PERSONAJE: IONA, pescar PESCARUL I PESCARUL II , fără vârstă, f iguranţi Ca orice om foarte singur, Iona vorbeşte tare cu sine

însuşi, îşi pune întrebări şi-şi răspunde, se comportă, tot timpul, ca şi când în scenă ar fi două personaje. Se dedublează şi se „strânge”, după cerinţele vieţii sale interioare şi trebuinţele scenice. Caracterul acesta „pliant” al individului trebuie jucat cu supleţe, neostentativ. Dacă rolul va părea prea greu, ultimele două tablouri pot fi interpretate de alt actor. TABLOUL I Scena e împărţită în două. Jumătate din ea reprezintă o gură imensă de peşte. Cealaltă jumătate – apa, nişte cercuri făcute cu creta. Iona stă în gura peştelui, nepăsător, cu năvodul aruncat peste cercurile de cretă. E întors cu spatele spre întunecimea din fundul gurii peătelui uriaă. Lângă el, un mic acvariu, în care dau veseli din coadă câţiva peştişori. - Acum încep să... - Parcă aud poc, poc, tronc, poc, în năvod. - Bolovani nu alta. Că avem o mare bogată. - Ce mare bogată avem! - Cred că nu mai au mult. - Nici o grijă. (Strigă.) Iona! - (Răguşit.) Iona! - (Mai răguşit.) Iona! - Nimic. - Pustietate. - Pustietatea măcar ar trebui să-mi răspundă: ecoul. - (Băgând de seama că n-are ecou.) Ei, dar ecoul? - (Mai strigă odată, să verifice bănuiala.) Io...(Aşteaptă) ...na... (Aşteaptă) - (Frecându-şi mâinile a pagubă.) Gata şi cu ecoul meu... - Nu mai e, s-a isprăvit. - S-a dus şi ăsta. - Semn rău. - Aş, poate e vreo măsură mai nouă luată de pescari. - (Explicativ.) Să se termine odată cu gălăgia de pe mare. - Ce vacarm! - Nu e bine să urli pe mare. - Pe uscat mai treacă-meargă. - Dar pe apă, ba. - Ţip eu, ţipi tu, ţipă celălalt. Zgomotele s-adună. - Valurile intră în vibraţie. - Ca un pod peste care trec soldaţii, toţi în acelaşi timp: se dărâmă. - Păi, când se pun şi ăştia să treacă!... - Aşa e şi marea. Intră în rezonanţă valul ăsta, intră celălalt. - S-ar putea isca o furtună! - Şi când s-ar dărâma toată apa peste noi... - Zău nu e bine să strige toţi de pe mare odată. - Chiar dacă sunt naufragiaţi? - Chiar naufragiaţii. Să strige toţi, dar pe rând.

Ce moarte lungă avem! Dacă poţi număra atâta bogăţie. dar se descurcă..Nu. .) Parcă acum atârnă mai greu.(Cu uimire.Dar dacă poţi să-ţi schimbi marea?! . Psst! Să nu afle peştii. . să nu te apropii de locul ăsta. . . (Pauză.(Strigă. Iona sunt eu.Visul trei – plătică.(Concesiv. . .... . .Cam cât a-m număra toată viaţa? . ..) Să nu te prind pe-aici.Înţeleg.Se descurcă. că ei nu beau apă.Poate.) Cam câţi? .) O sută? .Dar prea m-am săturat de atâta duhoare în somn. Iona! (Pauză.(Strigă.Poate unde mă ocup şi cu.. . să-i induc în eroare.) Iona. De-aia strig. (Gest.Peştii trebuie să creadă că el pescuieşte cine ştie unde. . .) Cred că le dă mai multă apă. . că-mi sperii norocul.Mai mulţi. Greu..A.Şi să tacă..Visul şi peştele.Şi cum poate marea să-i ţină pe toţi peştii ăştia pe mâncare şi pe bere? . . să nu se bage de seamă. .Dumnezeu ştie: mulţi. . .) L-ai şi speriat. (Râzând. că eu visez în fiecare noapte doar peşti.) . .(Încercând năvodul.Atunci. .Mai mulţi. nici pomeneală.Visul unu – crap. însemnând pescuitul. .Numai că eu trebuie să strig. .(Râzând.De mult pândesc eu peştele ăsta. . .) Ionaaa! .Nu-i vorbă. Că Iona n-are noroc şi pace.(Uitându-se în apă) Să privească în cercul său.. În altă parte. .Nimic. . . .Cred că l-am prins pe-ăl mare..) De-aia fiecare om trebuie să-şi vadă de trebuşoara lui.. şi ce crezi că visez? .(Aruncă din nou năvodul) Ce mare bogată avem! ..Visul doi – morun.(Scoţând năvodul gol.(Strigă.La plătică întotdeauna mă trezesc înjurând. cât a număra toată moartea? . Să-l chem pe Iona.Altfel s-ar crede că e o jelanie absolută.De fapt..) . L-am şi visat.S-ar înfuria marea. le-o mai turnând ea şi apă. când aţipesc din nou.Când îi vede pe toţi cu gurile căscate. . . .(Înţelept. Poate acolo. moartea e foarte lungă. Mă foiesc în pat pânăspre ziuă.(Curios. auzi? Nu te mai ţine după mine.) Ei. Ce mare bogată avem! .) .Habar n-aveţi câţi peşti mişună pe-aici. .) Cred că ar trebui să pescuiască în altă mare.

Ghiceşte. . . .Şi ei cu ochii sclipind de fericire: „Marea”.Dar poate lor le convine: visează marea fără peşte.. lăsând tot greu peştelui pe mine.Doar apa mării frumoasă a naibii când te uiţi la ea. .A.Îi cunosc fiecare solz . .) .O fâţă? . Ştiu şi cum arată. .Şi eu să stau la umbra lor .Azi unul. .Ce umbră deasă trebuie să dea un milion de copaci la un loc! .) Ştiu eu dacă a sosit momentul? . Doamne! (Trage de năvod. de dormiţi buştean? . Uite-aşa are o gură! (Gest indicând involuntar.Nimic..(Melancolic) Dacă aş fi pădurar.Greu.(Făcându-şi curaj.De câţiva ani îl am în cap..) .) Oare?! . . încât. .) . de mult îl pândesc eu.Mai bine m-aş face pescar de nori. Îşi culcase umbra exact pe năvodul meu. ce naiba atârna aşa? (Priveşte în zare. .. cei doi copii ai mei dorm buştean.O balenă? . Asta visează ei. . mâine altul.O fâţă de peşte atât de mic. .O dată i-am întrebat: Mă.. .Cum pot dormi unii aşa? .(Scoate năvodul. voi ce visaţi.Atunci.) Aşa. .(Nehotărât.. n-am eu norocul ăsta! Ce crezi că visez? . Norul acela. . ..O fâţă.Deasă ca mierea.Se topeşte până te trezeşti.. ..Şi aşa în fiecare noapte de când mă ştiu .(Şi mai curios) Ce? . gura peştelui mare din scenă..(Curios. . .De mult îl pândesc eu.să mai alerg şi după veveriţe în somnul meu nenorocit! (Cătând spre năvod. Aş aduce repede potopul . greu.Asta mi-ar lipsi . cu capul pe-o rădăcină.) Dă.Aş. . de la o vreme mi-ar veni în somn numai copaci. numai că nu pot să-l pun aici în năvod.Asta se mai poate numi vis? .Ptiu! .) Nimic? (Uimire. .De ce-o fi trăgând aşa de greu năvodul? .Şi în timpul ăsta.) Ce? .S-ar face în somn că eu stau la umbra lor. . înţeleg.Că la nori am noroc.Dacă mi s-a arătat noaptea!.Barosanul. (Pauză. să mă tot uit după veveriţe.Şi eu colo.Veveriţele nu trebuie să le prinzi. .) .Ai.Aş vrea să mă fac pădurar şi să visez chiar din prima noapte un milion de copaci.. să-l scot? .Nici nu ţi-l poţi aminti.

. .Dac e să fiu sincer.Dar până la urmă. mizerie acvatică.(Arătând spre acvariu.N-ar fi exclus să moară din privirea mea.Peşti. Dacă era aşa. . . peştii. tot felul de nade frumos colorate.(Trist.. sau e târziu? . Hai. Nevoile de hrană mereu crescânde. eu n-aş mai vrea să cadă acum nici unul. (Scuzându-l parcă. . fiţi atenţi. nada mea o să-şi facă efectul! .Mi se pare mie. nu ni-l tulbura cu umbra picioarelor. ai apucat-o? .) .) O. . rămân şi eu aşa.Că e mult până prinzi unul.Trebuie să trăiesc şi eu.Îi ţin pe fereastră. dar nu când stau şi mă uit la peşti. cu mâinile dibuind. atât de repede.. „Închide” ţi „deschide”: peştele mistuie. Noi. am stat o zi întreagă degeaba. în acelaşi timp.Ajutor! Ajutoooor! .) . iau şi acvariul. şi ăştia trag greu. Ne punem în gând o fericire. Impresia că te afli pe fundul mării şi. în sfârşit ceva frumos. . .Pe cel care s-a agăţat îl arunc apoi în năvod.Ea mă iubeşe. . particulari.(Privind acvariul. mă. îi înveseleşte. unul tot dă în cârlig.) Acum încep să tragă. năuc. La început.(Dă cu ochii de acvariu. .Dar ei tot or să se isprăvească.) Apa mică. Eventual.E ca şi când ai bea otravă şi te-ai aştepta ca ea să nu-şi facă efectul.Dacă n-ai chef să te duci să prinzi alţii.(Cu compătimire) Au mai fost prinşi odată. TABLOUL II Interiorul peştelu I. . Altfel ce-ar zice lumea? Când le arunc mâncare dimineaţa. scena e în semiobscuritate. .. apoi marea. C-au mai fost prinăi odată. scot undiţa (o scoate) şi-o arunc în acvariu. Uneori stau ceasuri întregi. o speranţă.Sunt pescar şi trebuie să se găsească oricând un peşte şi-n casa mea. Iona încearcă să lupte cu fălcile. Pe ce-mi pun ochii – moare. alge.Ea duce greul mărilor şi oceanelor.Asta e imposibil. Bureţi. Vorbind cu peştişorii) Tot în voi mi-e speranᘰ a. În mijloc Iona în picioare.Mi-e milă de el. nu te mai uita aşa la ei. înotăm printre ele. nu murea şi ea? Ehe! De când! . care mă iubeşte. zice soţia mea.Eh. .(Se apleacă peste acvariu şi în clipa aceasta gura peştelui uriaş începe să se închidă. de-ar fi măcar ecoul! Întuneric. (Cu ochii pe plută. Lumina le face bine. colţurile mai întunecoase ale scenei se pot mişca ritmic. privindu-i. .Eu parcă n-aş crede.. . .Te pui cu nevoile?! .) Cum să le dea? . tu pescar. care stai sus de mal. . . Că mor şi ăştia.) Numai că nu le dă drumul.Visul nostru de aur e să înghiţim una. pe cea mai mare. Pentru că de câte ori plec la pescuit. oscioare. dar peste câteva clipe observăm miraţi că ni s-a terminat apa. încât părem gălăgioşi.Aşa zice ea . Când văd că e lată rău. săraca. . care se înclştează scârţâind groaznic.(Cu solemnitatea unui cor.(Speriat. . bineînţeles. .) Sunt ai mei. . Nu-i vorbă. măcar lasă-ne limpede drumul până la ea.) Apa asta e plină de nade.. câteva elemente care să creeze impresia de pântece uriaş. Îi îngraşă. ea conţine fel de fel de substanţe.. (O aruncă..Că am o privire otrăvită. .Plevuşca.

apoi. (Pauză.) . papucii de lângă pat.(Alt peştişor.Ce gata? .Fac ce vreau. .) Şi-a mai ieşit el zdravăn? . (ezită) de mort? .S-ar putea să fi scăpat. nu mai spune. calm.Din moment ce-mi dau seama!. s-a făcut întuneric în mâna dreaptă şi-n salcâmul din faţa casei. uite. n-are nici un rost s-o iau.Nu ştiu. .) Oho! (Ia năvodul şi-l pune-n locul unde cad peştii. pauză..Am auzit o poveste cu unul înghiţit de un chit. (Mai mult nu poate să articuleze.Asta era! . (Merge într-o direcţie. .. acelaşi joc. te întreb şi eu. .) Peştele. gâl!” – şi gata! . va arde în continuare. peştele.) Ce.) Şi pot să merg şi încoace..) Ei.În unele părţi se mănâncă mai mult dimineaţa şi foarte puţin seara.. „gâl. .) .Sunt înghiţit...(Întorcându-se.Nu contează.) Hai. (Pauză.) . trebuie să adormi. .Totuşi. (Dă să se culce. lumina se aprinde brusc.Păi. Uite. . nu mi-e aşa somn. Să-mi ţin gura.O aflam aici.) Ţi-ai găsit! Când e să se ţină ghinionul de om!.(Altul. pune capul jos. Trebuie să sting cu o pleoapă toate lucrurile care au mai rămas aprinse.(Mirându-se.De ce trebuie să se culce toţi oamenii la sfârşitul vieţii? .. care ne învaţă clar că poţi fi înghiţit de un peşte. .(Aşteptând câteva momente.Pe mine mă interesa partea cealaltă. (Înlemneşte în mijlocul scenei. S-a dat mult înapoi. tot ce se vede în jur.Înghiţit de viu sau de.) .. a-ntâia. E ca o idee care i-a venit lui Iona.Asta puteam să nici n-o mai învăţ.) Pot să merg.) . . Ţi-am lăsat vorbă în amintirea mea.Peştele! (Realizând întreaga situaţie.. (Încearcă. şi-a trecut prin burta peştelui fluierând. .(Se cercetează.) .Nu mi-e frică.L-a înghiţit.. ce ne învaţă? . a şi veni prânzul? . până se izbeşte de limită. pot să merg încolo. . .(Îndemnându-se. . .) Tot.Tot? .De fluierat ştiu să fluier şi eu. şi-a făcut vânt.(În scenă cade un peştişor. Vorbesc. .) . şi vine chitul cel mare şi „haţ!”.) .Pescuia tot aşa.Începe să fie târziu în mine.) . (Merge. până dincolo de stele. universul întreg să fie dat lumii de pomană. Mică pauză..Cum a trecut timpul! .Poate am mai mult noroc acum. cuierul. (Fluieră o vreme. după evenimentele astea. Restul agoniselii. tablourile.(Aduce argumente.Cum să iasă? .) Parcă văd că din cauza mea o să crape şi el de foame.) . Povestea ce zice. de ce-oi mai fi pierdut vremea cu ea? De ce oamenii-şi pierd timpul cu lucruri ce nu le folosesc după moarte? . măcar la soroace mai mari.(Zâmbitor. c-am auzit numai partea asta. În acest moment.(Înspăimântat. . . serios? .Pot să merg unde vreau.) Eu cred că e tot prânzul.Să vedem dacă pot să şi tac.

Pe unde-o fi mai subţire? .) Dar cuţitul putea să mi-l ia. izbucneşte în râs. veşnica mistuire. sunt primul pescar pescuit de el?! O fi tânăr.Ar trebui să se pună un grătar la intrarea în orice suflet.) Aşa. (În năvod cad vreo zece peşti. Îţi venea să-ţi deschizi chiar venele. I se zăreau toate celulele şi din cauza asta parcă era crăpat. . . cine-şi mai iese afară pe vremea asta? . Se vedea.Plouă? Circulă apa în natură. Mică pauză. Sau. . . E şi normal. nu? .Care? . .(Pauză: schimbând tonul.Nimeni. ar trebui să ne gândim la toate. stai să te ajut şi eu. (Căutând un loc să-l străpungă.Desigur. .) . (Ia un peştişor din plasă şi-l ţine un timp într-un loc.(Nu se opune evidenţei.(Pipăindu-şi cureaua. . Deschide puţin fereastra aia.(Învârtind în mâna cuţitul. .) Şi peştele. .) . Veşnica mistuire.. Oriunde se întâmplă să dai peste indivizi tineri. veşnica mistuire.Zău.(Ducându-şi mâna la cap.(Continuând primul gând.) .) Puteam să-l caut de dinţi. .) Ca să vezi ce înseamnă să te pripeşti la-nghiţit! . .) .) Ah.Să-l pot gusta după pofta inimii.Putea să pună şi el o strecurătoare. .Ca să nu se bage nimeni în el cu cuţitul.Un grătar. Mi-ar veni toate astea-n cap.) Bine.(Către peşte. ceva. nu mai ştiu ce am..) Într-adevăr nu cred să fie el trecut prin multe ape.N-am de ce să agăţ ştreangul..A uitat să mi-l ia. Marea e-n năruire. . Coastele tale se clatină.Am fost o dată pe un munte şi aerul era acolo atât de dens. uite-l cum mai lucrează! Dacă-i aşa. încât m-am uitat la el. (Iar se porneşte pe râs.) Dacă mă sinucid? . cumva.. (Îi e rău. care „mistuie”.Brava lor! Deştepţi (Îi e rău. . cine e prostul să se expună? Nu vezi cum pute? . (Respiră adânc. fără experienţă. Deodată..Cine-ţi mai deschide pori acum? .) Numai că nu mă simt eu aşa de bine. . nu prea sunt în apele mele. . are lacrimi în ochi. dimpotrivă. îşi oblonesc porii. numai cu babalâci. În timp ce peştişorul se descărnează. să nu macini în gol.Veşnica mistuire. . nu s-apucă nimeni să-l conteste. Iona cântă pe o melodie apropiată cu Veşnica pomenire. . (Privind ungherele scenei.Aici nu eşti la munte. (Se clatină.Nu cred. unde „mistuirea” e mai puternică. circulă.(Meditând. Veşnica mistuire. .Destul că tragi duhoarea asta pe nas. mă musteţea.A.Nu există nici un val fix.(Scoate cuţitul..) .) E aşa greu să respiri.) Sau ai prefera să mă spânzur?! .) Care-o fi cauza? . (Râzând.) . se poate s faci tu o imprudenţă ca asta?! . nu. progresul e progres. veşnica mistuire..Am auzit că unii.De fapt. sau soarele. (Gest spre peştele mare.Altfel. Am stat o jumătate de ceas şi m-am uitat la aer. veşnica mistuire. .Tare curios aş fi să ştiu dac-a mai ieşit omul acela din chit.) Îţi venea să-ţi deschizi şi tu toţi porii. C-am aşteptat mult în soare până să pice. să-l simţi năvălind prin toată suprafaţa ta.Viaţa aceea.Mai bine mă lăsa în pace. eşti la mare. (Iona se întoarce cu faţa spre public. Veşnica mistuire.) Totuşi.

Iona se va feri tot timpul să nu nimerească între dinţii ei de lemn.(Certându-se. din când în când. Atras de ea ca de un vârtej. Doar gemenii.Până mă „nasc” de-aici! .Să zicem că-l pândea de două zile. .Ar fi vrut să dea şi el din coadă. în mare.Da’ ăstalalt. . mă rog..E aici. neglijezi mâine. se retrăgea şi el undeva să mă ferece. mai evoluată.. .. deodată.Cu cine? . punându-i de jur împrejur marea”. . „haţ!”.Maximum trei. ajungi să nu-ţi mai vezi fratele.(Scena se zguduie din nou.Trebuie să sparg zidul.) . el mai degrabă s-ar putea aşeza acolo.) Parcă-l văd pe răposatul: mă înghiţise. . râgâind. Femeile însărcinate se strâng mai multe la un loc – să mai stea copiii de vorbă.) Dar dacă într-adevăr sunt mort şi-acum se pune problema să vin iar pe lume? . E destul de istovitor să tot împingi din spate valul. Neglijezi azi.) Dacă sun geamăn? . . dându-i oarecare nebunie. (Râde.Fugi! .. gândindu-se la mine: „N-a făcut nimic bun în viaţa lui decât această bancă de lemn. .. . mergea aşa prin apă. lucrul ăsta l-aş face cu dragă inimă. oamenii. M-am gândit bine.Bine. (Reconstituind.) . . Ar fi ca un lăcaş de stat cu capul în mâini în mijlocul sufletului.Pun viitorul la cale.Ba eu cred că aş fi în stare: doar mă cunosc destul de bine. Decor asemănător. Poate câteva elemente în plus.Sătul.Cred că-l pândea de mult.. Poate să se învârtească. .Poveşti! . Construcţie grandioasă de stejar geluit.Dar dumnealui era peşte şi nu mai putea de foame. Aşa se zice. poate se mai limpezesc lucrurile. ? (Nu-şi termină gândul. . TABLOUL III Interiorul peştelui II.Până ies eu. . când sunt ei fericiţi. cu burta plină de mine. avem răbdarea mai dresată. .Şi copiii nenăscuţi vorbesc – între ei.Eu ştiu cum o fi între peşti? Oamenii. (Se clatină de colo-colo prin scenă. n-aş face nimic altceva decât o bancă de lemn în mijlocul mării.) .. dădea şi din coadă. cum înota. Iar într-o parte a scenei – important! – o mică moară de vânt.) .Vrei să spui că şi eu. vântul. să respire pe ea. Că aşa fac. asta e altă poveste. evenimentele.) De mult trebuia să-mi pun ochelari.Dacă aş avea mijloace. .Aşa.) Aoleu! Ce s-o mai fi întâmplând afară? . de nepăsător ce era. celui din tabloul anterior.Aha! N-au făcut fereastră. .Toate cu o limită (Se dă mai lângă perete şi încearcă să se măsoare. (Pauză.. cam distrat şi. . pescăruşii mai laşi. care-l pândea de mult. spre a marca evoluţia.) Aa.(Blazat..Cam de cât timp? ..(Speriat. Să-I tihnesc! . în timpul furtunii. . Iona se plimbă prin încăpere.Nu vezi cum se învălmăşesc toate? . Pe unde-o fi mai subţire? . îşi poartă aşa ranchiună şi-o viaţă întreagă. apoi se opreşte îngrozit. numai că nu-l văd.Precis dădea din coadă. Întuneric. . Noi.. Şi să zică aşa.În orice caz sunt destul de mărişor.Sunt copii care vorbesc în burta mamei.

Scurt! .) . . cum a fost? . îi recunoaşte. .Ies din hoitul hoiturilor. . .Altfel.. s-a tot dus cu el în burtă. Iona îşi continua monologul.Geamănul.. nici să plec. ce ziceţi? .I-a dus de se mira şi marea: „Unde. . tăticule!” – „Nu mă las măi tată!” (Pauză. Nu e nici chitul ăsta aşa rău cum crede lumea. .. (Intăă Pescarul I şi Pescarul II. Nu scot nici un cuvânt.(Confidenţial. .Bine.Şi cu vecinul.(Curios.” . înţeleg. . . dacă mă gândesc bine. n-auzi? .Hm. Aşa se aude. mă? Unde-i duci?” . că-şi scrântise un picior..Hai nu mai plânge.De ce vă abţineţi? .Aţi făcut vreo înţelegere cât trebuie să rămâneţi mâncaţi? . cu câte o bârnă-n spinare... ai? .) Ei. .Şi mai aveţi mult? .. ..ce tot te smiorci? N-auzi că so-ul tău trăieşte? Ce dracu? Aceşti ochi l-au văzut. . .Patru! Suntem patru...E chiar o nimica toată. credeam că. . dar ai unde să-i pierzi minţile. .) .L-a dus prea departe.) Sau poate mai huruziţi pe aici? .Lasă că ştiu eu ce să le îndrug. .....Şi el tot slăbuţ. Cum era el uşor. (Imitând.N-a putut să vină acu.. voi.) Taci. bine. (Râzând. . Multă lume s-a împrăştiat.Pentru că există anumite condiţii. Ce să le spun pe-acasă? Când oi ajunge-n sat or să mă-ntrebe. .) C-am mai ieşit din unul.Că sunteţi bine.Pe reîntoarcerea noastră? .Răspundeţi.Dar uite. . mie nu mi-a spus nimeni nici să stau.) . binişor. ..Anumite? Toate.Întreb şi eu ca prostu’.) „Nu te lăsa măi tată!” – „Nu mă las. .Doi e o cifră. Nu e prea greu.. Şi-au făcut şi o căsuţă.. pentru că aţi fost doi. fiindcă tot sunt pornit pe drumul ăsta.Şi o duceţi destul de.Dar eu mă strâng acasă. zău! . Mare noroc. . . . E strâmt aici. cu bârnele pe umeri.Intrăm unde vrem şi ieşim când vrem.. femeie.Şi voi? Dacă nu vă recunoşteam.Şi-acum.) Aţi dat de bine.(Râde şi mai tare.. chiar. mai aveam puţin şi-nnebuneam.„La mama dracului..Mergem împreună.. (Se dă mai aproape de pescari.Ei.E viu ca mine.Frânt de oboseală. .Şi uite unde aţi ajuns. v-aţi încurajat unul pe altul....Şi-o să se mai împrăştie.) . .Înţeleg. (Înghiontind o femeie imaginară. tăticule!” – „Nu te lăsa.Ce mai faceţi? (Pescarul I şi Pescarul II se retrag într-un colţ al scenei şi rămân aşa.Obligaţia? Faţă de cine? Cine e stăpân pe întoarcerea voastră? .

O scot eu la cap într-un fel şi cu asta.Şi în mine sunt tot o unghie. care au stat tot timpul în scenă.(Cu un calm forţat.) Atunci de ce-i mai mănâncă.) Hai. apoi apreciază lucid situaţia. .Şi ce linişte! .Dar de măritat a zis că poţi să te măriţi. muţi. Şi nici nu ştii când o să te pomeneşti că-ţi bat. zice.(Chibzuind.) Parcă sunt cuţite! Cu zece cuţite stăm altfel de vorbă. ele trebuie inventate.Prostul de mine! Eu tot turuiam din gură. . (Panoul se dărâmă cu zgomot. El despărţise.) Şi eu trebuie să-mi văd de ale mele. (Începe să lucreze cu amândouă mâinile.Ce dacă acolo sunt oameni? .) Aş fi putut sparge această tobă chiar cu genele..Ştii. O fi chiar pe drum. de interiorul peştelui trei care iese acum la iveală. Iona are câeva momente de buimăceală.. în care timp panoul e scos din scenă. pe malul ăla al mării. cioc. nu mai am nici o pretenţie.” .. Una puternică. din moment ce erau cu bârnele alea-n spinare.) Dar unghiile? De ce mi-au crescut ca la vii.Trebuie să trăiască şi el. . .„Să se mărite”.) .Greu se mai câştigă o bucată de pâine.Tocmai asta spuneam şi eu – toţi trăiesc.Ce să-i faci?! . ca de la piciorul lui Dumnezeu.„Când o să ajung acolo.. aşa a zis. noaptea.(Mângâind..Să-şi zvânte ciolanele..) Altul. .Şi în loc de păr în cap am acum unghii! . sări-i-ar ochii. O unghie care sparge încălţăminte şi iese afară la lume ca o sabie goală. .Chitul trăieşte în apă şi umezeala-l răzbeşte şi trece-năuntru. Se aude un „hârş”.(Enervat. transversal.) . . .Dacă nu există ferestre. degajat.Poţi să te opui? ..Şi în privinţa asta. . opreşte-te odată..Altul! . scena în două. . nici o grijă! (Pescarii dau din cap că sunt liniştiţi şi ies din scenă.Da. . chitul i-a cam dăunat.. neîmblânzită.” Bun om! .. e bine în el. apoi se răzgândeşte. interiorul peştelui doi.(Cu obidă.Mă miram eu si se termine aşa de repede! . că mâine-poimâine te pomeneşti cu el aici. da’ o umezeală!.(Descoperire.) . dă să-l ridice. cioc. .) . .. şi nu ca la morţi? (Zgârie cu unghiile de la mâna dreaptă locul început cu cuţitul.Ţinea mult să se vadă tolănit în nisip. Vine neapărat. de fapt.) Lăsaţi pe mine.) Şi în loc de gene am acum tot unghii.Vorbeşti şi tu prostii. ca şi când ar trage la două fierăstraie.) I-a pus şi la treabă! .(Către cei doi pescari.Toţi trebuie să trăim. La aprinderea luminii. . (Pauză.) Ca să ai şi tu o mângâiere. şi ei or fi avut de lucru! . păcatele mele. De bine. Se face întuneric pentru câeva clipe. că el avea şi. .. pe-acolo pe unde-or fi.. n-o să fac altceva decât să stau toată ziua întins la soare. în geam. să se mai întremeze puţin. .. dacă n-are condiţii? ..Păi. (Scapă cuţitul jos.(Zâmbind. (Scoate cuţitul şi pe panoul din fundul scenei începe săşi taie un fel de fereastră. . nu? . „Că eu. apoi un zgomot ca de fierăstrău.Meserie nenorocită.

) Şi a nimerit? . Mai trecea cât de cât soarele din apă. Şi se-nvârtesc. faţă de prezentul. Chiar şi morţii. . M-am înşelat. . în viaţa lumii. se-nvârtesc. am luat-o pe cal. . după ce l-a înghiţit.) dacă ar fi vreo sticlă goală pe-aici.) Mai e mult pînă în clocotul mării? (Pauză. tot felul de gângănii. . . . . aş scrie un bileţel. Ca la fântânile cu două găleţi. cu olane vechi.Întoarcerea! .Există un fel de gâze. cum o fi ăsta. nu ştiu cum le cheamă.) Nu e decât un biet solz.Ce linişte trebuie să fie atunci pe lume! . până se ajunge la o singură mamă.) .Ce clar o văd! . mama la bunică. cu cât trec zilele. Eu cred că există.Adică nu era cărăbuş.Nu ştiu de ce mi s-a făcut dor de-un cărăbuş. Poate ar trebui să aibă parte din picioarele din spate. cu muşchi pe ele! .În momentul acela.I-am scris mamii acasă să se ducă să controleze locul. plecam la război..(Căutând în jur. . Fiica la mamă. .(Cu obidă.Dacă-i era totuna.(Se apleacă. fiecare a sa. l-aş pune înăuntru şi l-aş lansa pe mare. .(Nu se lasă.) Cărăbuşii au o groază de picioare. Acum nu se mai înalţă decât mama.) Nu vezi ce întuneric e? . Dacă-ar trăi bunică-sa..) Şi ce linişte! .) Celălalt parcă era mai luminat. .(Izbucnind. Una se scoboară. (Se gândeşte. Să-şi distribuie mai raţional picioarele. alta se înalţă.(Curios. c-a venit un cutremur şi l-a mutat în altă parte. Au intervenit alte evenimente.. .. (Culege ceva.Cum şi-or fi mai găsind ele împunsătura aia de ac.N-a mai găsit locul. Nu era acoperit. o clipă când toţi oamenii se gândesc la mama lor. . dar când se răstoarnă pe spate nu mai pot să-şi revină. Să văd dacă mai nimereşte înapoi. cred că e totuna. războiul.Nu.Dar unde-o fi cărăbuşul ăla? .A. Sunt coincidenţe de-astea. dacă-ar striga cineva ajutor.. .) Uite aşa suntem noi împiedicaţi de la treabă! . peste şapte poşte. privind ceva jos. . că eram călare. mai transparent.Acum.Îainte mă gâdeam tot timpul la soţia mea. e imposibil! Trebuie să înceapă mai întâi războiul pentru reînpăărţirea picioarelor. .) Era aşa. una tocmai se pregătea să intre.Poate că tocmai în momentul acesta şi ea se gândeşte la mama ei. se-nvârtulcuşul lor.Mai demult îmi plăceau gângăniile.) Nu ştiu cum le cheamă. că n-am mai avut timp să cercetez.Aha! (Pauză.(Şi mai calm. Stăteam gânduri întregi şi mă uitam la ele. sunt ca şi pe lumea cealaltă.Acum. . soţia se întunecă parcă în minte şi mama se luminează. seamănă cu furnicile.Şi? . una imensă. când aveam mijloace să mă uit la ele.) . cât ţi-e pămâtul de mare? . cred c-ar fi auzit pe-ntreg pământul. deziluzionat. Asta se-ntîmpla afară..Îşi fac nişte găuri mici în pământ cât ai băga un ac. şi bunică-sa s-ar gândi acum tot la mama ei... şi i-am dat drumul hăt... .(Uşor regret.(Scuzându-se.Povestea asta cu. . . .Odată.Nu-l vorbi de bine aici. nu-l mai înghiţea..O fi greşit.Nu ştiu. . bunica la mamă. .

Nimeni din sat. . Tot felul de legături între idei.(Bate cu pumnul în coastele peştelui. Pe unde s-o. pe care scrie apoi. ..) Mai naşte-mă o dată! .(Explicându-se.) Parcă-s zidurile Vavilonului. Soldaţilor le scapă. şi noi tot mai facem legături între subiect şi predicat..) Aş putea să pun biletul în băşica asta. Cred că te-au şi chitit.Tot degeaba. Să-şi lase fiecare treaba lui şi să pornească pe valuri! Află de la mine: n-o să mişte nimeni nici măcar un deget. cu undiţe. îşi taie o bucată de piele din podul palmei stângi.(Râzând.) Crede că eu pot să-l salvez! .. .) .. Că nu mai e mult. (Din imprudenţă. . . ca în craterele vulcanilor stinşi.Parcă-i văd cum sar toţi. de glasuri. . Somnambulilor le scapă nevăzută luna. poate a treia oară.(Dezvelindu-şi ochii. cu harpoane. la prima linişte deschid ochii.) . să nu mai încercăm să facem legături care nu ţin. .(În dubiu.) Acum să te văd eu. exaltat. obişnuiţi să doarmă în zgomot de tobe.Un sfert de viaţă îl pierdem făcând legături. de explozie. şi acum vrea să înduioşeze lumea cu soarta lui nenorocită. între fluturi. Dacă se smiorcăie aşa! A avut ghinionul să dea peste belea. (Găseşte jos scrisoarea. de aceea trebuie să ne naştem mereu. . două. o leagă. Nimeni de pe pământ. care-i aruncă afară la gălbenuşul ciudatei planete. De când spun cuvinte fără şir.) Toţi grămadă în bărci. Şi dacă nici a treia. al doilea era mai subţirel.) O da-o? . că pe mine nu au cum. . şi se trezesc în mormânt şi umblă tiptil pe acoperişurile coşciugelor şi se suie-n vârful unui fir de iarbă.Până mă dibuiesc. calcă pe băşică.) .Vreun naufragiat..Pe el. Femeile cu felinare. îşi pune mâinile la ochi.(Îşi aruncă ochii pe scrisoare. . năucit.. Tu nu te speria numai din atâta şi naşte-mă mereu.Ne scapă mereu câte ceva în viaţă.) Omul e dator s încerce. (Pauză. cu cuţitul.) Unde sunt? .. se uită la ea.Scriu nenorociţii. că intră-n ei iarba şi păsările. scriu. să le-ncerce grosimea. .Am început să primesc şi scrisori. Nimeni din cer.(Mai uitându-se odată în jur. . ..Atâta lucru! Să zică mulţumesc că nu-ncep să-l mănânc pe dinăuntru. Uituc ce sunt! N-am lansat băşica în apă. cu năvoade. unchieşule! Mai faci şi tu sacrificii. cât e nevoie. Scena aceasta trebuie jucată ca şi când lucrul pare foarte firesc.(Rugător.) . (Imitând forfota mulţimii. Ei cam au obiceiul.Plictiseala.. ..) . e gros. Aceasta se sparge cu un zgomot teribil.) Se vaietă ca un copil. poate a patra oară.. . Poate a zecea oară. între lucruri şi praf.) (Pune scrisoare în băşică.Pss! (Lungindu-se pe duşumea. Să stea pe lumea cealaltă. apoi.Dacă au felinare! .Mamă – aş scrie –. Până te-or prinde.. umflă băşica. .O zi. Oftând.Prima viaţă nu prea mi-a ieşit ea. aşa cum ne vine exact. mi s-a întâmplat o mare nenorocire. mai ales pacea.) . Totul curge aşa de repede. câteva cuvinte. Trebuie să-i dăm drumul vieţii.. simt că-mi recuperez ani frumoşi din viaţă.Şi dacă nu a doua oară. atât de larg îi deschid.Aşa e. Pauză. (Pauză... Cui nu i se întâmplă să nu poată trăi după pofta inimii? Dar poate a doua oară. Iona. (O artaă într-un colţ. cu sânge. (Ia băşica.Unde e mare – şi scufundări.

o sută de perechi.E mult de-atunci.Acum sunt vesel.Simt o moleşeală. Mă pierd pe undeva.) Sunt ochii mei aceia care mă privesc? .(Râzând. . .(Pauză. când ţi-a fost bine.Păi dacă am şti în fiecare clipă unde ne găsim. să treacă scrisoarea asta din mână în mână. .Mi-e dor să văd pe cineva mergând pe drum. ..Nu pot să mă fixez pe o singură stare.Vezi să nu crăpi. încât copacii cresc de spaimă. . am de gând să opresc primul om întâlnit şi să-l întreb: „Ce mai faci?” . Explozia i-a trezit la viaţă şi acum cresc de spaimă.. fără motiv..(Îngrozit.Clocit şi răsclocit. când te-ai închis în casă cu femeia ta ai urlat că eşti fericit? . mişcări nelămurite prin unghere.Sunt peşti în spatele ochilor. . . . şi dincolo. Când va păşi prin dreptul meu. .Las-o să creadă că feciorul ei e bine sănătos. .Sunt plin de planuri. .. dar să intre î mare după tine – nici unul. în vreun loc depărtat.S-a clocit oul.Băiete. măcar o să fie o explozie ca lumea.O fi amânat. .Uneori uit unde mă aflu şi zâmbesc aşa. .Puii monstrului mare.) .) . Pauză. Cei nenăscuţi. . pe omenire ar fi durut-o-n fund de fericirea ta. .) . toţi or să-ţi dea dreptate.Din care trebuia să iasă cine ştie ce viitor luminos. . şi-n partea cealaltă... . .) . Nu e nici o oglindă pe-aproape. .) Dar s-a răzgândit.Pe omenire o doare în fund de soarta ta. . . Şi nu se teme de singurătate..Aş vrea să treacă Dumnezeu pe aici. (Numără.(Uitându-se atent într-o parte. descurcă-te şi tu cum poţi. trei.Se clatină lumea ca un ou clocit. Noaptea e atâta beznă în pădure.Atunci. Uite. (Râde. doi.Şi chiar de-ai fi urlat.De ulcior care se umple.Aşa şi-aşa.Şi măcar pe maică-ta n-o mai necăji cu veşti aşa de proaste. şi aici. (O zguduitură a scenei. ? .Aşa o fi fost cutremurul care-a mutat din loc malul unde-ţi înţepase un cuib gâza aia? .Ca băşica aceea? . (Scena se întunecă treptat. pe care-i purta în pântec. . .Vesel de tot. . gâlgâind în fântână.Ca muşchiul pe copac pe o singură direcţie.Cât e pnămâtul de mare. (Aruncă scrisoarea.Când am să ies de aici.Peşti vii.) Ce. . cum de mi-a venit în minte? .Pentru că uit de mine.) Sunt ochi adevăraţi.) Ce pustietate.Ţi se pare. .(Mai calm. ori. cum ai uita o carte pe fereastră.Într-o fântână seacă. Să apară de acolo şi să dispară pe dincoace.Mai rău: ca toate băşicile de pe pământ la un loc..) Unu.De ce m-oi fi înfuriat atâta? .. . .Câteodată sunt vesel. . . .

.) . . O fi trecut pe aici vreun potop de foc şi ne-a luat marea pe tălpi! . până obosesc bine. apoi într-un fir de păr..) Ia respiră tu acum cum ştiai să respiri la tinereţe.) Cu gurile.(Pauză. adânc. scena e pustie.. . ăsta e aer. scoase din teacă. Barba fâlfâie afară.Aer de-al nostru – dens. Ies eu la un liman. .(Se dă jos. .) Dar unde e. (ţipând. apoi pe spate..(Dilatându-şi nara stângă. (Gest de adio.) . . două. hoitul acesta se va scufunda. poate ţine mai mult. Vreau să prind cu el acum soarele. că ştiu eu ce fac. scoici. La început.) Mă mănâncă! Întuneric.) . . la înfrăgezirea nărilor.În curând. Lungă şi ascuţită – vezi barba schivnicilor de pe fresce. Apoi într-un deget. case.) Marea. ca o nebunie. Cine ştie. .(Speriat. apoi într-un geamăt.) . .) Da.Că avem păduri. singur..Doar atât! Soarele! (Râzând. răsfirându-şi degetele. Eu. un an. Linişte.) O plajă? . .(Îngrijorat.Nu se vede un strop de apă.Nu..Că avem mare.Vreau să respir un pic şi cu podul palmei. (Mai respiră odată.. .Lasă. În faţă.(Îndemnându-se.(Cu emoţie. îşi pune mâinile la ochi.. . Constatativ.) Acum încep să se frăgezească şi ele. murder de alge. . . În dreapta o movilă de pietroaie. în larg. Iona încă nu se vede. începe să se plimbe.Vin spre mine cu gurile.) La treabă! . (Vesel.) S-o fi evaporat. cu cealaltă. ceva nisipos.Puţin ozon pe liniile norocului.) Nu trebuie să ne pierdem timpul cu fleacuri! . dacă aş fi reuşit. marea? . . şi cu nările astea ale mele.(Dându-şi un bobârnac peste nas.Cum pierd timpul cu fleacuri! . La gura grotei răsare barba lui Iona. ferindu-se de lumină. (Respiră.Şi tu! Leneşo! (Acelaşi joc. .) Aer adevărat.(Întinde mâna dreaptă înainte.(Aproape plat. ca într-un vis. nu găseşte.Sclipea nisipul. spărtura ultimului peşte spintecat de Iona.Şi puţină briză. (Caută cuvântul.Poate e mai bine aşa.) Aici.. apoi într-o răsuflare.O să înnot pe burtă o zi. apoi într-un fir de suflet.(Se arată şi Iona. Toată scena până aici trebuie jucată exaltat.Straşnic năvod mai am.Aerul! (Respiră adânc.Mi s-a prostit vederea...Ce mari s-au făcut! . . Ceva ca o plajă. .Numai eu ştiu ce-am respirat. .. .) Şi să-l pun la sărat.) Dacă sunt tocmai la mijlocul mării? . TABLOUL IV O gură de grotă..) . apoi într-o dungă. (Luându-şi mâinile de la ochi.. .Că avem munţi înalţi.(Dă să se arunce.) Să nu-mi spui că şi cel dinăuntru a fost aer. Va lua apă şi. şi eu credeam că sunt nasturii valurilor. lemne.) Marea! . Acum Iona începe să se dezmeticească. să nu-mi spui mie asta că.

.Cam pustiu pe aici.(Înţelegând. .Chiar sunt. fiorul.V-aţi luat bârnele.Ar trebui să fiu fericit.Nu mai zice „săracul”! Ţi-am mai spus. Şi cu toate trebuie să fim atenţi.Orizontul. .Nu mai zic.Lasă.. .(Se suie pe movila de pietre. la fiecare pas. şi a peştilor.) Cum am sărutat prima fată – asta a fost demult –.) . Parcă sărutasem o mână în plus. (Intră Pescarul I şi pescarul II.Simt numai că am pus piciorul pe uscat şi că mă duc acasă. . . gângănii. Ambii au în spinare bârnele. Totuşi. Or mai fi şi pe la noi lemne. (Râzând. Aşa din senin. mi-am dat seama că din cauza sărutului ăluia. .La pescuit.Abia după vreo două zile. oameni buni!. .Săracul! .N-am putut sesiza deosebirea.Ce să-i faci. burta cere. n-am simţit nimic.Aşa se întâmplă. că fericirea nu vine niciodată atunci când trebuie.Încotro o veni casa mea? .Să-ntreb pe cineva . Or fi început să se ruineze casele voastre. . . mai târziu..) . cei doi pescari ies.Aşa e.Poate.Şi a lor.Peste tot e bine. .Unde-or fi? . (Pauză.) . .(Îngrozit.Şi voi?! Grozav! Pe unde-aţi ieşit? .(Gest către peştele din care a ieşit. să le dăm bună ziua.) De ce întâlnesc mereu aceiaşi oameni? . . ..Aşa şi acum.) O burtă de peşte. .Aici e foarte bine. nu trebuie să vă omorâţi cărându-le tocmai de pe tărâmul celălalt.) Ce vezi? . . . Copaci. . . .Nu.Mă miram eu de ce nu sunt fericit! . . .(Suspicios. atât de importante.La urmă. .O să mă bucur pentru clipele astea. .(Strigă. .) Sau aţi vrut să-i faceţi pagubă?! (Scena începe să se clatine. îţi vim la fiecare pas numai umbre. că ştiu eu. .A făcut şi el un bine.E bine şi afară. .Taci! . aşa e. .S-o fi-ngustat lumea pânăîntr-atâta? E prea mică lumea. .) . păsări. să le întrebăm ce mai fac.(Zâmbind.N-am zis-o cu răutate. m-a apucat o fericire. decât un gust de carne.Da.Ce e orizontul ăla? .) Hei.) Îngrozitor. cine ştie când.

câţi peşti unul într-altul! .Că noi.) E . şi venirea pe pământ. Mă opream acolo şi trăiam în continuare.Ce-ai văzut? . .) Afară.. Dar cade în mijlocul flăcărilor. în mormât. Acuş-acuş or să înflorească lespezile mormântului ca petalele unui nufăr. În caz de ceva.Precis.Şi de ce tocmai el? .) Un pescar sărac pe malul mării trăgea şi el cu năvodul la peşti foarte mici.) E o proorocire? Ce prooroc ai mai fost şi tu! Viitorul am văzut ce bine ţi l-ai ghicit. . . odată ce te-ai născut. . Se dă cu capul de toţi pereţii.Şi după burta aia ce vine? . . Ca toată lumea.) Un astfel de loc trebuie să existe. . Trebuie să fie pe undeva această palmă de loc. decât un şir nesfârşit de burţi. Pauză.(Ironic.Nimic.Când au avut timp să se aşeze atâtea straturi? . Aşa e.. cum e şi firesc. dându-ne şi nouă un exemplu luminos. trebuie să punem semne la fiecare pas.O burtă de peşte uriaş. stă aşa câteva clipe.Dar vrem să-l vedem mai întâi pe el. numai atâta vrem: un exemplu de înviere. Doamne. şi viaţa.(Meditativ. îşi face vânt în dumnezeire ca leul. . (Îşi acoperă cu mâinile faţa. unii sunt aproape distraţi de atâta credinţă..Ce-ai văzut? . omeneşte.Toţi cred în el.Şi lumea-l aşteaptă sus.Sunt ca un Dumnezeu care nu mai poate învia... .(Cu glas stins. Pentru o clipă. (Iona priveşte. Să vedem dac-o nimereşti măcar cu asta.(Meditativ.Lumea există hăt. Apoi să vină altul cu tălpile lui arse de noapte. dă din cap că nu poate. Să nu te rătăceşti înainte.. şi un chit uriaş. şi cum stăătea el aşa.Ia mai uită-te odată.Închis între toate aceste geamuri! . . . după atâta aşteptare a omenirii.(Luminat. .. (Rejoacă scena...) . nici nu s-a gândit c-o să se poticnească tocmai la înviere! . deodată se cască apa. Vezi. Ia încearcă acum să prezici trecutul. Dar aşa. în mormânt – nu mai poate învia. Apoi ne vom duce liniştiţi la casele noastre.. să ştii unde să te opreşti..Dar cine era omul acela? Ce gândea? . .. impersonal. De atâea ori a sărit prin cer. proorocule! Încearcă să-ţi aminteşti totul. . să murim bine. Ca nişte geamuri puse unul lângă altul.) Toate lucrurile sunt peşti.. trebuia să-l însemn şi pe ăsta. în aureola de foc.Ce e orizontul acela? . şi mortul va învia. apoi îşi acoperă ochii cu palmele. şi nici nu mai are glas să urle până la ei: „Oameni buni.Iar el e aici. .) . la capătul puterilor. Să nu tot mergi înainte. oamenii.(Făcându-şi curaj. la circ.. nenorocitul n-a mai reuşit să spintece burta imensă.) Problema e dacă mai reuşeşti să ieşi din ceva. de când..) Dar eu.Puteţi să-mi spuneţi? . cheamă toate şiretlicurile minţii şi ale minunii. Nici nu-mi dădeam seama că totul pluteşte. Şi se va înălţa la cer.. (rectificând ultimul gând.Nimic. pe la casele noastre. I-au ieşit toate minunile. Poate nu prea mare să încapi tot.. . învierea se amână!” .Alt orizont. Şi altul. dar odată ajuns aici.Nimeni nu suflă nici un cuvînt.Hm! Naiv ce sunt! Poate că am trecut de mult de locul unde eram la început. până şi moartea. măcar cât a-şi întipări tălpile în el.

Am pornit-o bine. deodată.ceaţă! . şi se tot rostogolea numai într-o singură parte – cum se numea? Cum se numea drăcia aceea frumoasă şi minunată şi nenorocită şi caraghioasş.) Ce ceaţă! (Îngrozit. Plec din nou. Totul e invers.. E invers. . Iona? (Îşi spintecă burta.(Strigă. Trebuia s-o ia în partea cealaltă. . Ionaaa!. De data aceasta.) .) Gata. el a greşit-o. CORTINA .) . Ce contează dacă ai sau nu noroc? E greu să fii singur.Şi acum. (Acelaşi joc.(Scoate cuţitul.) Cum se numeau bătrâii aceia buni.(Iluminat. tot eu am avut dreptate. . pe care am trăit-o eu? Cum mă numeam eu? (Pauză.) Răzbim noi cumva la lumină. care tot veneau pe la noi când eram mic? Dar ceilalţi doi. Dar nu mă las.) Ionaaa! . pe care mâncam şi beam şi pe care am jucat de câteva ori? În fiecare zi vedeam pe cer ceva rotund.(Cu mâna streaşină la ochi. bărbatul cel încruntat şi femeia cea harnică..Încearcă să-ţi aminteşti măcar ceva. pe care-i vedeam des prin casa noastră şi care la început nu arau aşa bătrâni? Cum se numea clădirea aceea în care-am învăţat eu? Cum se numeau lucrurile pe care le-am învăţat eu? Ce nume purta povestea aia cu patru picioare.) Iona. Dar drumul . semăna cu o roată roşie.) Iona.) Nu îmi aduc aminte nici o limbă-n vânt. formată de ani. . Eu sunt Iona.(Strigând. te iau cu mine. (Pauză. dacă stau bine să mă gâdesc.Mi-am adus aminte: Iona.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful