Program Leonardo da Vinci PROIECT PILOT No.

HU 170003-2003 Vocational Education Training for Building Observation, Operation and Maintenance

VET–BOOM

Modul de curs no.1

UNIVERSITATEA TEHNICA DIN CLUJ-NAPOCA

2005

1

PROGRAMUL Leonardo da Vinci PROIECT PILOT No.HU 170003-2003 Formare Profesionala in Monitorizarea, Operarea si Intretinerea Cladirilor VET–BOOM PARTENERI: UNIVERSITATEA DE STIINTE TEHNICE SI ECONOMICE, BUDAPESTA, promotor COLEGIUL UNIVERSITAR VITUS BERING, HORSENS, partener COLEGIUL UNIVERSITAR DIN DUBLIN, partener ASOCIATIA IMOBILIARA “INTERCISA”, partener UNIVERSITATEA DIN TRENTO, partener UNIVERSITATEA TEHNICA DIN CLUJ, partener PRIMARIA MUNICIPIULUI ZALAU, partener UNIVERSITATEA TEHNICA DIN KOŠICE, partener ASOCIATIA IMOBILIARA STAVEBNÉ BYTOVÉ DRUŽSTVO I. KOŠICE, partener (HU) (DK) (IRL) (HU) (IT) (RO) (RO) (SK)
(SK)

AUTOR: Prof.dr.ing. MARIANA BRUMARU

COLABORATORI: Prof.Dr.Hon. C. ing. MIRCEA MIHAILESCU Prof.dr.ing. MIRCEA PETRINA Conf.dr.ing. NICOLAE SOCACIU Asist.ing. SEBASTIAN PALACEAN Drd. Ing. NICOLETA COBIRZAN Drd.ing. CLAUDIU ACIU Drd. SIMONA EMANUELA BADEA COORDONAREA SI MANAGEMENTUL PROIECTULUI: Prof.dr.ing.MARIANA BRUMARU
UNIVERSITATEA TEHNICA CLUJ, 2005 Continutul acestui material nu reprezinta in mod necesar pozitia oficiala a Uniunii Europene 2

CONTROLUL STRUCTURAL AL CLADIRILOR
Modul de Curs no.1 CUPRINS 1.1 ELEMENTELE CARE DEFINESC PROFESIA DE INGINER SPECIALIZAT IN MONITORIZAREA SI INTRETINEREA CLADIRILOR 1.1.1 SCOPUL 1.1.2 ECHIPAMENTUL MINIM 1.1.3 DIAGNOSTICUL 1.1.4 CAUZELE DEFECTIUNILOR 1.1.5 SISTEME STRUCTURALE ALE CLADIRILOR 1.2 INFRASTRUCTURA CLADIRILOR 1.2.1 FUNDATII 1.2.1.1 Rolul structural si principii de baza in proiectarea fundatiilor 1.2.1.2 Recunoasterea structurala 1.2.1.3 Factorii care influenteaza procesul de deteriorare 1.2.1.4 Evaluarea degradarilor 1.2.1.5 Luarea unor masuri de remediere 1.2.2 SUBSOLURI 1.2.2.1 Surse de umiditate si rolul hidroizolatiilor subterane 1.2.2.2 Recunoasterea structurala 1.2.2.3 Examinarea si manifestarile defectiunilor 1.2.2.4 Lucrari de remediere 1.3 SUPRASTRUCTURA CLADIRILOR 1.3.1 PERETI 1.3.1.1 Rolul structural si functional 1.3.1.2 Recunoasterea structurala 1.3.1.3 Examinarea si manifestarile defectiunilor 1.3.1.4 Monitorizarea peretilor 1.3.1.5 Pereti cu rol de imprejmuire (liberi) si sprijin 1.3.2 PLANSEE 1.3.2.1 Introducere 1.3.2.2 Rol, conditii tehnice 1.3.2.3 Recunoasterea structurala
3

3 5 6 7 7 7 11 24 24 24 25 27 33 33 44 44 45 46 48 58 58 58 60 61 68 68 73 73 73 74

1.3.2.4 Deteriorari si aparentele lor, examinare 1.3.2.5 Lucrari de remediere 1.3.3 DEGRADARI ALE ELEMENTELOR STRUCTURALE DIN BETON ARMAT 1.3.3.1 Introducere 1.3.3.2 Morfologia degradarilor structurale ale elementelor din beton armat sau precomprimat 1.3.3.3 Defecte de proiectare 1.3.3.4 Defecte de executie 1.3.3.5 Cauze si tipuri de deteriorari pe durata exploatarii constructiilor din beton armat si precomprimat 1.3.3.6 Tipuri de fisuri si importanta lor pentru elementele din beton armat si beton precomprimat 1.3.3.7 Masuri constructive la constatatrea diferitelor tipuri de degradari 1.3.3.8 Masuri in cazul constatarii unor crapaturi 1.3.4 SCARI 1.3.4.1 Principalele caracteristici, conditii tehnice 1.3.4.2 Recunoasterea structurala 1.3.4.3 Defectiuni caracteristice 1.3.4.4 Examinare, aparente, diagnostic 1.3.4.5 Masuri de remediere 1.4 ACOPERISURI IN PANTA 1.4.1 ROL, CONDITII TEHNICE 1.4.2 RECUNOASTEREA STRUCTURALA 1.4.3 DEFECTIUNI FRECVENTE SI APARITIA LOR 1.4.4 PREVENIRE SI REPARARE 1.4.5 ALTE ELEMENTE ADIACENTE ALE ACOPERISURILOR 1.5 EXEMPLE DE REA PRACTICA 1.5.1 Castelul DRAGU 1.5.2 Cladirea TRANSILVANIA din Municipiul Zalau 1.5.3 Scoala din Str.Oasului – Cluj-Napoca 1.5.4 O cladire in centrul istoric al Clujului 1.5.5 Colegiul “George Cosbuc” din Nasaud 1.5.6 Cladirea unui liceu din Bistrita 1.5.7 O cladire din zona centrala a Clujului

79 85 95 95 95 105 106 107 111 112 116 124 124 125 125 128 136 143 143 144 147 151 153 169 169 171 174 177 181 183 186

4

CAP.1.1

ELEMENTELE CARE DEFINESC PROFESIA DE INGINER IN MONITORIZAREA SI INTRETINEREA

SPECIALIZAT CLADIRILOR1
1.1.1 SCOPUL

Sunt putine domeniile de activitate in care potentialul unor pierderi substantiale in defavoarea beneficiarilor poate fi atat de ridicat ca in domeniul monitorizarii/supravegherii deteriorarilor structurale. De aceea, aceasta activitate reclama o atentie deosebita din partea ocupantilor (proprietari sau chiriasi), executantilor, arhitectilor, inginerilor de intretinere si, in cele din urma, din partea oricarui membru implicat in activitatea de constructii. Un diagnostic corect al deteriorarii cladirilor asociat cu solutii corecte pentru reparatii constituie premiza economica majora pentru o activitate de intretinere eficienta. In acest scop, specialistul in monitorizare (inginerul de intretinere) sau orice persoana angajata in acest scop, trebuie sa efectueze observatii pertinente si sa stabileasca diagnosticul corect pentru orice avarie care pune in pericol structura unei cladiri. Acest curs se adreseaza de asemenea studentilor din anii terminali care au nevoie de cunostinte si experienta complementare in constructia de cladiri. Vor fi stabilite anumite principii, acordandu-se o atentie speciala recomandarilor standardelor in vigoare, in scopul de a asigura activitatii de monitorizare un cod de procedura unitar si o calitate cat mai buna rapoartelor de care este insotita. Inainte de a se implica in activitatea de monitorizare a cladirilor, inginerul trebuie sa fie calificat atat din punct de vedere academic cat si prin experienta practica. Oricine poate sa ajunga inginer de monitorizare si intretinere a cladirilor, dar o persoana necalificata corespunzator isi va asuma un risc foarte mare. Decizia privind faptul ca un astfel de inginer este sau nu calificat pentru a-si prelua indatoririle dificile si complexe, nu este usor de luat. Specialistul/inginerul calificat in inspectia si intretinerea cladirilor trebuie sa aiba abilitati de comunicare foarte bune, capacitatea de a se exprima corect si convingator in rapoarte si, evident, de a intelege bine procesele de executie si modul in care
1

Autor: Prof.dr.ing.MARIANA BRUMARU 5

serviciile trebuie sa functioneze. El trebuie sa-si actualizeze in permanenta cunostintele si sa se documenteze cu privire la solutiile si ideile noi din domeniul activitatii de constructii. Este de asemenea foarte util sa fi coordonat/condus el insusi lucrari simple, deoarece in multe situatii, cunostintele in meserii ca zidaria, dulgheria, turnarea betonului, instalatii electrice si sanitare etc., pot avea o valoare inestimabila. Profesia de monitorizare si intretinere de cladiri isi asuma un dublu rol in ceea ce priveste monitorizarea structurala: aceea de a consilia beneficiarul si respectiv de a-l preveni. Multe cheltuieli si probleme neplacute pot fi evitate daca beneficiarul obtine un raport asupra unei cladiri care ascunde defecte importante, care nu sunt vizibile unui ochi neantrenat, dar evidente pentru specialistul in aceasta profesie, de monitorizare si intretinere. Un alt rol asumat este acela de specialist din prima linie care vine zilnic in contact cu fondul construit al unei tari/natiuni, contribuind la o mai buna intretinere a acestuia, in beneficiul comunitatii. Indubitabil, se poate conchide ca o profesie atat de importanta merita sa fie incurajata. 1.1.2 ECHIPAMENTUL MINIM Anumite instrumente si obiecte formeaza echipamentul minim de care trebuie sa dispuna IMI: 1. - Iluminarea este necesara pentru inspectarea spatiilor intunecoase. Se recomanda o LAMPA PORTABILA PROTEJATA, cu un cablu prelungitor si un adaptor pentru priza. Acolo unde nu exista o sursa de electricitate in apropiere, se va folosi o LANTERNA puternica, avand si baterii de rezerva. 2. - RULETA sau un APARAT ELECTRONIC pentru masurare. Un METRU DE LEMN (de dulgher) este util in masurarea grosimii grinzilor planseelor din lemn, deoarece poate fi introdus in spatiile inguste dintre scanduri. 3. - SCARA este esentiala pentru accesul la tavane, poduri si exteriorul acoperisurilor. Se recomanda o scara usoara din aluminiu, de preferinta una extensibila, formata din 2-3 tronsoane. 4. - Cel putin un HIGROMETRU performant, cu care sa se masoare umiditatea elementelor din lemn si a altor zone. Aparatul trebuie calibrat inainte de utilizare, pentru a-i asigura functionarea corecta. 5. – Diferite ALTE INSTRUMENTE, cum sunt: - o pereche de cizme de cauciuc
6

- o spatula pentru recoltarea unor probe din sol - un set de dopuri de scurgere - cheie pentru ridicarea capacelor caminelor de vizitare - ciocan si dalta pentru deschiderea capacelor stranse - o oglinda cu maner, pentru inspectarea canalelor subterane dintre caminele de vizitare si pentru a cerceta eventualele patrunderi ale radacinilor, ruperi de conducte si alte defectiuni; oglinda este de asemenea foarte utila in zonele greu accesibile; - nivelă şi fir cu plumb pentru verificarea peretilor si planseelor - un binoclu, pentru o mai buna observare de la sol a detaliilor aflate la inaltime. Evident, orice alt instrument sau aparat de masurare performant este binevenit in inventarul IMI, pentru a-i da posibilitatea de a stabili cat mai exact dimensiunea/gravitatea deteriorarilor sau defectiunilor. 1.1.3 DIAGNOSTICUL Diagnosticarea defectiunilor este calea rationala de a proceda, pornind de la efecte (dovezi) si ajungand la cauzele oricarei deteriorari, care este urmata de recomandarea lucrarilor de remediere necesare pentru reabilitare. Este foarte important sa se verifice cu atentie orice posibilitate in acest sens si sa nu existe idei preconcepute in privinta cauzelor. Diagnosticul se bazeaza atat pe o buna cunoastere a tehnologiilor de constructie cat si pe simtul tehnic, reclamand de asemenea abilitatea IMI de a recunoaste defectele simple, dar si problemele care necesita interventii ale expertilor si o actiune in consecinta. Primul pas este acela de a aduna informatii, pe baza observatiilor proprii sau/si a celor relatate de ocupanti. In acest stadiu, este important sa se puna anumite intrebari – asa cum urmeaza sa se precizeze in cadrul unui Ghid al IMI– si sa se afle cat mai mult posibil despre cauzele care au determinat aparitia acelor defectiuni. Al doilea pas, este acela de a relationa aceste informatii cu datele existente (istoricul lucrarilor de intretinere, planuri si detalii de proiect etc.), urmand ca toate acestea sa se transmita persoanelor responsabile cu rezolvarea defectiunilor respective.

7

1.1.4 CAUZELE DEFECTIUNILOR 1.1.4.1 Cauze generale Defectiunile apar datorita unor cauze cum sunt: - proiect de slaba calitate, - executie de slaba calitate, - nerespectarea de catre executant a detaliilor din proiect, - actiunea asupra cladirii a unor factori care nu au fost prevazuti in proiect, - imbatranirea. Factorii de mai sus pot actiona separat sau in combinatie, avand ca rezultat deteriorari semnalate prin: - modificari ale compozitiei materialelor, - modificari ale constructiei insăşi, - modificari ale dimensiunilor, formei sau greutatii materialelor sau a partilor unei cladiri etc. Principalii factori care determina asemenea schimbari sunt: - uzura, - incarcarile aplicate constructiei si elementelor de constructie, - deformatiile impuse, - umiditatea, - instalatiile si imbinarile/fitingurile defecte, - agresiunea chimica, - agentii biologici, - agentii climatici (temperatura si variatiile ei), - incendiul, - cutremurul, inundatiile, impactul cu autovehicolele si alte incarcari accidentale. Defectiunea este manifestarea atat a factorilor cat si a cauzei si poate fi ilustrata prin cazurile expuse mai jos: a. Proiectarea defectuoasa a fundatiilor poate duce la tasari ale terenului de fundatie, indicate prin fisuri/crapaturi in pereti, acoperis curbat in forma de şa, modificari ale formei.
8

b. Executia de slaba calitate poate permite patrunderea umiditatii si are ca rezultat aparitia petelor specifice umezelii, putrezirea lemnului, modificari in compozitia materialelor. c. Proasta intretinere (solutii defectuoase si/sau lipsa de calificare corespunzatoare a lucratorilor care efectueaza reparatiile, calitatea slaba a materialelor sau utilizarea unor materiale nepotrivite, intarzieri in luarea deciziilor privind lucrarile de reparatii etc.) pot de asemenea sa dea nastere unei serii ample de deteriorari, dintre care multe pot sa fie grave. Unele defectiuni din cladiri, produse de factori legati de sistemul de fundare, caracteristicile solului si alte cauze, sunt prezentate in mod sintetic in Tabelul 1.1.4-1, 2 si 3. 1.1.4.2 Umiditatea Inlaturarea umiditatii este una dintre “bătăliile” majore in intretinerea cladirilor. Odata ce s-a observat o pata specifica umezelii, intrebarea care se pune este de unde provine apa, iar primul pas care trebuie facut este de a trata acea posibilitate care pare cea mai evidenta. Exista patru cauze generale ale umezirii: a. condensul, b. instalatiile care au scurgeri, c. inundarea (planseelor si peretilor), d. patrunderea umiditatii din exterior. a. Condensul, este cauzat de regula de o incalzire, izolare termica si/sau ventilare insuficiente, asociate cu umezeala excesiva produsa de activitatile casnice cum sunt imbaierea si gatitul, dar si fiziologice (respiratia) si altele. Este important sa se cunoasca modul de utilizare a incaperilor, tipul si regimul de incalzire (intermitent sau continuu). Tratamentul in cazul condensului poate fi o combinatie dintre o termoizolatie imbunatatita si ventilare, dar si educarea utilizatorilor (schimbarea comportamentului, respectiv a obiceiurilor acestora). b. Scurgerile din instalatiile defecte se refera la dispozitive si aparate, rezervoare, conducte, dintre care unele pot fi locate in spatiul podului. Executarea instalatiilor deasupra nivelului petelor de umezeala trebuie intotdeauna sa fie verificata in
9

prealabil. Tratarea acestei probleme consta in repararea instalatiilor (eliminarea scurgerilor), uscarea si repararea deteriorarilor produse prin umezire. c. In cazul in care cantitati mari de apa se arunca pe podea, accidental sau folosite pentru curatenie, o parte poate sa-si croiasca drumul prin planseu spre nivelul inferior, umezind tavane si pereti si dand nastere la pete. In cazul in care deasupra suprafetei deteriorate prin umezire exista un planseu, trebuie sa se verifice daca sa aruncat apa pe suprafata acestuia, sau daca s-a folosit o cantitate insemnata pentru curatenie. Tratamentul consta in uscarea suprafetei, refacerea finisajului si consilierea utilizatorilor despre modul cum astfel de accidente pot fi evitate. d. Patrunderea apei din exterior este mai putin probabila si, se pare, cel mai dificil de diagnosticat. In casele mai vechi fenomenul se poate datora invelitorii defecte, respectiv defectiunilor din sistemul de evacuare al apelor pluviale (jgheaburi, burlane), ploii care patrunde prin neetanşeitatile peretilor sau igrasiei (umiditatea din teren care se propaga, initial prin elementele de constructie in contact cu solul, prin ascensiune capilara). Tratarea problemei se face in functie de natura sursei de umiditate, corect identificata. Ca o concluzie generala, trebuie subliniat faptul ca defecte relativ nesemnificative in elemente nestructurale ale unei cladiri pot indica defectiuni structurale majore - un adevarat pericol pentru functionarea normala si integritatea constructiei. De aceea, prezentul modul de curs se va referi atat la elementele structurale cat si la unele elemente nestructurale afectate de avarii diverse, analizand forma/aparenţa acestor avarii legata de cauzele care le-au produs, precum si gradul de periculozitate pentru structura. 1.1.4.3 Incarcarile aplicate si modificarile dimensionale O alta categorie de defectiuni frecvent intalnite se evidentiaza prin crapaturi/fisuri in tencuiala tavanelor si peretilor, sau prin elemente din lemn necorespunzatoare (nepotrivite dimensional), cum este tamplaria pentru usi si ferestre. Aceste defectiuni sunt cauzate fie de umflarea si contractia diferitelor materiale pe masura umezirii sau uscarii lor, fie prin avarii structurale de natura tasarilor diferentiate, care constituie o
10

problema cu mult mai grava. In general, fisurile/crapaturile care nu se agraveaza (prin prelungire si/sau deschidere in evolutie), se remediaza prin umplere si re-finisare, iar tamplaria pentru usi si ferestre care nu mai corespunde se păsuieşte. Crapaturile si nepotrivirile dimensionale care evolueaza brusc, sunt semnul unor probleme mai grave si trebuie tratate ca atare. 1.1.4.4 Defectiuni ale instalatiilor si fitingurilor O cauza frecvent intalnita este generata de robinete defecte, uzate sau conducte sparte, pornind de la elemente simple, care pot fi reparate usor si ajungand pana la situatii complexe in care trebuie sa se apeleze la specialisti. 1.1.5 SISTEME STRUCTURALE ALE CLADIRILOR Intrucat materialul de fata se refera in primul rand la locuinte si apoi la cladiri cu alte destinatii (administrative, comert, sanatate, cultura, hoteluri etc.), sistemele structurale analizate sunt proprii acestor tipuri de cladiri, iar caracteristicile lor structurale sunt prezentate in Tabelul 1.1.5-1.

11

Tabelul 1.1.4-1 Deteriorari ale cladirilor pe fundatii de suprafata

DETERIORARI STRUCTURALE: EXAMINARE VIZUALA, DEGRADARI
A. FISURARE GENERALIZATA A CLADIRILOR PE FUNDATII DE SUPRAFATA: CAUZE LEGATE DE SUBSOL SI TERENUL INCONJURATOR

Cateva ipoteze curente, cele mai frecvente din p.d.v. statistic, furnizate de examinarea vizuala

1.1 1. TERENUL DE FUNDARE

1.2

1.3

1.4

Fundatii pe umplutura 2.1

Prezenta unor puncte rigide in sol 2.2

Prezenta golurilor 2.3

Structura eterogena a solului 2.4

2. VIBRATII

Trafic greu in proximitate

Lucrari de sapare a unor canale (galerii) in apropiere 11

Baterea unor piloti in apropiere

Tabelul 1.1.4-1 (continuare)
3. PREZENTA APEI SUBTERANE 3.1 3.2 3.3 3.4

Existenta unor fantani (puturi) in apropiere (coborarea nivelului panzei de apa freatica) 4.1

Coborarea nivelului panzei de apa subterana 4.2

Eroziunea solului de catre apele subterane 4.3 4.4

Vecinatatea arborilor

4. EFECTUAREA DE SAPATURI

Lucrari de sapatura in apropiere: Decompresia solului

Sapaturi pentru subzidire

12

Tabelul 1.1.4-1(continuare)
5.1 5.2 5.3 5.4

ploaie

5. CLIMAT

mase de pamant inghetat

uscare

dezghet 6.1 6.2 6.3 6.4

6. EXECUTIE

Fundatii nearmate Fatade fara armare corespunzatoare

Fundatii continue identice ca latime pentru cladiri cu multe si respectiv cu putine niveluri

Armare incorecta

13

(Tabelul 1.1.4-1continuare)
COM ENTARII 4.2 Sapaturi in apropiere – decompresia terenului de fundare –reluarea sapaturilor pentru executarea subzidirilor pe zone mai extinse decat este recomandat. 5.1 Accidente produse ca urmare a inghetului (formarea de blocuri de gheata sub fundatii) si dezhetului (lichefierea). 5.2 Schimbari climatice in terenuri permeabile: timp ploios = umflare, timp secetos = contractie prin uscare 6.1 Proiectarea defectuoasa a fundatiilor si a armarii lor (erori de calcul) 6.2 In cazul cladirilor cu structura din beton armat , trebuie prevazuta o armare minima a elementelor de fatada. 6.3 Talpile fundatiilor (dimensiunile talpii in contact cu terenul) trebuie proiectate cu atentie, in concordanta cu tipul si intensitatea incarcarilor transmise. Aproximarile/asimilarile sunt riscante.

Tabelul 1.1.4-2 Deterioararea cladirilor pe fundatii de adancime

DETERIORARI STRUCTURALE: EXAMINARE VIZUALA, DEGRADARI
B. FISURAREA GENERALIZATA A CLADIRILOR PE FUNDATII DE ADANCIME:

CAUZE LEGATE DE TEREN SI ZONELE INVECINATE

14

Tabelul 1.1.4-2 (continuare)
1.1

1.2

1.3

1.4 Vezi A-1.2: puncte rigide sub fundatii (capetele pilotilor)

1. FUNDATII - SUBSOLURI

Fundatii executate in umplutura

Forfecarea stratului bun de fundare, aflat la adancime

Cladiri alaturate cu tipuri de fundatii diferite 1.5 Vezi A-1.3: goluri sub baza fundatiilor (capetele pilotilor) 1.6 Luarea in considerare a frecarii laterale, care se poate manifesta pe directie opusa

2.1 Caz similar cu A-2.1 2.2 Caz similar cu A-2.2 2.3 Caz similar cu A-2.3

2. VIBRATII

15

Tabelul 1.1.4-2 (continuare)
3. APA SUBTERANA 4. SAPATURI IN APROPIERE 5. CLIMATUL 6. EXECUTIA Scaderea nivelului panzei de apa subterana nu este o problema in cazul fundatiilor de adancime (pe piloti). Totusi, ar trebui luata in considerare eroziunea solului (similar situatiei prezentate la A-3.3); crearea de goluri in terenul de fundare ar putea, pe termen lung, sa uzeze pilotii si sa produca deformatii.

Decompresia solului din cauza unor sapaturi noi in apropierea cladirii poate modifica echilibrul pilotilor aflati in apropierea acestor lucrari. In cazul sapaturilor mai adanci, trebuie avuta in vedere posibilitatea flambajului pilotilor.

Fundatiile de adancime nu sunt, in general, afectate de deteriorarile semnalate la A-5.1 si A-5.2

Intotdeauna poate sa intervina ruperea pilotilor, sau, in cazul pilotilor din b.a. turnati monolit (executati prin forare), scoaterea tubului mai devreme decat este recomandat, poate produce gatuirea betonului si deci reducerea suprafetei sale portante.

16

Tabelul 1.1.4-3 Deteriorarea cladirilor – cazuri particulare DETERIORAREA STRUCTURALA: EXAMINARE VIZUALA, DEGRADARI 1.
Fundatii-radier: Distributia eforturilor pe teren, corespunzatoare diferitelor valori ale incarcarilor, au dus la formarea unui rost in mod natural, in conditiile in care acesta n-a fost prevazut prin proiect. Construirea unei cladiri noi in apropierea unor cladiri existente va modifica echilibrul celor din urma la nivelul fundatiilor. Terenul “ondulat”, arborii si stalpii inclinati, indica instabilitatea pantei (posibil plan de alunecare generat de straturi-sandwich pe baza de argila). Deranjarea echilibrului unui rambleu prin executarea unei sapaturi va da nastere la alunecari.

2.

3.

Legatura planseului cu structura: In acest caz, stratul de sub placa trebuie sa aiba aceeasi rezistenta cu aceea a terenului de fundare, pentru a evita tasarile diferentiate.

Echilibrul deranjat al unui rambleu: Supraincarcarea data de rambleu va deforma panta, compromitand echilibrul solului (teren compresiv)

17

Tabelul 1.1.5-1 Sisteme structurale ale cladirilor
Nr. Crt.
0

SISTEMUL STRUCTURAL
1

ELEMENTE STRUCTURALE VERTICALE
2

ELEMENTE STRUCTURALE ORIZONTALE
3

PRINCIPALELE CARACTE-RISTICI
4

SPECIFICE PENTRU: Clad. Clad. VECHI NOI
5 6

1. CONSTRUCTII DIN ZIDARIE (compartimentare deasa – tip fagure)

- pereti portanti din zidarie si pereti de rigidizare (contravantuire), din zidarie de caramida, piatra naturala* sau din blocuri ceramice ori din BCA ; - Grosimea peretilor portanti: minimum o lungime de caramida/bloc (cca. 240 mm), dar si de 1 ½ si 2 caramizi (375 mm, respectiv 500 mm). Cladirile vechi pot avea pereti pana la 1 m grosime, mai ales la parter si/sau subsol; - peretii de rigidizare/contravantuire au de regula minimum o caramida grosime (240 mm).

Plansee (1.3.2):

- grinzi de lemn* cu material de umplutura,avand diferite sisteme de alcatuire;
- grinzi metalice* cu diferite solutii constructive pentru elementele de umplutura (utilizate in special la planseele peste subsol si parter); - placi din b.a. turnat monolit; - elemente prefabricate din b.a. (fasii, panouri); - grinzi prefabricate din b.a. si corpuri de umplutura cu goluri;

1a. Pereti portanti longitudinali si pereti transversali de rigidizare

Grosimea peretilor exteriori - plansee ceramice trebuie sa corespunda (blocuri ceramice cu cerintelor confortului golurimonolitizate cu nervuri termic*. si suprabetonare din b.a.) * - mai frecventa la cladirile vechi (construite inainte de 1920) si la cele din zona montana * - caracteristice in special cladirilor vechi (construite inainte de 1920), cu exceptia planseelor ceramice.

- distante relativ reduse intre peretii portanti (3-5 m); -suprafete moderate ale incaperilor,care nu permit un partiu flexibil; -rigide, prezinta avantaje la preluarea incarcarilor laterale (vant, seism)atunci cand planseele sunt rigide; - adecvate cladirilor de mica inaltime, in special cladiri de locuit; - cu sau fara subsol (sau cu subsol partial); - fundatii continue (de suprafata); - acoperis cu sarpanta sau acoperis-terasa.

Da

Da

Da

Da

1b. Pereti portanti transversali si pereti longitudinali de rigidizare

18

Tabelul 1.1.5-1 (continuare)
0 1 2 3 4 5 6

Idem 1a

Idem 1a

Idem 1a
Dintre aceste trei tipuri de structuri (1a, 1b, 1c), tipul structural 1c asigura rigiditatea cea mai buna pentru preluarea incarcarilor verticale si orizontale, mai ales atunci cand planseele sunt din beton armat monolit, asigurand conlucrarea spatiala a elementelor structurale ale cladirii.

1. (continuare)

Da

Da

1c. pereti portanti pe ambele directii

2.CONSTRUCTII CU COMPARTIMENTARE DE TIP CELULAR

Idem 1a

Idem 1a

- pereti portanti longitudinali si pereti transversali de contravantuire; - distante mai mari intre peretii transversali (11-12 m) si, ca urmare, suprafete mai mari (pana la 75 m2), asigurand flexibilitatea partiului;

- fundatii continue (de suprafata) Tabelul 1.2.1.2-1 - acoperisuri in panta, de tip sarpanta(§1.4) sau acoperisuri-terasa

19

Ocazional

Da

PLAN SECTIUNE TRANSVERSALA CARACTERISTICI: A =suprafatata libera a planseului, de max. 75 m2, limitata de elementele structurale verticale H = inaltimea de nivel de min. 3.00 m

-rigiditate structurala mai scazuta, nu sunt recomandate in zone cu grad de seismicitate ridicat;

Tabelul 1.1.5-1 (continuare)
0 1 2 3 4 5 6

3. STRUCTURI IN CADRE (CU SCHELET)

CADRE = cadrele-parter si cadrele etajate sunt sisteme plane de stalpi si grinzi, cu una sau mai multe deschideri, dispuse de regula la distante egale in lungul cladirii, legate intre ele cu grinzi longitudinale. STALPII sunt elemente structurale verticale care pot avea variate forme ale sectiunii transversale. Materiale: a. beton armat turnat monolit sau in elemente prefabricate b. elemente metalice * (otel laminat, cu sectiune compusa, cu zabrele etc.) c. lemn (cu sectiune simpla, compusa, cu zabrele sau din lemn lamelat incleiat) d. mixte* (combinatii ale materialelor mentionate mai sus)

a.

De regula, planseele sunt realizate din acelasi material ca si cadrele. Se mai pot utiliza combinatii intre diferite materiale, ca de ex: cadre metalice si plansee din b.a. La deschideri mai mari, in cazul cadrelor din b.a. pot fi utilizate si planseele cu placi si grinzi, sau cu nervuri dese precum si plansee casetate .

● Structurile cu cadre din lemn au fost utilizate din cele mai vechi timpuri. ● Structurile din cadre de beton armat au fost foarte mult folosite in perioada dintre cele doua Razboaie Mondiale. ● Structurile cu Da cadre metalice au fost folosite mai devreme decat cele din b.a. (incepand cu sfarsitul sec.XIX). - Astazi, pentru constructiile in cadre se prefera betonul armat. Alte caracteristici: - fundatii izolate din b. a. (Table 1.2.1.2-1), dar si continue, pe retele de grinzi, in cazul unor terenuri sau/si incarcari deosebite -acoperisuri-terasa, (de regula).

Da

c.

20

Tabelul 1.1.5-1 (continuare)
0 1
2 DIAFRAGMA = un perete structural, capabil sa preia – pe langa incarcarile verticale – si incarcarile orizontale din vant sau seism, care actioneaza in planul lor. Un astfel de element trebuie sa fie suficient de rigid pentru a fi considerat ca diafragma, de aceea numai peretii din beton armat si cei din zidarie pot fi inclusi in aceasta categorie. 3 Planseele sunt cele specifice structurilor cu diafragme din zidarie si beton armat (v. 1a, b, c si 3) 4 - diafragme pe ambele directii; - distributia simetrica este preferabila in cazul cladirilor amplasate in zone seismice (centrele maselor coincid aproximativ cu centrele de rigiditate); - structura are o buna rigiditate la forte verticale si orizontale; - fundatii continue, rigide cu cuzinet din b.a. (Tabelul 1.2.1.2-1) - acoperis-sarpanta (1.4)pentru cladirile cu putine niveluri, acoperisuri-terasa pentru cladirile cu mai mult de 4 niveluri. 5 6

4. STRUCTURI CU DIAFRAGME

Da, cladiri cu putine niveluri

Da, mai ales cladirile etajate

21

Tabelul 1.1.5-1 (continuare)
0 1 2
Stalpii si diafragmele sunt elementele structurale verticale in acest caz, legate in plan orizontal prin intermediul planseelor si grinzilor.

3
Idem si 4

4
3 Structura in cadre combinata cu diafragme. Diafragmele sporesc considerabil rigiditatea de ansamblu a cladirii la preluarea incarcarilor orizontale. Structurile mixte sunt executate in general din beton armat, dar pot fi realizate si din materiale compozite (b. a. si otel) - pereti portanti longitudinali si pereti transversali de contravantuire; - distante mai mari intre peretii transversali, ceea ce creaza suprafete mai mari (pana la 75 m2), conferind flexibilitate partiului

5

6

5. STRUCTURI MIXTE

Da

Da

PLAN

6. STRUCTURI DE TIP TUB

Idem 1a

Idem 1a

Da

22

Ocazional

Tabelul 1.1.5-1 (continuare) 7. STRUCTURI SPECIALE (TUB PERIMETRAL PERFORAT)
Tub perimetral perforat (sau diafragma perforata), constand din lamele verticale (montanti) si orizontale (parapeti-buiandrug). Elementele verticale sunt amplasate la distante relativ reduse (pana la 3.00 m) iar elementele de legatura orizontale (parapetbuiandrug) au o inaltime de min. 1.2 m Plansee din beton armat sau materiale compozite (metal + b. a.) cu diferite alcatuiri constructiv e, in functie de incarcari si de dimensiunil e in plan ale planseelor. -realizate din b.a., otel sau materiale compozite; -capacitate portanta ridicata la preluarea incarcarilor verticale si orizontale; - de regula au un nucleu central de diafragme, unde sunt amplasate scarile, ascensoarele si alte spatii de circulatie sau de serviciu (ghene). Da

23

CAP.1.2

INFRASTRUCTURA2

1.2.1 FUNDATII 1.2.1.1 Rolul structural si principii de baza in proiectarea fundatiilor Orice constructie, indiferent de tip, trebuie sa asigure transmiterea in conditii de siguranta a incarcarilor de orice natura (permanente, utile, climatice etc.) terenului, prin intermediul fundatiilor, fara tasari sau alte deplasari/deformatii care ar putea pune in pericol stabilitatea cladirii, sau ar genera avarii ale acesteia, sau ale unei parti ori ale unor elemente de constructie. Fundatiile trebuie de asemenea sa fie coborate sub nivelul de inghet (mai ales in terenurile calcaroase), respectiv sub nivelul straturilor tasabile si trebuie sa fie rezistente la actiunea distructiva a sulfatilor sau a altor substante agresive din sol. Se considera teren de fundare acea parte din sol la a carei adancime se resimte influenta incarcarilor transmise de constructie. Este absolut necesar sa se cunoasca caracteristicile geotehnice ale terenului de fundare, capacitatea lui de a se deforma si, ca urmare, de a se tasa, pentru a alege tipul de fundatie cel mai potrivit pentru o structura data. Caracteristicile complexe si neomogenitatea structurii solului fac din proiectarea fundatiilor o sarcina destul de dificila pentru ingineri. Proiectantul trebuie sa aiba cunostinte adecvate in ceea ce priveste aspecte cum sunt: - dimensiunile cladirii; - incarcarile utile, cele provenite din procesul de exploatare si incarcarile accidentale care actioneaza asupra cladirii, ca si posibilele combinatii dintre acestea; - structura solului (straturile componente), caracteristicile sale fizice si mecanice, nivelul maxim si minim al apelor subterane; - valoarea si variatia eforturilor la suprafata talpii fundatiilor si a oricarui element de constructie in contact cu solul; - caracteristicile mecanice si elastice ale materialelor din care este alcatuita fundatia;

2

Autor Prof.dr.ing.MARIANA BRUMARU 24

- factori externi care pot sa influenteze stabilitatea fundatiei (apele de suprafata, terenurile care aluneca, constructiile invecinate etc.). Fiecare dintre factorii enumerati mai sus poate sa influenteze comportarea mecanica a sistemului de fundare, de aceea inregistrarea unor date corecte referitoare la fundatii este esentiala atunci cand se analizeaza cauzele defectiunilor legate de tasarile si deteriorarile fundatiilor. Orice tasare sau deteriorare in aceasta parte a infrastructurii va avea ca rezultat inducerea unor insemnate eforturi si deformatii suplimentare in suprastructura cladirii, care de cele mai multe ori va avea ca rezultat avarii grave. Sistemul de fundare in ansamblu asigura conlucrarea corecta a elementelor structurale, fara tasarea inegala a diferitelor tronsoane ale cladirii. 1.2.2 RECUNOASTEREA STRUCTURALA Atunci cand planurile lipsesc – o situatie frecvent intalnita mai ales cand este vorba de cladirile vechi – trebuie sa se determine tipul constructiv al fundatiei atat pe baza unei bune cunoasteri a principiilor care stau la baza proiectarii fundatiilor, cat si pe baza unei examinari vizuale. Orice tip de fundatie are avantaje si dezavantaje si se va potrivi anumitor conditii, dar va fi cu totul nepotrivit in alte conditii. Trebuie sa se aiba in vedere faptul ca constructorul utilizeaza in general tipul de fundatie cel mai economic, dar chiar si in cazul in care fundatia raspunde exigentelor la momentul executiei, poate sa fie etichetata ca nepotrivita la o analiza ulterioara. De aceea, atunci cand IMI cunoaste detaliile legate de proiectarea unei fundatii, va trebui sa includa in raportul sau orice comentarii legate de aceasta, in lumina cunostintelor si standardelor actuale. Constructiile vechi, mai ales cele executate inainte de perioada utilizarii betonului modern, au adeseori fundatii care nu corespund standardelor actuale si sunt gasite necorespunzatoare din punct de vedere tehnic, la o verificare prin calcul. Este surprinzator cat de bine au facut fata foarte multe dintre aceste cladiri testului timpului, in timp ce alte structuri moderne, proiectate profesional, au suferit avarii grave ca urmare a defectiunilor produse in sistemul de fundare, necesitand reparatii costisitoare.

25

Adeseori IMI va examina fundatiile special expuse in acest scop, dar nu el este acela care trebuie sa execute lucrarile de dezvelire a fundatiilor pentru a le inspecta. Un constructor va fi numit pentru a executa acest gen de lucrari, dupa o aprobare prealabila. Totusi, in anumite cazuri, IMI trebuie sa fie capabil sa organizeze pentru examinare saparea unor gropi si sa raporteze rezultatele inregistrate. In alte cazuri, mai ales atunci cand este vorba de conditii de fundare speciale (iesite dinceea ce se considera obisnuit), IMI trebuie sa faca investigatiile impreuna cu un inginer consultant sau geotehnician. Fundatiile sunt de regula de unul dintre tipurile prezentate in Tabelele 1.2.1.2-1 si 1.2.1.2-2 si, avand in vedere structura cladirii, pot fi clasificate in urmatoarele categorii: 1. In cazul structurilor cu pereti portanti din zidarie dispusi in plan dupa una sau ambele directii (pereti portanti longitudinali si pereti transversali de contravantuire, care rigidizeaza constructia la actiunea incarcarilor orizontale), se folosesc in general fundatii continue, executate din: a) Zidarie din piatra naturala (de regula cu mortar pe baza de var) sau din caramida, atunci cand este vorba despre cladiri mai vechi de 100 ani sau despre alte categorii de cladiri cum sunt cele rezidentiale (de locuit, unifamiliale) sau construite in zonele de munte, chiar si in prezent. Acest sistem de fundare nu corespunde terenurilor umede (acolo unde nivelul apelor subterane ajunge deasupra cotei talpii fundatiei) sau in cazul in care sunt posibile tasari ale terenului. La cladirile cu subsol partial sau general, peretii de subsol din zidarie de piatra sau caramida se continua pana la nivelul necesar pentru a indeplini si rolul de fundatie. b) Beton simplu (asa-numitele fundatii rigide) sau din beton armat (fundatii elastice); in functie de valoarea incarcarilor transmise terenului si de capacitatea portanta a terenului de fundare; acest tip de fundatie este cel mai frecvent intalnit in cazul constructiilor moderne din zidarie. Atunci cand terenul de fundatie are capacitatea portanta scazuta sau incarcarile transmise de constructie au valori mari, sunt adecvate fundatiile de tip “radier” cu transmiterea directa sau indirecta a incarcarilor la terenul de fundatie, in functie de adancimea la care se afla stratul cu capacitatea portanta corespunzatoare.
26

Daca aceasta adancime este peste 3-4 m, se prevad fundatii pe piloti, avand la partea lor superioara o dala rigida (care se comporta ca un radier), ca element intermediar cu rolul de a asigura legatura intre capetele superioare ale pilotilor si o distributie cat mai uniforma a incarcarii transmise in acest mod (indirect) terenului de fundare. 2. Cladirile cu structura in cadre (sau cu schelet) vor avea de regula fundatii izolate, executate din zidarie de piatra, caramida sau – cel mai frecvent – din beton simplu sau armat, in functie de perioada in care au fost construite (v. pct.1). In cazul terenurilor cu capacitate portanta redusa si/sau a incarcarilor transmise de constructie terenului care au valori ridicate, pot fi prevazute fundatii pe retele de grinzi din beton armat sub sirurile de stalpi, sau chiar fundatii de tip radier (mai rar). Transmiterea directa sau indirecta a incarcarilor la teren prin intermediul fundatiilor este proiectata in functie de adancimea la care se afla stratul cu rezistenta corespunzatoare, bun de fundare. 3. Cladirile cu structura mixta (cadre si diafragme) au fundatii de tipul celor descrise mai sus, in functie de elementul de rezistenta – stalp sau diafragma, – de valoarea incarcarilor transmise terenului si de capacitatea portanta a acestuia (v. pct.1 si 2). Detalii privind fundatiile de suprafata si cele de adancime, la care se adauga scurte comentarii referitoare la caracteristicile lor constructive, sunt prezentate in Tabelele 1.2.1.2-1 si 1.2.1.2-2. 1.2.3 FACTORII CARE INFLUENTEAZA PROCESUL DE DETERIORARE ● Solurile nisipoase constituie un bun suport pentru fundatii in cele mai multe cazuri, desi vibratiile cu frecventa inalta (500-2500 vibratii/min) pot da nastere unor serioase probleme de tasare; acestea sunt putin probabile in cazul cladirilor rezidentiale, cu exceptia situatiilor in care prezenta unor utilaje le-ar putea produce. ● Adancimea minima de fundare recomandata in cazul terenurilor din argila contractila este de 1.20 m, sub nivelul modificarilor sezoniere, atunci cand vegetatia lipseste.

27

● Pe terenuri in panta este necesara o adancime de fundare mai mare, mai ales pe versantii orientati spre sud, unde terenul se va usca accentuat in perioada secetoasa. ● Prezenta arborilor si a tufisurilor pe terenuri din argila contractila poate genera probleme speciale (Fig.1.2.1.3-1 si 1.2.1.3-2). Inginerul de monitorizare si intretinere trebuie sa consemneze pozitia arborilor si a tufisurilor din vecinatatea cladirii care se evalueaza/inspecteaza si sa noteze distantele la care acestia se afla fata de peretii portanti ai cladirii. Speciile trebuie de asemenea identificate, pentru a stabili in ce masura terenul se poate contracta ca urmare a absorbtiei apei de catre vegetatia respectiva. Anumite specii sunt nerecomandate pentru curtile si gradinile de langa cladiri, amplasate pe terenuri contractile, anume: plopul, salcia, si ulmul. Daca acestia sunt prezenti, trebuie verificati cu deosebita grija. Radacinile plopilor se pot extinde la distante pana la de doua ori inaltimea lor, in cautarea umezelii. S-a constatat de asemenea ca frasinul are tendinta de a patrunde in fisurile canalelor si a pavajelor, pe langa efectul distructiv pe care il au asupra fundatiilor de suprafata. In cazul in care arborii sunt mai apropiati de cladire in comparatie cu distanta recomandabila (Fig.1.2.1.3-3 si Tab. 1.2.1.3-1, in care distanta minima = inaltimea arborelui la maturitate), sunt recomandabile unele masuri ca: indepartarea prin taiere, taierea crengilor sau pur si simplu mentinerea lor sub observatie in vederea unor viitoare operatii de acest fel, in functie de imprejurari. ● Regimul de proprietate al parcelei pe care cresc arborii si tufisurile este de asemenea important: daca arborii de pe o alta proprietate sunt mai aproape de cladire decat este recomandat/prevazut, proprietarul respectiv trebuie avertizat ca radacinile pot pune in pericol cladirea invecinata. I se va sugera sa ia masurile necesare, avand cunostinta de faptul ca prin lege, el este cel care va fi facut raspunzator pentru eventualele avarii cauzate prin extragerea umiditatii din solul aferent cladirii. Se recomanda ca specialistii in intretinere si monitorizare care isi desfasoara activitatea in zone cu terenuri din argila contractila sa fie bine familiarizat cu diferitele aspecte ale acestei probleme particulare si sa fie capabili sa identifice speciile de arbori intalniti. Cu titlu informativ, tabelul de mai jos furnizeaza cateva date referitoare la adancimea de fundare minima recomandata in terenuri contractile:
28

Fig. 1.2.1.3-1 Efecte ale prezentei arborilor in apropierea cladirii

Fig. 1.2.1.3-2 Posibile efecte ale inlaturarii arborilor

29

Fig.1.2.1.3-3 Distanta pana la cladire, D si inaltimea arborelui, H

Tabelul1. 2.1.3- 1
Specia arborelui Stejar, ulm, plop, salcie Altele

D/H – distanta pana la arbore/inaltimea sa
0.75 1.90 1.20 1.00 1.50 1.00

D/H 0.10 0.25 0.33 0.50 0.66 Adancimea minima de fundare* [m] 3.00 2.80 2.60 2.30 2.10 2.80 2.40 2.10 1.80 1.50

* Fundatiile continue rigide nu sunt recomandabile in terenuri cu contractii mari, dar atunci cand sapatura atinge cote de 2.5…3.0 m de la suprafata terenului, acestea devin economice si adecvate.

● Eroziunea solului produsa de scurgerile provenite din retelele de canalizare defecte este un alt factor care poate produce deteriorari, mai ales in cazul fundatiilor cladirilor vechi. Din aceasta cauza, va avea loc umezirea terenului adiacent cladirii care va da nastere unor deteriorari ale fundatiilor amplasate in terenuri care se erodeaza usor (terenuri nisipoase sau mâloase). Beneficiarii trebuie avertizati in privinta importantei unei bune intretineri, atat a sistemului de evacuare a apelor uzate (canalizare) cat si a celui pentru evacuarea apelor pluviale, pentru a evita patrunderea apei in terenul din vecinatatea cladirii. ● Anumite masuri de prevedere trebuie luate in cazul cladirilor construite deasupra canalelor existente (de ex: cazul extinderilor). Este de dorit sa existe un canal de vizitare de fiecare parte a cladirii pe sub care trece un canal mai vechi, pentru a face
30

posibila testarea etanseitatii acestuia si a verifica conductele cu ajutorul unei oglinzi. Astfel de retele de canalizare trebuie executate avand un strat de pamant compresibil imediat deasupra lor, cu inchideri (traverse) la partea superioara capabile sa preia incarcarile transmise de fundatiile amplasate deasupra lor, fara sarcini concentrate care ar putea produce ruperea conductelor vechi, devenite casante datorita vechimii. ● Un aspect important care trebuie luat in considerare in privinta retelelor de

canalizare si a fundatiilor de suprafata, este adancimea relativa a sapaturii initiale, acolo unde aceste lucrari s-au executat una langa alta. Nu este neobisnuit sa se constate ca nivelul bazei canalizarii este mai adanc decat cel al talpii fundatiei. Daca cele doua sapaturi au fost facute in acelasi timp, la momentul executiei cladirii, sau daca reteaua de canalizare a fost facuta mai tarziu iar sapaturile respective s-au efectuat in imediata apropiere, atunci ar putea exista pericolul unor deplasari laterale ale terenului in sapatura efectuata la adancimea mai mare, dupa executarea lucrarii si in timpul efectuarii compactarii umpluturii peste canale. Acest lucru poate avea un efect negativ asupra terenului care preia incarcarea transmisa de fundatia invecinata, iar efectele pot sa dureze cativa ani, producand tasari, pana cand terenul va fi pe deplin consolidat, dupa care nu vor mai exista tasari semnificative. Se recomanda, din acest motiv, ca acolo unde este posibil sa se verifice adancimea bazei retelei de canalizare din vecinatate, mai ales atunci cand aceasta se desfasoara de-a lungul peretilor. Retelele de canalizare amplasate la adancimi mari, aflate in vecinatatea structurilor cu fundatii de suprafata, pot fi un semn al unui proces in desfasurare al consolidarii terenului in jurul umpluturii, cu efecte negative asupra structurii. ● Pentru specialistii in intretinere-monitorizare care lucreaza in zone miniere, care sunt fie active fie dezafectate, s-ar putea sa fie nevoie de consultanta specializata inainte de definitivarea raportului asupra cladirii. Se recomanda ca biblioteca inginerului MI sa includa orice informatie disponibila, sub forma de planuri si harti care sa arate amplasamentul zonelor de exploatare miniera, acolo unde acestea se cunosc. Hartile vechi se pot dovedi foarte utile in astfel de cazuri. Zonele cu mine de carbuni sau sare sunt cele mai afectate de aceasta problema, dar exista si altele. Unele zone au o traditie in minerit care dateaza din Evul Mediu si chiar din antichitate.
31

In astfel de situatii, cunoasterea situatiei locale de catre IMI se poate dovedi de nepretuit. In zonele cu teren calcaros, calcarul insusi poate fi expus pericolului aparitiei neasteptate a unor goluri adanci, legate fie de lucrari, fie de prabusiri subterane determinate de eroziuni cauzate de apele subterane. Nu exista insa nici o metoda eficienta prin care IMI poate sa prevada astfel de evenimente, intr-o activitate de rutina. ● In amplasamente din care au fost extrase materiale (gropi de calcar, pietris, nisip) iar umplutura s-a facut utilizand sparturi sau material de umplutura compresibil, IMI trebuie sa manifeste o grija deosebita. Cladirile construite pe un teren nesanatos, unde s-au folosit materiale de umplutura neadecvate sau unde materialele au fost bune dar insuficient compactate, sunt adeseori supuse tasarii. Acest tip de tasare poate fi deosebit de distructiv, ajungand uneori pana la necesitatea demolarii cladirii respective si adeseori necesitand subzidire (cu blocuri izolate sau cu piloti), pentru a coborî fundatia pana sub nivelul umpluturii. ● Ca o concluzie in privinta problemelor pe care le pot produce deteriorarile

fundatiilor, se poate confirma faptul ca marea majoritate a fundatiilor se va comporta corespunzator de-a lungul vietii constructiei. Multe deteriorari superficiale ale cladirilor, cum sunt fisurile, sunt minore si de datoreaza fenomenului firesc, de lunga durata, de consolidare/asezare in timp a structurii sau unor tasari minore. Acestea trebuie considerate normale, mai ales in cazul cladirilor vechi. Unele deteriorari pot fi diagnosticate gresit ca datorandu-se tasarii fundatiilor, in timp ce cauzele fisurarii accentuate pot fi altele, mult mai banale si nelegate de caracteristicile terenului, in cazuri ca: a) structuri cu dimensiuni mari in plan la care sunt probabile deformatii insemnate din variatii de temperatura, sau b) cladiri terminate de curand unde, in mod normal, vor apare fisuri de contractie la pereti. Se considera ca avarie grava aceea care poate fi diagnosticata ca progresiva si care va necesita reparatii structurale pentru stoparea unor viitoare deplasari. Majoritatea fisurilor sunt minore si nu progreseaza. In cazul deformatiilor/deplasarilor progresive, de regula exista indicii asupra cauzelor iar acestea vor fi evidente pentru cel care
32

cunoaste caracteristicile terenului si situatia prezenta si trecuta a minelor si a umpluturilor din zona. 1.2.4 EVALUAREA DEGRADARILOR Initial, orice degradare inregistrata deasupra nivelului terenului va trebui evaluata, de ex. fisurile/crapaturile in pereti (exteriori si interiori), semne ale distorsiunilor la golurile de usi si ferestre, pardoseli/plansee inclinate si tavane neregulate. Clasificarea fisurilor si cateva recomandari pentru evaluarea lor sunt prezentate in Tabelul 1.2.1.4-1. Problema incadrarii fisurilor intr-o anumita categorie, este in mare masura una de rationament. Numeroase fisuri cu deschideri reduse pot sa fie, in unele cazuri, mai semnificative decat unele cu deschideri mai mari. Recomandarile pentru clasificarea si incadrarea degradarilor sunt mai mult un ghid, fiecare zona deteriorata trebuind sa fie analizata si evaluata separat. ● Deteriorarile de categoria 1 si 2 nu justifica in sine lucrari de remediere, vor fi suficiente doar unele reparatii cosmetice. Aceste deteriorari pot totusi sa semnaleze aparitia in viitor a unor probleme structurale mai grave, in conditiile in care si alti factori de risc isi dau concursul. Majoritatea avariilor structurale debuteaza cu o fisura abia vizibila. ● Categoria 3 de avarii poate sa necesite remedieri specifice, in functie de cauze si de modul in care s-au produs. Evident, astfel de avarii vor necesita verificari periodice pentru a confirma sau nu daca deformarea/deplasarea structurala evolueaza si se agraveaza in timp. ● Categoriile 4 si 5 de avarii vor reclama probabil un anumit tip de remediere, pe langa reparatiile de deasupra nivelului terenului, cel mai probabil subzidiri. Unele tasari ale anumitor structuri sunt chiar normale, datorandu-se fie consolidarii initiale a cladirii dupa executie, fie consolidarii de lunga durata. Suprafetele mai fragile ale peretilor, mai ales cele cu stuc, vor fisura ca rezultat al distorsiunii unghiulare cauzate de tasarile continue, de lunga durata, ce produc avarii de categoria 1 si 2, dar in sine nu sunt semnificative.

33

1.2.5 LUAREA MASURILOR DE REMEDIERE ● Deteriorarile produse de radacinile copacilor si care se dovedesc ca se datoreaza exclusiv prezentei acestora, nu vor necesita in general lucrari de reparatii subterane. Ar trebui sa fie suficienta recomandarea ca acei copaci sa fie inlaturati, iar terenul sa fie lasat sa se stabilizeze pe parcursul a catorva sezoane umede/ploioase, inainte de a se proceda la repararea avariilor cu solutii ca: rezidirea prin tesere, curatirea rosturilor si reumplerea lor cu mortar, refacerea tencuielii etc. Daca arborii in cauza nu pot fi inlaturati, fie pentru ca sunt protejati, fie sunt in proprietatea altcuiva, ar putea fi necesara executia unor fundatii mai adanci pentru a prelua eforturile induse de actiunea radacinilor. Trebuie utilizata o fundatie intrerupta, pentru a se asigura dilatari si contractari identice ale solului pe toate fetele fundatiei, in diferite perioade ale anului. Daca avariile se datoreaza prezentei arborilor, iar fundatiile sunt si ele neadecvate, dar din alte motive, atunci vor fi necesare lucrari de reparatii subterane, pe langa inlaturarea sau tratarea in orice fel a arborilor respectivi. ● Subzidirea traditionala, care este o lucrare costisitoare si laborioasa, insemnand prevederea unei fundatii suplimentare sub nivelul fundatiei existente. Aceasta se poate realiza prin sapaturi alternative la baza fundatiilor de-a lungul perimetrului structurii si sub peretii interiori portanti. Fiecare bloc nou se toarna din beton iar armatura se continua in blocurile turnate ulterior, care vor completa spatiile dintre primele. Dupa intarire, spatiul dintre fundatia noua si cea veche se va umple cu mortar de ciment de mare rezistenta. In decursul desfasurarii lucrarilor de subzidire, trebuie cerute aprobarile necesare pentru orice reparatii ale conductelor intalnite, daca se constata defectiuni. Dupa terminarea lucrarilor de subzidire, se lasa o perioada pentru consolidarea structurii dupa care se efectueaza finisajele si alte reparatii cosmetice. Ca o regula generala, orice subzidire se efectueaza sub toti peretii portanti, altfel va exista pericolul unor tasari diferentiate intre partea consolidata si cele ramase neconsolidate. Aceasta nu se poate aplica pe terenuri in panta, unde adancimea subzidirii poate sa evolueze in trepte pentru a ramane in stratul rezistent, bun de fundare. ● Dificultati deosebite pot sa apara in cazul cladirilor cuplate (duplex) sau a celor executate pe terenuri in panta, cu mai multi proprietari, cand, conform regulii generale,
34

intreaga structura va trebui subzidita. In astfel de situatii este necesara o gandire inginereasca, astfel incat s-ar putea ajunge la solutia numai a unei subzidiri partiale, caz in care se recomanda ca zona cu subzidiri sa porneasca de la cea fara subzidire, adancindu-se treptat, pentru a evita schimbarea brusca a adancimii de fundare, de la un anumit punct. Daca un perete comun (cu o alta proprietate) trebuie subzidit, este preferabil sa existe acceptul ambelor parti deoarece, chiar daca subzidirea se poate face si dintr-o singura parte, baza noii fundatii va trece de limita de proprietate si astfel acordul este oricum necesar. Mai exista riscul ca subzidirea partiala sa aiba ca efect eforturi suplimentare transmise structurii proprietatii invecinate, care pot determina tasari ale peretelui comun, cu consecintele aferente. Inainte de a se recomanda astfel de lucrari, este necesara o consultanta juridica pentru a evita orice evenimente neasteptate si pentru ca partile implicate sa fie in deplina cunostinta de cauza. ● Ca o alternativa la subzidirea traditionala, se utilizeaza si un alt sistem pentru a se obtine o fundare la adancime mai mare: sistemul de blocuri izolate si grinzi. Blocurile se executa la colturi si in deschiderile structurii - in zonele cu incarcari concentrate mari, - la adancimi bine stabilite. Acest sistem reduce cantitatea de sapatura necesara si prevede fundatii intrerupte, recomandabile in unele terenuri contractile mai ales daca exista in apropiere si radacini de copaci. In toate cazurile, sapatura trebuie sa ramana deschisa cat mai putin posibil, deoarece solul se deterioreaza atunci cand este expus. Baza sapaturii oricarei subzidiri trebuie verificata cu atentie pentru a se asigura ca terenul este sanatos, nivelat si uscat inainte de inceperea turnarii betonului. Daca se suspecteaza ca structura in revizie a mai fost subzidita inainte, trebuie sa se stabileasca motivele pentru care aceasta s-a efectuat si sa se obtina cat mai multe detalii posibil.

35

Tabelul 1.2.1.1-1 Sisteme de fundatii de suprafata
TIPUL FUNDATIEI
1

MATERIAL, DATE CONSTRUCTIVE
2

SUPRASTRUCTURA OBSERVATII CORESPUNZA(perioada de TOARE construire)
3 4

1 FUNDATII CONTINUE, RIGIDE

a.

b1.

b2

c

d.
1 2 3

e.
4

1. FUNDATII CONTINUE, RIGIDE, DIN BETON

a. Zidarie din caramida sau piatra naturala b. Beton simplu turnat monolit: - obisnuit, 1) bloc sau 2) in trepte - ciclopian c. talpi din beton armat (cuzineti) turnate pe fundatii continue rigide din beton simplu d*. Fundatiile in zone cu grad ridicat de seismicitatenecesita armarea la diferite niveluri. Inacest caz –cladiri fara subsol e*. Idem d: cladiri cu subsol * N R introduse dupa cutremurul din 4.03.1977 (RO)

a, b, d, e – structuri cu pereti portanti din zidarie c. fundatii ale diafragmelor din b.a.ale structurilor cu diafragme sau mixte

a. In cladiri mai vechi de 70 ani b. Incepand cu anii 1930 c. Incepand cu anii 1960 d, e. Incepand din 1977

36

Tabelul 1.2.1.1-1 (continuare) 2. FUNDATII IN TREPTE

Elevatie
1 2 3

Detaliu
4

2. FUNDATII IN TREPTE

a. Zidarie din caramida sau piatra naturala b. Beton simplu turnat monolit: c. Beton armat turnat monolit, acolo unde este necesar

a, b, c: Structuri din zidarie

chi de 70 ani b. Din 1930 c. Ocazional, din 1960

Raportul dintre lungimea si inaltimea unei trepte – conform Principiul se aplica si la structurile in prevederilor normativelor in vigoare. diafragme.

3. FUNDATII IZOLATE, RIGIDE SI ELASTICE

b.
1 2

c.
3

d.
4

3. FUNDATII IZOLATE

a. Zidarie din caramida, piatra naturala sau blocuri din beton simplu b. bloc din beton simplu cu cuzinet din beton armat c. bloc din beton simplu, in trepte, cu cuzinet din beton armat d. fundatie elastica din beton armat, cu sectiune, dreptunghiulara, trapezoidala sau de alta forma.
NOTA: In cazul b&c: barele armaturilor longitudinale sunt ancorate in fundatie.

a. Stalpi din zidarie b, c. Structuri in cadre din b. a., turnate monolit

a. Cladiri mai vechi de 70 ani
b-d. Din1940

37

Tabelul 1.2.1.1-1 (continuare) 4. FUNDATII PE REAZEME IZOLATE

a.
1 2 3

b.
4

4. FUNDATII PE REAZEME IZOLATE

Acest tip de fundatie sustine de regula pereti portanti si consta dintr-o grinda continua din b. a. rezemata pe blocuri Pereti portanti Din 1930 din beton simplu asezate la anumite distante. Se ajunge din zidarie astfel intr-un mod mai economic la adancimea la care se afla terenul bun de fundare. In locul unei grinzi cu sectiune constanta, dreptunghiulara (a), se poate utiliza o grinda cu sectiune variabila, cu intradosul in forma de arc ( b).

5. FUNDATII PE RETELE DE GRINZI

1

2

3

4

5. FUNDATII PE RETELE DE GGRINZI

O retea de grinzi din beton armat, de regula avand sectiunea transversala in forma de obelisc, sustinand pereti, diafragme sau stalpi

- Pereti structurali din zidarie (mai rar)

Incepand din anii

- diafragme din 1940-1950 b. a.
- stalpi din b. a.

38

Tabelul 1.2.1.1-1 (continuare) 6. FUNDATII DE TIP RADIER

a.
1 2

b.
3

c.
4

6. FUNDATII RADIER

Pot fi considerate plansee inverse (din b. a.), avand, ca urmare, diferite forme: a. dale din b. a. cu ingrosari in dreptul elementelor structurale verticale (pereti portanti, diafragme, stalpi) b. dale din beton armat cu grinzi de tip “obelisc” c. dale din beton armat cu grinzi principale si secundare d. altele Sunt utilizate in cazul terenurilor de fundare slabe sau a incarcarilor cu valori ridicate..

- Structuri cu pereti portanti din zidarie (rareori) - Structuri cu diafragme - Structuri in cadre - Structuri mixte si speciale

Din 1940

NOTA: Au fost prezentate numai tipurile de fundatii utilizate in mod curent, in special la cladiri de locuit.

39

Tabelul 1.2.1.1-2 Sisteme de fundatii de adancime 1. FUNDATII PE PILOTI
TIP
1

MATERIAL, DATE CONSTRUCTIVE
2

SUPRASTRUCT OBSERVATII CORESPUNZA(perioada TOARE construirii)
3 4

1. FUNDATII PE PILOTI

a. Lemn b. Beton: monolit, partial prefabricat sau prefabricat c. Otel: tip cheson cu sectiune patrata, tub, H d. Otel si beton turnat monolit e. Altele Se proiecteaza atunci cand terenul bun de fundare se afla la adancime mare.

Orice tip de structura

a. Cladiri vechi b, c, d, e – cladiri moderne

Schema unei fundatii pe piloti

Capul unui pilot din b. a.

Piloti din lemn

Pilot din b. a.

40

Tabelul 1.2.1.1-2 (continuare) 2. FUNDATII PE PUŢURI DIN BETON ARMAT

1

2

3

4

2. FUNDATII PE PUTURI

Elemente tubulare din b.a (tip cheson) utilizate in cazurile in care terenul de fundatie se afla la adancime mare, sub nivelul panzei de apa subterana.

Orice tip de structura

Cladiri din perioada moderna

NOTA: Au fost prezentate numai acele tipuri de fundatii care se utilizeaza la constructia cladirilor de locuit.

41

Categoria

Tabelul 1.2.1.4-1 Clasificarea deteriorarilor prin fisurare GRADUL DE DETERIORARE Descrierea Recomandari si fisurilor comentarii
1 Foarte usoare (putin vizibile) Usoare 2 3 Fisuri fine, Pot fi reparate prin pana la 1 mm simpla zugravire Fisuri pana la Poate fi necesara 5 mm umplerea rosturilor deschidere la exterior, pentru a asigura etanseitatea.

0 1. 2.

3.

Moderate

Fisuri intre 5 si 15 mm deschidere, sau un numar de fisuri pana la 3 mm deschidere

Fisurile necesita desfacerea, curatirea si reteserea de catre un zidar calificat, cu umplerea rosturilor la exterior. Tevile se pot sparge. Etanseitatea la agenti atmosferici este cel mai adesea periclitata..

42

Tabelul 1.2.1.4-1 (continuare)
4. Grave Fisuri de 15 la 25 mm deschidere; numarul fisurilor este de asemenea semnificativ. Sunt necesare reparatii importante ale sectiunii peretilor. • Tocurile usilor si ferestrelor pot fi distorsionate, plansee deplasate, pereti inclinati sau deformati (curbi). • Unele grinzi sunt dislocate de pe reazeme (reducerea suprafetei de rezemare). • Conductele de instalatii pot fi intrerupte.

5.

Foarte grave

Crapaturi de 25 mm deschidere sau mai mult, tinand seama si de numarul fisurilor.

Sunt necesare lucrari de reparatii majore, care implica reconstructia partiala sau totala. • Grinzile sunt scoase de pe reazeme. • Peretii sunt foarte inclinati si trebuie sprijiniti. • Sticla de la ferestre crapa. • Pericol de pierdere a stabilitatii.

43

1.2.2 SUBSOLURI 1.2.2.1 Surse de umiditate si rolul hidroizolatiilor subterane Hidroizolatia nu are un rol structural, dar defectiunile sale pot duce la avarii grave in elementele structurale ale unei cladiri (ex: peretii portanti). In orice cladire, dar mai ales in cladirile de locuit, efectele nefaste ale umezelii – atat asupra structurii cat si a ocupantilor – sunt bine cunoscute. Sursele de umezeala sunt numeroase si pot fi clasificate dupa cum urmeaza: a) Igrasie, care este umezeala care provine din teren si a carei ascensiune este favorizata de capilaritatea structurii terenului si materialelor de constructie, i) datorita umiditatii naturale a terenului, ii) din stratul de apa subterana – sau apa cu presiune hidrostatica – si iii) din apele meteorice (ploaie, topirea zapezii) acumulate in terenul din jurul cladirii si neinlaturate/nedrenate lungi perioade de timp. b) Apa de infiltratie, care patrunde in pereti, sau care se infiltreaza prin acoperisuri si golurile din fatada (apa de ploaie) c) Condens d) Alte cauze In acest capitol al cursului, se va trata cu predilectie sursa (a). Partea de cladire cuprinsa intre planseul de la parter (“cota zero”) si fundatie, fie subsol, fie elevatie, indeplineste o functiune importanta in contextul comportarii cladirii in exploatare, datorita rolului in prevenirea formarii igrasiei la pereti si elementele adiacente (in special plansee pe sol). Ca urmare, numai detaliile de hidroizolatie proiectate si executate corect (Tabelul 1.2.2.1-2) vor putea satisface exigentele impuse de acest rol. Hidroizolatia trebuie sa reziste la patrunderea umezelii care urca din sol; iar aceasta conditie se asigura de regula cu ajutorul unui strat de hidroizolatie orizontal executat la baza peretelui (Tabelul 1.2.2.1-2), continuu in plan orizontal si, dupa caz, racordat in plan vertical, in conformitate cu prevederile normativelor in vigoare. Calitatea si structura materialelor de hidroizolatie (Tabelul 1.2.2.1-1) este de asemenea foarte importanta, deoarece masurile de intretinere si protectie sunt stabilite in consecinta, iar durata de exploatare
44

a cladirii este direct influentata. De aceea este necesara o deosebita grija atunci cand se verifica o hidroizolatie, iar decizia in privinta eventualelor lucrari de reparatii, renovare sau inlocuire, trebuie luata numai dupa o evaluare foarte amanuntita din punct de vedere functional si economic. Se poate considera ca niste solutii constructive pentru hidroizolatiile din infrastructura au fost prevazute pentru constructiile construite incepand cu anii 1920-1930. De atunci, aceste solutii au evoluat atat din punct de vedere tehnic, cat si prin utilizarea unor noi si variate materiale hidroizolatoare, mai ales a celor bazate pe bitum. Asanumitele materiale clasice de hidroizolatie (Tabelul 1.2.2.1-1) sunt utilizate si in prezent, dar incepand cu ultimele decenii ale sec.XX, piata a inceput sa fie “invadata” de materiale de inalta rezistenta, montate cu tehnologii speciale si detalii complexe. Aceste membrane si materialele auxiliare care insotesc tehnologia montarii lor, sunt produse scumpe, in general pe baza de bitum, rasini sau polimeri. Comportarea lor in timp nu a fost pe deplin verificata, dar se considera totusi ca fiabilitatea lor este remarcabila. 1.2.2.2 Recunoasterea structurala Sistemele de hidroizolare au reguli constructive si de proiectare foarte precise, diferind in functie de sursa de umiditate, caracteristicile geotehnice ale solului si variatia nivelului apelor subterane, care exercita presiune asupra elementelor de constructie cu care este in contact. Oricare ar fi situatia, scopul final este acelasi: de a impiedica patrunderea umezelii in interiorul elementelor structurale ale cladirii (in special la nivelul subsolului si respectiv al planseului si peretilor de la parter), pentru a se evita deteriorarea lor, care ar putea pune in pericol stabilitatea de ansamblu a cladirii. O prezentare sintetica a detaliilor unor hidroizolatii intalnite frecvent la cladirile obisnuite, cu sau fara subsol, este prezentata in Tabelul 1.2.2.1-2 care, impreuna cu Tabelul 1.2.2.1-1 care se refera la materiale de hidroizolare obisnuite, va face mai usoara recunoasterea sistemului de hidroizolare care face obiectul verificarii. Un diagnostic corect privind legatura dintre sursa de umiditate si deteriorarea in sine este esential si reclama o buna cunoastere a tipurilor de hidroizolatii, atat de diversificate.

45

Exista o legatura dialectica intre structura hidroizolatiei (Tabelul 1.2.2.1-1 si 1.2.2.1-2) si perioada in care a fost executata constructia. La inceputul secolului trecut, sistemele de hidroizolare a cladirilor impotriva umiditatii care provenea din sol, oricare ar fi fost sursa ei, nu era inca la nivelul unor standarde apropiate de gandirea de astazi. Cladirile mai vechi, construite in general inainte de 1930, cu structura din zidarie de caramida (sau, mai rar, piatra naturala), nu aveau nici o hidroizolatie impotriva umiditatii provenite din teren, cu exceptia capacitatii materialelor componente ale zidariei respective (piatra si mortar) de a se opune patrunderii umezelii. Ca urmare, cele mai frecvente deteriorari produse de igrasie se intalnesc tocmai la aceasta categorie de cladiri. Cladirile moderne au in general hidroizolatii impotriva umiditatii provenite din sol (membrane/straturi verticale si orizontale la pereti si plansee, care se imbina prin racordare dupa anumite reguli), dar experienta a aratat ca simplul fapt ca o cladire este construita in epoca moderna, nu este o garantie a respectarii regulilor prevazute de norme. In practica, detaliile defectuoase ale elementelor de constructii, membranele hidroizolatoare strapunse si alte asemenea greseli sunt foarte frecvente. 1.2.2.3 Examinarea si manifestarile defectiunilor Observarea directa a hidroizolatiilor subterane nu este in general posibila, de aceea, pentru a evalua starea acestei categorii de lucrari, sunt necesare planurile aferente si detaliile din proiect (care cel mai adesea lipsesc), unele operatii de dezvelire a acestor lucrari trebuind de asemenea efectuate. Totusi, exista multe simptome evidente ale eventualei patrunderi a umiditatii in structura peretilor, la nivelul subsolului si al parterului, usor de observat, cum sunt: ● Pete de umezeala (exterioare si interioare) care pornesc de la baza peretelui; ● Mucegai; ● Schimbarea culorii finisajelor; ● Băşicarea zugravelii sau a tapetului pe suprafetele interioare; ● Cojirea zugravelii pe suprafete mari sau exfolierea in bucati de dimensiuni mici; ● Desprinderea tencuielii, lasand zidaria vizibila si expusa Examinarea trebuie facuta in special in perioadele critice, cand continutul de apa din structura elementului de constructie este cel mai ridicat. Practic, avariile si deteriorarile
46

hidroizolatiilor pot fi deduse din efectele lor asupra elementelor de constructie. Orice discontinuitate a hidroizolatiei, deschide calea patrunderii umiditatii si umezirii treptate a elementelor de constructie adiacente zonei respective. Aceste aspecte sunt analizate detaliat in Modulul de Curs no.2 intitulat “UMIDITATEA IN CLADIRI”. Cladirile mai vechi, care de regula nu au o hidroizolatie impotriva patrunderii umiditatii din teren, sunt cele mai expuse deteriorarii din cauza umezelii si a spalarii materialelor de legatura dintre pietrele de zidarie ale elementelor infrastructurii (in special mortarele pe baza de argila). Ca urmare, aceste elemente isi vor pierde in mare masura rigiditatea si capacitatea portanta, dand nastere tasarilor diferentiate (Tabelul 1.1.4-1…3) cu consecintele bine cunoscute (v. Studiu de caz No.2). Expertii tehnici au fost solicitati sa evalueze numeroase astfel de cazuri. Defectiunile in sistemul de evacuare a apelor pluviale sau a apei menajere si cele din alimentarea cu apa sunt in general principalele surse ale deteriorarilor prin umezire, care pot afecta constructia la orice nivel: infrastructura si suprastructura. Unele probleme cu caracter periodic pot sa apara atunci cand nivelul apelor subterane creste, sau cand cantitatea de apa acumulata in jurul cladirii creste. In aceste situatii, hidroizolatia nu poate rezista eforturilor suplimentare induse de presiunea apei. Cauzele acestor fenomene trebuie cautate fie in sistemul de alimentare cu apa (defectiuni), fie la trotuarul din jurul cladirii (posibilitatea pantei inverse, orientata inspre cladire). Pe langa stabilirea, pe tipuri, a efectelor vizibile produse de deteriorarea hidroizolatiei, examinarea mai are ca scop determinarea continutului de apa din zonele aflate imediat deasupra nivelului hidroizolatiei. Valoarea sa trebuie sa fie comparata cu acelasi indicator al zonelor mai indepartate ale elementului si, de asemenea, trebuie determinat daca exista o variatie in timp a acestor valori. Aceasta evaluare trebuie facuta cu ajutorul unei aparaturi adecvate, de inalta precizie. Variatia continutului de umiditate, in cazurile mai simple, poate fi verificata marcand in mod periodic conturul petelor si data aferenta. Neglijarea efectuarii la timp a reparatiei oricarei deteriorari va avea ca urmare agravarea treptata, progresand de la pete la modificarea culorii, eflorescente, băşicarea zugravelii, desprinderea tencuielii si a placajelor, mucegairea si putrezirea lambriurilor, care pot fi de asemenea atacate de ciuperci.

47

Lipsa unei intretineri adecvate pe perioade mai indelungate poate in cele din urma sa puna in pericol elementele structurale, precum si stabilitatea si rezistenta intregii structuri, prin distrugerea liantului si strivirea/macinarea zidariei umede supuse la cicluri repetate de inghet-dezghet. In cazul finisajelor executate cu mortar, intreaga suprafata suspecta trebuie ciocanita (manual sau cu un ciocan de cauciuc); extinderea sa corespunde acelei suprafete in care suna a gol, existand de asemenea posibilitatea ca in vecinatatea acestei zone sa existe o defectiune a instalatiilor. In acest sens, trebuie sa fie accesibila documentatia completa referitoare la starea si pozitia retelelor de instalatii, precum si la evolutia in timp a lucrarilor de reparatii efectuate in zona respectiva. In mod evident, inundarea cu regularitate (sau periodica) a subsolului trebuie considerata o avarie grava. 1.2.2.4 Lucrari de remediere ● In functie de caz si luand in considerare scopul final al lucrarilor de remediere, pentru diminuarea cantitatii de apa in contact cu infrastructura cladirii pot fi luate urmatoarele masuri: - executarea de drenuri; - trotuare in jurul cladirii executate astfel incat sa limiteze suprafata de infiltrare a apei si sa o indeparteze in mod eficient de langa pereti. ● Pentru a impiedica producerea igrasiei la pereti (prin ascensiunea capilara a umiditatii subterane), pot fi prevazute urmatoarele lucrari: - refacerea hidroizolatiei orizontale deteriorate de la baza peretilor; - executia unei hidroizolatii orizontale la pereti, acolo unde aceasta lipseste: se efectueaza şliţuri orizontale inguste, pe suprafete succesive, alternative (din loc in loc si apoi intre ele); sunt lucrari complexe din punct de vedere tehnologic, dificil de executat si care necesita un timp indelungat. La peretii foarte grosi (50…100 cm – cazul cladirilor vechi), aceasta solutie nu se poate aplica deoarece nu se pot garanta rezultate corespunzatoare. Acelasi principiu poate fi aplicat prin perforarea alternativa a peretilor in sens transversal, cu gauri circulare amplasate la anumite distante, care se umplu cu solutii impermeabile de tipul rasinilor

48

epoxidice. In etapa a doua, dupa intarire, se perforeaza spatiul dintre gauri si se repeta operatia de umplere ca mai sus. - Refacerea hidroizolatiei orizontale la pereti prin injectare cu solutii impermeabile si umplerea porilor (silicat de sodiu sau solutii pe baza de materiale sintetice). Injectarea poate fi facuta la presiune normala, cu silicati sau solutii pe baza de silicon, sau sub presiune (rasini acrilice, silicon etc.). ● Procedee tehnice pentru uscarea peretilor: - Crearea unui spatiu de aer ventilat la suprafata exterioara a peretelui; - Bazat pe principiul electo-osmozei, crearea unei diferente intre valorile potentialului electric ale peretelui umed si teren, fenomen care este simultan cu ascensiunea capilara. Daca exista o suspiciune legata de degradarea materialului din care este facuta hidroizolatia, trebuie sa se apeleze la consultanta specializata pentru a stabili natura lucrarilor de reparatie si/sau reconstructie care vor fi necesare. Va fi elaborat un proiect rational in acest sens, tinand seama pe langa aspectele tehnologice, si de rentabilitatea din punct de vedere economic, deoarece aceste lucrari complexe sunt intotdeauna costisitoare. Cel mai importanta este sa se gaseasca adevarata cauza a deteriorarii si sa se actioneze cu promptitudine in proiectarea si executarea lucrarilor de reparatii, cat mai curand posibil. IMI are un rol esential in gasirea in timp util a oricaror deteriorari produse de umezeala (inclusiv igrasie). Cu cat acestea sunt descoperite mai repede, cu atat cheltuielile necesare pentru repararea lor vor fi mai reduse.

49

Tabelul 1.2.2.1-1 Materiale utilizate la hidroizolatiile clasice
Nr Crt
0 1

MATERIAL
2

DOMENIU DE UTILIZARE, ROL
3

CARACTERISTICI
4

ELEMENTUL SUPORT
5

1.

2.

A. HIDROIZOLATII DIN MATERIALE BITUMINOASE

3* .

4* .

5* .

6* .

7.

- hidroizolatie verticala impotriva umiditatii naturale a terenului (H.V.T.) - Hidroizolatie verticala si orizontala Mastic bituminos (bitum topit amestecat cu cel mult 30% (H. V+ O.T.) lipeste intre ele straturile material inert de umplutura: filer de calcar, hidroizolatoare, la cald cenusa de termocentrala). Carton bitumat acoperit cu filer pe una - in structura hidroizolatiilor elastice (verticale si orizontale), alternand cu sau ambele fete. masa bituminoasa de legatura (H.V+O.T) Idem 3 Panza bitumata acoperita sau nu cu filer pe una sau Uneori, este utilizat la etansarea in sistem cuva (hidroizolare impotriva ambele fete. apelor cu presiune hidrostatica, A. P.H.) Idem 4 Pasla din fibre de sticla bitumata: -impregnata cu nisip pe una sau ambele fete, sau - impregnata cu agregate de dimensiuni mai mari pe o fata si cu nisip pe celalta fata. Tesatura din fibre de sticla bitumata, Idem 4 impregnata cu nisip la ambele fete. Utilizata ca primer (amorsaj) la Solutie bituminoasa impotriva umiditatii (bitum dizolvat in solventi organici: hidroizolatii naturale a terenului (ape fara presiune benzen, motorina etc.) hidrostatica).

Bitum industrial

- prelucrata la cald - punct de inmuiere de 65…75o C - utilizat numai la valori ale temperaturii exterioare de peste +5oC - livrat in suluri

- Perete - Zidarie de protectie - Elevatie - Perete - Zidarie de protectie - Elevatie - Perete - Zidarie de protectie - Elevatie - Cuva - Perete - Perete de protectie - Elevatie - Cuva - Perete - Perete de protectie - Elevatie - Cuva Idem 5 - Perete - Perete de protectie - Elevatie - Perete - Perete de protectie - Elevatie - Perete - Perete de protectie - Elevatie

- livrat in suluri

- livrat in suluri

- livrat in suluri - aplicat la rece - aplicat pe suprafete uscate - aplicat la rece - aplicat pe suprafete uscate, dar poate fi aplicat si pe suprafete umede - aplicat la rece

8.

Emulsie bituminoasa
(dispersie de bitum in apa, cu emulgatori: sapun, glicerina etc.).

Utilizata ca hidroizolatie aplicata prin vopsire. Folosit ca: - primer (amorsaj) - hidroizolatie

9.

Suspensie de bitum
(bitum cu punct de inmuiere scazut, dispersat in apa cu ajutorul pastei de var).

* - Foile bituminoase ( ‘armaturi’) care sunt asezate alternativ, avand intre ele masa bituminoasa de legatura, asigura rezistenta hidroizolatiei la intindere, forfecare si incovoiere.

50

Tabelul 1.2.2.1-1 (continuare)
0 1 2 3 4 5

B. HIDROIZOLATII RIGIDE

10.

Beton si mortar de ciment - Elemente expuse direct mediului Necesita verificare impermeabile, cu diferiti aditivi pentru umed (de ex: i) partea din peretii de intretinere periodica.
a obtne straturi impermeabile. de protectie subsol sau elevatie aflata deasupra terenului si expusa la actiunea ploii, ii) tencuiala pe suprafetele interioare ale bazinelor de apa etc.)

si

D. HIDROIZOLATII MIXTE

12

C. HIDROIZOLATII METALICE

11

Foi metalice din: - otel (asamblate prin sudura) - aluminiu - zinc - plumb

Cuva (A.P.H.)

- sunt scumpe, de aceea se utilizeaza rar, numai cand este necesara o hidroizolatie de inalta rezistenta; -necesita mana de lucru cu o buna calificare. Sunt mai rar folosite.

Suprafetele verticale si orizontale ale cuvelor.

Combinatii intre diferite tipuri de materiale de hidroizolatii (A, B, C) prezentate mai sus.

- Sunt proiectate in functie de conditiile specifice ale mediului si de standardele in vigoare (calitate superioara, in comparatie cu hidroizolatiile bituminoase obisnuite)

Oricare din cele de mai sus.

Materiale plastice ca emulsii, solutii, chituri si folii au inca o utilizare limitata in lucrarile de hidroizolatii, din cauza costurilor ridicate si a cunoasterii insuficiente a modului lor de comportare pe termen lung.

51

Tabelul 1.2.2.2-1 Hidroizolarea infrastructurii
● MATERIALUL

ELEMENT

STRUCTURA
1

ELEMENTUL HIDROIZOLATIEI SUPORT AL ● STRATUL DE HIDROIZOLATIEI PROT. ●DURATA
2 3

DOMENIU DE UTILIZARE

DE SERVICIU (ani)

Clad. Lucrari noi de reabilit.
4 5

0

CLADIRI FARA SUBSOL

A. fundatie

DA ● bitum ● perete in suprastructura ● 70

DA

A.
1. Hidroizolatie orizontala sub pereti
● bitum ● perete in suprastructura ● 70 DA

B. - fundatie

B. C. - elevatie
● bitum ● perete in suprastructura ● 70 DA DA

C.

53

Tabelul 1.2.2.2-1 (continuare)

A. - perete
de subsol

● bitum ● zidarie de protectie ● 50

DA

2. Hidroizolatie verticala la peretii cladirilor cu subsol

A. B. - perete
de subsol
● mortar de ciment, impermeabil ● elevatie ● 50 DA

B.

54

Tabelul 1.2.2.2-1 (continuare)

A
3. Hidroizolatie verticala si orizontala la pereti

Perete de subsol

B

● bitum ● A –sub peretii parterului; B, C – in peretele de subsol ● 50

DA

C

4. Hidroizolatie orizontala la plansee

Suprafata de la partea superioara a elevatiei sau a peretelui de subsol

● bitum ● placa de beton ● 70

DA

55

Tabelul 1.2.2.2-1 (continuare)

A

A- elevatie si
stratul de beton de egalizare (placa inferioara)

● bitum ● perete de subsol sau elevatie + placa de beton de la partea inferioara ● 70

DA

5. Hidroizolatie orizontala la pereti si plansee

B

B- fundatie si
elevatie

● bitum ● partea superioara a fundatiei si baza peretelui de la parter ● 70

DA

56

Tabelul 1.2.2.2-1 (continuare)
Fundatie + placa de baza din beton+ perete de subsol ● bitum ● stratul/zidaria de protectie+ placa de beton de la baza ● 50
DA

6. Hidroizolare in sistem-cuva impotriva umiditatii terenului

NOTA: nu s-a tratat la acest punct hidroizolarea in sistem cuva impotriva apelor cu presiune hidrostatica, intalnita in mod cu totul exceptional la cladirile de locuit.

57

CAP. 1.3

SUPRASTRUCTURA CLADIRILOR

1.3.1 PERETI3 1.3.1.1 Rolul structural si functional In ceea ce priveste capacitatea de preluare a incarcarilor, peretii pot fi clasificati dupa cum urmeaza: i) Structurali sau portanti, atunci cand preiau – pe langa greutatea proprie – incarcari transmise de alte elemente de constructie (ex: plansee sau grinzi ale acestora etc.) si/sau incarcari laterale (orizontale) din vant sau seism; in cel din urma caz sunt proiectati special pentru a creste rigiditatea de ansamblu a structurii (pereti de contravantuire). Pot fi atat interiori cat si exteriori. ii) Nestructurali sau neportanti, a caror greutate este preluata de elementul de rezistenta pe care sunt executati (planseu, grinda) si care preia intreaga greutate a peretelui respectiv. • Peretii despartitori sunt numai interiori, compartimentand spatiul din planul de nivel, in timp ce peretii de umplutura pot fi atat interiori cat si exteriori, deoarece umplu spatiul cuprins intre stalpi/diafragme si grinzi, in cazul structurilor in cadre sau mixte. • Peretii-cortina sunt elemente speciale de fatada care imbraca structura de rezistenta, iar scheletul lor portant este suspendat de elementele structurale ale cladirii (plansee, grinzi, stalpi, diafragme). Ei preiau numai incarcarile directe din vant, normale pe suprafata lor, nu preiau incarcari gravitationale (acestea sunt transmise elementelor structurale ale cladirii prin intermediul scheletului de rezistenta) si trebuie sa indeplineasca toate conditiile de confort impuse elementelor de inchidere ale unei cladiri (subsistemul anvelopa). Considerand multitudinea rolurilor unui perete, acestia trebuie in general sa indeplineasca diferite functiuni in cadrul ansamblului cladirii. De aceea, in functie de rolul preponderent, clasificarea defectiunilor se va face in mod diferit. Un perete poate indeplini in principal una dintre urmatoarele functiuni: a. Sa preia incarcarile transmise de alte elemente structurale sau nestructurale fie direct, fie indirect, terenului de fundare (prin intermediul fundatiilor directe sau
3

Autor: Prof.dr.ing.MARIANA BRUMARU 58

indirecte), asigurand rezistenta si stabilitatea cladirii la incarcari verticale si orizontale (peretii portanti, peretii de contravantuire, diafragmele); b. Sa asigure conditiile de confort in exploatare (izolatie termica adecvata, izolare acustica, sa fie igienici, etansi - ca parte componenta importanta a anvelopei cladirii (cazul peretilor exteriori), – sa aiba aspect placut din punct de vedere estetic etc.; c. sa realizeze compartimentarea in plan in conformitate cu cerintele impuse de destinatia cladirii si de planurile de arhitectura aferente. O trecere in revista a definitiilor si clasificarii aferente peretilor este prezentata in Tabelul 1.3.1.1-1. Exigentele impuse prin regulile fizicii constructiilor intervin hotarator in stabilirea caracteristicilor peretilor exteriori; din punct de vedere static insa, structura peretilor se va afla sub incidenta altor clasificari si evaluari. Aceasta inseamna ca pentru defectiuni similare vor trebui luate in considerare fie unele, fie celelalte dintre criteriile de evaluare, analiza facandu-se dupa caz. In procesul de examinare a defectiunilor constatate la pereti, este adeseori greu de stabilit care a fost cauza producerii lor si de a o delimita in mod cert, deoarece un anumit defect poate avea mai mult decat o cauza la baza producerii sale. Solutia de reparare/reabilitare poate fi validata numai atunci cand aceste cauze multiple au fost categorisite in mod corespunzator. • Cea mai mare parte a defectiunilor se produce din cauza altor elemente/structuri. • Un al doilea grup de defectiuni este consecinta incarcarilor exterioare cu valori mari ca: suprasarcini, actiunea vantului, presiunea unui masiv de pamant etc. In producerea acestor doua grupuri de defectiuni coeficientul de zveltete al elementului are un rol hotarator. • In fine, al treilea grup de defectiuni se poate produce sub efectul fenomenelor fizice (transfer termic, difuzia vaporilor, ploi torentiale, inghet etc.). Defectiunile la pereti se dezvolta treptat si majoritatea lor nu sunt o sursa de probleme grave sau accidente. Cele mai multe apar sub forma de fisuri. Evaluarea lor poate fi facuta de catre IMI numai in cazul in care acesta este capabil sa faca o deosebire clara intre diferitele tipuri de deteriorari, de ex. sa faca distinctie intre fisurile/crapaturile superficiale si cele care afecteaza/altereaza structura zidariei. O importanta mai mare trebuie acordata aparentelor care indica defectiuni active (variabile in timp), fata de cele consolidate intr-o forma finala (care s-au oprit din evolutie).

59

Coeficientul de zveltete este util in evaluarea stabilitatii structurale a unei cladiri in revizie. Inaltimea peretelui, grosimea, lungimea in plan si modul de rezemare pe contur determina valoarea coeficientului de sveltete. Se recomanda sa se verifice daca valoarea acestuia se incadreaza in prevederile normativelor in vigoare referitoare la lucrari de zidarie (din caramida, blocuri etc.) tinand seama de modul de aplicare si distributia incarcarilor, precum si de valoarea lor. In acest scop, peretii se considera ca sunt limitati in inaltime de catre plansee, iar in lungime de peretii transversali pe directia lor, de stalpi, contraforti si alte elemente de rigidizare (inclusiv cosuri de fum). Aceste lungimi separate se masoara si se considera in raport cu calitatea/rigiditatea legaturii acestor elemente perimetrale cu peretele. Orice modificare survenita la elementele de contur (ex: desfiintarea unor pereti transversali) va atrage dupa sine modificari ale valorii coeficientului de zveltete ale peretelui adiacent. Un practician cu experienta va fi capabil sa stabileasca, dupa o evaluare sumara a constructiei in ansamblu, daca cladirea “se simte bine” si daca poate sa apara vreo problema legata de conformarea structurala si de varsta sa. Odata evaluata conditia peretilor principali si modul in care se presupune ca acestia sunt capabili sa preia incarcarile la care sunt supusi, IMI poate sa ia in considerare si ceilalti factori care vor stabili daca acei pereti sunt satisfacatori sau nu: rezistenta la umezirea prin ascensiune capilara care patrunde in pereti (igrasie), eficienta din punct de vedere termic, acustic etc. 1.3.1.2 Recunoasterea structurala De regula examinarea vizuala si masurarea pot solutiona in mod curent problema recunoasterii structurale a peretilor. Daca nu mai exista documentatie (planse), releveul pozitiei peretilor va fi util pentru identificarea peretilor structurali si pentru a stabili astfel sistemul structural al cladirii (Tabelul 1.1.5-1). Prin corelarea cu caracteristicile structurale ale materialelor folosite se vor stabili gradul de deteriorare si urgenta cu care trebuie efectuate lucrarile de reparatii. Un perete structural va avea o conformare tipica, in functie de pozitia sa in cadrul ansamblului constructiei: a. Pereti exteriori, cu structura omogena sau neomogena (Tabelul 1.3.1.1-1), care depinde si de materialul din care sunt executati. Peretii exteriori, ca orice element al anvelopei, trebuie sa asigure etanseitate si conditiile de confort termic;

60

b. Pereti interiori, care trebuie sa raspunda exigentelor referitoare la rezistenta si stabilitate. Ca urmare, grosimea totala este in general mai mare la peretii exteriori fata de cei interiori, atunci cand se compara peretii executati din acelasi tip de material. Peretii, structurali sau nestructurali, pot fi recunoscuti prin identificarea cu precizie a urmatoarelor caracteristici: i) Sistemul structural al cladirii (Tabelul 1.1.5-1) ii) Tipul planseelor (Tabelul 1.3.2.1-1) iii) Numarul de niveluri de-a lungul carora peretele este continuu iv) Sistemul de legaturi pe contur cu alte elemente (pereti perpendiculari pe directia sa, stalpi, grinzi etc.). Principalele caracteristici ale celor mai obisnuite tipuri de pereti structurali sunt prezentate in Tabelele 1.3.1.1-1. 1.3.1.3 Defecte si aparentele lor, examinare Cu toate ca examinarea directa a peretilor se poate face relativ usor, este destul de dificil sa se stabileasca daca deteriorarea este numai superficiala sau daca patrunde in perete pe o anumita adancime, punand in pericol rezistenta si stabilitatea structurala. Pe de alta parte, examinarea vizuala are ca scop de asemenea sa stabileasca daca deteriorarea este pasiva, adica ramane neschimbata in timp, sau activa, inregistrandu-se o evolutie in raport cu timpul. Un releveu detaliat al defectiunilor trebuie sa urmeze in mod obligatoriu. In cazul fisurilor/crapaturilor, trebuie inregistrate periodic dimensiunile lor (lungimea si deschiderea) si trebuie amplasati martori din ipsos care, impreuna cu celelalte date, vor arata daca respectivele fisuri/crapaturi sunt active sau pasive. Relatia dintre dimensiunile fisurilor si amploarea posibilelor urmari ale acestora este prezentata in tabelul de mai jos:

61

Nr. Deschiderea Gradul de Crt. fisurii [mm] avarie 1. ≤1 Foarte uşoara 2. 1-5 Uşoara 3. 4. 5. 5 – 15 15 – 25 ≥ 25 Medie Grava Foarte grava

Efecte / consecinţe Fisuri foarte fine, care afectează aspectul estetic Etanşeitate diminuată, tâmplărie supusă la compresiune Tâmplărie supusă la compresiune, ţevile înglobate în pereţi ale instalaţiilor sanitare în pericol de a fisura Pereţii sunt înclinaţi, planşeele au deformaţii Pericol de dărâmare a peretelui, ferestrele se sparg, planşeele în pericol de a se prăbuşi

OBS. Consultarea unui expert nu este obligatorie Este obligatorie consultarea unui expert

Cel mai convenabil este sa se inceapa cu deteriorarile mecanice. Domeniul lor este foarte variat: prezenta cosurilor de fum, deschiderea de noi goluri in pereti, strapungerea peretilor, retrageri, amprentarea superficiala, lovituri s.a. In multe cazuri, ele sunt o consecinta evidenta a unor lucrari costisitoare (caracterizate prin risipa), alteori dimpotriva, sunt datorate unor lucrari de reparatii ieftine, neglijente, de proasta calitate. In functie de dimensiuni, acestea influenteaza mai mult sau mai putin alcatuirea structurala, dar din punct de vedere estetic sunt intotdeauna deranjante. Un pericol serios este semnalat atunci cand pe langa suprafata deteriorata mai apar si fisuri/crapaturi in zona respectiva – fisurile reprezentand o defectiune frecventa. In general acestea ne deranjeaza din motive estetice si provoaca o senzatie neplacuta, dar in anumite cazuri ele sunt semne ale faptului ca echilibrul static este deranjat. Analizand categoriile de fisuri si modul in care ele sunt puse in evidenta (Tabelul 1.2.1.4-1), pe primul plan ar trebui considerate consecintele deteriorarilor provenind de la fundatii (tasari diferentiate, construirea ulterioara a unor niveluri suplimentare = supraetajarea, tasari ale terenului de fundare). Aceste fisuri apar ca o consecinta a eforturilor de intindere si forfecare produse de deformatii. Distributia fisurilor este neuniforma pe intreaga lungime si sunt dirijate exclusiv dupa diagonala. Pozitia si directia fisurilor furnizeaza o buna informatie privind cauza care le-a determinat, acelasi lucru fiind valabil si in situatia in care cladirea prezinta deformatii in forma de şa (sau covată inversă). Partea peretelui catre care sunt dirijate fisurile in diagonala este cea care se va tasa cel mai mult (Fig.1.3.1.3-1).

