Ingrijirea pacientului cu TBC

Cuprins:

Introducere DefinireIstoric EtiologieAnatomieAnatomie patologica Poze si planseSimptome Diagnostic EvolutiePrognosticComplicatiiTratament Profilaxie Rolul asistentului medicalStudiu de cazBibliografie-

Introducere
Denumita boala secolului al-XIX-lea, secolul romantic, tuberculoza, se spune ca provoaca stari euforice si are puteri afrodisiace. Nu putini scriitori sunt aceia care au murit din cauza ei: Novalis, Shelley, Keats, Edgar Allan Poe, Franz Kafka, Nicolae Balcescu, Alecu Russo, Iulia Hasdeu. Moartea vine la o varsta relativ frageda, astfel rezultand si supranumele de “moartea tineretii” (de exemplu Keats moare la doar 26 de ani, Carlova la 22 de ani, Kafka la 40 de ani) , George Toparceanu afirmand: ”are de mult pentru poeti/ un fel de slabiciune..s-ar zice ca anume/ ii place sa distruga ce-i mai de pret pe lume” . Considerand menirea poeziei aceea de a vorbi despre om, George Toparceanu, in poezia numita ”Bacilul lui Koch” din colectia ”Balade triste si vesele” , reuseste sa creioneze un portret original, interesant si nu in ultimul rand real al acestei boli. Descris drept ”cel mai mare dusman al speciei umane” , ”acest vrajmas de moarte al genului uman/ ataca si distruge in fiecare an/ nu zece, nu o suta..ci mii si mii de vieti, / ci ci zeci de mii si sute de mii de tinereti/ ca judecandu-l dupa ispravile lui crunte/ si dupa lacomie, apare cat un munte!” , e ”mititel..dar rau!” si ”unde-i multa lume acolo e si el” , ”de orice abuz profita”-”regia de tutunuri ii face mult rabat ; / la bauturi spirtoase e cointeresat/ la panda invizibil/ in lupta mare-a vietii e mic, dar e teribil”, asa ca ”orice om cuminte sa cugete mai des/ ca n-are nici o graba si nici un interes/ sa moara de ftizie” . Daca aruncam o privire in editia din luna noiembrie a anului 1880 a ziarului 1 Spitalul1 , dam de urmatoarea enumerare a bolilor aducatoare de moarte: 1 paludism 4, febra tifoida 10, variola 1, difterie 2, epilepsie 1, hemoragie cerebrala 4, tuberculoza 27, pneumonie 5, emfisem pulmonar 11 . Lipsa de echilibru si preponderenta tuberculozei sunt evidente. Nu doar la sat lucrurile stau asa, cat si in Bucuresti, unde chiar si dupa introducerea apei curente si a canalizarii, din lipsa educarii, oamenii 1 varsa toate murdariile in Dambovita, din care beau apa locuitorii din partea de jos, […] asa ca se pot propaga boli contagioase si intretine epidemii1 . Nascut la 11 decembrie 1843, in Saxonia Inferioara, Robert Koch a demonstrat inca din copilarie atractie pentru biologie, devenind astfel un cunoscut bacteriolog, lasand umanitatii descoperirea bacilului ce-i poarta numele. In anul 1862 merge la Universitatea din G⊕ ttingen pentru a studia medicina. Aici il are drept profesor pe Jacob Henle care in anul 1840 afirma ca ranile sunt infectate de niste organisme parazite. In anul 1866 merge la Berlin pentru aprofundarea cunoştinţelor în domeniul chimiei, iar aici pe o perioada de 6 luni cât durează studiul va veni în contact cu ideile lui Rudolf Virchow. În 1867 se stabileşte la Rackwitz (provincia Posen), unde trece examenul de Ofiţer Medical Districtual. În 1870 se înrolează voluntar în războiul franco-prusac. In perioada 1872-1880 este ofiter al Districtului medical Wollstein; în această perioadă facand primii paşi în dezvoltarea cercetării ştiinţifice a organismelor care cauzează infecţii. Antraxul la

vremea respectivă era foarte răspândit în districtul Wollstein, iar Koch fără nici un ajutor bănesc sau ştiinţific îşi propune să descopere cât mai multe despre acest flagel. Laboratorul a fost casa sa, iar ca aparatură a avut un microscop dăruit de soţia sa, iar instrumentarul era procurat de el insuşi. Bacilul antraxului era descoperit de Pollender, Rayer şi Davaine, însă Koch îşi propune să demonstreze faptul că acest bacil este de fapt agentul care produce boala. În acest scop el inoculează la şoareci extracte din splina animalelor bolnave, şi constată ca aceştia mor, în timp ce la lotul injectat cu extracte de la animale sănătoase şoarecii trăiesc. Experimentul confirmă un fapt ce se bănuia şi anume că sângele animalelor infectate este capabil să transfere boala la animalele sănătoase. Koch nu este mulţumit cu acest rezultat, el vrea să urmărească dacă bacilii care nu vin în contact cu nici un tip de animal pot provoca boala. El cultivă aceşti bacili pe un mediu obţinut din umoarea apoasa a ochiului de bou. Prin studierea, cercetarea si fotografierea acestui experiment, Koch înregistrează multiplicarea bacililor si observă care medii sunt prielnice dezvoltării si care nu, de asemenea observa producerea de spori care in anumite condiţii nefavorabile cum ar fi lipsa de oxigen rezista, iar atunci cind condiţiile externe devin favorabile se retransforma in bacili care pot reinfecta organismele sănătoase. Koch cultiva bacilii timp de citeva generatii si observa ca aceşti bacili isi păstrează virulenta chiar si in lipsa oricărui organism animal. Rezultatul acestei munci titanice Koch il prezintă in fata lui Ferdinand Cohn profesor de botanica la Universitatea din Breslau si a colegului acestuia profesorul Cohnheim, disciplina de Anatomie Patologica la aceeaşi universitate. Amindoi profesorii sunt impresionaţi de munca si de rezultatele lui Koch. In 1876, Cohn publică un articol, în jurnalul la care era editor, despre munca lui Koch, articol prin care acesta din urmă cunoaşte faima şi recunoaşterea muncii sale. Însă această faimă îl motivează şi mai mult , el continuă sa lucreze la Wollstein timp de 4 ani, timp în care descoperă şi îmbunataţeşte metodele de fixare , colorare şi fotografiere a bacteriilor, munca obositoare care are ca rezultat publicarea in 1878 a unui studiu asupra bolilor cauzate de infecţiile bacteriene ale rănilor. Prin acest studiu el pune bazele stiintifice ale controlului acestor infecţii. In 1880 este numit membru al Biroului Imperial al Sănătăţii (germana ReichsGesundheitsamt) în Berlin, fapt care ii inlesneşte accesul si lucrul intr-un laborator modern , avind colegi de lucru pe Loeffler, Gaffky si alţii. Aici continuă să dezvolte lucrările începute legate de bacterii, inventează noi metode de cultivare aşa numitele- Reinkulturen-, medii de cultura a bacteriilor pe substrat solid (amidon de cartof si agar), medii insăminţate in cutii Petri (inventate de colegul sau Petri), care se folosesc şi in zilele noastre. In 1882 publică un studiu despre bacilul tuberculozei, precum si metode de cultură si de identificare a acestuia. In 1991 este numit profesor Onorific al Facultatii de Medicina din Berlin si director al Institului de Boli Infecţioase, unde are norocul sa lucreze alături de alte personalitati: Ehrlich, von Behring si Kitasato, ei insisi mari descoperitori. Se reîntoarce la bacilul tuberculozei şi reuşeşte să creeze o formă inactivată a bacilului pe care o denumeşte tuberculină. Pune bazele obţinerii tuberculinei prin 2 căi diferite, fiecare tuberculină primind numele de „cea veche” si „cea noua”. Insă comunicarea pe care o susţine asupra obţinerii tuberculinei, naşte vii comentarii si controverse, care culminează atunci cind tuberculina nu se ridica la inaltimea asteptarilor opiniei publice in combaterea flagelului tuberculozei. În cursul cercetarilor sale bacteriologice pentru guvernul german şi pentru cel englez, a călătorit în Africa de Sud, India, Egipt şi în alte ţări. Cu aceasta ocazie, el a facut studii valoroase cu

privire la boala somnului, malarie, ciuma bubonica, lepra şi alte boli. Pentru descoperirea tuberculinei, vaccinul folosit în descoperirea infectiei tuberculoase, Koch a primit in anul 1905 Premiul Nobel pentru Fiziologie/Medicina. Pe 27 mai 1910 se stinge din viata la Baden-Baden. Am ales sa expun in aceasta lucrare subiectul in cauza, avand ca suport motivele: • • • primul motiv consta in implinirea dorintei de informare personala corecta, bazandu-se si pe sintagma: 1 un om informat este un om prevenit !1 . De aceea doresc sa stiu exact simptomele, modurile de tratament si profilaxia bolii; al-doilea motiv este faptul ca am fost afectat de aceasta boala si orice individ trebuie sa fie constient ca datorita viciilor, neglijentei sau indiferentei contribuie la agravarea bolii si implicit la prelungirea duratei de vindecare si a perioadei de convalescenta; ultimul motiv ar fi acela al informarii societatii, lucrul acesta poate reusi doar in masura disponibilitatii celorlalti de a afla cat mai multe despre boala.

Definire

Tuberculoza este o boala infecti-contagioasa specifica, produsa de bacterii de genul Mycobacterium (agentul principal fiind: Mycrobacterium tuberculosis) . Datorita particularitatilor sale epidemiologice si clinice, tuberculoza constituie un capitol amplu si, intr-o anumita masura, autonom al patologiei infectioase. Particularitatile amintite pot fi astfel sintetizate: * tuberculoza a fost si este inca o boala larg raspandita pe intreaga suprafata a globului. Studiile arheologice si marturiile istorice sugereaza ca, itinial sporadic, apoi epidemic si in final endemic, tuberculoza afecteaza specia umana de cel putin 6000 ani. In trecut datorita extensiei sale in masa populatiei si caracterului sau practic incurabil, tuberculoza a fost considerata secole de-a randul drept un redutabil pericol social pentru care nu existau remedii eficiente. In ultimii 50 de ani, desi au devenit disponibile mijloace si strategii eficace de combatere a bolii, tuberculoza continua sa reprezinte, la scara mondiala, o problema grava de sanatate comunitara. Date recente ale 1 Organizatiei Mondiale ale Sanatatii1 (OMS) arata ca in prezent aproximativ o treime din populatia lumii este afectata cu Mycobacterium tuberculosis si ca anual se inregistreaza circa doua milioane de cazuri noi de imbolnavire. O trasatura caracteristica a distributiei geofrafice a tuberculozei este neuniformitatea. Exista o discrepanta flagranta intre situatia epidemiologica a bolii din multe din tarile avansate ale emisferei nordice (in special din Europa si America de Nord) si cea din tarile din curs de dezvoltare (din Africa, Asia sau Oceania) . In primele, tuberculoza a inregistrat dupa cel de-al doilea razboi mondial un declin evident, considerat de multi drept un preambul al 1 eradicarii1 ei, in timp ce in ultimele boala nu a incetat sa reprezinte un adevarat flagel social. In plus, in ultimii 10-15 ani s-a inregistrat in intreaga lume o tendinta la recrudescenta a tuberculozei, care afecteaza grav tarile sarace, dar se resimte si in multe din tarile mai favorizate sub aspect economic. Este motivul pentru care 1 Organizatia Mondiala a Sanatatii1 a declarat in 1993 tuberculoza drept o 1 urgenta globala1 pe plan mondial. * caracterul endemic al tuberculozei are ca substrat capacitatea de autoperpetuare a infectiei si bolii. La specia umana bolnava contagiosii difuzeaza larg infectia in jurul lor, dar aceasta ramane de regula latenta, neafectand cu nimic starea de sanatate a celor infectati. Dintre cei infectati o proportie redusa (in jur de 10%) fac imbolnaviri patente devenind la randul lor surse de contaminare. Se creeaza astfel cercul vicios infectie-imbolnavire-noi infectatii, care poate intretine endemia virtual indefinit. Tuberculoza-boala ce afecteaza toate grupele de varsta, dar prioritar pe cele socio-profesional active (15-50 ani) , si, in conditiile unei epidemii neinfluentate de masuri profilactice si curative eficiente, devine o boala cronica, grevata de o letalitate ridicata (pe glob circa trei milioane de decese anual) si generatoare de pierderi economice raspunzatoare. * sub aspect diagnostic descoperirea in timp util a cazurilor de tuberculoza intampina in practica diificultati notabile explicate prin polimorfismul derutant al manifestarilor bolii. Desi localizarea ei preponderenta este cea pulmonara (peste 75% din cazuri) numeroase alte organe si tesuturi pot atinse (pleura, ganglioni limfatici periferici, oase si articulatii, tractus urogenital s.a. ) . Dar, indiferent de localizare, tuberculoza imbraca o gama larga de forme clinice, unele tipice dar numeroase, altele atipice, atat prin tabloul initial, cat si prin tendinta evolutiva (de la forme asimptotice sau torpide, pana la forme acute sau supraacute) . In plus, factorul varsta imprima tabloul clinic al bolii diferente esentiale (ex.: tuberculoza copilului de varsta mica fata de ftizia adultului) .

Nu intamplator tuberculoza nu lipseste din capitolul diagnosticului diferential al marii majoritati a bolilor respiratorii si al unei bune parti a celor extrarespiratorii. Iar faptul ca manifestarile clinice initiale ale bolii sunt de regula nespecifice, constituie un redutabil handicap in corecta lor evaluare de catre nespecialisti si in primul rand de catre medicii din reteaua aistentei primare, care recepteaza, ca prime salon, bolnavii de tuberculoza cu simptome. * sub aspect terapeutic, tuberculoza a fost si inca este o boala greu curabila. Exigentele chimioterapiei antituberculoase moderne, al carei potential curativ se aproprie de 100%, nu pot fi decat cu mari eforturi realizate in practica. Faptul ca tratamentul eficient are o durata cu mult mai mare decat a celui aplicat in infectiile comune (luni, fata de zile) constituie un prim impediment, iar necesitatea imperioasa de a-l prelungi mult dupa disparitia oricarei manifestari clinice, un al-doilea, si probabil cel mai important. Trasaturile particulare mai sus mentionate au determinat la inceputul secolului trecut, cand prevalenta tuberculozei se afla in Europa si in intreaga lume la un novel foarte inalt, desprinderea din trunchiul medicinii interne a unei noi specialitati. Ftiziologia, al carei obiect era studiul tuberculozei, nu numai ca entitate cilinica, dar si ca entitate epidemiologica, reclamand masuri sistematice de prevenire si combatere la scara comunitara. Dupa al doilea razboi mondial, prin extensie la intreaga patologie respiratorie, ftiziologia a devenit Pneumoftiziologie, sau in multe tari, Pneumologie. Tuberculoza nu a incetat insa sa reprezinte o preocupare de prim plan a specialitatii, vizand in mod special tarile in curs de dezvoltare. La scara internationala coordonarea luptei antituberculoase pe planul difuzarii cercetarii stiintifice si aplicatiile practice ale acesteia au foat asumate inca din primele decenii ale secolului XX de Uniunea Internationala contra tuberculozei (UICTMR=Union Internationale contre la Tuberculose et les Maladies Respiratoires sau IUATL=International Union against Tuberculosis and Lung Diseases) . Dupa al doilea razboi mondial si-a inceput activitatea, in cadrul ONU, 1 Organizatia Mondiala a Sanatatii1 (OMS=Organisation Mondiale de la Sante, sau WHO=Work Health Organization) care, prin sectorul sau de tuberculoza si in stransa colaborare cu UICMR, constituie la ora actuala autoritatea de referinta privind evaluarea si promovarea luptei antituberculoase pe intregul glob.

Istoric
Spre deosebire de alte boli infectioase a caror contagiozitate a fost din toate vremurile unanim recunoscuta, ideile despre contagiozitatea tuberculozei au fost contradictorii, in functie de epoci si tari. Din cartile sanscrite reiese faptul ca indienii vechi cunosteau contagiozitatea ftiziei, interzicand astfel Brahmanilor sa se casatoreasca cu femei in familia carora existau suferinzi de aceasta boala. Faptul ar putea fi interpretat si in sensul conceptiei 1 ereditare1 a bolii, dar in 1 Vede1 (anii 1500-1000 i.e.n.) , se fac aluzii si la anumiti 1 germeni care raspandesc boala1 ai care ar trebui indepartati din organism. Herodot povesteste ca in Persia, ftizicii erau izolati(deci considerati contagiosi) interzicandu-li-se a intra in cetate si a trai in colectivitate. Din epoca lui Hipocrat se pastreaza relatari nemedicale din care rezulta ca tuberculoza era considerata boala contagioasa; intr-un discurs frecvent citat al retorului Isocrate(436-338 i.e.n., sec. IV i.e.n.) cu ocazia unui proces de mostenire, se aminteste de exemplu ca mostenirtorul ar fi invocat in sprijinul cauzei sale, adica al pretentiilor asupra mostenirii, riscul pe care si l-a asumat ingrijind in timul vietii pe decedat, pe nume Trasylochus, 1 stiut fiind ca cei mai multi care au ingrijit aceasta boala au devenit victimele ei1 . Hipocrat insusi(460-370 i.e.n.) nu vorbeste nicaieri despre contagiozitatea tuberculozei, pe care scoala sa o considera ca boala ereditara ( 1 orice ftizic naste dintr-un ftizic1 ) ; el descrie totusi, in insula Thasos, o 1 epidemie1 de tuberculoza, pe care o pune in legatura cu diversele 1 stari meteorologice1 care s-au succedat in insula respectiva. Aristotel(334-322 i.e.n.) in 1 Prelegomenele1 sale explica transmiterea ftiziei, cu rara intuitie, prin 1 aerul morbifer1 pe care il exhala bolnavii in jurul lor. Galenus atragea atentia si el ca este 1 periculos sa locuiesti cu cei ce sufera de tabes1 (numele latinesc al ftiziei) si explica raspandirea tuberculozei in Roma din acea vreme prin contagiozitatea cunostuta a bolii. Codexurile germane medicale (Codexul din Leipzig, sec. XIII) enumera tuberculoza intre alte boli contagioase cu mare raspandire. In Codexul 317, publicat de Sudhoff, tuberculoza este mentionata ca prima boala de care trebuie sa te feresti si care se ia prin 1 trecerea aerului impur1 de al un om la altul. In 1 Regimen Sanitatis Sulernitatum1 , 1 Biblia1 in versuri a scolii medicale de la Salermo din secolul XVI, in care se subliniaza contagiozitatea bolii(pusa in rand cu scabia si pediculoza) ; 1 febris acuta, ftisis, scabies, pedicon, sacer ignis; anthrax, lippa lepra, -nobis contagia praestant1 . Cel dintai care afirma clar, desi fara o dovada stiintifica, natura infecto-contagioasa a tuberculozei este Fracastorius din Verona, precursor inspirat al epidemiologiei moderne, care in cartea sa 1 De contagione et contagiosis Morbis1 din 1546, intr-un capitol special 1 despre ftizia contagioasa1 arata ca boala se transmite prin mici corpusculi invizibili ( 1 seminaria contagionis1 ) pe care ii elimina bolnavii si care au 1 o afinitate electiva pentru substanta pulmonara1 ; ca sanatosii se pot imbolnavi de la acestia si ca hainele, lenjeria de pat si alte obiecte ale bolnavilor pastreaza 1 principiul infectant1 si 1 pot sa transmita boala timp de doi ani1 . Lucrul cel mai important in atacarea acestei boli, subliniaza el, este sa 1 combati germenii si sa te opui contagiunii1 .

Montanus (1488-1550) profesor la Pavia si contemporan al lui Fracastorius, semnaleaza ca ftizia se ia si prin piele 1 calcand cu picioarele goale pe sputa unui ftizic1 , si recomanda evitarea acestui pericol. Sunt cunoscute insa si o serie de prescriptii si masuri 1 profilactice1 rudimentare. Astfel, pentru hindusi, tuberculosii erau considerati a fi 1 impuri1 . In secolul al-XVIII-lea si chiar la inceputul celui de al-XIX-lea, in Spania si Italia existau masuri foarte aspre impotriva contagiunii tuberculozei(arderea efectelor care au apartinut bolnavului) . In aceeasi epoca, in Franta majoritatea medicilor erau anticontagiosi. Transmisibilitatea tuberculozei la animale a fost demonstrata de Villemin in anul 1865, iar agentul patogen a fost descoperit de Robert Koch in anul 1882, gratie perfectionarii tehnicilor aduse tehnicii bacteriologice de scoala lui Pasteur. Robert Koch preconizeaza primul plan de profilaxie rationala a tuberculozei, prin suprimarea si sterilizarea expectoratiei bolnavului de tuberculoza. In anul 1888, are loc la Paris, primul congres international de tuberculoza si cu aceasta ocazie se decreteaza caracterul contagios al acestei boli, recomandandu-se masuri de profilaxie individuala si colectiva. Un an mai tarziu, in anul 1889, intr-un raport intocmit de Grancher, sunt formulate principalele masuri profilactice care, treptat, incep sa si fie publicate: izolarea, sterilizarea sputei, consumul laptelui fiert etc. Dupa primul razboi mondial, masurile de profilaxie se intensifica si se ectind aproape in toate tarile. In anul 1921, in momentul implinirii a 39 de ani de la desoperirea bacilului tuberculozei, doi cercetatori francezi pe nume Albert Calmette si Camille Guϑ rin, ofera lumii prima arma antituberculoasa: vaccinarea antituberculoasa-vaccinarea BCG. Paralel cu vaccinarea BCG se amelioreaza metodele de dispensarizare, iar in 1936 Manuel de Arbeu initiaza metoda depistarii precoce a tuberculozei pulmonare prin radio-fotografie. In ultimele decenii, profilaxia tuberculozei inregistreaza progrese considerabile prin aplicarea chimioterepiei si chimioprofilaxiei antituberculoase.

Scurt istoric in Romania
In Romania, primele masuri organizate de profilaxie antituberculoasa, au fost luate la inceputul secolului trecut, mai exact in anul 1901, cand se infiinteaza 1 Societatea pentru profilaxia tuberculozei1 ( avandu-l drept presedinte pe domnul Petrini, in Galati) si isi incepe activitatea primul dispensar antituberculos la spitalul Coltea, in anii urmatori deschizandu-se primele sanatorii de cura si ixolare la: Filaret, Bisericani, Barnova, iar in Ardeal, Sanatoriul Geoagiu isi incepe efectiv activitatea in anul 1908.

Rolul asistentului medical

Rolul esential al asistentului medical in ingrijirea pacientului cu tuberculoza pulmonara consta in a ajuta persoana bolnava sa-si recastige sanatatea prin indeplinirea sarcinilor si a cunostintelor necesare. Asistentul/asistenta trebuie sa indeplineasca aceste sarcini astfel incat pacientul sa-si recastige independenta in cel mai scurt timp. - este alaturi de indivizi si colectivitate in vederea promovarii unor conditii mai bune de sanatate si de viata; - stabilirea unor relatii de incredere intre asistent, respectiv pacient si rudele sale; - administrarea tratamentului prescris de medic in foaia de observatie a pacientului; - prelevarea produselor fiziologice si patologice ce vor fi trimise ulterior laboratoarelor; - masurarea, inregistrarea si interpretarea functiilor vitale (respiratie, puls, tensiune arteriala si temperatura) in foaia de observatie; - observarea la pacient a modificarilor provocate de boala si tratamentul administrat si transmiterea lor medicului curant; - informarea pacientului privind simptomele, evolutia, tratamentul si profilaxia bolii; - asigurarea conditiilor de mediu ambiant favorabile vindecarii.

Studii de caz

Dagnostic de ingrijire: domnul V. L. in varsta de 60 ani, pensionar, fost inginer de constructii, recadere tuberculoza pulmonara, fumator, diabetic. Pecientul are probleme grave cu alcoolul. Nevoia de a comunica Obiective Interventia asistentului medical -observarea comportamentului pacientului; -depistarea unor deficiente senzoriale si motorii, tulburari auditive, vizuale, locomotorii endocrine; -comunicarea in conditii normale cu pacientul; -observarea comunicarii perturbate. -ingrijirea patului si a anexelor sale; -schimbarea pozitiilor in pat si mobilizarea pacientului; -efectuarea exercitiilor fizice premise; -determinarea si inregistrarea valorilor functiilor vitale in repaus si efort. -imbracamintea si incaltamintea conform varstei; -imbracare/ dezbracare in diferite situatii de boala/normalitate. Evaluare -pacient constient si independent in desfasurarea activitatilor cotidiene; -pacientul este capabil sa-si exprime nevoile, parerile, dorintele; -nivelul optim al cunostintelor legate de boala.

--informarea pacientului despre boala, evolutie, investigatii, tratament si profilaxie; -stabilirea unei comucari eficiente cu pacientul; -pacientul sa demonstraze cresterea abilitatii de a comunica; -pacientul sa comunice zilnic propriile observatii; -pacientul sa-si corecteze din timp problemele de vedere. de a se misca si de -pacientul sa-si mentina o a avea o buna buna pozitie si sa deplaseze postura fara dificultate; -sa-si amelioreze pozitia prin exercitii fizice; -sa-si cunoasca toleranta la efort si sa-si dozeze efortul.

-pacientul mentine o postura corecta conform varstei; -pacientul efectueaza exercitii fizice conforme cu toleranta sa la efort; -valorile functiilor vitale si inregistrarea lor.

de a se imbraca si -pacientul sa se dezbraca poata/dezbraca singur, incalta/descalta singur; -pacientul sa-si poata schimba lenjeria singur; -pacientul sa-si aleaga haine corespunzatoare momentului sau rolului detinut; -manifestarea interesului pacientului fata de haine si incaltaminte. de a mentine -pacientul isi va asigura tegumentele curate curatenia corporala; si integre -pacientul va fi capabil de autoingrijire;

-pacientul sa imbraca/ dezbraca si incalta/descalta singur; pacientul nu manifesta un interes deosebit fata de haine si incaltaminte; -pacientul se imbraca conform varstei, anotimpului si activitatii efectuate. -pacientul isi asigura singur igiena corporala; -pacientul efectueaza igienice zilnice:

-ingrijiri igienice corporale; -observarea aparitiei unor manifestari: edem,

-ajutarea pacientului activitatile igienice.

de a respira

in tulburari de coloratie, leziuni de grataj, eruptii, tulburari de sensibilitate sau alte modificari; -efectuarea igienei mediului ambiant. -pacientul isi va mentine -supravegherea functiei functia respiratorie optima si respiratorii si caile respiratorii permeabile; circulatorii pentru o -pacientul nu va prezenta buna oxigenare; dispnee; -notarea in foaia de -pacientul va expectora usor; observatii a valorilor -pacientul va prezenta un temperaturii, pulsului, ritm respirator regulat tensiunii arteriale si a evitand mediul poluant. respiratiei; -asigurarea conditiilor de mediu si igiena si a vestimentatiei corespunzatoare.

ingrijirea cavitatii bucale, a unghiilor si a parului.

-pacientul nu prezinta dificultati respiratorii; -pacientul nu prezinta semne de hipoxie; -valorile semnelor vitale nu prezinta modificari patologice.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful