˘ Matematica ˘ Lect ¸ ii de Analiza

Dan B˘ arbosu ¸ si Andrei B˘ arbosu

2

Cuprins
1 S ¸ iruri ¸ si serii numerice; ¸ siruri ¸ si serii de funct ¸ii 1.1 S ¸ iruri numerice. Not ¸iuni ¸ si rezultate generale . . . . . . . . . 1.2 S ¸ iruri fundamentale. Criteriul general al lui Cauchy . . . . . 1.3 Serii de numere reale. Not ¸iuni generale . . . . . . . . . . . . . 1.3.1 Serii remarcabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1.3.2 Exercit ¸ii rezolvate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1.4 Criterii de convergent ¸˘ a. Operat ¸ii cu serii convergente . . . . . 1.5 Serii cu termeni pozitivi. Criterii de convergent ¸˘ a . . . . . . . 1.6 S ¸ iruri de funct ¸ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1.7 Serii de funct ¸ii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1.8 Serii de puteri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1.9 Derivarea ¸ si integrarea termen cu termen a seriilor de puteri . 1.10 Serii Taylor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1.11 Serii Mac-Laurin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1.12 Utilizarea dezvolt˘ arilor ˆ ın serie de puteri la calculul limitelor ¸ si la calculul aproximativ al integralelor definite . . . . . . . . 2 Spat ¸iile Rn 2.1 Spat ¸iul cu n dimensiuni . . . . . . . . . . . . . 2.2 Structura de spat ¸iu vectorial al lui Rn . . . . . 2.3 Produsul scalar ˆ ın Rn . . . . . . . . . . . . . . n 2.4 Norma ˆ ın R . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2.5 Distant ¸a ˆ ın Rn . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2.6 Vecin˘ at˘ a¸ tile unui punct din Rn . . . . . . . . . 2.7 Mult ¸imi deschise ˆ ın Rn . . . . . . . . . . . . . . 2.8 Mult ¸imi ˆ ınchise. Frontier˘ a a unei mult ¸imi . . . 2.9 Puncte de acumulare . . . . . . . . . . . . . . . 2.10 Mult ¸imi m˘ arginite. Mult ¸imi compacte. Mult ¸imi n 2.11 S ¸ iruri de puncte din spat ¸iul R . . . . . . . . . 3 7 7 12 13 14 14 15 18 21 24 26 28 30 31 34 37 37 37 38 39 39 40 41 42 42 43 43

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . conexe . . . . .

. . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . .

4

3 Funct ¸ii definite pe mult ¸imi din Rn 45 3.1 Funct ¸ii reale de variabil˘ a vectorial˘ a . . . . . . . . . . . . . . . 45 3.2 Limitele funct ¸iilor reale de variabil˘ a vectorial˘ a . . . . . . . . . 46 3.3 Continuitatea funct ¸iilor reale de n variabile reale . . . . . . . 50 3.4 Derivate part ¸iale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52 3.5 Derivarea funct ¸iilor compuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57 3.6 Diferent ¸iala unei funct ¸ii reale de dou˘ a variabile reale . . . . . 62 3.7 Formula lui Taylor pentru funct ¸ii reale de dou˘ a variabile reale 65 3.8 Extremele funct ¸iilor reale de dou˘ a variabile reale . . . . . . . 69 3.9 Extreme condit ¸ionate (legate) ale funct ¸iilor reale de dou˘ a variabile reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71 3.10 Funct ¸ii implicite de o variabil˘ a . . . . . . . . . . . . . . . . . 73 3.11 Funct ¸ii de mai multe variabile definite implicit . . . . . . . . 75 3.12 Schimb˘ ari de variabil˘ aˆ ın expresii ce cont ¸in derivate . . . . . 81 3.13 Schimb˘ ari de variabile ˆ ın expresii ce cont ¸in derivate part ¸iale . 84 Bibliografie 89

Se prezint˘ a apoi rezultate relative la seriile numerice: serie convergent˘ a (divergent˘ a). Sper˘ am ca acest curs s˘ a contribuie la o bun˘ aˆ ınt ¸elegere a not ¸iunilor prezentate prin modul de redactare ¸ si prin numeroasele exemple prezentate. criteriul raportului. univ. criteriul radicalului. specializ˘ arile CCIA ¸ si MTC din cadrul Universit˘ a¸ tii de Nord din Baia Mare. serii cu termeni pozitivi (criteriul comparat ¸iei. ˆ In primul capitol se prezint˘ a: ¸ siruri ¸ si serii numerice. criteriul Cesaro-Stolz. Mult ¸umim referent ¸ilor. ¸ si respectiv derivate part ¸iale.5 ˘ PREFAT ¸A Cont ¸inutul acestei c˘ art ¸i a fost elaborat ˆ ın concordant ¸˘ a cu programa disciplinei de Analiz˘ a Matematic˘ a. ˆ In continuare sunt prezentate rezultate principale asupra ¸ sirurilor ¸ si seriilor de funct ¸ii. prof. avˆ and ˆ ın vedere rolul pe care acestea ˆ ıl joac˘ aˆ ın studiul unor discipline inginere¸ sti (mecanic˘ a¸ si rezistent ¸a materialelor). Capitolul al doilea e dedicat prezent˘ arii principalelor propriet˘ a¸ ti algebrice n ¸ si topologice ale spat ¸iului R . 14 ore seminar). pentru sugestiile ¸ si observat ¸iile f˘ acute. extreme ale funct ¸iilor de mai multe variabile. O important ¸˘ a deosebit˘ a se acord˘ a schimb˘ arii de variabil˘ aˆ ın expresii ce cont ¸in derivate. dr. care au contribuit la ˆ ımbun˘ ata˘ a¸ tirea prezent˘ arii acestui material. Vasile Berinde ¸ si conf. Sunt prezentate principalele criterii de convergent ¸˘ a pentru ¸ siruri numerice: criteriul Weierstrass. Spre deosebire de alte cursuri de analiz˘ a matematic˘ a. Facultatea de Resurse Minerale ¸ si Mediu. unde un loc central ˆ ıl ocup˘ a demonstrarea rezultatelor teoretice. criteriul Raabe-Duhamel). criteriul Cauchy-D’Alembert. din planul de ˆ ınv˘ a¸ t˘ amˆ ant pentru anul I ingineri. cel de fat ¸˘ a are un caracter aplicativ: prezent˘ am scurt rezultatele teoretice iar apoi le exemplific˘ am printr-un num˘ ar mare de aplicat ¸ii. dr. insistˆ andu-se asupra seriilor de puteri ¸ si asupra dezvolt˘ arii funct ¸iilor elementare ˆ ın serii de puteri. criteriul lui Leibniz. Se insist˘ a ˆ ın special asupra calculului diferent ¸ial al funct ¸iilor de mai multe variabile: derivate part ¸iale. Nicolae Pop. criteriul general de convergent ¸˘ a al lui Cauchy. semestrul I (28 ore curs. criteriul cle¸ stelui. diferent ¸iale. Capitolul al treilea trateaz˘ a funct ¸ii reale de n variabile reale. criteriul lui Cauchy. criteriul raportului. univ. ¸ siruri ¸ si serii de funct ¸ii. criteriul Dirichlet-Leibniz. Se dau aplicat ¸ii ale acestor dezvolt˘ ari la calculul limitelor de funct ¸ii ¸ si la calculul aproximativ al integralelor definite. Materialul este structurat ˆ ın trei capitole. Baia Mare 20 octombrie 2006 Autorii .

6 .

Exemplu. ◮ m˘ arginit superior. nk = 2k.ˆ ı.ˆ ı. an ≥ m. • fie a ∈ R. notat ¸ie prescurtat˘ a: (an )n∈N sau (an )n≥0 sau (an )n≥1 etc. dac˘ a este m˘ arginit inferior ¸ si superior. dac˘ a (∃) m ∈ R a. ◮ descresc˘ ator. • orice sub¸ sir al unui ¸ sir monoton (cresc˘ ator sau descresc˘ ator) e monoton. dac˘ a an ≤ an+1 . (∀) n ∈ N.Capitolul 1 S ¸ iruri ¸ si serii numerice. an ≤ M . dac˘ a an ≥ an+1 . f (n) = an . • se nume¸ ste ¸ sir de numere reale orice funct ¸ie f : N → R.dat). ¸ siruri ¸ si serii de funct ¸ii 1. orice sub¸ sir al unui ¸ sir m˘ arginit e m˘ arginit. •¸ sirul (an )n∈N se nume¸ ste: ◮ m˘ arginit inferior. ◮ m˘ arginit. • fie (an )n∈N un ¸ sir dat iar (nk )k∈N un ¸ sir strict cresc˘ ator de numere naturale. Se nume¸ ste vecin˘ atate a lui a orice submult ¸ime V ⊂ R care cont ¸ine un interval de forma ]a − ε.1 S ¸ iruri numerice. termenul an se nume¸ ste termen de rang n (termen general) al ¸ sirului. (∀) n ∈ N. • orice ¸ sir cresc˘ ator este m˘ arginit inferior de primul termen. k ∈ N ⇒ ank = a2k . • dac˘ a (an )n∈N este un ¸ sir de numere reale. dac˘ a (∃) M ∈ R a. Not ¸iuni ¸ si rezultate generale ˆ In acest paragraf se vor reaminti rezultate relative la ¸ sirurile de numere reale. cunoscute student ¸ilor de la studiul analizei matematice din liceu. (∀) n ∈ N. a + ε[ (ε > 0 . •¸ sirul (an ) se nume¸ ste: ◮ cresc˘ ator. se noteaz˘ a prin V (a) 7 . sub¸ sirul (a2k ) este sub¸ sirul termenilor de rang par. orice ¸ sir descresc˘ ator este m˘ arginit superior de primul termen. (∀) n ∈ N. ¸ sirul (ank ) se nume¸ ste sub¸ sir al ¸ sirului (an )n∈N .

(∀) n ∈ N. se demonstreaz˘ a c˘ a dac˘ a a. • orice ¸ sir convergent e m˘ arginit. n→∞ n ≥ N ⇒ an > ε]. • dac˘ a¸ sirurile (an )n∈N . a = b.. n→∞ n ≥ N ⇒ |an − a| < ε].ˆ ı. Reamintim urm˘ atoarele criterii suficiente de convergent ¸˘ a ale unui ¸ sir de numere reale: • orice ¸ sir monoton ¸ si m˘ arginit e convergent (criteriul lui Weierstrass).ˆ ı. atunci lim an ≤ lim bn . (∀) n ≥ n0 (n0 ∈ N-fixat) (ii) lim an = lim cn = l ∈ R atunci lim bn = l (criteriul cle¸ stelui). ¸ sirul de termen general n→∞ 1 n n e cresc˘ ator ¸ si 2 < en < 3.ˆ ı. (∀) n ≥ n0 ¸ si lim an = +∞. W ∈ V (b) a. ◮ lim an = +∞ ⇔ [(∀) ε > 0 (∃) N = N (ε) ∈ N a. −a[ (a > 0). fie (an )n∈N un ¸ sir dat iar a ∈ R. • se nume¸ ste vecin˘ atate a lui +∞ orice interval de forma ]a. atunci lim bn = +∞. V ∩ W = ∅. • Se demonstreaz˘ a urm˘ atoarele: ◮ lim an = a ∈ R ⇔ [(∀) ε > 0 (∃) N = N (ε) ∈ N a. exist˘ a V ∈ V (a). mai mult. ◮ lim an = −∞ ⇔ [(∀) ε > 0 (∃) N = N (ε) ∈ N a. b ∈ R. (cn )n∈N au propriet˘ a¸ tile: (i) an ≤ bn ≤ cn . • Un ¸ sir se nume¸ ste convergent dac˘ a are limit˘ a finit˘ a¸ si divergent ˆ ın caz contrar. S ¸ irul (an )n∈N an = (−1)n este divergent c˘ aci sub¸ sirul termenilor de rang par ¸ si respectiv sub¸ sirul termenilor de rang impar au limite diferite. (∀) n ∈ N. se nume¸ ste vecin˘ atate a lui −∞ orice interval de forma ] − ∞. . (∀) n ≥ n0 (n0 ∈ N fixat). ◮ dac˘ a¸ sirul (an )n∈N are dou˘ a sub¸ siruri cu limite diferite. (∀) n ∈ N. n→∞ n→∞ n→∞ n→∞ n→∞ • dac˘ a (an )n∈N . Privitor la ¸ sirurile convergente reamintim: ◮ limita unui ¸ sir convergent este unic˘ a. (bn )n∈N sunt ¸ siruri care au limit˘ a¸ si an ≤ bn . • orice ¸ sir m˘ arginit are un sub¸ sir convergent. n→∞ n→∞ Limite fundamentale: 1 n • lim 1 + n = e(≃ 2. si lim an = a. atunci orice sub¸ sir ◮ dac˘ a (an )n∈N este convergent ¸ n→∞ al s˘ au este convergent ¸ si are limita a. S ¸ iruri ¸ si serii numerice. +∞}.ˆ ı. atunci este divergent. lim an = n→∞ a ⇔ orice vecin˘ atate a lui a cont ¸ine o infinitate de termeni ai ¸ sirului. (∀) n ∈ N∗ . +∞[ (a > 0).8 1.. ¸ siruri ¸ si serii de funct ¸ii mult ¸imea tuturor vecin˘ at˘ a¸ tilor lui a ∈ R.). • not˘ am: R = R ∪{−∞. Exemplu. 71828. en = 1 + • dac˘ a an ≤ bn . (bn )n∈N . n→∞ n ≥ N ⇒ an < −ε].

Dac˘ a lim an = a ∈ R∗ iar n→∞ bn = a1 + a2 + · · · + an . 1[. −1]. Cum n →∞ n→∞ + ∞. Pentru calculul lui lim bn se aplic˘ a criteriul Cesaro-Stolz. (Stolz – Cesaro) Fie (an )n∈N . (bn )n∈N ¸ siruri cu propriet˘ a¸ tile: (i) lim bn = +∞. cn = n 1 a1 n + ··· + 1 an . Calculat ¸i lim 1+ 1 2 n→∞ + ··· + ln n 1 n . dac˘ a dac˘ a dac˘ a dac˘ a q q q q ∈] − 1. 1. nu exist˘ a. 1. n→∞ n→∞ n + 1 − n n→∞ . S ¸ iruri numerice. Not˘ am an = 1 + 1 2 + · · · + n . A1. n+1 −an n Prin urmare. n+1 −an (ii) (∃) lim a = α ∈ R.1. Observ˘ am c˘ a: an+1 − an 1 n+1 = lim = lim . + ∞. = 1.1.1 Teorem˘ a. n→∞ bn+1 −bn an n si lim a Atunci (∃) lim bn ¸ bn = α. ˆ ın baza criteriului n→∞ bn+1 −bn n→∞ bn Cesaro-Stolz. n→∞ 1 an an = e. calculat ¸i lim bn . n→∞ n→∞ Solut ¸ie. ˆ ıncerc˘ am aplicarea criteriului Cesaro-Stolz. Not ¸iuni ¸ si rezultate generale 9 • dac˘ a lim an = 0 ⇒ lim (1 + an ) an = e. n→∞ n→∞ n→∞ Prezent˘ am ˆ ın continuare urm˘ atoarele aplicat ¸ii. A2. ∈] − ∞. lim cn .1. ∈]1. 1 lim bn = lim ln n = Solut ¸ie. +∞[. lim a = 1 ¸ si atunci lim a = 1. n→∞ bn+1 − bn n→∞ ln(n + 1) − ln n n→∞ (n + 1) ln n+1 n lim Dar n→∞ 1 lim (n + 1) ln n+1 1 = lim ln 1 + n→∞ n n n+1 = ln e = 1. • dac˘ a lim an = ∞ ⇒ lim 1 + n→∞ n→∞ n→∞ 1 • lim q n = n→∞ 0. bn = ln n. obt ¸in→∞ nˆ andu-se: an+1 lim bn = lim = lim an+1 = a.

(Cauchy-D’Alembert) Dac˘ a (an )n∈N este un ¸ sir de numere reale √ an+1 strict pozitive cu proprietatea c˘ a (∃) lim an = l. 5 n π lim sin 2005 n→∞ . Calcul˘ am limita exponentului folosind criteriul Cesaro- ln an ln an+1 − ln an an+1 = lim = lim ln = ln l. (vi) l = 1 2 . (iii) e− 2 . n È (ii) an = . n→∞ Propunem spre rezolvare urm˘ atoarele probleme. n→∞ n n→∞ n→∞ n+1−n an lim Atunci lim bn = eln l = l. n→∞ Solut ¸ie. S ¸ iruri ¸ si serii numerice. R. n→∞ 2n2 +n−3 3n+1 . . atunci (∃) lim n an ¸ si n →∞ n →∞ √ n lim an = l. Fie bn = n→∞ lim bn = e Stolz. S˘ a se afle limitele ¸ sirurilor de termen general: (i) an = (iii) an = (v ) an = n È k =1 n È 1 k (k +1) . −4n+1 R. (ii) l = 1 3 . (iv) l = (ii) lim . 2n2 +4n−1 3 9 n→∞ −4n+3 3n+2 . (ii) lim . n2 +2 n É an = 1 − k12 . (i) e 3 . n→∞ A3. S˘ a se calculeze: n+2 (i) lim 3 3n+1 (iii) lim 2 . 1. n→∞ cn n→∞ n + 1 − n n→∞ an+1 a lim Deci lim cn = a. (i) l = 1. (ii) e− 2 . k =2 1 2 . n3 1 (3k −2)(3k +1) k =1 ···+n an = 1+2+ . (v) l = 1 3 .10 1. Prin urmare . ¸ siruri ¸ si serii de funct ¸ii 1 cn Se observ˘ a c˘ a = 1 a1 + ··· + n 1 an ¸ si aplicˆ and criteriul Cesaro-Stolz se obt ¸ine: 1 1 1 1 an+1 = lim = lim = . (iii) l = 2. 2n+1 n→∞ . Avem: ln an n→∞ n lim √ n a n ⇒ ln bn = ln an n ⇒ bn = e ln an n . (iv ) (vi) 1 4 1 k (k +1)(k +2) k =1 12 +22 +···+n2 . 3. Calculat ¸i: (i) lim − 2 3 (iii) lim n→∞ n . (iv ) 5·2n +4·3n n n n→∞ 3·2 −3 n→∞ 7 n .

n→∞ an Dac˘ a l < 1 ⇒ lim an = 0. (iv) . S ¸ iruri numerice.1. (v) 32 . (ii) 2006.. calculat ¸i limita ¸ sirului de termen general: √ √ (i) xn = n n (n ≥ 2). (i) 0. Notˆ and an = l = lim 2n ·n! nn este clar c˘ a an > 0.. (iv ) xn = [a]+[2a]+ .2·n . Aplicˆ and criteriul Stolz s˘ a se calculeze limita ¸ sirului de termen general: n 12 +···+n2 n (i) an = 2n . 1 R. (ii) 1. n→∞ Dac˘ a l > 1 ⇒ lim an = +∞. (vii) . √ n (iii) xn = √ (n ≥ 2). (ii) xn = n ln n (n ≥ 2). 5... n √ √ √ 1+ 2+ √ ···+ n . n3 √ √ √ 2 2 1+1 + 1+2 +···+ 1+n2 2 1+n 1 3 . Un alt criteriu util ˆ ın calculul limitelor de ¸ siruri este prezentat ˆ ın urm˘ atoarea 1. (iii) xn = ln n . (ii) ∞. Not ¸iuni ¸ si rezultate generale 11 R. (v) ∞. (iii) e. a∈R n2 (iv ) xn = 1·3·5.1. n→∞ Solut ¸ie. (iv) 1 e .(2n−1) 2·4·6. an+1 2n+1 (n + 1)! nn = lim · n→∞ an n→∞ (n + 1)n+1 2n · n! n n 1 2 = 2 lim = 2 lim = < 1.1. . n n! A4. (v) 0.2 Teorem˘ a. n→∞ Dac˘ a l = 1 nu se poate decide nimic privitor la valoarea lim an . a 2 R. n n! (v ) xn = n (n!)2 (2n)!8n (n ≥ 2). Calculat ¸i lim 2n·n . n 1 n→∞ (n + 1)n n→∞ 1 + e n . (i) 1. (iii) −4. (iii) 0. (ii) bn = . (iv) ∞. (iv) 0. 4. (Criteriul raportului pentru ¸ siruri) Fie (an )n∈N un +1 ¸ sir de numere reale strict pozitive cu proprietatea c˘ a exist˘ a lim an = l. (ii) xn = n 1n + 2n + · · · + 2006n n2 +k k√ =1 ···+[na] n n (iii) xn = 1 + 2n + · · · + nn . 6. Aplicˆ and criteriul Cauchy-D’Alembert. n→∞ Prezent˘ am urm˘ atoarea aplicat ¸ie. (i) 0. n n (v ) xn = (vii) xn = 1 2 1·2+2·3+···+n(n+1) . n3 (iv ) xn = (vi) xn = R. (ii) 1 3 ln 2+ln 3+···+ln n . (i) 1. (vi) . (iv ) xn = n n! (n ≥ 2). (iii) +∞. Folosind criteriul cle¸ stelui calculat ¸i limita ¸ sirului de termen general: n √ È 1 √ (i) xn = .

1. n+1 n+2 2n S˘ a observ˘ am c˘ a: 1 1 1 1 1 1 n 1 + + ··· + ≥ + + ··· + = = n+1 n+2 2n 2n 2n 2n 2n 2 ceea ce ˆ ınseamn˘ a c˘ a (∗∗) nu poate fi adev˘ arat˘ a pentru ε ≤ 1 2. (Criteriul general de convergent ¸˘ a a lui Cauchy) S ¸ irul (an )n≥N este convergent dac˘ a¸ si numai dac˘ a este fundamental. lim an = 0. ¸ siruri ¸ si serii de funct ¸ii Conform criteriului raportului. Aplicˆ and criteriul raportului pentru ¸ siruri. (∀) n ≥ N . Privitor la ¸ sirurile fundamentale se demonstreaz˘ a 1. (∀) p ∈ N∗ ⇒ |an+p − an | < ε. (i) 0.ˆ ı.1 Definit ¸ie. (iii) xn = nn . (ii) xn = (2n)! .ˆ ı.ˆ ı. (∀) p ∈ N∗ avem: |an+p − an | = 1 1 1 + + ··· + < ε. (iii) ∞.12 1. R.2 S ¸ iruri fundamentale. (ii) 0. Presupunem c˘ a (an )n≥1 e fundamental ⇒ (∀) ε > 0 (∃) N = N (ε) a.2. n→∞ n È k =1 1 k nu e fundamental. calculat ¸i limitele ¸ sirurilor de termen general: 2n (n!)2 (2n)! nn (i) xn = (n !)2 . S ¸ irul (an )n∈N se nume¸ ste ¸ sir fundamental (sau ¸ sir Cauchy) dac˘ a ¸ si numai dac˘ a (∀) ε > 0 (∃) N = N (ε) ∈ N a. (∀) n ≥ N . Contradict ¸ia arat˘ a c˘ a¸ sirul considerat nu e fundamental. A1. n→∞ Propunem spre rezolvare 7. deci nu e convergent. n+1 n+2 n+p (*) ˆ In (∗) alegem p = n ≥ 2 ⇒ (∀) ε > 0 (∃) N = N (ε) a. Solut ¸ie. Criteriul general al lui Cauchy 1. (**) .2.2 Teorem˘ a. (∀) n ≥ N avem: 1 1 1 + + ··· + < ε. Ar˘ atat ¸i c˘ a¸ sirul (an )n≥1 de termen general an = Deducet ¸i c˘ a lim an = +∞. Prezent˘ am ˆ ın continuare cˆ ateva aplicat ¸ii. S ¸ iruri ¸ si serii numerice.

. (∀) p ∈ N∗ avem: |an+p − an | = ¬ ¬ ¬ ¬ ¬ n→∞ n→∞ sin 1 sin 2 sin n + 2 + ··· + n 2 2 2 sin(n + p) ¬ sin(n + 1) sin(n + 2) ¬ + + ··· + (*) n +1 n +2 2 2 2n+p ¬ 1 1 1 ≤ n+1 | sin(n +1)| + n+2 | sin(n +2)| + · · · + n+p | sin(n + p)| 2 2 2 1 1 1 1 1 1 ≤ n+1 1 + + · · · + p−1 = n 1 − p < n 2 2 2 2 2 2 (am folosit inegalitatea | sin x| ≤ 1. |an+p − an | < ε. (∀) n ≥ N . Cum (an )n∈N nu e convergent ⇒ lim an = +∞. deci (an )n∈N e strict cresc˘ ator. n≥0 an se nume¸ ste convergent˘ a dac˘ a¸ sirul (sn )n≥0 al sumelor ei n≥0 an . i) Se nume¸ ste serie de termen general an o sum˘ a de forma n≥0 ii) S ¸ irul (sn )n∈N . . cos n cos 1 cos 2 + + ··· + 1·2 2·3 n(n + 1) 1. Serii de numere reale. Similar se trateaz˘ a¸ si aplicat ¸ia A3. ceea ce ˆ ınseamn˘ a c˘ a (∃) lim an .ˆ n < ε. ˆ ın caz contrar seria se nume¸ ste divergent˘ a. Ar˘ atat ¸i c˘ a¸ sirul de termen general an = este convergent. Not ¸iuni generale 13 1 Pe de alt˘ a parte an+1 − an = n+1 > 0.3 Serii de numere reale. deci (an )n∈N e un ¸ sir fundamental.3. rezult˘ a c˘ a (∀) ε > 0 (∃) N = N (ε) a. deducem c˘ a (an )n∈N e convergent.1 Definit ¸ie. n→∞ Avˆ and ˆ ın vedere (∗). Not ¸iuni generale an = a0 + a1 + · · · + an + . Aplicˆ and criteriul lui Cauchy. . Cum lim 21 ı. Solut ¸ie. A2. de termen general sn = part ¸iale ale seriei iii) Seria È È ak se nume¸ ste ¸ sirul sumelor part ¸iale este convergent. Ar˘ atat ¸i c˘ a¸ sirul de termen general an = este convergent. (∀) x ∈ R).3. (∀) p ∈ N∗ .ˆ ı.1. (∀) n ≥ N 21 n = 0 ⇒ (∀) ε > 0 (∃) N = N (ε) ∈ N a. n È k =0 1.

n È 1 k (k +1) Solut ¸ie. se utilizeaz˘ aˆ ın acest caz notat ¸ia an = s. q = 1. 2 n 6 È 3n +2n 6n = 3 2 + n≥1 n≥1 1 n 2 + 1 n 3 = 1−( 1 1 2) lim 1 2n →∞ 2 n + = .3. 1[ . n→∞ 1 1−q ∞ È n=0 ın acest caz lim sn = • rezult˘ a c˘ a (sn )n≥0 este convergent ⇔ q ∈] − 1. ˆ ın acest caz . seria armonic˘ a e divergent˘ a.2 Exercit ¸ii rezolvate S˘ a se calculeze suma fiec˘ areia din seriile de mai jos: È È n È 1 3 +2n n2 +n−3 (i) .3. (iii) n! n(n+1) n≥1 (¸ stiind c˘ a ∞ È n=0 1 n! n≥1 n≥1 = e).14 1. ˆ . 1. ¸ siruri ¸ si serii de funct ¸ii (iv) Dac˘ a seria È n≥0 an e convergent˘ a ¸ si s = lim sn . (ii) Seria armonic˘ a È 1 • este seria si are ¸ sirul sumelor part ¸iale de termen general n ¸ 1 sn = 1 + 1 2 + ··· + n . de termen general sn = n È n≥0 qk . Deci seria geometric˘ a qn = 1 1−q È n≥0 q n e convergent˘ a ⇔ q ∈] − 1. n=1 1 n(n+1) 3 n 6 = 1 (seria e convergent˘ a¸ si are suma s = 1). 1[. num˘ arul s ∈ R se n→∞ ∞ È n=0 nume¸ ste suma seriei considerate. ´ ¸ine • pentru termenul general sn se obt sn = n. n≥1 1. . 1−q n 1−q k =1 q=1 .1 Serii remarcabile (i) Seria geometric˘ a de rat ¸ie q È n • este seria q (q ∈ R) ¸ si are ¸ sirul sumelor part ¸iale (sn )n≥0 . S ¸ iruri ¸ si serii numerice. (i) sn = n→∞ È = n È k =1 Cum lim sn = 1 ⇒ (ii) 1 lim 3n →∞ n≥1 n 1−( 1 3) 2 3 k =1 ∞ È È 1 k − 1 k +1 =1− 1 n+1 . • cum ¸ sirul (sn )n≥1 e divergent. (ii) 6n .

(Criteriul general de convergent ¸˘ a Cauchy) Seria ä È un e convergent˘ a ⇔ (∀) ε > 0 (∃) N = N (ε) ∈ N a. n+2 (iv ) n≥1 È È n≥2 n ln 1 − 1 n 1 n . (vi) 1 n n≥2 È 1 √ nn 1 n . n! n=0 n! n=1 ˆ In concluzie. lim un = lim n→∞ sin 1 n n→∞ = 1 = 0. . (∀) n ≥ N (ε). (v ) n≥1 È n≥1 √ 1 √ n+1+ n . (Ale condit ¸iei necesare) Ar˘ atat ¸i c˘ a seriile de mai jos sunt divergente È È 1 1 n+1 n (i) (ii) . n ! ( n − 1)! n=1 n=1 ∞ ∞ 1 + = e + e = 2e.ˆ ı.2 Consecint ¸˘ a. n≥0 (∀) p ∈ N∗ ⇒ |un+1 + un+2 + · · · + un+p | < ε . n ! n ! n ! n ! n=1 n=1 n=1 n=1 ∞ Mai departe avem: ∞ ∞ ∞ n2 n−1+1 n−1 1 = = + n! (n − 1)! (n − 1)! n=1 (n − 1)! n=1 n=1 n=2 ∞ = ∞ ∞ n 1 = = e.4. (i) un = 1 sin n .4. (iii) n sin n .3 Aplicat ¸ii.1 Teorem˘ a. se obt ¸ine n2 + n − 3 = 2e + e − 3(e − 1) = 3. n≥1 n→∞ ç 1. Solut ¸ie. n≥1 1 tg n . 1. Criterii de convergent ¸˘ a. (n − 2)! (n−1)! n=2 ∞ ∞ 1 1 = − 1 = e − 1.4. Operat ¸ii cu serii convergente 15 (iii) S˘ a observ˘ am c˘ a: ∞ ∞ ∞ n2 + n − 3 n2 n 1 = + −3 .1.4. Operat ¸ii cu serii convergente 1.4 Criterii de convergent ¸˘ a. (Condit ¸ia necesar˘ a de convergent ¸˘ a) Dac˘ a seria È un este convergent˘ a ⇒ lim un = 0. n! n=1 ∞ 1.

deci un )n∈N∗ este descresc˘ ator. . lim un = lim n n = 1 = 0.5 Aplicat ¸ii. seria e convergent˘ a.4. S ¸ iruri ¸ si serii numerice. lim un = e−1 = 0. n n n→∞ n→∞ 2 n→∞ 2 2 Conform criteriului Abel.4. (La criteriul lui Abel) Ar˘ atat ¸i c˘ a seriile de mai jos sunt convergente: È È 1 1 (−1)n−1 n . lim un = lim 1 − n+2 = e−1 = 1 n+2 e n→∞ n→∞ 1 1 √ √ (iii) un = n n . n→∞ n→∞ Se aplic˘ a criteriul lui Abel. lim un = lim 5 n = 0. lim un = lim n→∞ tg n→∞ 1 n 1 n = 1 = 0. un = 2n+1 < 1. n→∞ (vi) un = 1 n 1 tg n . (ii) (−1)n−1 (2n− . n→∞ n→∞ Conform criteriului Abel seria e convergent˘ a. (Criteriul lui Abel) Dac˘ a¸ sirul de termeni pozitivi (un )n∈N∗ e descresc˘ ator ¸ si lim un = 0. n→∞ 1 √ . un+1 1 2n−1 3 1 (ii) un = (2n−1)3 . (i) un = n . un = n+1 < 1. (iv ) n≥1 È n≥1 (−1)n−1 n 2n . Nu putem trage (v) un = √n+1+ n n→∞ (ii) un = = 0. (i) 1)3 (iii) n≥1 È 1 (−1)n−1 √ 5n n≥1 . k + 1 + k k=1 Cum lim sn = +∞ ⇒ seria e divergent˘ a. seria n→∞ ∞ È n=1 (−1)n−1 un este convergent˘ a. obt ¸inˆ andu-se: n→∞ n3 2n un+1 un n+1 3 1 n 2 n→∞ = 1 2 n→∞ 1 3 < n n→∞ lim un = lim (n + 1)3 − n3 3n2 + 3n + 1 = lim n→∞ 2n+1 − 2n n→∞ 2n 3(2n + 1) + 3 n+1 1 = lim = 6 lim = 6 lim n = 0. un+1 1 1 n 5 √ (iii) un = √ 5 n. ¸ siruri ¸ si serii de funct ¸ii n n+1 n 1 . lim un = 0. un = n+1 < 1.4 Teorem˘ a. Pentru a calcula lim un se aplic˘ a criteriul lui Stolz. 1. (iv) un = . 1. = 1+ 1. Dar n sn = k =1 √ n √ √ √ 1 √ = k + 1 − k = n + 1 − 1. n→∞ n→∞ 1 (iv) un = n ln 1 − n .16 1. nici o concluzie utilizˆ and condit ¸ia necesar˘ a de convergent ¸˘ a. lim un = lim n = 0. lim un = lim (2n− 1)3 = 0. 3 1 un+1 n 1 Solut ¸ie.

Criterii de convergent ¸˘ a. 1.11 Teorem˘ a.4.8 Teorem˘ a. (i) Seria convergent˘ a. 1. (ii) Dac˘ a seria È È n≥0 un e absolut convergent˘ a dac˘ a seria n≥0 |un | e nume¸ ste semiconvergent˘ a.1.4. .4. ea se n≥1 1 (−1)n−1 n este semiconver- 1. (Dirichlet-Abel) Dac˘ a: È (i) Seria un are ¸ sirul sumelor part ¸iale m˘ arginit. (Reciproca este ˆ ın general fals˘ a.10 Exemplu. È n≥0 un e convergent˘ a f˘ ar˘ a s˘ a fie absolut convergent˘ a.7 Exemplu. (i) Dac˘ a (ii) Dac˘ a ∞ È n=0 ∞ È n=0 un = s1 .4. (ii) (vn )n≥0 e un ¸ sir descresc˘ ator de numere pozitive cu lim vn = 0.3.4.9 Teorem˘ a.4.4.4. Vezi 1. ∞ È un = s ¸ si α ∈ R∗ ⇒ n=0 ∞ È vn = s2 ⇒ ∞ È n=0 (un + vn ) = s1 + s2 .7). n=0 αun = αs.6 Definit ¸ie.3. Seria armonic˘ a alternat˘ a gent˘ a (exercit ¸iu!). O generalizare a criteriului lui Abel e exprimat˘ aˆ ın 1. 1. Operat ¸ii cu serii convergente 17 È 1. vezi 1. atunci seria È n≥0 n→∞ n≥0 un vn este convergent˘ a. Orice serie absolut convergent˘ a este convergent˘ a.

2α−1 n≥1 È 1 rezult˘ a c˘ a seria a. folosind criteriul convergent ¸ei (i). (b) ∞ È sin π n . Distingem situat ¸iile: È 1 1 ◦ 1 . α < 1 ⇒ nα < n ⇒ n≥1 n≥1 1 1 nα > n 1 nα = È .5 Serii cu termeni pozitivi. (La criteriul comparat ¸iei) È 1 (i) Studiat ¸i natura seriei .2 Teorem˘ a. (∀) n ≥ n0 (n0 ∈ N . unde α ∈ R (seria armonic˘ a genenα ralizat˘ a).. folosind criteriul comparat ¸iei (iii).fixat) ¸ si un . Criterii de convergent ¸˘ a È 1.5. (Criteriul comparat ¸iei) È È un . cum seria n≥1 1 n – divergent˘ a (seria armonic˘ a). vn serii cu termeni pozitivi.convergent˘ a. +∞[. ¸ siruri ¸ si serii de funct ¸ii 1.divergent˘ a. +∞[. seria . Fie È (i) Dac˘ a un ≤ vn .18 1. (d) n=1 ∞ È n=1 1 √ 3 4 n +5 n 5+n·2n 1 n . (a) Fie un = Cum seria È 1+n 1+n2 . Solut ¸ie. vn = = lim n≥1 1 n n2 +n 2 n→∞ 1+n = 1 ∈ ]0. . α = 1 ⇒ nα = n ⇒ 2◦ . .5. Seria n≥0 un e cu termeni pozitivi dac˘ a un > 0. n≥0 n≥0 È ⇒ ⇒ n≥0 vn e convergent˘ a n≥0 È (ii) Dac˘ a un ≤ vn .fixat) ¸ si vn . lim un n→∞ vn Solut ¸ie. α > 1 ⇒ 1 + 2α + 3α + · · · ≤ 1 + 21 + α + 3α 1 22 22α n≥1 1 n e divergent˘ a⇒ 1 4α È n≥1 1 7α 1 nα + 1 5α n 2 2nα + 1 6α + + α>1¸ si divergent˘ a pentru α ≤ 1. seriile È n≥0 un . S ¸ iruri ¸ si serii numerice. nα este convergent˘ n≥1 È 1 ˆ a pentru In concluzie. (∀) n ∈ N. (ii)).5. È n≥0 vn au aceea¸ si natur˘ a. (ii) Decidet ¸i natura seriilor: (a) (c) ∞ È n=1 ∞ È n=1 1+n 1+n2 1 n . 1. (∀) n ≥ n0 (n0 ∈ N . ∞ È n=1 1+n 1+n2 e divergent˘ a. un n→∞ vn È n≥0 un e divergent˘ a n≥0 (iii) Dac˘ a lim = l ∈]0. seria armonic˘ a generalizat˘ a nα este convergent˘ n≥1 – divergent˘ a (folosind criteriul comparat ¸iei.. È 1 · · · + 2nα + · · · + (2n+1 + · · · ≤ 1 + 22 + ··· + + . 1. 1 1 1 ◦ 3 .3 Aplicat ¸ii. α + −1)α È n 1 Cum seria e convergent˘ a.1 Definit ¸ie.

n≥0 un – divergent˘ a. atunci un ≤ 1 √ 3 4 n = 1 n4/3 = vn .(2n−1) 3n n! > 0.5 Aplicat ¸ii. atunci: un = Seria È È 1 √ 3 4 n +5 1 n4/3 n≥1 È . (2n − 1)(2n + 1) 3n n! = lim n→∞ un n→∞ 3n+1 (n + 1)! 1 · 3 · 5 . un n→∞ vn = 1 ∈]0... (2n − 1) 2n + 1 2 1 = < 1. conform criteriului comparat ¸iei. (∀) n ≥ n0 (n0 ∈ N . (Criteriul raportului) È Fie un o serie cu termeni pozitivi. (i) un = lim 1·3·5. Dac˘ a: (i) (ii) n≥0 un+1 un un+1 un ≤ q < 1. 1.fixat) ⇒ È È n≥0 un – convergent˘ a.5.1. (iii) n≥1 n≥1 È n≥1 an 2n +5n (a > 0). deci seria dat˘ a e convergent˘ a. È e convergent˘ a. . (∀) n ∈ N∗ un+1 1 · 3 . e convergent˘ a (vezi exemplul (i)). Criterii de convergent ¸˘ a 19 e divergent˘ a.(2n−1) È (n!)2 (i) . (∀) n ∈ N∗ un+1 [(n + 1)!]2 (2n)! (n + 1)2 1 = lim · = lim = < 1. .5. seria È n≥1 1 √ 3 4 n +5 1 π 1 π π sin ≤ · = 2 = vn . 1 π (c) Fie un = n sin n . n+1 . Solut ¸ie. +∞[ ¸ si seria 1. cum lim n≥1 n 5+n·24 este convergent˘ a. = lim 3 n→∞ n + 1 3 deci seria e convergent˘ a. vn = n≥1 1 2n . 2 n→∞ un n→∞ (2n + 2)! n→∞ (2n + 1)(2n + 2) (n!) 4 lim deci seria e convergent˘ a. . . (ii) 3n ·n! (2n)! .fixat) ⇒ ≥ 1. seria 5 + n · 2n .. (∀) n ≥ n0 (n0 ∈ N .. Pentru l < 1 seria e convergent˘ a iar pentru (iii) (∃) l = lim uu n n→∞ l > 1 seria e divergent˘ a. (La criteriul raportului) Decidet ¸i natura seriilor de mai jos: È 1·3·5. n n n n n (d) Fie un = 1 2n n≥1 vn = π È n≥1 u 1 n2 e convergent˘ a. (b) Fie un = Cum seria este convergent˘ a.4 Teorem˘ a. (n!)2 (ii) un = (2n)! > 0.5. . Serii cu termeni pozitivi.

n ≥ 2 ⇒ n≥0 n+1 (iii) (∃) l = lim uu . (∀) n ∈ N∗ 5n 2n + 5n un+1 an+1 ä lim = lim n+1 n+1 · = a lim n→∞ un n→∞ 2 n→∞ 5n 2 5 an Dac˘ a a < 5 ⇒ seria e convergent˘ a. Pentru l < 1 seria e convergent˘ a iar pentru n n→∞ l > 1 seria e divergent˘ a. 2n+1 (iii) È 1 (1+ n ) n2 n≥1 3n . n≥0 È √ un – divergent˘ a. . 5 Dac˘ a a = 5 ⇒ un = 2n5 lim un = 1 = 0. (Criteriul radicalului) È Fie un o serie cu termeni pozitivi. n (ii) un = 2nn > 0. seria a ⇔ a < 5. 2n +5n e convergent˘ n≥1 un+1 < 1.7 Aplicat ¸ii. ¸ siruri ¸ si serii de funct ¸ii (iii) un = an 2n +5n > 0. c˘ aci n ä ç 2 n +1 5 ç 2 n + 5 5 = a . S ¸ iruri ¸ si serii numerice. (∀) n ∈ N∗ +1 n→∞ lim √ n un = lim n 1 = < 1. (ii) È n≥1 n n . (i) un = 1 lnn (n+1) > 0. (ii) n un ≥ 1. un = lim n→∞ n→∞ lim √ n 1 = 0 < 1.6 Teorem˘ a. (La criteriul radicalului) Stabilit ¸i natura seriilor: (i) È n≥1 1 lnn (n+1) . Solut ¸ie. 1. (∀) n ∈ N∗ . ln(n + 1) deci seria e convergent˘ a. (∀) n ∈ N∗ . 3 deci seria e convergent˘ a. n→∞ un un+1 lim > 1. 2 1 n 1+ ( n) (iii) un = > 0. n→∞ un 1.5. deci seria e divergent˘ a +5n ⇒ n →∞ fiindc˘ a nu ˆ ındepline¸ ste condit ¸ia necesar˘ a de convergent ¸˘ a. È an ˆ In concluzie. (∀) n ∈ N∗ 3n n→∞ √ lim n un = lim 1+ 3 1 n n n→∞ = e < 1. n→∞ 2n + 1 2 deci seria e convergent˘ a. Dac˘ a: n≥0 È √ (i) n un ≤ q < 1 (∀) n ∈ N∗ . c˘ aci lim Dac˘ a a > 5 ⇒ seria e divergent˘ a.5. n ≥ 2 ⇒ un – convergent˘ a.20 1.

(La criteriul Raabe-Duhamel) Decidet ¸i natura seriilor: È 1·3. Pentru ¸ sirul considerat se introduc dou˘ a tipuri de convergent ¸a ˘. Cˆ and l = 1 nu se poate decide nimic relativ la convergent ¸a seriei.5. (6n+5) 6 3 n (i) lim n uu − 1 = lim 2(nn +1)(2n+3) = 4 = 2 > 1 ⇒ seria e convern+1 n→∞ n→∞ gent˘ aˆ ın baza criteriului Raabe-Duhamel. n≥1 1. (ii) lim n ln a · lim n · ln n→∞ n→∞ n un lim n aln n+1 − 1 un+1 − 1 = n →∞ n n n a = ln a lim ln n+1 = ln n+1 e ..6 S ¸ iruri de funct ¸ii Fie D ⊆ R iar (fn )n∈N un ¸ sir de funct ¸ii. (Criteriul Raabe-Duhamel) È Fie an o serie cu termeni pozitivi. n≥1 n≥1 Solut ¸ie. ä ç = lim n a ln n→∞ ln nn +1 n n+1 n · ln n+1 = a Dac˘ a ln e < a e Dac˘ a ln a..1. 1.. Dac˘ a l > 1 seria e n+1 n→∞ convergent˘ a iar dac˘ a l < 1 seria e divergent˘ a. n≥0 an an+1 − 1 ≤ 1 oricare ar fi n ≥ p ⇒ 1. n→∞ È ˆ In concluzie.8 Teorem˘ a. (i) 2·4. n→∞ 1 (⇔ a < ee ) seria e divergent˘ a.5. a = 1). E u¸ sor de constatat c˘ a nu se aplic˘ a nici criteriul raportului nici criteriul radicalului.. n≥0 (ii) Dac˘ a (∃) p ∈ N∗ astfel ca n an e divergent˘ a. (Convergent ¸˘ a punctual˘ a) S ¸ irul (fn )n∈N converge simplu (punctual) c˘ atre funct ¸ia f : D → R pe mult ¸imea A ⊆ D dac˘ a (∀) x ∈ A avem: lim fn (x) = f (x) n→∞ . È e ln n Cum lim n = +∞ = 0 ⇒ a e divergent˘ a. seria aln n n≥1 e convergent˘ a ⇔ a > ee . S ¸ iruri de funct ¸ii 21 1. n≥p⇒ È n≥0 an an+1 − 1 ≥ s oricare ar fi n (iii) Presupunem c˘ a (∃) l = lim n uu − 1 .(2n−1) È · 2n1 (ii) aln n (a > 0.6. e > 1 (⇔ a > e ) seria e convergent˘ e e e ln n e ln n ln n Dac˘ a a = e ⇒ un = (e ) =e =e = ne .2n +1 . fn : D → R (∀) n ∈ N.1 Definit ¸ie.9 Aplicat ¸ii. (∃) p ∈ N∗ astfel ca n È an e convergent˘ a.6. ce vor fi prezentate ˆ ın cele ce urmeaz˘ a. (i) Dac˘ a (∃) s > 1.

(La convergent ¸a ¸ sirurilor de funct ¸ii) Stabilit ¸i mult ¸imea de convergent ¸˘ a.ˆ ı.ˆ ı. x) ∈ N a.6 Teorem˘ a. .6. fn (x) = x2 + n. 1. atunci fn → f pe D (convergent ¸a uniform˘ a implic˘ a convergent ¸a simpl˘ a).6. atunci fn ⇉ f pe D. (∀) n ≥ N . |fn (x) − f (x)| < ε. (∀) x ∈ D.22 1. (iii) fn : [3. Leg˘ atura ˆ ıntre cele dou˘ a tipuri de convergent ¸˘ a e exprimat˘ aˆ ın 1. ¸ siruri ¸ si serii de funct ¸ii ˆ In cazul ˆ ın care condit ¸ia precedent˘ a este ˆ ındeplinit˘ a. 1. (∀) n ≥ N .6.7 Aplicat ¸ii. (∀) x ∈ A (∃) N = N (ε. 1.3 Teorem˘ a.5 Teorem˘ a.4 Teorem˘ a. (∀) x ∈ D . 1. +∞[→ R. S ¸ iruri ¸ si serii numerice. Fie (fn )n∈N . ˆ In cazul ˆ ın care condit ¸ia precedent˘ a este ˆ ındeplinit˘ a se utilizeaz˘ a notat ¸ia fn ⇉ f . astfel ca |fn (x) − f (x)| ≤ an (∀) n ≥ n0 (n0 ∈ N . (ii) fn : R → R.6. 4] → R. (Convergent ¸˘ a uniform˘ a) S ¸ irul (fn )n∈N converge uniform la funct ¸ia f : D → R pe mult ¸imea A ⊆ D dac˘ a: (∀) ε > 0 (∃) N = N (ε) ∈ N a.2 Definit ¸ie. |fn+p (x) − f (x)| < ε. fn : D → R (∀) n ∈ N ä converge uniform c˘ atre f : D → R pe mult ¸imea D ⇔ (∀) ε > 0 (∃) N = ç N (ε) ∈ N a. Atunci f este continu˘ a pe D. fn : D → R. fn (x) = x n adic˘ a: (∀) ε > 0.6. funct ¸ia limit˘ a ¸ si tipul convergent ¸ei pentru fiecare din ¸ sirurile de funct ¸ii de mai jos: (i) fn : R → R. se utilizeaz˘ a notat ¸ia fn → f pe A.fixat). Dac˘ a fn ⇉ f pe D. +∞[→ R. (∀) n ≥ N s˘ a avem |fn (x) − f (x)| < ε. Dac˘ a exist˘ a un ¸ sir de numere pozitive (an )n∈N convergent la zero. fn (x) = (v) fn : [1. (∀) p ∈ N∗ . Privitor la convergent ¸a uniform˘ a.6. (Cauchy) S ¸ irul de funct ¸ii (fn )n∈N . 1. fn (x) = 1 nenx . (iv) fn : [0. (∀) n ∈ N iar f : D → R. Fie (fn )n∈N un ¸ sir de funct ¸ii continue pe D astfel ca fn ⇉ f pe D. prezent˘ am (f˘ ar˘ a demonstrat ¸ie) urm˘ atoarele rezultate. . (∀) x ∈ A. fn (x) = x x +n .ˆ ı. x2 n2 +x 2 .

Observ˘ x ¬ x 4 ¬ = |fn (x) − 0| = ≤ . ¬ x+n x+n 3+n ¬ ¬ ¬ ¬ ¬ (∀) x ∈ [3. 2 Este deci suficient s˘ a ar˘ at˘ am c˘ a (∀) ε > 0 (∃) N = N (ε) ∈ N a. (i) (∀) x ∈ R ⇒ lim fn (x) = lim (x2 + n) = +∞ ⇒ A = ∅. Inegalitatea (*) se scrie succesiv: n> x 1 ≥ 2ε 2ε ä x < ε. S ¸ iruri de funct ¸ii 23 Solut ¸ie. 4]. 2ε 2n . (∀) x ∈ [1. Se observ˘ a c˘ a |fn (x) − 0| ≤ x2 x2 x ≤ = . +∞[ . (*) 2n (c˘ aci x ∈ [1.6. +∞[. +∞[. +∞[. +∞[⇒ lim f )n(x) = lim x2x 2 = 0 ⇒ A = [1. (∀) ε < 1. +∞[. (iv) (∀) x ∈ [0. (∀) x ∈ R. 4]. (∀) n ≥ N. n¬ ¬ (*) Relat ¸iile (*) ¸ si (**) fiind contradictorii ⇒ fn → 0. (∀) n ≥ N. avem: |fn (n)| = n = 1 > ε. (∀) n ∈ N∗ ¸ si lim an = 0. Cum an > 0. +∞[⇒ lim fn (x) = lim ne1 nx = 0 ⇒ A = [0. 4]. ˆ ı.1. deci A = [3. Not˘ am cu A mult ¸imea de convergent ¸˘ a. Ar˘ n→∞ n→∞ am c˘ a c˘ a fn ⇉ 0 pe [3. dar fn ⇉ 0 pe R. 4] ⇒ lim fn (x) = lim x+ at˘ am n = 0. n (**) ¬ ¬ ¬ ¬ x¬ ¬ < ε.5 ¸ si rezult˘ a fn ⇉ 0 pe [3.6. n→∞ n→∞ +n Vom ar˘ ata c˘ a fn ⇉ 0 pe [1. n→∞ n→∞ x (ii) (∀) x ∈ R ⇒ lim fn (x) = lim n = 0 ⇒ A = R. (∀) x ∈ [0. < ε. n→∞ n→∞ Ar˘ at˘ am c˘ a fn → 0 dar fn ⇉ 0 pe R. x (iii) (∀) x ∈ [3. + 1.5 rezult˘ a c˘ a pozitive cu proprietatea lim an = 0. 2 2 x +n 2nx 2n (∀) x ∈ [1. Alegˆ and x = n ¸ si ε < 1. se aplic˘ a Teorema 1. (∀) n ≥ N.6. Aplicˆ n→∞ fn ⇉ 0 pe [3. ˆ ı. deducem c˘ a Alegˆ and atunci N = N (ε) = å 1 2ε è ç (∀) ε > 0 (∃) N = N (ε) = 1 x +1 a. +∞[). n→∞ 4 S ¸ irul (an )n∈N de termen general an = 3+ sir de numere reale n este un ¸ and Teorema 1. 4]. +∞[⇒ |fn (x) − 0| = = an . (∀) x ∈ [1. +∞[. Dac˘ a fn ⇉ 0 pe R trebuie ca (∀) ε > 0 (∃) N = n(ε) a. 4]. ˆ ı. n→∞ 1 nenx n→∞ 1 ≤n (v) (∀) x ∈ [1.

24

1. S ¸ iruri ¸ si serii numerice; ¸ siruri ¸ si serii de funct ¸ii
ä ç

1 Rezumˆ and cele de mai sus, (∀) ε > 0 (∃) N = N (ε) = 2 ı. ε + 1 ∈ N a. ˆ (∀) n ≥ N , |fn (x) − 0| < ε, ceea ce arat˘ a c˘ a fn ⇉ 0 pe [1, +∞[. F˘ ar˘ a a exemplifica, ment ¸ion˘ am alte dou˘ a rezultate importante relative la ¸ sirurile de funct ¸ii.

1.6.8 Teorem˘ a. (De integrare) Fie ¸ sirul de funct ¸ii continue (fn )n∈N , fn ∈ C ([a, b]) (∀) n ∈ N. Dac˘ a fn ⇉ f pe [a, b], atunci:
b n→∞ a b

lim

fn (x)dx =

a

f (x)dx.

1.6.9 Teorem˘ a. (De derivare) Fie ¸ sirul de funct ¸ii derivabile, cu derivate a: de ordinul ˆ ıntˆ ai continue pe [a, b] (fn )n∈N , fn ∈ C 1 ([a, b]), (∀) n ∈ N. Dac˘ (i) fn → f pe [a, b]; ′ ⇉ g pe [a, b], (ii) fn atunci f e derivabil˘ a pe [a, b] ¸ si are loc egalitatea f ′ = g, adic˘ a
n→∞

lim fn

′ = lim fn pe [a, b]. n→∞

1.7

Serii de funct ¸ii
n È

prin (Sn )n∈N ¸ sirul de funct ¸ii de termen general Sn (x) =

Fie (fn )n∈N un ¸ sir de funct ¸ii, fn : D → R (∀) n ∈ N (D ⊆ R). Mai not˘ am
l=0

fk (x), (∀) n ∈ N.

1.7.1 Definit ¸ie. (i) Se nume¸ ste serie de funct ¸ii o sum˘ a de forma:
k ≥0

fk = f0 + f1 + · · · + fn + . . . ;

(ii) S ¸ irul de funct ¸ii (Sn )n∈N de termen general
n

Sn (x) =
k =0

fk (x),

(∀) x ∈ D, (∀) n ∈ N
È

se nume¸ ste ¸ sirul sumelor part ¸iale ale seriei

(iii) Dac˘ a A ⊆ D e mult ¸imea de convergent ¸˘ aa¸ sirului (Sn )n∈N , atunci A È È e mult ¸imea de convergent ¸˘ a a seriei de funct ¸ii fk ; dac˘ a Sn (x) = S (x) (∀) x ∈ A, atunci funct ¸ia S : A → R e suma seriei de funct ¸ii considerate; se utilizeaz˘ aˆ ın acest caz notat ¸ia:
∞ n=0 k ≥0 n→∞

n≥0

fk ;

fn (x) = S (x),

(∀) x ∈ A;

1.7. Serii de funct ¸ii

25
È

(iv) Dac˘ a Sn → S pe A, seria A; dac˘ a Sn ⇉ S pe A, seria
È

Relativ la seriile de funct ¸ii, prezent˘ am f˘ ar˘ a demonstrat ¸ie urm˘ atoarele rezultate. 1.7.2 Teorem˘ a. (Cauchy) Seria de funct ¸ii
ä È

n≥0

fn e uniform convergent˘ a c˘ atre S pe A.

n≥0

fn e punctual convergent˘ a c˘ atre S pe

pe D ⊆ R ⇔ (∀) ε > 0 (∃) N = N (ε) ∈ N a. ˆ ı. |fn+p (x) − fn (x)| < ε, ç ∗ (∀) n ≥ N , (∀) p ∈ N , (∀) x ∈ D . 1.7.3 Teorem˘ a. (Weierstrass) È Consider˘ am seria de funct ¸ii fn , fn : D → R (∀) n ∈ N.
n≥0

n≥0

fn este uniform convergent˘ a

Dac˘ a (∃) un ¸ sir de numere reale pozitive (an )n∈N cu propriet˘ a¸ t ile: (i) |fn (x)| ≤ an , (∀) n ≥ n0 ∈ N, (∀) x ∈ D; (ii) lim an = 0, atunci seria
n→∞
È

n≥0

fn e uniform convergent˘ a pe D c˘ atre o funct ¸ie S : D → R.
∞ È n=0 ∞ È n=0

1.7.4 Teorem˘ a. Fie continue pe D. Dac˘ a continu˘ a pe D.

fn o serie de funct ¸ii, fn : D → R (∀) n ≥ 0,

fn = S uniform pe D, atunci funct ¸ia S : D → R e

1.7.5 Teorem˘ a. (De integrare termen cu termen) È Fie fn o serie de fract ¸ii continue, fn ∈ C ([a, b]) (∀) n ∈ N. Dac˘ a
∞ È n=0 n≥0

fn (x) = S (x) uniform pe [a, b], atunci:
b a ∞ n=0

fn (x) dx =

∞ n=0

b a

b

fn (x)dx =

a

S (x)dx.

1.7.6 Teorem˘ a. (De derivare termen cu termen) È Fie fn o serie de funct ¸ii fn ∈ C 1 ([a, b]), (∀) n ∈ N. Dac˘ a: (i) (ii)
∞ È n≥0 n=0 ∞ È

fn (x) = S (n), punctual pe [a, b];
′ (x) = G(x), uniform pe [a, b], fn

n=0

atunci funct ¸ia S e derivabil˘ a pe [a, b] ¸ si S ′ = G, adic˘ a
∞ n=0

fn (x)

=

∞ n=0

′ fn (x),

(∀) x ∈ [a, b].

26

1. S ¸ iruri ¸ si serii numerice; ¸ siruri ¸ si serii de funct ¸ii

Rezultatele prezentate vor fi exemplificate ˆ ın cazul seriilor de puteri.

1.8

Serii de puteri

Se nume¸ ste serie de puteri centrat˘ aˆ ın x0 ∈ R o serie de funct ¸ii de forma È an (x − x0 )n (an ∈ R). ˆ In continuare se vor considera serii de puteri centrate ˆ ın x0 = 0, deci de È n forma an x . Privitor la convergent ¸a seriilor de puteri preciz˘ am rezultatele: 1.8.1 Teorem˘ a. Orice serie de puteri e convergent˘ aˆ ın x0 = 0 (deci mult ¸imea de convergent ¸a ˘ e nevid˘ a). 1.8.2 Teorem˘ a. (Abel) Dac˘ a seria de puteri
È

n≥0

n≥0

x0 = 0, atunci seria e absolut ¸ si uniform convergent˘ a pe orice interval [−r, r ], unde 0 < r < |x0 |. O problem˘ a important˘ a este aceea a determin˘ arii mult ¸imii de convergent ¸˘ a a unei serii de puteri. 1.8.3 Definit ¸ie. Fie seria de puteri 
È

n≥0

an xn e convergent˘ aˆ ın

a seriei date num˘ arul real R ≥ 0 definit prin: R = sup x ≥ 0 : x – punct de convergent ¸˘ a a sumei an xn .
n≥0

n≥0

an xn . Se nume¸ ste raz˘ a de convergent ¸˘ a

Privitor la calculul razei de convergent ¸˘ a a unei serii de puteri are loc 1.8.4 Teorem˘ a. Fie seria de puteri R. Atunci: 1 = lim R n→∞
n

È

n≥0

an xn , avˆ and raza de convergent ¸a ˘ an+1 ¬ ¬. an ¬
¬

|an | = lim

¬ ¬ ¬ n→∞ ¬

1 1 Dac˘ a R = 0 ⇒ R = +∞; dac˘ a R = ∞ ⇒ R = 0. È Dac˘ a 0 < R < +∞, seria an xn e uniform convergent˘ a pe ] − R, R[. n≥0

1.8.5 Definit ¸ie. Fie seria de puteri Intervalul

È

n≥0

an xn cu raza de convergent ¸˘ a R.

IC =] − R, R[ (pe care seria e uniform convergent˘ a) se nume¸ ste interval de convergent ¸˘ a al seriei.

1.8. Serii de puteri

27
È

1.8.6 Observat ¸ie. Mult ¸imea de convergent ¸˘ a a seriei de puteri

raza de convergent ¸˘ a R e unul din intervalele ] − R, R[, [−R, R[, ] − R, R] sau [−R, R]. Pentru mult ¸imea (domeniul) de convergent ¸˘ a al unei serii de puteri se va folosi notat ¸ia DC . 1.8.7 Aplicat ¸ii. (Domeniul de convergent ¸˘ a al unei serii de puteri) Determinat ¸i domeniile de convergent ¸˘ a ale urm˘ atoarelor serii de puteri: È È È xn x2n+1 n (i) x ; (ii) n+1 ; (iii) 2n+1 ;
n≥0
È

n≥0

an xn cu

(iv )

n≥1

xn n·2n

n≥0
È

; (v )

n≥1

xn nn

n≥0

;

(vi)

È (x−3)2n+1

n≥0
¬ ¬

2n+1

.

1 +1 Solut ¸ie. (i) an = 1, (∀) n ∈ N; R = lim ¬ an ¬ = 1 ⇒ R = 1. Intervalul de n→∞ an convergent ¸˘ a este IC =] − 1, 1[. È Pentru x = −1 obt ¸inem seria (−1)n care e divergent˘ a ⇒ −1 ∈ / DC .

¬ ¬

Pentru x = 1 obt ¸inem seria divergent˘ a

n≥0

È

Rezult˘ a c˘ a DC = IC =] − 1, 1[. 1 1 n+1 ; R = lim n (ii) an = n+1 +2 = 1 ⇒ R = 1 ⇒ IC =] − 1, 1[. x = −1 ⇒
È (−1)n

n≥0

1⇒1∈ / DC .

alternat˘ a) ⇒ −1 ∈ DC . È 1 1 1 x=1⇒ a (e seria armonic˘ a) ⇒ 1 ∈ / DC . n+1 = 1+ 2 + 3 + . . . – divergent˘ Domeniul de convergent ¸˘ a este deci DC = [−1, 1[. (iii) Procedˆ and ca la punctele precedente se obt ¸ine DC =] − 1, 1[. (iv)
1 R n≥0

n≥0

(n+1)

= 1−

n→∞

1 2

+

1 3

− . . . – convergent˘ a (e seria armonic˘ a

x x

pe domeniul y ∈] − 1, 1[. Seria dat˘ a e deci convergent˘ a dac˘ a¸ si numai dac˘ a x − 3 ∈] − 1, 1[. Prin urmare DC =]2, 4[. 1.8.8 Probleme propuse. (Domenii de convergent ¸˘ a) Aflat ¸i domeniul de convergent ¸˘ a al fiec˘ areia din seriile:

n·2n 1 n+1 = 2 ⇒ R = 2 ⇒ IC =] − 2, 2[. n→∞ (n+1)2 È (−2)n È (−1)n = −2 ⇒ – convergent˘ a ⇒ −2 ∈ DC . n·2n = n n≥1 n≥1 È È 2n 1 =2⇒ a⇒2∈ / DC . Deci DC = [−2, 2[. n·2n = n – divergent˘ n≥1 n≥1 1 1 (v) R = lim n n1n = lim n = 0 ⇒ R = +∞ ⇒ IC = R = DC . n→∞ n→∞ È y 2n+1 (vi) Notˆ and x − 3 = y , obt ¸inem seria a numai 2n+1 care e convergent˘ n≥0

= lim

(iii) Dac˘ a [a. 1.2 Exercit ¸ii rezolvate. 4]. S ¸ iruri ¸ si serii numerice. 3]. s˘ a se calculeze sumele urm˘ atoarelor serii de puteri: . (vi) IC =]2. (x−√ 3) (−1)n (2n+1) . (vi) IC =]1. 2n 2n 2 2 È n!xn . (∀) x ∈] − R. R[ are loc: b a S (x)dx = ∞ n=0 b an a xn dx = ∞ n=0 an bn+1 − an+1 .28 1. ¸ siruri ¸ si serii de funct ¸ii (i) (iii) (v ) È È n≥0 È (−1)n (2n + 1)2 xn . 4[.9. Consider˘ am seria de puteri R¸ si not˘ am S (x) = ∞ n=0 È n≥0 an xn cu raza de convergent ¸a ˘ an xn . 1) (−1)n−1 (x− . (ii) 3n xn . nn (n + 3)n . 1. (Derivare ¸ si integrare termen cu termen) Folosind derivarea sau integrarea termen cu termen. R[ .9 Derivarea ¸ si integrarea termen cu termen a seriilor de puteri Prezent˘ am un rezultat teoretic iar apoi d˘ am mai multe aplicat ¸ii ale lui. (iv) DC = IC = {−3}. R[. 1[. (iii) DC = IC =] − 1 3 . 3[. DC = [1. b] ⊂] − R.1 Teorem˘ a. n+1 1. (ii) IC = {0} = DC . 3[ . DC = [2. È (ii) Seria nan xn−1 are raza R ¸ si n≥1 S ′ (x) = n≥1 nan xn−1 . Sunt adev˘ arate afirmat ¸iile de mai jos: (i) S este derivabil˘ a pe ] − R.9. 2n+1 n (iv ) (vi) n≥1 È n≥1 n≥1 È n≥1 n≥0 1 R. (i) DC = IC =] − 1. R[ . (∀) x ∈] − R.

(∀) x ∈] − 1. 1[ = = (ii) ∞ È Folosind derivarea termen cu termen se obt ¸ine: n n=1 x n−1 2 n=1 x n−1 2 = 2− 2 x 1 (1−x)2 . 1[. (iv ) (−1)n−1 x n . (∀) x ∈] − 2. 1[ ⇒ (−1)n−1 tn−1 dt = (v) x n=1 0 n=1 x ∞ Ê È n dt (−1)n−1 x 1+t = ln(1+ x).9. (∀) x ∈]−2. 1[. 0 n=1 ∞ È 1 (vi) Pornind de la xn−1 = 1− si aplicˆ and de dou˘ a x . 1[ ¸ n=1 xn−1 = ori derivarea termen cu termen. 1[⇒ n = − ln(1 − x). 2[. n=1 ∞ x È ∞ È Ê 1 (−1)n−1 xn−1 = 1+ . se obt ¸ine: ∞ n=1 n(n + 1)xn = 2x(1 − x)2 + 2(1 − x)x2 (1 − x)4 . xn−1 n+1 n=1 ∞ È (−1)n−1 (2n1 )x2n−2 . ′ (∀) x ∈] − 1. x È ∞ x Ê Ê 1 1 tn−1 dt = 1dt 1−x . x 1 + x2 = 1 − x2 . (∀) x ∈] − 1. (∀) x ∈] − 1. 1[⇒ x ′ 1−x ∞ È n=1 xn = x 1−x . n=1 0 n=1 0 ∞ n È x (∀) x ∈] − 1. 1[. (∀) x ∈] − 1. Derivarea ¸ si integrarea termen cu termen a seriilor de puteri 29 (i) (iii) (v ) (vii) (ix) ∞ È n=1 ∞ È nxn . . ( ∀ ) x ∈ ] − 1 . (∀) x ∈] − 1. . (ii) ∞ È n=1 ∞ È n=1 ∞ È nxn 2n xn n . Solut ¸ie. (∀) x ∈] − 1. (1 + x2 )2 (∀) x ∈] − 1. 1[ ⇒ n = ln(1+ x). 2[. = (iii) Fie S ′ (x) = 2 (2−x)2 ∞ È n=1 = n=1 x (2−x)2 E u¸ sor de observat c˘ a ∞ È (−1)n−1 (2n−1)x2n−2 ⇒ (−1)n−1 x2n−1 = ′ S (x)dx = ∞ È n=1 Folosind derivarea termen cu termen se obt ¸ine: S (x) = (iv) ∞ È n=1 x 1+x2 . (∀) x ∈]−2. . 1[. (∀) x ∈] − 1. 1[. x n 2 nxn 2n Ê = n=1 ∞ È x 2−x . n (vi) (viii) n=1 ∞ È 2n−1 (−1)n−1 x 2n−1 n=1 ∞ È (x−3)n n·2n . 2[⇒ .1. (∀) x ∈] − 1. 1[⇒ −t = ln 1−x . (∀) x ∈] − 2. (−1)n−1 x2n−1 . (i) ⇒ ∞ È n=1 ∞ È n=1 xn−1 = ∞ È nxn−1 = ∞ È n=1 xn 1 1−x . n=1 n=1 ∞ È n(n+1) 2 n=1 (−1)n+1 nx (n+1) . 2[⇒ ∞ È .

n n·2 2 n=1 ∞ 1.10 Serii Taylor 1. n(n + 1) x −3 2 (∀) x ∈] − 1. Fie I ⊆ R un interval deschis. S ¸ iruri ¸ si serii numerice. 2 (1 − x)3 n=1 ∞ ∞ (vii) Este evident˘ a identitatea: (−1)n−1 t2n−2 = 1 . (x − 3)n 5−x = − ln .10. Se nume¸ ste serie Taylor ata¸ sat˘ a funct ¸iei f ˆ ın punctul x0 urm˘ atoarea serie: f (n) (x0 ) (x − x0 )n . rezult˘ a: x 0 ∞ n=1 (−1)n−1 t2n−2 dt = x 0 dt = arctg x.1 Definit ¸ie. aplicˆ and apoi integrarea termen cu termen se (∀) x ∈]1. 1+x (∀) x ∈] − 1. f : I → R o funct ¸ie e admite derivate de orice ordin ˆ ın x0 ∈ I . 5[. n ! n≥0 . 1[. (∀) x ∈] − 1. n=1 Folosind integrarea termen cu termen. 1[. 1[ ¸ si aplicˆ and de dou˘ a ori integrarea termen cu termen se g˘ ase¸ ste: ∞ n=1 (−1)n−1 xn+1 = (x + 1) ln(x + 1) − x. 1 + t2 (∀) x ∈] − 1. 1[. 1[. Prin urmare: ∞ n=1 (−1)n−1 x2n−1 = arctg x. ¸ siruri ¸ si serii de funct ¸ii iar de aici: 1 n(n + 1) n−1 x = . 2n − 1 (viii) Se porne¸ ste de la identitatea ∞ n=1 (−1)n−1 xn−1 = 1 .30 1. (ix) Se noteaz˘ a g˘ ase¸ ste: = y . 1 + t2 (∀) t ∈] − 1.

(n + 1)! .2 Teorem˘ a. Fie I ⊆ R un interval deschis cu proprietatea c˘ a x0 = 0 ∈ I iar f : I → R o funct ¸ie ce admite derivate de orice ordin ˆ ın x0 = 0. 1. adic˘ a seria f (n) (0) n x n! n=0 se nume¸ ste serie Mac-Laurin a funct ¸iei f .11. xn+2 (∀) x ∈ R∗ . n ∈ N. Serii Mac-Laurin 31 Are loc urm˘ atorul rezultat: 1. x+2 . (∀) x ∈ V ∩ (R\{−2. (∀) x ∈ V ∩ I (V ∈ V (x0 )). ˆ ı. Fie I ⊆ R interval deschis. ∞ . −1}) (ii) 2 = n+1 x + 3x + 2 n=0 6 (determinarea lui V r˘ amˆ ane ˆ ın seama cititorului). ∞ n+1 n+1 1 È 3 −2 (n + 4)n .3 Aplicat ¸ii.10.11 Serii Mac-Laurin 1. |f (n+1) (x)| < M .11. 4n+2 (∀) n ≥ 0. (∀) x ∈ V ∩ R∗ n +2 4 x n=0 (r˘ amˆ ane ˆ ın seama cititorului determinarea lui V ). Are deci loc egalitatea ∞ n+1 1 (x + 4)n = 2 . Dac˘ a: (i) f are derivate de orice ordin ˆ ın x0 . (La serii Taylor) S˘ a se dezvolte ˆ ın serie Taylor ˆ ıntr-o vecin˘ atate a punctului x0 = −4 funct ¸iile date prin: 1 1 (i) f (x) = x (ii) f (x) = x2 +3 2 .1 Definit ¸ie. Seria Taylor ata¸ sat˘ a funct ¸iei f ˆ ın punctul x0 = 0. n ! n=0 ∞ 1. (ii) (∃) M > 0 a. atunci (∀) x ∈ V ∩ I are loc egalitatea: f (x) = f (n) (x0 ) (x − x0 )n . (i) Se demonstreaz˘ a (induct ¸ie dup˘ a n) c˘ a: f (n) (x) = (−1)n de unde rezult˘ a: f (n) (−4) = (n + 1)! . x0 ∈ I iar f : I → R.1. Solut ¸ie.10. (∀) n ∈ N E u¸ sor de v˘ azut c˘ a (∃) V ∈ V (−4) pe care f (n+1) e m˘ arginit˘ a.

1 are loc egalitatea: f (n) (0) n x = f (x). (∀) x ∈ R.2 Teorem˘ a. 2 (∀) x ∈ R. f : R → R. f (x) = cos x. n! n=0 ∞ (∀) x ∈ A. f : R → R. se obt ¸ine: e−x = ∞ n=0 (−1)n x4 xn x x2 =1− + − · · · + (−1)n − + . 1 an = n si raza de convergent ¸˘ a R = + ∞. (−1)k . (∀) n ∈ N. (∀) n ∈ N ¸ • domeniul de convergent ¸˘ a este DC = R. S ¸ iruri ¸ si serii numerice..3 Aplicat ¸ii.32 1.. (∀) n ∈ N.. • prin urmare. f (x) = ex . 3◦ . 1. (∀) x ∈ R are loc egalitatea: • seria Mac-Laurin este ∞ È n=0 1 n! xn . f : R → R. (∀) n ∈ N ⇒ f (n) (0) = 1.11. prin urmare DC = R ⇒ sin x = (∀) x ∈ R. • seria Mac-Laurin c˘ autat˘ a este n=0 2n+1 ¸ (−1)n (2n1 si are raza de +1)! x ∞ È n=0 2n+1 . ´ (0) = 0. ˆ In ipotezele definit ¸iei 1.11. ¸ siruri ¸ si serii de funct ¸ii 1. (∀) x ∈ R • e u¸ sor de v˘ azut c˘ a f (n) (x) = ex . unde A ⊆ I e mult ¸imea de convergent ¸a ˘ a seriei Mac Laurin. f (x) = sin x.11. (∀) x ∈ R • se demonstreaz˘ a (induct ¸ie dup˘ a n) c˘ a: f (n) (x) = sin x + n • prin urmare f (n) π . ! . n! 1! 2! n! n=0 ∞ • substituind x := −x. (∀) x ∈ R .. n = 2k n = 2k + 1 ∞ È (k ∈ N). n! 1! 2! n! 2◦ . (Dezvoltarea ˆ ın serie de puteri a unor funct ¸ii elementare) 1◦ . deci o serie de puteri cu coeficient ¸ii ex = xn x x2 xn =1+ + + ··· + + . (−1)k (2n1 +1)! x convergent ¸˘ a R = +∞.

R = +∞. . n! n=1 ∞ (∀) x ∈] − 1. n = 2k. +∞[→ R. . (α − n + 1) n x =1+ x n! n! n=0 n=1 ∞ (∀) x ∈ R. 1 + x n=0 (∀) x ∈] − 1.11. (∀) n ∈ N (∀) n ∈ N∗ • raza ei de convergent ¸a ˘ este R = 1 iar domeniul de convergent ¸˘ a DC =] − 1. (k ∈ N). 1[. prin urmare are loc egalitatea: (1 + x)α = 1 + α(α − 1) . n = 2k + 1 ∞ È (−1)n n=0 2n ¸ si (2n)! x ∞ È (−1)n = (2n)! n=0 π . (α − n + 1). 2 (∀) x ∈ R. prin urmare DC = R ⇒ cos x 4◦ .1. 1[ • pentru α = −1 se obt ¸ine identitatea: ∞ 1 = (−1)n xn . f :] − 1. . 0. • seria Mac-Laurin c˘ autat˘ a este are raza de convergent ¸˘ a x2n . 1[ • folosind integrarea termen cu termen. . . • seria Mac-Laurin c˘ autat˘ a este ∞ f (n) (0) n α(α − 1) . . din egalitatea precedent˘ a rezult˘ a: ln(1 + x) = ∞ n=0 (−1)n xn+1 . . f (x) = (1 + x)α . . . (∀) n ∈ N. 1[ . (∀) x ∈ R (α ∈ R) • se demonstreaz˘ a (induct ¸ie dup˘ a n) c˘ a: f (n) (x) = α(α − 1) . (∀) x ∈ R. Serii Mac-Laurin 33 • se demonstreaz˘ a (induct ¸ie dup˘ a n) c˘ a: f (n) (x) = cos x + n • prin urmare f (n) (0) = (−1)k . ¸ si deci f (n) (0) = α(α − 1) . (α − n + 1) n x . (α − n + 1)(1 + x)α−n . n+1 (∀) x ∈] − 1.

(∀) x ∈] − 1. . (iv) f (x) = cos x. . 1[ . Se ¸ stie c˘ a sin x = ∞ È voltarea ˆ ın serie de puteri a funct ¸iei arctg x. S ¸ iruri ¸ si serii numerice. 1. . (∀) t ∈] − 1. 3 x x→ 0 Solut ¸ie. (2n)! (∀) x ∈ R. . folosind apoi dezvoltarea ˆ ın serie de puteri a 2 funct ¸iei cos se obt ¸ine: n=0 . . Vom deduce mai ˆ 2n+1 . 1[\ − 1 2 . 1[ n=0 x (−1)n (2 ıntˆ ai dezn+1)! . ¸ siruri ¸ si serii de funct ¸ii 1.11. 1+t din care deducem 1 = 1 − t2 + t4 − t6 + · · · + (−1)n t2n + .34 1. R. 2x (iii) sin2 x = 1−cos . 2 2 3 2 2 (iii) f (x) = sin x. (Devoltare ˆ ın serie de puteri) S˘ a se devolte ˆ ın serie de puteri funct ¸iile date prin legile de mai jos: x e −x x e −x (i) f (x) = shx = e − . (∀) x ∈ R. Pornim de la identitatea cunoscut˘ a 1 = 1 − t + t2 − · · · + (−1)n tn + .12 Utilizarea dezvolt˘ arilor ˆ ın serie de puteri la calculul limitelor ¸ si la calculul aproximativ al integralelor definite Prezent˘ am unele aplicat ¸ii ale dezvolt˘ arii ˆ ın serie de puteri. (ii) f (x) = chx = e + .4 Exercit ¸ii propuse. S˘ a se calculeze l = lim sin x− . se procedeaz˘ a apoi ca la (iii). . (2n)! (∀) x ∈ R. (i) shx = (ii) chx = ∞ È n=0 ∞ È x2n+1 (2n+1)! x2n (2n)! . (∀) x ∈ R. arctg x A1.  (v) 3 (1−x)(1+2x) = 1 + (−1)n+1 2n xn . (v) f (x) = (1−x)(1+2 x) . obt ¸inˆ andu-se ∞ cos2 x = 1 + ∞  È n=0 n=1 (−1)n 22n−1 . sin2 x = (iv) cos2 x = 1+cos 2x 2 ∞ n=1 (−1)n−1 22n−1 2n x . 1 + t2 (∀) t ∈] − 1.

obt ¸inˆ an1 du-se l = 3 . 1! 2! 3! x3 x5 + + . ..... 1[ .12. = 1 1 1 − = .. . 3! 5! − 2 − 2x − x2 x − sin x = x − Limita c˘ autat˘ a devine l = lim 2 n=0 (−1)n x2n+1 x3 x5 x7 = − + − . Se folose¸ ste dezvoltarea ˆ ın serie de puteri a funct ¸iei arctg x... . (2n + 1)! 3! 5! 7! x2 5! x2 5! x→ 0 x3 x5 3! + 5! + . x] ⊂] − 1. A4. 1[ ¸ si obt ¸inem: arctg x = x − x3 x5 x7 x2n+1 + − + · · · + (−1)n + . x Solut ¸ie. 3 5 7 2n + 1 (∀) x ∈] − 1. . .. − − − 3 3! 5 5! 7 7! 1 3! x→ 0 − x3 + 1 5 x3 − 1 5! x5 + .. Folosind dezvoltarea ˆ ın serie de puteri a funct ¸iei sin x deducem: sin x x2 x4 x6 =1− + − + . putem integra identitatea precedent˘ a pe intervalul [0. Din cele de mai sus obt ¸inem: sin x − arctg x = Limita c˘ autat˘ a devine: l = lim 1 3 1 1 1 1 1 1 x3 + x5 + x7 + . x 3! 5! 7! . x3 x3 x→ 0 1 3! 1 3! + − + . x→ 0 = 2 lim . S˘ a se calculeze l = lim x−arctg x x3 Solut ¸ie. S˘ a se calculeze o valoare aproximativ˘ a a integralei I= 1 2 0 sin x dx. Folosind dezvolt˘ arile cunoscute avem: 2ex − 2 − 2x − x2 = 2 1 + =2 ∞ x→ 0 2ex −2−2x−x2 x−sin x . Utilizarea dezvolt˘ arilor ˆ ın serie de puteri la calculul limitelor ¸ si la calculul aproximativ al integralelor definite 35 Folosind teorema de integrare termen cu termen. . . S˘ a se calculeze l = lim Solut ¸ie...1. x3 x5 3! − 5! − . + . 3 3! 6 A2.. .. A3. x2 x3 x + + + ... = 2.

x2 2! 4! 6! 1 1 1 x2 x4 2 1 − cos x 2 dx ≃ ⇒ − + x2 2! 4! 6! 0 0 1 1 1 = − + = . x2 Solut ¸ie. 4 3 · 4!23 5 · 6!25 dx . se obt ¸ine: 1 − cos x 1 x2 x4 = − + − ... S ¸ iruri ¸ si serii numerice. S˘ a se calculeze o valoare aproximativ˘ a a integralei I= 1 2 0 1 − cos x dx. 2 9600 19200 1− 1 2 A5.. Folosind dezvoltarea ˆ ın serie de puteri a funct ¸iei cos x.36 1.. ¸ siruri ¸ si serii de funct ¸ii Luˆ and primii trei termeni ai dezvolt˘ arii precedente obt ¸inem: I≃ x2 1 1 x4 1 + dx = 1− + 2 120 2 12 9600 0 1 9600 − 800 + 1 8801 = · = .

2. 2. xn ) ∈ Rn . xn ) ∈ Rn . . αxn ). x2 ). (∀) x = (x1 . .. .. . . . . xn se numesc coordonatele (proiect ¸iile) punctului x. ˆ In cazul n = 1. x2 ) (sau mult 2 Punctele lui R vor fi notate adesea (x.Capitolul 2 Spat ¸iile Rn 2. n . . (∀) x = (x1 . −xn ) ∈ R . 0.1 Teorem˘ a. (∀) y = (y1 .2 Structura de spat ¸iu vectorial al lui Rn Operat ¸ia de adunare + : Rn × Rn → Rn se define¸ ste prin: Se verific˘ a u¸ sor: x + y = (x1 + y1 . . . .. .. . xn + yn ). . 2. . y. xn ) ∈ Rn elementul n −x = (−x1 . mult ¸imea R1 este dreapta real˘ a R. x2 . . . Rn se nume¸ ste spat ¸iul cu n dimensiuni iar elementele sale se numesc puncte. +) este un grup abelian cu elementul neutru 0 = (0. z ) ˆ ın loc de (x1 . . . x3 ). Dac˘ a x = (x1 . ˆ In cazul n = 3. . . . y ) ˆ ın loc de (x1 . . x2 . (∀) α ∈ R. Prin analogie. . xn ) ∈ Rn .. . x3 ) sau mult notate adesea (x. (x1 . xn ) : xi ∈ R. .. mult ¸imea R3 este mult ¸imea tripletelor de numere reale ¸imea punctelor din spat ¸iu. x2 . . . 0) ¸ si opusul fiec˘ arui element x = (x1 .. yn ) ∈ Rn . . ˆ In cazul n = 2. Punctele din spat ¸iu vor fi (x1 . Operat ¸ia de ˆ ınmult ¸ire a elementelor din Rn cu numere reale · : R × Rn → Rn se define¸ ste prin: α · x = (αx1 . . . .. . (Rn . mult ¸imea R2 este mult ¸imea perechilor de numere reale ¸imea punctelor din plan de abscis˘ a x1 ¸ si ordonat˘ a x2 ).. (∀) i = 1. x2 . 37 . x1 . .1 Spat ¸iul cu n dimensiuni  Not˘ am Rn = R × R × · · · × R = x = (x1 . .

. y = y. (Inegalitatea lui Schwarz) x. .1 Definit ¸ie. (∀) y = (y1 .1 ¸ si 2. z = x. Din proprietatea (iii) rezult˘ a egalitatea 0. . x2 . exprimate ˆ ın 2. . . xn ) ∈ Rn . >: Rn × Rn → R x.2 Teorem˘ a. (ii) x.3 Teorem˘ a. yn ) ∈ Rn se nume¸ ste produs scalar ˆ ın Rn . ·) este un spat ¸iu vectorial n real. (∀) x.3. n = ··· = . . yn ) ∈ Rn inegalitatea enunt ¸ului revine la n 2 n n ≤ x. (iv ) αx. Din Definit ¸ia 2. β ∈ R. xn ). x = 0 ⇔ x = 0. . (∀) x ∈ Rn . y . z . (∀) t ∈ R ¸ si x2 i xn yn i=1 x2 i > 0 ⇒ ∆f ≤ 0 ⇒ xi yi i=1 1 ⇔x y1 xi yi = x2 y2 ≤ 2 . Teoremele 2. 2. . xn ) ∈ Rn . y = x. . y 2 Demonstrat ¸ie. β ∈ R. (∀) x. (∀) α.38 2. . Au loc egalit˘ a¸ tile: (i) α(x + y ) = αx + αy . iar coordonatele x1 . z + y. . 0 = 0. . Funct ¸ia < . (∀) α ∈ R. Un rezultat important este 2. y ∈ Rn . Produsul scalar ˆ ın Rn are propriet˘ a¸ t ile: n (i) x. +. (∀) x = (x1 . . Egalitatea are loc ⇔ yi = t.2. xn se numesc componentele vectorului x = (x1 . y ∈ Rn . . . .2. De aceea elementele x ∈ R se mai numesc ¸ si vectori. . (∀) x. xi yi i=1 ≤ x2 i i=1 n È i=1 i=1 2 yi . f (t) = Cum f (t) = n È 2 n È i=1 n È i=1 n È n È i=1 2 x2 i t −2 xi yi t + n È i=1 (txi − yi )2 ≥ 0. (∀) α. y ∈ Rn . (∀) x = (x1 . x y. αy = α x. z ∈ Rn . n È i=1 (*) 2. (∀) x ∈ Rn . y ∈ Rn . (iii) α(βx) = (αβ )x. (∀) y = (y1 .1 se obt ¸in propriet˘ a¸ tile produsului scalar. y = i=1 xi · yi .2.2 Teorem˘ a. (∀) x. . x. yi Definim f : R → R. x ≥ 0. .3.2 asigur˘ a faptul c˘ a (Rn . (∀) i = 1. . y.3.3. (iii) x + y. (iv ) 1 · x = x. . (∀) x ∈ R . . . y . x . . Spat ¸iile Rn 2. (ii) (α + β )x = αx + βx. (∀) x ∈ Rn . (∀) α ∈ R. x = x. (∀) x. .3 Produsul scalar ˆ ın Rn n 2.

(∀) x. notat˘ a x iar cu ajutorul ei se va n exprima distant ¸a ˆ ıntre 2 puncte x. y ∈ Rn . . xn ) ∈ R este num˘ arul real nenegativ x definit prin: n x = x. x2 ) ⇒ x = x2 si semnificat ¸ie (ii) ˆ In R2 .5. Norma ˆ ın Rn 39 2.4. x3 ) ⇒ x = x2 1 + x2 + x3 . y cu ajutorul modulului |x − y |.4 Norma ˆ ın Rn Pe dreapta real˘ a R s-a definit distant ¸a ˆ ıntre punctele x.1 Definit ¸ie. 2. (ii) αx = |α| · x . x = x · x = x2 = |x| ¸ si geometric reprezint˘ a distant ¸a de la originea O la punctul de abscis˘ a x. 2 a x = (x1 . (∀) x ∈ Rn . dac˘ a x = (x1 . 2. 2 2 (iii) ˆ In R3 . . Norma vectorului x = (x1 . 2. (iii) x + y ≤ x + y . y ∈ Rn (inegalitatea lui Schwarz transcris˘ ˆ ın limbajul normei). x2 . Atunci distant ¸a ˆ ıntre x. Fie x. cu aceea¸ geometric˘ a de la (i). (i) x ≥ 0.4.2 Observat ¸ii. 2. y ) = x − y . .3 Observat ¸ii. dac˘ 1 + x2 . (∀) α ∈ R. ˆ In Rn se va defini norma unui vector x.5 Distant ¸a ˆ ın Rn Cu ajutorul normei se poate introduce distant ¸a ˆ ıntre dou˘ a puncte din Rn a¸ sa cum ˆ ın R s-a introdus distant ¸a ˆ ıntre 2 puncte cu ajutorul modulului. a (iv ) xy ≤ x · y . √ √ (i) ˆ In R1 . y se exprim˘ a prin: d(x. 2. (∀) x ∈ Rn .5.1 Definit ¸ie. y ) = |x − y |. 1 ˆ (i) In R . d(x. y ∈ Rn (inegalitatea triunghiului). (∀) x. . x = i=1 x2 i Propriet˘ a¸ tile normei. y ∈ R .4.2 Teorem˘ a.2.4. asem˘ an˘ atoare cu cele ale modulului sunt exprimate ˆ ın 2. x = 0 ⇔ x = 0. .

atunci I se nume¸ ste interval n-dimensional deschis. intervalul se nume¸ ste ˆ ınchis. x2 ∈ I2 . . x2 .6. (iii) ˆ In spat ¸iul R3 un interval tridimensional cu laturile m˘ arginite este un paralelipiped. y ) = d(y. x2 ). . . I2 . . dac˘ a laturile intervalului n-dimensional sunt ˆ ınchise. y ) = 0 ⇔ x = y . . Produsul lor cartezian I = I1 × I2 × · · · × In se nume¸ ste interval n-dimensional: I = {(x1 .1 Definit ¸ie. . .3 Teorem˘ a. y ) = (x1 − x2 )2 + (x2 − y2 )2 + (x3 − y3 )2 . 2. intervalul se nume¸ ste m˘ arginit. se nume¸ ste sfer˘ a (deschis˘ a) de centru 2. . Fie n intervale pe o dreapt˘ a I1 . y (y1 . afar˘ a de cazul cˆ and se va specifica ˆ ın mod expres contrarul. (v) ˆ In continuare. . mult ¸imea: Vr (a) = {x ∈ Rn : x − a < r } . y (y1 . (iii) d(x. y. xn ) : x1 ∈ I1 . z ) + d(z. . x2 .2 Observat ¸ii. . . (∀) x. (ii) d(x. In . y2 ) se exprim˘ a prin: d(x. .6. y ) (inegalitatea triunghiului). . xn ∈ In } . prin interval n-dimensional se va ˆ ınt ¸elege interval n-dimensional deschis ¸ si m˘ arginit. Distant ¸a ˆ ın Rn are propriet˘ a¸ tile din 2. y ) = (x1 − y1 )2 + (x2 − y2 )2 . . . Spat ¸iile Rn (ii) ˆ In R2 . . z ∈ Rn au loc: (i) d(x. In sunt deschise. x3 ).6 Vecin˘ at˘ a¸ tile unui punct din Rn 2. y2 . (i) Laturile unui interval n-dimensional pot fi ˆ ınchise la un cap˘ at sau la ambele capete. Fie a ∈ Rn ¸ a¸ si raz˘ a r . 2. y ) ≤ d(x. I2 . d(x. dac˘ a toate laturile sunt intervale m˘ arginite. arginite e un (ii) ˆ In planul R2 un interval bidimensional cu laturile m˘ dreptunghi. y3 ) se exprim˘ a prin: d(x. Intervalele I1 . m˘ arginite sau nem˘ arginite. distant ¸a ˆ ıntre x(x1 .40 2.3 Definit ¸ie. . si r > 0. (iii) ˆ In R3 . y ) ≥ 0. distant ¸a ˆ ıntre x(x1 . .6. x). . (iv) Dac˘ a toate intervalele I1 . .5. I2 . In se numesc laturile intervalului n-dimensional I .

astfel ca a ∈ I ⊂ V .8 Teorem˘ a. adic˘ a mult ¸imea A este ea ˆ ıns˘ a¸ si o vecin˘ atate a lui a.7 Mult ¸imi deschise ˆ ın Rn 2.  (iii) Analog. (i) ˆ In spat ¸iul R1 = R. Punctul a este un punct interior al mult ¸imii A dac˘ a exist˘ a o vecin˘ atate V a lui a cont ¸inut˘ aˆ ın A. x2 ) ∈ R2 : a interiorul cercului de centru a(a1 .6. (i) Reuniunea unei familii oarecare de mult ¸imi deschise este o mult ¸ime deschis˘ a. . (ii) Intersect ¸ia unei familii finite de mult ¸imi deschise este o mult ¸ime deschis˘ a.7 Definit ¸ie. Se demonstreaz˘ a: 2. x2 ) ∈ R2 : (x1 − a1 )2 + (x2 − a2 )2 < r = x = (x1 .6. Mult ¸imea A ⊆ Rn este deschis˘ a ⇔ A = Int A (⇔ A este o vecin˘ atate al fiec˘ arui punct al s˘ au). Se nume¸ ste vecin˘ atate a lui a ∈ Rn orice mult ¸ime care cont ¸ine o sfer˘ a Vr (a) de centru a. x2 .2 Observat ¸ie.  (ii) ˆ In spat ¸iul R2 . Orice sfer˘ a de centru a cont ¸ine un interval n-dimensional care cont ¸ine a.6. Vr (a) =]a − r. Se demonstreaz˘ a: 2. Mult ¸imi deschise ˆ ın Rn 41 (x1 .2. Fie A ⊆ Rn ¸ si a ∈ A. adic˘ raz˘ a r. O mult ¸ime V este o vecin˘ atate a unui punct a ∈ Rn dac˘ a ¸ si numai dac˘ a exist˘ a un interval n-dimensional I . Se demonstreaz˘ a: 2. 2.7. reciproc. a + r [= {x ∈ R : |x − a| < r }.4 Teorem˘ a. 2.3 Definit ¸ie.7. deci interiorul sferei de centru a(a1 . este evident˘ a incluziunea Int A ⊂ A. Vr (a) = x = (x1 . a2 .7. ˆ In continuare se vor face referiri la sfere deschise. Mult ¸imea Wr (a) = {x ∈ Rn : x − a ≤ r } se nume¸ ste sfer˘ aˆ ınchis˘ a de centru a ¸ si raz˘ a r.1 Definit ¸ie. 2.7.6.7.5 Definit ¸ie. Mult ¸imea tuturor punctelor interioare lui A se nume¸ ste interiorul mult ¸imii A ¸ si se noteaz˘ a Int A. x2 ) ∈ R2 : x − a < r } = x =  2. a ∈ V ⊂ A.6 Teorem˘ a. a3 ) ¸ 2.6. ˆ ın R3 . Vr (a) = {x = (x1 . (x3 − a3 )2 < r 2 . a2 ) ¸ si (x1 − a1 )2 + (x2 − a2 )2 < r 2 .4 Observat ¸ii. orice astfel de interval cont ¸ine o sfer˘ a de centru a. x3 ) ∈ R3 : (x1 −a1 )2 +(x2 − a2 )2 + si raz˘ a r. 2.

9.1 Definit ¸ie. Fie A ⊂ Rn .9 Puncte de acumulare 2. Avem Fr A = Fr CA ¸ si Fr A = A\Int A. 2. 2. (ii) Mult ¸imea punctelor aderente lui A se nume¸ ste aderent ¸a (ˆ ınchiderea) lui A ¸ si se noteaz˘ a A.4 Teorem˘ a.8.vecin˘ atate a lui A.8 Mult ¸imi ˆ ınchise. ınchis˘ a dac˘ a este egal˘ a cu ˆ ınchiderea 2.2 Observat ¸ii.8.8. (V \{a}) ∩ A = ∅). V ∩ CA = ∅. punctul a ∈ Rn este punct frontier˘ a a lui A dac˘ a a este punct aderent atˆ at pentru A cˆ at ¸ si pentru CA.5 Definit ¸ie. Spat ¸iile Rn 2. adic˘ a: V ∩A=∅ oricare ar fi vecin˘ atatea V a lui a. adic˘ a oricare ar fi V o vecin˘ atate a lui a. A = A. Mult ¸imea punctelor frontier˘ a ale lui A se nume¸ ste frontiera lui A ¸ si se noteaz˘ a Fr A. (i) Dac˘ a a ∈ A.42 2. Frontier˘ a a unei mult ¸imi 2.8. .1 Definit ¸ie. Fie A ⊂ Rn ¸ si a ∈ Rn . atunci a este un punct aderent al lui A. evident A ⊂ A. Punctul a este un punct de acumulare al lui A dac˘ a orice vecin˘ atate V a lui a cont ¸ine cel put ¸in un punct x = a din A (⇔ (∀) V . 2. pot exista puncte aderente ale lui A care s˘ a nu apart ¸in˘ a lui A. (i) Mult ¸imea A ⊂ Rn este ˆ ınchis˘ a ⇔ complementara sa CA este ˆ ınchis˘ a.3 Definit ¸ie. Se demonstreaz˘ a: 2.8. Punctul a ∈ Rn este aderent mult ¸imii A ⊆ Rn dac˘ a orice vecin˘ atate V a lui a cont ¸ine cel put ¸in un punct x ∈ A. V ∩ A = ∅. O mult ¸ime A ⊂ Rn este ˆ sa. (ii) Reuniunea unei familii finite de mult ¸imi ˆ ınchise este o mult ¸ime ˆ ınchis˘ a. (iii) Intersect ¸ia unei familii oarecare de mult ¸imi ˆ ınchise este o mult ¸ime ˆ ınchis˘ a.

Mult ¸imea A ⊂ Rn este conex˘ a dac˘ a nu exist˘ a nici o pereche de mult ¸imi deschise G1 ¸ si G2 astfel ca: si (A ∩ G1 ) ∩ (A ∩ G2 ) = ∅. A ⊂ Rn este ˆ acumulare.3 Teorem˘ a.9.1 Definit ¸ie.10. 2. Punctul x0 ∈ Rn este limita ¸ sirului (xk )k∈N din Rn dac˘ a ˆ ın afara oric˘ arei vecin˘ at˘ a¸ ti a lui x0 se g˘ asesc cel mult un num˘ ar finit de termeni ai ¸ sirului. (i) Orice punct de acumulare al lui A este punct aderent al lui A.11. Mult ¸imi compacte.10 Mult ¸imi m˘ arginite. (iv) Punctul b ∈ A e izolat dac˘ a nu e punct de acumulare. Se demonstreaz˘ a: ınchis˘ a ⇔ Aˆ ı¸ si cont ¸ine toate punctele de 2. Se va nota prescurtat (xk )k∈N .10. A ⊂ G1 ∪ G2 .11 S ¸ iruri de puncte din spat ¸iul Rn 2.2 Definit ¸ie. Se utilizeaz˘ a notat ¸ia lim xk = x0 . Mult ¸imea A ⊂ Rn e compact˘ a dac˘ a e m˘ arginit˘ a¸ si ˆ ınchis˘ a.11.10. Se demonstreaz˘ a urm˘ atoarele rezultate: . Mult ¸imea A ⊂ Rn e m˘ arginit˘ a dac˘ a exist˘ a o sfer˘ a cu centrul ˆ ın origine care cont ¸ine mult ¸imea A. A ∩ G1 = ∅.10. O funct ¸ie f : N → Rn se nume¸ ste ¸ sir de puncte din spat ¸iul n R . 2. (∀) x ∈ A. k →∞ 2. 2.2.9.3 Observat ¸ie. A ∩ G2 = ∅ ¸ 2. (iii) Punctele lui A nu sunt ˆ ın mod necesar puncte de acumulare ale lui A. (ii) Un punct aderent a ∈ A care nu apart ¸ine lui A este ˆ ın mod necesar punct de acumulare al lui A.1 Definit ¸ie. Mult ¸imi conexe 43 2. atunci xk ∈ Vε (x0 ) ⇔ xk − x0 < ε. deci mult ¸imea punctelor de acumulare e cont ¸inut˘ aˆ ın ˆ ınchiderea A a lui A.2 Observat ¸ii. 2. adic˘ a: (∃) M > 0 a. Mult ¸imi compacte.3 Definit ¸ie. Mult ¸imi m˘ arginite.11. Mult ¸imi conexe 2. x ≤ M. Dac˘ a Vε (x0 ) e o vecin˘ atate a lui x0 .2 Definit ¸ie. ˆ ı.

6 Teorem˘ a. z0 ) ⇔ xn → x0 yn → y0 zn → z0 .11. S ¸ irul (xk )k∈N ⊂ Rn este fundamental (Cauchy) ⇔ (∀) ε > 0 (∃) N = N (ε) a. y0 . xk ≤ M . (∀) k ∈ N. Un ¸ sir (xk )k∈N ⊂ Rn are limita a ∈ Rn ⇔ pentru fiecare i ∈ {1. (Criteriul Cauchy) S ¸ irul (xk )k∈N ⊂ Rn este convergent ⇔ (xk )k∈N este fundamental.11.4 Teorem˘ a. . 2. y0 ) ⇔ xn → x0 yn → y0 . 2. (∀) k ∈ N. Fie (αk )k∈N un ¸ sir de numere reale cu proprietatea lim αk = 0.7 Teorem˘ a. . . n} ¸ sirul coordonatelor (xi. k →∞ k →∞ k →∞ k →∞ 2.11 Teorem˘ a. .11.11.12 Exemple. ˆ ı. Limita unui ¸ sir convergent e unic˘ a (un ¸ sir din Rn se nume¸ ste convergent dac˘ a are limit˘ a).11. 2. 2.8 Teorem˘ a. 2. Dac˘ a xk − x0 ≤ αk . (∀) p ≥ N . . lim xk = x0 ∈ Rn ⇔ (∀) ε > 0 (∃) N = N (ε) a. (i) (xn . yn . 2. 2. ˆ ı. atunci lim xk = x0 .9 Definit ¸ie.11. Orice ¸ sir convergent (xk )k∈N din Rn este m˘ arginit.5 Teorem˘ a.10 Teorem˘ a. zn ) → (x0 . 2.44 k →∞ 2. (ii) (xn .11. (∀) q ≥ N xp − xq < ε. xk − x0 < ε.k )k∈N are limita ai = pri a. k ≥ k0 . Dac˘ a lim xk = x0 ⇒ lim xk = x0 . Spat ¸iile Rn 2. ˆ ı.11. adic˘ a (∃) M > 0 a. (∀) n ≥ N . yn ) → (x0 .11.

y ) = arccos x+ y . z ) = 1 x 2 +y 2 −z 1 − y2 .3 Exemple. . 3.Capitolul 3 Funct ¸ii definite pe mult ¸imi din Rn 3.1 Definit ¸ie. . . .1 Funct ¸ii reale de variabil˘ a vectorial˘ a (x1 . . . Fie Df ⊆ Rn .1. (vii) f (x. y.1. y ) = 1 − x2 + xy x −y 4−x −y −z 2 . Aflat ¸i domeniile maxime de definit ¸ie ale funct ¸iilor definite prin legile de mai jos: Õ (i) f (x. .2 Observat ¸ii. 45 . y ) = x (v) f (x. .1. xn ). xn ) ∈ Df → f (x1 . ste domeniul maxim de definit ¸ie al funct ¸iei f . y ) = x2 4 3. √ (vi) f (x. . z ) = √ 2x+3 2 2 (iv) f (x. y ) = ln(1 − |x| − |y |). . . . y. (i) Mult ¸imea Df se nume¸ (ii) O prim˘ a problem˘ a (important˘ a!) care se pune ˆ ın leg˘ atur˘ a cu funct ¸iile reale de variabil˘ a vectorial˘ a este aceea a determin˘ arii domeniului maxim de definit ¸ie. (De determinare a domeniului maxim de definit ¸ie). . y +z (iii) f (x. 3. Df = ∅. . (ii) f (x. O funct ¸ie f : Df → R + y2 9 − 1. xn ) ∈ R se nume¸ ste real˘ a de variabila vectorial˘ a x = (x1 .

(De caracterizare cu ajutorul ¸ sirurilor) ä lim f (x) = l ⇔ pentru orice ¸ sir (xk )k∈N ⊂ Df \{x0 } convergent cu x→ x0 k →∞ lim xk = x0 ⇒ lim f (xk ) = l . ˆ ı. ( −1.2. 1] ∧ y ∈ [−1. (∀) x = (x1 . R2 : 1 − |x| − |y | −1 ≥ 0 – exteriorul ¸ si frontiera 3. ˆ In caz afirmativ se utilizeaz˘ a notat ¸ia lim f (x) = l. 0) ¸   2 2 (iv) Df = (x. y ) ∈ R : x = y – punctele planului R2 nesituate pe prima bisectoare.  (iii) Df = (x. 1]. . x→ x0 Teoremele de mai jos dau definit ¸ii echivalente pentru limita unei funct ¸ii ˆ ıntr-un punct. acestea fiind funct ¸iile ce intervin cel mai des ˆ ın ¸ stiint ¸ele inginere¸ sti. (−1. xn ) ∈ Df . y ) ∈ R : x − y = 0 = (x. Funct ¸ia f : Df ⊆ Rn → R e m˘ arginit˘ a dac˘ a¸ si numai dac˘ a (∃) M ≥ 0 a. k →∞ ç 3. . tarea (precizarea) geometric˘ a a lui D f   (vi) Df = (x. ä(De caracterizare ”ε. Funct ¸ii definite pe mult ¸imi din Rn Ò Solut ¸ie.1 Definit ¸ie. y ) ∈ R2 : 1 − x2 ≥ 0 ∧ 1 − y 2 ≥ 0 = (x. ¬ ¬ Ò Ó ¬ x ¬ 2 (v) Df = (x.  (vii) Df = (x. y2 x2 4 + 9 − 1 = 0. 3. 1] = [−1. y ) ∈ R : ¬ x+y ¬ ≤ 1 (r˘ amˆ ane ˆ ın seama cititorului explici). z ) ∈ R3 : 4 − x2 − y 2 − z 2 > 0 = (x.2 Teorem˘ a.1.3 Teorem˘ a. Fie Df ⊆ Rn . x = x0 cu x→ x0 x − x0 < δ s˘ a avem |f (x) − l| < ε . 3. |f (x)| ≤ M . y ) ∈ R2 : x ∈ [−1. δ”) lim f (x) = l ⇔ (∀) ε > 0 (∃) δ = δ(ε) > 0 a. 0). z ) ∈ R3 : x2 + si raz˘ a r = 2. (i) Df = (x. 0. 1] × [−1. y ) ∈ R2 : |x| + |y | < 1 – interiorul p˘ a tratului de vˆ arfuri (1. x0 ∈ Rn punct de acumulare al lui Df ¸ si arul l ∈ R este limita funct ¸iei f ˆ ın punctul x0 dac˘ a¸ si f : Df → R. z ) ∈ R3 : x2 + y 2 − z = 0 .46 3. (∀) x ∈ Df . y 2 + z 2 < 4 – interiorul sferei de centru (0.2. Num˘ numai dac˘ a pentru orice vecin˘ atate U a lui l (ˆ ın R) exist˘ a o vecin˘ atate V a lui x0 (ˆ ın Rn ) astfel ca (∀) x ∈ V ∩ Df . 0). −1). . y. ˆ ı. y ) ∈ R2 : x2 4 + y2 9 Ó elipsei de ecuat ¸ie (E ) :   (ii) Df = (x. y. . .4 Definit ¸ie.2 Limitele funct ¸iilor reale de variabil˘ a vectorial˘ a 3. 1). (0.2. y. ç ˆ In continuare vom face referiri la funct ¸iile reale de dou˘ a ¸ si respectiv trei variabile reale. y ) ∈ > 0 = (x. x = x0 s˘ a avem f (x) ∈ U .

y ) = lim f (x. (x. Fie Df ⊆ R2 . y ). y ). Dac˘ a exist˘ a lim f (x.y )→(x0 . y ) . y0 ) urm˘ atoarele limite: l12 = lim x→ x0 y → y0 lim f (x.3. Limitele funct ¸iilor reale de variabil˘ a vectorial˘ a 47 3. atunci l = l12 = l21 .y )→(0. (ii) Dac˘ a nu exist˘ al= lim f (x. sunt posibile situat ¸iile: (∃) lim (i) (∃) lim f (x. mult ¸imea  x ∈ R : (x. y ). de¸ si (x0 . y0 ) ∈ R2 un punct de acumulare al lui Df iar f : Df → R.4 Definit ¸ie. x→ 0 x→ 0 x→ 0 (x. l21 = lim y → y0 x→ x0 lim f (x. y0 ) urm˘ atoarele funct ¸ii reale de o variabil˘ a real˘ a: ϕ(x) = lim f (x. 0) este punct de acumulare al lui Df . oricare ar ˆ fi y . mx).y0 ) lim f (x.8 Observat ¸ie. (iii) Este posibil ca. l12 = lim x→ x0 y → y0 lim f (x. (i) Dac˘ a exist˘ a numai una din limitele: l= (x.2. y ). ◦ 2 . y ) .7 Observat ¸ii.2. (x0 .y )→(x0 . y → y0 ψ (y ) = lim f (x. este posibil s˘ a existe ambele limite iterate. ˆ ın acest caz l12 = l21 .2. x→ x0 (x.y )→(x0 . y ) . x→ x0 Se numesc limite iterate ale funct ¸iei f ˆ ın punctul (x0 .6 Teorem˘ a. 3. 3◦ . Se numesc limite part ¸iale ale funct ¸iei f ˆ ın punctul (x0 . y ) ∈ Df s˘ a nu-l aib˘ a pe x0 ca punct de acumulare. y0 ) ∈ R2 punct de acumulare al lui Df iar f : Df → R. Considerat ¸ii analoge se pot face pentru funct ¸iile reale de n variabile reale (n ≥ 3). l21 = lim y → y0 x→ x0 lim f (x. Parcurgem etapele urm˘ atorului algoritm: 1◦ . Se demonstreaz˘ a: 3. Se calculeaz˘ a lim f (x.2. Se determin˘ a f (x. f : Df → R ¸ si avem de calculat lim f (x. Fie Df ⊆ R2 . ˆ ın acest caz f (x. y ) oricare ar fi y .y0 ) 3. Se face schimbarea de variabil˘ a y = mx. y ) nu rezult˘ a c˘ a exist˘ a¸ si celelalte dou˘ a. y ) = l ¸ si exist˘ a una din limitele l12 sau l21 . y0 ) e punct de acumulare al lui Df . mx). In acest caz nu are sens lim f (x. mx) ¸ si aceasta este independent˘ a de m.y0 ) 3.y )→(0. y ). (x0 . (Metod˘ a practic˘ a) Presupunem c˘ a (0.2. mx).5 Observat ¸ie.0) (x.0) .2.

y )→(x0 .y )→(0.y )→(0.y )→(0.y )→(0. .0) +y lim mx2 x→0 x(1+m) x(1−m) x→0 x(1+m) = 1−m 1+m ⇒ ( ∃) l3 .y )→(0.0) x +y y 6 = m) lim . ˆ ın acest caz (x. (i) Nedeterminarea e de form˘ a punˆ and y = mx g˘ asim: lim 0 0 . (La metoda dreptei variabile) Calculat ¸i limitele de mai jos: x 2 −y 2 lim (ii) l2 = (i) l1 = x 2 +y 2 .y0 ) lim f (x. y ). (iii) l3 = (v) l5 = x −y lim (x. Funct ¸ii definite pe mult ¸imi din Rn ( ∃) (ii) (∃) lim f (x. Algoritmul prezentat se nume¸ ste ”metoda dreptei variabile”. Solut ¸ie.0) x−3y x(1+2m) x→0 x(1−3m) mx5 2 (1+m2 ) x x→ 0 = ⇒ ( ∃) l6 .0) x+y .y )→(0.2. (iv) l4 = (vi) l6 = xy lim (x.y )→(x0 .0) x +y . 3xy 6 3mx2 3m 3xy 6 = lim = ⇒ ( ∃ ) lim .0) x−3y (vii) l7 = (viii) l8 = (x.9 Aplicat ¸ii.0) lim 1 (x2 + y 2 ) sin x2 + y2 .y )→(0.0) 3xy 6 2 +y 12 x (x. .0) x +y . (ix) l9 = x 3 +y 3 lim 2 2 (x.0) x2 + y 2 Cum rezultatul depinde de m ⇒ ( ∃) (ii) Analog cu (i). (x. ˆ In acest caz se folose¸ ste schimbarea de variabil˘ a y = y0 + m(x − x0 ).y )→(0. folosim metoda dreptei variabile ¸ si x2 − y 2 x2 (1 − m2 ) 1 − m2 = lim = .0) x2 + y 12 (x. .y )→(0.0) xy x (x. x→0 x2 (1 + m2 ) 1 + m2 (x.y )→(0. y ). mn).0) lim x+2y lim (x.y )→(0.y )→(0.0) lim f (x. 1+2m 1−3m lim = lim = lim (vi) l6 = x+2y lim (x. avem (punˆ and lim x 2 −y 2 2 2 (x.y )→(0. x2 y lim 2 2 (x. = 0 ⇒ (∃) l4 ¸ si l4 = 0.48 x→ 0 3.0) (x. 3. y ).y )→(0. = 0 ⇒ (∃) l5 ¸ si l5 = 0.y )→(0. x→ 0 (iii) ( ∃) lim f (x.y )→(0.0) x+y = lim = lim x2 y 3 2 +y 2 x (x.y )→(0. x→0 x2 (1 + m2 ) 1 + m2 (x.0) x+y . x2 y 3 2 +y 2 x (x.y )→(0. Poate fi aplicat ¸ si pentru calculul limitelor de forma lim f (x.y0 ) lim . ˆ ın acest caz ( ∃) (x.0) x2 + y 12 (iii) l3 = (iv) l4 = (v) l5 = x −y lim (x. mx) dar valoarea ei depinde de m.

0) 3x+2y +4z Cum l1 depinde de a.z )→(0. z = ct ⇒ ⇒ l1 = 2a + b − c 2x + y − z t(2a + b − c) = lim = . pe care o vom exemplifica mai jos. b.0) 1 1 y 2 ) sin x2 + = lim x2 (1 + m2 ) sin x2 (1+ = y2 m2 ) Cum sin = lim ¬ ¬ ¬ ¬ 1 x2 (1+m2 ) ¬ x→ 0 ¬ ≤ 1 ⇒ l7 = 0. z ) → (0. b.11 Aplicat ¸ii.y )→(0.z )→(0. t → 0 t(3a + 2b + 4c) 3a + 2b + 4c (x. se aplic˘ a ”metoda curbelor variabile”.z )→(0.y. 4 2 4 3 2 t → 0 t(5a + 4b t + c t) 5a 5 (x. ˆ ın caz contrar.2. 0.y.0.0.0) 5x+4y +z lim .0) (ii) l2 = (iii) l3 = 2x+3y 2 +4z 3 4 2 (x. aceasta este limita funct ¸iei ˆ ın (0.z )→(0.2. (x. (i) x = at.y )→(0.y. y = bt.0) 5x+4y +z .y. 3. (x. limita nu exist˘ a.3.0) lim −z xy y +z . c ⇒ ( ∃) (ii) x = at. 0).0.y.0) 3x + 2y + 4z lim 2x+y −z lim (x.z )→(0. 3. lim = lim x3 (1+m3 ) 2 2 x→0 x (1+m ) = 0.0) x +y x2 y 2 +y 2 x (x. 0. pentru eliminarea nedetermin˘ arilor de forma 0 .10 Observat ¸ii.y )→(0. Limitele funct ¸iilor reale de variabil˘ a vectorial˘ a 49 (vii) l7 = (1 + lim (x2 + (x.0. •ˆ ın caz c˘ a valoarea limitei funct ¸iei ˆ ın t este independent˘ a de a. y. Solut ¸ie. atunci t → 0 ⇔ (x. c. z = ct ⇒ ⇒ l2 = lim .0.y. y = bt.2. x→ 0 x 3 +y 3 2 2 (x.z )→(0. Descriem pe scurt metoda: • se fac schimb˘ arile: x = at. 0 (ii) ˆ In cazul funct ¸iilor reale de trei variabile reale. y = bt. 0).y. . (viii) l8 = (ix) l9 = lim mx3 2 (1+m2 ) x x→ 0 = 0. b. z = ct.0. c ⇒ l2 = = 2x+3y 2 +4z 3 lim 4 2 (x.0.z )→(0. (La metoda curbelor variabile) S˘ a se calculeze limitele de mai jos: 2x+y −z lim (i) l1 = 3x+2y +4z .0) 5x + 4y + z 2 5 Cum l2 este independent de a. (i) ”Metoda dreptei variabile” se aplic˘ aˆ ın general ˆ ın cazul calculului limitelor funct ¸iilor rat ¸ionale. 2x + 3y 2 + 4z 3 t(2a + 3b2 t2 + 4c3 t2 2a 2 = lim = = .0) 1 m2 ) lim x2 sin x2 (1+ m2 ) .

+ . 0) .12 Observat ¸ii. 0) (x. (x. y ) = (0.1 Definit ¸ie. y ) = (0.0) lim x y−z t(b − c) = lim at = 0. (x.3. y ) = (0. y ) = 2. (i) Dac˘ a x0 ∈ Df e un punct izolat al lui Df . 0) ´ (ii) f (x.50 3. 3. (ii) Dac˘ a x0 ∈ Df e un punct de acumulare al lui Df .3 Aplicat ¸ii. (x. y ) = (0. Funct ¸ii definite pe mult ¸imi din Rn (iii) x = at.3. y ) = x 2 +y 2 1+x2 +y 2 −1 . (Determinarea domeniului de continuitate) Pentru fiecare din funct ¸iile de mai jos. (x. 0) (i) f (x. atunci f e continu˘ aˆ ın x0 . (iii) Dac˘ a f e continu˘ aˆ ın fiecare punct al lui Df . y ) = (0.0.y. (x. funct ¸ia f se nume¸ ste continu˘ a pe Df . Fie Df ⊆ Rn ¸ si x0 ∈ Df . 3. 3. y ) = (x2 0. y ) = (0. atunci f e continu˘ a ın sensul definit ¸iei limitei unei funct ¸ii reale de n ˆ ın x0 ⇔ lim f (x) = f (x0 ) (ˆ x→ x0 variabile reale).3 Continuitatea funct ¸iilor reale de n variabile reale 3. (ii) Nedetermin˘ arile ˆ ın cazul operat ¸iilor cu funct ¸ii reale de n variabile reale sunt acelea¸ si ca ˆ ın cazul funct ¸iilor reale de o variabil˘ a real˘ a. 0) (iv) f (x. (i) Pentru operat ¸iile cu limite de funct ¸ii reale de n variabile reale se p˘ astreaz˘ a regulile de calcul din cazul funct ¸iilor reale de o variabil˘ a real˘ a. y ) = ´ 0. 0) (x. x 2 +y 2 | x | +| y | . s˘ a se determine domeniul de continuitate DC : ´ x 2 −y 2 x2 +y 2 . y ) = (0. z = ct ⇒ ⇒ l3 = (x. (iv) Funct ¸iile elementare de n variabile reale sunt continue pe domeniul maxim de definit ¸ie. y ) = (0.2 Observat ¸ii.z )→(0. y = bt. t → 0 y+z t(b + c) 3. √ 2. 0) (x.3.2. 0) 1 y 2 ) sin xy (iii) f (x. Funct ¸ia f este continu˘ aˆ ın x0 dac˘ a¸ si numai dac˘ a pentru orice vecin˘ atate U a lui f (x0 ) exist˘ a o vecin˘ atate V a lui x0 astfel ca (∀) x ∈ V ∩ Df s˘ a avem f (x) ∈ U .

y ) = lim t2 x2 (1 + m2 ) = 0 = f (0. v ) = (0. (i) Pe R2 \{(0. (∀) x . 0) 0.4 Definit ¸ie. 1 1 = (1 + m2 ) lim x2 sin = x→ 0 mx2 mx2 Deci f nu e continu˘ aˆ ın (0. (iv) Analog cu punctele precedente se obt ¸ine Df = R2 . 0) = 2.y )→(0.0) Prin urmare. y ) aplic˘ am metoda dreptei variabile. y ). Deci (x. y ) = lim x2 (1 + m2 ) sin x→ 0 (x. 0) e punct de acumulare al lui R2 . 0) ¸ si ca atare Df = R2 \{(0. 0).3.3. 0) (u. Funct ¸ia f este uniform continu˘ a ä ′ ′′ pe Df ⇔ (∀) ε > 0 (∃) δ = δ(ε) a. f e continu˘ a (elementar˘ a). x→0 x2 (1 + m2 ) 1 + m2 (x. (u. lim f (x.y )→(0. 0)}.0) lim f (x. ( ∃) date este deci DC (x. avem: lim f (x.0) (x.y )→(0. y ) = lim x2 (1 − m2 ) 1 − m2 = . t→0 |t|x(1 + m) Prin urmare f e continu˘ a¸ si ˆ ın (0. Domeniul de continuitate al funct ¸iei R˘ amˆ ane de v˘ azut dac˘ a (x.y )→(0. Avem: (x. lim f (x. x ∈ Df cu proprietatea ç ′ ′′ ′ ′′ |x − x | < δ ⇒ |f (x ) − f (x )| < ε . x ∈ Df cu proprietatea ç ′ ′′ ′ ′′ x − x < δ ⇒ |f (x ) − f (x )| < ε . v ) = (0.0) lim f (x. ˆ ı.3. ˆ ı.y )→(0. 0) ¸ si deci DC = R2 . Cum (0.0) (ii) Sunt valabile considerat ¸iile de la (i). (iii) Analog cu punctele precedente.0) = (1 + m2 )0 = 0 = 2 = f (0. 3. (i) Dac˘ a n = 1 ⇒ Df ⊂ R. (∀) x . Funct ¸ia f : Df → R e uniform continu˘ a pe ä ′ ′′ Df ⇔ (∀) ε > 0 (∃) δ = δ(ε) > 0 a. Continuitatea funct ¸iilor reale de n variabile reale ´ 51 (v) f (u.y )→(0. .continu˘ aˆ ın (0. 0) ⇔ lim f (x.0) = R2 \{(0. v ) = u2 v u2 +v 2 . Solut ¸ie. Die f : Df ⊆ Rn → R. y ) = 0. f . 0)}.y )→(0. 3. Pentru a calcula facem schimbarea de variabil˘ a y = mn ¸ si lim f (x. y ) = f (0. 0).3. 0)}.5 Observat ¸ii.

(ii) Dac˘ a Df e compact˘ a. (∀) x = (x1 . 3.4 Derivate part ¸iale Pentru fixarea ideilor ne referim la funct ¸ii reale de dou˘ a variabile reale. atunci f . atunci f e m˘ arginit˘ a¸ si ˆ ı¸ si atinge marginile pe Df . ˆ ı. y0 ).52 3. y ) sau ∂f (x . Fie Df ⊆ Rn compact˘ continu˘ a pe Df . Fie Df ⊆ R2 . situat ¸ia num˘ arului de variabile n > 2 tratˆ andu-se analog. x2 ). (∀) x = (x1 .4. fx 0 0 0 0 ∂x Analog se define¸ ste derivata part ¸ial˘ a de ordinul ˆ ıntˆ ai ˆ ın raport cu y ˆ ın punctul ∂f ′ (x0 . . Sunt adev˘ arate afirmat ¸iile 3. y ) ∈ Df se noteaz˘ a ∂f ′ fx (x. x2 ) ∈ Df ′ ′′ ′′ 2 ′ ′′ cu proprietatea x′−x′′ | = (x′ 1 − x1 ) +(x1 − x2 ) < δ ⇒ |f (x ) − f (x )| < ε .3. (x0 . y0 ) − f (x0 .6 Teorem˘ a. y ) ∈ Df . y0 ) ∈ Df punct de acumulare iar f : Df → R. y ). ç Ment ¸ion˘ am urm˘ atoarea leg˘ atur˘ aˆ ıntre funct ¸iile continue ¸ si uniform continue de n variabile reale. y0 ) sau ∂y (x0 .continu˘ a pe Df . y0 ) .1 Definit ¸ie. 3. y0 ) dac˘ a limita de mai jos exist˘ a¸ si este finit˘ a: x→ x0 lim f (x. x − x0 ˆ In caz afirmativ.uniform continu˘ a pe Df ⇔ f continu˘ a pe Df . y0 ) ¸ si se noteaz˘ a prin 1 → (x . Ea se noteaz˘ a prin fy (x0 .4. Funct ¸ii definite pe mult ¸imi din Rn (ii) äDac˘ a n = 2 ⇒ Df ∈ R2 . 3. valoarea limitei precedente se nume¸ ste derivata part ¸ial˘ a de ordinul ˆ ıntˆ ai a lui f ˆ ın raport cu x ˆ ın punctul (x0 .3. Funct ¸ia f : Df → R e uniform continu˘ a pe ′ ′ ′ ′′ ′′ ′′ Df ⇔ (∀) ε > 0 (∃) δ = δ(ε) a. Propriet˘ a¸ ti importante ale funct ¸iilor continue pe o mult ¸ime compact˘ a ¸inute ˆ ın: Df ⊆ Rn sunt cont a iar f : Df → R. Derivata part ¸ial˘ a de ordinul ˆ ıntˆ ai ˆ ın raport cu x ˆ ıntr-un punct (x. (iii) Considerat ¸ii analoge celor de la (i) ¸ si (ii) se fac pentru n ≥ 3. (i) Dac˘ a f : Df → R e derivabil˘ a part ¸ial ˆ ın raport cu x ˆ ın fiecare punct (x. si f : Df → R.2 Observat ¸ii.7 Teorem˘ a. Fie Df ⊆ Rn ¸ de mai jos: (i) Dac˘ a f e uniform continu˘ a pe Df ⇒ f . y ) sau ∂x (x. y ). Funct ¸ia f e derivabil˘ a part ¸ial ˆ ın raport cu x ˆ ın (x0 . Dac˘ a f este 3. y0 ). se spune c˘ a f e derivabil˘ a part ¸ial ˆ ın raport cu x pe Df .

y ) ∈ Df se noteaz˘ a cu fy ∂f sau ∂y (x. y2 (e) f : R2 \{(x. y ) : y ∈ R} → R. 2) y2 + y − 6 ′ fy (1. (c) f : R2 \{(0. fx and se calculeaz˘ a fy (iv) Funct ¸iile elementare sunt derivabile part ¸ial pe interiorul domeniului maxim de definit ¸ie. (iii) Pentru calculul derivatelor part ¸iale se p˘ astreaz˘ a regulile de calcul din cazul funct ¸iilor de o variabil˘ a. y ) ∈ Df . −1) = 0. f (x. y ) = x2 y + x y + x .4. 3. 2). Derivata ′ (x. y . f (x. (a) ′ fx (1. f′ ˆ (i) Folosind definit ¸ia s˘ a se calculeze fx y ın punctele indicate: ın punctul (1.4. −1) = 0. (De calcul a derivatelor part ¸iale de ordinul I) ′ . y ) = arctg x (d) f :]0. (b) f : R → R. y ) = x2 +y2 +1 ˆ Solut ¸ie. y ) : x = 0 sau y = 0} → R. y ) = y ln x. y ) − f (1. f : Df → R e derivabil˘ a part ¸ial ˆ ın raport cu y pe Df dac˘ a e derivabil˘ a part ¸ial ˆ ın raport cu y ˆ ın fiecare punct (x. Derivate part ¸iale 53 (ii) Analog cu (i). f (x. f (x. 2) = lim ′ (0. cu observat ¸ia c˘ a se consider˘ a variabil˘ a numai aceea ˆ ın raport cu care se efectueaz˘ a derivarea (x. y ) = (x2 + xy )′ + (x2 + xy )(e−x y )′ xe x = ∂x 2 2 = (2x + y )e−x y − 2xy (x2 + xy )e−x y = 2 ∂f = (2x + y − 2x3 y − 2x2 y 2 )e−x y (x.3. f ′ (0. 2) = lim = lim = 5. f (x. f (x. (b) f : R2 → R. (a) ∂f 2 −x 2 y (x. 2) − f (1. y ). y →2 y →2 y−2 y−2 (ii) S˘ a se calculeze derivatele part ¸iale de ordinul ˆ ıntˆ ai ale funct ¸iilor de mai jos ˆ ıntr-un punct arbitrar al domeniului de definit ¸ie: 2 (a) f : R2 → R. y ) = (x2 + xy )e−x y . (a) f : R2 → R. respectiv y cˆ ′ ). 2) 3x2 − 3 = lim =6 x→ 1 x→ 1 x − 1 x−1 f (1.3 Exemple. y ) = x2 + x2 y + y 2 ˆ x2 y 2 ın punctul (0. +∞[×R → R. cˆ and se calculeaz˘ a ′ . −1). y ) = ln(x2 + y 2 + 1). y ) = ∂y −x = (x2 + xy )′ ye 2y + (x2 + yx)(e−x y )′ y = 2y 2 = xe−x 2y − x2 (x2 + xy )e−x = x(1 − x3 − x2 y )e−x 2y . y ) part ¸ial˘ a de ordinul ˆ ıntˆ ai ˆ ın raport cu y ˆ ın (x. (b) Analog cu (a). se obt ¸in: fx y f (x. f (x. Solut ¸ie.

Dac˘ ′ este la rˆ a f a ndul ei part ¸ial ˆ ın raport cu x pe Df . y ) = 2xy + (x. y ) = x2 − = = x y2 x3 y 2 −x3 +2y 3 xy 2 . (x. y ) = 2 ∂x ∂x ∂f (x. y ) . ˆ ın raport cu x ¸ si y . (i) Presupunem c˘ a f : Df → R (Df ⊆ R2 ) e derivabil˘ a ′ : D → R. atunci f e de y ′ ˆ ın raport cu y ¸ si x.54 3. y ) . ∂x (ii) Presupunem c˘ a f : Df → R e derivabil˘ a part ¸ial ˆ ın raport cu x pe Df . ′ : D → R. y ) = ∂2f ∂ ∂f (x. y ) = (x. Funct ¸ii definite pe mult ¸imi din Rn (b) (c) ∂f ∂x (x. y ) = x2 x 2 +y 2 2x x2 +y 2 +1 . Derivata part ¸ial˘ a a lui fy ın dou˘ a ori derivabil˘ a pe Df ˆ . y ) = (x. Derivata part ¸ial˘ aa ′ lui fy ˆ ın raport cu y se nume¸ ste derivata part ¸ial˘ a de ordinul doi a lui f ˆ ın ′′ sau raport cu y ¸ si se noteaz˘ a prin fyy ′′ fyy (x. atunci f f e de dou˘ a ori derivabil˘ a part ¸ial ˆ ın raport cu y pe Df . y ) . ∂f ∂x (x. Deci ′′ fxy (x. Deci ∂f (x. Dac˘ ′ e derivabil˘ fx a fx a part ¸ial ˆ ın raport cu y pe Df . y ) = ∂2f ∂ (x. se spune c˘ a f este de dou˘ a ori derivabil˘ a ′ ˆ ın raport cu x.4. 2x3 +x2 −y 3 x2 y (x. y ) = · 1 y 1 x = x x 2 +y 2 y x . ∂x∂y ∂y ∂x (iii) Presupunem c˘ a f : Df → R e derivabil˘ a part ¸ial ˆ ın raport cu y pe ′ : D → R. y ) = ∂2f ∂y 2 . (d) (e) ∂f ∂x ∂f ∂y ∂f ∂y . y ′ x x ∂f ∂y (x. y ) = − + y2 x2 2y x . Deci: ′′ fxx (x. ∂f ∂y (x. funct ¸ia f e f de dou˘ a ori derivabil˘ a part ¸ial pe Df . Dac˘ ′ e derivabil˘ Df . deci fn f x derivabil˘ aˆ ın raport cu x pe Df .. fy a fy a part ¸ial ˆ ın raport cu y pe Df . ∂y ∂2f ∂ (x. Dac˘ ′ e derivabil˘ Df . y ) ∂f ∂y = · −y x2 y = − x2 + y2 . Derivata part ¸ial˘ a ′ (fx )y se nume¸ ste derivata part ¸ial˘ a de ordinul doi a lui f ˆ ın raport cu x ¸ si y . Derivata part ¸ial˘ a a lui fx ın raport cu x se part ¸ial pe Df ˆ nume¸ ste derivata part ¸ial˘ a de ordinul doi a lui f ˆ ın raport cu x ¸ si se noteaz˘ a ∂2f ′′ prin fxx sau ∂x2 . y ) = ∂y 2 ∂y (iv) Presupunem c˘ a f : Df → R e derivabil˘ a part ¸ial ˆ ın raport cu y pe ′ : D → R.4 Definit ¸ie. fy a f a ˆ ın raport cu x pe D f f . 3. y ) = = 2x x2 +y 2 +1 1 2 1+( y x) 1 y 2 1+( x ) y x . ∂2f ′′ se noteaz˘ a prin fxy sau ∂x∂y .

+∞[→ R f (x. (i) (∃) fxy f yx ′′ . y ) = 2 ∂y∂x x + y2 ∂2f 2y (x. y ) = 2 . y0 ). y0 ). se noteaz˘ a prin fyx ∂y∂x ′′ fyx (x. 0)} → R f (x. ∂2f (ii) Se poate ˆ ıntˆ ampla ca ˆ ıntr-un punct (x. y ) = 2 ∂x∂y x + y2 ∂f 2y (x. Deci y¸ si x. y ) ∈ Df s˘ a existe ∂x∂y dar ∂2f ∂y∂x ˆ ın general s˘ a nu existe (sau invers). y ) = 2 2 ∂y x + y2 ′ x ′ y x2 + y 2 − 2x2 y 2 − x2 =2 2 2 2 2 (x + y ) (x + y 2 )2 −2y 4xy = 2x 2 =− 2 2 2 (x + y ) (x + y 2 )2 =2 ′ x ′ y 4xy −2x =− 2 2 +y ) (x + y 2 )2 x2 + y 2 − 2y 2 x2 − y 2 =2 = 2 . ∂x x + y2 ∂2f 2x (x. f ′′ sunt continue ˆ ıntr-o vecin˘ atate a lui (x0 . (ii) f : R×]0. (i) Derivatele part ¸iale ∂x∂y . y ) = f ′′ (x . (i) ∂f 2x (x.4. iar f : Df → R are propriet˘ a¸ t ile: ′′ . y ) = ∂2f ∂ (x.4. Solut ¸ie. (x0 . y ) = ∂x2 x2 + y 2 ∂2f 2x (x. y0 ) ∈ Df e un punct de acumulare. Atunci fxy 0 0 0 0 yx 3.4. Situat ¸ia ˆ ın care derivatele part ¸iale mixte sunt egale e precizat˘ aˆ ın 3. y ) = 2 . Derivate part ¸iale 55 raport cu x se nume¸ ste derivata part ¸ial˘ a de ordinul doi a lui f ˆ ın raport cu ′′ sau ∂ 2 f .6 Teorem˘ a.5 Observat ¸ii. y ). y0 ) ¸ si (∃) ∂2f ∂y∂x (x0 . y ) = ∂y∂x ∂x 2 ∂f (x.7 Exemple.4. (x2 + y 2 )2 (x2 + y 2 )2 = 2y (x2 . (De calcul a derivatelor part ¸iale de ordinul doi) S˘ a se calculeze derivatele part ¸iale de ordinul doi ale funct ¸iilor: (i) f : R\{(0. Chiar dac˘ a (∃) ∂2f ∂x∂y (x0 . y0 ) = ∂2f ∂2f ∂x∂y ∂y∂x (x0 . f ′′ pe D . ∂y∂x se numesc derivate part ¸iale mixte de ordinul doi ale funct ¸iei f . y ) = x ln y .3. ∂y x + y2 2y ∂2f (x. y ) . y0 ). (Schwarz) Dac˘ a (x0 . y ) = ln(x2 + y 2 ). ∂y 2 ∂ f ∂ f 3. (ii) fxy yx ′′ (x .

∂x ∂y x2 + y 2 + xy x2 + y 2 + xy y y (∀) (x. (x. y ) : y ∈ R}. . 0)}. 2 ∂ f ∂f ∂2f 1 (x. y ) ∈ Df . y (iii) f : Df → R. y ) + y ∂y (x. y ) = 0. y ) = 2xy + f (x. ∂x2 ∂y 2 (ii) f : R2 \{(0. y ) + y (x. (∀) (x. (x. y ) = −ex cos y . (x. y ) + y ∂y (x. (∀) (x. y ) = ex cos y . 2 ∂x ∂y (ii) x ∂f ∂x (x. y ). y ) ∈ Df . (∀) (x. Ar˘ atat ¸i c˘ a funct ¸iile de mai jos satisfac respectiv relat ¸iile indicate: 2 x (i) f : R → R. y ). y ) = 2x+y x2 +y 2 +xy . y ) = −ex sin y . . y ) = e cos y 2f ∂2f (x. y ) = ∂y y ∂y∂x ∂2f (x. y ) = x + e x . y ) + 2 = ex cos y − ex cos y = 0. y ) = = = 2. 0)}. y ) ∈ Df . unde Df = R2 \{(0. y ). 3. f (x. y ) ∈ R2 . Deci (∀) (x. ∂2f ∂y 2 ∂2f ∂x2 (x. f (x. y ) + ∂ (x. y ) = ln(x2 + xy + y 2 ) ∂f 2 x ∂f ∂x (x. (i) ∂x ∂y ∂f ∂x (x. Deci x y y y y ∂f ∂f (x. y ) = ∂y 2 x y ′ y x y ′ x = 1 y x = − 2. y ) = y + e x − x e y (x. y ) ∈ R2 \{(0. y ) = ex cos y . y ) = (ln y )′ (ii) ( x. 0) → R. (iii) ∂f ∂x ∂f ∂y y x (x. Solut ¸ie. (∀) (x. y ) + y (x. y ) = ln y . Prin urmare ∂2f ∂2f (x. y ) = x+2y x2 +y 2 +xy ∂f ∂f x(2x + y ) + y (x + 2y ) 2(x2 + y 2 + xy ) (x. Funct ¸ii definite pe mult ¸imi din Rn ∂ f ∂ f Se observ˘ a c˘ a ∂x∂y (x. f (x. y = . y ) = 2. (∀) (x. y ). y ) ∈ Df . y ) ∈ R \{(0. y ) = ∂2f ∂y∂x (x. y ∂2f ∂x∂y Se observ˘ a c˘ a¸ si ˆ ın acest caz (x. (∀) (x.8 Exemple. y ) = .4. y ) ∈ R2 . y ) = 0. (Identit˘ a¸ ti cu derivate part ¸iale). (x. ∂f ∂y (x.56 2 2 3. y ) = ∂y∂x (x. 2 ∂x ∂x ∂x∂y y ∂f x ∂2f (x. y ) = xy + xe x − ye x + xy + ye x = 2xy + xe x = ∂x ∂y = 2xy + f (x. y ) = xy + x · e x ∂f x ∂f ∂x (x.

(ii) Derivatele part ¸iale ale funct ¸iilor reale de n variabile reale se definesc analog cu derivatele part ¸iale ale funct ¸iilor reale de 2 variabile reale. b ∈ R. (Ale teoremei 3. (i) Derivatele part ¸iale de ordin superior se definesc prin relat ¸ia de recurent ¸˘ a ∂ n = ∂ (∂ n−1 ).1 g˘ asim (pentru simplificarea notat ¸iei punem u′ (x) = u′ . F (x) = f (u(x). b[→ R au derivate continue pe ]a. v ′ (x) = v ′ ): F ′′ (x) = ′ ′ u u u u′ + √ u′ + √ u′′ + 2 2 2 2 2 2 u +v u u +v v u +v ′ ′ v v v + √ v′ + √ v′ + √ v ′′ = u2 + v 2 u u2 + v 2 v u2 + v 2 √ 2uu′ 2v u′ u2 + v 2 − u √ u √ v′ 2 + v2 2 + v2 2 u 2 u = u′ − u′ + u2 + v 2 u2 + v 2 √ . v (x))v ′ (x). Derivarea funct ¸iilor compuse 57 3.1 Teorem˘ a. v : R → R∗ sunt funct ′ ′′ de dou˘ a ori derivabile pe R. ∂u ∂v 3.5. (∀) x ∈]a. ¸iale de ordinul ˆ ıntˆ ai continue pe Df .4. b[→ R. (∀) x ∈]a. Fie R → R. v (x))u′ (x) + (u(x).1 avem: ′′ Fx = u2 (x) + v 2 (x) u(x) u2 (x) + v 2 (x) ′ u u′ (x) + u2 (x) + v 2 (x) v (x) ′ v v ′ (x) = = u′ (x) + u2 (x) + v 2 (x) v ′ (x). (ii) (u(x). rezistent ¸a materialelor). b[ .5.9 Observat ¸ii. S˘ a se calculeze F (x) ¸ si F (x). Dac˘ a a. b[.5.5. b[ ¸ si are loc egalitatea F ′ (x) = ∂f ∂f (u(x). v :]a. a < b ¸ si (i) u. v (x)) e derivabil˘ a pe ]a.5. v (x)) ∈ Df ⊆ R2 .1) ¸ii 1◦ . F (x) = u2 (x) + v 2 (x) unde u. Aplicˆ and din nou teorema 3. Solut ¸ie. Dup˘ a teorema 3. (iii) f : Df → R are derivate part atunci F :]a. b[.5 Derivarea funct ¸iilor compuse Acest paragraf este dedicat abord˘ arii unor probleme simple din punct de vedere teoretic. dar care au o mare important ¸˘ aˆ ın studiul unor discipline inginere¸ sti (mecanic˘ a.2 Aplicat ¸ii. 3.5. 3.3.

n→ 0 u4 (1 + m2 )2 (1 + m2 )2 . v ) = (0. v ) = iar u. (∀) x ∈ R. (u. E clar c˘ a: ∂f f (u. Folosim 2 2 2 2 2 2◦ .0) ∂f u2 + v 2 − uv (u. b[→ R au derivate continue 0.58 3. 0). ∂u ∂v 2u(u +v )−2vu +v −uv Solut ¸ie. v ).v)→(0. (u.0) u2 (1 + m2 − m) (1 + m2 − m) = 2 lim mu3 = 2 m . ∂v ¸ S˘ a se precizeze dac˘ a are loc formula: ∂f ∂f F ′ (x) = (u(x). v (x))u′ (x) + (u(x). v ) = (0. S˘ a se calculeze ∂f si s˘ a se studieze continuitatea lor ˆ ın (0. 0) f (u. 0) calculˆ and lim ∂u e continu˘ ∂u (u. u2 (x) + v 2 (x) Fie F : R → R. v ) = v (u2 +v2 )2 (u2 +v2 )2 . 0) (0.0) ∂u (u. v (x))v ′ (x). Funct ¸ii definite pe mult ¸imi din Rn √ 2u 2vv ′ v √ u′ v ′ u2 + v 2 − v √ 2 + v2 u 2 u2 + v 2 + +√ u′′ − 2 u v′ + 2 2 2 2 2 u +v u + v2 u +v v u2 + v 2 − u2 2uv √ √ +√ v ′′ = (u′ )2 − u′ v ′ + 2 2 2 2 2 2 2 2 2 2 u +v (u + v ) u + v (u + v ) u + v 2 2 2 u v u +v −v √ + (v ′ ) + √ u′′ + √ v ′′ = 2 2 2 2 2 2 2 2 (u + v ) u + v u +v u +v 2 2uv v √ √ = (u′ )2 − u′ v ′ + 2 2 2 2 2 2 2 2 (u + v ) u + v (u + v ) u + v u2 u v √ + (v ′ )2 + √ u′′ + √ v ′′ = 2 2 2 2 2 2 2 2 (u + v ) u + v u +v u +v 1 1 = 2 (u′ v − uv ′ )2 + √ (uu′′ + vv ′′ ). v (x)) unde f : R2 → R. (u + v 2 )3/2 u2 + v 2 Deci: ä ç2 1 u′ (x)v (x) − u(x)v ′ (x) + F ′′ (x) = 2 2 3 / 2 (u (u) + v (v )) ä ç 1 + u(x)u′′ (x) + v (x)v ′′ (x) .v)→(0. v ) = 2 lim vu = (u2 + v 2 )2 (u. ´ u2 v u2 +v2 .v)→(0. 0) = lim = 0. metoda dreptei variabile ¸ si avem lim (u. u→ 0 ∂u u ∂f Studiem dac˘ a ∂f aˆ ın (0. 0) ⇒ ∂f = 2uv u ∂u (u. v :]a. 0). v ) = (0. (∀) (u. 0) − f (0. ∂f pe ]a. F (x) = f (u(x). b[. ∂u .

y ). y ) ∈ R . y ). v ) astfel ˆ ıncˆ at: (i) u. Analog. y ).5. y ) = f ′ (u. v )vy (x. Dup˘ a teorema 3. y ) ∈ R2 . v )vx (x. 3. y ).3.5. v ) − f (0.4 Aplicat ¸ii. f = f (u) o funct ¸ie derivabil˘ a iar F : R2 → R. F (x.5. (x. y ) = 2f ′ (u) ∂x ∂x ∂F ∂u (x. y ) = f (u(x. v ) = lim = (u.0) ∂u Relat ¸ia precedent˘ a arat˘ a c˘ a ( ∃) (u. y ) = f ′ (u(x. (∀) (x. y ). Deci ∂f ∂v nu e continu˘ aˆ ın (0.3 avem: ∂F ∂u (x.3) 1◦ . ∂y (x. Fie f : R → R. ∂x2 (x. 0). F (x. v )u′ x (x. Condit ¸iile teoremei 3. y ) ¸ ∂y 2 Solut ¸ie. ∂f u2 (u2 − v 2 ) (u. (ii) f are derivate part ¸iale de ordinul ˆ ıntˆ ai continue pe D.5. v )u′ y (x. (La teorema 3.1 nefiind ˆ ındeplinite. ′ ′ ′ ′ Fy (x. 0) = lim = 0. y ) = f (2x + 3y ).v)→(0. Avem u(x.v)→(0. u. 2F ∂F ∂2F ∂2F Calculat ¸i ∂F si ∂ (x. v (x. ∂x (x. y ) + fv (u. y ). Dac˘ a D1 . y ) = 3f ′ (u) ∂y ∂y ∂2F ∂ ∂u (x. y )). y ). y )) (x.3 Teorem˘ a. 0) avem: u2 (u2 − v 2 ) ∂f u2 (u2 + v 2 ) − 2u2 v 2 (u. y ) = fu (u. D ⊆ R2 .v)→(0. (∀) (x. egalitatea nu are loc. f : D → R.5. adic˘ a ∂f ∂u nu e continu˘ a ˆ ın (0. (∀) (u. v : D1 → D. 2 F (x. 2 v →0 v (m + 1) (m2 + 1)2 lim adic˘ a ( ∃) ∂f lim (u.0) ∂v (u. v ). f = f (u. y ) + fv (u. y )) are derivate part ′ ′ ′ ′ Fx (x. 3.5. v au derivate part ¸iale de ordinul ˆ ıntˆ ai continue pe D1 . y ) = f (u(x.0) ∂v (u. atunci funct ¸ia ¸iale pe D1 ¸ si: F : D1 → R. v ). v ) = = ∂v (u2 + v 2 )2 (u2 + v 2 )2 ∂f f (0. 0). y )) (x. ∂x∂y (x.0) (u2 + v 2 )2 v 2 (m2 − 1) m2 (m2 − 1) = lim m2 v 2 4 2 = . y ) = (2f ′ (u)) = 2f ′′ (u) = 4f ′′ (u) 2 ∂x ∂x ∂x . v → 0 ∂v v Ca la prima parte.v)→(0. Derivarea funct ¸iilor compuse 59 ∂f lim (u. 0) (0. y ) = fu (u. y ) = 2x + 3y . v ) = (0.

y ). avem: ∂f ∂u ∂f ∂v ∂f ∂f ∂F = · + · = + 2x ∂x ∂u ∂x ∂v ∂x ∂u ∂v ∂F ∂f ∂u ∂f ∂v ∂f ∂f = · + · = + 2y ∂y ∂u ∂y ∂v ∂y ∂u ∂v ∂2F ∂ = 2 ∂x ∂x ∂f +2 ∂v ∂2f = ∂u2 ∂2f = ∂u2 ∂f ∂ 2 f ∂u ∂f ∂ 2 f ∂v = · + 2x + · + ∂u ∂v ∂u2 ∂x ∂u∂v ∂x ∂ 2 f ∂u ∂ 2 f ∂v + 2x · + · = ∂v∂u ∂x ∂v 2 ∂x ∂f ∂2f ∂2f ∂2f +2 + 2x + 2 = + ∂u∂v ∂v ∂v∂u ∂v 2 ∂ f ∂2f ∂f + (2x + 1) + 2x 2 + 2 ∂u∂v ∂v ∂v ∂2F ∂ 2 f ∂u ∂ ∂f ∂f ∂ 2 f ∂v = · = + 2x + · + ∂x∂y ∂y ∂u ∂v ∂u2 ∂y ∂u∂v ∂y æ é ∂ 2 f ∂u ∂ 2 f ∂v + 2x · + 2 · = ∂v∂u ∂y ∂v ∂y ∂2f ∂2f ∂2f ∂2f = + + 2 x + 2 x = ∂u2 ∂u∂v ∂v∂u ∂v 2 ∂2f ∂2f ∂2f = + (2 x + 1) + 2 x ∂u2 ∂u∂v ∂v 2 ∂2F ∂ ∂f ∂f = + 2y ∂y 2 ∂y ∂u ∂v æ 2 ∂f ∂ f +2 + 2y ∂v ∂v∂u ∂ 2 f ∂u ∂ 2 f ∂v · + · + ∂u2 ∂y ∂u∂v ∂y é ∂u ∂ 2 f ∂v · + 2 · = ∂y ∂v ∂y = . Funct ¸ii definite pe mult ¸imi din Rn ∂2F (x. ∂y ∂y 2◦ . y ) = f (x + y. ∂x2 (x. y ). y ). Avem u(x. ∂x∂y (x. y ) = ∂y 2 ∂u ∂ (2f ′ (u)) = 2f ′′ (u) = 6f ′′ (u) ∂y ∂y ∂ ∂u (3f ′ (u)) = 3f ′′ (u) = 9f ′′ (u). 2F ∂F ∂2F ∂2F S˘ a se calculeze ∂F si ∂ ∂x (x. v (x.5.3. y ) = x2 + y 2 . y ) = ∂x∂y ∂2F (x. ∂y (x. Dup˘ a teorema 3. y ). Solut ¸ie. x2 + y 2 ) unde f = f (u.60 3. y ) = x + y . y ) ¸ ∂y 2 (x. v ) are derivate part ¸iale continue. Fie F (x.

∂y . ∂2F ∂y 2 .5. ∂y . Punem α(x. S˘ a se calculeze ∂F ∂x . Fie F (x. Avem: ∂F ∂f ∂α ∂f ∂β ∂f ∂γ ∂f ∂f ∂f = · + · + · = +y + yz ∂x ∂α ∂x ∂β ∂x ∂γ ∂x ∂α ∂β ∂γ ∂F ∂f ∂α ∂f ∂β ∂f ∂γ ∂f ∂f = · + · + · =x + xz ∂y ∂α ∂y ∂β ∂y ∂γ ∂y ∂β ∂γ ∂F ∂f ∂α ∂f ∂β ∂f ∂γ ∂f = · + · + · = xy ∂z ∂α ∂z ∂β ∂z ∂γ ∂z ∂γ ∂2F ∂ = 2 ∂x ∂x ∂ = ∂x ∂2f = ∂α2 ∂f ∂α ∂ ∂f ∂β ∂ ∂f ∂γ · + · + · = ∂α ∂x ∂x ∂β ∂x ∂x ∂γ ∂x ∂f ∂ ∂f ∂ ∂f +y + yz = ∂α ∂x ∂β ∂x ∂γ ∂α ∂ 2 f ∂β ∂ 2 f ∂γ · + · + · + ∂x ∂α∂β ∂x ∂α∂γ ∂x ∂ 2 f ∂α ∂ 2 f ∂β ∂ 2 f ∂γ +y · + · + · + ∂β∂α ∂x ∂β 2 ∂x ∂β∂γ ∂x ∂ 2 f ∂α ∂ 2 f ∂β ∂ 2 f ∂γ + yz · + · + 2· = ∂α∂γ ∂x ∂β∂γ ∂x ∂γ ∂x ∂2f ∂2f ∂2f ∂2f ∂2f ∂2f = + y 2 2 + y 2 z 2 2 + 2y + 2yz + 2y 2 . γ (x. ∂z ¸ si ∂x2 . y. β. 2 2 ∂u ∂u∂v ∂v ∂v = Peste tot s-a aplicat teorema lui Schwarz. x + y + z. xy. xyz ). Fie F (x. γ. ∂2F ∂x2 . Derivarea funct ¸iilor compuse 61 ∂2f ∂2f ∂f ∂2f ∂2f + + 2 + 2 y + 2 y = ∂u2 ∂u∂v ∂v ∂u∂v ∂v 2 ∂2f ∂f ∂2f ∂2f + (2 y + 1) +2 = + 2 y . z ) = xyz . ∂2F ∂x∂y . y. ale c˘ arei ipoteze sunt ˆ ındeplinite ˆ ın baza condit ¸iilor enunt ¸ului. ∂2F ∂x∂z ¸ si ∂2F ∂y∂z . . z ) = x. y. Solut ¸ie. z ) = xy . unde f = f (α. 2 ∂α ∂β ∂γ ∂α∂β ∂α∂γ ∂β∂γ Analog se calculeaz˘ a celelalte derivate part ¸iale cerute de enunt ¸. ∂2F ∂z 2 . z ) = f (xy.5. β. y. y. z ) = f (x. 4◦ . x2 + y 2 − z 2 . ∂F ∂F ∂F ∂2F S˘ a se calculeze ∂x .3. β (x. xy + yz ) unde f = f (α. δ) are derivate part ¸iale de ordinul ˆ ıntˆ ai ¸ si doi continue.3 (ˆ ın varianta pentru funct ¸ii de trei variabile). ∂F ∂z . γ ) e o funct ¸ie ce are ∂F derivate part ¸iale de ordinul ˆ ıntˆ ai ¸ si doi continue. dup˘ a care aplic˘ am teorema 3. 3◦ .

∂β ∂y = 2y . y0 ) ∈ Int Df .6 Diferent ¸iala unei funct ¸ii reale de dou˘ a variabile reale 3. ∂y ∂δ ∂δ ∂x = y . ∂z = 2x. Funct ¸ii definite pe mult ¸imi din Rn Solut ¸ie. ∂γ ∂z = 1. continu˘ aˆ ın (x0 . ∂y = = x. Fie α(x.y0 ) lim ω (x. y0 ) ¸ si nul˘ aˆ ın acest punct: (x. expresia ∂β ∂γ ∂z = −2z . y. ∂α ∂α ∂x = y . z ) = xy . f : Df → R.y )→(x0 . ∂δ∂α ∂x ∂δ∂β ∂x ∂δ∂γ ∂x ∂δ2 ∂x T ¸ inˆ and seama c˘ a ∂γ ∂y æ é = 1. Funct ¸ia f e diferent ¸iabil˘ aˆ ın (x0 . y0 ) = 0 astfel ˆ ıncˆ at (∀) (x. = y .62 3. y0 ) dac˘ a exist˘ a dou˘ a numere reale λ ¸ si µ ¸ si o funct ¸ie ω : Df → R. Dac˘ a Df este deschis˘ a¸ si f e diferent ¸iabil˘ aˆ ın fiecare punct din Df . . z ) = x + y + z . β (x. y ) − f (x0 . Atunci: ∂F ∂f ∂α ∂f ∂β ∂f ∂γ ∂f ∂δ = · + · + · + · = ∂x ∂α ∂x ∂β ∂x ∂γ ∂x ∂δ ∂x ∂f ∂f ∂f ∂f =y + 2x + +y ∂α ∂β ∂γ ∂γ ∂F ∂f ∂f ∂f ∂f =x + 2y + + (x + z ) ∂y ∂α ∂β ∂γ ∂δ ∂F ∂f ∂f ∂f = −2z + +y ∂z ∂β ∂γ ∂δ ∂2F ∂ 2 f ∂α ∂ 2 f ∂β ∂ 2 f ∂γ ∂ 2 α ∂δ = y · + + · + · + · ∂x2 ∂α2 ∂x ∂α∂β ∂x ∂α∂γ ∂x ∂α∂δ ∂x æ é ∂f ∂ 2 f ∂α ∂ 2 f ∂β ∂ 2 f ∂γ ∂ 2 f ∂δ +2 · + + 2x · + + · + · ∂β ∂α∂β ∂x ∂β 2 ∂x ∂β∂γ ∂x ∂β∂δ ∂x ∂ 2 f ∂α ∂ 2 f ∂β ∂ 2 f ∂γ ∂ 2 f ∂δ + · + · + 2 · + · + ∂γ∂α ∂x ∂γ∂β ∂x ∂γ ∂x ∂γ∂δ ∂x ∂ 2 f ∂α ∂ 2 f ∂β ∂ 2 f ∂γ ∂ 2 f ∂δ +y · + · + · + · . (x0 . x+ ∂β ∂x ∂δ z . ∂x = 1. γ (x. la o form˘ a mai simpl˘ a. z ) = x2 + y 2 − z 2 . δ(x. y ) = ω (x0 .6.1 Definit ¸ie. se spune c˘ a f e diferent ¸iabil˘ a pe Df . y. z ) = xy + yz . y0 ) = λ(x − x0 ) + µ(y − y0 ) + ω (x. y. y. Fie Df ⊆ R2 . y ) (x − x0 )2 + (y − y0 )2 . y ) ∈ Df s˘ a aib˘ a loc egalitatea f (x. 2F lui ∂ poate fi adus˘ a ∂x2 3.

2 ∂x∂y ∂y ∂ ∂ dx + dy ∂x ∂y (n) f (x. i) Alegˆ and f (x. egalitatea precedent˘ a se scrie ˆ ın forma: d2 f (x. y )dx + (x. dy ) = ∂3f ∂3f 3 ( x. y ) ∈ Df . dy ) = iii) Dac˘ a f are derivate part ¸iale de ordinul doi continue pe Df .1.6. formal: dn f (x. y0 )dy. 2 ∂x ∂x∂y ∂y unde dx2 = dx dx. diferent ¸iala de ordinul doi a funct ¸iei f este d2 f (x. y )dxdy 2 + 3 (x. y )dy 3 . . y0 )(x − x0 . y ). y ) dx + 3 (x. y )( x − x ) + ( x .6. y )dxdy + 2 (x. y0 ). dac˘ a funct ¸ia f e diferent ¸iabil˘ a ˆ ın (x0 .1.6. alegˆ and f (x.6.4 Observat ¸ii. y0 )(dx. y )(dx. y ) = y ˆ ın definit ¸ia 3. y ) = x ˆ ın definit ¸ia 3. y0 ) = µ. y ). y0 )(x − x0 ) + (x0 . atunci df (x. ∂x ∂y 3. dy ) = ∂f ∂f (x0 . ˆ In ipotezele definit ¸iei 3. y )( y − y ) se nume¸ s te diferent ¸ iala funct ¸iei f ˆ ın 0 0 0 0 0 0 ∂x ∂y (x0 . y )(dx. y0 )(y − y0 ). y0 ) ¸ si se noteaz˘ a prin df (x0 . ∂x ∂y ii) Dac˘ a f e diferent ¸iabil˘ aˆ ın fiecare punct (x. y )dy. y )dx2 + 2 (x. y0 ) = λ.3 ⇒ dy = y − y0 ⇒ df (x0 . funct ¸ia liniar˘ a de dou˘ a variabile ∂f ∂f ( x .3 ⇒ dx = x − x0 . y )(dx. y )(dx. Diferent ¸iala unei funct ¸ii reale de dou˘ a variabile reale 63 Se demonstreaz˘ a ˆ ipotezele definit 3. In ¸iei 3.3 Definit ¸ie. y )dx2 dy + ∂x3 ∂x2 ∂y ∂3f ∂3f +3 (x.6.6. dy ) = De exemplu: d3 f (x. y )(dx. y )dy 2 . atunci f are derivate part ¸iale de ordinul ˆ ıntˆ ai ˆ ın (x0 . dy ) = ∂2f ∂2f ∂2f (x. ∂x ∂y ∂f ∂f (x.3. dy 2 = dy dy . Formal. y0 ) ¸ si au loc egalit˘ a¸ tile: ∂f ∂f (x0 . y − y0 ) = ∂f ∂f (x0 . dy ) = ∂ ∂ dx + dy ∂x ∂y (2) f (x.6.6. y0 )dx + (x0 . ∂x ∂y 3.2 Teorem˘ a. (x0 . iv) Diferent ¸iala de ordinul n se define¸ ste ca diferent ¸iala diferent ¸ialei de ordinul (n − 1).

Solut ¸ie. y. dy ) = 6dx2 + 2dx dy + dy 2 . S˘ a se calculeze df (x. y. z )dy + (x. 2)(dx. dy. (x. y. 2 ∂x x ∂2f 4 (x. z ) = 2. y )dy 2 = ∂x2 ∂x∂y ∂y 2 4 10 = 2 + 2 dx2 + 2dx dy + 2 + 2 dy 2 x y 9 d2 f (1. y )(dx. z ) = x + y − z + 2x − y + 3z . y. y )(dx. ∂y 2 y ′ y . y ) = 2x + y − ∂x∂y x 2 ∂ f 10 (x. f e de dou˘ a ori diferent ¸iabil˘ a ¸ si: ∂2f ∂2f ∂2f 2 ( x. 2)(dx. z )dx + (x. ∂2f 10 (x. y. z ) = 0. y. 2)(dx. y )(dx. dy. y ) = x + 2y − ∂x x ∂y y 4 10 df (x.5 Aplicat ¸ii. Funct ¸ii definite pe mult ¸imi din Rn 3. dy ) = (2 + 1 − 4)dx + (1 + 4 − 5)dy = −dx 4 ∂2f (x. z ) = 0. y ) dx dy + (x. diferent ¸iala se define¸ ste analog ca pentru funct ¸iile de dou˘ a variabile: df (x. y. dz ) ¸ si d2 f (x. y. y. z )dz . ( x. (x. dz ) = d2 f (x. y. dy. y. z ) = 2. y. y ) dx + 2 ( x. ∂x ∂y ∂z ∂ ∂ ∂ dx + dy + dz ∂x ∂y ∂z (2) f (x. y ) = x2 + xy + y 2 − 4 ln x − 10 ln y . y ) = x + 2y − ∂y∂x y ′ x =1 Derivatele part ¸iale mixte de ordinul doi fiind egale. (De calcul a diferent ¸ialei unei funct ¸ii ˆ ıntr-un punct) 1◦ . 4 ∂f 10 ∂f (x. z )(dx. y. y. (x. dy ).64 3. 2 ∂y∂x ∂y ∂y∂z . ∂x2 ∂x∂y ∂x∂z ∂2f ∂2f ∂2f (x. (x. y. (d2 f )(x. z ) = 2x + 2.6. S˘ a se calculeze df (1. z ) = 0. y. dy. z ) = −2z + 3 ∂x ∂y ∂z ∂2f ∂2f ∂2f ( x. y. y. dy ). z ). dz ) = ∂f ∂f ∂f (x. (x. dy ) = Solut ¸ie. df (x. y ) = 2 + 2 . z )(dx. (x. z ) = 2y − 1. z )(dx. dy ) pentru funct ¸ia f (x. z ) = 0. Pentru funct ¸iile de 3 variabile. z )(dx. y ) = 2 + 2 . ∂f ∂f ∂f (x. 2)(dx. 2 ◦ 2 . d2 f (1. dy ) = 2x + y − dx + x + 2y − dy x y df (1. y ) = 2x + y − . dz ) pentru 2 2 2 funct ¸ia f (x.

y. dy ) = 2 dx2 − 2 dy 2 . dy ) = − dx + dy . (∀) (x0 . dz ) = ∂2f ∂2f 2 ( x. . y. avem: df (x. (x. ∂x x ∂y y 1 ∂2f (x. x y 1 1 d2 f (x. y ) = f (x0 . y. Dac˘ af este continu˘ aˆ ımpreun˘ a cu primele ei n derivate part ¸iale ¸ si exist˘ a derivatele part ¸iale de ordin (n + 1). z )dx dy + ∂z ∂x∂y ∂2f ∂2f +2 (x. y )(dx. y0 )(y − y0 ) + ∂x ∂y 3. dz ) = (2x + 2)dx + (2y − 1)dy + (3 − 2z )dz d2 f (x. z )dy dz = ∂x∂z ∂y∂z = 2dx2 + 2dy 2 − 2dz 2 . (∀) (x. dy.3. S˘ a se calculeze diferent ¸ialele de ordinul I ¸ si II ale funct ¸iei f : D → R. Formula lui Taylor pentru funct ¸ii reale de dou˘ a variabile reale 65 ∂2f ∂2f ∂2f (x. y. O mult ¸ime D ⊆ R2 deschis˘ a¸ si conex˘ a se nume¸ ste domeniu.7 Formula lui Taylor pentru funct ¸ii reale de dou˘ a variabile reale 3. y. z ) = 0. y ) = − . ∂x∂y ∂y∂x 1 ∂2f (x. (Taylor) Fie D ⊆ R2 un domeniu iar f : Df → R. z )dz 2 + 2 (x. y ) = 2 . 2 ∂x x ∂2f ∂2f (x. y. z )(dx. = . ∂f 1 ∂f 1 (x. dy. 2 ∂y y Prin urmare: 1 1 df (x. y0 )(x − x0 ) + (x0 . y0 ) + 1 1! ∂f ∂f (x0 . y ) = 0. y ) = − 2 . y. atunci.  y y 2 f (x. 3◦ . ∂z∂x ∂z∂y ∂z 2 Avˆ and ˆ ın vedere cele de mai sus. z )dx dx + 2 (x. y ) = 0. Solut ¸ie. y0 ) ∈ D are loc: f (x. z ) dx + (x. z )(dx.2 Teorem˘ a. y ) ∈ D. z )dy 2 + ∂x2 ∂y 2 ∂2f ∂2f + 2 (x. y ) = ln x unde D = (x. y. (x. y. z ) = −2. x y 3. y ) ∈ R : x > 0 .1 Definit ¸ie.7. y.7. y. (x.7. z ) = 0. y )(dx.

η = y0 + θ2 (y − y0 ). y0 )(x − x0 )(y − y0 )+ 0 0 0 2! ∂x2 ∂x∂y ∂2f + 2 (x0 . . y0 = 0. η ) + (y − y0 ) (ξ. . y ) unde: 1 ∂ n+1 Rn (x. η )(x − x0 )n+1 + (n + 1)! ∂xn+1 + n + 1 ∂ n+1 f (ξ. η )( x − x )( y − y ) + f (ξ. µ 3. (ii) Dac˘ a x0 = 0. 1 ∂xn−1 ∂y n ∂nf ∂nf n−1 + ( x . . y0 )(y − y0 )2 ∂y + µ 1 ∂nf + ··· + (x0 . y ) = y x ˆ ın vecin˘ atatea punctului (1. 0 < θ2 < 1. 0 < θ2 < 1. y0 )(x − x0 )n−1 (y − y0 ) + . y0 ) + (x − x0 ) ∂f ∂f (ξ. formula lui Taylor devine formula Mac Laurin. S˘ a se scrie formula lui Taylor de ordin 2 pentru funct ¸ia f (x. se obt ¸ine formula cre¸ sterilor finite (Lagrange) pentru funct ¸ii de dou˘ a variabile: f (x. η = y0 + θ2 (y − y0 ). y0 )(y − y0 )n + 0 0 0 0 n − 1 ∂x∂y n−1 ∂y n + Rn (x. (iii) Dac˘ a n = 0. 0 < θ1 < 1. y )( x − x ) + 2 (x0 . η )(x − x0 )(y − y0 )+ 1 ∂xn ∂y ´ µ n +1 ∂ n+1 ∂ n+1 n + f ( ξ.4 Aplicat ¸ii. 1).66 ´ 3. 3. y ) = f (ξ. y ) = f (x0 . η )(y − y0 )n+1 0 0 n ∂x∂y n ∂y n+1 ξ = x0 + θ1 (x − x0 ).7.7.3 Observat ¸ii. 0 < θ1 < 1. η ). (i) Formula precedent˘ a se nume¸ ste formula lui Taylor pentru funct ¸ii de dou˘ a variabile. ∂x ∂y unde: ξ = x0 + θ1 (x − x0 ). y )( x − x )( y − y ) + (x0 . Funct ¸ii definite pe mult ¸imi din Rn 1 ∂2f ∂2f 2 + ( x . y0 )(x − x0 )n + n! ∂xn ´ n ∂nf (x0 . (La formula lui Taylor) 1◦ .

η )(x − 1)2 (y − 1)+ 3! ∂x3 ∂x2 ∂y ∂3f ∂3f 3 +3 ( ξ. 1) = 1 ∂x∂y ∂x∂y ∂2f ∂2f x −2 ( x. y ). z ) = cos(x + y + z ). 1)(y − 1) + ∂x ∂y 1 ∂2f ∂2f ∂2 f + (1. y ) = y x ln y ⇒ (1.7. y ) = x ( x − 1) y ⇒ (1. y ) = y x (ln y )2 ⇒ (1. y ) = y x (ln y )2 + y x−1 ⇒ (1. 1) = 1 ∂f ∂f (x.2 avem: f (x. 1)(y − 1)2 + (1. y.3. 1) + ∂f ∂f (1. y ) = 1! 2! = y + (x − 1)(y − 1) + R2 (x. y ) = f (1. 0 < θ2 < 1. η )( x − 1)( y − 1) + (ξ. y ) = x · y x−1 ⇒ (1. 1) = 0 2 ∂x ∂x2 ∂2f ∂2f (x. Calcul˘ am acum elementele ce intervin ˆ ın relat ¸ia precedent˘ a. y ) = 1 + 1 1 (y − 1) + 2(x − 1)(y − 1) + R2 (x. 1)(x − 1) + (1. η )(y − 1)3 ∂x∂y 2 ∂y 3 µ ´ unde ξ = 1 + θ1 (x − 1). 1 1! Restul formulei are exprimarea: 1 ∂3f ∂3f 3 R2 (x. . η )( x − 1) + 3 (ξ. y ).7. η = 1 + θ2 (y − 1). y ) = ( ξ. 1)(x − 1)2 +2 2 2! ∂x ∂x∂y ∂y + R2 (x. 0 < θ1 < 1. f (1. 1)(x − 1)(y − 1)+ 2 (1. S˘ a se scrie formula Mac Laurin de ordinul doi pentru funct ¸ia f (x. 1) = 1 ∂y ∂y ∂2f ∂2f (x. 1) = 0. ln 1 = 0 ∂x ∂x ∂f ∂f (x. 2◦ . Formula lui Taylor pentru funct ¸ii reale de dou˘ a variabile reale 67 Solut ¸ie. 1) = 1. Dup˘ a teorema 3. ∂y 2 ∂y 2 Deci f (x.

(0. 0. (0 . 0)x + (0. 0. 0) = − 1 . 0. 0 . ∂f ∂f (x. 0) = (0. Funct ¸ii definite pe mult ¸imi din Rn Solut ¸ie. y. τ ). 0 < θ2 < 1. 0. η. 0. z ) = − sin(x + y + z ). y. formula lui Mac Laurin are form˘ a asem˘ an˘ atoare celei pentru funct ¸ii de dou˘ a variabile. 0)z 2 + 2! ∂x2 ∂y 2 ∂z 2 ∂2f ∂2f ∂2f (0. 0 . z ) = f (0. y. y. y. 0. η = θ2 y . 0) = 0. z ) = − cos( x + y + z ). ∂y 2 ∂y 2 ∂y 2 ∂z ∂2f ∂2f ( x. z ) = − cos( x + y + z ). ∂z 2 ∂z 2 Prin urmare: f (x. 0. Pentru funct ¸ii de trei variabile. 0) = 0 ¸ si analog ∂x ∂x ∂f ∂f (0. expresia restului cont ¸inˆ and derivatele part ¸iale de ordinul trei ale funct ¸iei ˆ ıntr-un punct (ξ. 0)y + (0. z ) = 1 − 1 2 (x + y 2 + z 2 + 2xy + 2xz + 2yz ) + R2 (x. ∂y ∂z ∂2f ∂2f ∂2f ( x.68 3. 0. ∂x2 ∂y ∂x2 ∂y ∂x2 ∂z ∂2f ∂2f ∂2f ( x. y. z ). 0. y. ξ = θ1 x. 0. f (0. (0. y. y. ˆ In cazul nostru: f (x. z ). 0 < θ1 < 1. 0. 0) + + 1 ∂f ∂f ∂f (0. 0) x + (0 . 0. 0) = −1. 2! . 0. 0)xz + 2 (0. (0. (0 . 0. 0 . 0) = −1. 0)yz + ∂x∂y ∂x∂z ∂y∂z +2 + R2 (x. z ) = 2! 1 = 1 − (x + y + z )2 + R2 (x. 0) = −1. 0)z + 1! ∂x ∂y ∂z ∂2f ∂2f 1 ∂2f 2 2 (0 . 0)xy + 2 (0. 0) y + (0. (0. 0) = cos 0 = 1. 0 < θ3 < 1. τ = θ3 z . 0) = − 1. z ) = − cos( x + y + z ). 0. 0 .

Extremele funct ¸iilor reale de dou˘ a variabile reale 69 3. ¬ ¬ ¬ ∂2f ¬ ∂2f ( x .3.3 Observat ¸ii. y ) ∈ V ∩ Df . y0 ) = 0. (x0 . (ii) Punctele stat ¸ionare ale funct ¸iei f : Df → R au ca ¸ si coordonate solut ¸iile sistemului: ∂f ∂x ∂f ∂y (x. y0 )¬ ¬ ¬ < 0. Fie Df ⊆ R2 . y0 ) ≤ f (x. y0 ) ∂x∂y (x0 . y ) 0 0 0 0 ¬ ∂x∂y ∂y 2 extrem. y ). ¬ 2 ∂2f ¬ ∂ f ¬ ¬ ∂x2 (x0 . y ) < 0 ¸ s i 0 0 0 0 2 ¬ ∂2f ¬ ∂x2 ∂ f ¬ ¬ ( x .8. y ) nu e un punct de (iii) ¬ 2 0 0 ¬ ∂2f ¬ ∂ f (x .4 Teorem˘ a. atunci (x . y0 ) ∂y 2 un punct de minim local al lui f .8.2 Teorem˘ a.8. y ) = 0. y0 ) ∈ Df ¸ si f : Df → R. (∀) (x. ∂x ∂y 3. dac˘ a exist˘ a o vecin˘ atate V a lui (x0 . Un punct de minim local sau maxim local se nume¸ ste punct de extrem local. y0 ) = 0. y ) ¬ ∂x2 (x0 . (i) Un punct ˆ ın care se anuleaz˘ a derivatele part ¸iale de ordinul I se nume¸ ste punct stat ¸ionar al funct ¸iei f . Presupunem c˘ a f : Df → R are derivate part ¸iale de ordinul ¸ionar al lui f . y ). y0 ) ≥ f (x. y ) e (i) ∂x2 (x0 . atunci: f : Df → R iar f are derivate part ∂f ∂f (x0 . y ) ( x . y0 ) astfel ca f (x0 . 3. y ) ¬ ∂x2 (x0 . y0 ) > 0 ¸ si ¬ ∂ 2 f 0 0 2f ¬ ∂ ¬ (x0 . y ) ∈ V ∩ Df . y0 ). (∀) (x. y0 ) ¬ 0 0 2 ∂x∂y ∂ f ¬ ¬ > 0. y0 ) astfel ca f (x0 . 3. deci orice punct de extrem local al lui f este punct stat ¸ionar al lui f . dac˘ a exist˘ a o vecin˘ atate V a lui (x0 . atunci (x .8 Extremele funct ¸iilor reale de dou˘ a variabile reale 3. y ) ( x .1 Definit ¸ie. (x0 . y0 ) ¬ ∂x∂y (x0 . y0 ) se nume¸ ste: (i) punct de maxim local al lui f . y ) = 0 (x.8. y ) 0 0 0 0 2 ∂x∂y ∂y un punct¬ de maxim local al lui f . ˆ In cele ce urmeaz˘ a se vor prezenta caracteriz˘ ari ale punctelor de extrem local cu ajutorul derivatelor part ¸iale. (ii) punct de maxim local al lui f . doi continue pe Int D iar (x0 . Punctul (x0 . atunci (x . Dac˘ a (x0 . (x0 . y ) e (ii) ∂ ( x .8. y0 ) ¬ 0 0 2 ∂x∂y f ¬ ¬ > 0. y0 ) ∈ Int Df este un punct de extrem local pentru ¸iale de ordinul I ˆ ın (x0 . y0 ) se nume¸ ste punct ¸ sa al lui f . y0 ) ∈ Int D e un punct stat Dac˘ a: ¬ ¬ ¬ ∂2f ¬ ∂2f ( x . .

Obt ¸inem punctele stat ¸ionare M1 (2. 1). fmin = f (0. 0) = 2 > 0. 2 ∂x ∂x2 (0. f (x. y ) = x3 + 3xy 2 − 15x − 12y . Afl˘ am punctele stat ¸ionare. Aflat ¸i punctele de extrem ale funct ¸iei f : R2 → R. 2). Solut ¸ie. Aflat Solut ¸ie. Deci (0. ¬ 2 ¬ ∂ f ¬ ∂x2 ¬ ¬ ∂2f ¬ ∂2f ∂2f ( x. 0) e un punct ¸ sa al funct ¸iei f . Aplicˆ and teorema 3. y ) = x2 + y 2 . y ) = 0 ´ ⇔ 2x = 0 2y = 0 ⇔ x=0 y=0 ¬ ¬ ∂2f ¬ ∂x2 ¬ ¬ ∂2f ¬ ∂2f ∂2f (x. rezolvˆ and sistemul: ∂f ∂x ∂f ∂y (x. ¸i extremele funct ¸iei f : R2 → R f (x. 0)¬ ¬ (0. Afl˘ am punctele stat ¸ionare.4 se constat˘ a c˘ a M1 e punct de minim local. 2◦ . y ) = 4x2 − 2xy + y 2 + 4x − y − 5. f (x. y ) = 0 ´ ⇒ 2x = 0 −2y = 0 ´ ⇒ x=0 y = 0. y ) = x2 − y 2 . . ∂x2 ∂x2 (0. Solut ¸ie. 0) 2 ∂y ¬ ∂x∂y (0. Aflat ¸i extremele funct ¸iei f : R2 → R. y ) = 2 ⇒ (0. 0) e punct de minim (unic) al lui f . M2 (1. 0) = 0.8. 0) (0. M3 (−2. −2). y ) = 0 (x. 0) ¬ ∂2f ∂x∂y (0.8. f (x. M3 e maxim local iar M4 e punct ¸ sa. 0)¬ ¬ ¬ ∂2f ¬ (0 . rezolvˆ and sistemul: ∂f ∂x ∂f ∂y (x. ∂f ∂x ∂f ∂y (x. 0) = 2 > 0.70 3. 0) ¬ ¬ ¬ ¬ = ¬ ¬ ¬ ¬ ¬ 2 0 ∂x∂y 0 −2 ¬ ¬ ¬ ¬ ¬ = −4 < 0. (De determinare a punctelor de extrem) 1◦ . 4◦ . f nu are puncte de extrem. punctul (0. y ) = 0 (x. Afl˘ am punctele stat ¸ionare ale lui f . y ) = 0 ´ ⇒ 6xy − 12 = 0 3x2 + 3y 2 − 15 = 0 ´ ⇒ x2 + y 2 − 5 = 0 xy = 2. 0) = ¬ ¬ ¬ ¬ ¬ 2 0¬ ¬ 0 2¬ ¬ ¬ = 4 > 0. y ) = 0 (x. 0) ∂2f ∂x∂y ∂2f ∂y 2 (0. M4 (−1. 3◦ .5 Aplicat ¸ii. G˘ asit ¸i extremele funct ¸iei f : R2 → R. −1). Prin urmare. M2 e punct ¸ sa. Funct ¸ii definite pe mult ¸imi din Rn 3. y ) = 2 ⇒ (0.

y0 ) astfel ca f (x. f. 0 e minim local. Valoarea maxim˘ a a lui f este fmax = f (5. y0 = 7. Se constat˘ a c˘ a P e un punct de minim local. . 1) e punct de maxim local. Punctul (x0 . y ) = 0 . 3. Se constat˘ a c˘ a M1 e un punct de minim local iar M2 e maxim local. de coordonate x0 = 5. M − 1 2 . y ) = 0 se nume¸ ste leg˘ atur˘ a. y ) ∈ D : g(x. y0 ) pentru orice (x. f (x. problema determin˘ arii extremelor funct ¸iei de dou˘ a variabile se reduce la determinarea extremelor unei funct ¸ii de o singur˘ a variabil˘ a. y ) = 80x − 2x2 − xy − 3y 2 + 100y ¸ stiind c˘ a x + y = 12. Aceast˘ a metod˘ a de determinare a extremelor condit ¸ionate se nume¸ ste metoda direct˘ a. 7) = 868. 6◦ . Solut ¸ie. (i) Condit ¸ia g(x.9 Extreme condit ¸ionate (legate) ale funct ¸iilor reale de dou˘ a variabile reale  3. y ) = x3 + y 3 + 3y 2 − 3y − 5◦ . 12 − x) = −4x2 + 40x + 768. f (x.9. asit ¸i extremele funct ¸iei f : R2 → R. E = (x. g : D → R. Punctele stat ¸ionare sunt M1 (1. y ) = f (x. Extreme condit ¸ionate (legate) ale funct ¸iilor reale de dou˘ a variabile reale 71 Solut ¸ie. y ) ≤ f (x0 . Solut ¸ie.3 Exemplu. y ) ∈ V . G˘ asit ¸i extremele funct ¸iei f : R2 → R. Solut ¸ie. 1) ¸ si M2 (−1. f (x. F˘ ar˘ a nici o dificultate se obt ¸ine c˘ a f are un unic punct de maxim. Din condit ¸ia de leg˘ atur˘ a x + y = 12 ⇒ y = 12 − x ¸ si atunci f (x.1 Definit ¸ie. −3). (De determinare a extremelor condit ¸ionate prin metoda direct˘ a) S˘ a se determine extremele funct ¸iei f : R2 → R. Analog se define¸ ste punctul de minim legat. (ii) ˆ In cazul ˆ ın care din condit ¸ia de leg˘ atur˘ a poate fi explicitat˘ a una din variabile ˆ ın funct ¸ie de cealalt˘ a.9. Fie D ⊆ R2 deschis˘ a. y 7◦ .3. Solut ¸ie. 2). Este unicul punct de extrem.9. G˘ asit ¸i punctele de extrem ale funct ¸iei f : R2 → R. y ) = xy 2 ex−y . G˘ 3x − 3. 3. y0 ) ∈ E este un punct de maxim condit ¸ionat (legat) al funct ¸iei f dac˘ a exist˘ a o vecin˘ atate V ⊂ E a lui (x0 . y ) = √1+x+ 2 1+x +y 2 . f (x. M (1.2 Observat ¸ii. 3. 0) (a ∈ R) ¸ si P (−1.9. Punctele stat ¸ionare sunt Ma (a.

Funct ¸ia lui Lagrange este: G(x. y ) = 0 g(x. 7) e un punct de maxim pentru G.9. Funct ¸ii definite pe mult ¸imi din Rn 3. 7) = ¬ ¬ ¬ ¬ ¬ −4 −1 ¬ ¬ −1 −6 ¬ ¬ ¬ = 23 > 0.5 Exemplu. (De aplicare a metodei multiplicatorilor Lagrange) Determinat ¸i extremele funct ¸iei f : R2 → R. care const˘ a ˆ ın parcurgerea etapelor urm˘ atorului algoritm: (i) Se construie¸ ste funct ¸ia lui Lagrange G : E → R. (5. y ) = 0 (x. deci (5. y ) = 27x − xy − 2x2 = 3y 2 + 47y + 636. y ) = 0 ⇒ x=5 y=7 λ = −53.72 3. y ) = f (x. care sunt punctele de extrem condit ¸ionat ale lui f . (ii) Se g˘ asesc punctele stat ¸ionare ale lui G rezolvˆ and sistemul: ∂G ∂x ∂G ∂y (x.4 Observat ¸ie.9. y ) = 0. 7)¬ ¬ (5. 7) ¬ ¬ ¬ ¬ ∂x∂y (5. y ) + λg(x. 7) = −4 < 0 ∂x2 ¬ 2 ¬ ∂ G ¬ ∂x2 ¬ ¬ ∂2G ¬ G(x. G˘ asim punctele stat ¸ionare ale lui G ¸ si valoarea lui λ rezolvˆ and: ∂G ∂x ∂G ∂y (x. problemele de extrem condit ¸ionat se rezolv˘ a prin metoda multiplicatorilor Lagrange. y ) = 80x − 2x2 − xy − 3y 2 + 100y + λ(x + y − 12). x + y = 12 Pentru λ = −53 funct ¸ia lui Lagrange are expresia Se constat˘ a u¸ sor c˘ a ∂2G (5. ˆ In cazul ˆ ın care condit ¸ia de leg˘ atur˘ a nu permite explicitarea uneia dintre variabile ˆ ın funct ¸ie de cealalt˘ a. deci ¸ si pentru f . 3. y ) (aici λ se nume¸ ste multiplicator Lagrange). Valoarea maxim˘ a a lui f ˆ ın acest punct este fmax = f (5. G(x. f (x. (iii) Se aleg punctele de extrem ale lui G. y ) = 80x − 2x2 − xy − 3y 2 + 100y ¸ stiind c˘ a x + y = 12. 7) ∂2G ∂x∂y ∂2G ∂y 2 (5. y ) = 0 (x. . 7) = 868. Solut ¸ie.

y ) = 6x2 + 10y 2 + xy + 30. Se nume¸ ste funct ¸ie implicit˘ a definit˘ a de ecuat ¸ia F (x. 3 9 fmin = f 6 5 .1 Definit ¸ie. se obt ¸ine punctul de 1 1 minim − 2 . (∀) x ∈ A. V ⊆ B astfel c˘ a F are derivate part ¸iale de ordinul ˆ ıntˆ ai continue pe U ×V. Fie A.3. (iii) f : R2 → R. (b) Funct ¸ia f are derivat˘ a de ordinul ˆ ıntˆ ai continu˘ a pe U0 .10. (iv) Se pot aplica ambele metode. x − y = 34.2 Teorem˘ a. Funct ¸ii implicite de o variabil˘ a 73 3. U ⊆ A ¸ lui y0 . f (x.6 Aplicat ¸ii. 2x − y = 3. f (x. Fie D ⊆ R2 . (v) f : D → R. Dac˘ a: (i) F (x0 . V0 ⊆ V precum ¸ si o funct ¸ie f : U0 → V0 cu propriet˘ a¸ t ile f (x0 ) = y0 ¸ si F (x.10. f (x)) = 0. (x. x + y = − 3 . −3 5 e punct de minim ¸ si (iii) Se aplic˘ a metoda multiplicatorilor Lagrange. y0 ∈ Int B iar F : A × B → R. si exist˘ a o vecin˘ atate V a (ii) Exist˘ a o vecin˘ atate U a lui x0 . f (x)) . 3. x0 ∈ Int A. f (x.10 Funct ¸ii implicite de o variabil˘ a 3. 1 1 55 1 ∗ 2 2 (iv) f : R∗ + × R+ → R. . 4 3 . (∀) x ∈ U0 . f (x. −13).9. π 2 . ç ä (ii) Se pot aplica ambele metode. se obt ¸ine punctul de minim (21.4 3 sunt punctele de 3. U0 ⊆ U ¸ lui y0 . −3 . y ) = x2 + y 2 . B ⊆ R astfel ca A×B ⊆ D. F : D → R iar A. extrem. 6 5 . f (x)) = 0. f (x. atunci si exist˘ a o vecin˘ atate V0 a (a) Exist˘ a o vecin˘ atate U0 a lui x0 . Int B = ∅. y ) = 2x − 3y . 4x2 + y 2 = 10. f (x)) (∀) x ∈ U0 . Solut ¸ie. −13) = 4093. 3 ¸ si punctul de maxim 2 . (ii) f : R2 → R. y ) = cos2 x + cos2 y . (La determinarea extremelor cu leg˘ aturi) Aflat ¸i extremele cu leg˘ aturi ale funct ¸iilor de mai jos: (i) f : R2 → R. y ) = 3(x + y ) − x + y + 12 . care se exprim˘ a prin relat ¸ia: ∂x f ′ (x) = − ∂F ∂y ∂F (x.10. (i) Se pot aplica ambele metode. (iii) ∂F ∂y (x0 . y0 ) = 0. D = 0. y ) = 0 o funct ¸ie f : A → B care verific˘ a ecuat ¸ia F (x. Int A = ∅. fmin = f (21.7 3 ¸ si 7 3 . x + y = π 4 . −5 = 5 . B ⊆ R. y0 ) = 0.

1) = 1 + 1 − 1 + 1 − 2 = 0. Solut ¸ie. (i) F (1. y ) = 6y (x2 + y 2 ) − 6y = 6y (x2 + y 2 + 1)(x2 + y 2 − 1) ∂y ∂F x ∂x (x. y (x)) = 0. (∀) x ∈ U0 . y ) = 6x(x2 + y 2 )2 − 6x = 6x(x2 + y 2 + 1)(x2 + y 2 − 1) ∂x ∂F (x. Solut ¸ie.continu˘ a pe orice vecin˘ atate a lui (1. (x. Fie F : R2 → R. (iii) ∂F ∂y a o vecin˘ atate Conform teoremei 3. y ) = (x2 + y 2 )3 − 3(x2 + y 2 ) + 1.10.continu˘ a pe orice vecin˘ atate a lui (1. 2 y y3 . 1). Verific˘ am ipotezele teoremei 3.2. S˘ ′ ′′ implicit˘ a y pe o vecin˘ atate a punctului (1. y ) = 3x2 − 1 . ∂F (x. S˘ a se calculeze y ′ (x) ¸ si y ′′ (x) pentru funct ¸ia implicit˘ a y = y (x) definit˘ a de ecuat ¸ia: (x2 + y 2 )3 − 3(x2 + y 2 ) + 1 = 0.10. S˘ a se calculeze y (x) ¸ si y (x). y ) = 0. =− 2 3y + 1 ∂y (x. F (x. 1). (1. (La teorema de existent ¸˘ a a funct ¸iilor implicite de o variabil˘ a) a se arate c˘ a ecuat ¸ia x3 + y 3 − x + y − 2 = 0 define¸ ste o funct ¸ie 1◦ . (ii) ∂F ∂x ∂F ∂y (x.3 Aplicat ¸ii. ˆ In plus: ∂x y ′ (x) = − ∂F ∂F (x.10. atunci f are derivat˘ a de ordinul k continu˘ a pe U0 . 1). y ) = 3y 2 + 1 . y (x)) y ′′ (x) = − 6x(3y 2 + 1) − 6y · y ′ (3x2 − 1) x(3y 2 + 1)2 + y (3x2 − 1)2 = − 6 . y ) y ′′ (x) = − y − xy ′ y2 + x =− . 3. (3y 2 + 1)2 (3y 2 + 1)2 2◦ . Ecuat ¸ia enunt ¸ului se scrie ˆ ın forma F (x.2. exist˘ V0 ∈ V (1) ¸ si o funct ¸ie y : U0 → V0 astfel ca F (x.74 3. 1) = 3 · 12 + 1 = 4 = 0. y (x)) 3x2 − 1 . Funct ¸ii definite pe mult ¸imi din Rn Dac˘ a F are derivate part ¸iale de ordinul k continue pe U × V . F (x. exist˘ a o vecin˘ atate U0 ∈ V (1). y ) ⇒ y ′ (x) = − ∂F =− y ∂y (x. y ) = x3 + y 3 − x + y − 2.

y ) y ′′ (x) = (1 + y ′ )(x − y ) − (1 − y ′ )(x + y ) 2(x2 + y 2 ) = . .11. (x. . 2 x Solut ¸ie. y ) = 2 . F (x. (8y 3 − 3x)2 Se ˆ ınlocuie¸ ste apoi y ′ (x) ˆ ın expresia lui y ′′ (x). y ) = 0 o funct ¸ie f : A → B cu proprietatea F (x1 . Presupunem c˘ a exisn t˘ a A ⊆ R . y ) y ′ (x) = − ∂F = x−y ∂y (x. . . y ) y ′ (x) = − ∂F = = 16y 3 − 6x 8y 3 − 3x ∂y (x. y ) = −16x3 − 6y . . . .11 Funct ¸ii de mai multe variabile definite implicit 3. . Fie E ⊆ Rn+1 iar F : E → R. 2 ∂x x +y ∂y x + y2 ∂F x+y ∂x (x. y ) y ′′ (x) = (24x + 3y ′ )(8y 3 − 3x) − (24y · y ′ − 3)(8x3 + 3y ) .2 Teorem˘ a. ∂F ∂F (x. f (x1 .3. Se nume¸ ste funct ¸ie implicit˘ a definit˘ a de ecuat ¸ia F (x1 . S˘ a se calculeze y ′ (x) ¸ si y ′′ (x) pentru funct ¸ia implicit˘ a definit˘ a de ecuat ¸ia: y 4 − 4x4 − 6xy = 0. . . y ) = 1 2 ln(x2 + y 2 ) − arctg y x ∂F x+y ∂F y−x (x. b) = 0. xn . S˘ a se calculeze y ′ (x) ¸ si y ′′ (x) pentru funct ¸ia implicit˘ a definit˘ a de ecuat ¸ia: y 1 ln(x2 + y 2 ) − arctg = 0. Solut ¸ie. 3. B ⊆ R astfel ca A × B ⊆ E . A ⊂ Rn . . .11.1 Definit ¸ie. (x. . Int A = ∅. Fie F : A × B → R. an ) ∈ Int A. . Funct ¸ii de mai multe variabile definite implicit 75 3◦ . Dac˘ a: (i) F (a1 . . y ) = y 4 − 4x4 − 6xy. . an . . 4◦ .11. y ) = 16y 3 − 6x ∂x ∂y ∂F 16x3 + 6y 8x3 + 3y ∂x (x. (x − y )2 (x − y )2 3. B ⊆ R. y ) = 2 . xn ) = 0. . . F (x. Int B = ∅ iar a = (a1 . . . xn . b ∈ Int B .

atunci: atate V0 a lui b ¸ si o funct ¸ie (a) Exist˘ a o vecin˘ atate U0 a lui a. . y. y. . 2 ∂y 4z 3 . . z ) = − ∂F = . ∂y2 . . 1). xn ) = − ∂x . 0. y. . F (x. . y (x1 . y (x1 . ∂F ∂y ˆ In baza teoremei 3. (iii) ∂F ∂y (a1 . .11. . . . y (x1 . b) = 0. x4 )) ∂y i (x1 . ∂F ∂F ∂z y − 2x ∂z 2y − x ∂y (x. ∂y .11. . Funct ¸ii definite pe mult ¸imi din Rn (ii) Exist˘ a o vecin˘ atate U a lui a. z ) = x2 + y 2 − z 2 − xy . ∂F ∂xi ∂y (x1 . (∀) x = (x1 .3 Aplicat ¸ii. x2 . z ) = 2y − x. ∂x2 4z 3 ∂2z 2z 2 + (2x − y )(2y − x) = . y. . . (Funct ¸ii implicite de mai multe variabile) atat ¸i c˘ a ecuat ¸ia x2 + y 2 − z 2 − xy = 0 define¸ ste o funct ¸ie implicit˘ a 1◦ . astfel ˆ ıncˆ at F are derivate part ¸iale de ordinul ˆ ıntˆ ai continue pe U ×V. .76 3. = − ∂F = . xn . atunci y are derivate part ¸iale de ordin k continue pe U0 . a2 . . ∂F ∂x F (−1. Ar˘ ∂z ∂z ∂ 2 z z = z (x. o vecin˘ y : U0 → V0 astfel ca: F (x1 . xn . xn )) Dac˘ a F are derivate part ¸iale de ordinul k continue pe U × V . xn )) = 0. . . x2 . U ⊆ A. Calculat ¸i ∂x . y. . .11. (x. xn ) ∈ U0 .2 este teorema de existent ¸˘ a a funct ¸iilor implicite de mai multe variabile. y. .2 obt ¸inem: (x. an . . ∂x ∂y 4z 3 ∂2z 4z 2 − (2y − x)2 = . ∂F ∂z (x. ∂x 2z ∂y 2z ∂z (x. ∂2z ∂x2 . z ) = 2x − y . (b) Funct ¸ia y are derivate part ¸iale de ordinul ˆ ıntˆ ai continue pe U0 . 0. ¸ si exist˘ a o vecin˘ atate V a lui b. . z ) ∂z (x. y ) ˆ ıntr-o vecin˘ atate a punctului (−1. . . . . 3. ∂2z ∂x∂y . z ) ∂x (x. . . x4 . z ) ∂2z −4z 2 + (2x − y )2 = . Solut ¸ie. . Teorema 3. . exprimate prin egalit˘ a¸ tile: ∂F (x1 . y. z ) = −2z . y. . . . 1) = 1 + 0 − 1 − 0 = 0. V ⊆ B . . . .

z ) = − ∂F =− ∂x z−2 ∂z (x. z ) = − ∂F =− ∂y z−2 ∂z (x. F (x. y ) definit˘ a de ecuat ¸ia = −2 (z − 2)2 + 2y 2 (z − 2)3 x2 + y 2 + z 2 − f (x + y + z ) = 0. Solut ¸ie. ∂x2 (z − 2)3 ∂x∂y (z − 2)3 ∂y 2 3◦ . Funct ¸ia z = z (x. S˘ a se calculeze derivatele part ¸iale de ordinul I ¸ si II pentru funct ¸ia implicit˘ a z = z (x. Conform teoremei 3. F (x. y. 2z − f ′ (u) x y . z ) = x + y + z − f (u). y. y ) definit˘ a de ecuat ¸ia: x2 + 2y 2 + z 2 − 4z − 8 = 0. = − . y. Not˘ am x + y + z = u ¸ si 2 2 2 atunci F (x. ∂u ∂y 2z − f ′ (u) ∂z ∂z Atunci: (y − z ) ∂z −(2x − f ′ (u))(y − z ) − (2y − f ′ (u))(z − x) ∂z + (z − x) = = ∂x ∂y 2z − f ′ (u) 2z (x − y ) − f ′ (u)(x − y ) = = x − y. Ar˘ atat ¸i c˘ a: (y − z ) ∂z ∂z + (z − x) = x − y. z ) ∂F ∂z 2y ∂y (x. z ) = x2 + y 2 + z 2 − f (x + y + z ). y.11. ∂x ∂y Solut ¸ie.11. z z ∂F 4◦ . y.2 avem: ∂F 2x − f ′ (u) ∂u ∂z 2x − f ′ (u) ∂x ∂x = − ∂F = − = − ∂x 2z − f ′ (u) 2z − f ′ (u) ∂u ∂z ∂z 2y − f ′ (u) ∂u ∂z 2y − f ′ (u) ∂y ∂x = − = − ∂F = − .3. Fie funct ¸ia z = z (x. z ) (z − 2)2 + x2 ∂ 2 z 2xy ∂2z ∂2z = − . y. y ) e definit˘ a de ecuat ¸ia: f =0 . Funct ¸ii de mai multe variabile definite implicit 77 2◦ . z ) = x2 + 2y 2 + z 2 − 4z − 8. ∂F ∂z x ∂x (x. y. unde f = f (u) e o funct ¸ie derivabil˘ a.

v ) unde u = . ∂x ∂u ∂x z ∂u ∂y ∂v ∂y z ∂v ∂F ∂f y ∂f ∂u ∂f ∂v ∂f x = · + · =− · 2− · . y.11.78 3. ∂x ∂y x z Solut ¸ie. z ) = f (u. ∂y ∂F = 3z 2 − 3xy. = · = · . ∂y 3(z 2 − xy ) ∂z 6◦ . Calculat ¸i ecuat ¸ia: . ∂F . ∂x ∂F = 6y 2 − 3xz − 2. ∂z ∂y pentru funct ¸ia implicit˘ a z = z (z. Solut ¸ie. ∂F ∂f ∂u 1 ∂f ∂F ∂f ∂v 1 ∂f = · = · .v= y z . F (x. 5◦ . Fie F (x. ∂y x ∂u + y ∂v ∂z Prin urmare: x ∂z ∂z 1 +y = ∂f ∂x ∂y x ∂u + y ∂f ∂v ∂z ∂x ∂F zx ∂f ∂f + zy ∂u ∂v = z. v ) are derivate part ¸iale de ordinul ˆ ıntˆ ai continue. ∂F = 3x2 − yz . Funct ¸ii definite pe mult ¸imi din Rn unde f = f (u.2 avem: ∂F ∂z x2 − yz 3(x2 − 4z ) ∂x = − ∂F =− 2 =− 2 ∂x 3(z − xY ) z − xy ∂z ∂z 6y 2 − 3xz − 2 ∂y = − ∂F = − . ∂z Dup˘ a teorema 3. y ) definit˘ a de x3 + 2y 3 + z 3 − 3xyz − 2y + 3 = 0. Ar˘ atat ¸i c˘ a: x ∂z ∂z +y = z. = − ∂F ∂x x ∂u + y ∂v ∂z z ∂f ∂z ∂y = − ∂F = ∂f ∂v ∂f . ∂z ∂u ∂z ∂v ∂z ∂u z ∂v z 2 Atunci: ∂F z ∂f ∂z ∂x = ∂f ∂u ∂f . S˘ a se calculeze derivatele part ¸iale de ordinul I ¸ si II pentru funct ¸ia implicit˘ a z = z (x. y. y ) definit˘ a de ecuat ¸ia: 4x2 + 9y 2 + 16z 2 − 1 = 0. z ) = x3 + 2y 3 + z 3 − 3xyz − 2y + 3.

1) = . y. y = 0. F (x. ∂x ∂y 64z 3 ∂2z 9 16z 2 + 9y 2 · = − . ∂y 2 256 z3 7◦ . 0. y − 3z ) = 0 unde f = f (u. Funct ¸ia z = z (x. ∂y ∂F = 32z. S˘ a se calculeze derivatele part ¸iale de ordinul I ¸ si II relativ la x = 2. 0. v ) e o funct ¸ie cu derivate part ¸iale de ordinul I continue. ∂x ∂F = 4y . ∂z 9y ∂z ∂y = − ∂F = − ∂y 16z ∂z ∂F 1 ∂ ∂2z =− · 2 ∂x 4 ∂x Analog: ∂z x 1 z − x ∂x 4z 2 + x2 =− · = − .11. y ) e definit˘ a de ecuat ¸ia f (x − 2z. 8◦ . 0. ∂y ∂F = 2z − 8x − 1 ∂z ∂F ∂z 4x − 8z ∂z 8−8 ∂x = − ∂F = ⇒ (2. ∂F = 4x − 8z . ∂x2 64 ∂z 4y ∂z ∂y = − ∂F = ⇒ (2. Funct ¸ii de mai multe variabile definite implicit 79 Solut ¸ie. 0. 1) = 0 ∂y 8x − 2z + 1 ∂y ∂z ∂F Analog se calculeaz˘ a ∂2z ∂x ∂y (2. 0. ∂x ∂y . z ) = 4x2 + 9y 2 + 16z 2 − 1. y ) definit˘ a de ecuat ¸ia: 2x2 + 2y 2 + z 2 − 8xz − z + 8 = 0.2 avem: ∂F x ∂z ∂x = − ∂F =− . 1) ¸ si ∂2z ∂y 2 (2. Solut ¸ie.11. y. ∂x Dup˘ a teorema 3. F (x. z ) = 2x2 + 2y 2 + z 2 − 8xz − z + 8.3. 1) = =0 ∂x 8x − 2z + 1 ∂x 16 − 2 + 1 ∂z ∂z ∂z 4 − 8 ∂x (8x − 2z +1) − 8 − 2 ∂x (4x − 8z ) ∂2z ∂ 4x − 8z = = 2 2 ∂x ∂x 8x − 2z +1 (8x − z + 1) 2 ∂ z 15 ⇒ (2. ∂F = 8x. Ar˘ atat ¸i c˘ a: 2 ∂z ∂z +3 = 1. ∂x 4z ∂z ∂F = 18y . 1). z 4 z2 16z 3 9xy ∂2z =− . z = 1 pentru funct ¸ia z = z (x.

∂x ∂y z y Solut ¸ie. . v ).80 3. y. unde f = f (u. ∂z ∂u ∂z ∂v ∂z ∂u ∂v Atunci: ∂f ∂F ∂z ∂x = − ∂F = ∂f ∂u ∂f . z ) = f (u.v=y+ z x . Funct ¸ia z = z (x. z ) = f (u.y + y x = 0. v = y − 3z . y. Ar˘ atat ¸i c˘ a: z ∂z ∂z +y = z − xy. ∂F ∂f ∂u ∂f ∂v ∂f = · + · = ∂x ∂u ∂x ∂v ∂x ∂u ∂F ∂f ∂u ∂f ∂v ∂f = · + · = ∂y ∂u ∂y ∂v ∂y ∂v ∂F ∂f ∂u ∂f ∂v ∂f ∂f = · + · = −2 −3 . u = x + . ∂F ∂F ∂u ∂f ∂v ∂f z ∂f = · + · = − 2· ∂x ∂u ∂x ∂v ∂x ∂u x ∂v ∂F ∂f ∂u ∂f ∂v z ∂f ∂f = · + · =− 2 · + ∂y ∂u ∂y ∂v ∂y y ∂u ∂v ∂F ∂f ∂u ∂f ∂v 1 ∂f 1 ∂f = · + · = · + · . y ) e definit˘ a de ecuat ¸ia: f x+ z z .2. u = x − 2z . v ). ∂z ∂u ∂z ∂v ∂z y ∂u x ∂v Dup˘ a teorema 3. v ) are derivate part ¸iale de ordinul ˆ ıntˆ ai continue. ∂y 2 ∂u + 3 ∂v Prin urmare: 2 2 ∂f + 3 ∂f ∂z ∂z ∂v +3 = ∂u = 1. ∂f ∂f ∂x ∂y 2 ∂u + 3 ∂v 9◦ . avem: ∂f z ∂F − ∂f ∂z ∂u + x2 · ∂v ∂x = − ∂F = 1 ∂f 1 ∂f ∂x ∂z y · ∂u + x · ∂v ∂z ∂y = − ∂F = ∂y ∂z ∂F z y2 1 y · ∂f ∂u · ∂f ∂u − + ∂f ∂v 1 ∂f · x ∂v . F (x. Funct ¸ii definite pe mult ¸imi din Rn Solut ¸ie. f (x.11. ∂x 2 ∂u + 3 ∂v ∂z ∂f ∂z = ∂f ∂v ∂f .

12 Schimb˘ ari de variabil˘ aˆ ın expresii ce cont ¸in derivate Presupunem c˘ a y = y (x) este derivabil˘ a¸ si not˘ am y ′ (x) = dy . Schimb˘ ari de variabil˘ aˆ ın expresii ce cont ¸in derivate 81 Deci: ∂f z ∂f z ∂f −x ∂f ∂z ∂z ∂u + x · ∂v + y · ∂u − y ∂v = z +y = 1 ∂f 1 ∂f ∂x ∂y y · ∂u + x · ∂v = 1 (z − xy ) y · 1 y · ∂f ∂u ∂f ∂u 1 + (z − xy ) x · ∂f ∂v + 1 x · ∂f ∂v = z − xy. dx dt Prin urmare: y ′′ (x) = d2 y d dy d dy d dy = = − t2 = − t2 − t2 = 2 dx dx dx dt dx dt dt dy d2 y dy d2 y = t2 2t + t2 2 = t3 2 + t 2 . dt dx dx ϕ (t) dt d 1 d (·) = ′ · (·). (La schimb˘ ari de variabile ˆ ın expresii ce cont ¸in derivate) 1◦ . .1 Aplicat ¸ii. dt dt dt dt (*) .3.12. dt dx dt t dx dx dt Avem deci operatorul de derivare: d d (·) = −t2 (·). x = ϕ(t) = 1 t 1 t Am obt ¸inut deci operatorul de derivare: y (x) =0 x2 .12. 3. dx ϕ (t) dt 3. S˘ a se transforme ecuat ¸ia: x2 y ′′ (x) + 2xy ′ (x) + f˘ acˆ and schimbarea de variabil˘ ax= Solut ¸ie. Facem schimbarea de variabil˘ a x = ϕ(t) cu ϕ derivabil˘ a¸ si suntem interesat ¸i de leg˘ atura dy dy ce exist˘ aˆ ıntre dx ¸ si dt x = ϕ(t) ⇒ dy ′ 1 dy dy dy = ϕ (t) ⇒ = ′ · . dy dy dx 1 dy dy dy = · =− 2 · ⇒ = − t2 · .

Funct ¸ii definite pe mult ¸imi din Rn ˆ Inlocuind ˆ ın ecuat ¸ia dat˘ a. Solut ¸ie. dt2 a se transforme ecuat ¸ia: 2◦ . y ′′ = z ′′ x2 z z − 4x ¸ia se transform˘ aˆ ın: 3 + 6 x4 . y ′ = z′ x2 z x2 . 4◦ . S˘ a se transforme ecuat ¸ia d2 y dt2 = 0. S˘ (4 + x2 ) d2 y dy =0 +x 2 dx dx prin schimbarea de variabil˘ a x = 2sht. x = ϕ(t) = et − e−t dy dy dx dy t dy dy 1 = · = (e + e−t ) = 2cht ⇒ y ′ = · dt dx dt dx dx 2cht dt 2y d d 1 dy 1 d dy y ′′ = 2 = · = · = dx dx 2cht dt 2cht dt dx æ é 1 d 1 dy 1 −sht dy 1 d2 y = · · = · + · = 2cht dt 2cht dt 2cht 2ch2 t dt 2cht dt2 æ é 1 dy d2 y = −tht + 2 . Ecuat z ′′ − z = 4x. obt ¸inem: t 2 adic˘ a: dy d2 y +t 2 dt dt − 2t dy + t2 y = 0. S˘ a se transforme ecuat ¸ia x3 d3 y dy +x −y =0 3 dx dx . ′ − 2z x3 . dt d2 y + y = 0. 4ch2 t dt dt unde tht = sht cht . x2 y ′′ (x) + 4xy ′ (x) + (2 − x2 )y (x) = 4x prin schimbarea de funct ¸ie y = Solut ¸ie. 2 ch t dt dt dt 2 æ é si ecuat ¸ia se reduce la Dar 1 + sh2 t = ch2 t ¸ 3◦ .82 3. Ecuat ¸ia devine: 1 d2 y dy dy (1 + sh t) 2 − tht + tht = 0.

′′′ ′′ ′ ç Ecuat ¸ia devine: y ′′′ (t) − y ′′ (t) + y ′ (t) + y (t) = 0. Schimb˘ ari de variabil˘ aˆ ın expresii ce cont ¸in derivate 83 facˆ and schimbarea de variabil˘ a x = et . sh t sh t . dy dt = dx · dt = dx sht ⇒ dx = Avem deci operatorul de derivare: 1 sht · dy dt . dy dt = dx · dt = dx e ⇒ y = dx = e dt celelalte derivate folosind operatorul de derivare: d d (·) = e−t (·). dy dx dy dy Solut ¸ie. Se calculeaz˘ a apoi Solut ¸ie.12. 5◦ . S˘ a se transforme ecuat ¸ia: (x2 − 1)y ′′ + xy ′ − y = 0 prin schimbarea de variabil˘ a x = cht. d2 y dx2 = e−t d dt d2 y dx2 = y ′′′ (x) = d3 y d = dx3 dx ↑ (∗ ) = e−t ç d ′′ d ä −2t (y (t)) = e−t e −y ′ (t) + y ′′ (t) = dt dt ä −t −2t ′ =r −2e −y (t) + y ′′ (t) + e−2t y ′′ (t) + y ′′′ (t) ç = =e −3t ä y (t) − 3y (t) + 2y (t) . dy dy t dy dx ′ −t dy . d 1 d (·) = · (·) dx sht dt y ′′ (x) = = d2 y d = 2 dx dx å (*) dy dx ↑ (∗ ) = è 1 d · sht dt dy dx = 1 d 1 ′ 1 cht 1 ′′ · y (t) = − 2 y ′ (t) + y (t) = sht dt sht sht sh t sht cht 1 = − 3 y ′ (t) + 2 y ′′ (t).3. dx dt Prin urmare: y ′′ (x) = d2 y d = 2 dx dx dy dx ↑ (∗ ) (*) = e−t d dt dy dx = = e−t d −t ′ e y (t) = e−t −e−t y ′ (t) + e−t y ′′ (t) = dt = e−2t −y ′ (t) + y ′′ (t) .

dy dx dy Solut ¸ie. se g˘ ase¸ ste: ′′ d2 y 1 dy d2 y y = 2 = tg t + . ◦ 7 . dx cos t dt Utilizˆ and (∗). se vor stabili expresiile operatorilor de derivare part ¸ial˘ a (exprimarea derivatelor part ¸iale ˆ ın raport cu ”vechile variabile” ˆ ın funct ¸ie de derivatele part ¸iale ˆ ın raport cu ”noile variabile”). (*) d d (·) = cos2 t (·) dx dt y ′′ (x) = d2 y d = dx2 dx ä dy dx ↑ (∗ ) = cos2 t ç d ′ d ä ′ (y (x) = cos2 t y (t) cos2 t = dt dt ç ä ç Ecuat ¸ia devine: y ′′ (t) + y (t) = 0. (*) é d 1 d (·) = · (·). (1 + x2 )2 y ′′ + 2x(1 + x2 )y ′ + y = 0 prin schimbarea x = tg t. S˘ a se transforme ecuat ¸ia: y ′′ (t) − y (t) = 0. Ca ¸ si ˆ ın cazul schimb˘ arii de variabile ˆ ın expresii ce cont ¸in derivate (ordinare).13 Schimb˘ ari de variabile ˆ ın expresii ce cont ¸in derivate part ¸iale Aceste schimb˘ ari prezint˘ a important ¸˘ a la transformarea ecuat ¸iilor cu derivate part ¸iale ˆ ıntr-o form˘ a mai simpl˘ a. dy dt = dx · dt = cos2 t · dx ⇒ Avem deci operatorul de derivare: dy dx = cos2 t dy dt . dy dt = dx · dt = dx cos t ⇒ Avem deci operatorul de derivare: dy dx = cos2 t y ′′ (t) cos2 t − 2 sin t cos ty ′ (t) = cos3 t y ′′ (t) cos t − 2y ′ (t) sin t . Funct ¸ii definite pe mult ¸imi din Rn Ecuat ¸ia devine: 6◦ . . dx cos2 t dt dt2 d2 y + 3y = 0.84 3. S˘ a se transforme ecuat ¸ia (1 − x2 )y ′′ (x) − xy ′ (x) + 3y (x) = 0 prin schimbarea de variabil˘ a x = sin t. dt2 æ Ecuat ¸ia devine: 3. = 1 cos t · dy dt . dy dx dy 1 Solut ¸ie.

1 Aplicat ¸ii.13. v ) = 0.13. Solut ¸ie. y ˆ ın funct ¸ie de derivatele ∂z ∂z v ∂z ∂x = ∂u − u · ∂v part ¸iale ˆ ın raport cu ”noile” variabile u. Obt ¸inem 1 ∂z ∂z ∂y = u · ∂v . ∂y ˆ ın funct ¸ie de ∂u . Schimb˘ ari de variabile ˆ ın expresii ce cont ¸in derivate part ¸iale 85 3. ∂u 2◦ . S˘ a se transforme ecuat ¸ia: ∂2z ∂2z ∂2z − 4 + 3 =0 ∂x2 ∂x∂y ∂y 2 punˆ and u = 3x + y . v ) = u. ∂z ∂v ∂z u ∂y = (derivatele part ¸iale ˆ ın raport cu ”vechile” variabile x. x(u. y = uv . v ). Avem z = z (x. . y (u. v ) = 0 ∂u u ∂v u ∂v ∂z − z (u.3. Atunci: ∂z ∂z ∂x ∂z = · + ∂u ∂x ∂u ∂y ∂z ∂z ∂x ∂z = · + ∂v ∂x ∂v ∂y Din sistemul ∂z ∂x ∂z ∂z +y −z =0 ∂x ∂y ∂y ∂z ∂z = +v ∂u ∂x ∂y ∂y ∂z · = u ∂v ∂y · ∂z ∂z ∂z exprim˘ am ∂x . v = x + y . Operatorii de derivare part ¸ial˘ a sunt deci dat ¸i de sistemul: + v ∂z ∂y = ∂z ∂u ∂z ∂v ∂ (·) = ∂y ∂ (·) = ∂x Ecuat ¸ia devine: u adic˘ a u 1 ∂ · (·) u ∂v ∂ v ∂ (·) − · (·) ∂u u ∂v (*) ∂z v ∂z 1 ∂z − · + uv · − z (u. S˘ a se transforme ecuat ¸ia x dac˘ a x = u. (Schimb˘ ari de variabile ˆ ın expresii ce cont ¸in derivate part ¸iale) 1◦ . y ). v ) = uv .

∂u ∂v . y ) = z (u(x. y )) ∂z ∂z ∂u ∂z = · + ∂x ∂u ∂x ∂v ∂z ∂z ∂u ∂z = · + ∂y ∂u ∂y ∂v ∂v ∂z ∂z =3 + ∂x ∂u ∂v ∂v ∂z ∂z · = + . Funct ¸ii definite pe mult ¸imi din Rn Solut ¸ie. Avem: ∂2z ∂ = 2 ∂x ∂x ↑ (∗ ) ∂z ∂x ↑ (∗ ) = 3 ∂ ∂u ∂z ∂x + ∂ ∂v ∂z ∂x = = 3 ∂z ∂z ∂ ∂z ∂ ∂z + + 3 + 3 = ∂u ∂u ∂v ∂v ∂u ∂v =9 ∂2z ∂2z ∂2z + 6 + ∂u2 ∂u∂v ∂v 2 ∂2z ∂ = ∂x∂y ∂x ∂z ∂ ∂z ∂ ∂z =3 + = ∂y (∗) ∂u ∂y ∂v ∂y ∂ ∂z ∂z ∂ ∂z ∂z = 3 + + + = ∂v ∂v ∂u ∂v (∗∗) ∂u ∂u ∂2z ∂2z ∂2z =3 2 +4 + 2 ∂u ∂u∂v ∂v ↑ (∗∗) ∂2z ∂ ∂z = ∂y 2 ∂y ∂y = = ∂ ∂u ∂z ∂y + ∂ ∂v ∂z ∂y (∗∗) = ∂ ∂z ∂z ∂ ∂z ∂z + + + = ∂u ∂u ∂v ∂v ∂u ∂v ∂2z ∂2z ∂2z = +2 + 2. z = z (x.86 3. ecuat ¸ia dat˘ a se reduce la forma: ∂2z = 0. 2 ∂u ∂u∂v ∂v Cu aceste transform˘ ari. y ). v (x. ∂y ∂u ∂v · Operatorii de derivare part ¸ial˘ a sunt deci definit ¸i prin: ∂ ∂ ∂ (·) = 3 (·) + (·) ∂x ∂u ∂v ∂ ∂ ∂ (·) = (·) + (·) ∂y ∂u ∂v (*) (**) Cu ajutorul operatorilor (∗) ¸ si (∗∗) se vor calcula derivatele part ¸iale de ordin superior ce intervin ˆ ın ecuat ¸ie.

y ) = z (x(u. ∂y ∂z ∂z = +v ∂u ∂x ∂y ∂y ∂z = u ∂v ∂y ∂z ∂x ∂z ∂z = · + · ∂u ∂x ∂u ∂y ∂z ∂z ∂x ∂z = · + · ∂v ∂x ∂v ∂y Din sistemul precedent obt ¸inem: ∂z ∂z v ∂z = − · ∂x ∂u u ∂v ∂z 1 ∂z = · . Solut ¸ie.3. ∂y u ∂v Cu aceste transform˘ ari ecuat ¸ia devine: u ∂z v ∂z − · ∂u u ∂v + uv ∂z − z = 0. Schimb˘ ari de variabile ˆ ın expresii ce cont ¸in derivate part ¸iale 87 ∂z ∂z 3◦ . = ∂y u ∂v ∂u ˆ Inlocuind expresiile precedente ˆ ın ecuat ¸ia dat˘ a. Solut ¸ie. v )) ∂z ∂z ∂x ∂z = · + · ∂u ∂x ∂u ∂y ∂z ∂z ∂x ∂z = · + · ∂v ∂x ∂v ∂y Afl˘ am ∂z ∂x ∂y ∂z ∂z = cos v + sin v ∂u ∂x ∂y ∂y ∂z ∂z = − u sin v + u cos v ∂v ∂x ∂y rezolvˆ and sistemul precedent. y )u. ∂v ∂z ∂z 4◦ . y (u. v = ´ y x . u=x v= y x ´ ⇒ x=u y = xv = uv ⇒ z = z (x. y ) = z (x(u. ∂z ∂y ˆ ın funct ¸ie de ∂z ∂u .13. S˘ a se transforme ecuat ¸ia x ∂x + y ∂y − z = 0 dac˘ a u = x. v )). v ). g˘ asim: u sin v adic˘ a: 1 ∂z ∂z ∂z 1 ∂z − sin v + u sin v u cos v − u cos v cos v = 0. Obt ¸inem: . ∂z ∂v ∂z 1 ∂z ∂z = u cos v − sin v ∂x u ∂u ∂v ∂z ∂z 1 ∂z cos v + u sin v . ∂v . S˘ a se transforme ecuat ¸ia y ∂x − x ∂y = 0 prin schimbarea de variabile x = u cos v . z = z (x. u ∂u ∂v u ∂v ∂u ∂z = 0. y = u sin v . v ).

Avem a¸ sadar operatorii de derivare part ¸ial˘ a: ∂ 1 ∂ ∂ (·) = · (·) + y (·) ∂x y ∂u ∂v ∂ x ∂ ∂ (·) = − 2 · (·) + x (·) ∂y y ∂u ∂v (*) (**) cu ajutorul c˘ arora vom exprima derivatele part ¸iale de ordinul doi ce intervin ˆ ın ecuat ¸ie. ∂y 2 y 4 ∂u2 y 2 ∂u∂v ∂v 2 ˆ Inlocuind ˆ ın ecuat ¸ie. ∂u∂v . ∂u 5◦ . y ∂u ∂u∂v ∂v Analog: 2 ∂2z x2 ∂ 2 z x2 ∂ 2 z 2∂ z = · − 2 · + x . ∂2z ∂ = 2 ∂x ∂x = ∂z ∂x = 1 ∂ · y ∂u ∂z ∂x +y ∂ ∂v ∂z ∂x = ↑ (∗ ) 1 ∂ 1 ∂z ∂z ∂ 1 ∂z ∂z · · +y +y · +y = y ∂u y ∂u ∂v ∂v y ∂u ∂v 1 ∂2z ∂2z ∂2z = 2 · 2 +2 + y2 2 . Funct ¸ii definite pe mult ¸imi din Rn adic˘ a: u ∂z − z = 0. aceasta devine: ∂2z = 0.88 3. S˘ a se transforme ecuat ¸ia cu derivate part ¸iale x2 2 ∂2z 2∂ z − y =0 ∂x2 ∂y 2 dac˘ a x y = u. ∂z ∂z ∂u ∂z ∂v 1 ∂z ∂z = · + · = · +y ∂x ∂u ∂x ∂v ∂x y ∂u ∂v ∂z ∂z ∂u ∂z ∂v x ∂z ∂z = · + · =− 2 · +x ∂y ∂u ∂y ∂v ∂y y ∂u ∂v Solut ¸ie. x · y = v .

. V. Analiz˘ a Matematic˘ a.. Didactic˘ a¸ si Pedagogic˘ a. Gh. Ed. Dinculescu.. 1979 [4] Mure¸ san.. M.. 2004 [2] B˘ arbosu. ClujNapoca. Ed. Ed. Analiz˘ a Matematic˘ a. Voicu. Bucure¸ sti. 1985 89 . Didactic˘ a ¸ si Pedagogic˘ a. 1966 [7] Siret ¸chi.. D. Bucure¸ sti. Cluj-Napoca. O. B˘ arbosu.. N. Marcus. Casa de editur˘ a Transilvania Press. Cluj-Napoca.Bibliografie [1] B˘ arbosu. Algebr˘ a ¸ si analiz˘ a matematic˘ a. O.. Donciu. Culegere de probleme. Ed. 2005 [3] Flondor. 1981 [6] Ro¸ sculet ¸.. Edit ¸ia a patra. Risoprint. Ed. T. II.. S ¸ tiint ¸ific˘ a¸ si Enciclopedic˘ a. Matematici Superioare prin exercit ¸ii ¸ si probleme. 2. Calcul diferent ¸ial ¸ si integral. Risoprint. 1. Ed. D. N. Pop. Didactic˘ a¸ si Pedagogic˘ a. C.. Bucure¸ sti. Bucure¸ sti. Horvat-Marc. Pop. Matematici pentru inginerii chimi¸ sti prin exercit ¸ii ¸ si probleme. M. A. 2000 [5] Nicolescu. S. A. Analiz˘ a Matematic˘ a. D. T.....

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful

Master Your Semester with Scribd & The New York Times

Special offer for students: Only $4.99/month.

Master Your Semester with a Special Offer from Scribd & The New York Times

Cancel anytime.