www.mateinfo.

ro

Clasa a XII-a Elemente de algebrã
Relaþii de echivalenþã. Partiþii Fie M ≠ ∅ . Numim relaþie binarã pe M orice submulþime nevidã ρ a produsului cartezian M D M. Dacã (x; y) i ρ, notãm x ρ y. Fie ρ o relaþie binarã pe mulþimea M. Spunem cã ρ este: • reflexivã, dacã µ x i M, xρx ; • simetricã, dacã µ x, y i M, xρy ± yρx ; • tranzitivã, dacã µ x, y, z i M, xρy ºi yρz ± xρz. O relaþie binarã reflexivã, simetricã ºi tranzitivã se numeºte relaþie de echivalenþã. De multe ori, o relaþie de echivalenþã pe o mulþime M se va nota ~ ; scriem x ~ y (citim x echivalent cu y), sau scriem x : / y (citim x nu este echivalent cu y). Fie n i q* ºi x, y i m. Spunem cã x este congruent cu y modulo n ºi scriem x ≡ y (mod n) dacã n divide x – y. Fie M o mulþime nevidã înzestratã cu relaþia de echivalenþ㠄 ~ “. Pentru a i M, def ˆ ={ x ∈ M | x ~ a} . clasa de echivalenþã a lui a este mulþimea a ¶ (sau ( M / : ) ) ºi se numeºte Mulþimea claselor de echivalenþã se noteazã M def ¶ ={ a ˆ | a∈ M } . mulþimea factor a lui M prin relaþia „ ~ “. M Fie ~ o relaþie de echivalenþã pe M. Clasele de echivalenþã definite de ∼ pe M, sunt disjuncte douã câte douã. Fie M o mulþime nevidã. O familie {Ci}iiI de pãrþi nevide ale lui M se numeºte partiþie a mulþimii M dacã: 1) µ i, j i I, i @ j ⇒ Ci O Cj = l; 2) µ x i M, j i i I astfel încât x i Ci . Fie {Ci}iiI partiþie a mulþimii M. M = N Ci . Pentru o relaþie de echivalenþã pe M, clasele de echivalenþã definite de aceastã relaþie formeazã o partiþie a mulþimii M. Legi de compoziþie Fie M o mulþime nevidã. O aplicaþie ϕ : M D M → M, (x, y) a ϕ(x, y), se numeºte lege de compoziþie (internã) sau operaþie (algebricã, binarã) pe mulþimea M. Elementul ϕ(x; y) i M se numeºte compusul lui x cu y prin ϕ (în aceastã ordine). De obicei, în loc de ϕ(x; y) notãm x C y sau x o y sau x T y sau x ∆ y etc.
i∈I

55

de vectori.. a j . ∀x . Fie n i q. format cu o mulþime nevidã G ºi cu o lege de compoziþie „∗“ pe G. Un cuplu (M. Aceeaºi denumire se foloseºte în cazul în care legea de compoziþie este o lege de compunere de funcþii. Pe mn definim operaþiile numite adunarea ºi modulo n... În cazul în care legea de compoziþie este o lege de adunare (de numere.) folosim denumirea de opus în loc de simetric al unui element. . Dacã legea de compoziþie este o lege de înmulþire (de numere. a j ) M an Fie M o mulþime nevidã ºi „C“ o lege de compoziþie pe M. Fie M o mulþime nevidã înzestratã cu o lege de compoziþie „C“ cu element neutru e. − 1} . y ∈ M . de funcþii. Dacã. αβ înmulþirea claselor de resturi modulo n astfel: α n Grupuri Un cuplu (G.. O lege de compoziþie „C“ se numeºte asociativã dacã: ( x ∗ y ) ∗ z = x ∗ ( y ∗ z ). de funcþii. y ) a x ∗ y se numeºte comutativã dacã x ∗ y = y ∗ x . de polinoame. C). O lege de compoziþie M D M → M. legea C este comutativã. C) format cu o mulþime nevidã M ºi o lege de compoziþie „C“ pe M. ϕ a1 a2 . 56 . · ¶. Avem m n = {0. de polinoame. y i H ⇒ x C y i H. ∀x . ( x . de matrice. n · $ 1. în plus. de matrice.. O submulþime nevidã H a lui M se numeºte parte stabilã în raport cu legea de compoziþie „C“ dacã: µ x.. se numeºte grup dacã legea de compoziþie C este asociativã. z ∈ M . . dacã existã x′ i M astfel încât x′ ∗ x = x ∗ x′ = e . $ 2. are element neutru ºi orice element din M este simetrizabil. Spunem cã un element x i M este simetrizabil în raport cu legea de compoziþie „C“.. y . atunci G se numeºte grup comutativ sau abelian. Un element e i M se numeºte element neutru pentru legea de compoziþie „C“. Elementul x′ cu aceastã proprietate se numeºte simetricul lui x. Ori de câte ori notãm (M. ˆ +⠈ ˆ = α⠈ . C) subînþelegem cã C este o lege de compoziþie internã pe mulþimea nevidã M. an M a1 M a2 M M ai L L L ϕ( ai .) folosim denumirea de invers în loc de simetric al unui element. se numeºte monoid dacã legea C este asociativã ºi are elementul neutru... Notãm mn mulþimea claselor de echivalenþã pentru congruenþa  . β∈ + β . dacã ∀x ∈ M e ∗ x = x ∗ e = x ..Tabla lui Cayley asociatã legii de compoziþie ϕ pe mulþimea M este un tabel cu linii ºi coloane corespunzãtoare elementelor mulþimii M obþinut astfel: la intersecþia liniei ai cu coloana aj se aflã compusul lui ai cu aj prin operaþia ϕ. n U 2.. ∀α ˆ =α ˆ m .

x i A. O funcþie f : G → G′ se numeºte izomorfism de (2) f este bijectivã. Fie (G . ∗) este grup. cu (σ o π)( x ) = σ(π( x )) . Spunem cã a este element de ordin finit al grupului G dacã existã m > 0 astfel încât am = e. De asemenea. numite grupul special liniar de grad n peste {. o) este grup. E) un grup de element neutru e ºi a i G. ∗) se numeºte subgrup al lui G dacã ( H . SO (2) = { A ∈ O (2) | det A = 1} . Funcþia σ o π este de asemenea bijectivã. 2. Funcþia f : G → G′ se numeºte morfism de grupuri dacã: f ( x o y ) = f ( x ) ∗ f ( y ). ∀x . n i q*. t –1 Submulþimile SL2 (Z ) = { A ∈ GL2 (Z ) | A = 1} . ∗) un grup. y ∈ G . Grupuri de permutãri Fie A o mulþime finitã cu n elemente. ∗) douã grupuri.. pot fi introduse grupurile O(n) ºi SO(n). Grupul permutãrilor mulþimii {1. o) ºi (G ′ . y ∈ G . dacã existã un izomorfism f : G → G′.. Vom nota cu SA mulþimea tuturor permutãrilor mulþimii A. numite respectiv grupul ortogonal de grad n ºi grupul ortogonal special de grad n. o) ºi (G ′ . o) . O (2) = { A ∈ GL2 (Z ) | A = A } . compunerea permutãrilor σ ºi π este funcþia σ o π : A → A .Regulile de simplificare într-un grup. Pentru n i q* pot fi definite grupurile SLn({). n} se noteazã ( S n . Pentru σ. Fie (G. Dacã G este grup.. înzestrate cu înmulþirea matricelor formeazã grupuri de matrice. b . Morfisme de grupuri Fie grupurile (G . . π i SA. numite respectiv grupul special liniar de grad 2 peste Z. ∀x . G ′ . ∗) . atunci cel mai mic numãr m > 0 cu proprietatea am = e se numeºte ordinul lui a ºi notãm ord a = m. ( H . Z. Dacã a este element de ordin finit. SLn(Z) ºi SLn(³). O funcþie bijectivã σ : A → A se numeºte permutare a mulþimii A. 57 . spunem cã grupul G nu este izomorf cu grupul G′ ºi scriem G . G′ . grupul ortogonal de grad 2 ºi grupul ortogonal special de grad 2. c ∈ G avem: aCb = aCc ⇒ b = c ºi b ∗ a = c ∗ a ⇒ b = c Grupuri de matrice GL2 (Z ) = { A ∈ M2 (Z ) | det A ≠ 0} înzestrat cu înmulþirea formeazã un grup numit grupul general liniar de grad 2. atunci un morfism (izomorfism) f : G → G se numeºte endomorfism (respectiv automorfism) al grupului G. Subgrupuri Fie (G. Pentru orice a . Spunem cã grupul G este izomorf cu grupul G′ ºi scriem G . ∗) un grup ºi H o parte stabilã a lui G. respectiv ³. deci σ o π ∈ S A . ( S A . Fie (G . grupuri dacã: (1) f ( x o y ) = f ( x ) ∗ f ( y ). În caz contrar.

n U 3 ºi Pn un poligon regulat cu n laturi din planul P. x(y + z) = xy + xz . o ) este un subgrup al grupului ( Izom(P ). (Sim(F). ⊕ . se numeºte inel dacã: (G) (R. atunci ºi T1 o T2 este o izometrie. ¼ x. µ x. (Izom(P ). Fie n i q. numit grupul de simetrie al lui F. Inele În cele ce urmeazã. z i R . E). dacã x @ 0. e ). y. unde 1 este unitatea inelului R ºi 1′ unitatea lui R′. Vom spune cã T este izometrie dacã T conservã distanþele dintre puncte: d(T(A). ·) este monoid (D) înmulþirea este distributivã faþã de adunare: ¼ x. 58 . Un triplet (R. notãm cu T(F) = {T(P) | P i F}. Dacã T1 ºi T2 sunt izometrii. În inelul R. B). elementul neutru al legii de compoziþie „ · “ se numeºte element unitate. se numeºte domeniu de integritate (sau inel integru). Spunem cã inelul R nu are divizori ai lui zero. cu cel puþin douã elemente ºi fãrã divizori ai lui zero. y @ 0 ⇒ xy @ 0 . y i R. T(B)) = d(A. µ A. y i R: (1) f (x + y) = f (x) ⊕ f (y) . numit grupul izometriilor planului P. Grupul de simetrie al lui Pn se noteazã Dn = Sym(Pn) ºi se numeºte grupul diedral. +. o) . (y + z)x = yx + zx.Grupuri de transformãri geometrice O aplicaþie T : P → P se numeºte transformare geometricã a planului P. O funcþie f : R → R′ se numeºte morfism de inele dacã. Notãm cu Sim(F) mulþimea tuturor izometriilor care invariazã pe F. (3) f (1) = 1′. Morfisme de inele Fie inelele (R. B i P. Un inel R se numeºte comutativ dacã satisface ºi axioma: (M3) xy = yx. Notãm cu Izom(P) mulþimea tuturor izometriilor planului P. o) este un grup. +) este grup abelian (M) (R. Fie F o figurã planã. se lucreazã numai cu inele unitare. Vom spune cã inelul R este izomorf cu inelul R′. Un morfism de inele bijectiv se numeºte izomorfism. ·) ºi (R′. F ⊂ P ºi T : P → P o izometrie. ºi scriem R Y R′. dacã existã cel puþin un izomorfism f : R → R′. în caz contrar spunem cã R este inel cu divizori ai lui zero. (2) f (xEy) = f (x) e f (y). Spunem cã T invariazã (global) pe F dacã T(F) = F. unde R este o mulþime nevidã iar „ + “ ºi „E“ sunt douã legi de compoziþie pe R (numite adunare ºi înmulþire). +. Un inel comutativ.

b i m} mulþimea întregilor lui Gauss. +. f (x) ºi g(x) sunt elemente ale inelului R. Dacã înmulþirea este comutativã. (R[X]. ( f + g )( x ) = f ( x ) + g ( x ) . Fie f i R[X]. ·) în el însãºi se numeºte automorfism (respectiv endomorfism) al inelului R. 4 = 4 + 0i. Aceeaºi terminologie se foloseºte ºi pentru corpuri. µ x i R. +. Fie R un inel. r i K[X] astfel încât f = gq + r . este numitã funcþia polinomialã asociatã polinomului f. numit grupul unitãþilor inelului R. ( fg )( x ) = f ( x ) ⋅ g ( x ) numite suma. Zerourile funcþiei polinomiale f . ·) este un inel integru. Aºadar. b i m se numesc întregi ai lui Gauss (de exemplu: 2 + 3i. Un izomorfism (morfism) f : R → R de la inelul (R. cu a. Fie I o mulþime nevidã ºi R un inel. x i I ºi fg : I → R. –1 + 2i. 59 . +. Fie (R. Vom nota funcþia f tot cu f . ·) este corp dacã ºi numai dacã n este numãr prim. U(R) este grup în raport cu operaþia indusã de înmulþirea lui R. unde grad r < grad g dacã r @ 0. ·) este inel. Subinele Elementele inversabile ale unui inel R se numesc unitãþi ale lui R. g @ 0. g i K[X]. (m[i]. +. g i RI ºi x i I. se numesc rãdãcini (din R) ale polinomului f. Inelul (mn. Morfisme de corpuri Un inel K se numeºte corp dacã 0 @ 1 ºi orice element nenul din K este simetrizabil în raport cu înmulþirea. Notãm RI = { f | f : I → R} mulþimea tuturor funcþiilor f : I → R . Pentru f. +. Putem defini astfel funcþiile: f + g : I → R. respectiv produsul funcþiei f cu funcþia g. Corpuri. Fie R inel comutativ. Exemple de inele Numerele complexe a + bi. ·) este inel ºi 1 i S. Fie K un corp comutativ ºi f. O funcþie f : K → K′ de la un corp K la un corp K′ se numeºte morfism (izomorfism) de corpuri dacã este morfism (izomorfism) de la K la K′ considerate ca inele. ·) un inel cu elementul unitate notat 1 ºi S ⊂ R . i = 0 + 1 · i sunt întregi ai lui Gauss). Notãm R[X] mulþimea polinoamelor cu coeficienþii în R. K se numeºte corp comutativ. +. Notãm cu U(R) mulþimea unitãþilor inelului R.Grupul unitãþilor. un element α i R este rãdãcinã (din R) a polinomului f i R[X] dacã f (α) = 0. S se numeºte subinel al lui R dacã (S. Aritmetica polinoamelor cu coeficienþi într-un corp comutativ Teorema împãrþirii cu rest. Funcþia f *: R → R definitã prin f *(x) = f (x) i R. Notãm m[i] = {a + bi | a. Existã unic determinate polinoamele q.

h i K[X]. +) înzestrat cu o lege de compoziþie externã cu scalari în K.Polinoamele q ºi r din teorema împãrþirii ( f = gq + r) se numesc câtul. Se numeºte spaþiu vectorial peste K un grup abelian (V. a i K ºi n i q. În caz contrar. grad f U 1. Polinomul f ′ = nan X n −1 + ( n − 1) an−1 X n − 2 + . O aplicaþie ψ : K D V → V se numeºte lege de compoziþie externã pe V cu scalari (sau operatori) în K. f i K[X]. n U 2. dacã f | g ºi g | f. + a1 X + a0 . Teorema restului. de grade strict mai mici ca n. Teorema lui Bézout.. + a1 se numeºte derivata formalã de ordinul I a polinomului f. (α. respectiv restul împãrþirii polinomului f prin polinomul g. α(u + v) = αu + αv (distributivitatea înmulþirii vectorilor cu scalari faþã de adunarea vectorilor) (S3) µ α. Spunem cã f este divizibil cu g ºi notãm g | f sau f M g . spunem cã f este ireductibil peste K.. E). u) a αu. µ u i V. g i K[X].. Fie corpul comutativ (K. β i K. µ u. Fie K corp comutativ ºi f. Fie K un corp comutativ ºi f i K[X] un polinom de grad f = n > 0. Polinomul f i K[X] se divide prin polinomul X – α i K[X] dacã ºi numai dacã f (α) = 0. Spunem cã f este asociat în divizibilitate cu g ºi scriem f : g . +. Fie K corp comutativ ºi f. ce verificã axiomele: (S1) µ α. Spaþii vectoriale Fie V ºi K mulþimi nevide. β i K. Restul împãrþirii polinomului f i K[X] prin X – α i K[X] este egal cu valoarea în α a polinomului f. v i V. (α + β)u = αu + βu (distributivitatea înmulþirii vectorilor cu scalari faþã de adunarea scalarilor) (S2) µ α i K. α(βu) = (αβ)u (asociativitatea înmulþirilor scalarilor ºi vectorilor) 60 . Derivata formalã de ordinul II a polinomului f este derivata formalã de ordinul I a polinomului f ′ ºi este notatã f ′′. g i K[X]. µ u i V. Fie K corp comutativ. Spunem cã polinomul f este reductibil peste K dacã existã polinoamele g. Fie K corp comutativ ºi f = an X n + an −1 X n −1 + . Spunem cã a este rãdãcinã multiplã de ordin n dacã (X – a)n | f ºi ( X − a)n+1 / | f .. cu f = gh. Orice polinom f din K[X]. din K[X]. Derivata formalã de ordinul k a polinomului f este derivata formalã de ordinul I a polinomului f ( k −1) . se descompune în mod unic în produs de polinoame ireductibile peste K. dacã existã h i K[X] cu f = gEh.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful