P. 1
Africa Centrala

Africa Centrala

|Views: 220|Likes:
Published by Alina Stoicea
Distributia spatiala a populatiei globului
Distributia spatiala a populatiei globului

More info:

Categories:Types, School Work
Published by: Alina Stoicea on Mar 18, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

10/24/2013

pdf

text

original

Africa Centrala

Distributia spatiala a populatiei globului
Distributia populatiei mondiale releva puternice inegalitati spatiale, rezultat al unui lung process de evolutie si a unor influente diverse. Din suprafata totala a uscatului, respective 135.000 milioane kmp, doar 1/3 este locuita, regiuni slab populate sau de vid demografic alternind cu mari concentrari umane, marea diversitatea distributiei populatiei fiind dovedita de astfel si de analiza datelor statistice. La nivelul continentelor atrage atentia Asia, care concentreaza aproximativ 60% din populatia mondiala pe un teritoriu care reprezinta doar 30% din suprafata unscatului, fata de Africa care detine 14% din populatia mondiala , America 13% sau Europa 9% din populatia mondiala. Lumea Veche este de departe mult mai populate decat Lumea Noua, Europa si Asia detinand impreuna aproape trei sferturi din populatia mondiala. Distributia populatiei in functie de latitudine releva, de asemenea, diferentieri importante: 90% din populatia planetei traieste in emisefera Nordica, respective 45%, intre 20° si 40° latitudine N si 30% intre 40° si 60° latitudine N. Concentrare uscatului in emisfera boreala explica aceasta disimetrie in ceea ce priveste distributia populatiei , cat si faptul ca noua din zece locuitori ai planetei traiesc aici. Lunad in considerare cele expuse mai sus, utem afirma ca, mai mult de jumatate din populatia mondiala traiese intre 20° si 60° latitudine N si mai ales in Lumea Veche.

Africa Centrala-densitatea populatiei Tara Angola Camerun Centrafricana(Rep) Ciad Congo R. Dem. Congo Guineea Ecuatoriala Gabon Sao Tome si Principe Africa Centrala Populatia(mil loc.) 2011 19.6 20.1 5.0 11.5 4.1 67.8 0.7 1.5 0.2 131 Suprafata (mii kmp) 1246,7 475 620 1284 342 2345 28.1 268 1.0 Densitatea (loc/kmp) 15.7 42.3 8.0 8.9 11.9 28.9 24.9 5.6 200 38.4

In Africa Centrala densitatea populatiei variaza intre slab si moderat, fiind valorii de aprox 38 loc/kmp.

Factorii distributiei spatiale a populatiei (Africa Cenrala)
Factorii care influenteaza distributia spatiala a populatiei cunosc o mare diversitate, uneori fiind foarte complicat de evaluat rolul jucat de fiecare dintre acestia, deoarece factorii explicative nu sunt peste tot aceiasi, iar relatiile dintre ei sunt greu de stabilit. Acestia sunt de 3 feluri: -factori naturali -factori istorici -factori economici Factori naturali: -conditiile climatice – in Africa Centrala in unele regiuni precum Gabon, Congo, o parte din R. Dem. Congo si Guineea Ecuatoriala –are un climat intertropcal cu caldura constanta si ploi de iarna. Iar Republica Central Africana , Camerun si partea de S a Ciad-ului –are o clima intertropicala cu umiditate si si caldura permanenta. Datorita acestui tip de climat Africa Centrala are de suferit mai ales din punct de vedere al sanatatii, de aceea pondere de viata este de aprox. 40 de ani. Vegetatia - este predominant o vegetatie xeromorfa de semidesert , desert( Angola, Ciad) si o vegetatie de savane , paduri rare si de mangrone( in mici puncte din unele regiuni). Soluri- in Africa Cenrala predomina solurile lateritice si rosii-brune si solurile de savanna.

Africa Centrala este o regiunea cu conditii de clima dificile, de aceea vegetatia are foarte mult de suferit, nici solurile nu sunt prielnice dezvolatrii unei regiuni agricole. Factori istorici: a) -vechimea popularii b) -migratiile populatiei a) Pentru cea mai mare parte a globului, prezenta umana este foarte veche, si cu toate ca este dificil de reconstituit ocuparea treptata a planetei, etapele esentiale sunt cunoscute. Unii antropologi considera locul antropogenezei (transformarea omului din maimuta) Africa, altii Asia, iar altii Asia si Africa. Leaganul omenirii se considera acea arie probabila unde la sfarsitul Tertiarului si inceputul Cuaternarului, s-a desfasurat procesul antropogenezei. Aceasta corespunde zonei calde Eur-Asi-Africane, adica acelei regiuni locuite de vechile maimute antropoide superioare, precum si zonei temperate actuale, care se intinde la sud de paralela de 500 latitudine nordica, zona care atunci (sfarsitul Tertiarului - inceputul Cuaternarului), apartinea tot climatului cald. Rezulta ca aria antropogenezei se suprapune zonelor centrale si sudice din Europa, Asia si Africa. De aici s-a desfasurat popularea lenta, relativ intermitenta, sporadica, la inceput cu caracter nomad, stavilita de opozitia elementelor mediului geografic (munti, ape curgatoare, paduri, mlastini, mari si oceane), largind continuu limitele ariei locuite de om. In Africa omul actual ajunge intre anii 37.000 si 34.000 i.Hr. patrunzand prin nord-est, respectiv istmul Suez sau stramtoarea Bab-el-Mandeb, transformata in istm, ca urmare a scaderii nivelului marii in perioadele reci. b) In cursul secolului al XIII-lea, Eurasia este marcata de invaziile mongole, iar la sfarsitul secolului al XV-lea, descoperirea Lumii Noi a deschis calea unor importante fluxuri migratorii, ce au modificat repartitia populatiei mondiale. Intre secolele XVI-XIX, prin comertul cu sclavi au fost dizlocate din Africa circa 12 milioane de negri pentru a fi folositi ca mana de lucru pe plantatiile din America. Fluxurile migratorii au capatat amploare insa in cursul secolelor XIX si XX. Emigratia Indiana spre Africa Centrala a dislocate 2-3 mil de locuitori. In concluzie, migratiile au jucat un rol important in modificarea distributiei spatiale a populatiei mondiale contribuind fie la umanizarea spatiului geografic, fie la reducerea inegalitatilor existente in repartitia populatiei. Diferentele demografice sunt considerabile in prezent, deoarece populatiile lumii se afla in stadii diferite de evolutie, unele state prezentand o crestere naturala accentuata, ce depaseste 3,5% pe an, in timp ce altele au o fertilitate redusa, cresterea naturala fiind aproape nula. Nivelul cresterii demografice a avut o influenta probabila asupra distributiei populatiei mondiale. Astfel, China, subcontinentul indian, Japonia si Europa au cunoscut o crestere rapida a numarului

populatiei in decurs de mai multe perioade, in timp ce in alte parti ale lumii, ca in Africa, de exemplu, unde densitatile sunt mai reduse, cresterea demografica a fost scazuta sau nula, in ciuda faptului ca au fost populate de timpuriu.

Factori economici: -resursele minerale si energetice -progresul ethnic si inovatia.

Angola

Pozitionare: Este aşezată în SV Africii, pe coasta Atlanticului, la S de fluviul Congo. Limite: Namibia (Africa de Sud-Vest, la S), Zairul (N şi NE), Zambia (E). Factori fizico-geografici: Este a 7-a tara ca marime din Africa cu o sup. de 1.246.700 km si o densitate a populatiei redusa de 15,7 loc / km2. Angola este formată dintr-un platou înalt (peste 1.000 m). Pe coastă, se întinde o câmpie lagunară in care este concentranta majoritatea populatiei. În N, câmpia este lată de 240 km, apoi se îngustează. In spatele campiei se inalta muntii interiori ai Angolei cu altitudini cuprinse intre 1000 - 1800 m ce acopera 65% din teritoriul tarii, iar in in partea centrala se afla o regiune dominata de podisuri inalte precum Luanda.
2

Apele sunt bogate cantitativ şi repezi, cu căderi de la înălţimi mari, izvor important de energie hidroelectrică mai ales în preajma capitalei Luanda şi a oraşului Matala. Râurile: Cwanza, Cuanga, Cuando, Cuene, Cuito, cu excepţia cursului inferior al Cwanzei, nu sunt navigabile. Clima este tropicala cu doua anotimpuri unul cald si ploios si altul uscat si mai rece. Regiunile din E si S sunt mai putin populate in comparatie cu cele din N si din zona platourilor centrale unde cantitatea de precipitatii este mai mare si solul mai fertil. Ca vegetatie domina padurile tropicale umede si savanele, ambele adapostind o fauna extrem de variata (multe specii de păsări, maimuţe, şacali, lei, elefanţi şi rinoceri). Populaţia este compusa din negri bantu in proportie de 98%, restul fiind mulatri si albi. Rata natalităţii, 47,5‰ a mortalităţii 20,2‰, iar speranta de viata este de 39 de ani pentru barbati

si 41 de ani pentru femei. Populaţie urbană 31,5%. Densitatea maximă este în zona centrală, (Huambo, Matal) de-a lungul căii de comunicaţie cu Zairul, care împarte ţara în două părţi aproximativ egale. Alte orase in care densitatea este mai mare sunt Lobito, Namibe situate pe coastă si Benguela situata langa Atlantic. Aici densitatea este de 3-5 ori mai mare decât în medie pe km2. Populaţia este ocupată în special cu agricultura, cu precădere în cultura cafelei fiind principala bogăţie. Resurse şi economie: Resurse variate şi importante. În afara pământului fertil, a pajiştilor bogate, pentru păşunat, există zăcăminte de petrol şi de diamante, care constituie 95% din export. Producţie de energie electrică bazată pe hidroenergie; industria lemnului, a mineritului, a făinii de peşte. Productia de cafea, cea mai importantă pe ansamblul economiei, a scăzut de câteva zeci de ori, în urma conflictelor armate de după 1975-1976 şi în urma naţionalizării marilor companii particulare când, după model marxist, s-a început construirea socialismului. Alte resurse: trestie de zahăr, nuci de cocos (pentru ulei), porumb; bovine, ovine, porcine. Transporturile: Aeroporturi: la Luanda, Lobito şi Namibe, pe coastă; la Huambo. O importantă reţea de căi ferate, care legau Angola de Zambia şi Zimbabwe, este astăzi aproape distrusă.

Istoria: A fost descoperita de navigatorul portughez Diego Cao in 1482, iar dupa 1520 a fost transformata in colonie lusitana. Interiorul regiunii era impartit intre diferite regate africane care initial au ramas independente si aveau drepturi politice egale. In 1956 se constituie Miscarea Populara pentru eliberarea Angolei care declanseaza in 1961 lupta armata impotriva autoritatilor coloniale. In 1975 se declara Replublica Populara Angola ce declanseaza un razboi civil intre fostele miscari anti-coloniale. Dupa 16 ani neintrerupti de razboi se inregistreaza o scadere a populatiei de aproximativ 500.000 de oameni

Republica Congo
Pozitionare: Congo este aşezat în Africa ecuatorială de V. Limitele: Camerun, Rep. Centralafricană (N), Zair (E şi SE), Angola (S), Oc. Atlantic (SV), Gabon (V). Factori fizico-geografici: Străbătut de Ecuator, Congo face parte din podişul central african care coboară în trepte spre ocean. Coasta este o câmpie joasă. Spre V, paralel cu Oceanul Atlantic, lanţuri muntoase de mică înălţime (700-1.000 m). În E; datorită fluviului Congo (Zair) şi a afluenţilor săi, Oubangi şi Sangha, se întinde o câmpie vastă, mlăştinoasă. Clima este ecuatorială, cu o temperatura medie in jur de 25oC in anotimpul ploios si 20oC in cel secetos. Precipitaţiile, între 1.200-1.700 mm/an. Flora este formata din pădurile bogate, de esenţă preţioasă, ce se întind pe 2/3 din teritoriu. Fauna este variată formata din gorile, pisici sălbatice aurii, elefanţi.

Populaţia este formată din negri bantu şi sudanezi, care înglobează o multitudine de grupe etnice. Natalitatea este de 28,6‰ , mortalitatea de 14,5‰ iar sporul natural de 14,1‰. Speranta de viata la barbati este de 49 de ani, iar la femei de 51 de ani. Majoritatea populatiei traieste in regiunile de S ale tarii in orase precum: Loubomo, Nkayi circa 60% fiind concentrata in capitala Brazzavile si zonele adiacente, in orasul-port la ocean Pointe-Noire si de-a lungul caii ferate care leaga cele doua orase. Resurse şi economie: Congo dispune de resurse variate de paduri tropicale, petrol, minereu de fier, cupru, sare de potasiu, aur, fosfati si multe altele, dintre care cele mai exploatate fiind primele doua resurse precizate. Cu toate acestea dezvoltarea economica a tarii dupa obtinerea independentei a fost lenta. Problemele cu care se confrunta sunt saracia, somajul in masa, infrastructura aproape inexistenta si datoria externa. Economia (agricultura în special) sunt epuizate de experienţa marxistă a ultimelor trei decenii.). Istoria: Regatul Congo s-a format in sec. XIII si a avut apogeul in sec. XVI. Ulterior a fost ocupat de francezi , iar in 1886 se uneste cu Gabonul in Congo Francez apoi face parte din Africa Ecuatoriala Franceza. In perioada coloniala Republica Congo a fost puternic influentata si modelata de cultura franceza. Dupa obtinerea independentei in 1960 puterea a fost preluata initial de liderii politici marxisti care au impiedicat dezvoltarea tarii, prosperitatea economica si progresul. Din cauza grevei crizei economice si sociale, viata politica a tarii ramane destul de instabila degenerand in ciocniri armate ( la Brazzavile - 1993) ce se transforma in razboi civil intre 1998 - 1999. Intr-o economie ruinata de indelungatul razboi civil 70% din populatie traieste sub pragul saraciei.

Gabon
Pozitionare: Este aşezat în partea central-vestică a Africii, în bazinul râului Ogooue, de o parte şi de alta a Ecuatorului. Limite: Guineea Ecuatorială (NV), Camerun (N), Rep. Congo (E şi S), Oc. Atlantic (800 km) S. Factori fizico-geografici: Gabonul este o ţară muntoasă. Pe coasta Oc. Atlantic se întinde o fâşie de câmpie (lagunară în V). Se disting 3 zone: câmpia, podişul şi munţii. Câmpia joasă a litoralului (sub 300 m), care se întinde pe valea fluviului Ogooue şi a afluentului său N'Gounie. Podişul, străbătut de văi cu râuri şi cursuri fluviale, porneşte de la câmpia de coastă şi se întinde spre nordul şi estul ţării, pătrunzând şi într-o parte sudică. Munţii: în centrul ţării, Mt. Ybunyi (1.575 m), cel mai înalt din Gabon, Munţii de Cristal (cca. 1.000 m), Chaillu, Achango. Debitul apelor este constant ridicat, fluviul Ogooue este navigabil pe cursul inferior. Clima este tipic ecuatorială: caldă şi umedă. Temperatura medie 22°-30°C. Perioadele ploioase alternează cu cele uscate. Precipitaţiile 1.800 mm/an-2.700 mm/an. Floră şi faună: Gabonul este acoperit în întregime de păduri dese, cu lemn preţios (okoume, limba, abanos, acaju) iar in podiş predominata fiind savana. Faună foarte variată, 80% din cimpanzeii şi gorilele Africii se află aici.

Populaţia majoritara este formata din negri bantu (fang, eshira, adouma, mbede), pigmei, în străfundurile pădurilor. Gabonul este tara cu cea mai mica densitate a populatiei din Africa Centrala, majoritatea populatiei ( 5,7 locuitori/km2 ) fiind centralizata în zona rurală; maximă concentrare în zonele miniere sau de exploatare a lemnului şi în apropierea fluviilor. O imensă parte a teritoriului este nelocuită: munţii şi pădurile. Rata natalităţii: 38,5‰, a mortalităţii: 14,3‰. Rata populatiei urbane: 49%. 7% din populatia adulta a tarii este suferinda de SIDA iar 62% traieste sub pragul saraciei. Resurse şi economie: Cele mai importante sunt resursele forestiere (lemnul preţios); cacao, cafea, papas, porumb, banane, manioca. Resurse miniere: mangan, fier, uraniu, aur, diamante, petrol. Industria extractivă de petrol, mangan, uraniu; a lemnului (locul al 2-lea în Africa), energia electrică. Un mare exportator mondial de lemn preţios, petrol, mineral de mangan. Oraşe: Port Gentil, Lambarene, Moanda-Mounana, Franceville. Istoria: Cei mai vechi locuitori sunt, probabil, pigmeii. În evul mediu este populat de triburi bantu. În 1471-1473 litoralul este cercetat de portughezi, iar în 1839 francezii încep să se aşeze în estuarul fluviului Gabon astfel dezvoltandu-se comerţul cu fildeş şi abanos. În 1849, sclavii eliberaţi fondează oraşul Libreville. Ocupat de francezi în 1886, Gabon devine colonie, este unit cu Congo Francez (1888-1904); apoi inclus în Africa Ecuatorială Franceză (19101958). În 1956 colonia devine autonomă, în 1958 este proclamată Republica Gaboneză, iar în 1960 este declarată independentă. În 1990, după decenii de partid unic, se instaurează pluralismul politic. În 1993, alegerile sunt contestate de opoziţie.

Guineea Ecuatoriala
Pozitionare. Este aşezată în partea central-vestică a Africii. Este alcatuita dintr-o parte continentala si una insulara . Limitele teritoriului Continental: Camerun (N), Gabon (E şi S), Oc. Atlantic, Golful Guinea Factori fizico-geografici: Este formata din doua parti distincte una continentala, Mbini cu podisuri si munti scunzi (1525m) si o parte insulara alcatuita din munti vulcanici ce depasesc 3000m (Ins. Bioko). Portiuni intinse din interiorul tarii sunt acoperite de paduri tropicale dese (45% din suprafata) nelocuite din punct de vedere antropic. Clima este ecuatorială, cu o temperatură medie anuală de 25°C si cu precipitatii extrem de abundente (10.000 mm/an). Floră şi faună: Guinea Ecuatoriala este bogata in păduri de lemn preţios (okoume, mahon, nuc). Faună bogată, specifică pădurii ecuatoriale: broaşte ţestoase, balene. Populaţia: este formată din negri bantu şi europeni. Peste 80% din populaţie se află în partea continentală dar densitatea este mai ridicata in Ins. Annobon (171 loc/km2) si Ins. Bioko (48 loc/km2), unde se afla si capitala Malabo. Rata natalităţii: 41‰, mortalitatea: 16,2‰.

Populaţia urbană 42%. Speranta de viata este de 52 de ani la barbati si 57 de ani la femei. Resurse şi economie: Aflata multa vreme in topul celor mai sarace tari ale lumii, a facut eforturi considerabile pentru dezvoltare in ultimul deceniu al secolului XX cu asistenta internationala FMI. Se remarca prin extractia petrolului si a gazelor naturale, petrolul asigurand 90% din valoarea exporturilor. Este exploatat din greu si lemnul pretios (okume). Agricultura concentreaza cea mai mare parte a populatiei active ( culturi de arbori de cacao si cafea). Istorie: Insulele Fernando Poo şi Annobon sunt descoperite de navi gatorii portughezi în 1469 şi 1471; sunt cedate Spaniei în 1778 (tratatul de la EI Pardo). La jumătatea sec. al XIX -lea, spaniolii ocupă teritoriul continental african (Rio Muni) din dreptul celor două insule numindu-se împreună Guineea Spaniolă. În 1959, aceasta devine „provincie spaniolă”. În 1964 obţine autonomia, în 1968 îşi proclamă independenţa, sub numele de Guineea Ecuatorială. În 1973 începe lupta pentru alegeri legislative pluraliste. Se instituie un regim de dictatură sângeroasă. Se rup legăturile cu Spania, o treime din populaţie emigrează. În 1979, lovitură de stat, puterea este preluată de Consiliul Militar Suprem. Se restabilesc legăturile cu Spania. În 1992,Guineea Ecuatorială se angajează într-un regim pluralist.

Sao Tome si Principe
Pozitionare: situata la 300 km de tarmul vestic al Africii. Factori fizico-geografici: Este un stat insular format din doua insule de origine vulcanica cu altitudini de 2240m ( Sao Tome ) si 948m ( Principe ). Desii nu au fost inregistrate eruptii in istoria apropiata nenumeratele cratere si piscuri acoperite de lava ne indica faptul ca activitatea vulcanica de aici este recenta iar vulcanii de pe insula nu sunt considerati stinsi. Clima este ecuatorială, cu precipitaţii bogate (1800 - 2500 mm/an). Flora şi fauna: Vegetaţia este luxuriantă, tipic ecuatoriala dar sa redus semnificativ ocupand astazi 28% din supragata tarii in favoarea terenurilor agricole. Faună specifică pădurilor ecuatoriale umede: diverse specii de maimuţe, de reptile, de păsări viu colorate. Populaţia este alcatuita din negri bantu in proportie de 90% si mulatri. Cea mai mare parte a populaţiei trăieşte în Săo Tome, dar densitatea maximă este în ins. Principe (peste 190 loc./km2) Rata natalităţii: 35‰, mortalitatea: 10,2‰; populaţia urbană 47%. Speranta de viata la barbati este de 64 de ani la barbati iar la femei 67 de ani. Resursele şi economia: Economia se bazează pe monocultura de cacao. Se practică pescuitul pentru consum intern. Alte resurse: manioc, porumb, batate, nuci de cocos, copra, banane, cafea, arahide de pământ, lemn preţios, guano. Industria nu este dezvoltată fapt care claseaza Sao Tome si Principe printre tarile cele mai sărace ale lumii. Istoria: Cele două insule, Sao Tome şi Principe, sunt descoperite în 1470 şi respectiv 1471 de navigatorul portughez Pedro de Escobar. În 1552 devin colonie a Portugaliei. Din. sec. al XVII-lea se aduc sclavi negri de pe continent ca mână de lucru pe plantaţiile de trestie de

zahăr, de cafea şi de cacao. În 1951 insulele devin provincie a Portugaliei. În 1975, la 12 iulie, cele două insule îşi obţin independenţa sub numele de Republica Democratică Sao Tome şi Principe. După 1990, prin referendum constituţional, se consacră pluripartitismul, iar în 1991 au loc primele alegeri prezidenţiale libere.

Camerun Suprafaţa: Locuitori: 475.000 12,8 mil. (27 loc. km2 km2)

Pozitionare: Camerun este aşezat pe coasta occidentală a Africii subecuatoriale guineze, având 320 km de litoral la Oceanul Atlantic. Limite: Nigeria (V şi NV), Ciad (E), Africa Centrală (E), Congo, Gabon şi Guineea Ecuatorială (S), Oc. Atlantic (SE).

Factori

fizico-geografici:

Un relief predominant de podis, relativ inalt, taiat de vai adanci si strabatut de lanturi muntoase precum Masivul Adamaoua, in partea centrala si Masivul Mandara in nord care inchid campia Benoue. In partea de Sud - Vest predomina campia litorala, unde se ridica izolat vulcanul stins Camerun cu atitudinea maxima de 4 095 in vf. Fako. Bogata retea hidrografica, dar in general, cu rauri relativ scurte. Apele importante: Kuakua, Camerunul şi Vuri. În văi şi pe afluenţi există numeroase lacuri: Elefante, Sodem, Gran Endu (208 m adâncime) în craterul unui vulcan stins. Clima subecuatoriala in partea de sud, una dintre cele mai dure de pe continent, fierbinte, extrem de umedă, cu doua anotimpuri ploioase. Pe coastă temperaturile variaza intre 20°-32°C, iar precipitaţiile: 5.000 mm/an, în unele zone ce depăşesc 8.000 mm/an. În restul ţării, predomina un climat tropical, cu precipitaţii de aprox. 1.250 mm/an. Floră şi faună: Pădurile tropicale dense şi umede ocupă 1/2 din teritoriul ţării. In partea de nord se intalnesc savane, zone arborescente, mlaştini. Faună bogată: gorile, girafe, antilope, elefanţi, etc. Populaţia: Negri bantu (majoritari) 40%, negri sudanezi, hamiţi şi arabi. Aproape 4/45 din populatie, este concentrata in jumatatea vestica, in principal in partea de nord-vest si litoral, cat si

in jurul capitalei Yaounde.Rata natalităţii: 39,4‰, mortalitatea: 10,7‰; populaţia urbană: 44%.Speranta de viata la barbati este 54 de ani si 55 de ani la femei. Peste 60% din populaţie este ocupată în agric. Resurse şi economie: Camerunul are o economie relativ diversificata, datorita resurselor petroliere, retelei bune de drumuri si solul adecvat pentru culturi agricole, astfel este unul dintre cele mai puternice state subsahariene si unul dintre cei mai mari producatori de cacao din lume. Alte resurse: hidroenergetice, lemn de esenţă preţioasă (mahon, abanos); cafea, cacao, mei, sorg, porumb, batate, manioc. Creşterea animalelor: bovine, ovine, caprine. Zăcăminte de bauxită, cupru, cositor, în nord si nord-vest in prelungirea Muntiilor Camerun iar capitala economica a tarii fiind orasul-port Douala. Orase principale : Yaounde, Douala, Garoua, Bamenda.

Istoria: În 1860, britanicii şi germanii intervin prin misionari. În 1884, primul tratat prin care Camerun devine colonie germană, apoi este împărţit de către Liga Naţiunilor în două zone, sub mandat britanic (NV) şi francez (E). În 1960, Camerunul francez devine independent, nordul Camerunului britanic se uneşte cu Nigeriu, iar sudul cu Camerunului devine republica federală. În 1966, se instaurează un regim cu partid unic pana in 1990. Din punct de vedere istoric, populatia Camerunului a fost rezultatul unor valuri succesive de migratori de-a lungul ultimilor 500-1000 de ani. Disparitia padurii tropicale a dus la migrari in masa ale sudanezilor musulmani spre regiunile din nord si ale triburilor Bantu spre regiunile din vest si sud ale tarii. Astfel a rezultat o populatie mixta in zonele inalte, in vestul si centrul tarii. Coruptia si degradarea mediului se numara printre probleme cu care se confrunta camerun in ultimele decenii.

Republica Centraficană

Suprafaţa: Locuitori:

3,1

mil.

620.000 (5

loc.

/

km2 km2)

Pozitionare: Repepublica Centrafricana are o poziţie centro-subecuatorială, mărginită de sudul Saharei şi începutul junglei Congo. Limite: Ciad (N), Sudan (E), Zair, Congo (S), Camerum (V). Relief dominat de un podiş ondulat cu altitudini de 600-900m, depasind 1000 in est, masivul Bongo (Muntele Binga de 1.388 m); în partea de vest, munţii Karre şi muntele Gaon (1.420 m). Numeroase cursuri de apă care se varsă în Oubangui (2.350 km)- care marcheaza frontiera de sud. Chari care se indreapta spre nord, catre lacul Ciad, afluenti ai fluviului Congo, care culege numerosi afluenti, ambele taie vai adanci, bine impadurite si au cursurile presarate cu cascade. Clima: tropicală, cu un anotimp ploios şi altul secetos, în sud, sunt pădurile tropicale, călduroasă şi umedă, precipitaţii (2.000 mm/an); în centru, o regiune întinsă de savană fertilă, precipitaţii (1.500 mm/an); la nord si nord-est, zonă specifică celor limitrofe deşertului. Temperaturile medii anuale sunt foarte ridicate 24-27oC, ajungand la temperatura maxima de 40oC in timpul sezonului secetos. Floră şi faună: Vegetatia caracteristica o constituie zonele întinse de savană, păduri tropicale umede (12%) in partea de sud-vest. Fauna specifica celor doua asociatii este foarte bogată şi variată: girafe, elefanti, leoparzi, bivoli, cainele salbatic african, antilope de apa, antilope africane, crocodili, hipopotami, etc. Populaţia: negri sudanezi. Aprox. 60% din populaţie trăieşte în zone rurale, in vaile fluviului Oubangui , remarcandu-se capitala si imprejurimile, dar si vaile celorlalte rauri, precum Chari, care se ocupă cu agricultura şi creşterea animalelor, iar restul de 40% în minerit, industrie, construcţii. Rata natalităţii 44‰; mortalitatea 18‰. Rata populatiei urbane: 39%. Speranta de viata la barbati 41 de ani si 44 de ani la femei. Resurse şi economie: Repubilca Centrafricana se numara printre cele mai sarace tari din lume si, din cauza absentei unei retele de cai de acces, multe zone au ramas nedezvoltate. Agricultura furnizeaza peste jumatate din produsul intern brut. Se cultivă: cafea şi bumbac (pentru export), manioc, porumb, mei, orez, batate, arahide de pământ, banane, papas. Se extrag: diamante (10-14 carate), petrol. Creşterea animalelor (bovine, caprine, porcine) este împiedicată de existenţa un or zone extinse infectate de musca ţeţe, care transmite boala somnului; o parte din animale este vaccinată. Producţia diamantelor şi a aurului este scăpată de sub control. Oraşe principale: capitala Bangui si alte orase precum: Carnot, Bonar, Bambari, Berberati Istoria: În sec. al XIX-lea ţara era populată de pigmei, bantu şi de noii veniţi din Sudan, Congo şi Ciad. În 1897 terit. Ubangui Chari devine colonia franceză, fiind încorporată în Africa

Ecuatorială Franceză. La 1 decembrie 1958 este declarată rep. autonomă în cadrul Comunităţii franceze, iar în 1960 independentă. În 1965, o lovitură de stat îl aduce la putere pe Bokassa, autoproclamat preşedinte pe viaţă, apoi împărat (1976). În 1981, cu ajutorul Franţei, Dacko îl alungă de la putere pe Bokassa şi restabileşte republica. În 1991, o altă lovitură de stat duce la regim pluripartit fapt care determina lupta pentru putere respectiv nenumarate conflicte si pierderi umane.

Ciad
Pozitionare: Ciad. este situat în Africa central-nordică şi sahariană. Limite: Libia (N), Sudanul (E), Rep. Centrafricană (S), Camerun (SV), Nigeria, Niger (V). Nu are deschidere la mare. Factori fizico-geografici: De la nord la sud, tara este traversata de regiuni desertice si semidesertice urmata de o zonă de tranziţie spre savane, care formează Sahelul, iar in nord Ciadul include o parte extrem de arida a desertului Sahara (savana cu tufe si maracini), acoperind 40% din suprafata tarii. Aici sunt localizati si cei mai importanti munti ai tarii, Muntii Tibesti (vulcanici) cu altitudinea maxima 3 415 m in varful Emi Koussi. Clima: este tropicală; în N, în zona deşertică sahariană este aridă (precipitaţii 20 mm/an), prelungindu-se în Sahel, unde deşertul a înaintat cu 100 km. În S, precipitaţiile din iulieseptembrie cauzeaza cresterea debitelor apelor. Temperatura medie anuala fiind de 24oc. Floră şi faună: în zonele uscate, vegetaţie ierboasă; xerofită (în Sahara) şi discontinuă, sărăcăcioasă, de stepă, în Sahel, ierburi înalte in savana din S şi păduri tropicale la graniţa sudică (12%). Populaţia: Există două grupe etnice: în N, arabi sau populaţii arabizate, în rest, negri sudanezi, saharieni, împărţiţi în numeroase triburi. Cea mai mare concentrare în SV, aprox. 35 loc./km2; în zonele deşertică ori semi-deşertică, populaţia este nomadă (şi sub 1 loc./km2). Trei sferturi din populaţia lucreaza în agricultura. Rata natalităţii: 41,6‰, mortalitatea: 16,3‰; populaţia urbană: 21%. Speranta de viata la barbati este 46 de ani si la femei de 48 ani. Resurse şi economie: Fără ieşire la mare, cu o climă aridă, fără resurse minerale, Ciad este una din cele mai sărace ţări ale lumii. In ultimii ani foametea a afectat in repetate randuri populatia Ciadului, circa 4/5 traind in saracie. 80% din populatie lucreaza in agricultura pentru asigurarea propriului consum (sorg, porumb, orez, fasole, manioc, etc.) Cele mai importante produse de export sunt bumbacul, vitele si produsele de origine animala. Sectorul industrial cu o contributie de 47% la produsul intern brut ofera locuri de munca pt circa 7% din populatia activa. Printre

cele Oraşe:

mai

importante

materii Sarh,

prime

se

numara

aurul

si

petrolul. Abeche.

Moundou,

Istoria: În preistorie, vânători şi culegători, care au lăsat gravuri rupestre.Din sec. al IX-lea până în sec. al XIX-lea, C. este islamizat de arabi, care se infiltrează tot mai mult. În sec. al XIX-lea, Lacul Ciad este punctul de convergenţă al exploratorilor europeni. Tensiuni etnice şi confesionale între nordul arabofon şi sudul negoid, creştin sau animist. În 1979, războiul civil se întinde în fără, mai ales în capitala N'Djamena. În 1980, un acord semnat între Libia şi Ciad. Libia şi Franţa intervin cu trupe pentru restabilirea ordinii; ţara cade tot mai mult în haos economic, politic.In 1987, o victorie asupra libienilor; în 1988, Libia şi Ciadul restabilesc relaţiile diplomatice, dar pacea este fragilă. În 1990, preşedintele este răsturnat de la putere.

Republica Democrata Congo
Pozitionare: Republica Democratică Congo este o țară din centrul Africii, a treia ca suprafață de pe continent. Limite: Republica Centrafricană și Sudanul de Sud la nord, Uganda, Rwanda, Burundi și Tanzania la est, Zambia și Angola la sud și Republica Congo la vest. Republica Democrata Congo are in ansamblu un relief de podisuri joase. In partea centralnordica se afla o vasta zona aproape plana cu altitudini de 300-500 de m , marginita de munti scunzi in partea de sud-vest si vulcanici in est, altitudinea maxima fiind de 5 119m in varful Marguerita. In sud, cuveta bazinului Congo se inalta treptat sub forma unor podisuri, fragmentate de campii si depresiuni dominate de Muntii Mitumba. Peste jumate din suprafata tarii este ocupata de bazinul fluviului Congo si numerosii sai afluenti, reprezentand una dintre principalele artere ale tarii. Un alt fluviu cunoscut este Ubangi, marcheaza granita de vest cu Republica Congo. Clima ecuatoriala si subecuatoriala, cu temperaturi medii anunale de 27oC si precipitatii de 1200 - 1800 mm/an , modificata de altitudine. Climatul este caracteristic de asemenea si padurile tropicale , din bazinul Congo si din zonele joase este excesiv de umed.Umiditatea peste 80%. Vegetatie si Fauna. Bazinul central al fluviului este acoperit de paduri tropicale, iar in nord si sud – savana umeda si in sud-est savana uscata. Animale precum : gorile, rinoceri, cimpanzeul pigmeu, girafe, zebre, reptile, papagali, etc. Populatia traiesc peste 200 de grupuri etnice diferite, majoritatea negri bantu. Populatia este mai numeroasa in treimea mediana a tarii, mai densa in vest iar in nord si sud densitatea este de sub

10 loc/km2. Natalitatea 44,7 ‰. Mortalitatea 14,6 ‰. Spor natural 30,1 ‰. Speranta de viata pentru barbati este de 47 de ani, iar pentru femei de 51 de ani. Orasele au reprezentat si ele un factor important in ceea ce priveste raspandirea populatiei si implicit a densitatii, astefel densitatea este mai ridicata in principalele orase, precum Kinshasa, Lubumbashi, Bukavu si in imprejurimile acestora. Economie si resurse Tara bogata in resurse naturale, cum ar fi cupru,uraniu, cositor, zinc, mangan, cobalt, diamante, argint, aur cele mai sarace din lume.Mineritul acopera peste 80 % din veniturile din export ale tarii. In prezent productia a scazut drastic, dovata fiind starea deplorabila a tarii si in urma razboaielor si coruptiei. Majoritatea populatiei se ocupa in agricultura – cultura de subzistenta: porumbul, orez, manioc, si cartofi dulci. Culturile pentru export, cum sunt cafeaua, ceaiul, cauciucul natural crescute pe plantaii influenteaza prea putin economia tarii. Istoria inca din secolul al XIV–lea s-a facut cunoscut comertul cu sclavi iar o data cu starnirirea interesului puterilor europene au inceput si exploatarile brutale ale tarii si populatiei. Sclavia si tratamentul inimaginabil de brut exercitat de Belgia, au dus la depopulare unor zone. Numarul locuitorilor a scazut cu aproximativ zece milioane. Dupa proclamarea independentei, tara a suferit numeroase revolte, lovituri de stat, si cel mai important si marcant eveniment, razboiul civil cu rebelii Tutsi, in urma carora numarul populatiei a scazut si mai mult. In prezent, tara se afla intr-o perioada de pace, instabila, in urma constitutiei, in vigoare la inceputul anului 2006.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->