62

a1

a2

b

c d Fig.1.3.1.3-1 Fisuri si crapaturi produse de tasarile de fundatii

Fisurile mai pot fi produse de miscarile diferentiale determinate de variatiile de temperatura, cand dilatarea planseului din b.a. al acoperisului-terasa care are o izolatie termica insuficienta provoaca deplasarea capatului superior al peretelui de dedesubt (Fig.1.3.1.3-2, 1.3.1.3-3, 1.3.1.3-4). Astfel de fisuri apar in elemente cu alcatuire neomogena, in special la imbinarile dintre ele (ex: imbinarea dintre perete si planseu, intre perete si elementele structurii de rezistenta etc.). Fisurile mai pot sa apara si din cauza unei alcatuiri constructive deficiente: pereti din materiale compozite, care au valori foarte diferite ale caracteristicilor fizice si, in consecinta, o comportare diferita din punct de vedere termotehnic, de ex. dilatarea cosurilor de fum inglobate in pereti, contractia tocurilor de usi si ferestre (Fig.1.3.1.35) etc.

63

Fig.1.3.1.3-2 Efectele dilatarii termice impiedicate

Fig.1.3.1.3-3 Efectul legaturii incorecte dintre perete si planseu

Fig.1.3.1.3-4 Principiul constructiv al imbinarii perete-planseu, care permite dilatarea termica

Ca urmare a unor actiuni statice sau dinamice, vor apare deformatii ale peretilor. Acestea pot fi puse in evidenta prin abaterea de la verticala (curbare, inclinare, rasturnare, despicare s.a.); in aceste cazuri fisurile sunt si ele prezente, majoritatea fiind orizontale sau verticale iar elementul se imparte in zone distincte. Cauzele care le genereaza pot fi: suprasarcina locala, actiunea vantului, alunecarile de teren, tasarile de fundatii, presiunea pamantului, efectul inghetului sau cel al actiunilor dinamice induse de traficul din vecinatatea cladirii.
Fig.1.3.1.3-5 Consecinte ale contractiei unui toc de fereastra

64

Un alt tip de deteriorare este provocat de umezeala, in principal de cea produsa prin ascensiunea capilara (igrasie) si respectiv prin condens. Ascensiunea capilara a apei subterane este frecventa in infrastructura cladirilor, iar cand hidroizolatia orizontala la pereti lipseste, ea poate urca pana la peretii parterului. O degradare destul de frecventa este aceea cauzata de parti ale instalatiilor fisurate sau rupte (jgheaburi si burlane pentru evacuarea apelor pluviale, instalatii sanitare si de canalizare) sau din cauza unor defectiuni ale elementelor componente ale acoperisurilor.

Fig.1.3.1-6 Igrasie in pereti structurali

Fig.1.3.1-7 Perete degradat (materiale desprinse, sfaramicioase)

Fig.1.3.1-8 Mortar moale, sfaramicios, la finisajul unui soclu

Efectele acestor fenomene pot fi usor recunoscute prin examinare vizuala. Pe langa aspectul inestetic, pot provoca probleme de sanatate ocupantilor cladirii. Unele dintre cele mai reprezentative defecte sunt prezentate in Fig.1.3.1.3-6…1.3.1.3-14: pete, decolorare, tencuiala fragila, sfaramicioasa, finisaje care se exfoliaza, tencuiala cazuta etc.
65

Fig.1.3.1.3-9 Alte efecte ale igrasiei

Fig.1.3.1.3 -10 Efecte ale scurgerii din conducte defecte

O alta sursa de avariere a peretilor este produsa de defectiunile care apar la acoperisuri: discontinuitatea invelitorii: tigle deplasate, sparte sau cazute, invelitoare asfaltica strapunsa sau fisurata s.a.,
66

-

jgheaburi infundate, burlane si jgheaburi sparte si/sau alte defectiuni ale sistemului de evacuare a apelor pluviale.

O pata pe tavan, sub acoperis, indica astfel de deteriorari; suprafata sa se extinde in perioada ploioasa si se usca in perioadele fara precipitatii de durata mai lunga, dar tavanul ramane patat. Pericolul major in astfel de cazuri este degradarea elementelor sarpantei, respectiv a capetelor grinzilor de planseu care reazema pe peretii portanti, in zona deteriorata, sub nivelul acoperisului. Cateva fotografii care ilustreaza deteriorarile produse de infiltrarea apei prin invelitoare sau din cauza altor defectiuni, sunt prezentate in Fig.1.3.1.3-11…1.3.1.314 .

Fig.1.3.1.3-11 Efectul tiglelor sparte sau deplasate, neinlocuite sau reparate

Fig.1.3.1.3-12 Efectul jgheabului infundat I (interior: sub planseul de pod)

Fig.1.3.1.3-13 Efecte ale jgheabului infundat II (interior: nodul de reazem al sarpantei)

Fig.1.3.1.3-14 Efecte ale jgheabului infundat III (exterior: distrugeri ale finisajelor si ornamentelor fatadei)

67

1.3.1.4 Monitorizarea peretilor In cazurile in care peretii au fost executati sau finisati recent (astfel incat nu exista nici o evidenta a unor degradari trecute), peretii vor trebui monitorizati prin anumite procedee. Unul dintre acestea este observarea minutioasa a fisurilor prin utilizarea unor martori rigizi (de regula din ipsos), pentru a pune in evidenta deformatiile pe orizontala si verticala care au loc intr-o perioada de timp data. Martorii trebuie numerotati iar rezultatele masuratorilor trebuie inregistrate la intervale regulate intrun registru de evidenta permanent. Dupa perioada de timp stabilita, informatiile adunate vor arata masura si directia in care se desfasoara deplasarea structurala si daca aceasta este sau nu variabila in functie de sezon. ● Deplasarile peretilor datorate variatiilor de temperatura (dilatare si contractie Fig.1.3.1.3-2, 1.3.3-3, 1.3.1.3-4) pot pune in evidenta valori diferite ale masuratorilor de la sezonul cald la cel rece. ● Deplasarea peretilor datorita tasarii progresive a unor parti din structura fata de altele, vor fi oglindite de valoarea masuratorilor generale, cu valori de asemenea progresive. ● Tasarile structurale urmate de ridicare datorita contractiei si umflarii terenurilor argiloase, vor avea moduri diferite de desfasurare in functie de anotimp. ● Dilatarea elementelor din beton provocata de deteriorarea de natura chimica poate sa fie mai vizibila in perioada anotimpurilor umede. ● Diversitatea deplasarilor care pot fi produse de tasarile si alunecarile de teren este considerabila. Prin monitorizarea cu acuratete este posibila confirmarea aparitiei momentelor la baza unei parti din structura, inclinarea treptata a peretilor, momente de rotire a unor aripi proeminente (iesinduri) ale cladirii sau alte manifestari structurale. Nu toti beneficiarii sunt in pozitia de a se folosi de monitorizarea fisurilor aparute in pereti, deoarece pot apare situatii in care sunt necesare decizii rapide. 1.3.1.5 Pereti cu rol de imprejmuire (liberi) sau sprijin Pe langa peretii principali (structurali) ai unei cladiri, adeseori IMI trebuie sa evalueze pereti de sine statatori cum sunt zidurile de sprijin, peretii-parapet sau zidurile-limita de proprietate, executate din zidarie de caramida, piatra naturala sau beton, dintre care unele pot fi chiar extinderi ale structurii cladirii. Astfel de pereti trebuie examinati pentru a se vedea daca sunt sau nu verticali.

68

Zidurile de sprijin pot fi deosebit de importante pentru structura unei cladiri executate pe un teren in panta, in ceea ce priveste stabilitatea terenului si structurii. Urmatoarele aspecte trebuie luate in considerare: a) daca peretii examinati pot prelua momente in bune conditii, sau nu; b) daca, in cazul zidurilor de sprijin, constructia insasi este adecvata; c) in cazul in care materialul din care este executat peretele se deterioreaza, apa subterana va putea patrunde in structura sa? Aceste aspecte vor fi analizate in cele ce urmeaza. In general, in cazul peretilor independenti sunt recomandabile rosturile de dilatare/tasare la intervale de 9-10 m, pentru a prelua dilatarea, contractia si tasarile ocazionale care pot apare ca urmare a reactiilor chimice din beton si mortar. Rosturile de tasare amplasate la intervale mai mici pot fi recomandabile in cazul peretilor liberi amplasati pe terenuri instabile si unde, din motive economice, fundatia este una de suprafata. Pe terenuri din argila contractila de exemplu, rosturile pot fi prevazute la 3-5 m distanta, prevenind astfel fisurarea care ar putea fi produsa de tasarea sezoniera a terenului. Acolo unde un zid de sprijin este esential pentru stabilitatea structurala, trebuie sa se apeleze la un inginer consultant, care sa confirme in raportul său starea cladirii. Aceasta va implica investigarea terenului din spatele zidului. Trebuie sa se aiba in vedere si valorile presiunii capabile ale masivului de pamant. Trebuie precizat ca 25 cm este grosimea minima a peretilor independenti executati din zidarie de caramida, iar la cei de sprijin, aceasta trebuie sa creasca treptat spre baza (Fig.1.3.1.5-1), pe masura ce inaltimea depaseste 90 cm. Se utilizeaza zidarie din caramida speciala, care nu necesita protectie impotriva agentilor atmosferici. Zidaria din caramida obisnuita ar trebui etansata si sa aiba prevazuta o hidroizolatie orizontala, altfel ar fi expusa pericolului de deteriorare prin inghet-dezghet. Pentru peretii independenti (Fig.1.3.1.5-2) trebuie prevazuta o etansare la min.50 cm, plus o hidroizolatie orizontala la partea superioara si la cea inferioara, care permit utilizarea caramizii obisnuite in conditii normale , dar sub nivelul hidroizolatiei orizontale sunt necesare caramizi speciale. O verificare a coeficientului de zveltete se recomanda in cazurile nesigure, acordandu-se o atentie deosebita marcii mortarului, care este adeseori scazuta, zidariei exterioare din caramida sau piatra naturala, mai ales atunci cand este veche.

69

Este indicat sa se utilizeze pietre de zidarie speciale, rezistente la inghet si la agentii agresivi chimic din apa subterana. Zidaria din caramizi sau pietre obisnuite, care ar putea sa nu reziste in astfel de conditii, nu ar trebui utilizate in conditiile unei expuneri intense. Ele pot fi folosite in cazul expunerii normale, cu conditia luarii anumitor masuri de prevedere cum ar fi prevederea impermeabilizarii, a hidroizolatiei orizontale la capatul superior si la baza peretelui, ca si prevederea unor coronamente adecvate, cu marginile in consola. In cazul unui zid de sprijin de greutate din beton (Fig.1.3.1.5-3), sub hidroizolatia orizontala de la baza este necesara o elevatie din caramida speciala. Cand trebuie drenate mari cantitati de apa subterana, este bine ca ştuţurile prin care ajunge apa la drenuri sa aiba panta inversa, evitandu-se astfel acumularea/stationarea unei cantitati mari de apa langa perete si zonele pavate.

1 – hidroizolatie orizontala

1 – hidroizolatie orizontala

Fig.1.3.1.5-1 Sectiune transversala printr-un zid de sprijin

Fig.1.3.1.5-2 Perete liber (imprejmuire)

Fig.1.3.1.5-3 Zid de sprijin din beton cu strat exterior din zidarie de caramida

70

Tabelul 1.3.1.1-1 Clasificarea structurala a peretilor I. PERETI MONOSTRAT-detalii constructive

a.

b.

c.

d.

e.
TIPUL

f.
PIATRA DE ZIDARIE/ MATERIAL

g and h/i
POZITIA PERETELUI

h/ii

I. PERETI CU STRUCTURA OMOGENA (MONOSTRAT)

- exterior (d ≥ 25 cm) a) caramizi din lut, - interior (d ≥ 20 cm) b) caramida arsa (ceramica), - timpan (d ≥ 20 cm) plina (b si c se mai gasesc in c) zidarie de piatra naturala pereti de subsol,fundatii de suprafata) -structuri cu pereti portanti (d) 1950-1960. d) caramida cu goluri - exterior (d ≥ 25 cm) (e) aprox. 1970 din zidarie; e) blocuri ceramice - interior (d ≥ 20 cm) (f) 1960-1970 - structuri mixte (pereti f) blocuri din BCA - timpan (d ≥20 cm) portanti si cadre). g) beton monolit simplu, turnat - pereti de subsol exteriori si interiori d = 25 … 50 cm i) si ii): pereti portanti/diafragme interioare i) d ≥ 15 cm ii) d ≥ 14 cm

TIPUL STRUCTURAL Utilizat incepand AL CLADIRII cu: -structuri cu pereti portanti a, b si c: - Antichitate – din zidarie; - structuri mixte (pereti pana in prezent portanti si cadre din b.a.)

h) beton armat: i) monolit ii) panouri prefabricate

- pereti de subsol pentru g) 1950-1960 oricare dintre structurile de mai sus; - structuri cu diafragme; - structuri mixte. h-i) – 1950-1960 i) si ii): h-ii) – 1960-1970 - structuri cu diafragme (nu se mai numai i): - structuri mixte si cu nucleu: construiesc dupa anii ‘80) diafragme si cadre

71

Tabelul 1.3.1.1-1 (continuare) II. PERETI MULTISTRAT

a.

b.

c1

c2

c3

c4
TIPUL

c5
PIATRA DE ZIDARIE / MATERIAL Zidarie mixta: a. caramida + piatra naturala; b. caramida + beton monolit + piatra artificiala si alte combinatii; Nota:toate straturile componente sunt portante si legate intre ele.

c6
POZITIA PERETELUI - exterior (d ≥ 25 cm) sau perete in contact cu solul (in special pereti de subsol,dar pot fi gasiti si la fundatiile de suprafata ale cladirilor vechi).

d.

e

II. ZIDARIE DIN CARAMIDA, BLOCURI CERAMICE, BETON

TIPUL STRUCTURAL Construite AL CLADIRII incepand din: -structuri cu pereti portanti din zidarie; - Antichitate - structuri mixte (Imperiul Roman) (pereti portanti in infrastructura si schelet din lemn in suprastructura) Aprox. 1980

c) zidarie din caramida sau - exterior (d = 25 cm + blocuri,izolatie termica si straturi suplimentare) finisaje; se mai pot adauga sau nu si alte straturi, cu diferite functiuni (ventilare, suport, rigidizare, bariera de vapori etc.) d) Beton armat monolit la care se adauga - exterior termoizolatie. In functie de d = min.15 cm + rigiditatea acesteia, va fi sau straturi suplimentare nu necesar un strat de protectie. e) panouri prefabricate din - exterior beton armat, cu doua sau d = min.12.5 cm + trei straturi (cunoscute ca straturile de structuri de tip ‘sandwich’). termoizolatie si de protectie

-structuri cu pereti portanti din zidarie; - structuri mixte (pereti portanti si cadre din b.a.).

- structuri cu diafragme; - structuri mixte si cu nucleu. i) si ii): - structuri cu diafragme; numai i): -structuri mixte si cu nucleu: diafragme si cadre.

Aprox. 1960 (nu se mai executa) – 1960-1970 (executia lor s-a oprit dupa anii ‘80).

72

1.3.2 PLANSEE4 1.3.2.1 Introducere In cladirile de locuit, inclusiv blocuri de locuinte, planseele sunt in general executate din beton armat, in diferite solutii constructive; ca urmare, prezenta sectiune a modulului de curs se adreseaza in principal acestei categorii de plansee. Pe langa aceasta, este de mentionat ca defectiunile tipice si masurile constructive pentru reabilitarea planseelor din beton armat sunt tratate la Capitolul 1.3.3 referitor la elementele structurale din beton armat si nu vor fi analizate aici. 1.3.2.2 Rol, conditii tehnice Prin natura activitatii de observare, trebuie cunoscuta alcatuirea constructiva a planseelor in orice tronson al cladirii, fapt care reclama o buna pregatire teoretica si practica in domeniu. Planseele sunt elemente structurale orizontale care compartimenteaza volumul cladirii pe verticala si o inchid la partea superioara si inferioara. Astfel, planseele pot fi: a) parti componente ale subsistemului-anvelopa (plansee-terasa, plansee peste pasaje si in general plansee care separa mediul interior de cel exterior, respectiv spatiul incalzit de cel neincalzit), sau b) plansee curente (intre doua niveluri succesive), care sunt elemente de constructie interioare. a. Pe langa conditiile mecanice impuse in general planseelor, acestea trebuie sa raspunda unor cerinte complexe, specifice elementelor care apartin anvelopei cladirii, in functie de rolul si pozitia lor. De aceea, structura unor astfel de plansee va include unele dintre urmatoarele elemente: izolatie termica, izolatie hidrofuga, bariera de vapori, strat de difuzie a vaporilor, straturi de protectie, canale de aerare/ventilare etc., conform standardelor in vigoare. b. Planseelor curente le sunt impuse mai ales conditii mecanice, dar si conditii referitoare la izolarea acustica si finisaje adecvate.

4

Autor: Prof.dr.ing.MARIANA BRUMARU 73

Ca subansamble de constructii cu alcatuire complexa, schemele de principiu ale principalelor tipuri de plansee sunt prezentate in Tabelul 1.3.3.2-1. In principiu, planseele trebuie sa raspunda urmatoarelor exigente: 1. Conditii capitale, care se refera la durabilitate si rezistenta la foc. Durabilitatea se stabileste in functie de durata de serviciu a cladirii, amplasament si conditiile de mediu (gradul de agresivitate din punct de vedere chimic sau/si biologic) etc. Planseele trebuie de asemenea sa satisfaca cerintele normativelor in vigoare in ceea ce priveste rezistenta la foc, in functie de categoria cladirii si de rezistenta la foc a celorlalte elemente structurale. 2. Conditiile mecanice se refera la comportarea mecanica a elementelor portante ale planseului, astfel incat sa nu se atinga sau sa se depaseasca starea limita ultima (rezistenta, stabilitate, oboseala) sau starea limita a exploatarii normale (sageata admisibila si/sau fisurare) 3. Coditiile fizice si igienice se refera la modul in care planseele satisfac cerintele legate de confortul termic si acustic, izolatie hidrofuga, igiena finisajelor, in functie de functionalitatea cladirii si de gradul de confort care se urmareste sa fie obtinut. 4. Conditiile economice se refera la anumiti indicatori cum sunt: consumul de materiale si manopera, costuri, gradul de industrializare/prefabricare, complexitatea procesului de executie s.a. In cadrul acestui modul de curs va fi analizat numai aspectul structural, ca urmare o prezentare sintetica a principalelor tipuri de plansee utilizate cu preponderenta la cladirile de locuit (dar si la multe cladiri administrative) se face in Tabelul 1.3.2.2-1. 1.3.2.3 Recunoasterea structurala Sistemul constructiv al oricarui planseu va putea fi recunoscut mai usor, daca vor fi luate in considerare urmatoarele criterii: • Perioada construirii: adeseori s-au adoptat solutii care au devenit tipice pentru planseele (sau alte elemente de constructie) realizate intr-o anumita perioada, istoric considerata; • Daca planseul este unul curent, separand doua niveluri cu acelasi regim de incalzire, sau este un planseu cu o functiune speciala (acoperis-terasa, planseu peste un pasaj sau peste subsol, planseu de pod neamenajat etc.), care apartine astfel subsistemului anvelopa;

74

• Pentru cazul planseelor sub primul nivel construit: este un planseu suspendat (cu spatiu de aer dedesubt) sau este un planseu pe sol? Odata cunoscute, fiecare dintre caracteristicile de mai sus va restrange aria de cautare, dar nu va exclude expertiza tehnica sau/si decopertarea structurii planseului, atunci cand se impune. Astfel de operatii deranjeaza confortul ocupantilor si trebuie facute pe cat posibil in modul in care perturbarea vietii zilnice este minima (de exemplu, decopertarea dinspre intrados, de la tavan spre pardoseala, in cazul planseului peste subsol). Este fara indoiala foarte important sa se cunoasca cu precizie structura planseului in ceea ce priveste sistemul static si materialele utilizate si, de asemenea, aceea a elementelor structurale ale cladirii pe care aceste plansee reazema. O scurta descriere a principalelor tipuri de plansee este facuta in cele ce urmeaza. Detaliile constructive (Tabelul 1.3.2.2-1) si datele aferente vor furniza, impreuna cu descrierea mentionata, un material de sinteza considerat util in recunoasterea structurala. 1. Plansee pe bolti din zidarie Boltile din zidarie preiau incarcarile verticale si impingerile, transmitandu-le reazemelor. In general, boltile reazema pe pereti structurali din zidarie de grosime mare, dar in cazul deschiderilor mari, pot rezema si pe stalpi masivi, prin intermediul arcelor. Boltile din zidarie de caramida au de regula deschideri relativ mari si sunt caracteristice cladirilor baroce executate in sec.XVII si XVIII. Ele apar si in sec.XIX, acoperind de regula subsolul, mai rar si parterul din cauza grosimii mari necesare pentru peretii de sustinere, care trebuie sa fie capabili sa preia fortele orizontale de impingere cu valori insemnate. In functie de deschiderea suprafetei acoperite, geometria boltii difera: • Bolta cilindrica (Fig.1.3.2.3-1) se executa cu randuri de caramida dispuse circular, dupa un arc de cerc (Fig.1.3.2.3-2), sau in coada de randunica (Fig.1.3.2.3-3); • Bolta in ogiva (arce de cerc intersectate, caracteristice stilului gotic) – Fig.1.3.2.3-4; • Bolta elipsoidala (care se mai numeste si bolta de Boemia) – Fig.1.3.2.3-5.

75

Fig.1.3.2.3-1 Bolti cilindrice

Fig.1.3.2.3-2 Bolta cilindrica cu randurile asezate in arc de cerc

Fig.1.3.2.3-3 Bolta cilindrica in ‘coada de randunica’

Fig.1.3.2.3-4 Bolti in ogiva (bolti cilindrice intersectate)

76

Fig.1.3.2.3-5 Bolti elipsoidale (intersectie cu bolti cilindrice)

2. Plansee cu grinzi de lemn Elementele structurale sunt grinzile din lemn dispuse la distante relativ reduse (0.5 – 1.00 m), avand deschideri de pana la 5-6 m, rezemand de regula pe pereti portanti din zidarie de caramida, piatra naturala sau alt tip de zidarie – cazul constructiilor moderne. Mai pot rezema pe grinzi din beton armat sau pe alte elemente structurale din lemn (grinzi masive, cadre – cazul constructiilor din lemn). Cea mai simpla structura pentru un planseu din lemn este formata din dulapi asezati alaturat, in care dulapii indeplinesc un dublu rol: element de rezistenta si de umplutura. Elementul de umplutura, cu ajutorul caruia se face legatura dintre grinzi, poate fi de diverse tipuri, asa cum se arata in Tabelul 1.3.2.2-1. 3. Plansee cu grinzi metalice Pentru realizarea grinzilor se utilizeaza profilele laminate din otel (inclusiv şine de cale ferata). Solutiile constructive sunt foarte variate, dar in majoritatea cazurilor s-au folosit profile I sau şine de cale ferata, avand ca elemente de umplutura boltisoare din zidarie de caramida (Tabelul 1.3.2.2-1), frecvent intalnite la planseele peste subsol sau chiar si peste parter in anumite cazuri. Grinzile metalice pot fi realizate de asemenea din profile de tabla indoita la rece. In functie de tipul elementului de umplutura, distanta dintre grinzi este de 1.00 pana la 3.00 m. 4. Plansee cu elemente structurale din beton armat monolit In acest caz, placa fiind continua, nu se utilizeaza elemente de umplutura. Urmatoarele tipuri constructive pot fi puse in evidenta:

77

4.1 Plansee cu placi Placile, care reprezinta elementul structural, pot fi armate pe una sau doua directii in functie de modul de rezemare: a) placile in consola si cele rezemate pe doua laturi paralele se armeaza pe o singura directie, iar b) placile care reazema pe laturi dispuse pe directii ortogonale se armeaza pe doua directii. Solutia constructiva se stabileste in functie de dimensiunile in plan ale suprafetei de acoperit, de regula nu mai mare de 5.00 m. Suprafata totala a unei placi nu depaseste de regula 25 mp (max.30 mp), din motive de deformatii. 4.2 Plansee cu placi si grinzi In cazul suprafetelor mai mari si/sau a incarcarilor de exploatare cu valori insemnate, placile trebuie divizate in suprafete mai mici cu ajutorul grinzilor, care sunt dispuse fie pe o singura directie, paralela cu latura scurta, fie pe ambele directii (cu grinzi principale si secundare, plansee casetate etc.). Regulile de armare se aplica asa cum s-a mentionat la § 4.1 de mai sus si in Tabelul 1.3.2.21. 4.3 Plansee cu placi si nervuri dese din beton armat Placa este sustinuta de nervuri (grinzi cu sectiune redusa) amplasate la distante relativ mici (pana la 1.00 m), de regula dupa o singura directie. 4.4 Plansee fara grinzi Placa avand o grosime mare (pana la 25-30 cm) reazema direct sau indirect (prin intermediul unui capitel) pe stalpi amplasati la distante de 3-6 m. 5. Plansee cu structura din elemente prefabricate de beton armat Aceasta categorie de plansee este larg diversificata datorita numeroaselor tipuri de elemente prefabricate si solutii constructive. O clasificare simplificata este prezentata in cele ce urmeaza: 5.1 Plansee cu elemente prefabricate de tip fasie (cu goluri longitudinale) Fasiile prefabricate cu goluri rotunde au fost utilizate pe scara larga in general si la cladiri de locuit in special. Fasiile reazema la capete acoperind deschideri cuprinse intre 3.00 si 5.00 m, respectiv 6.00 m cand sunt precomprimate. Sunt asezate alaturat si pot acoperi suprafete mari. Capetele sunt monolitizate cu centuri din beton armat la fiecare nivel, asigurandu-le conlucrarea. In zonele seismice se executa si o suprabetonare armata de min. 4 cm grosime. 5.2 Plansee cu grinzi prefabricate din b.a. si corpuri de umplutura

78

Grinzile prefabricate, avand diferite forme ale sectiunii, sunt asezate la distante relativ mici (0.40-0.60 m) in functie de tipul si dimensiunile elementului de umplutura (corpuri ceramice sau din beton, cu goluri, placi prefabricate etc.), conform regulilor de principiu enuntate la punctele 2 si 3 ale acestui paragraf. Acest tip de plansee a fost rareori utilizat la constructia cladirilor de locuit. 5.3 Plansee din fasii ceramice si nervuri din beton armat monolit (plansee ceramice) Corpurile ceramice speciale sunt asezate in fasii, creind intre ele o retea de spatii inguste in care, prin armare si turnarea betonului, se formeaza un sistem de nervuri monolitizate la partea superioara prin intermediul unei placi, de asemenea armata. Se formeaza astfel o retea spatiala portanta, capabila sa preia incarcarile gravitationale si pe cele orizontale, conferind planseului rigiditatea necesara (v. Tabelul 1.3.2.1-1). 5.4 Panouri mari prefabricate de planseu Au fost utilizate pe scara larga la construirea blocurilor de locuinte din panouri mari prefabricate de beton armat si, din punct de vedere constructiv, sunt similare placilor din beton armat monolit, simplu rezemate (descrierea placilor s-a facut la § 4.1 al acestui capitol). Un panou prefabricat de planseu acopera suprafata cuprinsa intre peretii structurali, nedepasind 25-30 mp si respectiv 5 tone in greutate. In cazul in care au rezultat mai grele, s-a adoptat solutia utilizarii semipanourilor, imbinate intre ele printr-o fasie din beton armat monolit care inglobeaza mustati/urechi lasate din fiecare semipanou. Panourile/semipanourile prefabricate reazema pe capatul superior al panourilor de pereti portanti, toate imbinarile astfel rezultate fiind armate si monolitizate conform unor prevederi si detalii constructive complexe, bine definite, stabilite prin normele de executie ale acestor tipuri de structuri. Toate tipurile de planseu mentionate la acest paragraf sunt reprezentate in Tabelul 1.3.2.2-1. 1.3.2.4 Deteriorari si aparentele lor, examinare Simptomele unor defectiuni grave cel mai adesea nu apar pana cand structura planseului nu ajunge destul de aproape de momentul pierderii principalelor sale caracteristici cum sunt: capacitatea portanta, stabilitatea, deformatia maxima admisa

79

etc. Cu cat sunt mai numeroase defectiunile ascunse, cu atat planseele sunt mai aproape de starile limita in care acestea vor aparea in mod vizibil, ca anomalii. In general, daca sunt dimensionate corect, planseele nu cedeaza sub incarcarile normale de serviciu, dar ar putea ceda sau sa fie smulse de pe reazeme in cazul unor incarcari accidentale/exceptionale cum sunt: cutremurul, impactul cu vehicule, inundatiile, alunecarile de teren s.a. Deteriorarea cea mai frecventa este sageata peste limita admisa, prescrisa de standarde pentru fiecare categorie de plansee. Deformarea (sageata) planseelor poate avea urmatoarele consecinte: ● Imposibilitatea sau ingreunarea exploatarii normale; ● Pericolul ruperii, din cauza modificarii starii de echilibru, ca urmare a cresterii continue a sagetii initiale, in conditiile in care incarcarea nu mai creste. Un alt pericol in ceea ce priveste planseele din lemn il constituie atacul insectelor si microorganismelor asupra grinzilor sau a elementelor pe care acestea reazema (ex: cosoroabe). O grinda atacata de insecte sau de putregai poate sa se rupa pur si simplu. Un pericol deosebit in acest sens il reprezinta cazul cosoroabelor, care pot fi strivite sub grinzile pe care le sustin, mai ales in conditii de umiditate. Defectiunile majore ale elementelor de constructii din lemn sunt produse de umezeala, care creaza conditii favorabile pentru dezvoltarea ciupercilor. Cea mai periculoasa este cunozcuta sub denumirea de “merulius lacrimans”, de culoare brun-roscata; aceasta nu prezinta goluri caracteristice ca si putregaiul obisnuit. Lemnul atacat devine moale, umed si poate fi taiat foarte usor cu un cutit. Dupa un timp, lemnul sufera o uscare puternica, crapa si se despica in prisme mai mici care, prin simpla frecare, se transforma in praf. Cel mai expus este lemnul de rasinoase, dar si lemnul de foiase poate fi atacat in anumite conditii. Odata instalata, aceasta ciuperca poate produce autoumezirea lemnului (pana la 30-35 %), creind astfel conditii favorabile dezvoltarii sale. Este destul de greude tratat, fiind necesare lucrari complexe, cu consum ridicat de manopera, dar se recomanda sa se actioneze asupra parametrilor mediului ambiant prin reducerea/eliminarea surselor de umiditate, asigurand o buna ventilare si evitand temperaturile ridicate care persista timp indelungat. Unele exemple relevante se gasesc la capitolul referitor la acoperisuri (§1.4). Planseele deasupra parterului in cazul cladirilor de locuit traditionale sunt de regula plansee din lemn sau din beton armat, acoperind deschiderea dintre peretii portanti si preluand anumite incarcari concentrate, cum sunt peretii despartitori, stalpi de sustinere etc.

80

● In cazul planseelor din lemn, specialistul in monitorizare poate sa intalneasca plansee cu diferite grade de inclinare, unele considerabile, mai ales in cazul deschiderilor prea mari. O inclinare generala exagerata intr-o singura directie nu se va datora sagetii, ci va indica, mai grav, o tasare a reazemelor. Intr-un asemenea caz, specialistul trebuie sa stabileasca daca aceasta deformare se datoreaza sau nu deteriorarii reazemului grinzii sau deplasarii in jos a peretelui de sustinere. Se recomanda consolidarea intermediara a planseelor din lemn acolo unde deschiderea depaseste 2.5 m, pentru a impiedica deformarea sau torsionarea grinzilor. Se recomanda o singura consolidare intermediara la deschideri de 2.5 - 4.5 m si doua consolidari pentru deschideri mai mari. Este important ca aceaste consolidari sa fie facute in mod uniform si fixate rigid, altfel nu vor fi eficiente. In cazul in care, la deschideri de peste 2.5 m, consolidarea intermediara lipseste, specialistul trebuie sa decida daca a avut loc vreo deformatie sau distorsiune exagerata a grinzii, recomandand solutii pentru aceasta situatie. In practica, consolidarea intermediara adeseori lipseste, fara sa se constate neajunsuri. Este important ca reazemele si grinzile de planseu sa fie astfel construite incat sa se elimine posibilitatea ca umiditatea sa fie transferata de la zidaria adiacenta la capatul grinzii din lemn. In astfel de conditii va apare posibilitatea formarii putregaiului la capetele grinzilor, mai ales la peretii exteriori si in special la acei pereti care sunt porosi pe suprafata expusa vantului dominant. Se mai poate constata ca nu exista strat de separare hidroizolant sub capetele grinzilor sau sub cosoroabe, favorizand astfel putrezirea lemnului si atacarea sa de catre insecte. Adeseori, in spatiul care ar trebui sa existe sub planseul deasupra solului se gasesc deseuri si gunoaie ramase din timpul constructiei, care pot favoriza transferul umiditatii in elementele din lemn. Prevederea unei ventilari corecte a spatiului aflat sub planseele din lemn, care este in contact cu umiditatea terenului, este esentiala, deoarece lipsa bunei ventilari poate duce la condensul pe suprafata grinzilor din lemn si apoi la putrezire. O verificare atenta trebuie facuta pentru oricare dintre zonele “moarte” ale spatiilor de aer de sub astfel de plansee, care s-ar putea sa nu fie ventilate suficient. Trebuie prevazut un orificiu de ventilare la (sau langa) fiecare extremitate a unor astfel de spatii, pentru a preveni fenomenul. ● Planseele din beton, pe sol, asezate pe umplutura de pietris, sunt mult mai durabile in timp decat cele din lemn, suspendate (descrise anterior). In cladirile vechi,

81

unde planseele din lemn sunt intr-o stare de degradare mai avansata, inlocuirea acestora cu o placa din beton este de cele mai multe ori recomandabila dintr-un numar de motive, mai ales daca nivelul terenului inconjurator este ridicat si este greu de asigurat o ventilare corespunzatoare a spatiului de aer de sub planseu (practicarea orificiilor de ventilare si legatura lor cu atmosfera). Principalele probleme care pot apare in cazul planseelor pe sol, din beton, se pot datora fie tasarii placii, fie igrasiei (ascensiunea capilara a umiditatii din teren). O problema destul de comuna este tasarea si deformarea (in forma de covata) a planseelor din beton ale cladirilor executate dupa al doilea R.M., din cauza insuficientei compactari a umpluturii de sub placa sau a utilizarii unui material de umplutura neadecvat. Planseele pe umplutura trebuie sa se potriveasca, in limite rezonabile, la conditiile pe care le prezinta majoritatea terenurilor, cu conditia ca si executia sa fie corespunzatoare. Pe terenuri in panta, unde este necesara o umplutura de grosime mai mare, este bine sa se execute plansee suspendate (cu spatiu de aer dedesubt). Cu exceptia cazului in care executarea umpluturii este supravegheata cu atentie si in mod constant, este practic imposibil sa se conteze pe faptul ca s-a efectuat o compactare buna si s-a utilizat un material adecvat. In anumite cazuri, pot sa apara probleme dincauza utilizarii unui material care este inca activ din punct de vedere chimic, asa cum se poate intampla atunci cand se folosesc deseuri industriale sau cenusa. Este esential ca materialul de umplutura sa fie inert din punct de vedere chimic, altfel se vor produce deteriorari ale placii din cauza dilatarilor si contractarilor umpluturii, precum si crearea unui mediu agresiv chimic care poate ataca betonul si zidaria adiacenta. Este de asemenea posibil, in cazul unei placi din beton, ca aceasta sa fie turnata pe un teren afectat de scurgeri ale conductelor de canalizare, sau ca astfel de scurgeri sa inceapa sa se produca dupa ce placa a fost executata. Alteori, surse existente de apa subterana pot sa se descarce in zona placii, producand eroziunea acesteia. Atunci cand se face inspectia unei cladiri care are primul planseu (pe sau deasupra solului) executat din beton, trebuie luata in considerare valoarea deformatiilor relationata cu varsta planseului - un aspect important. Daca sageata depaseste valoarea admisa, s-ar putea sa fie necesare investigatii sub placa, pentru a confirma natura si calitatea materialului de umplutura. O mostra extrasa printr-un procedeu convenabil este mijlocul cel mai bun pentru a ajunge la rezultat. Materialul trebuie examinat si, daca este necesar, se va supune unei analize de laborator.

82

La extragerea probelor trebuie sa se aiba grija sa se verifice daca sub placa apare umezeala excesiva. In conditii normale, atat umplutura cat si terenul aflate sub placa unui planseu de beton, trebuie sa fie aproape uscate. Acolo unde placa s-a tasat din cauza unei compactari insuficiente a umpluturii, ar putea fi necesare lucrari de remediere pentru a rigidiza umplutura. Acestea pot fi efecuate fara a inlatura planseul, utilizand tehnologii adecvate de injectare sub presiune. Apoi, suprafata placii poate fi re-nivelata cu o şapa de beton, avandu-se grija sa nu se deterioreze stratul orizontal de hidroizolatie si continuitatea sa cu hidroizolatia peretilor adiacenti. O examinarea a perimetrului planseului este intotdeauna recomandabila, deoarece poate pune in evidenta goluri care s-ar fi putut deschide sub pervazuri. Orice ajustare la pervazuri, inclusiv pervazurile noi, pot indica faptul ca acolo s-a format un gol care a fost acoperit ulterior, astfel ca inspectorul va fi pus in garda. Planseele trebuie verificate si in ceea ce priveste orizontalitatea, cu ajutorul unei nivele sau a altor aparate, acolo unde prin examinarea vizuala se remarca o panta. In constructiile de calitate, planseele din lemn si din beton sunt fizic separate de orice contact cu terenul, iar suprafata lor trebuie sa fie, in consecinta, uscata. Placile din beton sunt prevazute cu un strat de hidroizolatie orizontala adecvat, pentru a impiedica patrunderea umiditatii din teren; in lipsa acestui strat, sau atunci cand nu este eficient, suprafata unor astfel de plansee se umezeste din cauza ascensiunii capilare a umiditatii din sol, mai ales daca suprafata este acoperita cu covoare sau pardoseli de tipul covoarelor PVC. Membrana hidroizolatoare se amplaseaza sub placa planseului si se asigura continuitatea cu hidroizolatia de sub peretii adiacenti, astfel incat sa se realizeze o foarte buna etansare la patrunderea umiditatii din teren. Membrana mai poate fi amplasata la suprafata placii, sub forma unui mastic bituminos aplicat la cald sau cu alte solutii prescrise pentru astfel de hidroizolatii. In constructiile vechi se va intalni de regula masticul bituminos aplicat la cald, in timp ce alte materiale, mai moderne, au inceput sa se foloseasca abia dupa 1960. La cladirile executate inainte de 1940 si la cele inca si mai vechi, nu s-au prevazut membrane hidroizolatoare sub plansee, astfel incat degradarile produse din cauza igrasiei, sunt in marea majoritate a cazurilor, prezente.

83

Inspectorul poate sa intalneasca adeseori plansee pe sol cu suprafata din lespezi sau placi de piatra naturala (sau ceramice), de diferite tipuri si varste. Acestea pot sa se comporte bine atunci cand sunt perfect descoperite, dar vor incepe imediat sa “transpire” atunci cand sunt acoperite cu pardoseli din placi de gresie, linoleum sau covoare. ● Executia planseelor cu placa de beton, deasupra solului, poate sa aiba loc in doua moduri: fie folosind elemente prefabricate, cu sau fara suprabetonare, fie cu beton turnat monolit – metoda cea mai frecvent utilizata, inclusiv la cladirile vechi. Identificarea planseelor din beton monolit se poate face usor, atunci cand examinarea intradosului este posibila, datorita amprentelor lasate de cofraje. In cazul in care examinarea vizuala nu este posibila, vor trebui facute decopertari sau extrase probe. Defectiunile la planseele din beton - la fel ca si a celorlalte tipuri de plansee – sunt produse de umiditatea generata de condens (planseele de la orice nivel), infiltratii (planseele de pod, plansee curente), igrasie – sau ascensiunea capilara a apei din teren – (numai la planseele pe sol sau imediat deasupra solului), coroziunea barelor de armatura, executia defectuoasa care are ca rezultat defecte structurale in masa betonului etc. Cauzele si efectele deteriorarilor fizice si mecanice ale elementelor din beton sunt analizate in cadrul capitolului 1.3.3 dedicat elementelor structurale din beton si beton armat. ● Planseele cu grinzi metalice se deterioreaza din cauza ca talpa inferioara a grinzilor este adeseori expusa ruginirii (Fig.1.3.2.4-1 si 1.3.2.4-2) Un alt pericol provine din fenomenul de imbatranire a otelului (Fig.1.3.4.2-3), care duce la deformatii grave (sageti cu valori mari), mai ales in cazul planseelor in consola (cazul balcoanelor). ● In cazul oricarui tip de planseu, conductele fisurate ale instalatiilor sau alte defecte in sistemul de alimentare cu apa si canalizare, constituie surse ale unor deteriorari grave, vizibile pe tavane, care se extind adeseori si la pereti. Petele, colorate sau nu, trebuie sa-l alerteze pe inspector in vederea luarii de masuri urgente pentru gasirea cauzei si repararea defectiunilor.

84

Fig.1.3.2.4-1 Grinzi metalice puternic atacate de rugina

1.3.2.5 Masuri de remediere Lucrarile de remediere se pot clasifica in doua categorii, dupa cum urmeaza: ● Operatii care pot fi hotarate si executate de catre inginerul MI: - demersuri in vederea mentinerii sub control a i) surselor de umiditate din mediul interior, mai ales in incaperile cu umiditate ridicata unde s-au semnalat defectiuni, precum si a ii) comportamentului ocupantilor in ceea ce priveste modul de exploatare a spatiului locuit, intervenind atunci cand este necesar;

85

- repararea imediata a oricarei defectiuni de instalatii (alimentare cu apa, canalizare, incalzire etc.) care sunt cel mai adesea sursele unor deteriorari grave; - reabilitarea stratului de protectie al elementelor metalice, inainte ca acestea sa rugineasca; - crearea prin mijloace proprii, daca este poasibil, a conditiilor adecvate de ventilare, acolo unde umiditatea pune in pericol structura planseului. ● In multe cazuri, IMI va trebui sa apeleze la expertiza specializata, urmata de elaborarea unui proiect de reabilitare. Cauzele si defectiunile pot fi de multe feluri, atunci cand mai multi factori contribuie la aparitia lor. Este foarte important ca activitatea de control structural sa fie facuta la timp, iar masurile privind repararea sa fie luate imediat.

86

Tabelul 1.3.2.1-1 Sisteme structurale ale planseelor
DATE GENERALE
0

DETALII CONSTRUCTIVE, LEGATURI STRUCTURALE
1

1. BOLTI DIN ZIDARIE
a.Elemente structurale b. Elemente de umplutura a. Bolti din zidarie, cu sau fara arce de rigidizare b. Nu este cazul 1. Bolti cilindrice

Caracteristici geometrice si statice: 1 – pereti portanti 2 – incarcare verticala transmisa de elementele de la partea superioara 3 –perete la nivelul superior (parter) 4, 5 – rezultantele incarcarilor (actiunea boltii asupra peretilor de reazem) 6, 9 – bolta de 1 caramida grosime 7- nasterea boltii 8 –cheia, bolta de ½ caramida grosime 10 – pardoseala parterului 11 – pardoseala subsolului 12 –fundatie

i) durata de serviciu (ani) ii) perioada construirii

i) 200 ii) sec.XI – zidarie din piatra sec.XVII-XVIII – zidarie din V caramida 2. Bolti cilindrice intersectate

87

Tabelul 1.3.2.1-1 (continuare)
2. PLANSEE DIN LEMN
a. Elemente structurale b. Elemente de umplutura a. grinzi din lemn b. scanduri, material de umplutura (zgura, cenusa, alte materiale in vrac sau alte forme–cum sunt cele pentru izolare termica si acustica), cu sau fara tavan neted.

i) durata de serviciu (ani) ii) perioada construirii

i) 70 ii) din cele mai vechi timpuri

DETALII CONSTRUCTIVE PRIVIND REZEMAREA SI ANCORAREA GRINZILOR DIN LEMN

88

Tabelul 1.3.2.1-1 (continuare)
3. PLANSEE CU GRINZI METALICE a. Elemente structurale b. Elemente de umplutura a. grinzi metalice b.boltisoare din zidarie de caramida, b.a. monolit, placi prefabricate (drepte sau curbe) din b.a., blocuri ceramice/din b.a., tabla din otel (indoita, cutata, etc.), altele.

i) durata de serviciu (ani) ii) perioada construirii i) 120…150, (in functie de elementele de umplutura) ii) din 1880

89

Tabelul 1.3.2.1-1 (continuare)
4. PLANSEE DIN BETON ARMAT MONOLIT a. Elemente structurale b. Elemente umplutura

de

1. Placi cu secundare

grinzi

principale

si 2. Plansee cu placi si nervuri dese (l ≤ 0.70 m)

a. placa + grinzi principale si secundare b.Ocazional, in spatiul creat intre grinzi si nervuri pot fi introduse elemente de umplutura, obtinandu-se un tavan neted.

i) durata de serviciu (ani) ii) perioada construirii

3. Planseu casetat

4. Plansee fara grinzi

i) 150 ii) 1930

90

Tabelul 1.3.2.1-1 (continuare)
5. PLANSEE DIN ELEMENTE PREFABRICATE DIN BETON ARMAT

5.1
a. Elemente de rezistenta b. Elemente umplutura

Planşee din elemente prefabricate de tip fâşie
a) Fasii rezemate pe peretii portanti: la fiecare nivel, capetele fasiilor sunt monolitizate prin intermediul unor centuri din b.a. monolit turnate pe contur. de b) Paralel cu latura lunga, in rosturile formate intre fasiile asezate alaturat se toarna beton de monolitizare.

a. fasii prefabricate cu goluri rotunde longitudinale, rezemand exclusiv la capete, pe peretii portanti; b. nu este cazul In regiuni seismice se toarna o suprabetonare armata de minimum 4 cm grosime.

a.

b.

c) In regiuni seismice, se prevad centuri sub zona de rezemare ale elementelor prefabricate (sub-centuri)

i) durata de serviciu (ani) ii) perioada construirii

d). Transferul incarcarilor de la plansee la elementele structurale adiacente

i) 100 ii) incepand din 1950

91

5.2
a. Elemente structurale b. Elemente umplutura de

Tabelul 1.3.2.1-1 (continuare) Plansee din grinzi prefabricate si elemente de umplutura

a. grinzi prefabricate 1) din beton armat ; b. blocuri ceramice cu goluri

si grinzi precomprimate din b.a., utilizate la deschideri si/sau incarcari mai mari
(mai ales la constructii industriale), executate din anii 1960 i) durata de serviciu (ani) ii) perioada construirii

1)

Detalii de imbinare

i) 100 ii) 1930 prefabricat – b.a.

1960 – b.a. precomprimat

92

5.3
0

Tabelul 1.3.2.1-1 (continuare) Plansee ceramice
1

a. Elemente structurale b. Elemente umplutura

de

a. nervuri din b.a. monolit cu suprabetonare armata; b. fasii formate din blocuri ceramice cu goluri;

i) durata de serviciu (ani) ii) perioada construirii i) 100 ii) din 1960

93

5.4
a. Elemente structurale b. Elemente de umplutura a. placi prefabricate din b.a.; b. nu este cazul.

Tabelul 1.3.2.1-1 (continuare) Plansee din panouri mari prefabricate din beton armat

Panouri mari prefabricate – PLAN

Detaliu de imbinare intre panouri, in dreptul rezemarii pe un perete structural (plan)

i) durata de serviciu (ani) ii) perioada construirii

i) 100 ii) 1970-1989

Imbinare dintre panourile de planseu si un perete interior portant.

Iminare intre panourile de planseu si un perete exterior

94

1.3.3 DEGRADARI STRUCTURALE ALE ELEMENTELOR DIN BETON ARMAT 5 1.3.3.1. Introducere
Degradarile structurilor din beton armat si precomprimat constau in semnalarea unor stari fizice necorespunzatoare – prin lipsa – fata de conditiile de functionalitate si siguranta prevazute in proiect. Ele se clasifica in doua categorii:

a. Defecte, produse fie de o proiectare care nu a tinut seama de situatia reala, fie
de o executie care nu a indeplinit conditiile de calitate prevazute in proiect. De asemenea, ele pot proveni dintr-o asociere nefasta a celor doua tipuri de greseli. Aceste defecte se constata la receptia lucrarii, cand trebuie efectuate masuratori si incercari fizice pentru verificarea realizarii exigentelor de calitate impuse prin proiect.

b. Deteriorari, care se produc pe parcursul exploatarii constructiilor, produse in
principal de cauze generate de i) aspecte care au fost omise sau neluate in considerare la valoarea lor reala in faza de proiectare, sau/si ii) factori accidentali, surveniti ulterior proiectarii si executiei unei constructii.

1.3.3.2. Morfologia degradarilor structurale ale elementelor din beton armat sau precomprimat
Degradarile, in sensul diminuarii calitatii fata de prevederile din proiectul de executie si caietul de sarcini ale elementelor structurale din beton armat sau precomprimat, se prezinta sub urmatoarele aspecte:

Fig. 1.3.3.2-1 Segregarea betonului:
1-agregate mari, nelegate intre ele; 2 –agregate mici, nelegate intre ele

Autori: Prof.Dr.Hon.Causa Ing.MIRCEA MIHAILESCU, Drd.ing.NICOLETA COBIRZAN, Drd.ing.CLAUDIU ACIU 95

5

Asist.ing.SEBASTIAN

PALACEAN,

1.3.3.2-1 Segregarea betoanelor Segregarea se produce in masa betonului pe durata turnarii lui si consta in aglomerari de agregate mici sau mari, in anumite zone, fara sa fie realizata legarea lor completa prin intermediul pietrei de ciment (Fig.1.3.3.2-1) Astfel, se intrerupe continuitatea in ceea ce priveste proprietatile de monolitism si omogenitate specifice betonului, provocand o grava scadere a rezistentei sale. 1.3.3.2-2 Deformatii (sageti) excesive Sagetile mari, care apar la grinzi si placi, sunt cele care depasesc valoarea

f=

L 250

- in cazul elementelor structurale cu deschiderea L ≤ 7.00 m si

f=
- in cazul deschiderilor L > 7.00 m

L 500

f – este sageata/deplasarea maxima masurata la intradosul elementelor incovoiate, fata de nivelul reazemelor. Aceleasi valori ale deplasarilor maxime trebuie respectate si in cazul structurilor dezvoltate pe verticala, supuse actiunilor orizontale statice sau dinamice. Marimile limita ale sagetilor mentionate mai sus, sunt acceptabile numai in cazul structurilor supuse actiunilor considerate ca maxime in stadiul de exploatare. La actiuni de lunga durata, in mod evident, sagetile trebuie sa fie mai mici. In stadiul de decofrare, sub actiunea greutatii proprii sagetile trebuie sa fie nule, situatie realizabila daca la decofrare se prevede o contrasageata egala cu deplasarea calculata pentru incarcarea provenita din actiunea permanenta a greutatii proprii.

96

1.3.3.2-3 Fisurarea betonului Betonul simplu este un material fragil, el se rupe brusc la atingerea unei anumite valori a rezistentei lui. Sub influenta armaturilor, betonul armat si cel precomprimat devin materiale ductile, ruperea lor fiind precedata de o evolutie cvasi-elastica a deformatiilor, fata de cresterea treptata a solicitarii. Betonul are o rezistenta mare la compresiune, pentru care este utilizat in constructii si o rezistenta minima la intindere, cu o valoare sub 10% din cea de compresiune, motiv pentru care se armeaza sau se precomprima in zona intinsa. Ca urmare, armatura obisnuita (pasiva) si cea pretensionata (activa) sunt asezate astfel incat eforturile interioare de intndere sa fie preluate in totalitate de catre acestea, betonul fiind utilizat numai pentru preluarea eforturilor de compresiune. • Mecanismul fisurarii betonului armat Fisurarea betonului supus la intindere faciliteaza preluarea de catre armatura a intregului efort de intindere la capacitatea de lucru a otelului, corespunzatoare rezistentei sale de calcul (Ra). In cazul solicitarilor de intindere, incovoiere, lunecare, forfecare si torsiune, produse separat sau in combinatie, apar in sectiunile elementelor structurale din beton armat si eventual in cele din beton partial precomprimat, zone in care eforturile unitare din beton sunt de intindere. Cand intr-una dintre sectiuni, statistic mai slaba, efortul unitar de intindere depaseste local rezistenta betonului la intindere, se produce ruperea lui, facand ca eforturile unitare de intindere in totalitate, produse pe adancimea fisurii, sa fie transferate barelor din otel. In stanga si in dreapta fisurii, pe o portiune caracteristica cuplarii celor doua materiale, armatura conlucreaza cu betonul in baza unui fenomen complex de aderenta dintre beton si otel. Cand intr-o sectiune invecinata betonul a atins limita de rupere la intindere, se produce o noua fisura si tot efortul local este preluat de armatura.

97

1. – eforturi de aderenta 2. – sectiunea adiacenta fisurii (care atinge valoarea rezistentei de rupere la intindere)

a.
ε t ,b ;

–variatia

deformatiei

specifice la intindere in beton,

b. – variatia deformatiei specifice la intindere in armatura, ε t,a ; c. variatia efortului de aderenta, τ

Fig.2.2 Mecanismul de fisurare a betonului In Fig.1.3.3.2-2 este prezentata aparitia primei fisuri intr-un element de beton armat si evolutia solicitarii din zonele adiacente pana la stadiul la care tensiunea in beton atinge din nou valoarea de rupere si fisureaza, incarcand din nou armatura. In Tabelul 1.3.3.2-1 sunt indicate valorile admise pentru deschiderea fisurilor, in functie de mediul in care se afla elementul structural.

Tabelul1.3.3.2-1 - Valorile admisibile ale deschiderii fisurilor in functie de mediu
Nr. crt. 1. CLASA DE AGRESIVITATE Mediu uscat a. Mediu interior umed, 2. fara inghet b. Mediu exterior umed, - mediu exterior expus la inghet si terenuri cu inghet neagresive chimic, fara apa subterana; 0.25 mm DESCRIEREA MEDIULUI AGRESIV IN CONTACT CU BETONUL - interiorul cladirilor de locuit si al celor pentru birouri; - interiorul spatiilor cu umiditate ridicata; 0.3 mm DESCHIDEREA ADMISA A FISURII 0.4 mm

98

Tabelul 1.3.3.2-1 – (continuare)
3. Mediu umed, inghet, - elemente interioare si exterioare expuse tratare antigelive Mediu marin: 4. a. fara inghet b. cu inghet 5. Mediu ambiant agresiv chimic: a. cu agresivitate redusa b. cu agresivitate medie c. – idem, a. c. cu agresivitate ridicata a. elemente complet submersate in apa de mare, fara inghet; b. elemente partial submersate in apa de mare, supuse la inghet; a. Industrii si laboratoare de fabricatie. b. – idem, a. 0.20 mm 0 mm cu masuri usoare de protectie 0 mm cu masuri severe de protectie 0.22 mm 0.25 mm cu saruri la inghet si la agenti antigelivi 0.25mm

1.3.3.2-4 Coroziunea betonului armat si precomprimat • Coroziunea pietrei de ciment are loc sub actiunea unor substante chimice din atmosfera, de ex. dioxidul de carbon, oxidul de azot, acidul clorhidric, dioxidul de sulf, care se gasesc cu precadere in localitatile cu activitate de extractie miniera intensa. De asemenea, apele care vin in contact cu fundatiile, peretii de subsol si anumite incaperi sanitare sau de depozitare, pot contine substante cu caracter agresiv cum sunt acizii organici slabi: acetic, lactic, humic etc. Actiunea acestor substante se manifesta prin reactii de dizolvare a unor componente sau chiar agregate din piatra de ciment, provocand carbonatarea pietrei de ciment si in consecinta degradarea betonului pe adancimea a 2-6 cm; astfel, stratul de acoperire deteriorandu-se, favorizeaza coroziunea armaturii. • Coroziunea armaturilor Armaturile obisnuite (pasive), precum si cele preintinse (active) sunt protejate spre exterior de stratul de acoperire din beton, in cadrul caruia piatra de ciment contine hidroxid de calciu, de natura bazica.

99

Acest film protector poate fi atacat de substantele agresive mentionate, producand pasivizarea lui si provocand in lungul barelor fenomenul de coroziune electrochimica a otelului. Ca urmare, are loc exfolierea otelului in straturi superficiale, odata cu marirea sectiunii transversale, distrugandu-se astfel stratul de acoperire. Procesul se manifesta treptat, prin aparitia mai intai a unor fisuri in beton, paralele cu armaturile si apoi chiar prin dislocarea lui pe portiuni (Fig. 1.3.3.2-3).

Fig. 1.3.3.2-3 Coroziunea armaturii
Faza I – carbonatarea stratului de protectie din beton Faza II – patrunderea umiditatii si ruginirea otelului Faza III – exfolierea otelului corodat si umflarea 1 –element din beton armat; 2 –armatura din otel; 3 – strat de protectie; 4 – dislocarea stratului de protectie din beton

1.3.3.2-5 Deteriorarea prin inghet-dezghet Procesul de inghet-dezghet se explica in modul cel mai plauzibil prin infiltrarea vaporilor din atmosfera in porii betonului; acestia condenseaza si, prin asociere cu apa nelegata chimic din piatra de ciment, sunt supusi inghetului. Apa tinde sa-si mareasca volumul cu 9 % presand in consecinta asupra peretilor din jurul porilor din ciment. Procesul repetat de multe ori, pe parcursul a mai multor ani, conduce treptat la distrugerea mai intai locala, apoi extinsa a betonului pe adancimi de 3-5 cm (Fig.1.3.3.2-4)

100

Fig.1.3.3.2-4 Deteriorarea betonului prin cicluri de inghet-dezghet
1 – macropori la suprafata; 2 –patrunderea vaporilor si a apei; 3 – deteriorarea prin inghet (apa inghetata isi mareste volumul).

• Actiunea ploii asociata cu cea a vantului dominant, creaza pe fatade – in special la partea superioara a cladirilor, la colturi – deteriorarea betonului, prin uscare si dislocare treptata.

Fig.1.3.3.2-5 Actiunea combinata a vantului si ploii 1 – vant, ploaie, 2 – beton deteriorat

Astfel, patrunderea ploii in microcavitatile betonului favorizeaza prin prezenta in compozitia sa a dioxidului de carbon, procesul de carbonatare echivalent unei diminuari grave a calitatii betonului pe o adancime de 2-5 cm. In completare, actiunea vantului intervine provocand dislocarea unor portiuni din betonul astfel afectat (Fig.1.3.3.2-5).

101

1.3.3.2-6 Imbatranirea si oboseala betonului
• Fenomenul de imbatranire consta in pierderea apei de legatura din structura pietrei de ciment intr-o perioada de timp mai indelungata (peste 50 ani) si mai timpuriu in cazul structurilor aflate in mediu uscat, cald si foarte cald. • Fenomenul de oboseala consta in scaderea rezistentei de rupere a betoanelor in urma aplicarii unor cicluri repetate de incarcare-descarcare cu actiune dinamica, produse de masini cu sarcini de impact. Fenomenul se explica prin majorarea microfisurilor existente in beton. Daca eforturile din incarcarea – in conditii statice – cu sarcina de impact au valori mai reduse decat efortul corespunzator producerii microfisurarii betonului, atunci eforturile create, la cicluri de impact oricat de numeroase, nu vor provoca ruperea betonului. In schimb, daca sub actiunea statica a sarcinii de impact se depaseste valoarea efortului de microfisurare, atunci pentru un anumit numar de cicluri de incarcari dinamice se poate produce ruperea (Fig.1.3.3.2-6).

Fig.1.3.3.2-6 Fisurarea elementelor din beton armat sub actiunea incarcarilor dinamice, ciclice

1.3.3.2-7 Actiunea focului
• Focul este o actiune accidentala in constructii, care provoaca pe suprafata elementelor din beton armat un flux de caldura, avand doua componente: i) radiatia termica directa si ii) convectia, in imediata vecinatate a elementului • Evolutia valorilor temperaturii in interiorul elementelor structurale din beton armat depinde de: - actiunea termica a focului
102

- proprietatile termotehnice ale betonului si modificarea lor odata cu cresterea temperaturii - proprietatile termotehnice ale straturilor de protectie • Rezistenta la foc a unei structuri din beton se calculeaza astfel ca elementele expuse incendiului sa fie capabile sa asigure: i) capacitatea portanta sub sarcinile de exploatare si ii) izolarea la propagarea focului in incaperile vecine (cazul zidurilor si al planseelor), pe perioade de 30, 45, 60 si 90 minute. • Evaluarea rezistentei la foc se face pe baza urmatoarelor criterii de performanta:

a. Valoarea capacitatii portante necesare pe durata expunerii la foc (R); b. Rezistenta izolatiei la foc astfel incat pe suprafata neexpusa focului sa nu se
depaseasca o temperatura medie de 1400 C, sau o temperatura maxima – intr-un punct – de 1800 C, notata cu (I);

c. Etanseitatea betonului la asigurarea integritatii lui structurale fata de
patrunderea flacarilor sau a gazelor fierbinti in crapaturile, gaurile sau in alte goluri de pe suprafata sa (E). Criteriile de performanta expuse mai sus trebuie satisfacute de elementele structurale in modul urmator: - Stalpii, grinzile si tirantii, care au rol portant, numai la criteriul R - Elementele cu rol portant si de compartimentare: criteriile R + I + E • Degradarea betoanelor supuse la incendiu In Fig.1.3.3.2-7 si 1.3.3.2-8 sunt prezentate diagramele prin care se arata variatia temperaturii in masa betonului, pornind de la fata expusa focului, pentru placi si stalpi. Trebuie specificate urmatoarele:

103

Suprafata expusa la foc

Fig. 1.3.3.2-7 Evolutia temperaturii in stalpii de 30, 40 si 50 cm grosime; P – punctul de inregistrare a temperaturii

Fig.1.3.3.2-8 Variatia temperaturii in placi din beton armat de 6 si 20 cm grosime

Betonul pierde peste 50 % din capacitatea portanta in zonele in care temperatura nu depaseste 3000 C. Acolo unde betonul a fost supus unei temperaturi de 500 – 8000 C, el se dezagrega prin pierderea apei de legatura din piatra de ciment, devenind sfaramicios, astfel ca se poate desface usor cu o dalta sau chiar manual. Acest

104

beton trebuie inlaturat in intregime, iar elementul sau structura intreaga vor fi sustinute cu popi, pentru a preveni prabusirea. Ramane de stabilit daca ceea ce a mai ramas din masa betonului poate asigura capacitatea portanta structurala in mod provizoriu si, in functie de rezultat, se va stabili returnarea betonului in zona degradata.

1.3.3.3. DEFECTE DE PROIECTARE
• Defectele de proiectare pot proveni din: i) evaluari necorespunzatoare/incorecte ale proprietatilor terenului de fundare (Fig.1.3.3.3-1 a, b, c si Fig.1.3.3.3-2); ii) aprecieri eronate ale valorilor actiunilor mecanice si fizice la care este supusa constructia (Fig.1.3.3.3-3) iii) calculul gresit al starilor de eforturi si deformare, precum si al datelor referitoare la proprietatile fizice ale constructiei (Fig.1.3.3.3-4)

(1) – teren rezistent (2) – teren slab (argila contractila) (3) –teren considerat teoretic rezistent si omogen.

Fig.1.3.3.3-1 Evaluarea caracteristicilor terenului

gresita

a

Fig.1.3.3.3-2 Defecte ascunse ale solului
(1) intruziuni de argila contractila; (2)teren rezistent; (3) fisuri (tasari de fundatii)

105

Distributia incarcarilor considerata teoretic valabila

Diagrama gresita luata in considerare de proiectant (reazeme incastrate in loc de articulatii)

Diagrama corecta (situatie reala) Distributia reala a incarcarilor in exploatare

Fig. 1.3.3.3-3 Evaluarea gresita a incarcarilor

Fig. 1.3.3.3-4 Ipoteze gresite pentru rezemare

1.3.3.4. Defecte de executie
Defectele de executie pot proveni din:

1.3.3.4-1 Utilizarea unor materiale de calitate inferioara fata de cele prevazute in
proiect. In cazul betonului armat, diminuarea calitatii poate fi explicata prin: • adoptarea unui dozaj necorespunzator folosit la prepararea betonului proaspat (lipsa cantitatii necesare de ciment si aditivi, asociata cu un raport A/C neadecvat fata de prevederile din proiect), • armarea neconforma cu geometria proiectata si utilizarea unor bare cu diametre diferite de cele prevazute in proiect, sau • cofrarea insuficient de rigida, astfel incat permite deformari ale elementelor de beton pe durata turnarii, • deficiente la punerea in opera a betonului: vibrare si compactare insuficienta in conditii de temperatura nepotrivite pe timpul turnarii (sub +120 C si peste +300 C),
106

• lipsa unor masuri de protectie adecvate in perioada prizei si intaririi betoanelor, • conditii necorespunzatoare de decofrare, care sa evite socurile pe durata acestui proces, • masuri insuficiente pentru asigurarea monolitismului (continuitatii) in cazul structurilor turnate in etape (pe tronsoane) sau alcatuite din elemente prefabricate (monolitizarea imbinarilor), • lipsa unor programari pe etape a turnarii betoanelor in elemente lungi si pereti rezemati pe pamant rigid sau beton vechi, pentru a evita producerea fisurilor de contractie.

1.3.3.4-2 In cazul elementelor structurale din beton precomprimat, se pot inregistra
stari de deformare si fisurare produse la precomprimarea betonului, din cauza inadecvarii capacitatii de rezistenta a betonului fata de valoarea efortului activ introdus, sau din cauza producerii unor excentricitati ale pozitionarii cablelor, fata de pozitia prevazuta in proiect.

1.3.3.5. Cauze si tipuri de deteriorari pe durata exploatarii constructiilor din beton armat si precomprimat 1.3.3.5-1 Supraincarcarea cu actiuni statice 1.3.3.5-2 Efectul contractiei si curgerii lente, fenomene care se desfasoara in
timp, in mod diferit fata de evaluarea din proiect (Fig.1.3.3.5-1).

1.3.3.5-3 Efectul deformarilor din variatiile de temperatura aparute pentru valori
diferite fata de cele prevazute in proiect (Fig.1.3.3.5-2).

1.3.3.5-4 Efecte datorate inmuierii terenului de fundare, provocate de scurgeri
nepermise de ape care provin din ploi, topirea zapezii, spargeri de conducte (Fig.1.3.3.5-3):

107

Fig. 1.3.3.5-1 Efectul contractiei in cazul unui perete nou, turnat monolit (a) pe o fundatie existenta (b);
1 –tendinte de contractie; 2 – deformatii impiedicate

Burlan care alimenteaza solul cu apa

Moistened soil

Fig. 1.3.3.5-2 Fisuri cauzate de infiltrarea apei in terenul de fundare

Fig. 1.3.3.5-3 Deformatii mari din variatii de temperatura (dilatari), vara

108

Fig. 1.3.3.5-4 Sapaturi sub nivelul fundatiilor existente – riscul tasarii fundatiilor

1.3.3.5-5 Pierderea stabilitatii terenului de fundare prin efectuarea de sapaturi in
vecinatatea constructiei, cu efecte foarte grave atunci cand sapatura se executa in apropierea cladirii iar nivelul sau se situeaza sub orizontul de fundare al cladirii (Fig.1.3.3.5-4).

1.3.3.5-6 Deteriorari grave ale unor elemente de constructie neprotejate, supuse
unor actiuni puternice provenite din vant, ploaie si ca urmare a fenomenului de inghet-dezghet.

1.3.3.5-7 Deficiente provenind din actiuni dinamice imprevizibile survenite ulterior
executarii constructiei, ca urmare a unor cauze ca: • introducerea unor utilaje cu impact dinamic, • producerea de explozii de catre aparatura aflata in cladire, • coliziunea cu vehicole, • cutremure de intensitate superioara celei considerate in faza de proiectare, • acte de terorism.

109

(1) crapaturi severe in forma de X- in spaleti (2) crapaturi in parapet (3) fisuri/crapaturi in grinzile cadrului (4) fisuri/crapaturi in stalpi

Fig. 1.3.3.5-5 Crapaturi/fisuri grave in pereti si cadre produse de cutremure puternice

In Fig.1.3.3.5-5 apar fisurile care se dezvolta in buiandrugi si in cadrele cladirilor inalte la cutremure puternice. Cutremurele pot deteriora cladirile si in cazul cand perioada proprie a terenului este apropiata ca valoare de perioada proprie a cladirii. De asemenea, se pot produce deteriorari sau chiar prabusiri in cazul unor constructii alaturate, fara rost suficient intre ele, din cauza perioadelor de vibratie diferite (cladiri cu numar diferit de niveluri).

1.3.3.5-8 Lipsa masurilor imediate de reabilitare in cazul unor deficiente de tipul
celor semnalate mai sus, poate duce la agravarea in timp a acestora, astfel incat sa devina periculoase pentru rezistenta si stabilitatea constructiei.

110

1.3.3.6. Tipuri de fisuri si importanta lor pentru elementele structurale din beton armat si precomprimat
Fisurile care se produc in elementele si structurile din beton armat sau precomprimat sunt de mai multe proveniente si au diferite grade de importanta constructiva, dupa cum urmeaza: • Fisuri rezultate din depasirea efortului de rupere la intindere al betonului, Rt, in zonele intinse ale tirantilor si elementelor care lucreaza la incovoiere. Ele apar perpendicular pe directia efortului principal de intindere. In acest caz, eforturile de intindere, sunt preluate in totalitate de armaturile dimensionate in acest scop. Marimea acceptata pentru aceste fisuri apare in Tabelul 1.3.3.2-1, in functie de agresivitatea mediului. • Fisuri provocate de depasirea alungirii la intindere a betonului, εt, in sectiunile comprimate. In aceasta situatie se produce efectul Poisson, de umflare laterala sub actiunea compresiunii longitudinale in stalpi si pereti. Aceste fisuri apar paralel cu directia eforturilor de compresiune si sunt partial preluate de etrieri. Ele nu pot fi tolerate la asigurarea fiabilitatii elementelor structurale din beton armat (stalpi, diafragme) sau a barelor precomprimate. In consecinta, se cere consolidarea de urgenta a acestor elemente prin mansonare cu beton si armare metalica sau cu fibre de carbon. • Fisuri oblice fata de axa elementelor produse de eforturile de lunecare asociate solicitarii de incovoiere sau torsiune. In aceasta situatie, efortul principal de intindere oblica este, pana la o anumita valoare, mai mica decat Rt, betonul fiind armat cu etrieri; la valori mai mari ale eforturilor de intindere se prevad armaturi inclinate si etrieri. Fisurile oblice, atunci cand se produc, denota diminuarea rigiditatii legaturii dintre zonele de intindere si compresiune ale sectiunilor din beton armat, incovoiate sau torsionate. Se reduce astfel intre limite mai putin tolerabile valoarea practica a ipotezei sectiunilor plane inainte si dupa deformare, formulata de Bernoulli, ipoteza esentiala pentru
111

perceptia proiectarii si pentru siguranta armarii elementelor supuse la incovoiere sau torsiune. Cele trei moduri caracteristice de fisurare prezentate mai sus, pentru elementele din beton armat sau precomprimat, sunt localizate pe tipuri de elemente structurale dupa cum urmeaza:

a. Fisuri transversale rezultate din ruperea la intindere – prin depasirea valorii Rt,
- in tiranti si in anumite zone ale elementelor incovoiate.

b. Fisuri de intindere din incovoiere, care se regasesc la placi si plansee simplu
rezemate, la colturile poligonului de sustinere si in zonele de camp. Fisurile de tipul prezentat sunt tolerabile in limitele expuse in Tabelul 1.3.3.2-1.

c. Fisuri paralele cu axa elementelor structurale supuse la compresiune sau
precomprimare, cauzate de depasirea in sens transversal fata de directia efortului, a alungirii la rupere a betonului intins, εt. Fisurile longitudinale se pot produce rar in zonele comprimate ale elementelor supuse la incovoiere. Acest tip de fisuri este total inadmisibil, necesitand consolidari urgente.

d. Fisuri oblice fata de axa elementelor structurale, provocate de depasirea
rezistentei la intindere a betonului, Rt, in cazul solicitarii de lunecare, asociata starilor de incovoiere si torsiune. Aceste fisuri, chiar daca respecta limitele indicate in Tabelul 1.3.3.2-1, necesita o expertiza prealabila pentru a fi tolerate.

1.3.3.7. Masuri constructive la constatarea diferitelor tipuri de degradari 1.3.3.7-1 In cazul producerii unor segregari ale betoanelor, constatate la decofrarea
lor, trebuie luate urmatoarele masuri:

112

• Daca segregarile sunt importante, se reesafodeaza elementul structural degradat, se indeparteaza betonul afectat cu o foreza, se curata suprafata betonului bun de resturile de praf, dupa care se uda suficient; se toarna apoi un beton cu agregate pana la 10 mm diametru, cu un dozaj ridicat de ciment (450-550 kg/mc). Cand proportia de segregare este mare, se poate impune indepartarea in intregime a betonului, segregat si nesegregat, cofrarea, armarea din nou si returnarea betonului in elementul respectiv. • Daca segregarea este de mica adancime si se intinde pe o zona redusa, este suficient sa se buciardeze local suprafata in cauza, sa se indeparteze praful si impuritatile, sa se ude abundent suprafata astfel prelucrata si sa se aplice o tencuiala de ciment cu aditivi cu proportia de ciment/nisip de 1…1.25 (pana la 3), cu adaus de fum de silice. Acest nou strat poate fi aplicat prin torcretare (Fig.1.3.3.7-1).

1 – beton sanatos 2 –suprafata buciardata, bine umezita inainte de turnare 3 – strat nou de beton 4 – cofraj oblic 5 – cofraj vertical 6 – armatura existenta 7 – beton suplimentar, care se inlatura ulterior

Fig. 1.3.3.7-1 Repararea betonului segregat

113

1.3.3.7-2 Repararea fisurilor si crapaturilor in cazul elementelor din beton armat
• Fisuri mici Microfisurile cu deschiderea pana la 0.25 mm din zonele intinse ale grinzilor si placilor situate in medii neagresive, sunt tolerate. Totusi, este bine sa se aplice in dreptul lor o peliculizare cu rasini sau polimeri hidroizolanti. • Fisuri mari si crapaturi Fisurile peste 0.25 mm deschidere in placi, grinzi si nervuri, pot semnala fenomenul de depasire a starii limita de serviciu a elementelor structurale. In acest caz, prima masura consta in introducerea unor martori de sticla, bine lipiti la cele doua margini ale fisurii/crapaturii, observand daca starea initiala se mentine sau se amplifica in timp. In cazul cand fisurile nu progreseaza, se poate aplica tratamentul indicat mai sus, al peliculizarii locale (Fig.1.3.3.7-2).

Fig. 1.3.3.7-2 Martori din sticla aplicati pe crapaturi
1 – crapaturi peste 0.25 mm; 2 – adeziv; 3 - martor

- In situatia in care fisurile progreseaza iar sticla-martor crapa, se impun de urgenta urmatoarele masuri:

114

i) Sustinerea imediata cu popi a elementului structural afectat si aplicarea de injectii cu lapte de ciment si adezivi, rasini sau polimeri sintetici, pe plase de otel sau fibre de carbon. ii) Inainte de indepartarea popilor, se verifica daca intensitatea actiunilor in stadiul de fisurare corespunde celei din proiect si, de asemenea, daca si calitatea betonului structural este cea prevazuta in proiect. Daca se constata contrariul, se reduc incarcarile pana la valoarea la care fisurile revin la deschiderea tolerabila de 0.2 mm. In anumite situatii mai grave, se poate impune consolidarea elementului structural pentru a corespunde solicitarilor proiectate sau/si de exploatare. Cateva exemple edificatoare sunt prezentate in Tabelul 1.3.3.7-1.

1.3.3.7-3 Reabilitarea elementelor din beton precomprimat
Acest proces implica operatii mai dificile, astfel: • In cazul fisurarii betonului la transferul fortei de precomprimare, trebuie detensionata imediat armatura intinsa si verificat daca fisurarea a provenit din aplicarea unui efort de intindere – la transfer – mai mare decat cel proiectat, sau din lipsa de calitate adecvata a betonului pentru a prelua efortul de transfer. • Daca fisurile in beton sunt transversale fata de pozitia cablelor si s-au produs din cauza ruperii betonului la intindere din incovoiere, provocata de pozitia excentrica a cablelor, atunci se poate reduce, in limite rationale, forta de intindere la transfer, contand pe capacitatea portanta a armaturii pasive (Fig.1.3.3.7-3). • Daca fisurile sunt paralele cu traseul cablelor, inseamna ca betonul s-a deteriorat prin compresiune si, in consecinta, trebuie consolidat prin mansonare (camasuire) cu beton nou si suplimentarea armaturii (Fig.1.3.3.7-4).

115

a.

1 – cablu preintins 2 – fisuri cu deschideri inadmisibile

b.

1 – cablu partial preintins 2 – fisuri mici, sub 0.2 mm 3 – armature pasiva

Fig. 1.3.3.7-3 Fisuri perpendiculare pe axa

Fig. 1.3.3.7-4 Fisuri longitudinale
1 –forte de precomprimare; 2 –cablu preintins; 3 – fisuri de compresiune

1.3.3.8. Masuri in cazul constatarii unor crapaturi
Crapaturile sunt caracterizate prin deschideri de peste 0.6 mm si sunt produse de solicitari puternice, neprevazute in proiectare: surpari ale terenului de fundare, cutremure mai severe decat cele normate, explozii, coliziuni etc. Elementele structurale care au crapaturi, ies din starea limita de exploatare si, ca urmare, trebuie consolidate de urgenta. Pana la efectuarea acestor operatii, este prudent sa se realizeze sustinerea provizorie a elementului sau chiar a intregii structuri.

116

Table 1.3.3.6-1 Tipuri de fisuri in elementele din beton armat
No. Crt.

ELEMENTE STRUCTURALE DIN BETON ARMAT SCHEME DE FISURARE

OBSERVATII

A – bara intinsa 1.

B –bara comprimata
1-eforturi de intindere

Fisuri in barele intinse ale barelor grinzilor cu zabrele 1 –tensiuni din incovoiere care produc fisuri, perpendiculare pe axa grinzilor Grinda incovoiata I

2.

3.

1- fisuri in zona comprimata 2 – fisuri in zona intinsa

Grinda incovoiata II

4a

Fisuri in zona intinsa a placilor (intrados)

Fisuri din intindere la colturi (extrados)

117

Tabelul 1.3.3.6-1 (continuare) Fata superioara: 2 –fisuri din intindere, la colturi 4b Fata inferioara: 3 – inferior tension cracks

Fisuri din incovoiere:

5.

1 -fisuri de intindere din incovoiere 2 – fisuri de compresiune

Nodul stalp-grinda

Fisuri perpendiculare bara inclinata. 6.

pe

Fisuri din forta taietoare

118

Tabelul 1.3.3.6-2 Exemple tipice ale deteriorarilor elementelor structurale din beton armat

Grinzi

Placi (a)

119

Tabelul 1.3.3.6-2 (Continuare)

Placi (b)

Balcoane

120

Tabelul 1.3.3.7-1 Consolidarea elementelor din beton armat
Nr. crt.

ELEMENTUL

Date constructive

1.

1 – beton existent 2 – armatura longitudinala 3 – etrieri 4 - saiba 5 –gauri perforate la 50 cm distanta, in lungul grinzii 6 – otel cornier 7 –etrieri sudati Ø12 mm 8 – beton nou turnat in cofraj

GRINDA CONLUCRAND CU PLACA (SECTIUNE T)

2.

1 – beton existent 2 – armatura longitudinala 3 – etrieri 6 – otel cornier 7 –etrieri sudati Ø12 mm 8 – beton nou turnat in cofraj

GRINDA CU SECTIUNE DREPTUNGHIULARA

121

Tabelul 1.3.3.7-1 (continuare)

3. Betonul degradat este buciardat iar suprafata este bine curatita.

1 – armatura longitudinala 3 – etrieri sudati min. Ø 10 mm la max. 20 cm distanta 4 – otel cornier la colturi 5 – beton turnat ulterior

STALP 4. 1 – perete portant 2 – armatura in pozitie gresita 3 – fisuri de intindere 4 – ancoraj metalic 5 – beton existent (inzona comprimata) 6, 8 –beton nou turnat 7 –armatura noua, introdusa dupa inlaturarea betonului degradat, fixata cu ancore metalice in masa de beton existent
A

A

GRINDA DE BALCON, IN CONSOLA

122

Tabelul 1.3.3.7-1 (continuare)

5. 1 - fisuri FAZA I Buciardarea betonului degradat FAZA II Introducerea conectorilor Ø 6 mm (4 con/m2)

FAZA III Amplasarea unei plase de sarma Ø 4mm/100 x 100 mm fixata cu mortar

FAZA IV Mortar de ciment aplicat prin torcretare

REPARAREA BETONULUI FISURAT

123

1.3.4 SCĂRI6 1.3.4.1 Principalele caracteristici, condiţii tehnice
Asemenea planşeelor, există o largă varietate de soluţii constructive pentru scări (v. Tab.1.3.4.2-1), - elementele care asigura circulatia intre diferitele niveluri ale cladirii. Partile componente ale scarilor se desfasoara atat in plan inclinat cat si in plan orizontal, dar similitudinea cu planseele este semnificativa. Pozitia relativa a scarii in planul constructiei este importanta, mai ales cele care leaga nivelurile intre care exista diferente intre valorile unor parametri fizici (temperatura, umiditate etc.), cum sunt, de exemplu, scarile de acces la spatii neincalzite, ca subsolul sau podul. Intre principalele exigente impuse scarilor, o importanta deosebita se acorda conditiilor mecanice, care se refera la capacitatea portanta si deformatii, pe de o parte si la integritatea suprafetei de uzura, pe de alta parte (fara amprente, sparturi sau despicari), in vederea asigurarii unei circulatii in conditiide siguranta. In ceea ce priveste suprafata de uzura, impiedicarea imbatranirii si buna intretinere sunt conditii care se impun atat scarilor cat si planseelor, cu precizarea ca scarile sunt cu mult mai expuse din acest punct de vedere. In unele cladiri vechi, uzura morala adeseori o depaseste pe cea mecanica. La subsoluri si poduri, scarile sunt de regula foarte abrupte, cu trepte inalte si inguste, greu practicabile. Balustrada nu are, in cele mai multe cazuri, nici inaltimea si nici conformarea corespunzatoare prevazuta in normele actuale, fiind o posibila sursa de accidente. In anii 1930 si la inceputul anilor 1940, la executia scarilor si a altor elemente structurale s-a folosit destul de mult betonul armat cu continut de bauxita, care favorizeaza in timp aparitia defectiunilor. O scurta prezentare a conditiilor tehnice impuse scarilor este facuta in cele ce urmeaza: • Conditiile capitale se refera, in cazul scarilor, la durabilitate si sunt egale ca nivel de importanta cu cele impuse oricaruia dintre elementele structurale de categoria 1 ale cladirii.
6

Autor: Prof.dr.ing.MARIANA BRUMARU 124

• In ceea ce priveste conditiile mecanice, acestora li se acorda o importanta deosebita atunci cand este vorba despre elementele portante ale scarilor, avand in vedere faptul ca trebuie sa faca fata oricareia dintre starile limita ultime, in conditii de exploatare normala. • Rezistenta la uzura a suprafetei circulabile trebuie sa fie asigurata de finisaje rezistente, antiderapante. • Rezistenta la foc a scarilor trebuie sa fie cat mai ridicata, pentru a asigura evacuarea la timp si in siguranta a ocupantilor. Prin structura lor, peretii care marginesc casa scarii trebuie sa impiedice propagarea incendiului. • Rezistenta la inghet-dezghet este foarte importanta pentru scarile exterioare, care sunt expuse la variatii extreme de temperatura. • Conditiile de confort depind de o serie de factori fizici care se refera la: iluminare (naturala sau artificiala), temperatura si viteza aerului in incaperi, izolatia acustica, ventilarea etc. Confortul termic este asigurat prin incalzire si prin alcatuirea eficienta a peretilor exteriori.

1.3.4.2 Recunoasterea structurala
In Tabelul 1.3.4.2-1 sunt prezentate detalii si date constructive privind principalele caracteristici ale diferitelor tipuri de scari utilizate la cladirile civile.

1.3.4.3 Defectiuni caracteristice
Intrucat exista multe asemanari intre plansee si scari, defectiunile inregistrate la acestea din urma vor fi si ele asemanatoare. Unele dintre acestea vor fi convergente cu cele ale structurii cladirii, depinzand si de materialele utilizate, majoritatea degradarilor fiind consecintele firesti ale ruginirii si imbatranirii/intrarii in curgere a profilelor metalice si armaturilor, mai ales in cazul barelor din otel din elementele realizate cu beton in care s-au utilizat cimenturi bauxitice. • Deteriorarea mecanica a scarilor este o consecinta directa a circulatiei, iar uzura este deosebit de importanta intrucat pune in pericol siguranta circulatiei. Nu numai
125

subtierea stratului circulabil constituie un pericol major, ci si netezirea lui, acolo unde au existat initial amprente. Riscul de accidente creste in cazul deteriorarii si/sau corodarii unor materiale (fisurarea pietrei naturale sau artificiale din care sunt realizate treptele, putrezirea lemnului, ruginirea profilelor metalice etc.) si atunci cand au loc deteriorari mecanice (ciobirea profilului treptei, breşe etc.). • In fine, mai poate fi mentionata deformarea suprafetei circulabile (Fig.1.3.4.3-1): adancirea (in forma de covată) a suprafetei treptei sau deformatii similare datorate perforarii tablei din care sunt executate treptelor metalice, sfaramarea sau ruperea profilului treptelor din lemn etc.

Fig.1.3.4.3-1 Sprafete circulabile uzate, deformate, deteriorate

Treptele suspendate sau in consola (Tabelul 1.3.4.2-1) sunt rareori utilizate iar dislocarea lor este periculoasa. Stabilitatea scarilor este asigurata de modul in care este realizata rezemarea pe elementele structurale/pereti portanti si de valoarea incarcarilor transmise acestora.

126

Atunci cand incarcarile exterioare pot sa deranjeze echilibrul structural, va exista in permanenta pericolul slabirii imbinarii pe reazem si acela ca treptele sa devina instabile, permitand deplasari, rotiri sau oscilatii (asa numita “bălănganire” a treptelor). Daca nu se inregistreaza astfel de fenomene, treptele pot totusi sa fisureze din cauza eforturilor in reazeme si, mai ales in cazul elementelor nearmate, sa intervina o rupere casanta. • Deteriorarile produse de deformatii apar mai ales atunci cand rezemarea se face la ambele capete; ele afecteaza in general rampa, dar pot sa afecteze si intregul sistem constructiv al scarii, atragand atentia asupra faptului ca materialele din care sunt realizate elementele structurale (rampe, podeste, grinzi in consola sau rezemate la ambele capete, supuse la incovoiere, torsiune, rasturnare etc.), sunt in pericol. • Aparenta (modul de evidentiere al) defectiunii poate fi observata la imbinarile cu elementele de reazem, ca si la trepte, in special daca acestea sunt executate din materiale diferite. Pe de alta parte, imbinarile dintre diferitele parti ale unei scari (rampe, podeste, trepte etc.) sunt adeseori executate cu piese speciale de imbinare ca suruburi, nituri, buloane, cuie, care sunt expuse ruginirii. Deteriorarea poate fi foarte grava, ducand pana la distrugerea completa a scarii. • Defectiunile legate de structura sunt consecinte ale modului de transmitere a incarcarilor. Deteriorarea elementelor structurale care sustin diferitele parti componente ale scarilor, fac ca acestea sa devina vulnerabile. Deteriorarea separata a elementelor componente ale scarii nu va ramane mult timp un fenomen izolat, deoarece partile degradate vor produce deteriorarea elementelor invecinate (Fig.1.3.4.3-2), ceea ce va impune in cele din urma inlocuirea lor.

127

Fig.1.3.4.3-2 Deteriorarea peretelui portant, suport al elementelor scarii

1.3.4.4 Examinare, aparente si diagnostic
Inainte de orice examinare, trebuie stabilit cu precizie sistemul structural al scarii (Tabelul 1.3.4.2-1), precum si modul de transmitere a incarcarilor. Trebuie apoi identificate elementele de rezistenta de categoria 1 si 2. Indiciile observate trebuie clasificate si, in functie de locul pe care il ocupa, trebuie sa se decida care dintre aceste defectiuni pot fi periculoase pentru elementele structurale de categoria 1 si 2 si care sunt doar superficiale. Trebuie elaborate planse (relevee) din care sa rezulte pozitiile si dimensiunile exacte ale tuturor acestor defectiuni, deoarece la examinarea elementelor structurale ale scarilor nu este permisa nici decopertarea si nici vreun alt tip de investigatie cu caracter distructiv. ● In cazul treptelor care nu au un strat de uzura special prevazut pe suprafata lor, trebuie stabilit gradul de uzura. Chiar si suprafetele perfect netede sunt periculoase pentru circulatie, de aceea in cazul in care se constata ca suprafetele rugoase initial, au devenit netede, acestea trebuie reabilitate corespunzator.

128

• In urma examinarii in vederea stabilirii gradului de deteriorare mecanica, trebuie sa se desprinda concluzia daca deteriorarea respectiva poate sa afecteze sau nu stabilitatea structurala. Reducerea suprafetei de rezemare cu pana la 10 % in cazul structurilor din zidarie, respectiv existenta armaturilor neacoperite in cazul structurilor din beton armat, nu dau in general nastere unor situatii critice. Totusi, orice deteriorare necesita reparatii urgente, mai ales daca este amplasata pe suprafata circulabila (despicare, strapungere, amprentare accidentala etc.). Orice degradare a lemnului, otelului sau a betonului prefabricat, in cazul elementelor structurale, poate sa puna in pericol stabilitatea structurala, de aceea in aceste situatii se recomanda expertiza tehnica. • Odata verificata stabilitatea structurala, s-ar putea considera ca si imbinarile sunt corespunzatoare. Slabirea sau deplasarea/oscilatia treptelor reclama o verificare foarte amanuntita a reazemelor: o defectiune la un capat de element structural incastrat al scarii este mai periculoasa decat o defectiune constatata la unul simplu rezemat. Pe langa aceasta, trebuie evaluat si gradul de mobilitate si starea reazemelor pe care descarca elementul, observand daca suprafata de rezemare s-a diminuat cu mai mult de 5 %. • Examinarea pentru a evalua modificarile de forma ale elementelor portante ale scarilor, se refera la: deformatii ireversibile, torsiune, rasturnare sau orice alta distorsiune care nu este admisibila pentru un element structural. • Examinarea fisurilor/crapaturilor are ca scop observarea directiei lor si masurarea deschiderilor cu ajutorul unei lupe. Fisurile perpendiculare pe axa elementului sunt mai periculoase in comparatie cu cele paralele cu axa. - Treptele fisurate din piatra naturala (Fig.1.2.4.4-1) trebuie inlocuite. - In ceea ce priveste elementele structurale de tip grinda ale scarilor din lemn (Fig.1.3.4.4-2) si metalice (Fig.1.3.4.4-3) – fisurile perpendiculare pe axa lor nu sunt admise. - In cazul scarilor din beton armat (Fig.1.3.4.4-4), turnate monolit sau prefabricate, poate fi adoptata urmatoarea clasificare:

a)

≤ 0.3 mm – fisuri foarte mici, cand aderenta dintre beton si armatura este

inca buna,
129

b) 0.5 – 0.8 mm – fisuri medii – cand este necesara o examinare mai atenta, c) > 1.0 mm
– fisuri “in evolutie”, cand aderenta dintre beton si armatura a

fost distrusa si barele de armatura pot fi smulse. Categoria a) de fisuri este admisa atunci cand distributia lor este deasa (la distante de 15-20 mm), dar numai in cazul in care nu se inregistreaza o evolutie in timp. - In cazul structurilor din materiale mixte (Fig.1.3.4.4-5) (metal si lemn sau altele), trebuie luate in considerare combinatii ale aspectelor relevate mai sus. • Examinarea elementelor de fixare a imbinarilor (nituri, suruburi, buloane, cuie) urmareste sa arate daca acestea sunt bine fixate, fara posibilitate de deplasare (mobilitate). Trebuie examinate un numar cat mai mare de astfel de elemente la fiecare imbinare si trebuie verificate amanuntit deteriorarile din imbinari si din zonele invecinate, pentru a inregistra orice deformatie, crapatura, rugina a stratului de protectie, o posibila subtiere care progreseaza etc.

130

Fig.1.3.4.4-1 Solutii constructive pentru scari cu trepte din piatra naturala

131

Fig.1.3.4.4-2 Scari din lemn – detalii constructive

Fig.1.3.4.4-3 Scari metalice – detalii constructive (a)

132

Fig.1.3.4.4-3 Scari metalice – detalii constructive (b)

• Operatiile prin care se constata prezenta ruginei sau a altor degradari, depind de materialul din care este executata scara:

a) In cazul scarilor din lemn (Fig.1.3.4.4-2) intai se examineaza daca lemnul a
fost atacat de ciuperci (culoare alba sau maronie) sau putregai. Daca exista semne alarmante, atunci zonele de reazem trebuie dezvelite si verificate cu grija. Aparentele constatate pot fi cauzate de degradari, fisuri in lungul fibrelor, deteriorari active sau pasive produse de ciuperci sau insecte. Din punct de vedere al aparitiei ruginei, se verifica piesele/elementele metalice de imbinare, acolo unde acestea exista.

b) In cazul scarilor metalice (Fig.1.3.4.4-3), inainte de examinarea prezentei
ruginei trebuie sa se verifice integritatea stratului de protectie. Semnele de deteriorare constatate in stratul de protectie pot sa fie: băşicarea, desprinderea sau caderea mortarului de protectie, exfolierea etc. Trebuie sa fie stabilit gradul de deteriorare prin ruginire si, in cazul scaderii suprafetei de reazem cu 5 % sau mai mult, este necesara expertiza tehnica.

133

a, b, c, d: Elemente prefabricate din beton armat, pentru scari

Fig.1.3.4.4-4 Scari din beton armat – detalii constructive

134

c) In cazul scarilor din beton armat (Fig.1.3.4.4-4), ruginirea armaturii din otel va
atrage atentia examinatorului prin intermediul unor pete pe suprafetele exterioare, bare neacoperite, ruginite, fisuri generalizate, stratul de beton de protectie se desprinde la o batere usoara cu ciocanul, rezistenta betonului, verificata prin dăltuire, se diminueaza, apar suprafete sfaramicioase. Clasificarea rezistentei apreciate cu ajutorul daltei este urmatoarea: i) greu de dăltuit, ii) dificultate medie la dăltuire, iii) usor de dăltuit, iv) fragile si v) sfaramicioase.

Metal si beton

Metal si lemn

Metal si lemn Fig.1.3.4.4-5 Scari cu structura mixta – detalii constructive

d) Scarile cu trepte din piatra naturala se verifica prin observarea semnelor de
deteriorare cum sunt: fisuri superficiale, crapaturi, ruperi, desprinderi, exfolieri, striviri, material sfaramicios etc.

135

Tot aici, trebuie efectuata verificarea rezistentei prin dăltuire, la fel ca si in cazul elementelor din beton armat.

1.3.4.5 Masuri de remediere
Atunci cand este periclitata stabilitatea structurala, este necesara interventia unui expert in probleme de rezistenta, in situatii ca: - Trepte mobile, succesive; - Capat rezemat, deplasat cu mai mult de 5 %; - Deformatii ireversibile (din incovoiere); - Fisuri perpendiculare pe oricare dintre axele grinzilor, deteriorarea respectiv reducerea cu mai mult de 5 % a suprafetei de rezemare a elementelor din lemn sau metalice; - Elemente din beton armat care prezinta fisuri cu deschiderea mai mare de 0.5 mm, in evolutie, respectiv sectiune redusa in zona armaturii sau in vecinatate; - Elemente prefabricate din beton armat – orice deteriorare mecanica. Deteriorarea prin ruginire a elementelor structurale si reducerea rezistentei reclama de urgenta a teste de laborator. In cazul cand se suspecteaza ca in compozitia betonului din elementele structurale ale scarilor s-a folosit ciment cu bauxita, sau chiar si in cazul betoanelor obisnuite, este necesara verificarea imediata a suprafetelor, conform standardelor in vigoare, ca si o evidenta atenta a elementelor in care s-ar fi putut folosi beton cu cimenturi bauxitice. Toate celelalte elemente, executate din beton armat obisnuit, trebuie clasificate in categorii si programate pentru inspectari periodice din punct de vedere static, dupa cum urmeaza: - Categoria A – la fiecare 8 ani - Categoria B – la fiecare 5 ani - Categoria C1 –la fiecare 2 ani - Categoria C2 – anual, cu consolidare imediata. Scarile in cladirile mai vechide 50 ani trebuie examinate cu atentie, chiar daca nu s-a inregistrat nici o deteriorare mai grava.

136

Nr. Crt

Tabelul 1.3.4.2-1 Scari - sisteme structurale a. elementul de reazem TIPUL SCARII DETALII CONSTRUCTIVE
/perioada construirii*/durata de serviciu

b. materialul treptei /
perioada construirii*/ durata de serviciu Front elevation Section

1.

Scari cu rampe drepte si trepte in consola

a. - perete portant din zidarie de caramida sau piatra naturala/sec.XVIII / 200 b. - piatra/ sec.XVIII /100

elemente prefabricate din b.a. / 1960 /100
2.

Scari cu rampe drepte si trepte in consola, ortogonale (placa franta din b.a. monolit)

a. - pereti portanti din zidarie de caramida sau piatra/ sec.XVIII /200 - diafragme din b.a. monolit/ 1960 / 100 b. -placa frântă din b.a. monolit / 1960 /100

137

Tabelul 1.3.4.2-1 (continuare)
3.

Scari cu rampe drepte si treptele rezemate la ambele capete (incastrare + rezemare)

a. - pereti portanti din zidarie (caram. sau p. nat.) /sec.XVIII / 200 b. piatra naturala/ sec.XVIII /100 -lemn, sec.XVIII /120 - piatra artificiala (b.a) / 100 a. - arce din zidarie de piatra nat. sau caramida / sec.XVIII /200 b. - piatra naturala / sec.XVIII /100 - lemn /sec.XVIII /120 a. -bolti din zidarie de caramida sau p. nat. rezemate pe pereti portanti din zidarie, /sec.XVIII / 200 b. piatra naturala/ sec.XVIII/ 200 - lemn/ sec.XVIII-XIX / 90

4. Scari

cu rampe drepte si treptele sustinute de arce din zidarie (rol de vanguri), rezemate la ambele capete rampe drepte sustinute de bolti din zidarie (rezemate continuu, pe toata latimea)

5. Scari cu

138

Tabelul 1.3.4.2-1 (continuare)
6. Scari cu

a. placa din b.a. rezemata la margini pe pereti sau grinzi / 19101930 / 120 b. - piatra naturala /1930 / 100 - piatra artificiala / 1930 / 120 a. Stalp central din: - piatra naturala / sec.XVIII /100 - profile laminate /sec.XIX /120 - beton armat / 1930/120 b. - piatra nat./sec.XVIII/100 - profile lamin/s.XIX/120 - elemente prefabricate din beton armat/1960/120 a. - grinzi-vang din profile metalice /19 C/120 b. piatra naturala /sec.XVIII /100 piatra artificiala /1930/120

rampe drepte, cu treptele sustinute de o placa din b.a.

7.

Scari elicoidale cu stalp central; scarile sunt in consola sau suspendate la capatul exterior.

8.

Scara cu rampe drepte si grinzi de vang metalice, care sustin treptele dublu rezemate.

139

Tabelul 1.3.4.2-1 (continuare)
9. Scari cu rampe drepte si treptele dublu rezemate pe grinzi de vang din lemn a. - grinzi-vang din lemn de esenta tare /sec.XVIII /150 - grinzi-vang din lemn de rasinoase /sec.XVIII/(80-100) b. lemn esenta tare/sec.XVIII /150 lemn rasinoase /sec.XVIII / (80-100) a. - placa+grinzi-vang din beton armat/1930/120 b. - beton simplu armat /1930/120 sau

10. Scari cu rampe drepte si treptele simplu rezemate la capete pe vanguri din beton armat. 11. Scari cu rampe drepte si treptele rezemate continuu pe o placa din b.a.

a. - placa din armat/1930/120

beton

b. - beton simplu armat /1930/120

sau

140

Tabelul 1.3.4.2-1 (continuare)
12. Scari cu rampe drepte sau curbe, cu treptele rezemate pe o grinda vang centrala, cu sau fara placa din beton armat. a. - grinzi-vang din beton armat /1930/120

b. - beton armat monolit /1930/120 - trepte prefabricate din b.a./1960/120 a. - grinzi-vang din profile metalice/sec.XIX/120 b. - tabla striata /sfarsitul sec.XIX, inceputul sec.XX /80 - lemn esenta tare /sec.XVIII /150 lemn rasinoase /sec.XVIII /80

13. Scari cu rampe drepte sau curbe, cu treptele in consola dubla rezemate pe o grinda vang centrala.

141

Tabelul 1.3.4.2-1 (continuare)
14. Cateva tipuri de elemente prefabricate pentru scari: prefabricate de dimensiunii mari (a, b), mijlocii (c) si mici (d) a. - diafragme din b.a. monolit - pereti din panouri prefabricate din b.a.

b. - prefabricate din b.a. / incepand din anii 1960 /120

a. rampa + podest la un capat – vedere longitudinala si frontala c. rampe si podeste separate

b. sectiune transversala, plan si schema statica (rampa + semi-podest); d. scara elicoidala cu trepte prefabricate

Nota: *datele referitoare la perioada construirii cladirilor care sunt inca in exploatare, nu coincid intotdeauna cu momentul istoric de la care au fost folosite materialele din care sunt executate (de ex:lemnul, caramida si piatra naturala se folosesc de milenii, dar acele constructii nu mai exista); perioada mentionata vizeaza cu aproximatie cladirile existente. -anumite diferente pot sa intervina si in functie de trecutul arhitectural al fiecarei tari.

142

CAP. 1.4

ACOPERISURI IN PANTA 7

1.4.1 ROL, CONDITII TEHNICE Ca parte importanta a anvelopei cladirilor, acoperisurile indeplinesc un rol complex. Tinand seama de faptul ca aspectele fizice ale acoperisurilor-terasa sunt tratate in Modulul de curs no.3 , intitulat ‘ANVELOPA CLADIRII’, iar caracteristicile lor structurale sunt incluse in § 1.3.2 al cursului de fata, la acest capitol vor fi analizate numai problemele structurale referitoare la acoperisurile in panta. De regula, acoperisurile in panta ale cladirilor de locuit sunt sustinute de sarpante (Tabelul 1.4.1-1), realizate in diferite variante constructive si structurale, care depind in special de marimea deschiderii dar si de conformarea structurala a cladirii si de valoarea incarcarilor (greutate proprie, zapada, vant). Aceste structuri spatiale portante sunt formate din elemente liniare (de tip bara), avand fiecare rolul sau specific, cum sunt capriorii, panele, popii, clestii, arbaletrierii, contrafisele etc. si trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: - sa fie capabile sa preia deformatiile provenite din variatiile de temperatura si umiditate; - sa fie durabile, in masura in care sa se comporte bine in timp si sa necesite lucrari minime de intretinere. Structurile portante ale acoperisurilor in panta sunt formate din bare asamblate in scopul de a forma o structura spatiala, capabila sa preia incarcarile exterioare verticale si orizontale. Prezentul modul de curs se ocupa de analiza sarpantelor si structurilor din lemn care, impreuna cu acoperisurile-terasa, sunt structurile utilizate in mod curent la cladirile de locuit. Conditiile tehnice de baza care trebuie indeplinite de orice subansamblu al acoperisului (schelet de rezistenta, izolatie termica si acustica, invelitoare impermeabila), se refera la: - rezistenta si stabilitate, - izolare termica si acustica, - impermeabilitate la apa,
7

Autor: Prof.dr.ing.MARIANA BRUMARU 143

- etanseitate la aer, - rezistenta la foc, - aspect estetic. Conditiile tehnice impuse acoperisurilor pot fi clasificate si descrise astfel: a. Conditii mecanice, care se refera la rezistenta si stabilitate structurala in conditii normale de exploatare precum si la starile limita ultime. In conformitate cu aceste conditii, este necesara o conformare structurala capabila sa preia incarcarile de serviciu din gruparea cea mai defavorabila, fara ca vreuna dintre legaturile sale cu structura cladirii sa cedeze sau sa se deterioreze. In exploatare, structura acoperisului trebuie sa asigure prevenirea deformatiilor excesive ale elementelor de sustinere ale invelitorii, care astfel poate sa-si piarda continuitatea si deci etanseitatea. b. Rezistenta la foc trebuie sa fie compatibila cu nivelul corespunzator al elementelor componente, in functie de materialul folosit, pentru a limita intensificarea si propagarea incendiului. Relatia dintre clasa de combustibilitate a acestor materiale si aceea a elementelor structurale ale cladirii trebuie avuta in vedere in faza de proiectare. c. Etanseitatea la apa, aer si, in general, la agentii atmosferici a invelitorii trebuie asigurata de asemenea, printr-o executie si materiale de foarte buna calitate, fara defecte. d. Protectie termica si hidrofuga. e. Ventilare si iluminare adecvate. f. Alte conditii: rezistenta la inghet-dezghet, la actiunea agentilor chimici si biologici (mai ales in cazul lemnului, care poate fi atacat de: putrezire, ciuperci, insecte, bacterii etc.), la rugina – pentru elementele metalice ale acoperisurilor, la deformatii termice etc. 1.4.2 RECUNOASTEREA STRUCTURALA • Sarpantele, ca sisteme structurale, in forme simple, primitive (Fig.1.4.2-1), dateaza inca din Neolitic si chiar mai devreme si au avut o evolutie treptata odata cu dezvoltarea locuintei. Incepand din Evul Mediu si pana in prezent, meseria de constructor de sarpante s-a transformat adeseori intr-o adevarata arta si multe dintre cladirile care mai
144

exista, poarta semnatura unor dulgheri renumiti in constructia de sarpante, care au lucrat in sec.XVIII si XIX, mai ales in Transilvania (Scoala Austriaca) – v. Fig.1.4.2-2. In general s-a folosit lemnul de brad, dar ocazional s-au folosit si alte specii, mai ales in prezent, la fabricarea structurilor moderne din lemn lamelat incleiat (Fig.1.4.2-3). Foarte rar s-au folosit grinzile cu zabrele metalice pentru sustinerea acoperisuri, dar structurile mixte (lemn si metal) sunt mai frecvente.

Fig.1.4.2-1 Sisteme structurale ale acoperisurilor primitive

Fig.1.4.2-2 Sarpante ale unor acoperisuri cu 2-3 niveluri, construite in sec.XVIII
145

Fig.1.4.2-3 Exemplu de structura de acoperis realizat din lemn lamelat incleiat

• Sarpantele, ca sisteme spatiale compuse din bare legate intre ele dupa anumite reguli, indeplinesc roluri specifice. In functie de deschiderea acoperisului, de incarcari si de panta acestuia, exista diferite sisteme structurale ale sarpantelor, cele mai frecvent utilizate fiind prezentate in Tabelul 1.4.1-1. Trebuie sa se verifice si modul in care este facuta legatura dintre sarpanta si structura cladirii, respectiv daca: (i) (ii) sarpanta poate avea deplasari orizontale neimpiedicate (impingeri rezultate din incarcarile exterioare), care nu sunt transferate si structurii cladirii , sau structura spatiala a acoperisului este legata de ultimul planseu sau de capatul superior al peretilor portanti, transmitand deplasarile orizontale produse de aceste impingeri, structurii cladirii.
146

De asemenea, pentru inginerul verificator este important sa aiba o idee clara atat asupra modului in care sunt executate imbinarile dintre bare (imbinari dulgheresti traditionale sau alte tipuri de imbinare – la care sunt utilizate cuie, suruburi, piese metalice speciale etc.), cat si asupra sistemului de contravantuire al acoperisului. Dupa o examinare atenta a fiecarei bare care alcatuieste sarpanta, trebuie facuta o clasificare a starii actuale a fiecarei categorii de bare, cu o descriere clara, corecta a defectiunilor constatate. 1.4.3 DEFECTIUNI FRECVENTE SI EXAMINAREA LOR In structura cladirilor vechi, multe dintre ele avariate in timpul celui de al doilea Razboi Mondial, deteriorarile mecanice sunt mult mai frecvente; acestea au fost reparate sau consolidate, dar nu intotdeauna. In aceste din urma situatii, stabilitatea structurala a acoperisului trebuie verificata cu minutiozitate, la fel ca si posibilele reduceri ale sectiunilor transversale ale barelor si deformatiile excesive. Deformatiile pot sa se manifeste in diferite forme: incovoiere, curbare, distorsiune, deplasare etc. • In cazul in care capriorii au sageti, suprafata invelitorii va deveni ondulata iar coama, de asemenea, se va incovoia. O cauza frecventa a unor astfel de deformatii poate fi si folosirea lemnului umed (insuficient uscat). Rezistenta lemnului cu umiditatea peste 30 % este mai scazuta fata de rezistenta lemnului uscat. Diminuarea sectiunii barelor, deteriorarea imbinarilor si/sau caderile exceptionale de zapada, pot sa consituie de asemenea cauze ale deformatiilor. • Barele supraincarcate pot sa aiba ca urmare crapaturi periculoase, perpendiculare pe axa elementului portant. Fisurile/crapaturile longitudinale apar atunci cand lemnul este foarte uscat. Crapaturile pot fi si radiale, caz in care observarea lor este mai dificila, dar trebuie sa se aiba mare grija deoarece aceste crapaturi sunt periculoase atunci cand este vorba despre rezistenta elementului in cauza. In afara crapaturilor, lemnul mai poate fi atacat de putregai si ciuperci, in cazul unui mediu cald si umed care se mentine o perioada mai indelungata.
147

• Deteriorarile produse de incendiu sunt urmate de regula de reduceri considerabile ale sectiunii barelor. Piesele de legatura din imbinari (cuie, suruburi, scoabe, placi metalice etc.) sunt slabite, forfecate, rupte, deformate etc. sau deteriorate din cauza ruginei. Aceste defectiuni sunt vizibile si sunt foarte frecvente in cazul sarpantelor. • Deteriorari apar si in cazul imbinarilor dulgheresti, din cauza uscarii excesive, a umezirii si/sau a degradarii biologice, dupa caz. Pot fi puse in evidenta doua aspecte principale din punctul de vedere al localizarii acestor deteriorari: a) in nodurile de reazem (Fig.1.4.3-1) si b) in zonele adiacente nodurilor de reazem, unde structura este expusa la doua tipuri de surse de umiditate: umiditatea peretelui de reazem, provenind de la nivelurile inferioare si scurgerea prin invelitoarea degradata a apei provenite din ploi sau topirea

zapezii (Fig.1.4.3-2) Aceste zone sunt in pericol si din cauza ca ventilarea spatiului respectiv este deficitara. • Un alt punct critic il constituie elementele care intrerup sau strapung invelitoarea, ca: tabachere, lucarne, cosuri de fum si de ventilatie etc., care necesita detalii speciale si o executie deosebit de ingrijita, pentru a functiona corect si a nu necesita intretinere. In cazul deteriorarii, astfel de zone critice pot deveni surse de umezire pentru elementele de dedesubt.

Fig.1.4.3-1 Nod de reazem distrus prin putrezire

148

Fig.1.4.3-2 Diferite cazuri de degradare produsa de infiltrarea apei prin invelitoare • Defectiunile care sunt consecinte ale umiditatii excesive care persista timp mai indelungat sunt periculoase si, in cazul unei proaste intretineri, pot avea drept consecinta inclusiv prabusirea sarpantei, deci si a acoperisului. • Cca. 25 % dintre deteriorarile constatate la sarpantele din lemn sunt produse de ciuperci, dintre care cele denumite “ciuperca de pivnita” si “ciuperca de casa” sunt cele mai frecvente. La inceput, se simte un miros placut, de ciuperci, dar prin invechire mirosul devine neplacut. • In cazul popilor, mai mult de 75 % dintre defectiuni sunt cauzate de insecte. Climatul favorabil pentru dezvoltarea cariilor este cel cu o umiditate de 15…30 % si temperatura de pana la 30° C. Larvele incearca sa iasa la suprafata prin saparea unor canale cu diametrul de 4-7 cm, dar aceste “iesiri” sunt rareori observate. • Mult mai putine semne pot fi observate atunci cand este vorba de prezenta altor insecte, care se dezvolta in lemn la o umiditate de 10-12 %, temperaturi sub 23°C si cand umiditatea relativa a aerului din interior este de cca. 55 %.
149

Aceste insecte isi gasesc locul in inelele anuale mai moi ale lemnului (care se dezvolta primavara), lasandu-le in general neatinse pe cele care se formeaza toamna. Canalele si gaurile au diametrul de 1-2 mm, sunt foarte dese si aproape de suprafata. Informatiile de mai sus sunt departe de a fi complete in ceea ce priveste degradarea biologica a lemnului, care este un subiect foarte vast. In cadrul examinarii, trebuie verificata cu atentie suprafata vazuta a fiecarui element al sarpantei. Suprafetele expuse la umiditate trebuie examinate in mod special: coame, tabachere/ferestre in planul acoperisului, stresini etc., in toate punctele critice, iar deteriorarile observate trebuie reprezentate cu acuratete in relevee. • In cazul deteriorarilor mecanice sau al celor produse de incendiu, trebuie stabilit daca defectiunea pericliteaza sau nu stabilitatea structurala. Daca acest pericol exista, va fi necesara o expertiza tehnica de specialitate. • In cadrul deformatiilor inregistrate la elementele din lemn, trebuie facute masuratori utilizand mijloace traditionale, mestesugaresti (sfoara, o scandura/sipca dreapta, fir cu plumb, nivela cu bula de aer, metru pliant din lemn etc.) sau aparate mai sofisticate (electronice), dupa caz. • In cadrul evaluarii fisurilor si crapaturilor, trebuie avuta in vedere esenta lemnului, mai ales in ceea ce priveste forma acestora. Nu se admite nici o crapatura perpediculara pe axa elementului. Crapaturile circulare trebuie verificate cu atentie, iar cele radiale a caror deschidere depaseste 5 mm nu se admit. In cazul Grinzilor cu zabrele din beton armat –care practic nu sunt intalnite la cladirile de locuit – fisurile pot fi clasificate, in functie de deschidere, dupa cum urmeaza: fisuri cu deschideri ≤ 0.3 mm – in acest caz stratul de acoperire din beton este inca in stare buna; fisuri cu deschideri 0.5-0.8 mm – cand este necesara o verificare atenta, din mai multe puncte de vedere; fisuri cu deschideri ≥ 1 mm pot sa intre in curgere.
150

- cand barele de armatura pot fi smulse sau

Fisurile sub 0.3 mm sunt tolerabile daca sunt la distante relativ reduse una de alta (1525 mm); masurarea deschiderilor se face utilizand o lupa. • In ceea ce priveste examinarea imbinarilor structurale, aceasta trebuie facuta inclusiv in zonele mai putin sau greu accesibile. Problemele speciale apar de regula in noduri, de aceea fiecare nod trebuie controlat cu grija, masurand deformatia si constatand, daca este cazul, reducerea sectiunii transversale a elementelor ce se imbina, precum si eventualitatea extinderii deteriorarii in lungul lor. • La popi, examinarea incepe prin verificarea prezentei defectiunilor active (care evolueaza in timp), produse de ciuperci si insecte. In acest din urma caz se vor putea observa urmele lasate in lemn (gauri, canale), alterarea culorii, praf rezultat in urma „forarii”, eventual insecte vii. La lovirea cu ciocanul, lemnul atacat de ciuperci suna infundat, fara rezonanta care se produce in cazul lemnului sanatos. 1.4.4 PREVENIRE SI REPARARE • Inainte de utilizarea lemnului tratat antiseptic (anii 1960), infestarea cu insecte a elementelor structurale din lemn netratat era o problema curenta si poate sa mai fie si astazi in cladirile lipsite de intretinere. Intrucat tratamentul ulterior nu da aceleasi rezultate ca si cel initial, in cladirile mai vechi este necesara in mod periodic o examinare amanuntita, pentru a putea fi observata aparitia primelor defectiuni. Solutiile de conservare sunt foarte variate astazi, de aceea inginerul de supraveghere si intretinere trebuie doar sa aiba cunostintele necesare privind caracteristicile si utilitatea lor. Regulile legate de tratarea lemnului, metodele de protectie aferente, aplicabilitatea si barierele, sunt informatii care trebuie precizate de catre normativele in vigoare. • Probleme similare apar si in ceea ce priveste tratarea ignifuga. Sarpantele din cladirile vechi erau de regula tratate cu var, dar acest tratament trebuia reinnoit in mod periodic, conform standardelor. • Examinarea periodica a continuitatii invelitorii, pentru prevenirea infiltratiilor, mai ales in zonele care marginesc tabacherele, lucarnele, cosurile de fum si orice alt element care strapunge acoperisul/invelitoarea, este fara indoiala necesara pentru a observa imediat orice deteriorare si pentru a executa reparatiile la timp.

151

• Reazemele sunt puncte sensibile ale sarpantelor, care trebuie verificate cu minutiozitate, iar lucrarile de reparatii, indiferent de complexitatea lor, trebuie efectuate cat mai repede. Deteriorarile neglijate o perioada mai lunga de timp, pot sa aiba ca urmare distrugerea completa a reazemului, punand in pericol rezistenta si stabilitatea cladirii. In astfel de cazuri, lucrarile de reparatii sunt complexe, dificil de executat (deranjand totodata functionarea normala a cladirii) si foarte costisitoare. • Trebuie verificata conformitatea cu cerintele standard pentru barele care alcatuiesc sarpantele. In cladirile vechi, capriorii pot sa fie lipsiti de rezemare efectiva, sau panele pot sa nu aiba o contravantuire corespunzatoare. Capriorii sau panele incovoiate nu trebuie aduse din nou la orizontala, dar trebuie facute recomandari referitoare la rigidizarea lor la un nivel corespunzator. Orice alta defectiune trebuie reparata fie prin consolidare, fie prin inlocuirea completa, in functie de gravitate si, evident, tinand seama si de aspectele economice. In Fig.1.4.4-1 sunt prezentate solutii constructive privind reabilitarea unor elemente ale sarpantei.

a. Consolidarea popilor

b. Sprijinirea provizorie a capriorilor pe durata inlocuirii/consolidarii panei intermediare

Fig.1.4.4-1 Solutii constructive pentru consolidarea/inlocuirea unor bare

152

Capriorii trebuie sa se imbine rigid cu pana de coama; daca sunt smulsi, acest fenomen poate sa indice insuficiente in modul de prevedere a clestilor, fixarea necorespunzatoare a capriorilor la baza, la imbinarea cu cosoroaba, sau insuficienta elementelor de legatura in cazul acoperisurilor cu panta mare. La sarpantele moderne si in cazul grinzilor cu zabrele, anumite aspecte importante sunt adeseori neglijate: • este necesara o contravantuire dupa diagonala in cazul sarpantelor care au la capat un perete de zidarie (timpan) pentru a se evita deplasarea laterala care are ca urmare transformarea dreptunghiului in paralelogram; • la capete, pe lungimea ultimelor 2-3 travei, sarpanta trebuie ancorata in zidaria timpanului cu ajutorul unor piese din tabla galvanizata, pentru a se evita desprinderea sa; • nu se admite taierea sau modificarea acestor sisteme spatiale, iar daca se constata ca acest lucru totusi s-a intamplat, trebuie formulata avertizarea ca stabilitatea generala a structurii acoperisului a fost serios afectata; • nu se admite aplicarea unor incarcari concentrate cu valori insemnate asupra elementelor componente ale sarpantelor. 1.4.5 ALTE ELEMENTE ADIACENTE ALE ACOPERISURILOR Orice element asociat acoperisurilor care, intr-un mod sau altul, poate afecta buna sa functionare prin degradarea a cel putin una dintre calitatile tehnice pe care un acoperis trebuie sa le aiba, se impune a fi examinat si analizat in detaliu. Principalele parti si elemente de constructie care au legatura cu acoperisurile sunt: a. Invelitoarea Continuitatea sa trebuie asigurata si controlata, caracteristicile materialelor utilizate pentru invelitori trebuie bine cunoscute din punct de vedere al caracteristicilor tehnice, iar lucrarile care pot periclita etanseitatea invelitorii trebuie evitate. Majoritatea invelitorilor au o durata de serviciu rezonabila, bine definita, dupa care poate sa apara necesitatea inlocuirii lor (desi nu in mod obligatoriu), sau pot fi anticipate
153

eventuale neajunsuri. In practica, exista o mare varietate privind calitatea materialelor care provin de la diferite surse, mai ales in cazul materialelor traditionale (tigle). In Tabelul 1.4.5-1 sunt prezentate date referitoare la durata de serviciu a unora dintre cele mai uzuale materiale pentru invelitori. Tabelul 1.4.5-1 Durata de serviciu a unor invelitori
NR. Crt. 1. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9. 10. 11. 12. 13. 14. 15. INVELITOAREA (material) Plumb de buna calitate, executie buna Cupru de buna calitate, executie buna Zinc, asezat corect, ne-expus poluarii chimice Zinc, supus poluarii chimice Pe baza de bitum, bine executata, in doua straturi Tigle din argila executate manual, pe sipci Tigle din argila executate mecanizat, pe sipci Tigle din beton simplu, asezare dubla, pe sipci Tigle sau placi din azbociment Stuf de buna calitate Paie Placi din piatra locala (depinde de porozitate) Placi de ardezie de buna calitate, pe sipci Placi de ardezie mai slabe, supuse exfolierii, in timp Sindrila, in functie de calitatea si frecventa tratarii
DURATA DE SERVICIU (ani)

80-100 30-75 20-40 15-20 20-40 60-70 40-60 50-90 20-25 50-60 20-25 10-100 60-90 40-60 5-30

Cu exceptia acoperisurilor fara termoizolatie, in cazul invelitorilor este posibila doar o examinare limitata. Este folositoare examinarea unor deseuri (‚cazaturi’) care s-au acumulat in diferite zone pe suprafata podului, la cladirile vechi. Resturile de la exfolierea tiglelor vor indica faptul ca acestea au devenit poroase si sunt deteriorate. Examinatorul trebuie sa stabileasca in urma demersurilor sale natura invelitorii si sa evalueze varsta probabila. Acolo unde pot sa apara probleme in viitorul apropiat, trebuie analizata posibilitatea repararii sau inlocuirii invelitorii. b. Detalii Experienta arata ca majoritatea problemelor la acoperisuri apar mai degraba la detalii decat la invelitoarea propriu zisa. Patrunderea ploii este un fenomen curent, iar la o examinare amanuntita multe acoperisuri vor ‚desconspira’ un istoric al reparatiei unor astfel de defectiuni, de cele mai multe ori de proasta calitate. Din pacate rareori proprietarii sau administratorii de cladiri fac ei insisi o examinare detaliata, iar in
154

eventualitatea unor scurgeri prin invelitoare, vor incredinta totul unui constructor. In majoritatea cazurilor, factura va fi platita fara sa se stie daca lucrarile efectuate au fost necesare si adecvate, asa cum se mentioneaza in documente, sau daca au fost evaluate corect. Adeseori aceste aspecte sunt clarificate pe deplin doar atunci cand cladirea face obiectul examinarii de catre un inginer de monitorizare si intretinere. c. Strapungeri de cosuri si coronamente Probleme speciale pot sa apara cu ocazia patrunderii umezelii de sus in jos, prin zona de racordare la invelitoare a cosurilor, aticurilor, sau a oricarui alt element care intrerupe continuitatea suprafetei invelitorii. Proiectarea acestui tip de detalii este adeseori deficitara, iar pentru executia corecta trebuie indeplinite doua conditii conflictuale: i) Coronamentele (sau glaful aticului, dupa caz) trebuie executate pe un strat de hidroizolatie si trebuie protejate corespunzator impotriva intemperiilor, cu finisaje rezistente si lacrimare; ii) Coronamentele (respectiv glaful aticului) trebuie imbinate rigid, la fata locului, prin intermediul unui rost de mortar care, ca si celelalte materiale utilizate, va trebui sa reziste intemperiilor si ciclurilor de inghet-dezghet. De vreme ce stratul hidroizolant de sub coronament este o zona cu aderenta slaba, proiectarea copronamentului trebuie sa fie un compromis intre cele doua cerinte descrise mai sus. Toate materialele utilizate trebuie sa aiba o durabilitate adecvata pentru conditiile de expunere date. Cele afirmate mai sus sunt valabile in special in cazul cladirilor vechi, unde materialele utilizate au fost de mai slaba calitate. d. Jgheaburi In general, orice acoperis bine executat trebuie sa aiba si un sistem adecvat de eliminare a apelor pluviale, format din jgheaburi si burlane, pentru a impiedica patrunderea umezelii in structura cladirii si in sol, evitand astfel eroziunea acestuia din cauza unei patrunderi continue a apei pluviale. Anumite acoperisuri traditionale nu au jgheaburi si burlane (cele cu invelitori din paie, stuf, sindrila, sita s.a.), in aceste cazuri fiind prevazute cornise cu deschideri mari.
155

In cazul acestui tip de constructii, este vital ca zona din jurul cladirii sa fie pavata si drenata cu panta corespunzatoare inspre exterior. Este recomandabila si o plinta tencuita, tratata periodic cu o vopsea bituminoasa hidroizolanta. • Sistemele moderne de evacuare a apelor pluviale (Fig.1.4.5-1) din PVC sau alte materiale sunt durabile si nu necesita intretinere daca sunt corect instalate. Sistemele mai vechi sunt cel mai frecvent intalnite; fiind cu mult mai putin durabile, ele sunt sunt cel mai adesea deteriorate si constituie frecvent principalele cauze ale unor defectiuni majore constatate la cladiri.

• Fonta este durabila daca intretinerea este corespunzatoare, dar aceasta este in general costisitoare si s-a constatat ca adeseori suprafetele interioare ale tuburilor de scurgere sunt neprotejate (ramase nevopsite). • Sistemul de evacuare din azbociment a apelor pluviale are o durata de serviciu de aproximativ 30 de ani, dupa care devine poros.

156

• Elementele din beton prefabricat, utilizate in anii 1950, necesita periodic bitumare la interior, in special in dreptul imbinarilor, pentru a evita patrunderea apei in peretii situati dedesubt. Acolo unde un sistem de evacuare a apelor pluviale necesita reparatii si revopsire, este de cele mai multe ori recomandabil sa se ia in considerare si varianta inlocuirii complete cu un sistem din materiale moderne, avand in vedere costul care poate fi comparabil si faptul ca pe termen lung nu va mai fi necesara intretinerea. Cateva dintre defectiunile caracteristice legate de deteriorarea sistemelor de evacuare a apelor meteorice si consecintele lor, sunt aratate in Tabelul 1.4.5-1.

157

Tabelul 1.4.1-1 Sisteme structurale uzuale pentru sarpante din lemn
Nr. Crt.
0

SCHEMA STRUCTURALA
1

ELEMENTELE SARPANTEI
2

CONSTRUITA INCEPAND CU
3

DURATA DE SERVICIU (ani)
4

TRANSFERUL INCARCARILOR LA STRUCTURA
5

1.
- perechi de capriori (2) distribuiti pe directie longitudinala;

Sec.XVIII

100

- cleste (4) la coama; - contravantuire diagonala (3) in planul acoperisului;
- cosoroaba (1).

Transfer direct de la acoperis, (prin intermediul cosoroabelor) la cladire: -planseul peste ultimul nivel preia impingerile orizontale, iar - peretii portanti preiau incarcarile verticale.

Idem, 1. 2. Sec.XVIII 100

- 1…4 - ca mai sus; - 9 – pana de coama; - 2 – caprior; - 3 contravantuire diagonala; -6- arbaletrier.

158

Tabelul 1.4.1-1 (continuare)
3.
- (1)…(4) ca mai sus; - 3 contravantuire diagonala; - clestele (4) este amplasat aproximativ la jumatatea inaltimii masurata la coama.

Sec.XVIII

100

Idem, 1

4.
- 1…4 -ca mai sus; - pana intermediara (5)sustinuta de popi scurti, care delimiteaza deschiderea mansardei; - 4 – cleste, care delimiteaza inaltimea mansardei.

Sec.XX (1960-1970)

100
Incarcarile (verticale si orizontale) sunt transmise structurii cladirii (planseului peste ultimul nivel) de catre elementele sarpantei prin intermediul popilor, talpilor si cosoroabelor.

159

Tabelul 1.4.1-1 (continuare)
5.
(1) - caprior

Sec.XVIII (4) –pana de coama; (6) – cosoroaba; (10) – pop; (14) – arbaletrier; (15) – pana; (16) – cleste; (18) – coarda; (20) – reazem intermediar

100 Transmitere indirecta a incarcarilor, cu ajutorul reazemelor intermediare. Impingerile orizontalesunt preluate de sistemul structural al acoperisului.

L max = 12.00 m
6. (6) –cosoroaba; (8) – pana de coama; (12) – pop; (13) – bara orizontala de legatura (distantier); (14) – arbaletrier; (16) – cleste; (18) – planseu. Sec.XIX 100 Incarcarile verticale si impingerile orizontale sunt transmise direct de catre structura acoperisului planseului peste ultimul nivel si este preluata apoi de structura cladirii.

L max = 12.00 m

160

Tabelul 1.4.1-1 (continuare)
7. (1)- cosoroaba; (2) – caprior; (4) – cleste; (5) – pana curenta; (6) – arbaletrier; (7) – pop; (8) – talpa; (9) – pana de coama. Sec.XIX

100

Impingerile sunt preluate de sistemul structural al acoperisului. Incarcarile verticale sunt preluate de structura cladirii.

L max = 14.00
8. 1, 5 – pane; 2 – caprior; 4 – cleste; 6 – arbaletrier; 7 – pop.

A
Sec.XIX

A

B

100

Incarcarea acoperisului este transmisa direct planseului peste ultimul nivel, iar de aici, la structura cladirii.

B
Idem pct. 7.

L max = 16.00 m

L max = 18.00 m

161

Tabelul 1.4.1-1 (continuare)
9. (1) – capriori, cu (2) panta modificata (franta) la streasina; (4) –cleste sub (8) pana de coama; (9), (11) (17) – arbaletrier; (16) – cleste; (19) – talpa. Sec.XIX 100 Incarcarile verticale si impingerile (orizontale) sunt transmise direct planseului peste ultimul nivel. Peretii longitudinali preiau intreaga incarcare gravitationala.

L max = 14…16 m
10.

Dupa 1960

100

(Perechi de capriori) Incarcarile verticale si orizontale sunt transmise direct, fie planseului peste ultimul nivel, fie peretilor longitudinali, dupa caz. Peretii longitudinali preiau incarcarile gravitationale.

Sarpanta prefabricata

162

Tabelul 1.4.5-1 Efecte ale sistemelor defecte de evacuare a apelor metorice si a unor accesorii din tabla zincata No. crt FOTOGRAFII ALE DEFECTIUNILOR

1.

2.

163

Tabelul 1.4.5-1 (continuare)

3.

4.

164

Tabelul 1.4.5-1 (continuare)

5.

6.

165

Tabelul 1.4.5-1 (continuare)

7.

8.

166

Tabelul 1.4.5-1 (continuare)

9.

10.

167

Tabelul 1.4.5-1 (continuare)

11.

12.

168

CAP. 1.5

EXEMPLE DE REA PRACTICA8

Studiu de caz No.1 Castelul DRAGU Castelul din localitatea Dragu, judeţul Sălaj (Fig.1.1), a fost construit în secolul XVIII, de către o familie de nobili din Transilvania. Este amplasat pe un teren plan, situat la confluenţa dintre două pârâuri. Castelul are subsol parţial, o parte din cladire are numai parter, iar restul are parter şi un etaj. Cladirea a fost realizată în două etape, la început zona cu parter iar ulterior, zona etajată . Fundaţiile sunt din zidărie de piatră, iar pereţii sunt execuati din zidărie. Zona mai veche are pereţi din zidăria de cărămidă avînd grosimea de peste 1m, iar pereţii zonei mai noi sunt făcuţi din zidărie de cărămidă şi piatră, cu grosimi de 50-60 cm. In zona fără etaj, planşeul peste parter este alcătuit din bolţi de cărămidă, iar în zona cu etaj, planseul peste parter şi cel de peste etaj sunt cu grinzi de lemn, astereală şi straturi de umplutură. Structura acoperişului este formata dintr-o şarpantă de lemn, care susţine învelitoarea din ţigle. In perioada 1945-1989, clădirea a avut mai multe destinaţii, ultima fiind de ateliere şi sală de sport pentru şcoala din localitate. După 1990, ea a fost abandonată, nu a mai fost întreţinută, şi s-a degradat foarte mult. Principala cauză a degradărilor o constitue pe de o parte patrunderea apei in teren, care a devenit astfel foarte umed, iar pe de altă parte infiltraţiile prin spărturile acoperişului, a jghiaburilor şi a burlanelor. Apa din infiltraţii s-a scurs pe pereţi, a distrus tencuiala şi în unele părţi chiar şi zidăria (Fig.1.2) ajungînd în final la baza pereţilor. Construcţia nu are izolaţii hidrofuge, astfel că apa din teren a urcat prin ascensiune capilară în pereţi, producînd o igrasie avansată. In timp, igrasia şi ciclurile de îngheţ-dezgheţ au degradat zidăria pereţilor la faţa exterioară a construcţiei. De asemenea, umiditatea mare a terenului la partea exterioară a pereţilor, a provocat tasări inegale pe grosimea pereţilor, cu valori mai mari spre exterior. Aceste deformaţii nu au putut fi preluate de pereţii care nu au centuri, astfel încît au apărut fisuri mari, mai ales în dreptul golurilor (Fig. 1.3), precum şi la colţuri (Fig.1. 4). Ca măsuri de remediere, s-a recomandat introducerea unor tiranţi metalici la nivelul planşeelor şi repararea pereţilor prin rezidiri locale si/sau injectări cu lapte de ciment. De asemenea, trebuie reparat acoperişul, jgheaburile şi burlanele. Pentru diminuarea umidităţii terenului, se
8

Prof.dr.ing.MIRCEA PETRINA, Conf.dr.ing.NICOLAE SOCACIU 169

recomandă executarea unui dren în jurul construcţiei, refacerea trotuarelor şi construirea unor rigole care să colecteze şi să dreneze apele pluviale din jurul construcţiei.

Fig.1.1 Castelul Dragu, judetul Salaj

Fig.1.2 Efectele infiltrarii apei prin acoperis

Fig.1.3 pereti fisurati in jurul golurilor

Fig.1.4 Pereti fisurati. Efectul umezelii

170

Studiu de caz No.2

Clădirea TRANSILVANIA din Municipiul Zalău Clădirea Transilvania din Zalău (Fig. 2.1), a fost construită la sfîrşitul sec. XIX, pe un teren situat la baza versantului unui deal, lîngă albia unui pârâu care ulterior a fost acoperit parţial. Destinaţia clădirii a fost pentru scopuri culturale: cinematograf, bibliotecă, club, etc. Datorită vechimii şi a valorii arhitecturale, cladirea este inclusă pe lista monumentelor istorice. Structura clădirii este cu ziduri din cărămidă care se descarcă pe fundaţii din zidărie de piatră, in care liantul utilizat este argila. Terenul avand o capacitate portantă redusă, talpa fundatiilor se gaseste la adâncimea de 3m de la nivelul terenului. Planşeul peste parter este din bolţişoare de cărămidă pe grinzi metalice cu profil

I,

iar planşeul peste etaj este realizat cu grinzi de lemn,

astereală si umplutură de moloz. Structura acoperisului este formata dintr-o şarpantă de lemn cu ferme, pane şi căpriori, care susţine învelitoarea din ţigle. In ultimii ani, la o porţiune din peretele faţadei principale au apărut tasări care au evoluat rapid, ajungînd la valori de peste 20 cm (Fig. 2.1). Aceste tasări au provocat crăpături mari în dreptul golurilor de uşi şi ferestre în peretele faţadei, respectiv fisuri mari în pereţii transversali adiacenţi (Fig. 2.3). Clădirea a trebuit să fie dezafectată şi a fost sprijinită temporar, pentru evitarea prăbuşirii. Expertiza tehnică efectuată arată că această tasare s-a produs din cauza apei de infiltratie care a patruns in teren, spaland argila din zidăra fundaţiei, slăbindu-i astfel capacitatea portantă. Apa provine din apele meteorice de pe versantul dealului precum şi din instalaţiile defecte ale clădirilor situate în amonte, care s-au drenat natural spre pârâul din apropiere, trecând pe sub construcţia la care ne referim. Fenomenul de tasare s-a produs pe o porţiune a faţadei unde circulaţia apei subterane este probabil mai intensă. Constructia neavand hidroizolatie orizontala la pereti, umiditatea excesivă a terenului a avut drept consecinta şi o igrasie pronunţată, mai ales la peretii din zona cu tasări mari. Soluţia propusă pentru reabilitarea construcţiei consta in consolidarea fundaţiilor, demolarea peretilor tasati şi de refacerea acestora cu acelaşi tip de cărămidă. Trebuie refăcut de asemenea planşeul peste parter in zona afectată, iar planşeul peste etaj se va reface complet, fără schimbarea soluţiei constructive. Avand in vedere faptul ca fundaţiile sunt la adîncime mare, s-a ales ca soluţie de consolidare introducerea unor piloţi din beton armat în găuri forate oblic, de o parte şi de alta a fundaţiilor vechi (Fig. 2.4). Piloţii de pe cele două părţi se dispun decalat, la distanţe de 1 m între ei. Partea superioară a piloţilor se leagă cu câte o centură din beton armat de fiecare parte a fundaţiei.

171

Centurile unui perete se leagă între ele cu tiranţi tensionaţi. După executarea consolidării, se mai face o injectare a fundaţiilor pe o adîncime de 1,5 m. In zona de demolare a pereţilor, la refacerea acestora se va executa o hidroizolaţie orizontală deasupra fundaţiei, urmand ca la ceilalti pereţi sa se faca injectări cu substanţe hidroizolante, pentru diminuarea/inlaturarea igrasiei. Elementele decorative ale faţadelor se reutilizează sau se refac folosind mulaje, dupa caz.

Fig.2.1 Cladirea TRANSILVANIA din Municipiul Zalau.

172

Fig.2.2 Puternica tasare a peretelui de fatada

Fig.2.3Crapaturi in peretii transversali.

Fig.2.4. Consolidarea fundatiilor cu micro-piloti din beton armat monolit

173

Studiu de caz No.3

Scoala din str. Oaşului - Cluj Napoca Construcţia din Fig. 3.1 este situată într-un sat la periferia municipiului Cluj-Napoca, fiind o şcoală pentru copii din gimnaziu. Cladirea a fost construită în anii 1950-54, pe un teren înclinat, şi are subsol parţial şi parter. Structura construcţiei este formata din fundaţii din beton armat, pereţi din zidărie de cărămidă, un planşeul din beton armat peste demisol si planşeul din lemn peste parter; acoperişul este cu şarpantă din lemn şi are învelitoarea din ţigă. Terenul de fundaţie este sensibil la variaţiile de umiditate, prezentând contracţii sau umflări mari. In astfel de terenuri, fundaţiile clădirilor trebuie să fie la o adîncime de 1,5...2,0 m, unde variaţiile de volum sunt mai reduse. Intrucât fundaţia clădirii nu a respectat această condiţie, variaţiile de volum ale terenului au produs deformaţii ale construcţiei, care nu sunt uniforme şi produc eforturi de întindere în unele zone ale pereţilor. Pereţii nu au centuri pentru preluarea acestor eforturi de întindere, nici la nivelul fundaţiilor şi nici la nivelul planşeului, astfel încît au fisurat. Prima expertiză care a analizat starea construcţiei a constatat aceste deficienţe ale fundaţiilor, şi s-a propus executarea unor blocuri din beton sub fundaţiile actuale (Fig 3.2), dispuse la distanţe de 3..4 m între ele, care să coboare sub cota sensibilă la umiditate a terenului. În acest caz, fundaţiile vechi se descarcă pe aceste blocuri si lucrează ca niste grinzi continue, in momentul in care terenul dintre reazeme se taseaza, de aceea expertul a recomandat proiectarea unei consolidari prin cămăşuire cu beton armat pe părţile laterale ale fundaţiilor, care sa preia eforturile aferente noului mod de lucru. Compania care a executat lucrările de consolidare, au efectuat numai blocurile din beton dispuse la distanţe de peste 4 m în lungul construcţiei - nu si cămăşuirea – si au acoperit cu mortar fisurile din pereţi. După câţiva ani, au început să apară noi fisuri în pereţi, cu o altă distribuţie şi cu deschideri mai mari decît cele iniţiale. Pe porţiunea dintre blocurile de fundaţie executate, fisurile au apărut la partea inferioară a pereţilor (Fig. 3.3), iar în dreptul golurilor, fisurile au apărut la partea superioară a pereţilor (Fig. 3.4).

174

Acest mod de fisurare, arată că fundaţia nu a mai funcţionat ca un element rezemat continuu pe teren, ci ca o grindă continuă, rezemată punctual pe blocurile de beton dispuse pentru consolidare, dar fara a avea alcatuirea necesara pentru o astfel de solicitare. A devenit necesara o noua expertiză, care a analizat modul de comportare al construcţiei şi a propus să se realizeze cămăşuirea fundaţiei pe toată lungimea ei, iar pentru preluarea întinderilor de la partea superioară a pereţilor, s-au prevăzut tiranţi –centură din beton armat, dispuşi sub planşeu. Tiranţii sunt alcătuiţi din 4 bare de oţel, aşezate cîte două de fiecare parte a peretelui, legate între ele cu agrafe; la distanţe de 1,5..2 m se fac legăturile transversale, prin intermediul unor armaturi trecute prin goluri practicate în pereţi la anumite distante. Barele centurilor sunt filetate la capete, astfel încît să fie tesionate după montare, cu ajutorul piuliţelor. După executarea acestor lucrări, se restabileşte continuitatea zidăriei prin injectarea fisurilor cu lapte de ciment

Fig.3.1. Cladirea scolii

175

Fig.3.2. Consolidarea fundatiilor prin subzidirea unor blocuri isolate din beton

Fig.3.3. Fisuri in pereti, intre blocurile de fundatii

Fig.3.4. Fisuri in pereti, la partea superioara, in dreptul blocului de fundatie

176

Sudiu de caz No.4

Cladire în centrul istoric al Clujului Cladirea din Fig. 4.1, este situată în centrul istoric al Municipiului Cluj-Napoca, lângă fosta închisoare a vechiului oraş, transformată recent în Muzeu de Speologie. Construcţia are subsol parţial, parter şi etaj si a fost executata în urmă cu peste 150 de ani. Forma în plan a construcţiei este în forma de L, cu subsolul amplasat sub latura lungă. Intrarea din stradă în curtea interioară (unde se află Muzeul de Speologie), se face printr-un gang dispus oblic faţă de colţul clădirii. Din acest gang, se face de asemenea intrarea la subsolul şi parterul casei. Intre spaţiul dintre gang şi planşeul peste parter, se află un mic mezanin. Structura de rezistenţă a construcţiei are pereţi portanţi din zidărie de cărămidă, planşeu cu bolţişoare de cărămidă pe grinzi metalice peste parter şi planşeu de lemn peste etaj. Planşeul peste gang este sustinut de arce din zidărie, peste care, pe o anumita zonă se descarcă bolţi din cărămidă, iar pe zona de sub mezanin se descarcă un planşeu din lemn. Cota acestui planşeu, este cu aproximativ 2 m sub cota planşeului de peste parter. Subsolul este acoperit cu bolţi şi arce din cărămidă, iar fundaţiile sunt executate cu blocuri de piatră. In timp, au apărut fisuri şi crăpături în pereţi şi planşee, mai ales în zona gangului. Crăpăturile cele mai mari sunt localiyate în arcele şi bolta gangului, (Fig. 4.2), in pereţii de la etaj situaţi în colţul interior al construcţiei (Fig. 4.3) şi în peretele calcan dinspre colţul exterior al construcţiei (Fig. 4.4). Aceste degradări s-au produs în primul rînd din cauza alcătuirii defectuoase a construcţiei în această zonă de colţ, străbătută oblic de gangul de acces. In dreptul gangului, structura este slăbită, iar de o parte şi de cealaltă rămîn porţiuni cu rigiditate diferită şi condiţii diferite de fundare (respectiv cu si fara subsol). Planşeul peste gang reazema pe arce care produc împingeri orizontale, iar la această cotă nu există un planşeu care să repartizeze împingerile la întreaga structură. Datorită acestor deficienţe, în structura construcţiei se nasc eforturi mari, mai ales din tasările diferenţiate ale terenului, care nu pot fi preluate de pereţii din zidărie de cărămidă. Fenomenul sa accentuat în ultimul timp şi din cauza umezirii terenului de fundare cu apa provenită din defecţiunile instalaţiei de apă şi canalizare. Ca măsuri de consolidare s-au propus: - injectarea terenului cu lapte de ciment în jurul fundaţiilor din această zonă, - dispunerea unor tiranţi tensionaţi în pereţi, la cota planşeelor, - executarea unui planşeu din beton armat în locul planşeului din lemn de peste gang,

177

- repararea fisurilor din pereţi prin împănare cu pene de oţel şi injectare după aceea cu ciment.

Fig.4.1
178

Fatada cladirii expertizate

Fig.4.2 Fisuri in boltile si arcele si a peretilor din zidarie la gangul de acces la curte

179

Fig.4.3 Crapaturi in peretii de la etaj si la tavane

180

Fig.4.4. Crapaturi in peretele de calcan Studiu de caz No.5 Colegiul “George Coşbuc” din Năsăud Clădirea Colegiului George Coşbuc din Năsăud, are o vechime de peste 100 de ani, fiind alcătuită din mai multe corpuri legate între ele. In Fig. 5.1 este o vedere a unei faţade din spre curte a acestui ansamblu, care are subsol parţial, parter şi etaj. Construcţia are fundaţia din zidărie de piatră, pereţii din zidărie de cărămidă, planşeele intermediare din bolţişoare de cărămidă pe grinzi metalice, iar ultimul planşeu este cu grinzi de lemn. Invelitoarea construcţiei este din tablă, fixată pe structura de lemn a acoperişului. La unele dintre sălile cu deschidere mare, la care planşeele cu bolţişoare sunt subdimensionate, s-au constatat deformaţii şi vibraţii mari, care în timp slăbesc rigiditatea bolţişoarelor. Pentru a se remedia situaţia, la sala din Fig. 5.2 s-a făcut o intervenţie structurală prin introducerea a două grinzi din beton armat, care să constitue reazeme intermediare pentru

181

grinzile metalice ale planşeului. Aceste grinzi reazemă la rîndul lor pe pereţii transversali ai construcţiei, dispuşi perpendicular pe pereţii longitudinali, pe care rezemau grinzile metalice. După un timp, în aceşti pereţi au apărut fisuri înclinate în zona de reazem a grinzilor din beton armat. Acest lucru se datorează faptului că în acest sistem, grinzile din beton armat preiau o încărcare mare din planşeu, pe care o transmit ca forţă concentrată la un perete ce nu a fost proiectat pentru a prelua astfel de forţe. Ca soluţie de consolidare, s-a propus cămăşuirea peretelui cu straturi din beton armat la cele două feţe, avand grosimea de 3..5 cm. Armarea se face cu plase din oţel, care se leagă între ele din loc în loc cu agrafe ce trec prin goluri făcute transversal în perete.

182

Fig. 5.1. Fatada posterioara a cladirii Colegiului “George Coşbuc” din Năsăud

Fig. 5.2 Fisuri in zonele de reazem ale grinzilor

Studiu de caz No.6 Liceul Liviu Rebreanu din Bistriţa Clădirea Liceului Liviu Rebreanu, este una dintre cladirile importante ale Municipiului Bistriţa, datorită valorii sale arhitecturale (Fig. 6.1). Ea este amplasată aproape de centrul istoric al oraşului şi este sediul liceului cu predare în limba germană. Clădirea are demisol, parter şi două etaje, având săli de clasă, laboratoare, ateliere, sală de sport, etc. Construcţia a fost executată în anul 1904, de către o firmă austriacă. Pereţii de la demisol şi fundaţiile au fost executate din zidărie de piatră cioplită, cu mortar de var, iar restul pereţilor sunt din zidărie de cărămidă. Planşeele au fost executate din beton armat, o noutate la acea vreme. Deschiderile fiind mari (peste 7 m), soluţia aleasă a fost aceea a unui planseu cu nervuri dese şi placă de 5 cm grosime. Nervurile au secţiunea de 10x30 cm, fiind dispuse la 30 cm distanţă între ele. Fiecare nervură a fost armată la partea inferioară cu câte o bară longitudinală Φ 16 mm, fără armare transversală. Au fost prevăzute de asemenea armături Φ12 mm în placă, după o reţea ortogonală.

183

A fost interesant modul de execuţie al cofrajului pentru realizarea acestui planşeu. Cofrajul a fost plan la partea inferioară a nervurilor, iar peste aceasta suprafata s-a asezat o saltea din trestie, peste care s-a turnat betonul. Stratul de trestie precum impreuna cu nişte rame de lemn a format cofrajul spaţiului dintre nervuri (vezi Fig. 6.2), care s-a fixat în beton rămânând pierdut. Peste trestia de la partea inferioară, a fost aplicată tencuiala , rezultând un tavan plan. In timp, aceste planşee s-au deformat tot mai mult (Fig. 6.3), astfel încât s-a cerut efectuarea unei expertize tehnice. Verificările au arătat că planşeele îndeplinesc condiţia de rezistenţă, însă nu respectă condiţia de săgeată cerută unui astfel de planşeu. Verificările s-au făcut cu caracteristicile mecanice ale oţelului şi betonului obţinute pe probe luate din planşeu. Raportul dintre înălţimea nervurilor şi deschiderea lor este 1/25, la limita inferioară a valorilor recomandate de normele actuale, însă clasa betonului este mai mică decât clasa betoanelor folosite în perioada actuală, ceea ce explică deformabilitatea mare a planşeului. Pentru consolidare, s-a propus introducerea unor tiranţi macaz tensionaţi, conform schemei din Fig. 6.4. Cu toate că terenul de fundare are umiditate mare, pereţii s-au comportat bine în timp, datorită planşeelor din beton armat, care s-au comportat ca şaibe rigide şi au preluat unele eforturi de întindere apărute din deformaţiile structurii.

184

Fig.6.1. Cladirea Liceului “Liviu Rebreanu” din Bistriţa

Fig.6.2 Suprafete dezvelite la tavane, care expun structura si tehnologia de executie a planseului

185

Fig.6.3. Sageti mari ale planseelor

Fig.6.4. Schema de consolidare a planseelor, cu bare pretensionate.

Studiu de caz No.7 O cladire din zona centrala a Clujului (str. Victor Babeş) Construcţia din Fig. 7.1, a fost executată după 1990, prin transformarea unei case vechi, ce avea structura din pereţi de zidărie şi planşeu din lemn. Transformarea s-a făcut fără un proiect complet, pe baza unor schiţe făcute de tehnicieni fără experienţă, care au conceput o structură cu multe greşeli. Construcţia a fost dezvoltată pe verticală, având parter, două etaje şi o mansardă. Destinaţia proiectată la parter şi etaje a fost aceea de club cu bar, iar la mansardă s-au amenajat birouri pentru o firmă. Structura construcţiei a fost foarte neomogenă, folosind o parte dintre pereţii vechii case, pe care s-au montat elemente noi, alcătuite din diverse materiale. Astfel, la parter, s-au păstrat pereţii exteriori de pe trei laturi, iar din pereţii interiori au rămas numai unele porţiuni care, cu nişte completări de ţeavă din oţel şi beton, au devenit stâlpi de susţinere (Fig. 7.2). Planşeul
186

peste parter a fost executat cu grinzi din metal şi elemente de lemn. La etajul 1, structura era formata din pereţii casei vechi (pe contur), şi stâlpi din beton armat, care nu au fost continuizaţi cu stâlpii de la parter şi care au alte caracteristici de deformabilitate faţă de stâlpii din oţel. Planşeul peste etajul 1 s-a realizat cu grinzi şi placă din beton armat. La etajul 2 s-a făcut o structură cu stâlpi şi grinzi de lemn, legată incorect de structura din beton de la nivelul inferior. Această structură a avut elemente subdimensionate, cu săgeţi şi vibraţii mari, şi nu avea suficiente elemente de contravântuire. Structura mansardei a fost făcută tot din lemn, însă a fost alcătuită corect. Datorită vibraţiilor mari apărute în exploatarea construcţiei, beneficiarul a cerut efectuarea unei expertize, în vederea reabilitării ei. Pe lângă defecţiunile semnalate mai sus, sondajul efectuat în cadrul expertizei a relevat faptul că fundaţiile au fost subdimensionate şi nu au fost introduse în terenul bun de fundare. Din analiza defecţiunilor constatate şi ţinând cont că terenul pe care este amplasată construcţia este situat în centrul oraşului, s-a sugerat demolarea construcţiei şi refacerea ei după un proiect nou. Deoarece beneficiarul dorea să nu întrerupă activitatea de la mansardă, sa ales soluţia menţinerii mansardei, iar pentru nivelele inferioare să se facă o altă structură, cu stâlpi intercalaţi între între stâlpii vechii structuri. S-au executat fundaţii din beton armat, iar structura nouă are stâlpi metalici spaţiali cu zăbrele, realizaţi din ţevi, grinzi metalice din profile I şi planşee din lemn. In Fig. 7.3 se vede noua structură la nivelul parterului, executată între elementele structurii vechi, iar în Fig. 7.4, este pusa in evidenta structura nouă, după demolarea structurii vechi. Demolarea structurii vechi s-a făcut după executarea completă a structurii noi până sub mansardă, şi efectuarea legării acesteia de structura nouă. Pereţii exteriori au rămas cei vechi, dar au fost legaţi cu piese metalice de structura nouă. Tavanele planşeelor au fost placate cu elemente uşoare, dar structura metalică a stâlpilor şi a unor contravântuiri au rămas aparente (Fig. 7.5)

187

Fig. 7.1 Cladirea expertizata (sediul Clubului K.O. Club din Clu)

Fig.7.2 Structura initiala, cu stalpi din zidarie (parter)

188

Fig.7.3 Constructia noii structuri metalice, cu stalpii plasati intre cei ai vechii structuri

Fig.7.4 Noua structura, dupa demolarea vechii structuri

189

Fig.7.5 Barul – vedere interior (etajul 1).

190

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful