P. 1
Obtinerea Vitelor de Vie Nealtoite

Obtinerea Vitelor de Vie Nealtoite

|Views: 32|Likes:
Published by curiosius
tutorial
tutorial

More info:

Published by: curiosius on Mar 18, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/17/2013

pdf

text

original

Obţinerea viţelor de vie nealtoite.

Înmulţirea viţei de vie hibride
Viţele nealtoite, cunoscute mai mult sub denumirea de viţe indigene sau viţe pe rădăcini proprii, sau viţe hibride, se produc pentru plantarea terenurilor nisipoase, fără structură, imune la filoxeră. Recoltarea şi fasonarea coardelor. Pentru producerea viţelor indigene, trebuie să se asigure din toamnă, numărul necesar de coarde. Ştiind că dintr-o coardă se obţine, in medie, un butaş de viţă indigenă, înseamnă că pentru fiecare hectar de şcoală de viţă indigenă de cca 150.000 de viţe trebuie recoltate tot atîtea coarde. Socotind că de pe 1 ha vie indigenă se pot recolta 21.000 coarde (7.000 butuci x 3 coarde), iar de pe 1 ha de vie altoită 15.000 coarde (5.000 coarde x 3 coarde), rezultă că pentru 1 ha de scoală de viţe sunt necesare in medie 7 ha vie indigenă sau 10 ha vie altoită. Recoltarea coardelor butaşi trebuie facută toamna, după caderea frunzei, fie din plantaţiile mamă, înfiinţate odată cu pepiniera, fie din viile altoite sau indigene, recunoscute şi inventariate ca plantaţii furnizoare de coarde. După recoltare, coardele se leagă in pachete de cîte 100 bucăţi, se etichetează, se stratifică în nisip şi se îngrijesc peste iarnă. Fasonarea butaşilor. Primăvara, înainte de plantare, coardele se scot de la stratificare, se spală de nisip şi se secţionează în butaşi. Butaşii folosiţi au lungimea de 50-65 cm lungime. Butaşii fasonaţi la această lungime au dat cele mai bune rezultate la înrădăcinare. Compensarea lungimii cerute de plantările adînci se poate obţine pe seama lungimii lăstarului nou crescut din butaş. Dacă această lungime nu este realizată dupa 1 an de creştere, se pot ţine 2 ani în scoala de viţe , obţinîndu-se în acest caz un lăstar lung şi viguros, care poate satisface orice pretenţie de lungime. Grosimea butaşului trebuie să fie de cel puţin 7 – 8 mm. Înălţimea de recoltare a butaşilor de pe coardă joacă un rol deosebit în productivitatea butucilor ce se vor obţine din aceşti butaşi. Acest lucru se explică în felul următor: în cursul vegetaţiei, lăstarii cresc neuniform, avînd perioade de creştere intensive sau lente, în funcţie de condiţiile de climă şi de nutritive a plantei. Ca urmare a acestui fapt, ochii de pe lungimea coardei se formează şi se dezvoltă în condiţii inegale de hrană, căldură, ceea ce duce la o diferenţiere a lor din punct de vedere calitativ. De aceea butucii obţinuţi din butaşi recoltati de pe diferite înălţimi ale coardei se deosebesc între ei ca vigoare şi productivitate. Din acest punct de vedere, cercetările au arătat că butucii proveniţi din butaşii recoltaţi de la mijlocul coardei au o productivitate cu 21 – 39 % mai mare decît butucii proveniţi din butaşii recoltaţi de la vîrful şi baza coardei. Butaşul se fasonează cu un foarfece bine ascuţit la 0,5 cm sub ochiul de la bază şi 1 cm deasupra ochiului de la vîrf, căutandu-se să se lase atîtea internoduri cîte sunt necesare pentru a realiza o lungime a butaşului de 45 – 50 cm. În acelaşi timp, se îndepărtează de pe butaş copilii şi cîrceii. După aceea, cu ajutorul unui briceag de altoit se orbesc ochii, pornind de la baza butaşului în sus, lăsîndu-se intacţi numai 2 ochi din partea de sus a butaşului, din care vor porni lăstarii. Stimularea înrădăcinării. Este cunoscut că plantarea butaşilor direct în şcoală, fără a-i supune mai întîi unei pregătiri sau tratament special, dă rezultate slabe la înrădăcinare. Aceasta din cauză că între pornirea mugurelui şi pornirea rădăcinilor se scurge prea mult timp. Mugurele din vîrful butaşului, ca urmare a efectului polarităţii şi a faptului că este mai la suprafaşa solului beneficiază de mai multă căldură şi de aceea intră mai repede în vegetaţie decît rădăcinile. Cu cît este mai mare diferenţa de timp între pornirea mugurelui şi cea a rădăcinilor, cu atît numărul butaşilor prinşi este mai redus. Pentru a grăbi formarea rădăcinilor, se folosesc diverse metode, şi anume:

În timpul păstrării sau transportului. Cînd dispunem de gunoi de grajd proaspăt de cal în cantităţi suficiente se pregătesc paturi calde. Aşezarea butaşilor cu vîrful în jos are ca scop să grăbească formarea căluşului la baza butaşului. În acelaşi timp aşezarea butaşilor cu vîrful în jos favorizează efectul polarităţii spre polul bazal al butaşului.12 zile.48 ore de la înmuiere. Înmuierea butaşilor în apă are rostul de a restabili umiditatea fiziologică a butaşului. Preforţarea şi forţarea butaşilor are acelaşi scop de a favoriza şi grăbi formarea căluşului şi emiterea rădăcinilor. în special amidonul. La cei care au suferit mai mult de uscăciune. bine îndesat. de 10 -12 cm grosime peste care se aşează pachetele de butaşi unul lîngă altul cu vîrful în jos.7 metri. bine tasat.5 cm) unde activitatea regeneratoare a celulelor este mai mare. bază şi vîrf. şi să întîrzie formarea mugurilor de la vîrf care fiind situaţi mai adînc în nisip nu au caldura necesarî pentru a intra în vegetaţie.5 metri. În jurul geamurilor se pune gunoi sau pămînt ca să nu pătrundă frigul sub geam. adînc de 1. Preforţarea se consideră terminată la cîteva zile după ce s-a format căluşul în jurul bazei butaşului şi înainte de a apărea rădăcinile. La înmuiere. îngropate. schimbînd apa zilnic. pachetele de butaşi se pun în picioare. fiindcă aceasta poate dizolva şi extrage din ţesuturi o parte din substanţele de rezervă. Pentru aceasta şantul se face lat de 1. Peste şanţ se aşează geamuri de răsadniţe expuse spre sud. Preforţarea se poate face în mai multe feluri după posibilităţile locale . În timpul cît dureaza preforţarea se are grijă să se umezească din cînd în cînd nisipul iar temperatura de sub geam să nu depăşească 35 de grade celsius şi nici să scadă sub 15 grade celsius. Printre butaşi se aruncă nisip jilav pînă ce se completează toate golurile dintre pachete şi dintre butaşi . cu vîrful în sus.în sere. Durata înmuierii depinde de gradul de uscăciune a butaşilor. şi se acoperă cu rogojini de porumb. Se sapă un şant lat de 1. Înmuierea butaşilor în apă. Butaşii se aşează deasupra nisipului în pachete. cu atît mai repede se formează sistemul radicular. Nu se recomandă prelungirea ţinerii butaşilor în apă.30 de grade. după care se acoperă cu un strat de circa 5 cm de nisip umed toţi butaşii puşi la preforţare.- Reîmprospătarea tăieturii de la baza butaşului. nisipul de pe baza butaşilor se încălzeşte şi provoacă căluşarea. Văruirea părţii superioare a butaşului cu lapte de var.În felul acesta se crează o diferenţă de temperatură între cei doi poli ai butaşului. răsadniţe sau paturi calde. care în acest caz este mai aproape de căldură. Metoda se bazează pe crearea diferenţei de temperatură dintre cei doi poli ai butaşului. 4 metri şi lung după cantitatea de butaşi ce urmează să fie supusă preforţării. La această temperatură preforţarea este terminată în 10. Peste acesta se aşterne un strat de nisip amestecat cu mraniţă sau cu rumeguş în grosime de circa 12 cm. în bazine cu apă. Întarzierea pornirii mugurilor din varful butaşului. înmuierea se poate prelungi şi 3 – 4 zile. . dar şi de caracterul ei. se poate realiza prin: Reîmprospătarea secţiunii de la baza butaşului. Preforţarea şi forţarea. În şanţ se pune un strat proaspăt de gunoi de cal. Cu cît apare mai devreme căluşul la suprafaţa secţiunii. Ziua cînd este prea cald geamurile se umbresc iar noaptea cînd este mai frig se acoperă menţinîndu-se pe cît posibil o temperatură de 20. Muşuroirea butaşului imediat după plantare. Pe fundul şantului se aşează un strat de nisip jilav. în aşa fel încît apa să acopere 1/3 din lungimea lor. retabilirea se face în 24. 5 metri şi adînc de 0. Datorită razelor solare ce străbat ziua prin geam. făcută chiar în momentul plantării favorizează apariţia şi dezvoltarea ţesuturilor noi ( căluşarea ) şi formarea rădăcinilor ce iau naştere din cambiu. Deci şi aici metoda se bazează tot pe crearea diferenţei de temperatură între cei doi poli ai butaşului. La butaşii care nu au suferit mult de uscăciune. Viteza de formare a căluşului şi rădăcinilor depinde nu numai de executarea tăieturii de reîmprospătare a secţiunii. gros de circa 0. pentru stimularea creşterii şi dezvoltării rădăcinilor.9 metri şi lung după nevoie şi cantitatea de butaşi care o avem. Această tăietură trebuie făcută aproape de ochiul de la bază (0. În localităţile mai deficitare în gunoi proaspăt de cal. preforţarea butaşilor se poate face în nisip. Tratarea butaşilor cu substanţe chimice. Dupa preforţare butaşii se trec la plantare în biloane. butaşul poate pierde o parte din apa ţesuturilor.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->