Dreptul Transporturilor - Curs 1 Dreptul transporturilor este o instituţie de drept comercial.

Acest aspect rezultă cu mare claritate din Noul Cod Civil, aici este reglementat contractul de transport. De aceea se pune şi întrebarea dacă dreptul transporturilor este o ramură distinctă de drept sau face parte din dreptul comercial. I. Sediul materiei • Codul Comercial – art. 413 – art. 441 –> contractul de transport • Codul Comercial – art. 696 – art. 8... -> dreptul maritim (sunt căzute în desuetudine) • OG 19 / 1997 privind transporturile -> reglementază modul cum sunt autorizate / licenţiate să funcţioneze transportatorii, atribuţiile instituţiilor competente în domeniu etc. • OG 44 / 1997 – cu privire la transporturile rutiere • OUG 12 / 1998 – reglementează transportul feroviar • Codul Aerian – în mare parte abrogat II. Raporturile juridice a) ce se desfăşoară e teritoriul naţional – sunt aplicabile toate actele normative mai sus menţionate b) în materie de extraneitate: - Convenţia internaţională (CMR) -> cu privire la transporturile rutiere - Convenţia cu privire la transportul feroviare de mărfuri (CIM) - Convenţia cu privire la transporturile maritime -> Regulile de la Hamburg c) anumite raporturi juridice importante sunt reglementate, nu de acte normative, ci de uzuri comerciale:  Contractul de expediţie - nu este nici un contract de transport, dar nici de comision - contract nenumit prin care o persoană, denumită EXPEDIŢIONAR, se obligă să facă să se transporte o anumită cantitate de marfă în beneficiul celeilalte persoane, denumită CLIENT - „să facă să se transporte” nu înseamnă „a transporta”, care presupune a duce o marfă / o persoană de la punctul de plecare la punctul de sosire - foarte important – timpul trebuie prevăzut în contract - clientul trebuie să fie informat în orice moemnt ce se întâmplă cu încărcătura sa - circulă în general, sub forma unor contracte tipizate care conţin clauze „stil”, care rareri sunt modificate  Uzanţele portuare - se impun ca şi cum ar fi vorba despre lege III.Obiect Dreptul transporturilor are ca obiect de reglementare o serie de relatii sociale care sunt extrem de importante pentru o civilizaţie Transportul este considerat a fi revelatorul unei civilizaţii

1

IV. Definiţie Transportul reprezintă o deplasare a unei mărfi / persoane de la un punct la un alt punct având un itinerariu. Deci, atunci când vorbim despre transport trebuie să avem în vedere următoarele aspecte: 1. o marfă / persoană deplasată de la un punct la un alt punct 2. un itinerariu 3. o cale de transport 4. un vehicul Nu este transport atunci când o cantitate de energie este transportată prin cablu de la un punct la un alt punct, nici mesageria care se realizează prin poştă, nici transferul de date. V. Clasificare Această clasificare este esenţială din două puncte de vedere: a) marfă – îşi are reglementarea în Codul Comercial cu titlul de „transporturi”, iar raportul juridic este unul de „business to business” b) persoane – nu are reglementare, dar relevă chestiuni de reglementare speciale: - persoanele sunt consumatori de transporturi, prin urmare ei sunt beneficiari ai legii de protecţie a consumatorilor principiul libertăţii de circulaţie principiul nondiscriminării VI. Tipuri de transporturi 1. terestre: - rutiere - feroviare 2. navale: - fluviale - maritime 3. aeriene – este exploatabil doar in spaţiul de 12 000 m altitudine. În spaţiul cosmic nu există nicio suveranitate a niciunui stat, de aceea nu se pot efectua transporturi aeriene mai sus de această altitudine. Dreptul Transporturilor - Curs 2 Clasificare I. În funcţie de itinerariul parcurs avem 2 categorii de transport 1. Transportul în trafic intern – sunt transporturile care nu implică trecerea frontierei de stat în realizarea transportului. 2. Transportul în trafic internaţional - sunt transporturile care implică trecerea frontierei de stat în realizarea transportului. OBS.: De cele mai multe ori, convenţiile internaţionale în materia transporturilor folosesc drept criteriu pentru a deveni aplicabile, nu trecerea frontierei de stat, ci faptul că punctul de plecare şi cel de destinaţie se găsesc în state diferite. II. În funcţie de obiectul transportului 1. Transporturi de bunuri 2. Transporturi de persoane Reglementare: art. 20 OG 19 / 1997 2

III. În funcţie de interesul servit 1. Transporturi în interes public (transporturi publice) – transporturile executate de persoane fizice sau juridice autorizate să desfăşoare activităţi economice având ca trăsătură definitorie faptul că transportul este oferit în mod nediscriminatoriu terţilor. Altfel spus, ori de câte ori o persoană fizică sau juridică oferă în mod nediscriminatoriu pentru orice altă persoană acea activitate, înseamnă că respectiva desfăşoară activitate de transport în interes public. 2. Transporturi în interes propriu: a. În folos propriu b. În interes personal Reglementare: art. 20 OG 19 / 1997 a. Transporturile în folos propriu sunt transporturile executate de persoane fizice sau juridice autorizate să desfăşoare activităţi economice având ca trăsături definitorii: faptul că se desfăşoară pentru satisfacerea unei nevoi apărute ca efect al desfăşurării activităţii bunurile transportate sunt destinate desfăşurării activităţii sau sunt rezultatul acesteia transportul este realizat cu mijloace de transport aflate în proprietatea sau folosinţa persoanei care realizează transportul (în temeiul unui contract de închiriere sau leasing). b. Transporturile în interes personal sunt transporturile executate de persoane fizice având ca trăsătură definitorie faptul că sunt destinate satisfacerii unor nevoi private ale acestora. Importanţa clasificării:  Sub aspectul condiţiilor necesare a fi îndeplinite de către persoana care are în vedere desfăşurarea unei activităţi de transport (dacă activitatea de transport poate fi calificată drept activitate în interes public sau activitate în folos propriu, este necesară obţinerea unei autorizaţii din partea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurilor).  Sub aspectul temeiului juridic în baza căruia se poate desfăşura transportul pentru beneficiarul acestuia (dacă activitatea de transport poate fi calificată drept activitate în interes public, atunci desfăşurarea acesteia implică încheierea unui contract de transport cu beneficiarul activităţii). IV. În funcţie de periodicitatea deplasării 1. Transporturile cu periodicitate regulată 2. Transporturile ocazionale Clasificarea nu este consacrată, cu caracter general, în nicio normă de reglementare. Noţiuni introductive privind operatorii de transport şi operatorii activităţilor conexe I. Definiţie: -> operatorii de transport (transportatorii, cărăuşii) reprezintă persoanele fizice sau juridice autorizate să efectueze activitate de transport -> 3

Definiţia consacrată în art. 9 coroborat cu art. 22 OG 19 / 1997: Operatorii de transport sunt persoanele fizice sau juridice autorizate să efectueze transportul în interes public sau în folos propriu. -> operatorii activităţilor conexe sunt persoanele fizice sau juridice care desfăşoară activităţi conexe transportului (aerogări, gări, aeroporturi etc.) OBS: OG 19 / 1997 nu face precizarea faptul că şi aceşti operatori ar trebui să fie autorizaţi, deducem însă acest aspect din actele normative cu caracter special unde operatorii activităţilor conexe trebuie să fie şi ei autorizaţi să desfăşoare activităţi conexe II. Forme de organizare pentru dobândirea calităţii de operator de transport sau operator al activităţilor conexe:  Actele normative cu caracter general permit desfăşurarea activităţii de transport atât de către persoane fizice, cât şi de cele juridice; nu sunt menţionate anumite forme de organizare.  Deşi actele normative sunt permisive totuşi, libertatea de alegere este limitată. Persoanele care doresc să desfăşoare activitate de transport în calitate de operator de transport sau operator al activităţilor conexe, trebuie să opteze pentru o formă de organizare compatibilă cu desfăşurarea unei activităţi comerciale.  Activitatea operatorilor de transport sau activitatea operatorilor activităţilor conexe este faptă de comerţ – art. 3 C.Com.  Nu se pune problema alegerii unei forme de organizare decât pentru desfăşurarea unei activităţi de transport în interes public. III. Condiţii speciale pentru dobândirea calităţii de operator de transport sau operator al activităţilor conexe: Conform art. 22 OG 19 / 1997, respectiv potrivit actelor normative cu caracter special, dobândirea calităţii de operator de transport sau a celei de operator al activităţilor conexe impune obţinerea unei autorizaţii din partea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii. Noţiuni introductive privind autorităţile publice care au competenţă în domeniul transportului Ministerul Transportului şi Infrastructurii Conform art. 10 OG 19 / 1997, acesta este principala autoritate publică în domeniul transportului. Atribuţiile sale sunt regelementate prin HG 76 / 2009, OG 19 / 1997. O parte din atribuţii nu se exercită de către acesta în mod direct, ci prin intermediul unor instituţii publice aflate în subordinea sa: 1. Autoritatea Feroviară Română (AFER) A fost înfiinţată în baza OG 95 / 1998. Este o instituţie publică, cu personalitate juridică, aflată în subordinea Ministerului Transportului si Infrastructurii, iar organizarea, funcţionarea şi atribuţiile sunt stabilite prin HG 626 / 1998. Autorizarea operatorilor de transport feroviar este realizată de autorităţile feroviare române prin intermediul Organismului de Licenţe Feroviar Român. 2. Autoritatea Rutieră Română (ARR) 4

Autoritatea Aeronautică Civilă Română (AACR) Înfiinţată în baza HG 405 / 1993. o deplasare în spaţiu cu un vehicul de transport pe o cale de transport rutieră.. funcţionarea şi atribuţiile sunt stabilite prin Regulamentul anexat la HG 1133 / 2002. În absenţa unei astfel de 5 . 3. funcţionarea şi atribuţiile sunt stabilite prin HG 625 / 1998. 27 din Regulament. 1470 pct. Are personalitate juridică şi este organizată în subordinea Ministerului Transportului si Infrastructurii. Autoritatea Navală Română (ANR) Înfiinţată în baza HG nr. Natura juridică Conform art. Are personalitate juridică şi este organizată în subordinea Ministerului Transportului si Infrastructurii.: art.Înfiinţată în baza OG nr. Potrivit art. IV. Autorizarea operatorilor de transport naval este realizată de către Autoritatea Navală Română. Definiţie Conform art. 441  C. OBS. se obligă faţă de cealaltă parte. AACR analizează şi face propuneri Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii cu privire la cererile de autorizare a operatorilor aerieni. contractul de transport de mărfuri este contractul prin care o parte. Com. funcţionarea şi atribuţiile a AACR sunt stabilite prin Regulamentul anexat la HG 405 / 1993. feroviară. Contractul de Transport I.. 413 – art. fiind necesar ca în obiectul de activitate al acestora să fie inserată activitatea de transport. Părţile: -> cărăuşul / transportatorul / operatorul de transport -> expeditorul Participanţii: -> cărăuşul -> expeditorul / clientul / încărcătorul / predătorul -> destinatarul a) Cărăuşul poate fi o persoană juridică sau fizică. 4 pct. III. Civil: art. 1133 / 2002. care reprezintă şi temeiul juridic. iar organizarea. Sediul materiei  C. Com. iar organizarea. numită CĂRĂUŞ. 4. navală sau aeriană a unei cantităţi de mărfuri şi să le predea destinatarului. 413 C. contractul de transport poate fi încadrat în sfera contractelor de prestări servicii. Este regie autonomă de interes public naţional. ci a unui contract de prestări servicii. numită EXPEDITOR. Autorizarea operatorilor de transport rutier este realizată de către Autoritatea Rutieră Română. 2.C. ca în schimbul unei sume de bani. 1477 în capitolul „Despre locaţiunea lucrărilor” II. 1473 – art. să efectueze sub paza sa şi înăuntrul unui termen. art. numită TARIF. iar organizarea. 95 / 1998.: Trebuie reţinut faptul că acest contract NU are natura juridică unui contract de antrepriză. Încheierea contractului În contractul de transport trebuie să se facă distincţie între părţile contractului de transport şi participanţii la contractul de transport. 1470 C.

nu ar putea să încheie în mod valabil contracte de transport decât dacă acestea ar avea caracter ocazional. 1 C. face referire la emiterea unei scrisori de cărat. Coroborând cele două acte normative se impune concluzia că scrisoarea de cărat este documentul de transport. de a introduce o acţiune în nume propriu împotriva cărăuşului. Potrivit acestuia cărăuşul are obligaţia de a semna scrisoarea de cărat doar dacă expeditorul solicită expres acest lucru. c) Destinatarul nu este parte la contractul de transport. el devine titular al unor drepturi şi obligaţii. întrucât reglementarea generală în materia contractului de transport nu dispune cu privire la condiţiile de validitate de fond). Totuţi. Com. 6 . Com. de a efectua descărcarea mărfii. V. 434 C. 2. De formă 1. al încheierii contractului. 417 C.continuare V. 948 C. Temeiul juridic îl constituie art. persoana în obiect de activitate al căreia nu este inclusă activitatea de transport. ci numai la cererea cărăuşului. Astfel. OG 19 / 1997 prevede faptul că în legătură cu contractul de transport trebuie emis un document de transport. De fond 2. 414 C. 2) Art.menţiuni poate fi pusă în discuţie valabilitatea contractelor de transport încheiate. Argumente conform cărora scrisoarea de cărat se emite în scop ad probationem. 432 C. Condiţiile de validitate 1. potrivit principiului capacităţii de folosinţă. Com. C. obligaţiile destinatarului sunt obligaţii autonome şi se nasc la momentul acceptării mărfii de către destinatar. fiind condiţii de capacitate. în acelaşi timp. Drepturile destinatarului sunt drepturi autonome născute direct din contractul de transport încă de la momentul încheierii acestuia. Drepturile destinatarului sunt acelea de a cere eliberarea mărfii. sau tariful de transport intregal. Contractul de transport nu cunoaşte condiţi de formă ad validitatem. Com. obiect şi cauză (incidenţa acestui articol se întemeiază pe art. b) Expeditorul poate fi o persoană fizică sau juridică care în contractul de transport trebuie să indice cărăuşului persoana destinatară.curs 3 – Contractul de transport . Condiţia constă în neînlocuirea destinatarului de către expeditor. iar termenul îl reprezintă momentul ajungerii mărfii la destinaţie sau acela al împlinirii termenului la care marfa ar fi trebuit să ajungă la destinaţie. Com. ci ad probationem (scrisoarea de cărat). Condiţiile de fond sunt reglementate de art. consimţământ. de a cere predearea documentelor de transport. Aceasta este o derogare de la principiul relativităţii efectelor contractului şi îşi găseşte temeiul juridic în C. drepturile destinatarului sunt afectate de o condiţie şi un termen. Com. nu impune semnarea scrisorii de cărat de către ambele păţi ale contractului de transport. Com (care reglementează emiterea unei scrisori de cărat) nu impune redactarea acesteia ori de câte ori se încheie un contract de transport. Conform art.. Condiţiile de validitate Dreptul Transporturilor . şi nu ad validitatem: 1) Art. în virtutea contractului. şi sunt acelea de a suporta o parte din tariful de transport. La acest moment. iar întocmirea sa se face în scop probator. Civil.

422 C. 20 OG 19 / 1997). 20 OG 19 / 1997. b) Contractul de transport este un contract numit pentru că este reglementat legal prin C. contractului de transport nu i se aplică principiul accesorium sequitur principale (validitatea contractului de transport depinde exclusiv de respectarea propriilor sale condiţii de validitate. Din această cauză.  Dacă invalidarea actului principal a avut loc înainte de executarea contractului de transport.. Com. Caracterele juridice ale contractului de transport a) act juridic principal b) contract numit c) contract sinalagmatic d) contract cu titlu oneros e) contract consensual f) contract comercial a) Din punct de vedere economic.. stabileşte expres faptul că termenul predării lucrurilor trasportate se hotărăşte prin învoirea părţilor nefăcând referire la niciun înscris necesar a fi redactat în acest scop. expeditorul are dreptul de a suspenda transportul şi de a cere restituirea bunului transportat. Totuşi.). VI. şi legile comerciale speciale. Com.3) Art. 7 . 421 C. încheierea unui contract de transport poate să intervină şi independent de încheierea unui alt contract.  Dacă invalidarea actului principal a avut loc după executarea contractului de transport. încheierea contractului de transport este generată de încheierea unui contract de vânzare – cumpărare. d) Contractul de transport este un contract cu titlu oneros pentru că el presupune o necesitate. Din contractul de transport pot rezulta drepturi şi obligaţii în sarcina unei alte persoane în afara expeditorului şi cărăuşului. c) Contractul de transport este un contract sinalagmatic deoarece din el rezultă drepturi şi obligaţii reciproce şi interdependente pentru ambele părţi. Com. 4) Potrivit art. neexecutarea obligaţiei expeditorului de a preda marfa poate să conducă la rezoluţiunea contractului de transport şi la obligarea expeditorului să acopere prejudiciile cauzate de neexecutarea culpabilă. Conform art. Cel mai des. 434 C. nu şi de validitatea altui act juridic. plata unei sume de bani. contractul de transport este un act juridic principal. aceasta nu are niciun fel de impact asupra contractului de transport. contractul de transport este un contract accesoriu. 432 C.). persoana care la momentul încheierii contractului de transport are calitatea de terţ (destinatarul – art. în cazul în care expeditorul nu-şi mai poate executa obligaţia de a preda marfa. contractul de transport se probează prin documentul de transport. acesta poate să uzeze de dreptul menţionat (dreptul de a modifica unilateral contractul permite expeditorului să revoce contractul de transport cu obligaţia acestuia de a plăti cărăuşului cheltuielile făcute pentru executarea transportului. 2) Dacă expeditorul nu mai este titular al dreptului de a modifica unilateral contractul de transport. TARIF sau preţ al transportului (art. indiferent cât de strânsă ar fi legătura dintre acestea). precum şi cu obligaţia de a acoperi pagubele directe şi imediate rezultând din revocarea contractului de transport). pot fi incidente 2 situaţii: 1) Dacă expeditorul este titular al dreptului de a modifica unilateral contractul de transport (drept reglementat de art. Din punct de vedere juridic. art. 421 C. Com. Com. Com. caz în care contractul de transport îşi pierde caracterul accesoriu din punct de vedere economic.

dar are calitatea de comerciant şi încheie acest contract în calitatea menţionată. 3 C. 3 C. Com. dacă persoana care se obligă a executa un transport nu are organizată o întreprindere de transport în sensul art. atunci. va fi faptă de comerţ obiectivă pentru aceasta. Com.. VII. În consecinţă. vor avea caracter comercial. Com. Dacă persoana fizică autorizată nu are oganizată o întreprindere în sensul art. Com. Com. Dacă în obiectul de activitate al întreprinderii individuale este inclusă activitatea de transport. se stabileşte faptul că are caracter comercial întreprinderea de transport. întreprinzătorul poate deveni operator de transport. acesta nu va avea calitatea de întreprinzător în temeiul art. caracterul comercial al contractului de transport poate fi determinat pe baza prevederilor art.) sunt prezumate a fi comerciale. Ex: O persoană fizică. iar contractul de transport pe care îl încheie în calitate de cărăuş poate fi considerat ca având caracter civil. dacă persoana se obligă a executa transportul are organizată o întreprindere de transport şi încheie contracte de transport în executarea activităţii menţionate. Includerea în obiectul de activitate a activităţii de transport permite obţinerea calităţii de operatori de transport (dacă sunt îndeplinite şi celelalte condiţii cerute în acest scop). 3 C. caracterul comercial se stabileşte în 2 etape: 1) Pornind de la dispoziţiile art. Contractele de transport pe care le va încheia în exercitarea activităţii în calitate de cărăuş vor fi comerciale din punct de vedere obiectiv. ci din punct de vedere subiectiv. Com. Com. 3 C. Acest articol stabileşte faptul că actele unui comerciant (altele decât cele menţionate în art. Com. dar nu implică în mod necesar obţinerea calităţii de întreprinzător în sensul art.  Pentru expeditor. titularul întreprinderii individuale şi-a organizat o întreprindere în sensul art. În consecinţă. 3 C. Com. 3 C. caracterul comercial al contractului de transport se stabileşte pornind de la prevederile art. Efectele contractului de transport Acestea nu sunt prevăzute expresis verbis în C. titular al unei întreprinderi individuale. OBS: Simpla prevedere în obiectul de activitate a activităţii de transport nu echivalează cu organizarea unei întreprinderi de transport. Doar în acest caz contractul de transport încheiat de persoana fizică autorizată în calitate de cărăuş. este calificat de lege ca fiind comerciant de la data înregistrării în Registrul Comerţului a întreprinderii individuale. acesta are şi calitatea de întreprinzător în temeiul art. Com. Com. Dacă titularul întreprinderii individuale nu şi-a organizat în concret o întreprindere în sensul art. 3 C. f)  Pentru cărăuş. 2) În al doilea rând. contractul va avea caracter comercial pentru întreprinzători. Dacă în concret. dar nu este întotdeauna un întreprinzător în sensul art. nu contractul de transport stricto sensu.e) Contractul de transport este un contract consensual deoarece aşa cum este configurat în C. Contractele de transport pe care le-ar încheia în exercitarea activităţii comerciale în calitate de cărăuş. Dacă acesta are calitatea de comerciant atunci. 3 C. contractul de transport are caracter comercial fiind faptă de comerţ subiectivă. aceasta nu este întreprinzător. Com. poate să devină operator de transport. 4 C. dar nu din punct de vedere obiectiv. 4 C. atunci aceasta este şi întreprinzător în sensul art. 3 C. contractul de transport se încheie prin simplul acord de voinţă.. Com.. 8 .. 3 C. Com. 3 C. redactarea documentului de transport fiind făcută în scop de probă. atunci. Com. Dacă persoana fizică autorizată îndeplineşte condiţiile de existenţă a unei întreprinderi (combinarea tuturor factorilor de producţie). contractul este prezumat a fi comercial. Ex: O persoană fizică autorizată care are inclus în obiectul de activitate activitatea de transport.

În acest caz. Scrisoarea de cărat are un conţinut reglementat legal prin art. Obligaţiile cărăuşului • Obligaţia de a prelua marfa • Obligaţia de a semna scrisoarea de cărat (la cererea expeditorului) • Obligaţia de a încunoştinţa expeditorul despre intervenirea unei situaţii de transport deficitar (potrivit art. cât şi obligaţii ale cărăuşului. Efectele contractului la punctul de plecare B. Com.posibilitatea de a alege menţinerea contractul. opţiunea pentru una dintre cele 2 variante (dacă scrisoarea de cărat a fost emisă la ordin.Tradiţional. nu va putea fi angajată răspunderea cărăuşului pentru întârzierea la transport .) • Obligaţia de a întocmi şi de a preda cărăuşului documentul de transport (scrisoarea de cărat). locul de destinaţie. 415. în scrisoarea de cărat trebuie incluse informaţii referitoare la: marfă. denumit GIR. 420 C.) b) 9 .posibilitatea de a înceta raporturile contractuale. expeditorul are 2 posibilităţi: . scrisoarea de cărat poate să fie emisă la ordin sau la purtător fiind necesar să se precizeze. a) Obligaţiile expeditorului • Obligaţia de a preda cărăuşului marfa • Obligaţia de a preda cărăuşului documentele însoţitoare ale mărfii. destinatar (potrivit art. 416 C. Efectele contractului la punctul de plecare La punctul de plecare pot fi identificate atât obligaţii ale expeditorului. specifică punctului de plecare. va trebui achitată către cărăuş o sumă de bani reprezentând contravaloarea cheltuielilor făcute cu pregătirea mijlocului de transport. 415 C.. efectele contractului de transport sunt analizate prin raportare la cele 3 momente principale ale efectuării activităţii de transport: A. Efectele contractului la destinaţie A. expeditor. Efectele contractului pe parcursul transportului C. Dacă destinatarul utilizează acest mecanism. Această obligaţie există numai în situaţia în care cărăuşul solicită expres eliberarea documentului de transport. atunci marfa se va elibera persoanei care a obţinut scrisoarea de cărat ca efect al gir-ului). în cuprinsul scrisorii de cărat. ea putând apărea ca obligaţie la punctul de destinaţie). 414 şi art. În această situaţie.: actele de vamă art. cărăuş. necesare pentru circulaţia legală a mărfii (ex. transportul deficitar se referă la situaţia în care transportul mărfurilor nu poate să demareze din motive de forţă majoră sau caz fortuit. destinatarul care figurează în scrisoarea de cărat. preţul transportului şi timpul în care trebuie executat transportul. Com. Com. În acest caz. • Obligaţia de a plăti cărăuşului preţul transportului (acestă obligaţie nu este însă. poate să transmită acest document unei alte persoane printr-un mecanism.. Potrivit acestuia.

Nu sunt reglementate condiţii de formă pentru încunoştinţarea expeditorului în legătură cu intervenirea unei situaţii de transport deficitar. art.continuare B. intervenţia unei situaţii de transport deficitar face ca obiectul obligaţiei imposibil de executat să poată pretinde parţial contraprestaţia aferentă obligaţiei pe care nu şi-a putut-o executa din cauze fortuite. din perspectiva conservării mărfii. 1473. expeditorul are 2 opţiuni: 1) să aleagă menţinerea contractului de transport. Pentru a fi în prezenţa unei situaţii de transport deficitar pe parcursul derulării transportului. dacă marfa (alcătuită din bunuri de 10 a) .în contractele sinalagmatice netranslative de proprietate. Expeditorul va trebui să plătească transportatorului cheltuielile făcute cu pregătirea mijlocului de transport. Piperea face o discuţie cu privire la noţiunea de „detentor precar”. cât şi cea a riscului contractului se manifestă în contracte sinalagmatice netranslative de proprietate şi sunt generate de imposibilitatea fortuită de executare a obligaţiilor contractuale. Com.în contractul de transport. OBS: transportul deficitar se aseamănă cu instituţia riscului contractului Asemănări: atât situaţia transportului deficitar. Predarea mărfii către cărăuş poate avea consecinţe juridice din perspectiva transmiterii dreptului de proprietate şi a riscurilor asupra mărfii transportate. • Obligaţia de a conserva marfa Cărăuşul este un detentor precar cu privire la marfa transportată – art. precum şi obligaţii ale destinatarului. precum şi preţul transportului în proporţie cu drumul parcurs. Dl. ale cărăuşului. trebuie să fie îndeplinite 3 condiţii: 1) să aibă loc un fapt (lato sensu) care să poate fi calificat drept caz fortuit sau forţă majoră 2) termenul de transport să nu poată fi respectat. . 420 C. În această situaţie expeditorul nu va putea să angajeze răspunderea transportatorului pentru depăşirea termenului de transport. De reţinut faptul că. chiar dacă imposibilitatea de executare nu îi este imputabilă. Efectele contractului pe parcursul transportului Pe parcursul transportului pot fi identificate obligaţii ale expeditorului. Deosebiri: . urmând să aibă loc o întârziere foarte mare 3) întârzierea să fie rezultatul acţiunii cazului fortuit sau forţei majore Dacă intervine o situaţie de transport deficitar. Cărăuşul este asimilat depozitarului dintr-un depozit necesar. ori a expresiei „posesor precar”. cât şi faza de derulare a transportului) – art. Obligaţiile cărăuşului • Obligaţia de a încunoştinţa expeditorul despre intervenirea unei situaţii de transport deficitar (poate să caracterizeze atât faza de început.Dreptul Transporturilor curs 4 – Contractul de transport . 2) să aleagă încetarea raporturilor contractuale cu cărăuşul. riscul contractului este suportat de debitorul obligaţiei imposibil de executat. În principal. C. Obligaţia de a conserva marfa începe de la momentul executării de către cărăuş a obligaţiei de luare în primire a mărfii şi durează până la momentul executării obligaţiei acestuia de a elibera marfa. 1853 C. şi propune folosirea ori numai a cuvântului „detentor”. Acesta nu va putea pretinde contraprestaţia aferentă obligaţiei pe care nu şi-a putut-o executa. considerând folosirea simultană a acestor cuvinte ca fiind o exprimare pleonastică.

 Dacă în contract a fost inclusă clauza DEQ (Delivered Ex Quay = Livrat pe chei). Titularul dreptului de a da un contraordin diferă după cum. o derogare în materia contracului de transport de la principiul prevăzut în art. destinatarul înscris în scrisoarea de cărat (dacă acesta a primit de la expeditor exemplarul scrisorii de cărat şi nu l-a transmis către o altă persoană). iar destinatarul iniţial poartă denumirea de GIRANT). dar nu l-au menţionat in scrisoarea de cărat. fie atât proprietatea. Prin excepţie. aceasta fiind predată cărăuşului.). În situaţia în care scrisoarea de cărat a fost emisă ca un titlu negociabil. persoana care a dobândit de la destinatarul iniţial scrisoarea de cărat (în măsura în care transmiterea scrisorii de cărat s-a realizat prin mecanismul gir-ului. 417 al. Exemplificativ. riscurile se transferă la momentul la care marfa a fost descărcată în portul de destinaţie. • Obligaţia de a ajunge la destinaţie cu respectarea termenului prevăzut în contractul de transport În cazul în care părţile contractului de transport nu au stabilit un termen pentru ajungerea mărfurilor la destinaţie. a fost inclusă o clauză INCOTERMS. C. Prin excepţie. 1 C. în contractul de vânzare – cumpărare ce a generat încheierea contractului de transport. au ca efect transmiterea proprietăţii şi a riscurilor de la vânzător la cumpărător. judecătorul va avea dreptul să aprecieze care este termenul necesar efectuării transportului (art. Com. În cazul în care părţile contractului de transport au stabilit un termen pentru ajungerea mărfurilor la destinaţie. cât şi riscurile se pot transmite la un moment. efectuate pentru executarea obligaţiei de predare a acesteia către cărăuş. titularul dreptului de a da un contraordin este destinatarul. 422 C. 3 C. Exemple  Riscurile se transferă nu la momentul individualizării mărfii (când se transferă proprietatea). b) Obligaţiile expeditorului 11 . scrisoarea de cărat a fost emisă ca un titlu negociabil sau ca un titlu nenegociabil.). scrisoarea de cărat care cuprinde doar numele destinatarului fără să existe menţiunea că aceasta a fost emisă la ordin sau la purtător. părţile au inserat o condiţie suspensivă sau o clauză de rezervă a proprietăţii • Obligaţia de a executa contraordinele primite – art. Com.). în caz de litigiu.gen) a făcut obiectul unui contract de vânzare – cumpărare. acest termen nu este opozabil destinatarului (art. ca regulă. ci la momentul la care marfa a fost încărcată pe vas dacă. fie riscurile. Obligaţia cărăuşului de a executa contraordinele primite există până în momentul în care destinatarul a solicitat predarea lucrurilor (dacă scrisoarea de cărat este un titlu nenegociabil) sau până la momentul în care persoana care posedă scrisoarea de cărat emisă ca titlu negociabil a remis această scrisoare transportatorului. Reprezintă un titlu nenegociabil. Com. Nu sunt reglementate condiţii de formă pentru exercitarea dreptului de a da un contraordin.  În contractul de vânzare – cumpărare care a determinat încheierea contractului de transport. Dreptul de a da un contraordin reprezintă deci. operaţiunile de individualizare a mărfii. această persoană poartă denumirea de GIRATAR. 421 C. expeditorul (art. Prin termenul „contraordin” (dreptul de a da un contraordin) se desemnează dreptul de a revoca unilateral sau dreptul de a modifica unilateral contractul de transport. În situaţia în care scrisoarea de cărat a fost emisă ca un titlu nenegociabil. denumită FOB (Free on Board). Este titlu negociabil acea scrisoare de cărat care cuprinde menţiunea că este emisă la ordin sau la purtător şi este semnată de cărăuş. Com. dacă expeditorul nu mai este în posesia scrisorii de cărat. titularul dreptului de a da un contraordin este. 421 al. dreptul de a da contraordinul aparţine persoanei care posedă scrisoarea de cărat. aceasta poate fi însuşi expeditorul (dacă nu a trimis exemplarul scrisorii de cărat către destinatar). 969 C.

coroborat cu art. 1473 C. Tipurile răspunderii Contractuală Delictuală 1. b) Se întâlneşte atunci când persoana care a încheiat contractul de transport în calitate de cărăuş. • Obligaţia de a restitui scrisoarea de cărat emisă ca titlu negociabil. Com. Efectele contractului la destinaţie La destinaţie pot fi identificate obligaţii ale cărăuşului şi obligaţii ale destinatarului. Com. Com. 1624 C. C. 1. Com. Obligatiile cărăuşului Cărăuşul are obligaţia de a elibera marfa către destinatar  Cărăruşul are obligaţia de a preda documentul de transport destinatarului atunci când scrisoarea de cărat este emisă ca un titlu nenegociabil (art. 12 . 421 C. Com. în deosebi. 3 C. această răspundere acoperă şi situaţia răspunderii cărăuşului pentru faptele străinilor – art. dacă aceasta se afla în posesia expeditorului. iar expeditorul a uzat de dreptul de a da un contraordin. Răspunderea contractuală a cărăuşului poate fi: a) Răspundere pentru fapta proprie b) Răspunderea pentru fapta altei persoane a) Se întâlneşte atunci când persoana care încheie contractul de transport în calitate de cărăuş execută ea însăşi transportul – art. 434 C. 1179 C. ci realizează acest lucru prin subordonaţii săi (salariaţii) sau prin intermediul altor persoane cărora le-a încredinţat transportul (cărăuşi succesivi) – art. 2. nu execută ea însăşi transportul. C.)  Obligaţia de a preda cărăuşului documentul de transport emis în formă negociabilă (art. Se întâlneşte. c) C. 433 al. De asemena. în cazul întreprinzătorilor individuali. 1102 C. iar destinatarul a acceptat transportul – art. Com. 432 C. coroborat cu art.) Obligaţiile destinatarului  Destinatarul are obligaţia de a plăti preţul transportului. Obligaţiile destinatarului Sunt asemănătoare cu cele ale expeditorului. C. • Obligaţia de a suporta pagubele directe şi imediate rezultând din executarea contraordinului dat de expeditor – art. 421 C. C. 432 C.• Obligaţia de a achita cheltuielile generate de executarea contraordinul dat de expeditor – art. precum şi orice alte cheltuieli ocazionate de transport (obligaţia există dacă în scrisoarea de cărat a fost menţionată expres..) b) a)  Răspunderea cărăuşului întemeiată pe contractul de transport I.

1082 C. Com. Com. 1625 C. C. răspunderea pentru pierderea sau avarierea mărfii. III. Limitarea sub aspectul despăgubirii 1. C. Fapta ilicită 2. pierderea efectiv suferită. şi art. 439 C. Aceasta este concilierea directă.). reglementată de C. Depăşirea limitelor despăgubirii. În cazul în care se pune problema înlăturării vinovăţiei cărăuşului. sunt cele prevăzute în art. ca regulă. 428 C. Având în vedere faptul că obligaţia cărăuşului este o obligaţie de rezultat. vinovăţia trebuie să existe. 13 . 720 şi următ. în art. C. Cauzele exoneratoare de răspundere.) şi în caz de includere a unei clauze penale (art. 1080 C.II. 430 C. Pentru a fi angajată răspunderea cărăuşului. 1. în cazul neexecutării. Com. reglementează expres răspunderea pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a 2 obligaţii ale cărăuşului:  Obligaţia de conservare a mărfii  Obligaţia de a ajunge la destinaţie la termenul stabili prin contract Sunt astfel reglementate. 425 şi 428 C. C. precum şi cele prevăzute în art. acestea stabilesc o determinare a despăgubirilor pe baza tarifului de transport.. În ceea ce priveşte. C. P. C.. În cazul răspunderii pentru pierderea sau avarierea mărfurilor. respectiv răspunderea pentru întârzierea în efectuarea transportului 2. Legătura de cauzalitate În condiţiile în care contractul de transport are caracter comercial. art. aceasta se stabileşte potrivit unei evaluări legale (art. nu şi pentru beneficiul nerealizat. Com. Vinovăţia 3. Cărăuşul răspunde pentru conservarea mărfurilor de la momentul luării în primire şi până la momentul eliberării acestora 2.Limitele răspunderii cărăuşului 1. profesionistul abstract – art. pentru angajarea răspunderii contractuale a cărăuşului. trebuie avut în vedere ca etalon. Limitarea perioadei de timp pentru care se poate angaja răspunderea 2.. trebuie parcursă o procedură prealabilă. neavând relevanţă gradul de vinovăţie (acesta influenţează cuantumul despăgubirilor care pot fi obţinute de la cărăuş). 1473 C.). special reglementate în materia contractului de transport. nu există o limitare la acoperirea exclusiv a pagubei efectiv suferite. Prejidiciul 4. vionovăţia se prezumă. cărăuşul răspunde numai pentru pierderea efectiv suferită. 430 C. În cazul răspunderii pentru întârziere. Com. fiind incidente prevederile art. Condiţiile răspunderii 1.C. poate interveni în 2 situaţii: în caz de dovedire a intenţiei directe sau indirecte a cărăuşului (art.

II. 6. potrivit condiţiilor generale USER. Acesta este un contract de sine stătător şi nu face obiectul niciunei reglementări.Dreptul Transporturilor . numiă CLIENT. precizează faptul că. o menţiune expresă în legătură cu integrarea în contract a condiţiilor generale USER. Definiţie Contractul de expediţie este contractul prin care o parte. cu condiţia ca derogarea să se realizeze expres (mecanismul condiţiilor generale USER este similar cu acela al normelor generale supletive). obligaţia caracteristic[ unui contract de expediţie. Acesta distinge după cum casa de expediţie este sau nu membru USER. 1 pct. să organizeze pe seama acestuia din urmă. art. Denumirea modelului de contract este „Condiţiile generale care reglementează activitatea caselor de expediţie” (prescurtat „condiţiile generale USER”). 2071 N. este contract de transport inclusiv acel contract prin care o persoană. se obligă faţă de EXPEDITOR să facă să se transporte un obiect oarecare. se obligă faţă de o altă parte. În cazul în care casa de expediţie este membru USER. Totuşi. Nu prezintă relevanţă dacă în contractul de expediţie.C. condiţiile generale USER se aplică întotdeauna. adică „a face să se transporte ceva”. Obligaţia de a organiza un transport de marfă include. Aplicabilitatea condiţiilor generale USER este configurată pe baza cap. cel mai cunoscut contract de expediţie tip a fost adoptat de Adunarea Generală a Membrilor Uniunii Societăţilor de Expediţie din România (USER). condiţiile generale USER permit părţilor să deroge de la orice prevedere. numită CASĂ DE EXPEDIŢII. contractul de expediţie va fi reglementat cu caracter general prin dispoziţiile art.. numită CĂRĂUŞ. în practică. Astfel. obligaţia de „a face să se transporte ceva” a devenit o obligaţie caracteristică pentru un alt contract. Sediul materiei  Iniţial.curs 5 – Contractul de expediţie I.  În prezent. denumit CONTRACT DE EXPEDIŢIE. un transport de mărfuri. 2064 – art. există sau nu. condiţiile generale USER pot face parte integrantă din contractele de expediţie încheiate de acestea.C. dacă părţile au convenit astfel. ultima modificare fiind făcută la 1 iun 2007. 413 C. la data de 26 oct 1995.  După intrarea în vigoare a Noului Cod Civil. În cazul în care casa de expediţie nu este membră USER. Com. 2 obligaţii principale: 14 . a fost văzută ca o obligaţie ce putea constitui obiectul contractului de transport. Astfel. acestea fac parte integrantă din orice contract de expediţie pe care o casă de expediţie membră USER l-ar încheia. La noi. În materia contractului de expediţie sunt elaborate contracte tip de către cele mai importante CASE DE EXPEDIŢIE (societăţi comerciale având ca obiect de activitate expediţia) sau de asociaţiile acestora.

îndeplinirea obligaţiilor vamale. se poate ajunge la interpretarea acestuia ca neavând nici natura juridică a unui contract de comision. iar casa de expediţii este comisionar. în funcţie de prevederile concrete ale unui contract. 405 şi urm. pentru lacunele contractului. pe seama clientului. nici pe aceea a unui contract de mandat. Calificarea drept contract solemn este posibilă având în vedere faptul că în literatura de specialitate s-a acceptat posibilitatea ca părţile. pentru lacunele contractului. forma scrisă fiind cerută ad validitatem. contract tip de expediţie constituit pe baza contractului de mandat. completarea se face direct cu normele juridice care reglementează Teoria Generală a Obligaţiilor. De asemenea. contractul de expediţie este un contract consensual. Com. În această situaţie.) şi numai dacă acestea sunt insuficiente. acesta se completează cu normele juridice din materia contractului de comision (art. Astfel. prin manifestarea lor de voinţă să confere natura solemnă unui contract. se completează cu normele juridice din Teoria Generală a Obligaţiilor.). sau prin efectuarea pentru client a unor operaţiuni precum. încasarea unor sume de bani etc. Condiţiile generale USER enumeră. Natura juridică Contractul de expediţie apare ca o operaţiune de intermediere. este un contract solemn. executarea dispoziţiilor privind încasarea unor sume de bani cuvenite clientului (această obligaţie se execută prin încheierea de către casa de expediţii a unor contracte având ca obiect realizarea unor activităţi conexe . În cazul în care însă. a unui contract de transport) 2) obligaţia de a organiza efectuarea unor activităţi conexe transportului propriuzis. Importanţa stabilirii naturii juridice rezultă din necesitatea de a determina care sunt normele juridice aplicabile în situaţia în care părţile contractante nu au acoperit prin clauze contractuale ansamblul raporturilor dintre ele. având natura juridică a unui contract de comision. OBS. configurat prin condiţiile generale USER. Caracterele juridice a) b) c) d) contract solemn sinalagmatic cu titlu oneros comercial a) Contractul de expediţie. C. Argumente pentru natura solemnă: 15 .: Şi alte contracte de expediţie elaborate la nivelul altor organizaţii ale caselor de expediţie sunt grevate pe contractul de comision. se consideră că numai un act normativ ar putea să confere caracterul solemn unui contract atunci. III. clientul este comitent. activităţile conexe transportului: depozitarea mărfurilor. denumit contract de expediţie. În cazul în care contractul de expediţie este calificat drept contract de comision. Există totuşi. executarea obligaţiilor vamale.contract de depozit. IV.1) obligaţia de a organiza transportul propriu-zis (acesta se execută prin încheierea de către casa de expediţie. cu caracter exemplificativ.

16 . este întotdeauna comercial în temeiul art. 56 C.) şi nu o întreprindere de transport (art. În consecinţă. b) Poate fi orice persoana fizică sau juridică deţinând sau având un drept de dispoziţie asupra unei cantităţi de marfă. condiţiile generale USER neavând reguli spciale în acest sens.. 2. Acestea se referă la încheierea contractului între absenţi şi impun atât pentru ofertă. activitatea de expediere s-a desprins de activitatea de transport.). capacitatea. V. 8) d) Potrivit Cap. se regăsesc în Cap. obiectul şi cauza. Argumente în acest sens derivă în mod direct din Cap. 1 din condiţiile generale USER. casa de expediţie este un întreprinzător. aşa cum este configurat de condiţiile generale USER. agenţii şi oficii de afaceri (art. va fi calificată drept întreprindere de comisioane. c) Întrucât clientul are obligaţia de a plăti casei de expediţie pentru toate serviciile pe care aceasta i le-a prestat (Cap. 1 pct. contractul de expediţie. după caz. Părţile contractului de expediţie a) Casa de expediţie b) Clientul a) Aşa cum rezultă din condiţiile generale USER. în prezent. casa de expediţii este un întreprinzător. Sunt cele reglementate în art. în ansamblul său. 1 pct. 5. şi indirect din Cap. de fond 2. 3 pct. cât şi pentru acceptarea acesteia. de formă 1. respectarea întocmai a condiţiilor generale USER ar atrage întotdeauna calificarea contractului drept comercial din punct de vedere obiectiv pentru casa de expediţii (potrivit art. întreprinderea organizată de o casă de expediţie.. 4 din condiţiile generale USER. forma scrisă. Regulile generale privind cele 4 condiţii de fond sunt aplicabile şi în materia contractului de expediţie. 4. Sancţiunea este nulitatea absolută sau relativă. Ca urmare a calificării drept comercial pentru casa de expediţii. În condiţiile generale USER se întâlneşte un capitol dedicat obligaţiilor casei de expediţie (Cap. Com.C. 3). atunci forma scrisă este o condiţie de validitate pentru contractul de expediţie. Sancţiunea este nulitatea absolută. 948 C. Com. 1 pct. Condiţiile de validitate 1. 3 pct. 2). Com. 13 C. indifierent dacă pentru client contractul are natură civilă sau comercială. 1 pct. În măsura în care se acceptă posibilitatea ca un act juridic să devină solemn prin voinţa părţilor. 3 C. b) Este un contract sinalagmatic deoarece prevede drepturi şi obligaţii reciproce şi interdependente pentru fiecare dintre părţile contractante. respectiv un capitol care reglementează obligaţiile clientului (Cap. Com. 7 C. acestea fiind consimţământul. Având în vedere faptul că. VI. întreprinderea de comision este o faptă de comerţ obiectivă).

prin contractul de expediţie s-a prevăzut că obligaţia de a plăti preţul transportului şi al operaţiunilor conexe transportului este în sarcina destinatarului. Garanţia vizează situaţia în care. în temeiul contractelor pe care le-a încheiat în nume propriu. Un exemplu în acest sens îl conferă cap. obligaţii ale clientului nu şi-ar putea găsi temei juridic şi în alte prevederi ale contractului tip de expediţie. la interpretarea conform căreia. respectiv casa de expediţie. casa de expediţie se poate întoarce împotriva clientului. o obligaţie proprie şi nu obligaţia clientului. Situaţia nu trebuie să conducă însă. • Obligaţia de a preda marfa către casa de expediţie ambalată. iar casa de expediţie trebuie să suporte ea însăşi preţul transportului sau al operatţiunilor conexe transportului. nici cu persoana care execută operaţiile conexe transportului. din Cap. Efectele contractului de expediţie A. Clientul are obligaţia de a garanta plata preţului transportului şi al operaţiunilor conexe transportului atunci când. marcată şi etichetată în mod corespunzător astfel încât să reziste opreaţiunilor la care urmează să fie supusă şi să poată fi livrată destinatarului în mod corespunzător contractului şi uzanţelor. 17 . capitol care fundamentează obligaţia clientului de a plăti preţul serviciilor prestate de casa de expediţie. destinatarul nu-şi execută ebligaţia de plăti. intitulat chiar „Obligatiile clientului”. 7) Clientul are obligaţia de a plăti preţul transportului. completate în mod corespunzător. în principal. 7 – „Condiţiile de plată”. 7) • Obligaţia de a plăti serviciile prestate de casa de expediţie (Cap. • Obligaţia de a pune la dispoziţia casei de expediţie documentele necesare efectuării transportului. El efectuează plăţile către casa de expediţie. preţul operaţiilor conexe transportului şi preţul serviciilor prestate de casa de expediţie faţă de cocontractantul său. Obligaţiile clientului Rezultă. În această situaţie.VII. La momentul efectuării acestor plăţi. pe temeiul obligaţiei de garanţie. 3 al condiţiilor generale USER. casa de expediţie execută însă. • Obligaţia de a furniza informaţii cu privire la natura şi însuşirile particulare ale mărfii • Obligaţia de a garanta casei de expediţie că este proprietarul mărfii sau că este agentul autorizat al acesteia. • Obligaţia de a plăti sau garanta plata preţului transportului şi al operaţiunilor conexe transportului (Cap. Clientul nu intră în relaţii contractuale directe nici cu transportatorul. iar aceasta plăteşte transportatorului sau persoanei care efectuează operaţiunile conexe transportului.

5. în cap. la preţuri.  Obligaţia de a proteja interesele clientului pe întreg parcursul executării contractului de expediţie. În temeiul acestei obligaţii. dar pe seama clientului. ci rezultă din reglementarea răspunderii casei de expediţie pentru pierderea sau avarierea mărfii).: Contractul de depozit – sau obligaţia de a efectua pentru client o serie de operaţiuni convenite cu acesta – ex. Exemplificativ.: operaţiuni vamale. de tipul transportului frigorific sau al celui de mărfuri periculoase (informaţiile se referă la variantele de transport. operaţiuni de încasare a unor sume de bani etc.  Obligaţia de a răspunde pentru ajungerea mărfii la destinaţie la o anumită dată (această obligaţie există numai în măsura în care casa de expediţie şi-a asumat-o 18 . dar pe seama clientului.  Obligaţia de a conserva marfa (obligaţia nu este consacrată în mod direct. Obligaţiile casei de expediţie Acestea rezultă.Dreptul Transporturilor .continuare B. ele fiind supuse aprobării de către aceasta. 2 al condiţiilor generale USER. obligaţia include 2 obligaţii: obligaţia de a organiza transportul propriu-zis (adică de a încheia în nume propriu. în principal.)  Obligaţia de a respecta instrucţiunile date de client şi aprobate de casa de expediţie. a unor contracte având ca obiect realizarea unor activităţi conexe transportului – ex.)  Obligaţia de a organiza transportul mărfurilor puse la dispoziţie de client (această obligaţie este denumită şi obligaţia de a face să se transporte mărfuri). din Cap. Clientul poate da nişte instrucţiuni. Obligaţia incumbă casei de expediţie de la momentul la care a luat în primire marfa şi până la momentul la care aceasta a intrat sub paza juridică a altei persoane.curs 6 Contractul de expediţie . denumit „Transporturi speciale”.)  Obligaţia de a pune la dispoziţia clientului informaţiile necesare executării unui transport special. De reţinut! Casa de expediţie nu este un subordonat al clientului. la asigurările ce trebuie făcute etc. contractele de transport necesare realizării deplasării mărfurilor puse la dispoziţie de client) şi obligaţia de a organiza efectuarea unor activităţi conexe transportului propriu-zis (această obligaţie presupune încheierea în nume propriu. La rândul ei. casa de expediţie trebuie să informeze clientul asupra executării contractului de expediţie şi să exercite acţiuni judiciare sau arbitrale împotriva persoanelor cu care a încheiat contracte în vederea organizării transportului. Se întâlnesc şi în alte capitole ale condiţiilor generale USER. dar casa de expediţie nu este obligată să le execute. transportul de bunuri periculose etc. este consacrată obligaţia casei de expediţie de a pune la dispoziţia clientului informaţiile necesare executării unui transport special (transportul frigorific.

nu şi între client şi persoana cu care casa de expediţii încheie contracte. angajată pentru nerespectarea oricăror obligaţi asumate. numită RECLAMAŢIE. cât şi casele de expediţie pe care cea iniţială şi le-a substituit (chiar dacă cu acestea din urmă. Cu privire la răspunderea casei de expediţie. a. casa de expediţie răspunde contractual faţă de client pentru faptele sale. Înaintea introducerii cererii de chemare în judecată. clientul nu are un contract încheiat. 4 tratează în mod organizat răspunderea pentru avarierea sau pierderea mărfurilor. precum şi răspundererea pentru întârziere la livrare. Com. fie ca o răspundere pentru fapta altei persoane. cap. Pentru fapta proprie Ca principiu.în mod expres.. casa de expediţie devine un comisionar de încredere). condiţiile generale USER nu cuprind prevederi cu caracter organizat.. C. Răspunderea casei de expediţii. răspunderea case de expediţie poate fi angajată faţă de client. – clauza STAR DEL CREDERE OBS. Aceasta a fost asimilată. la nivel doctrinar. Sancţiunea neparcurgerii acesteia este respingerea cererii de chemare în judecată ca prematur intordusă). C. VIII. P. Pe temeiul condiţiilor generale USER. Răspunderea contractuală fundamentată pe contractul de expediţie Pe temeiul contractului de expediţie poate fi angajată atât răspunderea casei de expediţie. Cu privire la răspunderea clientului. Com. manifestată prin pierderea sau avarierea acesteia. Neexecutarea sau executarea 19 . procedurii concilierii directe relglementată de C. 1542 C. poate fi însă. astfel. angajată pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a oricăreia dintre obligaţiile asumate prin contractul de expediţie. Fapta ilicită Condiţiile generale USER se referă expres la răspunderea casei de expediţie pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiei de conservare a mărfii. (procedura concilierii directe este o procedură obligatoriu de parcurs în litigiile comerciale evaluabile în bani înaintea introducerii cererii de chemare în judecată. generală: din contractul de expediţie se nasc raporturi juridice numai între client şi casa de expediţii. A. 1 C. fie ca o răspundere pentru fapta proprie. Răspunderea clientului poate fi însă. Această răspundere vizează atât casa de expediţie iniţială. prin art. actele normative îi conferă o acţiune directă împotriva lor: art. art. Dacă acest lucru s-a realizat. cât şi răspunderea clientului pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiilor asumate.). Pentru a fi angajată răspunderea contractuală a casei de expediţie. 405 C. este necesar să fie îndeplinite condiţiile generale ale răspunderii. 720 indice 1 şi urm. este necesară parcurgerea unei proceduri prealabile. art. Răspunderea casei de expediţie 1. condiţiile generale USER cuprind prevederi exprese.

5 $/Kg marfă fără a depăşi 50. să fie despăgubit integral în caz de pierdere sau avariere a mărfii.necorespunzătoare a obligaţiei de conservare trebuie să provină de la casa de expediţii. Pentru expediţiile de colete. Pentru expediţiile în vrac. condiţiile generale USER permit depăşirea limitelor menţionate prin includerea în contractul de expediţie a clauzei denumită „declaraţie de valoare a mărfii”. în contractul de expediţie poate fi inserată obligaţia casei de expediţii de a încheia un contract de asigurare a mărfii conform instrucţiunilor date de client. – preţul curent) şi. Prejudiciu Este reprezentat de contravaloarea mărfii pierdute sau avariate. OBS. 4 pct. Prin excepţie. prejudiciul este acoperit în limitele sumelor prevăzute în cap.: Prejudiciul suferit de client prin pierderea sau avarierea mărfii poate fi acoperit prin asigurarea acesteia. 40 C. a. 1082 C. Acesta se evaluează in funcţie de 2 reguli.5 $/Kg marfă fără a depăşi 1. art. limitele sunt de 2. Legătura de cauzalitate Potrivit condiţiilor generale USER. respectiv prezumţia de culpă. 4. ca regulă.000 $/expediţie. prejudiciul se evaluează în raport cu valoarea normală a mărfii de la momentul luării ei în primire de către casa de expediţie (condiţiile generale USER nu definesc valoarea normală. Prejudiciul suferit se apreciază în legătură cu clientul. 31 / 1954). prin acordul părţilor. 20 . Pentru fapta altor persoane Prin excepţie. Vinovăţia Condiţiile generale USER nu se referă la vinovăţie. în materie urmează a fi aplicat dreptul comun. limitele sunt de 2. casa de expediţii nu răspunde pentru pagubele indirecte (cap.000 $/expediţie. 4 pct. Pentru fapta prepuşilor săi Răspunderea casei de expediţii poate fi întotdeauna angajată de către client. În această situaţie. 35 Decretul nr. b. prin acest mecanism. Acesta va stabili care este riscul şi valoarea asigurată putând. c. Com. mai precis. 4). casa de expediţii răspunde faţă de client şi pentru faptele altor persoane. situaţie în care se poate susţine aplicarea art.600 $/colet (indiferent de greutate) sau 50. 2. C. b. Potrivit condiţiile generale USER. prejudiciul va fi acoperit în limitele stabilite prin declaraţia de valoare. d. Pentru faptele terţilor cu care casa de expediţii a încheiat contracte în vederea executării obligaţiilor pe care şi le-a asumat prin contractul de expediţie. de la organele de conducere ale acesteia (art. condiţiile generale USER prevăzând o serie de reguli referitoare la evoluţia şi repararea prejudiciului.

Este reprezentat de contravaloarea mărfii pierdute sau avariate sau de aceea a pierderilor suferite. prezumţia de culpă consacrată prin art. fapta ilicită 2. iar pe de altă parte. 2). Potrivit condiţiilor generale USER. contractul de expediţie are natura unui contract de comision care include o clauză „STAR DEL CREDERE”). Dreptul Transporturilor . Condiţiile generale USER se referă expres la răspunderea casei de expediţii pentru. 4. Condiţiile generale USER instituie o regulă în privinţa evaluării şi prevalării prejudiciului respectiv. pe de-o parte. În consecinţă. prejudiciul va fi acoperit în aceeaşi măsură în care ar fi fost acoperit de terţii pentru care casa de expediţii răspunde. 4 pct. 2. în materie se vor aplica dispoziţiile dreptului comun respectiv. Pentru faptele caselor de expediţie pe care şi le-a substituit Această răspundere poate fi angajată în 2 situaţii: subsituirea s-a făcut fără a exista acest drept poate fi dovedită o culpă a casei de expediţii în alegerea aceleia pe care o va substitui. C. 1542 C. 21 . 3. trebuie îndeplinite cele 4 condiţii generale ale răspunderii: 1. 1082 C. c. casa de expediţii nu răspunde pentru pagubele indirecte (cap. legătura de cauzalitate între prejudiciu şi fapta ilicită 4. Dacă poate fi dovedită existenţa unei culpe a casei de expediţie în alegerea terţilor * nu avem criterii după care să apreciem culpa casei de expediţii. 4). deci aceasta va fi stabilită de la caz la caz. răspunderea casei de expediţii nu poate depăşi limitele terţilor (cap. Pentru aprecierea culpei. Prejudiciul se apreciază în persoana clientului. vinovăţia 1. nerespectarea termenului de ajungere la destinaţie. C. Fapta ilicită trebuie să provină de la prepusul casei de expediţii sau de la terţul pentru care casa de expediţii răspunde sau de la casa de expediţii pe care cea iniţială şi-a substituit-o. în alegere se folosesc criteriile prevăzute de art. 4 pct. prejudiciu 3.continuare Pentru a putea fi angajată răspunderea contractuală a casei de expediţii pentru faptele altor persoane.Răspunderea casei de expediţie pentru faptele acestor terţi poate fi angajată în 2 situatţii: Dacă a fost expres asumată prin contractul de expediţie (în această situaţie. ca urmare a lipsirii de folosinţa bunurilor nepredate la termen. Condiţiile generale USER nu se referă la vinovăţie în consecinţă.curs 7 – Contractul de expediţie . neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligaţiei de conservare a mărfii.

C.. coroborat cu art. C. Com. Încheierea contractului de expediţie Pentru a se încheia valabil. C. sunt relevante art. C. Natura juridică a contractului de expediţie este. C. C. în principal.. c) contract cu titlu oneros – art.IX. C. 1. 405 C. C. comisionarul (expeditorul în contractul de expediţie) desfăşoară activitatea specifică acţionând cu titlu profesional. C. Com. 2043 N. 2064 N. art. 388 C. acesta trebuie interpretat ca referindu-se la un drept de a se îndestula cu preferinţă. Potrivit art. 2064 şi urm.. C. Este reglementat. C. Cu privire la dreptul de retenţie. 2069 N. Com. C. 2064 şi art. sunt aplicabile şi alte articole din N. C. 2064 şi urm. Sub aspectul capacităţii de a contracta. 1174 N. 1171. Valorificarea garanţiei casei de expediţii se realizează potrivit art. integrate în materia contractului de comision. C. potrivit art. un contract trebuie să îndeplinească condiţiile de validitate prevăzute de art. 1172 N. (principiul consensualismului) şi coroborat cu art. C. Garanţiile casei de expediţii Potrivit condiţiilor generale USER. art. C. Procedura implică o notificare adresată clientului cu privire la valorificarea garanţiei urmată de vânzarea bunurilor. N. coroborat cu art. C. Obiectul garanţiilor casei de expediţie Este determinat de mărfurile şi oricare alte valori care aparţin clientului şi care se găsesc în posesia casei de expediţii. 2069 N. C. 3. acesta nu are o consacrare legală expresă în materia contractului de comision. 387 C. Contractul de expediţie conform N. obiectul valabil şi cauza valabilă a obligaţiilor. N. 1168 N. casa de expediţii are un drept de gaj şi un drept de retenţie. C. referitor la contractul de comision. b) contract consensual – art. C. contractul de expediţie este contractul prin care expeditorul se obligă să încheie în nume propriu şi în contul comitentului. C. C. C. C. C. C. 22 . C. aceea a contractului de comision. 1178 N. 2044 N. Caracterele juridice ale contractului de expediţie a) contract numit – art. 2064 şi art. C. Noţiune şi natură juridică Potrivit art. Creanţele garantate sunt toate creanţele actuale sau anterioare rezultate din prestaţii efectuate pentru client. 2064 N.). C. dar a fost recunoscut la nivel jurisprudenţial. un contract de transport şi să îndeplinească operaţiunile accesorii. 2064 – 2071 N. C. C. 2. Cu privire la dreptul de gaj. respectiv capacitatea de a contracta. 1179 N. Conform acestora. adică la existenţa unui privilegiu în favoarea casei de expediţii (art. coroborat cu art. forma scrisă este cerută ad probationem. d) contract sinalagmatic – art. consimţământul valabil al părţilor. prin art. În afară de aceste articole. C.

. expeditorul îşi poate asuma chiar obligaţia de a transporta marfa) b) obligaţia de a respecta instrucţiunile comitentului în ceea ce priveşte alegerea traseului. 23 . C. contracte de transport de marfă ( potrivit art. C. C. 3 N.. 16 N. Efecte juridice ale contractului de expediţie A. Faţă de cele arătate se impune concluzia că numai un întreprinzător poate să încheie un contract de expediţie. C. a mijloacelor şi a modalităţilor de transport (în situaţia în care comitentul nu a dat instrucţiuni în acest sens) c) obligaţia de a efectua operaţiuni accesorii cu privire la marfa ce urmează a fi transportată d) obligaţia de a exercita contraordinul în contractul de transport de marfă încheiat la cererea comitentului e) obligaţia de a conserva marfa în executarea transportului f) obligaţia de a organiza expediţia astfel încât marfa să ajungă la destinaţie în termenul convenit cu comitentul B. în ceea ce priveşte preluarea şi păstrarea bunurilor. se opreşte în mod expres. în special. C. de pierderea. C. 2068 N. 1246 N. C. 1225 N. C. C. C. precum şi dreptul la o compensaţie pentru diligenţele depuse în acest sens. a mijloacelor şi a modalităţilor de transport sau obligaţia de a acţiona în interesul comitentului în ceea ce priveşte alegerea traseului. C.Aceasta înseamnă că expeditorul este un întreprinzător în sensul art. C. 5.. C. alegerea transportatorului sau a expeditorilor intermediari. Drepturile comitentului: Potrivit art. comitentul are dreptul de a revoca unilateral contractul de expediţie până la momentul la care expeditorul a încheiat contractul de transport. C. acesta consacră o răspundere a expeditorului pentru fapta altei persoane în măsura în care se dovedeşte culpa gravă a expeditorului (art. Obligaţii ale comitentului: a) obligaţia de a achita comisionul pentru prestaţiile expeditorului b) obligaţia de a rambursa contravaloarea cheltuielilor accesorii făcute de expeditor. 2065 N. de avarierea bunurilor în caz de neglijenţă în executarea expedierii. Articolul menţionat poate fi interpretat în sensul că. Potrivit art. situaţie ce echivalează cu impunerea unei condiţii referitoare la capacitatea de folosinţă. C. Obligaţii ale expeditorului: a) obligaţia de a încheia în nume propriu şi în contul comitentului. 4. expeditorul răspunde de întârzierea transportului. Revocarea unilaterală a contractului dă dreptul expeditorului la acoperirea cheltuielilor făcute cu executarea contractului de expediţie. şi art. N. C. din coroborarea art. obiectul contractului de expediţie este încheierea de contracte de transport de marfă şi îndeplinirea unor operaţiuni accesorii acestora. C. numai la răspunderea expeditorului.). Sancţiunea încălcării condiţiilor de validitate este nulitatea (art. Sub aspectul obiectului. C. 2064 N. precum şi contravaloarea prestaţiilor accesorii efectuate de acesta. în materia contractului de expediţie. 2070 N. Răspunderea contractuală a părţilor în contractul de expediţie Oricare dintre părţile contractului de expediţie răspunde pentru nerespectarea obligaţiilor asumate prin contract în măsura în care acestea au cauzat cocontractantului prejudicii.. C.

în materia contractului de transport se consacră calitatea de izvor de drept pentru uzanţe sau practici stabilite între părţi 2. Două obligaţii: a) obligaţia de a plăti preţul transportului b) obligaţia de a remite transportatorului documentele de transport emise la ordin sau purtător. 1. Repararea prejudiciului se face ţinând cont de valoarea reală a mărfurilor la locul şi momentul predării. C. C. 1955 – 2008 N. 4. deteriorarea acestora şi întârzierea la livrare. drepturile şi obligaţiile destinatarului se nasc la momentul la care acesta acceptă contractul sau bunurile transportate. 1955 N.stabileşte faptul că. Sediul materiei art. C. În plus. a) b) Efectele contractului de transport Obligaţiile expeditorului obligaţia de a preda marfa la locul şi în condiţiile convenite în contract obligaţia de a ambala bunurile astfel încât să fie corespunzătoare modului de transport c) obligaţia de a completa şi preda documentul de transport d) obligaţia de a plăti preţul transportului B. se obligă cu titlu principal să transporte un bun dintr-un loc în altul în schimbul unui preţ pe care expeditorul sau destinatarul se obligă să îl plătească la timpul şi locul convenit. în măsura în care autorul a acţionat cu neglijenţă. A. Răspunderea contractuală a părţilor în contractul de transport N. C. C. transportatorul trebuie să resituite preţul 24 . 5. a) b) c) d) Obligaţiile transportatorului obligaţia de a transporta mărfurile de la o destinaţie la alta obligaţia de a respecta termenul de transport obligaţia de a conserva marfa obligaţia de a respecta contraordinul C. C. denumită transportator.. contractul de transport de mărfuri este contractul prin care o parte. Caractere juridice a) contract numit b) contract consensual c) contract sinalagmatic d) contract cu titlu oneros Excepţie: contractul de transport poate fi şi cu titlu gratuit doar dacă transportul este efectuat de un transportator în cadrul activităţii sale profesionale. Contractul de transport potrivit N. C. Prin contractul de transport. consacră răspunderea pentru pierderea mărfurilor. 3. culpa este o culpă gravă). C. Noţiune Potrivit art.

cel puţin o dată. 1 OUG nr. această autoritate este Organismul de Licenţe Feroviare Române (înfiinţată în cadrul Autorităţii Feroviare Române). 37 OG 7 / 2005. folosindu-se infrastructura feroviară şi dacă această deplasare nu presupune trecerea frontierei de stat. 12 / 1998.transportului aferent mărfii pierdute sau avariate. În România. C. la destinaţie şi să o predea destinatarului dacă deplasarea în spaţiu se realizează cu vehicule feroviare. 12 / 1998 – privind transportul pe căile ferate şi reorganizarea societăţilor naţionale a căilor ferate române 4. 7 / 2005 – pentru aproabarea regulamentelor privind transportul pe căile ferate din România (modificată şi republicată în 2006) 2. 1 al. 7 / 2005 cu OUG nr. 12 / 1998. Potrivit art. cu titlu oneros. Dreptul Transporturilor curs 8 – Contractul de transport de mărfuri pe căile ferate în trafic intern I. OG nr. Definiţie Definiţia contractului de transport de mărfuri pe căile ferate în trafic intern poate fi formulată coroborând OG nr. respectiv în trafic feroviar internaţional. Ordinul Ministrului Transporturilor nr. Devine astfel. A. dacă pe parcursul deplasării nu este trecută frontiera de stat. 12 / 1998. Este permisă agravarea răspunderii (art. necesar a fi avute în vedere regelmentările art. Operatorii de transport feroviar Sunt persoanele care au dreptul de a desfăşura servicii de transport feroviar de tip B (servicii de transport feroviar de marfă desfăşurate în interes public). că transportul este în trafic intern. frontiera de stat. II. C. 10 lit. Sediul materiei 1. E. primul se angajează să transporte o cantitate de marfă. în funcţie de trecerea frontierei de stat în realizarea deplasării de mărfuri. 535 / 2007 – pentru aprobarea normelor pentru acordarea licenţei de transport feroviar şi a cerificatelor de siguranţă în vederea efectelor serviciilor de transport feroviar pe căile ferate din România. acestea permit clasificarea transportului în transport feroviar în trafic intern.). Contractul de transport de mărfuri pe căile ferate în trafic intern reprezintă înţelegerea dintre operatorul de transport feroviar şi client prin care. Acest drept este conferit de licenţa de transport feroviar acordată de o autoritate responsabilă cu licenţierea dintr-un stat membru al U. se defineşte contractul de transport de mărfuri pe căile ferate în trafic intern fără a distinge după cum acesta are caracter intern sau internaţional. Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 1990 N. d OUG nr. OUG nr. 655 / 2007 – pentru aprobarea normelor uniforme privind transportul pe căile ferate din România 3. Rezultă deci. 25 . Prin art. transportul feroviar este în trafic internaţional dacă trenul trece.

Societate Naţională de Transport Feroviar de Marfă (CFR Marfă) – obiectul de activitate: efectuarea transportului feroviar de marfă 3. obiectul ei de activitate fiind modificat în sensul că aceasta gestionează datoriile şi creanţele existente la data reorganizării. 26 . 12 / 1998. înfiinţându-se 5 persoane juridice cu statut de societate comercială. această autoritate este Autoritatea de Siguranţă Feroviară Română (înfiinţată în cadrul Autorităţii Feroviare Române). În România. OBS.Pot obţine licenţa de transport feroviar pentru a desfăşura activităţi de transport feroviar de tip B. administrarea creditelor externe şi asigurarea serviciilor juridice pentru celelalte structuri rezultate din reorganizarea SNCFR (HG 1199 / 2002 – această societate a fost reorganizată aplicându-se metoda divizării prin absorbţie de către celelalte persoane juridice rezultate în urma reorganizării SNCFR) După intrarea în vigoare a OUG nr. singurul operator de transport feroviar era Societatea Naţională a Căilor Ferate Române.: Pentru a putea exercita dreptul de a desfăşura activitate de transport feroviar este necesar ca operatorii de transport feroviar să deţină în afară de licenţa de transport şi un certificat de siguranţă. Compania Naţională de Căi Ferate (CFR) – obiectul de activitate: administrarea infrastructurii feroviare şi a patrimoniului auxiliar feroviar 2. Societatea de Management Feroviar (SMF) – obiectul de activitate: asigurarea serviciilor financiar – contabile. E. SNCFR a fost reorganizată prin divizare. Acesta atestă capacitatea efectivă a operatorilor de transport feroviar de a exercita un anumit tip de servicii de transport. Ca efect al intrării în vigoare a acestei OUG. Pot obţine certificat de siguranţă operatorii de transport feroviar care îndeplinesc următoarele condiţii: a) au elaborat un sistem propriu de management al siguranţei în conformitate cu art. în staţii de cale ferată. Cele 5 societăţi rezultate în urma divizării sunt: 1. la competenţa profesională şi la asigurarea de răspundere Anterior intrării în vigoare a OUG nr. sau în zonele de manevră pentru care au solicitat obţinerea certificatului de siguranţă. Societatea de Administrare Active Feroviare (SAAF) – obiectul de activitate: administrarea excedentului de active rezultat din divizarea SNCFR 5. SNCFR nu a fost desfiinţată. 9 al L55 / 2006 privind siguranţa feroviară b) respectă cerinţele necesare pentru operarea sigură pe secţii de circulatii. la capcitatea financiară. Certificatul de siguranţă este acordat de o autoritate responsabilă cu certificarea dintr-un stat membru al U. persoane care îndeplinesc următoarele condiţii: a) sunt organizate ca persoane juridice b) obiectul de activitate ales include ca activitate principală. activitatea de transport feroviar de marfă (cod CAEN 4920) c) întrunesc în mod cumulativ cerinţele referitoare la onorabilitate. Societatea Naţională de Transport Feroviar de Călători (CFR Călători) – obiectul de activitate: efectuarea transportului feroviar public de călători 4. pe liniile ferate industriale. operatorii de transport feroviar includ CFR Marfă la care se adaugă orice alte persoane juridice care au obţinut licenţă de transport feroviar în temeiul căruia au dreptul de a desfăşura activitate de transport feroviar de tip B. 12 / 1998.

Caracterele juridice ale contractului de transport de mărfuri pe căile ferate în trafic intern a) contract numit b) contract real c) contract sinalagmatic d) contract cu titlu oneros e) contract comercial a) Întrucât regimul lui juridic este reglementant legal. 8 OG nr. Destinatarul poate fi orice persoană fizică sau juridică. Com. cât şi persoana care primeşte marfa). b) Întrucât se încheie la momentul la care mărfurile şi documentele de transport (scrisoarea de trăsură). iar în continuare cu normele juridice din Teoria Generală a Obligaţiilor. 9 OG nr. 37 al. 27 . Expeditor poate fi orice persoană fizică sau juridică. respectiv CFR. 655 / 2007. Infrastructura feroviară Potrivit art. Dreptul de acces şi utilizarea a infrastructurii feroviare se obţine în temeiul unui contract încheiat în contra plăţii unui tarif cu administratorul infrastructurii feroviare. Elemente ale infrastructurii feroviare se pot afla în proprietatea publică sau privată. Clientul Din coroborarea Anexei la OG nr. nu implică în mod necesar accesul la infrastructura feroviară. termenul client desemnează atât persoana care expediază marfa. gestiunea infrastructurii feroviare publice este realizată prin intermediul CFR. 7 / 2005 cu art. C. 7 / 2005 rezultă faptul că. B. E. Destinatarul Potrivit Anexei la OG nr. precum şi a posibilităţii de a exercita acest drept. prin infrastructură feroviară se înţelege ansamblul elementelor necesare circulaţiei şi manevrei materialului rulant. privind contractul de transport. în defniţia contractului de transport de mărfuri pe căile ferate în trafic intern. D. amenajat pentru transportul de mărfuri. 2 OG nr. se conpletează în măsura în care este necesar. destinatarul este persoana desemnată de expeditorul în contractul de transport pentru a i se elibera marfa. 7 / 2005. sunt primite de operatorul de transport feroviar (art. destinat să se deplaseze pe o cale de comunicaţie feroviară. mai întâi cu prevederile C. Data primirii mărfii de către operatorul de transport feroviar rezultă din ştampila aplicată de acesta cu ocazia primirii mărfurilor pe documentul de trăsură. Vehiculele feroviare Sunt definite în art. prevederile OG nr. 7 / 2005 şi cele ale Ordinului Ministrului Transporturilor nr. III. precum şi celelalte clădiri şi facilităţile destinate transportului feroviar. 12 / 1998. prin client se înţelege expeditorul (potrivit Anexei.Dobândirea dreptului de a desfăşura activitatea de transport feroviar. 7 / 2005). vehiculul feroviar este un mijloc mobil cu sau fără propulsie. cu facilităţile aferente. 37 din OG nr. şi se numeşte „CONTRACT DE ACCES” şi este reglementat de OUG nr. 19 / 1997. 12 / 1998. clădirile staţiilor de cale ferată.

expeditorul şi operatorul de transport. pe de-o parte. 37 OG nr. Executarea operaţiunilor de predare a mărfii. indiferent dacă acesta ar fi comercial şi pentru expeditor (art. Aspecte particulare se întâlnesc în privinţa capacităţii. Condiţiile de formă cerute ad validitatem Acestea nu există în materia contractului de transport de mărfuri pe căile ferate în trafic intern.staţia de destinaţie . acesta trebuie să aibă calitatea de operator de transport feroviar. 7 / 2005.) IV. Astfel. Comanda urmată de acceptare poate fi calificată drept un antecontract de transport. Pentru executarea acestei operaţiuni. expeditorului (art. Obligaţia de a verifica dacă mijloacele de transport sunt corespunzătoare realizării unui transport în bune condiţii revine însă. iar pe de altă parte. 7 / 2005. 36 al 10 OG nr. 4 OG nr. art. mijloacele de transport solicitate de către acesta în comanda acceptată. Avem 2 situaţii:  pentru transportul de colete. pentru operatorul de transport. Comanda include . 36 al. Aceasta impune transmiterea unei comenzi scrise de către client şi acceptarea sa de către operatorul de transport. Com. Astfel. 7 / 2005. transportatorul are obligaţia de a pune la dispoziţia expeditorului. încărcată în mijlocul de transport. în principal. În absenţa unei convenţii trebuie operată o distincţie în funcţie de obiectul transportului. Condiţiile de fond ad validitatem Sunt cele regelemante de art.marfa ce se doreşte a fi transportată . informaţii referitoare la următoarele aspecte: .c) Întrucât cerinţele care trebuie îndeplinite pentru dobândirea calităţii de operator de transport feroviar implică organizarea unei întreprinderi de transport. încheierea contractului de transport de mărfuri pe căile ferate în trafic intern este precedat de parcurgerea unei proceduri de comandare a transportului. cât şi cea de descărcare aparţine operatorului de transport (coletul reprezintă o marfă pentru transportul căreia nu este necesară punerea la dispoziţia expeditorului a unui vagon întreg)  pentru transportul de vagoane complete şi unităţi de transport intermodal 28 . 948 C. convin în legătură cu persoana căreia îi incumbă obligaţia de a încărca. Situaţia ar atrage caracterul comercial al contractului. 7 / 2005). contractului de transport de mărfuri pe căile ferate în trafic intern ar avea caracter comercial obiectiv. C. Încheierea contractului implică. predarea mărfii încărcată în mijlocul de transport. atât obligaţia de încărcare. B. 56 C. conf. întrucât este un contract real. A. predarea documentelui de transport. Potrivit art. respectiv a capacităţii de folosinţă a transportatorului. Încheierea contractului de transport de mărfuri pe căile ferate în trafic intern Potrivit OG nr. respectiv de a descărca marfa.mijloacele de transport necesare în acest scop .operaţiunea de încărcare a mărfii Acceptarea se realizează prin semnarea şi ştampilarea comenzii sau prin mijloace electronice.staţia de expediţie .

5 din normele uniforme) c) menţiuni condiţionale (Anexa nr. Fila nr. 1. Fila nr. fiecare având o denumire şi o destinaţie stabilită prin lege. Acestea sunt denumite RECHIZITE şi sunt solicitate de către expeditor în comanda acceptată. obligaţia de a verifica dacă rechizitele sunt corespunzătoare. 2. 6. În măsura în care obligaţia de încărcare revine expeditorului. 1 – exemplarul de serviciu şi este destinată transportatorului din staţia de la destinaţie. Acesta include 6 file. acesta poartă denumirea de scrisoare de trăsură. iar obligaţia de descărcare destinatarului. 655 / 2007 (normele uniforme). Modelul legal al scrisorii de trăsură este reglementat prin Anexa nr. ci doar dacă se îndeplineşte condiţia la care se referă (ex. 38 OG 7 / 2005) b) menţiuni facultative (Anexa nr. Fila nr. 1a – exemplar plată centralizată şi este destinată transportatorului din staţia de la destinaţie. 5. 38 OG 7 / 2005. Scrisoarea de trăsură include 3 categorii de menţiuni: a) menţiuni obligatorii (art. V.continuare  Pentru transportul de vagoane complete şi unităţi de transport intermodal (anexa integrează în sfera unităţilor de transport intermodal . cât şi transportatorului. Expeditorul are însă. 4 – duplicat şi este destinată expeditorului. 2 – copie şi este destinată transportatorului din staţia de la expediere. 5 din normele uniforme) – acestea sunt menţiuni a căror completare nu este întotdeauna obligatorie. 4.containere. operatorul de transport are la rândul său obligaţia de a-i pune la dispoziţie mijloacele necesare în acest scop. 5 la Ordinul Ministrului Transporturilor nr. Obligaţia de a completa scrisoarea de trăsură incumbă atât expeditorului.curs 9 – Contractul de transport de mărfuri pe căile ferate în trafic intern . 3 – aviz şi adeverinţă de primire destinată transportatorului din staţia de destinaţie. ) obligaţia de încărcare incumbă expeditorului. Întocmirea documentului de transport Pentru încheierea contractului de transport este necesară predarea documentului de transport. Fila nr.: semnele şi marcajele pe care le aplicăm atunci când avem un transport de vagoane descoperite). Fila nr. semiremorcile etc. Potrivit art. 29 . 3. fiecăreia dintre părţi fiindu-i destinate anumite rubrici din modelul legal al documentului de transport. 5 – unicat şi este destinată destinatarului. Fila nr. cutiile mobile.Dreptul Transporturilor .

tarifele suplimentare şi alte tarife survenite din momentul încheierii contractului de transport aferente prestaţiei de transport. expeditorul are obligaţia de a plăti tarifele de transport. tarifele accesorii. Termenul de executare a contractului de transport este o sumă a mai multor categorii de termene: a) termenul de expediere – este de 24 h b) termenul de transport – este de 48 h pentru fiecare fracţiune indivizibilă de 400 km c) termenul suplimentar – este de 24 h (este incident doar dacă deplasarea în spaţiu presupune o trecere de pe liniile principale 30 . 36 OG 7 / 2005. Obligaţiile principale ale transportatorului  Obligaţia de a realiza deplasarea în spaţiu a mărfurilor  Obligaţia de a conserva marfa – potrivit art. 2. termenul de transport se stabileşte potrivit următoarelor reguli: 1. Efectele juridice ale contractul de transport de mărfuri pe căile ferate în trafic intern A. Deburse = reprezintă procedeul prin care expeditorul încasează contravaloarea mărfii transportate de la operatorul de transport care la rândul său are posibilitatea de a încasa suma respectivă de la destinatar Rambursele = reprezintă procedeul prin care expeditorul foloseşte serviciile operatorului de transport feroviar pentru încasarea de la destinatar a contravalorii mărfii transportate. 40 OG 7 / 2005. 62 OG 7 / 2005. ca principiu. această obligaţie se naşte la momentul încheierii contractului de transport şi există până la eliberarea expediţiei (potrivit art. tarifele percepute pentru situaţia în care menţiunile făcute de către expeditor nu sunt conforme cu realitatea. 3. tariful aferent încărcării unui transport cu deburse sau ramburse. tariful aferent declarării interesului la eliberare – mecanism prin care se agravează răspunderea operatorului de transport părţile stabilind o limită convenţională superioară până la care se pot cere despăgubiri pentru paguba dovedită. fie vehiculul feroviar complet încărcat)  Obligaţia de a ajunge la destinaţie cu respectarea termenului de executare a contractului de transport – potrivit art. 48 OG 7 / 2005) B. iar operatorul de transport feroviar poate proba acest aspect. 50 OG 7 / 2005 părţile contractului de transport sunt libere să stabilească termenul de executare a contractului de transport. prin „expediţie” se înţelege fie marfa încărcată într-un vehicul feroviar. Obligaţiile principale ale expeditorului  Obligaţia de plată a prestaţiei de transport – potrivit art. * tarifele de transport feroviar se publică în Buletinul Oficial al CFR  Obligaţia de a anexa la scrisoarea de trăsură documentele necesare pentru îndeplinirea oricăror formalităţi ce ar trebui realizate înainte de predarea mărfurilor (art. Termenul începe să curgă de la ora zero a zilei următoare celei în care mărfurile au fost primite la transport 2.VI. Ex: 1. În lipsa unei convenţii.

Obligaţiile principale ale destinatarului  Obligaţia de a achita creanţele decurgând din contractul de transport  Obligaţia de a descărca marfa din mijloacele de transport  Obligaţia de a curăţa mijloacele de transport şi de a realiza toate operţiunile menţionate în art. mai puţin în situaţia în care acesta nu a luat în sarcina sa tarifele transportului şi nu a inserat în scrisoarea de trăsură menţiunea „destinatar neautorizat să dea dispoziţii ulterioare”.plata creanţelor care decurg din contractul de transport .remiterea scrisorii de trăsură către destinatar. drepturile derivând din contractul de transport. notiunile nu se confunda. titularul dreptului trebuie să fie în posesia duplicatului scrisorii de trăsură. faptul că în situaţia în care nu este titularul dreptului de a da un contraordin.Curs 10 – C. Eliberarea expediţiei se realizează faţă de destinatar care trebuie să semneze de primire. dreptul de a da un contraordin încetează la momentul la care expediţia a fost eliberată destinatarului sau la momentul la care destinatarul şi-a exercitat faţă de operatorul de transport. marfa a ajuns la destinaţie şi a fost avizată de către destinatar. 52 din OG 7 / 2005  Obligaţiile destinatarului se nasc în măsura în care acesta acceptă eliberarea expediţiei 1 != .pe linii secundare sau înguste şi invers. Dreptul Transporturilor . Pentru a fi dat un contraordin. Potrivit art. 58 al. 1)  Obligaţia de a elibera marfa / expediţia Eliberarea expediţiei presupune realizarea în mod cumulativ a următoarelor acţiuni: .predarea mărfii încărcată în mijlocul de transport sau a vehiculului feroviar complet încărcat . cât şi destinatarului. termenul se aplică o singură dată) Prin normele uniforme pot fi stabilite şi alte termene suplimentare. au sensuri diferite 31 . Dreptul de a modifica unilateral contractul de transport are un conţinut juridic diferit în funcţie de titular. ci sintagma de „modificare a contractului de transport”) Dreptul de a da un contraordin poate să aparţină atât expeditorului. * termenul de transport != termenul de executare a contractului de transport1  obligaţia de a respecta contraordinele (OG 7 / 2005 nu foloseşte termenul de „contraordin”. expeditorul are obligaţia de a transmite destinatarului duplicatul scrisorii de trăsură.56 OG 7 / 2005. Potrivit OG 7 / 2005. pentru exercitarea dreptului la contraordin trebuie îndeplinite condiţii de formă ad validitatem constând în completarea unei declaraţii în forma prevăzută în Anexa nr.  Obligaţia de a încunoştinţa intervenţia unei situaţii de împiedicare la transport (art. Termenul de executare a contractului de transport se consideră respectat dacă înăutrul acestuia. Indiferent de titular. dar nu simultan. Rezultă deci. 55 .nu este egal cu. 7 a normelor uniforme şi anexarea ei la duplicatul scrisorii de trăsură. dreptul de a da contraordin aparţine expeditorului.

63 şi normelor sale uniforme (Ordinul Ministrului Transporturilor nr. Dovedirea încălcării acestei obligaţii presupune demonstrarea a două elemente: a) dispariţia mărfurilor b) faptul că dispariţia mărfurilor a avut loc în perioada de timp în care operatorul de transport feroviar avea obligaţia de conservare (adică în perioada de la încheierea contractului de transport şi până la eliberarea expediţiei). Dispariţia mărfurilor poate fi una constatată fizic cu respectarea prevederilor art. preţul mărfurilor de aceeaşi natură şi calitate. 2. sau. vinovăţie. Cu privire la limitele acoperirii prejudiciului. 53. în lipsă. 3. 2 şi este reversul prezumţiei în favoarea operatorului de transport feroviar. 61 alin. 60 alin. dacă destinatarul poate să dovedească faptul că marfa a ajuns la destinaţie în condiţiile în care mijlocul de transport prezenta urme de violare înseamnă că el dovedeşte în acel moment faptul că marfa a fost avariată pe parcursul transportului. 63 menţionează expres faptul că sunt excluse alte daune interese. Răspunderea contractuală a operatorului de transport feroviar În temeiul art. 70 lei / kg brut de marfă lipsă. nu şi a beneficiului nerealizat. preţul curent al mărfii. 61 din OG 7 / 2005. Prin excepţie. Cauzele exoneratoare de răspundere sunt reglementate prin art. Art. 32 . 4. A. prejudiciu. Dacă discutăm de mijlocul de transport închis. potrivit art. Răspunderea pentru pierderea mărfii 1. se prezumă că dispariţia mărfurilor nu a avut loc în perioada în care operatorul de transport feroviar avea obligaţia de conservare a mărfurilor dacă mijlocul de transport închis a ajuns la destinaţie fără urme de violare şi cu sigiliile intacte SAU dacă mijlocul de transport deschis se caracterizează prin aceea că semnele sau marcajele aplicate pe mărfurile încărcate au ajuns la destinaţie intacte. Astfel. la locul şi data la care marfa a fost primită pentru transport). despăgubirile se calculează având în vedere cantitatea de marfă pierdută şi unul dintre preţurile indicate (preţul după factură. destinatarul dovedeşte că marcajele au suferit unele violări se naşte o prezumţie că s-a întâmplat ceva în mijlocul de transport.VII. Fapta ilcită Aceasta este reprezentată de încălcarea obligaţiei de conservare a mărfurilor. limitele pot fi depăşite. precum salariaţii acestuia sau orice alte persoane care au atribuţii în executarea transportului conferite de operatorul de transport feroviar. ca regulă. limitată. Pentru a fi angajată răspunderea trebuie îndeplinite cele 4 condiţii. 3 din OG 7 / 2005 se consacră răspunderea operatorului de transport feroviar pentru faptele altor persoane. fără a putea depăşi însă. Prejudiciu Răspunderea operatorului de transport este. Potrivit art. respectiv: fapta ilicita. 53 alin. Pornind de aici putem interpreta că OG 7 / 2005 permite exclusiv acoperirea pagubei efectiv suferită (evaluată legal). Potrivit art. OG 7 / 2005 insitituie două prezumţii relative: • prezumţia în favoarea operatorului de transport feroviar. marfa este prezumată pierdută atunci când expediţia nu a fost eliberată destinatarului sau nu a fost pusă la dispoziţia sa în termen de 30 de zile de la împlinirea termenului de executare a contractului de transport. • prezumţia în favoarea clientului. legătura de cauzalitate. sau o dispariţie prezumată absolut. 655 / 2007). Art.

Răspunderea pentru depăşirea termenului de executare a contractului de transport 1. Prejudiciul Răspunderea operatorului de transport este. diminuarea cantităţii de marfă. Cu privire la depăşirea limitelor răspunderii. C. paguba efectiv suferită şi beneficiu nerealizat. acesta urmând să fie acoperit. B. 33 . Textul nu se referă nici direct. acestea pot fi solicitate. aceasta urmează regimul juridic al răspunderii pentru pierderea mărfurilor. 2. tariful de transport. Nu există o prezumţie de avariere a mărfurilor. Potrivit art. fără a fi necesară dovedirea unui prejudiciu. ca regulă. 63 alin 6). Textul de legea permite însă. aceasta este permisă într-o singură situaţie anume. 7 din OG 7 / 2005. în sensul că. 63 alin. Fapta ilcită Este reprezentată de încălcarea obligaţiei de ajungere la destinaţie cu respectarea termenului de executare a contractului de transport. 63 alin. diluarea. limitele putând fi depăşite. Un grad sporit de vinovăţie este cerut. 4. de la data introducerii reclamaţiei administrative. 2. limitată. Despăgubirile se calculează având în vedere cantitatea de marfă avariată şi procentul de avariere (procentul de avariere influenţează inclusiv cuantumul în care se restituie tarifele de transport şi celelalte sume achitate cu ocazia transporturilor mărfurilor avariate. 5 a OG 7 / 2005 2) când se dovedeşte faptul că operatorul de transport feroviar a produs un prejudiciu cu intenţie (art. acesta are structura din dreptul comun respectiv. 63 alin. despăgubirile se calculează prin aplicarea unui procent de 2 % din tariful de transport pentru fiecare zi de întârziere fără ca suma totală sa poată depăşi jumatate din tariful de transport. 3.Depăşirea limitelor răspunderii: 1) când a fost declarat un interes la eliberare. b. OBS: a. deprecierea. despăgubirile în acest caz nu vor putea depăşi însă. Potrivit art. OBS: a. 63 alin. 63 alin. poate fi solicitată şi restituirea tarifelor de transport şi a celorlalte sume achitate cu ocazia transportului mărfii pierdute. operatorul de transport a produs prejudiciul cu intenţie. Anexa la OG 7 / 2005 defineşte avarierea ca reprezentând alterarea. Nivelul dobânzii la despăgubire este cel stabilit prin tariful de transport feroviar. 6 coroborat cu Anexa pct. nici indirect la structura prejudiciului permiţând interpretarea. ca regula. art. 2 coroborat cu art. Prin exceptie. ci pentru agravarea acesteia. poate fi cerută şi acordarea unor dobânzi la despăgubire. Răspunderea pentru avarierea mărfurilor Ca regulă. dovedirea faptului că a rezultat un prejudiciu din cauza întârzierii. nu pentru angajarea răspunderii. Potrivit art. b. Vinovăţie Operatorul de transport feroviar răspunde pentru cea mai mica dintre culpe. Cu privire la fapta ilicita.

Pentru a putea fi introdusă o acţiune. Sediul materiei În materia transporturilor rutiere sunt incidente. distingem între 2 situaţii: 1) expeditorul poate exercita dreptul la acţiune câtă vreme poate exercita şi dreptul la contraordin. OBS: a. OUG 109 / 2005 care constituie cadrul general în materia contractelor rutiere şi Legea 38 / 2003 privind transportul în regim de taxi şi în regim de închiriere. Aspecte privind angajarea răspunderii contractuale a operatorului de transport feroviar. acceptarea fără obiecţiuni a expediţiei stinge dreptul la acţiune împotriva operatorului de transport feroviar. Acţiunea în răspunderea contractuală împotriva operatorului de transport feroviar poate fi introdusă de către persoanele care pot exercita dreptul la acţiune. II. Com. iar după 1 oct 2006 nu mai sunt aplicabile. *ele reglementează desfăşurarea regmului de transport şi mai puţin contractul. trebuie mai întâi parcursă procedura reclamaţiei administrative reglementată de art. Potrivit art. Despăgubirile pentru pierderea totală a mărfurilor nu pot fi cumulate cu cele pentru întârziere. ele se aplică atunci când dispoziţiile CMR-ului nu sunt aplicabile. c. 64 din OG 7 / 2005. în primul rând. Ca regulă. Contractul de transport rutier de marfă în trafic naţional şi internaţional I. 441). Definiţie Contractul de transport rutier de mărfuri este contractul prin care transportatorul rutier se angajează faţă de expeditor să deplaseze la destinaţie pe o cale de comunicaţie rutieră cu vehicule adecvate acesteia o cantitate de marfă cu titlu oneros în vederea predării ei destinatarului. trebuie exercitat în termenul de prescripţie reglementat de art. 2) destinatarul poate exercita dreptul la acţiune de la momentul la care s-a implinit termenul de executare a contractului de transport sau de la momentul la care marfa a ajuns la destinaţie şi destinatarul a solcitat eliberarea expediţiei. 65.VIII. 2006 sunt supuse dispoziţiilor C. * OUG 109 / 2005 – toate contractele încheiate până la 1 oct. Caracterele juridice a) este un contract consensual b) este un contract cu titlu oneros c) este un contract sinalagmatic d) este un contract comercial 34 . III. 413 – art. Dreptul la acţiune. (art. 68 din OG 7 / 2005. b.

IV. dreptul aparţine destinatarului dacă a fost inserată în scrisoarea de trăsură o menţiune în acest sens. 12 CMR) . d) Temeiul este art. Destinaţia celor 3 exmeplare este diferită astfel: . Exercitarea dreptului la contraordin impune prezentarea primului exemplar al scrisorii de trăsură la operatorul de transport rutier pentru a fi înscrise pe acesta noile instrucţiuni. s-a interpretat că dispoziţiile CMR nu atribuie nici caracter real contractului. Faţă de această interpretare s-a impus concluzia că momentul încheierii contractului este acela al întrunirii acordurilor de voinţă. Obligaţiile principale ale transportatorului  Obligaţia de a verifica starea aparentă a mărfurilor şi a ambalajului.primul exemplar este destinat expeditorului . Aceasta se întocmeşte în 3 exemplare originale semnate de către expeditor şi transportator. ca regulă. 17 CMR  Obligaţia de a elibera marfa = Obligaţia de a preda marfa şi al doilea exemplar al scrisorii de trăsură către destinatar  Obligaţia de a executa contraordinele (art. Prin excepţie. 10 CMR  Obligaţia de predare a mărfii  Obligaţia de a furniza documentele şi informaţiile necesare îndeplinirii formalităţilor vamale sau de altă natură  Obligaţia de plată a preţului B. 53 indice 3 din OUG 109 / 2005.al treilea exemplar este destinat transportatorului  Obligaţia de a îndeplini formalităţile vamale şi alte categorii de formalităţi – art. precum şi obligaţia de a verifica exactitatea menţiunilor din scrisoarea de trăsură referitoare la numărul de colete. la marcajul şi numerele acestora – art. că în situaţia în care destinatarul are dreptul la contraordin. Rezultă deci. expeditorului. Efectele contractului A.rezultă pe cale de interpretare din art. 4. La nivel doctrinar.  Obligaţiile principalele ale expeditorului Obligaţia de a ambala marfa . 13 din CMR  Obligaţia de a conserva marfa de la momentul primirii acesteia şi până la momentul eliberării sale – prin interpretarea art. Dreptul de a da un contraordin se stinge la momentul la care se remite destinatarului scrisoarea de trăsură care însoţeşte marfa sau la momentul la care destinatarul îşi exercită drepturile derivând din contractul de transport.dreptul de a da contraordin aparţine. 8 din CMR Scrisoarea de trăsură reprezintă documentul prin care se face proba contractului de transport.al doilea exemplar este destinat destinatarului şi însoţeşte marfa . * CMR: dreptul de a da contraordin = dreptul de a da o dispoziţie asupra mărfii 35 . se naşte în sarcina expeditorului obligaţia de a-i transmite primul exemplar al scrisorii de trăsură.a) CMR-ul (Convenţia de la Geneva) exclude expres caracterul formal prin art.

CMR-ul exclude acoperirea altor daune interese. Răspunderea pentru pierderea mărfurilor 1. Prejudiciu Acoperirea acestuia este.33 DST-uri (drepturi speciale de tragere) / kg de marfă lipsă în transporturile internaţionale sau 2. în lipsa acestuia. Despăgubirile sunt calculate la valoarea mărfii. Fapta ilcită Constă în încălcarea obligaţiei de conservare a mărfii.C. valoare determinată după cursul bursei. pe baza valorii uzuale a mărfurilor. limitată. 26) sau prin existenţa unui anumit grad de vinovăţie asimilat dolului. prezumţia operează dacă marfa nu a fost livrată în termen de 60 de zile de la primirea mărfii de către transportator. la locul şi momentul primirii pentru transport. Răspunderea pentru avarie Se aplică aceleaşi reguli C.5 $ / kg de marfă lipsă în transporturile interne. Răspunderea pentru depăşirea termenului de livrare În măsura în care se depăşeşte termenul de livrare şi sunt dovedite prejudicii. În absenţa unui astfel de termen. despăgubirea nu poate depăşi preţul transportului. putând fi operate depăşiri ale limitelor. după preţul curent sau. Prin excepţie. B. Obligaţia destinatarului  de a plăti creanţele care rezultă din scrisoarea de trăsură în măsura în care destinatarul a acceptat mărfurile V. Răspunderea A. Limitele despăgubirilor pot fi depăşite prin declararea valorii mărfii (art. Poate fi solicitată şi restituirea cheltuielilor ocazionate de transport proproţional cu pierderea mărfii. Despăgubirea nu poate depăşi 8. 2. 24) sau declararea unui interes special la livrare (art. CMR reglementează o prezumţie absolută de pierdere a mărfii: marfa este prezumtă pierdută daca aceasta nu a fost livrată în termen de 30 de zile de la expirarea termenului convenit pentru executarea transportului. 36 . iar în lipsă. ca regulă.

consensual 2. numită CĂRĂUŞ. 15 lit. Regulile de la Hamburg nu prevăd în mod direct faptul că un contractul de transport de mărfuri pe mare în trafic internaţional se încheie prin simplul acord de voinţă. Potrivit art. c) Regulile de la Hamburg nu permit interpretarea conform căreia.Dreptul Transporturilor curs 11 – Contractul de transport de mărfuri pe mare în trafic internaţional I. adoptată la Hamburg în 1978. Aceasta întrucât. Prevederile Regulilor de la Hamburg se aplică atunci când este încheiat un contract de transport internaţional dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art. notiunile nu se confunda. 1. respectiv Convenţia Naţiunilor Unite privind transportul de mărfuri pe mare. până la portul de descărcare aflat într-un alt stat. contract cu titlu oneros 1. contractul de transport ar fi un contract real.nu este egal cu. 7 nu face referire decât la asumarea de obligaţii reciproce de către părţile contractante fără a se referi la necesitatea întocmirii unui înscris sau la aceea de a se preda mărfurile. -> Regulile de la Hamburg 2. Caracterul consensual a fost stasbilit pe cale de interpretare. sinalagmatic 3. contra plăţii unui NAVLU. contractul de transport != documentul de transport2 2 != . documentul de transport trebuie completat cu portul de încărcare şi cel de descărcare prevăzute în contractul de transport maritim. 2 al. 23 pct. Argumente în favoarea caracterului consensual: a) definiţia prevăzută în art. pot fi invocate prevederile art. Convenţia Internaţională pentru unificarea anumitor reguli privind conosamentul -> România a denunţat la ea. II. dar pe plan internaţional ea încă este în vigoare. În plus. documentul de transport se emite având la bază un contract de transport ca act juridic distinct. Definiţie Contractul de transport de mărfuri pe mare în trafic internaţional reprezintă contractul prin care o parte. 1. Caraterele juridice ale contractul de transport de mărfuri pe mare în trafic internaţional: 1. predarea mărfurilor este asociată de Convenţie cu întocmirea documentului de transport şi nu cu încheierea contractului de transport. 1 al. să realizeze o deplasare de mărfuri pe mare cu vehicule adecvate de la portul de încărcare aflat într-un stat. numită ÎNCĂRCĂTOR. e. se obligă faţă de cealaltă parte. au sensuri diferite 37 . pentru a dovedi faptul că Regulile de la Hamburg concep documentul de transport şi contractul de transport ca două acte juridice distincte. Această convenţie a fost ratificată de România prin Decretul 343 / 1981. b) Regulile de la Hamburg permit interpretarea conform căreia. Actul normativ principal. f. Sediul materiei 1. III.

Conosamentul are un conţinut legal reglementat prin art. dovada existenţei contractului de transport se poate face cu documentul de transport. 1. dreptul de a solicita predarea mărfii (prin modificarea destinatarului). b) pe de altă parte să rezulte faptul că documentul a fost emis la ordin sau la purtător permiţând transmiterea sa nelimitată. Deosebirea între situaţia în care se emite un conosament şi situaţia în care se emite o scrisoare de trăsură: Principala deosebire între emiterea conosamentului şi emiterea altui document de transport s-ar putea regăsi sub aspectul posibilităţii de a transmite dreptul de a solicita predarea mărfurilor. Numărul de transmiteri deja efectuate nu influenţează în niciun fel posibilitatea de a mai transmite încă o dată dreptul de a solicita predarea mărfii (din acest motiv. Încheierea contractului şi întocmirea documentului de transport Contractul de transport de mărfuri pe mare în trafic internaţional se încheie prin simplul acord de voinţă. Este un contract cu titlu oneros pentru că fiecare dintre părţi urmăreşte obţinerea unui avantaj. în literatura de specialitate fiind reţinută posibilitatea de a emite o scrisoare de transport maritimă). forma altui document de transport (Regulile de la Hamburg nu detaliază sub acest aspect. să rezulte că a fost asumată de către cărăuş obligaţia de a livra marfa contra prezentării documentului. ori de câte ori doreşte. 15. Conosamentul are 2 funcţii principale: 1. În cazul în care se emite un conosament. dreptul de a solicita predarea mărfii este conferit persoanei care prezintă documentul de transport şi în legătură cu care se poate dovedi dobândirea acestuia prin GIR sau prin simplă tradiţiune (după cum documentul de transport a fost emis la ordin sau la purtător). Acest drept poate înceta cu efect retroactiv pentru destinatarul menţionat în scrisoarea de trăsură concomitent cu naşterea în patrimoniul altei persoane prin mecanismul dreptului de a da un contraordin. A. conosamentul B. Dacă titlularul dreptului de a da un contraordin este expeditorul. 2. Dacă titularul dreptului de a da un contraordin este destinatarul. IV. Lipsa unora din menţiuni nu afectează însă. şi nu cu încheierea contractului de transport. 3. conosamentul a fost denumit titlu reprezentativ al mărfurilor). 14 pct. Alegerea formei documentului de transport aparţine încărcătorului potrivit art. Potrivit Regulilor de la Hamburg. titlu reprezentativ al mărfurilor 38 . dar noul destinatar nu îl va putea transmite mai departe. Este un contract sinalagmatic deoarece prevede drepturi şi obligaţii reciproce şi interdependente pentru fiecare dintre părţile contractante. Documentul de transport poate să îmbrace 2 forme: A. acesta poate să transmită. acesta poate transmite dreptul de a solicita predarea mărfii către un alt destinatar (prin modificarea destinatarului). dreptul de a solicita predarea mărfii este conferit iniţial de către expeditor destinatarului menţionat în scrisoarea de trăsură.Predarea mărfurilor e asociată cu întocmirea documentului de transport. natura juridică de conosament a documentului de transport dacă din cuprinsul lui rezultă 2 condiţii: a) pe de-o parte. mijloc de probă 2. În cazul în care se emite o scrisoare de trăsură.

16) V. Conosamentul face dovada cu privire la 3 aspecte: a) existenţa contractului de transport b) predarea mărfii către cărăuş în starea descrisă în conosament (sau în stare bună în măsura în care în conosament nu se descrie starea aparentă a mărfurilor) c) încărcarea mărfii la bordul vasului de către cărăuş în starea descrisă în conosament (sau în stare bună în măsura în care în conosament nu se descrie starea aparentă a mărfurilor) OBS. 4 al.: în măsura în care părţile nu au prevăzut un termen. 15 al.: 1. a) • Obligaţia de a realiza deplasarea mărfurilor cu respecatrea termenului stabilit (prin interpretarea art. 2 lit. termenul rezonabil este acela în care se poate pretinde realizarea deplasării unui cărăuş diligent ţinând cont de împrejurările de fapt în care s-a realizat transportul). conosamentul a fost clasificat în: . B. preluarea mărfii de către cărăuş în starea descrisă în documentul de transport (art. 5 al. Potrivit acestora. 1 lit. Funcţia de titlu reprezentativ al mărfurilor rezultă din posibilitatea de a transmite nelimitat dreptul de a solicita predarea mărfii. Efectele juridice ale contractului de transport de mărfuri pe mare în trafic internaţional A. contractul de transport -> pe de altă parte. 4 al. 5 al. cât şi cu privire la încărcarea mărfii pe vas. doar un conosament care poartă menţiunea „îmbarcat” face dovadă atât cu privire la predarea mărfii către cărăuş.conosament de îmbarcare 2. Regulile de la Hamburg consacră funcţia de mijloc de probă cu privire la 2 aspecte: -> pe de-o parte. 15 şi art. navlul este menţionat în conosament numai în măsura în care acesta urmează a fi plătit de către destinatar. Funcţia de mijloc de probă cu privire la predarea mărfii este scindată de aceea de mijloc de probă cu privire la încărcarea mărfii în temeiul art.conosament de preluare .: data la care marfa a fost luată în primire trebuie menţionată în conosament întrucât marchează momentul de la care se naşte obligaţia de conservare a mărfii. 14. Regulile de la Hamburg fac referire la redactarea în formă scrisă a contractului de transport. marfa să nu fie încărcată pe vas de la momentul preluării. 15. Pornind de la această situaţie. Cu privire la alte documente de transport. Principalele obligaţii ale cărăuşului • Obligaţia de luare în primire a mărfii (rezultă prin interpretarea art. acesta putând fi folosit ca atare pentru a-şi dovedi existenţa (art. 1) 39 . a. Contractul de transport poate fi dovedit şi cu alte mijloace de probă. B. 2. a) OBS. • Obligaţia de încărcare a mărfii (art. livrarea trebuie să aibă loc întru-un termen rezonabil (potrivit art.1. Principalele obligaţii ale încărcătorului • Obligaţia de a preda marfa (aceasta rezultă pe cale de interpretare din faptul că acest contract este un contract consensual) • Obligaţia de a plăti navlul OBS. Raţiunea scindării este dată de obligaţia de a emite un conosament la momentul la care mărfurile sunt luate în primire de către cărăuş coroborată cu posibilitatea ca în anumite situaţii. 23). 1) OBS. • Obligaţia de conservare a mărfii (art. 2 lit.: potrivit art.

2. Regulile de la Hamburg se opresc. Potrivit art. acoperirea daunelor este limitată la o sumă echivalentă: . 2 lit. 4 al. În ceea ce priveşte dispariţia mărfurilor. 5 al.cu 835 DST / colet sau altă unitate de transport . Pentru a fi angajată răspunderea cărăuşului. respectiv fapta ilicită. în principal. 3. b) C. 8. Răspunderea contractuală a cărăuşului Potrivit art. legătura de cauzalitate şi vinovăţia. respectiv prepuşi.OBS.curs 12 – Contractul de transport de mărfuri pe mare în trafic internaţional – continuare VI. 5 şi art.5 DST / kg brut de marfă pierdută. Răspunderea contractuală a cărăuşului Dreptul Transporturilor . Fapta ilicita: încălcarea obligaţiei de conservare. la a reglementa răspunderea pentru 2 fapte ilicite: a) încălcarea obligaţiei de conservare a mărfurilor b) obligaţiei de a realiza deplasarea cu respectarea termenului stabilit prin contract sau a unui termen rezonabil. • Obligaţia de descărcare a mărfii (prin interpretarea art. 5 din Regulile de la Hamburg.dispariţia mărfurilor . Potrivit art. permite celui îndreptăţit să considere marfa pierdută. răspunderea contractuală a cărăuşului poate fi angajată atât pentru fapta proprie. Potrivit art. mandatari sau substituiţi (cărăuşi efectivi). Regulile de la Hamburg insituie o prezumţie de pierdere a mărfurilor.cu 2. Răspunderea pentru pierderea mărfurilor 1. A. 3) • Obligaţia de livrare a mărfii prin predarea acesteia către destinatar (prin interpretarea art. oricare dintre acestea ar fi mai mare. Cauzele exoneratoare de răspundere sunt prevăzute în art. Prejudiciul: ca şi în celelalte situaţii. trebuie îndeplinite toate cele 4 condiţii ale răspunderii. Principala obligaţie a destinatarului • Obligaţia de a plăti navlul dacă acesta a fost înscris în conosament VI. 2. 7 din Regulile de la Hamburg. 4 al. prejudiciul. 6 şi art. acoperirea prejudiciului este limitată şi prin excepţie.faptul că mărfurile au dispărut în perioada de timp în care cărăuşul avea obligaţia de a le conserva. limitele pot fi depăşite. 10 din Regulile de la Hamburg. Pentru a dovedi săvârşirea faptei ilicite trebuie să fie probate 2 elemente: .: obligaţia de conservare se naşte din momentul în care marfa a fost preluată de încărcător şi până la momentul în care marfa a fost predată destinatarului. nelivrarea mărfii în termen de 60 zile consecutive de la expirarea termenului de livrare. 40 . depăşirea limitelor este posibilă dacă se dovedeşte intenţia în ceea ce priveşte producerea prejudiciului sau dacă părţile au inserat în contract o clauză de agravare a răspunderii. cât şi pentru fapta altor persoane.

acoperirea este limitată. Definiţie 41 . potrivit art. potrivit art. Ex. Sediul materiei 1. limitele pot fi depăşite. B. beneficiază de un regim juridic similar răspunderii pentru pierderea mărfurilor..B. 20 şi dispoziţiile privind instanţa competentă. 21 (Convenţia permite arbitrajul). Sancţiunea pentru nerespectarea termenului este decăderea din dreptul de a mai solicita despăgubiri pentru întârziere. reglementate de art. în materie fiind incidente doar contracte tip elaborate de Organizaţii Internaţionale ale Armatorilor. C. potrivit art. 8. în ceea ce priveşte producerea prejudiciului sau în situaţia în care părţile şi-au agravat convenţional răspunderea. contractul de închiriere a unei nave. 19 din Regulile de la Hamburg. 7. VII. Răspunderea pentru avarierea mărfurilor În principiu. este reglementant în C. potrivit art. în stare bună. navlul total plătibil pentru realizarea întregului transport. În materie de angajare a răspunderii trebuie respectate termenele de prescripţie prevăzute de art. marfa a fost predată de către cărăuş aşa cum a fost descrisă în documentul de transport sau.: BIMCO – a elaborat 3 modele de contracte: 1. nu beneficiază de o reglementare. contractul de închiriere a unei nave. 19. Com. în principal. Depăşirea limitelor despăgubirilor. GENCON – 1994 (corespunzător pentru contractul de navlosire pe voiaj / călătorii) 2. 2. se naşte o prezumţie relativă în sensul că. Răspunderea pentru întârzierea la livrarea mărfurilor 1. destinatarul trebuie să notifice cărăuşul în legătură cu pierderea sau avarierea suferită -> primul termen: cel mai târziu în ziua lucrătoare următoare zilei în care marfa a fost predată destinatarului (atunci când pierderea sau avarierea este aparentă) -> cel de-al doilea termen: în termen de 15 zile consecutive începând din ziua următoare celei în care marfa a fost livrată destinatarului. În caz de avariere sau pierdere a mărfii. iar prin excepţie. GENTIME – 1999 (contract de navlosire pe timp / timp determinat) 3. acoperirea daunelor e limitată la o sumă echivalentă cu de 2 ori şi jumătate valoarea navlului plătit pentru marfa livrată cu întârziere fără a se depăşi însă. BARECON – 2001 (corespunzător contractului de navlosire a unei nave nude) II. în lipsa descrierii. Prejudiciul: ca regulă. văzut ca un contract internaţional. în art 557 şi urm. Contractul de închiriere a unei nave (contractul de navlosire) I. Cu privire la limitele acoperirii prejudiciului. 2. În caz de întârziere. În situaţia în care notificarea nu este realizată. 6 şi art. este posibilă în situaţia în care se dovedeşte intenţia. destinatarul trebuie să notifice cărăuşului existenţa întârzierii în termen de 60 zile consecutive începând din ziua următoare celei în care marfa a fost predată către destinatar. Fapta ilicită: încălcarea obligaţiei de a realiza deplasarea cu respectarea termenului stabilit sau a unui termen rezonabil. văzut ca un contract intern. Aspecte privind angajarea răspunderii A.

iar gestiunea comercială navlositorului. Gestiunea nautică include obligaţia de a echipa şi arma nava. gestiunea comercială. gestiunea nautică. Criterul de clasificare îl reprezintă modul în care este repartizată între părţi gestiunea navei. numită NAVLOSITOR. Gestiunea navei acoperă pe de-o parte. 42 . o navă în stare de navigabilitate în schimbul unui preţ.). Com. în primul rând. numită ARAMTOR / NAVLOSANT. adică obligaţia de a înzestra nava cu personal navigant. respectiv de gestiunea comercială. permite interpretarea în sensul că forma scrisă a contractului de navlosire este cerută ad probationem) b) sinalagmatic c) cu titlul oneros IV. iau naştere. poate fi definit ca fiind contractul prin care o parte. navlosirea pe călătorie – gestiunea nautică şi gestiunea comercială aparţin armatorului / navlosantului. numit NAVLU. Caracterele juridice a) consensual – există o condiţie de formă. Cele 3 forme ale contractului de navlosire sunt: 1. contractul de navlosire cunoaşte 3 forme. precum şi obligaţia de a suporta cheltuielile aferente acesteia (cheltuielile de aprovizionare a navei cu combustibil sau cheltuielile ocazionate de plata taxelor portuare etc. 2. să pună la dispoziţia acesteia din urmă.În abstract. 557 C. iar pe de altă parte. se obligă faţă de cealaltă parte. Obligaţia presupune dotarea navei cu echipamente necesare navigării • obligaţia de a pune la dispoziţie o navă pe o anumită perioadă de timp – această obligaţie caracterizează contractul de navlosire pe timp şi contractul de navlosire a navei nude şi aparţine navlosantului • obligaţia de a pune la dipoziţie o navă pentru una sau mai multe călătorii – caracterizează contractul de navlosire pe călătorie şi aparţine navlosantului • obligaţia de plată a navlului – caracterizează orice contract de navlosire şi aparţine navlositorului. contractul de navlosire a navei nude – atât gestiunea nautică. navlosantul şi navlositorul au şi alte categorii de obligaţii: • obligaţia de a pune la dispoziţie o navă în stare de navigabilitate – ea caracterizează orice contract de navlosire şi aparţine navlosantului / armatorului. Gestiunea comercială presupune dreptul de a stabili destinaţia şi ruta călătoriei. În afară de acestea. III. navlosirea pe timp / timp determinat . contractul de navlosire. Există 2 modalităţi principale de stabilire a navlului:  navlul pe unitatea de timp – caracteristică navlosirii navei nude şi navlosirii pe o perioadă determinată / pe timp  navlul pe tonă sau metru cub de marfă – este caracteristic navlosirii pe călătorie / voiaj (în această situaţie navlositorul are obligaţia de a plăti o sumă de bani prin raportare la cantitatea de marfă pe care se obligă să o transporte cu nava care face obiectul contractului de navlosire).gestiunea nautică aparţine armatorului. cât şi gestiunea comercială aparţin navlositorului. dar aceasta este ad probationem (art. 3. În concret. drepturile şi obligaţiile ţinând de gestiunea nautică. Principalele efecte juridice Între părţile contractului de navlosire. de a plăti salariul acestuia şi de a asigura hrana.

se prezumă că navlositorul este obligat să procure o cantitate de marfă egală cu capacitatea navei. Depăşirea termenului de stalii dă naştere la obligaţia navlositorului de a plăti navlosantului SUPRASTALII (natura juridică a suprastaliilor este controversată în literatura de specialitate.ar avea natura juridică a unui supliment la navlu) În contract se poate stabili existenţa unei prime de celeritate sau reversibilitatea staliilor. Prin instituirea unei prime de celeritate se configurează dreptul navlositorului de a primi o sumă de bani ca recompensă pentru economisirea timpului de stalii. 43 .: Dacă nu s-a prevăzut nimic în contract. • obligaţia de a încărca şi descărca marfa în termenul stabilit prin contractul de navlosire – este o obligaţie care caracterizează contractul de navlosire pe voiaj şi aparţine navlositorului. Termenul stabilit pentru încărcare şi descărcare poartă denumirea de STALII. reţinându-se 2 opinii: . În situaţia reversibilităţii staliilor. integral navlul. acesta urmează să plătească totuşi. timpul salvat la încărcare / descărcare se compensează cu depăşirea timpului de stalii intervenită la descărcare / încărcare. inclusiv cu privire la marfa neîncărcată (această parte a navlului este denumită navlu mort).Dacă navlositorul nu-şi îndeplineşte obligaţia de a încărca cantitatea de marfă pe care a stipulat-o în contractul de navlosire.ar avea natura juridică a unor penalităţi de întârziere . • obligaţia de a procura încărcătura – este o obligaţie care caracterizează contractul de navlosire pe călătorie şi aparţine navlositorului. OBS.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful