Biserica Ortodoxă „Sf.

Împăraţi Constantin şi Elena” Medgidia

prietenul clipelor de grea încercare

HRISTOS

Prefaţă

1

Prefaţă
Vă propunem o scriere nu foarte amplă, dar extrem de bogată în conţinutul ei. Textul de faţă se aşează într-un ethos ortodox curat, si structurat pe chemarea la o smerenie (umilinţă, în limbajul cărţii) multifuncţională (interioară, deplină, cât şi în expresie exterioară). Această expresie, în trup, a umilinţei ni se pare a fi esenţialul calitativ al lucrării. Prin prisma smereniei se pot preîntâmpina multe din neajunsurile vieţii noastre. Se poate ieşi, spre exemplu din pesimism, care are în străfundurile sale şi o doză de prea mare încredere în modul propriu de evaluare a realităţii: "Sunteţi pesimişti pentru că viaţa voastră nu are un scop, pentru că sunteţi izolaţi chiar în sânul propriei voastre familii şi pentru că aţi luat obiceiul de a critica totul, de a vedea încercare în orice." În mesajul cărţii se urmăreşte predarea integrală a vieţuirii noastre lui Hristos, Prietenul clipelor de grea încercare, prin dobândirea unei stări de intensă smerenie. în acest duh se primesc multe din lucrările "fundamentale" ale eului nostru: deznădejdea, abuzurile, defectele fizice, durerile şi suferinţele, angoasa în faţa neprevăzutului şi a viitorului, sărăcia, etc. Relaţiile societale contemporane, care presupun explicit şi implicit, adesea egoismul, lupta pentru supremaţie primesc şi ele răspunsuri deloc superficiale ori sentimentale (ci, dimpotrivă, temeinice şi din anumite accepţiuni chiar eficiente): "Ne plângem de lipsa relaţiilor. Ce altă relaţie mai eficace şi mai avantajoasă putem găsi decât cea cu Hristos? Iubindu-L pe El şi fiind iubiţi de El, vom atrage toată afecţiunea lumii, şi atâta timp cât o vom dori în mod sincer vom fi în comuniune cu întreg universul" Oare rugăciunea liturgică nu cheamă şi nu duce pe credincios spre un tip de comuniune ca cel mai sus evocai? Relaţia vie cu Hristos nu înseamnă izolarea şi individualizarea în care suntem tentaţi a cădea. "Nu faceţi pe mizantropul retrăgându-vă din lume! Trăiţi cu epoca voastră, fără însă a împărtăşi greşelile ei; la acestea nimeni nu vă obligă." Activitatea economică de orice nivel nu trebuie motivată pe concurenţă, pentru creştinul sincer. "Dorinţa de a face mai bine un lucru şi de a fi mai bine văzut decât alţii este un tribut plătit orgoliului. Principalul nu este a face mai bine ca alţii, ci a face bine ceea ce facem, cinstit, şi să nu ne preocupe ceea ce fac alţii." Sperăm ca această lucrare pe care o încredinţăm acum cititorului să-i aducă o mică şi folositoare luminare în frământările şi căutările sale, în încercările sale de apropiere, indiferent de vreme şi loc, de Hristos Mântuitorul. "Şi poate veţi avea bucuria să-L întâlniţi într-o zi. Ochii fizici nu-L vor vedea, dar Duhul va tresări de fericire, căci Iubirea cheamă iubire şi Duhul cheamă duh".

2

dacă vom şti să tragem o cât de mică lecţie din umilirea trecătoare a suferinţei. iar căldura dragostei divine va pătrunde in voi. Sa facem măcar un pas în afara stadiului de gândire în care ne aflăm actualmente. dar este salutară celor tari. În general. Drumul către El este prin propria noastră inimă. “Cereţi şi vi se va da. Nu ezitaţi. Suntem abandonaţi numai când noi înşine ne abandonăm. nimeni nu mai are vreo putere să ne umilească. îi veţi auzi răspunsul din interior şi o lumină vă va inunda inima. căci ceea ce vă preocupa pe voi îl preocupa şi pe El. Ce mai aşteptaţi pentru a-L striga? Acolo unde este Prietenul. cu atât El ne oferă mai mult. Nu sunt aleşi pentru această încercare decât cei care sunt demni de ea. Putem intra la El fără să batem la uşă. Prietenul abia aşteaptă cererea noastră. totul este viaţă şi faţa Lui este dragoste. şi viaţa fără El este suferinţă. Nimeni nu-I cunoaşte identitatea precisă. Avansaţi pe drumul desăvârşirii. Odată ce L-am cunoscut şi L-am simţit aproape. ci personalitatea superficială şi mentală suferă în orgoliul ei. Acolo unde este El totul este pur. căci cel ce ar putea s-o pătrundă ar fi el însuşi Dumnezeu. dar duhul va tresări de fericire. avocatul şi judecătorul. ca şi cum soarele ar dispărea din viaţa omului. Ne obişnuim astfel să trăim viaţa Lui. Şi poate veţi avea bucuria să-L întâlniţi într-o zi. Cel capabil să suporte despărţirea este mult mai legat 3 . Îi rămânem credincioşi. în durere şi în suferinţă facem cunoştinţă cu acest Prieten Unic. Nu veţi mai cunoaşte nici un ofensator pe pământ. fără nimeni. El este în acelaşi timp intermediarul şi distribuitorul. Nu păcatul ne condamnă. cerem iubire numai de la oameni ca noi. Cu cât ne vom apropia mai mult de acest Prieten. Eternul Prieten este permanent prezent. cu atât vom creşte mai mult în individualitatea noastră. Principalul este că El nu ne părăseşte niciodată. din carne şi sânge. cu atât Îl vom cunoaşte mai mult şi mai bine. căci Iubirea cheamă iubire şi Duhul cheamă duh. acolo este dragostea şi unirea cu toţi oamenii lumii. Niciodată nu suntem părăsiţi. Cu cât Îi cerem dragoste mai multă. Prietenul ne va sări în ajutor şi ne va conduce mai departe. Prietenul divin nu este însă niciodată plictisit de voi. căci egoismul nostru va fi mort. El se interesează cu atât mai mult de cel care are nevoie de El. ci rumegarea lui şi dragostea pe care o avem pentru el. Umilirea nu se datorează decât propriei noastre comportări şi gândiri greşite. Aţi fost umilit? Binecuvântată fie umilinţa voastră! Ea este o doctorie pentru voi. Ni se pare numai că suntem singuri. Ochii fizici nu-L vor vedea. Această umilire este dăunătoare celor slabi. Îndepărtarea trupurilor apropie inimile. bateţi şi vi se va deschide!” Oamenii se plictisesc să vă asculte văicărelile şi dorinţele voastre.Un prieten şi un mângâietor în clipe de grea încercare Casa acestui Prieten nu are cheie şi nici clanţă. Meditaţi asupra ei. Cu cât vom fi mai atinşi în personalitatea noastră. nu importă numele si esenţa Lui. Nu ne-a trecut niciodată prin minte să cerem iubirea Divinului Prieten. bateţi la uşa conştiinţei! Dacă o ascultaţi cu atenţie. Să ne mulţumim să-L slujim. pentru că nu ne mai putem lipsi de El. Nu esenţa individualităţii profunde şi spirituale este înjosită.

Trebuie să ştim că scăderea potenţialului omenesc. vă iubeşte şi vrea să vă vină în ajutor. chemaţi Prietenul în ajutor! Un mic efort. iar preotul nu este altul decât noi înşine. Ce poate logica şi autosugestia atunci când vine ruina şi moartea peste voi. când de multe ori slăbiciunea fizică sau boala influenţează psihicul şi invers. Totul este ca noi să dorim schimbarea în aceeaşi măsură în care au dorit-o acei eroi. Voi purtaţi în voi acest han ceresc fără să ştiţi. Acolo fruntea îţi va fi răcorită şi picioarele îţi vor fi spălate. La orice oră din zi şi din noapte vă este deschisă poarta. este că aceasta nu va dura prea mult şi că nu suntem singuri. peste drum chiar. De unde şi-au extras aceştia toţi puterea şi rezistenţa? De la Divinul Prieten. Îl ascultau cu urechile sufletului. dotat cu putere spirituală intensă. în curaj. prima idee pe care trebuie s-o avem. Nu există decât o singură şi veritabilă solitudine-acea a iubirii. Va transforma jertfa voastră. Omul. călătorule obosit. vă aşteaptă. o iniţiativă cât de neînsemnată. Biserica Lui este în inima noastră. plin de bube. unde hangiul îţi este prieten chiar. Meditaţia şi credinţa îl ajută. şi asistenţa Cerului va amplifica efortul vostru! Voinţa de a acţiona vine acţionând. Martirii au cântat imnuri de slavă în timp ce erau arşi de vii. 4 . care nu doreşti altceva decât a pune povara jos şi a te culca în mijlocul drumului. Nu lăsaţi niciodată dorinţa şi acţiunea cea bună să se răcească! Invizibilul divin este prezent. drumeţule. El aşteaptă mereu. dacă ai cunoaşte cât de aproape. iar hangiul binevoitor vă priveşte cu tristeţe cum treceţi mereu prin faţa lui fără să-l observaţi măcar. după cum foamea vine mâncând. De voi însă depinde totul. în forţă. Iisus i-a binecuvântat pe călăii Săi. în timp ce cel dezarmat moraliceşte nu opune nici o rezistenţă slăbiciunii trupeşti şi descurajarea se instalează în mod cronic în inima sa. Pentru a vă smulge din această inerţie. în mizeria lui totală a găsit puterea să-l laude pe Dumnezeu. pe care Îl vedeau cu ochii sufletului. cât de mic. chiar la început. Beţi cu toţii din acest izvor de apă vie! Prietenul este acelaşi care a fost şi pentru martiri. şi aceeaşi putere o are mereu. este un han de adăpost. şi această viziune a lor era aşa de intensă încât acoperea chinurile lor trupeşti. fizic şi moral. nu durează mult. când durerea morală influenţează starea sănătăţii. în toate aceste momente grele. intră chiar fără să baţi! Intră în hanul vieţii. Oferiţi slăbiciunea voastră Prietenului pe altarul inimii voastre! Curăţiţi-l de toate buruienile pe care le-aţi lăsat cu timpul să-l invadeze. În aceste clipe grele. vă asistă şi lucrează cu voi. cum te-ai năpusti întracolo! Ei bine. de ceea ce iubeşte. care va deveni la rândul ei pace! Tu.decât la reîntoarcere. îşi domină repede slăbiciunea trupului. Şi totuşi Iov. Acolo vei găsi hrana credinţei şi a nădejdii şi vei pleca mai departe întărit şi refăcut. în putere. slăbiciunea voastră astfel oferită.

Nu Îi este indiferentă soarta nici unui om. Vocea secretă pe care o auziţi în străfundul inimii este manifestarea Lui. Dacă aţi putea privi cauza suferinţei voastre cu alţi ochi. nu şi să se preocupe şi să se plece asupra inimilor lor. Imensa eroare a oamenilor constă în faptul ca ei cred doar într-o divinitate foarte îndepărtată. şi atunci credinţa noastră nu este decât pe jumătate. şi bucuria şi tristeţea. Predaţi soarta voastră. iar miracolul este că chiar unii materialişti luptă împotriva deprimării. o evoluţie secretă a inimii voastre. ocupată doar să mişte aştrii. Atunci abia ne găsim în situaţia de a nu afla sprijin de la nimeni şi atunci omul este obligat să alerge la Dumnezeu şi numai atunci când este părăsit de toţi Îl descoperă pe Prietenul Adevărat. Încercaţi o săptămână să nu mai judecaţi pe nimeni şi nimic. exterior. Elanul care vă împinge spre cer este apariţia Lui în sufletul vostru. datorată ignoranţei şi neînţelegerii voastre. Totul vi se va părea 5 . când credem în Inteligenţa Creatorului. când nici un alt apel nu a influenţat inima omului. În durere.Faceţi un pas spre El. care nu este altceva decât vocea lui Dumnezeu. ci din interior va veni schimbarea. Sunteţi pesimişti pentru că viaţa voastră nu are nici un scop precis. deşi ei nu au nici un izvor de reîmbogăţire spirituală. o lumină nouă. nu înţeleg sau mai degrabă nu se străduiesc să înţeleagă sensul evenimentelor. Nu veţi reuşi decât să le întăriţi şi mai mult sau să vă procuraţi altele şi mai grele. Răspunsul divin cerut cu insistenţă şi sinceritate va fi o schimbare în sistemul vostru de gândire. căci nimic din afară nu poate să vindece cancerul care vă roade inima. Predaţi-vă cu totul Prietenului şi aşteptaţi răspunsul Lui! Acest răspuns nu va fi totdeauna un act sau un fenomen brusc. nici o împrejurare. un avertisment al lui Dumnezeu către noi. un început doar De ce staţi mereu plecaţi asupra colţurilor negre din sufletul vostru şi vă rumegaţi mereu ideile triste. disperările. v-aţi mira de lipsa ei de importanţă. care vă va arăta sensul vieţii altfel decât îl vedeaţi până acum. Supărarea voastră şi tristeţea nu este decât o aparenţă de durere. puteţi schimba toată această stare. echivaleză cu îndoiala în această inteligenţă. De aceea trimite Dumnezeu suferinţele peste om. oricare ar fi ea. Exploataţi deci această tendinţă optimistă. El este totul. Dacă doriţi insă. pierderile? Ca un materialist să fie pesimist este ceva normal. de a nu vedea decât insuccese în orice. instinctivă. pentru că sunteţi izolaţi chiar în sânul propriei voastre familii şi pentru că aţi luat obiceiul de a critica totul. Orice cuvânt şi gest frumos al vostru nu este decât influenţa Lui în inima voastră şi traducerea lui în limbaj omenesc. Aceasta dovedeşte că redresarea este o atitudine firească omului. Surâdeţi şi fiţi îngăduitor cu oricine şi veţi dobândi de sus o forţă atât de mare. şi problema şi soluţia. Întreg felul vostru de a raţiona se va schimba. Toate evenimentele sunt un apel. şi întrebarea şi răspunsul. Acesta va fi răspunsul de sus. în mâinile Prietenului Divin. eşecurile. Doar oamenii sunt surzi şi orbi. de aceea nu încercaţi să rupeţi singuri lanţurile suferinţei care vă apasă. pe care Providenţa a pus-o în voi! A fi pesimişti. omul se pleacă în faţa lui Dumnezeu. încât tot pesimismul vostru se va topi ca un bulgăre de zăpadă în soare. plină de iubire şi generozitate faţă de oameni. în ultimă instanţă.

El este mângâietorul dezinteresat. scepticismul. Prietenul va întoarce butonul nemuritor al conştiinţei voastre şi veţi vedea lumea cu alţi ochi. nu în faţa oamenilor. ceva fără valoare. El nu forţează pe nimeni. oricât ar fi de inteligent şi de talentat. opinia publică. Cu cât veţi cere mai cu insistenţă şi cu răbdare. deschide răni vechi. astfel curăţiţi şi purificaţi. El este pacea şi dragostea. Veşnic punem problema unor evenimente şi mai grozave în viitor. cu propriile lui mijloace. şi întreaga furtună din inima voastră o va liniştiţi. Abia atunci va veţi odihni cu adevărat pe perna credinţei voastre. ca să ne vadă evlavia-să ne vadă ipocrizia. El previne numai. Cereţi-I ca un cerşător plictisitor lumina. Vă complaceţi de multe ori în disperarea voastră pentru a-i impresiona pe alţii şi pentru a vă da importanţă.El este izvorul vieţii fără de sfârşit şi dragostea Sa faţă de oameni nu seacă niciodată. de frica Lui şi a socotelii pe care bănuim că ne-o va cere. este incapabil de fericire şi de desăvârşire deplină. în mai rău. astfel încât nimic din trecut să nu mai tulbure imaginaţia noastră şi. când orice îndoială se va risipi şi când ochii voştri se vor deschide cu adevărat. Dacă cel mai mare tâlhar (cum a fost cel de pe cruce) ar şti cât este de îngăduitor şi de iertător Dumnezeu. oricând. ce vom pierde? În taina odăiţei noastre să-L chemăm pe Dumnezeu. elaborăm singuri replicile lor şi pe ale noastre. declanşăm un spectacol dezastruos în faţa conştiinţei noastre.deşertăciune şi fără importanţă şi tot ce v-ar putea bucura va părea o himeră. tradiţia. pradă lui însuşi. Ceea ce vă pierde este raţionamentul greşit. Ea sapă în adâncime. nu răzbunarea şi dezordinea. şi nu-L slăbiţi o clipă. “Celui ce are i se va mai da”. El nu vine nechemat. deşi veţi da socoteală “până la cel din urmă bănuţ”! Prietenul nu are altă ocupaţie decât a îndrepta şi a şterge tot acest trecut. Cel mai mare geniu omenesc. Cine vă împiedică să veniţi să slăviţi această dragoste nepieritoare? Îndoiala din voi vă opreşte. Dacă vom închide însă poarta egoismului. dar în inimă ne îndoim. Rânduiala Prietenului este complet contrară celei omeneşti . ezitarea. Atunci când încrederea va creşte în voi. alterată. desigur. pacea. Nu veţi fi niciodată singuri avându-L alături pe Prietenul tuturor. şi aceasta pentru ca ne credem capabili şi prevăzători. în fond. prin încrederea cu care Îl veţi chema. Nu credem decât în rău. Prietenul Divin vă aşteaptă oriunde. Noi singuri ni-i creăm. Disperarea va dispărea dacă veţi apela la Hristos. primejdiile şi suferinţele noastre sunt doar în mintea noastră bolnava. pe care ne închipuim că o avem. ştiinţa omenească. clipe de prăbuşire. Noi Îl credem pe Dumnezeu un fel de jandarm şi. cu atât El vă va dărui mai mult. Căci ne rugăm în biserici. Cât despre orbirea trecută. construieşte obstacole. să-L chemăm pe Prietenul nostru. Disperarea nu are nici o cauză exterioară. nu vă temeţi. ea îşi are izvorul în inima noastră îndepărtată de Hristos. înţelegerea. dacă o doriţi sincer. Perseverenţa obţine surplusul. n-ar exista nici o clipă să vină la El. va cunoaşte. dacă vom face un gol complet în mintea şi în inima noastră. nu îndrăznim să ne apropiem cu inima de El. aduce greutăţi. De voi depinde. a inteligenţei personale. aceasta este arma cea mai tăioasă a inimii voastre. atunci vă veţi întreba cum de aţi putut să vă pierdeţi 6 . Omul. Dragostea divină se îmbogăţeşte cu cât se adaugă cererea fiecăruia. Cultivăm şi dăm viaţa acestor fantome inexistente. Inamicii noştri.

7 . Fără greşeli. Mărturisiţi greşeala din conştiinţa voastră şi îndepărtaţio. Cine cere acest ajutor mai des îl obţine din plin.timpul şi să vă risipiţi forţele în căutarea şi împlinirea unor visuri deşarte. Curaj deci! În orice încercare strigaţi-L pe Prietenul Divin! Dacă aţi greşit. de lipsa de pace şi de familie? Aceasta pentru că vă mărginiţi la aerul pe care îl respiraţi şi la pământul pe care îl călcaţi sub picioare. inevitabile. Niciodată să nu vă plângeţi de încercări. Încercările nu vin niciodată la întâmplare. Ea este ştiinţa vieţii şi Dumnezeu o trimite acelora care o caută. Trebuie să o simtă ca să o poată discuta. iar nicidecum un balast care să vă îngreuneze mişcarea în viitor. Este biroul adevărului. sigur o veţi găsi! A trăi fără încercări înseamnă a trăi fără viaţă Viaţa este. Busola invizibilă este Hristos. greşeala voastră. În aceasta constă toată neputinţa inteligenţei şi a logicii omeneşti. Este răspunsul la chemarea lui către Dumnezeu. Greşelile sunt deci necesare. Toate încercările sunt elemente ajutătoare în această evoluţie spre desăvârşire. Vă plângeţi de singurătate. nu vă neliniştiţi! Nu târâţi după voi. Acolo vom găsi orice explicaţie. Numai cine Îl cheamă şi Îl caută pe Dumnezeu primeşte credinţa. căutaţi să înţelegeţi sensul lor. Această limitare în spaţiu şi în timp a uneia din cele mai nobile aspiraţii omeneşti este aproape singura cauză a tuturor suferinţelor şi nostalgiilor omului. un curent. Ea este un fluid. căci mecanismul credinţei este greu de explicat. Ea este chiar o bogăţie pentru instruirea omului. matematice. orice instrucţiune. de exil. disecaţi-le. cereţi imediat ajutorul şi sprijinul Prietenului şi El vă va purta sarcina. ci descifraţi-le. când realitatea era atât de aproape de voi? Credinţa voastră va fi de netăgăduit atunci când ea va fi adevărată. Acest studiu făcut cinstit şi cu atenţie vă va aduce un mare progres în conduita voastră. ca o piatră grea legată de gât. de lipsa de prieteni. pentru că el nu o va pricepe niciodată. Dacă ceva vi se pare prea greu de suportat pentru fiinţa voastră delicată. Principalul este să tragem concluzii din fiecare eroare. O doriţi şi voi? Cereţi-o sincer şi căutaţi-o. evoluţia spre desăvârşire nu este posibilă. o energie ce nu se poate explica unui neexperimentat. Cel care crede nu poate dovedi altuia cauza precisă pentru care crede. în fond. în urma luptei între bine şi rău. ce voi face acum?” Răspunsul va veni la fel ca bunului samaritean care a pansat rănile celui căzut între tâlhari. o neîncetată adaptare şi o evoluţie spre perfecţiune. o forţă. Ea este o experienţă ce nu mai trebuie repetată. proporţionate după forţele şi posibilităţile fiecăruia. ele sunt precise. Întrebaţi mereu la acest birou: “Ce este viaţa mea? Unde este calea ei? Am căzut.

Fiţi calmi şi veţi culege liniştea. Răceala altora nu este decât reflectarea propriei noastre răceli. înseamnă că dragostea voastră nu este veritabilă. acel izvor nesecat de desăvârşire. va deveni o forţă creatoare. lipsit de voinţă. Vor veni sa se încălzească la focul iubirii voastre. un val de întristare. a propriei noastre indiferenţe. Patria lui. fără ascunzişuri. Nimic nu este determinat.Dacă L-am iubi pe Dumnezeu. Înseamnă o renunţare la luptă. acela nu mai este singur nicăieri. Cine L-a găsit pe Dumnezeu şi trăieşte cu El în unire permanentă. Din comoditate. vă otrăviţi inima. Să nu credeţi că aceasta inspiră autoritate celor prezenţi. “Ceea ce doriţi să vă facă vouă oamenii. verificaţi mai întâi măsura iubirii voastre pentru ceilalţi. voi degajaţi căldură sau frig. rigide şi indiferente. Atunci îi veţi atrage în jurul vostru pe toţi. şi nimeni şi nimic nu poate rezista acestui foc dumnezeiesc. sinceră. Fără El nimeni şi nimic pe lume nu ne poate satisface pe deplin. Întotdeauna o voce binevoitoare atrage serviciile tuturor. familia lui. va fi acolo unde va fi Prietenul Dumnezeiesc. incapabili de iniţiative. Iubirea mare. cei care vă credeţi singuri. Şi mai ales nu rumegaţi întristarea voastră. Prezentaţi-vă în faţa celor din jur cu o faţă zâmbitoare. nu în spaţiu şi în timp. în cea mai neagră închisoare şi în cel mai îndepărtat colţ de lume în care ar fi forţat să trăiască. şi certitudinea vă va fi dată. dar dacă ele rămân tot aşa în contact cu voi. iar cei care vă înconjoară suportă căldura sau răceala voastră. cei fără voinţă. de apă vie al lui Hristos. lipsiţi de iubirea aproapelui vostru. va creşte în voi. aveţi grijă să nu cedaţi acestui sentiment niciodată! El se va întări pe măsură ce-i cedaţi. Se prea poate ca în drumul vostru să întâlniţi fiinţe reci. acel inexplicabil omenesc este tocmai depărtarea omului de Dumnezeu. Niciodată să nu daţi ordine pe un ton brusc ăi aspru. faceţi-le voi lor mai întâi!” Atunci când constataţi că vă este lezat orgoliul. Înseamnă o stagnare. cum nu poate exista căldură alături de un aisberg. voi vă pedepsiţi în primul rând pe voi. Cei tari îşi reîmprospătează mereu puterile din izvorul de viaţă. veţi face minuni. când simţiţi o indignare care vi se urcă în gât. care începe să crească. şi dorul acela de ceva nelămurit. în afara liberului nostru arbitru. Deci de voi depinde dragostea aproapelui. şi reaprindeţi această iubire. Numai El poate completa inima noastră. el se camuflează prin tonul ridicat. Astfel că voi. 8 . După măsura dragostei voastre. Nu lăsaţi să vă scape nici o silabă. nădăjduiţi. căci pentru a-i pedepsi pe alţii pentru un afront ce vi se pare că vi s-a făcut. încălzeşte tot ce întâlneşte. la viaţă deci. deschisă. în Duh. chiar un regres. la progres. nu ne-am mai simţi niciodată singuri şi izolaţi Noi înşine e ne izolăm. Fataliştii sunt cei slabi. Omul brutal este întotdeauna un slăbănog în fond. În orice clipă a vieţii suntem stăpânii soartei şi ai destinului nostru. Orice bucată de gheaţă se va topi în faţa surâsului vostru. Aveţi puţină bunăvoinţă la început şi ea va veni mai multă. Alături de un foc aprins nu poate exista răceală. Acea fatalitate a scepticilor este o ignoranţă a celor leneşi. acuzăm destinul de erorile comise de noi înşine. de efort spiritual. A te supune orbeşte fatalităţii echivalează cu o sinucidere a sufletului. chiar dacă aţi reuşit să păstraţi tăcerea. vă alimentaţi mândria. senină. Cereţi.

Totuşi. rămânând calmi. Un demon se instalează în inima lui. veţi deveni inaccesibili furiei altora. un minut este suficient pentru a dărâma ceea ce a fost zidit ani de zile. opreşte evoluţia şi progresul societăţii. În loc să folosim inteligenţa şi înţelegerea şi să ne facem un sprijin din zid. 9 . Chiar în singurătate. Iar dacă totuşi vă simţiţi vinovaţi. Furia este un exploziv periculos. Omul nu a fost creat pentru a trăi singur. Zidul nu ripostează decât după felul în care îl tratăm. sunteţi cu mult superiori interlocutorilor voştri. de care ne vom izbi cu atât mai dureros cu cât ne vom arunca cu puteri mai mari asupra lor. mânia nu mai are loc. înseamnă mult mai mult decât o victorie în gesturi şi în cuvinte stridente. Acolo unde este iubire. Sorbiţi iubirea din izvorul divin. o cerere şi o ofertă permanentă. a războaielor. Omul furios devine inconştient de faptele sale. iar progresul lui spiritual nu poate avea loc dacă nu există armonie colectivă. noi îl transformăm în călău. ea atrage furia altora. cu dragoste-mânia va pieri. trebuie să-i considerăm ca pe nişte ziduri. pe lângă voi poate trece orice uragan de furie. precum nu este întuneric acolo unde există lumină.Dacă voi sunteţi cei bruscaţi. Nefiind cu nimic alimentată-cu nici o replică. Ordinea socială nu este decât un perpetuu schimb între oameni. omul nu mai este decât o caricatură a lui însuşi. Mânia însă este o adevărată beţie. veţi atrage toate inimile şi ura nu va mai exista niciodată în jurul vostru. Prin intoleranţă închidem orice poartă a înţelegerii frăţeşti. Stăpâniţi-vă permanent nerăbdarea. Nimeni nu va mai avea vreun motiv să vă urască. Îngăduinţa este o imensă virtute individuală şi socială. ci din contră. pentru a preveni astfel un acces de mânie violentă. chiar sunteţi întotdeauna străini de brutalitatea altora? Oare nu tot voi aţi provocat-o. iar prin toleranţă deschidem toate porţile iubirii. O victorie interioară. o apărare. Milioane de celule nervoase sunt mobilizate şi distruse. cu un cuvânt înţepător. Ca să înlăturăm ciocnirile neplăcute cu unii dintre ei. ci în colectivitate. Ura nu trăieşte decât acolo unde este lipsă de iubire. Cine nu oferă nu primeşte. cu un gest ostentativ? Dacă conştiinţa nu vă reproşează nimic. Într-un acces de furie. Efectele ei sunt totdeauna dezastruoase şi de lungă durată. Voi sunteţi în adăpostul inimii voastre. Furia este contagioasă. Intoleranţa voastră faţă de ceilalţi este cauza tuturor neînţelegerilor. a revoluţiilor. gândiţi-va că. dacă vom suferi sau nu. tăcerea este şi mai eficace. Ura nu există acolo unde este iubire. Depinde de viteza. Faceţi toate lucrurile din iubire şi toate vi se vor părea uşoare Încercaţi zi de zi să înlăturaţi micile voastre nemulţumiri. de încăpăţânarea şi de violenţa cu care ne izbim de zid. a răspunde pe acelaşi ton pentru a vă apăra înseamnă să complicaţi inutil discuţia şi să vă înveninaţi inima. omul se gândeşte permanent la semenii săi. la relaţiile sale sociale cu ei. secretă. a certurilor. Scoateţi orice strop de ură din inima voastră şi nu o veţi mai vedea nici la ceilalţi! Umpleţi-vă de Iubirea Dumnezeiască! Veţi deveni ca un magnet al iubirii. iar când vă veţi umple inimile cu ea.

aceasta este singura lor grijă în toate acţiunile întreprinse.. care nu este altceva decât Iubirea Universală în adâncul inimii voastre. dacă fiecare s-ar sili în interesul celorlalţi. dacă ei sar gândi care este avantajul pe care realmente îl dobândesc din această atitudine. acesta este singurul secret de a reuşi. Deschideţi ochii plini de dragoste asupra universului şi universul va privi cu aceiaşi ochi. aţi deveni cu timpul o forţă căreia nimeni nu-i va mai putea rezista. Şi noi suntem nişte ziduri pentru alţii. Dacă însă aţi încerca. nici providenţa. nu ar mai exista nici un progres în omenire. Oamenii însă. în fond. un zgomot. într-o veşnică dispută cu oricine. apoi relaxaţi-vă muşchii. Atâta timp cât nu veţi renunţa la greşelile voastre. În fond.Fiecare trebuie să se preocupe numai de el însuşi. Convieţuirea oamenilor ar fi mult mai simplă şi mai armonioasă dacă mândria ar fi lăsată la o parte. şi cea mai sigură liniştire este. Dacă fiecare ar aştepta să facă binele numai dacă semenul lui îl face întâi. precum furnicile. Noi în general suntem amabili şi binevoitori cu străinii. este veşnic ca un jupuit de viu. a tactului şi a inteligenţei. respiraţi adânc şi foarte încet. iubirea. acută. iar inima lui este o rană permanentă. 10 . Cel care are o mândrie exagerată. o gimnastică a iubirii şi a voinţei. iubirea. Puneţi o barieră între voi şi obstacol. şi enervarea voastră va pieri. nu acuzaţi nici destinul. ar constata că pentru o satisfacţie de o clipă a mândriei şi a vanităţii îşi provoacă mii de răni secrete.crucea lui Hristos. Trataţi toţi oamenii cu dragoste şi toţi vă vor deveni prieteni. Retrăiţi mental toată agonia Lui. vor să-şi manifeste superioritatea. o singură pârghie a vieţii. în timp ce cu cei apropiaţi din familia noastră suntem duri şi lipsiţi de maniere. iubirea. egoişti şi tirani. un obstacol oarecare vă calcă pe nervi. Faceţi toate lucrurile din iubire şi toate vi se vor părea uşoare. ci cercetaţi unde anume aţi greşit. fixaţi-vă atenţia în altă parte. viaţa vi se va părea greu de suportat şi adversarii de neînvins. si din efortul continuu al fiecăruia se naşte înţelegerea comună. o singură formulă de izbândă. de dimineaţa până seara. Identificaţi-vă cu această iubire! Faceţi din respiraţia voastră zilnică şi atitudinea fiinţelor şi lucrurilor din jurul vostru se va schimba radical. nemulţumit de orice.. în tot ceea ce fac. Când vă aflaţi pradă unei adversităţi. fără să vorbiţi. Atunci când sunteţi enervaţi-probă a slăbiciunii voastre-când un gest. De unde să câştigaţi puterea şi rezistenţa? Mândria este cea care vă opreşte să o faceţi numai din iubire. Mergeţi deci către Prietenul Dumnezeiesc. Abordaţi toate evenimentele cu iubire. forţaţi-vă să nu mai pricepeţi nimic. Vrem să fim menajaţi şi să nu ni se atragă atenţia asupra nici unui defect. Dar.

Crucea lăsată de Dumnezeu este potrivită pentru puterile fiecăruia. Pentru a scăpa de el este nevoie de o practică şi o perseverenţă îndelungată. care luminează lucrurile obscure şi face ca totul să devină clar şi uşor de împlinit. aşteptare să devină o gimnastică spirituală. A aştepta este egal cu a spera. În loc de a constitui timp pierdut. trebuie să ne convingem pe deplin şi să avem certitudinea că ceea ce urmează să se întâmple nu se va întâmpla decât la ceasul cuvenit şi că orice s-ar întâmpla nu poate fi decât spre binele nostru. Oricare ar fi tipul de aşteptare pe care îl suportăm. adevărul şi falsitatea. a substitui amorul spiritual amorului propriu. În timpul preocupărilor noastre nu ne putem concentra asupra lui Dumnezeu. nici un alt raţionament nu ne împacă cu aşteptarea noastră. Mai ales durerile şi suferinţele noastre nu fac decât să cureţe inima de egoism şi de ambiţii. deci auxiliarii şi ajutătorii dragostei dumnezeieşti. răbdarea. decât clipele în care suntem nevoiţi să aşteptăm. Când aşteptăm însă. Aşteptarea. Ei vă aduc un mare serviciu. reprezintă piatra de încercare a sufletelor mari. ne face să înţelegem rolul nostru. Cei care vă contrazic sunt adversarii amorului vostru propriu. “Luaţi jugul Meu. Magia vie a dragostei este puterea miraculoasă ce schimbă calculele complicate în soluţii simple. Nu există moment mai indicat şi mai prielnic de a face loc în inima şi mintea noastră lui Dumnezeu. căci îşi cultivă amorul lor propriu. Omul poate să extragă din tot ceea ce-l înconjoară utilul şi vătămătorul. spre progresul şi desăvârşirea noastră. Profitaţi de cei care vă contrazic pentru a vă transforma ideile învechite. O aşteptare febrilă este destructivă. chiar dacă aparent se prezintă sub o formă neplăcută. după inima lui. nelinişti. numai Dumnezeu singur ne linişteşte.Defectele altora nu sunt decât reflectarea propriilor noastre defecte Mândria este un microb periculos şi extrem de contagios. Defectele constituie un element de perfecţiune şi de progres. binele şi răul. în timp ce una caldă şi încrezătoare este constructivă. un motiv de luptă permanentă. enervări. ocazii care vă permit să vă exersaţi toleranţa. aceasta este metoda sigură de vindecare şi distrugere a acestui microb. iar ceea ce afectează sufletul afectează şi materia. trupeşti sau sufleteşti. În loc de a reprezenta un motiv de enervare. el este uşor!” Binecuvântaţi controversele cu ceilalţi. Acestea se influenţează reciproc în ce priveşte stările omului. clipele de aşteptare pot deveni cele mai însemnate clipe. puterea omului este mare. Ceea ce ni se pare că este o sarcina grea pentru noi este tocmai ceea ce ne ajută sufletul şi ne obligă la efort. A pune frână în fiecare zi oricărei nerăbdări. Fiecare om îşi are greutăţile lui personale. Dacă ambele merg în acelaşi sens. pline de bogăţie spirituală. Toate evenimentele sunt pregătite de Dumnezeu spre binele nostru spiritual. ne sunt necesare. Cele mai grele sunt cele secrete. o ocazie de a ne perfecţiona continuu. Atitudinea exterioară a omului îi afectează sufletul. deşi îşi fac lor înşişi un mare rău. deci o aşteptare este un act de credinţă. 11 . Din contraziceri iese întotdeauna ceva bun de învăţat. în lupta lor cu mândria.

a fost creat pentru un anumit echilibru. pline de încredere în unicul apărător. Ar ajunge să eliminăm greşelile noastre pentru a nu mai vedea greşelile celorlalţi. recunoscând-o. Alături de Prietenul Dumnezeiesc nu este cu putinţa să ne mai fie frică. în timp ce eşecul constituie întotdeauna o învăţătură de minte. stârnind vreun conflict cu fraţii noştri. Analizaţi-vă deci eşecurile! Adresaţi-vă Marelui Contabil. Nu evenimentele şi constrângerile din afară ne oprimă. Adaptaţi-vă deci oricui. nu le mai vede peale celorlalţi. iar succesele materiale ca pe nişte eşecuri spirituale. triaţi totul! Analizaţi tot ceea ce faceţi! Echilibrul nu se va distruge şi pacea va domni în voi. acesta se purifică de patimi. Datoria noastră este să fructificăm şi eşecul şi succesul. ci considerat ca inevitabil şi necesar. Nu abuzaţi de nimic. Orice dezbinare opreşte elanul spre desăvârşire. Eşecurile sunt o binecuvântare pentru noi. nu mai are obstacole. Pozitivul şi negativul formează ritmul mişcării şi al energiei vieţii. Aceştia au dobândit adevărata inteligenţă. Succesul este o forţă gata oricând să facă să izbucnească mândria noastră. pentru a nu vă certa cu nimeni! Nu trăiţi în dezordine şi în plictis! Munca ordonată şi constructivă este cea a gândurilor bune. una fără alta. modul vostru de gândire. Refugiaţi-vă din ce în ce mai mult în templul sufletului vostru şi veţi ieşi din lumea neputinţelor! De câte ori vă înălţaţi sufletul spre Hristos. Aşadar eşecul nu trebuie deplâns. cu toată conştiinţa! Cei îmbunătăţiţi îşi consideră eşecurile materiale ca pe nişte succese spirituale. Acolo unde ea funcţionează se restabileşte echilibrul. pentru că trăim fără a-L lua în calcul pe Dumnezeu. Este deajuns ca unul din parteneri să cedeze pentru ca orice discordie să înceteze. Excesele de orice fel strică echilibrul. chemaţi-L cu voce tare. Atracţia. Cel ce şi le înfrânează pe-ale sale. În viaţa materială. Însă succesul nu-l putem fructifica atât de bine ca eşecul. cu atât el găseşte mai multe la ceilalţi şi îi judecă continuu. Dezbinarea cu o singură creatură a lui Dumnezeu constituie un obstacol în calea unirii cu Dumnezeu. unirea este totul. Existenţa noastră întreagă este o datorie morală cu care. suprimaţi în acelaşi timp orice cauză a conflictului cu aproapele. ci propriile noastre obiceiuri. acestea completându-se una pe alta şi neputând exista separat. Viaţa este făcută din acţiune şi reacţiune. şi cel ce nu mai are frica. Lucrurile care pentru un om obişnuit constituie obstacole.Defectele altora nu sunt decât reflectarea propriilor noastre defecte. Tot ce vedem rău la alţii nu este decât imaginea noastră proprie. Noi ne provocăm singuri încurcăturile. Chiar şi obiceiurile bune sfârşesc prin a fi nocive atunci când ajung să stopeze iniţiativa şi facultatea de a decide. Niciodată nu trebuie să atentăm la unitatea colectivă. gravitatea sunt legi ale unirii şi conduc la armonia sferelor. ca şi în cea spirituală. Tot ceea ce există în natura materială. Cu cât un om are mai multe neputinţe. Cel nemulţumit cu ceea ce are este sclavul vieţii materiale 12 . ne îmbogăţim. În aceasta constă secretul relaţiilor cu semenii noştri. pentru un om îmbunătăţit nu reprezintă altceva decât trepte spre cer. Scopul omenirii este unitatea în desăvârşire. Dacă vă schimbaţi radical atitudinea interioară.

prin luptă. Accidentele nu sunt decât efectele unor stări de lucru defectuoase. căci este stăpân pe trupul lui. nevoia cea mai mare a oamenilor este nesaţul după surplus. În fond. În prima clipă a accidentului. Îndată ce renunţăm la artificii. a lucrării mâinilor Tale.În orice clipă trebuie să fim stăpâni pe obiceiurile noastre. pe care natural le aveţi. care m-ai creat şi nu doreşti pieirea mea. în afecţiune şi în sănătatea voastră. si atunci sigur va veni belşugul peste noi. prin muncă zilnică. iar credinţa ar fi o ipocrizie. Orice temperament se poate schimba prin voinţă. credinciosul nostru Prieten. totul devine îndestulător. El Ştie că Dumnezeu se îngrijeşte de soarta lui dacă. gata de a le schimba. Vă plângeţi de o fire şi de un caracter sensibil. căci nevoia este mai mult o chestiune de imaginaţie decât de realitate. Nenorocirile se află în noi înşine. Când sunteţi lovit în demnitate. care se adaptează evenimentelor. Cel ce crede cu adevărat niciodată nu-şi face griji pentru nevoile lui viitoare. este sclavul vieţii materiale. “Nu vă îngrijiţi de ceea ce veţi bea. care va face să nu înceteze nenorocirile. să ne întrebăm întotdeauna: ce am făcut rău şi incorect? Cel nemulţumit cu ceea ce are. al marilor cataclisme naturale şi al tuturor calamităţilor. orice pericol. Nu este Dumnezeu Cel care se răzbună pe noi. care veşnic doreşte altceva. cu ceea ce are. Nu mai persistaţi deci în atitudinea voastră destructivă. Nu vă îngrijiţi de ceea ce va fi mâine! Inevitabil trebuie să căutăm împărăţia lui Dumnezeu. De ce să căutăm salvarea acolo unde ea nu mai poate fi? De ce să neglijăm adevărata salvare a sufletului nostru? “Rugaţi-vă neîncetat”! Planurile lui Dumnezeu sunt ascunse şi tot răul aparent este spre curăţirea şi desăvârşirea minţilor omeneşti. vă veţi îmbrăca! Căutaţi împărăţia lui Dumnezeu şi toate celelalte se vor adăuga vouă!” Să căutăm împărăţia pentru ca să ni se dea belşugul vieţii ar fi un egoism şi un calcul interesat. Există un fel de a coopera cu legile naturale. plecaţi-vă în faţa lui Dumnezeu şi strigaţi către El: “Tată iubit. al fenomenelor naturii. munceşte cinstit şi trăieşte după voia şi legile lui Dumnezeu. împrăştie-mi suferinţa din inimă!” 13 . Este foarte posibil să le evităm. veţi mânca. Faţă de obiceiurile rele trebuie să fim stăpâni pe noi înşine. În aceste clipe grele. sprijinul şi nădejdea noastră vor fi numai la Hristos. ci noi înşine facem aceasta. întoarce-mi ochii şi mintea de la durerea mea! Acoperă-mi privirea. în a vă menţine caracterul vostru mohorât. Nevoia este incompatibilă cu credinţa. ci un organism viu. ridică-mă. Dacă avem obiceiul să ne ghemuim la pieptul Lui in clipele de mari încercări. rămâne stăpân pe existenţa lui. Ajutorul Lui va consta în curajul pe care-l vom avea de a privi in faţă. Cel care se mulţumeşte însă cu puţin. dacă alte gânduri noi şi nobile ne îndeamnă. încălzeşte-mă. Dumnezeu este Acela care stabileşte mersul evenimentelor. la rându-i. de un temperament pesimist. nu în afara noastră. în sensul că vom fi mulţumiţi cu ceea ce avem. Mai bine spuneţi că vă complaceţi în acest fel de a fi şi acuzaţi natura. modificând atitudinea noastră interioară. ne vom simţi apăraţi de El. Omul nu este o maşină care se reglează odată pentru totdeauna. să o zidim în inima noastră. fără frică.

Toţi sunt mai mult sau mai puţin purtători de calomnii. Răutatea oamenilor o privim numai dintr-o latură. Tăcerea şi indiferenţa reprezintă complicitate la calomnie. iar de câte ori sunteţi calmi. Când sufletul se retrage din corp. Totul depinde de interpretarea pe care o daţi voi universului. sunt nedemne de Dumnezeu. Rolul lui Dumnezeu nu este 14 . de traducerea pe care o faceţi în conştiinţa voastră şi în limbajul vostru omenesc. Începeţi prin a suprima răutatea voastră personală. În aceasta constă cu adevărat fericirea celor aleşi şi condamnarea celor răi. Puneţi-vă întotdeauna în locul celor aşa-zişi răi şi încercaţi să raţionaţi în felul lor. difuzori de ştiri necontrolate. dar voi de ce judecaţi pe alţii? Şi ce vă pasă. În realitate. viaţa lui spirituală devine intensă. înseamnă a-L dispreţui pe Însuşi Creatorul. egoismul vostru. căci sentimentele dobândesc în afara materiei o amploare neobişnuită. Dragostea celorlalţi vizavi de voi este şi ea tot oglinda dragostei voastre. Acolo unde este Dumnezeu nu există coşmaruri. Printr-o viaţă curată însă. Iisus Însuşi a fost calomniat. alungăm calomnia. ai zvonurilor rele. De câte ori sunteţi tulburaţi. Chemaţi Prietenul. este el însuşi un calomniator. în fond. nu! Restul vine de la cel rău”. el simte cu o forţă accentuată binele şi răul. Acestea sunt responsabile de dezordinile morale ale vieţii. Trebuie întotdeauna să contrazicem calomniile. A dispreţui pe cineva. ca şi cea de răzbunare. răutatea altora nu este decât reflectarea propriei noastre răutăţi. liniştiţi. ci faptele voastre vă judecă. da şi nu. Cel ce pleacă urechea şi primeşte acuzaţiile ce se aduc aproapelui său. nu există false viziuni. Visele urâte sunt o reflectare a conştiinţei. Calomnia este o încercare şi nobleţea omului se vădeşte în felul în care primeşte calomnia. Nu vreţi să fiţi judecaţi.Nici Dumnezeu Însuşi nu vă judecă. neliniştiţi şi nenorociţi. purtători ai bârfelor. şi ele vor dispărea din restul universului. care încântă sufletul până la extaz sau îl cufundă în oroare. vă aflaţi pe terenul minciunii. înfricoşaţi şi descurajaţi. atunci sunteţi pe terenul adevărului. Ideea de blestem. ci adevărata pace! Blestemul decurge din păcate. încrezători. de judecata oamenilor? Nici Dumnezeu Însuşi nu vă judecă. Vă irită judecata altora’? Este returul pe care îl încasaţi la judecăţile voastre asupra altora. autorul acestei fiinţe. “Vorbirea voastră să fie da. şi în nici un caz să nu replicaţi. Cât priveşte dispreţul ce vine de la alţii. oricare ar fi gradul de evoluţie al unei fiinţe. Atitudinea celor răutăcioşi ne serveşte drept oglindă. să zâmbiţi şi să uitaţi. Numai omul este capabil de aşa ceva. Minciuna nu există decât în imaginaţia voastră. totdeauna considerându-ne pe noi victime. acest ocean dumnezeiesc! Nu există pe lume decât un singur dispreţ pe care trebuie să-l aveţi: acela pentru voi înşivă. Care este acela care n-a judecat niciodată pe nimeni’? Vă supără când despre voi se spune tot ceea ce spuneţi voi despre alţii. ci faptele voastre vă judecă Trebuie să iertăm calomnia.

Orice energie poate fi folosită. Tot ce contrariază această evoluţie. şi toată energia disponibilă trebuie folosită într-o muncă constructivă. chiar în eroism. primiţi iubireşi invers. Iar cine crede că rezolvarea constă în satisfacerea până la saturaţie a acestor instincte. Adevăratul om din noi nu este nici cel al acţiunii noastre. ci fiţi alături de Puritatea Însăşi. Dăruiţi iubire. Gândirea este un dar dumnezeiesc. o reacţie. doar omul a fost înzestrat cu cea mai minunată zestre. lăsat de Dumnezeu. El umple încet mintea voastră şi nici o obsesie nu mai rezistă. Este puterea universului. nu reuşeşte decât să-şi moleşească voinţa şi să-şi pângărească sufletul. Dintre toate creaturile. corupte. ca şi Dumnezeu. Stăpânul vine totdeauna la apelul vostru disperat. spre perfecţiunea veşnică. acest torent spre desăvârşire este zdrobit în cale. a 15 . pentru că nu vor pieri. un efect. iar noi o neglijăm. Tot ce vă atinge vine tot de la voi. nici cel al vorbelor. care oricând se poate declanşa în mod periculos. transformând impulsul sexual în artă. ca un leitmotiv. Omul creat “după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu” este dăruit cu darul gândirii. tocmai pentru încercarea lui de a se opune. Nici chiar dorinţele sexuale nu sunt condamnabile în sine. fie pentru a construi. nu ceea ce arată. Fiecare acţiune a noastră provoacă automat o consecinţă. este mai comod să acuzăm pe alţii de răutate şi pe Dumnezeu de nedreptate. Fericirea sau nenorocirea ni le pricinuim singuri. Cine caută să suprime cu forţa aceste porniri nu face decât să comprime un exploziv puternic. nu alungaţi cu forţa gândurile obsedante. El ne împrumută imensa Lui virtute. Dacă am considera altfel lucrurile. Chemaţi-L însă mereu. ci de a fi un conducător al unei creaţii imperfecte. Prietenul Dumnezeiesc cunoaşte nevoile şi slăbiciunile noastre. Omul este ceea ce gândeşte. o risipim. nici cel al vorbelor. printr-un permanent progres. în creaţie. Nimeni nu este blestemat decât de el însuşi şi fiecare adună ceea ce a semănat. Nu vă speriaţi de fantomele imaginaţiei voastre. mecanicDumnezeule. Nu vă mai luptaţi singuri cu voi înşivă deci. Desigur. ci cel al gândurilor noastre Abuzul de orice fel este dăunător omului.acela de răzbunător redutabil. în care sufletul omului se scufundă şi se reîmprospătează. cunoştinţa Lui exactă. Voi sunteţi şi emiţătorii şi receptorii propriilor voastre unde. cunoaşte binele şi răul. Dar ele trebuie controlate. fie pentru a distruge. ne-am da seama că ceea ce am socotit drept o pedeapsă sau o răzbunare a lui Dumnezeu nu este de fapt decât un avertisment. căci ele au un impuls natural al organismului. ci chemaţi-L pe Dumnezeu chiar fără să vă concentraţi prea tare. neutilizată. Adevăratul om din noi nu este nici cel al acţiunii noastre. dirijate. Forţa gândirii poate fi pusă în slujba virtuţii sau a viciului. Sunteţi răspunzători de tot ce vi se întâmplă. Hristoase Dumnezeule-până ce obsesia va dispărea. îndreptate spre ţeluri mai nobile. înţelegerea Lui totală. o folosim la întâmplare. ba chiar o lăsăm într-un colţ. El este un fel de rău tainic. ci cel al gândurilor noastre. El gândeşte asemenea lui Dumnezeu. Hristoase Dumnezeule.

ci în toate direcţiile. deoarece i-a adus multe servicii. pentru a se trezi în aurora dumnezeiască. În clipa în care ni se pare că vom pierde totul. suntem aproape de cunoaşterea totală. Nimeni nu scapă de gânduri rele. Dacă le-am aprobat. îndepărtaţi-o fără duritate. şi acolo se amplifică şi mai mult. energia şi ardoarea de a trăi. căci ea este cauza celorlalte. unde nu mai este acoperit decât de duh. cu multă uşurinţă. avem puterea să le acceptăm sau nu. Nimic nu-l mai tulbură pe omul înţelept în înserarea vieţii sale. El părăseşte vechea lui haină uzată fără nici un regret. încet. Ceea ce noi numim degradare fizică este tocmai pregătirea unei noi vieţi. Ideile urâte nu staţionează decât în inima celui gol de iubirea dumnezeiască. acolo este universală şi continuă. care dau târcoale minţii omeneşti neîncetat. Nu faceţi din creierul vostru un azil al gândurilor urâte care trec prin el. Aceste idei migrează. pe care de obicei nu ne-o însuşim decât în clipa în care trebuie să părăsim viaţa. Fug în afara noastră. ea ne face mult mai multe servicii-nu ne mai jenează. ruşinoase. pentru copilul care creşte. Când o idee rea vă vine în gând. extrag din ea efecte miraculoase. fie în bine fie în rău. în clipa în care o haină s-a uzat. că nu vom muri niciodată. Ideea este tatăl şi mama oricărei apariţii. Culpabilitatea noastră este limitată în domeniul cuvintelor. care a conceput totul în universul invizibil mai întâi. Există o artă a vieţii. Acolo unde este vid. Laşitatea morală. dar este nesfârşită în domeniul gândirii.răului sau a binelui. se lărgeşte pe măsura lui. şi adoarme fericit în noaptea pământească. oricărei forme. de fapt suntem pe cale de a cuceri totul. iradiază din noi cu o viteză de milioane de ori mai mare decât viteza luminii. ele ne devin legitime şi cresc nemăsurat de mult. gândurile negre se instalează. de aflarea adevărului unic. Însă cei care ştiu să o practice încă din tinereţea lor. şi concentraţi-vă asupra acesteia. dar nu cum dorim noi. scepticismul degradează trupul. Tot ceea ce există în universul vizibil este născut prin miracolul gândirii. Hristos ne spune că omul păcătuieşte cu gândul. dar ne facem vinovaţi pentru acceptarea şi rumegarea lor. ca nişte săgeţi ce pătrund în alte creiere omeneşti. şi suntem responsabili de această decădere. Ideile nu ne aparţin decât un moment. Acesta este războiul nevăzut. apăsătoare. 16 . Să ne imaginam că viaţa nu se va sfârşi niciodată. înlocuind-o cu o alta mai bună. Trupul omenesc este necesar sufletului. poftim la ceea ce nu este al nostru şi păcatul este ca şi făptuit. gândurile urâte nu mai au loc. Or. Bune sau rele. Ceea ce ne lipseşte este interesul în acţiune. Nu suntem vinovaţi de ideile urâte care ne vin. Nu trebuie să-l lăsăm să decadă. devine perfectă pe adulţi şi se uzează pe cel bătrân. Responsabilitatea pentru ideile care pornesc de la noi este enormă. apoi ele sunt împrăştiate în lume. Puterea gândirii este superioară oricărei puteri naturale. acolo unde este plin de iubire şi lumină. Când ni se pare că vom uita totul. Trupul nostru este ca o haină care. nu ne mai temem că o murdărim sau că rupem şi orice muncă grea o putem face cu ea. să se ofilească. după ardoarea noastră.

fie prin eroare. de ce nu căutaţi în voi şi darurile lui Dumnezeu? Căci El a compensat totul. afectează trupul. care totuşi vibrează în voi. pe care ar fi putut să şi le împlinească fiind normal. bazată pe o serie de suferinţe şi eşecuri. dar oricând se poate reface o frumuseţe spirituală-singura pe care timpul nu poate s-o îmbătrânească şi s-o uzeze. Toate infirmităţile nu sunt decât în aparenţă. iar nu după capriciile noastre. fiind în stare de dezordine. sub formă de boli. Cine ştie să-şi exploateze infirmităţile poate face din ele cele mai mari instrumente de viaţă. pe care mulţi oameni normali sunt incapabili să o ajungă. adică cei ce-şi creează singuri boala. Vibraţiile sufletului rup echilibrul fluidic-care. orice handicap. să accepte. mai devreme sau mai târziu.Prin durere să legăm sufletele noastre şi trupurile de Hristos Cel răstignit Voi. neputinţa trupului rafinează sufletul şi îl pregăteşte pentru lucruri înalte. orice idee greşită. are nevoie de o lungă experienţă în general. astfel. Voi suferiţi pentru că trăiţi o viaţă pur materială. tulbură sufletul. Din fericire. Tot ceea ce vedem cu ochii şi simţim cu simţurile este iluzoriu şi lipsit de realitate. şi invers. Doar printr-o neîndemânare persistentă şi printr-o încăpăţânare incurabilă reuşim s-o distrugem. singura adevărată. dar cu o condiţie: să nu se revolte împotriva infirmităţii sale. a dăruit în schimb daruri duhovniceşti. 17 . însă noi o administrăm prost. vă găsiţi de la începutul vieţii voastre în starea unei maturităţi spirituale. această maşină genial construită se adaptează la orice. Greşelile de întreţinere şi de utilizare se fac simţite. în întregime pieritor. o corecţie. care vă necăjiţi pentru micile voastre defecte fizice. Pentru ca un om sa ajungă la adevărata înţelegere a intereselor lui spirituale şi să intre pe poarta vieţii. Voi. Durerea fizică măreşte sensibilitatea spirituală. Orice gest defectuos. Nici o maşină nu poate fi folosită cu o altă destinaţie decât cea pentru care a fost creată. să nu pună deci preţ pe aparenţă. pe plăcerile trupeşti. ba chiar se repară singură. orice micşorare a trupului omenesc aduce cu sine o creştere corespunzătoare a sufletului. ci o stare trecătoare. ca pe un dar. Să deschidem ochii şi să înţelegem că acest trup omenesc e făcut pentru a trăi după legile Creatorului. sau o ating doar după foarte multă experienţă. fie prin autosugestie. ci numai bolnavi. Aceasta înseamnă că nu există boală. ci din contră. Trupul nostru este o maşină perfect organizată. superficială. Dumnezeu a lăsat un echilibru în creaţia Sa. Nu întotdeauna se poate reface o frumuseţe fizică. în neglijenţa voastră profundă. Acolo unde a dăruit lipsuri trupeşti. Viaţa adevărată este cea spirituală. să nu se întristeze. nu o folosim după sfaturile creatorului ei şi de aceea se strică. Boala este o încercare sau o prevenire. să primească ca pe un ajutor. Dacă aţi putea înţelege cu cât sunteţi voi mai bogaţi decât alţii şi mai aproape de inima dumnezeiescului Prieten! Boala nu este un fapt precis. dar logica omenească bazată numai şi numai pe interese materiale le consideră astfel. ea este nemuritoare. ale lui Hristos deci. infirmii din naştere.

fără a învăţa ceva nou din ea. Să nu acceptaţi nici o durere fără a trage învăţăminte din ea. Cine poate să se refugieze în Iisus Hristos. care eşti un fiu duhovnicesc al lui Hristos Cel Răstignit. legaţivă de ceea ce este nemuritor. Când nu mai puteţi suporta suferinţa. acela să înceapă primul. acela nu mai vede şi nu mai aude panica lumii din jur. care nu are de ce să se teamă. chiar şi în mijlocul unei atmosfere de război. Acesta are pace în inimă. Răzbunarea este dreptatea pe care vreţi să vi-o faceţi singuri. Nedreptatea ce vi se face supuneţi-o lui Hristos. Ţie. Şi ei aşteaptă de la noi. viaţă trupească. Ea atrage după sine altă răzbunare. Un om surâzător este înconjurat de oglinzi şi din toate părţile i se întoarce zâmbetul. El vă va da răspunsul la dreptatea pe care doriţi să vi se facă. Protestul vostru să fie interior. Buna dispoziţie. cel care încălzeşte totul în jurul lui. iniţiativa spre bucurie trebuie să fie întotdeauna cu noi. “Iartă-ne nouă. Totul este viaţă. pentru a recolta bucuria şi buna dispoziţie de la alţii. precum şi noi iertăm!” Dar oare iertăm noi în inimile noastre? Veţi cunoaşte atât de bine drumul spre Prietenul Adevărat. Voi aţi revizuit conştiinţa voastră? Aţi verificat comportarea voastră. el se sustrage lumii văzute şi trăieşte cu Dumnezeu. fără a o exploata. de comoara voastră spirituală. Majoritatea bolnavilor habar nu au să tragă vreun folos spiritual din durerea lor. Puritatea inimii voastre va fi completă când veţi fi înlăturat noroiul din sufletul vostru. sentimentele voastre? Nimeni nu este obligat să sufere în zadar. Lăsaţi mândria ce-şi revendică drepturile să se depună ca o zgură sau ca un mâl la fundul vinului nou. Gândiţi şi acţionaţi cum trebuie şi boala şi durerea vă vor fi cruţate. Dispoziţia bună sau rea a omului este ca un peisaj al naturii însorit sau furtunos. 18 . Prin durere ne legăm inimile şi trupurile de Hristos Cel Răstignit. să nu-ţi fie silă de spini şi de scuipături. Totul are o explicaţie. pe care bineînţeles L-a iubit toată viaţa. el declanşează bucuria tuturor. ba încă pierd şi ceea ce au avut. Cine este cel mai dornic de pace şi bucurie. Nu există oprire. cu condiţia ca durerea să fie acceptată ca o cheie a înţelegerii adevărului. desăvârşirea însăşi jertfită. Singurul antidot care pune capăt urii este dragostea. nu ca nişte blesteme. ci felul în care suportăm.Orice motor revizuit şi reparat poate funcţiona în bune condiţii mai departe. Nu ceea ce suportăm contează. nimic nu trebuie să ne inspire dezgust. Din durere se naşte fericirea. Un om puternic nu se dezgustă niciodată de nimic. strigaţi-L pe Prietenul Durerii. bunuri. Orice durere trebuie să vă mărească zestrea spirituală. Surâsul este soarele omului. El este slujitorul şi colaboratorul Prietenului. încredinţaţi-I Lui chinul vostru şi aveţi nădejde numai în El. încât nu vă veţi mai putea lipsi de prezenţa şi mângâierea Lui permanentă Nu vă legaţi de ceea ce este pieritor-averi. Boala cronică este un drum sigur şi direct către Tatăl. Toate suferinţele vin ca nişte avertismente. Nimic nu se întâmplă fără motiv.

Veţi cunoaşte atât de bine drumul spre El încât nu vă veţi mai putea lipsi de prezenţa şi mângâierea Lui permanentă. consideraţi-i ca pe nişte instrumente pentru urcuşul vostru duhovnicesc! Neprevăzutul nu există decât pentru noi. pentru că aparatele lor nu pot înregistra şi explica. Cine crede în El nu se miră de nimic. de la fiecare zi la fiecare clipă. de fiare. de supranatural. răbdarea. Neliniştea e dezastruoasă. Să nu vă fie frică de moartea însăşi. totul are un sens. Orice fel de frică (de sărăcie. ci chemaţi-L pe Judecătorul suprem! Ceea ce va hotărî El va fi spre binele şi desăvârşirea voastră. Vă plângeţi de nedreptatea altora? Dar voi aţi fost totdeauna drepţi cu ceilalţi? Nedreptăţile pe care le-aţi săvârşit se întorc împotriva voastră. de necunoscut. Folosiţi-vă de aceştia. spre binele lui. de foame şi de sete. cei ignoranţi în materie de armonie a evenimentelor. de insulte. de gelozie. de război şi de revoluţii. de înşelăciune. survenit din întâmplare. sub diferite forme. întristarea. de păcat. îngăduinţa. de fenomene ale naturii. apoi la o permanentă legătură cu El. ci Iisus trăieşte în mine”. Totul ni se pare fără motiv. Nu apelaţi niciodată la dreptatea oamenilor. de nedreptate. Consideră toate lucrurile. “Nu mai trăiesc eu. de întuneric. de boli. de diavol. de greşeală. de infern. Lăsaţi-vă în braţele Prietenului. Cu El veţi trăi şi pacea va fi veşnică în voi. ci mai degrabă de felul în care trăiţi! Frica este marea boală universală. s-ar fi scârbit de mulţimea greşelilor noastre şi nu ar mai fi avut atâta milă şi bunătate pentru noi şi mai ales atâta răbdare. de fantome. la tribunalul lor corupt! Nu gemeţi. pentru a vă elibera de mândrie. Fiţi asemenea Lui şi veţi face ca El! “Veţi face lucruri mai mari decât acestea!” Folosiţi-vă deci de cei plictisitori şi inoportuni. Obişnuiţi-vă astfel. ranchiuna. de suferinţe. În realitate. Nu vă temeţi! Prietenul invizibil a prevăzut totul şi nimic nu vă poate atinge sufletul. Iisus a demonstrat în grădina măslinilor că mândria poate fi înlăturată. căci ea este mama proastei voastre dispoziţii. Dacă Hristos ar fi avut mândrie. Liniştea inimii voastre nu o puteţi găsi decât la Cel ce nu cunoaşte teama şi îngrijorarea. de 19 . fie plăcute. de viaţa de dincolo. chiar fără motiv. de lovituri. de neplăceri. de calamităţi. de opinia publică. Acesta este secretul forţei Sale dumnezeieşti. Dumnezeu a echilibrat totul şi ceea ce savanţii lumii pun pe seama naturii sau a întâmplării. tocmai când vi se pare că nu meritaţi. de moarte. dacă sunteţi de acord cu El. de accidente. Noi ne temem continuu. ele sunt fermecate. a fiinţelor şi a lucrurilor. El ignoră supărarea. pentru a vă întări. fie neplăcute.Distrugeţi aşadar mândria voastră. un scop bine determinat. Vizita voastră va ajunge cu timpul. Nu deschideţi inima voastră nici unui gând tulburător. are totuşi un sens şi un scop determinat în univers. Nu părăsiţi contactul cu Dumnezeiescul Prieten niciodată.

nu din frică! Nu vă temeţi de moarte! Ea nu comportă nici o durere fizică. ci acela cu care voi 20 . şi de o parte şi de alta a barierei morţii. Nu există un iad colectiv. iar nu locuri anumite unde ne vom duce. mână în mână cu iubitul nostru Prieten. acel plânset şi acea scrâşnire a dinţilor. ori antihrist. Acele “multe locaşuri” sunt tocmai acele stări speciale fiecăruia. Duhul lui se reîmprospătează. iar teama de vrajă şi farmece denotă neîncredere în puterea Prietenului nostru. oricând poate fi nimicit de gândurile bune inspirate de Iisus Hristos. “Nu puteţi sluji la doi domni!” Ori Hristos. Raiul şi cerul sunt deja în inima voastră pe acest pământ. pe acel ce ne inspiră gândurile rele. etc. unde viermele ciudei şi focul invidiei nu se vor stinge niciodată.) zace în inima noastră. raiul este viaţa cu Hristos. după felul fiecăruia. adică expresia negativă a gândurilor noastre. Moartea ne redă tinereţea şi libertatea. Toţi avem aceleaşi drepturi la protecţia Prietenului Dumnezeiesc. Moartea este deci o trecere. Toate aceste goluri să le umplem cu prezenţa divină! Nu vă temeţi de Dumnezeu! El este dragoste şi bunătate nesfârşită. Răul nu este decât totalitatea gândurilor noastre. plină de fericire. toată gândirea noastră se alterează şi dezordinea se instalează în noi. Ochiul rău nu este acela care vă priveşte. prin propria noastră vieţuire. muribundul este inconştient de această luptă. Nu există excepţie de la aceasta. În realitate. Moartea este o nouă naştere.. a instinctelor şi a viciilor noastre. trebuie să fi scăpat complet de orice fel de frică. nu-l mai putem iubi pe vrăjmaşul Acestuia. de singurătate etc. iar dincolo. Omul care moare renaşte la altă viaţă. unde ne naştem din nou. Iubiţi-L şi din iubire ascultaţi-L. Nu vă temeţi de fantome! Iisus Hristos. iar nu o stare de a fi. ne construim noi singuri în noi înşine paradisul sau infernul. care ne va pricinui regretul şi remuşcarea veşnică. Noi trecem această barieră dintr-o ţară în alta. el nu simte nici o durere fizică. simplă şi uşoară. Acelaşi etern Dumnezeu este peste tot. Nu vă temeţi de diavol! El fiind personificarea răului. prin abandonarea hainei trupului nostru. Chiar când corpul se zbate. este ţara Prietenului pe care L-am iubit în prima noastră viaţă. El moare ca şi când ar adormi. Ucideţi viclenia din voi şi veţi ucide diavolul din voi! Iubindu-L pe Prietenul Dumnezeiesc. Prin gândurile noastre şi prin faptele noastre. Prin orice tip de moarte ar pieri omul-accident. Ele sunt stări care există în noi. ci dimpotrivă. ci mai degrabă de felul în care trăiţi! Moartea vă scapă de toate ispitele şi neputinţele voastre. ci unul particular fiecărui om. universală. îşi schimbă haina uzată. Pentru a fi un om liber. iar iadul este lipsa Lui. Să nu vă fie frică de moarte. Ea ne apropie de Dumnezeu. se amplifică. Prietenul Dumnezeiesc. ne urmează dincolo de bariera morţii şi devin mult mai evidente prin faptul că vom fi mult mai conştienţi de ele. sunt de natură spirituală şi nu ne părăsesc la moartea trupului. “Împărăţia lui Dumnezeu este în voi!” Aceste împărăţii ale iadului şi ale raiului pe care singuri le-am creat în noi.hoţi. Toţi centrii nervoşi se inhibă şi aparenţa de agonie dureroasă este doar pentru spectatori. de plinătate. Noi singuri suntem creatorii raiului sau iadului. Ea este o trecere foarte dulce. boală sau uzură-lucrurile se petrec la fel. spulberă orice viziune.

îi judecăm după cum ne cunoaştem pe noi înşine. Mulţi sfinţi au trăit în mare familiaritate cu fiarele şi păsările datorită sufletelor lor redevenite curate. trăsnetele. Însă de îndată ce ne-am predat cheile inimii Prietenului nostru. inundaţiile şi toate nenorocirile împotriva omului care s-a aliat cu Dumnezeu-sau altfel spus. Frica pe care v-o inspiră unele din ele se datorează cruzimii cu care vă purtaţi voi cu altele. fiţi veseli cu speranţele voastre. Orice om are acelaşi Prieten. Fericirea sau nenorocirea depind de felul în care le concepem noi înşine. cutremurul. cu viciile şi defectele noastre? Ne este frică de alţii pentru că ne este frică de noi înşine. el este al Domnului. Nu fiţi violenţi cu animalele. Atâta vreme cât nu aveţi încredere în viitor. cu cauza fenomenelor?! El devine astfel superior naturii vizibile. “Iubiţi-vă unii pe alţii.priviţi universul. aceasta este datoria voastră. intoleranţa. vă veţi scufunda ca Petru în marea şi valurile vieţii. Prezentul şi numai prezentul are valoare. pentru ca şi ei să aibă încredere în noi. Ele vă vor mulţumi în felul lor. Nu vă temeţi de întuneric. El cucereşte viitorul şi şterge trecutul. Îndoiala faţă de oameni dovedeşte îndoială faţă de Dumnezeu. în fond aliate. şi astfel a fost lipsit de afecţiunea animalelor. încredere. doar sunt egali în faţa Creatorului prin trupul lor de humă şi prin sufletul insuflat de Dumnezeu peste ei. pe care o percepe cu simţurile sale. neînţelegerea între oameni. Teama de viitor vă otrăveşte prezentul. Mâine este consecinţa a tot ceea ce aţi făcut şi aţi gândit azi. Fiţi blânzi. Nu vă preocupaţi de viitor. Frica de injurii o au cei care nu Îl au pe Prietenul Divin. Avem deci puterea să subjugăm animalele prin dragoste. surâzători. Ziua de astăzi se va îngriji singură de viitor. Orice om se îndreaptă spre moarte. atunci de ce să ne fie frică de un om care nu este decât propria noastră oglindă. în loc să le forţăm şi să le chinuim. în numele Tatălui vostru. Oare aţi îndrăzni să vă îndoiţi de prietenii Prietenului? Ar însemna să vă îndoiţi de Însuşi Prietenul. îngăduitori. ca şi noi. curajoşi. Prezentul se află în puterea voastră. Ce pot face cataclismele. Trebuie să avem încredere în oameni. neîncrederea. care este în ceruri!” Teama de fiare nu ar exista în voi dacă fiarele nu s-ar teme de voi. Ce vă interesează ziua de mâine? Mâine este rezultatul zilei voastre de azi. Toate fenomenele naturii cu aparenţe ostile pentru noi ne sunt. Nu vă temeţi de oameni! Din cauza acestei temeri s-au născut ipocrizia. Prin neascultare. aveţi pace. El o va inunda de lumină şi toată frica va pieri. Adevăratul prieten al Prietenului trebuie să trăiască într-o nepăsare activă. fiţi concentraţi asupra clipei de faţă. şi El ne interzice să ne ocupăm de mersul evenimentelor. Ei ştiu că protectorul lor îi urmăreşte pas cu pas. Viitorul nu ne interesează. “Ajunge zilei răutatea ei”. doar aveţi lumina prin Hristos! Sufletul vă luminează calea pe care mergeţi ziua şi noaptea. Credincioşilor Prietenului nu le pasă niciodată de ce se va întâmpla cu trupul lor. De cine vă mai pasă când Îl aveţi prieten pe Dumnezeu? De ce vă mai tulbură insultele altora?! Priviţi lumea cu fruntea sus. aliat cu natura ascunsă. 21 . ci arătaţi-le neîncetat simpatia voastră. aveţi credinţă. omul s-a depărtat de natură. Fiecare om ar trebui să se bucure de prezenţa celuilalt om. plini de încredere.

Nu aveţi nici măcar temporar vreun drept asupra cuiva. echilibrul se rupe. iar noi. sacrificaţi-vă orgoliul. ci repetaţi neîncetat: “Prietenul meu este aici. în a dori ceea ce le place. suspinând şi păstraţi în minte numai ideile referitoare la Prietenul vostru iubit.Nu vă temeţi de opinia oamenilor. Totuşi. Răspunsul vă va veni ceva mai târziu. ci declanşează o mare forţă distructivă pozitivă. cine se opreşte din mers cade. fie voia Lui!” Respiraţi profund. nu suntem capabili să îndurăm nimic? Un insultător binecuvântat este dezarmat. făcându-vă să confundaţi dragostea cu egoismul. de a vă uni cu El. Gelozia este un coroziv. De ce nu aveţi încredere doar în opinia lui Dumnezeu? El este bun şi indulgent. pentru că ea nu este numai o forţă negativă pasivă. Observaţi-l în zilele următoare şi veţi fi impresionat de schimbarea lui. dispare. efort. Va fi întotdeauna un răspuns de pace. spunându-vă: “Nu mai gândesc nimic. care nu vă mai poate fi de nici un folos. Pasiunile vă fac geloşi. alungaţi teama. Fiţi geloşi pe cei care au devenit mai buni. nu mai exist. o otravă puternică. Sentimente ignorate până atunci se vor trezi în sufletul lui. Cei înţelepţi nu-şi fac nici o părere despre fraţii lor şi îi iubesc pur şi simplu. Impuneţi-vă tăcere în clipele de mare tulburare. voi nu sunteţi nişte posesori veşnici şi într-o zi va trebui să părăsiţi totul. El va fi prezent şi va risipi frica voastră. De ce sunteţi geloşi? Pentru că sunteţi egoişti şi plini de mândrie şi consideraţi că trebuie să vă aparţină tot ceea ce vă place. iar cea pe care o binecuvântăm se reîntoarce asupra autorului ei. urcuş necontenit. alungaţi-o fără discuţie. pentru mântuirea noastră proprie. căci el nu va veni! Umpleţi tot ce aţi golit cu fiinţa Dumnezeiescului Prieten. de nevoie. căci viaţa este mişcare. Insulta pe care o ignorăm rămâne inertă. în timpul unei insomnii. sunt lucrul Lui. ca şi voi. “De ceea ce ţi-e frică nu scapi”. Suferiţi de insomnie? Profitaţi de acest lucru! Goliţi-vă mintea de orice gând care se referă la voi şi la interesele voastre şi nu aşteptaţi altfel somnul. în special inteligenţei voastre. Hristos a suferit atâtea pentru noi. în orice clipă. mă abandonez lui Hristos. Nu decideţi nimic singuri. Vă este teamă? De ce nu cereţi mâna şi ajutorul şi apărarea Tatălui Ceresc?! Invocaţi-L în orice loc. Ascultaţi răspunsul Lui. Cine încetează lupta nu mai poate trăi. căci fiecare îşi are liberul său arbitru şi toţi sunt egali. Este o onoare să suporţi ocările şi injuriile. Izolaţi-vă. nimic nu există pentru mine în afara Lui!” Dacă o altă idee vă vine. de speranţă. Cea pe care însă o sesizăm şi îi replicăm naşte o altă insultă. de a căuta să-L înţelegi. Orgoliul este cel care îi judecă pe ceilalţi. Cei nedesăvârşiţi sunt acei care îşi exprimă părerea despre alţii. El va absorbi totul. mai îngăduitori. Gândiţi şi acţionaţi mai bine. de voie. Dragostea voastră îi va ajunge în inimă din plin. de curaj. iar oamenii dacă-şi bat joc de voi o fac pentru că şi voi vă bateţi joc de ei. lungiţi-vă şi goliţi-vă conştiinţa de tot. va curăţi totul. de a vă confunda cu El. Cine renunţă la luptă renunţă la viaţă. 22 . Nu pierdeţi timpul pentru a tria ideile. De ce ne-am născut cu trup şi cu suflet? Pentru a lupta din prima până în ultima noastră zi. În concluzie. noaptea. pe care l adoră. dacă este posibil. Insomniile sunt ocazii unice de a vă izola împreună cu Prietenul. mai înţelegători. ca fii ai aceluiaşi Dumnezeu.

geloşi. O picătură de colorant ajunge pentru a colora o anumită cantitate de apă. trebuie să o urmăm. sunteţi totuşi nişte răufăcători. Receptorii sunt foarte mulţi. Lupta începe chiar în pragul naşterii noastre. Fără mintea coruptă a oamenilor. invidioşi. Celui ce ne-a creat pentru acest scop. “Daţi şi vi se va da!”-spune Hristos. Ei bine. de-a lungul secolelor. Vrem-nu vrem. nu suntem singuri. nu furaţi şi nu înşelaţi. nu ne pierdem. aceştia din urmă fug de cei buni. însă puţin sunt cei care emit. Să cerem sprijinul Celui de Sus. nervoşi. eroarea sunt paşi spre desăvârşire-bineînţeles. îi iubesc şi caută ca prin dragoste să-i întoarcă pe calea cea bună. pofticioşi. O singură idee a gândirii adevărate fecundează întreg universul. în orice caz. prin orgoliul şi egoismul vostru. ci pentru cei bolnavi. este o eroare trecătoare. ci să se întoarcă şi să fie viu!” Astfel procedează toţi prietenii lui Hristos cu păcătoşii: nu-i evită. Dacă ţinem pasul cu ea.Desăvârşirea nu se poate atinge decât cu preţul multor greşeli. ci şi fizic. dacă ne dăm seama de ele. El este cu noi deci. Ea atrage şi naşte milioane de idei frumoase. Dacă întâlniţi necinstea în jurul vostru nu trebuie s-o observaţi. Pentru un om cinstit nu există necinste-sau. Voi credeţi că nu sunteţi răufăcători fiindcă nu omorâţi. nu de ură! Înlocuiţi îndoiala cu credinţa. Aşteptaţi de la ceilalţi primul pas? De ce? Din orgoliu nu vreţi să-l faceţi voi. Cooperăm deci cu viaţa. nu numai în plan spiritual. răul n-ar exista. Cine se opreşte este dat peste cap fără să vrea. un fluid de dragoste către toţi cei care îl înconjoară. Toate acestea fac parte din împărăţia răului. Faceţi permanent rău prin mândria voastră. să-i daţi importanţă. când vă exprimaţi îndoiala sau judecaţi. faceţi rău zilnic şi vă credeţi totuşi nevinovaţi. meschini şi zgârciţi. şi nu doresc moartea păcătosului. nerăbdători. adăugându-se la celelalte gânduri greşite ale oamenilor. Desăvârşirea nu se atinge decât cu preţul multor greşeli. Sunteţi un singuratic? De ce? Pentru că nu aţi lăsat dragostea să rodească. nu numai în plan spiritual. Încetaţi deci să mai gândiţi rău şi veţi vedea cum ar trebui să se comporte omenirea cu adevărat. nu suntem liberi să o abandonăm. Nu credeţi în puterea răului! Răul nu învinge decât în măsura în care voi credeţi în el. Gândirea voastră defectuoasă se amplifică. Iisus Însuşi a spus: “Nu pentru cei sănătoşi am venit. ne îndeplinim rostul. când vă este teamă. avalanşa trece peste el. Prietenul Divin nu vă consideră în nici un caz un binefăcător. 23 . amărăciunea cu optimismul. ci din contră. ci şi fizic Viaţa este făcută din căderi şi ridicări. Binefăcătorii nu se eschiveze şi nu fug de răufăcători. descurajarea cu speranţa. şi aceasta constituie răul. iar sprijinul şi izvorul de energie nu poete fi altul decât Cel ce ne-a hărăzit scopul şi sensul vieţii. Când îi ironizaţi pe alţii. n-ar fi posibil. inerţia cu munca! În nici un caz să nu consideraţi că sunteţi singuri în efortul vostru de a schimba lumea. Binefăcătorul emite “râuri de apă vie” în jurul lui. Nu vreţi să oferiţi ceea ce nu vi se cere. sunteţi nedrepţi cu alţii. viaţa noastră se desfăşoară bine. pentru a ne conduce spre rostul existenţei noastre. Umpleţi universul de dragoste. Greşeala. Iisus ne-a dat lupta.

Vă plângeţi de mediocritate? Tocmai această stare de anonimat vă ajută să scăpaţi de multe pericole. Cel ce nu poate tolera şi uita jignirile şi ocările este un om slab. Prietenia oamenilor este rareori gratuită. El este rob poftelor. Cel ce se crede liber atunci când poate face orice pofteşte se înşeală amarnic. ci al tuturor oamenilor. dar este mult mai util să fii misionar printre oameni. oricând. Adevărata libertate a omului nu este decât pe plan spiritual. A se refugia la pieptul Prietenului Adevărat este la îndemâna oricui. Omul nu poate fi perfecţionat decât tot prin contactul cu oamenii.Căutaţi prietenia Prietenului Adevărat şi veţi avea prietenia tuturor oamenilor. Există o artă de a trece peste momentele grele. şi toţi oamenii sunt destinaţi a fi una cu El. Aşteptarea calmă. cultivaţi mai bine dragostea şi bucuria Celui pentru care timpul nu există. Un trup înlănţuit poate avea un suflet liber şi fericit. Nimeni să nu se sperie. mântuitorul şi sfătuitorul. Poţi avea de toate şi totuşi să nu fii fericit. nemaiputându-le suporta prezenţa? Nu sunteţi oare cu toţii alcătuiţi din aceeaşi ţărână? Vă indispune prezenţa lor? De ce? Pentru că nu împărtăşiţi dragoste. pe care timpul. omul trăieşte neobservat. al Stăpânului pământului şi al cerului. Prietenul Divin nu este numai al vostru. care să-i fie protectorul. Aceasta pentru că el este bogat în duh. şi atâta timp cât o veţi dori în mod sincer. acolo unde nici o forţă fizică nu poate interveni. care îl îndeamnă şi-i 24 . Nimeni nu este părăsit în această lume atâta timp cât va alerga să se refugieze la sânul Prietenului. la aceasta nimeni nu vă obligă. aşadar. Bogăţia nu înseamnă abundenţă. De altfel. care te mulţumeşte. Ce relaţie mai eficace şi mai avantajoasă putem găsi decât aceea cu Hristos? Iubindu-L pe El şi fiind iubiţi de El. veţi fi în comunicare intimă cu întreg universul. fără însă a împărtăşi greşelile ei. de ce aţi simţit dezgust faţă de ceilalţi oameni şi aţi dori să scăpaţi de ei. interese personale. poate fi o formă a mândriei şi dispreţului la adresa celorlalţi. În loc să doriţi să căutaţi o prietenie omenească. Izolarea. Secretul ei este siguranţa că aceste momente vor trece. aceasta este pacea noastră. neinvidiat. veţi atrage toată afecţiunea lumii. El Se dăruieşte numai interesului nostru. Este sclavul trupului. Ocările sunt mijloace prin care vă puteţi controla progresul duhovnicesc. Cel care este stăpânul vieţii şi al morţii. Nu faceţi pe mizantropul retrăgându-vă din lume! Trăiţi cu epoca voastră. ci egoism. Este mult mai uşor să te faci pustnic. Prietenul Divin nu are însă nici un interes personal. egoismul şi moartea o vor distruge. Nu vă temeţi de ameninţările nimănui! Odată ce sunteţi sub protecţia Prietenului. n-aveţi teamă! Ameninţarea nu-l paralizează decât pe omul fără sprijin moral. abandonându-ne cu totul în braţele Prietenului. Părăsiţi atitudinea voastră sterilă şi daţi un scop vieţii voastre prin colaborarea cu ceilalţi oameni. Mediocritatea se păstrează fără prea mult efort. Ne plângem de lipsa relaţiilor. Diamantul nu poate fi şlefuit decât tot cu diamant. Cel care însă rezistă setei de a replica merge spre desăvârşire. el însuşi nepoftind la bunul aproapelui. ci starea care te satisface. Mediocritatea constituie una din formulele fericirii şi ale adevăratei bogăţii.

Căci cel ce crede în Mântuitorul Hristos şi-L iubeşte. Cel ce se jeluieşte întoarce spatele Providenţei şi opreşte mila să se coboare asupra lui. căinţa ne duc spre desăvârşire. ci pentru că noţiunea de rău. Ajutorul împotriva tiraniei şi opresiunii se află în propria noastră conştiinţă. de om decepţionat de viaţă. de neascultare. ba chiar mai mult. Încetaţi să mai luaţi aerul trist. Sfântul Francisc de Assisi spunea: “Sfânta sărăcie este cea mai nobilă doamnă. mâncând din pomul cunoştinţei binelui şi răului. căci vi se va da. le-a pătruns în conştiinţă. numai pentru a ne permite nouă înşine privilegiul de a înainta singuri. El poate evada de oriunde ar fi închis. în timp ce mulţi oameni bogaţi sau plini de glorie sunt nefericiţi. Viaţa cere o ucenicie permanentă. Mulţi sunt nedemni de sărăcia lor. umple golul sufletului meu. Trebuie să vă adaptaţi la orice. Conştientizarea existenţei păcatului a început cu strămoşii noştri Adam şi Eva-care. Rolul lui Dumnezeu este de a dărui şi cel al omului de a cere. au înţeles că erau goi şi s-au ruşinat. Vă indignaţi de ceva? Este inutil. Dumnezeu ne-a creat şi ne-a lăsat într-o condiţie de fragilitate. dar ne-a arătat calea.porunceşte noi pofte. nu pentru goliciunea lor. acela este stăpân. căreia îi ignoră bogăţia spirituală. Acesta este dispus să accepte orice din mâna invizibilului său Prieten. Aveţi puterea de a schimba 25 . de a merita viaţa veşnică. Îl uită numaidecât. Remuşcările. Ea este un privilegiu pe care trebuie să-l merităm. de sensibilitate şi nesiguranţă. căci sunt însetat de adevăr!” Păcatul a produs în lume cea mai mare decădere. ci cel sufletesc. nu veţi putea schimba mersul evenimentelor. este mulţumit şi fericit cu ceea ce are. Aceasta a dorit Dumnezeu de la noi. deşi sufletul nu le aprobă. “Pe Acesta să-L ascultaţi!” Nimic nu se concretizează în materie înainte de a fi conceput în duh Cel care s-a legat de Dumnezeu nu mai are teamă de pericol. Ne-a lăsat slabi. cu toate bunurile lor. dar odată pericolul trecut. Voi sunteţi singurii autori ai decepţiilor voastre. De aceea el nu se teme de ceea ce se va întâmpla cu trupul lui. Binecuvântaţi-i pe persecutorii voştri şi vi se vor deschide ochii spre lumină! Cel care se plânge de sărăcie. demnă de a fi iubită!” “Iisuse. Sufletul nu poate fi făcut prizonier. ne-a trimis şi modelul omului perfect-pe Iisus Hristos întrupat. Ce mai poate face doctorul când moartea a venit? Ce mai poate face ghidul când avalanşa a pornit? Ce mai poate face geologul când vine cutremurul’? Ce mai poate face inginerul când digul se rupe din cauza inundaţiilor? Numai atunci cei slabi şi laşi Îl strigă pe Dumnezeu în ajutor. eliberat de orice porniri. Căpătaţi încredere în Dumnezeu şi scuturaţi-vă lenea şi cereţi. se plânge în realitate de lipsa lui de credinţă. Sărăcia acceptată cu bucurie ne aduce aproape de Hristos. Cel care ştie să-şi strunească trupul. care nu-i doreşte decât binele adevărat-nu cel trupesc.

Dacă relaţiile voastre cu ceilalţi oameni ar fi fost cele fireşti. Voi să aveţi doar bunăvoinţa începutului. însă nu şi evenimentele. El ne-a arătat că cei dragi ai noştri nu sunt morţi. Ar fi fost mult mai trist pentru voi să-l câştigaţi. Sunteţi siguri că aveţi dreptate şi cauza voastră este cea justă? Se prea poate. soluţii în problemele sale zilnice. acceptând să-l intentaţi. şi nu răsplătiţi răul cu rău!” Aceasta este legea lui Dumnezeu după care trebuie să ne conducem. iar sufletul lor nu l-aţi cunoscut. amplificându-le pe cele bune. Nu vă temeţi de despărţirea prin moarte de cei pe care îi iubiţi! Nimic nu vă separă. orice îndoială şi orice pesimism! Nu vă luaţi după scepticismul vecinilor şi al anturajului vostru! Nici măcar nu-i mai ţineţi la curent pe ceilalţi cu noua voastră atitudine! Toate gândurile noi. însă nu şi după cele dumnezeieşti. El le va tria. Mai târziu sau mai devreme. pe aceasta trebuie s-o modificăm. Prietenul Divin. iar lumea întreagă îşi urmează cursul ei. indiferentă? Aveţi impresia că s-a petrecut ireparabilul. este regele vieţii şi El a călcat moartea în picioare. Veţi fi în stare să faceţi o vizită Prietenului. le va armoniza după adevăratele voastre nevoi. Care este deci mecanismul care declanşează mersul evenimentelor? Şi cu ce preţ vom afla aceasta? Sursa de energie ideală este credinţa. nu vom obţine decât rezultate instabile. Cauza primă trebuie modificată. Nimic nu se concretizează în materie înainte de a fi conceput în duh. Nu faceţi pe victima. Cantitatea de credinţă pe care fiecare o are. Dacă nu aţi fi sperat în câştigarea procesului. ci dorm. după legile omeneşti. decât voie înşivă-zidul simţurilor voastre trupeşti. Cu cât credinţa noastră se va revărsa mai tumultos. 26 . pentru că. Mărturisiţi-I toate dorinţele şi năzuinţele voastre. care acum s-a întors în pământul din care a fost făcut. fără să ştie. Nu există decât un singur mare doctor al durerilor sufleteşti.vederile voastre personale. aşteptând reîntâlnirea cu noi. Va întrerupe căile inutile şi dăunătoare. lăsând aceeaşi cauză să acţioneze în continuare. fiindcă vrem să schimbăm doar efectele. “Celui ce vă da o palmă întoarceţi-i şi obrazul celălalt. însă tocmai acesta a rămas viu şi aşteaptă dragostea voastră. Aveţi deci credinţă în voi. căci nimeni nu este victimă fără să fi provocat el însuşi o agresiune. Pentru aceasta aveţi nevoie de ajutorul Prietenului Iubit. deja aţi pornit pe o cale greşită. Lumina lui Iisus Hristos străluceşte pentru toţi cei ce o doresc. nu vă îndoiţi nici o clipă! Veţi obţine astfel ceea ce cereţi! Alungaţi orice frică. Aţi pierdut un proces şi sunteţi distrus. pe care o vom găsi în noi înşine. şi cum forţa spirituală este cauza fenomenelor materiale. nu aţi fi avut nici un proces. cu atât ea va izvorî mai mult. faptele vorbele voastre să fie constructive! Gânduri binecuvântate vă vor veni de sus şi evenimente favorabile vă vor ajuta. dar trebuie să ştiţi că nimic nu este ireparabil. Voi v-aţi legat doar de aparenţă. Nu s-a întâmplat niciodată ca un om plin de curaj şi credinţă să nu fi găsit răspunsul la întrebările sale. Căutând să acţionăm numai asupra materiei. de trupul lor material. totul se reface. în sufletul lui va creşte neîncetat. Aţi pierdut prin moarte pe cineva iubit şi sunteţi sfâşiat de durere şi nemângâiat. Duhurile voastre rămân însă legate. nu l-aţi fi intentat.

Cuvântul “adversar” este propria voastră condamnare. Dacă unul din cei doi renunţă. conflictul se stinge de la sine. Veţi sfârşi chiar prin a merge către el veseli şi cu inima deschisă. recunoscând singuri greşeala judecăţii voastre. sunteţi incapabili de a schimba ceea ce a fost. Principalul nu este a face mai bine ca alţii. Faceţi “tabula rasa” din tot trecutul vostru. acestea dispar ca prin farmec din calea sa. iar nu cu obrazul celălalt. Reţinerea voastră va avea un efect neaşteptat. Oricum. De ce aveţi un adversar? Pentru că aşa aţi vrut. oare nu aţi dorit niciodată dispariţia celor ce stau în calea intereselor voastre? Aţi lucrat totdeauna pentru binele general. A ne certa cu ceilalţi înseamnă a ne certa cu noi înşine şi a ne provoca nouă înşine răul. Prietenul nostru este Prieten al întregii omeniri. Legile justiţiei omeneşti nu fac decât să accentueze resentimentele dintre oameni. Faceţi-vă un examen conştiincios. Dacă remuşcările voastre se referă la greşeli imediate. Jucaţi cartea prezentului. la egoismul vostru. pe care conştiinţa vi le semnalează. Deci. Dacă este justificat. Remuşcarea are rolul de a vă face să vă schimbaţi felul de a gândi. mai puteţi protesta oare împotriva unei observaţii. nici nu întâlneşte ocazii de ceartă. Dacă vă este greu să vă abţineţi. mulţumiţi-i celui ce vă ceartă. începeţi în fiecare zi o viaţa nouă. desăvârşirea însăşi. dar nu să deznădăjduiţi şi să plângeţi fără rost. şi a ne certa cu unul dintre “micuţii” fraţi ai Săi înseamnă a ne certa cu Prietenul în persoană. atunci ele constituie cea mai bună motivaţie pentru o schimbare a comportamentului vostru. Cine este hotărât să nu se mai certe cu nimeni niciodată. fără acreală. amintiţi-vă de suferinţa lui Hristos. ci întrebaţi-vă dacă nu cumva aţi meritat reproşul făcut. ci a face bine ceea ce facem. pentru că nu aţi renunţat la mândria voastră. Încercaţi. puneţi capăt neînţelegerilor! Oricine ne este frate. veţi îndeplini legea lui Dumnezeu. Dacă este nejustificat. acela al desăvârşirii? Dorinţa de a face mai bine un lucru şi de a fi mai bine văzut decât alţii este un tribut plătit orgoliului. să vă închipuiţi că adversarul vostru vă este cel mai scump prieten şi dăruiţi-i zilnic dragostea voastră. Surpaţi toate podurile în urma voastră. Nu v-aţi gândit oare că şi unii şi alţii aveţi totuşi un drum. iar celălalt va simţi aceasta şi inima lui se va îmblânzi. Procedând astfel. prin absurd. Când sublimul vostru Prieten. în schimb aveţi posibilitatea şi puterea să modelaţi viitorul. nu răspundeţi. şi să nu ne preocupe ceea ce fac alţii Când sunteţi bruscat. Suferiţi de concurenţa altora? Aveţi rivali? Dar şi voi înşivă sunteţi rivali pentru alţii. a fost răstignit. schimbaţi vorba. ci a face 27 . Principalul nu este a face mai bine ca alţii. Voi însă răspundeţi urii cu ură. nu mişcaţi. de agonia şi răstignirea Lui nedreaptă. sau pentru binele egoismului vostru? Vedeţi dar că sunteţi capabili de rivalitate. oricât de nedreaptă ar fi ea? Suferiţi asemenea Lui. cinstit.

Să ne pocăim permanent. nu vor înţelege aceasta. Azi. prin blândeţe şi concesii. putem face bine aproapelui nostru. de spini şi scuipările suferite de El. A fost un dar pentru voi. “Iar de nu. 28 . Nu vă temeţi de ispite! Ele sunt normale. nu este creaţia voastră. Sacrificaţi-vă în tăcere. prin felul nostru de a fi. lucru pentru care veţi da socoteală la sfârşitul ei. Aveţi încredere în Dragoste. acela ajunge să-şi învingă materia din el. Iisus Hristos a ridicat sacrificiul la nivelul Dumnezeirii. să adune diamantele sacrificiilor noastre. prin renunţări la dorinţe şi ambiţii personale. dacă nu din cauza ciocnirii părerilor contradictorii atunci când ţinem cu înverşunare la ideile noastre? Hristos Atotvăzătorul. ne vom dovedi valoarea credinţei noastre în faţa celor ce nu mai au nici un fel de credinţă. şi să nu ne preocupe ceea ce fac alţii. Stăpânul lumii. căci toţi sunt plini de mândrie. Fără ispite nu putem distinge ceea ce este rău de ceea ce este bine. De ce oare ni s-ar tulbura inima. asemenea fiului risipitor. neştiute şi nevăzute. Cei mai mari oameni au fost cel mai puternici ispitiţi. numai prin sacrificiul nostru zilnic. Ispitele joacă. orice ar spune lumea. în evoluţia omenească. Într-o epocă în care închinarea la Dumnezeu nu mai implică o prigoană sălbatică. Orice vi s-ar întâmpla. iar nu a berbecului ce te împunge cu coarnele şi astfel îşi pricinuieşte singur pieirea. dar au rezistat. acesta este scopul şi sensul pentru care Dumnezeu ne-a creat. chiar necesare. suntem datori să I-o restituim în acelaşi stadiu de puritate în care ne-a fost dată. ”Să nu vi se tulbure inima! ”-spune Iisus Hristos. Mai puteţi să vă plângeţi de ceva? Curaj deci! “Veniţi la Mine. ”Pace vouă. Nici un sacrificiu nu este în zadar. o administraţi şi sigurul vostru drept este să faceţi cu ea bine sau rău. Amintiţi-vă de Hristos. ci voi doar o folosiţi. prin toleranţă şi bunătate. şi pentru aceea au fost mari. de injuriile. Adevăraţii fii ai lui Dumnezeu sunt făcători de pace. la Tatăl Vostru Cel Ceresc. Aţi fost sedus. cinstit. vă las pacea mea!”. ci dimpotrivă. să ne luptăm pentru desăvârşire.bine ceea ce facem. Aţi primit viaţa atunci când v-aţi născut. fără să ştie nimeni! Singur Hristos trebuie să ştie ce facem noi. de palmele. ştia că oamenii. Nu vom răspunde decât pentru noi înşine în faţa Judecătorului. trădat. şi să facă din ele cununa muceniciei noastre. părăsit şi suferiţi amarnic. Sacrificiul este cea mai nobilă atitudine omenească. şi bucuria voastră va fi mare. treptele scării spre desăvârşire. Mucenicia nu este o provocarea. Veniţi. “Fiţi desăvârşiţi. Viaţa noastră aparţine lui Dumnezeu. precum Tatăl vostru este!”. şi la moarte ea vi se va cere înapoi. Mucenicia este tocmai atitudinea mielului ce nu protestează.spune Hristos. Ea nu vă aparţine. “Nu judecaţi”-spune Iisus Hristos. chiar dacă aparent sunt lipsite de raţiune. Prietenul vostru vă doreşte binele. chiar şi cei mai buni. Prin devotament dezinteresat. să ne cercetăm permanent. deci nu aveţi nici un drept să-i întrerupeţi cursul când voiţi voi. să se spiritualizeze. Dumnezeu ne cere să ne sacrificăm mândria şi egoismul. Cine poate să se sacrifice. veţi muri în păcatele voastre!” . voi cei oropsiţi şi întristaţi!” Iisus este azilul durerii. şi de aceea a spus că toată învăţătura Lui va stârni “sabie între oameni”. credincioşii Lui chiar. prin comportamentul nostru.

care mă aştepţi şi care nu m-ai părăsit şi nu m-ai trădat niciodată! *** Textul este reprodus după: Georges Barbarin. clipa în care Te voi vedea în sfârşit pe Tine. 1999 29 . Editura Bizantină. Toate evenimentele sunt pentru mine tălmăciri venite de la Tine. putem să ştergem toate greşelile trecute. Iubitul Meu Domn. iar mână în mână cu Tine. plăcută. ci îndreptarea păcătoşilor. Fără Tine n-aş vedea peste tot decât răutate şi nedreptate. să ne reîmprospătăm forţele şi să reluăm suişul pe muntele desăvârşirii. Să nu disperăm dacă mai cădem câteva trepte înapoi. Cu Tine însă. Iar prin taina Sfintei Spovedanii şi a Sfintei Împărtăşanii.Fiecare treaptă favorizează urcarea sau coborârea pe scara urcuşului duhovnicesc. iar Prietenul ne va purta sarcina-crucea pe care tot El ne-a dat-o. Uşurinţa acestei gimnastici spirituale depinde de puterea credinţei noastre. Cu Tine toţi oamenii îmi par buni-săracii-încă orbi şi neştiutori. de nesuportat. munca mea devine uşoară. Însă de câte ori greşim. pericol continuu. prietenul clipelor de grea încercare. aştept cu linişte şi încredere moartea cea dulce. Hristos. *** O. El ne ajută să revenim pe drumul cel bun. fără Tine viaţa mi-ar părea lungă şi tristă. Prin credinţă totul este uşor. care au fost lăsate de Dumnezeu pentru refacerea noastră. Această libertate ne-a lăsat-o Dumnezeu. idealul meu scump. Dumnezeu nu doreşte pieirea. lacrimile mele sunt şterse de Tine. Suntem totdeauna liberi să înfruntăm ispita sau să îi cedăm. O milă imensă mă cuprinde pentru toţi cei care “nu ştiu ce fac”. iubitul meu Prieten. Oricând ne putem ridica şi relua urcuşul. aşa cum doreşte Mântuitorul nostru. Bucureşti.

30 .

31 .