P. 1
Guvernanta europeana

Guvernanta europeana

|Views: 110|Likes:
curs an 2 rise
curs an 2 rise

More info:

Published by: Iulia Alexandra Orban on Mar 14, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/23/2013

pdf

text

original

UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI, CLUJ-NAPOCA Centrul de Formare Continuă şi Învăţământ la Distanţă Facultatea de Studii Europene Specializarea: Relaţii

internaţionale şi studii europene Disciplina: GUVERNANŢĂ EUROPEANĂ

SUPORT DE CURS
ANUL II

Semestrul 2

Cluj – Napoca 2011

Universitatea Babeş–Bolyai, Cluj–Napoca
Facultatea Studii Europene

1

Anul universitar 2010-2011 Semestrul II

Informaţii generale despre curs, seminar, lucrare practică sau laborator
Titlul disciplinei: GUVERNANŢĂ EUROPEANĂ Codul:SER1220 Numărul de credite: 5 Locul de desfăşurare:Facultatea de Studii Europene

Informaţii despre titularul de curs, seminar, lucrare practică sau laborator
Nume, titlul ştiinţific: Nicolae Paun, profesor universitar doctor ; Informaţii de contact (adresă e-mail, eventual nr. de telefon): npaun @euro.ubbcluj.ro, Ore de audienţă: miercuri : 18 - 20

Descrierea disciplinei:
Disciplina GUVERNANŢĂ EUROPEANĂ prezinta si analizeaza procesele de integrare europeana, in evolutie istorica si perspectivele Uniunii Europene. Proiectul european este unul fundamental pentru spiritul, spatiul, valorile si identitatea europeana. Analiza mecanismelor, a politicilor, a institutiilor din structura Uniunii, relatia dintre supra-national, national si regional/local este necesara pentru pregatirea studentilor in procesele atat de dinamice ale integrarii europene. Disciplina Constructie Europeana s-a impus in ultimii ani in Universitatile de prestigiu din Europa si SUA, in reteaua universitara din Romania in general, si cu precadere in curricula specializarilor de Relatii Internationale si Studii Europene, de Drept, de Stiinte Economice, de Stiinte Politice., de Istorie, de Stiinta mediului, Sociologie etc. Largirea si adancirea proceselor integrarii europene sunt teme prioritare in cadrul cursului, la fel ca si teoria si analiza acestora, sau reprezentarea Uniunii Europene pe scena relatiilor internationale intr-o lume din ce in ce mai deschisa, globala.

2

Competentele disciplinei: Studentii primesc imaginea si viziunea evolutiei asupra proiectului european si a viitorului UE, a entitatilor si procedurilor de lucru care compun aparatul functional al UE si mecanismele de luare a deciziei.

Bibliografia obligatorie:
1. AVERY, Graham, The Enlargement of the European Union, 2-end Sheffield Academic Press, 1999 ; 2. BLIN, Olivier, Les Institutions communautaires, ed. Ellipses, Paris, 2001 ; 3. DUTU, Alexandru, Ideea de Europa si evolutia constiintei europene, Ed. All Istoric, Bucuresti, 1999 ; 4. GRUNDZINSKI, Przemislav, van HAM, Peter, A Critical Approach to European Security : Identity and Institutions, Ed. Pinter, London & New York, 1999 ; 5. KEOHAE, Daniel, A giude to the referenda on the European Constitution Treaty, Centre for European Reform Briefing, 2001 ; 6. KURPAS, Sebastian, INCERTI, M., SCHONLAU, J., Was Prospects for the European Constitutional Treaty ?, EPIN Working Paper 12, 2005 ; 7. PAUN, Nicolae, Institutiile Uniunii Europene, Ed. EFES, Cluj Napoca, 2004 ; 8. PAUN, Nicolae, A.C. PAUN, G. CICEO, Europa Unita, Europa Noastra, PUC, Cluj – Napoca, 2003 ; 9. SELLER, D. Partidele Politice in Europa, Ed. Istitutul European, Iasi, 1999 ; 10. ZORGBIBE, CH., Constructia europeana. Trecut, prezent, viitor, Bucuresti, 1998.

Planificarea /Calendarul întâlnirilor şi a verificărilor/examinărilor intermediare:
I. Metamorfoza Europei Occidentale(2 ore): A) Proiecte din perioada interbelica de integrare europeana institutionala (Societatea Natiunilor, Antante economice, Miscarea Paneuropeana, Memorandumul Briand asupra unei Uniuni federale europene) B) Impactul celui de-al doilea razboi mondial asupra debutului constructiei europene. Grupul paneuropean de la Universitatea din New York (Coudenhove Kalergi) Ideologia nazista (Carl Schmitt) Eurofascismul Italian (Giuseppe Bottai) Proiectele rezistentei antifasciste (Manifestul de la Ventotene) Bibliografie: Jean Baptiste Duvoselle, L’idee d’Europe dans l’histoire, Paris, 1965, p. 265-272. Peter M.R. Stirk, European Unity in Context. The Interwar Period, London, 1989, p. 4-8, p. 24-30.

3

Tratatul asupra UE Tratatul de la Amsterdam. I 1993). London. Structure and Process. 4 . Jean Monnet. Alasdair Blair. p. Manuel de l’Union Europeenne. Efes. p 120139. Memoires.. p. Istoria constructiei europene. p. 1996. 38-51. – V. Paris (ed. Ed. A history of european integration. Cei 9. The European Union. Cluj. 1996. p. responsabilitati si capacitati. (La conception gaullienne de l’Union des Etats). p. Histoire de l’unification europeenne. Parlamentul European. Bernard Bruneteau. Paris. PUF. Efes. Paris (ed. 5-28. responsabilitatii si functii Consilul European:rol si activitati. 188-199. 47-83. Programul Pietei Unice. Paun. Charles Zorgbibe. IV. Armand Collin/Masson. Fondements et etapes de la construction europeenne. O schita a problemelor comunitare. 271-305 Dinamica integrarii. 1945-1950. Martin Dedman. II. Consiliul de Ministrii: Mecanismele decizionale. De la Helsinki la Nisa. Paun. Institutiile financiare Bibliografie: C. institutions et politiques. Histoire de la construction europeenne. (AUE…) De la 9 la 12. 1987. 5-68 (section II Chronology) N. The European Union since 1945. Dimensiune istorica. 1997. p. De la Cei 6 la Cei 27. Tratatul de la Roma. Carta alba a Comisiei Europene. p. 1996. (4 ore). 2000.N. Institutiile si actorii politicii ai Uniunii Europene (4 ore) C) D) E) F) G) H) Comisia Europeana: mecanismele luarii deciziilor. 100-117. Rixensart. Planurile Fouchet) Britanicii. Reunificarea Europei. 12-110. Constructia europeana moderna. The origins and development of the EU. 17-51. London/New-York. Longman.-III. Renasterea Europei dupa Yalta Europa celor 6 (Fondatorii. p. 1999. Archer. 1989. 1945-1995. 1999. Cluj. Fayard. PUF. London/New York. Bibliografie: Ivan Serge Keller. Comitetul Regiunilor. a II-a0. Perspectiva contemporana. p. Nicolas Moussis.

). Evolutie si proiecte de reforma. Imprimerie Nationale. p. S. 2005. Bibliografie: W. 2005. La construction de l’Europe. 1996. Voy. The European Parliament. (ed.N. LI. Teorii ale integrarii europene (4 ore) . Albu-Comanescu. P. London. 2000. L’eternelle reforme de la politique agricole commune et les limites de l’agenda 2000. 293-324 (spre o noua UE) Corbet R. 9-18. (2 ore) 5 . The Politics of European integration. Wallace. A-C Paun.. Roth. Studia Diplomatica. Lucrare de verificare pe parcurs (Mecanisme de luare a deciziilor in UE) din Bibliografia obligatorie. Paris. nr. Efes. Vincent. London. La politique agricole commune – fondement du developpement rural durable. Houndmills. 1998. N. Paris. . Paun. Paun (coord). 258-270 (Teoriile Medii) VIII. Ph. Cluj. Interpretari contemporane. p. G.. Jacobs Fr. p. – VII. 1997. p. Theories of European Integration. 70-106 (The Political Groups). Shackleton M. Dehousse.teoria federalista. 15-31. 11-30. p... 28-40. VI. p. (2 ore) Bibliografie: Gerbet. sixth ed. Ben Rosamond.. p. Printer/RVA. IX. A Reader. O’Neill. vol. 320331.5. p. The Dynamics of european integration. Rotledge. Finalitatea Europei. John Harper Publishing. M. 4 si 7. Rasingstoke. Studiu de caz al Politicii Agricole Comune. Institutiile Uniunii Europene. Palgrave. R. Pedone.teoria functionalista( de la David Mitrany la neofunctuionalistii) -teoria interguvernamentala -dimensiunea politica a Uniunii Europene. 1983. Politicile comunitare si sectoriale si dosarele constructiei europene. 1990. F. Ciceo. Efes. Cazes. pozitiile 3.. Cluj. C. London/New York.

in tratatul constitutional. Pelkmans. Iasi. Macmillan. 292-313 (Cap. Dimitris.) Chryssochon. 6 . Weidenfeld (ed. XII. Perspective istorico. mecanismele. Bibliografie: Jean Soulet. J. p. Eurisc. regional. 110-135. Integrarea europeana. Cooperarea vii. II. XIII – XIV. ddin 1945 pana in zilele noastre. p. IER. caracteristicile procesului adoptarii politicilor UE. Procesul legislative European: v. (4 ore) c.juridice in Tratatele fondatoare. Tarile din Europa Centrala si de Est in drumul spre UE. factorii determinanti. Houndmills. Principiul subsidiaritatii. V. 1998. Etapizarea procesului. Mitsilegas. Perspective ale integrarii europene. (4 ore) Procesul adoptarii politicilor publice europene: i. 312-321 W. – XI. 1997. Polirom. p. Metoda si analiza economica. Largirea UE dupa caderea regimurilor comuniste in Europa (2 ore) a. 2003. Ed. global. Codecizia Politici publice in Europa: aspecte regionale. Basingstorke. Coeziunea economica si sociala. W. Bucuresti. 2001. Istoria comparata a statelor comuniste. Consultarea vi.). p. national. 171-195 (Romania). Monar. Bucuresti. The european Union and International Security. Rolul instantelor europene in relatiile internationale. 2003. Analiza si procesele politicilor publice europene. 15. ii.X. Bibliografie: J. iii. Theorizing European Integration. p. actorii. iv. London. Palgrave. 126-158 (The challenge of the eastern enlargement). b. Rees. Guardian of the people.

Desmond. DINAN. 1999 5. Institutul European. 55-97. 1998. Stefan. Efes. 2. 1999 BURBAN. Cu o recuperare parţiala a patrimoniului europenist al lui George Cioranescu şi o anexa documentara. 345-388. 1998 7 . Parlamentul European. Sistemul instituţional al Uniunii Europene. 1999 DELSOL. CE. 2002. R. BIBERE. Jean-Louis. DIACONU. Modul de evaluare: Nota finala este alcatuita din mai multe fractiuni : activitate de seminar : 1/3 din nota finala . 105-120. Tratatul Constitutional. L’Union Europeenne dans un monde en transformation. Statul subsidiar. EFES. Bucuresti. Paun. Bucuresti. p. gestionarea situaţiilor excepţionale: Activitatea la seminarii este obligatorie in proportie de 2/3 din volumul orar si se conditioneaza prezenta de la examen de activitatile specifice seminarului. Chantal. Pascal. Finalitatea Europei. 2001 6. 1999 DELUREANU. tratatele fondatoare: Roma. Meridiane. Bucuresti. Asia Pacific. Nicoleta. 3. Nisa. Lumina Lex. Albu-Comanescu. N. G. 345-388.d. 1999 7. p. 2000. Cluj. Bruxelles. (Relatiile externe ale Uniunii Europene). Ever closer union: An introduction to the European integration. London. The EU on the International Scene. poli de putere ai UE: NAFTA. Geneza Europei comunitare: mesajul democratiei de inspiratie crestina . Expert. p. A-C Paun. activitate pe parcurs 1/3(test din bibliografia obligatorie) 1/3 examen scris Detalii organizatorice. Moloveanu. Macmillan Press. 4. Cameron. All. Uniunea Europeana: între real şi virtual. Contestatiile se rezolva doar in cadrul sesiunii urmare a listelor cu valuarile finale care se afiseaza la aviziarrul catedrei si pe forumul anului respectiv. Paideia. 2005. Rusia Bibliografie: ***. e. Iasi. FONTAINE. Cluj-Napoca. Octav. Plagiatul duce la excluderea de la examen. Bucuresti. M. Construcţia europeana de la 1945 pina în zilele noastre. Ciceo. Maastricht. Bibliografie opţională : 1. Bucuresti. Fraser. Bruxelles. Europa-Magreb in arhitectura globala. p.

lucrare practică sau laborator. Infoeuropa. seminar.PAUN..YVARS.... Dunod.. EFES. 1999 10. doctrine.... Bernard.......PAUN.. Nicolae.. PUC. 2001 14.. fapte şi institutii economice: de la Congresul de la Viena (1815) la Tratatul de la Roma (1957)... Economie de l'Union Europeenne. 2003 9..... EFES..1 Informaţii generale despre curs..2 8 . EFES. Neill..2 Informaţii despre titularul de curs... London. Filosofia unificării europene...org Cuprins Universitatea Babeş–Bolyai.. Nicolae..... Construcţia europeana modernă: idei.PAUN. ediţia a 4-a.. The politics and government of the European Union.... Macmillan.8........ 2001 www.. editia a 2-a. Vasile.... MARGA.. Istoria construcţiei europene: epoca postbelică. Nicolae...eu..... EFES. Andrei. Istoria construcţiei europene: de la Tratatul de la Roma la Tratatul de la Nisa.... 1999 12.. Cluj-Napoca. adaugita şi definitive. lucrare practică sau laborator...VESE.europa.. Paris..... Cluj–Napoca... Istoria integrării europene... seminar.... 1997 11. 2000 13..... Cluj-Napoca.. NUGENT.... Cluj-Napoca... ClujNapoca.. Cluj-Napoca.int/coom www....

................................................................. 19 REFORMA INSTITUTIONALA SI EXTINDEREA CENTRAL-RASARITEANA – PROIECTUL TRATATULUI FLORENTIN SI PLANUL FISCHER...............27 Modulul 6........2 Bibliografia obligatorie:....................................................................................................................45 9 .......................................................................................................................................................................................30 Modulul 6..................................................................................................................Descrierea disciplinei: .............................................................................................................................................................................................................................................7 Modulul 1......................................................................................42 ale Uniunii Europene....................10 Modulul 2.......................................................................3 Planificarea /Calendarul întâlnirilor şi a verificărilor/examinărilor intermediare:.........................20 Modulul 4........................................................................................................................................................................................................................................... 36 GRUPURILE POLITICE IN PARLAMENTUL EUROPEAN...............................................................7 Bibliografie opţională : ................................................................................................................................................................... 16 REFORMA INSTITUTIONALA SI EXTINDEREA CENTRAL-RASARITEANA – ALTIERO SPINELLI SI MARGARET THATCHER..............................27 Proiectul european la ora realităţilor şi provocărilor....................................................................................................... 30 UN PARLAMENT PENTRU CETATENII UE.................................16 Modulul 3.....36 Modulul 8..................................... gestionarea situaţiilor excepţionale:...................................................................3 Modul de evaluare:...........................................................24 Modul 5...................................................... 45 AGENTIILE EUROPENE............................ 42 Integrând interese: alte instituţii.................42 Modulul 9....................................................................................................... 24 DINCOLO DE NISA.................................... 10 INFLUENTA SI PUTERE LA INCEPUTUL NOULUI MILENIU........................................7 Detalii organizatorice.............................................................................................................................................

.........................................................................51 Modulul 11........................................................57 Modulul 12.......................................Modulul 10..67 Modulul 1 INFLUENTA SI PUTERE LA INCEPUTUL NOULUI MILENIU 10 ...................51 ŞI ACŢIUNE INSTITUŢIONALĂ....................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................57 Politica Comercială Comună -....................................................61 Modulul 13.. 67 RELAŢIILE EXTERNE ALE UNIUNII EUROPENE......................... 61 Politica Externă şi de Securitate Comună (PESC).................................................................... 51 REPREZENTAREA EXTERNĂ A INTERESELOR UE –................................................................................................................. 57 Politicile Uniunii Europene relevante pentru prezenţa sa pe scena relaţiilor internaţionale....................................................................................................................................................................51 ÎNTRE SUVERANITATE NAŢIONALĂ.............................

UE nu este o confederaţie deoarece entităţile constitutive nu sunt complet autonome. De câte ori limbajul ştiinţific nu reuşeşte să ofere concepte precise pentru un obiect controversat. soluţionări. cât şi cea americană atestă în primul rând lipsa unei imagini clare a ceea ce înseamnă „construcţia europeană”. însă o cortină de catifea separă viziunile asupra Europei în apus şi în răsărit. provocând decepţie. uniunea politică şi cetăţenia europeană rămân marile şantiere ale procesului de integrare europeană. politici şi un cadru legislativ operaţional („l’acquis communautaire”). directive. iritare şi respingere. Economia e utilizată ca principal motor al unificării Continentului. éditions Albin Michel. nu e o federaţie propriu-zisă pentru că integrarea politică nu a adus la crearea unui guvern federal. avize. cote care pătrund până în miezul vieţii cotidiene. cu preţul a nenumărate contradicţii de o parte şi de alta a 1 Maurice Duverger. aşa cum sunt politica externă şi de securitate comună. politic şi economic la care a visat 50 de ani. Europa unită modernă – născută în 1945 – este o idee cu susţinere englezească. Acesta e şi cazul „integrării europene”. construcţie inedită care nu seamănă cu absolut nici una dintre realităţile politice anterioare. individul central-european. Le lièvre libéral et la tortue européenne. 11 . În primul rând acesta e marele act care deosebeşte Europa de restul regiunilor lumii. 1990. după principii care sunt afirmate cel puţin de 50 de ani. dezvoltată somptuos de francezi. un spaţiu de apartenenţă cu atât mai asiduă cu cât i-a fost interzisă. Cunoscând bine dinamica edificării Europei. Fenomenul este specific acestui continent. Atât atitudinea cetăţenilor actuali ai Uniunii. dacă nu intuite de secole. vede în UE un spaţiu identitar cultural. şi e cauza pentru care se intră într-un spaţiu intelectual ezoteric1.Scopul modulului: Familiarizarea studentului cu principalele elemente care caracterizează dezbaterea actuală asupra Uniunii Europene Obiectivele modulului: • • • • Să explice diferentele de perceptie asupra Uniunii Europene existente între cetătenii continentului Să prezinte meritele unei Constitutii a Europei Să explice problema existentei unui Presedinte al Uniunii Europene Să enumere si să descrie formele posibie ale integrări8i europene Realizarea istorică în constructia europeană e incontestabil spectaculoasă. certificate. când răsuflarea îi era blocată de cizma Rusiei bolşevice. rezoluţii. Individul de pe străzile din statele Uniunii Europene percepe Uniunea Europeană ca ansamblu sufocant de reglementări. nu poate trece însă neobservat faptul că rămân în continuare importante probleme nerezolvate în construcţia europeană. se face apel la metafore. aplicarea cetăţeniei şi întruparea identităţii europene. Dacă pentru etapele deja realizate s-au definit instituţii. Paris. recomandări.

Ea are întâi nevoie de Comunitatea Europeană şi de o Comunitate Europeană mai puternică şi mai sudată. Cred că mai curând Europa se va edifica pe fundamente diverse. politică. regulile naţionale au fost înlocuite prin reguli comunitare: muncă uriaşă pentru care serviciile Comisiei Europene calculaseră că e nevoie de peste 300 de directive. Actul Unic stabilea în 1986 acest „spaţiu fără frontiere interioare în care e asigurată libera circulaţie a mărfurilor. a persoanelor. pe piloane numeroase. a făcut ravagii bătălia între federalişti şi naţionalişti. singura cu personalitate juridică: Comunitatea Economică Europeană. Definiţia merge atât de departe încât în realitate – joc al relativităţii – prin ceea ce construiai trebuia să demontezi: dispăreau toate limitările privind circulaţia produselor. monopolul naţional al pieţelor publice. financiari. bancheri. Fondatorii CEE au legat astfel cadrul confederal şi motorul federator care vor permite Europei să devină cândva ceea ce este. în aceeaşi instituţie. Dacă la finalul unei anumite perioade. Încă de la naştere. paşapoarte şi nenumărate vize. industriaşi. Europa se lovea de obstacolul naţiunilor. mai recent. a bunurilor. stânjenită până atunci de parametri de norme de calitate. fără de care ar fi într-adevăr fragilă. Comisia. al universitarilor şi al oamenilor politici. Geniul lui Jean Monnet a constat în conceperea unui mecanism permiţând să depăşească acest conflict permanent: astfel se născuseră Comunităţile create în 1951 şi 1957. pe cea a respingerii Constituţiei. Timp de mai bine de un sfert de secol. această luptă surdă rămâne mereu latentă şi se exprimă cel mai mult pe nefericita scenă a politicii externe şi de securitate comune. Nu prin eschivare îmi imaginez o confederaţie. În toate aceste domenii. a oamenilor şi a capitalurilor. Noi ne-am regăsi cu toţii în acelaşi organism. comercianţi. Eu nu îi consider pe ceilalţi ca neglijabili sau destinaţi unui rol secund. monetară. ea e torpilată politic de Tony Blair după ce fusese torpilată economic de Thatcher. Concepută de Winston Churchill încă din 1946 în discursul său de la Zürich. fără să atingă realmente masele de cetăţeni de-abia ieşiţi dintr-un război care exacerbase până la oroare absolută naţionalismele. Fac parte din ea cei care aspiră la unitatea sa economică. Intrată apoi în hibernare.” Parte din discursul lui François Mitterrand din noaptea de sfântul Silvestru a anului 1989 într-o emisiune politică la TF1 În Anno Europæ 1957 unitatea europeană trezise entuziasmul intelectualilor. respectându-le în acelaşi timp pluralismul. cât mai scurte posibil – această posibilitate va fi examinată de cei în drept: Consiliul European. a serviciilor şi a capitalurilor”. tehnocraţi – care îşi clădeau proiectele în 12 . atunci problema ar fi rezolvată. reglementări bancare. a persoanelor. artizani. a bunurilor.Canalului. pe care trebuia – şi încă trebuie – să le înfrângă. marea piaţă interesa mai întâi factorii de decizie economică – preşedinţi-directori generali. cunoscute şi azi prin numele celei de bază care le-a înglobat pe celelalte. La momentul 1986-92. diversitatea sistemelor fiscale. Parlamentul – ansamblul ţărilor democrate din Europa ar fi în măsură să adere cu totul şi dacă membrii Comunităţii ar fi şi ei în măsură să le accepte. „… Ne întrebăm dacă este cazul [creării] unor noi instituţii în Europa. iar.

interpretarea federalului ca „toţi pentru unul”. Convenţia Europeană reunită în 2002 sub preşedinţia lui Valéry Giscard d’Estaing era destinată acumulării de sugestii juridice din toate statele europene şi asamblării lor într-o structură constituţională pentru Europa. A. e supermanul Europei robust.U. O Constituţie ar statua în final numele structurii europene (confederaţie. uşor de acceptat şi preluat rapid 2 In extenso N. 2000. Ideile de simplificare a Europei instituţionale curg: un Parlament European care să fie legat de cele naţionale pe care le consultă permanent. pentru că obstacolele de orgoliu naţional privind acceptarea Actului Unic au fost surmontate doar în unsprezece luni). Ţările de Jos. Captain Euro (marcă înregistrată de la Twelve Stars Communications). Comisia în sine va deveni un spaţiu în care de forjează interesul general. Salvarea Europei şi replasarea ei pe un curs dinamic. Primii credeau într-o creştere a profiturilor. popoarele sperau într-o creştere anivelului de trai. uniune. trebuind acordată legitimitate preşedintelui său. drapelul cu 12 stele. ce stabileşte. Belgia. unde o Uniune Europeană ar conforma politic Europa geografică. comunitate) şi ar plasa legitim Uniunea Europeană pe acelaşi nivel juridic cu Statele Unite ale Americii. Captain Euro se prezintă întru totul multicultural şi apolitic. Dispuse să accepte Constituţia Europei s-au arătat aceleaşi state care doresc formarea unui nucleu dur în Uniunea Europeană pentru a extrage Continentul din letargie: Franţa. Istoria construcţiei europene. a interguvernamentalului ca „fiecare pentru sine” şi a comunitarului ca „unul pentru toţi”. Franţa şi Ţările de Jos au fost cele care au aruncat în aer tocmai ranforsarea Europei. nu se poate face decât prin actul final care consfinţeşte existenţa juridică totală a Uniunii Europene. pacea. Ciceo.C. Portugalia. două dintre ele. A. plasarea competenţei statelor la afacerile interne ale fiecăruia. G. EFES. iradiază bunăvoinţa şi e evident un poliglot. în mod normal – şi trebuie. Cluj-Napoca. de tipul celui din anii ’60. de steguleţe. Păun. Dincolo de monede euro din ciocolată. 13 . 2003. P. simbolizând noua cultură populară europeană. Captain Euro a ă. Cluj-Napoca. În comparaţie cu celelalte simboluri ale europenităţii – euro. I. ce aduce. simbolul unităţii europene. imnul – este inocent. Păun. O Constituţie a Europei trebuia. pe care experţii o lăsau să se întrevadă: de aici un succes al ceea ce urma să se numească. iar legislativul între Comisia Europeană şi Curtea de Justiţie.funcţie de 1 ianuarie 1993 (devenit 1 noiembrie 1993. Construcţia politic-instituţională se dovedeşte la fel de importantă în clădirea unei identităţi europene pe cât este întregirea teritorială a Europei. care presupune titlul moral copleşitor de „cetăţean al Europei”. Germania. Grandios titlu. deci prea puţin interesant. musculos. state-unite. vol. Executivul poate fi partajat între Comisia Europeană şi Consiliul de Miniştri. a apărut deja un personaj animat. Italia. Susţine dreptatea. Europa Unitfost deseori folosit de Comisia Europeană la mai ales în lansarea din 1999 a monedei unice.. a Europei Unite: Constituţia Europei. din „Comunitatea Economică Europeană” – „Uniunea Europeană”. Partenera sa e prinţesa Europa (cea a miturilor Greciei) şi împreună reunesc milioane de oameni. fără transparenţă şi prea puţin inteligibil. Păde tineri. niciodată ea nu a fost mai populară2. Uniunea Europeană este pentru majoritatea milioanelor de locuitori ai Europei un amalgam supraetajat şi incomprehensibil de structuri şi instituţii.C. Păun.C.publicitatea programelor sale comunitare. Luxemburg. al valorilor ei. un. la modul teoretic – să explice limpede ce face. alianţă. mai ales când e vorba de viaţa internă a Uniunii Europene. Europa noastră. N. Trei ani mai târziu.

Dar primul obstacol e legitimitatea acestuia în faţa a peste 450 de milioane de europeni: ar fi dificil ca un Preşedinte al Europei să nu fie admis şi acceptat de popoarele Uniunii Europene! În plus. Dincolo însă de orice. Europene rămâne un act luat doar la nivel deferlând asupra unei părţi terţe geografic şi ca naţional. iar realizările sale – deşi deloc neglijabile – rămân deconcertante. politica aici rezultând o acţiune comună. Jacques Chirac propusese un preşedinte ales pe trei ani al Consiliului de miniştri ca Preşedinte al Europei. unite prin aceleaşi forme de solidaritate. prezentata şi adusă la cunoştinţă în cadrul nici un membru al Uniunii nu doreşte să-şi Consiliului European. cu un substrat pedagogic: se dictează o în politica externă către Uniunea Europeană. în buna tradiţie interguvernamentală. dar 2º) adoptarea unei poziţii comune. decât în urma depăşirii diviziunilor artificiale şi profund ancorate în conştiinţe. Uniunea Europeană nu este o superputere politică. scopul lui fiind reprezentarea Uniunii Europene în exterior şi promovarea identităţii Europei.Europa nu poate fi construită ca un ansamblu de societăţi libere. Cel care nu există. pe de altă parte. Prin actuala politică externă şi de securitate comună. Mai mult. Uniunea are datoria să-şi pe scena relaţiilor internaţionale nu poate fi edifice o politică externă şi de securitate într-adevăr comună în raport cu greutatea sa economică. A crede că Europa se construieşte prin extinderea treptată a pieţei comune nu este decât visul de vară al unui contabil. orice problemă doresc să-şi lase ministerele afacerilor externe externă şi de securitate de interes general fiind într-o organizaţie comunitară. Preşedinţia rotativă a Uniunii dă naştere unui sistem care ar muri de lentoare politică în cazul unei Europe cu 27-30 de membri. ca modalitate de alegere. care nu 1º) o cooperare sistematică între state. de unanimitate. ducă singur politica externă individualistă. comună slabă. un asemenea preşedinte. ori de câte ori e paradoxal se opun transferului de competenţe necesar. totul depinzând de benevolenţa statelor naţionale. consimţit dificil de statele membre ale Uniunii Europene. Un alt element de mare actualitate îl constituie dezbaterea asupra Politicii externe si de securitate comune (PESC). e un sistem care dovedeşte că statele „mari” sunt mai bine pregătite să-şi asume această preşedinţie. Europa poate fi construită doar pe o conştiinţă europeană. atitudine europeană care trebuie respectată de Atât timp cât e cerută menţinerea votului în administraţiile naţionale ale statelor membre. cu blamată politica externă şi de securitate mecanismele sale de luare a deciziilor. Politica externă şi de securitate comună Instrumente posibile ale PESC: este un proces evolutiv. decisă în unanimitate. marele simbol al identităţii mondiale a Europei este Preşedintele Uniunii Europene. Pentru absenţa Uniunii Europene de principiu specificată. externă şi de securitate comună a Uniunii 3º) acţiunea comună în sine. deci a veto-ului fiecăruia. ar însemna dovada că interguvernamentalul 14 .

Ar fi Preşedintele Europei ales din Consiliul European. ereditar. francezii au surprins Europa cu spiritul lor europeist dorind cu 57% voturi ca primul preşedinte al Europei să fie Helmut Kohl. Germania. cu deosebirea că obiectivele sunt comune. în 1998. 15 . Ca exemple şi precedente sunt modul de funcţionare a spaţiului Schengen. Georges Pompidou. îl păstrează pe cel european chiar dacă e dezavuat de electoratul său naţional? În cazul celei de-a doua variante. Ţările de Jos. iar abundenţa întrebărilor legate de poziţia prezidenţială nu face decât să reflecte o căutare identitară cât mai sigură şi mai aprofundată. Belgia şi ar obţine mai uşor acceptarea din partea populaţiilor. 3. nu ar fi doar o marionetă în mâinile ţărilor care l-au susţinut? În al doilea caz. strategia cercurilor concentrice) presupune o integrare diferenţiată prin obiective diferite. Cum ar fi desemnat Preşedintele Europei? Printr-un vot al Consiliului de Miniştri? Prin consens în unanimitate al şefilor de stat şi/sau de guvern al statelor membre UE? În primul caz. fostul Sistem Monetar European. un Preşedinte care să se supună unei dinamici federale e şi mai greu de perceput. La întrebarea „cum va arăta Europa” se ridică cel puţin trei variante de răspuns: 1. Uniunea Europei Occidentale. cum ar împăca mandatul european cu cel naţional? Dacă pierde mandatul naţional după alegeri. 2. dintre şefii de stat şi/sau de guvern sau ar fi o personalitate externă acestui grup? În cazul primei variante. Finalul structural al Uniunii Europene pune şi el probleme. opt-out”. În anii ’70. unde un stat membru poate menţine un minim de obiective comune. ar trebui să fie o autoritate formidabilă pentru a se impune responsabililor statelor Uniunii Europene. Europă cu mai multe viteze („Abgestufte Integration”) este tot o strategie de integrare diferenţiată. aspect care nu e de dorit. Ambele aspecte dau de gândit. care sunt investiţi de popoare. preşedintele Franţei. ca ale Reginei Marii Britanii şi preşedintelui francez din Republicile III şi IV? Ar avea capacitate de iniţiativă şi de orientare în dezbaterile europene? Prin poziţia sa. sugera ca postul de Preşedinte al CEE să fie acordat Marelui-Duce de Luxemburg.primează în faţa supranaţionalului (reprezentat de Comisia Europeană). dar un grup de ţări îşi asumă riscul de a iniţia o politică sau un program fiind urmate şi de celelalte ţări (ca exemple reale sunt oferite perioadele de pre-aderare sau Uniunea Economică şi Monetară). iar un nou tratat e inutil. nu ar fi un Preşedinte tern pentru că nu ar stârni nici o opoziţie? Ce puteri ar avea? Simbolice. pentru că familia sa – de Nassau & Bourbon-Parma – reuneşte istoric Franţa. având drept consecinţă un decalaj ireversibil între un nucleu-dur şi ţările întârziate pe calea integrării. e foarte vizibil – să i se acorde o responsabilitate? Prin ce text s-ar crea funcţia de Preşedinte al Europei? O declaraţie a Consiliului European nu e suficientă. „Ad libitum integration”) e o strategie de integrare diferenţiată. Europa à la carte („opt-in. prin Constituţie cel mai probabil. Şi mai recent. Europa cu geometrie variabilă („Kerneuropa”. dar poate opta pentru participarea limitată la o politică sau alta (de pildă implicarea limitată a Marii Britanii în implementarea Protocolului Social). Luxemburg.

pentru că – în poziţia de creatori. Întrebări si teme de reflectie: 1. Aici ar putea rezida viziunea atât ambiţioasă. Ce aduce nou Actul Unic European din anul 1986? 2. Care ar fi meritele unei Constitutii a Europei? 4.Este într-adevăr nevoie de o nouă viziune. şi. Ce stiti despre Politica externă si de securitate comună (PESC)? 5. prin concepţiile ei filosofice. de „artizani” ai acestui ansamblu de 500 milioane de locuitori – europenii singuri pot da un model de reuşită. până la urmă. care poate fi sugerată Marii Europe de mâine. Pentru a relua în termeni dragi unora. Care sunt cele trei tipuri posibile de integrare europeană si în ce constau acestea? Modulul 2 REFORMA INSTITUTIONALA SI EXTINDEREA CENTRAL-RASARITEANA – ALTIERO SPINELLI SI MARGARET THATCHER 16 . dar şi realistă. ar fi mai mult decât „Europa-spaţiu” şi mult mai nobil decât „Europa-putere”. E datoria Europei. prin tradiţiile sale. În ce consta dezbaterea asupra institutiei Presedintelui Uniunii Europene? 6. să o facă. Ce simboluri ale Uniunii Europene cunoasteti? 3.

trebuind să dispară diferenţele între partidele reacţionare şi partidele progresiste. În 1984 e reales în Parlamentul European. 17 . 1980. documentul de bază al federalismului european.lupta pentru unitatea Europei va crea o cumpănă între curentele politice. iar în primăvara lui 1986 lansează o nouă iniţiativă pe care n-o va putea pune în practică. la 31 august 1907. După căderea fascismului este eliberat în august 1943. Este mandatul cel mai prolific al său în Parlamentul European când în iulie. Activitatea sa politică şi universitară continuă. care vizau adaptarea acesteia la condiţiile istorice ale sfârşitului de mileniu. la puţin timp. la Ventotene unde e exilat. Spinelli se remarcă printr-o serie de acţiuni politice de anvergură ca de exemplu elaborarea.Scopul modulului: Familiarizarea studentului cu perspectivele din ultimele două decenii asupra procesului integrării europene Obiectivele modulului: • • • Să prezinte viziunea Spinelli asupra reformarea procesului comunitar Să explice contributia thatcheriană în contextul dezbaterii asupra procesului integrationis Să explice pozitia Marii Britanii în raport cu europenizarea versus atlantizarea Pentru a înţelege „constituţionalizarea” ideii europene şi totodată cauzele principale ale edificării unei Europe instituţionale e nevoie cel puţin a analiza proiectele de reformă instituţională din perspectiva ultimelor două decenii ale Uniunii. apoi. el fondează la Milano. nici un moment . Este unul din principalii politicieni care contribuie la reformarea procesului comunitar. Mişcarea Federalistă Europeană. împreună cu Eugenio Colorni şi Ernesto Rossi a Manifestului pentru o Europă liberă şi unită cunoscut sub numele de Manifestul de la Ventotene. creează Clubul Crocodile care duce la formularea Proiectului de Tratat al Uniunii Europene.lupta ce trebuie dată pentru realizarea unităţii europene nu trebuie să fie amânată. Manifestul de la Ventotene – două idei politice noi: . cel putin două personalităti de marcă sunt demne de mentionat: 1. proiect aprobat de deputaţi la 14 februarie 1984. în perioada 1941 şi primăvara lui 1942. În acest context. Altiero Spinelli si Formula de reformă Spinelli Altiero Spinelli se naşte la Roma. ambele tipuri trebuind să folosească puterea naţională ca instrument al realizării unităţii internaţionale. În 1979 i se reconfirmă ambele mandate. iar în 1976 e ales ca independent pe listele Partidului Comunist Italian şi e numit tot atunci în Parlamentul European.

” (A. o scrisoare prin care îi invită să studieze împreună reforma instituţiilor parlamentare „Cu actualele instituţii şi cu competenţele lor actuale. la 20 septembrie 1988 este un bun exemplu al viziunii europene a „doamnei de fier”. preşedintele Comisiei Europene. pepiniera înalţilor funcţionari europeni. el a contribuit la relansarea construcţiei europene şi a inspirat puternic reformele ulterioare. 18 . 2. prin pasiunea de a frâna dinamica integraţionistă a partenerilor francezi şi germani. Discursul rostit la College d’Europe din Brugges. Totodată acest discurs este documentul de plecare folosit de mişcări eurosceptice. Appunti per una biografia. Bologna. prin ardoarea sa de a renegocia condiţiile participării Marii Britanii la bugetul comunitar. Thatcher) 3 4 Edmondo Paolino A. Ea nu trebuie să fie osificată de o reglementare fără sfârşit. în iulie într-un mod cât mai complet. p. ed. 9. A încerca a suprima sensul naţiunii şi de a concentra puterea în dreptul unui conglomerat european ar compromite obiectivele pe care încercăm să le atingem” (M. La un an după realegerea în Parlamentul European. Primul meu principiu director este următorul: o cooperare liberă şi atractivă între statele suverane şi independente este cea mai bună modalitate de a construi şi de a reuşi Comunitatea Europeană. Nu era însă un veritabil proiect de constituţie. în 25 iunie 1980. Il Mulino. Discursul se vrea o replică la discursul pronunţat de Jaques să reflecte tradiţiile şi aspiraţiile „Comunitatea europeană aparţine tuturor membrilor săi şi trebuie Delors. Este un proiect de tratat constituţional care trebuia adoptat de Parlamentul European având ca obiectiv încadrarea activităţilor comunităţii într-o structură constituţională. momente în care economia. în faţa Parlamentului Britanie nu în care afirma că la Comunitatea Europeană…Destinul nostru este în Europa cât şi în comunitate. Poli 105A FR. 1988. Moare în mai 19863. Spinelli.Spinelli) De numele lui Spinelli se leagă şi primul proiect constituţional european cunoscut ca „Raportul Spinelli” datând din 1984. viitor a uniunii politice. decembre 2000. visează la o alternativă elanul uniunii tuturor membrilor săi 1988. PARLEMENT EUROPEEN.Este vorba de încredinţarea Parlamentului European a sarcinii de a redacta Constituţia Uniunii Europene care urma să fie acceptată de opinia publică prin referendum. Comunitatea e condamnată să treacă dintr-o criză în alte crize din ce în ce mai frecvente. dar şi politica externă au nevoie de o dezvoltare continuă. Spinelli trimite colegilor săi parlamentari. Nu este un instrument juridic care să se modifice constant după imperativele unei teorii abstracte. Chiar dacă proiectul n-a fost adoptat de statele membre. Este mijlocul prin care Europa poate să-şi asigure prosperitatea şi securitatea viitoare. În mod practic multe din prevederile raportului au fost preluate în tratatele adoptate ulterior4. Quelle Charte Constitutionnelle pour l’Union Européenne? serie Politique. mai paralizante – tocmai în momente esenţiale pentru ea. Îşi găsea sursa într-un context al construcţiei europene în criză şi dorea să creeze o entitate juridică fondată pe acquis-ul comunitar şi interguvernamental. economice şi monetare semnifica de fapt constituirea în Comunitatea nu este un sfârşit în ea însăşi. în timpul căreia să poată conta pe un consens general cât mai amplu. Marea European. Margaret Thatcher si Viziunea thatcheriană asupra Europei Personalitate puternică a anilor ’80 care a influenţat politica britanică şi europeană Margaret Thatcher a fost premierul britanic afirmat în plan european.

În primul rând datorită distanţelor mai mici decât cele cu SUA. 1997. Poate fi considerat Raportul Spinelli o constitutie? 3. Explicati pozitia Marii Britanii în raport cu procesul integrationist. Cu toată predispoziţia Marii Britanii spre atlantism. LIEIS. Toţi politicienii britanici ştiu însă că pentru a dicta în politica europeană trebuie să se impună. „Politica negării supranaţionalităţii prin naţionalitate” promovată de Thatcher nu este pur britanică. Ea este preluată din practica europeană a generalului de Gaulle. care însă nu avantaja prea mult Marea Britanie. Viziunea thatcheriană presupune menţinerea cooperării economice în limitele prezentului şi abandonarea proiectelor îndrăzneţe de „integrare politico-culturală”. Ce stiti despre personalitatea lui Margaret Thatcher? 4. Întrebări si teme de reflectie: 1. poziţia Marii Britanii este generată de opinia publică foarte sceptică faţă de adâncirea procesului integraţionist. Opţiunea pentru atlantism se construieşte prin identificarea unei reconstrucţii conceptuale şi prin creşterea importanţei securizării mondiale prin NATO. opţiunea economică cea mai înţeleaptă a guvernelor engleze este spre „continent”. E. SUA a încurajat o integrare a economiilor europene care are ca rezultat o intensificare a schimburilor comerciale. Luxemburg.Indiferent de culoarea guvernării. Cum ati descrie viziune thatcheriana asupra Europei? Modulul 3 5. Doctrina istorico-economică din Marea Britanie se află pe trendul readucerii în prim-plan a problemei atlantizării Britaniei în defavoarea europenizării ei. Şansa economiei britanice stă de fapt în europenizare prin adaptarea la globalizare5. Ca şi exemplu se oferă deconstrucţia europeană prin încercarea de resuscitare a economiilor periferizate. Campbell. 5 A. National Vitality – A Valid Concept? The British Example. Marea Britanie propune o regăsire a vitalizării economice prin naţionalizarea conceptului şi nu prin europenizarea sa. În aceste condiţii singura opţiune este integrarea în structurile europene. SUA nu erau pregătite pentru o integrare a britanicilor într-un sistem comun economic. 19 . Singura alternativă ar fi fost cooptarea în NAFTA. în The Vitality of Britain. Cu toate acestea de 20 de ani jocurile politice europene aparţineau Franţei şi Germaniei. Ce aduce Altiero Spinelli nou prin Manifestul de la Ventotene? 2. amendată în funcţie de temele prezente. Pe de altă parte după Planul Marshall.

Comisia a precizat că indiferent de proceduri şi schimbări reorganizarea tratatelor trebuie dusă la capăt. vol.2000. precum si deficienta Planului Fischer Să analizeze comparativ pozitia Germaniei (Joshka Fischer) si cea a Frantei (Jacques Chirac) în raport cu procesul integrării europene Proiectul tratatului florentin Încă de la instalarea sa Comisia Prodi (Romano Prodi a fost președinte al Comisiei Europene între anii 2000-2004) a formulat dorinţa de a redefini Uniunea pentru a o pregăti pentru viitor6. Legislaţia primară a Uniunii şi a Comunităţilor este constituită din 10 tratate şi un număr mare de protocoale. Brussels. Necesitatea elaborării unui nou tratat devenea prioritară ştiut fiind că Tratatul instituind Comunitatea Europeană a Cărbunelului şi Oţelului expiră la 23 iulie 20027.REFORMA INSTITUTIONALA SI EXTINDEREA CENTRAL-RASARITEANA – PROIECTUL TRATATULUI FLORENTIN SI PLANUL FISCHER Scopul modulului: Familiarizarea studentului cu perspectivele din ultimele două decenii asupra procesului integrării europene Obiectivele modulului: • • • Să descrie coordonatele principale ale Proiectului tratatului florentin Să prezinte meritele. Tratatele conţin peste 700 de articole. COM(2000) 434 final. p. II. II. Penultima conferinţă interguvernamentală a luat în considerare chiar posibilitatea fuziunii tratatelor (Anexa 42 la Tratatul de la Amsterdam). Istoria construcţiei europene. ed. 20 . Comisia a comandat Institutului Universităţii Europene din Florenţa un proiect de tratat care să cuprindă prevederile din celelalte tratate. Proiectul florentin cuprinde doar Tratatul de la Maastricht amendat prin Tratatul de la Amsterdam. unele fundamentale altele tehnice. Ciprian Păun. Comission Communication A Basic Treaty for the European Union. 12. Tratatul se dorea a fi adoptat la Conferinţa Interguvernamentală de la Nisa. Este în interesul Uniunii ca acquis-ul integrării să fie logic şi precis. Romano Prodi la 15 mai 2000. 2000. Proiectul elaborat de un grup de 12 specialişti coordonaţi de Claus-Dieter Ehlermann şi Yves Meny a fost înaintat preşedintelui Comisiei. Textul în 92 de articole (sau 6 7 Nicolae Păun.07. 211-214.

ecologist. E o modalitate de a rezolva antagonismul parlamente naţionale-parlament european. 21 . O repartiţie precisă a competenţelor între federaţie şi statele membre în cadrul unui tratat constituţional ar trebui să lase Federaţiei domeniile de suveranitate esenţiale şi problemele ce se cer a fi 8 Basic Treaty of European Union. stat-naţiune şi Europa. care reflectă compromisul interetatic în actuala Uniune între statele membre. Executivul fie va consta din Consiliu care va trebui adaptat la structura unui guvern european.de/www/de/eu_politik/vertiefung/ sau o prescurtare în limba franceză în suplimentul Europe al publicaţiei franceze „Le Monde Diplomatique”. „Multitudinea reglementărilor la nivel comunitar rezultă în parte din comunitatizarea inductivă după modelul Monnet. El ţine să precizeze că o structură federală ar valoriza diferenţele dintre naţiuni în scopul comun al europenităţii. reflecţie asupra finalităţii integrării europene” sau „Quo vadis Europa?. Anumite elemente esenţiale apar încă din preambul8.eu. el codifică doar reglementări prevăzute în alte tratate9. 2000. 9 Ibidem. Este un act de forţă şi de imagine al Comisiei care a grăbit publicarea sa pentru a compensa deficitul din timpul crizei austriece. Acest lucru e valabil mai ales pentru germani şi Germania”. ceea ce consfinţeşte principiul politic al supranaţionalităţii.Fischer) Fischer reia teza reformei instituţionale pentru a putea pune în practică extinderea spre Est. Un obiectiv din preambul doreşte stabilirea unei cetăţenii „comună tuturor naţionalilor”. Dorinţa de a creea o singură reglementare instituţională. 10 Discursul complet în limba germană http:/www. Proiectul florentin n-a fost agreat de eurocraţii de la Bruxelles şi nici de reprezentanţii statelor membre.clauze) grupează prevederi care acoperă întreaga sferă de atribuţii a Uniunii în conformitate cu procedurile predefinite în tratatele anterioare (Maastricht şi Amsterdam). cum l-am numit în această lucrare are dincolo de valenţele sale teoretice. denotă nevoia de coerenţă şi descentralizare. European Union. Discursul se intitulează De la confederaţie la federaţie.auswaertiges-amt. Dintr-o propunere juridică coerentă el a devenit doar o referinţă teoretică. o profundă valoare simbolică. „Procesul de integrare trebuie să continue cu toţi cei care doresc altfel. Robert Schuman Centre for Advanced Studies. Robert Schuman Centre for Advanced Studies. Este o încercare a noii Comisii de a depăşi rutina în dezvoltarea instituţională. Europa va suporta costurile reculului. Tratatul florentin. int/comm/igc2000/offdoc/draftreaty_en. 2000. fie se democratizează şi se debirocratizează Comisia. http://europa. Tratatul nu aduce elemente fundamentale noi. într-un discurs ţinut la Universitatea Humbold din Berlin în data de 12 mai 200010. Parlamentul European ar trebui să reprezinte statele-naţiune şi cetăţenii europeni. Planul Fischer Conţinutul teoriei federalismului european de sorginte germană este sintetizat de ministrul de externe Joshka Fischer. (J.

Cu toate acestea secretarul-general al socialiştilor francezi Francois Hollande l-a izolat pe ministrul de interne declarând pentru ziarul „Liberation” viziunea „Europei ca federaţie de naţiuni”11. Trăiască Franţa). Este semnalul elegant pe care Franţa. Discursul se încheie cu o formulă care spune tot. El priveşte Europa din perspectiva instituţională germană. În opinia sa elaborarea unei constituţii europene va fi o necesitate doar după efectuarea reformei instituţionale. „Cum va arăta Europa în viitor. bundesregierung. Fischer acuzându-l de imperialism. „Curentul”. htm 11 22 . Cel mai autorizat răspuns l-a dat preşedintele francez Jaques Chirac într-un discurs în faţa Parlamentului German. Dezvoltarea Uniunii trebuie să aibă la bază adâncirea cooperării franco-germane. Europa nu apare. a dilemelor integrării europene). tezele lui Fischer fiind la ordinea zilei. Ministrul de interne francez Pierre Chevenement a relansat polemica declarând că viziunea federalistă a lui Fischer „corespunde modelului politic al Germaniei care nu s-a vindecat de accidentul care a fost în istoria sa epoca nazistă”. preşedintele Chirac a spus că extinderea este o realitate care nu poate fi tăgăduită şi care trebuie să aibă loc cât mai repede. Planul Fischer. 23 mai 2000 (titlul trădează neînţelegerea. De fapt. de către mass-media. logic construit are o mare deficienţă. cu câteva săptămâni înainte de Nisa îl trimite Germaniei: Franţa nu va accepta o redefinire a Uniunii prin renunţarea la Europa statelor-naţionale. Vedrine l-a atacat public pe J. Prin federalizare dispare posibilitatea apariţiei „dictaturii statelor mici” şi profită noii membri din Est. summit-ul franco-german din luna mai a fost tensionat. nu se întrevede un răspuns acum!”. Europa Naţiunilor Un model cu reminiscenţe naziste?. De altfel. o sporire a puterii Germaniei şi în aceeaşi direcţie o distanţare faţă de Franţa. Această viziune a unei ţări cu tradiţie federală s-a lovit de reticenţa multor guverne europene şi de vehemenţa guvernului francez. Vive la France! (Trăiască Germania. După ce a amintit de fructuoasa colaborare franco-germană care a ţinut echilibrul Europei.reglate în mod imperativ la nivel european în timp ce restul ar reveni statelor membre. Fischer urmăreşte prin federalismul european-care induce folosirea proporţionalităţii în mod oficial. Federalizarea şi acceptarea pe scară largă a suveranităţii partajate va permite instaurarea domniei Germaniei asupra Europei şi căderea Franţei în plutonul urmăritor. aliaţi politici ai Germaniei în plan european. de/dokumente/Rede/ix_12732. Pentru preşedintele francez reorganizarea tratatelor este un lucru în interesul cetăţenilor.” Este o punere în prim-plan a conceptului drag federaliştilor germani a „partajului de suveranitate”. Federaţia Europeană rămâne astfel doar un proiect german pentru un viitor incert. Ministrul de Externe francez H. Cancelarul Schroeder a declarat „nu dorim o desfiinţare a statelor naţiune”. discurs intitulat „Europa Noastră”12. 12 A se vedea textul discursului http:/www. decupată parcă din scenariile thatcheriene sau de gaulliene: Vive L’Allemagne.

Întrebări si teme de reflectie: 1. De ce proiectul solicitat de Comisia Prodi este cunoscut sub numele de Proiectul tratatului florentin? 2. Ce cuprinde acest Proiect?
3. Care ar fi meritele unei structui federale în vizunea lui Joshka Fischer? 4. Explicati deficienta majoră a Planului Fischer.

23

Modulul 4
DINCOLO DE NISA

Scopul modulului: crearea unei priviri de ansamblu asupra urmarilor si diverselor reactii determinate de Tratatul de la Nisa. Obiectivele modulului: • • • Descrierea modului in care principalele formatiuni politice europene au reactionat la Tratatul de la Nisa Evidentierea pozitiilor exprimate de diverse pesonalitati oficiale ca urmare a acestui tratat Reflectarea in presa a Tratatului de la Nisa

Nisa s-a dovedit a fi un pas prea mic pentru o Uniune birocratizată. Chiar dacă preşedintele francez Chirac l-a considerat a fi summit-ul care a dat formă Europei, el a fost o consolare tristă pentru entuziaştii federalişti şi un pas spre super-statul european de către eurosceptici13. Marile grupuri politice europene şi-au exprimat dezamăgirea faţă de rezultatele de la Nisa. Pentru ratarea creării unei reale Uniuni politice şi pentru apropierea acesteia de cetăţenii europeni. Congresul al XIV-lea al Partidului Popular European desfăşurat în perioada 11-13 ianuarie 2001, la Berlin14 a luat în discuţie şi rezultatele de la Nisa. Recunoscând că la Nisa s-au pus bazele formale pentru extindere şi că se creează pentru prima dată o formulă legală pentru partidele politice europene, popularii acuză lipsa progresului în domeniul transparenţei instituţionale şi decizionale. Propunerile celui mai puternic grup politic din Parlamentul European vizează: modificarea procedurilor în conferinţele interguvernamentale pe sistemul „Convenţiei” care a elaborat Charta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, stabilirea agendei pentru viitoarea Conferinţă Interguvernamentală din 2004 la Consiliul European de la Laeken din 2001 şi stabilirea unei proceduri eficiente de luare a deciziilor comunitare. S-a mai stabilit să fie organizate întâlniri periodice cu liderii naţionali ai partidelor populare pentru a discuta procesele de reformă15.

13 John Palmer, The European Union After Nice-One Step Forward, Two Steps Back? 11.12.2000, European Policy Centre. 14 A se vedea Rezoluţia POST-NISA adoptată la al XIV-lea Congres, 11-13 ianuarie 2001. 15 Ibidem.

24

Social-democraţii europeni au decis deschiderea unui portal pe internet dedicat procesului post-Nisa, menit a găzdui şi o dezbatere despre viitorul Uniunii Europene. Scopul acestuia a fost pregătirea unui document de poziţie cu viziunea social-democrată asupra viitorului Uniunii Europene16. Ecologiştii europeni au analizat Tratatul de la Nisa în termeni deosebit de duri. Ei au considerat că la Nisa a fost sacrificată democraţia şi transparenţa pentru satisfacerea intereselor naţionale. În acelaşi timp au acuzat lipsa de viziune asupra viitorului Europei. Speranţele lor se îndreptau spre CIG din 2004 şi militau pentru rezolvarea „agendei germane” - pregătirea reformei instituţionale, delimitarea competenţelor între naţional şi comunitar şi încorporarea Chartei în sistemul tratatelor17. Sub semnăturile unor reputaţi europenişti germani18 in în numărul din februarie 2001 al unei prestigioase reviste de relaţii internaţionale19 sunt analizate rezultatele de la Nisa în concordanţa cu noua ordine europeană care impunea „o extindere prudentă”, menită să nu afecteze coeziunea unională şi în concordanţă cu teoria constituţionalismului. Anul „european” 2001 a fost la rându-i analizat într-un supliment al „European Voice”20, pe două probleme: extinderea Uniunii şi reformele interne. Actori neangajaţi în disputele europene ca Chakler Mahboob-ul Alam, ambasador al Pakistanului la ONU afirmau că în urma Tratatului de la Nisa s-a produs o reaşezare a forţelor unionale în favoarea statelor mari şi îşi exprimau pesimismul privind crearea Statelor Unite ale Europei21. Summit-urile Uniunii Europene au fost criticate22 de presa europeană mai ales din perspectiva acestui Tratat23. Se considera că desfăşurarea obligatorie a unui Consiliu European per preşedinţie la Bruxelles va consolida poziţia de capitală a Europei24. Aceeaşi dispoziţie este comentată de prim-ministrul Goran Peterson ca „nefiind pe placul publicului suedez”25. Presa a insistat de asemenea asupra noii geopolitici europene şi mai ales asupra dominaţiei pe care Germania se presupunea că o va exercita asupra Europei26

Press Release of PES, 27. 02. 2001, http:/europarl. eu. int/pes Heidi Hautala, Paul Lamoroye, Nelly Maes – A treaty without vision leaves the EU ill; http:/europarl. eu. int/greens 18 Wolfgang Wessels, Dietrich von Kyaw, Werner Weidfeld. 19 A se vedea Internationale Politik-Weichenstellungen für Europa, Februar 2001. 20 The European Union in 2001, The Economist Group Press, 2001. 21 Chaklader Mahbob-ul Alam- Vor exista Statele Unite ale Europei într-un viitor apropiat?, The Daily Sun, citat de Adevărul de Cluj, 5 martie 2001. 22 Noii membrii ai UE vor reprezenta un risc pentru proiectul politic european-EL PAIS, sau „CDU will Erweiterung der EU zügig vorantreiben”-Die Welt, 21. 02. 2001; 23 Extinderea UE: Presiuni externe, „crampe interne”, Die Presse, 19.02.2001. 24 Jean Quatremer, „Bruxelles ou la capitale de l’Europe”, Liberation 27.01.2001. 25 Politica summiturilor UE devine din ce în ce mai bizară - International Herald Tribune. 26 Redefinirea relaţiilor franco-germane, The Economist, 4 februarie 2001; Germania are un plan ambiţ ios pentru Europa, International Herald Tribune, 30 ianuarie 2001; Germania: O ţară care începe să înţ eleagă că nu este nici mai bună nici mai rea decât vecinii ei, Le Monde, 15 ianuarie 2001.
17

16

25

Intrebari si teme de reflectie: Care sunt propunerile Partidului Popular European în urma Congresului din ianuarie 2001? 2. Reliefati modul în care s-a reflectat Tratatul de la Nisa în presa europeană. Care a fost reactia Partidului Ecologist la Tratatul de la Nisa? 3. 1. 26 .

devenită acum un vast ansamblu de 25 de state (cu alte două – România şi Bulgaria – plasate pe stand-by pentru anul 2007. În al doilea rând. Ca un al treilea aspect e de remarcat că guvernele statelor membre ale Uniunii Europene au „lansat pe piaţă” un nou tip de opţiuni instituţionale pentru a lega sectorul naţional în modalităţile de luare a deciziilor în Uniune. Letonia. pe 29 mai 2005 şi apoi la începutul lui iunie. a Tratatului instituind o Constituţie Europeană. la o primă analiză obiectivă a lor. Lituania. Malta au aderat la Uniunea Europeană. la 1 mai 2004. după extinderea la 25 de membri şi în semi-criză post-respingere a Constituţiei. A doua lovitură – „mortală” pentru spiritele care cred că Europa se construieşte doar din text oficial în text oficial. Ungaria. dincolo de orice insinuări de naţionalism.Modul 5 Proiectul european la ora realităţilor şi provocărilor Scopul modulului: familiarizarea studentilor cu principalele aspecte care definesc institutiile europene Obiectivele modulului: • • • Prezentare a trasaturilor relevante care caracterizeaza institutiile europene Reliefarea principalelor aspecte ale noului institutionalism care caracterizeaza Uniunea Europeana Caracterizarea legitimitatii Uniunii Europene Două evenimente majore au modificat de două ori. respectiv neerlandezi. de a administra politici şi de a integra interese (în primul rând naţionale) – este subiectul tuturor dubiilor. Cehia. antrenând profund atât moralul cât şi instituţionalul Continentului. Cipru. procesul de unificare europeană în doar doi ani. amânabile pentru 2008). ci în fapte – a fost respingerea. Polonia. In primul rand. Dacă dificultatea şi lipsa de transparenţă a instituţiilor Uniunii Europene se constituie într-o acuză frecvent lansată. înţelegerea guvernării colective în Europa cere examinarea atentă a modului în care instituţiile Uniunii Europene funcţionează şi interacţionează 27 . instituţiile sunt irevocabil interdependente: oricât de mult ar concura între ele însele. În primul rând. de către francezi. trebuie observat că. Slovenia. sunt condamnate să reuşească sau să eşueze împreună. în sens contrar. „trecătoare” pentru cei care ştiu că soliditatea Europei nu stă în hârtii. În al patrulea rând. Estonia. capacitatea lor de a îndeplini funcţiile centrale ale Uniunii Europene – de a oferi un leadership. mai ales acum. patru aspecte devin evidente. Slovacia.

sau copiază un model deja aplicat în trecut. aceasta incluzând totuşi şi felul de raportare al populaţiilor şi legitimitatea lor pentru majoritatea cetăţenilor. 2) toţi actorii de pe scena politică a Uniunii Europene au identităţi multiple. 4) relaţia dintre centru şi periferii – instituţionale – este deseori perturbată şi contestată în Uniunea Europeană. Există şi noi mecanisme – de la trialoguri via co-decizie la acorduri inter-instituţionale – create pentru a canaliza şi controla conflictele dintre instituţiile Uniunii. exact ca şi o centură de sateliţi în jurul unei planete. comparativ. nu poate exista nici un dubiu asupra faptului că instituţiile UE în sine pot oferi un spaţiu identitar crucial – alături de identitatea naţională. fără a mai aminti NAFTA – instituţiile europene sunt relativ democratice şi transparente.Instituţiile europene şi noul instituţionalism Trasaturi: 1) domină o puzderie de mini-instituţii. Uniunea Europeană e şi un ansamblu de agenţii. rămân blocate la vechile informaţii primite de la Comisia Europeană privind autonomia corpurilor instituţionale ale Uniunii Europene. statele. Nu discriminează statele sărace aşa cum este acuzat FMI-ul. unul din efectele pe termen lung ale Uniunii Europene – pe care nici un „părinte fondator” nu le-a prevăzut – a fost transformarea instituţiilor CEE/UE în modele pentru instituţiile internaţionale în general. a) comparate cu alte organizaţii internaţionale – chiar ONU şi ASEAN. pe care trebuie să le echilibreze sau să le reconcilieze în dezbaterile politice ale UE. ele „supra-reprezintă” statele membre mici într-un fel în care ONU sau WTO/OMC nu ar putea-o face vreodată. Dilemele legitimităţii Legitimitatea Uniunii Europene este caracterizata de cativa factori care nu se regasesc la nivelul unei alte institutii internationale. de partid. statele 28 . şi aceasta în mare măsură pentru că ele. b) toate părţile lor politice constituente. au dreptul la un reprezentant în Comisia Europeană într-un mod în care. Majoritatea politicilor şi metodelor de lucru curente se inspiră din. etcetera – pentru actorii de pe scena politică a Uniunii Europene 3) există o dependenţă faţă de un model deja aplicat. În multe cazuri statele membre refuză să acorde noilor agenţii europene create gradul de autonomie necesar pentru ca acestea să devină eficiente. cel puţin acum. ceea ce face din competiţia interinstituţională una din trăsăturile politice ale Uniunii Europene. cu costuri inevitabile pe plan politic. În primul rând. De altfel.

Prezentati trasaturile institutiilor europene. se prea poate ca exagerările să devină injuste. responsabilităţii şi legitimităţii instituţiilor Uniunii Europene începe să i se răspundă prin soluţii creative noi. Întregii problematici a reprezentativităţii. 3. pe de altă parte multe din competenţele avute sunt deja părţi ale activităţii politice ale statelor naţionale membre chiar de către instituţii de stat care nu sunt supuse nici unui control politic. Una din ele este de a supune toate instituţiile UE unui set clar de reguli şi proceduri. Competenţele UE în comparaţie cu cele ale statelor membre sunt reduse. o monedă stabilă – nu pot fi aplicate fără a slăbi presiunile pe termen scurt asupra celor ce iniţiază politici publice. a singurului Parlament multinaţional de pe Glob la ora actuală. încredinţată unei agenţii de control care să o aplice efectiv. competiţie corectă. c) alegerea directă.membre ale uniunii nord-americane (Statele Unite) nu o pot face în cabinetul de la Washington DC. calitatea alimentară. 29 . Caracterizati legitimitatea Uniunii Europene. prin sufragiul universal al 450 milioane de oameni. Întrebări si teme de reflectie: 1. Unele dintre bunurile politice comune oferite de Uniunea Europeană – comerţ liber. Cât despre deficitul democratic al Uniunii Europene şi instituţiilor ei. Ce evenimente majore au marcat procesul de unificare al Europei in anii 2004-2005? 2.

O antologie comentată a gândirii politice moderne în Adrian-Paul Iliescu. Iaşi. * Am omis – deliberat –. Ed. Das Politiklexicon. deoarece s-a conturat deja o întreagă literatură ştiinţifică în ceea ce priveşte instituţiile europene – vezi şi cartea noastră Instituţiile Uniunii Europene. Fundamentele gîndirii politice moderne.Modulul 6 UN PARLAMENT PENTRU CETATENII UE Scopul modulului: Familiarizarea studentului cu institutia Parlamentului European Obiectivele modulului: • • • • • Să explice rolul Parlamentului European Să descrie sediul Parlamentului European Să descrie organizarea Parlamentului European Să prezinte dreptul de a alege si a fi ales în cadrul Parlamentului European Să analizeze comparativ legislatiile nationale prezentate în contextul procedurii de vot pentru Parlamentul European Reprezentarea cetăţenilor a fost una din principalele idei din retorica politică. p. Parlamentul a fost definit ca fiind reprezentarea poporului29 în statele democratice ale cărui principale atribuţii sunt: exercitarea puterii legislative. filosofie sau ideologie guvernantă27. dreptul de vot al bugetului. Emanuel-Mihail Socaciu. Polirom. Cluj. A se vedea „noţiunea de guvernare” în Michel Senellart. Consiliul European. 27 28 Parlamentarismul a fost definit ca fiind o concepţie politică potrivit căreia poporul îşi exercită guvernarea prin reprezentanţii săi trimişi în Parlament. 15-32. 1999. Bonn. EFES. în această carte Comisia Europeană. Parlamentarismul este un sistem de guvernământ în care guvernul ca organ executiv este subordonat şi responsabil unei adunări reprezentative alese de către popor şi alcătuită din reprezentanţii săi. 207. 29 În forma germană reţinem reprezentarea poporului. iar în forma franceză reţinem „naţiunea”. Artele Guvernării. cel mai important. Consiliul de Miniştri. o dată cu apariţia constituţionalismului şi „principiului separaţiei puterilor în stat”28. Curtea Europeană de Justiţie din cel puţin 2 motive: primul. indiferent de epocă. 30 A se vedea „Parlament” în Schubert/Klein. Parlamentul sau Adunarea reprezentativă şi-a creat legitimitate în viaţa publică europeană. 2004 – 30 . 1997. Dietz. p. 1998. controlul Guvernului30. Editura Meridiane.

În conformitate cu aceste teorii. 99. Numărul europarlamentarilor şi împărţirea lor pe ţări membre Această chestiune a fost îndelung negociată şi vine să completeze o dezbatere asupra subşi suprareprezentării. Parlamentul European se compune din reprezentanţii popoarelor membre ale Comunităţilor. soldate cu câştigul aproape permanent al celor din urmă au alimentat teoriile „deficitului democratic” al CEE şi ulterior al Uniunii Europene. cel puţin temporar. 107 din Tratatul Euratom). 20 din Tratatul CECO. care explică şi opţiunea pentru PE este susţinut de alegerile din 2004 şi dezbaterea politică a ultimelor luni. Art. 31 . au fost redactate studii. Sediul Parlamentului European În prezent şedinţele plenare sunt ţinute la Strasbourg.Parlamentul European este una din instituţiile fundamentale ale Uniunii Europene. Hauptsache Europa-Perspektiven für das Europäische Parlament. şi Winfried Steffani. o dată cu evoluţia Comunităţii Economice Europene către Uniunea Europeană. cu excepţia componentei în formul UE – 25. 233-259. p. art. Parlamentul European cuprinde două etape fundamentale în evoluţia sa: etapa Adunării Reprezentative şi etapa Adunării Parlamentare. În acest context trebuie să evităm să apelăm la comparaţii între structuri parlamentare naţionale cu Parlamentul European pentru că lipseşte. Parlamentul European va deveni „agora” cetăţenilor europeni. ci de concepţia preşedinţiilor acestei structuri de a crea un spaţiu permeabil. instituţii de reprezentare guvernamentală. de către o singură ţară. şedinţele de comisii sunt ţinute la Bruxelles (în una din cele mai impunătoare clădiri) şi secretariatul se află la Luxemburg. Dacă acum 50 de ani ne imaginam Uniunea Europeană sub forma cooperării trans-frontaliere. În conformitate cu prevederile legale (art. Această peregrinare a parlamentarilor prin perimetrul european are ca scop evitarea monopolizării instituţiei menite să reprezinte toţi cetăţenii europeni. al doilea. O dată cu instituirea alegerilor directe numărul parlamentarilor a fost şi nu sunt foarte multe aspecte noi. în căutare de drepturi şi reprezentare democratică. evident subiectiv. Cu timpul. 1978. 189 alin 1 din Tratatul CE. el trebuind să-şi subordoneze instituţiile guvernamentale. s-au realizat sondaje de opinie. Pentru a se ajunge însă la poziţia de astăzi a Parlamentului European în ecuaţia integraţionistă. Parlamentarismus in den EG-Staaten und demokratischen Defizit der europäischen Institutionen în: Zeitschrift für Parlamentarische Fragen. Parlamentul European ar trebui să deţină rolul suprem în cadrul edificiului european. al accesului şi al transparenţei. Un amănunt interesant este acela că sediile Parlamentului conţin foarte multă sticlă şi sunt foarte luminoase. analize. catalizatorul suveranităţii populare a structurii etatice. Diferenţele între poziţiile Parlamentului European şi cele ale Comisiei Europene şi Consiliului. Nu putem analiza Finalitatea Europei fără a reacredita poziţia Parlamentului şi a altor câteva instituţii comunitare pe care le-am inclus în acest capitol. 31 Peter Schönberger. p. 1994. astăzi putem vorbi că asistăm la construcţia unei adevărate structuri statale europene. trebuind să fie înzestrat şi cu instrumente de cenzură şi control a activităţii „eurobirocraţiei”31. Acest fapt nu este dat de vreo preferinţă arhitectonică. s-au făcut presiuni politice. Berlin. care reconfirmă poziţia PE de „agoră” a Citadelei. Formularea legală nu lasă urmă de echivoc consacrând o reprezentare populară şi nu una guvernamentală a statelor membre.

Conform acestuia. Numărul maxim al membrilor Parlamentului European va creşte de la 700 la 732.). 94. 21 de delegaţii interparlamentare şi 10 delegaţii de comisii parlamentare comune. nr. Organizarea Parlamentului European Tratatul de la Amsterdam a introdus prevederea potrivit căreia numărul maxim al parlamentarilor nu poate depăşi cifra de 70032. Dreptul de a alege şi de a fi ales în Parlamentul European Prin Tratatul de la Maastricht prin art. În conformitate cu reglementările actuale „dreptul de a alege şi de a fi ales în Parlamentul European îl au toţi cetăţenii europeni (în definirea dată de TCE – Cetăţenii UE) indiferent de locul de domiciliu. Presa Universitară Clujeană. apoi la 434 de la 1 ianuarie 1981 o dată cu intrarea Greciei la 518 prin intrarea Spaniei şi Portugaliei în 1986. Glosar. în Internationale Politik. p. Cluj-Napoca. Orizonturi universitare. Timişoara. 5-13. Procedura de vot Fiecare stat membru beneficiază de o procedură de vot aparte. orice cetăţean al unui stat membru al UE se bucură în orice alt stat membru în care îşi are domiciliu de aceleaşi drepturi de a alege şi a fi ales pentru Parlamentul European ca orice cetăţean al acelui stat34. Die Unionsbürgerrechte. membru în Parlamentul European35. 19 alin 1 a fost introdus principiul domiciliului.stabilit la 410. Doar Germania şi Luxemburg-ul au păstrat numărul de deputaţi. Păun. Ed. C. 35 Este cazul politologului francez Maurice Duverger ales parlamentar pe listele comuniştilor italieni. A se vedea Dietrich von Kyaw. fără ca numărul total să depăşească 726 de mandate. cei cinci chestori pe probleme administrative şi financiare aleşi de plen. 34 A se vedea A. 2001. Este un pas către definitivarea cetăţeniei europene. p. la momentul reglementării sale legale a suscitat mari controverse mai ales din partea Danemarcei şi Marii Britanii. Conferinţa preşedinţilor (Preşedintele şi şefii grupurilor politice). vicepreşedinţi (2 sau 3). Suediei şi Finlandei la 1 ianuarie 1995. p. Astfel. 32 . 2/2001. Cum până la alegerile din 2004 nu aderau toate statele asociate s-a decis o creştere pe bază de o rată a numărului membrilor din Parlament ce vor fi aleşi. Conferinţa preşedinţilor comisiilor de specialitate şi conferinţa preşedinţilor delegaţiilor. 2003. 52. şi la 626 prin aderarea Austriei. Tratatul de la Nisa33 a introdus o nouă distribuţie a mandatelor în Parlament din perspectiva unei Uniuni cu 27 de membri. 32 33 ***Dinamica Europeană. Membrii Parlamentului sunt împărţiţi în 20 de comisii de specialitate. Ed. Pe lângă comisiile permanente se mai pot institui comisii speciale pe o perioadă limitată de timp (comisii de anchetă etc. Parlamentul European este condus de un corp managerial format din: Birou (alcătuit din Preşedintele Parlamentului şi 14 vicepreşedinţi). Nizza: Gewinner und Verlierer. Această măsură este completată de concepţia privind unitatea spaţiului electoral european împărţit în circumscripţii naţionale. după procedura italiană. Fiecare comisie sau delegaţie îşi alege propriul său birou compus din preşedinte. În cele ce urmează ne vom opri atenţia asupra câtorva din legislaţiile europene. un cetăţean francez poate fi ales în Italia. la 567 prin reunificarea Germaniei în 1990.

iar orice partid sau asociaţie care propune o listă şi nu este reprezentată de minim 5 parlamentari în Bundestag sau în vreun Landtag trebuie să strângă 4000 de semnături pentru o listă federală şi 2000 pentru o listă de land37. Marea Britanie a optat prin legea electorală europeană din mai 1978 pentru sistemul de vot uninominal cu un singur tur de scrutin. Reprezentanţii irlandezi sunt aleşi în cinci circumscripţii în care se aleg un număr de 2-5 parlamentari. iar dacă nu este votat de cel puţin 1/3 din cvorumul electoral pierde suma de bani. 36. p. fie pe liste federale.000 de semnături38. În Germania legea electorală a fost amânată de diferite tensiuni între nivelul federal şi nivelul landurilor privind competenţele de reglementare. un detaliu reprezentându-l faptul că partidele ce nu sunt reprezentate în Folketing trebuie să adune semnăturile a cel puţin 2% din alegătorii care au participat la alegerile precedente pentru a putea participa la alegerile europene. astfel că in caz de vacanţă a locului se organizează alegeri parţiale. Încă din 1977 Franţa are o lege electorală europeană. S-a fixat şi în Germania un prag electoral de 5 %.Sistemul francez. cel care decide fiind atunci Parlamentul irlandez. p. Francezii din afara ţării pot vota în ambasadele Franţei din ţara unde se află. Sistemul irlandez preia practica electorală naţională folosind metoda single transferable vote. Formaţiunile politice au dreptul de a-şi prezenta candidaţi. Sistemul italian. Procedura este identică cu cea franceză. Candidaturile altele decât cele ale partidelor trebuie susţinute de cel puţin 30. Fiecare candidat depune o cauţiune de 1000 de lire. Sistemul danez. Există posibilitatea ca un loc să nu fie ocupat în acest sistem. Atribuţiile Parlamentului European 36 37 38 Jean Louis Burban. În Danemarca legea electorală europeană datează de la 2 decembrie 1977. Legea împarte ţara în cinci circumscripţii electorale ad-hoc. Acesta a fost consfinţit prin legea din 16 februarie 1977. p. Ibidem. op. 40. Se menţine sistemul proporţional folosit în alegerile naţionale. Alegătorul poate alege din lista propusă candidatul pe care îl doreşte. 33 . fie pe liste grupate pe landuri. S-a instituit un prag electoral de 5 %. 37. Mijloacele publice de comunicare în masă sunt puse la dispoziţia listelor electorale în funcţie de reprezentarea acestora în Adunarea naţională şi în Senat36. Sistemul irlandez. Ibidem. cit. 35. Sistemul francez este foarte simplu şi se bazează pe o circumscripţie electorală unică. Sistemul britanic. Sistemul german. Reprezentanţii Franţei sunt aleşi după principiul proporţionalităţii pe liste naţionale. fie pe liste de landuri. Un aspect specific este că fiecare candidat nu este flancat de un supleant.

în opinia noastră nu este un organ ajută tor ca Ombudsman-ul care dă avize. D. 200 Tratatul CE) şi atribuţiile bugetare.. piaţa internă. se consideră aprobată tacit şi actul este aprobat de Consiliu. Dacă majoritatea Parlamentului respinge poziţia Consiliului se poate invoca Consiliul de Conciliere care reuneşte membrii ai Consiliului şi reprezentanţi ai Parlamentului. la câteva luni de la alegerea sa prin vot direct. Die rechtlichen Grundlagen der Europäischen Union. sănătate publică. 41 K. Parlamentul European poate să respingă aprobarea bugetului. Borchardt. Atribuţiile bugetare sunt foarte importante şi reprezintă punctul de plecare pentru o adevărată reformă a puterilor în Comunitate. serviciile. Parlamentul European poate adopta acte împreună cu Consiliul în domeniile: libera circulaţie a forţei de muncă. 251 din Tratatul CE. Procedura co-deciziei a fost instituită prin Tratatul de la Maastricht42. tocmai pentru a lărgi puterile legislative ale Parlamentului European. preluate din doctrina franceză. F. cultură. mediu. cercetare. Parlamentul European a respins pentru prima dată proiectul de buget. lupta împotriva Procedura co-deciziei este complexă. consumatorii. Tratatele impun două tipuri diferite de consultări: obligatorii şi facultative. educaţie. Dacă nu se respectă procedura consultării obligatorii actul respectiv va fi lovit de nulitate absolută. În conformitate cu prevederile art. sănătate. Un rol de control faţă de Consiliu nu este însă prevăzut. Tratatul Uniunii Europene instituie o serie de proceduri consultative obligatorii şi facultative. Tratatul de la Amsterdam a extins procedura co-deciziei şi în domeniile excluderii sociale. 1996.. Formula generică folosită este de „[. ea reprezentând interesele cetăţeniilor europeni. 201 Tratatul CE). A Handbook and Commentary on the 1992 Maastricht Treaties. Consiliul aprobă actul în discuţie. p. Noi vom rămâne consecvenţi terminologiei doctrinei germane în domeniu şi vom folosi termenul de „ascultare” şi „consultare” datorită faptului că Parlamentul. Dacă Consiliul nu ajunge la acord. Comisia îşi prezintă propunerea Parlamentului European şi Consiliului. reţelele trans-europene. neîndeplinirea acestei cerinţe nu are efecte juridice. Consiliul adoptă şi el o poziţie pe care o transmite Parlamentului. 112. 1994. Dacă în termen de trei luni Parlamentul adoptă poziţia comună. Acest control trebuie exercitat de către membrii parlamentelor naţionale.Tratatul CE şi Tratatul CECO prevede într-o serie de articole obligaţia pentru celelalte instituţii comunitare de a consulta Parlamentul European39. Heidelberg. În condiţiile respingerii bugetului intră în funcţiune procedura bugetului de urgenţă care asigură baza legală provizorie pentru asigurarea bunei funcţionări a Uniunii41. European Union and European Community. În domeniul cooperării în afacerile interne şi justiţie (JAI). Prentice Hail. 175 alin 2 din Tratatul CE. Parlamentul adoptă o primă poziţie asupra propunerii. 42 A se vedea una din cele mai bune analize ale tratatului în Clive H. În conformitate cu prevederile legale. dreptul de stabilire a reşedinţei. propunerea nu e adoptată. 34 . Dacă Parlamentul nu ia in discuţie propunerea Consiliului. C. în timp ce în cazul nerespectării procedurii consultării facultative. Church & David Phinnemore. ci este instituţia fundamentală a Comunităţii Europene. 39 O serie de autori folosesc pentru aceste atribuţii termenii de aviz conform şi aviz consultativ. La 13 decembrie 1979. 40 A se vedea art. dezbaterea raportului anual (Art. Müller.] după ascultarea Parlamentului European”40. Atribuţiile de control politic se realizează faţă de Comisie prin moţiunea de cenzură (Art.

nondiscriminare. Analizati rolul Parlamentului în contextul institutional European. 3. cit. 115. vol XXV. cooperare şi dezvoltare.. adoptate cu aceeaşi majoritate. coeziune economică şi socială. În ce consta idea de parlamentarism? 2. fondul social. 9 şi 10 conferă membrilor Parlamentului European imunităţi parlamentare clasice. reţele transeuropene. securitatea şi sănătatea muncitorilor. 1979. cercetare.fraudei la adresa intereselor financiare ale Comunităţii Europene. În această situaţie Consiliul nu poate decide decât în unanimitate. în Annuaire francais de droit international. ca la a „doua lectură” să respingă cu majoritate calificată poziţia Consiliului. Art. Ce stiti despre sediul Parlamentului European? 4. 252 Tratatul CE). legislatii nationale diferite. Întrebări si teme de reflectie: 1. 43 6. Procedura cooperării a fost introdusă prin Actul Unic European (art. 44 Un excelent studiu în domeniu îl regăsim în: J. p. dar regula instituită cutumiar de către Parlament este de a nu ridica imunitatea pentru „delicte de opinie”. S-au făcut cereri în acest sens pentru verzii germani şi radicalii naţionalişti francezi sau austrieci. Sources communautaires et sources nationales des regles aplicables aux parlamentaires europeens. 5 din Regulamentul Parlamentului consacră procedura ridicării imunităţii parlamentare. Ea constă de fapt în tehnica „dublei lecturi” a propunerilor legislative ale Comisiei şi e aplicabilă în următoarele domenii: transporturi. Prezentati 3 particularităti ale procedurii de vot pentru Parlamentul European din 3 35 . Imunităţi şi privilegii Discuţia asupra imunităţilor şi privilegiilor parlamentarilor europeni devine deosebit de interesantă dacă analizăm statutul juridic al acestora44. Ce sunt europarlamentarii? Diplomaţi sau parlamentari? La aceste întrebări ne răspunde „Protocolul asupra imunităţilor şi privilegiilor Comunităţii” din 8 aprilie 1965 care în art.43 Această procedură dă posibilitatea Parlamentului. p. Prezentati pe scurt organizarea Parlamentului European 5. Pe teritoriul statului lor de origine beneficiază de imunitate parlamentară clasică. nu pot fi reluate de Consiliu decât dacă sunt sprijinite în unanimitate de membri acestuia. Burban. 779-791. formare profesională. acordul asupra politicilor sociale etc. L. iar pe teritoriul unui alt stat membru de o exceptare de la orice măsură de detenţie şi urmărire judiciară. op. La ce se referă principiul domiciliului în contextual dreptului de a alege si a fi ales în Parlamentul European? A se vedea pe larg Dinamica europeană. iar amendamentele Parlamentului. mediu.

după 1979 a crescut numărul iniţiativelor de reunire a grupărilor politice din statele membre sub sau în cadrul unor entităţi politice organizate la nivel comunitar. La sfârşitul secolului al XVIII-lea. interesul naţional. Datorită interesului sporit din partea cetăţenilor s-a trecut în timp de la simple confederaţii la adevărate partide europene. filosoful şi omul politic britanic Edmund Burke definea partidele politice ca fiind „un corp de oameni uniţi pentru a promova. astfel încât concepţiile lor politice să poată fi reflectate în politici publice”. ai Consiliului European şi ai Adunării Uniunii Europei Occidentale (Conferinţele Mari).Modulul 6 GRUPURILE POLITICE IN PARLAMENTUL EUROPEAN Scopul modulului: Familiarizarea studentului structura politică a Parlamentului European Obiectivele modulului: • • • • Să explice conceptul de partid politic Să descrie principalele grupuri politice din Parlamentul European Să explice modelele de organizare a partidelor comunitare Să analizeze deficitul demografic evidentiat în alegerile din anul 2004 Dacă înainte de alegerile directe pentru Parlamentul European. 36 . Partidele politice şi parlamentele naţionale sunt şi ele implicate în activităţile legate de Parlamentul European care organizează reuniuni anuale cu preşedinţii parlamentelor statelor membre. sau mai bine spus. pe baza unui principiu particular asupra căruia sunt toţi de acord”. O definire mult mai recentă a partidelor politice se concentrează pe finalitatea acţiunii partidului: „O organizaţie care urmăreşte să dobândească puterea politică prin alegerea membrilor săi în funcţii publice. Această definiţie se potriveşte foarte bine cu concepţia de partid european. şi pre-sesiuni ale reprezentanţilor Adunării Parlamentare cu cei ai parlamentelor naţionale ale statelor membre (Conferinţele Mici). ideea existenţei unor foruri politice supranaţionale nu era un subiect pe agenda liderilor europeni. prin eforturile lor comune. pregătite şi precedate de reuniuni ale secretarilor generali. partid care activează la nivelul Uniunii Europene.

Ultima particulă. G. membrii ai partidului federal. Modelul confederal. Ciceo. care presupune coordonarea partidelor naţionale la nivel european. Păun. precum şi pentru o deschidere mult mai mare către lumea mileniului III. trecerea de la un grup la altul nefiind deloc o excepţie. p. 2. Din 1979 s-au constituit grupuri politice care au un cuvânt de spus la nivel comunitar. s-a adoptat documentul „O Uniune a Valorilor” în care se precizează direcţiile programatice ale popularilor europeni. astfel încât concepţiile lor politice să poată fi reflectate în politici publice europene. iar respectarea. Prin Tratatul de la Nisa se reglementează mecanisme speciale de control a finanţării partidelor politice europene şi se încurajează dezvoltarea unor astfel de structuri. C. Ei militează pentru o Europă având în prim-plan poporul Uniunii. Grupul Popular este cel mai important la ora actuală din Parlamentul European. „democraţilor europeni” a fost introdusă după alegerile din 13 iunie 1999. Partidul Popular European a fost creat la 26 aprilie 1976. 37 . cit. Se observă că activitatea politică la nivel comunitar a fost decisiv influenţată de sporirea atribuţiilor Parlamentului European. Scopul acţiunii politice este o Europă comunitară. Polemica se centrează pe agenda Uniunii Europene. La al XIV-lea Congres al PPE desfăşurat la Berlin în ianuarie 2001. reglementarea depăşind prevederile Tratatului de la Maastricht care evidenţia importanţa partidelor politice europene. Păun.Dacă vorbim de grupuri politice în Parlamentul European nu putem să nu remarcăm că cele mai importante. devin automat. promovarea şi garantarea drepturilor cetăţeanului sunt obiective majore ale retoricii parlamentare. Mai trebuie să precizăm că şi grupurile politice au cunoscut fluctuaţii în privinţa numărului de membri. El este continuatorul Uniunii Europene Creştin-Democrate înfiinţată în 1965. Modele de organizare a partidelor comunitare: 1. are la bază o politică care împleteşte integrarea europeană şi interese regionale şi naţionale. Modelul federal. grupul popular. creştin-democrat a fost fondat la 23 iunie 1953 sub denumirea de Grupul creştin-democrat în cadrul Adunării CECO. Modelul supranaţional care reprezintă o organizare politică regrupând partidele naţionale şi având un mod de funcţionare supranaţional. Programul PPE. 124. Grupul popular. în care cetăţenii optând pentru un partid federal. democratică. grupul social-democrat. op. grupul liberal şi grupul ecologist fac parte din structuri politice comunitare organizate pe criterii ideologice pentru a reuşi să dobândească puterea politică în Parlamentul European şi în instituţiile comunitare. 45 A se vedea lista partidelor în: N.. 3. În anul 1979 după primele alegeri directe şi-a schimbat denumirea în Grupul Partidului Popular European. Partidele populare afiliate sunt partide de guvernământ sau principalele partide de opoziţie în majoritatea covârşitoare a statelor europene45. pentru o nouă economie europeană capabilă să facă faţă provocările secolului XXI şi care se bazează pe folosirea spiritului antreprenorial şi educaţie. A.

Dintre elementele de structură ne reţin atenţia reformă instituţională a Uniunii Europene. Femeile joacă un rol important în acest grup politic Deşi au pornit ca mari favoriţi în alegerile din 1999. În 1977 au adoptat o nouă titulatură „European Liberal Democrats”. Cu ocazia Congresului din Catania din aprilie 1986 îşi schimbă din nou denumirea în Federaţia partidelor liberal-democrate şi reformatoare Ulterior vor adopta sistemul de organizare federal şi de vor transforma în Partidul liberal-democrat şi reformator european. Liderul cel mai important al ELDR în această perioadă este preşedintele Parlamentului European legislatura 1999-2004. În martie 1976 s-a înfiinţat Federaţia Partidelor Liberale şi Democrate din Uniunea Europeană. Partidul socialiştilor europeni s-a înfiinţat în urma Congresului de la Haye din 9-10 noiembrie 1992 şi este continuatorul Uniunii Partidelor Socialiste din Comunitatea Europeană înfiinţată la 5 aprilie 1974. elaborarea Constituţiei europene care să delimiteze atribuţiile şi competenţele instituţiilor europene. statele membre şi instituţiile regionale şi municipale.transparentă şi capabilă a lua decizii. Componenta anti-socialistă a programului este importantă. puternic influenţată de curentul „new labour” promovat de Tony Blair şi susţinut de Gerhard Schröder. Pat Cox. În 1977 au adoptat o nouă titulatură „European Liberal Democrats”. autonomiei. Programul electoral al PSE din 1999. social-democraţii au pierdut alegerile europene. Finanţarea Uniunii ar trebui să se facă pe principiile solidarităţii. În contextul discuţiilor asupra viitorului Uniunii Europene PPE. nu doreşte un super-stat. Cu ocazia Congresului din Catania din aprilie 1986 îşi schimbă 38 . Dintre proiectele recente ale social-democraţilor europeni amintim promovarea Cartei Drepturilor Fundamentale. anualităţii şi unicităţii. ELDR susţine promovarea cetăţeanului şi a unei politici economice libere. să reconfirme drepturile prevăzute în documente. Se manifestă însă o serie de tensiuni doctrinare între liberalii de stânga şi cei de dreapta. bazată pe creştere economică şi nu pe redistribuire. mai ales în probleme economice. adoptat la Congresul al IV-lea de la Milano din 1-2 mai 1999 denumit „New European Way” nu făcea decât să consacre alunecarea PSE către centrul scenei politice europene. Grupul social-democraţilor este construit pe structura Partidului Socialiştilor Europeni. Grupul liberal-democraţilor şi radicalilor este al treilea grup ca pondere în Parlamentul European şi aliat tradiţional al creştin-democraţilor. a industriei nepoluante şi susţinerea unor politici axate pe dimensiunea socială a Uniunii Europene care să faciliteze crearea de locuri de muncă. Este al doilea grup politic din Parlamentul European şi se revendică ideologic de la socialdemocraţia modernă. implementarea cetăţeniei. ci mai degrabă o diviziune a responsabilităţilor şi obligaţiilor între Uniune. În martie 1976 s-a înfiinţat Federaţia Partidelor Liberale şi Democrate din Uniunea Europeană. Grupul liberal-democraţilor şi radicalilor este al treilea grup ca pondere în Parlamentul European şi aliat tradiţional al creştin-democraţilor.

Verzii contestă supremaţia NATO şi UEO şi consideră că o structură pan-europeană sub autoritatea ONU şi OSCE ar fi eficientă şi productivă. Se manifestă însă o serie de tensiuni doctrinare între liberalii de stânga şi cei de dreapta. Valorile fundamentale ale Verzilor sunt: solidaritatea. Participarea în guvernele Germaniei. Se pronunţă pentru crearea unei zone sociale care să promoveze drepturi egale de la cel mai înalt nivel până la ultimul cetăţean. independenţa. iar în 2004 sa format Partidul Verzilor Europeni în cadrul unui Congres de constituire desfăşurat la Berlin. inovaţia. În 2004. la 14 iulie. Ei mai sunt numiţi şi eurocomunişti. În iunie 2004. Comuniştii au fost o prezenţă constantă pe scena politică europeană. În ceea ce priveşte lărgirea UE ei consideră că ar trebui începute negocierile cu toate ţările doritoare. Grupul Ecologist grupează partide politice tinere şi are ca ţinte programatice respectarea drepturilor cetăţeanului şi rezolvarea problemelor de mediu. pe fundalul deprecierii imaginii Verzilor. aceştia nu au mai obţinut decât 42 de locuri în Parlamentul European. mergând până la închiderea tuturor centralelor atomo-electrice. fără precedent în istoria Europei. Grupul Stângii Unite grupează partide socialiste şi comuniste. Pe lângă drepturile consacrate verzii fac apel la dreptul la adăpost sau dreptul la o sănătate bună. bazată pe creştere economică şi nu pe redistribuire.din nou denumirea în Federaţia partidelor liberal-democrate şi reformatoare Ulterior vor adopta sistemul de organizare federal şi de vor transforma în Partidul liberal-democrat şi reformator european. ELDR susţine promovarea cetăţeanului şi a unei politici economice libere. discursul regionalist căpătând un loc important în documentele programatice. a cărui vârstă de aur nu impietează asupra activităţii politice. Italiei şi Finlandei le legitimează noile opţiuni: construirea unei societăţi în care să se respecte drepturile fundamentale şi justiţia. participarea membrilor asociaţi cu vot deplin la deciziile privind dezvoltarea instituţională şi reforma comunitară. deschiderea. GSU (aliată cu Stânga Nordică Ecologistă) au obţinut 41 de mandate. primele alegeri într-o Uniune extinsă la 25 de membri. Obiectivele lor ating în principal domeniul social şi cel al mediului înconjurător. Ceea ce ar fi trebuit să fie un moment de grandoare politică a 39 . Cel mai important partid ecologist la nivel European sunt „Verzii” germani conduşi de Joschka Fischer. Federaţia europeană a partidelor ecologiste s-a format în iunie 1993. Franţei. Grupul Stângii Unite s-a fondat în 1994. Manifesto. reprezentantul lor de seamă fiind celebrul politolog francez Maurice Duverger. mediul înconjurător. Liderul cel mai important al ELDR în această perioadă este preşedintele Parlamentului European legislatura 1999-2004. mai ales în probleme economice. Pat Cox. Alegerile din 2004: scurt parcurs şi analiză Pe 10-13 iunie 2004 au avut loc. Mişcările autonomiste din Marea Britanie şi Spania şi-au făcut loc în acest grup în ultimul timp.

faţă 22. Patru curente au modelat Europa: centru-dreapta a urcat la nivelul de formaţiune dominantă pe Continent. cota liberalilor crescând şi ea. toate aceste fenomene ale uzurii politicului.84% dintre cei ai noilor state aderente). În primul rând. Cât despre substanţa reală a nemulţumirilor. Responsabilitatea. ele au fost totodată un moment de exprimare a nemulţumirii faţă de guvernele naţionale. cu atât mai mult cu cât acestea au rămas constante şi în alegerile naţionale. apoi decadele de coabitare dintre conservatori şi socialişti. La 13 iunie 2004 s-a gravat pentru a doua oară poziţia dominantă a dreptei: PPE-DE a câştigat cele mai multe locuri. deşi explicabil. compromisurile. alegerile din Europa unită sunt cele mai mari (ca număr de populaţie implicată) după cele din Subcontinentul indian. Trucările. suportul electoral pentru stânga radicală este în relativă scădere46. iar cel pentru centru-stânga este în creştere. în spectrul politic.46% din membri vechilor state membre.33% (însemnând 32. Dimpotrivă. Aproape o treime din noii parlamentari europeni sunt femei: 30. competitivitatea. ea trebuie căutată în 46 Demagogia şi populismul acestei stângi de extracţie comunistă şi-au făcut auzite vocile în timpul campaniei împotriva Constituţiei din mai 2005 în Franţa. sunt resimţite de populaţie şi îndepărtate prin vot. Per total. din apus sau răsărit. Există o ruptură – aproape situabilă cronologic odată cu începerea noului secol – faţă de preferinţele politice anterioare. dincolo de afiliaţia de idei a fiecăruia. Dacă statistic. birocraţia şi sterilitatea dezbaterilor politice – sau lipsa lor acută –. aranjamentele de culise. neconvenţionale au devenit depozitarele nemulţumirilor acumulate de populaţie faţă de politic şi politicieni în genere.pălit mult în faţa uzualei lipse de gestiune a democraţiei de către cetăţeanul de rând: elecţiile s-au remarcat prin rate record de absenteism şi înfrângeri suferite de partidele de guvernământ. denotă un simptom al modificărilor survenite în cultura politică a europenilor. Modificarea peisajului politic european de două ori (1999 şi 2004). conştiinţa politică şi conştientizarea valorii cetăţeniei nu au devenit în nici un caz apanajul moral al europeanului de rând. partidele alternative. pierderea distincţiei ideologice între centru-stânga şi centru-dreapta. Noul preşedinte al Parlamentul European este socialistul Josep Borrell. pentru zece ani în total. rigoarea. alegerea dreptei şi a formaţiunilor politice marginale face parte dintr-un empirism deloc strălucit. E necesară o remarcă: această modificare nu înseamnă vreo creştere de afecţiune pentru valorile de dreapta. extrema-stângă şi-a stabilit o prezenţă durabilă. care îi vor reprezenta în următorii 5 ani la Strasbourg. iar socialiştii reciprocau susţinându-l pentru următorii doi ani şi jumătate pe candidatul de centru-dreapta (probabil HansGert Pottering). ales în funcţie cu 388 de voturi „pentru” pe 20 iulie 2004. dreapta numără 369 de mandate şi depăşeşte stânga cu ale sale 277. Victoria lui Borrell era de aşteptat având în vedere că cele două mari grupări parlamentare – PPE şi socialiştii – se înţeleseseră să împartă preşedinţia Parlamentului printr-o alianţă în care parlamentarii de centru-dreapta urmau să îl susţină pe Borell pentru primii doi ani şi jumătate ai mandatului parlamentar. 349 de milioane de „eurocetăţeni” au ales 732 de parlamentari europeni. 40 .

2. cei din Occident. foarte sensibili mai ales în vechea Europă de vest: 1º) extinderea către Europa central-răsăriteană cu 10 noi ţări. Aici. Marea Britanie şi ţările Nordice – care admit că îşi fixează orologiul după ora politică a Londrei – se evidenţiază. vinovate – ele în primul rând – de deficite democratice în relaţia cu propriul stat. ci doar interese naţionale. Insecuritatea la nivel european este alimentată de trei factori. Cât despre relevanţa alegerilor în relaţia dintre cetăţeanul Uniunii Europene şi Parlamentul European. în 2005 el trebuie dublat de dovada clară a imaturităţii gândirii politice a maselor de populaţie. deloc comode. din iulie 2005. Paralel cu această indiferenţă – dovadă a lipsei de gândire europeană a maselor de populaţie – criticile la adresa UE se intensifică şi primesc forme tot mai concrete.politicile economice. Paradoxul politic european actual este faptul că unele critici. şi cele două succesive. de la Madrid. Prezentati pe scurt rezultatele alegerilor parlamentare din anul 2004 Analizati modul de raportare al cetăteanului european fată de Parlamentul European asa cum a fost acesta relevant în anul 2004. ceea ce presupune mari disparităţi economice şi tentaţia celor 15 de a-şi mări protecţionismul deşi e împotriva tuturor prevederilor tratatelor Uniunii. S-a văzut în timpul campaniei electorale că subiectele dezbătute de politicieni nu au tratat vreun subiect de importanţă europeană. care profită de o instituţie europeană pentru a îşi expune ostilitatea. Dacă deficitul democratic părea că ameninţă cel mai mult construcţia europeană până deunăzi. 5. 3º) cel mai important este deteriorarea mediului economic de pe Continent. 4. vin tocmai de la euroscepticii din Parlament. 3. şi-au dat seama de vulnerabilitatea societăţii lor în faţa atacurilor teroriste (cel din 11 martie 2004. Norvegia strălucind prin absenţa sa din rândul Uniunii. bazată pe ordine şi securitate. Noua agendă a dreptei. Parlamentul European a rămas o instituţie distantă şi irelevantă. chiar dacă legislaţia adoptată de acesta le afectează mediul cotidian. Explicati modelele de organizare ale partidelor comunitare. de două ori net afirmată în 1972 şi 1994. Întrebări si teme de reflectie: Cum ati defini conceptul de partid politic? Prezentati comparativ programele politice ale 3 grupări politice comunitare. 6. 2º) europenii. a făcut ca în alegerile din 2004 să fie acordată preferinţa partidelor cu realizări economice şi sociale. 41 . 1. Enumerați factorii care alimentează insecuritatea la nivel european. mesajul electoral este dezamăgitor: pentru europeni. la Londra).

dar şi colectiv. numiţi reprezentanţi permanenţi: 25 sunt ambasadorii statelor UE. Mai important însă e faptul că acest Comitet transformă procesul european de integrare a intereselor naţionale a statelor membre într-un sistem colectiv de luare a deciziilor cu propria sa cultură organizaţională. câştigându-şi o reputaţie de „loc în care se rezolvă totul” în UE. Pentru unii este un bastion feroce al interguvernamentalismului. aşa cum nici una din cele două nu e complet greşită. În cifre. centre de decizie. Această reputaţie e bazată pe gradul de izolare al COREPER faţă de problemele domestice ale Uniunii Europene şi pe inegalabila-i capacitate de a ajunge la rezultate finale (şi definitive) în majoritatea problemelor politice.Per. « Reprezentanţi permanenţi pe lângă UE » (permreps) sunt delegaţi naţionali din Bruxelles. cu propriile norme. cu un raison d’être şi un stil special de discurs. Nici una dintre cele două poziţii nu e realmente corectă. alţi 25 sunt adjuncţii lor. COREPER este plasat vertical între experţi şi miniştri. Dat fiind că discreţia domneşte asupra întregii activităţi de dincolo de uşi. pentru că e în acelaşi timp şi reprezentativ pentru statele membre UE. este un bastion feroce al intereselor naţionale.Re. pentru alţii. se poate afirma că întregul COREPER adoptă metoda consensului. Comitetul se întruneşte în format dublu – COREPER I (adjuncţii) şi COREPER II (ambasadorii). ceea ce îi oferă posibilitatea unei panorame a întregii activităţi a Consiliului de Miniştri. şi orizontal între politicile sectoriale şi cele de „pilon UE”. administrând cam 25% din întreaga activitate a Consiliului de 42 . COREPER) s-a născut ca forum diplomatic cu scopul de a pregăti şedinţele Consiliului de Miniştri aşa cum stipulează articolul 207 al Tratatului de instituire a Comunităţii Economice Europene indică.RE. evoluând însă spre a fi un teren de continuă negociere şi luare de facto a deciziilor.PER Comitetul Reprezentanţilor Permanenţi (Co.Modulul 8 Integrând interese: alte instituţii ale Uniunii Europene Scopul modulului: Familiarizarea studentului cu principalele caractersitici şi funcţii ale COREPER (Comitetul Reprezentanţilor Permanenţi) Obiectivele modulului: • • • • Să explice rolul COREPER în procesul de luare a deciziilor în cadrul UE Să prezinte structura COREPER Să explice modul de luare a deciziilor în cadrul COREPER Să enumere funcţiile acestei instituţii a UE CO. COREPER numără 50 de membri.

În cercurile europene. Mertens. COREPER se distinge odată prin coerenţa partajului de interese care se cer reprezentate. membrii lui putând vorbi deschis colegilor pentru a ajunge la un compromis 47 Pentru a nu da naştere unor confuzii. În 1993. fiind totodată şi consilieri ai ambasadorilor. Nu trebuie să aibă acceptul Bruxellesului pentru a fi instalaţi pe poziţii. Din 1975. cu experienţă în spaţiul politic european (sau în Europa). Toţi sunt selecţionaţi dintre crema diplomatică a celor 25. numirile se fac prin recomandare şi beneficiază de acordul tacit al şefului de stat sau de guvern. nu un nume comun (neraportându-se la termenul „antic”). Londra şi Paris. afaceri de consum. care trimite aici un membru al Departamentului de Comerţ şi Industrie). şi a Regatului Unit. Reprezentanţii permanenţi primesc instrucţiuni din capitalele naţionale (în principiu. Afaceri Interne şi Consiliul de Protecţie Civilă Consiliul de Dezvoltare Consiliul de Buget Negocierile multianuale pentru buget (Delors I şi II. a: Ántici. numirea la COREPER este una dintre cele mai prestigioase. adjuncţii şi-au format şi ei un grup de acest tip. New York (ONU). atmosfera de discreţie. la fel şi majoritatea adjuncţilor (cu excepţia Germaniei. afirmă un alt diplomat acreditat în această instituţie. « Nu ne interesează dacă pot să îmbrace sau nu costume drăguţe. cât şi prin activitatea intensă de negociere care are loc. fără probleme domestice. pentru fiecare subiect de pe agendă guvernul emite o notificare asupra a ceea ce poate fi acceptat şi ce nu). izolează COREPER. dar au şi dreptul de a răspunde din proprie iniţiativă guvernului. Agenda 2000) Fondurile structurale şi de coeziune Probleme instituţionale Acorduri de asociere Aderare Reprezentanţi personali ai Consiliului Interguvernamental COREPER I – adjuncţii reprezentanţilor permanenţi • Piaţa unică europeană (piaţa internă. Reprezentanţii permanenţi sunt aproape invariabil diplomaţi în vârstă care au activat în ministerele afacerilor externe ale ţărilor respective. consiliu turistic) Conciliere în ariile de co-decizie Consiliul ecologi Consiliul pentru forţele de muncă şi de politică socială Consiliul de transport şi telecomunicaţii Consiliul de industrie şi energie Consiliul pe probleme piscicole Consiliul de cercetări Consiliul de cultură Consiliul pentru educaţie şi probleme de tineret Consiliul pentru Sănătate Consiliul agricol (veterinar şi pe probleme de sănătate a plantelor) • • • • • • • • • • • În ceea ce priveşte integrarea intereselor naţionale. 43 . Este un prenume. important e să aflăm dacă se poate descurca printre noi ». care plasează un economist. COREPER II – reprezentanţii permanenţi • • • • • • • • • • Consiliul Afacerilor Generale Justiţie. egalabilă doar cu o numire în post la Washington DC.Miniştri. şlefuind asperităţile de tentă prea pro-naţională. menţionăm că în pronunţia numelui accentul cade pe prima vocală. un grup de asistenţi pe lângă ambasadori – numit grupul de consilieri Antici47 – finalizează şi pregăteşte agenda reuniunilor săptămânale ale COREPER II. În acelaşi timp.

interesul mutual pentru problemele unui stat. Care sunt caracteristicile pozitive şi negative ale ale COREPER? 44 . Cum protejează reprezentanţii naţionali interesele statelor membre prin intermediul COREPER? 3. nu o dată se discută strategii comune despre cum să fie „vândută” propriului guvern o decizie mai dificil de acceptat în mod curent. Cine sunt reprezentanţii naţionali? 4. Întrebări şi teme de reflecţie: 1.fără ca afirmaţiile lor să sfârşească în mass-media naţională ca „trădare”. Densitatea normativă (abundenţa de legislaţie cercetată). Care este structura COREPER? 2. libertatea de a discuta problemele. reflexul instinctiv de a ajunge la un consens şi cultura în favoarea compromisului contribuie toate la capacitatea de a integra interesele naţionale şi europene.

• să colecteze şi înregistreze date. • să asigure răspândirea datelor. a Agenţiei europeană pentru mediu şi a Oficiului pentru armonizarea pieţei interne. Rolul agenţiilor europene din a doua şi a treia generaţie.Modulul 9 AGENTIILE EUROPENE Scopul modulului: Familiarizarea studentului cu principalele agenţii ale UE. care au ca sarcină 45 . în special cu EcoSoc. Uniunea Europeană are de fapt trei generaţii de agenţii: • prima a fost cea creată în anii ’70. Agenţiile sunt plasate sub supervizarea Comisiei Europene. COR. • a doua este cea din anii ’90 (mai exact între anii 1992-1997). grupuri. • să încurajeze armonizarea metodelor de sondaj. • să coopereze cu corpurile Comunităţii Europene şi cu instituţiile internaţionale.. IME şi BCE Obiectivele modulului: • • • • Să explice evoluţia şi rolul agenţiilor în cadrul UE Să prezinte structura şi rolul EcoSoc şi COR Să analizeze evoluţia instituţiilor financiare ale UE Să enumere funcţiile BCE « Agenţie » nu este un termen precis. cu excepţia Oficiului comunitar de varietate a plantelor. • să promoveze încorporarea informaţiei primite la nivel european în programele de monitorizare internaţională. ca activitate. definit de reglementările Consiliului de Miniştri este următorul: • să informeze statele membre şi Comunitatea Europeană. autorităţi. oficii – ce au funcţii de natură guvernamentală şi care sunt plasate în afara cadrului normal de lucru al Uniunii Europene. măsurători etc. • a treia este generaţia în creare după Agenda 2000 (lansată în 1997) care ajung să acopere sectoare ca şi siguranţa alimentară şi telecomunicaţiile. birouri. pregătesc doar acte administrative. ci unul general care include toate organismele – comisii.

nici ca încadrare în timp. existenţa lor atestă faptul că statele membre şi Comisia Europeană îşi dau seama tot mai mult de nepotrivirea (pe care încearcă astfel să o rezolve) dintre funcţiile tot mai specializate ale Uniunii Europene şi instrumentele administrative pe care ea le are la dispoziţie.  Centrul de traduceri pentru Uniunea Europeană (1994. cu sediu la Viena). şi e compus din reprezentanţi ai autorităţilor regionale şi locale din toate statele membre. primul a constituit o bază pentru al doilea. O trecere în revistă a agenţiilor europene reuneşte următoarele titluri:  Centrul european pentru dezvoltarea trainingului vocaţional (1975. cu sediu la Bilbao). Comitetul Economic şi Social (EcoSoc) Comitetul Regiunilor (CoR) EcoSoc e una dintre primele instituţii lansate de Comunitatea Economică Europeană prin Tratatul de la Roma.E. cu sediu la Berlin şi la Thessaloniki din 1994).  Oficiul comunitar de varietate a plantelor (1995. cu sediu la Dublin).  Agenţia europeană pentru mediu (1994. Deşi create separat (cu peste 30 de ani distanţă între ele). Ambele trebuie să aducă privirea unui ochi de expert în luarea deciziilor în Europa.  Fundaţia de Training European (1995. Celor trei le-au fost acordate mai multe puteri. cu sediu la Luxembourg.  Fundaţia Europeană pentru ameliorarea condiţiilor de viaţă şi muncă (1975. inaugurat în 1958. ambele se bucură de un set similar de puteri consultative. ca şi patente şi drept de copyright). cu sediu la Angers.  Centrul european de monitorizare a drogurilor şi a uzului de droguri (1995. a fost conceput ca şi corp consultativ destinat să contribuie cu consiliere în domeniile social şi economic – mai ales în afaceri şi muncă – pentru mărirea eficienţei luării deciziilor în C. era oare realmente nevoie de ele? Nu e de neglijat nici aspectul conflictului tacit dintre expertiza tehnocratică şi reprezentativitatea democratică. cu sediu la Torino). astfel încât au şi împărţit câteva structuri instituţionale. nici celălalt nu sunt utile procesului de luare a deciziilor în UE: nici ca valoare a informaţiei. Evident.E. cu sediu la Londra).  Centrul european de monitorizare a rasismului şi xenofobiei (1998. Marea dilemă a apărut în momentul în care s-a observat cu stupoare că nici unul. cu sediu la Copenhaga). asigură serviciile de traducere în instituţiile şi agenţiile Uniunii Europene). cu sediu la Alicante).stabilirea unui teren comun pentru întreaga Europă comunitară. priveşte noul regim administrativ al plantelor cultivate în UE. Şi al are un rol de consiliere în cadrul luării deciziilor în Uniunea Europeană. CoR a fost creat după Tratatul de la Maastricht şi a fost inaugurat în 1994. cu sediu la Lisabona).  Agenţia europeană pentru evaluarea produselor medicale (1995. Chiar dacă agenţiile nu pot decide şi nici nu se bucură de independenţă. cele două instituţii au multe puncte în comun.  Agenţia europeană de sănătate şi siguranţă la locul de muncă (1995.  Oficiul pentru armonizarea pieţei interne (1994. pe care cele două instituţii 46 .

6% din deciziile EcoSoc au fost luate în unanimitate. Membri erau numiţi pe 4 ani de către guvernele statelor membre – azi. fermierilor. ierarhic.2% cu majoritate zdrobitoare. între ele. artizanilor. CoR este mai complex. şefi de regiuni franceze. II – Muncitori. aceştia acoperă inegal şi deficient spectrul activităţii economice şi sociale din Uniunea Europeană. muncitorilor. CoR are 16.E. pentru că pe lângă faptul că membrii lui se împart pe regiuni geografice. conflict care le costă mult din eficienţă. dusă pe două etaje: în comitete şi în plen. incluzând un vice-preşedinte-şef. însă prin tratatul Constituţional. numărul ar fi atins 344. şi cam tot ce mai poate exista. Alături de un prezidiu (EcoSoc) şi de un Birou (CoR). încă arată anacronic. Austria.trebuie să le combine (o reprezentativitate democratică. din 1957 îl defineşte ca şi corp reprezentând « variate categorii sociale şi economice. » (art. de elaborare a deciziilor prin unanimitate sau măcar majoritate calificată. dar aceasta ar fi lăsat pe dinafară 4 state din Europa celor 6 în 1957. 47 . socială pentru primul caz. geograficregională pentru al doilea). ai celor cu ocupaţii liberale. 72. iar datorită componenţei lui. aceştia organizează activitatea instituţiei. se disting şi prin afilierea politică (Partidul Popular European. III – „Interese variate”. iar restul de 18. La o Europă a celor 27. în special reprezentanţi ai producătorilor. Belgia). ai consumatorilor şi ai interesului general. EcoSoc şi CoR seamănă din nou: preşedinţii sunt aleşi pe doi ani alături de vice-preşedinţi (EcoSoc are 2. Numărul membrilor a crescut de la originalul 102 la 222 (o delegaţie/stat membru.E. Dat fiind că viziunea Comisiei era aceea de a crea o reprezentare la nivel european a poziţiilor politice sub-guvernamentale. care rămâne desemnat deseori ca următor preşedinte). ceea ce denotă disponibilitatea spre compromis. Partidul Socialiştilor Europeni. Situaţia în CoR e asemănătoare. în 2004 de pildă CoR cuprinde reprezentanţi din statele federale (Germania. Ca şi organizare internă. Germania îl propusese ca un consiliu european al guvernelor regionale europene (de la germanele Länder la regiunile autonome din Italia). 8 din 10 în 1981. EcoSoc excelează la acest capitol: s-a calculat că între 1978 şi 1990. proporţional cu dimensiunea populaţiei). o categorie reziduală care include tot ce a rămas pe dinafara primelor două. Alianţa Europeană). Ambele adoptă un stil consensual. Aceste categorii sunt împărţite în EcoSoc în trei grupe: I – Patronat (angajatori). numărul acestora se fixează la 350. Datorită lipsei unui criteriu cert de apartenenţă. consilieri de district din Marea Britanie (alături de reprezentanţi ai Scoţiei şi Wales-ului). 7 din Europa celor 9 în 1973. 8 din 12 în 1986. bazată pe necesităţile anilor ’50. în 2005. 257). Tratatul C. Partidul European Liberal-Democrat şi Reformist. pe 5 ani – şi trebuie recunoscuţi la momentul intrării în funcţie de către Consiliul de Miniştri.

A.EcoSoc –oferă consultanţă Parlamentului European (Tratatul de la Amsterdam) libera circulaţie a forţei de muncă. piaţa internă. trebuia să stimuleze colaborarea între băncile de emisiune europene şi să îndrume aceste instituţii către respectarea stabilităţii preţurilor. în ianuarie 1994 s-a înfiinţat la Frankfurt/Main în Germania Institutul Monetar European. mediu. Consiliul European de la Bruxelles a decis care sunt statele care vor participa la zona euro (Austria. a fost doar o instituţie tranzitorie neavând competenţă decizională în politica monetară. În anul 1995. În mai 1998. a fost format din preşedinţii Băncilor Centrale ale statelor membre.M. B. ţările membre au votat alegerea directoratului Băncii Centrale Europene care are sediul la Frankfurt/Main. Consiliul Institutului. După decizia Consiliului European din mai 1998 asupra ţărilor care participă la Uniunea economică şi monetară. Finlanda. sănătate publică etc - CoR – consultanţă educaţia.48 Belgianul Alexandre Lamfalussy a fost până în iunie 1997 primul preşedinte al I.E.E.M.M. Cea mai importanţă îndatorire a I. sănătate public cultură Sistemul bancar al Uniunii Europene: I. ci doar un rol orientativ. Irlanda.M. Consiliul European de la Madrid a decis că noua monedă urma a fi denumită euro şi a stabilit date ferme privind introducerea ei. Frankfurt. a stabilit ratele de schimb ale monedelor naţionale în raport cu euro şi a numit conducerea Băncii Centrale Europene. Belgia. unde fiecare avea la dispoziţie un vot. reţele transeuropene.E.E.E. Italia. 48 Vezi pe larg Europäisches Währungsinstitut (Hrsg): Rolle und Funktionen des Europäisches Währungsinstitut. trainingul de tineret. Franţa. Organul decizional. monetar. 48 . a promovat mecanisme pentru eficienţa circulaţiei plăţilor în Uniunea Europeană şi a vegheat asupra pregătirii euro-biletelor. a fost aceea de a elabora şi dezvolta procedurile şi instrumentele necesare unei politici monetare comune. 1996.M. I. politică regională. A elaborat rapoarte statistice cu date din sectorul bancar. I. coeziune economică şi socială. Germania. Luxemburg. Portugalia şi Spania – urmând ca în 2000 să se adauge şi Grecia). şi BCE Tratatul Uniunii Europene semnat la 7 februarie 1992 şi intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993 este baza legală pentru introducerea monedei unice europene. coeziune economică şi socială. Prin intrarea în a doua fază premergătoare a Uniunii economice şi monetare. politici sociale. Fonduri structurale. Olanda.

2 din Protocolul privind statutul Sistemului European al Băncilor Centrale şi al Băncii Centrale Europene S. şi BCE. Droit bancaire europeen. 52 A se vedea art. Dalloz.54 A se vedea relaţia dintre banca federală germană şi băncile landurilor în Herman Adam. 1995. p. 1 alin. 13. 11 din Protocol. şi guvernatorii băncilor centrale naţionale. Preşedintele are un rol important în această structură el fiind acela care prezidează Consiliul Guvernatorilor şi Comitetul Director al BCE. 1997. Membrii sunt aleşi dintre persoanele a căror autoritate şi experienţă profesională în domeniul monetar sau bancar sunt recunoscute. Comitetul Director este responsabil pentru gestiunea curentă a BCE. Bonn. din Protocolul privind statutul Sistemului European al Băncilor Centrale şi al Băncii Central Europene.B. redactează rapoarte de activitate ale BCE.E. op.În conformitate cu prevederile art. inclusiv a Statutelor băncilor centrale naţionale cu Tratatul UE şi Statutul S.B. compus din preşedintele BCE. Acesta este numit de Consiliul European la propunerea ECOFIN50 (Consiliul Miniştrilor de Finanţe din statele membre ale UE) şi după consultarea Parlamentului European.E. Astfel.C.52 O altă structură de conducere şi decizie a BCE este Consiliul General al BCE. Preşedintele sau persoana pe care o desemnează în acest scop reprezintă BCE în relaţiile cu terţi.E. Europa Union Verlag. Ed. Taschenbuch der europäischen Integration.51 Consiliul Director este format pe lângă preşedinte şi vicepreşedinte din încă alţi patru membri. 53 A se urmări Blanche Sousi Roubi. Consiliul General are următoarele atribuţiuni: îndeplineşte funcţii consultative. Werner Weidenfeld. 51 În conformitate cu art.B. Pentru explicaţii asupra ECOFIN a se vedea Wolfgang Wessels. 54 Pentru a se vedea analiza actelor juridice din UE a se citi R. 49 Organul de decizie cel mai important este Consiliul Guvernatorilor. cit.C. op. Trecerea la noul sistem implică şi o reformare a sistemului băncilor naţionale53. 50 49 49 . 103. este compus din Banca Centrală Europeană şi băncile centrale ale statelor membre analog după sistemul de organizare german (banca federală şi băncile landurilor). fiecare stat membru s-a obligat ca până la intrarea în vigoare a S. Pentru aplicarea acestora responsabil este Consiliul Director.C. cit. contribuie la pregătirile pentru stabilirea irevocabilă a cursurilor de schimb ale monedelor statelor membre care fac obiectul unei derogări. Europa von A-Z. contribuie la colectarea de informaţii statistice. El ia deciziile monetare. în raport cu monedele sau moneda unică a statelor membre care nu fac obiectul unei derogări.2. stabileşte condiţiile de angajare a personalului BCE. Streinz. vicepreşedintele BCE. Pentru a îndeplini scopurile pentru care a fost creată BCE are dreptul de a elabora acte juridice proprii. Paris. să asigure compatibilitatea legislaţiei sale naţionale. Acesta este format din membrii Consiliului Director şi din guvernatorii băncilor de emisiune din statele membre.

în probleme care privesc întinderea şi aplicarea legislaţiei comunitare în materia controlului prudenţial al instituţiilor de credit şi a stabilităţii sistemului financiar. de Comisie şi de autorităţile competente ale statelor membre.Pentru a realiza obiectivele fixate prin Tratate S. cât şi BCE sunt îndrituite: să intervină pe pieţele de capital.C. O altă atribuţie deosebit de importantă este aceea de efectuare a controlului prudenţial. să dobândească şi să vândă la vedere sau la termen orice tip de active valutare şi metale preţioase (termenul de „active valutare” include titlurile şi orice alte active libelate în moneda oricărei ţări sau în unităţi de cont indiferent de forma în care sunt deţinute).E. fie prin cumpărare şi vânzare fermă (la vedere şi la termen) sau contracte la termen la curs fix. În cadrul aşa numitelor operaţiuni externe BCE şi băncile centrale pot: să stabilească relaţii cu băncile centrale şi instituţiile financiare din terţe state şi atunci când este necesar cu organizaţiile internaţionale. Care este istoricul instituţiilor financiare la nivelul UE? 5.B. BCE este abilitată să dea avize şi poate fi consultată de Consiliu. Care a fost rolul IME? 6. să deţină şi să gestioneze activele avute în vedere de prezentele reglementări. Care este structura EcoSoc si COR? 2. Întrebări şi teme de reflecţei: 1. să efectueze operaţii de credit împreună cu instituţii de credit şi cu alţi participanţi la piaţă pe baza unor garanţii adecvate pentru împrumuturile acordate. Care sunt ariile de expertiză ale EcoSoc si COR? 3. În ce constă dilema referitoare la aceste două agenţii europene? 4. precum şi de metale preţioase. fie luând sau dând împrumut creanţe şi titluri negociabile liberate în monedă comunitară sau necomunitară. Care sunt principalele atribuţii ale BCE? 50 . să efectueze toate tipurile de operaţiuni bancare cu ţările terţe şi cu organizaţiile internaţionale inclusiv să primească şi să acorde credite.

în numele întregului continent european (mai puţin al statelor care s-au desprins din fosta Uniune Sovietică) şi a mai bine de 450 milioane locuitori. Europa dispune de suficient de multe atuuri în plan economic. comercial. Euro a devenit o importantă monedă de schimb. În materie de politică externă şi de securitate. ea este la ora actuală unul din cei doi actori cei mai importanţi în domeniul comerţului şi deţine o influenţă considerabilă în negocierile comerciale internaţionale. care se îmbină şi se potenţează reciproc. progresul spre o afirmare concertată a intereselor Uniunii Europene a fost foarte lent. Deşi militar nu se ridică la înălţimea Statelor Unite. Realizarea pieţei unice (1993) şi introducerea euro (1999) au propulsat Uniunea Europeană în direcţia asumării unui rol de primă mărime în probleme economice şi monetare mondiale. iar cota sa este în creştere. prin contrast. Evoluţiile în această direcţie au fost temperate de menţinerea caracterului compozit al politicii externe europene. G-7/G-8 Să explice modul de participare al UE în cadrul principalelor instituţii financiare Pe parcursul celor mai bine de cincisprezece ani care au trecut de la lansarea Politicii Externe şi de Securitate Comune. practic. După extinderea către Est.Modulul 10 REPREZENTAREA EXTERNĂ A INTERESELOR UE – ÎNTRE SUVERANITATE NAŢIONALĂ ŞI ACŢIUNE INSTITUŢIONALĂ Scopul modulului: Prezentarea principalelor elemente referitoare la modul de reprezentare al Uniunii Europene în cadrul organizaţiilor internaţionale Obiectivele modulului: • • • Să prezinte modul de reprezentare pe plan extern a UE Să analizeze modul în care este asigurată reprezentarea UE în cadrul ONU. OSCE. 51 . acoperind 19. Uniunea Europeană şi-a schimbat fundamental poziţia în cadrul sistemului internaţional.7% din rezervele monetare internaţionale. Uniunea Europeană ajunge să vorbească. monetar pentru a intra în aceeaşi categorie. Introducerea monedei unice s-a considerat că va contribui la crearea unei federaţii politice unificate care să-i întărească poziţia pe scena internaţională. îmbrăcând deopotrivă elemente naţionale şi supranaţionale (europene).

aşa cum se stipulează în Peter Mandelson. 52 . chiar şi atunci când vine vorba de abordarea unor probleme care comportă un grad înalt de sensibilitate. dar în limitele unui mandat limitat. Din punctul de vedere al dreptului internaţional. procesul de globalizare face să putem vorbi din ce în ce mai puţin despre interese naţionale pure. doar Comisia Europeană dispune de un astfel de statut. comisarul continuitate reprezentării Uniunii în forurile pentru relaţii externe şi probleme de vecinătate. Treptat. Acestora li se adaugă o întreagă pleiadă de instituţii şi de Exemplu al modului de funcţionare al actori cu responsabilităţi în materie de politică reprezentării externe a UE externă. nu dispune încă de personalitate juridică pe plan internaţional (statut de subiect de drept internaţional). Comisarul pentru Relaţii Externe. comisarul pentru şedintele Consiliului. Reprezentarea Uniunii Europene pe scena relaţiilor internaţionale Uniunea Europeană. În primul rând. Rusia sau China. fiind favorizată de o serie de considerente. preşedinţia semestrială a Consiliului este cea mai mulţi comisari au responsabilităţi externe care reprezintă Uniunea Europeană pe scena diverse: Margaret Wallström. Olli Rehn. şi Benita Ferrero-Waldner. pentru Politică Externă şi de Securitate şi comisarul pe probleme de mediu. Consiliul litigii comerciale sau când se negociază acorduri European de la Helsinki din decembrie 1999 a comerciale internaţionale. Conform tratatelor. a mare coerenţă în relaţiile externe între cărui poziţie devine una extrem de influentă mai demersurile întreprinse de Consiliu şi cele ales când vine vorba de impunerea de sancţiuni. comisarul pentru comerţ. În dorinţa de a asigura o mai mare Comisiei responsabilă pentru probleme internaţionale. percepţiile şi poziţiile ţărilor membre UE asupra situaţiei internaţionale ajung din ce în ce mai des să se suprapună pe zone întinse. În al treilea rând. comisarul pentru dezvoltare şi ajutor umanitar. ţara care asigură În probleme specifice de relaţii externe. deşi un actor important pe scena relaţiilor internaţionale. 3 din Tratatul de la Maastricht. percepţia că interesele naţionale pot fi cel mai bine reprezentate prin intermediul unei politici externe şi de securitate comune a prins contur. şi Louis Michel. care joacă un rol cheie atunci când trebuie rezolvate art. Stavros Dimas. Joachin Almunia. comisarul consacrat o nouă troikă alcătuită din prepentru extindere. internaţionale şi urmărind să realizeze o mai Chris Patten. vice-preşedinta mondială. întreprinse de Comisie. comisarul pentru relaţii externe. În al doilea rând. nici una din ţările membre nu poate aspira să aibă o aceeaşi anvergură pe plan internaţional ca Statele Unite.În mod cert se poate vorbi despre un decalaj între maniera de reprezentare a intereselor economice şi comerciale externe ale Uniunii Europene şi cea a intereselor sale politice. Numai Uniunea Europeană acţionând unit poate avea un statut internaţional comparabil. ceea ce ia determinat pe mulţi analişti ai scenei politice europene să caracterizeze Uniunea ca pe un gigant economic şi un pigmeu politic. Înaltul Reprezentant probleme economice şi monetare.

Atunci când se discută probleme de competenţă comunitară exclusivă – comerţ. reprezentantele Uniunii Europene pot ocupa două sau trei locuri – unul sau două din cele două rezervate grupului ţărilor vest-europene plus alte ţări şi pe cel repartizat grupului ţărilor Central şi Est-Europene. erodând astfel poziţia Uniunii şi credibilitatea aspiraţiilor sale de actor global. Uniunea este reprezentată de troika formată din reprezentanţii ţării care deţine Preşedinţia. generat de nevoia de a promova sinergii şi a evita duplicarea eforturilor. însă. preşedintele Consiliului European de la acea dată. la ONU. Preşedinţia poate vorbi în numele Uniunii numai în situaţia în care există o poziţie comună convenită în prealabil. Nici aici. Din moment ce numai statele pot fi membre ale organizaţiei şi toate ţările membre UE fac parte din ONU. cel puţin deocamdată. interesele Uniunii sunt reprezentate de ţara care deţine Preşedinţia. agricultură sau pescuit. Dintre cele zece locuri de membru nepermanent. o persoană sau instituţie care să aibă capacitatea de a reprezenta Uniunea Europeană pe plan internaţional. alcătuit doar din 15 din cele 191 de ţări membre ale organizaţiei. Comisia Europeană este cea care are prerogative extinse pentru a vorbi în numele Uniunii.Nu există. O situaţie aparte o prezintă Consiliul de Securitate – principalul organism de decizie al ONU. În momentul semnării Actului Final de la Helsinki la 1 august 1975. alocate pe criterii geografice. ai Secretariatului Consiliului şi ai Comisiei Europene cărora li se alătură un reprezentant al ţării care urmează să deţină Preşedinţia. fostul premier italian Aldo Moro. actuala Organizaţie pentru Securitate şi Cooperare în Europa pot fi caracterizate cel mai bine prin caracterul lor de complementaritate. la întâlnirile CSCE/OSCE. Atunci când se poartă discuţii cu ţări care nu aparţin Uniunii sau diverse grupări regionale. având în vedere că este vorba despre o organizaţie deschisă statelor. Toate documentele importante adoptate de CSCE/OSCE în perioada de după 1989 au fost semnate şi de preşedintele Comisiei Europene şi de preşedintele Consiliului. ţările membre au tins în mod tradiţional să promoveze propriile lor interese. Şi de această dată Comisia şi Consiliul au cuvântul cel mai greu de spus trebuind să îşi coordoneze demersurile. a făcut o declaraţie consemnată ca atare prin care a arătat că semnează documentul nu numai în numele ţării sale. Se întâmplă însă destul de des ca ţările membre să îşi 55 Franţa şi Marea Britanie ocupă două din cele cinci locuri de membru permanent din Consiliul de Securitate al ONU. Începând cu 1989. reprezentarea intereselor comunitare nu intră în competenţa unei singure instituţii comunitare. Relaţiile Uniunii Europene cu fosta Conferinţă pentru Securitate şi Cooperare în Europa. Nu putem vorbi despre o reprezentare unitară a intereselor Uniunii Europene la ONU. în dreptul plăcuţei cu numele ţării care deţinea Preşedinţia Consiliului a mai fost adăugată una cu menţiunea Preşedinţia Comunităţilor/Uniunii Europene. ci şi în numele Comunităţii Europene în semn de acceptare a principiilor şi angajamentelor pe care le conţine. Totuşi. Patru sau cinci ţări membre UE fac parte constant din Consiliul de Securitate55. 53 . atunci când vine vorba de luarea în discuţie a unor probleme cu caracter politic. Deşi ţările membre UE şi ţările candidate reprezintă o treime din Consiliului de Securitate şi mai bine de o optime din Adunarea Generală.

ale miniştrilor muncii etc. William Wallace (ed. Constrângeri economice şi presiuni externe. Anual una din ţările membre ale acestui club deţine preşedinţia grupului şi are misiunea de a găzdui întâlnirea la nivel înalt. de a fixa agenda discuţiilor şi de a coordona lucrările grupurilor de lucru. ale miniştrilor pentru mediu. În primii ani.com (25 ianuarie 2003). De asemenea. 321.rezerve dreptul de a lua cuvântul în nume propriu. ceea ce înseamnă că are foarte puţine şanse de a influenţa agenda întâlnirilor. organism internaţional cu sediul la Geneva. Germania. Rusia a început să participe la lucrările summit-urilor G-7 începând cu 1998. 57 Fraser Cameron. Scopul iniţial al acestor întâlniri a fost de a dezbate şi de a identifica soluţii la cele mai im portante probleme economice şi financiare ale lumii. ceea ce nu face decât să conducă la diluarea mesajului Uniunii. Începând cu 1 ianuarie 1995. Experienţa a arătat că prezenţa Comisiei a fost cea mai eficientă în situaţia în care a dispus de un mandat clar convenit în prealabil de Consiliu. Participarea Comunităţii Europene la întâlnirile din cadrul grupului fost G-756. p. Sbragia. participarea sa la discuţiile care au loc în interiorul clubului este limitată de existenţa unor poziţii comune ale Uniunii în legătură cu punctele înscrise pe ordinea de zi. anual au loc o întâlnire la cel mai înalt nivel şi două întâlniri ale şefilor diplomaţiilor acestor opt ţări. preşedintele Comisiei putea participa. Astăzi. 59 Alberta M.). preşedintelui Comisiei îi era permis doar să participe la discutarea acelor puncte de pe agenda discuţiilor care erau de competenţă comunitară. Procesul politic în Uniunea Europeană (Chişinău: ARC). În plus. Comisia şi guvernele ţărilor membre în Uniunea Europeană au început din acel moment să îşi afirme poziţii comune în construcţia regimului global59. ale cărei obiective sunt legate de reducerea tarifelor si a altor bariere ridicate în calea liberalizării comerţului. Reprezentanţii Comunităţilor/Uniunii Europene au început să participe la întâlnirile G-7 încă din 1977.epc. actualmente G-8 a evoluat foarte mult pe parcursul timpului. Problematica mediului este considerată ca fiind un domeniu de competenţă mixtă între Comunitate şi statele membre. s-a transformat în Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC). dar Comisia Europeană nu este asociată cu activitatea de pregătire a acestor summit-uri. Un prag crucial în elaborarea unei politici coerente de mediu a fost trecut atunci când Actul Unic European i-a dat Uniunii Europene prerogative clare în acest sens. Italia. ale miniştrilor de justiţie şi afaceri interne. Politica de mediu. 58 Acordul General pentru Tarife şi Comerţ. Statele Unite şi Japonia). nu poate organiza summit-uri G-8. În rest. in: Helen Wallace. Apoi. Separat de aceste întâlniri au loc reuniuni ale miniştrilor de finanţe şi ale guvernatorilor băncilor centrale. 56 54 . creat în 1948 în spiritul Acordurilor de la Bretton Woods. Avantajul împuternicirii Comisiei de a vorbi în numele Uniunii a fost evident pe parcursul negocierilor comerciale multilaterale din cadrul GATT58 începând cu Runda Kennedy (1964-67) şi terminând cu Runda Uruguay (1986-94). lb. preşedintele Comisiei participă la toate întâlnirile la nivel înalt ale G-8. The European Union on the International Scene in: European Policy Centre Working Papers www. preşedinţia Uniunii a fost admisă la reuniunile G-7/G-8 în situaţia în care ţara care deţinea Preşedinţia nu era membră a Grupului. dar nu putea vorbi57. Întâlnirile la nivel înalt G-7 au început în 1975 la iniţiativa preşedin telui francez Valery Giscard d’Estaing cu participarea a şase şefi de stat şi de guvern (Franţa. cărora li sa alăturat un an mai târziu şi premierul canadian. română 2004. Marea Britanie. De atunci. 2000. trad. precum şi în actuala rundă de negocieri asupra Agendei pentru Dezvoltare de la Doha. motiv pentru care politica comercială comună se consideră că este domeniul cel mai de succes din punctul de vedere al reprezentării Uniunii Europene pe scena relaţiilor internaţionale.

care au condus la semnarea în decembrie 1997 a Protocolului de la Kyoto. Introducerea euro a avut consecinţe importante pentru arhitectura sistemului financiar global. în funcţie de instituţia avută în vedere: G-7. Organizaţia pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare. Reprezentarea Uniunii în forurile economice şi financiare sau la negocierile pe această temă este cea care comportă gradul de complexitate cel mai ridicat. emiterea unei monede internaţionale de rezervă înseamnă că eurosistemul trebuie să facă faţă influenţei mult mai multor factori externi şi. Pentru întâlnirile anuale ale Comisiei pentru Dezvoltare Durabilă s-a încercat să se pregătească câte un document de poziţie în numele Uniunii pentru fiecare punct înscris pe agendă. cu o zi mai înainte de reuniunile de primăvară şi. Fondul Monetar Internaţional. Preşedinţia a fost cea care a negociat în numele Uniunii. s-a optat pentru o formulă asemănătoare. Marea majoritate a deciziilor cu privire la reforma instituţ iilor financiare internaţionale sunt. de toamnă ale FMI şi Băncii Mondiale cu scopul coordonării poziţiilor acestor ţări care împreună deţ in 47% din voturile din Consiliul de Conducere al Fondului. iar Consiliul European de la Viena a validat formula. preşedintele Euro12. riscului unor dezechilibre structurale de genul celor experimentate deja de SUA60. Până la lansarea Uniunii Economice şi Monetare reprezentarea Comunităţii Europene la aceste organisme era decisă pe o bază ad-hoc. Franţa şi Italia). Comisia pentru Dezvoltare Durabilă a ONU prezintă o situaţie aparte având în vedere că agenda acesteia este extrem de vastă. să reprezinte interesele Uniunii Europene la acele discuţii care se consideră că sunt relevante pentru Uniunea Economică şi Monetară (situaţia economică şi 60 Freddy Van den Spiegel. cât şi teme situate la frontiera între mai multe sectoare. secondată fiind pe tot parcursul negocierilor de Comisie având în vedere prerogativele acesteia în materie de coordonare şi punere în aplicare a deciziilor luate. faptul că euro nu este emis de un stat în condiţiile în care instituţiile financiare internaţionale sunt deschise doar participării statelor a complicat suplimentar problema reprezentării internaţionale a statelor din zona euro. Astfel. Cu toate acestea. de asemenea. cuprinzând atât teme din sectoare clar definite. respectiv. elaborat de unul din statele membre cu consultarea celorlalte şi a Comisiei devenea astfel punctul de vedere oficial al Uniunii numai după ce era aprobat de către Consiliul miniştrilor mediului. decise la acest nivel.De-a lungul timpului. Documentul de poziţie. asistat de un reprezentant al Comisiei (de regulă. 37. Eurosistemul a adoptat o poziţie neutră. 2005. 61 Aceste întâlniri au loc de două ori pe an. cu menţiunea că Preşedinţia şi Comisia au fost sprijinite în activitatea lor de o echipă de experţi alcătuită din oficiali ai ţărilor membre. Banca Mondială. in: Europe’s World 1(1). p. Pentru europeni. 55 . În ceea ce priveşte reuniunile miniştrilor de finanţe din ţările G-861. La negocierile asupra biosiguranţei. comisarul pentru probleme economice şi financiare) şi împreună cu miniştrii de finanţe ai ţărilor membre UE care fac parte şi din G-8 (Germania. The euro’s challenge to the dollar as an international reserve currency. de regulă. s-au putut distinge mai multe tipuri de aranjamente în domeniu. În ceea ce priveşte rolul internaţional al euro. ca ministrul de finanţe al ţării care deţine preşedinţia Uniunii Europene (preşedintele în exerciţiu al ECOFIN) sau dacă acesta nu provine dintr-o ţară din zona Euro. s-a stabilit de comun acord cu partenerii europeni din acest forum. cu ocazia negocierilor asupra schimbărilor de climă.

2004. o ţară trebuie să devină mai întâi membră a Fondului Monetar Internaţional. însă. Japonia sau o parte din ţările aflate în plină ascensiune economică.monetară mondială. înfiinţată ca Banca Internaţională pentru Reconstrucţ ie şi Dezvoltare la Conferinţa de la Bretton Woods din 1944. Se întâmplă. Cum a asigurat UE promovarea obiectivelor sale în ceea ce priveşte dezvoltarea durabilă? 4. Întrebări şi teme de reflecţie: 1. Lorenzo Bini Smaghi. ratele internaţionale de schimb etc. nici preşedintele ECOFIN/Euro 12. 230. care văd că deşi dispun de 30% din voturi (aproape dublu faţă de SUA) influenţa lor rămâne limitată. nici preşedintele Băncii Centrale Europene nu pot participa la dezbaterile pe tema reformei arhitecturii economice şi monetare şi nici la pregătirea acestor întâlniri62. pentru a deveni membră a Băncii Mondiale. Banca Europeană de Investiţii şi statele membre sunt membri în Consiliul de Conducere al Băncii. Cu toate acestea. Uniunea Europeană participă prin Comisie şi Banca Europeană de Investiţii cu 51% din capitalul de 10 miliarde euro al Băncii. În plus. deoarece consideră că Europa este suprareprezentată63. 64 63 56 . OSCE. Singura instituţie financiară internaţională în care Uniunea dispune de o reprezentare mai bună este Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD). in: Journal of Common Market Studies 42(2). G-7/G-8? 3. grupul Băncii Mondiale este alcătuit din patru ramuri autonome: Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare.). circumscripţiile de vot ale Băncii Mondiale sunt organizate într-un mod similar cu cele ale FMI. Organizaţ ia de Dezvoltare Internaţională creată în 1960 pentru a furniza împrumuturi fără dobândă guvernelor celor mai să race ţări ale lumii şi Agenţia de Garantare Multilaterală a Investiţiilor creată în 1988 pentru a ajuta ţările în curs de dezvoltare să atragă investiţii străine. Cum s-a modificat importanţa UE în cadrul instituţiilor financiare internaţionale odată cu adoptarea euro? 62 La aceste întâlniri participă în schimb preşedinţii băncilor centrale ale Germaniei. S-a stabilit ca la aceste întâlniri să poată participa şi preşedintele Băncii Centrale Europene. ceea ce înseamnă că participarea la o astfel de reuniune a unui ministru de finanţe UE dintr-o ţară nemembră G-8 este una eminamente simbolică. De asemenea. Cum este reprezentată UE în cadrul unot organizaţii internaţionale ca ONU. Comisia. Franţ ei şi Italiei. 5. A Single EU Seat in the IMF?. Care este relaţia UE cu FMI? Banca Mondială este o agenţie specializată a ONU. destul de frecvent să apară divergenţe de opinie între diferiţii reprezentanţi ai Uniunii în Consiliul de Conducere şi Uniunea să nu poată prezenta un punct de vedere unitar faţă de problemele înscrise pe ordinea de zi. Care sunt principalele instituţii care asigură reprezentarea pe plan extern a UE? 2. Corporaţia Financiară Internaţională creată în 1956 cu scopul de a sprijini sectorul privat din ţările în curs de dezvoltare. p. Conform tratatului fondator al Băncii Internaţionale pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare. cât şi pentru ţări ca SUA. La ora actuală. Reprezentarea intereselor Uniunii Europene la FMI a devenit un motiv de frustrare atât pentru europeni. Dificultăţile legate de participarea Uniunii la activitatea FMI se regăsesc şi în cazul participării sale la Banca Mondială64.

La baza acestei politici. Pentru facilitarea cooperării între Consiliu şi Comisie. 131-135 şi art. 300 din Tratatul asupra Comunităţii Europene. Consiliul este cel care trebuie să aprobe mandatul de negocieri al Comisiei. când au fost abolite ultimele restricţii cantitative şi controale impuse de ţările membre împotriva anumitor categorii de exporturi. Mecanismul prin care se realizează este următorul: 1. În centrul acestei politici se află Comisia şi Consiliul. negocierea de acorduri vamale şi comerciale cu ţările nemembre şi împiedicarea importurilor în situaţii în care există suspiciuni cu privire la practici comerciale ilicite. Politica Comercială Comună nu a fost completă până în momentul realizării pieţei comune (1992). art. Din punct de vedere tehnic. Comisia formulează o propunere pe care o înaintează Consiliului. se află Tariful Vamal Comun (CET) instituit în iulie 1968 o dată cu realizarea obiectivului Uniunii Vamale. 133 din Tratatul asupra Comunităţii Europene 57 . aşa cum este ea proiectată prin art. obligă ţările membre să acţioneze în comun în chestiuni cum ar fi: fixarea şi ajustarea tarifului vamal extern.Modulul 11 Politicile Uniunii Europene relevante pentru prezenţa sa pe scena relaţiilor internaţionale Politica Comercială Comună - Scopul modulului: Familiarizarea studentului cu principalele caracterisitici ale politicii comerciale comune Obiectivele modulului: • • • Să prezinte paşii parcurşi în luarea unei decizii în domeniul politicii comerciale comune la nivelul UE Să explice cele 3 posibilităţi de reglementare a accesului produselor pe piaţa comunitară Să analizeze aspectele pozitive şi negative ale modalităţii de funcţionare a politici comerciale comune Politica Comercială Comună.

Comisia participă la toate discuţiile care au loc la nivelul Comitetului pentru art. Comisia trebuie să se adreseze mai întâi Comitetului 133. Comisia trebuie să menţină legătura cu Comitetul 133 pentru ajustarea din mers a strategiei de negociere şi pentru ca membri Comitetului să se asigure că reprezentanţii Comisiei la negocieri nu se abat de la mandatul care le-a fost acordat. având astfel capacitatea de a influenţa procesul decizional. Acesta funcţionează pe două paliere: înalţi funcţionari din ministerele comerţului din ţările membre care se întâlnesc o dată pe lună pentru a lua în discuţie orientările politice generale şi a aproba mandatul de negocieri al Comisiei şi adjuncţii acestora care se întâlnesc în medie de trei ori pe lună pentru a discuta chestiunile de detaliu şi propunerile Comisiei în materie de relaţii comerciale externe. Şi la întâlnirile COREPER. Propunerea Comisiei cu observaţiile Comitetului pentru art. Parlamentul European a încercat fără succes să obţină un rol formal în procesul de luare a deciziilor din cadrul Politicii Comerciale Comune. 66 Comitetul Reprezentanţilor Permanenţi este alcătuit din şefii misiunilor diplomatice ale ţărilor membre acreditaţi pe lângă Comunitatea Europeană. dar fără să aibă drept de vot. 113). 133 (înainte de renumerotarea articolelor realizată prin Tratatul de la Amsterdam – art. dar nu are drept de vot. 65 58 . Atât în timpul Conferinţei Interguvernamentale din 1996-97. ea trebuie analizată mai întâi de Comitetul pentru art. comitet însărcinat cu pregătirea agendei şi documentelor care vor trebui aprobate de Consiliul pentru Afaceri Generale la proxima sa întâlnire. are posibilitatea de a-şi apăra propriile puncte de vedere. ca de altfel şi la întâlnirile Consiliului. agricultură şi mediu).stipulează crearea de către Consiliu a unui Comitet. numit după numărul acestui articol – Comitetul pentru art. A urmărit să i se acorde dreptul de a se pronunţa asupra acordurilor comerciale şi de cooperare economică negociate de Comisie de o manieră asemănătoare celei pentru aprobarea acordurilor de asociere. Întâlnirile lor au loc săptămânal. precum şi de acele directorate generale care sunt vizate tangenţial de negocierile aflate în derulare (cel mai adesea directoratele responsabile pentru competiţie. 133 sunt apoi înaintate COREPER66. Ceea ce urmăreşte Comisia prin participarea la aceste negocieri este să prezinte şi să îşi asigure sprijinul ţărilor membre pentru punctele sale de vedere. cât şi în timpul Conferinţei Interguvernamentale din 2000 care a premers închierea Tratatului de la Nisa. Negocierile comerciale internaţionale sunt conduse din partea Comisiei de comisarul pentru comerţ. 133. Comisia este reprezentată. 133. 2. Pe toată perioada negocierilor pe care le poartă. În situaţia în care modificările necesare vizează Denumirea sub care este cunoscut Consiliul miniştrilor de externe din ţările membre. 3. Înainte ca propunerea Comisiei să intre în dezbaterea Consiliului pentru Afaceri Generale 65. precum şi ori de câte ori este necesar. care este sprijinit în activitatea sa de directoratele generale cu atribuţii în materie de relaţii externe. Ori de câte ori negocierile impun ajustări ale mandatului iniţial. 4. Aceste întâlniri au loc cel puţin o dată pe lună.

chiar şi în sectoare politice şi economice sensibile. dar avantajul este că aceste norme o dată respectate permit accesul simultan pe toate pieţele statelor membre) şi procedura autorizării comune care se aplică unor produse individuale şi nu unor grupe de produse. Pe parcursul ultimilor ani. Hanson.chestiuni politice sensibile. 59 . 1998. p. Se poate afirma că realitatea pieţei comune a subminat abilitatea statelor membre de a face uz de măsuri politice protecţioniste impuse la nivel naţional. hrana modificată genetic sau cea de la animale tratate cu hormoni). What Happened to Fortress Europe? External Trade Policy Liberalization in the European Union. „fortăreaţa Europa” nu a fost construită67. Prin aplicarea principiului recunoaşterii reciproce. Young. dar care nu poate fi aplicată pentru accesul pe piaţa comunitară al unor produse privite cu suspiciune de ţările membre (de ex. în vreme ce regulile de vot din Uniunea Europeană fac dificil de înlocuit politicile naţionale de protejare a unor sectoare sensibile cu măsuri protecţioniste la nivelul UE. 68 Alasdair R. există trei posibilităţi prin care Comunitatea poate interveni pentru a reglementa accesul produselor pe piaţa comunitară: • • aşa-numită „nouă abordare” (prin care la nivel comunitar sunt fixate doar cerinţele esenţiale care trebuie îndeplinite de un anumit produs). Comisia stabileşte în detaliu standardele care trebuie îndeplinite de un anumit produs. creând premizele pentru o orientare sistematică în favoarea liberalizării în dauna tendinţelor protecţioniste. Dintre cele patru moduri de reglementarea a accesului unui produs pe piaţa statelor membre69. De aceea. prin aproximare (de data aceasta. Young. În ciuda temerilor şi avertismentelor. politica comercială a Uniunii Europene a devenit din ce în ce mai liberală şi mai pro-activă. comparativ cu abordarea anterioară (mai ales cea din perioada anilor ’70 şi a primei părţi a anilor ’80) reactivă şi cu tendinţe accentuat mai protecţioniste. in: SEI Working Paper 42 (Brighton: Susex European Institute) şi Commission of the European Communities (2002) Internal Market Scoreboard – 10 (Bruxelles: DG Internal Market). Integrarea europeană a schimbat contextul instituţional în care este realizată politica comercială. respectând aceeaşi procedură ca şi în cazul propunerii de mandat – Comisia trebuie mai întâi să obţină un aviz favorabil din partea Comitetului 133 şi a COREPER. The Incidental Fortress: The Single European Market and World Trade. Emerging Regulatory Challenges to the EU’s External Economic Relations. in: Journal of Common Market Studies 42(2). Puţine bariere comerciale au fost ridicate după sfârşitul anilor ’80. 69 Vezi pe larg Peter Holmes şi Alasdair R. acesta se datorează numai dinamicii interne a procesului decizional al Uniunii Europene68. Comisia trebuie să se adreseze din nou Consiliului pentru Afaceri Generale. 56. De regulă. Dacă Piaţa Unică Europeană a avut totuşi un oarecare impact protecţionist. doar unul singur poate în anumite condiţii îngrădi accesul pe piaţă. in: International Organization 52(1). 2004. ignorându- • 67 Brian T. 394 şi urm. p. când se discută despre protecţionismul pieţei Uniunii Europene referirile se fac doar la această din urmă procedură. un produs acceptat într-una din ţările membre este automat acceptat în toate ţările membre – metodă extrem de inovativă care permite accesul pe piaţa comunitară a aproximativ 30% din produse.

hrană modificată genetic ş.se celelalte trei prin care aproximativ 80% din produse pătrund relativ facil pe piaţa europeană. Ce este Comitetul 133? 4. Ce este politica comercială comună? 2. Care sunt principalele critici aduse politicii comerciale comune a UE de-a lungul timpului? 6.a. Care este modalitatea de luare a deciziilor în cadrul UE în ceea ce priveşte politica comercială comună? 3. Prin această din urmă procedură pot fi ridicate bariere în calea comerţului liber având în vedere că are un grad înalt de politizare şi presupune implicarea unui număr relativ mare de actori. Întrebări şi teme de reflecţie: 1. ale căror efecte pe termen lung nu au fost suficient testate şi pentru care există nesiguranţă în privinţa riscului pe care le incumbă (medicamente. Care au fost soluţiile găsite de UE în acest domeniu? 60 . Care sunt cele trei posibilităţi de reglementare a accesului produselor pe piaţa europeană? 5. Ea se aplică însă acelor produsele care se bazează pe tehnologii noi.).

Prin mecanismul esenţialmente interguvernamental pus la punct în cadrul celui de-al doilea pilon al Uniunii pentru coordonarea politicilor lor în domeniu. Politica Externă şi de Securitate Comună nu este nici o politică de competenţă exclusiv comunitară. ca un mecanism de coordonare a poziţiilor ţărilor membre în materie de politică externă.Modulul 12 Politica Externă şi de Securitate Comună (PESC) Scopul modulului: Familiarizarea studentului cu etapele parcurse în conturarea PESC şi modul de structurare a acestei politici la nivel european Obiectivele modulului: • • • • Să enumere principalele etape parcurse în crearea PESC Să prezinte factorii care au condus la necesitatea unei politici comune de securitate a UE Să analizeze rolul pricipalelor instituţii europene în conturarea şi implementarea PESC Să enumere obiectivele PESC şi instrumentele existente la Spre deosebire de politicile descrise anterior. Evoluţia PESC Politica Externă şi de Securitate Comună a evoluat din Cooperarea Politică Europeană (CPE) lansată în 1969 cu ocazia Consiliului European de la Haga. dar lăsată datorită gradului înalt de sensibilitate pe care îl comporta în afara cadrului tratatelor. nici o politică de competenţă comună Uniune-statele membre. cooperarea în anumite domenii. în acelaşi timp. În noiembrie 1981. doresc să îşi menţină prerogativele în materie. a fost lansat public Planul Genscher-Colombo pentru extinderea structurii instituţionale a Comunităţii Economice Europene. extinderea competenţelor ei în sfera 61 . statutul politic internaţional al Uniunii Europene continuă să nu se ridice la înălţimea forţei sale economice. acordarea de facilităţi pentru comerţul cu unele categorii de ţări. deşi puterea economică de care dispune oferă Uniunii Europene o anumită marjă de mişcare în plan politic (acordarea de ajutoare. impunerea de sancţiuni economice). Astfel. ea rămâne una aproape în întregime dependentă de voinţa statelor. 1. dar. Această situaţie este în parte rezultatul unui paradox: ţările membre doresc să coopereze în chestiuni de politică externă şi de securitate.

instrumentele de lucru. Tratatul de la Amsterdam din 1997 a întărit prevederile Tratatului de la Maastricht în materie de politică externă şi de securitate. Prin tratat. Situaţia s-a schimbat la începutul anilor '90. Cu toate acestea Capitolul III nu a fost inclus în tratat. Era extrem de important ca pe viitor să existe o Germanie europeană şi nu o Europă germană. maniera de luare a deciziilor. cit. • reunificarea Germaniei a crescut presiunile pe frontul politicii externe şi de securitate. În ceea ce priveşte cadrul de desfăşurare al Politicii Externe şi de Securitate Comune.relaţiilor internaţionale. iar cealaltă uniunea politică. precum şi la crearea unui secretariat al CEP la Bruxelles. criza iugoslavă a arătat incapacitatea Uniunii Europene de a veni cu o soluţie clară şi coerentă pentru ieşirea din impas70. • • Tratatul de la Maastricht a fost primul care a inclus prevederi referitoare la politica externă şi de securitate a Uniunii. o serie de factori fiind de natură să contribuie în acest sens. • sfârşitul „războiului rece” şi colapsul comunismului au marcat eliberarea Europei din strânsoarea celor două blocuri şi au înlocuit conflictul global Est-Vest cu o mulţime de conflicte regionale. întâlniri la nivelul grupurilor de lucru (oficiali de nivel mediu din ministerele afacerilor externe) pentru efectuarea unor schimburi de vederi şi pregătirea de rapoarte pe chestiuni geografice şi funcţionale. a simplificat procedura de utilizare a instrumentelor de politică externă şi a extins numărul prevederilor asupra cărora se aplică votul cu majoritate calificată. Tratatul de la Nisa a adus cu sine modificări mai puţin 70 Neill Nugent. operaţiuni ale forţelor de luptă în managementul crizelor. 447-449. p. op. Prevederile din Actul Unic European referitoare la CPE au fost cuprinse în Capitolul III şi se refereau la asocierea deplină a Comisiei cu CPE. pe bază de voluntariat. la crearea unui mecanism pentru situaţii de criză care să permită convocarea în 48 de ore a Comitetului Politic sau a Consiliului pentru Afaceri Generale. Războiul din Golf a arătat că eficienţa demersurilor în materie de politică externă va avea de suferit atâta timp cât aceasta va continua să fie separată de politica de apărare.. la „asocierea strânsă” a Parlamentului European cu CPE. operaţiuni de menţinere a păcii. O soluţie a reprezentat-o Uniunea Economică şi Monetară. cooperarea în materie de politică externă a continuat să păstreze acelaşi caracter mai puţin formal. fixând obiectivele acesteia. renunţarea la distincţia care se făcea între întâlnirea pe probleme de politică externă a miniştrilor afacerilor externe. 62 . stabilind rolul instituţiilor în procesul de elaborare şi punere în aplicare a politicii. ţările membre şi-au exprimat pentru prima dată angajamentul pentru implicarea Uniunii Europene în operaţiuni militare pentru gestionarea unor situaţii de criză şi au fost enunţate tipurile de operaţiuni militare la care ar fi fost dispuse să participe ţările membre: operaţiuni umanitare şi de salvare.

Tratatul a stabilit. intereselor fundamentale. inclusiv cele referitoare la frontierele externe. acestea se referă în general la demersuri curente ale Uniunii. ca reprezentanţii speciali ai Uniunii Europene în diferite zone sensibile să fie nominalizaţi prin vot cu majoritate calificată. Instrumente de punere în aplicare a PESC - definirea de principii şi linii de acţiune ale PESC – decise de Consiliul European în unanimitate.spectaculoase. pentru prezentarea punctului de vedere al Uniunii asupra unei probleme pentru care există deja o strategie comună de abordare.promovarea cooperării internaţionale. . acţiuni diplomatice (ex.salvgardarea valorilor comune. Planul Balladur privind promovarea unor relaţii armonioase între ţările Europei Centrale) sau transportul unor resurse în zone afectate de criză (ex. de asemenea. . acţiuni comune – stabilite de Consiliul de Miniştri prin vot cu majoritate calificată.menţinerea păcii şi întărirea securităţii internaţionale în conformitate cu principiile Cartei ONU. . Participarea instituţiilor europene la punerea în aplicare a PESC 63 . elaborarea de strategii comune – convenite de Consiliul European în unanimitate. acestea urmăresc să semnaleze intenţia Uniunii de a interveni pentru asumarea unor angajamente concrete sau pentru intreprinderea unor iniţiative specifice. poziţii comune – hotărâte de Consiliul de Miniştri prin vot cu majoritate calificată.dezvoltarea şi consolidarea democraţiei şi a forţei dreptului. precum şi ale Actului Final de la Helsinki şi obiectivelor Chartei de la Paris. transportul de ajutoare umanitare în Bosnia).întărirea securităţii Uniunii prin toate mijloacele. astfel încât după intrarea lui în vigoare ea nu mai este „parte integrantă a evoluţiei Uniunii". independenţei şi integrităţii Uniunii în conformitate cu principiile Cartei ONU. iar Uniunea Europeană nu mai trebuie să consulte UEO în probleme legate de apărare. precum şi respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale. 3. Rolul Uniunii Europei Occidentale a fost limitat în mod vizibil. - 4. supravegherea alegerilor din Africa de Sud). Obiective . . de-a lungul timpului au îmbrăcat mai multe forme: operaţiuni ad-hoc (ex.

În sarcina sa cade adoptarea şi punerea în aplicare a poziţiilor şi acţiunilor comune. • • • 64 . pregătirea şi aplicarea deciziilor politice.Consiliul de Miniştri intervine pe toate palierele sale în orientarea şi punerea în aplicare a PESC prin: • Consiliul pentru Afaceri Generale . În ducerea la îndeplinire a mandatului său acţionează pe baza îndrumărilor Consiliului European. Înaltul Reprezentant pentru PESC şi persoana cu cele mai înalte atribuţii in materie de politică externă din cadrul Comisiei. este alcătuit din directorii politici din ministerele afacerilor externe ale ţărilor membre însoţiţi de încă 23 funcţionari naţionali de rang înalt. Se estimează că la un moment dat pot exista până la 30 astfel de grupuri permanente sau ad-hoc. Grupurile de lucru . După intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam au avut loc discuţii în legătură cu înlocuirea troicii tradiţionale cu una formată din preşedintele Consiliului de Miniştri. Înaltul Reprezentant pentru Politică Externă şi de Securitate Comună – are rolul de a acorda asistenţă Preşedinţiei în coordonarea activităţii Consiliului pentru a fi asigurată coerenţa diferitelor aspecte ce ţin de politica externă şi de securitate comună. Ele sunt alcătuite din diplomaţi de rang înalt (adesea şefi de departament) şi scopul lor este de a lua în discuţie şi a formula puncte de vedere în legătură cu probleme politice sensibile (ex. Kosovo.pot fi formate printr-o decizie a Consiliului de Miniştri ori de câte ori se consideră că este necesar. acţionează ca o verigă intermediară intre Comitetul Politic şi de Securitate ale cărui decizii nu le poate schimba si Consiliul pentru Afaceri Generale. Aceştia pregătesc toate documentele în materie de politică externă şi de securitate care vor fi luate în discuţia COREPER şi Consiliului pentru Afaceri Generale. Comisia este reprezentată de directorul general pentru relaţii externe. drepturile omului. Comitetul Politic şi de Securitate – cunoscut după acronimul său francez CoPS. OSCE. Irak). Afganistan. inclusiv cele care au un caracter interdisciplinar sau cele aflate interferenţa dintre aria de competenţă interguvernamentală şi aria de competenţă comunitară. Îndeplineşte în paralel şi funcţia de secretar general al Consiliului. Joacă rolul de „motor” al Politicii Europene Comune de Securitate şi Apărare.este principalul organism pentru punerea în aplicare a PESC. Este însărcinat cu pregătirea tuturor materialele care intră în discuţia Consiliului pentru Afaceri Generale. Preşedintelui Consiliului de Miniştri i-au fost conferite prerogative speciale pentru a reprezenta Uniunea în chestiuni de politică externă şi de securitate. COREPER – alcătuit din şefii misiunilor diplomatice ale statelor membre pe lângă Comisia Europeană. dezarmare. Poate fi abilitat de Consiliului să îndeplinească anumite mandate specifice. fiind responsabil pentru conducerea politică şi dezvoltarea capacităţii militare. mai ales prin contribuţii la formularea. El este sprijinit de ministrul de externe al ţării care a deţinut Preşedinţia şi de ministrul de externe al ţării care va deţine Preşedinţia împreună cu care alcătuieşte aşa-numita troikă comunitară.

La rândul său. dar nu o putea modela. Malo o întâlnire la vârf francobritanică la care cele două părţi au convenit asupra necesităţii creării unei capacităţi de acţiune autonome a Uniunii Europene. Cu puţin înainte de Consiliul European de la Viena din decembrie 1998. care au obligat încă o dată membre. de a adresa întrebări acestuia. cu ocazia unui summit special al Consiliului European convocat în orăşelul austriac Pörtschach. . poziţia ei în procesul decizional este relativ slabă datorită caracterului interguvernamental şi extra-comunitar al acestei politici. evaluarea intereselor de politică externă şi de securitate ale Uniunii Europene şi identificarea domeniilor asupra cărora trebuie să se concentreze PESC. El a fost rezultatul nu numai al iniţiativelor statelor rămână dependentecontextului internaţional membre. premierul britanic Tony Blair a lansat iniţiativa întăririi identităţii de securitate şi apărare a Uniunii în cadrul NATO şi de integrare a Uniunii Europei Occidentale în cadrul Uniunii Europene. În concluzie. Potrivit Tratatului de la Maastricht. Dimensiunea de securitate şi de apărare Ceea ce lipseşte în mod evident Uniunii Europene în vederea materializării aspiraţiilor sale de actor global pe scena relaţiilor internaţionale este absenţa unei dimensiuni militare a acestei Politici Externe şi de Securitate Comune.• Biroul pentru planificare politică şi avertizare timpurie din cadrul Secretariatului General are atribuţii în ceea ce priveşte monitorizarea şi analiza evenimentelor în domenii relevante pentru PESC. Nu puţini sunt cei care afirmă că de fapt criza din fosta Iugoslavie a fost adevăratul catalizator al creării unei identităţi de securitate şi apărare a Uniunii Europene. Prin Tratatul de la Amsterdam. Dacă Franţa a rămas constant ataşată pe parcursul anilor (încă din momentul lansării Planului 65 Pleven la începutul anilor '50) ideii creării unei forţe militare europene. În octombrie 1998. a avut loc la St. care să se poată angaja în operaţiuni militare. Comisia câştigă dreptul de a înainta Consiliului de Miniştri propuneri în chestiuni de politică externă.). în cel mai bun caz Parlamentul European putea influenţa Politica Externă şi de Securitate Comună. angajarea Marii Britanii pe acest drum a fost de natură să mascheze calcule politice complexe ce ţineau de găsirea unei căi de asociere cu Uniunea Europeană într-un domeniu mai puţin controversat decât integrarea economică şi monetară europeană. de natură să îi ofere o orientare strategică şi să îi permită să reacţioneze cu agilitate în direcţia apărării propriilor sale interese. de a adopta rezoluţii şi opinii şi are obligaţia de a organiza anual o dezbatere pe teme de politică externă şi de securitate comună. Totuşi. 5. Parlamentul European are posibilitatea de a face recomandări Consiliului de Miniştri. deciziile în ceea ce priveşte politica de apărare continuau să (PECSA) a fost făcut în a doua jumătate a anului 1998. Influenţa ei creşte atunci când acţiunile de politică externă presupun utilizarea unor instrumente politice comunitare (sancţiuni. Comisia este „asociată în întregime” cu activitatea din domeniul politicii externe şi de securitate. furnizarea de evaluări şi avertizări timpurii asupra evoluţiei evenimentelor şi situaţiilor care ar putea avea repercusiuni asupra PESC. elaborarea de documente de opinie. momentul St. Parlamentul European prin acelaşi Tratat de la Maastricht are prevăzut un rol esenţialmente consultativ în materie de politică externă şi de securitate comună: preşedintele Consiliul de Miniştri trebuie să consulte Parlamentul European asupra chestiunilor principale şi deciziilor de bază în domeniul Politicii Externe şi de Securitate Comune şi să îl ţină la curent asupra evoluţiilor în domeniu. Practic. Deşi Tratatul de Amsterdam a extins chiar dacă de o manieră limitată fundamentele politicii externe şi de Un pas înainte în direcţia articulării unei Politici Europene Comune de Securitate şi Apărare securitate ale Uniunii Europene. ci şi al de interesele statelor marcat de Uniunea Europeană să recunoască limitele politicii sale externe. evenimentele din Kosovo. ajutoare umanitare etc. Malo a marcat apropierea între două viziuni fundamental diferite asupra dezvoltării unei identităţi de securitate şi apărare a Uniunii Europene. când Consiliul de Miniştri acţionează numai pe baza propunerilor Comisiei. de a organiza dezbateri plenare asupra unor probleme importante. S-a precizat din capul locului că această propunere nu trebuie înţeleasă în sensul unei îndepărtări de NATO.

66 . Care au fost principalele etape parcurse în crearea PESC? 2.Întrebări şi teme de reflecţie: 1. Analizaţi impactul evenimentelor de după 1990 asupra PESC. Corelaţi obiectivele PESC cu instrumentele care au fost create pentru a asigura transpunerea lor în practică? 3. Care este rolul instituţiilor UE în conturarea PESC? 4.

ca ţară a tuturor posibilităţilor. economice. Dincolo de interesele politice. în care originea şi diferenţele de clasă nu sunt importante. democraţie. egalitate. Uniunea Europeană urmăreşte prin cultivarea acestor relaţii întărirea rolului său de actor global pe scena relaţiilor internaţionale. deschisă. America. Relaţiile Uniunii Europene cu Statele Unite ale Americii Relaţiile Uniunii Europene cu Statele Unite sunt de o profunzime şi de o complexitate greu de egalat pe scena relaţiilor internaţionale. Fără îndoială. culturale specifice pe care le are faţă de o anumită ţară sau o anumită regiune.Modulul 13 RELAŢIILE EXTERNE ALE UNIUNII EUROPENE Scopul modulului: prezentarea principalele caracteristici ale relaţiiloe Uniunii Europene cu ţări terţe Obiectivele modulului: • • Să enumere principalele paliere de manifestare a relaţiilor externe ale UE Să prezinte importanţa relaţiilor de cooperare cu SUA pentru dezvoltarea UE din punct de vedere economic şi politic Să analizeze importanţa relaţiilor cu Rusia din perspectivă economică Să exemplifice caracteristici ale relaţiilor cu alte categorii de ţări • • Politica Externă şi de Securitate Comună nu poate fi privită în izolare de relaţiile externe ale Uniunii. America s-a născut din bogăţia de idei a iluminismului european marcat de concepte ca raţiune. America şi Europa au fost dintotdeauna conştiente atât de diferenţele. a oferit europenilor un model de societate extrem de dinamică. ele au format o preţioasă sursă de inspiraţie pentru „visul american”. cât şi de forţa de atracţie reciprocă pe care o exercită una faţă de cealaltă şi de dependenţa. drepturile omului. astfel încât construcţia Americii din idealurile lumii vechi a dat naştere unei lumi noi. stabilă. libertate. 67 . La rândul său. un ideal pentru generaţii întregi de europeni.

dar la nivel global doar ca puteri de mărime medie. America s-a angajat cu forţa sa economică şi cu credinţa sa misionară într-o formă de societate democratică. modernă şi liberă în procesul de renaştere postbelică a Europei. Olanda. Din punct de vedere economic. cu privire la proliferarea nucleară. relaţiile speciale pe care Statele Unite le au cu anumite ţări europene (Marea Britanie. la nivel guvernamental: războiul bananelor. a scandalului Watergate ca simbol al ruinării regulilor jocului politic. Spania. Prin dispariţia bipolarităţii din sistemul relaţiilor internaţionale. politic stagnantă şi militar anchilozată a pierdut statutul de putere mondială. cotele impuse reciproc la accesul produselor de oţel. ţinându-se seama şi de interesele comune şi de elementele de divergenţă. războiul pastelor. faţă de lupta împotriva terorismului. În plus. Tratatul de la Amsterdam a reuşit să reconcilieze temporar două tendinţe divergente care se manifestau în interiorul Uniunii Europene – o tendinţă europenistă favorabilă întăririi identităţii europene de securitate colectivă şi o tendinţă atlanticistă favorabilă menţinerii unei poziţii dominante a Statelor Unite în NATO. textile sau agricole. Din punctul de vedere al strategilor americani. disputele dintre Boeing şi Airbus. în vreme ce disputele comerciale s-au acutizat. Europa deşi dispune de suficientă substanţă economică şi de infrastructura unei superputeri nu dispune de eficienţă şi gândire strategică. În anii '80. S-a ajuns în situaţia că europenii reclamă o mai mare autonomie faţă de Statele Unite şi solicită atunci când situaţia se agravează sprijinul acestora. Portugalia) le-au determinat ca în situaţii de criză să fie tentate mai degrabă să facă apel la acestea cu eludarea structurilor Politicii Externe şi de Securitate Comune. în centrul atenţiei transatlantice şi-au făcut loc diferenţe înainte aproape imperceptibile: reacţii diferite în situaţii de criză în terţe ţări. Conflictului din Vietnama fost perceput în Europa drept simbol al agresivităţii războinice. India şi Japonia pot fi considerate puteri regionale. relaţia Statelor Unite cu Europa Occidentală a trecut prin mai multe faze. relaţia a intrat într-o nouă etapă în care s-a trecut la o evaluare lucidă a raporturilor. dar această apropiere a făcut posibilă şi apariţia unor suprafeţe de fricţiune care au putut fi rezolvate numai prin compromisuri reciproce. a fast-food-ului şi a producţiilor culturale îndoielnice ca simbol pentru renunţarea la orice pretenţii spirituale. China este considerată ca fiind singura putere care poate pe termen mediu să se ridice la înălţimea Statelor Unite. există multe puncte de apropiere între Statele Unite şi Uniunea Europeană. Practic. iar americanii care privesc cu scepticism evoluţiile europene în materie de politică externă şi de securitate comună să fie cei care solicită europenilor o mai mare implicare a lor în crizele din jurul Europei. Rusia economic prea slabă. în probleme de protecţia mediului. Uniunea Europeană şi Statele Unite au 68 . domeniul telecomunicaţiilor.În perioada „războiului rece”. de regulă. În mai 1998.

care inevitabil urma să devină monedă de rezervă. o Rusie stabilă este esenţială pentru securitatea Uniunii Europene şi pentru extindere.semnat Noul Parteneriat Transatlantic. 2005. Pe de o parte. Un an mai târziu. Russia and their Near Abroads (Bruxelles: Centre for European Policy Studies). 19. Statele Unite au în continuare nevoie de parteneri şi aliaţi pentru a-şi putea promova interesele şi valorile şi a rezolva acceptabil pentru ele problemele care apar. calculul politic. 45-51. ratificat în 1998. Comunitatea Europeană a semnat un Acord de comerţ şi cooperare cu Uniunea Sovietică. p. Europei îi lipseşte orientarea strategică. Atitudinea SUA faţă de Politica de Securitate şi de Apărare Europeană este ambivalentă71: pe de o parte. La rândul său. pe de altă parte. The Elephant and the Bear.şi multilaterale prin eliminarea barierelor netarifare şi cooperarea într-o serie de domenii în care deja erau angajate discuţii sub auspiciile Organizaţiei Mondiale a Comerţului. interpretat la vremea respectivă ca un prim pas modest şi prudent în direcţia clădirii unei relaţii economice şi politice. aşa cum războiul din Afganistan deja a arătat. care a fost apoi urmat de deschiderea Delegaţiei Comisiei la Moscova în a doua jumătate a anului 1991. Pe de altă parte. În 1989. p. menit să conducă la intensificarea şi extinderea cooperării bi. Apoi. 2001. lansarea monedei unice aducea cu sine o nouă realitate: o monedă cu o pondere mai mare pe scena internaţională decât oricare din predecesorii săi. 73 Michael Emerson. 72 Asistenţă Tehnică pentru Comunitatea Statelor Independente – program comunitar lansat în 1992 după modelul PHARE pentru acordarea de asistenţă ţărilor care s-au desprins din fosta Uniune Sovietică . Rusia pare să fie conştientă atât de faptul că fără comerţ şi fără investiţii s-ar afla în pragul colapsului. Parteneriatul strategic Rusia-Uniunea Europeană ar urma să îmbrace mai multe aspecte73: Helga Haftendorn. cât şi de faptul că fără intreprinderea de reforme structurale profunde şi în condiţii de instabilitate politică relaţiile sale cu Uniunea Europeană nu se pot desfăşura la adevăratul lor potenţial. 71 69 . care având nevoie de Statele Unite pentru a compensa propriile deficite. Das Atlantische Bündnis in der Anpassungskrise (Berlin: Stiftung Wissenschaft und Politik). The European Union. o definiţie clară şi lucidă a propriilor interese. Totuşi. este nemulţumit că ambiţiile europenilor slăbesc NATO. În relaţia cu Federaţia Rusă. care a fost ulterior semnat la Corfu în iunie 1994. a fost încheiat în decembrie 1993 la Bruxelles un Acord de parteneriat de cooperare. Washington-ul solicită de mult aliaţilor europeni capacităţi militare mai mari şi să preia o parte mai mare din responsabilităţile Alianţei şi. Uniunea Europeană a urmărit în esenţă două obiective: susţinerea reformelor politice şi economice şi obţinerea sprijinului sau cel puţin acceptarea procesului de extindere. Relaţiile cu Federaţia Rusă În cazul acestor relaţii este foarte greu de trasat o linie clară de demarcaţie între componenta politică şi cea economică. În 1992 a fost lansat Programul TACIS72.

prin Programul TACIS. a fost anunţat interesul pentru crearea unei „zone economice europene comune”. Relaţiile cu Ucraina Relaţiile Uniunii Europene cu Ucraina sunt motivate în primul rând de considerente de ordin strategic.dialogul politic → Acordul de parteneriat şi cooperare dintre Rusia şi Uniunea Europeană prevede să se desfăşoare sub formă deneata summit-uri la nivel de şef de stat şi de guvern (în prezent. precum şi din partea altor instituţii financiare internaţionale: FMI şi Banca Mondială. Se poate afirma că argumentele care pledează în favoarea unei apropieri între Rusia şi Uniunea Europeană sunt acum mai puternice decât oricând şi că ele ţin de dinamica internă a ambilor parteneri. relaţia Uniunii Europene cu Ucraina a fost formalizată prin semnarea unui Acord de parteneriat şi cooperare. ale directorilor politici din ministerele de externe. însă. Uniunea Europeană a acordat pe parcursul anilor Ucrainei asistenţă financiară considerabilă. a intrat în vigoare doar în 1998 din cauza blocării în mai multe rânduri. cea mai importantă diferenţă fiind aceea că în vreme ce pentru Rusia interesul vis-à-vis de această relaţie este justificat în principal cu argumente ce ţin de politica sa internă. iar în ceea ce priveşte Uniunea Europeană este vorba în primul rând de rolul său internaţional şi de importanţa sa ca actor pe scena relaţiilor internaţionale. acestea au loc de două ori pe an).cooperarea economică şi monetară → la summit-ul Rusia-Uniunea Europeană care a avut loc la Moscova în mai 2001. ale înalţilor funcţionari în forma unor comitete de cooperare. care. Din punct de vedere economic. . în paralel cu organizarea de întâlniri ministeriale în domenii specifice de activitate sub forma unor consilii de cooperare. Norvegia. eşecul Ucrainei de a-şi restructura economia a împiedicat investiţii occidentale de anvergură în această ţară. Relaţiile cu ţările asiatice 1. Islanda. Din 14 iunie 1994. .cooperarea în probleme de mediu → a făcut un pas mare înainte ca urmare a susţinerii de către Rusia a poziţiei Uniunii Europene la Conferinţa de la Bonn din iulie 2001. Uniunea Europeană având şi o serie de interese punctuale cum ar fi: închiderea Centralei Nucleare de la Cernobâl sau problema respectării drepturilor omului. .crearea de infrastructuri europene → prin construcţia de coridoare pan-europene şi a unor reţele de transport a energiei cu sprijin financiar din partea Uniunii Europene (prin intermediul Băncii Europene de Investiţii). Uniunea Europeană.. Republica Populară Chineză nu a abordat niciodată relaţia cu Uniunea Europeană cu aceeaşi neîncredere cu care a tratat-o Uniunea Sovietică mai ales în contextul conflictului Est70 . de către cele două părţi a procedurii de ratificare. asemănător celui semnat cu Rusia. . Polonia şi Ţările Baltice.Dimensiunea Nordică → reprezintă o propunere a Finlandei pentru întărirea cooperării regionale între Rusia.

tinde să ocupe primul loc în privinţa transferurilor de tehnologie şi echipamente dinspre UE. umanitare. Republica Populară Chineză şi Comunitatea Europeană au stabilit relaţii diplomatice. 1999. să îşi întărească profilul internaţional. reprezentanţilor societăţii civile. 2. Pentru China. în 1978 au semnat un Acord de cooperare economică. dar ele au rămas marcate de dilema găsirii unui raport echitabil între respectarea drepturilor omului şi interesul pentru o implicare mai activă în relaţiile cu această ţară. transferurile europene de tehnologie în China iau forma de joint-venture.5% – Japonia şi 18. Technology Transfer: A Mode of Cooperation Between the European Union and China. 123-142. disputele generate de protejarea excesivă a propriei economii de către Japonia 74 Bernadette Andreoso O’Callaghan şi Wei Qian. Cu toate acestea. pe de altă parte. Dialogul politic a fost stabilit formal în 1994 printr-un schimb de scrisori prin care Uniunea Europeană recunoştea statutul Chinei de putere în devenire pe scena internaţională. Dincolo de preocupările comerciale. relaţia Uniunea Europeană-Japonia prezintă o serie de dificultăţi cauzate de • • distanţa geografică considerabilă care separă cele două entităţi. in: Europe-Asia Studies 51(1). p. iar în 1988 au efectuat schimb de misiuni diplomatice. începând cu sfârşitul anilor ’60. în relaţia cu China. iar Consiliul European a condamnat acţiunea guvernului chinez. extins în 1985 printr-un nou Acord de comerţ şi cooperare mult mai cuprinzător. China a importat masiv tehnologie din Uniunea Sovietică şi din ţările Est-Europene. În ansamblu. relaţiile s-au tensionat ca urmare a suprimării de către autorităţile chineze a demonstraţiilor în favoarea democraţiei ale studenţilor chinezi. pe de o parte. 71 . a amânat iniţierea oricăror noi proiecte de cooperare şi a suspendat programele de cooperare aflate în derulare. Astăzi. Uniunea Europeană caută ca prin relaţiile sale cu China să promoveze stabilitatea într-o zonă asiatică extinsă. În iunie 1989. Cel mai adesea. să îşi maximizeze oportunităţile de comerţ şi de investiţii şi. de mediu. Uniunea Europeană este interesată.8% din importurile chineze de tehnologie (faţă de 25. Consiliul European a decis să normalizeze treptat aceste relaţii. Uniunea Europeană acoperă 43. alături de Statele Unite şi Japonia domină economia mondială. Uniunea Europeană. livrările europene de linii de producţie şi echipamente sunt vitale în condiţiile restricţiilor impuse de SUA şi reţinerilor manifestate de Japonia. Astăzi acest dialog se desfăşoară pe mai multe paliere: • întâlniri ale şefilor de guvern întâlnirile la nivel ministerial şi reuniuni la nivel de înalţi funcţionari din diferite domenii de activitate întâlniri ale liderilor politici. În 1975. oamenilor de afaceri europeni cu omologii lor chinezi în cadrul furnizat de ASEM • • După ce în anii ’50.3% SUA)74. În 1990.Vest. suspendând întâlnirile la nivel înalt.

întâlniri bianuale între troika Uniunii şi ministrul de externe japonez. preşedintelui Comisiei şi premierului japonez. Comunitatea Europeană devenea astfel primul partener de dialog al ASEAN care stabilea relaţii informale cu organizaţia asiatică. membrilor Comisiei cu factorii de decizie indieni (oridecâte ori este nevoie). The European Union in South-East Asia: Continuity and Change in Turbulent Times. de înalţi funcţionari (bianual). să pună bazele cooperării politice. culturale şi economice şi să stabilească cadrul de desfăşurare al dialogului politic: întâlniri anuale la nivel înalt cu participarea Preşedinţiei. Relaţiile Comunităţii Europene cu ASEAN au fost instituţionalizate încă din 1972 sub forma dialogului politic CE-ASEAN.• excedentul comercial japonez a apăsat împovărător asupra echilibrului balanţei de plăţi a Uniunii Europene în relaţia cu Japonia Declaraţie politică comună convenită de Uniunea Europeană şi Japonia. precum şi de documentul elaborat de Comisie Parteneriatul întărit Uniunea Europeană – India. 3. în baza căruia sunt organizate sesiunile Comisiei Mixte. Comisia Europeană a căutat să promoveze grupările regionale ca „pe un factor de stabilitate politică şi pace”. 744. precum şi de întâlniri anuale între comisarii europeni şi reprezentanţii guvernului japonez. a intrat în vigoare Acordul pentru recunoaşterea reciprocă. Relaţiile cu ţările din bazinul mediteranean 75 Anthony Forster. Comisia fiind interesată de extinderea cooperării între grupări regionale care oferea Comisiei şansa de a sparge monopolul relaţiilor inter-statale în sistemul actual de relaţii internaţionale75. tensiunile s-au accentuat din nou pe fondul crizei asiatice ca urmare a revenirii Japoniei la practicile comerciale protecţioniste şi la strategia de exporturi agresive. Dincolo de susţinerea de care sa bucurat această iniţiativă din partea unor miniştri de externe europeni (în mod deosebit HansDietrich Genscher). 1999. în cadrul forurilor internaţionale (oridecâte ori este nevoie) şi la nivel de experţi. Cadrul de desfăşurare al relaţiilor Uniunii Europene cu India este alcătuit Acordul de cooperare încheiat în 1994 (acord comprehensiv de a III-a generaţie). folosindu-se mai ales de deprecierea yenului. 4. p. 72 . care presupune acceptarea în patru domenii a unei declaraţii de conformitate realizată de una din părţi potrivit procedurilor celeilalte şi se află în curs de ratificare Acordul de cooperare împotriva practicilor anti-competitive. Declaraţia Politică Comună din 1994 care instituţionalizează dialogul politic sub formă de întâlniri regulate la nivel ministerial (anual). in: International Affairs 75(4). chiar dacă nu se ridică la înălţimea Declaraţiei Transatlantice. În 1997. reuşeşte să fixeze principii şi obiective comune. La 1 ianuarie 2002.

Declaraţia a pus bazele unui Parteneriat euro-mediteranean (PEM) avansând propuneri îndrăzneţe. Israel. Portugalia. dar au cunoscut o dezvoltare mai susţinută doar în a doua parte a anilor ’90. istorice şi politice strânse pe care cele două le au cu ţările acestui continent. Israelul sau Marocul. The European Union as a Global ‘Civilian Power’: Development Cooperation in EU-Latin American Relations. Uniunea Europeană a ajuns să furnizeze trei sferturi din asistenţa 76 Christian Freres. cu participarea miniştrilor de externe ai celor 15 state din Uniunea Europeană şi ai celor 12 din statele sud-mediteranene (MED 12 – Algeria. Instrumentele folosite pentru consolidarea prezenţei sale în zona Americii Latine au constat în dezvoltarea comerţului. Siria. o importanţă deosebită trebuie acordată relaţiilor cu Turcia. Iordania. Soluţia avansată pentru a le întări poziţia în relaţia lor cu Uniunea Europeană şi. ca şi în cazul relaţiilor Uniunii Europene cu ţările din bazinul mediteranean. culturală. p. 69. La iniţiativa Spaniei a fost adoptată Noua iniţiativă euro-mediteraneană ca strategie a Uniunii Europene faţă de această regiune. religioasă. 42(2). Tunisia. Şi de această dată. parteneriatul euro-mediteranean în ansamblul său este aceea a integrării Sud-Sud. În cadrul general al relaţiilor cu tările din bazinul mediteranean. deopotrivă. Egipt. Conferinţa euro-mediteraneană de la Barcelona. economică. Cipru. motorul care a stat la baza dinamizării legăturilor cu America Latină a fost Spania şi. datorită legăturilor culturale. într-o măsură mai mică. cum ar fi: crearea unei zone de comerţ liber în regiune până în anul 2010 şi semnarea unor acorduri de parteneriat separate între Uniunea Europeană şi cele 12 ţări mediteranene. Liban. securitate şi prosperitate. 73 . politică a regiunii. Eterogenitatea etnică. Turcia şi Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei) – în fapt o altă iniţiativă spaniolă – a adoptat Declaraţia de la Barcelona care a pus în mişcare un proces de transformare a regiunii într-o zonă de pace. Spaniei şi Portugaliei. Maroc. acordarea de asistenţă pentru dezvoltare şi promovarea dialogului politic. din noiembrie 1995. 2000.Dimensiunea mediteraneană a politicii externe a Uniunii Europene a devenit mai pregnantă doar o dată cu întărirea flancului sudic prin aderarea pe parcursul anilor ’80 a Greciei. Spania şi Portugalia au insistat şi au reuşit să obţină ca la tratatele lor de aderare Comunitatea Europeană să fie anexată o declaraţie prin care aceasta recunoaşte că ţările iberice au „legături speciale” cu regiunea latino-americană şi că se vor face eforturi pentru a strânge relaţiile dintre Europa şi America Latină76. precum şi relaţiile tensionate care există între multe dintre ţările zonei au făcut ca toate încercările de a imagina o strategie viabilă pentru relaţiile cu ansamblul regiunii să se poată bucura doar de un succes limitat. Malta. Relaţiile cu ţările Americii Latine Relaţiile Uniunii Europene cu ţările regiunii datează de la începutul anilor ’60. in: Journal of Interamerican Studies and World Affairs.

În acest sens. Care sunt palierele pe care se desfăşoară relaţiile UE cu ţările terţe? 2. Paraguayul şi Uruguayul. implicit. 74 . modificarea regulilor de desfăşurare a comerţului internaţional după finalizarea cu succes a Rundei Uruguay. Peru şi Venezuela şi-au exprimat dorinţa de a deveni membri. decizia Uniunii Europene de a condiţiona acordarea de sprijin de respectarea anumitor criterii referitoare la democraţie şi drepturile omului. Relaţiile cu ţările africane Relaţiile Uniunii Europene cu ţările africane se desfăşoară în principal în cadrul oferit de programele şi politicile de dezvoltare ale Uniunii având în vedere situaţia lor economică precară şi statutul multora de foste colonii europene. Columbia. Brazilia. Explicaţi rolul Spaniei şi Portugaliei în cooperarea cu America Latină. discrepanţa dintre pretenţiile acestora şi resursele pe care Uniunea Europeană le-a pus la dispoziţia lor (în ciuda faptului că Uniunea Europeană este cel mai important furnizor de asistenţă pentru dezvoltare pe plan mondial). relaţiile tensionate existente între unele dintre ele şi fostele puteri coloniale. ţărilor din Europa de Est • • • • Întrebări şi teme de reflecţie: 1. contextul internaţional schimbat al anilor ’90. Ecuador. În 1996. climatul de austeritate financiară impus de introducerea EMU şi prioritatea acordată extinderii Uniunii Europene şi. 77 Piaţa Comună a Zonei de Sud – zonă de comerţ liber creată în 1990 ce cuprinde Argentina. Identificaţi trăsăturile specifice ale cooperării cu Turcia şi Israel? 4. eterogenitatea lor extremă. aceste patru ţări au semnat un acord-cadru de cooperare cu Uniunea Europeană. gradele diferite de dezvoltare economică. Care sunt factorii care au determinat evoluţia relaţiilor UE cu SUA? 3.pentru dezvoltare acordată ţărilor din grupul MERCOSUR77 şi mai puţin de jumătate din asistenţa acordată ţărilor din America Centrală. Chile şi Bolivia au devenit membri asociaţi. Relaţiile între UE şi ţările africane au întâmpinat o serie de dificultăţi datorită: • • numărului relativ mare de ţări.

9. Macmillan Press. 5. 1999. HAMON. Prentice Hall. Construcţia europeană. ZORGBIBE. Paris. DINAN. Ellipses. viitor. 1998. Presa Universitară Clujeană. PELKMANS.). Jacques. Jean-Lois. Clive. 1997. 3. The European Union. All Istoric. PĂUN. 10. Fionna. PĂUN. Ed. Trecut. Ivan Serge. 2. Instituţiile Uniunii Europene. London. OLIVIER. CICEO. ARCHER. Les institutions communautaires. Fondaments et étapes de la construction européenne. Paris. 4. Ch. Europa unită. prezent. 75 . Les institutions européennes. 2001. 8. Europa noastră..BIBLIOGRAFIE RECOMANDATA 1. 2003. Cluj-Napoca. 2001. Ever closer Union: An Introduction to the European Integration. Pinter Publishers. Bucureşti. PUF. Georgiana. Ideea de Europă şi evoluţia conştiinţei europene. Vinbert. 1996. 2-nd edition. 6. 2 . Alexandru. Desmond. DUTU. Ed. European Integration: Metods and Economic Analysis. Financial Times. Nicolae. London. Gestion Internationalle. 7.Ed Coll. Adrian-Ciprian. Dominique. BURBAN. 2001. KELLER. Ed. Bucureşti. Nicolae (coord. PĂUN. BUTLER. 1998. BLIN. Ed.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->