ROMANUL POSTBELIC- REALIST „MOROMETII” de Marin Preda -apartenenta la specieRomanul „Morometii” a aparut in doua volume, primul fiind publicat

in 1955, iar cel de-al doilea in 1967, fiind nu numai un punct de reper in proza postbelica, ci si o reprezentare de exceptie a satului traditional romanesc din Campia Dunareana, in perioada interbelica si postbelica. Romanul a fost precedat de 3 nuvele: „Intalnirea din pamanturi”, „O adunare linistita” si „Dimineata de iarna”. Continuand traditia romanului romanesc de inspiratie rurala (Rebreau, Slavici, Sadoveanu), Marin Preda a creat un roman original, cu o viziune moderna asupra lumii rurale. Scriitorul isi fundamenteaza romanul din perspectiva relatiei omului cu timpul, a umanitatii cu istoria, la rascruce de epoci, sub presiunea unor evenimente necrutatoare. Marin Preda este un narator omniscient, care povesteste intamplarile si evenimentele la persoana a III-a. Modalitatea narativa se remarca, asadar, prin absenta marcilor formale ale naratorului, de unde reiese distantarea acestuia fata de evenimente si personaje, desi romanul are elemente autobiografice. Perspectiva temporala este cronologica, bazata pe relatarea evenimentelor in ordinea derularii lor, iar cea spatiala reflecta un spatiu real, acela al satului Silistea-Gumesti si unul imaginar inchis, al trairilor interioare din sufletul si constiinta personajelor. Actiunea primului volum al romanului e plasata cu trei ani inaintea inceperii celui de-al doilea razboi mondial si pana in 1962- cel de-al doilea volum, in satul Silistea-Gumesti din Campia Dunarii. Romanul, asadar, este de factura realista pentru ca zugravste veridic si obiectiv realitatea unei epoci care sta sub semnul unor evenimente istorice importante. Axa fundamentala a romanului, pe care se aseaza actiunea, este timpul. Ingaduitor la inceput, idee formulata in primele randuri ale primului volum „ se pare ca timpul avea cu oamenii nesfarsita rabdare: viata se scurgea aici fara conflicte mari” , ideea timpului revine simetric la finalul volumului, rasturnand imaginea vietii tihnite de la inceput: „Trei ani mai tarziu izbucnea cel de-al doilea razboi mondial. Timpul nu mai avea rabdare”. Scriitorul contureaza imaginea dramatica a satului rominesc surprins in tragismul evenimentelor ce vor sparge tiparele existentei sale stravechi, prin disparitia taranimii traditionale, a clasei sociale fundamentale aflate in declin si supusa destramarii de catre istorie. Planurile de actiune sunt paralele, destinele familiilor taranesti nu se intersecteaza si nu se determima reciproc, asa cum se intampla in romanul „Ion” al lui Rebreanu. Exista aici un plan al familiei Moromete, care este centrul intregii naratiuni si un plan al celorlalte destine si familii din sat, care evolueaza paralel. Personajele sunt numeroase si puternic individualizate, care intra in conflicte puternice, fie intre ele, fie cu oranduirea sociala. Incipitul precizeaza locul si timpul desfasurarii actiunii. Axa timpului strabate tot volumul I, majoritatea evenimentelor avand loc de sambata seara pana duminica dimineata, cand timpul pare dilatat, oamenii pot sa faca o multime de lucruri. 2s34m0-sdfsdn334 Debutul romanului prezinta intoarcerea de la camp a lui Ilie Moromete impreuna cu cei trei fii mai mari, naratorul avand si el nesfarsita rabdare, staruind asupra fiecarui amanunt, replica sau gest, construind o scena monumentala- aceea a cinei- cu o simplitate desavarsita, a miscarii personajelor ce se deruleaza dupa o ordine prestabilita, dupa un cod ancestral. Familia Morometilor este numeroasa, alcatuita si din copii proveniti din alte casatorii, este o „familie hibrida” , generatoare de conflicte in interiorul ei, „prin ignorarea realitatilor sufletesti individuale” (M.Ungheanu). Ilie Moromete, tatal, cu zece ani mai mare decat sotia lui, Catrina, venise in aceasta a

vinde porumbul mai ieftin decat avea sa o faca Balosu putin mai tarziu. Autoritatea capului familiei este sugerata inca de pe acum. In momentul in care Moromete se recasatoreste. prevestind parca fuga la Bucuresti. ducand la destramarea ei. Cei trei frati vitregi stateau spre partea dinafara a tindei. stiu sa castige bani din vanzarea produselor. Catrina primeste in loc de recunostiinta ura. ramas parca aparare: „. Dar nu iese nimic nici din aceasta calatorie(spre satisfactia cinica a lui Ilie). care trebuie sa se descurce cumva. Tot Giuca este cea care ii convinge pe cei trei sa fuga la Bucuresti. sta toata ziua”. deplansa de intreaga natura. pe cand „altii. dupa fire si neam”. Datoriile la banca. plata focierii si traiul zilnic al unei familii numeroase il sufoca pe Moromete. fiindca acesta „nu face nimic. mezinul de 12 ani al familiei. Zbuciumarile interioare ce o inspaimantau pe Catrina o fac sa se indrepte spre Biserica. In desfasurarea actiuni descoperim trei conflicte principale. Guica prinde o ura atat pe frate cat si pe noua lui sotie. Il silesc sa plece si el la munte cu cereale. induplecat de lacrimele unei vaduve. Guica ii inversuneaza pe Paraschiv. Tita si Ilinca. pe Ilinca si pe Tita. Barbatul promisese in schimb ca trece casa si pamantul din jurul ei pe numele ei. desi acesta „strajuia prin inaltimea si coroana lui stufoasa toata partea aceea a satului”. stapanind „cu privirea pe fiecare”. Un conflict este intre Moromete si sotia sa.. Mama adevarata a celor trei frati murise cand acestia erau foatre mici. Scena taierii salcimului este de un dramatism impresionant. caci Moromete.zisa Guica. aproape de oalele cu mancare statea intotdeauna Catrina. Nila si Achim si impotriva surorilor vitrege. Nemultumirile acesteia gravitau in jurul celei de-a doua casatorii al fratelui sau si aveau ca obiect evident atat pe Catrina cat si pe Ilie insusi. Maria. dar si al satului traditional. Taierea salcamului este al doilea dintre cele trei momente esentiale ale volumului (primul fiind cina). deoarece Moromete statea parca deasupra tuturor”. Ca sa mai acopere din datorii. atmosfera este tensionata. Acest amanunt ne duce cu gandul la faptul ca taierea salcamului nu era numai prevestirea unei drame personale. din ce in ce mai insistent. cu greu si cu sacrificii (inclusiv vanzarea pogonului de pamant). unde gaseste alinarea dupa care tanjea. obligandu-i astfel sa lucreze singuri. Moromete insusi aratau bicisnici. si prin simbolistica dramatica. pentru ca nimeni sa nu fie martor la actul distrugator. sub pretextul ca ele culeg rodul trudei lor sub forma hainelor si zestrei ce li se pregatea.doua casatorie cu trei baieti. carora li se adaugasera doua fete. Paraschiv. deoarece Catrina revendica. Il acuza pe Moromete ca nu e in stare de a vedea in recolte valoarea comerciala. ci inceputul unei decaderi universale. si care aveau sa izbucneasca in conflictele ce zguduiesc puternic familia. stransi „in tinda”. Desi ii crescuse de la o varsta frageda. Al treilea conflict este cel dintre baieti si tatal lor. avand langa ea pe Niculae. „ca si cum ar fi fost gata in orice clipa sa se scoale de la masa si sa plece”. veghindu-si familia.0234m0-sdfsdn334 Un al doilea conflict se desfasoara intre Ilie si sora sa. urmand astfel sa asigure ca sotia sa nu va ramane pe drumuri. Morometii se afla la cina. prin cuvinte expresive. Cerul deschis si cimpia napadeau imprejurimile”. in jurul unei mese mici. Inca din acest prim episod. lasand familia fara oi si cai. ca simbol al trainiciei si al stabilitatii. Insa Moromete nu se tinuse de cuvint. pe fondul bocetului ce venea din cimitir. sfarsind prin a-i indrepta impotriva mamei vitregi si a tatalui si pe cei 3 baieti. acesta fiind pimul semn al declinului familiei Moromete. caii. si inca baiat. asezati „unul langa altul. „pe niste scaunele cat palma”. se hotareste sa vanda lui Tudor Balosu salcamul din curte. iar pe ei ii scoala cu noaptea in cap ca sa plece la munca si nu-i slabeste toata ziua cu ordine si porunci. Niculae. „copii facuti cu Moromete”. in partea dinspre vatra. acuzatii si cuvinte de ocara din partea celor trei baieti. pe care Moromete il vanduse in timpul foametei de dupa primul razboi mondial. atat prin maiestria construirii lui din detalii ce se aduna progresiv. Nila si Achim. facand . glumind chiar batjocoritor cand ea aducea vorba despre asta. ca alde Balosu”. asfel ea se desfasoara inainte de rasaritul soarelui.. fiecare dintre membrii familiei avand nemultumiriri care moocnesc. la o adica. Gradina. in lumina crepusculara a sfarsitului noptii. pogonul ei de pamant. Atunci Guica ii propusese lui Ilie sa nu se recasatoreasca. ci so ia pe ea la casa lui sa aiba grija de copii si de gospodarie (pentru a putea avea pretentii indreptatite asupra casei parintesti si a gradini din jurul ei).acum totul se facuse mic. joase si rotunde. fara a vinde din pamant. dar si sa suporte rusinea in sat de a fi fost furati de proprii copii.

Alaturi de el. porneste recoltarea granelor. impuse de traditia strabuna: cel mai vrednic dintre copii este cel care. stravechi. Volumul al doilea se intinde pe durata a 24 de ani. Desi acopera o perioada atat de lunga de timp. spunand ca vor primi restul „peste o saptamana. pe care vor trebui sa le duca fiecare secerator la capat. fa. trage concluzii: „trei chestiuni se desprind de fapt din aceasta situatie” spune Moromete. „cu care ii milostivise Dumnezeu”. apoi „incepe sa taie spicele si sa arunce manunchiurile in urma”. Aici spiritul rational al lui Moromete e recunoscut de toti. doua”. masurand cu pasul „statiile”. stiute numai de ei. clarifica. De remarcat insa ca si ceilalati tarani isi schimbasera atitudinea fata de el: Balosu il compatimea. Culegerea roadelor pamantului este un moment de bucurie. nemaiavand pe ce sa se aseze. din nou Niculae”. El este spiritul intalnirilor din Poiana lui Iocan. secerile astea”. „Paraschive nu vezi ca furca aia sta acolo langa gard de cinci saptamani”. care venise dupa „fonciirea pamantului”. In final Moromete le da 1000 din cei 1200 de lei primiti pe salcam. din nou fonciirea. „toata lumea cunostea acest salcam”. Scena secerisului este al treilea moment important al primului volum. care are probleme mult mai importante decat cele pentru care venisera cei doi. Naratorul noteaza insa ca problema banilor ramasese nerezolvata pe termen lung: „din nou rata la banca.. Secerisul are reguli precise. ci si in comunitatea rurala. intre care Moromete. Moromete vazu pe prispa casei doi oameni care-l asteptau. al stabilitatii taranesti. acest lucru prevesteste decaderea ce va urma. agitatia lui fara rost construiesc un moment unic in literatura. nici bogati”. romanul incepe cu o interogatie retorica: „In bine sau in rau se schimbase Moromete?”. Nila fug la Bucuresti luand cu ei caii. pe care-i ignora cu desavasire. in dialogul lor duelul inteligentei scapa spontan.. iar tatal leaga snopii si-i aseaza in clai. apoi se intoarce brusc „pe calcaie si striga: N-am!”. pentru a parea un om ocupat. o durere universala. iar in anul acesta recolta este foarte buna. Femeile se ocupau de mancarea pentru seceratori. incercand sa scape si data aceasta. Inima adevarata a satului este Poiana lui Iocan. locul unde se aduna gospodarii satului. toti banii si covoarele de zestre ale fetelor. se individualizeaza mai pregnant Niculae. din existenta satului. De aici lucrurile se precipita. Ilie Moromete nu mai este persoajul principal. Paraschiv. Salcamul taiat facea parte din viata familiei Moromete. Unul dintre ei era Jupuitu. absenta sa facea ca intalniriile saptamanale de duminica dimineata sa fie „nu prea reusite”. iar Moromete era convins ca Achim nu va mai trimite nici un ban acasa(el fiind plecat la Bucuresti cu oile familiei). ia. dandu-le iluzia libertatii si a demnitatii lor. Plata darilor constituie principalul motiv de ingrijorare pentru Moromete. de contopire deplina a omului cu ritmurile naturii. partile de loc. faptele prezentate sunt mult mai putine si mai slab individualizate. comenteaza politica ironic si cu umor. Chemat sa vina acasa de la fierarie. simbolic. deopotriva. si. Moromete ia hotarariri decisive: vinde din pamant si achita fonciirea. banca. Moromete striga la toti ai casei „Catrina. desi avea acum „vreo sase pogoane de pamint si-si facuse o casa frumoasa”. Liantul universului satului in general. cum ii spunea ea graului. Catrina laudandu-l pe Cel de Sus pentru „mana cereasca”. insa nu avea suficienti bani pentru plata impozitelor pe pamant (foncierea) si ratele imprumutului de la banca. Cocosila si Dumitru al lui Nae citesc ziarul. Confruntat cu aceste probleme. Ceea ce urmeaza este un episod demn de nenea Iancu: Moromete „joaca” scena „foncierii” cu o gama inepuizabila de tertipuri. agent de urmarire. fusese taiat. mestesug cu care isi fascineaza consatenii. Volumul se incheie rotund. simbolizand elementul pastrator al traditiilor si credintelor stramosesti. de aceea o veselie nemaipomenita ii cuprinsese pe toti.Chiar si ciorile se roteau dezorientate. Desi era singur acasa. si elementul central al Silistei-Gumesti in particular-salcamul. dar si criticii vremii. Ea prezinta datini din viata satului traditional. constituindu-se intr-o adevarata monografie a obiceiurilor si ritualurilor din timpuri stravechi.durearea personala. Astfel se poate spune ca Moromete nu era o autoritate doar in familie. Moromete avea placerea vorbei. dupa legi anume. Guica tacuse. Astfel. cei care sunt „nici saraci. vorbele rostite. . el este cel care explica. infirmand cele afirmate la inceputul lui: „timpul nu mai avea rabdare”. ia doi cai si il trimite pe Niculae la scoala. Gesturile. care apreciaza: „Ilie Moromete reprezinta tipul taranului filosof”.

Dupa un mome4nt de tacere semnificativa. Moromete ajunge la Bucuresti si se intalnesta cu cei trei. secerisul). „Prin ‹‹Morometii››. ca. Era anul in care avea sa se declanseze razboiul. pentru ca in final sa o faca. cu primele stiri de cand au plecat. ca si Moromete. Familia continua sa se destrame odata cu moartea lui Nila in razboi. fara dramatism. eu totdeauna am dus o viata independenta!”. precum si de sfarsitul tragic al lui Paraschiv. o dezbate. caruia caracterul anticalofil. iar Silistea-Gumesti este scum „o groapa fara fund din care nu incetau sa iasa atatia necunoscuti”. un element adiacent in constructia realismului. cina. El le propune sa dea uitarii toate neantelegerile si sa se intoarca acasa. epicul este dispersat. cu Dumitru al lui Nae si Iocan nu mai vorbise demult. Autoritatea lui Moromete scade atat in sat cat si in familie. cum se credea. el cade la pat pentru ca sa moara. Se da la fund. astfel incat este destituit. Moromete era acum un om schimbat. Anii ’50 aduc in viata satului schimbari importante: in 1945 reforma agrara. ritualurile de inmormantare. iar Achim era singurul care reusise cat de cat. ii confera precizie. Ilinca. discursul despre destramarea satului traditional si al celei mai vechi categorii sociale odata cu el. Problema timpului rabdator sau nu cu oamenii. naratorul nu creeaza o lume noua. Baietii anexasera chiar si o fotograie scrisorii. totodata. Cu toate acestea. din care Catrina si fetele incercasera sa ghiceasca „si ceea ce in scrisoare nu se spunea”. Mana mea asupra voastra nu mai exista”. pentru ca ele descriu sfarsitul fara lamentari. ci o comennteaza. iar in 1949 colectivizarea. „Morometii” lui Marin Preda este un roman realist. Moromete se apuca de negot. Moromete le declara cu o voce inalta: „Mi-am luat mana de pe voi. ci acum este importanta ideea. constituind o fresca a satului romanesc traditional din Campia Dunarii si . Ultimele capitole infatiseaza moartea lui Moromete. iar in sat se ridicasera alti fruntasi „il vezi cum ii ia altul vorba din gura. doar de instinct. In volumul al II-lea. fragmentat si sinuos. nu mai era atent si nici nu mai dadea raspunsurile pline de o inteligenta cinica de altadata. unde sora sa. se simte strain. e capabila de reactii sufletesti nebanuite . avand acum destul pamant pentru toti trei. „poli galbeni ii umpleau buzunarele”. iar relevarea reactiilor sufletesti ale personajelor il incadreaza in realismul psihologic. isi continua studiile si devine inginer horticol.Dupa plecare baietilor la Bucuresti. in momentul in care primeste o scrisoare de la baietii din Bucuresti. Ajuns la 80 de ani. ii povesteste ce se petrecuse in timp ce el lipsise. el fiind proprietarul unui magazin alimentar. moromete se afla la capatul zilelor. Structura sa este cinematografica. fara nici un respect si el lasa fruntea in jos si nu zice nimic”. Catrina il ameneninta ca il paraseste. el esueaza in plasa intrigilor oportunistilor. ca un episod firesc al vietii. romanul pierde din coerenta narativa. Fara a suferi de o boala anume. Cu toate acestea el refuza sa-l mai trimita pe Niculae la scoala. castigase bani buni. El mai releva si obiceiuri ale satului (jocul calusului. concizie si claritate. Cu prietenii sai nu se mai intelegea: cu Cocosila nu se mai intelegea deloc. spalatul picioarelor. asemenea stilului prozatorilor interbelici. Nila era portar la bloc. o asistenta medicala. de Rusalii. invocand absenta beneficiilor de pe urma unei astfel de investitii. care se imbolnaveste de tuberculoza pe fondul efortului prea mare depus si moare. Niculae se intoarce in sat. Marin Preda dovedeste ca taranimea nu e stapanita. Trimis cu sarcina de la „judeteana”. fata de care naratorul. Ultimele cuvinte ale lui Moromete exprima crezul sau. o taranca care isi pierde si ea esenta originilor ei. Conform acestei scrisori Paraschiv lucra acum ca sudor la tramvai. Paginile care infatiseaza moartea lui Moromete sunt cele mai frumoase pagini ale literaturii romane care infatiseaza moartea. un crez dupa care isi conduse viata si care il facea acum un inadapatat al vremii „Domnule. nu mai este esenta epicului. Se casatoreste cu Marioara. Niculae Moromete ajunge activist de partid. un sfarsit lent. vede oportunitatea de a-si reintregi familia. fara patetism. dimpotriva.

care certifică rezistenţa prin cultură a autorului lor. microtimpul condiţiei umane. individuală. acesta este satul Siliştea-Gumeşti din Câmpia Dunării. După cum se observă. omnipresent şi omniscient. Problematica celor două volume este diferită. Cel mai iubit dintre pământeni). iar tema centrală a romanului ar fi “libertatea morală în luptă cu fatalităţile istoriei”. prin structura circulară a primului volum. Există în roman o dublă valoare a timpului: pe de o parte timpul istoric. raportul dintre aceste două timpuri reprezintă o supratemă a literaturii lui Preda. II.Indicii spaţio-temporali: Romanul incepe simbolic cu aşezarea acţiunii sub semnul unui timp ingăduitor. prin crearea unei tipologii determinate istoric şi social. Prin această operă Marin Preda analizează probleme legate de mica proprietate ţărănească in raport cu relaţiile capitaliste şi socialiste. dar tematica este unitară. prin evoluţia lui Niculae. ci despre om. dar şi roman al formării unei personalităţi.ROMANUL POSTBELIC. deci se poate vorbi despre o structură circulară. REALIST MOROMETII / Marin Preda I. apoi accelerat în volumul al II-lea. în perioada de dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial. răbdător în primul volum. din perspectica cuplului Polina-Birică. în 1955.Încadrarea autorului în context: Marin Preda. Delirul. în luptă cu fatalităţile istoriei. important romancier posbelic. tolerant. . pe de altă parte timpul individual. Romanul corespunde realismului prin prezentarea obiectivă a faptelor de către un narator obiectiv. colectivizarea. În aceeaşi măsură este urmărită şi evoluţia valorilor patriarhale in satul românesc. Astfel. urmărindu-se modul în care se poate păstra libertatea morală. Reforma Agrară din 1945. Eugen Simion susţine că “Moromeţii stau sub un clopot cosmic şi drumurile mari ale istoriei trec prin ograda lor”. prin romanele sale (Risipitorii. Una dintre temele simbolice ale romanului rămâne ce a timpului istoric în raport cu destinul individului. Tensiunea romanului decurge tocmai din această pendulare între timpul istoric şi timpul individual. 1967. Moromeţii. se impune în literatură ca o adevarată conştiinţă. prin care se înţelege modificare structurii interioare a personajelor provocate de marile evenimente istorice precum Al Doilea Război Mondial. Volumul al II-lea propune altă lume şi alte concepţii şi vizează o realitate socială mai întinsă. care avea “nesfârşită răbdare cu oamenii”. reconstituindu-se imaginea satului românesc într-o perioadă de criză şi înregistrând transformări ale instituţiilor şi mentalităţilor. relaţiile temporale şi spaţiale sunt fixate incă din incipitul romanului. prin aspectul social al prezentării vieţii rurale interbelice. în timp ce istoria este înceată şi nepăsătoare”. şi este publicat în două volume care apar la 12 ani distanţă. III. Romanul are mai multe niveluri de interpretare: poate fi roman de dragoste. Concepţia lui Marin Preda e aceea că autorul realist trebuie să realizeze o operă care să vorbească nu despre ea însăşi. In ceea ce priveşte spaţiul intâmplărilor. Finalul primului volum arată că “timpul nu mai avea răbdare”. ca un autor care a rezistat în epoca ameninţată de cenzura comunistă.Tema o constituie destrămarea unei familii de ţărani din satul Siliştea-Gumeşti din Câmpia Dunării. El este prefigurat de câteva nuvele din volumul Întâlnirea din pământuri. aşa cum observă însuşi Moromete: “Nu am decât o singură viaţă de trăit. aflat la răscrucea istoriei. Romanul Moromeţii creează în manieră realist-obiectivă universul specific al satului românesc din Câmpia Dunării.

poartă numele de conflict exterior. format din cinci părţi. cum este cazul in acest roman: spre deosebire de feciorii săi cei mari. aspecte precum dragostea dintre Polina şi Birică. Atunci când conflictul se manifestă intre personaje având interese diferite. Oamenii treieră şi macină îndată spre a gusta din pâinea noii recolte. spiritul distructiv al Guicăi. locuitor al satului Siliştea-Gumeşti este un ţăran tradiţionalist care are două loturi de pământ. In cele din urmă devine inginer horticultor şi se căsătoreşte cu Mărioara lui Adam Fântână din Siliştea. Niculae este destituit. Structura romanului: Acţiunea volumului I este cuprinsă în trei mari secvenţe epice. cea de-a doua soţie a sa. Pentru muncă are cai. iar celălalt ii aparţine Catrinei. El pleacă la Bucureşti după feciori. şi de Tita. Personajul central. ţăran suferind de ftizie. Unul este al său. Nilă şi Paraschiv. Scriitorul urmăreşte viaţa dramatică a satului in două momente istorice succesive: Reforma agrară din 1945 şi colectivizarea forţată a agriculturii din 1949. Căluşul din curtea lui Bălosu). iar . prezintă destrămarea satului tradiţional şi evoluţia atât a personajelor vechi. dar visul lui de a-şi vedea familia reunită eşuează pentru că băieţii refuză să se intoarcă.şi post-belic. foamea achizitivă de pământ a lui Tudor Bălosu şi fiul său. boala lui Vasile Boţoghină. copiii săi şi ai Catrinei. Nilă moare pe front. feciori din prima căsătorie. realităţile rurale (“premilitara”. Ilinca şi Niculae. Volumul al doilea. Victor. răzvrătirea lui Tugurlan. pus pe neaşteptate in faţa destinului ireversibil. sora lui Ilie Moromete. “Moromeţii” lui Marin Preda reprezintă o monografie artistică a satului românesc ante. Cea dintâi începe într-o sâmbătă seara şi continuă până în după-amiaza zilei următoare. Liantul celor două volume este problema pământului. Aceştia au impresia că tatăl lor economiseşte banii obţinuţi din cultivarea loturilor pentru a face zestre Ilincăi şi Titei şi pentru a-l da la şcoală pe Niculae. dintre ţărani şi clasa politică a comuniştilor. Familia intră intr-un grav declin financiar. Ilie Moromete. El are forţa de muncă asigurată de familie. naratorul arată că Moromete reuşeşte să restabilească echilibrul financiar al familiei vânzând cereale la munte. surprins la răspântia dintre două orânduiri sociale. adunările din poiana fierăriei lui Iocan. care speră de fapt să fie ingrijită de cei trei băieţi. adică de Achim. Acesta din urmă este prezentat în cel de-al doilea volum. Evenimentele se succed rapid intr-o avalanşă de imagini. Un alt conflict este cel social. iar hrana şi imbrăcămintea familiei sunt asigurate de creşterea unor oi. Roman realist cu densitate epică şi profunzime psihologică de excepţie. cât şi a unora noi până in deceniul al şaselea din secolul trecut. Unul constă in dezacordul dintre tată şi fiii din prima căsătorie. Conflictul este o contradicţie între două categorii sociale. Deşi în cel de-al doilea volum accentul se deplasează de pe destinul Moromeţilor pe evoluţia unei ideologii abuzive. Marin Preda dă operei sale unitate. Moromete ţine la unitatea familiei. In volumul al doilea.IV. Ultima secvenţă infăţişează conflictul direct dintre Ilie Moromete şi fiii săi. In cele din urmă. care devenise asistentă medicală. Părerea celor trei fraţi este intreţinută cu rea voinţă de Guica. După un timp. ei fug la Bucureşti cu oile şi caii familiei. fapte şi oameni. idei. sora lui Moromete. VI. Unitatea familiei Moromete este măcinată de un triplu conflict. Nereuşind să facă faţă intrigilor altor comunişti din sat. A doua mare secvenţă epică surprinde satul în febra secerişului.

care mai târziu trece in proprietatea statului. Guica moare uitată de nepoţi şi de fratele ei. · Caracterizarea făcută de alte personaje: Catrina îl vede negru la suflet “de păcate şi de tutun”. Supărată că Ilie a vrut să-şi aducă băieţii de la Bucureşti şi pentru că nu a trecut casa şi o parte din pământ pe numele ei. Ea este autoarea morală a plecării băieţilor celor mari. în timp ce Bălosu intuieşte spiritual duplicitar al vecinului său: “om care eu îi zic una şi el se face că n-aude”. Cei implicaţi sunt Moromete şi sora sa . îi conturează un vag portret fizic (“fruntea largă. neinfluenţabil: “eu totdeauna am dus o viaţă independentă” b. Achim reuşeşte să-şi deschidă un magazin alimentar.Paraschiv sfârşeşte tragic. “cel din urmă ţăran în romanul deruralizării satului”. “mort după şedere şi după tutun”. Maria. este cel dintre Ilie şi Catrina. Nici Niculae Moromete nu rămâne alături de familie. devenind activist. fapt care a atras ura mistuitoare a Mariei. ci intră intr-o şcoală de partid. Ilie Moromete insistă. convins de importanţa existenţei sale. ţăranul cu spirit meditative şi contemplativ. el nu reuşeşte să ajungă invăţător după cum dorea. Al treilea conflict de familie este desfăşurat in volumul intâi. şi dificultatea de a accepta că acest sistem nu poate fi perpetuat de copii face din Moromete. prezentat mai amplu in al doilea volum. Ea ar fi vrut ca fratele ei să nu se recăsătorească şi să o ţină in casă. acţiunilor sau atitudinilor sale. Moromete insă i-a construit un bordei departe de casa lui. Marin Preda îşi modelează personajul prin caracterizare directă şi indirectă a. aflat la a doua căsnicie ( “acum avea acea vârstă intre tinereţe şi bătrâneţe. VII. imbolnăvindu-se de tuberculoză. poreclită Guica. asupra verticalităţii sale şi a modului de gândire tradiţionalist. descoperită de golul părului căzut de o parte şi de alta a creştetului”).Direct: · naratorul prezinta vârsta lui Moromete. · Autocaracterizându-se. în finalul volumului al doilea. Personaje: In centrul romanului stă Ilie Moromete – ţăranul care priveşte modul său de viaţă ca pe singurul posibil. Al doilea conflict. care nici nu participă la inmormântare. ”Era cu zece ani mai mare decât Catrina (contingent ‘911. El este păstrătorul neclintit al valorilor patriarhale. După cum se arată tot in volumul al doilea. dornic de a dobândi pământ pentru demnitate socială. când numai nenorociri sau bucurii mari mai pot schimba firea cuiva”. . Indirect: cele mai multe trăsături ale lui Ilie Moromete sunt construite indirect. Catrina se mută la fiica ei din prima căsătorie. Conflictul interior cu cea mai mare importanţă în roman este cel al lui Ilie Moromete. al cărui sistem de valori este infirmat de alegerea fiilor. auoiluzionarea lui referitoare la rezlvarea poblemelor şi importanţa valorilor legate de viaţa spirituală. îi precizează simpatia politică pentru liberali. aşa cum susţine Nicolae manolescu. pentru Moromete posesiunea este doar garanţia unităţii familiei. Discrepanţa dintre concepţia de viaţă a protagonistului. făcuse războiul)”). Ilie Moromete intruchipează cu obiectivitate o tipologie: originalitatea tipului de ţăran creat de Marin Preda este realizată pornind de la atitudinea faţă de pământ: spre deosebire de ţăranul lui Rebreanu. Moromete nu reuşeşte nici măcar să-şi petreacă bătrâneţea alături de soţia sa. prin reliefarea gândurilor.

Ca tehnici de compoziţie. prin îmbinarea stilului direct cu cei indirect şi cu cel indirect liber.prima scenă care conturează imaginea tatălui autroritar este cea a cinei Moromeţilor. Preda a infirmat prejudecata interbelicilor potrivit căreia numai un intellectual poate fi eroul unei drame interioare. Moromete reuşeşte în situaţii critice să atenueze gravitatea momentului. respective ultimul păstrător al valorilor patriarhale confruntat cu noua ideologie politică. astfel încât replicile se succed apparent fără nicio logică. cu întoarceri în timp şi eliminări de fapte. el transformând eşecul metfaizic într-un success financiar şi fin preocupat de aspecte materiale. la care constată neputinţa de a raţiona în situaţii elementare. vorbind cu un interlocutor fictiv despre lipsa de fundament a noii orânduiri sociale. cu rolul ambiguizării vocii narative şi al prezentării gândurilor personajelor. el este cel care refuză şcolarizarea lui Niculae sau priveşte cu neîncredere propunerea fiilor celor mari de a pleca la Bucureşti cu oile. Aici el incearcă să clarifice ideile din articolele publicate. La fel. dicuţia se dă pe tema vinderii slcâmului. aflând că Paraschiv şi Nilă vor să fugă de acasă. Marin Preda utilizează în primul volum tehnica decupajului şi naraţiunea lentă. în primul volum Ilie Moromete se dovedeşte un membru activ al comunităţii. Prin realizarea acestui personaj. Astfel. prin persepctiva auctorială din care sunt relatate evenimentele. textul se remarcă prin oralitate. in Poiana lui Iocan. cu revelaţii la nivelul conştiinţei. prin caracterul de frescă a lumii rurale ante. CONCLUZII: Romanul Moromeţii reflectă estetica realismului postbelic prin tematica socială. Astfel. iar viziunea sa se completează cu cea a naratorilor reflectori. Cea mai ilustrativă scenă în acest sens apare în volumul al II-lea. Marin Preda creează un personaj de o inteligenţă ieşită din comun. când Ilie sapă un şanţ de scurgere în ploaie. Disimularea este o trăsătură definitorie a lui Moromete. iar în cel de-al doilea apare tehnica rezumativă. în scena tăierii salcâmului nu pierde nici o ocazie de a I se adresa caustic lui Nilă. în opinia lui Nicolae Manolescu. În volumul al doilea. volubilitatea personajului se diminuează. relatează la persoana a III-a. Totodată. VIII. anticipând dificultăţile financiare ale lui Ilie. joacă mai evident sau mai estompat rolul de “centrum mundi”. Mediind conflicte. De exemplu. Moromete trebuind sa accepte plecarea fiilor şi abandonarea statutului de ţăran. dar se comportă ca şi cum aspectul nu l-ar interesa. în care este prezentat ca “stând deasupra tuturor” şi stăpânind “cu privirea pe… fiecare”. prin verosimilitatea faptelor. Moromete prevede inaintea multora că ţăranii vor rămâne fără pământ. ţăranul cu fire reflexivă citeşte ziarele in fiecare duminică. finalul volumului I prezintă drama paternităţii rănite. Ironic fiind. Moromete reuşeşte să-şi ascundă gândurile care il frământă. să descifreze sensurile profunde ale politicii vremii. În ceea ce priveşte stilul.şi postbelice. în ciuda eforturilor lui de a le insufla acelaşi sistem de valori ca al lui. în cadrul căreia. la diferite niveluri. în esenţă. impreună cu alţi săteni. Moromete rămâne “cel din urmă ţăran” în acest roman al deruralizării satului. Moromete se gândeşte că acest lucru este posibil. Când se schimbă regimul politic. deşi pare un “dialog al surzilor”. Tehnica narativă: Naratorul este obiectiv. Scena dialogului dintre el şi Tudor Bălosu este semnificativă. Om al pământului şi al satului tradiţional. ambiguizarea vocii narative prin . fiind un dialog în care ambele personaje mânuiesc cu abilitate textul şi subtextul. Ilie Moromete este considerat unanim de exegeţi (specialişti) drept cel mai complex tip de ţăran din literatura română prin adâncimea şi frumuseţea spiritului său. amânând sa intervină. La intrebarea vecinului dacă s-a hotărât să-i vândă salcâmul. Simţind nevoia hranei spirituale.

compus prin tehnica secvenţială. precum şi crearea unui nou tip de ţăran în literatura română reprezintă elemente de modernitate ale cărţii. După plecarea lui Nilă şi Paraschiv cu caii.împletirea stilului direct cu cel indirect liber şi cu intervenţiile naratorului. Moromete vinde bucata de pamânt care aparţinuse Guicăi şi. . curios şi contemplativ un individ însingurat. stau cei trei fii. Autoritatea lui se va evidenţia în multe scene de familie din roman. deocamdată. rotundă şi subdimensionată. Ei se aşază la masă „absenţi. dar relevă capacitatea personajului de a citi dincolo de replici. de a mânui punctele vulnerabile ale interlocutorului. în tindă. ironice sau tensionate. tihna întâlnirilor duminicale din poiana fierăriei lui Iocan. ironic. între Paraschiv. Moromeţii mănâncă afară. în incipit dialogul dintre Ilie Moromete şi Tudor Bălosu pe tema vinderii salcâmului evidenţiază trăsătrui dominante de caracter ale protagonistului. uitând în aceste clipe de ei înşişi”. Rolul de pretext narativ prin care sunt adunate toate personajele importante în acelaşi plan revine scenei cinei. ceea ce evidenţiază atitudinea lor dispreţuitoare şi nepăsătoare. detaliu cu rol anticipativ. El îşi dezvăluie inteligenţa şi buna intuire a psihologiei celuilalt în această discuţie care pare un „dialog al surzilor” prin succesiunea unor replici aparent ilogice şi înlănţuite fără un principiu al cauzalităţii. de pe care stăpânea cu privirea pe fiecare”. Moromete adjudecându-şi poziţia de pater familiae prin „locul său pe pragul celei de-a doua odăi. plasate la relativă distanţă de incipit. cu neîncredere. Roman realist. „spre partea dinafara tindei. anicipând opţiunea naratorului pentru tehnica rezumativă în volumul al doilea. Precizarea ulterioară referitoare la imaginea unui timp răbdător cu oamenii şi la viaţa care se scurge „fără conflicte mari” anticipă ritmul lent al naraţiunii primului volum. plăteşte rata anuală la bancă. Astfel. care devine dintr-un ins glumeţ. Particularităţile finalului Finalul volumului I marchează o accelerare a ritmului narativ. ci le introduce direct în scenă. ci să ridice pietre de moară”. „cu câţiva ani înainte de cel de-al Doilea Război Mondial”. punct culminant al crizei paternităţii rănite. ca şi când ar fi fost gata în orice clipă să se scoale de la masă şi să plece afară”. cu banii luaţi de la Bălosu. Nilă şi Achim şi ceilalţi trei neexistând o relaţie afectivă. batjocoritoare. Renunţând la descrierile de mediu din realismul balzacian. dar băieţii cei mari ating totuşi un subiect sensibil: plecarea lui Achim cu oile la Bucureşti. Moromeţii plasează în incipit coordonatele spaţio-temporale ale acţiunii: satul Siliştea-Gumeşti. având caracter anticipativ sau cuprinzând date importante pentru evoluţia ulterioară a firului epic. a cărui acţiune se întinde pe aproximativ un deceniu. spectacolul Căluşarilor din curtea lui Bălosu. sociabil. alături de copiii ei. în subtext. la o masă joasă. pe care Moromete o priveşte. „fonciirea”. RELAŢIA INCIPIT-FINAL: Incipitul reprezintă formula de început a unei opere epice. uitându-se în gol. Discuţia de la masa la care se mănâncă simplu constă în replici tăioase. de a evita o situaţie care îi creează disconfort prin ocolirea răspunsului. Alături de tatăl care „stătea parcă deasupra tuturor”. naratorul omniprezent şi omniscient nu se opreşte nici pentru a portretiza direct personajele. culminând cu cea a bătăii lui Paraschiv şi Nilă. şcoala lui Niculae şi datoria la Aristide. Cel mai important aspect din finalul acestui volum îl reprezintă schimbarea lui Ilie. de la începutul verii şi până în toamnă. ce constă în decuparea unor scene esenţiale din viaţa personajelor eponime şi a satului. idilica scenă amplă a secerişului. În faţa lor stă Catrina. primarul satului. „Feţele” acestei răbdări a macrotimpului vor fi momentele în care Ilie Moromete contemplă „de pe stănoaga podiştei” lumea pe care o transformă în spectacol. parcă ar fi trebuit nu să mănânce. Singurul interval de autenticitate afectivă al celor prezenţi este cel în care se aude cântecul lui Birică: „ascultau toţi fără să se mişte. oftând.

Prima scenă din roman prezintă revenirea membrilor familiei de la câmp. regăsindu-se şi la alţi prozatori: în Enigma Otiliei de G. care opusese două mentalităţi diferite. Astfel. trei cu Ilie Moromete (Ilinca. enunţul final al primului volum fiind: „Timpul nu mai avea răbdare”. Tita. Prin caracterizare directă făcută de narator. Alboaica. acesta promiţându-i că va trece pe numele ei casa. când el a devenit medic cu reputaţie. Călinescu. prin prezentarea evenimentelor în manieră fictivă sau prin vocea naratorului omniprezent. Exprimarea unei opinii argumentate despre semnificaţiile relaţiei incipit-final Simetria incipit-final din construcţia primului volum reprezintă o particularitate a prozelor realiste în general. statutul Catrinei este precizat în scena cinei: mamă a patru copii. Dacă Moromete ilustrează condiţia ţăranului copleşit de grijile zilei de mâine. ci şi prin structura simetrică. după cum romanul Ion de Liviu Rebreanu începe şi se termină cu descrierea drumului spre şi dinspre satul Pripas. Preda demonstrând că acordă o atenţie desăvârşită compoziţiei romanului Moromeţii. mort de apă la plamâni în urma războiului. Astfel. deocamdată. RELAŢIA DINTRE DOUĂ PERSONAJE: CATRINA ŞI ILIE MOROMETE Prezentarea situaţiei iniţiale a celor două personaje În centrul romanului sunt plasaţi Moromeţii. Ăe de altă parte. Nilă şi Achim. aluzie la fidelitatea faţă de principiile existenţei ţăranului patriarhal. ironice sau tensionate. rămasă la părinţii primului soţ. Copiii din cele două căsătorii se aşază la masă pe laturi opuse. pe strada Antim îi corespunde. De la acest fost soţ Catrina a moştenit pământul din care a vândut o bucată în timpul căsătoriei cu Ilie Moromete. dar relaţiile dintre personaje sunt conturate abia în capitolul al IV-lea al primei părţi.tăcut. plimbarea aceluiaşi personaj pe aceeaşi stradă. Catrina este reprezentativă pentru condiţia femeii în mediul rural din perioada dintre cele două războaie mondiale. la invulnerabilitatea sa în faţa noilor structuri. pe de o parte. ci şi în schimbările istorice care se întrevăd odată cu apropierea celui de-al Doilea Război Mondial. Niculae) şi o fată dintro căsătorie anterioară. punct culminant al crizei paternităţii rănite. care susţine că „totdeauna a dus o viaţă independentă”. de pe care stăpânea cu privirea pe fiecare”. absent de la întrunirile din poiana lui Iocan. cărora le dădea viaţă. pe care Moromete o priveşte. o familie hibridă de ţărani dintr-un sat de câmpie. între incipit şi final se stabileşte o relaţie de simetrie. Discuţia de la masa la care se mănâncă simplu constă în replici tăioase. Volumul al doilea descrie în paginile finale moartea tulburătoare a lui Ilie Moromte. omniscient. romanul aparţien esteticii realiste nu numai prin caracterul monografic. resimţite mai ales în volumul al II-lea. pe ultima pagină a operei. visul lui Niculae rezulvă conflictul tată-fiu. a ţăranului păstrător al valorilor tradiţionale şi a fiului încrezător în noua ideologie politică. culminând cu cea a bătăii lui Paraschiv şi Nilă. Scena este dominată de autoritatea paternă a lui Ilie Moromete. aceste adunări devin o realitate fadă a lumii satului. batjocoritoare. student. în scena cinei. cu neîncredere. plimbării lui Felix. puşi faţă în faţă cu schimbările politice ale epocii. „Lipsite de omul lor”. care îşi adjudecă poziţia de pater familiae prin „locul său pe pragul celei de-a doua odăi. Naratorul lasă să se înţeleagă că motivaţia acestei schimbări a protagonistului („în bine sau în rău?”) nu se regăseşte numai în trădarea fiilor. Ilinca şi Tita pe de altă parte. anticipându-se astfel conflictul dintre Paraschiv. dar băieţii cei mari ating totuşi un subiect sensibil: plecarea lui Achim cu oile la Bucureşti. Autoritatea lui se va evidenţia în multe scene de familie din roman. „Jumătate întoarsă .

dar pentru care acoperirea cheltuielilor se amână la nesfârşit. de unde revine dezamăgit de hotărârea băieţilor de a rămâne la oraş. Catrina apare în scena cinei ca fiind femeia copleşită de treburile casei. Este singura care înţelege că tatăl nu a vândut salcâmul gratuit. femeia vede salcâmul doborât şi. Înzestrat cu inteligenţă nativă. cu simţul umorului. dispreţuită de fiii vitregi. În luarea deciziilor. pe de altă parte părerile opuse referitoare la şcolarizarea lui Niculae. Criza paternităţii se acutizează prin trădarea idealurilor moromeţiene de către Niculae. Dezamăgită de faptul că nici acum Ilie nu trece casa şi pământul pe numele ei. dar singur hotărăşte soarta familiei. Catrina este supusă autorităţii soţului. Ilie Moromete este un ţăran dezinteresat de valorile m ateriale. Catrina înceracă să influenţeze hotărârile lui Moromete nu numai în ceea ce-i priveşte pe copiii ei. cărora le înţelege nevoia de afirmare. Ilie nu cere părerea Catrinei decât pentru a-i crea impresia împărtăşirii grijilor. au consecinţe asupra vieţii de familie. fiind respectat pentru ştiinţa de carte la întrunirile duminicale din poiana fierăriei lui Iocan. ironizată de soţ. cu spirit meditativ şi contemplativ. auzind întrebările acide ale fiilor care cer socoteală tatălui. Totuşi. ceea ce reprezintă pentru Catrina o permanentă ameninţare. În plus. Catrina şi Ilie Moromete reprezintă. pe care Boţoghină o consultă referitor la vinderea pământurilor pentru procurarea bailor necesari spitalizării sale. ci şi referitor la fiii vitregi. Catrina intuieşte asemănarea de structură interioară a mezinului cu cea a lui Ilie. instinctul matern se manifestă. înstrăinându-se astfel de propria esenţă de femeie a căminului. Astfel. Ea intervine la Ilie pentru a-l lăsa pe Achim cu oile la Bucureşti. ci forţat de împrejurări. cuplul se destramă în urma vizitei lui Ilie la Bucureşti. aşadar. imaginea unui cuplu destrămat pe fundalul unor evenimente istorice care. prin raportare la secvenţe din roman Ilie Moromete reprezintă o autoritate nu numai în sânul familiei. spre deosebire de Anghelina. Relevarea trăsăturilor celor două personaje. nediferenţiat. aşadar. deşi sunt prevăzute de Ilie. Exprimarea unei opinii argumentate despre relaţiile dintre personajele alese În volumul al doilea. ci şi în comunitatea satului. unde ţăranul desluşeşte şi pentru ceilalţi mersul evenimentelor. Relaţiile dintre cei doi soţi se prefigurează tot la începutul romanului: conflictul Ilie-Catrina are la bază pe de o parte refuzul sau amânarea lui Ilie Moromete de a pune în practică această promisiune.spre crătiţele ei”. Discuţiile lor pe această temă amintesc de cele ale Smarandei Creangă cu Ştefan a Petrei: în timp ce mama susţine nevoia de carte a copilului. tatăl o consideră o cheltuială greu suportabilă. . în scena tăierii salcâmului se evidenţiază atitudinea umilă a Catrinei: revenind de la biserică. femeia îşi părăseşte bărbatul care nu a trecut pământul pe numele ei. temperează ieşirile fetelor. devenit activist de partid.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful