică. “Ai mai mult de 21 de ani?” „L-ai împuşcat pe J. fie privită cu o prudentă rezervă. iar răspunsul ob inut este sincer. puls-tensiune arterială şi rezisten a electrodermică (C). ?” 10 . întrebările 3. 4. de asemenea. Interpretarea rezultatelor testării se face comparându-se caracteristicile de traseu ale diagramelor ce eviden ează răspunsurile sincere la întrebările neutre (lipsite de încărcătură emo ională) şi răspunsurile nesincere la întrebările de control. prezen a tensiunii psihice.

refuzul persoanei de a se supune examinării poligrafice nu reprezintă o dovadă sau un indiciu a vinovă iei. iar pe de altă parte.ascultarea persoanelor în procesul penal -folosit la eviden ierea pe cale fiziologică a unor stări. prezum ie care operează în favoarea învinuitului sau inculpatului până la pronun area unei hotărâri judecătoreşti definitive. că ar constitui un mijloc de intimidare. Se invocă. aşa cum. că s-ar nesocoti prezum ia de nevinovă ie.că o atare examinare nu e ferită de posibilitatea producerii unor erori. între altele. indicii. situa ii. arestarea preventivă) sau activită i operative de strângere a probelor (perchezi ia. şi în ara noastră. în multe ări. relativ recent. În ciuda rezervelor formulate fa ă de controversatul „detector de minciuni”. din cauza implica iilor sale de ordin etico-juridic. faptul că utilizarea poligrafului echivalează cu o ştirbire atinsă demnită ii. Tot astfel. deoarece învinuitul sau inculpatul are dreptul şi nu obliga ia de a face declara ii. o practică curentă şi este utilizată. deşi au un evident caracter de constrângere. Detectorul de simulare este un auxiliar al organelor judiciare. deoarece sunt anumite acte procesuale (punerea în mişcare a ac iunii penale. nu aduc atingere prezum iei de nevinovă ie. contribuind la efectuarea unei importante activită i . în urma unui complex proces de analiză şi sinteză a datelor existente în cauză. iar refuzul de a se supune examinării poligrafice ar constitui un indiciu sau chiar o dovadă a vinovă iei. împrejurări. ridicarea de obiecte şi înscrisuri) care. oferă organelor ce înfăptuiesc justi ia posibilitatea de a desprinde concluzii cu privire la sinceritatea sau nesinceritatca persoanei ascultate. care. testarea poligrafică constituie. nici tăcerea sau refuzul de a da declara ii nu constituie o probă în acuzare. Concluziile degajate dobândesc relevan ă 304 . Constatarea stresului cu ajutorul poligrafului nu înseamnă o nesocotire a prezum iei de nevinovă ie.

la sesizarea instan ei prin rechizitoriu. 69 Cod pr. În principiu. ascultarea inculpatului este asemănătoare în ambele etape ale procesului penal. pen. care la urmărirea penală poate avea fie calitatea de învinuit. O altă diferen ă între situa ia inculpatului aflat.juridică numai în măsura în care corespund cerin elor art. iar partea vătămată se adresează cu plângere prealabilă direct instan ei de judecată. această persoană are numai calitatea de inculpat.. în birou. şi o sală de şedin ă accesibilă publicului. fie calitatea de inculpat. în cazul instan ei de judecată. 305 . Alte deosebiri constau în cadrul diferit în care are loc ascultarea. adică în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză.Ascultarea inculpatului în instan ă Considera ii preliminare Ascultarea inculpatului a constituit obiect de studiu pentru prima etapă a procesului penal . O primă observa ie priveşte calitatea procesuală a celui ascultat. Sec iunea a V-a . şi anume. inculpatul a fost ascultat în mod obligatoriu de către organele de urmărire penală. în timp ce la instan ă. unde participarea publicului nu este permisă.urmărirea penală .însă trebuie să observăm existen a unor deosebiri între această etapă şi cea care are loc în fa a instan ei de judecată. aceia care au săvârşit fapte de importan ă socială mai redusă. dar intervin factori de ordin subiectiv şi obiectiv care particularizează ascultarea inculpatului în instan a de judecată. în cazul urmăririi penale. însă în fa a instan ei apare şi o nouă categorie de inculpa i. în curs de urmărire penală şi a celui aflat în curs de judecată este aceea că. pentru care nu este necesară parcurgerea fazei de urmărire penală.

a apărătorilor. în care nu recunoscuse vinovă ia şi să o recunoască pentru prima dată în fa a instan ei de judecată. de un singur anchetator. În raport de faza în care se află procesul la instan a de judecată. în timp ce la instan ă el poate fi ascultat atât de un complet format dintr-un judecător sau de un complet format din doi sau trei judecători. fizice. iar. datorită prezen ei publicului. Avem în vedere şi starea de libertate sau arest preventiv în care se află inculpatul în fa a instan ei. face ca inculpatul să aibă o atitudine psihică diferită fa ă de aceea avută în cursul urmăririi penale. Prezen a 306 . a rudelor inculpatului sau a persoanei vătămate. după natura faptei şi după stadiul în care se află procesul: la instan a de fond. alteori. în raport de modul de compunere a instan ei. Psihologia inculpatului în fa a instan ei Cadrul specific în care are loc ascultarea. în func ie de interesele sale şi de tactica adoptată de apărător pentru a-i crea o situa ie cât mai favorabilă. la instan a de apel sau la instan a de recurs. ceea ce este cu totul diferit fa ă de inculpatul aflat în stare de libertate. fiind obligat să-şi recunoască vinovă ia împotriva voin ei sale. ştiindu-se că inculpatul arestat preventiv este înso it de paza de la locul de de inere. uneori. să retracteze recunoaşterile anterioare cu diferite justificări. inculpatul poate avea o atitudine psihică diferită. În acest moment al desfăşurării procesului penal trebuie observată tendin a inculpatului de a reveni asupra recunoaşterii anterioare. motivând că a fost determinat. în principiu. să-şi recunoască fapta. în cursul urmăririi penale. prin presiuni morale sau. mergând de la lipsa vinovă iei până la preten ia că s-au exercitat violen e fizice sau morale asupra lui. poate să revină asupra declara iilor anterioare. la urmărirea penală inculpatul este ascultat.Tot astfel.

Atunci când sunt mai mul i inculpa i. cât şi pentru persoana vătămată. a. Cunoaşterea lucrărilor dosarului 307 . dar cu existen a unor deosebiri esen iale. Pregătirea ascultării inculpatului Activitatea de ascultare a inculpatului trebuie bine pregătită. atât pentru inculpat. Pentru inculpatul minor trebuie să fie prezente persoanele prevăzute de lege. La fel ca şi la urmărirea penală. tutorele sau educatorul şi chiar delegatul autorită ii tutelare. Aceleaşi observa ii trebuie tăcute şi cu privire la inculpatul care nu cunoaşte limba oficială în care se desfăşoară dezbaterile judiciare. cum vor considera că este mai bine pentru el. Într-o situa ie specială se află inculpa ii care prezintă deficien e grave. după caz. cunoaşterea personalită ii inculpatului. pentru a se asigura ob inerea rezultatului dorit. îi creează inculpatului siguran a că avocatul său va şti să răspundă mai bine decât el la întrebările puse de apărătorul păr ii adverse. ceea ce poate să-i întărească convingerea că aceştia îi vor apăra interesele. prin gesturi sau prin alte semne.apărătorilor. deşi aceştia sunt asculta i pe rând. care au nevoie de interpret şi manifestă încredere sau dezinteres fa ă de prezen a acestuia. pentru a-i sugera răspunsurile dorite. adică nu recunoaşterea vinovă iei de către inculpat cu orice pre . întocmirea planului de ascultare. surzii. ci cunoaşterea pozi iei acestuia fa ă de fapta sau faptele pentru care este trimis în judecată. cum ar fi nevăzătorii. după cum se dovedesc a fi capabili sau nu să li se interpreteze corect declara iile. pregătirea ascultării parcurge mai multe momente: studierea materialului de urmărire penală. anume părin ii sau. inculpa ii afla i în sală pot să exercite o anume influen ă asupra celui chemat ulterior pentru ascultare.

şi pentru fiecare faptă. Deşi acestea sunt formale. când sunt mai mul i. date necesare. b. faptele şi probele dosarului sau se pot strecura anumite omisiuni. se depun la dosar chiar aşa-numitele caracterizări. pentru majori. aşa cum am men ionat mai sus. c. Pentru minori. În plan vor fi men ionate întrebările ce trebuie puse fiecărui inculpat. deoarece în el pot fi prezentate. de pe pozi ii subiective. mai ales în cazurile cu mai mul i inculpa i sau în care un singur inculpat a săvârşit mai multe fapte. uneori. anume declara iile învinuitului sau inculpatului. Cunoaşterea persoanei inculpatului Pentru aceasta sunt suficiente. declara iile păr ii vătămate sau ale martorilor de la urmărirea penală. cel pu in pentru trăsăturile pozitive ale inculpatului. dacă unul sau mai mul i inculpa i au 308 . mai pot fi completate şi cu fişa de cazier sau cu rapoartele de expertiză medico-legală psihiatrică. ale celorlalte păr i din proces (parte vătămată. la scoală sau la locul de muncă. pentru că această activitate nu se poate desfăşura la întâmplare. Planul de ascultare a inculpatului Datele culese din lucrările dosarului.Avem în vedere o temeinică studiere a lucrărilor de la dosar. Pe măsură ce se studiază lucrările dosarului se fac note scrise cu privire Ia întrebările ce urmează a fi puse inculpatului în timpul audierii de către instan ă. după citirea acestor lucrări de la dosar. care sunt mai complete şi oferă posibilită i de cunoaştere a comportamentului minorului în familie. uneori. ele pot oferi. constând în interogatoriile inculpatului. Tactica criminalistică recomandă să nu se înceapă studierea dosarului cu citirea rechizitoriului. întocmite de conducerea de la locul de muncă al inculpatului. persoană civilmente responsabilă). este bine să se studieze şi actul de sesizare a instan ei. ale martorilor sau rapoartele de expertiză. datele existente la dosar. în principiu. folosesc la întocmirea unui plan de ascultare. Aceste date. există aceste date în fişa de anchetă socială.

teama. dar. ocupa ie. stare civilă. loc de muncă. severitate a judecătorului sau a judecătorilor. numărul copiilor. chiar dacă acestea rezultă din interogatoriul luat în cursul urmăririi penale. Discu iile prealabile În timpul ascultării inculpatului cu privire la datele personale. domiciliu. 309 . în cursul acestui prim contact între inculpat şi membrii completului de judecată. în sensul că urmăreşte reac ia inculpatului la întrebările puse. De asemenea. relatarea liberă şi adresarea întrebărilor de control cu privire la nume. până în momentul judecării. în continuare. De asemenea. 322-324 Cod procedură penală. locul şi data naşterii. studii. Aceste noi precizări se referă. oricât de simpla ar fi o cauză.săvârşit mai multe fapte. vor fi men ionate aspectele semnificative din declara ia persoanelor ascultate în cursul urmăririi penale. acest plan scris nu mai este obligatoriu. inculpatul urmăreşte şi el pozi ia psihică şi atitudinea de îngăduin ă. antecedente penale etc. ascultarea inculpatului parcurge mai multe etape: verificarea identită ii inculpatului şi discu iile prealabile. Ascultarea propriu-zisă a inculpatului Ceea ce deosebeşte ascultarea inculpatului în fa a instan ei de cea efectuată în cursul urmăririi penale priveşte cadrul juridic diferit. pot intervini schimbări ale acestor date. La fel ca şi la urmărirea penală. atunci când completul de judecată e format din mai mul i judecători. emo iile etc. prenume. este recomandabil să se întocmească măcar o schi ă cu aspectele ce trebuie clarificate în cursul ascultării inculpatului. judecătorul efectuează şi un studiu psihologic. trebuie avut în vedere faptul că. indiferen ă. a. siguran a de sine. În cauzele simple. la cetă enie. deoarece. care este dat de dispozi iile art.

iar atunci când este ascultat al doilea sau al treilea inculpat. situa ie în care judecătorul trebuie să-1 convingă că este în interesul lui să răspundă la întrebări. judecătorul poate adresa întrebări de precizare. Este posibil ca inculpatul să refuze colaborarea cu instan a şi să nu răspundă la nici o întrebare. pentru a distrage aten ia acestuia de la preocuparea de a da declara ii nesincere şi a-i crea convingerea că judecătorul are o atitudine obiectivă fa ă de persoana sa. Ca tactică specială trebuie adoptată în timpul relatării libere. va fi notat fără rezerve. Daca inculpatul îşi creează un alibi. este recomandabil să se poarte discu ii ce nu au legătură cu cauza. va supraveghea reac ia primilor inculpa i la auzul declara iilor făcute de cei asculta i ulterior. de completare 310 . dar se vor cere explica ii şi precizări. Adresarea întrebărilor de control Urmărind notele făcute în planul de ascultare şi cele consemnate în timpul relatărilor libere. când sunt mai mul i judecători. chiar dacă nu recunoaşte vinovă ia. Tot în acest moment se notează aspectele ce urmează a fi clarificate ulterior. fără a se insista cu orice pre pentru ob inerea unor recunoaşteri.După notarea datelor personale ale inculpatului. pentru că aceştia trebuie asculta i separat. deoarece instan a are posibilitatea să afle adevărul şi din celelalte probe de la dosar. La fel ca şi la urmărirea penală. făra a fi întrerupt. în dosarele cu mai mul i inculpa i. inculpatul este lăsat să expună liber. doar dacă se abate total de la expunerea faptelor. preşedintele completului sau. prin adresarea întrebărilor de control. încadrarea juridică a acestora. c. După notarea datelor personale i se aduce la cunoştin ă inculpatului fapta sau faptele pentru care este trimis în judecată. unul dintre aceştia. indiferent de declara iile date . pentru a se putea verifica temeinicia celor sus inute. apoi i se recomandă să declare tot ce ştie în legătură cu aceste fapte.la urmărirea penală.

311 . când există. fie cei pentru care instan a a fost învestită prin rechizitor. trebuie respectat dreptul la apărare al inculpatului. ci are valoare probatorie numai dacă este coroborată cu celelalte probe de la dosar. ori se dă citire declara iilor celorlalte persoane ascultate în aceeaşi cauză. şi nici nu se exercită vreun fel de presiuni morale în acest scop. În timpul ascultării se pot folosi tactici diferite. fie cei pentru care persoana vătămată s-a adresat instan ei cu plângere prealabilă. O particularitate a ascultării inculpatului este întâlnită în cazul faptelor pentru care sesizarea instan ei se face ia plângerea prealabilă a persoanei vătămate. cum ar fi ascultarea repetată. deoarece. dacă sunt nefavorabile inculpatului. ori la cererea inculpatului cu privire la probele de care în elege să se folosească în apărare. în actualul proces penal român. Consemnarea declara iilor inculpatului Răspunsurile date de inculpat la interogator se consemnează în procesul-verbal de ascultare. De aceea. instan a este obligată să parcurgă toate cele trei etape ale ascultării. ascultarea încrucişată sau confruntarea. În încheierea acestei etape.sau de clarificare a unor aspecte omise în expunerea liberă sau ocolite inten ionat. Judecătorul trebuie să pună în discu ia păr ilor admiterea sau respingerea acestor probe şi să consemneze sus inerile păr ilor făcute personal sau prin apărătorii lor. subliniem că nu se insistă cu orice pre pentru ob inerea recunoaşterii vinovă iei. recunoaşterea nu mai constituie o regină a probelor. Pentru orice categorie de inculpa i. alte probe materiale existente în cauză. la cererea apărătorului. Tot din tactica de ascultare a inculpatului în fa a instan ei face parte şi alegerea momentului când se prezintă corpurile delicte. şi constă în aceea că inculpatul nu a fost ascultat anterior de organele de urmărire penală.

Judecătorul va dicta grefierului răspunsul primit. se notează răspunsurile ş i se consemnează numai rezumarea lor. iar la cazurile deosebite se consemnează şi întrebarea pusă. în motivele de apel sau de recurs iacute în fa a instan ei de control judiciar. pentru a se putea observa ezitările inculpatului. CAPITOLUL AL XXII-LEA TACTICA EFECTUĂRII CONFRUNTĂRII Sec iunea l . Această ultimă tactică nu este recomandabilă. De asemenea. dar nici să nu se denatureze sensul declara iilor făcute de inculpat Mijloacele tehnice actuale oferă posibilitatea înregistrării declara iilor inculpatului pe bandă audio-magneticâ sau video-magnetică. con inutul declara iilor inculpatului trebuie transpus şi în declara ie scrisă. în scopul înlăturării sau explicării acestora. acolo unde există personal calificat.În această privin ă se folosesc tactici diferite.No iuni preliminare Confruntarea reprezintă activitatea de ascultare concomitentă a persoanelor audiate anterior în aceeaşi cauză. În toate aceste situa ii se aduce la cunoştin ă inculpatului con inutul declara iilor înregistrate. 312 . care constau în consemnarea răspunsurilor la fiecare întrebare. prin audierea sau vizionarea înregislrarilor în prezen a acestuia. alteori. între ale căror depozi ii se constată existen a unor contradic ii. urmărind să nu se folosească expresii indecente sau termeni vulgari. se adresează întrebări până la epuizare. făcându-se men iune că ele au fost înregistrate mai întâi pe bandă audio sau video. pentru că există riscul de a se denatura răspunsurile date de inculpat şi oferă acestuia argumente pentru criticarea hotărârii. men ionându-se că s-a respectat această procedură. Oricare ar fi metoda tehnică folosită. se foloseşte şi metoda stenogramei.

confruntarea poate fi efectuată între martori. după cum. reflexul intereselor opuse ale unora dintre participan i ori ale martorilor de rea-credin ă. între una dintre păr i (inculpat. Într-adevăr. De altfel. pr. judecată şi poate fi efectuată. confruntarea poate fi efectuată între doi sau mai mul i învinui i sau inculpa i. au fost asculta i în aceeaşi cauză. C.. fără a se preciza însă sfera persoanelor între care se poate efectua. parte civilă. o atare precizare ar fi fost inutilă.eliminarea contradic iilor dintre declara iile celor asculta i în aceeaşi cauză conduce la constatarea potrivit căreia confruntarea poate fi efectuată între to i cei care. exper i sau interpre i. având în vedere finalitatea urmărită prin realizarea acestei activită i. 87 C. martori. potrivit dispozi iei exprese inserate în art. în mod obişnuit.Reglementând institu ia procesuală a confruntării. parte civilă.. se procedează la confruntarea acelor persoane. scopul urmărit prin efectuarea acestei activită i . efectuarea confruntării într-un moment sau altul al 313 . partea civilă şi partea responsabilă civilmente. parte civilmente responsabilă. parte vătămată. de regulă. pr. Aşadar. Astfel..”. în fine. Alegerea momentului de efectuare a acestei activită i este condi ionată de momentul constatării nepotrivirilor dintre declara iile celor asculta i individual. pen. numai între persoanele care au fost ascultate în aceeaşi cauză. între învinuit sau inculpat şi partea vătămată. teoretic. cât şi de instan a de. Confruntarea poate fi dispusă atât de organele de urmărire penală.87) stabileşte că. în vigoare (art. parte civilmente responsabilă) şi unul sau mai mul i martori. confruntarea poate fi efectuată între persoanele care au fost ascultate în calitate de învinuit sau inculpat. atunci „când se constată că există contraziceri între declara iile persoanelor ascultate în aceeaşi cauză. confruntarea se realizează între păr i şi martori. pen. Cum însă contradic iile esen iale între declara iile celor asculta i în aceeaşi cauză constituie. într-o calitate sau alta. parte vătămată.

deoarece această activitate se efectuează în prezen a a două persoane situate. vor fi încunoştin ate. dacă păr ile şi (sau) martorii au fost asculta i în aceeaşi zi. Sec iunea a II-a . 314 . organul judiciar va fixa un termen despre care. După cum s-a văzut. Aceasta impune temeinica pregătire a confruntării. se poate presupune că nu vor reveni cu uşurin ă asupra declara iilor mincinoase. confruntarea poate fi dispusă imediat. din temerea de a li considerate de rea-credin ă. Astfel. activită ile care presupun contactul nemijlocit dintre organul judiciar şi participan ii la procesul penal sunt complexe. persoanele între care urmează a se efectua confruntarea. Dar. în general. următoarele. Când numai una sau ambele persoane confruntate au făcut declara ii nesincere. Când contradic iile dintre declara iile celor asculta i au fost semnalate ulterior ascultării lor individuale. precum şi alegerea celui mai potrivit moment psihologic pentru efectuarea acestei activită i. modul particular de a ac iona al celor ajunşi în fa a organelor judiciare în diverse ipostaze. în urma administrării altor mijloace de probă. datorită gamei extrem de largi în care se înscrie activitatea oamenilor.Pregătirea în vederea efectuării confruntării Pregătirea în vederea efectuării confruntării presupune.desfăşurării procesului penal poate fi determinată şi de considerente de ordin tactic. între ale căror declara ii se constată contradic ii ce privesc fapte şi împrejurări esen iale pentru aflarea adevărului. adesea. din ra iuni de ordin tactic sau de oportunitate. confruntarea poate fi realizată la o dată ulterioară constatării nepotrivirilor dintre declara iile celor asculta i. în pozi ii opuse. iar contradic iile dintre declara iile acestora au fost constatate de îndată şi cei asculta i se află încă la dispozi ia organului judiciar. confruntarea prezintă un grad sporit de complexitate dar şi de dificultate. Din acest punct de vedere. aşa cum precizam.

în ce constau şi prin ce mijloc ar putea fi înlăturate. d. (prietenie. determinarea persoanelor între care urmează a se efectua confruntarea: precizarea raporturilor dintre persoanele ce urmează a fi confruntate între păr i şi martori. f. deoarece. pentru a se înlătura nepotrivirile semnalate. precizarea întrebărilor ce urmează a fi adresate.a. ci şi asupra ordinii. duşmănie. aten ia organului judiciar trebuie să se îndrepte nu numai asupra modului de formulare a întrebărilor. Ca şi în cazul ascultării individuale a persoanelor în procesul penal. rând pe rând. natura rela iilor existente între participan ii la proces poate compromite finalitatea urmărită. neesen iale). e. dacă nepotrivirile constatate reclamă efectuarea unei confruntări sau pot fi eliminate pe o altă cale. încât acestea să-l surprindă nepregătit pe cel ascultat. pentru a se vedea dacă acestea există realmente. determinarea contradic iilor existente între declara iile celor asculta i. c. precum si a materialului întregii cauze. de subordonare profesională 315 . celor confrunta i. şi în cazul confruntării. şi care anume dintre aceştia. rela ii de colegialitate. aşa cum vom vedea. etc. precizarea scopului. studierea atentă a declara iilor în cuprinsul cărora se constată contradic ii.). b. natura acestora (esen iale. succesiunii în care vor fi adresate. adică a finalită ii urmărite prin efectuarea confruntării.

determinarea. în fine. Dacă în cazul ascultării individuale a păr ilor şi a martorilor psihologia acestora este determinată de pozi ia lor procesuală. de interesele în vederea cărora participă la proces. adaptarea.g. cum ar fi: precizarea filei dosarului ce con ine. astfel încât să exercite o influen ă psihologică favorabilă revenirii asupra declara iilor anterioare. E de la sine în eles că atitudinea adoptată de cei confrunta i. e impusă. de necesitatea adaptării şi diversificării procedeelor tactice. modificarea acestuia. Sec iunea a III-a . de necesitatea adoptării de către organul judiciar. probele menite a dovedi chestiunile contrazicătoare. indicarea înscrisului sau a obiectelor ce urmează a fi prezentate etc. în func ie de necesită i. a condi iei celor confrunta i. de necesitatea aprecierii corecte a manifestărilor. în fine. în care. de natura contradic iilor existente între declara iile acestora şi materialul probator existent. toate aceste măsuri trebuie să se materializeze în planul de efectuare a confruntării. în raport cu situa iile noi ivite. cu observarea cărora trebuie efectuată ascultarea celor confrunta i. deseori. a celui mai propice moment pentru efectuarea acestei activită i. îşi pot găsi reflectarea şi alte elemente. fa ă de cei asculta i. h. de cadrul judiciar. situa iile imprevizibile în momentul elaborării planului impun. în primul rând. a unei atitudini menite a atenua efectul inhibator al stărilor emo ionale.Implica iile psihologice ale confruntării Cunoaşterea modului particular de a se comporta în fa a organului judiciar al celor între ale căror declara ii se constată contradic ii. în raport de personalitatea celor ce urmează a fi confrunta i. cursul pe care îl va urma confruntarea. rnai mult sau mai pu in familiar 316 .

de aceea. îi găseşte nepregăti i. i se alătură şi altele care. aceasta din urmă şi-a format o altă opinie. ce exercită o anumită influen ă asupra psihologiei celor confrunta i. nu exclud eventualitatea ivirii unor contradic ii între declara iile lor şi. deoarece declara iile anterioare ale acestora sunt contrazicătoare. în cazul confruntării. Astfel.etc. totuşi. Aceasta explică. se aşteaptă să fie confrunta i. grija cu care este preparată depozi ia ini ială. influen a exercitată asupra psihicului. ascultate în aceeaşi cauză. iar între declara iile acesteia şi ale celei cu care urmează a fi pusă fa ă în fa ă se constată contradic ii cu privire la împrejurări esen iale pentru solu ionarea pricinii. atât păr ile. intuiesc posibilitatea de a fi confrunta i. a fost ascultată în aceeaşi cauză. ci şi în prezen a unei alte persoane. fie a martorului. fie ei de bună sau de rea-credin ă. situa ii când chemarea în fa a organelor judiciare fie a păr ii. temerea de a fi făcut anumite omisiuni sau de a fi prezentat faptele în mod denaturat determină atât păr ile. cât şi martorii. de prezen a unei alte persoane. Cel 317 . Acestei situa ii. în calitate de parte sau martor. cât şi martorii să se întâlnească şi să se informeze reciproc asupra declara iilor date. ci şi cu o altă persoană care. Există. după ce au fost asculta i.. de regulă. împreună. la toate acestea se adaugă faptul că această activitate se desfăşoară nu numai în prezen a organului judiciar (faza de urmărire penală) sau a păr ilor şi a publicului (faza de judecată). confruntarea implică nu numai contactul cu organul judiciar. Aşadar. Tot astfel. iar una dintre persoane este chemată să dea explica ii cu privire la o împrejurare cunoscută celeilalte. cei asculta i pot constata existen a unor deosebiri frapante între declara iile lor şi. îi surprinde. explică complexitatea activită ii desfăşurate. asupra căreia. este şi mai puternic resim ită. în vederea confruntării. de aceea. între altele. În astfel de situa ii. după ce au fost asculta i în mod individual. eforturile dirijate spre memorarea declara iilor făcute. În cazul confruntării.

318 . au fost asculta i. Psihologia celor confrunta i trebuie privită diferen iat. caracterul contradictoriu al celor afirmate. prevede consecin ele la care este expus. atât procedeele tactice. dată fiind pozi ia în care apare în proces. în cursul aceleiaşi faze procesuale. primul dintre aceştia se va afla într-o pozi ie psihologică mai favorabilă. deoarece. este bănuit de săvârşirea unei infrac iuni.care. iar unul dintre aceştia a dat. pe nedrept. sunt grav amenin ate. aceeaşi declara ie. cât şi pe cel care. de a-şi fixa aten ia asupra aspectelor cu privire la care i se cer explica ii. incapacitatea de a se concentra. starea intens emo ională sub stăpânirea căreia se află. ce vine în dezacord cu declara iile repetate. demnitatea. de aceea. contradictorii ale celuilalt. cei ce urmează a fi confrunta i. Onoarea. cât şi atitudinea organului judiciar fa ă de cei confrunta i trebuie diversificate. se caracterizează printr-o complexitate ieşită din comun. fluctuante. în vreme ce cel de-al doilea va fi neliniştit. Tot astfel. învinuitul sau inculpatul îşi dă seama de gravitatea situa iei în care se află. din cauza declara iilor contradictorii. în situa ia în care. atât într-un caz. adică în func ie de pozi ia procesuală pe care se situează în proces. Toate acestea explică. nu va acorda nici un credit spuselor sale. constant. cât şi în celălalt. întrebările adresate de organul judiciar nu vor prirni întoldeauna un răspuns sigur. libertatea chiar. Avem în vedere atât pe cel vinovat de săvârşirea infrac iunii. a prevăzut posibilitatea chemării sale în vederea confruntării. a meditat îndelung asupra aspectelor cu privire la care se aşteaptă să fie confruntat. teoretic. din capul locului. în momentul efectuării confruntării. starea aceasta persistând şi în momentul confruntării. La acestea se adaugă şi falsa credin ă că organul judiciar. Avându-se în vedere acest aspect. care a memorat declara iile date. se va găsi într-o situa ie mai grea şi. Condi ia psihică a învinuitului sau inculpatului. de regulă.

nu o dată. într-o anumită măsură. abilă. cunoaşte uzan ele mediului judiciar etc. va fi pusă numai pe seama tulburării pricinuite de infrac iunea care i-a produs consecin e vătămătoare. siguran ă. se cunosc datorită unor raporturi anterioare. datorită abilită ii sale. Aşa. stăpânire de sine. de raporturile existente între persoanele ce urmează a fi confruntate. de pildă. de calm. îi corespunde o relativă detaşare. psihologia celui dintâi va fi dominată de temerea de a nu putea convinge organul judiciar de buna sa credin ă. cu excep ia situa iilor când este de reacredin ă. neputin a de a fi convingătoare în ceea ce afirmă. 319 . despre care ştie că este o persoană de rea-credin ă. înclinate să acorde declara iilor sale un credit. nu este interesat în rezultatul cauzei.. de temerea că declara iile învinuitului sau inculpatului. organele judiciare fiind. în plan psihologic. este influen ată. împrejurare căreia. Alături de factorii enun a i. În ceea ce-1 priveşte pe martor. psihologia celor confrunta i. se află într-o pozi ie mai favorabilă fa ă de învinuit sau inculpat. deoarece este persoana către care. iar aceasta poate exercita o anumită influen ă asupra psihologiei lor. se îndreaptă compasiunea şi simpatia celor din jur. cei ce urmează a fi confrunta i. adeseori nemeritat. mai ales a martorilor. deseori. sigură pe sine. faptul că asupra ei s-au îndreptat consecin ele dăunătoare ale infrac iunii. Sunt situa ii în care. înzestrată cu putere de persuasiune. încât ridică chestiunea oportunită ii confruntării între anumite persoane. mai mult sau mai pu in justificat. atât de puternice. Implica iile psihologice ce decurg din natura rela iilor existente între anumi i participan i la proces sunt. vor fi considerate sincere. după cum aceasta mizează pe faptul că.Partea vătămată. în situa ia în care martorul urmează a fi confruntat cu învinuitul sau inculpatul. prin însăşi pozi ia sa în proces.

pentru a convinge pe cei confrunta i că. împrejurarea de a fi confruntată cu o asemenea persoană poate avea un caracter inhibitor asupra capacită ii de exprimare şi poate spori emo iile sub stăpânirea cărora se află. când cei confrunta i se află în raporturi de subordonare profesională. Pentru aceasta. poate interveni teama. în fine. de gradul de instruc ie. de obiectivitatea cu care sunt trata i. să convingă. atât de necesară atenuării stărilor emo ionale.Pe de altă parte. modul de a se adresa. Sec iunea a IV-a . mimica. de func ia exercitată. profesională etc. atitudine arogantă. şi să creeze o atmosferă de încredere. pentru ca atitudinea organului judiciar să nu fie sugestivă. de ascendent moral ale celui ce se consideră într-o situa ie superioară.. gesturile. Cunoscând toate aceste aspecte de ordin psihologic. de obiectivitate.Efectuarea confruntării Odată terminate aceste măsuri pregătitoare. este cunoscut faptul că psihologia celui ce se consideră într-o situa ie inferioară din punct de vedere social este dominată de credin a că afirma iile celui cu care va fi confruntat vor fi primite fără rezerve de către organul judiciar. tonul. organul judiciar trebuie să adopte fa ă de cei confrunta i o atitudine care să anihileze efectul unor astfel de manifestări. jena de a contrazice pe cei în subordinca cărora de află. să se ab ină de la anumite afirma ii de aprobare sau dezaprobare. 320 . trebuie reprimate categoric orice încercări de intimidare. de linişte. fa ă de cel cu care este confruntat. De asemenea. În fine. indiferent de situa ia lor socială. pe cei ce se consideră într-o situa ie de inferioritate. datorită pozi iei sale sociale. infatuare. acesta trebuie să-şi controleze mişcările corpului. sunt supuşi unui tratament egal. Tot astfel. inflexiunile vocii trebuie să fie aceleaşi. organul judiciar trebuie să adopte aceeaşi atitudine fa ă de cei confrunta i. organul judiciar procedează la efectuarea propriu-zisă a confruntării. indiferent de profesia.

sub atenta supraveghere a organului judiciar. iar dacă una sau ambele persoane au calitatea de martor. între ale căror declara ii se pot constata dezacorduri frapante. se precizează raporturile în care se află cu cauza şi păr ile. pen. ce compar în proces în diverse calită i. Aşa fiind. Pozi ia ocupată de persoanele confruntate. în fine. atât literatura. odată prezentate în fa a organului judiciar. 85 alin. organul judiciar dispune aducerea acestora. Aşeza i fa ă în fa ă. Experien a generalizată a organelor de urmărire penală recomandă efectuarea acestei activită i cu participarea numai a două persoane între ale căror declara ii se constată contradic ii. şi.. să se 321 . pen. se dispune citarea acestora. li se pun în vedere dispozi iile art. Ordinea e impusă de pozi ia procesuală. păr ile. în această privin ă. nu e lipsită de implica ii psihologice. de interesele în vederea apărării cărora ar putea ac iona. privind unul în ochii celuilalt. Apoi. pr. Când contradic iile se constată între declara ii ale unor persoane lipsite de libertate. Existen a unui număr sporit de persoane. cât şi fa ă de organul judiciar. pr. se procedează la ascultarea propriu-zisă şi la adresarea întrebărilor cu privire la aspectele contrazicătoare.2 C. atât una fa ă de alta. fie aşezarea celor confrunta i cu fa a spre organul judiciar care conduce confruntarea. cu privire la obliga ia de a face declara ii adevărate. La efectuarea confruntării se vor aplicară dispozi iile C. cât şi practica recomandă fie aşezarea fa ă în fa ă a celor confrunta i. ridică întrebarea care dintre acestea vor fi confruntate mai întâi? Sub acest aspect.Dacă cei între ale căror declara ii sunt contradic ii se află în libertate. cel de rea-credin ă e nevoit să facă eforturi evidente. apoi martorii şi păr ile. persoanelor ce urmează a fi confruntate li se stabileşte identitatea. se recomandă a fi confrunta i mai întâi martorii.

Posibilitatea acordată de a-şi adresa reciproc întrebări poate fi folosită şi ca procedeu tactic. care vor fi cenzurate de cel care conduce confruntarea. 322 . După ce s-au epuizat întrebările adresate de organul judiciar. Rezultatul pozitiv poate fi integral sau par ial. Sub acest aspect. precum şi care anume dintre persoane va fi invitată să răspundă mai întâi. După ce li s-au pus în vedere nepotrivirile existente între declara ii. acesta poate permite celor confrunta i să-şi adreseze singuri întrebări. deoarece „temperatura” ridicată la care se desfăşoară deseori confruntarea este propice dezvăluirii unor aspecte până atunci nerecunoscute. interesează nu numai modul în care sunt formulate. precum şi de constatările organului judiciar cu privire la sinceritatea sau nesinceritatea acestora. se procedează la adresarea întrebărilor menite a înlătura contradic iile existente. cei confrunta i sunt invita i să dea explica ii asupra împrejurărilor contrazicătoare. dacă una dintre persoane afirmă existen a unui fapt. se poate ajunge la un rezultat pozitiv sau negativ. ci şi ordinea în care sunt adresate. care va indica direc ia pe care se vor înscrie investiga iile ulterioare. e indicat ca ascultarea să debuteze cu persoana care afirmă existen a acelui fapt. În urma efectuării confruntării. Ordinea în care sunt adresate întrebările este determinată de pozi ia procesuală a celor confrunta i. iar cealaltă îl contestă.controleze. în etapa relatării libere. să reprime orice manifestare ce ar putea constitui un indiciu al minciunii. Este integral pozitiv atunci când una sau ambele persoane confruntate revin asupra declara iilor date anterior. Dacă cei confrunta i nu revin asupra declara iilor date anterior. rând pe rând. astfel încât contradic iile sunt înlăturate. De asemenea.

cadavre.în scopul de a stabili dacă acestea sunt cele percepute în condi iile săvârşirii infrac iunii. fotografii ale acestora. animale şi fotografii ale acestora. cadavre. 323 . obiecte. CAPITOLUL al XXIII-lea TACTICA EFECTUĂRII PREZENTĂRII PENTRU RECUNOAŞTERE Sec iunea I.Rezultatul este par ial pozitiv atunci când cei confrunta i.Prezentarea pentru recunoaştere a persoanelor Prezentarea pentru recunoaştere a persoanelor prezintă cea mai mare importan ă nu numai datorită frecven ei. . Rezultatul este negativ atunci când ambele persoane confruntate nu părăsesc pozi ia ini ială şi nici nu indică elemente care să permită înlăturarea contradic iilor. ori indică surse de verificare a celor cuprinse în declara iile contrazicătoare. martor. consecin elor pe care le-ar putea antrena falsele identificări. deşi nu revin asupra declara iilor anterioare. sunt întă işate unor persoane . mai ales. prezentarea pentru recunoaştere reprezintă acea activitate prin mijlocirea căreia persoane.No iunea de prezentare pentru recunoaştere Crea ie a experien ei generalizate a organelor de urmărire penală. deseori. animale. victima infrac iunii. Obiectul prezentării este. apoi victimele şi chiar învinuitul sau inculpatul Sec iunea a II-a . învinuit sau inculpat . sau în orice alte împrejurări. Sunt supuse recunoaşterii persoane. aflate într-un anumit raport cu infrac iunea comisă. infractorul a cărui identitate nu e cunoscută sau e îndoielnică. martorii.victimă. ci. iar. în mod excep ional. justificată de ra iuni de ordin practic. aduc anumite corective sau exprimă anumite rezerve. iar subiec ii recunoaşterii sunt. în toate situa iile. lucruri.

Fondul de cuvinte. instruc ia. mai ales. înăl imea şi timbrul. la recunoaşterea după îuia işare îl are descrierea îmbrăcămintei. conforma ie. mediul geografic. dar. culoarea părului. îşi lasă amprenta asupra vorbirii unei persoane. profesia. etc. Vorbirea cuprinde o seamă de trăsături specifice fiecărei persoane. care ar putea 324 . claritatea. trăsăturile fe ei. ce pot fi percepute de martor. La aceste caracteristici de identificare a vorbirii se pot adăuga ritmul. a acelora ce atribuie fiecăreia dintre ele caracter particular. accentul reprezintă însuşiri proprii fiecărei persoane. precum şi particularită ile determinate de anumite defec iuni de vorbire. stilul. se referă la talie. de multe ori. precum şi a tuturor obiectelor aflate asupra persoanei. trebuie să se ină seama de faptul că. Recunoaşterea după voce şi vorbire Posibilitatea identificării după voce e explicată de percep ia celor trei însuşiri fundamentale ale sunetului: intensitatea. Condi iile activită ii sociale a omului. Cea mai mare valoare identificatoare o prezintă acele abateri de la tipul comun (infirmită i anatomice şi func ionale). modul de exprimare. Cele mai importante trăsături ale exteriorului persoanei. a unor termeni argotici etc. individualizând-o. B. Recunoaşterea persoanei după înfă işare Se bazează pe conservarea în memoria martorului a acelor însuşiri comune mai multor persoane. folosirea unor neologisme. însuşire caracteristică fiecărui om. Important în identificarea persoanei după voce este timbrul vocal. Un loc important. Când vocea şi vorbirea au fost percepute pentru prima dată cu prilejul săvârşirii infrac iunii.Modalită ile prezentării pentru recunoaştere A. cuvintele sunt rostite în condi iile unei anumite emotivită i.

explica unele modificări ale timbrului. Recunoaşterea după mers În mersul persoanei se identifică o seamă de elemente proprii. care să le facă greu de recunoscut. se cere evitarea contrastelor izbitoare. cea care constituie obiectul recunoaşterii. pozi ia capului şi a mâinilor. intona iei etc. constitu ie. totodată. Şi în această situa ie se impune respectarea regulii prezentării în grup. asigurarea unor condi ii cât mai apropiate celor existente în momentul percep iei ini iale. C. e indicat ca cel ce urmează a fi recunoscut să nu ştie că este observat. şi care nu au nici o legătură cu cauza. Persoanele împreună cu care urmează a fî înfă işată. 325 . Practica recomandă regula potrivit căreia persoana ce urmează a fi recunoscută trebuie prezentată într-un grup de 3-5 persoane. cea care urmează a fi recunoscută şi. Particularită ile persoanei reflectate în mers sunt utile recunoaşterii atunci când elementele mersului se deosebesc fundamental de mersul majorită ii persoanelor. trebuie să aibă o seamă de însuşiri asemănătoare. Pregătirea în vederea prezentării pentru recunoaştere Efectuarea acestei activită i presupune alegerea atentă a persoanelor împreună cu care trebuie prezentată. iar pentru a preîntâmpina încercările de simulare. persoanele să aibă aceeaşi talie şi constitu ie asemănătoare. trebuie evitate striden ele frapante ale inutei vestimentare. conforma ie. Pentru identitate de ra iuni. culoarea părului. o anumită apropiere a trăsăturilor fizice şi a inutei vestimentare. Se va ine seama de talie. vârstă apropiată.. necunoscute celui ce face recunoaşterea. deoarece deplasarea în mers pune în eviden ă mişcarea întregului corp. Asemănarea presupune identitate de sex.

aceleaşi pozi ii ale infractorului şi martorului.Asigurarea cadrului în care urmează să aibă loc recunoaşterea prezintă. Atunci când recunoaşterea va fi efectuată de mai multe persoane. precum şi a persoanelor împreună cu care va fi prezentat. După alcătuirea grupului. importan ă. auzi. Aceasta va fi invitată să examineze cu aten ie 326 . Obiectul declara iilor persoanelor diferă în raport cu analizatorii prin mijlocirea cărora au perceput însuşirile caracteristice ale persoanei ce urmează a fi recunoscută. de asemenea. aceleaşi atitudini şi mişcări. se impune ca recunoaşterea să aibă loc în aceleaşi condi ii de vizibilitate. Momentul următor îl constituie prezentarea celui ce urmează a fi recunoscut într-un grup de persoane asemănătoare. prezentarea pentru recunoaştere va trebui să se desfăşoare în condi ii similare. explicând celor prezen i că în acea încăpere va fi introdusă persoana ce urmează a face recunoaşterea. Audierea trebuie să se desfăşoare în absen a celui ce constituie obiectul recunoaşterii. Modul de efectuare a prezentării pentru recunoaştere Efectuarea prezentării pentru recunoaştere debutează cu ascultarea prealabilă a celui ce urmează să facă recunoaşterea. Pentru a se verifica exactitatea percep iei prin mijlocirea analizatorului vizual. mirosi trebuie respectată aceeaşi distan ă. acestea vor fi ascultate separat şi se va evita posibilitatea de a comunica între ele. organul judiciar invită persoana ce trebuie recunoscută să ocupe un anumit loc în rândul celor ce formează grupul. Pentru a se verifica aptitudinea de a vedea. Dacă percep ia ini ială a avut loc în interiorul unei încăperi sau pe un Ioc deschis.

Altfel. fie că recunoaşte. în rândul acestora. înainte de a se proceda la efectuarea acestei activită i. pentru a se evita riscul influen ării. o identifică fără ezitare. prezentarea se va face în mod succesiv. în prezen a celor ce i se înfă işează. pentru ca. constatând o coinciden ă deplină a trăsăturilor definitorii caracteristice ale persoanei percepute anterior. moment urmat de executarea unei fotografii a întregului grup.persoanele ce compun grupul şi să indice dacă. de fapt. asupra rezultatului examinării. cel ascultat fie îl recunoaşte. Pentru a se înlătura acest neajuns e indicat ca. Dacă martorul recunoaşte presupusul făptuitor. precum şi de fotografierea separată a celui recunoscut. sigură sau nesigură. Acest procedeu comportă şi unele neajunsuri. Din punctul de vedere al gradului de certitudine subiectivă pe care îl oferă. care. împreună cu declara iile date ini ial. Recunoaşterea e sigură atunci când martorul. trebuie să declare acest lucru în prezen a tuturor celor de fa ă. afirmă că nu recunoaşte pe nimeni. Atunci când presupusul făptuitor urmează a fi prezentat pentru recunoaştere mai multor persoane. martorul să fie sfătuit să nu se pronun e. cel ce a făcut recunoaşterea este ascultat din nou. recunoaşte presupusul făptuitor. declara ia de recunoaştere poate fi certă. reprezintă dovada recunoaşterii sau nerecunoaşterii. fie nu-1 recunoaşte pe presupusul făptuitor. cu cele ale persoanei ce i se prezintă spre recunoaştere. 1-a recunoscut pe făptuitor. numai în prezen a organului judiciar. din cauza temerii de răzbunare sau din alte motive. în prezen a numai a unei persoane. sunt situa ii în care martorul identifică cu uşurin ă făptuitorul. În urma efectuării acestei activită i. iar declara iile sale sunt consemnate într-un proces-vcrbal. să afirme că. După efectuarea prezentării pentru recunoaştere. fie că nu recunoaşte presupusul făptuitor. 327 . dar.

căderea părului. Înfă işarea persoanei poate suferi transformări din cauze dependente sau independente de voin a sa. Prezintă caracter deliberat acele ajustări inten ionate aduse înfă işării persoanei. inuta adusă de spate etc. deoarece cunoaşterea identită ii acesteia condi ionează. Recunoaşterea cadavrelor este îngreunată de anumi i factori. mustă i sau de a le îndepărta). Martorul nu recunoaşte persoana atunci când cel ce i se înfă işează şi imaginea adevăratului făptuitor păstrată în memorie sunt total diferite. o piedică în calea identificarea persoanei. Nu sunt deliberate acele modificări intervenite în înfă işarea persoanei datorate. la recunoaşterea cadavrelor contribuie numai elementele statice (trăsăturile 328 .Prezentarea pentru recunoaştere a cadavrelor La această activitate se procedează atunci când identitatea victimei nu este cunoscută. Sec iunea a III-a . trecerii timpului (lipsa danturii sau a unor din i care conferă fe ei o înfă işare asimetrică. în scopul de a împiedica identificarea (modificarea inten ionată a coafurii. recunoaşterea acesteia se înscrie printre activită ile ini iale şi imediate. nu o dată. Astfel. Când persoana decedată a fost victima unei infrac iuni. Asemenea modificări constituie. căderea pome ilor obrajilor. direc ia pe care o vor lua investiga iile.Recunoaşterea e imprecisă sau incertă atunci când.). fa a integral brăzdată de riduri. pe fondul coinciden ei unora dintre trăsăturile definitorii ale persoanei. Astfel de modificări nu constituie un obstacol. faptul de a purta barbă. cât şi cele dinamice. a frizurii. ci doar o dificultate în calea identificării. dacă la recunoaşterea persoanelor concură atât elementele statice. se constată şi existen a unor discordan e. de multe ori. de cele mai multe ori.

când recunoaşterea e practicată la morgă sau la serviciile medicolegale. se prezintă la locul unde se afla acesta şi îşi exprimă dorin a de a-1 vedea. în alte pozi ii. precum şi vestimenta ia şi obiectele ce se află asupra lor. tehnica de tratare a cadavrului (. lipsa vestimenta iei poate modifica mult imaginea păstrată despre cel în viată. constitu ia etc. În ceea ce priveşte subiec ii recunoaşterii. acesta poate fi prezentat pentru recunoaştere celor afla i în vecinătatea locului. adică în pozi ie orizontală. Alteori. luând cunoştin a despre descoperirea unui cadavru (mai ales în mediul rural). rigiditatea cadaverică. talia. în raport de locul unde a fost descoperit cadavrul. persoana şi cadavrul sunt percepute. căderea muşchilor faciali. cadavrul este perceput într-o pozi ie neobişnuită. La aceasta se adaugă lipsa expresiei sau expresia mult modificată. atunci când această activitate se realizează în locul unde a fost descoperit. numai în pozi ie verticală. astăzi se aplică. Atunci când trăsăturile fe ei au suferit importante transformări. determinată de starea de imobilitate în care este perceput cadavrul. această condi ie nu poate fî îndeplinită. prin care se încearcă a se da acestuia un aspect şi o expresie cât mai apropiate celor avute în via ă. conferă cadavrului o înfă işare mult schimbată fa ă de imaginea pe care o păstrăm despre persoana în via ă. deoarece. pe diferite căi. Apoi. de regulă.). Astfel. la toate acestea se adaugă şi faptul că.fe ei. în cazul unor persoane 329 .„toaleta cadavrului”). În fine. subiec ii recunoaşterii provin din rândul celor care. Uneori. Cadavrul nu trebuie prezentat în grup. subiec ii recunoaşterii se recrutează din rândul celor care au încunoştin at organele judiciare despre dispari ia unor persoane. în vreme ce persoana este percepută. şi este observat de sus. preconizată de Mina Minovici. pe plan mondial. pentru a se reduce posibilitatea de eroare. Imobilitatea. de cele mai multe ori.

obiecte ce constituie produsul infrac iunii etc.). găsite la locul faptei. acestea. Aceasta 330 . vederea unor cadavre ar putea constitui un puternic factor afectogen. identificarea făptuitorului sau a celui vătămat si restituirea bunurilor păr ii vătămate pentru dezdăunare. poate fi îmbrăcat sau să i se prezinte separat îmbrăcămintea. corp contondent. precum şi atunci când pozi ia în care se afla nu permit observarea unor semne particulare (cicatrice. de multe ori. la cererea celui ce face recunoaşterea. sunt cunoscute dintrun moment anterior comiterii faptei. iar atunci când cadavrul este lipsit de vestimenta ie. Sec iunea a IV-a . Dacă în cazul recunoaşterii persoanelor. tatuaje etc. de regulă.). Această activitate debutează cu ascultarea prealabilă a celui ce face recunoaşterea cu privire la caracteristicile proprii obiectelor. astfel încât să fie bine observabile şi asemenea păr i.Prezentarea pentru recunoaştere a obiectelor Obişnuit. în cazul obiectelor. Atunci când cadavrul este îmbrăcat. Prezentarea pentru recunoaştere a obiectelor parcurge aceleaşi momente şi se efectuează cu observarea aceloraşi reguli. se prezintă pentru recunoaştere obiectele ce se presupun că apar in făptuitorului şi au constituit mijloace de săvârşire a infrac iunii. acestea sunt percepute pentru prima dată în condi iile improprii ale săvârşirii infrac iunii. Finalitatea urmărită prin recunoaşterea şi determinarea apartenen ei bunurilor este. subiec ii recunoaşterii sunt martorii şi persoanele vătămate. se va îndepărta partea din îmbrăcăminte. ori abandonate sau ascunse în diverse locuri (armă de foc. în general. În cazul obiectelor. Cadavrul trebuie prezentat astfel încât să ofere celui chemat să-l recunoască condi ii optime: condi iile de iluminare trebuie să fie adecvate.hipersensibile.

talia. Sec iunea a V-a . boi). pentru a furniza cât mai multe date utile identificării. Dintre animalele de apartament sunt furate cele de rasă. duritate . o încercare anevoioasă.Prezentarea animalelor pentru recunoaştere Prezentarea animalelor pentru recunoaştere este frecvent întâlntă în practica judiciară. descrierea însuşirilor particulare ale obiectelor este. obiectul ce urmează a fi recunoscut. forma. de cele mai multe ori. care sunt furate pentru sacrificare. trebuie înfă işat simultan între alte obiecte asemănătoare sub raportul caracteristicilor generale. Dacă. care le deosebesc de orice obicei asemănător.altele le atribuie caracter individual. câini. de multe ori. în cazul animalelor pierdute sau furate. 331 . o încercare anevoioasă. Locul unde are loc prezentarea trebuie să fie special amenajat. pisici. sau vaci. descrierea semnalmentelor generale ale persoanei nu comportă dificultă i. capre. Organele judiciare. de dimensiuni. martorii. În ceea ce priveşte regula prezentării în grup. De regulă. deoarece obiectele prezintă o serie de însuşiri comune tuturor obiectelor ce apar in genului sau grupei respective -dimensiune. persoana care reclamă pierderea sau furtul animalelor va fi ascultată. culoarea etc. oi. culoare. ceea ce înseamnă că obiectele trebuie să fie de aceeaşi natură. Regulile tactice aplicate la persoane şi obiecte sunt valabile şi pentru animale. formă şi culoare apropiate. Se recomandă ca acestea să fie prezentate în grup de cel pu in trei animale asemănătoare în ceea ce priveşte rasa.reprezintă. asisten ii trebuie să observe cum reac ionează animalul la apropierea persoanei care face recunoaşterea. de cele mai multe ori animale de trac iune (cai. Înainte de a proceda la prezentarea pentru recunoaştere. pentru a fi vândute. în condi iile chiar ale unei percep ii de scurtă durată.

obiectul. În cazul obiectelor. se recomandă să se realizeze fotografii color. Sec iunea a Vl-a . sunt suficiente anumite zgomote produse prin lovirea recipientelor în care li se dă de mâncare sau apă . se ascund. obiectul nu poate fi înfă işat în materialitatea sa. în momentul înhumării. la această modalitate de prezentare se recurge atunci când. pentru a se uşura identificarea acestora. în condi ii mai operative. acestea au rămas neidentificate. un număr mai mare de persoane. precum şi atunci când. cadavrul nu pot fi înfă işate în mod nemijlocit. În cazul cadavrelor se procedează la prezentarea fotografiilor atunci când. 332 . Astfel. Recunoaşterea cadavrelor poate fi practicată atât pe fotografii ce datează dintr-un moment anterior încetării din via ă. au dispărut ori au încetat din via ă. în ceea ce priveşte persoanele (de regulă învinuitul sau inculpatul). sau atunci când se presupune că autorul infrac iunii se recrutează din rândul infractorilor profesionişti. ale căror fotografii de identificare se află în eviden ele organelor de politie.recunoaşterea se face după vârstă. obiceiuri. diferite semne accidentale sau făcute în scop de identificare. se recurge la recunoaşterea după fotografii atunci când acestea se sustrag de la răspundere. acestea răspund când sunt strigate pe nume. cât şi pe fotografii executate post-mortem. obiectelor şi cadavrelor după fotografii La aceasta formă de prezentare pentru recunoaştere se apelează atunci când persoana. prin înfă işarea fotografiilor. ar putea fi consultat. castronul etc. În ceea ce priveşte obiectele.Recunoaşterea persoanelor. Dar. fotografiile vor fi executate la scară. din cauza situa iei în care se află bunul sau cel ce ar urma sa facă recunoaşterea.găleata. Alteori. de cele mai multe ori. iar pentru a oferi posibilitatea reprezentării dimensiunilor reale ale obiectului.

au participat la procesul penal. cu alte cuvinte.redactat de către organul judiciar. îl reprezintă un act procedural comun . pe măsura răspunsurilor la întrebările cu caracter biografic adresate de către organul judiciar. precisă. Consemnarea faptelor trebuie să fie clară. Procesul-verbal trebuie să reprezinte oglinda fidelă a tuturor informa iilor considerate pertinente cauzei. în diverse calită i. CAPITOLUL al XXIV-lea MIJLOACELE DE FIXARE A DECLARA IILOR PERSOANELOR Sec iunea l . În cursul relatării libere se recomandă notarea acelor elemente ale declara iei care nu pot fi păstrate nealterate în memoria organului judiciar. cu ocazia ascultării din nou. prezentarea în grup a fotografiilor.Prezentarea pentru recunoaştere după fotografii se realizează cu observarea regulilor care îşi găsesc aplicare la recunoaşterea persoanelor: ascultarea prealabilă a celui ce face recunoaşterea. graiul viu al celui audiat.Procesul-verbal de ascultare Principalul mijloc de fixare a declara iilor celor care. sau notarea unor termeni. precizarea. De aceea. se completează datele referitoare la identitatea celui ascultat. acest act procedural trebuie să reflecte limbajul. După aceasta se completează momentul următor al acestei activită i . Astfel. detaliată. expresii care trebuie consemnate cu mare exactitate. nu este admisă 333 . posibilită ile pe care le are la îndemână de a comunica informa iile. a elementelor ce conduc la concluzia de recunoaştere.relatarea liberă a faptelor.procesulverbal de ascultare . Acesta trebuie să reflecte personalitatea celui ascultat. a păr ii vătămate şi martorilor reflectă momentele pe care le parcurge activitatea propriu-zisă de audiere. Redactarea procesului-verbal de ascultare a învinuitului sau inculpatului. Procesul-verbal de ascultare trebuie să răspundă şi unor exigen e de stil. cu respectarea succesiunii producerii lor şi completă.

expresiilor folosite de cel audiat.„ajustarea” faptelor. dacă prezintă interes pentru cauză. vulgarită ile. cu privire la învinuirea ce i se aduce. va fi redat prin termeni utiliza i de limba română literară. 334 . înlocuirea limbajului viu cu formulări stereotipe. consemnarea acestora se situează într-un moment ulterior ascultării propriuzise. În cazul învinuitului. în cuprinsul procesului-verbal.Declara ia scrisă de persoana ascultată Un alt mijloc de fixare a declara iilor persoanelor îl constituie procesul-verbal scris personal de către acestea. După ce a fost întocmit. Păr ile şi martorii. procesul-verbal este adus la cunoştin a celui audiat. acesta trebuie să dea o declara ie. la cererea acestora. mai înainte de a fi ascultat. în sensul prezentării lor într-o formă rezumativă. atribuirea unor semnifica ii juridice termenilor folosi i de cel audiat. Păr ile esen iale trebuie reproduse cuvânt cu cuvânt. adică este citit fie de organul judiciar. pen. Declara iile srise personal de către învinuit sau inculpat se plasează într-un moment anterior ascultării propriu-zise. fie de cel ascultat. 3 C. pr. aceasta nu înseamnă reproducerea modului de exprimare a tuturor termenilor. În cazul păr ilor şi al martorilor care doresc să scrie personal declara iile. pot consemna cele cunoscute într-o declara ie scrisă. con inutul acestora. se vor evita trivialită ile. Sec iunea a II-a . sunt interzise preocupările de stilizare a declara iilor. la cererea acestuia. legea (art. scrisă personal. de asemenea. personal. Deci. Dacă procesul-verbal trebuie să reflecte stilul celui ascultat.70 alin. Astfel.) prevede că.

Un atare proces-verbal va purta men iunea că a fost scris personal de către cel ascultat şi va fi semnat de către acesta. precum şi asupra consecin elor la care se expune în caz contrar. Sec iunea a III-a . Procesul-verbal de efectuare a confruntării poate fi redactat în cursul ascultării sau la sfîrşitul acestei activită i.Procesul-verbal de efectuare a confruntării Acest act procedural trebuie să reflecte cu fidelitate particularită ile acestei activită i ascultarea concomitentă a două persoane asupra aceleiaşi chestiuni cu privire la care se constată existen a unor contradic ii. criteriul de alegere a uneia sau a alteia dintre modalită i e determinat de modul în care decurge confruntarea. se impun completările şi precizările necesare. la fel se va proceda şi atunci când participan ii. mai ales în cazul celor cu un nivel redus de instruc ie. a întrebărilor şi răspunsurilor primite. Pentru a preveni asemenea neajunsuri. din cuprinsul procesului-verbal trebuie să rezulte faptul că organul judiciar 1-a prevenit asupra obliga iei de a spune adevărul. contradictorii. rând pe rând.Reproducerea faptelor în scris de către însăşi persoanele ascultate. se impune doar o remarcă: când unul dintre participan ii la confruntare are calitatea de martor. de numărul aspectelor cu privire la care există contradic ii şi asupra cărora urmează a fi asculta i cei confrunta i. în raport de constatările făcute (declara ii incomplete. 335 . Practica recomandă consemnarea. este de multe ori o activitate anevoioasă.). în cursul efectuării acestei activită i. sau numai unul dintre ei. În privin a con inutului şi a stilului procesului-verbal de efectuare a confruntării. revin asupra declara iilor date. declara iile scrise personal de către cei audia i trebuie citite de îndată de către organul judiciar şi. neclare etc.

obiectul recunoaşterii . Se men ionează. obiecte etc. Coala de hârtie pe care se consemnează rezultatele confruntării se împarte în două printr-o linie verticală. se consemnează. loc închis) şi a condi iilor de efectuare (de luminozitate.Procesul-verbal de efectuare a prezentării pentru recunoaştere Acest act procedural trebuie să cuprindă o descriere a cadrului în care a avut loc recunoaşterea (loc deschis. tot astfel. Dacă rezultatul prezentării pentru recunoaştere e pozitiv. rând pe rând. care au permis recunoaşterea. fiecărui participant şi. raporturile de distan ă. în acelaşi scop utilizându-se şi banda de înregistrare videoacustică. cum a fost alcătuit grupul de persoane. apoi.). clară şi detaliată a tuturor datelor comunicate. răspunsurile primite. fiecare confirmând prin semnătură propriile declara ii. 336 . La procesul-verbal se anexează fotografiile ce vor ilustra modul de alcătuire a grupului. cu precizarea pozi iei sale procesuale. cu indicarea pozi iei ocupate de acestea. pe prima jumătate a filei se consemnează întrebarea adresată primului participant la confruntare şi răspunsul dat de acesta. în ordinea formulării întrebărilor. iar pe cea de-a doua jumătate a filei se consemnează aceeaşi întrebare şi răspunsul ob inut de la cel de-al doilea participant la confuntare. Con inutul proccsului-verbal este adus la cunoştin a celor confrunta i.În practică există două modalită i de redactare a procesului-verbal de efectuare a confruntării. precisă. Aici se impune consemnarea riguroasă. obiecte. persoanele care au alcătuit grupul. Aceeaşi întrebare este adresată. se impune o descriere detaliată a acelor însuşiri caracteristice. persoana care efectuează recunoaşterea. Trebuie precizate toate datele de identificare şi calitatea celor ce participă la prezentarea pentru recunoaştere: organul judiciar ce conduce această activitate. Sec iunea a IV-a . declara iile celui ce face recunoaşterea.persoane.

vârstei.Fixarea declara iilor prin mijlocirea fonogramei şi videofonogramei judiciare Fără a se substitui actelor procedurale în care se materializează declara iile celor asculta i. a filmului şi a videofonogramei judiciare şi va fi semnat de organul judiciar. ceea ce poate explica existen a unor deosebiri între realitatea faptelor şi modul de consemnare a acestora în cuprinsul declara iilor. Un alt avantaj. Sec iunea a V-a . Procesul-verbal. inutei vestimentare etc. este acela că organul judiciar.. mijloacele de înregistrare fonică şi videofonică prezintă avantaje de necontestat. În partea finală a procesului-verbal se va face men iune cu privire la efectuarea fotografiilor. are posibilită i sporite de a supune unei atente supravegheri comportamentul celor asculta i şi de a desprinde. 337 . sau al folosirii unor mijloace de constrîngere. concluzii utile asupra pozi iei de sinceritate sau de nesinceritate pe care se situează. reprezintă reproducerea comprimată a aspectelor esen iale legate de comiterea infrac iunii. Înregistrarea fonică si videofonică a declara iilor constituie un serios obstacol în cazul retractărilor ulterioare. din atitudinile acestora. de martorii asisten i şi de persoana care face recunoaşterea. pe care îl oferă folosirea mijloacelor tehnice de înregistrare a declara iilor. ale celor ce au alcătuit grupul. eliberat de preocuparea de a consemna întrebările şi răspunsurile. cel asculta i nemaiputând invoca faptul că au făcut declara ii în urma îndemnurilor sau a promisiunilor făcute de către organul judiciar. oricât de complet ar fi. trecute prin filtrul personalită ii organului judiciar.Absen a fotografiilor şi a videofonogramelor va fi suplinită printr-o detaliată descriere în procesul-verbal a înfă işării.

Înregistrarea declara iilor se dovedeşte a fi de neînlocuit în cazul ascultării unor anumite categorii de persoane. după ce li s-a adus la cunoştin ă obiectul cauzei. La sfîrşitul înregistrării. data şi ora începerii audierii. prenumele şi calitatea celui ce a efectuat ascultarea. înainte de a începe ascultarea. Astfel. se men ionează ora la care s-a încheiat declara ia. Înregistrarea pe bandă magnetică a declara iilor trebuie realizată cu respectarea strictă a normelor procesuale. se înregistrează declara ia propriu-zisă şi răspunsurile la întrebările adresate. trebuie să se men ioneze pe banda magnetică următoarele elemente: denumirea activită ii procedurale înregistrate. locul. dacă nu se supune obliga iei de a spune adevărul. se expune răspunderii 338 . precum şi organul judiciar de care apar ine. prenumele şi celelalte date de identificare ale celui ascultat. se va înregistra pe fonograma momentul depunerii jurământului. După aceasta. Tot aici se face precizarea că magnetofonul nu a fost oprit în cursul ascultării. La începutul înregistrării. Avem în vedere situa ia în care starea precară a sănătă ii victimei nu permite audierea acesteia în condi ii obişnuite. care reglementează activitatea de ascultare a persoanelor în procesul penal. precum şi momentul în care organul judiciar avertizează martorul asupra faptului că. numele.Imposibilitatea falsificării imaginilor înregistrate pe bandă videomagnetică. ceea ce nu presupune şi acordul acesteia. precum şi posibilitatea determinării riguros ştiin ifice a încercărilor de trucare a fonogramei magnetice conferă înregistrării declara iilor avantajul unei depline exactită i şi autenticită i. numele. În cazul martorilor. persoana audiată trebuie încunoştin ată asupra faptului că declara iile sale vor fi înregistrate pe bandă magnetică.

CAPITOLUL al XXV-lea TACTICA EFECTUĂRII RECONSTITUIRII Sec iunea I . Astfel. Utilizarea combinată a acestor mijloace de înregistrare a declara iilor oferă organelor judiciare posibilitatea înlăturării inconvenientelor ce ar putea rezulta din utilizarea lor independentă. De asemenea. cu alte cuvinte. aduce unele precizări sau adaugă elemente noi. fonograma esle adusă la cunoştin a celui ascultat. pe care se aplică sigiliul organului judiciar care a efectuat ascultarea. Banda se introduce în casetă.penale. acestea se înregistrează în continuare. în cazul confruntării. precum si tipul benzii şi viteza de înregistrare. totodată. a cadrului material şi a condi iilor de efectuare. se men ionează locul. şi. Dacă acesta face obiec ii. a modului de alcătuire a grupului de persoane sau de obiecte. data şi ora înregistrării.Considera ii preliminare No iunea şi importan a reconstituirii 339 . Avantajele înregistrării declara iilor cu ajutorul mijloacelor tehnice moderne sunt evidente şi în cazul ascultării persoanelor în condi ii deosebite fa ă de audierea individuală a acestora. La epuizarea înregistrării. înregistrarea sincronă a sunetului si imaginii permite organelor judiciare posibilitatea unei atente examinări a reac iilor emo ionale. înregistrarea pe bandă magnetică a prezentării pentru recunoaştere a persoanelor şi obiectelor oferă posibilitatea fixării declara iilor celui ce urmează să facă recunoaşterea. posibilitatea de a desprinde din modul de a se manifesta al acestora indicii asupra pozi iei de sinceritate sau de nesinceritate pe care se situează. învinuitului sau inculpatului i se pune în vedere învinuirea ce i se aduce. videofonograma magnetică constituie dovada obiectivitătii cu care s-a efectuat această activitate.

acestea ar putea fi aşezate în următoarele categorii: în prima categorie pot fi incluse toate acele fapte. situa ii. a modului de producere.. au participat la dacă în anumite condi ii de loc şi timp puteau sau nu avea loc. din punctul de vedere al con inutului lor. fenomen putea produce un anume rezultat etc. sau în vederea precizării dacă un anumit fapt ori fenomen a putut sau nu avea loc. dacă un anumit fapt. iar în caz afirmativ.Reconstituirea reprezintă o activitate procedurală auxiliară. fenomene legate de mecanismul producerii infrac iunii. în vederea stabilirii împrejurării condi iile în care s-au produs. Frecven a acestei activită i în practica organelor judiciare e dată de contribu ia însemnată pe care reconstituirea o are la justa solu ionare a celor a unor anumite activită i ale celor care. în cea de-a doua categorie pot fi grupate toate acele experimente prin mijlocirea cărora se verifică posibilită ile subiective de percepere sau de efectuare săvârşirea infrac iunii sau prin care se verifică sinceritatea declara iilor acestora. în diverse calită i. activită i. sau a întregului mecanism de comitere a infrac iunii. în condi ii determinate de spa iu şi timp a unui fapt sau fenomen ce gravitează în jurul infrac iunii. prin mijlocirea experimentelor. în vederea precizării. Deşi faptele şi împrejurările ce pot fi reproduse pe cale experimentală sunt de o mare diversitate. ce constă în reproducerea pe cale experimentală a unor fapte şi împrejurări ce au înso it fapta săvîrşită. 340 .

adică atunci când astfel de împrejurări pot avea o importan ă decisivă asupra ulterioarei desfăşurări a cercetării.mai variate aspecte legate de infrac iune sau de făptuitorul acesteia. Reconstituirea în vederea verificării declara iilor martorilor La reconstituirea în vederea verificării declara iilor martorilor se recurge atunci când de exacta percep ie a. în special a condi iilor de vizibilitate şi de audi ie. posibilitatea producerii unor anumite ac iuni în condi iile date ale infrac iunii. deseori. împrejurărilor aflate într-un anumit raport cu infrac iunea sau cu făptuitorul depinde orientarea. în contextul factorilor obiectivi existen i în momentul percep iei. Felurile reconstituirii Fără a epuiza situa iile obiectiv posibile ce pot fi reproduse experimental. sub un dublu aspect: -ca mijloc de verificare a probelor ob inute prin cele mai variate activită i şi mijloace de probă (cercetări la fa a locului. negativ. perchezi ii. declara ii ale persoanelor). ale căror consecin e pot influen a într-un sens pozitiv sau. în primul rând. elaborarea celei mai verosimile versiuni cu privire la persoana infractorului. -ca mijloc de ob inere a unor noi probe. dimpotrivă. 341 . în practica organelor judiciare se recurge. la următoareic forme de reconstituire: -reconstituirea în vederea verificării declara iilor martorilor. prin care se urmăreşte. desfăşurarea percep iei. cursul pe care îl va lua cercetarea. -reconstituirea în vederea verificării declara iilor învinuitului sau inculpatului. A. Reconstituirea declara iilor martorilor urmăreşte verificarea aptitudinilor subiective de percep ie ale acestora.

zgomotele produse de mijloacele de transport etc. distan a de la care a fost perceput. după cum aceasta s-a petrecut în condi iile unei atmosfere liniştite. în literatură şi practică se face distinc ie între reconstituirea pentru verificarea condi iilor de audi ie şi reconstituirea pentru verificarea condi iilor de vizibilitate.}. Evident. semnale sonore ale unor vehicule) . ploaia puternică. sursa (natura) fenomenului sonor. În ceea ce priveşte condi iile de timp. cu alte cuvinte.sau zgomote (cele produse de instrumentele folosite la săvîrşirea infrac iunii. ipete. cum ar fi cea a. unele dintre acestea privesc condi iile de loc şi timp.). condi iile atmosferice din momentul percep iei. instrumentele de lovire. reconstituirea trebuie efectuată în condi ii similare celor existente în momentul percep iei ini iale. direc ia de propagare. condi iile obiective de mediu contextuale percep iei. Verificarea condi iilor de audi ie Necesitatea verificării pe cale experimentală a fenomenelor sonore percepute de martori se impune mai ales atunci când în momentul percep iei au existat condi ii cu totul improprii de vizibilitate (în timpul nop ii) sau improprii (la lumina crepusculară.Rolul precumpănitor în formarea mărturiei revine analizatorilor vizual şi auditiv. Percep ia auditivă poate fi influen ată. în prezen a unor fenomene atmosferice. într-o anumită măsură. De aceea. calme (într-un loc 342 .sunete (vorbe. cum ar fi armele de foc. viscolul etc. la aceasta se adaugă condi ia ca infrac iunea să fi fost înso ită de producerea unor fenomene sonore . Reproducerea pe cale experimentală a fenomenelor sonore trebuie efectuată în condi ii cât mai apropiate celor existente în momentul percep iei ini iale. în primul rând. a. care fac inoperantă sau incertă percep ia vizuală. Trebuie avute în vedere. altele se referă la fenomenul sonor propriu-zis şi privesc intensitatea.

dacă percep ia ini ială s-a petrecut în condi iile unui vânt de o anumită intensitate. b. tărie) sensibil apropiată. a căror posibilitate de percep ie se verifică experimental. Verificarea condi iilor de vizibilitate La reconstituirea în vederea verificării condi iilor de vizibilitate se poate recurge atunci când faptele au fost percepute exclusiv vizual. armă de acelaşi tip şi calibru. În sfârşit. Celelalte condi ii ce trebuie respectate în momentul efectuării reconstituirii privesc fenomenul sonor propriu-zis şi se referă la intensitatea. se impune ca acesta să fie reprodus experimental de însuşi obiectul care i-a generat ini ial (de exemplu. de obiecte de acelaşi tip (de exemplu. reproducerea experimentală a fenomenului sonor va trebui să aibă loc în condi ii similare. claritatea audi iei. trebuie reproduse la o intensitate (for ă. Astfel. deoarece for a şi direc ia vântului influen ează în mare măsură posibilitatea determinării exacte a distan ei la care este situată sursa sonoră şi. pădure etc. distan a de la care este perceput. fenomenele acustice sunt percepute pe un fond perturbator. arma cu care s-a executat tragerea). denaturată sau imposibilitatea percep iei fenomenului sonor. iar atunci când aceasta nu mai e posibil. precum şi direc ia de propagare. De asemenea. ore de trafic intens). În ceea ce priveşte sursa (natura) fenomenului sonor. fără a se face distinc ie după cum percep ia vizuală s-a desfăşurat în 343 . implicit. câmp. sunetele sau zgomotele. în condi iile unui mediu zgomotos (centru populat. sursa (natura) fenomenului acustic. de aceasta depinzând percep ia clară. în această din urmă situa ie. sau şi vizual şi auditiv.izolat.) sau. dimpotrivă. eficien a reconstituirii condi iilor de audi ie e condi ionată de respectarea aceloraşi raporturi de distan ă şi de direc ie de propagare ale fenomenului sonor.

sus inerea potrivit căreia. forma. dată fiind configura ia terenului. Fidelitatea percep iei vizuale a obiectelor va fi determinată. Chiar şi atunci când percep ia ini ială s-a desfăşurat în condi ii proprii de vizibilitate. care anulează sau reduc sim itor eficienta percep iei vizuale. de regulă a infractorului. de mărimea. dar. din locul în care a executat tragerea. reproducerea experimentală a faptelor poate fi impusă de consecin ele ce ar decurge din faptul a cărui restabilire se încearcă.condi ii proprii sau improprii de vizibilitate. a putut identifica complicele aflat la pândă sau mijlocul de transport cu care infractorul a părăsit locul faptei). de la o anumită distan ă. şi mijlocul cel mai potrivit pentru a o înlătura este reproducerea experimentală a faptelor. se verifică experimental sus inerea acestuia potrivit căreia. explica neîncrederea organului judiciar. de faptul dacă acestea au fost percepute în 344 . într-o anumită măsură. martorul afirmă că a re inut numărul autovehiculului care a părăsit în fugă locul accidentului poate. de la distan a. În mod curent. Cu atât mai justificată apare necesitatea efectuării reconstituirii când percep ia s-a desfăşurat în condi ii cu totul improprii de vizibilitate (în timpul nop ii) sau improprii de vizibilitate (la lumina crepusculară. Obiectul reconstituirii îl constituie verificarea experimentală a posibilită ilor de percep ie vizuală a persoanelor. a ac iunilor întreprinse de acesta precum şi a obiectelor. prin mijlocirea acestei activită i se verifică aptitudinile subiective ale martorului de a percepe vizual. De pildă. culoarea acestora. în mod firesc. nu a avut posibilitatea de a observa victima) ori ale păr ii vătămate (de pildă. săvîrşit cu o armă de foc. în raport de natura împrejurărilor. în prezen a unor fenomene atmosferice perturbatoare). sus inerea acesteia că. de asemenea. reconstituirea poate fi efectuată şi pentru verificarea aptitudinilor învinuitului sau inculpatului (de pildă. să zicem de 300 m. în cazul unui omor fără voie.

Mai mult. De asemenea. dacă avem în vedere distribu ia luminii în raport cu anotimpul. în raport cu anotimpul şi chiar cu zona geografică. de prezen a sau absen a căruia e legată plenitudinea şi fidelitatea percep iei vizuale. începe lumina diurnă. intensitatea luminii nu este egală de-a lungul întregii zile şi. care diminuează mult posibilitatea discriminării corecte a culorilor. mai ales în mediul urban. ori în timpul nop ii. în zori sau în amurg. sau în condi iile luminii artificiale. Din moment ce. fie că avem în vedere fapte percepute în condi iile luminii naturale. va trebui să se determine limitele în timp ale luminii diurne. a pigmenta iei pielii. îl constituie intensitatea luminii. Când se reproduc experimental împrejurările legate de însuşirile cromatice. indiferent dacă este vorba de recunoaşterea infractorului pe baza descrierii culorii vestimenta iei. Constatarea se impune. la lumina reclamelor şi urmelor fluorescente policrome. este firesc ca această activitate să fîe efectuată în condi ii de vizibilitate cât mai apropiate celor existente în momentul percep iei ini iale.condi ii statice sau de mişcare. de regulă al faptelor petrecute în interioare dar şi al celor petrecute în exterior. va trebui să se ină seama de ora de la care. Este cazul mediilor iluminate cu neon. factorul fizic. Din acest punct de vedere. de raporturile de distan ă dintre obiecte şi cel ce percepe etc. a culorii părului ori a obiectelor purtătoare ale unor anumite culori. Intensitatea luminii. de aceea. nu numai intensitatea. prin mijlocirea reconstituirii. în mod deosebit. va oferi condi ii propice sau mai pu in propice de vizibilitate. ci şi natura iluminatului poate influen a perturbator asupra acestui proces. 345 . cu alte cuvinte. se verifică în ce măsură percep ia vizuală a fost sau nu posibilă. diferă după cum împrejurările legate de infrac iune sau de infractor au fost recep ionate la lumina zilei.

nu se săvârşise un furt de către autori neidentifica i. în func ie de cantitatea şi greutatea bunurilor sustrase. ori au fost ajutate de alte persoane (de cele mai multe ori copii). Este recomandată reconstituirea mai ales pentru verificarea aşa-numitelor împrejurări negative (controversate) de la locul faptei. ori dacă prin acel loc puteau fi scoase bunurile pretins sustrase. pentru versiunea simulării de furt se verifică dacă. cea ă etc. se verifică dacă. purificate (după ploaie. se impune ca faptele să fie reproduse în aceleaşi condi ii atmosferice. vapori. deoarece condi iile de vizibilitate diferă într-o măsură importantă. acestea puteau fi transportate de o singură persoană sau aceasta avea nevoie de complici. într-o zonă muntoasă). în condi iile concrete ale infrac iunii cercetate Prin această metodă de tactică se poate verifica atât procesul de formare a urmelor. inând seama de condi iile în care s-a săvârşit infrac iunea. Un alt factor ce trebuie luat în considerare este distan a ce separă martorul de faptul perceput vizual. prin spărtura practicată în peretele magazinului sau depozitului de unde s-au sustras bunuri si alte valori.De asemenea. B. că. în cauza respectivă. ci. autorul faptei era chiar denun ătorul care înscenase o simulare de furt. deoarece fidelitatea percep iei se află într-un raport direct sau invers propor ional cu distan a de la care s-a perceput. Verificarea posibilită ilor săvârşirii unor anumite ac iuni. 346 . Astfel. Tot astfel.). prin reconstituire. după cum acestea au fost percepute în condi iile unei atmosfere rarefiate. puteau să pătrundă persoanele bănuite avându-se în vedere constitu ia fizică a acestora. timp noros. cât şi dacă anumite ac iuni au putut avea loc. sau în condi iile unei atmosfere încărcate (fum. ori dacă au fost necesare mijloace de transport auto sau cu trac iune animală. Astfel au procedat organele de urmărire penală din jude ul Iaşi când au stabilit.

Sec iunea a II-a . ci pe prispa casei. înainte de toate. adică precizarea sferei. în acelaşi scop. cunoscute cu antecedente şi recent liberate din locul de de inere. producând numeroase cioburi de sticlă.Proprietarul locuin ei plecase din sat de mai mul i ani şi lucra în portul Constan a.Organizarea reconstituirii Organizarea reconstituirii. cum ar fi: -sfera participan ilor a căror prezen ă este necesară sau indispensabilă. pentru a crea convingerea că a fost abandonat de autorii furtului. apoi a reclamat că bunurile de valoare au fost sustrase de persoane din sat. s-a procedat la efectuarea reconstituirii. a făcut un balot mare cu îmbrăcăminte şi lenjerie de pat şi de corp şi 1-a depus în grădina din spatele casei. încercarea de a se scoate pe geam balotul cu obiectele pretins abandonate s-a dovedit imposibilă. după un plan judicios elaborat. a for at geamul locuin ei. reprezentarea exactă a scopului urmărit. în planul de efectuare a reconstituirii vor trebui precizate şi alte aspecte. întrucât versiunea furtului nu era confirmată de probe obiective. în aceste împrejurări. iar cioburile de sticlă nu erau căzute în interiorul încăperii. iar persoanele bănuite negau vinovă ia. După precizarea scopului. inclusiv pânza de păianjen erau neatinse. implică. avându-se în vedere şi unele împrejurări negative observate la locul faptei: praful de la nivelul geamului. felul experimentelor ce se vor întreprinde şi condi iile de efectuare a acestora. aflată în acelaşi sat. 347 . naturii şi con inutului împrejurărilor ce vor forma obiectul reconstituirii. iar în raport de aceasta. După ce a sustras bunurile de valoare mare şi volum mic. în care depozitase bunuri de valoare însemnată. denun ătorul a recunoscut că el furase bunurile şi le depozitase la locuin a fiului său. unde realiza venituri ce stârneau invidia fratelui său rămas să-i păzească gospodăria. care să asigure eficien a acestei activită i.

Natura şi gradul de complexitate ale împrejurărilor ce se verifică experimental. Specialiştii pot contribuii la pregătirea şi efectuarea propriu-zisă a experimentelor. atunci când se urmăreşte verificarea aptitudinilor lor subiective de percep ie sau de a efectua anumite activită i (posibilitatea de a auzi. precum şi atunci când se verifică declara iile (reproducerea principalelor episoade ale infrac iunii. de aceea. este lăsată la aprecierea organului judiciar. instrumentele ce au servit la săvârşirea infrac iunii. participarea martorilor asisten i.). la fixarea şi aprecierea rezultatelor experimentului. În fine. Prezen a unora dintre participan i este întotdeauna necesară. care vor ajuta organelor judiciare la efectuarea propriu-zisă a activită ilor experimentale (producerea sunetelor sau zgomotelor. -mijloacele. Este indispensabilă participarea învinuitului sau inculpatului. de asemenea. a martorilor şi a persoanelor vătămate. înlăturarea contradic iilor existente între declara iile acestora). Activitatea tuturor participan ilor la efectuarea reconstituirii este subordonată organului judiciar. în vreme ce prezen a altora poate fi impusă de natura împrejurărilor ce se verifică şi. precum şi necesitatea de a asigura experimentului un fundament ştiin ific pot reclama participarea unor specialişti dintr-un domeniu ori altul al ştiin ei sau tehnicii. Indispensabilă este. Sfera participan ilor la efectuarea reconstituirii e determinată de natura faptului ce se verifică experimental. a căror prezen ă e impusă de necesitatea de a garanta obiectivitatea şi exactitatea modului de efectuare a reconstituirii. precum şi de condi iile în care se efectuează. înlăturarea unor obstacole etc. de a transporta obiecte de o anumită greutate etc). uneori poate fi necesară şi prezenta altor persoane. sub îndrumarea căruia se vor deafasura toate 348 .-condi iile şi con inutul experimentelor ce se vor efectua. de a vedea.

nu mai există.. asupra unor obiecte asemănătoare celor care. 349 . învinui ilor sau inculpa ilor ori victimelor. În aceste situa ii. Acestuia îi revine obliga ia de a face cunoscute participan ilor scopul precum şi atribu iile ce revin fiecăruia. Sec iunea a III-a .Regulile tactice de efectuare a reconstituirii A. a unor experimente ar putea constitui o sursă de pericol pentru via a sau integritatea unor persoane (de exemplu. Reconstituirea trebuie efectuată în condi ii similare sau cât mai apropiate celor existente în momentul producerii faptului sau fenomenului. când se verifică for a fizică a infractorului care sus ine că. materialmente. şi chiar în condi ii de laborator. condi iile de loc şi timp sunt irelevante. sau efectuarea. deoarece nu pot influenta în nici un mod rezultatul experimentului. ori se presupune că s-a petrecut. Aceasta regulă tactică trebuie riguros respectată atunci când se verifică posibilită ile subiective de percep ie auditivă si vizuală ale martorilor. pe însuşi locul producerii lor. verificarea experimentală a condi iilor în care sau executat trageri cu arme de foc. în astfel de situa ii.teren proaspăt arat nisipos. a transportat pe o anumită distan ă obiecte de o anumită greutate (evident. Sunt însă situa ii în care obiectul cu privire la care urmează a se efectua diferite experimente nu mai există în materialitatea sa ca o consecin ă a infrac iunii. când terenul nu prezintă anumite particularită i . care ar putea influen a rezultatul). în pantă etc. dacă necesitatea experimentelor e justificată. precum şi în toate acele împrejurări în care rezultatele experimentelor sunt nemijlocit condi ionate de locul şi timpul producerii lor. Alteori. de pildă. neajutat de nimeni. acestea pot fi efectuate în condi ii schimbate de loc. într-un loc frecventat).activită ile experimentale. experimentul poate fi efectuat în orice loc şi în orice timp.

precum şi în condi ii deliberat modificate. La fel se va proceda şi în cazul verificării condi iilor de vizibilitate. Atunci când condi iile de timp în care urmează a se verifica experimental un anumit fapt sunt mult schimbate fa ă de cele ce au existat în momentul producerii sale (de pildă. se impune repetarea de un anumit număr de ori a experimentului în aceleaşi condi ii. C. verificarea posibilită ilor de audi ie în condi iile unui vânt de mare intensitate. B. de exactitate. fie se va amâna până ce condi iile de timp vor fi adecvate. se impune ca experimentul să fie repetat. din locuri mai apropiate. după cum astfel de modificări se pot datora interven iei voluntare sau involuntare a unor persoane ori unor fenomene atmosferice. fără vânt). când fenomenul va fi repetat în condi ii mai grele de vizibilitate. O altă recomandare de ordin tactic priveşte modul propriu-zis de efectuare a experimentelor: experimentele trebuie realizate cu maximum de aten ie. iar atunci când este vorba de împrejurări esen iale. fie se va renun a la efectuarea experimentului. Astfel. atunci când distan a de la care a fost perceput un fenomen sonor nu a putut fi precis determinată. activită i implică folosirea unor obiecte. până la cele mai îndepărtate. La repetarea experimentului în condi ii deliberat modificate se recurge mai ales în cazul verificării aptitudinilor persoanelor de a percepe auditiv sau vizual anumite fapte. ac iuni. În astfel de cazuri. Deseori. schimbări determinate de necesitatea de a reda circula iei o arteră de trafic intens). fenomenul sonor fiind perceput ini ial în condi iile unei atmostere liniştite.Experimentele se efectuează la o dată mai mult sau mai pu in apropiată de aceea în care s-a săvârşit fapta. reconstituirea unor fapte. Este vorba de acele obiecte care au constituit instrumente de 350 . experimentul va putea fi efectuat după restabilirea configura iei avute ini ial. timp în care configura ia locului a suferit modificări impuse de însăşi natura locului producerii faptului (de exemplu.

de asemenea. se impune repetarea experimentului în condi ii mai favorabile. în sensul că. cu it etc. se impune repetarea experimentului în condi ii mai grele. că acestea au existat. înlocuirea nu mai e posibilă. obiectele ce poartă urme ale săvârşirii faptei (obiectele pe care sau imprimat caracteristicile instrumentului cu care s-a ac ionat). de regulă cele ce au făcut obiectul sustragerii {obiecte de anumite dimensiuni. faptul nu putea să se producă. e necesară înlocuirea obiectelor a căror folosire imprudentă ar putea pune în pericol via a sau integritatea corporală a participan ilor la reconstituire (obiecte ascu ite-tăioase. E posibilă înlocuirea obiectelor ce nu servit drept instrumente de săvârşire a infrac iunii. De asemenea. presupunându-se că acestea au existat. în locul acestora se vor folosi obiecte apropiate sub raportul formei. arme etc. Aceasta. sau la un rezultat negativ.săvârşire a infrac iunii (armă. un anumit fapt putea să se producă. în acele condi ii. atunci când caracteristicile individuale ale obiectului înlocuit nu influen ează asupra rezultatelor experimentului. pentru a se putea preciza limitele începând de la şi peste care producerea unui anumit fapt era sau nu posibilă. Independent de rezultatul la care se ajunge. dimensiunilor. culorii. cele ce constituie un produs al infrac iunii. când rezultatul e negativ.}. cantitate. Când rezultatul e pozitiv. presupunându-se. cu obiecte de acelaşi fel sau asemănătoare. Cu privire la aceste obiecte se impune regula tactică următoare: trebuie folosite însăşi obiectele utilizate la producerea ac iunii ce se verifică. În urma efectuării reconstituirii se poate ajunge la un rezultat pozitiv atunci când. pentru motive lesne de în eles.). când se verifică explica ia învinuitului potrivit căreia singur le-a sustras şi transportat de la locul faptei) şi. ori cu imita ii ale celui original. 351 . Când asemenea caracteristici individuale pot influen a asupra rezultatului experimentului. greutate. se impune repetarea experimentelor. în fine. în condi iile date.

A. va fi completat cu mijloacele considerate secundare: fotografia judiciară. schi ele. Pentru a fi anexate la procesul-verbal. în partea sa descriptivă. filmul şi videofonograma judiciară. în raport de împrejurări. mai cu seamă. după precizarea secven elor de ansamblu.Mijloacele de fixare a rezultatelor reconstituirii Constatările organelor judiciare. se impune filmarea şi efectuarea Fotografiile şi schi ele ce se execută cu această ocazie au rolul de a şi 352 . cât. Atunci când se verifică aptitudinile subiective de percep ie a unor împrejurări. indispensabile pentru în elegerea şi ilustrarea mecanismului producerii infrac iunii. în succesiunea efectuării lor. vor trebui precizate condi iile atmosferice în care s-a efectuat reconstituirea. C. ceea ce exclude consemnarea opiniilor subiective ale organului judiciar. a condi iilor în care acestea au fost efectuate şi a rezultatelor la care s-a ajuns. cu ocazia efectuării reconstituirii. ilustra spori caracterul demonstrativ al procesului-verbal.Sec iunea a IV-a . Procesul-verbal de efectuare a reconstituirii. Fotografiile trebuie să ofere atât imaginea locului unde se efectuează reconstituirea. Filmul şi videofonograma judiciară trebuie să ofere o imagine de ansamblu a limitelor teritoriale ale locului unde se efectuează reconstituirea. a acelor secven e ce se reproduc pe cale experimentală. Se va face o amplă şi exactă descriere a va trebui să reflecte toate activită ile experimentale întreprinse. B. se consemnează în procesul-verbal care. fotografiile trebuie să poarte semnătura şi ştampila organului judiciar care a efectuat reconstituirea. activită ilor reproduse pe cale experimentală.

prin mijlocirea acestei activită i se asigură strângerea nu numai a mijloacelor de probă a căror existen ă e cunoscută. care să reproducă modul de efectuare a reconstituirii. perchezi ia poate fi efectuată. deseori. 353 . Deoarece această activitate implică anumite limitări aduse unor drepturi şi libertă i fundamentale ale persoanei (inviolabilitatea persoanei. a domiciliului. cu stricta respectare a dispozi iilor legale.Generalită i No iune. în întreaga sa desfăşurare. obiectele care au servit sau au fost destinate săvârşirii infrac iunii. Efectuarea perchezi iei capătă. deoarece. locurile în care se află. ci şi a unor noi mijloace de probă. a secretului coresponden ei). a locurilor în care se află şi persoana care le de ine.videofonogramci schi ă. iar organele judiciare de in suficiente şi serioase indicii cu privire la natura obiectelor căutate. când este indispensabilă pentru aflarea adevărului. CAPITOLUL al XXVI-lea TACTICA EFECTUĂRII PERCHIZI IEI Şl A RIDICĂRII DE OBIECTE Şl ÎNSCRISURI Sec iunea l . deoarece. o importan ă decisivă. Importan ă Perchezi ia reprezintă activitatea procedurală prin a cărei efectuare se urmăreşte descoperirea şi ridicarea obiectelor sau înscrisurilor ce con in sau poartă urme ale unei infrac iuni şi care pot servi la aflarea adevărului. Făcând abstrac ie de natura infrac iunii cercetate. în cazul acesteia. Ridicarea de obiecte şi înscrisuri reprezintă o activitate procedurală de o complexitate redusă. necesare solu ionării cauzelor penale. obiectele ce se caută cu ocazia efectuării perchezi iei pot fi grupate astfel: obiectele ce constituie produs al infrac iunii. sunt cunoscute atât obiectele şi înscrisurile. cât şi persoana care le de ine.

judecată sau executarea pedepsei.obiectele ce reprezintă urme ale infrac iunii precum şi cele ce con in astfel de urme. timpul efectuării perchezi iei. Independent de particularită ile pe care le comportă fiecare cauză în parte. pot fi căutate şi persoanele care se sustrag de la urmărire. ce se circumscrie cauzei date. Precizarea scopului perchezi iei presupune cunoaşterea temeinică a tuturor datelor şi materialelor cauzei. furt. Natura infrac iunii săvârşite (omor. delapidare. persoanele dispărute sau cadavrele. A. natura bunurilor căutate. speculă) are întotdeauna valoarea unui indiciu cu privire la felul obiectelor şi al înscrisurilor căutate. obiectele a căror de inere este interzisă de lege sau este permisă numai în anumite limite. Pregătirea perchezi iei Reuşita perchezi iei implică luarea unor măsuri de natură a-i atribui un caracter organizat. astfel de informa ii vor furniza 354 . cunoaşterea persoanelor şi a locurilor supuse perchezi iei. De asemenea. elementele cu valoare orientativă ce trebuie luate în considerare la pregătirea perchezi iei pot fi sintetizate astfel: finalitatea urmărită prin efectuarea perchezi iei. deoarece. ceea ce presupune existen a unei reprezentări exacte asupra a ceea ce se poate descoperi în fiecare caz în parte. orice obiecte de natură a servi la stabilirea împrejurărilor comiterii infrac iunii sau la identificarea infractorului. Precizarea scopului a cărui realizare se urmăreşte prin efectuarea perchezi iei Prin efectuarea perchezi iei se urmăreşte întotdeauna realizarea unui anumit scop.

particularită ile de relief şi vegeta ie. caracteristicile de construc ie. dependin e). delimitarea în raport cu împrejurimile şi vecinătă ile. rudenie. a conturează trăsăturile caracteriale şi temperamentale ale datelor ce Reuşita perchezi iei impune cunoaşterea prealabilă a locurilor 355 . posibilită ile de comunicare cu exteriorul. Sfera şi natura informa iilor necesare organelor judiciare diferă în func ie de locul unde urmează să se efectueze perchezi ia: loc închis sau deschis. interesează amplasarea suprafe ei perchezi ionate. de bună vecinătate) de Cunoaşterea datelor ce caracterizeză persoanele supuse perchezi iei. şi persoanelor asupra cărora se efectuează. datele de identificare a persoanelor ce domiciliază sau care ocazional se află în acel loc. individualizarea locului reclamă cunoaşterea exactă a adresei unde este situat imobilul. Când perchezi ia se efectuează pe un teren deschis. căile de acces. precum şi ale celor cu care se află în diverse raporturi (familiale. B. adică ob inerea unor cât mai ample şi fidele informa ii de natură a le caracteriza. modul de dispunere a încăperilor şi dependin elor. numărul acestora. căile de acces la acele locuri. celui perchezi ionat. Când perchezi ia se efectuează într-un loc închis (încăperi locuite sau nelocuite. persoanele care frecventează acele locuri. destina ia acestora. numărul şi destina ia acestora. C. construc iile existente pe acel loc.indicii utile cu privire la oportunitatea unei atare activită i şi a naturii obiectelor ce ar putea fi descoperite. de amici ie. a întinderii acesteia.

rudele cu care între ine rela ii strânse. D. cum ar fi. necesitatea efectuării neîntârziate. Se impune. natura raporturilor dintre membrii familiei celui perchezi ionat şi cercul cunoştin elor. interesează trăsăturile pozitive şi negative de caracter.. predilec ia de a executa anumite lucrări casnice. îndeletnicirile ocazionale sau permanente. şi cea domiciliară. func ia. rela iile ultime putând constitui un indiciu cu privire la sfera persoanelor la care ar putea fi ascunse obiectele căutate. gradul de instruc ie. Precizarea celui mai potrivit moment de efectuare a perchezi iei e impusă de considerente de ordin tactic şi presupune luarea în considerare a unor factori. preocupările exterioare celor profesionale. de speculă etc. de pildă. de dare şi luare de mită. perchezi iile corporală. meseria exercitată. indispensabile. perchezi ia constituie o activitate ce trebuie efectuată de îndată. de căutare şi descoperire de a ce cum ar fi: necesitatea asigurării elementului surpriză. rude. În principiu. modul lor de via ă. constatările făcute cu aceste ocazii fiind. chiriaşi). 356 . rela iile familiale. de asemenea. raporturile de vecinătate. modul de a-şi folosi timpul liber. în cazul infrac iunilor flagrante. activită ile care îl preocupă ca diletant. a caracterului inopinat. precizarea acelor limite de timp care oferă condi ii optime pătrundere obiectelor interesează cauza etc. deseori. perchezi ia corporală a cărei necesitate se impune în cazuri neaşteptate.Sub acest aspect. cunoaşterea persoanelor împreună cu care cel perchezi ionat locuieşte (membrii familiei. în locul perchezi ionat. profesia.

locul şi chiar la natura obiectelor ascunse. de confort psihic la gândul că primejdia unei perchezi ii e înlăturată. determinarea sferei persoanelor care vor participa la realizarea acesteia. Din acest punct de vedere. Pregătirea în vederea efectuării perchezi iei presupune. deşi organul judiciar se află în posesia unor informa ii verificate. zorii zilei oferă condi ii optime pentru pătrunderea fără dificultă i la locul perchezi ionat. în diverse calită i. precum şi un număr suficient de lucrători din aceeaşi categoric de organe. iar un eventual insucces ar fi de natură a preveni persoana perchezi ionată. E. se impune amânarea perchezi iei. în vederea folosirii sau valorificării lor. deoarece descoperirea obiectelor este extrem de anevoioasă. de asemenea. în condi iiie luminii naturale. gradul de dificultate pe care îl implică descoperirea acestora. datele ce caracterizează persoana celui perchezi ionat. prezen a şi cooperarea acelor persoane care. posibilitatea terminării ei. vor participa la efectuarea ei. care vor 357 . Momentul efectuării perchezi iei presupune alegerea celei mai potrivite ore. referitoare la persoana. de căutare şi de descoperire a obiectelor. crearea senza iei de liniştire. sub a căror coordonare se vor desfăşura toate opera iile legate de înfăptuirea acestei activită i. prezen a acelor persoane asupra cărora se răsfrânge. Aceasta implică. În astfel de situa ii.Alteori. iar pe de altă parte. ceea ce poate explica încercarea de scoatere a obiectelor din locurile unde au fost ascunse. iar atunci când perchezi ia implică o activitate de durată. amânarea perchezi iei e dictată de ra iuni de ordin tactic: spulberarea temerii persoanei că va fi supusă perchezi iei. pe de o parte. acestea sunt procurorul şi organele de cercetare penală. Componen a echipei care va efectua perchezi ia e determinată de factori precum: natura şi întinderea locurilor sau a suprafe elor perchezi ionate. Referitor la organele care participă la efectuarea perchezi iei.

stupefiante. Reuşita perchezi iei reclamă utilizarea unor mijloace tehnice adecvate. sau pot contribui la îndepărtarea unor obstacole). zidari. în bună 358 . prietenie. sau la asigurarea pazei locului perchezi ionat.participa la activitatea propriu-zisă de căutare a obiectelor. Când perchezi ia se efectuează în cadrul unor institu ii. va trebui asigurată şi prezen a unor specialişti din domenii diverse. având capacitate de exerci iu. unelte. explozive. care vor fi recruta i din rândul persoanelor majore neinteresate material sau moral în rezultatul cauzei. a căror descoperire reclamă utilizarea unei aparaturi speciale de delectare. întreprinderi. mobilierului.). În absen a celui perchezi ionat. aparate aflate. această activitate se efectuează în prezen a unui reprezentant. Este vorba de acele materiale.) şi de suspiciunile pe care le-ar trezi cu privire la pozi ia de obiectivitate pe care trebuie să se situeze. se efectuează această activitate. F. martorii asisten i trebuie recruta i din rândul persoanelor care au acces la acele obiecte sau înscrisuri ce nu pot fi date publicită ii. în raport de împrejurări. chiar şi atunci când este re inută sau arestată. unită i a căror activitate normală impune asigurarea secretului de stat sau de serviciu. prezen a persoanei cu privire la care. bună vecinătate etc. în mod necesar. Efectuarea perchezi iei implică. instala iilor. arme. tâmplari. muni ii etc.. instalatori etc. a unui membru al familiei sau a unui vecin. care pot sesiza transformările aduse interioarelor. Alături de organele judiciare. La efectuarea perchezi iei trebuie asigurată şi prezen a martorilor asisten i. dată fiind natura deosebită a obiectelor ce se caută (substan e toxice. fie de necesitatea identificării cu mai mare uşurin ă a locurilor unde astfel de obiecte ar putea fi ascunse (specialişti în domeniul construc iilor. La selec ionarea martorilor asisten i trebuie să se ină seama de raporturile în care aceştia se află cu cel perchezi ionat (rudenie. instrumente.

măsură. cât şi la fotografiere şi la filmare. precum şi cu ocazia perchezi iei domiciliare. Pentru fixarea rezultatelor perchezi iei. precum şi a laboratoarelor criminalistice mobile. se folosesc aparatele de fotografiat. surse de iluminare atât la căutarea obiectelor. a obiectelor şi locurilor în care acestea au fost ascunse. pot fi utilizate diferite tipuri de detectoare. în cazul privării de libertate a învinuitului sau inculpatului. de filmat şi de înregistrare videoacustică. aparate Roentgen de format mic. cum ar fi. în dotarea truselor criminalistice universale. a accesoriilor acesteia. De asemenea. unelte care vor primi destina ii multiple (ciocan. Sunt necesare o seamă de materiale şi instrumente pentru sigilarea unor încăperi sau obiecte de mobilier. de ultrasunete. târnăcop etc. lopata. înscrisurilor sau urmelor aflate asupra acesteia şi priveşte pcrchezi ionarea nu numai a corpului. detectorul de metale pentru descoperirea obiectelor îngropate.Reguli tactice de efectuare a perchezi iei Perchezi ia corporală Perchezi ia persoanei reprezintă activitatea de căutare a obiectelor. ci şi a articolelor de vestimenta ie. instrumente pentru determinarea dimensiunilor. Sec iunea a II-a . de cadavre. cleşte. truse de chei universale şi şperacle pentru deschiderea uşilor şi a diverselor obiecte de mobilier. precum şi a oricăror obiecte ce se găsesc asupra persoanei în momentul în care se efectuează această activitate. Perchezi ia corporală se efectuează. 359 .) La descoperirea obiectelor ascunse se folosesc acele mijloace tehnice speciale care îşi găsesc utilizare şi cu ocazia cercetării la fa a locului: sonda de mână. de regulă. şurubelni e. electromagnetice. în sensul anatomic al termenului. sonde metalice.

Cel ce efectuează perchezi ia se va plasa într-o pozi ie laterală şi la o anumită distan ă fa ă de cel perchezi ionat. la examinarea minu ioasă a îmbrăcămintei. precum şi a obiectelor care ar putea fi abandonate sau distruse. iar în timpul opera iei de căutare a obiectelor va trebui să supravegheze cu aten ie orice mişcare a acestuia. perchezi ia corporală este precedată de examinarea prealabilă sumară a persoanei. Pentru a preîntâmpina eventualitatea unui atac. sau perchezi ia corpului. urmărirea infractorului). Particularită ile de efectuare a acestei activită i justifică distinc ia între aşanumita perchezi ie a îmbrăcămintei şi perchezi ia corporală propriu-zisă.Perchezi ia corporală trebuie efectuată de o persoană de acelaşi sex cu cea perchezi ionată şi în prezen a martorilor asisten i. orice alte materiale sau substan e). se procedează la efectuarea perchezi iei propriu-zise. persoana perchezi ionată va fi somată să se întoarcă cu spatele. arme albe. a lenjeriei precum 360 . poate reac iona violent. A. Asigurându-se că persoana ce urmează să fie perchezi ionată nu are asupra sa arme. De aeeea. Asemenea măsuri de prevedere se impun mai ales atunci când cel ce efectuează perchezi ia e singur. într-un loc izolat. cu excep ia acelor situa ii în care locul şi momentul efectuării nu îngăduie prezen a acestora. iar cel perchezi ionat este cunoscut ca o persoană periculoasă. să ridice mâinile deasupra capului şi să îndepărteze picioarele. a ridicării tuturor obiectelor ce ar putea constitui mijloace de agresiune (arme de foc. aceasta poate opune rezisten ă. Atunci când perchezi ia corporală se efectuează cu ocazia privării de libertate a persoanei (surprinderea în flagrant delict. B. în vederea dezarmării. ori după ce acestea au fost ridicate.

. La articolele de îmbrăcăminte se examinează gulerele. tocul de ochelari. Pentru examinarea minu ioasă a îmbrăcămintei precum şi a corpului. Se continuă cu examinarea îmbrăcămintei. Se verifică dacă îmbrăcămintea are buzunare secrete sau cu despăr ituri duble. reverele. tivurile. bastoane. cutii de chibrituri. tocul şi locurile care ar putea servi ca asunzători pentru obiectele de dimensiunsi mici. dintre căptuşeală şi talpă. căptuşeala. se vor examina căptuşeala. mânecile.şi încăl ămintei. manşetele. poşete. se poate proceda la desfacerea cusăturilor în acele por iuni în care se presupune că au fost ascunse obiectele.). cusăturile etc. basma. Examinarea începe cu obiectele ce acoperă capul (căciulă. pălărie. fundul. de regulă. pachete de igări. Dacă împrejurările o impun. umbrele etc. peticele. se poate cere celui perchezi ionat să se dezbrace. de unde vor fi scoase toate obiectele. Cu aceeaşi grijă se impune a se proceda şi în cazul bagajelor aflate asupra persoanei (gen i. serviete. batic etc.). prin ele însele. sub a căror înfă işare inofensivă se pot ascunde obiecte de dimensiuni reduse. cum ar fi: portmonee. agende. de sus în jos. aflate asupra persoanei. la care se vor controla mai întâi buzunarele. pot oferi posibilită i de ascundere (funduri duble. geamantane etc. Se examinează atent obiectele accesorii. ceea ce va permite şi descoperirea obiectelor înfăşurate în jurul unor anumite regiuni ale corpului. de folosin ă curentă. în func ie de natura obiectelor căutate. perchezi ia corporală trebuie efectuată într-o anumită ordine. a Pentru a nu rămâne nici o por iune necontrolată. spa iul dintre căptuşeală şi 361 . stilouri. ceasuri de mână şi de buzunar. care. La încăl ăminte se verifică spa iul dintre căptuşeală şi fa ă.

A. de asemenea. în mediul urban acesta va sta iona la o anumită distan ă de locul unde urmează a se efectua perchezi ia. să se realizeze elementul de surprindere. încât să se asigure caracterul inopinat. deoarece acestea oferă condi ii prielnice de ascundere a unor obiecte. se realizează de o persoană de acelaşi sex. ori al dispari iei persoanelor implicate. în interiorul acestora pot fi găsite obiecte dintre cele rnai diferite. în fine. condi ie ce trebuie îndeplinită şi de martorii asisten i. pentru a se evita riscul îndepărtării sau distrugerii obiectelor ce interesează. altele se referă la măsurile ce trebuie luate de îndată ce organul judiciar a pătruns în acel loc. oferă nenumărate posibilită i de ascundere.. Când deplasarea se face cu un autovehicul. al cărei obiect îl constituie examinarea acelor regiuni sau organe care au putut servi ca ascunzători. auditive etc.). Perchezi ia corpului. după cum. Se examinează atent orificiile naturale în care au putut fi introduse anumite obiecte. Deplasarea echipei la locul unde urmează a se efectua perchezi ia trebuie făcută în astfel de condi ii. cele dentare. Unele dintre acestea privesc modul de deplasare şi de pătrundere a membrilor echipei la locul supus perchezi iei. care. aparatele gipsate. pentru examinarea corpului se poate apela şi la concursul medicului. purtate deseori pentru a simula anumite infirmită i. de picioare. alte reguli privesc modul de efectuare a perchezi iei propriu-zise. C. iar prin mijlocirea examenului radiologie se va verifica dacă obiectele căutate au fost înghi ite. Perchezi ia locurilor închise Perchezi ia locurilor închise trebuie efectuata cu observarea unor reguli tactice adecvate. Vor fi cercetate protezele de mâini. 362 .înveliş etc.

pentru efectuarea acestei activită i. Când perchezi ia se efectuează într-un bloc cu mai multe etaje poate fi folosit liftul. Pentru a contracara astfel de manevre. această amânare se poate datora unor cauze diferite: nevoia de a-şi excluse sau la încercările unor persoane de a zădărnici efectuarea acestei activită i prin întârzierea de a răspunde la soma iile organelor judiciare. care va fi oprit cu un etaj mai sus sau mai jos fa ă de nivelul la care este situat apartamentul ce urmează a tî perchezi ionat. De regulă. în func ie de locul unde este situat domiciliul. organele 363 . Atunci eând la apelurile organului judiciar persoana răspunde dar întârzie să deschidă.iar în mediul rural. organul judiciar trebuie să ia o seamă de măsuri de prevedere. de datele ce caracterizeze persoana ce trebuie perchezi ionată. de blocare a căilor de acces. fie uşa rămâne închisă. B. fie se răspunde. La aceste apeluri fie se primeşte un răspuns imediat. sau prin mai potrivit moment. pentru a se evita dispari ia persoaei implicate sau a înlăturării obiectelor compromi ătoare. fără a atrage aten ia. Înainte de a se realiza pătrunderea în interior. se vor lua masuri corespunzătoare de pază. dar nu se deschide imediat. Pentru a se asigura pătrunderea imediată în locul ce urmează a fi a celui perchezi ionat şi a se evita incidentele nedorite. mijlocul de transport va fi oprit în acele locuri în care autovehiculele sta ionează în mod obişnuit. Pentru a pătrunde în interior se sună sau se bate la uşă. Nu trebuie însă refuzul împotrivirea intrarea în locuin ă. urmat de deschiderea uşii. se impune alegerea judicioasă judiciare nu întâmpină rezisten ă în momentul pătrunderii în domiciliu.

Persoanele prezente la locul perchezi iei vor fi adunate în una din încăperi sau. după caz. se procedează la examinarea întregului spa iu supus perchezi iei. sau la pătrunderea for ată şi la efectuarea perchezi iei în prezen a unui vecin. mai ales atunci când organul judiciar de ine informa ii precum că persoana perchezi ionată este periculoasă. se impun măsurile necesare de siguran ă. ocazie cu care se vor cerceta toate instala iile ce ar putea fi folosite la distrugerea sau îndepărtarea obiectelor (W. sobe. prezintă scopul venirii.). precum şi încercările de semnalizare ori de comunicare cu exteriorul. Dacă în urma informa iilor ob inute de la vecini se constată că persoana nu este acasă.). care să contracareze un eventual atac. organul judiciar se legitimează.). Când nu se primeşte nici un răspuns înseamnă ca se refuză să se deschidă fie că nu este nimeni acasă. dar refuză să deschidă. ori de a dispărea etc. a responsabilului de bloc sau a reprezentantului administra iei locale. La fel se va proceda şi atunci când se constată că persoana se află la domiciliu. să nu întreprindă nimic de natură a tulbura activitatea celor ce efectueză 364 . temerea fa ă de persoane necunoscute sau încercarea de a înlătura obiectele compromi ătoare. dispozitive de îndepărtare a gunoaielor etc. şi. Acestea vor fi invitate să nu părăsească acel loc. se procedează la sigilarea uşilor şi la aducerea acesteia (de la serviciu etc. Pentru a se preveni distrugerea sau îndepărtarea obiectelor compromi ătoare.corecta inuta. Ajuns în interiorul domiciliului. prezintă temeiul legal al efectuării perchezi iei. În cazul pătrunderii for ate. într-un spa iu determinat al încăperii (sunt excepta i copiii mici. C. de a pune în ordine anumite obiecte. dacă este cazul. bolnavii).-uri.C. fie că persoana se afla în imposibilitatea să o facă (boală. vârstă înaintată etc.

salaria i ai serviciului de poştă. perchezi ia domiciliară poate fi precedată de perchezi ia corporală a tuturor persoanelor. acesta va fi supus unei examinări atente. D. posibilită ile de ascundere pe care le oferă interiorul. să constituie o activitate de căutare sistematică.). se va stabili metodologia de lucru. metodic. dependin e. pornindu-se de la intrare. esen iali fiind următorii: natura obiectelor căutate şi. spre dreapta sau stânga. În func ie de natura obiectelor căutate şi pentru a se evita posibilitatea unei riposte violente. precum şi cu privire la faptul dacă acestea sunt în folosin a exclusivă a celui perchezi ionat ori dacă anumite încăperi. e dependentă de o multitudine de factori. de-a lungul pere ilor. cele ce nu fac parte din familia celui perchezi ionat vor fi întrebate asupra calită ii sau a împrejurării care explică prezen a lor în acel loc. telefoane etc. într-un singur sens. Atunci 365 . a obiectelor aflate în aceste locuri. Sunt exceptate persoanele sosite în vederea îndeplinirii unor îndatoriri de serviciu (medici.efectuării perchezi iei propriu-zise. Metodologia de căutare. După ce toate persoanele au fost legitimate. de mai multe persoane sau familii.perchezi ia. Se va pătrunde în toate încăperile şi în dependin e. După luarea acestor măsuri.) sau de altă natură (persoane care fac apovizionarea cu anumite alimente etc. obiecte sunt folosite în comun. cu ocazia. în raport de aceasta. Încăperile trebuie examinate într-o anumită ordine. care să asigure examinarea tuturor încăperilor şi obiectelor. La fel se va proceda şi cu persoanele ce sosesc după începerea perchezi iei. fiecărui membru al echipei revenindu-i atribu ii determinate. se vor cere informa ii cu privire la destina ia acestora. Perchezi ia trebuie să aibă un caracter organizat. Pentru a avea o reprezentare clară asupra întinderii şi caracteristicilor locului perchezi ionat.

fa ă de posibilită ile aproape nelimitate de ascundere.) pot avea valoarea unui indiciu cu privire la natura ascunzătorii. Regulile de efectuare a perchezi iei depind de o serie de factori. împrejurările comiterii infrac iunii. iar un altul spre stânga. posibilitatea de a fi descompuse în păr i componente. obiectele de dimensiuni reduse. Cercetarea se poate face şi „în paralel". amândoi să se îndrepte spre centrul încăperii. de multe ori. zile 366 . de-a lungul pere ilor. vor fi căutate în anumite locuri. Astfel. zidari etc. îndeletnicirile profesionale ale celui perchezi ionat sau ale membrilor familiei (lemnari. obiectele să fie supuse unei examinări atente. La fel. De asemenea. distruse au. transformate. intervalul de timp cuprins între momentul comiterii infrac iunii şi cel ai efectuării perchezi iei (ore. cercetarea se poate face „la întâlnire". informa iile de inute de organele judiciare în legătură cu obiectele căutate. de la locul de întâlnire. O altă regulă tactică este cea potrivit căreia perchezi ia trebuie efectuată în mod minu ios. prelucrate. adică mai mul i lucrători efectuează concomitent opera ia de căutare în încăperi diferite. forma. Natura. pornindu-se de la intrare. în timp ce posibilită ile de ascundere a obiectelor de dimensiuni mari fiind limitate. substan a obiectelor. natura obiectelor a căror descoperire se urmăreşte. deoarece experien a învederează o anumită predilec ie pentru a ascunde obiectele compromi ătoare în locurile legate de preocupările lor. ca apoi. unul dintre lucrători se va deplasa spre dreapta. situa ie în care. precum: natura faptei în legătură cu care se realizează această activitate. pentru a nu rămâne nici un loc necontrolat. la fel vor fi şi locurile unde ar putea fi ascunse.când participă mai multe persoane. valoarea unui indiciu cu privire la locurile unde ar putea fi ascunse. astfel încât toate încăperile.. dependin ele. particularită ile locului ce urmează a fi cercetat. dimensiunile.

scândură. valorificate de îndată) pot constitui un indiciu asupra locurilor în care ar putea fi ascunse. lipsa prafului dintre scânduri sau 367 . precum şi cu ajutorul apei turnate pe întreaga suprafa ă de pământ. Existen a unor denivelări. În cazul pardoselilor din pământ bătătorit. se efectuează măsurători pentru a se constata dacă dimensiunile interioare corespund dimensiunilor exterioare. în care s-au practicat ascunzători. sonda pătrunde mai uşor. constatarea unor denivelări. vopselei sau a tapetului. opera ie care va pune în eviden ă o anumită diferen ă de sonoritate. destina ia ce urmează a fi dată obiectelor (folosite personal. parchet. În cazul pardoselilor din scândură sau parchet. marmoră. Locurile în care s-a săpat de curând prezintă diferen e de afânare şi pot fi puse în eviden ă prin sondarea cu ajutorul vergelelor metalice. prin lovirea (ciocănirea) pere ilor sau a unor obiecte de mobilier. Cercetarea pardoselei se face în func ie de natura materialului din care este alcătuită: pământ bătătorit. Locurile în care s-au practicat ascunzători pot fi identificate acustic. a tuturor încăperilor şi dependin elor. a unor grade diferite de uzură şi de culoare. În vederea descoperirii ascunzătorilor prin modificări aduse construc iei.etc.). cât şi cu ajutorul radia iilor ultraviolete. Extrema varietate a obiectelor ce se caută cu ocazia perchezi iei precum si multiplele posibilită i de ascundere impun necesitatea cercetării minu ioase a locuin ei. zugrăvelii. gresie etc. acestea pot fi identificate prin constatarea unor denivelări. a unei densită i diferite a pământului în anumite por iuni. Pere ii vor fi cerceta i sub aspectul uniformtă ii suprafe ei precum şi a culorii tencuielii. iar apa este mai repede absorbită în acele por iuni. precum şi a obiectelor aflate în interior. a unor tente diferite de culoare poate fi verificată atât macroscopic.

o activitate laborioasă. sau cu ajutorul unei sonde metalice. 368 . dată fiind extrema varietate a acestora şi multiplele posibilită i pe care le oferă amenajarea unor ascunzători. plapumele şi pernele se examinează prin palpare. balustradele de lemn. Astfel. disimularea ascunzătorilor prin aplicarea unor elemente decorative . felul cuielor şi orânduirea acestora. De aceea. floarea cuielor strălucitoare constituie tot atâtea indicii că în acele por iuni sa ac ionat de curând. Articolele de îmbrăcăminte. În ceea ce priveşte scările.dublarea pere ilor şi a fundurilor.). metal). practicarea unor scobituri.se procedează la măsurarea dimensiunilor lor interioare şi exterioare şi. gravuri. precum şi în cele din tuburi metalice. saltelele. Vor fi supuse unei examinări atente instala iile sanitare. deoarece acestea oferă condi ii proprii pentru ascunderea obiectelor de dimensiuni reduse. deseori. cărămidă. Cercetarea obiectelor din interiorul încăperilor constituie. în interiorul cărora pot fi practicate scobituri uşor camuflabilie. în func ie de natura materialului din care sunt făcute (lemn.) oferă posibilitatea ascunderii în spatele lor a unor obiecte plate (înscrisuri etc. electrice. vor fi cercetate cu aten ie treptele. beton. dacă este cazul. de încăl ăminte şi de lenjerie vor fi cercetate potrivit metodologiei ce se aplică cu ocazia efectuării perchezi iei corporale. în vederea descoperirii ascunzătorilor amenajate în obiectele de mobilier . se examinează elementele componente. Păr ile tapisate ale obiectelor de mobilier. tapiserii. prin desfacerea unei por iuni care să permită introducerea mâinii. Obiectele fixate pe pere i (tablouri. pentru a se constata dacă prezintă urme de violen ă. metodologia de căutare a principalelor categorii de obiecte ce se pot afla în interiorul încăperilor are doar o valoare orientativă. de aerisire şi încălzire. jocul scândurilor. oglinzi etc.lamelele de parchet.

monede de aur etc. Tot astfel. Căr ile. partea tapisată a interiorului. bancnote etc. bibelourilor precum şi jucăriile copiilor care pot servi ca ascunzători pentru obiectele de dimensiuni reduse.dar. de număml celor ce participă la efectuarea acestei activită i. se procedează la împăr irea întregii suprafe e pe sectoare. farurile. de felul statuetelor. vor fi examinate diferite obiecte decorative. rezervorul de benzină. alături de o seamă de elemente comune perchezi iilor locurilor închise. Vasele de bucătărie precum şi vasele în care se păstrează alimente conservate oferă posibilitatea ascunderii unor obiecte de dimensiuni mici (bijuterii. pe care le oferă asemenea mijloace de transport. cotorul şi filele acestora pot fi ascunse înscrisuri. 369 . a căror identificare şi examinare implică necesitatea participării unor specialişti. În raport de natura obiectelor căutate. deoarece. aspiratoare etc. tot aşa cum aparatele de uz casnic (frigidere. şi elemente specifice de ascundere. camerele ro ilor etc. ci şi prin foiletare. Perchezi ia locurilor deschise Perchezi ia locurilor deschise reprezintă activitatea de căutare a unor obiecte în cuprinsul unor spa ii determinate.). în coper ile. albumele se examinează nu numai prin scuturare. acumulatorul. Constituie locuri de ascundere.) şi cele electrice pot servi aceluiaşi scop. de caracterul şi întinderea terenului. acestea pot constitui mijloace de camuflare a locurilor în care s-au practicat ascunzători. în acelaşi timp. autocamioanelor prezintă. ce apar in unei anumite persoane sau la care au acces un anumit număr de persoane (cur ile. caroseria. terenurile cultivate de lângă casă etc.). grădinile. Perchezi ia unor autovehicule de tipul autoturismelor.

se procedează la examinarea separată a fiecărui sector.Dacă suprafa a de teren supusă perchezi iei e delimitată de anumite repere naturale (curtea. Când dispune de informa ii verificate cu privire la natura bunurilor şi a locurilor în care au fost ascunse. toate acestea au valoarea unui indiciu cu privire la locurile în care au putut fi ascunse obiectele. care ar putea servi drept ascunzători sau mijloace de camuflare. ori de recunoaştere a tocurilor în care au fost îngropate anumite obiecte. de asemenea. latrine etc. grădina de zarzavat. dispuşi în lan . potrivit căruia. materiale (stive de lemne. crengi. Anumite modificări constatate la suprafa a terenului: urme caracteristice ce înso esc opera ia de îngropare a obiectelor sau cadavrelor. precum şi canalele şi pâraiele. construc ii. se procedează la examinarea acestora. delimitată de îngrădituri). stoguri de paie etc. iar pentru descoperirea obiectelor aflate pe fundul unei ape vor fi folosi i scafandrii autonomi. vor parcurge întreaga suprafa ă supusă examinării. înainte de începerea opera iilor de căutare. cei ce participă la efectuarea perchezi iei. Locurile în care au fost ascunse anumite obiecte pot fi identificate cu ajutorul câinelui de urmărire. grămezi de pietre. Se poate aplica şi aşanumitul procedeu al „greblării”. ofilirea vegeta iei etc. Alte genuri de perchezi ii Perchezi ia în vederea căutării peroanelor şi a cadavrelor 370 . Se vor examina obiectele existente pe suprafa a terenului.). se examinează în continuare şi restul suprafe ei. urme ale uneltelor cu care s-a ac ionat. Se vor cerceta. anumite amenajări în pământ (fântâni. diferen e de afânare a pământului. denivelări. care va fi introdus pe terenul ce se cercetează. şi..). dacă se presupune că pot fi descoperite şi alte obiecte. diferite lucrări. gunoi.

în momentul surprinderii în flagrant. concomitent. efectuată. Locurile în care au fost ascunse persoanele sau cadavrele pot fi identificate cu ajutorul câinelui de urmărire. iar în locurile deschise. precum şi ascunzătorile ce ar putea fi amenajate sub (în) pământ. construc iile existente la suprafa a terenului (stoguri de paie. Indiferent de numărul persoanelor ce participă la efectuarea acestei activită i se vor lua măsuri corespunzătoare pentru prevenirea unui atac. domiciliul şi reşedin a aceleiaşi persoane.Se efectuează în vederea descoperirii infractorilor care se sustrag de la urmărire. iar în cazul acestora din urmă şi cu ajutorul detectorului de cadavre. frevent. a păr ilor ramase ca urmare a depeşării acestora se realizează inându-se seama de principalele modalită i de ascundere.). de regulă. pentru a se preveni posibilitatea unei riposte violente. De aceea. în spa iile închise se vor cerceta acele locuri în care ar fi putut fi amenajate astfel de ascunzători (dependin e. Se vor lua măsurile corespunzătoare. domiciliile rudelor. 371 . participante la săvârşirea aceleiaşi infrac iuni. precum şi a persoanelor sechestrate. coceni etc. Perchezi ia asupra unui grup de persoane se referă la perchezi ia corporală a mai multor persoane. Perchezi ia simultană reprezintă activitatea de căutare a obiectelor ce interesează cauza. se recurge la depeşarea cadavrului sau abandonarea păr ilor dezmembrate în locuri diferite. Astfel în special în mediu! urban.). judecată sau executarea pedepsei. Locurile de ascundere sunt relativ limitate. firide etc. prietenilor etc. materialele. aceasta poate ascunde obiectele în locuri diferite: domiciliu! şi locul de muncă ale celui perchezi ionat. Chiar şi atunci când infrac iunea a fost săvârşită de o singură persoană. Căutarea cadavrelor. în mai multe locuri.

pentru a se evita riscul de a se preveni reciproc. de la cei ce le de in. adică efectuarea ei în acelaşi timp la toate persoanele şi în toate locurile. acestea pot fi ob inute prin efectuarea unei activită i distincte de perchezi ie . în acele locuri. în aceste situa ii. coresponden ă în care se fac aluzii la fapta săvârşită) care vor servi la dovedirea unor aspecte ale cauzei. Când sunt cunoscute atât natura obiectelor. Ridicarea de obiecte se realizează prin două modalită i: ridicarea la cerere şi ridicarea silită. prima perchezi ie a fost nereuşită. a unor obiecte ce con in urme ale unei infrac iuni (mijloace folosite la săvârşirea infrac iunii.ridicarea de obiecte şi înscrisuri. repetată se efectuează atunci când. organul judiciar se prezintă la domiciliul persoanei sau la unitatea care le de ine. totuşi. De regulă. Sec iunea a III-a .Perchezi iile simultane se efectuează mai ales atunci când infrac iunea a fost săvârşi ită în participa ie şi există presupunerea că obiectele ce interesează cauza au putut fi ascunse în domiciliile participan ilor. cât şi locul unde se află sau persoana care le de ine. În vederea ridicării obiectelor şi înscrisurilor ce interesează cauza. Reuşita perchezi iei simultane impune sincronizarea opera iilor de căutare. locurile în care trebuie efectuată perchezi ia se pot afla în aceeaşi localitate sau în localită i diferite.Ridicarea de obiecte şi înscrisuri În cursul procesului penal se ivesc situa ii când se impune ridicarea. datorită unor împrejurări (condi ii atmosferice şi de luminozitate improprii. insuficienta cercetare a unor locuri). iar organul judiciar de ine informa ii sigure. obiecte ce constituie produs al infrac iunii) sau înscrisuri (documente falsificate. cererea este urmată de 372 . potrivit cărora bunurile căutate se află. Perchezi ia. se legitimează şi solicită predarea acestora.

scrisori. înainte de a proceda la efectuarea perchezi iei în vederea ridicării de obiecte sau înscrisuri. De aceea. Dacă nu se permite accesul în interiorul locuin ei sau dacă se refuză predarea ori se tăgăduieşte existen a sau de inerea obiectelor şi înscrisurilor. organul de cercetare penală trebuie să facă demersuri pentru a ob ine autoriza ia procurorului în vederea efectuării perchezi iei. cu încuviin area procurorului. telegrame sau orice altă coresponden a ori obiecte ce interesează cauza. tăgăduieşte existen a ori de inerea obiectelor sau înscrisurilor solicitate. 373 . Când organul de cercetare penală de ine informa ii din care rezultă că învinuitul sau inculpatul urmează să expedieze sau să primească. în care se precizează obiectele şi înscrisurile ridicate. pentru a cărei efectuare organul de cercetare penală. organul de cercetare penală nu trebuie sa excludă o asemenea eventualitate. şi. cu men ionarea caracteristicilor lor. se procedează la ridicarea silită a acestora (articolul 99 Cod procedură penală). Ridicarea silită se face printr-o perchezi ie. cu excep ia infrac iunilor flagrante. Opera iunile legale de ridicarea silită a obiectelor şi înscrisurilor se efectuează în prezen a martorilor asisten i. persoana are posibilitatea să distrugă ori să ascundă obiectele sau înscrisurile ce interesează cauza.remiterea de bunăvoie a obiectului sau înscrisului reclamat. Opera iunea de predare voluntară se consemnează într-un proces-verbal. trebuie să aibă autoriza ia de efectuare a perchezi iei. iar rezultatele acestei activită i se consemnează în procesul-verbal ce se încheie cu această ocazie. emisă de procuror. Dacă persoana sau unitatea ce le de ine refuză predarea. trebuie să ob ină autoriza ia procurorului. pentru a se preveni astfel de neajunsuri. poate dispune ca orice unitate poştală sau de transport să re ină şi să predea organului judiciar obiectele şi coresponden a respective (articolul 98 Cod procedură penală). direct sau indirect. în acest interval de timp.

ca aceasta să fie controlată şi nu re inută. numele. uneori din punct de vedere tactic. poate fi întregit cu fotografia şi filmul judiciar. numărul. 1.Mijloacele de fixare a rezultatelor perchezi iei şi ale ridicării de obiecte şi înscrisuri Principalul mijloc de fixare a rezultatelor acestor activită i procedurale îl constituie procesul-verbal. iar dacă interesul urmăririi o cere. coresponden a şi obiectele pot fi prezentate învinuitului sau inculpatului în scopuri tactice. calitatea şi organul judiciar din care fac parte cei ce efectuează perchezi ia (inclusiv ale membrilor echipei. se redactează cu observarea prevederilor articolelor 91 şi 108 Cod procedură penală. Sec iunea a IV-a . organul judiciar re ine ceea ce este necesar pentru lămurirea cauzei. datele de identificare ale celui perchezi ionat (men ionându-se dacă acesta este prezent sau reprezentat). numele. care trebuie să ofere o imagine fidelă. exper ilor şi specialiştilor). completă şi exactă a tuturor constatărilor făcute cu ocazia perchezi iei. data şi organul de la care emană) sau se precizează că 374 . care. prenumele. prenumele şi celelalte date privind identitatea martorilor asisten i. pentru a-l determina să recunoască faptele. şi cuprinde următoarele men iuni: data şi locul încheierii. astfel încât învinuitul sau inculpatul să nu fie prevenit. ale persoanelor aflate la locul perchezi iei sau sosite după începerea acesteia. în raport de împrejurări. În ceea ce priveşte coresponden a. în procesulverbal se men ionează temeiul legal al efectuării perchezi iei (autoriza ia procurorului. este indicat. Procesul-verbal. Când perchezi ia este efectuată de organul de cercetare penală. înregistrarea videomagnetică şi schi ele locurilor perchezi ionate.Verificând con inutul coresponden ei şi al obiectelor.

necesitatea acestora. timpul efectuării şi condi iile în care au fost descoperite obiectele (articolul 108 alin. a formulat proteste). din diverse motive (cantitate. de ce s-a renun at la efectuarea perchezi iei. natura ascunzătorilor.perchezi ia se efectuează cu consim ământul scris al persoanei.). Dacă cererea a fost urmată de predarea obiectelor sau înscrisurilor. precum şi cele care. Se descriu. modul în care au fost amenajate sau locurile în care au fost găsite obiectele ori înscrisurile.2 Cod procedură penală). În partea finală a procesului-verbal se men ionează obiectele ridicate. sau. faptul că celui perchezi ionat i s-a cerut să predea obiectele. Se vor preciza. se vor men iona în procesul-verbal. culoare. inându-se cont de toate însuşirile care le individualizează: forma. totodată. natura materialului din care sunt făcute. destina ia etc. de asemenea. ori faptul că această activitate e impusă de o infrac iune flagrantă. apoi. Obiectele descoperite se descriu amănun it. se precizează. s-a opus. dacă persoanele prezente au fost supuse unei perchezi ii corporale şi rezultatele la care s-a ajuns. elementele ce indică modul de fabricare. al spa iilor deschise). în ordinea desfăşurării lor. de asemenea. dimpotrivă. Se men ionează. după caz. Se consemnează. dacă în cursul acestei activită i s-au ivit incidente şi modul în care au fost solu ionate. dimensiuni etc. deteriorări. 375 . de asemenea. de ce s-a procedat la efectuarea acestei activită i. justifîcându-se. al dependin elor. Dacă aplicarea unor anumite procedee a fost înso ită de producerea unor degradări. numărul încăperilor. greutate. Se fac men iuni cu privire la locul supus perchezi iei (caracterul şi întinderea acestuia. opera iile întreprinse în vederea descoperirii obiectelor sau înscrisurilor. atitudinea fa ă de organele judiciare a persoanei perchezi ionate (a predat de bunăvoie obiectele căutate. dimensiuni.

Tot aici se vor men iona eventualele obiec ii şi explica ii ale celui perchezi ionat sau ale persoanei în prezen a căreia s-a efectuat perchezi ia. ori ale martorilor asisten i. înregistrării videomagnetice (aparatura şi materialul fotosensibil utilizat) sau a schi elor.). cu ajutorul imaginilor. imagini ale unor păr i determinate ale interiorului (încăperi etc. de a întregi şi uşura în elegerea acestuia. partea descriptivă a procesului-verbal. ultim. Procesul-verbal încheiat în mai multe exemplare este semnat pe fiecare pagină şi la sfârşit de către cei ce participă la efectuarea perchezi iei. ale locurilor în care au fost ascunse. cu privire la con inutul procesului-verbal sau la modul de efectuare a perchezi iei. În fine.). în procesul-verbal se precizează dacă anumite împrejurări legate de efectuarea perchezi iei au fost fixate prin mijlocirea fotografiei. 376 .mijloace auxiliare de fixare a rezultatelor perchezi iei -datorită caracterului lor demonstrativ.au fost lăsate fie în păstrarea persoanei perchezi ionate. fie a unui custode. Cu ajutorul fotografiei şi a filmului se ob in imagini de ansamblu ale locului supus perchezi iei. dacă este cazul. au rolul de a ilustra. custodelui (articolul 108 Cod procedură penală. în urma aplicării sechestrului. reprezentantului acesteia sau unui membru al familiei. 2. celor cu care locuieşte ori unui vecin şi. Fotografia şi filmul judiciar . Fotografia şi filmul ce fixează obiectele descoperite trebuie să pună în eviden ă forma şi însuşirile caracteristice ale acestora. iar în lipsa acestora. iar o copie de pe acestă se lasă persoanei perchezi ionate. filmului. alin. imagini ale obiectelor descoperite.

în vederea fixării exacte a locurilor în care au fost ascunse obiectele. iar filmul ob inut în urma opera iei de developare înso eşte dosarul. în dinamismul lor. fotografiile se anexează la procesulverbal. de o anumită întindere. Schi a oferă o imagine de ansamblu a locului supus perchezi iei. permite fixarea imaginilor de ansamblu. realizată după procedeele care îşi găsesc aplicare cu ocazia cercetării la fa a locului. schi ă. 3. înregistrarea videomagnetică.După ce au fost semnate şi ştampilate. ale obiectelor principale şi de detaliu. şi a precum locurilor în care au fost ascunse obiectele sau înscrisurile. constituie obiect al constatării tehnicoştiin ifice elementele materiale ce sunt un rezultat al infrac iunii. efectuată în cazurile ce prezintă un anumit grad de complexitate. urmând a fi valorificat prin proiectare. Îşi găseşte utilizare la perchezi iile efectuate în spa ii deschise. înregistrarea videomagnetică oferă avantajul redării fidele şi complete. precum şi la cele efectuate în locurile închise de o construc ie complicată. 4. obiectele ce 377 . a principalelor momente pe care le parcurge perchezi ia.Considera ii preliminare No iune Într-o accep ie cu totul generală. ????? vine maine ????CAPITOLUL al XXVII-lea CONSTATAREA TEHNICO-ŞTIIN IFICĂ Şl EXPERTIZA CRIMINALISTICĂ Sec iunea l . Ca şi filmul judiciar.

pe de o parte. Laboratorul Central de expertize criminalistice a fost reorganizat şi desfiin at. fapte cu relevan ă probatorie. pe lângă laboratoarele interjude ene Bucureşti şi Cluj- 378 . ne permit să definim constatarea tehnico-ştiin ifîcă drept un procedeu de proba iune tehnicoştiin ific. no iunea de urmă luată aici în în elesul cel mai cuprinzător atribuit acestui termen. pe de altă parte. ori care func ionează pe lângă institu ia de care apar ine organul de urmărire penală. 368 din 3 iulie 1998. de către specialişti sau tehnicieni din cadrul acestora. efectuată la cererea organelor de urmărire penală. Din sistemul laboratoarelor men ionate făceau parte Laboratorul Central şi Laboratoarele interjude ene de expertize criminalistice. institu ie publică cu personalitate juridică. având sediul în Bucureşti şi Cluj-Napoca. Prin acelaşi act normativ. în cauze ce nu suferă amânare. concluzii materializate în raportul de constatare. locul sau fiind luat de nou înfiin atul Institut Na ional de Expertize Criminalistice. ce constă într-o examinare specială a mijloacelor materiale de probă. în baza Decretului nr. 648/1969. organele judiciare din jude ele ării erau grupate în două categorii: cele care se puteau adresa Laboratorului interjude ean din Bucureşti şi cele care se puteau adresa Laboratorului interjude ean din Cluj-Napoca. referitor la organizarea şi func ionarea acestui minister. Prin Hotărârea de Guvern nr.reprezintă un produs sau con in o urmă a săvârşirii faptei. Sistemul unită ilor şi laboratoarelor de expertiză criminalistică A. Dispozi iile legale care o reglementează. elementele ce o apropie de expertiza criminalistică. Laboratoarele din sistemul Ministerului Justi iei Primele laboratoare de expertiză criminalistică au fost înfiin ate în anul 1969. în vederea ob inerii unor date. În această formă de organizare. subordonată Ministerului Justi iei.

în toate cazurile. Tot în cadrul Ministerului Justi iei func ionează Biroul central pentru expertize tehnice judiciare. 2 din 21 ianuarie 2000 privind expertiza tehnică judiciară şi extrajudiciară sunt aplicabile şi exper ilor contabili. câte un birou local pentru expertize judiciare tehnice şi contabile. fie şi numai prin situa ia impusă de unele cazuri dificile. potrivit competen ei lor materiale şi teritoriale. 65/1994 privind exper ii contabili şi contabilii autoriza i. de cunoştin ele specialiştilor şi exper ilor din toate aceste domenii. înfiin at în baza Ordonan ei Guvernului nr. Deoarece între expertiza criminalistică. men ionăm că activitatea de expertiză contabilă este reglementată de dispozi iile cuprinse în Ordonan a Guvernului nr. datorită strânselor legături ce există între criminalistică şi medicina legală. Apreciem că. se mai înfiin ează Laboratorul Interjude ean de Expertize Criminalistice Iaşi şi Laboratorul Interjude ean de Expertize Criminalistice Timişoara. cea tehnică judiciară şi expertiza contabilă există unele asemănări. în 379 . de multe ori.Napoca. 2 din 21 ianuarie 2000 privind organizarea activită ii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară. fără personalitate juridică. Biroul central pentru expertize tehnice judiciare are în subordine. 15-23 din Ordonan a Guvernului nr. aprobat prin ordin al ministrului Justi iei. Institutul efectuează. la nivelul fiecărui tribunal. noua expertiza criminalistică. Condi iile şi modul în care se efectuează expertiza criminalistică şi competen a teritorială a laboratoarelor interjude ene se stabilesc prin regulament. Laboratoarele interjude ene de expertize criminalistice efectuează prima expertiză. iar dispozi iile cuprinse în art. efectuează prima expertiză. iar în cazurile de o mai mare complexitate sau pentru care laboratoarele interjude ene nu au condi ii tehnice. iar organele judiciare au nevoie.

Sec ia de urmărire penală şi criminalistică are rolul de a promova cele mai moderne metode ştiin ifice de descoperire a infrac iunilor. este locul să men ionăm că şi expertiza medico-legală a fost reorganizată recent. infrac iunile economice etc. iar în teritoriu 380 .446/1996.care se cere efectuarea de expertize complexe (criminalistice şi medicolegale). B. ajuta i de tehnicieni şi specialişti din cele mai diverse domenii.C. privind organizarea şi func ionarea institu iilor de medicină legală. C.M. În cadrul Ministerului Public Activitatea de investigare criminalistică desfăşurată în cadrul Ministerului Public este condusă şi îndrumată de Sec ia de urmărire penală şi criminalistică din Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justi ie. 1085/1966 de aprobare a regulamentului de aplicare a Decretului nr. în primul rând ale celor care prezintă un grad sporit de pericol social: infrac iunile împotriva vie ii. dotate cu mijloace tehnice modeme de investigare a infrac iunilor şi conduse de procurori criminalişti. nr. l din 20 ianuarie 2000. La Parchetele de pe lângă tribunale şi la unele Parchete de pe lângă judecătorii îşi desfăşoară activitatea cabinetele de criminalistică. 446/1996 şi H. infrac iunile de corup ie. în cadrul Ministerului de Interne La nivelul Ministerului de Interne îşi desfăşoară activitatea Institutul de criminalistică din cadrul Inspectoratului General al Poli iei. intrată în vigoare de la 21 martie 2000. are sarcina de a studia şi generaliza practica de specialitate. prin care au fost abrogate Decretul nr. în scopul perfec ionării regulilor tactice de efectuare a principalelor acte de urmărire penală şi de perfec ionare a metodologiei de cercetare a infrac iunilor. Avem în vedere dispozi iile Ordonan ei Guvernului nr. De asemenea.

constatarea tehnico-ştiin ifică se efectuează. de specialiştii sau tehnicienii care func ionează în cadrul sau pe lîngă institu ia de care apar ine organul de urmărire penală. 2 art. prin excep ie. pen. pr.Constatarea tehnico-ştiin ifică Cazurile în care se poate dispune efectuarea constatărilor tehnico-ştiin ifice Potrivit art..112 C.func ionează laboratoarele de criminalistică la toate Inspectoratele jude ene de poli ie şi la organele de poli ie orăşeneşti. de către specialiştii sau tehnicienii care func ionează în cadrul altor organe. 112. fără a fi prevăzută expres. organele de urmărire penală pot dispune efectuarea constatărilor tehnico-ştiin ifice atunci când sunt îndeplinite următoarele condi ii: -există pericolul de dispari ie a unor mijloace de probă sau de schimbare a unor situa ii de fapt. pr. potrivit păr ii finale a aceluiaşi alineat al art. derivă din termenii utiliza i de legiuitor. concluziile acestora având o contribu ie hotărâtoare la aflarea adevărului în cauze penale de mare complexitate şi dificultate. a cunoştin elor unor specialişti sau tehnicieni. ca în cazul expertizei. în cei peste 30 de ani de activitate şi-a extins domeniile de cercetare ştiin ifică şi a efectuat lucrări de constatare tehnico-ştiin ifică la cererea organelor de poli ie din teritoriu. pentru lămurirea unor fapte sau împrejurări ale cauzei. -apare necesitatea lămuririi urgente a unor fapte sau împrejurări ale cauzei.. şi din natura acestui procedeu de proba iune. pen. Specialiştii abilita i să efectueze constatări tehnico-ştiin ifice Potrivit alin. 112 C.P. din marile oraşe ale ării. de regulă. iar. a fost înfiin at în anul 1968. Institutul de criminalistică al I. 381 . Sec iunea a II-a . -se impune necesitatea folosirii.G. pe de altă parte. pe de o parte. condi ie care.

felul concluziilor. De aceea. completarea acestor materiale. precizarea obiectului.. specialistul sau tehnicianul urmând a fi desemna i de către organul căruia i s-a adresat organul de urmărire penală. genurile constatărilor tehnico-ştiin ifice sunt întâlnite şi în cazul expertizei criminalistice. Modul de dispunere a constatărilor tehnico-stiin ifice Constatând existen a vreuneia din situa iile prevăzute de art.Specialiştii sau tehnicienii au calitatea de subiec i procesuali ocazionali. organul de urmărire penală dispune efectuarea constatării tehnico-ştiin ifice printr-o rezolu ie motivată. aceste chestiuni îşi vor găsi acolo locul. aprecierea acestora. men ionăm două situa ii: atunci când constatarea urmează a fi efectuată de specialistul sau tehnicianul care func ionează în cadrul ori pe lîngă institu ia de care apar ine organul de urmărire penală. 382 . În ceea ce priveşte desemnarea specialistului sau a tehnicianului care va efectua constatarea. în acest act procesual se stabileşte obiectul acesteia. 112 C. în actul procesual prin care se dispune efectuarea constatării se nominalizează numai natura examinării. în dorin a evitării unor paralelisme. pen. acesta are posibilitatea să nominalizeze prin rezolu ie specialistul sau tehnicianul. etapele examinării tehnico-ştiin ifice. iar atunci când constatarea urmează a fi efectuată de către specialişti sau tehnicieni care func ionează în cadrul altor organe. întocmirea raportului de constatare. punerea la dispozi ia specialistului a materialelor necesare. Aspectele legate de pregătirea în vederea efectuării constatării tehnicostiin ifice. structura acestuia. pr. func ionează ca angaja i permanen i ai acestor organe şi au pregătire ştiin ifică sau tehnică în diferite domenii de activitate. se formulează întrebările la care trebuie să răspundă specialistul sau tehnicianul şi termenul de efectuare a lucrării.

213 C. tot astfel. sau în instan a de recurs. fie judecata). Atunci când necesitatea unei examinări de specialitate se resimte în cursul urmăririi penale. aceste acte procesuale au următorul con inut: -precizează obiectul expertizei. nu se poate dispune efectuarea unei expertize pentru precizarea unor împrejurări ce ar putea fi lămurite prin administrarea altor probe sau pe baza cunoştin elor de ordin profesional. clarificări. în cursul judecă ii. Nu întotdeauna existen a acestor condi ii justifică efectuarea unei expertize. Astfel. actul procesual prin care se dispune este ordonan a sau rezolu ia motivată. în prima instan ă efectuarea expertizei se dispune prin încheiere. impun necesitatea unor precizări. nu se poate dispune efectuarea unei expertize pentru precizarea unor aspecte ce reclamă cunoştin e de ordin juridic. iar în cursul judecă ii în apel sau recurs. existen a unor fapte sau împrejurări ale cauzei care. pr. -întrebările la care trebuie să răspundă expertul. prin decizia de casare. potrivit art. forma procesuală de dispunere a expertizei diferă după cum această necesitate se impune în cursul judecă ii în primă instan ă. pentru a convinge organele judiciare.Sec iunea a III-a . pen. b. deoarece organele judiciare au pregătire de specialitate în această materie. a experien ei de via ă a organului judiciar. adică natura examinării ce trebuie efectuată. Indiferent de forma procesuală prin care se dispune (fie că avem în vedere urmărirea penală..Expertizele criminalistice Ordonarea efectuării expertizelor Ordonarea unei expertize criminalistice este subordonată realizării cumulative a două condi ii: a. lămurirea semnifica iei acestora reclamă cunoştin e de specialitate dintr-un domeniu sau altul de activitate. 383 .

expertului nu i se pot adresa întrebări ce se referă la 384 . actul procesual prin care se ordonă expertiza trebuie să precizeze obiectul acesteia. dar numai după punerea în mişcare a ac iunii penale. Delimitarea obiectului expertizei se realizează prin formularea corectă a întrebărilor. aceasta poate fi dispusă în tot cursul urmăririi penale. care constau în următoarele: -delimitarea obiectului examinării. Formularea întrebărilor este subordonată unor condi ii de fond. altele privesc forma în care trebuie să se materializeze. obiectul întrebărilor adresate expertului trebuie să-l constituie numai aspectele de specialitate. să vizeze ob inerea unor răspunsuri numai din domeniul acelei ramuri a criminalistica profesate de expert. De aceea. se prezintă piesele în litigiu. se men ionează termenul în care trebuie efectuată lucrarea. -în fine. Pregătiri în vederea efectuării expertizei Efectuarea expertizelor criminalistice impune luarea de către organele de urmărire penală sau de către instan e a unor măsuri de pregătire. ci şi precizarea sarcinilor ce revin exper ilor. ceea ce presupune nu numai nominalizarea exactă a expertizei. cât şi în tot cursul efectuării acesteia. precum şi obiectele ce constituie materialul de referin ă. -punerea la dispozi ia expertului a materialelor necesare examinării. -formularea întrebărilor. În ceea ce priveşte termenul în care se poate ordona efectuarea unei expertize criminalistice. în cursul judecă ii poate fi dispusă atât înainte de începerea cercetării judecătoreşti.-când obiectul expertizei îl constituie identificarea sau stabilirea apartenen ei de gen. În ceea ce priveşte condi iile de fond. Pentru a se evita examinările inutile.

limitele în care pot fi cunoscute Efectuarea expertizei criminalistice presupune. Consacrând posibilitatea expertului de a lua cunoştin ă de materialele cauzei. precum şi practica organelor judiciare consacră această a doua opinie. a unor împrejurări de fapt. deoarece organele judiciare sunt primele chemate să le cunoască. datele. aşa cum acestea au fost stabilite pe baza administrării probelor în cauză. Efectuarea expertizei criminalistice A. Legisla ia noastră procesual-penală. art. literatura de specialitate exprimă două puncte de vedere. când anumite aspecte ale cauzei. ci şi a materialelor cauzei. pr. 121 prevede următoarele: „Expertul are dreptul să ia cunoştin ă de materialul dosarului necesar pentru efectuarea expertizei”. ce interesează examinarea de specialitate. pen. În această privin ă.aspectul juridic al cauzei. „Expertul poate cere lămuriri organului de urmărire penală sau instan ei de judecată cu privire la anumite fapte sau împrejurări ale cauzei”. considerat necesar efectuării expertizei. expertului i se recunoaşte un drept nelimitat de a lua cunoştin ă de orice date care ar putea interesa efectuarea expertizei. acesta va putea solicita completarea lor. Potrivit unei opinii. dreptul expertului se limitează la cunoaşterea unei păr i determinate din materialul cauzei. Atunci. Potrivit opiniei opuse..Dreptul celui căruia i s-a încredin at efectuarea expertizei de a cunoaşte materialele cauzei. informa iile puse la dispozi ia expertului sunt considerate insuficiente. C. uneori. cunoaşterea de către expert nu numai a materialelor ce constituie obiectul examinării (piesa în litigiu şi modelele de referin ă). nu pot fi stabilite pe baza materialelor ce i s-au pus la îndemână. Dacă materialele. inclusiv dosarul cauzei. 385 .

în scopul unei mai depline cunoaşteri a acestuia. demonstra ia. pentru a pune în eviden ă caracteristicile esen iale. date fiind elemenlele de dificultate şi de complexitate pe care le implică. în concluzii asupra chestiunii supuse examinării. sunt reunite. în final. aceea a analizei separate.B. În acest scop. examenul comparativ al acestora. examinările de specialitate efectuate cu ocazia expertizelor se referă. într-un ansamblu. Sinteza constituie opera ia reală sau mintală prin care elementele sau păr ile componente ale obiectelor studiate. aplicată la cercetarea mijloacelor materiale de probă. analiza reclamă descompunerea reală sau mentală a obiectului examinat în păr ile sau clementele sale componente. În desfăşurarea sa. activitatea expertului presupune utilizarea acelor procedee logice. În cursul primei etape. de astă-dată într-un tot. în mod separat. şi a celui de referin ă. la două categorii de obiecte: obiectul ce trebuie identificat şi obiectul cu ajutorul căruia se identifică cel dintâi. pe de o parte. desprinse unele de altele. Etapele expertizei criminalistice Expertiza criminalistică reprezintă un proces de cercetare ştiin ifică a mijloacelor materiale de probă. în principiu. pe de altă parte. proces care. potrivit primului procedeu. efectuarea de experimente. Ca opera ie logică. 386 . sunt examinate de sine stătător atât obiectul ce trebuie identificat. Deoarece obiectul expertizei criminalistice îl constituie identificarea persoanelor şi obiectelor. Rezultatele parcurgerii acestor etape se materializează. cât şi obiectul ce constituie obiectul de referin a. procesul de examinare a urmelor şi mijloacelor materiale de probă supuse expertizei parcurge următoarele etape: analiza separată a materialului în litigiu. sunt considerate în interdependen a lor. se realizează în etape. folosite în orice proces de cercetare: analiza şi sinteza.

teze ale ştiin ei considerate ca fiind adevărate. precum şi corela ia existentă între acestea. -fundamentarea demonstra iei se întemeiază pe acele date. momentul decisiv al examinărilor de specialitate îl constituie momentul de sinteză. concluzia de identificare a persoanei pe baza particularită ilor desenelor papilare e demonstrată ştiin ific de acele teze elaborate de dactiloscopie. Astfel. a examinării comparative. -procedeul demonstra iei stabileşte rela ia existentă între teza ce urmează a fi demonstrată şi fundamentarea demonstra iei printr-o activitate de gândire 387 .individualizatoare ale obiectelor cercetate. în vederea stabilirii coinciden ei sau divergen elor existente între acestea. întemeiat pe un întreg şir de ra ionamente ce converg spre confirmarea sau infirmarea unei afirma ii. De pildă. judecă i. În fine.C. În cea de-a doua etapă. din care derivă veracitatea tezei ce urmează a fi demonstrată. unicitate şi inalterabilitate. se folosesc cele mai adecvate procedee şi mijloace tehnico-ştiin ifice de comparare a însuşirilor caracteristice. potrivit cărora desenul papilar se caracterizează prin fixitate. persoana bănuită în cauză. astfel cum acesta rezultă din întrebarea formulată de către organul judiciar. E momentul în care se evaluează rezultatele examinărilor întreprinse cu ocazia analizei separate şi al examenului comparativ al obiectelor. în cursul căruia. iar constatarea coinciden ei unui anumit număr de particularită i conduce la identificarea persoanei cu excluderea absolută a oricărui coeficient de eroare.”. Demonstra ia implică următoarele elemente: -teza ce urmează a fi demonstrată este chiar obiectul expertizei. în raport de natura obiectelor supuse cercetării. în cazul expertizei dactiloscopice. Demonstra ia constituie un proces de gândire. „Dacă urma digitală descoperită la locul faptei a fost produsă de A. datele ob inute în etapele ce-i precedă sunt supuse unei aprecieri multilaterale.

prevede remedii adecvate pentru fiecare din aceste situa ii: -caracterul complet al examinării de specialitate se asigură prin dispunerea unui supliment de expertiză. În etapa finală a cercetării. C. Adevărul enun ului poate fi demonstrat atât în planul logicii (formale şi dialectice). totodată. adevărul tezei ce urmează a fi demonstrat: urma digitală a fost produsă de bănuitul A. care implică solu ii diferite: -raportul de expertiză este incomplet. dacă organele judiciare au îndoieli asupra exactită ii concluziilor raportului de expertiză. 388 . unicitate. C. şi constatând. coinciden a unui anumit număr de elemente caracteristice la urma descoperită la locul faptei (urma digitală în litigiu) şi modelul de referin ă (impresiunea de compara ie) rezultă.C. pornind de la însuşirile fundamentale ale desenelor papilare. -organul judiciar are îndoieli cu privire la exactitatea concluziilor raportului de expertiză. revenind la exemplul de mai sus. efectuarea unei noi expertize După depunerea raportului de expertiză la organul judiciar care a dispus-o. lămuririle suplimentare cerute exper ilor. acesta poate ajunge la următoarele constatări. în partea finală a raportului de expertiză. care se vor materializa. -efectuarea unei noi expertize. Aşa. aşa cum vom vedea. în urma examinării critice multilaterale. de pildă. Suplimentul de expertiză. -raportul de expertiză comportă neclarită i. logic. pr. în interdependen a lor.logică. cât şi în plan vizual. a ansamblului însuşirilor caracteristice esen iale pe care le prezintă obiectele cercetate. expertul trage concluzii asupra existen ei sau inexisten ei identită ii. pen. inalterabilitate. fixitate. -precizarea în elesului exact al raportului de expertiză se realizează pe baza lămuririlor suplimentare cerute expertului care a efectuat examinarea. al matematicii.

materialul pe baza căruia expertiza a fost efectuată. raportul de expertiză are o structură tripartită. pen.. derivă din însăşi întrebările la care expertul trebuie să răspundă. justifică concluzia la care s-a ajuns. art 123. pr. 123 C. precum şi rezultatele la care au ajuns în urma examinărilor. la con inutul şi structura acestuia. adică felul examinărilor întreprinse. în care se materializează activită ile întreprinse de exper i. data şi locul unde a fost efectuată. consacră un text special. genul expertizei criminalistice. pen. partea descriptivă şi concluziile. cuprinzând: partea introductivă. A. 389 . cu privire la modul de redactare a raportului de expertiză. Partea introductivă a raportului de expertiză Aici se men ionează acele elemente ce conferă caracterul oficial acestui act procesual: organul de urmărire penală sau instan a care a dispus efectuarea expertizei. ce poartă denumirea de raport de expertiză. care indică. B. totodată. data întocmirii raportului. în final. Obiectul expertizei. obiectul acestuia şi întrebările la care expertul trebuia să răspundă. numele şi prenumele expertului. în partea referitoare la materialul de compara ie sunt men ionate obiectele care au constituit elementele de referin ă. care marchează momentul final al acestei activită i. care. Literatura şi practica judiciară subliniază condi iile de fond şi formă cu observarea cărora trebuie redactate rapoartele de expertiză. Potrivit art. C. Partea descriptivă a raportului de expertiză În această diviziune a raportului de expertiză trebuie să se oglindească toate etapele procesului de cercetare. este un înscris.Raportul de expertiză Mijlocul de comunicare a constatărilor de specialitate. pr. data dispunerii expertizei.

litera c. mijloacele tehnico-ştiin ifice şi metodologia utilizate. Din punctul de vedere al gradului de certitudine pe care se întemeiază concluziile expertului. Partea descriptivă a raportului de expertiză prezintă un necontestat interes practic atât pentru organele judiciare. modul de valorificare si interpretare a acestora. fie în sens negativ. cuprind răspunsurile la întrebările puse şi părerea expertului asupra obiectului expertizei. sus inând concluzia la care s-a ajuns în final. prin formularea unor concluzii certe pozitive sau negative expertul conchide asupra existen ei sau inexisten ei identită ii. cât şi pentru păr i. C.. -concluzii de imposibilitate a solu ionării chestiunii supuse examinării. în literatura. În cazul expertizelor al căror obiect îl constituie identificarea persoanelor sau obiectelor.De asemenea. a. cu directe implica ii asupra modului de solu ionare a cauzei: -concluzii categorice sau certe. pr. de unde şi cele două forme pe care le poate îmbrăca: concluzie categorică afirmativă şi concluzie categorică negativă. adunate. deoarece consultarea acesteia oferă posibilitatea aprecierii juste ei concluziilor formulate de către specialist. toate datele ob inute în urma examinării. în în eles obiectiv. Concluziile categorice sau certe. precum şi în practica activită ii de expertiză se face distinc ie între următoarele categorii de concluzii. partea descriptivă a raportului de expertiză trebuie să reflecte procesul de cercetare. Concluzia e certă atunci când este adevărată. afirmative ori negative. potrivit art. -concluzii probabile ori incerte. C. pen. când con ine o aser iune categorică fie în sens afirmativ. 390 . Concluziile raportului de expertiză În partea finală a raportuîui de expertiză se materializează concluziile la care a ajuns expertul în urma examinării de specialitate şi care. 123.

prin concluziile categorice se stabileşte fie identitatea.seria. Concluziile probabile În cazul expertizei criminalistice sau de altă natură. menite a furniza explica ii plauzibile faptelor supuse cercetării. adică sub forma unor concluzii probabile..” b.. pe fondul suprapunerii caracteristicilor generale ale obiectelor supuse examinării. Deoarece în astfel de 391 . Realitatea eviden iază existen a unor situa ii în care expertul este nevoit să exprime rezultatul examinărilor întreprinse într-o formă incertă. „Textul scrisorii calomnioase apar ine lui X” etc. eventualitatea existen ei sau inexisten ei unui fapt oarecare. formularea unor concluzii categorice reprezintă un deziderat în vederea realizării căruia se dispune orice expertiză.”. elaborarea mai multor ipoteze posibile. În activitatea de expertiză...În func ie de forma pozitivă sau negativă pe care o pot îmbrăca. dobândind o altă calitate. deseori.. care. certă. Şi. „Textul ce se prezintă spre examinare nu a fost dactilografiat cu maşina tip X. Y. iar cele categorice negative pot fi exprimate sub forma: „Tubul de cartuş găsit la fa a locului nu a fost tras cu arma ce se prezintă spre examinare”. într-adevăr. dacă ar fi mai numeroase sau corespunzătoare din punct de vedere calitativ. fie neidentitatea unei persoane sau a unui obiect. Atunci când în urma analizei şi compara iei se verifică o singură presupunere a expertului. Concluziile cu caracter de probabilitate stabilesc posibilitatea. ar fi oferit expertului posibilitatea să formuleze o concluzie categorică. concluziile categorice pozitive pot primi formulări cum ar fi: „Proiectilul găsit în corpul victimei a fost tras cu arma model.. se constată coinciden a doar a unui număr redus de caracteristici particulare.. Efectuarea expertizei implică. aceea de concluzie categorică. Sunt situa ii în care. ar fi ideal ca orice examinare de specialitate în cadrul expertizei să conducă la un astfel de rezultat. aceasta încetează a mai fi o ipoteză... eventuală.

majoritatea autorilor. oricât de convingător ar fi motivată. în literatura de specialitate.situa ii. iar când acest lucru nu e justificat. a contesta expertului posibilitatea de a formula concluzii cu caracter de probabilitate înseamnă a ignora acele situa ii în care specialistul. deseori datorită unor împrejurări mai presus de 392 . Deşi probabilă. trebuie să se ab ină de la formularea oricărei concluzii. fie ele pozitive sau negative. Concluzia probabilă. deoarece expertul îşi fundamentează presupunerile pe elementele obiective şi nu pe impresiile sale subiective. Chestiunea utilită ii pentru organele judiciare a concluziilor probabile. sus inerea potrivit căreia expertul trebuie să formuleze numai concluzii categorice nu pot fî acceptate fără rezerve. expertul va putea exprima o concluzie cu caracter de probabilitate. Astăzi. ansamblul caracteristicilor generale şi particulare ale obiectelor supuse examinării nu prezintă o valoare identificatoare absolută. Concluzia cu caracter de probabilitate constituie o ipoteză care însă nu are un caracter arbitrar şi nu e lipsită de temei. lipsită de for ă probantă. expertul trebuie să formuleze numai concluzii cu caracter de certitudine. în opinia la care ne referim. Contestarea utilită ii concluziilor ipotetice. precum şi a practicienilor. de eventualitate. a întregului material. sus in admisibilitatea şi utilitatea neîndoielnică a concluziilor probabile. sau un simplu indiciu al faptului ce se cere a fi demonstrat. deoarece aceasta se întemeiază pe cercetarea completă. Potrivit opiniei celor ce contestă utilitatea concluziilor probabile. minu ioasă şi obiectivă a tuturor caracteristicilor obiectelor. Potrivit acestei opinii. pe care ne-o însuşim. a aportului lor în procesul de proba iune prilejuieşte exprimarea în literatură a unor pozi ii diferite. rămâne o simplă prezum ie. o asemenea concluzie se deosebeşte de ipoteza ini ială elaborată de expert. ceea ce permite a fi considerată mai apropiată de adevăr decât ipoteza sau ipotezele ini iale.

lipsa modelelor de compara ie libere sau experimentale etc. Concluziile probabile se întemeiază întotdeauna pe date stabilite în mod obiectiv. în această situa ie. În categoria factorilor subiectivi. iar pe de altă parte. c. singura concluzie ce poate fi desprinsă în urma studiului întreprins este cea de imposibilitate a solu ionării chestiunii supuse examinării. aceasta se datorează faptului că datele aflate la îndemâna expertului. se situează şi cel ce vizează insuficienta pregătire profesiounală şi chiar incompeten a expertului. Concluziile de imposibilitate a solu ionării chestiunii supuse examinării Din cauza.). Dacă ne referim la expertiza criminalistică a scrisului. pe de o parte. Cauzele ce explică imposibilitatea formulării unor concluzii categorice sau probabile sunt mai ales de natură obiectivă. de pildă. ci numai una probabilă. atât sub raport calitativ. precum şi a neidentită ii. Daca o asemenea concluzie are numai caracter probabil. nemijlocit lega i de cel ce întreprinde examinarea de specialitate.). starea în care se prezintă materialul supus examinării (inexisten a unor caracteristici identificatoare. Deşi nu rezolvă chestiunea cu caracter de certitudine. cauzele care conduc la o atare concluzie privesc.voin a sa. de cele mai multe ori. nu sunt îndestulătoare pentru a tranşa chestiunea într-un mod categoric. cât şi cantitativ. nu poate da o rezolvare categorică chestiunii supuse cercetării. în limbaj tehnic 393 . concluzia de imposibilitate a solu ionării chestiunii supuse examinării se exprimă în diverse moduri. starea în care se prezintă materialul de compara ie (insuficien a sau calitatea necorespunzătoare a acestuia. imitarea servilă sau copierea unei semnături etc. expertul nu poate statua cu caracter de certitudine şi nici cu probabilitate asupra identită ii. În practica activită ii de expertiză. o semnătură alcătuita din 2-3 semne grafice. utilitatea concluziilor probabile în procesul de proba iune nu poate fi contestată. a stării în care se prezintă materialul supus examinării.

sau „Din cauza unor insuficiente caracteristici individualizatoare. Înainte de începerea cercetările propriu-zise.p. deoarece îndeamnă la cunoaşterea motivelor (expuse în raport).cunoscută sub forma abreviată n. CAPITOLUL al VIOLENTĂ XXVIII-lea METODICA CERCETĂRII FAPTELOR CAUZATOARE DE MOARTE Sec iunea I – Considera ii preliminare 1. în timp ce în tactica germană numărul lor 394 . cine a asigurat paza locului şi ce persoane pot da informa ii în legătură cu cele întîmplate. pentru a stabili ce modificări au survenit în câmpul infrac iunii de la data constatării faptei. sau „Din motivele arătate în cuprinsul raportului nu se poate stabili dacă. nu se poate stabili dacă. Tactica franceză foloseşte opt sau nouă întrebări. echipa operativă întocmeşte un plan de ac iune. lectură în urma căreia organul judiciar ar putea desprinde anumite elemente necesare verificării unei supozi ii.s. pentru care expertul a ajuns la o atare concluzie. care îmbracă forme cum ar fi: „Nu se poate stabili dacă autorul modificării cifrei 6 este sau nu persoana bănuită în cauză”. „nu se poate stabili”. echipa operativă trebuie să culeagă cât mai multe date de la cei care au luat primii cunoştin ă de săvârşirea faptei..”. în care vor fi men ionate şi obiectivele urmărite.". În tactica criminalistică sunt cunoscute mai multe asemenea întrebări. Aceste obiective corespund întrebărilor care trebuie formulate şi la care se caută răspuns.... Sarcinile echipei operative sosite la fa a locului La sosirea la fa a locului. al căror număr este diferit de la o ară la alta.. ultima dintre acestea fiind preferabilă..

wann. în P. s-a consacrat formularea practicienilor care le denumesc „cei şapte w de aur” („die sieben goldenen W = was. Ioan Iacobu ă. care la prima vedere dau impresia că s-au produs din cauza unui accident de circula ie.Mari a. 1975.Florescu.C.C. I. când?.. 1. wo. G.cit. nr. mobilul)?.Sîntea. cum?.C. În practica de urmărire penală sunt frecvente cazurile în care faptele.44-46 1 395 . Chiar dacă răspunsul nu poate fi dat de îndată.cit. I. p. Până la stabilirea cauzei medicale a mor ii. Omuciderea prin sugrumare cu simularea înecului în P.Ispas. accident de traffic rutier sau omor săvârşit cu inten ie2. vol. şi anume: ce s-a întîmplat?. I. 3-4/1987. 4/1981.C. Aurel Ciopraga.Ceacanica. Cele şapte întrebări corespund priorită ii pe care trebuie să o acorde echipa de cercetare sarcinilor ce urmează a fi îndeplinite. II. Diferen ierea omorului de sinucidere în mor ile violente ca urmare a unor asfixii. Aspecte din practica judiciară. Teodor Chindriş. în Şcoala românească de criminalistică. Deces prin heteroagresiune sau căderea accidentală?. p. Cum în limba germană toate întrebările încep cu litera „W”. I. Ce s-a întâmplat? La sosirea la fa a locului. Bucureşti.M. de ce (scopul.141142. 1995.98-100. dar Camil Suciu. p. op. unde?. în urma cercetărilor se confirmă versiunea omorului inten ionat.C.).G. p. p.51-53. womit. Emilian Stancu. echipa de cercetare ştie numai că s-a constatat decesul unei persoane şi că există suspiciuni ori probe categorice că moartea se datorează interven iei omului. cu ce (s-a săvârşit fapta)?. I. o moarte accidentală (cădere de la înăl ime etc. op.Goncea Petre. nr. nr. cine este (sunt) autorul (autorii) faptei?1..222..este redus la şapte. organele judiciare trebuie să cerceteze în ce împrejurări s-a produs moartea: a fost moarte patologică. Criminalistica. 4/1981. Editura „Actami”. wie. organelle judiciare trebuie să aibă în permanen ă în vedere toate aceste posibilită i şi să administreze probe pentru dovedirea oricăreia dintre ele. în P.601. wer”).364 2 D. Bucureşti.C. p. warum. p. o sinucidere. Unele aspecte privind diferen ierea omorului de sinucidere şi de mor i accidentale. G.Constantin.

expertiza medico-legală pot contribui la stabilirea datei la care s-a produs moartea. Declara iile persoanelor (care.şi ipoteza contrarie. Este greşit să se pretindă că se poate stabili întotdeauna ora sau chiar ziua când s-a săvârşit fapta. însă organelle de urmărire penală trebuie să administreze şi alte probe în acest scop. Când s-a petrecut fapta cauzatoare de moarte violentă? Răspunsul la această întrebare este şi necesar. Unde s-a săvârşit fapta? Determinarea locului unde s-a săvârşit fapta. când presupusul omor inten ionat se dovedeşte a fi un accident de trafic. care pot contribui la identificarea făptuitorului. Medicul legist. Stabilirea locului unde s-a săvârşit fapta este impusă de nevoia de a găsi urmele cele mai importante. de verificarea tuturor versiunilor. dar şi greu de precizat. Cunoscând toate aceste aspecte. uneori. o activitate complexă şi de mare însemnătate. Asupra acestei chestiuni vom reveni când vom expune modul în care trebuie să se facă examinarea cadavrului. 3. Răspunsurile la această întrebare coincid cu rezolvarea aşa-numitelor împrejurări negative (controversate). 2. echipa operativă va trebui să fie preocupată în permanen ă de clarificarea aşa-numitelor împrejurări negative (controversate). pot fi interesate în stabilirea momentului săvârşirii faptei) trebuie private cu multă rezervă. 396 . reprezintă. şi să tragă concluzii numai după administrarea întregului probatoriu. de multe ori.

fa ă de gravitatea leziunilor suferite. care prezintă urme ce se formează când un obiect sau un corp greu este târât. aspectul îmbrăcămintei. obligă organelle judiciare să caute locul unde s-a săvârşit fapta. în func ie de caracteristicile victimei (vârstă. greutate. deşi se constată numeroase şi grave urme de violen ă (plăgi tăiate. numărul şi zona în care se află. în picioare sau târându-se. De această dată. cu mijloace proprii ori cu un mijloc de transport. Chestiunea prezintă interes deosebit deoarece. pe traseul parcurs se vor găsi urme de sânge sau urme de târâre.În practică. în scopul ascunderii urmelor infrac iunii şi al derutării cercetărilor. distrugeri de esuturi etc. Avem în vedere împrejurarea în care moartea nu s-a produs imediat şi victima a mai parcurs o distan ă apreciabilă. Există şi alte urme şi probe obiective care fac dovada că fapta s-a săvârşit în alt loc.). 4. se poate aprecia dacă victima a putut fi transportată de o singură sau de mai multe persoane. Prin răspunsul corect dat la această întrebare se clarifică şi versiunea dacă infrac iunea a fost comisă de o singură persoană sau în participa ie. Cum s-a săvârşit fapta? Determinarea modului în care a fost săvârşită fapta presupune reconstituirea mintală a întregului film al activită ii infrac ionale desfăşurate de făptuitori. poate stabili dacă. asupra căreia vom reveni în cele ce urmează. Lipsa urmelor de singe în jurul cadavrului. Expertiza medico-legală. îmbrăcăminte) şi ale persoanei bănuite de săvârşirea faptei. victima se mai putea deplasa singură ori a fost transportată de altcineva. în încercarea de a se salva. sunt frecvente cazurile în care cadavrul victimei este transportat de la locul săvârşirii faptei. întreg sau depesat (fragmentat). Stabilirea acestor împrejurări se face şi prin examinarea caracterului urmelor 397 . înăl ime. uneori.

De cele mai multe ori. coada sapei etc. obiectele folosite (cu it. pentru că toate produc suferin e deosebite. Mijloacele cu care s-a săvârşit fapta A stabili cu ce s-a săvârşit fapta. Practica confirmă că o singură persoană poate folosi. dar având dimensiuni şi caracteristici diferite. focul etc. pe rând. topor). substan ele toxice. rupte. după numărul de leziuni. omor calificat (art.de violen ă. 176 Cod penal). s-a luptat cu agresorii. aspectul general al obiectelor de îmbrăcăminte. fiecare participant ac ionează cu instrumente proprii. Chestiunea prezintă interes deosebit în cazul în care au ac ionat mai mul i autori. toate cele trei obiecte. starea în care se află (răvăşite. murdare de praf sau noroi etc. gravitatea acestora. cu instrumente diferite sau cu obiecte din aceeaşi categorie. fie pentru că s-au rupt (parul. De asemenea. Astfel. obiectul contondent etc. 175 Cod penal) sau omor deosebit de grav (art. fie pentru că a fost dezarmat de primele. când se găsesc pe corpul victimei plăgi plesnite. a numărului şi naturii acestora.). plăgi tăiate şi plăgi în epate se poate deduce că s-a ac ionat cu cu itul (toporul). a fost târâtă etc. Mobilul săvârşirii faptei? 398 . cu parul şi cu furca etc. 174 Cod penal).) trebuie interpretate în sensul că victima a opus rezisten ă. coada furcii. 5. înseamnă a identifica instrumentul. cu care s-a ac ionat pentru suprimarea vie ii.. Răspunsul la această întrebare poate contribui la încadrarea juridică a faptei în omor simplu (art. 6.

răspunsul este foarte uşor de dat. când se cunosc foarte pu ine date despre motivele ce ar fi putut determina pe autori să săvârşească fapta. concuren a comercială neloială etc. rela iile extraconjugale etc. instigatori). Cine a săvârşit fapta? Răspunsul la această întrebare este cel mai important deoarece acesta corespunde cu scopul principal al cercetării criminalistice a omorului: stabilirea autorului faptei şi apoi a vinovă iei acesteia. sus in că deşi este cea mai importantă.A răspunde la această întrebare înseamnă a determina mobilul sau scopul infrac iunii. care îşi dispută pie ele (locurile) de desfacere. aproape că vine de la sine. 399 . La începutul cercetărilor. cu grad de participa ie relativ egal (coautori) sau diferit (complici. actele de gelozie între cupluri de sex diferit (dar şi cupluri de acelaşi sex). trebuie cercetate şi rela iile în care se afla victima cu persoanele bănuite. preocupările extraprofesionale. ar trebui să răspundem la întrebarea: ce motive ar fi avut persoanele din jurul victimei sau alte persoane străine să-i suprime via a? În acest scop. dacă se primeşte răspuns la primele şase întrebări. Indiferent dacă fapta a fost săvârşită de o singură persoană sau de mai multe. cunoscându-se faptul că este răspândită practica reglărilor de conturi între trafican ii de droguri. trebuie lăsată la urmă. trebuie culese cât mai multe date cu privire la victimă: ocupa ia. locul ei fiind între primele întrebări. Deci. la ultima.. referindu-se la ordinea de formulare a celor şapte întrebări. 7. deoarece. Adep ii sistemului german. Chestiunea nu trebuie privită în mod simplist. În lucrările de specialitate ale autorilor francezi mai întâi este întâlnită şi o a opta întrebare: câte persoane au participat la săvârşirea faptei?.

în P.C. se în elege că cercetările unei fapte cauzatoare de moarte violentă ar rămâne neterminate dacă nu se stabileşte identitatea victimei. care se condi ionează reciproc. Urgen a deplasării şi folosirea mijloacelor tehnico-ştiin ifice de cercetare Această primă cerin ă. dacă nu dispune de mijloacele tehnice de investigare corespunzătoare. 8. nr. În zadar se va deplasa echipa operativă cu maximă urgen ă. Chestiunea este şi mai dificilă în cazul în care victima nu este găsită sau rămâne neidentificată.întrucât răspunderea penală este personală. Unele aspecte teoretice şi practice privind cercetarea infrac iunilor de omor. 2/1992. privind modul de efecutare a cercetării la fa a locului în cazul faptelor cauzatoare de moarte violentă. orice mijloace tehnice ar exista în dotarea organelor de urmărire penală. 3 Ovidiu Năstase. acestea nu mai folosesc la nimic dacă durata mare de timp trecută de la săvârşirea faptei şi până la cercetarea ei sau condi iile atmosferice necorespunzătoare au făcut să dispară toate urmele infrac iunii3 . Tot astfel.36 400 . Identificarea victimei Deşi între cele şapte întrebări cunoscute de sistemul german nu figurează şi întrebarea cine este victima?.C. Sec iunea a II-a – Particularită ile cercetării la fa a locului 1. p. organele judiciare trebuie să strângă probe pentru a dovedi gradul de participa ie şi vinovă ia fiecărui participant. cuprinde două aspecte distincte.

ofi eri de la alte servicii de nivel jude ean sau asimila ii acestora. O. 3-4/1987. potrivit dispozi iilor art.C. deoarece.R. nr. în cazul infrac iunilor de omor. dacă la uciderea unei persoane s-a folosit o sursă de foc.Păun. tehnicieni sau exper i criminalişti. ofi erul din cadrul serviciului judiciar al Inspectoratului Jude ean de Poli ie sau asimila ii acestuia. urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de procuror. în P. Între membrii echipei trebuie să existe rela ii de cooperare pe tot parcursul cercetărilor. 19-21 4 401 . medici legişti înso itorii câinilor de urmărire. în cazul în care cadavrul a fost descoperit pe un drum public şi nu se cunoaşte dacă s-a săvârşit un omor inten ionat sau o faptă de ucidere din culpă. dacă fapta s-a săvârşit prin folosirea unei arme de foc. ofi eri de la serviciul circula ie. în timpul unui accident de trafic. Eficien a cercetărilor în echipă prespune conlucrarea efectivă a procurorului cu organele de mili ie în efectuarea investiga iilor. ofi eri de pompieri. Cercetarea în echipă Complexitatea activită ilor ce se desfăşoară în cursul cercetării la fa a locului a faptel. deşi fiecare dintre ei are sarcini specifice. cum ar fi: ofi eri specialişti în probleme de armament şi muni ii.Gheorghe.or cauzatoare de moarte violentă impune constituirea unei echipe din care fac parte: procurorul. care este şi conducătorul echipei de cercetare. p.2. ştiut fiind faptul că. 209 Cod procedură penală.C. S. to i urmăresc un scop unic: aflarea adevărului4.

Procurorul este conducătorul, sau mai exact, coordonatorul echipei. Ceilal i membri ai echipei nu se află în subordinea procurorului, ci cooperează cu acesta, ştiindu-se faptul că el este singurul care poate lua hotărâri privind începerea urmăririi penale, punerea în mişcare a ac iunii penale, arestarea învinuitului sau inculpatului, trimiterea în judecată a acestuia ori adoptarea unei solu ii de neurmărire5.

3. Fazele crecetării la fa a locului Cercetarea la fa a locului se desfăşoară în două faze distincte: faza statică şi faza dinamică. A. Cercetarea în faza statică Echipa operativă sosită la fa a locului încpee cercetările fără a face vreo modificare în câmpul infrac iunii. Este mai mult o activitate de inofrmare, de familiarizare cu datele cauzei, de cunoaştere a locului faptei, a delimitării acestuia, folosind reperele din teren sau tăbli ele numerotate6. În această fază, echipa operativă desfăşoară importante activită i şi anume:

5

Vasile Greblea, Ovidiu Petrescu, Ion Argeşeanu, Cercetarea omorului de către o echipă complexă, în P.C.C. nr.4/1981, p.34 şi urm. 6 S.A.Golunski, op.cit., p.339

402

Luarea măsurilor de salvare a victimelor Este prima măsură care se impune a fi luată pentru că, în deplasările foarte urgente la fa a locului, se constată, uneori, că una sau mai multe victime mai sunt în via ă. Nu sunt rare nici cazurile de moarte aparentă, de aceea, medicul legist va fi cel ce va constata dacă există semnele mor ii certe. Tot el va dispune luarea primelor măsuri privind salvarea persoanelor ce prezintă leziuni grave, dacă încă mai sunt în via ă. În timpul acestor examinări, nu este permis să pătrundă în câmpul infrac ional decât procurorul şi medicul legist, pentru a nu se altera sau distruge urmele infrac iunii.

Delimitarea suprafe ei pe care se găsesc urmele infrac iunii Pentru aceasta se folosesc repere din teren (pomi izola i, stâlpi de sus inere a liniilor telefonice sau liniilor electrice) ori tăbli e numerotate. Măsura este necesară pentru a se cunoaşte cu exactitate limitele până la care este permisă prezen a curioşilor. În ceea ce priveşte spa iile închise, camere de locuit, birouri ale institu iilor sau societă ilor comerciale nu este permis accesul nici unei persoane (în afară de membrii echipei operative, şi aceştia în ordinea şi la timpul stabilite de procurori). Stabilirea schimbărilor survenite în câmpul infrac ional Membrii echipei trebuie să cunoască ce modificări au intervenit de la constatarea faptei şi până la începerea cercetărilor. O asemenea modificare poate privi pozi ia cadavrului, în cazul în care cei sosi i la fa a locului au

403

încercat să acorde primul ajutor victimei pe care au găsit-o în via ă. De asemenea, este posibil ca victima să nu fie găsită la fa a locului, deoarece a fost transportată la spital, pentru acordarea îngrijirilor, în încercarea de a fi salvată. Modificări pot interveni şi în starea obiectelor ce au apar inut victimei şi care au fost luate de rudele acesteia, sau în pozi ia obiectelor folosite la săvârşirea faptelor. De cele mai multe ori, acestea sunt ridicate de rudele făptuitorului, pentru a deruta cercetările.

Identificarea victimei şi a persoanelor ce pot fi audiate ca martori La sosirea la fa a locului conducătorul echipei operative trebuie să fie informat asupra datelor de stare civilă ale victimei şi ale martorilor, precum şi a locului unde se află martorii, pentru a fi chema i la audiere7. Toate constatările făcute în această fază vor fi notate, pentru a fi consemnate în procesul-verbal, iar principalele repere din teren vor fi fotografiate. B. Cercetarea în faza dinamică Trecerea la această fază este marcată de momentul în care începe examinarea tuturor obiectelor din câmpul infrac ional, prin schimbarea pozi iei în care se aflau ini ial, pentru a fi observate urmele infrac iunii. Obiectivele sunt fotografiate în grup, apoi separat. Toate observa iile făcute sunt notate, pentru a fi descrise în procesul-verbal.
7

Emilian Stancu, Criminalistica, vol. II, Editura „Actami”, Bucureşti, 1995, p.233

404

O deosebită aten ie se acordă urmelor găsite pe obiecte, care trebuie găsite în detaliu, fotografiate şi ridicate pentru cercetări. Obiectele purtătoare de urme, dacă sunt comod transportabile, se ridică pentru examene de laborator. Printre obiectivele cercetărilor din faza dinamică se află şi clarificarea împrejurărilor negative (controversate), în special lipsa urmelor de sânge, în cazul în care victima prezintă semne de violen ă grave: plăgi tăiate, distrugeri de esuturi etc.

4. Examinarea cadavrelor Principala sursă de probe în cercetarea faptelor cauzatoare de moarte violentă o constituie cadavrul. De aceea, la examinarea cadavrului este obligatorie prezen a medicului legist, iar în unele cazuri se recomandă şi participarea altor medici specialişti (medici ginecologi, pentru omor precedat sau concomitent cu infrac iuni la via a sexuală ori fapte de pruncucidere, medici stomatologi pentru cercetarea şi interpretarea urmelkor de din i de pe corpul victimei etc.). La cercetarea cadavrului au sarcini specifice organele de urmărire penală şi medicul legist. a. Organele judiciare trebuie să examineze pozi ia cadvrului, dacă este întreg sau depesat (fragmentat), care este pozi ia mâinilor (pe lângă corp, ridicate etc.), pozi ia picioarelor (apropiate, îndepărtate, îndoite de la articula ia genunchiului), a corpului (drept sau îndoit), culcat pe stânga, dreapta, cu fa a în sus sau în jos. b. Tot organelor judiciare le revine sarcina să examineze îmbrăcămintea şi încăl ămintea, precum şi căciula, pălăria, basca, broboada, aflate pe cap sau în apropiere de cadavru.

405

La îmbrăcăminte se examinează aspectul general, starea în care se află (răvăşită, ruptă, por iuni detaşate sau lipsă), prezen a urmelor de praf, noroi, sânge, a urmelor de violen ă (urme de cu it, topor, împuşcătură etc.). De asemenea, se verifică buzunarele obişnuite sau ascunse, căptuşeala sau cusăturile etc., pentru a se găsi acte de identitate sau orice act care poate folosi la identificare. Astfel au procedat organele de urmărire penală în cazul unui cadavru neidentificat, găsit într-o vie din apropierea oraşului Iaşi. Existau dovezi că mobilul omorului l-a constitui jaful, deoarece victima fusese deposedată de obiectele de îmbrăcăminte şi încăl ăminte, precum şi de ceasul şi de verigheta de la mâna stângă, ale căror urme se observau foarte bine. Făptuitorii au renun at însă la pantalonii victimei, care erau rup i în genunchi şi murdari de noroi. Un buzunar foarte mic, la nivelul centurii, în fa ă, ascuns de curea, a scăpat controlului făptuitorului. Nu a scăpat însă verificărilor făcute de organele de urmărire penală, care au găsit biletul de depunere a bagajelor la camera de bagaje din Gara Iaşi. Controlul gen ii de voiaj, ce apar inea victimei, a contribuit la identificarea acesteia. Era un tînăr din Alba Iulia, care lucrase în sezonul din vară la un restaurant din Mangalia împreună cu al i tineri din oraşul Iaşi. Aceştia au plecat din Mangalia cu câteva zile mai devreme, pentru că i-au furat victimei o sumă mare de bani. Victima venise să încerce recuperarea banilor, iar făptuitorii au ucis-o, pentru a nu de descoperi fapta de furt. Încăl ămintea este cercetată pentru că poate prezenta urme de violen ă, urme de praf, noroi, care pot indica traseul parcurs de victimă şi, uneori, chiar urme de sânge. Lipsa unor obiecte de îmbrăcăminte sau de încăl ăminte sau lipsa totală a acestora vor trebui consemnate în procesul-verbal de constatare.

406

Tot în această fază a cercetărilor sunt examinate şi obiectele cu care a fost imobilizată victima (sfori, sârme, cearşafuri) sau a fost ucisă cu ele, în caz de strangulare, deoarece acestea pot contribui la identificarea autorilor. Este concludent, în acest sens, cazul unui student din oraşul Iaşi, găsit ucis în căminul în care locuia. Inspira i de cele văzute în filmele poli iste, făptuitorii au furat mai multe obiecte de valoare din cameră şi au legat victima de mâini şi picioare cu un cearşaf, prin aşa-numita metodă „rândunica”, încât victima sa sufocat în timpul încercărilor de a se salva. Modul în care au fost făcute nodurile pe col urile cearşafului au ajutat la restrângerea cercului de bănui i şi la identificarea autorilor8. Pe corpul cadavrului, în zonele neacoperite de îmbrăcăminte (cap, mâini), se pot găsi urme ale obiectelor găsite la uciderea victimei (cum este în cazul citat mai sus, când s-au găsit urmele desenului antiderapant al cizmelor de cauciuc). De asemenea, trebuie cercetate mâinile, pentru că pot păstra resturi de îmbrăcăminte, fire textile, fire de păr rămase din timpul luptei cu agresorul. În depozitul subunghial pot fi găsite fire de păr sau urme de sânge apar inând autorului infrac iunii. b. Medicului legist îi revin, de asemenea, sarcini de mare răspundere în timpul examinării cadavrului. Prima sarcină priveşte stabilirea diagnosticului de moarte certă şi pe cât posibil, data şi ora la care s-a produs decesul. Ora (cel pu in probabilă) şi ziua când s-au produs decesul9 trebuie cunoscute, pentru că ajută organele judiciare să în eleagă succesiunea faptelor şi să
Camil Suciu, op.cit. p.603; Lupu Coman, Aspecte privind cercetarea la fa a locului în infrac iunile de omor, I.G.M., Bucureşti, 1975, p.57; Emilian Stancu, Criminalistica, vol. II, Editura „Actami”, Bucureşti, 1995, p.236 şi urm.; Aurel Ciopraga, Ioan Iacobu ă, op.cit. p. 376 şi 381 9 I.Quai, D.Ceacanica, C.Suhăreanu, Valorificarea expertizei medico-legale în infrac iunea de omor, în Şcoala românească de criminalistică, I.G.M., Bucureşti, 1975, p.165-169; Gh.Scripcaru, C.Scripcaru, Medicină legală, Editura „Cugetarea”, Iaşi, 1996, p.58 şi urm.
8

407

înlăture încercarea autorilor de a deruta cercetărilor. Cu toate progresele înregistrate de ştiin ele medicale, acest moment nu poate fi stabilit întotdeauna, din motive diferite, între care modificările suferite de cadavru din cauza temperaturii ridicate sau a trecerii unei perioade mari de timp de la săvârşirea faptei şi până la constatarea ei. După stabilirea disagnosticului de moarte certă şi a orei probabile la care a intervenit decesul, medicul legist (înso it uneori şi de al i medici specialişti) va examina capul, corpul şi membrele, pentru a consemna leziunile de violen ă vizibile. Autopsia cadavrului poate fi făcută în continuare, tot la fa a locului, dar este recomandabil să fie transportat cadavrul la morgă, unde există condi ii de lucru corespunzătoare. Cu prilejul efectuării autopsiei se recoltează probe pentru examene de laborator. Tot medicului legist şi personalului medical ajutător le revine sarcina de a cerceta orificiile naturale ale cadavrului, îndeosebi gura, orificiul anal, orificiul vaginal, pentru recoltarea probelor biologice sau găsirea altor obiecte ce au fost folosite la săvârşirea faptei. Sec iunea a III-a – Desfăşurarea urmăririi penale Dispunerea constatărilor şi expertizelor medico-legale şi criminalistice A. Constatarea şi expertiza medico-legală Constatarea medico-legală se efectuează chiar în cursul cercetărilor, la fa a locului. Expertiza medico-legală se dispune în cursul urmăririi penale, în condi iile prevăzute de art. 114 Cod procedură penală. Atât constatarea, cât şi expertiza medico-legală trebuie să se efectueze în prezen a procuorului care participă la cercetări, iar când participarea procuorului nu este posibilă, este recomandabil ca medicul legist să aibă la

408

dispozi ie lucrările dosarului penal şi să men ină o legătură permanentă cu organele de urmărire penală. Întrebările la care poate răspunde medicul legist diferă după natura faptei şi mijloacele folosite de făptuitor pentru suprimarea vie ii. Cunoscând mijloacele de investigare de care dispun în prezent ştiin ele medicale, organele de urmărire penală vor stabili obiectivele care sunt de competen a medicului şi care sunt realizabile. Între acestea, men ionăm stabilirea cauzei şi natura mor ii şi data probabilă a decesului; dacă leziunile constatate sunt vitale sou postmortale; care este mecanismul de producere a lor; care este agentul vulnerant folosit la producerea leziunilor; prezen a alcoolului în sânge şi în urină; stabilirea grupei sangvine; prezen a spermatozoizilor în secre iile vaginale sau alte cavită i naturale (cavitatea bucală, orificiul anal). Prin stabilirea cauzei mor ii se urmăreşte să se afle dacă a fost o moarte patologică sau violentă (accidentală sau produsă de o persoană). De asemenea, expertiza medico-legală poate contribui la stabilirea legăturii cauzale între actele de violen ă exercitate de o persoană şi moartea victimei, chestiune încă mult discutată în practica organelor de urmărire penală şi a instan elor de judecată10. B. Constatarea tehnico-ştiin ifică şi expertiza criminalistică Dacă urgen a o impune, constatările tehnico-ştiin ifice pot fi efectuate în cursul cercetărilor la fa a locului. Este cazul cercetării amprentelor digitale găsite la locul faptei, care pot fi utile pentru identificarea autorului infrac iunii. Alteori, aceste constatări se efectuează pentru identificarea
10

M.Terbancea, Problemele expertizei medico-legale în infrac iunile săvârşite cu violen ă în P.C.C. nr. 4/1981, p.19-28; M.Terbancea, I.Quai, C.Petrescu, I.Săroiu, Obiectivele expertizei medico-legale în infrac iunile contra vie ii. Reguli metodologice generale şi speciale în rezolvarea lor, limitele şi motivarea concluziilor medico-legale, în P.C.C. nr. 34/1986, p.124 şi urm.; Gh.Scripcaru, C.Scripcaru, op.cit., p.27 şi urm.

409

cadavrului, când pot fi examinate şi comparate detaliile impresiunilor digitale luate de la victimă cu cele existente în eviden a operativă a organelor de poli ie. Examinarea şi interceptarea urmelor de mâini sau de picioare (cărarea de paşi) pot furniza date utile pentru identificarea autorului faptei sau a victimei. De asemenea, expertiza criminalistică a urmelor de din i descopeite pe corpul victimei poate contribui la identificarea autorului. Ascultarea persoanelor Cercetarea criminalistică a faptelor cauzatoare de moarte violentă implică in mod necesar şi ascultarea persoanelor participante la proces în calitate de martori, făptuitori şi, uneori, chiar persoana vătămată (victima). La audierea persoanelor prezente se aplică regulile generale cunoscute de tactica criminalistică, adaptate la specificul acestor fapte, ce prezintă un grad ridicat de pericol social. Ascultarea persoanei vătămate Practica organelor judiciare se confruntă cu numeroase cazuri în care moartea victimei nu se produce imediat, ci după câteva zile sau săptămâni. Uneori victima poate da informa ii utile până la survenirea mor ii, iar oganele de urmărire penală trebuie să intervină de urgen ă, pentru a ob ine declara iile acesteia, care pot contribui în mod hotărâtor la identificarea făptuitorilor şi la stabilirea împrejurărilor în care s-a săvârşit fapta. La ascultarea acestor persoane se aplică reguli de tactică criminalistică specifice, deoarece trebuie să se ină seama de starea sănătă ii lor. De aceea este recomandabil ca la audiere să participe şi medicul care acordă asisten ă medicală victimei şi să fie

410

Editura „Actami”. nu este recomandabil să se insiste cu orice pre pentru a se ob ine recunoaşterea vinovă iei. Chiar dacă sunt privite cu unele rezerve. şi. Ascultarea învinuitului sau inculpatului La săvârşirea faptei pot contribui una sau mai multe persoane. cu atât mai mult la cercetarea faptelor cauzatoare de moarte violentă. Rela iile în care se află martorii cu victima şi cu făptuitorii sunt determinate. declara iile victimei pot contribui la aflarea adevărului. Din punct de vedere tactic. filmul sau banda video. Ascultarea martorilor Ascultarea persoanelor în calitate de martori se face în func ie de importan a problemelor pe care le cunosc. apoi celor care cunosc rela ile anterioare dintre victimă şi persoanele bănuite de săvârşirea omorului. vol. Acestea vor fi audiate ca învinui i sau incupla i.263 411 . cunoscându-se faptul că persoanele aflate în rela ii de rudenie. numai atunci când există suficiente probe de vinovă ie împotriva lor. Criminalistica. Se va acorda aten ie deosebită martorilor oculari. 1995. iar uneori constituie probe de valoare deosebită pentru udentificarea autorului. Bucureşti.folosite mijloace moderne de înregistrare: banda magnetică. p. II. de afec iune reciprocă sau de duşmănie sunt înclinate să denatureze adevărul în favoarea sau în defavoarea păr ilor implicate în proces11. Inculpatul ştie că pentru omor se aplică pedepse foarte severe şi 11 Emilian Stancu. învinui ii sau incupla ii vor fi asculta i cu respectarea dispozi iilor legale care garantează dreptul la apărare. La orice faptă.

organele de urmărire penală vor consemna tot ce declară învinuitul sau inculpatul. perchezi ia.265 412 .12 Chiar dacă învinuitul sau inculpatul recunoaşte vinovă ia. declara iile martorilor etc. prezentarea pentru recunoaştere. De aceea. reconstituirea. se vor folosi celelalte metode tactice de aflare a adevărului: confruntarea. p. Recunoaşterile incupla ilor vor fi privite cu multe rezerve şi vor fi examinate prin coroborare cu celelalte probe de la dosar: rapoartele de expertiză medicolegală sau criminalistică. deci inclusiv prin negarea vinovă iei.are dreptul să se apere în felul în care consideră că îi este cel mai avantajos. procesul-verbal de cercetare la fa a locului. Dacă incuplatul neagă vinovă ia. cercetările continuă cu administrarea tuturor celorlalte probe ce rezultă din actele de constatare la fa a locului şi declara iile martorilor. îi vor aduce la cunoştin ă dreptul de a solicita probe în apărare şi vor verifica toate apărările acestuia. CAPITOLUL al XXIX-lea CERCETAREA INFRAC IUNII DE DELAPIDARE Sec iunea I – Constatarea faptelor şi verificarea actelor de constatare 12 Ibidem.

organele de urmărire penală sunt obligate să verifice dacă acestea sunt întocmite cu respectarea legii.386 413 . ori să depună noi acte în completarea dosarului de revizie contabilă. Dosarele întocmite de organele de constatare trebuie să cuprindă date privitoare la specificul locului de muncă al celor verifica i.Organele de urmărire penală pot fi sesizate de săvârşirea unei infrac iuni de delapidare prin modalită i diferite: actele întocmite de organele de constatare abilitate de lege. dispun din oficiu începerea urmăririi penale1. actul normativ care reglementează organizarea şi func ionarea unită ii verificate. fişa postului şi orice date care pot forma convingerea că s-au încălcat aceste atribu ii. Sec iunea a II-a – Examinarea actelor de constatare Primind actele de constatare.cit. facturile. semnalări ale cetă enilor. specifice de investigare. op. documentele înso itoare ale produselor etc. atribu iile de serviciu. Organele de constatare pot fi invitate pentru a da rela ii suplimentare. nu în copie. Ioan Iacobu ă. dacă sunt complete şi dacă con in date suficiente pentru a se putea începe urmărirea penală. Serviciile de specialitate ale poli iei au mijloace proprii.. Actele presupuse a fi con inând date false (statele de plată a salariilor. constatări făcute de organele de poli ie prin mijloace proprii. prin care pot lua cunoştin ă de săvârşirea acestor fapte: în cazul în care constată că s-a săvârşit o infrac iune. p.) trebuie depuse în original. Sec iunea a III-a – Efectuarea urmăririi penale 1 Aurel Ciopraga. specifice. Organele de urmărire penală se pot sesiza din oficiu în legătură cu săvârşirea faptelor de delapidare.

care nu atrag răspunderea penală.Elaborarea versiunilor Delapidarea se poate săvârşi prin modalită i diferite. simple neglijen e. unei sustrageri săvârşite de către alte persoane. 2 Camil Suciu. înşelăciune. plusurile dintr-o perioadă de gestiune constituie. Pe de altă parte. gestiune frauduloasă etc. lipsa este doar aparentă. Se ştie că nu orice lipsă de gestiune se produce prin infrac iunea de delapidare. Astfel. ci trebuie să se cunoască şi cauza acestora. în cercetarea unei gestiuni nu este suficient să se stabilească numai existen a lipsurilor. care nu au fost descoperite de organele de control3.623 414 . făptuitorii folosind cele mai ingenioase mijloace pentru a nu fi descoperi i.cit. cauze obiective.. lipsuri din altă perioadă. datorată unei greşite contabilizări2. şi plusurile din gestiune trebuie să constituie o preocupare de bază a organelor de cercetare. Organele de urmărire penală trebuie să elaboreze versiunile de cercetare şi să stabilească mijloacele de verificare a acestora. lipsurile se pot datora: unei sustrageri reale săvârşite de persoana care răspunde de gestionarea bunurilor. şi cercetările efectuate de organele de urmărire penală trebuie să se desfăşoare în mod organizat şi să fie aplicate cele mai potrivite metode tactice pentru aflarea adevărului şi dovedirea vinovă iei persoanelor cercetate. p. în realitate. Lipsurile constatate în gestiune pot fi cauzate şi prin comiterea altor infrac iuni: neglijen ă în serviciu. abuz în serviciu în dauna intereselor publice. uneori. Dar nu numai lipsurile din gestiune. deoarece. op. De aceea.

a căror clarificare poate contribui într-o măsură însemnată la aflarea adevărului. ori a fost numai o verificare scriptică. Ascultarea învinuitului sau inculpatului 3 Emilian Stancu. O primă categorie de împrejurări poate fi verificată prin declara iile persoanelor de la locul de muncă al făptuitorilor. Ordinea în care vor fi audia i martorii depinde de specificul fiecărei fapte în parte. gestionarii depozitelor de la care se aprovizionau făptuitorii. 295 415 . dacă inventarele periodice ale bunurilor din gestiune s-au efectuat prin cântărirea. care reglementează livrarea mărfurilor. De asemenea.Ascultarea martorilor La cercetarea şi judecarea infrac iunii de delapidare. p. 1995. Criminalistica. fiindcă martorii pot cunoaşte împrejurări de fapt. măsurarea. însă o grupare a acestora în func ie de împrejurările pe care le cunosc trebuie făcută chiar prin mijlocirea planului de cercetare. vol. sortimentul şi pre ul produselor. Editura „Actami”. martorii au un rol secundar. Bucureşti. pot fi ascultate ca martori persoane de la alte unită i cu care colaborau făptuitorii: fabricile producătoare de mărfuri. II. Totodată. Acestea pot preciza modul cum se proceda la primirea mărfurilor în gestiune. dacă recep ia se făcea potrivit normelor contabile în materie. conducătorii mijloacelor de transport cu care au fost aduse mărfurile în gestiunea făptuitorilor etc. verificarea etichetelor privind cantitatea. martorii mai pot da rela ii cu privire la respectarea dispozi iilor legale. dar ascultarea lor este indispensabilă.

potrivit metodelor de criminalistică. De asemenea.cit. 390 416 . expertize criminalistice privind actele falsificate. p... op. se va stabili prin planul de cercetare ordinea în care vor fi audiate. apoi a martorilor.. op. cauzele săvârşirii infrac iunii.cit. confruntarea cu martorii sau ceilal i învinui i etc. op. p. Dacă nu există suficiente dovezi privind natura faptei. şi. se trece direct la ascultarea mai întâi a învinuitului sau inculpatului. p. Pentru învinui ii sau inculpa ii care nu-şi recunosc vinovă ia se vor aplica metode de tactică criminalistică adecvate. Aurel Ciopraga. Ioan Iacobu ă. rela iile dintre făptuitori este recomandabil să fie ascultate mai întâi cât mai multe persoane în calitate de martori şi apoi să se treacă la ascultarea învinuitului sau inculpatului4. întinderea prejudiciului (acte de constatare contabilă.Ascultarea se face cu respectarea dispozi iilor legale. în vederea stabilirii cu exactitate a cercului de persoane implicate în 4 5 Camil Suciu. când există suficiente probe obiective privind săvârşirea faptei. a rela iilor. expertize contabile privind realitatea prejudiciului produs prin infrac iune). Dimpotrivă. constând în prezentarea mijloacelor materiale de probă existente la acea dată. O aten ie deosebită va fi acordată determinării legăturilor infrac ionale. Pentru oricare învinuit sau inculpat se consemnează toate apărările şi se administrează probele cerute în apărare5.624. Ioan Iacobu ă. Ordinea în care se ascultă învinuitul sau inculpatul şi martorii diferă după stadiul în care se află cercetările şi probele administrate până la acea dată.389 Aurel Ciopraga. aplicabile în raport de persoana făptuitorului. care garantează dreptul la apărare. Se recomandă să se înceapă audierea cu cei care au un grad de participare mai redus ori cu cei despre care se ştie că inten ionează să-şi recunoască vinovă ia şi sunt hotărâ i să declare adevărul. cit. dacă la săvârşirea faptei au participat mai multe persoane.

data primirii sau livrării produselor din gestiune etc. Organele de urmărire penală trebuie să cunoască drepturile şi obliga iile exper ilor şi să fixeze obiective ce sunt de competen a acestora. folosit. dar nu şi la natura acesteia (răspundere materială.76-77 417 .cit. Editura Ştiin ifică. Aprecierea şi valorificarea concluziilor expertizei contabile se face prin coroborarea cu celelalte probe de la dosar. 6 7 Emilian Stancu. şi care fac parte din Biroul de expertize contabile sau activează într-un birou independent (privatizat)7. pot fi întâlnite acte ce prezintă suspiciuni de modificare la cifrele indicând cantitatea mărfii sau pre ul. Expertiza contabilă poate formula concluzii certe cu privire la realitatea lipsei. trebuie avute în vedere şi probele care dovedesc că persoana verificată (casierul. pentru a se da faptei încadrarea juridică prevăzută în textul 2151 – Cod penal. De aceea. Aceste constatări pot fi făcute de ofi erii de poli ie din compartimentul criminalistic. semnăturile din statele de plată a salariilor etc. p. op. pot fi suspectate ca fiind false semnăturile din facturi şi alte acte de gestiune. Astfel. răspundere civilă. supra. se poate dispune efectuarea unei expertize criminalistice. p. care reglementează delapidarea. 1971. Dispunerea constatărilor tehnico-ştiin ifice şi a expertizelor contabile De la primele cercetări se impune efectuarea unor constatări tehnicoştiin ifice. mai ales dacă ne aflăm în fa a unei criminalită i organizate6. 289 Emil Mihuleac. Expertiza contabilă se efectuează de persoane de înaltă calificare.). având calitatea de expert.săvârşirea infrac iunii. Expertiza judiciară. gestionarul) şi-a însuşit. iar dacă există încă anumite îndoieli ori concluziile actelor de constatare sunt contestate. care nu suportă amânare. Bucureşti. neglijen ă în serviciu etc. De asemenea.

bonuri de transfer. avize de expedi ie. 1998. prietenilor celor cerceta i. Ridicarea de acte şi înscrisuri sau obiecte se impune în interesul continuării cercetărilor. Perchezi ia se poate efectua atât la domiciliul persoanei cercetate. Bucureşti. de natura celor în cauză. 8 9 Emilian Stancu. uneori. de către alte persoane. cât şi la locul de muncă al acesteia. aceste acte vor fi verificate cu prilejul efectuării expertizelor criminalistice sau contabile. 293 Ion Mircea. precum şi luarea măsurilor asiguratorii în vederea recuperării prejudiciului produs prin infrac iune. supra. La activită i de acest fel se recurge mai ales în cazurile în care gestionarii motivează lipsa anumitor bunuri pentru că sunt păstrate în condi ii necorespunzătoare. prin furt. Editura „Lumina Lex”.traficat bunurile ce i-au fost încredin ate spre administrare. fişe de pontaj etc. Dacă este necesar. Afară de activită ile amintite. organele judiciare întreprind. se pot efectua perchezi ii la domiciliul rudelor. cu scopul de a se evita degradarea sau ascunderea acestora de către persoanele interesate sau pentru a valorifica datele utile dovedirii vinovă iei: acte ce poartă semnături false. cercetări la fa a locului pentru a cunoaşte nemijlocit condi iile de păstrare şi conservare a bunurilor materiale. sau pentru că sunt prost păzite9. op. Criminalistica. De asemenea. în situa ia în care există date sau apar suspiciuni că acolo s-ar afla bunurile sustrase. spre a constata posibilitatea sustragerii bunurilor. gestionare8.cit. p. p. Alte activită i specifice cercetării infrac iunii de delapidare În cursul cercetărilor se dispune efectuarea unor perchezi ii sau ridicarea unor obiecte şi înscrisuri. păstrare. 325 418 .

iar dacă cererile privind săvârşirea unor asemenea fapte se depun la data constatării lor. cit. Este preferabilă identificarea şi restituirea în natură a bunurilor însuşite. se întocmesc acte de constatare de către organele de urmărire penală. Acolo unde există deosebiri. CAPITOLUL al XXX-lea CERCETAREA FAPTELOR DE FURT ŞI TÂLHĂRIE Furtul şi tălhăria sunt fapte prin care se aduce atingere proprietă ii publice sau private. supra. p. Sec iunea I – Constatarea faptelor Furtul şi tâlhăria pot fi reclamate imediat de persoana vătămată sau de martorii oculari. cercetările 10 Emilian Stancu. luarea inscrip iilor ipotecare pentru bunuri mobile şi înfiin area popririi pe veniturile ce le datorează învinuitului sau inculpatului o altă persoană juridică10. iar în cazul imposibilită ii găsirii lor. prin aplicarea sechestrului asigurator. se vor face precizări pe parcursul expunerilor. Metodele tactice criminalistice folosite pentru cercetarea lor sunt asemănătoare. care au fost primele sesizate.O primă măsură ce trebuie luată după începerea cercetărilor este aceea a recuperării pagubei produse prin infrac iune.299 419 . ori la data constatării lor de către alte persoane. când se mai găsesc. În cazul infrac iunilor flagrante. op. se procedează la indisponibilizarea bunurilor mobile şi imobile ale învinui ilor sau inculpa ilor.

II. între care: stabilirea locului unde s-a comis furtul. Alteori. poate fi folosit câinele de urmărire. Criminalistica. Sec iunea a II-a – Cercetarea la fa a locului La cercetarea infrac iunilor de furt şi tâlhărie no iunea „la fa a locului” are o sferă foarte largă. identificarea persoanei care a comis furtul şi a complicilor săi. 1 2 Camil Suciu. pentru stabilirea cantită ii şi valorii bunurilor sustrase. Bucureşti. Cercetările vor începe de la locul unde s-au făcut primele constatări. 167 420 . pentru a se putea examina toate cele trei repere men ionate. C.. p. pe jos sau cu mijloace de transport2. traseul parcurs de făptuitori.cit. mijloacele şi metodele folosite la comiterea furtului. după descrierea acestora în procesul-verbal de cercetare la fa a locului şi fotografiere. unde s-au găsit asupra făptuitorilor bunurile însuşite ori numai o parte din acestea. în Tratat practic de metodică criminalistică. La momentul tactic. op. locul săvârşirii faptei sau un punct de control al mijloacelor de transport. Obiectele purtătoare de urme. de dimensiuni reduse. cuprinzând locul săvârşirii faptei. care le sunt caracteristicile şi valoarea. locul unde au fost ascunse bunurile sustrase.Bercheşan.trebuie să fie începute cât mai curând. Editura „Actami”. Editura „Carpa i”. vor fi ridicate pentru cercetări în laborator. 1994.Aioni oaie. vol. Indiferent de locul de unde s-au început cercetările. Primele activită i de cercetare în cazul infrac iunilor de furt au ca scop verificarea unor multiple aspecte. ce împrejurări au înlesnit comiterea infrac iunii1. stabilirea bunurilor ce au fost furate. pentru a se putea valorifica urmele infrac iunii. Atunci când se constată urme de adâncime. p. se vor face inventarieri ale bunurilor din depozit sau magazin. Acest loc poate fi cel în care au fost ascunse bunurile sustrase. vor fi ridicate mulaje de gips. La locul săvârşirii faptei se vor cerceta urmele instrumentelor de spargere găsite pe sistemele de închidere. Craiova. faptele pot fi constatate din oficiu de către organele de urmărire penală. O aten ie deosebită va fi acordată urmelor de picioare şi urmelor mijloacelor de transport. Urmele constatate vor fi descrise în procesul-verbal de cercetare la fa a locului şi fotografiate. 1995. V. I. p. 303. 624 Emilian Stancu. vol. ele vor fi continuate. ales de conducătorul echipei de cercetare.

118 şi următoarele Cod penal). deoarece produsele sau resturi ale acestora cad din cauza trepida iilor. fotografiate. ori pentru stabilirea traseului parcurs de făptuitori. deoarece este posibil ca printre acestea să fie şi cele apar inând făptuitorilor. vor fi cercetate urmele care pot contribui la identificarea autorilor. în câmp. abandonate sau pierdute. societă i comerciale sau locuin e ale cetă enilor. pentru stabilirea numărului de persoane participante la săvârşirea faptei. dacă acestea au fost rupte sau scoase de pe mâini. Dacă există dovezi sau indicii că semenea bunuri s-ar afla în incinta unor institu ii. descrise în procesul-verbal şi fotografiate. cereale. Pe traseul cuprins între locul unde s-a comis fapta şi locuin a persoanelor bănuite de săvârşirea acesteia ori ascunzătoarea în care au fost găsite bunurile sustrase. acestea vor fi re inute pentru cercetări.Cercetarea urmelor de deget va fi făcută de tehnicienii sau exper ii criminalişti. bunurile vor fi restituite persoanelor prejudiciate. Chiar dacă acestea nu prezintă suficiente detalii pentru identificarea făptuitorilor sunt utile pentru determinarea apartenen ei de gen. pe jos sau cu mijloacele de transport. Vor fi cercetate. Urmele vor fi examinate cu deosebită aten ie. pentru efectuarea unor activită i la care sunt considerate incomode. În practica organelor de urmărire penală se descriu asemenea urme în caz de sustragere de furaje. apoi ridicate pentru a fi restituite persoanelor prejudiciate. Produsele. O categorie specială de urme găsite la locul faptei o constituie urmele biologice. iar atunci când sunt întrunite condi iile prevăzute de lege (art. descrise. descrise în procesul-verbal de constatare şi fotografiere. mijloacele de transport pot fi indisponibilizate în vederea confiscării. apoi se dispune ridicarea lor în vederea restituirii persoanelor prejudiciate. apoi ridicate prin metodele cunoscute.. deoarece pot contribui la identificarea făptuitorilor. Dacă făptuitorii au fost descoperi i pe traseu cu bunurile sustrase. în cazul furtului. ştiut fiind că asemenea urme pot fi găsite chiar şi în cazul în care făptuitorii au folosit mănuşi. La locul unde s-au găsit bunurile sustrase (locuin a făptuitorului. Dacă bunurile sustrase se află în mijloacele de transport. se vor efectua 421 . pot rămâne urme de sânge pe corpul victimei sau pe îmbrăcămintea acesteia. ridicate cu ajutorul mulajelor de gips urmele de picioare. chiar dacă au fost vândute altor persoane. inventarierea şi descrierea lor. iar la faptele de tâlhărie. Astfel. sau urmele mijloacelor de transport. în pădure) se efectuează cercetări pentru identificarea bunurilor. obiectele găsite la locul faptei vor fi examinate cu aten ie. mărfurile. pot fi găsite urme de sânge pe cioburile geamurilor sau ale vitrinelor sparte. Pe întreg traseu presupus a fi parcurs de făptuitori vor fi căutate obiecte sau resturi de obiecte sustrase de la locul săvârşirii furtului. acestea vor fi inventariate. materiale de construc ie etc. vitezei ori defec iunilor de la caroseria mijlocului de transport în care sunt transportate.

în func ie de natura faptei cercetate: furt sau tâlhărie. de la partea vătămată pot fi ob inute date concrete privind bunurile furate. Pentru dovedirea urmelor de violen ă se va solicita prezentarea actului medico-legal (când există). sau elemente de identificare. op. persoanele care aveau cunoştin ă de existen a bunurilor şi. vor fi stabilite rela iile dintre aceştia şi reclamant: so i. Când se reclamă furtul unor bunuri sau valori. spary-uri paralizante etc. 304 422 . De asemenea.). rude. colegi de muncă. Ascultarea persoanei vătămate La ascultarea persoanei vătămate se folosesc metode tactice diferite. Dacă se reclamă săvârşirea unei infrac iuni de tâlhărie care implică folosirea violen ei. cu prilejul ascultării persoanei vătămate. vor fi cerute cât mai multe date utile identificării (numărul acestora. existen a unor litigii anterioare (neplata unei datorii. eventual. Dacă făptuitorii sunt cunoscu i. identitatea acestora. Ascultarea persoanelor a.perchezi ii. modul în care se prezenta locul faptei înaintea săvârşirii infrac iunii. dacă este cunoscută. detalii privind îmbrăcămintea etc. persoana vătămată trebuie să furnizeze cât mai multe date necesare identificării făptuitorilor. se vor men iona date privitoare la instrumentul folosit (cu it. ori se va dispune din oficiu examinarea medico-legală a persoanei vătămate. par. 3 Emilian Stancu. numărul agresorilor. litigii privind dreptul de proprietate) etc. supra. posibilitatea de acces la bunurile respective. cit. p.). vârsta probabilă. Sec iunea a III-a – Alte activită i de urmărire penală 1. Totodată. în cazul făptuitorilor necunoscu i. pistol. precum şi în momentul ori după comiterea infrac iunii3. cu respectarea dispozi iilor cuprinse în Codul de procedură penală. În cazul făptuitorilor necunoscu i. trebuie să se stabilească cu exactitate modul în care aceasta şi-a petrecut timpul înaintea săvârşirii faptei.

p. Ascultarea martorilor implică culegerea a cât mai multor date privitoare la persoana acestora şi la rela iile în care se află cu persoana vătămată şi cu făptuitorii. concomitente sau posterioare săvârşirii faptei). Momentul tactic al ascultării învinuitului sau inculpatului va fi ales în func ie de stadiul în care se află cercetările şi de natura probelor în posesia 4 5 Aurel Ciopraga. Ioan Iacobu ă. adecvate naturii faptei cercetate (furt sau tâlhărie). Ordinea în care vor fi audia i martorii depinde de împrejurările pe care le cunosc şi de rela iile în care se află cu victima şi învinuitul sau inculpatul.. cit. op. dacă a strigat după ajutor. adică. momentele principale din filmul ac iunii pe care le-au perceput (anterioare. martorii pot furniza informa ii utile pentru identificarea făptuitorilor.). indiferent dacă au ştiut sau nu că provin din săvârşirea furtului sau a tâlhăriei etc. locul şi timpul când s-au săvârşit faptele etc. cit. Pentru faptele săvârşite de persoanele pe care victima nu le-a văzut sau nu le-a identificat. în vederea identificării lor. natura şi valoarea bunurilor sustrase. se vor cere persoanei vătămate precizări în legătură cu eventualele leziuni provocate făptuitorului. Întrebările adresate martorilor diferă după natura faptelor (furt sau tâlhărie). dacă mai era împreună cu alte persoane etc5. c. şi cu aplicarea metodelor de tactică criminalistică. şi mijloacelor folosite la săvârşirea faptei. p. b. care garantează dreptul la apărare. dacă aceasta s-a opus în mod real ori a simulat. declara iile acesteia vor fi privite cu unele rezerve atunci când se află încă într-o stare accentuată de tulburare psihică. Ascultarea martorilor La cercetarea furtului sau a tâlhăriei. 305 423 . op. va fi audiată în prezen a medicului. Ascultarea învinuitului sau inculpatului Ascultarea învinuitului sau inculpatului se va face cu respectarea dispozi iilor legale. se va proceda la prezentarea pentru recunoaşterea persoanelor pe care martorii le-au văzut la locul faptei. Totodată.Dacă persoana vătămată a suferit leziuni grave şi este internată într-o institu ie medico-sanitară. Pentru a se stabili dacă fapta constituie furt sau tâlhărie. martorii trebuie să descrie atitudinea victimei în momentul faptei. interesul care îl pot avea în legătură cu fapta sau cu păr ile din proces (rudenie sau dobândirea unor obiecte din cele apar inând persoanei vătămate. supra. 305 Emilian Stancu. deoarece aceste urme pot ajuta la identificarea autorului (autorilor)4 .

folosindu-se şi de alibiuri. dacă există suficiente probe pentru dovedirea vinovă iei. Când nu există dovezi suficiente şi convingătoare pentru dovedirea vinovă iei. se va proceda la efectuarea confruntării. ci trebuie consemnate doar explica iile pe care le dă acesta cu privire la fapta pentru care este cercetat. Furturile şi tâlhăriile sunt săvârşite. Această activitate trebuie să se desfăşoare după un plan. locul de muncă al acestuia sau locul persoanelor care au participat la săvârşirea faptei. prietenilor. asupra provenien ei bunurilor sau valorilor descoperite cu prilejul perchezi iilor. induse în eroare de 6 Ibidem. Locul unde se efectuează perchezi ia poate fi locuin a făptuitorului. De fiecare dată şi pentru orice învinuit sau inculpat se vor consemna răspunsurile primite la întrebările organului de urmărire penală şi cererile de probe solicitate în apărare. Efectuarea perchezi iilor şi a reconstituirilor a. a reconstituirii etc. Perchezi ia Perchezi ia este o metodă tactică. ştiut fiind faptul că nu este necesară ob inerea cu orice pre a mărturisirii. va fi mai întâi ascultat învinuitul sau inculpatul şi apoi martorii. cercetările vor începe cu audierea martorilor şi apoi se va proceda la ascultarea învinuitului sau incuplatului. care neagă vinovă ia. de infractori înrăi i. Dacă învinui ii sau inculpa ii neagă săvârşirea furtului sau tâlhăriei. în scopul descoperirii locului unde se află ascunse bunurile sustrase. Pentru a asigura succesul perchezi iei. se vor efectua perchezi ii şi la domiciliul rudelor. organele de urmărire penală trebuie să ştie unde să caute. 307 424 . organul judiciar trebuie să insiste asupra modului în care şi-au petrecut timpul în momentul săvârşirii faptei. 2. a prezentării pentru recunoaştere. frecvent folosită în cercetarea infrac iunilor de furt şi tâlhărie. Toate aceste apărări vor fi verificate prin administrarea probelor solicitate de învinuit sau inculpat. ce să caute şi cum să caute. a înfă işării probelor pe care le de ine organul judiciar. care să cuprindă obiective judicios formulate. vecinilor sau al altor persoane. În func ie de atitudinea de recunoaştere sau nerecunoaştere a vinovă iei de către învinuit sau inculpat. p. de multe ori. ca şi asupra modului în care îşi justifică felul de via ă. superior posibilită ilor materiale6. împotriva tuturor eviden elor şi a probelor existente la dosar. Când specificul faptei cercetate o impune. se vor folosi metodele tactice adecvate. În caz de nereuşită. ori a altor probe ce rezultă din lucrările dosarului.cărora se află organul judiciar. recidivişti. Dimpotrivă.

a urmelor de picioare. Constatările făcute vor fi consemnate în procesul-verbal. este cea privitoare la verificarea unor împrejurări negative (controversate). posibilitatea sau imposibilitatea săvârşirii furtului de către un singur infractor sau împreună cu al i participan i. a uşilor. volumul şi cantitatea de bunuri sustrase etc. Aşa. folosită frecvent în cercetarea infrac iunilor de furt. Valoarea probatorie a reconstituirii în cazurile privind infrac iunile de furt ori tâlhărie depinde şi de modul în care rezultatele ei sunt consemnate în procesul-verbal. vor fi căutate instrumentele sau mijloacele folosite la săvârşirea furtului. felul instrumentelor utilizate şi 7 Ion Mircea. reconstiuirea poate contribui la verificarea probelor deja administrate. ori cum sunt executate fotografiile judiciare operative. De asemenea. de escaladare ori de transport al obiectelor furate. Astfel. 1998. schi ele etc. prin descoperirea şi cercetarea urmelor de spargere a geamurilor. cunoscânduse faptul că aceştia pot să readucă bunurile ascunse temporar la domiciliul altor persoane. în cazurile privind furturile prin efrac ie se poate verifica posibilitatea sau imposibilitatea comiterii furtului într-un anumit mod. ambalaje. Metodele tactice folosite la căutarea bunurilor vor fi alese în func ie de locul cercetat (spa iul de locuit sau câmp deschis). ca urmare a săvârşirii unor anumite ac iuni. p. este recomandabil să se repete perchezi ia la domiciliul făptuitorilor. b. Obiectele şi valorile care se caută pot fi din cele mai diferite. a încuietorilor şi a pere ilor. fragmente sau resturi ale acestora. Editura „Lumina Lex”. al scoaterii obiectelor sustrase prin locul prin care se pretinde că au pătruns făptuitorii. Criminalistica. se determină atât modul săvârşirii infrac iunii. ori al apari iei unor anumite rezultate. O modalitate de efectuare a reconstituirii. Într-un anumit mod. al pătrunderii infractorilor prin spărtura produsă în zidul depozitului sau al camerei de locuit. De asemenea. la ob inerea de noi probe şi la delimitarea furtului de simulările de furt. etichete căzute sau desprinse inten ionat de pe obiectele furate etc. de pildă.făptuitori cu privire la provenien a bunurilor7. Reconstituirea Reconstituirea este frecvent întîlnită. fiind practicată în scopul verificării posibilită ii sau imposibilită ii producerii faptelor. Efectuată cu respectarea tuturor regulilor tactice şi metodologice cunoscute. La perchezi ie trebuie căutate bunurile sustrase. iar pentru ascunzători şi obiectele găsite se vor efectua fotografii judiciare operative. însă va fi luată în considerare natura bunurilor sau valorilor reclamate de persoanele prejudiciate. 327 425 . Bucureşti.

Furtul din locuin e Furtul din locuin e prezintă un grad sporit de pericol social. mijloacele şi metodele folosite de făptuitori sunt de-a dreptul surprinzătoare. ci sunt bine pregătite. 2/1987. Un interes deosebit îl prezintă cercetarea locului faptei. for area încuietorilor. dacă nu răspunde nimeni. pătrunderea prin escaladarea zidurilor etc. pierdute sau abandonate la locul faptei etc. Cele mai numeroase cazuri sunt semnalate în timpul verii. şi scoaterea prin fereastră a obiectelor agă ate9. câinele de urmărire. Împrejurări controversate de la locul săvârşirii unor infrac iuni de furt. La 8 Ion Mircea. p. Cu valizele încărcate cu obiectele sustrase. uneori. Metodele tactice criminalistice trebuie adaptate la împrejurările în care s-a săvârşit fapta şi la mijloacele folosite de făptuitori: chei mincinoase. Astfel. a amprentelor digitale. 649 426 . ci sustrăgînd obiectele prin aruncarea pe fereastra deschisă a unei mici sfere de plumb. pătrund în apartament cu chei potrivite. dar cu unele rezerve. fără a fi observa i sau lua i în seamă de locatari. Series Iurius Prudentia. Indiferent de mjiloacele folosite de făptuitori. când popula ia oraşelor este plecată în concediu. cercetarea la fa a locului trebuie efectuată cu respectarea metodelor de tactică criminalistică. adaptate locului unde s-a săvârşit infrac iunea. op. folosesc obiecte din dotarea alpiniştilor şi coboară până la geamul deschis. p. ori la rudele care locuiesc în sate. faptele se săvârşesc în timpul zilei. prin care pătrund în interior. iar altele sunt de dată foarte recentă. Sec iunea a IV-a – Particularită ile cercetării unor infrac iuni de furt 1. Alteori. nr. care îi consideră ca pe cei mai paşnici musafiri. când majoritatea persoanelor apte de muncă sunt plecate de acasă. a obiectelor apar inând făptuitorilor. cit. furturile se comit fără pătrunderea infractorului în locuin ă. cât şi faptul dacă nu este o simulare pentru acoperirea lipsurilor în gestiune8. este urmat de uciderea victimei. Furturile din locuin e nu se comit în mod întîmplător. uneori. afla i în vizită la rude sau prieteni.. în vederea descoperirii urmelor instrumentelor de spargere. părăsesc apartamentul. la munte sau la mare. De asemenea. în Studia Universitatis Babeş-Bolyai. având fixate trei undi e de ştiucă. În practica organelor de urmărire penală sunt cunoscute cazurile în care infractorii urcă pe acoperişul blocului. Se recomandă ca cercetările să înceapă imediat după primirea sesizării.îndemânarea persoanelor în folosirea lor. deoarece. Făptuitorii folosesc soneria şi. fiind. 79-80 9 Camil Suciu. de foarte multe ori. chiar dacă unele se practică de zeci sau sute de ani. de mare ajutor.

Iaşi. op. pe cât posibil. opera iile desfăşurate. 466-467 Ion Mircea. dar pot fi incluse şi una sau două femei. etc.A. în încercarea de a-şi face loc de trecere. stilou etc. prezentarea pentru recunoaştere a persoanelor sau bunurilor etc. 1998. p. cit. p. metodele şi instrumentele folosite. p. Aurel Ciopraga. recuperarea bunurilor sustrase. 126-127 14 Camil Suciu. audierea martorilor. p.. pentru că acestea ar putea fi ale făptuitorilor. Cercetarea acestor fapte continuă cu identificarea autorilor şi. Bucureşti. traseele ori ntipurile acestora etc. „Vols et Homicides”. împrejurarea că aceştia lucrează în echipă. De aceea. Când echipa ac ionează în mijloacele de transport în comun. În cursul cercetărilor se stabilesc căile de acces în locuin ă. care trece pe lângă cel de-al doilea complice şi îi strecoară. Autorii acestor fapte ştiu că cei afla i în asemenea locuri au posibilită i mai reduse de control asupra banilor sau valorilor aflate asupra lor. 2. autorul rămânând în apropiere şi insistând să fie perchezi ionat12. şi ar putea folosi la identificarea autorilor10. este nevoie de cel pu in trei persoane. care îşi împart „zonele de activitate” după străzi. de regulă bărba i. 406 12 Ion Mircea.Reiss. Cei trei făptuitori înconjoară victima. Cercetarea furtului din buzunare presupune cunoaşterea metodelor folosite de făptuitor şi. Editura Funda iei „Chemarea”. op.cercetări trebuie să participe şi victima. Un complice continuă să preseze victima pentru a facilita îndepărtarea autorului. De asemenea. neobservat. autobuz sau tren13. care poate să dea explica ii în legătură cu modificările intervenite în locuin ă. Criminalistica. infractorul îl predă unui complice. apoi coboară to i la prima sta ie de tramvai. p. 1992. care se va îndepărta cu bunul furat. obiectul furat. şi organele S.). în buzunarul hainei. Paris. 399 13 R. mai ales. 1911. Criminalistica. cit. cit. 649 11 10 427 .Golunski. dacă au fost unul sau mai mul i infractori etc11. op. Ioan Iacobu ă. timp în care unul se întoarce şi ia obiectul reperat (portmoneu. magazine. uitate sau abandonate. bunurile furate şi obiectele ce nu-i apar in. la ore de mare aglomera ie. drumul parcurs de infractor în interiorul încăperilor. Furtul din buzunare Furtul din buzunare se săvârşeşte în locuri aglomerate: mijloace de transport. descoperite la locul infrac iunii. trolibuz. După sustragerea bunului.A. Manuel de police scientifique (Technique) I. este cunoscut faptul că există persoane specializate14 în săvârşirea acestor furturi. 331. mijloace de transport. p. Editura „Lumina Lex”. care au rolul de a distrage aten ia victimei.

efectuarea perchezi iilor corporale. care părăsesc autoturismul fără a-ai audce stricăciuni16. În România ac ionează bande specializate. II.de poli ie care cercetează aceste forme de furt sunt instruite pentru a cunoaşte sistemele de operare folosite de făptuitori. a tipurilor tot mai diversificate de autoturisme şi a lipsie pieselor de schimb. pentru a se descoperi obiectele abandonate de făptuitorii care au observat că sunt urmări i. De aceea. pentru a se circula cu ele. locurile aglomerate vor fi izolate. Furtul din autoturisme a. tramvaiul. 313 Camil Suciu. apoi. pentru început. pentru a fi vândute ca piese de schimb. După descoperirea autovehiculului abandonat. Pentru găsirea autoturismelor furate şi identificarea autorilor sunt pregăti i poli işti. Dificultă ile întâmpinate în cercetarea acestor forme de furt se datorează numărului în continuă creştere a parcului de maşini. în general. cu număr de înmatriculare flas. 1995. verificări la atelierele de repara ii şi în locurile în care se comercializează piese de schimb. cit. Criminalistica.. Din ultima categorie numărul cel mai mare de infractori îl dau tinerii. apoi le abandonează. ce cooperează pe plan interna ional. vol. pentru a se săvârşi o infrac iune sau pentru a se îndepărta de la locul faptei. op. p. Furtul de autoturisme. cercetările continuă cu ascultarea persoanei vătămate. Pentru a se asigura succesul cercetărilor este recomandabil ca făptuitorii să fie surprinşi asupra faptei. Dintre metodele tactice folosite men ionăm controalele tip „filtru total”. în punctele intens circulate.. să fie recuperate bunurile şi obiectele furate şi să fie identifica i cei care au reuşit să fugă de la locul faptei. şi organele de poli ie şi extind colaborarea cu poli iile din ările vecine sau cu Interpolul15. Numărul furturilor de autoturisme este în continuă creştere în toate ările lumii. autobuzul. persoanele folosesc maşinile sustrase pentru a se distra. Persoanele suspecte vor fi perchezi ionate. După constatarea faptei. acesta va fi studiat. va fi examinată 15 16 Emilian Stancu. prezentarea pentru recunoaştere etc. vor fi cercetate încăperile. Bucureşti. ascultarea şi re inerea învinuitului sau inculpatului. cu seria motorului schimbată etc. folosirea surselor proprii de informare ale poli iei etc. 3. Editura „Actami”. uneori. p. pentru a nu se oferi posibilitatea făptuitorilor să părăsească spa iul cercetat. sălile de spectacol etc. pentru cercetarea acestor forme de furt. 651 428 .. De asemenea. Autoturismele sunt sustrase şi descompletate. care activează şi se perfec ionează continuu. pentru descoperirea urmelor.

dar şi a celor de ultimă crea ie. ştergătoare parbriz etc. aripile şi capota. Series Iuris Prudentia. deoarece pot păstra urme ale instrumentelor de spargere sau cheilor folosite pentru deschiderea portierelor ori portbagajelor. Editura „Actami”. Criminalistica. apărarea vie ii. De asemenea. deoarece unele persoane păgubite evită să reclame furtul. CAPITOLUL al XXXI-lea CERCETAREA ACCIDENTELOR DE MUNCĂ Sec iunea I – Considera ii preliminare 1. clan ele acestora. după „modus operandi sistem”. portierele.). Cluj. p. vol. fără a neglija osiile sau interiorul său17. mai ales dacă s-au sustras bunuri de valoare redusă (penuri uzate. Furturile din autoturisme sunt săvârşite de persoane „specializate”. Furtul din autoturisme este. intewgrită ii corporale şi sănătă ii salaria ilor şi altor persoane participante la procesul de muncă. 1995. p. De la folosirea unor chei potrivite se ajunge la folosirea unor tehnic moderne de anihilare a sistemelor de alarmare obişnuite. La cercetarea furturilor din autoturisme se acordă importan ă deosebită examinării sistemelor de închidere for ate de făptuitori.fiecare piesă. care pot fi identificate. de asemenea. b. Bucureşti. care sunt tot mai ineficiente18. por iune cu por iune. în Studia Universitatis Babeş-Bolyai. 163 18 Emilian Stancu. II. vor fi căutate şi valorificate urmele digitale. Cadrul juridic În domeniul protec iei muncii sunt aplicabile o serie de acte normative care prevăd asigurarea celor mai bune condi ii pentru desfăşurarea procesului de muncă. 17 Ion Mircea. 313 429 . Numărul de fapte săvârşite este cu mult mai mare decât cele reclamate. 1966. Metodele de săvârşire a furturilor din autoturisme sunt din ce în ce mai sofisticate. Metode de urmărire a autovehiculelor dispărute de la locul faptei. frecvent întâlnit în practica organelor de urmărire penală. uneori.

90 din 23 iulie 1996. Legea stabileşte obliga ii privind realizarea măsurilor de protec ia muncii. „pericol iminent de accidentare”. care prevede că accidentele de muncă fac parte din infrac iunile pentru care urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de procuror. intrată în vigoare la 23 septembrie 1996) cuprinde norme reprezentând un sistem unitar de măsuri şi reguli aplicabile tuturor participan ilor la procesul de muncă. precum şi dispozi ii speciale. De asemenea. faptele penale. normele cuprinse în art. H.Încălcarea dispozi iilor legale privitoare la protec ia muncii poate atrage răspunderea disciplinară. aplicabile la cercetarea oricăror fapte penale. H. de asemenea. trebuie subliniată importan a dispozi iilor tranzitorii şi finale ale legii. cum ar fi distrugerile de bunuri prin incendii sau explozii. nr. printr-o singură ac iune sau inac iune. 209. trebuie cunoscute şi dispozi iile de drept penal aplicabile: Codul de procedură penală. materială sau penală. 178 Cod penal şi cele cuprinse în art.M. precum şi dispozi iile H. precum acelea ale art. 2. 33 lit. prin care se încalcă normele legale privitoare la protec ia muncii. nr. Legea protec iei muncii (nr. Atribu ii 430 . Cod penal. aplicabile dispozi iile art. Astfel. precum şi orice dispozi ii contrare acesteia. 2896/1966 privind declararea. 304/1975 privind echipamentul de protec ie.C. cercetarea şi eviden ierea accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale. Odată cu intrarea în vigoare a noii legi au fost abrogate dispozi iile cuprinse în Legea nr. Sunt. Cercetarea criminalistică a accidentelor de muncă are în vedere. Codul penal şi Legea protec iei muncii. norme din acest cod. „practică profesională” etc. în care sunt interpretate no iunile de „loc de muncă cu pericol deosebit”. administrativă. persoana vinovată de producerea unui accident de muncă mortal încalcă. Codul penal cuprinde dispozi ii care incriminează fapte prin care se încalcă. privitoare la concursul ideal de infrac iuni. Codul de procedură penală cuprinde dispozi ii generale. coordonarea şi controlul activită ilor de protec ie a muncii şi răspunderea juridică a persoanelor vinovate de încălcarea dispozi iilor legale privitoare la protec ia muncii. 2494/1969 privind contraven iile în domeniul muncii. precum şi normele de protec ie a muncii. 34-38 din Legea protec iei muncii. în primul rând.M.M. în func ie de natura juridică a faptelor constatate de organele competente.C. Competen e. în acelaşi timp. 5/1965 cu privire la protec ia muncii. Pe lângă cunoaşterea metodelor tactice aplicabile la cercetarea accidentelor de muncă.C.

Pentru cercetarea accidentelor de muncă sunt formate echipe sau comisii care au atribu ii proprii, fără ca între ele să existe rela ii de subordonare. Pentru cercetarea criminalistică a accidentelor de muncă se constituie o echipă operativă, al cărei conducător este procurorul şi din care fac parte: organele de poli ie, specialişti din domeniul în care a avut loc evenimentul şi medicul legist, dacă accidentul a produs vătămarea sau moartea uneia sau a mai multor persoane. Pentru cercetarea accidentelor de muncă de către organele de specialitate cu atribu ii în acest domeniu sunt stabilite competen e în func ie de consecin ele accidentului. Potrivit art. 26 alin. 1 din Legea nr. 90/23 iulie 1996, cercetarea accidentelor de muncă se efectuează astfel: a. de către persoana juridică, în cazul accidentelor care au produs incapacitate de muncă; b. de către inspectoratele de stat teritoriale pentru protec ia muncii, în cazul accidentelor care au produs invaliditate, deces, accidente colective, precum şi în cazul accidentelor de muncă, care au produs incapacitate temporară de muncă salaria ilor angaja i la persoane fizice; c. de către Ministerul Muncii şi Solidarită ii Sociale, în cazul accidentelor de muncă colective generate de unele evenimente deosebite, precum şi avariile sau exploziile. Comisiile de specialitate întocmesc un dosar în două sau mai multe exemplare, din care un exemplar va fi înaintat procurorului de la Parchetul în a cărui rază de activitate a avut loc accidentul. În cazul accidentelor de circula ie, produse pe drumurile publice, în care printre victime sunt persoane aflate în îndeplinirea sarcinilor de serviciu, persoana juridică sau fizică la care sunt angaja i accidenta ii va anun a de îndată Inspectoratul de stat în raza căruia s-a produs accidentul. În aceste cazuri, organele de poli ie care au constata fapta vor trimite organelor prevăzute în art. 26 alin. 1 din lege un exemplar din procesul-verbal de cercetare la fa a locului, la cererea acestora. De asemenea, în caz de deces al persoanei accidentate în muncă, unitatea medico-legală competentă este obligată să înainteze Inspectoratului de stat Teritorial pentru protec ia Muncii, în termen de 7 zile de la data decesului, o copie de pe raportul de constatare medico-legală1. 3. Principalele aspecte ce trebuie clarificate la cercetarea accidentelor de muncă

1

Aurel Ciopraga, Ioan Iacobu ă, op.cit., p. 405

431

Comisia desemnată să cerceteze accidentul de muncă, potrivit competen elor stabilite de dispozi iile art. 26 alin. 1 din lege, este obligată să cerceteze fapta sub toate aspectele şi să încheie un act de constatare în care va consemna rezultatul cercetărilor (art. 26 alin. 2 din Legea nr. 90/1996), după cum urmează: a. Stabilirea cauzelor şi împrejurărilor în care a avut loc accidentul Pentru a clarifica acest aspect, comisia trebuie să ciunoască specificul locului de muncă, procesul tehnologic, atribu iile pe care le are fiecare persoană la locul de muncă, datele tehnice privind exploatarea utilajelor etc. De aceea, din comisie fac parte inspectori de stat, specializa i în protec ia muncii în domenii de activitate precum: exploatări miniere, exploatări forestiere, construc ii, agricultură etc. b. Prevederile din normele de protec ie a muncii care nu au fost respectate În domeniul protec iei muncii există două categorii de norme de trebuie cunoscute de cei care cercetează accidentele de muncă: norme cu caracter general, aplicabile fiecărui loc de muncă, şi norme specifice fiecărui departament central (construc ii de maşini, sector forestier, exploatări miniere, transporturi, agricultură etc.). După adoptarea Legii nr. 5/1965 cu privire la protec ia muncii, au fost elaborate norme generale şi norme departamentale pentru aplicarea legii. Prin intrarea în vigoare a Legii protec iei muncii nr. 90/1996 a fost abrogată Legea nr. 5/1965 şi actele normative elaborate pentru aplicarea ei. De aceea, art. 47 din Legea nr. 90/1996 stabilşte obliga ia Ministerului Muncii şi Solidarită ii Sociale ca, în colaborare cu organele de stat competente, să elaboreze, în termen de 30 zile de la publicarea legii (până la 23 august 1996), norme metodologice pentru aplicarea prevederilor acesteia. c. Stabilirea persoanelor care se fac răspunzătoare de nerespectarea normelor de protec ie a muncii La fiecare loc de muncă sunt stabilite responsabilită i privind respectarea normelor de protec ie a muncii, începând cu conducerea echipeim sec iei, întreprinderii (şef de echipă, maistru, inginer etc.), şi terminând cu conducătorul întreprinderii. Cunoscându-se atribu iile fiecărei persoane la locul de mucă se va stabili şi modul în care fiecare din cei care au sarcini de supraveghere şi control sau execu ie şi-au respectat aceste atribu ii. Stabilirea acestor răspunderi este înlesnită de prezen a în comisie a inspectorilor de stat pentru protec ia muncii, specialişti pe domenii de activitate.

432

d. Men ionarea sanc iunilor aplicate Sunt avute în vedere numai sanc iunile administrative, disciplinare, contraven ionale (prevăzute în art. 40 din Legea nr. 90/1996). e. Persoana juridică sau fizică la care se înregistrează accidentul de muncă Pâna la 23 septembrie 1996, când a intrat în vigoare Legea nr. 90/1996, înregistrarea accidentelor de muncă era reglementată de H.C.M. nr. 2896/1996, iar noual lege cuprinde dispozi ii în acest sens în art. 27, 28 şi 32. f. Măsurile ce trebuie luate pentru prevenirea altor accidente Luarea măsurilor de prevenire a altor accidente este în directă legătură cu stabilirea cauzelor şi împrejurărilor în care a avut loc accidentul. Deci, vor fi indicate mai întâi măsurile ce trebuie luate pentru înlăturarea acestor cauze şi condi ii, care, de cele mai multe ori, privesc organizarea fluxului tehnologic, instruirea personalului muncitor pentru cunoaşterea normelor de pritec ie a muncii, procurarea echipamentului de protec ie de strictă necesitate şi folosirea lui la locul de muncă etc.2.

Sec iunea a II-a – Cercetarea la fa a locului 1. Constituirea echipei operative Cercetarea accidentelor de muncă se realizează în echipă, condusă de procuror. Din orice echipă fac parte organele de poli ie, medicul legist (când s-au produs vătămări corporale grave sau decesul unei persoane) şi inspectori de stat pentru protec ia muncii, specializa i în sectorul de muncă în care a avut loc evenimentul.
2

Camil Suciu, op.cit., p. 637-638; Constantin Aiani oaie, Curs de criminalistică, vol.III, Metodica criminalistică, partea a II-a, Editat de Şcoala militară de ofi eri a Ministerului de Interne, Bucureşti, 1977, p.63 şi urm; Ion Mircea, Criminalistica, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1978, p. 185

433

Indiferent de modul în care a fost sesizat de producerea unui accident de muncă (poli ie, Inspectoratul teritorial pentru protec ia muncii, conducătorul locului de muncă etc.), procurorul va culege cât mai multe date în legătură cu consecin ele accidentului, specificul locului de muncă, măsurile de pază su de oprire a procesului tehnologic etc. şi va forma echipa operativă cu care va trebui să se deplaseze cât mai urgent la fa a locului. 2. Efectuarea cercetărilor Cercetarea la fa a locului în cazul accidentelor de muncă se face cu respectarea metodelor tactice aplicabile pentru fiecare faptă penală şi cu observarea unor metode tactice specifice locului de muncă: construc ii de maşini, sector forestier, minerit, agricultură etc. Oricare ar fi specificul locului de muncă în care s-a produs accidentul, vor fi parcurse două faze distincte ale cercetării: faza statică şi faza dinamică3. A. Faza statică O măsură care trebuie luată de urgen ă de echipa de cercetare priveşte salvarea victimelor. Procurorul va verifica starea victimelor, şi, împreună cu medicul legist, va stabili ce măsuri se impun pentru acordarea de prim ajutor sau transpoartarea acestora la unitatea spitalicească cea mai apropiată. Cercetările vor începe cu stabilirea modificărilor ce au putut interveni până la sosirea echipei operative la fa a locului, pentru ca, împreună cu inspectorii de specialitate, să se stabilească dacă acele schimbări au fost impuse de specificul procesului tehnologic, de măsurile ce trebuiau luate pentru salvarea vie ii unor persoane, sau sunt încercări de derutare a cercetărilor. Locul accidentului va fi delimitat prin tăbli ie numerotate, descris în notele necesare la întocmirea procesului-verbal de constatre şi fotografiat. B. Faza dinamică Echipa operativă care se deplasează la fa a locului va fi preocupată de cunoaşterea specificului locului de muncă şi de multe alte obiective între care, cele mai importante, privesc: a. stabilirea pozi iei, stării ini iale a instala iilor, maşinilor şi utilajelor, interesând, printre altele, dacă erau sau nu în func iune înainte de accident,

S.P. Mitricev, P.I. Tarasov Rodionov, Criminalistica, Partea a II-a, Bucureşti, 1954, p. 136; Ion Mircea, Criminalistica, Editura „Lumina Lex”, Bucureşti, 1998, p. 334

3

434

dacă erau manevrate de personalul muncitor autorizat, dacă nu au fost observate anomalii în func ionare ş.a.; b. cercetarea minu ioasă a urmelor, în acest scop acordându-se aten ie descoperirii, fixării şi ridicării tuturor categoriilor de urme, a mijloacelor materiale de probă, care pot servi la clarificarea împrejurărilor producerii accidentului etc.; c. clarificarea eventualelor împrejurări negative în starea de fapt a locului accidentului, împrejurări de natură să ofere indicii privind încercarea de disimulare a naturii evenimentului produs etc.4. Vor fi cercetate suprafe ele apte să păstreze urme ale accidentului sau urme digitale. Cadavrul va fi examinat în prezen a medicului legist, pentru a se descrie urmele constatate pe îmbrăcăminte şi pe corp, apoi va fi transportat la morgă pentru autopsie. Se vor descrie toate urmele de violen ă şi starea generală a cadavrului, în cazurile cu arsuri grave, distrugeri de esuturi sau de organe etc. Practica organelor de urmărire penală se confruntă cu situa ii în care cadavrul a fost în întregime descompus de temperaturi înalte (o elării) sau accidentele ce se produc în industria de armament (explozive). Obiectele purtătoare de urme, dacă sunt comod transportabile, vor fi ridicate pentru cercetări în condi ii de laborator. În această categorie de obiecte pot fi incluse şi documentele scrise privind desfăşurarea procesului tehnologic, ordinele interne privind stabilirea răspunderilor în legătură cu protec ia muncii, fişele individuale de instruire etc., ce vor servi la stabilirea persoanelor care se fac vinovate de producerea accidentului. Rezultatul cercetărilor va fi consemnat într-un proces-verbal de constatare, la care se ataşează schi a locului faptei şi planşa cu fotografii judiciare operative. În ultimul timp, se folosesc în mod curent mijloace moderne de fixare a locului faptei: aparatul de filmat, camere video, banda magnetică. Specificul cercetărilor la fa a locului, în cazul accidentelor de muncă, rezultă şi din aceea că, deşi activitatea de cercetare se desfăşoară în comisie, se întocmesc mai multe acte de constatare: procesul-verbal întocmit şi semnat de procuror şi organele de poli ie, procesul-verbal întocmit de comisia inspectoratului de stat pentru protec ia muncii, procesul-verbal al pompierilor militari, dacă au fost prezen i la fa a locului, în func ie de natura accidentului, raportul de autopsie medico-legală etc. Indiferent cine ar întocmi acest acte de constatare, un exemplar al acestora va fi înaintat procurorului, pentru a fi anexat la dosarul de urmărire penală, ca probe folosite pentru stabilirea răspunderii penale a celor vinova i de producerea accidentului.

4

Emilian Stancu, Criminalistica, vol. II, Editura „Actami”, Bucureşti, 1995, p. 350-351

435

Sec iunea a III-a – Efectuarea altor acte de urmărire penală 1. Ascultarea persoanelor Specificul cercetării accidentelor de muncă rezultă şi din aceea că la audierea persoanelor se acordă prioritate martorilor, pentru a culege cât mai multe date privitoare la împrejurările în care s-a produs accidentul şi, numai după ce s-au administrat suficiente probe pentru stabilirea vinovă iei, se va proceda la audierea învinuitului sau inculpatului. O pozi ie specială o are, de această dată, persoana vătămată. a. Audierea martorilor Audierea martorilor se va face cu respectarea metodelor tactice aplicabile la cercetarea oricăror fapte, dar luându-se în considerare şi specificul accidentelor de muncă. Martorii trebuie selecta i în func ie de raporturile în care se află cu păr ile din proces (persoana vătămată şi învinuitul sau inculpatul). Mai mult decât în cazul altor fapte, martoriipot fi influen a i de conducătorul locului de muncă (vinovat, de cele mai multe ori, de producerea accidentului), sau chiar amenin a i să nu declare adevărul ori să facă declara ii mincinoase pentru a-i apăra de răspunderea penală. De asemenea, martorii pot fi influen a i de persoanele care au suferit vătămări corporale şi dortesc să ob ină o pensie de invaliditate sau alte înlesniri necuvenite. În func ie de specificul locului de muncă şi având în vedere aspectele de ordin psihologic men ionate, martorii pot fi invita i să precizeze dacă s-au făcut modificări la locul accidentului, în ce constau şi care a fost scopul lor, rela iile în care se află cu victima accidentului de muncă, dacă s-au exercitat presiuni asupra lor de către responsabilii cu protec ia muncii, pentru a face anumite declara ii necorespunzătoare adevărului, dacă s-au făcut instructajele de protec ie a muncii consemnate în fişele individuale şi în alte acte întocmite

436

de cei învesti i cu asemenea sarcini, dacă au primit echipamentul de protec ie corespunzător şi cum este folosit în produc ie etc.5 c. Ascultarea învinuitului sau inculpatului O altă caracteristică a cercetării accidentelor de muncă este aceea că învinuitul sau inculpatul este, de cele mai multe ori, o persoană cu func ie de conducere care, cunoscându-şi atribu iile prevăzute în normele de protec ie a muncii, precum şi în fişa postului, are abilitatea necesară pentru a interpreta în favoarea sa împrejurările în care s-a produs accidentul şi a încerca să scape de răspunderea penală. De aceea, audierea începe cu stabilirea sarcinilor de serviciu în ceea ce priveşte protec ia muncii, dacă le-a cunoscut, ce măsuri a luat pentru respectarea lor, ce măsuri a luat pentru înlăturarea cauzelor care au determinat şi a condi iilor care au înlesnit producerea accidentului etc. Apărările învinuitului sau inculpatului vor fi consemnate şi verificate prin administrarea probelor solicitate sau a celor ce rezultă din lucrările dosarului. Dacă specificul cauzei o impune, îi vor fi prezentate învinuitului sau inculpatului mijloacele materiale de probă existente (corpuri delicte, obiecte purtătoare de urme etc.) sau declara iile altor persoane, rapoarte de expertiză etc.

d. Ascultarea persoanei vătămate Înainte de a se proceda la ascultarea persoanei vătămate trebuie culese cât mai multe date cu privire la aceasta, cum ar fi, de exemplu, comportarea ei în timpul muncii, dacă lucra atent ori neglijent, starea ei sufletească sau de sănătate înainte şi în timpul producerii accidentului, ştiut fiind faptul că boala, oboseala, depresiunea sufletească reduc aten ia şi capacitatea de a reac iona în timp util în fa a unor situa ii neprevăzute de persoana în cauză6. Persoanele care au suferit vătămări corporale grave vor fi audiate cu respectarea metodelor tactice cunoscute şi inând seama de pozi ia subiectivă a acestora, de cele mai multe ori explicabilă. Generalizarea practicii judiciare în acest domeniu ne oferă posibilitatea să distingem o categorie de persoane, care au o atitudine sinceră, corectă, obiectivă fa ă de faptă, şi a doua categorie de persoane, situate pe extreme
Ion Mircea, Criminalistica, ed. a II-a, Editura Funda iei „Chemarea”, Iaşi, 1994, p. 32; Emilian Stancu, op. cit. supra, p. 352
6
5

P.Ionescu, Unele aspecte psiho-fiziologice ale producerii accidentelor de muncă, în Probleme de medicină judiciară şi de criminalistică, vol. III, Editura Medicală, Bucureşti, 1965, p. 103-107

437

diferite: unele acuză conducătorul locului de muncă, făcându-l vinovat de producerea accidentului, în încercarea de a ob ine o pensie de invaliditate, chiar atunci când ele sunt răspunzătoare de nerespectarea normelor de protec ie a muncii, altele şi asumă pe nedrept răspunderi pentru producerea accidentului, cu scopul de a crea o situa ie favorabilă conducătorului locului de muncă şi a-l apăra de răspunderea penală. Despre existen a acestei din urmă categorii de persoane se află în cazul în care conducătorul locului de muncă nu şi-a respectat promisiuniule făcute privitoare la acordarea unor despăgubiri şi determină victimele să revină asupra declara iilor şi să spună adevărul, chiar dacă uneori o fac cu foarte mare întârziere. De aceea, declara iile persoanelor vătămate trebuie privite cu multe rezerve. Rolul lor în stabilirea adevărului estye secundar, în raport cu alte probe: procesul-verbal de cercetare la fa a locului, rapoartele de exepertiză criminalistică, expertiza tehnică sau medico-legală. 2. Dispunerea expertizelor judiciare Cercetarea accidentelor de muncă presupune, de cele mai multe ori, efectuarea unor expertize judiciare din cele mai diferite domenii: tehnice, criminalistice, medico-legale etc. Expertizele tehnice au ca obiectiv clarificarea aspectelor legate de func ionarea utilajelor şi instala iilor, respectarea procesului tehnologic, a re etelor de fabrica ie etc. Exper ii vor fi aleşi din domeniul corespunzător locului de muncă: construc ii de maşini, agricultură, sector minier, sector forestier etc. Pentru dispunerea expertizei, organele de urmărire penală trebuie să cunoască specificul locului de muncă, procesul tehnologic etc., pentru a putea formula întrebări şi obiective ce sunt de competen a expertului şi a putea în elege şi interpreta în mod critic rapoartele de expertiză. Expertizele criminalistice pot avea obiective din cele mai diferite, după specificul locului de muncă; uneori, privesc cercetarea criminalistică a scrisului (autenticitatea unor acte, semnături false în fişele individuale de protec ie a muncii), cercetarea urmelor de picior, a urmelor de degete etc. Dintre expertizele criminalistice, cele traseologice au rolul de a oferi date referitoare la dinamica producerii accidentului, prin examinarea şi interpretarea urmelor descoperite la fa a locului7. Expertiza medico-legală priveşte atât examinarea persoanelor rănite, cât şi examinarea şi autopsia cadavrelor (întregi sau fragmentate în accidente cu consecin e deosebit de grave).

7

Emilian Stancu, op. cit.supra, p. 353

438

La examinarea persoanelor accidentate expertiza trebuie să stabilească dacă persoana ce a suferit vătămări corporale prezintă o infirmitate fizică permanentă, care este durata incapacită ii de muncă, dacă accidentul a produs invaliditate etc. De asemenea, examenul medico-legal trebuie să stabilească atât leziunile provocate prin accident, cât şi cauzele medicale care l-au provocat sau favorizat8. La cercetarea accidentelor de muncă mortale, expertiza medico-legală trebuie să stabilească existen a legăturii de cauzalitate între accident şi moarte, ştiut fiind faptul că moartea intervenită la locul de muncă se poate datora şi altor cauze: boli preexistente, consum excesiv de băuturi alcoolice, căderi întâmplătoare, fără o legătură cu procesul de produc ie (loviri inten ionate sau loviri din cuplă, aplicate de colegii de muncă sau de superiori etc.). 3. Stabilirea răspunderii penale a persoanelor cercetate Scopul principal al accidentelor de muncă îl constituie stabilirea vinovă iei sau nevinovă iei persoanelor cu atribu ii în domeniul protec iei muncii. Urmărirea penală se consideră terminată numai atunci când s-a stabilit că există persoane vinovate de producerea accidentelor de muncă sau acestea s-au produs din cauze ce nu pot antrena răspunderea penală9. Întrucât procurorul este cel care întocmeşte şi actul de constatare la terminarea cercetărilor efectuate la fa a locului, efectuează urmărirea penală şi dispune trimiterea în judecată, tot el trebuie să stabilească şi existen a vinovă iei persoanelor cercetate. Chestiunea prezintă un interes deosebit odată cu intrarea în vigoare a noii legi de protec ie a muncii, la data de 23 septembrie 1996, care prevede că infrac iunile la protec ia muncii se pot săvârşi atât cu inten ie, cât şi din culpă. De asemenea, sunt incriminate ca infrac iuni fapte care constau în neluarea măsurilor de protec ie a muncii (art. 34 şi 35) şi fapte care constau în nerespectarea măsurilor stabilite cu privire la protec ia muncii (art. 36, 37 şi 38).

Gh.Scripcaru, M.Terbancea, Patologie medico-legală, ed. a II-a, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1983, p. 32 9 Aurel Ciopraga, Ioan Iacobu ă, op. cit., p. 413

8

439

dispunerea şi efectuarea constatărilor tehnico-ştiin ifice şi a expertizelor etc. învinuitul sau inclupatul). ascultarea persoanelor implicate în evenimentul rutier (persoana vătămată. 440 . 184 Cod penal). ucideri din culpă (art. Codul de procedură penală cuprinde dispozi ii privitoare la întocmirea procesului-verbal de cercetare la fa a locului. 195/2002).CAPITOLUL al XXXII-lea CERCETAREA ACCIDENTELOR DE TRAFIC RUTIER Sec iunea I – Considera ii preliminare 1. martorii. distrugeri de bunuri (art. ridicarea de obiecte şi înscrisuri. Sanc ionarea persoanelor vinovate de încălcarea legii se face în func ie de natura faptelor săvârşite. Legea 32/1968 privind sanc ionarea contraven iilor etc. organele de urmărire penală trebuie să cunoască şi dispozi iile legale aplicabile: Codul de procedură penală. Cadrul juridic Cercetarea evenimentelor de trafic rutier are în vedere stabilirea consecin elor nerespectării normelor care reglementează circula ia pe drumurile publice şi luarea unor măsuri de combatere şi prevenire a acestora. 195/2002 cuprinde dispozi ii speciale pentru faptele care constituie infrac iuni şi cele care constituie contraven ii. Pe lângă cunoaşterea metodelor tactice aplicabile la cercetarea evenimentelor de trafic rutier. Codul circula iei rutiere (Ordonan a de Urgen ă a Guvernului nr. Ordonan a de Urgen ă nr. 218-219 Cod penal). 178 Cod Penal). care pot avea caracter penal sau administrativ. Codul penal incriminează drept infrac iuni fapte ce pot fi săvârşite de conducătorii auto în timpul unor evenimente rutiere: vătămări corporale din culpă (art.

De asemenea. atât la cercetarea la fa a locului. specializate în acest domeniu. Dispozi iile privitoare la constatarea contraven iilor prevăzute în Ordonan a de Urgen ă nr. p. cât şi la efectuarea unor acte de urmărire penală.Legea nr.3 Sec iunea a II-a – Cercetarea la fa a locului 1. medici legişti şi. p.. Cercetarea evenimentelor de trafic rutier (contraven ii sau infrac iuni) este de competen a organelor de cercetare penală ale poli iei. cit. a dreptului pe care îl are procurorul de a participa la efectuarea oricărui act de urmărire penală şi a supravegherii exercitate de procuror asupra activită ii de cercetare penală desfăşurate de organele de poli ie. iar prezen a procurorului este nu numai recomandabilă. ofi eri specializa i în mecanică auto. procurorul aprticipă la efectuarea unor confruntări. 195/2002 se completează cu cele prevăzute în Legea 32/19681. Ioan Iacobu ă. prezentarea materialului de urmărire penală etc. la luarea măsurii arestării preventive. Prezen a procurorului nu este obligatorie la cercetarea infrac iunilor prevăzute de Decretul 328/1966. 2. 1 2 Aurel Ciopraga. cât şi versiunea omorului inten ionat. op. De aceea. 416 Camil Suciu. cit. preferăm denumirea de „eveniment rutier” sau pe aceea de „accident de trafic”. dacă sunt îndoilei cu privire la natura juridică a faptei (ucidere din culpă sau omor inten ionat). op. De cele mai multe ori. tehnicieni sau exper i criminalişti. cit. 32/1968 privind sanc ionarea contraven iilor. Atribu ii Dată fiind multitudinea împrejurărilor în care pot fi încălcate normele privind siguran a circula iei pe drumurile publice. Competen e. 641 3 Camil Suciu. Cu toate acestea. nici no iunea de „accident de circula ie”. op. ci chiar obligatorie. nu mai corespunde realită ilor actuale. când se găseşte un cadavru neidentificat pe drumurile publice şi nu se cunosc împrejurările în care s-a produs moartea. Constituirea echipei operative Complexitatea problemelor care trebuie rezolvate în cursul cercetărilor la fa a locului impune formarea unei echipe de specialişti din cele mai diferite domenii. acesta participă în numeroase cazuri.. în baza rela iilor de colaborare existente între procurori şi poli işti. şi anume: la ascultarea învinuitului sau inculpatului. p. folosită în literatura de specialitate timp de mai mul i ani2. 642 441 . reconstituiri sau audieri de persoane. Din echipă vor face parte ofi eri de poli ie specializa i în probleme de circula ie pe drumurile publice. se verifică atât versiunea accidentului de circula ie.

Uneori. Oricare ar fi particularită ile cazului cercetat. 2. Segmentul de cale rutieră pe care a avut loc evenimentul. vor fi repartizate atribu ii pe fiecare membru al echipei şi vor fi asigurate mijloacele tehnice necesare cercetărilor la fa a locului. d. 1998. Editura „Lumina Lex”. De asemenea. În cazul accidentelor de trafic auto. segementul de drum public (şosea. autostradă) pe care s-a produs accidentul se poate întinde de la câ iva metri. Por iunile de teren învecinate cu drumul public în care au ajuns autovehiculele după accident. stradă. Căile folosite pentru fuga de la locul accidentului. trebuie cercetat în vederea identificării autovehiculului şi a conducătorului auto. p. dacă au autovehicul răsturnat în calea rutieră în timpul accidentului antrenează şi alte autovehicule. 335 442 . până la câteva sute de metri. Efectuarea cercetărilor Cercetarea la fa a locului se efectuează cu respectarea metodelor tactice aplicabile pentru orice faptă. Bucureşti. Criminalistica. De această dată. trebuie cercetat locul unde a fost ascunsă maşina.). autovehiculul sau autovehiculele implicate în accident părăsesc partea carosabilă şi ajung în terenul învecinat la o distan ă de zeci de metri fa ă de şosea. 4 Ion Mircea. În cazul în care conducătorul auto a părăsit locul accidentului şi a adus modificări autovehiculului pentru a nu fi identificat (schimbarea seriei motorului sau descompunerea maşinii pentru a se valorifica sub forma pieselorn de schimb). no iunea privind „fa a locului” are o sferă foarte largă. Uneori.l drumul parcurs de autovehicul de la locul accidentului. c. în scopul sustragerii de la urmărirea penală. Por iunea de teren în care s-au descoperit urmăriel accidentului. vor fi parcurse cele două faze cunoscute de tactica criminalistică: faza statică şi faza dinamică. care circulă în acelaşi sens sau în sens contrar. dar care vor fi adaptate specificului accidentelor de trafic auto4. b. deoarece cuprinde: a. arbori de pe marginea şoselei etc. din cauza vitezei excesive şi a şocului puternic în timpul imactului cu alt autovehicul sau cu un obstacol (stâlp de telefon.trebuie să participe la cercetări procurorul criminalist. atelierul unde a fost dusă pentru repara ii etc.

prin delimitarea acestuia cu ajutorul reperelor din teren sau a tăbli elor numerotate. de la organele de poli ie locale care au constatat evenimentul. Editura „Actami”. în legătură cu starea victimelor. a urmelor de picioare sau de mâini etc. Fixarea pe peliculă a cadrului general al locului cercetat se face cu aparatul foto. 375 443 . la ce unitate spitalicească au fost transportate victimele care aveau nevoie de îngrijiri medicale. dacă au fost identificate cadavrele. stâlpii de sus inere a re elei telefonice sau a re elei electrice etc. identificarea acestora. dacă autovehiculul ori vehiculul hipo implicate în accident se mai găseşte la locul faptei. vol. Faza dinamică În această etapă se desfăşoară o activitate complexă. obiecte apar inând victimelor sau făptuitorilor. pentru descoperirea şi fixarea urmelor utile identificării autovehiculului ce nu se mai găseşte la fa a locului. Faza statică Echipa operativă sosită la fa a locului trebuie să culeagă cât mai multe informa ii. autovehicule). Cluj. Vor fi descrise vehiculele găsite la locul accidentului (căru e cu cai. şi efectuarea de fotografii judiciare operative. pierdute sau abandonate la locul faptei etc. condi iile meteorologice şi alte detalii. aparatul de filmat sau camera video.). 1995. Cercetările efectuate în fază statică constau în fixarea cadrului general al locului infrac iunii. gradul. cadavrul. De asemenea. B. arborii din zona de protec ie. cât şi surprinderii unor eventuale împrejurări negative6. În această etapă a cercetărilor. o aten ie deosebită trebuie acordată măsurării urmei de frânare. va examina îmbrăcămintea şi corpul 5 Ion Mircea. de la constatarea faptei şi până la sosirea echipei operative. p. Se vor consemna distan ele dintre acestea şi reperele principale din teren (borna kilometrică. a urmelor de suprafa ă sau de adâncime. în Studia Universitatis BabeşBolyai. Ofi erul specializat în cercetarea şi valorificarea urmelor (tehnician sau expert criminalist) va examina autovehiculul angajat în accident. II. 154-155 6 Emilian Stancu. se vor observa: starea generală a şoselei. p. dacă au fost ridicate de la fa a locului obiecte sau valori apar inând victimelor şi de către cine. obiectele căzute din vehicul în timpul impactului. Criminalistica. Cercetarea la fa a locului a accidentelor de circula ie.A. De asemenea. în func ie de locul evenimentului rutier5. 1964. Bucureşti. precum şi orice alte modificări survenite în câmplul infrac ional. în care fiecare specialist din echipă îşi îndeplineşte atribu iile specifice. element necesar în umrărirea autovehiculelor dispărute de la locul faptei. Series Iurisprudentia. de înclina ie.

în cadrul expertizei tehnice auto sau a expertizei criminalistice (existen a unor defec iuni tehnice care explică modul de producere a accidentului. cât şi cadavrul.. 1965. Urmele sub formă de cioburi. Vor fi descrise urmele de impact găsite pe caroserie. separat. Ioan Iacobu ă. În cazul accidentelor cu fugă de la locul faptei. a sistemului de iluminare. în prezen a organelor de urmărire penală. pentru identificarea şi consemnarea urmelor de violen ă constatate. se descrie aspectul lor general. viteza cu care a rulat în momentul producerii accidentului etc. fiecare. op. starea tehnică a motorului. cu men iunile corespunzătoare în procesul-verbal. a peliculelor de vopsea şi a microurmelor. obiectele şi resturile de piese se ridică şi se împachetează. se acordă o deosebită aten ie cercetării fragmentelor sau cioburilor de sticlă provenite de la far. Numai după întocmirea procesului-verbal de constatare a stării tehynice a autovehiculului se poate dispune plecarea sau transportarea acestuia (remorcarea) de la locul faptei9. Editura medicală. chiar în timpul desfăşurării cercetărilor la fa a locului sau imediat după terminarea acestora8.victimei pentru a se descoperi urme ale impactului cu autovehiculul ce a dispărut de la locul faptei. 161-164 9 Aurel Ciopraga. Bucureşti. dacă sunt transportabile. parbriz. Dacă urgen a o impune. Obiectele purtătoare de urme. şi mijloacele tehnice Lupu Coman. p. Câteva criterii de determinare a vitezei de circula ie a autovehiculelor în accidente de circula ie auto. IV. Seria Iurisprudentia. p. De asemenea. vor fi ridicate pentru cercetări în laborator. se determină direc ia deplasării autovehiculului pentru a se putea aprecia viteza de circula ie7. la fiecare în parte. se măsoară lungimea. starea tehnică a sistemului de frânare. caracteristicile care delimitează tipul maşinii. iar cele de adâncime şi prin mulare. Cluj. De asemenea. cit. vor fi luate măsuri specifice de urmărire. în Studia Universitatis Babeş-Bolyai. pentru a diferen ia defec iunile tehnice preexistente de avariile produse în timpulo impactului. La urmele dinamice.). 116-118 8 Ion Mircea. Metode de urmărire a autovehiculelor dispărute de la locul faptei. fotografiere. Medicul legist. p. evaluarea pagubelor produse. va examina atât îmbrăcămintea. portiere. 419 7 444 . în Probleme de medicină judiciară şi de criminalistică. sunt descrise caracteristicile desenului antiderapant. Constatările făcute vor fi consemnate pentru a fi incluse în procesulverbal şi se vor executa fotografii judiciare. precum şi dacă autovehiculul poate circula sau trebuie tractat la un garaj pentru examinări ulterioare. cu particulartiă ile de uzură ori de altă natură imprimate în urmă. Ofi erul specializat în probleme de mecanică auto va verifica starea tehnică a autovehiculelor găsite la locul faptei. vol. Urmele create de ro ile autovehiculelor pe păr ile carosabile sau pe acostamente se fixează prin descrierea amănun ită în procesul-verbal.

se întocmesc actele de constatare specifice fiecăruia dintre specialiştii care au făcut parte din echipă. însă este indicat ca acesta să fie transportat la morgă. Ascultarea martorilor Înainte de a se proceda la audierea martorilor. expertizele criminalistice). îndeosebi urme de sânge.). La fa a locului. La procesul-verbal de constatare vor fi ataşate schi a şi planşa cu fotografii judiciare operative. pneuri etc. încheiat de ofi erul specializat în probleme de mecanică auto. resturi de esuturi etc. în interiorul autovehiculului sau pe păr ile preoeminente ale acestuia (bară de protec ie. fire de păr. dar concluzia de vinovă ie sau nevinovă ie a celor implica i în producerea accidentelor nu poate fi dedusă numai din interpretarea şi aprecierea acestor probe.. ori în alte locuri mai greu de observat. A. duşmănie etc. este recomandabil ca autovehiculul să fie examinat în atelier. expertizele tehnice. în mod excep ional. şi la locul accidentului. afec iune. locul unde se afla când au perceput cele 445 . Medicul legist va întomi acte de constatare distincte pentru examinarea persoanelor care prezintă leziuni corporale şi alte urme de violen ă şi pentru examinarea cadavrului şi efectuarea autopsiei. găsite pe corpul sau pe îmbrăcămintea victimei. faruri.din dotare sunt corespunzătoare. aripi. persoane vătămate. De aceea. Ascultarea persoanelor La cercetarea accidentelor de trafic rutier se acordă o importan ă deosebită administrării probelor obiective (cercetarea la fa a locului. medicul legist poate contribui la identificarea şi ridicarea urmelor biologice de natură umană. ci este necesară şi audierea persoanelor. La terminarea cercetărilor. Metodele tactice ce trebuie respectate la audierea persoanelor sunt cele aplicabile în cazul săvârtşirii oricăror infrac iuni. este necesar să se stabilească rela iile în care se află cu persoanele implicate în accident (rudenie. Persoanele care pot da rela ii în legătură cu împrejurările în care s-au produs accidentele pot avea calită i procesuale diferite (martori. dar trebuie adaptate la specificul acestor categorii de fapte penale. Sec iunea a III-a – Efectuarea altor acte de urmărire penală 1. expertizele medico-legale. autopsia cadavrului se poate face. pe suprafa a carosabilă.). Organele de urmărire penală vor întocmi două procese-verbale de constatare şi anume: un act de constatare a stării tehnice a maşinii. şi un proces-verbal separat. în care se consemnează toate constatările făcute la fa a locului. învinui i sau inculpa i).

etc. tulburarea de care este cuprins făptuitorul este şi mai puternică. învinuitul sau incuplatul invocă imposibilitatea de a fi evitat producerea accidentului: împrejurări imputabile victimei. dar vor fi respinse cele nepertinente cauzei. conducătorul locului de muncă etc. Orice învinuit sau inculpat se află o mare perioadă de timp după producerea accidentului. so ul. imposibilitatea de a vedea victima pentru că a fost orbit de luminile autovehiculului venind din sens opus. în măsura în care pot contribui la aflarea adevărului. la repararea mijloacelor de transport auto). Manifestând în elegerea corespunzătoare 446 . Toate apărările învinuitului sau incuplatului trebuie consemnate şi verificate. vor fi admise cererile de probe ale acestuia.petrecute: în autovehiculele implicate în accident. ascultarea acestuia se va face. circulau pe calea rutieră pe care s-a produs accidentul. sex. b. dar. persoanele care lucrează în acest domeniu (la construc ia. Ascultarea învinuitului sau inculpatului Învinuitul sau inculpatul are tendin a firească. cercetat pentru săvârşirea unui accident de circula ie. De asemenea. copiii. care urmăresc doar tergiversarea cercetărilor. Martorii care sta ionau în apropiere sau circulau pe şosea percep în mod diferit împrejurările în care s-a produs accidentul. Astfel. De aceea. Dacă impactul s-a produs între două autovehicule. profesie etc. persoana de care era îndrăgostit. De cele mai multe ori. de a-şi nega vinovă ia şi de a invoca fapte sau împrejurări care să o atenueze. după administrarea celorlalte probe. când victimele sunt persoane apropiate. mai ales atunci când singurul martor este so ul (so ia) conducătorului auto.). O aten ie deosebită trebuie acordată cunoaşterii psihologiei învinuitului sau incuplatului. sub impresia celor văzute şi trăite atunci. dacă sunt în rela ii de rudenie apropiată ori de afec iune deosebită. în func ie de vârstă.. în p-rincipiu. cauze de ordin tehnic. în alte autovehicule ce sta ionau ori se aflau în mişcare etc. pentru identificarea autovehiculului pot da rela ii utile tinerii interesa i în cunoaşterea tipurilor de autovehicule. şi care conduc asemenea mijloace: şoferii amatori sau profesionişti etc. explicabilă. persoanele audiate ca martori au tendin a să facă declara ii favorabile conducătorului auto din mijlocul de transport în care se aflau în momentul impactului şi să facă răspunzătpor de producerea accidentului conducătorul celuilalt autovehicul. erau la distan ă mai apropiată sau mai îndepărtată de şosea sau stradă au perceput faptele de la aceeaşi înăl ime. Persoanele aflate în autovehiculul implicat în accident vor face relatări favoprabile conducătorului auto. în cazul părăsirii locului accidentului. ori se aflau la geamul apartamentului de la etajele superioare ale unui bloc.

însă declara ia sa va fi privită cu multe rezerve. rela ii de dragoste. sunt cele care nu au interese deosebite în cauza cercetată. deşi. care fac declara ii sincere. de subordonare profesională etc.acestor situa ii deosebite. fac declara ii nesincere.). rudă apropiată. ce pot fi grupate în trei categorii: persoane sincere. De aceea. în cazul în care este examinată ca probă pentru stabilirea vinovă ioei sau nevinovă iei conducătorului auto implicat în accident. Este cazul persoanelor care au primit despăgubiri băneşti consistente de la învinuit sau incuplat ori se află în rela ii speciale cu acesta (so . deşi au suferit vătămări grave în timpul accidentului. Ascultarea persoanei vătămate Ascultarea persoanei vătămate se face în func ie de starea sănătă ii şi starea psihică în care se află din cauza vătămării suferite. probele administrate confirmă că ele sunt singurele vinovate de producerea accidentului care nu putea fi evitat (apar prin surprindere în fa a autovehiculului. rapoartele de expertiză judiciară etc. Persoanele care fac declara ii favorabile învinuitului sau incuplatului. refuză să-l depună la dosar. 447 . de la cei cerceta i pentru producerea accidentului. totuşi. aceste persoane refuză să se prezinte la medicul legist. persoana vătămată va fi audiată indiferent de pozi ia pe care o adoptă fa ă de fapta cercetată. c. pentru aflarea împrejurărilor în care s-a produs accidentul. au interese deosebite în cauză (interese materiale sau morale). de multe ori. iar dacă au ob inut un certificat medico-legal. nu semnalizează prezen a pe drumul public a căru ei în care circulă etc. organele de urmărire penală trebuie să insiste. Latura psihologică a acestei activită i trebuie să fie întotdeauna luată în considerare. iar declara iile lor concordă cu celelalte probe administrate: procesul-verbal de cercetare la fa a locului. pentru a crea o situa ie favorabilă învinuitului sau inculpatului şi a-l apăra de răspunderea penală. Persoanele vătămate. al căror număr este foarte redus. La fel ca şi la accidentele de muncă. circulă pe jos sau cu bicicleta în timp ce se află în stare de ebrietate şi îşi schimbă brusc direc ia de mers. sus inând împrejurări infirmate de celelalte probe. De cele mai multe ori.). îndeosebi în cazurile în care învinuitul sau incuplatul este singurul supravie uitor al evenimentului. chiar necuvenite. persoane care denaturează adevărul în favoarea lor pentru a ob ine despăgubiri cât mai mari. persoana vătămată poate adopta atitudini diferite. şi persoane care. Persoanele care denaturează adevărul în favoarea lor şi în defavoarea conducătorului auto urmăresc să ob ină despăgubiri civile cât mai mari de la învinuit sau inculpat.

Expertiza criminalistică are ca obiect cercetarea urmelor găsite la locul faptei: urmele de pneuri. 114 11 10 448 . supra. pentru identificarea autovehiculului dispărut de la locul faptei etc. portiere.2. examinarea persoanei vătămate pentru stabilirea gravită ii leziunilor suferite şi a duratei îngrijirilor medicale necesare pentru vindecare are valoare de constatare medico-legală şi nu de expertiză. nr. în func ie de urgen a cu care se cere a fi administrate probele şi specificul faptei. De asemenea. pot avea valoare de constatări tehnico-ştiin ifice sau expertize judiciare. 3-4/1988. de înaltă calificare. Este cazul constatării stării tehnice a autovehiculului angajat în accident. pentru evaluarea pagubelor suferite de autovehiculele implicate în accident sau pentru stabilirea vitezei cu care a circulat autovehiculul în momentul în care s-a produs impactul. Efectuarea constatărilor tehnico-ştiin ifice şi a expertizelor judiciare În cursul cercetării accidentelor de circula ie. 1987. Bucureşti.Dumitrescu. Editura Militară. p. 195 şi urm. Expertizele judiciare se dispun şi se efectuează după terminarea cercetărilor la fa a locului şi privesc domenii dintre cele mai diferite. peliculele de vopsea. 12 C. Constatările tehnico-ştiin ifice se efectuează chiar în timpul cercetărilor la fa a locului10. organele de urmărire penală recurg la ajutorul unor specialişti care. iar întrebările puse expertului să aibă legătură cu domeniulo în care este abilitat şi cu posibilită iloe tehnice de care acesta dispune. precum şi microurmele12. Expertiza tehnică a accidentului de circula ie. Expertiza tehnică este frecvent folosită la cercetarea accidentelor de circula ie. cu respectarea cerin elor tehnice şi tactice cunoscute. Expertiza se efectuează de către persoane autorizate. exper i din domeniul mecanicii auto. p. a examinării urmelor lăsate de pneuri la locul faptei. urmele de impact (cioburi din sticlă de la far. M. 378 N. Limite şi posibilită i în expertiza criminalistică a accidentelor de circula ie. în Probleme de criminalistică şi de criminologie. este necesar să se ridice şi să se conserve aceste urme.Stoleru. în special pentru stabilirea stării tehynice a sistemelor de frânare. parbriz). Emilian Stancu. cadre universitare din învă ământul politehnic etc11. Pentru a se putea formula concluzii certe. op.cit. să fie ambalate şi transportate cu grijă.Nistor. p.

Tratat practic de criminalistică. cardio-vasculare sau de nutri ie (diabetul). edi ia a II-a revăzută şi completată.manentă. Craiova. Tot expertiza medico-legală va clarifica problemele privind determinarea alcoolemiei. V. vol. Colectiv. starea sănătă ii conducătorului auto şi a victimei. Tratat de tactică criminalistică. II. Ministerul de Interne. Tratat practic de criminalistică. 1992. Tratat practic de criminalistică. cât şi la examinarea cadavrelor.Expertiza medico-legală poate răspunde la numeroase obiective stabilite de organele de urmărire penală. Tratat de metodică criminalistică. Constantin. 137 449 . care pot sta la originea accidentelor de circula ie. La examinarea persoanelor se va stabili durata îngrijirilor medicale necesare pentru vindecarea leziunilor suferite. Medicină legală. Ciopraga. 1982. Colectiv. 1985.). Editura „Cugetarea” Iaşi. 1980. Editura „Carpa i”. Ministerul de Interne. III.Scripcaru. Tratat de tactică. Tratat practic de criminalistică.Scripcaru. proiectare. 1978. 1994. vol. Vasile (coordonatori). în func ie de gravitatea lor. Criminalistica. atât la examinarea persoanelor. Ministerul de Interne. BIBLIOGRAFIE TRATATE Aioni oaie. I. Aurel. Editura „Carpa i”. dacă victima va rămâne cu infrimitate fizică sau psihică per. IV. Aioni iaoie. Ministerul de Interne. Craiova. călcare cu pneurile etc. Colectiv. 1976. Colectiv. 13 Gh. Ministerul de Interne. legătura cauzală între accidentul de circula ie şi deces. vol. 1996. se poate stabili cauza medicală a mor ii. mecanismul de producere. Tratat practic de criminalistică. vol. mecanismul de producere a leziunilor constatate pe cadavru (târâre. p. Ministerul de Interne. unele boli psihice. La examinarea cadavrului. Editura „Gama”. Colectiv. ora când s-a produs decesul etc13. Constantin. 1996. Sandu. Bercheşan. Ion (coordonatori). C. vol.

Bucureşti. Psihlogia judiciară. Criminalistica. CURSURI. second edition. Criminalistica. Aurel. 1975.R. Criminalistica. Zdrenghea. Ciopraga.. Criminalistica. Partea generală. Butoi. Editura „Şansa” S. Nicoleta. 1963. (redactor). Editura Ştiin ifică. 1928. I şi II. 1992. M. MANUALE Basarab. vol.S. Curs de psihologie judiciară. 1992.. Editura „Teora”. John. Criminalistica. Kernbach. 1969. M. Editura Didactică şi Pedagogică.. The Poligraph („Lie Detector”). Iaşi. Edi ia a II-a. Aurel. Ioan. N.I. T. C. Editura „Lumina Lex”. Cora. Vol.I.. Constantin. II. Medicina judiciară. Kahane. Iaşi. vol. George. Iaşi. Medicină legală. Fred.R. Editura Academiei R. Bucureşti. 1996. vol. Bucureşti.. 1998. Ion. Bucureşti.A. Emilian. Mircea. Editura Funda iei „Chemarea”. E. Stancu. Mircea. Mitrofan. Scripcaru. Ministerul de Interne.L. 1988. Investigarea ştiin ifică a infrac iunilor. 1961. Ion.. Bucureşti. Bucureşti. Iacobu ă. Tiberiu.. Technique. Cluj..Cuza”. Criminalistica (Tratat). Iliescu. Ioan. I. Dragomirescu. Tratat complet de medicină legală. Gh. Golunski.Dongoroz. Scripcaru. Iaşi. Baltimore. Bulai. Criminalistica.R. Scripcaru. Stancu. Ciopraga. Aioni iaoie. 1977. S. Rodica-Mihaela. Roşca. Constantin. 1986. Patologie medico-legală. 1997. Editura Academiei R. Truth and deception. Editura Funda iei „Chemarea”. Gh. 1975. Explica ii teoretice ale Codului de procedură penală român. Reid. Universitatea „Al. Vintilă. Bucureşti. Minovici. Tactica criminalistică. Mina. Tipografia Învă ământului. Editura Medicală. Emilian. V. Matei. Bucureşti.. Stănoiu. Imbau. Terbancea. 1978. Ion. Tratat de psihologie experimentală. Editura „Cugetarea”. 1957. Alexandru (coordonator). Criminalistica. Iaşi.P.. Bucureşti. Mircea. Bucureşti. 1994.. Editura Funda iei „Chemarea”. 1995. E. 450 ... 1992. Bogdan. Bucureşti. Virgil. Antoniu. Criminalistica (Elemente de tactică). Litografia Universită ii „BabeşBolyai”. Editura „Actami”. 1958. Siegfried. Bucureşti. Medicină legală.

Lupu. 1995. Editura Ştiin ifică. Bucureşti. Editura Didactică şi Pedagogică. Institutul de criminalistică. 451 . Stancu. Rodica. Tiberiu. Drept procesual penal. Lucian. Bucureşti. Anghelescu. 1971.. Bucureşti. Bogdan. Bucureşti. Bucureşti. P.L. 1996. Manuel practique d’instruction criminelle. Editura Didactică şi Pedagogică.. Expertiza fonobalistică judiciară. Theodoru. Plăeşu. 1992. Emilian. Editura Ştiin ifică şi Enciclopedică.. Editura „Cugetarea”. Comportamentul uman în procesul judiciar. Editura Academiei R. Iaşi. Grigore. 1990. 1899. R. Probleme de psihologie judiciară. 1972. Ioan. Iaşi. 1987. vol. MONOGRAFII Anghelescu. Emilian. Bucureşti. Bădulescu. Tudor. 1979. Suciu. 1986. Paris. vol. Radiografia crimei. Lucia. 1994. Editura Didactică şi Pedagogică. Partea generală. Identificarea criminalistică. Aspecte privind cercetarea la fa a locului în infrac iunile de omor. Camil. Editura „Procardia”.. 1993.R. I. Partea generală. 1978. 1975. Ioan. Ministerul de Interne. Ionescu. Stancu.. Iaşi. Criminalistica. Dumitru. Comportamentul simulat (Cercetări psiho-fiziologice). Ciofu.. Editura Ştiin ifică. 1973. Bucureşti. I. Bucureşti. Moldovan. Theodoru. Editura „Tempus” S. Gross. Iacobu ă. Criminalistica.Stancu.A. Grigore. Drept procesual penal. 1974. Ministerul de Interne. Bogdan. Partea specială.R. Hanns. Coman. Inspectoratul General al Mili iei. Editura „Grafix”. Criminalistica. I şi II. Ioan. 1975. Editura Tehnică. Bucureşti. Emilian.S. Expertiza criminalistică a vocii şi vorbirii. Theodoru. Sandu. Bucureşti. Bucureşti. Drept procesual penal. Cauzele tehnice ale incendiilor şi prevenirea lor. I. Sântea. 1983. Criminalistica – ştiin a investiga iei infrac iunilor. Bucureşti. Tiberiu. Grigore. Drăgan-Cornianu. Iaşi.

. Bucureşti. I şi II. Dumitru. Cluj-Napoca. Rolul cercetării la fa a locului în descoperirea urmelor.. nr.. Mihuleac. Bucureşti. 167. Editura „Vasile Goldiş”. Identificarea criminalistică a hârtiei pe baza compozi iei fibroase. vol. Editura Ştiin ifică. Editura „Lumina Lex”. 1972. 1987. N. C.. Expertiza tehnică a accidentului de circula ie. Poli ie ştiin ifică. Descoperire şi combatere prin mijloace tehnico-criminalistice. p. 452 . în 20 de ani de expertiză criminalistică. Anghelescu. Bucureşti. 53. în Studii şi cercetări juridice. 1947.. Unele probleme privind determinarea distan ei de tragere şi stabilirea mărimii alicelor la tragerile efectuate cu armele de vânătoare. Bucureşti. în „Justi ia Nouă”. Constantin. Thorwald.. Jürgen. Concluziile probabile în expertiza criminalistică. nr. Bucureşti. p. 143. Editura „Moldova”. Anghelescu. în 20 de ani de expertiză criminalistică. nr. Institutul de Medicină Legală. Olga. Bucureşti. în 20 de ani de expertiză criminalistică. 1978. Un secol de luptă cu delicven a. Iaşi. Expertiza judiciară. Falsul în acte. 1978.S. 184. Boboş. N.. 1977.. Criminalistica şi revolu ia ştiin ifică contemporană. Falsul în acte. Ion.3-4/1982. C. p. L. 1974. Boboş. în Prezent şi perspectivă în ştiin a criminalistică. Sandu. Psihologia persoanei vătămate. Mircea. p. Dumitru. Constantin. Sandu. L. Editura Academiei R. Stoleru. Descoperire şi combatere prin mijloace tehnico-criminalistice. Dumitrescu. Ion. 1971. Portretul vorbit. 261. 44. Ion. Editura Militară. Elemente de criminalistică şi tehnică criminală. Becheanu. 1. STUDII ŞI ARTICOLE Aioni ioaie.Măcelaru. I. Ministerul de Interne. 1996. p. p. V. Editura „Dacia”. Arad. Buuş. urai. Balistica judiciară. în Probleme de medicină legală şi de criminalistică. p. Ministerul Justi iei. Bucureşti. Posibilită ile expertizei balistice în stabilirea pozi iei victimei şi trăgătorului. 1965. 1994. 135. Editura Ministerului de Interne. 1974. 234.R. Ministerul de Interne. Emil. Ion. Ministerul de Justi ie. 1978. Bucureşti. Bucureşti. vol. Panche. 1979. în Probleme de criminalistică şi de criminologie. 1997. p. Identificarea persoanei după urmele de din i. Anghelescu. Nistor. Valoarea criminalistică a unor urme la locul faptei. Bucureşti. Ministerul Justi iei.3/1979. Alexandru.

Tomul XXI. Propuneri pentru o reglementare proprie a expertizelor complexe. în Probleme de medicină legală şi de criminalistică. 1978. 4/1987. 1968. Tomul XXVIII. 63. Iaşi. p. Implica ii psihologice ale confruntării. vol. 1979. în Probleme de criminalistică şi de criminologie. Lucian. Unele aspecte ale identificării urmelor de tăiere. Tomul XXX.I. vol. 15. Falsul în acte prin copierea semnăturilor. în Prezent şi perspectivă în ştiin a criminalistică. 1964. 1979. Aurel. Mircea. 116. vol. Iacobu ă. Un aparat şi o metodă nouă pentru stabilirea direc iei şi traiectoriei unui proiectil tras. Bucureşti. 1965. I. Constantinescu. Bucureşti. Unele probleme privind infrac iunile de violen ă săvârşite într-un mijloc de transport în comun în Buletinul Intern al Procuraturii României. Iaşi. 81. Traian. Ministerul de Interne. Aspecte tehnico-criminalistice ale determinării autenticită ii operelor de artă.D. Aportul tehnicii poligraf în procesul penal. Unele aspecte ale examinării impresiunilor formate de materiale textile. Bucureşti. Ian. în Prezent şi perspectivă în ştiin a criminalistică. p. p. Ionescu. Iacobu ă. Bucureşti. 453 . Editura medicală. p. Bucureşti. Elemente de psihologie şi de tactică a audierii persoanei vătămate. p. IV. Analele Ştiin ifice ale Universită ii „Al. Câteva criterii de determinare a vitezei de circula ie a autovehiculelor în accidentele de circula ie auto. VI. IX. Iaşi. 83.Cuza”. 1975. Butoi. p.Buuş. 209. în Probleme de medicină legală şi de criminalistică. p. Ionescu. Ciopraga. Aurel. în R. Lucian.I. 1984. în 20 de ani de expertiză criminalistică. în Probleme de medicină legală şi de criminalistică. 225. Iakubovskaia. IV. p. vol. 1979. 12/1987. Tudorel.Cuza”. Ciopraga. p. 1981.R. 308. Coman. 1965. Aurel. 3. 84. p.I. Categoria psihologică şi juridică de mărturie vizuală şi auditivă.Cuza”. Lucian. nr. în Analele Ştiin ifice ale Universită ii „Al. Ciopraga. Ministerul Justi iei. Ionescu. 89. Bucureşti. Alexandru. Bucureşti. D. Editura medicală. Ioan. Lupu. Expertiza medico-legală pentru leziuni corporale nemortale. în Analele Ştiin ifice ale Universită ii „Al. p. nr.. 1971. vol. nr. Cruceanu. în Probleme de medicină legală şi de criminalistică. Considera ii privind concluziile în identificarea criminalistică. 87. 203. Andriescu. cu referire specială la tablouri. p. în Probleme de medicină judiciară şi de criminalistică. p. Bucureşti. 76.. Ioan. Editura Medicală.

Cluj-Napoca. Rişcu ia. 1968. Metode de urmărire a autovehiculelor dispărute de la locul faptei. Bucureşti. în Studia Universitatis „Babeş-Bolyai”. 100. Series Jurisprudentia. p 163.Mircea. Ion. 2/1992. Mircea. 1966. Bucureşti. Editura Medicală. Metode de comparare a proiectilelor în scopul identificării armei cu care s-a tras. Vladimir. nr. Mijloace de stabilire a datei întocmirii înscrisului. Sandu. p. vol. Series Jurisprudentia. Ovidiu. în Probleme de criminalistică şi de criminologie. Dumitru. 3-4/1985. Împrejurări controversate la locul săvârşirii unor infrac iuni de furt. Cercetarea evenimentelor deosebite (incendii şi explozii). Cluj-Napoca. Editura Medicală. Cantemir. 454 . Reconstituirea fizionomiei după craniu. în Probleme de criminalistică şi de criminologie. 1986. Ion. Stoica. nr. 1986. VI. în Probleme de medicină judiciară şi de criminalistică. 1964. Cluj-Napoca. Series Jurisprudentia. IX. p. 80. 63. p. Unele aspecte teoretice şi tactice privind cercetarea infrac iunilor de omor. Bucureşti. Ion. Cu privire la verificarea criminalistică a alibiurilor învinuitului sau inculpatului. Sandu. în Probleme de medicină legală şi de criminalistică. D. I.u. Năstase.. în Studia Universitatis „Babeş-Bolyai”. nr. p. nr. în Probleme de medicină legală şi de criminalistică. Considera ii privind concluzia de imposibilitate a rezolvării unor probleme în expertiza criminalistică a actelor. 127. 7-8/1969. 2/1917. 1971. p. Mircea. 36. Sandu. p. în Probleme de medicină judiciară şi de criminalistică. vol. p. în Studia Universitatis „Babeş-Bolyai”. D. vol. 102 ş.. Editura Medicală. 64.

455 .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->