Cu foarte mult timp în urmă, pe când trăiau prinţi şi prinţese, în împărăţia apelor îşi aveau sălaşul minunatele sirene

. Aşa se făcea că, într-o zi, doi prinţi, iscusiţi vânători, îndemnaţi de tatăl lor, care ura sirenele, au pornit, fiecare pe corabia sa, în căutarea sirenelor, neştiind câte aventuri îi vor aştepta în călătoriile lor. Când corăbiile au ajuns în larg şi ar fi trebuit să se despartă, cei doi fraţi, Tomis şi Gibraltar, ieşiseră pe punte pentru a-şi lua rămas bun. Tocmai atunci au observat două sirene care se jucau. Şi ele văzuseră corăbiile şi îi priveau cu uimire pe cei doi prinţi. Cea mai mare dintre ele, a observat că marinarii pregăteau plase şi harpoane. - Negreana!, îşi strigă ea sora mai mică, hai să stârnim un vârtej de alge şi să ne ascundem, căci vor să ne vâneze!

Tomis luând-o spre răsărit. stăpânul acelor ape. folosindu-şi puterile. cercetând apele şi întrebându-i pe corăbierii întâlniţi în cale şi pe locuitorii porturilor în care aceştia acostau despre frumoasele sirene.Unde aţi fost? Păreţi speriate. Între timp.Şi.. unde le întâmpină tatăl lor. cele două surori au stârnit o furtună. iar Gibraltar spre apus.. mai adânci. tatăl lor a hotărât să plece împreună cu toţi supuşii spre alte ape. dispărând în adâncuri. . de îndată. prinţii şi-au continuat călătoriile. Vrând să-şi apere copilele. . mai sigure. Ce aţi păţit? Atunci sirenele i-au povestit ce se întâmplase la suprafaţa apei.

le dădu câte o scoică fermecată prin care îi puteau vedea pe aceştia. Negreana pornind spre răsărit după cum îi arăta scoica fermecată. însă: . Ele se îmbrăţişară şi apoi se despărţiră.În vremea aceasta.Dragostea dintre sirene şi pământeni aduce numai necazuri. iar Mediteraneana spre apus. Părintele îşi cunoştea bine fiicele şi. bătrânul închise ochii şi muri. . Pământeana a fost mama voastră şi ea şi-a găsit sfârşitul atinsă de blestemele pământenilor. Spunându-le acestea. sirenele hotărâră să-şi urmeze destinele. Rămase singure. Negreana şi Mediteraneana îşi îngrijeau tatăl aflat pe patul de moarte. dându-şi seama că în inimile lor se strecuraseră chipurile celor doi prinţi. Bătrânul le avertiză.

încercând să zărească chipul fetei. Prinţul a urmat-o.Ajunsă în apropierea corabiei lui Tomis. prinţul cerceta atent apa. Negreana a pătruns printr-o vrajă în visele sale. iar Tomis îi vorbea despre cea a pământenilor. uimit de frumuseţea ei şi a locurilor pe care le străbăteau. Petrecură astfel seri minunate în care Negreana îi dezvăluia lumea adâncurilor. ea i s-a arătat. . îmbiindu-l să o urmeze în lumea apelor. Numai atunci când fata îl întreba despre părinţii săi. Într-o seară. Ziua. prinţul devenea tăcut şi întunecat.

slugă credincioasă a regelui. Un marinar de-al său. văzând apele întunecate de sângele sirenei. vrând să se asigure că Tomis este teafăr. să o salveze. Auzind cântecul. . se stîrni o furtună puternică şi Negreana se apropie foarte mult de corabie. el ieşi pe punte. şi. o zări şi-i înfipse un harpon în inimă.Într-o zi. dar amândoi dispărură în adâncuri. Negreana începu să cânte melodia pe care Tomis o îndrăgea cel mai mult. Cu ultimele puteri. se aruncă în valuri.

se spune că valurile ascultă minunatul cîntec al sirenei. dar şi pe cea rea: moartea sirenei. strivinduse de stâncile unei strâmtori în timpul unei furtuni. se spune că strâmtoarea Gibraltar este vegheată de prinţul care încă îşi mai caută sirena în apele Mării Mediterane. dar şi a fiului său cel mai mic. Când încep furtunile pe Marea Neagră. găsindu-şi sfârşitul alături de frumoasa Mediteraneana. aducându-i vestea cea bună. . Marinarii s-au întors la rege. marinarii spun că prinţul o caută încă pe frumoasa Negreana. iar când marea este liniştită. Nici Gibraltar nu a vut o soartă mai bună. apele acelei mări au rămas întunecate.De atunci. Tot astfel. Tomis.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful