Omul Problema fundamentala apare prima data la Socrate. Acesta face din om, problema fundamentala a filosofiei.

Principala sa maxima este Gnothi seau ton. (Cunoaste-te pe tine.) Aceasta maxima este sapata pe frontispiciul din Delphi. Socrate descopara viata interioara a omului si ramane fascinat de aceasta lume. Omul va deveni, din acest moment, o preocupare constanta a tuturor filosofilor. De exemplu, Kant considera ca filosofia poate fi redusa la 4 intrebari: -Ce pot sa sper? -Ce pot sa stiu? -Ce trebuie sa fac? -Ce este omul? Raspunsul la primele 3 intrebari este determinat de raspunsul la ultima intrebare. Pana la aparitia filosofiei, omul era considerat parte a naturii; dupa aparitia filosofiei, s-a constatat ca prin om incepe o epoca noua prin care cosmosul devine constient de sine. Exista doua orientari in definirea omului: *prima orientare prin care se incearca definirea omului printr-o trasatura esentiala; *a doua considera ca omul nu poate fi prins intr-o formula unica. a. In cadrul primei orientari se situeaza majoritatea filosofilor ex: Platon -defineste omul prin suflet, inteles insa ca si intelect; -dualitatea trup-suflet este subliniata de gandirea medievala care contureaza importanta sufletului, superioaritatea lui fata de trup; Rene Descartes (sec XVII) -se situeaza in prelungirea gandirii medievale, promovand idea dualitatii trup-suflet (constiinta) si afirmand, de asemenea, superioritatea sufletului care este in conceptia lui, o parte a lui Dumnezeu. Pornind de la aceasta consideratie, Descartea subliniaza dimensiunea cugetarii in definirea omului (Cogito ergo sum-Cuget, deci exist.) H. Bergson -considera ca omul se defineste ca fiinta fauritoare de unelte -subliniaza idea ca diferenta dintre om si animal este doar cantitativa (graduala). Acest punct de vedere este combatut de L. Blaga, care considera ca deosebirea dintre om si animal este calitativa. El foloseste expresia: Existenta intru mister si pentru revelare. atunci cand vrea sa sublinieze diferenta dintre om si animal. b. A doua orientare este ilustrata de Pico della Mirandola; acesta considera ca omul este o realitate complete care nu poate fi prinsa intr-o formula si incearca sa-I sublinieze natura printr-o metafora intergrata intr-o parabola mai cuprinzatoare. El imagineaza un dialog intre Adam si D-zeu; D-zeu ii spune lui Adam: “Nu te-am facut nici cersc nici pamantesc, pentru ca tu insuti prin propria viata sa devii ce vrei…” Ideea este ca omul nu are un anumit loc in Univers si deci acest loc trebuie sa si-l dobandeasca prin lupta cu natura exterioara si cu el insusi.

” Alteritate si identitate Identitate-acele trasaturi permanente si inerente unei personae. Continuand in aceasta problematica. care. prezinta 9 feluri de fericiri. Williams. .Desi filosoful afirma ca omul nu poate fi redus la o singura trasatura din context -> ca acesta are totusi anumite note definitorii ca de exemplu vointa. dimensiunea creatoare. care poate adduce fericirea. B. St. Exista doua aspect incunoasterea celuilalt. considerand caq ea poate fi atinsa numai in transcendent. Scopul vietii este fericirea. care face pe om sa se manifeste coherent (unitar). considerand ca acdcentul trebuie pus pe aspectul intellectual al fericirii. Sensul Vietii In ultima instanta scopul actiunilor noastre este sensul vietii. Exista multe puncte de vedere asupra atingerii acestui obiectiv. Crestinismul ofera o perspective complexa asupra fericirii. Mill. pentru ca ulterior sa sublinieze si importanta laturii spiritual a omului. Comunicarea umana poate duce in ultima instant la trasformarea individului. Pe aceasta linie merge si J. De regula. In ceea ce priveste identitatea. cand omul putea cuprinde ca individ intreaga cunoastere si ca stare este subliniata capacitatea demiurgica a omului. el spune ca trebuie sa avem in vedere si suferinta care trebuie traita. Omul si societatea Exista doua mari conceptii in problematica omului: 1. pun accentual pe continuitatea fizica. Modul de gandire al lui Mirandola este specific Renasterii. considerand ca acestia sunt sclavi ai placerii. Iisus. in predica de pe munte. Omul a incercat sa se inteleaga pe sine sip e celalalt. El considera ca omul este o fiinta sociala (zoopoliticon) subliniind idea ca omul este o fiinta sociala. respective memorie. tot asa societatea poate trai fara un individ sau altul. Din aceeasi perspective vorbeste si Sigmund Freud. Aristotel incearca sa defineasca si el problema respective. ceea ce ne ester accesibil este numai placerea. aceasta priveste doua aspecte: fizica si psihica.). din Antichitate pana in prezent. De aceea. el chiar ii condamna pe cei ce fac apologia placerii. El compara societatea cu un organism viu si de aceea o considera superioara individului: “Asa cum un organism poate supravietui fara unul dintre madularele lui. el distingand clar intre placer si fericire. In aceeasi perioada. In aceasta categorie filosofica intra acele fapte care au drept scop desavarsirea fiintei noastre. libertatea. reprezentantii Renasterii erau considerate oameni universali. intr-o prima etapa face apologia placerii. ele se refera la dialog si la limbaj. ci si in aceasta lume. In acest scop. alti filosofi. J.. iar principal sa trasatura este sociabilitatea. Ii apartine lui Aristotel (sec III I HR. capacitatea constructiva. Dimpotriva. el considera ca oamenii nu pot fi fericiti. pentru ca aceasta ne freest de mediocritate. Locke-acesta pune accentual pe identitatea psihica. cunoasterea celuilalt se face prin comunicarea directa in toate formele.

Odata c .” Punctul de plecare al lui Camus este recunoasterea absurdului conditiei umane. apre un conflict intr-o existent avida si o lume opaca si straina. De aceea. in care domina spaima in fata timpului duce la instrainarea omului de esenta sa. acest conflict sta la originea revoltei prin care omul isi afirma libertatea. Sinuciderea nu este o solutie.“Mitul lui Sisif” “Fericirea si absurdul sunt copii ai aceluiasi parinte. Aceste norme sau legi nu au insa puterea inaplicabila a legilor natural pentru ca ele permit liberal arbitru care inseamna faptul ca oamenii au posibilitatea sa aleaga intre bine sir au. Morala-conceptul de morala Oamenii traiesc intr-o lume dominate de norme si reguli morale. o lume in care cunoasterea nu e posibila.Albert Camus (sec XX).

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful