Sărăcia -factor determinant a explotării prin muncă a copilului.

Sărăcia, desigur, reprezintă una din cele mai importante cauze care condiţionează implicarea în masă a copiilor în diverse munci. Răspîndirea acestui fenomen se află în strînsă legătură cu nivelul mediu de venit în societate. Deseori, venitul generat de muncile efectuate de copiii se dovedeşte a fi crucial atît pentru ei înşişi, cît şi pentru întrega lor familie. La nivel de ţară sărăcia apare atît în calittae de cauză, cît şi de consecinţă a fenomenului exploatării muncii copiilor. S-a constat că în ţările cu o populaţie ce are venit scăzut, inclusiv Moldova – stat european cu cel mai mic venit pe cap de locuitor pe an 223 euro – sărăcia reprezintă condiţia a diferitor forme grave ale muncii copilului, deoarece, în primul rînd, numărul gospodăriilor aflate în extremă sărăcie este mare, în al doilea rînd, în aceste ţări există o serie de modele sociale şi economice care generează rate înalte ale incidenţei muncii copiilor. De menţionat că sursa principală de venit a familiilor sărace de la ţară provine din activităţi agricole, în care sînt impplicaţi toţi membrii familiei, inclusiv copiii. Activităţile date asigură necesităţile principale de supravieţuire pentru aproape 60% din populaţia săracă. O altă faţetă a fenomenului de sărăcie este asigurarea accesului populaţiei la produse alimentare. Greşită este opinia precum că acesta este mai liber în zonele rurale, deoarece posesia pămîntului nu garantează bunăstarea. Astfel, Sondajul cu privire la Nutriţie şi Consumul de Alimente (UNICEF, Ministerul Sănătăţii) ne demonstrează că 28% din copiii de pînă la 5 ani şi 20% din femeile de vîrstă reproductivă sufereau de anemie, cauza principală fiind insuficienţa de fier. 810% din copiii pînă la vîrsta de 5 ani şi 8-9% din copiii de 5-12 sînt subdezvoltaţi, ceea ce este cinsiderat un semn al malnutriţiei cronice. Proporţional directă apariţiei şi perpetuării fenomenului muncii copilului este şi sărăcia infantilă, atestată în special în zonele rurale, unde patru din zece copii pînă la vîrsta de 10 ani trăiesc în sărăcie extremă. Printre cei care trăiesc într-o sărăcie persistentă, adică se află în sărăcie timp de 4 ani consecutiv, sînt copiii din familiile numeroase atît din mediul rural, cît şi cel urban, precum şi cei lăsaţi fără îngrijirea părinţilor, din cauza emigrării acestora în căutarea unui loc de muncă. Cauzele sărăciei pot fi multiple: • • • • • • • Războaie sau alte conflicte militare; Structura politică, de exemplu, dictatura; Structura economică, o repartiţie inegală a venitului naţional; Corupţia; Datoriile mari ale statului; Greşeli ale regimului de conducere care pot provoca ridicarea ratei şomajului; Incompetenţă;

3. Cauza cea mai fregventă care trimite copii pe străzi sînt problemele economice. mulţi dintre copiii de pe străzile oraşelor ajung acolo fiindcă sunt orfani sau fiindcă au fost abandonaţi de către părinţii lor. în mare parte din cauza lipsei cadrelor didactice. Epidemii. drumul dus-întors – anevoios sau prea scump pentru bugetul familiei. De regulă copiii susţin că au abandonat şcoala din cauza antrenării lor în diverse munci.. Lipsa reformelor necesare avîntului economic. rechizite şcolare. De aceea ele sînt percepute de părinţi şi de înşişi copii ca fiind necorespunzătoare necesităţilor şi condiţiilor locale. la nivel mondial pot fi atestate următoarele tendinţe: • Multe comunităţi nu sînt în stare să ofere condiţii educaţionale adecvate. fregventarea instituţiei de învăţămînt fiind pentru ei prea dificilă: şcoala era situată departe de casă. mîncare – ceea ce plasează şcoala . Copii care trăiesc cu părinţii în stradă. creştere intensivă a numărului populaţiei. chiar de la vîrste foarte mici. Astfel. • Studiile oferite sînt adesea de proastă calitate. 4. Chiar dacă studiile sînt oferite gratis. 1. sînt forţaţi să trăiască şi să muncească pe străzi. Tinerii care trăiesc în stradă. sau fiindcă au fugit de acasă pentru a scăpa de abuzul fizic sau afectiv. Calitatea predării. fegventarea şcolii implică o serie de cheltuieli – spre exemplu. Pe de altă parte. Folosind criteriul relaţiei cu familia şi criteriul vîrstei. Este ingrijorătoare situaţia copiilor care pe fundalul sărăciei crescînde şi al condiţiilor mizere. precum şi în urma abandonului sau violenţei în cadrul familiei. comportamentul acestuia deseori brutal sau . pentru îmbrăcăminte. în timp ce îşi comercializează la piaţă producţia agricolă). deseori. căci monorii se plictisesc destul de repede şi nu percep valoarea celor învăţate. Copiii care trăiesc numai în stradă şi care nu au legături cu familia sau cu instituţia de ocrotire. distingem patru categorii de copii şi tineri care trăiesc în stradă. cărţi. ACCESUL LA EDUCAŢIE ŞI CALITATEA ACESTEIA figurează în fruntea celor mai importanţi factori care duc la apariţia şi răspîndirea fenomenului exploatării prin muncă a copilului. drept pur şi simplu.gratuită’’ în afara posibilităţilor financiare ale părinţilor. 2. • Procesul de învăţare nu este perceput de mulţi copii. victimele diferitor forme de exploatare şi abuz. Catastrofe naturale.• • • • Instabilitate. În asemena circumstanţe ei nu văd rostul fregvenţei şcolii. În aceste situaţii copiii devin. Copiii care muncesc în stradă şi care se întorc de regulă zilnic în familiile lor. atitudinea învăţătorului faţă de pbligaţiile sale (deseori poate întîrzia ori lipsi de la lecţii. este inacceptabilă. nici de părinţii lor.

în primul rînd. lipsa materialelor didactice accesibile sub aspect de preţ. salariile mici ale cadrelor didactice contituie obstacole serioase care afectează accesul copiilor la educaţie. nu există o altă alternativă decît a implica copilul în diverse munci. care a afectat. Astfel lipsa banilor. ei rămîn neştiutori de carte de-a lungul întregii vieţi. preţul înalt al manualelor. • Drept rezultat al gactorilor enumăraţi o parte considerabilă de minori din frageda copilărie intră pe piaţa muncii necalificative deseori. peste 15% dintre copii din familiile cele mai sărace nu fregventează şcoala primară. În acest caz. Putem menţiona că apariţia şi perpetuarea fenomenului exploatării muncii copiilor este cauzată de următorii factori majori: Sărăcia. Cauzele majore ale acestui fenomen sînt însoţite de o serie de factori complementari cum ar fi: • • • • • • Ignorarea riscurilor şi a consecinţelor pentru sănătaea şi. Perceperea fenomenului muncii copilului drept o chestiune privată a familiei. formulate în Legea Învăţămîntului. munca ilegală. Emigrarea socială a forţei de muncă. decît investind în studii pentru ele. Percepţii populare eronate ale părinţilor şi a majorităţii membrilor sociatăţii faţă de munca copiilor. odată cu trecerea la economia de piaţă. La începutul anilor 90. Abuzul de alcool în familie. zonele rurale. avînd la bază noile pricipii ale educaţiei. Nivelul scăzut al educaţiei părinţilor. fără a avea în bagajul lor cognitiv cunoştinţe elementare care le-ar permite să achiziţioneze abilităţi în scopul ameliorării perspectivelor.batjocoritor îi descurajează pe copil şi pe părinţii lui. Şomajul. şomajul părinţilor. costul înalt al contractelor de studii în instituţiile superioare de învăţămînt. Violenţa domestică şi abuzul faţă de copii. sistemull de învăţămînt din Republica Moldova a intrat în faza unor reforme demografice. viitorul copilului. În conformitate cu datele Băncii Mondiale. Accesul limitat al copiilor din familiile vulnerabile la educaţie şi calitatea studiilor. în special pentru procurarea manualelor şcolare şi a îmbrăcămintei. a echipamentului şi a tehnicii necesare în instituţiile de învăţămînt. care a fost adoptată de Parlament în anul 1995. obiceiuri şi tradiţii locale care tolerează şi uneori susţin necesitatea exploatării muncii copiilor. . pentru a putea să-şi asigure o viaţă normală cînd vor deveni adulţi. • Persistă păreri tradiţionale conform cărora e mai bine să pregăteşti fetele pentru viaţa adultă impunîndu-le să muncească. în general.

.• • Slaba cunoaştere a legislaţiei naţionale şi internaţionale. Politica şi cadrul instituţional fragmentat din domeniul protecţiei copilului şi familiei.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful