CELULA –DATE GENERALE

Definiţie Pentru celulă au fost date numeroase definiţii.Astfel unele din aceste definiţii sunt:

1.„Celula este o unitate morfo-funcţională elementară a tuturor organismelor procariote şi eucariote. Ea reprezină un prim nivel de organizare a materiei vii, dotat cu capacitatea de autoreglare, autoconservare şi autoreproducere.”

„ Privită prin prisma teoriei sistemice, celula poate fi definită ca un sistem biologic deschis, deosebit de dinamic, aflat în relaţii de echilibru cu mediul înconjurător – în cazul protofitelor şi protozoarelor– sau ca un subsistem când devine parte componentă a unui ţesut, organ sau organism pluricelular.”

Unele organisme sunt alcătuite dintr-o singură celulă (unicelulare, de exemplu, bacteriile), iar altele din mai multe celule (pluricelulare). Celula a fost descoperită de Robert Hoock în 1665 care făcea studii pe tulpini de plută folosind microscopul. Teoria celulară a fost enunţată pentru prima dată de Matthias Jakob Schleiden şi Theodor Schwann în 1839. Fig 1 Structura celulelor eucariote

Organite celulare: (1) nucleol(2) nucleu (3) reticul endoplasmatic granular (4) vezicule. (8) reticul endoplasmatic neted.Celula eucariotă. CELULELE EUCARIOTE SUNT FORMATE DIN: Membrană celulară • Perete celular • Citoplasmă • Citoschelet • Organite celulare • Ribozomi • Mitocondrii • Centrozomul • Aparatul Golgi • Vacuole • Lizosomi • Plastide • Reticul endoplasmatic • Nucleul celulei 1. (10) vacuole.(5) reticul endoplasmatic rugos (6) aparatul Golgi. (12) lizozom. Membrana celulară Membrana celulară (membrana plasmatică. (13) centriol. MEMBRANA CELULARĂ Fig 2. (9) mitocondrie. (7) citoschelet. (11) citoplasma. Este o structură bidimensională continuă cu grosimea de 6-9 . plasmalema) este o structură celulară ce delimitează şi compartimentează conţinutul celular. Constituie o barieră selectivă pentru pasajul moleculelor şi ionilor.

protejarea spaţiului celular. Abia în 1855 Karl Wilhelm von Nägeli şi Carl Eduard Cramer au emis ipoteza existenţei unei membrane celulare responsabile pentru secreţia extracelulară şi menţinerea presiunii intracelulare. subdomenii membranare cu o compoziţie proteolipidică specifică. Colesterolul. iar în 1972. Lipidele Membrana celulară constă din 3 tipuri de lipide: fosfolipide. asigura funcţionalitatea membranei. . În 1935. cel mai cunoscut dintre steroli. însă acesta a considerat-o parte integrală a unei celule unitare. asociate dublului strat lipidic. comunicarea bidirecţională între celule şi mediul extern. Acestea cuprind: zonele de joncţiune intercelulară: "barierele" membranare formate de complexe multiproteice sau de specializări ale citoscheletului. locomoţia. Fosfolipidele şi glicolipidele constau dintr-un cap hidrofil şi o coadă hidrofobă. Rolurile membranei celulare • • • • • • • • • Transportul de substanţe.nm şi cu proprietăţi caracteristice de permeabilitate selectivă. cum ar fi cele insolubile in detergenţi (lipid rafts). (osmoză) permeabilitate selectivă (vezi mai jos). între altele. Nicholson şi Singer au formulat modelul mozaicului fluid. ce conferă individualitate celulei. Structura membranei celulare Membrana celulară este formată din lipide si proteine. este cel care conferă membranei rigiditatea. asigurarea homeostazei. Aceasta organizare complexă a membranei este importantă. fiind poziţionat între capetele hidrofobe ale lipidelor şi nepermiţându-le să se contracte. conferirea unei forme celulei. Elementul structural fundamental al membranelor celulare este dublul strat lipidic care se comportă ca o barieră impenetrabilă pentru majoritatea moleculelor aqua-solubile. pentru polaritatea celulei şi pentru organizarea semnalelor primite din exterior. echilibru osmotic. participă în cadrul proceselor metabolice. glicolipide şi steroli. Hugh Daveson şi James Frederic Danielli au sugerat structura bilipidică a membranei celulare. Proteinele membranare. Acest model a fost modificat datorită descoperirii unor structuri ce compartimentalizează membrana celulară. Membrana celulară a fost pentru prima dată observată de Robert Hooke.

realizarea conexiunilor intercelulare şi a ancorării celulelor în matricea extracelulară. desfăşurarea reacţiilor enzimatice asociate structurilor membranare. Mişcarea de rotaţie se referă la mişcarea pe care o efectuează fiecare moleculă lipidică în jurul axei longitudinale a moleculei. moleculele lipidice efectuând schimb de locuri cu moleculele învecinate. moleculele lipidice rămân o lungă perioadă de timp în acelaşi monostrat. Modelul mozaicului fluid Modelul mozaicului fluid.Proteinele Proteinele sunt fie înglobate în membrana lipidică (transmembranare). Aceasta se datorează mobilităţii moleculelor lipidice: capacitatea moleculelor lipidice de a difuza în interiorul bistraturilor. Singer şi Garth L. Difuziunea laterală are loc foarte rapid. de asemenea rapidă. Cu alte cuvinte. O moleculă lipidică străbate aprox. Mişcarea are loc în planul bistratului. Fluiditatea bistratului lipidic Lipidele şi proteinele membranare sunt antrenate în diferite tipuri de mişcări în interiorul membranei. Receptori. unde numeroasele componentele structurale se pot deplasa liber. adică poate să ajungă de la un capăt la altul al unei celule bacteriene de talia E. prezintă membrana celulară ca un model fluid mozaicat. 2 micrometri în timp de o secundă. Proteinele sunt implicate în multiple procese: • • • • • transportul molecular şi ionic transmembranar. de transport. imunitatea celulară. Difuziunea trasversală este rară. coli. în medie. legarea şi transmiterea moleculelor-semnal. fie asociate suprafeţei acesteia (proteine membranare periferice şi proteine legate prin lipide). Setul de proteine şi glucide (de pe suprafata plasmalemei fiecărei celule animale) se numeşte glicocalix şi este specific. constituind “buletinul de identitate” al acesteia. În membranele . incluzând: • • • • Proteină-marker. de susţinere. controlol fluxului de informaţie între celulă şi mediu prin recunoaşterea. o dată la o lună pentru fiecare moleculă (bistraturi lipidice artificiale). La suprafaţa membranei celulei animale se află proteine periferice şi glucide sub formă de glicolipide şi glicoproteine. propus de Jonathan S. apare. Nicholson. Există mai multe tipuri de proteine.

celulare există proteine speciale denumite translocatori fosfolipidici sau flipaze care potenţează o mişcare „flip-flop” rapidă din monostratul citosolic în cel lumenal. transportul lor realizându-se pe calea endocitozei. restabilind volumul ei iniţial. . Evacuarea particulelor solide este o fagocitoză negativă. care se leagă selectiv cu anumiţi ioni sau molecule. Difuziunea facilitată este asigurată de proteinele-transportatoare din membrană. Transport activ Transportul activ se face contra sensului gradientului de concentraţie sau a sensului spontan de difuzie– din regiunea unde concentraţia atomilor sau a moleculelor este mai mică în regiunea unde concentraţia lor este mai mare. Acest fenomen este numit plasmoliză. Acest transport solicită consum de energie şi este realizat de proteine-transportatoare speciale. Moleculele de dimensiuni mari (proteinele. Difuziunea simplă se realizează prin porii formaţi de molecule proteice sau cu participarea componentelor lipidice ale membranei. distribuţia asimetrică a lipidelor şi a proteinelor conduce la delimitarea unor domenii specfice în membranele plasmatice. Dacă celula plasmolizată este pusă în apă. aceasta va pătrunde în celulă. lipidele. Acest transport nu necesită consum de energie şi are loc pe calea difuziunii simple sau a difuziunii facilitate. Distribuţia asimetrică a componentelor lipidice pe cele două feţe ale dublului strat lipidic determină o fluiditate diferită a celor două straturi lipidice. În cazul în care concentraţia soluţiei din afara celulei este mai mare decât în celulă. se micşorează şi citoplasma parietală se îndepartează de membrană. Transport membranar Este in principal de două tipuri: 1. volumul vacuolelor. În acest caz. Endocitoza particulelor solide este numita fagocitoză. Transport pasiv Transportul pasiv se realizează după gradientul de concentraţie – din regiunea unde concentraţia atomilor sau a moleculelor este mai mare în regiunea unde concentraţia lor este mai mică. Explicaţia asimetriei în distribuţia lipidelor membranare constă în procesul de biosinteză a lipidelor şi se bazează pe mişcarea flip-flop a acestor molecule. membrana celulelor epiteliale este împarţită în două domenii distincte: apical şi latero-bazal. iar a lichidelor – pinocitoză. Asimetria bistratului lipidic Distribuţia asimetrică a moleculelor membranare joacă un rol eseniţal în realizarea funcţiilor celulare. acizii nucleici) nu pot trece direct prin plasmalemă. În multe celule. Fenomenul este numit deplasmoliză. ambele având un coniţnut proteic şi lipidic diferit. apa părăseşte celula. Astfel. parţial al citoplasmei. transportându-le prin membrană. care este catalizată de fosfatil-translocaza la nivelul reticulului endoplasmatic. iar a lichidelor – pinocitoză negativă. Difuziunea apei se numeşte osmoză.

reticul endoplasmatic. Este comun tuturor celulelor eucariote (celule cu nucleu). granuloplasma si incluziuni citoplasmatice. organite celulare. fluidul vâscos în care se petrec toate reacţiile intracelulare. În citoplasmă se află organite comune. mitocondrii. constituind masa fundamentală a acesteia. Organitele provin din : -mediul extern. . care are o forma unor tuburi şi filamente. De asemenea. Organitele pot fi: -comune(sunt prezente in toate celulele) -specifice(sunt prezente doar in anumite celule). situat între membrana celulara şi nucleu. miofibrile. vacuole. ca de exemplu neuronul.2. ribozomul. Ele au rezistat digestiei si au ramas ca simbionzi intracelulari. CITOPLASMA SI COMPONENTELE SUBCELULARE A. La bacterii estef ormat din complexele lipopolizaharidice. în transportul intracelular şi în schimbul de substanţe cu mediul extern si cu alte celule.Citoplasma reprezintă mediul intracelular. Citoplasma este alcatuită din două părţi : hialoplasma. plastida. centrozomul. Citoscheletul (schelet celular) reprezintă o structură subcelulară. Granuloplasma este formată din organite citoplasmatice ancorate de citoschelet. Hialoplasma este formata din: citosol si citoschelet.Peretele celular este o structură ce înconjoară membrana plasmatică a celulelor (din bacterii). Stările hialoplasmei sunt : 1-starea de sol(apoasă)->este starea optimă de functionare a hialoplasmei. 2-starea de gel(vâscoasă). introduse prin fagocitoza. 2. precum citoscheletul. având rolul principal de a păstra forma celulelor şi de a le conferi rezistenţă mecanică. alcătuite din molecule proteice specializate. aparatul Golgi. corpul Nisl) aflate în citosol. cum este de exemplu mureina. precum şi organite specifice (neurofibrile. al unei celule. B. citoscheletul are rol în locomoţia celulară. Acesta conferă celulei formă proprie şi susţinere. lizozomul.

E) Ribozomi Aparatul Golgi Mitocondrii Lizozomi • specifice: intră în alcatuirea numai anumitor tipuri de celule. Caracteristici generale • • Prezenţa unei membrane lipidice (simple sau duble) Funcţie specializată Clasificarea organitelor Organitele celulare sunt de două tipuri: • comune se găsesc în majoritatea celulelor eucariote. Neurofibrile şi Corpusculii Nissl (întâlniţi în celula nervoasă) . care îndeplinesc funcţii specifice şi posedă membrană proprie.C. Exemple:Miofibrile (întâlnită în fibra musculară).Organitele celulare: (1) nucleol (2) nucleu (3) ribozom (4) veziculă (5) reticul endoplasmatic rugos (REr) (6) aparatul Golgi (7) citoschelet (8) reticul endoplasmatic neted(REn) (9) mitocondrii (10) vacuolă (11) citoplasmă (12) lizozomi (13) centrioli Organitele celulare sunt structuri specializate din citoplasma celulară. Organitele celulare Fig 3. Exemple: Reticul endoplasmatic (R.

Respiraţia produce energia necesară organismelor. Ribozomii Ribozomii sau corpusculii lui Palade generaţi de nucleoli sunt constituiţi din ARN. Ribozomii au dimensiuni de aproximativ 20 nm în diametru şi sunt compuşi în 65% din ARN ribozomal şi 35% din proteine ribozomale (cunoscute şi sub numele de ribonucleoproteine).ADN mitocondrial. Ribozomii liberi se găsesc suspendaţi în citosol (partea semi-fluidă a citoplasmei). dându-i acestuia aspectul caracteristic.1. Rolul lor este de a decoda ARN mesager pentru construcţia lanţurilor polipeptidice din aminoacizi aduşi de ARN de transport. Mitocondriile au material genetic propriu . formând cu acesta reticulul endoplasmatic rugos. fiindcă ele conţin enzimele oxido-reducătoare necesare respiraţiei. Ribozomii sunt consideraţi de multe ori organite. subcomponenete din care ei nu fac parte sau nu sunt ataşaţi. De aceea de multe ori se face referire la ribozomi ca fiind componente „non-membranare”. Nu prezintă membrană la periferie şi sunt alcătuiţi din 2 subunităţi (una mică si una mare). Ribozomii construiesc proteinele necesare pentru informaţia genetică conţinută în ARN-ul de transport. Ei se găsesc liberi în citoplasma celulară sau ataşaţi reticulului endoplasmatic. pe când ceilalţi ribozomi sunt legaţi de reticolul endoplasmatic rugos. • Structura mitocondriilor . Mitocondriile Schiţa unei mitocondrii umane Mitocontriile sunt organite celulare întâlnite în toate tipurile de celule. însă acest termen se referă la componentele subcelulare. care conţine informaţia genetică pentru sinteza enzimelor respiratorii. În timpul procesului de sinteză ribozomii acţionează ca punct de legatură între toate moleculele implicate. 2. Ribozomii sunt sediul biosintezei proteinelor specifice. iar această energie este înmagazinată în moleculele de ATP. Intreaga funcţie a ribozomului se bazează pe schimbările pe care le face la nivelul conformaţiei proteinelor. Ele mai sunt denumite şi „uzine energetice”. precis poziţionate unele faţă de celelalte. subcomponenete ce se găsesc în relaţie cu membrana fosfo-lipidică.

iar cele masculine duc numai nucleul). Mitocondriile au următoarele roluri: • • respiraţie celulară ereditate extranucleară . pe linie maternă (fiindcă celulele feminine sunt mai mari. duc cu ele organite citoplasmatice.un sistem de cisterne şi tubuli. Se afla în centrul celulelor . ei sunt formaţi dintr-o membrană dublă. Mitocondriile se fomează prin diviziune şi se transmit ereditar. Mitocondriile sunt formate din: • • • înveliş membrană externă netedă membrană internă pliată Membrana internă prin invaginări formează criste care pătrund in stroma fără a compartimenta complet.Mitocondriile au forma unor vezicule alungite. Este format din două formaţiuni numite centrioli. înconjuraţi de citoplasmă densă care poartă denumirea de centrosferă. stromă(matrix). situat lângă nucleu. Centrozomul Centrozomul este un organit celular. Pe mebrana internă se observă nişte granule în care sunt acumulate anumite enzime care intervin în procesele energetice ale celulei. specific majorităţii celulelor eucariote animale. Participă în diviziunile celulare. la formarea fusului de diviziune. sunt organite sferice. ovale sau sub forma de bastonaşe. . mărindu-i foarte mult suprafata. 3.

vizibil ca o stivă de inele negre semicirculare în partea inferioară. Imagine a aparatului Golgi. Numeroase vezicule circulare pot fi observate în vecinătatea organitului .4. Aparatul Golgi Fig 5.

Sortarea proteinelor cu diverse destinaţii celulare.Forma dictiozomilor variază de la o celulă la alta (în stările patologice au un aspect granulos). Modificarea proteinelor nou-sintetizate în reticulul endoplasmic. situat în centrul celulei.Fig 6. Este deosebit de important în procesarea proteinelor pentru secreţie. Aparatul Golgi (sau dictiozom) este un organit celular celular găsit la majoritatea eucariotelor. la celulele vegetale si fungi aparatul Golgi este implicat si in formarea peretelui celular Structură Este format din nişte săculeţi aplatizaţi suprapuşi(cisterne).Sunt delimitaţi de o membrană simplă.E. generate de aceste cisterne. dilataţi la capete şi înconjuraţi de micro şi macrovezicule. Rolurile aparatului Golgi • • • • • • Stocarea polizaharidelor. Diagramă a procesului secretor din reticulul endoplasmatic (portocaliu) în aparatul Golgi (roz). Funcţia principală a aparatului Golgi este procesarea şi împachetarea macromoleculelor precum proteinele şi lipidele care sunt sintetizate de celulă. A fost identificat în 1898 de către doctorul italian Camillo Golgi şi a fost numit după el. Prelucreză si stochează proteinele şi lipidele care "curg" dinspre R. Sintetizeaza polizaharidele si le "împachetează" în vezicule care vor migra spre membrana plasmatică. Aparatul Golgi este o parte a sistemului endomembranal al celulei. .

cu rol în: -Depozitarea enzimelor. -Distrugerea corpurilor străine sau bătrâne ale celulei. fosfataze. Ea conţine ATP-aze care pompează ioni de hidrogen în lizozomi pentru a menţine pH-ul acid. ce înconjoară sacul vacuolar 6. sunt mici şi au matricea omogenă cu aspect fin granular. lipaze. coenzime. necesari unei bune funcţionări a celulei. numită tonoplast. matrice lizozomală. specific mai mult celulelor vegetale. etc. Rol • • • • • Depozitează substanţe de rezervă. Pot conţine diferite enzime.8 microni Componente: membrană delimitantă. Membrana lizozomilor este mai groasă decât a celorlalte organite şi este impermeabilă (se opune trecerii enzimelor lizozomale în citosol). substanţe organice şi anorganice. Conţine peste 40 de hidrolaze acide (enzime hidrolitice): proteaze. Mentinerea compozitiei constante (homeostazie) Structura Ele sunt alcătuite dintr-o membrană subţire. pe care ulterior le elimină din cadrul lor. Structura • • -digestie. pigmenţi neasimilatori şi fermenţi. materiale aflate în diferite stadii de degradare. . Vacuola Vacuola este organitul celular. (însă sunt şi prezente la unele celule animale).5. Participă la menţinerea echilibrului osmotic. Lizozomul este un organit celular.0. Matricea lizozomală are aspect diferit de la un lizozom la altul deoarece aceasta conţine materiale supuse digestie.2 . Primari: nu şi-au început încă activitatea de digestie. Tipuri de lizozomi 1. glicozidaze. Pot păstra în cadrul structurii lor deşeuri metabolice. aspect de vezicule diametru de 0.

Funcţia heterofagică . reziduurile fiind eliminate în exterior prin exocitoză.2. produce macromolecule şi distribuie substanţele în celulă. "Endoplasmatic" înseamna "în interiorul citoplasmei". acest fenomen are loc în caz de stres metabolic (prin infometare) sau în celule pe cale de diferenţiere când apar spaţii intercelulare. de aceea lizozomii au mai fost numiţi şi saci de sinucidere. iar "reticul" înseamna "pânză/reţea mică". În esenţă. Heterofagozomii conţin material provenit din mediul extracelular. Reticul endoplasmatic Reticulul endoplasmatic (RE) este un organit care se găseşte la celulele eucariote. astfel substanţele exogene sunt supuse acţiunii enzimelor hidrolizante din lizozomi şi degradate la molecule mai mici. Autoliza îndeplinind funcţia lor autofagică. acestea fuzionează cu lizozomii primari după care începe procesul de digestie intracelulară. asimilabile.digestia de către lizozomi a unor teritorii din propria citoplasmă. numite boli lizozomale. Dereglarea funcţionarii lizozomilor sau distrugerea membranei acestora la celulele animale declanşeazaă maladii celulare grave. care au rămas în urma digestiei ca urmare a epuizării echipamentului enzimatic. • • • 8. sunt mai mari decât lizozomii primari iar matricea are un aspect heterogen. Terţiari: sunt corpi reziduali şi conţin materiale nedigerabile. organite celulare îmbătrânite) se produce un fenomen de reciclare. Structura RE . 3. Intervin în fagocitoză îndeplinind funcţia lor heterofagică. Fermenţii • • • • Consideraţi agenţi ai fenomenului de digestie intracelulară. resturi celulare. Dupa moartea celulelor. acest fagozom fuzionează apoi cu un lizozom primar şi va da naştere unui lizozom secundar. Autofagozomii conţin materiale provenite din interiorul celulei (de ex. numite vezicule de autofagie sau citolizomi. reticulul endoplasmatic este sistemul elaborat de transport al celulei eucariote. Sunt mari.particulele solide pătrund în citoplasmă prin endocitoză şi dau naştere în interiorul celulei la un fagozom în care particula este înconjurată de plasmalemă. 7. Secundari: sunt activi (îşi desfăşoară activitatea digestivă). funcţia este comparată cu aceea a unui tub digestiv discontinuu Funcţia autofagică . membranele lizozomilor se distrug şi enzimele hidrolizante se eliberează declanşând autolize “post-mortem”. aceste zone supuse degradării de către lizozomi sunt înconjurate la început de către traiecte ale REN. RE modifică proteine. înglobat de celulă prin fagocitoză (de ex. Se împart în heterofagozomi si autofagozomi. prezintă o matrice foarte densă şi foarte heterogenă în care sunt incluse structuri de diverse mărimi şi densităţi. bacterii).

1. şi mijlocul de transport al proteinelor ce urmează să devină parte din membrana celulară (de exemplu receptori transmembranari) sau care urmează să fie secretate prin exocitoză (de exemplu neurotransmiţători. deşi acest organit este de fapt o extensie a membranei nucleare. reticul endoplasmatic rugos 4. RE este format dintr-o reţea de tuburi şi cisterne. Reticul endoplasmatic rugos RE rugos produce şi transportă proteinele. faţa Cis a aparatului Golgi 10. 1. nucleu 2. proteine transportate 7. care sunt implicate în secreţia de insulină în circuitul sanguin.). RE rugos se întâlneste în mai multe celule. de exemplu în celulele din pancreas. por nuclear 3. Ribozomii transferă proteinele gata produse în RE.Fig 7. vezicule de transport 8. RE este locul translaţiei genei. cisternele aparatului Golgi Compoziţia RE este similară cu cea a membranei plasmatice.Nucleu celular. etc. aparat Golgi 9. Părţile fără ribozomi se numesc reticul endoplasmatic neted. RE este acoperit în parte de ribozomi(care produc proteine din aminoacizi. ribozom aflat pe RE rugos 6. această parte a fost numită reticul endoplasmatic rugos. Deoarece aceste locuri par a fi "rugoase" văzute sub microscopul electronic. enzime digestive. bazat pe codul genetic). faţa Trans al aparatului Golgi 11. care le transportă la aparatul Golgi. reticul endoplasmatic şi aparat Golgi. reticul endoplasmatic neted 5. Acesta este acoperit de ribozomi care îl fac să arate "rugos". . 8.

RE neted produce şi steroizii. iar în cele miocardice de fosfolamban. ca de exemplu sinteza de lipide. 9. Coordonarea diviziunii celulare. metabolismul carbohidraţilor şi detoxificarea drogurilor şi otrăvurilor. Membrana nucleară . Nucleul celulei Nucleul celulei este un organit celular.3.1. Pompele de calciu sunt proteine membranare adaptate pentru transportul activ al ionilor de calciu în mediul extraceleular (interiorul reticulului sarcoplasmic este de asemenea mediu extracelular). deoarece înglobează proteinele membranare în structura sa. O enzimă din RE neted al acestor celule indepărtează fosfatul. astfel încât glucoza poate ieşi din celulă. Aceste celule depozitează carbohidraţii sub forma glicogenului. fiind eliberat din reticulul sarcoplasmic în momentul în care fibra respectivă este excitată. 9. Hidroliza glicogenului produce fosfatul glucozei. de exemplu steroizii sexuali la vertebrate şi steroizii secretaţi de glandele adrenale. Celule care secretă aceste substanţe sunt bogate în RE neted. pompele îl concentrează în lumenul reticulului sarcoplasmic.2. 8. şi este adaptat pentru depozitarea şi eliberarea ionilor de calciu. 8. o formă ionica de zahăr care nu poate ieşi din celulă. Astfel. În perioadele dintre contracţii. Coordonarea reacţiilor chimice din citoplasmă. astfel încât ele devin mai solubile şi mai uşor de eliminat din corp. Calciul este necesar pentru contracţia fibrei. ea pătrunde în circuitul sanguin prin care poate ajunge oriunde este nevoie.În plus. Reticulul sarcoplasmic Acesta se întâlneşte în celulele muşchilor. iar când este nevoie de ele în alte locuri le transferî. Rol nucleului • • • Păstrarea materialului genetic. Celulele din ficat sunt şi ele bogate în RE neted. Reticul endoplasmatic neted RE neted este implicat în procese metabolice. Acest proces este realizat de pompele de calciu şi necesită energie furnizată de ATP (adenozintrifosfat). RE rugos este şi un producător de membrane. Acest organit modifică proteinele şi le modifică calitatea. ce conţine materialul genetic şi care coordonează toate procesele intracelulare. prin deschiderea canalelor de calciu dependente de voltaj. În fibra musculară striată scheletică pompele de calciu sunt reglate de calmodulină. Enzimele din RE neted ajută la detoxifierea drogurilor şi otrăvurilor prin adăugarea unei grupări de hidroxil la substanţe.

(66%) o hidrogen (10%) o carbon.25% substanţe organice. Aceasta este înconjurată de membrană nucleară. elementele chimice se pot clasifica în: • • • MACROELEMENTE. şi a ARNului. (3. În componenţa acestor molecule intră atomi reprezentând 63 elemente chimice. În nucleoplasmă este prezent ADN şi ARN. substanţe organice.1%) o magneziu.0.3. (1.are rol de protecţie a nucleoplasmei şi a informaţiei genetice din nucleu. (0. de formă sferică.2. prevazută cu pori. • Membrana nucleară este una dublă. Diviziunea celulară.2%) o sulf (0. cu rol în transportul substanţelor necesare în nucleu. (elemente prezente în proporţie de 2%): o calciu. (18%) o azot. cu rol în transportul substanţelor necesare în cadrul nucleului 9. 15% . Geneza ribozomilor.15%) o clor.70% apă.1%) ULTRAMICROELEMENTE. Aceasta este prevazută cu numeroşi pori. enzime şi o reţea de filamente care îi dau nucleoplasmei aspectul reticulat. (elemente prezente în proporţie de 98%): o oxigen.5%) MICROELEMENTE. (0. Rolul nucleolilor • • • Păstrarea unei părţi a materialului genetic.01%): . Nucleoplasma Nucleoplasma este substanţa fundamentală care conţine săruri minerale. (elemente prezente în proporţie redusă . • 9. Nucleoplasma constă din 60% . (0. În funcţie de proporţia în care iau parte la formarea celulelor.15%) o sodiu. COMPOZIŢIA CHIMICĂ A CELULEI Celula este formată din diferite molecule cu rol diferit.9%) o potasiu. prevazută cu numeroşi pori. Nucleolii Nucleolii sunt componente subnucleare. (0. care la rândul lor sunt conectaţi cu reticulul endoplasmatic.

Lipide. etc. sunt prezente în celulă atât sub formă de molecule. cât şi sub formă de ioni. PROPRIETĂŢI FIZIOLOGICE GENERALE ALE CELULEI Printre proprietăţile care diferenţiază materia vie de corpurile lipsite de viaţă se pot aminti: • • • • metabolismul excitabilitatea adaptabilitatea multiplicarea DIVIZIUNEA CELULARĂ Diviziunea (în latină divisio. divisionis = diviziune. Amitoza Diviziunea amitotică este caracteristică procariotelor.o o o o o iod fier mangan zinc cobalt. Proteine. adică mitotică (in limba greacă mitos = fir) si meiotică (in limba greacă meio = . Glucide. • • • • Acizi nucleici. Substanţe anorganice Substanţele anorganice. Cariochineza Diviziunea cariochinetica (in limba greacă karyon = nucleu respectiv kinesis = mişcare) caracteristică tututor eucariotelor poate fi tipica (sau equatională) si alotipica (sau reductională). împartire) se realizează pe două căi directă (amitoză) si indirectă (cariochineză). sau minerale. ele luând parte activ la toate procesele intracelulare. Substanţe organice Aceste substanţe sunt cele mai importante.

pentru a desemna substanţele complexe pe care acesta le observase în nucleu. Termenul de acid nucleic a fost propus pentru prima dată de Richard Altmann. si se caracterizează printr-o succesiune de evenimente membranare.: între adenină şi timină/uracil sau între citozină şi guanină). care la rândul lor sunt formate dintr-un radical fosforic.a injumătăţi). Structura Acizii nucleici reprezintă lanţuri polinucleotidice. de ex. o pentoză şi o bază azotată. formate din nucleotide. citoplasmatice si nucleare. Diviziunea celulară este precedată de o creştere a celulei in volum. ce conţine informaţia genetică din celula dată. ACIZII NUCLEICI Acidul nucleic este o macromoleculă complexă. Tipuri de acizi nucleici . În cadrul acidului nucleic sunt prezente legături covalente ( în cadrul nucleotidelor între bazele azotate şi pentoze) şi legături de hidrogen (între bazele azotate a 2 nucleotide diferite. Acesta este alcătuit din mii de nucleotide.

ADN (3D) Acizi nucleici naturali • • Acizi dezoxiribonucleici: o ADN. . Ei au inscrisă. Acizii nucleici reprezintă substratul eredităţii. sub formă de codificare biochimică informaţia ereditară în catena polinucleatidică. Acizi ribonucleici: o ARN Rol şi importanţă • • • Păstrarea informaţiei genetice (atat ADN-ul. cât şi ARN-ul). Sinteza proteinelor (numai ARN-ul).

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful