Curs 6

Despre hermeneutica miturilor – o receptare in diacronie
Introducere. Obiective principale. Continutul tematic al cursului.

Conceptul deschis. Amintind estetica operei deschise, confirmăm triumful actual al unei tendinŃe de meditaŃie estetică ne-clasică, ce atinsese apogeul (manierei) în arta barocului. ,,Deschiderea“ semantică devine un atribut al oricărei structuri formale cu funcŃie estetică, nu doar al celor, de la concepere, programatic, dez-limitative. ,,Opera deschisă“ constituie o ipoteză operativă. Putem evidenŃia omologii1 structurale în literatură, teorie şi critică literară, artă plastică, ştiinŃe ale imaginarului, mentalităŃi etc. Mitul este un concept ,,deschis“. Receptarea sa este universală şi variată, în acelaşi timp2. Trebuie să dispui de ,,coduri de lectură“, scrie Eugen Simion3, într-un tip de lectură specială, iniŃiatică. Într-o realitate impură, îndepărtată de la sacralitate, transcendenŃa ni se oferă ,,camuflată“ (Mircea Eliade4) prin mituri degradate, arhetipuri prezente în cotidian. În spaŃiul receptării miturilor, iregular, nedecis5, speculativ – ,,plimbarea cu arhetipul“ –, cum plastic exprima Marin Mincu trecerea de la construcŃia unui model teoretic la altul, o lectură a mitului (identificabil în mitografii) ar fi cea literară. ,,FuncŃia mitopoetică“ poate caracteriza conştiinŃa literară a timpului nostru, crede Nicolae Balotă în Euphorion, capitolul PermanenŃe mitice în literatură, poetul/poezia căpătând aura, privilegiul ,,matricei plăsmuitoare de mituri“6.

o concepŃie şi o apreciere a marilor forŃe care. Despre vieŃile şi doctrinele filosofilor“). mitul fiind captat ca . Epocile îşi pot alege sau prefigura miturile din . scrie Roland Barthes în Mythologies (1957)12.. . spiritului vremii.ŞtiinŃa primitivă şi grosolană a naturii şi a omului.Fără îndoială un produs al imaginaŃiei.. Pe de altă parte.hăŃişul definiŃiilor“8.laicul se rătăceşte cu siguranŃă. de creator…“10 A fost un exemplu întâmplător despre această .fabulaŃia“.vară finlandeză“... Micul dicŃionar al spiritului uman13 îi oferă mitului următoarea prezentare. la . ca să nu mai vorbim de artist.infinitul sugestiv“ al universului.. În . colocviu destinat receptării mitului în literatură. domină lumea deopotrivă naturală şi supranaturală“ scrie Jean-Piérre Vernant (Mit şi religie în Grecia antică11). apud Diogene Laertiu.Reuniunea internaŃională a scriitorilor7 – Lahti.ideologie“.. consacrată de religie. ... Blaga.. .. fanteziile individuale (ale poeŃilor) trebuie să reconstituie ceea ce Dumezil denumeşte o .“(L. încercând să aproximeze ce este un mit – anunŃa.. în relaŃiile lor reciproce. Orice încercare de definire exhaustivă a mitului pare riscantă. în justul lor echilibru. cu sumbru vizionarism.. Estetica). înŃeleasă ca .Într-o .AparenŃa deşartă că ne putem salva dacă cinstim zeii“ (Epicur. îmbrăcată în mistere pentru a o face venerabilă în ochii popoarelor întotdeauna mult mai dornice de .metodă“ literară încă din antichitate. 1981.Visul colectiv al societăŃilor primitive“(Tudor Vianu.preocupare“ a scriitorilor.. minată de recurenŃe. Aforisme şi însemnări). s-a dezbătut . dar în raport cu realităŃile care îl sugerează are ceva din evidenŃa unei axiome. Mitul: . scriitorul Bo Carpelan9 ... împodobită de poezie. Mitologia: .puritatea“ acestei legături: literatură-mit (un infinit de sensuri). Mitul se supune jocului mentalităŃilor.

. amalgamate. OperaŃia mitocritică nu se manifestă doar ca practică a identificării motivelor mitice. doar o luare în consideraŃie a unor teorii. imposibil de captat riguros.“(Holbach. respectul pentru document. cum ar fi spus Derrida. nautică. la urma urmei. ci şi a articulării lor într-un sistem. matematică. geometrie.. până la urmă..Efortul omului ce gândeşte să transporte fragmente de vise de pe malul umbrelor pe malul lucrurilor. geografie.. astronomie.Ńesătură de citate“. poate părea paradoxal.deschis“. totul este în acest rezervor şi oricare ştiinŃă e vizibilă prin apa tulbure a fabulelor“ (V. de unitate în diversitate: mituri pot fi descoperite pretutindeni iar hermeneuticile delimitează .orizont de aşteptare“ proliferant. dezindividualizant. Hugo) .“ (Paul Valéry) Perspectivele multiple ale interpretării miturilor s-ar constitui ca motivaŃie a prezenŃei opŃiuni nu pentru un text foarte informativ. Istorie.Cea mai la îndemână operaŃie de acest gen (stabilirea unor serii de echivalenŃe şi omologii) – scrie profesorul Eugen Negrici în articolul Originea miturilor 14 – ar fi aceea prin care s-ar identifica filiaŃiile şi asimilările de mituri în felul în care procedează sursologii comparatişti cu literatura universală.Recipient al realităŃii. morală. transpunând-o. într-un tablou stufos de . într-o problemă de imaginar mitic. proiectând într-un . strict.miraculos decât de principii simple şi raŃionale. fizică. Morala universală) .. productiv.. SenzaŃia lectorului este a unei receptări – în diacronie-baroce. un text despre hermeneutica miturilor se poate concepe dintr-o . rupte. La limită. în care germenii textuali să se manifeste ca citate din celebri teoreticieni ai mitului. . canonizat.

. încorporează mitului noŃiunea de . cuprinzând mitul în chiar structura naraŃiunii (în relaŃiile dintre elementele componente)..mythos“. (Miturile lui Homer şi gândirea greacă)24...mythos“.. implică şi un sens iniŃiatic.“15 Într-o posibilă arheologie a mitului. basm“.logomorfică“ şi ... i-am putea restitui sensul (depreciat) de viziune prin suflet a unui fenomen primar. de reprezentarea literară). Analizele formaliste nu includeau acest aspect.. Romulus Vulcănescu20. subiecte şi scheme narative.miturile şi misterele (sunt) două mijloace complementare utilizate de divinitate pentru a se revela sufletelor“.definire exhaustivă“16 (Mircea Eliade).timpul primordial. Conceptualizările se înscriu în toposul opozitiv .. Mircea Eliade18.mythos“ este sugestiv denotată şi de Jean-Pierre Vernant.hierofanie“: .logos“/. fabulos al începuturilor“. Mircea Eliade practicând o hermeneutică de tip fenomenologic.povestire. Ńinând seama de imposibilitatea de ...ramificaŃii. (Giambattista Vico21. Ion Petru Culianu19. Alteritatea . dar şi de (devenitele) axiomatice definiri ale unor Lucian Blaga17. atemporalitatea şi universalitatea. derivări şi împrumuturi de motive.Critica miticarhetipală22).mitul povesteşte o istorie sacră“. oracular. . relatând un eveniment petrecut . în Mit şi gândire în Grecia antică: “ logosul s-a eliberat de mythos aşa cum solzii cad de pe ochii orbului“ (pe vremea Şcolii din Milet)23.mitomorfică“.in illo tempore“.. după taxinomia lui Radu Surdulescu .. alături de sensul . Această accepŃie presupune eludarea unor referenŃi importanŃi ai mitului: adevărul şi sacrul. Lexemul elen .logos“ – .. în abordări de natură . . Félix Buffière arată că . (Aspecte ale mitului25). În general i se recunosc mitului (formaliştii) structura narativă. teme. o perspectivă ce Ńine de mitografii.

. .rostire“ este mit.inventarului antropologic“ (picturi.. depreciind-o.epiric“ (după cum se exprima29)... orice discurs.. moravuri) al epocii respective.. ca dimensiune a imaginarului colectiv. la marile mituri ce . operând cu invariante logice (miturile individuale). natură/cultură. . din care derivă noŃiunea de . agricultură/război etc. îşi structurează cele patru volume ale Mitologicelor pe baza unor opoziŃii binare: crud/gătit.mitocritica“ (grilă de lectură structuralistă). Aplicând textului literar lectura instituită de Lévi-Strauss. Gilbert Durand28 condiŃiona orice mitanaliză de examinare a .modă demodată în 1992“.. ritualuri religioase. ca .. când îşi scrie cartea. . anume recurgând la metoda extrapolării mitanalitice a unei singure opere..miturile intimităŃii. Orice .sistem“ al imaginarului. Gilbert Durand. integrând mitul societăŃii în care circulă.mitocriticată“.omologii“ semantice).obsedează“ câte o epocă.. toate lecŃiile unui şir mitic conceptualizate într-un . (referitoare la miturile amerindiene).. totuşi..sintagme“ în cadrul sistemului (mitologiei). ideologii.. .Roland Barthes interpretase mitul ca .mitem“ (cea mai mică unitate de sens caracterizată prin . simple . Lévi-Strauss urmase aceleaşi etape inductive. Figuri mitice şi chipuri ale operei – de la mitocritică la mitanaliză –... care este o extrapolare a mitocriticii la corpusul tuturor redundanŃelor. Lévi-Strauss27. sculpturi. .sistem semiologic secundar“26 (ceea ce în primul sistem este semn – totalitatea asociativă dintre un concept şi o imagine – devine. (spre exemplu. în cel de-al doilea. simplu semnificant). în secolul al XIX-lea“) stabileşte câteva concepte euristice: .mitanaliza“.redundanŃe“. monumente. viaŃă/moarte. apoi stabilind izomorfismele. . operând într-un . Antropologul Cl.mitologem“30..

.a.G. Jung.. Sau ocupat de miturile autohtone sau transliterări ale acestora în (spaŃiul) folclorul românesc.Miturile au fost privite de multe ori ca literatură“35. artele plastice.reinvestiri mitologice“. R. Tănase32 ş. Şi Victor Kernbach. după Mircea Eliade39 sau .m.literară“ asupra miturilor: . cum le numeşte el: literatura. numinozitatea37 confirmă capacitatea operei literare de a recupera universalul. centrată pe două nuclee generative. Mitul devine mod de revelare a divinităŃii. ideologiile şi istoriile..O complexă abordare tipologică a criticii mitic-arhetipale. fundamentate pe invariante: mitul ca element arhetipal structurant al culturii româneşti.imagini arhetipale“. Vulcănescu. recunoscându-i literaturii rolul fixării mitului. Acestea ar fi . Blaga. două mari clase: critica de sorginte antropologică propriu-zisă şi cea derivată din psihologia analitică a lui C.arhetipuri“... .P.. capătă semnificaŃii artistice. Problema cercetătorului este că nu dispune. ci obiect de spectacol.. Cercetătorii români şi-au demonstrat apetenŃa pentru acest domeniu prin intermediul hermeneuticilor culturale. I. O disociere necesară mit original-mitografie operează DicŃionarul religiilor33 (Eliade/Culianu). În critica mitic-arhetipală jungiană. în Miturile esenŃiale34 stipula aceeaşi perspectivă . L. Al.d. propune şi Radu Surdulescu în Critica mitic-arhetipală/De la motivul antropologic al sentimentul numinosului31. Gilbert Durand a demonstrat ipoteza continuităŃii între imaginarul mitic şi pozitivismul istoric. în mare parte decât de mitografii. Culianu. după Jung40. neexistând ruptura între scenariile mitologiilor antice şi . Alteritatea mit sacru-mit poetic“ fusese teoretizată de Giambattista Vico în ŞtiinŃa nouă36. Călinescu. nu realitate.povestirile culturale“. de implicaŃiile mitice ale literaturii G.

.numinosul“... conceptul de mit revine şi în caracterizarea tragediei. ritualice sau magice.mitul descriind dramaticele izbucniri în lume ale sacrului“41).Imago-Dei“. şi nu una religioasă.mythos-ului“. Aristotel semnalează transformarea mitului în poezie. realitatea... În . indicând o semnificaŃie estetică a .Mythos“ reprezintă materia. ci numai atunci când trezeşte în receptor sentimentul divinului. Textul aristotelic consemnase laicizarea mitului… ..Poetica“42 sa.Întocmai cum în viziunea lui Mircea Eliade mitul şi sacralitatea sunt intim legate (. Jung asociază noŃiunea de arhetip cu . acea . subiectul.. al lumii celeilalte. O operă este arhetipală nu datorită intrigii ei mitice. dezvoltând o critică mitic-arhetipală axată pe componente mitice.