Nicholas GEORGESCU-ROEGEN ENERGIA, RESURSELE NATURALE ŞI TEORIA ECONOMICĂ

COORDONATORUL COLECŢEI “BIBLIOTECA BĂNCII NAŢIONALE”

Prof. univ. dr. Mugur Isărescu Membru al Academiei Române

Nicholas GEORGESCU-ROEGEN

OPERE COMPLETE

VI
Cartea I

ENERGIA, RESURSELE NATURALE ŞI TEORIA ECONOMICĂ
Coordonare generală: Acad. Aurel IANCU Îngrijirea volumului: Prof. univ. dr. Hildegard PUWAK

aparţin Institutului Naţional de Cercetări Economice al Academiei Române. fie şi parţială şi pe orice suport. Valeriu IOAN-FRANC Coperta colecţiei: arhitect Alexandru CHIALDA Concepţie grafică: Victor PREDA ISBN 10 973-618-093-x ISBN 13 978-973-618-093-4 Depozit legal 2006 .Nicholas GEORGESCU-ROEGEN Energy. Vasile DOGARU Editor: dr. este interzisă fără acordul scris al Institutului. România Toate drepturile asupra acestei ediţii. Natural Resources and Economic Theory Nicholas GEORGESCU-ROEGEN L’énergie. ca şi a întregii opere roegeniene în limba română (vol. Aida SARCHIZIAN Consultant ştiinţific: dr. les ressources naturelles et la théorie économique CNCSIS: cod 045/2006 Bucureşti. Hildegard PUWAK. fiind supusă prevederilor legii drepturilor de autor. Versiunea în limba română: dr. I-VII) din prezenta colecţie. Reproducerea.

........ Error! Bookmark not defined....................................................... Starea de echilibru: un miraj actual.................................................................... Creºterea: mituri.. Analiza globalã ºi evaluãrile tehnologice Error! Bookmark not defined........................................................ III................................. Energia accesibilã ºi materia accesibilã...... polemici........... VI.... Bibliografie.................................................................. Legea entropiei ºi economia ........................................... VIII...... 44 XI.................................... 69 Tãrâmul bogãþiei ºi al raþionalizãrii ................................. Error! Bookmark not defined.......... 37 IX............ IV................... Analiza globalã ºi alegerea economicã .... 12 III......................................................... Agricultura modernã: o risipã de energie....................... ªi totuºi......... Error! Bookmark not defined.. 8 I..... VII................................. Energia ºi miturile economice........... Perpetuum mobile de nivelul trei ...................... I. Error! Bookmark not defined.......................... II.... Error! Bookmark not defined... 32 VIII.................................................................................... ...................................... Error! Bookmark not defined... Idei de bazã din bioeconomie ......................... 8 II. Error! Bookmark not defined.................... 67 Rezervele de entropie scãzutã ................................................. Mecanica versus termodinamica............... 18 V...... Mituri despre problema entropicã a omenirii....... Deºeuri disponibile .......................... Error! Bookmark not defined....................... Error! Bookmark not defined..................... 25 VII............... erori ..................................... Disiparea materiei ºi legea lui Planck......... materia conteazã ................................Cuprins Cuprins Legea entropiei ºi problema economicã.. Introducere .... 40 X.. 59 Constrângeri precise ................. Analiza energiei ºi evaluarea economicã* .. Error! Bookmark not defined...... de asemenea................................. Materia conteazã... V...................................................... Dogma energeticã .......................................................................... 66 Iluziile tehnologice ................ 22 VI................... 53 Economie ºi entropie . 46 Bibliografie.................. 16 IV.............................................. Error! Bookmark not defined.......... Un program bioeconomic minimal ............................................................ Error! Bookmark not defined....... Analiza energiei ºi economia....................... Introducere ......

................... Termodinamica: o ºtiinþã neobiºnuitã a naturiiError! Bookmark not defined. Error! Bookmark not defined.... Error! Bookmark not defined. Error! Bookmark not defined.......... Replica autorului......... Error! Bookmark not defined.............. Mitul pirateriei entropiei ......................... Siracuza... Scrisori ............. Error! Bookmark not defined................. Error! Bookmark not defined.. Mitul salvãrii prin computer................ Error! Bookmark not defined.. I................................................ Condiþia prometianã a tehnologiilor viabile . Error! Bookmark not defined.... Energie................... Error! Bookmark not defined....................... Materia conteazã....................... Mitul mecanismului preþurilor.. Umbrirea solarã.. Ce ne învaþã termodinamica? ........ Error! Bookmark not defined.. de asemenea............... analiza energiei ºi evaluarea tehnologieiError! Bookmark not defined.... Dogma energeticã................... III................ Mitul tehnologiei........ Dogma energeticã ............ Error! Bookmark not defined............ Error! Bookmark not defined......6 Nicholas GEORGESCU-ROEGEN Revoluþia carnotianã.......... Comentarii asupra lucrãrilor lui Daly ºi Stiglitz............. Error! Bookmark not defined................................ Comentarii ale autorului privind lucrãrile Simpozionului Donald S............ Bibliografie..... Error! Bookmark not defined. Error! Bookmark not defined..................... II.................. . Error! Bookmark not defined............. Idei prometiene în tehnologia noastrã................. Mituri despre energie ºi materie ..... Error! Bookmark not defined. Câteva noþiuni de termodinamicã a reziduurilorError! Bookmark not defined. Materia ºi evaluarea tehnologiei....... Evaluarea tehnologiei: cazul utilizãrii directe a energiei solareError! Bookmark not defined... Error! Bookmark not defined................... Error! Bookmark not defined...... Error! Bookmark not defined... VI............ Analiza globalã ºi alegerea economicã ... Soluþii posibile ºi tehnologii viabile ........... Economia ºi analiza energiei................. Error! Bookmark not defined..... Error! Bookmark not defined..... Error! Bookmark not defined. IV.... Error! Bookmark not defined..... V............... Error! Bookmark not defined......... I..................... tehnologie ºi societate................ de asemenea .................... Error! Bookmark not defined.................... IV. Error! Bookmark not defined.................................. Bibliografie.... Error! Bookmark not defined......................... Materia conteazã..................... III...... Rolul resurselor naturale .......... MacNaughton.. Rezumat ... Disiparea materiei ºi legea lui Planck ....... Bibliografie.. Error! Bookmark not defined................................ VII.. Noua lege a termodinamicii combãtutã................. Matricea fluxului general de materie–energieError! Bookmark not defined..... Dogma energeticã .... Error! Bookmark not defined............... II... Perpetuum mobile de gradul trei ..... Error! Bookmark not defined............

.. Economia puterii........ Error! Bookmark not defined. Error! Bookmark not defined................ Energia disponibilã ...........Energia........................... Error! Bookmark not defined...... Lecþia economiei de putere ......... Acþiunea la cerere ........................................................................... resursele naturale şi teoria economică 7 Bibliografie................................. Error! Bookmark not defined...... Error! Bookmark not defined...................

nr. în toate publicaţiile economice ale lumii anglofone dinainte de 1950. ei erau fascinaţi de succesul spectaculos al ştiinţei mecanicii în astronomie şi au acceptat faimoasa apoteoză a lui Laplace despre mecanică [53. de exemplu. a fost pregătită o versiune spre a fi publicată într-un volum al unei serii de cărţi.Energia şi miturile economice∗ Acum puteţi pleca cu toţii acasă şi puteţi dormi liniştiţi. în opinia sobră şi chibzuită a ultimului ocupant al Catedrei de economie politică (care este a doua ca vechime în această ţară). Este curios totuşi că economiştii din ultima sută de ani au rămas puternic ataşaţi unei singure idei. cea mai mare ambiţie a acestor pionieri a fost aceea de a dezvolta o ştiinţă economică după modelul mecanicii – după spusele lui W. . cu diferite ocazii. La fel ca orice savant şi filosof din prima jumătate a secolului al nouăsprezecelea. în cadrul ciclului “Limitele creşterii: starea de echilibru şi societatea umană”. Wilfred Beckerman I. Introducere Există un grăunte de adevăr în una din remarcile lui Percy Bridgman. de la o problemă la alta. Materialul a fost publicat în Southern Economic Journal. atenţia economiştilor s-a mutat. cu greu se va găsi o menţiune asupra “dezvoltării economice”.B. epistemologia mecanicistă care a dominat orientările fondatorilor şcolii neoclasice. potrivit cărei profesia de economist este cea mai oportunistă dintre toate. chiar dacă viaţa pe acest Pământ este departe de a fi perfectă. Acceptându-le mândria. Stanley Jevons – ca “mecanică a utilităţii şi a interesului egoist” [48. ∗ Acest articol reprezintă conţinutul unei prelegeri susţinute la Universitatea Yale. problemele nefiind adesea nici măcar legate între ele. dar şi în alte locuri. ianuarie 1975. În luna iulie 1973. 41. Dacă căutăm. în această noapte. 347-381. Într-adevăr. 4] drept evanghelie a ultimelor cunoştinţe ştiinţifice. N. la Facultatea de Studii de Silvicultură şi Mediu la 8 noiembrie 1972. nu este nici un motiv să gândim că o creştere economică continuă ne va înrăutăţi situaţia. vol. Aceasta a fost distribuită membrilor Comisiei de Resurse Naturale şi Comitetului de Resurse Minerale şi Mediu Înconjurător (National Research Council). Versiunea actuală conţine câteva îmbunătăţiri. în mod continuu. în paturile voastre! Puteţi fi siguri de faptul că. p. 3. 23].

ediţia a II-a. Pilonul teoriei echilibrului este acela că. Singurele răspunsuri în teoria standard sunt cele responsabile de menţinerea echilibrului. peste un an! Consecinţa acestui ataşament nediscriminatoriu faţă de dogma mecanică. dacă evenimentele afectează cererea şi oferta. N. Dar nici chiar banii nu circulă 1 2 Unii economişti au insistat asupra faptului că. Este lipsit de sens faptul că unele încercări actuale tind să susţină că analizele de echilibru standard au luat întotdeauna în considerare răspunsuri negative [4. indiferent dacă într-o manieră tacită sau explicită. Nimic nu ilustrează mai bine epistemologia de bază a economiei standard decât graficul obişnuit prin care aproape fiecare manual introductiv prezintă procesul economic ca un flux circular care se autosusţine între “producţie şi consum”2. Economics. la fel ca şi în mecanică1. o secetă catastrofală sau o prăbuşire a bursei nu au absolut nici un efect asupra economiei. p. a fost lăsată deoparte. 5]. în mod contrar. ediţia . Englewood Clifs. O solicitare de argumentare a acestei informaţii ar fi inutilă. Ştiinţa economică este astfel redusă la o cinematică în afara timpului. vezi G. totuşi niciodată negată. 69-122. lumea economică revine întotdeauna la condiţiile sale anterioare de îndată ce aceste evenimente dispar. au fost fericiţi să-şi dezvolte disciplina pe temeiurile mecaniciste lăsate de strămoşii lor. Paul A. dar problema. care nu au putut oricum fi invocate de aceia care au venit cu mult timp după ce dogma mecanică a fost abandonată chiar şi de fizică [23.. fără nici o ezitare. 1957. Un “ciclu” de afaceri urmează după un altul. care au descoperit planeta Neptun nu prin cercetarea cerului.461. Aparent. ci cu “creionul pe hârtie”. Samuelson. Economics. 60. chiar mai bine. resursele naturale şi teoria economică 9 Astfel. Bach. 808. economiştii din ultima vreme. Pentru un eşantion semnificativ. Această abordare a condus la o înmulţire a exerciţiilor cu hârtie şi creion şi la modele econometrice din ce în ce mai complicate care servesc adesea doar la concilierea celor mai importante idei economice. Totul devine acum o mişcare de pendul. este viziunea procesului economic ca analog mecanic constând – ca toate analogiile mecanice – dintr-un principiu al conservării (transformării) şi o regulă de maximizare.L. Regula generală este reversibilitatea completă. 334]. 25]. Fiecare economist standard acceptă spectaculozitatea faptei lui Urbain Leverrier şi John Couh Adams. nu pentru schimbări evolutive. Prentice-Hall. O inflaţie. înlăturând cu violenţă orice opinie potrivit căreia economia ar putea fi concepută altfel decât ca o ştiinţă soră cu mecanica.. folosindu-te numai de hârtie şi creion.J.Energia. 60. ei au avut unele circumstanţe atenuante. Ce vis splendid să fii în stare să prezici. ireversibilitatea caracterizează lumea economică [ex. operaţiuni privind acţiunile care vor fi listate pe piaţa bursieră mâine sau.

el susţine că întregul univers se învârte în jurul casei milei – într-un alt a 8-a. a acţiona în acord cu un mit este caracteristica distinctivă a omului faţă de celelalte vieţuitoare. au insistat asupra relevanţei economice a acestui fapt. Heilbroner. p. II. A. este acum susţinută de mulţi ecologişti preocupaţi de problemă şi de câţiva economişti activi. The Economic Problem. În această idee există sămânţa unui mit economic. nu se schimbă cantitativ” [68. Leontief şi-a cucerit prestigiul –.J.. McGraw-Hill. care. Multe mituri trădează marea nebunie a omului. cât şi banii scripturali sunt scoşi din circuit. Mai exact. 177. Omenirea nu trebuie să se mai îngrijoreze de lipsa resurselor sau de poluare – un alt program miracol de a aduce Noul Ierusalim în viaţa pământeană a omului. Acest proces nu poate continua fără un schimb continuu care afectează mediul înconjurător într-o manieră cumulativă şi fără să fie. aşa cum vom vedea (Secţiunea VIII). Pigou a exprimat această idee în modul cel mai explicit: “Într-o stare staţionară. influenţat de aceste efecte. Aceeaşi idee – că un flux constant poate apărea dintr-o structură care nu se modifică – stă la bazele diagramei lui Marx privind reproducţia simplă [61. Ambele şcoli de gândire împărtăşesc totuşi noţiunea pigouviană a stării staţionare în care un flux material vine dintr-o sursă invariabilă. Prentice-Hall. Malthus în special.10 Nicholas GEORGESCU-ROEGEN încolo şi încoace în cadrul unui proces economic. Economiştii clasici. economiştii standard şi marxişti au ales să ignore complet problema resurselor naturale. Marx a anticipat modele moderne – ca acela cu care W. Englewood Cliffs. atât moneda.W. pentru ambele. în timp ce economiştii clasici au acceptat această dogmă în mod tacit. adică o creştere zero a populaţiei. p. N. omul declară că a fost făcut după imaginea lui Dumnezeu însuşi. atât de complet încât un economist versat şi distins s-a confesat recent că de abia a decis că el “trebuie să afle ce are de spus teoria economică” despre acea problemă [75. Problema crucială este că procesul economic nu este un proces izolat sau susţinut de el însuşi. constrângerea sa interioară de a crede că el este deasupra tuturor în actualul univers şi că puterile sale nu cunosc nici o limită. În Geneza. 72.1970. ediţia a 3-a. . O idee fundamentală a dominat orientările ambelor şcoli. XX]. 1972. Mitul este acela că o lume staţionară. 1u]. La un moment dat. iar rezerva lor trebuie refăcută din surse externe [31]. Robert L. Singura diferenţă este că Marx a susţinut public faptul că natura ne oferă totul gratis. în schimb. cap. factorii de producţie sunt stocuri ce nu se schimbă cantitativ. cap. XXI]. New York. care. de asemenea. Deocamdată. va pune capăt conflictului ecologic al omenirii.19].C. ignorând problema surselor primare ale fluxului chiar şi în cazul unei economii în creştere. II. din care rezultă un flux continuu de venituri reale. În diagrama reproducţiei lărgite [61. Miturile au ocupat întotdeauna un rol important în viaţa omului.

îmbătrânirea este încă înconjurată de multe mistere [32. 205]. ale morţii. omul a crezut că poate mişca lucrurile fără să consume energie. Doar că nu ştim când şi de ce se va întâmpla. dar în mod special de economişti de orientare standard şi marxistă (Secţiunea VI). de simptome aparent suficiente. unii viruşi persistenţi sau o genă stranie lipsită de fertilitate o pot cauza. În schimb. ce va pune probabil capăt vieţii sale este doar pentru că am observat cu diferite ocazii viaţa unui câine de la naştere până la moarte. Fie ce-o fi. Este total inadecvat să ne contrazicem – cum fac unii economişti – că. chiar dacă nu suntem în măsură să realizăm diferenţa. potrivit căruia ceea ce se întâmplă omenirii este identic cu ce se întâmplă celorlalte specii şi anume. sub diferite forme ascunse. de vreme ce omenirea nu s-a întâlnit cu vreo dificultate ecologică de pe vremea lui Pericle. Problema este că noi ştim puţin despre dispariţia unor specii în trecut sau de ce unele par să dispară sub ochii noştri. dacă omul privit individual este muritor. ceea ce este mitul mişcării perpetue de nivelul doi. nu se va întâlni niciodată cu una (Secţiunea VI). dar persistent şi cumulativ de la primul moment după naştere. Concluzia finală este aceea că şi o analiză simplă a aspectelor existenţei . de asemenea. Aceasta înseamnă că noi putem folosi aceeaşi energie tot timpul. Dacă putem estima aproximativ cât va trăi un câine şi. cel puţin specia umană este nemuritoare. o specie ajunge la sfârşitul existenţei sale printr-un proces analog îmbătrânirii oricărui organism uman.Energia. Oricum. posibil. Problema este că fiecare dintre noi îmbătrânim cu fiecare minut. chiar zilnic. a îmbătrânit şi a dispărut [29. 91. de asemenea. Haldane. Ideea este că. Un alt mit economic – acela că omul va reuşi întotdeauna să găsească noi surse de energie şi noi mijloace de a le exploata în beneficiul lui – este propus acum de unii oameni de ştiinţă. 338]. Ea poate fi determinată de consecinţele acumulării deteriorărilor mediului înconjurător.S. cu fiecare clipă. care ne pot ajuta să ajungem la o idee generală privind cauzele probabile ale îmbătrânirii şi. Dilema biologului evoluţionist este aceea că nu a observat niciodată o altă specie umană. ştim că aceste cauze care aduc sfârşitul speciei umane acţionează lent. resursele naturale şi teoria economică 11 moment. dispariţia. de când a apărut. “ne vom gândi [întotdeauna] la ceva” [4. Şi chiar aşa. În mod aparent. pe măsură ce trece timpul. 208-210]. Poate fi mai devreme decât au crezut optimiştii şi poate fi mai târziu decât s-au temut pesimiştii. Dacă ţinem ochii deschişi. cunoaşterea acestor factori şi a relaţiilor lor este cu adevărat mai extinsă. nevoile omului şi tipurile de resurse cerute pentru satisfacerea lor sunt de departe mai complexe decât acelea ale altor specii. oricum ne vom da seama. este sub demnitatea umană acceptarea verdictului unei autorităţi biologice precum J. Într-adevăr. Odată. 32. că doar soarele face acest lucru.B.

ca Marshall [60. Nevoile procesului şi ceea ce se face în proces sunt descrise analitic prin programul complet al tuturor factorilor de producţie şi rezultatelor finale. viteza şi poziţia. fiecare particulă de materie şi fiecare particulă de energie mecanică care intră într-un proces trebuie să se întoarcă în aceeaşi cantitate şi calitate. Pentru a face identic procesul economic cu unul analog mecanic. cap. adică momentele precise la care fiecare element implicat trece peste frontieră. pe care îşi bazează conceptul de cinetică şi energie potenţială. dar relevante. Lipsa preocupării pentru adevărata natură a procesului economic . au observat că omul nu poate crea nici materie. Mecanica distinge doar masa. Acest punct de vedere ignoră o origine deosebit de importantă: cum poate omul genera mişcarea? Pentru oricine care rămâne la nivelul fenomenului mecanic. Mecanica versus termodinamica Nici o analiză a procesului material fie în ştiinţele naturii. Rezultatul este că mecanica reduce orice proces la mişcare şi la o schimbare în distribuirea energiei. fie în economie nu poate fi bună fără o imagine analitică clară şi completă a unui asemenea proces. nici energie. IX]. la care au adăugat imediat că omul nu poate produce niciodată lucruri prin mişcarea şi rearanjarea materiei. Câţiva economişti prudenţi. Energia mecanică totală (cinetică plus potenţială) constantă şi masa constantă sunt primele principii ale conservării recunoscute de ştiinţă. Vechiul 3 4 Pentru o discuţie mai amănunţită a reprezentării analitice a procesului. adică pentru mai mult spaţiu. Acest lucru şi nimic altceva este ceea ce am încercat să fac în această lucrare. vezi Georgescu-Roegen [32. II. făcând aceasta. Imaginea trebuie înainte de toate să includă o frontieră – un element abstract şi lipsit de conţinut care separă procesul de “mediul său înconjurător” – la fel ca şi durata procesului.12 Nicholas GEORGESCU-ROEGEN umane ne poate ajuta să ajungem cel puţin la o imagine generală a problemelor ecologice şi să ajungem la concluzii puţine. 63]. din interior sau din exterior. Dar. Concluzia clară este că nu este nevoie să introducem mediul înconjurător în imaginea analitică a procesului4. Faptul că “pământul” apare ca variabilă în unele funcţii ale producţiei standard este valabil doar pentru pământul din accepţiunea lui Ricardo. Nici mişcarea nu o poate schimba. ei au avut aparent în minte doar principiile mecanice ale conservării. ce durată luăm în considerare şi ce spectru calitativ folosim pentru clasificarea elementelor procesului depind de obiectivele cercetătorului şi de problema pusă în discuţie3. Dar unde trasăm frontiera imaginară. ar trebui presupus totuşi mitul potrivit căruia procesul economic este un sens giratoriu care este posibil să nu poată afecta mediul înconjurător al materiei şi energiei în nici un fel.

care nu este. cazul termodinamicii fiind unic. atât de ciudată încât adepţii pur doctrinari nu preferă să o considere o parte a fizicii din cauza conţinutului său antropo-morfic. care poate fi transformată în muncă şi energie inaccesibilă sau legată. Printre primele fapte. Nicolas Sadi Carnot. responsabilă pentru lipsa de adecvare a funcţiei producţiei din ştiinţa economică standard la alte puncte de vedere la fel de cruciale. există o problemă nedisputabilă că toate luptele între marile puteri au devenit nefolositoare pentru ideologiile şi prestigiul naţional. 96. Nu există nici o cale pentru un spectator să descopere dacă un film sau un pendul pur mecanic este proiectat din direcţia în care a fost luat sau invers. orice proces mecanic poate fi reversibil. 31. 280]. Civilizaţii remarcabile – Maya este un exemplu – au ieşit din istorie. Înainte de toate. el a pus în lumină faptul că omul poate folosi doar o formă particulară a energiei. Dar fenomenul actual. ci doar o schimbare în spaţiu. resursele naturale şi teoria economică 13 principiu al lui Sir William Petty. legate de eficienţa motorului cu aburi (1824). dar şi pentru controlul resurselor naturale. . de asemenea. şi anume că cercetătorii pasionaţi de probleme umane care au insistat asupra faptului că munca este tatăl şi natura este mama bunăstării. Nici o lege a mecanicii nu va putea fi violată dacă pământul a fost pus în mişcare în direcţia opusă. nu urmează istoria celebrei poveşti a Mamei Goose în care viteazul duce de York îşi obligă trupele să marşeze pe deal în jos şi în sus fără să dea vreo bătălie. sub toate aspectele sale. Termodinamica s-a născut din scrierile unui inginer francez.Energia. o ramură ciudată a fizicii. Chiar şi acumularea unor dovezi evidente ale rolului preponderent jucat de resursele naturale în istoria omenirii nu a reuşit să impresioneze economiştii clasici. Aceasta este lecţia termodina-micii. Chiar şi aşa este greu de văzut cum conţinutul de bază al oricărei ştiinţe poate fi altfel decât antropomorfic. de exemplu. Energia este de două feluri: energie accesibilă sau liberă. la fel ca un pendul. Actualul fenomen se mişcă într-o direcţie diferită şi implică schimbări calitative. Să ne gândim. 30. are mult de când a intrat în istorie [29. A se vedea Georgescu-Roegen [27. de exemplu. la marea migraţiune din primul mileniu care a fost ultimul răspuns la epuizarea pământului în Asia Centrală. Şi sunt încă! Deoarece mecanica nu recunoaşte o schimbare calitativă. 33]. deoarece oamenii lor nu erau în stare să migreze sau să reacţioneze printr-un progres tehnic adecvat deteriorării mediului lor înconjurător. urmând unei lungi perioade de păşunat intensiv.

Trebuie atunci să explicăm că toată energia poate. la un moment al evoluţiei sale. Energia. Observăm că energia nu conduce la o definiţie simplă. Acest concept este atât de complicat încât un specialist a considerat că “nu este uşor înţeles nici de fizicieni” [40. 1972). Dar. Chiar şi noţiunea obişnuită a căldurii ridică unele probleme delicate privind rezultatul faptului că unii fizicieni o pot aborda greşit. Prima lege a termodinamicii permite astfel oricărui proces să aibă loc şi în viitor şi în trecut. Vezi Journal of Economic Literature. niciodată invers”. dar echivalentă. fără luarea în considerare a calităţii7. Această explicaţie are doar valoarea unei pure extrapolări. formală. Oricum. Întrucât munca este una din formele multiple ale energiei. conform celei de-a treia legi a termodinamicii. O formulare mai elaborată. este aceea că entropia unui sistem închis creşte continuu către un maxim. prin ea însăşi. aceea că energia este capacitatea unui sistem de a produce lucru mecanic. Cea obişnuită. această temperatură nu poate fi niciodată atinsă. Opoziţia ireductibilă între mecanică şi termodinamică provine din cea de-a doua lege.14 Nicholas GEORGESCU-ROEGEN poate fi transformată5. Acest raţionament este justificat de discuţia legii entropiei în [44. În mod evident. care este identică cu conservarea energiei mecanice menţionată mai devreme. este subiect strict al unei legi a conservării. Cea mai veche dintre formulările sale multiple este. prima lege a termodinamicii. 17]. în mod cert. să fie transformată în lucru. în principiu. pentru scopul nostru imediat. nu se ia în considerare distincţia între energia accesibilă şi cea inaccesibilă. 37]6. legea nu exclude posibilitatea că o cantitate de muncă poate fi transformată în căldură şi această căldură să fie reconvertită în cantitatea iniţială de muncă. . procesul economic. se află în conflict cu definiţia energiei inaccesibile. această lege preia mitul mişcării perpetue de tip I. Distincţia se leagă de un alt concept specific termodinamicii şi anume entropia. 1268. Dar diferenţa este de aşa natură că putem să o ignorăm în discuţia prezentă. deoarece. de asemenea. adică energia 5 6 7 Definiţia tehnică a energiei disponibile (nedisponibile) nu coincide cu aceea a energiei libere (legate). de asemenea şi cea mai transparentă pentru un nespecialist: “căldura circulă ea însăşi doar de la corpul mai cald la corpul mai rece. p. demonstrând că sistemul corespondent este pus în contact cu altul care se află la temperatura zero absolut. putem fi mulţumiţi cu simpla definiţie a entropiei ca un indice al cantităţii de energie inaccesibilă într-un sistem termodinamic dat. legea entropiei. clasificarea energiei în concordanţă cu acest criteriu este o distincţie antropomorfică nefăcută de alte ştiinţe. Cu această lege suntem încă în sfera mecanicii şi nu în domeniul fenomenului actual. astfel încât totul să fie la fel cum era la început. X (dec. fără nici o consecinţă. care include.

oricum înaltă9.Energia. această cantitate constantă nu generează creşterea entropiei. istoria este relativ simplă: toate tipurile de energie sunt transformate treptat în căldură şi căldura se împrăştie. Totuşi. 10 O alternativă susţinută de termodinamica statistică (Secţiunea VI) este aceea că entropia poate descreşte în unele părţi ale universului. Dar ceea ce ne interesează este că. 11 Pentru a exclude unele greşeli. sistemul solar. mediul nostru de vecinătate. astfel încât omul nu mai poate să o folosească. astfel încât universul îmbătrâneşte şi întinereşte în acelaşi timp. de asemenea. cantitatea de energie a materiei este constantă. cât şi răcitorul au aceeaşi temperatură. este aceea că universul este o stare staţionară. trebuie să arătăm faptul că o inversare a acestui curent va fi la fel de negativă pentru păstrarea vieţii pe pământ. într-un asemenea sistem. Oricum. În mod clar. ci o stare mai devastatoare – haosul. o problemă care ne trimite înapoi la Carnot este aceea că nici un motor cu aburi nu poate produce putere dacă atât cazanul. de durată. Tot ceea ce putem spune este că diferenţa temperaturii este un indice brut al neutilizării căldurii mai înalte. nu doar a energiei. dar şi a materiei şi de ce legea entropiei. Exemplificarea clasică este aceea că întreaga căldură împrăştiată în apa mărilor nu poate fi folosită de nici un vapor. Entropia poate descreşte chiar dacă există un schimb. ideea este nesatisfăcătoare sub aspect intelectual10. Conform acestora. este subiect al unei împrăştieri irevocabile. 210]. energia trebuie distribuită neuniform. totuşi. 201u. în energie inaccesibilă până când dispare complet8. stabilită de un grup de astronomi britanici. energia care este împrăştiată complet nu mai este accesibilă. Originea adevăratei naturi a universului este departe de a fi clarificată [32. în care galaxiile individuale se nasc şi mor continuu. 8 Un sistem este închis dacă nu face schimb de materie şi de energie cu “mediul său înconjurător”. tinde către o moarte termodinamică11. susţine că materia. O altă ipoteză.17] că temperatura măsoară “lipsa de utilitate” a căldurii. în mod continuu. Într-adevăr. Putem vedea de ce entropia poate fi privită ca un indice al dezorganizării (împrăştierii). în final. În linii mari. Pentru a fi accesibilă. energie cinetică concentrată în vânt ori energia chimică şi nucleară concentrată în combustibil. navele navighează peste ea. potrivit tuturor evidenţelor. în forma ei actuală. Dar faptele nu se potrivesc nici acestei ipoteze. Fără nici o îndoială. în ideea lui Holdren [44. 9 Nu există adevăr. ele au nevoie de energie accesibilă. cel puţin în ceea ce priveşte structurile dătătoare de viaţă. ultimul lucru care se întâmplă în univers nu este cel al morţii calde (cum s-a crezut la început). . Dar nu există nici o probă evidentă pentru această posibilitate. resursele naturale şi teoria economică 15 accesibilă este transformată.

130]. Judecata ascunde o eroare. este ireversibil (şi. La acest moment. de vreme ce unii oameni de ştiinţă pătrund în economie fără să ştie prea multe despre acest subiect. el a rămas ataşat vechiului său crez. fără să-şi recunoască ignoranţa în acel domeniu [4. Acest fapt îi conduce pe unii oameni de ştiinţă şi filosofi la suspectarea unei similarităţi între această lege şi fenomenul vieţii. Este singura lege a naturii care recunoaşte faptul că universul material este subiect al unei schimbări calitative ireversibile într-un proces în evoluţie12. 32. ca orice alt proces al vieţii. termodinamica este considerată la marginea fizicii – aşa cum a caracterizat-o Carnot. care a refuzat la început să iasă din poziţia standard. care din păcate este generală la economişti. irevocabil). Dar la baza convingerilor sale. Solow. Johnson [49] şi. Problema. într-o manieră nepretenţioasă. este mai transparentă în cazul procesului economic. . între resursele cu valoare (entropia scăzută) şi producţia finală a deşeurilor fără valoare (entropia înaltă). Vezi [32. dar convingătoare. Robert M. XIII. aşa cum o vedem acum.11]. indiferent de expertiza economică a altor oameni de ştiinţă. Acest proces economic. prin legea entropiei. de asemenea. Aşa cum am argumentat acum câţiva ani. ci este fluxul 12 13 Rudolf Clausius consideră că “entropia” provine dintr-un cuvânt grecesc care înseamnă “transformare. ei ar fi îndreptăţiţi. de asemenea. Termodinamica este cea care. Legea entropiei şi economia Poate că nici o altă lege nu ocupă o poziţie în ştiinţă atât de singulară ca aceea a legii entropiei. Suntem constrânşi să recunoaştem că output-ul real al procesului economic (sau al oricărui proces al vieţii) nu este fluxul material al pierderilor. Aşa cum vom vedea mai târziu. 328f]. Legea entropiei este cea mai economică dintre toate celelalte legi ale naturii [29. de la început. evoluţie”. unele exemple deosebit de interesante sunt date de Harry G. între factorii de producţie. consacră distincţia calitativă pe care trebuiau să o facă economiştii. 276-283]. ci de legea entropiei [32. Economiştii şi-au menţinut poziţia prin faptul că. economiştii nu pot merge bine mai departe în domeniul lor fără o înţelegere solidă a legii entropiei şi a consecinţelor sale13. Paradoxul sugerat prin aceasta este că ceea ce fac toate procesele economice este de a transforma materia valoroasă şi energia în pierdere. totuşi el nu poate fi explicat doar în termeni mecanici. Dar.16 Nicholas GEORGESCU-ROEGEN III. nu puţini vor nega că economia oricărui proces al vieţii este guvernată nu de legile mecanicii. 191-194]. de Robert A. să vorbească despre ştiinţă. a găsit recent momentul oportun să admită că “acceptă economia şi legea entropiei” şi să se conformeze problemei resurselor [75. 92-94. Solo [73].

Omul ocupă cea mai înaltă poziţie pe această scală şi prin acest fapt se poate ilustra ceea ce reprezintă mediul înconjurător. Fără această libertate nu am fi în stare să alegem între a mânca fasole sau carne. prin absorbţia entropiei joase (entropia negativă) şi prin eliminarea entropiei înalte. În mod clar. Unele organisme încetinesc degradarea entropică. Nici nu putem să aspirăm la implementarea planurilor economice (la orice nivel) după propria noastră alegere. Dar gândul că viaţa înfrânge unele legi ale naturii nu are nici un loc în ştiinţă. dar încă misterios al bucuriei de a trăi14. putem folosi energia unei bucăţi de cărbune. De asemenea. Dacă n-ar fi vorba de această lege. care permite nu doar vieţii să obţină un spectru al formelor fără sfârşit. 12]. Aceasta este cauza pentru care putem arde acum energia solară economisită din degradarea de-a lungul a milioane de ani sub forma unei bucăţi de cărbune sau de acum câţiva ani sub forma unui copac. Plantele verzi acumulează o parte a radiaţiilor solare. din cauza lipsei de nedeterminare entropică. Din cauza acestui fapt. în absenţa cărora acestea s-ar contopi cu căldura împrăştiată în entropia înaltă. Mai important pentru cercetătorii economişti este faptul că legea entropiei este considerată cauza deficitelor economice. în mod 14 Pare nefolositor a întreba – aşa cum face Boulding [8. Problema nu este de o vitalitate mistică. Totul se află în ordine atâta vreme cât entropia mediului înconjurător creşte mai mult decât entropia compensată a organismului. viaţa nu mai contează în procesul entropic. La fel de important este faptul că legea entropiei este singura lege a naturii care nu face previziuni cantitative. Ea nu specifică cât de mare trebuie să fie creşterea la un moment viitor sau ce model entropic specific va rezulta. există o nedeterminare entropică în lumea reală. . Fără să recunoaştem acest fapt nu ne putem situa în domeniul fenomenelor vieţii. între a mânca acum sau mai târziu. acest fenomen nu este prejudiciat de legea entropiei. 69-72] – viaţa pare să scape de degradarea entropică în care subiectul este materia inertă. resursele naturale şi teoria economică 17 imaterial. ci este o problemă de fapte ca atare. care susţine doar ca entropia întregului sistem (mediul înconjurător şi organismul) să crească. Legile actuale ale fizicii şi chimiei nu explică complet viaţa. au accelerat “marşul” entropiei. În ciuda faptului că a fost de mult observată – fapt amintit foarte recent într-o admirabilă expunere de către Erwin Schrodinger [71. dimpotrivă. dar şi pentru cele mai multe activităţi ale organismelor în viaţă să se bucure de o anumită libertate [32. Adevărul este că orice organism viu se străduieşte tot timpul să se autocompenseze în schimbul degradării sale entropice continue.10] – dacă starea de bine este un flux sau un stoc. Toate celelalte organisme.Energia.

De asemenea. fie în interiorul speciei. să recuperăm întreaga cantitate iniţială de muncă – aşa cum se întâmplă în lumea imaginară descrisă în paragraful precedent. indiferent de locul şi de forma în care se găseşte. casele şi chiar şi organismele în viaţă (dacă pot exista) nu se vor degrada definitiv niciodată. O creştere a venitului real pe locuitor poate fi suportată. ci şi o parte substanţială a energiei libere conţinute de acea benzină. nu va exista nici un deficit adevărat de energie şi de materiale. Dacă energia are vreo . se va transforma direct într-o creştere suplimentară de entropie. pur mecanică. căldura în putere şi puterea din nou în căldură. fiecare acţiune a omului sau a unui organism. altfel. Nu va fi nici o diferenţă econo-mică între bunurile materiale şi pământul lui Ricardo. Dar nu va exista nici un motiv pentru ca o luptă adevărată să se declanşeze fie între specii. de asemenea. în termenii entropiei constituie unul dintre cele mai periculoase mituri economice. Atât timp cât sunt împrejur resurse uşor accesibile şi abundente. de această pierdere suplimentară. Dacă nu ar fi existat acest deficit entropic. distincţia dintre energia accesibilă şi cea inaccesibilă (generalizată la aceea dintre entropia joasă şi cea înaltă) a fost introdusă pentru ca termodinamica să ia în considerare faptul că doar o anumită stare a energiei poate fi folosită de om. în parte. De asemenea. să trăiască veşnic. economia clasică îşi va dovedi supremaţia. motoarele. scădem entropia (dezordinea) minereului. ba chiar al oricărui proces din natură se transformă într-un deficit pentru întregul sistem. cineva ar obţine ceva gratis. am fi fost capabili să transformăm munca în căldură şi. cu adevărat. Energia accesibilă şi materia accesibilă Aşa cum am văzut. dar numai cu preţul unei creşteri mult mai mari a entropiei în restul universului. prin reversibilitatea procesului. În contextul entropiei. O populaţie atât de numeroasă cât permite suprafaţa globului nostru poate. de o dinamică mai accentuată de utilizare a resurselor (la fel ca în cazul circulaţiei banilor) şi parţial chiar printr-un proces adiţional. Dar prin această distincţie nu se înţelege că omul poate să folosească efectiv orice energie accesibilă. Într-o asemenea lume imaginară.18 Nicholas GEORGESCU-ROEGEN continuu. într-adevăr. deoarece legea entropiei nu va funcţiona. Nu doar entropia mediului înconjurător creşte cu o cantitate suplimentară pentru fiecare cantitate de benzină din rezervor. A crede că această egalitate predomină. Economiştii au insistat asupra faptului că “nu există o masă pe gratis”. IV. aceasta însemnând că preţul oricărui lucru trebuie să fie egal cu costul său. în loc să pornească maşina. Într-o asemenea lume. prin transformarea ei în căldură. când producem un bănuţ de aramă dintr-un minereu de aramă. nu ne va păsa.

chiar şi aşa. de exemplu. dar aici este necesar să explicăm doar că problema. şi Frank Notestein. Petrolul dintr-un astfel de zăcământ va fi considerat energie disponibilă. . 80. 58. 46u. 663. 69. 665. de pământ. Problema este că. Energia solară şi derivatele sale ne sunt accesibile practic fără nici un efort. Dar aşa cum ştim de la Carnot. dar invers nu este adevărat. 10. nu în termeni economici. care nu poate fi niciodată atinsă cu adevărat. 62. rămânem.Energia. citat în 62. este aceea că în termenii energiei doar eficienţa contează în stabilirea accesibilităţii. accesibilă. dar electricitatea este mai ieftină în multe cazuri [79. insistă asupra faptului că “resursele sunt măsurate. 337u. 240u. Dar este sigur că o parte substanţială a rezervelor reale nu constituie energie accesibilă. mult în urma ei. este din punct de vedere energetic mai eficientă decât folosirea electricităţii. ea trebuie să fie. 15 Sursele sunt ample [3. de asemenea. 247]. dar este mai ieftin să extragem gaz din depozitele naturale. 152]. Apelul la mit se vede din faptul că şi cei de altă opinie l-au împărtăşit [58. 9u. Eficienţa economică implică eficienţa energetică. Ar trebui ca resursele naturale de gaz să se termine înaintea celor de cărbune şi astfel vom recurge la metoda care este acum ineficientă din punct de vedere economic. Distincţia priveşte eficienţa în termeni energetici. Economiştii. trebuie să cheltuim efort şi materiale pentru a deschide un depozit de energie accesibilă. energia disponibilă nu ne va putea fi accesibilă dacă va necesita mai multă energie echivalentă cu un metru cub de gaz accesibil pe pământ pentru a aduna un metru cub de gaz de pe această planetă. 65. 51. Există în mod sigur zăcăminte de petrol din care putem extrage o tonă de petrol doar prin folosirea a mai mult de o tonă de petrol. Folosirea gazului. fără nici un consum al energiei suplimentare disponibile. în fiecare situaţie particulară există o limită teoretică independentă a stării de fapt. eficienţa actuală depinde în orice moment de starea de fapt. Mai exact. 663 şi 3. 14u]. Aceeaşi idee trebuie să o avem în vedere când discutăm viitorul folosirii directe a radiaţiei solare. În realitate. dacă am putea ateriza pe Marte şi vom găsi acolo depozite de gaz. de energie sau de materiale15. 6. resursele naturale şi teoria economică 19 valoare pentru omenire. 331]. din punctul de vedere al continuităţii. Am rămas miraţi la faptul că rezervele reale de combustibil solid sunt mai mari decât cele ştiute sau estimate [de exemplu. în mod corespunzător. 49. 130]. Putem produce gaz din cărbune. 12. Acest mit va fi examinat mai atent în continuare. în general. 4. Mitul este acela că mecanismul preţurilor poate compensa orice deficit. totuşi. dar nu accesibilă. în termeni economici şi nu fizici” [51. În toate celelalte cazuri. Aceasta reflectă unul dintre cele mai vechi mituri ale profesiei (împărtăşit şi de alţii). 74.

ceea ce înseamnă o magnitudine mai mare decât cea din interiorul soarelui. Oricum. în ambele cazuri. nu poate fi controlată astfel încât să rotească o turbină sau un motor. această distincţie antropomorfică nu trebuie exagerată. Poate că şi folosirea energiei termonucleare se va limita la o “bombă”16. ceea ce este posibil. ci că a avut loc o călătorie printre stele. Din energia imensă a soarelui. cu sau fără energia dinamică termonucleară. se bazează pe faptul că. 16 Dificultăţile tehnice din momentul acesta sunt enumerate în [63]. Există. Pe de altă parte. nu este faptul că acolo nu există nici o perspectivă de a găsi resurse. aşa cum a fost definită aici. astfel încât nu putem supravieţui la o temperatură prea ridicată sau prea joasă sau dacă suntem expuşi la unele radiaţii. O călătorie doar pentru a căuta cel mai apropiat soare în afara sistemului solar va dura nouă ani pentru sateliţi ca pământul. vom fi totuşi confruntaţi cu o parte a cosmosului. Obstacolele fizice unice ne lipsesc de speranţa folosirii paşnice a energiei termonucleare. Astfel. stabilite de către natura noastră biologică. energia disponibilă şi structurile materiale ordonate îndeplinesc două roluri distincte în viaţa omenirii. În termeni mai puţin ştiinţifici. limite stabilite de unele obstacole pur fizice. doar o parte infinitezimală a acestui stoc este potenţial accesibilă omului. cantitatea de entropie energetică joasă accesibilă este limitată (Secţiunea IV). Ernest Rutherford a avut îndoieli serioase asupra faptului că energia atomică poate fi controlată [82.2 miliarde oF. Soarele nu poate fi săpat nici măcar cu un robot. doar cantitatea de entropie joasă contează. în orice discuţie privind mediul înconjurător. în anul 1933. trebuie să ne reamintim că. deşi în folosinţă de mult timp. de asemenea. Aşa cum ştim cu toţii. am putea spune că energia chimică a dinamitei şi a prafului de puşcă. doar o cantitate mică ce ajunge pe pământ contează. 27].20 Nicholas GEORGESCU-ROEGEN Accesibilitatea. Acesta este motivul pentru care exploatarea combustibilului nuclear şi folosirea sa pe o scară largă au ridicat probleme care acum separă pe cei care nu sunt specialişti în domeniu. Nu putem folosi nici măcar imensa energie a tunetelor. Dificultatea se leagă de containerul pentru o asemenea reacţie. în fond (Secţiunea IX). aceea a luminii. . dar încă nesigur! Dacă am învăţat ceva din aterizarea pe Lună. Dar chiar dacă. finit. Fuziunea izotopului de hidrogen are nevoie de temperatura enormă de 0. Chiar dacă am putea călători în spaţiu cu cea mai mare viteză. Există limite restrictive la energia accesibilă. soluţia este similară cu a ţine apa într-o plasă. este important să se facă o separaţie a celor două. Consideraţii similare au condus la concluzia că materialul accesibil entropiei joase este. Legat de aceasta. chiar dacă navele cosmice ale omenirii plutesc în interiorul unei rezerve fantastice de energie disponibilă. precum şi autorităţile în legătură cu acest subiect (Secţiunea IX). de asemenea.

. afirmaţia că “energia este convertibilă în aproape toate celelalte cerinţe ale vieţii” [83. ajunge deja disipată. Cantitatea de materie a meteoritului. Multe dintre acestea cu un anumit specific au fost deja epuizate în diferite ţări [56. excepţie făcând doar dimensiunea atomică realizată într-un laborator. recicla “resturi”. 69. aflate din ce în ce mai adânc în pământ. 72-77. caracterizate prin tendinţa lor de a ocoli degradarea entropică – structura motrice a vieţii –. care sunt de neînlocuit şi epuizabile18. Dar costul energiei exploatării minelor cu un conţinut scăzut de minereu creşte foarte repede [56. resursele naturale şi teoria economică 21 În primul rând. Tot cuprul din acea bucată trebuie să existe anterior ca aramă (în formă pură sau într-un compus chimic). o bucată de cupru doar din energie. precum şi la unele elemente speciale17. 85-87]19. Există totuşi unele elemente care. Părerea larg răspândită că oceanele constituie o sursă aproape inepuizabilă de minerale şi pot deveni chiar o legătură într-un sistem de reciclare natural perpetuu [3. Rezultatul este că ne putem baza doar pe resursele minerale. putem obţine cupru din minereuri din ce în ce mai sărace. Prin folosirea unor cantităţi din ce în ce mai mari de energie disponibilă. trebuie să fie totuşi înlocuite continuu. totuşi neneglijabilă. În al doilea rând. sub această formă empirică. capabilă să inducă în eroare. Nu putem produce. evenimentul se poate produce pe o scară mai largă decât în interiorul unei mase astronomice imense. necesită o asemenea programare exactă a cărei probabilitate este sub aspect astronomic mică şi. din cauza naturii lor şi a modului în care ele participă în procesul natural şi în 17 18 19 Problema este că şi formarea unui atom de carbon din trei atomi de heliu. pentru totdeauna. nici o macrostructură materială (un cui sau un jet) a cărei entropie este mai joasă decât aceea a împrejurimilor ei nu poate dura. Bunurile fosile. există realitatea că. 412] este. care sunt acum o parte esenţială a modului nostru de viaţă. mercur. zinc.Energia. 59u]. 56]. 120u]. cositor. 122u]. Dar putem. 11u]. mineralele importante – plumb. metale preţioase – sunt limitate în lume [17. în ciuda echivalenţei masei şi a energiei conform lui Einstein. 239. deci. Chiar şi organizaţiile. nu există nici un motiv pentru a crede că putem transforma energia în materie. o mare utopie [13. În prezent. Totuşi. nu o pot face. Singura modalitate prin care putem substitui energia înaltă prin entropia materială joasă este cea prin manipulări fizico-chimice. 7u] este considerată o simplă exagerare de către autorităţile din geologie [17. Problema finală este că pământul este un sistem termodinamic deschis doar în ceea ce priveşte energia. de exemplu. Vezi istorisirea interesantă a lui Mesabi Range în [14. de asemenea. în forma sa originală. de exemplu. Ideea larg răspândită potrivit căreia oceanele pot fi transformate într-o sursă imensă de hrană este. de asemenea.

. pare să aparţină acestei categorii. Această imposibilitate nu este o consecinţă directă a legii entropiei. Totuşi. nu sunt reprezentate în nici un mod în funcţia de producţie din ştiinţa economică standard. 7]. V. 2]. Legea entropiei nu distinge între materie şi energie. pentru oţel. în mod cert. 38]. Această lege nu exclude (cel puţin nu în principiu) o realitate completă a unei structuri materiale parţiale. vezi [14]. încă nimic nu îi neliniştea. este pentru că ele au nevoie practic de un timp nelimitat21. 16. ca exemplu ocazional. aşa cum crede Solow [75. cauzează.22 Nicholas GEORGESCU-ROEGEN procesele conduse de om. nu poate ajuta prea mult. un alt element cu rol specific [17. putem chiar să separăm moleculele unui pahar cu apă şi să le asamblăm în cuburi de gheaţă. Fosforul. automobilele. 519. Singura menţiune despre poluare a fost făcută. şi anume că o spălătorie de rufe a înregistrat o pierdere din cauza faptului că se învecina cu coşuri care emanau fum. Deoarece procesul economic are o natură entropică. 81. într-un manual. câteva sunt de găsit în [12. Reciclarea. în special. Dacă. frigiderele etc. 16. nici un proces actual nu poate reasambla toate moleculele unei monede după ce aceasta s-a uzat. un element foarte important în procesele biologice. unele probleme economice. a fost normal pentru şcolile de gândire economică care au ignorat chiar şi input-urile de resurse naturale să nu acorde nici o atenţie producţiei de deşeuri. 14]. ca şi resursele naturale. “Mai mari şi mai bune”. în practică. în acest caz. Deşeuri disponibile De vreme ce Malthus nu a acordat atenţie faptului că deşeurile ridică. Chiar dacă putem aduna toate perlele de pe jos şi reconstitui un colier stricat. deşeul este un output la fel de inevitabil ca inputul resurselor naturale [27. 69. 205. 8. Ca rezultat. pentru acele elemente care există în cantităţi foarte mici în mediul înconjurător. deşeurile. O problemă importantă – aparent ignorată de economişti [49. motocicletele. susţinând că există energie suficientă pentru a ne continua munca. nu doar reduceri “mai mari şi mai 20 21 Datele asupra reciclării sunt insuficiente şi inadecvate. Situaţia este dificilă. Acelaşi lucru îl putem spune şi despre afirmaţia lui Boulding [8. Economiştii trebuie totuşi să fi fost surprinşi când poluarea a început să le pună probleme. Şi dacă avem destulă energie. La fel este şi cu heliul. sunt împrăştiate. şi anume că “nu există din păcate nici o lege privind entropia materială în creştere”. Toate acestea demonstrează că chiar dacă legea entropiei poate părea foarte simplă. 514u. 523u]. de asemenea. avioanele. corecta sa interpretare are nevoie de o atenţie specială. 42] – este aceea că reciclarea nu poate fi completă20. totuşi asemenea operaţii sunt imposibile.

ca şi când o parte a monoxidului de carbon este transformat în dioxid de carbon şi încălzeşte printr-o combustie îmbunătăţită. Sunt implicate probleme igienice neplăcute. dăunător pentru o formă sau alta a vieţii şi. prin poluarea cu acid sau cu mercur. că “au acum ceva important să spună lumii”. Ea deteriorează în mod constant. economiştii nu mai pot ignora existenţa poluării. În cazul plutoniului 239. mediul înconjurător: chimic. 32. dar problema importantă este că asemenea pierderi nu cauzează un haos permanent şi ireductibil mediului nostru înconjurător. cantitatea 22 În completare. dacă preţurile sunt corecte. de acum înainte. 233]. 80. În Statele Unite. O mare parte a poluării cu dioxid de sulf. . Harry Johnson a ajuns în final la concluzia că o reprezentare completă a procesului de producţie trebuie să includă neapărat output-ul pierderii [49. dar foarte încet. 12. prin minerit sau prin acumularea dioxidului de carbon în atmosferă. Aceste deşeuri cer doar un spaţiu în care să rămână izolate până când dispariţia lor este completă. şi anume că. un alt exemplu. dar continua sa producere are nevoie de o altă suprafaţă de depozitare şi o alta. poate fi evitată prin unele instalaţii speciale. cadavre şi excremente – este redusă gradual prin procese naturale. Producerea de deşeuri este un fenomen fizic care este. Unele deşeuri încă nu pot fi astfel distruse. nuclear. răul cauzat vieţii de concentraţia radioactivă poate fi ireparabil. ca şi pentru acumularea oricărui deşeu.10]. resursele naturale şi teoria economică 23 bune” ale resurselor naturale.11u. Omenirea este ca o gospodărie care consumă provizia limitată dintr-o cămară şi aruncă gunoiul inevitabil într-un tomberon din spaţiul înconjurător. Alte deşeuri sunt disponibile. O mare parte din deşeuri – gunoaie. în vremurile străvechi. dintr-o dată.120u]22 – care este o altă faţetă a mitului economiştilor privind preţurile (Secţiunile IV şi XI). dificultatea este creată de limitele spaţiului accesibil. şi o alta…. direct sau indirect. când putea fi deplasat cu mari dificultăţi. şi 10. în timp. prin reziduurile radioactive. Ei au descoperit. Dar. în sensul că ele pot fi transformate în unele mai puţin dăunătoare prin anumite acţiuni din partea noastră. Un exemplu tipic este faptul că nu putem reduce radioactivitatea foarte periculoasă a reziduului nuclear [46. 19f. Avem instrumente mai bune să-l înlăturăm. 17. din reziduurile de toate felurile şi până la căldură. în multe feluri. fizic. 505u].Energia. Această activitate se diminuează prin ea însăşi. 49u. nu există poluare [74. unele oraşe renumite au fost îngropate sub gunoiul acumulat. În acest caz. Chiar şi gunoiul obişnuit este o ameninţare. reducerea la jumătate necesită 25 de mii de ani! Oricum. Există câteva exemple în care o parte substanţială a elementului pierdut – dioxidul de carbon este cel mai bun exemplu – este reciclat printr-un proces “natural” al mediului înconjurător. în general. 49. dar şi poluări “mai mari şi mai bune” [31. celei umane.

415] s-au contrazis – dacă trebuie să furnizăm energie chiar şi pentru 20 de miliarde de oameni la o medie anuală de 600 de milioane BTU pe locuitor.160]25. poluarea termică se poate dovedi a fi un obstacol crucial în calea creşterii comparativ cu epuizarea resurselor accesibile [79. . insulele de căldură create de centralele nucleare nu deranjează doar (cum bine este ştiut) flora şi fauna râurilor. răcirea unei planete încălzite continuu. dar pot. Există totuşi şi alte efecte diferite alături de creşterea particulelor împrăştiate în atmosferă: schimbări ale vegetaţiei orientate către agricultură. decembrie 1970. Apoi. În primul rând. al cărei pericol nu este apreciat la adevărata dimensiune. Un exemplu tipic pentru ultima categorie este poluarea termică. O singură fabrică nucleară poate încălzi apa din râul Hudson cu 7oF. [24. de asemenea. 340]. Energia solară (în toate ramurile ei) constituie singura excepţie (remarcabilă) (secţiunea IX). Ce putem face cu aceste reziduuri “neutre” este o problemă care îşi poate găsi răspunsul. în nici un fel. 57]. sunt deosebit de instructive în această problemă. lacurilor şi chiar a mărilor. alegerea amplasamentului pentru următoarea fabrică şi apoi pentru următoarea constituie o problemă esenţială. altera condiţiile climatice. este cea care influenţează delicata balanţă termodinamică a globului în două moduri. Poate fi adevărat că – aşa cum Weinberg şi Hammond [83. Caracteristicile spaţiului nostru cauzează pierderi periculoase care persistă de mult timp şi care sunt ireductibile. De vreme ce legea entropiei nu permite. Trebuie. aşa cum a spus Beckerman pentru a o discreta [4. să nu omitem că pentru fiecare baril de ţiţei exploatat rezultă mai mult de o tonă de cenuşă. problema nu este “o veche teamă”. Chiar dacă experţii nu pot determina tendinţa rezultantă a acestui sistem complex în care o mică perturbare poate avea un efect enorm. Trimiterea reziduurilor în spaţiu nu se va putea face pe scară largă şi în mod continuu23. Căldura auxiliară în care este trasformată energia de origine terestră. interferenţa cu distribuţia normală a apei de suprafaţă şi de sub pământ etc. 11u]. trebuie să strivim roci doar cu o viteză dublă faţă de viteza cu care cărbunele este extras. când este folosită de om24. Acumularea continuă de dioxid de carbon în atmosferă are un efect de seră care ar trebui să agraveze încălzirea globului. de asemenea. În al doilea rând. 23 24 25 Fotografia de pe coperta publicaţiei Science din 12 aprilie 1968 şi fotografiile din National Geographic.24 Nicholas GEORGESCU-ROEGEN anuală de deşeuri este de aproape două tone pe locuitor şi este în creştere [14. în final. iar pentru a obţine cinci uncii de uraniu trebuie să strivim un metru cub de rocă. dacă luăm în considerare consecinţele mineritului. căldura globală auxiliară a unei fabrici poate creşte temperatura pământului până la un nivel în care gheţarii se vor topi – un eveniment cu consecinţe catastrofice. Ne confruntăm încă cu problema de a şti ce să facem cu roca strivită.

argumentele noastre izvorăsc din credinţa într-o activitate industrială liberă de poluare. VI. 134f]. Ceea ce experimentăm astăzi este doar o anticipare a unei tendinţe care va deveni mai evidentă în viitor. suntem datori să demonstrăm că ceea ce este adevărat pentru un lac mort nu este adevărat pentru toate lacurile moarte dacă numărul lor creşte până la un anumit nivel. Gândirea lineară – ca să împrumutăm o etichetă folosită de Bormann [7. poluare suplimentară. 9] – să nu substituim o poluare mai mare. Adesea. Deocamdată. Mituri despre problema entropică a omenirii Cu greu ar putea cineva în zilele noastre să fie de acord cu ideea veşniciei omenirii. nu din bani. 8f].Energia. 126u]. Dar a crede că putem învinge legile naturii pe căi obişnuite. eforturile depuse pentru refacerea apelor şi pământurilor degradate prin minerit au fost mai puţin reuşite [14. societatea de acum poate elimina toată poluarea (“cu o singură excepţie a radiaţiei”) la un cost acceptabil. Cea mai naturală şi ironică idee este aceea că talentul entropic al omenirii este virtual inepuizabil. În principiu cel puţin. 517] susţine. în ciuda eforturilor noastre. la fel ca şi reciclarea. 26 Solo [73. dar îndepărtată cu una locală. în mod precis. Adevărul este că. cu adevărat. o viziune distorsionată asupra realităţii. aceasta reflectă. costul creşte chiar mai rapid decât cel pentru reciclare [62. Este un mit la fel de liniştitor ca şi credinţa în durabilitatea veşnică. resursele naturale şi teoria economică 25 Trebuie să facem lucrurile altfel pentru a decide asupra poluării. Ne străduim. 706] – poate exista în zilele noastre. mulţi dintre noi preferăm să nu excludem această posibilitate. contra unui cost. . că din cauza creşterii şi a tehnologiei. să aducem în discuţie orice factor care poate limita viaţa omenirii. acumularea poluării poate cauza în anumite circumstanţe primele crize ecologice serioase [62. în primul rând. dar. dar creează. de asemenea. ca economişti. Adesea. de asemenea. reducerea poluării nu este lipsită de costuri în termenii energiei. de aceea. Faptul că putem face mai mult efort pentru controlul poluării este neîndoielnic. un lac mort poate să fie în mod sigur revitalizat prin pompare de oxigen. un nou mediu înconjurător potrivit dorinţelor sale este necesar să ignorăm complet faptul că aceste costuri constau în esenţă din entropia joasă. În practică. Adevărul sobru este acela că. 12]. De aceea trebuie să avem grijă totuşi – aşa cum ne-a prevenit cineva deja [6. Pentru a sugera că omul poate construi. aşa cum sugerează Harry Johnson [49. Dar este sigur că operaţiile auxiliare implicate de această pompare nu numai că cer cantităţi enorme de entropie joasă auxiliară. de vreme ce procentajul reducerii poluării creşte. şi că sunt subiect al limitărilor impuse de legile naturii26. datorită puterii inerente a omului de a învinge legea entropiei într-un mod sau altul.

26

Nicholas GEORGESCU-ROEGEN

Pentru început, există argumentul simplu că, la fel cum s-a întâmplat cu multe alte legi ale naturii, cele care se bazează pe faptul că resursele accesibile sunt limitate vor fi şi ele respinse. Dificultatea acceptării acestui argument este aceea că istoria dovedeşte chiar mai convingător, în primul rând, că într-un spaţiu finit nu poate fi decât o cantitate finită de entropie joasă şi, în al doilea rând, că entropia joasă îşi pierde din importanţă continuu şi irevocabil. Imposibilitatea mişcării continue (a ambelor tipuri) este consemnată în istorie, la fel ca şi legea gravitaţiei. Instrumentele mai sofisticate au fost create pentru interpretarea statistică a fenomenului termodinamic în efortul de a restabili supremaţia mecanicii, asigurată de această dată printr-o noţiune sui generis a probabilităţii. Conform acestei interpretări, reversibilitatea entropiei înalte în entropie joasă este doar un eveniment improbabil, dar nu şi imposibil. De vreme ce evenimentul este posibil, trebuie să fim în stare, printr-un plan ingenios, să facem ca el să se întâmple de câte ori dorim. Argumentul aduce la suprafaţă doar contradicţiile ireductibile şi greşite ale interpretărilor statistice făcute de admiratorii mecanicii [32, cap. VI]. Speranţele izvorâte din aceste interpretări au fost atât de optimiste la un moment dat încât P.W. Bridgman, o autoritate în termodinamică, a simţit nevoia să scrie un articol doar pentru a expune greşita interpretare a ideii că cineva poate umple buzunarele altcuiva cu bani prin “entropia de contrabandă” [11]. Ocazional şi cu voce joasă, unii au exprimat speranţa, încurajată şi prin autoritatea ştiinţifică a lui John von Neumann, că omul va descoperi eventual cum să producă din energie un bun fără costuri, “la fel ca aerul care nu este nemăsurabil” [3, 32]. Unii îşi imaginează un “catalizator” prin care să descompună, de exemplu, apa mării în oxigen şi hidrogen, arderea din care vom lua la fel de multă energie disponibilă câtă vom dori. Dar analogia cu jarul mic care aprinde un întreg buştean nu este convingătoare. Entropia buşteanului şi oxigenul folosit la ardere este mai mică decât cea din cenuşa şi fumul rezultate în comparaţie cu entropia apei care este mai mare decât cea a oxigenului şi a hidrogenului după descompunere. De aceea, miraculosul catalizator implică, de asemenea, entropia de contrabandă 27. Cu afirmaţia potrivit căreia reactorul produce mai multă energie decât consumă, fantezia “entropiei interzise” pare să fi ajuns la cea mai largă acceptare chiar şi în cercurile largi de specialişti, incluzând economiştii. Din păcate, iluzia se bazează pe opiniile greşit înţelese ale unor experţi în
27

O sugestie specifică care implică entropia “legată” este cea a lui Harry Johnson, care arată posibilitatea reconstituirii stocurilor de cărbune şi petrol “cu destulă ingeniozitate” [49, 8]. Şi dacă el tratează la fel energia, atunci de ce să vrea cineva să piardă o mare parte din acea energie prin transformare?

Energia, resursele naturale şi teoria economică

27

domeniul nuclear care consideră reactoarele care transformă materiale fertile, dar nedivizibile în combustibil divizibil la fel ca reactoarele care “produc mai mult combustibil decât consumă” [81, 82]. Adevărul este că reactorul nu este în nici un fel diferit de o fabrică care produce ciocane cu ajutorul unor ciocane. În acord cu principiul deficitului legii entropiei (Secţiunea III), chiar şi pentru reproducerea puilor de găină, se consumă o cantitate mai mare de entropie joasă decât cea conţinută în produs28. În mod aparent, în apărarea viziunii standard a procesului economic, economiştii au stabilit patru teme. Putem menţiona, mai întâi, argumentul că o “limită absolută a disponibilităţii resurselor naturale nu este durabilă când definiţia resurselor se schimbă total şi în mod neprevăzut de-a lungul timpului… O limită poate exista, dar nici ea nu poate fi definită şi specificată în termeni economici” [3, 7, 11]. Citim, de asemenea, că nu există nici o limită superioară, nici măcar pentru pământul arabil, deoarece “arabilul nu este definit niciodată” [55, 22]. Sofismul acestor argumente este flagrant. Nimeni nu va nega faptul că nu putem spune exact cât cărbune, de exemplu, este accesibil. Estimările resurselor naturale au fost constant considerate ca fiind prea mici. De asemenea, problema că metalele conţinute în centrul pământului pot fi de un milion de ori mai multe decât rezervele cunoscute în prezent [4, 338; 58, 331] nu demonstrează că resursele sunt inepuizabile, dar în mod evident ignoră ambele origini ale accesibilităţii şi disponibilităţii29. Oricare ar fi resursele sau pământul arabil de care putem avea nevoie la un moment sau altul, ele vor conţine entropie joasă accesibilă. Şi de vreme ce toate tipurile de resurse se află în cantităţi finite, nici o schimbare taxonomică nu poate anula aceste caracteristici. Teza favorită a economiştilor clasici şi marxişti este aceea că puterea tehnologiei este fără limite [3; 4; 10; 49; 51; 74; 69]. Vom fi întotdeauna în stare nu doar să găsim un înlocuitor pentru o resursă care a devenit insuficientă, dar şi să creştem productivitatea oricărui tip de energie şi a materialelor. În cazul în care vom rămâne fără resurse, ne vom gândi întotdeauna la ceva, aşa cum am făcut în mod continuu din timpul lui Pericle [4, 332-334]. Totuşi, nimic nu va sta vreodată în calea unei existenţe din ce în ce mai fericite a speciei umane. Nimeni nu se poate gândi la o
28

29

Cât de puţin credibil este mitul energiei reproduse este menţionat în declaraţia recentă a lui Roger Revelle [70, 169] şi anume că “munca la fermă poate fi interpretată ca un tip de reactor în care mai multă energie este produsă decât consumată”. Ignoranţa privind legile principale care guvernează energia este într-adevăr foarte mare. Economiştii marxişti fac parte, de asemenea, din acest cor. O reconsiderare românească a [32], de exemplu, a obiectat asupra faptului că noi, de abia, am zgâriat suprafaţa pământului.

28

Nicholas GEORGESCU-ROEGEN

formă mai directă a gândirii lineare. Prin aceeaşi logică, nici un tânăr sănătos nu trebuie să sufere de reumatism sau orice alte boli care se fac la o vârstă mai înaintată sau nu va trebui niciodată să moară. Dinozaurii, cu puţin înainte să dispară de pe această planetă, au avut nu mai puţin de 150 de milioane de ani de existenţă cu adevărat prosperă. (Şi ei nu au poluat mediul înconjurător cu deşeuri industriale!) Dar logica care trebuie cu adevărat savurată este a lui Solo [73, 516]. Dacă degradarea entropică va aduce omenirea la picioarele sale cândva în viitor, trebuie să o fi făcut cândva după anul 1000 d.C. Vechiul adevăr al lui Seigneur de La Palice într-o asemenea formulare încântătoare nu a fost niciodată contrazis30. În sprijinul aceleiaşi teze, există, de asemenea şi alte argumente. În primul rând, există aserţiunea că doar câteva tipuri de resurse sunt “rezistente la avansul tehnologic, nefiind posibilă obţinerea de bunuri la costuri constante sau descrescătoare” [3, 10]31. Mai recent, unii au venit cu o lege specială, care, într-un fel, este contrară legii lui Malthus privind resursele. Ideea este că tehnologia îmbunătăţeşte exponenţialitatea [4, 236; 51, 664; 74, 45]. Justificarea, superficială de altfel, este că un avans tehnologic produce un altul. Acest lucru este adevărat, numai că nu funcţionează cumulativ ca şi în cazul creşterii populaţiei. Şi este foarte greşit să argumentăm, aşa cum face Maddox [59, 21], care susţine că a insista asupra existenţei unei limite a tehnologiei reprezintă negarea puterii omului de a influenţa progresul. Chiar dacă tehnologia continuă să progreseze, nu va depăşi neapărat vreo limită; o creştere poate avea o limită superioară. În cazul tehnologiei, această limită este stabilită de coeficientul teoretic al eficienţei (Secţiunea IV). Dacă progresul era într-adevăr exponenţial, atunci inputul i pe unitatea de output va urma în timp legea i = i0 (l + r)-t şi se va apropia constant de zero. Producţia va deveni, în final, nematerială, iar pământul o nouă grădină a Raiului. În ultimul rând, există teza care poate fi numită înţelegerea greşită a substituţiei fără sfârşit: “puţine componente de pe suprafaţa pământului, incluzând terenurile agricole, sunt atât de specifice pentru a se împotrivi
30

31

Pentru a cita vechiul faimos catren francez, “Seigneur de La Palice / a căzut în lupta pentru Pavia / Cu un sfert de oră înainte de moartea sa / era încă în viaţă.” (traducere personală). Vezi Grand Dictionnaire Universel du XIX-e Sičcle, vol. X, p. 179. Chiar şi unii oameni de ştiinţă în domeniul ştiinţelor naturii, de exemplu [1], au adoptat această poziţie. În mod curios, faptul istoric că unele civilizaţii erau incapabile “de a se gândi la ceva” este înlocuit cu remarca că erau “relativ izolate” [3, 6]. Dar nu este omenirea, de asemenea, o comunitate complet izolată de la o difuzie culturală externă şi care este, în aceeaşi măsură, incapabilă să migreze?

74. Trebuie să ai o foarte incorectă viziune asupra procesului economic ca întreg pentru a nu vedea că nu există alţi factori materiali decât resursele naturale. la fel ca şi fosforul în organismele vii. deoarece “nu conduce la concluzii foarte interesante”. Pentru a susţine. Chiar şi în aceste cazuri deosebit de citate. Recent. o substituţie în spectrul consumului de bunuri. În ciuda protestului inutil al lui Bray [10. Cel mai bun exemplu privind această problemă este dat de Maddox [59. 45]. substituţia devine factorul-cheie care susţine progresul tehnologic. resursele naturale şi teoria economică 29 înlocuirii economice. pe de altă parte. în primul rând. în realitate. precum oţelul”. Excepţiile au fost atribuite substituirii. şi nu infinitul. 44u] demonstrează că. chiar dacă tehnologia rămâne la fel sau chiar dacă se deteriorează. dar erau aşteptate să fie utilizate mai devreme sau mai târziu. 102. datele nu dovedesc că în timpul aceleiaşi perioade tehnologia progresează neapărat către o mai mare economie a resurselor. 59. s-a descoperit că şi cablurile electrice de aluminiu constituie un pericol de incendiu. în Statele Unite. Cu preţurile care reacţionează la insuficienţa crescândă. chiar dacă nu în toate scopurile33. Kaysen [51. faptul că “lumea se poate. consumatorii vor cumpăra “mai puţine bunuri intens consumatoare de resurse şi multe alte lucruri” [74. …natura impune limite specifice. a ridicat probleme deosebit de interesante. 47]34. el a extins aceeaşi idee la producţie. substituţia unui stoc finit de entropie joasă accesibilă a cărei degradare irevocabilă este grăbită prin folosire nu poate continua la nesfârşit. Deosebit de interesant. Va fi. PIB-ul poate creşte mai mult decât oricare input de minerale. 338u. au ignorat acest fapt. Economiştii şi toţi cercetătorii trebuie să ştie că finitul. acesta este un “truc al economiştilor”. în continuare. substituţia nu a fost la fel de plină de succes în fiecare domeniu. Publicaţia prezentă speră să ofere dovezi ale acestui lucru. 43]. 104]: ”Aşa cum prosperitatea din ţările recent dezvoltate a fost însoţită de o descreştere a consumului de pâine. între 1950 şi 1970. Oricum. În gândirea lui Solow. la fel trebuie să ne aşteptăm ca abundenţa să facă societăţile mai puţin dependente de metale. Dar 32 33 34 Argumente similare pot fi găsite în [4. descurca şi fără resursele naturale”. consumul mai multor elemente minerale pe unitate de PIB a descrescut substanţial. nu o lipsă generală care nu poate fi ocolită” [3. Mult mai impresionante sunt datele statistice invocate în susţinerea câtorva din tezele anterioare. în timp ce au recunoscut caracteristicile entropiei omenirii. aşa cum am crezut cu toţii. Aluminiul. Putem substitui “alţi factori cu resursele naturale” [75. Cu adevărat. a înlocuit fierul şi cuprul de multe ori. Mai recent. trebuie să ignorăm diferenţa dintre lumea actuală şi Grădina Raiului. În logica strictă. Datele expuse de Solow [74. 661] şi Solow [74. .Energia. există doar câteva elemente “vitaminice” care joacă un rol cu adevărat specific. 11]. 10u]32. chiar şi dacă resursele au devenit limitate. 8].

de la 1870 la 1975. Un prim grup include inovările economice. atins prin descoperirea modului de folosire a unui nou tip de energie accesibilă. Pentru problema mediului înconjurător. consumul materialelor de bază pe locuitor a crescut în Statele Unite. 1957-1967. în timpul aceleaşi perioade. creşterea ritmului de folosire a resurselor. ciorapii de nylon etc. imaginea care rezultă din aceste date nu poate fi respinsă. Asemenea inovaţii ne fac. Aici ar trebui să includem şi descoperirea privind folosirea a noi tipuri de entropie joasă accesibilă. de exemplu. în general. care este un efect secundar al progresului. care a înlăturat catapultele. multe inovaţii aparţin mai multor categorii. istoria economică confirmă un lucru elementar – faptul că marele pas în progresul tehnologic a fost. printr-o frecare descrescătoare. Dar clasificarea serveşte doar unor scopuri analitice. prin producerea unei lumini mai puternice folosind gazul sau electricitatea. Chiar şi o creştere substanţială în eficienţa folosirii benzinei 35 Problema se referă la adăugarea capitalului (măsurat în bani) şi la muncă (măsurată în muncitori) la fel ca şi la calcularea output-ului net (prin scădere) din output-ul fizic brut [3. raportul dintre costul capitalului şi al muncii şi output-ul net au scăzut apreciabil în agricultură şi minerit. este esenţial să înţelegem formele tipice prin care se produce progresul tehnologic. . O bună ilustrare este descoperirea prafului de puşcă. incapabili nu doar să facem lucrurile mai bine. 198-200]. precum pălăria. 8u. În lume. În ciuda unor nepotriviri aritmetice35. Un al doilea grup este format din inovări de substituţie. de asemenea. Pe de altă parte. un mare pas în progresul tehnologic nu se poate materializa decât dacă inovaţia corespunzătoare este urmată de o mare expansiune mineralogică. ci. În ultimul rând. 1947-1967. Multe din inovaţiile de acest fel sunt în acelaşi timp inovaţii–substituţii. în general. care înlocuiesc energia umană cu energie fizico-chimică. 167-168]. că practic. consumul de oţel pe locuitor a crescut cu 44 de procente [12. Acum.30 Nicholas GEORGESCU-ROEGEN ştim. prin substituirea materialelor care conţin mai puţină energie cu altele care costă mai mult şi aşa mai departe. Ceea ce contează în final nu este doar impactul progresului tehnologic asupra consumului de resurse pe unitate de PIB. 167f]. există inovaţii-spectru. care produc o economie netă a entropiei joase – printr-o combustie concretă. ci şi (în mod special) să facem lucruri care nu puteau fi făcute înainte – să zburăm cu avioanele. Încă mai impresionante – aşa cum s-au dovedit a fi – sunt datele folosite de Barnett şi Morse pentru a dovedi că. Doar interpretarea ei trebuie corectată. De fapt. în timpul unei singure decade. în special. sectoare critice în ceea ce priveşte diminuarea resurselor [3. care fac să apară bunuri de consum.

Unii adepţi ne îndeamnă să avem încredere în specia umană: o asemenea încredere va învinge toate dificultăţile37. Dar nici încrederea sau asigurările unui faimos for academic [4] nu pot schimba faptul că. de asemenea. în conformitate cu legile de bază ale termodinamicii. resursele naturale şi teoria economică 31 drept combustibil va păli în comparaţie cu o creştere multiplă a binecunoscutelor câmpuri bogate în petrol. 348-359]. 512-519. Chiar dacă cineva ar fi dispus să creadă în posibila respingere a acestor principii în viitor. . 416]. Modul de răspândire este la fel ca acela care s-a manifestat pe parcursul ultimei sute de ani. “Man-made men”. Toate descoperirile mineralogice au dezvăluit şi o parte substanţială de resurse uşor accesibile. 36 37 Pentru aceste delimitări. Vezi dialogul dintre Preston Cloud şi Roger Revelle citat în [66. a evoluat spre forme care costă mai puţin. talentul omenirii este finit. 138. 280]. 1]. vezi [27. 30. Acelaşi refren în ceea ce priveşte problema lui Maddox referitoare la aceia care evidenţiază limitele umane [59. factorii variabili crescând. nu putem dovedi nici faptul că costul total pe unitate va urma întotdeauna o scădere şi nici că progresul continuu al tehnologiei face resursele accesibile aproape inepuizabile – aşa cum au susţinut Barnett şi Morse [3. dar şi în cele mai înalte cercuri intelectuale. 32. Ceea ce sa întâmplat în timpul acestei perioade este o modificare a structurii costului. Sir Macfarlane Burnet. pe intervale scurte. Trebuie să luăm în considerare că evoluţia nu constă într-o repetiţie lineară. Energia sursei minerale devenind astfel mai ieftină. În legătură cu capitolul lui Maddox. Capitalul. ne-ar putea face să credem contrariul. Chiar şi o instituţie prestigioasă. Prin examinarea doar a variaţiilor relative ale costurilor fixe în timpul perioadei de prosperitate minerală. chiar dacă. 223-225]. un laureat Nobel. nu ar trebui să acţioneze acum pe baza acestei convingeri. a micşorat costul real al aducerii la suprafaţă a resurselor minerale. Nu trebuie să rămână nici o îndoială asupra faptului că tezele examinate în această secţiune sunt ancorate în convingerea puternică privind veşnicia omenirii. Un grad ridicat de confuzie în legătură cu problema mediului domneşte nu numai între economişti (aşa cum arată toate cazurile citate anterior). Această mare productivitate. 239]. dar care folosesc mai multă energie pentru a atinge acelaşi rezultat. considera imperativă ”prevenirea distrugerii progresive a resurselor de neînlocuit ale Pământului” [citat. vezi [32. Am extras petrol şi am descoperit cărbune şi depozite de gaz într-o proporţie mai mare decât putem folosi în timpul unei anumite perioade (notă de subsol 38). VI. 4. inovaţiile de substituţii au determinat raportul muncă-output net să scadă.Energia. 15. într-o prelegere specială. prin ea însăşi. iar cei ficşi micşorându-se36. deoarece natura entropică schimbătoare a tuturor evenimentelor este ignorată sau neînţeleasă.

este că tot ceea ce putem face este să prevenim exploatarea inutilă a resurselor şi orice deteriorare inutilă a mediului. De fapt. Rezultatul a fost o combinaţie dialectică specifică. a îndemnat. Economiştii îi măsoară nivelul prin produsul naţional brut pe locuitor. nu toţi factorii de producţie (incluzând în proces şi bunurile) pot servi direct ca bunuri finale. în Declaraţia privind mediul uman (Stockholm. Ambele îndemnuri reflectă eroarea omului de a încerca să inverseze marşul entropiei. o inovaţie conduce la altă inovaţie – ceea ce înseamnă dezvoltare. în care nu există capitaluri. În trecut. erori Un grad ridicat de confuzie suscită argumentele despre “creştere”. Trebuie subliniat faptul că creşterea economică este o stare dinamică. iar creşterea apărea numai în asociere cu dezvoltarea. 41] sunt complet eronate. Creşterea: mituri. Ideile economice standard cum că o creştere economică depinde numai de decizia de la un moment dat de a consuma o parte mai mare sau mai mică din producţie [4. ar fi adevărat că decizia de păstrare a unei cantităţi mai mari de porumb din recolta curentă va creşte recolta medie din anul viitor. este cea dintre creştere şi dezvoltare. în mod repetat. Astfel se explică de ce trecutul omenirii a constat. pentru care Joseph Schumpeter i-a admonestat mereu pe economişti. 342u.1972).32 Nicholas GEORGESCU-ROEGEN cum ar fi Naţiunile Unite. În ciuda unor modele matematice superbe cu care Arrow-Debreu-Hahn au entuziasmat audienţa şi a pragmaticelor modele Leontief. O primă confu-zie. toate ţările “să îşi protejeze şi amelioreze mediul înconjurător”. Numai într-o societate agricolă primitivă. orice inovaţie va duce la creştere. ceea ce duce la scăderea accentuată a resurselor accesibile. VII. fără a pretinde însă că am cunoaşte înţelesul exact al cuvântului “inutilă” în acest context. dezvoltarea ducea în mod normal la creştere. dezvoltarea nu este un aspect inevitabil al istoriei. Dezvoltare înseamnă aplicarea oricărei inovaţii descrise în secţiunea precedentă. Există creştere numai atunci când producţia pe locuitor se măreşte. în preţuri constante. deoarece termenul este folosit în multe sensuri. 74. dar pentru care putem folosi un alt nume – “creştere economică”. Alte economii cresc astăzi pentru că au crescut şi ieri şi vor creşte mâine deoarece au crescut astăzi. numită şi “creştere”. Bazele creşterii economice au rădăcini adânci în natura umană. . Dată fiind şi setea umană de confort şi de gadget-uri. oricât de neplăcut ar fi. polemici. Din cauza instinctelor vebleniane ale omului. a iscusinţei şi a curiozităţii neîncetate. analoagă cu cea a unui automobil rulând într-o curbă. ci depinde de mulţi factori. Adevărul. pentru că un automobil nu poate fi în interiorul curbei la un moment dat şi în exteriorul ei la momentul imediat următor.

459f) ignoră faptul că exploatarea cărbunelui a început acum 800 de ani şi că. . poate chiar anormală este era actuală (Journal of Economic Literature. adevărata poziţie ecologistă ar trebui să se axeze pe rata totală a consumului de resurse (şi pe rata poluării). 238. jumătate din cantitatea totală extrasă până acum a fost obţinută în ultimii 30 de ani! De asemenea. Totuşi. unde nimeni nu poate vedea cu adevărat. oricât de incredibil ar părea. Cu toate că. poate exista dezvoltare şi fără creştere. după cum a rezumat-o Paul Ehrlich. Din cauza incapacităţilor sistematice de observare a distincţiilor anterioare. 9. Astfel. adevărata creştere nu poate depăşi o limită sigură. 119u. Epuizarea resurselor a continuat cu mai multă intensitate. Mişcarea de Conservare sau diverşi literaţi. menţionate în paragraful anterior. din motive pur logice. o lungă serie de incidente au dovedit. Din motive pur logice. A fost foarte uşor pentru economişti să rămână complet indiferenţi atunci când. a cărui existenţă 38 39 Unii care nu înţeleg cât de extraordinară. este un fenomen de suprafaţă. creşterea economică poate apărea chiar şi în cazul unei scăderi a ratei epuizării resurselor. Poluarea. 32. iar creşterea este încetinită. că poluarea nu reprezintă un motiv de joacă al ecologiştilor. Prin faptul că. spre satisfacţia tuturor. p. prin creşterea consumului de resurse pe locuitor. creşterea economică a dus la o rată înaltă de epuizare. jumătate din producţia totală de petrol brut a fost extrasă în ultimii 10 ani [46. s-a găsit argumentul cu care să se combată piatra de căpătâi a economiştilor. e posibil ca ecologiştii să fie acuzaţi de blocare a dezvoltării39. În acest moment. 166. mişcarea ecologică a căpătat inerţie în jurul problemei populaţiei – bomba populaţiei. fiind un fenomen care se petrece în interiorul pământului. deşi mult modificată. au atras atenţia asupra impactului negativ al creşterii asupra mediului. din lungi perioade de semistaţionare. 65]. Solow mai pretinde că a fi împotriva poluării e ca şi cum ai fi împotriva creşterii economice [74. totuşi. produsul naţional brut. în trecut. adevărata problemă a fost îngropată sub tot felul de sofisme. nu este necesară o asociere între dezvoltare şi creştere. sau au încercat să amestece ecologia cu economia [8. 49]. în momente diferite. iar prezenta eră efervescentă este doar o mică excepţie38. poluarea poate fi menţinută în limite controlate dacă sunt luate măsuri corespunzătoare. De asemenea. deşi necunoscută.Energia. resursele naturale şi teoria economică 33 în principal. 32]. Dar cu câţiva ani în urmă. iunie 1972. fără o creştere a acesteia – decât dacă există o substanţială scădere a populaţiei. 29. Şi mai mult. 19. Unii au devenit interesaţi de o viaţă bună. o parte mai neortodoxă a economiştilor au trecut la o poziţie fiziocratică. pe de altă parte. 228]. cum ar fi Fairfield Osborn şi Rachel Carson. precum şi asupra necesităţii încetinirii acestor procese. 56. în locul uneia îmbelşugate [8.

. Dar. John Maddox se remarcă prin încercarea de a impresiona cititorii cu “argumente” similare. De fapt. Dar totul a fost în zadar. în special în ultimii 30 de ani. Leontief a dezbătut problema în a sa Adresă prezidenţială către AEA [54].” în timp ce Johnson [49. a fost scutit de acest tratament. Să începem prin a ne reaminti că economiştii. 1] îi descalifică intelectual pe toţi ecologiştii încă de la început. au afirmat în stânga şi în dreapta că numai modelele matematice pot servi celor mai înalte scopuri ale ştiinţei lor. economiştii blamează Limitele creşterii pentru acel păcat şi pentru că a căutat să obţină “o aură de autoritate ştiinţifică” prin folosirea calculatorului. 51. pentru că a primit girul unui numeros grup de savanţi. W. Motivul real al acestei diferenţieri este că în Limitele creşterii se foloseşte un model analitic de genul celor din econometrie şi din operaţiile de simulare. care a ignorat structura. folosirea modelelor econometrice şi simularea au devenit un fapt comun. în marea majoritate. Limitele creşterii [62]. la fel ca toţi ceilalţi. 15-17]. “a fost păcălit să citească Limitele creşterii. Chiar şi The Economist [55] a renunţat la bunul simţ britanic şi. Eroarea de a se pune bază pe modelele aritmomorfice pentru a prezice cursul istoriei a fost combătută în câteva ocazii cu argumente tehnice41. “A Blueprint for Survival” [6]. unii au mers mai departe şi au atacat folosirea matematicii [4. caustic în afirmaţii. Solow [75.34 Nicholas GEORGESCU-ROEGEN nu poate fi ignorată sau. de la economişti. Se pare că acesta ar fi fost faptul care i-a dus pe economişti la insulte directe sau indirecte. dar inevitabilă în macroeconomie. 339]. verdictul deschis al lui Ragnar Frisch din adresa către Primul Congres Mondial al Societăţii de Econometrie (1965) încă aşteaptă să fie publicat. a catalogat raportul ca fiind “o culme a nonsensului retrograd”. 10. Simptomatic. 331-334. să observăm că agregarea a fost mereu privită ca o procedură mutilantă. Beckerman chiar a ignorat solemnitatea unei lansări şi a declarat studiul ca fiind “un nonsens neruşinat al unei echipe de descreieraţi de la MIT” [4. Mai recent şi dintr-un alt punct de vedere. Cu 40 41 Şi mai târziu a întrebat: “Cât de prost trebuie să fii ca să poţi să te alături Clubului de la Roma?” [4. 327]40. Vezi în special [26] şi [28]. negată. 339-341]. Kaysen [51] e. 69. Cu ajutorul computerului. recenta publicare a unui raport al Clubului de la Roma. În afara cercurilor economice. de asemenea. 660. se pare. cu atât mai mult. Acei economişti care au reacţionat la evenimente au încercat să consolideze ideea că raţionalitatea economică şi un sistem bun de reglare a preţului pot rezolva toate problemele ecologice. În al doilea rând. curios. de asemenea. 22u. a provocat o mişcare neobişnuită în cadrul profesiei de economist. [32. în editorialul “Limits to Misconception”. Un manifest similar. criticile asupra raportului au venit. Acum. totuşi. 1] spune că.

unii economişti i-au acuzat pe autorii Limitelor creşterii de presupunerea că aceeaşi proporţionalitate se va aplica şi la poluare – care este un output. Din nou. 6365) a atras numeroase proteste: Nature. în ciuda 42 43 Unele proteste au venit şi din afara cadrului economic [1. 51. economiştii denunţă utilizarea unui model agregat [4. după ce şi-a expus slăbiciunile în aceste eforturi de autoapărare. raportul a fost primit cu suficientă apreciere şi. 284u]. p. Ultimul. 666]. 14]. 21 ian. Chiar şi teoria dezvoltării economice e ancorată solid în modelele de creştere exponenţială. 61u. fără nici o excepţie. ca şi planurile economice au fost mereu evaluate prin prisma abilităţii de a susţine o rată ridicată a creşterii economice. Cel mai bun verdict este că. 341u] nu poate înţelege de ce savanţii ecologişti nu au atacat raportul. 58u]. dar şi cel mai important punct de vedere se referă la faptul indiscutabil că. 51. În al patrulea rând. 69. În afara acestor cercuri. 332u. corul economiştilor a strigat “greşeală” [4. 69. Recenzia sa asupra “A Blueprint for Survival” (“The Case Against Hysteria”. cu greutate. . în mod sigur nu cu mustrări43. 665. au ţintit către cel mai ridicat nivel al creşterii economice. ştiinţa economică obişnuită se va recupera. 69. 10. 74]. Trecând prin aceste critici inerente. p. este vorba de principiul acceleraţiei. E cu atât mai curios cu cât o parte din acei critici au afirmat concomitent că tehnologia se dezvoltă exponenţial (Secţiunea VI). 52. Sistemele economice. 18 feb. Chiar şi aşa. unii critici (chiar şi Solow) au condamnat Limitele creşterii pe singurul motiv că modelul folosit nu implică preţul [4. de asemenea! [4. 1972. 13. ca să le cităm pe cele cunoscute. modelul Harrod-Domar. preţul nu i-a împiedicat pe economişti să dezvolte şi să utilizeze modele ale căror planuri iniţiale nu conţin preţul în mod explicit – cum ar fi modelele Leontief statice şi dinamice. 42u. au sugerat că ar putea continua la un nivel mai mic [74.Energia. 1]. Nature. creşterea economică nu poate continua cu aceeaşi intensitate. 47u]42. 59. economiştii au suferit întotdeauna de mania creşterii [65. ci chiar au acceptat ideile din el. cineva ar putea avea impresia că acei critici de profesie economişti au procedat conform dictonului latin – quod licet Jovi non licet bovi – ceea ce îi e permis lui Zeus nu îi e permis unui bou. 52. e de înţeles de ce Beckerman [4. modelul Solow. 337. 74. 69. 14 ian. admiţând că pe termen lung. cap. Planurile economice. 179. 399u. 1972. 338u. O excepţie notabilă este reprezentată de Maddox [59]. potrivit căruia output-ul este proporţional cu stocul de capital. 661. Dată fiind poziţia economiştilor în această controversă. Unii. Dar atunci când autorii Limitelor creşterii au folosit ipoteza creşterii exponenţiale. 46u. p. 1972. 405f. 52. Cu toate acestea. exceptând câteva voci izolate în ultimii ani. În al treilea rând. 74. resursele naturale şi teoria economică 35 toate acestea.

131]. care seamănă cu acel faimos avertisment că lumea va dispărea în anul 1000 d.36 Nicholas GEORGESCU-ROEGEN imperfecţiunilor sale. cea umană are cea mai mică probabilitate de colaps instantaneu. Studiul a mai adus în prim-plan şi importanţa duratei în actualul curs al evenimentelor [62. la fel cum au făcut Malthus şi ceilalţi ecologişti. dar numai la suprafaţă. 42u. concluziile principale sunt de necontrazis” [cotat în 4. aceasta e una dintre situaţiile în care “evidentul” trebuie accentuat pentru că a fost prea mult timp ignorat. laureat Nobel. şi anume că o creştere exponenţială continuă este imposibilă într-un mediu finit [4. poate din cauza grabei pentru publicitate [34]. Oricare din aceşti factori pot duce la o “sufocare” a economiei mondiale. ar fi o greşeală să ignorăm avertismentele generale ale studiului în ceea ce priveşte creşterea populaţiei. iar atunci când va veni va fi după o foarte lungă serie de crize. 51. 56. expresiile cantitative ale acelor relaţii nu au fost verificate efectiv. Dintre toate speciile. marele păcat al autorilor Limitelor creşterii este că au ascuns cea mai mare parte a “evidentului” prin modul în care s-au concentrat exclusiv asupra creşterii exponenţiale. 183] – o idee des accentuată de savanţii ecologişti [43.C. poluarea şi epuizarea resurselor. “nu e frivol”44. Nu prea rămâne loc de dispute în ceea ce priveşte modelul general al relaţiilor dintre diversele simulări din acel raport. Dar chiar şi unii economişti au recunoscut meritele ei în a atrage atenţia către consecinţele variate ale poluării [69. De altfel. Totuşi. 3 martie 1972. Avem nevoie de o perioadă de timp nu numai pentru a atinge un nivel mai ridicat al creşterii economice. 273u]. Rechizitoriul este corect.. prin natura lor foarte rigidă. Adevărat. 44 Financial Times. Totuşi. . Predicţia. 58u]. 74. dar trecută cu vederea de economişti [32. 661. spunea că “oricare ar fi detaliile. citat în [4. Dar concluziile atât de mediatizate – că doar 100 de ani mai despart omenirea de o catastrofă ecologică [62. Unii analişti au mai criticat Limitele creşterii pentru folosirea doar a unui sistem analitic în accentuarea unei tautologii neinteresante. 333u. 144. dar şi pentru a coborî la unul mai scăzut. 55]. este contrară cu tot ceea ce ştim despre evoluţia biologică. 342]. prezentarea e cam neterminată. 69. Totuşi. după cum spunea Silk [72]. 337u]. 23 şi passim] – nu au o bază ştiinţifică solidă. Sfârşitul ei nu se află nici măcar în viitorul apropiat. modelele aritmomorfice folosite nu pot prezice mişcările de evoluţie pe care le pot suferi aceste relaţii în timp. Denis Gabor.

şi în timp. Şi în contradicţie cu ce pretind unii apărători ai stării staţionare [21. 6]. 64u. Deşi si este o variabilă istorică. cu condiţia să nu crească prea repede45. explicată mai demult de John Stuart Mill [64. problema este menţionată doar în trecere. şi stocul de capital rămân constante. a fost mult timp omisă47. în afara celui adus de Mill. aşa cum sugerează unele grafice [62. În Enciclopedia Internaţională a Ştiinţelor Sociale. de autorii “Blueprint for Survival”. ca şi de alţi scriitori anteriori. Eroarea se pare că îşi are rădăcinile în confuzia dintre stocurile finite şi fluxurile finite. O eroare similară a fost făcută de autorii Limitelor creşterii. Starea de echilibru: un miraj actual Malthus a fost criticat. 5]. Pentru un discurs penetrant al lui Malthus despre presiunea actuală a populaţiei. măsurată în ani. Spengler. ar fi bine să îi scoatem în evidenţă defectele logice şi faptice. cap. 47. 77]. dar simplu: cum creşterea exponenţială într-o lume finită duce la dezastru. H. Fie “cantitatea totală de viaţă”. 8. 32. pentru i mai mare decât un n finit. la fel ca Malthus. 20. nivelul resurselor consumate pe locuitor în anul i. De aceea Pi = 0. i ∈ (0. 12u. Fie Pi şi si populaţia şi. 304]. S defineşte o limită superioară pentru L prin ¦Pisi ≤ S. Eroarea cea mai importantă constă în a nu observa că nu numai creşterea. 20]46. ci şi o stagnare sau o stare de declin care nu converg spre anihilare nu pot exista pentru totdeauna într-un mediu finit. . Adevărata substanţă a argumentului Limitelor creşterii. Această valoare a lui n reprezintă durata maximă de existenţă a speciei umane [31. fie S cantitatea actuală a resurselor accesibile din scoarţa terestră. 6. egală cu L = Σ Pi. 124. 21]. ∞). 6]. Din cauza renaşterii spectaculoase a mitului salvării ecologice. 9. o autoritate recunoscută în acest domeniu. deoarece a presupus că populaţia şi resursele cresc după nişte simple legi matematice.Energia. Ca să ajungem la miezul problemei. Dar aceste critici nu au atins adevărata eroare a lui Malthus. resursele naturale şi teoria economică 37 VIII. 156-184. Această viziune a unei lumi minunate în care şi populaţia. salvarea stă într-o stare staţionară [42. au fost uşor contraţi printr-un silogism fals. Daly pretinde chiar că “o economie staţionară este deci o necesitate” [21. se bazau exclusiv pe dovedirea imposibilităţii creşterii. aceasta nu ocupă o poziţie privilegiată în legile fizicii. 45 46 47 Joseph J. 15]. în primul rând. 62. şi Pi > 0 în alte condiţii. Deoarece. nu poate fi 0 sau neglijabilă (doar dacă omenirea se reîntoarce la culesul fructelor). Această eroare ar fi presupunerea implicită că populaţia poate creşte în orice limită şi în număr. respectiv. vezi [76. 3f. cartea 4. mi-a spus că nu cunoaşte pe cineva care să fi făcut această observaţie. e împrumutată de la Boulding şi Daly [8.

făcute exact la momentul oportun. avocaţii stării staţionare o echivalează cu o stare stabilă deschisă termodinamică. Conceptul constituie un foarte bun mijloc de studiu al organismelor biologice. trebuie să presupunem că o scădere neprevăzută a accesibilităţii va fi miraculos compensată de cele mai bune inovaţii. Structura unei asemenea stări rămâne aceeaşi în toate privinţele. există raţiuni simple împotriva ipotezei că omenirea poate trăi într-o permanentă stare staţionară. incluzând. orice creştere a lui si va duce la o scădere a lui L şi n. 140]. Această capacitate defineşte o limită pentru orice Pi singular. în mod special. ea nu conţine sămânţa morţii inexorabile a tuturor sistemelor deschise. inclusiv de mărimea lui si48. 89-97]. în realitate. capacitatea de transport din orice an poate fi crescută printr-o mai mare utilizare a resurselor terestre.38 Nicholas GEORGESCU-ROEGEN Pământul are şi el o aşa-numită capacitate de susţinere. Din acest motiv. Specialiştii recunosc că legile actuale ale termodinamicii nu sunt suficiente pentru a explica toate fenomenele nonreversibile. ei ar trebui să explice modul în care o întreagă economie. procesele vieţii. Independent de aceste probleme. dar şi modul de viaţă. care depinde de mai mulţi factori. e inexact să afirmăm – aşa cum se pare că au făcut cei din grupul Meadows – că starea staţionară poate continua la nesfârşit cât timp Pi nu depăşeşte acea capacitate. Această imposibilitate a unui macrosistem nehaotic de a fi mereu durabil ar putea fi explicată printr-o nouă lege a termodinamicii. cei din grupul Meadows [62. Onsager [50. Această stare constă într-un macrosistem deschis care îşi păstrează structura entropică constantă prin schimburi materiale cu “exteriorul”. O lume staţionară 48 Evident. Pe de altă parte. Partizanii salvării printro stare staţionară trebuie să admită că o asemenea stare poate avea numai o durată finită – cu excepţia cazului în care doresc să se alăture clubului “NO LIMIT” prin adoptarea unui S inepuizabil – aşa cum au făcut. 172]. numai într-o manieră aproximativă şi numai într-o perioadă finită. la fel cum a fost explicată deja şi imposibilitatea unui perpetuum mobile. ca răspuns la inevitabila scădere a accesibilităţii resurselor. de fapt. Aparent. aşa că. Chiar dacă am crede despre capital că se poate schimba calitativ şi totuşi să rămână constant. Astfel. suportă o “deviaţie de numai câteva procente” [50. o stare stabilă poate exista. Altfel. Dar această limită depinde şi de limitele lui L şi n. Trebuie totuşi să observăm că acest concept se bazează pe nişte condiţii speciale introduse de L. . Aceste idei elementare vor fi reţinute pentru o folosire ulterioară (Secţiunea X). staţionară pentru o lungă perioadă. De asemenea. dispare dintro dată. Aceste condiţii sunt foarte delicate (sunt denumite principiul balanţei detaliate). de fapt. o lume cu o populaţie staţionară ar fi mereu forţată să îşi schimbe tehnologia.

754]. 219u. oamenii pot fi ocupaţi toată ziua cu aratul şi cu cumpărăturile. putem folosi mult mai eficient cărbunele utilizat în trecut. Nu se spune nimic despre cum se compară această entropie cu cea produsă de alte sisteme deschise49. Antreprenorii au dorit întotdeauna să îşi minimizeze fluxurile necesare pentru a-şi păstra capitalul. iar unei părţi din ea îi place confortul excesiv. dar şi fondurile [30. “Nu va mai exista o luptă cu cei din jur” [64. starea staţionară va intra într-o criză. dar poate nu am fi ajuns la tehnicile eficiente din prezent dacă nu am fi utilizat acel cărbune “ineficient”. 228-234]. iar tehnologia să se adapteze scăderii accesibilităţii resurselor [62. 359u]. Istoria ne oferă multe exemple de societăţi cvasistaţionare în care arta şi ştiinţele au stagnat. Argumentele obişnuite aduse în favoarea stării staţionare sunt totuşi de o natură diferită. dar şi stocurile. acest lucru se întâmplă numai din cauza faptului că populaţia e prea numeroasă. În acel moment. numite de acesta “materie primă”. ceea ce implică minimizarea lui s1 (fluxuri) pentru “o viaţă mai bună”? (Secţiunea XI). puţini au realizat că o descriere analitică adecvată ar trebui să includă şi fluxurile. Se spune. care îi va compromite aşa-zisele scopuri şi esenţa sa. Oricare ar fi starea. Ar mai trebui să ne ferim de o altă capcană. sistemul se va prăbuşi. 32. timpul alocat progresului intelectual depinde de intensitatea presiunii populaţiei asupra 49 Constatarea ne reaminteşte ideea lui Boulding cum că fluxurile din natură care sunt direcţio-nate către procesele economice. pentru un timp. 9u. Dacă fluxurile actuale dinspre natură sunt disproporţionate în raport cu siguranţa speciei umane. miracolul nu poate dura la nesfârşit. mai devreme sau mai târziu. de asemenea. Deciziile economice vor implica mereu şi fluxurile. Într-adevăr. “reprezintă ceva ce ar trebui minimizat în loc de a fi maximizat” şi că ar trebui să trecem de la o economie a fluxurilor la o economie a stocurilor [8. Într-o stare staţionară.Energia. după cum ne reaminteşte Bormann [7. să interacţioneaze cu mediul schimbător printr-un sistem analog de feedback-uri. într-o asemenea stare. că. Acest principiu afirmă că nivelul minim al entropiei produse de un sistem deschis termodinamic de tipul Onsager este atins atunci când sistemul devine stabil [50. resursele naturale şi teoria economică 39 poate. astăzi. poluarea se poate reduce mai repede prin procese naturale. de exemplu.xvi]. . mai directe. Este foarte adevărat că. Nu e oare adevărat că problema omenirii este de a economisi S (stocuri) pentru o populaţie cât mai numeroasă. Ideea că într-o stare staţionară oamenii nu trebuie să muncească în plus pentru a acumula capital (lucru care nu e prea exact dacă luăm în calcul cele spuse în ultimele paragrafe) se leagă de ce a spus Mill – oamenii îşi pot dedica mai mult timp activităţilor intelectuale. 55. 707]. Dar. asemănător cu cel al unui organism viu aflat într-una din fazele vieţii. economiştii suferă de complexul fluxurilor [29. 88]. 166]. cea a invocării principiului Prigogine în a argumenta starea staţionară. Ideea e mai mult frapantă decât lămuritoare. 9. cap.

Mărimea sa depinde de multiplele asimetrii existente între cele trei surse de entropie scăzută care constituie “zestrea” 50 51 Am văzut pentru prima oară acest termen într-o scrisoare de la Jirí Zeman. nu un război civil. 6-8] – scrierile sale nu oferă nici o bază pentru determinarea. ghearele. 32. IX. înotătoare sau branhii. în trecut. aripile etc. ar fi conflictul social care caracterizează specia umană [29. Din cauza acestei obişnuinţe. Într-adevăr. omul poate zbura sau înota. ci una de declin. sunt fenomene înrudite cu evoluţia exosomatică. supravieţuirea omului reprezintă o problemă complet diferită faţă de cea a celorlalte specii [31. în viitor. Fără îndoială. dar care a venit în prelungirea braţului endosomatic şi i-a crescut puterea.40 Nicholas GEORGESCU-ROEGEN resurselor. care nu îi aparţine prin naştere. Dar oricine crede că poate schiţa un plan pentru salvarea omenirii nu înţelege natura evoluţiei sau chiar a istoriei – o bătălie permanentă. Nu e nici biologică şi nici economică. De aceea. cum ar fi cele produse de om. chiar să se oprească. e bioeconomică. În primul rând. Idei de bază din bioeconomie50 Cu foarte puţine excepţii. 306-315. Uciderea periodică a trântorilor de către albine reprezintă o acţiune naturală.) care aparţin organismului prin naştere. cum ar fi fierberea unui ou sau lansarea unei rachete către Lună. Omul a ajuns să folosească bâta. creşterea actuală trebuie să se încetinească. 302-305]. dar la care nu se manifestă asemenea conflicte. biologică. măcar în principiu. chiar dacă corpul său nu are aripi. Sclavagismul. mai ales că – după cum admite şi Daly [21. şi procurarea organelor pentru transplant. 98-101. Se evidenţiază astfel importanţa încă neevidentă a concluziei că cel mai important argument în favoarea acelei viziuni este nu o stare staţionară. nu un proces previzibil şi controlabil. 32. A doua schimbare e dată de obişnuirea omului cu instrumentele exosomatice – un fenomen analog cu cel al peştilor zburători care s-au obişnuit în atmosferă şi s-au transformat în păsări. există alte specii care trăiesc în societate. în continuă schimbare. La acel moment. a nivelului optim al populaţiei şi al capitalului. dar care nu aparţin de corp51. toate speciile (în afara omului) folosesc numai instrumente endosomatice – după cum a denumit Alfred Lotka acele instrumente (picioarele. Aici e adevărata slăbiciune a viziunii lui Mill. Evoluţia exosomatică a adus două schimbări majore asupra omenirii. evoluţia omului a trecut dincolo de limitele biologice şi a inclus şi evoluţia instrumentelor exosomatice. . 348u]. Motivul este că “clasele lor sociale” corespund unor diviziuni biologice clare.

pe de o parte. dar acum folosim doar o zecime din acest potenţial. Prima asimetrie constă în faptul că acele componente terestre sunt un stoc. în viitor. În schimb.52 O generaţie. soarele radiază anual 1014 Q – unde 1 Q = 1018 BTU ! Din această cantitate. şi energia şi materiile aflate în scoarţa Pământului. entropia scăzută a materiilor accesibile e de departe cel mai important element din punct de vedere bioeconomic. Acestea sunt afectate de ce s-a consumat în trecut.2 Q. Terenul ricardian captează energie în funcţie de mărimea sa totală [27. 32. 13. pentru că întregul consum energetic anual nu e mai mare de 0. De aici vor putea să consume anual o cantitate de lemn echivalentă cu sporul natural vegetal. La o scădere a masei de 131 × 1012 tone. fotosinteza absoarbe numai 1. Din căderile de apă se pot obţine maxim 0. Datorită priorităţii prezentului asupra viitorului şi irevocabilităţii degradării entropice. orice ar face.08 Q.2Q.Energia. deoarece îl putem folosi în întregime astăzi sau pe parcursul timpului. 508. De aceea. cum nu există o procedură de transformare a energiei în materie (Secţiunea IV). În al doilea rând. 304]. Pentru oameni şi această cantitate este fantastică. reciproca e adevărată pentru componentele terestre. 232]. iar energia solară e un flux. cărbunele ars de strămoşii noştri e pierdut pentru totdeauna. Din energia solară care ajunge la nivelul scoarţei. 32. 52 Un fapt în mare parte neînţeles: terenul ricardian are aceeaşi valoare economică cu cea a unei plase de prins peşte. iar temperatura pământului va creşte la 10000 F). nu poate schimba “porţia” de energie solară a generaţiilor următoare. În mod sigur. specia umană nu va supravieţui atât. Şi mai mult. Diferenţa trebuie să fie bine înţeleasă [32. nu vom putea folosi niciodată vreo parte a fluxurilor de energie solară viitoare în acest moment. e o diferenţă astronomică între cantitatea de energie solară şi cea din scoarţa terestră. 226u]. În al treilea rând. generaţiile viitoare vor avea sursele lor inalienabile de energie solară (care sunt enorme). nivelul fluxurilor energetice solare este cu totul în afara controlului nostru. . Într-adevăr. pe de altă parte. e determinat de condiţiile cosmice şi chiar de mărimea globului pământesc. din care jumătate se reflectă în spaţiul extraterestru. Pentru argintul şi fierul consumat de predecesori nu există o compensaţie similară. Cărbunele este un stoc. în bioeconomie trebuie sa accentuăm că orice Cadillac sau Zim – lăsând la o parte armele – înseamnă mai puţine pluguri pentru generaţiile viitoare şi implicit mai puţine fiinţe umane. Totuşi. de asemenea [31. Gândiţi-vă că soarele va străluci cu aceeaşi intensitate pentru încă 5 miliarde de ani (înainte de a deveni o supernovă. resursele naturale şi teoria economică 41 omenirii – energia solară. numai 5300 Q ajung la limitele atmosferei Pământului.

53 54 55 Datele din această secţiune aparţin lui Daniels [22] şi Hubbert [46]. după cele mai optimiste estimări. Cea mai importantă problemă. Asemenea date variază de la un autor la altul. Weinberg şi Hammond [83. Aceste rezerve pot produce doar două săptămâni de soare pe glob53. şi în special 39 şi 67]. aceiaşi autori dovedesc din nou. În zilele noastre. din care se pot recupera circa 200 Q. Nu numai că autorii neagă existenţa problemelor nontehnice. Speranţele actuale se îndreaptă spre alte reactoare. iar problema transportului combustibilului nuclear şi mai ales a depozitării deşeurilor radioactive încă aşteaptă o soluţie chiar şi pentru un nivel mai mic al operaţiunilor [35. 412]. aceste rezerve pot susţine activitatea industrială a omului pentru câteva decenii. Unii experţi pretind că această sursă de energie este “în esenţă inepuizabilă” [83. Tehnicienii înclină să uite că. şi despre problemele sociale iscate de folosirea la scară largă a energiei nucleare. vezi [78] o monografie semnată de Harold şi Margaret Sprout. Chiar şi rezervele de uraniu 235 nu vor mai rezista mult dacă sunt folosite în aceleaşi tipuri de reactoare. în ziua de azi e mai uşor să duci muntele la Mahomed decât să îl convingi pe Mahomed să se ducă la munte. pionieri în acest domeniu. care. datorită propriului lor succes. Doar în Statele Unite există suprafeţe întinse acoperite cu argilă şi granit care conţin 60 g de uraniu natural la tona metrică [46. pot extrage energia din uraniu 238 şi toriu 232. care afirmă că tot ce trebuie făcut pentru a suporta o populaţie de 20 de miliarde este de a creşte proporţional şi resursele54. afirmaţia că “vastele rezerve de petrol pot dura cel puţin 40000 de ani” [59. 415u] au venit cu un plan măreţ. 6. Pentru a răspunde criticilor (American Scientist. problema e mult mai accesibilă. în general. nr. După cum admit şi cei responsabili. p. cu ajutorul uraniului 235.42 Nicholas GEORGESCU-ROEGEN Trecând la moştenirea terestră. LVIII. Acest plan e un exemplu tipic de gândire lineară. 417u]. este respinsă de Weinberg ca fiind “transştiinţifică” [82]55. şi anume cea a existenţei organizării sociale compatibile cu o asemenea densitate a populaţiei şi o manipulare nucleară de acest tip. în mod special. Pentru o recentă discuţie despre impactul social al creşterii industriale. . 36. sunt cam 215 Q de combustibili fosili. Prin prelucrarea acestor roci s-ar putea obţine combustibil nuclear pentru 32000 de reactoare nucleare distribuite în 4000 de locaţii. 619). dar nu prea mult. dar le şi folosesc [83. chiar şi o singură centrală atomică prezintă riscurile substanţiale ale unor catastrofe nucleare. că este posibilă hrănirea unei asemenea populaţii. în mod linear. Dacă consumul lor continuă în acelaşi ritm. 226u]. 99] e pură fantezie. Totuşi. capabile de a produce dublul energiei consumate acum în SUA pentru 20 de miliarde de locuitori pentru milioane de ani. Bazându-se pe asta.

O judecată înţeleaptă ne-ar face să acţionăm invers şi să producem combustibili din plante – o direcţie urmată deja de câţiva cercetători [22. reacţia termonucleară controlată. automobilele mergeau cu gazul obţinut prin arderea cărbunilor. principalul motiv fiind că industriile alternative sunt acum mult mai eficiente din punct de vedere economic. aproape microscopică. Pe termen lung. În al patrulea rând. Pentru a crea un adevărat şoc. Reacţia deuteriu–triteriu are o şanşă mai mare de succes. din cauza dificultăţilor prezentate mai sus (Secţiunea IV). Pe de altă parte. care. o cantitate mai mult decât suficientă pentru milioane de ani de activitate intensă. deoarece are nevoie de o temperatură mai scăzută. În completare. Astfel. . Folosirea sa directă nu e încă practicată la o scară largă. care există în cantităţi foarte mici. ca o ploaie fină. 41]. pot fi folosite doar în câteva situaţii. care altfel nu s-ar putea obţine. energia solară are un imens inconvenient în comparaţie cu energia terestră. Concluzia este că moştenirea entropică a omenirii prezintă un alt deficit diferenţial important. ne ajută să obţinem aproape instantaneu cantităţi enorme de lucru mecanic. în Suedia. în timpul celui de-al doilea război mondial. Este interesant de ştiut că. din punctul de vedere al utilizării industriale. ar mai trebui să menţionăm energiile fluxului şi pe cele geotermale. nici experţii care lucrează la această reacţie nu sunt prea optimişti. râuri şi lacuri. resursele naturale şi teoria economică 43 Ar mai rămâne visul fizicienilor. în timp ce folosirea celor care sunt suficiente implică riscuri mari şi obstacole tehnice formidabile.Energia. fluxurile de energie solară vin cu o intensitate foarte mică. de unde să o putem lua într-o formă concentrată. 311–313]57. ar produce doar 200 Q în total. Dar rezultate promiţătoare vin din diverse direcţii [37. acesta e un fapt dovedit. Totuşi. doar reacţia deuteriu–deuteriu ar putea fi singura sursă de energie terestră pentru o perioadă îndelungată de timp56.1 Q pe an). există o imensă cantitate de energie solară care e nesfârşită. Energiile terestre pe care putem să ne bazăm efectiv există doar în cantităţi infime. energia terestră liberă e mult mai mică decât cea primită de la soare. Diferenţa faţă de una adevărată este că această ploaie de radiaţii nu se colectează natural în pârâuri. Ceea ce contează din punct de vedere bioeconomic este că folosirea directă a energiei solare nu are riscuri sau mari semne de întrebare. Imaginea generală este acum foarte clară. Dar cum are nevoie de litiu-6. deşi nu sunt neglijabile (0. În contrast. cum se întâmplă în cazul căderilor de apă. Ultima e disponibilă într-o formă concentrată. Se demască astfel şi declaraţia lipsită de temei despre obţinerea proteinelor din combustibilii fosili. uneori chiar prea concentrată. Imaginaţi-vă cât de dificil ar fi pentru cineva să folosească direct 56 57 Doar un procent din deuteriul din oceane ar furniza 108 Q prin acea reacţie.

Acest caz se raportează la economia tehnicilor moderne agricole. pe de altă parte. totuşi folosirea lor pune în pericol multe alte forme de viaţă. chiar dacă e folosită sau nu. Scopul ei este acelaşi. dar acest caz nu prea are importanţă practică. În al cincilea rând. Omul a căutat să extermine orice specie care îi secătuia resursele de alimente sau se hrănea din ele – lupi. Dar omul este singurul care poate influenţa. direct sau indirect. şi anume de a deveni căldura disipată care menţine echilibrul termodinamic dintre glob şi spaţiu la un nivel corespunzător58. în nişte limite. Dar această luptă a omului cu celelalte specii pentru mâncare (sau pentru energia solară) are şi unele faţete ascunse. microbi etc. capacitatea de susţinere biologică a Pământului este stabilă. insecte. chiar dacă e greu de calculat. să fertilizeze solul cu îngrăşăminte naturale şi altele. Prin contrast. Aceeaşi dificultate o prezintă şi folosirea directă a energiei solare. Pentru această capacitate se luptă omul cu celelalte specii. orice formă de energie solară este lipsită de poluare. În folosirea acestor resurse. Deşi poate părea curios. omul a avut un mare ajutor şi din partea animalelor domesticite. X. Folosirea oricărei energii terestre produce poluare. Agricultura modernă: o risipă de energie Dat fiind spectrul actual al plantelor şi distribuţia lor geografică. unul dintre acestea are consecinţe profunde. a devenit şi mai nemilos prin folosirea instrumentelor exosomatice sofisticate. de radiaţiile solare. să schimbe tipul recoltei. 58 O clarificare este necesară: chiar şi folosirea energiei solare poate distruge climatul dacă este eliberată în alt loc decât unde a fost colectată. nu numai cantitatea de hrană. Acelaşi lucru e valabil şi pentru perioade diferite de timp. Dar nimic din natură nu se compară cu competiţia umană pentru energia solară (în orice formă). În agricultură. A şasea asimetrie implică faptul că supravieţuirea oricărei specii de pe Pământ depinde. care este ireductibilă şi cumulativă. . Omul. inclusiv pe cea proprie. energia solară. în sensul că orice inovaţie tehnologică constituie un pas înainte în direcţia economisirii resurselor. Unele specii au fost aduse în pragul dispariţiei chiar din cauza nevoilor exosomatice ale omului sau chiar din extravaganţele lui. are un avantaj unic incomensurabil. omul nu are nici un concurent din celelalte specii.44 Nicholas GEORGESCU-ROEGEN energia cinetică a unor picături microscopice de ploaie în cădere. Omul nu a deviat câtuşi de puţin de la legea junglei. este legat de resursele minerale. dar şi eficienţa transformării energiei solare în hrană. omul a învăţat să are mai adânc. datorită dependenţei exosomatice. dar aceasta nu este imposibil de depăşit. În timp. iepuri.

În al doilea rând. Dar această creştere e obţinută printr-un consum proporţional mai mare de entropie terestră. înlocuirea boului cu tractorul. 31. cea cu nitraţi cu 146% şi pesticidele cu 300%. 11u. Totuşi. a balegii cu îngrăşămintele chimice substituie elemente mai rare în schimbul celei mai abundente surse – radiaţia solară. Totuşi.Energia. această substituţie reprezintă o risipă a entropiei terestre. nu există altă salvare din dezastrul subnutriţiei şi foametei decât de a forţa terenurile printr-o agricultură mecanizată. un alt produs al revoluţiei industriale. care reprezintă. . resursele naturale şi teoria economică 45 Doi factori evolutivi au influenţat tehnicile agricole în timp. de fapt. Acest tip de economie ar fi foarte bună în cazul unei varietăţi de recolte. o folosire mai mare a fertilizărilor chimice şi a pesticidelor şi o cultivare intensivă a noilor varietăţi de cereale. fertilizarea cu fosfaţi cu 75%. Ideea generală ar fi că. Totuşi. l-a forţat pe micul fermier să îşi desfiinţeze păşunile şi să îşi folosească tot terenul pentru culturi [27. Tractoarele şi alte maşini agricole au luat locul oamenilor şi animalelor. Presiunea populaţiei. 526. Totuşi. 40]. Ce fac tehnicile moderne este să crească nivelul fotosintezei la nivelul culturii. Procesul e şi mai evident în agricultură. dacă jumătate din input-ul de energie terestră (provenit din activitatea minieră) folosit în agricultura modernă pentru un hectar – cultivat cu grâu – e folosit în fiecare an. a nutreţului cu motorina. datorită creşterii populaţiei. acest tip de agricultură este pe termen lung o mişcare împotriva celor mai elementare interese bioeconomice ale speciei umane. numărul tractoarelor a crescut cu 63 de procente. iar îngrăşămintele chimice le-au înlocuit pe cele naturale. a fost extinderea către agricultură a proceselor prin care entropia din sursele minerale a înlocuit-o pe cea biologică. 59 Între 1951 şi 1966. Al doilea factor. cea mai importantă sursă de descongestionare a fost curăţarea unor alte bucăţi de teren. (Ar trebui să notăm că o scădere a substituirii energiei solare cu energie terestră ar fi. Totuşi. Metodele de creştere a suprafeţelor cultivate au ajutat şi ele. o bună afacere energetică). Asta înseamnă că. În primul rând. mereu în creştere. singura resursă rară. de fapt. ţăranii care practică agricultura ecologică. 32. 302u]. Cel mai vechi este cel al presiunii continue exercitate de populaţie asupra terenurilor cultivate. Migraţia a reuşit să mai reducă din acea presiune. agricultura mecanizată nu prea se potriveşte cu micile ferme familiale care au resurse numeroase de mână de lucru. dar şi pentru cei care îi ajută. care folosesc animalele şi gunoiul de grajd trebuie să cultive mâncarea pentru familie. în doi ani acea agricultură ar produce o cantitate cel puţin dublă de grâu pe acelaşi teren. recoltele au crescut doar cu 34% [6. deoarece rezultatele nu sunt pe măsura investiţiei59.

mai mult decât altele. mai exact. 32. 172u. . 12]. mitul populaţiei optime – “una care poate fi întreţinută veşnic” [6. 20. Deoarece. Norman E. 60 Această poziţie aparţine lui Colin Clark (1963) în [31. la o dietă de 4500 de kilocalorii. 14. distribuţia moştenirii umane între toate generaţiile. 11. 74. ceea ce poate duce omenirea la un cul-de-sac ecologic fără întoarcere [31. Nu se poate altfel. un premiu Nobel.46 Nicholas GEORGESCU-ROEGEN idee ce i-a adus celui care a dezvoltat-o. 42]. activitatea economică a oricărei generaţii se reflectă în cea a generaţiilor viitoare. care ceteris paribus înseamnă o scădere mai mare a vieţii ulterioare (Secţiunea VIII). dar cu preţul unei creşteri a consumului pe cap de locuitor de resurse. 32. Pi. dar totuşi ele reprezintă o gândire lineară. Aceeaşi posibilitate a fost luată în calcul şi pentru biologie şi fizică. dacă obţinerea hranei în “complexe agro-industriale” devine o regulă generală. multe specii asociate vechii agriculturi pot dispărea. 20] şi mai recent lui Revelle [70]. În completare. Boulaug. cele mai multe opinii fiind că biologia ar înghiţi fizica [32. Din acelaşi motiv – din faptul că domeniul ecologiei e mai larg decât cel al economiei – economia ar trebui să se contopească în ecologie. permite dezvăluirea celui mai încăpăţânat punct de vedere mecanicist asupra lumii şi anume. O cultură a plantelor mecanizată şi fertilizată excesiv permite existenţa unei populaţii numeroase. 13] este exprimată speranţa că. Aproape sigur. 11. economia şi ecologia se vor unifica. Această întrebare. Economia nici nu se poate gândi la rezolvarea unei asemenea probleme. Obiectul economiei este de a administra resursele limitate. iar efectele poluării se acumulează. dacă s-ar folosi cele mai bune metode pe întreaga suprafaţă arabilă60. 48]. ar trebui adăugat că această administrare priveşte doar o generaţie. 301u]. şi de asemenea. Această logică are la bază calculele efectuate prin multiplicarea potenţialului total arabil cu producţia medie din Iowa. Una dintre cele mai importante probleme ecologice ale omenirii e reprezentată de relaţia dintre calitatea vieţii unei generaţii cu a alteia – mai exact. Un program bioeconomic minimal În “A Blueprint for Survival” [6. resursele terestre de energie şi materiale sunt consumate complet. dacă s-ar produce o asemenea fuziune. Calculele pot fi exagerate. si. într-o zi. XI. Observaţiile de mai sus se bazează pe eterna întrebare: Câţi oameni pot trăi pe Pământ? Unii experţi susţin că ar fi suficientă hrană pentru aproape 40 de miliarde de locuitori. 62. nici unul dintre autori nu s-a gândit la cât timp poate rezista o populaţie de 40 de miliarde [31. după cum am văzut în secţiunile precedente.

atunci prima generaţie va extrage cantitatea a`b`. Altfel. resursele naturale şi teoria economică 47 Există un principiu elementar al economiei în conformitate cu care singurul mod de a atribui un preţ unui obiect unicat. D1. iar Barry Commoner de costul deteriorării mediului [18. Grupul Meadows vorbeşte de costul consumării resurselor [62. Vom presupune că cererea pentru nişte resurse minerale deja extrase (cărbunele) e aceeaşi pentru fiecare generaţie şi că fiecare generaţie trebuie să consume cel puţin o “tonă” de cărbune. 181]. Acestea sunt expresii pur verbale. Putem privi pe aa` ca fiind preţul cărbunelui din acele mine. D2. Nu va mai rămâne nimic pentru generaţiile următoare. 253u. Nu toate detaliile. Această licitaţie ar fi limitată61. Linia întreruptă abcdef reprezintă costul mediu al exploatării depozitelor cu accesibilităţi diferite. În decursul celei de-a treia generaţii. Rezervele totale sunt de 15 tone.. dar în mod sigur cele mai importante consecinţe ale alocării resurselor între generaţii de către mecanismele pieţei pot fi aduse în discuţie printr-o foarte simplă diagramă. D15 reprezintă cererea agregată a generaţiilor care se succed.. începând cu cea actuală. cu c`c = gg` aducând chiria din partea haşurată. Programul cererii include şi preferinţele pentru protejarea generaţiilor viitoare. este de a face o licitaţie pubilcă. unul din noi îl poate lua cu câţiva dolari. reprezentată prin hh`i`i. cantitatea exploatată va fi gh. Dar nici cererea curentă şi nici stocurile nu pot include situaţia generaţiilor de după anul 3000 sau poate de peste 100000 de ani. preţul cărbunelui in situ va fi 0. dacă ignorăm pentru un moment efectul ratei dobânzii asupra rezervelor de cărbune in situ privind proprietarii minelor. costul marginal al extragerii va fi h. aria haşurată reprezintă diferenţele de chirie dintre minele mai bune. Este exact ce se întâmplă cu resursele neînlocuibile.. a patra generaţie va rămâne cu cantitatea hh` (determinată de g`d = h`e). pentru că nu există ceva precum preţul resurselor de neînlocuit sau al poluării. În cele din urmă. Stocurile pot reflecta şi preţurile viitoare pentru câteva decenii. cererea generaţiei actuale reflectă interesul protejării copiilor şi poate al nepoţilor. . . Desigur. Fiecare generaţie poate folosi oricâte resurse terestre şi poate polua în orice cantitate.Energia. passim]. 61 Şi totuşi mitul economic cum că preţul reflectă valoarea e adoptat şi de alte profesii. A doua generaţie va extrage cantitatea b`c`. care va aduce o chirie pur negativă. Dar cum nici o mină nu va câştiga chirii diferite. În graficul 1. să zicem Mona Lisa. Acum. Generaţiile viitoare nu există pe piaţa de azi. pentru că a licitat de una singură. dacă licităm doar noi doi.

Să considerăm cazul denumit mai devreme ca o eră a euforiei. Mecanismele pieţei prin ele însele duc la un consum al resurselor în cantităţi mai mari decât ar fi trebuit de către primele generaţii. 75] este de ce resursele in situ pot avea un preţ pozitiv chiar dacă nu există restricţii autoimpuse de proprietarii 62 În una din primele lucrări [45]. preţul in situ ar creşte la infinit. Ideea ignorată de puţinii economişti care au studiat aspectele pieţei resurselor naturale [spre exemplu. Într-adevăr. Dacă toate generaţiile ar licita pentru întregul depozit de cărbune.62 O dată cu apariţia ratei dobânzii. Cărbunele in situ nu poate avea astfel nici un preţ de-a lungul generaţiei actuale. pe măsură ce economia actuală dispare. . se modifică tabloul şi se evidenţiază mai bine incapacitatea pieţei de a preveni consumul excesiv al resurselor de către generaţiile anterioare. precum şi cea pentru generaţiile viitoare. Hotelling a demonstrat că nu se poate vorbi de alocarea optimă a resurselor dacă cererea viitoare nu e cunoscută. nu există chirie şi nici vreo dorinţă de a păstra cărbune in situ pentru generaţiile ce vor veni. ceea ce confirmă dictatura prezentului asupra viitorului. Este situaţia în care cărbunele de cea mai bună calitate este suficient pentru satisfacerea cererii prezente. ceea ce nu ar duce nicăieri. Numai un atotştiutor ar putea evita această situaţie prin alocarea unei tone de cărbune in situ pentru fiecare din cele 15 generaţii.48 Nicholas GEORGESCU-ROEGEN Graficul 1 Câteva lucruri sunt evidente. La acest orizont. a`b` > b`c` > gh > hh`.

preţul va fi p2j = r2 / (1 + i)5-j. Această paralelă nu înseamnă că noua orientare etică e uşoară.Energia. Caritatea pentru contemporani se bazează pe un obiectiv de bază. atunci când C2 devine eficientă economic. Chiria trebuie astfel adăugată acestui preţ. 42u]. la fel cum avem acum pentru vecinii contemporani. Să mai presupunem că C2 se va termina după încă două generaţii. unde i e rata dobânzii (constantă pe durata exerciţiului). 10]. Chiar şi Solow foloseşte un orizont de numai 30 de ani [74. Răspunsul constă în faptul că. Deficitele serioase pot deveni efective dincolo de orizontul actual. Pentru a ilustra acest proces. ci datorită deficitelor aşteptate într-un orizont de timp. va avea un preţ pozitiv. chiar dacă am găsi “preţul corect”63. C3 mine de cărbuni de calităţi diferite. Dar să nu ignorăm concluzia mult mai importantă a analizei precedente. Pe de altă parte. nu ar fi din cauza deficitului actual. dacă resursele prezente ar avea un preţ. În timpul celei de-a treia generaţii. Deci preţul actual al cărbunelui C1 va fi p10 = r1 + p23/ (1 + i)3. fie C1. Să mai presupunem că C1 se termină în timpul generaţiei a treia. care e evidentă în cazul erei bunăstării. iar apoi C3 va fi suficientă pentru timpul rămas. C2. deoarece C2 va aduce o chirie în a cincea generaţie. Singurul mod de a proteja generaţiile viitoare este de a ne reeduca. Altfel vorbind. preţul lui C2 devine p23 = r2 / (1 + i)2. astfel încât să avem puţină consideraţie pentru oamenii viitorului. nici nu există. În anul j. Nu mai trebuie adăugat nimic pentru a ne convinge că mecanismele pieţei nu pot proteja omenirea de crizele ecologice din viitor. iar costurile exploatării unei unităţi de cărbune să fie k1 < k2 < k3 . trebuie să spunem că existenţa ratei dobânzii ajută la economisirea resurselor. de câteva decenii [10. Întrebarea la care trebuie să răspundem nu e “Ce a făcut trecutul pentru mine?” – cum a zis Boulding – ci “de ce aş face ceva pentru trecut?” Ce vă face să credeţi că va mai exista un trecut peste 10000 de ani? Şi nici nu ar 63 Încrederea caracteristică economiştilor în atotputernicia mecanismului preţului i-a făcut pe mulţi din cei cu care discutăm să contraargumenteze că alegerea satisfacerii nevoilor prezente sau viitoare reglează preţul. în decursul generaţiilor. C1 va avea o chirie diferită r1 = k2 – k1. Numai C3 nu are o dobândă diferenţială şi astfel preţul va fi 0. şi anume p20 = r2 / (1 + i)5. Trebuie să observăm că. şi anume propriul interes. iar după alte două generaţii chiria lui C2 faţă de C3 va fi r2 = k3 – k2 . Tot aşa se poate determina şi preţul actual al lui C1. din punctul de vedere al acestor decizii. resursele naturale şi teoria economică 49 minelor. Acest fapt nu poate influenţa deciziile actuale. Formula astfel calculată arată că efectul ratei dobânzii este de a extinde folosirea cărbunelui adus din surse mai accesibile (în comparaţie cu cantităţile determinate în graficul 1). . Acest argument nu ia în considerare limitările actuale.

Alt punct de vedere spune că. Şi mai mult. nu au răspunsuri uşoare sau convingătoare. Altfel vor rezulta numai confuzii şi controverse. o parte a ecologiştilor susţine că problema creşterii populaţiei e numai o sperietoare folosită de naţiunile bogate pentru a distrage atenţia de la propriul abuz asupra mediului. cum nici un preţ semnificativ nu se poate stabili pentru că generaţiile viitoare nu pot licita asupra acestei oportunităţi. Trebuie să acţionăm. în direcţia unei redistribuiri radicale a capacităţilor productive între toate naţiunile. Dar. tot etic şi chiar mai urgent. nu există un asemenea cost al reparării unui fapt ireversibil sau de inversare a epuizării irevocabile şi. economiştii vor să îi protejeze pe bogaţi sau pe protejaţii lor politici. cu toate că sfatul celor mai mulţi economişti ar fi de a creşte eficienţa alocării prin taxe şi impozite. creşterea populaţiei e cel mai mare rău posibil şi trebuie acţionat urgent. care aparţin noii etici. Nici o platformă ecologică nu trebuie să ignore faptul că. în ambele cazuri. Nu există nici o lege în biologie care să spună că o specie trebuie să apere existenţa altor specii chiar cu preţul propriei vieţi. Normal. omul nu va regresa sau nu-şi va cruţa competitorii (incluzând aici şi populaţiile viitoare). De aceea. cele două puncte de vedere nu încetează să se izbească cap în cap. în mod corect. Pentru acest grup e o singură problemă – inegalitatea dezvoltării. din contră. Aceste întrebări. Dacă oprim actuala creştere economică. care loveşte şi în generaţia care o produce. Trebuie să recunoaştem că însăşi graniţa care desparte naţiunile bogate de cele sărace e un rău datorat propriei existenţe şi trebuie tratat în mod direct. De fapt. Kaysen [51] şi Silk [72]. Dificultatea stă în natura umană: e bine împământenită credinţa celor bogaţi că cei săraci nu se vor opri din creştere ca număr şi a celor săraci că bogaţii vor şi mai mulţi bani. putem fi siguri că va avea parte de mai multă atenţie decât sora ei. Dar dificultatea alegerii ar trebui adusă la cunoştinţa publicului – şi anume că o epuizare mai lentă a resurselor presupune mai puţin confort exosomatic şi că un control riguros al poluării presupune un consum mai mare al resurselor. vom păstra starea actuală şi vom elimina orice şansă a naţiunilor sărace de a se îmbogăţi. .50 Nicholas GEORGESCU-ROEGEN fi economic să ne sacrificăm pentru ceva ce nu există încă. Deoarece poluarea e un fenomen de suprafaţă. Tot ce putem spera este că ne putem educa 64 Pentru ideile Conferinţei de la Stockholm. cum s-a întâmplat la Stockholm sau la Bucureşti la Conferinţa despre populaţie64. asupra căruia au insistat. spun ei. vezi [2]. Să nu se uite că despăduririle iresponsabile au fost făcute doar pentru bani şi că au fost oprite numai cu ajutorul restricţiilor cantitative. din tot ce ştim despre viaţă în general. există şi reversul medaliei. trebuie să insistăm pe aplicarea unor reglementări cantitative. epuizarea resurselor.

va elibera forţe productive foarte mari. ţările subdezvoltate trebuie ajutate pentru a ajunge cât de repede posibil să ducă o viaţă bună (nu de lux). Primul. E absurd să plantezi. după cum afirmă. ca şi prin luarea unor măsuri adiţionale bine calculate şi bine intenţionate. Ar fi o prostie să propunem o renunţare completă la confortul industrial al evoluţiei exosomatice. Epuizarea acestor resurse trebuie redusă pe cât se poate. Dar a sosit timpul să oprim creşterea exclusivă a stocurilor. Întreruperea producţiei tuturor instrumentelor de război nu numai că va desfiinţa uciderea în masă cu nişte arme ingenioase. prin folosirea acestor forţe. pe fluxurile energiei solare va face faţă monopolului prezentului asupra generaţiilor viitoare. viitorul speciei umane prin protejarea speciilor care ne sunt de ajutor. Inovaţiile tehnice vor avea şi ele un rol bine definit în această direcţie. Protecţia completă şi reducerea totală a poluării sunt mituri periculoase care trebuie expuse ca atare (Secţiunea V). Omenirea nu se va întoarce în peşteri sau în copaci. tutun dacă nimeni nu mai fumează. poate chiar mai important şi mai eficient. cu toate că o asemenea economie va mai avea nevoie de materiile prime terestre. dacă. ar trebui să ne îndreptăm atenţia către folosirea directă a energiei solare – singura curată şi nelimitată. Naţiunile care sunt într-atât de dezvoltate încât să producă armament ar trebui să fie capabile să ajungă la un consens în ceea ce priveşte această prohibiţie fără nici o greutate. 204]. O economie bazată. economia puterii se îndreaptă spre un punct de cotitură. în continuare. dar. acestea au înţelepciunea necesară de a conduce întreaga lume. 65 La Conferinţa Dai Dong (Stockholm. în principal. pe care le-am considerat mai potrivite decât recurgerea la instalaţii de toate . Cererea poate juca şi ea un rol. În al doilea rând. În locul oportunismului de care dăm dovadă în folosirea diverselor energii minerale. producerea armelor de orice fel şi nu numai a celor de război ar trebui să fie interzisă.Energia. de asemenea. Dar sunt câteva puncte care pot fi incluse într-un program bioeconomic minimal. chiar şi cu unele costuri. 1972) am sugerat adoptarea unor măsuri. În acest moment. resursele naturale şi teoria economică 51 astfel încât să ne reţinem de la pagube “nenecesare” şi să protejăm. Tehnicile deja cunoscute ar trebui promovate astfel încât să putem învăţa toţi din practică şi să dezvoltăm această meserie. Ambele variante ale acestei perspective vor trebui să participe efectiv la eforturile cerute de această transformare şi să accepte necesitatea unei schimbări radicale în ceea ce priveşte perspectivele polarizante asupra vieţii65. Justus von Liebig observa că “civilizaţia reprezintă economia puterii” [32.

66 .52 Nicholas GEORGESCU-ROEGEN În al treilea rând. – va trebui să fie evitată cu atenţie şi. Această schimbare va necesita o serie de retractări din partea tuturor felurile. În mod firesc. cum ar fi maşinuţa de golf sau maşinile de două garaje. Să-ţi cumperi în fiecare an o maşină nouă şi să-ţi reamenajezi locuinţa la fel de des este o crimă bioeconomică. În al şaptelea rând şi strâns legat de punctul anterior. În al optulea rând. Dar este chiar mai important ca toţi consumatorii să se reeduce astfel încât să sfideze moda. fie fuziunea controlată se va înfăptui. ar trebui să ne vindecăm de ceea ce se numeşte “sindromul aparatului de ras”. dacă este necesar. care e bazată numai pe motivele din Secţiunea X. Pentru a evita neînţelegerile. Este într-adevăr o boală a minţii să arunci o haină sau o piesă de mobilier cât timp aceasta mai poate să-şi îndeplinească rolul său specific. În al cincilea rând. ilustrat superb de lucruri atât de contradictorii. în concordanţă cu cele de mai sus. Della Moneta (1750). Într-o formulare plastică. Ele nu au fost privite cu ochi buni [2. Atunci fabricanţii vor trebui să îşi concentreze eforturile pe durabilitatea produselor. ţările experimentând acum o creştere demo-grafică foarte mare vor trebui să depună eforturi intense pentru atingerea cât mai rapidă a rezultatelor în această direcţie. Din momentul în care facem acest lucru. În al şaselea rând. până ce fie utilizarea directă a energiei solare va deveni o practică obişnuită. şi în mod regulat. producătorii ar trebui să înceteze să mai producă asemenea facilităţi. Sugeram ca populaţia să se poată mişca liber dintr-o ţară în alta. vitezei luminii etc. toată pierderea de energie – prin supraîncălzire. în multe cazuri în zilele noastre trebuie să aruncăm o pereche de pantofi doar pentru că i s-a rupt un şiret. 72]. ar trebui să adaug că acest capriciu al alimentelor organice nu are nimic de a face cu această propunere. ar trebui să ne vindecăm de această morbidă sete pentru tot ceea ce este extravagant. pentru a avea timp să lucrezi la un aparat care să radă mult mai repede şi tot aşa până la infinit. Alţi scriitori au propus acele bunuri care să fie astfel fabricate încât să fie mai durabile [43. În al patrulea rând. 146]. prin depăşirea limitelor răcirii. după cum o caracteriza Abbot Fernando Galliani în opera sa consacrată. se află necesitatea ca bunurile de lungă durată să fie făcute mai rezistente prin proiectarea lor astfel încât să poată fi reparate. omenirea ar trebui să se împuţineze şi să ajungă la un nivel la care poate să se hrănească doar în urma practicării unei agriculturi ecologice66. “acea boală a minţii umane”. care presupune să faci un aparat care să radă mai repede pentru a avea timp să lucrezi la un aparat care să radă şi mai repede. ar trebui să scăpăm de modă.

327-344. Fabian Tract 412. 706-709. 9. 11. Oxford Economic Papers. Abelson.J. p. R. lipsită de evenimente şi vegetativă. Blin-Stoyle. de exemplu – care nu are ambiţii spirituale să moştenească un pământ încă scăldat din belşug de razele soarelui? Bibliografie 1. Beckerman. noiembrie 1972. Baltimore. London. Lăsăm altă specie – amiba. în [66]. Amsterdam. Jeremy.. The Politics of the Environment. resursele naturale şi teoria economică 53 profesioniştilor care au atras omul în acest regres infinit şi fără de conţinut. “A blueprint for Survival”. “Economists. Boulding. Wilfred. Johns Hopkins Press. 1-43. dar aprigă. 5-29. Artin. ianuarie 1972. ”Unlimited Growth. decembrie 1972. 8.J. Barnett. Boulding. recomandările anterioare vor părea rezonabile în integralitatea lor oricărui cititor care doreşte să examineze logica pe care ele se bazează.H. Bridgman. 1972.. Va urma omenirea vreun program care să implice o constrângere a dependenţei faţă de complexul exosomatic? Poate că destinul omului este de a avea o viaţă scurtă. ºi Morse. 1973.Energia. p. 1955. 17 martie 1972. Philip H. edit. Blin-Stoyle. 236-268. 7. Sintetizând. Philosophical Library. “Statistical Mechanics and the Second Law of Thermodynamics”. R. Scarcity and Growth. New York. în Evironmental Quality in a Growing Economy. p. 359-367. The Ecologist. “Limits to Growth”. 3-14. 1197 2. Baltimore.J. Earth Talk: Independent Voices on the Environrment. în Reflections of a Physicist. BlinStoyle. 1959. palpitantă şi extravagantă mai degrabă decât o existenţă lungă. 3. . “The End of Mechanistic Philosophy and the Rise of Field Physics”. Science. Kenneth. Harold J. BioScience. 4. R.W. Scientists and Environmental Catastrophe”. Kenneth. p. ediþia a II-a.. ”The Economics of the Coming Spaceship Earth”. P. în Turning Points in Physics. Tom. North Holland. Henry Jarrett. New York. Fabian Society.. Dar un gând a persistat în mintea mea de când am devenit interesat de natura entropică a procesului economic. edit. 10. Grossman Publishers. John Hopkins Press. Growing. 5. Growing. Chandler. Bormann. F. Bray. p. Va trebui să realizăm că o pregătire importantă pentru o viaţă mai bună este petrecerea unei importante părţi din timpul liber într-o manieră inteligentă. 6. 1963.. Gone?”.”Evironmental and Economics”.

1971. martie 1972. 16. “Toward a Stationary-State Economy”. p. 1971. New York. Herman E. Canon. ”Steel. Economic Development: An Ecological Approach. 125-138. Nicholas. în Patient Earth. ”Toward Partial Redirection of Econometrics. Freeman. Preston. Scientific American. Brown. The Recyclable Material”. 14. p. New York. Preston. edit. 13. New York. Food and Environment”.. New York. J. Harrison. A Problem of Balanced Development”. 1971. p.. 206-211. în [66]. 15. Leopold. 226-244. Knopf. Albert ºi Infeld. “Resources. Cloud. 1971. Culberston. reeditatã în [29]. p. Holt Rineart & Winston. 53-69. edit.. “Mineral Resources in Fact and Fancy”. Barry. 11-20. 2. Knopf. Intellectual Digest. W. p.F. “The Theory of Choise and the Constancy of Economic Laws”. Georgescu-Roegen. Quarterly Journal of Economics. S. Cloud. Commoner. august 1952. Harte ºi R. The Stationary-State Economy. Daly. Daniels. 26. Brown. New Haven. Albert ºi Infeld. University of Alabama. Population. Comments”. Preston. New York. Singer. Review of Economics and Statistic. 78-80. James. Einsten. p. noiembrie 1973. Environment. 1964. Resources and Man. John M. Georgescu-Roegen. Daly. 1969. Cloud. Department of Economics. p. în [66]. 21. 7188. 195208. ed. “Process in Farming Versus Process in Manufacturing. . “The Fragile Climate of Spaceship Earth”. septembrie 1970. Farrington. 1971. McGraw/Hill.54 Nicholas GEORGESCU-ROEGEN 12. în Economic Problems of Agriculture in Industrial States (A conference of the International Economic Association. 25.H. San Francisco. Nicholas. 27. 20. 8-31. ºi Finsterbusch. “Man. Georgescu-Roegen. 23. Direct Use of the Sun’s Energy. februarie 1950.. Einsten. în Is There an Optimum Level of Population?. The Evolution of Physics. Leopold. Lester R. Herman E. 1938. p. 19. Gail. Yale University Press. Simon and Schuster. 17. p. Nicholas. 24. Socolow. Distinguished Lecture Series No. 18. and Quality of Life”. The Closing Circle. 171-183. 22. “Human Materials Production as a Process in a Biosphere”.

11-15. 28 iulie 1972. 28. New York.. Georgescu-Roegen. 660. p.1088-1092. Cambridge.. Its Future”. John W.. 22 noiembrie 1968. Haar. “Solar Energy: A Feasible Source of Power?”. reeditatã în The Ecologist.1966. 279-294. Gillette. 12 aprilie 1968. 482-484. “Power from the Sun. Walter R. Science. [5]. Georgescu-Roegen. 1966. 40.ter. The Entropy Law and Economic Problem. Environmental Action.Energia. Allen L. 38. 1965). 1969. “The Tragedy of the Commons”. 32. 37. “Process Analysis and the Neoclassical Theory of Production”. 36. 41. University of Alabama. Macmillan. 13 decembrie 1968.E. 42. USA. Nicholas. 31. Robert. 497-528. “The Limits to Growth. în Turning Points in Physics. Proceedings of the National Academy of Science.. 13-18. Hardin. 10 martie 1972. 29. 43. 30-44. H. Ely Lecture. American Journal of Agricultural Economics. Peter E.. Nicholas. Distinguished Lecture Series No. Mass. Nicholas. Georgescu-Roegen. Department of Economics. p. Gillette. 143-145. 2991-2992. 39. p. D. Nicholas.. octombrie 1972. “The Quantum Nature of Matter and Radiation”. Metron. Damaged Fuel Ignites a New Debate in AEC”. “Further Thoughts on corrado Gini’s Delusioni dell’econometria”. “The Economics of Production”. p. p. edit. Hammond. Garrett. 857-861. Glaser. Science. Cambridge. Goeller. p. Gofman. p. Mass. Papi ºi C. Science. Gillette. 1971. U. “Mineral Resources: Challenge or Threat?”. 34. mai 1972. 35. p. Science. p. American Economic Review. p. 1971. Nicholas. 19. Jr. Nunn. Georgescu-Roegen. .. Georgescu-Roegen. 265-279. Hard Sell for a Computer View of Doomsday”. p. mai 1970. p. Robert.1. “Nuclear Safety. 14 mai 1971. 330-331. noiembrie 1972. p. Science. p. Harvard University Press. “The Ultimate Mineral Resource Situation”. Harvard University Press. 30. p. ”Reactor Safety. Robert. iulie 1972. AEC Concedes Some Points to Its Critics“. Nicholas. Hibbard. Science.. resursele naturale şi teoria economică 55 Roma. Richard T. The Entropy Law and Economic Process. “Time for a Moratorium”. 1234-1248. Georgescu-Roegen. 33. Science. Analytical Economics: Issues and Problems. 3 noiembrie 1972.

331-334. W. 1906-1933. p. John. “Theoretical Assumptions and Noonobservable Facts”. 46. p. Universe Books. Kneese. New York. Katchalsky.. p. Conrad A. iulie 1972. 45. Stanley. 326-336. 1-7. Marx. Mass. William D. Energy.. Karl. 53. 59. Chicago. Lovering. 109134. 1971. Leontief. 54. 1972. în [15]. John ºi Herera. 50. 1973. “Fusion: Princeton Tokamak Proves a Principle”. Kaysen. Gordon J. 157-242. “Pollution. Jevons. “Limits to Misconception”. Carl. p. ºi Curan. Maddox. 63. 137-175. 22 decembrie 1922. Harold. A. Cambridge. Allen ºi Ridker.. London. New York. Alfred. Maddox. 62. British-North American Commitee. 57. 52. M. “Modern Environmental Deterioration as a Natural Process“. Pierre Simon de.. Donella H. 14 aprilie 1972. Foreign Affairs. “Mineral Resources from the Land“. International Journal of Environmental Studies. 1971. p. Man and His Environment. martie. Harry G. 660-668. 51. Holdren. The Doomsday Syndrome. 49. Weather and Climate”. Thomas S. MacDonald. în [15]. p. 11 martie 1972. Science. 55. “Energy Resources”. Johnson. Hubert.. . Marshall. 60. Wassily. 61. Journal of Political Economy. Principles of Economics. Ronald. “The Economics of Exhaustible Resources”. 2 martie 1972. Washington Post. ediþia a VIII-a. New York.. The Economist. 151-155. King. ediþia a II-a. p. 56. The Theory of Political Economy. p. A Philosophical Essay on Probability. et al. în [66]. Macmillan. p. martie 1971. The Limits to Growth. London. 1920. p. Leontief. 3 vol. Laplace. Peter F. 20-22.1274B.F. 58. Istock. Sierra Club. 48. Metz. McGraw-Hill. Hotelling. 1965. Harvard Univesity Press.. Charles H. Nonequilibrium Thermodynamics in Biophysics. 47. Capital. Macmillan. 1902. 1972. “Predicament of Mankind”. American Economic Review. “The Computer that Printed Aut W*O*L*F*”.aprilie 1931. Nature.56 Nicholas GEORGESCU-ROEGEN 44. John. Kerr. 1879. Meadows. London. “Raw Materials and the Price Mechanism”. San Francisco. p. John Wiley. Wassily.. Philip.

Claude M. Southern Economic Journal.. Margaret. “Was Malthus Right?”. 76. J. II-III edit. 1971. . Mimeographed. Mimeographed. Weinberg.Energia. 1974. p. 70. 71.C.J. Solow.. England. Multiple Vulnerabilities. Joseph J. Leonard. “Nuclear Breeders”. Joseph J. 1970. p. Principles of Political Economy. “Arithmomorphism and Entropy”. “Is the End of the World at Hand?”. “On the Imminence of Disaster”... Princeton University. “How to Live with Economic Growth”. septembrie 1971. Novick. p. William W. Revelle. Scientific American. Stanford Conn... 17-34. Richard T. 1935. resursele naturale şi teoria economică 57 64.... p. “Breeder Reactors”. 1-14. octombrie 1972. John Stuart. The University Press. 69. 1972. The Economics of Stationary States. 78. Spengler. Environment. Macmillan. Schrödinger. Toronto. 68. 115-122. 74. p. “The Economics of Resources or Resources of Economics“.C. Environment: Resources. “Homosphere. 75. 40. New York Times. 6-15. iulie 1966. Challenge. p. “Food and Population”. 81. Silk. mai 1974. Mill. 1944. London. p. Sprout. p. 80. A. Erwin. Report on Limits to Growth. 67. Summers. Pigou. Solo Robert A. Scientific American. ianuarie 1960. vol. Research Monograph nr.. 1970. D. “The Conversion of Energy”. Technology and Growth: The Price We Pay. Pollution and Society. Sinauer. 39-50. p. Murdoch. 7-16. 79. Solow. 72. p. 82-94. E. Robert M. 77. ed. Seen and Unseen. Retreat from Atomism”. 161-170. Proceedings of the Nineteenth Southern Water Resources and Pollution Control Conference. University of Toronto Press.B. 73.. Robson. 14 martie 1972. 1965. septembrie 1974. Ely Lecture. Harold ºi Sprout. 149-160. New York. iulie-august 1974. în Collected Works. aprilie 1974. Henry C. Mishan. Scientific American. martie-aprilie 1973.510-517. A Study of the Staff of the International Bank for Reconstruction and Development. Spengler.. Robert M. What is Life? Cambridge. American Economic Review. Center of International Studies. Alvin M. Sheldon. Fortune. Roger. 65. Economic Development and Cultural Change.. Wallich. 66. Washington. Praeger.

. p. 27-34. Philip. 83. “Limits to the Use of Energy”. Weinberg. Science. R. Alvin M. American Scientist. p. Alvin M. 7 iulie 1972. ”Social Institutions and Nuclear Energy”. ºi Hammond.58 Nicholas GEORGESCU-ROEGEN 82. 412-418.. iulie-august 1970. Weinberg.

care este producătoare de cariere de-a lungul istoriei. Acest lucru evidenţiază faptul că între procesul economic şi mediul înconjurător există o influenţă reciprocă continuă. 1957.L. În faimoasa diagramă a lui Marx despre ∗ 1 2 3 Articolul a apărut în The Ecologist.. 60.W. în timp ce economiştii au făcut progrese rapide. Economics. o mişcare pendulatorie între producţie şi consum. ele reduc. R. Bach. 1966.Economie şi entropie∗ Întreaga istorie economică a omenirii dovedeşte.. Dodd. D. 3 vol.H. de asemenea. deoarece câteva dintre ele au o importanţă excepţională pentru înţelegerea naturii şi a evoluţiei economiei umane.J. 1957. nimic nu s-a întâmplat pentru a devia gândirea economică de la epistemologia mecanică a strămoşilor economiei standard.S. p. R. ed. a IV-a. 199. A venit momentul să acceptăm acest fapt şi să ţinem cont de consecinţele sale. Cincinnati. 49. 1906-1933. J. New York. New York. p. J. W. Situaţia este asemănătoare şi în cazul economiştilor marxişti. Hasek. Londra. Hailstones.L. Samuelson. G. The Theory of Political Economy. Stanley Jevons. Economics. că natura joacă un rol important în procesul economic şi totodată în formarea valorilor economice. Henderson. p. p. 233 ºi passim. Capital. fondatorii şcolii neoclasice s-au întâlnit pentru a pune bazele unei ştiinţe economice după tiparele mecanicii – aşa cum spunea Jevons.T. Economics. 1924. care jură pe doctrina lui Marx că orice natura oferă omului este un dar spontan3. care îmbogăţesc literatura economică standard. 42. O dovadă evidentă este reprezentarea din manualul standard a procesului economic printr-o diagramă circulară. Cramer.J. 125. Şi. Principles of Economics. Chicago. p. incomparabile cu economistul standard. după ce doctrina mecanicistă şi-a pierdut din supremaţie în fizică şi autoritatea în lumea filosofică prin trecerea anilor. Un eveniment curios în istoria gândirii economice este acela că. fără putinţă de tăgadă. Bye. ed. 1970. N. T. Paul A. a II-a. C. I. 253. ed. p. 94. a VIII-a. Situaţia nu este diferită nici în cazul exerciţiilor analitice. a V-a.M. ed. Karl Marx. Havens. 1956. ca “mecanici ai utilităţii şi ai interesului propriu”1. Englewood Cliffs. . 21. New York. procesul economic la o analogie mecanică autoîntreţinută. într-un sistem complet închis2. Economics.

procesul economic este reprezentat. II. Vezi şi ibid. Marx a mers pe aceeaşi idee cu Petty. fără a contribui la formarea valorii de schimb”. el nu produce şi nici nu consumă materie-energie. În mod curios. să acceptăm acest fapt şi să ţinem cont de consecinţele sale pentru problema economică a umanităţii. Întreaga istorie economică a omenirii dovedeşte fără putinţă de tăgadă că natura joacă. Răspunsul la întrebarea “Ce face acest proces material?” este simplu. Alfred Marshall. Pentru problema reprezentării analitice a procesului. nici măcar fizică sub alte 4 5 6 7 Ibid. Ceea ce trebuie să remarcăm întâi de toate este faptul că acest proces este un proces parţial. Marx.60 Nicholas GEORGESCU-ROEGEN reproducţie. Câţiva economişti au făcut aluzie la faptul că omul nu poate nici crea şi nici distruge materie sau energie6 – un adevăr care derivă din principiul conservării materiei-energiei sau prima lege a termodinamicii. The Economic Writings of Sir William Petty. . C. I. Principles of Economics. The Entropy Law and the Economic Process. cap.H. după părerea mea. II. câteva dintre ele au o importanţă excepţională pentru înţelegerea naturii şi a evoluţiei economiei. ed.. Ed. XX. Tot ce găsim în literatura de bază este o remarcă ocazională potrivit căreia omenirea poate produce numai utilităţi. p. 227. 1924. aşa cum a făcut Sir William Petty în argumentarea sa potrivit căreia munca este tatăl şi natura este mama bogăţiei5. A venit momentul. aşa cum intenţionez să arăt în această lucrare. ca o problemă care se desfăşoară în cerc şi care se autoîntreţine4. Cu toate acestea. 94. p. Cum este posibil ca omenirea să producă ceva material. 2 vol. Aceasta. care. de asemenea. el doar absoarbe materie-energie şi o scoate afară continuu. 1899. nimeni nu pare surprins de întrebarea – atât de enigmatică în lumina acestei legi – “ce face atunci procesul economic?”. este înconjurat de o graniţă peste care materia şi energia sunt schimbate cu restul universului material7. Totuşi scriitorii din timpuri mai vechi s-au orientat într-o altă direcţie. Deocamdată.. De exemplu. 377. 211231. dat fiind faptul că nu poate produce nici materie şi nici energie? Pentru a răspunde la această întrebare. să luăm în considerare procesul economic ca un întreg şi să îl privim numai din punct de vedere pur fizic.. dar a susţinut că natura doar “ajută la crearea valorii de întrebuinţare. 63.. New York. 1971. Capitalul. Aceasta este ceea ce ne învaţă fizica pură. ca orice proces de acest fel. deoarece. Cambridge. observaţie ce accentuează nedumerirea. Hull. un rol important în procesul economic şi totodată în formarea valorilor economice. economia – şi aici trebuie să spunem clar şi răspicat – nu este fizică pură. p. Mass. de asemenea. Cambridge. a se vedea lucrarea mea. a VIII-a. Anglia.

Pentru a complica lucrurile nu numai pentru un nespecialist. p. definiţia probabil induce confuzie în loc să lămurească cititorul: ”o măsură a energiei neaccesibile dintr-un sistem termodinamic închis raportată la starea sistemului.Energia. 1959. 95. . materia şi energia intră în procesul economic cu un statut de joasă entropie şi iese cu un statut de înaltă entropie8. vezi The Entropy Law and the Economic Process. I. Ed. nu toate asociate unei coordonate fizice10. Un sens care a făcut recent foarte popular termenul este “cantitatea de informaţii”. Noţiunea este aşa de încurcată. aşa cum susţine o autoritate în termodinamică. Dar (ca şi cum ar fi avut intenţia să dovedească că progresul nu este întotdeauna bun) câteva ediţii mai vechi furnizează o definiţie mai inteligibilă. “O măsură a energiei inaccesibile într-un sistem termodinamic” – aşa cum citim în ediţia din 1948 – nu poate satisface specialistul. Din punct de vedere al termodinamicii. A explica în detaliu ce înseamnă entropia nu este o sarcină simplă. împreună cu aceea potrivit căreia nimeni nu ar schimba anumite resurse naturale pe zăcăminte epuizabile. ci şi pentru oricine altcineva. corespunde cu aserţiunea lui Marx conform căreia “nici un chimist nu a descoperit vreodată valoare de schimb într-o perlă sau un diamant”. dar va satisface interesul general. chiar dacă în termeni diferiţi. de exemplu – va susţine că ceea ce intră în procesul economic reprezintă valoroase resurse naturale şi ceea ce iese reprezintă reziduuri fără valoare. 8 9 10 Această distincţie. O recentă ediţie a Dicţionarului Colegiului Webster (1956) are trei variante pentru “entropie”. 37. Blin-Stoyle º. D.ter Haar. resursele naturale şi teoria economică 61 forme.. Amsterdam. Mai mult decât atât. Dar această diferenţă calitativă este confirmată. R. A explica (din nou în linii generale) ce înseamnă energia inaccesibilă (indisponibilă) este acum o sarcină relativ simplă. cunoscută sub numele de termodinamică. încât. de o ramură particulară (şi deosebită) a fizicii. în Turning Points in Physics. “nu este uşor de înţeles nici măcar de fizicieni”9. termenul circulă acum cu multiple înţelesuri. “The Quantum Nature of Matter and Radiation”.J. Anexa B. Pentru argumente care arată că termenul este înşelător şi pentru o critică a aşa-numitei conexiuni dintre informaţie şi entropia fizică. Trebuie însă să subliniem că această diferenţă poate fi numai calitativă. astfel încât o modificare a măsurii schimbă rata de creştere a temperaturii absolute la care este absorbită”. Capital. Un economist neortodox – cum sunt eu.a. Putem să accentuăm faptul că şi cel mai aprig partizan al poziţiei potrivit căreia resursele naturale nu au nimic de-a face cu valoarea va admite în cele din urmă că există o diferenţă între ceea ce intră în procesul economic şi ceea ce rezultă.

Energia legată este. A fost transformată în energie legată. cap. dimpotrivă. de exemplu. Opoziţia dintre legea entropiei – cu modificarea sa calitativă unidirecţională – şi mecanică – în care orice se poate mişca fie înainte. Energia legată este energie disipată într-un mod dezordonat. comparabilă cu cea a unui magazin în care toată carnea este aşezată pe o singură tejghea. Altfel spus. un fapt care a fost umbrit de argumentul că miracolul nu a fost observat datorită probabilităţii sale foarte scăzute. asemănător aceluiaşi magazin după ce a fost lovit de o tornadă. ele au nevoie de energia liberă materializată în combustibil sau de energia vântului (eoliană). vegetalele pe alta şi aşa mai departe. Deci mecanica statistică trebuie să explice cum un recipient cu apă poate să înceapă să fiarbă singur. VI. doctrina mecanicistă a reţinut (aşa cum face şi în prezent) controlul său asupra activităţii ştiinţifice chiar după ce fizica a renegat-o. fumului şi cenuşii. Când o bucată de cărbune este arsă. încât omul nu o mai poate folosi. Bridgeman. în entropie negativă. să excludă reversibilitatea. asupra căreia omul are control complet.W. exemplificat cel mai simplu de diferenţa de temperatură dintre interiorul şi exteriorul unui boiler. este energie inaccesibilă. noul edificiu (cunoscut ca mecanism statistic) nu ar putea să includă mecanica şi. dar. pentru că hazardul este chiar antonimul naturii deterministe a legilor mecanicii. în acelaşi timp. energie disipată haotic. energia sa chimică nu este nici diminuată şi nici mărită. Dar energia liberă iniţială a devenit atât de disipată sub forma căldurii. Dar cantitatea imensă de energie calorică conţinută în apele mărilor. definită ca o măsură a dezordinii. Energia liberă implică o structură ordonată. o foaie de cupru are o entropie mai scăzută decât minereul de cupru din care a fost produsă. Aceasta este cea mai ciudată combinaţie posibilă. şi inaccesibilă sau legată.62 Nicholas GEORGESCU-ROEGEN Energia există în două stări calitative – accesibilă sau liberă. . deoarece omul o poate transforma în căldură sau. de asemenea. în lucru mecanic. 11 Această poziţie necesită o explicaţie tehnică. Pentru o analiză critică a erorilor logice ale statisticii mecanice şi pentru încercările de a le contracara. aşa cum a susţinut P. Energia chimică conţinută într-o bucată de cărbune este energie liberă. Energie liberă înseamnă energie care prezintă un diferenţial. Această diferenţă poate fi exprimată într-un cu totul alt mod. pe care omul nu o poate folosi11. fie înapoi. Mai exact. Totuşi. Această poziţie a condus la a se crede în posibilitatea convertirii energiei limitate în energie liberă sau. dacă vrea. Vapoarele navighează deasupra acestei energii. Iată de ce entropia este. a se vedea The Entropy Law and the Economic Process. Rezultatul a fost faptul că mecanica a fost adusă rapid în domeniul termodinamicii în combinaţie cu hazardul. pentru a face acest lucru. rămânând în acelaşi timp autodefinit – este acceptată fără rezervă de orice fizician şi filosof al ştiinţei.

nu se vor forma la loc de la sine. energia-căldura liberă dintr-un sistem închis se transformă permanent şi irevocabil în energie legată. întâi de toate. Într-adevăr. o dată ce echilibrul termodinamic se instalează. Dar chiar mai importantă a fost recunoaşterea unui alt adevăr. În cele din urmă. va deveni în cele din urmă energie legată chiar dacă cărbunele este lăsat în pământ. una antropomorfică. numită şi legea entropiei. Dar acest fapt nu trebuie să deranjeze o persoană care investighează omul. Energia liberă se va comporta astfel în toate cazurile. de exemplu. având o natură mult mai abstractă. nu invers. aşa cum toată lumea ştie. Extinderea acestei proprietăţi de la energie-căldură la toate felurile de energie a condus la o a doua lege a termodinamicii. apa nu va începe să fiarbă de la sine. Aşadar. Această lege stipulează că entropia (cantitatea de energie legată) unui sistem închis creşte. de la sine. nici persoana care studiază materia în forma sa cea mai simplă. Dar. a fost confirmat ca un adevăr al fizicii faptul elementar potrivit căruia. în mod sigur. Datorită lucrării lui Carnot. Aceasta nu înseamnă totuşi că am învins legea entropiei. Ceea ce legea entropiei ne spune este că. o putem face să fiarbă dacă dăm drumul. Referinţa la un sistem închis este crucială. resursele naturale şi teoria economică 63 Distincţia dintre energia liberă şi cea legată este. în sistem. Cuburile de gheaţă dintr-un pahar cu apă. legea spune că. Doar cazul termodinamicii se întâmplă să fie mai surprinzător. o dată topite. din nou. economia motoarelor care degajă căldură. s-a putut scoate în evidenţă distincţia termodinamică. Orice element prin care omul caută să intre în contact mental cu realitatea nu poate fi decât antropomorfic. căldura se mişcă numai de la corpul mai cald spre cel mai rece. în mod continuu. sistemul va ajunge la un echilibru termodinamic – o stare în care temperatura este uniformă în întregime (şi toată energia este legată). disciplina termodinamică s-a dezvoltat ca o lucrare ştiinţifică în care inginerul francez Sadi Carnot (1824) a studiat. În general. De asemenea. o cameră cu o sobă electrică şi o găleată de apă care tocmai a fost fiartă. Energia chimică liberă a unei bucăţi de cărbune. căldura apei fierte se va disipa. acela că. Problema este aceea că. o dată ce căldura dintr-un sistem închis s-a răspândit în aşa fel încât temperatura a devenit uniformă în întreg sistemul. în mod continuu sau că ordinea unui astfel de sistem evoluează treptat spre dezordine. termodinamica a început ca fizică a valorilor economice şi a rămas aşa. mişcarea căldurii nu poate deveni reversibilă fără intervenţie externă. Aceasta se aplică tuturor felurilor de energie dintr-un sistem închis. în ciuda numeroaselor contribuţii complementare. Să ne închipuim un sistem închis. Dacă entropia camerei a . la foc.Energia. pentru prima dată. prin diferenţierea economică între lucrurile având o valoare economică şi reziduuri.

Omul este excepţia cea mai şocantă: îşi găteşte mare parte a hranei şi. în cazul omului. Prelucrarea minereului determină mai mult decât o creştere compensatoare în entropia împrejurimilor. costul oricărei unităţi biologice sau economice este întotdeauna mai ridicat decât produsul. Adevărul este că orice organism viu tinde doar să îşi menţină propria entropie constantă. Entropia metalului cupru este mai scăzută decât entropia minereului din care a fost obţinut. ca orice structură materială. Legea entropiei ne învaţă că regula vieţii biologice şi. Unii cercetători. au avansat ideea că viaţa eludează legea entropiei. entropia unui sistem trebuie să crească mai repede dacă există viaţă faţă de situaţia în care aceasta ar fi absentă. dintr-un punct de vedere pur fizic. Şi va rămâne. în forma pe care o găsesc imediat în mediul înconjurător. prin urmare. Faptul că orice organism viu luptă cu degradarea entropică a propriei structuri materiale poate fi o proprietate caracteristică vieţii. absoarbe entropie scăzută din mediul înconjurător pentru a compensa creşterea în entropie la care. complet justificată. Dar entropia întregului sistem – compus din organism şi mediul său înconjurător – trebuie să crească. organismul este supus continuu. Economiştilor le place să afirme că nu putem obţine nimic fără a da ceva în schimb. pentru a înfăptui acest lucru. în continuare. De fapt. În termenii entropiei. dar aceasta nu înseamnă că activităţile economice ale omului eludează legea entropiei. toate organismele trăiesc într-o entropie scăzută. dar care nu constituie o violare a acestor legi. Practic. entropia noului sistem trebuie să fi scăzut. Dar enigma de ce un asemenea proces trebuie să continue este încă nerezolvată. Orice activitate de acest fel conduce. viaţa poate avea proprietăţi care nu pot fi explicate de legile naturii. Din nou. conform legii entropiei. în aceeaşi stare. Acum. de asemenea. Şi dacă includem şi sursa electrică în sistem.64 Nicholas GEORGESCU-ROEGEN scăzut ca rezultat al diferenţei de temperatură creată de fierberea apei. Într-o anumită proporţie. dar numai gândul că poate încălca legile materiei (care este un lucru total diferit) este lipsit de sens. a continuităţii sale economice este mult mai dură. Aceasta înseamnă că scăderea entropiei camerei a fost obţinută numai cu preţul unei creşteri mai mari a entropiei în altă parte. Afirmaţia făcută mai devreme – care susţinea că. impresionaţi de faptul că organismele vii rămân aproape neschimbate pe perioade scurte de timp. procesul economic doar transformă resurse naturale valoroase (entropie scăzută) în reziduuri (entropie ridicată) – este. nu trebuie să ne lăsăm induşi în eroare. transformă resursele naturale în lucru mecanic sau în diferite obiecte de utilitate. la un deficit. în mod obligatoriu. aceasta se întâmplă numai datorită faptului că a fost introdusă în sistem entropie scăzută (energie liberă) din afară. atât timp cât nu vedem că adevăratul rezultat al procesului economic . care nu este confirmată prin legi concrete.

Din contră. de durată. Sunt câteva lecţii care derivă din această analiză. Şi dacă facem un pas înainte. cineva avizat poate observa o “economie a entropiei scăzute“ care înregistrează progrese semnificative. descoperim că fiecare obiect cu valoare economică – fie el un fruct cules de curând dintr-un pom sau un lucru de îmbrăcat sau o mobilă etc. de asemenea.Energia. a însemnat începerea Marii Migraţii pe întreg continentul european la începutul primului mileniu. Atât pământul ricardian. al destinului omenirii. Ciupercile otrăvitoare au. Acelaşi element – presiunea resurselor naturale – a avut. Exploatarea continuă a resurselor naturale de către om nu este o activitate care să nu facă istorie. Prima lecţie este că efortul economic al omului se bazează pe entropia scăzută a mediului înconjurător. este cel mai important element şi. care înseamnă pentru mediu un adaos de entropie scăzută. deci o entropie scăzută12. Diferenţa constă în faptul că o bucată de cărbune poate fi folosită o singură dată. 12 Aceasta nu înseamnă că orice lucru necesar cu entropie scăzută are valoare economică. incluzând-o şi pe aceea dinspre Europa către Lumea Nouă. cât şi zăcămintele de cărbune sunt disponibile în cantităţi limitate. trebuie să caracterizeze viaţa la toate nivelurile – există numai atât timp cât se poate hrăni. resursele naturale şi teoria economică 65 nu este un flux material de reziduuri. – are o structură foarte ordonată. Şi. Nici nu avem o imagine completă a procesului economic dacă ignorăm faptul că acest flux – care. ci un flux imaterial: plăcerea de a trăi. în mod continuu. Un obiect poate avea un preţ numai dacă are valoare economică şi poate avea valoare economică numai dacă entropia sa este scăzută. reflecta o speranţă vagă de a obţine acces la surse adiţionale de entropie scăzută. nu suntem în lumea economică. Şi aceasta datorită caracterului irevocabil al degradării entropice a materiei-energie. . de asemenea. un rol şi în alte migraţii. totodată. unde economia era bazată pe creşterea oilor. cu entropia scăzută a mediului înconjurător. lipsa de entropie scăzută a mediului înconjurător l-a determinat pe om să caute continuu să inventeze noi mijloace mai performante de cercetare a acesteia. A doua. care. de fapt. Relaţia dintre entropia scăzută şi valoarea economică este similară cu aceea dintre valoarea economică şi preţ. precum un sentiment entropic. legea entropiei este motivul pentru care un motor (chiar şi un organism biologic) în cele din urmă este extenuat şi trebuie înlocuit cu unul nou. o entropie scăzută. entropia scăzută a mediului înconjurător este rar întâlnită în alt sens decât pământul ricardian. Dacă nu recunoaştem existenţa acestui flux. fără îndoială. În foarte multe (totuşi nu în toate) invenţii ale omului. De asemenea. Fantasticele eforturi făcute pentru a ajunge pe lună pot. de exemplu. Dar reciproca nu este adevărată. pentru oamenii din stepele Asiei.

în mod continuu. prin urmare. Deci. O exemplificare sugestivă a acestei corelaţii este însuşi faptul că. Datorită acestor constrângeri. de exemplu. irevocabilă. Gândirea economică a fost întotdeauna influenţată de problemele economice zilnice. completat cu cel din depozitele minerale). Descoperirea electricităţii a ademenit pe mulţi în a crede că visul se împlinise. în cele din urmă. oarecum fără complicaţii. circulară – aşa cum este prezentat în analiza marxistă şi în economia standard. Triumful spectaculoaselor descoperiri ştiinţifice impulsio-nate de noile facilităţi tehnice a întărit acest sentiment de respect pentru puterea tehnologiei. De asemenea. evenimentul a reprezentat un punct de turnură în tot ce înseamnă didacticismul. procesul economic are o evoluţie unidirecţională. să supraliciteze în faţa audienţei puterile ştiinţei. la un atom. O temperatură ridicată sau prea joasă este incompatibilă cu existenţa sa. Adevărul adevărat este altul. dar nici măcar nu poate ajunge la o particulă individuală elementară. În lumea economică. astfel încât atenţia generală s-a localizat la fabrici. De pe un asemenea piedestal. că viaţa sa depinde de entropia scăzută puţină şi irecuperabilă. apare că economiştii ambelor abordări au cedat în faţa celui mai rău fetişism – fetişismul banilor. Tocmai pentru că omul a simţit. chiar şi aurul se uzează încet şi trebuie. ea a reflectat – cu întârziere – tendinţa ideilor din ştiinţele naturale. Realizările fără precedent ale revoluţiei industriale au uimit pe toată lumea cu ceea ce poate face omul cu ajutorul maşinilor.66 Nicholas GEORGESCU-ROEGEN Constrângeri precise Nimic nu poate fi. chiar după progresul în ceea ce priveşte călătoriile spaţiale. nimeni nu putea accepta că ar exista vreun obstacol real. De asemenea. inerent condiţiei umane. Nu este important numai faptul că omul nu poate să urce trepte până la stele. Natura biologică a omului impune alte limite la ceea ce el poate realiza. Retrospectiv. Aceeaşi situaţie este valabilă şi când avem multe radiaţii. omenirea se va limita doar la o bucăţică din spaţiu. mai departe de adevăr decât interpretarea potrivit căreia procesul economic este o chestiune izolată. Chiar şi întreaga existenţă a speciei umane reprezintă doar o licărire când este comparată cu aceea a unei galaxii. doar banii circulă către şi dinspre un sector economic şi altul (deşi. câţiva au . tot timpul a nutrit speranţa că va descoperi o forţă care să se perpetueze de la sine. atunci când economiştii au început să ignore mediul natural înconjurător în reprezentarea procesului economic. a făcut ca literaţii să supraestimeze şi. Urmărind curioasa legătură dintre termodinamică şi mecanică. Procesul economic este solid ancorat într-o bază materială care este subiect al unor constrângeri precise. în adevăr.

resursele naturale şi teoria economică 67 început să se gândească la scheme pentru a rupe graniţele energiei legate13. Nu este nimic greşit în a spune. nici la toate formele posibile de energie liberă. atunci când toată lumea (din ţările cu capacităţi de producţie “mai bune şi mai mari”) a fost afectată de poluare. cel puţin în principiu. Omul nu poate. că putem recicla chiar şi aurul dispersat în nisipul mărilor la fel de bine cum putem recicla şi apa fiartă din exemplul meu anterior. pe de altă parte. nimeni nu pare să realizeze că principala cauză a tuturor acestor lucruri este lipsa puterii de înţelegere a naturii entropice a procesului economic. de această dată. omul nu poate avea acces la toată această fantastică cantitate. În concluzie. O dovadă convingătoare este dată de încercările diferitelor autorităţi din domeniul poluării de a ne dovedi. nu este de mirare că nimeni nu a realizat că nu putem produce frigidere “mai bune şi mai mari” fără a produce. înseamnă o problemă de bilanţ în termeni entropici. de asemenea. Criza de electricitate care a lovit New York-ul şi se extinde în mod gradual la alte oraşe ar trebui să fie de ajuns pentru a ne dezmetici. de utilizarea la scară industrială a “bombei cu hidrogen”) este că nici un material nu poate rezista temperaturii provocate 13 Vezi nota 11. pe de o parte. Descoperirea energiei atomice a împrăştiat un nou val de speranţe sanguinice care. Dar chiar şi acum. din perspectiva acestei lucrări. Nu există reciclare fără costuri. şi reziduuri “mai multe şi mai diverse”. că salvarea poate veni din reciclarea perpetuă a reziduurilor. cercetătorii şi economiştii au fost luaţi prin surprindere. Cel mai important impediment (demonstrat.Energia. Atât teoreticienii fizicii nucleare. Dar din motivele menţionate în secţiunea precedentă. că maşinile şi reacţiile chimice nu produc reziduuri şi. atinge direct imensa energie termonucleară a soarelui. care poate fi infinită. Dar în ambele cazuri trebuie să utilizăm o cantitate de entropie scăzută mai mare decât scăderea în entropie a ceea ce a fost reciclat. în oceanul cosmic al energiei libere. ne făceau să credem că am pus stăpânire pe o nouă putere capabilă de autoperpetuare. de asemenea. Globul pământesc la care specia umană trebuie să se limiteze pluteşte aşa cum este. aşa cum nu există nici industrie nepoluantă (neproducătoare de reziduuri). Iluziile tehnologice Cu oameni de ştiinţă susţinând cu tărie că ştiinţa poate depăşi toate limitele atinse de om şi cu economişti procedând la fel în a nu raporta analiza procesului economic la limitările mediului material înconjurător omului. . cât şi operatorii centralelor atomice susţin că totul se reduce la o problemă de cost. de exemplu. care.

35. precum Colin Clark. Omul are control aproape complet asupra zestrei terestre. Colin Clark. ne putem imagina că o folosim pe toată într-un singur an. să folosească fluxul viitorului acum. Matter. Toate acestea aruncă într-o lumină nouă problema poluării. Asemenea reacţii pot apărea numai în spaţiul liber. din considerente practice. Ed. care este atât de mult la modă în zilele noastre. Prima sursă o reprezintă stocurile de energie liberă a depozitelor minerale din adâncurile pământului. Scientific American.68 Nicholas GEORGESCU-ROEGEN de masivele reacţii termonucleare. p. omul nu are nici un control asupra fluxului de radiaţii solare. “Power from the Sun”. O altă asimetrie dintre cele două surse se referă la rolurile lor specifice. Numai sursa terestră ne asigură materialele cu entropie scăzută din care producem cele mai importante instrumente. apare ca o ficţiune absurdă. radiaţiile solare sunt sursa primară a vieţii pe pământ. “Agricultural Productivity in Relation to Population”. 1958. Câteva diferenţe între aceste două surse ar trebui remarcate. rezervele terestre sunt o sursă neînsemnată în comparaţie cu cea a soarelui. p. Nici nu poate. Cu toate acestea.. august 1950. Energia liberă la care omul poate avea acces vine din două surse distincte. Dar. această dezvoltare 14 15 16 George Gamow. susţin că se pot hrăni şi patruzeci şi cinci de miliarde de oameni16. 1963. conform lui Eugene Ayres. De partea cealaltă a baricadei. care începe cu fotosinteza clorofilei. 493 şi următoarele. Wolstenholme. A doua sursă este un flux de radiaţii solare interceptate de pământ. 16. Englewood Cliffs. Boston. N. de asemenea. nici un expert în demografie nu a reuşit să ridice întrebarea mult mai vitală pentru viitorul omenirii: ”Cât timp poate o populaţie dată – fie ea de un miliard sau de patruzeci şi cinci de miliarde de oameni – să fie întreţinută?” Numai prin ridicarea acestei întrebări putem realiza cât de complicată este problema populaţiei.J. viaţa activă a soarelui – pe durata căreia pământul va primi un flux de energie solară de o intensitate importantă – va dura încă cinci miliarde de ani14. Earth and Sky. Situaţia nu s-ar schimba chiar dacă am admite că ar putea exista erori de aproximare a perioadei de mii de ori mai mici. G. În cele din urmă. Pe de altă parte. Chiar şi conceptul analitic de populaţie optimă. sunt aceia care. p. Patru zile. Dar oricât de incredibil ar părea. Câţiva studenţi sunt alarmaţi de posibilitatea că populaţia va atinge şapte miliarde până în anul 2000 – nivel prognozat şi de demografii Naţiunilor Unite. Pe de o parte. întreaga rezervă terestră va putea susţine doar câteva zile lumina soarelui15. Ceea ce s-a întâmplat cu lupta entropică a omului în ultimii 200 de ani este o poveste ce merită a fi relatată. abordat în multe studii demografice. . în Man and His Future. Cu o probabilitate foarte mare.

S-a susţinut. Omul ar putea să continue să trăiască prin reîntoarcerea la fazele incipiente ale evoluţiei. Acesta este. a dus aceste presiuni la niveluri critice. în lumina a tot ceea ce cunoaştem despre . numărul de ani până când faza industrială în evoluţia omenirii va lua sfârşit în mod forţat. riscul ca agricultura mecanizată să atragă omul într-un sac fără fund. Luând în considerare imensa disproporţie dintre S şi fluxul de energie solară care atinge anual pământul. În primul rând. Dar. este antieconomică pe termen lung. de asemenea. Boul sau bivolul de apă – care îşi obţin puterea mecanică din radiaţiile solare folosite pentru fotosinteza clorofilei – este înlocuit de tractor – care este produs şi condus cu ajutorul entropiei terestre scăzute. problema utilizării economice a rezervei terestre de entropie scăzută nu se limitează numai la mecanizarea agriculturii: este principala problemă a destinului speciei umane. forarea maritimă). Dar să observăm. de cele două surse rare de entropie scăzută. de asemenea. faza industrială a evoluţiei umane se va termina cu mult înainte ca soarele să înceteze să mai strălucească. deşi inevitabilă în impasul actual. în unele zone. numărul teoretic maxim de ani până la epuizarea completă a stocului este S/r. în continuare. prin degradarea lentă a lui S. Existenţa biologică a omului este obligată astfel să depindă. resursele naturale şi teoria economică 69 l-a forţat pe om să împingă utilizarea resurselor terestre până la un nivel aproape incredibil (ca. Acelaşi lucru este valabil şi pentru schimbul dintre îngrăşămintele naturale şi fertilizatorii artificiali. să notăm cu S stocul actual de entropie scăzută (terestră) şi cu r volumul mediu anual de exploatare. este în afara orcărei îndoieli faptul că. Să presupunem prin absurd (aici o putem face în linişte) că. de asemenea. ce înseamnă această soluţie în termeni entropici. Soluţia. prin eliminarea partenerului tradiţional al fermierului – animalul de tracţiune – mecanizarea agriculturii permite producerea de hrană (şi să alimenteze populaţia în raport de extinderea nevoii de carne). este o mecanizare crescută a agriculturii. Ce se va întâmpla atunci (dacă dispariţia speciei umane nu va fi adusă de un virus total rezistent sau de chimicale perfide) este greu de spus. Rezervele de entropie scăzută În prezent. Pentru a observa aceasta. deoarece există posibilitatea ca o parte din speciile biologice implicate în tehnologia iniţială de prelucrare a pământului să fie nevoite să dispară. în viitor. sprijinită unanim. Rezultatul este că mecanizarea agriculturii este o soluţie care. de exemplu. printr-o utilizare economicoasă a lui S. Există.Energia. Dar ultimul şi cel mai important rezultat este un schimb de entropie scăzută dintre sursa solară şi cea terestră. o creştere a populaţiei care a accentuat lupta pentru mâncare şi.

nu există vreo urmă de îndoială privind lipsa de anticipare a omului. dar palpitantă. în mod repetat. dar lungă. Acestea fiind spuse. o asemenea întoarcere în timp nu pare probabilă. pe parcursul întregului ciclu de viaţă. în general până la strănepoţi.70 Nicholas GEORGESCU-ROEGEN evoluţie. nu peste mii de ani. Susţinând că omul este mai deştept decât natura şi ar trebui să-i preia atributele. De fiecare dată când producem un Cadillac. să le diminuăm importanţa. dacă le recunoaştem. în general. suntem în măsură să le ignorăm prezenţa sau. a devenit ipso facto nu numai dependent de o sursă foarte rară a vieţii. Dezvoltarea economică prin abundenţă industrială poate fi o binecuvântare pentru noi acum şi pentru cei care vor fi capabili să se bucure de ea în viitorul apropiat. de bogăţia industrială. o facem cu costul descreşterii numărului de vieţi omeneşti din viitor. Numai datorită naturii sale biologice (instinctelor sale moştenite) acest om are grijă de soarta câtorva din descendenţii săi imediaţi. Este la fel ca şi cum specia umană a fost predestinată a avea o viaţă scurtă. viaţa speciei umane devine din ce în ce mai scurtă. chiar dacă ar deveni conştient de problema entropică a speciei umane. că selecţia naturală este o serie de gafe fantastice atât timp cât viitorul nu este luat în considerare. Deoarece forţele viitorului acţionează extrem de încet. prin consecinţă. Marea . Şi nu este nici cinism şi nici pesimism în a crede că. Cu alte cuvinte. aşadar. Biologii ne atenţionează. speciile mai puţin ambiţioase să aibă o existenţă fără evenimente. de asemenea. Pentru cursa dezvoltării economice care poartă amprenta civilizaţiei moderne. dar este în mod sigur împotriva intereselor omenirii ca un întreg. Natura umană este astfel creată încât omul este întotdeauna interesat de ceea ce se va întâmpla mâine. Consecinţa este clară. remarca dovedeşte că vanitatea umană şi încrederea de sine nu vor cunoaşte limite. dar. cu cât este mai înalt gradul de dezvoltare economică. Cu toate acestea. Probleme ca cele discutate în această lucrare aparţin viitorului. forţele care acţionează lent sunt mult mai credibile. să se asigure compatibilitatea cu zestrea sa de entropie scăzută. omenirea nu ar fi pregătită să renunţe la condiţiile luxuriante pentru a uşura viaţa acelor oameni care vor trăi peste 10000 de ani sau chiar 1000 de ani. Să lăsăm. de fiecare dată când producem un Cadillac. O dată ce omul şi-a mărit puterile biologice cu ajutorul inovaţiilor industriale. faptul rămâne. la fel de mare trebuie să fie şi rata anuală de epuizare şi. dacă interesul acesteia este ca. În acest paradox al dezvoltării economice putem observa preţul pe care omul trebuie să îl plătească pentru privilegiul unic de a fi capabil de a merge dincolo de limitele biologice în lupta sa pentru existenţă. distrugem în mod irevocabil o cantitate de entropie scăzută care ar putea fi altfel folosită pentru producerea unui plug sau a unei lopeţi.

sursa de energie liberă cea mai abundentă. resursele naturale şi teoria economică 71 majoritate a oamenilor mor nu datorită unor forţe care acţionează rapid – precum pneumonia sau un accident de maşină –. Profesorul Georgescu-Roegen este profesor emerit al Universităţii de Economie din Vanderbilt. entropie scăzută. omul va descoperi mijloace prin care să transforme radiaţiile solare în forţă motrice. împreună cu problema crescândă a poluării mai puţin toxice (care plasează cereri suplimentare asupra aceluiaşi stoc). Reciclarea şi eliminarea poluării vor consuma. în mod necesar. cu mândrie. Logica acestei probleme justifică în schimb predicţia că. Econometrica. Aşa cum remarca un filosof. Nicholas Georgescu-Roegen s-a născut în România şi a studiat la Universităţile din Bucureşti şi Sorbona (Paris). 1966) conţine o prefaţă semnată de Paul Samuelson în care acesta 17 Ideea nu este greu de acceptat. Concluzia este că nu ar fi mai hazardat să exprimăm câteva gânduri despre viitorul îndepărtat al economiei umane decât ar fi să prezicem. O asemenea descoperire va reprezenta cea mai importantă evoluţie pentru problema entropică a omenirii. pentru că va aduce. precum şi la Colegiul Universităţii (Londra). dar nu din rezervele uşor epuizabile ale globului nostru pământesc. va concentra. în continuare. omul începe să moară imediat ce s-a născut. Review of Economic Studies. Despre autor. Un asemenea gând este acela că presiunea crescândă a stocurilor de resurse minerale create de febra dezvoltării moderne a industriei. automobilele funcţionau pe bază de combustibil inferior obţinut prin ardere lemnului cu lemn. atenţia omului asupra modalităţilor de a folosi mai mult radiaţiile solare. cea mai abundentă sursă de suport al vieţii. secretar general al Comisiei Române de Armistiţiu. că problema hranei este pe punctul de a fi complet rezolvată de iminenta conversie la scară industrială a zăcămintelor de petrol în proteine alimentare – o idee absurdă. Southern Economic Journal.Energia. A fost profesor la Universitatea din Bucureşti şi la Universitatea Harvard şi. ceea ce este dovedit de faptul că în Suedia. Lucrarea Analytical Economics: Issues and Problems (apărută la Harvard University Press. de asemenea.. în linii mari. de asemenea. Lucrările sale au apărut în publicaţii precum: Quarterly Journal of Economics.. omul se va întoarce în cele din urmă la conversia inversă a produselor vegetale în benzină (dacă va mai avea nevoie de ea)17. având în vedere ceea ce ştim despre problema entropică. Oxford Economic Papers ºi American Economic Review. viaţa unui nou-născut. . sub presiunea necesităţii. De asemenea. sub aceeaşi presiune. ci datorită forţelor lente care cauzează îmbătrânirea. în timpul celui de-al doilea război mondial. putem fi foarte siguri că. sub comanda sa. Câţiva cercetători pretind acum.

.72 Nicholas GEORGESCU-ROEGEN îl caracterizează pe profesorul Georgescu-Roegen ca fiind “. economistul economiştilor”. .învăţatul învăţaţilor..

1442/1992 Consilier editorial: Valeriu IOAN-FRANC Redactor: Paula NEACŞU Concepţie grafică: Victor PREDA ISBN 10 973-618-093-x ISBN 13 978-973-618-093-4 Depozit legal 2006 .Bucureşti. România Licenţa Ministerului Culturii nr.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful