Analele Universităţii Spiru Haret

Seria Educaţie Fizică, Sport şi Kinetoterapie Anul III, nr. 3, 2006

EDITURA FUNDAŢIEI ROMÂNIA DE MÂINE BUCUREŞTI

COLECTIVUL REDACŢIONAL Septimiu Florian TODEA – prof. univ. dr., Universitatea Spiru Haret, preşedinte Elena SABĂU – conf. univ. dr., Universitatea Spiru Haret, redactor responsabil MEMBRI Lygia ALEXANDRESCU – lector univ. drd., Universitatea Spiru Haret Mihaela GHEORGHE – asist. univ. msd., Universitatea Spiru Haret Mihaela ALUPOAIE – asist. univ. drd., Universitatea Spiru Haret COLECTIVUL DE REFERENŢI ŞTIINŢIFICI Iulian MINCU – membru titular al Academiei de Ştiinţe Medicale Pop D. POPA – membru titular al Academiei de Ştiinţe Medicale Ioan DRĂGAN – membru titular al Academiei de Ştiinţe Medicale Maria Dolores FERREIRA MONTEIRO – prof. univ. dr., Universidas De Tras-osMontes e Alto Duoro, Portugalia Amarjeet BASSI – prof. univ. dr., University of Western Ontario, Canada Nicolae POSTOLACHE – prof. univ. dr., Universitatea Spiru Haret Alexandru MUREŞAN – prof. univ., Universitatea Spiru Haret Ioan Ion LADOR – inspector general, Ministerul Educaţiei şi Cercetării Arthur HOFFMAN – director general, Agenţia Naţională pentru Sport Răzvan BUŞNEAG – director, Institutul Naţional de Medicină Sportivă Silviu DIDILESCU – preşedinte, Autoritatea Naţională pentru Persoane cu Handicap Nicolae MILEA – inspector de specialitate, Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti Elena SIDENCO – prof. univ. dr., Universitatea Spiru Haret, Graţiela VÂJIALĂ – prof.univ. dr., preşedinte – Agenţia Naţională Antidoping Georgeta NICULESCU – conf. univ. dr., Universitatea Spiru Haret

© Editura Fundaţiei România de Mâine ISSN: 1583-0799

CUPRINS

Cuvânt-înainte ………………………………………………………………….. STUDII GENERALE Lygia Alexandrescu, Efectele suplimentării calciului asupra mineralizării oaselor la copii şi juniori ...................................................................………… …… Valeria Bălan, Înotul la jocurile paralimpice ...................................………............ Marilena Ioniţă, Adin Cojocaru, Studiu asupra evoluţiei caracteristicilor sportivilor voleibalişti, cu vârste cuprinse între 15-18 ani............................. Corina Ivan, Alcoolul în activităţile sportive ...............................................……… Olimpia Moldoveanu, Aurica Vâlceanu, Alina Stahie, Cornelia Predescu, Eficienţa tehnicilor complementare de masaj în recuperarea sechelelor posttraumatice .................................................................................………. Olimpia Moldoveanu, Marilena Şerban, Doiniţa Trifan, Eficienţa reflexoterapiei în tratamentul tulburărilor digestive funcţionale …………………………... Georgeta Nenciu, Motor function investigation by using neuromuscular excitability…………………………………………………………………... Georgeta Nenciu, Psyhological research used to appreciate high sports performance…………………………………………………………………. Toma Petrescu, Leontina Petrescu, Exerciţii pentru corectarea afecţiunilor articulaţiilor mâinii.......................................................................………….. Toma Petrescu, Leontina Petrescu, Terapia funcţională a reumatismelor inflamatorii cronice în articulaţia cotului …………………………………. Elena Sabău, Georgeta Niculescu, Şcoala incluzivă, o deschidere a învăţământului modern........................................................……………….. Ştefan Săndulache, Instabilitatea articulaţiei umărului în activitatea sportivă............................................................................................................ Elena-Luminiţa Sidenco, Evaluare generală şi funcţională în kinetoterapie şi recuperarea medicală...................................................................................... Elena-Luminiţa Sidenco, Stimularea electrică funcţională, metodă valoroasă în kinetoterapie şi recuperare medicală..............................…………………… Alina Stoica, Mihaela Ganciu, Exerciţiul fizic – factor important în ameliorarea durerilor de spate.............................................................…………………... Claudiu Cristian Teuşdea, Studiu privind influenţele nefavorabile ale efortului specific jocului de tenis asupra organismului .....................………………...

5

7 11 17 23 27 31 37 41 45 53 57 61 67 73 77 83

3

CERCETĂRI ŞTIINŢIFICE Lygia Alexandrescu, Elena Buhociu, Tratamentul igieno-dietetic şi kinetic al obezităţii ........................................................................................…………. Elena Buhociu, O evaluare inedită a capacităţii de efort ………………………… Carmen Buşneag, Aprecierea eficienţei mijloacelor kinetice complexe specifice trimestrului III de sarcină şi influenţa acestora asupra actului naşterii .............................................................................................………. Carmen Buşneag, Metode de tratament în nevralgia esenţială (clasică) de trigemen ……………………………………………………………………. Rodica Cotoman, Eficienţa programului fun fitness la sportivii special olympics.............................................................................................………. Mirela Creangă, Elena Buhociu, Kinetoterapia în bronhopneumopatia cronică obstructivă..........................................................................…………………. Florentina Popescu, Studiu asupra posibilităţilor de dezvoltare a coeziunii grupului şcolar la elevii cu dizabilităţi ............................................……… Florentina Popescu, Cristina - Maria Porfireanu, Contribuţii privind educarea şi reeducarea atitudinii corecte a corpului la şcolari în cadrul orelor de educaţie fizică .......................................................................……………… Cristina-Maria Porfireanu, Studiu asupra modelării personalităţii elevilor cu dizabilităţi prin utilizarea jocurilor dinamice.....................................……… Elena Sabău, Viorela Elena Popescu, Particularităţile conţinutului refacerii prin odihna pasivă la studenţii în vârstă de 18-20 de ani ..................…………… Nicolae Postolache, Rolul suprasolicitat al hidroterapiei în Roma Antică ……….. Grigore Sichitiu, Managementul în fotbal ………………………………………… VIAŢA ŞTIINŢIFICĂ 1. Manifestări ştiinţifice la care au participat şi au comunicat cadre didactice din Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport în anul 2006 ………………………… 2. Articole publicate de către cadre didactice din Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport în anul 2006 …………………………………………………………… 3. Programul provizoriu al sesiunilor de comunicări ştiinţifice – România, 2007 RECENZII ŞI NOTE Cătălin Boeriu, Paula Ivan, Aplicaţii ale exerciţiilor atletice în kinetoterapie ……….. Elena Buhociu, Kinetoterapia în afecţiunile endocrino-metabolice ………………… Cristian Budică, Kinetoterapia în afecţiunile ortopedico-traumatice ……………………. Carmen Buşneag, Recuperarea în afecţiunile cardiovasculare …………………….. Sorin Mirel Ciolcă, Tehnica şi tactica jocului de fotbal. Curs de bază ………………. Sorin Mirel Ciolcă, Fotbal – curs de aprofundare. Pregătire antrenori ………….. Adin Cojocaru, Marilena Ioniţă, Voleiul – joc adaptat în kinetoterapie ……………... Rodica Cotoman, Kinetoterapie – metodica desfăşurării activităţii practice …………… Cristina Jeleascov, Curs de dans sportiv ………………………………………….. Elena Mureşan, Cristina Jeleascov, Doina Mureşan, Corectarea deficienţelor fizice, mijloace utilizate în apă şi pe uscat …………………………………………… Georgeta Nenciu, Biomecanica în educaţie fizică şi sport …………………………... Georgeta Niculescu, Gimnastica în kinetoterapie ……………………………………. Toma Petrescu, Daniel Gheorghe, Elena Sabău, Atletism, curs de bază ……………….. Mariana Popa, Mihaela Gheorghe, Informatică aplicată în educaţie fizică, sportivă şi kinetoterapie Elena Sabău, Refacere-recuperare, kinetoterapie în activitatea sportivă …………………. Septimiu Florian Todea, Metodica educaţiei fizice şi sportive …………………… Septimiu Florian Todea, Teoria sportului …………………………………………… 4 183 185 185 187 188 189 189 190 191 191 192 192 193 193 194 195 196 197 197 198 89 95 101 111 125 133 139 147 153 159 169 175

particularităţile conţinutului refacerii prin odihna pasivă la studenţii de 18-20 de ani. manualele. A doua secţiune conţine rezultatele cercetărilor privind eficienţa programului fun fitness la sportivii special olympics. să se înscrie în peisajul publicistic de specialitate. care doreşte prin acest număr să marcheze debutul publicistic şi să concretizeze o parte din studiile şi activitatea de cercetare pe care o desfăşoară în procesul didactic. În prima secţiune sunt prezentate articole teoretice orientative privind evaluarea generală şi funcţională în kinetoterapie şi recuperare medicală. kinetoterapia în bronhopneumopatia cronică obstructivă etc. axată pe problematica specifică domeniului kinetoterapiei şi motricităţii speciale. stimulării electrice funcţionale şi a tehnicilor complementare de masaj în recuperarea sechelor posttraumatice. cu ecou în activitatea practică. manifestările ştiinţifice ale facultăţilor din ţară. acumulând experienţă şi valorificând teme de cercetare interesante. A patra secţiune cuprinde note editoriale referitoare la cărţile. programate a se desfăşura în anul 2007. de către cadrele didactice din Facultatea de Educaţiei Fizică şi Sport. Pentru a crea o imagine coerentă şi logică pentru cei care se vor apleca atent asupra articolelor din revistă. unele articole realizate şi prezentate de cadrele didactice la diverse sesiuni de comunicări ştiinţifice naţionale şi internaţionale. studii privind tratamentul igienico-dietetic şi kinetic al obezităţii. În a treia secţiune sunt prezentate manifestări ştiinţifice la care au participat şi au comunicat cadre didactice din facultate. cursurile şi caietele metodice realizate. În această secţiune sunt anunţate.CUVÂNT-ÎNAINTE Acest volum de Anale constituie rodul muncii colectivului de cadre didactice de la Catedra de kinetoterapie şi motricitate specială. cât şi în reviste de specialitate. prin mijloace kinetice. de asemenea. ca o revistă deschisă celor implicaţi în acest domeniu. în anul 2006. în vederea eficientizării şi creşterii performanţelor profesionale. colectivul redacţional a împărţit materialul pe secţiuni. exerciţii fizice pentru corectarea atitudinilor deficiente ale corpului etc. prin intermediul Editurii Fundaţiei România de Mâine. Dorim ca aceste Anale. eficienţa utilizării reflexoterapiei. Lucrările cuprinse în Anale abordează o tematică largă. prin prezentarea unor metode moderne de tratament care se aplică în cazul recuperării diverselor afecţiuni. Colegiul redacţional 5 .

6 .

necesar dietetic. suplimentarea calciului alimentar şi fortificarea alimentelor cu calciu pe perioada pubertăţii la sportivi este recomandată de specialişti. pentru copiii care practică o anumită ramură sportivă. Cuvinte-cheie: absorbţia de calciu. În literatura de specialitate au fost demonstrate şi alte beneficii pe care le vor avea la maturitate. În consecinţă. sportivii pubertari: presiune arterială normală. normo-ponderabilitate sau incidenţă scăzută la dezvoltarea neoplasmelor. indice de masă grasă * Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport. Se consideră că 25% din masa osoasă a adultului este rezultatul creşterii naturale a scheletului pe perioada a doi ani pubertari. pierdere ponderală prea bruscă (sporturi de luptă). tipul de efort sau modul de viaţă şi astfel se va determina şi cantitatea optimă de calciu care trebuie consumată din copilărie. continuarea acestui proces de mineralizare pe perioada pubertăţii s-a constatat a avea loc în aproximativ acelaşi ritm şi în absenţa administrării suplimentelor de calciu. Există o serie de factori de risc datorită cărora sportivii prezintă deficienţe de absorbţie a calciului: greutate corporală prea mică (gimnastică. dans). Cu toate acestea. S-a determinat o strânsă legătură între tipul de efort. nutriţie sportivă. sistemul osos acumulează 850g de minerale.Studii generale EFECTELE SUPLIMENTĂRII CALCIULUI ASUPRA MINERALIZĂRII OASELOR LA COPII ŞI JUNIORI Lygia ALEXANDRESCU * REZUMAT Suplimentarea calciului s-a dovedit a favoriza procesul de mineralizare a oaselor la sportivii de vârstă mică şi medie. Această mineralizare rapidă este consecinţa directă a creşterii remarcabile a absorbţiei fracţionale a calciului provenit din alimentaţie. Ca urmare. ca urmare a suplimentării calciului. respectiv ramura sportivă şi aportul/consumul de calciu al sportivului. la fete. un număr mare de studii a demonstrat influenţa crucială pe care o are momentul creşterii pubertare asupra sistemului osos la maturitate. evaluarea individuală a riscului incidenţei anumitor afecţiuni se va genera în funcţie de genetică. INTRODUCERE În ultimii 20 de ani. balet. masa osoasă. Universitatea Spiru Haret 7 . dacă se consumă în mod constant doza zilnică de calciu recomandată. Astfel. între 12 şi 16 ani. hipism. adică 37% din masa totală osoasă a adultului.

metodă care prezintă totuşi o serie de limitări. Modalitatea prin care se măsoară practic conţinutul local sau general de minerale în oase sau densitatea mineralelor osoase este absorţiometria cu raze X. lipsa de calciu se manifestă prin hipocalcemie. să se menţină şi după stoparea administrării suplimentelor. conopidă. Rezultatele clinice ale cercetărilor au demonstrat că pentru a maximiza retenţia de calciu şi mineralizarea osoasă la sportivii de vârstă medie şi mijlocie este necesar un aport de 12001500mg/zi. şi s-a constatat influenţa pozitivă a acestei administrări asupra conţinutului (CMO) şi a densităţii (DMO) de minerale la nivelul sistemului osos la toţi subiecţii. dar care conţin şi ceilalţi factori de nutriţie cu rol în osteogeneză: fosfor. varză.redus (bodybuilding). legume uscate. pătrunjel etc. în cazul în care acesta este prea scăzut (500–600mg/zi) sau subiectul are probleme de sănătate care afectează 8 . SCOP Prezenta lucrare urmăreşte evidenţierea faptului că aportul optim de calciu nu este realizat natural de copiii şi adolescenţii sportivi. portocale. iaurt. Este bine ştiut faptul că. subiecţii au fost reevaluaţi şi s-a constatat. Calciul se găseşte în cantitate mare în brânzeturi. Un prim pas important este ca pediatrul şi medicul sportiv să evalueze şi să analizeze aportul de calciu al fiecărui sportiv în parte şi. că beneficiul obţinut prin administrarea unui aport suplimentar de calciu nu a persistat. alimentaţie vegetariană sau antrenament în climat umed (sporturi de rezistenţă). nuci. a fost evaluat efectul suplimentării cu calciu pe o perioadă cuprinsă între 1 şi 4 ani asupra mineralizării osoase a sportivilor de vârstă mică şi mijlocie. pe lângă medicaţia trofotropă se va impune şi un regim alimentar care să fie bogat în alimente care aduc calciu utilizabil. în mod surprinzător. şi care primesc prin alimentaţia zilnică între 700 şi 1. După 12 luni de la stoparea suplimentării cu calciu. lapte dulce/bătut. care duce la decalcefierea sistemului osos şi la tulburări ale sistemului neuromuscular. proteine. Aceste îmbunătăţiri ale CMO şi DMO au fost comparate cu rezultatele obţinute de subiecţii cu administrare placebo. retenţia de calciu şi mineralizarea osaturii obţinute anterior. Este puţin probabil totuşi că prin mărirea cantităţii zilnice de calciu peste valoarea recomandată. vitamina D. necesarul de calciu la băieţi fiind mai mare decât la fetele de aceeaşi vârstă. CONŢINUT Atingerea necesarului real de calciu la juniori ar putea fi dată de creşterea aportului zilnic al acestui mineral prin intermediul suplimentelor şi al alimentelor fortificate cu calciu. În aceste condiţii este foarte dificil să se justifice necesitatea suplimentării cu calciu. se pune problema strategiei care se va adopta în ceea ce priveşte cantitatea de calciu necesară şi specifică sportivilor de vârstă mică şi medie. Una dintre explicaţiile acestui fenomen a fost cea legată de cantitatea de calciu suplimentată zilnic. În acest sens.200 mg/zi. Astfel. Astfel.

bone mass. Factors that Affect Bone Mineral Accrual in the Adolescent Growth Spurt. However.. cum ar fi cele care apariţiei implică receptorul vitaminei D. FAULKNER. masa osoasă şi riscul osteoporozei. STROESCU. Prin înţelegerea factorilor genetici care afectează o serie de aspecte ale sistemului osos se vor putea genera profile de risc pentru fiecare sportiv şi implicit programe individualizate de monitorizare încă din perioada pre-pubertară. pot influenţa absorbţia calciului. dar aflat cantitativ în intervalul dozei zilnice adecvate. ABSTRACT Calcium supplementation has been shown to increase bone mineralization in children and adolescents athletes. un aport de calciu nesuplimentat. A. S. 211: (822-826). individualized risk assessment will be developed based on genetic.. S. BIBLIOGRAFIE BAKER. A. 104 (5 part 1):1152-1157... V. Key words: calcium absorption. Anumite polimorfisme genetice. 2001. H.. să recomande folosirea suplimentelor şi a altor intervenţii medicale. R. CONCLUZIE Pentru sportivii sănătoşi. J. Et al. A. A. COCHRAN. Children. 2004. type of effort and lifestyle factors that can be used to guide optimal calcium intake during childhood. W. Committee on Nutrition.. J. Ultimately. 9 . and Adolescents. BAILEY. S. sports nutrition.. 1999.. MIRWALD. J Nutr. dietary requirements. D... BAXTER-JONES. VATANPARAST. FLORES. catch-up mineralization later in puberty appears likely if intake is consistent with usual average intakes.. Editura Medicală. Calcium Requirements of Infants.metabolismul la nivelul osaturii sau există o cazuistică genetică de osteoporoză. Farmacologie clinică. C. este recomandat să fie consumat constant din perioada pre-pubertară şi până la maturitate.. pentru a se asigura o dezvoltare şi o mineralizare osoasă optimă. R. În Pediatrics. Ameriċan Academy of Pediatrics. WHITING.

10 .

tenis de masă şi atletism. precum şi a numărului mare de spectatori pe care îi atrage. competiţii. este considerat azi unul dintre cele mai populare sporturi. JOCURILE PARALIMPICE Prima ediţie a Jocurilor Paralimpice a fost organizată la Roma. când sportivii olandezi s-au alăturat englezilor şi au concurat împreună pentru a demonstra că între ei şi ceilalţi nu există limite. În anul 1948. azi înotul reprezintă unul din „greii Jocurilor Olimpice”. sportivi cu disabilităţi. Deşi de-a lungul istoriei a avut şi perioade în care a fost interzis.ÎNOTUL LA JOCURILE PARALIMPICE Valeria BĂLAN * REZUMAT Înotul. datorită numărului mare de medalii atribuite. Baza mişcării internaţionale adresată sportivilor cu disabilităţi a fost pusă în 1952. la Stoke Mandeville. La startul competiţiei s-au prezentat 400 de sportivi din 23 de ţări. la şase dintre acestea organizându-se şi azi întreceri: tir cu arcul. baschet.. 2003).. Stănescu.. el nu putea lipsi din programul Jocurilor Paralimpice. Bota. Programul primei ediţii a cuprins un număr de 8 probe. S. Sir Ludwin Guttmann a organizat primele competiţii sportive în care a implicat veteranii din cel de al II-lea Război Mondial cu traumatisme medulare. * Academia Naţională de Educaţie Fizică şi Sport 11 . scrimă. după Jocurile Olimpice de vară. Jocurile Paralimpice. reguli specifice. sport al tuturor vârstelor. se organizează. A. De atunci. Prezent încă de la prima ediţie a Jocurilor Olimpice Moderne (1896) pentru bărbaţi şi din 1912 pentru femei. condiţii materiale şi organizatorice modificate şi adecvate cerinţelor proprii diferitelor tipuri de deficienţe” (Teodorescu. înot. Anglia. Cuvinte-cheie: înot. INTRODUCERE Sportul adaptat este „o ramură a sportului care utilizează structuri motrice. în 1960. fiind adaptat posibilităţilor celor cărora li se adresează. o dată la patru ani. M.

Treptat. pe lângă sportivii cu traumatisme medulare. După cum am afirmat anterior. Jocurile Paralimpice ANUL 1960 1964 1968 1972 1976 1980 1984 1988 1992 1996 2000 2004 ORAŞUL GAZDĂ ROMA TOKYO TEL AVIV HEIDEIBERG TORONTO ARNHEM STOKE MANDEVILLE NEW YORK SEUL BARCELONA ATLANTA SYDNEY ATENA NUMĂR DE ŢĂRI PARTICIPANTE 23 22 29 44 42 42 42 61 82 103 123 136 Anul 1988 reprezintă un an de referinţă în istoria Jocurilor. prin Comitetul Executiv. (Tabel 1) fiind considerat parte integrantă a acestora. Ele includ 28 de sporturi şi 37 de discipline. înotul a fost prezent încă de la prima ediţie a Jocurilor Paralimpice. în Suedia. alte disabilităţi au fost adăugate şi ideea de a concura împreună a căpătat noi dimensiuni. 1976 – Toronto). altele fiind introduse recent în programul Jocurilor (proba de sabie femei în concursul de scrimă). 12 .În anul 1976. competitorii folosind aceleaşi baze. din anul 1988 ele sunt găzduite de aceleaşi oraş ca şi Jocurilor Olimpice de vară. 1972 – Heidelberg. demonstrându-se prin aceasta că nu mai există bariere. Dacă până atunci Jocurilor Paralimpice nu se desfăşurau în oraşele care găzduiau Jocurile Olimpice de vară (1968 – Tel Aviv. În acelaşi an. atenţia acordată acestui eveniment a crescut. Tabel 1. fiind considerat azi un eveniment major din lumea sportului. Forul care coordonează activitatea este Comitetul Internaţional Paralimpic. din care unele sunt strâns legate de istoria acestora (probele de alergări din cadrul concursului de atletism). a avut loc prima ediţie a Jocurilor Paralimpice de iarnă. Acest fapt este scos în evidenţă şi de amploarea pe care au luat-o azi Jocurile.

printre care: Figura 1. Sportivii sunt repartizaţi pe culoare în funcţie de timpii realizaţi în serii sau pe baza timpilor cu care ei au fost înscrişi în concurs. în mai multe clase. în ordinea 3 – 6 – 2 – 7 – 1 – 8. Sportivii cu cele mai bune performanţe sunt repartizaţi pe culoarele centrale (4 şi 5). Treptat s-a dezvoltat într-una din cele mai populare şi competitive discipline pentru sportivii cu disabilităţi. ▪ utilizarea unor ochelari speciali pentru toţi participanţii la probele sportivilor cu deficienţe vizuale (Figura 2). Figura 2. Ca şi la Jocurile Olimpice de vară. înotul a fost utilizat pentru recuperare şi ca modalitate de petrecere a timpului liber. pe baza unor criterii riguros stabilite. ▪ utilizarea unor beţe prevăzute cu un obiect moale la un capăt care îi avertizează pe sportivii cu deficienţe vizuale de apropierea peretelui pentru întoarcere sau pentru finalul cursei. fiind împărţiţi. participanţii se întrec în toate procedeele de înot sportiv: craul. Cursele se desfăşoară în bazin cu dimensiuni olimpice (având o lungime de 50 m). În competiţiile de înot participă atât bărbaţi. fluture şi mixt. spate. Start de pe platformă ▪ utilizarea unor platforme pentru start (Figura 1) sau posibilitatea de a pleca din apă. cât şi femei cu disabilităţi fizice şi cu probleme vizuale.REGULAMENTUL FINA Regulamentul de organizare a competiţiilor de înot paralimpic are la bază regulamentul FINA. 13 . Sportiv paralimpic utilizând ochelari speciali La început. existând unele modificări. restul performanţelor alternativ dreaptastânga de aceste culoare. bras.

− posibilitatea de a cunoaşte succesul în competiţii cu indivizi ce au aceleaşi probleme. iar cele cu SM pentru mixt. 14 . psihologic. La această examinare sportivii. După evaluare. În primul rând se examinează abilitatea funcţională (se evaluează forţa musculare. Probele la care aceşti sportivi participă la marile competiţii sunt: − 50 m. Pentru sportivii cu disabilităţi fizice stabilirea grupei din care fac parte este mai complexă. în funcţie de gradul de pierdere a vederii. la deplasarea într-un mediu nespecific omului). iar cei cu disabilitatea cea mai mică sunt repartizaţi în ultimele clase (S10 sportivi care prezintă membre mai scurte). spate şi fluture. − ştafetă 4 x 100m liber şi mixt. Sportivii cu potenţialul motric cel mai scăzut sunt în prima clasă. EFECTELE PRACTICĂRII ÎNOTULUI LA PARALIMPICI Practicarea înotului de către persoanele cu disabilităţi are numeroase beneficii în plan fiziologic. cu o gamă largă de activităţi adaptate propriilor posibilităţi (de la plesnirea apei şi împroşcarea ei. Este posibil ca un sportiv să fie într-o clasă pentru un procedeu (S4) şi într-o alta în altul (SM7).Sportivii cu probleme vizuale. Dintre acestea menţionăm: − accentuarea performanţelor sportivilor. − SM3 – SM10 pentru mixt. Ea depinde de tipul disabilităţii. Sportivii vor putea participa doar în probele în care disabilitatea pe care o au îi împiedică să înoate ca sportivii nedeficienţi. sportivii sunt repartizaţi în grupe. cele cu SB pentru bras. − SB2 – SB9 pentru procedeul bras. timpul liber. − 100 m fluture. − 100 m bras. gradul de coordonare a mişcărilor). spate şi fluture. pe procedee. − posibilitatea de-a petrece. Urmează aprecierea (în apă) nivelului de însuşire a tehnicii înotului. 100 m şi 400 m liber. lungimea membrelor. pentru a fi eligibili ca sportivi paralimpici. − 100 m spate. motric şi social. − 200 m mixt. în mod plăcut. trebuie să adune 15 puncte. sunt împărţiţi în 3 clase: − S11 – SB11 – SM11 − S12 – SB12 – SM12 − S13 – SB13 – SM13 Clasele care încep cu S sunt pentru procedeele craul. − îmbunătăţirea imaginii de sine. Există următoarele clase: − S1 – S10 pentru procedeele craul.

10.ipcswimming. BOTA. swimming is also part of the Paralimpic Games. 15 . C.. p. 2003. Swimming into the 21th Century. because of the high number of medals awarded. TEODORESCU. the physical exercise accessible to any age. STĂNESCU.. Bucureşti. mintale şi defavorizate social. 1992. Ilinois. S. BIBLIOGRAFIE COLWIN. today swimming represents one of the "Olympic Games heavyweights". as well as the high number of fans attracted. Educaţie fizică şi sport adaptat pentru persoanele cu deficienţe senzoriale. adapted to the possibilities of people with disabilities. Key words: swimming. site oficial: www. competitions. Ed.− posibilitatea de a se mişca mult mai liber în apă. Champaign. M.. mai ales pentru cei care nu au prea multe şanse de deplasare pe uscat. Although in the past it had periods of time when it was even forbidden.M. Human Kinetics Publishers. is considered one of the most popular sports nowadays. American Red Cross. 1992. În mediul acvatic oamenii cu disabilităţi pot face multe mişcări care minimizează diferenţele dintre ei şi ceilalţi.org SWIMMING & DIVING.. Present since the first Olympic Games (1896) for men and since 1912 for women. Editura Semne. A. ABSTRACT Swimming. athletes with disabilities. INTERNATIONAL PARALYMPIC COMITTEE.

16 .

această vârstă trebuie tratată cu toată răspunderea. din punct de vedere tehnico-tactic şi intelectual. tulburări în această perioadă pot avea consecinţe grave dacă nu sunt descoperite la timp. înţelegere şi în cunoştinţă de cauză. cu răbdare. psihic. Cuvinte-cheie: evoluţie. apar importante transformări şi modificări de care depinde în mare măsură viitorul acestuia. Totul se petrece ca şi cum organismul n-ar putea face faţă tuturor transformărilor ce se anunţă. funcţional. este subţire şi înalt. SCOP Lucrarea de faţă urmăreşte evoluţia indicilor morfofuncţionali. Ca atare. Dezvoltarea devine haotică şi nearmonizată. CONŢINUT Asimetria corporală. deci începe desăvârşirea ca sportiv. somatic.STUDIU ASUPRA EVOLUŢIEI CARACTERTISTICILOR SPORTIVILOR VOLEIBALIŞTI CU VÂRSTE CUPRINSE ÎNTRE 15-18 ANI Marilena IONIŢA * Adin COJOCARU* REZUMAT Studierea comparativă a datelor dezvoltării fizice a tinerilor voleibalişti şi adulţilor arată că la 16-17 ani unii indici morfologici ai dezvoltării fizice ca: înălţimea. datorită faptului că în această perioadă situată la sfârşitul pubertăţii şi începutul adolescenţei. biomotric. labe colosale la capătul unor gambe scheletice. indici morfologici. iar la 18-19 ani ating nivelul acestuia din urmă. Universitatea Spiru Haret 17 . neîndemânatice la capătul unor braţe de copil. trunchi îngust. greutatea şi perimetrul cutiei toracice se apropie de valorile adulţilor. are un tors scurt şi picioare lungi. slab şi puţin musculos. Dezechilibrul astfel creat poate deveni caricatural: mâini mari. funcţional. astfel creată. aparent neînsemnate. INTRODUCERE În sfera vieţii tânărului sportiv la vârsta de 15-18 ani. în funcţie de caracteristicile vârstelor. deoarece cele mai uşoare. Copilul se lungeşte. pe plan morfologic. fără a-şi cruţa forţele şi fără a încetini toate eforturile care nu sunt legate de declanşarea pubertăţii. este de cele mai multe ori agravată de o * Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport. dând naştere la ştirbirea personalităţii tânărului. iar deasupra tuturor un cap voluminos. aşezat pe membrele inferioare cu aspect de catalige. plat. apare specializarea pe posturi în jocul de volei. în disproporţie flagrantă cu trunchiul. pe lângă faptul că este inestetică.

şi dintre creşterea somatică şi cea organică. ca de altfel şi diametrul biacromial. Lăţimea umerilor are. În urma unor studii făcute a reieşit că la o talie (înălţime) de: 160 cm. devenind din ce în ce mai intensă după vârsta de 16 ani. la vârsta ce ne interesează. dar în această perioadă ele pot fi mai lungi şi atârnă oarecum pe lângă corp. 192 cm. este influenţată şi de activitatea profesională. Dimensiunile lor pot fi raportate la cele ale membrelor inferioare. lungimea braţelor ar trebui să fie de 69-83 cm. Braţul drept este mai lung şi mai gros la dreptaci. Indicele Erissman (perimetrul toracic minus jumătatea taliei) indică faptul că. dar în mare parte. 180 cm. o creştere mai lentă. Braţul creşte în lungime în raport cu creşterea globală a membrului superior respectiv şi a taliei.4%) din înălţimea corpului. este mai lung şi cilindric. Mâna creşte încet în lungime şi la această vârstă. La persoanele înalte. pentru stângaci. 170 cm. Este important de cunoscut acest fapt. Lărgimea umerilor reprezintă o pătrime din înălţimea corpului. Membrele superioare le vom urmări pe segmentele ce le compun: braţe. Acest fapt confirmă discordanţa între creşterea în lungime şi cea în grosime a corpului. pe de altă parte. Grosimea gâtului variază după volumul muşchilor şi al grăsimii depuse cu predominanţă în regiunea cefei. respectiv practicarea jocului de volei. ale trunchiului sau ale corpului întreg. pe de o parte. Trunchiul are o creştere relativ lentă. iar a antebraţului la extremitatea distală. Ritmul cu care creşte perimetrul toracic în această perioadă este mai lent decât ritmul creşterii în lungime a corpului întreg. de asemenea. Indicele braţ-antebraţ (humero-radial) arată o diferenţă de circa 20-25% a antebraţului faţă de braţ. păstrând raportul de 1/4 din lungimea întregului membru superior şi de 1/10 (10. Spatele este dezvoltat în raport cu creşterea în lungime şi înălţime a trunchiului. Creşterea capului se face în mai multe etape şi poate ajunge la circumferinţa de 52-54 cm la vârsta ce ne interesează. adică la extremităţile depărtate de cot.01. antebraţe şi mâini. lungimea braţelor ar trebui să fie de 66-76 cm. Creşterea în lungime a braţului se produce mai mult la nivelul extremităţii proximale. lungimea braţelor ar trebui să fie de 84-85 cm. Creşterea în lungime a gâtului este mai rapidă în această perioadă când ajunge în medie la 33-34 cm. Lăţimea mâinii depinde de structura constituţională.hiperlaxitate a tuturor articulaţiilor şi o insuficientă depunere de calciu în oase care favorizează deformările scheletului. 18 . Variaţiile în lungime şi grosime ale gâtului mai sunt determinate şi de factorii constituţionali şi de starea de nutriţie a organismului. capătă valori negative de aproximativ – 4. deoarece are o semnificaţie în ceea ce priveşte capacitatea funcţională a aparatului respirator. Antebraţul creşte în lungime mai târziu decât braţul. În această perioadă se înregistrează cele mai mici valori ale indicelui Erissman. perimetrul toracic este relativ mai mic. lungimea braţelor ar trebui să fie de 74-85 cm. până la 18 ani. şi invers.

6%. Pentru a doza efortul în mod corect. iar în raport cu trunchiul reprezintă în medie 85%. contractibilitatea şi tonusul cresc progresiv cu vârsta şi cu gradul de antrenament. mulţi antrenori cad în greşeala supradozării efortului. la 0. Modificările de ordin cantitativ ale muşchilor sunt însoţite şi de compoziţia lor chimică. P. coapsele reprezintă la aceasta vârstă aproximativ 28%. dar în ritm diferit. iar copiii îndrumaţi şi pregătiţi vor putea obţine performanţele scontate. vârsta fiziologică individuală. După Mayet citat de Şerban. ca excitabilitatea. În scopul realizării unor performanţe la o vârstă fragedă. Numai astfel munca antrenorilor va fi încununată de succes. dar aceasta este influenţată de constituţia corpului. frânând dezvoltarea lor ulterioară.Degetele prezintă caractere diferite după vârstă.27 kg cât este la copilul de 1 an. ci şi nivelul actual de dezvoltare morfofuncţională a fiecărui copil. Repartiţia masei musculare pe regiuni şi segmente corporale diferă după vârstă. conductibilitatea. şi De Hillerin. În cercetările efectuate. dimpotrivă. La 15-18 ani masa musculară reprezintă 32. Elasticitatea lor scade însă de la 1. La 15-18 ani se observă o uşoară disociere în sensul creşterii lungimii membrelor inferioare. Piciorul (segmentul terminal al membrului inferior) creşte în raport cu vârsta. după posibilităţile şi capacitatea funcţională a fiecărui copil. intensitatea schimburilor metabolice şi capacitatea funcţională a aparatelor cardio-vasculare şi respiratorii se corelează cu nivelul de dezvoltare a musculaturii scheletice. anvergura reprezintă la 16 ani 103% din talie. M. de asemenea. de activitatea profesională. Fibrele musculare sunt în general mai lungi. şi lungimea membrelor superioare întinse lateral la nivelul umerilor. Creşterea membrelor inferioare depinde de alungirea segmentelor sale şi în special a coapselor şi a gambelor. Creşterea în lungime a femurului se face la extremitatea distală. în vederea cunoaşterii indicilor obiectivi ai capacităţii de efort a copiilor în fiecare moment. (1984). Proprietăţile fiziologice ale muşchilor.857 kg la adolescenţă. iar a oaselor gambei (tibia şi peroneul) la extremitatea proximală (la extremităţile apropiate de genunchi). de lăţimea umerilor şi. Utilizând această metodă se poate pierde momentul cel mai favorabil al creierii bazei marilor performanţe ulterioare. Muşchii flexori sunt mai bine dezvoltaţi decât extensorii şi de aceea există tendinţa de a sta într-o poziţie încovoiată (cu 19 . În raport cu talia. iar porţiunile tendinoase sunt mai scurte. fiind relativ mai mare la oamenii înalţi. Această cunoaştere presupune la rândul ei investigaţii anatomofiziologice complexe. neavând pregătirea necesară şi cunoştinţele metodico-ştiinţifice care să le permită explorarea indicilor fiziologici ai capacităţii de efort a copiilor. este necesară nu numai cunoaşterea particularităţilor morfofuncţionale generale ale vârstei de creştere. Membrele inferioare cresc evident mai mult decât cele superioare. Coapsa creşte continuu. depăşind întotdeauna lungimea gambei. recomandă din prudenţă depunerea unor eforturi sub nivelul posibilităţilor morfofuncţionale ale acestora. dar pe noi ne interesează acei copii care au un format al mâinii lungi şi subţiri şi cu o mare mobilitate de lucru a degetelor. Alţii. Anvergura (alonja) însumează lăţimea şi lungimea spatelui.

întregul aparat cardiovascular se caracterizează printr-o labilitate excesivă şi rezerve funcţionale reduse. capacitatea vitală la 16 ani fiind de 32-40 cm. valori ce devin maxime abia după pubertate. fiind în deplină dezvoltare şi creştere. Dezvoltarea aparatului cardiovascular este lentă. oxigen-puls maxim. fiind dispus să îndeplinească întotdeauna cu mai multă plăcere acele activităţi care implică angrenarea flexorilor. iar greutatea este în medie de 220 g. de asemeni. creşterea în volum a inimii şi a vaselor sanguine fiind urmată. în această perioadă. Frecvenţa cardiacă este destul de ridicată. Elasticitatea se manifestă. Cresc. Forţa musculară este redusă. dimensiunile cordului. iar menţinerea constantă a echilibrului cere un efort suplimentar. muşchii flexori sunt mai bine dezvoltaţi decât muşchii extensori. contribuie la îmbunătăţirea capacităţii aerobe maxime. pozitiv. ceea ce ne obligă să acordăm o atenţie sporită dezvoltării acestei musculaturi. Parametrii cei mai semnificativi ai acestei capacităţi de efort aerob sunt consumul de O2/min (în ml/min sau ml/min/kg). Volumul la băieţi de 15 ani este de 180 cm. mai ales a ventilaţiei pulmonare. creşte amplitudinea mişcărilor respiratorii. cât şi volumul lor. Musculatura membrelor superioare – 27% din masa musculară totală – este relativ mai bine reprezentată decât cea a membrelor inferioare care este de aproximativ 38% din masa musculară totală. dar este defavorabilă celor fine. În primul rând. Important este de reţinut că factorii dimensionali şi capacităţile funcţionale ale organelor aparatului respirator pot fi mult influenţate prin antrenament. Deci. la 15 ani este de 88-84 bătăi/min. reprezintă suportul material al creşterii capacităţii funcţionale a aparatului respirator. permite efectuarea mai amplă a mişcărilor. Aparatul respirator este destul de bine dezvoltat la această vârstă ca să ne permită efectuarea unei pregătiri fizice corespunzătoare. 20 . Capacitatea anatomică sau volumul parenchimului pulmonar creşte impetuos. iar la 16 ani este de 85-86 bătăi/min. Greutatea parenchimului pulmonar prezintă un ritm rapid de creştere (între 500g şi 800g). Minutvolumul respirator va creşte în medie cu 6. Ritmul accelerat de creştere şi dezvoltare a căilor respiratorii.3 litri/minut la 15-18 ani. Toţi factorii dimensionali şi capacităţile funcţionale. atât în ceea ce priveşte greutatea. ritmul cel mai accelerat. precise. scade şi frecvenţa respiratorie la 18/minut la 15 ani.spatele rotunjit). dar continuă în această perioadă. Circumferinţa cordului creşte mult în jurul vârstei de 15 ani. în mare înregistrând un salt de peste 50%. Ritmurile de dezvoltare morfologică şi funcţională nu sunt totdeauna paralele. fiind de 350 ml la 15 ani. Din punct de vedere fiziologic. viteza de creştere a volumului este aproape maximă la această vârstă. Respiraţia externă sau ventilaţia pulmonară este strâns legată de nivelul dezvoltării anatomice a aparatului respirator. de îmbunătăţirea stării funcţionale a acestora. de asemenea. Tonusul muscular mai scăzut. musculatura este slab dezvoltată. Astfel. în această perioadă. Plămânii se dezvoltă intens. diametrul transversal şi diametrul anteroposterior. precum şi. mai târziu. Paralel. fiind considerat în jurul vârstei de 14-15 ani.

S-a constatat faptul că, la copiii care practică în mod regulat antrenamente de volei, frecvenţa cardiacă de referinţă este mult scăzută, valorile înscriindu-se între 72-78 bătăi/min. În urma analizei frecvenţei cardiace înainte de efort, după efort şi în momentul de revenire, s-a constatat că la această vârstă, restabilirea după efort a presupus un timp mai mare. Autorii unor experimente emit ipoteza că restabilirea întârziată poate fi pusă pe seama suprafeţei corporale mai mari. Aceste rezultate ne atrag atenţia asupra necesităţii stabilirii mai judicioase a pauzelor dintre exerciţiile de forţă intense, în vederea evitării acumulării unei stări de oboseală accentuată. Debitul cardiac sau minut-volumul inimii creşte, ajungând la 15-16 ani la aproape 42 l/min. În timpul efortului fizic debitul cardiac poate creşte până la 15-20 l/min, având în vedere atât mărirea frecvenţei cardiace, cât şi a volumului sistolic. Ei suportă bine eforturile bazate pe viteză sau cele mai puţin intense, dar de durată lungă, care nu reclamă o creştere importantă a debitului cardiac pe o perioada lungă sau se desfăşoară în regim constant real, la un debit circulator relativ redus. Tensiunea arterială creşte progresiv cu vârsta şi ajunge la 15-16 ani la o valoare de 117/73 mm. De reţinut este faptul că la această vârstă interesează în general copiii longilini. Examenul medical este obligatoriu deoarece ne putem confrunta cu anumite diagnostice cardiace, şi anume: Inima lui Lian întâlnită la copiii longilini şi foarte emotivi, la care se adaugă surmenaj din punct de vedere fizic şi psihic sau intelectual, la cei supuşi unui antrenament sportiv prea intens, cu participarea prea timpurie la concursuri şi competiţii sportive epuizante. Reumatismul poliarticular Sokolski-Bouillaod, este, de asemenea, o afecţiune mai gravă şi mai periculoasă la vârsta de creştere, deoarece ea este uşor confundată cu durerile de creştere specifice acestei perioade. Nu trebuie neglijate tulburările circulatorii, tranzitorii şi anemia. Evoluţia creierului şi a funcţiilor psihice a fost motivul unei cercetări atente şi minuţioase încă din Antichitate. S-au făcut cercetări, constatări şi s-au tras concluzii din care noi desprindem trăsături ce ne interesează la subiecţii urmăriţi; este etapa începutului maturizării psihice a copilului. În strânsă legătură cu importantele modificări morfofuncţionale apar importante transformări şi în viaţa psihică. Percepţiile devin mai depline, capătă un pronunţat caracter de selectivitate, orientarea spaţială şi temporală se perfecţionează considerabil, suferind influenţa proceselor gândirii. În activităţile cognitive se manifestă net predominarea celui de-al doilea sistem de semnalizare. Jucătorul, în cazul nostru, este capabil să opereze cu noţiuni cu un grad tot mai mare de abstractizare, manifestând interes şi curiozitate pentru teorie. Se ameliorează capacitatea de concentrare a atenţiei, deşi în unele faze este destul de instabilă şi fluctuantă. Apar importante modificări pe plan afectiv. Ele sunt determinate nu numai de transformările biologice, dar şi de implicaţiile ce decurg din integrarea socială. Din cauza disconfortului biologic, tânărul se caracterizează printr-o conduită irascibilă, relativ conflictuală, prin labilităţi afective, stări de excesivă timiditate sau exuberanţă, precum şi prin stări capricioase ce se dezvoltă pe un fond de independenţă fluctuant. Creşte interesul pentru propria persoană, pentru lumea sa
21

interioară şi apar, relativ frecvent, stări de neîncredere în propriile posibilităţi. Se dezvoltă calităţile voinţei, manifestă dorinţa de afirmare, de impunere a propriilor hotărâri. Apar forme de autoeducare în scopul cultivării capacităţilor considerate ideale. Ştacheta aspiraţiilor este ridicată tot mai sus, deşi motivele sunt încă foarte instabile. Se dezvoltă intens simţul responsabilităţii. Dorinţa se caracterizează prin exuberanţă, prin participarea la numeroase şi variate activităţi. Se menţine nevoia de mişcare, de joc, deşi acestea capătă alte semnificaţii. Regulile jocului sunt respectate, dar scopul îl constituie atragerea atenţiei celor din jur, dorinţa de a obţine aprecierea şi afirmarea propriei persoane. Posibilităţile crescute ale Gândirii, ca şi bogăţia şi varietatea cunoştinţelor determină restructurări în metodica învăţării. CONCLUZII Întrucât performanţa se apropie de limitele cunoscute ale posibilităţilor umane, în scopul îmbunătăţirii acesteia, ştiinţa, implicată multidisciplinar (antrenor, biolog, matematician), va trebui să-şi extindă aportul nu doar în planul pregătirii, ci şi în cel al selecţiei. Sistemul de selecţie presupune o activitate de diagnoză şi prognoză continuă care însoţeşte pe toate treptele dinamica evoluţiei sportivului operând printr-un complex de criterii, indici şi norme de selecţie cu caracter general şi specific, obiectivizate şi validate practic. Selecţia trebuie să pornească de la cunoaşterea a doua realităţi: individul şi particularităţile jocului, ordonate după greutatea lor specifică în cadrul obţinerii performanţei, realităţi ce vor trebui să prefigureze cerinţe de ordin morfologic, funcţional, motric, psihologic şi pedagogic al viitorului voleibalist. BIBLIOGRAFIE BOMPA, T., Totul despre pregătirea tinerilor campioni, Editura Ex Ponto, Constanţa, 2003. DRAGNEA, A., BOTA, A., Teoria activităţii motrice, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1999. ŞCHIOPU, U., VERZA, E., Psihologia vârstelor – Ciclurile vieţii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1999. ŞERBAN, M., DE HILLERIN, P., Volei – Strategie şi tactică, Editura SportTurism, Bucureşti, 1984. TUDOR, V., Capacităţile condiţionale, coordinative şi intermediare – componente ale capacităţii motrice, Editura Coresi, Bucureşti, 1999. ABSTRACT The comparative study of the physical development data of the young and adults volleyball players shows that for 16 to 17 year olds, some of the morphological indexes of physical development such as height, weight and thoracic size, are close to the values specific for adults, whereas at 18-19 they reach this level. Key words: evolution, morphological indexes, functionally.
22

ALCOOLUL ÎN ACTIVITĂŢILE SPORTIVE Corina IVAN *

REZUMAT Alcoolul este printre primele substanţe dopante folosite în ameliorarea performanţelor fizice. Majoritatea studiilor ştiinţifice sugerează câteva concluzii generale valide: deşi ingestia de alcool nu va influenţa substanţial funcţiile metabolice sau fiziologice esenţiale performanţei fizice, ea are un efect dăunător asupra unei largi palete de abilităţi psihomotrice. Cuvinte-cheie: alcool, efecte, performanţă psihomotrică. SCURT ISTORIC Competitorii, practicanţi ai activităţilor fizice diverse au utilizat alcoolul pentru ameliorarea performanţelor, încă din Antichitate. În epoca noastră, se pare că Suzanne Lenglen câştigă în 1919, primul Wimbledon graţie unui coniac băut înainte de al 3-lea set. În 1988, Yanich Noah declara că bea uneori puţin alcool înainte de a intra pe teren. În 1976, ciclistul Maertens, câştigă titlul de campion al Belgiei, cu treizeci de kilometri înainte de sosire, bând o jumătate de sticlă de şampanie şi un amestec de cafeină şi fructoză. Exemple mai sunt. Legendele alcoolului sunt încă vii în activităţile motrice: el dă forţă, încălzeşte, potoleşte setea etc.
Efecte scontate ale alcoolului Sportivii caută dezinhibarea, efectul antistres), euforia. Efecte obţinute Marele tenisman Andreï Chesnokov declara cu câţiva ani în urmă, după un debut de sezon urât: ...mă săturasem de tenis şi am băut mult alcool timp de două luni... La reluarea antrenamentelor eram complet ieşit din formă. Este duşmanul muşchiului (acid lactic, perturbarea metabolismului aerob).

Unii atleţi capătă un plus de încredere după o doză de alcool.

Efectul antitremur este adesea Înlătură senzaţia de oboseală, dar nu şi oboseala. căutat printre adepţii sportului de precizie ca tirul sau golful. Pentru alţii, alcoolul creşte forţa, Produce transpiraţie şi riscul unei deshidratări mai stimulează circulaţia sanguină şi rapide. omoară bacteriile. Numeroase sporturi sunt atinse de alcool, în particular sporturile de precizie (tirul, biatlonul, pentatlonul modern). Putem aminti, de asemenea, automobilismul, alpinismul, motociclismul, săriturile în apă, scrima, boxul, ciclismul, footbalul, bobul, sania etc.
*

Academia Naţională de Educaţie Fizică şi Sport 23

Într-un experiment recent, i s-a cerut unui grup de atleţi australieni avansaţi (specialişti ai probelor de 100m, 200m, 400m, 800m şi 1500m) să efectueze o testare pe distanţa preferată, după ce: – au ingerat suc de portocale înainte de efort; – au ingerat suc de portocale cu vodcă. Rezultatele acestui experiment sunt semnificative: dacă la 100m timpul obţinut nu a fost afectat de alcool, toţi ceilalţi timpi au fost alteraţi după ingerarea dozei prealabile de vodcă; în plus, cu cât cantitatea administrată era mai importantă, cu atât rezultatele erau mai scăzute. Teste de anduranţă aplicate alergătorilor rutinaţi, care consumaseră alcool (alcoolemie cuprinsă între 0,4 şi 1,1 grame/litru), au arătat după o noapte de odihnă, o scădere a performanţei cu 10% faţă de rezultatele obişnuite. Alcool = substanţă dopantă Etanolul este un produs dopant de categoria 3, o substanţă supusă aceloraşi restricţii ca şi corticoizii, betablocantele, anestezicele locale. Depistarea dopajului cu alcool, este hotărâtă de fiecare federaţie înaintea probelor. Pentru aceasta se utilizează alcoolemia sau etilotestul. FUNDAMENTE ŞTIINŢIFICE În cea mai mare parte a studiilor ştiinţifice se precizează că, o mică doză de 45-60 ml de alcool, este echivalentul unui nivel de alcool sanguin (NAS) de 0,4-0,5 la un bărbat de dimensiuni medii. O doză medie este echivalentă cu 90-120 ml sau un NAS de 0,10. Puţine studii au folosit o doză mare, cu un NAS de 0,15. Interpretarea rezultatelor, trebuie să se facă cu precauţie, luând în consideraţie mai multe aspecte: – există o diversitate de reacţii, nu numai printre indivizi, ci chiar pentru acelaşi individ în funcţie de circumstanţe; – este imposibil de efectuat o cercetare placebo dublu-oarbă cu alcool, pentru că subiecţii au discernământ când consumă alcool. Cu toate acestea, rezultatele citate sugerează câteva concluzii generale valide: atleţii pot consuma alcool pentru a ameliora funcţia psihologică, dar în dauna performanţei psihomotrice. În sporturile care implică reacţii rapide la stimuli variabili, performanţa va fi afectată defavorabil. Cercetările au demonstrat cum cantităţi moderate de alcool diminuează timpul de reacţie, coordonarea oculo-manuală, precizia, echilibrul şi coordonarea complexă sau abilităţile motrice globale. Deşi unii autori sugerează că alcoolul poate ameliora încrederea în sine, studiile disponibile subliniază deteriorarea performanţei psihomotrice; – studii despre efectele ingestiei de alcool asupra funcţiilor metabolice şi fiziologice importante pentru performanţa fizică, au relevant că aceasta (ingestia) nu exercită nicio influenţă benefică asupra surselor de energie. Glicogenul muscular în repaus era semnificativ mai scăzut după alcool, în comparaţie cu grupa martor. Totodată, s-a arătat că, dacă alcoolul nu diminuează lipoliza sau utilizarea acizilor graşi liberi (AGL) în timpul exerciţiului, el poate: – diminuează producerea de glucoză splenică; – diminuează contribuţia potenţială a gluconeogenezei hepatice;
24

Rezumând. La nivelul exerciţiilor submaximale. CONCLUZII – ingestia de alcool poate avea un efect dăunător asupra unei largi palete de abilităţi psihomotrice. celelalte pericole inerente abuzului de alcool. puterea şi lucrul muscular ergografic. Aceste modificări pot diminua capacitatea de anduranţă. consumul 25 . S-a observat că ingestia alcoolului poate diminua forţa musculară dinamică. precum: timpul de reacţie. forţa dinamometrică. Alte studii sprijină teoria referitoare la efectul hipoglicemic al alcoolului în timpul exerciţiilor extenuante prelungite în frig. Dimpotrivă. simulând sprintul de 100 m sau cursa de 1. ne obligă să ne învăţăm tinerii să facă lucruri inteligente în ceea ce priveşte consumul acestuia.– produce o mai mare diminuare a nivelului de glucoză sanguină. dar această observaţie nu a fost confirmată de altele. ventilaţiei pulmonare sau fluxului sanguin din muşchi. conducând la hipoglicemie. alte studii raportează efecte semnificative. dar reduce semnificativ volumul obişnuit. Ele au notat o pierdere semnificativă de căldură corporală care sugerează că alcoolul poate altera termoreglarea. Aceasta reprezintă echivalentul a trei beri 4. Efectele alcoolului asupra evaluării componentelor condiţiei fizice sunt variabile. ingestia de alcool nu are un efect semnificativ asupra frecvenţei cardiace. dar diminuează rezistenţa vasculară periferică. În acest timp. Regula sau limita poate fi utilizată ca linie directoare rezonabilă pentru un consum moderat. Mici doze de alcool nu au avut niciun efect asupra obiectivelor exerciţiului la un ergociclu. dar poate conduce la diminuarea abilităţilor în diferite probe. – diminuează captarea de glucoză de către muşchii gambelor în timpul ultimelor momente ale unei curse de 3 ore.5%. dar doze mai mari le-au influenţat negativ. echilibrul şi coordonarea complexă. precizia. tensiunii arteriale medii şi rezistenţei vasculare periferice sau lactatului maxim. Pentru că nu s-a demonstrat că alcoolul ajută la ameliorarea capacităţii de performanţă fizică. – ingestia de alcool nu va influenţa substanţial funcţiile metabolice sau fiziologice esenţiale performanţei fizice.500 m. trei pahare de 120 ml de vin 14% sau 90ml de whisky 50% pentru o persoană de 68 kg. nefaste pentru performanţă. alcoolul pare a avea prea puţin (sau deloc) efect benefic asupra răspunsurilor metabolice şi fiziologice ale exerciţiului. este important pentru toţi factorii asociaţi cu direcţia sportului să educe atleţii împotriva utilizării acestuia în competiţii. Nu trebuie consumaţi mai mult de 15ml de alcool pur pentru 23 kg de greutate corporală. forţa de prehensiune izometrică. coordonarea oculo-manuală. dar aceste rezultate nu au fost confirmate de alte studii. demonstrează că alcoolul creşte semnificativ consumul de oxigen în timpul antrenamentului submaximal şi îi diminuează simultan eficacitatea. ca: metabolismul energetic. În momentul exerciţiilor maximale. într-o zi. volumului sistolic şi debitului cardiac. Câţiva cercetători au observat că alcoolul creşte frecvenţa cardiacă şi debitul cardiac în momentul exerciţiului submaximal. alcoolul nu are niciun efect asupra volumului sistolic. Studii mai vechi. cauzând o diminuare a ventilaţiei pulmonare. sigur pentru adulţi.

1999. L'alcoolisme au feminine. ba chiar (poate) va diminua forţa. LEJOYEUX. frecvenţa cardiacă. în: Lettre d'Information de NREB. 1998. puterea. mijloacele sportive media şi publicul în general. Paris. diferenţa arteriovenoasă de oxigen sau dinamica respiratorie..H. Drug and Alcohol Rewiev.. în: Revue Panorama du médecin. BIBLIOGRAFIE BLACK. în ceea ce priveşte efectele ingestiei de alcool asupra performanţei fizice. les dégâts de l'eau-de-vie. Alcohol Intake and Sport Performance. psychomotor performance. D... Key words: alcohol. viteza şi anduranţa cardio-vascular. în: Revue Sport et Vie. în: Revue Sport et Vie. FRANCOIS. creierului şi muşchilor. 2001. anduranţa musculară locală. debitul cardiac.. effects.maxim de oxigen (VO2 max). Sport et prevention. debitul sanguin în muşchi. RICHE. Ed. antrenorii. P. Sport et alcool: Une nouvelle piste pour aider les alcoolodépendants. 1998. 1998. L'alcool et le sport. în: Revue Alcool ou Santé. în: Strength and Conditionning. – trebuie depuse continuu eforturi serioase pentru a educa atleţii. – alcoolul este drogul al cărui consum prelungit şi în exces poate provoca modificări patologice la nivelul ficatului. Boire de l'alcool avant l'effort. medicii. DE WITTE. WILLIAMS.. nr 14.. LANSON. ABSTRACT Alcohol is one of the first substances doping utilizes in optimizing physical performances. – ingestia de alcool nu va ameliora. E. 26 . D. DAULOUEDE. Excessive Alcohol Use by Non Elite Sportsmen. Le mystère de la courbe en U. Vigot.. M. C. 2001. 2001. RICHE.. Paris. Consumul de alcool poate modifica reglarea temperaturii corporale în timpul exerciţiilor prelungite în condiţii de frig. D. it does have a harmful effect upon a variety of psychomotor abilities. volumul sistolic. 1999. în: L'alimentation du sportif en 80 questions. I. Most scientific studies sugest some general valid conclusions: although ingesting alcohol won’t substantially influence metabolic or physiological functions esential to performance. preparatorii fizici. inimii. M. kinetoterapeuţii.

o criomasajul. Unele dintre cele mai importante indicaţii. − sechele după capsulite în stadiul cronic („rece”). Cuvinte-cheie: traumatism. tehnici complementare. explicând astfel diminuarea până la dispariţie a durerii. aspecte de loc de neglijat mai ales atunci când se impune o reintegrare cât mai rapidă şi în siguranţă a pacientului în activitate. complex. după cum urmează: Aparat capsulo-ligamentar: − sechele după entorse. Universitatea Spiru Haret Institutul Naţional de Cercetare pentru Sport 27 . Aceste efecte sunt argumentate de îmbinarea acestor tehnici cu electroterapia şi kinetoterapia progresivă. iar restituţia funcţionalităţii nu este integrală. tratament. în tratamentul cărora intervin câteva din cele mai reprezentative tehnici complementare de masaj: o masajul transversal profund. o masajul reflex de tipul reflexoterapiei. Aparat musculo-tendinos: − sechele după tendinite posttraumatice.EFICIENŢA TEHNICILOR COMPLEMENTARE DE MASAJ ÎN RECUPERAREA SECHELELOR POSTTRAUMATICE Olimpia MOLDOVEANU * Aurica VÂLCEANU ** Alina STAHIE * Cornelia PREDESCU * REZUMAT Tehnicile complementare de masaj sunt indispensabile în tratamentul sechelelor posttraumatice. Se poate însă observa cu uşurinţă că utilizarea exclusivă a fizio-kinetoterapiei prelungeşte perioada de recuperare. Hiperemia locală obţinută asigură eliminarea substanţelor algogene de la nivelul zonei afectate. * ** Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport. sechele. masaj. INTRODUCERE Tehnicile complementare ale masajului prezintă adresabilitate exclusiv terapeutică. Sechelele posttraumatice care beneficiază de pe urma aplicării tehnicilor de masaj amintite sunt reprezentate în special de cele de tip aderenţial. o masajul conjunctiv. pe când efectul de înlăturare a aderenţelor contribuie la restaurarea funcţionalităţii segmentului afectat. la care dorim să facem referire sunt sechelele posttraumatice ale aparatelor musculo-tendinos şi capsuloligamentar.

− − sechele după tenosinovite. ligamente şi muşchi. de asemenea. contribuind astfel la restaurarea funcţionalităţii segmentului afectat. asigurând eliminarea substanţelor algogene. este reprezentat de înlăturarea aderenţelor din sechelele posttraumatice. însă. care nu se vor reface dacă masajul transversal profund va fi urmat de mobilizări active. tendinoase sau ligamentare. (2003). Efectul major. iar o orientare chiar oblică ar putea limita acţiunea pe structurile vizate. evoluţia în timp a pacienţilor cu diverse afecţiuni. H. sechele post–leziuni musculare. Chiar Cyriax. În masajul transversal profund aplicarea manevrelor se face strict transversal pe fibrele musculare. nici chiar exerciţiile active nu pot să determine”. E. Efectele unor manevre în anumite condiţii de aplicare au reprezentat punctul de pornire al observaţiilor. masaj somatic. Datorită faptului că manevra principală utilizată de masajul transversal profund este fricţiunea. 2. OBIECTIV Prezentarea importanţei tehnicilor complementare de masaj în programul de recuperare a sechelelor posttraumatice ale aparatelor musculo-tendinos şi capsuloligamentar reprezintă obiectivul lucrării de faţă. Pentru aplicarea tehnicilor complementare de masaj este necesară atât o foarte bună stăpânire a tehnicii. pornind de la tehnica de bază a masajului medical clasic. În masajul conjunctiv aplicarea manevrelor se face în lungul structurilor mai sus menţionate. citat de Sidenco. Manevra de bază este aici netezirea cu 28 . Fiecare orientare a manevrelor de lucru determină o anumită acţiune pe structurile vizate: 1. tendinoase sau ligamentare. J. în comparaţie cu programele clasice (kinetoterapie. care a codificat această tehnică de masaj. iar manevrele utilizate diferă de cele aplicate în cazul masajului transversal profund. L. deoarece aplicarea manevrelor se face într-un sens strict. un alt efect determinat în mod direct de această manevră este cel sedativ-relaxant al structurilor prelucrate. dintre care o mare parte reprezentate de sechelele posttraumatice. Efectele tehnicii sunt reprezentate în primul rând de hiperemia locală. din punct de vedere al orientării fibrelor musculare. METODA S-a analizat eficienţa programelor de recuperare care cuprind diferite tehnici complementare de masaj cu indicaţii precise în sechelele aderenţiale. REZULTATE ŞI DISCUŢII Tehnicile complementare de masaj au apărut ca o necesitate de a recupera anumite structuri cât mai repede şi cât mai integru. electroterapie). bine definit.. implicând în schimb alte structuri pe care nu dorim a le lucra. cât şi cunoaşterea amănunţită a anatomiei segmentului afectat. respectiv tendoane. afirma: „fricţiunea transversală profundă poate fi rezumată la capacitatea de a creşte mobilitatea aşa cum nici întinderea pasivă.

Zonele de aplicare a manevrelor sunt cele ce prezintă modificări reflexe la nivel de ţesut conjunctiv de tipul retracturilor. care acţionează nu numai local. iar restiţutia funcţionalităţii nu este integrală. înlăturarea sechelei dureroase va pregăti revenirea la un comportament kinetic normal. masajul conjunctiv). Ca urmare. Trebuie să ţinem cont că în cazul sechelelor posttraumatice există o alterare a informaţiei proprioceptive şi că în timpul unei activităţi globale subiectul evită solicitările structurilor afectate. acesta fiind de fapt scopul primordial al kinetoterapiei progresive din cadrul programului de recuperare a sechelelor posttraumatice. nici contracţia musculară nu pot îndepărta aderenţele ce împiedică libera alunecare a fibrelor între ele. care ar accentua eliminarea de substanţă activă (pain substance). mai ales a celor aderenţiale. Astfel. producând scheme motorii modificate care tind să se permanentizeze. uneori chiar a le pune în tensiune (tendoanele) sau a le relaxa (musculatura). în aşa fel încât să se etaleze structurile vizate. Efectele vizate prin reflexoterapie. 3. iniţial perturbatoare prin mesaje nociceptive. prin îndepărtarea aferenţelor nociceptive. fie ele musculare. Un alt efect important este cel reflex. care pot fi îmbinate astfel încât să reducă fenomenul dureros (criomasaj.presiune crescută şi aplicată doar cu pulpa policelui sau a indexului şi mediusului. deci o suprafaţă de contact foarte redusă. Aplicarea tehnicilor complementare de masaj în tratamentul sechelelor posttraumatice impune cunoaşterea modalităţii de poziţionare a pacientului. Manevrele de bază sunt presiunile digitale asociate. ci şi favorizează reorganizarea fibrelor conjunctive. sunt cele referitoare la înlăturarea durerii prin stimularea eliminării de substanţe algogene în mod reflex. alunecarea sau vibraţia. traduse sub formă de benzi late sau sfere aliniate ca „mărgele pe sfoară”. tendinoase sau ligamentare. comparativ cu programele care includ măcar una din tehnicile complementare de masaj pe lângă kinetoterapie. în funcţie de caz. reflexoterapie) şi să crească circulaţia locală. Mijloacele care compun acest program pot realiza numai împreună. Efectul major este cel hiperemiant local. Acest lucru se datorează faptului că nici întinderea pasivă. Efectele sunt augumentate de îmbinarea acestor tehnici cu electroterapia complementară reprezentată de ultrasunete şi radiaţii electromagnetice. care nu doar „spală” zona de substanţele proinflamatorii şi algogene. ce depind de zona de proiecţie reflexă abordată. 29 . ci şi la distanţă. S-a observat că utilizarea exclusivă a fizio-kinetoterapiei prelungeşte perioada de recuperare în cazul sechelelor posttraumatice. reliefate la nivelul pielii. în cazul sechelelor posttraumatice. prin însumarea efectelor fiecăruia. Masajul reflex de tipul reflexoterapiei prezintă sensuri de lucru bine codificate. cu fricţiunea. modificarea în sine fiind determinată de solicitarea diferită a anumitor structuri în scopul protejării zonei afectate de traumatism. responsabilă de cronicizarea durerii locale (masajul transversal profund. primul pas în „lichidarea” sechelelor posttraumatice ar fi reprezentat de masajul complex prin tehnici complementare. rearmonizarea funcţională.

Bucureşti. Editura Medicală. Bucureşti. efecte. ABSTRACT The complementary massage techniques are extremely important in the treatment of the posttraumatic sequela. IVAN.. pentru a nu afecta activitatea acestora.. E. A. Bucureşti.. 3rd ed. Bucureşti. The local hyperemia obtained assures the elimination of the algogene substances from the affected area and explains in this way the diminishing until the disappearing of the pain. 1994. 2002. Masajul pentru toţi. Editura ALL. Masajul. Medicina fizică în recuperarea medicală. în Basmajian JV (ed): Manipulation. p. These effects are augmented by combining these techniques with electrotherapy and progressive physical therapy. BIBLIOGRAFIE CYRIAX.L. 30 . 2005. metode. It can be easily seen that exclusive use of physical therapy increases the recuperation period and the return of the functionality is not total. Clinical Applications of Massage. D. 2001. traction and massage.H. ce poate beneficia de tratament corect după o nouă evaluare medicală. CONCLUZII Se poate afirma faptul că tehnicile complementare de masaj sunt indispensabile în tratamentul sechelelor posttraumatice pentru restaurarea funcţionalităţii segmentului afectat. Bucureşti. 1994. J. MÂRZA. S. 2003. 2002. 85-86. aplicaţii în sport. 177. massage. procedee tehnice. I. Editura Universitară Carol Davila. SIDENCO. complementary techniques. sequela. aspects which can not be neglected especially when a fast and safe reintegration of the patient is required. Masaj terapeutic. mai ales în cazul acelor pacienţi ale căror profesiuni reclamă o recuperare cât mai completă şi în timp cât mai scurt. while the effect of the adherences contributes to the functionality restoring of the affected segment. DRAGAN. Reflexologia în kinetoterapie... A. treatment.Prin modul lor de aplicare şi modificările de tablou clinic apărute în cursul aplicării. Editura Editis.. Bacău. Spre exemplu. Key words: trauma. Editura Symbol. Baltimore. Editura Fundaţiei România de Mâine. tehnicile complementare de masaj pot semnala prezenţa unei leziuni mai grave mascate. IONESCU.. RĂDULESCU. Masajul în kinetoterapie. Bucureşti... o durere care nu încetează să crească pe parcursul şedinţei de masaj reprezintă un semnal de oprire până la o nouă evaluare medicală. Williams & Wilkins. Fizioterapi. SIDENCO. E. 1985.L. Masaj-automasaj. complex. Editura Coresi.

EFICIENŢA REFLEXOTERAPIEI ÎN TRATAMENTUL TULBURĂRILOR DIGESTIVE FUNCŢIONALE Olimpia MOLDOVEANU * Marinela ŞERBAN * Doiniţa TRIFAN * REZUMAT Reflexoterapia reprezintă o tehnică complementară ce nu exclude, ci completează tratamentul medical. Ea se realizează în scopul înlăturării tensiunii nervoase şi a efectelor acesteia pe termen lung şi al reechilibrării organismului, pornindu-se de la ideea că starea de sănătate a organismului este o stare de echilibru între aparatele şi sistemele acestuia. Această tehnică are o mare valoare terapeutică în tulburările digestive funcţionale, valoare care deşi demonstrată, este încă privită cu rezervă. Concluziile desprinse din practică vin în întâmpinarea ideii în care relaţia parte-întreg începe a fi reconsiderată după criteriul holistic. Astfel, considerăm că reflexoterapia este atât o alternativă, cât şi un mijloc adjuvant util nu numai în întreţinerea stării de sănătate a organismului, ci şi în tratarea unor afecţiuni. Cuvinte-cheie: tulburări digestive, reechilibrare, tratament complex, masaj reflex. INTRODUCERE Reflexoterapia este o tehnică specială de masaj digital care se bazează pe relaţia dintre anumite zone cutanate şi activitatea organelor, aparatelor şi sistemelor organismului uman. Ea în sine reprezintă o tehnică complementară ce nu exclude, ci completează tratamentul medical, iar în unele cazuri, mai puţin severe, când se pune problema unor disfuncţii, poate trata fără a se mai ajunge la tratamentul medicamentos care, după cum ştim cu toţii, are multe avantaje, dar întotdeauna are şi reacţii adverse. Numărul mare de pacienţi determină tot mai mulţi medici să privească foarte sistemic pacientul, doar ca pe un caz, să prescrie tratamentul, fără a mai dispune însă de timpul necesar pentru a participa efectiv la tratament şi a urmări rezultatele în dinamică. Reflexoterapia vine în ajutorul pacientului, ea având ca scop, înainte de toate să relaxeze neuromuscular pacientul şi să-i confere o stare de bine. Astfel început, tratamentul va avea cu siguranţă mai mult succes decât în cazul unui pacient tensionat, anxios, iritat, neîncrezător. În general, reflexoterapia se realizează în scopul înlăturării tensiunii nervoase şi a efectelor acesteia pe termen lung, reechilibrării organismului, al activării circulaţiei sanguine şi limfatice, şi a creşterii capacităţii imune,

*

Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, Universitatea Spiru Haret 31

pornindu-se de la ideea că starea de sănătate a organismului este o stare de echilibru între aparatele şi sistemele acestuia. Poziţionarea organelor, glandelor şi a diverselor structuri (grupate în aparate şi sisteme) la nivelul corpului se reflectă pe zonele reflexe în aceeaşi ordine, iar acţiunea terapeutului asupra lor trebuie să corespundă funcţionalităţii acestora, respectiv sensului de evacuare în cazul organelor cavitare (goale). OBIECTIV Obiectivul acestei lucrări este reprezentat de demonstrarea utilităţii şi eficienţei reflexoterapiei în cadrul tratamentului complex al tulburărilor digestive funcţionale. Ca urmare, în continuare vom trecem în revistă aspectele anatomofuncţionale relevante din punct de vedere al terapiei reflexe la acest nivel. Aparatul digestiv poate fi reprezentat ca fiind calea prin care pătrund principiile nutritive în corpul omenesc. Din punct de vedere al funcţionalităţii, prezintă o reală importanţă în reflexoterapie faptul că aparatul digestiv dispune de mai multe sectoare cu funcţii diferite: de pasaj, de depozit, de secreţie, de prelucrare şi extracţie, de eliminare. Alături de acesta, două mari organe abdominale, ficatul şi pancreasul, au un rol deosebit în digestie datorită produşilor de excreţie ale acestora, eliminaţi la nivelul duodenului. Aparatul digestiv, în întregime, este extrem de reactiv la impulsurile nervoase primite, de aceea numeroase stări cauzatoare de stres, nervozitate, emoţii puternice de orice fel, anxietate, îngrijorare îşi fac simţită prezenţa prin acţiunea asupra unuia sau mai multor segmente ale tubului digestiv. Apar astfel suferinţe de tipul gastrită şi chiar ulcer, produse pe un fond de stres accentuat sau nervozitate, stomacul şi duodenul reacţionând la acestea printr-o secreţie crescută de produşi acizi, în special acid clorhidric (produs în mod normal în cantităţi mici pentru a conserva alimentele în timpul pasajului lor la acest nivel), care ajunge să erodeze peretele stomacului, provocând simptome de tipul: dureri epigastrice, pirozis, hemoragii digestive superioare, melenă. Un alt exemplu de disfuncţie este reprezentat de diskineziile veziculei biliare, incluzând atât hipo cât şi hiperkineziile cauzate de stările de nervozitate, iritabilitate, anxietate, oboseală accentuată, combinate de regulă sau exclusiv determinate de alimentaţia necorespunzătoare, provocând aşa numita criză biliară cu stare de rău generalizat, dureri de cap, greaţă şi vomă, eliminând un lichid verzui, foarte amar, bila. Pe de altă parte, diskineziile biliare trebuie privite şi din punct de vedere al reactivităţii la stimulul endocrin, ştiut fiind faptul că hormonii estrogeni au influenţă asupra motilităţii veziculei biliare. Se explică astfel frecvenţa mare a diskineziilor biliare în rândul femeilor, precum şi accentuarea simptomatologiei în perioadele de vârf estrogenic, mai exact premenstrual. Colonul iritabil, numit în trecut diareea de stres, sau emoţională, demonstrează reactivitatea intestinului gros la stimuli psihici, manifestându-se prin emisia a numeroase scaune cu materii fecale puţine, dar cu senzaţia puternică şi foarte frecventă de necesitate de defecare, accentuată în special atunci când şi emoţiile sunt mai puternice.
32

Tot aici poate fi amintită şi constipaţia, cu aproape toate formele ei, şi care alternează uneori cu diareea, confirmând astfel natura acesteia. Toate aceste tipuri de afecţiuni beneficiază din plin de reflexoterapie, îmbunătăţind atât starea tubului digestiv la nivelul respectiv, cât şi starea generală a subiectului şi în principal, starea emoţională a acestuia. MATERIAL ŞI METODĂ Studiul nostru a evaluat eficienţa programelor terapeutice care au inclus reflexoterapia, comparativ cu aplicarea schemelor clasice de tratament, desfăşurându-se în perioada 1 septembrie 2005 – 1 februarie 2006. Materialul a fost reprezentat de un număr de 12 pacienţi cu tulburări digestive funcţionale din grupul celor descrise mai sus, dintre care 6 au urmat strict tratament medicamentos, iar 6 au urmat cel puţin o serie de 12 şedinţe de masaj reflex de tipul reflexoterapiei aplicate exclusiv la nivelul piciorului. REZULTATE ŞI DISCUŢII Din cei 6 pacienţi trataţi exclusiv medicamentos, 2 erau diagnosticaţi cu ulcer duodenal, 2 cu diskinezie biliară, 1 cu constipaţie funcţională şi 1 cu colopatie iritativă. Pacienţii trataţi atât medicamentos, cât şi prin tehnici de masaj reflex au prezentat ulcer duodenal 1 caz, diskinezie biliară 2 cazuri, constipaţie funcţională 1 caz, colon iritabil 2 cazuri. Tratamentul medicamentos s-a efectuat cu aceleaşi clase medicamentoase pentru acelaşi tip de disfuncţie şi nu îl vom detalia deoarece acesta nu face obiectul efectiv al studiului nostru. Terapia reflexă aplicată s-a desfăşurat cu o frecvenţă de o şedinţă la două zile în toate cazurile, însumând un număr de 12 şedinţe, iar într-un număr de 2 cazuri această serie de şedinţe a fost repetată după o pauză de 3 săptămâni. În aplicarea reflexoterapiei s-a ţinut cont de următoarele aspecte: ♦ sensul de pătrundere şi procesare a alimentelor în cadrul aparatului digestiv, iar apoi de evacuare a resturilor va deveni sensul de lucru al reflexoterapeutului pe zonele de proiecţie reflexă ale acestor segmente ale tubului digestiv. Astfel, masarea zonelor reflexe ale aparatului digestiv a început cu gura, dinţii şi faringele, zone descrise ca fiind situate proximal pe haluce, pe vârfurile degetelor, respectiv sub zona gurii la baza halucelui. S-a continuat cu esofagul care coboară de la nivelul faringelui, va fi proiectat mai jos de acesta, pe spaţiul dintre metatarsienele 1 şi 2 pe faţa plantară (pe faţa dorsală este reprezentată traheea, paralelă cu esofagul). Orificiul cardia, care face legătura între esofag şi stomac se regăseşte pe linia diafragmului, imediat la terminarea esofagului, deci între metatarsianul 1 şi 2. Acesta a fost masat în cazul durerilor epigastrice cu sau fără pirozis, utilizând presiuni cu fricţiuni lente circulare. Stomacul se află sub cardia şi esofag, pe faţa internă a tălpii, sub linia diafragmului, predominent pe partea stângă şi a fost masat în mod special în cazul pacienţilor cu ulcer gastric, aplicând doar presiune un timp mai îndelungat.
33

Urmează apoi zona reflexă a pilorului la nivelul bazei metatarsianului 2, care se continuă cu zona duodenului care se întinde până la baza metatarsianului 4. Intestinul subţire se proiectează în spaţiul format de cadrul colonului, iar colonul începe pe talpa dreaptă, urcă până la baza metatarsianului 5 drept, trece transversal la baza metatarsienelor tălpii drepte şi se continuă pe talpa stângă până la metatarsianul 5 stâng, coboară spre calcaneu apoi ia o direcţie uşor oblică spre marginea internă a călcâiului, unde reprezintă sigmoidul şi rectul şi urcă uşor pe faţa internă a piciorului, terminându-se cu anusul. Rectul şi anusul se proiectează simetric şi pe piciorul drept, ele situându-se în organism în poziţie de mijloc. Acest traiect a fost masat cu precădere în cazul pacienţilor cu colon iritabil şi mai ales constipaţie prin aplicarea presiunilor însoţite de fricţiuni circulare. Ficatul şi vezica biliară se regăsesc doar pe talpa dreaptă, pe corpul metatarsienelor 2-5, vezica biliară având o arie mai restrânsă, doar la nivelul metatarsienelor 4 şi 5, central, fiind masată în cazul pacienţilor cu diskinezii biliare, dar şi a celor cu constipaţie.

Figura 1. Zonele reflexogene ale aparatului digestiv la nivelul feţei plantare

♦ Acţionând pe zonele reflexe ale aparatului digestiv, zone destul de întinse de altfel (Figura 1), acţionăm şi asupra organelor din imediata vecinătate, de aceea chiar şi când tratăm aceste organe vecine este bine să amplificăm efectul prin masarea ariilor digestive corespunzătoare. ♦ În diferitele disfuncţii digestive urmărim abordarea organului în suferinţă, însă nu trebuie să uităm că acesta face parte dintr-un sistem, ceea ce impune stimularea acestuia în întregime.
34

sau nu pot urma tratamentele medicale clasice. În acelaşi timp. Durerile care au fost provocate de manevre cu intensitate prea mare nu numai că nu au adus niciun beneficiu. Astfel. creşteri ale secreţiilor mucoase şi uneori subfebrilităţi (37-380C). vorbim şi despre cauza psihică simptomatologiei. Au mai fost stimulate astfel. s-a impus stimularea şi a altor aparate şi sisteme. modificări ale pulsului şi tensiunii arteriale. În urma unei serii de 12 şedinţe de reflexoterapie aplicată la nivelul piciorului. excretor. astfel încât să nu se creeze stări emoţionale negative inutile. completat de cel prin masaj reflex. chiar dacă produce o durere vie. s-a constatat o îmbunătăţire a stări generale a pacienţilor alături de ameliorarea disfuncţiei digestive şi diminuarea până la dispariţie. ♦ S-a urmărit ca presiunea de lucru pe zonele reflexe vizate să fie una medie şi în niciun caz să nu depăşească pragul dureros al pacientului. încordat pacientul şi au limitat răspunsul organismului. mergând până la depresii în cazul în care aceasta persistă un timp mai îndelungat. modificări de tipul: transpiraţie mai abundentă. iritat. fapt demonstrat de altfel chiar în studiul nostru. sistemul endocrin. a simptomatologiei acuzate la începutul tratamentului. „balonare”. sau vor să augumenteze şi să grăbească efectele terapiei medicamentoase. în unele cazuri. este prelungirea intervalului până la o nouă apariţie a simptomatologiei. ci şi de o proastă dispoziţie. însă. circulator. în cazul tulburărilor digestive funcţionale. Unii terapeuţi consideră că o intensitate mai mare. însă trebuie să ţinem cont de legile organismului. o intensitate prea mare pe un organ prea dezechilibrat poate induce un dezechilibru şi mai mare în locul redresării. Înlăturarea durerii are efect direct asupra psihicului. micţiuni mai frecvente. dar chiar au deranjat.♦ Deşi disfuncţiile la care facem referire sunt din sfera digestivă. Acesta este motivul pentru care am considerat unul dintre punctele forte – comunicarea! Pacienţilor li s-a comunicat modalitatea de apariţie a efectelor. în funcţie de cauzalitatea disfuncţiei. astfel încât să fie cupate fluctuaţiile şi discordanţele emoţionale care ar putea influenţa negativ şi întreţine disfuncţia un timp suficient de îndelungat pentru a determina o afecţiune cronică. redând buna dispoziţie şi încrederea în sine. despre accentuarea sau diminuarea acesteia în funcţie de starea psihică de moment sau dominantă a pacientului. sistemul nervos. putând să constituie ele însele motiv de tratament pe viitor. S-a constatat faptul că durerea pe care o produce orice tulburare digestivă poate fi cauzatoare nu numai de stare de rău fizic. Ceea ce îmbunătăţeşte net calitatea tratamentului medicamentos. Nu am uitat faptul că pacientul care se adresează reflexoterapeutului este o persoană care încearcă să-şi redreseze unele probleme de sănătate: acuză dureri sau tulburări care nu au putut fi rezolvate în alt mod. Acesta este şi motivul pentru care este indicată asocierea în cadrul tratamentului a zonelor reflexe ale sistemului nervos central. ar fi mai eficientă. precum şi acuze mult diminuate la reapariţie. timpul orientativ şi posibilele modificări sau reacţii ale organismului pe durata tratamentului. 35 . pacienţii au învăţat că în urma reflexoterapiei pot să apară modificări aparent fără legătură cu afecţiunea de bază. limfatic.

2005. It is made in order to eliminate the nervous tensions and its effects on a long term. D. Editura Symbol. complex treatment. DRĂGAN. RĂDULESCU. YA-LI. reflex massage. Pacea sufletului. FAN. este încă privită cu rezervă.În cazul pacienţilor care au repetat seria de şedinţe de reflexoterapie. procedee tehnice. 1992. Masaj terapeutic. Editura Universităţii Carol Davila. S. LEIGH. Key words: digestive diseases. Editura Coresi. 1978. Bucureşti. Bases neurobiologiques des réflexothérapies. Bucureşti.. Masson. The conclusion taken out from practice predicts that part whole relationship starts to be reconsider according to the holistic criteria. This technique has and important therapeutic value in digestive diseases.. Editura Nirvana. CONCLUZII Putem afirma că reflexoterapia are o mare valoare terapeutică. rebalance. 2002. Masajul în kinetoterapie. metode. ci şi în tratarea unor afecţiuni. aplicaţii în sport. Bucureşti. ABSTRACT Reflexology represents a complementary technique which doesn't exclude.. I. BIBLIOGRAFIE BOSSY. Concluziile desprinse din practică vin în întâmpinarea ideii în care relaţia parte-întreg începe a fi reconsiderată după criteriul holistic.. Presopunctura. There for. 1997. Editura Fundaţiei România de Mâine. considerăm că reflexoterapia este atât o alternativă.. 2eme ed.. Bacău. Masajul chinezesc pentru nou-născuţi şi copii. Fizioterapie. 2002.. 2001. SIDENCO. E. Bucureşti. Masajul pentru toţi.L.. Bucureşti. frumuseţea trupului. Bucureşti.. A. cât şi un mijloc adjuvant util nu numai în întreţinerea stării de sănătate a organismului. Reflexologia în kinetoterapie.. Editura Medicală. Medicina fizică în recuperarea medicală. Masaj-automasaj. efecte. which though it has been proved is still seen with reserve. S. IVAN. L. 1994. IONESCU. but completes the medical treatment. 36 . Masajul. E. we consider that reflexology is both an alternative and an additional means useful not only for health care of the body but also in the treatment of certain disease. D. valoare care deşi demonstrată.. Editura Editis. ceea ce ne îndeamnă să continuăm acest studiu şi să urmărim efectele acestui tratament pe un număr sporit de pacienţi. Bucureşti. 1996. MÂRZA. Bucureşti. Bucureşti. Editura Ştiinţă şi Tehnică. SIDENCO. Editura ALL. disfuncţia nu a reapărut până la momentul finalizării studiului nostru. Astfel. 2002. după o pauză de 3 săptămâni (2 cazuri). A. chiar în contextul limitării cât mai stricte a terapiei medicamentoase la medicamentele indispensabile din punct de vedere a siguranţei vitale a pacientului. IVAN. 1994. J. Editura Coresi. M. Paris.

Cuvinte-cheie: antrenament. GENERAL CONSIDERATIONS In general. se poate stabili direcţia generală a modificărilor rezultate în urma efortului. These are the token of an enhanced biological potential. one can establish the general trend of the changes that appear as a result of the efforts made. Universitatea Spiru Haret 37 . The more one participates in sustaining the effort. with oscillations which generally appear after reaching a level close to the initial one. The modifications obtained through the effort’s action or that of the external environment will come back to the initial level within a certain period of time. cu atât mai multe schimbări majore apar in homeostazie. The solicitation of the * Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport. adaptare. Repetarea efortului (esenţa programului de antrenament) duce (într-un mod optim) la economisirea activităţii funcţionale a unui organ sau chiar a organismului. one is not able to precisely predict the amplitude of all the changes happening inside the sportsman’s body. ale cărei oscilaţii se instalează. Fiecare antrenament duce la alterarea internă a echilibrului funcţional. Apare deci o curbă de normalizare. nu se poate prezice foarte exact amplitudinea schimbărilor ce au loc în organismul sportivului. Mai precis. Cu cât un individ participă la mai multe antrenamente. apărând un nou echilibru funcţional prin procesul de adaptare. Hence a normalization curve is obtained. the greater changes appear in homeostasis and also. caused by the challenges he undertakes during the training process. echilibru funcţional. The oscillations which contribute to obtaining a new level are called PERIOD OF COMPENSATION and PERIOD OF OVERCOMPENSATION. Modificările induse de efort sau de mediul extern vor reveni la nivelul iniţial după un anumit interval de timp. în general după atingerea unui nivel apropiat de cel iniţial. ca urmare a proceselor de antrenament. a new functional equilibrium through the adaptation process takes place. More accurately. The repetition of the effort (the essence of the training program) leads to (in an optimum manner) the saving of the functional activity of an organ or of the organism’s systems. Each challenge results in internal alterations of the functional equilibrium.MOTOR FUNCTION INVESTIGATION BY USING NEUROMUSCULAR EXCITABILITY Georgeta NENCIU * REZUMAT În general.

The ENM values do no always lead to full recovery. The oscillations can be horizontal. following dr. with a view to preparing the organism for a new training (a new structure). RESULTS AND DISCUSSIONS Starting from the principle according to which the essence of training is the body’s adaptation to effort. from a day at least up to 2-3 days (depending on the effort made and the types of solicited muscular fibres). Therefore the delimitation of certain values for the recovery period and the answer to the question „up to where can the preparing period (the momentary values area) be reached. weekly and during preparing stages recovery process was revealed. The interpretation of the data is to be carried out according to the reference values validated in CCPS. Analyzing the physiology of the effort. The recovery periods for the physiological parameters vary. considering at all times the overcompensation process. PURPOSE OF THE WORK The present work appeared out of the necessity of correct information that can influence the tempo of the sportsman’s physical evolution and the general and specific effort capacity. which will generate the development of recovery mechanisms that nonetheless have an oscillating trend. The ENM values mark an ondulatory pattern with qualitative jumps at the objective moments. A lot of testing stages have been examined (during an annual preparing cycle) and the importance of keeping track of the daily. During the preparation period of performance sportsmen. the training will have reached its goal only when its execution is adequate. This is the starting point for the recovery. Al Partheniu’s method. adaptation and overcompensation processes. during the overcompensation period will lead to smaller alterations of the parameters. trainings lead. We have taken into consideration the ENM values. we can offer a few practical examples using 38 . compared to the initial stage. we have paid great attention to the time during which the recovery and rehabilitation occur. In our case. or that can contribute to planning the future annual program. In return. to various types of fatigue which temporarily diminish the body’s functional capacity. to a better recovery and will enhance the sportive performance. in most of the cases. Activating the adjustment processes is proportional to homeostatic alteration. these represent the stimuli. from a few minutes to a few days. ascendant and descendant. The effort determines certain changes of some physiological parameters. This pattern is similar to those presented by many authors in similar speciality papers. so that overcompensation (the belated values area) could be obtained?” are necessary. given that their recovery takes more time.organism. METHOD USED FOR TESTING The determination of neuromuscular excitability at the motor end of the muscles.

The functional effort is a process of biological sub-layer excitation that leads to catabolic processes.the evolution of reactivity over consecutive annual cycles for an Olympic sportsman from the tested group. Although the sportsman won two gold medals and a bronze one in the stated competition. – If the first stages of the recovery follow an ascendant pattern it comes out that there is a structural and functional perfecting. overcompensation. CONCLUSIONS Upper limits have been shaped and validated in a way beyond which the effort is no longer followed by overcompensation and also lower limits. They are ascertained by the daily harvesting of ENM values on basic conditions and depending on the various types of effort. – Late recovery. when it is necessary to extend the aria of muscular investigation. The NME values were categorized in: a) normal values for the sportive branch. the sportsman only obtaining the 6th place. when we are certain that the overcompensation took place. c) “difficult” values are the ones slightly deviated from normal. and if its application is delayed the initial level is reached without a qualitative jump). when the initial values are totally regained in 1-2 hours. it could end in over-training values. The modifications are phased in three stages: – Early recovery. when one can successfully intervene in a contest. These are followed by the functional alterations of the recovery process. It is necessary to carefully choose the moment of a new stimulus. values represented by weekly averages of the preparing or competitive periods. b) values that exceed the recovery limits and show phases of tiredness. (If the stimulus is introduced at the compensation stage. Only by overseeing the first stages of the values’ dynamics a new equilibrium (overcompensation) can be accomplished. the third stage. During this period interventions for an ascendant weekly dynamics of the training can be made. 39 . during the next training period until the World Championships. the two types of fibres were over-solicited and at the moment of the contest. The monitoring of the NME value dynamics is important for the obtaining of sportive performances for the main objective moments. when the solicitation is low and it does not lead to a qualitative jump. up to 1-2 days. The preparing period represents the time for enhancing (or not) the training intensity or volume with the purpose of obtaining ascendant and efficient values for the next phase: overcompensation. a sportive shape decline was noticed.

MANNO. with oscillations which generally appear after reaching a level close to the initial one. G. one can establish the general trend of the changes that appear as a result of the efforts mase. NENCIU. Al. Hence a normalization curve is obtained.. 40 . 1996.. The modifications obtained trough the effort’s action or that of the external environment will com back to the initial level within a certain period of time. The more one participates in sustaining the effort. R. functional equilibrium. More accurately. 2002. SCJ. SDP. adaptation. Each challenge results in internal alterations of the functional equilibrium. ABSTRACT Generally. Antrenamentul la copii. E..BIBLIOGRAPHY HAHN. Bazele antrenamentului sportiv. 1996. PARTHENIU. a new functional equilibrium trough the adaptation process takes place. Bucureşti. Fiziologia sistemului neuro-muscular cu aplicaţii în sport. the greater changes appear in homeostasis and also. Bucureşti. caused by the challenges he udertakes during the training process. The repetition of the saving of the functional activity of an organ or of the organism’s systems. Timişoara.. Editura Fundaţiei România de Mâine. one is not able to precisely predict the amplitude of all the changes happening inside the sportsman’s body. Key words: training. Bucureşti. 1965. Studiu privind caracteristicile excitabilităţii la un complex neuro-muscular fazic şi tonic la sportivi.

procesele excito-inhibitorii. Ipoteza lucrării se referă la nivelul funcţional al indicatorilor studiaţi şi menţinerea lui în acelaşi ecart în două perioade competiţionale. considerate principalele funcţii implicate în efortul fizic sportiv. şi a scrimerilor de performanţă. and fast). ceea ce înseamnă că pregătirea din antrenament a fost asemănătoare. excitability and degree of training can be determined. frecvenţa critică de fuziune la stimulare luminoasă intermitentă şi reglajul nervos cardiac. date pe care le considerăm suficiente pentru a aprecia starea factorului biologic al sportivelor. Din prelucrarea datelor au reieşit următoarele concluzii: valorile medii obţinute la indicatorii studiaţi sunt similare în cele 2 perioade. By using motor-point stimulation tests. Al. The motor point is found after subsequent requests and its minimum level * Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport. This method consists of applying an electrical impulse. with intensity varying from one stimulus to another.PHYSIOLOGICAL RESEARCH USED TO APPRECIATE HIGH SPORTS PERFORMANCE Georgeta NENCIU * REZUMAT Investigaţiile complexe vizează funcţiile nervoasă şi motrică. The duration of the impulse is standardized. echilibrul funcţional. iar metoda folosită a fost cea integro-corelativă elaborată de Partheniu. is the method established by Al. Scopul lucrării constă în obţinerea de informaţii obiective asupra reactivităţii biologice a sportivilor. În sprijinul factorilor de conducere a procesului de pregătire sportivă credem că este benefic pentru sportivi ca pregătirea lor să fie continuată în aceeaşi parametri metodologici. Partheniu. slow. a very important part is played by the methods for determining various neuromotor parameters such as rheobase and chronaxy. applied on three types of muscular fibers (intermediary. şi colaboratorii. its shape is rectangular. One of the methods used is the determination of the minimum neuromuscular excitability when electrically stimulated in neuromotor points. INTRODUCTION In physiological research made in sport. în special. Cuvinte-cheie: metoda corelativ-integrată. echilibrul şi mobilitatea proceselor excito-inhibitorii ale reacţiei motrice nespecifice. reglajul nervos cardiac. Studiul a fost realizat pe sportivele lotului naţional şi olimpic de floretă fete. în general. Universitatea Spiru Haret 41 . Autoarea a luat în discuţie nivelul de activare corticală.

Repeatability is insured by the point of stimulation/recording. The information collected by the system is analyzed and displayed by the computer using two or three channels: on the first channel there’s the path of the muscular contraction. we recorded the muscular contraction by using a pressure sensor (to characterize the amplitude of the contraction) to signal its apparition. on the second there’s the shape of the stimulus (rectangular) and on the third channel the „M” wave is displayed (if there’s a change in the polarization of the neuromuscular plate). The values of the electrical stimulus are saved and comparatively analyzed: comparison between the three muscle fiber types and a comparison between the muscles themselves. as well as repeatability of the experiment. The benefit of this method is that the physiological characteristics can be studied „in vivo” and „in situ”. from the stimulation apparatus (programmable constant voltage generator) and from the electrodes are collected. recording and measuring the muscular contraction phenomenon. MATERIAL AND METHOD The improvement that we suggest consists in determining. which is always the same and by the constant pressure of the electrode toward the muscle. In order to obtain similar results from repeated tests. where the stimuli need for contraction is visually recorded. The impulse is applied at the motor point. by positioning the sensor just above the stimulation electrode. This method can be applied by stimulating the motor point and by recording the muscular contraction (mechanical latency and muscular relaxation period are obtained). This is very important because it allows both stimulation and recording of the muscular contraction. This method requires a skilled person and good lightning in order to be applied. the stimulation of the motor point and the recording of the signal from the contraction must be made at the same spot. In spite of the skills needed by the person conducting the experiment. to make it more objective. We consider that this method represents an application of the experiment method and that it fulfills the need for objective information in scientific and mehodical-aided training. Thus. a lot of scientific data which could be supplied by this method are not perceived and are dependent on the individual qualities of the human operator. amplified and introduced in a computer by using an electronic data input system. The phenomenon we investigated can be measured in milliseconds. its disadvantage being that the contraction is recorded visually. We consider that the graphical result contains suplementary data which can be used for a more in-depth description of physical fitness (degree of training). in order to improve this method. The signals from the pressure sensor. The two or three channels can be displayed independently or simultaneously. with or without recording of the nerve and neuromotor plate.of excitability is established. Due to the fact that the fibers of the neuromotor plate come in contact with the fiber at its middle. their amplitude and duration can be measured and their mechanical and electrical latency can be determined. the conclusion is that the neuromotor points are somewhere around the muscle’s middle. The difference between the start of the „M” wave and the 42 .

Thus. If the durations of the stimulus is equal to or above 30 seconds. (This sportsmen won the first place in the competition during which this experiment was being held). a pattern of the contraction’s amplitude can be observed (it increases with every contraction). a very high asymmetry can be observed. 43 . the data can be displayed graphically (Ox – the stimulating current’s intensity. should the stimuli decrease using the same pattern.start of the muscular contraction is represented by the time needed by the stimulus to initiate the contraction. gymnastics) and we obtained interesting results. Sportsmen 4: When investigating symmetrical muscles. the two paths. athletics. CONCLUSIONS We consider that this method of investigation can characterize the degree of training by comparing symmetrical left/right muscular groups. We present a few siginificant examples: Sportsmen 1: A decrease of the contraction amplitude curve can be observed after the stimulus falls under the initial level. as the amplitude of the stimulus increases. We’ve applied this investigation method on a group of 50 sportsmen from different branches (wrestling. Sportsmen 3: A quasi liniar increase of the stimuli values can be observed.1 mA units. for a highly trained sportsman. this neuromotor asymmetry leading to difficulties in executing symmetrical moves. This similar muscular behavior is the expression of a neuromotor simmetry. This fact is graphically represented by the higher value of the latency. On one hand. Furthermore. increase and decrease. are identical. if there are any. on the other hand the latency period decreases. In the following. This increase reveals the fact that muscular fibers are grouped according to their contraction speed. the path of his contraction’s amplitude differs from the contraction path of another sportsman. which reveals information about the sportsmen’s physiological state and the participation of different fiber types in contraction as well as their relative strength. The shape that develops from the graphical representation of the values is a „hysterezis” curve. swimming. in 0. which indicates a certain degree of fatigue. resistance towards fatigue and an increase in force while practicing physical exercise. the amplitude of the contraction has the exact same path. who’s not as highly trained or tired. RESULTS After the analysis. the first fibers to be depolarized are the slower ones (less myelinized). The participation of the different muscular fibers is revealed by the shrinking of the nervous fibers when the intensity of the stimulus increases. the more distant and more sensitive nervous fibers are depolarized. Oy – the amplitude of the muscular contraction or the latency). revealing asymmetries. Sportsmen 2: The rising of the amplitude curve above the initial level indicates a high degree of physical training. Differences in the shape of the curves can also be observed for sportsmen from different branches.

Metodologia cercetării ştiinţifice în educaţie fizică şi sport. As a piece of advice to the people supervising the sports training process. BADIU. FLORESCU. from the point of view of their physical training and capabilities. 1985. Key words: integro-corelative method. Saunders Company. biological reactivity. 1991. W. 1999. Editura Fundaţiei România de Mâine. Editura Fundaţiei România de mâine. NENCIU. Editura Sport-Turism. 1992. The excito-inhibitor processes of the non-specific motor reaction. Bucureşti. L. T. – appreciate the quality of training and its effects when performing individual measurements.) BIBLIOGRAPHY EREMIA. IMF. critical fusion level on ligth-based stimulation and heart rate adjustment are considered to be suficient data in order to apreciate the status of the biological factor of the sportsmen considered. Al.. Medical physiology. EXARHU. more specifically about the activity of high performance fencing experts. ABSTRACT The complex investigation concern the nervous and motor functions. excito-inhibitor processes. Biofiziologie medicală.. C. The purpose of this paper consists in obtaining objective information about the biological activity of sportsmen. – individualize training by objectively offering individual parameters. Bucureşti. GUYTON. Bucureşti. A. Biochimie. Bucureşti. providing valuable information regarding to the quality of training. – evaluate the difficulties when recovering from different accidents (fractures etc. nervous cardiac adaptation. D.. C... Fiziologia sistemului neuro-muscular cu aplicaţii în sport. LEHNINGER. The study has been made on the female fencing experts of the national fencing team.B. This method can also be use for screening at the beginning of the sportsmen’s carrier as well as during training. we believe that it’s beneficial to the sportsmen that training continues with the same paramaters. A. Sportul de înaltă performanţă.. considered to be the main functions involved in the physical effort. – test the maintaining of certain capabilities when exposed to variable stimulus. – evaluate the advantages of introducing a new training method. After analysing the data. A. I. and colaborators.. 1990. which means that the training was also similar. 44 . Fiziologie. The hypothesis of the paper is about the functional level of the studied parameters and it’s constance during two different competition periods. Bucureşti. Editura Tehnică.. GAGEA. Bucureşti. Editura Medicală. G. G.Comparison between different sportsmen can also be made. It can be applied in order to: – test certain motor qualities. using the integro-corelative method developed by Partheniu. 1993. we came up with the following conclusions: the mean values obtained on the studied indexes are similar throughout the 2 periods. 2002.

Musculatura la nivelul mâinii are rol de poziţionare. atele funcţionale. abducţia radială. Stadiul 3: Deformaţia poate fi corectată pasiv. fapt pentru care aceasta trebuie menţinută permanent într-un tonus corespunzător. deoarece modificările sinoviale articulare ulterioare duc la insuficienţa aparatului ligamentar. pentru stabilizarea articulaţiei mâinii şi corectarea arcului transversal al mâinii. poziţie antalgică. Abordarea tratamentelor în funcţie de gradul de afectare a ligamentelor sau a articulaţiei a fost clasificată pe stadii. Scopul terapiei în stadiul 3 şi 4: Exerciţii pentru restabilirea mobilităţii şi menţinerea independenţei mâinii: de exersare a prehensiunii la cheie (priza de precizie). leziuni ale capsulei şi ulterior la limitări funcţionale articulare. sau deteriorarea ligamentelor duce la deformaţii. Tratamentele prin kinetoterapie urmăresc eliminarea mişcărilor greşite care ar putea compromite mişcările greşite în articulaţii. de mulţi specialişti. * ** Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport. şi apariţia unor insuficienţe ligamentare. Stadiul 1: Deformaţia poate fi corectată activ de către pacient singur. de apucare de „cârlig” sau mâner (priza de forţă) şi opoziţia policelui. 2 45 . adoptarea tratamentului pe stadii duce la menţinerea gradului de funcţionalitate a articulaţiei mâinii. articulaţia mâinii care este printre articulaţiile conduse de aparate ligamentare. INTRODUCERE Importanţa integrităţii articulare a mâinii reprezintă un deziderat foarte important pentru orice individ. în primul rând. Musculatura la nivelul mâinii are rol de poziţionare. Cuvinte-cheie: prehensiune. De aceea. deoarece modificările sinoviale articulare ulterioare duc la insuficienţa aparatului ligamentar. Universitatea Spiru Haret Şcoala Specială nr. Scopul terapiei în stadiul 1 şi 2: Exerciţii pentru oprirea şi corectarea deformaţiei. Tratamentele prin kinetoterapie urmăresc eliminarea exerciţiilor greşite care ar putea compromite mişcările în articulaţii. Stadiul 4: Deformaţia nu mai poate fi corectată pasiv. flexie palmară. Stadiul 2: Deformaţia poate fi corectată pasiv şi apoi menţinută activ de către pacient. leziuni ale capsulei şi ulterior la limitări funcţionale articulare. Problema este aceea că.EXERCIŢII PENTRU CORECTAREA AFECŢIUNILOR ARTICULAŢIILOR MÂINII Toma PETRESCU * Leontina PETRESCU ** REZUMAT Articulaţia mâinii este printre articulaţiile conduse de aparate ligamentare şi de aceea insuficienţa ligamentară sau deteriorarea ligamentelor duce la deformaţii. dar nu mai poate fi menţinută activ de către pacient.

46 .

47 .

48 .

49 .

separat pentru fiecare deget. în acest fel. care. însă flexia mare afectează în mod important prehensiunea digito-palmară şi polici-digitală (mai ales în condiţiile asocierii cu deformaţia policelui). Poziţia iniţială – Mâna pe masă cu faţa palmară în sus. Hiperextensia IFP produce o alunecare dorsală a tendoanelor extensoare laterale. Bandeletele laterale. mâna cu degetele în flexie sprijinite pe masă. – în timpul exersării IF în flexie şi a pumnului în extensie. Degetele sunt în flexie. Flexia moderată a IFP este tolerabilă neafectând prea mult prehensiunea. Împingerea cu fiecare deget separat a unor bile spre nişte receptoare. se relaxează şi pierd efectul de extensie asupra F3. Indicaţii terapeutice: Reeducarea gestuală urmează aceleaşi principii ca şi la deviaţia cubitală a degetelor. MCF este menţinută în discretă flexie. Este cauzată de distrucţia bandeletei mediane a aparatului extensor la nivelul feţei dorsale a IFP. apărând în special la ultimele degete. Este afectată astfel prehensiunea digito-palmară şi policidigitală care nu mai este posibilă decât între police şi faţa laterală a indexului. Posturi: Repaus în atelă amovibilă sau din material termoplastic în poziţie funcţională. Poziţia iniţială – Antebraţul sprijinit pe masă. Deformaţia în „butonieră” a degetelor mâinii Pato-mecanica. antrenează hiperextensia F3. ▪ Exerciţiul 3. Execută activ flexia falangei 2 şi 1. cu mâna sprijinită cubital sau dorsal pe masă. flexia IFP devine imposibilă. Afectarea inserţiei pe F2 antrenează flexia IFP cu pierderea extensiei active. deoarece în acest tip de leziune cauza cea mai frecventă şi primitivă este afectarea MCF şi subluxaţia falangei I la nivelul MCF (cele două tipuri de deformaţii asociindu-se frecvent). Se caracterizează prin hiperflexia la nivelul IFP şi hiperextensia la nivelul IFD. 50 . Tonifierea aparatului extensor al degetelor. celelalte degete fiind strânse în pumn. pe faţa laterală a IFP. În momentul instalării hiperextensiei la nivelul F2 încercăm restabilirea echilibrului muscular prin exerciţii terapeutice cu precauţii particulare acestui tip de deformaţie: – mobilizarea IF numai cu pumnul în extensie pentru a limita extensia IFP. care converg spre linia mediană. Sunt valabile programele de kineziterapie pentru articulaţia MCF descrise la deviaţia cubitală. Rezistenţa se aplică numai pe faţa palmară a falangei 2. apare proeminent printre ele ca printr-o butonieră. Poziţia iniţială – Aşezat cu antebraţele pe masă. Extensia pumnului contrarezistenţei oferite de un burete. Tonifierea extensorului carpului ▪ Exerciţiul 2. Cele două bandelete laterale ale aparatului extensor alunecă în poziţie palmară.aceiaşi acţiune crescută o au şi intrinsecii al căror ax de tracţiune este deplasat posterior. care este supusă la acţiunea preponderentă a flexorului profund. şi apoi concomitent cu toate degetele. Exerciţii pentru deformaţia în „gât de lebădă” a degetelor Tonifierea flexorului superficial al degetelor ▪ Exerciţiul 1. sau de repaus al mâinilor. nefiind frenate prin inserţia la F2 şi fiind distruse la nivelul feţelor laterale ale IFP. – în timpul mobilizării pumnului degetele sunt menţinute în flexie.

Poziţia iniţială – Antebraţul sprijinit pe masă cu degetele 2 – 5 în semiflexie. Indicaţii terapeutice: Reeducarea gestuală are în vedere faptul că este afectată în principal opoziţia policelui. abducţii repetate cu policele în rectitudine. Pacientul execută extensii la nivelul IFP prin tensiuni efectuate cu ultimele două falange.Indicaţii terapeutice. ultima falangă rămânând în afara mesei. Pacientul execută flexia MCF cu articulaţia IF în rectitudine. kinetoterapeutul imobilizează IFP. dar influenţează abilitatea de prehensiune prin reducerea lărgimii palmei (apucarea cârjei. Reeducarea post-operatorie: După sinovectumia IFP mobilizarea începe în prima zi. Pierderea posibilităţii de abducţie agravează deficitul de prehensiune. activ asistat. ▪ Exerciţiul 2. Deformaţia se caracterizează prin flexia MCF şi hiperextensie la nivelul IF. pensa polici-digitală termino-terminală. – În prehensiunea polici-digitală. MCF şi flexii IFD. 51 . Asocierea leziunii carpo-metacarpiene şi MCF la nivelul policelui duce la pierderea amplitudinii rotaţiei interne a policelui. Exerciţii pentru corectarea policelui în „Z” Exerciţii care solicită prehensiunea termino-terminală polici-digitălă ▪ Exerciţiul 1. Pacientul execută flexia IFP la care kinetoterapeutul opune o rezistenţă gradată. Afectarea tendoanelor la nivelul policelui. Lungul extensor se asociază cu subluxaţia externă a bazei primului metacarpian. Deformaţia policelui în „Z” Pato-mecanica. Din ziua a 3-4 se scoate atela în timpul exerciţiilor. După refacerea inserţiei bandeletelor laterale pe baza F2 şi tenotomia extensorului. bastonului. ▪ Exerciţiul 4. barei de sprijin). crescând în zilele următoare amplitudinea mişcărilor şi intervenind cu contrarezistenţă în ziua 2-5. aproape de inserţia pe F3. timp de o săptămână. în special police-index. Opoziţia normală devine imposibilă şi prehensiunea polici-digitală se poate realiza numai prin abducţia policelui la index. Se efectuează flexii active la IFD. contrarezistenţei oferită manual de kinetoterapeut. Afectarea flexorului lung al policelui alături de cea a flexorului profund al indexului determină hiperextensia IF cu implicaţii mari pentru prehensiunea polici-digitală. mâna se menţine pe o atelă de repaus cu IFP în rectitudine. apoi crescând progresiv această contrarezistenţă. Poziţia iniţială – Bolnavul cu regiunea IFP imobilizată de kinetoterapeut. Prehensiunea obiectelor care necesită priză bi-digitală sau tri-digitală se va efectua termino-terminal Exerciţii pentru corectarea deformaţiei în „butonieră” a degetelor ▪ Exerciţiul 1. Se efectuează flexii-extensii active asistate la nivelul IFP. Afectarea abducţiei este mai rară. – Orice gest de prehensiune polici-digitală şi polici-digito-palmară să fi precedat de abducţia maximă a policelui pe care o poate face bolnavul. cu sprijin pe vârful lor: abducţii. Poziţia iniţială – Zona MCF menţinută în flexie de kinetoterapeut. Poziţia iniţială – Marginea cubitală a mâinii sprijinită pe masă. Instabilitatea NCF agravează deficitul de prehensiune polici-digitală. ▪ Exerciţiul 3. Reeducarea gestuală este necesară pentru a preveni hiperextensia IFD. Poziţia iniţială – Cu palmele sprijinite pe masă. se va folosi tipul termino-terminal şi nu cel latero-lateral care facilitează apariţia şi agravarea leziunilor caracteristice.

Poziţia iniţială – Fixarea manuală a articulaţiei MCF 1 de către kinetoterapeut: flexii libere cu F2. A. Poziţia iniţială – Mâinile sprijinite cu palmele pe masă: policele în abducţie ţinut contrarezistenţă cu policele mâinii opuse. Apucarea şi mutarea unor bile (cu diametrul 2 cm). A. Editura Sport -Turism.. CONCLUZII Programul de exerciţii prezentat a confirmat şi evidenţiat principalele mişcări menite să menţină gradul de funcţionalitate a articulaţiei. SCHAFFLER.R. Bucureşti. Bucureşti. U. Editată de F. ABSTRACT The hand joint is among the joints where ligament insufficiency and deterioration leads to deformations.M. 1981. radial abduction. BRAUN. ▪ Exerciţiul 5. BIBLIOGRAFIE BACIU. Flexii cu falanga a doua într-un resort.R. antalgic position. Kinetoterapia pre şi post operatoris. ▪ Exerciţiul 3. Ghid clinic de explorări. 1981. cu policele şi celelalte degete pe rând. L. Editura Medicală. ▪ Exerciţiul 4. folosind vârful degetelor. Bucureşti. C. J. MINISTERUL SĂNĂTĂŢII.. Editura Fundaţiei România de Mâine..A.. GRUBER. Metodica recuperării mâinii. because sinovial articular modifications could lead to ligaments insufficiency and eventually limitations in the joint functioning. The objective of kinesiology treatments is to eliminate the wrong exercises that could compromise the wrong joint movements. Poziţia iniţială – Police în opoziţia indexului cu burete aflat între ele: tensiuni repetate în burete cu degetele în rectitudine. Editura Medicală. Muscles of the hand have a positioning role. E. palmar flexion.. 1998. Terapia funcţională a reumatismelor inflamatorii cronice cu scopul protejării articulaţiilor. ▪ Exerciţiul 6. RENZ. Bucureşti. Kinetoterapia în recuperarea afecţiunilor aparatului locomotor. 1995..R. 2005. tot în abducţie. Key words: prehension. SIDENCO.▪ Exerciţiul 2.. 52 .

Tratamentele prin kinetoterapie urmăresc eliminarea exerciţiilor greşite care ar putea compromite mişcările în articulaţii. adoptarea tratamentului pe stadii duce la menţinerea gradului de funcţionalitate a articulaţiei cotului. Scopul terapiei în stadiile 1 şi 2. În realizarea studiului s-a plecat de la ipoteza conform căreia adoptarea tratamentului pe stadii duce la menţinerea gradului de funcţionalitate a articulaţiei cotului. Exerciţii cu descărcare şi folosind mişcări compensatorii. Pacientul poate să-şi mobilizeze articulaţia uşor contra greutăţii proprii a membrului superior. exerciţii libere şi cu descărcarea contrarezistenţei. Tratamentele prin kinetoterapie urmăresc eliminarea exerciţiilor greşite care ar putea compromite mişcările în articulaţii. Stadiile funcţionale stabilite şi recunoscute de specialiştii domeniului: – Stadiul 1. INTRODUCERE Valoarea funcţională a articulaţiei cotului se apreciază printr-un aparat capsulo-ligamentar intact. Universitatea Spiru Haret Şcoala Specială Nr. deoarece modificările sinoviale articulare ulterioare duc la insuficienţa aparatului ligamentar.TERAPIA FUNCŢIONALĂ A REUMATISMELOR INFLAMATORII CRONICE ÎN ARTICULAŢIA COTULUI Toma PETRESCU * Leontina PETRESCU ** REZUMAT Valoarea funcţională a articulaţiei cotului se apreciază printr-un aparat capsuloligamentar intact. leziuni ale capsulei şi ulterior la limitări funcţionale articulare. 2 53 . Exerciţii de contrarezistenţă. pronaţia cotului. Cuvinte-cheie: supinaţia cotului. Pacientul poate să-şi mobilizeze articulaţia numai prin descărcare. Pacientul îşi poate mobiliza articulaţia în condiţii fiziologice uşor. * ** Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport. contrarezistenţă. leziuni ale capsulei şi ulterior la limitări funcţionale articulare. Pentru evitarea acestor probleme. – Stadiul 3. – Stadiul 2. Chiar şi prin descărcarea articulaţiei pacientul nu mai poate mobiliza articulaţia. deoarece modificările sinoviale articulare ulterioare duc la insuficienţa aparatului ligamentar. – Stadiul 4. flexia şi extensia cotului. Scopul terapiei în stadiile 3 şi 4. La mişcări cu contrarezistenţă intervine mobilizarea tipică de „roată dinţată”.

EXERCIŢII PENTRU ARTICULAŢIA COTULUI Exerciţii pentru mobilizarea articulaţiei cotului ▪ Exerciţiul 1. cotul în poziţie de flexie medie a antebraţului. Modificări sinovial-articulare la nivelul articulaţiei cotului duc pe de-o parte la limitări funcţionale. pe de altă parte. O extensie totală poate duce la o limitare şi mai mare a mobilităţii articulare. Indicaţii terapeutice • Mobilizarea articulaţiei cotului cu exersarea izolată a supinaţiei cu antebraţul sprijinit şi nu în legătură cu flexia şi exersarea flexiei şi extensiei în poziţia intermediară a antebraţului. Această compensaţie internă pe care o induce pacientul. duce la instabilitatea ligamentului inelar care duce la rândul lui la luxaţie. Este o articulaţie bidimensională. Mecanic nu este posibilă extensia articulaţiei şi nici nu trebuie să fie forţată. Figura 1 54 Figura 2 .Biomecanica Constituţia anatomică a cotului arată că cea mai mică modificare patologică la nivelul articulaţiei duce la limitări funcţionale mari ale articulaţiei. În acest caz pacientul execută flexia prin muşchiul braheo-radial inserat distal faţă de muşchiul biceps brahial pentru a menaja articulaţia. Mai departe muşchiul biceps brahial. Muşchiul biceps execută flexia şi supinaţia prin inserţia pe radius. este în consens cu protejarea articulaţiei. prin interpunerea fosei olecranului împiedică extensia. Limitarea mişcării de supinaţie duce la insuficienţa aparatului ligamentar şi leziuni ale capsulei foarte evidente. iar muşchiul braheo-radial execută flexia la poziţia intermediară a antebraţului prin inserţia lui distală. Poziţia iniţială: aşezat pe scaun cu picioarele fixate pe podea şi cu antebraţele sprijinite pe masă. Pato-mecanica Modificări tipice: Limitarea extensiei totale. Flexia activă în supinaţie va dăuna în plus articulaţiei. capul radial. cu mişcări de flexie-extensie şi de pronaţie-supinaţie. Limitarea supinaţiei la diverse grade. contractându-se prin flexia activă în supinaţie. • Exerciţiile corespunzătoare stadiilor articulare şi adaptarea lor la mişcările compensatorii.

Această flexie va fi fixată prin contracţia musculaturii. Poziţia iniţială: aşezat pe scaun. Braţul şi cotul menţin contactul cu trunchiul fără să se îndepărteze. ▪ Exerciţiul 2. Figura 4 Figura 5 Se duce braţul înapoi şi se face flexia cotului (Figura 4). care este dus înainte şi apoi poate fi întins (Figura 5). 55 . se face flexia braţul. antebraţul în flexie la 900 şi întins. Poziţie iniţială: aşezat pe scaun. faţa internă a palmei în sus (Figura 1) şi în jos (Figura 2).Braţele pe lângă corp. braţele libere pe lângă corp.” Exerciţii ale mişcărilor compensatorii pentru flexia şi extensia cotului în descărcare la stadiile III şi IV de modificare a capsulei articulare ▪ Exerciţiul 3. Figura 3 Cotul în flexie şi apoi întins. Antebraţul ţinut permanent în poziţie intermediară. Corectare. adică feţele palmare stau „faţă în faţă. Corectare. antebraţul în poziţie înaltă în direcţia policelui – poziţie intermediară (Figura 3).

Editura Fundaţiei România de Mâine. Editura Medicală. Hiperrotaţie laterală şi abducţia braţului. 1981. 1981. M. elbow flexion and extension. Bucureşti. Editura Fundaţiei România de Mâine. STOICESCU. 1971. Evaluarea articulară şi musculară a membrului superior. Bucureşti. Poziţia iniţială: aşezat pe scaun. Kinetoterapia pre şi post operatoris. Figura 6 Figura 7 Exerciţii de mişcări compensatorii pentru pronaţia cotului ▪ Exerciţiul 5. Editura Medicală. elbow pronation. 56 . In order to avoid this problems. E. STROESCU.. I. The purpose of kinesiology treatments is to eliminate the wrong exercises that would compromise the joint movements.. RENZ. STOIA. Aplicaţii în kinetoterapie şi în medicină sportivă. 1995. Bucureşti. SCHAFFLER.. 1979. A. Editura Medicală. I.. BRAUN. 2006. Bucureşti. J. C. Recuperarea funcţională în practica reumatologică.... SIDENCO. braţul şi cotul aduse intern faţă de corp (Figura 6). Braţul (umărul) rotat intern şi în abducţie. cotul dus în afară (Figura 7). Bucureşti.Exerciţii ale mişcărilor compensatorii pentru supinaţia cotului ▪ Exerciţiul 4. MINISTERUL SĂNĂTĂŢII – Kinetoterapia în recuperarea afecţiunilor aparatului locomotor. Editura Sport-Turism. Kinetoterapia în afecţiunile ortopedico-traumatice.. BUDICĂ. ABSTRACT The functional value of the elbow joint can be referenced to an intact ligament system. Editura Medicală. Bucureşti. Bucureşti. because later sinovial joint modifications would produce insufficiency of the ligament system. different treatment based on the evolution stage is recommended in order to maintain the functionality degree of the elbow joint. Ghid clinic de explorări.. 2003. Key words: elbow supination. CONCLUZII Programul de exerciţii prezentat a confirmat şi evidenţiat principalele mişcări menite să menţină gradul de funcţionalitate al articulaţiei. L. U. C. lesions and eventually functional limitations. Poziţia iniţială: aşezat pe scaun. Recuperarea funcţională a bolnavului reumatic la domiciliu. BIBLIOGRAFIE BACU.

În acelaşi timp. nu spre defectul propriu-zis. până la infirmitate. incapacitate.. şcoală în care se respectă dreptul copiilor la învăţătură. Actuala politică de abordare a situaţiei copiilor şi a tinerilor cu cerinţe speciale este de integrare în instituţiile educaţionale publice. * Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport. Am considerat oportun un demers-semnal de includere în planurile de învăţământ a suportului managerial care să extindă competenţele studenţilor şi ale absolvenţilor învăţământului superior. cerinţe educative speciale. O DESCHIDERE A ÎNVĂŢĂMÂNTULUI MODERN Elena SABĂU * Georgeta NICULESCU * REZUMAT Lucrarea reprezintă un semnal care accentuează necesitatea de a include persoanele cu nevoi speciale în grupuri educative obişnuite. Această lucrare oferă cadrul general al „şcolii pentru toţi”. şcoală incluzivă.. spre domeniul practicilor educaţiei integrate în sistemul de învăţământ. pentru a exprima cât mai exact fenomenul şi a evita formarea unor percepţii generale neplăcute asupra celor cu aceste probleme. curricullum integrat. în conceptul CES – cerinţe educative speciale. căutându-se termenul cel mai potrivit. cultural. încă din studenţie. prin care ţinta actului formativ să fie orientată spre cerinţa educativă. categoria devenind a persoanelor cu cerinţe. acţionează regula statistică a „treimii”. regulă confirmată şi de practicile Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. discuţiile s-au dezvoltat. INTRODUCERE Documentele oficiale subliniază faptul că pe plan internaţional. Pentru a răspunde unor situaţii speciale existente în comunitate. economic. ceea ce presupune că şi din populaţia ţării noastre. cât şi cei infestaţi cu virusul HIV. Persoanelor cu afecţiuni de ordin biologic-motric. terapie. o treime este afectată într-o măsură mai mare sau mai mică de această problemă. pornind de la subcapacitate. Universitatea Spiru Haret 57 . nevoi speciale.ŞCOALA INCLUZIVĂ. cei cu tulburări psiho-afective şi de comportament. În timp. profesorii trebuie să cunoască metodele educaţiei integrate. în domeniul dizabilităţii şi a handicapului. Cuvinte-cheie: autonomie. li se adaugă defavorizaţii social. handicap. Provocarea specialiştilor constă tocmai în realizarea unei intervenţii speciale asupra acestor tineri. disfuncţionalitate.

intelectuale. competenţe în domeniul practicilor educaţiei integrate în sistemul de învăţământ. SCOPUL DEMERSULUI Ţinta lucrării se concentrează într-un semnal de includere în planurile de învăţământ a suportului managerial care să formeze la studenţii şi absolvenţii învăţământului superior. abuzaţi. tulburări psiho-afective şi de comportament. E. în derularea unor programe de integrare în şcoala publică. interdisciplinaritate. A. diversitate. creativitate. deficienţă mintală şi dificultate de învăţare. efectivitate. ca agent al educaţiei integrate. de limbaj. în scopul dezvoltării armonioase şi echilibrate a personalităţii acestora. (2004) acestea se caracterizează prin: flexibilitate. dinamică. Şcoala este principala instituţie publică de socializare. care cunosc bine potenţialul copiilor CES şi stabilesc strategiile educative incluse în programa şcolară. − aplicarea educaţiei integrate în forme de învăţământ public. CONCEPTE OPERAŢIONALE ► Cerinţe speciale pentru: deficienţe senzoriale. Personalul didactic. care să optimizeze integrarea şcolară. Conform Vrăsmaş.profesorii trebuie să posede. pentru diversele cerinţe şi expectanţe ale societăţii. fizice. marginalizaţi etnic şi religios). PREMISE Cadrele didactice sunt solicitate. ► Şcoală integrată (şcoală pentru toţi) – integrarea în structurile de masă a tinerilor cu nevoi speciale în educaţie. 58 . exploataţi. maltrataţi. în care este integrat un număr limitat de tineri cu cerinţe educative speciale (de regulă 2-4). Strategiile educaţionale urmăresc maximizarea şanselor de adaptare la cerinţele vieţii sociale şi integrarea într-un context social normal. cooperare. defavorizaţi socio-economiccultural (copii ai străzii. ce trebuie să respecte cerinţele educaţionale ale copiilor şi tinerilor şi să asigure egalizarea şanselor şi accesul efectiv la educaţie. pe lângă o solidă capacitate profesională şi răspunsuri şi abilităţi consolidate. prin: − pregătirea pentru acordarea de asistenţă tinerilor cu cerinţe speciale.. globalitate. eficienţă. ► Strategii incluzive – strategii didactice orientate spre folosirea metodelor participative şi active ale pedagogiei. a copiilor şi a tinerilor cu cerinţe educative speciale. adaptare şi includere a activităţii celor cu cerinţe speciale în activitatea educativă a copiilor şi tinerilor normali. bolnavi cronici şi infestări cu virusul HIV. FACTORI IMPLICAŢI ÎN EDUCAŢIA INTEGRATĂ ► Profesorii – ca elemente determinante în sprijinirea elevilor. ► Curriculum integrat – organizare. ► Clase incluzive – clase din instituţiile învăţământul public de masă. ca autorităţi competente. trebuie să dovedească o pregătire flexibilă.

citat de A. terapeutice. Ainscow. prin acceptare. dar care pot fi însuşite şi de cei cu deficienţe. auditive. integrată în echipa educaţională. ca persoană consultantă (resursă) ce oferă profesorilor consiliere în scopul adaptării predării lor. încurajare şi sprijin reciproc. autonomia socială. ► Profesorul de sprijin (itinerant) este o persoană specializată în domeniul psiho-pedagogiei speciale. motricitatea grosieră. de managementul clasei. recuperatorii.Acţiunile acestora se leagă de elevul CES.” (M. proprioceptive) Formarea abilităţilor cognitive Autonomia personală. 2001). CURRICULUM INTEGRAT Domenii Aria de dezvoltare Dezvoltare fizică Dezvoltare perceptivă Dezvoltare intelectuală Dezvoltare personală şi socială Obiective Mişcarea corpului. de evoluţia sa continuă. în grupuri mici de lucru. dar şi cu elevii. – participarea la activităţi individuale compensatorii. – flexibilitatea conţinuturilor şi adaptarea mijloacelor de învăţare. – „selectarea unor conţinuturi adresate tinerilor normali. cu rol de intervenţie. ► Colegii – care interacţionează cu tinerii cu cerinţe speciale. Aceştia au atitudine pozitivă şi interacţionează cu elevii CES. de grupul educaţional. – flexibilitatea conţinuturilor şi adaptarea mijloacelor de învăţare. – intervine indirect. 59 . competenţe sociale Cerinţe – identificarea şi evidenţierea problemelor specifice de învăţare ale tinerilor cu cerinţe educative speciale. ► Familia. egalitate. imaginea corporală Percepţia motorie şi conştientizarea aferenţelor senzoriale (vizuale. de un sprijin suplimentar. comunitatea – care acceptă forma de învăţământ integrat şi colaborează cu echipa de specialişti. Gherguţ. se află în relaţie cu profesorii. – simplificarea conţinutului pentru a fi însuşit şi de tinerii cu cerinţe speciale. acţionând în clasă şi în afara acesteia: – intervine direct în activitatea elevului prin programe individualizate. la cerinţele speciale ale elevilor în dificultate.

E. Editura Pro Humanitate. 2001. since they are students. 60 . 93. A. învăţarea conceptelor fundamentale. de abilităţii de operare cu practicile educaţiei integrate. lateralitate.CONŢINUTUL PROGRAMELOR DE TERAPIE EDUCAŢIONALĂ PENTRU COPII CES Tipul de terapie Terapia cognitivă Terapia ocupaţională Psihoterapia de expresie (Meloterapia) Ludoterapia Terapia psihomotricităţii Mijloacele utilizate Cunoaşterea senzorială. Editura Polirom. This paper offers the general frame of „school for all”. Bucureşti. the teachers must hold the means of integrate education in their work.. Exerciţiul fizic în educaţie fizică. F. de competenţa echipei de specialişti din şcoală. integrate curriculum. TODEA. de mişcare Structurile perceptiv-motrice: schema corporală. GHERGUŢ. p. Bucureşti. Curriculum diferenţiat şi personalizat. D. Editura Polirom. VRĂSMAŞ. p. in order to be respected the children right for study. de expresie. jocurile muzicale. Introducere în educaţia cerinţelor speciale. inclusiv school. POPOVICI. Bucureşti.. Elemente de psihopedagogia integrării. 113-114. BIBLIOGRAFIE CREŢU. Iaşi. Editura Credis. realizare motrică CONCLUZII Curricula universitară trebuie să acorde mai mare atenţie formării. special educational needs. Iaşi. dezvoltarea proceselor psihice Activităţile cotidiene. Editura Fundaţiei România de Mâine. antrenarea inteligenţei senzorio-motorii. S. A. Agenţii educaţionali elaborează strategii şi programe de integrare şi formare a autonomiei personale şi sociale a tinerilor cu cerinţe speciale. formarea abilităţilor vizual-perceptive.. 1999. therapy. 2004. de construcţie. organizare şi structurare spaţio-temporală. 2001. Key words: autonomy. activităţile de joc şi de muncă Cântecele. la studenţi şi absolvenţi. audiţiile muzicale Jocurile funcţionale. sport şi kinetoterapie.. trebuie să asigure şi să respecte dreptul copiilor şi al tinerilor la educaţie. C. V. la învăţătură pe măsura potenţialului propriu. 1999. simbolice. At this time. Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale. ABSTRACT The paper is a signal that stresses the necessity to include the people with special needs into common educational groups. ca principali factori formativi. Şcoala şi familia.. orientare. Integrarea socială a tinerilor cu cerinţe educative speciale este anticipată şi condiţionată de integrarea şcolară. cu reguli.

determină o instabilitate articulară cu luxarea capului humeral.INSTABILITATEA ARTICULAŢIEI UMĂRULUI ÎN ACTIVITATEA SPORTIVĂ Ştefan SĂNDULACHE * REZUMAT Articulaţia umărului este solicitată mai ales la forţele de întindere (se poartă greutăţi în mână). În boala umărului sunt afectate toate structurile. Articulaţie sinovială sferoidală. tratament. mijlociu şi inferior (Figura 1). muşchii. exerciţiu terapeutic. Cuvinte-cheie: articulaţie. dar şi a persoanelor cu activitate fizică ocazională. inclusiv cele moi. de recreere. * Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport. Instabilitatea este o patologie întâlnită atât în rândul sportivilor de performanţă. cartilajele. Compensarea acestei incongruenţe este determinată de o structură fibrocartilaginoasă. REPERE ANATOMO-FUNCŢIONALE Umărul se constituie într-o unitate cinematică complexă. adică ligamentele. Lezarea labrumului glenoidal. care suferă mai ales presiuni determinate de greutatea corpului. Numită şi articulaţia glenohumerală este formată din capul humeral. superior. kinetoterapia apelează în aceeaşi măsură la exerciţii fizice standardizate. ca o minge şi glena. acesta fiind de 1 la 6. este cea mai mobilă articulaţie a organismului şi are trei grade de libertate. biomecanic şi clinic. care formează un inel în jurul marginii glenei. Universitatea SPiru Haret 61 . În sprijinul recuperării funcţionale a acestei articulaţii. cât şi la exerciţii terapeutice sportive. spre deosebire de articulaţia şoldului şi a genunchiului. fiind la rândul ei acoperită de capsula articulară şi ransforsată de ligamentele gleno-humerale. crescând suprafaţa articulară a acesteia. labrumul glenoidal. din punct de vedere topografic. ca o alveolă înconjurată de labrumul glenoidal. O instabilitate importantă este determinată de raportul dintre diametrul glenei şi al capului humeral. articulaţia umărului.

Acesta este motivul pentru care înaintea aplicării oricărui tratament fizical-kinetic este necesară o examinare foarte atentă a leziunii şi stabilirea diagnosticului pozitiv pe baza substratului etio-patogenetic exact determinat. în tendoanele muşchilor care contribuie la formarea aşa-numitului „coif al rotatorilor”. Această uzură normală este favorizată de unele activităţi profesionale. este distincţia între laxitate şi instabilitate articulară. care „absoarbe” capul humeral în cavitatea glenoidală. cât şi de traumatisme locale sau microtraumatisme repetate. indiferent de utilizarea excesivă sau nu a braţului. În umărul dureros simplu. de cele mai multe ori. apariţia durerii poate fi declanşată de sedentarism. Asocierea laxităţii umărului cu simptomele clinice şi în acelaşi timp cu unele modificări patologice. umăr mixt şi umăr blocat. în absenţa modificărilor patologice şi simptomelor clinice. În lipsa cauzelor enumerate. Laxitatea umărului este caracterizată prin translaţia capului humeral din glenă. Periatria scapulo-humerală este clasificată în mod obişnuit în trei forme clinice: umăr dureros simplu.Figura 1. doar după rezolvarea chirurgicală a integrităţii tendoanelor. -4 mmHg. PATOLOGIE ŞI DIAGNOSTIC Cel mai frecvent diagnostic care se întâlneşte în durerea localizată la umăr este cel de periatrită scapulo-humerală. În general. Elemente structurale ale articulaţiei umărului Influenţarea stabilităţii articulaţiei umărului este determinată şi de un alt factor. pe fondul unei stări psihice particulare caracteristică anxietăţii. coiful rotatorilor este întotdeauna mai mult sau mai puţin deteriorat. diagnostic adesea utilizat de către specialişti. Asta înseamnă că un umăr poate fi lax. durerea este cauzată de procesul inflamator localizat. depresiei (forma de oboseală patologică cronică – supraantrenamentul întâlnit la sportivi). 62 . Un lucru important de care trebuie ţinut seama. determină afirmaţia că acea articulaţie a umărului este instabilă. fără a fi instabil. acesta fiind presiunea intraarticulară negativă. se poate admite că la vârsta medie. de o postură anormală în cifoza dorsală cu proiecţia anterioară a umerilor. care face obiectul tratamentului. La această clasificare se poate adăuga şi umărul pseudo-paralitic. lipsă de mişcare.

ceea ce duce automat la agravarea tabloului clinic. Durerea este localizată iniţial la nivelul trochiterului şi acromionului. OBIECTIVIZAREA CLINICĂ Diagnosticul exact al instabilităţii articulare anterioare se poate determina prin teste. slăbiciune musculară. Diagnosticul de instabilitate a umărului este confirmat prin investigaţii RMN cu substanţă de contrast. testul sertarului anterior. Diagnosticul este relativ simplu de stabilit. adică insuficienţa gleno-humerală antero-inferioară. Eroziunea. datorită condiţiilor anatomice. ca urmare a luxaţiilor multiple. amorţeală a braţului respectiv este provocată de mişcarea de rotaţie externă în articulaţia umărului. Atâta timp cât calcifierea rămâne localizată strict intratendinos. durerea devine mai intensă şi îşi pierde caracterul pur mecanic. testul aprehensiunii anterioare. 63 . capsulo-ligamentară. Din acest moment. este determinată de traumatisme multiple. tendonul se fragilizează şi se poate rupe parţial. astfel că tot conţinutul intratendinos (o masa păstoasă) se evacuează în spaţiul subdeltoidian sau chiar în bursa subacromiodeltoidiană. numită leziunea Hill-Sachs. Oricând un traumatism minor sau o creştere a tensiunii tendonului poate declanşa durerea şi chiar impotenţa funcţională. Instabilitatea inferioară se observă prin testul de evidenţiere a şanţului care apare deasupra umărului prin coborârea capului humeral în raport cu glena. TRATAMENTUL ♦ Repaosul articular. Urmează limitarea antalgică a mişcării de abducţie. cu evidenţierea leziunii de labrum glenoidal si a camerei de luxaţie sau de examinarea atroscopică. de luxaţii de umăr repetate şi duc la o detaşare a labrumului de pe glenă. Radiografia de umăr în incidenţă antero-posterioară şi/sau profil evidenţiază eventuala smulgere de fragment osos „bony Bankart lesion” sau a leziunii de cap humeral „hill sachs”. dar pot fi limitate şi antepulsia şi rotaţiile. devin chiar luxaţii voluntare cu reducere spontană efectuată de către subiect. această cicatrice nu este supusă unei tensiuni suplimentare şi umărul este mobil şi nedureros. Această instabilitate se manifestă de obicei prin durere în timpul şi după efort semnificativ (antrenament sau competiţie) şi are un caracter profund. este determinată de sprijinul capului humeral pe marginea glenei. apărută în articulaţia umărului.Organismul se opune modificărilor morfologice cauzate de uzura funcţională prin mecanismele reparatorii obişnuite (cicatrizare cu/fără calcifiere). Senzaţia de insensibilitate (luxare a umărului) şi limitare a mişcării „dead arm”. Prima manifestare ce apare este durerea de intensitate variabilă şi este prezent „arcul dureros”. pentru ca întreaga simptomatologie să dispară. şi este localizată anterior. Instabilitatea poate fi multidirecţională. Uneori. În cazul tendinitelor recidivante. este suficient de multe ori. poate fi cointeresată şi bursa. cu braţul ridicat în plan orizontal. Leziunea Bankart. Luxaţiile recurente la traumatisme din ce în ce mai mici. Gradul instabilităţii poate varia de la subluxaţie la dislocare. devenind permanentă cu exacerbare nocturnă. precum: testul de relocare.

sau mai bine ultrasonoforeza cu hidrocortizon. până când braţele ajung perfect întinse. Aşadar. între humerus şi ligamentul acromio-coracoidian. Dacă migrarea materialului inflamator intratendinos se face înspre partea inferioară şi exterioară a bursei. durerea va fi resimţită mai jos. aceste exerciţii fizice trebuie să evite atât mişcarea de abducţie. În perioada acută se imobilizează tot umărul printr-o eşarfă. Poziţia iniţială: stând cu faţa la perete în colţul sălii. cu asocierea unei abducţii progresive. se poate institui în tratament antalgic şi excito-motor. ♦ Aplicaţii calde umede (cataplasme) pot fi utilizate. prin diatermie cu unde scurte. pentru a nu agrava situaţia locală. exerciţii pendulare. Poziţia iniţială: stând. capul înclinat înainte. ♦ Electroterapia. hipotrofia musculaturii regionale şi. Atenţie la rectitudinea coloanei vertebrale. coatele lipite de corp. utilizând curenţii interferenţiari. din punct de vedere clinic ne aflăm la o răspântie.Orice mişcare în articulaţia scapulo-humerală devine imposibilă din cauza durerii şi a contracturii musculare. Ultrasonoterapia. retracţia capsulară. electroterapie antalgică). Tratamentul fizic-kinetic va urma fazele evolutive ale procesului patologic. rotaţia externă a braţului este cheia care permite performarea unei abducţii complete şi fără durere. Poziţia iniţială: decubit dorsal. mâinile încrucişate la ceafă. ♦ Crioterapia locală este utilă pentru blocarea inflamaţiei şi implicit a durerii. posibil de efectuat şi la domiciliu. Urcă mâinile pe perete. acelaşi exerciţiu. Deoarece durerea resimţită de bolnav în timpul mişcării de abducţie a braţului este atribuită compresiunii tendoanelor coifului rotatorilor. depozitele metabolice şi edemul ţesuturilor. pe măsură ce durerea scade în intensitate. cu condiţia să fie asociată unei tracţiuni în jos a braţului (astfel se coboară capul humeral). fie că întreaga simptomatologie dispare şi bolnavul reintră în viaţa socio-profesională normală. deoarece aceasta întreţine ischemia locală. acestea reduc fenomenele inflamatorii cronice. care menţine braţul lipit de trunchi. Variantă: stând cu spatele la perete. ♦ Exerciţiile terapeutice active uşoare încep încă din primele 6 zile de la debutul bolii. când amplitudinea mişcării o permite. ce mobilizează pasiv articulaţia gleno-humerală printr-o manevră simplă. Antepulsia diminuează probabilitatea compresiunii coifului rotatorilor. contribuie la eliminarea restului de inflamaţie. la nivelul „V”-ului deltoidian. Din acest moment. 64 . păstrând aceeaşi distanţă între ele. cât şi pe aceea de antepulsie. Exerciţiul 1. în final. orice mişcare de abducţie se va asocia cu o rotaţie externă a braţului. extensia coatele înspre înapoi. Se efectuează o rotaţie externă activă şi pasivă. Trebuie să se acorde o deosebită atenţie duratei de imobilizare totală a umărului. Exerciţiul 3. În această etapă. Trebuie menţionat faptul că. Exerciţiul 2. fie persistă o jenă dureroasă şi un grad de redoare care ne plasează în tabloul clinic al umărului mixt ce trebuie tratat în continuare. decongestionează în profunzime şi diminuează în continuare durerile. Se poate aplica rezistenţă uşoară. mâini pe şolduri. în asociaţie cu proceduri antalgice şi antiinflamatorii (crioterapie. cele mai indicate sunt exerciţiile Codman. flectate la 90°. se poate aplica o rezistenţă moderată.

dintre acestea recomandăm: grafica pe plan vertical (desenat la tablă. braţul sănătos ridică bastonul şi astfel se mobilizează pasiv şi braţul afectat. lustruirea unui perete. – mobilitatea – prin amplitudine maximă a mişcării. ştergerea geamurilor). loviturile din tenis de masă şi câmp.Exerciţiul 4. vârsta subiectului. Acest exerciţiu activează partea anterioară a capsulei şi rotatorii externi. lansare. culegerea fructelor din pomi. în conformitate cu cauzele care au determinat disfuncţionalitatea. exersate regulat şi conform regulilor metodice. ♦ Terapia ocupaţională Activităţile ocupaţionale sunt cele care activează articulaţia umărului în contextul întregului membru superior. CONCLUZII Reabilitarea fizică şi funcţională a articulaţiei umărului urmează căi metodologice specifice. apucat la nivelul feţei. pe liniile anatomice de forţă. La încheierea flexiei. Exerciţiul 6. Poziţia iniţială: stând cu bastonul de capete apucat la spate. pasele înalte din volei. aspecte legate de alte suferinţe asociate. ♦ Exerciţii terapeutice sportive Unele elemente tehnice sportive şi jocurile bilaterale favorizează consolidarea stabilităţii umărului. Exerciţiul 7. – forţa – prin folosirea rezistenţei externe (kinetoterapeut. bara trebuie să se afle deasupra şi uşor înapoia capului. aruncările specifice jocurilor de baschet. întinderea rufelor la înălţimi deasupra capului. Poziţia iniţială: stând cu un baston apucat. Poziţia iniţială: stând cu mâinile sprijinite pe masă. cu braţul suferind la capătul superior. nu în ultimul rând. – rezistenţă locală – prin mărirea numărului de repetări cu încărcături (rezistenţe) uşoare. pentru reducerea instabilităţii articulaţiei umărului şi consolidarea stabilităţii acestuia. experienţa motrică şi. devin mijloace simple. autorezistenţă) sau a unor îngreunări. călcatul rufelor. Exerciţiul 5. Poziţia iniţială: stând cu faţa la bara fixă. ASPECTELE PEDAGOGICE Abordarea instabilităţii articulaţiei umărului se referă la respectarea regulilor metodice: – viteza de execuţie – prin mărirea numărului de repetări pe unitatea de timp. Exerciţiile atletice de aruncare tip azvârlire. 65 . care respectă principiile şi obiectivele procesului de recuperare. handbal. mâinile deasupra capului: ridicarea bastonul cu braţele întinse până înapoia capului. atractive şi distractive în acelaşi timp. flectarea genunchilor. – abilitatea şi precizia – prin execuţia corectă a exerciţiului. se efectuează genuflexiuni din ce în ce mai ample.

For the functional recovery of this joint.. Bucureşti. Bucureşti. cât şi modul de socializare cu creşterea încrederii şi respectului de sine. activate în modalităţi diferite. included the soft ones. Exerciţiul fizic.. Editura Fundaţiei România de Mâine.. treatment. therapeutical exercise. Recuperare. Editura Fundaţiei România de Mâine. T. Kinetoterapie activă. începând cu deprinderi motrice cunoscute. E. Instability is a frequent pathology. pentru subiectul aflat în suferinţă. terapeutic sportiv sau funcţional este mijlocul cel mai eficient de reabilitare fizică şi funcţională a sistemului locomotor. Recuperarea medicală la domiciliul bolnavului. kinesiology uses at the same time standardized physical exercises and therapeutical sport exercises.. 2001. SABĂU. PLAS. Exerciţii terapeutice. Key words: joint. SBENGHE. such as ligaments and muscles. In the case of shoulder disease all structures are affected.. HAGRON. 2006. 1996. ABSTRACT Shoulder joint is mainly over used by stretching forces (when the person carries a certain weight). 66 .Readaptarea la efort este indicată după recuperarea satisfăcătoare a funcţiei articulare. Editura Medicală. BIBLIOGRAFIE NENCIU. Kinetoterapie în activitatea sportiv. which is different from hip and knee joints. Bucureşti. G. terapeutic de gimnastică. which are under the pressure of the body's weight. Iaşi. Refacere. 2006. as well as for people with recreational physical activity. Editura Polirom. E. F. both for professional athletes. Biomecanica în educaţie fizică şi sport.

evaluatorul încearcă încă de la început să jaloneze posibilităţile şi limitele terapiei fizical-kinetice. stadiul de evoluţie a bolii prin elementele clinice definitorii. se prezintă comparativ câteva scheme de evaluare funcţională a pacienţilor cu handicap. Evaluarea globală în recuperare trebuie să valorifice algoritmul decizional în asistarea auto-îngrijirii pacientului cu handicap. Cuvinte-cheie: evaluare funcţională. cu aplicabilitate practică imediată în asistenţa de recuperare. ţinându-se cont de particularităţile individuale şi sociale ale pacientului. posibilităţile de influenţare a acestora prin terapie fizical-kinetică şi perspectivele reale de recuperare. se valorizează toate aceste date clinico-funcţionale. Pornind de la modelul general de ierarhizare a mijloacelor de evaluare în recuperarea funcţională. prin prisma cărora se vor desfăşura toate etapele evaluării globale şi funcţionale. În funcţie de aplicarea acestui algoritm reuşim să orientăm programul complex de recuperare în sensul corect dictat de obiectivele prezentării. recuperare medicală.EVALUAREA GENERALĂ ŞI FUNCŢIONALĂ ÎN KINETOTERAPIE ŞI RECUPERAREA MEDICALĂ Elena-Luminiţa SIDENCO * REZUMAT Evaluarea generală şi funcţională joacă un rol decisiv în elaborarea programelor de recuperare fizical-kinetică şi ocupaţională. Evaluarea generală şi funcţională reprezintă primul pas şi joacă rolul decisiv în elaborarea obiectivelor şi alegerea metodelor de tratament în cadrul programelor de recuperare medicală. care surprinde atât nivelele cât şi aspectele specifice de afectare. Se continuă cu prezentarea nivelelor de evaluare în recuperare – în funcţie de situaţie şi de obiective. Urmează evaluarea funcţională detaliată – pe principalele tipuri de activităţi. Universitatea Spiru Haret 67 . inclusiv o analiză detaliată a mersului. precizându-se particularităţile specifice fiecărui nivel. tipul de patologie. kinetoterapie. detaliindu-se şi posibilităţile oferite de cei mai noi indici funcţionali. valorizând pentru fiecare pacient în parte. se prezintă clasificarea activităţilor cotidiene şi scala de evaluare a abilităţii. precum şi perspectivele reale de * Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport. Pornind de la ierarhizarea mijloacelor de evaluare în recuperare. precum şi implicaţia funcţională a eventualelor asocieri morbide. şi posibilităţile reale de impact ale recuperării în ameliorarea acestuia.

Prin această metodologie complexă de evaluare globală putem contura limitele generale ale programului de recuperare. clinica de profil – care poate fi clinică de recuperare în general sau clinică de recuperare specializată pe anumite tipuri de patologie –. În acest mod.recuperare ale pacientului. asistat sau dependent a pacientului. ca şi în cadrul serviciilor de zi sau a clinicilor de expertiză. recreerea. întregul program de recuperare fizical-kinetică şi ocupaţională trebuie să se încadreze în limitele obiective conturate de evaluarea globală. Există şi condiţii sociale speciale în care se poate realiza evaluarea: în şcoală sau în instituţii specializate – care asigură pentru un interval limitat de timp. care poate exprima pentru fiecare activitate în parte. transferuri. la cel de-al doilea – abilităţile legate de această formă de locomoţie (abilităţi interioare. Toate aceste activităţi sunt apreciate prin prisma scalei de apreciere cantitativă a abilităţii. Schema prezentată încearcă ordonarea parametrilor clinico-funcţionali în trepte succesive. activităţile menajere. pentru cei care rămân dependenţi de familie. ca şi a activităţilor din analiza cărora se exprimă capacitatea de integrare familială. O parte importantă a evaluării în domeniul medicinii fizice şi a recuperării rămâne evaluarea funcţională. se evaluează la primul palier – tipul de locomoţie. transport. profesională a pacientului – controlul mediului. În funcţie de fiecare cadru social de evaluare se adaptează şi obiectivele evaluării: principalele paliere sociale de evaluare sunt spitalul – pentru pacientul internat sau extern –. urmând la palierul următor – evaluarea kinetică specifică. răspunzând obiectivelor concrete derivate din evaluare. ca şi metodologia de tratament a acestuia. exprimată în principalele domenii de activitate a căror evaluare evocă posibilităţile de autoservire şi autonomie imediată – locomoţie. exterioare şi funcţional-superioare). până la nivelul celular de integrare a informaţiei: trecând prin aceste etape de evaluare se realizează o imagine complexă şi completă asupra fiecărui aspect clinico-funcţional analizat. alimentaţie. care va orienta obiectivele programului complex de recuperare fizical-kinetică şi ocupaţională a pacientului. Din cuantificarea acestor date reiese calitatea de independent. de la nivelul global – al calităţii vieţii. ţinând cont de particularităţile individuale socio-funcţionale ale fiecărui pacient. pentru aprofundarea maximă a informaţiei până la nivel celular – evaluarea chimico-moleculară. care are capacitatea de a cuantifica principalele 68 . Evaluarea globală şi funcţională în medicină fizică şi recuperare se desfăşoară la diverse nivele socio-funcţionale. şi eventual la un palier următor. îmbrăcat-desbrăcat. comunicarea. socială şi chiar. când este cazul. posibilităţile reale şi limitele de desfăşurare a acestuia. capacitatea sau incapacitatea pacientului de a realiza activitatea/activităţile cotidiene cu care se confruntă. precizând datele generale. în funcţie de acestea variind mijloacele practice de realizare a acestei evaluări. De exemplu: dacă dintre abilităţile funcţionale se alege pentru aprofundarea analizei locomoţia. igienă personală. condiţii favorizante pacienţilor instituţionalizaţi. Ne propunem în continuare prezentarea detaliată a evaluării activităţilor cotidiene (ADL – activities of daily living). activităţile de muncă. şi din punct de vedere funcţional global. sau în comunitate – la domiciliul pacientului.

lărgimea pasului şi lungimea pasului. ca şi activitatea de folosire a toaletei. se evaluează fie mobilitatea pe scaun rulant. Se evaluează în continuare parametrii mersului – cadenţa. analiza mersului. prezenţa anumitor limite sau a unui handicap în derularea corectă şi completă a activităţii. legate de fiecare tip de ambulaţie. de a „măsura” autonomia funcţională a acestuia. Bineînţeles că evaluarea funcţională nu poate eluda. care să evalueze echilibrul în ortostatism. ca şi analiza celor două faze ale mersului – faza de sprijin şi faza de balans. Chestionarul trebuie să surprindă aspectele particulare. Această evaluare surprinde atât nivelele cât şi aspectele specifice de perturbare. chiar într-o maşină asistată. pentru a putea ulterior preciza obiectivele concrete ale recuperării. chiar şi asistat. După acelaşi silogism. cu atât mai mult cu cât acest program cuprinde şi terapia ocupaţională. astfel. să precizeze capacitatea sau incapacitatea pacientului de a realiza acţiunea. în funcţie de limitele relevate de chestionarul individualizat. a genunchiului. legat de mobilitate. cât şi la nivelul braţului şi la nivelul pelvisului şi şoldului. chestionarul detaliind posibilităţile reale şi limitele pacientului în performarea activităţii la diverse nivele şi cu diverse piese de îmbrăcăminte. activităţile de autoîngrijire. piciorului şi gleznei. cititului. aducând un marcaj important pentru autonomia pacientului alături de capacitatea pacientului de a folosi baia (activitatea de spălat a corpului) cu toate particularităţile pe care aceasta le impune. comunicarea – evaluată la nivelul ascultatului. care reprezintă un domeniu de maximă importanţă pentru pacient. Dintr-un început evaluarea funcţională se bazează pe analiza corectă şi completă a datelor clinice: deci. dar adaptând întrebările chestionarului personalizat la aspectele specifice fiecărei activităţi. activitate fundamentală în evaluarea funcţională de ansamblu a fiecărui pacient.acţiuni concrete ale pacientului şi prin acestea. evaluarea funcţională continuă cu activităţile de îmbrăcat-desbrăcat. parametri de realizare. fie chiar manevrarea unui vehicul cu motor atunci când pacientul poate realiza aceste performanţe. Desigur însă că evaluarea funcţională acordă o importanţă deosebită analizei mobilităţii. se evaluează funcţional alimentarea. Se analizează şi activităţile legate de pat. vorbitului şi scrisului – reprezintă prima activitate evaluată. precum şi cele legate de transferuri. încercând ca pentru fiecare să surprindă aspectele specifice. precum şi posibilităţile concrete de impact ale programului de recuperare în ameliorarea diverselor faze ale mersului. Nu putem concepe un program complet de recuperare în afara acestor evaluări. toate elementele necesare unei interpretări complete a fiecărui simptom. Trecând prin toate aceste etape de analiză se reuşeşte o evaluare completă şi cuantificabilă a mersului. şi prin chestionarul individualizat. Diverşi autori au încercat să găsească acele întrebări care să surprindă cel mai bine nivelul real de performare a fiecărui aspect al comunicării. fie mersul atunci când pacientul îl poate performa. Astfel. mişcările secvenţiale ale părţilor corpului – atât la nivelul capului şi trunchiului. este nevoie ca investigatorul să culeagă. pe baza chestionarului individualizat. Evaluarea funcţională cuprinde toate activităţile cotidiene. 69 .

indexul Barthel şi măsurarea independenţei funcţionale (scalele originale îmbunătăţite) – în scopul urmăririi modalităţii de cuantificare a sarcinilor/domeniilor luate în studiu. 70 . PORTENIER. şi analiza parametrilor motori şi de activitate conform Assessment of Motor and Process Skills (AMPS). Prin această comparaţie practicienii pot opta pentru un anumit index funcţional care răspunde mai bine particularităţilor patologice ale unui anumit grup de studiou. Am ales pentru exemplificare. în scopul elaborării unor metode cât mai sintetice şi unitare de evaluare în cât mai multe domenii de patologie asupra cărora se îndreaptă interesul specialităţii noastre. BARTHEL. îmbrăcatul. 2002 Feb. Neurology. American Journal of Occupational Therapy. H. School of Allied Health Sciences. MILLER.. indexul Katz de independenţă.. Acest index funcţional. Department of Occupational Therapy. inclusiv legată de clasicele activităţi cotidiene. 50 (2 Suppl 1): S2-7. la orice nivel de asistenţă de recuperare din ţara noastră. precum şi mersul pe teren plat. R. Supunem de asemenea atenţiei. ia în calcul activităţile de alimentaţie. reuşim să orientăm programul de recuperare fizical-kinetică şi ocupaţională în sensul corect al obiectivelor concrete. 45(11). igiena personală. funcţia motrică – evaluând cunoaşterea. parametrii Indexului Barthel şi prezentarea ponderii scorurilor acestui index. aplicat pacienţilor neurologici. 2002. prezentăm o comparaţie a principalelor scale de evaluare a autoîngrijirii la pacienţii cu handicap – scalele PULSE. W. şi poate deveni util prin extensie adaptată şi în alte patologii... 11(3): 191-12. W. Diagnostic Aspects of Narcolepsy. L. J-Hand-Ther.. S. controlul defecaţiei şi al micţiunii. şi prin extensie şi altor grupe de patologie. inclusiv din ţara noastră. mişcare. S. 2004 Jul-Sep. Am prezentat acest index deoarece este unul dintre cele mai folosite în întreaga lume. M. şi funcţia cognitivă. În funcţie de aplicarea acestui algoritm. with Uupper Extremity Repetitive Use Syndrome to a Multidisciplinary Rehabilitation Program: a Retrospective Review of 24 Cases. C. Desigur că această succintă prezentare nu a reuşit decât să vă amintească anumite aspecte ale evaluării în medicina fizică şi recuperarea funcţională. acordate nivelului său de handicap şi posibilităţilor sale concrete de autonomie. BIBLIOGRAFIE ABREU. În final. The Effect of Environmental Regulations on Postural Control After Stroke. B. USA. parametrii a două sisteme moderne de evaluare: PECS (Patient Evaluation and Conference System) care cuantifică severitatea afectării. DEARDORFF. Special issue on clinical reasoning.. Presentation and Response of Patients. folosirea toaletei. urcatul-coborâtul scărilor. ALDRICH. precum şi a scorului clinic aplicat fiecărui tip de scală. specifice fiecărui pacient. University of Texas Medical Branch-Galveston.Evaluarea globală şi funcţională în recuperare trebuie să valorifice practic algoritmul decizional în asistarea autoîngrijirii pacientului cu handicap. autoîngrijirea. R. Sperăm ca evaluarea funcţională şi globală să suscite preocuparea cât mai multor specialişti.

BERGENHEIM. used in all the moments of the global and functional evaluation. editors: Willard and Spackman’s Occupational Therapy. M. Value in a Changing Environment. SMITH. DEPARTMENT OF NEUROLOGY AND DEPARTMENT OF PHYSIOLOGY AND BIOPHYSICS. and also the real possibilities of impact for the reabilitation. We present the levels of rehabilitation evaluation – setting and purpose. A. Philadelphia. 2003. In the final part we present a self-care scale comparison. kinesiology. medical recuperation.. Using this algorithm we direct the complex programme of rehabilitation in the correct way established by the specific objectives. Mov-Disord. KRAMER. Fine Motor Outcomes in Preschool Children Who Receive Occupational Therapy Services. 71 . and Function. 50(1): 52-61.. în Hopkins HL. Assessment of Ability/Disability in Patients Treated with Chronic Thalamic Stimulation for Tremor. R. K. EVERT. Am J Occup Ther 47:1063.. HINOJOSA. 2004.CASE. 2004 Nov-Dec. Am-J-Occup-Ther. the peculiarities of each level. ed 10. M. Clinical Examinations in Neurology.. J... Smith HD. level of handicap and concrete possibilities of independence.. J. G. HUMPHREY.. 6th ed. 2005 Jan.. we present an ADL classification and an ordinal scale to quantify functional ability.. Purposeful Activity. HARIZ. Key words: functional evaluation. detailing the practical applications of the new functional index in the current rehabilitation. The global evaluation in rehabilitation must use the decision-making algorithm for self-care intervention for each patient with handicap. Developmental Disabilities. M. 2005 Jan. Statement-fundamental Concepts of Occupational Therapy: Occupation. 2001. M. P. MAYO CLINIC AND MAYO FOUNDATION. kinetic and occupational programme of reabilitation. I.. JEWELL.. 13(1): 78-83. 51(10): 864-6 . T. HARIZ. I Mental Retardation. ABSTRCT General and functional evaluation has an important part in the physical. Philadelphia: Mosby-Yearbook. Next we present the detailed functional evaluation – the most important activities including a gait analysis – surprising the levels and the clinical aspects of disorders. LINDBERG. Starting with the hierarchy of evaluation measures relevant to rehabilitation. Am-J-Occup-Ther.

72 .

STIMULAREA ELECTRICĂ FUNCŢIONALĂ, METODĂ VALOROASĂ ÎN KINETOTERAPIE ŞI RECUPERARE MEDICALĂ Elena-Luminiţa SIDENCO *

REZUMAT După trecerea în revistă a datelor istorice privind stimularea electrică funcţională – începuturile folosirii ei ca metodă terapeutică în recuperarea medicală, se prezintă principalele domenii de aplicaţie actuală ale metodei, precum şi perspectivele de dezvoltare a acestei tehnici în viitorul apropiat. Se analizează posibilităţile de aplicare ale stimulării electrice funcţionale asupra muşchiului denervat, făcându-se referire la impactul metodei asupra plasticităţii musculare; se prezintă în continuare modalităţile de stimulare a muşchiului „descentralizat”, detaliind principalele modificări anatomo-patologice şi biochimice induse de pierderea controlului nervos central, precum şi modul în care stimularea electrică funcţională acţionează în ameliorarea acestor modificări structurale şi funcţionale. Cuvinte-cheie: stimulare electrică funcţională, kinetoterapie, recuperare medicală. GENERALITĂŢI Stimularea electrică funcţională (SEF) oferă perspective noi de recuperarereadaptare, integrate mai ales ajutoarelor tehnice (orteze). Câmpul de aplicaţie, deja foarte vast, nu este decât în parte descifrat. Încercăm în această prezentare să jalonăm principalele date legate de acest domeniu, în permanentă dezvoltare. Conceptul de SEF este datorat lui Liberson (1961) şi Moe (1962), fiind acea tehnică care urmăreşte ca scop să obţină o mişcare, având o valoare funcţională, intervenind într-un „moment cu semnificaţie funcţională”. Mişcarea nu este deci, provocată pentru ea însăşi, ca în cursul electroterapiei convenţionale, în care se făcea la hemiplegic, de exemplu, o stimulare selectivă pe grupuri musculare antagoniste celor atinse de spasticitate (Levine & Kabat-1952). Nu este întâmplător că Liberson a ales pentru aplicarea acestui concept mişcarea de flexie dorsală a gleznei. Foarte adesea deficientă la spastici, această mişcare este una dintre cheile de ameliorare a mersului. Flexia dorsală a gleznei, necesară pe parcursul întregii faze de oscilaţie a membrului anterior, poate fi obţinută datorită unei stimulări funcţionale declanşată şi oprită printr-un contactor plasat sub picior, în cursul ridicării şi atacului cu talonul.
*

Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, Universitatea Spiru Haret 73

Miniaturizarea circuitelor electronice au făcut posibilă construcţia stimulatoarelor portabile şi a permis SEF dezvoltări numeroase. Cercetările pluridisciplinare întreprinse în anii ′60 de şcoala din Ljubljiana, de Gracanin, Vodovnik, Dimitrijevic şi colaboratorii, au permis progrese decisive, atât în plan neurofiziologic şi clinic, cât şi tehnologic: aceste cercetări s-au finalizat practic prin apariţia pe piaţă a stimulatorului FEPO 10, cel mai larg utilizat în lume în anii ′60-′70, cu toate că în ultimii ani ai decadei au fost propuse numeroase tipuri. Încă din 1968, şcoala iugoslavă a insistat pe consecinţele, în acelaşi timp periferice şi centrale, ale SEF. Stimularea electrică a unui nerv mixt, cum ar fi sciaticul popliteu extern (SPE), are schematic, trei efecte care se succed în timp: − efectul motor direct – datorat excitaţiei fibrelor motorii (efectul eferent); − efectul central – legat, pe de-o parte, de stimularea fibrelor senzitive (reflexe mono şi polisinaptice) şi, pe de altă parte de modificările de lungime şi tensiune ale elementelor mioarticulare, secundare mişcării declanşate, care modifică starea de excitabilitate a centrilor medulari şi supramedulari (efecte aferente). Stimularea aferentă pură a fost realizată de Lee şi Johnston (1974-1976) în perspectiva ideilor lui Kabat: un tren de stimuli convenţionali dozat, aplicat câteva zecimi de secundă înaintea fazei de oscilaţie a membrului inferior, pe zone cutanate specifice (talpa piciorului, faţa posterioară a genunchiului) în cursul mersului, se dovedeşte capabil să amelioreze cinetica mişcării membrului spre înainte. SEF apare clar deci, a fi nu numai soluţia de înlocuire a unei mişcări care lipseşte, ci şi un factor aferent decisiv, bazat pe învăţare, care antrenează şi uşurează activitatea pacientului. Tehnica lui Lee şi Johnston, dacă nu aduce niciun avantaj suplimentar celei de SEF aferentă-eferentă are ca merit esenţial ideea folosirii diferitelor efecte ale SEF: în acest sens, cităm sistemul anti-clonus al lui Dimitrijevic şi Gracanin (1968) şi lucrările lui Huffschmidt (1969) şi Pateisky (1976). Aplicarea SEF la membrul superior a intrat în studiu din anii ′70. Stimularea pe două sau chiar trei canale (Rebersek – 1973) a permis unui membru hemiplegic să facă mişcări de deschidere a mâinii, de extensie a cotului şi de ridicare a umărului, dar aceste rezultate rămân încă insuficiente din punct de vedere funcţional. O altă temă predilectă, iniţiată în anii ′70 şi perfecţionată continuu, este ameliorarea stimulatorului implantabil (Mooney – 1968, Waters – 1975), stimulatori cu mai multe canale, bazaţi pe analiza automată a schemelor de mers prin microprocesor (Stanic – 1977). Efectele SEF au făcut obiectul analizelor clinice electrofiziologice, tot mai numeroase în epocă (Stefanicic – 1976, Teng – 1976, Carnstam – 1977, Merletti – 1978). Din această etapă, introducerea SEF în centrele de recuperare a determinat schimbări importante în programele de antrenament, SEF fiind comparată şi aplicată paralel cu tehnicile clasice ale reeducării neuromusculare. APARATELE DE STIMULARE Pentru a fi utilizabile în reeducarea funcţională, aparatele de stimulare trebuie să fie autonome, portabile şi miniaturizate. Ele se compun schematic, dintr-un stimulator – constituit dintr-un convertizor de joasă frecvenţă (până la cca. 100V continuu) şi din diverse circuite destinate întreruperii tensiunii, sub forma unui tren de impulsuri scurte, electrozii de stimulare şi cablul de legătură, precum şi un dispozitiv de declanşare şi temporizare a stimulării.
74

STIMULATORII Una dintre cele mai utilizate aplicaţii ale SEF a fost stimulatorul FEPO 10-Ljubljiana, respectiv „orteza peronieră electrică funcţională FEPO 10”. Este vorba de un aparat în miniatură, purtat la centură sau pe abdomen, destinat stimulării nervului SPE, prin intermediul electrozilor menţinuţi printr-o genunchieră elastică. Declanşarea semnalelor vine dintr-un întrerupător inclus în talonetă. Parametrii de stimulare sunt următorii: durata impulsurilor (fixă) = 0,6 msec, amplitudine reglabilă (prin potenţiometru manual), durata trenului de impulsuri şi frecvenţa = reglabile (0,3-1,8 sec şi 25-50 cicli/sec). Începutul trenului de impulsuri este produs de ridicarea talonului. Două tipuri de temporizare permit comutarea duratei trenului de impulsuri, fie de tip fix, fie de tip variabil (70% din durata pasului precedent). Acest aparat este conceput special pentru folosirea continuă, ca orteză activă a flexorilor dorsali ai gleznei la pacientul spastic. Stimulatorul implantat NMA (Medtronic)(Waters) era format dintr-o parte implantată – receptorul, cuprinzând doi electrozi – şi o parte exterioară – emiţătorul. Receptorul primeşte impulsuri de frecvenţă radio şi dă impulsuri dreptunghiulare de 0,2 msec şi 33 cicli/sec. Emiţătorul fixat la centură este prelungit printr-o antenă care trebuie plasată pe piele, la nivelul receptorului implantat. Aparatul poate funcţiona, fie în mod continuu, fie ciclic (antrenament), sau prin declanşare externă (orteză de mers). Stimulatorul de membru superior SRC 2 (Sorin Biomedica – Italia) a reprezentat una dintre primele aplicaţii performante ale SEF la membrul superior. Această orteză de deschidere a mâinii este rezultatul cercetărilor lui Merletti. Aparatul era ataşat la centură sau plasat în buzunar, fiind legat printr-o pereche de electrozi fixaţi la o curea elastică pe faţa dorsală a antebraţului. Impulsurile produse au durata de 0,1-0,7 msec, amplitudine 0-100V şi frecvenţă variabilă 16-55 cicli/sec. Trenul de impulsuri urmează o pantă de creştere, a cărei durată este reglabilă, 0,5-4sec. Sunt posibile trei tipuri de funcţionare: – continuu – trenul de impulsuri este stabil, amplitudinea putând fi modificată datorită unui potenţiometru de voltaj; – ciclic – 3 sec de activitate pentru 10 sec repaus; – comandat – o comandă prin cablul integrat într-o bretea permite subiectului declanşarea începutului şi sfârşitului trenului de impulsuri. Acest aparat polivalent avea multiple posibilităţi de reglare. ♦Electrozii de stimulare Electrozii trebuie să stimuleze nervul, impulsul traversând pielea, în mod stabil, fără a provoca nici leziune, nici durere, nici chiar disconfort. Electrozii destinaţi unei stimulări nervoase trebuie să fie uşor convecşi pentru a putea deprima pielea şi ţesuturile subiacente. Suprafaţa activă a electrodului determină direct densitatea curentului care o traversează: dacă suprafaţa este mică ea concentrează curentul, dacă este mare îl dispersează. Fluxul total de curent şi nu densitatea determină durerea Electrozii uscaţi, de metal, nu sunt utilizaţi. Este utilă folosirea unui gel de contact, pentru a evita senzaţia de arsură. ♦Sistemul de declanşare Toate stimulatoarele presupun un sistem de declanşare extern. Transmisia poate fi pneumatică, radio, sau cel mai frecvent, electrică prin cablu. Captorii pot fi mecanici – ca întrerupătorul din talonetă, electromiografici sau de tip traductor de presiune.
75

BIBLIOGRAFIE ARONS, J.A., SALOMON, J.C., ARONS, M.S., FROST, L., Repetitive Strain Injuries and Cumulative Trauma Disorders [letter; comment], J-Hand-Surg-Am, 2003, Jan; 22(1): 163-5; discussion 165-6. ASHTON, MILLER, J.A., YEH, M.W., RICHARDSON, J.K., GALLOWAY, T., A Cane Reduces Loss of Balance in Patients with Peripheral Neuropathy: Results From a Challenging Unipedal Balance Test, Arch-Phys-Med-Rehabil., 2005, May; 77(5): 446-52. AUFF, E., FERTL, E.; SCHNIDER, P., Parkinson Disease and Neurologic Rehabilitation, Klinischen Abteilung fur Neurologische Rehabilitation, Universitatsklinik fur Neurologie Wien, Wien-Med-Wochenschr, 2005; 145(13): 302-5. BINKOFSKI, F., DOHLE, C., POSSE, S., STEPHAN, K.M., HEFTER, H., SEITZ, R.J., FREUND, H.J., Human Anterior Intraparietal Area Subserves Prehension: A Combined Lesion and Functional MRI Activation Study, Neurology, 2003, May; 50(5): 1253-9. BLACK, K.J., ONGUR, D., PERLMUTTER, J.S., Putamen Volume in Idiopathic Focal Dystonia, Neurology, 2004, Sep; 51(3): 819-24. BOISSY, P., BOURBONNAIS, D., GRAVEL, D., ARSENAULT, A.B., LEBLANC, M., A Static Dynamometer Measuring Simultaneous Torques Exerted at the Upper Limb, IEEE-Trans-Rehabil-Eng, 2005, Sep; 6(3): 309-15. BOISSY, P., BOURBONNAIS, D., KAEGI, C., GRAVEL, D., ARSENAULT, B.A.,: Characterization of Global Synkineses During Hand Grip in Hemiparetic Patients, Arch-Phys-Med-Rehabil, 2003, Oct; 78(10): 1117-24. BOTTE, M.J., KEENAN, M.A., GELBERMAN, R.H., Volkmann's Ischemic Contracture of the Upper Extremity, Hand-Clin, 2004, Aug; 14(3): 483-97. CHILDRE, F., WINZELER, A., Cumulative Trauma Disorder: A Primary Care Provider's Guide to Upper Extremity Diagnosis and Treatment, Nurse-PractForum, 2005, Jun; 6(2): 106-19. DALLMEIJER, A.J., VAN-DER-WOUDE, L.H., VEEGER, H.E., HOLLANDER, A.P., Effectiveness of Force Application in Manual Wheelchair Propulsion in Persons with Spinal Cord Injuries, Am-J-Phys-Med-Rehabil, 2004, May-Jun; 77(3): 213-21. DAMIANO, D.L., ABEL, M.F., Functional Outcomes of Strength Training in Spastic Cerebral Palsy, Arch-Phys-Med-Rehabil, 2003, Feb; 79(2): 119-25. ABSTRACT After the historical data about functional (neuromuscular) electrical stimulation (FES) – the beginning of the therapeutic method in rehabilitation, we present the most important fields of modern application and the future development expectations. We analyze the possibilities of FES application on the denervated muscle, using the impact on the muscular plasticity; we present the main types of rehabilitation program based on the FES. We present the modalities of FES on the decentralized muscle, detailing the principal anatomo-pathological and biochemical disorders induced by the loss of central nervous control, and the capabilities of FES in the improvement of the structural and functional disorders. Key words: functional electrical stimulation, kinesiology, medical recovery.

76

Sunt prezentate sporturile care sunt recomandate sau interzise în durerile de spate. exerciţii kinetice. încălţămintea poate produce durerile de spate. iradiază intermitent la nivelul regiunii fesiere şi se accentuează la mişcările de extensie şi de răsucire. atât în poziţia aşezat. contribuie la ameliorarea. condiţie fizică. Durerile de spate pot fi declanşate şi de o activitate fizică intensă. contribuie la întărirea musculaturii spatelui şi la dezvoltarea flexibilităţii articulaţiilor. Durerile pot fi cauzate şi de ridicarea şi transportul unor greutăţi. precum şi după menţinerea prelungită a unor poziţii.EXERCIŢIUL FIZIC – FACTOR IMPORTANT ÎN AMELIORAREA DURERILOR DE SPATE Alina STOICA * Mihaela GANCIU * REZUMAT Condiţia fizică a tuturor persoanelor reprezintă unul dintre cele mai eficiente moduri de prevenire a apariţiei durerilor de spate sau de ameliorare a acestora. prevenindu-se astfel diferitele afecţiuni ale coloanei vertebrale. dureri de spate. care nu sunt schimbate regulat de pe un umăr pe celălalt. dacă aceasta are tocuri foarte mari. INTRODUCERE Durerile de spate. tendoane. Universitatea din Bucureşti 77 . * Departamentul de Educaţie Fizică şi Sport. în general. conducând la contractarea musculaturii spatelui. Cuvinte-cheie: exerciţiu fizic. existând riscul accentuării lor. pentru a egaliza tensiunea asupra coloanei. În cazul persoanelor suferinde de dureri de spate. ligamente). prin suprasolicitarea unor structuri paravertebrale (muşchi. cât şi în ortostatism. De asemenea. în cele mai frecvente cazuri. Exerciţiul fizic. practicarea anumitor exerciţii fizice sau sporturi. Intensitatea durerii este variabilă. altele sunt interzise. a durerilor de spate. fără interesarea discului intervertebral. în cazul în care acestea sunt deja instalate. stresul cauzat de poziţie. executat corect şi regulat. întrucât curbează partea inferioară a spatelui. apar din cauza unei ţinute incorecte în viaţa cotidiană. până la dispariţia acestora. schimbând poziţia întregului corp.

fără riscul instalării leziunilor articulare. Joggingul Deşi joggingul este un sport extrem de popular. răsuciri. se recomandă o încălzire adecvată. De asemenea. squash-ul. Este un bun exerciţiu cardiovascular. pune în mişcare întregul corp. întoarceri. ligamentelor şi a musculaturii. mai uşoare. Fotbalul Fotbalul şi sporturile cu mingea. nivelul optim al imersiei fiind cel puţin în dreptul zonei lombare. folosirea echipamentului corespunzător este esenţială. să se obţină o condiţie fizică adecvată prin alte forme de mişcare. înotul.: discopatie lombară. şoldurilor şi coloanei vertebrale. Mersul împotriva presiunii apei este un exerciţiu cu rezultate deosebite. Joggingul nu este recomandat persoanelor cu afecţiuni sau deficienţe la nivelul coloanei vertebrale (ex. pentru evitarea accidentărilor. Înotul Pentru persoanele cu dureri de spate. articulaţiilor. întrucât aceste sporturi implică alergări scurte cu schimbări de ritm. cel mai bun exerciţiu multilateral pentru persoanele care suferă de dureri de spate. făcând din exerciţiile în apă o terapie excelentă. cum sunt tenisul. pot pune probleme suferinzilor de dureri de spate. toate acestea putând exercita o presiune considerabilă asupra coloanei vertebrale. în general nu sunt recomandate persoanelor cu dureri de spate. de 4-5 ori pe săptămână. echipament corespunzător şi alergarea să se realizeze pe pistă de atletism. Stilurile craul şi spate sunt preferate brasului. îmbunătăţeşte tonusul muscular şi activitatea cardiovasculară. fandări. Tenisul Sporturile cu racheta. majoritatea greutăţii corporale fiind suportată de apă. De asemenea. joggingul. În mod normal. dacă durerile de spate sunt localizate în zona cervicală sau lombară. reducând presiunea exercitată asupra coloanei vertebrale. badmintonul. decât dacă au o condiţie fizică foarte bună şi dacă evită contactul fizic cu adversarul. fără să plaseze o mare greutate asupra articulaţiilor. Pentru aceasta. Acest sport nu este recomandat persoanelor fără o condiţie fizică bună. hernie de disc). ligamentare sau musculare.ACTIVITĂŢI FIZICE Mersul pe jos Mersul pe jos reprezintă probabil. Se recomandă creşterea treptată a intensităţii efortului şi a distanţei. Aceasta include gimnastică aerobică şi plimbări prin apă înainte şi înapoi. Experţii recomandă terapia în apă. se recomandă ca înainte de a începe practicarea tenisului. în cazul persoanelor care nu sunt supraponderale. 78 . cum ar fi: mersul energic. Mersul energic timp de circa 30 minute. Forţa ascensională a corpului este o mare valoare pentru suferinzii de dureri de spate. înotul este un sport excelent. Joggingul realizează un stres considerabil asupra genunchilor. extensii ale trunchiului în momentul lovirii mingii. opriri bruşte. coloana vertebrală are abilitatea de a atenua şocurile şi poate face faţă presiunilor mai eficient. orice persoană care suferă de dureri de spate trebuie să îl abordeze cu grijă.

iar celălalt sprijinit pe sol: îndoirea trunchiului pe piciorul de pe banchetă. libere şi cu rezistenţă externă.Ciclismul Ciclismul este recomandat persoanelor cu dureri de spate. sub îndrumarea atentă a specialiştilor în domeniu. Exemplificăm prin structuri de exerciţii. dar şi a presiunii create la nivelul coloanei vertebrale.I. se menţine poziţia 15 secunde şi se revine în P. • aceeaşi poziţie. pe genunchi. vârful piciorului în extensie sau în flexie. • aplecarea uşoară a trunchiului.I. fiind un mod excelent de a obţine o bună condiţie fizică. revenire la P. mâinile pe gambă. se menţine poziţia 15 secunde – 5 repetări pe fiecare picior. a spatelui şi a centurii abdominale. Gimnastica aerobică Gimnastica aerobică nu este recomandată pentru suferinzii de dureri de spate. 79 . culcat facial. evitându-se exerciţiile executate brusc. apoi cu piciorul sprijinit pe sol – 5 repetări cu fiecare picior. cu amplitudine şi intensitate crescute. În cazul durerilor de spate. îndoire etc. din cauza impactului puternic cu solul în timpul săriturilor specifice. B. Se recomandă folosirea unei biciclete potrivite şi nu una pentru curse. – 10 repetări. în momentul executării mişcărilor de extensie. cu un picior întins pe banchetă. acestea urmărind corectarea. active. decomprimă discurile intervertebrale. – 5 repetări. se menţine poziţia 6 secunde. Activitatea cardiovasculară se îmbunătăţeşte substanţial. în special la nivelul membrelor inferioare. care mobilizează zonele dureroase şi rigide. tratamentul constă în efectuarea unor exerciţii. Aşezat • pe marginea băncii. braţele relaxate. Exerciţiile se execută din poziţiile: stând. braţele pe lângă corp. fără a exercita un stres prea mare asupra articulaţiilor. iar musculatura se tonifică vizibil. Stând • demi-plié cu încordarea musculaturii abdominale. o reeducare neuromotorie şi kinestezică şi reprezintă tratamentul esenţial în recuperare. Kinetoterapia poate realiza o schimbare de stil a mişcărilor. referindu-ne în special la zona lombară. îndoirea uşoară a genunchiului piciorului de pe banchetă. care contribuie la ameliorarea durerilor de spate. În scopul recuperării se folosesc exerciţii statice – poziţii şi contracţii izometrice şi exerciţii dinamice – mişcări pasive. Se are în vedere executarea mişcărilor de tonifiere a musculaturii spatelui şi de ameliorare a posibilelor afecţiuni ale coloanei vertebrale. A. care tinde să curbeze spatele. aşezat. acasă sau în săli de kinetoterapie. răsucire. tonifică musculatura pentru menţinerea segmentului respectiv în postură corectă. întrucât greutatea corporală este suportată de bicicletă. recuperarea şi readaptarea funcţională. culcat dorsal. Kinetoterapia Un mod util de a reduce durerea de spate şi de a preveni revenirea acestora îl constituie practicarea sistematică şi independentă a exerciţiilor fizice.

se relaxează 3 timpi – 10 repetări. menţinând poziţia 5-6 secunde – 10 repetări. • să fie executate progresiv: de la cele care necesită o forţă musculară redusă. coatele întinse: • aplecarea capului cu cifozarea coloanei vertebrale pe inspiraţie şi revenire la poziţia iniţială pe expiraţie (revenire lentă). se menţine poziţia 15-20 secunde – 5 repetări cu fiecare picior. • aceeaşi poziţie. • respectarea unui anumit ritm al exerciţiilor. F. INDICAŢII METODICE Programele de kinetoterapie sunt destinate ameliorării staticii vertebrale. D. se încordează fesele. Spijin pe genunchi şi pe palme. se execută îndoirea genunchilor la aproximativ 900. Culcat costal • capul sprijinit pe antebraţ. se execută ridicarea alternativă a membrelor inferioare. menţinându-se poziţia 10 secunde. • aceeaşi poziţie. se trece la exerciţii care cer amplitudine. ridicarea capului de pe sol. cu coborârea capului sub orizontală. Pentru a fi eficiente. cotul îndoit la 900. • aşezarea pe călcâie. se menţine poziţia 15 secunde – 5 repetări cu fiecare picior. menţinând poziţia 7-10 secunde – 10 repetări. concomitent cu întinderea celuilalt pe sol. • aceeaşi poziţie. Culcat dorsal • genunchii îndoiţi. până la nivelul pernelor – 10 repetări cu fiecare picior. se menţine poziţia 3 timpi. • cu 2-3 perne sub abdomen. cu menţinerea poziţiei 6-10 secunde – 10 repetări. tălpile pe sol: ducerea unui genunchi la piept şi menţinut cu mâinile. se duc ambii genunchi lateral stânga. Culcat facial • cu o pernă sub abdomen. se îndoaie genunchiul piciorului de deasupra (gamba înapoi) şi se prinde glezna cu mâna. concomitent cu ducerea alternativă a genunchilor la piept. îndoirea genunchiului (piciorului de deasupra) la piept şi menţinerea poziţiei 10-15 secunde – 5 repetări cu fiecare picior. • pauza de relaxare între exerciţii trebuie să fie cu atât mai lungă. 80 . apoi aceeaşi mişcare spre dreapta – 5 repetări pe fiecare parte. • aceeaşi poziţie. se menţine poziţia 6-10 secunde – 10 repetări.C. • exerciţiile se vor executa cu conştientizarea posturală. ridicarea bazinului. cu cât contracţia musculară a fost mai intensă. • aceeaşi poziţie. tonicităţii şi creşterii forţei musculare. exerciţiile kinetice trebuie să respecte anumite condiţii: • să fie executate lent. forţă şi coordonare normală. E.

PLAS. E. Editura Logos. Kinetoterapie activă. Z. PASZTAI. ce întreţin la rândul lor durerea. 2001.. persoana fiind nevoită să adopte poziţii antalgice. recomandate spre a fi exersate de către cei suferinzi de dureri de spate. NIGEL. A. Physical exercise. Editura Polirom. menite să prevină recidivarea şi readaptarea individului la activitatea sa socioprofesională. Răspunsuri alternative la durerile de spate. Philadelphia. Key words: physical exercise. The paper presents the sports recommended or forbidden in case of back pain. Editura Aquila ’93. Exerciţii terapeutice. 2002. F. is able to improve back muscles strength and to develop the joints' flexibility. 4-th Edition. Kinetoterapie-Relaxare. 2001.. Pe lângă exerciţiile de gimnastică.. care în timp generează tulburări de statică. 81 . contributing to the prevention of back pains and various spine problems. Eforturile cotidiene intensifică durerea. Iaşi. BIBLIOGRAFIE AMERICAN COLLEGE OF SPORTS MEDICINE. Oradea. PASZTAI. correctly and regularly performed. HOWARD. back pain. HAGRON. physical condition. deoarece împiedică individul să-şi desfăşoare activitatea socioprofesională în condiţii optime. ABSTRACT Good physical condition represents one of the most efficient ways to prevent or improve back pain.. importantă este şi însuşirea unor tehnici comportamentale uzuale corecte. 1991. kinetic exercises. Guidelines for Exercise Testing and Prescription. Bucureşti.CONCLUZII Putem afirma că durerile de spate reprezintă o autentică problemă de sănătate.

82 .

Universitatea Spiru Haret 83 . complexitate mare. pregătirea şi adaptarea organismului la acest efort impun o nouă orientare. ce poate fi accentuată de curbura coloanei în timpul executării serviciului.STUDIU PRIVIND INFLUENŢELE NEFAVORABILE ALE EFORTULUI SPECIFIC JOCULUI DE TENIS ASUPRA ORGANISMULUI Claudiu Cristian TEUŞDEA * REZUMAT Faţă de trecut jocul modern de tenis se caracterizează prin volum. vegetativă şi psihică. împingerea bazinului înainte şi lovirea mingii în extensie. INTRODUCERE Numeroase materiale de specialitate se ocupă pe larg de modificările apărute în organism în timpul şi după efortul specific. Cunoaşterea efectelor efortului specific. recuperare. execuţii rapide în toate fazele disputării punctului şi pe tot parcursul jocului. INFLUENŢA ASUPRA SFEREI SOMATICE ♦ Lumbago (durerile de spate) Tenisul de câmp acţionează agresiv asupra coloanei vertebrale. Toate aceste caracteristici au influenţă asupra următoarelor sfere ale organismului: somatică. se recomandă respectarea următoarelor măsuri preventive: – încălzire generală. * Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport. psihic. o atenţie deosebită pentru toate problemele de detaliu ale jocului. prevenire. Efortul din tenis se răsfrânge asupra următoarelor sfere ale organismului: somatică. Cuvinte-cheie: efort. vegetativă şi psihică. prevenirea şi orientarea acestora. somatic. vegetativ. viteză mare de circulaţie a mingii. deoarece este un sport asimetric şi acţionează insuficient musculatura abdominală. Noi ne propunem să sintetizăm aceste date pentru a completa imaginea despre solicitările la care este supus organismul jucătorilor de tenis. alternarea eforturilor maximale cu cele submaximale. – încălzire specifică a spatelui. o modelare a pregătirii la particularităţile individuale ale jucătorilor. – la executarea serviciului aruncarea mingii mai în faţă. În cazul acestei afecţiuni (distrucţie a unui disc intervertebral din zona lombară). – repaus.

baschet. flexat pe vârful picioarelor. – exerciţii specifice pentru încălzirea spatelui: mişcări de rotaţie. ♦ Scolioza Se caracterizează prin asimetrii ale umerilor. braţele la orizontală sau sprijinite pe spatele unui scaun. 84 . – exerciţii compensatorii pentru partea de corp mai puţin folosită în joc (exerciţii cu haltera mică şi de gimnastică specifică). serviciul). – la nivelul muşchilor laterali care intră în acţiune la rotaţia şi înclinarea laterală a trunchiului. „semibriceagul”. – aşezat pe scaun: aplecare înainte.– fizioterapie. spatele drept. Principalul tratament în cazul acestor leziuni: – repaus de la câteva zile până la şase săptămâni. coborâre. apucând gleznele cu mâinile. – genuflexiuni pe vârfurile picioarelor. înclinare înainte. handbal şi patinaj. fotbal. – mişcări de supleţe. Pentru întărirea musculaturii abdominale şi dorsale recomandăm următoarele mijloace: – din culcat pe spate: forfecări de picioare. Coloana vertebrală. – purtarea unei centuri de protecţie lombară. – practicarea de sporturi complementare: înot. – purtarea de încălţăminte cu talpă amortizantă. Se disting două grupe distincte ca localizare şi acţiune: – la nivelul muşchilor drepţi abdominali care permit aplecarea trunchiului înainte (smeciul. ridicare. laterală a bustului cu picioarele depărtate. are nevoie de o musculatură puternică. – fandare pe un genunchi. pentru a fi susţinută în zona lombară. aducerea genunchilor la piept. – păstrarea greutăţii optime în funcţie de înălţime şi vârstă. „briceagul”. – la fiecare mişcare expiraţie completă pentru contractarea musculaturii abdominale. ♦ Leziunea muşchilor abdominali Este o cauză frecventă a abandonului la tenis. Măsuri de prevenire: – lucru cu mingii medicinale. – pansamente locale. – electrostimulare. antebraţ. hemitorace) comparativ cu partea opusă a corpului. dezvoltarea mai mult a părţii drepte a corpului la dreptaci şi a părţii stângi la stângaci (braţ. Ca măsuri de prevenire recomandăm: – utilizarea de rachete mici şi uşoare pentru copii. ante-retroducţie a umerilor. genuflexiuni. – administrarea de medicamente antiinflamatorii.

cu menţinere timp de 5 secunde. – tragerea braţelor înainte. orizontal cu fiecare braţ.5 kg). prin extensie completă deasupra capului. – trunchiul aplecat înainte ramat vertical. strângerea mingii alternativ cu fiecare braţ. – extensia braţelor la nivelul pieptului. – bandajarea braţului cu manşete Măsuri de prevenire prin întărirea musculaturii respectiv. – acelaşi exerciţiu cu mingea de tenis.5 kg) prin extensie la nivelul pieptului. crescând numărul de repetări gradat până la 30. practicarea următoarelor exerciţii: – ridicarea braţelor prin lateral sus sau prin mişcări circulare sus. crescând numărul de repetări gradat. crescând numărul de repetări gradat până la 30. creşterea gradată a încărcăturii până la 40 kg pentru băieţi şi 20 kg pentru fete.– medicaţie antiinflamatorie. înapoi prin tracţiunea omoplaţilor înainte şi înapoi. crescând numărul de repetări gradat până la 50. mărimea încărcăturii 10 kg. Cauze – suprasolicitarea antebraţului – musculatură slăbită – tehnică de lovire incorectă – rachetă necorespunzătoare – fragmente osoase Tratament – gheaţă. masaj – consumarea de apă cu sare 85 . aspirină sau ibuprofen – fortificarea musculaturii – corectarea tehnicii de lovire – respectarea criteriilor de alegere a rachetei. – ridicarea unei greutăţi cu ambele braţe (6. ♦ Epicondilita (boala cotului) Apare frecvent la braţul care mânuieşte racheta. până la 50. ♦ Dureri în zona tibiei Cauze – suprafeţe tari – suprafeţe de joc diferite – tehnică de alergare deficitară Tratament – bandaj sau talonete – încălţăminte adecvată – corectarea tehnicii ♦ Crampe musculare (cârcei) Cauze – suprasolicitare – dezechilibru chimic în organism Tratament – întinderea muşchiului. – ridicarea unei greutăţi cu fiecare braţ (4. întinderea degetelor şi extensia articulaţiei mâinii cu menţinere 10 secunde. cu menţinere 10 secunde. crescând numărul de repetări gradat până la 30 şi creşterea gradată a încărcăturii până la 20 kg pentru băieţi şi 10 kg pentru fete. cu menţinere timp de zece secunde. crescând numărul de repetări gradat până la 30.

– creşte frecvenţa şi amplitudinea respiraţiei de la 6-8 l/min. încălţămintei Tratament – corectarea ţinerii şi schimbării prizei rachetei – schimbarea mânerului – şosete şi încălţăminte adecvate. la 40-60 l/min şi imediat după terminarea efortului. În timpul efortului specific se produc următoarele modificări la nivelul sferei vegetative: – cheltuieli energetice mari. care conduce la creşterea metabolismului energetic al muşchilor care oxidează şi elimină aceste catecolamine. însoţite de eliminări de săruri minerale. fenomenele descrise se vor rezolva. curăţarea zonei şi aplicarea de bandaje INFLUENŢA ASUPRA SFEREI VEGETATIVE Primele modificări la nivelul sferei vegetative apar înainte de meci când jucătorul se află în starea de start. Dacă încălzirea este insuficientă. – consumul de oxigen pe minut creşte de la 250 ml – 300 ml/min (valori de repaus) până la 2 l/min în timpul jocului. comprese ♦ Pustule şi vezicule Cauze – ţinerea. un jucător putând consuma în timpul unui meci tot atât cât cheltuieşte un om de 70 kg în repaus în timp de o zi.♦ Entorse Cauze – încălzire incorectă – mişcare bruscă Tratament – încălzire adecvată – gheaţă. Pentru ameliorarea stării de start recomandăm încălzirea eficientă dinaintea meciului. comprese ♦ Luxaţii Cauze – forţarea articulaţiilor cu mişcări ce depăşesc limitele normale Tratament – odihnă – gheaţă. – creşterea excitabilităţii sistemului nervos orto-simpatic şi eliberarea în circulaţie a unei cantităţi crescute de catecolamine (adrenalină şi noradrenalină). – pierderile de apă sunt mari 1-3 kg. 86 . – creşterea tensiunii arteriale. schimbarea necorespunzătoare a prizei rachetei – iritarea mâinii din cauza mânerului – iritarea piciorului din cauza şosetei. lucru nerecomandabil în timpul întâlnirii. deschiderea zonei pentru drenaj. şi realizează adaptarea la efort. în repaus. care se caracterizează prin: – creşterea frecvenţei cardiace cu 12-20 bătăi pe minut faţă de normal.

Tabloul modificărilor de la nivelul sferei vegetative este mult mai amplu şi mai complex. în special la copii şi juniori trebuie să se pună accent pe: ♦ pregătirea multilaterală. public. Efortul psihic în tenis este intens. arbitri. ♦ Pregătirea psihologică de concurs constă din educarea atitudinilor corespunzătoare faţă de competiţie. – reverului cu două mâini pentru a compensa lipsa forţei în braţ. parteneri. intelectuală. amănuntele putând fi găsite în manualele de fiziologie. perseverenţă. în vederea asigurării celor mai bune condiţii de mobilizare a energiei fizice şi psihice a jucătorului. Pentru formarea calităţilor psihice specifice recomandăm realizarea pregătirii psihologice în trei trepte: ♦ Pregătirea psihologică de bază care se referă la educaţia morală. – părţii de corp nefolosite în joc în diferite exerciţii. ♦ Pregătirea psihologică de antrenament cuprinde măsuri de dezvoltare a calităţilor şi însuşirilor solicitate de tenisul competiţional enumerate mai sus. adversari. 87 . dârzenie. – serviciului în extensie. complex. Pentru o dezvoltare fizică armonioasă. jocul pe terenuri lente şi rapide. CONCLUZII Tenisul de câmp este un sport care dezvoltă organismul asimetric.– creşte frecvenţa cardiacă de la 138 la 180 de pulsaţii pe minut. jucătorilor de forţă. combativitate. analiza rapidă a situaţiei. ♦ prevenirea afecţiunilor sferei somatice prin utilizarea: – încălzirii corespunzătoare. până la practicarea de sporturi complementare. împotriva unor adversari superiori-inferiori. în sală şi în aer liber etc). şi se realizează pe termen îndelungat. În stabilirea obiectivelor şi mijloacelor de realizare a acestora se va avea în vedere o strictă individualizare. estetică. încheietură şi problemele de schimbare a prizei. tenacitate. – retragerii liniare a rachetei la lovitura de dreapta cu braţul flexat din cot la 90 de grade şi lovirea prin aducerea braţului pe lângă corp. – refacerii zilnice. Pregătirea psihologică trebuie să ocupe un loc important în cadrul planului general ca unul din factorii fundamentali ai jucătorului de tenis. formarea atitudinilor şi trăsăturilor de caracter. regularitate. realizat în condiţii de joc speciale (joc împotriva jucătorilor stângaci. – tensiunea arterială maximă 150 – 190 mmHg. – tehnicii corecte de execuţie a loviturilor şi formelor de deplasare în teren. – prizelor schimbătoare. INFLUENŢA ASUPRA SFEREI PSIHICE Din punct de vedere psihic tenisul de câmp solicită concentrarea atenţiei.

recovery. NENCIU. Medicină sportivă. Editura Fundaţiei România de Mâine. BIBLIOGRAFIE BOTA. GAVRILESCU.. psihică şi motrică a organismului. 2004. C. BUDICĂ. 2002. TEUŞDEA. high speed of ball circulation. alternation of maximal and sub-maximal efforts. Anatomie funcţională şi biomecanică. Bucureşti. încălţăminte cu talpă striată). tratarea diferitelor traume. Editura Fundaţiei România de Mâine. 2002. Kinetoterapia în afecţiunile ortopedico-traumatice. C. vârstei. Bucureşti. CALB. ♦ adaptarea fiziologică. 2002.. Editura Fundaţiei România de Mâine. pentru suprafeţe lente. The knowledge of the effects of this specific effort. Fiziologia educaţiei fizice şi sportului.. somatic. M..– încălţămintei adecvate suprafeţei de joc (pentru suprafeţe rapide încălţăminte cu talpă netedă. DRĂGAN. – încălţămintei aleasă astfel încât să permită purtarea a două perechi de şosete. Bucureşti. G. 88 . Editura Fundaţiei România de Mâine. a special preparation based on the individual particularities of the players. require a new type of approach. greutate. fast executions during all phases of the game. vegetative. ♦ depistarea. TEUŞDEA. Editura Medicală. Ediţia a II-a revăzută şi adăugită. 2000. D. I. deficienţe. a special attention to all the detail problems of the game. Specializare. Universitatea Ecologică Bucureşti. prevention. 1994. leziuni sau afecţiuni. Fiziologia ontologic generală a efortului fizic. ABSTRACT The modern tennis game is characterized by high volume and complexity. Key words: effort.. pentru obţinerea performanţei sportive. – rachetelor corespunzătoare ca dimensiuni ale mânerului. lungime. the prevention and treatment of these effects. C. Tenis. Editura Fundaţiei România de Mâine. Bucureşti. în lipsa şosetelor speciale. Bucureşti. Bucureşti. the preparation and adaptation of the body to this efforts. 2006. C.... Tenis. Specializare.

mediul socioprofesional şi comportamentul. Cuvinte-cheie: obezitate. De obicei. Lucrarea îşi propune să evidenţieze beneficiile tratamentului igieno-dietetic şi kinetic în tratamentul obezităţii de gradul trei. mai ales după vârsta de 40 de ani. activitatea fizică. dar contează şi predispoziţia constituţională. Etiologie Sporirea masei totale de ţesut adipos. INTRODUCERE Obezitatea este în creştere în România. Supraalimentaţia reprezintă abuzul sau excesul alimentar şi este prezentă la 80%-90% dintre obezi. pe un grup de 10 pacienţi de sex feminin. apreciindu-se la 20-25% din populaţia generală. kinetoterapie. cu vârste cuprinse între 21 şi 54 ani. cu aproximativ nouă sau zece ani. dar cea mai mare importanţă revine aportului glucidic excesiv. pe parcursul unui program de 12 săptămâni.Cercetări ştiinţifice TRATAMENTUL IGIENO-DIETETIC ŞI KINETIC AL OBEZITĂŢII Lygia ALEXANDRESCU * Elena BUHOCIU * REZUMAT Există numeroşi factori care favorizează apariţia obezităţii: genetica. schimbarea modului de viaţă. urmăriţi pe parcursul a trei luni. este un exces global al tuturor principiilor alimentare. ca factor exogen. ca factor endogen. Incidenţa este mai mare la sexul feminin. boala fiind considerată un flagel naţional pe continentul nord-american. Prin complicaţiile sale. lipide. farmacoterapia şi chiar chirurgia. care se încarcă treptat cu trigliceride. obezitatea determină scurtarea duratei de viaţă. În acest studiu s-a investigat felul în care un program nutriţional adecvat şi un tratament kinetic special alcătuit. În Statele Unite ale Americii frecvenţa în populaţie se cifrează la circa 35% şi este în creştere. IMC. au influenţat şi îmbunătăţit starea de sănătate a zece pacienţi de sex feminin. Principalul factor etiologic este supraalimentaţia. incidenţa obezităţii este mai mare decât în cele sărace. se realizează prin hipertrofia şi hiperplazia adipocitelor. În ţările dezvoltate din punct de vedere economic. dietă hipocalorică. Opţiunile curative pentru obezitate sunt diverse: dieta restrictivă moderată. care * Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport. Universitatea Spiru Haret 89 .

înainte şi după tratament. psihice. care evoluează cu creşterea greutăţii corporale sunt: • Sindromul Cushing (sindromul suprarenometabolic). alcoolul furnizează 7kcal/g. Sedentarismul este prezent la mare parte dintre obezi. pe lângă factorii ereditari şi tradiţia. adică în situaţii în care se produc modificări neuro-endocrine. am utilizat. şansele copiilor de a deveni obezi sunt de 50%. atât valorile iniţiale şi finale ale greutăţii corporale şi circumferinţa abdominală. datorită iritaţiei cronice pe care o produce la nivelul mucoaselor digestive. agravând obezitatea. datorită leziunilor hipotalamice sau tumorilor hipofizare extraselare. În comportamentul alimentar al obezilor s-au observat iniţial una sau două prize abundente. În aceste cazuri trebuie luaţi în discuţie. • Sindromul adiposogenital (distrofia adiposogenitală sau sindrom Babinski – Frolich) – asociază hipogonatismul şi obezitatea.influenţează atât lipogeneza. • Hiperinsulinismul organic. dar lipsa efortului. Cele mai frecvente afecţiuni endocrine. Cauze endocrine: creşterea ponderală apare în multe afecţiuni ale glandelor cu secreţie internă. pentru ca ulterior. de a deveni obezi cresc la 80%. şi a coapsei. odată cu instalarea modificărilor anatomice şi funcţionale ale tubului digestiv şi cu creşterea toleranţei la glucoză. putând fi cauză sau efect: mobilitatea generală se reduce treptat. Fenomenul se explică prin stimularea eliberării de serotonină şi endorfine. de masă corporală. la nivel cerebral. sarcină. Aceste substanţe induc o stare de bine (euforie). Stresul şi traumele psihice au rol demonstrat în modificarea obiceiurilor alimentare. cât şi lipoliza. care scade. apare mai frecvent la copii. – prin creşterea apetitului. şansele copiilor. mai ales în fazele importante ale vieţii sexuale (pubertate. cu interesarea centrilor metabolici. luată seara. fiind citat apetitul exagerat pentru dulciuri (ciocolată). – tendinţa consumatorilor de alcool. în condiţii de aport alimentar crescut. – agresiunea permanentă (la alcoolicii cronici) asupra celulelor hepatice. care le condiţionează pe cele alimentare. apar alte tulburări glandulare. Pentru aprecierea eficienţei tratamenului instituit pe o perioadă de trei luni. prin: – aportul propriu de calorii. Predispoziţia genetică: în cazul unui părinte obez. va determina acumularea unor depozite suplimentare. şi obiceiurile alimentare deviate ale părinţilor. din cauza adipozităţii şi greutăţii suplimentare. care sunt consecinţa ci nu cauza obezităţii. 90 . menopauză). favorizează obezitatea. explicând dependenţa generală de dulce a obezilor. care creşte pe seama carbohidraţilor în exces. la hipo sau disproteinemie. pe care masa musculară activă trebuie s-o mobilizeze. sociale. O altă cauză este reprezentată de numărul meselor: masa unică. În cazul ambilor părinţi obezi. numărul meselor şi cantitatea de alimente ingerate să crească. cât şi indicele. Pe parcursul evoluţiei. datorate tulburării metabolismelor intermediare. Afectează ambele sexe în aceeaşi măsură. deoarece nu este necesară eliberarea lipidelor din depozitele constituite. cu modificarea metabolismului lipidic. iniţial şi final. între acestea şi obezitate existând relaţii multiple. Consumul de alcool este alt factor favorizant. Frecvenţa obezităţii este mai mare la sexul feminin.

Acestea vor fi urmate. În acest scop este recomandată fragmentarea meselor la cinci pe zi. iar talia în metri. datorită aportului suplimentar de calorii. cu vârste cuprinse între 21 şi 54 ani. în cazuri sedentare la 650-700 kcal/zi. • este necesară o uşoară reducere a aportului de sodiu. fără dezechilibrare nutriţională. ajungându-se până la 1000-1300 kcal/zi. asociate cu sedentarism. Se poate coborî. cu raţii sub 1000 kcal/zi. 13. Tratamentul dietetic Urmăreşte negativarea balanţei energetice. Se recomandă. ceea ce înseamnă 91 . • 120-140 g glucide/zi. urmăriţi pe parcursul primelor trei luni ale anului 2005. • se va evita ingestia de alcool. de preferinţă. În acest caz. în proporţii echilibrate. Raţia se calculează în funcţie de greutatea ideală. 35g lipide şi 100g glucide. furnizate de legume şi fructe. decât în cazuri grave. ultima fiind cu 2-3 ore înaintea somnului de noapte. EXPERIMENT Lucrarea îşi propune să evidenţieze beneficiile tratamentului igienodietetic şi kinetic în tratamentul obezităţii de gradul trei. 10. Nu sunt recomandate regimurile de înfometare. intervine o reducere a arderilor celulare. După o perioadă de restricţie alimentară. • necesarul vitaminic este asigurat prin acest tip de alimentaţie. dieta de 1000 kcal/zi. în cazurile dificile. Raţia va fi hipocalorică. provenite din grăsimi vegetale polinesaturate (uleiuri sărace în colesterol). formată din: 75g proteine. • se recomandă evitarea sau reglarea consumului de cafea şi/sau tutun.5 g de proteine/kg corp/zi. luate la intervale de trei ore (la orele 7. Raţia va cuprinde. Ea trebuie să conţină toate principiile alimentare. la indivizi echilibraţi din punct de vedere emoţional. zinc (în general oligominerale). pentru sexul feminin. Alimentele vor fi grupate în interzise şi permise. el poate fi suplimentat prin aport extern de săruri de calciu. pentru sexul masculin şi 25. Scăderea ponderală are ca prim scop lipoliza (degradarea ţesutului adipos). se recomandă o raţie de menţinere de 1600-1800kcal/zi. fiind cunoscut conţinutul precis al tuturor alimentelor recomandate. • aportul de substanţe minerale este asigurat. o raţie zilnică hipoglucidică. valorile normale. prin scăderea aportului caloric. medii sunt: 27. este combaterea senzaţiei de foame. hipolipidică şi normo sau hiperproteică. magneziu.Indicele de masă corporală al lui Quetelet este: IMC = G / T2 unde greutatea este exprimată în kilograme. de către specialişti. după ce subiectul a fost supus unei cure mai severe. • 40-50 g/zi lipide. de aceea nu se recomandă adăugarea de NaCl în mâncare. care este indusă de hipoglicemie. 19). în funcţie de necesităţi. odată instituite. În cazul pacienţilor care desfăşoară activitate fizică intensă. în condiţii de repaus. Un obiectiv important al dietei. iar aceasta se poate realiza mai simplu şi mai eficient prin metode igieno-dietetice şi kinetice comparativ cu cele chirurgicale sau farmacologice. în condiţii de spitalizare. Pentru aceasta se va stabili. 16. în medie: • 1-1. potrivit înălţimii şi osaturii. pe un grup de 10 pacienţi de sex feminin.

doar dacă starea fizică a pacientului le permite. Kinetoterapia Obiectivele kinetoterapiei trebuie grupate. cu îngreuierea realizată prin obiecte portative de gimnastică (bastoane. • hidrokinetoterapie. REZULTATE ŞI DISCUŢII Din Tabelele 1 şi 2 se observă o scădere ponderală la toate pacientele supuse experimentului. ci are perioade de stagnare. cea de lipoliză. măciuci. • masaj anticelulitic şi drenaj limfatic. gantere cu greutăţi progresive. care să o contraindice. Kinetoterapia în sală va fi bazată pe: • reeducare respiratorie. prin tonifierea musculaturii. se urmăreşte consolidarea rezultatelor obţinute în faza de scădere accelerată a greutăţii corpului. sisteme de scripeţi-greutăţi). • ulterior exerciţii active rezistive. Ca şi în cazul creşterii greutăţii corporale. pe care îl realizează. Programele vor fi introduse treptat. • pedalaj. cute sau falduri inestetice. 92 . se recomandă susţinerea curei în condiţii de spitalizare. în faza a doua a tratamentului kinetic. pentru a creşte capacitatea de efort a pacienţilor. • programe de mers. dar antrenează şi o parte din grăsimile din hipoderm. pe măsura înaintării în vârstă. pe care o produce. scăderea acesteia se realizează în etape. realizat după aceeaşi metodologie utilizată în cazul pacienţilor coronarieni.că scăderea ponderală nu este continuă. ajutând scoaterea lor din depozite. tegumentele rămân fără suport şi formează riduri. mai accentuată la tinere şi tot mai redusă. chiar dacă în această perioadă pierderele nu sunt atât de evidente. Corespunzător primei etape. de stare. de minim 1h/zi. după testarea obligatorie a capacităţii de efort. În caz de insuccese repetate. care sunt preferate. ajută la eliminarea apei prin transpiraţie. trebuie să urmărim în paralel şi reconstrucţia corporală. În caz contrar. Ele constau în: • antrenament la efort dozat. deoarece greutatea masei adipoase pierdute este mai mică decât cea a masei musculare câştigate. dacă nu există patologie asociată. Pacienţii vor fi atenţionaţi asupra acestui aspect. Corespunzător celei de-a doua etape. în funcţie de etapele de acţiune ale tratamentului. din decubit dorsal. pentru a nu renunţa la cură. • dacă pacientul este în primele faze evolutive ale bolii şi nu este decompensat respirator şi/sau cardiovascular. Stagnarea poate fi falsă. • termoterapie cu dublu efect: prin vasodilataţia masivă. • exerciţii active libere. • electrostimulare musculară (gimnastică pasivă). Tratamentul a fost individualizat în funcţie de toleranţa la efort individuală şi de patologia asociată. datorită consumului energetic mare. scopul lor este de a realiza un fitness cardiovascular eficient. lateral sau ventral. Ulterior se va trece la cură de teren. prin pierdere în timp scurt a masei adipoase. • tonifierea musculaturii abdominale. sunt indicate exerciţiile de târâre.

Tabel 1.4 41 Final 30 30. 10.5 kg pe săptămână. înalţimea şi afectiunile asociate ale celor 10 paciente Pacient Vârstă (ani) 21 27 32 36 38 41 42 46 49 54 Greutate iniţială (kg) 95 102 93 90 105 98 114 89 91 102 Greutate finală (kg) 84 93 85 82 93 91 105 83 86 95 Înălţime (cm) 167 174 171 168 166 169 164 161 165 158 Afecţiuni asociate Hipercolesterolemie Sindrom de colon iritabil Constipaţie Constipaţie Hipotiroidism Hiperuricemie Astm bronşic Hipercolesterolemie Dislipidemie Diabet Tulburări circulatorii Dislipidemie Varice 1.8 31. 8. 5. 3. evitându-se astfel supraalimentaţia.3 42.9 38 34. pentru a fi acoperite necesităţile energetice şi nutritive ale persoanelor aflate în studiu.4 34. Ritmul de scădere ponderală nu a depăşit 0. Tabel 2. Date privind vârsta. în condiţiile în care subiecţii au consumat 5 mese.75 32 39 32 31. 4. proteine cu valoare biologică superioară şi carbohidraţi complecşi.3 33. Date privind Indicele de Masă Corporală şi dimensiunile abdominale şi ale coapselor pacientelor înainte şi după tratament IMC Iniţial 34 33. greutatea.7 31.6 38 Circumferinţă abdominală (cm) Iniţial Final 89 75 91 79 89 92 80 98 85 85 96 81 70 79 80 73 88 78 80 88 Circumferinţa coapselor (cm) Iniţial Final 110 98 104 121 98 105 130 107 101 105 108 95 109 92 96 118 99 95 99 99 93 . moderate din punct de vedere cantitativ. 7. pe zi. S-au recomandat cantităţi suficiente de fructe şi legume. 6. 9.Pacientele care nu au urmat alte diete au înregistrat scăderi mai mari ale greutăţii. 2.7 29 29 33.

Sport Nutrition. Rehabilitation Medicine. Persoanele care mai au de pierdut un număr însemnat de kilograme pot fi reorientate şi spre proceduri chirurgicale de stapling stomacal sau de lipoaspiraţie. Editura Fundaţiei România de Mâine. Kinetoterapia în afecţiunile endocrino-metabolice.. Limitările kinetoterapiei sunt însă date de dificultatea expunerii acestor persoane la un efort susţinut sau la terapii care ar favoriza scăderea ponderală (termoterapia) tocmai datorită patologiilor asociate obezităţii. de asemenea. ABSTRACT There are many factors that contribute to causis obesity including genetics. Toate pacientele înregistrează o îmbunătăţire a tonusului neuro-psihic. în special kinetic şi termoterapic. pharmacotherapy and even surgery..Din urmărirea indicelui de masă corporală se observă. In this study we investigated how a specific nutritional program and a certain kinesiologic treatment influenced and improved the health state of 10 adult women during a 12-week program. kinesiology. fat. Editura Bogdana. cu două excepţii.. Cei „50 H” inamici ai sănătăţii – Obezitatea. BIBLIOGRAFIE ASKER. cu atât scăderea ponderală este mai redusă. I. Philadelphia. Human Kinetics Publishers. Subiecţilor care au trecut la o categorie inferioară de obezitate li se va recomanda activitatea fizică regulată ca metodă de continuare a scăderii ponderale. mai exact prin recomandarea de medicamente care să reducă absorbţia de grăsime în organism sau care să le inhibe apetitul. DELISA. 2002. the environment and behavior. 2005. physical activity. precum şi spre folosirea mijloacelor farmacologice. Bucureşti. 94 . Kinetoterapia s-a dovedit a fi o metodă eficientă prin intermediul căreia persoanele care au luat parte la acest studiu au dobândit un tonus muscular superior celui pe care l-au avut în perioada anterioară tratamentului. cu rezultate evidente în raporturile socioprofesionale şi familiale. Se constată. A. E. Chicago. BUHOCIU.. DRĂGAN. Lippincott – Raven Publishers. CONCLUZII Dietoterapia s-a dovedit a fi principalul instrument care ajută la scăderea ponderală şi la ameliorarea simptomelor datorate patologiilor asociate obezităţii. J. 2005. J. Key words: obesity. lifestyle change. 1998. Principles and Practice. Bucureşti. Treatment options for obesity are very divers: moderate deficit diet. low-calorie diet. trecerea la o categorie inferioară de obezitate. BMI. Prezenţa patologiei asociate (cauză sau complicaţie a obezităţii) limitează drastic posibilităţile de tratament. un alt fapt: cu cât vechimea obezităţii este mai mare.

le-a cerut să aleagă numere sau cuvinte dintr-o listă. reprezintă un obiectiv de cea mai mare importanţă. sănătoşi. cât şi în medicina sportivă. respectiv evaluarea nivelului de antrenament şi a formei sportive. * Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport. bazându-se pe modul de percepere a travaliului. a capacităţii de efort. de către fiecare subiect în parte. atât în kinetoterapie. variate ca intensitate şi tip de efort. în absenţa accesului la un laborator cu aparatură sofisticată. RPE (rata de percepere a efortului). FUNDAMENTARE TEORETICĂ Capacitatea de efort măsoară posibilitatea organismului de a răspunde unor solicitări fizice. neantrenaţi. prin mijloace de laborator. Cuvinte-cheie: intensitatea efortului. După un număr mare de astfel de aplicaţii cu chestionare. prin adaptarea aparatelor şi sistemelor (în special cardiovascular şi respirator). VO2 max. capabile să măsoare intensitatea efortului depus. este foarte apropiată. Borg a efectuat următorul experiment: în timp ce subiecţii exersau pe diferite aparate. pentru a descrie ceea ce simt. dintre care unele necesită aparatură complicată şi condiţii specifice laboratoarelor moderne. profesorul Gunnar Borg a propus o metodă simplă de apreciere a intensităţii efortului. Borg a ajuns la concluzia că relaţia între senzaţiile subiective ale pacienţilor şi măsurarea intensităţii efortului. dar în acelaşi timp corectă. care dau măsura adaptării organismului la solicitări. index efort. frecvenţă cardiacă. încă din anii ’60. care realizează un efort standard şi scopul demonstrării eficienţei scalei Borg-Noble. Pe durata testării sunt urmărite frecvenţa cardiacă şi respiratorie. Experimentul efectuat urmăreşte evaluarea funcţională a unui grup de tineri. Pe lângă metodele clasice utilizate pentru determinarea capacităţii de efort. pentru aprecierea câştigului funcţional obţinut în timpul fiecărei etape de recuperare.O EVALUARE INEDITĂ A CAPACITĂŢII DE EFORT Elena BUHOCIU * REZUMAT Evaluarea cât mai rapidă. Universitatea Spiru Haret 95 .

la sfârşitul antrenamentului. Această scală corelează numere şi expresii verbale. beneficiul fiind obţinerea. a intensităţii mai mici a exerciţiului. dar şi medicilor. care. • ventilaţia pulmonară (volum curent şi frecvenţă respiratorie). uşor accesibile înţelegerii subiecţilor (sportivi sau bolnavi). • cantitatea de acid lactic acumulată la nivel muscular. Această scală este cunoscută şi folosită pe plan internaţional (în special pe continentul nord-american) şi a suferit. • consumul de oxigen. În plus au fost introduşi coeficienţi specifici de intensitate (I. Scala Borg mai furnizează informaţii asupra procentului din consumul maxim de oxigen. în aproximativ 90% din cazuri. kinetoterapeuţilor şi antrenorilor. odată cu mărirea intensităţii efortului.). Acest fapt a fost posibil deoarece Borg a observat o strânsă corelaţie între modul în care subiecţii percepeau dificultatea exerciţiului şi parametri cuantificabili ai efortului: • frecvenţa cardiacă. Toate aceste semnale. De asemenea. cea mai nouă variantă este cunoscută sub numele de „Borg – Noble Category Ratio Scale of Perceived Exertion” (Tabel 1). Scala este utilă subiecţilor care lucrează sau se antrenează în regim ambulator. care trebuie permanent monitorizaţi pe parcursul desfăşurării efortului. coef. Aceasta înglobează variate informaţii. 96 . în ceea ce priveşte această relaţie. cu procentaje ale consumului maxim de oxigen (VO2 max) şi cu indicii fiziologici. pe parcursul timpului. care determină o modificare în răspunsul fiziologic al organismului.Cercetătorul a descoperit echivalenţă. cu toleranţă la efort mai redusă. l-a încurajat în elaborarea „scalei Borg”. cu afecţiuni cardiace care au potenţial de decompensare sau agravare bruscă. când aceştia nu au la dispoziţie laboratoare de diagnostic şi testare foarte bine utilate. Borg a introdus termenul de „rată de percepere a efortului” – RPE. necesari datorită modului exponenţial de creştere a solicitărilor organismului. deşi implică o importantă componentă psihologică. Rata mare de concordanţă între măsurătorile obiective şi perceperea subiectivă a intensităţii efortului. are şi valoare fiziologică. numeroase îmbunătăţiri. de la aparatele cardiovascular şi respirator şi de la sistemul nervos central. a aceluiaşi tip de condiţionare. Limitele acestei scale constau în imposibilitatea utilizării sale în cazul bolnavilor grav. prin creşterea duratei acestuia. permite compensarea de către unii pacienţi. incluzând semnale de la grupele musculare şi elementele artro-kinetice periferice angrenate în efort. Pe baza observaţiilor sale. senzaţii şi percepţii sunt integrate în configuraţia modului de percepere a efortului. Informaţiile primite de la subiecţi (sportivi sau pacienţi) au fost incluse într-o scală.

exprimat procentual.5 90 92. = 304 + V x 0.63 3.66 0.37 0. uşor Uşor Moderat Cam greu Greu Între greu şi f.= 420 + V x 0. Am recoltat frecvenţa cardiacă de repaus şi pe parcursul efortului. unde: 97 .5 watt / kg corp. de alergare pe banda rulantă..20 1.Tabel 1.26 0. dar care au încetat antrenamentele de minimum doi ani.19338 + Fc x 0. greu F.62 1. adâncă. viteza (deci puterea sau wattajul) fiind stabilită în funcţie de masa corporală a fiecăruia: – 1. prin care am obţinut un index de efort. faţă de valorile medii (situate în jurul valorii de 100 %): – pentru bărbaţi: I ef . pentru subiecţii de sex feminin.8 100 I. Scala Borg -Noble modificată (Brown.1 97.6)]. 1998) RPE 1 1.83 Maximum de efort Fără respiraţie Imposibilă EXPERIMENT Cercetarea a fost efectuată pe un lot de studenţi stabilit aleator. greu RESPIRAŢIE Liniştită Liniştită Confortabilă Observabilă Amplă Adâncă şi cam rapidă Adâncă şi rapidă F.16 0.32 + (G: H2 x 1.5 8 8. – 1.40 1.21 3.75-2. – pentru femei: I ef.5 6 6.2 – [T x 0.5 4 4.5 95 96.82 1 1.5 7 7. pentru subiecţii de sex masculin. în marea majoritate cu antecedente sportive.51 3.10 2. pe o distanţă de 2 km.08 0.36 2.5 3 3. după fiecare 500 m parcurşi. COEF 0.56 + (G: H2 x 2.5 2 2. greu F.5 5 5.5 10 EFORT F. dificilă Extrem de dificilă % VO2 MAX 35 40 45 50 55 60 65 70 75 80 85 87. diferite în funcţie de sex.91 3.86 2.1417 + Fc x 0. f. format din 16 subiecţi de sex masculin şi 10 de sex feminin. rapidă VORBIRE Normală Normală Uşoară Modificată Dificilă Între dificilă şi f.5-2 watt / kg corp.4 – [ T x 0. R. Ei au efectuat un efort standard.1)]. dificilă F.5 9 9.51 0. apoi am calculat frecvenţa cardiacă medie de efort. Datele obţinute au fost introduse în formule. f.5 98. care permite aprecierea toleranţei la efort.

2 167.3 218 RPE 3 2 5 4. M. G. A. M. K. – Fc reprezintă frecvenţa cardiacă medie de efort. M. În paralel am prezentat subiecţilor chestionarul şi scala Borg – Noble. B. C. P. C. S. M. C.5 3 5 3. 98 V ani 24 25 24 22 22 26 22 24 22 27 G kg 46 46 56 56 59 58 45 48 49 54 H cm 158 160 169 164 173 170 162 164 161 170 Putere Waţi 120 w 110 w 112 w 120 w 120 w 120 w 120 w 120 w 100 w 125 w T sec 1030 888 857 832 807 804 1052 990 981 786 Fc r 85 80 88 79 84 91 100 66 80 96 Fc e 174 176 177 174 190 155 177 158 187 175 Cheltuieli energetice kj 623 562 550 540 549 549 662 556 556 549 I.5 2. L.8 166 129. S. M.6 131. B. P.5 3 2 6 2. C. Grupul subiecţilor de sex masculin Nume A.5 5 2.6 RPE 6 4 3.8 122. G. S. V ani 29 28 24 25 23 25 25 22 23 22 21 21 23 23 23 23 G kg 67 75 68 84 63 80 80 76 60 65 65 68 78 57 63 84 H cm 185 182 175 185 175 170 180 175 172 179 170 186 183 176 170 183 Putere Waţi 168 w 182 w 190 w 168 w 158 w 200 w 160 w 190 w 150 w 150 w 190 w 180 w 195 w 167 w 160 w 250 w T sec 596 578 546 606 654 568 637 537 661 615 541 555 528 550 627 540 Fc r 84 54 82 68 78 80 93 56 72 89 100 68 88 76 83 68 Fc e 176 156 172 185 185 187. J.5 155.5 Tabel 3.2 163.5 4.6 93 122. R. PREZENTAREA REZULTATELOR Tabel 2.5 4 . P. N. E.5 3 5 5 3 4. – G reprezintă greutatea corporală. ef 92. A. P. C. N. I. C.9 116. A. Şt. Ţ. S.2 141 210 174 148.5 3. exprimată în secunde. Grupul subiecţilor de sex feminin Nume B.5 5. solicitându-le să bifeze rata de percepere a efortului.23 112 114. – T reprezintă durata testului. exprimată în kilograme. C. I. R.– V reprezintă vârsta în ani. R. – H reprezintă înălţimea subiectului.3 138 159. V. exprimată în metri. M. Ş. H.2 110 132 87. ef 161.5 186 193 189 188 182 182 191 188 192 172 Cheltuieli energetice kj 536 534 533 537 462 533 526 531 537 536 528 534 530 449 537 563 I.3 129 138. P. K. S. B. M. L.

acest fapt se datorează perioadei mai mici de timp necesare de parcurgere a celor 2 km. Physiotherapy for Respiratory and Cardiac Problems. deşi intensitatea efortului este mai mare. Editura Medicală. explicaţia pentru frecvenţa cardiacă relativ scăzută la subiecţii de sex feminin. The LEAP – Lifetime Exercise Adherence Plan. care să permită calcularea VO2 maxim. Încărcarea. cu rezerva menţionată. J. Editura Fundaţiei România de Mâine. În ceea ce priveşte principalul obiectiv al lucrării. R. cât şi în cea sportivă. HarperCollins Publishers. la care lucrează subiecţii de sex masculin. explicaţia constând în intensitatea efortului şi nu în decondiţionare cardiacă. ceea ce orientează. în intervale de peste zece minute. În funcţie de aria de interes. acela de a demonstra eficienţa scalei Borg – Noble. G. A. deoarece. se pot urmări şi alţi parametri. chiar dacă activitatea sportivă competiţională a fost întreruptă cu cel puţin doi ani înaintea testării. adică 220 – V. obţinută prin formula: Fc relativă = Fc maximă – V (ani). S. 2005. se recomandă efortul de mers. Deşi. prescrierea antrenamentelor specifice. PRASAD. parametrul urmărit fiind frecvenţa cardiacă. aplicaţii la efortul fizic. London. Bucureşti. Vârsta subiecţilor este cuprinsă între 21 şi 29 ani pentru bărbaţi... În cazul subiecţilor de sex masculin variaţiile RPE se datorează tipului de efort specific pentru care s-au antrenat subiecţii. respectiv 22 şi 27 ani pentru femei. se datorează greutăţii corporale mai mari.. Bucureşti. BIBLIOGRAFIE BOTA. un consum energetic mai mic.28. 99 . C. cât mai rapid posibil. atât în sfera medicală. I. atât prin studierea indexului de efort. cât şi prin scorul RPE. PRYOR. însă diferenţa de vârstă nu implică modificări ale toleranţei la efort. Editura Medicală. Fiziologie generală. la subiecţii de sex masculin. Din studiul datelor centralizate în Tabelul 2 şi Tabelul 3 se observă. Fiziologia generală şi a efortului fizic. fără excepţie. mai ales în serviciile ambulatorii de kinetoterapie. dar şi masei musculare mai mari.. 1998. iar pentru cel feminin la 22 ani. În cazul utilizării testului pentru evaluarea pacienţilor cardiovasculari şi respiratori. pentru sexul masculin la 23 ani.DISCUŢII ŞI CONCLUZII Testul de efort efectuat permite o comparaţie corectă a subiecţilor de sexe diferite. Medicină sportivă.. consider că acurateţea cu care subiecţii şi-au determinat valoarea RPE pledează pentru utilizarea sa în evaluare. A. cele mai scăzute valori fiind înregistrate. Churchill-Livingstone. mai bine antrenate şi extracţiei mai eficiente a oxigenului la nivel tisular. 2002. constă în intrarea în etapa aerobă a efortului. Bucureşti. p.. aceştia au parcurs distanţa de 2 km. 2002. DRĂGAN. Aceasta nu trebuie să depăşească valoarea maximă relativă. 2002. în general frecvenţa cardiacă medie este mai mare decât la sexul feminin. BROWN. New York. Pe de altă parte. NENCIU. sensibil mai mare.

but as correctly as possible. and also for the evaluation of the training level and sportive shape. represents a highly important aim in physiotherapy. Key words: exercise intensity. The conducted experiment aims the functional evaluation of a group of young. untrained persons who make a standard effort. and the correlation with the subjective assessment. without access to a sophisticatedly-equipped laboratory. as well as in sports medicine. of the fulfilling difficulty. correct at the same time. heart rate.ABSTRACT The quickest evaluation. in order to prove the efficiency of the Borg-Noble scale. effort index. RPE (rating of perceived exertion). of the effort capacity. 100 . healthy. maximum oxygen volume (VO2 max). for the assessment of the functional gain obtained during each phase of the recovery.

În acelaşi timp. partea de sus a trunchiului se înclină înapoi şi coloana vertebrală lombară se încurbează şi mai mult. aparând constipaţii sau dispepsii de tip hiperacid. ce trebuie să facă faţă necesarului de oxigen pentru ţesuturile fetale. Multe gravide se simt foarte obosite. Prezenta lucrare demonstrează experimental. comportamentul parturientei în travaliu este mai echilibrat şi mai cooperant la propuneri practice pentru efectuarea exerciţiului fizic în sarcină. Universitatea Spiru Haret 101 . trimestrul III. un travaliu cu durata mai redusă. Apare edemul mâinilor.APRECIEREA EFICIENŢEI MIJLOACELOR KINETICE COMPLEXE SPECIFICE TRIMESTULUI III DE SARCINĂ ŞI INFLUENŢA ACESTORA ASUPRA ACTULUI NAŞTERII Carmen BUŞNEAG * REZUMAT Mult timp gravidelor li s-a recomandat reducerea activităţii fizice. iar pentru reducerea lui se folosesc exerciţii care reduc retenţia de lichid la nivelul lor. respiraţia este îngreunată. că selectarea unui program kinetic bine adaptat şi aplicarea lui cu seriozitate în trimestrul III de sarcină duce la ameliorarea statusului general al gravidei. abia în ultimul timp fiind reevaluată importanţa acesteia şi beneficiile kinetoterapiei asupra mamei. * Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport. program kinetic. Aparatul digestiv nu prea mai are loc să funcţioneze şi îşi încetineşte activitatea. Atitudinea gravidei se schimbă. apelând la tehnicile proprii cercetării ştiinţifice. dar şi asupra copilului. iar greutatea crescută şi laxitatea articulară o pot predispune la accidente. abia în ultimul timp fiind reevaluată importanţa acesteia şi beneficiile kinetoterapiei asupra mamei şi copilului. fătul are o creştere semnificativă. Gravida va suporta mai greu efortul fizic. fapt ce impune o solicitare mai mare cardio-respiratorie a organismului gravidei. OBIECTIVELE PROGRAMULUI KINETIC Între a şasea şi a noua lună de sarcină. Scopul lucrării este de a demonstra ştiinţific că aplicarea unui program kinetic bine adaptat în trimestrul al III-lea de sarcină aduce beneficii gravidei. expulzia mai rapidă şi îmbunătăţirea evidentă a scorului Apgar al noului născut. la o naştere mai facilă. INTRODUCERE Mult timp gravidelor li s-a recomandat reducerea activităţii fizice. al picioarelor şi al gleznelor datorită lichidului acumulat în exces. Cuvinte-cheie: sarcină. abdomenul proiectându-se înainte. dar şi nou-născutului.

Exerciţiile fizice au fost executate cu multă grijă şi prudenţă. PROGRAMUL KINETIC APLICAT Pentru pacientele lotului 1. saltele. au născut spontan. Acest obiectiv este realizat de echipa de specialişti: medic ginecolog. biciclete ergometrice.Obiectivele programului kinetic în această perioadă a sarcinii sunt următoarele: • Continuarea exerciţiilor de asuplizare musculo–articulară. Exerciţii de tip stretching care constau în contracţia. Poziţia iniţială trebuie să fie comodă şi relaxantă. programul kinetic aplicat este detaliat în continuare. • Aplicarea măsurilor de îndepărtare a tulburărilor circulatorii. beneficiind în timpul travaliului de analgezie peridurală şi efectuând în trimestrul al III-lea de sarcină programul kinetic specific. kinetoterapeut. S-a pus accent pe exerciţiile de respiraţie. al doilea lot (lotul 2) a fost format din parturiente care. Contracţia trebuie să dureze 1030 secunde. bastoane. Exerciţii cu obiecte (mingi. Masaj şi automasaj pentru îndepărtarea tulburărilor circulatorii. Aceste tipuri de exerciţii sunt foarte utile deoarece dezvoltă elasticitatea musculară şi cresc mobilitatea articulară. decubit dorsal. relaxarea 2-3 secunde. iar întinderea 10-30 secunde. • Menţinerea tonusului postural şi prevenirea aplatizării bolţii plantare. S-a aplicat masaj regional sau local. patrupedie. E. Mijloacele folosite: A. psiholog. iar între ele au fost intercalate multe pauze. mingi. oglinzi.). • Prezentarea metodelor de naştere naturală şi pregătirea gravidei şi a familiei pentru actul naşterii. • Instruirea gravidei asupra posturii corecte în practicarea gesturilor uzuale şi profesionale. A existat o individualizare atentă a programului kinetic. respiraţia liniştită. relaxarea şi întinderea unui muşchi sau a unui grup muscular.). placa cu bile pentru masaj plantar reflexogen etc. mai mult preventiv. medic de familie. B. steper. • Învăţarea reflexelor de distensie şi expulzie îmbinate cu actul respirator. împotriva tulburărilor circulatorii şi contracturilor muşchilor membrelor inferioare. Sala de kinetoterapie în care s-a lucrat cu pacientele lotului 1 a fost dotată cu spaliere. D. placa pentru tonifierea musculaturii plantare. METODOLOGIA CERCETĂRII Am selectat două loturi de câte 21 parturiente. Exerciţii la aparate (pedalier. dar fără analgezie peridurală şi care nu au urmat în timpul sarcinii niciun fel de şedinţe de kinetoterapie. Exerciţii libere. Pentru executarea mişcărilor de gimnastică au fost preferate poziţiile cu bază largă de sprijin. de asemenea. capul se menţine permanent în axul coloanei vertebrale. şi a poziţiilor facilitatorii de coborâre a fătului (copilul şi mama având nevoie de puterea gravitaţiei). şezând. F. C. primul lot (lotul 1) a cuprins paciente care au născut spontan. S-a 102 . Plimbări în aer liber. bastoane etc.

înot uşor – 5 minute (încălzire). Repausul şi mersul în apă până la talie reduc riscul apariţiei edemelor de stază la nivelul membrelor inferioare. I. recomandat de 3 ori pe zi. 2. înot uşor – 5 minute. Mers pe vârfuri cu mâinile prinse deasupra capului (10 paşi). deoarece suprasolicită musculatura spatelui şi articulaţiile pelvine. 3. mâinile prinse la spate (10 paşi). iar în final de aplicarea şi purtarea de ciorapi elastici. Masajul a fost asociat cu mobilizări pasive sau manipulări. – să evite mersul pe suprafeţe neregulate. Variante de mers 1. G. pe nisip sau în pantă pentru că 103 . s-a executat sub formă liniară pe faţa dorsală a labei piciorului începând cu degetul II sau V până deasupra gleznei. secundară hiperlordozei funcţionale. Mers cu rulare vârf-calcâi. Pentru aceasta s-a folosit decubitul dorsal cu membrele inferioare la 30° faţă de planul patului. Programul de înot a constat din: 1. celălalt membru inferior strâns. s-a evitat stilul fluture. 3. stretching al musculaturii spatelui. cu blândeţe. 4. favorizând drenajul venolimfatic şi care a fost urmat de posturi antideclive sau de gimnastica Bűrger. masaj care s-a executat în sens centripet. În timpul exerciţiilor de mers. dacă gravida a avut capacitate normală de efort. 2. braţelor şi membrelor inferioare. Durata masajului a fost de 3-5 minute. Mers obişnuit cu extensia braţelor pe verticală şi orizontală (15 paşi). Pentru aceasta s-a utilizat decubitul lateral cu capul aşezat pe o pernă mică având membrul inferior de deasupra în triplă flexie aşezat pe o pernă. braţele uşor flectate. Masajul reflexogen care a fost aplicat în cazul edemelor. J. plimbări în bazin sau cu pluta. Masaj relaxant practicat în perioada de travaliu între contracţii pe regiunea lombosacrată. a gâtului şi a frunţii.aplicat un masaj regional al membrelor inferioare în scopul activării circulaţiei de întoarcere şi al prevenirii edemelor şi varicelor. Exerciţii de mers – recomandate pe toată perioada sarcinii timp de 25-30 minute. dorsal superioară. La finalul fiecărei şedinţe s-au masat prin mişcări circulare zonele aflate de o parte şi de alta a tendonului Achilian la locul de inserţie pe calcaneu. H. posturarea a redus contractura musculară paravertebrală lombară. s-a recomandat stilul spate (util pentru respiraţie şi pentru faptul că delordozează coloana). Mişcările cresc până la moderat. intensitatea va fi la un nivel moderat. durata fiind de 15 minute. Înotul cu intensitate adaptată capacităţii de efort a gravidei. halucele pe podea. deasupra maleolei interne. care s-au adresat degetelor şi articulaţiilor piciorului şi gleznelor. Mers pe marginea externă a plantei. gravida a fost sfătuită să respecte următoarele: – să menţină o postură corporală corectă. 4. Stilurile de înot se alternează. se recomandă pluta. deoarece are un efect relaxant. Posturarea care favorizează circulaţia venolimfatică la nivelul membrelor inferioare. mâinile prinse la spate (20 paşi). Temperatura apei trebuie să fie sub 30°C. De asemenea.

Au fost scăzute treptat amplitudinea. insuficienţa cervico-istmică. insuficienţa cardiacă. abdomenul cicatricial. tumefacţia bruscă a unui singur membru inferior. toate aflate la aceeaşi vârstă gestaţională. tumefacţia bruscă a mâinilor. ruptura spontană prematură de membrane. dispnee. 104 . K. contracţii uterine. aplicându-se principiul progresivităţii. abdominal sau la simfiza pubiană. dar diafragmul nu poate fi controlat voluntar şi de aceea tehnica respiraţiei diafragmatice va consta în antrenarea respiraţiei abdominale. – reprezintă un mod plăcut de petrecere a timpului liber. Gravidelor le-au fost explicate exerciţiile pe care urma să le execute. iar comenzile au fost clare. Exerciţii de gimnastică respiratorie – obligatorii pe toată perioada sarcinii. la gravidă. PROGRAMUL DE EXERCIŢII Şedinta de kinetoterapie a fost adaptată special pentru trimestrul III de sarcină şi s-a efectuat o dozare mai atentă a efortului deoarece la gravidă. placenta jos inserată. Alte tipuri de exerciţii pe care din lipsă de spaţiu nu le putem prezenta în extenso au fost: exerciţii pentru trenul superior al corpului. în această perioadă capacitatea de efort scade treptat. nelasând loc interpretărilor. picioarelor. aritmii cardiace. trunchi şi membrele inferioare. diafragmul va coborî dând condiţii pentru inspiraţie. întârzierea în creşterea intrauterină. exerciţii de combatere a tulburărilor de circulaţie venoasă de combatere a edemelor.există risc de apariţie sau agravare a lombalgiilor sau a pelvialgiilor. În mod normal excursiile toracelui sunt mai ample la bază decât la vârf. durere bruscă la nivel lombar. precum şi exerciţii de respiraţie. Avantajele acestor exerciţii: – pot fi practicate oricând. se învaţă respiraţia diafragmatică. Programul de exerciţii s-a efectuat în grupuri de câte trei gravide. Contracţia musculaturii peretelui abdominal determină creşterea presiunii intraabdominale ceea ce va duce la ascensionarea diafragmului dând condiţii pentru expiraţie. exerciţii pentru trenul inferior al corpului. Durata unui program a fost de 45 de minute executat de trei ori pe săptămână. – intensitatea efortului poate fi modificată în funcţie de evoluţia sarcinii. De aceea. Perioadele de odihnă şi de relaxare au fost prelungite. intensitatea şi numărul de repetări ale exerciţiilor odată cu evoluţia sarcinii. Programul de exerciţii a fost oprit dacă au apărut următoarele semne sau simptome: cefalee. excursiile diafragmului se reduc. feţei. sarcina multiplă. durere toracică. vertij. pentru perineu. hemoragiile genitale. Contraindicaţiile exerciţiilor fizice au fost: hipertensiunea arterială. toleranţa la efort. exerciţii de streching pentru membrele superioare. exerciţii pentru coloana lombară. pe măsura creşterii fătului. iminenţa de naştere prematură sau naşteri premature în antecedente. Relaxarea şi bombarea peretelui abdominal scade presiunea intraabdominală.

în timp ce nou-născuţii mamelor din lotul 2 au avut scoruri mai mici. DISCUTAREA REZULTATELOR Timpul mediu (reprezentat procentual) al duratei totale a travaliului la parturientele cu gimnastica gravidei de trimestrul III este de 4 ore şi 15 minute şi de 7 ore şi 30 minute la cele fără această pregătire. Lotul experimental a beneficiat de program kinetic în timpul trimestrului III de sarcină şi la naştere de anestezie peridurală. În privinţa scorului Apgar s-a remarcat că valoarea acestuia a fost maximă la toţi nou-născuţii mamelor din lotul 1. durata expulziei. pacientele care au efectuat gimnastica gravidei de trimestrul III. La lotul experimental s-a observat clar că toţi parametrii descrişi mai sus au avut valori considerabil mai mici decât la lotul de control. diagnosticul. durata expulziei placentei. posibila patologie asociată sarcinii.PREZENTAREA REZULTATELOR STUDIULUI Pentru a putea obţine rezultate cât mai clare şi pentru a putea realiza comparaţii s-au folosit în studiu un lot experimental (lotul 1) şi un lot de control (lotul 2) care au fost urmărite în timpul travaliului. examenul de bilanţ care a cuprins: afecţiuni induse de sarcină. • parturientele din lotul experimental (lotul 1) au avut număr mai mic de contracţii. Ambele loturi au fost formate din parturiente aflate în trimestrul III de sarcină. Aceast rezultat (deloc de neglijat). numărul de contracţii uterine eficiente. În ceea ce priveşte numărul de contracţii eficiente (contracţiile care realizează coborârea mobilului fetal) avute de parturiente. starea membranelor şi a placentei. arată cum pregătirea de kinetoterapie reduce durata totală a travaliului mamei şi implicit reduce substanţial suferinţa fetală. între săptămânile 28 şi 38. doar patru înregistrând valoarea maximă (10). Diferenţa între cele două loturi este: = 3 ore şi 15 minute. mai puternice şi cu efect pozitiv asupra feţilor. greutatea înainte de sarcină şi actuală. şi toate au născut normal la termen. au mai fost notate date legate de travaliu care au cuprins următorii parametrii: durata totală a travaliului. din studiul efectuat au rezultat următoarele: • datorită anesteziei peridurale. Pentru lotul experimental subliniez că toate gravidele au avut indicaţie directă de la medicul obstetrician pentru efectuarea programului kinetic. prin scurtarea suferinţei fetale (Grafic 1). scorul Apgar şi comportamentul parturientei în actul naşterii. Pentru fiecare subiect din cele două loturi a fost întocmită o fişă în care au fost notate: date personale ale parturientei. bătăile cordului fetal. 105 . circumferinţa abdominală. prezentaţia fătului. au avut posibilitatea exercitării unui control mai eficient asupra contracţiilor. iar lotul de control nu a folosit nicio metodă prezentată mai sus.

1 1 1 0 9 8 7 6 5 4 3 2 1 L L O T U L 4 7 7 4 4 6 7 7 6 5 4 6 6 6 5 7 6 8 8 8 9 8 L O T U L D E C O N T R O L eE rRi e 1E N T A L ES X P IM O T U L S e r ie 2 Graficul 1. 25. 10. 20. 30. 15. Numărul de contracţii uterine eficiente la cele două loturi Parturientele din lotul de control (lotul 2) au avut contracţii mai numeroase. 20. Durata expulziei la parturientele din cele 2 loturi Lotul experimental a realizat următoarele valori ale duratei de expulzie (în minute): 15. 15. 15. 18. observată la parturientele care au făcut kinetoterapie în trimestrul III este foarte importantă. 30. Graficul 2 reflectă diferenţa de timp dintre duratele expulziei înregistrate de parturientele din cele două loturi. 15. 20. deoarece determină o diminuare marcantă a suferinţei mamei şi fătului. 25. 20. Această reducere. 20. După cum se observă şi în grafic. Comparativ. 20. Un alt parametru luat în studiu a fost durata expulziei. Referitor la durata expulziei placentei (Graficul 3). parturientele lotului de control au realizat durate de expulzie mai lungi (în minute): 30. dureroase şi puţin controlabile. 30 25 20 15 10 5 0 minute LOTUL EXPERIMENTAL Grafic 2. 10. 20. 25.10. cu repercursiuni în desfăşurarea expulziei. prin urmărirea pacientelor în sala de naşteri am înregistrat următoarele date: 106 . diferenţele înregistrate între cele două loturi sunt majore.

medicului obstetrician şi al specialistului kinetoterapeut. care reprezintă starea de sănătate a nou-născutului imediat după naştere. Obţinerea unui scor Apgar superior (10) este rezultatul efortului conjugat al mamei. au un maxim de 15 minute. în timp ce patru parturiente fără gimnastică.• parturientele cu gimnastică de trimestrul III au expulzat placenta.A . se observă că numai două parturiente cu gimnastică de trimestrul III au un maxim de 10 minute pentru expulzia placentei. 15 10 8 10 15 10 6 8 15 8 7 5 10 8 10 6 10 5 8 5 4 9 S r iRe 1E N T A L E Xe PE IM LO TU L LO TU L D E C O N TR O L S e r ie 2 Graficul 3. în acest lot înregistrându-se chiar şi un S.A. scorul Apgar maxim a fost obţinut la mai puţin de jumătate (4 din 11 nou-născuţi au avut S. Din lotul mamelor care nu au efectuat program kinetic pentru trimestrul III. de altfel. şi anume 4 minute. aparţine unei parturiente cu gimnastică de trimestrul III.A. LO TUL DE CO NTRO L LO TUL E X P E R IM E N T A L Grafic 4. • cel mai mic timp de expulzie. în absolut toate situaţiile în care mama a beneficiat de gimnastica de trimestrul III. Scorul Apgar al nou – născuţilor mamelor din cele două loturi 107 . =10). în totalitatea lor. După cum. Durata expulziei placentei la cele două loturi Cel mai important indicator este Scorul Apgar. iar cel mai mic timp aparţinând unei parturiente fără gimnastică de 6 minute. mai rapid şi mai uşor decât cele fără gimnastică de acest gen. se vede în Graficul 4. 10 8 6 4 2 0 S . =8. scorul Apgar este maxim. • comparând datele dintre cele două loturi.

. Obstetrica fiziologică – elemente de kinetoterapie. Aspecte ale kinetoterapiei în Obstetrică-Ginecologie. şi pentru conştientizarea şi îmbunătăţirea conduitei sale în timpul travaliului şi expulziei. J. BIBLIOGRAFIE ALDEA. ceea ce duce la scăderea costurilor medicale. realizează o pregătire temeinică în vederea însuşirii unui control riguros al respiraţiei. M. Prin programul de exerciţii aplicate. Din studiul efectuat. ACOG. IMF Iaşi..F. M... se desprinde cu uşurintă concluzia că nou-născuţii mamelor care au parcurs un program kinetic nu prezintă semne de suferinţă fetală şi au la naştere scorul Apgar maxim . sub îndrumarea medicului obstetrician.S. ar trebui ca printr-un program multidisciplinar (o strânsă legatură între medicul de familie. Exercises During Pregnancy and the Postpartum Period. 129(6). notabile pentru mamă şi făt. F. CORDUN. BRĂNISTEANU. Editura Axa. toate gravidele din România să aibă acces la o sală de kinetoterapie. puţine spitale având un Cabinet de Kinetoterapie specializat. Refacerea mamelor care au efectuat gimnastica de trimestrul III este rapidă. mărind încrederea femeii în posibilităţile sale de a controla actul naşterii şi de a avea un nou-născut sănătos. 1995. 108 . AMERICAN COLLEGE OF OBSTETRICIANS AND GYNECOLOGISTS.CONCLUZII În ţara noastră. Institutul European. 1999. cu rezultate benefice. În special. pregătirea parturientelor cu gimnastica de trimestrul III contribuie substanţial la obţinerea unei bune condiţii psihice şi fizice. Editura Universităţii Oradea. 2002. vol 189. CIOBANU. 1996. Bucureşti. R. specialistul kinetoterapeut. pentru o bună oxigenare a sa şi a fătului.N. Morphometric and Neurodevelopmental Outcome at Age Five Years of the Offspring of Women Who Continued to Exercise Regulary through Pregnancy. 1994. Iaşi. recenta introducere a kinetoterapiei în programul de pregătire a parturientelor este unul din cele mai moderne procedee pentru o naştere mai puţin solicitantă. 1999. 1981. J. 856-863. V.. M. Technical Bulletin.. Oradea. CLAPP.. TOPA. În concluzie. Prin tehnicile specifice kinetoterapiei. DOBROVICI. Bucureşti. E. F. CORDUN. obstetrician şi kinetoterapeut) în viitor. Kinetologie medicală. A. The Journal of Pediatrics. Mijloacele kinetoterapiei în afecţiuni abdomino-ginecologice. NICULESCU. Elemente de practică obstetricală. Cu toate aceste beneficii pe care programul de kinetoterapie le poate aduce pe plan medical şi social. perioada de şedere în spital fiind mult redusă. parturienta aflată în trimestrul III.E. I. acest program nu este implementat la nivel naţional... ajută gravidele de trimestrul III să obţină o stare de sănătate echilibrată în contextul dereglărilor inerente acestei perioade de sarcină.

JURASCHEAK. G. Bucuresti. Bucureşti. G. Acta Obstet Gynecol Scand. third qarter. RIEGER... SORENSEN. L. PESCHERS. Recuperarea femeilor cu afecţiuni genitale. A. Bucureşti. D. kinetical program. J. Obstet Gynecol. 2002. Editura Teora. 76 (8). Paris.. Mason. more efficient utherine contractions. Acta Obstet Gynecol Scand. RAISIN. Bucureşti. SCHAER. Editura Didactică şi Pedagogică. Presse Médicale. the behavior of the parturient during labor is balanced and cooperant at the patinents who followed a well chosen kinetical program. B. that by selecting a well adapted kinetical program and its serious application in the third quarter of pregnancy. A. N. HERBINSON. V. 2004. 76 (4). ANTHUBER. Bucureşti. IONESCU. 769-772..... CHRIASTIANSEN. J. Anatomia omului. 2001. VINTI. Paris. HERBINSON. SELBY. J. V. G. 324-331. LEPAGE. T. Obstetrică şi ginecologie.. SCHUESSLER. and only for the past years was reevaluated the importance and the beneficies of kinetotherapy on the mother and child. STOENESCU. Editura All. LANGEVON-DROGUET. 1996. 2003. PAPILIAN. 2002. using its own scientific research tehniques. 1979... 88 (6).. J. L. SENGLER. F. M. WILSON.. G.. 1991. Br..... At the end we introduce some practical suggestions for physical exercises during pregnancy. 103 (2). MARIN. 2004. 1001-1006. P.. D. D. a shorter labor. Obstetric Practice and the Prevalence of Urinary Incontinence Three Month After Delivery. Gimnastica medicală. JONSSON.. 1979. SCHLOITE. Bucureşti.. leads to a better general status of the pregnant woman. a faster placenta delivery and Apgar number improvement. WATTCHOW. Changes in Vesical Neck Mobility Following Vaginal Delivery. DELANCEY. ABSTRACT For a long time it has been recommended to pregnant women to reduce physical activities. À propos de la préparation physique et psychique des femmes pour l´accouchemen. P. G.. 154-161. SACCONE. At the same time.. D. Gimnastica Pilates pentru gravide. NITESCU.GROSSE. M. R... A.. G. Delivery and Pudendal Nerve Function. C.. Kinésitherapie Scientifique. Incontinence urinaire et kinésitherapie post-partu. an easier and shorter delivery. Bucureşti.. The present paper proves at an experimental level. Obstet and Gynenecol. 1994. Key words: pregnancy. Organele genitale feminine. 2002.. Stretching pentru toţi.. U. Editura All. 1993. 109 . LOSE. vol. TETZCHNER. Editura Sport-Turism. II. F. Editura Didactică şi Pedagogică. F.. Maternitatea şi cultura fizică. The Effect of Normal Vaginal Delivery on Anal Function.

110

METODE DE TRATAMENT ÎN NEVRALGIA ESENŢIALĂ (CLASICĂ) DE TRIGEMEN Carmen BUŞNEAG *

REZUMAT Scopul acestei lucrări este de a studia eficienţa comparativă a diferitelor metode de tratament ce se pot aplica la pacienţii cu nevralgie esenţială de trigemen (o afecţiune invalidantă, caracterizată de durere atroce, dificil de tratat). Studiul a fost realizat pe parcursul a cinci ani, pe trei loturi de pacienţi la care s-a exclus, pe baza diagnosticelor neurologice complexe, nevralgia secundară de trigemen. Primul lot a fost tratat clasic, alopat, cu medicaţie specifică antiepileptică, al doilea lot a fost tratat stimuloterapic prin acupunctură, prin electrostimulare TENS (transcutaneous electrical nerve stimulation) cu un aparat Enraf – Nonius 911) şi prin laserterapie cu lasere de joasă putere de tip LLLT (low level laser therapy), iar al treilea lot a cuprins două subloturi supuse intervenţiilor neurochirurgicale percutane (rizotomia trigeminală percutană prin termocoagulare cu radiofrecvenţă şi microcompresiunea cu balonaş a ganglionului Gasser şi a ramurilor trigeminale). Rezultatele obţinute la cele trei loturi de pacienţi au fost apreciate după regulile medicinei bazate pe dovezi, după o schemă care cuprinde 10 linii de investigaţie ale scorului durerii şi o scală de apreciere 0-4 pentru fiecare linie. Mecanismele de acţiune ale metodelor de tratament au fost discutate, de asemenea, în acest studiu. Cuvinte-cheie: nevralgie de trigemen, medicaţie antiepileptică, acupunctură, electrostimulare, laserterapie, tehnici neorochirurgicale, scorul durerii. OBIECTIVUL GENERAL AL LUCRĂRII Studierea şi compararea rezultatelor a trei tipuri de terapie aplicate pacienţilor cu nevralgie esenţială clasică de trigemen din trei loturi aflate în studiu pentru o perioadă de 5 ani, în scopul realizării unui algoritm complex de diagnostic şi tratament. Nevralgia de trigemen este o afecţiune neurologică invalidantă, caracterizată de o durere facială atroce (mai puternică chiar decât cea care ar putea fi produsă de către un schingiuitor de oameni!) dificil de tratat. Loturile de pacienţi au fost următoarele: ▪ lotul A – 102 pacienţi care au primit tratament medicamentos antiepileptic; ▪ lotul B – 99 pacienţi care au fost trataţi prin metode stimuloterapice, astfel:
*

Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, Universitatea Spiru Haret 111

– sublotul B1– tratament prin electrostimulare TENS; – sublotul B2 – tratament prin acupunctură; – sublotul B3 – tratament cu lasere de joasă putere. ▪ lotul C – 20 pacienţi care au beneficiat de intervenţii neurochirurgicale percutane: – sublotul C1 – 10 pacienţi la care s-a intervenit prin rizotomie trigeminală percutană prin inducere cu radiofrecvenţă; – sublotul C2 – 10 pacienţi la care s-a intervenit prin microcompresiunea cu balonaş a ganglionului Gasser şi a ramurilor trigeminale. OBIECTIVE SPECIFICE 1) Descrierea loturilor de studiu din punct de vedere al caracteristicilor socio-demografice ale subiecţilor. 2) Descrierea loturilor de studiu din punct de vedere al caracteristicilor şi consecinţelor bolii. 3) Descrierea, analiza în evoluţie şi compararea rezultatelor obţinute la pacienţii în studiu, prin aplicarea celor trei tipuri de terapie a nevralgiei de trigemen (medicamentoasă, stimuloterapie, neurochirurgicală). 4) Elaborarea/propunerea unui algoritm de diagnostic şi tratament în nevralgia de trigemen. METODOLOGIA STUDIULUI Criterii de includere în studiu – după International Headache Society 2005: A. Atacurile paroxistice de durere au fost situate facial sau frontal, au avut durata de la fracţiuni de secundă până la 2 minute şi au corespuns criteriilor B şi C. B. Durerea a avut cel puţin una dintre următoarele caracteristici: distribuţie pe una sau mai multe ramuri (divizii) ale nervului trigemen; calitatea durerii: bruscă, intensă, ascuţită, junghietoare, arzătoare; intensitate foarte mare, precipitată din ariile trigger sau de către activităţile zilnice (mâncat, spălat faţa sau dinţii, bărbierit); fără niciun simptom între paroxisme. C. Atacurile au fost stereotipe la fiecare pacient. D. Nu a existat deficit neurologic evident clinic. E. Alte cauze de durere au fost excluse de istoricul bolii, examinarea clinică şi investigaţiile speciale.

Metodologia studiului a cuprins: ▪ Metodologia de evaluare clinică a pacienţilor.
▪ Metodologia de aplicare a tratamentului. Metodologia de evaluare clinică a pacienţilor Parametrii de evaluare în nevralgia esenţială clasică de trigemen au cuprins: parametrii de evaluare calitativ-cantitativă a durerii – cu 3 linii de investigaţie: aprecierea intensităţii dureroase – VAS;
112

manifestări de însoţire ale durerii, manifestări motorii şi automate; modificări ale feţei: tulburări ale vocii, modificări motorii, modificări autonome; algometria punctelor maxim dureroase (durere obiectivă, cuantificată). parametrii de evaluare psiho-comportamentală – cu 7 linii de investigaţie. • scala comportamentală Jansen; • evaluarea unităţii musculo-articulare, din punct de vedere calitativ-cantitativ (poziţia/postura, evaluarea globală a activităţii zilnice de alimentaţie, igienă, locomoţie, îmbrăcare, comunicare etc.); • tulburări de somn date de durere; • modificări psihice (percepţia dureroasă); • medicaţia folosită pentru sedarea durerii; • evoluţia durerii în timp; • integrarea socială, profesională şi familială. Indicele de calitate a vieţii; Evaluarea anxietaţii şi a depresiei – autoevaluare Zung; Eficienţa terapeutică a tratamentelor aplicate a fost apreciată în final cu ajutorul a 3 categorii de indici: Scorul durerii; Indicele de calitate a vieţii; Indicele de satisfacţie a pacientului la tratament. Cuantificarea rezultatelor tratamentelor în funcţie de aceşti parametri a fost următoarea: În funcţie de scorul durerii: o Rezultat foarte bun – reducere cu 100%. o Rezultat bun– reducere cu peste 50%. o Rezultat nesemnificativ – reducere sub 50%. o Rezultat nemodificat. În funcţie de calitatea vieţii pacientului: o Rezultat foarte bun = calitatea vieţii nemodificată. o Rezultat bun = activitate socială parţial modificată. o Rezultat nesemnificativ = activitate numai în casă. o Rezultat nemodificat = activitate minimală în casă (sau/şi stă numai

în pat).
În funcţie de satisfacţia pacientului la tratament (autopercepţia pacientului): o Rezultat foarte bun = beneficiu excellent. o Rezultat bun = beneficiu important şi mediu al tratamentului. o Rezultat nesemnificativ = beneficiu redus. o Rezultat nemodificat = nu există beneficiu terapeutic al tratamentului.

113

punctele de acupunctură cel mai frecvent stimulate şi cel mai utile pentru efectul terapeutic cunoscute din diagramele acupuncturii – reprezintă de fapt punctele de ieşire ale nervilor oftalmic. au existat criterii de excludere. caracterizat prin durata variabilă a fazei şi frecvenţa variată a pulsului. Sublotul B3: aparate de laser de joasă putere (LLLT) de tip BTL 2000 şi BTL10. au existat criterii de excludere. fără mortalitate intra şi perioperatorie. cure de 10 şedinţe.Metodologia de aplicare a tratamentului Lotul A – s-a administrat carbamazepină în doză de 10mg/kgc/zi B 600– 1200 mg/zi Lotul B Sublotul B1 – TENS (transcutaneous electrical nerve stimulation): tensMed 911 a oferit forme de undă asimetrice bifazice – curent alternativ. folosind un generator de radiofrecvenţă. după scăderea durerii sau amendarea senzaţiei nociceptive. conferă analgezie fără anestezie pe teritoriul pentru care se efectuează. de elecţie pentru afectarea V1 (oftalmic). s-a aplicat: segmentar (homo şi contralateral) sau heterosegmentar. nu s-au plasat electrozii în zona sinusului carotidian şi în locuri cu suprafeţe lezate sau cu infecţii cutanate. avantajele metodei: tehnică simplă percutană. Lotul C neurochirurgical Sublotul C1 – Ganglioliza trigeminală prin inducere cu radiofrecvenţă: tehnica neurochirurgicală ce permite interceptarea fibrelor trigeminale puţin mielizate care mediază durerea A Δ şi C (prezervând fibrele Aα şi Aβ) şi lezarea lor prin termocoagulare. cu păstrarea sensibilităţii profunde. maxilar şi mandibular aşa cum sunt redate în tratatele de neurologie. se poate repeta. durata tratamentului: 5-7 minute maxim 10 minute. nu s-au stimulat punctele foarte dureroase. scopul acestei tehnici este obţinerea unei hipoalgezii intense sau analgezii în teritoriul trigeminal afectat. joase şi înalte. mai ales de partea opusă hemifeţei afectate. şedinţele s-au spaţiat. şedinţă la 2 zile. Sublotul B2 – acupunctură: puncte locale şi la distanţă. permite evitarea apariţiei anesthesiei dolorosa. 114 . stimularea s-a putut face cu frecvenţe mixte. se poate repeta. pe care se introduce un cateter cu balonaş ce realizează o compresiune asupra fibrelor trigeminale retrogaseriene. tehnică simplă. Sublotul C2 – microcompresiunea cu balonaş introdus percutan tehnica foloseşte o canulă de inserţie ce ajunge până în foramen ovale.

S-a urmărit prezenţa unor corelaţii între diferite variabile şi s-au calculat coeficienţii de corelaţie pentru evidenţierea intensităţii acestor corelaţii. aproape de A 5.6 în lotul C. ♦ predomină afectarea ramurii trigeminale: • mandibulară în loturile A (48%) şi B (58%). şi 30 după şedinţă. iar pentru sublotul B1 (TENS) şi la minutul 0. • oftalmică în lotul C (30%) • afectarea concomitentă sau bilaterală fiind destul de rară – între 5-17% • predomină în toate loturile afectarea hemifeţei drepte – 55-65% ♦ evaluarea intensităţii durerii (Graficul 1): • obiectivată cu ajutorul algometrului: scor mediu 28. În plus. pentru lotul stimuloterapic evaluare după 20 de şedinţe.05 în C. diversitatea profesiilor reprezentate în lot. Obiectiv specific 2 Caracteristicile bolii la pacienţii în studiu: ♦ 64% din totalul pacienţilor au avut o afecţiune mai veche de 3 ani: • cea mai ridicată medie a vechimii bolii – lotul C 13. dar şi cu vârsta pacientului.Rezultatele studiului Urmăresc îndeaproape obiectivul general şi obiectivele specifice: Rezultatele celor 3 tipuri de terapi aplicate au fost evaluate la diferite momente de timp: 3 luni. peste 60 de ani: • cei mai mulţi vârstnici se regăsesc în loturile A şi C.6 ani. • cea mai mică medie a vechimii bolii – lotul B 4. şi influenţează calitatea vieţii (analiza dispersională ANOVA). 95% au cel puţin studii medii. măsurată pe VAS: 9. Pentru loturile neurochirurgicale – imediat postoperator.66 în B. 48% din toţi pacienţii sunt persoane vârstnice. 6 luni. 1 an.9 ani. testându-se semnificaţia statistică a acesteia. 6. directă a scorului mediu al durerii în special cu vechimea bolii.25 în A şi 15. 115 . • corelaţie intensă. 5 ani pentru toate cele 3 loturi. S-au realizat comparaţii ale rezultatelor obţinute la diferite momente de timp şi s-a testat semnificaţia statistică a diferenţelor înregistrate. • autopercepută de pacient.95 ani. 17.3 în A şi 5. S-a urmărit modificarea în timp a eficacităţii terapeutice. Obiectiv specific 1 Caracteristici sociodemografice ale pacienţilor incluşi în studiu: 54% din 221 pacienţi sunt femei: • predomină femeile în loturile A şi C.94 în lot B. 92% din pacienţi provin din mediul urban. 3 ani.

66 Lot B 9.7 80 62.6 85.7 80 77.3 95 65.8 95 95 90.5 51. B. puternice (coeficientul de corelaţie Spearman al rangurilor calculat – 0. Evoluţia rezultatelor pozitive din cele trei loturi – raportată la timp 116 .05 Lot C Scorul mediu al durerii obţinut prin evaluare obiectivă cu ajutorul algometrului Scorul mediu al durerii obţinut prin evaluare subiectivă cu ajutorul scalei VAS Graficul 1.Evaluarea intensităţii durerii S-a dovedit existenţa unei corelaţii directe.4 80 75. în funcţie de scorul mediu al durerii 28. Distribuţia cazurilor din cele trei loturi – în funcţie de scorul durerii Obiectiv specific 3 În funcţie de: Evaluarea intensităţii durerii Evaluarea calităţii vieţii pacientului Evaluarea satisfacţiei la tratament a pacientului Evoluţia în timp a rezultatelor pozitive în cele 3 loturi studiate (Graficul 2) a fost următoarea: 120% 100% 80% 60% 40% 20% 0% Evaluare iniţială 3 luni 6 luni 1 an 3 ani 5 ani perioada de studiu 79.25 15. 30 Distribuţia cazurilor în loturile A.94 5.8 71.2 93.7 41. C. semnificativă statistic între cele două tipuri ale intensităţii dureroase cuantificate prin scoruri.6 valoarea scorului mediu 25 20 15 10 5 0 Lot A 6.3 17.5 Lot A (medicamentos) Lot C (neurochirurgical) Lot B (stimuloterapic) Graficul 2.937).

6 în toate loturile). Evoluţia în timp a scorului mediu al depresiei în cele trei loturi A. 120% 100% 80% 60% 40% 20% 0% 95 95 90.94 >χ2 = 5. Evoluţia în timp a rezultatelor pozitive (Graficul 3) în lotul A.8 90. Evoluţia rezultatelor pozitive în lotul A. între scorul/intensitatea durerii şi calitatea vieţii pacientului.05 şi df = 2 grade de libertate: χ2 =9. C S-a demonstrat existenţa unei corelaţii directe. pentru o probabilitate 95%.7 84. medie spre puternică (coeficientul de corelaţie al rangurilor Spearman calculat >0. B.9 90. B3 şi C Testarea statistică a diferenţelor observate – testul chi pătrat multinominal. sau un risc α = 0.7 Evaluare iniţială 3 luni 6 luni 1 an 3 ani 5 ani perioada de studiu Lot A (medicamentos) Lot B3 (laser) Lot C (neurochirurgical) Graficul 3.54>χ2 = 5.7 62. 117 .9 85. sau un risc α = 0.3 90.6 în cele 3 loturile. de intensitate medie spre puternică (coeficient de corelaţie Spearman >0. Evaluarea calităţii vieţii pacientului În funcţie de: Indicele de calitate a vieţii Autoevaluarea depresiei – conform scalei de autoevaluare Zung Autoevaluarea anxietăţii – conform scalei de autoevaluare Zung Există o corelaţie directă.5 65.99.8 80 69.Testarea statistică a diferenţelor observate – testul chi pătrat multinominal.05 şi df = 2 grade de libertate: χ2 =28. B3 (laser) şi C.01.2 80 77.9 80 95 75. pozitive. pentru o probabilitate 95%. semnificativă statistic pvalue – 0.99.

9% 80% e i an an i şe di nţ lu n 1 3 6 5 an i or ă2 Lot A Perioada de studiu Lot B Lot C Im ed iat /P Graficul 4. 118 D up 0 . puternică (coeficient de corelaţie Spearman peste 0.3% 25.3% 55.semnificativă statistic. p=0.5% 65% 75% 65.01 între variabila „scorul mediu al depresiei” şi „calitatea vieţii”. semnificativă statistic între variabila „satisfacţia pacientului la tratament” şi variabila „scorul durerii”. Evoluţia în timp a scorului mediu al anxietăţii în loturile A şi B S-a demonstrat o corelaţie directă.6% 66.01) semnificativă statistic între variabilele „scorul mediu al anxietăţii” şi „calitatea vieţii”. este următoarea: 100 90 80 70 60 50 40 30 20 10 os to pe ra t 50% pacienţi foarte/mulţumiţi 90% 80% 76.5% 33.7% 59. Evoluţia satisfacţiei pacienţilor faţă de rezultatele tratamentelor Există o corelaţie inversă. p=0. Obiectiv specific 4 – Elaborarea unui algoritm de diagnostic şi tratament în nevralgia esenţială clasică de trigemen (NECT).986).9% 52.8 în toate cele 3 loturi. Evoluţia în timp a satisfacţiei pacienţilor (Graficul 4) faţă de rezultatele tratamentului.7% 46.563. de intensitate medie (coeficientul de corelaţie al rangurilor Spearman calculat a fost de 0. apropiindu-se puternic de valoarea –1 în lotul A – 0.

Figura 1. Algoritm de diagnostic şi tratament în nevralgia de trigemen 119 .

cum sunt: operaţia DREZtomia – nucleus caudalis. • Factorii care infuenţează nefast obţinerea rezultatelor pozitive sunt: Vechimea mare a bolii. Gabapentina (Neurontin). B1 TENS (6. Profilul psihologic al pacientului. • A existat pentru toate loturile un trend descrescător al eficacităţii terapeutice. care au necesitat reintervenţia chirurgicală.Acest algoritm (Figura 1) original de diagnostic şi tratament reprezintă practic o sinteză a prezentei lucrări. cu tendinţă la negativism şi depresie. studierea rezultatelor tehnicii neurochirurgicale de decompresiune microvasculară. lotul B (41%). • În cadrul lotului B ierarhia rezultatelor pozitive – B3 laser (70%). cu precădere în loturile neurochirurgicale. costul acestuia vor decide alegerea tehnicii terapeutice pentru fiecare caz. El propune o abordare „în trepte” a fiecărui caz în parte. Vârsta înaintată a pacientului. • Pentru prevenirea recurenţei durerii în lotul stimuloterapic s-au efectuat cure de şedinţe „profilactice”. Apariţia recăderilor. Localizarea simultană sau concomitentă a bolii. complianţa la tratament. ţinând însă seama de particularităţile fiecărui pacient – vârsta pacientului.1%). B2 acupunctură (42. GammaKnife. Perspective viitoare: Pentru viitor – cercetarea următoarelor direcţii: alte terapii medicamentoase – Lamotrigina (Lamictal). • În cazul recurenţei durerii în lotul C neurochirurgical s-a putut reinterveni. Pregabalinum (Lyrica). studierea rezultatelor în dinamică ale unor tehnici de stimuloterapie noi (spre exemplu stimularea magnetică transcraniană – SMT). tarele asociate. gravitatea şi vechimea bolii. CONCLUZII • NECT – afecţiune invalidantă. • Ierarhia rezultatelor pozitive la 5 ani – lotul C (80%). metode stereotactice talamice. poate răspunde într-o oarecare măsură atât la terapii medicamentoase. cele mai frecvente şi neplăcute fiind cele la farmacoterapie. Apariţia efectelor secundare ale tratamentului. Forma gravă de boală. cât şi la tehnici stimuloterapice sau neurochirurgicale. Topamirat (Topamax). studierea rezultatelor unor tehnici neurochirurgicale mai puţin folosite şi cuantificate până acum pe plan mondial. 120 .5%). lotul A (63%).

Costul metodelor de tratament este: rezonabil în cazul terapiei medicamentoase. TENS: Avantaje: o Metodă simplă. cost scăzut. uşor de aplicat. destul de bună la acupunctură. redusă în lotul neurochirurgical: sentimente de teamă şi anxietate faţă de gestul chirurgical primar sau secundar. posibilitatea reluării tratamentului. în special a celei chirurgicale şi mai puţin farmacoterapiei şi stimuloterapiei. costul relativ scăzut. rezultate nesatisfăcătoare în timp. Dezavantaje: o Accentuarea durerii (rezultat negativ) imediat după şedinţa terapeutică la 57. posibilitatea reluării tratamentului.• Se constată efectele benefice asupra calităţii vieţii pacientului. neplăcute.5% din pacienţii sublotului B1. rapid eficientă în cele mai multe dintre cazuri. foarte mare în cazul tehnicilor neurochirurgicale Avantajele/dezavantajele metodelor terapice folosite în studiu: CARBAMAZEPINA: Avantaje: o Reprezintă primul gest terapeutic fiind totodată şi o treaptă către un diagnostic corect. Dezavantaje: o Efecte secundare frecvente. la îndemâna pacientului care îşi poate realiza singur stimularea electrică la nevoie.utilitatea şedinţelor profilactice în perioada „painfree” pentru împiedicarea recidivelor. este o terapie facilă. necesitatea monitorizării periodice paraclinice a pacientului. acceptabil la acupunctura şi TENS. asupra anxietăţii şi depresiei ale oricăreia din cele 3 tipuri de terapie. 121 . uşor de administrat. urmăreşte poate cel mai bine rezultatele terapiei – reprezentând scopul final al intervenţiei terapeutice. destul de scăzută în cazul carbamazepinei datorită apariţiei frecvente a efectelor indezirabile. • Indicatorul „satisfacţia pacientului la tratament” este foarte util şi fidel. complianţă la tratament bună până în momentul apariţiei efectelor adverse: cost scăzut. Complianţa la tratament a pacienţilor a fost: foarte bună la LLLT şi TENS. ACUPUNCTURA: Avantaje: o Metodă simplă. fără efecte secundare importante. relativ mare în cazul laserterapiei.

122 . J. fără efecte secundare imediate şi tardive. Y.. Acupuncture in Medecine-1986. A. 1(2). IV. RECOMANDĂRI Necesitatea susţinerii specializării personalului medical în terapia durerii. C. Practical Application of Meridian Acupuncture Treatment for Trigeminal Neuralgia. K. Anatomic and Physiologic Basis of Nociception and Pain. J. I. 1992. –2935-3085. Pain Syndromes and Chronic Pain. Ch... TODE. recurenţa bolii care necesită reintervenţie. 103-10. complianţă mai scăzută din partea pacientului. S. XI: Follett. H. eficacitate ridicată. LASERTERAPIA CU LLLT: Avantaje: o Complianţă la tratament ridicată. vol III. Mediatizarea mai amplă a diverselor metode terapeutice.Dezavantaje: o Scăderea eficacităţii terapeutice odată cu trecerea timpului. vol. BEPPU. BIBLIOGRAFIE BATJER. permit alegerea metodei în funcţie de cazul clinic. J.. se pot repeta oricând în timp.. ed. rezultate pozitive persistente în timp.. In: Bonica. complianţă foarte scăzută a pacienţilor care acceptă metodele neurochirurgicale numai ca ultimă alternativă. SATO. TERAPIA NEUROCHIRURGICALĂ (rizotomia trigeminală prin termocoagulare cu radiofrecvenţă şi microcompresia ganglionului Gasser şi a ramurilor trigeminale cu balonaş): Avantaje: o Tehnici simple percutane. M. Suport pentru înfiinţarea şi susţinerea unor structuri medicale specializate în terapia durerii. nr 1. H. J. 2003. 18-19. BISCHKO. The Management of Pain. mai ales dacă se iradiază punctele de acupunctură. Textbook of Neurological Surgery.. AMEMIYA. utilitatea şedinţelor profilactice.. în perioada „painfree” pentru împiedicarea recidivelor Dezavantaje: o Costul ridicat al aparaturii.. LOFTUS. Dezavantaje: o Costul foarte ridicat. Lippincott. J. Y. 1990: 28-36. BONICA. Philadelphia. pentru o mai bună informare a pacienţilor. cele mai bune rezultate din lotul stimuloterapic. Laser Acupuncture. Williams&Wilkins. Sea&Fegier. posibilitatea reluării tratamentului. Anesthesia and Pain Control in Dentistry.

ABSTRACT The purpose of this paper is to study the comparative efficiency of different ways of treatment that can be applied to the patients with essential trigeminal neuralgia (an invalidant neurological disease. 2000. MELZACK..html. vol. GOLDSTEIN. vol. Standards for Reporting Interventions in Controlled Trials of Acupuncture: the STRICTA Recommendations. H.. S. R. Clinical Journal of Pain.htmlhttp://facial-neuralgia. GOBETTI. 1986. C. J. pain score. JOBST. 2000. VOGT. (sub redacţia) Algeziologie specială.. WHITE. Oral Medicine. characterized by atroces pain. www. L. Hardbound. MUNGIU. Neurosci. CUMMINGS. The Challenge of Pain. 183-187. B. difficult to treat). Editura Polirom. Key words: trigeminal neuralgia. No. 81(4): 424-432. 22-5 Journal of the British Medical Acupuncture Society.iasp.html (last updated 2005). The action mechanisms of the used treatment methods were discussed in this study also. A. electrostimulation TENS (with an Enraf Norius 911 device) and lasertherapy with low level laser therapy. on a scheme that is made of 10 lines of investigations of pain score and a scale of appreciation from 0 to 4 on each line. the third lot suffered a neurosurgical techniques (percutaneous trigeminal rizotomy with thermocoagulation by radiofrequency or microcompression with balloon on the Gasser ganglion and the trigeminal branches). H. Acupuncture in Medecine March 2002. R. The Journal of The British Medical Acupuncture Society. TAMAYOSHI. R.. The first lot was treated by the classic alopatic method with specific antiepileptic medication. 1996. The study has been made for five years. M. 18.org/treatments/laser. Colecţia „Bios” Ştiinţe Medicale. J.. Iaşi. S.iasp–pain.. based on complex neurological diagnosis. WALL. Acupuncture and Transcutaneous Electrical Nerve Stimulation.. 1996. p. MACPHERSON. M.. 1996. on three lots of patients on witch it has been excluded. K. J. Pain Processing in Four Regions of the Human Cingulated Cortex Localised with Coregistrated PET and MR Imaging... DERBYSHIRE. O. TURP. JONES.. Acupuncture Treatment of Trigeminal Neuralgia.. 1461-1473. Oral Surgery. 17(2).. Oral Pathology. J.. KEN R. Penguin Books. antiepileptic treatment. A. 8.. MELZACK. 8-10. 3. A. COONEY. Oral Radology&Endodonctics. nr 1. neurosurgical techniques. Trigeminal Neuralgia Versus Atypical Facial Pain. Pain Imaging – Progress in Pain Research and Management. Laser Therapy for Pain Trigeminal Neuralgia. WALKER.... lasertherapy. electrostimulation TENS. P. acupuncture. Vol III. 4.org/terms – p. P. secondary trigeminal neuralgia. C.. K. Eur. 156.. London. 123 . NIEMTZOW. J. 20(1). the second lot was trated by stimulotherapic method using acupuncture. Journal of Traditional Chinese Medicine.. AKHANJEE..CASEY.. SEGAL G. JINSHENG. BUSHNELL. vol... A Review of the Literature and Case Report. The results obtained on the three lots of patients were evaluated by the rules of proved based medicine. 1997.. 1987. org//subjind. B. www.

124 .

forţei şi valorii acelor oameni despre care cândva se spunea că nu pot contribui cu nimic în societate. Lucrarea de faţă îşi propune să împărtăşească tehnicile de evaluare folosite în cadrul acestui program şi. ce rezultă dintr-un nivel mental sub limitele normalităţii. în perioada vârstelor de creştere (apariţia simptomatologiei specifice după această vârstă impune diagnosticul de demenţă). la Special Olympic este aceea de a fi eligibil Special Olympics. în calitate de sportiv. REPERE GENERALE Special Olympics reprezintă cel mai important program de antrenamente şi competiţii sportive destinat copiilor şi adulţilor cu dizabilităţi intelectuale. să sublinieze necesitatea instruirii sportivilor cu disabilităţi intelectuale. cu consecinţe asupra capacităţii generale de adaptare şi cu debut precoce. Evaluarea caracteristicilor activităţii intelectuale se face cu ajutorul unor teste de inteligenţă şi scale de evaluare. adică coeficientul de inteligenţă al sportivului să fie < 70. Sportivul trebuie să fie în vârstă de minim 8 ani şi să îndeplinească următoarele criterii: să fie identificat de câtre specialişti ca având disabilitate intelectuală şi să aibă o întârziere cognitivă indicată de teste standard acceptate sau de către alte evaluări. Cuvinte-cheie: disabilitate intelectuală. educaţie sportivă. demnităţii. Universitatea Spiru Haret 125 .EFICIENŢA PROGRAMULUI FUN FITNESS LA SPORTIVII SPECIAL OLYMPICS Rodica COTOMAN * REZUMAT Fun Fitness este un program de testare adresat sportivilor cu disabilităţi intelectuale. Principalul criteriu de diagnostic pentru disabilitatea intelectuală se referă la activitatea intelectuală. Prin Special Olympics întreaga lume a conştientizat ce înseamnă redarea curajului. dar şi o provocare în înfruntarea limitelor pentru mai mult de un milion de sportivi din 160 de ţări. Măsurarea inteligenţei prin * Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport. Regula de bază pentru a participa. totodată. care oferă acestora o oportunitate să înveţe despre educaţie fizică. testare. Disabilitatea intelectuală reprezintă o deficienţă cu manifestare predominantă în sfera activităţii intelectuale.

▪ Jocurile Prieteniei Special Olympics din 2005: au fost testaţi 100 de sportivi din care 69 de băieţi şi 31 de fete. De asemenea.teste se obiectivează într-un rezultat global numit coeficient de inteligenţă (QI). reprezintă un program de testare în care se evaluează: ▪ Flexibilitatea muşchilor ischiogambieri. am organizat şi coordonat mai multe programe Fun Fitness. flexorilor şoldului. ▪ Educarea participanţilor şi familiilor acestora în privinţa importanţei elasticităţii. întinderea funcţională din ortostatism. ▪ Competiţia Special Olympics de Fotbal din 2005: au fost testaţi 66 de băieţi. staţie coordonată de un kinetoterapeut. va fi însoţit la staţia de instruire. O valoare a QI < 70 corespunde disabilităţii intelectuale. rezistenţei şi echilibrului. unde va primi seturi de exerciţii în funcţie de deficitul care s-a constatat în urma evaluărilor. ▪ Condiţia aerobică: testul mersului 6 minute sau testul pedalajului pe bicicletă 5 minute. testul de aşezareridicare parţială. 126 . rotatorii umărului. În cadrul competiţiilor menţionate au fost testaţi 247 de sportivi (Graficul 1) dintre care 177 băieţi şi 70 fete. ▪ Echilibrul: menţinerea unipodală. Obiectivele programului FUN FITNESS: ▪ Evaluarea şi îmbunătăţirea elasticităţii. atât sportivii cât şi antrenorii sau părinţii participanţi la teste sunt instruiţi asupra modului de execuţie a exerciţilor. ▪ Oferirea participanţilor o oportunitate la îndemână să înveţe despre educaţie fizică. muşchilor gambei. După ce sportivul a trecut prin toate testele. iar în studiu de faţă am folosit datele de la 3 competiţii în care a avut loc programul de testare Fun Fitness: ▪ Jocurile Naţionale Special Olympics din 2004: au fost testaţi 81 de sportivi din care 42 de băieţi şi 39 de fete. rezistenţei şi a echilibrului. ▪ Rezistenţa funcţională: testul de aşezare cronometrată. ORGANIZAREA ŞI REZULTATELE PROGRAMULUI FUN FITNESS 2004-2005 În calitate de voluntar Special Olympics. FUN FITNESS Această componentă a proiectului Special Olympics – „Sportivi sănătoşi”.

mai puţin de 3 pe săpt.7% 40% 11. Câte zile pe săptămână se antrenează (sportivii) SPORTIVI SO FETE BĂIEŢI 3 sau mai multe zile 28 85 Mai puţin de 3 zile 26 73 Fără program regulat 10 18 PROGRAMUL DE EXERCIŢII 45. 127 .30% băieţi fete Graficul 1. fără program regulat Graficul 2.3% 3 sau mai mult de 3 zile pe săpt.60% 28. Reprezentarea procentuală a răspunsurilor acordate de sportivii SO la ITEM 1 Comentariu: Aproape jumătate (Graficul 2) din fetele şi băieţii prezenţi la evenimentul FUN FITNESS urmează programe săptămânale de antrenament.71. Procentajul subiecţilor testaţi prin programul Fun Fitness (2004-2005) CHESTIONAR FUN FITNESS ITEM 1.

Câţi dintre sportivi fac încălzire înainte de antrenament SPORTIVI SO FETE BĂIEŢI De fiecare dată 53 127 Ocazional 11 42 Nu fac încălzire 4 6 ÎNC ĂLZIREA ORGANISMULUI 72. Reprezentarea procentuală a răspunsurilor acordate de sportivii SO la ITEM 2 Comentariu: Este de remarcat faptul că un număr foarte mare de sportivi (Graficul 3) practică stretching-ul.3% 13.5% 28.ITEM 2.9% odat ă pe zi ocazional nu fac streching mai mult de odat ă pe zi Graficul 3. De câte ori pe zi fac stretching (sportivii) SPORTIVI SO FETE BĂIEŢI Mai mult de odată pe zi 4 30 O dată pe zi 31 79 Ocazional 22 48 Nu îşi întind frecvent muşchii 9 18 EXERCIŢII DE STRECHING 44. ITEM 3.7% 10. ligamentele şi articulaţiile sunt mai pregătite pentru sport. Reprezentarea procentuală a răspunsurilor acordate de sportivii SO la ITEM 3 128 . ceea ce denotă că accidentările din timpul antrenamentelor pot fi mai puţine deoarece muşchii.4% 4% de fiecare dată ocazional nu face înc ălzire Graficul 4.8% 21.

Comentariu: Încălzirea organismului înainte de efort reprezintă o verigă extrem de importantă în cadrul unui antrenament. Reprezentarea procentuală a elasticităţii musculare a sportivilor SO Comentariu: Acest parametru are o importanţă deosebită. 129 . ţinând cont de faptul că sportivii au nevoie de o elasticitate cât mai bună a muşchilor şi a articulaţiilor. practică exerciţii de încălzire a organismului înainte de a trece la antrenamentul propriu-zis. (Graficul 4) indiferent de vârstă sau naţionalitate. În urma studiului am constatat că aproape toţi sportivii Special Olympics. În urma testării sportivilor un număr semnificativ dintre aceştia au nevoie de instruire. deoarece articulaţiile testate nu au gradul de amplitudine în limite funcţionale (Graficul 5). TESTARE Testarea elasticităţii GRUPELE MUSCULARE Ischiogambierii Muşchii gleznei Muşchii coapsei Rotatorii umărului FETE 37 31 9 20 BĂIEŢI 104 76 73 59 ELASTICITATEA 57% 43% 33% 31% muş chii ischiogambieri muş chii gambei muş chii coapsei rotatorii umărului Graficul 5.

deoarece doar 10% dintre sportivi (Ra) au depăşit 20 de secunde pentru a se ridica şi aşeza (pe un scaun) de 10 ori. s-au înregistrat 18% de sportivi care nu au reuşit să depăşească 25 de repetări într-un minut. În ceea ce priveşte flexia parţială (Rf) a trunchiului. Testarea echilibrului SPORTIVI SO FETE BĂIEŢI Postura unipodală 38 52 Întinderea funcţională din picioare 44 50 130 . Reprezentarea procentuală a rezistenţei funcţionale a sportivilor SO Comentariu: În urma testării acestui parametru a rezultat faptul că un număr mic de sportivi au nevoie de educaţie în ceea ce priveşte viteza de execuţie a unui exerciţiu.Testarea rezistenţei funcţionale SPORTIVI SO FETE BĂIEŢI Ra/Testul de aşezare cronometrată 11 14 Rf/Flexia parţială a trunchiului 21 25 REZISTENŢA FUNCŢIONALĂ 18% 10% aş ezare cronometrată aş ezare-ridicare parţială Graficul 6.

4% sprijin pe un picior întindere func ţională din picioare Graficul 7. constatându-se faptul că sportivii Special Olympics sunt interesaţi să facă sport şi să urmează programe regulate de antrenament. Reprezentarea procentuală a capacităţii de echilibrare a sportivilor SO CONCLUZII Educarea persoanelor cu disabilităţi intelectuale este necesară nu numai pentru corectarea unor deficienţe fizice (asociate) sau a edificării comportamentului motor adecvat. Programul Fun Fitness s-a dovedit a fi foarte eficient. tulburările de echilibru fiind prezente la persoanele cu disabilităţi intelectuale. aplicate la sportivi. cognitiv etc. Sportivii au fost instruiţi în funcţie de deficitul constatat la evaluări şi au executat încântaţi seturile de exerciţii. 131 . rezultatele au fost îmbucurătoare deoarece am constatat că aproape jumătate din sportivii testaţi îşi întind muşchii şi ligamentele o dată pe zi. În urma celor două teste de echilibru. ci şi ca bază pentru achiziţiile la nivelul altor tipuri de comportamente: verbal. În ceea ce priveşte efectuarea exerciţiile de întindere. s-a constatat că un număr semnificativ dintre participanţii prezenţi la testare are nevoie de educaţie.ECHILIBRU 38% 36.

. TODEA. Bucureşti. 2005. S. physical education. F. Editura Globus. 132 . Fundaţia Special Olympics România. ABSTRACT Fun Fitness is a testing program designed for athletes with intellectual disabilities. This paper presents the evaluation techniques used in this program. MITRACHE. which offers them an opportunity to learn about physical education. TÜDŐS. Exerciţiu fizic în educaţie fizică şi sport. Editura Fundaţiei România de mâine. 2004. G.. FUN FITNESS SPORTIVI SĂNĂTOŞI. Ş. V..BIBLIOGRAFIE HORGHIDAN. while at the same time trying to emphasize the necessity to educate athletes with intellectual disabilities. Key words: intellectual disability. 2001.. testing. Psihologie normală şi patologică.

boala poate fi cauzată şi de poluarea atmosferică. dar numai 150. alături de HIV/SIDA. O dată constituită. putând fi întâlnită şi la vârste mai tinere. această boală * Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport.KINETOTERAPIA ÎN BRONHOPNEUMOPATIA CRONICĂ OBSTRUCTIVĂ Mirela CREANGĂ * Elena BUHOCIU * REZUMAT Bronhopneumopatia cronică obstructivă (BPOC) este termenul general ce defineşte toate afecţiunile pulmonare însoţite de dificultate în respiraţie. În Europa. cât şi în îmbunătăţirea capacităţii de efort. Tratamentul kinetic este foarte important atât în menţinerea. Aproape 7% din populaţia României cu vârsta de peste 20 ani suferă de bronşită cronică. respectiv de disfuncţie ventilatorie obstructivă. el transformându-se în „modul de viaţă” al pacientului. în BPOC. spirometriei. afecţiunea fiind subdiagnosticată chiar şi atunci când prezintă o formă severă. Organizaţia Mondială a Sănătăţii estimează că BPOC-ul omoară anual peste 2. În general. Universitatea Spiru Haret 133 . În toată lumea se plasează ca a patra cauză de deces. În stadiul de faţă am demonstrat importanţa tratamentului kinetic în realizarea profilaxiei secundare şi terţiare a bolii. sindrom obstructiv. la fiecare două minute. Fără un tratament adecvat. un om moare din cauza BPOC. ceea ce se însoţeşte de o scădere progresivă a capacităţii respiratorii. Primele descrieri ale bolii datează din secolul al XVII-lea. într-o mai mică măsură. VEMS (volum expirator maxim pe secundă).000 dintre bolnavi sunt cunoscuţi. Cuvinte-cheie: BPOC.75 milioane de persoane. GENERALITĂŢI BPOC este o boală respiratorie cronică ce afectează atât bronhiile (bronşita cronică) cât şi plămânii (emfizemul pulmonar) şi se manifestă prin îngustarea progresivă şi ireversibilă a bronhiilor. boala apare după vârsta de 45 ani. respectând principiile şi obiectivele recuperării. evoluţia bolii este trenantă. OBIECTIVE Această cercetare are ca scop verificarea eficienţei programului kinetic. Fumatul activ reprezintă principala cauză de îmbolnăvire şi doar. cronic. cea de la locul de muncă sau de cea de acasă.

iar la apneic devine vertical. Obiectivele tratamentului includ: • prevenirea progresiei bolii. • ameliorarea statusului de sănătate. care la rândul lor pot agrava şi face dificil tratamentul BPOC). Astfel. Studiile imagistice (Figura 1) au arătat că la pacientul normal axul major al căilor respiratorii este orizontal. Deşi aparent neînsemnate. radiografie pulmonară (pentru a releva şi alte suferinţe sau boli coexistente. hemoleucograma (relevă informaţii despre saturarea în oxigen a sângelui. • prevenirea apariţiei complicaţiilor. ce determină creşteri ale efortului inspirator.este ireversibilă. Figura 1. • FEV1/FVC. tratamentul nu poate face decât să stopeze declinul parametrilor spirometrici (VEMS) şi să amelioreze dispneea de efort resimţită de pacient. • volumul expirator maxim pe secundă (VEMS sau FEV1). • prevenirea sau limitarea efectelor adverse ale tratamentului. • oprirea fumatului. aceste realizări sunt majore pentru un bolnav imobilizat în casă. Spirometria este cel mai important test funcţional şi evaluează: • capacitatea vitală forţată (FVC). Se produce o creştere a rezistenţei la nivelul faringelui manifestată prin sforăit şi hipoventilaţie pulmonară. Toţi factorii de risc acţionează asupra pereţilor laterali ai faringelui cu îngroşarea lor şi diminuarea calibrului căilor aeriene superioare. cât şi despre o posibilă infecţie). • ameliorarea toleranţei la efort. • reducerea simptomelor. Axul major al căilor respiratorii 134 . dar şi despre suferinţele anterioare) şi prin testele funcţionale pulmonare. apare apneea. Hipoventilaţia stimulează centrul nervos respirator. Rezultatele sunt exprimate în procente din valoarea prezisă. DIAGNOSTICUL BPOC BPOC poate fi de obicei diagnosticată prin anamneză (discuţia cu pacientul care relevă informaţii despre simptome. • prevenirea şi tratamentul exacerbărilor. care în urma tratamentului reuşeşte să iasă în lume şi să se ajute singur.

135 . noxe de mediu: prafuri şi chimice. scăderea cantităţii de mucus şi a densităţii sale prin: – hidratare. – aerosoli (asmopent. dar nu întotdeauna. Limitare severă a fluxului de aer FEV1 < 30% din prezis sau FEV 1 < 50% din prezis plus insuficienţă respiratorie cronică Exacerbările pot fi ameninţătoare de viaţă. creşterea dispneei şi exacerbări repetate cu impact asupra calităţii vieţii pacientului. berotec. – enzime proteolitice. fumul rezultat din gătit şi încălzit CLASIFICAREA ÎN FUNCŢIE DE SEVERITATEA BPOC Stadiul O La risc Stadiul I BPOC uşor Stadiul II BPOC moderat Stadiul III BPOC sever Stadiul IV BPOC foarte sever TRATAMENT Tuse cronică şi producţie de spută. persistentă. inclusiv preparatele locale populare. protejarea împotriva infecţiilor– vaccinare). simpaticomimetice → induc bronhodilataţie: – efedrina → acţiune indirectă bronhodilatatoare (utilizată în siropuri sau tablete). – iodină de potasiu. Limitarea uşoară a fluxului de aer şi de obicei. funcţie pulmonară normală încă. (FEV1 < 50% din prezis) 30% ≤ FEV1 < 50% din prezis. GENERAL (Tabel 1) întreruperea factorilor favorizanţi sau agravanţi (fumatul.SIMPTOMATOLOGIE Tuse cronică: Producţie cronică de spută: Bronşita acută: Dispneea dacă este Istoric de expunere la factori de risc: prezenţă intermitentă sau în fiecare zi. – anticolinergicele. expunerea la praf. tuse şi producţie de spută cronice FEV1/FVC < 70% FEV1 ≥ 80% din prezis. 1. Accentuarea limitării fluxului de aer şi de obicei progresia simptomelor cu dispnee de efort 50% ≤ FEV1 < 80% din prezis. Accentuare progresivă a limitării fluxului de aer. – teofilina. adesea prezentă toată ziua. alergeni. pulberi. se agravează în timpul efortului şi al infecţiilor respiratorii Fumatul de ţigarete. ventolin). rareori doar nocturnă orice patern poate indica BPOC episoade repetate progresivă. mediul profesional cu noxe.

III SEVER FEV1/FVC<70% 30%≤ FEV1<50% cu sau fără simptome. Adaugă oxigenoterapie de lungă durată dacă e IRC. ventral. II MODERAT FEV1/FVC<70% 50%≤ FEV1<80% cu sau fără simptome. Adaugă bronhodilatatoare cu scurtă acţiune la nevoie. Spirometrie normală. aşezat pe scaun cu sprijin anterior. IV FOARTE SEVER FEV1/FVC<70% FEV1<30% sau FEV1<50% din prezis + IRC. Adaugă glucocorticoizi inhalatori dacă sunt exacerbări repetate. Expunere la factori de risc. Tratamentul recomandat pentru fiecare treaptă de severitate BPOC CLASIFICARE 0 LA RISC Simptome cronice. – peniciline. – tetracicline. aşezat în pat cu sprijin anterior. Consideră tratamentul chirurgical. 2. aşezat pe podea sau pat. KINETIC – posturi relaxante şi de facilitare respiratorie. ortostatism cu sprijin lateral). cu faţa la un perete. 136 . – aminoglicozide. poziţia vizitiului). combaterea/tratarea infecţiilor: – antibiotice: – sulfamide. • aşezat (aşezat la marginea patului. combaterea edemului şi hipertrofiei mucoasei: – antiinflamatorii cortizonice. cu faţa către un pupitru înalt de 1. Caracteristici Evitarea factorilor de risc. Tabel 1. • ortostatism (sprijinit de un perete. poziţia mahomedană. – bromhexină.50m. Adaugă tratament regulat cu unul sau mai multe bronhodilatatoare cu lungă acţiune. – cloramfenicol. aşezat pe un scaun cu sprijin posterior. Adaugă reabilitarea. – cefalosporine. aşezat în pat cu sprijin posterior. vaccinare antigripală.– substanţe reductoare. I UŞOR FEV1/FVC<70% FEV1≥ 80% cu sau fără simptome. lateral). din poziţia: • decubit (dorsal.

Pe parcursul perioadei de terapie pacienţii au fost retestaţi. • reeducarea respiraţiei diafragmatice. la fiecare 3 săptămâni. – drenaj bronşic asistat şi posturi de drenaj bronşic la domiciliu. permeabilitatea bronşică (VEMS/CV%). pe acelaşi grup. Prima înregistrare a valorilor s-a efectuat în vederea evaluării pacienţilor şi stabilirii schemelor de tratament. MATERIAL ŞI METODĂ Cercetarea s-a desfăşurat pe un grup de 10 pacienţi cu funcţie respiratorie alterată. – călirea cu ajutorul aerului şi a apei. grup asupra căruia s-a intervenit cu modalităţi specifice de kinetoterapie. debitul pulmonar (VEMS prin scăderea rezistenţei pe căile aeriene). S-au urmărit. – reeducarea tusei: • poziţiile adoptate în timpul accesului de tuse. – controlul şi coordonarea respiraţiei. REZULTATE ŞI CONCLUZII Comparativ. Diagnosticarea precoce a BPOC este foarte importantă. fără intervenţie controlată şi grupul asupra căruia s-a intervenit cu modalităţi specifice de terapie. • reeducarea vârfurilor. cooperează mai bine la desfăşurarea programelor şi utilizează eficient modalităţile de relaxare. – educarea vorbitului. La 5 dintre aceştia am aplicat tratamentul kinetic (grupul experimental). iar ceilalţi 5 au constituit grupul de control. – tonifierea musculaturii respiratorii. Sexul feminin conştientizează mai mult decât bărbaţii necesitatea refacerii şi readaptării organismului. – reeducarea respiratorie la nivelul: • căilor superioare. Cu cât se intervine mai rapid. S-au urmărit diferenţele reale între parametrii probelor respiratorii funcţionale pentru grupul a cărui evoluţie este naturală. rezultatele obţinute au arătat o îmbunătăţire a stării grupului experimental. de asemenea. • controlul respiraţiei în accesul de tuse. modificările spirografice care denotă refacerea şi readaptarea organismului în funcţie de sex. • autoantrenamentul Schultz. timp de 3 luni. 137 .– metode de relaxare: • relaxarea Jacobson. cu atât este mai lentă distrugerea căilor respiratorii şi a plămânilor. Rezultatele se concretizează prin creşterea volumului pulmonar – capacitatea vitală. • reeducarea respiraţiei costale. – antrenament la efort dozat. S-au modificat semnificativ: volumul curent (CV).

Bucureşti 1983. ABSTRACT Chronic obstructive lung disease is the general term that defines all pulmonary diseases accompanied with discomfort in breathing. Reinserţia profesională face parte din profilaxia terţiară a BPOC. 2005. T. Bucureşti. Bronhopneumopatia cronică obstructivă. Recuperarea medicală a bolnavilor respiratori. PĂUN. VEMS (expiratory volume in one second). Recuperarea kinetoterapeutică a pacienţilor de pe secţia de chirurgie pulmonară. as well as obstructive airways ventilation. M. MIHĂŢAN. Without an appropriate treatment. Editura Medicală. BIBLIOGRAFIE CORDUN. G. I. Editura Fundaţiei România de Mâine. Bucureşti.. în condiţiile în care boala prezintă un caracter evolutiv şi invalidant. obstructive syndrome. Bucureşti. 1999. dar au tendinţa de a abandona în momentul în care se simt mai bine. Editura Axa. Key words: COLD (chronic obstructive lung disease). R. Fiziologia sistemului neuro-muscular cu aplicaţii în sport. SBENGHE. 1983.. 2002. Boala afectează şi activitatea profesională. mai bine decât cei mai în vârstă. Editura Orizonturi. Kinetologie medicală. Kinesiology treatment is extremely important for maintaining and increasing the effort capacity. chronic. redând speranţa de viaţă acestor bolnavi.. Rezultatele au arătat o îmbunătăţire considerabilă a stării de sănătate prin tratament kinetic. NENCIU.. the disease develops and does not cure itself. LOZINCĂ. F. Editura Medicală. 1999.. Tratat de medicină internă – aparatul respirator. In this study we tried to prove the importance of the physiotherapy in achieving the secondary and tertiary prophylaxis of the disease. Editura Universităţii din Oradea. 138 . Bucureşti.. becoming the patient's „way of life”.Persoanele mai tinere reacţionează. pentru moment.

REZUMAT Grupul şcolar este un mijloc de socializare. cu retard mintal. activităţile sportive sunt mijloace idele pentru comunicare. socializare şi integrare atât pentru elevii obişnuiţi. – Alcătuirea unui test sociometric cu întrebări accesibile elevilor cuprinşi în cercetare. cât şi pentru cei cu diferite disabilităţi. coeziune. SCOPUL STUDIULUI Cercetarea îşi propune să găsească metode şi mijloace pentru dezvoltarea coeziunii grupului şcolar la învăţământul special. IPOTEZA LUCRĂRII Studiul experimental şi-a propus să urmărească dacă jocul de baschet. individuale şi colective. formare. SARCINILE CERCETĂRII Pentru realizarea cercetării s-au impus respectarea următoarelor sarcini: – Cooptarea şi cointeresarea profesorului din şcoala specială pentru demersul cercetării.STUDIU ASUPRA POSIBILITĂŢILOR DE DEZVOLTARE A COEZIUNII GRUPULUI ŞCOLAR LA ELEVII CU DIZABILITĂŢI Florentina POPESCU * . Pentru copii şi tinerii. – Cunoaşterea colectivului de elevi şi participarea efectivă la lecţiile claselor cuprinse în cercetare. Cuvinte-cheie: grup şcolar. metode. – Realizarea sociogramei. prin mijloacele sale specifice. * Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport. – Alegerea metodelor cele mai eficiente de comunicare cu elevii cu probleme de retard mintal. Colectivitatea favorizează formarea şi consolidarea relaţiilor dintre membrii grupului. sociogramă. – Cunoaşterea factorilor coeziunii şcolare pentru creşterea randamentului şcolar. dezvoltare şi educare a personalităţii umane. dezvoltă coeziunea grupului şcolar la copiii cu dizabilităţi. – Folosirea mijloacelor specifice jocului de baschet în realizarea temelor şi sarcinilor lecţiilor de educaţie fizică. Universitatea Spiru Haret 139 .

Grupul social nu poate fi redus la suma membrilor săi. În cadrul grupurilor sociale există şi funcţionează o multitudine şi o varietate de relaţii interumane. Organizarea activităţii clasei implică organizarea procesului instructiv-educativ ca grup în care este angajat elevul. deci simpla cunoaştere separată a fiecărui membru component nu este suficientă şi relevantă pentru a cunoaşte grupul în întregul său. ancheta sociometrică prin testul sociometric. soluţionarea diferitelor probleme care privesc grupul. ca şi analiza particularităţilor psihologice ale individului sau ale grupului. „Societatea clasă” are o mare valoare educativă pentru că realizează asocierea membrilor şi acţionează ca factor moralizator. În învăţământul special. luarea deciziilor în grup. a relaţiilor care se stabilesc în interiorul fiecărui grup. permite folosirea unor forme variate şi suple. În cercetarea acestor două grupuri şcolare am avut ca obiective principale cunoaşterea poziţiei fiecărui elev în cadrul colectivului. este necesară investigarea şi cunoaşterea directă a însăşi acestei totalităţi şi unităţi distincte care este grupul. dimpotrivă. clasa martor. coeziunea grupurilor respective şi influenţa pe care o are educaţia fizică în formarea şi educarea acestor grupuri. Ea presupune urmărirea şi consemnarea manifestărilor de comportament (individual sau psihosocial. iar clasa experimentală a V-a B a avut un efectiv de 17 elevi (7 fete şi 10 băieţi). O bună organizare este aceea care prezintă flexibilităţi şi oferă 140 . dat fiind faptul că este relativ uşor de organizat şi aplicat. a dezvoltării coeziunii lor. clasele de elevii îşi organizează întregul proces instructiv-educativ pe subgrupe de activităţi.METODE DE CERCETARE: documentarea ştiinţifică. În cercetarea efectuată am fost preocupată de surprinderea unor aspecte şi fenomene ce caracterizează grupurile sociale ale claselor în diferite momente de activitate: lecţia de educaţie fizică. Am urmărit manifestări şi reacţii ale grupului care rezultă din interacţiunea membrilor săi şi influenţele exercitate de diferiţi elevi asupra colectivului. dar şi de natura grupului. CONŢINUTUL EXPERIMENTULUI Experimentul s-a desfăşurat cu colectivul clasei a V-a A cu un efectiv de 12 elevi (4 fete şi 8 băieţi). Observaţia combinată cu discuţii diverse cu aceste grupuri de elevi ma ajutat să obţin informaţii cu privire la relaţiile afective existente în clasă. poate fi rapid adaptată şi folosită în cele mai diverse situaţii din evoluţia grupurilor. Observaţia este una dintre metodele cel mai des utilizată în cercetările de tip psihosocial. cel mai semnificativ fiind cel al conţinutului lor psihologic. La clasa experimentală s-a lucrat mai mult cu mijloace din jocul de baschet iar la clasa martor au fost folosite mijloace ale gimnasticii şi atletismului. activităţi sportive. Clasa şcolară este „o mică societate” în care se întâlnesc importante aspecte de psihologie colectivă. activităţi de gospodărire a clasei. ce pot fi clasificate din nenumărate puncte de vedere. jocul în pauze etc. comunicarea între elevi. prin studiul literaturii de specialitate. observaţia. Organizarea activităţii clasei nu este un model stabil. raportul dintre liderii formali şi informali şi grupul clasei. interacţional) în diferite situaţii sociale. în dependenţă nu numai de obiectivul investigaţiei. dispune de nenumărate valenţe pozitive şi avantaje.

Care sunt acei colegi. Pe baza datelor înregistrate în matrice am calculat indici sociometrici privind expansiunea socială şi incluziunea socială a fiecărui elev. Dar nu în totalitate şi nu totdeauna. Ei se influenţează reciproc. pe cine ai prefera? b. Sunt elevi care datorită comportamentului în grup sunt marginalizaţi. Relaţiile afective pe care le-am observat la cele două colective de elevi converg spre ideea că elevii „buni la învăţătură” care sunt aleşi ca lideri formali. Dacă ţi s-ar cere să înveţi cu alţi colegi din clasă. La fiecare întrebare elevii trebuiau să indice numele a trei colegi în ordinea preferinţelor. Testul îi obligă pe elevi să se exteriorizeze şi să-şi destăinuie anumite stări afective pe care le simt faţă de cei cu care se află în interacţiune. Conducerea activităţii clasei nu are un caracter individual. Cunoaşterea diferitelor aspecte ale procesului de interacţiune din cadrul grupurilor cercetate a fost întărită de testul sociometric aplicat celor două clase de elevi. Înainte de administrarea testului le-am explicat care este scopul. izolaţi. cu care nu doreşti să fii prieten? Întrebările testului au fost alcătuite pe trei criterii după cum urmează: – primul criteriu – a şi b. Testul sociometric a constat din trei întrebări prin intermediul cărora elevii au fost solicitaţi să-şi exprime simpatiile şi antipatiile faţă de ceilalţi colegi. – al doilea criteriu c şi d. răutăcioşi cu colegii la începutul testului. Cu cine din clasă nu ai vrea să înveţi? c. responsabilităţi ce i-au reabilitat în faţa colegilor. pe care dintre colegi îi preferi? d. Scopul acestui test a fost de a stabili locul pe care-l ocupă fiecare elev în cadrul grupului. Care sunt cei mai buni prieteni ai tăi din clasă? f.elevilor posibilitatea să acţioneze succesiv în mai multe grupe. Datele testului le-am inclus în matricea sociometrică care reflectă atitudinea elevului faţă de colectiv. relaţiile interpersonale care s-au stabilit în interiorul grupului. Relaţiile afective observate la cele două grupuri de elevi converg spre ideea că elevii care demonstrau capacităţi de învăţare „mai rapidă” a mijloacelor specifice jocului de baschet sunt aleşi ca lideri. Cu care dintre colegi. coeziunea acestuia. relaţiile dintre ei sunt totuşi variate. au o influenţă mare asupra celorlalţi membri. Întrebările testului sociometric au fost: a. importanţa şi necesitatea sincerităţii în răspunsurile date şi le-am garantat secretul răspunsurilor. 12. acţionează unul asupra celuilalt. Când te joci în timpul recreaţiei. Pentru evitarea rigidităţii se pot alcătui grupe temporare pentru organizarea unor acţiuni. care spre final au fost acceptaţi şi solicitaţi chiar la luarea unor decizii. În jurul lor au loc comunicările. Acestor elevii le-am dat în cadrul jocurilor sarcini de conducerea jocului. – al treilea criteriu e şi f. cooperează sau se ajută. Numărul elevilor din prima clasă fiind mic. 141 . Am urmărit manifestări şi reacţii ale grupului care rezultă din interacţiunea membrilor săi şi influenţele exercitate de diferiţi elevi asupra colectivului. ci unul colectiv în luarea deciziilor. nu ai vrea să te joci? e. ei sunt cel mai mult solicitaţi în luarea unor decizii corecte. în jurul lor se propun iniţierea diferitelor activităţi. sunt solicitaţi mai mult în luarea deciziilor.

cât şi pe verticală iar în funcţie de preferinţele înscrise în test am trecut răspunsurile fiecărui elev privind alegerile şi respingerile (Tabel 1 şi Tabel 2). Matricea sociometrică – respingeri – al doilea grup BM BM CI CM CM FC FM FN GR GG HM ID PM 2 RD SC SE SG SN Rp 4 4 2 5 7 4 3 3 2 4 5 2 5 2 1 13 4 2 2 2 5 5 6 14 0 0 0 0 0 0 2 1 6 3 2 14 1 3 2 2 3 1 2 1 5 3 3 11 4 5 1 3 3 1 3 3 3 1 1 3 1 1 3 8 3 1 18 9 3 2 3 2 4 3 4 8 2 0 0 6 0 0 5 7 6 9 14 13 0 1 0 0 2 0 3 0 2 0 0 5 0 3 2 4 5 6 11 9 3 5 2 7 10 4 2 3 2 5 6 4 4 3 3 6 6 7 1 3 1 1 2 3 1 1 3 3 3 2 2 2 1 1 2 2 2 2 3 2 2 3 3 3 3 2 1 2 3 2 3 1 1 3 2 3 3 1 3 3 1 2 2 2 1 3 3 1 2 2 1 1 1 1 3 3 1 2 1 1 1 CI 2 CM 3 2 1 CM 3 2 3 1 3 2 3 2 3 FC FM 1 3 FN GR 3 2 3 3 2 3 2 3 2 1 2 3 2 2 3 1 3 2 1 2 3 2 2 2 GG HM ID PM RD 2 3 3 1 1 SC SE SG SN 3 1 1 1 2 Vr (Rp – Respingeri primite. Tabel 1. Am notat: – cu 3 prima alegere sau respingere. – cu 2 a doua alegere sau respingere. Vr – Valoarea respingerilor) 142 . – cu 1 a treia alegere sau respingere.Elevii sunt înscrişi în matrice atât pe orizontală.

Tabel 2. Va – Valoarea alegerilor) 143 . Matricea sociometrică – alegeri al doilea grup BM BM CI 1 CM CM FC FM 2 FN GR GG HM 2 ID PM RD SC SE SG SN Ap 2 4 2 2 8 3 1 3 1 2 2 2 2 2 3 5 2 6 11 1 0 1 2 0 2 3 1 3 4 2 4 5 3 3 12 7 11 31 18 29 3 0 6 0 0 9 0 0 3 1 0 9 1 0 3 1 0 7 1 2 1 1 5 1 3 1 2 3 2 1 3 3 2 1 2 2 3 3 3 1 3 2 3 2 1 3 1 1 7 5 10 10 7 15 2 0 0 2 0 0 6 11 4 3 20 10 7 12 4 5 25 7 11 1 2 2 3 6 4 1 1 0 2 1 0 0 1 0 0 2 0 0 1 0 0 3 0 3 2 1 1 1 1 1 1 1 3 3 2 1 2 2 2 2 2 3 2 3 1 3 1 3 1 2 3 1 3 2 1 2 1 1 2 3 3 3 2 2 2 1 3 1 2 3 3 1 3 2 1 2 1 3 3 3 1 3 3 3 1 1 3 3 3 1 CI CM CM FC FM 2 2 1 1 3 2 2 2 1 3 2 1 2 1 1 FN GR GG 3 3 HM ID 1 PM 2 1 1 2 2 3 3 3 2 2 1 3 2 1 2 2 3 3 3 2 RD 3 2 SC 2 SE SG SN 1 1 3 Va (Ap – Alegeri primite.

Cunoaşterea. a creşterii eficienţei lor. are toate caracteristicile unui sistem cibernetic. Educaţia fizică prin mijloacele specifice mai ales jocurilor colective influenţează favorabil relaţiile interpersonale. între care există relaţii interpersonale directe de comunicare. prin îmbinarea activităţilor care presupun inteligenţă practică cu cele care solicită forţă şi îndemânare. iar pe de altă parte. Tehnica observaţiei sistematice a grupurilor pe baza categoriilor comunicaţional-interacţionale este deosebit de productivă din perspectiva necesităţilor de cunoaştere a grupurilor. de autoreglare la nivelul fiecărui individ. a armoniei dintre membrii acestora. facilitând procesul dirijării. pe de-o parte. corectă şi adecvată a grupului trebuie să ne conducă spre acţiune. Ea este cu atât mai semnificativă. 144 . diagnostică şi prognostică – înscriindu-se. a randamentului grupului şcolar. a sentimentului apartenenţei la grup. spre intervenţia în grup pentru ameliorarea activităţii lui. şi care acceptă un sistem de legi informale şi/sau formal-codificate în vederea cooperării eficiente. pe cea a anticipării dinamicii lui viitoare. educaţia fizică contribuie la educarea trăsăturilor moral-volitive. nu doar date de ordin cantitativ. oferind posibilitatea apariţiei unor trăiri afective pozitive. de generare a unor structuri sociale mai complexe. activarea şi intervenţia în grupurile şcolare apar ca o necesitate obiectivă în şirul acţiunilor instructiv-educative şcolare în vederea optimizării funcţionalităţii lor concrete. Ele conduc spre realizarea unei triple finalităţi: praxiologică – prin contribuţia adusă la sporirea eficienţei. cu cât furnizează date nu doar despre profilul grupului întreg.CONCLUZII Cunoaşterea psihologică şi psihosocială a grupului este subordonată utilizării ei în vederea obţinerii evoluţiei şi progresului grupurilor sociale. Are funcţii de: învăţare socială. Prin îmbinarea activităţii individuale cu cea colectivă şi pe grupe. Abordat din punct de vedere al teoriei sistemelor. Prin mijloacele educaţiei fizice şi mai ales prin jocul de baschet se obţin rezultate educative cu efect major asupra grupurilor şcolare. a spiritului de fairplay. pentru antrenarea membrilor în rezolvarea propriilor lor probleme. ameliorării şi optimizării fenomenelor psihologice. Grupul mic se caracterizează prin faptul că este alcătuit dintr-un număr restrâns de indivizi care au un scop comun în vederea căruia se organizează. de reglementare a relaţiilor din interior. pe linia uşurării înţelegerii. Cunoaşterea concretă. de apreciere etc. de securizare. explicării şi interpretării stărilor actuale ale grupului şcolar. a competiţiei cu cooperarea. organizatorică – din perspectiva teoriei organizării şi conducerii. de integrare socială. ci şi despre fiecare membru al său. Jocul de baschet prin regulament şi posibilităţi de adaptare la copiii cu dizabilităţi combate atitudinile negative manifestate în rândul grupurilor şcolare. de colaborare. ci şi de ordin calitativ.

145 . Bucureşti. Editura Medicală. Dicţionar de psihologie. formation.. Editura Didactică şi Pedagogică. Introducere în psihologie. Editura Şansa. ABSTRACT School is a mean of socialization. G. Exerciţiul fizic în educaţie fizică. Editura Ceres.. TÜDŐS. 2003. HOLDEVICI. A. M. ŞCHIOPU.. V. Bucureşti. Editura Fundaţiei România de Mâine... social analysis. as well as for those with various disabilities. HORGHIDAN. A. A. Bucureşti. Metodologia cercetării ştiinţifice în educaţie fizică şi sport. ZLATE. 1996. Editura Babel. GOLU. Bucureşti. Bucureşti. sport activities are the ideal means of communication. TODEA. 1997. 2003. Editura Globus. 2001. F. socialization and integration. POPESCU. GAGEA.. Editura Didactică şi Pedagogică. P. HORGHIDAN.W. 1989. Bucureşti... M. Neuropsihologie clinică şi neurologia comportamentului.. Bucureşti. 1997. Ş. Psihoterapie. Psihologia educaţiei fizice. both for normal students. MITRACHE.. development and education of human personality. Baschetul în şcoală. DRAGNEA. Psihologie normală şi patologică. Editura Didactică şi Pedagogică.1981. individual and collective. 1996.. Metode de psihodiagnostic. V. Bucureşti. Bucureşti. Key words: school group. BOTEZ. Collectivity favors the formation and consolidation of relationships among group members. I. For children and young people. 1994. 1997. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.. methods.. EPURAN. Bucureşti. Teoria activităţilor motrice..I.BIBLIOGRAFIE ALLPORT.. cohesion. S.. M. Editura Fundaţiei România de Mâine. HORGHIDAN. 1993. sport şi kinetoterapie. Editura Fundaţiei România de Mâine. G. Bucureşti. BOTA. U. V. Structura şi dezvoltarea personalităţii.1999. Fenomene şi procese psihosociale.. F. Bucureşti. Editura Universitatea Ecologică. Bucureşti.

146 .

pe de-o parte. în condiţiile activităţii şcolare obişnuite. în cele mai multe cazuri. educare. în cele mai multe cazuri. Depistate la timp. între corpul întreg şi segmentele sale. Universitatea Spiru Haret Departamentul de Educaţie Fizică şi Sport. atitudine corectă a corpului. Cuvinte-cheie: educaţie fizică. Necorectate la timp atitudinile deficiente evoluează în sens negativ. până la apariţia modificărilor în structura ţesuturilor. iar pe de altă parte. gradul de tonicitate al musculaturii. preocupările individuale pentru formarea şi educarea sa. care pot interesa corpul în întregime sau numai anumite segmente ale corpului şi care. Depistate la timp. corectare. între corpul întreg şi mediul înconjurător. cuprinzând în mecanismul lor de producere pe lângă perturbarea reflexului * ** Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport. până la apariţia modificărilor în structura ţesuturilor.CONTRIBUŢII PRIVIND EDUCAREA ŞI REEDUCAREA ATITUDINII CORECTE A CORPULUI LA ŞCOLARI ÎN CADRUL ORELOR DE EDUCAŢIE FIZICĂ Florentina POPESCU * Maria-Cristiana PORFIREANU ** REZUMAT Atitudinea este o funcţie educabilă ce se realizează sub influenţa educativă a familiei şi a şcolii în special prin mijloacele educaţiei fizice şcolare. Academia de Ştiinţe Economice 147 . caracterul deprinderilor abituale sau profesionale. INTRODUCERE Atitudinea este considerată o funcţie a corpului omenesc bazată pe acţiunea sinergică şi coordonată a elementelor aparatului locomotor şi a sistemului nervos cu ajutorul cărora se menţin stabilitatea şi rapoartele constante. adică deficienţele surprinse în stadiul incipient sunt considerate atitudini deficiente. prin executarea mişcării corective – proba funcţională – se corectează şi hipercorectează. în condiţiile activităţii şcolare obişnuite. Micile abateri de la normal în forma şi funcţiile corpului. Atitudinea corpului este rezultatul interacţiunii mai multor factori dintre care menţionăm: predispoziţiile ereditare ce se manifestă prin intermediul biotipului constituţional. tipul de activitate nervoasă superioară. deficienţele fizice uşoare se corectează. deficienţele fizice uşoare se corectează.

standardizarea unor grupe de exerciţii care să contribuie la educarea atitudinii corecte a corpului şi la reeducarea celor deficiente. am efectuat un experiment care a constat din executarea unui complex de exerciţii de către elevii a trei clase (I-A. Ne-am propus să stabilim frecvenţa atitudinilor deficiente globale la elevii Şcolii 129 „Elena Farago” pe vârste şi sexe. iar la clasele mari aceste deprinderi au avut timpul să influenţeze atitudinea corpului. Elevii a două clase au servit drept martori. Defectele de atitudine sunt numeroase mai ales în perioada şcolară. METODA DE LUCRU Pentru a pune în evidenţă frecvenţa atitudinilor deficiente şi felul lor. ►specificul deprinderilor profesionale (solicitarea intensă a planului posterior de sprijin al corpului şi predominenţa mişcărilor de flexie ale capului şi gâtului. Exerciţiile fizice folosite au fost structurate după următoarele principii: ► principiul educării atitudinii corecte (formarea reflexului neuropsihic de postură corectă si dezvoltarea în mod specific a musculaturii care menţine segmentele în atitudine corectă). analiza statistico-matematică. încadrarea exerciţiilor corective în cadrul mijloacelor educaţiei fizice folosite pentru dezvoltarea fizică a elevilor. de aceea calea cea mai avantajoasă pentru prevenirea şi corectarea lor este activitatea de educaţie fizică şi sport. De asemenea. 668 băieţi şi 664 fete cuprinşi în clasele I-VIII. IV-A). 148 . realizându-se adevărate deficienţe fizice. membrelor superioare şi inferioare). IPOTEZA CERCETĂRII Dacă exerciţiile fizice sunt corect alese pentru atitudinile deficitare ale elevilor pot contribui la reeducarea atitudinii corecte a corpului. am avut acceptul conducerii şcolii să desfăşurăm lecţiile de educaţie fizică şi la clasele din ciclul primar. Alteori atitudinile deficiente constituie factori mecanici ce favorizează declanşarea unor boli distrofice ale oaselor şi în special ale corpurilor vertebrale. Pentru a verifica eficienţa exerciţiilor folosite pentru educarea şi reeducarea atitudinii corpului susceptibile de a fi standardizate pentru acest scop. observaţia.332 elevi. I-B. trunchiului. Alegerea pentru experiment a claselor menţionate este motivată de faptul că deprinderile profesionale nu şi-au pus amprenta pe atitudinea corpului la clasele mici. am examinat somatoscopic 1. respectiv predominenţa atitudinilor cifotice şi asimetrice.complex neuro-psihic de atitudine şi modificări de structură. Complexul a fost supraadăugat conţinutului lecţiilor curente de educaţie fizică pe parcursul anului şcolar 2002-2003. ► frecvenţa atitudinilor deficiente. METODE DE CERCETARE: documentarea ştiinţifică prin studiul literaturii de specialitate.

Poziţia iniţială: stând cu spatele lipit de un plan vertical: − ducerea braţelor de jos în sus prin lateral păstrând contactul palmelor în planul vertical. cu braţele sus şi cu genunchii îndoiţi la piept. Exerciţiul 1. mers cu un obiect pe creştet menţinut din lateral cu ambele mâini. − braţele sus: inspiraţie profundă liberă cu „sugerea” abdomenului. REZULTATE OBŢINUTE ŞI INTERPRETAREA LOR Prelucrarea statistică a datelor obţinute prin examenul somatoscopic iniţial pune în evidenţă unele date pe care le prezentăm în tabelul nr. 1 şi din care rezultă următoarele: 1. fiind constatată într-un procent de 14. şi în special a capului şi gâtului.5 % şi atitudinea plan-rigidă cu procentul cel mai scăzut 4. mers cu ducerea câte unui genunchi la orizontală simultan. după care urmează atitudinea lordotică cu un procent de 4. gâtului şi trunchiului executată îndeosebi din segmentul toracal al coloanei vertebrale. Exerciţiul 2. urmată în continuare de mers cu musculatura în stare de tonicitate normală. La clasele a I-a s-a pus accentul pe educarea atitudinii corecte. urmează în continuare atitudinea asimetrică care are un procent de 8. Exerciţiul 4. coloanei vertebrale. târâre înainte prin ridicarea alternativă a umerilor şi prin impulsul alternativ al picioarelor.5 %. 2. iar la clasele a IV-a am folosit exerciţii care să se adreseze în mare măsură substratului musculo-articular. revenire în acelaşi mod. Frecvenţa atitudinii cifotice ca şi a celei asimetrice se explică prin faptul că deprinderile profesionale şcolare sunt dominate de poziţia de flexie a trunchiului 149 . Exerciţiul 3. Stând: mers cu autocontrolul atitudinii corpului. bazinului şi picioarelor. mers cu musculatura corpului foarte încordată. târâre înainte prin tracţiunea simultană sau alternativă a braţelor. urmată de mers cu musculatura foarte relaxată. − pas înainte cu un picior urmată de apropierea piciorului din spate (marcarea noii poziţii).2 %. suprapunând în acelaşi timp toate punctele părţii posterioare ale corpului pe planul vertical. revenire cu expiraţie. Poziţia iniţială: pe genunchi cu sprijin pe palme.8 %. cu ducerea braţelor prin înainte sus cu inspiraţie şi coborârea lor cu expiraţie. Atitudinea cifotică este cea mai frecventă. urmată de relaxarea ei profundă fără deplasarea niciunui segment. − braţele sus: încordarea musculaturii întregului corp în mod voluntar. culcat dorsal de-a lungul băncii de gimnastică. folosindu-se exerciţii care să exercite componenta neuro-psihică din cadrul metodei generale de educare a atitudinii. coloana vertebrală sub orizontală: extensia amplă a capului. Stând: mers cu braţele duse în diferite poziţii: lateral oblic sus şi jos. se reia exerciţiul ducând câte un genunchi la orizontală la momentul ixpiraţiei şi coborându-l la expiraţie. definirea acestor poziţii de către elevi.Complexul de exerciţii folosit în experiment este: Demonstrarea atitudinii corecte a corpului de către profesor şi explicarea detaliilor privind atitudinea unor segmente.

7 % în timp ce la fete are o valoare superioară. Exerciţiile de respiraţie şi cele pentru membrele superioare sub forma mişcării de rotaţie externă trebuie să ocupe o pondere mai mare în complexele de exerciţii folosite în scop corectiv. Frecvenţa atitudinilor deficiente globale la elevi pe clase la băieţi (Tabelul 1) şi la fete (Tabelul 2) în cifre absolute şi procente sunt prezentate în tabelele de mai jos. pe băieţi într-un procent de 8. Educarea atitudinii corecte a corpului trebuie să devină o sarcină reală a procesului de educaţie fizică şcolară şi să înceapă din clasa a I-a.şi solicitarea asimetrică a centurii scapulare.74 %) au rămas în continuare cu atitudini deficiente.7 % iar pe fete într-unul de 7. genunchii în flexie şi în hiperextensie. atitudinea scoliotică şi lordotică a coloanei vertebrale şi în măsură mai mică abdomenul proeminent. umerii aduşi asimetrici.26 %). 3. ca şi toracelui înfundat la bază şi omoplaţilor desprinşi care însoţesc atitudinea cifotică. 3. 150 . La elevii claselor martori. 5. O atenţie deosebită trebuie acordată atitudinii cifotice care este mai rezistentă la efectul corectiv al exerciţiilor fizice. 4 % fete. cea asimetrică cuprinde ambele sexe. înfundarea sternului şi omoplaţii desprinşi. ce corespunde perioadei de creştere. respectiv 7 %. Preocupările pentru aceasta trebuie să continue pe toată durata şcolarizării. în final s-a constatat apariţia a încă 9 copii cu atitudini deficiente dintre care 7 cu atitudini cifotice şi 2 cu atitudini asimetrice. pentru a se împiedica la timp transformarea lor în deformaţii. Nu au corectat în acest timp înfundarea bazelor toracelui. Acestea sunt de natură cifotică. iar cea lordotică cuprinde pe băieţi într-un procent de foarte mic 1. unde au fost iniţial 13 copii cu atitudini deficiente. iar 5 (21. ştiindu-se că în această poziţie elementele senzitive aflate în partea anterioară a ligamentelor coloanei vertebrale sunt mai puţin impresionate de presiunea mecanică.8 %.3 % băieţi şi 13. 4.4 %. atitudinea plan – rigidă este aproape egală la ambele sexe. 2. 6. Exerciţiile pe care le-am standardizat pot fi adaptate şi aplicate la orice fel de înzestrare materială a şcolilor. O altă explicaţie a acestei atitudini poate fi aceea că majoritatea copiilor iau atitudinea cifotică pentru a se odihni. aflându-se într-un procent de 4. CONCLUZII 1. Datele examenului somatoscopic efectuat asupra copiilor luaţi în experiment ne arată următoarele: din cei 23 de copii cu atitudini deficiente cuprinşi în cele trei clase. Curricula de educaţie fizică trebuie să cuprindă în mod obligatoriu şi mijloace pentru educarea şi reeducarea atitudinii corpului la copiii de vârstă şcolară. 4. şi-au corectat viciul de atitudine 18 dintre ei (78. Ponderea atitudinilor deficiente existente: atitudinea cifotică 16. 5. Atitudinea corpului se poate educa iar atitudinile deficiente se pot corecta sau reeduca prin exerciţii fizice special alese şi aplicate în lecţiile curente de educaţie fizică şcolară. Dintre atitudinile deficiente segmentare care însoţesc atitudinile deficiente globale au corectat: capul şi gâtul înclinat înainte şi lateral. întrucât cele folosite de noi au fost executate sub formă activ-liberă şi îngreuiate doar cu ajutorul gravitaţiei.

Rig.3 4 5.8 89 13.8 2 2.5 14 13.9 30 40. % 16 24. 2 2 1 2 10 12 1 2 8 8 1 Asim.1 5 6.2 14 14. % 49 75.0 10 12.2 3 12.1 51 53.9 1 4. Ef.0 2 3.1 4 4.0 15 15. IV A Exp.3 15 28. Def.6 1 1.1 4 6. Def.5 9 10.0 34 42.7 6 7. 1 1 1 Ef.5 4 6.0 7 8. IV B Mar.6 23 70.2 1 2.7 5 4. % 2 3.Tabelul 1.5 4 10.7 1 1.3 2 2.4 26 32.7 38 71.0 217 32.7 48 73.6 29 4.5 19 28.1 1 1. % 58 77.0 2 8.5 Atitudine cifotică Nr.0 47 58.0 210 30. Cif.9 Atitudine asimetrică Nr. 38 38 29 31 27 ÎNAINTE DE EXPERIMENT Norm.9 45 46. Lord. % 3 4.5 16 15.2 25 30.8 17 21.4 1 1. IB Exp.0 19 76. 1 3 Pl.3 38 58.6 54 67.3 10 12.8 9 11. 36 37 27 21 15 DUPĂ EXPERIMENT At.7 15 23. % 6 8 2 3.4 Atitudine asimetrică Nr. Tabelul 3.0 9 12. % 4 6.6 Atitudine cifotică Nr.1 3 3.5 4 4.7 16 22.6 11 11.4 Atitudine asimetrică Nr.0 30 4.3 Atitudine plan -rigidă Nr.1 44 59.0 6 24. Rig. Lord. ID Mar.0 15 18.4 2 5.0 37 35.3 17 26. Evaluarea atitudinii corporale înainte şi după aplicarea sistemelor de acţionare Clasa IA Exp. Frecvenţa atitudinilor deficiente globale la elevii studiaţi Clasa I II III IV V VI VII VIII IX Total Atitudine normală 75 53 80 68 83 81 97 106 25 668 Atitudine Deficientă Nr.6 4 10.7 8 7.2 1 1. 38 38 29 31 27 Norm.7 25 41.5 16 16. % 2 3.4 5 6. 1 - 151 .2 15 22.0 6 7.0 Atitudine asimetrică Nr.8 Situaţia dezvoltării fizice din punct de vedere al atitudinii corpului a elevilor din clasele luate pentru experiment şi al claselor martori înainte şi după efectuarea experimentului este prezentată în Tabelul 3. % 7 10.1 2 1.2 10 10.5 3 4.5 32 28.5 49 72.7 13 1.0 69 65. 30 8 3 1 3 29 24 25 20 9 5 6 7 4 5 4 6 1 4 1 Pl.0 66 68.5 10 15.3 1 1.5 8 7. Asim.4 47 7. Frecvenţa atitudinilor deficiente globale la elevele studiate Clasa I II III IV V VI VII VIII IX Total Atitudine normală 65 63 72 65 81 74 111 96 37 664 Atitudine deficientă Nr.4 11 30.0 25 30.7 2 3.8 52 7.4 10 13.9 6 8.0 31 32.5 79 71.0 447 67. % 2 2. Atit Cif.3 56 77. % 9 12 10 18.0 458 69.4 Atitudine lordotică Nr. % 17 23.8 9 12.0 58 8.1 5 6.8 56 69.1 6 5.4 Atitudine lordotică Nr.0 109 16.7 Tabelul 2.1 10 9.6 4 6.3 6 6.0 58 70.4 Atitudine plan rigidă Nr.

Bucureşti. C. E. Bucureşti. Kinetologie medicală. FOZZA. Editura Fundaţiei România de Mâine.. Key words: physical education. mainly through the means of scholar physical education. 1999.BIBLIOGRAFIE CORDUN. ABSTRACT Attitude is a function which can be educated under the influence of family and school. Îndrumar pentru corectarea deficienţelor fizice.. Kinetoterapie în activitatea sportivă. Editura Fundaţiei România de Mâine. G. 2004. Bucureşti. correction. A. in most situations. Editura Axa. Bucureşti. 2006. SABĂU. E. through the regular activities in school. right attitude of the body. 2002.. VÂJIALĂ. physical deficiencies can be corrected. before modifications in the tissue structure appear. Discovered early.. Refacere. Igienă şi evaluare biologică. Recuperare. 152 . Editura Fundaţiei România de Mâine. M.

jocuri dinamice. Academia de Ştiinţe Economice 153 . Cuvinte-cheie: personalitate. Modelarea personalităţii copiilor cu disabilităţi este obiectiv al educaţiei fizice şcolare în vederea integrării acestor copii cu nevoi speciale în societate. copii cu disabilităţi. • Cunoaşterea elevilor cuprinşi în cercetare. prin contribuţia jocurilor dinamice ca mijloace ale educaţiei fizice şcolare. Prin formă. dar şi în dezvoltarea proceselor psihice şi a personalităţii copiilor cu disabilităţi de ordin intelectual. • Testarea iniţială şi finală a elevilor. modelare.STUDIU ASUPRA MODELĂRII PERSONALITĂŢII ELEVILOR CU DIZABILITĂŢI PRIN UTILIZAREA JOCURILOR DINAMICE Maria-Cristiana PORFIREANU * Academia de Studii Economice. * Departamentul de Educaţie Fizică şi Sport. SCOPUL CERCETĂRII este formarea şi perfecţionarea trăsăturilor pozitive ale personalităţii copiilor din şcolile speciale prin folosirea jocurilor dinamice în lecţiile de educaţie fizică. • Prelucrarea statistico-matematică a datelor. se intervine mai uşor în modelarea trăsăturilor de personalitate ale elevilor cu disabilităţi. SARCINILE CERCETĂRII • Studierea metodelor de cunoaştere a elevilor cu disabilităţi. şi în special. Bucureşti REZUMAT Jocurile dinamice au multiple valenţe formative şi instructive. conţinut şi efecte oferă avantaje în învăţarea. a formării trăsăturilor de personalitate prin activitatea de educaţie fizică. • Formularea concluziilor şi propunerilor. a particularităţilor de lucru cu aceşti copii. consolidarea şi perfecţionarea deprinderilor motrice. • Alcătuirea fişelor de caracterizare psihologică cu ajutorul psihologilor din şcoală. IPOTEZA LUCRĂRII Dacă în organizarea şi desfăşurarea lecţiilor de educaţie fizică în şcolile speciale jocurile dinamice sunt folosite ca mijloace permanente pentru realizarea obiectivelor.

METODE DE CERCETARE: documentarea ştiinţifică. metoda experimentală. dar şi datorită importanţei deosebite ce-o prezintă pentru cunoaşterea individului. Cunoaşterea elevilor este o cerinţă de bază a conducerii procesului instuctiv-educativ. temperamentul se exprimă în mod specific în activitatea reflexă de mobilizare şi susţinere energetică a activităţii. Cunoaşterea elevilor apare astfel ca o necesitate de maximă însemnătate pentru asigurarea eficienţei procesului instructiv-educativ. Didactic personalitatea se compune din aptitudini. conceptul de personalitate denumeşte fiinţa umană considerată în existenţa ei socială şi înzestrarea ei culturală. întrucât exprimă atât partea profund individuală. 4 din Bucureşti. pe un eşantion de 12 elevi ai clasei experimentale a V-a A şi un grup de 12 elevi ai clasei a V-a C. 154 . M. grupa martor. – formarea personalităţii elevilor în conformitate cu „modelul” omului de tip nou.2005 la Şcoala Specială nr. Atitudinile reprezintă capacitatea subiectului de a rezolva cu mare eficienţă sarcini într-un domeniu.09. metoda analizei statistico-matematică. multilaterale şi pericolul specializării timpurii. ea răspunzând unor necesităţi concrete. 1993). Conceptul de personalitate a fost larg discutat în literatura de specialitate pentru că desemnează o realitate extrem de complexă. În cadrul acestui sistem se desprind relevant blocurile unitare: psihosomatic. Caracterul este nucleul personalităţii. „personalitatea este un sistem bio-psiho-sociocultural” ce se construieşte în condiţiile activităţii şi integrării încă din primele etape ale dezvoltării individului în societate (Golu. Personalitatea este întotdeauna unică şi originală. psihosocial şi psihocultural.2004 – 15. unii autori adăugând şi atitudinile (Epuran. sex. multiple. În accepţiunea sa cea mai largă. a cărei însemnătate creşte pe măsură ce se dezvoltă participarea conştientă a acestora la munca şcolară şi se accentuează necesităţile unei corecte orientări şcolare şi profesionale.06. Purtând amprenta puternică a factorului ereditar. Cercetările recente accentuează importanţa pregătirii generale. M. El s-a format ca urmare a adaptării la solicitările mediului social şi acţionează ca un filtru selectiv. CONŢINUTUL EXPERIMENTULUI Experimentul s-a organizat în anul şcolar 2004-2005 în perioada 01. Temperamentul este latura dinamico-energetică a personalităţii. cât şi valoarea ei morală. în raport cu influenţele mediului social. metoda testelor. Horghidan.. Ş. dintre care menţionăm: – cunoaşterea specificului particularităţilor de vârstă. Prin specificul muncii sale. observaţia pedagogică. Caracterul exprimă sistemul schemelor comportamentale relativ stabile care asigură „direcţionarea” adaptării prin satisfacerea simultană a nevoilor individuale şi sociale (Tudoş.. – stabilirea scopului şi alegerea mijloacelor de instruire. temperament şi caracter. V. Concret. profesorul este şi psiholog în direcţia cunoaşterii şi a conducerii pedagogice a colectivului clasei. 2001). 1994)..

După Horghidan. precum şi asumarea unor responsabilităţi personale. Printre beneficiile practicării acestui tip de activitate enumerăm: asimilarea de cunoştinţe.– dezvoltarea dorinţei şi posibilităţilor elevilor de autocunoaştere şi a nevoii de autoeducare şi autoinstruire. formarea de trăsături. armonizarea intereselor. (2000) formele de activitate pot fi grupate după următoarele criterii: – activitate de joc. 2003): – contribuie la dezvoltarea armonioasă a organismului. Psihicul uman există prin activitate. Formarea structurilor se realizează prin învăţare. – contribuie la educarea atenţiei. 1993). intereselor şi motivaţiei în armonie cu nevoia socială. atât motrice cât şi funcţionale. Ca mijloace ale educaţiei fizice prezintă numeroase avantaje (Todea. – stimulează colaborarea cu partenerii de joc. S. iniţiativei. utilitar– aplicative şi specifice unor ramuri şi probe sportive. M.. Pentru realizarea cercetării s-au alcătuit cu ajutorul psihologilor din şcoală fişe de caracterizare psihologică pentru fiecare elev. ca urmare a soluţionării diverselor situaţii problematice. Jocul este dat de un ansamblu de conduite autotelice.. definind o dimensiune fundamentală a personalităţii. 155 . – integrarea socială şi profesională. a liderului. sportive). – contribuie la educarea calităţilor morale şi de voinţă. pregătitoare. Jocurile dinamice incluse în lecţia de educaţie fizică asigură realizarea unei densităţi motrice crescute. a motivelor. exersarea diferitelor mişcări (jocurile de mişcare. acţiunilor şi eforturilor personale cu cele ale colectivului. La componentele personalităţii elevii au primit note la începutul studiului şi la sfârşitul acestuia. acceptarea şi recunoaşterea conducătorului. – contribuie eficient la formarea deprinderilor şi priceperilor motrice de bază. însoţind întreaga evoluţie a omului având funcţie generativă la vârstele de creştere şi regenerativă la adulţi şi senescenţi (Golu. mijlocul principal al realizării sarcinilor şi temelor lecţiilor au fost jocurile dinamice. – contribuie la dezvoltarea gândirii. precum şi descărcarea diferitelor tensiuni care ar putea perturba activitatea psihică. a creativităţii. a percepţiei şi reacţiei motrice. la menţinerea unei stări optime de sănătate. clasa la care s-a efectuat experimentul. – activitate de învăţare. La clasa a V-a B. V. iar la clasa martor s-au folosit mijloace specifice educaţiei fizice din atletism şi gimnastică. – facilitează integrarea în colectiv. Profesorul de educaţie fizică trebuie să urmărească îndeplinirea unor obiective privind dezvoltarea personalităţii elevilor şi în funcţie de aceste obiective alege mijloacele necesare instruirii.. F. – creează stări emoţionale pozitive. Învăţarea este condiţia sine-qua-non a existenţei oricărui sistem viu. echilibrarea şi tonifierea psihică. prin cunoaşterea aptitudinilor.

68 7. Din cifrele cuprinse în Tabelul 1. al spaţiului şi spiritul de observaţie.18 0. se poate constata că media valorică a capacităţii de percepere a stimulului. Caracterul: atitudinea faţă de activitatea sportivă. perseverenţă.41 7. Voinţa: curaj.38 0. Afectivitatea: dispoziţia dominantă – pozitivă. de insuccese.Fişa psihologică a cuprins următoarele componente: 1.25 PROGRESUL REALIZAT 0.54 7. stilul de muncă.19 0. Temperamentul: influenţa activităţii – de succese.86 7. 7. 8. 2. 3.44 7.33 Martor Experiment Martor Experiment Martor Experiment Martor 7.04 0.31 7.17 0. 5. negativă. a aptitudinilor. a deprinderilor.75 7.08 0. crt. capacitate de luptă.42 7. aptitudini motrice.17 7. Putem afirma că folosirea jocurilor dinamice în lecţia de educaţie fizică are o influenţă mare asupra dezvoltării personalităţii elevilor prin valenţele acestora. iar la concentrarea atenţiei valorile sunt egale. locul ocupat în colectiv.53 7.55 8.86 7. auditiv.64 7.59 7. Valorile medii ale componentelor personalităţii în cele două testări Nr.12 0.97 7.72 7.58 7.92 8.56 7. uşurinţa formării deprinderii. Capacitatea de percepere a stimulului: vizual.09 0. Prezentăm rezultatele centralizate ale celor două înregistrări: Tabelul 1. capacitatea de selecţionare a celei mai bune informaţii. 1 2 3 4 5 6 7 8 COMPONENTELE PERSONALITĂŢII Capacitatea de percepere a stimulului Concentrarea atenţiei Aptitudini Deprinderi Afectivitate Voinţa Temperamentul Caracterul CLASA Experiment Martor Experiment Martor Experiment Martor Experiment Martor Experiment VALOAREA MEDIE Valoarea Valoarea iniţială finală 7.09 0.62 7.14 0. Deprinderile: coordonarea mişcării. Aptitudinle: calităţi naturale.42 0.67 7.80 7.58 7.00 7.92 7.83 7.11 0.16 0.11 0.64 7.08 7. 6.03 156 .59 0. atitudinea faţă de coechipieri. a voinţei. ca mijloace ale educaţiei fizice şcolare.39 7.50 7. perseverenţă. a trăsăturilor temperamentale şi a celor de caracter la clasa experimentală este peste valorile obţinute de clasa martor care are totuşi o valoare mai mare a mediei la afectivitate. Concentrarea atenţiei: rapiditatea însuşirii informaţiei. stabilitatea deprinderii. 4.

DRAGNEA. utilitar-aplicative şi a celor specifice unor probe şi ramuri sportive ca şi pentru dezvoltarea calităţilor motrice. EPURAN. 1994. 1985. Prin practicarea acestor jocuri se obţine un beneficiu emoţional prin satisfacţii de ordin senzorial (auditiv. HORGHIDAN. ele prezintă mari avantaje faţă de alte mijloace şi sisteme de acţionare folosite în lecţiile de educaţie fizică pentru învăţarea. A. însoţind întreaga evoluţie a omului. GH. Prin conţinutul forma şi efectele lor. liberă ce angajează întreaga fiinţă umană şi aduce beneficii prin ea însăşi... observă.CONCLUZII Jocul este dat de un ansamblu de conduite autotelice. de aceea jocul are şi importante funcţii informativ-formative. V. constatările dau posibilitatea elevilor să fie mai obiectivi în autocunoaşterea posibilităţilor proprii şi valorificarea lor în activitatea şcolară (lecţii. 1997. Pedagogie şi psihologie. BIBLIOGRAFIE CÂRSTEA. este recreativă şi compensatorie. are responsabilităţi în desfăşurarea jocului ceea ce conduce la o mai bună educare motrică şi psihologică. 1997.. Bucureşti. recreaţii) şi extraşcolară. caută soluţii şi le aplică. 2000. definind o dimensiune fundamentală a personalităţii. Bucureşti. Comunicate cu tact şi selective. M. Editura Didactică şi Pedagogică RA. kinestezic etc. Psihologia educaţiei fizice. educative şi terapeutice. Bucureşti.. M. Prin conţinut.). 157 . Editura Didactică şi Pedagogică. acţionează în interrelaţie cu colegii – parteneri sau adversari de joc. Jocurile dinamice. Teoria activităţilor motrice. A. CERGHIT. o formă de pregătire pentru viaţa matură şi fixează multe achiziţii pe care le creează.. Lecţia I – Învăţarea şcolară. Jocul reprezintă o forţă puternică. În desfăşurarea jocurilor dinamice elevul participă activ. El este folosit ca factor educativ. Teoria şi metodica educaţiei fizice şi sportului. Bucureşti. a proceselor psihice şi a trăsăturilor de personalitate. jocurile dinamice oferă condiţii favorabile de dezvoltare simultană a proceselor psihice şi a trăsăturilor de personalitate ale elevilor.. gândeşte. Universitatea Ecologică. Bucureşti. reactulizează creator sarcinile. Editura AN-DA.. Este o activitate naturală. vizual. EPURAN. La copiii cu dizabilităţi analiza desfăşurării jocului dinamic cu reuşita participării fiecărui elev în funcţie de sarcinile primite contribuie la dezvoltarea trăsăturilor personalităţii acestor copii cu nevoi speciale. I. spontană. formă şi efecte. IEFS. consolidarea şi perfecţionarea deprinderilor motrice de bază. Jocurile dinamice au multiple valenţe formative şi educative. Metode de învăţământ. BOTA. pregătitoare sunt mai eficiente în învăţarea unui joc sportiv la acest nivel.

V. Editura Geneze. Bucureşti. ABSTRACT Dynamic games have multiple habit-forming and instructive valence.. POPESCU. F.. Jocuri de mişcare. Bucureşti. Editura Didactică şi Pedagogică. Editura Fundaţiei România de Mâine. they presents advantages for teaching. V.. children with handicap. ANEFS. Key words: personality. 2003. Editura Globus. dynamic games.. Exerciţiul fizic în educaţie fizică. F. Problematica psihomotricităţii. Bucureşti. sport şi kinetoterapie. consolidating and improvement of motive skills and know-how. HORGHIDAN. 158 . 1993. Dinamica personalităţii. HORGHIDAN. F. Bucureşti. TODEA. modeling. Bucureşti.GOLU. S. Jocuri pregătitoare pentru învăţarea baschetului. Metode de psihodiagnostic. Through content. Editura Fundaţiei România de Mâine. S. shape and effects. 2002. M. TODEA. 1997.. Bucureşti.. but also for developing of psychic processes and personality with special effects in teaching chlidren with intelectual disabilities. 1996. 2000.

IPOTEZĂ Demersul urmăreşte să verifice gradul de informare al studenţilor din anul I şi II. Academia de Ştiinţe Economice 159 . organismul trece printr-un proces de regenerare. ORIENTARE GENERALĂ Efortul prestat cotidian de populaţia activă creează o mare uzură în organismul. somn. Indiferent de natura profesiilor sau a activităţilor efectuate continuu şi riguros. de la o unitate de învăţământ superior. are nevoie o refacere rapidă a organismului. În scopul revenirii la o stare optimă de funcţionare. În scopul atingerii obiectivelor performanţiale curente sau tardive. dat fiind natura activităţilor curente şi nivelul condiţiei lor fizice în aceste circumstanţe. sigur şi ieftin mijloc de refacere completă a potenţialului uman. care sunt dependente de conţinutul şi dozarea activităţilor cotidiene. organismul tânăr sau adult. refacerea presupune combaterea stării de oboseală şi restructurarea.PARTICULARITĂŢILE CONŢINUTULUI REFACERII PRIN ODIHNA PASIVĂ LA STUDENŢII ÎN VÂRSTĂ DE 18-20 DE ANI Elena SABĂU * Viorela Elena POPESCU ** REZUMAT Lucrarea reprezintă un studiu efectuat asupra unor tineri studenţi. Concret. în care cel mai natural şi eficient mijloc este odihna pasivă. intenţia noastră este de a identifica măsura în care tinerii studenţi se odihnesc la parametrii cantitativi şi calitativi corespunzători. refacere. Aşadar. reechilibrarea biologică a organismului ca urmare a prestării unor eforturi specifice sau profesionale semnificative. prin care încercăm să surprindem unele aspecte legate de nivelul de conştientizare şi utilizare a unor deprinderi igienice de bază. cât şi sportivul. frecvenţă cardiacă. respectiv somnul. care se află în relaţie strânsă cu nivelul condiţiei fizice şi care poate identifica starea de sănătate a individului. Cuvinte-cheie: oboseală. SCOP. atât persoana obişnuită. curs zi. asupra unor * ** Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport. Universitatea Spiru Haret Departamentul de Educaţie Fizică şi Sport. din cadrul Academiei de Studii Economice Bucureşti. se resimte într-o anumită măsură la sfârşitul zilei. de refacere a potenţialului biologic şi psihologic. fiind cuprins de starea de oboseală. cât şi de capacitatea de practicare independentă sau asistată a exerciţiilor fizice. Somnul este cel mai eficient.

utilizând parametrii ce oferă gradul de generalizare-centrare a evenimentelor investigate. bătăi/minut ODIHNA PASIVĂ Ora de culcare Ora de deşteptare Total somn Clino Orto Diferenţa 160 . au vârste cuprinse între 18 şi 20 de ani şi sunt aparent sănătoşi. Subiecţii au fost instruiţi şi verificaţi în tehnica de măsurare a F. Relaţii Economice Internaţionale şi Finanţe. Tabelul 1. 15 fete şi 10 băieţi. Asigurări. urmând să efectueze acasă această investigaţie. Studenţii. timp de 7 zile. – Metoda analizei statistico-matematică a rezultatelor obţinute. la momentul deşteptării. – Metoda anchetei prin chestionar. ai Facultăţilor de Comerţ. conform căreia tinerii studenţi prin somnul de noapte. în poziţie clinostatică şi ortostatică. prin care am considerat că putem să obţinem informaţiile prin care să atingem scopul studiului propus. Înregistrările studenţilor au fost centralizate în perioada18-22 decembrie 2006. Programul zilnic de studii în formă frontală (în facultate) este în medie de 6 ore. Am utilizat un chestionar cu 24 itemi. cu participare la lecţiile de educaţie fizică la un program de 60 minute/săptămână. prin numărarea pulsului la nivelul arterei radiale timp de 15 secunde. EŞANTIONUL INVESTIGAT ŞI ORGANIZAREA STUDIULUI Subiecţii supuşi studiului practic au fost 25 de studenţi.C. Subiecţii au primit întrebările şi variantele de răspunsuri. Bănci şi Burse de Valori din cadrul Academiei de Studii Economice Bucureşti. – Investigarea gradului de funcţionare a cordului. Protocol de autocontrol al frecvenţei cardiace (clino şi ortostatism) la deşteptare şi orele de somn NUMELE ŞI PRENUMELE ANUL DE STUDIU FACULTATEA ZILELE SĂPTĂMÂNII FRECVENŢA CARDIACĂ Nr. prin care am investigat calitatea şi cantitatea odihnei prin somn. METODE DE CERCETARE – Studiul literaturii de specialitate. nu se odihnesc suficient din punct de vedere calitativ şi cantitativ. prin măsurarea şi înregistrarea frecvenţei cardiace. prin anchetă-chestionar şi prin protocol autocontrol (Tabelul 1) s-a efectuat în perioada 11-17 decembrie 2006. Studiul practic.deprinderi igienice corecte de consolidare a stării optime de sănătate şi ameliorarea condiţiei fizice. – Reprezentarea grafică a rezultatelor obţinute. Studiul practic porneşte de la ipoteza de bază. cât şi capacitatea subiecţilor de a conştientiza importanţa somnului în activitatea diurnă.

Din răspunsurile primite de la tinerii chestionaţi constatăm că doar un procentaj de 24 % alocă un număr de peste 6 ore somnului. 40 % dintre cei chestionaţi se culcă la miezul nopţii. Item 2 – 21 de subiecţi reuşesc să doarmă 4-5 ore la un ciclu zi-noapte. în vederea asigurării odihnei după o zi de activitate profesională.5 ore 6 . stres etc. Acest lucru este prezentat în Graficul 2. 10 dintre cei chestionaţi se culcă la ora 24.00. am realizat o situaţie statistică din care prezentăm comentariul şi reprezentarea grafică a celor mai reprezentativi dintre aceştia. DURATA SOMNULUI 24% 4 . ORA DE CULCARE 20% 40% 23 h 24 h 40% 01 h Graficul 2. iar 40 % la ore mai mici.8 ore 76% Graficul 1.00.ANALIZA ŞI INTERPRETAREA REZULTATELOR Analiza şi interpretarea chestionarului În urma analizei răspunsurilor oferite de subiecţi la cei 24 itemi. iar 4 dintre cei chestionaţi între 6 şi 8 ore.. Durata somnului la subiecţii chestionaţi Item 3 – 5 subiecţi au ca oră de culcare ora 23.00. 10 subiecţi după miezul nopţii. restul de 76 % sunt cei ce reuşesc să doarmă între 4 şi 5 ore (Graficul 1). Ora de culcare la subiecţii chestionaţi 161 . Orele puţine de somn se explică prin faptul că 20 % au ca oră de culcare ora 23.

MIJLOACE SPECIALE 16% 8% DUŞ CALD TV NIMIC 76% Graficul 4. iar din cei 24 % care apelează la aceste mijloace. iar un procentaj de 8 % stau în faţa televizorului. pentru 12 dintre aceştia acest lucru se întâmplă uneori. de provocare a somnului. 4 sunt cei ce folosesc duşul cald. iar 11 dintre subiecţi declară că nu se trezesc în timpul somnului. 76 % nu apelează la mijloace speciale de relaxare. Această situaţie este prezentată în Graficul 5. după cum se poate vedea din Graficul 3. iar 2 dintre aceştia se uită la televizor. 76 % nu apelează la mijloace speciale de relaxare. iar un procentaj de 8 % stau în faţa televizorului. 8 % dintre subiecţii chestionaţi se trezesc frecvent în timpul somnului. Gradul de apelare la mijloacele de inducere a somnului Item 7– din cei 6 subiecţi care apelează la mijloace speciale înainte de culcare. după cum se poate vedea din Graficul 4. Mijloacele de inducere a somnului Item 8 – 2 subiecţi mărturisesc că se trezesc în timpul somnului. 16 % sunt cei ce fac un duş cald înainte de culcare. 16 % sunt cei ce fac un duş cald înainte de culcare. 48 % se trezesc uneori. 162 . MIJLOACE SPECIALE 24% DA NU 76% Graficul 3. Dintre cei chestionaţi. 4 sunt cei ce folosesc duşul cald.Item 6 – din cei 6 subiecţi care apelează la mijloace speciale înainte de culcare. iar din cei 24 % care apelează la aceste mijloace. Dintre cei chestionaţi. iar 2 dintre aceştia se uită la televizor. iar 44 % nu se trezesc în timpul somnului. de provocare a somnului.

iar pentru 6 insomniile. PROB ŞC. NICI UN MOTIV Graficul 7. (Graficul 6 şi Graficul 7).SOMN ÎNTRERUPT 8% 44% 48% FRECVENT UNEORI NU Graficul 5. INSOMNIA 44% 56% RAR NU Graficul 6. Un procent de 56 % dintre tinerii chestionaţi au insomnii. Somnul întrerupt la studenţii chestionaţi Itemi 9 şi 10 – pentru 8 subiecţi problemele personale sunt cele care le provoacă insomniile. sunt provocate de problemele şcolare. iar 44 % au declarat că nu au insomnii. Cauzele insomniei 163 . când apar. altele provocate de problemele şcolare în procentaj de 24 %. Prezenţa insomniei MOTIVUL INSOMNIEI 44% 24% 32% PROB PERS. 32 % provocate de problemele personale.

de relaxare şi petrecere a timpului liber. Somnul recuperat ziua Itemi 23 şi 24 – din cei 10: 2 studenţi au ca obişnuinţă dansul. SOMNUL RECUPERAT ZIUA 40% 60% DA NU Graficul 8. constant. adică 60 % nu practică exerciţiile fizice în mod frecvent. Un alt motiv al acumulării oboselii este faptul că 60 % dintre tinerii chestionaţi nu recuperează în timpul zilei orele de somn pierdute. pe când 40 % recuperează somnul pierdut noaptea (Graficul 8). Un procentaj destul de mare pentru eşantionul de vârstă chestionat. Practicarea exerciţiilor fizice 164 .Item 17 – 10 dintre subiecţi recuperează în timpul zilei orele de somn pierdute noaptea. Această situaţie este prezentată în Graficul 9 şi Graficul 10. 4 sunt practicanţi ai jocurilor sportive. pe când 15 dintre subiecţi nu recuperează somnul pierdut. PRACTICAREA EXERCIŢIILOR FIZICE 40% 60% DA NU Graficul 9. iar 40 % au declarat că apelează la această formă de odihnă activă. 2 subiecţi joacă tenis şi 2 subiecţi practică înotul.

1 student practică yoga pentru a se relaxa. amplitudinea valorilor medii fiind de la 4. Forme de practicare a exerciţiilor fizice Item 24 – 2 subiecţi apelează la duş scoţian ca mijloc de relaxare. la o populaţie tânără şi intelectuală. iar 1 student reflexoterapia în acelaşi scop (Graficul 11).FORME DE PRACTICARE A EXERCIŢIILOR FIZICE 8% DANS JOCURI SP. semnalăm următoarele aspecte: – frecvenţa cardiacă în clinostatism şi ortostatism prezintă o diferenţă extrem de variată la subiecţii investigaţi. MIJLOACE DE RELAXARE DUŞ SCOŢIA 36% 8% 4% 20% SAUNĂ MASAJ MUZICĂ YOGA 4% 4% 24% REFLEXO NU Graficul 11. 5 studenţi obişnuiesc să meargă la masaj pentru relaxare. Mijloace de relaxare Analiza şi interpretarea protocolului de autocontrol În urma analizei protocoalelor culese de la subiecţii incluşi în studiu. fapt pe care ni-l explicăm în principal prin nestăpânirea corectă a tehnicii de înregistrare a pulsului.00 la 32. Declarăm faptul că deşi valoarea medie a diferenţei 165 . TENIS ÎNOT NIMIC 16% 8% 8% 60% Graficul 10. faptul denotă o lipsă semnificativă de informare şi însuşire a unor deprinderi minimale de control a stării de sănătate. 1 student merge la saună. 6 folosesc meloterapia.57 bătăi-minut.

iar în chestionar marea majoritate a studenţilor au declarat că dorm 4-5 ore. masajul. de asemenea. orto este de 12. – în ceea ce priveşte analiza componentei de odihnă pasivă. prin vârsta şi tinereţea acestora. din protocolul centralizat de autocontrol a reieşit că studenţii dorm 8 ore. fapt pe care ni-l explicăm. se confirmă parţial. de o mică parte dintre studenţi. ▪ Insomniile care apar la mai mult de jumătate dintre subiecţii chestionaţi sunt cauzate. se pune problema intervalului de timp în care ele sunt efectuate. ▪ Majoritatea studenţilor au declarat ora de culcare la/după miezul nopţii şi faptul că iau cina cu 2-3 ore înainte de a adormi.51 bătăi-minut. 85 ore. practicarea independentă a exerciţiilor fizice nu face parte din obişnuinţele cotidiene. conform declaraţiilor din chestionar. ▪ Mijloacele de relaxare. tinere şi sedentare. ▪ Valorile indicate de frecvenţa cardiacă în clinostatism şi ortostatism conduc spre aprecierea calităţii de neantrenat. Surprinzător este că. deoarece subiecţii au ora de culcare la/după miezul nopţii. odihnitor. prin simpla schimbare de poziţie.c. prin următoarele argumente: ▪ Majoritatea subiecţilor chestionaţi recunosc necesitatea obiectivă a odihnei prin somn. în ordine. liniştit.57 şi 8. pentru persoane sănătoase. ▪ Cei mai mulţi tineri chestionaţi au un somn bun. cu vise fără să apeleze la mijloace stimulatoare.c. ▪ Pentru toţi cei care şi-au sacrificat somnul de noapte. durata medie de somn a întregului grup. nu putem să afirmăm că aceasta este reprezentativă pentru grup. CONCLUZII Ipoteza de lucru de la care am pornit în demersul practic. ▪ Pentru mai mult de jumătate dintre tinerii care au fost cuprinşi în studiu. a grupului de studenţi studiat. ceea ce reprezintă o deprindere cu efecte negative în ceea ce priveşte calitatea somnului. sauna. Menţionăm. se odihnesc bine din punct de vedere calitativ. dar aproape aceeaşi majoritate declară (în chestionar) că nu reuşeşte să doarmă decât 4-5 ore pe noapte.dintre f. că 166 . Aspectul negativ reieşit din analiză se referă la faptul că orele de somn. de majoritatea celor chestionaţi. lipsa odihnei este resimţită a doua zi. ceea ce corespunde din punct de vedere cantitativ cu recomandările literaturii de specialitate. dar majoritatea nu recuperează odihna pierdută. dat fiind extrem de marea amplitudine a valorilor individuale. studenţii cuprinşi în studiu. masajul reflexogen. În cazul în care cele 8 ore sunt reale. cu o plajă a valorilor medii cuprinsă între 6. sunt în ordinea opţiunilor: muzica.99 ore. clino şi f. încep după miezul nopţii. de-a lungul săptămânii stabilite. de probleme personale sau profesionale (şcolare). pentru distracţie. constatăm faptul că întregul grup înregistrează în protocolul de autocontrol. pe o săptămână este de 7. valori care nu se regăsesc în datele literaturii de specialitate. ▪ După eventualele întreruperi somnul este reluat. o durată medie de somn optimă. utilizate ocazional. ▪ Deşi cu condiţie fizică modestă.

ABSTRACT This paper presents a study conducted on a group of young university students.. vol. 2003. I. E. Bucureşti. Refacere. heart rhythm. Key words: fatigue. I. Editura Medicală. Masajul terapeutic. SABĂU. 2006. Editura Fundaţiei România de Mâine. W. Masajul în kinetoterapie. Our intension was to identify whether young university students get rest at the right quantitative and qualitative parameters. Editura ANTET. Bucureşti. sport şi kinetoterapie. SIDENCO.. 2003. Bucureşti. E. Fiziologia generală a efortului fizic. L. Editura Fundaţiei România de Mâine.. given the nature of the current activities and the level of their physical condition under these circumstances. recovery. Kinetoterapie în activitatea sportivă. NENCIU. 2002. 2005. BIBLIOGRAFIE DRĂGAN. sleep. Bucureşti. Editura Fundaţiei România de Mâine.. F. S. 2003. which are dependent on the content of the daily physical activities. as well as on the capacity to practice physical exercises independently or assisted.. Bucureşti. 167 . TIOSHI. Exerciţiul fizic în educaţie fizică. TODEA.suntem sub rezerva sincerităţii răspunsurilor oferite de subiecţii prin chestionar şi al înregistrării corecte a datelor din protocolul de autocontrol. Bucureşti. Recuperare. G.. Editura Fundaţiei România de Mâine. Medicina sportivă. with the purpose to emphasize some aspects related to the use of some basic hygienic customs.

168 .

ci numai reci. Cuvinte-cheie: termă. Hr. au rămas gratuit utilizate (Grimal. scăldându-se în apele Tibrului. îndeosebi după exerciţiile efectuate pe Câmpul lui Marte. Diocleţian etc. Universitatea Spiru Haret 169 . romanii nu obişnuiau să facă băi calde. că băile calde moleşesc şi chiar slăbesc organismul. 1973). Către secolul al II-lea î. baia era gimnaziu.). Astfel de edificii s-au descoperit şi pe teritoriul României. iar începând din vremea consulatului lui L. cu toate că numele de thermae (terme) este tot de origine grecească. În timpul Imperiului. unde confortul varia. * Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport. P. ca şi clientela (nobilimea. masaj. kinetoterapie. În anul 33 î. construite de împăraţii din familia Flavilor (Caracalla. Roma antică este creatoarea unui model arhitectonic special. Romanii au lansat deviza in balneis salus (în băi este sănătatea). Hr.ROLUL SUPRASOLICITAT AL HIDROTERAPIEI ÎN ROMA ANTICĂ Nicolae POSTOLACHE * REZUMAT Cum rezultă şi din titlu. În timpurile mai vechi. se spune că existau la Roma 170 de băi particulare care.. această concepţie avea să se schimbe radical şi ca dovadă stau numărul mare de băi publice de care dispuneau romanii. Treptat-treptat. băi care funcţionau sub supravegherea permanentă a edililor. Hr.) le aflăm şi la Pompei. dar şi plebea). deci nu în exerciţiile fizice din palestrele greceşti. gen de edificii care s-au răspândit apoi în întreg Imperiul. aceste edificii ce derivau din palestra greacă deveneau un model de creaţie în care se afirma spiritul civic şi practic al romanilor. Italia antică a dat un alt înţeles exerciţiilor fizice iradiate din Vechea Eladă şi Orientul mediteranean. în partea care s-a aflat sub cucerirea şi influenţa romană. cel mai mare imperiu din Antichitate. în pofida concurenţei instalaţiilor imperiale. Ei credeau pe atunci. Cornelius Sulla (88-78 î. Ele au apărut iniţial în Campania. studiul evidenţiază faptul că dintre toate mijloacele kinetoterapeutice pe care Antichitatea le-a avut la dispoziţie. club şi for. numit thermae. hidroterapia a fost uzitată în mod excesiv de către lumea romană. În celebrele terme. băile au devenit foarte luxoase şi au luat numele grecesc thermae.

însă în ceea ce priveşte succesiunea procedeelor. valoarea igienică a băilor. 1964). în care un corp de masori profesionişti. Băile au devenit elementul principal al termelor romane – instituţii amplasate în spaţii care să permită plimbarea şi odihna. Existau încăperi speciale. nu s-ar putea nega băilor şi un rol pozitiv: au răspândit o oarecare obişnuinţă pentru curăţenia corporală. sunt aceste stabilimente romane. pe lângă baia propriu-zisă. Unii autori mai enumeră şi laconicum sau baia de caldură uscată.Kinetoterapia de factură romană poartă pecetea urbanizării masive. atât pentru cei înstăriţi. aici se rămânea mai mult. au împânzit întreg Imperiul Roman. Aproape fiecare sală era prevăzută cu bazine sau căzi în care se putea scălda sau înota. de sudoare (assa sudatio). pentru exerciţii fizice şi pentru desfătările cititului şi ale artelor. Cele mai importante dintre băile clădite de împăraţii romani în Roma au fost termele lui Caracalla. − Sudatorium (etuva pentru activarea transpiraţiei. la înlăturarea nisipului şi uleiului ce le acopereau corpul în timpul lucrului de pe pistele şi arenele de exerciţii. de la deschiderea lor (în jurul orei 10) şi până la apusul soarelui. Bazinele de apă. evacuarea apei reziduale etc. era îndoielnică şi o descriere documentată a acestui aspect ne oferă Palestrica. romanii credeau că ajută la digestie. O realizare arhitectonică originală. − Tepidarium (sală călduţă). eventual lectura în sălile bibliotecii sau în aer liber etc. tehnicilor terapeutice. conversaţiile. Din această cauză.. practicate cu exagerarea şi rafinamentul introduse de romani. destinul istoric al civilizaţiei romane a fost să scrie capitolul cel mai consistent al hidroterapiei universale. nu numai baia. Instalaţiile şi confortul variau în funcţie de clientelă. din care cităm: „ele au transformat îngrijirile trupului într-un pretext pentru o viaţă de plăceri şi trândăvie” (Kiriţescu. care 170 . încălzirea ei şi a spaţiilor anexe. După masaj. Era o sală de formă circulară în care lumina venea din cupola şi unde se concentra o mare căldură. De fapt. aduse din întreg Imperiul. − Frigidarium (o sală rece prevăzută cu duş pentru a stimula sudaţia – cella frigidaria). urmau apoi plimbarea. din ce în ce mai fastuoasă. ea era cam aceeaşi. − Caldarium (baie de aburi. Despre aceste băi. au căpătat în Italia antică alte dimensiuni şi semnificaţii terapeutice. care în palestre serveau la spălarea atleţilor. apoi urma ungerea). Masajului i se acorda o atenţie deosebită de către ambele sexe. C. una din minunile arhitectonice ale lumii vechi. ale căror încăperi şi instalaţii pentru aducerea apei. Urmele lor mai pot fi văzute azi şi în castrele construite în Dacia. creme şi balsamuri rare. numită astfel deoarece se credea că se utiliza de spartani. pentru a provoca o transpiraţie abundentă). cât şi pentru „plebei”: − Apodyterium (vestiarul termei). Totuşi. fie doar pentru masaj (frictores). supraîncălzită. după transformarea unei părţi a ei în provincie romană. profilaţi fie numai pe ungerea corpului (alyptes) cu diferite uleiuri. făceau din această terapie o artă ce se dorea încă un omagiu adus de romani igienei corporale.

plimbările igienice pe sub porticurile de marmură ale xystelor. În această împerechere a preocupărilor de mediu fizic şi intelectual. Se practica un mesaj igienic de dimineaţă pentru înviorare şi un altul de seară pentru refacere. tepidarium şi caldarium. Cel mai răspândit era masajul aplicat în terme sau băi publice. căruia îi imputau imoralitatea exhibiţiilor nudiste. În băile populare masajele se executau prin fricţiuni reciproce. după preferinţe. sub porticuri. care-i ungeau corpul şi-l parfumau. rămânând însă ferm ostili atletismului de formă pur elenă. Termele lui Caracalla erau astfel amenajate. Baia patricianului roman era lungă şi complicată. Erau stabilimente nu numai uriaşe ca dimensiuni. care erau pavate cu mozaicuri artistice şi împodobite cu capodopere ale artei statuare ca: Hercule Farnese. Ca anexe ale băilor erau grădini şi promenade răcoritoare cu fântâni. romanul făcea baie uscată într-o sudatoria unde. De obicei începea cu o şedinţă de atletism sau de joc cu mingea.300 persoane puteau face baie în acelaşi timp. În chipul acesta. călduţă şi caldă: frigidarium.000 de persoane. băi de cadă. Aceasta făcea parte integrantă din viaţa publică. Taurul Farnese. pentru transpiraţie. După aceasta trecea în caldarium. muzee. acolo unde nu existau stabilimente separate pentru cele două sexe. sta originalitatea concepţiei romane. temperatura era tot ridicată. romanii au acceptat importarea educaţiei fizice greceşti. pe o suprafaţă de 13 hectare. încât 2. şi termele lui Diocleţian. tepidarium. relaxare şi odihnă. Sub această formă specifică. În părţile exterioare. îşi activa transpiraţia. Dacă gimnastica nu a putut concura cu exerciţiile războinice ale romanilor. de jocuri şi de masaj. aducând cu ei obiceiul de a practica gimnastica şi masajul. avea 30 m diametru. într-o atmosferă de viaţă publică şi de satisfacţie artistică. Nuditatea nu era admisă decât în interiorul stabilimentelor de băi şi. Cele descrise până acum se referă în principal la Roma din perioada imperială. Flora. Laocoon. şi la sfârşit de tot făcea o baie rece în frigidarium. Urmau. exedre. şi era luat în primire de masori. 171 . numeroşi medici. xyste şi saloane de odihnă. se aliniau numeroase prăvălii. răzând-o cu strigilul. săli de gimnastică. pentru odihnă. Apoi. Una din ele.acopereau o suprafaţă de 11 hectare. După ce se usca. Aveau piscine de apă rece. când romanii ajung în contact cu acel popor care avea menirea să devină după ei poporul universal-istoric. susţinute de stâlpi de granit. apoi de alyptes. de formă circulară. biblioteci. dar putea să facă duş cald şi să-şi cureţe pielea. alta avea formă de dreptunghi. într-o atmosferă de etuvă. După baie se întindea pe bănci ori pe paturi. Cupolele. duşuri etc. gimnaşti şi kinetoterapeuţi greci se stabilesc la Roma. separaţia se făcea prin orarul de frecventare diferit. de 56/24 m. trecea spre piscina cu apă călduţă. Deşi în captivitate sau atraşi de glorie şi bogăţii. aici. romanul bogat îşi petrecea o mare parte a timpului său în baie. în timpul plimbărilor aveau loc discuţii. în schimb masajul executat de sclavi a devenit în scurt timp o practică nelipsită în regimul de viaţă al romanilor bogaţi. depărtarea de la meseria războiului şi preocupările estetice. dar şi foarte complicate ca instalaţii. se ridicau la 14 m înălţime. Mai erau săli de sudaţie uscată şi de aburi. iar în cele ale lui Diocleţian se puteau îmbăia 3.

atunci când se iscă furtuni însoţite de vânt.). în dreptul aripii cu portic. baia rece denumită de greci lutrón. ceea ce grecii numesc diaulos. mai puţin „kinetoterapeutice”. Doar medicii lor au înţeles şi mediatizat valoarea adevărată a kinetoterapiei. nu mai miră pe nimeni faptul că Roma dispunea către sfârşitul secolului IV d. având lăţimea egală cu 2/3 din lungime. I î. II d. conisteriul. într-o aripă a porticului. cea orientată spre miazăzi. La stânga sălii efebilor se va aşeza aşa-numitul elaeothesium. iar alături de elaeothesium baia călduţă. Băile de soare. Hr. pentru ca filosofii. Cele mai vestite sunt băile din preajma templului lui Poseidon. pentru pregătirea militarilor (majoritatea lor mercenari) şi a gladiatorilor. Populaţia acestuia. a devenit atât de vulnerabilă încât imperiul avea să fie cucerit de neamurile migratoare. cum ar fi luxul şi desfrâul. băile în bazinele termelor sau piscinelor particulare. în călătoria sa prin Grecia nota.) scria: „Îmi pare nimerit să vorbesc acum şi despre clădirile palestrelor. baia caldă. Porticurile din jurul curţilor trebuie să fie pe trei dintre laturi simple. moleşită în sănătatea şi dezvoltarea ei. Nicăieri nu se poate vedea mai bine modul cum au degenerat exerciţiile fizice. la spectacolele din circuri. În porticul cel dublu se vor aşeza următoarele anexe: la mijloc. că în multe puncte ale cetăţii Corint există băi. de pildă. La dreapta acesteia se va găsi coriceul. Opoziţia romanilor faţă de aceste activităţi. Aşa după cum nu constituie o 172 . duble. care e o exedră foarte încăpătoare cu scaune. În palestre se fac curţi cu peristiluri pătrate sau dreptunghiulare.Multe dintre aceste practici. pentru ca. faţă de motricitate şi kinetoterapie avea să coste însăşi existenţa imperiului. la care s-a referit şi Phylostratos. de un număr de 854 de terme. iar bogăţiile aduse ca pradă de război din tot imperiul. iar pe a patra. retorii şi ceilalţi care se complac în studii să poată discuta şezând. care va avea într-o parte baia de aburi. se va instala baia de sudaţie. cu toate că azi nu mai sunt în obiceiurile italice. Hr. iar altele construite cu cheltuiala împăratului Hadrianus. sala efebilor. gimnastica şi atletismul ca la Roma. din care se merge spre sala focurilor. locuri despre care celebrul arhitect Vitruvius (sec. ploaia să nu pătrundă până în părţile lor din fund. voi explica pe acelea care ne-au rămas şi cum se fac ele la greci”. alături. hipodromuri sau în antrenamentele pentru spectacolele din aceste locuri. iar după conisteriu. rămân într-adevăr un specific al kinetoterapiei Romei antice. Ei au promovat-o şi în afara situaţiilor cauzate de cele întâmplate în arene. Încă Pausanias (perieget grec din sec. Alături de baia rece şi sala focurilor. Hr. de două ori mai lungă decât lată. iar în partea opusă băii de aburi. unele construite din banii tezaurului public. proporţionat cum s-a scris mai sus. În cele trei porticuri simple se vor construi exedre încăpătoare cu scaune. Romanii socoteau că exerciţiile fizice sunt bune doar pentru sclavi. amfiteatre şi hipodromuri. cu toate că nici grecii nu le-au ignorat. datorită numărului mare de ore pe zi petrecute în băile publice şi în tribune. au fost aduse la Roma din Asia. ele au fost zidite de bărbatul spartan Eurycles şi împodobite cu marmură de diferite feluri. aşa fel ca perimetrul lor să măsoare o lungime de două stadii. Prin urmare.

Marii Britanii. reflected in the thousands of therme built in all the cities of the Empire. Bucureşti. Rolul Romei în kinetoterapia antică universală este în primul rând acela de a fi intermediat realizările civilizaţiei greceşti pe acest tărâm pentru a fi cunoscute şi de apusul modern. The only downside involved refers to the fact that inside these institutions. tradiţia îngrijirii şi tratării corpului prin intermediul masajului. Key words: therma. Germaniei etc. where hydrotherapy was so praised.curiozitate că mari „jocuri”. kinetotherapy. După împărţirea Imperiului Roman şi căderea Imperiului Roman de Apus (476). KIRIŢESCU. P. hidroterapiei a fost continuată o vreme de Imperiul Roman de Răsărit (Bizanţ). 2006. procesiuni şi competiţii de care poporul era foarte dornic. 410. Civilizaţia romană. Bucureşti. This Roman world launched the slogan in balneis salus (health comes from the bathrooms). 347.. Editura UCFS. massage. ABSTRACT The civilization created by the Roman Empire gave hydrotherapy such an important role. the development of any other possible therapy was blocked. never known before by this component of health improvement. 131. exerciţiilor fizice.. Istoria Universală. dar fără a mai atinge succesul de până atunci cunoscut la Roma. C. BIBLIOGRAFIE GRIMAL. Editura Minerva. 1973. 2006). 173 . respectiv de populaţiile Franţei. Palestrica. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. încep să fie inserate în calendarul religios (Istoria Universală. 1964. Bucureşti.

174 .

Managerul impulsiv. Stiluri manageriale de conducere cu influenţă asupra eficientizării muncii într-un club de fotbal: 1. Managerul orientat către sarcină şi îndeplinirea ei: − are o mare satisfacţie când îndeplineşte personal o sarcină. devenită puternic fenomen social. 4. jucători. fotbal. plăcut: − preocupat de comunicarea de la om la om. * Fotbal Club Rapid Bucureşti 175 . Ca disciplină sportivă. îndrumare şi coordonare a întregii activităţi. − nu deleagă autoritatea. Nu putem vorbi de management în fotbal în afara unei structuri organizatorice – Organigrama unui club de fotbal din România. desfăşurate în scopul atingerii performanţei sportive maxime. antrenori. − tipul care preia problemele. 2. − îi place să fie apropiat emoţional de cei din jur. Managerul pitoresc. Cuvinte-cheie: management. 3. care reprezintă cadrul de bază al aplicării conceptelor manageriale cu eficienţă în fotbal.MANAGEMENTUL ÎN FOTBAL Grigore SICHITIU * REZUMAT Lucrarea prezintă în concepţie modernă demersul managerial în fotbal. fotbalul se supune tendinţelor actuale de dirijare. − rezolvă sarcini cu multă muncă şi agitaţie. Managerul dominator. orientat spre procesul decizional: − are nevoie să-şi domine subordonaţii. DEFINIREA MANAGEMENTULUI Este un concept modern sau o ştiinţă după alţii. A fost definit ca o artă de a-i convinge pe alţii să facă. care ne ajută să fim eficienţi în tot ce facem. energic fizic: − cunoscut pentru decizii impulsive. strategie.

Participant la cursuri şi schimburi de experienţă la marile cluburi. DOGMATIC EFICACE Constă în fundamentarea deciziei pe un Se caracterizează printr-o varietate şi volum restrâns de informaţii. apoi este aplicată maximum a potenţialului şi inflexibil. subordonate valorificării la închistat. de preferinţă să provină dintr-un fost jucător. străduinţa intensă de a contura soluţii decizionale noi. Managerul structurat pe teorie şi detalii: − face modele rigide de organizare.5. 6. 176 Să aibă viziune asupra dezvoltării fenomenului. − găseşte rutina apăsătoare şi plictisitoare. 10. 8. 5. − îi place să se ocupe de detalii. Cunoscător al fotbalului modern. Calităţi de lider înnăscute. 4. Experienţă în fotbal. Cunoscător de limbi străine şi capacitate de comunicare rapidă. opţiunile diferite ale acestora. Managerul orientat spre schimbare: − iubeşte schimbarea. 7. Aptitudini în stabilirea unor relaţii interumane la toate nivelele. 7. . Calităţi manageriale de organizator şi negociator. cu un sistem de valori rigid. decizional. PROFILUL MANAGERULUI ADMINISTRATIV 1. fundamentate frecvent pe specialişti implicaţi şi preocuparea combinaţii de variabile şi modele relativ majoră de a găsi „compromisuri” între sofisticate. 9. de regulă de flexibilitate în toate fazele procesului către manageri. decizie. pornind de la aserţiunea că acestea prezintă o probabilitate maximă de a fi superioare. manifestate ulterior. Foarte bun cunoscător al regulamentelor fotbalului şi al mecanismelor economico-financiare actuale. sesizate sau obţinerii de performanţe deosebite. 6. STILURI MANAGERIALE GENERAL ACCEPTATE INTELIGENT CONCILIATOR Bazat pe analiza şi interpretarea unui mare Se caracterizează prin consultarea largă volum de informaţii. 3. Managerul orientat spre parteneriat: − are nevoie de laude şi încurajări de la superiori. 2. finalizat în abordări şi de către decident a celorlalţi manageri şi soluţii inedite. Absolvent de studii superioare şi master în management fotbalistic. care. − îi place labirintul birocratic. CREATIV Implică primatul proceselor creative în elaborarea deciziei. refuzând luarea în consideraţie a posibilităţilor existente în vederea informaţiilor relevante.

Să evite conflictele şi implicarea clubului în acţiuni care afectează imaginea clubului. Capacitate de adaptare şi rezolvare rapidă a situaţiilor neprevăzute. 20. 10. 177 . Să ştie să-şi aleagă colaboratorii şi să-i responsabilizeze. 3. capabil să ia decizii eficiente. Performanţe ca jucător şi antrenor. 7. Capacitate de a-şi asuma responsabilitatea în situaţii dificile şi de risc. 18. Capabil să conducă personalităţi puternice şi să evite conflictele inutile. Capacitate de a influenţa politica clubului în relaţia cu liderii. 17. Situaţie materială bună. Cunoscător de limbi străine. Cunoscător al sistemelor moderne de analiză şi obiectivizare a jocului. 9. Personalitate şi recunoaştere internaţională. 8. 5. Creativ. 16. 14. 4. 12. Studii de specialitate.11. 15. Circulaţie şi experienţă internaţională. 13. − flexibilitate: 10%. 17. 16. Participant curent la marile evenimente fotbalistice ale lumii. Salariu şi compensaţii financiare stimulatorii. − comunicarea cu oamenii: 22%. 11. stabilitate şi linişte financiară. 15. acestea ar fi: − puterea personalităţii: 33%. care să-i ofere siguranţă. 2. 6. 13. Experienţă de fost jucător. Atribuirea succeselor întregului club şi nu sie însuşi. Profund şi decis în luarea deciziilor corecte şi rapide. Dorinţă de perfecţionare profesională şi cunoştinţe de specialitate de ultimă oră. Personalitate şi caracter de marcă în domeniu. Calităţi de lider şi fin psiholog în relaţiile cu jucătorii. Capacităţi de comunicare la toate nivelele. Raţional şi abil în relaţiile cu mass-media. − competenţa: 26%. 12. Cultură şi cunoştinţe în domeniu. 18. Capabil şi abil în a da răspunsuri raţionale în orice situaţie. PROFILUL MANAGERULUI TEHNIC-ANTRENORUL 1. 14. Conciliant şi înţelegător cu nereuşitele care pot apărea în fotbal. Agreat şi acceptat de majoritatea patronatului şi acţionarilor. − convingeri morale: 9%. Dacă ar fi să reprezentăm în procente calităţile managerului. 19. rasat.

Pentru a nu se crea confuzii precizăm că se cumpără şi se vând drepturile federative ale jucătorilor. Să apeleze cât mai puţin la fotbalul trecutului şi să aibă curajul să folosească metodele fotbalului actual.19. 28.). Să ştie să recompenseze şi să pedepsească când trebuie. Să aibă capacitate de schimbare şi adaptare la noile metode şi tehnologii de lucru. Să impună cerinţe şi standarde cât mai înalte. campionate. Să-şi completeze stafful tehnic cu oameni cu pregătire şi calităţi care-i lipsesc (abilităţi în gestionarea tehnologiei moderne. MANAGEMENTUL CUMPĂRĂRII ŞI VÂNZĂRII DE JUCĂTORI În fotbalul românesc. 29. Să aibă capacitatea să-şi impună principiile proprii şi să fie echidistant faţă de toţi jucătorii. fiziologi. acceptând temporar şi cluburi sau echipe care sunt în situaţii mai puţin favorabile. 178 . economico-financiară şi de imagine. mottoul este: „Toată lumea vrea să cumpere ieftin şi să vândă scump!” Acest proces îşi găseşte sursele în managementul comercial. Să educe gândirea morală şi fair-play-ului în antrenamente şi jocuri. 20. 25. Există însă criterii generale care ţin de performanţele sportive şi de imagine.). Managementul cumpărării şi vânzării de jucători este cel mai mediatizat moment după câştigarea marilor competiţii (campionate. Nu există nicăieri un sistem de evaluare între preţul de cumpărare şi serviciile pe care vânzătorul ţi le asigură. Să aibă continuitate în contracte. cupe). necesitând o cunoaştere foarte profundă a jucătorului. În managementul cumpărării şi vânzării de jucători se regăsesc cei mai complecşi factori de natură managerială. doctori. Preocupare şi concentrare pentru conducerea procesului tehnic şi neimplicare în alte probleme care-i limitează realizarea performanţelor propuse. alte trofee care se acordă jucătorilor etc. aportul la realizarea performanţelor şi dreptul de imagine. Să aibă o mare încredere în sine şi să o transmită şi celorlalţi. Abil şi pregătit pentru compromisuri în vederea atingerii obiectivelor propuse. 22. 26. Cineva chiar spunea că „fotbalul este o afacere cu oameni”. 24. care cer perfecţionări şi studii permanente. dar nimeni nu îşi poate propune să cumpere oameni. care trebuie luate în considerare atunci când cumperi un jucător: − nivelul competiţional şi performanţele realizate de jucător (câştigător de cupe. analişti ciberneticieni etc. Să ştie să delege autorităţi şi răspunderi subalternilor şi colaboratorilor. 21. 30. 23. a legislaţiei sportive interne şi internaţionale. care implică responsabilităţi foarte mari pentru cei care iniţiază şi semnează o asemenea tranzacţie. 27.

dacă am încerca. care contribuie mult la recuperarea fondurilor (Beckham. Din experienţa marilor cluburi din fotbalul internaţional (Anglia). Mourinho). marii patroni ai fotbalului (Abramovici. cuprinde: − observarea la jocuri oficiale (la minim 4 jocuri acasă/deplasare) privind evoluţia şi calităţile jucătorului. Aceasta trebuie aprobată de Consiliul de Administraţie. de multe ori lucrurile stau invers. este întotdeauna în favoarea vânzării şi mai puţin a cumpărării. în realitate. cu consecinţele de rigoare. 179 . care. pentru fotbalul românesc o succesiune a acţiunilor în cazul unei tranzacţii de vânzare-cumpărare. − anticiparea aportului pe care îl va aduce jucătorul la realizarea viitoarelor performanţe ale clubului. este un fapt pe care îl întâlnim tot mai des în fotbalul nostru. pentru că vânzarea jucătorilor este una din principalele surse de supravieţuire a cluburilor noastre. anunţând preţuri exorbitante. − personalitatea şi look-ul jucătorului. Din punctul meu de vedere. am putea enumera: 1. Stabilirea unei strategii tehnice de vânzare-cumpărare Cel mai important aspect îl reprezintă alegerea momentului vânzării sau cumpărării. În general. carisma şi valoarea de marketing.− valoarea individuală şi postul jucătorului (totdeauna un marcator este mai scump decât un apărător). 2. îi revine managerului tehnic (Ferguson. Berlusconi) fac declaraţii de imagine în presă. Că. în fotbalul românesc. 3. Există destule cazuri de jucători cumpăraţi scump şi vânduţi ieftin (Ronaldo. − imaginea. Strategia. dar niciodată nu intervin public pentru a-l pune în situaţii delicate pe manager sau a-i reproşa managerului în cazul unei tranzacţii nereuşite. Observarea şi documentarea privind jucătorul pe care vreau să-l transfer. Din punct de vedere financiar. trebuie să fie elaborată de antrenor în colaborare cu patronatul şi managerul tehnic şi administrativ. fiecare club are un buget prevăzut pentru cumpărări şi unul pentru vânzări de jucători. Puţine sunt cluburile care-şi pot permite să cumpere mai mult decât vând. − cumpărarea jucătorului pentru atingerea performanţei. − multe alte aspecte care pot contribui la mărirea sau scăderea preţului. dar şi cu gândul la o nouă vânzare mult mai bună ulterior. − relaţia jucătorului cu mass-media. Managerul administrativ/tehnic este persoana care ar trebui să pună în practică strategia stabilită de antrenor şi aprobată de Consiliul de Administraţie. Figo). patronul stabileşte şi pe cine şi cât. observăm că întreaga responsabilitate privind procesul de vânzare-cumpărare de jucători. în mod normal. Ronaldinho). El are un buget aprobat de Consiliul de Administraţie şi este răspunzător de evaluarea şi tranzacţia jucătorilor.

la care. care participă la licitaţie numai din dorinţa de a mări preţul jucătorilor. în care prioritar este progresul individului şi nu al echipei. − să controleze şi să evalueze periodic modul în care se dezvoltă şi progresează grupele de vârstă. la care se folosesc toate strategiile pentru ca fiecare să-şi atingă scopul. care anunţă preţuri exorbitante pentru a-i face imagine jucătorului şi pentru a obţine un comision cât mai mare. Atunci se constată cu adevărat dacă s-au luat toate măsurile şi au fost prevăzute toate situaţiile care ar putea fi în defavoarea celui care a negociat şi semnat. conceptul se referă la transformarea oamenilor cu potenţial biomotric ridicat. ţinută în secret şi realizată cât mai rapid. 4. iar marea vină o poartă. la care nu doresc să mă refer. 1. 180 . FORMĂRII ŞI PROMOVĂRII JUCĂTORILOR PROPRII Este latura săracă şi ignorată din majoritatea cluburilor din România. Managementul selecţiei. Activitatea de selecţie este larg descrisă în nenumărate cărţi din fotbalul românesc. Este o „luptă” în patru: club – club – agentul jucătorului – jucătorul. pentru a oferi şansa unei largi participări la toate cluburile din ţară şi străinătate. obligatoriu trebuie să participe avocatul sau juristul clubului. Fotbalul fiind o activitate bazată pe aptitudini speciale. bine mediatizate. probe şi norme de control pe fiecare grupă de vârstă. pentru ca toată lumea să cunoască datele şi locul acţiunilor. pentru că orice apariţie în presă duce la apariţia altor cumpărători. avem de-a face aici cu arta transformării indivizilor. MANAGEMENTUL SELECŢIEI. Semnarea contractului de transfer este actul juridic cel mai complex. clar. Startul negocierilor şi relaţia cu agenţii de jucători Fiecare parte îşi urmăreşte o strategie care trebuie foarte bine pusă la punct. Aspectul nou managerial constă în faptul că managerii specializaţi pe această activitate trebuie să elaboreze programe manageriale în care să se stabilească obiective individuale pe termen scurt şi lung. unde avem sisteme. − să desfăşoare procese de selecţie constante şi tradiţionale. 5. Toate contractele sunt bine făcute până se ajunge la litigii şi judecată. formării şi promovării jucătorilor proprii este un concept care îşi are inspiraţia în managementul resurselor umane. Orice contract de transfer internaţional trebuie să corespundă regulamentului de transfer internaţional al jucătorilor. Primii care au interes în a da publicităţii transferul sunt agenţii de jucători. dar nu trebuie să uităm că responsabilitatea îi revine în totalitate celui care semnează. preocupărilor şi comportamentului extrasportiv al jucătorului. − cunoaşterea caracterului.− aprecierea şanselor de integrare în sistemul de joc şi în concepţia elaborată de antrenorul echipei. managerii cluburilor şi nu antrenorii.

Resursele umane în activitatea de educaţie fizică şi sport. fotbalul românesc şi-ar revigora rădăcinile. dar ar trebui să oblige cluburile să aibă terenuri şi facilităţi minime pentru nivelul de competiţie la care participă. Editura Fundaţiei România de Mâine. Key words: management. Managementul educaţiei fizice şi sportului.− să aibă curajul renunţării la elementele care nu progresează pentru a evita o muncă inutilă. 3. guidance.. Editura Aldin.. coaches. condiţii îndeplinite de manageri.. in order to achieve superior performance in sports. 2003. Bucureşti. ani de zile şi costuri nerecuperabile. cel puţin pentru cei mai dotaţi tineri.. − să urmărească modul în care se realizează programele de pregătire. ABSTRACT The paper deals with a modern managerial conception approach in football game. Asigurarea condiţiilor tehnico-materiale optime. 2004. F. 5. Teoria educaţiei fizice şi sportului. BOTA. 1999. Bucureşti. D. I. Pentru orice manager este mult mai atractiv să cumpere un jucător format decât să urmărească ani de zile programe de formare a jucătorilor proprii. coordination of the whole activity. which embraces the current trends of directness. şi nu de vârstă.. HOFFMAN A. F. să tragă la răspundere pe antrenorii sau cei implicaţi în nerealizarea lor. Editura Fundaţiei România de Mâine. As a discipline. care să fie bine remuneraţi şi motivaţi pentru a face performanţă. football. 181 . football became a strong social phenomenon. E. Participarea antrenorului principal sau a unor jucători de la prima echipă la anumite jocuri şi antrenamente pentru a-i stimula şi încuraja pe tinerii din cadrul clubului sau chiar a face jocuri cu echipa I şi participarea la unele antrenamente ale echipei mari. S. Angajarea de antrenori specializaţi pe acest domeniu. Editura Fundaţiei România de Mâine. BIBLIOGRAFIE TODEA. 2. S. Bucureşti. 4. COLIBABA. Federaţiile naţionale obligă cluburile să aibă un număr de echipe de copii şi juniori. Atunci. − să stabilească premii şi recompense pentru cei care formează şi promovează jucători sau pentru jucătorii noi care vin la grupele de vârstă. 1998. care trebuie să participe la programe speciale de pregătire intensivă pentru a putea fi promovaţi cu curaj la echipele superioare. Rolul deosebit al implicării medicului în urmărirea şi dirijarea programelor de pregătire pentru a se lucra permanent la nivelul posibilităţilor maxime biologice. Teoria jocurilor sportive. players. TODEA. Bucureşti. şi nu serviciu. strategy.

182 .

Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport. la nivel de cadete (15–16 ani) – în vederea determinării modelelor specifice voleiului contemporan. 183 . Braşov – martie. − Georgeta Niculescu. Georgeta Niculescu – Copilul între joc şi mediu. Olga Djamo – Actualităţi privind alimentaţia sportivilor de performanţă. – Sesiunea Internaţională de Comunicări Ştiinţifice. – Conferinţa Ştiinţifică Internaţională. − Elena Sabău. − Georgeta Niculescu. 2006 − Lygia Alexandrescu. − Elena Sabău. − Marilena Ioniţă. Adin Cojocaru – Studiu privind eficienţa acţiunilor de joc. Academia Naţională de Educaţie Fizică şi Sport. Cătălin Boeriu – Particularităţi ale dezvoltării rezistenţei la vârsta antepubertară.VIAŢA ŞTIINŢIFICĂ 1. Oradea – mai. divizia A – masculin. participantă la Campionatul Naţional de Volei. Georgeta Niculescu – Oboseala şi refacerea în activităţile sportive. − Sorin Mirel Ciolcă – Repere funcţionale ale capacităţii de performanţă în fotbal. Manifestări ştiinţifice la care au participat şi au comunicat cadre didactice din Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport. Olga Djamo – Insulina şi zona de performanţă. Actualităţi privind crampele musculare la sportivi − Adin Cojocaru. Universitatea Spiru Haret. în anul 2006 – Sesiunea Internaţională de Comunicări Ştiinţifice. Elena Sabău – Personalitatea profesorului de educaţie fizică şi competenţa sa. 2006 − Lygia Alexandrescu. Elena Sabău – Conţinutul exerciţiilor de junioare raportat la cerinţele specifice programului tehnic 2005-2008 în gimnastica ritmică. Bucureşti – mai. 2006 − Paula Ivan. Marilena Ioniţă – Studiu asupra eficienţei acţiunilor şi structurilor de joc ale echipei Deltacons Tulcea. Facultatea de Kinetoterapie.

− Sidenco Luminiţa Elena – Evoluţia densităţii minerale osoase la pacienţii cu artrită reumatoidă sub tratament cu agenţi inhibitori TNFa. Elena Sabău – Research on the Functional Probings Level of Junior Athletes in Rhythmical Gymnastics. Piteşti. – Georgeta Niculescu. Timişoara – mai. 184 2006 . Adin Cojocaru – Studiu asupra eficienţei acţiunilor şi structurilor de joc ale echipei naţionale de volei senioare participante la CE 2003. Lygia Alexandrescu – Sindromul anemic la sportivi. Poiana Braşov. Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport. – Congresul Naţional de Neurochirurgie. 2006 − -Olga Djamo. − Sidenco Luminiţa Elena – Efectul vitezei asupra ritmicităţii mersului în boala Parchinson. Olga Djamo – Actualităţi privind alimentaţia sportivilor de performanţă. – noiembrie. – Conferinţa Ştiinţifică Internaţională. Faculty of Physical Education and Sports. 2006 – Sidenco Luminiţa Elena – The Value of the Functional Stimulation in the Gait Rehabilitation at the Spastic Patient. Cluj-Napoca – october. – The 3rd World Congress of Physical Activity and Sport Sciennces. – Congres Mondial de Medicină Sportivă. − Sidenco Luminiţa Elena – Studiu prospectiv asupra artrozelor de suprasolicitare ale genunchiului la foste atlete cu dezechilibre musculare şi anomalii structurale. Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport. 2006 − Sidenco Luminiţa Elena – Cortical Reorganization and Functional Recovery in Stroke Patients by Movement Therapy. 2006 − Marilena Ioniţă. – Al 29-lea Congres Naţional de Recuperare Medicală. Braşov. Olga Djamo – Nutritional Strategies for Optimizing the Treatment of the Neurodegenerative Disorders in Non-Athletets.– Conferinţa Ştiinţifică Internaţională. – Conferinţa Ştiinţifică Internaţională – ediţia a XV-a. 2006 − Elena Sabău. − Lygia Alexandrescu. Georgeta Niculescu – Experiment pilot pentru studiul dezvoltării motrice la copii de 5-6 ani. – Conferinţa naţională de Stroke. Consiliul Ştiinţei Sportului din România. − Olga Djamo – Tratamentul cu antiinflamatoarele nesteroidiene în traumatismele din sport. Bucureşti – octombrie. Bucureşti. 2006 − Buşneag Carmen – Acupuncture in the Treatment of Pain. Beijing – iunie. Presents Regarding the Somatical Profil of the Junior Athletes in Rhythmical Gymnastics. 2006 – Lygia Alexandrescu.

Departamentul de Educaţie Fizică şi Sport iunie septembrie octombrie noiembrie decembrie 185 .2. În: . Bucureşti Universitatea Babeş Bolyai. Cluj Napoca Universitatea din Bacău. Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport – Bucureşti Universitatea din Oradea. Departamentul de Educaţie Fizică şi Sport. Programul provizoriu al sesiunilor de comunicări ştiinţifice – România. un model de înălţare a unui popor. − Modelul Burebista.. C. − 140 de ani de la moartea lui Evanghelie Zappa. Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport Universitatea din Piteşti. Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport. Sportului şi Sănătăţii Universitatea din Craiova. Facultatea de Ştiinţe ale Mişcării. Bucureşti Universitatea din Suceava. vol. Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport Universitatea Ecologică. Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport – Bucureşti Universitatea Ovidius. nr. Kiriţescu. Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport – Braşov Universitatea Spiru Haret. Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport – Timişoara Academia Naţională de Educaţie Fizică şi Sport. FEFS – Constanţa Universitatea Politehnica. 33/2006. În: .Discobolul”. 2007 Luna martie aprilie mai UNIVESITATEA ORGANIZATOARE Universitatea Transilvania. Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport – Galaţi Universitatea Tibiscus. INCS. În: „Noema”. Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport Consiliul Ştiinţei Sportului România. Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport Universitatea Bucureşti. VI/2006. Articole publicate de către cadre didactice din Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport a Universităţii Spiru Haret în anul 2006 Autor: Nicolae POSTOLACHE − Un istoric de renume al educaţiei fizice universale. 3.Dacia”. 3/2006. nr. Bucureşti Universitatea Dunărea de Jos..

186 .

APLICAŢII ALE EXERCIŢILOR ATLETICE ÎN KINETOTERAPIE Autori: asist. 187 . pentru utilizarea cât mai multor căi şi mijloace kinetice în vederea. moştenite genetic. un volum important de cărţi. şi care au rolul de a preveni şi corecta deficienţele fizice apărute. utile pentru studenţii de la formele de zi. la armonizarea vibraţiilor interne cu cele ale pulsului mediului înconjurător. viitori kinetoterapeuţi. tuturor celor cărora. care nu reclamă folosirea unor materiale şi instalaţii sofisticate. ajungând să trăiască azi într-o lume a sedentarismului. şi a supraalimentaţiei. Suntem de părere că un mijloc important pentru îndeplinirea acestui deziderat poate fi mişcarea. univ. Din paleta largă a acestor afecţiuni. sportul în general şi atletismul. fac parte „cu succes” şi cele de ordin fizic. reţinem doar exerciţiile atletice. nu le sunt indiferente toate aceste probleme. exerciţiul fizic. şi anume reîntoarcerea la natură. Bineînţeles. cu exerciţiile sale specifice. Volumul se adresează studenţilor. univ. profesorilor de educaţie fizică şi. S-a făcut distincţie între exerciţiile atletice şi probele atletice. urmările nu s-au lăsat aşteptate şi asistăm la scăderea dramatică a vârstei de incidenţă pentru afecţiunile vârstei înaintate. Şi într-un caz şi în altul. Dintre acestea prezentăm câteva. prin activităţile lor. stresului. Autorii doresc pe această cale să trezească interesul tuturor celor implicaţi în acest fenomen. Paula IVAN. soluţia este unică. probele atletice fiind proprii performerilor. a prevenirii dar şi a corectării principalelor deficienţe fizice. de la liniile de studii licenţiale şi master. asist. Exerciţiile atletice cuprinse în volum au fost selectate dintre cele mai simple şi accesibile. manuale şi cursuri. Cătălin BOERIU. frecvenţă redusă şi învăţământ la distanţă.RECENZII ŞI NOTE În anul 2006 cadrele didactice din Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport a Universităţii Spiru Haret au publicat în Editura Fundaţiei România de Mâine. omul s-a îndepărtat din ce în ce mai mult de natura care l-a creat. drd. Pentru fiecare deficienţă în parte a fost creat şi un cadru teoretic minim. drd. cu un nivel minim de tehnicitate. pe linie ascendentă sau dobândite ulterior. din care nu au lipsit nici indicaţiile metodice aferente. considerând că pentru activitatea de prevenţie şi corectare a deficienţelor. în general. în special. mai ales. 67 pagini Pe tot parcursul derulării evoluţiei sale umane. la mişcare.

de care beneficiază acest grup de afecţiuni. o atenţie aparte acordându-se kinetoterapiei şi.KINETOTERAPIA ÎN AFECŢIUNILE ENDOCRINO-METABOLICE Autor: lector univ. Este vorba de osteoporoză şi obezitate. hiperuricemiile şi alcoolismul. de evoluţia prognosticată a fiecărei afecţiuni. specifice timpurilor prezente. corticosuprarenale. care interesează toate liniile metabolismului intermediar. urmate. de tratamentul complex. evoluţia şi prognosticul. tabloul clinic. În afara acestor afecţiuni mai sunt abordate diabetul zaharat. Cursul este structurat în două părţi. care conţine noţiunile de bază. care apar pe parcursul evoluţiei sale. afecţiune metabolică de aport (ca şi obezitatea. unele dintre ele având incidenţă în creştere şi devenind o adevărată „epidemie” a noului mileniu. cărora le furnizează un instrument compact. drd. în multe dintre cazuri redutabile). care sunt expuse ţinând seama de disfuncţiile produse pe fiecare linie secretorie). 152 pagini Prezenta lucrare a apărut din necesitatea de a oferi studenţilor de la specializarea kinetoterapie. tiroidă. în mod similar. însă are rol determinant în realizarea profilaxiei lor secundare (profilaxia agravării) şi terţiare (profilaxia complicaţiilor şi sechelelor. deoarece diabetul zaharat poate fi prezentat în egală măsură în ambele părţi ale lucrării. sau al celor conexe. medical. util celor care activează în domeniul educaţiei fizice şi sportului. însă este tratat frecvent ca afecţiune metabolică. dar şi pentru a diversifica studiul individual. necesare înţelegerii mecanismelor de declanşare a bolilor. cât şi ştiinţelor medicale. Deşi în clinică tratamentul kinetic este considerat un instrument paliativ. de altfel) cu tot mai multe victime în lumea modernă. În aceeaşi măsură. complicaţiile şi mijloacele terapeutice complexe. Partea a doua cuprinde. Elena BUHOCIU. medico-chirurgical. după caz. radioterapic (doar schiţate. chirurgical. În prima parte sunt prezentate cele mai frecvente sau mai grave afecţiuni endocrine (insuficienţa şi respectiv hiperfuncţia glandelor hipofiză. Lucrarea se constituie într-un demers ştiinţific şi didactic. Specialiştii domeniului vor observa că terapia prin mişcare nu acţionează asupra verigilor etio-patogenice ale acestor boli (unele încă necunoscute). a evoluţiei acestora şi a complicaţiilor precoce şi tardive. util pentru elaborarea lucrărilor de disertaţie. mijloacelor asociate acesteia. Aceasta pentru că la baza producerii bolii stau mecanisme endocrine. deoarece cunoaşterea lor este doar orientativă pentru kinetoterapeuţi) şi kinetic. Se poate vorbi deci de un manual. în vederea elaborării lucrărilor de licenţă. În fiecare capitol sunt prezentate: descrierea afecţiunii. datorită multiplelor tulburări. deoarece bibliografia în acest perimetru este destul de modestă. cele mai frecvente şi mai cunoscute afecţiuni metabolice. în fiecare caz în parte. Kinetoterapia este abordată în funcţie de manifestările clinice specifice. lucrarea se adresează masteranzilor în domeniul kinetoterapiei. un suport de curs orientativ pentru disciplina cu acelaşi nume. Această grupare a afecţiunilor are doar raţiuni didactice. credem că am reuşit să reliefăm rolul său pe lângă tratamentul complex. 188 . care pot surveni în caz de tratament incorect aplicat. de complicaţii şi de particularităţile individuale ale pacienţilor.

RECUPERAREA ÎN AFECŢIUNILE CARDIOVASCULARE Autor: lector univ. cât şi kinetoterapia de prevenire şi combatere a osteoporozei. mecanismele şi modificările apărute la nivel osos. Având la bază argumente didactice. cotului şi mâinii. ci pentru utilizarea progresivă şi standardizată a antrenamentului fizic. care nu trebuie să lipsească din biblioteca specialiştilor din domeniul nostru. Cu un accident. dar şi o gravă eroare medicală. indicând traseul metodologic de recuperare funcţională. care aplică o medicaţie potentă şi bine studiată ştiinţific. a discuta despre recuperarea bolnavilor cardiovasculari părea nu numai lipsit de sens. ca principal mijloc de recuperare funcţională. cât şi schema de recuperare funcţională. abordează metodic fiecare traumatism al şoldului. prezintă cele mai frecvente traumatisme ale umărului. dr. nu pledăm pentru înlocuirea tratamentelor moderne. cu un traumatism. loisir. cu accent pe terapia de recuperare prin exerciţii fizice. a tulburărilor de statică vertebrală şi a spondilodiscitelor. Capitolul care tratează afecţiunile membrului inferior. Capitolul care tratează afecţiunile membrului superior. aferente principalelor afecţiuni ale coloanei vertebrale şi membrelor. Astăzi. fie că suntem direct implicaţi. a leziunilor posttraumatice. sunt considerate nu numai utile şi corecte în algoritmul de tratament al bolnavilor cardiovasculari. 176 pagini Cartea se adresează în mod special studenţilor de la specializarea kinetoterapie şi motricitate specială şi kinetoterapeuţilor. timp liber. prin exerciţii fizice. pe baza examinării complexe. Carmen BUŞNEAG. bazinului. drd. dar s-au dovedit capabile a ameliora mult calitatea vieţii acestor bolnavi. Capitolul în care este abordată coloana vertebrală se ordonează în kinetoterapia algiilor (cervicale. valoros şi util. Lucrarea este un ghid teoretic şi practic. fie că asistăm la un astfel de episod neplăcut. lombare). Capitolul final tratează o problematică deosebit de actuală. respectiv osteoporoza. efectele în plan motric. care poate conduce la obţinerea unei capacităţi de efort maxim în raport cu deficitul funcţional cardiac. 208 pagini Până în urmă cu 10-15 ani. Informaţiile şi metodologia de abordare a unor traumatisme tratate în volum sunt utile. Informaţiile furnizate sunt utile în primul rând studenţilor de la facultăţile de kinetoterapie care vor lucra practic cu aceşti bolnavi pentru a înlătura decondiţionarea 189 . recuperarea în general şi kinetoterapia în special. Cristian BUDICĂ. în aceeaşi măsură. genunchiului şi piciorului. dorsale. Autorul specifică premisele instalării afecţiunii. şi celor care activează în domeniul practicii exerciţiului fizic.KINETOTERAPIA ÎN AFECŢIUNILE ORTOPEDICO-TRAUMATICE Autor: lector univ. autorul oferă metodologia specială a kinetoterapiei de recuperare. în scop de performanţă. În volumul primit cu mare interes. agrement. Desigur. ne putem întâlni oricând. cartea este structurată în capitole.

). lucrarea sintetizează problemele generale şi specifice ale tehnicii şi tacticii jocului de fotbal. iar în capitolele al II-lea şi al III-lea sunt prezentate definiţiile. sistematizarea şi descrierea elementelor tehnice şi acţiunilor tactice specifice fotbalului. medicilor de alte specialităţi. Lucrarea de faţă se doreşte a fi deschisă completărilor ulterioare. activitatea sexuală sau reluarea activităţii profesionale. istoricul jocului şi al regulamentului de joc etc. precum şi metodologia generală de recuperare în aceste afecţiuni. obiceiurile alimentare.fizică şi pentru a-i recupera. insistând pe elementele foarte practice ale recuperării post IMA. dar şi studenţilor medicinişti. În final sunt prezentate câteva anexe ce pot fi foarte utile în sala de kinetoterapie: un model de fişă de urmărire a recuperării bolnavului cardiovascular. trecând apoi în revistă principalele entităţi din patologia cardiovasculară: ateroscleroza. în valvulopatii. caracteristicile. cardiopatia ischemică. În cadrul acestor intervenţii. testarea la efort. Sorin Mirel CIOLCĂ. din sfera kinetoterapiei şi a fizioterapiei. Primul capitol se referă la aspectele generale ale jocului de fotbal (obiectul teoriei şi metodicii jocului de fotbal. precum şi în cazul transplantului cardiac. aprofundarea unora dintre temele puse în discuţie impunându-se ca o cerinţă esenţială pentru practicienii din domeniul recuperării medicale a diverselor afecţiuni cardiovasculare. Nu puteau fi trecute cu vederea tehnicile moderne de revascularizare miocardică: by-passul aorto-coronarian şi angioplastia transluminală percutantă. dar şi în bolile în care. prezentate într-un material didactic util studenţilor de la cursurile de zi. dată fiind morbiditatea sa enormă în condiţiile vieţii moderne. tehnici care au revoluţionat concepţia de tratament în boala cardiacă ischemică. „mutând” terapia de la tableta de nitroglicerină. TEHNICA ŞI TACTICA JOCULUI DE FOTBAL. dr. CURS DE BAZĂ Autor: lector univ. 148 pagini Autorul îşi propune să scoată în evidenţă aspectele importante referitoare la conţinutul tehnicii şi tacticii fotbalului. elemente care sunt foarte bine standardizate: pe ore şi zile. Nu lipsesc capitolele de recuperare în hipertensiunea arterială (HTA). medicilor de familie. Capitolul al IV-lea completează problematica abordată prin prezentarea celor 17 legi 190 . Având o bogată sursă bibliografică. infarctul de miocard. până acum. la chirurgia pe cord. Primul capitol al cărţii prezintă câteva date necesare despre structura şi funcţia aparatului cardiovascular. conducerea automobilului. interesaţi în a combina metodele de tratament clasice cu metodele de tratament nemedicamentoase. arteriopatii periferice şi afecţiuni venoase. efortul fizic era considerat total interzis: tulburările de ritm cardiac şi insuficienţa cardiacă. boli cu cea mai mare morbiditate şi mortalitate la ora actuală pe plan mondial. cu sfaturi generale privind activitatea fizică. Infarctul acut de miocard (IMA) beneficiază de un capitol bine reprezentat. frecvenţă redusă şi învăţământ la distanţă din facultăţile de educaţie fizică şi sport. precum şi o anexă cu recomandări pentru bolnavii care au suferit un IMA. sunt prezentate detailat programele de recuperare pre şi postoperatorii. stresul.

planificarea şi evidenţa pregătirii fotbaliştilor. lector univ.ale jocului (regulamentul de joc). Astfel. lecţia de antrenament. Problematica obţinerii performanţelor în fotbalul actual reprezintă obiectivul principal al antrenorilor şi jucătorilor. după părerea mea. problematică de actualitate şi de mare importanţă în activităţile de antrenament şi joc din fotbal. care îşi unesc eforturilor în scopul realizării acestui deziderat. Conţinutul acestei lucrări corespunde tematicii programelor de studiu şi se adresează în primul rând studenţilor de la Facultăţile de Educaţie Fizică şi Sport care aprofundează fotbalul ca disciplină de specialitate. în recuperarea deficienţelor fizice. prin dezvoltarea simţului întrecerii şi al competiţiei..a. periodizarea. tehnice şi tactice pentru consolidare şi perfecţionare. dr. sunt prezentate metodele şi mijloacele folosite în pregătirea fotbaliştilor. Problematica abordată poate fi utilă. care vor deveni viitori specialişti în recuperarea persoanelor cu nevoi speciale. şi de ce nu. selecţia în fotbal ş. dar nu oricum. 164 pagini Fotbalul actual prezintă o serie de particularităţi care necesită o abordare ştiinţifică din partea tuturor specialiştilor implicaţi în această activitate. forma sportivă. indiferent de vârsta şi nivelul de pregătire al jucătorilor. Adin COJOCARU. componentele antrenamentului în fotbal şi mijloacele fizice. ci cu ajutorul mijloacelor specifice învăţării jocului de volei. PREGĂTIRE ANTRENORI Autor: lector univ. indiferent de vârsta jucătorilor pe care îi pregătesc. reguli de joc ale voleiului modern. Sorin Mirel CIOLCĂ. Lucrarea este structurată pe şase capitole. Ceea ce îşi propun autorii. VOLEIUL – JOC ADAPTAT ÎN KINETOTERAPIE Autori: lector univ. viitori antrenori în acest domeniu de activitate. precum şi tehnicienilor care activează în fotbal. dr. cât şi al voleiului la persoanele cu nevoi speciale şi continuând cu descrierea procedeelor tehnice şi metodica învăţării lor. 100 pagini Lucrarea este utilă studenţilor de la specializarea kinetoterapie şi motricitate specială şi doreşte să vină în ajutorul celor. Cursul este structurat pe 14 capitole şi surprinde aspectele importante şi noutăţile desprinse din jocul oficial şi necesare procesului de antrenament. drd. FOTBAL – CURS DE APROFUNDARE. efortul şi accidentele în jocul de fotbal. conducătorilor de cluburi. şi antrenorilor care sunt deja în activitate. este să arate utilitatea mijloacelor specifice învăţării jocului de volei. metodiştilor etc. lucrarea poate fi utilă şi studenţilor de la cursul de specializare. pornind de la un scurt istoric al jocului de volei şi al jocului la persoanele cu nevoi speciale. De asemenea. Capitolul important al acestei cărţi este 191 . concepţia de joc şi de pregătire. managerilor. care sunt necesare studenţilor în scopul practicării jocului şi organizării competiţiilor de fotbal. Marilena IONIŢĂ.

util şi deschis la îndemâna fiecărui student. precum şi momente importante ale istoriei acestei ramuri sportive atât pe plan intern. Volumul poate fi consultat de către toţi cei ce sunt interesaţi de această disciplină sportivă. viitor kinetoterapeut. În numeroase stări patologice. semnele convenţionale în descrierea coregrafilor de dans. în care se specifică definiţia. 112 pagini Lucrarea este destinată activităţii studenţilor (viitori kinetoterapeuţi). cu aplicabilitate în corectarea deficienţelor fizice. 120 pagini Grupul ţintă căruia i se adresează cartea este format de studenţii de la specializarea educaţie fizică şi sportivă. obiectivele şi mijloacele operaţionale de intervenţie. la început de drum în meserie. afecţiunilor neurologice. În aceeaşi măsură prezintă câteva informaţii generale despre sala de dans. în bazele de tratament din staţiunile balneare. cât şi pe plan internaţional.acela. care parcurg această disciplină modernă. KINETOTERAPIE – METODICA DESFĂŞURĂRII ACTIVITĂŢII PRACTICE Autor: prep. Cursul se constituie într-un îndrumar practic concis. se adresează în capitole distincte. Autoarea introduce cititorul în activitatea de kinetoterapie. efectuează stagiul practic cu pacienţii. structura programului kinetic şi bazele relaţiei dintre kinetoterapeut şi pacient. unde aceştia. Pentru fiecare afecţiune este alcătuit un protocol de prezentare. Programele kinetice descrise în volum. conform planului de învăţământ. CURS DE DANS SPORTIV Autor: lector univ. drd. prin care se poate dezvolta simţul întrecerii. precum şi aspecte legate de costumaţia obligatorie a dansatorilor. 192 . Rodica COTOMAN. Este tratată patologia cea mai frecvent întâlnită în secţiile de recuperare ale bazelor de tratament din staţiunile balneare şi cuprinde descrierea metodică a programelor desfăşurate în sala de kinetoterapie. O abordare necesară şi utilă este realizată prin echivalarea terminologiei preponderent specifice kinetoterapiei şi educaţiei fizice. Sunt prezentate câteva aspecte importante legate de caracteristicile generale ale dansului sportiv. Cristina JELEASCOV. pentru sportivi şi public în general. univ. În încheiere sunt prezentate jocurile adaptate voleiului. în care sunt tratate mijlocele specifice jocului de volei. deosebit de plăcută şi atractivă. kinetoterapia fiind cea mai reprezentativă şi mai complexă specialitate care abordează mişcarea în scop terapeutic. programele de kinetoterapie au devenit o prezenţă obligatorie. printr-un capitol în care specifică obiectivele şi metodele pe care le utilizează acest gen de terapie. conform planului de învăţământ. reumatice. al competiţiei. amenajările necesare în sala de lucru. ortopedico-traumatice şi corectării deficienţelor fizice.

rango şi vals vienez. cifoză dorsală. asupra segmentelor sale. un rol important îl are şi biomecanica. univ. Execuţia corectă a mişcării este ilustrată şi în imagini. cunoştinţele de biomecanică sunt legate de cele de anatomie 193 . cât şi efectele acestora asupra corpului în întregime şi parţial.S. să ducă la corectarea deficienţelor şi ameliorarea tulburărilor funcţionale asociate. Un capitol important aduce în prim plan pregătirea şi antrenamentul în dansul competiţional. drd. lector univ. Caracterul analitic al exerciţiilor prezentate în lucrare oferă posibilităţi multiple şi eficiente de acţionare selectivă asupra unor segmente sau regiuni ale corpului. însoţite de un mănunchi selectat de exerciţii colective utilizate. precum şi câteva finalităţi şi valenţe formativ-educative ce influenţează sfera personalităţii şi ajută la integrarea socioculturală a individului. ce poate explica atât cauzele şi mecanismele mişcărilor. MIJLOACE UTILIZATE ÎN APĂ ŞI PE USCAT Autori: conf. umeri căzuţi şi aduşi. CORECTAREA DEFICIENŢELOR FIZICE. genunchi în valgum. spate plan. genunchi în varum. antre-norilor. dr. stipulate în Regulamentul Federaţiei Internaţionale de Dans Sportiv (I. pe tot parcursul lucrării. precum şi specialiştilor din domeniul reabilitării deficienţelor aparatului loco-motor. Elena MUREŞAN. precum şi celor interesaţi de acest domeniu. BIOMECANICA ÎN EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT Autor: conf. spate rotund. cu un conţinut specializat de reeducare funcţională şi corectare a deficienţelor fizice. abdomen aton. în scop terapeutic. în apă şi pe uscat. În formarea şi perfecţionarea celor care lucrează în aceste domenii. univ. accesibile pentru orice vârstă. această ştiinţă biologică. Complexele de exerciţii sunt simple. precum şi modalităţile de atragere. lector univ. scolioză în „S”.F.). cifoză totală. cifoză lombară – joasă. Pentru corectarea principalelor deficienţe fizice cunoscute (torticolis. Cum biomecanica este în strânsă legătură cu alte discipline biologice. omoplaţi depărtaţi şi desprinşi. torace plat şi înfundat. 128 pagini Lucrarea se adresează studenţilor cu specializarea kinetoterapie. Într-o înlănţuire logică sunt prezentate exerciţii fizice în mediu acvatic şi pe uscat.Conţinutul lucrării prezintă atât tehnicile de bază pentru învăţarea dansurilor standard: vals lent. Cristina JELEASCOV. cifo-lordoză. medic Doina MUREŞAN. cât şi tehnicile de bază pentru învăţarea dansurilor latino: samba. lordoză lombară. 132 pagini Lucrarea de faţă este utilă studenţilor în educaţie fizică şi sport. Georgeta NENCIU. drd. Nu în ultimul rând. depistare şi selecţie al viitorilor dansatori. cha-cha şi jive. picior plat) se recomandă indicaţii metodice de acţionare.D. ceea ce face ca în condiţiile practicării raţionale şi ştiinţific controlate. scolioză în „C”. sunt prezentate aspecte ale sistemului competiţional de dans. utilizate în scop terapeutic. în funcţie de obiectivele urmărite.

Pe de altă parte. Mai poate contribui la creşterea performanţei sportive prin folosirea unor aptitudini predominant genetice. leziuni. la valorificarea la maximum în competiţii a capacităţii de efort. viitori specialişti în aceste domenii. deoarece se ştie că. De aceea. îndeosebi. cât mai ales a ramurii sale necompetitive denumită generic „gimnastica de bază” care asigură atât baza pregătirii pentru celelalte ramuri ale gimnasticii. univ. precum şi kinetologia. Tot în acest context. mijlocul cel mai valoros în reabilitarea deficienţelor aparatului locomotor. cum ar fi mobilitatea articulară. GIMNASTICA ÎN KINETOTERAPIE Autor: conf.funcţională. fracturi. considerăm că introducerea în Planul de învăţământ al studenţilor Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport din cadrul Universităţii Spiru Haret a disciplinei Biomecanica în Educaţie Fizică şi Sport reprezintă un lucru benefic pentru studenţi. joacă un rol în prevenirea acestora. cunoaşterea şi studierea din punct de vedere biomecanic a modului de producere a diferitelor accidente. prin adaptarea tehnicilor la caracteristicile somatice şi funcţionale ale sportivului. cu privire la gimnastica în ansamblul ei. dr. după cum şi recuperarea şi terapia în astfel de cazuri sunt mult ameliorate dacă se cunosc nu numai cauzele biomecanice ale accidentelor. Nu poţi cunoaşte mecanismele mişcărilor dacă nu ai noţiuni de biomecanică. oferind posibilitatea aprofundării aspectelor teoretice în conexiune cu cele practice. Georgeta NICULESCU. gipsuri. prin compensarea caracteristicilor individuale în anumite limite. a celor aflaţi în amfiteatrele universitare. Nu poţi înţelege biomecanica dacă nu ai noţiuni de anatomie funcţională. poate contribui la ameliorarea randamentului procesului de creştere a capacităţii de efort. cum sunt: fiziologia şi biochimia efortului. terapeutice. În capitolul întâi este prezentat un scurt istoric privind apariţia gimnasticii pe plan mondial şi naţional. nu poţi fi un bun specialist în acest domeniu: antrenor. unitare a specialiştilor şi. pentru alte sporturi. 194 . rupturi musculare. Cunoaşterea corectă a aspectelor biomecanice ale mişcărilor. cât şi mijloacele necesare corectării atitudinilor deficiente ale corpului. Este structurată pe opt capitole care prezintă informaţii ample cu privire la gimnastica de bază. 175 pagini Lucrarea răspunde nevoii de formare a unei concepţii ştiinţifice. cu aspectele ei practice. la îmbunătăţirea criteriilor de selecţie primară pentru o anume ramură sportivă. de către specialişti. elasticitatea musculară şi anumite raporturi de lungime ale segmentelor corpului. profesor de educaţie fizică sau kinetoterapeut fără să cunoşti diversitatea formelor de mişcare ale corpului omenesc şi mecanismele lor. dar şi efectele unor soluţii recuperatorii care limitează pentru moment mişcările (proteze. anatomia funcţională şi biomecanica fac posibilă înţelegerea şi a altor discipline indispensabile. dispozitive de fixare sau întindere). originea şi evoluţia sa fiind indisolubil legată de dezvoltarea societăţii omeneşti din cele mai îndepărtate vremuri şi până în prezent.

planurile şi axele de mişcare ale corpului. Elena SABĂU. exerciţii de dezvoltare fizică generală şi exerciţii aplicative. în general. – partea a II-a abordează aspecte metodice legate de predarea exerciţiilor de atletism. De remarcat este faptul că. la formarea şi menţinerea atitudinii corecte a corpului. precum şi ramurile gimnasticii. prin prisma viitoarei lor deveniri. fiind utilă şi profesorilor de educaţie fizică şi kinetoterapeuţilor interesaţi în aprofundarea gimnasticii de bază. tehnica poziţiilor. iar capitolul trei prezintă aspecte de terminologie. ATLETISM CURS DE BAZĂ Autori: conf. Toma PETRESCU. caracteristicile. Cartea este structurată în două părţi distincte. dr. tot în această parte a lucrării este realizată o prezentare a metodelor şi mijloacelor specifice atletismului. dr. dar şi oricărei persoane interesate de efort fizic şi mişcare. conform unei succesiuni logice şi legice. în scopul însuşirii rapide a unei execuţii corecte şi eficiente. utilizate în scopul îmbunătăţirii calităţilor motrice. 195 . în special. fiecare capitol se încheie cu o listă de întrebări care pune cititorul în situaţia plăcută de a se testa imediat după parcurgerea materialului. prevenind apariţia deficienţelor fizice la nivelul coloanei vertebrale. şi atletism. Volumul acoperă problemele de atletism impuse în curriculum specific educaţiei fizice şi sportive. S-a acordat o mare atenţie exerciţiilor de dezvoltare fizică generală pentru că ele contribuie la dezvoltarea fizică armonioasă a corpului. cât şi celor de la kinetoterapie şi motricitate specială. poziţiile fundamentale şi derivate în gimnastică şi kinetoterapie. precum şi structura exerciţiului terapeutic. univ. univ. În capitolul patru sunt descrise noţiunile de bază în gimnastică şi kinetoterapie. mijloacele. Studenţilor li se oferă informaţii de specialitate şi li se formează abilităţi necesare în aplicaţiile efectuate în activitatea de practică pedagogică. Sunt descrise câteva modele operaţionale utilizate de kinetoterapeuţi în corectarea atitudinii cifotice. la formarea bazelor generale ale mişcărilor. univ. pentru învăţământul gimnazial şi liceal. poziţiile şi mişcările segmentelor corpului. şi anume: noţiuni despre mişcare. Prin conţinutul ei. completate de precizări ale regulamentului de concurs. calităţi necesare exprimării motrice superioare. probelor de atletism. a atitudinii lordotice şi a atitudinii scoliotice a coloanei vertebrale şi a spatelui. Daniel GHEORGHE. 179 pagini Lucrarea este destinată în primul rând studenţilor de la facultăţile de profil. Sunt prezentate. lucrarea vine să completeze în mod fericit literatura de specialitate existentă şi se adresează atât studenţilor de la specializarea educaţie fizică. specialiştilor din domeniu. cât şi aspectele descriptive care explică modalitatea tehnică de execuţie a exerciţiilor. de profesori de educaţie fizică şi sportivă. dr.În capitolul al doilea sunt prezentate obiectivele. forţele interne şi externe care acţionează asupra corpului omenesc. conf. respectiv: – partea I abordează aspecte generale legate de evoluţia atletismului pe plan mondial. de asemenea. conf. În capitolele următoare sunt prezentate în detaliu mijloacele gimnasticii de bază structurate în gimnastica organizatorică.

cuprinde lucrul cu tabele: modalităţi de introducere a datelor. calculul unor formule şi reprezentarea grafică a datelor în EXCEL. Mariana POPA. În partea a doua se studiază câteva noţiuni de grafică: desenarea cu WORD ART. filtrări/sortări avansate. şi are ca scop însuşirea de către aceştia a principalelor mijloace şi tehnici. Aici se învaţă cum se creează tabelele într-o bază de date şi cum se fac prelucrări simple cu datele din bază. coloane. de la toate formele de învăţământ. utilizarea elementelor de desenare din WORD. fiind un ghid practic de utilizare a celui mai modern mijloc de informare. Capitolul 4. Capitolul 7. tehnoredactare la nivel de caracter. linii. dar şi celor de la specializarea kinetoterapie şi motricitate specială. EXCEL şi ACCESS. KINETOTERAPIE ÎN ACTIVITATEA SPORTIVĂ Autor: conf.Autorii au avut intenţia de a realiza o lucrare concisă. formatate. Elena SABĂU. învăţare. univ. Volumul este util tuturor studenţilor. Capitolele 2 şi 3 cuprind generalităţi despre programul Microsoft Word. mape de lucru. filtrări. REFACERE-RECUPERARE. în prima parte. prelucrarea avansată a acestuia. asist. Autoarele au conceput cartea pentru a veni în ajutorul studenţilor ce pornesc să descifreze tainele calculatorului. 196 . În cadrul capitolului 5 sunt prezentate noţiuni introductive despre EXCEL: tehnici de bază. SPORTIVĂ ŞI KINETOTERAPIE Autori: lector univ. operaţii de bază asupra textului. care să trateze aspectele teoretice şi metodice cele mai importante ale disciplinei şi să completeze activitatea prestată de student la lecţiile practice. Mihaela GHEORGHE. cum ar fi: sortări. univ. editarea şi lucrul cu tabele. Capitolul 8 familiarizează cititorul cu lucrul în ACCESS. dr. În capitolul 1 sunt prezentate noţiuni introductive despre structura calculatoarelor şi sistemul de operare Windows. INFORMATICĂ APLICATĂ ÎN EDUCAŢIE FIZICĂ. md. inserarea de imagini. dr. crearea unei baze de date în ACCESS etc. cuprinde grafice în EXCEL. formule de calcul. în prima parte. Capitolul 6 prezintă referinţe şi calcule în EXCEL. foi de calcul. celule. În a doua parte se studiază funcţiile şi modul lor de utilizare. sortări ce se pot efectua cu elementele din tabel. necesare în editarea unui text. 200 pagini Publicaţia se adresează în aceeaşi măsură studenţilor de la specializarea educaţie fizică şi sportivă. căutarea şi înlocuirea automată în text a elementelor necesare tehnoredactării la nivel de paragraf. desenarea utilizând bara DRAWING. Volumul cuprinde principalele noţiuni de WORD. evaluare şi comunicare. 135 pagini Lucrarea este structurată pe 8 capitole şi se adresează tuturor studenţilor care debutează în activitate cu pachetul de programe OFFICE. respectiv calculatorul.

În contextul creşterii potenţialului bio-psiho-motric al sportivilor. cât şi cel de competiţie. succesul. Septimiu Florian TODEA. teoretică. univ. pentru recuperarea. Efortul de antrenament. Cursul se adresează. al prestaţiei sportive. refacerea capacităţii de efort întregeşte pregătirea sportivă modernă. dr. de către orice persoană. psihice şi emoţionale. studenţilor Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport (forma de învăţământ: Zi. performanţa superioară sunt aspecte pozitive ale activităţii sportive. a creşterii numărului de competiţii şi antrenamente. se oferă viitorilor specialişti posibilitatea cunoaşterii principalelor noţiuni teoretice. cât şi schemele (modelele) recomandate de specialiştii domeniului. respectiv se pot accidenta. psihologică. reabilitarea sportivului. Emulaţia. de învăţare şi organizare a activităţilor specifice domeniului acesta al Educaţiei fizice şi sportive la vârsta şcolară. fapt ce le impune întreruperea pregătirii. pregătindu-se pentru a deveni profesori de educaţie fizică sau antrenori într-o ramură sportivă.utilizate pentru refacerea şi recuperarea sănătăţii şi capacităţii de performanţă a practicanţilor activităţilor sportive. Alături de alte componente ale antrenamentului sportiv. de concurs. METODICA EDUCAŢIEI FIZICE ŞI SPORTIVE Autor: prof. de uzură sau cauze banale. o intervenţie prin care se poate eficientiza şi valorifica pregătirea. fapt indus de aspectul de întrecere. al procesului de regenerare. în primul rând. trebuie abordate cu măsuri precoce şi intensive. finalităţile şi obiectivele activităţii de educaţie fizică şi sport. dar din cauze de suprasolicitare. depus cotidian. Frecvenţă Redusă şi Învăţământ la Distanţă). a stării optime de sănătate şi funcţionalitate la potenţial maxim. tehnică. metodică a procesului de instruire. componentele procesului instructiv-educativ de educaţie fizică şi sport. respectiv pregătirea fizică. 268 pagini Metodica educaţiei fizice şi sportive abordează problematica de bază teoretică. În partea a II-a a lucrării sunt prezentate: problematica învăţării şcolare şi cea a adulţilor. leziunile care se instalează. Volumul poate fi consultat în aceeaşi măsură şi în scopul realizării unui management eficient al sănătăţii şi efortului psiho-fizic. Astfel. tuturor acelora care urmează diferitele specializări din cadrul facultăţii. ca proces instructiv-educativ. noţiunile de bază ale domeniului. dar şi aspectele principale practice. înseamnă extensie maximă a solicitării fizice. Sunt prezentate mijloacele naturale şi dirijate (artificiale) utilizate în regenerarea biologică. al maximizării capacităţii de performanţă. Prima parte a cursului abordează teme ca: obiectul de studiu al Teoriei şi metodicii educaţiei fizice şi sportului. sportivii pot avea şi experienţe neplăcute. precum şi aspectele ce vizează abordarea sistemică a currriculum-ului. Pentru a avea la îndemână un feedback. biologică de concurs. în volum sunt recomandate mijloacele şi parametri controlului şi autocontrolului refacerii. o constituie procesul de refacere a capacităţii de efort. tactică. metodice specifice domeniului educaţiei fizice şi sportive la vârsta elevilor. 197 . Traumatismele. proiectul de studiu al didacticii generale a educaţiei fizice şi sportive.

teze de bază. participarea organizată sau independentă. principii după care se prevăd. de asemenea. definiţiile şi caracteristicile de bază ale 198 . procesul de antrenament şi concurs sportiv s-a perfecţionat continuu. psihologie. dr. armonioşi. sociologie. de învăţământ în activitatea de educaţie fizică şi sportivă în diferitele perioade ale vârstei şcolare. fapt ce a dus rapid la dezvoltarea şi extinderea sa. realizarea unor indici superiori. idei. problematica proiectării activităţii de educaţie fizică şi sportivă în unităţile de învăţământ şcolar. antrenamentul şi concursul sportiv. consolidarea. complectând cunoştinţele transmise prin celelalte cursuri. la diverse activităţi fizice (motrice sau corporale). în special. Cursul Teoria sportului îşi propune să prezinte: principalele etape istorice ale evoluţiei şi dezvoltării sportului. ca şi la creşterea continuă a nivelului performanţelor sportive. sistemul naţional de educaţie fizică şi sport ce are la origine o serie de activităţi cu caracter de întrecere. perfecţionarea deprinderilor şi priceperilor motrice de bază. structura sportului din ţara noastră. ce caută a stabili principalele reguli. învăţarea. în regimul zilei de şcoală şi a celor organizate în timpul liber al elevilor. numărul practicanţilor activităţilor sportului pentru toţi sau a simplilor spectatori la concursurile sportive fiind în continuă creştere. noi principii. utilitar-aplicative şi specifice practicării probelor şi ramurilor sportive şi. management şi altele. univ. 284 pagini Domeniul sportului şi. a stagiilor de practică pedagogică şi a celei de pregătire a antrenorilor pentru o ramură sportivă. Cunoştinţele transmise studenţilor contribuie la formarea şi perfecţionarea viitorilor specialişti ai domeniului. ca şi cele asimilate în urma participării la activităţile practico-metodice din cadrul lecţiilor practice. iar teoria sportului a beneficiat mereu de date. ca şi unele mărturii şi date despre apariţia şi dezvoltarea sportului în România. Septimiu Florian TODEA. specifice sportului – procesului de antrenament şi concurs. de dezvoltare fizică şi motrică. TEORIA SPORTULUI Autor: prof. ca şi de mijloace didactice şi organizatorice moderne. ce sunt corelate într-un sistem complex de noţiuni specifice şi prezentate printr-o teorie proprie. cu multiplele sale valenţe şi implicaţii. pedagogie. se valorifică şi se confirmă efectele biologice şi spirituale în practica vieţii sociale. sistemul formelor de organizare a activităţii elevilor în acest domeniu. cum sunt cele de: teorie. Sportul zilelor noastre este un adevărat fenomen social şi reprezintă una dintre cele mai atractive activităţi. precum şi evaluarea acestora. Sportul este şi un benefic mijloc de petrecere a timpului liber într-un mod plăcut şi distractiv. precum şi procedeele metodice de dezvoltare ale acestora. strategiile didactice şi sunt abordate: metodologia asimilării (însuşirii) cunoştinţelor teoretice specifice domeniului. Teoria sportului urmăreşte abordarea fenomenului sportului în întreaga sa complexitate. sunt prezentate: principalele aspecte ce vizează calităţile motrice. Ultima parte a cursului cuprinde într-un spaţiu extins: tehnologia procesului didactic. colectivă sau/şi individuală. urmărind cunoaşterea principalelor aspecte ce privesc sportul.principiile didactice şi metodele de instruire.

bazele teoretice ale selecţiei pentru sportul de performanţă. refacerea organismului sportivilor după efort şi. competiţiei sportive. bazele teoretice ale proiectării (planificării) pregătirii sportive. caracteristicile şi noţiunile principale ale domeniului sportului. clasificarea sporturilor. De asemenea. bazele teoretice ale efortului în activitatea sportivă şi componentele (parametrii) acestuia în antrenamentul sportiv. caracteristicile sportului feminin. funcţiile sportului. bazele teoretice ale mijloacelor şi metodelor de antrenament sportiv. 199 . principalele aspecte ce privesc managerul activităţii sportive şi problematica specifică privind baza sportivă. calităţile motrice (capacitatea motrică). componentele (factorii) antrenamentului sportiv. teoria competiţiei sportive. ca şi unele tendinţe şi orientări metodologice moderne în instruirea (antrenamentul) sportivă.sportului. antrenamentului şi concursului. în final. un loc important în Teoria sportului îl ocupă: prezentarea principiilor antrenamentului sportiv modern. principalele forme de solicitare motrică. categoriile şi structura piramidală a sportului contemporan şi participanţii la activitatea sportivă. procesul didactic sau de învăţământ în activitatea sportivă şi prezentând conceptele noi din teoria sportului care sunt benefice în evoluţia procesului de antrenament sportiv modern.

spiruharet. ŞTEFAN Tehnoredactor: Marcela OLARU Coperta: Marilena BĂLAN Coli tipar: 12. Bucureşti.91.20.ro e-mail: contact@edituraromaniademaine. www. Sector 6 Tel.Redactor: Mihaela N./Fax: 021/444.5 Format: 16/70×100 Editura Fundaţiei România de Mâine Bulevardul Timişoara nr.ro 200 . 58.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful