You are on page 1of 20

Esenţe. Arome.

Parfumuri

Esente
Esentele sunt compusi organici care au in molecula legaturi duble, cicluri aromatice, grupe functionale de tip:
Alcool Aldehida Cetona Eter Ester Heteroatomi (N si O)

Esentele sunt substante lichide, insolubile in apa, dar solubile in solventi organici (hidrocarburi, eteri si alcooli). Se extrag prin antrenarea cu vapori, macerarea la cald sau extractie cu solventi, din diferite parti ale plantelor.

Citral –

ulei de iarba, de lemon si de lamaie

Mentol –

ulei de menta

Linaool –

ulei de portocal si coriandru

C10H18O

Limonen –

ulei de coji de portocala si de lamaie

Geraniol –

ulei de trandafir si muscata

Parfumuri
La început, parfumurile aveau mireasma unei singure flori. Astăzi, parfumurile au devenit mult mai complexe, cu multe tente şi tonuri necunoscute înainte de descoperirea aromelor chimice. Parfumurile sunt compuse din amestecuri de esente naturale sau sintetice, diluate in alcool etilic de 90˚. Ele sunt utilizate in cele mai diferite domernii:
Cosmetica Industria sapunurilor Parfumarea incaperilor Industria alimentara

Efectele parfumului în trei etape
După cum s-a văzut, aromele nu sunt ceva bine definit ca un obiect, ci mai degrabă asemenea compoziţiilor muzicale de-a lungul timpului. Aplicat pe piele, parfumul are o aromă ce stimulează anumiţi senzori definindu-se pe sine.

1. Nota de vârf
Mirosul perceput iniţial la un parfum se numeşte notă de vârf sau impact iniţial, acest miros durează 5-10 minute după care atrage mai adânc în aromă .

2. Nota de mijloc
După câteva minute, în funcţie de natura pielii fiecăruia, parfumul împrăştie o aromă caracteristică fiecărui individ. De obicei, durează de la 10 la 20 de minute până la definirea aromei pe piele.

3. Nota de bază
Expresia finală a unui parfum se va observa după uscare. Procesul de evaporare poate fi vizualizat în 3 stagii succesive. Componentele parfumului sunt percepute în ordine descrescătoare, în funcţie de volatilitate, de la cel mai slab la cel mai tare, de la cel mai proaspăt la cel mai cald. Primul impact poate fi de citrice proaspete şi slab mirositor, impresii de verdeaţă sau fructe şi aldehide.

Tipuri de parfumuri
În funcţie de cantitatea de ulei aromat conţinut distingem:

 

Parfumul reprezintă cea mai concentrată formă (şi, evident, cea mai scumpă). Conţine 20-50% ulei. Parfumul dă cea mai rezistentă aromă în timp şi poate conţine sute de ingrediente. Apa de parfum e un parfum alcoolic, conţine 10-15% ulei. Apa de colonie (de toaletă) este o formă slabă de parfum, conţine 3-8% ulei, combinat cu apă şi alcool. Concentraţia mică de ulei aromat este ideală pentru impresiile subtile. Crema de parfum este un amestec ce nu conţine alcool, dar conţine uleiuri. Ea face pielea mătăsoasă şi aromată. Este ideal de a o folosi în timpul iernii. Spray-ul natural nu conţine aerosoli. Prin pulverizare împrăştie aroma parfumului.

Arome
O substanta care are gust este recunoscuta de anumite proteine aflate la suprafata limbii. Aromele sunt moleculele care determina senzatia de gust. Aromele naturale au fost folosite inca din cele mai vechi timpuri,atat in gastronomie cat si in terapie. Astazi folosim atat arome naturale cat si artificiale (compusi organici sintetizati in laborator).

Gustul dulce
Este dat de molecule care au grupari hidroxil in gruparea lor – OH (acool): glicerina, zaharoza, glucoza si fructoza. Zaharoza si aspartanul sunt arome artificiale cu structuri mai complicate.

Gustul acru
Este dat in special de existenta in cavitatea bucala a ionilor H3O+, proveniti din ionizarea acizilor.

Gustul amar
Este dat de compusi organici numiti alcaloizi. Alcoloizi sunt compusi din cel putin un ciclu de atomi de carbon si din atomi de azot. Multi dintre alcaloizi sunt otravitori.

Gustul iute si aromat
E specific pentru condimente si apare in urma excitarii stimulilor dureri. Gustul piperat este determinat de interactia unui alcaloid numit piperida cu reptorii dureri. Gustul iute se explica prin existenta in compozitia ardeilor iuti a capsaicinei.

Gustul proaspat si rece

Este atribuit mentei si se explica prin actiunea mentolului asupra receptorilor termici de la suprafata limbii.