UNIVERSITATEA BABEŞ-BOLYAI, CLUJ-NAPOCA FACULTATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT

HANDBAL
TEORIE ŞI METODICĂ

SUPORT DE CURS PENTRU UZ INTERN

LECTOR DR. LEON GOMBOŞ

CONFERENŢIAR GHEORGHE ZAMFIR

1

CUPRINS
CURSUL I 1. SCURT ISTORIC 2. FEDERAŢIA ROMÂNĂ DE HANDBAL 3. FEDERAŢIA INTERNAŢIONALĂ DE HANDBAL 4. ASPECTE ALE EVOLUŢIEI HANDBALULUI MODERN 5. CONCEPŢIA DE JOC 6.OBIECTUL TEORIEI ŞI METODICII HANDBALULUI CURSUL II. 7. SELECŢIA ÎN HANDBAL
• • • CONŢINUTUL SELECŢIEI ETAPELE SELECŢIEI CARACTERUL DINAMIC ŞI CONTINUU AL SELECŢIEI

CURSUL III 8. ORGANIZAREA BAZEI DE MASĂ A HANDBALULUI DE PERFORMANŢĂ 9. METODICA PREDĂRII HANDBALULUI ÎN ŞCOALĂ CURSUL IV 10. PLANIFICAREA ANTRENAMENTULUI ÎN JOCUL DE HANDBAL CURSUL V 11. TEHNICA JOCULUI DE HANDBAL (1)
• • • SISTEMATIZAREA ELEMENTELOR TEHNICE POZIŢIA FUNDAMENTALĂ PENTRU JOCUL DE ATAC POZIŢIA FUNDAMENTALĂ PENTRU JOCUL DE APĂRARE

CURSUL VI 11. TEHNICA JOCULUI DE HANDBAL (2)
• • • • • • • • • MIŞCAREA ÎN TEREN ŢINEREA, PRINDEREA ŞI PASAREA MINGII DRIBLINGUL FENTELE SAU MIŞCĂRILE ÎNŞELĂTOARE ARUNCAREA LA POARTĂ TEHNICA APĂRĂTORULUI SCOATEREA MINGII DE LA ADVERSAR BLOCAREA ARUNCĂRILOR LA POARTĂ ATACAREA ADVERSARULUI AFLAT ÎN POSESIA MINGII TEHNICA PORTARULUI

CURSUL VII 12. TACTICA JOCULUI DE HANDBAL
• • FORMELE ŞI MIJLOACELE DE APLICARE A TACTICII PRINCIPIILE TACTICII GENERALE

CURSUL VIII 13. TACTICA ÎN JOCUL DE ATAC (1)
• • PRINCIPIILE TACTICII ÎN JOCUL DE ATAC FAZELE ATACULUI

2

CURSUL IX 13. TACTICA ÎN JOCUL DE ATAC (2)
• • • • ACŢIUNI TACTICE DE BAZĂ FORME DE JOC ÎN ATAC SISTEME DE JOC ÎN ATAC ATACUL ÎMPOTRIVA DIFERITELOR SISTEME DE APĂRARE

CURSUL X 14. TACTICA ÎN JOCUL DE APĂRARE CURSUL XI 14. TACTICA ÎN JOCUL DE APĂRARE (2)
• • • • TACTICA INDIVIDUALĂ ÎN FAZA A IV-A A APĂRĂRII TACTICA COLECTIVĂ ÎN FAZA A IV-A A APĂRĂRII FORME ŞI SISTEME DE JOC ÎN APĂRARE TACTICA PORTARULUI • • PRINCIPIILE TACTICE ÎN JOCUL DE APĂRARE FAZELE APĂRĂRII

CURSUL XII 15. SISTEMUL COMPETIŢIONAL INTERN • DISPOZIŢII GENERALE PRIVIND JOCURILE OFICIALE
• • • DREPTUL DE PARTICIPARE A SPORTIVILOR LA JOCURILE OFICIALE ECHIPAMENTUL ŞI ŢINUTA SPORTIVILOR BANCA DE REZERVE

CURSUL XIII 16. SISTEME DE DISPUTARE A COMPETIŢIILOR 17 REGULAMENTUL DE ORGANIZARE A COMPETIŢIILOR CURSUL XIV 18. REGULAMENTUL JOCULUI DE HANDBAL. VARIANTA SIMPLIFICATĂ

3

CURSUL I
1. SCURT ISTORIC 2. FEDERAŢIA ROMÂNĂ DE HANDBAL 3. FEDERAŢIA INTERNAŢIONALĂ DE HANDBAL 4. ASPECTE ALE EVOLUŢIEI HANDBALULUI MODERN 5. CONCEPŢIA DE JOC 6.OBIECTUL TEORIEI ŞI METODICII HANDBALULUI 1. SCURT ISTORIC Handbalul a apărut în Europa la sfârşitul secolului al XlX-lea şi începutul secolului al XXlea prin transformarea unor jocuri cu caracter popular şi sub influenţa altor jocuri sportive, în special al fotbalului din a cărui idee fundamentală de joc s-a inspirat cel mai mult. Părerii unor autori că handbalul îşi are originea în Germania i se opun date care demonstrează că jocuri asemănătoare ca idee au existat înaintea handbalului în 11 alte ţări cum ar fi Cehoslovacia "hazena" şi în Danemarca "handbold". Denumirea de handbal este dată de profesorul Karl Schelenz din Berlin. Anul 1921 mai exact ziua de 2 mai poate fi considerat data naşterii handbalului românesc, odată cu desfăşurarea unui joc între două echipe şcolare din localitate. În anul 1928 se constituie Federaţia Internaţională de Handbal Amator (FIMA), la cere se stabileşte primul regulament internaţional de joc. România devine membră în anul 1930. La Sibiu, Braşov, Bistriţa, Mediaş şi Sighişoara au loc în anul 1931 primele campionate pe localitate. în anul 1933 handbalul din România s-a organizat alături de volei şi baschet într-o federaţie comună iar la 7 aprilie 1936 este fondată Federaţia Română de Handbal. De altfel cel care este socotit pionierul handbalului (în 11 jucători), profesorul Karl Schelenz, de la Institutul de Educaţie Fizică din Berlin a venit în România în anii 1935-1936 pentru a susţine cursuri pentru antrenori şi arbitrii şi chiar antrenamente cu echipele din Sibiu şi Sighişoara, având o contribuţie deosebită la pregătirea echipei naţionale masculine a României, care a participat la Jocurile Olimpice de la Berlin în 1936. În 1950 se înfiinţează divizia A pentru echipele masculine, iar în 1955 pentru echipele feminine. Între anii 1956-1999 echipele naţionale ale României cât şi echipele de club, participante la competiţiile internaţionale au obţinut o serie de succese remarcabile, ceea ce face din handbal jocul sportiv cu cele mai mari performanţe din România. 2. FEDERAŢIA ROMÂNĂ DE HANDBAL Federaţia Română de Handbal este organul de specialitate, apolitic şi nediscriminatoriu din toate punctele de vedere, care are ca scop organizarea, îndrumarea, dezvoltarea şi controlul activităţii de handbal din România. FRH a fost fondată la 1 aprilie 1936 şi cuprinde cluburile şi secţiile de handbal afiliate la aceasta. Ca organism în subordinea Agenţiei Naţionale de Sport şi fiind o persoană juridică, se bucură de toate drepturile ce sunt conferite prin lege şi alte acte normative. Structura FRH este următoarea: • Secţia de handbal; • Clubul de handbal; • Colegiile şi comisiile de specialitate: • Colegiul Central al Antrenorilor; • Colegiul Central al Arbitrilor; • Comisia centrală de competiţii, legitimări, transferări şi clasificări; • Comisia de juniori şi sport şcolar şi universitar; • Comisia centrală de disciplină; • Comisia centrală medicală; • Comisia de mass-media; 4

Norvegia. • Regulamentul internaţional de transfer. insignă şi stampilă proprie. Ţările de Jos. ORGANELE DE CONDUCERE ALE FIH SUNT: • • • Congresul Consiliul Comitetul executiv Activitatea FIH este coordonată de câteva comisii de specialitate: • Comisia tehnică. de pe toate continentele.Acest organism internaţional a apărut cu ocazia Jocurilor Olimpice de la Amsterdam din 1928.• Comisia de apel. În 1946 se transformă în FIH. 3. propagarea şi coordonarea activităţii handbalistice în lume. multe din cele neafiliate fiind interesate de a intra în familia mondială a handbalului. precum şi de cerinţele organismelor internaţionale de specialitate (FIH. Suedia şi Elveţia. • Regulamentul intern de transfer. ORGANELE DE CONDUCERE ALE FRH: • Adunarea generală • Consiliul de administraţie • Comitetul director • Preşedintele Pentru îndeplinirea sarcinilor privind activitatea handbalului în teritoriu s-au constituit comisii judeţene şi municipale. emblemă. CIO. FRH are steag. în cadrul cărora a desfăşurat şi desfăşoară o activitate substanţială. FEH. având ca ţări fondatoare Danemarca. FISU): • Statutul FRH. Salariaţi ai federaţiei: • Preşedinte nesalariati • Secretar general • Secretar federal 2 • Antrenor federal 4 • Organizator de competiţii • Contabili • Secretar. numindu-se Federaţia Internaţională de Handbal Amator IAHF. • Regulamentul de organizare şi funcţionare al FRH. Franţa. elaborate în funcţie de cerinţele acestuia. Polonia. • Regulamentul de clasificare. organizatorică şi de concepţie. iar sediul acesteia este situat în Bucureşti. FEDERAŢIA INTERNAŢIONALA DE HANDBAL Federaţia Internaţională de Handbal este organismul internaţional care are ca scop dezvoltarea. În prezent FIH numără înjur de 140 de ţări afiliate. • Statutul antrenorului şi sportivului de lot naţional. FRH este membră a organismelor internaţionale mai sus menţionate. Întreaga activitate handbalistică se desfăşoară după următoarele acte normative. în cadrul congresului desfăşurat la Copenhaga. aprobate de ANS.dactilograf. cu atribuţii în: -organizarea competiţiilor arbitraj şi regulament metodică şi antrenori 5 . Finlanda.

Handbalul românesc a avut în I. cu responsabilităţi bine determinate şi obiective clar conturate: • Federaţia Europeană de Handbal . Sidca.• • comisia medicală comisia de propagandă. ASPECTE ALE EVOLUŢIEI HANDBALULUI MODERN Jocul de handbal se află într-o continuă schimbare şi evoluţie. conturându-se un model al jucătorului pe post. • Federaţia Oceania de Handbal . • Federaţia Panamericană de Handbal . • Campionate Mondiale universitare. nu însă în detrimentul jocului. îneercându-se permanent şi insistent surprinderea apărării neorganizate şi vulnerabilă. • Campionate Mondiale de juniori şi tineret. ASPECTE POZITIVE Viteza. ceea ce determină o creştere vizibilă a ritmului de joc. cât şi în desfăşurarea antrenamentului. din ce în ce mai mare de deplasare şi exprimare tchnico-tactică este deja o tendinţă dominantă în toate acţiunile individuale ale jucătorilor. Cupele Europene sunt: • CUPA CAMPIONILOR EUROPENI • CUPA CUPELOR • CUPA FEDERAŢIEI EUROPENR DE HANDBAL • CHALANGE CUP 4. Datorită competiţiei acerbe. Stăpânirea perfectă a mecanismelor de aşezare în teren şi de acţionare a jucătorilor. FIH are în subordine următoarele federaţii continentale. 6 . unele readaptate jocului în viteză. Limbile oficiale în care se redactează corespondenţa. de perfecţionare. se pot sintetiza principalele aspecte ale handbalului modern. Grigorescu şi V. Pornind de la analiza jocului echipelor participante la cele mai mari competiţii europene şi mondiale. în toate domeniile şi aspectele jocului. • Campionatele Mondiale. apar multe elemente de progres. Sediul FIH este la Basel în Elveţia.K. FIH este singura în măsură să organizeze competiţiile oficiale de handbal şi să atribuie unor federaţii continentale sau naţionale această organizare. o armă rapidă şi eficientă de finalizare. comunicatele sunt: germană. activitatea acestora fiind foarte apreciată.FEH. Contraatacul şi faza a Ii-a sunt pentru toate echipele valoroase o preocupare constantă. • Federaţia Asiatică de Handbal .OHF. • Campionatele continentale. Pentru fiecare post din echipă s-a dezvoltat şi perfecţionat un bagaj tehnico-tactic considerabil. în acelaşi timp jucătorul trebuie să acţioneze eficient şi pe alte două-trei posturi. Creşterea măiestriei tehnico-tactice a jucătorilor este evidentă şi în deplină concordanţă cu viteza crescută a jocului. reprezentanţi de marcă în comisiile de specialitate ale FIH. L. se caută mereu şi se cercetează metode şi mijloace de perfecţionare a jocului şi a procesului de antrenament. Au apărut o serie de procedee noi.PATHF. eficacitatea execuţiei avînd o pondere din ce în ce mai mare.AHF. Ghermăncscu. procesele verbale. o adaptabilitate la condiţiile concrete de joc.CAHB. unele fiind noutăţi iar altele reactualizări şi adaptări la parametrii superiori.se materializează printr-o mare varietate a folosirii sistemelor de joc în apărare şi atac. engleză şi franceză. Sistemul competiţional internaţional este compus din: • Jocurile Olimpice. • Federaţia Africană de Handbal . fără a diminua cu ceva specializarea pe un anumit post.

în acest caz 7 . fără de care nu se pot obţine performanţe pe plan internaţional. O excelentă condiţie fizică. îmbrâncirile. El trebuie realizat fără a mai da şansa adversarului de a se replia. Valorificarea talentului handbaliştilor români: România a dat handbalului de înaltă performanţă numeroase talente care au rămas celebre de-a lungul timpului. să completeze carenţele proprii şi să le exploateze pe cele care le manifestă adversarul. care frânează dezvoltarea jocului de handbal şi diminuează din spectaculozitatea lui. jocul pasiv şi întârzierea reluării jocului. Concepţia de joc în atac Fiecare jucător al unei echipe aflate în apărare şi trecând în faza de atac. Toate cele trei aspecte trebuie să acţioneze sinergie şi în conexiune pentru a-şi amplifica eficienţa. Concepţia de joc tratează jaloanele de bază ale practicării handbalului într-o anumită etapă a acestuia. Aceasta presupune stabilirea după criterii eficiente a celor mai potrivite idei de joc. îmbrăţişările. chiar înainte de finalizarea acţiunii.sau printre apărători. cu două vârfuri. identificate şi adaptate la maniera de joc a echipei. se utilizează astăzi frecvent la majoritatea echipelor de elită. care trebuie folosit ori de câte ori se iveşte o şansă. în special cele de pe partea opusă acţiunii de atac a adversarului şi zburătorii. Jucătorii care trebuie să declanşeze contraatacul sunt extremele. în stare să valorifice deplina disponibilitate de performanţă a echipei. ci continuarea alergării spre poarta adversă. cu un vârf. ele fiind marcate de adversar. Tendinţele de dezvoltare a jocului pe plan mondial: aceste tendinţe trebuiesc anticipate. indiferent de metoda de pregătire. 5. CONCEPŢIA DE JOC Prin concepţie de joc se înţelege modul de aplicare a tacticii de către o echipă. împingerea sau îmbrâncirea apărătorului în semicerc. tocmai pentru a nu da timp adversarului să se organizeze. Pentru iniţierea unui contraatac. în scopul păstrării permanente a contactului cu atributele jocului modern. iar un rol important în acest plan îl are capacitatea de creativitate a antrenorului. Vârfurile de contraatac vor fi susţinute de către jucătorii din linia a II-a (de 9 metri) care pleacă şi ei din apărare în atac. Sunt şi unele elemente ce ţin de jocul în atac cum ar fi: ţinerea apărătorului la semicerc de către pivotul echipei în atac. în multe situaţii mingea nu poate fi pasată vârfurilor de contraatac. jocul brutal prin care se urmăreşte periclitarea integrităţii corporale a adversarului prin lovire. şi anume: faulturile intenţionate. intrarea forţată în . în procesul de pregătire se pune accent acum pe rezistenţă în regim de acţionare de viteză şi forţă. Dintre acestea cele mai numeroase sunt cele care aparţin jocului apărătorului. în unele situaţii plecarea unui jucător pe contraatac trebuie să se facă cu anticipaţie. Vor fi alese acele caracteristici strict necesare.Antrenamentele sau unele părţi ale acestora cu accent pe pregătirea fizică. blocarea neregulamentară a apărătorului. în stabilirea concepţiei de joc este necesar să se ţină cont de următoarele aspecte: Caracteristicile jocului practicat de cele mai valoroase echipe din lume. ASPECTE NEGATIVE Sunt şi unele elemente (cei drept mai puţine la număr) care trebuie cunoscute şi analizate. Acest lucru nu presupune oprirea jucătorilor. De aceea ea trebuie privită într-o continuă evoluţie. blocarea neregulamentară a adversarului. în nici un caz jucătorii centrali din apărare. direct sau prin intermediar. lovirea apărătorului după aruncare. jucătorii trebuie să cunoască bine formele de realizare a lui. ţinerile. rănire sau intimidare. condiţionată de o motricitate deosebită prelucrată la cote maxime este astăzi o condiţie absolută şi indispensabilă în practică. împingerile. precum şi pe acelea care se potrivesc specificului sportivului şi echipelor antrenate. trebuie să fie preocupat de declanşarea în cel mai scurt timp a contraatacului. pentru a produce dificultăţi adversarului care se retrage în apărare.

3 sau 4 jucători. Apărătorul care atacă jucătorul cu mingea trebuie să fie dublat în apărare de cel puţin un coechipier învecinat. Acţiunea individuală de pătrundere trebuie să fie subordonată jocului colectiv şi intereselor generale ale echipei. prima preocupare a jucătorului o constituie replierea în apărare. aceştia încercând să rezolve în faţa semicercului apărarea. până se retrag toţi. Apărarea. mai ales ca element de încheiere a unei acţiunii colective. În această situaţie jucătorii trebuie să găsească momentul optim de organizare a apărării. aceasta constituind jocul colectiv în apărare. prin schimbarea continuă a ritmului şi a mijloacelor tacticii colective. Sistemul de atac va fi ales în funcţie de valoarea şi specificul jucătorilor care compun echipa proprie şi de particularităţile jucătorilor adverşi. în acest caz jucătorii de pe semicerc primesc o dublă sarcină. apărătorii sunt obligaţi să se deplaseze mereu în teren şi să fie foarte atenţi. indiferent de sistem. realizată de 2. între doi apărători apropiaţi.mingea va fi dusă din apărare în atac. prin pase rapide. în funcţie de sistem (cu unul sau doi pivoţi) şi de tactica adoptată de echipă. scurte. indiferent de sistemul folosit. în această fazăjucătorii sunt obligaţi să se aşeze pe posturile ce le deţin în echipă şi să acţioneze în mod disciplinat în atacul poziţional. acţiunea individuală trebuie să fie executată cu multă hotărâre. opreşte jocul. derutante şi în ritm susţinut de alergare. păstrându-se posesia mingii. ceea ce va permite utilizarea la momentul oportun a unei combinaţii stabilite. fapt ce le slăbeşte energia şi vigilenţa. de a se demarca permanent.cu o aşezare precisă în teren. echipa în apărare trebuie să acţioneze în sistem şi să aplice. iar apărătorii n-au reuşit cu toţii replierea. Fiecare jucător răspunde de un atacant pe care trebuie să-1 anihileze cu multă atenţie. desfăşurată în cea mai mare viteză. Fiecare echipă trebuie să cunoască şi să aplice cel puţin două sisteme de apărare. dar acţionează în alte zone decât cele repartizate în sistemul de apărare al echipei. Replierea se efectuează cu faţa spre propria poartă până la mijlocul terenului şi cu spatele în continuare. om la om sau combinată. coordonate cu multă inteligenţă. trebuie să fie mobilă. viteză şi forţă. se trece obligatoriu la faza de organizare. Acest lucru se poate realiza în timpul jocului. Zona temporară se aplică şi în cazul în care toţi jucătorii sau repliat pe semicerc. Pentru finalizare este necesară multă atenţie. Ţinând cont de sistemul de apărare. elastică şi dârză. trecând în faza de organizare a atacului. se acţionează în zona temporară. folosind cele mai indicate mijloace de tactică individuală sau colectivă. formele de apărare în zonă. jucătorii acţionând rapid şi hotărât în lupta cu adversarul. sunt obligaţi să acţioneze pe un front larg. atacul trebuie să fie desfăşurat în mod variat. în funcţie de situaţie. în circulaţie sau poziţional. sau în timpul întreruperii jocului între alţi apărători. Conducătorul de joc sau unul din jucătorii care au sesizat nereuşita contraatacului sau a contraatacului susţinut. 8 . Concepţia de joc în apărare În momentul pierderii mingii. caracterizat printr-o circulaţie intensă. acţionând asupra lui regulamentar. Ţinând cont de sistemul de atac al adversarului. trebuie să se acţioneze cu unul sau doi pivoţi. acesta fiind momentul de trecere de la o fază la alta a atacului şi anume atacul în sistem. La atacul în sistem. Indiferent de sistemul folosit. urmărind în acelaşi timp desfăşurarea acţiunilor adverse. să se plaseze în acelaşi timp şi în adâncime. în situaţia în care contraatacul a fost declanşat. finalizarea putându-se realiza de la distanţă sau de către un jucător infiltrat pe semicercul advers. iar în acelaşi timp să realizeze blocaje sau paravane pentru jucătorii din linia a doua. După o încercare nereuşită de realizare a unui gol. Toţi jucătorii unei echipe în atac. a circulaţiei rapide a mingii. Oprirea lansării contraatacului se poate face de către jucătorul aflat în imediata apropiere a portarului advers sau a jucătorului intermediar. precisă şi rapidă a mingii. Această acţiune a primit denumirea de contraatac susţinut. Ca urmare a pătrunderilor permanente şi succesive a jucătorilor de la 9 metri.

teoretic şi psihologic. el este cuprins în programele şcolare . pedagogia şi psihologia sportivă. specializat pe un anumit post. Jocul de handbal corespunde unor îmbinări armonioase între mişcările naturale (alergare. educative şi formative. ceea ce presupune că mai există resurse pentru perfecţionare. Studiază apariţia. generalizând activitatea celor mai bune echipe. săritură) precum şi deprinderile motrice simple.O. Este stabilit modelul jucătorului de performanţă. psihice. aruncare. Acelaşi lucru se presupune şi în elaborarea unor noi programe de pregătire. fiecare competiţie de nivel naţional şi internaţional vine şi aduce îmbunătăţiri deosebite. procedee tehnice şi tactice. chiar din clasele III-IV. Handbalul ca disciplină sportivă. Toate aceste aspecte fac ca jocul de handbal să fie un foarte important mijloc al educaţiei fizice. adaptate specificului. Jocul se desfăşoară pe un fond de solicitări psihice. cu reguli precise. care poate contribui la dezvoltarea unor calităţi motrice. Handbalul se practică pe baza unui regulament. istoria şi evoluţia jocului. stabilindu-se programe pentru toate vârstele. astăzi organizându-se competiţii sportive la toate categoriile de copii şi până la cea mai înaltă performanţă. OBIECTUL TEORIEI ŞI METODICII HANDBALULUI • • • Handbalul este studiat de către teoria şi metodica jocului din mai multe puncte de vedere: Handbalul ca mijloc al educaţiei fizice. anatomia şi biomecanica. precum şi modelul echipei participante la CM. lucru este dovedit de către cadrele didactice care au fost inspectate pentru gradul I în ţară). la nivel de echipe şcolare. instruirea metodică în handbal. • • • • • • • • • VERIFICAŢI-VĂ CUNOŞTINŢELE Când a apărut handbalul în Europa? Dar în România? Când s-a înfiinţat FRH? Care este structura FRH? Care sunt organele de conducere a FRH? Când a apărut IHF? Care sunt organismele de conducere ale IHF? Care sunt aspectele pozitive ale evoluţiei handbalului modern? Care sunt aspectele negative ale evoluţiei handbalului modern? Ce reprezintă concepţia de joc în apărare. Jocul de handbal este studiat din punct de vedere tehnic. începând cu clasa a V-a (el poate coborî şi mai jos. Handbalul ca disciplină ştiinţifică. în spiritul eticii sportive. regulamentul şi aplicarea lui. Handbalul ca disciplină sportivă. Concepţia de joc elaborată corespunzător exigenţelor mondiale în etapa respectivă trebuie mereu actualizată. Şcoala românească de handbal a efectuat şi continuă cercetarea ştiinţifică de îmbunătăţire şi perfecţionare a metodicii de pregătire sportivă. Jocul de handbal face legătura şi cu alte discipline. divizionare etc. precum şi la însuşirea unor deprinderi motrice. spectatorii trăind din plin fazele spectaculoase ale jocului. biochimia. sau J.6. Sunt stabilite criteriile de selecţie a copiilor şi juniorilor pentru handbalul de înaltă performanţă. Totodată se studiază pregătirea. care au un pronunţat caracter educativ şi formativ. accesibile tuturor vârstelor şi sexelor. ca: igiena sportivă. dar în atac? 9 . Nivelul calitativ şi spectacular a crescut deosebit.. Urmare a acestor calităţi deosebite ale jocului de handbal. Ca disciplină sportivă pe parcursul anilor a cunoscut o evoluţie şi dezvoltare deosebită. fizic. desfăşurate în cel mai înalt grad de fair-play. Există cercetări care dovedesc că jocul de handbal poate începe la o vârstă timpurie. Handbalul ca disciplină ştiinţifică. ţinând pasul cu evoluţia pe plan internaţional. Handbalul ca mijloc al educaţiei fizice. fiziologia. făcând legătura între celelalte jocuri sportive de la care împrumută metode şi mijloace de pregătire.

somatoscopic. ci un proces evolutiv. CONŢINUTULSELECŢIEI Selecţia este o activitate complexă care vizează toate laturile personalităţii sportivului şi se realizează după următoarele criterii: • Criterii medico-biologice Acestea trebuie să stabilească starea de sănătate. juniorului. • îmbunătăţirea raportului dintre numărul celor selecţionaţi şi ponderea elementelor de valoare formate în succesiunea nivelurilor de pregătire pe parcursul activităţii compctiţionale. • asigurarea concordanţei dintre modelul selectiv şi modelele care determină obţinerea performanţelor la diferite nivele de pregătire şi categorii de vârstă. cu ajutorul unui sistem complex de criterii medicale. biologice. în acest scop se foloseşte relaţia procentuală existentă între media pe ţară a înălţimii la 18 ani şi media pe ţară a fiecărei vârste cuprinsă între 8 şi 88 de ani.1. Pentru toate acestea se vor urmări în special: a.Controlul medico-sportiv în toate etapele de selecţie. precum şi prin determinarea stării funcţionale endocrino-metabolică. printre măsurile ce se impun este şi aceea a efectuării cu atenţie sporită a selecţiei şi pregătirii copiilor şi juniorilor. Talia (înălţimea corpului) . neuropsihică. cu precizarea că dintre toate organele şi sistemele. neuromusculară. cardio-respiratorie etc.• Din ce perspective este studiat handbalul de către teoria şi metodica jocului? CURSUL II SELECŢIA ÎN HANDBAL CONŢINUTUL SELECŢIEI ETAPELE SELECŢIEI CARACTERUL DINAMIC ŞI CONTINUU AL SELECŢIEI 7. 7. Acordând mediei înălţimii pe ţară la 18 ani procentul de referinţă de 100% rezultă că: 10 . făcută odată pentru totdeauna. SELECŢIA ÎN HANDBAL Selecţia este un proces organizat şi repetat de depistare timpurie a posibilităţilor înnăscute a copilului. Având în vedere tendinţele de dezvoltare a handbalului pe plan mondial. Rezultatele acestor examinări sunt date de examenul antropometric. pentru practicarea şi specializarea lui ulterioară într-o disciplină sau probă sportivă. Pentru a asigura aceste deziderate sunt necesare respectarea şi aplicarea câtorva cerinţe de bază ale selecţiei şi anume: • investigarea unui număr cât mai mare de copii cuprinşi între vârsta de 8-10 ani (vârstă când pot începe handbalul). hepatorenală. precum şi stadiul actual de progres al handbalului românesc. dezvoltarea somato-funcţională a viitorului sportiv şi se realizează prin examen clinic complex. pe aparate. O selecţie bună trebuie să aibă un caracter obiectiv şi o bază ştiinţifică. psihosociologice şi motrice. strâns legat de creşterea şi dezvoltarea somato-funcţională şi motrică a copilului şi adolescentului. • Criterii somatice Aceste criterii stabilesc parametrii care favorizează obţinerea performanţelor în handbal precum şi nivelul de dezvoltare fizică generală. este absolut necesar datorită intensităţii crescânde dar şi variabile a efortului fizic. aparatul cardiovascular şi cel respirator sunt cele mai adaptabile la efortul fizic. Selecţia nu este o operaţie unică.se va compara cu valorile medii pe ţară pentru a se putea preciza dacă viitorul handbalist se încadrează în normal pentru vârsta sa.

c. Vârsta Băieţi Fete 8-10 10-14 14-16 16-18 18-20 20-30 41. Anvergura este la 6 ani mai mică decât talia.21% 80.indică măsura dezvoltării centurii scapulare şi a centurii pclviene.83% 95.Vârsta 8-10 11 12 13 14 15 16 17 18-19 înălţimea băieţilor reprezintă 78.05% 99. 91. a.5% 56... alonja sau deschiderea braţelor la orizontală reprezintă lungimea ambelor braţe plus lăţimea toracelui la nivelul umerilor. Rezistenţa . care rezultă din datele măsurătorilor acestuia în respiraţie profundă şi expiraţie forţată. g.01% 99. pe care o depăşeşte însă după această vârstă. f. Lungimea membrelor inferioare.56% 99.reprezintă înălţimea cuprinsă între creştetul capului şi suprafaţa scaunului.arc ca substrat morfofuncţional sistemul neuromuscular.28% 98.2% 81. • Criterii motrice Determină nivelul de dezvoltare al calităţilor motrice precum şi volumul şi calitatea deprinderilor motrice de bază şi specifice.este determinată de mobilitatea proceselor nervoase de la nivelul scoarţei şi se materializează în jurul vârstei de 16 ani la băieţi şi 14 ani la fete. 79% 83% 86% 89% 95% 97% 100% Fete 80% 83% 86% 90% 94% 97% 98% 99% 100% b. 84. îndemânarea .87% 100% b. în mod orientativ dăm mai jos evoluţia forţei între 8 şi 30 de ani. Forţa . c. Ea reprezintă 92.este de mare importanţă şi ea poate fi comparată cu mediile pe ţară. Anvergura.18% 91.rezultă din diferenţa dintre talie şi bust. Perimetrul toracic .75% 100% 40% 56% 68% 80% 92".35% 97. 101% la 7 ani şi 103% la 16 ani. dar se va raporta la talie pentru aprecierea stării de nutriţie. 100% d.25% 87.se măsoară elasticitatea.26% 93.ajunge la rezultate maximale la 19 ani.. La maturitate ea reprezintă 106% din talie. Viteza .95°.75". Greutatea .47% 100% înălţimea fetelor reprezintă 84..5% 93. La vârsta de 16 ani volumul inimii şi al consumului de oxigen reprezintă 80% din valorile pe care Ic arc 11 .67% 99. măsurată în poziţia aşezat.38% 87.este determinată de aria motrică a scoarţei cerebrale şi analizatorii kinestezici. Evoluţia între 8-18 ani este următoarea: Vârsta 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17-18 Băieţi 65% 69% 74". d.4% din talie la naştere. ajungând la valoarea maximă la 30 de ani. Bustul .82% 87. Diametrul biacromial si bitrolianterial . Ea se manifestă de timpuriu şi la vârsta de 14 ani se apropie de valorile adultului. e.

c. • aruncarea mingii de oină. b. vie. Selecţia iniţială II se constituie în activitatea de constituire a grupelor de începători 11. Metodele utilizate de către cadrele didactice şi antrenori pentru a depista elemente dotate sunt multiple şi diferite.trebuie să fie bogată. • discuţii purtate cu profesorii din şcoală şi cu părinţii. Comportamentul la şcoală. Obiectivele acestei etape sunt: • cultivarea pasiunii pentru handbal.prezintă o calitate combinată între viteză şi forţă. • deplasarea în triunghi. curajului etc. • 5x30 m plat. Etapa I. • organizarea dejocuri şi competiţii în vacanţă. 7. a. deci după această vârstă eforturile specifice jocului de handbal pot fi prestate de sportivi.2. • dezvoltarea calităţilor morale şi de voinţă. Afectivitatea . La 15-16 ani se manifestă cel mai puternic. Etapa a II-a. existând totuşi o sistematizare: • asistenţa la lecţiile de educaţie fizică din şcoli. • dribling printre jaloane. Detenta . • 50 m plat. Obiectivele acestei etape sunt: 12 . aceasta referindu-se la copii de vârsta 8-9 ani. • alergarea de rezistenţă (test Cooper). Memoria şi imaginaţia .adultul. cu vârsta de 10-12 ani. • selecţia intermediară I. în colectiv. • selecţia finală. poate indica datele necesare pentru conturarea afectivităţii. • începerea pregătirii fizice generale. • tracţiuni cu braţele. • selecţia iniţială II. dezvoltarea la această vârstă având un caracter exploziv. • Criterii psihologice Câteva dintre calităţile psihice care au importanţă pentru jocul de handbal ar fi cele din sfera afectivului sub concretizarea emotivităţii. • Sistemul de probe de control Sunt de regulă fixate de federaţia de specialitate. iar absenţa ei duce la oboseală prematură la orice efort şi chiar la abandonarea activităţii. e. •mobilitatea coxo-femurală în plan anterior etc. • aruncarea mingii de handbal. • urmărirea copiilor la joaca în cartier. • forţa muşchilor abdominali. Voinţa .se apreciază la copii după fondul vesel. blând sau închis şi agresiv. capabile să rezolve situaţiile în diferite momente ale jocului.Selecţia iniţială (primară) I se constituie în activitatea de constituire a grupelor de începători I.duce la perseverenţă în pregătire. • iniţierea în tehnica handbalului. dintre care vom enumera: • săritura în lungime de pe loc. • urmărirea copiilor în activitatea competiţională organizată. ETAPELE SELECŢIEI Această etapizare este eşalonată pe durata a 9-10 ani şi cuprinde 5 etape de selecţie: • selecţia iniţială I. • selecţia intermediară II.

nefiind în concordanţă cu 13 . • condiţii grele de antrenament. Această etapă constituie acţiunea de formare a echipei reprezentative dejuniori III. •lipsa cadrelor de specialitate. tchnico-tactică şi psihică individuală. Selecţia intermediară I. când din cele două grupe de nivel III se formează o grupă care va avea la bază 7-8 ani de instruire în handbal. dar mai ales la handbal. unde se văd deja posibilităţile individuale de a practica handbalul de marc performanţă şi promovarea în loturile naţionale sau în echipele de seniori. cu vârsta de 12-14 ani. Selecţia intermediară II. Pe parcursul acestor ani are loc o urmărire continuă a evoluţiei copiilor în cadrul instruirii organizate cu scopul de a verifica multilateral gradul de dezvoltare fizică. superficialitatea în munca de instruire. la care se adaugă ulterior noi elemente depistate întâmplător. • dezvoltarea calităţilor morale şi de voinţă. Etapizarea selecţiei are menirea de a orienta procesul de instruire atât în ceea ce priveşte forma de organizare. precum şi practica handbalului au demonstrat că selecţia. mai ales la nivelul eşaloanelor cuprinse în baza de masă a handbalului de performanţă. Se concretizează în acţiunea de formare a reprezentativei dejuniori II. cât şi conţinutul acesteia. Obiectivele acestei etape sunt: • selecţia definitivă la sfârşitul etapei. lipsa de tact. 7. este depăşită. dorind săşi trimită copiii la alte sporturi. CARACTERUL DINAMIC ŞI CONTINUU AL SELECŢIEI Studiile şi cercetările efectuate de specialişti în domeniul selecţiei. • dezvoltarea calităţilor morale şi de voinţă. • cunoaşterea exactă a situaţiei la învăţătură şi a situaţiei familiare. • abordarea pregătirii de înaltă performanţă. lipsa sălilor şi lucrul în aer liber.cu vârsta de 15-16 ani. prin formarea echipei reprezentative dejuniori I. • dezvoltarea calităţilor morale şi de voinţă. trebuie să se desfăşoare ca un proces continuu şi dinamic. Etapa a IV-a. • probele şi normele de control. Selecţia finală reprezintă practic încununarea muncii pe toată această perioadă. Aceste etape de selecţie nu sunt singurele acţiuni menite să delimiteze o ierarhie valorică a copiilor. Obiectivele acestei etape sunt: • continuarea pregătirii fizice generale. în aceste etape apar unele elemente care duc la pierderea multor copii dotaţi şi anume: • opoziţia părinţilor pentru participarea în activitatea sportivă. După iniţierea în handbal. • perfecţionarea tehnicii. Etapa a IH-a. Elementele de frânare care pot apărea. pot fi mai uşor prevenite prin cunoaşterea exactă din toate punctele de vedere a sportivului.3.• continuarea pregătirii fizice generale. • prefecţionarea pregătirii tehnicio-tactice. cu vârsta de 1719 ani. Etapa a V-a. cu o componenţă relativ stabilă. urmează încadrarea în activitatea organizată de grup. • începerea pregătirii tchnico-tactice. Căile şi mijloacele de realizare sunt multiple: • controale medicale periodice. Ideea că selecţia este o activitate de moment pentru formarea grupelor de începători. Obiectivele acestei etape sunt: • continuarea pregătirii fizice generale. • studiul comportamentului psiho-motric.

la care stabilitatea grupelor şi echipelor este mai mare. sau dintre elevii care provin de la alte ramuri de sport. Selecţia orizontală este foarte activă şi intensă la eşaloanele de copii şi mai rară la eşaloanele de juniori I şi II. care arc un caracter permanent. dintre elevii care au scăpat selecţiei până în acel moment. VERIFICAŢI-VĂ CUNOŞTINŢELE • • • • In ce constă conţinutul selecţiei ? Care sunt etapele selecţiei ? Ce reprezintă caracterul dinamic al selecţiei? Ce reprezintă caracterul continuu al selecţiei? 14 . Caracterul dinamic şi continuu al acestei activităţi rezultă şi din faptul că selecţia se desfăşoară bidimensional la toate eşaloanele de vârstă şi de valoare ale copiilor şi juniorilor: selecţia orizontală şi selecţia verticală. Selecţia verticală constă în promovarea dintr-un eşalon într-altul. cu înclinaţii deosebite pentru handbal. Cu excepţia nivelului de începători. antrenorul trebuie să desfăşoare o activitate intensă. observând şi cercetând în mod continuu aria de selecţie. dar mai ales cele de grad de pregătire. la toate celelalte nivele. în cadrul selecţiei orizontale. De la formarea grupelor de copii începători şi până la terminarea junioratului. ea trebuie să fie obiectivă şi cît mai exigentă pe măsură ce se urcă spre eşaloanele superioare. Practica a demonstrat că pot fi depistate noi elemente. unde selecţia se desfăşoară numai pe orizontală. selecţia orizontală este prezentă în mod continuu. porţile de „intrare" şi de „ieşire" sunt permanent deschise. iar selecţia verticală se realizează periodic prin promovarea în eşalonul superior atunci când sunt realizate condiţiile de vârstă.cerinţele handbalului de performanţă. dintre aceia care s-au transferat cu şcoala sau şi-au schimbat domiciliul.

12-14ani. inclusiv asupra creşterii nivelului de pregătire.2. Selecţia copiilor şi juniorilor. • juniori I de performanţă. care au o evoluţie rapidă. • copii de performanţă sau juniori III. • copii începători II. proveniţi din grupele de începători. care au o evoluţie lentă dar de perspectivă reală. pe plan internaţional. Aria tehnicii jocului s-a extins foarte mult. de asemenea. cantitatea dar mai ales calitatea procesului de instruire a copiilor şi juniorilor. reprezintă un factor hotărâtor al asigurării unei capacităţi superioare de performanţă a handbaliştilor.1. ORGANIZAREA BAZEI DE MASA A HANDBALULUI DE PERFORMANŢĂ 8. în conceptul contemporan de antrenament. avansaţi care provin din grupele de copii de performanţă şi de avansaţi. Toate acestea au implicaţii asupra componentelor modelului de instruire a handbaliştilor. STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A BAZEI DE MASĂ A HANDBALULUI DE PERFORMANŢĂ Preluând din teoria antrenamentului sportiv ideea potrivit căreia antrenamentul sportiv trebuie să aibă un caracter stadial. la care se adaugă şi j uniorii nou selecţionaţi . cât şi pe plan intern. la vârsta de 8-9 ani. INSTRUIREA COPIILOR ŞI JUNIORILOR Handbalul a cunoscut în ultima vreme o evoluţie rapidă. de la vârsta copilăriei. teoria şi metodica handbalului au stabilit o stratificare specifică a instruirii copiilor şi juniorilor. au apărut noi procedee pe care handbaliştii de performanţă le execută cu mare măiestrie. proveniţi din grupele de juniori 11. 15-16 ani. creştere realizată pe seama începerii timpurie. elementele de excepţie 12-14 ani.începători ale căror calităţi le facilitează integrarea rapidă în eşalon. • copii avansaţi. chiar spectaculoasă.CURSUL III 8. METODICA PREDĂRII HANDBALULUI ÎN ŞCOALĂ 8. din necesitatea asigurării unui proces instructiv-educativ care să răspundă la toate imperativele ştiinţei antrenamentului sportiv. ORGANIZAREA BAZEI DE MASĂ A HANDBALULUI DE PERFORMANŢĂ 9. sunt foarte ridicate şi nu pot fi atinse decât de jucătorii a căror capacitate de performanţă este deosebit de mare şi în continuă creştere. 15 . proveniţi din grupele de începători I. diversificându-se tot mai mult soluţiile de rezolvare a diferitelor situaţii de joc. Astfel au fost stabilite următoarele stadii de instruire: • copii începători I. Trebuie să crească durata procesului de pregătire a jucătorilor până când aceştia sunt integraţi în eşalonul handbalului de performanţă. 10-11 ani. în strânsă corelaţie cu nevoile de perspectivă ale handbalului de performanţă. a specializării în handbal. Performanţele realizate în etapa actuală. care constituie baza de masă a handbalului de performanţă. cu o evoluţie foarte rapidă.17-19 ani. Este necesară cunoaşterea particularităţilor de vârstă şi a particularităţilor individuale ale fiecărui copil şi junior. fixate pentru fiecare eşalon al bazei de masă a handbalului de performanţă. S-a îmbunătăţit sfera tacticii individuale şi colective. are o însemnătate deosebită. • juniori II. 8. în concordanţă cu particularităţile de vârstă şi cu obiectivele instructiveducative şi de performanţă. precum şi a implicaţiilor acestora asupra conţinutului şi metodologiei pregătirii. instruirea copiilor şi juniorilor este o parte integrantă a sistemului de pregătire pentru handbalul de performanţă şi de înaltă performanţă. Rolul pregătirii organizate a copiilor şi juniorilor rezultă. asigurată la un înalt nivel de obiectivitate. în acest context.

Efectele pozitive ale practicării jocului de handbal asupra organismului şi a personalităţii elevilor depind în foarte mare măsură de metodica predării acestui joc sportiv. Grupele şi echipele de handbal din cadrul CSS-urilor trebuie să-şi desfăşoare activitatea după următorul program: • grupele de copii. la rezolvarea sarcinilor educaţiei fizice contribuie eficient atât jocul bilateral şi fazele acestuia. • creşterea indicilor de valoare a calităţilor motrice. • dezvoltarea calităţilor morale şi de voinţă: spirit de echipă. handbalul aduce o contribuţie însemnată la realizarea sarcinilor educaţiei fizice şcolare. Obiective de referinţă • aplicarea procedeelor simple şi acţiunilor tactice însuşite. şi prin aceasta se frânează desfăşurarea corespunzătoare a jocului sau a fazei respective. • grupele de juniori I cu efective de 14-16 elevi au 6-7 antrenamente pe săptămână a 120 minute. imaginaţie creatoare. Clasa a V-a a.3. executate în situaţii mereu schimbătoare. stabilitatea fiind foarte mică. cât şi exersarea analitică. Dacă în timpul exersării jocului sau a fazelor de joc se constată că un anumit procedeu tehnic este însuşit greşit de către elevi. cu un efectiv de 18-20 elevi au 4 lecţii pe săptămână a câte 120 minute.1. dăruire etc. cuprinzând numai grupe de copii şi juniori. • cea de-a doua categorie este formată din grupele şi echipele de copii şi juniori din cadrul secţiilor de handbal ale cluburilor şi asociaţiilor sportive. cum ar fi: • întărirea sănătăţii. a procedeelor tehnice cuprinse în conţinutul acesteia. ORGANIZAREA SECŢIEI DE HANDBAL Copii şi juniorii îşi desfăşoară activitatea în două categorii de unităţi sportive: • o categorie proprie bazei de masă a handbalului de performanţă. combativitate. • dezvoltarea proceselor de cunoaştere: analiza. Efectivul grupelor de copii trebuie să fie mai mare deoarece la acest nivel se produc fluctuaţii permanente. Exersarea analitică trebuie făcută prin mijloace bine selecţionate. Aplicarea alternativă a celor două căi trebuie să aibă o motivare logică din punct de vedere metodic. • formarea unu fond de cunoştinţe. după criteriul eficienţei. de aruncare şi de sărituri. în care sunt prezente numeroase forme de alergare. Prin conţinutul său complex. responsabilitate pentru activitatea individuală subordonată celei de echipă. în stabilirea metodicii de predare a handbalului în şcoală. viteza de decizie. izolată de condiţiile jocului. Nu este indicat ca vârful piramidei să stea suspendat. La sfârşitul clasei a V-a elevul va fi capabil să execute: 16 • . METODICA PREDĂRII HANDBALULUI ÎN ŞCOALĂ Jocul de handbal se înscrie printre cele mai importante mijloace ale educaţiei fizice şcolare. 9. de bază şi specifice. se va trece la exersarea analitică a acestuia. din această categorie făcând parte şi CSS-urile. formarea obişnuinţei de practicare independentă a sportului în scop recreativ. • integrarea în activităţi desfăşurate sub formă de întrecere. adică o echipă de juniori I sau II să nu aibă grupe sau echipe de copii care să-i furnizeze permanent noi elemente de perspectivă. OBIECTIVE PRIORITARE ŞI MIJLOACE DE ACŢIONARE ÎN PROCESUL DE PREDARE A HANDBALULUI ÎN ŞCOALĂ I. în structuri simple. pentru ca procedeul respectiv să fie însuşit cât mai repede şi integrat în global. 9. deprinderi şi priceperi motrice care să poată fi aplicat în condiţii cât mai variate. trebuie să se pornească de la ideea potrivit căreia. • grupele de juniori II cu efective de 15-18 elevi au 5-6 lecţii pe săptămână a câte 120 minute.8.

• • • • • • • 17 . • dribling cu mâna stângă şi cu mâna dreaptă. în acelaşi plan şi în adâncime. cu reguli adaptate. • ştafete. • opriri. întreceri. oblic. La sfârşitul clasei a Vi-a elevul va fi capabil să execute: • Procedee tehnice folosite în atac: • pasa din alergare. pasarea mingii din lateral. înainte şi înapoi. • Acţiuni tactice folosite în atac: • demarcajul faţă de apărătorul care se repliază. Procedee tehnice folosite în apărare: • poziţia fundamentală în apărare şi deplasarea în apărare. • aruncarea la poartă din săritură. • exersarea de structuri tehnice cuprinzând 1 -2 procedee. Obiective de referinţă • aplicarea procedeelor tehnice şi a acţiunilor tactice însuşite. • exersarea acţiunilor tehnice individuale simple. prinderea mingii venite din lateral şi din urmă. • fente sau mişcări înşelătoare. • marcajul adversarului cu minge. • Procedee tehnice folosite în apărare: • deplasările specifice în poziţie fundamentală. Mijloace de acţionare • exersarea procedeelor însuşite în structuri variate. H. b. • aşezarea în atac fără jucători pivot. întreceri. • integrarea în activitatea de practicare a handbalului la nivelul clasei.Procedee tehnice folosite în atac: alergare cu schimbare de direcţie. Mijloace de acţionare • exersarea tehnicii fiecărui procedeu până la însuşirea mecanismului de bază. aruncare la poartă cu pas adăugat. • aşezarea în cadrul sistemului de atac sub formă de semicerc. pase din alergare între 2-3 jucători. pasarea mingii în doi de pe loc. • blocarea mingilor aruncate spre poartă.ClasaaVI-a a. • jocuri pregătitoare. Acţiuni tactice în joc în apărare: •aşezarea în teren în cadrul sistemului de apărare 6+0. cu o mână de deasupra umărului. dribling simplu şi multiplu. organizate în lecţii şi la nivelul şcolii. • prinderea mingii venite din urmă. • Joc bilateral cu respectarea regulilor învăţate. şcolii şi în timpul liber. întoarceri. respectând regulile cunoscute. concursuri. b. Joc de handbal bilateral cu respectarea regulilor învăţate. porniri. • repunerea mingii în joc de către portar. • Acţiuni tactice folosite în apărare: • marcajul adversarului fără minge. • aşezare în sistemul de apărare 6+0. • intercepţia. Acţiuni tactice folosite în atac: • demarcajul. • aplicarea procedeelor tehnice şi acţiunilor tactice însuşite în jocuri dinamice şi pregătitoare.

• exersarea procedeelor tehnice în structuri tehnico-tactice individuale şi colective.ClasaaVIII-a a. • aruncarea la poartă din săritură. • încrucişarea.Mijloace de acţionare • exersarea procedeelor tehnice şi acţiunilor tactice noi. • fentele sau mişcările înşelătoare. dublu dribling. • dribling. Acţiuni tactice folosite în apărare: • intercepţia. alternativ cu mâna stânga şi cu cea dreaptă. b. La sfârşitul clasei a VH-a elevul va fi capabil să execute: Procedee tehnice folosite în atac: • pasarea mingii lateral. Acţiuni tactice folosite în atac: • demarcajul. La sfârşitul clasei a VlII-a elevul va fi capabil să execute: Procedeele tehnice folosite în atac: • pasc laterale cu ameninţarea succesivă a porţii. fault. Procedee tehnice folosite în apărare: • deplasările specifice în apărare. Acţiuni tactice folosite în apărare: 18 . • pasc de angajare a jucătorilor la semicerc. cu respectarea principalelor reguli. • pasa lungă de contraatac. • replierea. semicerc. • pătrunderea. • aşezarea pe teren în sistemul de atac cu un pivot. • aruncarea la poartă din alergare. duratei şi a regulilor de practicare. Joc bilateral cu respectarea regulilor. • scoaterea mingii din dribling. Acţiuni tactice folosite în atac: • pătrunderea. • aplicarea eficientă a cunoştinţelor şi deprinderilor însuşite în practicarea globală a handbalului. paşi.III. • dribling cu variaţii de ritm şi schimbarea direcţiei. • aşezarea în sistemul de atac cu un pivot. • exersarea globală cu adaptarea efectivului. • aruncarea la poartă din săritură.Obiective de referinţă • integrarea procedeelor învăţate în acţiuni tactice simple. •atacarea adversarului cu mingea şi retragerea pe semicerc. • aplicarea procedeelor tehnice şi acţiunilor tactice în condiţii de întrecere cu reguli adaptate. IV. oblic înainte şi înapoi. • aplicarea eficientă a cunoştinţelor şi deprinderilor însuşite în practicarea globală. • scoaterea mingii din dribling. • pase laterale cu ameninţarea succesivă a porţii. Obiective de performanţă • folosirea adecvată a procedeelor tehnice şi acţiunilor tactice în condiţii de concurs.ClasaaVII-a a. cu respectarea regulamentului oficial. Procedee tehnice folosite în apărare: • blocarea mingilor aruncate spre poartă. •aşezarea în apărare în sistemul 6+0.

atacarcajucătorului cu minge şi retragerea la semicerc. • concursuri şi jocuri bilaterale arbitrare. • crearea şi rezolvarea de situaţii complexe prin întreceri. De acest lucru va depinde în mare măsură şi valoarea echipei reprezentative. Pentru ciclul gimnazial (clasele IX-XII) Nu apar obiective prioritare noi. Lotul trebuie să cuprindă minimum 15 elevi. V.replierea.. şase jucători de semicerc şi şase de 9 metri. Formarea loturilor şcolii se realizează pe baza observaţiilor făcute de către profesorul de educaţie fizică în cadrul lecţiilor şi a activităţilor sportive. Mijloace de acţionare • repetarea unor structuri cu conţinut tehnico-tactic variat. ţinându-se totuşi seama de modelele somatice şi motrice stabilite pentru CSS. fiind introduse 2-3 antrenamente săptămânal. aşezare în sistemul de apărare 5+1. b. Pregătirea echipei se va face separat de orele de activităţi sportive. datorită potenţialului biologic şi motric crescut. 9. FORMAREA ECHIPEI REPREZENTATIVE A ŞCOLII În scopul reprezentării şcolii la diferite competiţii de masă pe plan local sau la un nivel superior. cele stabilite pentru clasa a VIII-a rămân valabile şi pentru acest eşalon şcolar. dintre care trei portari.2. fiecare unitate şcolară îşi pregăteşte o echipă reprezentativă. VERIFICAŢI-VĂ CUNOŞTINŢELE În ce constă instruirea copiilor şi juniorilor ? • Care este structura organizatorică a bazei de masă a handbalului de performanţă ? • Cum se realizează organizarea secţiei de handbal ? • Care sunt obiectivele prioritate în procesul de predare a handbalului în gimnaziu ? • Care sunt mijloacele de acţionare în procesul de predare în gimnaziu ? • Care sunt obiectivele prioritate în procesul de predare a handbalului în liceu ? • Care sunt mijloacele de acţionare în procesul de predare a handbalului în liceu? • 19 . Există o deosebire între selecţia pentru CSS. şi şcoală unde selecţia este mult mai liberă. Joc bilateral. cu deosebirea că ele pot fi îndeplinite la un nivel calitativ superior. unde se cere o anumită metodologie.

• Dezvoltare fizică. cât şi celui eompetitional. Pentru aceasta este necesar să se facă măsurători antropometrice (talie. • caracteristicile comportării sportivilor. în conceperea planificării viitoare se pleacă de la analiza celei curente. • Starea sănătăţii jucătorilor. deschiderea palmei. controlabilă şi etapizată pentru obţinerea formei sportive şi a obiectivelor de performanţă propuse. • rezultate la normele şi probele de control. • conspectul de lecţie.1. • ciclul săptămânal de antrenament. numeric şi valoric analizat pe posturi. b. 10. Criteriile de întocmire a analizei echipei sunt: • Efectivul echipei. Evidenţa şi folosirea raţională a documentelor de evidenţă şi control rezolvă atât aspecte de ordin metodic cât şi probleme de ordin organizatoric. Ideal ar fi un lot de 18 jucători (3 portari. • planul anual. greutate. • planul individual de antrenament. • reprezintă pentru antrenor o posibilitate în plus de autoevaluare a activităţii de instruire. Astfel se realizează un cadru stabil procesului de antrenament. Documente de evidenţă si control • datele personale ale sportivilor. eliminând improvizaţiile şi asigurându-i o desfăşurare ordonată. Pentru reuşita adaptării lor la efort acest lucru se face în colaborare cu medicul. trohanterian). • rezultatele înregistrate la competiţii. • prezintă o unitate de acţiune pe parcursul unei perioade de timp mai mari. • caracteristicile privind valoarea sportivilor (calităţi. • este evolutivă. Planificarea cuprinde două categorii de documente: • documente de evidenţă şi control. iar fiecare post să fie acoperit de doi jucători). OPERAŢIUNI METODICE PENTRU ELABORAREA DOCUMENTELOR DE PLANIFICARE a. anvergură. încărcăturilor şi repartizarea mijloacelor pentru realizarea performanţei sportive de-a lungul unui interval de timp determinat. lipsuri etc). • planul de etapă. • asigură o confruntare directă cu realităţile antrenamentului. 20 . • documente de planificare propriu-zise. PLANIFICAREA ANTRENAMENTULUI ÎN JOCUL DE HANDBAL Prin planificare se urmăreşte stabilirea cu anticipaţie a căilor. Analiza echipei. Este o operaţiune metodică foarte importantă.CURSUL IV 10. 6 jucători de semicerc şi 6 jucători de 9 metri plus 3 jucători de perspectivă. • date medicale. pentru partea dreaptă (inter-dreapta) să avem cel puţin câte un stângaci. Planificarea antrenamentului prezintă unele caracteristici: • este obiectivă. • frecvenţa la antrenamente şi jocuri. a. fiindcă de la realităţile pe care le prezintă echipa trebuie să plecăm la fixarea obiectivelor de performanţă şi de instruire. datorită indicatorilor care dau posibilitatea unui control. diametrele biacromial. Documentele de planificare sunt: • planul de perspectivă.

prin concepţia de joc stabilită faţă de anumiţi adversari. Aceste obiective se stabilesc în funcţie de scopul şi sarcinile perioadei de antrenament. de deplasare cu procedee tehnice specifice. Fixarea obiectivelor generale de antrenament. • Pregătirea psihologică. gradate raţional pentru a putea duce la progres. Fiecare etapă de instruire are anumite sarcini de rezolvat în funcţie de locul pe care îl ocupă în perioada respectivă (de exemplu la începutul fiecărei perioade pregătitoare. în funcţie de potenţialul tactic al echipei vor putea fi stabilite obiectivele şi sarcinile reale de antrenament. Aceşti indici vor fi apreciate în urma trecerii normelor de control b. în planul de perspectivă de 2-4 ani. etapa de instruire are ca sarcină dezvoltarea rezistenţei fizice generale şi a repetării procedeelor tehnice. în mod progresiv. competiţionale şi de tranziţie şi trebuie să ţină seama de competiţiile oficiale. pentru a putea colabora cu coechipierii în orice situaţie de joc. stabilirea unor cupluri de jucători. la mărirea capacităţii de performanţă a echipei. Perioadele de antrenament sunt determinate de calendarul competiţional intern şi se desfăşoară pe o perioadă de 6-10-16 săptămâni. baza materială. • Stabilirea normelor de control si a controlului medical. c. întinerire. Pe baza analizei echipei şi a altor probleme ce trebuiesc rezolvate se fixează obiectivele generale de pregătire. relaţia cu coechipierii în afara vieţii sportive. de 2-4 săptămâni. obiectivele de antrenament trebuie să fie eşalonate metodic. Fixarea obiectivelor de performanţă trebuie să ţină cont de posibilităţile echipei. la creşterea măiestriei. dar apare ca necesitate alcătuirea ciclului săptămânal de antrenament. de câştigare a unor jocuri importante. veniri. Acest grafic cuprinde două rubrici cu caracter organizatoric: • ziua şi data. de reacţie. Se va analiza comportarea jucătorilor la jocuri. obiectivele de antrenament se scriu mai detaliat decât în planul de perspectivă. antrenamente. iar la sfârşitul etapei pregătitoare. de situaţia principalilor adversari. • Stabilirea obiectivelor intermediare ce revin diferitelor perioade de antrenament. • Pregătirea tactică. de promovare. Jucătorii vor fi analizaţi pe baza profilului tchnico-tactic al jucătorului specializat pe post precum şi a măiestriei tehnico-tactice de bază. Din acest grafic rezultă clar perioadele de pregătire. forţa în picioare pentru jocul în apărare. de schimbări care pot avea loc în echipă (plecări. din acest motiv fiind necesar să fie eşalonat pe mai multe etape scurte de instruire. Operaţiunea metodică se face în graficul planului anual care este determinată de calendarul intern şi cel internaţional. îndemânare cu mingea. Aceste obiective trebuie să fie mobilizatoare pentru echipă. • Pregătire tehnică. numită etapa precompetiţională. tăria şi durata antrenamentului.• Pregătire fizică specifică: viteza de execuţie. în planul anual. se va verifica potenţialul de joc) alcătuirea formaţiei de bază. rezistenţa în regim de viteză şi forţă. • Stabilirea principalelor sarcini de etapă. d. • locul şi ora. • Împărţirea perioadelor de antrenament în etape de instruire. Întocmirea graficului periodizării antrenamentului. de la om la om. condiţii de antrenament). detenta pentru aruncarea din săritură. La începutul perioadei pregătitoare planul de etapă pe 2-4 săptămâni satisface nevoile de pregătire. 21 . Analiza echipei prin cunoştinţe de tactică individuală şi colectivă. de ocupare a unui loc superior. • Pregătirea fizică generală. şi trei rubrici de ordin metodic: • caracterul.

exerciţiilor. Stabilirea caracterului. Conspectul de lecţie este documentul cel mai operativ. Repartizarea judicioasă a antrenamentelor în ciclul săptămânal. Fi+Te+Ta. Fi+Ta. în funcţie de etapa de pregătire. Planul individual de antrenament se întocmeşte doar pentru anumiţi jucători. permite antrenorilor atacarea simultană a factorilor antrenamentului. Te. Caracterul antrenamentelor (pentru uşurare) poate fi Fi. a lecţiilor cu diferite caractere pe factori de antrenament. iar cel T atinge valorile solicitărilor jucătorilor din timpul jocurilor cu miză marc. dar mai ales combinat. în vederea corectării unor deficienţe constatate pe parcurs. formaţiilor. Tăria antrenamentului FT depăşeşte. a dozării precum şi a indicaţiilor metodice. el putând fi exprimat în minute şi se referă la cantitatea de muncă depusă de sportiv. Antrenamentul moderat este sub greutatea jocului iar cel uşor este atunci când se repetă anumite combinaţii tactice. El cuprinde o înşiruire metodică a mijloacelor. de condiţii.În cadrul ciclului săptămânal avem sarcini pentru toată echipa şi sarcini de individualizare. a tăriei şi a duratei antrenamentului se face ţinând seama de principiile fiziologice şi pedagogice ale antrenamentului. se poate lucra separat pe factori de antrenament iar în perioada când nu este posibil acest lucru se lucrează pe factori împreună. fiind obligatoriu pentru toţi antrenorii şi întocmit pe baza sarcinilor din ciclul săptămânal de antrenament. VERIFICAŢI-VĂ CUNOŞTINŢELE • • • • • Care sunt documentele de evidenţă şi control ? Care sunt documentele de planificare ? Care sunt operaţiunile metodice pentru elaborarea documentelor de planificare ? Ce reprezintă conspectul de lecţie ? Ce reprezintă planul individual de antrenament ? 22 . Te+Ta. Ta sau combinat Fi+Te. Durata antrenamentului este un factor important în ciclul săptămânal.

Atunci când ne referim la tehnica jocului de handbal utilizăm de obicei noţiunile de elemente tehnice. blocarea. 23 . mişcarea propriu-zisă şi poziţia finală. de la margine etc). de pedeapsă. Exemple: recuperarea mingii presupune: prinderea. Aceste sarcini globale (pe faze) sunt rezolvate prin anumite elemente tehnice distincte. care ţin cont de regulile privind manevrarea mingii şi mişcările jucătorului. au condus la formarea şi perfecţionarea unor procedee tehnice concrete (operaţionale) pentru rezolvarea respectivelor sarcini. • aruncarea la poartă. învăţată şi perfecţionată până la automatism în cadrul procesului de instruire. • ţinerea mingii. cu scopul de a atinge eficienţa maximă în joc. • atacarea adversarului aflat în posesia mingii. Procedeele tehnice simple sunt gesturi motrice a căror funcţie de execuţie se încadrează în trei faze (momente) distincte: poziţia iniţială. aruncarea la poartă etc. • pasarea mingii. Elementele tehnice sunt categorii generale de mişcări care facilitează rezolvarea scopului şi a normelor globale ale jocului în conformitate cu regulamentul de concurs. stil şi măiestrie tehnică. • elementele tehnice specifice portarului. Sarcinile globale ale jocului sunt uşor identificabile în fazele de atac şi de apărare: recuperarea mingii. driblingul.CURSUL V 11. Este bine de reţinut că ritmul de execuţie al acestor faze este foarte important pentru frumuseţea.) sau în momente fixe ale jocului (aruncările libere. Elementele tehnice au o definiţie abstractă şi strict delimitată de sarcinile globale ale jocului. Condiţiile de joc ce apar sau în care sunt aplicate elementele tehnice (atac apărare). driblingul etc. • blocarea aruncărilor la poartă. deplasarea în apărare etc. trecerea în atac. • scoaterea mingii de la adversar. finalizarea. atacul presupune: pasarea. în jocul de handbal procedeele simple apar numai atunci când opoziţia adversarului este inexistentă (pasa de deasupra umărului. • fentele sau mişcările înşelătoare. pierderea posesiei mingii. corectitudinea şi eficienţa procedeelor. Procedeele tehnice au o structură simplă sau complexă. • prinderea mingii. replierea şi apărarea în sistem. TEHNICAJOCULUIDEHANDBAL Prin tehnica jocului de handbal. procedee tehnice. Elementele tehnice ale jocului de handbal sunt: • poziţia fundamentală. se înţelege totalitatea deprinderilor motrice specifice. • driblingul. Procedeul tehnic se distinge în primul rând prin structură motrică de organizare internă. • mişcarea în teren. TEHNICA JOCULUI DE HANDBAL (1) SISTEMATIZAREA ELEMENTELOR TEHNICE POZIŢIA FUNDAMENTALĂ PENTRU JOCUL DE ATAC POZIŢIA FUNDAMENTALĂ PENTRU JOCUL DE APĂRARE 11.

atitudinea.Procedeele tehnice complexe au o mai mare frecvenţă de utilizare în jocul de handbal. cu soluţii creative personale sugerate de situaţia de moment.în momentul în care particularităţile individuale (dimensiuni corporale. • fentele sau mişcările înşelătoare. Tehnica jocului în atac: • poziţia fundamentală de atac. prin utilizarea lor înşelătoare. fiind executate cu un alt ritm de execuţie. • atacarea adversarului cu corpul. Tehnica jocului în apărare: • poziţia fundamentală de apărare.1. se poate oferi şi o altă clasificare. mai multe sau în toate secvenţele modelului de execuţie respectivul procedeu devin stil tehnic. virtuozitatea .K. • pasarea mingii. fiind vorba aici şi de acţiuni individuale subordonate gândirii. Măiestria tehnică caracterizează doar jucătorii cu o înaltă capacitate tehnică achiziţionată în decursul timpului. prin manevrarea neobişnuită a mingii. • mişcarea sau deplasarea în teren. oboseala. iar procedeele tehnice complexe prin prelungirea sau scurtarea fazelor de execuţie. • scoaterea mingii de la adversar. talie viguroasă) pe care le au. Criteriile după care se poate aprecia înalta măiestrie tehnică sunt: • numărul de elemente şi procedee tehnice de atac şi apărare achiziţionate şi uşurinţa cu care sunt aplicate în rezolvarea sarcinilor de joc. • stabilitatea cu care se execută în condiţiile apariţiei unor factori perturbatori: opoziţia adversarului. Exemplu: şcoala afro-asiatică adoptă stilul tehnic al înaltei măiestrii tehnice şi a acţiunilor tactice purtate în regim de viteză. • priceperea de a alege. intervin şi se impun cu pregnanţă în una. cu introducerea altor acte motrice (fente) cu indici avansaţi de viteză sau de forţă. Tehnica portarului: 24 . realizată de prof. regla şi schimba fazele de execuţie a procedeelor tehnice în funcţie de reacţiile adversarului. Stilul tehnic este adânc implementat şi în tactică. Nu trebuie să confundăm stilul cu mişcările incorecte şi incoerente de executare a unui procedeu. în funcţie de situaţiile tactice ale jocului de handbal. • aruncarea la poartă. prin fente. antropometrice. Datorită opoziţiei adversarului. precizia şi eficienţa cu care se execută în condiţii grele de joc. structura motrică a acestora leagă două sau mai multe procedee simple. • prinderea mingii. Stilul tehnic . Stilul tehnic poate caracteriza chiar şi comportamentul tehnic al unei echipe. cu întreruperi. prin implicarea unor însuşiri corporale (robusteţea etc). trăsături de personalitate). • acurateţea. spre deosebire de echipele nordice care adoptă un stil tehnic adaptat la însuşirile fizice (robusteţe.aruncare etc. fente de pasă . • deplasarea în apărare. • conducerea mingii. Ghcrmăncscu. încordarea nervoasă etc. atacul şi apărarea. I. • blocarea aruncărilor la poartă. Astfel procedeele simple pot fi diferite ca stil prin ritmul de execuţie. calităţi motrice. Exemple: dribling aruncare. stresul. Stilul tehnic apare atât în efectuarea procedeelor simple cât şi în cele complexe. 11. • ţinerea mingii. Ea este rezultatul instruirii (colective şi individuale) la care se adaugă şi „vocaţia" pentru joc. unele secvenţe îşi pierd caracterul invariabil (standard). SISTEMATIZAREA ELEMENTELOR TEHNICE Pe lângă sistematizarea clasică a elementelor tehnice.

Piciorul opus braţului de aruncare este depărtat de celălalt la aproximativ 30-40 cm. plonjonul. înapoi sau lateral. 25 . Atunci când se găseşte în aşteptarea acţiunii adversarului său direct. orientaţi fiind cu faţa spre antrenor. printr-un alt semn convenţional făcut cu braţul. din care el este capabil să execute cu maximă eficacitate mişcările cerute de situaţia respectivă. închiderea pătrunderilor spre poartă şi colaborarea cu portarul. în alergare cu joc de glezne sau în alergare uşoară. POZIŢIA FUNDAMENTALĂ PENTRU JOCUL DE APĂRARE Sarcina principală a apărătorului este aceea de a împiedica prin toate mijloacele permise de regulamentul de joc înscrierea de goluri în poarta proprie. indică jucătorilor noua direcţie de deplasare.3. Trunchiul este puţin flcxat pe bazin. prinderea mingii. • jucătorii execută sărituri ca mingea.3. cu mici modificări este păstrată şi după prinderea mingii. blocarea aruncărilor la poartă. spatele rotund. ea constituind poziţia de plecare (de bază) în vederea pasării ulterioare a acesteia. greutatea corpului este egal repartizată pe ambele picioare. apărătorul depărtează picioarele cu 40-50 cm. 11. braţele îndoite din coate şi puţin depărtate de corp privirea îndreptată înainte. Această poziţie nu diferă prea mult de cea specifică jocului de apărare. iar la semnal se opresc în poziţia fundamentală de apărare.1. Această poziţie. • jucătorii se deplasează în alergare înainte. Braţele sunt îndoite din coate şi îndreptate în direcţia de primire a mingii.2. la semnalul antrenorului ei se opresc brusc şi adoptă poziţia fundamentală de apărare. respingerea mingii cu picioarele.3. POZIŢIA FUNDAMENTALA Ca în orice altă ramură de sport şi în handbal jucătorul adoptă în diferite faze ale jocului o poziţie caracteristică. asigurându-se astfel un echilibru stabil corpului. deplasarea în poartă. POZIŢIA FUNDAMENTALĂ PENTRU JOCUL ÎN ATAC În atacul poziţional se observă o poziţie specifică de lucru pe care o numim poziţia fundamentală pentru jocul de atac. Poziţia fundamentală îl ajută pe jucător în executarea mişcărilor specifice jocului de apărare şi chiar în cele de atac. Genunchii sunt uşor îndoiţi şi împinşi din glezne înainte. degajarea mingii.• poziţia fundamentală. denumită poziţia fundamentală. după care. spre adversar. iar spatele rotunjit. mişcările înşelătoare. unul faţă de celălalt. respingerea mingii cu braţele. Metodica învăţării Poziţia fundamentală pentru jocul în apărare se invaţă uşor de către începători încă de la primele lecţii. Pentru aceasta el va trebui să fie preocupat în timpul jocului de marcarea adversarului. fiind şi ea uşor de învăţat. şi dus înainte. 11. Acesta indică prin ridicarea braţului în sus momentul opririi jucătorilor din deplasare şi luarea imediată a poziţiei fundamentale. 11. având genunchii uşor îndoiţi. prin folosirea următoarelor exerciţii: • jucătorii se deplasează în mers. Jucătorul care aşteaptă să primească mingea se găseşte orientat cu faţa către coechipierul de la care o va primi.

Metodica învăţării Pentru învăţarea poziţiei fundamentale de atac. dar pentru jocul de apărare? 26 . VERIFICAŢI-VĂ CUNOŞTONŢELE • • • • • • Ce este tehnica jocului de handbal? Ce reprezintă elementul tehnic. procedeul tehnic. iar perfecţionarea ei se face odată cu învăţarea prinderii. ţinerii şi pasării mingii. se pot utiliza exerciţiile prin care se învaţă poziţia fundamentală de apărare. stilul tehnic şi măiestria tehnică? Care sunt elementele tehnice specifice jocului de atac? Care sunt elementele tehnice specifice jocului de apărare? Care sunt elementele tehnice specifice portarului? Cum se realizează poziţia fundamentală pentru jocul de atac.

fiind uşor de însuşit. executată în mod relaxat şi economic. Oprirea ca procedeu tehnic nu reprezintă o dificultate în sine. Ea urmează de obicei unei alergări tropotite. Jucătorul din poziţie fundamentală execută deplasarea cu paşi adăugaţi lateral. anticipând planul lor tactic. deoarece la o mişcare neprevăzută sau la o fentă a adversarului apărătorul are posibilităţi ceva mai reduse de a reacţiona în timp util. oblic înainte şi înapoi. Alergarea lansată Acest procedeu de mişcare în teren reprezintă o alergare cu pas întins. Dintre cele mai importante amintim: Alergarea tropotită Acest procedeu de alergare serveşte jucătorului pentru intrarea în cel mai scurt timp în viteza maximă de deplasare. Astfel există procedee de deplasare în teren specifice jocului de atac sau jocului de apărare. în felul următor: mai întâi deplasează lateral piciorul din direcţia deplasării. viteza de deplasare este singurele probleme metodice care se ivesc în legătură cu 27 .4. Ea oferă apărătorilor posibilitatea păstrării permanente a contactului vizual cu adversarii. Deplasarea laterală oferă apărătorului posibilităţi optime de oprire. evitând astfel situaţii neprevăzute. permiţând observarea intenţiilor de atac ale acestora. Tălpile picioarelor se vor deplasa cât mai aproape de sol. Dezvoltarea musculaturii picioarelor pentru ca acesta să fie capabil sâ frâneze brusc. Opririle Opririle din alergare sunt necesare atât atacantului care doreşte să acţioneze cu scopul de a se demarca. O cerinţă obligatorie este evitarea încrucişării picioarelor. pe pingea. accelerare şi schimbare a direcţiei de deplasare în funcţie de acţiunile derutante ale atacantului. cât şi comune celor două faze. TEHNICA JOCULUI DE HANDBAL (2) MIŞCAREA ÎN TEREN ŢINEREA. Se foloseşte la pornirile de pe loc şi la accelerările bruşte efectuate din alergare ceva mai lentă.CURSUL VI 11. pentru a iniţia şi finaliza atacurile cît şi pentru realizarea fazei de apărare. lateral. PRINDEREA ŞI PASAREA MINGII DRIBLINGUL FENTELE SAU MIŞCĂRILE ÎNŞELĂTOARE ARUNCAREA LA POARTĂ TEHNICA APĂRĂTORULUI SCOATEREA MINGII DE LA ADVERSAR BLOCAREA ARUNCĂRILOR LA POARTĂ ATACAREA ADVERSARULUI AFLAT ÎN POSESIA MINGII TEHNICA PORTARULUI 11. în acest fel deplasarea centrului de greutate a corpului apărătorului este aproape rectilinie. In timpul deplasării laterale cu paşi adăugaţi întreaga greutate a corpului trebuie să fie menţinută pe partea anterioară a labei piciorului. MIŞCAREA ÎN TEREN Mişcarea în teren cuprinde procedeele tehnice pe care jucătorul Ic foloseşte pentru a se deplasa în vederea mânuirii mingii. Alergarea cu spatele Este întrebuinţată de către jucătorii echipei care se retrag în apărare. Mişcarea de translaţie a apărătorilor pe semicercul de la 6 metri se efectuează de cele mai multe ori cu ajutorul acestui procedeu tehnic. Deplasarea cu paşi adăugaţi. apoi aduce în poziţia iniţială celălalt picior şi aşa mai departe. cât şi apărătorului care-1 marchează.

sau pe ambele picioare.are o execuţie asemănătoare cu cea descrisă mai sus. Schimbarea dublă de direcţie . procedeul de ţinere a mingii cu o mână prin apucare s-a răspândit foarte mult.se execută în felul următor: jucătorul care se deplasează în linie dreaptă face la un moment dat un pas oblic lateral. Ţinerea mingii cu două mâini Mingea este ţinută cu două mâini în dreptul abdomenului. ca şi pentru executarea diferitelor fente de pasare şi fente de aruncare la poartă. Având în vedere faptul că ţinerea mingii cu o mână prin apucare oferă jucătorilor largi posibilităţi de formare şi dezvoltare a unor procedee tehnice complexe. Jucătorul de handbal pentru a-şi asigura posesia mingii pe timpul dintre o prindere şi o aruncare o ţine cu două mâini în dreptul abdomenului. precum şi în timpul executării aruncării. în mod simetric. după care jucătorul porneşte decis din nou spre stânga. Schimbările de direcţie Schimbările de direcţie pot fi făcute cu scopul derutării apărătorului sau pentru simpla modificare a direcţiei de deplasare în teren a atacantului. cu deosebirea că după primul pas lateral (să presupunem că s-a făcut spre stânga) urmează un mic pas oblic lateral spre dreapta. Din această poziţie de ţinere a mingii cu două mâini. încercând să-şi depăşească adversarul direct. ŢINEREA MINGII Ţinerea mingii este elementul tehnic cu ale cărui procedee un jucător de handbal îşi asigură posesia mingii pe timpul celor trei secunde regulamentare sau pe durata de timp dintre o prindere şi o aruncare. uneori în dreptul pieptului. cu mâna dreaptă şi cu cea stângă. Ţinerea mingii se poate efectua cu două mâini şi cu o mână. mai ales când este marcat strâns de acesta. Echilibrul de 28 . Datorită acestuia s-au dezvoltat numeroase alte procedee tehnice de fentare executate cu mingea ca: fentele de pasare. Acest procedeu tehnic este indispensabil pentru pasarea mingii din pronaţie. Acestea pot fii simple sau duble. Schimbarea simplă de direcţie . apoi din alergare uşoară. oblic şi lateral. direcţie în care îşi va continua de fapt deplasarea. Prinderea mingilor înalte. Există mai multe procedee tehnice de schimbare de direcţie. Oprirea se poate executa printr-o frânare cu un picior. jocului de circulaţie în viteză. Acesta o cuprinde cu palmele. Săriturile Săriturile sunt procedee tehnice de mare importanţă atât în jocul de apărare. pus de obicei pe sol.acest procedeu tehnic. 11. apreciem ca absolut necesară învăţarea ei încă de timpuriu. între palmă şi antebraţ şi sprijinită pe coapsă. iar podul palmei nu se lipeşte de ea. Mingea este ţinută în echilibru în timpul mişcării pregătitoare pentru aruncare. blocarea aruncărilor şi alte acţiuni de joc cer din partea jucătorului să execute sărituri înalte. Mingea nu este strânsă prea tare cu degetele. adăposlind-o de adversari. Toate sunt necesare jucătorului aflat în lupta directă cu adversarul. Ea este caracteristică jocului în mişcare. În afara acestui procedeu tehnic trebuie amintită şi ţinerea echilibrată a mingii. unele aruncări la poartă. Oprirea pe ambele picioare este precedată de obicei de o uşoară săritură. lăsând apărătorului impresia că se va deplasa în continuare în această nouă direcţie. La jocul modern de handbal. Ţinerea mingii cu o mână Cele mai utilizate procedee de ţinere a mingii cu o mână sunt: prin apucare şi ţinerea echilibrată a mingii. piept sau abdomen. Aceste sărituri se pot executa de pe loc şi din deplasare cu bătaie pe un singur picior.5. Aceste procedee tehnice se învaţă la început de pe loc. cât şi în cel de atac. şi printr-o frânare pe ambele picioare. în realitate atacantul se va opri scurt pe piciorul cu care a făcut pasul oblic lateral şi va împinge din el în direcţie opusă. cu degetele mult răsfirate (cele mari sunt apropiate şi orientate înapoi spre corp). jucătorul poate executa cu uşurinţă toate procedeele tehnice. şi fentele de aruncare la poartă.

sunt suficiente pentru a se asigura baza acestor deprinderi motrice. acesta va întinde braţele în întâmpinarea ei. Cei mai importanţi factori sunt: • viteza de zbor şi traiectoria mingii. Prinderea mingii cu o mână din lateral. E bine ştiut că prinderea poate fi uşurată sau îngreuiată de anumiţi factori. explicarea amănunţită a execuţiei lor. Prinderea mingilor care şarpe sol. Cu el se începe de fapt învăţarea prinderii mingii. PASAREA MINGII Aruncarea mingii unui coechipier şi prinderea ei de către acesta poartă denumirea de pasă. încât nu se mai poate concepe ca un jucător să comită greşeli în prinderea mingii. PRINDEREA MINGII Prinderea este elementul tehnic cu ale cărui procedee jucătorul de handbal intră în posesia mingii trimisă de un coechipier sau interceptată de la un adversar. 11.7. Aşadar. Jucătorul adoptă poziţia fundamentală specifică jocului de atac şi îşi îndreaptă privirea şi braţele în direcţia din care va primi mingea. Prinderea mingii de deasupra umărului. lungimea şi viteza paselor. Prinderea mingii este un element de bază în jocul de handbal. din alergare şi din săritură. şi exersarea lor analitică sau globală în timpul exerciţiilor de prindere şi pasare. • marcajul şi încercările adversarului de a intra în mod regulamentar în posesia mingii. dat mingii de mâna stângă şi rezistenţei mâinii drepte care se opune acestui impuls. Demonstrarea de către antrenor a procedeelor de ţinere a mingii. Principalele procedee de prindere a mingii sunt: Prinderea mingii cu două mâini în dreptul pieptului Acesta este un procedeu tehnic de bază. deoarece apărările din ce în ce mai bine organizate nu mai pot fi depăşite decât printr-un joc colectiv al cărui element principal de legătură îl constituie pasarea mingii. Palmele sunt orientate cu faţa in jos şi foarte puţin înainte. Degetele sunt răsfirate. Astăzi viteza şi precizia acţiunilor de joc au crescut atât de mult. Culegerea mingilor rostogolite. siguranţa. învăţarea procedeelor tehnice de prindere a mingii se realizează concomitent cu a celor de pasare. • poziţia jucătorului care prinde mingea faţă de cea a coechipierului care pasează. Jocul modern de handbal impune cerinţe extrem de mari în ceea ce priveşte precizia. Prinderea mingii cu o mână. întreaga ţinută a corpului. Prinderea mingii cu două mâini deasupra capului Prinderea mingilor care vin din lateral Prinderea mingii la piept. Procedeele tehnice de ţinere a mingii cu o mână se învaţă împreună cu cele de prindere şi pasare. ca şi a importanţei învăţării lor corecte în vederea efectuării altor procedee tehnice. pasa este compusă dintr-o aruncare şi o prindere. cât şi la antrenamente. Prinderea mingilor joase. Degetele mari sunt apropiate formând împreună cu palmele şi celelalte degete o cupă în care va intra mingea. Prinderea mingii se realizează cu numeroase procedee executate cu două mâini şi cu o mână. Această transferare a mingii de la un jucător la altul realizată cu ajutorul procedeelor tehnice de aruncare se mai numeşte şi pasarea mingii. Pe măsură ce mingea se apropie de jucător.care este vorba se realizează datorită impulsului dinspre înainte spre înapoi. ea coincide cu timpul necesar braţului pentru pregătirea aruncării şi a aruncării propriu-zise. a braţelor şi a degetelor trebuie să fie relaxată în faza de aşteptare a mingii. de care trebuie să se ţină seama atât în joc. 29 . de pe loc. Ţinerea echilibrată a mingii nu poate dura multă vreme. 11. • viteza şi direcţia de deplasare în teren a jucătorilor.6.

dacă ţinem seama de faptul că handbalul impune cerinţe extrem de ridicate.Procedeele tehnice de pasare a mingii trebuie subordonate strict tuturor principiilor de tactică individuală şi colectivă şi în special principiului asigurării mingii. iar stângacii piciorul drept. Acei jucători care aruncă mingea cu mâna dreaptă vor avea în faţă piciorul stâng. Pentru a nu se întârzia transmiterea mingii coechipierului. Pentru a executa pasa de pe loc. a circulaţiei în opt şi în şarjă rapidă. viteză. Pasa lansată înainte pe lângă şold Această aruncare este asemănătoare mişcării de lansare a bilei în jocul de popice. Pasa cu două mâini de la piept Pasa cu două mâini de la piept este de fapt realizată tot printr-o aruncare prin împingere. cu boltă. prin ducerea mai întâi a mingii deasupra umărului sau lateral lângă şold se foloseşte pasa cu două mâini pe deasupra capului. Pasele prin împingere se folosesc în mod deosebit pentru angajarea pivoţilor şi pentru transmiterea mingii la distante scurte la atacul în circulaţie. Pasa cu două mâini de deasupra capului Sunt anumite situaţii când după prinderea mingilor inalte este necesar să se execute imediat o pasă. Pasa cu două mâini de la şold se foloseşte în handbal pentru transmiterea mingii la mică distanţă şi mai ales în timpul încrucişărilor. Pasa din pronaţie Acest procedeu tehnic se execută uşor de către jucătorii care au degetele lungi şi pot ţine mingea cu o mână prin apucare. jucătorul va adopta in prealabil poziţia fundamentală specifică jocului de atac. deoarece el corespunde integral cerinţelor de precizie. Cu ajutorul acestei aruncări mingea poate fi pasată repede precis şi sigur. La aruncarea prin împingere faza de pregătire este redusă la maximum. Mărirea numărului de procedee tehnice o considerăm normală. acţiuni spontane pline de neprevăzut. Pasa prin împingere Sunt numeroase situaţiile de joc când mingea transmisă cu repeziciune de la un coechipier la altul pentru crearea unei faze decisive. Ea este întâlnită în mod curent în jocul de baschet. Pasa din pronaţie reprezintă cea mai bună soluţie pentru transmiterea 30 . de cele mai multe ori confundându-se chiar cu amortizarea prinderii mingii. Pasele speciale Jocul de handbal prin specificului său îşi îmbogăţeşte permanent numărul de procedee tehnice. Este o pasă precisă şi sigură. forţă şi uşurinţă de pasare din orice poziţie. sau acţiuni de fentare a adversarilor aglomeraţi în faţa spaţiului de poartă. Pasa cu două mâini de la sold Această pasă se execută în mod asemănător cu cea întâlnită în mod frecvent în jocul de rugby. Pentru realizarea pasei cu o mână de deasupra umărului. de viteză. în funcţie de situaţia tactică respectivă pasa poate fi dată direct. jucătorul foloseşte aruncarea zvârlită. de gol. cu pământul sau precedată de o fentă. prin următoarele procedee de pasare a mingii: Pasa cu o mână de deasupra umărului: Acesta este procedeul tehnic cel mai des folosit în jocul de handbal.

Pasa pe la spate Acest procedeu tehnic este precedat de o fentă de aruncare la poartă şi se realizează prin ducerea braţului cu mingea oblic-înapoi la nivelul şoldului. înainte de a face cel de-al patrulea pas va trebui să împingă mingea spre pământ. etc. Pasa laterală din articulaţia pumnului Jucătorii care au degete foarte lungi şi pot cuprinde cu uşurinţă mingea pot angaja pivoţii trimiţând mingea printr-o mişcare de extensie a palmei pe antebraţ. Pasele se vor executa de pe loc. La începutul etapei de învăţare a procedeelor de prindere şi pasare se vor crea condiţii mai uşoare de execuţie. jucătorul se poate deplasa cu mingea în teren. la distanţe egale.Pase în doi şi în trei din deplasare 3. Exerciţii: 1. 11. în limitele permise de regulament. 6. cu ajutorul unor exerciţii executate de pe loc. poate pătrunde spre poartă sau acţiona în vederea păstrării mingii. Din clipa prinderii el poate face din nou cel mult trei paşi cu mingea în mână. 31 .Suveică simplă 4.Suveică dublă 5.Variantă: . cerc. atunci când coechipierii săi sunt marcaţi. în funcţie de condiţiile de lucru existente şi de specificul echipei. mingea fiind pasată pe la spate. Trei jucători stau în şir.8. Mingea care va ricoşa din pământ va fi prinsă de j ucător. 7. Driblingul simplu Acest procedeu tehnic se execută.Pase în doi de pe loc . apoi din deplasare în mers sau în alergare uşoară. DRIBLINGUL Driblingul este un element tehnic care a apărut in jocul de handbal odată cu introducerea regulii celor trei paşi şi a celor trei secunde. în felul următor: să presupunem că jucătorul prinde mingea când se găseşte în sprijin pe piciorul stâng. din deplasare. hexagon. coordonare alternativă prin întoarcere. Procedeul acesta se execută numai din ţinerea apucată şi nu poate avea ca urmare aruncări prea puternice. Procedeul îşi găseşte o largă întrebuinţare şi în angajarea pivoţilor la semicerc. se poate încadra în diferite acţiuni colective de atac. apoi distanţa variază. mai ales în situaţiile când acesta a făcut în prealabil o fentă de pasare sau aruncarea la poartă.Pase în şir cu două mingi. Folosirea exagerată a driblingului în joc frânează construirea fazelor de atac şi dă posibilitatea apărării adverse să se organizeze. pătrat. Pasa pe sub picior Acest procedeu tehnic este precedat de o fentă de aruncare la poartă pe lângă genunchi şi se execută de asemenea pentru angajarea surprinzătoare şi eficace a pivoţilor la semicerc. în grupuri mai mici sau mai mari de jucători. Pasa înapoi pe deasupra umărului Mingea este dusă deasupra umărului ca în mişcarea pregătitoare pentru executarea unei aruncări zvârlite.Pase în formaţie: triunghi. după efectuarea cărora va fi obligat s-o paseze unui coechipier sau să o arunce la poartă. care se găseşte în partea braţului de aruncare a posesorului mingii. el are voie să facă în continuare trei paşi cu mingea în mână. Jucătorii de la capetele şirului obligă pe cel de la mijloc la prindere-pasare. ştafete. "cine ţine mingea mai mult". poate acţiona ca vârf de contraatac.rapidă a mingii unui coechipier apropiat. după care. Cu ajutorul procedeelor de dribling. Metodica învăţării prinderii şi pasării mingii Procedeele tehnice de prindere şi pasare se învaţă concomitent.întoarcere completă 360" după pasă 2. etc.Jocuri sub formă de concurs: "mingea la căpitan".

Driblingul multiplu constă dintr-o serie de împingeri succesive a mingii spre sol. în condiţii de viteză cu schimbări de direcţie. în afara planului de mişcare a picioarelor. Pe măsură ce jucătorul obţine siguranţă în conducerea mingii. Sistematizarea procedeelor tehnice de fentare este destul de dificilă. Driblingul multiplu Acest procedeu tehnic permite o deplasare nelimitată a jucătorului în teren. schimbările de direcţie. jucătorul este lăsat să se deplaseze înainte. precum şi în acele cazuri când nu găseşte pentru moment nici un coechipier liber pentru a-i pasa mingea. opriri bruşte şi alergări de viteză presărate mereu de alte schimbări de direcţie sunt mijloace de bază pentru realizarea demarcajclor. atunci. adversar sau instalaţia porţii. învăţarea driblingului multiplu începe prin executarea de pe loc a unor împingeri repetate asupra mingii. deoarece mişcările sunt complexe. ca şi driblingul simplu. greşeală care se sancţionează de arbitru cu aruncare liberă. întrerupte la un moment dat şi reluate cu altă execuţie tehnică. fapt care are ca urmare crearea unui raport supranumeric favorabil coechipierilor acestuia în altă porţiune de teren. Menţionăm în plus că împotriva apărării om la om pe tot terenul. după ce în prealabil a executat dribling simplu. va creşte şi viteza de deplasare în teren. care la rândul ei poate fi înlocuită cu execuţia în final a altui procedeu tehnic. sub un unghi care este proporţional cu viteza de deplasare a jucătorului Metodica învăţării driblingului Însuşirea driblingului simplu nu ridică greutăţi de ordin metodic pentru antrenor. în concursuri de întrecere sub formă de ştafete şi în timpul jocurilor de antrenament. în linie şerpuită şi cu schimbări de direcţie. fie adunarea a doi apărători în zona unui singur atacant. urmate de sprinturi scurte. După aceea. pe loc şi din deplasare. cu şerpuiri printre obstacole. dând astfel naştere unui procedeu de fentare mai complicat şi mai eficace. la început în mers. a depăşirilor apărătorilor şi a pătrunderilor spre poartă. Concepţia modernă de joc acceptă folosirea driblingului multiplu atunci când un jucător a scăpat liber pe contraatac şi se îndreaptă spre poarta adversă. Driblingul multiplu cere bună îndemânare şi coordonare a mişcărilor. Dacă driblingul se execută din alergare. executate prin apăsări cu palma pe suprafaţa acesteia. nestingherit de apărători. Schimbările de direcţie urmăresc în principal eliberarea atacantului de apărătorul care-1 marchează strâns.Dacă o va împinge din nou spre pământ şi o va reprinde sau o va juca într-un alt fel înainte ca ea să fi fost atinsă de un coechipier. După o sumară explicare şi demonstrare a driblingului simplu. în funcţie de viteza de deplasare. constituite de cele mai multe ori din începutul unei mişcări. lateral şi înapoi. să-şi paseze mingea unul altuia. mingea este împinsă spre sol în partea laterală a corpului. în grupe de câte doi-trei sau mai mulţi jucători. pentru a nu se frâna viteza şi pentru a se evita greşeala numită "picior" (atingerea mingii cu piciorul considerat de la genunchi în jos). cu şi fără minge. mai târziu în alergare uşoară în linie dreaptă. Perfecţionarea driblingului se va face prin exerciţii de deplasare variată în teren. Fenta simplă de pornire Acest procedeu tehnic este folosit de jucătorii din linia a doua. în luptă cu adversarul semiactiv şi activ. şi lateral. Este bine ca jucătorii să fie obişnuiţi să execute împingerea mingii în pământ oblic înainte. Fentele executate în atac urmăresc fie crearea unor situaţii de aruncare la poartă sau de angajare surprinzătoare a pivoţilor. atunci când acţionează împotriva unei apărări agresive circulând în "opt" sau efectuând încrucişări 32 . FENTELE SAU MIŞCĂRILE ÎNŞELĂTOARE Fentele sunt mişcări făcute de un jucător cu corpul sau cu segmentele lui.9. înseamnă că a comis greşeala "dublu dribling". Schimbările de direcţie Sunt procedee ale mişcării în teren care pot constitui elemente derutante pentru apărători sau care se asociază cu alte mişcări făcute cu braţele şi corpul. jucătorii sunt lăsaţi să se deplaseze liber în teren. 11. cu scopul de a induce în eroare pe adversar asupra adevăratelor intenţii viitoare.

Fenta de pasare poate fi urmată de o pasă simplă din pronaţie. dacă blocajul apărătorului advers a fost prompt. opreşte mişcarea braţului. întrerupte la un moment dat şi reluate cu altă execuţie tehnică. cu pas adăugat sau cu pas săltat. deplasându-se spre dreapta. Jucătorul simulează mişcarea de aruncare a mingii spre un coechipier. el o reţine înainte ca aceasta să părăsească mâna. Fenta dublă de pornire Pentru a deruta mai mult un apărător se foloseşte fenta dublă. o pasă lansată. Sistematizarea procedeelor tehnice de fentarc este destul de dificilă. reţine mingea. reacţionând la fenta făcută. Fenta de pasare Ţinerea apucată a mingii a favorizat apariţia a numeroase fente de pasare. Aceasta poate fi începută. adică în direcţia primului pas. Se execută asemănător cu cea simplă. Apărătorul va schiţa şi el o mişcare de apărare. o pasă pe la spate sau pe deasupra umărului etc.simple. adecvat rezolvării momentului tactic respectiv. folosind unul din procedeele tehnice de pasare. simulând pornirea în această direcţie. după ce apărătorii s-au mişcat. prin simularea unei aruncări pe lângă şold şi continuată. atacantul face mai întâi un pas oblic înainte cu piciorul stâng. Fenta de aruncare la poartă Atacantul aflat în pătrundere simulează aruncarea la poartă cu pas încrucişaţi. Ele se execută fie premeditat. de o pasă laterală sau de o aruncare la poartă cu procedeul iniţial sau cu un alt procedeu. cu o altă aruncare la poartă executată pe deasupra umărului. constituite de cele mai multe ori din începutul unei mişcări. Prin strângerea degetelor pe minge. deoarece mişcările sunt complexe. 33 . de exemplu. cu deosebirea că primul pas cu stângul urmează un nou pas cu dreptul oblic spre dreapta după care pornirea se va face spre stânga. atacantul pasează mingea în altă direcţie. Pentru a acţiona decisiv spre dreapta. frânează înaintarea corpului cu piciorul stâng şi pasează imediat coechipierului liber. Atacantul frânează înaintarea cu piciorul stâng. Fenta de aruncare la poartă poate fi urmată de o pasă de angajare a pivotului. Apoi. direcţie în care îşi va continua alergarea. prin evitare cu cădere laterală etc. sesizând blocajul apărării. după care. Fenta simplă de pornire se execută de pe loc sau din uşoară deplasare înainte. care la rândul ei poate fi înlocuită cu execuţia în final a altui procedeu tehnic. în toate cazurile se cere multă îndemânare şi un bagaj bogat de procedee tehnice de pasare. din care se împinge apoi puternic către dreapta. fie ca urmare a situaţiei create.

Acest lucru se face în cadrul antrenamentelor individualizate. • aruncarea cu prinderea şi aruncarea mingii din săritură. Aruncarea la poartă din săritură Acest procedeu tehnic a apărut din necesitatea de a executa aruncări la poartă peste apărătorii masaţi in faţa semicercului. prin zvârlire. • aruncarea cu fandare sau cădere laterală spre braţul de aruncare. dând posibilitatea de a fi observate mult mai bine mişcările portarului de către atacant. • aruncarea din plonjon sărit. distanţa faţă de semicerc. Situaţiile de joc mereu schimbătoare. • aruncarea pe la spate. Aruncarea zvârlită Este procedeul care corespunde cel mai bine executării aruncărilor la poartă. Cu acest procedeu de aruncare se imprimă cel mai bine mingii o mare viteză de zbor. lansare şi prin împingere. sub aspectul mişcării şi acţiunii braţului aruncător. Aruncarea la poartă din săritură poate fi executată cu întârziere. impun cunoaşterea de către fiecare jucător a procedeelor tehnice enumerate mai sus. dintre care cităm: poziţia jucătorului faţă de poartă. la început fără adversar. din săritură. 11. 34 . ARUNCAREA LA POARTA Numeroase procedee tehnice de aruncare la poartă care până nu demult au fost considerate execuţii personale sau "stiluri" ale unor jucători cu calităţi fizice deosebite.Metodica învăţării fentelor Învăţarea fentelor presupune stăpânirea perfectă în condiţii de joc. de exemplu. Nu se poate începe învăţarea unei fente de aruncare la poartă armată. poate fi realizată. a procedeelor tehnice cu care se încearcă inducerea în eroare a adversarului. din alergare. Aruncarea la poartă. până ce procedeele componente nu sunt bine însuşite şi utilizate în joc. • aruncările de pe extreme din săritură şi plonjon. pot fi executate de pe loc. • alte tipuri de aruncări. de o angajare a pivotului cu o pasă dată pe sub picior. cu elan cu paşi încrucişaţi. prin fentele de aruncare la poartă sau de pasare. adăugaţi şi cu pas săltat. pentru evitarea călcării semicercului şi pentru micşorarea distanţei dintre aruncător şi poartă. din plonjon. Astfel vom enumera: • aruncarea prin evitare. în condiţii apropiate dejoc. se poate trece la îmbinarea lor într-o fentă. care sunt favorizate de aruncarea zvârlită. ca şi poziţiile de aruncare care cer anumite execuţii tehnice. cu adversar sau adversari activi şi coechipieri activi.10. postul ocupat în echipă ctc. Alegerea procedeului de aruncare este determinată de mai mulţi factori. relaţia în care se găseşte faţă de apărători. • aruncarea din săritură precedată de pas săltat. apoi cu adversar semiactiv şi coechipier activ. lansat sau prin împingere). pentru mărirea unghiului de aruncare. ca şi pasarea mingii. Aruncările la poartă. au intrat astăzi în arsenalul jucătorilor obişnuiţi şi sunt observate tot mai des chiar la juniori şi copii. lucru care îi oferă acestuia mari posibilităţi de derutare. se obţine o bună precizie şi se creează condiţii de derutare a portarului. ca şi al apărătorilor. indiferent de modul de aruncare folosit (zvârlit. Când procedeele tehnice componente sunt cunoscute. Astăzi nu se mai poate concepe un jucător de handbal care să nu cunoască cel puţin 4-5 procedee diferite de aruncare la poartă specifice postului ocupat în echipă.

fără şi sub formă de concurs. 35 . Aruncarea la poartă cu pas încrucişat se execută cu o tehnică asemănătoare cu cea folosită de atleţi în aruncarea suliţei. pe piciorul drept. în care laba piciorului rulează dinspre călcâi spre vârf şi piciorul se destinde din articulaţii. înălţarea corpului este ajutată şi de pendularea piciorului drept. efectuează o încrucişare a piciorului drept peste sau prin spatele celui stâng. apoi ţinută în mâna dreaptă. corpul se blochează în aer pentru a oferi un punct de sprijin braţului care efectuează mişcarea propriu-zisă de aruncare. lateral pe lângă umăr. unde vor arunca la inceput acţionând individuali din dribling. • apoi cu ridicarea mingii deasupra umărului drept. • mers normal cu schimbarea pasului. care în timpul bătăii se ridică în sus cu genunchiul îndoit spre piept. mingea se duce deasupra umărului drept. lată câte exerciţii pregătitoare: • alergarea cu încrucişarea picioarelor drept peste cel stâng şi invers. deci procedeul oferă mari posibilităţi de observare a portarului. adică al aruncătorilor de la distanţă. lateral pe lângă şold şi pe lângă genunchi. Metodica învăţării aruncărilor la poartă cu pas încrucişat şi pas adăugat Învăţarea acestor procedee de aruncare impune însuşirea mişcărilor care preced aruncarea propriu-zisă. EI trebuie să aparţină bagajului motric al jucătorilor care acţionează la linia de 9 metri. După ce jucătorii au învăţat să paseze din săritură. Pentru executarea propriu-zisă a aruncării din săritură se vor folosi la început exerciţii de pasare din săritură între coechipieri dispuşi în diferite formaţii. iar corpul se răsuceşte spre dreapta. în timpul înălţării corpului. Pentru dezvoltarea forţei în picioare se pot face următoarele exerciţii: • sărituri succesive cu bătaie şi cădere pe acelaşi picior. în schimb aruncările nu sunt chiar aşa de puternice. mingea este dusă deasupra umărului. pasată de un coechipier sau reţinută din dribling.Jucătorul care se află în pătrundere spre poartă va prinde mingea. sunt trecuţi în faţa porţii. adică pe piciorul de bătaie. aduce printr-o săritură piciorul drept lângă cel stâng. Jucătorul. Aruncarea cu pas încrucişat poate folosi cu succes procedeele de aruncare zvârlită de deasupra umărului. pe carel mută din nou cu un pas înainte. Metodica învăţării aruncării la poartă din săritură Rularea labei piciorului şi ridicarea braţului opus în sus se deprind cu ajutorul pasului săltat. cu ridicarea braţului drept în sus. corpul este aruncat în sus şi înainte. fie după trei paşi făcuţi cu mingea în mână. în urma bătăii. Când jucătorul atinge momentul maxim al înălţării. Aterizarea din săritură se face tot pe piciorul stâng. echilibrat sau prin apucare. privirea rămânând însă aţintită înainte. adică cu săritură de pe stângul pe dreptul şi invers. în acest timp mingea a fost dusă deasupra umărului drept şi pregătită pentru aruncare. pregătindu-se de aruncare. • acelaşi exerciţiu. Aceasta îi favorizează aruncarea fie după un pas. Bătaia pentru săritură se face pe piciorul stâng. Aruncarea la poartă cu pas încrucişat Acesta este un procedeu tehnic care permite realizarea unor aruncări puternice de la distanţă. • sărituri peste o bancă cu bătaie şi aterizare pe acelaşi picior. Faţă de aruncarea cu pas încrucişat prezintă avantajul că în timpul pregătirii pentru aruncare axul umerilor este paralel cu linia porţii. pe urmă primind mingea de la coechipieri. Piciorul drept pendulează în jos şi înapoi. după care îşi fixează piciorul stâng pe sol. în timp ce braţul drept (braţul aruncător) trece înainte. cu o tehnică asemănătoare săriturilor din atletism. fiind sprijinită la început şi de mâna stângă. în timpul acestor mişcări făcute cu picioarele. Aruncarea la poartă cu pas adăugat La acest procedeu tehnic mişcările pregătitoare pentru aruncare se execută în felul următor: jucătorul face un pas cu stângul înainte.

mişcarea braţelor independent de cea a picioarelor. • aruncarea la poartă cu prinderea mingii în săritură. • aruncarea la poartă cu fandare sau cu cădere laterală spre partea braţului de aruncare. sau pas încrucişat. • aruncarea zvârlită prin lateral. deoarece la aplicarea lui nu se admit greşeli. Jocul apărătorului este mult mai sărac decât cel al atacantului în privinţa procedeelor tehnice. orice abatere de la regulament fiind sancţionată cu aruncare de pedeapsă (7 metri). Scoaterea mingii prin atac din lateral Acest procedeu îşi găseşte cel mai des utilizarea în cadrul apărării "om la om". • aruncarea la poartă prin evitare cu plonjon. • aruncarea la poartă pe lângă genunchi. tehnica apărătorului cuprinde şi unele strâns legate de lupta împotriva atacantului care se găseşte în posesia mingii cum ar fi: scoaterea mingii de la adversar. acesta are şansa să-l deposedeze. Alergarea înainte. întoarcerile rapide din deplasare. din deplasare. Dacă în jocul de atac o imperfecţiune tehnică mai poate fi corectată de jucătorul respectiv sau coechipierii săi. în ultimă instanţă. La baza jocului de apărare stau procedeele tehnice de deplasare în teren şi în poziţia fundamentală. TEHNICA APĂRĂTORULUI Cele mai multe procedee tehnice aparţin jocului de atac. în jocul de apărare orice greşeală tehnică poate avea ca urmare înscrierea unui gol de către adversari. cu aruncare la poartă cu pas adăugat. care cere multă muncă pentru perfecţionare. cu ducerea mingii deasupra umărului drept. Scoaterea mingii din ţinere echilibrată Este un procedeu tehnic greu de executat. schimbarea pasului sau încrucişarea picioarelor. pornirea rapidă şi oprirea bruscă. deplasarea laterală. supleţea în mişcări sunt indispensabile fiecărui jucător când acţionează în calitate de apărător.SCOATERE A MINGII DE LA ADVERSAR Se poate face din dribling (prin atac din faţă. Alte tipuri de aruncări la poartă: • aruncarea la poartă pe lângă şold. 11. interpunând braţul cu palma deschisă între mingea care sare din pământ şi mâinile adversarului.• din mers normal. • pasarea mingii în doi . aruncare la poartă cu pas adăugat sau pas încrucişat. sau prin intercepţie. • dribling. Scoaterea mingii prin atac din faţă Dacă atacantul execută dribling în faţa apărătorului.trei. lateral şi din spate). 11. ieşirea la omul cu mingea şi retragerea pe semicerc. retragerea cu spatele. Scoaterea mingii prin atac din spate Scoaterea mingii prin atac din spate este permisă cu condiţia respectării unor prevederi regulamentare. • aruncarea cu două mâini printre picioare.11. • aruncarea la poartă pe la spate. • acelaşi lucru cu simularea aruncării la poartă. înscrierea de goluri în poarta proprie. blocarea aruncărilor la poartă şi atacarea adversarului cu corpul. • aruncarea pe la spate cu piruetă.din ţinerea echilibrată a mingii. • aruncarea înapoi pe lângă şold. 36 . • aruncarea la poartă din săritură cu evitare. În afara acestor procedee de mişcare în teren.1. Printr-un număr restrâns de procedee tehnice apărătorul trebuie să se împotrivească multiplelor şi variatelor situaţii de atac create de adversari şi să împiedice.11. • aruncarea la poartă prin evitare.

acesta retransmite mingea atacantului care aruncă. Apărătorul va încerca să scoată mingea din driblingul executat de atacant. faţă-n faţă. BLOCAREA ARUNCĂRILOR LA POARTA La handbal apărarea porţii nu cade exclusiv în seama portarului. • Atacanţii cu mingea în mână vor executa fenta de aruncare precedată de un elan de trei paşi. precum şi capacitatea tactică de a anticipa acţiunile atacanţilor adverşi. Apărătorii au sarcina să colaboreze cu acesta. Când adversarul direct primeşte mingea. • blocarea mingii cu piciorul. unul fiind atacantul cu mingea. ATACAREA ADVERSARULUI AFLAT ÎN POSESIA MINGII Apărătorul are voie să bareze cu corpul drumul adversarului spre poartă. Metodica învăţării blocării aruncărilor la poartă şi atacării adversarului aflat în posesia mingii • Imitarea blocării aruncărilor la poartă. siguranţa lui în intervenţii. îi mobilizează la luptă. apărătorul se va deplasa înainte. • blocarea mingilor joase prin fandare. multă îndrăzneală. Apărătorii vor ataca adversarul cu mingea pe partea braţului de aruncare. Atacantul execută dribling din deplasare. Dacă poarta este bine păzită de un portar cu calităţi şi antrenat în mod corespunzător. dar se joacă în relaţia 2:2. jos. • Jucătorii lucrează pe grupe în următoarea succesiune: atacantul pasează apărătorului. Posesorul mingii va încerca să-şi depăşească apărătorul direct în dribling. Aceste procedee sunt: • blocarea mingilor înalte. Calmul portarului. lateral (însoţită de fandare). Fiecare jucător va încerca. va fi exclus din joc. multe din mingile aruncate de adversar vor fi respinse. în faţa fiecărui jucător este plasat un apărător. • Un număr oarecare de jucători driblează într-un spaţiu delimitat (spaţiul de poartă). • blocarea mingilor laterale. iar apărătorul blochează aruncarea. în timp ce driblează. fiecare cu mingea. 11.2. apărătorul încearcă să scoată mingea din dribling. să scoată partenerului mingea din dribling. faţă-n faţă.11. Jucătorul căruia i-a fost întrerupt driblingul şi a cărui minge a părăsit suprafaţa de joc. 11.3. acoperind cu corpul şi braţele un colţ al porţii. De asemenea îi este permisă folosirea forţei corporale pentru împiedicarea pătrunderilor sau circulaţiilor libere ale atacantului în teren. din dribling într-un spaţiu restrâns se încearcă scoaterea mingii. • Câte doi. având partea şi înălţimea dinainte stabilite. • Câte doi. Mijloacele tehnice de realizare a acestor sarcini de apărare sunt procedeele de blocare a aruncărilor la poartă. curajul şi spiritul său de sacrificiu pentru echipă influenţează favorabil starea de spirit a celorlalţi jucători. 11. iar celălalt apărător. îl va ataca cu un braţ pe şold şi celălalt pe braţul de aruncare. 37 . TEHNICA PORTARULUI Cu tot jocul bun tehnic şi tactic al apărării.Scoaterea mingii prin intercepţie Este un procedeu tehnic complex. care pretinde din partea apărătorului să posede un start rapid. echipa adversă îşi creează poziţii de aruncare la poartă. ca să ajungă pe partea cealaltă a terenului. • Acelaşi exerciţiu ca mai sus. iar apărătorul execută mişcările corespunzătoare pentru blocare. se simulează aruncări Ia poartă în diferite direcţii şi la diferite înălţimi. prin mişcări ale braţelor în diferite poziţii: sus. în handbalul actual trebuie să se pună un mare accent pe însuşirea temeinică a tuturor procedeelor tehnice de blocare a aruncărilor la poartă. după care ambii jucători se retrag repetând exerciţiul. • Pe lungimea terenului stau un număr oarecare de jucători cu mingea . unul este atacant cu mingea.12.11. Metodica învăţării: • Câte doi.

Poate fi descrisă astfel: picioarele depărtate cam la lăţimea umerilor. cu procedee tehnice variate. Deplasarea în poartă Deplasarea se face cu paşi adăugaţi. Degajarea mingii . Respingerea mingilor înalte .se resping printr-o fandare laterală. Mingile aruncate în colţurile de jos ale porţii .Calităţile fizice cerute unui portar sunt: viteza sub toate formele ei de manifestare şi în mod special viteza de reacţie. deplasarea în poartă. degajarea mingii. trunchiul puţin arcuit în faţă iar privirea îndreptată înainte spre minge. Altele însă sunt specifice portarului şi aceste procedee sunt: poziţia fundamentală. concomitent cu braţele se deplasează şi corpul în direcţia mingii prin împingere puternică în piciorul opus direcţie de deplasare. forţa generală şi în special forţa în picioare (detenta).se face prin întinderea braţelor în direcţia respectivă şi lovire cu palma. Poziţia fundamentală Aceasta este o necesitate. uşor depărtate de corp. îndemânarea.Datorită faptului că în handbal aruncările la poartă se execută din apropiere. forţa în braţe şi abdomen. Prinderea mingii . Plonjonul şi mişcările înşelătoare . prinderea mingii. Portarul trebuie să fie calm. coordonarea bună a mişcărilor. plonjonul. respingerea mingii cu piciorul. Calităţile morale şi de voinţă au un rol deosebit la portarul de handbal. Cea mai importantă calitate este curajul. portarul şi-a format o tehnică specială. mişcările înşelătoare. executând o uşoară fandare pe piciorul opus braţului de aruncare. genunchii uşor îndoiţi şi împinşi înainte clin gleznă. palmele orientate înainte. siguranţă şi stăpânire de sine. putând fi ridicat şi piciorul de pe acea parte. respingerea mingii cu braţul.se face ca la jucătorii de câmp. Mingile trimise la înălţime medie . dar nu trebuie abuzat de aceste procedee. să dea dovadă de multă linişte.sunt folosite numai în situaţii speciale de joc. iar braţul şi mâna cu palma deschisă trebuie să însoţească piciorul pentru a acoperi cât mai mult zona. deoarece facilitează executarea în cel mai scurt timp a altor mişcări în vederea apărării porţii. braţele îndoite din coate.se face prin aruncare zvârlită de deasupra umărului. rezistenţa specifică. adoptându-se poziţia fundamentală specifică apărării mingilor aruncate de pe extremă. greutatea corpului fiind repartizată în mod egal pe ambele picioare şi pe toată suprafaţa tălpilor. VERIFICAŢI-VĂ CUNOŞTINŢELE • • • • • • • • • Care sunt procedeele specifice deplasării în teren în jocul de handbal? Care sunt modalităţile de ţinere a mingii? Care sunt modalităţile de prindere a mingii? Care sunt procedeele de pasare a mingii? Care sunt modalităţile de realizare a driblingului? Ce fel de fente sunt folosite în jocul de handbal? Care sunt principalele procedee de aruncare la poartă? Care sunt procedeele specifice tehnicii apărătorului? Care sunt procedeele specifice tehnicii portarului? 38 . în dreptul barei.se resping cu un braţ. Unele procedee sunt identice cu cele analizate la tehnica jucătorilor de câmp. vârfurile picioarelor orientate puţin în afară.

de a alege cele mai corespunzătoare mijloace" de anihilare şi dominare a adversarului. simţul formaţiei . să apreciezi corect posibilităţile de acţionare a adversarului şi în cel mai scurt timp să acţionezi cu varianta cea mai bună în situaţia respectivă. simţul timpului . Fiecare jucător trebuie să posede "inteligenţa operaţională" şi anume posibilitatea de a face faţă cu uşurinţă oricărei situaţii de joc şi pe orice post s-ar afla deoarece acţiunea este finalizată de un singur jucător dar construcţia este realizată şi de ceilalţi şase (inclusiv portarul). Există o interdependenţă între tactică. să cântăreşti. adaptabilitatea -jucătorii trebuie să prevadă succesiunea fazelor de joc. la nivel superior (seniori-senioare. rolul acesteia poate fi hotărâtor în desemnarea echipei câştigătoare. TACTICA JOCULUI DE HANDBAL FORMELE ŞI MIJLOACELE DE APLICARE A TACTICII PRINCIPIILE TACTICII GENERALE 12. loturile naţionale) acolo unde deja s-a format o gândire tactică şi o concepţie de joc. să recunoşti situaţiile de joc. Gândirea tactică se formează şi se dezvoltă în cadrul unui proces metodic bine sistematizat numit pregătire tactică. reactivitatea . care trebuie să colaboreze permanent cu echipa. să se pună în situaţia de atacant dar şi de apărător. condiţii de joc şi în limitele regulamentului. să le prelucreze mental. la împărţirea tacticii pe trei grupe: Tactica individuală . folosirea completă a spaţiului de joc iar în plus. jucătorul.jucătorii trebuie să aibă un simţ temporal al desfăşurării acţiunilor de joc. simţul spaţiului . care constă în "capacitatea de a se orienta rapid. cu scopul de a valorifica calităţile şi particularităţile propriilor jucători dar şi lipsurile în pregătire ale adversarilor. recunoaşterea schimbărilor de formaţii şi echilibrarea condiţiilor concrete de joc. pregătire fizică sau moral-volitivă. TACTICA JOCULUI DE HANDBAL Tactica reprezintă un sistem de acţiuni selecţionate.ocuparea unei poziţii sigure atât în atac cât şi în apărare. În desfăşurarea jocului de handbal modern. Toate acestea nu sunt posibile dacă jucătorul de handbal nu posedă capacităţile tactice de bază şi anume: capacitatea de observare .jucătorul trebuie să aibă o privire de ansamblu asupra evenimentelor jocului. Tactica colectivă . să recepţioneze rapid semnalele acustice şi optice.CURSUL VII 12. în funcţie de posesia mingii. Toate acestea se ridică pe un suport tehnic deosebit condus până la măiestrie.constă în transformarea capacităţii de observare în acţiune în cel mai scurt timp. Jocul tactic înseamnă să acţionezi gândit. să anticipezi. planificate şi pregătite anticipat spre a fi utilizate în jocul echipei în funcţie de adversar. Cercetările actuale au condus la jocurile sportive colective (care presupun contact direct cu adversarul). surprinderea adversarului şi folosirea unor procedee variate.cuprinde acţiunile tactice individuale care trebuie să ducă la creşterea capacităţii executantului de a "masca" adevăratele intenţii. elemente ce au determinat apariţia sportivilor de excepţie. calităţi fizice şi psihice. tehnică.în care acţiunile de acest gen au ca scop simplificarea situaţiilor de joc sau a jocului pe ansamblu şi se bazează pe abilităţile jucătorilor de a 39 . trebuie să posede simţul necesar deplasării în spaţiul general de mişcare al echipei (orientare în spaţiu).poziţionarea corectă în diferite formaţii de atac şi apărare. Nu putem vorbi de plan tactic sau concepţie tactică de joc până nu formăm jucătorului gândirea tactică. Principalul creator al progresului tactic este antrenorul.

reprezintă particularitatea şi caracteristicile unei echipe în aplicarea tacticii. Autoactivarea este o pricepere pe care puţini jucători şi-o însuşesc sau reuşesc să o materializeze în practică. •accesibilitatea schemei care să corespundă nivelului de pregătire şi particularităţilor jucătorilor proprii şi a adversarului. de "risipă" conştientă de energie chiar dacă aceste mijloace sunt ordonate de un sistem prestabilit. va selecţiona şi adopta tot ce consideră el că este esenţial. relaţiile între jucători şi variantele principale în funcţie de răspunsul adversarului şi răspunsul echipei. prin reducerea timpilor "morţi" de joc (momentele în care jocul este temporizat şi fiecare echipă se aşează în dispozitivele de apărare şi atac). Concepţia dejoc . doar în momentele cheie.intra în combinaţie cu un coechipier sau mai mulţi. dar poate fi uşor contracarată printr-un plan tactic bine alcătuit (ex.trebuie să îmbine acţiunile individuale şi colective după concepţia tactică de joc într-un sistem general. 40 .reprezintă o succesiune de acţiuni tactice cu deosebirea că trebuie să participe mai mulţi jucători şi fiecare are un traseu prestabilit în vederea derutării sistemului advers şi realizarea unor poziţii de finalizare anticipate. Realizarea acestui scop urmăreşte o mai mare eficientizare a procedeelor individuale şi folosirea unor acţiuni şi iniţiative individuale şi colective. cu caracter rigid şi stereotip. • să nu se repete în intervale scurte de timp.1. • Stabilirea sarcinilor fiecărui post.) cu scopul de a crea pentru un jucător o situaţie şi o poziţie cât mai favorabilă de finalizare. • să existe ameninţarea continuă a porţii. • să se execute convingător pentru adversar. Combinaţia tactică . Sistemul dejoc . Acţiunile colective au ca scop tranzitarea acţiunilor individuale spre cele de echipă şi încadrarea în tactica joc a acesteia. FORMELE ŞI MIJLOACELE DE APLICAREA TACTICII Scopul urmărit de tactică este să rupă echilibrul jocului în ambele faze (atac-apărare) şi să încline balanţa în favoarea propriei echipe. pentru a pune în valoare calităţile unui jucător în fazele decisive ale jocului. • reversibilitatea acţiunilor (să se execute din ambele părţi). Această acţiune trebuie să fie bazată pe o pregătire fizică excelentă a jucătorilor. Tendinţa nouă este de activare a jucătorilor în teren. Acesta cuprinde: • Dispunerea jucătorilor pe teren pentru a acoperi eficient zonele de joc. Se realizează de către unul sau mai mulţi jucători cu respectarea sarcinilor sistemului adoptat şi concepţia dejoc a echipei. • Atribuţii principale pentru jucătorii cu capacităţi deosebite de finalizare.este o combinaţie tactică mai complexă. a tuturor acţiunilor dintr-o echipă. Aici orice mişcare este calculată şi trebuie respectate câteva reguli pentru a avea eficacitate: • succesiunea acţiunilor sau combinaţiilor să fie logică.folosirea conştientă a unor procedee tehnice şi mijloace tactice de bază (paravanul. a demarcajelor succesive pe poziţii mereu favorabile de primire sau intrare în posesia mingii. lucru care depinde de competenţa antrenorului. Cele mai importante componente concrete ale pregătirii tactice sunt: Acţiunea tactică . Este vorba aici de simţul plasamentului. Tactica de echipă . blocajul etc.reprezintă forma generală de organizare. atât în atac cât şi în apărare. armonizarea intenţiilor proprii cu cele ale coechipierilor cu care combină. dar va fi elaborată în funcţie de echipă (alcătuirea ei) şi de structura de bază a acesteia (jucătorii). stoparea acţiunilor în faza incipientă în vederea reorganizării sistemului). Schema tactică . Tactica colectivă are caracter decisiv mai ales în situaţiile de superioritate numerică în atac şi inferioritate numerică în apărare. încrucişările. 12. Capitolul de tactică este foarte vast dar măiestria profesorului bazată pe o experienţă acumulată.

Jocul colectiv nu poate fi conceput tară aplicarea acestui principiu tactic general. Acţiunile tactice atât individuale cât şi colective se desfăşoară pe baza unor principii. Acordarea ajutorului reciproc Handbalul. Ajutorul se acordă unui coechipier angrenat în acţiuni individuale de atac sau de apărare. cu participare conştientă în orice moment al jocului. intervenţiile şi iniţiativele prompte ale jucătorilor. reguli şi cerinţe de ordin tactic. În continuare vor fi expuse principiile tactice general valabile atât în jocul de atac cât şi apărare. de o importanţă deosebită îşi păstrează valabilitatea în toate împrejurările. Principiile tactice orientează modul de acţiune al jucătorilor în atac şi apărare lăsând liberă imaginaţia creatoare şi puterea de improvizaţie a acestora. In ambele cazuri un moment de nehotărâre poate zădărnici orice acţiune. Antrenorii trebuie să acţioneze foarte hotărât pentru combaterea tuturor acţiunilor de încălcare a principiului respectării disciplinei tactice. Principiul poate fi explicat prin declanşarea hotărâtă şi rapidă a contraatacului. principiile tactice. de exemplu. 12. creşte randamentul individual al jucătorilor cât şi pe ansamblul echipei. atât în atac cât şi în apărare. Iniţierea şi efectuarea acţiunilor în timp util Acest principiu se referă la toate acţiunile ce trebuie efectuate cu promptitudine de jucători pentru a reacţiona pozitiv la acţiunile partenerilor şi împotriva adversarilor. pentru a se încadra la momentul oportun în acţiunile coechipierilor. se condiţionează reciproc şi constituie ideea călăuzitoare în toată manevra tactică a echipei. Planul tactic elaborat de conducere tehnică are sorţi de izbândă atunci când este bine alcătuit cu privire la măsurile şi contramăsurile luate împotriva adversarului şi când acestea sunt duse la bun sfârşit şi respectate de către toţi componenţii echipei. este obligatoriu pentru toţi sportivii şi se impune a fi aplicat fără rezerve. succesul final este determinat de modul cum s-au însumat eforturile tuturor jucătorilor. Tactica jocului de handbal a fost împărţită în tactică de apărare şi tactică de atac. Crearea raportului supranumeric 41 . să respecte ordinea şi disciplina şi în acelaşi timp să asigure organizarea şi sistematizarea acţiunilor de atac şi de apărare. PRINCIPIILE TACTICE GENERALE În jocul modern de handbal. care respectate în joc.Jucătorii trebuie să fie instruiţi să acţioneze la momentul potrivit.Planul tactic . fiind un joc sportiv de echipă. Acesta trebuie să cuprindă o analiză obiectivă a adversarului şi a forţelor proprii. Efectuarea de blocaje sau paravane reprezintă acţiuni la care se aplică acest principiu. interpretări sau comentarii. reprezintă abateri de la disciplina tactică şi poate avea urmări grave. Este necesară subordonarea absolută a acţiunilor tactice individuale şi colective în vederea respectării principiilor tactice de echipă pentru îndeplinirea planului tactic elaborat pentru un anumit joc. trasarea unor sarcini speciale pentru unii jucători dacă este necesar şi stabilirea unor ipoteze asupra felului cum va reacţiona adversarul. angajarea pivotului la semicerc. dublarea apărătorului care atacă decisiv şi altele. deosebit de important în desfăşurarea unui joc eficient. Orice nerespectare a regulilor fundamentale de tactică şi a planului tactic. demarcajul oportun. Prin acordarea permanentă a ajutorului reciproc. Respectarea disciplinei tactice Acest principiu. sau prin replierea în timp util în apărare după pierderea mingii în atac. Acest principiu se aplică atât în atac cât şi în apărare. adică atunci când acţiunea este indicată din punct de vedere tactic. Acest principiu trebuie să se aplice la fiecare fază de joc în apărare. să acţioneze conştient. Acest principiu se referă la toate execuţiile.2. călăuzindu-i pe jucători să gândească. atât în atac cât şi apărare.este partea aplicativă a tacticii.

prin deplasarea în teren să poată îndeplini sarcinile de joc în cele mai bune condiţii sau cu adversarii săi şi să anticipeze prin judecăţi şi raţionamente ceea ce vor face aceştia peste câteva clipe. Toate mijloacele tactice au ca scop realizarea raportului supranumeric.Superioritatea numerică este o situaţie creată în mod conştient şi organizat de către jocul de atac dar şi în apărare. în toate formele de apărare jucătorii trebuie să se ajute reciproc. Cel mai avantajos raport supranumeric este de 2 la 1. 4 la 3. pentru a nu putea primi mingea de la partener. Crearea raportului supranumeric stă la baza tuturor acţiunilor de atac şi de apărare. în fiecare fază de joc jucătorii trebuie să fie preocupaţi să acţioneze în aşa fel încât într-una din porţiunile terenului de joc să se realizeze superioritatea numerică. Superioritatea numerică în atac se poate obţine prin acţiuni individuale sau colective. motiv pentru care trebuie folosit pe tot parcursul jocului. Aplicarea acestui principiu pentru jocul organizat de apărare a dus la perfecţionarea jocului colectiv. în toate fazele de joc în apărare jucătorii vor încerca să se concentreze în porţiunea de teren unde pericolul este mai mare. Anticiparea acţiunilor în apărare se referă la atacarea cu o „secundă" mai devreme a jucătorului. în aşa fel încât prin plasamentul său. ctc. Plecarea pe contraatac în timpul fazei de aruncare la poartă executată de adversar constituie un exemplu de anticipare în atac. realizând raporturi de 6 la 5. prin jocul lor atacanţii urmăresc să-ţi creeze situaţii avantajoase. atât în apărare cât şi în atac. VERIFICAŢI-VĂ CUNOŞTINŢELE • • • • Ce este tactica jocului de handbal? Care sunt capacităţile tactice de bază ale jucătorilor de handbal? Care sunt formele şi mijloacele de aplicare a tacticii? Care sunt principiile tacticii generale? 42 . Anticiparea acţiunilor Pe baza cunoştinţelor de tactică şi a experienţei jucătorul trebuie să acţioneze. Raportul normal dintre atacanţi şi apărători este de 6 la 6. 5 la 4. Şi apărătorii au obligaţia să aplice acest principiu.

fiecare jucător trebuie să păstreze o aşezare de bază în spaţiul de joc. păstrarea concentrării pe toată durata jocului precum şi reducerea numărului de greşeli tehnico-tactice. Tot aici trebuie să vorbim de dorinţa angajamentului fizic la toţi componenţii echipei. jucătorii sunt motivaţi. Mingea trebuie asigurată şi 43 . Activitatea coordonată a doi sau mai mulţi jucători dă naştere combinaţiilor tactice de atac. Tactica colectivă în atac Principiile şi regulile după care se desfăşoară jocul de ansamblu al echipei atunci când jucătorii. Jocul individual din punct de vedere tactic stă la baza acţiunilor colective. în funcţie de sistemul adoptat. Un rol important îl arc folosirea tactică a procedeelor tehnice stăpânite de jucători prin pasc exacte şi sigure către coechipier. acţionează în mod unitar împotriva sistemului defensiv advers. În pregătirea atacului echipa se află într-o situaţie psihologică favorabilă. Tactica individuală în atac Totalitatea principiilor şi regulilor după care acţionează un jucător al echipei aflate în atac. să ocupe toată zona lui de acţiune şi să încerce finalizări din spaţiile libere centrale. Pentru a desfăşura un joc colectiv eficient este necesar să se acţioneze cât mai periculos. care trebuie combătut. atunci când se găseşte în luptă (cu sau fără minge) cu un apărător sau când vine în relaţii de colaborare cu 1 -2 coechipieri. în jocul de atac. care să inducă în eroare adversarul direct şi să declanşeze acţiuni colective iar aruncările la poartă să fie executate în situaţii favorabile şi cu discernământ. Subordonarea capacităţilor individuale ale fiecărui jucător intereselor echipei joacă un rol de mare însemnătate. PRINCIPIILE TACTICII ÎN JOCUL DE ATAC Asigurarea mingii Echipa care intră în posesia mingii se consideră echipa în atac şi preia iniţiativa jocului. constituie tactica colectivă în atac. TACTICA ÎN JOCUL DE ATAC Atacul este situaţia tactică în care echipa se află în posesia mingii şi are posibilitatea să înscrie în poarta adversă. Echipa îşi desfăşoară acţiunile ofensive în mod coordonat. fente şi schimbări de direcţie convingătoare. 13. La baza combinaţiilor tactice de atac stau acţiunile tactice individuale. colaborând între ei. fiecare jucător punându-şi întreaga capacitate de joc în folosul echipei. reprezintă tactica individuală în atac.1.CURSUL VIII 13. folosirea simţului anticipativ. Acţiunea efectuată cu un scop în sine duce la joc individualist. Fiecare echipă trebuie să posede în arsenalul ei cât mai multe mijloace de bază ale tacticii colective. cu condiţia ca jucătorii să cunoască mijloacele tactice colective în atac. bucuria de joc este satisfăcută iar posesia mingii Ic dă posibilitatea să joace. luptând cu succes împotriva apărării adverse. Jucătorii echipei în atac sunt datori să se preocupe de asigurarea mingii. aceasta permiţând echipei să improvizeze noi situaţii de joc. TACTICA ÎN JOCUL DE ATAC (1) PRINCIPIILE TACTICII ÎN JOCUL DE ATAC FAZELE ATACULUI 13. Acesta se desfăşoară în baza unei concepţii tactice de joc elaborată de conducerea tehnică iar valorificarea totală a acestei faze este o condiţie necesară pentru obţinerea victoriei.

Păstrarea posturilor nu exclude circulaţia pe teren efectuată în mod raţional. Schimbarea judicioasă a jocului de pe o parte pe alta de câteva ori duce aproape sigur la realizarea golului. 44 .păstrată în posesia echipei până la înscrierea unui gol în poarta adversă. a căror aplicare contribuie la obţinerea unui randament sporit. Jucătorul care primeşte pasa trebuie să ajungă la minge pe cel mai scurt drum şi înaintea adversarului. peste mai mulţi adversari sau prin faţa apărării adverse. în momentul în care a constatat că a atras asupra sa doi apărători. Atacantul îşi reduce sau accelerează viteza de deplasare în funcţie de următoarele criterii: • este sau nu în posesia mingii. Variaţia in acţiuni Acest principiu se referă la jocul de ansamblu al echipei. în acţiunea individuală de pătrundere atacantul are nevoie de multă pricepere pentru a nu pierde mingea. paselor. Surprinderea adversarului reuşeşte cu atât mai bine dacă atacantul nu-i dă elemente de anticipaţie sau îi furnizează chiar elemente eronate prin mişcări înşelătoare. în dribling. • se găseşte departe sau aproape de adversar. Mingea trebuie pasată acelui coechipier care se aşteaptă să primească mingea şi cu care a fost luat contactul vizual în prealabil. Prin micşorarea vitezei se creează o situaţie mai bună de demarca). Variaţiile de ritm la deplasarea în teren În teren jucătorul nu se deplasează uniform. Principiul asigurării mingii a determinat apariţia în tactica jocului de atac a unui marc număr de reguli tactice. Protejarea mingii se impune ca o regulă generală în efectuarea prinderilor. ceea ce favorizează alegerea soluţiei celei mai potrivite fazei respective. Demarcajul de lângă un apărător trebuie să se facă prin mişcări înşelătoare urmate de accelerări rapide. ceea ce presupune ocuparea imediată a postului rămas liber de către un alt jucător şi preluarea integrală a sarcinilor de joc. ci trebuie să paseze mingea cât mai rapid unui coechipier demarcat. Pasa dată unui coechipier trebuie să fie pe poziţie viitoare şi pe direcţia lui de deplasare. Posesorul mingii este răspunzător de păstrarea acesteia. • participă sau nu la faza respectivă dejoc. se asigură succesul aplicării sistemelor tactice de joc. Este necesar ca procedeele tehnice şi acţiunile tactice efectuate de atacant să fie alternate în permanenţă. jucătorii sunt obligaţi să folosească întotdeauna mâna opusă părţii de marcaj a adversarului. driblingului şi a fentelor. Asigurarea mingii impune folosirea cu discernământ a paselor lungi. impunându-i acesteia ceea ce principiul alternării acţiunilor tehnico-tactice impune fiecărui jucător în parte. asigurând astfel un echilibru propriului atac şi punând în dificultate apărarea adversă. Un atac iniţiat pe o parte trebuie continuat şi terminat surprinzător pe partea cealaltă. Numai prin aşezarea raţională a jucătorilor pe teren. pe posturi şi compartimente. Alternarea acţiunilor tehnico-tactice Rezolvarea diferitelor situaţii de atac depinde în cea mai mare măsură de surprinderea adversarului. Jucătorii care îşi păstrează postul fără un scop tactic bine definit comit o greşeală tactică şi se abat de la disciplina tactică de joc. Echipa al cărei jucători rezolvă conştiincios sarcinile individuale este disciplinată din punct de vedere tactic. Jocul de atac nu trebuie să se şablonizeze sau să se schematizeze datorită aplicării mecanice a unor indicaţii date de antrenor. de asigurare a mingii şi de supraveghere a câmpului dejoc. El nu are voie să rişte transmiterea mingii pe partea cealaltă a atacului decât după ce a luat contact vizual cu coechipierul său şi este sigur că mingea ajunge la acesta. pe baza unor reguli tactice. Schimbarea jocului de pe o parte pe alta Se ştie că apărarea se aglomerează şi se concentrează mai mult asupra porţiunii de teren unde se află mingea. Păstrarea posturilor Fiecare post în atac trebuie să fie ocupat de un jucător. Pentru ca acest principiu să fie aplicat cu succes trebuie ca jucătorii să posede un bogat bagaj tehnico-tactic.

contraatacul susţinut. 13. • faza a IV-a a atacului . fie de către portar. Planificarea conţinutului pregătirii. • faza a Ii-a a atacului . rapidă şi exactă chiar din prima fază. Astfel întâlnim: 45 . • comiterea unei greşeli tehnice sau o abatere de la regulament. care le caracterizează pe fiecare în parte. rapidă şi cântăreşte cel mai greu în economia jocului datorită faptului că ceilalţi jucători care nu participă la această fază au un moment de reechilibrare energetică faţă de adversari. care are ca urmare trecerea mingii în posesia echipei aflate până atunci în apărare. ele neavând nimic comun cu respectarea disciplinei tactice. Această fază deţine atuul.jocul în sistem. 13. În general extremele sunt vârfurile de contraatac dar oricare dintre jucătorii care a reuşit desprinderea poate primii mingea pentru a fructifica posesia ei.Tendinţele de şablonizare a jocului trebuiesc combătute permanent.organizarea. instruirea teoretică şi practică a jucătorilor capătă în acest fel un conţinut conform cerinţelor unui joc modern. Această împărţire convenţională a fost făcută pe baza unor studii care au stabilit conţinutul fiecărei faze sub aspect tehnico-tactic. în handbalul actual. fie de către un jucător de câmp. FAZELE ATACULUI Intrarea unui jucător al unei echipe în posesia mingii şi până la trecerea acesteia în posesia adversarului desemnează respectiva echipă ca fiind în atac. la aruncările la poartă executate de adversar. FORMELE CONTRAATACULUI Contraatacul direct Această formă presupune pasarea directă a mingii vârfului de contraatac. elemente componente comune.2. în cele ce urmează se poate vedea că fiecărei faze de atac îi corespunde. • faza a IlI-a a atacului . cele mai multe situaţii de contraatac sunt lansate de către portar. ci să fie mereu surprinsă. Apărarea adversă nu trebuie să se obişnuiască cu acţiunile folosite. Alergarea în această fază este caracterizată printr-un start rapid şi un traseu sub formă de arc de cerc cu prima fază spre exterior până la centrul terenului (paralel cu linia de margine) şi apoi pătrunderea spre interior în vederea unei finalizări din zona centrală. dar şi multe elemente distincte. Această situaţie a echipei aliate în atac a fost împărţită în mod convenţional în patru faze. se finalizează tară ca echipa adversă să ajungă în sistemul organizat de apărare Situaţiile cele mai favorabile iniţierii unui contraatac sunt următoarele: • intercepţia unui jucător al echipei aflate în apărare. sancţionată de către arbitru. • intrarea rapidă în posesia mingii de către portar. 2.contraatacul. lucru care depinde de experienţa de joc a fiecăruia. Reuşita contraatacului depinde foarte mult de capacitate de a anticipaţie a jucătorilor care trebuie să declanşeze alergarea de viteză şi respectiv desprinderea de adversarul direct cu o „secundă" înaintea lui. deoarece executată prompt duce la înscrierea uşoară a unui gol şi declanşează un dezechilibru psihic pentru echipa din apărare. portar-jucător sau portar-intermediar-jucător.1. al pregătirii fizice şi psihice. Este faza cea mai simplă. şi anume: • fazal a atacului.FAZAI AATACULUI-CONTRAATACUL Contraatacul reprezintă faza în care mingea reintrată în posesia echipei din apărare pe drumul cel mai scurt. Declanşarea contraatacului trebuie să fie precisă (eliminăm astfel posibilitatea intercepţiei).

Acesta apreciind direcţia şi viteza de deplasare a vârfului de contraatac. transmite mingea cu boltă. nefiind preocupat să privească înapoi. Această regulă tactică prezintă avantajul că portarul poate pasa mingea mai uşor. Contraatacul direct cu două vârfuri încheiat cu o încrucişare Desfăşurarea contraatacului este la fel ca cea descrisă anterior cu deosebire că se execută o încrucişare între cele două vârfuri.• • • • Contraatacul direct cu un vârf. pasă efectuată din alergare. alergarea se efectuează paralel cu linia de margine. în felul acesta el se află înaintea coechipierului beneficiind de avantajul terenului. Contraatacul direct cu două vârfuri Există posibilitatea ca ambii apărători laterali să poată sprinta concomitent spre centrul terenului. conduce mingea în dribling şi aruncă la poartă. acolo unde jucătorul va trebui să se întâlnească cu mingea. unul dintre apărătorii laterali sprintează spre linia de centru a terenului. După prinderea mingii de către extremă. apoi se deplasează spre linia mediană a terenului. Contraatacul direct cu două vârfuri încheiat cu o încrucişare. Contraatacul direct cu două vârfuri. întorcând privirea spre portar. după primirea mingii el se îndreaptă pe drumul cel mai scurt spre poarta adversă şi aruncă la poartă. Contraatacul direct cu două vârfuri. După intrarea în posesia mingii. nu prea accentuată. atacantul continuă intrarea în mare viteză. Extrema care ştie că nu va primi mingea aleargă în viteză maximă până dincolo de centrul terenului. în astfel de situaţii s-a dovedit eficient ca portarul să trimită mingea extremei din jumătatea de teren opusă locului său de acţionare. La început. iar extrema nu este obligată să se întoarcă foarte mult pentru a prinde mingea. 46 . aceasta o transmite partenerului printr-o pasă oblică înainte. Dacă portarul se află în partea dreaptă a terenului el va pasa mingea extremei de pe partea stângă. încheiat cu o încrucişare şi o reangajare a unui vârf Contraatacul direct cu un vârf În momentul intrării portarului în posesia mingii. pe poziţia viitoare.

să cuprindă toţi jucătorii. Contraatacul cu intermediar şi două vârfuri În situaţia în care două vârfuri de contraatac se desprind de semicercul propriu şi în alergarea lor pe contraatac sunt marcate la intercepţie de adversari. dar îşi măreşte posibilitatea de a pasa în siguranţă jucătorului liber. Contraatacul cu intermediar şi două vârfuri poate fi finalizat şi prin încrucişare urmată de pasă sau prin încrucişare şi pasă dublă între cele două vârfuri. Alergarea de viteză. Din punct de vedere tchnico-tactic şi al calităţilor motrice.Contraatacul direct cu două vârfuri. Jucătorul intermediar se demarcă în lateral cu scopul să-şi lărgească spectrul vizual. mingea este trimisă acesteia pentru finalizarea contraatacului. Observând poziţia mai bună a extremei din partea cealaltă. Mijloace tehnico – tactice de realizare a contraatacului Contraatacul solicită jucătorilor cunoştinţe de tactică individuală şi colectivă. pasează vârfului de pe partea opusă. Contraatacul cu intermediar Contraatacul cu un intermediar şi cu un vârf. Aplicarea eficientă a procedeelor tehnice necesită calităţi motrice şi psihice. în aşa fel încât să nu poată fi interceptată de către apărător. Deosebirea constă în capacitate de anticipaţie şi viteza de reacţie a apărătorului care reuşeşte să atace jucătorul venit la încrucişare dar printr-o demarcare atentă în spaţiul apropriat reprimeşte mingea şi nemarcat poate să finalizeze. Acestea sunt următoarele: • • • • • • Intrarea în posesia mingii sau recuperarea mingii de către portar. Există multe situaţii când portarul nu poate pasa mingea direct vârfului de contraatac. Startul rapid. precum şi stăpânirea procedeelor tehnice necesare. După primirea mingi de la portar. portarul recurge tot la contraatacul cu intermediar. Prinderea mingii venite din urmă. Astfel un jucător se demarcă în lateral primeşte mingea de la portar şi lansează vârful de contraatac demarcat. încheiat cu o încrucişare şi o reangajare Situaţia tactică este similară cu cea descrisă înainte. Degajarea sau păstrarea mingii. la contraatacul cu un vârf elementele tehnice se succed în mod logic ca verigile unui lanţ. Interul se demarcă lateral într-un spaţiu rămas liber prin retragerea adversarilor spre propriul teren. Driblingul. 47 .

jocul continuă cu circulaţia mingii care are ca scop dezorganizare apărării adverse şi odihna propriilor jucători.• Aruncarea la poartă. jucătorii trebuie să manifeste clarviziune.4. 13. să-şi subordoneze acţiunile personale interesului colectiv. poate da semnalul de trecere la jocul într-un anumit sistem de atac.2. ceea ce constituie faza a IV-a a atacului. FAZA A III-A A ATACULUI .3. însuşirea sistemelor de joc în atac. deosebim mai multe faze de desfăşurare. în această fază a atacului. drumul parcurs de minge este cunoscut dinainte de jucători. jucătorii se orientează după situaţia concretă din teren.ORGANIZAREA Ajungând cu mingea în apropierea zonei de finalizare. În faza a IV-a a atacului.2. 48 . pe lângă cunoştinţele teoretice de tactică colectivă. Prinderea mingii. 13. Printr-un atac colectiv. apărătorii adverşi marchează vârfurile de contraatac prin marcajul de intercepţie. • faza de construire a acţiunii de finalizare. în atacarea diferitelor sisteme de apărare nimic nu poate fi lăsat la voia întâmplării. FAZA A II-A A ATACULUI . Principalele mijloace tehnico-tactice de realizare a fazei a III-a sunt circulaţiile de minge in sistemul cu un pivot şi în sistemul cu doi pivoţi. răbdare. în al doilea caz. fapt ce împiedică portarul sau intermediarul să paseze mingea în adâncime unuia dintre vârfurile de contraatac. După ce toţi jucătorii din atac au ajuns la posturile lor. purtat în cea mai mare viteză de jucătorii liniei de 9 metri. fie din cauza unor greşeli de apărare. Primele 5 verigi sunt la fel. 13.JOCUL IN SISTEM După ce conducătorul de joc apreciază că atacul s-a organizat in bune condiţii. ea are ca scop asigurarea mingii şi aşezarea jucătorilor pe posturile lor în atac. De regulă. Pentru ca echipa să poată rămâne în posesia mingii el trece la a III-a fază a atacului numită organizarea. va da jucătorilor posibilitatea să găsească soluţii de rezolvare pentru diferitele situaţii care se creează în atacul în sistem. spirit de sacrificiu. astfel încât mingea să poată circula prin toate "staţiile" formate din jucătorii plasaţi pe posturile lor. care urmăresc vârfurile de contraatac. fie datorită raportului supranumeric creat. în această fază. atacantul cu mingea constată că apărarea adversă s-a repliat şi contraatacul susţinut nu mai are şanse de reuşită. Reangajarea celuilalt vârf (în cazul încrucişării celor două vârfuri). în primul caz. în diferitele lor forme de aplicare. spirit de anticipaţie. echipa în atac se străduieşte ca. • contraatac susţinut finalizat prin aruncări în urma unor angajări ale jucătorilor de semicerc. La contraatacul cu două vârfuri apar câteva verigi în plus. prin folosirea mijloacelor tacticii individuale şi a celei colective.2. deci în atacul într-un anumit sistem. după care urmează: • Pasarea mingii oblic înainte către celălalt vârf. în handbalul actual se caută ca faza de organizare a atacului să fie cât mai scurtă sau chiar să dispară din desfăşurarea atacului. săşi creeze o situaţie bună de finalizare. Mijloacele tehnico-tactice de realizare a fazei a III-a. care se demarcă la timp. contraatacul susţinut poate fi astfel sistematizat: • contraatac susţinut finalizat prin aruncări de la distanţă efectuate de jucătorii liniei de 9 metri. în funcţie de modul cum se realizează finalizarea. FAZA AIV-A A ATACULUI . Faza de organizare nu are nimic spectaculos sau deosebit. că jucătorii şi-au ocupat posturile. se poate ajunge la o situaţie favorabilă înscrierii unui gol.CONTRAATACUL SUSŢINUT În instruirea jucătorilor trebuie acordată o marc importanţă fazei a II-a a atacului.2. După faza a III-a a atacului se trece la atacul într-un anumit sistem. Numai studiul tacticii colective. şi anume: • faza de pregătire a atacului. Acestea pot fi întâmplătoare sau premeditate.

blocajele • plecarea din blocaj. • pasarea mingii în pătrundere succesivă. Mijloace tehnico-tactice de realizare a atacului în sistem: • poziţia fundamentală pentru jocul de atac. acţiuni tactice de bază în atac. circulaţie de minge şi de jucători în atac. dar echipa respectivă rămâne în poziţia mingii. Este necesar ca în instruirea atacanţilor să se urmărească şi însuşirea unor procedee tehnice de finalizare specifice unor posturi învecinate. • acţiuni tactice de atac în momente fixe de joc. fentele . La faza de construire a acţiunii de finalizare contribuie mijloacele tactice colective.• faza de finalizare. VERIFICAŢI-VĂ CUNOŞTINŢELE • • • • • • • Care sunt principiile tactice în jocul de atac? Care sunt fazele atacului? Care sunt formele contraatacului? Care sunt mijloacele tehnico-tactice de realizare a contraatacului? Care sunt variantele contraatacului susţinut? Care sunt mijloacele tehnico-tactice de realizare a fazei a III-a a atacului? Care sunt mijloacele tehnico-tactice de realizare a atacului în sistem? 49 . • aruncările la poartă de la distanţă. • pasă peste semicerc. conferă siguranţă jocului în atac. atunci jocul se reia prin faza a IlI-a de organizare. • pasă de angajare a jucătorilor de semicerc. prin care jucătorul se străduieşte să ajungă într-o poziţie favorabilă de aruncare la poartă şi să înscrie. •paşii pivotului. demarcajul. atunci când finalizarea nu reuşeşte. Faza de finalizare reprezintă ultima acţiune a atacului în sistem şi se compune dintr-o acţiune individuală mai simplă sau mai complicată. Această alternare a fazelor de atac. • ţinerea mingii cu două mâini şi cu o mână.mişcările înşelătoare. • aruncările la poartă la semicerc. Dacă o încercare de creare a fazei de finalizare nu reuşeşte din diferite motive. Faza de pregătire a atacului se realizează prin circulaţia activă de minge şi de jucători. încrucişările. • prinderea mingii cu două mâini. paravanul.

• blocajul şi plecarea din blocaj. cum ar fi la finalizarea fazei a II-a a atacului. care trebuie să fie cunoscute de toţi jucătorii şi exersate până la automatizare. Încrucişarea simplă se realizează între doi jucători în care jucătorul cu mingea pătrunde prin faţa celui fără minge şi apoi o pasează celuilalt cu scopul de a dezechilibra apărătorul. 50 . • circulaţii de minge şi de jucători în atac. Paravanul poate fi făcut la momentele fixe dejoc în cazul aruncărilor libere de la 9 metri. duc la înscrierea unor goluri de la distanţă prin aruncări surprinzătoare.CURSUL IX 13. Sunt noţiuni elementare în handbalul actual. Încrucişarea dublă se realizează între trei jucători. Paravanul s-a format ca acţiune tactică dejoc din nevoia de a proteja jucătorii care execută aruncări libere de la 9 metri. • demarcajul. de obicei între jucătorii din zona centrală şi constă într-o succesiune de două încrucişări simple între cei trei jucători. in timpul circulaţiei intense a jucătorilor de semicerc. de la distanţă peste apărători. ACŢIUNI TACTICE DE BAZĂ Acţiunile tactice de bază sunt acţiuni ofensive executate de 2-3 jucători cu scopul să elibereze sau să creeze unui jucător posibilitate cât mai favorabilă de aruncare sau angajare. precum şi în timpul fazelor curgătoare dejoc. Uneori. Încrucişarea Încrucişarea reprezintă acţiunea tactică de bază ce constă în întretăierea traseelor a doi sau trei jucători pentru ca unul dintre ei să finalizeze dintr-o poziţie cât mai favorabilă. Dintre acţiunile tactice de bază amintim • angajările (pase spre un coechipier demarcat). Paravanul şi blocajul sunt acţiuni tactice diferite. se pot constitui paravane ocazionale care. Aceasta poate fi simplă sau dublă. care au scopuri şi modalităţi de execuţie independente. aşa cum se petrec lucrurile cu acţiunile de blocaj ale apărătorului. TACTICA ÎN JOCUL DE ATAC (2) ACŢIUNI TACTICE DE BAZĂ FORME DE JOC ÎN ATAC SISTEME DE JOC ÎN ATAC ATACUL ÎMPOTRIVA DIFERITELOR SISTEME DE APĂRARE 13. • paravanul. folosite prompt. Calea metodică cea mai bună este repetarea până la cunoaşterea fiecărei acţiuni în toate poziţiile de joc şi apoi improvizarea pe baza acestora în joc bilateral. • încrucişarea. Paravanul Paravanul este o acţiune tactică de atac prin care se urmăreşte favorizarea aruncărilor la poartă din săritură.3. • acţiuni tactice de atac în momente fixe dejoc. Paravanul nu se utilizează pentru a favoriza demarcajul unui coechipier.

blocaj exterior. întrerupând o circulaţie. în mod conştient. pe fondul unei pregătiri tehnico-tactice complexe. fiecare jucător este dator să modifice circulaţia în funcţie de situaţia concretă de pe teren. aruncarea de la margine. Circulaţiile de jucători în atac. care nu pot fi despărţite şi de o anumită circulaţie a mingii determină deplasarea apărătorilor pe distanţe mari. Practica ne arată că echipele de valoare sunt capabile să aplice alternativ cele două forme de atac. Circulaţia de minge şi de jucători trebuie exersată foarte mult la antrenamente. Blocajul are o mare importanţă deoarece un apărător agresiv poate domina atacantul. • atacul în circulaţie. sistemele de joc pot fi aplicate în două forme: • atacul poziţional. blocaj cu doi jucători. Circulaţiile de mingi îi pun pe apărători în mişcare. Ambele forme de atac sunt indispensabile pentru o echipă de handbal care îşi propune să obţină rezultate deosebite. Fiecare sportiv răspunde în faţa antrenorului şi a echipei de felul cum acţionează. pe baza gândirii tactice creatoare. aruncarea de începere • • • • • • Circulaţii de minge şi de jucători în atac Pentru a înfrânge rezistenţa apărătorilor echipei adverse care se opun în mod organizat acţionând individual şi colectiv pentru evitarea golului. Atacanţii nu trebuie să rămână tributari unei circulaţii ordonate sau începute de conducătorul de joc ci. efectuând în acelaşi timp numeroase preluări şi predări. a capacităţii de analiză şi anticipaţie. Prin această acţiune. FORME DE JOC ÎN ATAC În cadrul fazei a I V-a a atacului. colaborarea dintre cei doi apărători poate manifesta carenţe care trebuie fructificate de cei doi atacanţi. ceea ce facilitează apariţia unor greşeli de apărare. Numai după o bună pregătire a atacului prin circulaţii de minge şi de jucători se creează condiţiile propice folosirii unor acţiuni tactice de finalizare. 13. impunându-le un efort susţinut pentru a se plasa corect faţă de minge şi faţă de posesorul acesteia. sau schimburi de oameni în apărare. aruncarea de la 7 metri.Blocajul şi plecarea din blocaj Blocajul şi plecarea din blocaj erau tratate înainte diferenţiat dar aceste două acţiuni sunt dependente una de cealaltă pentru a reuşi să-şi atingă scopul. 51 . • • • • • Clasificarea blocajelor se poate face astfel: blocaj efectuat de pivot unuia dintre jucătorii de 9m. cu justificare tactică. Acţiuni tactice de atac în momente fixe de joc Principalele acţiuni tactice în momentele fixe dejoc sunt: aruncarea de la 9 metri. de a rezolva situaţia tactică dată. blocaj pentru formarea unui culoar de pătrundere sau de aruncare la poartă. ceea ce poate determina comiterea unei greşeli de apărare sau intervenţia întârziată a unui apărător. mingea de arbitru. Pe un astfel de fond de pregătire a atacului pot fi utilizate cu succes toate mijloacele tacticii individuale şi colective.4. blocaj -plecare din blocaj. jucătorii echipei în atac utilizează circulaţii de minge şi circulaţii de jucători spre a-i determina pe apărători să se deplaseze în teren. Jocul competiţional solicită din partea atacanţilor capacitatea de a se orienta rapid în joc şi. aruncarea de la colţ.

Atacul poziţional alternat judicios cu atacul în circulaţie. Cea mai des întâlnită este circulaţia jucătorilor de semicerc combinată cu pătrunderile succesive ale jucătorilor liniei de 9 metri. pasându-şi mingea cu circulaţiile de minge cunoscute. de cunoştinţe tactice multilaterale. Privită în ansamblu. Se recomandă alternarea judicioasă a celor două forme de atac în faza a IV-a a atacului. lent. Atacul poziţional Această formă de atac se utilizează tactic în următoarele situaţii: • atunci când apărarea a avut timp să se organizeze şi nu poate fi depăşită prin acţiuni tactice individuale sau colective. Atacul poziţional alternat judicios cu atacul în circulaţie. lent. lipsit de vigoare şi de dinamism. în această formă de atac aşezarea jucătorilor în teren. fără intenţia de a provoca prea repede o situaţie de pătrundere sau de aruncare la poartă. • când echipa care atacă urmăreşte să câştige timp. 52 . Prin jocul poziţional se urmăreşte crearea unor faze de gol pentru fiecare jucător din dreptul zonei postului în care joacă. îşi păstrează eficienţa în permanenţă. lipsit de vigoare şi de dinamism. înapoi. Atacul poziţional nu trebuie înţeles ca un joc static. pe fondul folosirii mijloacelor tacticii colective. activitatea atacanţilor se rezuma la mişcări înşelătoare. sau prin trasee întâmplătoare. Efortul atacanţilor într-o astfel de circulaţie a mingii este mult mai mic decât al apărătorilor. o bună pregătire fizică. Prin circulaţia rapidă a mingii ca şi prin fentele de pătrundere făcute de către unii atacanţi nu trebuie să se lase timp de odihnă apărătorilor.atacul în circulaţie -se realizează prin circulaţia continuă. după însuşirea elementelor. Pentru realizarea atacului poziţional este absolut necesar ca posturile echipei să fie ocupate de jucători cu calităţi corespunzătoare. Prin circulaţia intensă a jucătorilor de semicerc. în funcţie de nevoile de demarcaj. Forma poziţională de atac presupune ca interii şi conducătorul de joc să fie buni aruncători la poartă de la distanţă. Forma poziţională de atac presupune ca interii şi conducătorul de joc să fie buni aruncători la poartă de la distanţă. • echipa care atacă este nevoită să facă economie de energie deoarece are în faţă o apărare agresivă şi bine organizată. jucătorii trebuie să beneficieze de o tehnică bună. în ceea ce priveşte circulaţia jucătorilor trebuie să precizăm că poate angrena întreaga echipă în atac sau numai o parte din componenţii acesteia. fiind cea care conduce pe tabela de marcaj. fundamentale de tehnică în atac. anterior determinate. înainte. Atacul poziţional nu trebuie înţeles ca un joc static. cu viteză. • jucătorii echipei în atac sunt puţin pregătiţi tactic şi nu pot folosi atacul în circulaţie. În prima parte a atacului poziţional jucătorii se deplasează pe posturile lor. de pasare şi de deplasare în zona de teren rezervată postului ocupat în echipă.Nu se poate spune că o formă de atac este mai bună decât cealaltă. foarte precisă este determinată de sistemul de atac întrebuinţat în echipă. lateral. Pentru a putea aplica cu succes atacul în circulaţie. fundamentale de tehnică în atac. Această formă de atac se învaţă de la primele lecţii de handbal. Dificultăţile apărătorilor sporesc odată cu angajarea în circulaţie şi a jucătorilor liniei de 9 metri. îşi păstrează eficienţa în permanenţă. Această formă de atac se învaţă de la primele lecţii de handbal. cu multă vigoare a atacanţilor pe trasee cunoscute. pe fondul folosirii mijloacelor tacticii colective. după însuşirea elementelor. apărătorii adverşi sunt obligaţi să rămână la semicerc şi împiedicaţi să atace jucătorii de la 9 metri. Atacul în circulaţie Cea de-a doua formă de aplicare a sistemelor de joc în atac .

În cadrul sistemului cu doi pivoţi există două variante de formarea echipei: • două extreme specializate acţionează pe colţurile terenului. O a doua linie de atac este aşezată şi acţionează la o distanţă cuprinsă aproximativ între 10 şi 16 metri depărtare de poartă. Pivoţii işi schimbă din când în când locurile între ei. Sistemul de atac cu doi pivoţi Indiferent de modul de aşezare al celorlalţi jucători. Sistemele de joc în atac pot fi recunoscute după numărul jucătorilor care acţionează în apropierea semicercului de 6 metri şi a celor care joacă în afară. premeditat. Doar în atacul poziţional se poate recunoaşte uşor sistemul dejoc al echipei. se îndreaptă din nou spre colţul terenului pentru o nouă acţiune. Sistemul de atac cu un pivot permite aplicarea formei de atac în circulaţie. Extremele se deplasează în permanenţă în întâmpinarea mingii demarcându-se dinspre colţul terenului spre linia de centru apoi. pentru a se mări în felul acesta forţa de aruncare la poartă de la distanţă. Practica arată că numărul jucătorilor care formează cele două linii se schimbă în funcţie de sistemul de atac folosit. Atacul în circulaţie. Posturile de extremă dreapta şi inter drept sunt ocupate de obicei de jucători stângaci. funcţionalitatea sistemului se schimbă 53 . Este necesară pregătirea multilaterală din punct de vedere tehnico-tactic a jucătorilor dar aceasta trebuie să constituie baza unei pregătiri cât mai specializate la toţi factorii. în afară de sistemul om la om.5. a doua linie de atac este alcătuită din cei doi interi şi centru.Acţiunile colective sunt utilizate în mod conştient. Sistemul de atac cu un pivot Aşezarea jucătorilor pe teren este determinată de sistemul de atac folosit de echipă. cu scopul de a determina apărarea să greşească. de fiecare parte a apărării. Această specializare pe posturi este necesară pentru obţinerea unui randament maxim din partea tuturor jucătorilor. caută să fixeze lângă el unul sau mai mulţi apărători. în funcţie de cerinţele postului. în cadrul căruia se formează linii şi cupluri de jucători. mult mai obositor decât cel poziţional. Extremele îşi ocupă locurile pe colţurile terenului. prin jocul său poziţional. 13. cu perseverenţă. Este necesar să reţinem că. principiile şi regulile tactice de bază rămân valabile. uşurând astfel jocul celor din linia de 9 metri. Acest sistem de atac este eficient împotriva oricărui sistem de apărare. ca în figura de mai jos. pivoţii se plasează între apărătorii laterali şi intermediari. În prima linie de atac intră cele două extreme şi pivotul. ca la atacul cu un pivot. În ambele situaţii. pe baza unor reguli tactice precise se învaţă concomitent cu atacul poziţional. Atacul în circulaţie liberă în teren. diminuează considerabil forţele fizice ale adversarului şi creează situaţii favorabile de aruncare la poartă. în funcţie de circulaţia mingii. O primă linie este formată din jucătorii care acţionează pe semicercul de la 6 m. după pasarea mingii. • extremele sunt înlocuite cu jucători din linia de 9 metri. ameninţând poarta şi urmărind crearea unei situaţii favorabile de aruncare la poartă. SISTEME DE JOC ÎN ATAC Sistemele de joc în atac se diferenţiază prin aşezarea jucătorilor în teren. Pivotul. Aacanţii sunt aşezaţi pe două linii de atac. conducătorul de joc este unul dintre cei doi interi. în atacul poziţional pivotul se deplasează între apărătorul lateral şi cel intermediar. deşi aşezarea jucătorilor în sistemul cu doi pivoţi este aceeaşi. Interii şi centrul acţionează în pătrundere succesivă. Indiferent de sistemul dejoc folosit în echipă.

în faţa conducătorului de joc. folosindu-se următoarele acţiuni tactice: • circulaţia intensă a jucătorilor de semicerc pentru menţinerea retrasă a apărătorilor intermediari. cu unul său doi pivoţi. apărătorii fiind nevoiţi să preia şi să predea atacanţii de nenumărate ori. prin pătrunderi succesive. înţelegerea atacului împotriva diferitelor sisteme de apărare este uşurată de cunoaşterea mecanismului de funcţionare a acestora. • interii se plasează şi acţionează pe direcţia apărătorului pivotului. iar extremele pe marginile terenului pentru a menţine un front larg de atac. aceştia se plasează la nivelul penultimului apărător din fiecare parte a apărării adică în zona dintre apărătorul lateral şi cel intermediar. se foloseşte cu succes sistemul de atac poziţional cu doi pivoţi sau atacul în circulaţie în sistemul cu un pivot. 54 . jocul se reia prin faza de organizare a atacului. Atacul împotriva sistemului de apărare în zonă 6+0 Împotriva acestui sistem de apărare. de asemenea. a căror exploatare chibzuită poate fi cheia reuşitei pentru atacanţi. În acest caz se începe cu o circulaţie intensă a jucătorilor şi a mingii.6. • interul aruncă la poartă de la distanţă prin zona pivotului şi numai atunci când apărătorul acestuia nu-1 poate ataca la timp. mai ales de către interi.după componenţa echipei. • pivoţii nu se angajează în mod forţat pentru că sunt bine marcaţi şi acţionează pe spaţii restrânse. ceea ce îi determină apariţia situaţiilor de superioritate numerică. care acoperă o mare suprafaţă a semicercului. existând pericolului interceptării mingii de către adversar. 13. atunci când s-a creat un raport supranumeric favorabil atacanţilor. vulnerabile. • pivotul este angajat numai în situaţia în care apărătorul direct îl părăseşte pentru a ataca aruncătorul la poartă de la distanţă. 7 . Interii acţionează în dreptul pivoţilor. • combinaţii tactice de bază în atac la momentul oportun. • ameninţarea permanentă a porţii. Sistemul de apărare 5+1 poate fi atacat. Pentru atacarea apărării 6:0 jucătorii trebuie să cunoască şi să respecte cu stricteţe următoarele reguli tactice: • apărarea 6:0 poate fi depăşită de către aruncătorii la poartă de la distanţă. Indiferent de sistemul de atac folosit împotriva apărării pe zonă. în felul acesta cei doi apărători centrali devin inutili. Atacul împotriva sistemului de apărare 5+1 Datorită prezenţei apărătorului nr. Împotriva apărării 6:0 se poate folosi şi sistemul de atac cu un pivot. în sistemul de atac cu doi pivoţi. schimbarea mingii de pe o parte pe alta a terenului trebuie să se facă cu mare atenţie. dacă încercarea de finalizare a atacului nu a dus la nici un rezultat. ATACUL ÎMPOTRIVADIFERITELOR SISTEME DE APĂRARE Fiecare sistem de apărare prezintă părţi invulnerabile la un atac desfăşurat întâmplător şi anumite părţi slabe. cu jucători de semicerc sau cu jucători de 9 metri plasaţi pe posturile de extreme. • faza decisivă este rapidă şi se execută numai după o lungă perioadă de pasare a mingii. cărora li se subordonează jocul întregii echipe.

În cazul în care apărătorii intermediari rămân avansaţi este rândul pivoţilor să se demarce pentru a putea fi angajaţi. Dacă prin aceste manevre tactice apărătorii au fost nevoiţi să-şi schimbe sistemul de joc în apărare. prin care cei doi apărători intermediari sunt obligaţi să se retragă pe semicerc. în cazul în care se atacă cu un singur pivot. Jocul extremelor trebuie să fie larg. Problema de bază în atacarea acestui sistem o reprezintă folosirea unor acţiuni tactice ale atacanţilor. • acţiuni tactice colective. acestea jucând la întâmplare în atac. VERIFICAŢI-VĂ CUNOŞTINŢELE • • • • • • Care sunt acţiunile tactice de bază? Care sunt formele de joc folosite în atacul poziţional? Care sunt sistemele de joc în atac? Care sunt regulile tactice ce trebuie respectate de jucători în atacarea sistemului de apărare 6:0? Care sunt regulile tactice ce trebuie respectate de jucători în atacarea sistemului de apărare 5+1? Care sunt regulile tactice ce trebuie respectate de jucători în atacarea sistemului de apărare 3+2+1? 55 .• aruncări la poartă din săritură sau printre apărători. fie prin introducerea la semicerc a celui deal doilea pivot. Acest lucru se poate obţine fie prin circulaţia rapidă a jucătorilor de semicerc. atacanţii trebuie să acţioneze în consecinţă şi să folosească cele mai indicate mijloace tactice de atac pentru noua situaţie. Atacul împotriva sistemului de apărare 3+2+1 Apariţia sistemului de apărare 3+2+1 a surprins majoritatea echipelor. executate pe fondul unei circulaţii intense a jucătorilor pe semicerc. bizuindu-se mai mult pe improvizaţie decât pe acţiuni pregătite temeinic. pentru a desface sistemul defensiv advers.

a atins un nivel foarte ridicat. Este recunoscut faptul că o apărare care funcţionează bine are o puternică influenţă psihologică asupra jocului. dacă se pierde mingea. Aplicarea unei tactici colective presupune pe lângă o bună pregătire individuală.CURSUL X 14. cei doi jucători retraşi pot ajunge la propriul semicerc înaintea adversarilor. 14. antrenate pentru mişcări de pornire. Tactica colectivă în apărare Tactica colectivă în apărare constă în regulile şi principiile după care se desfăşoară acţiunile de colaborare dintre doi sau mai mulţi apărători. Apărătorul trebuie să posede calităţi deosebite ca: • viteză şi rezistenţă pentru a interveni prompt la toate acţiunile ofensive. după care apărătorul acţionează cu scopul opririi acţiunilor atacantului prin mijloace regulamentare. apărarea fiind neglijată cu toate că ca cântăreşte mult mai greu în economia jocului fiind mult mai uşor să distrugi decât să construeşti în atac. o omogenizare a apărătorilor prin cunoaşterea perfectă a posibilităţilor fiecăruia de către ceilalţi jucători. Replierea în timp util Asupra acestui principiu se va reveni la descrierea fazei a II-a a apărării. prin dezvoltarea lui permanentă. Presupunând că atacanţii adverşi încearcă o acţiune de finalizare pe aripa stângă.1. în acest fel. viteză în execuţie şi o dexteritate excelentă în mânuirea mingii. TACTICA ÎN JOCUL DE APĂRARE Handbalul modern. urmărind evoluţia fazei de joc. TACTICA ÎN JOCUL DE APĂRARE PRINCIPIILE TACTICE ÎN JOCUL DE APĂRARE FAZELE APĂRĂRII 14. principiile jocului în apărare îşi au importanţa lor în rezolvarea logică a diferitelor situaţii. Aplicarea echilibrului defensiv revine pe rând tuturor jucătorilor din linia de 9 metri şi extremelor. cu procedee noi de finalizare. Asigurarea echilibrului defensiv Acest principiu impune jucătorilor să ia din timp măsuri de prevedere pentru a nu fi surprinşi descoperiţi în cazul pierderii mingii în atac. atunci interul drept şi extrema dreaptă se retrag spre propria poartă. în vederea opririi acţiunilor de atac ale adversarilor. • forţă fizică generală dar mai ales la membrele inferioare. • stăpânirea procedeelor specifice în apărare. viteză de reacţie şi de execuţie Tactica individuală în apărare Tactica individuală în apărare cuprinde totalitatea principiilor şi procedeelor specifice jocului de apărare. schimbări de direcţie şi opriri. PRINCIPII TACTICE ÎN JOCUL DE APĂRARE Mai puţin numeroase ca la jocul în atac. Repartizarea adversarilor 56 . Multe din schimbările în regulament şi în joc au fost aduse în cazul atacului.

ZONA TEMPORARA Jucătorii nu se pot replia întotdeauna în formaţie completă sau nu pot reveni pe posturile proprii din dispozitivul de apărare. la intercepţie) • Atacarea posesorului mingii • Scoaterea mingii din dribling (din spate.Acest principiu este valabil în toate fazele apărării. pentru a acoperi zonele cele mai vulnerabile. • faza a II-a .2.REPLIEREA Replierea începe în momentul în care jucătorii echipei aflată în atac au pirdut mingea. 14.organizarea.2. primii jucători repliaţi în apărare se aşează în zona centrală a apărării. în situaţia în care mingea a fost pierdută datorită aruncărilor la poartă nereuşite şi se constată că repunerea acesteia în joc de către portar durează un timp oarecare. trebuie imediat întâmpinat şi oprit să desfăşoare acţiuni de atac. din moment ce au trecut în apărare. Studierea handbalului pe faze de joc conduce la accelerarea procesului de creştere valorică a echipelor şi jucătorilor. şi în jocul apărării deosebim patru faze: • faza I . din faţă) • Intercepţia mingii 14. Atacarea permanentă a jucătorului aflat în posesia mingii Atacantul care ameninţă poarta. de o parte şi de alta a dispozitivului astfel format. Replierea se bazează pe două reguli importante care pot să asigure echilibru defensiv astfel: • jucătorii liniei de 9 m (interii şi centrul) se vor replia primii cu vârfurile de contraatac fiind cei mai apropiaţi de propria poartă.2. De aceea. 57 .2.zona temporară. FAZA I A APĂRĂRII . să-şi găsească adversarul pe care să-1 marcheze. Nu se recomandă străbaterea terenului pe diagonală în timpul replierii sau rămânerea unuia sau a mai multor jucători în terenul advers. FAZA A II-A A APĂRĂRII ." om la om". FAZELE APĂRĂRII Prin analogic cu fazele atacului. Replierea se face cu faţa spre propria poartă până la mijlocul terenului. 14. împiedicându-1 prin mijloace regulamentare să acţioneze în teren.replierea. jucătorii se repliază în apărare în cea mai mare viteză. urmărindu-se mişcările adversarului. • faza a III-a .1. lateral. • jucătorul care a finalizat va încerca să oprească prin mijloace regulamentare contraatacul advers încă din prima fază şi se va orienta spre intermediarul care urmează să declanşeze faza a II-a. Împărţirea jocului de apărare pe faze constituie o modalitate nouă de înţelegere a sarcinilor jucătorilor in toate acţiunile pe care le întreprind în disputa cu atacanţii adverşi. iar în continuare cu spatele. replierea în apărare se face cu o viteză adecvată situaţiei. iar jucătorii următori. Mijloace tehnico-tactice pentru realizarea replierii: • Oprirea lansării contraatacului • Retragerea spre poartă în alergare de viteză • Retragerea spre poartă în alergare cu spatele • Marcajul adversarului( la supraveghere. fiind necesar ca toţi jucătorii. Problemele tehnico-tactice diferă de la o fază la alta şi sunt condiţionate de sistemul de apărare utilizat. • faza a IV-a -jocul de apărare în sistem. din cauza crizei de timp provocată de viteza cu care adversarii au declanşat contraatacul. în cazul în care după pierderea mingii se constată că există condiţiile declanşării unui contraatac.

atunci când adversarul acţionează în atac poziţional. specifice fazei a IV-a a apărării. Organizarea apărării. FAZA A IV-A A APĂRĂRII .4.JOCUL DE APĂRARE ÎN SISTEM Apărarea împotriva sistemelor de atac. Celelalte momente oportune sunt cele în care se fac schimbări între jucătorii din teren şi cei de pe bancă. în momentul în care nu este posibilă o aruncare la poartă prin surprindere. apărarea se reorganizează.ORGANIZAREA În faza de organizare a apărării.Pentru ca jucătorii să poată acţiona eficient în cadrul zonei temporare este necesar să cunoască toate procedeele tehnice.2. în apărare.2. jucătorii aflaţi pe alte posturi sunt obligaţi să revină cât mai repede la poziţiile lor de bază. Randamentul sistemului de apărare este mai mare dacă jucătorii sunt dispuşi fiecare în poziţia în care se apără. implică utilizarea cunoştinţelor tehnico-tactice. 14. cu atenţie la o eventuală pasă lungă spre zona în care se face permutarea.3. a calităţilor fizice şi psihice ale tuturor jucătorilor şi. valorificarea acestora în cadrul unui sistem defensiv bine organizat. se face cu multă prudenţă şi numai între doi apărători învecinaţi. când unul dintre apărători a reuşit să stopeze atacul prin fault. sau. La întreruperea jocului de către arbitru. 14. Acest lucru se realizează în două feluri: • în timpul acţiunilor de apărare. Procedee tehnice cu ajutorul cărora se acţionează în această fază a apărării: • Poziţia fundamentala pentru jocul de apărare • Deplasarea în apărare • Atacarea adversarului cu corpul • Blocarea aruncărilor la poartă • Scoaterea mingii de la adversar VERIFICAŢI-VĂ CUNOŞTINŢELE • • • • Care sunt principiile tactice în jocul de apărare? Care sunt fazele apărării? Care sunt mijloacele tehnico-tactice de realizare a replierii? Care sunt procedeele tehnice cu care se acţionează în jocul de apărare în sistem? 58 . jocul trebuie să se desfăşoare fără greşeală cu sincronizarea perfectă a tuturor apărătorilor. Aceştia schimbă locurile numai atunci când mingea se află pe partea opusă zonei în care sunt. FAZA A III-A A APĂRĂRII . acţiunile tactice individuale şi colective. • la întreruperea jocului de către arbitru.

dar şi de plasamentul şi deplasarea în teren a adversarului direct şi a coechipierilor acestuia. TACTICA INDIVIDUALĂ ÎN FAZA AIV-A A APĂRĂRII Jocul de apărare în sistem pretinde din partea fiecărui apărător cunoştinţe tactice referitoare la modalităţile optime de folosire a diferitelor procedee tehnice specifice. Retragerea pe semicerc După ce a atacat adversarul cu mingea. în funcţie de modul cum se efectuează. pentru a-1 determina să paseze în lateral. apărătorul. Marcajul adversarului Este o acţiune tactică individuală prin care apărătorul supraveghează mişcările atacantului. cât şi atacarea adversarului cu mingea şi retragerea spre semicerc. Astfel. Închiderea pătrunderii Pătrunderea spre poartă a unui atacant poate fi oprită de către un jucător din zonă care se plasează pe direcţia de deplasare a adversarului. • strâns. fără sărituri. Mişcarea de translaţie se face în apropierea semicercului de 6 metri prin paşi adăugaţi laterali. marcajul adversarului poate fi: • la supraveghere. Aceasta se efectuează în funcţie de circulaţia mingii. prin colaborarea apărătorilor învecinaţi culoarului de pătrundere.CURSUL XI 14. Interceptarea mingii 59 . sau. în astfel de situaţii se recomandă ca finalizarea să fie făcută de un jucător aflat pe o poziţie laterală. • la intercepţie. prin paşi adăugaţi înapoi sau oblic înapoi. reintră în dispozitivul de apărare. sau oblic înainte. cu siguranţă şi convingere. Prin aceasta îl împiedică prin mijloace regulamentare să manevreze şi să se deplaseze cu mingea în teren şi să finalizeze. Atacarea adversarului care ameninţă poarta Sunt situaţii în care apărarea este surprinsă în inferioritate numerică. pentru a avea o cât mai bună stabilitate şi a evita depăşirea. Acestea trebuie aplicate de fiecare dată în mod conştient. TACTICA ÎN JOCUL DE APĂRARE (2) TACTICA INDIVIDUALĂ ÎN FAZA A IV-A A APĂRĂRII TACTICA COLECTIVĂ ÎN FAZA A IV-A A APĂRĂRII FORME ŞI SISTEME DE JOC ÎN APĂRARE TACTICA PORTARULUI 14. se atacă adversarul care deţine o poziţie centrală.3. Ieşirea la adversarul cu mingea Ieşirea apărătorului spre adversarul cu mingea se face cu paşi adăugaţi înainte. Mişcarea de translaţie a apărătorului Sistemelor de apărare pe zonă şi combinată le este specifică mişcarea de translaţie a apărătorului.

reguli şi mijloace tactice. Această repartizare poate suferi modificări. cu ajutorul cărora se valorifică potenţialul individual tehnico-tactic. fizic şi psihic al apărătorilor. apărătorul direct îl preia şi îl conduce spre direcţia coechipierului cel mai apropiat.adică interceptarea mingii . • în situaţii speciale. începând cu apărătorii laterali şi se continuă cu cei intermediari. în funcţie de sistemul de atac folosit de adversar.nu trebuie să fie confundată cu acţiunea tactică individuală de apărare mai sus amintită. intermediarii marchează interii. Astfel. precum şi în unele faze ale apărării pe zonă şi combinate. iar apărătorul central va marca pivotul. Preluarea-predarea adversarului În momentul în care un atacant a pasat mingea şi porneşte în circulaţie pe semicerc. 14. Patru apărători. apărătorii laterali marchează extremele. Zidul trebuie plasat în aşa fel încât să acopere colţul din partea braţului de aruncare al adversarului. tactica colectivă este extrem de bogată în principii. Preluarea. Aşezarea apărătorilor la aruncările de la 7metri Echipa în apărare trebuie să-şi ia toate măsurile de prevedere pentru a recupera mingea revenită în teren după executarea aruncărilor de la 7 metri. dând forţă sistemului de apărare întrebuinţat de echipă.Acţiunea premeditată sau întâmplătoare a apărătorului prin care acesta reuşeşte să prindă. Aşezarea apărătorilor la aruncările libere de la 9 metri Aruncările libere care se execută din apropierea semicercului de la 9 metri obligă apărătorii să constituie un zid de apărare a porţii. Repartizarea se face. TACTICA COLECTIVA IN FAZA AIV-A A APĂRĂRII În această fază. să respingă spre un coechipier. • om la om. pentru a putea recupera mingile respinse de portar sau din bară.5.4. unde îl va preda acestuia. predarea şi schimbul de oameni în apărare Atacantul intrat în circulaţie pe semicerc este preluat de jucătorul din zona de apărare. eventual. Acoperirea braţului de aruncare 14. centrali şi cu zburătorul. zburătorul va marca centrul. de regulă. Acţiunile tactice colective pentru realizarea fazei a IV-a a apărării sunt: Repartizarea adversarilor Pentru a înlătura plasarea defectuoasă în teren a apărătorilor trebuie realizată o instruire tactică corespunzătoare cu privire la repartizarea adversarilor şi la stabilirea exactă a responsabilităţilor pentru fiecare j ucător în parte. Schimbul de oameni în apărare se face de către apărătorii care marchează simultan doi atacanţi aflaţi în acelaşi timp în circulaţie. FORME ŞI SISTEME DE JOC ÎN APĂRARE În handbalul modem se întâlnesc mai multe forme de acţionare în apărare: • în zonă. 60 . în vârfuri de contraatac. stau în apropierea semicercului de la 9 metri. Doi jucători se plasează spre centrul terenului pentru a se transforma. • combinată. după care se orientează portarul Zidul este format din 2-3 apărători înalţi care se interpun între aruncător şi propria poartă. Alunecarea Această acţiune tactică colectivă de apărare este făcută cu scopul evitării blocajelor şi se aplică mai ales în apărarea om la om. condus şi predat coechipierului din zona învecinată. sau să culeagă o minge pasată ori jucată de atacanţi .

sunt cei doi apărători intermediari (3 şi 5). Sistemul de apărare în zonă (4+2) În cadrul sistemului de apărare pe zonă 4+2. La sistemul de apărare 4 + 2. împotriva atacanţilor aflaţi în posesia mingii care intră în spaţiul propriu de apărare. Pentru închiderea pătrunderilor. se va ieşi în funcţie de periculozitatea aruncării. apărătorul central avansat (7). se execută în faţa semicercului de către toţi apărătorii. în etapa actuală de evoluţie a jocului se folosesc toate cele trei forme. Caracteristice pentru apărarea în zonă sunt: • mişcarea de translaţie. cu excepţia apărătorului central. Sarcina zburătorilor este de a împiedica atacanţii să arunce la poartă de la distanţă sau să pătrundă prin zona centrală a terenului. iar în faţa apărătorului central. doi laterali (2 şi6) şi unul central (4). care avându-l în faţă pe zburător. în mişcarea lor de translaţie. cinci jucători sunt plasaţi pe semicercul de 6 m şi anume: 2 apărători laterali. doi centrali şi doi zburători. • ieşirea la adversarul cu mingea. care nu este constant. în care îşi marchează adversarul. Sistemul de apărare în zonă (5+1) În cadrul acestui sistem de apărare. pe semicercul de 9 m se află zburătorul. ei nu trebuie să depăşească zona interilor adverşi. împiedicându-1 să pătrundă sau să arunce la poartă. într-o singură linie. Alegerea formei de apărare este determinată de particularităţile formaţiei adverse şi de gradul de pregătire şi de nivelul de cunoştinţe caracteristic jucătorilor proprii. Predarea şi preluarea adversarului se face prin faţa apărătorilor. în intervalul dintre apărătorii laterali şi apărătorul central. în apropierea căruia acţionează. 2 intermediari. El se mută de partea mingii pentru a crea un centru de greutate în locurile periculoase. Zburătorul prin plasamentul său. Sistemul de apărare în zonă (3+2+1) În cadrul acestui sistem de apărare jucătorii sunt plasaţi în trei planuri: la semicercul de 6 m se află trei apărători. la intervale de 2-3 m depărtare unul de altul. cei doi zburători se dublează reciproc. Prin această aşezare se urmăreşte acoperirea unei porţiuni cât mai mari din lungimea semicercului. unul central. dar sunt şi anumite situaţii în care conducerea este necesară şi în spaţiile mai îndepărtate. pe semicercul de la 9 m. Apărarea în zonă La apărarea pe zonă fiecare apărător răspunde de o anumită porţiune de teren. iar în faţa acestei linii de apărători. Când adversarul a trecut într-o alta zonă de acţionare îl preia alt apărător care răspunde în continuare de el. Fiecare formă prezintă avantaje şi dezavantaje. jucătorii se plasează pe semicercul de la 6 m sau puţin mai în faţă. Locul rămas liber în urma acestor ieşiri este acoperit prin mişcarea de translaţie a celor doi apărători învecinaţi. deosebim doi apărători laterali. iar 4 şi 5 se numesc apărători centrali. iar apărătorul alăturat va asigura spaţiul liber de pe semicerc. iar ceilalţi doi sunt avansaţi pe semicercul de 9 m. 61 . Este însoţită şi de ieşirea succesivă a apărătorilor în faţă cu scopul de a-1 ataca pe adversarul cu mingea când se găseşte într-o poziţie periculoasă pentru poartă. În cadrul apărării pe zonă întâlnim următoarele sisteme de joc: Sistemul de apărare în zonă (6+0) În cazul acestui sistem de apărare.Fiecare formă de apărare prezintă caracteristici specifice şi se desfăşoară după principii şi reguli tactice proprii. Fiecare apărător răspunde pentru un anumit spaţiu. patru jucători sunt plasaţi pe semicercul de 6 m. cu scopul aglomerării porţiunii de teren unde acţionează adversarii. Jucătorii în pătrundere vor fi preluaţi în propriul spaţiu de apărare. Apărătorii de pe semicerc respectă aceleaşi reguli şi principii ca la sistemul 6+0. să pătrundă la semicerc sau să angajeze pivotul. Mişcarea de translaţie. conduşi şi predaţi apărătorilor alăturaţi. determinată de locul şi direcţia de atac a adversarilor. Apărătorii 2 şi 7 se numesc apărători laterali. cei cu numerele 3 şi 6 se numesc apărători intermediari. la jumătatea distanţei dintre cele două semicercuri. împiedică adversarii să arunce la poartă din zona centrală. nu iese decât arareori.

După împărţirea adversarilor. Repartizarea adversarilor pentru a fi marcaţi se poate face nominal sau pe posturi. Marcajul adversarilor este foarte strâns atunci când aceştia sunt mai aproape de poartă şi ceva mai lejer când se retrag spre centrul terenului. unii apărători marchează ceva mai sever pe conducătorul de joc şi pe unul sau doi dintre cei mai buni adversari. Prin aplicarea marcajului strâns pe tot terenul sau a "presingului". înlesneşte acordarea ajutorului reciproc şi permite uneori intervenţia de ultim moment a unui apărător în calea unui atacant scăpat de sub marcajul apărătorului direct. apărarea este în avantaj. dar şi strâns. Apărătorul central avansat are rolul de a acoperi zona centrală pentru ca adversarii să nu arunce la poartă de la distanţă. să închidă pătrunderile interilor sau centrului şi să acorde ajutor apărătorilor intermediari. echipa în apărare obţine avantajul scoaterii din joc a celor mai buni atacanţi şi diminuarea forţei de joc în atac a echipei adverse. apărătorii intermediari sunt de obicei extremele. Sistemul de apărare om la om cu aglomerare Apărătorii nu se deplasează prea mult faţă de semicercul de la 9 metri pentru a nu se izola unii de alţii. Sistem ui de apărare om la om pe tot terenul Apărătorii sunt obligaţi să găsească repede adversarii.Apărătorii laterali sunt de obicei jucătorii care ocupă posturile de interi în atac. împărţirea oamenilor se face prin aceleaşi metode. mobilitate. teren este mai puţin obositor pentru apărători dar şi mai puţin eficient în ceea ce priveşte deposedarea adversarilor de minge. nu pot pasa mingea în voie. Se mai foloseşte împotriva unei echipe care au o linie de atac puternică. voinţă. Cei doi apărători intermediari au de făcut mişcări rapide. în unele situaţii ei se retrag pe semicerc şi preiau marcajul pivotului dacă acesta se găseşte în zona lor. locul sau zonă în care aceştia acţionează. Sistemul de apărare om la om în propria jumătate de. să-i marcheze strâns. 62 . Apărarea om la om Apărarea om la om este cel mai frecvent folosită în cazul superiorităţii numerice a apărării din necesitatea de dezorganiza tactica de atac obişnuită pentru adversar. Plasamentul ceva mai retras al apărătorilor face posibilă închiderea pătrunderilor. în vederea marcării interilor şi colaborării cu coechipierii învecinaţi. • în propria jumătate de teren. când se apropie de semicercul de la 9 metri. indiferent de partea de teren. fiecare apărător răspunde de un anumit atacant. adversarii sunt stânjeniţi în activitatea lor şi în mod deosebit în pasarea mingii şi în aruncarea la poartă. tot sistemul devine vulnerabil. Sistemul de apărare om la om in propria jumătate de teren Acest sistem de apărare om la om nu diferă prea mult de cel descris anterior. în schimb. trebuie să fie toţi în acelaşi timp în apropierea adversarilor şi să-i marcheze strâns. dacă atacanţii se găsesc tot timpul sub un marcaj sever şi. ca urmare. a alunecărilor şi a schimbului de oameni în apărare. Apărătorii nu au voie să cedeze lupta nici o clipă. Prin acest mod de acţionare. Pentru aplicarea cu succes a apărării om la om este necesară o bună cunoaştere a marcajului strâns. Dacă un singur apărător este neatent. Apărarea om la om poate fi folosită în următoarele sisteme: • pe tot terenul. Regula de bază a apărării om la om este aceea ca atenţia apărătorului să fie îndreptată spre adversarul repartizat. apărătorul central este ales din rândul pivoţilor. forţându-le să joace la o distanţă cât mai mare de poartă. în aplicarea sistemelor de apărare om la om. Ceilalţi adversari sunt marcaţi mai mult la supraveghere. etc. iar apărătorul central avansat trebuie să fie ales dintre jucătorii cu o bună pregătire fizică. • cu aglomerare. urmărindu-i pe tot terenul. folosind toate mijloacele permise de regulament. viteză de deplasare.

folosind sistemul de apărare pe zonă specific. în cazul în care este marcat conducătorul de joc. bazată pe reguli tactice stabilite prin îndelungi observaţii. Apărarea în superioritate numerică Atunci când echipa adversă are un om în minus. pe cele ale apărării pe zonă. Plasamentul portarului Poziţia mingii în teren. încercând să se afle mereu pe bisectoarca unghiului format de braţul de aruncare al adversarului care are mingea şi cele două bare verticale ale porţii.Apărarea combinată Caracteristic apărării combinate este faptul ca un jucător aplică principiile şi regulile apărării om la om. portarul se deplasează.5 m. Plasamentul se realizează prin mişcarea de translaţie cu ajutorul paşilor adăugaţi. TACTICA PORTARULUI Apărarea porţii reprezintă o activitate conştientă a portarului. unde acţionează ca jucător de siguranţă. se reduce din capacitatea combinată a echipei. 14. Acest sistem de joc este foarte eficient atunci când echipa adversă nu are încă un jucător la fel de bun care. intervenind în calea unui eventual adversar scăpat de sub marcajul apărătorului direct. sau. desigur. Portarii defensivi. se deplasează de la o bară la alta pe o linie imaginară dreaptă. caracterizaţi prin stilul ofensiv. analize şi procese de gândire. Apărătorii aflaţi în inferioritate numerică trebuie să se abţină să atace adversarii la o distanţă prea mare de semicerc si nu au voie să iasă la intercepţie. introdus în joc în acelaşi timp cu cel marcat om la om. rezultatul final. care sunt prudenţi. datorită unei eliminări dictate de arbitru. retraşi pe semicercul de la 6 metri. ceea ce are ca urmare diminuarea posibilităţilor de a crea faze clare de gol şi de a înscrie. se deplasează pe un arc de cerc care măsoară. în funcţie de locul în care se găseşte mingea. să preia sarcina acestuia de a marca goluri prin aruncări la poartă de la distanţă. Apărarea poate acţiona în mai multe feluri: • cinci apărători îi preiau pe cei cinci atacanţi adverşi si îi marchează om la om pe tot terenul. un avantaj pentru echipa în apărare. cu puţin în faţa porţii. pentru a suplini lipsa coechipierului lor din formaţie. în faţa porţii 1-l. Apărătorii acţionează pe baza regulilor descrise la sistemul de apărare pe zona 6: 0 dar mult mai mobil. Apărarea în situaţii speciale Există unele momente în joc când apărarea se găseşte în superioritate numerică faţă de adversar şi altele când situaţia se prezintă invers. în care zburătorul marchează pe cel mai periculos atacant. poziţia corpului aruncătorului şi plasamentul apărătorilor în teren determină plasamentul portarului. iar al şaselea apărător se plasează pe semicercul de la 6 metri. uneori. trebuie să se acţioneze cu atenţie pentru a nu se primi goluri. 63 . • se poate folosi şi sistemul de apărare combinată 5+1. Apărarea în inferioritate numerică Dacă arbitrul a eliminat din teren un jucător al echipei în apărare. ca poate juca normal. se va apropia de barele verticale pe măsură ce mingea se deplasează spre marginile terenului. în ambele cazuri.6. iar ceilalţi cinci. Prin marcajul strâns făcut celui mai periculos aruncător la poartă se reduce din eficacitatea acestuia. Bazat pe această regulă tactică portarul se va plasa în mijlocul porţii în situaţia în care adversarul se află pe centru. Ceilalţi. echipa în apărare trebuie să acţioneze foarte precis. ceea ce constituie. • dacă echipa în apărare conduce cu un număr mare de goluri. căci în astfel de momente ale jocului se decide. se recurge la folosirea unei apărări pe zonă cu cinci jucători într-o linie.

în momentul aruncării.Apărarea mingilor aruncate de la distanţă Portarul trebuie să anticipeze şi să observe traiectoria mingii în zbor. la fiecare antrenament. aruncarea de la 7 metri este un moment de mare solicitare psihică. care trebuie să încerce să blocheze aruncarea cu braţele. Apărarea aruncărilor de la 7 metri Pentru portar. fireşte. să se execute mai multe aruncări de la 7 metri de către jucători care folosesc procedee tehnice diferite. chiar dacă aruncarea este foarte puternică. reacţionează rapid şi reţine mingea. plasamentul portarului se modifică. în care el trebuie să facă dovada unui bun control psiho-motric şi de măiestrie tehnico-tactică. Pregătirea tactică a portarului Pregătirea tactică a portarului se realizează individual şi concomitent cu pregătirea tactică a echipei. forţându-1 pe adversar să arunce la colţul lung. Dacă adversarul aflat în zona centrală a semicercului este atacat de un apărător. nemarcat şi neatacat de nimeni. Dacă portarul nu vede mingea sau braţul de aruncare al adversarului. Portarul bine instruit ştie dinainte ce vor face apărătorii şi ce posibilităţi de aruncare îi rămân atacantului. portarul este obligat să iasă în întâmpinarea aruncătorului. dar şi fizică. în funcţie de această situaţie. în cazul în care apărătorul poate interveni pe partea braţului de aruncare al adversarului. să nu se deplaseze cu anticipaţie. pentru a putea reacţiona în orice direcţie. Apărarea mingilor aruncate din apropierea semicercului Cel mai greu se apără mingile aruncate de pe mijlocul semicercului de către un adversar scăpat liber. În handbalul modern nu i se admite portarului să neglijeze complet partea de poartă acoperită de apărători. portarul trebuie să se găsească într-o poziţie fundamentală stabilă. că fructificarea aruncărilor de la 7 metri sau apărarea lor pot influenţa considerabil bilanţul final al jocului. atunci portarul anticipează trimiterea mingii în colţul rămas liber şi intervine. Nici un portar nu are dreptul să considere că la aruncarea de la 7 metri nu mai este nimic de făcut. Având în vedere faptul că într-o partidă numărul aruncărilor de la 7 metri a crescut. Aruncările de la distanţă se apără şi cu ajutorul coechipierilor. 64 . deduce la timp direcţia din care poate veni mingea şi se deplasează corespunzător. în toate cazurile. Astfel. şi. Este indicat ca la aruncările de la 7 metri portarul să stea în faţa liniei de poartă la o distanţă de 2-4 metri. cu picioarele sau cu corpul. Alteori lasă intenţionat un colţ ceva mai liber pentru a-1 obliga pe atacant să arunce acolo. indiferent de condiţiile în care se aruncă la poartă. La eforturile de apărare a porţii. în cel mai scurt timp. portarul se plasează lângă bară. în diferite momente. de teren de unde se aruncă. indiferent de braţul de aruncare al atacantului sau de partea. dar mai cu seamă să se orienteze după braţul jucătorului. În astfel de situaţii. în colţul scurt. iar portarul rămâne responsabil în principal pentru colţul scurt. să încerce să respingă mingea cu braţele. apărătorul lateral acoperă colţul lung al porţii. portarul aflându-se în condiţii de oboseală fizică şi psihică. atunci el nu poate interveni în timp util pentru a opri marcarea golului. El trebuie să stea lângă bară. Răspunderea pentru apărarea porţii revine în întregime portarului. să-i micşoreze prin această deplasare tactică unghiul de aruncare şi bazat pe reflexele sale. Portarul va reacţiona numai după ce mingea a fost aruncată. pregătit fiind. La aruncările de pe extreme care se execută din unghiuri mai mici de 30 grade. în funcţie de plasamentul şi activitatea apărătorilor. să fie bine echilibrat. portarul este ajutat însă şi de apărătorul din partea respectivă. se recomandă ca.

economic. militari. Latura practică a pregătirii tactice se realizează în antrenamente de individualizare. în mod similar competiţia se foloseşte în toate domeniile vieţii sociale. VERIFICAŢI-VĂ CUNOŞTINŢELE • • • • Care sunt procedeele tehnice specifice tacticii individuale în apărare? Care sunt acţiunile tactice colective în faza a iv-a a apărării? Care sunt formele de joc în apărare? Care sunt sistemele de joc în apărare? CURSUL XII 15. SISTEMUL COMPETIŢIONAL INTERN Termenul de „competiţie" este derivat din noţiunea de „întrecere". care pot avea teme diferite. apoi pe cele cuprinse în eşalonul numit baza de masă a handbalului de performanţă. urmând eşalonul handbalului de performanţă (Liga Naţională. „luptă" iar după Kluge (1967) termenul este derivat din latinescul campus (câmp de bătălie). Ca sport de masă. întreprinderi. explicaţii şi analize.Pentru pregătirea teoretică a portarului se folosesc expuneri. comerţ. pe plan local. instituţii. facultăţi. diviziile A şi B). studenţi. 65 . avem organizate în ţară următoarele competiţii handbalistice. reuşita ideilor metodice care au stat la baza planificării procesului de antrenament. Competiţiile sportive sunt indispensabile procesului de instruire şi formare a sportivilor de mare performanţă. cultură. În handbalului nostru s-a format din timp un sistem competiţional piramidal. în eşalonul superior al bazei de masă al handbalului de performanţă activează echipele de juniori I ale cluburilor sportive şi liceelor cu profil sportiv. cluburi şi asociaţii sportive. precum şi în antrenamente colective. în şcoală. sport etc. muncitori. unităţi militare. În eşalonul inferior al bazei de masă a handbalului de performanţă sunt cuprinse echipele de juniori III şi II (masculin şi feminin) din şcoli. în şcoli. SISTEMUL COMPETIŢIONAL INTERN DISPOZIŢII GENERALE PRIVIND JOCURILE OFICIALE DREPTUL DE PARTICIPARE A SPORTIVILOR LA JOCURILE OFICIALE ECHIPAMENTUL ŞI ŢINUTA SPORTIVILOR BANCA DE REZERVE 15. CEHF şi Chalange Cup. care are la bază competiţiile de masă. stabilite prin calendarul sportiv intern al FRH: • • • Campionatul şcolilor generale şi al liceelor (masculin şi feminin) etapa judeţeană etapa interjudeţeană turneu final Concursul Republican al juniorilor III (masculin şi feminin). deoarece numai în concurs se pot verifica metodele şi mijloacele folosite în pregătire şi se aprecia în mod critic. Pentru toate aceste categorii de echipe se organizează anual competiţii pe plan local. la oraşe şi sate. iar în vârful piramidei handbalul de înaltă performanţă care cuprinde Echipa Naţională precum şi echipele participante în CCE. Jocurile din campionat reprezintă un moment important în activitatea jucătorilor şi antrenorilor. CC. judeţean şi naţional. se desfăşoară şi se organizează competiţii pentru elevi. vizionări de jocuri. Astfel. fiind practicat de către toate vârstele.

Prima clasată este declarată campioană naţională. Carnetele de legitimare ale sportivilor vor trebui vizate anual de către comisiile judeţene (1-30 decembrie). în funcţie de calendarul competiţional internaţional. tip FRH.2.formată din două serii a câte 12 echipe (masculin şi feminin) care joacă după sistemul tur-retur. aceasta in ca/ul pierderii carnetului de legitimare.1. Viza medicală. 15. în funcţie de numărul echipelor înscrise. iar FRH. Lipsa vizei medicale în cazul unei contestaţii duce la pierderea jocului cu 6-0. Câştigătoarea fiecărei seri promovează în Liga Naţională. Această viză se trece odată la şase luni. Viza anuală. Liga Naţională . după cum urmează: • tur • turnee de sală • retur Primele două echipe din fiecare serie se califică pentru turneul final. carnetele de legitimare.formată din patru scrii a 8 echipe (masculin şi feminin) care joacă după sistemul tur-retur.formată din 12 echipe (masculin şi feminin) care joacă după sistemul turturnee de sală . stabileşte sistemul de desfăşurare în vacanţele de iarnă şi primăvară. DREPTUL DE PARTICIPARE A SPORTIVILOR LA JOCURILE OFICIALE La fiecare joc oficial. pentru sportivii pe care îi înscriu în raportul de arbitraj. iar în cazul în care un jucător este găsit legitimat la două secţii va rămâne bun doar pentru prima secţie. în lipsa carnetului FRH. jucătorul va prezenta buletinul de identitate şi avizul medical recent. delegaţii echipelor participante sunt obligaţi să prezinte arbitrilor. Divizia A . Campionatul republican divizionar Care însumează un număr de 32de echipe. Un sportiv poate fi legitimat numai la o singură secţie de handbal afiliată la FRH. Divizia B tineret.Echipele sunt împărţite în serii geografice. iar ultimele două clasate retrogradează în divizia A. Campionatul Republican al juniorilor II (masculin şi feminin): • etapa preliminară • etapa semifinală • turneul final Campionatul Republican al juniorilor I (masculin şifeminin) • etapa judeţeană. Există situaţii când se acordă şi viza flotantă. • turneul final. • etapa interjudeţeană. Turneul final se organizează cu echipele câştigătoare a seriilor geografice. Pentru a putea lua parte la competiţii jucătorii trebuie să aparţină unei secţii afiliate la FRH şi să posede un carnet tip. 15. împărţite în patru serii geografice şi care îşi desfăşoară competiţia în trei tururi. începând cu 1 ianuarie a fiecărui an toţi sportivii vor trebui să posede viza anuală pentru a putea participa la jocurile oficiale. fără de 66 . Pentru a putea participa la jocurile oficiale. a distrugerii etc. Câştigătoarele fiecărei serii promovează în divizia A. viza medicală este obligatoriu a fi trecută în carnetul de legitimare.sistemul de desfăşurare al acestei competiţii suferă modificări de la un an la altul.retur. având viza anuală şi medicală la zi. Cupa României . DISPOZIŢII GENERALE PRIVIND JOCURILE OFICIALE Legitimarea sportivilor. indicând pentru fiecare jucător şi numărul pe care îl poartă pe tricou. în cazul lipsei vizei anuale echipa în cauză pierde jocul cu 6-0.

cât mai aproape de ea. 4 persoane oficiale: 1-2 antrenori. La jocurile oficiale de juniori. La jocurile oficiale ale juniorilor. calificare seniori şi divizia B tineret. pe lângă carnetul de tip FRH este obligatorie şi prezentarea buletinului. fiecare dintre aceste persoane oficiale trebuind să aibă carnetul FRH cu viza la zi. el fiind singurul în măsură să se adreseze juriului (secretar-cronometror) pentru anumite lămuriri. de culoare distinctă faţă de tricou. înălţime pe piept. 1 conducător. Portarii vor trebui să aibă şi să poarte tricouri de o culoare distinctă faţă de jucătorii ambelor echipe.4. de 10 cm. 15. Conform prevederilor regulamentare. aşezate în dreapta şi în stânga mesei oficiale. una dintre persoanele oficiale va fi notată cu litera „R" pe raportul de arbitraj ca reprezentant al echipei. şi acelaşi număr. 3. Sportivii vor trebui să aibă pe spate numere de la 1 la 20. ECHIPAMENTUL ŞI ŢINUTA SPORTIVILOR Echipele participante la jocurile oficiale sunt obligate a prezenta sportivii proprii echipaţi regulamentar şi uniform. Pe fiecare bancă au dreptul să ia loc maximum 11 persoane din fiecare echipă: 7 jucători de schimb echipaţi şi înscrişi în raport. BANCA DE REZERVĂ La fiecare joc oficial trebuie să existe două bănci pentru jucătorii de schimb. 15. se trece în raport şi anul naşterii. Fiecare echipă va avea trecut în raportul de arbitraj un căpitan care va purta pe braţul stâng o banderolă distinctă. iar după aceste operaţiuni jucătorul în cauză va semna în dreptul buletinului.care nu poate fi trecut în raportul de arbitraj. 1 medic. Numerele 1. VERIFICAŢI-VĂ CUNOŞTINŢELE • • • • • Care este structura sistemului competiţional intern? Care sunt dispoziţiile generale privind jocurile oficiale? Care sunt condiţiile obligatorii pentru ca un sportiv să poată participa la meci? Care este echipamentul şi ţinuta sportivilor? Cine ia loc şi în ce condiţii pe banca de rezerve? 67 . cu înălţimea de 20 cm. 12 şi 16 vor fi purtate de către portari.

enumerăm faptul că nu există posibilitatea întocmirii unei ierarhii a echipelor participante.) • numărul echipelor participante este impar Dacă la primul caz rezolvarea este simplă. • ca dezavantaje.16. Sistemul turneu.CURSUL XIII 16. Sistemul eliminatoriu În acest sistem se întâlnesc două situaţii: • numărul echipelor participante este par (4.8. 68 . Pentru exemplificare. SISTEME DE DISPUTARE A COMPETIŢIILOR 17 REGULAMENTUL DE ORGANIZARE A COMPETIŢIILOR 16. etc. toate echipele intrând de la început în competiţie. s-a ales un sistem eliminatoriu cu şapte echipe: Acest sistem prezintă avantaje şi dezavantaje: • ca avantaj putem remarca posibilitatea ca într-un timp scurt să se desfăşoare o competiţie cu un număr mare de echipe. SISTEME DE DISPUTARE A COMPETIŢIILOR • • • Sistemul eliminatoriu. Sistemul mixt. aceasta stabilindu-se în urma tragerii la sorţi. în cel de-al doilea o echipă va sta un tur.

locuri de desfăşurare. La toate competiţiile oficiale.turnee de sală .retur • cu formarea după un tur a două grupe valorice care continuă în sistem turneu • tur . în prima se foloseşte sistemul eliminatoriu (campionatul grupelor) şi în a doua sistemul turneu (al câştigătoarelor grupelor). 3-4 2-5 1-6 (8)-7 Etapa VII.Sistemul turneu Acest sistem prezintă diferite variante: • cea clasică cu tur-retur • tur . sunt posibilităţile egale de disputare pentru toate echipele şi elaborarea unui clasament general care să reflecte valoarea tuturor echipelor. • joc pierdut = 1 punct. ordinea în clasament se va stabili după următoarele criterii: •rezultatul în puncte dintre echipele în cauză. contestaţie sau pierdut din oficiu cu 10-0 = 0 puncte. 1-2 7-3 6-4 (8)-5 Etapa III. 5-3 6-2 7-1 4-(8) În situaţia unui număr de echipe participante cu soţ. 2-3 1-4 7-5 (8)-6 Etapa V. în cazul nostru 8. acesta poate fi cu soţ sau fără soţ. generate de stabilirea unei echităţi în desfăşurare. La toate competiţiile care se desfăşoară în sistem turneu. •diferenţa de goluri în meciurile directe. păstrând regula: etapă acasă -etapă în deplasare. 69 . Sistemul mixt Acesta presupune două etape distincte. 4-2 5-1 6-7 3-(8) Etapa VI. 3-1 4-7 5-6 2-(8) Etapa IV.este numărul participanţilor x – numărul întâlnirilor. posibilităţi financiare etc. cea de-a opta va juca cu cele care în schema de mai sus stau. • joc pierdut prin neprezentare. şi anume: •joc câştigat = 3 puncte. In practica naţională şi internaţională se întâlnesc nenumărate formule de disputare şi de calificare.off' Ca dezavantaj al acestui sistem este timpul îndelungat de desfăşurare a competiţiei. în funcţie de numărul echipelor participante. clasamentul echipelor se face în funcţie de punctele acumulate. Pentru a stabili numărul total al întâlnirilor se foloseşte formula: a . •joc egal = 2 puncte. Exemplu de întocmire a tabelului de programare a etapelor unei competiţii cu 7 şi 8 echipe Etapa I. dar şi de posibilităţile organizatorilor in funcţie de durată. în cazul în care două sau mai multe echipe se vor afla la egalitate de puncte. 2-7 3-6 4-5 l-(8) Etapa II. Ca avantaje.retur cu "play.

Acest regulament întocmit de către organizatori trebuie făcut cunoscut participanţilor din vreme. 17.• cel mai mare număr de goluri în meciurile directe. Întocmiţi un tabel de programare a etapelor unei competiţii cu 10 echipe. Dacă şi după aceste prelungiri se consemnează egalitatea. Dacă în continuare egalitatea se menţine se va lua în considerare: • diferenţa de goluri în toate meciurile. • cel mai mare număr de goluri marcate în toate meciurile. dacă două echipe se află la egalitate. Ce conţine regulamentul unei competiţii de handbal? 70 . Dacă şi după aceste reprize va persista egalitatea. vor avea loc alte două reprize de prelungiri a câte 5 minute fiecare. VERIFICAŢI-VĂ CUNOŞTINŢELE • • • • Care sunt sistemele de disputare a competiţiilor în handbalul românesc? Întocmiţi un tabel de programare a etapelor unei competiţii cu 9 echipe. de propagandă. Din partea celor care au acceptat să participe la competiţie apare necesitatea respectării întru totul a regulamentului. Organizatorii trebuie să prevadă în mod real în acest regulament toate măsurile menite să sprijine reuşita competiţiei. REGULAMENTUL DE ORGANIZARE A COMPETIŢIILOR Fiecare competiţie sportivă se organizează pe baza unui regulament. Dăm mai jos un model pentru întocmirea regulamentului unei competiţii de handbal: • Tipul competiţiei • Scopul competiţiei • Conducerea şi organizarea: se va stabili comitetul de organizare şi comisiile (tehnică. fără pauză între ele. medicală. după expirarea timpului regulamentar de joc (2x30 minute). administrativă) • Data şi locul desfăşurării • Sistemul de desfăşurare • Cum se alcătuieşte clasamentul • Cine participă • Premii acordate • Condiţiile de participare • Locul unde se primesc înscrierile (sau confirmările) şi data până la care se primesc. se va trece la executarea loviturilor de la 7 metri. după o pauză de 5 minute. În cadrul sistemului eliminatoriu. vor avea loc două reprize a câte 5 minute fiecare.

1:4 In fata fiecarei porti este un spatiu de poarta (vezi Regula 6). pot face acerst lucru accesând site-ul FRH (www. care sa fie diferite si de culorile din jurul portii. marcata in fata portii. Pe cele 3 laturi care sunt vizibile dinspre terenul de joc. Această variantă simplificată este folosită la Cursul de Bază la disciplina Handbal de studenţii Facultăţii de educaţie Fizică şi Sport.ro) la capitolul statut şi regulamente. Portile trebuie sa fie solid ancorate de podea sau de peretii din spatele lor. Cei care doresc să studieze varianta completă a regulamentului de joc. Liniile de poarta vor avea 8 cm latime intre barele portilor. 1:6 Linia de 7 metri este o linie lunga de 1 metru. b) doua sferturi de cerc. (vezi Figura 1). Partea posterioara a barelor portii trebuie sa fie aliniata cu muchia posterioara a liniei de poarta. Liniile laturilor lungi sunt numite linii de margine iar liniile laturilor scurte sunt numite linii de poarta (intre barele portii) sau liniile exterioare portii (de ambele parti ale portii). Terenul de joc 1:1 Terenul de joc este un dreptunghi cu lungimea de 40 metri si latimea de 20 metri. Este paralela cu linia de poarta si la 4 metri distanta de aceasta (masurata de la muchia posterioara a liniei de poarta la muchia anterioara a liniei de 4 metri). Atat segmentele de linie cat si spatiile dintre ele masoara 15 cm (vezi Figura 1). si se compune din 2 spatii de poarta (vezi Regula1:4 si Regula 6) si o zona de joc. Barele verticale si bara transversala trebuie sa fie patrate in sectiune.frh. Este paralela cu linia de poarta si aflata la 7 metri de aceasta (distanta) masurata de la muchia posterioara a liniei de poarta la muchia anterioara a liniei de 7 metri). care este trasata astfel: a) o linie de 3 metri lungime direct in fata portii. in timp ce toate celelalte linii vor avea 5 cm latime.CURSUL XIV REGULAMENTUL JOCULUI DE HANDBAL VARIANTA SIMPLIFICATĂ NOTĂ: Regulamentul de faţă este o variant simplificată a regulamentului jocului de handbal care a intrat în vigoare în 1 August 2005. trasata la 3 metri in afara liniei spatiului de poarta. care fac legatura intre linia de 3 metri lungime si linia exterioara a portii (vezi Figura 1 si 2a). 1:8 Linia de centru uneste mijlocul liniilor de margine (vezi Figurile 1 si 3). Portile au la interior o inaltime de 2 metri si o latime de 3 metri. fiecare cu o raza de 6 metri (masurata de la coltul interior posterior al stalpilor portii). 1:2 In centrul fiecarei linii exterioare a portii se gaseste o poarta . Spatiul de poarta este delimitat de o linie a spatiului de poarta (linia de 6 metri). Regula 1. aceasta linie este paralela cu linia de poarta si la 6 metri distanta de aceasta (masurata de la muchia posteriora a liniei de poarta la muchia anterioara a liniei spatiului de poarta). 1:5 Linia de aruncare libera (linia de 9 metri) este o linie intrerupta. Barele verticale ale portii sunt unite de o bara orizontala. Liniile dintre doua suprafete adiacente pot fi inlocuite cu culori diferite intre suprafete adiacente ale podelei. 1:3 Toate liniile terenului fac parte integranta din spatiile pe care le delimiteaza. atasata in asa fel incat o minge o data intrata in poarta sa ramana acolo. 1:7 Linia de restrictie (limitare) a portarului (linia de 4 metri) este o linie cu lungimea de 15 cm. marcata in fata portii.(vezi Figura 1). 71 . Portile trebuie sa aiba o plasa. barele trebuie vopsite in 2 culori contrastante. cu laturile de 8 cm.

1:9 Linia de schimb (un segment din linia de margine) pentru fiecare echipa, se intinde de la linia de centru pana la un punct aflat la o distanta de 4.5 metri de aceasta. Acest punct al liniei de schimb este marcat de o linie paralela cu linia de centru si care se intinde pe o distanta de 15 cm inauntru liniei de margine si 15 cm in afara liniei de margine (inauntrul si in afara terenului de joc); (vezi Figurile 1 si 3). Nota: Cerinte tehnice mai detaliate pentru terenul de joc si porti pot fi gasite in Ghidul pentru Terenul de Joc si Porti Regula 2. Timpul de joc, Semnalul de sfarsit al jocului si Time-Out Timpul de joc 2:1 Timpul normal de joc pentru toate echipele cu jucatori de peste 16 ani este de 2 reprize a 30 minute. Pauza dintre reprize este in mod normal de 10 minute. Timpul normal de joc pentru echipe de tineret este de 2 x 25 minute pentru grupa de varsta 12 – 16 ani si 2 x 20 minute pentru grupa de varsta 8-12 ani. In ambele cazuri pauza este, in mod normal, de 10 minute. 2:2 Daca rezultatul este egal la sfarsitul timpului regulamentar de joc si daca trebuie desemnat un castigator, echipele vor juca prelungiri, dupa o pauza de 5 minute. Timpul prelungirilor este de 2 reprize a 5 minute cu o pauza de 1 minut intre cele 2 reprize. Daca rezultatul este din nou egal la sfarsitul primei prelungiri se va juca inca o prelungire, dupa o pauza de 5 minute. Aceasta prelungire este tot de 2 reprize a 5 minute fiecare, cu o pauza de 1 minut intre cele 2 reprize. Daca rezultatul este tot nedecis, castigatorul trebuie stabilit in conformitate cu regulile stipulate in regulamentul competitiei respective. In cazul in care decizia este de a folosi departajarea prin aruncari de la 7m, ca modalitate de tiebreak (stabilire rapida a invingatorului), vor fi respectate procedurile de mai jos. Semnalul de sfarsit de joc 2:3 Timpul de joc incepe o data cu fluierul arbitrului pentru aruncarea de incepere. Timpul de joc se sfarseste o data cu semnalul automat, dat de cronometrul tabelei de marcaj sau de cronometror. Daca un astfel de semnal nu este dat, arbitrul fluiera pentru a arata ca timpul de joc s-a terminat (17:9). 2:4 Abaterile si comportarile nesportive petrecute inainte sau simultan cu semnalul de sfarsit (al primei reprize sau al jocului, deasemenea in prelungiri) trebuiesc sanctionate chiar daca aruncarea libera rezultata (conform regulii 13 :1) sau aruncarea de la 7 m nu poate fi executata pana la semnalul de sfarsit de joc. 2:5 Daca arbitrii constata ca, cronometrorul a semnalizat prea devreme sfarsitul jocului (al primei reprize sau al jocului, si in prelungiri), ei trebuie sa retina jucatorii pe teren pentru a se juca timpul de joc ramas. Echipa care a fost in posesia mingii cand s-a auzit semnalul prematur de sfarsit al jocului va ramane in posesia mingii, atunci cand jocul va fi reluat. Daca mingea nu a fost in joc, jocul se va relua cu o aruncare corespunzatoare acelei situatii. Daca mingea a fost in joc, jocul se reia cu o aruncare libera conform Regulii 13:4a-b. Daca prima repriza a jocului (sau a prelungirilor) se incheie prea tarziu, a doua repriza a jocului (sau a prelungirilor) trebuie scurtata corespunzator. Daca a doua repriza a jocului (sau a prelungirilor) se termina prea tarziu, atunci arbitrii nu mai pot schimba nimic. 2:8 Time-Out Se acorda obligatoriu Time-out cand: a) se dicteaza o eliminare de 2 minute, o descalificare sau o eliminare definitiva; b) se acorda un time-out de echipa; c) se aude fluierul cronometrorului sau al Delegatului Tehnic; d) sunt consultari intre arbitrii in conformitate cu Regula 17:7. Time-out se acorda in mod normal si in alte situatii, in functie de circumstante (vezi Explicatia Nr. 2). Abaterile comise in timpul unui time-out au aceleasi consecinte ca cele comise in timpul de joc (16:13, paragraful

1). 2:9 In principiu, arbitrii decid momentul intreruperii jocului si reluarea lui, in raport cu time-out-ul. Intreruperea timpului de joc trebuie indicata cronometrorului prin trei sunete scurte ale fluierului si prin Semnalizarea Nr. 16. In cazul unei intreruperi obligatorii a jocului prin time-out dictat de catre cronometror sau delegat (2:8b-c), cronometrorul este obligat sa opreasca imediat cronometrul, fara a astepta confirmarea arbitrilor. Dupa time-out jocul se reia intotdeauna cu fluierul arbitrului (15:5b). 2:10 Fiecare echipa are dreptul sa beneficieze de un time-out de echipa de 1 minut in fiecare repriza a timpului normal de joc, dar nu in prelungiri (Explicatia Nr. 3). Regula 3. Mingea 3:1 Mingea este confectionata din piele sau material sintetic. Mingea trebuie sa fie sferica. Suprafata mingii nu trebuie sa fie stralucitoare sau alunecoasa (17:3). 3:2 Dimensiunile (circumferinta si greutatea) mingilor folosite la diferitele categorii de echipe sunt urmatoarele: • 58-60 cm si 425-475 g (Marimea IHF 3) pentru echipele masculine si tineret masculin (peste 16 ani);

72

54-56 cm si 325-375 g (Marimea IHF 2) pentru echipele feminine peste 14 ani si tineret masculin (12 – 16 ani); • 50-52 cm si 290-330 g (Marimea IHF 1) pentru tineret feminin (8 – 14 ani) si tineret masculin (8 – 12 ani). 3:3 La fiecare joc, trebuie sa fie disponibile minimum 2 mingii. Mingea de rezerva trebuie sa fie disponibila la masa cronometrorului in timpul jocului. Mingile trebuie sa indeplineasca cerintele mentionate la Regulile 3:1-2. 3:4 Arbitrii decid cand sa foloseasca mingea de rezerva. In astfel de cazuri, arbitrii trebuie sa puna in joc, imediat, mingea de rezerva pentru a reduce intreruperile si a evita time-out. Regula 4. Echipa, Schimbarile de jucatori, Echipamentul Echipa 4:1 O echipa este formata din pana la 14 jucatori. Pe terenul de joc nu este permis sa se gaseasca mai mult de 7 jucatori dintr-o echipa in acelasi timp. Ceilalti jucatori (jucatorii ramasi) sunt jucatori de rezerva. In orice moment al jocului, echipa trebuie sa aiba unul dintre jucatorii de pe teren desemnat ca portar. Un jucator care este recunoscut ca portar poate deveni jucator de camp in orice moment. In mod similar, un jucator de camp poate deveni portar in orice moment (vezi, totusi, Regulile 4:4 si 4:7). La inceputul jocului o echipa trebuie sa aiba pe terenul de joc cel putin 5 jucatori. Numarul jucatorilor unei echipe poate creste pana la 14 oricand in timpul jocului, inclusiv al prelungirilor. Jocul poate continua, chiar daca o echipa isi reduce efectivul la mai putin de 5 jucatori pe teren. Arbitrii trebuie sa hotarasca cand jocul trebuie intrerupt definitiv (17:12). 4:2 In timpul jocului o echipa poate avea maximum 4 oficiali de echipa. Acesti oficiali de echipa nu pot fi inlocuiti in timpul jocului. Unul dintre oficiali trebuie desemnat ca “responsabil oficial de echipa.” Numai acest oficial are permisiunea sa se adreseze cronometrorului / scorerului si posibil arbitrilor (vezi, totusi, Explicatia nr. 3: “Time-out de echipa”). In general unui oficial de echipa nu i se permite sa intre pe teren in timpul jocului. Incalcarea acestei reguli trebuie 4 :3 Un jucator sau un oficial de echipa are drept de participare la joc daca este prezent la inceputul jocului si este inscris in raportul de joc. Jucatorii si oficialii care ajung la teren dupa inceperea jocului trebuie sa obtina dreptul de participare la joc de la cronometror / scorer si trebuie inscrisi in raportul de joc. Schimbarile (Inlocuirea) jucatorilor 4:4 Jucatorii de rezerva pot intra in joc, in orice moment si repetat, (vezi totusi Regula 4:5), fara a anunta cronometrorul / scorerul, imediat ce jucatorii pe care ii inlocuiesc au parasit terenul (4;5). Jucatorii vor parasi terenul de joc si vor intra pe terenul de joc peste propria linie de schimb (4:5). Aceste cerinte se aplica si la inlocuirea portarilor (vezi deasemenea 4:7 si 14:10). Regulile de schimbare a jucatorilor se aplica si in timpul unui “time-out” (exceptie in timpul unui “time-out de echipa”). 4:5 O schimbare gresita trebuie penalizata cu o eliminare de 2 minute pentru jucatorul vinovat. Daca pentru schimbarea gresita sunt vinovati mai multi jucatori ai aceleiasi echipe in aceeasi situatie, numai primul jucator care a comis abaterea trebuie penalizat. Jocul se reia cu o aruncare libera pentru echipa adversa. 4:6 Daca un jucator suplimentar intra pe teren, fara a face o schimbare, sau daca un jucator de rezerva intervine neregulamentar in joc din spatiul de schimb, acesta trebuie eliminat pe timp de 2 minute. De aceea efectivul echipei trebuie redus cu un jucator din teren pentru urmatoarele 2 minute (in afara de faptul ca jucatorul suplimentar trebuie sa paraseasca terenul de joc). Daca un jucator eliminat pe 2 minute intra pe teren, in timpul celor 2 minute de eliminare, trebuie sanctionat cu o noua eliminare de 2 minute. Aceasta eliminare trebuie sa inceapa imediat, astfel ca efectivul echipei trebuie redus cu inca un jucator pentru diferenta de timp, ramasa neefectuata, de la prima eliminare. In ambele cazuri jocul se reia cu aruncare libera pentru echipa adversa. Echipamentul 4:7 Toti jucatorii de camp ai unei echipe trebuie sa poarte echipament uniform. Combinatiile de culori si designul echipamentului celor 2 echipe trebuie sa fie clar diferit. Toti jucatorii folositi de o echipa ca portari vor avea obligatoriu aceiasi culoare a echipamentului, dar diferita de a jucatorilor de camp ai ambelor echipe si a portarilor echipei adverse (17:3). 4:8 Jucatorii trebuie sa poarte pe echipament numere de minimum 20 cm inaltime pe spatele tricoului si de minimum 10 cm pe fata tricoului. Numerele folosite trebuie sa fie de la 1 la 20. Un jucator care este folosit ca portar si jucator de camp va avea obligatoriu acelasi numar in ambele situatii. 4:9 Jucatorii trebuie sa poarte pantofi de sport. Nu se permite purtarea obiectelor care pot fi periculoase pentru jucatori. Acestea includ, de exemplu, casti de protectie pentru cap, masti pentru fata, bratari, ceasuri, inele, piercing-uri vizibile, medalioane sau lantisoare, cercei, ochelari fara banda de siguranta sau cu rama solida, sau orice alte obiecte care pot fi periculoase.

73

4:10 Daca un jucator sangereaza sau are sange pe corp sau echipament, acesta trebuie sa paraseasca voluntar si imediat terenul (printr-o inlocuire normala de jucator), pentru a i se opri sangerarea, a i se acoperi rana si a i se curata corpul si echipamentul. Jucatorul nu trebuie sa revina pe teren pana nu a rezolvat problemele de mai sus. 4:11 In cazul unei accidentari, arbitrii pot permite (prin Semnalizarile Nr.16 si 17), pentru 2 dintre persoanele care au drept de participare la joc (vezi 4:3) sa intre pe teren in timpul “time-out”-ului, cu scopul strict de a ajuta jucatorul accidentat din propria echipa. Regula 5. Portarul Portarul are dreptul: 5:1 Sa atinga mingea cu orice parte a corpului, in timpul actiunii de aparare, in interiorul spatiului de poarta; 5:2 Sa se deplaseze cu mingea, in spatiul de poarta, fara sa se supuna restrictiilor aplicate jucatorilor de camp (Regulile 7:2-4, 7:7); portarul nu are totusi dreptul sa intarzie executarea aruncarii de la poarta (Regulile 6:4-5, 12:2 si 15:5b); 5:3 Sa paraseasca spatiul de poarta, fara minge si sa participe la joc in campul de joc; cand procedeaza astfel, portarul trebuie sa respecte regulile care se aplica jucatorilor de camp, in campul de joc . Se considera ca portarul a parasit spatiul de poarta, imediat ce orice parte a corpului sau atinge podeaua, in afara spatiului de poarta; 5:4 Sa paraseasca spatiul de poarta cu mingea si sa o joace in continuare in campul de joc, daca nu a avut mingea sub control. Portarul nu are dreptul: 5:5 Sa puna in pericol adversarul in timpul actiunii de aparare (8:2, 8:5); 5:6 Sa paraseasca spatiul de poarta avand mingea sub control; aceasta conduce la aruncare libera daca arbitrul a fluierat executarea aruncarii de la poarta; in celelalte situatii se acorda simpla repetare a aruncarii de la poarta. 5:7 Sa atinga mingea care sta sau se rostogoleste pe sol, in afara spatiului de poarta, atunci cand el se gaseste in spatiul de poarta 5:8 Sa aduca mingea in spatiu de poarta, cand aceasta sta sau se rostogoleste pe sol, in campul de joc 5:9 Sa revina in spatiul de poarta, cu mingea sub control 5:10 Sa atinga, cu laba piciorului sau cu orice parte a piciorului de la genunchi in jos, in spatiul de poarta, mingea care sta sau se rostogoleste pe sol in directia campului de joc (13:1a); 5:11 Sa depaseasca linia de limitare a portarului (linia de la 4 metri) sau prelungirea ei imaginara, in ambele parti, inainte ca mingea sa paraseasca mana adversarului care executa aruncarea de la 7 metri (14:9). Regula 6. Spatiul de poarta 6:1 In spatiul de poarta are dreptul sa intre numai portarul. Se considera ca un jucator a patruns in spatiul de poarta, atunci cand atinge spatiul de poarta, inclusiv linia spatiului de poarta, cu orice parte a corpului. 6:2 Daca un jucator de camp patrunde in spatiul de poarta, deciziile vor fi: a) aruncare de la poarta, cand un jucator al echipei aflate in atac, intra in spatiul de poarta cu mingea sub control sau intra fara minge, dar isi creaza prin aceasta un avantaj b) aruncare libera, cand un jucator al echipei aflate in aparare intra in spatiul de poarta si isi creaza un avantaj prin aceasta, dar nu impiedica o sansa clara de gol c) aruncare de la 7 metri, cand un jucator al echipei aflate in aparare, intra in spatiul de poarta si astfel impiedica o sansa clara de gol 6:3 Patrunderea in spatiul de poarta nu se sanctioneaza cand: a) un jucator intra in spatiul de poarta dupa ce a jucat mingea atata timp cat acest lucru nu creaza un dezavantaj pentru adversari; b) un jucator intra in spatiul de poarta fara minge si nu castiga un avantaj din aceasta; 6:4 Mingea este considerata “afara din joc” cand portarul o are sub control, in spatiul de poarta (12:1). Mingea trebuie repusa in joc printr-o aruncare de la poarta 6:7 Daca un jucator joaca mingea spre propriul spatiu de poarta, deciziile vor fi dupa cum urmeaza: a) gol, daca mingea intra in poarta; b) aruncare libera, daca mingea se opreste in spatiul de poarta, sau daca portarul atinge mingea si nu intra in poarta c) aruncare de la margine, daca mingea trece peste linia de poarta, in afara portii (11:1); d) jocul continua, daca mingea traverseaza spatiul de poarta si ajunge inapoi in campul de joc, fara a fi atinsa de portar.

Regula 7. Jucarea mingii, Jocul pasiv Jucarea mingii Se permite:

74

7:1 aruncarea, prinderea, oprirea, impingerea sau lovirea mingii, prin folosirea mainilor (deschise sau inchise), bratelor, capului, toracelui, coapselor si genunchilor; 7:2 tinerea mingii pentru maximum 3 secunde, chiar cand jucatorul este intins pe sol (13:1a); 7:3 sa se faca maximum 3 pasi cu mingea (13:1a); un pas se considera facut cand: a) un jucator care sta cu ambele picioare pe sol, ridica un picior si-l pune inapoi pe sol, sau misca un picior dintr-un loc in altul; b) un jucator atinge solul numai cu un picior, prinde mingea si atinge solul cu celalalt picior; c) un jucator, dupa o saritura, atinge solul numai cu un picior, apoi sare pe acelasi picior sau atinge solul cu celalalt picior; d) un jucator, dupa un salt, atinge solul simultan cu ambele picioare, si apoi ridica un picior si-l pune inapoi pe sol sau misca un picior dintr-un loc in altul. 7:4 in timp ce se sta pe loc sau se alearga: a) sa bata mingea o data si sa se prinda din nou cu o mana sau cu amandoua; b) sa bata mingea repetat cu o mana (dribling), si apoi sa o prinda sau sa o ridice cu o mana sau cu amandoua; c) sa rostogoleasca mingea pe podea, in mod repetat, cu o mana, si apoi sa o prinda sau sa o ridice cu o mana sau cu ambele. Imediat ce mingea a fost jucata astfel si este tinuta intr-o mana sau cu amandoua aceasta trebuie jucata in timp de maximum 3 secunde sau dupa nu mai mult de 3 pasi (13:1a). 7:5 sa se treaca mingea dintr-o mana in cealalta. Nu se permite sa: 7:7 se atinga mingea mai mult decat o singura data, daca aceasta nu a atins intre timp podeaua, alt jucator, sau poarta (13:1a), dupa ce mingea a fost sub control; totusi, atingerea mingii de mai multe ori nu se penalizeaza, daca jucatorul o “balbaie” sau o scapa de sub control in incercarea de a o prinde sau a o opri. 7:8 se atinga mingea cu orice parte a piciorului de la genunchi in jos, cu exceptia cazului cand mingea a fost aruncata in jucator de catre un adversar. 7:9 Jocul continua daca mingea atinge arbitrul pe terenul de joc. Jocul pasiv 7:11 Nu este permis sa se tina mingea in posesia echipei fara a efectua o actiune evidenta de a ataca sau a arunca la poarta Similar, nu este permis sa se intarzie repetat executarea aruncarilor de incepere, libere, de la margine, sau de la poarta, pentru propria echipa (vezi Explicatia 4) Acest lucru este privit ca joc pasiv care trebuie penalizat cu aruncare libera impotriva echipei care se afla in posesia mingii, daca aceasta tendinta nu dispare (13:1a). Aruncarea libera se executa din locul in care se afla mingea, cand jocul a fost intrerupt. 7:12 Cand se recunoaste o tendinta de joc pasiv, trebuie aratat semnalul de preavertizare (Semnalizarea Nr. 18). Acest lucru da posibilitatea echipei aflata in posesia mingii sa schimbe modul de atac, pentru a evita pierderea posesiei mingii. Daca modul de atac nu se schimba dupa semnalul de preavertizare, sau nu se arunca la poarta, atunci se dicteaza aruncare libera impotriva echipei aflate in posesia mingii. Regula 8. Faulturile si Comportarea nesportiva Se permite: 8:1 a) sa se foloseasca bratele sau mainile pentru a bloca sau a castiga posesia mingii; b) sa se foloseasca mana (palma) deschisa, din orice directie, pentru a indeparta mingea de adversar; c) sa se foloseasca corpul pentru a bloca un adversar, chiar daca acesta nu este in posesia mingii; d) sa aiba contact corporal cu un adversar, cand il intampina, cu bratele indoite, si sa mentina acest contact pentru a controla si urmari adversarul. Nu se permite: 8:2 a) sa se smulga sau sa se loveasca mingea care se gaseste in mainile unui adversar; b) sa se blocheze sau se sa impinga un adversar cu bratele, mainile sau picioarele; c) sa se impiedice sau sa tina (de corp sau echipament), sa se impinga, sa fuga sau sa sara intr-un adversar; d) sa se puna in pericol un adversar (cu sau fara minge). 8:3 Nerespectarea regulii 8.2, poate sa apara in timpul luptei pentru minge; totusi, nerespectarea acestei reguli, trebuie sanctionata progresiv, atunci cand actiunea este in principal sau exclusiv indreptata impotriva adversarului si nu a mingii. Aceasta inseama ca pe linga o aruncare libera sau o aruncare de la 7 metri este deasemenea nevoie si de o sanctiune disciplinara, incepand cu avertisment (16:1b), urmata de cresterea severitatii sanctiunilor, cum ar fi eliminarile (16:3b) si descalificarile. 8:4 Manifestarile fizice sau verbale care sunt incompatibile cu spiritul sportiv sunt considerate ca fiind comportari nesportive. (De exemplu, vezi Explicatia Nr.5). Aceasta se aplica atat jucatorilor cat si oficialilor de echipa, pe sau in afara terenului de joc. 8:5 Un jucator care pune in pericol sanatatea unui adversar atunci cand il ataca, va fi descalificat (16:6b), in special daca:

75

c) intentionat loveste corpul unui adversar cu piciorul sau genunchiul sau in orice alt mod. Pentru aruncare de la margine dupa ce mingea a atins tavanul sau alt obiect aflat deasupra terenului de joc. 13:1a). bratul de aruncare al jucatorului care este in curs de a pasa mingea. (vezi Explicatia Nr. 8:7 Un jucator vinovat de violenta in timpul de joc va fi eliminat definitiv (16:9-11). pe sau in afara terenului de joc. si trebuie executata in timp de 3 secunde (13:1a. 8:6 Comportarea nesportiva grosolana a unui jucator sau oficial de echipa. aceasta include si piedica. 16:14b). 8:8 Incalcarea regulilor 8:2-7 determina o aruncare de la 7 metri pentru adversari (14:1). 12 ca golul a fost marcat. adversarii trebuie sa fie la cel putin 3 metri de executantul aruncarii . Violenta in afara timpului de joc (vezi 16:13) determina descalificarea (16:6d. Se acorda deasemenea cand mingea atinge tavanul sau alt obiect aflat deasupra terenului de joc. Adversarii au atunci dreptul sa-si aleaga terenul.a) loveste sau trage inapoi. Marcarea unui gol 9:1 Un gol este marcat cand intreaga circumferinta a mingii a trecut intreaga latime a liniei de poarta (vezi Figura 4). 10:2 Dupa inscrierea unui gol. In ambele cazuri. 11:3 Aruncarea de la margine se executa din locul de unde mingea a traversat linia de margine sau daca mingea a iesit peste linia exterioara a portii. direct sau indirect. pentru aruncarea de incepere de dupa marcarea unui gol. toti jucatorii trebuie sa se gaseasca in propria jumatate de teren. 15:7 paragraful 3). Coechipierii sai nu au voie sa treaca linia de centru inaintea semnalului fluierului (15:6). 6). daca nu s-a produs nici o abatere de catre aruncator sau coechipieri inainte sau in timpul aruncarii. 15:5b). Regula 9:2. daca unul dintre arbitrii sau cronometrorul a intrerupt jocul inainte ca mingea sa intre in poarta. daca aparatorul nu s-a miscat. Regula 10. de catre adversarii echipei al carui jucator a atins ultimul mingea. b) face orice actiune din care rezulta lovirea adversarului la cap sau la gat. aruncarea de la margine se va executa de la cel mai apropiat punct al liniei de margine fata de punctul unde mingea a atins tavanul sau un alt obiect aflat deasupra terenului de joc. e) loveste un aparator in cap executand o aruncare libera direct la poarta. daca incalcarea a produs. in afara cazului in care un portar executa aruncarea de la poarta. de la centrul terenului (cu o toleranta laterala de aproximativ 1. 9:3 Echipa care a marcat mai multe goluri decat adversarul este castigatoare. si sa ramana in aceasta pozitie pana cand mingea a parasit mana sa. Aruncarea este precedata de un semnal sonor dat prin fluier. Jucatorul care executa aruncarea de incepere trebuie sa se pozitioneze cu cel putin un picior pe linia de centru. 9:2 Un gol acordat nu mai poate fi anulat dupa fluierul pentru executarea aruncarii de incepere. Un gol trebuie acordat adversarilor daca un jucator inscrie un gol in proprie poarta. de la intersectia liniei de margine cu linia exterioara a portii de aceeasi parte. sau cand un jucator de camp al echipei in aparare a fost ultimul care a atins mingea inainte ca aceasta sa iasa in afara terenului peste linia exterioara a propriei porti. sau il ataca in asa fel incat adversarul isi pierde controlul corporal. va fi sanctionata cu descalificare. iar celalalt picior pe linie sau inapoia liniei (15:6). sau similar. totusi. aruncarea de incepere a jocului se executa de catre echipa care a castigat la aruncarea monedei si a ales sa aibe mingea in posesie. 10:3 Aruncarea de incepere se executa in orice directie. Un oficial vinovat de violenta va fi descalificat (16:6e). aceasta se aplica si cand portarul isi paraseste spatiul de poarta in timpul unui contraatac al adversarilor. Aruncarea de la margine 11:1 O aruncare de la margine se acorda cand mingea a trecut in totalitate linia de margine. intreruperea unei sanse clare de gol pentru adversari. jocul se reia cu o aruncare de incepere executata de catre echipa care a primit golul (vezi. daca portarul nu s-a miscat. din lateral sau din spate. inaintea iesirii acesteia din teren sau inainte ca mingea sa atinga tavanul sau alt obiect aflat deasupra terenului de joc. d) impinge un adversar care alearga sau sare. dupa gol. 76 . Un joc este egal daca amandoua echipele au marcat acelasi numar de goluri sau nu s-au marcat goluri deloc. Aruncarea de incepere 10:1 La inceputul jocului. Totusi. Arbitrul de poarta confirma cu 2 semnale scurte din fluier si cu Semnalizarea Nr. Regula 9. 11:4 Executantul trebuie sa tina piciorul pe linia de margine (15:6) si sa ramana in pozitie corecta pana cand mingea i-a parasit mana (15:7 paragrafele 2 si 3.5 metri). Nu este limitata pozitionarea celuilalt picior. Regula 11. totusi. Un gol trebuie acordat chiar daca s-a produs o abatere de la regulament de catre aparatori. adversarii celui care executa aruncarea de incepere pot fi in ambele jumatati de teren. dar totusi mingea intra in poarta. 10:4 Pentru aruncarea de incepere de la inceputul fiecarei reprize (inclusiv al prelungirilor). Un gol nu poate fi acordat. loveste portarul in cap la o aruncare de la 7 metri. paragraful 2). 11:2 Aruncarea de la margine se executa fara semnalul prin fluier dat de arbitrii (vezi.

locul executarii aruncarii trebuie mutat in cel mai apropiat loc aflat imediat in afara zonei interzise. adversarii trebuie sa ramana la o distanta de cel putin 3 metri de executantul aruncarii. Regula 14. aruncarea libera generata de jocul pasiv se executa din locul in care s-a gasit mingea in momentul in care jocul a fost intrerupt.11:5 In timpul executarii aruncarii de la margine adversarii nu se pot apropia la mai putin de 3 metri de executant. se aplica si daca cronometrorul intrerupe jocul datorita unei abateri conform regulilor 4:2-3 sau 4:5-6. Aruncarea de la poarta se considera executata cand mingea aruncata de catre portar traverseaza complet linia spatiului de poarta.In situatia descrisa la regulile 13:4 a-b. in orice loc pe terenul de joc. aruncarea libera se executa. 15:5b). trebuie sa lase mingea sa cada sau sa o puna pe sol. arbitri pot decide intreruperea imediata a jocului. dupa ce arbitrul a fluierat. atunci aruncarea libera trebuie executata din locul in care s-a gasit mingea cand jocul a fost intrerupt. Asa cum se indica in regula 7:10. 13:5 Daca se acorda o aruncare libera impotriva echipei aflate in posesia mingii. Regula 12. dupa ce a fost atinsa ultima data de catre portar sau un jucator advers. 12:2 Aruncarea de la poarta se executa de catre portar. In orice situatie in care trebuie executata o aruncare libera din locurile mentionate. totusi. 13:8 In timpul executarii unei aruncari libere. si aceasta are ca rezultat o atentionare verbala sau o sanctiune personala. din locul in care s-a comis abaterea. abtinandu-se de a intrerupe jocul prematur pentru o decizie de aruncare libera. fara fluierul arbitrului (vezi. Incercarea de impiedicare a executiei aruncarii libere se penalizeaza conform Regulii 15:9 si Explicatiei 5:2b. ca in paragraful anterior. din spatiul de poarta peste linia spatiului de poarta. Regula 13. 15:5b) si. care conduce la pierderea posesiei mingii • echipa adversa comite o abatere care determina pierderea posesiei mingii de catre echipa in posesia mingii 13:2 Arbitri trebuie sa permita continuarea jocului. • se aude un fluierat neautorizat in momentul unei sanse clare de gol. jocul se va relua cu o aruncare corespunzatoare cauzei care a dus la intreruperea sa. fara semnalul sonor al fluierului arbitrului (vezi. Aruncarea libera Decizia de aruncare libera 13:1 In principiu. portarul are mingea sub control in suprafata de poarta (6:4-5). 77 . conform Regulii 13:1a-b are loc cand mingea nu este in joc. In contradictie cu principiile de baza si procedurile mentionate in paragrafele anterioare. In caz contrar sanctiunea disciplinara trebuie amanata pana cand situatia existenta a trecut. de catre un jucator sau oficial al echipei adverse. Aceeasi exceptie. totusi. Aruncarea de la poarta 12:1 • • • • Aruncarea de la poarta se acorda cand: un jucator al echipei adverse patrunde in suprafata de poarta nerespectand Regula 6:2a. in locul in care se gaseste (16:3e). Ei au voie. in principiu. 13:3 Daca o abatere care in mod normal se sanctioneaza cu aruncare libera. Executarea aruncarilor libere 13:6 Aruncarea libera se executa. totusi. jucatorul care are mingea in momentul in care fluiera arbitrul. in mod normal. daca este mai avantajos pentru echipa care executa aruncarea decat locul in care s-a produs abaterea. Daca trebuie acordata o sanctiune disciplinara personala datorita abaterii comise. Aruncarea de la 7 metri Acordarea aruncarii de la 7 metri 14:1 O aruncare de la 7 metri se acorda cand: • se intrerupe neregulamentar o sansa clara de gol. Urmatoarele situatii sunt exceptii de la regula: . un jucator al echipei adverse atinge mingea care sta sau se rostogoleste pe podea in suprafata de poarta cand mingea trece peste linia exterioara portii. arbitrii intrerup jocul si il reiau cu o aruncare libera pentru adversari cand: • echipa in posesia mingii a comis o abatere de la regulament. Daca un arbitru sau delegatul tehnic (de la IHF sau al federatiei continentale / nationale) intrerupe jocul din cauza unei abateri a unui jucator sau oficial al echipei din aparare. in principiu. daca aceasta nu provoaca un dezavantaj echipei care nu a comis abaterea. sa stea la limita exterioara a liniei propriului spatiu de poarta daca aruncarea libera se executa de la linia de aruncare libera. o aruncare libera nu se poate executa niciodata din interiorul propriului spatiului de poarta sau din spatiul delimitat de linia spatiului de poarta si linia de aruncare libera a adversarului. din locul unde s-a gasit mingea in momentul intreruperii.

15:6). Daca exista un dezavantaj. pozitiile corecte si sa le mentina pana cand mingea paraseste mana executantului (15:9). datorita inlocuirii portarului sau aruncatorului si decizia de time-out va fi luata in acord cu principiile si criteriile.• sansa clara de gol a fost intrerupta de catre cineva care nu participa la joc. Regula 15. cu exceptia aruncarii de la poarta. un spectator care intra in teren. 14:8 In timpul executarii aruncarii de la 7 metri. atunci pozitia trebuie corectata. 15:7 paragraful 3). chiar daca s-a produs o abatere mentionata la 14:1a. jucatorul trebuie sa aiba o parte a piciorului in contact cu solul. 15:7 paragraful 3). 15:6). 5:11). daca portarul scapa mingea aflata sub control in propria poarta). Un gol poate fi inscris direct din orice fel de aruncare. Instructiuni generale pentru executarea aruncarilor (Aruncarea de incepere. nu se va acorda nici un fel de sanctiune disciplinara impotriva portarului. Coechipierii executantului 15:3 Coechipierii executantului aruncarii trebuie sa ocupe pozitiile regulamentare pentru respectiva aruncare (15:6). la executarea aruncarii de incepere. dar nu se va acorda nici un fel de sanctiune disciplinara. Jucatorul trebuie sa mentina pozitia corecta pana cand aruncarea a fost executata (15:7 paragrafele 2 si 3). 14:3 In momentul acordarii unei aruncari de la 7 metri. daca aceasta nu a fost atinsa de un alt jucator sau de barele portii (15:7. 15:8) Vezi deasemenea restrictiile suplimentare de la regula 14:6. Executarea aruncarii de la 7 metri 14:4 Aruncarea de la 7 metri trebuie executata ca o aruncare spre poarta. exceptie fiind Regula 10:3 paragraful 2. trebuie sa ocupe. 15:7 paragraful 3). In timpul executiei. cum ar fi intreruperea curentului electric. Jucatorul care a executat aruncarea nu are voie sa atinga mingea. Aruncarea libera. Jucatorii trebuie sa ramana in pozitia corecta pana cand mingea a parasit mana executantului.1a. Mingea nu trebuie sa fie atinsa de un coechipier sau inmanata unui coechipier in timpul executiei (15:7 paragraful 2 si 3).1a. Dupa fluierul arbitrului. de ex. Pozitia incorecta a aparatorilor. jucatorul trebuie sa se pozitioneze corect pentru efectuarea acesteia. Aruncarea de la poarta. adversarii executantului trebuie sa ramana in afara liniei de aruncare libera. va fi repetata. Celalalt picior poate fi ridicat si asezat pe sol in mod repetat. in timp de 3 secunde dupa semnalul prin fluier al arbitrului (13:1a. pana cand mingea a parasit mana executantului. nu exista nici un motiv sa se acorde o aruncare de la 7 metri. 78 . exceptie facand golul marcat dintr-o aruncare de la poarta in propria poarta (ex. daca atacantii nu sunt dezavantajati executand aruncarea imediat. 14:6 Dupa executarea aruncarii. 15:7 paragraful 3). Aruncarea de la margine. Daca nu procedeaza in acest fel se va repeta aruncarea de la 7 metri. aruncatorul trebuie sa nu atinga sau sa depaseasca linia de 7 metri. coechipierii executantului trebuie sa ramana in afara liniei de aruncare libera. nu trebuie sa fie neaparat corectata de catre arbitri. (Vezi Regula 7:6). inainte ca mingea sa paraseasca mana sa (13.1a. jocul fiind intrerupt exact intr-o situatie clara de a marca . chiar daca jucatorul nu fructifica sansa clara de gol. de la margine sau libere. inainte ca mingea sa paraseasca mana executantului aruncarii si daca nu s-a marcat un gol. Deasemeni. si la cel putin 3 metri de linia de 7 metri. arbitri pot acorda time-out. pana cand mingea paraseste mana acestuia. sau oprirea jucatorului printr-un fluier (exceptie cand se aplica Comentariul de la Regula 9 :1) Prin analogie aceasta regula se aplica si in caz de forta majora. de ex. daca nu a fost marcat un gol. dar numai daca este o intarziere importanta a jocului. daca portarul a depasit linia de limitare de la 4 metri (1:7. 14:9 Aruncarea de la 7 metri. 15:2 O aruncare este considerata executata cand mingea paraseste mana jucatorului (vezi 12:2). mingea nu poate fi atinsa din nou de catre executant sau coechipierii acestuia decat daca a atins adversarii sau barele portii (13. Mingea trebuie sa fie in mana jucatorului (15:6). si Aruncarea de la 7 metri) Executantul 15:1 Inaintea executarii unei aruncari. 14:2 Daca jucatorul in atac ramane in deplin control al corpului si al mingii. pana cand mingea a parasit mana executantului (15:3. 14:5 Jucatorul care executa aruncarea de la 7 metri trebuie sa se pozitioneze in spatele liniei de 7 metri dar nu mai departe de un metru de aceasta (15:1. 14:7 In timpul executarii aruncarii de la 7 metri. Jucatorii echipei in aparare 15:4 Jucatorii echipei din aparare. Daca nu procedeaza in acest fel se va acorda o aruncare libera impotriva echipei care trebuia sa execute aruncarea de la 7 metri (13.

Aceasta inseamna ca numarul jucatorilor de pe teren se va reduce cu unul (16:3f). vezi totusi 16:14b). pe. 14). si in cazuri de comportare nesportiva semnificativa sau repetata. 16:4 Dupa ce a acordat time-out. • ca o consecinta a descalificarii unui jucator sau oficial de echipa (16:8 paragraful 2. • faulturi repetate din categoria celor care trebuie sanctionate progresiv (vezi 8:3. daca jucatorul a fost descalificat in conditiile mentionate la Regula 16:12b-d. Descalificarea 16:6 O descalificare trebuie acordata pentru: • comportare nesportiva a unui oficial de echipa dupa ce in prealabil au fost sanctionati cu avertisment si o eliminare de 2 minute conform Regulilor 8:4. a treia eliminare pentru acelasi jucator conduce totdeauna la descalificare (16:6f). 16:8 O descalificare a unui jucator sau oficial de echipa se face intotdeauna pentru timpul de joc ramas de jucat. 16:1 Comentariu). arbitrul va indica clar eliminarea jucatorului sau oficialului vinovat si cronometrorului / scorerului prin semnalizarea cu mana ridicata si cu doua degete intinse (Semnalizarea Nr. O descalificare reduce numarul jucatorilor sau oficialilor. Oficialii unei echipe nu pot primi mai mult de un avertisment. Jucatorul sau oficialul trebuie sa paraseasca imediat terenul si spatiul de schimb. • comportare nesportiva a oricarui oficial al unei echipe. iar o echipa nu trebuie sa primeasca mai mult de 3 avertismente. • violenta a unui oficial de echipa (8:7). Dupa plecare jucatorul sau oficialul nu are voie sa aibe nici un fel de contact cu echipa. explicatia nr. vezi Regula 16:3 comentariu. atrage totdeauna o eliminare de 2 minute pentru echipa sa. Eliminarea 16:3 O eliminare (2 minute) trebuie acordata pentru: • schimbare gresita. dupa ce oricare oficial al aceleiasi echipe a primit un avertisment conform Regulii 8:4 si 16:1c. 8:7 si 16:14b). ulterior.Regula 16. 16:1 comentariu). sanctiunea trebuie sa fie cel putin eliminare de 2 minute. 13). Un avertisment trebuie acordat pentru: • faulturi care trebuie sanctionate progresiv • comportare nesportiva a unui jucator sau oficial de echipa Comentariu: Un jucator nu poate primi decat un avertisment. sau in afara terenului de joc. • comportare nesportiva de asa maniera incat se acorda eliminare de 2 minute la fiecare ocazie (8:4. • faulturi care pun in pericol sanatatea adversarilor (8:5). 16:5 O eliminare se acorda totdeauna pentru 2 minute de joc. 16:7 Dupa ce a acordat time-out. in timpul aruncarilor de departajare de la 7 metri • violenta a unui jucator inainte de joc sau in timpul procedurii de tie-break (al aruncarilor de departajare de la 7 metri) (2:2 comentariu. 16:1c si 16:3d. care sunt disponibili la echipa (exceptie ca la 16:14b). • a treia eliminare a aceluiasi jucator (16:5). paragraful 1 si Regula 2:6). Un jucator care a fost deja sanctionat cu eliminare de 2 minute nu poate primi apoi un avertisment. care nu intra sub incidenta “sanctionarii progresive” in Regula 8:3. Echipa are totusi dreptul sa creasca numarul de jucatori pe teren dupa expirarea timpului de eliminare de 2 minute. • comportari nesportive grosolane ale unui jucator sau oficial de echipa pe sau in afara terenului de joc (8:6. Sanctiunile disciplinare Avertismentul 16:1 Un avertisment poate fi acordat pentru: faulturi si abateri similare impotriva unui adversar (5:5 si 8:2). • comportari nesportive repetate ale unui jucator pe sau in afara terenului de joc (vezi 8:4. Descalificarea unui jucator sau a unui oficial de echipa. Eliminarea definitiva 16:9 O eliminare definitiva trebuie acordata: cand un jucator este vinovat de o violenta (asa cum este definita in Regula 8:7) in timpul jocului (vezi Regula 16:13. vezi Regula 16:1 comentariu. daca un jucator suplimentar intra in teren sau daca un jucator intervine neregulamentar in joc din spatiul de schimb (4:5-6). Explicatia 5:3). in timpul de joc. Reducerea numarului de jucatori pe terenul de joc va dura 4 minute. arbitrul va indica clar descalificarea jucatorului sau oficialului vinovat si cronometrorului / scorerului prin ridicarea cartonasului rosu (Semnalizarea Nr. pe sau in afara terenului. 79 .6).

Se poate face apel numai impotriva deciziilor care nu sunt in conformitate cu regulamentul. descalificarile si eliminarile definitive. din momentul intrarii acestora in incinta de desfasurare a jocului si pana la parasirea ei. a fost eliminat pentru 2 minute (sau abia a primit eliminarea) sau a produs o reducere cu 2 min. 17:13 Echipamentul negru este destinat initial arbitrilor.16:10 Dupa ce a acordat time-out. In timpul jocului. Daca exista indoieli asupra corectitudinii timpului de joc. tot jocul va fi arbitrat de aceeasi arbitri. dar au opinii diferite in legatura cu severitatea sanctiunii. 17:9 Amandoi arbitrii sunt responsabili pentru controlul timpului de joc. 17:8 Amandoi arbitrii sunt responsabili pentru notarea scorului. 17:4 Efectuarea alegerii cu moneda (10:1) se face de catre unul dintre arbitrii. cronometrorul isi asuma responsabilitatea pentru a da semnalul de sfarsit la fiecare repriza (vezi Regula 2. a portilor si a mingilor de joc. 17:12 Arbitrii au dreptul sa suspende temporar sau permanent un joc. eliminarile. Ei vor fi asistati de un cronometror si un scorer. cu drepturi egale. arbitrul va indica clar eliminarea definitiva jucatorului vinovat si cronometrorului / scorerului prin incrucisarea bratelor deasupra capului (Semnalizarea Nr. numai “responsabilul oficial de echipa“ are dreptul sa se adreseze arbitrilor. impreuna cu numarul jucatorului eliminat. la care ajung dupa consultari. arbitrii decid mingea de joc (Regulile 1 si 3. intrarea jucatorilor care ajung dupa inceperea jocului si intrarea jucatorilor fara drept de participare la joc. in timpul jocurilor IHF). arbitrii sunt responsabili de inspectia terenului de joc. 17:3 Inaintea jocului. 16:11 O eliminare definitiva se dicteaza intotdeauna pentru tot timpul ramas de jucat si echipa trebuie sa continue sa joace cu un jucator mai putin pe teren. Trebuie facute toate eforturile pentru continuarea jocului. atunci cronometrorul trebuie sa informeze “responsabilul oficial de echipa” al fiecarei echipe despre cat timp s-a jucat sau cat timp a mai ramas de jucat. 80 .1-2 si 4. 17:11 Deciziile luate de arbitrii pe baza observarii faptelor de catre ei sau a judecatii lor sunt finale. Ei verifica raportul de joc si echipamentul jucatorilor. dupa joc. Cronometrorul si Scorerul 18:1 In principiu. Este responsabilitatea lor sa se asigure ca jocul se desfasoara in conformitate cu regulamentul de joc si ei trebuie sa sanctioneze orice abatere de la regulament. raportul de joc. 18:2 Daca nu exista tabela de marcaj cu cronometru. atunci o astfel de eliminare sau reducere se va cumula in eliminarea definitiva.1). 17:5 In principiu.7-9).3). 17:6 Daca amandoi arbitrii fluiera o abatere si sunt de acord cu echipa care trebuie sanctionata. arbitrii vor ajunge la o decizie comuna 17:10 Arbitrii sunt responsabili pentru completarea corecta a raportului de joc. vor fi responsabili pentru fiecare meci. inainte de a lua decizia de a suspenda permanent un joc. Orice neconcordante trebuie corectate (4. Alte sarcini. Regula 17. cum ar fi controlul numarului de jucatori si oficiali de echipa in spatiul de schimb. se va aplica sanctiunea cea mai severa. pentru fiecare echipa. si cei doi arbitrii au pareri diferite in ceea ce priveste echipa care trebuie sa se afle in posesia mingii. Daca un jucator care a fost eliminat definitiv. conform Regulii 16:12. Arbitrii 17:1 Doi arbitrii. “time-out”-urile si timpul de eliminare al jucatorilor eliminati. Ei se asigura ca in spatiul de schimb numarul jucatorilor si al oficialilor este in limitele regulamentului si stabilesc prezenta si identitatea “responsabilului oficial al echipei”. Scorerul are ca responsabilitate principala listele echipelor. trebuie explicate in raportul de joc. cronometrorul are ca responsabilitate principala timpul de joc. Eliminarile (16. cronometrorul va afisa la masa cronometrorului timpul de expirare pentru fiecare eliminare. Arbitrii noteaza deasemenea avertismentele. atunci trebuie sa se aplice decizia comuna a arbitrilor. sau mingea a parasit terenul. Daca nu exista tabela de marcaj cu cronometru cu semnal automat de sfarsit de joc. Daca tabela de marcaj nu poate afisa si timpii de eliminare (cel putin trei pentru fiecare echipa. in prezenta celuilalt si a responsabilului oficial al echipei. a echipei. intrarea si iesirea jucatorilor de schimb sunt considerate responsabilitati comune. 15).11) si descalificarile de felul celor indicate la regula 16:8. sau a unui oficial de echipa sau jucator care participa in numele responsabilului oficial al echipei. 17:2 Arbitrii supravegheaza comportamentul jucatorilor si a oficialilor de echipa. Arbitrii supravegheaza ca cele doua echipe sa fie in echipament de joc corespunzator. pentru fiecare echipa. in special dupa “timeout”-uri. Regula 18. 17:7 Daca amandoi arbitrii fluiera pentru a sanctiona o abatere. paragraful 4. Aceasta inseamna ca singura reducere numerica a echipei va fi data doar de eliminarea definitiva.

Ed. 1989. Iniţiere-Consolidare.Calităţile motrice în handbal.... Florean. Bucureşti. Bucureşti. Rusu.. R.. Bucureşti. Cluj-Napoca.Cercel. 16. 7. Toniţa. Bucurcţti. Csondor. R.Handbal.Ed.Jocuri sportive. -Antrenamentulsportiv. antrenament. 1997. Popescu.. . 1986.Handbal.Handbal. EDP. Kock. Gh. CCPS. Garold. Bucureşti. Ed.Bota. . Sport-Turism. I. 1995. 9.Pregătirea de handbal în sală.Curs de handbal. 1996. 18. Stadion. Popescu. C. P.A. şi colab. M. şi colab. R.Instruirea copiilor şi juniorilor în handbal.. Bucureşti.Lecţii de handbal. . 14.Cercel. Busch. 1979. Sport-Turism. G. 5. Teorie si metodică. Ed. Zamfir. 11. ... 1993.Antrenamentul sportiv modern. Ed. 6. . Bucureşti. 8. H. Sport-Turism..Concepţia dejoc şi pregătire. Bucureşti. Sport-Turism. 1995. Bucureşti. Bucureşti. instruirea echipelor şcolare. Ed.. . Stadion.1983. D. 10.Calităţile fizice combinate.. 1Selecţia şi orientarea medico-sportivă. Bota. Aldin.Bota. . Ed. Bucureşti. Ed. Vick. 1996. Bucureşti. 2000.Alexe. 1985. Cluj-Napoca. Ed.Handbal.1996. Bucureşti. I. M. curs de specializare an III. 500 exerciţii pentru învăţarea jocului. 13.Colibaba-Evuleţ. T. Dragnea. Antrenamentul portarului. Cluj-Napoca. 2.. 4. 1974. . 1983. Gh. G. CasaCărţii de Ştiinţă. 15.I. 81 .N. 1980. 19. Ed. CCPS.. Gh. L. Sotiriu. Macovei.Teoria şi metodica handbalului.Handbal. Drăgan. I.Handbal.Baroga. 12. exerciţii pentru fazele de joc. teorie-metodică. Ghcrmănescu K. B. M. 1998.Bucureşti. Ed. Bucureşti. 1990. . Sport-Turism. 3. C. 1998. T. 17.Handbal. Zamfir. Fischer. W. Florean. .BIBLIOGRAFIE 1.. Ed. Sport-Turism. Gogâlţan. EDP. V. Zamfir.Edilis. Bota. Bucureşti.