NAŞTEREA UNUI MIT- AVRAM IANCU ÎN MEMORIA CONTEMPORANILOR

I. INTRODUCERE

Devenit erou printre moţi cu ocazia evenimentelor din 1848-1849, considerat un simbol al luptei românilor pentru drepturi politice încă din timpul vieţii, amintirea lui Avram Iancu trezeşte şi azi emoţii puternice pentru orice român din Transilvania. El reprezintă un simbol pentru românii din Transilvania, înseamnă jertfă pentru libertăţile politice ale românilor ardeleni. Tema lucrării vizează continuarea studiului a ceea ce a însemnat creaţia mitului Avram Iancu la români. Începutul l-a constituit studiul istoriografiei referitoare la reprezentantul revoluţiei paşoptiste în Munţii Apuseni şi se continuă cu studiul evoluţiei pe care a avut-o în presă în timpul revoluţiei până la începutul secolului al XX-lea. Accentul se pune pe modul în care imaginea lui Avram Iancu a apărut în epocă şi cum a fost cunoscut de contemporani prin intermediul presei şi a creaţiilor folcrorice, ducând mai târziu la crearea unui adevărat cult. Prima încercare de a scrie despre Avram Iancu, şi poate cea mai complexă, este cea a lui Silviu Dragomir. În 1924, Silviu Dragomir publică monografia dedicată lui Avram Iancu în spiritul viziunii tradiţionale a secolului XIX, la care se adaugă o informaţie istorică inedită şi desigur un pronunţat spirit militant. Noutatea în interpretare a reprezentat-o înclinaţia spre o istorie a ideilor1. Silviu Dragomir (18881962) se numără printre istoricii care au avut o contribuţie esenţială în făurirea imaginii istorice a lui Avram Iancu. Monografia publicată în 1924 este convingătoare având un caracter realist, materialul folosit este unul real, cu respect pentru adevăr care se împleteşte cu talentul de creator rezultând un adevărat roman de istorie critică în acelaşi timp. Lucrarea consacrată lui Avram Iancu a fost finalizată mai devreme însă din cauza contextului politic publicarea ei a fost amânată, realizânduse doar în 1965. În cuprinsul cărţii, imaginea lui Iancu apare pretutindeni, chiar mai pronunţat decât în monografia
1

Pompiliu, Teodor, Incursiuni în istoriografia românească a secolului XX , Oradea, Fundaţia culturală “Cele trei crişuri”, 1995, p. 20-21;

3

interbelică. Fie că este vorba de luptele din Apuseni, de capitolul în care autorul prezintă organizarea armatei, de raporturile cu ungurii şi cu imperialii, Iancu apare pretutindeni în primele rânduri, în prim planul acţiunii. Faza naţionalistă a ideologiei comuniste şi a istoriografiei româneşti a întors complet lucrurile. În spiritul adevărurilor absolute propovăduite de o doctrină simplificatoare, punctul de echilibru a fost repede depăşit, trecându-se la ignorarea oricărui sentiment românesc la proiectarea ideii naţionale asupra întregii istorii, a fost perioada în care Avram Iancu s-a înălţat cel mai mult ca şi personalitate istorică. După 1989 se remarcă o adaptare a mitologiei istorice şi politice şi îndeosebi a secţiunii contemporane a panteonului naţional, la pluralismul politic afirmat cu atâta vigoare după prăbuşirea comunismului. În acest context, continuând cercetarea referitoare la procesul prin care a trecut personalitatea istorică a lui Avram Iancu, lucrarea de disertaţie vizează interpretarea surselor primare, care desigur au prelucrat în epocă imaginea lui Iancu. Aceste surse sunt practic punctul de pornire a ceea ce a însemnat mai târziu în istorie Avram Iancu. Un punct de vedere legat de parcursul marilor personalităţi istorice, de numele cărora sunt legate importante acte în viaţa popoarelor ne este dat de Lucian Boia care susţine că aceste personaje capătă, cu trecerea vremii, în ochii posterităţii contururi aureolate, însuşiri deosebite, atribute ideale, valori de simbol. Lucian Boia2 defineşte mitul drept o construcţie imaginară, destinată să pună în evidenţă esenţa fenomenelor cosmice şi sociale, în strâns raport cu valorile fundamentale ale comunităţii şi în scopul de a asigura coeziunea acesteia. Un mit presupune o anumită structură, cu elemente adevărate sau fictive, mitificarea unui personaj însemnând o aşezare a faptelor sale reale în tipare ale imaginarului istoric şi politic. Totodată, presupune degajarea unui adevăr esenţial şi are un sens profund simbolic. Prezintă în acelaşi timp un sistem de interpretare şi un cod etic sau un model de comportament, astfel încât adevărul său e înţeles ca principiu călăuzitor în viaţa comunităţii care şi-l însuşeşte. Cazul lui Avram Iancu nu este unul izolat pentru că românii şi-au idealizat trecutul ca de altfel toate popoarele, această idealizare s-a produs din raţiuni patriotice, naţionale şi civice. Nici scrisul istoric referitor la personalitatea lui Avram Iancu nu a scăpat de aceste distorsionări care în diferite situaţii au fost influenţate fie de regimurile care s-au perindat pe parcursul timpului, fie de impulsurile naţionaliste ale diferiţilor

2

Lucian, Boia, Istorie şi mit în conştiinţa românească , Bucureşti, 1997, p. 7-8.

4

istorici. Adevărat istoria nu poate să fie obiectivă decât în mică măsură pentru că în primul rând aşa este natura oamenilor şi în cazul nostru al unui neam, însă niciodată ea nu ar trebui să distorsioneze sau să înşele conştiinţa publică. Totuşi eroul este prezent în istorie şi politică, fiind conceput ca un salvator al neamului, poate fi făuritor de speranţe şi în cele mai multe cazuri oferă oamenilor răspunsuri la aşteptările lor. Personalitatea istorică a lui Avram Iancu şi prezentarea lui ca făcând parte din „panteonul naţional” a fost mereu în centrul atenţiei. Avram Iancu este produsul unui eveniment special, revoluţia transilvană de la 1848 - 1849 care a oferit prilejul tânărului fiu de moţ să se afirme ca om şi conducător. Incontestabil el a fost figura pregnantă a revoluţiei, a fost iubit în timpul vieţii, idealizat mai târziu şi transformat în erou naţional. Care au fost cauzele care au dus la aşezarea lui alături de celelalte figuri istorice, ce anume a generat scânteia care a transformat un moţ ca Avram Iancu într-un personaj istoric atât de prezent. Deosebit de important este aspectul ce vizează studierea presei, publicaţiile din timpul vieţii oferind o imagine concretă a ceea ce reprezenta Avram Iancu în epocă şi cum a evoluat imaginea sa. De asemenea folclorul, creat mai ales după moartea lui Avram Iancu, a influenţat în mare măsură modul în care a fost văzut mai târziu de istorici. Desigur a existat atât o viziune pozitivă cât şi una defăimătoare la adresa lui, însă bogata tradiţie legată de evenimentele de la 1848 îl au ca principal personaj pe Avram Iancu care se află aproape întotdeauna într-o poziţie pozitivă. Acesta se pare că ar fi fost şi parcursul pe care l -a avut Avram Iancu în istorie. Tradiţia orală i-a creat o imagine pozitivă, care a fost preluată de scrierile vremii, mai ales publicaţiile transilvănene care pentru a susţine cauza revoluţiei aveau nevoie de un personaj care să impresioneze prin demnitate poporul. Dintr-un anumit punct de vedere Iancu este unic prin modul în care a reuşit să se înrădăcineze în conştiinţa populară. Oamenii din Munţii Apuseni au creat un adevărat cult, lui Avram Iancu i-au fost închinate poeme istorice, balade, încă din timpul vieţii. În acest plan intră şi studiul mentalităţilor colective pentru că un personaj ca Avram Iancu poate fi văzut din mai multe perspective care într-o largă accepţie vizează şi studiul percepţiei „omului Iancu” în mintea oamenilor care l-au cunoscut, de aici imaginea care mai târziu a fost conturată de istorici. Poemele şi folclorul sunt concludente în acest sens, ele exprimă în primul rând modul în care a fost perceput, cum a luat naştere cultul personalităţii. De asemenea întrepătrunderea cu presa, influenţa pe care creaţia populară a avut-o asupra presei, este importantă întrucât în perioada desfăşurării revoluţiei presa a 5

fost practic vocea poporului, multe poeme închinate lui Iancu au fost publicate şi astfel au fost mediatizate nu numai ele ci şi imaginea lui ca erou „venit să scape moţii din robie”. Gazeta Transilvaniei a fost unul dintre ziarele care a avut cea mai îndelungată apariţie, fiind un martor fidel şi un participant deosebit de activ la lupta de eliberare naţională şi socială a maselor populare. Făcându-se ecoul mişcării şi al evenimentelor politice şi culturale din toate ţările române, în paginile Gazetei se întâlneau articole ale cărturarilor din aceste provincii, precum şi articole ale unor profesori, scriitori, oameni politici ce le semnau în calitate de corespondenţi şi colaboratori.3 De asemenea nu trebuie să uităm suplimentul Gazetei, Foaie pentru minte, inimă şi literatură în paginile căreia au fost tipărite rapoartele lui Avram Iancu din timpul revoluţiei. Presa politică, reprezentată aici de Tribuna, prin discursul ei naţionalist, l-a avut prezent în paginile sale pe Avram Iancu pentru care a dus o adevărată luptă atât ideologică cât şi concretă prin numeroasele procese pe care le-a avut cu reprezentanţii habsburgilor. De asemenea Unirea de la Blaj a avut un rol destul de important în menţinerea imaginii revoluţiei la trecerea în următorul secol, iar Avram Iancu este menţionat alături Simion Bărnuţiu ca reprezentant marcant al revoluţiei. Personajul istoric Avram Iancu a fost prezent încă din timpul vieţii în atenţia publică prin articolele şi creaţiile populare în care a apărut, acestea oferind imaginea concretă care i-a fost creată în epocă. Perioada vizată în studiul presei este întinsă pe parcursul anilor 1848-1914 pentru că oferă cadrul general de manifestare şi dezvoltare a personajului Avram Iancu, imagine care a avut o influenţă deosebită mai târziu.

3

Gazeta Transilvaniei, nr. 13, 9 septembrie 1850.

6

pentru a alimenta dorinţa naţiunii române la unitate. Istoria presei literare româneşti din Transilvania. 253. Aşa se întâmplă în 1900. cele ale lui Ioan Barac sau George Bariţ. Din secolul ce a murit ducem cu noi oţelita hotărâre de a lupta până la unul şi până la capăt pentru drepturile şi libertatea neamului nostru. mai ales prin articolele Tribunei. influenţat probabil şi presiunile care au existat asupra acesteia. iar în primii ani după revoluţie existând controverse în legătură cu Avram Iancu. până la primele periodice. Practic prin ziarele Gazeta Transilvaniei.”5 Aceste cuvinte sunt exemplul concret a ceea ce reprezenta pentru presa politică din Transilvania Avram Iancu. presa transilvăneană a avut ca obiectiv principal afirmarea conştiinţei de neam a tuturor românilor4. De asemenea. Revoluţia paşoptistă a reprezentat. când semnele marilor schimbări erau rostite în paginile Tribunei „Două spirite generoase şi sfinte ale neamului nostru trebuie să ne inspire acum în preajma noului secol. cum ar fi episoadele de la 1848. AVRAM IANCU ILUSTRAT ÎN PRESA VREMII Presa românească din Transilvania a reprezentat un veritabil mijloc de propagare şi formare a conştiinţei naţionale şi a unităţii de neam. 10 octombrie 1900. Evenimentele comemorative au fost readuse în actualitate. cu intesitate mai mare începând cu sfârşitul secolului al XIX. Cluj-Napoca. acestea presupunând 4 Mircea Popa. Spiritul nemuritor Horia şi Iancu. Valentin Taşcu. 5 Tribuna. De la primele încercări de a se edita o foaie periodică în limba română. Limbajul Gazetei de Transilvania este mai moderat. 1980. Expresia acestor precepte sunt întâlnite în articolele din presa caracteristică perioadei vizate. atât prin desfăşurarea evenimentelor cât şi prin aducerea în prim plan a personajelor sale marcante cum a fost Avram Iancu un adevărat mijloc de a susţine conştiinţa naţională vie. 7 . adică un adevărat mijloc de propagare a ideilor eliberatoare şi de emancipare a naţiunii române. presa românească s-a transformat într-o adevărată armă de luptă pentru drepturile sociale şi politice.lea.II. Amândoi expresia cea mai puternică a individualităţii şi tăriei româneşti. Telegraful român sau Tribuna. p.

însă taxele ce trebuiau plătite în acest sens au întârziat apariţia lui. cu urmări benefice pentru dezvoltarea culturală a oraşului. Blajul fiind singurul centru românesc din Ardeal cu un curs superior liceal de filosofie şi cursuri academice teologice de patru ani. p. 1997. 217. Iaşul şi Craiova. pe care o aveau despre braşoveni cei din Blaj. „Disertaţia despre şcoli pentru toţi credincioşii de lege grecească din Braşov” (pe care Bariţiu o scrie în primavara anului 1835) a provocat un puternic entuziasm în rândul braşovenilor. ei devin mecenaţii celor mai importante instituţii create în acel timp. Cunoscuţi nu numai ca „cei mai avuţi şi cultivaţi”. Papiu-Ilarian7 şi Simion Bărnuţiu. unde a avut susţinerea negustorilor. fiind astfel primul care a făcut legătura culturală între cele două oraşe. solidarizându-le mai apoi. 8 . dar şi ca „cei mai înflăcăraţi pentru cauza naţională în întreaga Dacie superioară”. dornic „de a înfiinţa o foaie literară”6 în Braşov. sufocaţi de prezenţa turcilor.1. Va reveni la Braşov ca meditator şi în vara anului 1835. I. dând curs invitaţiei negustorului Ioan Jipa de a-i medita fiul la limba latină. Negustorii şi-au căutat îndrumători pentru şcolile lor şi pentru acţiunile politice printre tinerii elevi ai lui Timotei Cipariu. Bariţiu găseşte aici o remarcabilă societate românească preocupată de limba şi tradiţiile româneşti şi care întreţinea legături strânse cu Bucureştiul. prin ziarele pe care le conducea.bănuiala bolii mintale pe care ar fi avut-o şi desigur rezultatele dezamăgitoare ale revoluţiei care nu puteau să genereze entuziasm. Din contră. deoarece i-a convins că omul de care aveau nevoie să le organizeze şcoala românească din Cetate 6 Mircea Gherman. cordialitatea şi lipsa oricărui resentiment confesional cu care a fost primit de negustorii braşoveni spulberă falsa imagine de ortodocşi bigoţi. educaţi la cele mai prestigioase şcoli europene. Gazeta Transilvaniei În spaţiul românesc şi. primele încercări de a scoate un ziar datează de la sfârşitul secolului al XVIII-lea. în cel transilvănean. 2. cum îi apreciază Al. Geneza „Gazetei de Transilvania” în „Gazeta Transilvaniei. George Bariţiu vine pentru prima dată la Braşov. 7 Alexandru Papiu-Ilarian. vol. 150 de ani de la apariţie”. În vara anului 1834. Amabilitatea. mai ales. care doreau şi ei afirmarea cultural-politică şi socială a românilor. Istoria Românilor din Dacia Superioară. în aceeaşi atitudine naţională. 8. unde funcţionau ca profesori intelectuali elevaţi. Iniţiativa a fost a lui George Bariţiu. p. Braşov.

contractul prezentat de eforii şcolii. care au imprimat un caracter special iluminismului românesc. 9 . Timotei Cipariu notează.11 În procesul îndelungat de formare a conştiinţei naţionale. ce putea servi mai bine răspândirea ideilor decât ziarele. între subiectele discutate. 11 Ibidem. 1892. prin marea lor putere de penetrare în rândul conaţionalilor. Sibiu. Erau urmaşii şi moştenitorii culturali ai acelui grup de cărturari. ca o datorie patriotică. această cheie sau poartă a Ţării Româneşti. următoarele: ”Soţ de călătorie îmi este fratele Gheorghe Bariţ cu carele eu atât mai vârtos a fost a călători cu cât dânsul este cunoscut pe aici şi cu o cale am voit şi Braşovul. la Braşov. Or. Acest adevăr l-a înţeles foarte bine Timotei Cipariu şi pentru punerea lui în operă a ales ca parteneri pe luminaţii negustori cu care a luat legătura prin George Bariţiu în vara anului 1836. iar în aprilie 1838 li se alătură şi vărul acestuia. 10 În 1837 vine la Braşov şi prietenul şi colegul său Iacob Mureşianu. care a elaborat o ideologie având la bază doctrina continuităţii şi teza unităţii de origine a tuturor românilor şi a latinităţii limbii lor. George Bariţiu urma să primească postul de profesor al Şcolii populare din Cetatea Braşov. Facultăţii de Teologie din Blaj. Foi comemorative la serbarea din 12/24 mai 1892 . cit. trecând prin Braşov. absorbit de activitatea publicistică. Astfel. 9. în 3 august. la 17/29 septembrie 1836. a pus în operă şi a transmis. o întreprinde în Ţara Românească. 53. el semnează în faţa profesorului Carabetin. chemat pentru a pune bazele „Liceului latino-german”. după ce reuşise să se impună ca un excelent organizator. artă aveau datoria de a promova ideea naţională. însoţit de George Bariţiu. Ceea ce a moştenit generaţia lui George Bariţiu de la cărturarii secolului al XVIII-lea. p. economică. 67.8 În urma călătoriei din vara anului 1836 pe care Timotei Cipariu. a vedea”. orice formă de manifestare individuală sau socială trebuia subordonată factorului politic. a fost principiul că întreaga activitate politică. p. Pentru ei. a fost şi proiectul „de-a 8 9 Constantin Diaconovici. În jurnalul de drum.. filosofică. În legătură cu această întâlnire George Bariţiu apreciază că. germană şi latină. 21. p. solicitând un profesor. Andrei Mureşanu. George Bariţiu se hotăreşte să accepte propunerea. puţin numeros dar foarte dinamic. prin inspectorul şcolar Gheorghe Nica. generaţia din care făceau parte aceşti trei tineri teologi blăjeni este veriga de legătură între in telectualii perioadei dualiste şi generaţia de istorici şi filologi ai Şcolii Ardelene.9 Conform acestui protocol. După opt ani va părăsi învăţământul. op. Dorinţele braşovenilor luară forma unei propuneri directe. literatura.era George Bariţiu. 10 Ibidem. pentru limba română. iar în mai 1836 reprezentanţii Comunei bisericeşti din Cetate s-au adresat. Vasile Netea. p.

de-a lungul timpului au fost nenumărate încercări de a se crea mediul favorabil pentru a da 12 13 Constantin Diaconovici. Gazeta de Transilvania. Spre exemplu la 7 septembrie 1850 prin ordinul 777. condiţionat de respectarea Constituţiei imperiale din 4 martie 1849 care prevedea obligaţia de-a „arbora pe frontispiciu pajura habsburgică şi de-a publica ordonanţele şi legile guvernului imperial”. Foaia duminecii. 50. dând gazetei caracterul unui magazin de curiozităţi mondiale şi întâmplări anecdotice. entuzias şi stăruie. motiv pentru care va fi mereu în atenţia cenzurii. p. op. p. II. nr. la 1 ianuarie 1837. pe lângă Ioan Gött. Sieberburger Wochenblatt. 16 „Gazeta Transilvaniei”. Rudolf Orghidan se decide să scoată un ziar politic pentru care îşi alege un redactor tânăr. Încă de la primul număr apărut la 9 septembrie 1850 Iacob Mureşianu refuză să se supună acestor obligaţii şi va rezista tuturor presiunilor de-a arbora pajura habsburgică până la momentul apariţiei noii legislaţii absolutiste din 1852 care făcea imposibilă apariţia ziarelor fără însemnele habsburgice. Va apărea astfel. Mircea Popa. 14 Vasile Netea. care preluase în 1834 tipografia familiei Schober şi scosese la 24 mai 1837 cel dintâi ziar german local. cit. Conform autorizaţiei emise de Cancelaria Aulică de la Viena. O dovadă în acest sens a fost şi schimbarea denumirii acestei foi politice din Gazeta de Transilvania în Gazeta Transilvană (3 ianuarie1849) şi mai apoi în Gazeta Transilvanie (1 decembrie 1849-1945)15. p. ziarul va apărea fără respectarea condiţiei traducerii ziarului german. n-a putut imprima ziarului caracterul militant necesar emancipării culturale şi naţionale a românilor. decepţionând un public cititor care aştepta dezbaterea problemelor sale naţionale. ziarul trebuia să cuprindă doar traducerile în limba română ale celorlalte foi. 24 iunie 1853.16 Aşadar. Cu toate acestea. cum se cerea în cazul ziarelor politice.înfiinţa o foaie literară” la Braşov. 10 . 85. finanţată de Rudolf Orghidan şi sub îngrijirea lui Ioan Barac12. Valentin Taşcu. 55. Enciclopedia română. op. lipsit de originalitate şi incisivitate. 40. pentru a întemeia împreună o publicaţie. iar ca tipograf. ci s-a rezumat la traduceri şi compilaţii.. avându-l ca redactor pe George Bariţiu. 15 *** Din presa literară românească a secolului XIX. primeşte aprobarea pentru redactarea şi editarea Gazetei Transilvaniei şi a Foii pentru minte. Ioan Barac. pe Johannes Gött. în tipografia lui Ioan Gött. cit.14 Astfel a apărut la 12 martie 1838. presa transilvăneană a avut nevoie de timp pentru a se consolida. 59. bine pregătit. inimă şi literatură. vol.13 Ca urmare. o publicaţie cu caracter literar pentru care cenzura locală nu cerea autorizaţie specială de la organele superioare. p.

86. „După ce Avram Iancu a vizitat autorităţile a revenit în piaţa oraşului unde poporul se adunase în număr înzecit mulţi cetăţeni îşi ziceau unul altuia: ”az a havasi Király” (acela e regele munţilor). 117. neuitând faptul că ea a reprezentat o şcoală politică. p. Practic ţinea la curent cititorii cu ceea ce se întâmpla în lume şi de asemenea trebuia să ofere un cadru prielnic manifestării luptelor politico-naţionale. în paginile „Gazetei” se întâlneau articole ale cărturarilor din aceste provincii. precum şi articole ale unor profesori. participând activ la formularea şi susţinerea obiectivelor politice clare. scriitori. cu 17 18 Mircea Popa. în acest sens în paginile Gazetei de Transilvania au fost publicate articole despre el. 11 . Începând cu 183817 îşi face loc publicaţia realizată de George Bariţiu. fiind înlocuit Gazeta Transilvaniei va continua să apară până în anul 1945. În anul următor apariţiile lui Avram Iancu au fost destul de dese. ataşată cauzei poporului român Gazeta Transilvaniei a fost supusă unei cenzuri nemiloase. Făcându-se ecoul mişcării şi al evenimentelor politice şi culturale din toate ţările române. 45.. cit. A fost prima gazetă politică editată şi a devenit în scurt timp cotidian. p. 1849. Cunoscător al situaţiilor de la 1848 şi martor ocular obiectiv şi valoros. Gazeta Transilvaniei. 19 „Gazeta Transilvaniei”. Avram Iancu s-a definit clar ca fiind imaginea mişcării naţionale din Transilvania. Revoluţia de la 1848 a fost primul test prin care a trebuit să treacă Gazeta Transilvaniei. Drum Nou. un prim articol se referea la călătoria pe care intenţiona să o facă la Viena sub titlul „Avram Iancu la Oradea în drum spre Viena” publicat în februarie 1850. 115. mai ales pentru faptul că a fost practic un mod de informare a populaţiei cu referire la aspectele politice pregnante ale Transilvaniei acelei vremi.naştere unui ziar. Ibidem. 13. op. p. care a reprezentat pentru mult timp în Transilvania un model de presă politică. când va fi înlocuită de oficiosul Partidului Comunist Român. iar în ziar a apărut sub titlul „Corespondenţa cu relatări despre arestarea lui Avram Iancu în târgul din Hălmagiu” 20 . a apărut în ziua de 23 decembrie 1989. începând cu anul 1884 18. Primind încă de la început o atitudine politică independentă. 9 septembrie 1850. oameni politici ce le semnau în calitate de corespondenţi şi colaboratori19. nr. Implicarea directă a lui George Bariţiu în revoluţia paşoptistă a dus la interzicerea dreptului de a mai conduce o publicaţie de acest fel. nr. Alexandru Roman comenta: “cu câtă mânie erau maghiarii sub răscoală asupra Iancului. serie nouă a Gazetei de Transilvania. Unul dintre primele articole referitoare la Avram Iancu a fost cel legat de arestarea lui. Valentin Taşcu. 20 Idem. Primul număr.

11. este absolut veridic şi strâns legat de colaborarea maghiaro-română anterioară. cum altfel era posibil ca doar cu câteva luni în urmă să se fi dat bătălii crâncene între revoluţionarii români şi maghiari. 3 august 1849. ieşită cu totul din comun. larg răspândită. fiind împrejurările foarte critice”. Avram Iancu nu era iubit doar de români. aducând chiar în prim plan ideea că el este iubit chiar şi de maghiari. Păstrând tot timpul revoluţiei uşa deschisă tratativelor de reconciliere. Românii transilvăneni aveau nevoie de un personaj care să le dea încredere şi speranţă. 9 febr. p. el era pe de altă parte simpatizat şi de maghiari. 43. p. să fie întâmpinat de maghiarii din Oradea cu admiraţie însoţită de aclamaţii şi urale ce nu mai conteneau. nr. 20. de luptător drept cum s-a dovedit a fi în toate acţiunile sale şi de salvator al unui mare număr de maghiari. însă căinţa e prea târzie”21.atâta-l adoră acum mai mult. nr. nu de o umbră care stătea în 21 22 Idem. 16 februarie 1850. Un articol menit să corecteze imaginea negativă care i se crease a fost cel publicat sub titlul „Despre calomniile la adresa lui Avram Iancu” din Gazeta Transilvaniei22 şi mai apoi articolul „Avram Iancu în privinţa monumentului năciunal”23. de vitejie şi corectitudine acestea fiind precepte esenţiale în crearea unui erou. Presupusa sa nebunie trebuia să fie scoasă din context cu atât mai mult cu cât nu era în interesul nimănui să vorbească despre un personaj care la revoluţie fusese creat pe alte considerente decât cele normale. p. S-ar putea ca această manifestare. dar declară că e hotărât să rămână neutru în luptele dintre unguri şi ruşi. spre a-şi dovedi sentimentele frăţeşti care le nutreşte faţă de poporul maghiar. Avram Iancu. 23 februarie 1850. Simpatia născută-i din vederea-i personală înmăreşte iubirea lor. să i se fi făcut Iancului pentru faima. Cauza acestor simţiri la noi e prea clar cunoscută. situaţia cere întradevăr o explicaţie. 23 Idem . 12. nr. Articolele referitoare la Avram Iancu din februarie 1850 doreau să corecteze imaginea care fusese creată de refuzul lui Iancu de a se întâlni cu împăratul la Câmpeni. până în ultimul moment. iar în februarie 1850. 13. Aparent paradoxală. Idem. 12 . deoarece momentul colaborării în timpul revoluţiei şi al simpatiei unor maghiari manifestat faţă de Avram Iancu. 30. comandantul suprem al românilor. Faptul că el ar putea fi respectat chiar şi de maghiari îi aducea un beneficiu imaginii care se dorea creată în faţa publicului larg. Căci. 1850. când Avram Iancu răspunde şi ultimei încercări a taberei ungare că nu mai poate intra în tratative de pace cu “fraţii unguri.

9 Aprilie. 258. al neînfricatei sale iubiri către naţiune şi al devotamentului său sublim pentru patrie. find văzut cu adevărat ca un erou al revoluţiei. Bucureşti. În ceea ce priveşte obiectivitatea. Un sprijin în acest sens l-au avut şi indicaţiile bibliografice. 63. 1-4. din 1872. Politică.24 Evident acest articol era unul de popularizare. În acelaşi articol Axente 24 25 *** George Bariţiu Scrieri social-politice. 13 August. 26 Idem. Toate acestea nu aveau rolul decât de a-i spori popularitatea în rândul maselor cum revoluţia nu avusese rezultatul aşteptat. un adevărat luptător al drepturilor compatrioţilor săi: „Avram Iancu a fost sacrificiu al simţului său de libertate şi onoare.bănuiala nebuniei. Axente Sever a făcut o rectificare la articolul respectiv abia în anul 1895. totuşi articolul arăta un interes sporit pentru istoriografie. 78. şi cum Bariţiu l-a cunoscut personal pe Iancu nu putea să nu îi aducă un omagiu. el accentuând aspectele legate de presupusa sa nebunie „În momentul acestor pregătiri şi întâmpinări a cam batut la ochi că Avram Iancu din 20 iulie dispăru pe neaşteptate dintre ceilalţi consorţi ai săi. tot atâtea virtuţi pe care oamenii de origine nobilă şi de bună educaţie le respectă şi la inamicii lor ”. nr. În august 1852 Axente Sever a publicat un articol referitor la Avram Iancu şi vizita împăratului. 1852. Un exemplu în sensul popularizării lui Avram Iancu l-a avut articolul lui Bariţ publicat în Transilvania V numărul douăzeci şi unu. cum că cauza dispăreri lui nu a fost alta decât o iute schimbare a sănătăţii. şi nr. 74.”25 În acest mod a fost atacată imaginea lui Iancu. probabil pe fondul faptului că popularitatea lui Avram Iancu a luat o mare amploare în anii respectivi. din periodicele ardelene. 1962. Articolul numit „O lămurire asupra presentării lui Iancu înaintea Majestăţii Sale în 1852”26 a avut drept scop readucerea unei imagini pozitive a lui Iancu în opinia publică. Ed. nr. dar sunt succinte explicând doar câţiva termeni. p. 1859. aceasta nu există deoarece Iancu este văzut ca un erou al revoluţiei. însoţite uneori de comentarii critice. Gazeta Transilvaniei. În plus de acestea încă din 1850 se făcea apel la construirea unui monument închinat lui. p. Menţiunile critice există. articol în care încerca să îşi reanalizeze spusele şi să le clarifice. 13 . lucru care nu s-a întâmplat decât mult mai târziu. prin răspândirea de cunoştinţe referitoare la trecut. 253. 8 Aprilie. 1-3. p. p. contribuind. deşi oamenii lui Iancu din Munţii Apuseni au ţinut piept trupelor maghiare ceva vreme. şi pe drept cuvânt o oarecare obiectivitate nu îşi avea locul într-un astfel de text. drept fapt popularitatea lui a slăbit. Ideea clară ce reiese din articolele respective este faptul că imaginea creată lui Avram Iancu era dusă la extrem. şi ce este mai neplăcut că mulţi nu vreau a crede. la crearea unui climat favorabil ei.

11 septembrie 1872. nr. el alerga la Iancu. Se observă deci că Iancu nu manifesta nici un fel de reţinere în a desfăşura lucrurile aşa cum trebuie. în plus Gazeta de Transilvania avea şi un rol politico-formator. 14 . 1. vin.”27 Lucrurile au început să se schimbe în 1852 când a fost publicat un articol nu foarte încurajator referitor la incidentul de la Câmpeni. la sfârşitul secolului al XIX –lea s-a vorbit mult despre el fiind practic readus în conştiinţa publică. 74. 1895. În acest sens se pot da ca exemplu explicaţiile pe care le dădu-se George Bariţiu referitoare la popularitatea lui Iancu: „nu el a alergat după popor ci acesta era fermecat de personalitatea lui. nr. adică faptele ilogice ale lui Iancu şi răspunsul dat atunci când a fost întrebat de ce nu s a întâlnit cu împăratul. Iancu nu a fost orator în sensul modern parlamentar. o telegramă prin care anunţa moartea lui Avram Iancu. p. Anii următori menţiunile despre Avram Iancu au fost nesemnificative. Probabil asupra modului în care era prezentat Avram Iancu în paginile gazetei stătea si faptul că George Bariţiu i-a fost destul de apropiat în timpul revoluţiei. practic l-a cunoscut ca şi om. Gazeta Transilvaniei. 34. Aprilie. mai menţionându-se doar moartea lui şi mai apoi. deoarece era greu de crezut că o astfel de oportunitate ar putea fi ratată din cauze logice. dispun în toate părţile. nu mai exista discursul acela propagandistic care acaparase articolele de după revoluţiei. pe fondul mişcărilor ideologico-politice create de Tribuna. care trimitea la Deva către redacţia Gazetei Transilvaniei. astfel publicaţia preciza „Avram Iancu. Era clar acceptat faptul că Avram Iancu se putea să nu fi fost în deplinătatea funcţiilor mintale şi acesta să fi fost principalul motiv pentru care nu a ieşit la întâlnire. Da.”28 Articolul nu a avut rolul decât de a informa. Probabil raţionamentul lui Axente Sever se baza şi pe întâmplările despre care se povestea în Munţii Apuseni. Numărul din 11 septembrie 1872 răspândea vestea morţii lui Avram Iancu şi se precizau datele referitoare la ziua înmormântării lui. fiind practic singurul mod prin care românii mai puteau lupta împotriva regimului.Sever citând două scrisori ale lui Avram Iancu către protopopul Grigore Mihali arăta: „Tot din acele două scrisori aflăm că Iancu. el nu ştia ce sunt sofismele: 27 28 Idem. Balint. aleargă. Vestea a ajuns la redacţie fiind trimisă de Sigismund Borlea. Mihali şi mai mulţi alţi i merg. prefectul general al Legiunilor române a decedat astăzi la trei ore dimineaţa în Baia de Criş la anul vieţii patruzeci şi opt în urma unui morb de piept. creându-i în acest fel o impresie foarte bună.

că de câte ori lua cuvântul. tocmai pentru că soarta vieţii lui. se datorează eforturilor conjugate ale inepuizabilului iniţiator care a fost Timotei Cipariu. Avram Iancu. din sânul căruia de altfel s-a şi ridicat. Negăsind un alt personaj demn prin care să fie scoase în prim plan dorinţele românilor transilvăneni. 1924 – 1925. ale entuziastului tânăr căruia i-a revenit gloria de a fi cel dintâi redactor al unui ziar politic românesc. Gazeta Transilvaniei a fost unul dintre ziarele care a avut cea mai îndelungată apariţie. imagine şi presă. care constituie temelia presei româneşti din Transilvania. Iată modul în care era văzut de către cei apropiaţi lui. George Bariţiu. a propriilor sale lupte pecetluite cu atâtea jertfe de sânge şi răsplătite cu atâtea speranţe înşelate. Numele lui Iancu a devenit în urma acestor însuşiri. ştiri şi comentarii. În soarta tristă a „eroului naţional”. era ilustrat prin intermediul marii lui capacităţi de a atrage simpatia poporului. în: Anuarul Institutului de Istorie Naţională. ale receptivilor patrioţi braşoveni şi. Lupaş. poporul român ardelean se obişnuise a vedea icoana propriei sale vieţi zbuciumate. Cluj III. uneori mai modeste ca şi structură. venit parcă special pentru a salva poporul. 29 Ioan. de care nici el nu-şi putea da seama. Tribuna este practic ziarul care a adus cu mai multă înverşunare în prim plan o imagine pozitivă dusă spre legendă a ceea ce a însemnat Avram Iancu în conştiinţa publică în timpul evenimentelor de la 1848-1849. Gazeta Transilvaniei şi-a păstrat acest nume până în anul 1945. în faţa lui jucau razele unei inspiraţiuni misterioase. 15 . Avram Iancu. o expresie simbolică a luptelor şi năzuinţelor poporului.vorbea foarte rar către mulţime. Dacă Gazeta de Transilvania a fost cea care a adus în prim plan personajul Avram Iancu contribuind la geneza personajului istoric care se v-a contura mai târziu. şi nu întotdeauna avizate pe deplin. fiind un martor fidel şi un participant deosebit de activ la lupta de eliberare naţională şi socială a maselor populare. S-a creat o anumită relaţie între mentalitate. 16. când denumirea i-a fost schimbată. însă pare că-l vedem acum în faţa ochilor. Avram Iancu a devenit imaginea idealului naţional în paginile sale. credinţa şi vitejia lui au fost asemuite cu cele ale poporului. mai târziu i s-a recunoscut valoarea. la fel şi principiile. în primul rând. Dacă în conştiinţa contemporanilor nu a putut fi întrezărită întreaga perspectivă istorică amplă. prin urmare în momente de acelea era peste putinţă ca să nu răpească cu sine pe ascultători”29. p. simbolizată de articole. Întemeierea ziarelor braşovene.

unde odihnesc rămăşiţele pământeşti ale marelui nostru erou. din partea gazetarului Ioan Russu Şirianu. 32 Tribuna. drept început al unui fond din care să se ridice pe mormântul lui Iancu o cruce. Din închisoare îi răspunde la 6 aprilie 1894.2.124.. Bucureşti. Cugetarea. A combătut exagerările latiniste și a promovat realismul popular.cit. El motivează de ce nu poate primi banii prin intermediul publicaţiei: “Iată de ce şi ofertul ce mi-ai trimis l-am adăugat fondului pentru ridicarea unui monument naţional lui Avram Iancu” … “Pentru toţi românii e o datorie să depună prinosul lor de recunoştiinţă pe mormântul aceluia a cărui memorie ne e sfântă tuturora”. publicând numeroase texte folclorice și literatură inspirată din viața maselor țărănești. 1999. nr. ziarul de factură politică fondat la Sibiu în 26 aprilie 1884 de către Ioan Slavici.2. În scurt timp a devenit unul dintre cele mai citite publicaţii din Ardeal. Predescu. iar crucea de 30 31 Mircea Popa. Rusu Şirianu şi preotului Zaharie Milian din Dezna Aradului care. probabil şi din acestă cauză în anul 1894 în paginile sale au apărut o serie de articole de încurajare a menţinerii memoriei lui Avram Iancu şi a îndemnat ca să se construiască monumente comemorative în anumite locaţii care aminteau de evenimentele de la 1848.31 Ţăranul Nicolae Lăzărescu din Şiria a organizat în sat o colectă bănească pentru a-i trimite întemniţatului Şirianu. Cei 8 florini şi 70 creiţari pe care i-a primit Şirianu au fost întregiţi de el până la suma de 10 florini. Lucian. Saeculum. 45. op. care să amintească de vitejia şi eroismul poporului român pentru libertate şi dreptate a pornit la începutul anului 1894. Cei 10 florini sunt trimişi ziarului “Tribuna” din Sibiu. Iniţiativa lui Şirianu era motivată de situaţia grea în care se afla mormântul lui Avram Iancu de la Ţebea Trecând astă toamnă pe la Ţebea.30 a avut un important rol în viața politică și culturală a Transilvaniei și a militat pentru unitatea politică a românilor prin cultură. colectase. deasemeni bani pentru întemniţat. Enciclopedia României. Tribuna Tribuna. ca redactor al Foii poporului. p. 5 aprilie 1894. am aflat grilajul dimprejurul mormântului ruinat. în timp ce era întemniţat în închisoarea de stat din Seghedin unde ispăşea a doua condamnare în urma proceselor de presă. Ridicarea unui monument în memoria lui Avram Iancu. p.32 Scrisoarea sa a ajuns la redacţia Tribunei ce a dat-o publicităţii. 16 .

3 aprilie 1895. II” în care era publicată scrisoarea lui Iosif Martin. Idem. o cerere de nulitate a amintitului ordin. Aceste acţiuni au atras atenţia autorităţilor austro-ungare care au luat măsuri. după ce s-a supus necondiţionat şi pentru a arăta poporaţiunei. ireproşabil. La 15 martie 1895.piatră abia se mai ţinea în sus. cum că românii au în vedere un scop mai înalt. 15 noiembrie 1894. din Munţii Apuseni în care se cere să se spună ce s-a făcut cu banii. Autorităţile maghiare. îşi 33 34 Ibidem. care s-a plecat numai de frică. 12 mai 1894. prin o deosebire corectă între duşmanii armaţi şi neînarmaţi … Iancu şi-a condus coloana prin oraş prin marş fără ca să fi ieşit din rând un singur om. în numele acuzatului Tit Liviu Albini. 36 Idem. 95. 45. Tot asemenea a lucrat el la 20 noiembrie. iar la începutul lunii mai 1897. nr. 35 Idem. ori adunau contribuţii ori dădeau. ci s-a împiedicat orice jefuire.34 Articole referitoare la strângerea de fonduri pentru ridicarea unui monument au continuat. 56. ministrul de interne Dezideriu Perczel emite ordinul nr. Animat de spiritul adevărului. Însă acest lucru nu a fost intimidator pentru Tribuna. 223 lei şi 50 bani35.37 Pentru anularea ordinului Ministrului de interne. acţiunea este redeschisă sub titlul “Fondul lui Iancu nr. decât pretinsa poftă de jaf 36. Practic acesta a fost articolul care a declanşat ideea ridicării unui monumet în cinstea lui Avram Iancu “să subscrie care cât poate … Banii să fie trimişi la redactorul responsabil. 17 . şi a ocupat apoi jurul oraşului aşa că nu numai nu s-a făcut nici un act de violenţă. au întreprins mai multe acţiuni împotriva publicaţiei şi a celor direct implicaţi aducând în discuţie presupusele acte de violenţă ale lui Avram Iancu din timpul revoluţiei. Această chemare a fost preluată de toate publicaţiile româneşti din Imperiul Austro-Ungar. Amos Frâncu. zi în care eu am ocupat în numele prea graţiosului nostru domn. dădea publicităţii la 1 august 1895. Turda. iar în noiembrie se menţiona suma strânsă Până la data de 15 noiembrie 1894 s-a adunat o sumă de 1900 florini. drept dovadă a mai apărut un articol în care să desmintă aceste fapte “S-a mai distins apoi prefectul Avram Iancu printr-o purtare dreaptă. după publicarea articolelor. oricine contribuia cu ceva în interesul ridicării plănuitei statui lui Avram Iancu. şi de ziarele din România. însă. 37 Ibidem. urma să fie pedepsit cu cinci zile de arest şi cu amendă până la o sută florini. nr. 426/1895 care interzice colecta pentru plănuitul monument al lui Iancu. nr. 36 creiţari. Tit Liviu Albeni"33.

care prin regim de teroare au comis atentatul detronării. şi pentru că cetăţenii liberi sunt datori a descoperi adevărul în faţa puterii. cărora nici duşmanul nu le poate denega oarecare recunoaştere. pe de altă parte a faptelor maghiarilor carea au săvârşit mai multe atrocităţi în comparaţie cu românii şi respectiv conducătorul lor Avram Iancu. În articol. Tribuna. Unul e Nicolae Solomon. care din interes naţional a înarmat munţii şi n-a fost condus de egoism. 3 aprilie 1895. încarnaţiunea poporului românesc. Şi a purtat-o împotriva acelora. O luptă. În ceea ce priveşte caracterul politic. că după doborârea ungurilor a refuzat a depune armele. 45. au răsturnat constituţiunea ţării. care în dispreţul adevărului istoric a atins cu o judecată de înfierare nu numai memoria lui Avram Iancu. ceea ce se vede din faptul. între care Köváry Mihály care scria: „Sunt totuşi doi.motiva Amos Frâncu gestul său. această fenomenală figură istorică. Al doilea e Avram Iancu. ci şi lupta de apărare a acestui popor. 18 . au inaugurat drept ideal de stat unificarea forţată a ţărilor autonome de coroană şi ale deosebitelor rase constitutive de stat şi împotriva acelora care libertatea nu voiau să o dea decât în schimbul naţionalităţii”38. prefectul comitatului Hunedoara. cu convingerile. conturând o imagine extrem de tensionată şi dramatică a conflictelor dintre maghiari şi români. Prezentarea atrocităţilor. până ce nu se vor realiza promisiunile făcute naţiunii sale de cei împărăteşti şi fiindcă nu le-au împlinit. „Animat de aceste convingeri intime îmi ridic glasul împotriva unei dispoziţiuni a Excelenţei Voastre. a libertăţii şi egalei îndreptăţiri naţionale. aşa numitul Regele al munţilor. nr. ororilor şi distrugerilor provocate de evenimentele de la 1848 a ocupat un loc important. Amos Frâncu apelează şi la aprecierile unor istorici maghiari. luptă pe care a purtat-o întru apărarea ideii monarhice. pe care poporul românesc a plătit-o cu viaţa celor 40. Iancu a fost una cu naţiunea sa. Articolul publicat la 3 aprilie 1895 a avut rolul de a aduce în prim plan justificarea faptelor lui Avram Iancu şi aducerea în prim plan. n-a primit de la ei nici o decoraţiune şi pentru aceasta mai târziu a înnebunit”39. Fără îndoială contribuţia celor din urmă la săvârşirea exceselor este subliniată mai apăsat şi este uneori exagerată mai ales prin atribuirea iniţiativei aproape invariabil de partea românilor. El a luptat până în ultimul moment 38 39 Ibidem. aspiraţiile ei depuse în programul de la 15 mai 1848. publicaţia susţinându-şi în acest fel dreptul românilor de a-şi preţui înaintaşii prin ridicarea unui monument. care n-a omorât şi n-a prădat.000 de oameni şi cu ruinele celor două sute treizeci de sate pustiite.

fiindcă atinge dreptul de proprietate privată şi vatămă acel principiu cardinal de drept. Iancu a fost un om cu mâinile curate şi de bună credinţă”42. Însă începând din vara aceluişi an administratorii fondului pentru monumnetul lui Avram Iancu sunt urmăriţi de poliţie”. libertatea şi frăţietate. puritatea cristalină a acestui caracter politic consecvent şi trăsăturile fundamentale ale lui: neclintita alipire către legitimitate. La 16 decembrie 1899 a avut loc adunarea de protest a celor 15 studenţi şi profesori universitari români din Munchen. “Răsunet din Oradea Mare”. “Protest contra insultei procurorului de la Alba Iulia”. menţiona Amos Frâncu. iar spre sfârşitul anului casierul fondului Tit Liviu Albini a fost arestat. Tribuna publică articolele ”Spiritul marelui Avram Iancu”. că ordinile guvernului nu au putere retroactivă. Iar hotărârea prin care se pronunţă confiscarea contribuirilor deja făcute violează constituţiunea. Dar la începutul lunii mai 1897 problema fondului a revenit în actualitate. 89. Amos Frâncu. 15 decembrie 1899. la 22 decembrie 1899. 12 decembrie 1899. fiindcă scoate din cercul libertăţii individuale dreptul de a ridica monumente pentru repauzaţi. “Apelul tinerimii arădene” din 10 decembrie 1899. a reprodus citate din Enciclopedia maghiară Palas în care se spunea că: “El a fost unicul om din Ardeal care se încălzea pentru libertate şi scopuri politice înalte. pune întrebarea: „Să nu recunoaşteţi oare. libertate naţională şi frăţietate. “Revoltaţi în 40 41 Ibidem. În 1899. Îmi mai rămâne. În urma prezentării acestor argumente în favoarea lui Iancu. pentru sancţiunea pragmatică şi pentru principiile constituţionale: egala îndreptăţire naţională. O perioadă de doi ani asupra problemei fondului pentru monumentul lui Iancu sa aşternut tăcerea din causa acţiunilor de urmărire din partea autorităţilor maghiare. numai datorinţa de a releva.”40 Articolul se încheie prin apelul autorului de a se anula toate sentinţele care prevedeau problema inteţiei românilor de a ridica un monument în memoria lui Avram Iancu. Pentru apărarea memoriei lui Iancu şi combaterea calomniatorilor. “Tinerimea pentru Iancu”41. Tribuna. prin care toţi tinerii români erau chemaţi să lupte pentru apărarea memoriei lui Iancu. că partea publică şi dispozitivă a ordinului care încalcă principiile constituţionale.al vieţii pentru fidelitate către dinastie. nr. studenţii din Oradea. “la 21 decembrie 1899. Tribuna. Excelenţă. Am pus în faţa faptelor partea secretă a ordinului de la 15 martie care conţine verdictul istoric. studenţii români din Viena. 42 Idem. 19 .

a acelui bărbat care a luptat pentru întruparea aspiraţiunilor legitime ale poporului nostru. 46 Idem. 3 ianuarie 1900. arată că “Tinerimea română din Graz înfierează nemaipomenita cutezanţă a procurorului Lázár de a ponegri memoria lui Iancu. ziarul a fost silit ca după douăzeci de ani să-şi înceteze activitatea. “Suntem aceia. 29 aprilie 1903. 24 decembrie 1899. 20 . Idem. Avram Iancu a trăit. pentru că a încercat să păteze gloria legendarului erou. În anii următori lupta românilor a fost redată fără încetare în paginile Tribunei şi de alte publicaţii. se face o dare de seamă din care rezultă că între anii 1893-1903 publicaţia a fost amendată necontenit. arbitrariul şi amenzile băneşti deosebit de mari i-au redus posibilităţile financiare. care îşi simt mai mult inimile sângerând de o rană adâncă. Protestăm contra cuvintelor îngrozitoare ale procurorului. scria despre: “Adunarea de protest a studenţilor români din Graz. În articolul „Zece ani de suferinţă” publicat în aprilie 1903. procesele şi condamnările. trăieşte şi va trăi totdeauna în inimile noastre”. şi respinge cu indignare insulta adusă întregului neam românesc. având foarte mult de pierdut de pe urma 43 44 Idem. în telegrama trimisă ministrului de justiţie maghiar. În articolul „Către cititorii noştrii” publicat în ultimul număr al Tribunei. 45 Idem. arătau ei. Lanţul neîntrerupt de procese de presă care s-au declanşat împotriva Tribunei. întruniţi la 23 decembrie 1899. mai mult decât atât genera conflicte care au fost întinse pe o lungă perioadă de timp.adâncul sufletului mărturiseau aceştia din urmă ridicăm glasul protestului nostru contra nedemnului atac îndreptat împotriva memoriei celui mai iubit erou naţional al nostru. a lui Avram Iancu”44.43 Tot Tribuna. 15 ianuarie 1900. Ziarul Tribuna s-a evidenţiat printr-o atitudine activistă în ceea ce îl priveşte pe Avram Iancu. la fel şi persecuţiile. Angajată în lupta pentru apărarea memoriei lui Avram Iancu. A avut acţiuni practice. exemplu fiind strângerea de fonduri pentru ridicarea unui monument închinat lui Iancu. se preciza că din cauza măsurilor arbitrare „am ajuns acolo că tot capitalul nostru este sleit şi cauţiunea jurnalului confiscată”45. românii din Ardeal şi Ungaria au fost stăpâniţi de o agitaţie care rar cuprinde un popor întreg. Astfel în ianuarie 1900 se scria în Tribuna despre: “Protestul studenţilor români din Budapesta. iar redactorul condamnat la închisoare. Exemplele acestea nu fac decât să arate faptul că imaginea lui Avram Iancu era mai mult decât prezentă în conştiinţa oamenilor. Ziarul relata că în „săptămânile din urmă. Şi mişcarea provocată de această agitaţie se extinde spontan tot mai mult asupra tuturor straturilor poporului fără deosebire de rang”46.

ceea ce i-a adus şi imposibilitatea de a mai apărea.. inimă şi literatură apărea alături de Gazeta Transilvaniei fiind un supliment cultural al ei. Publicaţia a avut un mare rol în dezvoltarea culturii româneşti progresiste. În paginile ei sunt dezbătute. Bucureşti. inimă şi literatură a fost o revistă românească cu caracter cultural. necesitatea unei bune organizări a învăţământului. în 1849 şi căteva luni din anul 1848. ridicarea lui economică. Din 1840 Foaie pentru minte. Alfabetul folosit era cel chirilic.48 Începând cu anul 1852. inimă şi literatură Foaie pentru minte. publicația încurajând literatura originală47. Foaie pentru minte. A fost unul dintre puţinele ziare care au ţinut pieptul autorităţilor maghiare o bună perioadă de timp şi a susţinut idealurile românilor concretizate practic prin imaginea lui Avram Iancu. 62. chestiuni ca: emanciparea culturală şi politică a poporului român. fiind rezervată preocupărilor de ordin cultural. Principalul scop al publicaţiei 47 Hangiu Ion. Foaie pentru minte. stimularea culegerilor folclorice. în spirit iluminist. La început.cit. apărută la Braşov între 2 iulie 1835 şi 24 februarie 1865. 2. inimă şi literatură era publicat şi în alfabetul latin. sporadic. de organizare a teatrului și învățământului românesc. Dicţionarul presei literare româneşti : (1790-2000. mai apoi Gazeta a devenit bisăptămânală apărând joia şi duminica. Ed. Institutului Cultural Român. artistic. ). În paginile ei au fost dezbătute. A fost condusă de George Bariţ. 2004. 48 Mircea Popa. lupta pentru unitatea şi cultivarea limbii şi pentru propăşirea literaturii originale. doar în paginile de titlu se foloseau caractere mixte. rolul educativ şi cetăţenesc al teatrului. Cele două publicaţii au devenit în scurt timp cea mai bună şcoală de redeşteptare a simţirii şi conştiinţei naţionale. când a fost suspendată de habsburgi. Foaie pentru minte. de afirmarea individualității prin limbă și cultură. dintr-un unghi de vedere în general iluminist. probleme legate de emanciparea culturală și politică a poporului român. inimă şi literatură a adoptat sistemul semichirilic. iar începând cu 1850 de Iacob Mureşanu.acestor acţiuni. p. op.3. cu o întrerupere de un an. filologic sau şcolar. 21 .

a Foii pentru minte. 23 ianuarie 1850. 1851. Avram Iancu apărând ca un personaj pozitiv. p. inimă şi literatură din 1851 unde se întâlneşte un grupaj de opt cântece referitoare la Avram Iancu 54. publicarea rapoartelor lui Avram Iancu despre luptele din 1848. 23 ianuarie 1850 „ Sosind eu la Câmpeni scoseiu în patru zile o oaste nouă de o mie cinci sute inşi între care şaptezeci vânători. 9 ianuarie 1850.55 Rolul pe care publicaţia l-a avut în propagarea pozitivă a imaginii lui Avram Iancu a fost apreciabilă. Prin publicarea numeroaselor creaţii cu caracter popular a ajutat la crearea unui context favorabil propagării şi susţinerii personajului Avram Iancu în atenţia publică. inimă şi literatură. De asemenea publicarea rapoartelor lui Avram Iancu din timpul revoluţiei a reprezentat un aport însemnat la corectarea imaginii şubrezite de discuţiile 49 50 Ibidem. 51-52. Foaie pentru minte.50 Rapoartele continuă să apară în numerele din 12 ianuarie 1850 „aici se cuvine să deduc şi operăţiunile co nduse de bravul Buteanu din comitatul Zarand cătră Huiedin”51. p. 2. 3. 54 Ibidem. p. 30 ianuarie 1850. făcând parte din tabăra românilor „Pe dealul cu strugurii/ Vine Bem cu ungurii/Pe dealul cu măghiran/ Vine Iancu cu Orban”. nr. nr. 22. George Bariţiu a început la 9 ianuarie 1850. următorul număr apărând la data de 4 ianuarie 1851. 55 Foaie pentru minte. 52 Idem. 67. Raportul lui Avram Iancu continuă să apară şi în numerele publicaţiei din 6 februarie. nr. prin care noi eram chemaţi la o conferinţă spre a ne coînţelege cu binele53. ea a adunat în jurul ei toate forţele literare de care dispunea epoca.12. în crearea imaginii lui Avram Iancu. 20 dec. 13 februarie apoi ziarul este suspendat până în anul următor. inimă şi literatură a fost publicarea rapoartelor din timpul revoluţiei care a venit ca un răspuns dat ziarelor săseşti. Fiind prima revistă literară a Transilvaniei. p. 12 ianuarie 1850.era promovarea culturii şi literaturii române. 30 ianuarie 1850 „ În 23 Aprilie prefectul Buteanu primi de la numitul deputat (Dragoş) o scrisoare cu dată din Brad. 22 . aceeaşi care era totodată adresată şi cătră mine. p. cu intenţia de a continua cu rapoartele lui Axente Sever şi Simion Balint. nr 5. inimă şi literatură.399. p. în Foaie pentru minte. 51 Idem. Un alt aport al publicaţiei a constat în publicarea unor culegeri de cântece populare din vremea revoluţiei. 28. 38. p. inimă şi literatură. 257. care începuseră o campanie de denigrare a mişcării revoluţionare româneşti. 53 Idem. nr.49 Principalul aport. subt comanda tribunilor Nicolae Corcheş şi Clemente Aiudeanul” 52. Acestea transpuneau evenimentele revoluţiei în versuri. publicate sub titlul „Cântece populare de sub revoluţiunea din anul 1848”. 4. în Foaie pentru minte.

peste care Unirea nu a trecut manifestând în paginile sale un real interes. Constantin Papfalvi. cu rezultate strălucite. anul prematurei şi neaşteptatei sale morţi. Foaie bisericească-politică Pragul secolului al XX. în Ţara Făgăraşului. Mitropolitul Ioan Vancea de Buteasa îl trimite la studii la Roma. din 1882 până în 1909. Un moment important în biografia sa intelectuală este anul 1877. Unirea. Tipografia Seminarului. când se transferă la Liceul din Blaj. unde încheie cursurile şcolii primare. îndeosebi la literatura română şi la limba latină. începe perioada blăjeană a activităţii sale. şi le continuă într-un sat vecin. 2. în Vad. Supranumit de Nicolae Iorga Mitropolitul Marii uniri. Nu trebuie să uităm însă cum a luat naştere publicaţia. se hirotoneşte preot şi. 23 .4. de cameră şi bun prieten cu Andrei Bârseanu. Independent de acţiunile celorlalte ziare a amintit despre Avram Iancu. între 1870 -1877. unde este coleg de clasă. unde erau profesori câţiva dintre cei mai învăţaţi cărturari ardeleni: Timotei Cipariu. Destinul ziarului Unirea se află în legătură directă cu Augustin Bunea care s-a născut la 4 august 1857 la Vad. începând cu reprezentanţii Şcolii Ardelene. îndepărtând în acest fel orice urmă de îndoieli referitoare la moralitatea şi judecata lui. care s-a manifestat în presa transilvăneană mai ales prin acţiunile Tribunei. 194-200.lea a însemnat o revigorare a imaginii lui Avram Iancu. Ion Micu Moldovan. Gimnaziul îl urmează la Braşov. îşi începe studiile în satul natal. deşi a avut un caracter religios. p. Ohaba. viitorul scriitor şi preşedinte al Astrei. Remarcând calităţile intelectuale şi sufleteşti ale tânărului făgărăşean. Din amintirile lui Andrei Bârseanu56 aflăm că a fost un elev eminent. acolo unde şi-au desăvârşit învăţătura marii săi înaintaşi. Aici obţine doctoratul în teologie. 1910. cea mai rodnică şi care îl va consacra printre marile personalităţi ale Blajului cărturăresc. prin 56 Album în amintirea canonicului Augustin Bunea . urcă. la De propaganda fide.referitoare la presupusele abuzuri săvârşite de revoluţionari. aducând personalitatea lui Iancu într-o lumină pozitivă. Într-un interval de timp de mai puţin de trei decenii. Blaj.

hărnicie şi pricepere. dar. 61 Idem. mândria neamului românesc. Articolul Temeiul drepturilor noastre58 apare ca o continuare a celebrului discurs bărnuţian din Catedrala Blajului din 3/15 Mai 1848. în coloanele cărora a publicat numeroase articole. de aceea pălmuirea lui Iancu a noastră este a tuturora”61. susţinând că spiritul de la 1848 nu mai este acelaşi şi dacă s-ar mai cere ajutorul populaţiei aceasta nu ar mai ieşi la luptă60.28. pasivitatea fiind dăunătoare pentru dorinţele românilor exprimate încă de la 1848. prin publicarea unor articole.17. 14 martie 1892. A redeşteptat amintirea lui Iancu. a murit subit în mijlocul muncii sale stăruitoare. în care sublinia că „Iancu nu a fost numai al nostru. 24 . 25 aprilie 1896. A întemeiat publicaţiile blăjene Foaia bisericească şi scolastică (1887) şi Unirea (1891). ajungând canonic şi apropiat sfetnic al Mitropoliţilor Ioan Vancea de Buteasa şi Victor Mihali de Apşa. ci al tuturor românilor. 60 Idem. În contextul luptelor dintre presa românească şi autorităţile maghiare s-a alăturat şi Unirea prin publicarea unor articole de susţinere a Tribunei în anul 1986. încercărilor celorlalte publicaţii transilvane. treptele demnităţii preoţeşti. a fost ales membru al Academiei Române. trece la cele veşnice. Unul dintre articole începe cu fraza „Tribuna s-a mâniat” 59 . În primăvara lui 1909. pe neaşteptate. 11 iulie 1896. „Stăm înmărmuriţi sub povara loviturii. acelui Iancu care întreaga 57 58 Ibidem. printr-o telegramă: Canonicul Augustin Bunea. 59 Idem. Mai apoi ziarul Unirea s-a alăturat. după ameazi”57. 15. la câteva luni. Înmormântarea joi. Augustin Bunea a fost şi un remarcabil gazetar. membru al Academiei Române. pentru că se bazează pe conceptul filozofic al dreptului natural. 29 decembrie 1899. Tristul eveniment este vestit presei şi opiniei publice de către Iuliu Maniu. nr. pe atunci avocatul Mitropoliei blăjene. comentând atitudinea românilor faţă de acţiunile presei. de a sensibiliza autorităţile maghiare în ceea ce priveşte construirea unui monument închinat lui Avram Iancu. nr. În acest sens Unirea a publicat articolul „Memoria lui Iancu”. nr. p. susţinând ca „Fieştecare popor are de la natură dreptul de a se conserva şi a se perfecţiona conform individualităţii sale particulare”. Durerea e de nedescris. 7. în noiembrie 1909. De asemenea publicaţia condamnă acţiunile justiţiei maghiare scriind despre ele „Procesul de la Alba Iulia a redeşteptat o serie de dureri şi insulte. Unirea.

” Articolul încearcă să sensibilizeze autorităţile maghiare aducând în prim plan faptul că Iancu nu a fost un duşman al imperiului ci a fost loial lui. a bunătăţii de inimă proprie poporului nostru. nr.49. „Sentinţa de la Sătmar”. Idem.. În urmă s-au organizat şi ei ca oste şi au început sângeroasa tragedie. Totuşi se poate spune că menţiunile despre Avram Iancu în paginile ziarului au fost modeste. o sinteză a aspiraţiunilor noastre naţionale. să ne pregătească de pericolele ce ne ameninţă” 64 . În paginile Unirii. 1 februarie 1902. Vorbind despre colecta iniţiată de Tribuna se spunea în rândurile articolului „s-a pornit colecta în 1894”. 9 decembrie 1899. Avram Iancu. fapt care era normal pentru acea perioadă. a loialităţii faţă de tron. Căci Iancu a fost un tip. 17 mai 1902. Sfârşitul însă lui Iancu şi al aspiraţiunilor româneşti a fost tragic. er ţinta finală a fost să şicaneze pe bietul popor român”. nr.63 În 1902 se împlineau 54 de ani de la revoluţie. acesta fiind o imagine a luptei de emancipare.. 25 . însă soarta i-a fost potrivnică. pe care a condus-o în sudul şi mijlocul Ardealului iubitul erou popular al Munţilor Apuseni. Trecerea într-un nou secol şi intensificarea dorinţei românilor transilvăneni de a ieşi de sub dominaţia maghiară a readus personajul Avram Iancu în prim planul discuţiilor. iar luptele contra maghiarilor au fost rezultatul lipsei de comunicare dintre cele două tabere „Ungurii nu au voit să ştie de vorbă cu românii şi au trimis oşti asupra lor.20. În pagina a doua un alt articol povestea desprea Simion Bărnuţiu şi Avram Iancu şi despre adunarea de pe Câmpia Libertăţii şi aducea în discuţie faptul că românii au fost paşnici şi nu e cazul ca toată vina să cadă pe ei.viaţă şi-a jertfit-o pentru idealurile renaşterii noastre ca popor .62 În paginile publicaţiei s-a continuat să se amintească despre procesele de presă. Unirea a publicat pe prima pagină un articol intitulat „3/15 maiu 1848” în care se vorbea despre adunarea de pe câmpia Blajului „Fie ca aniversarea de azi să ne facă mai cuminţi. efectul intensificandu-se prin acţiunile propagandiste ale publicaţiilor politice. iar ca o concluzie „ne face să ajungem la trista convicţie că motorul principal al urzirii acestui proces este şovinismul. Foaie bisericească-politică. un alt articol apărând în 1902.5. nr. 64 Idem.” În articol Iancu este asemuit aspiraţiilor românilor şi totodată considerat mijlocul prin care se putea înfăptui dorinţa lor. Avram Iancu era văzut ca fiind un erou al revoluţiei paşoptiste. el fiind amintit doar cu ocazia sărbătoririi unor ani de la încheierea revoluţiei sau atunci când au fost susţinute alte 62 63 Idem.

publicaţii în acţiunile lor. Avram Iancu a fost amintit că unul dintre personajele centrale ale revoluţiei şi mai ales ca reprezentant al românilor din Munţii Apuseni. care în acelaşi timp îi susţineau cauza. deşi în paginile ei îşi aveau locul şi articole de natură politică nu au împiedicat-o să susţină acţiunile celorlalte publicaţii. 26 . însă îl amintea. prin publicarea unor articole în cursul anilor 1896 şi mai apoi 1902. Un alt articol care nu îl viza direct pe Avram Iancu. încercându-se pe de altă parte să se scoată în evidenţă calităţile pozitive şi de asemenea era evident faptul că era întotdeauna văzut într-o lumină pozitivă. Articolele respective vizau strict evenimentele care se derulaseră referitoare la situaţia ziarul Tribuna. făcea referire la adunarea de pe Câmpia Libertăţii şi contribuţia pe care a avut-o Simion Bărnuţiu. cum ar fi problema construirii unui monument în memoria lui. Caracterul religios pe care îl avea Unirea. Menţiunile referitoare la personajul revoluţionar pe care îl reprezenta Avram Iancu au fost însă pe cât se puteau de obiective. în ceea ce priveşte lupta de emancipare.

p. în mit dramatic. însă aceasta nu a fost decât o reproducere adesea cu modificări şi numeroase adaosuri 65 66 Romulus Felea. de o diversitate şi o profunzime impresionante. ori special create. Arhitectul îl transformă în poezie. din timpul vieţii până azi. cântece de vitejie au fost adaptate.65 În acest context a apărut la Suceava în anul 1900 prima carte care cuprindea poeziile populare Poezii poporale despre Avram Iancu. prin îmbogăţirea sensului. lupta pentru cauza dreaptă a românilor. p. 1999. Marea diversitate a creaţiei populare oferă un material adecvat de studiu în domeniul imagologiei. De acest adevăr indiscutabil încep să se convingă umaniştii şi cărturarii europeni încă din secolele XVII-XVIII. Multe dintre aceste poezii numeroase în epocă au fost reproduse de prin unele ziare şi colecţii 66.III. prin realizarea lui într-o formă cultă. a creaţilor literare ale unui popor. Ibidem. Avram Iancu în folclorul moţilor. 3. 27 . Expresia tragicului apare în transcendenţă şi în cădere. pentru Iancu. Fiind fascinat de impunătoarea personalitate a lui Iancu. 10. în popor. cu rădăcini îndepărtate şi greu de precizat. Vasile Sala a fost următorul care a scris o broşură. Creaţia populară este o dovadă a personalităţii lui şi a înrăuririi pe care a avut-o asupra celor mulţi. Avram Iancu în creaţia populară Aşadar. Doine. care au constatat cu surprindere că există. Avram Iancu a fost înălţat prin fantezia creatoare în sfera marilor personaje istorice.1. un bogat tezaur de creaţii. HOREA ŞI AVRAM IANCU. balade. şi interpretate cu patos. tânărul bucovinean nutrise să îl întâlnească personal pe Iancu. Mitul trăieşte în creaţiile folclorice. vitejia lui. EROII NEAMULUI Literatura populară reprezintă prima etapă. Prima culegere propriu-zisă de cântece istorice despre Avram Iancu a fost publicată de Florea Marian. 11. apoi poeţii romantici. Cluj. oferind pârghile necesare aflării cauzei care a generat crearea mitului istoric Avram Iancu. arătându-i aspiraţiile.

în colecţii de literatură populară de profil variat. când ca un fecior frumos. 69 Ibidem. Ele au oglindit mai ales personalitatea lui. Iancule dorule. firea neamului. apoi multe dintre cântecele închinate lui se pot întâlni în anii următori în cuprinsul diverselor culegeri de cântece naţionale sau în paginile ziarelor şi revistelor. De-a lungul timpului cântecele lui Iancu s-au răspândit atât pe cale orală cât şi prin intermediul periodicelor româneşti ale vremii. însă cele mai autentice şi populare dintre cântecele dedicate lui Iancu au apărut după moartea lui timp de un veac. p. simpatic e în stare să uşte de dor inima unei fete. Ed. În aceste lucrări trebuie căutată valoarea deosebită a culegerii legendelor populare dedicate lui Avram Iancu. în cuprinsul cărora au fost publicate ca piese singulare sau sub forma unor mici culegeri folclorice. imagine care era de natură să ofere o percepţie negativă în general. Au apărut în paginile publicaţiilor de asemenea şi creaţii contrafăcute. Poporul a avut practic cuvântul decisiv în ceea ce a însemnat mai târziu Avram Iancu în istoria revoluţiei paşoptiste. p.67 Aproape toate poeziile publicate mai înainte de Marian. colecţia editată de ei cuprinzând imaginea felului în care Avram Iancu s-a găsit reflectat în numeroasele cântece şi legende populare. Bogata creaţie populară s-a născut în primul rând şi pentru faptul că realitatea transilvăneană era una sumbră. Ei au completat practic prin lucrările lor lucrarea lui Marian. Iancule ce mândru eşti cuprinzând pe lângă textele populare şi altele autentice. Prefaţă la Horea şi Iancu în tradiţiile şi cântecele poporului . 28 . În 1922 a apărut la Blaj culegerea Cântecele Iancului. 82-83. Cele mai valoroase şi mai autentice sunt primele întrucât ele întruchipau conştiinţa poporului. alte cântece despre Iancu nu au mai fost tipărite multă vreme. 11. Multe dintre ele au apărut în timpul luptelor pentru libertate sau în perioada imediat următoare. concepţia pe care o avea despre viaţă69. Această realitate stătea la baza imaginii. 1972. chiar în cadrul unor lucrări cu caracter monografic. producţiile folclorice despre Iancu sunt surprinzător de bogate şi variate din punct de vedere tematic şi artistic. p. 15. Chipul lui cuprins în diferite ipostaze a fost purtat pe tot registrul fanteziei populare.personale. Eminescu. decât sporadic. În anul 197268 au fost publicate alte câteva culegeri inferioare ca valoare cum ar fi Cântecele Iancului cu caracter de antologie. Mult mai numeroase decât cântecele istorice sunt poeziile populare. Mai târziu cei care s-au ocupat de viziunea poporului asupra lui Iancu au fost Ovidiu Bârlea şi Ioan Şerb. însă acest fapt era generator de 67 Ovidiu Bârlea. Bucureşti. 68 Ibidem. în calendarele vremii şi ocazional.

Mitul lui Avram Iancu se conturează în pas cu derularea existenţei sale.creaţii de natură mitologică. în rândul românilor şi maghiarilor deopotrivă. legendele privitoare la persoana sa circulau încă din anii revoluţiei. 51-52. inimă şi literatură. Ion Muşlea. deformate dar nu pot dispărea. Rolul mitului în aceste manifestări ale colectivităţilor naţionale. ele pot fi camuflate. este acela de a întreţine coeziunea grupului de răsculaţi sau de a cultiva la nivelul masei ţărăneşti a unei conştiinţe politice incipiente. 29 . Această mentalitate s -a desfăşurat pe o orientare care a devenit program. s-a produs. Participarea detaşamentelor de români la confruntări armate de aceeaşi parte cu trupele austriece. Mitul şi elementele sale convergente. simbolul şi imaginea aparţin vieţii. p. Astfel conform relatării lui Silvestru Moldovan. inimă şi literatură din 1851 unde se întâlneşte un grupaj de opt cântece referitoare la personalitatea lui Iancu. locuitorii credeau că înaintea lui Iancu merge pretutindeni o femei călăuzită de o capră neagră nevăzută71. Intrarea românilor în modernitate a constituit un proces de identificare şi definire a conceptelor noi. p. figura lui Avram Iancu ocupă un loc de frunte. mai ales în timpul revoluţiei de la 1848. Pe fondul importanţei elitei şi al comandamentelor ei. aprecia că Revoluţia de la 1848 a constituit un moment predilect al maselor populare româneşti în 70 71 Foaie pentru minte. în comuna maghiară Călata. op cit. pe durata revoluţiei.70 În acest context. pe plan politic şi naţional. în planul existenţei cotidiene.. 20 decembrie 1851. Intelectualii ardeleni au pus bazele unei imagini de sine moderne. 206. românii acuzau nerecunoaşterea lor ca entitate cu rol politic în mecanismul constituţional al Transilvaniei. colaborarea lui Iancu cu cadre militare austriece au fost decisive în a întări convingerea românilor moţi în temeiul autorităţii „Crăişorului” care-i conducea. între primele culegeri de cântece populare din vremea revoluţiei se numără cea publicată în Foaie pentru minte. nr. Pe de altă parte. Realitatea era dură în sfera socială. receptarea figurii lui Avram Iancu în sensul de mare forţă. Iancu s-a impus tot mai pregnant drept conducător al moţilor prin excelenţă. dintre personalităţile istoriei noastre naţionale care şi-au găsit reflectarea în folclor. Sorin Mitu. prin trecerea de la naţiunea medievală la structura naţiunii moderne. cu începere din perioada revoluţiei. În sensibilitatea revoluţionară românească. mentalul colectiv românesc are ca trăsătură de primă importanţă receptarea personalităţii lui Avram Iancu. spirituale.399. al condiţiilor materiale de viaţă ale populaţiei româneşti sau al gradului de cultură şi civilizaţie al acesteia. în sensibilitatea colectivă românească. Aşadar.

tradiţia populară reţine din realitate numai esenţialul care îl combină cu imaginarul. la care erau supuşi faţă de fisc. vitejia. precum şi prin personalitatea lui Avram Iancu. deşteptăciunea.72 Mulţimea acestor creaţii populare a fost explicată prin durata mai mare a evenimentului revoluţionar în Transilvania.ceea ce priveşte creaţia populară. tuturor forţelor progresiste ale timpului. unul de aşteptare. tatăl lui Avram Iancu. larg răspândite în întreaga Transilvanie. Tradiţia. Cluj. ed. se afla un pietroi mare. p. Vederile sale democratice. unde viaţa era grea. modestia. ţăranii iobagi care nu reuşeau să-şi achite plăţile mari. în care spiritul critic se diluează până la dispariţie. 30 . toate marile merite. de data aceasta s-a evidenţiat un moţ educat la „şcolile Cluşului” care avea menirea de ai scoate din osândă pe moţi. ţărani şi muncitori minieri. 2002. Povestirile despre Avram Iancu au pornit în primul rând din bogata diversitate a lumii satului din Munţii Apuseni. 341. neputând scăpa presiunii sociale exercitate asupra lor. angajate în lupta împotriva stăpânirii. de către haiduci. Pe acest pietroi erau aduşi şi bătuţi la spate. a II -a. Recunoscut în toiul evenimentelor ca fiind conducătorul unic al revoluţionarilor. este o preţioasă arhivă nescrisă care oferă informaţii importante în ceea ce priveşte veridicitatea unor acte sau întâmplări. Cluj Napoca. curajul. Aşa cum afirmă şi Toader Nicoară în lucrarea sa propagarea mitului nu este posibilă decât dacă la nivelul sensibilităţii colective există un climat mental adecvat. Mitul său a căpătat strălucire apoi din cauza destinului tragic. care aparţin. Clio în orizontul mileniului trei. o imensă speranţă. p. Trebuie avut în vedere aici şi nivelul la care au fost receptate aceste exagerări. încă vie în Ţara Moţilor. simţul dreptăţii. aproape exclusiv. prin participarea unui număr mai însemnat de revoluţionari din toate categoriile sociale. mentalul public are tendinţa de a simplifica şi de a dramatiza faptele. prietenia. Aceeaşi tendinţă se regăseşte la istorici. ele ţinând în primul rând de nivelul mental care este în esenţă confuz şi diferit. simţul dreptăţii se văd încă din copilărie „În curtea casei lui Alexandru Iancu. Toader Nicoară. ceea ce falsifică şi distorsionează mesajul iniţial. ei fiind producători şi receptori de mituri. 1999. de a le personaliza. fiind identificat mai târziu cu însuşi destinul poporului său. Fiecare eveniment îşi are personajele sale. aceştia i-au glorificat virtuţile şi faptele de arme în nenumărate cântece şi legende populare.73 În consecinţă bogata tradiţie orală referitoare la Avram Iancu. Lui îi sunt atribuite. La 72 73 Romulus Felea. Accent. care l-a înzestrat cu trăsături umane deosebite precum. Avram Iancu în folclorul moţilor. 9. de fapt. judele comunei Vidra. altul decât acela care i s-ar fi cuvenit. În general. iar apariţia unui model era necesară.

Imaginea aceasta care i s-a creat ca fiind dintotdeauna un luptător pentru dreptate denotă faptul că moţii îi căutau în faptele simple caracterul său nobil. de obicei. Avram Iancu era asemuit împăratului. vol I. În folclor Avram Iancu este numit băiat. Astfel poezia intitulată „Oastea Iancului”74 are trei variante amintite de Marian. trecând prin concepte şi creând imagini uneori. iubitor de neam şi de dreptate. i-a strigat tatălui său: „Până când. Mai mult. E tânăr. feciori. plecând de la imaginar. erou tribun. p. dar analizate mai de aproape ele exprimă o anumită mentalitate pe care oamenii o aveau. Imaginea de învingător era bine venită în condiţiile respective. O caracteristică a poeziei populare este că. 234. acestui pui de român şi de moţ. 34-35. Iancu fiind expus în poezia populară din toate punctele de vedere. viteaz. în toate momentele mai glorioase sau nu „Pe dealul Feleacului/ Merg feciori de-a Iancului/ Iancu-i comandează bine:/-Haideţi. iar aici 74 75 Simeon Florea Marian. crai al munţilor. Academiei Române. bazată pe o personalitate bine conturată cu atuuri fizice şi morale deosebite. tinerel. 278-279. vitejia. Ed. întrun cuvânt om ca Iancu nu mai este. Dar când vine vorba despre revoluţionarul Avram Iancu se poate observa că acest copil. fiu al moţilor. după mine. crai luminat. este un voinicel.asemenea spectacole asista şi copilul Avrămuţ. sunt ilustrate aspectele pregnante fizice precum frumuseţea. Populaţia i se adresa cu măria ta. 31 . 1953 p. mândru vidrean. Poesii populare despre Avram Iancu. care devine. Simeon Florea Marian este primul care publică în jur de şaptezeci de poezii şi variante dedicate lui Avram Iancu. De obicei mentalitatea se desfăşoară pe o orientare. el fiind socotit mândru ca un steag. / Să luăm tunuri de fag/ Şi să dăm în Cluşi cu drag. mândru ca o cruce. la nevoie. fiindu-i exprimată de asemenea dragostea faţă de părinţi şi de drăguţă: „Că ştiu că te-i mărita/ Şi pe mine me-i uita”. amintindu-ne de vasta creaţie orală care a existat. Creaţia populară îl surprinde pe Iancu sub toate formele. p. flăcău. în timpul unui asemenea supliciu.”76 Aceste versuri sunt desigur cunoscute. care asemeni eroilor din folclor devine inamicul răilor şi mântuirea moţilor. Suceava. Varietatea creaţiilor populare impresionează prin originalitatea variantelor create. frumos. Consemnând chiar şi epitete frecvente de obicei în lirica populară de dragoste. 1900. 76 *** Antologie de literatură populară. mai ales una de bun conducător. i se atribuie mandatul de prefect al moţilor. tată. Ibidem. iubirea de neam şi de dreptate. până când într-o zi. împărate el fiind socotit aşa cum altul nu-i în ţară. „oştean de frunte”. până când?„.75 Lui Iancu îi sunt exprimate toate calităţile ideale ale unui bun conducător.

prin ieşirea din starea profană. 32 . şi multe altele în care moţii şi-au jertfit sângele) dau dovadă despre curajul. inteligenţa şi agerimea minţii lui Avram Iancu în primul rând şi devoţiunii tribunilor şi luptătorilor săi împreună cu tot poporul. Iancu este îmbogăţit şi cu această calitate în imaginaţia populară fapt confirmat şi de prezenţa numelui său într-una dintre cele mai vechi specii folclorice. milos. drept. un teritoriu sacru. el a devenit un model. de asemenea se pot identifica unele evenimente dovedite istoric. Creaţia populară poate să aducă un însemnat aport percepţiei generale pe care oamenii o au despre un anumit personaj. Sursa modului în care a fost văzut în epocă poate fi văzut şi sub aspectul acesta. el însuşi spunea la 1848 că „spre mulţumire suntem îndreptăţiţi prin firea noastră” 77. ca singura care putea să le rezolve problemele. Poporul îl vedea ca pe un salvator. Eroul depăşeşte condiţia umană prin valoarea magică a castităţii. generând o viziune pozitivă pentru oamenii din Munţii Apuseni. modest. ceea ce însemnă că au avut un impact deosebit. Avram Iancu s-a fixat în inima neamului său ca un om curat. referindu-se mai ales la înţelegerea românilor faţă de Imperiul Habsburgic şi împărat. petrecăreţ. tinzând. Mărturiile luptelor din cetatea Munţilor Apuseni păstrate în legendele locurilor (Abrud. Valea Cerbului. Avram Iancu rămâne mult mai viu şi mai apropiat de cel adevărat. conform tiparului spre chipul etern al Eroului biruitor al monstrului. de obicei fiind menţionate doar trăsăturile pozitive. marcând invizibil. curajos. de eliberare. Fântânele. În creaţia populară care îl vizează pe Avram Iancu se pot căuta trăsăturile generale de caracter şi înfăţişare. prietenos.trebuie luat în considerare şi raportul relaţiilor care au existat între Avram Iancu şi „Bunul Împărat”. având acea limpezime de suflet care îl aşează de la început în lumina aducătoare de mântuire. Creaţia folclorică despre Avram Iancu se vădeşte a fi deosebit de bogată. luându-şi rolul de mesager. mai ales că ele persistă şi azi în mentalul colectiv. Cântecele din timpul revoluţiei au avut rol încurajator pentru mase. deoarece românii transilvăneni vedeau Casa de Habsburg ca pe o scăpare. aceasta oferind cadrul general. frumos. ager la minte. În casele moţilor apare pus între icoane sau chiar la intrarea în casă. Au avut un rol foarte important în crearea personajului istoric Avram Iancu. Mai ales datorită acestui fapt Iancu a dobândit popularitate. 246. Bogata tradiţie orală dezvăluie o puternică dragoste faţă de Avram Iancu fiind dăruit cu o mare frumuseţe umană: viteaz. p. 77 Ibidem. Chiar dacă faptele reale sunt amestecate cu cele ale legendei.

Cluj Napoca. Informaţiile percepute din mediul social se prezintă astfel sub forma unor mesaje. mai puţin teoretizate şi sintetizate se regăsesc în creaţia populară78. Iancu a fost ocrotit de moţi cu sfinţenie iar după moarte obiectele ce i-au aparţinut sau pe care le-a folosit au fost şi sunt păstrate cu sfinţenie din tată în fiu. care a dus mai târziu la aşezarea lui Avram Iancu în panteonul naţional al personalităţilor istorice. Aşa este şi cazul lui Iancu. Chiar înfrânt. în general pozitive. alternanţa dintre calităţi. pentru că acest mental absoarbe informaţii despre realitatea înconjurătoare şi. de aceea marile personaje istorice s-au format în urma unor evenimente importante. 3. este atât de puternică încât îl face pe individ să se manifeste contrar propriilor interese. Contagiunea mentală constituie suportul esenţial al propagării opiniilor. a maselor care doreau ridicarea din prea lunga pribegie a suferinţei. pribeag şi deznădăjduit. bătrâni şi tineri au răspuns ca un singur om poruncilor lui Iancu păzind înălţimile. acceptă în mod involuntar anumite opinii sau credinţe. golind satele de vite şi alimente.Femei şi copii.2. Iancu este al lor. pe de o parte şi ataşamentul faţă de patrie pe de altă parte. vitejie. Revoluţia de la 1848-1849 constituind un cadru prielnic de propagare a modului de percepţie a eroului. Emoţiile se propagă în acest mod. 33 . confecţionând vestitele tunuri de lemn. mai mult sau mai puţin structurată sau agregată. Imaginea în general şi imaginea celuilalt în special apar într-un anumit mental. 1996. Auto-percepţiile ardelene de la începutul epocii moderne şi anume cea a trăsăturilor. 244. Acest lucru îl subliniază şi Lucian Boia care afirmă 78 Mitu. cu un caracter mai difuz. despre celălalt. p. „Craiul Munţilor” – icoană a moţilor Trebuie luată în seamă şi contagiunea mentală care constituie un fenomen psihologic prin care o mulţime. îl ascund şi îl apără de mâna lungă a autorităţilor. individual sau colectiv. Avram Iancu a fost o creaţie a mentalului colectiv.lea. Ele reprezintă pandantivul defectelor morale specifice ale naţiei. fiind create în mentalul colectiv. în acest context. Modele şi imagini naţionale la românii ardeleni în prima jumătate a secolului al XIX . Sorin. atât înaintea revoluţiei cât şi după. Se poate vorbi şi despre preluarea eroismului ca model european în Transilvania.

pe de o parte. fiind un continuator al revoluţiei lui Horea. îl urmau. este o situaţie care are în spate cel mai puternic „motor” de generare. Lui Iancu i-a fost atribuită o personalitate excepţională. nu poate fi scos din ecuaţie sentimentul legăturii dintre românii transilvăneni ai epocii. a fost pentru moţi un mesager al împăratului. aceştia îl ascultau. Astfel Avram Iancu. Prin urmare. din perspectiva tematicii eroismului. ca un gen aparte de „concurenţă” etnică pentru scopuri politice explicite. pe de altă parte. eroismul nu este doar una dintre componentele acestui mecanism. În acest context. îl iubeau şi îl preamăreau. în acest mod a dobândit respectul populaţiei devenind imaginea revoluţiei. multiconfesional şi multicultural al Transilvaniei acelei perioade. şi monarhia habsburgică. încorporând figura eroului şi a eroismului. Pentru curmarea necazurilor moţilor. mai mult decât atât. Modelul eroizării este unul care atinge un nivel societal general şi. ca şi Horea. cărora li se răpise pe lângă drepturile esenţiale şi dreptul la proprietate asupra pădurilor. care în mentalul colectiv era respectat. dar bazele acestui lucru au fost puse de însăşi personalitatea dreaptă a lui Iancu. este greu de spus. De asemenea. în mod paradoxal. ci printre cele mai semnificative părţi constitutive ale sale. sunt utili unei ideologii naţionale. mai mult morţi decât vii. care era o chestiune vitală pentru ei şi pentru existenţa lor. Astfel. iar numeroasele cântece transmit acea atmosferă creată. analiza va urmări imaginarul naţiunii. trebuie accentuată latura de cuprindere a imaginii naţiunii şi identităţii naţionale în cei trei timpi distincţi ai săi: trecutul eroic şi glorios. Iancu a luat „lancea lui Horea”. În credinţa populară există imaginea „bunului împărat”. în secolul trecut. elita românească a vremii. drept parte a unei construcţii socio-culturale. unde eroii. Ce a generat acest lucru. nu trebuie omis caracterul multietnic. respectiv viitorul supus necesităţii de acţiune. fiind de-a dreptul transpus în lumea basmelor. În plus. concurenţa în care au fost angrenaţi şi românii transilvăneni. De altfel în concepţia vremii numai o astfel de personalitate putea să rezolve problemele moţilor.că modelul revoluţiilor europene moderne a fost preluat şi de revoluţia paşoptistă. care trebuie înţeles. Este deosebit de puternic prins acest moment în 34 . astfel el a fost urmat de români cu toată încrederea. Pentru popor această expresie spusă la lucrările dietei nobiliare din 1847 de către Iancu a fost suficient de clară exprimând scopul acţiunilor sale de mai târziu. care de altfel a şi venit personal să rezolve problemele moţilor. prezentul. Practic există cântece în care îi sunt scoase în relief trăsăturile psihice. fiind ascultat şi adorat.

1996. Creaţia populară consemnează faptul că lupta dusă până la sacrificiu a făcut-o în interesul naţiunii. dintre multele sale valenţe merită menţionat şi faptul cultivării la nivelul masei ţărăneşti a unei conştiinţe politice incipiente. Să trăiască împăratul! Să trăiască naţiunea română!”81 semnificaţiile pro imperiale ale luărilor de atitudine româneşti la cele două nivele: al elitei şi al maselor populare sunt prezente pe tot parcursul revoluţiei. cu noi dreptatea. cu influenţele reformiste ale curţii de la Viena şi în pas cu legalismul petiţional al acţiunilor româneşti de la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Personajul Avram Iancu poate fi văzut şi printr-o paralelă între ideologia naţionalistă a vremii. p. prin gura creatorului anonim. 205. implicit prin mesagerul lui. 2. fapt asumat de elite la nivelul ideilor clare şi de mulţimi în sfera de reprezentări specifică. voim pace. cu noi este Dumnezeu. 172. Sunt consemnate aspecte istorice. „ Am un neam şi-o ţară întreagă. Iancu odihneşte sub gorunul lui Horea. acesta fiind Avram Iancu. Avram Iancu şi "Bunul împărat" în sensibilitatea colectivă românească la 1848 în: BCŞS. iar el. La întrebarea: „Ce îţi trebuie bogăţii. 79 80 Monica Anton. p.80 Un exemplu elocvent este discursul unui tânăr cancelist din 15 Mai 1848 care spunea: „Nimic să nu vă temeţi fraţilor. 35 . românii au promovat în contrasens propria naţionalitate prin crearea unui personaj propriu.203-209 81 Ibidem. p. Să le scot dreptul mă roagă. ideea pe care mentalitatea populară o păstrează considerând că Iancu îşi doarme somnul de veci79. Avram Iancu. este acela de a întreţine coeziunea grupului de răsculaţi. cit. Revoluţia de la 1848 valorifică mitul într-un context în care mentalul colectiv este deja pigmentat de ideologia politico-naţională. mândria şi încrederea poporului în el. În acest context împăratul conferă temei legitim poziţiei şi acţiunilor părţii româneşti. Pentru că tu nu ai copii?” răspunsul lui a venit.. Suntem credincioşi ai împăratului şi voim dreptate. op. Centraţi pe Viena. Credinţa lui Horea era atât de mare încât se afirma în folclorul de epocă cum că tot poporul român din Transilvania „e un Horia” la un loc. Revoluţia de la 1848 valorifică mitul într-un context în care mentalul colectiv este deja pigmentat de ideologia politiconaţională.folclor. În durată lungă mitul se structurează lent.” Aşa se explică şi entuziasmul. Ţărănimea înţelegea că realizarea năzuinţelor sale este posibilă doar cu ajutorul împăratului. Ion Cârja. Rolul mitului în aceste manifestări ale colectivităţilor naţionale. Iancu declarând că dreptatea se câştigă cu lancea lui Horea.

II.. în lucrarea dedicată istoriei Principatelor Dunărene. duşi la Arad şi închişi. Iancu. Bucureşti. Conducătorul armatei ţariste. le-a spus moţilor prezenţi: „De azi înainte numai de mine şi de împăratul să ascultaţi”82. mentalul colectiv al taberei revoluţionare româneşti are ca trăsătură de primă importanţă.. şi în acest fel şi receptarea figurii lui Avram Iancu. Nu i se mai spunea decât Craiul munţilor "83. Legende privitoare la persoana sa se plămădesc şi circulă încă din anii revoluţiei. câţiva ţărani români sunt prinşi de maghiari. cu începere din perioada revoluţiei. Nicolae Bălcescu. Vol. p. Dumnezeu va ajuta Iancului nostru”. generalul Luders. 1189. când cu ocazia Târgului Floriilor de la Câmpeni.De asemenea pe fondul creşterii importanţei elitei şi al comandamentelor acestea în sensibilitatea colectivă românească. 1888. În acest contex t. scria într-un raport către ţar că Iancu şi-a câştigat „prin simţul său de dreptate şi de cinste încrederea conaţionalilor . 36 . Mersul Revoluţiei în Istoria Romanilor. Astfel în sensibilitatea colectivă românească Iancu se va impune tot mai pregnant drept conducător al moţilor prin excelenţă. care peste câţiva ani. p. garant al ordinii legale austriece. O impresie similară îşi formase istoricul francez Elias Regnault. şi-a câştigat în popor încredere şi iubire nemărginită. El ştia să provoace. 84 Silviu Dragomir. Mitul eroului Iancu se conturează în pas cu derularea existenţei sale terestre şi chiar printre oamenii aflaţi în preajma şi subordinea lui. Bucureşti. Avram Iancu. atunci românii ar fi zis: „Dumnezeu nu vă va ajuta vouă ungurilor. în mentalul colectiv românesc s-a creat o relaţie bine definită. în data de 23 octombrie 1848. În primul rând trebuie să se facă conexiunea între figura împăratului de la Viena şi cea a lui Avram Iancu. ele răzbat mai pregnant din disputele şi confruntările cu exponenţi ai revoluţiei maghiare. s-a produs. receptarea personalităţii lui Iancu. Oricine venea în contact cu realităţile din satele moţilor nu putea să nu sesizeze prestigiul de care se bucura. Iată ce scria Silviu Dragomir în monografia dedicată lui Iancu referitor la acest aspect: Moţii considerau ordinele sale sfinte. O legendă care practic ilustrează imaginea creată în rândurile românilor despre Iancu şi 82 83 Candrea George. Exprimările a numeroşi ţărani este grăitoare în această privinţă. inviolabile şi strâns obligatorii. 1965. Iancu însuşi a precizat acest fapt. Spre exemplu. sufletul revoluţiei române. p. să stimuleze şi să întreţină necontenit simţămintele legăturii puternice şi ale iubirii prin fapte”84. 268. Încă de timpuriu colectivitatea românească a valorizat persoana lui Avram Iancu care s-a ridicat din rândurile ei. Bucureşti. Iancu fiind perceput ca mandatar al acţiunilor imperiale. atât printre români dar şi printre maghiari deopotrivă. Românii din Munţii Apuseni. scria: „Reputaţia lui Iancu creştea din zi în zi. 207.

Creaţia populară este o dovadă a personalităţii lui şi a influenţei pe care a avut-o asupra celor mulţi. op. 341.. nu ma împotrivesc mai departe lui Dumnezeu. Semnele acestui proces complex şi de durată se pot observa mai ales în creaţia populară care tinde să devină una negativistă. cit. . pentru Iancu. 37 . op. şi interpretate cu patos. Dar mai ales după încetarea din viaţă a lui Iancu. Astfel se poate desprinde figura emblematică a lui Iancu în structurile sensibilităţii şi ale imaginarului colectiv. politico ideologice. În acest context se poate vorbi despre două mituri aflate în interdependenţă. marcată de neîmplinirea naţională. cel al „ bunului împărat” şi al lui Avram Iancu. Iancu a mers înainte. al inutilităţii eforturilor depuse şi mai 85 86 Ion Cârja.86 Mitul Iancu s-a conturat în paralel cu derularea existenţei sale terestre şi chiar printre oamenii aflaţi în preajma şi subordinea lui. Din timpul vieţii până azi.. mitul lui Iancu a dispărut. cit. a aprins lumânările împăratului şi pe ale sale le-a stins. cu implicaţii legitimative. acţionale. Avram Iancu a fost înălţat prin fantezia creatoare în sfera marilor eroi naţionali. Îndată ce s-a retras mai înapoi însă. Dezamăgirea colectivă referitoare la neîmplinirile de după eforturile revoluţionare. Pe lângă creaţia populară au fost create şi numeroase legende.. lupta pentru cauza dreaptă a românilor. Fiule Iancu a zis bătrânul împărat. odată cu faima sa. cântece de vitejie au fost adaptate. i-am înţeles voinţa şi mă învoiesc ca de acum înainte tu să fi împăratul Ardealului”85. Lumânările dinaintea împăratului s-au stins de la sine. „jeluitoare” la adresa lui Iancu. paradigmă a comportamentului exemplar.împărat se referă la o întâlnire mai puţin obijnuită: ”Când intra Iancu la împărat. Pe fondul unei sensibilităţi post revoluţionare. personajul salvator. care au venit din adâncul credinţelor religioase ale moţilor. cu conotaţii sacre şi cu rezistenţă în timp. ori special create. Mitul poate fi analizat din mai multe puncte de vedere dintre care. p. 207. Doine. Se poate constata astfel o schimbare în modul de receptare a lui Avram Iancu la nivelul larg al comunităţii româneşti. spiritul justiţiar. ipostaze posibile de manifestat din perioada societăţilor tradiţionale cât şi în cele moderne. a crescut şi numărul creaţiilor folclorice închinate lui. p. iar ale sale s-au aprins. balade. duce personajul Avram Iancu într-o altă sferă întunecată a existenţei sale. Simona Nicoară. Însă pe fondul dezamăgirii colective de după revoluţie şi a neîmplinirii naţionale. trei lumânări erau în mâna sa şi în mâna împăratului ardeau trei lumânări. arătându-i aspiraţiile. lumânările împăratului s-au stins.

de lirism sincer. 38 .lea. vol I. presupune existenţa unei multitudini de atitudini create în jurul acestor situaţii. 1953. ceea ce semnifică o notă suplimentară privind importanţa analizei într-un astfel de registru. cele mai valoroase fiind primele. viaţa lui e promisă neamului. colectiv. Multe dintre ele au apărut în timpul luptelor sau în perioada imediat următoare. În viziunea poporului Iancu ia proporţii mitice de demiurg căruia i se supune întreaga natură. au existat până târziu numeroase variante până în secolul al XX. Este o poezie profund umană.ales datorită conştientizării lipsei de rezultate şi a efemerităţii „ alianţei” cu Viena. una dintre cele mai relevante datorită semnificaţiilor cuprinse şi. Poezia despre Iancu este plină de autenticitate. ca eveniment. de asemenea faptul pentru care poporul îl adoră pe Iancu este pentru că el reprezenta cel care putea să scoată neamul din sclavie. odată instituită ca model într -o societate. uneori de un omenesc tragic pentru că el e un om ales. astfel atât în timpul revoluţiei cât şi mai târziu au apărut culegeri care cuprindeau astfel de creaţii. Nu trebuie uitat însă aspectul legat de preocupările legate de culegerea acestor creaţii populare. având o vechime considerabilă. întrucât ele întruchipau conştiinţa poporului. se poate vorbi nu de un caz izolat. Poetul popular şi-a hrănit inspiraţia dintr-o sinceritate desăvârşită şi admiraţie fără margini: „Uite Iancu trece dealul. de asemenea modul în care a fost văzut mai târziu în scrierile istorice a fost influenţat de acest aspect întrucât istoricii erau tentaţi să preamărească personajul Avram Iancu mai ales prin prisma viziunii populare care practic a fost una 87 *** Antologie de literatură populară.87 În jurul figurii lui Iancu folclorul a ţesut o aureolă care a fost greu de îndepărtat în secolele următoare. /Că-i cunosc ţundra şi calul”. În plus. p. Numeroasele poezii şi cântece populare plăsmuite la nivel larg. Astfel faptul că moartea. de plasticitate şi forţă de sugestie. pe de altă parte. ci de unul global şi funcţionabil. poate surveni într-o varietate de moduri. 135. a mutaţiilor ce le relevă. Printre acestea eroizarea morţii. Academiei Române. Cu originea în vâltoarea evenimentelor. El are „vorbe de miere” şi-i „ascultat cu plăcere” de mulţimea oropsită care îşi pune în el toată nădejdea. Lumea celor mulţi şi necăjiţi i se spovedeşte cu o desăvârşită încredere şi îl urmează în luptă: „În Munţii Abrudului/ Stau feciorii Iancului”. al naţiunii române constituie un indicator fidel al sensibilităţii naţionale. el nu are dreptul la iubirea obişnuită. probabil. Ed. mitul lui Iancu a prevalat. în special cu referire la personajul Avram Iancu constituie.

vin din chiar gesturile.90 Figura emblematică a revoluţiei de la 1848. de regulă banale defecte şi calităţi general umane. Însuşirile proprii. deoarece cu ajutorul unor gesturi.. manipularea voluntară a maselor joacă un rol foarte mare în construcţia mitologică. Rolul lui Avram Iancu în organizarea şi conducerea moţilor din Munţii Apuseni încă din primăvara anului 1848 a reprezentat practic punctul de declanşare a propagării mitului. p. care până la urmă a rămas într-un con de mister istoric. 90 Sorin Mitu. Transformarea vizează 88 89 Sorin Mitu. cit. 39 . precum şi a forţei aspre a mulţimii”.dintre surse. 342.89 În primul rând. salvatorul pe care istoria l-a propulsat pentru a împlini toate năzuinţele. În a doua etapă este un timp al prezenţei salvatorului în care cursul istoriei este pe cale de a se schimba. op. A treia etapă este timpul amintirii. împlinindu -se speranţele şi idealurile mulţimii. punctul de plecare a modului în care a fost văzut acest personaj. Atunci defectele şi calităţile devin complexe obsesive de inferioritate şi superioritate raportate cu temeri sau orgolii primitive la o lume imaginară de alter-egouri iluzorii. Tensiunea dintre imagine şi realitate riscă să plaseze înţelegerea şi judecata de sine pe nisipurile mişcătoare ale unor teritorii iluzorii. Din numeroasele mărturii rezultă imaginea unui Iancu salvator care se bucura de încrederea totală a maselor. În această etapă. op. Avram Iancu a realizat în persoana sa o remarcabilă „sinteză a inteligenţei şi idealismului. cu evoluţia social-politică. ce întrupează un ansamblu de speranţe. p. nostalgii sau visuri. Geneza mitului istoric apare în inconștientul colectiv. Stimuli care sugerau mulţimii că Iancu ar reprezenta conducătorul providenţial. p. 333. salvatorul influenţează sensibilitatea colectivă şi voinţa mulţimii. în cazul unor mituri istorice generate cu concursul conștient al unei comunități. faptele pe care acesta le făcea. 191. există un timp al chemării şi al aşteptării în care se plămădeşte şi difuzează imaginea unui salvator providenţial. formule şi cuvinte evocatoare de imagini.. Lucian Boia. cât şi cu lumea înconjurătoare. în cazul unor mituri istorice generate în virtutea unor tensiuni inconștiente și incontrolabile sau în imaginar. Identitate şi alteritate. Presa Universitară Clujeană. sunt supra-învestite emoţional în funcţie de o imagine de sine aflată în disonanţă violentă atât cu veritabilul său eu. 1998.cit. Cluj Napoca. provocând astfel o acută criză colectivă de auto-identificare. în care figura salvatorului proiectată în trecut se schimbă în raport cu capriciile memoriei şi ale mecanismelor sale colective.88 În general procesul de eroificare de construcţie a mitului eroului salvator se realizează în mai multe etape succesive.

vitejia eroului. 91 92 Ibidem. mitul poate fi „o naraţiune tradiţională.91 De asemenea transformarea lui în mit. legendă. el fiind „una dintre cele mai vechi stări culturale ale minţii. mitul este o „povestire fabuloasă care cuprinde credinţele popoarelor despre originea universului şi a fenomenelor naturii. într-o primă fază a lui și la un anumit nivel de evoluție. ce s-au petrecut în existenţa psihofizică a omului. devine un mit sau o constelaţie mitică. în legătură cu destinul condiţiei cosmice şi umane. altundeva. fie temporal. şi alăturarea cu alte personaje care au fost ridicate pe piedestalul istoriei. Dar o definiţie exhaustivă a acestuia. Creaţia populară este o dovadă a personalităţii lui şi a înrăuririi pe care a avut-o asupra celor mulţi. dezbătut şi analizat din mai multe perspective. p. despre zei şi eroi legendari. şi interpretate cu patos. prin generalizare. devenind altceva. Mitul este intrat din vechime în circulaţia culturii scrise. ori special create. pentru Iancu. Dar această inevitabilitate a mitului istoric e secondată și de o pozitivitate a lui. Privind în ansamblu. emanată de o societate primitivă imaginându-şi explicarea concretă a fenomenelor şi evenimentelor enigmatice cu caracter fie spaţial. uzanță și echilibru. basm”92. ele sunt acceptate ca modele ca rezultat al deznădejdii care apare în mintea oamenilor acceptând ca ultimă formă de luptă crearea unui personaj care să le aducă speranţă. Există un sens de inevitabilitate al mitului istoric. poveste. cântece de vitejie au fost adaptate. căci miturile iau naştere continuu şi de fiecare dată adaptate epocii în care apar. Dacă avem în vedere explicaţia din Dicţionarul Explicativ al Limbii Române. De fiecare dată când se nasc noi mituri. balade. Avram Iancu a fost înălţat prin fantezia creatoare în sfera marilor eroi naţionali. DEX 40 . le consideră sacre şi revelate strămoşilor arhetipali ai omenirii. dar cărora omul le atribuie obârşii supranaturale datând din vremea creaţiei primordiale şi. în măsura în care el răspunde acestei presiuni interioare a visului: golul creat de așteptare și lipsă impune selectarea unui obiect potrivit și continuă cu o susținută proiectare mitică a acestuia. ale începuturilor. care. mitul istoric re-formează la fel de mult pe cât poate de-forma. 195.” Dar nu se poate reduce interpretarea doar la această viziune.” După etimologia greacă mitul este o poveste. de fiinţe supraumane în clipele de graţie. Doine. diferite şi adaptate epocii în care apar. altcumva. ca atare. lupta pentru cauza dreaptă a românilor. din realitatea proprie lui. în natura ambiantă şi în universul vizibil ori nevăzut. nu se poate da.natura obiectului mitizat. arătându-i aspiraţiile. este un subiect sensibil. Din timp în timp oamenii revin la miturile primordiale. mai ales în perioada comunismului.

reuşesc să se ridice peste nivelul statutului său. Miturile au avut un rol precumpănitor în formarea mentalităţii moderne. Expresia tragicului apare în transcendenţă şi în cădere. iar evenimentele de la 1848 au avut un rol important. este deformarea sau interpretarea ce recuză în mod obiectiv realul. Formarea unui astfel de personaj în perioadele dificile ale unui popor nu sunt unice. Dar. altfel spus. Lui Avram Iancu. a constituit un proces de identificare şi definire a conceptelor noi. atunci când în conştiinţa colectivă începe să opereze ceea ce am putea numi un fenomen de neidentificare. prin îmbogăţirea sensului. au trăsături deosebite şi se perpetuează în timp. pe lângă acest fapt evenimentele importante precum revoluţiile sunt creatoare de mituri. ceea ce îi determină pe semenii săi să-l mitizeze. Arhitectul îl transformă în poezie. De asemenea intrarea românilor în modernitate. ostilă. locului de unde provine şi are neapărat nevoie de Fragila relaţie dintre grupuri şi sistemul existent se destabilizează şi cedează. Mitul trăieşte în creaţiile folclorice. uneori plecând de la imaginar. personaj simbol al luptei pentru emancipare naţională a românilor din Transilvania. decisiv. în mit dramatic. suspectă. iar dacă vorbim despre personajul Avram Iancu. ordinea existentă apare ca străină. în cele din urmă. prin trecerea de la naţiunea medievală la structura naţiunii moderne. Evenimentele din Munţii Apuseni de la 1848-1849 au avut ca şi 41 . crearea unei aureole în jurul personajului şi cauzele pentru care mitul s-a menţinut de-a lungul perioadeiar putea sta în dorinţa fiecărui popor de a avea repere istorice şi culturale. furnizând un anumit număr de chei pentru înţelegerea prezentul ui. fără mijloace materiale deosebite. că sunt parte a respectivei naţiuni. iar vechea organicitate a comunităţii se rupe.Fiecare epocă are personajele sale. Este un lucru acceptat. Această mentalitate se desfăşoară pe o orientare care a devenit program. românii din Apuseni. deşi e o legendă. prin realizarea lui într-o formă cultă. destin ul i-a hărăzit o viaţă de erou. valori care să sprijine dorinţa oamenilor de mândrie. acesta are o bază reală pe care s-a format. El este un martir pentru grupul socialetnic din care provine. în concepţia lor el reprezintă salvatorul. ele au existat şi la alte popoare. el exercită şi o funcţi e explicativă. eroii există. Avram Iancu reprezintă un mit pentru poporul român. doar că fiecare personaj are caracteristicile creatoare devotamentul faţă de popor. Mitul înseamnă multă fabulaţie. trecând prin concepte şi creând imagini. este de fapt vorba de o criză de legitimitate. mai ales cu ajutorul oamenilor din jurul lui care din dorinţa de a avea un model şi în acelaşi timp un conducător au format în jurul lui o aureolă.

miturile reactivându-se în momente de dezordine şi suferinţă. Toate acestea au dus la crearea în conştiinţa populaţiei a unui tip de salvator care s-a regăsit în personalitatea lui Avram Iancu. Aceste cicluri sunt cauzate în special de tensiunile sociale. urmată de aşteptarea tensionată a unui nou conducător. recurență ce profilează cicluri mitice succesive. până târziu în secolul al XX-lea. al naţiunii române despre revoluţie şi fruntaşii ei constituie un indicator fidel al sensibilităţii naţionale. Există și o recurență a perioadelor de mitizare intensă. Legendele plăsmuite de nivelul larg.substrat pierderea parţială a identităţii naţiunii române şi condiţiile grele de trai agravate de deciziile autorităţiilor austriece. În esenţă formarea mitului salvatorului. 42 . Cu originea în chiar vâltoarea evenimentelor. aceste producţii au apărut în mai multe variante. Mitul istoric se naşte în momentul în care traumatismul social devine traumatism psihic. e generată de o stare de delegitimare. în acea zonă întunecată a dorinţelor nesatisfăcute şi a aşteptărilor zadarnice. colectiv. El îşi are originea în intensitatea secretă a spaimelor sau a incertitudinilor.

una voluntară. Avram Iancu era apreciat de către români ca un reprezentant al 43 . Începutul secolului al XX-lea a reprezentat mai mult o readucere aminte a ceea ce a însemnat în timpul revoluţiei. ori în cazul unor distorsionări generate cu concursul conștient al unei comunități. însă acestea au fost destul de repede puse într-o altă lumină. alta incontrolabilă. Cam acestea ar fi momentele în care personajul revoluţionar Avram Iancu a apărut în centrul opiniei publice. Transformarea vizează natura obiectului mitizat. de aici. iar. devine un mit. un exemplu fiind articolele din Unirea. două dezvoltări ulterioare ale mitului: una controlabilă. El apare mai pregnant la sfârşitul revoluţiei câţiva ani la rând când apare într-o lumină pozitivă. excepţie făcând câteva articole referitoare la absenţa sa de la întâlnirea cu împăratul şi cauzele care ar fi produs aceasta. devenind altceva. reprezentant al năzuinţelor românilor transilvăneni. Aura sa de legendă este sporită şi de măsurile luate de către autorităţile maghiare pentru a opri manifestările de simpatie şi admiraţie ale românilor din Transilvania. Din analiza surselor se poate observa că s-a creat un adevărat cult mai ales începând cu perioada premergătoare trecerii în următorul secol. În cazul presei se poate vorbi despre o evoluţie şi o involuţie a imaginii lui Avram Iancu. altundeva. fiind prezentat ca un adevărat om. apoi ar fi momentul morţii sale şi de asemenea apelul publicaţiilor politice la renaşterea naţională a românilor din Transilvania care îl au ca promotor pe Avram Iancu. În mod cert. Există un sens de inevitabilitate al mitului Avram Iancu. Golul creat de așteptare și lipsă impune selectarea unui obiect potrivit și continuă cu o susținută proiectare mitică a acestuia. moartea sa devenind punctul de plecare. altcumva. Orice proces de mitizare presupune o transformare. adică Avram Iancu pe care îl cunoaşte marea majoritate a românilor. alta involuntară. care. în virtutea unor tensiuni inconștiente și incontrolabile sau în imaginar. există două posibile rădăcini ale mitului istoric Avram Iancu. din realitatea proprie lui. în măsura în care el răspunde unei presiuni interioare a visului.CONCLUZII În cazul lui Avram Iancu geneza mitului istoric apare în inconștientul colectiv.

generat fiind de tensiunile inconștiente și incontrolabile din timpul revoluţiei şi de asemenea unele rădăcini ale mitului răsar cu ajutorul imaginarului. şi mai ales ca eroul. modest. Cert este faptul că apetitul românilor pentru eroii luptători a contribuit la formarea miturilor despre Avram Iancu şi a creat aura eroică în jurul lui. a influenţat în mare măsură modul în care a fost văzut mai târziu de istorici. având acea limpezime de suflet care îl aşează de la început în lumina aducătoare de mântuire. se îndreptau toate nădejdile românilor din Transilvania. milos. este o preţioasă arhivă nescrisă care oferă informaţii importante în ceea ce priveşte veridicitatea unor acte sau întâmplări. Avram Iancu s-a fixat în inima neamului său ca un om curat. ager la minte. petrecăreţ. De asemenea folclorul. în momentele critice. de eliberare. accentuând în acest caz propagarea mitului Avram Iancu. curajos. Studiul problemei poate fi aprofundat. El depăşeşte practic condiţia umană prin valoarea magică a castităţii. În tradiţia orală el apare întotdeauna într-o lumină pozitivă. Rolul lui Avram Iancu în organizarea şi conducerea moţilor din Munţii Apuseni încă din primăvara anului 1848 a reprezentat practic punctul de declanşare a propagării mitului. către care. drept. Geneza mitului istoric Avram Iancu apare în inconștientul colectiv. iar versul următor rezumă poate cel mai bine acest lucru „Avram Iancu suntem toţi!“. 44 . aducându-se mai departe în prim plan perioada de după întregirea naţională.libertăţii naţionale. aceasta încă vie în Ţara Moţilor. prin ieşirea din starea profană. apoi perioada comunistă şi perioada de după 1989 până azi. frumos. El este perceput ca fiind singurul lider al românilor ardeleni şi pentru faptul că s-a ridicat din rândul lor. Din numeroasele mărturii rezultă imaginea unui Iancu salvator care se bucura de încrederea totală a maselor. generate cu concursul conștient al comunității. prietenos. creat mai ales după moartea lui Avram Iancu. Ultima dintre perioade se poate să fie şi mai bogată în distorsionări naţionaliste pe această temă. Bogata tradiţie orală dezvăluie o puternică dragoste faţă de Avram Iancu fiind dăruit cu o mare frumuseţe umană: viteaz. aceasta fiind doar o analiză a modului în care a apărut mitul în primă fază. drept dovadă numeroasele monumente care îi sunt închinate.

1924 – 1925. Academiei Române. Idem. Ed. Mărgineanu. Braşov. 1852. Cântece şi tradiţii populare despre Horea şi Avram Iancu. 1850. nr. nr. Avram Iancu. 51-52. nr. Alba Iulia. nr. Cântece populare de sub revoluţiunea din anul 1848. Axente. Avram Iancu în privinţa monumentului năciunal.12. Bucureşti. II. nr. Sabin. Avram Iancu şi vizita împăratului în: Gazeta Transilvaniei.3. Album de etnografie şi folclor. 1850. nr. nr. Braşov. în: Gazeta Transilvaniei. 45. 2000. Braşov. Roman. 1985. Cioica. nr. 1953. vol. Sever. 1872. Ioan. Corespondenţa cu relatări despre arestarea lui Avram Iancu în târgul din Hălmagiu în: Gazeta Transilvaniei.Bibliografie Surse primare *** Antologie de literatură populară. Cluj III. Braşov.Ţara Moţilor. în: Foaie pentru minte. Braşov.4-5. Alexandru. Braşov. 45 . nr. Altip.11. în: Anuarul Institutului de Istorie Naţională. Braşov. Despre calomniile la adresa lui Avram Iancu în: Gazeta Transilvaniei.13. 1849.2-. Braşov. nr. 78. Monica. Despre moartea lui Avram Iancu. 1850. Lupaş. inimă şi literatură. O lămurire asupra presentării lui Iancu înaintea Majestăţii Sale. Anton. 74 şi nr. 1851. Ion. în: Gazeta Transilvaniei. în: Gazeta Transilvaniei. Ed. 63. vol I. Braşov. 34. Minerva. Avram Iancu la Oradea în drum spre Viena în: Gazeta Transilvaniei. Ed. 1850. Rapoartele lui Avram Iancu. în: Foaie pentru minte inimă şi literatură. 1859.

Blaj. Sibiu. Bucureşti. Istorie şi mit în conştiinţa românească . 1902. Sibiu. nr. nr. Ed. 1902. în: Unirea. 20. 1899. în: Unirea. Anina. Blaj. 1892. Berindei. Sentinţa de la Sătmar. 1895. 56-95. II. Istorie. Blaj. Bibliografie secundară Bârlea. Cârja. Românii din Munţii Apuseni. Bucureşti. Ed. în: Tribuna. Ion. 5. Museion. în: Tribuna. Bălcescu. 1972. Avram Iancu şi "Bunul împărat" în sensibilitatea colectivă românească la 1848 în: BCŞS. XVIII-XIX. 1996. nr. nr. George. Bucureşti. 1991. Ovidiu Prefaţă la Horea şi Iancu în tradiţiile şi cântecele poporului. din 29 aprilie 1903. Zece ani de suferinţă. în: Unirea. 1896. Dan. 1888. 89. Nicolae. Bucureşti.15. I. nr. Candrea. Bucureşti. 3/15 maiu 1848.Fondul lui Iancu nr.49. Ed. cultură. Bucureşti. 46 . Memoria lui Iancu. nr. Mersul Revoluţiei în Istoria Romanilor. 1997. în: Tribuna. nr. 2002. în: Tribuna. vol. 45. Blaj. Spiritul marelui Avram Iancu. 1894. Eminescu.17. Temeiul drepturilor noastre. II. 1899 . nr. Dandu. Sec. Sibiu. în: Unirea. Vol. Lucian. Boia. Nicoleta. nr. Intrarea românilor în modernitatea europeană. în: Unirea. Dezminţiri la adresa lui Avram Iancu. Blaj. Tribuna s-a mâniat. Românii şi Europa. societate.

Predescu. Mircea. Iacob Mureşianu. Viaţa şi activitatea sa. Accent. 1999. în: AMT. Alexandru. Taşcu. Bucureşti. Cluj Napoca. 1998. Ioan Aurel. Romulus.Diaconovici. Ed. 47 . 1966. Avram Iancu. Vasile. Teodor. Hangiu. 1965. 1998. Ed. Vasile. Napoca Star. 2003. I. Lucian. Dicţionarul presei literare româneşti : (1790-2000). Cluj Napoca. Mitu. 1995. Papiu Ilarian. Toader. Aurel. adevărurilor şi miturilor. Fundaţiei pentru studii europene. Oradea. Ed. Ion. Ed. Constantin. Avram Iancu. 1913. Niţu. Dragomir. Enciclopedia României. Saeculum. Sibiu. Nicoară. 2002. Documente şi bibliografie. Mitu. Sorin. Racoviţan. Clio în orizontul mileniului trei. Melinda. 1980. 1974. 1892. Presa Universitară Clujeană. 1998. Cluj Napoca. Bucureşti. 1999. Ion. Felea. Pop. Album comemorativ.Institutului Cultural Român. 2004. Cluj. Avram Iancu în sensibilitatea colectivă a românilor din Transilvania (1848-1849). Mureşianu. Petru. Bucureşti. Mihai. Avram Iancu-Craiul moţilor. în: CTC. Avram Iancu în folclorul moţilor. 2002. Istoria presei literare româneşti din Transilvania. Cluj. Pompiliu.22. Foi comemorative la serbarea din 12/24 mai 1892. Istoria Românilor din Dacia Superioară. Modele şi imagini naţionale la românii ardeleni în prima jumătate a secolului al XIX. vol. 1998. Ed. nr. Ed. Netea. Cugetarea. 7-8. Din. Incursiuni în istoriografia românească a secolului XX. Bucureşti. Idem. Braşov. Idem. Fundaţia culturală “Cele trei crişuri”. Românii văzuţi de maghiari. Bucureşti. Popa. Cluj Napoca.lea. Identitate şi alteritate. Bucureşti. Valentin. Silviu. 1996. George Bariţiu. Cluj-Napoca. Enciclopedică. nr. Ranca. Avram Iancu-simbol tutelar al românilor. Istoria.

48 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful