61

Intervenţia de tip cognitiv-comportamental în lucrul cu copiii cu retard mental
- studiu de caz -

Ioana Mărculescu, psiholog psiholog.ioana_butoi@yahoo.com

Rezumat
Studiul de faţă prezintă descrierea clinică a cazului unui copil care conform criteriilor DSM IV - TR prezintă simptomele comportamentale, cognitive şi emoţionale ale retardului mental, precum şi procesul terapeutic detaliat care a condus la ameliorarea simptomelor asociate tulburăr ii respective. Prezentarea este precedată de o sinteză a descrierilor teoretice de actualitate ale tulburării respective, precum şi a unor tehnici terapeutice cognitive şi comportamentale care şi-au dovedit eficienţa în ameliorarea acestor simptome. Rezultatele obţinute sunt încurajatoare şi vin să susţină nevoia direcţionării programelor de intervenţie pentru persoane cu retard mental spre creşterea şi susţinerea autonomiei prin accesarea de deprinderi şi comportamente adecvate. Cuvinte cheie: retard mental, terapie cognitiv-comportamentală, autonomie personală.

Abstract
This study presents the clinical description of a case exhibiting the markers for mental retardation according to DSM-IV-TR criteria, and the detailed therapeutic process that has lead to improvements in symptomatology. The presentation is preceded by an overview of current theoretical aspects regarding this disorder and a review of the cognitive and behavioural techniques that have proven to be efficient in approaching these symptoms. The results are encouraging and they warrant the need to direct therapy programmes for people with mental retardation towards augmenting and supporting their autonomy by granting them access to adequate skills and patterns of behaviour. Key words: mental retardation, cognitive-behavioural therapy, personal autonomy.

1. Problematica persoanelor cu retard mental
Societatea românească a cunoscut în ultimii ani o serie de schimbări în ceea ce priveşte modul în care se raportează la

persoanele cu dizabilităţi. Sub influenţa modelelor şi reglementărilor la nivel mondial (Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi, 2006) s-a încercat din ce în ce mai mult să se ofere acces persoanelor cu diferite dizabilităţi la servicii care până atunci

Anuarul Grupurilor de Risc, Anul II, 2012

intervenţiile terapeutice axate pe terapeutice necesare. este caracterizat de un intelect semnificativ sub medie şi este însoţit de limitări în cel puţin două din următoarele arii: comunicare. autoconducere. Retardarea mentală are multe etiologii diferite şi poate fi văzută drept cale finală comună care a diverselor procese patologice afectează funcţionarea sistemului nervos central. Anuarul Grupurilor de Risc. Există deja acumulat un corp de studii care indică faptul că persoanele cu retard mental pot ajunge să-şi conducă propriul comportament (Martin et al. 1997. 2012 . În ciuda faptului că intervenţii recuperative pentru persoane cu retard mental au fost disponibile deja de o bună perioadă de timp. părinţii ajung adesea târziu să acceseze Chiar şi serviciile atunci. fapt care se reflectă în mod negativ în felul în care înţeleg să se raporteze la procesul terapeutic. Agran. Agran & Hughes. auto-direcţionare. ocupaţie. timp liber. sănătate şi securitate (criteriul B). timp liber şi muncă. uz de resursele comunităţii. aptitudini şcolare funcţionale.. persoanei cu dizabilităţi i se ridicau bariere fizice şi sociale care îi îngreunau considerabil mişcarea în spaţiul social şi implicit reduceau calitatea vieţii. Wehmeyer. 1993. a trăi întro casă. cunoştinţe funcţionale. de lipsa de specialişti sau de cunoştinţe limitate ale profesioniştilor în educaţie care îi îndrumă. grijă pentru sine. viaţă de familie. Fără a promite rezultate miraculoase. Dacă barierele fizice şi legislative au putut fi demontate într-o anumită parte. cele sociale continuă să se facă simţite. care autonomizarea persoanelor care prezintă întârziere mentală s-au dovedit a fi eficiente (Ferreti et al. aptitudini sociale/interpersonale. American Association on Mental Retardation (1992) propune o definire uşor diferită care consideră că retardul mental se referă la limitări substanţiale în funcţionarea prezentă. 1988). sănătate şi siguranţă. care este acompaniată de restricţii semnificative în funcţionarea adaptativă în cel puţin două din următoarele domenii de aptitudini: comunicare. Debutul trebuie să survină înainte de etatea de 18 ani (criteriul C). În diagnosticarea retardului mental am pornit de la DSM IV-TR.62 le fuseseră greu sau imposibil de accesat. De la folosirea serviciilor de transport şi până la accesul la sistemul de educaţie. Fie că este vorba de costuri ridicate. 1998). auto-îngrijire. ajungând să poată generaliza răspunsurile potrivite în diferite medii de menţionează ca element esenţial al acestei tulburări funcţionarea intelectuală generală semnificativ sub medie (criteriul A). posibilităţi sociale. ele nu şi-au făcut loc în conştiinţa publică în ciuda eficienţei lor documentate. Anul II. aşteptările lor sunt foarte scăzute.

d) alegerea locaţiei unde se va petrece procesul de învăţare. tabel de înregistrare a performanţelor). e) strângerea materialelor necesare. 2006). Cheia succesului în învăţarea cititului la persoane cu limitare intelectuală pare a ţine de competenţele fonologice (Conners et al. Rossini & Marshall. Elementele pe care constituie acest răspunsul clientului. Anul II. b) desfacerea abilităţii în paşi mici. . 2008). pentru a putea apoi să exploreze zone din ce în ce mai îndepărtate. g) repetarea multiplă a probelor. (2010) descriu următorii paşi pentru implementarea unui astfel de intervenţie nu trebuie să trecem cu vederea faptul că persoanele care suferă de această tulburare au o percepţie deformată asupra realităţii. & Donelly. c) se pune la punct un mecanism de colectare de date (ex. Principala sa aplicaţie se referă la abilităţile care sunt achiziţionate cel mai bine în paşi mici. programului în funcţie de Anuarul Grupurilor de Risc. Wolf. 2006. Borgin et al. bine definiţi.. 1994) şi să aibă un acces crescut la comunitate (Hughes & Agran. Intervenţia de tip cognitivcomportamental (Chapman. 2009). ele vor putea fi urmate şi vor putea genera efectele urmărite În programele de lucru pe care le-am implementat am folosit preponderent metoda discrete trial training derivată din teoriile învăţării. 2012 proces sunt: prezentarea făcută de terapeut. 2000). f) clientul este pus să exerseze.. În alcătuirea programelor de manieră planificată. care conduc persoana de la început şi până la sfârşit. consecinţa. Este esenţial ca în procesul de autonomizare al persoanelor cu retard mental construcţia abilităţilor să se bazeze pe o reprezentare adecvată a universului lor apropiat. program: a) alegerea scopului procesului de învăţare. h) discriminarea stimulilor urmăriţi. dar există indicaţii că se pot face achiziţii în domeniul cititului chiar şi în condiţiile în care acestea sunt slabe (Cossu. 1993). pornind de la propria lor schemă corporală (Simons & Dedroog.63 lucru (Agran & Moore. 1994). În măsura în care instrucţiunile oferite persoanelor cu retard mental sunt adaptate la capacităţile acestora. În această manieră se pot obţine rezultate şi în domeniul scrisului şi al cititului (Cohen et al. 2001). Miller. i) analiza şi modificarea necesităţi. controlată şi sistematică (Borgin. Shedlack & France. o scurtă pauză până la următoarea instrucţiune din partea terapeutului. Aceasta este o metodă de instruire folosită pentru a preda abilităţi într-o 2.

dar era dornic să relaţionăm: arăta jucării şi părea chiar să încerce să comunice ceva. sex însă absent. aducând persoana din ce în ce mai aproape de atingerea scopului procesului terapeutic. dar nu ştia cum. deşi copilul vocalizadeseori. învăţase să stea pe scaun la lecţii şi să identifice câteva obiecte. manifesta un comportament afectuos repertoriul comportamental cu modalităţi de a reacţiona inexistente până în acel moment. Anul II.64 Modelarea (eng. Este nevoie ca definirea comportamentului care se urmăreşte a fi dobândit să fie precisă. datorată tulburărilor de migrare neuronală. 2012 . precum comportament constant de evitare a efortului. shaping) este un proces prin care persoana îşi lărgeşte Motivul prezentării la consult: Părinţii au solicitat psihoterapie de recuperare pentru întârzierea în dezvoltare a copilului. Limbajul verbal expresiv era 3. chaining) reprezintă efectuarea unui set de comportamente într-o ordine prestabilită. nu frecventa grădiniţa beneficiind de asistenţa unei bone. neorientat spre scopuri clar definite. imagini. datorată unei condiţii medicale înnăscute: heterotopie de substanţă cenuşie cerebrală. familiarizat cu lucrul unu la unu. sărutări). Odată ce elementele lanţului de comportamente sunt dobândite. Înlănţuirea (eng. Copilul prezenta un comportament hiperactiv şi destul de haotic. era dobândirea comportamentului dorit se pot utiliza diferite fişe de observaţie care să cartografieze progresul şi să permită luarea unor decizii informate de schimbare a abordării în caz că apare această nevoie. Prezenta concentrare a evidente atenţiei dificultăţi şi de un masculin. acestea pot fi tratate ca elemente ale unui nou proces de modelare. În urma terapiei comportamentale de care a beneficiat în ultimul an. inclusiv în ceea ce priveşte alimentaţia: nu Anuarul Grupurilor de Risc. iar aproximările succesive trebuie să fie întărite în direcţia dobândirii de aproximări din ce în ce mai bune. Mecanismul care stă la baza sa este întărirea aproximărilor comportamentului dorit. precum şi să imite câteva mişcări grosiere. Mimica exprima emoţii pozitive atât timp cât nu i se cerea îndeplinirea unei sarcini nefamiliare. În momentul solicitării de a efectua o sarcină (pe care nu o învăţase în timpul terapiei) expresia feţei devenea confuză şi apărea evitarea contactului vizual. 4 ani. Descrierea clinică a cazului Date de identificare: Tudor. iar limbajul expresiv nonverbal era scăzut. Era dornic de a sta în preajma adulţilor. Pentru a obţine o imagine clară a evoluţiei clientului în (îmbrăţişări.

dar lucrează în domeniul vânzare IT. am observat un comportament de hiperprimele eforturi de a se ridica în şezut. Au făcut mai multe investigaţii medicale. Locuiau în Bucureşti. pentru că în relaţie cu mama. când a început un program de terapie ABA. conflictele aveau ca temă principală atitudinea faţă de Tudor. La naşterea comportament suportiv faţă de copil şi urma regulile sugerate de terapeuţii anteriori. după care a făcut progrese destul de rapide în legătură cu mersul. tratamentul datorită efectelor secundare. mama avea 37 de ani. Copilul a urmat un timp tratament cu carbamazepină. În ceea ce priveşte părinţii. 2012 . dar mama a întrerupt menţionează că mama nu credea atunci când ea îi relata despre unele progrese ale copilului. La vârsta de un an copilul a făcut Anuarul Grupurilor de Risc. în special la neurologie. de luni până vineri . Au urmat de asemenea un program de kinetoterapie. Mama manifesta un comportament hiperprotectiv faţă de băiat. progresele au apărut cu întârziere. împreună cu fiica de 13 ani a mamei dintr-o căsătorie anterioară. iar tatăl inginer. Sora adolescentă se plângea că nu primeşte suficientă atenţie.şi a angajat o bonă. O altă persoana semnificativă în viaţa copilului este bunicul patern. purtând scutece. În familie.10 ore pe zi. mama a reînceput serviciul . Bona manifesta un protecţie. iar tatăl 46. Bona copilului. care a rămas alături de copil până în prezent. Mama este economist la o companie multinaţională. copilul nu a mai făcut nici o achiziţie notabilă. Mai ales mama avea tendinţa puternică de a ajuta copilul. care nu făcea progrese motorii. în urma unui examen RMN ca Tudor a fost diagnosticat cu heterotopie de substanţa cenuşie cerebrală. care suferă de maladia Parkinson. Până la vârsta de trei ani.65 mesteca. La vârsta de aproximativ şase luni apar primele semne de îngrijorare în legătura cu copilul. Medicii nu s-au putut pronunţa clar în legătură cu un prognostic în acest caz. de a face practic sarcinile în locul copilului pentru a evita ca starea afectivă a acestuia să devină negativă. stătea doar în poziţia culcat pe spate. dar oferea ajutor constant în supravegherea şi îngrijirea acestuia. Acesta nu locuia cu familia copilului. Încercările tatălui de a fi mai ferm în privinţa solicitărilor adresate copilului erau întâmpinate cu agresivitate de către mamă. iar la vârsta de un an au descoperit. Tot în această perioada. aceasta fiind îndreptată preponderent spre frate. La vârsta de un an şi jumătate a început să meargă. într-un apartament cu trei camere. Anul II. mânca doar mâncare pasată şi nu folosea toaleta.

Copilul acţionează după principiul plăcerii. Anul II. Condiţia medicală a copilului psihoşi îngreunează motorie a dezvoltarea acestuia. Copilul a relaţionat foarte uşor cu terapeutul. Comportamentul hiperprotectiv al părinţilor a întărit comportamentul copilului de evitare a efortului în sarcinile de învăţare. Schimbarea în atitudinea adulţilor (în sensul încurajării cu fermitate a învăţării unor compor- evidenţă nevoia de armonie. iniţial neplăcute cu recompense va motiva copilul să depună efort pentru realizarea sarcinilor. iar mama cedează în faţa copiilor. Comportamentul părinţilor de evitare a stărilor negative şi a manifestărilor disruptive ale copilului au întărit comportamentul de evitare al acestuia din urmă. Părinţii au fost informaţi în ceea ce priveşte metodele psihoterapiei comportamentale şi a necesităţii cooperării în ceea ce Găsirea aplicarea unor metode de învăţare potrivite în ceea ce priveşte Anuarul Grupurilor de Risc. Are loc o inversare de roluri în care. 2012 . Ipotezele de lucru: 1. 4. În general. Intervenţia terapeutică Tudor prezintă întârziere în tamente funcţionale) va conduce la diminuarea comportamentelor disruptive şi de evitare ale copilului. achiziţiile prezente situându-l în medie la vârsta mentală de 1. Evaluarea copilului utilizând fişa de dezvoltare psihomotrică Portage a indicat o întârziere în dezvoltare severă. Terapia comportamentală de care a beneficiat timp de un an a contibuit la achiziţii semnificative în dezvoltare. căuta să arate ce alte cunoştinţe mai posedă. iar pe de altă parte hiperactivităţii cu deficit de atenţie. 3. îi căuta compania şi nu a protestat la sarcinile care îi erau cunoscute.66 care evita orice ar putea declanşa la copil o emoţie negativă. situaţie în care tatăl ceda. din contră. într-un fel.5 ani. Asocierea unor activităţi dezvoltarea psihomotorie datorată pe de o parte condiţiei medicale (heterotopie de substanţă cenuşie cerebrală). iar ca modalitate de obţinere a acesteia. copiii deţin autoritatea. 2. ca valoare a familiei care a influenţat dezvoltarea copilului iese în complexitatea va uşura procesul de dobândire a achiziţiilor cognitive şi de comportament dezirabile şi va îmbunătăţi în timp funcţionarea psiho-afectivă. rezolvarea conflictelor prin cedarea uneia dintre părţi: tatăl cedează în faţa mamei. cel puţin de faţă cu ea.

2012 . având un program intensiv (5 zile pe săptămână. alimentaţie). h) iniţierea abilităţilor de joc şi sociale. utilizând preponderent tehnicile terapeutice discrete trial şi modelare specifice terapiei ABA. f) g) creşterea creşterea capacităţii capacităţii de de comportament dacă un comportament disruptiv are loc cu scopul de a obţine ceva de la adult. cognitiv şi al proceselor reglatoare au fost stabilite împreună cu părinţii: a) dezvoltarea capacităţii imitative (mişcări grosiere simple şi cu obiecte. Anul II. precum şi în ceea ce priveşte riscurile nerespectării de către toate persoanele semnificative din jurul copilului a acestor lentoare reguli sau (demotivarea chiar regres în copilului. b) dezvoltarea activităţilor de autoîngrijire comportament dezirabil. Am conceput un program de terapie sistematic. acesta trebuie concentrare a atenţiei şi de efort voluntar. d) dezvoltarea capacităţii de imitaţie verbală. 3 ore pe zi). Regulile stabilite sunt următoarele: Achiziţiile pe care le face copilul la lecţii trebuie generalizate şi în familie. precum şi modalităţi de îmbunătăţire a acestuia. Recompensele principale au fost de ordin Anuarul Grupurilor de Risc. În momentul în care copilul refuză o sarcină disruptiv prin sau (igienă personală. autocontrol.67 priveşte respectarea regulilor ce favorizează progresul terapiei. copilului în alte situaţii în care el nu a depus efort pentru învăţare sau nu a manifestat un motricitate fină şi motricitate facială). e) iniţierea limbajului expresiv. i) diminuarea agitaţiei. achiziţii. copilului pe termen scurt şi pe termen lung. Recompensarea maximă numai a „celei mai bune forme” de răspuns pe care a dobândit-o copilul până la momentul respectiv. confuzie). Psihoterapia comportamentală a ignorat. Am consiliat părinţii în vederea stabilirii unui nivel realist de expectanţe în ceea ce priveşte progresele ulterioare ale copilului s-a desfăşurat la domiciliul acestuia. Recompensele folosite pentru a motiva copilul în terapie nu trebuie să fie disponibile 4. Am oferit acestora materiale de specialitate pentru a se informa în detaliu despre natura tulburării copilului (retardare mentală) şi a înţelege modul acestuia de funcţionare. c) dezvoltarea limbajului receptiv.1 Prima etapă Obiective iniţiale în plan comportamental.

Un moment cheie a fost consilierea bonei. d) dezvoltarea capacităţilor de autoservire.2 A doua etapă Având în vedere achiziţiile făcute de copil până în acel moment. Copilul a învăţat să imite mai întâi mişcări grosiere simple (de exemplu să ridice mâinile. acest comportament a încetat. În această etapă s-a început folosirea metodei relaxării. să identifice obiectele şi fiinţele după sunetele pe care acestea le fac. pe acelaşi principiu. Într-o primă faza. înlănţuirea telefonul!”). Pe parcursul intervenţiei terapeutice copilul a dezvoltat o fobie specifică . întrucât Tudor este un copil afectuos. sa împingă o maşinuţa etc. (culoare. mai întâi reale şi apoi imagini ale obiectelor).). c) creşterea autocontrolului. relaxarea cu sugestii directe şi cu mişcările faciale am desensibilizarea in vivo. folosind tonul calm şi Odată introdus şi un program de imitaţie verbală. dezvoltarea comportamentului de imitaţie şi dezvoltarea limbajului receptiv. de la simplu la complex: Anuarul Grupurilor de Risc. însuşească acţiunilor. până la efectuarea unor semne grafice. apoi consoanele. silabe. Am crescut progresiv gradul de fineţe al mişcărilor învăţate. să facă morişca) şi cu obiecte (să arunce mingea. Din punct de vedere afectiv. am trecut la programe de învăţare mai complexe. Din momentul în care bona nu a mai reacţionat la plânsul copilului. mărime. iar în timp a manifestat bucurie la venirea terapeutului. să facă asocierea între obiectul real şi o imagine a acestuia. care au presupus îmbinarea funcţională a celor anterioare. 2012 . Iniţial. precum şi iniţierea limbajului expresiv. Am urmărit în principal ca obiective: a) diminuarea anxietăţii. Am introdus o serie de activităţi prin care copilul a învăţat să arate obiecte şi fiinţe (mai întâi familiare şi apoi noi. să arate în imagini acţiuni ale unor persoane sau animale.fobia de zgomote. cuvinte. e) creşterea stimei de sine. b) creşterea capacităţii de concentrare a atenţiei. să se orienteze în spaţiu şi să aducă un obiect care scoate un anumit sunet („Adu 4. Tehnicile terapeutice preponderent utilizate au fost modelarea. am urmărit mai întâi vocalele. copilul plângea în momentul în care venea acesta. schema greutate corporală. care era la domiciliu când sosea terapeutul. sensibil la laude şi la joacă.). copilul a început să aibă emoţii din ce în ce mai pozitive în timpul terapiei. să-şi formă. iar preferinţele materiale erau foarte reduse.68 social. Anul II. ca prime instrumente necesare comunicării. iar bona încerca să-l liniştească. să recunoască anumite atribute ale obiectelor etc.

terapeutic a vizat modul de hrănire. Limbajul expresiv a ajuns la nivelul în care copilul putea emite câteva propoziţii simple ca răspuns la o întrebare („Ce face băiatul?” . rezolvarea Pronunţia era încă deficitară. Din momentul acesta.„Băiatul sare. cunoscută fiind sugestibilitatea acestor copii. folosirea toaletei. Copilul a reuşit astfel să se vindece de o fobie de zgomote prin expunere progresivă. Din punct de vedere cognitiv. Am utilizat tehnica relaxării în combinaţie cu distragerea atenţiei şi normalizarea şi în achiziţia unui mod corect de alimentaţie. De asemenea. „sunt supărat pentru că mă doare burta”). 2012 . prin înlănţuire. După aproximativ o lună. În domeniul autoservirii. dar suficient de bună pentru a creşte semnificativ nivelul de comunicare. în regim de frecvenţă redusă (o comportamente de igienă personală. Pentru formarea deprinderilor de utilizare a toaletei copilul a fost dus la un anumit interval (stabilit în urma observării ritmului biologic) la toaletă. identificarea anotimpurilor. a făcut primele progrese în legătură cu noţiunile de numere (numărat. precum şi alte activităţi de îngrijire personală. copilul a început să lege achiziţiile anterioare în sarcini de o complexitate crescută ce au solicitat concentrarea atenţiei şi efort voluntar pe o perioadă mai lungă de timp şi Anuarul Grupurilor de Risc.69 liniştit şi sugestii directe. asociere număr-mulţime) şi litere. iar eşecurile ignorate. copilul folosea adecvat toaleta pe timpul zilei. Folosirea adecvată a toaletei a fost recompensată. A fost stimulată atât cooperarea în joc (ex: îmbinarea unui puzzle în echipă) şi aşteptarea rândului (ex: inadecvată a sarcinii era sancţionată prin solicitarea copilului de a se curăţa şi a duce hainele murdare la coş. a fenomenelor meteo şi a momentelor zilei. Tudor a fost înscris la o grădiniţă normală particulară. să se încalţe şi să se descalţe. Tudor a învăţat să se îmbrace şi să se dezbrace. să îşi ducă farfuria la chiuvetă după ce mănâncă şi alte construirea unui turn din cuburi) precum şi competiţia (ex: cine termină mai repede câştigă). S-a lucrat intensiv şi pe dezvoltarea abilităţilor de joc. Tudor a învăţat să sorteze obiecte şi imagini în funcţie de categoria din care fac parte (de exemplu haine şi jucării). funcţiile adecvate ale obiectelor. lucrul să dobândească noi cunoştinţe. Jocurile exersate acasă au facilitat integrarea socială a copilului în grădiniţă. Anul II. identificarea emoţiilor şi a relaţiilor cauzale de bază („beau apa pentru că mi-e sete”.”) exprimarea spontană a unor nevoi sau dorinţe („Vreau apă!”) sau cereri explicite („Dă-mi mingea!”). poziţii spaţiale.

Anxietatea scădea atunci când era însoţit de persoane care de-a lungul timpului l-au autonomie. s-a lucrat cu copilul pe mai multe Anuarul Grupurilor de Risc. El a fost însoţit permanent de terapeut. e) scăderea anxietăţii sociale Jocurile de rol au avut menirea de a pregăti copilul pentru relaţionarea cu ceilalţi. Anxietatea în situaţiile sociale a dezvoltarea empatiei: să înţeleagă când celalalt are o dificultate sau o nemulţumire. d) dezvoltare limbajului expresiv. o săptămână la grădiniţă. b) săptămână mergea la grădiniţă. S-a conturat astfel o stimă de sine scăzută. 3 ore pe zi. Terapia s-a desfăşurat în acelaşi ritm: o săptămână acasă. formarea unor deprinderi de respectare a regulilor de grup şi scăderea anxietăţii sociale prin expunere şi întărire pozitivă. bona) şi creştea atunci când era însoţit de persoane mai indulgente. dar mai ales expunerea in vivo au fost urmate de sugestii de succes şi stare emoţională pozitivă. o solicitat mai mult şi astfel a avut ocazii mai dese să experimenteze succesul (terapeutul. cum erau părinţii. să povestească pe scurt un eventual eveniment interesant. În această etapă am stabilit noi obiective prioritare: a) dezvoltarea abilităţilor sociale şi integrarea în grădiniţa de masă. Pe de altă parte. în grupa mare. Temele principale au fost conversaţii şi jocuri cu copii (să facă cunoştinţă. am stabilit noi obiective şi am utilizat preponderent trei tehnici terapeutice: jocul de rol. Anul II. am urmărit comportament evitant pregnant datorat unei anxietăţi sociale ridicate.3 A treia etapă Tudor a fost înscris la o grădiniţă de masă. Tudor saluta destul de relaxat adulţii şi copiii din grădiniţă şi răspundea scurt la eventualele întrebări care i se adresau. În grădiniţă s-a urmărit în primul rând generalizarea într-un mediu cu mulţi stimuli ce acţionau ca distractori a cunoştinţelor deja dobândite. Spre sfârşitul anului. să încurajeze şi eventual să-şi ofere ajutorul. 4. să-şi prezinte preferinţele. Atât jocurile de rol. iar anxietatea socială a început să scadă. Pentru creşterea nivelului de apărut ca urmare a conştientizării copilului în primul rând ca el nu se descurcă singur la fel ca ceilalţi copii. 2012 . 3 ore pe zi). 3 ore pe zi. c) creşterea nivelului de autonomie/independenţă şi a stimei de sine. expunerea şi relaxarea cu sugestii directe. să participe la jocuri). iar în al doilea rând ca urmare a insucceselor avute mai ales în planul limbajului expresiv şi ca urmare a respingerilor suferite din partea copiilor. Deoarece am observat un dezvoltarea capacităţii empatice.70 săptămână lucra individual acasă.

am insistat pe îmbunătăţirea abilităţilor de autoservire (mâncat. Anul II. să povestească. Pentru că aceste solicitări au fost foarte dificile pentru copil şi avea tendinţa să devină anxios. jocul de rol. igienă.4 A patra etapă În această etapă am urmărit în principal aceleaşi obiective ca în cea recepţiona din ce în ce mai des mesajele date de aceasta către grup. Sarcinile pe care copilul le stăpânea cel mai bine au început să fie executate în condiţiile în care adultul creştea progresiv distanţa fizică faţa de copil. până când ieşea din cameră. precum şi sugestii directe de schimbare a perspectivei din care privea anumite situaţii (recadrarea). Mediul social din grădiniţă a motivat copilul să exerseze aceste achiziţii şi să le realizeze mai bine şi în timp mai scurt. ci l-a îndrumat constant să fie atent la educatoare ca să poată înţelege ce are de făcut. să descrie obiecte şi imagini. Acasă s-a lucrat în primul rând pe dezvoltarea limbajului expresiv. Dacă la început. Abilităţile cognitive şi comunicative dobândite în cursul terapiei acasă au fost generalizate în mediul de grădiniţă în care existau mulţi stimuli perturbatori. Copilul a învăţat treptat să selecteze din mediu stimulii cei mai importanţi (cei care veneau de la educatoare). Terapeutul nu i-a mai oferit ajutor explicit copilului. să facă cereri diverse în moduri diferite în funcţie de persoana cu care vorbeşte. toate acestea la început în propoziţii scurte. pentru a putea participa la activităţile copiilor. de două-trei cuvinte. spre finalul anului el care 4. Tudor a învăţat să pună întrebări pentru a afla pe cont propriu noi informaţii. Principalele schimbări cognitive pe ne-am axat au fost şi a) b) formarea iniţierea reprezentărilor mentale deprinderilor de scris-citit. dar la un nivel mai ridicat. să-şi exprime preferinţele. Pentru formarea reprezentărilor mentale am insistat pe scoaterea treptată a materialului concret şi încurajarea copilului Anuarul Grupurilor de Risc. îmbrăcat). anterioară. Tudor era foarte uşor de distras de la ascultarea discursului educatoarei. Tudor avea acum vârsta cronologică de 7 ani şi mergea la grădiniţă în continuare. care să se apropie cât mai mult calitativ de vârsta cronologică. chiar dacă acesta îl cerea.71 planuri simultan. acum în grupa pregătitoare. În primul rând. Tot în mediul mai puţin perturbator de acasă am început să exersăm lucrul independent. nervos şi să adopte un comportament următoarele opoziţionist. 2012 . tehnici am utilizat tehnica terapeutice: respiraţiei controlate şi a relaxării cu sugestii de calm şi de concentrare a atenţiei.

dublată de mobilizarea resurselor personale pentru a oferi condiţiile propice valorificării potenţialului existent. grupa mare. Această metodă s-a dovedit însă ineficientă. În aceste condiţii. să rezolve o problemă de matematica expusă oral.72 să lucreze cognitiv cu materialul mental. a şi plasa a având vinovăţia tendinţa asupra de la evidentă terapeutului educatoarelor grădiniţă. consilierea părinţilor a devenit un punct cheie pentru succesul terapeutic. b) modalităţi în care sunt întărite comportamentele. spuse pe un ton plin de entuziasm. să enumere cuvinte care încep cu acelaşi sunet. pentru motivând a discuta că „nu programul au timp”. să-şi imagineze datele unei probleme şi să lucreze numai în plan mental cu aceste date. Pentru el este foarte dificil să-şi concentreze atenţia în interior. Am stabilit cu părinţii atunci o întâlnire în care am putut discuta amănunţit următoarele aspecte: a) modul de funcţionare al copilului. De aceea. f) acceptarea limitelor caracteristice condiţiei medicale şi mentale a copilului. g) copilul sugestibilităţii predispus să urmeze orice fel de sugestii. Pentru creşterea motivaţiei pentru sarcinile dificile au funcţionat foarte bine sugestii de genul: „Ce frumoase sunt problemele de matematică! Nu-i aşa ca îţi plac? Mai vrei să mai facem câteva probleme de matematică?”. inclusiv acelea care frânează dezvoltarea prin demotivare. folosirea sugestiilor. Am exersat sarcini de genul: să enumere elemente din aceeaşi categorie. mama şi-a manifestat nemulţumirea referitor la progresele de copilului. datorită este 19:00-20:00 şi evitau să se întâlnească cu terapeutul copilului. 2012 . Din acest moment. În general. Anul II. am profitat de întâlnirea cu părinţii la serbarea de sfârşit de an şcolar. parte. pe de o parte. este cunoscut faptul că persoanele cu retard mental au un grad de sugestibilitate ridicat. c) modul în care copilul introiectează imaginea adulţilor despre sine şi cum aceasta motivează sau demotivează copilul. Cu această ocazie. atât directe cât şi indirecte. Întrucât părinţii lucrau până la orele asumarea responsabilităţii progreselor în dezvoltarea copilului. iar pe de altă parte datorită utilizării limbajului clientului. consilierea terapeutică a avut loc până în acest moment în principal prin telefon. mai ales pe un ton plin de entuziasm au dat rezultate foarte bune în terapia lui Tudor întrucât. Pe de altă crescute. d) atitudinea cea mai potrivită a adultului faţă de copil. Acest proces a fost (şi este în continuare) foarte frustrant pentru Tudor. e) menţinerea atitudinii ferme şi suportive o perioadă suficientă de timp. precum şi modalităţi de dezîntărire. etc. atitudinea Anuarul Grupurilor de Risc.

comportamentelor colegilor şi învăţătoarei. variind şi tot mai mult Am copilului de a răspunde sarcinilor şcolare. în funcţie de reacţiile copilului. în primul rând am insistat pe dezvoltarea activităţii de observaţie. I-am atras atenţia copilului în mod constant asupra copilului. următoarele derulânduse mai rapid. Am utilizat următoarele tehnici persoanele. am mers mai departe cu expunerea. precum şi sugestii directe de schimbare a perspectivei din care privea anumite situaţii (recadrarea). Din punct de vedere al abilităţilor sociale. solicitând diverse persoane binevoitoare. Copilul a depăşit mai greu primele etape. S-a stabilit ca terapeutul să fie prezent în clasă la început pentru a facilita adaptarea copilului la noul mediu. d) dezvoltarea simţului responsabilităţii. de la cele în care disconfortul este mai scăzut până la cele mai puternic anxiogene. în clasa întâi. Copilul avea tendinţa să evite jocurile celorlalţi copii care pentru el erau noi şi Anuarul Grupurilor de Risc. Anul II. îl ghidam să se gândească la consecinţe. Atunci când era tentat să adopte un comportament necores- punzător. b) adaptarea la mediul şcolar. c) dezvoltarea abilităţilor necesare activităţilor şcolare. Pentru adaptarea la mediul şcolar. alcătuit o listă cu situaţii sociale anxiogene şi le-am ierarhizat. deşi complexitatea acestora a crescut. Atunci când îşi dădea seama că acest lucru ar supăra pe cineva. jocul de rol pentru dezvoltarea limbajului expresiv şi îmbunătăţirea abilităţilor de relaţionare. Acest lucru s-a realizat în două direcţii: prin consilierea învăţătoarei legat de modul cel mai potrivit de raportare la copil şi prin sugestiile oferite cât mai discret comportamente le au. La început. au adoptat treptat un stil mai ferm în relaţia cu copilul şi au ţinut în general cont de sfaturile date de terapeut. 2012 . A fost continuat lucrul şi acasă. iniţial familiare terapeutice: tehnica respiraţiei controlate şi a relaxării cu sugestii de calm şi de concentrare a atenţiei.73 părinţilor a început treptat să se modifice în sensul pozitiv. În această etapă. apoi din ce în ce mai nefamiliare. insistând asupra consecinţelor pe care aceste 4. Fiecare progres a fost întărit prin laude şi alte recompense sociale. pe măsură ce copilul a făcut progrese în exprimarea verbală.5 A cincea etapă Tudor a fost înscris la o şcoală normală. am conceput în mod expres situaţii sociale. alegea să renunţe la comportamentul respectiv şi să adopte un comportament adaptativ. principalele obiective au fost: a) dezvoltarea activităţii de observaţie. contextele situaţiile. câte şase ore pe săptămână.

am construit o serie de situaţii prin care iniţial Tudor era nevoit să relaţioneze cu copiii. Anul II.74 iniţial nu le înţelegea. scria după dictare din ce în ce mai corect. progresul terapeutic a fost semnificativ mai rapid. Aceasta a scăzut treptat pe măsură ce a fost solicitat mai des să răspundă la lecţii şi pe măsură ce şi-a însuşit abilităţile de scris-citit. iam ascuns pensula şi l-am învăţat că în astfel de situaţii trebuie să roage un coleg să îi împrumute o pensulă. În ceea ce priveşte atitudinea 5. dându-i părinţilor faţă de copil şi de terapie. cât şi temele pentru acasă a crescut. Pe parcurs însă. La sfârşitul clasei întâi. Tehnica recadrării s-a dovedit foarte scăzut semnificativ ca frecvenţă şi durată. copilul mobilizânduşi energia în mod constructiv. În relaţie cu copiii. Terapia comportamentală intensivă a ajutat copilul să se dezvolte psihomotor într-un Anuarul Grupurilor de Risc. Comportamentul de hiperprotecţie al mamei. De exemplu. Totuşi. utilă în cazurile în care copilul refuză să îşi îndeplinească sarcinile. El a înţeles că efortul de a fi atent şi de a rezolva mai repede ce are de făcut îi aduce pe de o parte laude. chiar dacă uneori nu înţelegea corect regulile. A fost nevoie să fie introdus discret în grupuri de copii care se jucau şi ca apoi terapeutul să se retragă. Atunci când solicitările părinţilor faţă de copil au început să coincidă din punct de vedere calitativ cu cele ale terapeutului. Tudor citea aproape fluent. necesitatea intervenţiilor terapeutului a exemplu pe copiii care şi-au efectuat temele. el a prins curaj şi nu a mai evitat astfel de situaţii. mama a adoptat şi ea un comportament mai ferm. aceasta a oscilat în timp. Rezultate La sfârşitul intervenţiei terapeutice anxietatea socială nu mai constituie decât rareori o problemă. Tudor a mers de câteva ori cu temele nefăcute la şcoală. Treptat. nemaiputând să ignore diferenţele evidente în atitudinea copilului faţă de sarcina în funcţie de nivelul de motivaţie şi de atitudinea adultului. derivat dintr-o neîncredere în capacităţile copilului a frânat uneori progresul terapiei şi a contribuit la escaladarea anxietăţii. 2012 . Dezvoltarea simţului responsabilităţii a început să se contureze tot insistând pe comportamentul observaţional. iar nivelul de autonomie atât în ceea ce priveşte sarcinile în clasă. dar şi ceea ce este cel mai important pentru el: mai mult timp pentru joacă. În clasă. A putea răspunde corect la lecţii şi a primi laude pentru acest lucru în clasă a devenit una din motivaţiile principale de a învăţa.

Starea afectivă predominantă este pozitivă. dar ferme în raport cu solicitările adresate copilului. înţeleasă ca şi capacitate adaptativă. pe care ulterior îl va arăta sau dovedi cu bucurie părinţilor. astfel încât el este integrat în prezent cu succes de în clasa întâi în lase să se descurce singur şi fiind foarte bucuros şi mândru de sarcinile pe care le face singur. Tudor şi-a îmbunătăţit semnificativ adoptării unei atitudini suportive. 2012 . De aceea. oboseală.75 ritm mult mai alert decât dacă nu ar fi beneficiat de aceasta. Achiziţiile pe care le-a facut sunt fragile şi există riscul de a se deteriora în lipsa stimulării adecvate ulterioare. copilul cerând deseori adultului să-l Anuarul Grupurilor de Risc. Din momentul în care solicitările părinţilor faţă de copil au început să coincidă din punct de vedere calitativ cu cele ale terapeutului. ajungând să folosească un limbaj expresiv mai variat. dar în ansamblu se poate afirma că a devenit un copil cooperant. Tudor a început să-şi canalizeze energia pentru a învăţa şi obţine un succes. este nevoie ca atitudinea educativă a persoanelor semnificative pentru copil să-l ajute să-şi consolideze un repertoriu cât mai vast de comunicarea non-verbală pe care o foloseşte deseori pentru a compensa carenţele la nivel verbal. Felul lui vesel. Cooperarea părinţilor în sensul învăţământul masă. amuzant şi empatic i-au adus treptat simpatia mai multor colegi. episoadele disruptive având în ultimul an o frecvenţă foarte redusă. De-a lungul timpului. Atenţia s-a îmbunătăţit semnificativ. Anul II. în ciuda dificultăţilor lui de comunicare verbală. Tendinţa spre comportamentul de neascultare a rămas. Nivelul intelectual al lui Tudor este în continuare scăzut în comparaţie cu vârsta cronologică de 8 ani şi 9 luni. dar există oscilaţii în funcţie de motivaţie. Tudor comunică cu colegii şi adulţii din ce în ce mai bine. discrepanţa dintre nivelul lui intelectual şi cel al unui copil normal de aceeaşi vârstă rămâne evidentă. Adesea dovedeşte empatie şi ajută copiii sau adulţii care au nevoie. Deşi copilul a făcut multe progrese în toate ariile dezvoltării. dar nivelul autonomiei şi adaptării sociale a crescut semnificativ. s-a produs o resemnificare a întregii situaţii de învăţare pentru copil. mai ales în relaţie cu persoanele care nu sancţionează acest comportament. Se poate vorbi chiar de o nevoie de autonomie a copilului. Severitatea deteriorării mentale. starea de sănătate. a scăzut semnificativ. derivată din nevoia de succes. a făcut o diferenţă semnificativă în ceea ce priveşte mobilizarea energetică a copilului într-o direcţie pozitivă. cu manifestări de irascibilitate care apar de regulă pe fond de oboseală.

1994. Sacramento. Applications of selfcontrol strategies to facilitate independence in vocational and instructional settings. Plaza. G. Cossu. M. M.. Basquin. J. Rogers.I. S..R. 1994. L. Journal of the Association for Persons with Severe Handicaps. J. pp. Chapman.D. J. Overview of discrete trial training. Individual cognitive training of reading disability improves word identification and sentence comprehension in adults with mild mental retardation . Stop-Think-Relax: An Adapted Self-Control Training Strategy for Individuals with Mental Retardation and Coexisting Psychiatric Illness . Cognition. Automaticity. 292– 299. C. Journal of Intellectual Disability and Research..J. CA: The National Professional Development Center on Autism Spectrum Disorders.I.. Cavalier. L. Martin. M. International review of research in mental retardation. classification and systems of support. 13.. Journal of Learning Disabilities. 129–138. Anul II. 1993. M. Wehmeyer. pp. Cohen. A. august 2006. accesat 5 iunie 2012) Anuarul Grupurilor de Risc. 501–516. A. The self-management of skills by persons with mental retardation. Perez-Diaz. 46. Sacramento. & Sligh. The University of California at Davis School of Medicine.shtml.. &. Burger.. D. M. & Stabel. Referinţe bibliografice Agran. Agran. Hambourg. 1992. 2010. Orthography (RAVEO): A comprehensive. 1997.. J. S. D... Institute. Shedlack. J. M. 2006 (disponibil online http://www.N.N. A. Research in Developmental Disabilities Volume 30.. R. F.un. American Association on Mental Retardation. 189-205. C.. 45.D. A. Chauvin. J. Wilson. C. R.. Murphy. M. 2000 *** Convenţia ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi. 261-274. 18. November–December 2009. pp. 205–214. Ph. Bogin. & Dedroog. Atwell.. & Moore. J. A. Institute. J. R. S. When reading is acquired but phonemic awareness is not: A study of literacy in Down’s syndrome. 1998. C.. & Agran.. D. L. pp.. Conners. C. Wolf. J.). Washington DC. Lanthier. Issue 3. K. Elias-Burger. Sullivan. Rosenquist. Miller. The M. E. CA: National Professional Development Center on Autism Spectrum Disorders. D. Rossini. cu scopul de a creşte rata succeselor şi de a scădea riscul adoptării unor comportamente de risc. 375–386. 33. A. Mental retardation: Definition. San Diego: Academic Press. May-Jun... E. Cognitive and Behavioral Practice. Steps for implementation: Discrete trial training . Teaching persons with severe disabilities to use self-instruction in community settings. 2001. F. Abilities underlying decoding differences in children with intellectual disability. pp. 2008. pp. K.14(3). Issue 6.org/disabilities/convention/conventionfull.76 comportamente adaptative. Simons. Research in Developmental Disabilities 27. Retrieval. Washington. Hughes. Ferretti. & Riviere. Agran. 1993. & Marshall. Pacific Grove. CA: Brooks/Cole. How to teach selfinstruction of job skills. Baltimore: Brookes. F. Ph. Body awareness in children with mental retardation. L. M. M.. I. 2006. A.. J.. Bray (Ed. & France.P. Teaching self-determination to youth with disabilities: Basic skills for successful transition. Vol. Mazet... Bogin. M. pp.. Research in Developmental Disabilities. În N. C. Vocabulary Elaboration. fluency-based reading intervention program. J. The University of California at Davis Medical School. 1988. & Donelly. & Murphy. O. Student-directed learning: Teaching self-determination skills. DC: American Association on Mental Retardation. Hughes. 155-193.. N. & Mithaug.. 2012 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful