1

CURS 1:

APARIŢIA ŞI EVOLUŢIA CONCEPTULUI DE MONUMENT ISTORIC (I)

PROTO-ISTORIA MONUMENTULUI ISTORIC ŞI A PROTECŢIEI SALE (Istoria atitudinii societăţii faţă de monumente din antichitate până în sec. XIX) Antichitatea romana:

Împăraţii Augustus şi Hadrian erau preocupaţi de păstrarea monumentelor antichităţii greceşti (“exemplaria Graeca” Horaţiu)

Ovidiu: "Natura se reînnoieşte în mod constant - a crea noul din vechi este, de aceea, propriu omului"1

♦ Edict al împăratului Maioranus (458 AD): protejarea edificiilor din respect faţă de "structura magnifică a vechilor edificii" Evul mediu timpuriu: ♦ Teodoric (455-526), împărat între 471-526 Preocupat de păstrarea măreţiei Romei şi de apărarea operelor de artă clasice greceşti şi romane Numeşte pe Cassiodorus - Custode al Monumentelor Romane (curator statuarum - însărcinat cu protejarea statuilor Romei) ♦ Papa Gregoriu cel Mare (590-604), preocupare de întreţinere a vestigiilor
♦ “este important să păstrezi cât şi să creezi. Suntem într-adevăr interesaţi a păstra zidurile Romei în bună stare, şi de aceea am ordonat portului Lucrino să furnizeze 25.000 ţigle anual pentru acest scop. Vezi ca acest lucru să se împlinească, găurile care au apărut prin căderea pietrelor să fie acoperite de ţigle pentru a fi astfel protejate, încât să merităm mulţumirile trecuţilor regi, a căror operă noi le-am dat nemuritoare tinereţe.” Teodoric câtre Sabinus2 “(…) toate construcţiile ruinate din Roma să fie reparate. În Roma, binecuvantată între oraşele lumii nu trebuie să se găsească nimic sordid sau mediocru.” Teodoric câtre Argolius3

Transformarea Panteonului în biserică (608) "Sf Maria Martira"

♦ Carol cel Mare Numeşte pe Eginhard - superintendent al construcţiilor publice Transferă statuia lui Teodoric precum şi alte piese de mozaic, marmură şi coloane de la Ravenna la Aachen.

Evul mediu: ♦ 1162- Senatul Romei declară Columna lui Traian “obiect protejat”. “astfel încât să nu fie nicicând distrusă sau mutilată, ci păstrată pentru onoarea poporului Roman, atât timp cât lumea va exista.”4
1 2

1119, Columna lui Marc Aureliu (ca şi cea a lui Traian) erau concesionate pentru a fi folosite ca puncte de belvedere de câtre pelerini Primele descrieri "Mirabilia

Argument al lui Piranesi din Parer su l'Archittetura, 1765 Cevat Erder, Our Architectural Heritage: From Consciousness to Conservation, UNESCO, Museums and Monuments XX, 1986, p.57. 3 Cevat Erder, op.cit., p.58

2 Urbis Romae" şi "Graphia" despre Roma Antică (Sec. XII) Colosseum: fortificaţie a fam. Frangipani (mijl. sec. XIII) Mausoleul lui Hadrian Castelul San Angelo -

Frederic Barbarossa (Sec XIII) decide “restaurarea” palatului carolingian de la Aachen (Gesta Friderici).

Colecţia de sculpturi ale papilor din Lateran (Lupa Capitolina, statuia lui Marc Aureliu5)

Renaşterea: ♦ priveşte MONUMENTUL CA MODEL = recunoaştere a valorii creaţiei. ♦ Monumentul este cercetat, descris, relevat, interpretat teoretic şi artistic ♦ dar nu este protejat
Colosseum-ul devine cariera de piatra pentru palatele Romei6 Teatrul lui Marcellus transformat în palat Forul Nerva - bolţile Teatrului lui Marcellus - măcelarii sticlarii ocupă Termele lui Agrippa vânzătorii de peşte ocupă porticul Octaviei tăbăcarii ocupă Statium Domitian producătorii de var şi de funii ocupă Circus Flaminius lumânărarii ocupă Porticul lui Balbo Bazilica paleocrestina a Sf. Petru - demolata 1506, Papa Iulius II 1337, Petrarca este primul care condamnă distrugerile mărturiilor trecutului în Roma Prima cercetare, Giovanni Dondi -1375,

“Roma Instaurata”- descriere a Romei, Flavio Biondo-1466 Leon Battista Alberti, în De Re Aedificatoria, vol. 10: "corectarea greşelilor": greşeli mentale şi greşeli manuale îndreptăţesc a fi corectate, în scopul creării unui lucru nou şi perfect San Francesco-Rimini, “perfecţionat”.(L.B.Alberti.) Bazilica-Vicenza, “una suave armonia” (A.Palladio.) Michelangelo, Sta. Maria degli Angeli, Roma (termele lui Diocleţian): păstrarea spaţiului interior şi a orientării necanonice Rafael: „Prin conservarea exemplului anticilor, Sanctitatea Voastră va încerca a le egala şi a le depăşi(...)” (...) Am îndrăzneală să spun că această nouă Romă pe care noi o contemplăm astăzi în toată

Monumentul trebuie cunoscut nu atât pentru a fi protejat cât pentru a fi întrecut.7 ♦ Antichitatea clasică greco-romană este singura perioada considerată a fi produs valori (Antichităţi). ♦ Rafael: plan al monumentelor antice din Roma în vederea cercetării lor arheologice.
♦ Leon X îl numeşte pe Rafael inspector al monumentelor antice (“Commissario delle Antichita”) şi scrie despre activitatea sa : “a studiat ruinele minuţios şi le-a măsurat cu competenţă. A citit despre ele din autorii antici şi a comparat ce a citit cu ce a putut vedea rămas. Mare i-a fost durerea când a văzut cadavrul acestui nobil oraş [Roma], care fusese cândva regina lumii, astăzi atât de desfigurat.” ♦

Rafael despre vestigiile Romei Antice (Scrisoarea către Leon X):
„Căci, atunci când contemplez vestigiile (...) şi când examinez raţiunea divină a anticilor, deseori îmi explic de ce multe lucruri care lor le erau facile nouă ni se par imposibile. (...) am deprins o anumită cunoaştere a arhitecturii antice. Pe de o parte acest lucru îmi provoacă o imensă plăcere prin cunoaşterea a atât de

4

Decretul stabilea pedeapsa cu moartea pentru cei ce-l incalcau, precum si confiscarea de catre trezorierie a averilor lor - F.A.Gregorovius, History of the City of Rome in the Middle Ages, AMS Press, New York, 1967, vol IV, pp 685-6 5 Confundat cu Constantin cel Mare 6 Palazzo Barberini (Bernini) este ridicat cu piatră din Colosseum ("Quodnon fecerunt Barbari fecerunt Barberini"). 7 Exceptie constituie restaurarea bisericilor din Ravenna, inlaturand efectul apelor freatice prin suprainaltare.

3 multe lucrări excelente, dar pe de altă parte încerc o imensă durere atunci când văd, asemeni unui cadavru, această nobilă cetate ce a fost regină a lumii şi care este în mod lamentabil ruinată şi vandalizată.” ♦ splendoarea şi frumuseţea ei, cu palatele, bisericile şi celelalte edificii, este toată făcută cu varul extras din marmurele antice.” „Dar de ce ne-am plânge noi de Goţi şi de vandali ca şi de atâţi alţi inamici tenece ai latinităţii, atunci când aceia care, ca nişte părinţi ori tutori ar fi trebuit să protejeze aceste rămăşiţe lipsite de apărare au contribuit în schimb de mult la ruina şi distrugerea anticei Rome.” Proiect de raport (scrisoare) către Leon X

Rafael despre sensul monumentelor şi protecţiei lor (Scrisoarea către Leon X):
„Este o datorie pentru orişicine să îşi iubească patria şi părinţii, astfel încât mă simt dator să folosesc toate forţele mele cele slabe pentru a conserva, atât cât este posibil, o formă de viaţă imaginii sau mai degrabă umbrei acestui oraş care este de fapt patria tuturor creştinilor, şi care a fost cândva atăt de puternică încât oamenii începuseră să creadă că ea singură fusese plasată sub înalturi deasupra soartei şi că, în contra legilor naturii, ea a fost extrasă morţii şi promisă eternităţii. Dar se pare că timpul, invidios în faţa gloriei umane, şi prea puţin încrezător în propria sa putere s-a asociat cu soarta dar mai ales cu barbarii ignoranţi pentru a distruge această mândră cetate.”

♦ Papa Nicolae V(1447-55): proiecte ambiţioase de asanare şi Alberti propune o spină între Castel S. Angelo şi Vatican, cu reconstruire a Romei
arcade, în stilul

forurilor

♦ Sixtus al IV lea (1471-1484): fondatorul primului muzeu public, romane, despărţind Vaticanul de Cetatea Romei M. Capitolin, şi al bibliotecii Vaticanului.

Francisc I întâlneşte pe Clement VII la Marsilia (1533) şi vizitează Nîmes, dând ordine ca Maison Carrée să fie degajată de construcţii şi pusă mai bine în valoare Domenico Fontana şi Sixtus al V lea (1585-90): reorganizarea Romei8, (cca 20 puncte de veneraţie).

Plantarea de obeliscuri, statui şi fântâni la intersecţii şi în pieţe, lărgirea traseeor de pelerinaj

Primele iniţiative de protecţie:

♦ 1452: Edict privitor la amendarea (10 galbeni) celor care aruncă Consilium Tridentum (1545-63) gunoi peste edificiile antice din Piaţa Navona ♦ 1462: Edictul lui Pius al II lea prin care se interzice demolarea folosirii improprii a pieselor sacre din biserici odată cu construcţiilor antice din Roma şi împrejurimi ♦ Între 1624 şi 1685, decrete interzicând exportul de obiecte de artă completarea lor "în stil". şi săpăturile neautorizate. ♦ Inscrierea antichităţilor şi a mărturiilor arheologice într-o formulă legală de protecţie - Suedia
stabileşte măsuri împotriva

Ordonanţa 'de conservare' a antichităţilor romane din Nîmes, data de câtre Anne de Montmorency (15489)

refacerea sau renovarea lor şi 1630 - Director General al Antichităţilor - numit de Gustav al II-lea al Suediei 1666 - Legea de protecţie a antichităţilor - Suedia

8

Proiect de refolosire a Colosseumului în manufactură de lână (parterul utilizat pentru prelucrarea lânii iar etajele superioare folosite pentru cazarea muncitorilor. 9 "Trecând prin numitul oraş, am văzut mari edificii antice, faţă de care cunoscătorii resimt delectare şi profit pentru arta arhitecturii, ornamente ale tărâmului Languedocului şi străluciri ale acestui regat, şi pentru ca nimeni din sus-numitul oraş să nu ascundă, să ruineze şi să demoleze acele antichităţi, cerem ...tuturor posesorilor sus menţionatelor case antice de a nu demola cele antichităţi şi nici o cladire nouă să nu poată să le acopere sau ascundă... fără ca în prealabil să vă cheme ca, împreună cu oamenii regelui din zisul oraş, să faceţi vizita...", apud Jean-Pierre Babelon, Andre Chastel, op.cit. p.135

toate statuile.1764 -”Monumente Antice Inedite” .. “prestigiu” Rolul social al patrimoniului arhitectural. apoi Clement al XIII (1758-69) îl numeşte pe Winkelmann curator al antichităţilor Romei. hoteluri şi castele ale Franţei.4 Secolul XVII . Rev.1751-67 ♦ Opera lui Johann Joachim Winkelmann11 (1717-1768) -”Asupra imitarii operelor grecesti in pictura si sculptura” . 6 vol. Primul sculptor care s-a dedicat integral restaurărilor de bunuri de artă (Cavaceppi.” Camille Desmoulins Musée des Monuments Français. regale.17 . Vila Albani. pe 13.2 procese: 1/ distrugerile constructiilor nobilimii si bisericii “distrugerea tuturor monumentelor de orice fel care amintesc de existenţa feudalismului şi interzicerea oricărui lucru capabil să evoce memoria despotismului” 2/ naţionalizarea / utilizarea proprietăţilor nobiliare. Jean Baptiste Matthieu defineşte patrimoniul drept “tout ce qui donne une sorte d’existence au passe” (“tot ceea ce dă o anume existenţă trecutului”). Schlozer se plânge de numărul exagerat de turişti. a avertiza. prin aprofundarea desenului antic să construiască "(…) pentru mai bine şi prosperitate" Thomas Langley "Gothic Architecture. op. 1795. 1799.Apariţia categoriei “monument istoric”: ♦ Moda colecţiilor : îmbogăţirea repertoriului artistic antic cu piese exotice spargerea monopolului antic asupra valorilor culturale ♦ Descoperirea oraşului Herculanum .000 de palate.1793.cit. de Talleyrand.) o pradă bogată oferită învingătorilor.) = a aminti. Couvent des Petits Augustins Musee National du Louvre. desen pentru mauzoleul prinţului moştenitor Carlo Marchioni. Roma . după ideea că arhitecţii pot. Le Patrimoine. 1792.Comisia Monumentelor ♦ La propunerea lui Ch.IX. “Antiquitees Nationales ou Recueil des Monuments pour servir a l'histoire générale et particulière de l'empire français .1767 ♦ ♦ Enciclopedismul : cuprinderea în dicţionarele epocii a termenului Folosit pentru prima data in dictionarele vremii. p. Alexandre Lenoir. Sir William Chambers (1751). inscripţiile. Tempieto Diruto. cele 40. 12 În lucrările Adunării Generale din 18. veduta ideata (ansamblu imaginar de ruine monumentale reale) Piranesi (Della Magnificenza ed Archittetura de Romani-176110). 1793 (Musee Republicain) “Comisia Monumentelor” este condamnată şi dizolvată pentru”incivism” în 1793. Franceză 1789 . asociat cu “Monument” “vechime”. bunurile clericale sunt naţionalizate ♦ Primele departajări între patrimoniul mobil şi imobiliar.1762 -”Istoria Artei Antice” . Improved by Rules and Proportions".1789. clericale 2 Nov. 1790-9612 ♦ Infiinţarea primului organism de gestiune a patrimoniului 1790 . ♦ Primele inventare ale patrimoniului Aubin-Louis Millin. basoreliefurile de bronz sunt topite pentru a face tunuri. prieten al lui Winkelmann) “Monumentum” < monere (lat.1790 Adunarea Constituanta decide crearea unui Comitet special însărcinat să 10 11 Trecutul ca argument polemic împotriva partidei elenistice Winkelman i-a fost consilier lui Carlo Marchioni pentru proiectul Villa Albani a cardinalului Alessandro Albani. M. Preţul era superior dacă obiectele erau reparate..X. a ghidurilor editate în limbi străine. Creşterea vânzărilor de bunuri artistice.1755 -”Observatii asupra Arhitecturii Antice” .1738 ♦ Descoperirea oraşului Pompei . Decret al Revoluţiei -1792 “(. Interesul pentru ruine: Giovanni Paolo Panini (cca 1730).1748 ♦ Apariţia tururilor ghidate prin Roma. Piazza di Spagna devine un loc al străinilor (hoteluri).

” (idem. prejudecatilor şi tiraniei”. .Catedrala din Chartres.15) . p. precum Sainte Chappelle. urmaşa ei.Abaţia Saint-Denis.Porte Saint-Denis..VIII. .1792 condamnând “monumentele ridicate orgoliului.IX. În aceeaşi lucrare este evocată intervenţia unui deputat care declară despre Porte Saint-Denis următoarele : “Ea merită toată ura oamenilor liberi. . COMISIA TEMPORARĂ A ARTELOR reuşeşte să salveze .” ♦ Edificiilor vechi (cu excepţia celor medievale.13 “(. este important a păstra şi conserva onorabil capodoperele artei.179214 13 Catedrala din Chartres stă fără acoperiş câţiva ani iar Notre Dame de Paris îşi pierde fleşa. p. etc.5 studieze soarta “monumentelor ştiinţei şi artei” provenind din bisericile şi abaţiile puse la dispoziţia Naţiunii. în general) le sunt recunoscute: valoarea cognitivă valoarea educativă în mod explicit valoarea estetică valoarea economică în mod implicit Declaraţia Adunării Constituante din 14.Catedrala din Amiens.cit.15.. Le Patrimoine. 14 xxx.) condamnând la distrugere monumentele ce amintesc despotismul. nu fără a pierde totuşi elemente sau părţi ale construcţiei. op. atât de demne de a recrea un popor liber” Declaraţia Adunării Constituante 16. dar această poartă este o capodoperă. exceptează “obiectele ce pot interesa arta”. datorită prezenţei unei coroane pe acest element.

Colosseumul este transformat în spaţiu religios utilizat pentru transpunerea calvarului iar arcadele exterioare sunt zidite.Ostia Atena: ♦ Leo van Klenze 1834. sub comanda lui Franz I). 2. Friedrich monumentelor Schinkel: program de conservare a 1. Benedict al XIV transformă Colosseumul într-un memorial al martiriului lui Hristos (1749). Conservarea părţilor vechi.Primele servicii descentralizate în oraşele Statului Papal: ♦ ♦ Decretul Cardinalului Pacca. XIX: PERIOADA FORMULĂRII DOCTRINELOR PRIVITOARE LA PROTECŢIA PATRIMONIULUI CONSTRUIT Reflexe ale Revoluţiei Franceze ♦ 1818 . conservare şi administrare unitară 1826 . 16 Reconstrucţie ordonată de Pius IX . Arcul lui Constantin (315). Laxenburg (1799. prevăzând inventariere. Acropola Athenei. prin urmare întreţinerea acestora este de interes public" Primele restaurări metodice Roma: ♦ Raffael Stern (1803). Capella Speziosa (1222) de la Klosterneuburg a fost demolată şi transportată în piese separate pentru a fi reconstruită atât ca sufragerie cât şi capelă. Fr.Decret promulgat de Ducele de Hessa .Decret al Ludovic I al Bavariei referitor la interzicerea distrugerii fortificaţiilor medievale Prusia. Asanare a vecinătăţii cu expunerea pavimentului antic. Este cea conform căreia orice În 1675. păstrarea materialului original şi menţinerea la un minim necesar a intervenţilor. responsabil cu avizarea modificărilor la imobilele istorice ♦ 1820 . Un cutremur din 1703 pune capăt acrestui proiect (Papa Clement V). ♦ Viena: Franzensburg. Stern) Completare de arcade în retrageri pe înalţime (G. Valadier) ♦ Giuseppe Valadier. Teatru . cu care prilej repară arcadele de vest. S. Paolo Fuori le Mura 16(1823). Giuseppe Valadier (1820): Partea estică a Colosseum-ului15 Contrafort de sprijin din cărămidă (R.Darmstadt pentru realizarea inventarului construcţiilor istorice din Ducatul Hessa Înfiinţarea unui Înalt Colegiu al Construcţiilor. arhitravă) Poletti. restaurarea Arcului lui Titus (1819-21) ♦ Reconstituirea stilizată simplificat a părţilor lipsă (coloane. Raffael Stern (1806). Schinkel (1781-1841) Oberbaudirector Preusen bazat pe un număr de idei ce plecau de la principiul "Monumentele aparţin publicului.6 CURS 2: APARIŢIA ŞI EVOLUŢIA CONCEPTULUI DE MONUMENT ISTORIC (II) SEC.: Utilizarea în exclusivitate a materialului original. vechi Intervenţiile reduse la minimum şi realizate din marmură Păstrarea impresiei generale de ruină. Succesul unui program de conservare stă în existenţa unei instituţii specializate încadrate cu conservatori profesionişti. Nevoia unui inventar al monumentelor. 3. ♦ 1835-36 anastiloza templului Athenei Nike Franţa: 15 "În restaurare există o condiţie esenţială care trebuie întotdeauna să fie ţinută minte.

St.E. Ca rezultat al operaţiunii căreia i-a fost subiect. Westminster Abbey. Laurenţiu . Dictionnaire raisonné de l'architecture française du XIe au XVIe siécle “Cunoştinţele noastre asupra stilurilor trecute face ca perioada în care trăim să ne apară . Bis. mai puternice şi într-o manieră fără greşeală. Curs la R.XII Amplasarea de statui luate de la Bordeaux pe faţada de S a transeptului Îndepărtarea decoraţiei clasiciste.7 ♦ E.Viollet le Duc. Madelaine .”18 Anglia: ♦ Sir George Gilbert Scott (1811-78). Fleşa ♦ Constant Dufeux.E. Ripon Cathedral (1862) Eliminarea mărturiilor de sec.U.E. Notre Dame de Paris porţiune îndepărtată trebuie înlocuită cu materiale mai bune.Viollet le Duc.L. Primele doctrine de restaurare 17 18 Folosită la acel moment ca arhivă şi într-o stare deplorabilă apud Machatschek Alois. . Lassus.1842. Viollet-le-Duc. E. XIII ♦ Sir George Gilbert Scott. Lemaire Centre for Conservation. mai mare decât cea care tocmai s-a scurs. 1840. Sf.XIII cu unele de tip sec. Catedrala Angouleme Demolarea faţadei renascentiste şi înlocuirea ei cu una gotică Înlocuirea ferestrelor de sec. K. History of the Restoration and Preservation of the Architectural Heritage. 1849-6117 Folosirea de centuri metalice şi de contravântuiri în arce Reconstruire a transeptului de N în stil. 1843. Chichester Cathedral Cercetare amănunţită şi reconstruire a turnului central ♦ Sir George Gilbert Scott.Vezelay Inlăturarea efectelor deficienţelor de construcţie şi a reparaţiilor ulterioare Consolidare Eliminarea părţilor gotice şi înlocuirea acestora cu propuneri romanice Perfecţionarea părţilor de construcţie care nu necesitau reparaţii (faţada V) ♦ Paul Abadie .cea mai potrivită pentru lucrările de restaurare.Paris ♦ E. Restaurarea. clădirea restaurată trebuie să capete o nouă speranţă de viaţă.prin excelenţă. XIV de pe faţada de V şi turnuri şi înlocuirea cu elemente de sec.

8

Franţa: Doctrina unităţii de stil ♦ 1830 : Min. Francois Guizot, în raportul câtre Rege propune înfiinţarea unui post de Inspector General al Monumentelor.
Domeniul patrimonial „Monumentele istorice de care solul Franţei este acoperit provoacă invidia Europei civilizate. Atât de numeroase şi variate în comparaţie cu cele ale ţărilor vecine, ele nu aparţin doar unei anumite faze a istoriei, ci formează o serie completă şi fără lacune; începând cu epoca druizilor şi până în zilele noastre, nu există vreo epocă memorabilă a artei şi civilizaţie icare să nu ne fi lăsat monumente care să o explice şi să o exemplifice.” Rolul inspectorului general, preliminariile ideii de clasare „Inspectorul general al monumentelor istorice va pregăti în urma turneului său comprehensiv un catalog exact şi complet al edificiilor sau monumentelor izolate care trebuie să facă obiectul unei atenţii serioase din partea guvernului; el va însoţi acest catalog, pe măsura posibilului cu desene şi cu planuri, şi le va transmite succesiv la Ministerul de Interne, unde acestea vor fi clasate şi consultate la nevoie.” Funcţie deţinută de mari oameni de cultură precum L. Vitet (1830-1834), P. Merimee (1834-1854), E.E.Viollet-le-Duc (1854-1879). ♦

Situaţia sociala şi implicaţiile asupra culturii Restaurarea monarhiei (1815) duce la manifestarea interesului pentru averile naţionalizate în timpul Revoluţiei Franceze. Pentru prima dată în 1819, restaurarea unor monumente istorice face obiectul unui buget (al Ministerului de Interne). Ministrul de Interne F. Guizot (istoric de profesie) este însărcinat de câtre Rege cu întocmirea unui raport referitor la starea proprietăţilor Statului.25 "(…) în materie de restaurare primul şi cel mai ferm principiu constă în a nu inova, chiar când am fi împinşi câtre aceasta de lăudabila intenţie de a completa şi înfrumuseţa. E mai bine să lăsăm necompletat şi imperfect ceea ce se găseşte incomplet sau imperfect. Nu trebuie să ne permitem de a corija neregularităţile, nici de a îndrepte deviaţiile, fiindcă deviaţile, neregularităţile, defectele de simetrie sunt fapte istorice pline de înteres, care

1837 - Înfiinţarea Comisiei Monumentelor19 Ludovic Vitet, inspector general al monumentelor 1830-1834 1. insistă asupra necesităţii unui inventar cuprinzător, 2. accentul trebuie pus pe întreţinerea monumentelor, 3. întreţinerea substanţei originale,

♦ 1887 -Legea Monumentelor

19

Comisia stabileşte o lista de 1090 de monumente demne de interes, pentru ca foarte repede (1842) acveastă listă să ajungă la 2420 şi la 2800 în 1848. 25 “Accesul la putere al lui Ludovic Filip îşi căuta o legitimitate pe care restauraţia o reclama de la perioada anterevoluţionara. Regimul monarhiei constituţionale îşi constituie această legitimitate pornind de la o istorie nouă, distinctă de cea a dinastiilor, şi care ţine cont de [rolul] burgheziei, clasa dominantă.” Op. cit. pag 32.

9

4. 5.

restaurarea trebuie să fie invizibilă, trebuie realizate de arhitecţi specializaţi.

Rolul lui P. Merimée20 1. descoperă valorile artistice ale romanicului, artă până la el dispreţuită
« timpul decadenţei şi tenebrelor ne-a transmis stilul său bastard şi degradat », Guizot, scrisoarea către Rege, 21.10.1830

adesea ne furnizează criteriile arheologice după care putem determina o epocă, o şcoală, o idee simbolică. Nici o adăugire, nici o înlăturare." Circulară 1837 Doctrina unităţii de stil “A restaura un edificiu înseamnă a-l restabili într-o stare ce poate să nu fi existat niciodată.” « Dacă europeanul a atins aceasta fază în dezvoltarea intelectului uman, aceasta pentru că îndreptându-se cu viteza dublă câtre destinaţiile viitorului, şi poate tocmai datorită acestei avansări foarte rapide, el a simţit nevoia de a colecta tot ce aparţine trecutului său, tot aşa cum strângem o vastă bibliotecă pentru a pregăti lucrări viitoare;(…) » E.E.Viollet-le-Duc: Dictionnaire Raisonné de l’Architecture, Paris 1868-74 Montalambert critica în 1845, într-un discurs în camera Pairilor noile maniere de amenajare a spaţiului urban în jurul monumentelor : "Nu trebuie făcut loc gol în jurul catedralelor noastre, de

2. îl descoperă şi promovează pe E.E.Viollet le Duc, 3. promovează principiul "primo non nocere"21

Rolul lui Eugene Emmannuel Viollet-le-Duc (1814-1879) fundamenteaza şi aplică ceea ce va purta numele de doctrina INTERVENTIONISTĂ A UNITĂŢII DE STIL.
« In restaurare există o condiţie esenţială care trebuie întotdeauna să fie ţinută minte. Este cea conform căreia orice porţiune îndepartată trebuie înlocuită cu materiale mai bune, mai puternice şi într-o manieră fără greşeală. Ca rezultat al operaţiunii căreia i-a fost subiect, clădirea restaurată trebuie să capete o nouă speranţă de viaţă, mai mare decât cea care tocmai s-a scurs. » E.E.Viollet-le-Duc: Dictionnaire Raisonné de l’Architecture, Paris 1868-74

introduce în practica restaurărilor spiritul modern, ştiinţific, în analiza construcţiei şi folosirea materialelor
« Un principiu mult prea important poate fi observat în restaurare, şi care nu poate fi îndepărtat cu nici un pretext, este acela al atenţiei ce trebuie acordată oricărui vestigiu care indică o anumită dispoziţie arhitecturală. Arhitectul nu trebuie să fie satisfăcut pe deplin, (…) până când nu a descoperit explicaţia care este în acordul cel mai bun şi simplu cu vestigiile lucrării stravechi: a decide o dispunere în mod aprioric, fără a aduna toată informaţia care îl determină înseamnă a cadea în ipoteză; iar în activitatea de restaurare nimic nu este mai periculos decât ipoteza.” ”În construcţia medievală fiece porţiune a lucrării îndeplineşte o

20

Vorbind despre dificultăţile începutului, P. Merimée spune “Le rôle d’un Inspecteur général des Monuments Historiques, c’est d’etre VOX CLAMANS IN DESERTO.” (“Rolul Inspectorului General al Monumentelor Istorice este de a fi un Vox Clamans in Deserto.” Merimee este realist şi declară "Il y a bien longtemps que nous avons désespéré de sauver tous les monuments menacés et notre ambition est de faire le meilleur choix possible parmi le petit nombre de ceux que nous pouvons secourir". (« Am trecut deja de momentul de la care am încetat a spera să salvăm toate monumentele ameninţate, iar ambiţia noastră este de a face cea mai bună alegere posibilă pentru numărul redus al celor pe care le putem salva. »). Cu toate acestea, în 1836, P. Merimée, folosind argumente economice şi de utilitate socială a Monumentelor Istorice (eliminarea somajului, ocuparea forţei de muncă în zone izolate), obţine buget anual pentru acestea în cadrul bugetului Ministerului de Interne. Op.cit. pag 37. 21 "Întâi să nu strici", conform căruia restauratorul trebuie să se oprească la limitele capacităţii profesionale sau informaţiei pe care o deţine. "Prin restaurare înţelegem conservarea a ceea ce există, reproducerea a ceea ce a existat."

10 funcţiune şi suportă o acţiune. Arhitectul trebuie să urmărească să determine valoarea celor două [funcţiunea şi acţiunea] înainte de a-şi începe sarcina. El trebuie să procedeze ca un chirurg îndemânatic şi experimentat care nu atinge un organ până când nu a acumulat cunoştinţe complete despre funcţia sa şi şi-a definit consecinţele imediate şi îndepărtate ale operaţiei. Mai degrabă decât procedând la întâmplare el trebuie să nu o îndeplinească. Mai degrabă trebuie să lase pacientul să moară decât să-l ucidă.” E.E.Viollet-le-Duc: Dictionnaire Raisonné de l’Architecture, Paris 1868-74 “Artistul trebuie să se şteargă în întregime, să-şi uite gusturile, instinctele pentru a studia subiectul [restaurării], pentru a găsi şi urmări gândirea ce a prezidat execuţia operei pe care vrea să o restaureze; căci nu este vorba de a face artă, ci doar de a se supune artei unei epoci dispărute.”22 despre restaurarea Catedralei Notre Dame - Paris maniera a îneca magnificile dimensiuni cu care le-au înzestrat autorii lor. Ele nu au fost făcute pentru deşert precum piramidele Egiptului, ci pentru a plana deasupra locuinţelor îndesate şi a străzilor înguste ale oraşelor noastre."26

Exemple: restaurările de la
• • • Bis. Saint Sernin- Toulouse Castelul Pierrefonds. Bis. St.Madeleine-Vezelay

Defineşte restaurarea ca un termen modern:
„Termenul restaurare precum şi aceasta în sine sunt amândouă moderne. A restaura o cladire nu înseamnă a o conserva, a o repara sau a o reconstrui; este a o restabili într-o integralitate care poate să nu fi existat niciodata. (…) Epoca noastră a adoptat faţă de trecut o atitudine singulară printre toate celelalte epoci. Ea şi-a propus să analizeze trecutul, să-i compare şi să-i clasifice fenomenele şi să-i construiască istoria sa veritabilă urmărindu-i pas cu pas traseul, dezvoltarea şi fazele succesisive ale umanităţii. Acest fapt nu este o modă, un capriciu sau o slăbiciune, precum un gânditor superficial ar putea crede, ci un fenomen complex. » E.E.Viollet-le-Duc: Dictionnaire l’Architecture, Paris 1868-74 Raisonné de

♦ Victor HUGO Insistă asupra necesităţii unei legi de protecţie a monumentelor “Sunt două lucruri într-un edificiu : folosinţa şi frumuseţea. Folosinţa aparţine proprietarului, frumuseţea - tuturor. A o distruge înseamnă deci o depăşire a drepturilor.” Guerre au Demolisseurs, 1832 - V. Hugo23 Legea Monumentelor din 1887 :“Imobilele care aparţin unor persoane publice sau private a căror conservare reprezintă din punctul de vedere al istoriei şi artei un interes naţional pot fi clasate [ca monumente storice].”24
22 23

xxx, Le Patrimoine, op.cit., pag.44 « Une loi suffirait. Qu'on la fasse. Quels que soient les droits de la propriété, la destruction d'un édifice historique et monumental ne doit pas être permise à d'ignobles spéculateurs que leur intérêt aveugle sur leur honneur ; misérables hommes, et si imbéciles qu'ils ne comprennent même pas qu'ils sont des barbares ! Il y a deux choses dans un édifice : son usage et sa beauté. Son usage appartient au propriétaire, sa beauté à tout le monde, à vous, à moi, à nous tous. Donc, le détruire, c'est dépasser son droit". 24 Cu toate acestea, clasarea bunurilor private nu se putea face decat cu acordul proprietarului. Abia legea din 1913 a monumentelor istorice permite clasarea din oficiu a bunurilor imobile private. 26 apud A. Chastel, op. cit. pag. 82

o generaţie. Neglect and Preservation of Historical Buildings in England.” “Este de preferat lucrarea cea mai rudimentară care povesteşte o istorie sau mărturiseşte un fapt bogăţiei [de decoraţie] fără sens.” J. pp. respectiv controlul raportului dintre masă şi lumină.. referitor la “restaurarea” St. să adorăm pe Dumnezeu fără ea. iar oamenii vor spune uitându-se la ele: Uitaţi-vă. aşa cum şi ideea că nici o pictură nu poate fi istorică dacă nu zugrăveşte personaje la scară mai mare decât cea naturală. dar fără ea nu ne putem aduce aminte”. cap. Situatia socială a Angliei după razboaiele Napoleoniene si implicatiile sale asupra culturii 1. Pentru succesul acestei operaţii. cu orice preţ feriţi-le de orice modificare sau distrugere. A Study of the Destruction. într-o formă foarte apropiată de definirea contemporana a dezvoltării durabile: “Dumnezeu ne-a împrumutat pământul pe durata vieţii noastre: este o mare oportunitate. ca o bijuterie de nepreţuit pe cea a epocilor trecute” “(. Puterea. Memoria şi Obedienţa. Urmarea unor aprinse dezbateri se convine asupra Stilului Gotic ca expresie naţională.) şi prin urmare. 27 Printre cele 7 lămpi (principii) sunt: Sacrificiul. Adevărul. că va veni o vreme când aceste pietre vor fi venerate pentru că mâinile noastre le-au atins. Urmariţi construcţiile vechi cu grijă. Primul.” Spectrul extinderii ideologiei Rev. accesibil. Franceze determină guvernanţii să propună un vast program de lucrări publice având drept temă construirea de biserici28 şi drept scop ocuparea într-o activitate nerevoluţionar29ă a celor demobilizaţi urmare a încheierii razboaielor. 28 Între 1818 şi 1835 sunt construite 214 biserici din care 174 în stil neogotic 29 "Clasele de jos din oraşe au devenit periculos de nemulţumite. să fie o operă pentru care descendenţii noştri ne vor mulţumi.. Să o facem nu numai pentru deliciul şi nici doar pentru folosinţa prezentului. London. şi ale căror nume sunt deja scrise în Cartea Creaţiei. atunci când construim. Ea aparţine atât nouă cât şi celor care vor veni după noi. sistemului tehnologic şi constructiv.. Morris care include în patrimoniul “Aveţi grijă de monumentele istoric construcţiile modeste ce alcătuiesc aşa-definitul voastre şi nu veţi avea nevoie să le restauraţi. respectiv expresia sinceră a materialelor. Gloria sa stă în vârsta sa şi în puterea sa evocatoare (…)contrastul lor tăcut cu caracterul tranzitoriu al celorlalte lucruri. să o facem ca şi cum am face-o pentru eternitate. şi este în principiu datoria bisericii naţionale de a-i întoarce spre stări de spirit mai convenabile. VI: Lampa Dupa aprox. cea mai mare glorie a unei cladiri nu stă nici în pietrele sale şi nici în aurul său. Goths and Vandals. Constable. Alban’s Cathedral 3. aceste lucruri au fost făcute de părinţii noştri pentru noi. respectiv implicarea efortului artistic. Ruskin. 2. respectiv respectul pentru formele trecutului. câteva frunze şi crengi moarte îndepărtate la timp din calea unei scurgeri de apă vor salva atât acoperişul cât şi pereţii de la ruinare. Exprimă responsabilitatea faţă de viitor. Victoria asupra Franţei pune problema expresiei stilistice în plan constructiv a noului statut al Angliei. Nu trebuie să existe nici un singur ornament care să îmbogăţească faţada unei clădiri publice şi care să nu aibă un înţeles. Ruskin (1819-1900) “The Seven Lamps of Architecture”-184827. şi să ne gandim. Şi nu avem nici un drept. Rolul arhitecturii “Putem trăi fără arhitectură. atunci când aşezăm piatră peste piatră.J. săracii oraşelor trebuie să meargă la biserică. spaţiul European este din nou Memoriei. Doar câteva table “ansamblu urban” “Ideea că o casă trebuie să fie mare pentru a putea spune că este bine construită este de sorginte modernă. păstraţi-le cât puteţi mai bine. ca să-i penalizam sau să-i privăm de vreun drept pe care ar fi putut să-l aibă moştenire din partea noastră.11 Anglia: Doctrina antiintervenţionistă .. prin ce facem sau neglijăm. apud Martin Shaw Briggs.".(…) Căci într-adevar. şi să o păstreze. împreună cu W. Ruskin ♦ Rolul lui J.” de plumb aşezate la timp pe acoperiş.149-50 . “(…) există două datorii ale arhitecturii naţionale care nu pot fi ocolite: să facă astfel ca arhitectura prezentului să dăinuiască la scara istoriei.

Ele aparţin în parte celor care le-au construit şi în parte tuturor generaţiilor care ne vor urma. întreţinut. să propteasca zidul ce se înclină şi să repare acoperişul care curge cu mijloacele cele mai potrivite acestor scopuri. să curme ruinarea prin îngrijire zilnică. create de meşteri dispăruţi.” Cele 7 Lămpi ale arhitecturii. 1877 construcţiile. 1877 .S. 1849 Monumentul poate fi:consolidat. o distrugere acompaniată de o falsă descriere a obiectului distrus. dacă [construcţia] a devenit nepotrivită folosirii prezente să ridice o alta mai degrabă decât să o modifice sau mărească pe cea veche. în sfârşit. (…) Aveti grija de monumentele voastre şi nu veţi avea nevoie să le restauraţi. ♦ Doctrina ANTIINTERVENŢIONISTĂ “ Nu este o problemă de pragmatism sau de simţământ dacă trebuie să păstrăm construcţiile vremurilor trecute sau nu. să trateze construcţiile istorice drept monumente ale unei arte trecute. dar de o manieră “invizibilă” « Să nu mai vorbim despre restaurare. o distrugere urmare căreia nu pot fi regăsite nici un fel de urme. Militează pentru constituirea unui organism european de “Pledăm deci pentru toate protecţie a patrimoniului. aşa şi doar aşa ne vom putea proteja construcţiile vechi pentru a le înmâna venerabile şi instructive celor ce ne vor urma.. şi chemăm pe cei implicaţi în existenţa lor să pună Protecţia lor în locul Restaurării.. şi în general cu cât plasăm mai departe ţelurile noastre şi dorim mai puţin să fim noi înşine martorii rezultatelor trudei noastre. dar dreptul altora asupra ceea ce au realizat dându-şi puterile şi averile şi viaţa nu a dispărut odată cu moartea lor(. Nu avem nici un drept în a le atinge. Alegoria patrimoniului 5. este imposibil.” 4. 1849 ♦ Rolul lui William Morris Împreună cu John Ruskin pune bazele Societăţii pentru Protecţia Construcţiilor Istorice..)” Fr.P. şi doar atunci vom scăpa reproşurilor că învăţătura noastră se întoarce asupră-ne într-o batjocură.)” “[Restaurarea] este distrugerea totală pe care o construcţie o poate suporta.B. Profitul celor de lângă noi nu poate fi egalat de beneficiul celor care ne vor urma.Choay. nici unul nu trimite mai departe decât o face mormântul.12 Şi aceasta cu atât mai mult cu cât una din condiţiile trudei omeneşti stă în acea proporţie dintre timpul sădirii şi cel al culesului. şi dintre toate amvoanele de la care mesajul oamenilor este trimis viitorului. cu atât mai mare şi mai bogată va fi măsura succesului nostru.B. (The Society for the Protection of Ancient Building).” W.(. aşa cum este imposibil reînvia morţii.. Totul nu este decât o minciună de la un capăt la altul.) Să nu ne lăsăm amăgiţi în acest important subiect. în care stă bogaţia roditoare a fructului.P..” Cele 7 Lămpi ale arhitecturii. Atunci.) Ceea ce noi construim avem libertatea de a şi demola.A. Ele nu sunt ale noastre. pe care arta modernă nu poate interveni fără a distruge.. Morris. Defineşte “Universalitatea valorii monumentului istoric” din care deduce “Universalitatea protecţiei” sale. “Manifesto” S. (.. „Ruskin militează pentru o etică şi caută să impună concepţia sa morală asupra monumentului unei societăţi pe care propriile tendinţe o antrenează în sens invers(.A. apaţinând tuturor perioadelor şi stilurilor. să restaurezi ce a fost frumuseţe sau măreţie în arhitectură.. să refuze modificarea structurii sau a ornamenticii existente.

imi paralizează judecata şi mă aduc la perplexitate.” decât să repari. bazată pe noţiunea de autenticitate. 1893) .” • descrierea operaţiilor de restaurare. „(. • ierarhizarea profunzimii şi complexităţii intervenţiilor în funcţie de perioada istorică asupra căreia se intervine (3 tipuri de intervenţii de restaurare). prin graţia unei fericite ignoranţe imi permit să disting clar partea istorică de cea contemporană.. arta restauratorului seamănă cu cea a unui chirurg. XX: RESTAURAREA ŞTIINŢIFICĂ Definirea restaurării ca disciplină istorică: Camillo BOITO ♦ “Conservare o Restaurare30” 1893 Camillo Boito (1835-1914) Fundamentează restaurarea monumentelor istorice disciplină ştiinţifică. Le-aş face astfel încât să se vadă Că aceste lucrări sunt opera contemporaneităţii. „Ori. insegnamento” (Milan. culese apoi în lucrarea “Questioni pratiche di belle arti: restauri.) indic faptul că în monumentele arhitecturale prevalează când unul când altul din următoarele trei calităţi: importanţa arheologică. Nr.13 CURS 3: TEORIA CONTEMPORANĂ A RESTAURĂRII SEC. 87. cele trei tipuri de restaurare (1883): Restauro archeologico: pentru monumentele antice. Ar fi preferabil. Nuova Antologia.. 1886. concorsi. cine n-ar dori-o. făcând noul să pară istoric prin virtuţile unei ştiinţe şi a unei tehnici admirabile. frumuseţea arhitecturală.” Camillo Boito. pe când restaurările reuşite. aspectul pitoresc. nici de bisturiu ori scalpel. Este deci permis a împărţi arta 30 Titlul complet este: "I nostri vecchi monumenti: conservare o restaurare?". realizată prin anastiloză şi clară distincţie între nou şi vechi Restauro pittorico: pentru construcţiile evului mediu. Restaurările ratate.” Camillo BOITO „Monumentele istorice trebuie să-şi păstreze Aspectul lor venerabil şi pitoresc. professione. • supremaţia prezentului asupra trecutului înţeleasă ca sursă a legitimităţii restaurării monumentelor (în contradicţie cu teoria antiintervenţionistă a lui Ruskin şi Morris). Dacă completări ori reconstruiri Se dovedesc a fi indispensabile. legislazione.480506.(chiar prin inscripţionare). transformând studiul acestuia într-o provă extreme de fastidioasă. ca o serie de articole. inscripţionarea pe construcţie sau publicarea. realizată prin înlocuirea părţilor lipsă prin completări marcate distinctiv. I nostri vecchi monumenti:Conservare o restaurare” este scris in 1886. cu un minim necesar de completări Restauro architettonico: pentru construcţiile renascentiste şi ulterioare. ca fragilul nostru corp omenesc să nu aibă nevoie nici de sonde. pp. este preferabil să repari decât să restaurezi. • refuzul tipologiei stilistice în formula propusă de Viollet-le-Duc. astfel încît plăcerea de a admira monumental dispare. realizată printr-o restaurare discretă. “…eu prefer restaurările ratate celor reuşite. ca “este mai bine să consolidezi Principii ale restaurării : • păstrarea patinei (mărturiei) istorice • păstrarea intervenţiilor realizate asupra monumentului în decursul timpului. • complementaritatea dintre operaţiile de conservare şi cele de restaurare. dar rari sunt cei care gândesc că este preferabil să-i moară părintele sau un prieten mai degrabă decât să-l vadă cu un deget în minus sau cu un picior de lemn. • marcarea ostentativă a intervenţiilor.

imediat urmate de relevare şi protecţie a descoperirilor. diferenţele trebuie să stea în detaliu. Exemple de ignorare principiilor lui C. „Adăugirile (completările) nu trebuie privite ca veritabile restaurări. • Reconstruirea faţadei Palazzo Salimbeni – Siena – în stil gotic . vorbind în general. etc. de la cea mai profundă la cea mai superficială o valoare proprie pe care trebuie să o respectăm. pe prevalenţa existentei majorităţii elementelor constitutive originale. acceptată doar dacă se bazează pe documentare irefutabilă... crustată ici şi colo.” „Noi putem spune. culoare sau stil. ci ca părţi noi de edificiu. şi prezentând o simplitate ce poate continua doar expresia geometrică a compoziţiei originale şi nu plastica sa decorativă. ridată de intemperii. motivată de raţiunea unităţii artistice sau arhitecturale. lăsând pielea intactă. • Completarea la Palazzo di Re Enzo. conturul.şi numai după o atentă şi obiectivă judecată. şi cu toate acestea mai seducătoare decît pilelea fină şi roză a unei domnişoare. • Restaurarea Castelului Sforzesco făcută parţial prin demolare şi reconstruire (Turnul lui Filarete.utilizari prezente cu conditia ca ele sa nu presupuna alterari majore . de ex.” Exemplul restaurării bisericii Santa Trinita din Florenţa: „(.şi fără a exclude unele elemente în favoarea altora. pielea bronzată de soare.fără a căuta unitatea de stil sau întoarcerea la formula iniţială . 11/ Documentarea şi descrierea amănunţită a operaţiunilor de restaurare este obligatorie. indiferent din ce perioadă a existenţei monumentului ar data..excepţie făcând elemente minore ce desfigurează aspectul . „(.14 restaurării în: restaurare arheologică (Antichitatea) restaurarea pitorescă (Evul mediu) restaurarea arhitecturală (Renaştere. 6/ Respectul pentru monument trebuie insoţit de acela pentru ambientul său prin refuzul alterării acestuia ce ar putea conduce la subordonarea monumentului cadrului nou construit prin efecte de masă. în care expresia veritabilă a artei contemporane nu numai că nu strică (..) autenticităţii arheologice a monumentului.). inevitabile oricărei restaurări. Boito: modenatură mai simplă sau inscripţii. Volumul.) toate eliminările. 3/ Orice tentaţie spre completare a monumentelor foarte vechi (cazul antichităţilor) trebuie refuzată.. sa nu fie radical diferite de cele originale. cea mai indicată este anastiloza. 7/ Adăugirile necesare consolidării sau reutilizării monumentului trebuiesc limitate la minimum. trebuie să se limiteze la ceea ce este lipsit de orice interes. şi poate fi considerat ca profanare artistică.” Despre restaurarea San Marco: „Scheletul a fost consolidat. 5/ Păstrarea tuturor elementelor valoroase din punct de vedere istoric sau artistic.” 8/ Adăugirile trebuiesc marcate prin diferenţa de material. Bologna. aspectul de ansamblu al părţilor care completează monumentul nu trebuie să contrazică monumentul.) nu este nici un dubiu că exagerez dacă pentru a salva adevărul arheologic uit că arta are şi ea drepturile sale. . că monumentul se compune din diverse straturi. plină de cicatrici.)” Norme propuse: 1/ Maxima importanţă întreţinerii. . dar serveşte a ilustra arta epocii noastre” a 9/ Folosirea tuturor tehnicilor moderne pentru consolidare.. 10/ În cercetările arheologice excavările . 4/ Monumentelor “vii” . cu carnea şi muşchii săi. îngrijirii şi consolidării monumentelor. 2/ Reconstituirea (ripristino). după modelul crustei terestre şi că ele toate au.

înscrierea pe fiecare element reîntregit a datei restaurări sau a unui semn convenţional 6. diferenţierea stilului 2.: Palatul dogilor. notorietatea (ex. diferenţierea materialului 3. capitelurile expuse) 5. epigrafii descriptive pe monument 7. a fazelor succesive ale lucrărilor. sec 19. descrierea fotografică şi scrisă a intervenţiilor. expunerea părţilor vechi suprimate într-un loc deschis publicului aparţinând monumentului (Ex. eliminarea figurilor sau ornamenticii 4. 8.: faţada Santa Maria del Fiore.15 8 procedee de a marca interventia contemporană: 1. Veneţia.) . Emilio de Fabris. păstrată în formă imprimată la monument sau într-un loc vecin aparţinând acestuia.

adică în trăsăturile în mod riguros opuse caracteristicilor operelor moderne.Monument . ci numai subiectiv.Monument Istoric..Valori de rememorare (esenţiale pentru a putea vorbi despre un monument istoric) • valoarea de vechime: “Valoarea de vechime a unui monument se manifestă la prima vedere prin aspectul său ne-modern. printre altele. Alois RIEGL. ci stadiul său iniţial avut ca operă a omului” • valoarea de rememorare intenţională “Funcţia valorii de rememorare intenţională ţine de edificarea însăşi a monumentului: ea împiedică cvasi definitiv ca acel moment să se scufunde în trecut. în tendinţa de disoluţie a formelor şi culorilor lor. şi îl păstrează pentru totdeauna viu în conştiinţa generaţiilor viitoare. în lipsa lor de integritate. recentă şi a aşteaptă ca de asemenea monumentul (vechi) să prezinte acele aspecte caracteristice oricărei opere umane odată cu apariţia sa: altfel spus.” “Valoarea istorică a unui monument rezidă în faptul ca el reprezintă pentru noi stadiul particular. vorbim de "monumente". în care s-a dezvoltat într-un anumit domeniu creaţia umana. strălucitor de noi.16 Monumentul istoric . sein Wessen und seine Entstehung” – 1903 “Prin monument.obiect incarcat cu semnificatie a posteriori “Prin opoziţie faţă de de “monumentele intenţionale” monumentele istorice sunt “neintenţionale”. aşa cum se vor fi exercitat ele din momentul naşterii sale.(…) Edificarea şi întreţinerea unor astfel de monumente. întelegem o operă creată de mâna omului şi edificată în scopul precis de a conserva pentru totdeauna prezent şi viu în conştiinţa generaţiilor viitoare memoria unei anume acţiuni sau a unui anume destin (sau o combinaţie între cele două).” • • Valoarea de utilizare Valoarea artistică: . nu s-au gândit nici pe departe să transmită generaţiilor viitoare mărturia activităţii lor artistice şi culturale. “Nu destinarea lor iniţialá conferă acestor opere semnificaţia de . Această a treia clasă de valori de rememorare constituie astfel tranziţia spre valorile actuale.(…) Fie că sunt intenţionale sau nu. (…). denumirea de "monument" nu poate fi acoperitá de un sens obiectiv. la aşteptările simţurilor şi spiritului pe care creaţiile noi şi moderne le-ar putea satisface la fel de bine”. ceea ce ne interesează la un monument nu este marca forţelor distructive ale naturii. în ambele cazuri.” • valoarea istorică II. neantamate de câtre acţiunea distructivă a naturii. şi de aceea.” “Majoritatea monumentelor răspund. a căror urmă se regăseşte până în epocile cele mai depărtate ale culturii umane.obiect apriori incarcat cu semnificatie .. cel al contemporanilor lor sau chiar al moştenitorilor lor direcţi.” “(…) ruptura operată de câtre voinţa artistică modernă în Valorile monumentului istoric I. “(…)un monument nu prezintă privirii noastre o valoare artistică decât în măsura în care satisface aşteptarea voinţei artistice moderne.” „Dat fiind faptul cá producátorii operelor care ne apar astăzi ca monumente istorice căutau în mod esenţial să-şi satisfacă propriile lor nevoi practice şi exigenţele lor spre un ideal. să dea impresia unei perfecte integrităţi. “Der Moderne Denkmalkultus. în general. şi cum. nu a încetat nici în zilele noastre. monumentele prezintă o valoare de rememorare.valori de contemporaneitate: “În loc a considera monumentul ca atare.valoarea [artistică] de noutate: . artistică şi tehnică dar totodată şi un obiect al receptării sociale şi filozofice. "intenţionale". valoarea de contemporaneitate va tinde să-l echivaleze cu o creaţie similiară modernă.valoarea de artă relativă Receptarea monumentului istoric Monumentul istoric are o dimensiune istorică. Din acest punct de vedere. (…) Maniera în care valoarea de vechime se opune valorilor de contemporaneitate rezidă mai degrabă în imperfecţiunea operelor. într-un anumit fel unic.identitate şi percepere socială: Alois RIEGL Definirea monumentului şi a monumentului istoric .

subiecţi contemporani le-o atribuim.17 monument. prin însăşi modernitatea sa. rememorare Relaţia dintre materializarea valorilor de rememorare şi de contemporaneitate şi soluţiile de conservare “(…) în toate cazurile în care valoarea istoricá ("documentará") a monumentului este minimá.” Ariile existenţei monumentului istoric la începutul secolului XX Françoise CHOAY: Alegoria patrimoniului.” Max Dworak Conservator General al Imperiului Austro-Ungar Relaţia dintre consistenţa valorică a monumentelor istorice şi strategiile de conservare Conflict relativ şi complementaritate dintre cerinţele diferitelor tipuri de valori monumentale: “În timp ce valoarea de vechime este fondatá eclusiv pe degradare. cu forme şi culori care să nu prezinte nici un fel de urme ale vreunei degradări” “Katechismus der Denkmalpflege”. cea a lui Riegl. “ raport cu expresiile [artistice] anterioare. prezenta. se referă la specificitatea monumentului în raport cu concepţia.Giovannonni.” “(…) orice operá de artă modernă trebuie. arată că la ţesutul urban cumpăna secolelor XIX şi XX Aria cronologică: istorice dobândise statutul de de la monumentele antichităţii la cele dinaintea revoluţiei industriale disciplină pe care numai Aria de difuzare: de la spaţiul european la cel mondial. arhitecţi. forma şi culoare sa. şi. cel puţin în teorie şi virtual. prezentul etern. perenitatea în starea originară” • • • Val. iar tratamentul monumentului va trebui să raspundă şi el exigenţelor valorii de vechime. istorică Val. noi. în timp ce valoarea istorică doreşte stoparea oricărei degradări din clipa intervenţiei sale. de vechime şi val de utilizare Val de vechime şi val. oameni politici şi scriitori conservarea monumentelor punerea în discuţie a conceptelor şi procedeelor sale putea să i-l confere. aproape aceleaşi contururi ca şi astăzi” . prin intermediul coloniilor şi a cercetărilor arheologice din noile teritorii Aria de interes şi competenţă: istorici. istorici de artă. începând cu sfârşitul anilor 1860. Această abordare critică încheia o delimitare a câmpului spaţio-temporal al monumentelor istorice care. valoarea de vechime se va afirma cu atât mai mult şi exclusiv. urbanişti. ingineri. la filozofi. arheologi. Seuil. să se prezinte sub un aspect desăvârşit. dar pierde raţiunea sa de a fi în raport cu degradări anterioare. mai amplu. Paris 1992 Aria tipologică: de la arhitectura “majoră” la cea “minoră” (G. de vechime şi val. 1916 : “Conservarea [monumentelor istorice] nu este o problema de gust. 1913) şi “Opera lui Boito. valoarea de rememorare intenţională nu revendică nimic mai puţin de la monument decât imortalitatea.

demolate. problema concilierii dintre dezvoltare şi conservare: -”dacă existenţa în continuare a unor obiecte semnificative ale unei epoci trecute se dovedeşte împotriva intereselor oraşului trebuie căutată o soluţie de reconciliere.” . Nicolaos Balanos)33 -recomandă o acţiune continuă de îngrijire a monumentelor pentru evitarea restaurărilor. Clemen îl citează pe Rodin: "O artă care are vitalitate nu restaurează operele trecutului ci le continuă. porţiunile de edificiu construite în alt stil decât cel originar urmând a fi păstrate doar dacă nu afectează echilibrul estetic general. -Recomandă constituirea de asociaţii de prezervare a monumentelor istorice şi artistice în fiecare ţară. Madrid. -recomandă utilizarea monumentelor în conformitate cu specificul lor pentru o continuă întreţinere a acestora. -recunoaşte proeminenţa dreptului comunităţii în faţa celui privat asupra conservării monumentelor istorice. -întărirea cooperării internaţionale în domeniul protecţiei monumentelor ca 31 32 Carta de la Atena C. lucrare începută în 1922 34 Introducerea de elemente de fier (crampoane. deşi doar implicit. structuri edilitare sau plantaţii). -folosirea anastilozei cu marcarea evidentă a completărilor. reclame. 2. 1904 -definirea monumentelor : 1. 1902-9 Erechteionul..ing.M. valoarea spirituală. este recomandată păstrarea influenţelor tuturor perioadelor istorice şi stilistice. Îmbrăcămintea poate să fie schimbată. fie restaurate (cele vii). trebuie ales deci cu grijă ceea ce trebuie păstrat”."32 Conferinţa de la Atena (1931) . . -recomandă folosirea tehnicii moderne de consolidare (betonul armat. -recomandă cooperarea între restauratori şi cercetătorii ştiinţifici implicaţi în metode fizice. îmbrăcămintea.18 Sec. în special34) având grijă de păstrarea elementelor originale decorative şi dătătoare de caracter. unele pot fi păstrate. -în funcţie de această clasificare. poate ornamentată din nou. -respectarea caracterului ambientului monumentelor istorice în lucrările din apropierea acestora (construcţii noi. -atunci când restaurarea in totto este de neevitat. XX: Perspectivele metodologice ale restaurării Congresul Internaţional al Arhitecţilor. 1933. vii .A. moarte . -”dacă avem de-a face cu o serie mare de obiecte similare. 1905-17 Propylee. -Restaurarea trebuie realizată astfel încât să păstreze unitatea de stil. semnificaţia unui monument sunt importante.nu mai servesc unui scop sau destinaţia iniţială a devenit inutilă. -relevă rolul compensării restrângerii dreptului de proprietate atunci când acesta se referă la un monument istoric.Organizaţia de Cooperare Intelectuală a Societăţii Naţiunilor (prilejuita de încheierea lucrărilor de anastiloză la Acropola Atenei . urmare a creşterii gradului de deteriorare a monumentelor datorate factorilor de microclimat ostili. a Parthenonului (continuarea programului din 1834 a lui Leo von Klenze)." 33 Ca punct final al unei preocupări pentru restaurarea Acropolei Atenei ce are ca momente definitorii următoarele: 1896 aprobarea măsurilor de conservare a Parthenonului. atâta timp căt ideea este păstrată.I.Pune pentru prima dată.: autorul conceptului de conservare creativă: "Ideea. monumentele trebuie fie consolidate (cele moarte). chimice sau biologice de conservare. altele . estetic şi arheologic al statului.Congresul Internaţional de Arhitectură Modernă. şi abia după aceea urmează forma tradiţională.ce continuă să servească scopurilor pentru care au fost construite. Promovează o concepţie “statistică” asupra conservarii patrimoniului: -”trecutul nu poate supravieţui în totalitate. 1921 propunerea anastilozei colonadei de N. Paul Clemen31. centuri şi pene) precum şi completări masive cu cărămidă şi beton armat la restaurarea Parthenonului au avut însă efecte grave asupra materialului istoric. -Conservarea şi Restaurarea sunt operaţiuni ce trebuiesc executate exclusiv de câtre arhitecţi diplomaţi ai Statului sau autorizati şi acţionând sub controlul tehnic.” -”in unele cazuri poate fi păstrată partea memorială conservator al Landului Renania P.

îngrijirii şi consolidării monumentelor. criteriul capacitatii de realizare a restaurării şi refolosire a monumentului istoric. 3/ Orice completare a monumentelor foarte vechi (cazul antichităţilor) trebuie refuzată. . pag. Înfiinţarea Institutului Central de Restaurare (1939) sub conducerea lui Cesare Brandi Definirea restaurării ca act metodologic (C. proclamă -”cultul valorilor trecutului nu trece peste criteriile justiţiei sociale”. -Restaurarea .p. depinde de o efectuată sau neefectuată recunoştere a operei de artă ca operă de artă. excepţie făcând elemente minore ce desfigurează aspectul monumentului şi numai după o atentă şi obiectivă judecată. In cazul acestora cea mai indicată este anastiloza. 2/ Reconstituirea (ripristino).” . Bucureşti 1996. Conceptul de restaurare. în Cesare Brandi. Torino 1977.o operaţiune complexă ce nu trebuie să excludă nici unul din multiplele criterii sau perioade ale existenţei monumentului.asanarea construcţiilor dărăpănate din jurul monumentelor istorice şi folosirea zonei drept spaţiu verde. Editura Meridiane. Brandi.a. 34 . -Priveşte activitatea tehnică a conservării monumentelor istorice ca proces de reinstituire a valorii lor artistice.”36 Relaţia restaurare . (…) Este necesară. definirea restaurării pe baza conceptului operei de artă de la care îşi dobândeşte calificarea şi nu a procedeelor practice ce 35 C. Brandi. . Teoria restaurării. 33 36 C. implicit şi intervenţia de restaurare.(…)”35 Opera de artă “(…) acel produs special al activităţii umane denumit operă de artă se afirmă ca atare prin actul unei singulare recunoşteri care are loc în conştiinţă (…) Produsul uman care este astfel recunoscut se găseşte acolo. 4/ Monumentelor “vii” le vor fi găsite utilizări prezente cu condiţia ca ele să nu presupună alterări majore ale construcţiei şi să nu fie radical diferite de cele originale. Teoria del restauro. îl exceptează în mod definitiv din comunitatea celorlalte produse.19 [ suportul material al valorii memoriale sau istorice ]. motivată de raţiunea unităţii artistice sau arhitecturale. Norme propuse: 1/ Acordarea de maximă importanţă întreţinerii. -recomandă întocmirea în fiecare ţară a unor inventare complete ale patrimoniului. Giulio Einaudi Editore s. până când recunoaşterea sa ca operă de artă. recunoştere pe care o operează conştiinţa. 5/ Păstrarea tuturor elementelor valoroase din punct de vedere istoric sau artistic.Este împotriva pastişei stilistice. cit. -Scopul restaurării poate să fie atingerea unităţii formale a monumentului istoric şi nicidecum a unităţii sale stilistice. traducedre de Ruxandra Balaci. indiferent din ce perioadă a existenţei monumentului ar data fără a căuta unitatea de stil sau întoarcerea la formula iniţială şi fără a exclude unele elemente în favoarea punerii în evidenţă a altora. -creşterea rolului educaţiei publicului în domeniul protecţiei monumentelor. astfel. spiritul oraşului. în faţa ochilor noştri. memoria şi nostalgia sa şi nu în ultimă instanţă. -Criteriile restaurării trebuiesc completate cu cele derivând din :sentimentele populaţiei. Carta del Restauro Italiana (1931) elaborată de Consiliul Superior pentru Antichităţi şi Arte. Brandi): Restaurarea ca intervenţie umană “În mod obişnuit se înţelege prin restaurare orice intervenţie menită să repună în eficienţa sa un produs al activităţii umane. op. pag. şi poate fi clasificat generic printre produsele obişnuite ale activităţii umane. 6/ Respectul pentru monument trebuie însoţit de acela pentru bunuri ale întregii omeniri.Sub influenţa ideologiei urbanismului corbusian. în timp ce restul poate fi alterat. nu poate fi acceptata decât dacă se bazează pe o documentare irefutabilă şi pe existenţa majorităţii elementelor constitutive originale.operă de artă “(…) orice comportament faţă de opera de artă.

7/ Adăugirile necesare consolidării sau reutilizării monumentului trebuiesc limitate la minimum şi prezentând o simplitate ce poate continua doar expresia geometrică a compozitiei originale şi nu plastica sa decorativă... (. pag. adică în măsura în care este aspect şi doar parţial structura.40” Opera de arta: integralitate şi totalitate “(. 8/ Adăugirile trebuiesc marcate prin diferenţă de material. pag. nefiind alcătuită din părţi. dezagregării materiei. va trebui încercată dezvoltarea potenţialei unităţi originare conţinute de fiecare dintre fragmente.) trebuie să se limiteze la folosirea sugestiilor cuprinse în fragmentele respective sau reperabile în mărturii autentice ale starii originare. va continua în mod necesar să subziste potenţial ca un întreg prin fiecare din fragmentele sale şi aceasta potentialitate va fi importantă într-o măsură direct proporţională cu rămăşiţele materiale care au supravieţuit.)apare drept normă faptul ca intervenţia declanşată în vederea redobândirii unităţii originare (. 10/ În cercetările arheologice excavările trebuiesc imediat urmate de relevare şi protecţie a descoperirilor.)apare drept normă faptul ca intervenţia declanşată în vederea redobândirii unităţii originare (. cit.) deoarece procedura prin analogie presupune ca principiu echivalarea unităţii intuitive a operei de artă cu unitatea logică în care gândim realitatea existenţială. op. modenatură mai simplă sau inscripţii. la o vizualizare de aproape. dar tot în acord cu instanţa istorică. cit. proporţional cu gradul de supravieţuire formală încă prezent în ele41” Restaurarea operei de artă: Analogia “(. op. pag. o sporită libertate de acţiune în privinţa suporturilor. prin fiecare fragment. culoare sau stil ce ar putea conduce la subordonarea monumentului cadrului nou construit. 50 .. pag.. cit. Brandi. De aici decurge. dacă este sfărâmată fizic... în vederea transmiterii ei câtre viitor. 2. dar imediat reperabilă. cit.) se respinge posibilitatea intervenţiei prin analogie (. op.) trebuie să se limiteze la folosirea sugestiilor cuprinse în fragmentele respective sau reperabile în mărturii autentice ale starii originare. opera de artă ne apare fragmentată. caracterizează restaurarea propriu-zisă. Brandi.. să înlesnească viitoare intervenţii. “(. “Deci integrarea va trebui să fie insesizabilă ca atare de la distanţa de la care trebuie privită operă de artă. op. op. Brandi. (. 36-37 39 C..”37 Definirea metodologică a restaurării după C.) materia din care rezulta imaginea... op. Brandi): “(…) prima axiomă: « se restaurează numai materia operei de artă »39” “(…) al doilea principiu al restaurării: « restaurarea trebuie să vizeze restabilirea unităţii potenţiale a operei de artă.20 ambientul său prin refuzul alterării acestuia prin efecte de masa. fără a comite un fals artistic sau un fals istoric şi fără a înlătura urmele trecerii operei de artă print timp. ci dimpotrivă. atunci când. pag. cit. Brandi “Considerarea restaurării în raport direct cu recunoşterea operei de artă ca atare ne permite acum să o definim: restaurarea constituie momentul metodologic al recunoşterii operei de artă. Brandi. fără a fi necesare mijloace speciale în acest scop. “Cel de-al treilea principiu are în vedere viitorul: adică prevede că orice intervenţie de restaurare să nu impiedice. pag. Brandi.)daca ‘forma” unei opere de artă este indivizibilă.”. cit.. Brandi. op.38” Definirea principiilor restaurării (C. cit. 38 40 C. care este de neînlocuit doar atunci când contribuie nemijlocit la figuratismul imaginii... op. în măsura în care acest lucru este posibil. pag. 49 44 C.” 3.44” 37 38 C. 35-36 C.. Brandi. Brandi. 49 43 C. 11/ Documentarea şi descrierea amănunţită a operaţiunilor de restaurare este obligatorie. în consistenţa sa fizică şi în dubla sa polaritate estetică şi istorică. 9/ Folosirea tuturor tehnicilor moderne pentru consolidare. şi asa mai departe. 39 41 C.42” Restaurarea operei de artă: integrarea “(. pag.. cit. a structurilor portante..43” 1. din punct de vedere material.) opera de artă... 49 42 C.

63 C. De aceea.) nu pot fundamenta legitimitatea conservării altfel decât pe valoarea mărturiei istorice. op. 67-68 .46” Adăugirile operei de artă “Din punct de vedere istoric. pentru că dacă lucrurile ar sta aşa. mărturia istorică “(. chiar dacă este de asemenea rezultatul unei acţiuni umane şi deci de asemenea se insereaza în istorie.”47 45 46 C. Brandi. ar trebui respectate necondiţionat atât intervenţia barbară a vandalului. oricum. Brandi. însemnând că duce la negarea şi distrugerea unui interval istoric şi la falsificarea unui dat.. De aici se poate deduce că din punct de vedere istoric doar păstrarea adăugirii se justifica necondiţionat. restaurarea nu poate fi decât consolidare şi conservare a unui status-quo. nici cu neglijarea celeilalte. excepţia. în timp ce înlăturarea trebuie întotdeauna justificată şi. în măsura în care se adresează ruinei. păstrarea şi înlăturarea nu se vor putea îndeplini nici in detrimentul uneia. cit.. Brandi. Dar. cât şi integrarea de artă şi nu de restaurare pe care opera le-a suportat de-a lungul secolelor. op.) conceptul de operă de artă-ruină presupune deprecierea vestigiilor estetice şi preeminenţa valorilor istorice. exact contrariul a ceea ce propunea în domeniul restaurării empirismul secolului al XIX-lea. cit. pag. În aceeaşi măsură nu este exclusă respectarea ambelor. op.21 Restaurarea ruinelor. sub acest aspect adăugirea nu diferă de originalul pe care s-a grefat şi are drepturi de a fi păstrată identică cu acesta.. de fapt distruge un document şi nu se documentează pe sine. cum opera de artă se prezintă cu bipolaritatea istorico-estetică. 67 47 C. trebuie realizată de asa manieră încât să păstreze măcar amprenta adăugirii asupra operei. pag.. În schimb înlăturarea. Decurge de aici că păstrarea adăugirii trebuie considerata regula şi înlăturarea. pag. adăugirea dobândită de o operă de artă nu este decât o nouă dovadă a acţiunii umane şi deci a istoriei. cit.45” “(.

" Şerban Cantacuzino Primul Congres Internaţional având loc în 1957 la Paris ( a se vedea şi H. 1957. (.' Orice program de conservare trebuie sa aibă înscris un program de întreţinere care să asigure că nevoia de conservare la scara în care există ea astăzi nu se va mai repeta. Este recunoscută responsabilitatea comună în păstrarea lor pentru generaţiile viitoare. nr.” Adoptată la cel de-al II-lea Congres internaţional al arhitecţilor şi tehnicienilor monumentelor istorice. fiecare ţară fiind responsabilă de aplicarea acestora în contextul propriei culturi şi tradiţii. Doar în aceste limite modificările cerute de schimbarea de funcţiune trebuie considerate şi permise. Congresul Internaţional al arhitecţilor şi tehnicienilor de la Paris. pag. Arhitectura R. O astfel de utilizare este de aceea de dorit dar ea nu trebuie să modifice dispunerea şi decoraţia clădirii. a unei dezvoltări semnificative sau a unui eveniment istoric.22 CURS 4+5: PRINCIPIILE CONTEMPORANE ALE CONSERVĂRII ŞI RESTAURĂRII MONUMENTELOR ISTORICE (I) CARTA DE LA VENEŢIA A CONSERVĂRII ŞI RESTAURĂRII MONUMENTELOR ISTORICE (1964) Preambul “(. operă de artă şi obiect cu semnificaţii culturale Aportul ştiinţei şi tehnicii contemporane la protejarea monumentelor. Teodoru. 25-31 Mai 196448 Definiţii Articolul 1.R. Articolul 2.) Popoarele devin din ce in ce mai conştiente asupra unităţii valorilor umane şi privesc monumentele istoriei ca pe un patrimoniu comun. Conceptul de monument istoric acoperă nu numai opera arhitecturală izolată dar şi ansamblul rural sau urban în care se găseşte mărturia unei civilizaţii particulare. Articolul 5.. Dualitatea monumentelor istoric: dimensiunea simultan artistică şi istorică Conservarea Articolul 4. Aceasta este valabilă nu numai operelor majore de artă dar şi lucrărilor mai modeste ale trecutului ce au acumulat semnificaţie culturală odată cu trecerea timpului. Veneţia. Monument istoric: Mărturie.) Este esenţial ca principiile ce ghidează protejarea şi restaurarea clădirilor istorice să fie stabilite şi agreate pe plan internaţional... Scopuri Articolul 3 Scopul conservării şi restaurării monumentelor este de a le proteja atât ca opere de artă cât şi ca mărturii istorice. Pentru conservarea monumentelor este esenţial ca ele să fie întreţinute permanent.P. Conservarea monumentelor este întotdeauna facilitată de câtre alocarea lor unor utilizări sociale. 8. 48 'Stăviliţi ruinarea prin întreţinere zilnică. 46) .. Conservarea şi restaurarea monumentelor trebuie să facă recurs la toată ştiinţa şi tehnica ce poate contribui la studiul şi protejarea patrimoniului architectural.

consolidarea unui monument poate fi realizată prin folosirea oricărei tehnici moderne de conservare şi construcţie a cărei eficacitate a fost demonstrată ştiinţific şi probată de experienţă. Art. astfel încât restaurarea să nu falsifice mărturia istorică. Veneţia • Cariatidele Erechteionului. dar în acelaşi timp trebuie să fie deosebită de original. Înlocuirea [re-întregirea] părţilor lipsă trebuie să se integreze armonios cu întregul.” Michael Petzet.(…) Dacă . care nu ar face decât să impieteze asupra aspectului general al operei. Bucureşti Exemple de extrageri de piese decorative în scopul protejării: • Caii de la San Marco. Articolul 11.23 Principiu ce conduce la instituirea „zonelor de protecţie” şi la obligativitatea obţinerii unui aviz pentru orice intervenţie în cadrul acestora. cf. Catedrala din Strasbourg Articolul 6. Conservarea unui monument presupune conservarea scării cadrului [său].(1) lit. Când cadrul tradiţional există el trebuie păstrat. atât cât este necesar să stabilizeze tehnic zone din acesta şi să elimine cauzele care-l ameninţă direct. Atunci când o construcţie include opera suprapusă a diferite perioade. Mihai-Vodă. Articolul 8. “În timp ce conservarea materiei unui monument încearcă. Restaurarea trebuie precedată şi urmată în toate cazurile de câtre studii arheologice şi istorice ale monumentului. 11 stă la baza procedurilor de consultare şi avizare a lucrărilor de restaurare. Ea trebuie să se oprească acolo unde începe ipoteza. îndeplinite în România în cadrul Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice. Nici o construcţie nouă. Strămutarea în întregime sau în parte a unui monument nu poate fi acceptată decât în cazul în care salvgardarea monumentului o cere sau când este justificată de un interes naţional sau internaţional de importanţă covârşitoare. revelarea unei stări ascunse poate fi justificată în circumstanţe excepţionale şi atunci când ceea ce este îndepărtat este de mic interes iar materialul adus la lumină este de mare interes din punct de vedere istoric. Scopul ei este de a păstra şi revela valoarea estetică şi istorică a monumentului şi se bazează pe respectul materialului original şi a documentelor autentice. “Înlocuirea nu trebuire să creeze un contrast puternic. iar starea sa de conservare este suficient de bună pentru a justifica o astfel de acţiune. preşedintele ICOMOS Art. 35 alin. Acolo unde tehnicile tradiţionale se dovedesc inadecvate.h. Trebuie respectată contribuţia valoroasă a tuturor perioadelor ce au contribuit la edificarea monumentului. demolare sau modificare care ar altera relaţiile de masă şi culoare nu trebuie permisă. iar în acest caz orice lucrare suplimentară ce este indispensabilă trebuie să se distingă de compoziţia arhitecturală şi trebuie să poarte amprenta contemporaneităţii.422-2001. Articolul 7 Monumentul este inseparabil de istoria căreia îi este mărturie şi de amplasamentul în care se află. L. Articolul 12. picturile sau decoraţia care formeaza parte integrantă din monument pot fi extrase din acesta doar dacă aceasta este singura modalitate de a le asigura protecţia. Evaluarea importanţei elementelor implicate precum şi decizia asupra a ceea ce trebuie îndepărtat nu poate sta exclusiv în sarcina individului însărcinat cu lucrarea [în cauză]. Restaurarea Articolul 9. Acropola Atena • Biserica şi Sinagoga. Articolul 10. unitatea de stil nefiind un scop al restaurării. restaurarea este preocupată de mărturia istorică şi artistică a monumentului în întregime. Exemple de strămutări legitime: • Templul de la AbuSimbel Exemple de strămutări abuzive: • Bis. Bucureşti • Schitul Maicilor. (…) o restaurare adaugă elemente noi fără a-i diminua materia originală. Obiectele sculpturale. arheologic sau estetic. Procesul restaurării este o operaţie extrem de specializată.

acolo unde natura terenului o permite.fie reîntregirea nu trebuie realizată. Fiecare etapă a lucrărilor de eliberare. Michael Petzet. a unui număr de situri arheologice din diferite perioade pentru ca cercetarea acestora să poată beneficia de viitoare tehnici îmbunătăţite. paq. restaurare sau cercetare arheologică trebuie să se realizeze o documentaţie precisă sub forma unei cercetări analitice şi critice. În cadrul fiecărui sit arheologic excavat. în http://www... ilustrată cu desene şi fotografii. Principles of Restoration.79-139 . 1-2/2000. Lucrările de conservare şi restaurare realizate în astfel de locuri trebuie să se inspire din principiile cuprinse în articolele precedente. asupra cadrului său tradiţional. Săpături arheologice Articolul 15. Materialul utilizat pentru integrare [în anastiloză] trebuie sa fie întotdeauna recognoscibil iar folosirea sa trebuie să se reducă la minimul necesar conservării monumentului şi reconstituirii formei sale. În orice lucrare de protecţie. „(. Ruinele trebuiesc păstrate şi trebuiesc adoptate măsuri pentru conservarea şi protecţia permanentă a caracteristicilor lor arhitecturale precum şi a obiectelor [ce au fost descoperite]. precum şi caracteristicile tehnice şi formale identificate pe parcursul lucrărilor trebuiesc incluse [în documentaţie]. Articolul 14. se vor lăsa zone martor bine determinate în scopul permiterii unor verificări ulterioare asupra stratigrafiei şi compoziţiei arheologice a sitului. În plus. adică reasamblarea părţilor existente dar dezmembrate. (…)49” Michael Petzet Articolul 13. Completările nu pot fi admise decât în măsura în care ele nu împietează asupra părţilor de interes ale clădirii. Fiecare Stat trebuie să ia în considerare păstrarea neatinsă. Ambientul monumentelor trebuie să facă obiectul unei griji speciale pentru salvgardarea integrităţii şi purităţii sale şi asigurarea unei prezentări potrivite. dacă însă nu se ştie precis cum arăta piesa . fie trebuie făcută într-o manieră neutră (…)”. Orice lucrare de reconstituire trebuie respinsă a priori. echilibrului compoziţiei sale şi a relaţiei cu vecinătăţile. 49 “Cu toate acestea. trebuiesc luate toate măsurile pentru a facilita întelegerea monumentului şi pentru prezentarea sa fără însă a-i distorsiona semnificaţia. Aceasta documentaţie trebuie depusă în arhivele instituţiilor publice şi trebuie pusă la dispoziţia cercetătorilor.24 este întregit un element puternic deteriorat ce nu mai poate fi reparat. atunci o copiere a originalului este necesară.ce poate să fi lipsit de foarte mult timp . consolidare.icomos.” Recomandările UNESCO asupra principiilor internaţionale aplicabile săpăturilor arheologice Publicare Articolul 16.html sau Revista Monumentelor Istorice nr. sau un profil întrerupt (…) ori o piesă lipsă a unui tavan simetric. Săpăturile [arheologice] trebuie realizate în conformitate cu standardele ştiinţifice şi recomandările definind principiile internaţionale de aplicat în aceste cazuri şi adoptate de câtre UNESCO în 1956. Este recomandată publicarea cercetărilor. Este permisă doar anastiloza.) 9.org/germany/uk_main. parţială sau totală. reconstituire şi integrare.

d. fie el natural sau artificial. Definiţii şi introducere Patrimoniul arheologic este parte a patrimoniului material pentru care cercetarea arheologică produce informaţia . Dincolo de valoarea lor documentară.5. Oricare dintre aceste calităţi.4.” Carta arheologic (1990) “(…) Art.25 CURS 6: PRINCIPIILE CONTEMPORANE ALE CONSERVĂRII ŞI RESTAURĂRII PATRIMONIULUI (II) CARTA DE LA VENEŢIA DUPĂ 40 DE ANI COMPLETĂRI DOCTRINARE: • 1. Drept monument. şi e) diferitele tipuri de funcţiuni pe care le-a avut oraşul în decursul istoriei sale. spaţierea şi înălţimea Trăsăturile structurale şi decorative Apa.” • „(. de vreme ce este un monument viu. Carta oraşelor istorice “Preambul şi definiţii (…) 2: Această cartă se referă la areale urbane. fie ele mari sau restrânse.) Art. incluzând în aceasta coloristice. proporţiile. b. d) relaţia dintre oraşul sau zona istorică şi ambientul său. ameninţate fiind. • Planul şi topografia sa Vegetaţia. grădinile istorice trebuie conservate în spiritul Cartei de la Veneţia. fie ea stătătoare sau curgătoare. Art. Washington 1987) Pentru a fi eficace. (…)” Carta oraşelor istorice (Toledo 1986. c.3. Investigaţie protecţiei şi gestiunii patrimoniului „Art. stil. schemele Carta grădinilor istorice (Florenţa. interior şi exterior. culoare şi decoraţie b) relaţia dintre construcţii şi saţiul liber şi plantat “Principii şi obiective 2. 1982) „Definiţii şi obiective Art. cu reflectarea cerului” speciile. Cu toate acestea. Compoziţua arhitecturală a grădinii istorice include: a. Calităţile care sunt de conservat includ caracterul istoric al oraşului sau zonei urbane împreună cu toate caracteristicile materiale care exprimă acest caracter. definit prin scară.. 1.. şi ca atere trebuie să fie considerată drept un monument. ar compromite autenticitatea oraşului sau zonei istorice. împreună cu ambientul lor natural şi artificial. tip structural. şi în mod special: a) c) textura urbană definită prin parcele şi străzi aspectul construcţiilor.. aceste areale sunt materializarea valorilor tradiţionale ale culturii urbane. conservarea oraşelor istorice şi a zonelor istorice urbane trebuie să fie parte integrantă şi coerentă a politicilor de dezvoltare economică şi socială şi a celor de urbanism şi amenajarea teritoriului la toate nivelurile.1 O grădină istorică este o compoziţie arhitecturală şi horticolă de interes public din punctul de vedere al artei sau istoriei. conservarea sa trebuie guvernată de reguli specifice ce fac subiectul prezentei carte. inclusiv oraşe sau centre ori cartiere istorice. materiale.

Tehnici tradiţionale de construcţie Continuitatea tehnicilor tradiţionale de construcţie şi a meseriilor associate cu vernacularul este fundamentală pentru expresia acestuia. Tehnicile nedistructive. şi este conservat cel mai bine prin întreţinerea şi conservarea ansamblurilor şi aşezărilor de character reprezentativ. prelevarea de probetrebuie încurajate în detrimental excavărilor la scară mare.) În astfel de cazuri săpăturile trebuie precedate de o o resursă fragilă şi evaluare complexă a semnificaţiilor ştiinţifice ale sitului. inventariate şi trecute noilor generaţii de meşteşugari şi constructori prin formare şi perfecţionare (…) 6. structurilor şi spaţiilor. Astfel de meşteşuguri trebuiesc păstrate. neregenerabilă. De aceea folosinţa terenurilor trebuie (…) controlată şi dezvoltată astfel Art. (…) reconstrucţiile nu trebuiesc realizate direct deasupra mărturiilor educaţionale şi de protecţie a arheologice şi trebuiesc a fi marcate ca atare. o violare a principiului păstrării patrimoniului în contextual său original. schimbări de utilizare a terenurilor. cu costul pierderii altor informaţii şi chiar al distrugerii totale a monumentului. patrimoniul arheologic subacvatic este o resursă internaţională. (. Recomandări de lucru (…) 3. Politici integrate de protecţie În cazuri excepţionale.. (…)” Carta protecţiei subacvatic (1996) • şi gestiunii patrimoniului „Prin însăşi natura sa. de bază. şi fundamentală pentru repararea şi restaurarea acestor structuri.6. Întreţinere şi conservare încât să minimizeze distrugerea (…) Orice transfer a unor elemente patrimoniale spre noi amplasări reprezintă patrimoniului arheologic. politicilor relative la (…) amenajarea teritoriului. • un caracter local sau regional adecvat ambientului • coerenţă a stilului. Exemple ale vernacularului se găsesc prin: • maniera de construcţie împărtaşită de comunitate. (…) Politicile de protecţie a arheologic Acelaşi principiu cere ca patrimonial arheologic să nu fie expus prin excavare patrimoniului trebuie să constituie o sau lăsat expus după excavare dacă nu au fost luate şi garantate măsurile necesare componentă integrală a pentru întreţinerea şi gestiunea sa. Excavările trebuie realizate în situri sau monumente ameninţate de proiecte de dezvoltare. în structuri abandonate. Vernacularul ia nu numai forma fizică a construcţiilor. El cuprinde toate vestigiile existenţei umane şi constă în locuri referitoare la toate manifestările umane. informare şi reconstituiri şi a celor culturale. decizia de excavare trebuie luată după o analiză detaliată. Art.7 Prezentare.” Preambul • Carta patrimoniului vernacular (1999) “Principii de conservare (…) 3. . a formei şi imaginii. 2.Vernacularul este rareori reprezentat de structuri individuale.26 (…) Trebuie să constituie un principiu general acela că strângerea de informaţii despre patrimonial arheologic nu trebuie să distrugă mai multe mărturii decât este necesar pentru scopurile ştiinţifice sau de protejare ale cercetării. dar şi a felului în care acestea sunt folosite şi înţelese. precum Art. vandalism sau deteriorare naturală. sau prin utilizarea tipurilor constructive stabilite prin tradiţie • transmiterea informală a competenţei de concepere şi construire • un răspuns eficient dat constrângerilor funcţionale. în mărturii de toate naturile (inclusiv situri subterane şi subacvatice) împreună cu toate mărturiile materiale mobile asociate cu acestea. Modificări şi perioade în restaurare „1. Vernacularul construit este parte integrantă a peisajului cultural (…) 5. situri neameninţate pot fi excavate pentru elucidarea Patrimoniul arheologic este unor probleme ştinţifice. Întrucât excavarea implică întotdeauna necesitatea alegerii mărturiilor de documentat şi păstrat. dezvoltare şi planning. regiune cu regiune.” mediului. 4. precum şi a tradiţiilor şi semnificaţiilor ce le sunt associate. cercetările aeriene şi terestre.

Aducerea tuturor părţilor edificiului la expresia unei singure perioade nu trebuie să fie obiectiviul intervenţiei asupra structurilor vernaculare” sociale şi ambientale • o aplicare eficientă a metodelor şi meseriilor tradiţionale de construcţie.) MONUMENTE ISTORICE: VALORI CONSTITUTIVE Consistenţa valorică A. Materialele contemporane. şi d. să folosească mijloace tradiţionale. (.. (.) pirogravare astfel încât să poate fi identificate mai târziu.) 13.(. să nu aducă prejudicii sau să nu impiedice viitoare operaţiuni de conservare atunci când ele vor fi necesare. • elementele de echipare şi mobilare . Valoarea de mărturie istorică Constă în informaţia istorică ce este transmisă prin existenţa construcţiei marcând: 1. trebuie Dacă o parte a unei piese este înlocuită. b.. (. inclusiv sculele utilizate trebuie. 6.) Reparare şi înlocuire Materiale şi tehnici 9. sau cât posibil să corespundă cu cele originale.. sau c. în legătură cu evenimente sau procese istorice... A copia deformaţiile comportamentul structural al sau degradările pieselor originale nu este de dorit.) Dacă este necesar de a se renova sau reface finisajele. să fie reversibilă. modul de utilizare al terenului. (. Orice intervenţie propusă trebuie a.. precum atunci când este cazul. un eveniment precis 2.. (. atunci atât materialele cât şi tehnicile sau texturile tradiţionale trebuiesc folosite cu precădere. 7..) Intervenţii 5. şi contemporane dacă este posibil în aceeaşi fibră ca cele înlocuite. dacă acest lucru este tehnic posibil.27 Modificările întreprinse de-a lungul timpului trebuie înţelese şi appreciate ca aspecte importante ale vernacularului.. evoluţie istorică semnificativă 3. Prelucrarea şi tehnologia de punere în operă. în care durabilitatea şi 10. minima intervenţie în vederea conservării şi protejării poate să însemne şi demontarea şi remontarea parţială sau totală în scopul reparării structurii de lemn.. atunci trebuie utilizate îmbinările alese şi folosite cu mare precauţie. pe precum răşinile epoxidice. Minimul de intervenţie în materialul structurii de lemn este ideal În anumite circumstanţe. • evoluţia în timp. şi numai în cazurile tadiţionale între partea nouă şi cea veche.) acestora a fost demonstrat pe o 11.) Piesele noi sau părţile ce înlocuiesc trebuie realizate din aceleaşi esenţe... (.” • • Carta internaţională a turismului cultural (1999) Principiile conservării structurilor istorice de lemn (1999) (.. tehnicile moderne. să reproducă originalele. prezenţa unui personaj istoric Se materializează prin: • conceptul funcţional.. Este de preferat ca părţile noi să se distingă de cele vechi... armarea cu bare de oţel. Noile piese sau părţi trebuie în mod discret marcate prin scrijelituri sau perioadă suficient de mare de timp. Cuiele şi materalele ajutătoare trebuie. să nu impiedice accesul ulterior la mărturii incorporate în structură.

) Se materializează prin: Unitatea compoziţională Integritatea compoziţională Coerenţa şi lizibilitatea mesajului artistic • Partiul arhitectural ilustrând compoziţia arhitecturală generală • Compoziţia plasticii arhitecturale (decoraţii. utilizare. accidente şi modificări. Capacitatea edificiului şi a poziţiei sale urbane de a marca (simboliza. Valoarea de identitate şi reper social Constă în: 1. tradiţii. piese de artă ataşate imobilului) C. etc. 2. Semnificaţii ale edificiului asociate cu evenimente.) • Trăsăturile sistemului constructiv (materiale. tehnică. Informaţia ştiinţifică sau tehnică exprimată de edificiu Epresia construită a valorilor şi ierarhiilor unei colectivităţi particulare Se materializează prin: • Caracteristicile modului de construire (parcelare. profilatură. . Valoarea ştiinţifică. sau activităţi importante 2. etc.28 • inscripţii. şcoli sau ateliere populare de meşteri. 2. Valoarea de arta Constă în : 1. ocupare a lotului. etnologică Constă în: 1. 3. tehnici de construcţie. adaptări) • Caracteristicile tehnice ale proceselor de producţie desfăşurate în clădire D. festivaluri. Valoarea memorial-afectivă Constă în: 1. civilizaţia din zona respectivă B. • Poziţia edificiului în locul celui original Se materializează prin: 4. schimbare de proprietate. Semnificaţii asociate edificiului prin legătura sa cu viaţa unor personalităţi • Trăsăturile tehnologiilor de punere în operă (tehnici tradiţionale) Se materializează prin: • Cadrul material de desfăşurare în interiorul sau vecinătatea edificiului a unor manifestări tradiţionale (târguri.) • Cadrul material (încăperi sau edificiul în întregime) asociat vieţii şi operei unei personalităţi • Cadrul fizic în care sau în vecinătatea căruia a avut loc un eveniment deosebit de important E. documente şi iconografie (construire. etc.

Capacitatea edificiului de a polariza viaţa socială în interiorul sau în preajma acestuia • Destinrea edificiului unor activităţi umane de puternică coeziune socială (cult. etc.) • Relaţia edificiului cu textura urbană înconjurătoare permiţând şi facilitând perceperea acestuia • Relaţia edificiului cu textura urbană înconjurătoare facilitând folosirea sa publică extinsă . adunări publice. sprijin social. Capacitatea edificiului de a fi un simbol al colectivităţii umane 3.29 reprezenta) locul 2.

reparare. reîntregire. Principiul reversibilităţii intervenţiei Prin care se cere ca: • Intervenţiile contemporane de consolidare. Principiul tradiţionale Prin care se cere: • utilizării materialelor şi tehnicilor Respectarea şi conservarea prioritară a pieselor şi elementelor de construcţie realizate cu materiale în tehnici tradiţionale Utilizarea materialelor în tehnici tradiţionale ori de câte ori este vorba de reîntregirea elementelor constructive ale monumentului istoric • D. . Principiul acţiunii minime necesare Prin care se cere: • • • Exemple: • zone de conservare • zone de asanare Limitarea intervenţiei la locurile a căror stare impune o acţiune • zone de reabilitare contemporană (modificare) Limitarea intervenţiilor la tipurile de acţiuni care conservă materialul şi • zone de reconstrucţie structura istorică în defavoarea celor care presupun înlocuirea acestora Exemple: Limitarea intervenţiei la tehnicile de intervenţie care afectează în cel • Rostuirea zidăriei mai mic grad materialul istoric • Reîntregirea şarpantelor • Taselarea pietrei • Completarea tencuielilor C. completare să fie executate cu astfel de materiale şi în tehnici care să permită eventuale reveniri. Principiul prudenţei :"primo non nocere" Prin care se cere: • • • • O cercetare prealabilă pentru identificarea problemelor Recursul la specialişti Recursul la tehnici verificate prin experienţă Limitarea intervenţiei la cele care nu pun în pericol edificiul istoric B.30 CURS 7: PRINCIPIILE CONTEMPORANE ALE CONSERVĂRII ŞI RESTAURĂRII PATRIMONIULUI (III) PRINCIPIILE RESTAURĂRII MONUMENTELOR ISTORICE A.

31 .

clădirii sau din altele asemănătoare. Principiul conservării Prin care se cere ca: • • Orice intervenţie contemporană asupra unei structuri istorice are drept prioritate asigurare conservării materialului original. a unor decursul timpului pentru diversele adaptări sau modificări ale construcţiei. Marcarea intervenţiei trebuie să nu împieteze totuşi asupra unităţii edificiului ca operă de artă. Nici o intervenţie asupra unui monument istoric nu trebuie să pună conservarea pe un loc subordonat reabilitării sale funcţionale sau eventualelor completări aduse în vederea folosirii contemporane a acestuia. de menţinerea tipului original recuperate din alte părţi ale tradiţional de material. Autenticitatea materialului B. în cazurile în care cu materiale identice acestea au fost înlocuite în decursul timpului. Criteriul autenticităţii Se materializează prin: • păstrarea materialelor istorice găsite în operă sau. Se materializează prin: • decelarea diferitelor etape de construire. în originală de execuţie a construcţiei sau prin tehnicile tradiţionale folosite în cazuri excepţionale. Principiul marcării intervenţiei Prin care se cere ca: • • Intervenţiile contemporane să fie marcate ori de câte ori ele înlocuiesc.32 E. întregesc sau completează materialul istoric cu unul nou. şi prin conservarea lor scrupuloasă prin respectarea principiilor ştiinţifice de intervenţie. F. Autenticitatea concepţiei Constă în păstrarea în timp a concepţiei originale şi a celor care au marcat existenţa istorică a edificiului. ori • folosirea unor materiale nou prelucrate dar obţinute din locurile sau prin tehnologiile tradiţionale. înlocuirea lor fie Constă în persistenţa materialelor originale de construcţie sau. A. G. C. tehnici contemporane . Autenticitatea execuţiei Se materializează prin: • folosirea doar a Constă în conservarea materială a edificiului sau a părţilor sale în tehnica tehnicilor tradiţionale şi. după caz.

Autenticitatea amplasamentului. (cadrului. ambientului) Constă în păstrarea locului pentru care a fost creat edificiul şi a cadrului Se materializează prin: tradiţional în care această creaţie s-a desăvârşit. . culoare şi masă dintre construcţia istorică şi noile construcţii.33 probate prin experienţă. D. • păstrarea cadrului tradiţional şi a raportului de volum.

Dumitru (Craiova): demolare +reconstruire arbitrară • Vechea Mitropolie (Târgovişte): demolare +reconstruire arbitrară • Sf. Sf. modificare a contraforturilor. Gheorghe Steindl: Kagerbauer: Galerie şi scară neogotică la Castelul Hunedoara Goticizarea bastionului renascentist de NV la Castelul Bonţida Turn neogotic la biserica Sf. Argeşului: demolarea clădirilor de incintă şi edificarea palatului Episcopal. Sterian. Romstorfer A. ferestre şi anexe neogotice) Xavier Villacros:Turnul Bis.A. Comitetul de rezistenţă pentru apărarea de la distrugere a monumentelor istorice. Trei Ierarhi (Iaşi): modificări la turle (supraînălţare). Bucureşti. Sf. extragerea frescei şi modificarea părţii superioare a turlelor prin adăugarea unui coronament metalic K. Nicolae-Domnesc (Iaşi): demolare +reconstruire arbitrară • Mân. Mihail din Cluj-Napoca Racordarea la curentele doctrinare europene: A. Sf. (reconstruită total după 1840) (idem. +1856) (rozasă neogotică) (parament. Ioan – Suceava: reconstituire a acoperişului şi acoperire cu ţigle smălţuite. Lecomte du Nouy a făcut la Târgovişte şi Craiova ceea ce a făcut Bramante la Roma cu patru sute de ani în urmă (…)” Gr. noi profile decorative în interior (de tipul celor de la Dragomirna) • Mirăuţi – Suceava: refacere integrală cu reluarea formelor de sec. XIX: ÎNCEPUTURILE Intervenţii de factură romantică Schlatter: • Tismana • Bistriţa • Arnota • Antim • Radu Vodă neo-gotic) • Curtea Veche (adăugiri de factură neogotică în incintă).” Mihail Kogălniceanu despre restaurarea Bis. Lecomte du Nouy (primele lucrări în 1875-1914) • Sf.A.34 CURS 8: RESTAURĂRILE DIN ROMÂNIA SEC. NicolaeIaşi “A restaura un monument degradat este a păstra din acest monument tot ce se poate păstra. Romstorfer • Putna: introducerea suplimentară a unui tambur de turlă • Bis. demolare (clopotniţa) şi reconstruire arbitrară a casei egumeneşti (sala gotică) • Sf. Mân. Ionescu “Multe zidiri mari au fost făcute în deosebite timpuri şi nu este nici o raţiune ca restaurându-se să se suprime părţile mai nouă. înlocuirea ancadramentelor originale şi a pietrei de parament.. 1890. introducere de antepridvor pe N. . Lecomte du Nouy şi K. fără a ne atinge de părţi (…)restaurarea nu este permisă decât în cazul când avem documente sigure…” G. reconstruire a bolţilor pridvorului la o cotă inferioară. XVII “Păstrând într-o oarecare măsură proporţiile. supraînălţare cornişă şi fronton (turlă.

Sf. Ioan Botezătorul – Suceava (acoperiş şi turnul cloptniţă) Ştefan Balş Sf. consolidarea stratului suport al picturii exterioare) Sf. Gheorghe Lupu Mîn. completare cu un corp pe latura de nord.” Expunerea de motive pentru adoptarea Legii pentru conservarea şi restaurarea monumentelor publice MIJLOCUL SEC. înlocuirea paramentului original cu materiale noi (piatra de râu înlocuită cu piatră făţuită) Sf. Cozia: eliberarea paramentului iniţial de tencuiala clasicizantă. modificarea formei golurilor de la arc în mâner de paner la trilobat. coşuri veneţiene (înlocuind formele neogotice). Târgovişte arhitect român: Ion Mincu “Să conservăm şi noi unicele manifestaţiuni ale culturii noastre artistice din trecut şi care ne dovedesc că nu suntem născuţi de ieri şi că suntem datori a continua tradiţia şi a augmenta patrimonial pe care ni l-au lăsat strămoşii noştri. devenită Comisiunea Monumentelor Istorice (1900) Legea pentru conservarea şi restaurarea monumentelor publice (1892) Alexandru Băicoianu Adept al restaurării stilistice şi al inovaţiei de tip A. exprimarea biolţii pronaosului prin coborârea înălţimii pridvorului şi păstrarea ancadramentelor brâncoveneşti (1715). Biserica Domnească. prima restaurarea istorică: primii restauratori români restaurare realizată de un Comisiunea Onorifică a Monumentelor Publice (1890). Curtea de Argeş (1919-20): Domenico Rupollo Palatul Mogoşoaia: ridicarea înălţimii etajului. Kreţulescu : reconstituirea prin analogie istorică a turlei de peste pronaos . Gheorghe . Mân. Nicolae Domnesc. Lecomte du Nouy: Sf. Anton – Curtea Veche: reconstituire prin analogie Nicolae Ghika-Budeşti Mân. păstrarea formei acoperişului. introduce 2 balcoane stânga-dreapta loggiei de vest. crearea unei cornişe lombarde. Snagov : reconstituirea prin analogie istorică a turlelor Bis. XX: CONTRIBUŢII LA DEZVOLTAREA TEORIEI ŞI PRACTICII Problematica reîntregirilor în restaurările din România: acoperişuri şi turle Horia Teodoru Probota (deschiderea exonartexului. conservarea şi prezentarea in situ a portalului dintre naos şi pronaos) Bis.Hârlău – înlăturarea tencuielii zugrăvite.35 De la întemeierea Comisiunii Monumentelor Istorice la Stavropoleos (1904). Nicolae . Ioan din Piatra (îndepărtarea vestibulului şi refacerea acoperişului înalt.Popăuţi Grigore Cerkez Sf. Cetăţuia – Iaşi: modificări de caracter muntenesc la arhondaric şi chilii Bis.

Hoinărescu. de suspendare a bolţilor şi centurare a pereţilor corului. Mihail. Sf. Sinaia (arh. Mân. Angelescu) Ancoraj din B. Mănciulescu) Cadru triangulat orizontal din B. Cetatea Câlnic. Balş) Consolidarea exprimată vizibil prin structura aparentă de B. C. Snagov (ing.A. Mirăuţi. Turnul şi casa egumenească Apostolache (arh.A. Suceava (arh. Cişmigiu) Model spaţial de consolidare ce răspunde caracterului spaţial de avariere. Mân. Alba (arh. Şt. Ilie – Sântilie: restaurarea paramentului cu prezentarea celor 3 straturi . conducând la un sistem structural compozit. C. Zoltan) Consolidare cu tiranţi de OL în canale forate şi umplute cu grout. Mân.A.A. ing. Bis. ing.36 Paraclisul şi tunul clopotniţă al Patriarhiei din Bucureşti Rodica Mănciulescu Turla Bis. Treime – Siret : eliberarea de tencuială a paramentului aparent Sf. C. R. Pavelescu) Carcasa spaţială şi consolidare cu B. Berca (ing. M. Mân. • centură deasupra ferestrelor Problematica eliberărilor şi a restaurării paramentului Horia Teodoru Sf. Hoinărescu) Carcasă spaţială. Mouton. pentru zidul exterior de incintă. B. • un complex structural de fundare. Bucureşti Mihai Opreanu Turla Bis. la exteriorul curtinei şi în interiorul donjonului Siegfried Bis. Cluj-Napoca (arh.A. V. fortificată din Prejmer (arh. Polizu. Plătăreşti Problematica consolidărilor în restaurările din România: tehnicile contemporane şi păstrarea materialului istoric Bis. • elemente verticale lamelare. Consolidarea pilaştrilor de susţinere a turnului lanternou prin folosirea armăturilor de Ol. Carcasa spaţială este compusă din: • cadru-diafragmă de pod. Bis. A. Suspendarea bolţarilor de o structură în arc de B. a stâlpilor pridvorului Bis. M. Mărcuţa. Crişan) Carcasa spaţială Bis.

reîntregirea decorului prin discuri smălţuite H. Miclescu Catedrala Mitropolitană: degajarea extradosului bolţilor pridvorului şi a bazelor turlelor de pe pronaos. Fabini Casa Altenberger. zugrăvit cu cărămizi. Mân.: demontarea şi expunerea frontonului neogotic Bis. Nicolae Domnesc: degajarea de tencuială.37 (aparent. Bucurteşti : eliberarea exteriorului de adaosurile neogotice şi reîntregirea paramentului Grigore Cerkez Bis.E. Sibiu: restaurarea decorului pictat pe tencuială (asize de piatră) Biserica Sf. Sf. păstrarea ancadramentelor brâncoveneşti Ştefan Balş Bis. Mediaş: restaurarea decorului pictat pe tencuială (asize de piatră) şi a coloritului bolţarilor. Nicolae – Bălineşti : restaurarea paramentului Bis. Sf. Margareta. frescă) Sf. demontarea frontonului neogotic (II) Bis. Înălţării a Mân. Războieni: degajarea de stratul de tencuială P. . Neamţ: degajarea de stratul de tencuială (I). Anton – Curtea Veche. Radu Vodă – Buc.

7. restricţiilor şi permisivităţilor de intervenţie Fazele studiului istoric • • Investigaţii de specialitate Sinteza cercetărilor – stabilirea etapelor de construcţie Tipuri de investigaţii: Cercetări documentare. abandonarea construcţiei şi ca urmare posibilele ei degradări. dispersarea părţilor componente ale unei construcţii. bibliografice şi de arhivă • Studiul bibliografiei existente: În cazul altor documente istorice decât cele primare evaluarea informaţiilor din . lucrări implicând distrugerea sau ascunderea mărturiilor despre starea originală sau evoluţia edificiului. lucrări de curăţire şi de prelucrare a detaliilor în care există riscul deteriorării. incendii sau alte distrugeri accidentale. lucrări implicând demolarea totală sau parţială a unor construcţii de interes istoric. 3. reparaţii majore de orice fel. 4. 10. în mod normal ascunse. lucrări ce implică noi echipamente/ instalaţii şi a căror amplasare trebuie hotărâtă şi înregistrată. 6. cazuri în care îngrijirea construcţiei se bazează pe înţelegerea (cunoaşterea istorică) a acesteia. • Studiul istoric este parte a documentaţiei tehnice referitoare la o clădire monument istoric (la nivel de studiu de fezabilitate) Obiectivele studiului istoric • • Evaluarea situaţiei existente – stabilirea valorilor istorice Evidenţierea obligaţiilor. lucrări presupunând distrugerea/ alterarea/ modificarea decoraţiei istorice. 2. lucrări implicând dezvăluirea temporară a unor mărturii istorice. 5.38 CURS 9-10: TIPOLOGIA INTERVENŢIILOR ASUPRA MONUMENTELOR ISTORICE (I) CERCETAREA MONUMENTELOR ISTORICE: STUDIUL ISTORIC Scopul studiului istoric: Fundamentarea deciziilor Circumstantele in care cercetarea şi înregistrarea (relevarea stării) devine obligatorie : 1. 9. 12. lucrări ce presupun intervenţii în timp. 8. 11. arhitectural sau ingineresc.

grad mare de credibilitate • Autorizaţiile de construire Arhivate la primării Sursă excelentă de datare Trebuie verificate asupra gradului de respectare în execuţie . Surse de mare interes pentru obiectivitatea lor. Erori existente într-un document pot fi preluate de câtre altele. biblioteci. Cuvintelor din documente trebuie sa li se atribuie sensul si semnificatiile pe care le aveau la momentul redactării.De obicei nu prezintă detalii ci doar iamgini de ansamblu. aşa cum au fost ele observate de autor. Documente istorice publicate sau existente în arhive Literature de epocă sau memorialistică. instituţiilor de administrare a fondului imobiliar. Cercetări juridice şi de evoluţia proprietăţii • Au ca support documentele de Carte Funciară sau Registrul de transmisiuni imobiliare Cercetări iconografice • Stampele şi gravurile Cabinetele de stampe ale muzeelor şi Academiei Române Redau imaginile edificiilor dintr-o anumită epocă. • Fotografiile şi ilustratele de epocă Colecţii.39 • • • • • Descrieri ale clădirii sau zonei Lucrări de referinţă (tratate de istoria arhitecturii. etc.) Studii publicate în reviste de specialitate. a parcelei sau a strâzilor. • • • Prin compararea planurilor la diverse momente se poate Ghidul urban: valoare identifica evoluţia clădirii. UAUIM. administraţii financiare Grad maxim de obiectivitate. lucrări trebuie făcută cu prudenţă şi coroborată cu alte repere. Cercetări cartografice • Studiul hărţilor vechi ale oraşului sau a unor planuri Cadastrul documentul (ridicări) parţiale de localităţii: maximă credibilitate. anticariate • Relevee arhitecturale Arhivele DMI. informativă asupra denumirilor Planurile cadastrale Ghidurile localităţilor străzilor şi a numerotărilor poştale în anumite perioade.

o despre doar o parte a construcţiei sau ansamblului. o despre proprietari sau rezidenţi fictivi sau legendari. o . Decoraţia poate să fie o reproducere târzie a stilului altei epoci. Documentele pot să vorbească despre: anul dobândirii titlului de proprietate şi nu despre anul construirii. Datarea arheologică a perioadelor constructive Nivelului original de călcare la data construcţiei primare Cercetări de arhitectură Cercetarea de arhitectură este una din sursele esenţiale de informaţii Cercetarea arhitecturală se realizează prin: despre: • • • • Etapele de realizare a clădirii Valorile istorice materializate în construcţie • Observare interpretare directă • Realizarea interpretarea releveului şi şi Starea de conservare a valorilor istorce şi artistice • identificate Stabilirea tipurilor de intervenţii Metode de analiză distructivă (cu ajutorul specialiştilor în domeniul fizicii şi chimiei materialelor de construcţii) Cercetarea de arhitectură verifică datele obţinute din cercetarea documentară sau arheologică: • • Inscripţiile pot să se refere la o fază de renovare a construcţiei. o • Metode de analiză nedistructivă (cu ajutorul specialiştilor în domeniul fizicii şi chimiei materialelor de construcţii) • despre alte construcţii de pe terenul cu pricina.40 Cercetări arheologice Urmăresc stabilirea: • • • • Etapelor de construcţie anterioare fazei vizibile Existenţei mărturiilor amplasament altor construcţii pe acelaşi În majoritatea cazurilor pot fi întreprinse doar după aprobarea proiectului şi deschiderea şantierului.

13. Descoperirea acelor marturii care dovedesc existenta unor constructii sau parti de construcţie disparute. dintre caracteristicile redundante şi cele semnificative. 9. Distincţia dintre ceea ce este tipic şi atipic structurii clădirii (monumentului) istoric. 4. 2. Descoperirea materialelor refolosite şi a locurilor din care ele provin. Un perete mai gros sau o rupere de ritm a structurii sarpantei poate reprezenta o marturie a unei perioade timpurii a edificiului sau doar o greseala de executie In acest caz trebuiesc gasite marturii care sa confirme ipoteza Important mai ales când locul de provenienţă este aceeaşi construcţie sau o alta demolată ce a existat pe acelaşi loc Obiective ale cercetarii arhitecturale: 1. Diferenţe de material . o anumită explicare a unei trăsături întrun caz anume poate să nu fie aplicabilă în alt caz similar ca manifestare. 7. Caracterizarea materialelor folosite precum şi a motivului utilizării lor. Identificarea spaţiilor prin raportare la tipologia programului arhitectural. Descoperirea ierarhiei spaţiale a clădirii (prin intermediul interpretării decoraţiei.41 o sau chiar să fie fabulaţii sau falsuri. 12. mărimii. precum şi în etapele ulterioare ale existenţei clădirii. pentru proprietarii iniţiali. schimbări de zidării. 3. Identificarea mărturiilor ce pot conduce la datarea precisă. Observarea şi interpretarea directă Dovezi ale diverselor perioade de construcţie: • pot indica totuşi doar o reparaţie curentă sau folosirea ulterioară a unui material de construcţie superior. Descoperirea logicii funcţionale la momentul iniţial. Explicarea particularităţilor structurale (deschideri blocate. 8. Identificarea elementelor ce trebuiesc cercetate cu mijloace speciale. Stabilirea ordinii relative a construirii. 6. Este de remarcat că una şi aceeaşi caracteristică poate avea mai multe explicaţii iar pe de altă parte. 5. Identificarea etapelor constructive prin interpretarea în spiritul logicii constructive a părţilor clădirii. scării sau dispunerii încăperilor sau circulaţiilor). ulterior demolată. 11. goluri în zidărie). Descoperirea şi marcarea acelor caracteristici structurale care nu pot fi explicate altfel decât ca aparţinând unei faze anterioare de construcţie. Distinctia dintre decoratia initiala si cele ulterioare. 10.

zidăriei. asemenea diferenţe se pot datora cerinţelor funcţionale (o structura mai grea ce trebuie susţinută. etc.42 • Intreruperi ale zidăriei trebuie notată forma acesteia : continuă sau intreruptă. • sprijiniri neobişnuite grinzilor. • neregularităţile rosturilor. • deschideri blocate ce nu pot fi explicate. Sunt de obicei evidenţiate de câtre : colţurilor Dovezi ale demolărilor parţiale ale clădirii (fără a fi însă înlocuite • neregularităţile de alte construcţii). alinierea cu partiţionări interioare ale clădirii. o deschidere superioară sau încorporarea hornului în cadrul zidariei). aceasta interpretare trebuie combinată cu cea referitoare la alterările structurale ale clădirii. • rezolvări structurale atipice la colţuri. Diferenţe în alinierea zidurilor. • anomalii de plan. Atentie! In construcţia de . pentru ca decoraţia poate fi inşelatoare. o discontinuitati in rosturi. • • • Diferenţe stilistice în arhitectura şi decoraţia clădirii: • Diferenţe de tehnici de construcţie. ferestre. dreaptă sau în trepte.). ale Dovezi ale prezenţei unor deschideri (uşi. esenţiale pentru descifrarea imaginii originale a clădirii • Modificări indicate de analiza zidăriei : o schimbari de material. profunzimea rostului (pe întreaga grosime sau parţial) • Alăturarea a două părţi de clădire independente structural una de alta. arcade. Diferenţe de grosime a zidurilor: nu intotdeauna sunt datorate etapelor diferite de construcţie. • goluri de încastrare vide.

o prezenta in situ a urmelor supraluminii sau a arcelor de deasupra deschiderilor • Modificari indicate de structuri de lemn : o prin prezenta unor goluri ce încastrau cadrul ferestrelor sau al uşilor. Deseori pot fi Dovezi ale modificarii planimetrice: • Modificarea compartimentării : o întreruperea decoraţiei pereţilor sau plafoanelor. o prezenţa uzurii grinzilor ce au servit drept prag. o lipsa coincidenţei între poziţia montanţilor şi contravântuirile de deasupra acestora. Atentie ! Indicii în decoraţie : ancadramentele o ferestrele şi uşile nou introduse sunt decorate reamplasate de obicei în stilul perioadei în care s-a petrecut modificarea. Mărturia unor foste sau adăugate deschideri: o dispunerea golurilor este in directa legatura cu conformarea planimetrica. • zidărie se pot întâlni “arce de descarcare” deasupra golurilor fără ca prezenţa lor să ateste neaparat înălţimea şi lăţimea reala a acestuia • • Indicii în structurile din zidarie : o lipsa de finisare a montanţilor. Indicii în structurile de lemn : o îmbinarea imperfectă a montanţilor cu pragurile superior şi inferior în dreptul deschiderilor.43 prezenta rosturilor verticale. o lipsa de legatură a rostului zidăriei cu montantul deschiderii. • . o urme în textura pereţilor portanţi în dreptul foştilor pereţi de compartimentare. ruperi in continuitatea plintelor. o discontinuitatea traseului grinzilor sau a montanţilor şi a poziţiilor de sprijinirea lor în dreptul fostelor deschideri. o prezenţa deschiderilor recente sugerând apariţia unor compartimentări. o urme de încastrare a montanţilor pereţilor de compartimentare în grinzile principale. o îmbinarea imperfectă a montanţilor cu pragurile superior şi inferior în dreptul fostelor deschideri o o Dovezi ale apariţiei ulterioare a unor deschideri în construcţiile de zidărie. Orice nepotrivire poate indica o modificare a planului. o absenţa legăturii dintre zidarie şi montanţi.

utilizării unei încăperi. etc • Realizarea şi interpretarea releveului de arhitectură Schiţa de teren. dimensiuni. loc de sobă. şeminee) sunt de tehnici.44 Atenţie ! Stilurile diferite decorând şemineele nu conduc automat la concluzii privitoare la datare deorece aceste obiecte sunt adesea supuse schimbării gusturilor. • trebuie o bună şi o materiale. Modificări ale funcţiunii încăperilor : o poziţia unor funcţiuni se modifică mai greu decât poziţia altora. sobe sau şeminee: o prezenţa într-o încăpere a mai mult decât 1 coş (horn. o detalii de constructii şi finisaj • reclamă o bună experienţă o starea elementelor constructive din partea elaboratorului. scară diferite o execuţii de date diferite semnifică deseori o încăpere întâi compartimentată şi mai apoi readusă la dimensiunea ei iniţială). deorece de multe ori aceasta traversa aleatoriu nivelul golurilor de fereastră • Decoraţia nu constituie un reper unic pentru judecarea modificărilor suferite de clădire. clădiri. o această concluzie este mai probabilă dacă cele 2 sau mai multe coşuri (horn. poate da indicaţii preţioase asupra dispoziţiei planimetrice iniţiale. • Mărturii de foste hornuri. Modificări ale decoraţiei : o Decoraţia este însă un indiciu preţios pentru stabilirea statutului. o Mărturia unor lucrări ample de redecorare semnalează probabilitatea unor modificări planimetrice datând din aceeaşi perioadă. o scara pivniţei este de obicei cel mai puţin sau cel mai târziu modificată. Mărturia prezenţei scărilor . prealabilă înţelegere a Avantaje felului în care funcţionează • Este de neînlocuit în înregistrarea structurilor de lemn. . decoraţie. acolo unde este structura sau detaliile mai important decât imaginea ortogonală a elementelor felul în care ele sunt schiţate. Exemplu: bucătaria. o prezenţa unor ferestre în şir ascendent sugerează existenţa unei scări . scara. texturi. • Absenţa unei astfel de dispoziţii a ferestrelor nu infirmă prezenţa unei scări. şemineu) nu înseamnă neaparat ca ea a fost obţinută prin desfiinţarea unui zid de compartimentare dintre două încăperi. Dezavantaje : • nu poate produce mai Insoţită de notări referitoare la : multă informaţie decât cea înregistrată la faţa locului. o prezenţa jugurilor golului scărilor de lemn o amprenta încastrării treptelor de piatră sau lemn în pereţii casei scării. loc de sobă.

bani.45 îmbinate. folosit mai ales pentru identificarea problemelor de conservare şi întocmirea studiului de fezabilitate) • • Releveul ştiinţific (prezintă geometria spaţiilor cu deformările şi neliniarităţile identificate. • riscant prin faptul că nişte tehnicieni inexperimentaţi pot pierde câteva măsuratori esenţiale pentru inchiderea releveului şi pot constata acest lucru atunci când este prea tarziu.  ideală pentru înregistrarea evoluţiei lucrărilor (timp minim.:Releveul de degradări (prezintă atât geometria detaliată a spaţiilor cu deformările respective. urmată de punerea la scară a dimensiunilor şi obţinerea unei reprezentări grafice precise a clădirii. parţial.  nu necesită apropiere directă spre zonele care interesează. • lipsa posibilităţii de a măsura cu precizie de pe o . Necesita un minim de trei persoane pentru o realizare eficientă. impreună cu precizarea problemelor pentru care este redactat) Avantaje :  poate fi realizată fără a face recurs la un echipament sofisticat şi scump. • Metoda ieftină şi rapidă pentru suprafeţe relativ mici de cercetat şi aflate la îndemână Releveul manual Principala metodă de investigare şi înregistrare grafică începând din Renaştere şi până la mijlocul Sec. conservatorul. Dezavantaje: Costul echipamentului Dezavantaje: • subiectivitatea obiectivului de fotografiat (distorsiuni. antreprenorul) poate controla direct şi precis focalizarea cercetării spre informaţiile pe care le consideră relevante. rezultate) alte metode.  cel interesat (arhitectul. mai sofisticate dar mai puţin potrivite pentru detalii (de ex.  nu necesită multe persoane (1 este de ajuns). Se bazează pe măsurarea directa şi in situ a structurii cercetate. cât şi degradările cu trăsăturile şi. nu necesită întreruperea lucrărilor). în special la superangulare). fotogrametria). de obicei la scara 1-100. XX. Grade de precizie ale releveelor manuale: Releveul de bază (cote generale asupra geometriei spaţiilor. Dezavantaje : • nepotrivit pentru structuri cu deformări sau trasee complexe. o Ex. • greoi pentru înregistrarea structurilor de mari dimensiuni.  tehnici relativ simple.completează eficient (timp. cauzele lor) Releveul automatizat Se bazează pe folosirea unui echipament care transpune digital măsurătorile realizate pe teren în conţinut grafic. Fotografia Avantaje:  rapiditate. de obicei la scara 1-50 sau mai mare. inginerul. versatilitate şi simplitate.  versatilitatea . • imprecis pe distanţe mari. cu marcarea materialelor de construcţie şi a dimensiunilor detaliilor.

• nu se poate dispensa de adnotări.  Ideala pentru constructii ample sau complicate.  Permite o masurare precisa chiar in cazul unor obiecte cu diferente de planuri importante.5 m). fotografie. • lipsa de precizie in cazul fatadelor cu retrageri sau iesinduri puternice (>0. Dezavantaje : • Nu poate inregistra decat ceea ce vede aparatul de fotografiat (detalii obturate vizual au nevoie de alte tehnica de relevare). • nevoia de lumină. etc. utilizabilă uşor de către sistemele CAD si simplu de stocat in vederea prelucrarii. Presupune una sau mai multe luări de imagine la distanţe egale faţă de obiect şi pe un ax optic perfect perpendicular pe acesta. Dezavantaje: • lipsa de posibilitate de verificare a unor dimensiuni prin aceeasi metoda (de obicei se recurge la tehnica releveului manual clasic). fără aparatură fotografică sofisticată. a decoraţiei şi a detaliilor. Fotogrametria • Tehnică de producere de reprezentări grafice ale obiectelor prin măsurari ale fotografiilor lor. • Ineficienta pentru realizarea de planuri atunci cand acestea sunt singurul obiectiv al masurarii. de câtre personal nespecializat.  prezintă în timp scurt o cantitate mare de informaţie. un detaliu clar la fata locului poate fi de neînţeles doar dintr-o fotografie. Avantaje:  poate fi realizată relativ uşor.  Fotografia rectificată Reprezintă tehnica de a produce o fotografie ”la scara” a unui obiect (de obicei o faţadă) pentru ca să poată fi deduse şi măsurate dimensiuni. “duce” pana la 16/24 fără apariţia unor efecte de granulaţie supărătoare). Avantaje :  Investigaţie neintruzivă. contact direct cu materialul relevat si nu presupune intreruperea lucrarilor ). • • 1:50 Precizie uzuală de 10 mm pentru relevee de clădiri la Sc.  în general se produce pe film transparent pentru a putea fi uşor copiată. Nu inlocuieste observarea directa pentru interpretarea imaginilor (nu are capacitatea de interpretare a texturii. imprecise sau scumpe (nu necesita esafodaje.) .  Permite o detaliere variabila in functie de scopurile masurarii. chiar dacă este de dorit ca oricând posibil să fie prezentă o scală în imagine. Se bazează pe producerea de imagini stereoscopice cu aparate ale căror proprietăţi optice sunt cunoscute şi controlate (aparate metrice) şi pe prelucrarea automatizată (plotare) a produsului fotografic.  Produce o informatie bogata (pot fi obtinute sectiuni ale elementelor relevate).46 ideală pentru ilustrarea imaginii clădirii şi a relaţiei dintre elementele sale. • capacitate limitata de mărire a fotografiei (un film normal de 35 mm.  Metoda eficienta economic atunci cand este aplicata in cazuri in care celelalte metode ar fi prea lente. • Necesita personal si echipament specializat si scump. detaliului de imbinare.

47 .

de regulă pasive. toleranţe. Observaţiile globalizante pot conduce la concluzia unor deplasări care converg spre o stare de echilibru (Sf. vânt. Paul din Londra) sau dimpotrivă spre agravarea dezordinilor structurale. Metode externe A.2 m distanţă). etc. Sensibilitatea măsurătorilor depinde de punerea în operă a instrumentelor şi de condiţiile externe în care se fac măsurătorile (temperatură.). • • • Constatarea dezordinilor structurale Analize vizuale Fotografia rectificată Stereofotogrametria B. sensibilitate 1μ c) Extensiometrie digitală Captatori electronici d) Convergenţă . a) Extensiometrie acustică (coardă vibratoare) Bazată pe variaţia frecvenţei vibraţiei în funcţie de tensiunea din coardă (0. • • D. Investigaţii fizice nedistructive 1.4 mm la 0. carotajul şi prelevarea folosesc practic aceeaşi metodă dar variază scara de acţiune Limitele analizei destructive sunt date în principal de trăsăturile obiectului. circulaţie automobilă. insuficienţe şi dezechilibre) Tipuri: • • • Sondajul Carotajul Prelevarea • Problema calitativă Statuie vs.2m distanţă). • Punerea în operă a construcţiei (iniţiale. sensibilitate 1μ b) Extensiometrie cu bilă Deformarea măsurată cu ajutorul unui micrometru (2 bile 6mm la 0. Metode de apreciere a dezordinilor structurale: starea activă sau pasivă Se face prin investigarea fisurilor produse de: • • C. faţadă cu elemente repetitive (distructivitatea metodei este şi funcţie de obiectul investigat) • Problema cantitativă Relaţia dintre cantitatea investigată şi necesară de înlocuit şi criteriul autenticităţii • Circumstanţelor Gravitatea sondajului distructiv în raport cu posibilitatea salvării edificiului • Securitate şi accesibilitate In funcţie de înălţimea sau precaritatea echilibrului construcţiei Sondajul. ciclu diurn. stabilizate) Urmare a defectelor sau accidentelor de stabilitate (active) Decelarea existenţei unei mişcări active Martor de ipsos Martor de sticlă sau riglă de plastic Sensibilitate şi măsurare Extensiometrie CONCLUZIE: Astăzi se pot constata nu numai deformările dar şi variaţia lor în timp.48 Metode de analiză distructivă Scopul investigaţiilor: stabilirea stării de stabilitate a construcţiilor (constrângeri. umiditate. variaţia apei freatice.

Termografie: determinarea eterogenităţii prin variaţia termică detectată de camere infraroşu. Investigaţii interne A. Investigaţii asupra machetelor sau modelelor • Preţioase pentru reconstituirea efectelor externe construcţiilor (ex.HU: măsurarea umidităţii prin măsurarea constantei dielectrice a materialului (citire digitală). Prezenţa umidităţii .00m într-un foraj vertical de 10 cm diametru. Cat. Măsoară deplasările relative ale unor elemente depărtate (pereţi. Nu este valabilă decât pentru măsurarea directă a umidităţii suprafeţelor.) + cameră foto sau observator. Cercetarea omogenităţii-eterogenităţii • Frecvenţa sunetului (ultrasunete): utilă în decelarea prealabilă a diferenţelor de omogenitate ale structurilor compacte.: vânt. Beauvais) 3. 10 mm (preferabil 14 mm. Endoscopie: endoscop (7mm diam.). arce. măsurarea presiunii la care distanţa dintre feţele tăieturii revin în poziţia iniţială. Reclamă o bună capacitate de interpretare a imaginilor. min. introdus în orificii forate de min. • • Pirometrie: apropiată de termografie Umidimetrie AH: • • • • • B. bazată pe principiul perturbării propagării sunetului la întâlnirea unor zone mai puţin dense. dotat cu un pendul a cărui apropiere de pereţii tubului este măsurată capacitiv. sensibilitate de 1U/m 2. Trebuie eliminate orice elemente perturbatoare (efectul iluminării solare sau încălzirii artificiale a pereţilor) Permeabilitatea externă: determinarea porozităţii unui perete prin cantitatea de apă absorbită într-un interval de timp Permeabilitatea internă: determinarea porozităţii unei zidării prin timpul scurs pentru absorbirea unei colane de apă de 1. bolţi) Inclinometerie (măsurarea verticalităţii unor elemente structurale) e) Tub de 2m.49 Fir INVAR + extensiometru digital. Permite măsurarea eficacităţii injecţiilor în zidării. Tensiunea internă: măsurarea tensiunilor interne prin practicarea unei tăieturi şi introducerea unor prese plate (200 x 5 mm). • Umidimetrie MX.

Surdeşti Bis.Curtea de Argeş – Arh.Antonescu Cetatea Neamţ Abaţia Cârţa Sf. Manciulescu Cetatea Prejmer .Arh. Rux.Arh. N.50 CURS 11: TIPOLOGIA INTERVENŢIILOR ASUPRA MONUMENTELOR ISTORICE (II) TIPOLOGIA LUCRĂRILOR DE CONSERVARE Prevenirea deteriorării • • Sân Nicoara. microclimat) Bis.Arh. Vodiţa (conservare în stare de ruină) Reparatii de prevenire a degradarilor • • Bis.Niculae Domnesc .Curtea de Argeş . N.Arh. Mihail. întreţinere Conservare Stoparea acţiunilor destructive • • Edificiul roman cu Mozaic. Evanghelice Biertan . Diaconu.C-ţa . M. Bis.Cluj Napoca . de Arges – Arh. Arh.C. Niculae Domnesc.Amsterdam Restaurare Anastiloza • • Templul Atenei Nike – Parthenon . Twardowschi (închidere. V. Ieud Consolidare Utilizarea tehnicilor traditionale • • • • • • • • Cetatea Sucevei . s.R. St.Arh. Grigore Cerkez Bis. Balanos Sf. Angelescu Folosirea tehnicilor moderne Masuri temporare de consolidare Casa Herengracht.Arh. Snagov . Sf. întreţinere Ansamblul Bis. Cerkez Restaurare de eliberare . Bals. Gr. acoperire.îngradire.a. Man.control acces.

C. Angelescu eliberarea colateralelor de anexe Restaurarea de reîntregire • • • Loggia Cariatidelor. Manciulescu cornişa şi învelitoarea pe extrados Bis.Arh. Costescu turlele diaconiconului şi proscomidiei Bis. Balş pivniţele şi încăperile parterului Restaurarea de reconstituire • • • • Bis. Rux. Arh. Şt. XVIII Bis. Şt. Mân. acoperişul • • Bis. R.Arh. Evanghelică Sebeş . Cozia .Arh. Chefneux învelitoarea din şist de piatră Bolniţa Mân. foişorul. Mân. Mihai Vodă . H. Sansovino. Mân. Dan. Neamţ .Erechteion Bis. Balş turlele proscomidiei şi diaconiconului Reîntregire stilistică • Reabilitare Cu alterare volumetrică • • Edificiul cu Mozaic . E. Teodoru eliberare de anexe Bis. Beltrami ş. E. Costescu eliminarea pridvorului de sec. proiectata de J.Arh. restaurată de L.Arh. Palatul Potlogi . Balş faţadele.Arh. Arh.Arh. Mân. Snagov .Arh. Dan. Densuş . Grigorescu forma şi gabaritul învelitorii Loggia Piaţa San Marco.a. E.51 eliminarea pridvorului de sec XIX • • • • Bis. I.Arh.Mân. parament Palatul Potlogi . M. E. Humor . Şt. Costescu turla Pantocratorului. Şt.Arh. C. Mihai-Vodă . Twardowschi Hanul lui Manuc Fără alterare volumetrica .C-ţa .Arh. Mihai Vodă .Arh. Curtea Veche . Mân. Balş eliberarea de tencuială a paramentului Bis.Arh.

păstrarea amplasamentului şi a trăsăturilor arhitecturale • Brugge. Neamţ Templu Philae. Mân.Gheorghe. Mihai-Vodă . Mân. Piaţa Strămutări: Reconstruirea în cadrul ansamblului • • • Bis.52 Reconstrucţie Reconstruire în material contemporan. Egipt Reconstruirea pe alt amplasament Translatarea construcţiei Bis.Sf.

53 CURS 12: REGLEMENTAREA PROTECŢIEI PATRIMONIULUI ARHITECTURAL CONVENŢII INTERNAŢIONALE LA CARE ROMÂNIA ESTE PARTE Documente internaţionale: convenţii. rezoluţii şi carte . recomandări.

• Convenţia referitoare la protecţia patrimoniului cultural in eventualitatea unui conflict armat (Convenţia de la Haga) – 1954 Exprimă pentru prima dată în cadrul unui document oficial teza contribuţiei fiecărui popor şi a civilizaţiei sale la patrimoniul cultural internaţional: “(. fie o dispoziţie.: “fiece stat membru trebuie să supună autorităţilor sale competente recomandările şi convenţiile [chiar dacă statul în cauză a votat sau nu. par. VI. Recomandările nu crează obligaţii directe ci sunt menite să ghideze activitatea legislativă şi administrativă a statelor în vederea realizării obiectivelor acestora.S.în conformitate cu practica constituţională din fiecare stat. definite drept “centre conţinând monumente”. par..U. ce constituie fie un simplu deziderat. o siturile arheologice.“construcţii ale caror scopuri sunt acelea de a adăposti sau expune bunurile culturale mobile definite în par. Paris 1975 . Articolul 8.4 al Constituţiei O. obiectivele convenţiei să fie puse în practică. arta şi istorie.: “Statele membre transmit Adunării Generale rapoarte speciale asupra felului în care actionează pentru a da viaţă conţinutului convenţiilor şi recomandărilor.) sunt documente juridice ale acestor organizaţii internaţionale în care sunt reprezentate statele membre. pag.subiecte ale convenţiei de distrugere.N.. IV. art.N. 1): (a) “bunurile mobile sau imobile de mare importanţă pentru patrimoniul cultural al fiecarui popor precum: o monumentele de arhitectură.Convenţiile sunt supuse ratificării statelor membre.. par 2 În consecinţă formulează teza protecţiei internaţionale a patrimoniului cultural: “(.” Preambul.. prin delegaţi ai puterii legislative şi executive. de vreme ce fiecare popor îşi aduce contribuţia la cultura umanităţii.) considerând protecţia patrimoniului cultural deosebit de importantă pentru toate popoarele lumii şi că este important ca acest patrimoniu să primească o protecţie internaţională.N.” Cap. Convenţiile .O.16. Scopul convenţiei este acela de a proteja bunurile culturale .” 51 Petit Larousse Illustre. a ratificat sau nu documentele] în termen de un an de la adoptarea acestora de câtre Adunarea Generală.C. Adunarea Generală ONU sau Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei adoptă Convenţiile cu majoritate de voturi (2/3 în cazul Adunării Generale ONU).U sau ale Consiliului Europei. obligă statele membre să ia toate măsurile legislative şi administrative astfel încât . fie ele religioase sau laice .U. par. jaf sau vandalism în cazul unui conflict armat prin intermediul înscrierii lor în “Registrul Internaţional al Bunurilor Culturale supuse unei Protecţii Speciale” şi al următoarelor măsuri (Capitolul II.” (c) “centre conţinând un mare numar de bunuri culturale de felul celor definite în par.3 Subiectul Convenţiei îl constituie (Art.)[inaltele părţi contractante] fiind convinse că distrugerea bunurilor culturale aparţinând oricărui popor înseamnă o distrugere a patrimoniului cultural al umanităţii. (b). 50 Art.E.(a) precum muzee. mari biblioteci şi arhive precum şi adăposturile acestora amenajate pentru cazurile de conflict armat.U.54 Convenţiile (O. adoptate de câtre acestea cu majoritate simplă şi nu sunt supuse regimului ratificării.(a) şi (b). o ansamblurile de clădiri ce sunt împreună importante din punct de vedere istoric sau artistic.-U.” Preambul.50 Rezoluţiile reprezintă “moţiuni adoptate de câtre o adunare deliberantă. De aceea o cartă cuprinde numărul maxim de Convenţii O. odată ratificate. o reglementare internă.”51 Rezoluţiile sunt adoptate prin procedura şi cu majoritatea stabilită de forul care le emite. Recomandările O. 889. (sau ale Consiliului Europei) sunt documente ale Adunării Generale (sau ale Adunării Parlamentare a Consiliului Europei). Librairie Larousse.N. Cartele sunt rezoluţii adoptate prin consens de câtre forul care le emite. (…).N.6): o abţinerea de la folosirea bunurilor culturale sau a vecinătăţilor acestora în aşa fel încât să le expună riscului de distrugere în cazul unui conflict armat.1 (Norme de procedură). par.

. însuşirii sau vandalizării patrimoniului cultural situat pe teritoriul uneia dintre părţile contractante.. prezentarea şi transmiterea câtre generaţiile viitoare a bunurilor naturale şi culturale definite prin art. prevenirea sau stoparea furtului. 1: “(. 4): (a) Bunurile culturale create de câtre geniul individual sau colectiv al cetăţenilor statului respectiv.) termenul de bun cultural defineşte bunul fie laic fie religios care este în mod expres considerat de câtre fiecare Stat drept important din punct de vedere arheologic.)” Art.subiecte ale convenţiei. etc. (e) antichităţi mai vechi de 100 de ani precum inscripţii. (b) bunurile culturale descoperite pe teritoriul naţional.” Art. (e) bunuri obţinute drept cadou sau cumpărate legal cu acceptul organismelor competente din ţările de achiziţie. al preistoriei. literaturii. (d) elemente ale monumentelor istorice sau artistice precum şi ale siturilor arheologice ce au fost dezmembrate din acestea.1 al Convenţiei care se află pe teritoriul naţional îi revine (.) respectând • Convenţia referitoare la protecţia patrimoniului cultural şi natural mondial. o marcarea distinctivă a bunurilor culturale .1972.. o abţinerea de la acte de represalii săvârşite asupra patrimoniului cultural. par. par. o abţinerea de a achiziţiona asemenea bunuri din teritoriile ocupate şi luarea măsurilor necesare pentru interzicerea. monede sau sigilii. Formuleaza 2 principii : 1.1 “(.7): .6. (c) bunuri culturale obţinute prin intermediul misiunilor de cercetare arheologică. artei şi ştiinţei şi care aparţin uneia dintre următoarele categorii :(... “Fiecare Stat parte a acestei Convenţii recunoaste că datoria de a asigura identificarea. Datoria fiecărui stat de a proteja bunurile aparţinând Patrimoniului Mondial aflate pe teritoriul naţional (Art. specialişti.55 prevederi asupra cărora pot conveni fără rezerve mai mulţi reprezentanţi. o abţinerea de la acte de ostilitate directe asupra bunurilor culturale protejate.1970. o numirea de câtre orice înaltă parte contractantă (în caz de conflict armat) a unui Comisar General însărcinat cu supravegherea respectării Convenţiei • Convenţia referitoare la mijloacele de prevenire şi interzicere a transferului. o neamplasarea în imediata apropiere a bunurilor de patrimoniu a unor obiective militarea sau civile de interes strategic sau viceversa. Convenţia defineşte în sensul jurisdicţiei sale categoriile de bunuri ce sunt parte a patrimoniului naţional al statelor (Art. istoriei... (d) bunuri culturale ce au făcut subiectul unui schimb liber consimţit. 4): 2. importului şi exportului ilicit de bunuri culturale . protecţia. experţi. Datoria comunităţii internaţionale de a coopera în asigurarea conservării patrimoniului mondial (Preambul.. etnografică sau biologică organizate cu consimţământul organismelor competente ale statului de origină a unor asemenea bunuri. conservarea..) (c) produse ale săpăturilor arheologice (atât legale cât şi clandestine) sau ale oricăror alte descoperiri arheologice. cât şi bunurile culturale importante pentru statul respectiv şi care au fost create pe teritoriul acestuia de câtre cetăţeni străini.

contribuie în mod efectiv la completarea eforturilor acestuia(.. sociale şi tehnice. artistic. 1) “Pentru scopurile acestei Convenţii. unităţii şi integrării lor în peisaj au o valoare o Lista mondial în pericol universală de excepţie din punct de vedere al istoriei.)” Stipulează responsabilităţile în plan legislativ şi instituţional pe care statele semnatare şi le asumă în vederea protejării şi punerii în valoare a patrimoniului arhitectural european definit in conformitate cu Art. peşteri şi grupe de elemente ce au valoare universală din punct de vedere al istoriei.. Statele părţi ale Convenţiei recunosc că este de datoria comunităţii internaţionale de a coopera în protectia patrimoniului considerat drept patrimoniu mondial. social şi tehnic. Situri: opera combinată a omului şi a naturii în areale parţial construite.2.” Convenţia instituie: Monumente: opere de arhitectură. o mărturie inestimabilă a trecutului şi un bun comun pentru toţi europenii”. artistice. obligativitatea autorizării de câtre autorităţi competente a oricarei lucrări de demolare sau alterare a monumentelor sau a ambientului acestora. o Fondul patrimoniului Situri: zone topografice. arheologic.. • Să implementeze un sistem de autorizare care să protejeze patrimoniul prin: (Art.1985) Axioma conservării integrate potrivit căreia: “este important de a transmite un sistem de referinţe culturale generaţiilor viitoare.)” Defineşte subiectul Convenţiei. obligativitatea autorizării oricărei propuneri afectând un ansamblu sau un sit şi care implică : Teza (Preambul. Principalele obligaţii pe care le au statele semnatare ale Convenţiei: • Să ia toate măsurile necesare inventarierii şi protecţiei patrimoniului arhitectural. social şi tehnic. artei şi ştiinţei. arheologic..) incumbă asupra comunităţii internaţionale ca întreg să participe la protecţia patrimoniului cultural şi natural de deosebită valoare universală prin oferirea de asistenţă colectivă ce. par. socială şi culturală a Statelor regiunii(. de sculptură sau pictură o Comitetul Patrimoniului monumentală. etnografiei sau antropologiei. par. artistic.) “patrimoniului arhitectural ca o expresie de neînlocuit a bogăţiei şi diversităţii patrimoniului cultural al Europei.. ştiinţific. ştiinţifice.. ştiinţific. arheologice. inscripţii. categoria de bun al patrimoniului cultural mondial (Art.” Convenţii ale Consiliului Europei • Convenţia referitoare la protecţia patrimoniului arhitectural european (Convenţia de la Granada . artei sau ştiinţei. opere comune om-natură care au o valoare mondial universală din punct de vedere al istoriei. fără a aduce prejudicii dreptului de proprietate consacrat de legislaţiile naţionale.56 “Considerand că (. Art. suficient de coerente pentru a forma o unitate definibilă topografic. esteticii..). 4.. următoarele vor fi considerate ‘patrimoniu cultural’ : suveranitatea statelor (. fără a înlocui acţiunea statului direct interesat. Ansambluri: grupuri omogene de construcţii urbane sau rurale cu trăsături remarcabile din punct de vedere istoric. 1 al Convenţiei. 2) a. elemente sau structuri cu caracter arheologic. cu trăsături remarcabile din punct de vedere istoric. de a ameliora cadrul urban sau rural de viaţă şi de a favoriza simultan dezvoltarea economică. Mondial. o Lista patrimoniului mondial cultural şi natural Ansambluri: grupuri de construcţii izolate sau grupate care datorită patrimoniului arhitecturii lor. suficient de coerente pentru a forma o unitate definibilă . b. 1: “Monumente: clădiri şi structuri remarcabile prin trasaturi istorice.

topografic. 1) Art. strategii şi orientări de câtre autorităţile publice în vederea protecţiei. o Asigurarea integrării cercetării şi descoperirilor ştinţifice în viaţa comunităţii umane prin conservarea ‘in situ’ şi difuziunea informaţiilor referitoare la cercetările arheologice. “exprimarea de principii. etc. ambientale.1992) o Punerea accentului pe investigaţiile nedistructive premergătoare oricărui alt procedeu. părţile se angajează să promoveze asemenea structuri administrative care să înlesnească colaborarea la toate nivelurile între activităţile culturale. posibilitatea exproprierii bunurilor de patrimoniu..” d.. satelitară. capacitatea organismelor abilitate de a obliga proprietarul unui bun de patrimoniu de a realiza lucrări de conservare sau de a fi abilitate să realizeze astfel de lucrări în cazul în care proprietarul este în imposibilitate de a le realiza.demolarea unor cladiri .” (Art. 13 “În vederea implementării acestor politici. (. . • 2000) Convenţia europeană a peisajului (Florenţa - Defineşte termenii de peisaj. ţinând cont de competenţele naţionale. (.” “Să prevadă mijloacele financiare necesare autorităţilor publice pentru întreţinerea şi restaurarea patrimoniului.modificări substanţiale care ar impieta asupra caracterului sitului c.. promovarea şi punerea în valoare a patrimoniului arhitectural un obiectiv major al politicilor din domeniul culturii. o Săpătura rămâne un principal instrument de cercetare dar nu singurul: o completează prospecţiunea geofizică. să promoveze programe de întreţinere şi restaurare. gestiunii şi amenajării teritoriului peisager” Peisaj înseamnă un areal al cărui character. aşa cum este el perceput de câtre oameni.) b.)” • Convenţia referitoare la protecţia patrimoniului arheologic -revizuită. de planificare teritorială şi conservare. (Convenţia de la La Valetta . este rezultatul acţiunii şi interacţiunii factorilor naturali şi / sau umani..construirea de noi cladiri . politică a peisajului.57 . 6. • “Să adopte o politică de conservare integrată care (Art. par. amenajării teritoriului şi urbanismului.” • Să găsească facilităţile fiscale care să încurajeze conservarea patrimoniului şi să încurajeze iniţiativele private în această direcţie. regionale şi locale ale acestora şi de posibilităţile bugetare. ambientului.” c. o Obligativitatea existenţei prealabile săpăturilor a unui plan de protecţie şi gestiune a eventualelor descoperiri. să facă din conservarea. 10): a. să includă protecţia patrimoniului arhitectural ca un obiectiv major al dezvoltării urbane şi amenajării teritoriului.

2. precum şi creanţele asupra statului.. b. Recomandări referitoare la salvgardarea frumuseţii şi caracterului peisajelor şi siturilor .1972. Recomandări privitoare la principiile internaţionale aplicabile cercetărilor arheologice-1956. gestiunea şi planificarea acestuia(…) Recomandări UNESCO pentru protecţia patrimoniului arhitectural 1. Recomandări privind protejarea şi rolul contemporan al zonelor istorice 1976. Părţile se angajează să: a. Codul Penal Art. 3. Recomandări referitoare la protejarea bunurilor culturale periclitate de lucrări publice sau private .) (6) Dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi. dirijarea şi armonizarea schimbărilor cerute de procesele sociale. LEGISLAŢIE ROMÂNEASCĂ Baza constituţională şi organică Constituţia Art. (2) (. stabilită potrivit legii. economice şi de mediu” planificarea peisajului.Distrugerea Distrugerea Proprietatea Exproprierea Interesul general Exercitarea dreptului de proprietate . . “exprimarea de câtre autoritatea publică a aspiraţiilor publicului faţă de un peisaj anume” protecţia peisajului. “previzionarea acţiunilor de punere în valoare. (4) Pentru lucrări de interes general. precum şi la respectarea celorlalte sarcini care. restaurare şi creare de peisaj” Art.). “întreţinerea peisajului din perspective dezvoltării durabile. 41 (1) Dreptul de proprietate. (5) (. autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare. recunoască prin lege peisajul ca o componentă esenţială a ambientului uman. 21752.1962. 2. om expresie a diversităţii patrimoniului lor cultural şi natural comun.1968. cu dreaptă şi prealabilă despăgubire. 1. “acţiuni spre conservarea şi menţinerea caracteristicilor importante ale peisajului ce motivată de valoarea sa patrimonială” gestiunea peisajului. (3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru cauză de utilitate publică. Recomandări referitoare la protecţia la nivel naţional a patrimoniului cultural şi natural .. cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului. potrivit legii sau obiceiului.5.. sunt garantate. stabilească şi să pună în practică politici ale peisajului care să conducă la protecţia. şi ca pe un fundament al identităţii. precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii. plantaţiilor sau construcţiilor.58 obiective ale calităţii peisajului.. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite prin lege. revin proprietarului.

Partea I. de pe teritoriile aflate sub ocupaţie militară. fără necesitate militară.(1) Monumentele Art. 55 L. colecţii ştiinţifice sau colecţii importante de cărţi. nr. publicat în B.Nerespectarea regimului de ocrotirea unor bunuri53 Înstrăinarea. istorică.59 Distrugerea.. 365/1976. Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală. 54 Art. jefuirea sau însuşirea unor valori culturale Distrugerea sub orice formă. 7. Art. 92 din 3 noiembrie 1976. acţiunea penală pentru fapta prevăzută în alin. arhive de valoare istorică sau ştiinţifică. se pedepsesc cu închisoare de la o lună la 3 ani sau cu amendă. 280 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. precum şi înlăturarea măsurilor luate. 140/1996. În cazul în care bunul are deosebită valoare artistică. 140/1996. (…) Dispoziţiile prevăzute în alin. 1 nu se pedepseşte. ştiinţifică.Distrugerea. al cărei maxim se majorează cu 3 ani.407 din 24 iulie 2001 . cărţi de valoare. 2 pedeapsa nu se majorează. . publicată în Monitorul Oficial al României. Art. bunuri imobile situate suprateran. iar în cazul faptelor prevăzute în alin.Of. se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani. 2801 a fost introdus prin art.Conform prezentei legi se stabilesc următoarele categorii de monumente istorice. 2. cu excepţia cazului când acesta este în întregime sau în parte al statului. 3 şi 4 se aplică chiar dacă bunul aparţine făptuitorului. Dacă bunul este proprietate privată. de muzee. potrivit legii. ori de reproduceri ale bunurilor de mai sus şi în general a oricăror valori culturale ale popoarelor. . subteran sau 52 53 Distrugerea culturale de bunuri Acte ce aduc pierderi pentru patrimoniul cultural naţional Distrugerea de monumente şi alte bunuri de valoare culturală în timp de conflict armat Art. 360. 3. . mari biblioteci. pedeapsa este închisoarea de la unu la 10 ani. 1 se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. nr. manuscrise. arhivistică sau o altă asemenea valoare. ascunderea sau orice altă faptă prin care se pricinuieşte pierderea pentru patrimoniul cultural naţional sau pentru fondul arhivistic naţional a unui bun care. . istorică ori arheologică. Dacă pierderea bunului pentru patrimoniul sau pentru fondul prevăzut în alineatul precedent a fost pricinuită prin săvârşirea unei fapte care constituie prin ea însăşi o altă infracţiune. de monumente sau construcţii care au o valoare artistică. 217 este reprodus astfel cum a fost modificat prin Legea nr. face parte din acel patrimoniu sau fond. se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi. Art. nr. dacă înainte ca hotărârea să fi rămas definitivă. 422 din 18 iulie 2001. pedeapsa este cea prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită. opere de artă. Legislaţia specială Legea privind protejarea monumentelor istorice (Legea 422-200155) Art. 2801. partea I. Fapta prevăzută în alin. Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează jefuirea sau însuşirea sub orice formă a vreuneia dintre valorile culturale arătate în prezentul articol. degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun aparţinând altuia sau împiedicarea luării măsurilor de conservare ori de salvare a unui astfel de bun. făptuitorul înlătură rezultatul infracţiunii făcând ca bunul să reintre în acel patrimoniu sau fond54. III din Decretul nr. de arhive.

precum şi degradarea monumentelor istorice sunt interzise şi se sancţionează conform legii.grup coerent din punct de vedere cultural.. b) în grupa B . respectiv.) Art. etnografic. artistic. amenajări peisagistice.. Art.monumentele istorice de valoare naţională şi universală. etnografic.monumentele istorice reprezentative pentru patrimoniul cultural local. . (. social. reparare. arheologic. (2) În sensul prezentei legi. altele decât cele de schimbare a destinaţiei. fac excepţie intervenţiile determinate de forţă majoră. (. .(1) Toate intervenţiile care se efectuează asupra monumentelor istorice. arheologic. toate intervenţiile umane. 22. 7. restaurare. la propunerea Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice.. religios. construire. conservare. inclusiv reparaţiile curente.(1) Evidenţa monumentelor istorice rezultă din procedura de alcătuire a fişei fiecărui monument. b) ansamblu . (…) Art. (2) Delimitarea şi instituirea zonei de protecţie se realizează simultan cu clasarea bunului imobil ca monument istoric. (. c) sit . componentele artistice. de amenajare a teritoriului. de întreţinere sau . social.(1) Orice intervenţie asupra monumentelor istorice şi asupra imobilelor din zona lor de protecţie. arhitectural.) Art. istoric. consolidare.construcţie sau parte de construcţie. istoric. .. Art. urbanistic. distrugerea parţială sau totală. ştiinţific sau tehnic. ştiinţific. urbanistic ori muzeistic de construcţii urbane sau rurale care împreună cu terenul aferent formează o unitate delimitată topografic ce constituie o mărturie cultural-istorică semnificativă din punct de vedere arhitectural. (3) În zona de protecţie pot fi instituite servituţi de utilitate publică şi reglementări speciale de construire prin planurile şi regulamentele de urbanism aprobate şi avizate conform legii. precum şi lucrări artistice comemorative. împreună cu terenul aferent delimitat topografic. 24. profanarea. 8. extindere. (2) Clasarea este procedura prin care se conferă regim de monument istoric unui bun imobil conform art. prin care se asigură conservarea integrată a monumentului istoric şi a cadrului său construit sau natural. social. etnografic. urbanistic. (2) Desfiinţarea. împreună cu instalaţiile. b) executarea de mulaje de pe componente ale monumentelor istorice. . (2) Clasarea monumentelor istorice în grupe se face prin ordin al ministrului culturii şi cultelor. 11.(1) Intervenţiile asupra monumentelor istorice se fac numai pe baza şi cu respectarea avizului emis de Ministerul Culturii şi Cultelor. în care sunt consemnate informaţiile tehnice şi ştiinţifice. ştiinţific sau tehnic.60 subacvatic: a) monument . tehnic sau al peisajului cultural. funerare. în condiţiile legii.. religios. intervenţiile ce se efectuează asupra monumentelor istorice sunt: a) toate lucrările de cercetare. artistic. religios.) Art. care constituie mărturii cultural-istorice semnificative din punct de vedere arhitectural. 17. precum şi orice alte lucrări care modifică substanţa sau aspectul monumentelor istorice.teren delimitat topografic cuprinzând acele creaţii umane în cadru natural care sunt mărturii cultural-istorice semnificative din punct de vedere arhitectural. precum şi modificările naturale survenite în decursul timpului. elementele de mobilare interioară sau exterioară care fac parte integrantă din acestea. artistic.(1) Monumentele istorice şi zonele lor de protecţie sunt evidenţiate în planurile urbanistice generale şi în toate celelalte documentaţii de urbanism şi. precum şi orice modificare a situaţiei juridice a monumentelor istorice se fac numai în condiţiile stabilite prin prezenta lege. lucrările de întreţinere şi iluminarea interioară şi exterioară de siguranţă şi decorativă. .. cu condiţia ca modificările să fie reversibile. istorice se clasează astfel: a) în grupa A .(1) Pentru fiecare monument istoric se instituie zona sa de protecţie. istoric. conform procedurii de clasare prevăzute de prezenta lege. arheologic. de for public. istoric. . 10.

precum şi a parcurilor naţionale.Sunt de utilitate publică lucrările privind: (…) salvarea. culte şi patrimoniul cultural naţional judeţene. care necesită instituirea de zone protejate pentru asigurarea protecţiei acestor valori. 378 din 2001) Ordonanţa guvernului privind stabilirea unor măsuri de protecţie a monumentelor istorice care fac parte din lista patrimoniul mondial (OG 472000. rezervaţiilor naturale şi monumentelor naturii (…) Legea privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional Secţiunea a III-a . pietonale şi carosabile. (. în baza unor studii de specialitate.(1) Planul urbanistic general are caracter director şi de reglementare operaţională. de panouri publicitare. prin hotărâre judecătorească. inclusiv schimbările temporare. f) amenajări de căi de acces.Exproprierea de imobile. aprobată cu modificări prin Legea nr. 33-1994) Art. . firme. după o dreaptă şi prealabilă despăgubire. 46. . inclusiv în zonele de protecţie a monumentelor istorice. Art. . zonele de protecţie a valorilor de patrimoniu cultural. 350-2001) Art. 1 . III. indiferent de sursa lor de finanţare şi de regimul de proprietate al imobilului. utilităţi anexe. prevăzute în anexa nr. se poate face numai pentru cauză de utilitate publică.6 .zone protejate (Legea nr. 564 din 2001) de reparaţii curente. respectiv a municipiului Bucureşti. precum şi autorizaţiile referitoare la intervenţiile prevăzute la alin. 5. construcţii de protecţie. 5-2000) Art. piese de mobilier fix.(1) Valorile de patrimoniu cultural de interes naţional sunt prevăzute în anexa nr. cu sprijinul autorităţilor publice centrale cu atribuţii în domeniu. (3) În vederea instituirii zonelor protejate autorităţile administraţiei publice locale vor întocmi documentaţiile de urbanism şi regulamentele aferente.Legea evidenţiază zonele naturale protejate de interes naţional şi identifică valorile de patrimoniu cultural naţional. vor delimita. potrivit dispoziţiilor legale în vigoare. Art. care vor cuprinde măsurile necesare de protecţie şi conservare a valorilor de patrimoniu cultural naţional din zonă. autorizaţia de desfiinţare. în tot sau în parte. III la prezenta lege. d) schimbări ale destinaţiei monumentelor istorice.61 c) amplasarea definitivă sau temporară de împrejmuiri.. indicatoare. în condiţiile legii Legislaţia specifică construcţiilor. (2) sunt eliberate numai pe baza şi în conformitate cu avizul Ministerului Culturii şi Cultelor şi cu celelalte avize. (3) Autorizaţia de construire.) Ordonanţa guvernului privitoare la protejarea patrimoniului arheologic şi declararea unor situri arheologice ca zone de interes naţional (OG 43-2000. Lege privind amenajarea teritoriului şi urbanismul (Legea nr. în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi. 2.. cu personal atestat şi agreat. (2) Autorităţile administraţiei publice locale. elaborate şi aprobate potrivit legii. e) strămutarea monumentelor istorice. protejarea şi punerea în valoare a monumentelor. . sigle sau orice fel de însemne pe şi în monumente istorice. respectiv ale direcţiilor pentru cultură. urbanismului şi amenajării teritoriului Lege privind exproprierea pe cauză de utilitate publică (Legea nr. se fac sub inspecţia şi controlul propriu ale Ministerului Culturii şi Cultelor. aprobată cu modificări prin Legea nr. ansamblurilor şi siturilor istorice.

potrivit legii. precum şi orice alte lucrări. Transporturilor şi Locuinţei. f). să îl actualizeze la 510 ani şi să îl aprobe. 3. precum şi în cazul lucrărilor de orice natură în zonele de protecţie a monumentelor. precum şi a instalaţiilor aferente acestora. potrivit .(1) Pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii în zonele asupra cărora s-a instituit. prevăzut în documentaţiile de urbanism. la nivelul întregii unităţi administrativ-teritoriale de bază.Autorizaţia de construire se eliberează pentru: a) lucrări de construire. (…) Art. consolidare. reconstruire. b) lucrări de construire. schimbare de destinaţie sau de reparare a construcţiilor de orice fel. extindere. b) în cazul lucrărilor de intervenţii asupra construcţiilor monumente istorice. extindere. . conservare. 47. a complexelor de odihnă şi agrement.(…) (3) Elaborarea Planului urbanistic zonal este obligatorie în cazul: a) zonelor localităţilor. reparare. reconstruire. indiferent de valoarea lor. Fiecare localitate trebuie să întocmească Planul urbanistic general. al parcurilor şi grădinilor monument istoric.(…) (2) Planul urbanistic general cuprinde reglementări pe termen scurt. a parcelărilor. . 453-2001) Art. . Art. în cazul siturilor arheologice. cuprinse în listele aprobate potrivit legii. 47. în planurile urbanistice şi în planurile de amenajare a teritoriului aprobate. se va proceda după cum urmează: a) în ansamblurile de arhitectură. solicitantul va obţine avizul comun al Ministerului Culturii şi Cultelor şi al Ministerului Lucrărilor Publice. protejare. în rezervaţiile de arhitectură şi de urbanism. modificare. cu excepţia celor prevăzute la art. . care urmează să fie efectuate la construcţii reprezentând monumente istorice. inclusiv la cele din zonele lor de protecţie. un anumit regim de protecţie. restaurare. a parcurilor industriale. 8 lit. stabilite potrivit legii.62 Art. acesta constituind baza legală pentru realizarea programelor şi acţiunilor de dezvoltare. centrale ale b) zonelor protejate şi de protecţie a monumentelor. 46. (…) Art. 7. pe lângă avizul Ministerului Culturii şi Cultelor se vor obţine avizele specifice cerinţelor de calitate a construcţiilor. cu privire la: (…) f) stabilirea zonelor protejate şi de protecţie a monumentelor istorice. potrivit competenţelor specifice. consolidare. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelor (Legea nr.(…) (2) Planul urbanistic zonal cuprinde reglementări asupra zonei referitoare la: (…) f) protejarea monumentelor istorice şi servituţi în zonele de protecţie ale acestora. . Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr.

a lucrărilor prevăzute la art.63 prevederilor legale. ori pot fi date în folosinţă pe termen limitat. cu avizul comun al Ministerului Culturii şi Cultelor şi al Ministerului Lucrărilor Publice. terenurile destinate construirii se pot concesiona fără licitaţie publică. (…) (2) Infracţiunile prevăzute la alin. 2081/2001) .(1) Constituie infracţiuni următoarele fapte: a) executarea. în următoarele situaţii: (…) f) pentru lucrări de protejare ori de punere în valoare a monumentelor istorice şi de arhitectură. (1) se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă de la 1. (…) Art. fără autorizaţie de construire sau de desfiinţare. Legislaţia conexă Ordinul Ministrului Culturii pentru înfiinţarea Comisiei de Atestare în Domeniul Monumentelor Istorice şi aprobarea normelor şi criteriilor de atestare a experţilor în domeniul protejării monumentelor istorice şi a specialiştilor în domeniul conservării şi restaurării monumentelor istorice (OMC 2032-1999.000 lei la 50. 21. 12.000.000 lei. ori cu nerespectarea prevederilor acesteia. atunci când terenul se află în zona de protecţie a acestora.Prin excepţie de la prevederile art. 10 alin. modificat prin Ordinul ministrului culturii şi cultelor nr. (…) Art. (1). 3 lit.000. după caz. b). . cu plata taxei de redevenţă stabilite potrivit legii. Transporturilor şi Locuinţei. .

Gheorghe. History of the Restoration and Preservation of the Architectural Heritage. Andras.1994 16. Raymond. esenţa şi geneza sa. Ed. pp. Tehnica 1996 11. Arhitectura. NISTOR. ISBN 0-7506-2350-0 (Butterworth-Heinemann) 5. Alexandru Cişmigiu – Monografie. The International Charter of Historic Towns. David. KUL. Bucureşti 2002. Bucureşti. 1986 13. 1999 22. Paris. Bucureşti : Ed. ISBN 973-33-0080-2 17. Care for Old Houses. . LEMAIRE. Cultul modern al monumentelor.64 BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ: xxx. 1967 9. IONESCU. MACHATSCHEK. Sergiu. Revista Cientifica ICOMOS. Using and re-using buildings. CURINSCHI-VORONA. ISBN 0-71363318-2 8. Grigore. CURINSCHI-VORONA. Bucureşti. Avantages et limites. note de curs 18. Restaurarea monumentelor istorice. Teoria restaurării. ISBN 973-0-02760-9 xxx. Bath. Culegere de acte normative. Tehnica. Enciclopedică 1994. Meridiane 1995. Pamela. Universitară Ion Mincu. La Documentation Francaise. Bucuresti : Ed. LCCHTB. Jean – Pierre. Benjamin. Methodes d’analyse destructives et non-destructives pour les structures historiques. Paris : Seuil 1996. Gheorghe. CUNNINGTON.. Quel Patrimoine aujourd’hui ?. 2002 19. IMPRESS. Le Patrimoine. Selected resolutions and recommendations of ICOMOS. MOUTON.Stephen Marks ed.Curs. ISBN 2-86746-119-7 4.3-4/1990. Cevat. Andre La notion de patrimoine. Ecole de Chaillot. Cesare. ISBN 2-02-030023-0 7. Bucureşti 1990. PEARCE. Sherban. Warszawa 1980 1. Carta internaţională de la Veneţia privind conservarea şi restaurarea monumentelor istorice. Alois. Alois. L’Invention du patrimoine Urbain. Museums and Monuments XX. Paris. MĂRGINEANU-CÂRSTOIU. LCCHTB 1994 15. Restaurare. Ed. Londra: A&C Black. Concerning Buildings. : CNS/ICOMOS. OPRIS. 1993. CHASTEL. ISBN 973-33-0330-5 12. ISBN 973-45-0077-5 20. 158-190. 1994. Editura Meridiane. pp266-277 6. Theorie actuelle de la conservation du patrimoine architectural. Romantismul în arhitectură. L’allegorie du patrimoine. 1993. RIEGL. CANTACUZINO. 3. Conservation Today.Curs. Urbanism. broşură. Routledge London 1989 21. Studies in honour of Sir Bernard Feilden. Bucureşti. BRANDI. Tehnica 1968 10. Ioan. ROMAN. CHOAY. Ed.179-183 23. Bucuresti : Ed. Bucuresti : Ed. 2. pp. Monica. Francoise. KUL. : CNS/ICOMOS. Liana Levi. Our Architectural Heritage: From Consciousness to Conservation. Francoise. 1996. UNESCO. Comisiunea Monumentelor Istorice. Revista Cientifica ICOMOS. CURINSCHI-VORONA. Paris 1992 BABELON. BCMI Nr. Bucuresti 1991 14. Protecţia patrimoniului cultural în România. Centrele istorice ale oraşelor. Conservation of Architectural Heritage : Theory and History. CHOAY.The Architectural Press. ERDER. 1991. Gheorghe.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful