Fizic¼ a I

Cîrtoaje Cristina ¸si Petrescu Emil
1 mai 2011
2
Cuprins
1 Elemente de mecanic¼ a Newtonian¼ a 7
1.1 Cinematica punctului material . . . . . . . . . . . . . . . 7
1.1.1 M¼ arimi fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . 8
1.1.2 Mi¸scarea rectiline uniform variat¼ a . . . . . . . . . 10
1.1.3 Mi¸scarea circular¼ a uniform¼ a . . . . . . . . . . . . 12
1.2 Legile mecanicii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15
1.2.1 Formul¼ arile legilor mecanicii . . . . . . . . . . . . 15
1.2.2 Sisteme de referin¸t¼ a (SR) . . . . . . . . . . . . . . 17
1.2.3 Transform¼ arile Galilei . . . . . . . . . . . . . . . 18
1.3 Dinamica punctului material ¸si a sistemelor de puncte ma-
teriale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
1.3.1 Impulsul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
1.3.2 Energia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23
1.3.3 Moment cinetic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 35
1.3.4 Cinematica mi¸sc¼ arii de rota¸tie . . . . . . . . . . . 37
1.4 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
1.5 Rezumat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
2 Mi¸scarea oscilatorie 47
2.1 Ecua¸tia de mi¸scare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 47
2.2 Reprezent¼ arile mi¸sc¼ arii oscilatorii . . . . . . . . . . . . . 49
2.2.1 Reprezentarea fazorial¼ a . . . . . . . . . . . . . . . 49
2.2.2 Reprezentarea complex¼ a . . . . . . . . . . . . . . 50
2.3 Energia oscilatorului armonic . . . . . . . . . . . . . . . 50
2.4 Pendulul matematic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 51
2.5 Oscila¸tii amortizate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52
2.6 Oscila¸tii for¸tate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57
2.6.1 Rezonan¸ta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 59
3
4
2.7 Rezumat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
2.8 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 62
3 Unde 65
3.1 Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
3.2 Unde armonice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66
3.3 Ecua¸tia undelor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
3.4 Unde plane tridimensionale . . . . . . . . . . . . . . . . 71
3.4.1 Unde plane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 71
3.5 Unde sferice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73
3.6 Energia asociat¼ a unei unde . . . . . . . . . . . . . . . . . 74
3.7 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 76
3.8 Rezumat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77
4 Termodinamic¼ a 79
4.1 No¸tiuni fundamentale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
4.2 Energia intern¼ a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 80
4.2.1 Forme ale schimbului de energie . . . . . . . . . . 80
4.3 C¼ aldura . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 82
4.4 Temperatura . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
4.4.1 Termometre ¸si sc¼ ari de temperatur¼ a . . . . . . . . 83
4.5 Principiul zero. Ecua¸tia de stare . . . . . . . . . . . . . . 85
4.6 Principiul I al termodinamicii . . . . . . . . . . . . . . . 87
4.7 Aplica¸tii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 89
4.7.1 Coe…cien¸tii calorici . . . . . . . . . . . . . . . . . 89
4.7.2 Rela¸tia Robert Mayer . . . . . . . . . . . . . . . . 91
4.8 Moduri de transfer al c¼ aldurii . . . . . . . . . . . . . . . 94
4.8.1 Conduc¸tia termic¼ a . . . . . . . . . . . . . . . . . 94
4.8.2 Convec¸tia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96
4.8.3 Radia¸tia termic¼ a . . . . . . . . . . . . . . . . . . 96
4.9 Principiul al doilea al termodinamicii . . . . . . . . . . . 99
4.10 Ciclul Carnot reversibil . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101
4.10.1 Varia¸tia entropiei în cazul proceselor ireversibile . 103
4.10.2 Leg¼ atura dintre ecua¸tia caloric¼ a de stare ¸si ecua¸tia
termic¼ a de stare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106
4.11 Func¸tii caracteristice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108
4.11.1 Energia intern¼ a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 109
4.11.2 Energia liber¼ a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110
5
4.11.3 Entalpia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113
4.11.4 Entalpia liber¼ a (poten¸tialul Gibbs) . . . . . . . . 113
4.11.5 Entropia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 114
4.12 Sisteme deschise . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115
4.13 Echilibru de faz¼ a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 117
4.14 Tranzi¸tii de faz¼ a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 118
4.15 Principiul al treilea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 121
4.16 Solu¸tie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124
4.17 Rezumat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 126
5 Elemente de …zic¼ a statistic¼ a 129
5.1 Modelul gazului ideal . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129
5.1.1 Presiunea gazului ideal . . . . . . . . . . . . . . . 129
5.1.2 Interpretarea molecular¼ a a temperaturii . . . . . . 132
5.2 Distribu¸tia Maxwell dup¼ a viteze într-un gaz . . . . . . . 136
5.2.1 Deducerea formei func¸tiei de distribu¸tie . . . . . . 136
5.2.2 Distribu¸tia Boltzmann într-un câmp de for¸te omogen141
5.3 Distribu¸tia Maxwell-Boltzmann . . . . . . . . . . . . . . 143
5.4 Entropia din punct de vedere microscopic . . . . . . . . . 144
5.5 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 146
5.6 Rezumat . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 146
6 Electricitate 149
6.1 Electrostatic¼ a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 149
6.1.1 Sarcina electric¼ a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 149
6.1.2 Legea lui Coulomb . . . . . . . . . . . . . . . . . 149
6.1.3 Câmp electric . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 150
6.1.4 Distribu¸tii continue de sarcini . . . . . . . . . . . 151
6.1.5 Legea lui Gauss . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 152
6.1.6 Poten¸tialul electric . . . . . . . . . . . . . . . . . 156
6.1.7 Densitatea de energie a câmpului electric . . . . . 162
6.2 Dielectrici . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166
6.2.1 Dipol electric . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166
6.2.2 Dipoli electrici la nivel atomic ¸si molecular . . . . 169
6.2.3 Densitate de polarizare . . . . . . . . . . . . . . . 173
6.2.4 Modalit¼ a¸ti de polarizare a unui dielectric . . . . . 175
6.2.5 Permeabilitatea ¸si susceptibilitatea . . . . . . . . 179
6.2.6 Induc¸tia câmpului electric . . . . . . . . . . . . . 181
6
6.2.7 Densitatea de polarizare a materialelor neomogene 181
6.3 Curentul electric . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 183
6.3.1 M¼ arimi ce caracterizeaz¼ a curentul electric . . . . . 183
6.3.2 Ecua¸tia de continuitate . . . . . . . . . . . . . . . 186
6.3.3 Teoria clasic¼ a a conduc¸tiei în metale . . . . . . . 187
6.3.4 Tensiunea electromotoare . . . . . . . . . . . . . 190
6.4 Magnetism . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 193
6.4.1 For¸ta Lorentz. Induc¸tia câmpului magnetic. . . . 194
6.4.2 For¸ta electromagnetic¼ a . . . . . . . . . . . . . . . 196
6.4.3 Bucl¼ a de curent în câmp magnetic uniform . . . . 198
6.4.4 Leg¼ atura dintre momentul de dipol magnetic ¸si mo-
mentul cinetic al unui electron care se deplaseaz¼ a
cu vitez¼ a constant¼ a pe o traiectorie circular¼ a. . . 201
6.4.5 Sursele câmpului magnetic. Legea Biot Savart. . . 202
6.4.6 For¸ta de interac¸tie dintre dou¼ a conductoare paralele 205
6.4.7 Legea lui Ampere . . . . . . . . . . . . . . . . . . 206
6.4.8 Fluxul câmpului magentic . . . . . . . . . . . . . 207
6.4.9 Legea lui Gauss pentru câmpul magnetic . . . . . 207
6.4.10 Curent de deplasare ¸si forma general¼ a a legii lui
Ampere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 208
6.5 Magnetism în materiale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 209
6.5.1 Momentul magnetic al atomilor . . . . . . . . . . 209
6.5.2 Vectorul densitate de magnetizare ¸si vectorul in-
tensitate câmp magnetic . . . . . . . . . . . . . . 211
6.5.3 Clasi…carea substan¸telor magnetice . . . . . . . . 212
6.5.4 Feromagnetism . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 214
6.5.5 Paramagnetism . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 215
6.5.6 Diamagnetism . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 216
6.6 Legea induc¸tiei electromagnetice . . . . . . . . . . . . . . 217
6.7 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 219
Capitolul 1
Elemente de mecanic¼ a
Newtonian¼ a
1.1 Cinematica punctului material
Studiul mi¸sc¼ arii unui corp se face relativ la un sistem de referin¸t¼ a
(SR). Un sistem de referin¸t¼ a const¼ a în:
1. un sistem de coordonate (alegem un sistem de coordonate ortogonal
deoarece ecua¸tiile de mi¸scare se scriu cel mai u¸sor în acest¼ a form¼ a)
2. un ceasornic pentru m¼ asurarea timpului.
În principiu putem alege orice sistem de referin¸t¼ a dar practic se
alege întotdeauna sistemul în care fenomenul s¼ a arate cât mai sim-
plu.
Un corp este un sistem complex. O prim¼ a simpli…care este aceea în
care nu se ia în considerare deformarea corpului. În acest caz spunem c¼ a
avem de-a face cu un solid rigid. A doua simpli…care se face atunci
când dimensiunile corpului nu conteaz¼ a în problema dat¼ a. Atunci putem
lucra cu no¸tiunea de punct material sau particul¼ a. El este caracterizat
doar de masa sa.
Trebuie remarcat c¼ a un corp într-o anumit¼ a problem¼ a poate … privit
ca un punct material în timp ce în alte situa¸tii acest lucru nu este posibil.
Ca exemplu putem da P¼ amântul, care în cazul rota¸tiei în jurul Soarelui
poate … considerat punct material dar nu ¸si în cazul rota¸tiei în jurul axei
sale.
7
8
Figura 1.1: Vectorul de pozi¸tie
1.1.1 M¼ arimi fundamentale
Traiectoria
Se nume¸ste traiectorie curba descris¼ a de un mobil în timpul mi¸sc¼ arii
sale. Pozi¸tia unui punct pe traiectorie este descris¼ a cu ajutorul vectorului
de pozi¸tie :. (Fig. 1.1)
: = r(:)c
a
+ ¸(t)c
j
+ .(t)c
:
(1.1)
Fie vectorul de pozi¸tie :
1
ce descrie pozi¸tia pe traiectorie a corpului
la momentul de timp t
1
¸si :
2
vectorul de pozi¸tie al aceluia¸si corp la
momentul de timp t
2
. Diferen¸ta vectorial¼ a : = :
2
÷:
1
poart¼ a numele
de deplasare (Fig. 1.2).
Viteza
Fie :
1
vectorul de pozi¸tie al particulei la momentul t
1
¸si :
2
vectorul de
pozi¸tie la momentul t
2
= t
1
+ t
2
.
De…nim viteza medie ca:
·
n
=
:
t
(1.2)
Pentru a caracteriza mai bine comportarea particulei este necesar s¼ a
se lucreze cu viteza instantanee ob¸tinut¼ a prin reducerea intervalului de
timp (t ÷0):
· = lim
t÷0
:
t
=
d:
dt
=
dr
dt
c
a
+

dt
c
j
+
d.
dt
c
:
(1.3)
9
Figura 1.2: Vectorul deplasare ¸si vectorul viteza
Când t ÷ 0, 1
2
se apropie de 1
1
. Din acest motiv vectorul :
se apropie de tangenta la traiectorie în punctul 1
1
. Rezult¼ a c¼ a viteza
instantanee este tangent¼ a la traiectorie. Dac¼ a exprim¼ am viteza în func¸tie
de componentele sale pe cele trei axe de coordonate ob¸tinem:
· = ·
a
c
a
+ ·
j
c
j
+ ·
:
c
:
(1.4)
Prin identi…carea variabilelor din rela¸tiile (1.3) ¸si (1.4) se ob¸tin pentru
componentele vitezei urm¼ atoarele expresii:
·
a
=
dr
dt
; ·
a
=
dr
dt
; ·
a
=
dr
dt
(1.5)
Accelera¸ tia
În cursul mi¸sc¼ arii viteza variaz¼ a atât în m¼ arime (modul) cât ¸si în
direc¸tie. Pentru a caracteriza aceast¼ a varia¸tie este necesar s¼ a de…nim
o nou¼ a m¼ arime. Aceast¼ a m¼ arime poart¼ a numele de accelera¸tie. Putem
de…ni o acelera¸tie medie
c
n
=
·
t
(1.6)
¸si o accelera¸tie instantanee
c = lim
t÷0
·
t
=

dt
(1.7)
c =

dt
=

a
dt
c
a
+

j
dt
c
j
+

:
dt
c
:
10
Figura 1.3: Accelera¸tia normal¼ a ¸si accelera¸tia tangen¸tial¼ a
Exprimând accelera¸tia în func¸tie de proiec¸tiile sale pe cele trei axe de
coordonate
c = c
a
c
a
+ c
j
c
j
+ ·
:
c
:
(1.8)
se ob¸tine
c
a
=

a
dt
=
d
2
r
dt
2
c
j
=

j
dt
=
d
2
¸
dt
2
(1.9)
c
:
=

:
dt
=
d
2
.
dt
2
Accelera¸tia nu este un vector tangent la traiectorie. În general ea
se poate descompune în dou¼ a componente c
t
¸si c
a
(Fig. 1.3). c
t
poart¼ a
numele de accelera¸tie tangen¸tial¼ a ¸si m¼ asoar¼ a varia¸tia în direc¸tie a vectoru-
lui vitez¼ a iar c
a
poart¼ a numele de accelera¸tie normal¼ a ¸si caracterizeaz¼ a
varia¸tia în direc¸tie a vectorului vitez¼ a.
Este posibil ca accelera¸tia s¼ a aib¼ a doar una din cele dou¼ a componente.
1.1.2 Mi¸scarea rectiline uniform variat¼ a
Deoarece mi¸scarea este rectilinie, accelera¸tia are doar componenta
tangen¸tial¼ a (c = c
t
). Aceasta este îndreptat¼ a în aceea¸si direc¸tie (nu
neap¼ arat ¸si sens) ca vectorul vitez¼ a. Mi¸scarea se studiaz¼ a într-un sistem
de coordonate unidimensional, motiv pentru care vom renun¸ta la lucrul
cu vectori considerând m¼ arimea respectiv¼ a pozitiv¼ a atunci când vectorul
corespunz¼ ator este orientat în sensul pozitiv al axei ¸si negativ¼ a dac¼ a
vectorul este orientat în sens opus axei.
Dac¼ a consider¼ am
c =

dt
= ct (1.10)
11
rezult¼ a
d· = cdt
Integrând
_
d· =
_
cdt (1.11)
rezult¼ a
· = ct + c
1
(1.12)
Constanta c
1
se determin¼ a din condi¸tiile ini¸tiale. Dac¼ a la t
0
= 0,
· = ·
0
atunci c
1
= ·
0
¸si
· = ·
0
+ ct (1.13)
Pentru a determina legea de mi¸scare pornim de la de…ni¸tia vitezei
instantanee:
d· =
dr
dt
(1.14)
adic¼ a
dr = ·dt = (·
0
+ ct)dt (1.15)
Atunci
r =
_

0
+ ct)dt (1.16)
r = ·
0
t +
ct
2
2
+ c
2
(1.17)
Constanta c
2
se determin¼ a luând în considerare pozi¸tia mobilului la
momentul ini¸tial r
0
. Astfel dac¼ a la t = 0, r = r
0
ob¸tinem c
2
= r
0
¸si
r = r
0
+ ·
0
t +
ct
2
2
(1.18)
Eliminând timpul între rela¸tiile (1.13) ¸si (1.18) se ob¸tine o rela¸tie între
vitez¼ a, accelera¸tie ¸si coordonate numit¼ a rela¸tia lui Galilei.
·
2
= ·
2
0
+ 2c(r ÷r
0
) (1.19)
Aplica¸tie
O particul¼ a este aruncat¼ a în sus cu viteza ini¸tial¼ a 100 m/s. Cunoscând
accelera¸tia gravita¸tional¼ a egal¼ a cu 10 m/s
2
s¼ a se determine neglijând
frec¼ arile cu aerul:
12
a) în¼ al¸timea maxim¼ a la care se ridic¼ a corpul
b) timpul dup¼ a care particula atinge în¼ al¸timea maxim¼ a
c) timpul dup¼ a care particula revine la sol
Solu¸ tie
Mi¸scarea particulei care urc¼ a este una uniform încetinit¼ a. Pentru
determinarea în¼ al¸timii maxime se utilizeaz¼ a rela¸tia lui Galilei:
·
2
)
= ·
2
i
+ 2c/
Deoarece viteza …nal¼ a este ·
)
= 0 ¸si c = ÷q rezult¼ a
/ =
·
2
2q
= 500 m
Pentru determinarea timpului de urcare se utilizeaz¼ a legea vitezei
· = ·
i
÷qt
în care se ia · = 0 ¸si rezult¼ a
t
1
=
·
i
q
= 10 s
De la în¼ al¸timea maxim¼ a corpul va cadea liber cu accelera¸tia c = q.
Din legea de mi¸scare care este una accelerat¼ a far¼ a vitez¼ a ini¸tial¼ a rezult¼ a
t
2
=
_
2/
q
=
_
1000
10
= 10 s
Rezult¼ a timpul total este
t = t
1
+ t
2
= 20 s
1.1.3 Mi¸scarea circular¼ a uniform¼ a
Este mi¸scarea care se efectueaz¼ a pe o traiectorie circular¼ a ¸si în care
modulul vectorului vitez¼ a este constant în timp. În acest caz accelera¸tia
nu are decât componenta normal¼ a.
13
Figura 1.4: Mi¸scarea circular¼ a uniform¼ a
Putem de…ni 1 perioada mi¸sc¼ arii care reprezint¼ a timpul în care are
loc o rota¸tie complet¼ a ¸si frecven¸ta care reprezint¼ a num¼ arul de rota¸tii
efectuate în unitatea de timp. Rezult¼ a astfel:
i =
1
1
(1.20)
Deoarece mi¸scarea are loc pe un cerc (Fig. 1.4), putem caracteriza
mi¸scarea prin varia¸tia unghiului o f¼ acut de vectorul de pozi¸tie cu axa Ox,
o = o ÷o
0
. Putem de…ni viteza ungiular¼ a
. =
o
t
(1.21)
care în cazul mi¸sc¼ arii circulare uniforme este constant¼ a.
Spa¸tiul parcurs poate … exprimat în dou¼ a moduri:
: = ·t (1.22)
¸si
: = 1t = 1.t (1.23)
Rezult¼ a astfel rela¸tia dintre viteza liniar¼ a ¸si viteza unghiular¼ a:
· = .1 (1.24)
Deoarece modulul vitezei este constant¼ a accelera¸tia are numai com-
ponenta normal¼ a. În acest caz ea poart¼ a denumirea de accelera¸tie cen-
tripet¼ a.
14
Figura 1.5: Accelera¸tia centripet¼ a
Astfel:
c =c
a
=
·
t
¸si
[c
a
[ =
[·[
t
(1.25)
Când t ÷0. : - ¹
1
¹
2
Se observ¼ a c¼ a triunghiul C¹
1
¹
2
este asemenea cu triunghiul vitezelor.
Rezult¼ a:
·
·
=
¹
1
¹
2
1
(1.26)
Cum ¹
1
¹
2
= : = ·t
·
·
=
·t
1
(1.27)
¸si
c
a
=
·
t
=
·
2
1
= .
2
1 (1.28)
15
1.2 Legile mecanicii
1.2.1 Formul¼ arile legilor mecanicii
Legea I (Principiul iner¸tiei)
Experimental s-a constat c¼ a dac¼ a asupra unui corp a‡at în stare de
repaus nu se exercit¼ a ac¸tiunea altor corpuri aceast¼ a stare se men¸tine un
timp nede…nit. Dac¼ a se lanseaz¼ a pe un plan ¸slefuit o bil¼ a se constat¼ a c¼ a
traiectoria acesteia este o dreapt¼ a iar în intervale de timp scurte mi¸scarea
este aproape o mi¸scare uniform¼ a în sensul c¼ a viteza se mic¸soreaz¼ a foarte
pu¸tin.
Repetând experien¸ta pe alte plane se const¼ a c¼ a cu cât suprafa¸ta plan-
ului este mai bine ¸slefuit¼ a mic¸sorarea vitezei în acela¸si interval de timp
este mai mic¼ a. Aceste fapte duc la concluziile urm¼ atoare:
- în punctul de contact dintre bil¼ a ¸si plan apar interac¸tii care se opun
mi¸sc¼ arii;
- dac¼ a interac¸tiile care se opun mi¸sc¼ arii ar … eliminate atunci mi¸scarea
bilei ar … o miscare rectilinie uniform¼ a.
Generalizând, se poate formula principiul iner¸tiei:
Orice corp liber î¸ si p¼astreaz¼a starea de repaus sau de mi¸ scare rectilinie
¸ si uniform¼a (un corp liber este corpul asupra c¼aruia nu se exercit¼a nici
for¸ te nici momente indiferent de modul de aplicare).
Principiul nu a putut … veri…cat în mod absolut în practic¼ a, deoarece
nici un corp nu poate … izolat complet de ac¸tiunea celorlalte corpuri
care-l înconjoar¼ a. Experien¸tele care au dus la aceast¼ a concluzie au mini-
mizat cât s-a putut de mult sau au anulat într-un fel ac¸tiunile exterioare
corpului.
Proprietatea unui corp de a-¸si men¸tine starea de repaus sau de mi¸scare
rectilinie ¸si uniform¼ a poart¼ a numele de iner¸tie.
Sistemele de referin¸t¼ a în care este valabil principiul iner¸tei poart¼ a nu-
mele de sisteme iner¸tiale. Ca o observa¸tie trebuie remarcat c¼ a sistemele
de referin¸t¼ a legate de p¼ amânt nu sunt riguros iner¸tiale, datorit¼ a mi¸sc¼ arii
acestuia. Abaterile sunt îns¼ a mici, astfel încât aceste sisteme pot fi con-
siderate ca iner¸tiale.
16
Legea a II-a (Legea fundamental¼ a a mecanicii)
În mecanic¼ a se consider¼ a dou¼ a feluri de interac¸tiuni dintre dou¼ a cor-
puri:
a) interac¸tiuni în urma c¼ arora viteza unuia din corpuri se modi…c¼ a
(în m¼ arime ¸si direc¸tie), adic¼ a corpul este accelerat.
b) interac¸tiuni în urma c¼ arora corpurile se deformeaz¼ a.
Cele dou¼ a tipuri de ac¸tiuni poart¼ a numele de for¸te. În continuare ne
vom limita la primului caz.
Experimental s-a constatat c¼ a accelera¸tia c¼ ap¼ atat¼ a de un corp este
propor¸tional¼ a cu for¸ta care ac¸tioneaz¼ a asupra lui.
c v

1
Atunci legea a doua se formuleaz¼ a astfel:
Accelera¸ tia pe care o cap¼at¼a un corp datorit¼a ac¸ tiunii unei for¸ te este
direct propor¸ tional¼a cu m¼arimea acelei for¸ te ¸ si colinear¼a cu ea.
c =

1
:
În rela¸tia de mai sus : este un parametru ce caracterizeaz¼ a corpul
respectiv ¸si poart¼ a numele de mas¼ a. Newton a interpretat acest para-
metru ca fiind cantitatea de substan¸t¼ a con¸tinut¼ a într-un corp. Deoarece
cu cât masa este mai mare accelera¸tia imprimat¼ a este mai mic¼ a, se poate
spune c¼ a masa unui corp este o m¼ asur¼ a a iner¸tiei sale. Din acest motiv
masa : poart¼ a numele de mas¼ a iner¸tial¼ a.
Legea a doua poate fi exprimat¼ a ¸si în alt mod. Pentru aceasta se
define¸ste impulsul ca fiind produsul dintre mas¼ a ¸si vitez¼ a.
j = :· (1.29)
Dac¼ a se consider¼ a masa ca fiind o constant¼ a

1 = :c = :

dt
=
d (:·)
dt
=
d j
dt
(1.30)
Rezult¼ a c¼ a:

1 =
d j
dt
(1.31)
Relatia 1.31 reprezint¼ a o alt¼ a form¼ a a legii a II-a a dinamicii. Ea
este valabil¼ a ¸si în cadrul mecanicii relativiste unde masa este o m¼ arime
variabil¼ a.
17
Legea a III-a (Principiul ac¸tiunii ¸si reac¸tiunii)
For¸tele care ac¸tioneaz¼ a asupra unui corp sunt determinate de alte
corpuri. Experimental se constat¼ a c¼ a for¸tele cu care un corp ac¸tioneaz¼ a
asupra altuia determin¼ a instantaneu din partea celui de-al doilea o reac¸ti-
une asupra primului. Se g¼ ase¸ste c¼ a cele dou¼ a dou¼ a for¸te sunt egale dar
de sens contrar. Prin generalizarea acestor fapte s-a ob¸tinut principiul
ac¸tiunii ¸si reac¸tiunii:
Dac¼a un corp ac¸ tioneaz¼a asupra altui corp cu o for¸ t¼a

1
12
, al doilea
corp ac¸ tioneaz¼a asupra primului cu o for¸ t¼a

1
21
egal¼a în m¼arime ¸ si de
sens contrar cu prima for¸ t¼a.

1
21
= ÷

1
12
Cele dou¼ a for¸te poart¼ a numele de ac¸tiune ¸si reac¸tiune ¸si ac¸tioneaz¼ a
asupra unor corpuri diferite.
Legea a IV-a (Principiul suprapunerii for¸telor)
Principiul suprapunerii for¸telor arat¼ a ce se petrece atunci când asupra
unui corp ac¸tioneaz¼ a simultan mai multe for¸te:
Dac¼a asupra unui corp ac¸ tioneaz¼a for¸ tele

1
1
.

1
2
. ....

1
a
, efectul ob¸ tinut
este acela¸ si ca ¸ si în cazul în care asupra corpului ar ac¸ tiona o singur¼a
for¸ t¼a

1 =
a

I=1

1
I
(1.32)
Aceasta înseamn¼ a ca fiecare for¸t¼ a ac¸tioneaz¼ a independent, efectul un-
eia dintre ele nefiind afectat de existen¸ta celorlalte for¸te.
1.2.2 Sisteme de referin¸t¼ a (SR)
A¸sa cum s-a ar¼ atat, studiul mi¸sc¼ arii corpurilor impune raportarea
acesteia la un sistem spa¸tio-temporal (SR) care const¼ a:
- dintr-un sistem de coordonate (ata¸sat de un corp considerat prin
conven¸tie fix);
- un ceasornic pentru m¼ asurarea timpului.
Newton a ajuns la concluzia c¼ a un sistem de referin¸t¼ a, fixat de corpuri
materiale nu poate fi absolutizat, din lipsa motivelor care ar sus¸tine
18
unicitatea unui astfel de sistem. Totu¸si un sistem de referin¸t¼ a …x a fost
introdus, de¸si despre pozi¸tionarea acestuia nu se poate spune nimic precis.
Acesta este spa¸tiul absolut. Admiterea timpului absolut a fost realizat¼ a
în a¸sa fel încât marcarea momentelor de timp absolut nu putea fi atribuit¼ a
unor evenimente materiale.
Alegerea unui sistemde referin¸t¼ a se face astfel încât principiile mecanicii
s¼ a …e satisf¼ acute iar fenomenele studiate s¼ a apar¼ a cât mai simplu.
În conformitate cu aceasta s-a introdus sistemul de referin¸t¼ a iner¸tial
(SRI); în acest sistem principiul iner¸tiei este satisf¼ acut.
Cerin¸tele ce trebuie îndeplinite de spa¸tiu ¸si timp în sistemul de refer-
in¸t¼ a iner¸tial pentru men¸tinerea st¼ arii de mi¸scare rectilinie ¸si uniform¼ a sau
repaus relativ a unui corp liber sunt:
1 Omogenitatea spa¸tiului: toate punctele din spa¸tiu sunt echivalente.
2 Izotropia spa¸tiului: traiectoriile corpurilor libere în mi¸scare sunt
rectilinii indiferent de direc¸tiile în care are loc mi¸scarea.
3 Uniformitatea timpului: corpurile libere parcurg spa¸tii egale în in-
tervale de timp egale.
1.2.3 Transform¼ arile Galilei
Fie dou¼ a sisteme S ¸si S
t
iner¸tiale, S
t
…ind în mi¸scare relativ¼ a fat¼ a de
S cu viteza constant¼ a ·. Un punct material are coordonatele (:. t) în S
¸si (:
t
. t
t
) în S
t
.
Se pune problema de a determina rela¸tiile de trecere de la coordo-
natele (:. t) la coordonatele (:
t
. t
t
). Aceste rela¸tii sunt date de trans-
form¼ arile Galilei ¸si rezult¼ a din existen¸ta spa¸tiului absolut ¸si a timpului
absolut.
Transformarea timpului
Se consider¼ a dou¼ a sisteme de referin¸t¼ a cu dou¼ a ceasornice identice.
Deoarece pozi¸tia unui ceasornic în sistemul c¼ aruia îi este ata¸sat nu con-
teaz¼ a se poate alege pozi¸tia acestuia astfel ca s¼ a existe un moment în
care pozi¸tia celor dou¼ a ceasornice s¼ a coincid¼ a. Astfel se poate realiza
sincronizarea lor.
t
0
= t
t
0
= 0 (1.33)
În mecanica clasic¼ a se presupune c¼ a mersul ceasornicelor este inde-
pendent de starea de mi¸scare a sistemelor de referin¸t¼ a; scurgerea timpului
19
Figura 1.6: Transform¼ arile Galilei.
este aceia¸si în ambele sisteme de referin¸t¼ a; atunci:
t
t
= t (1.34)
Se constat¼ a c¼ a dac¼ a se admite existen¸ta unui timp absolut, simultane-
itatea este absolut¼ a: dou¼ a sau mai multe evenimente simultane într-un
sistem de referin¸t¼ a iner¸tial sunt simultane în orice alt sistem de referin¸t¼ a
iner¸tial.
Transformarea spa¸tiului
Pentru deducerea rela¸tiei de transformare dintre : ¸si :
t
se consider¼ a
c¼ a:
- etaloanele de lungime nu se modi…c¼ a în func¸tie de starea de mi¸scare
a sistemelor c¼ arora le sunt ata¸sate;
- m¼ asurarea unei distan¸te într-un sistem se face prin considerarea
pozi¸tiilor celor dou¼ a extremit¼ a¸ti la un moment de timp t.
Se consider¼ a c¼ a la t
t
= t = 0 originea sistemului S
t
coincide cu originea
sistemului S. Din Fig. 1.6 se observ¼ a c¼ a:
: = :
t
+·t (1.35)
Rela¸tia 1.35 reprezint¼ a rela¸tia de transformare a spa¸tiului.
20
Pentru t = 0, rela¸tiile Galilei care dau transformarea spa¸tiului ¸si
timpului devin:
t = t
t
(1.36)
: = :
t
+·t
Dac¼ a S
t
se deplaseaz¼ a de-a lungul axei Oy, rela¸tiile Galilei sunt:
t = t
t
(1.37)
r = r
t
¸ = ¸
t
+ ·t
. = .
t
Deoarece
n =
d:
dt
(1.38)
este viteza punctului material în S, ¸si
n
t
=
d:
t
dt
(1.39)
este viteza punctului material în S
t
. Rela¸tia dintre n ¸si n
t
se ob¸tine prin
derivarea celei de-a doua rela¸tii 1.36
d:
dt
=
d:
t
dt
+· (1.40)
Rezult¼ a
n = n
t
+· (1.41)
Aceast¼ a rela¸tie leag¼ a vitezele corpului din cele dou¼ a sisteme de refer-
in¸t¼ a.
Dac¼ a un corp se mi¸sc¼ a rectiliniu ¸si uniform (cu vitez¼ a constant¼ a în
sistemul de referin¸t¼ a S) el se va mi¸sca în acela¸si mod ¸si în sistemul S
t
.
Dac¼ a S ¸si S
t
sunt iner¸tiale, atunci sistemele de referin¸t¼ a se mi¸sc¼ a unele
fa¸t¼ a de altele cu vitez¼ a constant¼ a.
Pentru ob¸tinerea rela¸tiilor dintre accelera¸tiile din cele dou¼ a sisteme
de referin¸t¼ a se deriveaz¼ a în raport cu timpul rela¸tia 1.41.
dn
dt
=
dn
t
dt
+

dt
(1.42)
21
Rezult¼ a:
c =c
t
(1.43)
Cum masa este constant¼ a, legea a II-a a dinamicii î¸si p¼ astreaz¼ a aceia¸si
form¼ a în ambele sisteme de referin¸t¼ a. Acest fapt a dus la enun¸tarea
principiului relativit¼ a¸tii al lui Galilei:
Legile mecanicii sunt invariante la transform¼arile Galilei.
1.3 Dinamica punctului material ¸si a sis-
temelor de puncte materiale
1.3.1 Impulsul
Teorema impulsului pentru un punct material.
Din legea a II-a a mecanicii:

1 =
d j
dt
(1.44)
adic¼ a

1dt = d j (1.45)
ob¸tinem
j =
_
2
1
d j =
_
2
1

1dt =
_
t
2
t
1

1dt (1.46)
unde cu 1 am indexat starea ini¸tial¼ a de la momentul t
1
iar cu 2 am notat
starea …nal¼ a de la momentul t
2
.
Dac¼ a rezultanta for¸telor care ac¸tioneaz¼ a asupra punctului material
este nul¼ a atunci
j = 0 ¸si (1.47)
j = ct (1.48)
Aceasta este legea conserv¼ arii impulsului. Ea se enun¸t¼ a astfel:
Dac¼ a rezultanta for¸telor care ac¸tioneaz¼ a asupra unui punct material
este nul¼ a, impulsul acesteia r¼ amâne constant.
22
Figura 1.7: Teorema impulsului pentru un sistem de dou¼ a puncte materiale.
Teorema impulsului pentru un sistem de puncte materiale
Pentru simpli…care vom considera un sistem format doar din dou¼ a
puncte materiale rezultatele ob¸tinute …ind valabile ¸si pentru un sistem
format din ` puncte materiale.
În …gura 1.7 sunt reprezentate cele dou¼ a corpuri. Cu

1
1
¸si

1
2
am
notat for¸tele externe care ac¸tioneaz¼ a asupra celor dou¼ a corpuri. Cu

T
21
am notat for¸ta cu care corpul 1 ac¸tioneaz¼ a asupra corpului 2 iar cu

T
21
am notat for¸ta cu care corpul 2 ac¸tioneaz¼ a asupra corpului 1. Conform
legii ac¸tiunii ¸si reac¸tiunii cele dou¼ a for¸te sunt egale ¸si ac¸tioneaz¼ a în sensuri
opuse, adic¼ a:
÷÷
T
12
= ÷
÷÷
T
21
(1.49)
Dac¼ a j
1
¸si j
2
sunt impulsurile celor dou¼ a corpuri, putem de…ni ¸si
impulsul total al momentului ca sum¼ a a impulsurilor particulelor indi-
viduale:

1 = j
1
+ j
2
(1.50)
Scriem legea a doua pentru …ecare corp în parte:

1
1
+

T
12
=
d j
1
dt
(1.51)

1
2
+

T
21
=
d j
2
dt
(1.52)
23
Adun¼ am cele dou¼ a rela¸tii ¸si ¸tinem cont c¼ a

T
12
+

T
21
= 0. Atunci

1
1
+

1
2
=
d
dt
( j
1
+ j
2
) =
d

1
dt
(1.53)
Notând cu

1
c
=

1
1
+

1
2
rezultanta for¸telor externe ce ac¸tioneaz¼ a
asupra sistemului rezult¼ a:

1
c
=
d

1
dt
(1.54)
Aceasta este legea impulsului pentru un sistem de puncte materiale.
Derivata în raport cu timpul a impulsului total al unui sistem de
particule este egal cu rezultanta for¸telor ce ac¸tioneaz¼ a asupra sistemului.
Dac¼ a rezultanta for¸telor externe este nul¼ a,

1
c
= 0, atunci:
d

1
dt
= 0 (1.55)

1 = ct (1.56)
Se ob¸tine astfel legea conserv¼ arii impulsului:
Impulsul unui sistem de puncte materiale r¼amâne nul când rezultanta
for¸ telor externe este nul¼a.
1.3.2 Energia
For¸ta produce deplas¼ ari ale corpurilor. O m¼ asur¼ a a efectului produs
de for¸t¼ a este lucru mecanic.
Lucru mecanic produs de o for¸t¼ a constant¼ a asupra unui punct
material
Fie o for¸t¼ a

1 constant¼ a ce ac¸tioneaz¼ a asupra unui corp ¸si produce o
deplasare a acestuia pe distan¸ta :. Se consider¼ a c¼ a

1 face cu vectorul
deplasare un unghi c.
Prin de…ni¸tie lucrul mecanic este egal cu produsul scalar dintre for¸t¼ a
¸si deplasare:
1 =

1: = 1: cos c (1.57)
Se observ¼ a c¼ a dac¼ a c = 0 for¸ta ¸si deplasarea au aceea¸si direc¸tie ¸si
1 = 1: (1.58)
24
Figura 1.8: Lucrul mecanic produs de o for¸t¼ a variabil¼ a.
iar dac¼ a c = :,2 for¸ta este perpendicular¼ a pe direc¸tia deplas¼ arii, astfel
c¼ a:
1 = 1: cos :,2 = 0 (1.59)
Consider¼ am o particul¼ a ce se deplaseaz¼ a de-a lungul axei Ox sub ac¸ti-
unea unei for¸te care variaz¼ a cu pozi¸tia. Pentu simpli…care vom considera
c¼ a for¸ta ac¸tioneaz¼ a de-a lungul axei Ox. Particula se deplaseaz¼ a de la r
i
la r
)
. Pentru a putea calcula lucrul mecanic consider¼ am deplasarea de la
r
i
la r
)
împ¼ ar¸tit¼ a în deplas¼ ari foarte mici r foarte mici pe care practic
for¸ta este constant¼ a. Lucrul mecanic pe o astfel de deplasare este 1r,
¸si, pentru a calcula lucrul total se adun¼ a lucrurile mecanice (Fig. 1.8).
Putem scrie c¼ a
1 =

1
a
r
adic¼ a lucrul total este suma lucrurilor mecanice efectuate pe …ecare de-
plasare în parte. Pentru a calcula exact lucrul mecanic facem ca r ÷0
¸si atunci
1 = lim
a÷0

1
a
r =
_
a
f
a
i
1
a
dr (1.60)
În cazul sistemelor în care exist¼ a mai multe particule trebuie calculat
lucrul mecanic al for¸telor care ac¸tioneaz¼ a asupra …ec¼ arei particule ¸si care
apoi se însumeaz¼ a.
Rela¸tia (1.60) arat¼ a c¼ a lucrul mecanic este egal cu aria suprafe¸tei de
sub curb¼ a (1.8).
Exemple
a) Lucrul mecanic al for¸tei de greutate.
25
Figura 1.9: Lucrul mecanic al for¸tei de greutate
For¸ta de greutate este for¸ta care ac¸tioneaz¼ a asupra oric¼ arui corp a‡at
în apropiere de suprafa¸ta p¼ amântului ¸si este egal¼ a cu produsul dintre
mas¼ a ¸si accelera¸tie gravita¸tional¼ a q = 9. 8 m/s
2
.

G = :q (1.61)
¸si are aceea¸si valoare pentru toate corpurile a‡ate în apropierea p¼ amân-
tului
Consider¼ am c¼ a deplasarea corpului are loc pe drumul dintre ¹ ¸si 1.
Pe drumul (1) (Fig. 1.9)
1
1
= :q(/
1
÷/
2
) = ÷:q (/
2
÷/
1
) (1.62)
Pe acest drum particula se deplaseaz¼ a liber în sensul c¼ a asupra ei
ac¸tioneaz¼ a doar for¸ta de greutate. Pe traiectoria (2) particula nu se
poate deplasa liber. Ea este constrâns¼ a s¼ a urmeze aceast¼ a traiectorie ¸si
acest lucru nu se poate realiza decât dac¼ a se ac¸tioneaz¼ a din exterior cu
alte for¸te decât for¸ta de greutate. Totu¸si aici ne intereseaz¼ a doar lucrul
mecanic al for¸tei de greutate. El este egal în acest caz cu suma lucrurilor
mecanice efectuate pe por¸tiunile ¹C ¸si C1.
1
2
= 1
¹C
+ 1
C1
= :q(¹C) cos c + :q(C1) cos :,2
= :q[¹C cos c] = :q(/
2
÷/
1
) = ÷:q (/
2
÷/
1
) (1.63)
Se observ¼ a c¼ a valoarea lucrului mecanic efectuat de for¸ta de greutate
nu depinde de drumul parcurs ci doar de pozi¸tia ini¸tial¼ a ¸si …nal¼ a. O
26
Figura 1.10: Lucrul mecanic al for¸tei elastice
for¸t¼ a al c¼ arei lucru mecanic depinde doar de pozi¸tiile ini¸tial¼ a ¸si …nal¼ a
se nume¸ste for¸t¼ a conservativ¼ a iar regiunea din spa¸tiu în care ac¸tioneaz¼ a
astfel de for¸te poart¼ a numele de câmp conservativ.
b) Lucrul mecanic al for¸tei elastice
O astfel de for¸t¼ a apare când un resort este comprimat sau alungit sub
ac¸tiunea unei for¸te externe (Fig. 1.10)
Experimental se constat¼ a c¼ a dac¼ a asupra resortului se ac¸tioneaz¼ a cu
for¸ta

1, alungirea maxim¼ a a resortului este propor¸tional¼ a cu deformarea
(care în cazul nostru este egal¼ a cu deplasarea corpului fa¸t¼ a de pozi¸tia în
care resortul era nedeformat). Se presupune c¼ a în sistemul considerat nu
ac¸tioneaz¼ a for¸te de frecare.
1 · r
Constanta de propor¸tionalitate se noteaz¼ a cu / ¸si poart¼ a numele de
constant¼ a elastic¼ a. Astfel
1 = /r (1.64)
Deoarece resortul nu se mai poate deforma înseamn¼ a c¼ a asupra corpu-
lui ac¸tioneaz¼ a ¸si resortul cu o for¸t¼ a egal¼ a cu

1 ¸si de sens contrar. Aceast¼ a
for¸t¼ a poart¼ a numele de for¸t¼ a elastic¼ a
1
c
= ÷1 = ÷/r (1.65)
Atunci lucrul mecanic efectuat de for¸ta elastic¼ a este:
1 =
_
a
2
a
1
1
c
dr =
_
a
f
a
i
÷/rdr
1 = ÷
/
2
_
r
2
)
÷r
2
i
_
= ÷
_
/
2
r
2
)
÷
/
2
r
2
i
_
(1.66)
27
Ca ¸si în cazul for¸tei de greutate lucrul mecanic depinde doar de pozi¸tia
ini¸tial¼ a ¸si …nal¼ a. Rezult¼ a c¼ a for¸tele elastice sunt ¸si ele for¸te conservative.
c) Lucrul for¸tei de frecare
Când un corp este deplasat pe o suprafa¸t¼ a în sens invers deplas¼ arii
ac¸tioneaz¼ a for¸te de frecare 1
)
= j:q. Lucrul mecanic este:
1 = ÷j:qd (1.67)
unde d este deplasarea. Semnul minus apare deoarece deplasarea se face
în sens invers for¸tei. For¸tele de frecare nu sunt conservative deoarece
între dou¼ a puncte exist¼ a o in…nitate de drumuri pe care lucrul mecanic
al for¸ telor de frecare este diferit.
Aplica¸tie
O molecul¼ a diatomic¼ a const¼ a din doi atomi între care se exercit¼ a o
for¸t¼ a care are caracter respulsiv la distan¸te mici ¸si caracter atractiv la
distan¸te mari, cu expresia:
1 = 1
0
_
2
_
o
:
_
13
÷
_
o
:
_
7
_
unde : este distan¸ta dintre molecule. Pentru un atom de oxigen 1
0
=
9. 6 10
÷11
N ¸si o = 3. 5 10
÷10
m. S¼ a se determine lucrul mecanic
efectuat de o for¸t¼ a atunci când atomii se dep¼ arteaz¼ a de la distan¸ta :
1
=
4 10
÷10
m la :
2
= 9 10
÷10
m.
Solu¸ tie
1 =
_
v
2
v
1
1
0
_
2
_
o
:
_
13
÷
_
o
:
_
7
_
d:
1 = 1
0
o
_
1
6
_
o
:
1
_
12
÷
1
6
_
o
:
2
_
12
+
1
7
_
o
:
2
_
6
÷
1
7
_
o
:
1
_
6
_
= 3. 210
÷21
J
Energia cinetic¼ a. Teorema varia¸tiei energiei cinetice
S¼ a consider¼ am un corp asupra c¼ aruia ac¸tioneaz¼ a mai multe for¸te a
c¼ aror rezultant¼ a este 1. Lucrul mecanic efectuat din pozi¸tia ini¸tial¼ a pân¼ a
28
în pozi¸tia …nal¼ a este (dac¼ a mi¸scarea este unidimensional¼ a iar deplasarea
se face în sensul for¸tei):
1 =
_
)
i
1dr (1.68)
Dar
1 = :c = :

dt
Atunci
1 =
_
)
i
:

dt
dr =
_
)
i
:

dt
·dt (1.69)
1 =
_
)
i
:·d· =
1
2

2
)
÷
1
2

2
i
(1.70)
M¼ arimea:
1
c
=
1
2

2
(1.71)
este numit¼ a energia cinetic¼ a. Rela¸tia 1.70 reprezint¼ a teorema varia¸tiei
energiei cinetice pentru un punct material. Ea se exprim¼ a astfel:
Lucrul mecanic efectuat de rezultanta for¸ telor ce ac¸ tioneaz¼a asupra
unui punct material este egal cu varia¸ tia energiei cinetice a punctului
material.
În cazul în care sistemul este format din mai multe puncte materiale
energia cinetic¼ a total¼ a este suma energiilor cinetice ale …ec¼ arui punct
material.
1
c
=
a

i=1
1
c
i
=
a

i=1
1
2
:
i
·
2
i
(1.72)
¸ Si în acest caz varia¸tia energiei cinetice este egal¼ a cu lucrul mecanic
efectuat de toate for¸tele ce ac¸tioneaz¼ a asupra sistemului atât interne 1
(i)
cât ¸si externe 1
(c)
.
1
c
= 1
(c)
+ 1
(i)
(a.69)
Puterea
Puterea reprezint¼ a lucrul mecanic efectuat de sistem în unitatea de
timp. Putem de…ni o putere medie:
1
n
=
1
t
(1.73)
29
¸si o putere instantanee
1 =
o1
dt
(1.74)
unde o1 este lucrul mecanic efectuat de sistem în timpul dt. o1 poart¼ a
numele de lucru mecanic elementar. În cazul în care lucrul mecanic este
efectuat de for¸te de trac¸tiune
o1 = 1dr
¸si
1 =
o1
dt
= 1
dr
dt
= 1· (1.75)
Aplica¸tie
Puterea automobilelor
Automobilele sunt ma¸sini destul de ine…ciente. Chiar în condi¸tii ide-
ale mai pu¸tin de 15% din energia chimic¼ a a combustibilului se transform¼ a
în energie intern¼ a situa¸tie care este ¸si mai proast¼ a în cazul circula¸tiei prin
marile ora¸se.
Mai multe mecanisme contribuie la pierderea de energie în automo-
bile:
În jur de 67% din energie este pierdut¼ a în motor, în sistemul de r¼ acire
al automobilului ¸si în sistemul de evacuare. Aproximativ 16% din en-
ergie se pierde prin frec¼ arile dintre mecanismele de transmisie interne ale
automobilului, 4% din energie este utilizat¼ a pentru punerea în func¸tiune
a diverselor accesorii ca pompa de benzin¼ a, sistemul de aer condi¸tionat,
sistemul audio. A¸sadar numai în jur de 13% din energie este utilizat¼ a pen-
tru propulsia efectiv¼ a a automobilului dar ¸si din aceasta o parte este uti-
lizat¼ a pentru a compensa pierderea de energie datorit¼ a frec¼ arii pneurilor
¸si frec¼ arii cu aerul.
S¼ a examin¼ am puterea care furnizeaz¼ a for¸ta necesar¼ a deplas¼ arii au-
tomobilului. Consider¼ am pentru coe…cientul de frecare dintre pneuri ¸si
¸sosea j = 0. 016. Pentru o ma¸sin¼ a cu greutatea de 1450 kg (BMV seria
5) for¸ta de frecare este aproximativ:
1
)
- j:q = 227 N
Pe m¼ asur¼ a ce viteza ma¸sinii cre¸ste, apare o mic¸sorare a for¸tei de
ap¼ asare normal¼ a ca rezultat al descre¸sterii presiunii aerului ce curge
deasupra ma¸sinii.
30
Trebuie luat¼ a în considerare ¸si for¸ta de rezisten¸t¼ a la înaintarea prin
aer a automobilului. Ea este legat¼ a de frecarea ma¸sinii cu aerul ¸si este
propor¸tional¼ a cu p¼ atratul vitezei.
1
o
=
1
2
1j¹·
2
unde 1 este coe…cientul de rezisten¸t¼ a la înaintare, ¹ este aria sec¸tiunii
ma¸sinii, j este densitatea aerului Putem utiliza 1 · 0. 5, j = 1. 20
kg/m
3
, ¹ - 2 m
2
. M¼ arimea for¸tei totale de frecare este suma celor dou¼ a
for¸te
1
t
= 1
v
+ 1
o
Dac¼ a se merge cu ferestrele deschise atunci for¸ta de rezisten¸t¼ a la de-
plasarea prin aer cre¸ste cu 3%.
Puterea necesar¼ a pentru a men¸tine o anumit¼ a vitez¼ a constant¼ a este
1 = 1
·
·
În tabelul de mai jos sunt exempli…cate for¸ta de rezisten¸t¼ a ¸si puterea
unui automobil în func¸tie de vitez¼ a.
Tabelul 1.1
For¸tele de rezisten¸t¼ a ¸si puterea unui automobil în func¸tie de vitez¼ a.
· (m/s) ` (N) 1
v
(N) 1
o
(N) 1
t
(N) 1 (kW)
0 14200 227 0 227 0
8,9 14100 226 48 274 2,4
17,9 13900 222 192 414 7,4
26,8 13600 218 431 649 17,4
35,8 13200 211 767 978 35
44,7 12600 202 1199 1400 62,6
Energia poten¸tial¼ a
Pentru a în¸telege acest concept vom porni de la exprimarea lucrului
mecanic pentru diverse tipuri de for¸te conservative. Astfel pentru for¸ta
de greutate:
1 = :q(/
1
÷/
2
) = ÷(:q/
2
÷:q/
1
) (1.76)
31
Pentru for¸ta elastic¼ a
1 =
/r
2
1
2
÷
/r
2
2
2
= ÷
_
/r
2
2
2
÷
/r
2
1
2
_
(1.77)
Se observ¼ a c¼ a în ambele cazuri lucrul mecanic se poate exprima ca
opusul varia¸tiei unei m¼ arimi ce depinde doar de pozi¸tie. Aceast¼ a m¼ arime
poart¼ a numele de energie poten¸tial¼ a.
Putem generaliza acest fapt pentru orice for¸t¼ a conservativ¼ a.
Astfel putem spune c¼ a lucrul mecanic al unei for¸te conservative este
egal cu minus varia¸tia energiei poten¸tiale.
1
)c
= ÷1
j
= ÷(1
j
2
÷1
j
1
) (1.78)
Rela¸tia de mai sus poate … privit¼ a ca o rela¸tie de de…ni¸tie pentru
energia poten¸tial¼ a determinat¼ a de anumite for¸te conservative.
Ca o prim¼ a observa¸tie putem spune c¼ a energia poten¸tial¼ a este de…nit¼ a
pân¼ a la o constant¼ a arbitrar¼ a.
1
t
j
= 1
j
+ C (1.79)
Atunci
1
t
j
= 1
t
j
2
÷1
t
j
1
= 1
j2
+ C ÷1
j1
÷C = 1
j2
÷1
j1
= ÷1 (1.80)
Aceasta înseamn¼ a c¼ a putem alege orice valoare pentru constanta adi-
tiv¼ a. În general se alege o anumit¼ a pozi¸tie în care energia poten¸tial¼ a se
consider¼ a nul¼ a. Aceasta determin¼ a constanta aditiv¼ a. Alegerea se face
astfel încât forma energiei poten¸tiale s¼ a …e cât mai simpl¼ a.
Astfel pentru for¸ta de greutate rezult¼ a:
1
jj
= :q/ + C (1.81)
Consider¼ am c¼ a la suprafa¸ta p¼ amântului (/ = 0) avem1
j
= 0. Rezult¼ a
C = 0 ¸si energia poten¸tial¼ a gravita¸tional¼ a ia forma
1
jj
= :q/ (1.82)
Pentru for¸tele elastice:
1
jc
=
/r
2
2
+ C (a.86)
32
Dac¼ a aceasta este energia poten¸tial¼ a a unui resort întins, consider¼ am
c¼ a în cazul c¼ a acesta nu este deformat (r = 0) 1
jc
= 0. Rezult¼ a C = 0 ¸si
1
jc
=
/r
2
2
(1.83)
Rezult¼ a c¼ a în afara energiei poten¸tiale este bine s¼ a se cunoasc¼ a ¸si poz-
i¸tia în care aceasta este nul¼ a. Dac¼ a scriem rela¸tia sub form¼ a diferen¸tial¼ a
ob¸tinem:
o1 = ÷d1
j
(1.84)
Pentru simpli…care vom considera ca mi¸scarea este unidimensional¼ a
¸si se face de-a lungul acei Ox.
o1 = ÷1dr (1.85)
1dr = ÷d1
j
Rezult¼ a
1 = ÷
d1
j
dr
(1.86)
În cazul general:
o1 =

1d:
Cum

1 = 1
a
c
a
+ 1
j
c
j
+ 1
:
c
:
¸si:
d: = drc
a
+ d¸c
j
+ d.c
:
rezult¼ a:
o1 = 1
a
dr + 1
j
d¸ + 1
:
d.
Energia poten¸tial¼ a este o m¼ arime care depinde de pozi¸tia în care se
a‡¼ a corpul:
1
j
= 1
j
(r. ¸. .) (1.87)
Atunci
d1
j
=
J1
j
Jr
dr +
J1
j

d¸ +
J1
j
J.
d. (1.88)
Rezult¼ a:
1
a
dr + 1
j
d¸ + 1
:
d. = ÷
J1
j
Jr
dr ÷
J1
j

d¸ ÷
J1
j
J.
d.
33
¸si
1
a
= ÷
J1
j
Jr
1
j
= ÷
J1
j

(1.89)
1
:
= ÷
J1
j
J.
Atunci

1 = ÷
J1
j
Jr
c
a
÷
J1
j

c
j
÷
J1
j
J.
c
:
(1.90)

1 = ÷\1
j
În rela¸tia de mai sus simbolul \ reprezint¼ a operatorul nabla
\ =
J
Jr
c
a
+
J
Jr
c
j
+
J
Jr
c
:
(1.91)
Aplica¸tie
Energia poten¸tial¼ a unui sistem format din dou¼ a particule este
1
j
=
¹
:
S¼ a se calculeze for¸ta radial¼ a care ac¸tioneaz¼ a între cele dou¼ a particule.
Solu¸ tie
1 = ÷
d1
j
d:
= ÷
¹
:
2
Teorema varia¸tiei energiei mecanice. Conservarea energiei me-
canice
Pentru simpli…care vom considera un punct material asupra c¼ aruia
ac¸tioneaz¼ a al¼ aturi de for¸tele conservative (a c¼ aror rezultant¼ a este 1
C
) ¸si
for¸te neconservative (a c¼ aror rezultan¼ a este 1
.C
).
Utiliz¼ am teorema varia¸tiei energiei cinetice:
1
C
= 1 = 1
1
C
+ 1
1
NC
(1.92)
34
unde am exprimat separat lucrul mecanic al for¸telor conservative (1
1
C
)
¸si lucrul mecanic al for¸telor neconservative (1
1
NC
). Lucrul mecanic al
for¸telor conservative se exprim¼ a ca minus varia¸tia energiei poten¸tiale:
1
1C
= 1
j
(1.93)
Rezult¼ a c¼ a:
1
C
= 1
1
+ 1
1
NC
¸si
1
C
+ 1
1
= 1
1
NC
(1
C
+ 1
1
) = 1
1
NC
(1.94)
De…nim energia mecanic¼ a ca suma dintre energia cinetic¼ a ¸si poten¸tial
1
A
= 1
C
+ 1
1
(1.95)
Atunci:
1
A
= 1
1
NC
1
A
2
÷1
A
1
= 1
1
NC
(1.96)
Rela¸tia de mai sus reprezint¼ a teorema varia¸tiei energiei mecanice:
Lucrul mecanic al for¸ telor neconservative care ac¸ tioneaz¼a asupra unui
punct material este egal cu varia¸ tia energiei mecanice a punctului mate-
rial respectiv.
Dac¼ a asupra punctului material nu ac¸tioneaz¼ a for¸te neconservative
atunci 1
1
NC
= 0 ¸si
1
A2
= 1
A1
Aceasta este legea conserv¼ arii energiei mecanice.
Într-un câmp de for¸te conservative energia mecanic¼ a a punctului ma-
terial r¼ amâne constant¼ a în timpul mi¸sc¼ arii, având loc o transformare a
energiei cinetice în energie poten¸tial¼ a ¸si invers.
Teoremele varia¸tiei energiei cinetice ¸si conserv¼ arii energiei mecanice
sunt valabile ¸si în cazul sistemelor formate din mai multe puncte mate-
riale în care for¸tele interne (dintre particule) sunt conservative.
Aplica¸tie
Dou¼ a particule, una de masa :
1
cu viteza ·
i1
¸si alta de masa :
2
cu
viteza ·
i2
se ciocnesc. ¸ Stiind c¼ a ciocnirea este una central¼ a ¸si perfect
35
elastic¼ a iar vitezele sunt pe aceia¸si direc¸tie, s¼ a se determine vitezele celor
dou¼ a particule dup¼ a ciocnire.
Solu¸ tie
Consider¼ am c¼ a vitezele sunt orientate de-a lungul axei Ox. Dac¼ a
sensul vitezei este în sensul pozitiv al axei viteza va … consider¼ at¼ a pozitiv¼ a
¸si dac¼ a sensul vitezei este în sensul negativ al axei viteza va … considerat¼ a
negativ¼ a. Not¼ am vitezele dup¼ a ciocnire ·
)1
¸si ·
)2
. Legile de conservare a
impulsului ¸si energiei sunt:
:
1
·
i1
+ :
2
·
i2
= :
1
·
)1
+ :
2
·
)2
1
2
:
1
·
2
i1
+
1
2
:
2
·
2
i2
=
1
2
:
1
·
2
)2
+
1
2
:
2
·
2
)2
Cele dou¼ a rela¸tii se scriu
:
1

)1
÷·
i1
) = :
2

)2
÷·
i2
)
:
1
_
·
2
)1
÷·
2
i1
_
= :
2
_
·
2
)2
÷·
2
i2
_
Prin împ¼ ar¸tire rezult¼ a
·
)1
+ ·
i1
= ·
)2
+ ·
i2
Se ob¸tine astfel un sistem de dou¼ a ecua¸tii cu dou¼ a necunoscute de
gradul întâi. Rezult¼ a:
·
)1
= 2
:
1
·
i1
+ :
2
·
i2
:
1
+ :
2
÷·
i1
·
)2
= 2
:
1
·
i1
+ :
2
·
i2
:
1
+ :
2
1.3.3 Moment cinetic
Consider¼ am o for¸t¼ a care ac¸tioneaz¼ a asupra unui punct material. De…nim
momentul for¸tei în raport cu un punct (în cazul nostru, punctul O):

` = :

1 (1.97)
36
Figura 1.11: Momentul for¸tei fa¸t¼ a de un punct
Figura 1.12: Momentul cinetic fa¸t¼ a de o ax¼ a
37
Aceea¸si de…ni¸tie se poate aplica ¸si în cazul unei for¸te 1 aplicate într-
un punct al unui corp care se poate roti în jurul unei axe (Fig. 1.12).
M¼ arimea momentului este:
` = :1 sin o = :d (1.98)
unde d poart¼ a numele de bra¸tul for¸tei.
Teorema varia¸tiei momentului cinetic

` = :

1 = :
d j
dt
= :
d j
dt
+ j
d:
dt
Termentul j
o
÷÷
v
ot
este nul deoarece j ¸si · sunt vectori paraleli.
Atunci

` =
d
dt
(: j) =
d

1
dt
(1.99)
De…nim m¼ arimea:

1 = : j (1.100)
numit¼ a moment cinetic.
Rela¸tia reprezint¼ a teorema de varia¸tie a momentului cinetic:
Momentul for¸ tei este egal cu derivata momentului cinetic în raport cu
timpul.
În cazul c¼ a momentul for¸tei este nul:
d

1
dt
= 0 (1.101)

1 = ct (1.102)
Dac¼ a momentul rezultant al for¸telor care ac¸tioneaz¼ a asupra unui corp
este nul, momentul cinetic se conserv¼ a.
1.3.4 Cinematica mi¸sc¼ arii de rota¸tie
Energia cinetic¼ a de rota¸tie
S¼ a consider¼ am un obiect format dintr-o mul¸time de puncte care se
rote¸ste în jurul unei axe cu viteza unghiular¼ a .. Consider¼ am c¼ a particula
a‡at¼ a la distan¸ta :
i
de ax¼ a are masa :
i
.
38
Figura 1.13: Mi¸scarea de rota¸tie
Energia ei cinetic¼ a (Fig. 1.13)
1
C
i
=
1
2
:
i
·
2
i
=
1
2
:
i
.
2
:
2
i
(1.103)
Energia cinetic¼ a total¼ a este suma energiilor cinetice ale particulelor
constituente.
1
1
=

i
1
C
i
=
1
2

i
:
i
·
2
i
=
1
2

i
:
i
.
2
:
2
i
1
1
=
1
2
_

i
:
i
:
2
i
_
.
2
(1.104)
M¼ arimea din parantez¼ a poart¼ a numele de moment de iner¸tie.
1 =

i
:
i
:
2
i
(1.105)
Cu aceast¼ a nota¸tie ecua¸tia rezult¼ a:
1
1
=
1
2
1.
2
(1.106)
Putem calcula momentul de iner¸tie a unui obiect rigid imaginând
obiectul ca …ind divizat în mici volume de mase :
i
. Atunci
1 = lim
n
i
÷÷0

i
:
2
:
i
=
_
:
2
d: (1.107)
Considerând
d: = jd\
39
Atunci
1 =
_
j:
2
d\ (1.108)
Aplica¸tie
S¼ a se calculeze momentul de iner¸tie a unui cilindru cu raz¼ a 1 ¸si mas¼ a
` ¸si lungimea 1 fa¸t¼ a de axa sa.
Solu¸ tie
1 =
_
:
2
d: =
_
:
2
(2:j1:) d: = 2:j1
_
1
0
:
3
d: =
1
2
:j11
4
Cum densitatea
j =
`
\
=
`
:1
2
1
rezult¼ a
1 =
1
2
`1
2
Aplica¸tie
S¼ a se determine momentul de iner¸tie al unei sfere de mas¼ a ` ¸si raz¼ a
1 în raport cu o ax¼ a ce trece prin centrul s¼ au.
Solu¸ tie
Momentul cinetic în jurul axei Ox este
1
:
=
_
_
r
2
+ ¸
2
_
d`
în jurul axei Oy
1
j
=
_
_
r
2
+ .
2
_
d`
¸si în jurul axei Oz
1
a
=
_
_
¸
2
+ .
2
_
d`
Deoarece toate cele trei axe sunt echivalente rezult¼ a 1
a
= 1
j
= 1
:
astfel
c¼ a:
40
1 =
1
3
(1
a
+ 1
j
+ 1
:
) =
2
3
_
_
r
2
+ ¸
2
+ .
2
_
d` =
2
3
_
:
2
d`
În rela¸tia de mai sus masa d` este masa unei p¼ aturi sferice de raz¼ a
: ¸si grosime d:
d` = 4::
2
jd:
Atunci
1 =
2
3
_
1
0
4:j:
4
d: =
8
15
:1
5
j
Folosind rela¸tia densit¼ a¸tii
j =
`
\
=
3`
4:1
3
rezult¼ a:
1 =
2
5
`1
2
Lucrul mecanic, puterea ¸si energia mi¸sc¼ arii de rota¸tie
Consider¼ am un obiect ca în …gura al¼ aturat¼ a în care o for¸t¼ a

1 este
aplicat¼ a în 1 (Fig. 1.13). Lucrul mecanic efectuat de for¸ta 1 este
o1 =

1d: = (1 sin c):do (1.109)
Deoarece ` = 1: sin c rezult¼ a:
o1 = `do (1.110)
Puterea implicat¼ a în acest proces este:
1 =
o1
dt
= `
do
dt
= `. (1.111)
41
Figura 1.14: Lucrul mecanic al mi¸sc¼ arii de rota¸tie
Figura 1.15: Accelera¸tia tangen¸tial¼ a
Expresia poate … privit¼ a ca una similar¼ a celei in care
1 = 1· (1.112)
S¼ a consider¼ am o particul¼ a de mas¼ a m care se rote¸ste pe un cerc de
raz¼ a : sub ac¸tiunea unei for¸te tangen¸tiale

1
t
¸si a unei for¸te radiale

1
v
.
For¸ta tangen¸tial¼ a determin¼ a o accelera¸tie tangen¸tial¼ a c
t.
1
t
= :c
t
(1.113)
M¼ arimea momentului for¸tei ce ac¸tioneaz¼ a asupra particulei de mas¼ a
: este
` = 1
t
: = (:c
t
): (1.114)
Deoarece accelera¸tia unghiular¼ a este:
=
d.
dt
(1.115)
42
atunci
c
t
=

t
dt
=
d (:.)
dt
=
d.
dt
: = :
Astfel momentul for¸tei care ac¸tioneaz¼ a asupra punctului material care se
rote¸ste devine:
` = ::
2
= 1 (1.116)
Pornind de la rela¸tia ` = 1 = 1
o.
ot
o1 = `do = 1
d.
d t
.dt (1.117)
o1 = 1.d.
Atunci:
1 =
_
.
f
.
i
1.d. =
1
2
1.
2
)
÷
1
2
1.
2
i
(1.118)
Rela¸tia de mai sus reprezint¼ a teorema varia¸tiei energiei cinetice pentru
mi¸scarea de rota¸tie în cazul unui punct material.
Putem face o paralel¼ a între mi¸scarea de rota¸tie ¸si mi¸scarea liniar¼ a
Mi¸scarea de rota¸tie Mi¸scarea liniar¼ a
Viteza unghiular¼ a . =
o0
ot
Viteza liniar¼ a · =
oa
ot
Accelera¸tia unghiular¼ a =
o.
ot
Accelera¸tia liniar¼ a c =

ot
Moment rezultat ` =
o.
ot
For¸ta 1 = :c
Dac¼ a = ct, .
)
= .
i
+ t Dac¼ a c = ct, ·
)
= ·
i
+ ct
Lucrul mecanic 1 =
_
0
f
0
i
`do Lucrul mecanic 1 =
_
a
f
a
i
1dr
Energia cinetic¼ a 1
1
=
1
2
1.
2
Energia cinetic¼ a 1
C
=
1
2

2
Puterea 1 = `. Puterea 1 = 1·
Momentul cinetic 1 = 1. Impuls j = :·
Momentul for¸tei ` =
o1
ot
For¸ta 1 =
oj
ot
1.4 Probleme
1.1 Unui puc i se imprim¼ a o vitez¼ a · = 2 m/s. Coe…cientul de frecare
a pucului cu ghea¸ta este j = 0. 01. S¼ a se calculeze distan¸ta pe care pucul
se deplaseaz¼ a (q = 10 m/s
2
).
1.2 Un corp interplanetar este atras de Soare cu o for¸t¼ a
43
1 =
2 10
22
:
2
N
S¼ a se determine lucrul mecanic efectuat de Soare cînd corpul se apropie
de Soare de la distan¸ta :
1
= 3 10
11
m la distan¸ta :
2
= 2. 5 10
11
m.
1.3 Un corp cu masa : = 5 kg este în repaus pe o suprafa¸t¼ a orizontal¼ a
pe care poate mi¸sca f¼ ar¼ a frecare. Asupra corpului ac¸tioneaz¼ a o for¸t¼ a
constant¼ a 1 = 5 N. S¼ a se determine viteza corpului ce parcurge distan¸ta
de 3 m.
1.4 Un corp : = 5 kg se a‡¼ a în repaus pe o suprafa¸t¼ a orizontal¼ a pe
care se poate deplasare sub ac¸tiunea unei for¸te 1 = 12 N pe distan¸ta d =
10 m/s. S¼ a se determine viteza dac¼ a coe…cientul de frecare la alunecare
este j = 0. 14 ¸si accelera¸tia gravita¸tional¼ a este q = 9. 8 m/s
2
.
1.5 Un corp de mas¼ a : = 2 kg este ata¸sat la un resort cu o constant¼ a
elastic¼ a / = 10
3
N/m. Resortul este comprimat cu r = 2 cm. Apoi
resortul este eliberat. S¼ a se calculeze viteza corpului când trece prin
pozi¸tia de echilibru (mi¸scarea are loc f¼ ar¼ a frecare).
1.6 S¼ a se determine lucrul mecanic efectuat de o for¸t¼ a care modi…c¼ a
vitez¼ a unui corp de mas¼ a : = 5 kg de la valoarea ·
1
= 6c
a
÷ 2c
j
la
·
2
= 8c
a
+ 4c
j
. Componentele vitezelor sunt exprimate în m/s.
1.7 Un corp cm masa : = 3 kg are viteza
· = (6c
a
÷2c
j
) m/s
S¼ a se calculeze energia cinetic¼ a a corpului.
1.8 O for¸t¼ a conservativ¼ a care ac¸tioneaz¼ a asupra unei particule are
expresia

1 =
_
÷¹r + 1r
2
_
c
a
unde ¹ ¸si 1 sunt constante.
a) S¼ a se calculeze energia poten¸tial¼ a
b) S¼ a se calculeze varia¸tia energiei poten¸tiale de la r
1
la r
2
.
1.9 Energia poten¸tial¼ a a unei particule este
44
l (r) = ÷r
3
+ 2r
2
+ 3r
S¼ a se determine for¸ta care ac¸tioneaz¼ a asupra particulei.
1.10 Motorul electic al unui trenule¸t de juc¼ arie accelereaz¼ a din repaus
la 0,5 m/s în 50 milisecunde. Masa total¼ a a trenule¸tului este 800 g. S¼ a
se determine viteza medie a corpului.
1.11 O particul¼ a cu masa : = 4 kg se deplaseaz¼ a de-a lungul axei
Ox în concordan¸ta r = t +2t
3
(r este exprimat în metri iar t în secunde).
a) S¼ a se determine energia cinetic¼ a la momentul t = 5 s
b) S¼ a se determine accelera¸tia la momentul t = 5 s
c) Puterea furnizat¼ a corpului la t = 5 s
d) Lucrul mecanic efectuat asupra corpului între momentele t = 0 ¸si
t = 2 s
1.12 O ma¸sin¼ a cu mas¼ a : = 1500 kg se ciocne¸ste cu un perete.
Viteza ini¸tial¼ a a ma¸sinii este ·
i
= ÷20c
a
iar în …nal ·
)
= 2c
a
. Dac¼ a
coliziunea are loc ân 0,2 s s¼ a se determine for¸te medie exercitate asupra
ma¸sinii.
1.13 Un pendul balistic este un aparat pentru m¼ asurarea vitezei unui
proiectil (de exemplu un glon¸t). Acesta const¼ a dintr-un corp de lemn de
masa :
2
suspendat de un …r. Un glon¸t de masa :
1
într¼ a în acest bloc
¸si-l ridic¼ a la în¼ al¸timea /. S¼ a se determine viteza glon¸tului func¸tie de /.
1.14 Într-un reactor nuclear, neutronii sunt produ¸si când un atom
sufer¼ a un produs de …sune. Ace¸sti neutroni se deplaseaz¼ a cu 10
7
m/s
¸si trebuie încetini¸ti pân¼ a la 10
3
m/s înainte de aproduce un alt act de
…sune. Ei sunt încetini¸ti cu ajutorul unui material (lichid sau solid)
numit moderator. S¼ a se arate c¼ a neutronii pot s¼ a-¸si piard¼ a energia prin
ciocniri elastice cu atomii moderatorului. S¼ a se calculeze frac¸tia din
energia cinetic¼ a ini¸tial¼ a a neutronului pierdut¼ a de acesta prin ciocnire.
Consider¼ am ciocnirele elastice ¸si centrale.
1.15 S¼ a se determine m¼ arimea momentului cinetic propriu al unei
bile de bowling (` = 6 kg ¸si 1 = 12 cm) care se rote¸ste cu frecven¸ta de
i = 10 rot/s.
45
1.5 Rezumat
Cinematica se ocup¼ a cu studiul mi¸sc¼ arii unui corp f¼ ar¼ a a lua în calcul
¸si cauzele mi¸sc¼ arii.
Traiectoria este curba descris¼ a de un corp în timpul mi¸sc¼ arii sale.
Pozi¸tia unui corp pe traiectorie este dat¼ a de legea de mi¸scare:
: = r(:)c
a
+ ¸(t)c
j
+ .(t)c
:
(1.119)
Varia¸tia în timp a vectorului de pozi¸tie al corpului ne va da viteza
instantanee acestuia
· = lim
t÷0
:
t
=
d:
dt
(1.120)
M¼ arimea ce caracterizeaz¼ a varia¸tia vitezei în timp se nume¸ste accel-
era¸tie
c = lim
t÷0
·
t
=

dt
(1.121)
Principiul iner¸tiei
Orice corp liber î¸ si p¼astreaz¼a starea de repaus sau de mi¸ scare rectilinie
¸ si uniform¼a (un corp liber este corpul asupra c¼aruia nu se exercit¼a nici
for¸ te nici momente indiferent de modul de aplicare).
Principiul fundamental
Accelera¸ tia pe care o cap¼at¼a un corp datorit¼a ac¸ tiunii unei for¸ te este
direct propor¸ tional¼a cu m¼arimea acelei for¸ te ¸ si colinear¼a cu ea.
c =

1
:
(1.122)
Principiul ac¸tiunii ¸si reac¸tiunii
Dac¼a un corp ac¸ tioneaz¼a asupra altui corp cu o for¸ t¼a

1
12
, al doilea
corp ac¸ tioneaz¼a asupra primului cu o for¸ t¼a

1
21
egal¼a în m¼arime ¸ si de
sens contrar cu prima for¸ t¼a.

1
21
= ÷

1
12
(1.123)
Principiul suprapunerii for¸telor
Dac¼a asupra unui corp ac¸ tioneaz¼a for¸ tele

1
1
.

1
2
. ....

1
a
, efectul ob¸ tinut
este acela¸ si ca ¸ si în cazul în care asupra corpului ar ac¸ tiona o singur¼a
for¸ t¼a

1 =
a

I=1

1
I
(1.124)
46
Transform¼ arile Galilei
t = t
t
(1.125)
: = :
t
+·t
Teorema impulsului pentru un sistem de puncte materiale

1
c
=
d j
dt
(1.126)
Lucru mecanic produs de o for¸t¼ a constant¼ a asupra unui punct ma-
terial
1 =

1: = 1: cos c (1.127)
Energia cinetic¼ a a unui sistem de puncte materiale:
1
c
=
a

i=1
1
c
i
=
a

i=1
1
2
:
i
·
2
i
(1.128)
Puterea, prin de…ni¸tie este lucrul mecanic în unitatea de timp
1
n
=
1
t
(1.129)
Energia poten¸tial¼ a a unui sistem a‡at într-un câmp de for¸te con-
servative

1 = ÷\1
j
(1.130)
Energia mecanic¼ a a unui sistem de puncte materiale
1 = 1
C
+ 1
1
(1.131)
Momentul for¸tei în raport cu un punct

` = :

1 (1.132)
Momentul cinetic

1 = : j (1.133)
Capitolul 2
Mi¸scarea oscilatorie
2.1 Ecua¸tia de mi¸scare
Mi¸ scarea periodic¼a este mi¸ scarea unui obiect care se repet¼a în mod
regulat.
Ca exemplu de mi¸sc¼ ari periodice se pot da mi¸scarea P¼ amântului în
jurul Soarelui, mi¸scarea Lunii în jurul P¼ amântului, mi¸scarea moleculelor
într-un corp solid în jurul pozi¸tiilor de echilibru, mi¸scarea unui pendul.
Alte exemple de m¼ arimi care variaz¼ a periodic sunt: câmpurile electric ¸si
magnetic ale undelor electromagnetice, curentul alternativ.
Cea mai simpl¼ a mi¸scare periodic¼ a se petrece în cazul în care for¸ta care
ac¸tioneaz¼ a asupra unui obiect este propor¸tional¼ a cu distan¸ta fa¸t¼ a de un
punct …x numit pozi¸tie de echilibru ¸si este orientat¼ a c¼ atre acel punct. O
astfel de for¸t¼ a poart¼ a numele de for¸t¼ a elastic¼ a iar mi¸scarea determinat¼ a
de aceasta poart¼ a numele de mi¸scare oscilatorie armonic¼ a.
Un model pentru o astfel de mi¸scare este mi¸scarea unui corp legat
de un resort care se poate deplasa pe o suprafa¸t¼ a orizontal¼ a f¼ ar¼ a frecare.
Originea axei pe care are loc mi¸scarea se alege în pozi¸tia în care resortul
este nedeformat. Vom exprima for¸ta elastic¼ a astfel:
1 = ÷/r (2.1)
Semnul minus arat¼ a c¼ a for¸ta este în sens invers deplas¼ arii:
Legea a doua a dinamicii:
:c = 1 (2.2)
47
48
devine:
d
2
r
dt
2
+
/
:
r = 0 (2.3)
Not¼ am cu
.
2
0
=
/
:
(2.4)
Rezult¼ a
d
2
r
dt
2
+ .
2
0
r = 0 (2.5)
Rela¸tia de mai sus 2.5 reprezint¼ a o ecua¸tie diferen¸tial¼ a de ordin doi.
Solu¸tia acestei ecua¸tii este:
r(t) = ¹cos(.
0
t + o
0
) (2.6)
unde ¹ ¸si o
0
reprezint¼ a dou¼ a constante. M¼ arimea ¹ poart¼ a numele de
amplitudine ¸si reprezint¼ a dep¼ artarea maxim¼ a fa¸t¼ a de pozi¸tia de echili-
bru. M¼ arimea .
0
poart¼ a numele de pulsa¸tie, .
0
t + o
0
reprezint¼ a faza
mi¸sc¼ arii iar o
0
reprezint¼ a faza ini¸tial¼ a. r (t) poart¼ a numele de elonga¸tie
¸si reprezint¼ a dep¼ artarea corpului de pozi¸tia de echililibru.
Din rela¸tia 2.11 rezult¼ a viteza ¸si accelera¸tia
· =
dr
dt
= ÷¹. sin(.
0
t + o
0
) (2.7a)
¸si
c =

dt
=
dr
2
dt
2
= ÷.
2
¹cos(.
0
t + o
0
) (2.8)
sau
c = ÷.
2
r (2.9)
Determinarea constantelor ¹ ¸si o
0
se face cunoscând pozi¸tia ini¸tial¼ a
¸si viteza ini¸tial¼ a.
r (0) = r
0
dr
dt
¸
¸
¸
¸
t=0
= ·
0
Astfel
r
0
= ¹cos o
0
49
·
0
= ÷.¹sin o
0
Atunci:
¹ =
_
r
2
0
+
·
2
.
2
Determinarea fazei ini¸tiale se face din cuno¸sterea func¸tiilor trigono-
metrice sinus ¸si cosinus din al c¼ aror semn se determin¼ a cadranul în care
este situat o
0
. Nu este indicat s¼ a se calculeze tangenta acestui unghi
deoarece func¸tia tangent¼ a este periodic¼ a cu perioada egal¼ a cu :. Astfel:
sin o
0
= ÷
·
0

cos o
0
=
r
0
¹
Mi¸scarea oscilatorie armonic¼ a este mi¸scare periodic¼ a, adic¼ a:
r(t) = r(t + 1) (2.10)
unde 1 este perioada mi¸sc¼ arii
¹cos[.
0
(t + 1) + o
0
] = ¹cos[.t + o
0
+ 2:] (2.11)
Rezult¼ a:
1 =
2:
.
(2.12)
Se poate de…ni frecven¸ta i:
i =
1
1
(2.13)
care reprezint¼ a num¼ arul de oscila¸tii în unitatea de timp. Rezult¼ a astfel:
.
0
= 2:i =
2:
1
(2.14)
2.2 Reprezent¼ arile mi¸sc¼ arii oscilatorii
2.2.1 Reprezentarea fazorial¼ a
Mi¸scarea este reprezentat¼ a printr-un vector rotator numit fazor (Fig.
2.1). Elonga¸tia mi¸sc¼ arii reprezint¼ a proiec¸tia vârfului vectorului pe axa
Cr.
50
Figura 2.1: Reprezentarea fazoriala a mi¸scarii oscilatorii.
2.2.2 Reprezentarea complex¼ a
Mi¸scarea poate … reprezentat¼ a cu ajutorul unui num¼ ar complex
¯ r = ¹
0
exp i(.
0
t + o
0
) (2.15)
¯ r = ¹
0
c
i0
0
c
i.
0
t
= ¹c
i.
0
t
(2.16)
unde ¹ = ¹
0
c
i0
0
poart¼ a numele de amplitudine complex¼ a. Trecerea la
reprezentarea sinusoidal¼ a (real¼ a) se face foarte simplu: elonga¸tie este
partea real¼ a a lui ¯ r, adic¼ a:
r = Re ¯ r (2.17)
2.3 Energia oscilatorului armonic
Energia oscilatorului armonic este format¼ a din suma energiei cinetice
¸si poten¸tiale:
1 = 1
c
+ 1
j
(2.18)
Energia cinetic¼ a este:
1
c
=

2
2
=
:
2
¹
2
.
2
0
sin
2
(.
0
t + o
0
) (2.19)
Energia poten¸tial¼ a este:
1
j
=
/r
2
2
=
:.
2
0
¹
2
2
cos
2
(.
0
t + o
0
) (2.20)
51
Figura 2.2: Pendulul matematic
Rezult¼ a:
1 = 1
j
+ 1
c
=
:.
2
0
¹
2
2
=

2
2
(2.21)
Energia total¼ a a oscilatorului este constant¼ a în timp. Acest lucru este
de a¸steptat deoarece for¸ta elastic¼ a este una conservativ¼ a ¸si în sistem se
consider¼ a c¼ a nu exist¼ a for¸te neconservative.
2.4 Pendulul matematic
Pendul matematic const¼ a dintr-un …r inextensibil la cap¼ atul c¼ aruia se
a‡¼ a un punct material de masa : (Fig. 2.2).
For¸tele care ac¸tioneaz¼ a asupra punctului material sunt greutatea :q
¸si tensiunea din …r

1. Componenta tangen¸tial¼ a a greut¼ a¸tii determin¼ a
mi¸scarea corpului c¼ atre pozi¸tia în care o = 0. Aplic¼ am legea a II-a a lui
Newton pentru componenta tangen¸tial¼ a a greut¼ a¸tii.
1
t
= ÷:q sin o = :
d
2
:
dt
2
(2.22)
Cum : = |o rezult¼ a:
d
2
o
dt
2
= ÷
q
|
sin o (2.23)
Pentru cazul în care o este foarte mic
sin o · o (2.24)
52
¸si
d
2
o
dt
2
= ÷
q
|
o (2.25)
Rezult¼ a c¼ a ecua¸tia de mi¸scare este similar¼ a cu ecua¸tia 2.11. Din acest
motiv solu¸tia se scrie
o = o
n
cos(.
0
t + o
0
) (2.26)
unde
.
0
=
_
q
|
(2.27)
Astfel perioada mi¸sc¼ arii este:
1 =
2:
.
0
= 2:
_
|
q
(2.28)
¸si depinde doar de lungimea | a pendulului ¸si de accelera¸tia gravita¸tional¼ a.
2.5 Oscila¸tii amortizate
Mi¸scarea oscilatorie armonic¼ a este o mi¸scare ideal¼ a, în care asupra cor-
pului ac¸tioneaz¼ a doar o for¸t¼ a eleastic¼ a. O astfel de mi¸scare poate avea loc
un timp nede…nit. În realitate, îns¼ a, al¼ aturi de for¸ta elastic¼ a ac¸tioneaz¼ a
¸si for¸te neconservative cum ar … for¸tele de rezistan¸t¼ a la înaintare (frecare)
care încetinesc mi¸scarea. În consecin¸t¼ a energia sistemului scade ¸si mi¸s-
carea este una amortizat¼ a. O for¸t¼ a de rezisten¸t¼ a este aceea care apare la
deplasarea unui corp într-un ‡uid cu viteze mici. În acest caz s-a constat
c¼ a for¸ta de rezisten¸t¼ a este propor¸tional¼ a cu m¼ arimea vitezei.
1 = ÷`·
Semnul minus arat¼ a c¼ a for¸ta are sens invers vitezei.
Dac¼ a asupra corpului ac¸tioneaz¼ a al¼ aturi de for¸ta elastic¼ a ac¸tioneaz¼ a
¸si for¸ta de rezisten¸t¼ a legea a doua se scrie:
:c = ÷/r ÷`· (2.29)
dr
2
dt
2
= ÷
/
:
r ÷
`
:
dr
dt
(2.30)
53
Figura 2.3: Mi¸scarea anarmonic¼ a.
dr
2
dt
2
+ 2¸
dr
dt
+ .
2
0
r = 0 (2.31)
unde ¸ =
A
2n
poart¼ a numele de coe…cient de amortizare.
Pentru rezolvarea ecua¸tiei diferen¸tiale de ordinul doi 2.31 se consider¼ a
ecua¸tia caracteristic¼ a
:
2
+ 2¸: + .
2
0
= 0 (2.32)
Ecua¸tia de gradul doi are ca solu¸tii:
:
1, 2
= ÷¸ ±
_
¸
2
÷.
2
0
(2.33)
Exist¼ a trei situa¸tii:
a) ¸ .
0
¸si :
1
¸si :
2
sunt reale. Solu¸tia ecua¸tiei în acest caz este:
r = C
1
c
v
1
t
+ C
2
c
v
2
t
(2.34)
unde C
1
¸si C
2
sunt constante. Ele pot … determinate din condi¸tiile ini¸tiale.
Deoarece :
1
< 0 ¸si :
2
< 0 rezult¼ a c¼ a atunci când t ÷÷·. r ÷÷0
O astfel de mi¸scare poart¼ a numele de mi¸scare anarmonic¼ a (Fig. 2.3).
b) ¸ = .
0
. Atunci
:
1
= :
2
= ÷¸ (2.35)
Solu¸tia ecua¸tiei diferen¸tiale este:
r = (C
1
t + C
2
)c
÷¸t
(2.36)
O astfel de amortizare poart¼ a numele de amortizare critic¼ a (Fig. 2.4
).
c) ¸ < .
0
. Ecua¸tia caracteristic¼ a are solu¸tii imaginare
:
1, 2
= ÷¸ ±i
_
.
2
0
÷¸
2
(2.37)
54
Figura 2.4: Amortizare critic¼ a
Solu¸tia ecua¸tiei se scrie
r = c
÷¸t
[
_
C
1
c
i.t
+ C
2
c
÷i.t
_
(2.38)
unde . =
_
.
2
0
÷¸
2
.
¸ Tinând cont de faptul c¼ a c
±ic
= cos c ±sin c
r = c
÷¸t
[(C
1
+ C
2
) cos .t + i(C
1
÷C
2
) sin .t] (2.39)
Deoarece r elonga¸tia este o m¼ arime real¼ a alegem:
C
1
= c + i/ (2.40)
C
2
= c ÷i/ (2.41)
unde c ¸si / sunt m¼ arimi reale
Atunci
r = c
÷¸t
(2c cos .t ÷2/ sin .t) (2.42)
r = c
÷¸t
2c
_
cos .t ÷
/
c
sin .t
_
(2.43)
Se noteaz¼ a
/
c
= tqo (2.44)
¸si
r =
2c
cos o
0
c
÷¸t
[cos .t cos o
0
÷sin o
0
sin .t] (2.45)
55
Facem nota¸tia ¹
0
=
2o
cos 0
0
¸si 2.45 devine:
r = ¹
0
c
÷¸t
cos(.t + o
0
) (2.46)
Dac¼ a coe…cientul de atenuare ¸ este mic, caracterul oscilatoriu a
mi¸sc¼ arii se p¼ astreaz¼ a. Amplitudinea mi¸sc¼ arii scade exponen¸tial în timp:
¹ = ¹
0
c
÷¸t
(2.47)
Mi¸scarea are loc cu o pulsa¸tie
. =
_
.
2
0
÷¸
2
< .
0
(2.48)
unde .
0
poart¼ a numele de pulsa¸tie natural¼ a a mi¸sc¼ arii oscilatorii.
Mi¸scarea este caracterizat¼ a de a¸sa numitul decrement logaritmic
o = ln
r(t)
r(t + 1)
= ln
¹(t)
¹(t + 1)
= ln c
÷jt
= ¸1 (2.49)
Decrementul logaritmic este o m¼ arime adimensional¼ a ¸si caracterizeaz¼ a
de asemenea gradul de amortizare a oscila¸tiilor. Cu ajutorul se poate
compara gradul de amortizare a oscial¸tiilor.
Deoarece mi¸scarea este amortizat¼ a sistemul pierde energie. Pierderea
de energie este egal¼ a cu lucrul mecanic al for¸tei de rezisten¸t¼ a.
d1 = ÷o1 = ÷`·dr (2.50)
Puterea disipat¼ a este:
1 =
d1
dt
= ÷`·
dr
dt
= ÷`·
2
(2.51)
1 = ÷2¸:·
2
(2.52)
În Fig. 2.5 este reprezentat¼ a mi¸scarea oscilatorie amortizat¼ a.
Aplica¸tie
Un corp se mi¸sc¼ a într-un câmp poten¸tial în care acesta are energia
poten¸tial¼ a \ (r) care are valoarea minim¼ a la coordonata r = 0. S¼ a se
arate c¼ a mi¸scarea particulei în jurul pozi¸tei de echilibru este una oscila-
torie.
56
Figura 2.5: Mi¸scare oscilatorie amortizat¼ a.
Solu¸ tie
For¸ta care ac¸tioneaz¼ a asupra corpului este
1 = ÷
d\
dr
Dezvolt¼ am expresia energiei poten¸tiale în jurul punctului r = 0 ¸si se
re¸tin doar primiii doi termeni.
\ = \ (0) +
_
d\
dr

¸
¸
¸
a=0
r +
1
2
_
d
2
\
dr
2

¸
¸
¸
a=0
r
2
+ .....
Cum în r = 0 energia poten¸tial¼ a a corpului este minim¼ a d\,dr = 0
\ = \ (0) +
1
2
_
d
2
\
dr
2

¸
¸
¸
a=0
r
2
¸si
1 = ÷
d\
dr
= ÷
_
d
2
\
dr
2

¸
¸
¸
a=0
r
Se observ¼ a c¼ a for¸ta care ac¸tioneaz¼ a asupra corpului este una de tip
elastic iar constanta elastic¼ a
/ =
_
d
2
\
dr
2

¸
¸
¸
a=0
Aplica¸tie
57
O mas¼ a : este legat¼ a de un resort determin¼ a o oscila¸tie cu frecven¸ta
de i
1
= 1 Hz. Când se ata¸seaz¼ a în plus o mas¼ a : = 0. 6 kg frecven¸ta
devine i
2
= 0. 6 Hz. S¼ a se determine masa :.
Solu¸ tie
i
1
=
1
2:
_
/
:
i
2
=
1
2:
_
/
: + :
Prin împ¼ ar¸tire rezult¼ a
_
i
1
i
2
_
2
=
: + :
:
Rezult¼ a:
: =
:
_
i
1
i
2
_
2
÷1
= 0. 337
2.6 Oscila¸tii for¸tate
În cazul mi¸sc¼ arii oscilatorii amortizate, energia sistemului descreste
în timp. Este posibil¼ a compensarea pierderii de energie prin aplicarea
unei for¸te externe care efectueaz¼ a un lucru mecanic pozitiv. Astfel la
orice moment de timp energia poate … transferat¼ a sistemului prin apli-
carea unei for¸te în sensul mi¸sc¼ arii. Amplitudinea r¼ amâne constant¼ a dac¼ a
energia furnizat¼ a într-o perioada de timp este egal¼ a cu energia mecanic¼ a
pierdut¼ a în aceea¸si perioad¼ a datorit¼ a for¸telor de rezisten¸te sau frecare.
Un exemplu este acela în care for¸ta exterioar¼ a variaz¼ a periodic 1 =
1
0
cos .t unde . este pulsa¸tia for¸tei iar 1
0
este o constant¼ a.
Ecua¸tia de mi¸scare pentru un astfel de aoscilator este:
:
dr
2
dt
2
= 1 ÷/r ÷`
dr
dt
(2.53)
Ecua¸tia se scrie astfel:
dr
2
dt
2
+ 2¸
dr
dt
+ .
2
0
r =
1
0
cos .t
:
(2.54)
58
unde 2¸ = `,:¸si .
2
0
= /,:. O astfel de ecua¸tie este o ecua¸tie de ordinul
doi neomogen¼ a ¸si are solu¸tii de forma:
r(t) = r
0
(t) + r
1
(t) (2.55)
unde r
0
(t) este solu¸tia ecua¸tie omogene care atunci când t este foarte
mare tinde c¼ atre 0. r
1
(t) este o solu¸tie particular¼ a a ecua¸tiei omogene.
Pentru a rezolva ecua¸tia vom considera reprezentarea complex¼ a. Astfel
1
0
cos .t ÷1
0
c
i.t
(2.56)
iar dac¼ a r
i
(t) este ales de forma
r
1
(t) = ¹cos(.t ÷o) (2.57)
el va … reprezentat astfel:
r
1
(t) = ¹cos(.t ÷o) ÷¹c
i(.t÷0)
(2.58)
Ecua¸tia 2.54 se scrie:
dr
2
i
dt
2
+ 2¸
dr
dt
+ .
2
0
r =
1
0
:
c
i.t
(2.59)
unde
Deoarece
dr
i
dt
= i¹.c
i(.t÷0)
(2.60)
¸si
dr
2
i
dt
2
= ÷¹.
2
c
i(.t÷0)
(2.61)
Atunci din ecua¸tia 2.59 rezult¼ a:
[
_
.
2
0
÷.
2
_
+ 2¸.i]¹ =
1
0
:
c
i0
=
1
0
:
[cos o + i sin o] (2.62)
Pentru ca cele dou¼ a numere complexe s¼ a …e egale este necesar ca:
_
.
2
0
÷.
2
_
¹ =
1
0
:
cos o (2.63a)
59
2¸.¹ =
1
0
:
sin o (2.64)
Ridic¼ am la p¼ atrat rela¸tiile 2.63a ¸si 2.64 ¸si le adun¼ am. Ob¸tinem:
¹
2
[
_
.
2
0
÷.
2
_
2
+ 4¸
2
.
2
] = (1
0
,:)
2
(2.65)
Atunci amplitudinea mi¸sc¼ arii este:
¹ =
1
0
,:
_
(.
2
0
÷.
2
)
2
+ 4¸
2
.
2
(2.66)
tg o =
2¸.
.
2
0
÷.
2
(2.67)
Dac¼ a
- . ÷ 0 tg o ÷ 0 o ÷ 0 . Aceasta înseamn¼ a c¼ a la pulsa¸tii
(frecven¸te) mici elonga¸tia este faz¼ a cu for¸ta.
- . ÷ .
0
tg o ÷ · o ÷
¬
2
. Aceasta înseamn¼ a c¼ a elonga¸tia
este defazat¼ a în urma for¸tei cu :,2.
- . ÷ · tg o < 0 o ÷ :. Aceasta înseamn¼ a c¼ a elonga¸tia ¸si
for¸ta sunt în opozi¸tie de faz¼ a.
2.6.1 Rezonan¸ta
Rezonan¸ta reprezint¼ a fenomenul de cre¸stere a amplitudinii pentru
anumite valori ale lui .. Pentru determinarea frecven¸tei la care ampli-
tudinea este maxim¼ a rezolv¼ am ecua¸tia

d.
= 0 (2.68)
Pentru acest calcul scriem ¹ sub forma
¹ =
1
0
,:
_
,(.)
(2.69)
unde
,(.) =
_
.
2
0
÷.
2
_
2
+ 4¸
2
.
2
(2.70)
Atunci din rela¸tia (2.68) rezult¼ a:
d,
d.
= 0 (2.71)
60
Figura 2.6: Amplitudinea unei oscila¸tii for¸tate func¸tie de pulsa¸tia for¸tei
d,
d.
= 2
_
.
2
0
÷.
2
_
(÷2.) + 8¸
2
. = 0 (2.72)
¸si
.
1
=
_
.
2
0
÷2¸
2
< .
0
(2.73)
La aceast¼ a valoare a pulsa¸tiei, numit¼ a pulsa¸tie de rezonan¸t¼ a, ampli-
tudinea mi¸sc¼ arii la rezonan¸t¼ a devine egal¼ a cu:
¹(.
1
) =
1
0
,:
_

2
(.
2
0
÷¸
2
)
(2.74)
În Fig. 2.6 este reprezentat¼ a amplitudinea mi¸sc¼ arii în func¸tie de pul-
sa¸tia for¸tei externe:
Se observ¼ a c¼ a dac¼ a coe…cientul de amortizare este mic amplitudinea
mi¸sc¼ arii oscilatorii devine mare. În Fig. 2.7 sunt reprezentate curbele
¹(.) pentru diverse valori ale coe…cientului de atenuare. Dac¼ a ¸ ÷ 0,
¹ ÷·.
Un exemplu celebru este ruperea podului TACOMA NARROWS BRIDGE
(WASHINGTON) în 1940 datorit¼ a intr¼ arii în rezonan¸t¼ a sub ac¸tiunea vân-
tului.
2.7 Rezumat
Mi¸scarea oscilatorie este mi¸scarea periodic¼ a este mi¸scarea unui
obiect care se repet¼ a în mod regulat sub ac¸tiunea unei for¸te de tipul

1 = ÷/r (2.75)
61
Figura 2.7: Amplitudinea A(!) pentru diverse valori ale coe…cientului de
atenuare.
Legea de mi¸scare a oscilatorului armonic
r(t) = ¹cos(.
0
t + o
0
) (2.76)
Viteza
· =
dr
dt
= ÷¹.
0
sin(.
0
t + o
0
) (2.77)
Accelera¸tia
c =

dt
=
dr
2
dt
2
= ÷.
2
0
¹cos(.
0
t + o
0
) (2.78)
Energia cinetic¼ a
1
c
=

2
2
=
:
2
¹
2
.
2
0
cos
2
(.
0
t + o
0
) (2.79)
Energia poten¸tial¼ a
1
j
=
/r
2
2
=
:.
2
0
¹
2
2
sin
2
(.
0
t + o
0
) (2.80)
Energia total¼ a
1 = 1
j
+ 1
c
=
:.
2
0
¹
2
2
=

2
2
(2.81)
Mi¸scarea oscilatorie amortizat¼ a apare datorit¼ a ac¸tiunii unor for¸te necon-
servative de frânare astfel c¼ a rezultanta for¸telor ce ac¸tioneaz¼ a asupra sis-
temului în acest caz este:
:c = ÷/r + `· (2.82)
62
Din rezolvarea acestei ecua¸tii ob¸tinem:
a) solu¸tia este de forma când ¸ .
0
r = C
1
c
v
1
t
+ C
2
c
v
2
t
(2.83)
¸si caracterizeaz¼ a o mi¸scare anarmonic¼ a
b) solu¸tie de forma când ¸ = .
0
r = (C
1
t + C
2
)c
÷¸t
(2.84)
ce caracterizeaz¼ a o amortizare critic¼ a
c) solu¸tie de forma când ¸ < .
0
r = ¹
0
c
÷¸t
cos(.t + o
0
) (2.85)
care caracterizeaz¼ a o mi¸scare oscilatorie amortizat¼ a.
Când asupra corpului se ac¸tioneaz¼ a cu o for¸t¼ a de forma 1 cos .t pen-
tru a între¸tine oscila¸tia armonic¼ a. Fenomenul de cre¸stere a amplitudinii
pentru anumite valori ale lui . poart¼ a numele de rezonan¸t¼ a. Ampli-
tudinea devine maxim¼ a când:
.
1
=
_
.
2
0
÷2¸
2
(2.86)
¸si are valoarea:
¹(.
1
) =
1
0
,:
_

2
(.
2
0
÷¸
2
)
(2.87a)
2.8 Probleme
2.1 Un resort orizontal este deformat sub ac¸tiunea unei for¸te 1 = 8
N cu 0. 04 m. De cap¼ atul resortului este legat¼ a o mas¼ a : = 0. 2 kg ¸si
apei resortului este l¼ asat liber. Neglijând frec¼ arile s¼ a se determine:
a) constanta elastic¼ a a resortului
b) frecven¸ta de oscila¸tie
c) perioada de oscila¸tie
2.2 Un autoturism are masa de ` = 1300 kg ¸si este sus¸tinu¸t de 4
resorturi. Fiecare resort are / = 20000 N/m. Dac¼ a în autoturism sunt
trei persoane cu masa de : = 200 kg. S¼ a se determine vibra¸tiile dac¼ a
autoturismul trece peste o denivelare.
63
2.3 Un corp oscileaz¼ a dup¼ a legea
r = 4 cos
_
:t +
:
4
_
cm
a) S¼ a se determine amplitudinea, pulsa¸tia, perioada ¸si frecven¸ta
b) S¼ a se determine vitez¼ a în func¸tie de timp
2.4 Un corp cu masa : = 0. 5 kg este legat de un resort care are
constanta / = 200 N/m. La momentul ini¸tial corpul se a‡¼ a la distan¸ta
r = 0. 015 m fa¸t¼ a de pozi¸tia ini¸tial¼ a de echilibru ¸si care are viteza · = 0. 4
m/s.
a) S¼ a se determine 1. i. ¹ ¸si o faza ini¸tial¼ a
b) S¼ a se determine legea de ecua¸tia de deplasare, viteza ¸si accelera¸tia
func¸tie de timp
2.5 Un resort este ata¸sat de tavan. Când un corp este ata¸sat de
cap¼ atul liber acesta se alunge¸ste cu 2 cm. Apoi corpul este scos din
pozi¸tia de echilibru ¸si este l¼ asat liber. Care este frecven¸ta oscila¸tiilor.
2.6 Un obiect legat de un resort oscileaz¼ a cu perioada 1 = 0. 8 s ¸si
amplitudinea de 10 cm. La momentul t = 0 corpul se a‡¼ a la r = 5 cm la
drepta pozi¸tiei de echilibru. Care este pozi¸tia corpului la t = 2 s.
2.7 S¼ a se determine frecven¸ta ¸si perioada de oscila¸tie a unui pendul
cu lungimea | = 1 m. Se cunoa¸ste accelera¸tia gravita¸tional¼ a q = 9. 8
m/s
2
.
2.8 Ecua¸tia de mi¸scare a unui particule este
r = 25 cos 10t
unde r este considerat în cm iar timpul în secunde. La ce moment de
timp energia cinetic¼ a este de dou¼ a ori mai mare decît energia poten¸tial¼ a.
2.9 Un corp legat de un resort orizontal este deplasat cu r = 20 cm
din pozi¸tia de echilibru ¸si apoi l¼ asat liber. Oscila¸tiile au o perioad¼ a egal¼ a
cu 1 = 0. 8 s. În ce pozi¸tie viteza corpului este 1 m/s.
Dac¼ a corpul este deplasat cu 20 cm atunci amplitudinea mi¸sc¼ arii este
¹ = 20 cm.
64
2.10 S¼ a se determine perioada de oscila¸tie a unui pendul …zic de mas¼ a
` ¸si lungimea 1.
Capitolul 3
Unde
3.1 Introducere
Se numesc unde, perturba¸tiile care se propag¼ a din aproape în aproape
printr-un mediu. De exemplu scoaterea din pozi¸tia de echilibru a unei
particule care este situat¼ a într-un mediu elastic determin¼ a ie¸sirea din
pozi¸tia de echilibru ¸si a particulelor vecine datorit¼ a for¸telor elastice ce
se exercit¼ a între particulele mediului. În acest mod mi¸scarea se propag¼ a
din aproape în aproape prin intermediul unui câmp de for¸te elastice.
Prezen¸ta unei unde presupune existen¸ta unei surse care produce per-
turba¸tia ini¸tial¼ a ¸si a unui mediu în care aceasta s¼ a se propage.
Dup¼ a natura perturba¸tiei, putem avea diferite feluri de unde:
- unde elastice (undele acustice), care sunt produse de oscila¸tii de
natur¼ a mecanic¼ a de mic¼ a amplitudine care se propag¼ a în medii elastice;
- unde termice, care apar datorit¼ a diferen¸telor de temperatur¼ a ¸si car-
acterizeaz¼ a fenomenul de propagare a c¼ aldurii;
- unde electromagnetice, care sunt produse de perturba¸tii de natur¼ a
electromagnetic¼ a.
Pentru primele dou¼ a tipuri de unde este necesar un mediu material,
în timp ce undele electromagnetice se pot propaga ¸si în vid.
Mediile în care se propag¼ a undele pot fi:
- omogene sau neomogene dup¼ a cum m¼ arimile care caracterizeaz¼ a
mediul sunt, respectiv nu sunt dependente de coordonatele punctului;
- izotrope sau anizotrope dup¼ a cum m¼ arimile ce caracterizeaz¼ a mediul
sunt sau nu func¸tie de direc¸tia în care sunt m¼ asurate;
65
66
- dispersive sau nedispersive dup¼ a cum viteza de propagare a undei
depinde sau nu de frecven¸t¼ a;
- liniare sau neliniare dup¼ a cum rezultanta compunerii a mai multor
unde se exprim¼ a sau nu printr-o rela¸tie liniar¼ a.
Dup¼ a caracterul perturba¸tiei, undele pot fi:
- scalare, pentru care perturba¸tia este caracterizat¼ a de o m¼ arime
scalar¼ a;
- vectoriale, pentru care perturba¸tia este caracterizat¼ a de o m¼ arime
vectorial¼ a.
Dup¼ a modul în care apar perturba¸tiile în raport cu direc¸tia de propa-
gare, undele pot fi:
- transversale, când oscila¸tiile sau deplas¼ arile se efectueaz¼ a în plane
perpendiculare pe direc¸tia de propagare;
- longitudinale, când oscila¸tiile sau deplas¼ arile se efectueaz¼ a în direc¸tia
de propagare a undelor.(ex. undele acustice = sunetul)
Un exemplu de unde sunt undele seismice care sunt tridimensionale
¸si se propag¼ a din punctul de producere de sub suprafa¸ta p¼ amântului de-a
lungul unei …suri. În acest caz întâlnim ambele tipuri de unde: undele
transversale notate cu P (unde primare) care au viteza de propagare în
intervalul 7-8 km/s în apropierea suprafe¸tei ¸si undele longitudinale no-
tate cu S (unde secundare) care se propag¼ a cu 4-5 km/s în apropierea
suprafe¸tei. Prin înregistrarea intervalului de timp între momentele de
sosire a celor dou¼ a tipuri de unde la un seismograf se poate calcula dis-
tan¸ta de la seismograf la punctul de origine al cutremurului. Practic acest
punct se a‡¼ a pe o sfer¼ a cu centrul în locul unde se a‡¼ a seismograful. Pen-
tru a determina punctul de origine se utilizeaz¼ a mai multe seismografe.
Punctul de origine al cutremurului se a‡¼ a în punctul de intersec¸tie al
sferelor imaginare cu centrele în locurile unde se a‡¼ a seismografele.
3.2 Unde armonice
Din punct de vedere …zic perturba¸tiile armonice sunt de o importan¸t¼ a
deosebit¼ a. Ele sunt produse de un sistem antrenat într-o mi¸scare de
oscila¸tie armonic¼ a. Starea de oscila¸tie se transmite ¸si în celelalte puncte
ale mediului având o frecven¸t¼ a egal¼ a cu cea a sursei dar cu o frecven¸t¼ a
înaintat¼ a fa¸t¼ a de aceasta datorit¼ a timpului necesar pentru ca oscila¸tiile
s¼ a se propage de la surs¼ a la punctul respectiv.
67
Figura 3.1: Unda armonica unidimensionala.
Trebuie remarcat c¼ a perturba¸tiile armonice cu o frecven¸t¼ a …x¼ a reprez-
int¼ a un caz ideal. Studiul acestor cazuri ideale permite o extrapolare în
cazurile reale, când pot s¼ a apar¼ a fenomene periodice nearmonice; acestea
pot fi abordate prin aplicarea unor metode matematice cunoscute (serii
sau integrale Fourier).
Se de…nesc:
- suprafa¸ta de und¼ a, locul geometric al punctelor care oscileaz¼ a în
faz¼ a;
- frontul de und¼ a, locul geometric al punctelor cele mai îndep¼ artate
de sursa de oscila¸tie care oscileaz¼ a în faz¼ a.
Dup¼ a forma suprafe¸tei de und¼ a, undele pot fi clasi…cate ca:
- unde cilindrice (produse de surse …liforme);
- unde sferice (produse de o surse punctiforme);
- unde plane (frontul de und¼ a este un plan perpendicular pe direc¸tia
de propagare).
Pentru a exempli…ca aceast¼ a situa¸tie vom considera unda armonic¼ a
unidimensional¼ a.
Ecua¸tia este valabil¼ a ¸si în cazul undei armonice plane deoarece aceasta
se propag¼ a într-o singur¼ a direc¸tie.
Consider¼ am c¼ a punctul O care este sursa undei c¼ a oscileaz¼ a dup¼ a legea
n = ¹cos(.t + o) (3.1)
Considerând c¼ a · este viteza de propagare a undei, un punct P a‡at
la distan¸ta r începe s¼ a oscileze dup¼ a intervalul de timp
t
0
=
r
·
(3.2)
Atunci punctul 1 oscileaz¼ a dup¼ a legea
n(r. t) = ¹cos[.(t ÷
r
·
) + o] (3.3)
68
Deoarece . =

T
n(r. t) = ¹cos[2:(
t
1
÷
r
`
) + o] (3.4)
unde ` = ·1 poart¼ a numele de lungime de und¼ a. Lungimea de und¼ a
reprezint¼ a spa¸tiul str¼ ab¼ atut de und¼ a într-o perioad¼ a sau distan¸ta minim¼ a
dintre dou¼ a puncte care oscileaz¼ a în faz¼ a.
Unda armonic¼ a este un fenomen periodic în timp deoarece
n(r. t) = n(r. t + 1) (3.5)
¸si în spa¸tiu deoarece
n(r. t) = n(r + `. t) (3.6)
unde
/ =
.
·
(3.7)
poart¼ a numele de num¼ ar de und¼ a sau modulul vectorului de und¼ a.
Viteza de propagare a undei într-o coard¼a întins¼a cu tensiunea T.
Pentru aceasta vom considera un element de coard¼ a (Fig. 3.2). El-
ementul de lungime : formeaz¼ a un arc de cerc cu raza 1. Într–un
sistem de referin¸t¼ a care se mi¸sc¼ a cu viteza · a pulsului elementul are o
accelera¸tie centripet¼ a
c =
·
2
1
(3.8)
care este determinat¼ a de for¸ta rezultant¼ a dintre tensiunile care ac¸tioneaz¼ a
la capetele elementului considerat din coard¼ a. Aceasta este egal¼ a cu:
1 = 21 sin o · 21o (3.9)
deoarece am considerat elementul : foarte mic fapt ce face ca ¸si unghiul
o s¼ a …e foarte mic.
69
Figura 3.2: Calcularea vitezei de propagare in coarda
Elementul : are masa
: = jd: = 2j1o (3.10)
unde j este densitatea liniar¼ a a corzii.
1 = 21o = :c
Atunci:
21o = 2j1o
·
2
1
(3.11)
Rezult¼ a:
· =
_
1
j
(3.12)
Aplica¸tie
3.3 Ecua¸tia undelor
Consider¼ am o = 0 ¸si calcul¼ am derivatele:
J
2
n
Jr
2
= ÷/
2
¹cos(.t ÷/r) (3.13)
J
2
n
Jt
2
= ÷.
2
¹cos(.t ÷/r) (3.14)
Rezult¼ a prin combinarea rela¸tiilor (3.13) ¸si (3.14)
J
2
n
Jr
2
=
1
·
2
J
2
n
Jt
2
(3.15)
70
Figura 3.3: Calcularea vitezei de propagare in coarda
Aceasta este ecua¸tia general¼ a a undei unidimensionale pe care o con-
sider¼ am adev¼ arat¼ a nu numai în cazul undelor armonice. Solu¸tia general¼ a
a ecua¸tiei 3.15 este de forma
n(r. t) = ,(r ÷·t) + q(r + ·t)
unde ,(r ÷·t) este unda progresiv¼ a
unde q(r + ·t) este unda regresiv¼ a
Pentru a ar¼ ata c¼ a ,(r÷·t) este unda progresiv¼ a este o und¼ a progresiv¼ a
vom considera un puls care se propag¼ a de-a lungul unei coarde.
El are forma ¸ = ,(r) la momentu t = 0. La momentul t vârful
pulsului a ajuns la coordonata ·t. Dac¼ a punem condi¸tia ca forma pulsului
s¼ a r¼ amân¼ a neschimbat¼ a atunci ¸(r. t) = ,(r÷·t). În acest mod am ar¼ atat
c¼ a ,(r ÷·t) reprezint¼ a o perturba¸tie care se propag¼ a în sensul pozitiv al
axei Ox.
Aplica¸tie
O und¼ a sinusoidal¼ a este descris¼ a de
¸ = 0. 25 sin (0. 3t ÷40r)
unde r ¸si ¸ sunt exprimate în metri iar timpul t în secunde. S¼ a se
determine amplitudinea, pulsa¸tia, num¼ arul de und¼ a, lungimea de und¼ a
¸si viteza de propagare a undei.
Solu¸ tie
¹ = 0. 25 m
. = 0. 30 rad/s
71
1 =
2:
.
=
2:
0. 3
= 20. 944 s
/ = 40 m
÷1
` =
2:
/
=
2:
40
= 0. 157 m
· =
`
1
=
0. 157
20. 944
= 7. 49 10
÷3
m
3.4 Unde plane tridimensionale
Ecua¸tia undelor tridimensionale se ob¸tine prin generalizarea ecua¸tiei
3.15. În acest caz vom nota elonga¸tia mi¸sc¼ arii oscila¸tiilor executate de
particule în mediu n (din cazul undelor unidiemnsionale) cu · (în cazul
unei unde tridimensionale)
J
2
·
Jr
2
+
J
2
·

2
+
J
2
·
J.
2
=
1
·
2
J
2
·
Jt
2
(3.16)
unde
J
2
Jr
2
+
J
2

2
+
J
2
J.
2
= \
2
(3.17)
reprezint¼ a operatorul Laplace
3.4.1 Unde plane
Vom considera cazul unei unde armonice de forma ·(r. ¸. .. t) =
·(r)·(¸)·(.)c
i.t
.
Inlocuind în rela¸tia 3.16:
J
2
·
1
Jr
2
·
2
·
3
+
J
2
·

2
·
1
·
3
+
J
2
·
J.
2
·
1
·
2
= ÷
.
2
·
2
·
1
·
2
·
3
(3.18)
Se împarte cu ·
1
·
2
·
3
¸si ¸tinem cont c¼ a
.
2
·
2
= /
2
(3.19)
72
Se ob¸tine:
1
·
1
J
2
·
1
Jr
2
+
1
·
2
J
2
·

2
+
1
·
3
J
2
·
J.
2
= ÷/
2
(3.20)
Pentru ca aceast¼ a egalitate s¼ a …e adev¼ arat¼ a este necesar ca
1
ç
1
0
2
ç
1
0a
2
= ÷/
2
a
1
ç
1
0
2
ç
1
0a
2
+ /
2
a
= 0
1
ç
2
0
2
ç
0j
2
= ÷/
2
j
1
ç
2
0
2
ç
0j
2
+ /
2
j
= 0
1
ç
3
0
2
ç
0:
2
= ÷/
2
:
1
ç
3
0
2
ç
0:
2
+ /
2
:
= 0
Solu¸tii particulare ale ecua¸tiilor anterioare sunt:
·
1
= ¹
1
c
±iI
1
a
·
2
= ¹2c
±iI
2
a
(3.21)
·
3
= ¹
3
c
±iI
3
a
Alegem numai cazul în care apare semnul minus (÷), astfel c¼ a
· = ¹c
i[.t÷(I
1
a+I
2
a+I
3
a)]
(3.22)
Amales cazul cu minus pentru a ob¸tine o und¼ a progresiv¼ a. Suprafe¸tele
de und¼ a la un moment dat de timp sunt de…nite de ecua¸tia:
.t ÷

/: = ct (3.23)
sau

/: = ct (3.24)
/
1
r + /
2
r + /
3
r = ct
Aceasta este ecua¸tia unui plan pe care este perpendicular vectorul
de propagare

/. Aceasta înseamn¼ a c¼ a frontul de und¼ a se deplaseaz¼ a
perpendicular pe

/. Se poate de…ni pentru unda plan¼ a armonic¼ a vectorul
de propagare
n =

/
/
(3.25)
73
3.5 Unde sferice
Undele sferice sunt determinate de surse punctiforme de perturba¸tie
a‡ate în medii omogene ¸si izotrope. În acest caz elonga¸tia · a unui punct
a‡at la distan¸ta ¹ de surs¼ a depinde doar de :, adic¼ a · = ·(:. t).În acest
caz este util s¼ a se lucreze cu operatorul Laplace exprimat în coordonate
sferice.
\ =
1
:
2
J
J:
_
:
2
J
J:
_
+
1
sin o
J
Jo
_
sin o
J
Jo
_
+
1
sin
2
o
J
2

2
(3.26)
Astfel ecua¸tia undelor sferice devine
1
:
2
J
J:
_
:
2

J:
_
=
1
·
2
J
2
·
Jt
2
(3.27)
Se face substitu¸tia:
·(:. t) =
,(:. t)
:
(3.28)
rezult¼ a ,(:. t) satisface ecua¸tia:
J
2
,(:. t)
J:
2
=
1
·
2
J
2
,(:. t)
Jt
2
(3.29)
O solu¸tie este unda armonic¼ a progresiv¼ a
,(:. t) = c
i.(t÷
r
v
)
(3.30)
astfel c¼ a
·(:. t) =
C
:
c
i.(t÷
r
v
)
(3.31)
Se observ¼ a c¼ a pentru undele sferice amplitudinea scade cu :
¹ =
C
:
deoarece energia emis¼ a se distribuie pe suprafe¸te din ce în ce mai mari
74
3.6 Energia asociat¼ a unei unde
Ne vom limita la energia undei care se propag¼ a printr-o coard¼ a. Un-
dele transport¼ a energie când se propag¼ a printr-un mediu. S¼ a consider¼ am
o und¼ a sinusoidal¼ a care se propag¼ a printr-o coard¼ a. Consider¼ am un el-
ement de mas¼ a : ¸si lungime dr. Fiecare element se mi¸sc¼ a în plan
vertical executând o mi¸scare oscilatorie armonic¼ a.
Energia total¼ a a acestui element este
d1 =
.
2
¹
2
2
d: (3.32)
unde d: = jdr; j este densitatea liniar¼ a de mas¼ a.
d1 =
j.
2
¹
2
2
dr (3.33)
Energia unui element de lungime ` din coard¼ a este
1 =
_
A
0
j.
2
¹
2
2
dr =
1
2
j.
2
¹
2
` (3.34)
Când are loc propagarea undei într-o perioad¼ a printr-o sec¸tiune a
corzii se transfer¼ a o energie 1. Atunci rata transferului deenergie este
T =
1
1
=
1
2
j.
2
¹
2
`
1
=
1
2
j.
2
¹
2
· (3.35)
Viteza cu de transfer în cazul oric¼ arei unde armonice este propor¸tional
cu p¼ atratul pulsa¸tiei (frecven¸tei) ¸si p¼ atratul amplitudinii.
Expresia puterii sau a transferului de energie poate … folosit¼ a ¸si în
cazul undelor sonore. Expresia 3.35 trebuie exprimat¼ a în alt mod. Astfel
putem exprima densitatea liniar¼ a de mas¼ a ca
j = jo
unde j este densitatea, iar o este sec¸tiunea por¸tiunii considerate. Am-
plitudinea undei sonore o vom nota cu :
max
care reprezint¼ a în acest caz
dep¼ artarea maxim¼ a la care poate ajunge un mic element din aer fa¸t¼ a de
pozi¸tia sa de echilibru. Astfel
T =
1
2
jo·(.:
max
)
2
(3.36)
75
De…nim intensitatea 1 a undei ca energia care trece prin unitatea de
arie în unitatea de timp
1 =
T
o
=
1
2
jo·(.:
max
)
2
(3.37)
S¼ a consider¼ am o surs¼ a punctiform¼ a care emite unde în toate direc¸tiile
¸si o sfer¼ a cu raza : centrat¼ a pe surs¼ a. Puterea medie T emis¼ a de surs¼ a
trebuie s¼ a …e uniform distribuit¼ a pe aceast¼ a sfer¼ a. Atunci intensitatea
undei la distan¸ta : fa¸t¼ a de surs¼ a va …
1 =
T
o
=
T
4::
2
(3.38)
Astfel pentru undele sferice intensitatea descre¸ste propor¸tional cu p¼ a-
tratul distan¸tei de la surs¼ a.
În cazul sunetelor este convenabil s¼ a se utilizeze o scal¼ a logaritmic¼ a
în care putem de…ni nivelul sonor ca
, = 10 lg
1
1
0
(3.39)
Constanta 1
0
este o intensitate de referin¸t¼ a ¸si este considerat¼ a ca
pragul de audibilitate 1
0
= 10
÷12
W/m
2
iar 1 este intensitatea undei
sonore care se m¼ asoar¼ a, , se m¼ asoar¼ a în dB (decibeli). În tabelul de mai
jos sunt prezentate câteva exemple
Tabel 3.1
Nivelul sonor pentru diverse surse de sunete
Sursa de sunet ,(dB)
Avion cu reac¸tie 150
Siren¼ a; concerte rock 120
Motoare puternice 100
Tra…c intens 80
Aspirator 70
Conversa¸tie normal¼ a 50
¸ Soapte 30
Frunze 10
Pragul de audibilitate 0
76
Exist¼ a ¸si un prag dureros cu intensitatea 1 = 1 W/m
2
. Acest prag
sonor corespunde unui nivel sonor , = 120 dB. Expunerea prelungit¼ a
la astfel de sunete determin¼ a apari¸tia unei leziuni la nivelul urechii. Este
recomandat ca s¼ a nu s¼ a se realizeze expuneri la sunete al c¼ aror prag
luminos este mai mare decât 90 dB
Aplica¸tie
O surs¼ a punctiform¼ a emite sunte. Puterea medie a sursei este 1 = 80
W. S¼ a se g¼ aseasc¼ a intensitatea de 3 m de surs¼ a.
Solu¸ tie
1 =
1
4::
2
=
80
4 : 9
= 0. 707 W/m
2
3.7 Probleme
3.1 O und¼ a sinusoidal¼ a se propag¼ a de-a lungul axei Ox are ampli-
tudinea de ¹ = 10 cm, o lungime de und¼ a ` = 30 cm ¸si o frecven¸t¼ a cu
i = 5 hz. Mi¸scarea oscilatorie are loc de-a lungul axei Oy. Mi¸scarea are
loc de-a lungul axei Oy. La r = 0 ¸si t = 0 ¸ = 5 cm.
a) S¼ a se determine num¼ arul de und¼ a, perioada, pulsa¸tia ¸si viteza de
propagare a undei
b) S¼ a se scrie expresia undei
3.2 S¼ a se arate c¼ a func¸tia
¸ (r. t) = ¹sin /rcos .t
satisface ecua¸tiilor undelor.
3.3 O und¼ a transversal¼ a este produs¼ a într-o coard¼ a întins¼ a are viteza
de propagare · = 5 m/s. coarda are lungimea de 6 m ¸si masa de 0,06 kg.
Care este tensiunea din coard¼ a pentru a se produce aceast¼ a und¼ a?
3.4 O siren¼ a a‡at¼ a în vîrful unui stâlp emite sunete uniform în toate
direc¸tiile. La ce distan¸t¼ a de siren¼ a intensitate acestor devine 0,01 W/m
2
.
77
3.5 O coard¼ a de chitar¼ a este f¼ acut¼ a din o¸tel cu densitatea j = 7800
kg/m
3
are lungimea de 60 cm ¸si diametrul de 0,5 mm. Frecven¸ta fun-
damental¼ a a corzii este i = 250 Hz.
a) S¼ a se determine tensiunea în coard¼ a 1
b) Dac¼ a se schimb¼ a tensiunea în coard¼ a cu 1 s¼ a se calculeze i,i
3.6 Dou¼ a puncte A ¸si B de pe suprafa¸ta P¼ amântului sunt la aceea¸si
longitudine ¸si distan¸ta cu 45 grade în latitudine. Presupunând c¼ a în
punctul A are loc un crutemur care creeaz¼ a unde P care ating punctul B
propagându-se în linie dreapt¼ a cu viteza de 7,8 km/s. Totodat¼ a apar ¸si
unde Rayleigh care se propag¼ a la suprafa¸ta P¼ amântului în mod analog
cu valurile ¸si care au viteza de 4,5 km/s. Cunoscând raza P¼ amântului de
6370 km care dintre unde ating prima în B ¸si care este diferen¸ta de timp
dintre ele.
3.8 Rezumat
Se numesc unde perturba¸tiile care se propag¼ a într-un mediu din
aproape în aproape prin intermediul unui câmp. Oscila¸tia unui punct
al mediului prin care se propag¼ a o und¼ a armonic¼ a este descris¼ a de legea:
n(r. t) = ¹cos[2:
_
t
1
÷
r
`
_
+ o] (3.40)
Ecua¸tia general¼ a a undei unidimensionale pe care o consider¼ am
adev¼ arat¼ a numai în cazul undelor armonice este
J
2
n
Jr
2
=
1
·
2
J
2
n
Jt
2
(3.41)
Puterea sau rata transferului de energie a unei unde unidimensionale
este
T =
1
1
=
1
4
j.
2
¹
2
`
1
=
1
2
j.
2
¹
2
· (3.42)
De…nim intensitatea 1 a undei ca energia care trece prin unitatea de
arie în unitatea de timp
1 =
T
o
=
1
2
jo·(.:
max
)
2
(3.43)
78
Ecua¸tia undelor tridimensionale ob¸tinut¼ a prin generalizarea ecua¸tiei
este
J
2
·
Jr
2
+
J
2
·

2
+
J
2
·
J.
2
=
1
·
2
J
2
·
Jt
2
(3.44)
a c¼ arei solu¸tie este de forma în cazul undelor plane:
· = ¹c
i[.t÷(I
1
a+I
2
a+I
3
a)]
(3.45)
În cazul undelor sferice ecua¸tia general¼ a a undelor este:
1
:
2
J
J:
_
:
2
J
J:
_
=
1
·
2
J
2
·
Jt
2
(3.46)
cu o solu¸tie particular¼ a de forma:
·(:. t) =
c
:
c
i.(t÷
r
v
)
(3.47)
Capitolul 4
Termodinamic¼ a
4.1 No¸tiuni fundamentale
1. Sistemul termodinamic reprezint¼a o por¸ tiune din univers care
cuprinde corpuri ¸ si câmpuri ¸ si care este delimitat¼a de restul universului
printr-o barier¼a …zic¼a sau imaginar¼a. Restul universului poart¼a numele
de mediu extern.
Interac¸tia dintre sistemul termodinamic ¸si mediul extern se realizeaz¼ a
prin schimb de energie ¸si schimb de mas¼ a.
Pornind de la aceasta putem clasi…ca sistemele în sisteme deschise
care pot schimba mas¼ a ¸si energie cu mediul extern ¸si sisteme închise
care nu schimb¼ a nici mas¼ a nici energie cu mediul extern (sisteme izolate)
sau care pot schimba doar energie cu mediul extern (sisteme neizolate).
2. Parametri de stare sunt m¼arimi ce caracterizeaz¼a starea sis-
temului. Rela¸ tiile dintre parametrii poart¼a numele de ecua¸ tii de stare.
Din acest motiv o parte din parametri sunt independen¸ti iar ceilal¸ti
sunt dependen¸ti. Parametri de stare pot … clasi…ca¸ti în mai multe feluri:
Parametri de for¸ t¼a ¸ si parametri de pozi¸ tie. Ei apar din modul în care
poate … exprimat lucrul mecanic: o1 = ¹dc.
Parametri intensivi sunt cei care nu depind de extinderea spa¸tial¼ a
a sistemului. Ei caracterizeaz¼ a propriet¼ a¸tile locale ale sistemului. Ca
exemplu putem da presiunea ¸si temperatura.
Parametri extensivi depind de extinderea spa¸tial¼ a a sistemului. Ca
exemple putem da volumul ¸si masa.
Referitor la st¼ arile sistemului putem de…ni st¼ari sta¸ tionare în care
79
80
parametri sistemului sunt constan¸ti în timp ¸si st¼ari nesta¸ tionare în care
parametri sistemului se modi…c¼ a în timp. St¼arile de echilibru sunt st¼ arile
sta¸tionare în care nu exist¼ a schimb de mas¼ a sau energie cu mediul extern.
Principiul fundamental al termodinamicii
Un sistem izolat ajunge întotdeauna dup¼a un timp într-o stare de
echilibru termodinamic ¸ si nu poate ie¸ si de la sine din aceast¼a stare.
3. Transformare de stare (Proces)
Dup¼a natura st¼arilor intermediare procesele sunt cvasistatice (st¼arile
intermediare sunt st¼ari de echilibru iar procesele sunt lente) ¸ si st¼ari nec-
vasistatice (st¼arile intermediare nu sunt st¼ari de echilibru).
Dup¼a posibilitatea de a se realiza procesul invers transform¼arile pot …
reversibile ¸ si ireversibile.
4.2 Energia intern¼ a
Energia intern¼a a unui sistem termodinamic reprezint¼a, suma en-
ergiilor cinetice ale particulelor constituente ale sistemului, suma energi-
ilor poten¸ tiale de interac¸ tie dintre particulele sistemului ¸ si suma energi-
ilor poten¸ tiale ale particulelelor în câmpuri externe.
Energia intern¼ a este o m¼ arime de stare. Din punct de vedere matem-
atic ea este o diferen¸tial¼ a total¼ a exact¼ a.
4.2.1 Forme ale schimbului de energie
1. Lucrul mecanic
a) În cazul unei for¸ te

1 care ac¸ tioneaz¼a asupra unui corp
o1 = 1d: = (1 cos c)d: (4.1)
Exprimarea lucrului mecanic cu semnul o arat¼ a c¼ a acesta este doar o
form¼ a diferen¸tial¼ a, ¸si nu o diferen¸tial¼ a total¼ a exact¼ a.
Exist¼ a dou¼ a conven¸tii cu privire la lucrul mecanic. Într-una se consid-
er¼ a pozitiv lucrul mecanic efectuat de mediul extern iar for¸tele consider-
ate sunt cele cu care mediul extern ac¸tioneaz¼ a asupra sistemului (o1). În
cealalt¼ a conven¸tie lucrul mecanic considerat pozitiv este cel efectuat de
sistem asupra mediului iar for¸tele sunt cele cu care sistemul ac¸tioneaz¼ a
asupra mediului extern. Not¼ am acest lucru mecanic cu +o1.
În continuare vom folosi prima conven¸tie.
81
Figura 4.1: Lucrul mecanic la alungirea unei bare
Figura 4.2: Lucrul mecanic al presiunii
b) Lucrul mecanic efectuat la alungirea unei bare (4.1)
o1 = 1d| (4.2)
c) Lucrul mecanic efectuat la modi…carea suprafe¸ tei libere a unui ‡uid
o1 = od¹ (4.3)
unde o este coe…cientul de tensiune super…cial¼ a iar d¹ este varia¸tia ariei.
d) Lucrul mecanic efectuat de for¸ tele de presiune (4.2)
Lucrul efectuat de un sistem se scrie ca:
o1 = 1dr = ÷1
j
dr = ÷jodr = ÷jd\ (4.4)
astfel c¼ a atunci când volumul variaz¼ a de la valoarea \
1
la valoarea \
2
.
1 = ÷
_
\
2
\
1
jd\ (4.5)
Se observ¼ a c¼ a lucrul mecanic reprezint¼ a aria de sub curba presiunii în
func¸tie de volum.
Generalizând putem spune c¼ a:
o1 =
i
¹
i
dc
i
(e.5)
82
Figura 4.3: Lucrul mecanic efectuat de sistem asupra mediului
unde ¹
i
sunt parametri de for¸t¼ a, iar c
i
sunt parametri de pozi¸tie (coor-
donate generalizate).
Rezult¼ a c¼ a lucrul mecanic este o m¼ arime care depinde de transfor-
mare.
Aplica¸tie
S¼ a se determine lucrul mecanic efectuat într-o transformare a unui
gaz ideal de forma j = c\ unde c este o constant¼ a, când volumul cre¸ste
de la volumul \
1
¸si \
2
.
Solu¸ tie
Lucrul mecanic elementar se scrie
o1 = jd\ = c\ d\
Rezult¼ a
1 =
_
\
2
\
1
c\ d\ = c
\
2
2
¸
¸
¸
¸
\
2
\
1
=
c
2
_
\
2
2
÷\
2
1
_
4.3 C¼ aldura
Sistem izolat adiabatic. Este sistemul care schimb¼a energie cu
mediul extern doar prin efectuarea de lucru mecanic. În acest caz varia¸ tia
de energie este egal¼a cu L.
l = 1 (4.6)
În cazul unor transform¼ ari oarecare l = +1. Pentru ca legea con-
serv¼ arii energiei s¼ a …e satisf¼ acut¼ a este necesar s¼ a se introduc¼ a o nou¼ a
83
m¼ arime numit¼ a c¼ aldur¼ a. Atunci când se efectueaz¼ a lucrul mecanic are loc
o modi…care a parametrilor de pozi¸tie ai sistemului (coordonate general-
izate). În cazul c¼ aldurii schimbul de energie se efectueaz¼ a f¼ ar¼ a modi…c¼ ari
ale parametrilor de pozi¸tie ai sistemului.
4.4 Temperatura
În mod practic asociem termeperatura cu senza¸tiile de cald sau rece.
Totu¸si pentru a în¸telege conceptul de temperatur¼ a trebuie introduse con-
ceptele de contact termic ¸si echilibru termic.
Modul în care este privit contactul termic este acela în care cele dou¼ a
sisteme sunt plasate într-un container care le izoleaz¼ a de mediul extern.
Între sisteme exist¼ a un perete …x care permite doar schimbul de c¼ aldur¼ a
între ele (perete diaterm).
Dou¼ a sisteme a‡ate în contact termic ajung la echilibru termic dac¼ a
între ele înceteaz¼ a orice schimb de c¼ aldur¼ a.
Proprietatea cea mai important¼ a este aceea de tranzitivitate a echili-
brului termic. Astfel dac¼ a sistemele o
1
¸si o
2
sunt separat în echilibru
termic cu o, atunci o
1
¸si o
2
sunt în echilibru termic unul cu cel¼ alat.
Aceast¼ a proprietate permite împ¼ ar¸tirea sistemelor termodinamice în
clase de echivalen¸t¼ a. Sistemele dintr-o clas¼ a de echivalen¸t¼ a pot … în echili-
bru unele cu altele dar nu pot … în echilibru cu sistemele din alt¼ a clas¼ a
de echivalen¸t¼ a.
Rezult¼ a c¼ a al¼ aturi de parametri de pozi¸tie (coordonate generalizate)
este nevoie de o alt¼ a m¼ arime pentru a caracteriza starea sistemului.
Aceast¼ a m¼ arime este temperatura (empiric¼ a) ce caracterizeaz¼ a sistemele
din punct de vedere al echilibrului termic. Astfel dou¼ a sisteme a‡ate la
aceea¸si temperatur¼ a sunt în echilibru termic.
4.4.1 Termometre ¸si sc¼ ari de temperatur¼ a
Termometrele sunt instrumente utilizate pentru a m¼ asura temper-
atura unui sistem. Ele sunt bazate pe faptul c¼ a anumite propriet¼ a¸ti
…zice se schimb¼ a cu modi…carea temperaturii. Astfel când temperatura
se modi…c¼ a se schimb¼ a:
1. volumul unui lichid
2. dimensiunile unui solid
84
Figura 4.4: Termometrul cu gaz
3. volumul unui gaz la presiune constant¼ a
4. presiunea unui gaz la volum constant
5. rezisten¸ta electric¼ a
6. culoarea unui obiect
O scar¼ a de temperatur¼ a comun¼ a este scara Celsius în care 0
o
C core-
spunde punctului de topire al ghe¸tii la presiune normal¼ a ¸si 100
o
C core-
spunde temperaturii de …erbere a apei la presiune normal¼ a (1 atm). Cele
mai utilizate termometre în domeniile obi¸snuite de temperatur¼ a sunt:
termometrul cu mercur, (care nu poate … utilizat sub –30
o
C deoarece la
aceast¼ a temperatur¼ a înghea¸t¼ a mercurul ¸si termometrul cu alcool care nu
poate … utilzat peste 85
o
C deoarece la 85
o
C alcoolul începe s¼ a …arb¼ a.
O alt¼ a scal¼ a de temperatur¼ a utilizat¼ a curent în SUA este scara Fahren-
heit. În aceast¼ a scar¼ a punctul de topire al ghe¸tii corespunde la 32
o
F iar
punctul de …erbere al apei la 22
o
F. Atunci
o
o
C =
5
9
(t ÷32)
o
F (4.7)
Temperatura absolut¼ a
Unul din termometrele cele mai exacte este termometrul cu gaz la
volum constant.
La o temperatur¼ a dat¼ a rezervolul cu mercur este ridicat sau coborât
astfel ca în ramura A mercurul s¼ a r¼ amân¼ a la nivelul zero. În¼ al¸timea /
care m¼ asoar¼ a practic presiunea gazului m¼ asoar¼ a temperatura. Se ob¸tine
un gra…c ca în …gur¼ a. Mai mult în …gur¼ a este prezentat rezultatul a
dou¼ a experimente în cazul c¼ a în rezervorul de gaz exist¼ a cantit¼ a¸ti de gaz
diferite (ceea ce înseamn¼ a presiuni diferite la 0
o
C). În ambele cazuri dac¼ a
85
Figura 4.5: Varia¸tia presiunii cu temperatura în cazul termometrului cu gaz
extindem linia în domeniul temperaturilor negative acestea intersecteaz¼ a
axa temperaturilor în – 273,15
o
C. Acest lucru sugereaz¼ a rolul pe care
aceast¼ a temperatur¼ a îl joac¼ a. Acest punct este utilizat ca punct de zero
pentru scala temperaturilor absolute. Acest punct poart¼ a numele de zero
absolut. Not¼ am cu 1
0
= 273. 15
o
C¸si atunci temperatura în grade Celsius
se exprim¼ a în func¸tie de temperatura absolut¼ a astfel:
t
o
C = 1 ÷1
0
K (4.8)
t
o
C = 1 ÷273. 15 K (4.9)
Deoarece punctele de topire ¸si …erbere al apei sunt greu de reprodus,
ca punct de referin¸t¼ a pentru noua scar¼ a s-a ales punctul triplu al apei
(punct în care cele trei faze lichid¼ a, solid¼ a ¸si gazoas¼ a sunt în echilibru).
Acesta se petrece la 0,01
o
C ¸si o presiune de 4,58 mm coloana de mercur
(torr). Rezult¼ a c¼ a punctul triplu al apei se a‡¼ a la:
1 = 273. 15 K
unde K este abrevierea unit¼ a¸tii noii scale care poart¼ a numele de Kelvin. 1
K este de…nit ca 1/273,16 din diferen¸ta între temperatura de zero absolut
¸si temperatura punctului triplu al apei.
4.5 Principiul zero. Ecua¸tia de stare
Acesta se poate enun¸ta astfel:
Temperatura este func¸tie de starea de echlibru a sistemului sau Para-
metri de for¸t¼ a ai sistemului sunt func¸tii de parametri de pozi¸tie (coordo-
nate generalizate) ¸si temperatur¼ a.
86
Matematic principiu zero se scrie astfel:
¹
i
= ¹
i
(c
1
. c
2,
....c
a
. 1) i = 1. .... : (4.10)
Acestea sunt ecua¸tiile termice de stare. Deoarece starea sistemului
este determinat¼ a de parametri de pozi¸tie ¸si temperatur¼ a, atunci ¸si energia
intern¼ a poate … de…nit¼ a în func¸tie de acestea.
l = l(c
1
. c
2
. ...c
a
) (4.11)
Aceasta ecua¸tie poart¼ a numele de ecua¸tie caloric¼ a de stare.
Ca exemplu vom considera cazul unui ‡uid:
¹ = ÷j ¸si c = \ (4.12)
Atunci
j = j(\. 1) este ecua¸tia termic¼ a de stare (4.13)
l = l(\. 1) este ecua¸tia caloric¼ a de stare (4.14)
Ecua¸tiile termice ¸si calorice de stare se ob¸tin …e experimental …e cu
ajutorul …zicii statistice.
Astfel pentru gazul ideal ecua¸tia termic¼ a de stare este
j\ = i11 (4.15)
unde
i =
`
j
=
`
`
¹
(4.16)
reprezint¼ a num¼ arul de kmoli din sistem iar 1 = 8314 J/kmolK este
constanta universal¼ a a gazelor.
Ecua¸tia caloric¼ a de stare a gazului ideal este:
l = iC
\
1 (4.17)
unde C
\
reprezint¼ a c¼ aldura molar¼ a la volum constant.
Pentru gazul real ecua¸tia termic¼ a de stare Van-der-Waals este
87
_
j +
i
2
c
\
2
_
(\ ÷i/) = i11 (4.18)
Ecua¸tia ia în considerare for¸tele de atrac¸tie dintre moleculele gazului
astfel c¼ a presiunea gazului ideal este mai mare decât cea a gazului ideal.
Acest lucru se realizeaz¼ a prin intermediul termenului
i
2
c
\
2
. În plus volu-
mul în care se mi¸sc¼ a gazul ideal este mai mic datorit¼ a volumului propriu
al moleculelor i/.
4.6 Principiul I al termodinamicii
Principiu I al termodinamicii reprezint¼ a legea de conservare a en-
ergiei pentru sistemele termodinamice închise. Ea leag¼ a varia¸tia energiei
interne a sistemului de lucrul mecanic ¸si c¼ aldura schimbate de acesta cu
mediul extern.
Formularea matematic¼ a a principiului I este
l = Q+ 1 (4.19)
În cazul unei transform¼ ari in…nitezimale
dl = oQ+ o1 (4.20)
Nota¸tia oQ arat¼ a c¼ a oQ este o form¼ a difern¸tial¼ a, dar nu o diferen¸tial¼ a
total¼ a exact¼ a.
În cazul unui sistem izolat Q = 1 = 0. Atunci l = 0 ¸si l
i
= l
)
.
Energia intern¼ a a unui sistem izolat r¼ amâne constant¼ a.
În cazul unui proces ciclic l = 0 ¸si Q = ÷1.
Se poate exprima primul principiu al temodinamicii considerând lu-
crul mecanic efectuat de sistem/. Deoarece în cazul proceselor revrsibile
st¼ arile intermediare sunt st¼ ari de echilibru for¸tele cu care sistemul ac¸tioneaz¼ a
asupra mediului sunt egale ¸si de sens contrar cu for¸tele cu care mediul ex-
tern ac¸tioneaz¼ a asupra sistemului. Atunci / =÷1. Astfel forma matem-
atic¼ a a Principiului I al termodinamicii în acest caz se scrie:
l = Q÷/ (4.21)
88
În acest caz când volumul sistemului variaz¼ a cu d\ lucrul mecanic
elementar efectuat de sistem se scrie ca:
o/ =jd\ (4.22)
În discu¸tiile precedente am exprimat lucrul mecanic elementar o1 în
diverse situa¸tii. ¸ Si c¼ aldura oQ poate … exprimat¼ a în diverse moduri care
sunt legate de modul în care variaz¼ a temperatura sistemului. Exprimarea
lui oQ se face cu ajutorul coe…cien¸tilor calorici.
oQ = Cd1 (4.23)
unde C poart¼ a numele de capacitate caloric¼ a a corpului. În general ca-
pacitatea caloric¼ a a corpului depinde de modul în care este variat¼ a tem-
peratura corpului. Se de…nesc capacit¼ a¸ti calorice la volum constant, la
presiune constant¼ a ¸si în alte condi¸tii. Dac¼ a se consider¼ a un kmol din
substan¸ta respectiv¼ a, capacitatea caloric¼ a C poart¼ a numele de c¼ aldur¼ a
molar¼ a ¸si o vom nota C
j
, astfel c¼ a:
oQ = iC
j
d1 (4.24)
În acela¸si mod se poate introduce ¸si c¼ aldura speci…c¼ a c, care reprezint¼ a
c¼ aldura necesar¼ a pentru a schimba temperatura cu 1
o
C a unei unit¼ a¸ti de
mas¼ a.
oQ = :cd1 (4.25)
Rela¸tia l = Q+1 este adev¼ arat¼ a cu urm¼ atoarea conven¸tie: Q este
pozitiv dac¼ a este primit¼ a de la mediul extern iar 1 este pozitiv dac¼ a este
efectuat de mediul extern.
Aplica¸tie
La temperaturi foarte mici c¼ aldura molar¼ a a s¼ arii variaz¼ a cu temper-
atura în concordan¸t¼ a cu legea lui Debye este
C = /
1
3
o
3
unde / = 1940 J/molK¸si o = 281 K. Care este c¼ aldura necesar¼ a pentru ca
temperatura ca unui mol de sare sa-i creasc¼ a temperatura de la 1
1
= 10
K la 1
2
= 30 K.
89
Solu¸ tie
oQ = Cd1
Q =
_
T
2
T
1
Cd1 =
_
T
2
T
1
/
1
3
o
3
d1 =
/
4o
3
_
1
4
2
÷1
4
1
_
=
1940
4 281
3
_
30
4
÷10
4
_
= 17. 487 J
4.7 Aplica¸tii
4.7.1 Coe…cien¸tii calorici
În continuare vom considera procese reversibile. Din expresia primu-
lui principiu pentru acest tip de procese avem
dl = oQ+ o1
1. Astfel putem exprima c¼ aldura
oQ = dl ÷o1 = dl + jd\ (4.26)
În cazul ‡uidelor sistemul poate … descris de parametrul de pozi¸tie \
¸si de temperatura 1. Atunci l energia intern¼ a este func¸tie de \ ¸si 1.
l = l(\. 1)
Rezult¼ a prin diferen¸tiere:
dl =
_
Jl
J1
_
\
d1 +
_
Jl
J\
_
T
d\ (4.27)
Indicii \ ¸si 1 arat¼ a c¼ a derivatele respective se fac ¸tinând constant
volumul ¸si respectiv temperatura.
Rezult¼ a:
oQ =
_
Jl
J1
_
\
d1 +
__
Jl
J\
_
T
+ j
_
d\ (4.28)
Considerând \ = ct putem de…ni capacitatea caloric¼ a la volum con-
stant.
90
C
\
=
_
oQ
d1
_
\
=
_
ol
d1
_
\
(4.29)
Considerând 1 = ct, dl = 0 putem de…ni c¼ aldura latent¼ a:
` =
_
oQ
d\
_
T
=
_
ol
d\
_
T
+ j (4.30)
Pentru procese reversibile
oQ = 1do (4.31)
C
\
=
_
oQ
d1
_
\
= 1
_
oo
d1
_
\
(4.32)
În cazul presiunii constante putem de…ni capacitatea sistemului la
presiune constant¼ a:
C
j
=
_
oQ
d1
_
j
= 1
_
oo
d1
_
j
(4.33)
Trebuie remarcat c¼ a este mai u¸sor de studiat sistemele în condi¸tii de
presiune constant¼ a. Din acest motiv în chimie se lucreaz¼ a cu o nou¼ a
func¸tie de stare numit¼ a entalpie
H = l + j\ (4.34)
Diferen¸tiem ¸si ob¸tinem
dH = dl + jd\ + \ dj (4.35)
dH = oQ÷jd\ + jd\ + \ dj
dH = oQ+ \ dj (4.36)
oQ = dH ÷\ dj (4.37)
Se observ¼ a c¼ a la j = ct
oQ = dH (4.38)
91
adic¼ a varia¸tia entalpiei la presiune constant¼ a este egal¼ a cu c¼ aldura schim-
bat¼ a cu mediul
C
j
=
_
oQ
d1
_
j
=
_
JH
J1
_
j
(4.39)
4.7.2 Rela¸tia Robert Mayer
Pornind de la ecua¸tia principiului I
oQ = dl + jd\
Deoarece ne referim la un ‡uid energia intern¼ a este func¸tie de volum
¸si temperatur¼ a. Atunci diferen¸tiala energiei interne este:
dl =
_
Jl
J1
_
\
d1 +
_
Jl
J\
_
T
d\ (4.40)
Ob¸tinem astfel:
oQ =
_
Jl
J1
_
\
d1 +
__
Jl
J\
_
T
+ j
_
d\ (4.41)
De aici:
C
j
=
_
oQ
d1
_
j
=
_
Jl
J1
_
\
+
__
Jl
J\
_
T
+ j
_ _
J\
J1
_
c
(4.42)
¸si cum capacitatea caloric¼ a a sistemului la volum constant este:
C
\
=
_
Jl
J1
_
\
rezult¼ a:
C
j
÷C
\
=
__
Jl
J\
_
T
+ j
_ _
J\
J1
_
j
(4.43)
Atunci când cantitatea de substan¸t¼ a este egal¼ a cu 1 kmol C
j
¸si C
\
reprezint¼ a c¼ aldura molar¼ a la presiune constant¼ a, respectiv c¼ aldura molar¼ a
la volum constant.
92
Ca aplica¸tie vom considera gazul ideal. Alegem i = 1 kmol de gaz
ideal. Ecua¸tiile termic¼ a ¸si caloric¼ a de stare sunt:
j\ = i11 (4.44)
l = C
\
1
Rezult¼ a
_
Jl
J\
_
T
= 0 (4.45)
¸si
\ =
11
j
(4.46)
_
J\
J1
_
j
=
1
j
(4.47)
Rela¸tia (4.43) devine
C
j
÷C
\
= j
1
j
C
j
÷C
\
= 1 (4.48)
Aplica¸tie
S¼ a se g¼ aseasc¼ a ecua¸tia unui proces adiabatic suferit de un gaz ideal.
Solu¸ tie
Prinicpiul întâi sub form¼ a diferen¸tial¼ a este
dl = oQ÷jd\
iC
\
d1 = ÷jd\
unde C
\
este c¼ aldura molar¼ a la volum constant. Deoarece procesul …ind
adiabatic oQ = 0.
Tinând cont de ecua¸tia de stare a gazului ideal
j\ = i11
93
atunci
iC
\
d1 = ÷
i11
\
d\
Atunci:
C
\
1
d1
1
= ÷
d\
\
Prin integrare
C
\
1
ln 1 = ÷ln \ + ct
Din de…ni¸tia ¸ = C
j
,C
\
¸si din rela¸tia Robert Mayer C
j
÷ C
\
= 1
rezult¼ a
C
\
=
1
¸ ÷1
Rezult¼ a
1\
¸÷1
= ct
¸si
j\
¸
= ct
Aplica¸tie
Un mol de gaz urmeaz¼ a Legea Van der Walls.
_
j +
c
\
2
_
(\ ÷/) = 11
Dac¼ a energia intern¼ a a unui mol este
l = C1 ÷
c
\
unde \ este volumul molar iar c ¸si c sunt constante s¼ a se calculeze c¼ al-
durile molare la volum ¸si presiune constant¼ a C
\
¸si C
j
.
Solu¸ tie
94
C
\
=
_
Jl
J1
_
\
= C
Pentru calculul c¼ aldurii molare la presiune constant¼ a se utilizeaz¼ a
rela¸tia Rober-Mayer
C
j
= C
\
+
_
j +
_
Jl
J\
_
T
_ _
J\
J1
_
j
= C
\
+
_
j +
_
0l
0\
_
T
¸
_
0T
0\
_
j
_
Jl
J\
_
T
=
c
\
2
j +
_
Jl
J\
_
T
=
11
\ ÷/
÷
c
\
2
+
c
\
2
=
11
\ ÷/
1 =
1
1
_
j +
c
\
2
_
(\ ÷/)
_
J1
J\
_

j
= ÷
1
1
2c
\
3
(\ ÷/) +
1
1
_
j +
c
\
2
_
C
j
= C
\
+
11
÷
1
1
2o
\
3
(\ ÷/)
2
+
1
1
_
j +
o
\
2
_
(\ ÷/)
C
j
= C
\
+
11
÷
1
1
2o
\
3
(\ ÷/)
2
+
1
1
_
j +
o
\
2
_
(\ ÷/)
C
j
= C
\
+
1
1 ÷
2o
1T\
_
1 ÷
b
\
_
2
4.8 Moduri de transfer al c¼ aldurii
4.8.1 Conduc¸tia termic¼ a
În acest proces transferul poate … reprezentat la scar¼ a atomic¼ a prin
ciocnirile dintre particule microscopice cu energia cinetic¼ a mic¼ a cu par-
ticule microscopice cu energie cinetic¼ a mare. S¼ a consider¼ am o bucat¼ a
de material de grosime dr ¸si sec¸tiune ¹. Experimental a fost g¼ asit c¼ a
transferul de energie în unitatea de timp
95
Figura 4.6: Fluxul de c¼ aldur¼ a printr-un strat de grosime x
T = Q,t (4.49)
este propor¸tional cu aria suprafe¸tei, propor¸tional cu diferen¸ta de temper-
atur¼ a ¸si invers propor¸tional cu grosimea (Fig. 4.6).
T =
Q
t
· ¹
1
r
(4.50)
Putem de…ni densitatea ‡uxului de c¼ aldur¼ a
, =
1
¹
·
1
r
(4.51)
Pentru un strat foarte sub¸tire
, = ÷/
d1
dr
(4.52)
unde / poart¼ a numele de conductivitate termic¼ a iar
d1
dr
este gradientul
de c¼ aldur¼ a.
C¼ alduri speci…ce în J/kgK
96
Aluminiu 900
Beriliu 1830
Cadmiu 230
Cupru 387
Germaniu 332
Aur 129
Fier 448
Plumb 128
Siliciu 703
Argint 234
Aram¼a 380
Sticl¼a 837
Ghea¸ t¼a (-5
cC
) -2090
Alcool etilic 2400
Mercur 140
Ap¼a (15
c
C) 4186
Semnul minus apare deoarece transferul c¼ aldurii are loc de la corpu
cu temperatura mai mare la cel cu temperatura mai mic¼ a.
4.8.2 Convec¸tia
Energia transferat¼ a prin deplasarea unei substan¸te înc¼ alzite. Când
mi¸scarea are loc for¸tat (cu ajutorul unei pompe) este vorba despre o
convec¸tie for¸tat¼ a.
4.8.3 Radia¸tia termic¼ a
Toate obiectele înc¼ alzite radiaz¼ a energie sub form¼ a de unde electro-
magnetice. Energia emis¼ a de unitatea de arie în unitatea de timp poart¼ a
numele de putere de emisie ¸si este propor¸tional¼ a cu 1
4
.
1 = co1
4
(4.53)
unde o = 5. 6710
÷8
W/m
÷2
K
÷4
este cunoscut¼ a sub numele de constanta
Stefan-Boltzmann iar c este este emisivitatea materialului ¸si variaz¼ a între
0 ¸si 1. Când c = 1 ne referim la corpul negru.
97
Conductivit¼a¸ ti termice în W/mK
Aluminiu 238
Cupru 397
Aur 314
Fier 79,5
Plumb 34,7
Argint 427
Aszbest 0,08
Sticl¼a 0,8
Ghea¸ t¼a 2
Ap¼a 0,6
Lemn 0,08
Aer 0,0234
Heliu 0,138
Hidrogen 0,172
Azot 0,0234
Oxigen 0,0238
Aplica¸tie
Consider¼ am Soarele ¸si P¼ amântului ca …ind corpuri negre iar între
spa¸tiu gol. Temperatura Soarelui este 1
S
= 6000 K iar energia transfert¼ a
P¼ amântului face ca suprafa¸ta acestuia s¼ a r¼ amân¼ a la temperatur¼ a con-
stant¼ a. S¼ a se determine temperatura (medie). Se cunoa¸ste raza P¼ amân-
tului 1
j
= 6 10
6
m, raza Soarelui 1
S
= 7 10
8
m, distan¸ta P¼ amânt -
Soare este d = 1. 5 10
11
m, o = 5. 67 10
÷8
W/m
2
K
4
iar emisivitatea
este egal¼ a cu unitatea.
Solu¸ tie
Puterea emis¼ a de Soare
Q =
_
4:1
2
S
_ _
o1
4
S
_
Puterea primit¼ a de P¼ amânt
Q
j
=
_
4:1
2
S
_
o1
4
S
:1
2
j
4:d
2
Puterea emis¼ a de P¼ amânt
Q
C
=
_
4:1
2
j
_ _
o1
4
j
_
98
La echilibru energia primit¼ a trebuie s¼ a …e egal¼ a cu energia radiat¼ a
_
4:1
2
S
_
o1
4
S
:1
2
j
4:d
2
=
_
4:1
2
j
_ _
o1
4
j
_
Rezult¼ a
1
j
=
_
1
S
2d
1
S
= 290 K = 17
·
C
Aplica¸tie
Raza Soarelui este 1
S
= 6. 96 10
8
m. La distan¸ta de d = 1. 5 10
11
m, intensitatea radia¸tiei solare (deasupra atmosferei) este \ = 1370
W/m
2
. Care este temperatura suprafe¸tei Soarelui dac¼ a emisivitatea c =
1.
Solu¸ tie
1 = \ 4:d
2
= 1370 4 :
_
1. 5 10
11
_
2
= 3. 87 10
26
W
Temperatura Soarelui este
1 =
_
1
co (4:1
2
S
)
_
1¸4
=
_
3. 87 10
26
5. 67 10
÷8
4 : (6. 97 10
8
)
2
_
1¸4
= 5782 K
Aplica¸tie
Interiorul unui cilindru este men¸tinut la temperatura 1
1
iar exteriorul
la temperatura 1
2
(1
2
< 1
1
). Raza interioar¼ a a cilindrului este :
1
iar raza
exterioar¼ a este :
2
. S¼ a se determine rata cu care este emis¼ a din interior
c¼ atre exterior.
Solu¸ tie
Densitatea ‡uxului de c¼ aldur¼ a este
, = ÷/
d1
d:
oQ
dt
= ,2::1 = ÷/
d1
d:
2::1 = 1
99
d:
:
= ÷
2/:1
1
d1
_
v
2
v
1
d:
:
= ÷
2/:1
1
_
T
2
T
1
d1
ln
:
2
:
1
=
2/:1
1
(1
1
÷1
2
)
Astfel
1 = 2:1/
1
1
÷1
2
ln
v
2
v
1
4.9 Principiul al doilea al termodinamicii
Primul principiu al termodinamicii introduce o func¸tie de stare nu-
mit¼ a energie intern¼ a. Principiul I nu face o deosebire calitativ¼ a între
formele schimbului de energie c¼ aldur¼ a ¸si lucru mecanic.
Dac¼ a consider¼ am un proces ciclic l = 0 rezult¼ a c¼ a Q = ÷1. Din
punct de vedere practic ne intereseaz¼ a ca sistemul s¼ a efectueze lucru
mecanic adic¼ a:
/ = ÷1 0 (4.54)
sau mai precis s¼ a transforme o cantitate de c¼ aldur¼ a în lucru mecanic util.
Problema care s-a pus a fost aceea c¼ a s¼ a se transforme întreaga cantitate
de c¼ aldur¼ a în lucru mecanic. Pentru aceasta procesul ciclic ar trebui s¼ a
…e unul monoterm, adic¼ a sistemul s¼ a …e în contact cu o singur¼ a surs¼ a de
c¼ aldur¼ a de la care s¼ a preia c¼ aldura ¸si s¼ a o transforme în lucru mecanic.
Carnot a ajuns la concluzia c¼ a un astfel de proces nu poate avea loc.
O formulare care descrie într-un mod general acest rezultat este aceea
dat¼ a de Thomson care spune c¼ a:
Într-o transformare ciclic¼a monoterm¼a sistemul nu poate ceda lu-
cru mecanic în exterior. Dac¼a transformarea este ¸ si reversibil¼a sistemul
prime¸ ste lucru mecanic din exterior.
O formulare echivalent¼ a este cea a lui Clausius:
100
Figura 4.7: Ma¸sin¼ a termic¼ a biterm¼ a
Figura 4.8: Ciclul Carnot
Este imposibil de realizat o transformare al c¼arui unic rezultat s¼a …e
transferul c¼aldurii de la o surs¼a cu temperatur¼a dat¼a la o surs¼a cu tem-
peratur¼a mai mare.
Având în vedere faptul c¼ a nu se poate crea o ma¸sin¼ a termic¼ a monoterm¼ a,
vom considera o ma¸sin¼ a termic¼ a biterm¼ a (Fig. 4.7)
Considerând o transformare ciclic¼ a
Q÷/ = 0 (4.55)
Q
1
+ Q
2
÷/ = 0 (4.56)
1 = Q
1
+ Q
2
= Q
1
÷[Q
2
[ (4.57)
Numim Q
1
c¼ aldura primit¼ a de la sursa cald¼ a iar [Q
2
[ c¼ aldura cedat¼ a
sursei reci. De…nim randamentul ma¸sinii termice ca:
j =
/
Q
1
= 1 ÷
[Q
2
[
Q
1
(4.58)
101
4.10 Ciclul Carnot reversibil
Ciclul Carnot este ciclul format din dou¼ a izoterme ¸si dou¼ a adiabate.
În Fig. 4.8 este prezentat ciclul Carnot efectuat de un gaz ideal.
C¼ aldurile schimbate cu mediul extern pe cele patru transform¼ ari sunt:
Q
12
= 1 =
_
\
2
\
1
jd\ =
_
\
2
\
1
i11
1
\
d\ = i11
1
ln
\
2
\
1
0 (4.59)
Deoarece Q
12
este pozitiv¼ a ea este o c¼ aldura primit¼ a. Pe transformarea
2 - 3
Q
23
= 0 (4.60)
deoarece transformarea este una adiabatic¼ a.
Q
34
= i11
2
ln
\
4
\
3
< 0 (4.61)
Deoarece Q
34
este negativ¼ a ea este c¼ aldura cedat¼ a.
Q
41
= 0 (4.62)
Rezult¼ a:
j = 1 ÷
[Q
34
[
Q
12
= 1 ÷
i11 ln
\
3
\
4
i11 ln
\
1
\
2
(4.63)
¸ Tinând cont de ecua¸tia transform¼ arii adiabatice pentru un gaz ideal
j\
¸
= ct (4.64)
unde
¸ =
C
j
C
·
(4.65)
este exponentul adiabatic se demonstreaz¼ a c¼ a
\
3
\
4
=
\
1
\ 2
Atunci:
102
j = 1 ÷
[Q
2
[
Q
1
= 1 +
Q
2
Q
1
= 1 ÷
1
2
1
1
(4.66)
De aici rezult¼ a:
Q
1
1
1
+
Q
2
1
2
= 0 (4.67)
Trebuie remarcat c¼ a randamentul ciclului Carnot depinde doar de
temperaturile izvorului cald ¸si a celui rece. A…rma¸tia r¼ amâne adev¼ arat¼ a
¸si în cazul c¼ a se modi…c¼ a substan¸ta de lucru. Astfel randamentul ciclului
Carnot depinde numai de temperaturile surselor reci ¸si calde.
Fie un sistem care sufer¼ a o tranformare ciclic¼ a reversibil¼ a în cursul
c¼ aruia prime¸ste de la : termostate de temperaturi 1
i
(i = 1. .... :) o canti-
tate de c¼ aldur¼ a Q
i
(i = 1. .... :). Se poate demonstra ca ¸si în cazul ciclului
Carnot c¼ a:
a

i=1
Q
i
1
i
= 0 (4.68)
Dac¼ a se consider¼ a acum c¼ a sistemul sufer¼ a o transformare ciclic¼ a re-
versibil¼ a în cursul c¼ areia c¼ aldura schimbat¼ a cu termostatele variaz¼ a con-
tinuu, atunci egalitatea se scrie:
_
oQ
vc·
1
i
= 0 (4.69)
Semnul
_
arat¼ a c¼ a avem de-a face cu o integral¼ a pe o curb¼ a închis¼ a;
indicele :c· arat¼ a ca parcursul este unul reversibil.
Egalitatea arat¼ a ca din punct de vedere matematic m¼ arimea
oQ
1
este
o diferen¸tial¼ a total¼ a exact¼ a.
Astfel putem da o form¼ a cantitativ¼ a principiului al doilea al termod-
inamicii.
Exist¼a o func¸ tie de stare S numit¼a entropie a c¼arei varia¸ tie do într-un
proces reversibil este:
do =
oQ
1
(4.70)
103
unde oQ este c¼aldura schimbat¼a într-un proces reversibil cu un termostat
a‡at la temperatura T.
Spunem c¼ a
1
1
este factor integrant pentru forma diferen¸tial¼ a oQ.
Formele diferen¸tiale care admit factori integran¸ti poart¼ a numele de forme
diferen¸tiale olonome.
De aici rezult¼ a diferen¸ta matematic¼ a între lucru mecanic ¸si c¼ aldur¼ a.
Forma diferen¸tial¼ a o1 care exprim¼ a lucrul mecanic elementar nu este o
form¼ a diferen¸tial¼ a olonom¼ a.
Egalitatea 4.69 poart¼ a numele de egalitatea lui Clausius ¸si dac¼ a în-
locuim în 4.70 rezult¼ a
_
do = 0 (4.71)
Putem exprima Principiul I pentru procese reversibile:
dl = oQ+ o1 (4.72)
¸tinând cont c¼ a oQ = 1do ¸si o1 =

¹
i
dc
i
ob¸tinem:
dl = 1do +

¹
i
dc
i
(4.73)
Aceast¼ a rela¸tie este ecua¸tia fundamental¼ a pentru procesele reversibile.
În cazul proceselor adiabatice reversibile oQ = 0. Atunci do = 0 ¸si
o = ct.
O alt¼ a caracteristic¼ a a entropiei este aceea c¼ a este o m¼ arime extensiv¼ a.
Entropia a dou¼ a sisteme este egal¼ a cu suma entropiilor sistemelor luate
separat.
4.10.1 Varia¸tia entropiei în cazul proceselor ireversibile
Pentru a vedea modul în care aceast¼ a m¼ arime variaz¼ a, vom consid-
era cazul unui proces ireversibil în care schimbul de c¼ aldur¼ a cu mediul
exterior este nul.
Pentru aceasta vom considera destinderea adiabatic¼ a în vid (Fig. 4.9).
Gazul ideal se a‡¼ a în volumu \
1
la temperatura 1. Volumul \
2
este
vidat iar înveli¸sul izoleaz¼ a adiabatic cele dou¼ a compartimente. Se de-
schide robinetul ¸si gazul p¼ atrunde în compartimentul II. În acest proces
ireversibil Q = 0. 1 = 0. deoarece trecerea gazului în cel de-al doilea
104
Figura 4.9: Destinderea adiabatic¼ a în vid
compartiment se face datorit¼ a agita¸tiei termice. Atunci l = 0. Cum
l = iC1 este energia intern¼ a a gazului ideal rezult¼ a 1 = 0. (Se poate
ajunge la aceast¼ a concluzie prin efectuarea experimentului Joule).
Deoarece entropia este func¸tie de stare, nu are importan¸t¼ a modul în
care se ajunge la starea …nal¼ a. Din acest motiv consider¼ am o trans…or-
mare izoterm¼ a de la volumul \
1
la volumul \
1
+ \
2
. C¼ aldura schimbat¼ a
de sistem cu mediul este:
Q = / = i11 ln
\
1
+ \
2
\
1
(4.74)
o =
Q
1
= i1ln
\
1
+ \
2
\
1
0 (4.75)
Rezult¼ a c¼ a varia¸tia entropiei este pozitiv¼ a. Astfel într-o transformare
ireversibil¼ a entropia sistemului cre¸ste (în lipsa schimbului de c¼ aldur¼ a).
Astfel putem exprima legea a II-a în acest fel:
Entropia total¼a a unui sistem izolat care sufer¼a o transformare nu
poate sc¼adea.
Mai mult dac¼a procesul este ireversibil, entropia total¼a a sistemului
izolat cre¸ ste. Dac¼a procesul este reversibil entropia total¼a a sistemului
r¼amâne constant¼a.
Când se lucreaz¼a cu sisteme neizolate cre¸ sterea entropiei se refer¼a la
entropia total¼a (a sistemului ¸ si a mediului).
Din exemplul anterior putem lega entropia de dezordinea în sistem.
Astfel în starea ini¸tial¼ a când volumul ocupat de gaz este mic dezordinea
în sistem este mai mic¼ a decât în starea …nal¼ a când volumul ocupat de
gaz este mai mare.
Astfel, pentru un proces in…nitezimal ireversibil în care sistemul nu
schimb¼ a c¼ aldur¼ a cu mediul extern:
105
do = d
i
o 0 (4.76)
unde cu indicele i am pus in eviden¸t¼ a caracterul ireversibil al procesului.
Dac¼ a sistemul nu este izolat varia¸tia de entropie este datorat¼ a ¸si
schimbului de c¼ aldur¼ a cu mediul extern.
d
c
o =
oQ
1
(4.77)
unde 1 este temperatura mediului sau a termostatului cu care sistemul
este în contact. Astfel
do = d
i
o + d
c
o = d
i
o +
oQ
1
(4.78)
Cum d
i
o 0
d
i
o
dQ
1
(4.79)
Considerând un proces ciclic ireversibil
_
do
_
dQ
1
(4.80)
0
_
dQ
1
Rezult¼ a pentru procese ireversibile
_
dQ
1
< 0 (4.81)
inegalitate ce poart¼ a numele de inegalitatea lui Clausius.
Aplica¸tie
Presupunem c¼ a :
1
= 1 kg de ap¼ a la t
1
= 0
·
C este amestecat cu o
mas¼ a de :
2
= 3 kg de ap¼ a cu t
2
= 100
·
C. S¼ a se calculeze varia¸tia de
entropie a sistemului. C¼ aldura speci…c¼ a a apei este c = 4185 J/kgK
Solu¸ tie
Din ecua¸tia calorimetric¼ a
:
1
c (t
c
÷t
1
) = :
2
c (t
2
÷t
c
)
106
rezult¼ a temperatura de echilibru
t
c
=
:
1
t
1
+ :
2
t
2
:
1
+ :
2
=
3 100
4
= 75
·
C
Deoarece entropia este o m¼ arime de stare presupunem c¼ a cele dou¼ a
mase de ap¼ a sufer¼ a transform¼ ari reversibile.
o =
_
Te
T
1
:
1
cd1
1
+
_
Te
T
2
:
2
cd1
1
= :
1
c ln
1
c
1
1
+ :
2
c ln
1
c
1
2
o = 4185 ln
273. 15 + 75
273. 15
+ 3 4185 ln
273. 15 + 75
373. 15
= 144. 68 J/K
4.10.2 Leg¼ atura dintre ecua¸tia caloric¼ a de stare ¸si
ecua¸tia termic¼ a de stare
Din primul principiu
dl = oQ÷jd\ (4.82)
dl = 1do ÷jd\ (4.83)
rezult¼ a
do =
dl + jd\
1
(4.84)
Deoarece
dl =
_
Jl
J1
_
\
d1 +
_
Jl
J\
_
T
d\
rezult¼ a
do =
_
Jl
J1
_
\
d1 +
1
1
__
Jl
J\
_
T
+
j
1
_
d\ (4.85)
dar
do =
_
Jo
J1
_
\
d1 +
_
Jo
J\
_
T
d\ (4.86)
107
Rezult¼ a
1
1
_
Jl
J1
_
\
=
_
Jo
J1
_
\
(4.87)
1
1
_
Jl
J\
_
T
+
1
1
=
_
Jo
J\
_
T
(4.88)
Deoarece
J
J\
_
1
1
_
Jl
J1
_
\
+
j
1
_
\
=
J
J1
_
1
1
_
Jl
J\
_
T
+
j
1
_
\
(4.89)
1
1
J
2
l
J\ J1
=
1
1
J
2
l
J\ J1
÷
1
1
2
1
1
2
_
Jl
J\
_
T
+
1
1
Jj
J1
_
Jl
J\
_
T
= 1
_
Jj
J1
_
\
÷j (4.90)
O astfel de rela¸tie permite calculul energiei interne a unui sistem dac¼ a
se cunoa¸ste ecua¸tia termic¼ a de stare ¸si dac¼ a se consider¼ a C
\
indepen-
dent¼ a de temperatur¼ a.
Cazul gazului real:
_
j +
i
2
c
\
2
_
(\ ÷i/) = i11 (4.91)
De aici
j =
i11
\ + i/
÷
i
2
c
\
2
(4.92)
_
Jj
J1
_
T
=
i1
\ + i/
(4.93)
_
Jl
J\
_
T
= 1
_
Jj
J1
_
\
÷j =
i
2
c
\
2
(4.94)
Atunci
dl =
_
Jl
J1
_
\
d1 +
_
Jl
J\
_
T
d\ (4.95)
108
se scrie
dl = iC
\
d1 +
i
2
c
\
2
d\ (4.96)
Prin integrare ob¸tinem
l = l
0
+ iC
\
_
d1 + i
2
c
_
d\
\
2
(4.97)
l = l
0
+ iC
\
1 ÷
i
2
c
\
2
(4.98)
Rela¸tia arat¼ a c¼ a energia intern¼ a a gazului real este de…nit¼ a doar pân¼ a
la o constant¼ a. Acest lucru este valabil pentru orice sistem.
4.11 Func¸tii caracteristice
O modalitate de a studia un sistem termodinamic este accea prin care
se introduc unor func¸tii de stare numite func¸tii de stare sau poten¸tiale
termodinamic¼ a. Astfel c¼ a o func¸tie caracteristic¼ a este o func¸tie de stare
din cunoa¸sterea c¼ areia se pot determina toate propriet¼ a¸tile caracteristice
sistemului.
Trebuie remarcat c¼ a al¼ aturi de coe…cien¸tii calorici, (capacit¼ a¸ti calorice
¸si c¼ alduri latente) exist¼ a ¸si o serie de coe…cen¸ti termici
a) coe…cient de dilatare izobar
c =
1
\
_
J\
J1
_
j
(4.99)
b) coe…cient de compresie izoterm
/
T
= ÷
1
\
_
J\
J1
_
T
(4.100)
c) coe…cient de dilatare izobar
/
S
= ÷
1
\
_
J\
Jj
_
c
(4.101)
109
4.11.1 Energia intern¼ a
Ecua¸tia fundamental¼ a a termodinamicii
dl = 1do ÷jd\ (4.102)
leag¼ a cinci m¼ arimi: j. \. 1. l. o. Starea sistemului pentru un ‡uid este
determinat¼ a de doi parametri \ ¸si 1. Rezult¼ a c¼ a ecua¸tia fundamental¼ a
con¸tine înc¼ a trei m¼ arimi necunoscute. Pentru determinarea acestora mai
este nevoie de înc¼ a dou¼ a ecua¸tii ¸si anume
- ecua¸tia termic¼ a de stare j = j(\. 1)
- ecua¸tia caloric¼ a de stare l = l(\. 1)
Trebuie s¼ a remarc¼ am c¼ a dac¼ a alegem pentru energia intern¼ a variabilele
independente o ¸si \ este nevoie doar de o singur¼ a ecua¸tie l = l(o. \ )
pentru a descrie sistemul ¸si anume
dl =
_
Jl
Jo
_
\
do +
_
Jl
J\
_
S
d\ (4.103)
Comparând cu rela¸tia cantitativ¼ a a principiului I
dl = 1do ÷jd\
Astfel din cunoa¸sterea energiei interne se pot determina temperatura
¸si presiunea.
1 =
_
Jl
Jo
_
\
¸si j = ÷
_
Jl
J\
_
S
(4.104)
În plus dac¼ a se calculeaz¼ a derivata a doua se ob¸tine capacitatea
caloric¼ a ¸si coe…cientul de compresibilitate adiabatic¼ a:
J
2
l
Jo
2
=
J
Jo
(1)
\
=
1
_
0S
0T
_
\
=
1
1
_
0S
0T
_ =
1
C
\
(4.105)
J
2
l
J\
2
= ÷
J
J\
(j)
S
= ÷
1
_
0\
0j
_
S
= ÷
1
\
1
1
\
_
0\
0j
_
S
=
1
\ 1
S
(4.106)
110
4.11.2 Energia liber¼ a
De…nim energia intern¼ a:
1 = l ÷1o (4.107)
d1 = dl ÷1do ÷od1 (4.108)
d1 = 1do ÷jd\ ÷1do ÷od1
d1 = ÷jd\ ÷od1 (4.109)
Aceast¼ a rela¸tie sugereaz¼ a faptul c¼ a energia liber¼ a este o func¸tie car-
acteristic¼ a în \ ¸si 1.
1 = 1(\. 1) (4.110)
d1 =
_
J1
J\
_
T
d1 +
_
J1
J1
_
\
d\ (4.111)
Rezult¼ a c¼ a din cunoa¸sterea enegiei libere se ob¸tine presiunea ¸si en-
tropia.
j = ÷
_
J1
J\
_
T
¸si o = ÷
_
J1
J1
_
\
(4.112)
Ca ¸si în cazul energiei interne efectuând derivatele de ordin doi se pot
calcula capacitatea caloric¼ a la volum constant ¸si coe…cientul de copresi-
bilitate izoterm¼ a.
_
J
2
1
J1
2
_
\
= ÷
_
Jo
J1
_
\
Astfel putem exprima capacitatea caloric¼ a la volum constant:
C
\
=
_
oQ
d1
_
\
= 1
_
Jo
J1
_
\
= ÷1
_
J
2
1
J1
2
_
\
O alt¼ a derivat¼ a este
_
J
2
1
J\
2
_
T
= ÷
_
Jj
J\
_
T
111
Atunci:
1
T
= ÷
1
\
_
Jj
J\
_
T
=
1
\
1
_
0
2
1
0\
2
_
T
În cazul c¼ a 1 = ct (proces izoterm ireversibil) lucrul mecanic efectuat
de mediu este egal cu varia¸tia energiei libere. Se observ¼ a c¼ a dac¼ a o1 < 0
adic¼ a sistemul efectueaz¼ a un lucru mecanic atunci d1 < 0. Aceasta
înseamn¼ a c¼ a atunci când sistemul efectueaz¼ a un lucru mecanic energia
liber¼ a scade.
d1 = ÷jd\ = o1 (4.113)
S¼ a consider¼ am un proces ireversibil izoterm:
oQ
1
_ do (4.114)
Q
1
_ o
)
÷o
i
(4.115)
Q _ 1o
)
÷1o
i
(4.116)
l ÷1 _ 1o
)
÷1o
i
(4.117)
÷1 _ ÷l + 1o = ÷l + (1o) (4.118)
÷1 _ ÷(l + 1o) = ÷1 (4.119)
÷1 _ ÷1 (4.120)
Lucrul mecanic maxim pe care îl efectueaz¼ a un sistem termodinamic
a‡at în contact cu un termostat este egal cu minus varia¸tia energiei libere.
Acesta este motivul pentru care func¸tia poart¼ a denumirea de energie
liber¼ a. Varia¸tia ei este legat¼ a de lucrul mecanic care poate … efectuat
sau mai precis de cantitatea de energie termic¼ a din sistem care poate …
112
transformat¼ a în energie mecanic¼ a (energia ordonat¼ a în energie dezordo-
nat¼ a).
Condi¸tia general¼ a de echilibru pentru un sistem a‡at în contact cu
un termostat.
În cazul unui sistem izolat do _ 0. Aceasta înseamn¼ a c¼ a entropia
unui sistem izolat când în interiorul lui au loc procese ireversibile en-
tropia cre¸ste. Rezult¼ a c¼ a atunci când se atinge echilibrul entropia va
avea valoarea maxim¼ a.
S¼ a consider¼ am cazul unui sistem a‡at la 1 = ct ¸si \ = ct.
1 = l ÷1o (4.121)
l = 1 + 1o (4.122)
dl = d1 + 1do + od1 (4.123)
dQ = d1 + 1do + od1 ÷jd\ (4.124)
Dar
dQ _ 1do (4.125)
1do _ d1 + 1do + od1 ÷jd\ (4.126)
d1 _ ÷od1 ÷jd\ (4.127)
Se observ¼ a c¼ a atunci când 1 = ct ¸si \ = ct.
d1 _ 0 (4.128)
Aceasta înseamn¼ a c¼ a un sistem a‡at la temperatur¼ a constant¼ a ¸si
volum constant ajunge la echilibru termodinamic când valoarea energiei
sale libere devine minim¼ a.
113
4.11.3 Entalpia
H = l + j\ (4.129)
dH = 1do ÷jd\ + \ dj + jd\ (4.130)
dH = 1do + \ dj (4.131)
Cum H = H(o. j)atunci:
dH =
_
JH
Jo
_
j
do +
_
JH
Jj
_
S
dj (4.132)
Rezult¼ a:
1 = ÷
_
JH
Jo
_
j
¸si \ =
_
JH
Jj
_
S
(4.133)
4.11.4 Entalpia liber¼ a (poten¸tialul Gibbs)
În multe transform¼ ari termodinamice presiunea ¸si temperatura sis-
temului nu variaz¼ a ci r¼ amân egale cu presiunea ¸si temperatura mediului
ambiant. S¼ a consider¼ am o transformare izoterm¼ a ¸si izobar¼ a la temper-
atura 1 ¸si presiunea constant¼ a. Atunci:
/ = j [\
)
÷\
i
]
Deoarece transformarea se efectueaz¼ a la temperatur¼ a constant¼ a:
/ 6 1
i
÷1
)
Astfel
j\
)
÷j\
i
6 1
i
÷1
)
1
)
+ j\
)
6 1
i
+ j\
i
De…nim astfel o nou¼ a func¸tie de stare pe care o not¼ am cu
114
G = 1 + j\ = l ÷j\ ÷1o (4.134)
¸si care poart¼ a numele de entalpie liber¼ a sau poten¸tialul Gibbs. Atunci
G
)
6 G
i
adic¼ a într-o transformare efectuat¼ a la temperatur¼ a constant¼ a ¸si presiune
constant¼ a poten¸tialul Gibbs nu poate s¼ a creasc¼ a. Prin urmare dac¼ a pre-
siunea ¸si temperatura unui sistem termodinamic sunt men¸tinute con-
stante atunci starea sistemului în care entalpia liber¼ a este minim¼ a este o
stare de echilibru.
Diferen¸tiem rela¸tia 4.134 ¸si se ob¸tine:
dG = 1do ÷jd\ + jd\ + \ dj ÷1do ÷od1 (4.135)
dG = \ dj ÷od1 (4.136)
Deoarece G = G(j. 1)
dG =
_
JG
Jj
_
T
dj +
_
JG
J1
_
j
d1 (4.137)
Rezult¼ a
\ = ÷
_
JG
Jj
_
T
¸si o = ÷
_
JG
Jt
_
j
(4.138)
F¼ acând considera¸tii asem¼ an¼ atoare cu cazul energiei libere rezult¼ a c¼ a
lucrul mecanic efectuat de un sistem men¸tinut în contact cu un rezervor
de presiune ¸si temperatur¼ a constant¼ a este egal cu minus varia¸tia entalpiei
libere.
4.11.5 Entropia
Din egalitatea fundamental¼ a a termodinamicii:
dl = 1do ÷jd\ (4.139)
do =
dl + jd\
1
(4.140)
115
Rezult¼ a c¼ a S poate … considerat¼ a o func¸tie caracteristic¼ a în l ¸si \
adic¼ a o = o(l. \ ).
1
1
=
_
Jo
Jl
_
\
dj ¸si
_
Jo
J\
_
l
=
j
1
(4.141)
4.12 Sisteme deschise
Consider¼ am c¼ a sistemul este deschis. Atunci entropia o vom exprima
ca
o = o(l. \. `) (4.142)
do =
_
Jo
Jl
_
dl +
_
Jo
J\
_
d\ +
_
Jo
J`
_
d` (4.143)
A¸sa cum am discutat:
Jo
Jl
=
1
1
(4.144)
Jo
J\
=
j
1
(4.145)
Not¼ am cu
Jo
J`
= ÷
j
1
(4.146)
unde j poart¼ a numele de poten¸tial chimic.
Astfel:
do =
1
1
dl +
j
1
d\ ÷
j
1
d` (4.147)
dl = 1do ÷jd\ + jd` (4.148)
În cazul când o = ct ¸si \ = ct
dl = jd` (4.149)
Rezult¼ a c¼ a în cazul sistemelor deschise când sistemul schimb¼ a mas¼ a
cu mediul extern, j reprezint¼ a energia raportat¼ a la unitatea de mas¼ a pe
116
care sistemul o schimb¼ a cu sistemul extern datorit¼ a schimbului de mas¼ a
cu mediul extern.
Trebuie remarcat faptul c¼ a rela¸tia o = o(l. \. `) con¸tine numai
m¼ arimi extensive. Împ¼ ar¸tim sistemul în : p¼ ar¸ti egale
l ÷l,:. \ ÷\,:. ` ÷`,:. o ÷o,:
¸si apoi le unim într-un sistem : p¼ ar¸ti. Atunci:
l ÷:l,:. \ ÷:\,:. ` ÷:`,:. o ÷:o,:.
Astfel
:
:
o = o
_
:
:
l.
:
:
\.
:
:
`
_
Notând cu / = :,: ob¸tinem
o(/l. /\. /`) = /o(l. \. `)
Deriv¼ am aceast¼ a rela¸tie în raport cu /
Jo
J(/l)
l +
Jo
J(/\ )
\ +
Jo
J(/`)
` = o(l. \. `) (4.150)
Facem / ÷1. Rezult¼ a:
o =
Jo
Jl
l +
Jo
J\
\ +
Jo
J`
` (4.151)
o =
1
1
l +
j
1
\ ÷
j
1
` (4.152)
Atunci:
j =
l + j\ ÷o1
`
=
G
`
= q(j. 1) (4.153)
Rezult¼ a c¼ a pentru o substan¸t¼ a pur¼ a poten¸tialul chimic este egal cu
entalpia unit¼ a¸tii de mas¼ a.
117
Figura 4.10: Dou¼ a sisteme termodinamice izolate de exterior care pot schimba
între ele mas¼ a.
4.13 Echilibru de faz¼ a
Pân¼ a în momentul de fa¸t¼ a discu¸tia s-a axat asupra unor sisteme omo-
gene adic¼ a asupra unor sisteme în care propriet¼ a¸tile sunt acelea¸si în divese
puncte ale sistemului. În continuare ne vom referi la sisteme eterogene.
Aceste sisteme sunt formate din dou¼ a sau mai multe sisteme omogene
sau faze.
Prin faz¼ a în¸telegem orice parte …zic distinct¼ a separat¼ a de celelalte
p¼ ar¸ti ale sistemului de o suprafa¸t¼ a bine de…nit¼ a, pe care diverse m¼ arimi
sufer¼ a discontinuit¼ a¸ti.
Un sistem format din dou¼ a faze poart¼ a numele de sistem bifazic. Ca
exemplu de sisteme bifazice se pot men¸tiona: sistemul ap¼ a - vapori de
ap¼ a, sare solid¼ a în contact cu o solu¸tie concentrat¼ a de sare:
S¼ a consider¼ am dou¼ a faze care pot schimba mas¼ a între ele (Fig. 4.10)
Pentru întregul sistem (izolat de exterior)
l = l
1
+ l
2
= ct (4.154)
\ = \
1
+ \
2
= ct (4.155)
` = `
1
+ `
2
= ct (4.156)
Din aceste rela¸tii
dl
1
= ÷dl
2
. d\
1
= ÷d\
2
. d`
1
= ÷d`
2
(4.157)
o = o
1
+ o
2
(4.158)
do = do
1
+ do
2
118
do =
_
dl
1
1
1
+
j
1
1
1
d\
1
÷
j
1
1
1
d`
1
_
+
_
dl
2
1
2
+
j
2
1
2
d\
2
÷
j
2
1
2
d`
2
_
(4.159)
Când sistemul este în echilibru, entropia atinge un maxim ¸si do = 0
Atunci:
do =
_
1
1
1
÷
1
1
2
_
dl
1
+
_
j
1
1
1
÷
j
2
1
2
_
d\
1
÷
_
j
1
1
1
÷
j
2
1
2
_
d`
1
(4.160)
De aici:
1
1
1
÷
1
1
2
= 0; 1
1
÷1
2
= 0 (4.161)
Aceasta este condi¸tia de echilbru termic.
j
1
1
1 1
÷
j
2
1
2
= 0; j
1
= j
2
(4.162)
Aceasta este condi¸tia de echilibru mecanic.
j
1
1
1
÷
j
2
1
2
= 0; j
1
= j
2
(4.163)
Rela¸tia 4.163 reprezint¼ a condi¸tia de echilibru chimic
Deoarece pentru o substan¸t¼ a pur¼ a poten¸tialul chimic este egal cu
entalpia unit¼ a¸tii de mas¼ a rezult¼ a:
q
1
(j. 1) = q
2
(j. 1) (4.164)
Egalitatea 4.164 reprezint¼ a o curb¼ a a c¼ arei proiec¸tie în planul (j. 1)
reprezint¼ a curba de echilibru a fazelor.
4.14 Tranzi¸tii de faz¼ a
Trecerea dintr-o faz¼ a în alta poart¼ a numele de tranzi¸tie de faz¼ a. De
exemplu, în cazul substan¸telor pure prin tranzi¸tii de faz¼ a putem men¸tiona
topirea, vaporizarea ¸si sublimarea.
119
No¸tiunea de stare de agregare nu coincide întotdeauna cu cea de faz¼ a.
Astfel numeroase corpuri se g¼ asesc sub diverse forme cristaline care core-
spund acelora¸si st¼ ari de agregare. Fenomenul este cunoscut sub numele
de poimor…sm. Un exemplu extrem de cunoscut este …erul care la tem-
peratura 1
1
= 1183 K trece din structura cristalin¼ a cubic¼ a cu volum
centrat în structura cubic¼ a cu fe¸te centrate iar la 1
2
= 1663 K trece din
nou în structura cubic¼ a cu volum centrat.
Trecerea de la o faz¼ a la alta se caracterizeaz¼ a printr-o discontinuitate
a entropiei. Aceasta determin¼ a existen¸ta unei c¼ alduri latente. Aceste
transform¼ ari poart¼ a numele de tranzi¸tii de faz¼ a de spe¸ta I.
În afara acestui tip de tranzi¸tie exist¼ a ¸si un alt tip de tranzi¸tie de faz¼ a
care are loc f¼ ar¼ a c¼ aldur¼ a latent¼ a. Ea poart¼ a numele de tranzi¸tie de faz¼ a
de spe¸ta a doua.
Ca exemplu de tranzi¸tii de spe¸ta I amintim schimb¼ arile st¼ arilor de
agregare (topire-solidi…care, vaporizare-condensare, sublimare-desublimare).
Astfel de tranzi¸tii au loc la temperatur¼ a constant¼ a iar c¼ aldura schimbat¼ a
cu mediul este de forma:
Q = `: (4.165)
unde ` este c¼ aldura latent¼ a de transformare. În cazul topirii, sublim¼ arii
¸si vaporiz¼ arii sistemul prime¸ste c¼ aldur¼ a în timp ce în cazul desublim¼ arii
solidi…c¼ arii ¸si liche…erii sistemul cedeaz¼ a c¼ aldur¼ a.
S¼ a consider¼ am dou¼ a faze ¸si s¼ a exprim¼ am condi¸tia de echilibru chimic
dintre acestea
q
1
(j. 1) = q
2
(j. 1) (4.166)
Se deriveaz¼ a egalitatea în raport cu temperatura ¸si se ¸tine cont c¼ a pre-
siunea nu este o variabil¼ a independent¼ a ci depinde ¸si ea de temperatur¼ a.
Atunci:
_

1
J1
_
j
+
_

1
J1
_
T
dj
d1
=
_

2
J1
_
j
+
_

2
J1
_
T
dj
d1
(4.167)
Not¼ am cu
_

J1
_
j
= ÷: (4.168)
120
entropia unit¼ a¸tii de mas¼ a ¸si
_

Jj
_
T
= ÷· (4.169)
volumul unit¼ a¸tii de mas¼ a, rezult¼ a
÷:
1
+ ·
1
dj
d1
= ÷:
2
+ ·
2
dj
d1
(4.170)
Atunci
dj
d1
=
:
2
÷:
1
·
2
÷·
1
(4.171)
Varia¸tia de entropie se calculeaz¼ a considerând egalitatea fundamen-
tal¼ a a termodinamicii ¸si faptul c¼ a transform¼ arile de faz¼ a au loc la tem-
peratur¼ a constant¼ a
:
2
÷:
1
=
_
2
1

1
=
`
1÷2
1
(4.172)
unde `
1÷2
este c¼ aldura latent¼ a speci…c¼ a necesar¼ a ca substan¸ta s¼ a treac¼ a
din starea 1 în starea 2. Atunci
dj
d1
=
1
1
`
12
·
2
÷·
1
(4.173)
Aplica¸ tie: Varia¸ tia presiunii vaporilor saturan¸ ti cu temperatura.
Consider¼ am c¼ a faza 1 reprezint¼ a apa în stare lichid¼ a iar faza 2 core-
spunde st¼ arii de vapori.
¸ Tinem cont c¼ a ·
2
¸ ·
1
(volumul speci…c al apei în stare de vapori
este mai mare decât cel în stare lichid¼ a). Atunci
dj
d1
=
1
1
`
12
·
2
(4.174)
unde `
12
este c¼ aldura latent¼ a de vaporizare.
Din ecua¸tia de stare a gazelor rezult¼ a
j\ =
`
j
11 (4.175)
Împ¼ ar¸tind ecua¸tia cu ` rezult¼ a
121
j· =
1
j
11 (4.176)
¸si
·
2
=
11
j1
(4.177)
Atunci
dj
d1
=
1
1
`
12
jj
11
(4.178)
Not¼ am cu ¹ =
`
12
j
1
atunci:
dj
d1
= ¹
d1
1
2
(4.179)
Integrând rezult¼ a
ln j = ÷
¹
1
+ ct (4.180)
j = ct exp
_
÷
¹
1
_
(4.181)
4.15 Principiul al treilea
Principiul al doilea introduce func¸tia de stare numit¼ a entropie astfel:
do =
oQ
1
(4.182)
Din aceast¼ a de…ni¸tie entropia este determinat¼ a pân¼ a la o constant¼ a
aditiv¼ a. Aceast¼ a constant¼ a trebuie determinat¼ a exact deoarece ea in-
tervine într-o serie de m¼ asur¼ atori experimentale cum ar … c¼ aldurile de
reac¸tie.
W. Nernst a studiat o serie de proceste chimice ¸si a constat c¼ a pe
m¼ asur¼ a ce temperatura scade, varia¸tiile entropiei sunt din ce în ce mai
mici. Acest fapt a condus la urm¼ atoarea constatare:
La temperatura de zero absolut entropia unui corp chimc pur are o
valoare independent¼a de varia¸ tia altor parametrii ¸ si tinde la zero.
122
lim
T÷0
S=0 (4.183)
Dup¼ a cum arat¼ a m¼ asur¼ atorile exist¼ a o seriei de substan¸te (aliaje, cor-
puri amorfe) a c¼ aror entropie pentru 1 ÷0 nu tinde c¼ atre zero ci spre o
valoare pozitiv¼ a …nit¼ a.
Totu¸si acesta nu arat¼ a c¼ a principiul III nu este valabil, ci arat¼ a c¼ a
substan¸tele men¸tionate nu se a‡¼ a în stare de echilibru deoarece la tem-
peraturi foarte joase procesele decurg foarte lent.
Consecin¸te ale principiului III:
a) Comportarea capacit¼a¸ tilor calorice la volum constant
oQ = C
\
d1 (4.184)
Atunci
do =
C
\
d1
1
(4.185)
o =
_
T
0
C
\
1
1
(4.186)
Astfel problema calcul¼ arii entropiei se reduce la determinarea depen-
den¸tei c¼ aldurilor speci…ce. Din formula 4.186 se observ¼ a c¼ a pentru 1 ÷0
capacitatea caloric¼ a tinde la zero, deoarece în caz contrar integralele ar
diverge.
b) Comportarea coe…cien¸ tilor calorici.
Din rela¸tia
dG = ÷od1 + \ dj (4.187)
coe…cientul de dilatare izobar se poate exprima:
c =
1
\
_
J\
J1
_
j
= ÷
1
\
_
Jo
Jj
_
T
(4.188)
Astfel când 1 ÷ 0 coe…cientul de compresie izobar tinde la zero
deoarece varia¸tia entropiei în apropiere de zero absolut tinde la zero con-
form principiului III.
¸ Si coe…cientul termic al presiunii
123
¸ = +
1
j
_
Jj
J1
_
\
(4.189)
tinde la zero când 1 ÷0. Pentru aceasta se ¸tine cont c¼ a
d1 = ÷:d1 ÷jd\ (4.190)
¸si
_
Jj
J1
_
\
=
_
Jo
J\
_
T
(4.191)
Atunci
¸ = +
1
j
_
Jo
J\
_
\
÷0 (4.192)
c)Atingerea temperaturii de zero absolut este imposibil¼a.
Consider¼ am un Ciclu Carnot reversibil cu sursa cald¼ a la temperatura
1
1
= 1 ¸si cu sursa rece 1
1
= 0. Conform egalit¼ a¸tii lui Clausius
_
oQ
1
= 0 (4.193)
¸si
o
12
+ o
23
+ o
34
+ o
41
= 0
unde procesele 1 - 2 ¸si 4 - 1 sunt izoterme iar procesele 2 - 3 ¸si 3 - 4 sunt
adiabate.
o
23
= o
41
= 0 deoarece procesele sunt adiabate, o
34
= 0 con-
form principiului III entropia este nul¼ a la 1 = 0 K. Rezult¼ a:
o
12
=
Q
12
1
= 0 (4.194)
Se ajunge la o contradic¸tie deoarece Q
12
,= 0. Aceast¼ a contradic¸tie
arat¼ a c¼ a este imposibil de construit un ciclu Carnot cu o izoterm¼ a la
temperatur¼ a nul¼ a.
124
4.16 Solu¸tie
4.1 O bucat¼ a de metal cu masa :
1
= 0. 05 kg cu temperatura t
1
= 200
·
C este introdus¼ a într-un calorimetru care con¸tine :
2
= 0. 4 kg de ap¼ a
care se a‡¼ a ini¸tial la temperatura t
2
= 20
·
C. Temperatura …nal¼ a devine
t
c
= 22. 4
·
C. S¼ a se determine c¼ aldura speci…c¼ a a metalului cunoscând
c¼ aldura speci…c¼ a a apei c
o
= 4185 J/kg
·
C.
4.2 S¼ a se calculeze modi…carea entropiei a 250 g de ap¼ a înc¼ alzit¼ a de
la 20
·
C la 80
·
C. C¼ aldura speci…c¼ a a apei este c = 4185 J/kg
·
C.
4.3 S¼ a se calculeze lucrul mecanic efectuat de un gaz când se destinde
adiabatic din starea ini¸tial¼ a (j
1
. \
1
) în starea …nal¼ a (j
2
. \
2
). Se cunoa¸ste
exponentul adiabatic al gazului ¸.
4.4 Ecua¸tia Van-der-Waals pentru un gaz este
_
j +
ci
2
\
2
_
(\ ÷i/) = i11
S¼ a se determine lucrul mecanic într-o transformare izoterm¼ a a gazului
când gazul se destinde de la \
1
la \
2
. S¼ a se particularizeze în cazul a
i = 2 moli de etan care se destinde de la \
1
= 2 l la \
2
= 6 l a‡at la
temperatur¼ a 1 = 300 K pentru care c = 0. 544 Jm
3
/mol
2
, / = 6. 3810
÷5
m
3
/mol.
4.5 În apropierea lui 0 K c¼ aldura molar¼ a la presiunea constant¼ a C
j
a
unui element metalic este
C
j
= c1
3
+ /1
În cazul unui mol de substan¸t¼ a ¸si la presiunea j
0
= 1 atm constantele
c ¸si / sunt: c = 1. 16 10
÷5
Jmol
÷1
K
÷4
¸si / = 7. 14 10
÷4
Jmol
÷1
K
÷2
.
S¼ a se determine varia¸tia entropiei unui mol de de substan¸t¼ a o când
temperatura cre¸ste de la valoarea 1
1
= 1 K la valoarea 1
2
= 3 K.
4.6 În motorul unui automobil amestecul de aer ¸si vapori de benzin¼ a
este comprimat în raportul 9:1 (raportul de compresie). Presiunea in-
i¸tial¼ a este de 1 atm ¸si 27
·
C. Dac¼ a presiunea dup¼ a comprimare este 21,7
atm s¼ a se g¼ aseasc¼ a temperatura amestecului comprimat.
125
4.7 Un motor preia o cantitate de c¼ aldur¼ a egal¼ a cu Q
1
= 210
3
J de
la rezervorul cald ¸si transfer¼ a rezervorului rece c¼ aldura [Q
2
[ = 1. 5 10
3
J
a) S¼ a se calculeze randamentul motorului
b) Care este lucrul mecanic efectuat
4.8 Temperatura sursei calde a unui motor care execut¼ a un ciclul
Carnot este 400 K. Care este temperatura sursei calde dac¼ a j = 30 %.
4.9 Un solid are c¼ aldura latent¼ a ` ¸si temperatura de topire 1. S¼ a se
calculeze varia¸tia entropiei când masa : de substan¸t¼ a se tope¸ste.
4.10 Un mol de gaz urmeaz¼ a Legea Van der Walls.
_
j +
c
\
2
_
(\ ÷/) = 11
Dac¼ a energia intern¼ a a unui mol este
l = C1 ÷
c
\
unde \ este volumul molar iar c ¸si c sunt constante s¼ a se calculeze c¼ al-
durile molare la volum ¸si presiune constant¼ a C
\
¸si C
j
.
4.11 Un gram de ap¼ a se vaporizeaz¼ a izobar la presiunea atmosferic¼ a
j = 1. 013 10
5
Pa. Volumul apei în stare lichid¼ a este \
|
= 1 cm
3
iar
volumul apei în starea de vapori este \
·
= 1671 cm
3
. S¼ a se g¼ aseasc¼ a
lucrul mecanic efectuat în cursul presiunii ¸si varia¸tia energiei interne. Se
neglijeaz¼ a interac¸tia vaporilor cu aerul înconjur¼ ator. Se cunoa¸ste c¼ aldura
latent¼ a de vaporizare ` = 2. 26 10
6
J/kg.
4.12 Un înc¼ alzitor opreaz¼ a prin absorb¸tia radia¸tiei solare. Dac¼ a
colectrorul are o suprafa¸t¼ a de 6 m
2
¸si intensitatea fascicolului solar este
1 = 550 W/m
2
. Ce timp este necesar pentru a cre¸ste temperatura 1 m
3
de ap¼ a de la 20
·
C la 50
·
C. C¼ aldura speci…c¼ a a apei este 4185 J/kgK.
4.13 O persoan¼ a se dezbrac¼ a într-o camer¼ a în care aerul se a‡¼ a la 20
·
C. Dac¼ a temperatura studentului este 36
·
C care este energia pierdut¼ a
126
în 10 minute. Emisivitatea pielii este c = 0. 9 iar aria ¹ = 1. 5 m
2
. Se
cunoa¸ste o = 5. 67 10
÷8
W/m
2
K
4
.
4.14 Heliul lichid are la presiunea de j
0
= 1 atm punctul de …erbere
la 4,2 K iar la presiunea de j = 1 mm de Hg …erbe la 1,2 K. S¼ a se
determine c¼ aldura latent¼ a de vaporizare a heliului lichid.
4.15 Viteza unei unde longitudinale în gaz este
c =
_
dj
dj
S¼ a se calculeze:
a) viteza în cazul în care compresia ¸si rare…erea gazului sunt izoterme
b) viteza în cazul în care compreaia ¸si rare…erea gazului sunt adiabate
4.16 Un sistem are entalpia liber¼ a de forma
G(j. 1) = 11 ln
_
cj
(11)
5¸2
_
unde c ¸si 1 sunt constante. S¼ a se determine C
j
.
4.17 Dou¼ a buc¼ a¸ti de material de grosimi |
1
¸si |
2
¸si conductivit¼ a¸ti
termice /
1
¸si /
2
sunt în contact. Temperaturile de o parte ¸si de alta sunt
1
1
¸si 1
2
( 1
2
1
1
). S¼ a se determine temperatura la interfa¸ta celor dou¼ a
buc¼ a¸ti de material ¸si rata de transfer a c¼ aldurii.
4.17 Rezumat
Sistemul termodinamic reprezint¼ a o por¸tiune din univers care cuprinde
corpuri ¸si câmpuri ¸si care este delimitat¼ a de restul universului printr-o
barier¼ a …zic¼ a sau imaginar¼ a. Restul universului poart¼ a numele de mediu
extern.
Energia intern¼ a a unui sistem termodinamic reprezint¼ a suma energi-
ilor cinetice ale particulelor , suma energiilor poten¸tiale de interac¸tie din-
tre particulele sistemului ¸si suma energiilor poten¸tiale ale particulelelor
în câmpuri externe.
127
Lucrul mecanic se poate calcula cu ajutorul formulei
o1 =
i
¹
i
dc
i
(4.195)
unde ¹
i
sunt parametri de for¸t¼ a, iar c
i
sunt parametri de pozi¸tie (coor-
donate generalizate).
Temperatura
Al¼ aturi de parametrii de pozi¸tie (coordonate generalizate) este nevoie
de o alt¼ a m¼ arime pentru a caracteriza starea sistemului. Aceast¼ a m¼ arime
este temperatura (empiric¼ a) ce caracterizeaz¼ a sistemele din punct de
vedere al echilibrului termic. Astfel dou¼ a sisteme a‡ate la aceea¸si tem-
peratur¼ a sunt în echilibru termic.
Principiul fundamental al termodinamicii
Un sistem izolat ajunge întotdeauna dup¼a un timp într-o stare de
echilibru termodinamic ¸ si nu poate ie¸ si de la sine din aceast¼a stare.
Principiul I al termodinamicii
Principiu I al termodinamicii reprezint¼a legea de conservare a energiei
pentru sistemele închise. Ea leag¼a varia¸ tia energiei interne a sistemului
de lucrul mecanic ¸ si c¼aldura schimbate de acesta cu mediul extern.
Formularea matematic¼ a a principiului I este
l = Q+ 1 (4.196)
În cazul unei transform¼ ari in…nitezimale
dl = dQ+ o1 (4.197)
Principiul al doilea al termodinamicii
- formularea Thomson:
Într-o transformare ciclic¼a monoterm¼a sistemul nu poate ceda lu-
cru mecanic în exterior. Dac¼a transformarea este ¸ si reversibil¼a sistemul
prime¸ ste lucru mecanic din exterior.
- formularea Clausius
Este imposibil de realizat o transformare al c¼arui unic rezultat s¼a …e
transferul c¼aldurii de la o surs¼a cu temperatur¼a dat¼a la o surs¼a cu tem-
peratur¼a mai mare.
128
- pentru procese reversibile
_
do =
_
dQ
1
= 0 (4.198)
- pentru procese ireversibile
_
do =
_
dQ
1
< 0 (4.199)
Rela¸tia Robert-Mayerpentru un gaz ideal
C
j
÷C
\
= 1 (4.200)
Func¸tii caracteristice
- Energia intern¼a
Se deduce din ecua¸tia fundamental¼ a a termodinamicii
dl = 1do ÷jd\ (4.201)
- Energia liber¼a
1 = l ÷1o (4.202)
- Entalpia
H = l + j\ (4.203)
- Entalpia liber¼a (poten¸ tialul Gibbs)
G = H ÷1o = l ÷j\ ÷1o (4.204)
- Entropia
Din egalitatea fundamental¼ a a termodinamicii rezult¼ a
do =
dl + jd\
1
(4.205)
Principiul al treilea al termodinamicii
La temperatura de zero absolut entropia unui corp chimc pur are o
valoare independent¼a de varia¸ tia altori parametri ¸ si anume este nul¼a.
lim
T÷0
S=0 (4.206)
Capitolul 5
Elemente de …zic¼ a statistic¼ a
5.1 Modelul gazului ideal
Cel mai simplu model pentru un gaz este acela al gazului ideal. În
cadrul acestui model se fac o serie de presupuneri:
a) num¼ arul de molecule dintr-un volum dat este foarte mare iar dis-
tan¸ta medie dintre ele este mare în compara¸tie cu dimensiunile lor. Aceasta
înseamn¼ a c¼ a moleculele ocup¼ a un volum neglijabil.
b) moleculele se supun legilor mecanicii newtoniene ¸si se mi¸sc¼ a haotic,
adic¼ a se pot mi¸sca în orice direc¸tie cu orice vitez¼ a.
c) moleculele interac¸tioneaz¼ a doar în timpul ciocnirilor, care sunt elas-
tice.
d) moleculele se ciocnesc elastic ¸si cu pere¸tii vasului în care se a‡¼ a.
e) toate moleculele gazului sunt identice.
5.1.1 Presiunea gazului ideal
S¼ a consider¼ am un vas cubic de latur¼ a 1 în care se a‡¼ a ` molecule de
gaz. Ne vom concentra asupra unei molecule de mas¼ a : ¸si presupunem
c¼ a pe direc¸tia Ox viteza ei este ·
ia
. Atunci când molecula se ciocne¸ste
cu peretele componenta vitezei pe axa Ox se modi…c¼ a brusc la valoarea
÷·
ai
. Atunci varia¸tia impulsului pe direc¸tia Ox este:
j
ai
= ÷:·
ai
÷:·
ai
= ÷2:·
ai
(5.1)
Timpul între dou¼ a ciocniri cu acela¸si perete este:
129
130
Figura 5.1: Ciocnirea unei molecule de gaz cu peretele
t =
21
·
ai
(5.2)
For¸ta medie cu care peretele ac¸tioneaz¼ a asupra moleculei în intervalul
de timp t este:
1
i
=
j
ai
t
= ÷

2
ai
1
(5.3)
Conformlegii a III-a for¸ta cu care molecula ac¸tioneaz¼ a asupra peretelui
este:
1
ji
= ÷1
i
=

2
ai
1
(5.4)
For¸ta total¼ a cu care moleculele ac¸tioneaz¼ a asupra peretelui este suma
for¸telor cu care …ecare molecul¼ a ac¸tioneaz¼ a asupra peretelui este:
1 =
.

i=1

2
ai
1
=
:
1
.

i=1
·
2
ai
(5.5)
Datorit¼ a num¼ arului foarte mare de molecule for¸ta care ac¸tioneaz¼ a
asupra peretelui nu variaz¼ a în timp. De…nim media p¼ atratului compo-
nentei pe axa Ox a vitezei:
·
2
a
=
.

i=1
·
2
ai
`
(5.6)
131
Atunci
1 =
:
1

2
a
(5.7)
Dar
·
2
= ·
2
a
+ ·
2
j
+ ·
2
:
(5.8)
¸si
·
2
= ·
2
a
+ ·
2
j
+ ·
2
:
(5.9)
Deoarece mi¸scarea este una haotic¼ a, mediile componentelor vitezelor
pe cele trei axe sunt egale:
·
2
a
= ·
2
j
= ·
2
:
(5.10)
Atunci:
·
2
a
=
·
2
3
(5.11)
¸si for¸ta care ac¸tioneaz¼ a asupra peretelui este:
1 =
:
31

2
(5.12)
Presiunea care ac¸tioneaz¼ a asupra peretelui extern este
j =
1
o
=
:
31
3

2
(5.13)
j =
2
3
:
_
1
2

2
_
(5.14)
M¼ arimea
1
2

2
reprezint¼ a energia cinetic¼ a a moleculelor. : = `,1
3
reprezint¼ a concentra¸tia de molecule din volumul considerat. Rezult¼ a c¼ a
presiunea gazului este propor¸tional¼ a cu num¼ arul de molecule din unitatea
de volum ¸si cu energia cinetic¼ a medie a moleculelor.
Astfel am legat o m¼ arime macroscopic¼ a care este presiunea, de o
m¼ arime microscopic¼ a care este viteza p¼ atratic¼ a medie sau energia cinetic¼ a
medie.
132
5.1.2 Interpretarea molecular¼ a a temperaturii
Consider¼ am ecua¸tia de stare a gazelor ideale
j\ = i11 (5.15)
j\ =
`
`
¹
11 (5.16)
Împ¼ ar¸tim prin \ ¸si ¸tinem cont c¼ a
1
`
¹
= /
1
= 1. 38 10
÷23
J/kmol K - constanta Boltzmann (5.17)
Atunci
j = :/
1
1 (5.18)
Astfel prin compararea rela¸tiilor 5.14 ¸si 5.18 rezult¼ a:
1
2

2
= 3
/
1
1
2
Rezultatul arat¼ a c¼ a temperatura este o m¼ asur¼ a a gradului de agita¸tie
termic¼ a. Gradul de agita¸tie termicî m¼ asurat prin enegia cinetic¼ a medie.
În plus

2
a
2
=

2
j
2
=

2
:
2
=
1
2
/1 (5.19)
Aceasta arat¼ a c¼ a …ecare grad de libertate de transla¸tie este caracter-
izat de aceea¸si cantitate de energie
IT
2
.
Num¼ arul gradelor de libertate reprezint¼ a num¼ arul minim de para-
metri cu ajutorul c¼ arora se poate caracteriza un sistem. În cazul unei
molecule monoatomice exist¼ a trei grade de libertate deoarece ea poate
… caracterizat¼ a cu ajutorul celor trei coordonate (r. ¸. .). Putem privi
pentru o molecul¼ a gradele de libertate ca num¼ arul de mi¸sc¼ ari indepen-
dente ale unei molecule. Astfel pentru o molecul¼ a monoatomic¼ a …ecare
mi¸scare poate … descompus¼ a în trei mi¸sc¼ ari dup¼ a axele de coordonate.
Putem generaliza acest rezultat. Se ob¸tineteorema echiparti¸tiei
energiei:
Fiec¼arui grad de libertate îi corespunde o energie medie /
1
1 ,2.
133
Figura 5.2: Mi¸scarea de rota¸tie în jurul axei Oz a moleculei biatomice- de
ref¼ acut
Cu ajutorul acestei teoreme putem calcula c¼ aldura molar¼ a la volum
constant.
Vom considera pentru început un gaz ideal monoatomic. Energia
intern¼ a a gazului ideal monoatomic este suma energiilor …ec¼ arei molecule
Deoarece …ecare molecul¼ a are i = 3 grade de libertate energia intern¼ a a
unui mol de gaz ideal este:
l = `
¹
3
/1
2
=
311
2
(5.20)
Deoarece:
l = C
\
1 (5.21)
Rezult¼ a c¼ aldura molar¼ a la volum constant:
C
\
=
31
2
(5.22)
Pentru gazele biatomice al¼ aturi de gradele de libertate de transla¸tie
apar ¸si dou¼ a grade de libertate de rota¸tie.
În Fig.5.2 este prezentat¼ a mi¸scarea unei molecule într-un sistem de
referin¸t¼ a legat de molecul¼ a cu axa Oy consider¼ at¼ a de-a lungul axei mole-
culei. Rota¸tia în jurul axei Oy se neglijeaz¼ a deoarece atomii moleculei se
consider¼ a puncte materiale. Mai precis momentul de iner¸tie referitor la
axa Oy este neglijabil fapt ce face ca energia de rota¸tie
1
2
1.
2
în jurul axei
respective s¼ a …e neglijabil¼ a. Rezult¼ a c¼ a al¼ aturi de gradele de libertate de
transla¸tie mai apar dou¼ a grade de libertate de rota¸tie în jurul axelor Ox
¸si Oz astfel c¼ a pentru acest gaz i = 5 ¸si
134
Figura 5.3: Dependen¸ta de temperatur¼ a a c¼ aldurii molare la volum constant
pentru hidrogen
l = `
¹
5
/1
2
=
511
2
(5.23)
Atunci
C
\
=
51
2
(5.24)
Dac¼ a se ia în considerare ¸si mi¸scarea de vibra¸tie (atomii sunt privi¸ti ca
¸si cum ar … lega¸ti cu un arc) trebuie ad¼ augate înc¼ a dou¼ a grade de libertate
(unul datorat energiei cinetice ¸si altul datorat energiei poten¸tiale).
Pentru aceste molecule i = 7 ¸si
C
\
=
71
2
(5.25)
Trebuie remarcat c¼ a dac¼ a se traseaz¼ a o curb¼ a care prezint¼ a c¼ aldura
molar¼ a la volum constant în func¸tie de temperatur¼ a se ob¸tine gra…cul din
Fig. 5.3.
Gra…cul arat¼ a c¼ a la temperaturi joase hidrogenul se comport¼ a ca un
gaz monoatomic astfel încât spunem c¼ a gradele de libertate de rota¸tie
sunt înghe¸tate. La temperaturi foarte mari ¸si gradele de libertate de
vibra¸tie trebuie luate în considerare.
Aplica¸tie: C¼ aldura speci…c¼ a a solidelor:
C¼ aldura speci…c¼ a a solidelor descre¸ste rapid când temperatura se
apropie de zero absolut. La temperaturi înalte (peste 300 K) valoarea
135
Figura 5.4: Dependen¸ta de temperatur¼ a a c¼ aldurii molare la volum constant
c¼ aldurii molare este 31 t 25 J/molK rezultat care poart¼ a numele de
legea Dulong-Petit.
Putem exprima c¼ aldura molar¼ a a solidelor utilizând teorema echipar-
ti¸tiei energiei. Pentru deplas¼ ari mici ale unui atom fa¸t¼ a de pozi¸tia de
echilibru, acesta execut¼ a o mi¸scare simpl¼ a armonic¼ a.
Energia asociat¼ a cu mi¸scarea pe axa Ox este:
1 =
1
2

2
a
+
1
2
/r
2
(5.26)
Expresiile energie asociate mi¸sc¼ arilor pe direc¸tiile Oy ¸si Oz se scriu în
acela¸si fel. Conform teoremei echiparti¸tiei energiei, energia medie pentru
…ecare atom este:
6
1
2
/
1
1 = 3/
1
1 (5.27)
Atunci energia intern¼ a este:
l = `
¹
3/
1
1 = 311 (5.28)
Rezult¼ a c¼ aldura molar¼ a C
\
= 31. Acest rezultat poart¼ a numele de
legea Dulong-Petit.
C¼ aldura speci…c¼ a a solidelor
136
Material c
exp
(J/kgK) j (kg/kmol) c
t
=
31
j
(J/kgK)
Al 895 26,9 927
Ag 235 107 233
Cu 395 53,54 465
Ni 400 59,71 417
Pt 120 195 127
Pb 125 207 120
Zn 340 65 381
5.2 Distribu¸tia Maxwell dup¼ a viteze într-
un gaz
Presupunem c¼ a într-un gaz s-a stabilit o stare de echilibru. În con-
formitate cu datele experimentale presupunem c¼ a moleculele gazului se
distribuie în întreg volumul recipientului cu o densitate constant¼ a. Mole-
culele a¸sa cum am mai spus prezint¼ a viteze uniform distribuite în spa¸tiu.
Stabilirea mi¸sc¼ arii haotice este condi¸tionat¼ a de existen¸ta interac¸tiilor din-
tre molecule. Atunci când moleculele se ciocnesc se produce o contiun¼ a
schimbare a direc¸tiilor de mi¸scare. Rolul ciocnirilor nu se reduce îns¼ a
la stabilirea unei distribu¸tii uniforme a vitezelor dup¼ a direc¸tii. Pe lâng¼ a
modi…c¼ arile direc¸tiei de mi¸scare moleculele sufer¼ a varia¸tii ale vitezelor în
valoare absolut¼ a. Atunci când gazul este închis într-un recipient apare
o distribu¸tie a vitezelor moleculelor. În gaz apar molecule cu viteze mai
mari, un num¼ ar de molecule cu viteze medii ¸si un num¼ ar de molecule cu
viteze mici. Aceast¼ a distribu¸tie este sta¸tionar¼ a atât timp cât nu apare
o ac¸tiune exterioar¼ a. Problema care se pune este aceea a determin¼ arii
num¼ arului de molecule care au o vitez¼ a dat¼ a. Deoarece vitezele variaz¼ a
în mod continuu atunci problema care se pune este aceea a determin¼ arii
num¼ arului de molecule care au o vitez¼ a apropiat¼ a de o valoare dat¼ a.
5.2.1 Deducerea formei func¸tiei de distribu¸tie
Not¼ am cu d` num¼ arul de molecule care au componenetele vitezei
situate între ·
a
¸si ·
a
+ d·
a
. ·
j
+ d·
j
. ·
:
+ d·
:
. Probabilitatea ca o
molecul¼ a s¼ a aib¼ a componentele vitezelor în intervalul de mai sus este:
d\ =
d`
`
= ,(·
a
. ·
j
. ·
:
)d·
a

j

:
(5.29)
137
,(·
a
. ·
j
. ·
:
) poart¼ a numele de func¸tia de distribu¸tie dup¼ a viteze. Ob-
serv¼ am c¼ a func¸tia de distribu¸tie trebuie s¼ a se supun¼ a unei condi¸tii simple:
num¼ arul de molecule cu valori arbitrare ale componentelor vitezei este
egal cu num¼ arul ` de molecule din volumul considerat.
_
d` = `
_
,(·
a
. ·
j
. ·
:
)d·
a

j
d· = ` (5.30)
adic¼ a
_
,(·
a
. ·
j
. ·
:
)d·
a

j
d· = 1 (5.31)
Aceasta poart¼ a numele de condi¸tie de normare. Deoarece vitezele
sunt distribuite uniform în toate direc¸tiile atunci func¸tia de distribu¸tie
depinde doar de modulul vitezei.
,(·
a
. ·
j
. ·
:
) = ,(·) (5.32)
Trecem la coordonate sferice

a

j

:
= ·
2
sin od·dodc (5.33)
Dac¼ a nu intereseaz¼ a distribu¸tia dup¼ a direc¸ti a moleculelor putem
integra dup¼ a o ¸si c ¸si ob¸tinem astfel o nou¼ a func¸tie de distribu¸tie 1 (·)
dup¼ a modulul vitezei.
1 (·) =
__
¬
0
sin odo
_

0
dc
_
, (·) ·
2
d· = 4:, (·) ·
2

În demonstra¸tie (care nu este riguroas¼ a) apare în mod clar rolul cioc-
nirilor ¸si al ipotezei caracterului haotic al mi¸sc¼ arii moleculare. S¼ a con-
sider¼ am procesul de ciocnire a dou¼ a particule care se mi¸sc¼ a cu vitezele
·
1
¸si ·
2
. S¼ a admitem c¼ a în urma ciocnirilor vitezele moleculelor variaz¼ a ¸si
iau valorile ·
3
¸si ·
4
. Num¼ arul de ciocniri de acest fel în unitatea de timp
trebuie s¼ a …e propor¸tional cu num¼ arul perechilor de molecule cu vitezele
·
1
¸si ·
2
adic¼ a propor¸tional cu produsul , (·
1
) , (·
2
) . S¼ a consider¼ am apoi
procesul invers adic¼ a ciocnirile în care vitezele moleculelor variaz¼ a de la
·
3
¸si ·
4
la ·
1
¸si ·
2
. Num¼ arul de ciocniri în acest timp este , (·
3
) , (·
4
) .
Tinem cont de presupunerea c¼ a num¼ arul de molecule cu valori date
ale vitezei nu variaz¼ a datorit¼ a proceselor de ciocnire într-un gaz care se
138
a‡¼ a într-o stare sta¸tionar¼ a. Putem considera c¼ a num¼ arul de molecule ale
c¼ aror viteze variaz¼ a de la ·
3
¸si ·
4
la ·
1
¸si ·
2
este egal cu num¼ arul de
molecule ale c¼ aror viteze variaz¼ a de la ·
1
¸si ·
2
la ·
3
¸si ·
4
. Atunci:
, (·
1
) , (·
2
) = , (·
3
) , (·
4
) (5.34)
Deoarece în procesul de ciocnire are loc conservarea energiei. Proba-
bilitatea ca molecula s¼ a aib¼ a:
·
2
1
+ ·
2
2
= ·
2
3
+ ·
2
4
(5.35)
Deoarece func¸tia de distribu¸tie nu depinde de direc¸tia vitezei rela¸tia
poate … transcris¼ a sub forma
,(·
2
1
),(·
2
2
) = ,(·
2
3
),(·
2
4
) (5.36)
Rezult¼ a:
,(·) = ¹c
÷o·
2
(5.37)
¸si
1(·) = 4:¹·
2
c
÷o·
2
(5.38)
Determinarea constantelor ¹ ¸si , se face pornind de la condi¸tia de
normare:
_
o
0
1(·)d· = 1 (5.39)
¸si de faptul c¼ a:
·
2
=
3/1
:
(5.40)
Ca observa¸tie trebuie remarcat c¼ a pentru func¸tia q(·) valoarea medie
se calculeaz¼ a astfel:
q(·) =
_
+o
0
q(·)1(·)d· (5.41)
Atunci:
139
·
2
=
_
+o
0
·
2
1(·)d· =
3/1
:
(5.42)
Rela¸tia se scrie:
·
2
= 4:¹
_
o
0
·
4
c
÷o·
2
d· (5.43)
Integrarea se realizeaz¼ a prin p¼ ar¸ti:
/ = ·
3
; /
t
= 3·
2
(5.44)
q
t
= c

2
; q = ÷
1
2,
c
÷o·
2
(5.45)
·
2
=
3
2
1
,
4:¹
_
o
0
·
2
c
÷o·
2
d· (5.46)
Tinem cont c¼ a
_
o
0
1(·)d· = 4:¹
_
o
0
·
2
,(·)d· = 1 (5.47)
rezult¼ a
·
2
=
3
2
1
,
=
3/1
:
(5.48)
Asfel:
, =
:
2/
1
1
(5.49)
Atunci:
,(·) = ¹c
÷
mv
2
2k
B
T
Determinarea constantei ¹ se face pornind de la condi¸tia de normare:
4:¹
_
o
0
·
2
c
÷
mv
2
2k
B
T
= 1 (5.50)
Pentru a realiza aceast¼ a integral¼ a ¸tinem cont de integrala Poisson:
140
_
o
0
c
÷ca
2
dr =
1
2
_
:
c
(5.51)
Derivând ob¸tinem
_
o
0
r
2
c
÷ca
2
dr =
1
4
_
:
c
3
(5.52)
În cazul nostru
_
o
0
·
2
c
÷
mv
2
2k
B
T
d· =
1
4
_
:
_
2/1
:
_
3
(5.53)
Atunci
4:¹
1
4
_
:
_
2/1
:
_
3
= 1 (5.54)
Rezult¼ a
¹ =
_
:
2:/1
_
3¸2
(5.55)
Astfel
1(·) = 4:
_
:
2:/1
_
3¸2
·
2
c
+
mv
2
2kT
(5.56)
Rezult¼ a c¼ a forma func¸tiei de distribu¸tie , (·) este:
,(·) =
_
:
2:/
1
1
_
3¸2
c
÷
mv
2
2k
B
T
·
2
(5.57)
Figura Fig. 5.5 reprezint¼ a distribu¸tia dup¼ a viteze unde ` = 10
5
Pornind de la expresia func¸tiei de distribu¸tie se va putea calcula viteza
medie
· =
_
8/1
::
(5.58)
¸si viteza cea mai probabil¼ a:
·
j
=
_
2/
1
1
:
(5.59)
141
Figura 5.5: Distribu¸tia Maxwell dup¼ a viteze
5.2.2 Distribu¸tia Boltzmann într-un câmp de for¸te
omogen
Problema care se pune este aceea de a determina modul în care sunt
distribuite moleculele în câmpuri de for¸te conservative. Ca un exemplu
vom studia distribu¸tia moleculelor unui gaz în câmp gravita¸tional (Fig.
5.2.2.)
S¼ a consider¼ am o coloan¼ a de gaz cu suprafa¸ta o a‡at¼ a între coordo-
natele . ¸si . + d.. Punem condi¸tia ca aceast¼ a coloan¼ a s¼ a …e în repaus.
Pentru aceasta:
oj(.) = oj(. + d.) + od.jq (5.60)
unde j = :: este densitatea, : este masa unei molecule ¸si : este con-
142
centra¸tia moleculelor.
Rezult¼ a
dj = :/1 (5.61)
Din ecua¸tia de stare:
j = :/1 (5.62)
¸si
dj = /1d: (5.63)
/1d: = ÷::qd. (5.64)
d:
:
= ÷
:q
/
1
1
d. (5.65)
Integr¼ am de la . = 0 unde concentra¸tia moleculelor este : = :
0
.
Atunci
_
a
0
d:
:
= +
:q
/
1
1
_
j
0
d. (5.66)
ln
:
:
0
= ÷
:q
/
1
1
. (5.67)
: = :
0
c
÷
mg
k
B
T
:
(5.68)
Astfel num¼ arul de molecule a‡ate între . ¸si . + d.
d: s c
÷
mg
k
B
T
:
d. (5.69)
Atunci probabilitatea ca moleculele s¼ a se g¼ aseasc¼ a între . ¸si . + d.
este
dn s c
÷
mg
k
B
T
:
d. (5.70)
Putem rescrie formula de mai sus ¸tinând cont c¼ a :q. = 1
j
este
energia poten¸tial¼ a. Atunci d. s d1
j
. Astfel probabilitatea ca o molecul¼ a
s¼ a aib¼ a energia cuprins¼ a în intervalul d1. 1
j
+ d1
j
este:
dn s c
÷
Ep
k
B
T
:
d1
j
(5.71)
143
Aplica¸tie
Atomii pot ocupa dou¼ a nivele discrete a energiei. S¼ a consider¼ am un
gaz la 2500
·
C care are dou¼ a nivele energetice separate prin 1,5 eV. S¼ a se
determine raportul dintre num¼ arul de atomi care ocup¼ a nivelul de energie
mai mare ¸si num¼ arul de atomic care ocup¼ a nivelul de energie mai mic.
Solu¸ tie
Conform statisticii Boltzmann
:(1
2
)
:(1
1
)
=
:
0
exp [÷1
2
,/
1
1]
:
0 exp
[÷1
1
,/
1
1]
= exp
_
(1
1
÷1
2
)
/
1
1
_
= exp
_
÷1. 5 1. 6 10
÷19
1. 38 10
÷23
(2500 + 273. 15)
_
= 1. 910
÷3
5.3 Distribu¸tia Maxwell-Boltzmann
Aceasta reprezint¼ a probabilitatea ca molecula s¼ a se g¼ aseasc¼ a la o
în¼ al¸time cuprins¼ a între . ¸si . + d. ¸si s¼ a aib¼ a viteza cuprins¼ a între ·
¸si · + d·.
dn = ¹c
÷
mv
2
2
+mgz
k
B
T

a

j

:
d. (5.72)
Ca o concluzie remarc¼ am c¼ a num¼ ar¼ atorul reprezint¼ a energia moleculei.
Formulele au fost determinate la temperatura 1 constant¼ a.
Distribu¸tia determinat¼ a în acest caz poart¼ a numele de distribu¸tie
canonic¼ a.
În continuare vom generaliza concluziile din discu¸tia anterioar¼ a în
cazul c¼ a energia sta¸tionar¼ a în care se poate a‡a sistemul formeaz¼ a un ¸sir
discret 1
1
. 1
2
. 1
3
...1
a
.
Probabilitatea ca sistemul s¼ a se a‡e în starea de energie 1
I
este:
1
I
= C exp
_
÷
1
I
/
1
1
_
(5.73)
Constanta C se determin¼ a din condi¸tia de normare:
a

I=1
1
a
= C
a

I=1
exp
_
1
I
/
1
1
_
(5.74)
144
5.4 Entropia din punct de vedere micro-
scopic
Putem trata entropia din punct de vedere microscopic pornind de la
analiza statistic¼ a a mi¸sc¼ arii moleculare.
În teoria cinetic¼ a molecular¼ a, moleculele sunt reprezentate ca partic-
ule care se mi¸sc¼ a haotic. S¼ a presupunem c¼ a ini¸tial gazul este în volumul
\
i
. Pentru o distribu¸tie a gazului în volum exist¼ a un mare num¼ ar de
microst¼ ari echivalente compatibile cu starea macroscopic¼ a dat¼ a.
Vom calcula num¼ arul de microst¼ ari considerând c¼ a …ecare molecul¼ a
ocup¼ a un volum microscopic \
n
. Num¼ arul total al loca¸tiilor pe care mole-
cula le poate ocupa în starea ini¸tial¼ a este n
i
= \
i
,\
n
.
Num¼ arul n
i
poate … interpretat ca num¼ arul de moduri în care mole-
cula poate … plasat¼ a în volumul \
i
. Presupunem c¼ a probabilit¼ a¸tile ca
molecula s¼ a ocupe orice loca¸tie sunt egale. Dac¼ a se adaug¼ a molecule în
sistem num¼ arul de posibilit¼ a¸ti în care moleculele se pot aranja în sistem
cre¸ste. Astfel dac¼ a n
1
reprezint¼ a num¼ arul de loca¸tii posibile pentru prima
molecul¼ a ¸si n
2
num¼ arul de loca¸tii pentru a doua molecul¼ a num¼ arul total
de moduri în care se pot plasa cele dou¼ a molecule este n
1
n
2
.
Neglijând probabilitata (extrem de mic¼ a) ca dou¼ a molecule s¼ a ocupe
acela¸si volum, num¼ arul de moduri în care ` molecule pot ocupa volumul
\ este:
n
i
= (n
i
)
.
= (\
i
,\
n
)
.
(5.75)
În acela¸si mod, num¼ arul de moduri în care cele ` molecule pot ocupa
volumul \
)
este:
n
)
= (n
)
)
.
= (\
)
,\
n
)
.
(5.76)
n
)
n
i
=
_
\
)
\
i
_
.
(5.77)
Logaritmând ¸si multipicând cu constanta Boltzman se ob¸tine:
/
1
ln
n
)
n
i
= i`/
1
ln
\
)
\
i
(5.78)
De aici
145
/
1
ln n
)
÷/
1
ln n
i
= i1ln
\
)
\
i
(5.79)
Dar în cazul c¼ a are loc o expansiune a gazului în vid am dedus c¼ a:
o = o
)
÷o
i
= i1ln
\
)
\
i
(5.80)
Rezult¼ a c¼ a:
o = /
1
ln n (5.81)
unde n reprezint¼ a practic num¼ arul de microst¼ ari (num¼ arul de moduri în
care moleculele pot ocupa un volum \ ).
În concluzie cu cât sunt mai multe microst¼ ari, cu atât cre¸ste entropia
sistemului.
Ecua¸tia arat¼ a c¼ a entropia este o m¼ asur¼ a a dezordinii unui sistem.
A¸sa cum am spus st¼ arile microscopice sunt egal probabile. Deoarece
num¼ arul de microst¼ ari compatibile cu o stare dezordonat¼ a este mult mai
mare decât num¼ arul de microst¼ ari compatibile cu o stare mai ordonat¼ a
rezult¼ a c¼ a starea dezordonat¼ a este mult mai probabil¼ a.
Aplica¸tie
Apa …erbe la 100
·
C la nivelul m¼ arii. La ce temperatur¼ a …erbe apa
pe un munte la o în¼ al¸time de 5 km de nivelul m¼ arii. Consider¼ am masa
molar¼ a a aerului j = 28. 9 g/mol ¸si c¼ a temperatura mediului ambiant
este t = 20
·
C. C¼ aldura latent¼ a de vaprizare este 2. 26 10
6
J/kg
Solu¸ tie
Presiunea vaporilor saturan¸ti func¸tie de temperatur¼ a variaz¼ a dup¼ a
legea
j
·
= /
1
exp
_
÷
`j
11
)
_
unde 1
)
este temperatura de …erbere iar /
1
este o constant¼ a. La nivelul
m¼ arii j
·
= j
c
= 1 atm ¸si temperatura de …erbere 1
)
= 1
)0
= 373. 15 K.
Atunci
j
0
= /
1
exp
_
÷
`j
11
)0
_
146
Presiunea atmosferic¼ a func¸tie de în¼ al¸time
j = j
0
exp
_
÷
:q.
/1
_
= j
0
exp
_
÷
jq.
11
_
Fenomenul de …erbere are loc atunci când presiunea vaporilor satu-
ran¸ti la temperatura de …erbere este egal¼ a cu presiunea atmsoferic¼ a.
/
1
exp
_
÷
`j
11
)
_
= j
0
exp
_
÷
jq.
11
_
j
0
exp
_
`j
11
)0
_
exp
_
÷
`j
11
)
_
= j
0
exp
_
÷
jq.
11
_
De aici
`j
1
_
1
1
)0
÷
1
1
)
_
= ÷
jq.
11
Astfel
1 =
1
1
T
f
+
j:
AT
=
1
1
373,15
+
9,85000
2,2610
6
293,15
= 363. 13 K
Aceasta corespunde la 90
·
C
5.5 Probleme
5.1 O centrifug¼ a este un dispozitiv care este utilizat pentru a separa
particule prin rotirea acesteia cu viteza unghiular¼ a ..Ea const¼ a dintr-un
tub de lungime 1 care se rote¸ste în plan orizontal în jurul unui cap¼ at al
acesteia. S¼ a determine densitatea particulelor în interiorul centrifugii.
5.2 Frecven¸ta de rota¸tie a unei molecule. Molecula de N
2
are lungimea
de 0,12 nm. S¼ a se estimeze frecven¸ta de rota¸tie a N
2
a rota¸tie la 20
·
C.
5.6 Rezumat
Presiunea gazului ideal
147
j =
3
2
:
_
1
2

2
_
(5.82)
unde ·
2
este viteza p¼ atratic¼ a medie a moleculelor.
Energia intern¼ a a gazului ideal este
l = C
\
1 (5.83)
unde
C
\
=
i1
2
(5.84)
unde i reprezint¼ a num¼ arul de grade de libertate.
Distribu¸tia Maxwell dup¼ a viteze într-un gaz
,(·) =
_
:
2:/
1
1
_
3¸2
c
÷
mv
2
2k
B
T
·
2
(5.85)
viteza cea mai probabil¼ a a moleculeleor
·
j
=
_
2/
1
1
:
(5.86)
Distribu¸tia Boltzmann într-un câmp de for¸te omogen
Num¼ arul de molecule a‡ate între . ¸si . + d.
d: s c
÷
mg
k
B
T
:
d. (5.87)
Probabilitatea ca moleculele s¼ a se gaseasca între . ¸si . + d. este
dn s c
÷
mg
k
B
T
:
d. (5.88)
Probabilitatea ca o molecul¼ a s¼ a aib¼ a energia cuprins¼ a în intervalul
d1. 1
j
+ d1
j
este
dn s c
÷
Ep
k
B
T
:
d1
j
(5.89)
Distribu¸tia Maxwell-Boltzmann
Reprezint¼ a probabilitatea ca molecula s¼ a se g¼ aseasc¼ a la o în¼ al¸time
cuprins¼ a între . ¸si . + d. ¸si s¼ a aib¼ a viteza cuprins¼ a între · ¸si · + d·.
dn = ¹c
÷
mv
2
2
+mgz
k
B
T

a

j

:
d. (5.90)
148
Capitolul 6
Electricitate
6.1 Electrostatic¼ a
6.1.1 Sarcina electric¼ a
Sarcina electric¼ a este o m¼ arime scalar¼ a care m¼ asoar¼ a starea de elec-
trizare a unui corp. Exist¼ a dou¼ a tipuri de sarcin¼ a: una pozitiv¼ a (a
protonilor) ¸si una negativ¼ a (a electronilor). Unitatea sarcinii electrice
este Coulombul (C). Cea mai mic¼ a cantitate de sarcin¼ a este sarcina
c = 1. 6 10
÷19
C. Sarcina +c este sarcina protonilor iar sarcina ÷c
este sarcina electronilor.
6.1.2 Legea lui Coulomb
Legea lui Coulomb este o lege experimental¼ a care a…rm¼ a c¼ a for¸ta de
interac¸tie dintre dou¼ a sarcini punctiforme este de atrac¸tie dac¼ a sarcinile
sunt de semne contrare ¸si de respingere dac¼ a sarcinile sunt de acela¸si
fel. For¸ta ac¸tioneaz¼ a de-a lungul dreptei ce une¸ste cele dou¼ a sarcini.
M¼ arimea ei este invers propor¸tional¼ a cu p¼ atratul distan¸tei dintre sarcini
¸si este direct propor¸tional¼ a cu produsul sarcinilor.
Forma matematic¼ a a legii lui Coulomb în sistemul de unit¼ a¸ti inter-
na¸tional SI este:

1
21
=
1
4:
0
¡
1
¡
2
:
2
21
:
21
:
21
(6.1)
149
150
Figura 6.1: For¸ta dintre dou¼ a sarcini electrice punctiforme de acela¸si semn.
unde
0
= 8. 85410
÷12
C
2
/Nm
2
este o constant¼ a numit¼ a permitivitatea
vidului.

1
21
reprezint¼ a for¸ta cu care sarcina ¡
2
ac¸tioneaz¼ a asupra sarcinii ¡
1
(Fig. 6.1). Se observ¼ a c¼ a ecua¸tia pune în eviden¸t¼ a caracterul atractiv
sau repulsiv al for¸tei. Se consider¼ a c¼ a semnele sarcinilor sunt incluse în
¡
1
¸si ¡
2
. Când ¡
1
¡
2
0 (adic¼ a ambele sarcini au acela¸si semn)

1
21
are
sensul vectorului :
21
¸si for¸ta este repulsiv¼ a, iar dac¼ a ¡
1
¡
2
< 0 (sarcinile
au semne contrare)

1
21
are sens contrar lui :
21
¸si for¸ta este atractiv¼ a.
Sarcinile se m¼ asoar¼ a în coulombi, distan¸ta în metri iar for¸ta în newtoni.
Aplica¸tie
Electronul ¸si protonul atomului de hidrogen se a‡¼ a la o distan¸t¼ a medie
de 5. 3 10
÷11
m. S¼ a se determine for¸ta care ac¸tioneaz¼ a între ei.
Solu¸ tie
1 =
1
4:
0
c
2
:
2
= 9 10
9

(1. 6 10
÷19
)
2
(5. 3 10
÷11
)
2
= 8. 2 10
÷8
N
6.1.3 Câmp electric
No¸tiunea de câmp se refer¼ a la cazul interac¸tiei când cele dou¼ a cor-
puri nu sunt în contact. Astfel asupra unui corp l¼ asat liber deasupra
pamântului ac¸tioneaz¼ a o for¸t¼ a. Spunem c¼ a acel corp se a‡¼ a în câmpul
gravita¸tional al p¼ amântului. Dac¼ a un corp cu o sarcin¼ a foarte mic¼ a ¸si
de dimensiuni foarte mici este adus în apropierea unor corpuri înc¼ ar-
cate electric ¸si considerate …xe asupra c¼ arora ac¸tioneaz¼ a o for¸t¼ a. Astfel
spunem c¼ a în regiunea în care apare o for¸t¼ a ce ac¸tioneaz¼ a asupra unui
corp înc¼ arcat exist¼ a un câmp electric.
151
Figura 6.2: Vectorul intensitatea câmpului electric
Pentru a caracteriza câmpul electric se de…ne¸ste intensitatea câmpul
electric într-un punct ca …ind:

1 =

1
¡
(6.2)
unde

1 este for¸ta ce ac¸tioneaz¼ a în punctul respectiv asupra sarcinii ¡.
Pentru un corp punctiform de sarcina Q, intensitatea câmpului elec-
tric va …

1 =

1
¡
=
Q
4:
0
:
2

:
:
(6.3)
¸si
[

1[ =
[Q[
4::
2
(6.4)
Pentru a ob¸tine o reprezentare a câmpului electric, se pot de…ni liniile
de câmp ca …ind curbele la care în …ecare punct vectorul intensitate câmp
electric este tangent. Sensul unei linii de câmp este sensul în care începe
s¼ a se deplaseze o sarcin¼ a pozitiv¼ a pe linia de câmp când este l¼ asat¼ a liber¼ a.
Liniile de câmp electric pornesc de pe sarcinile înc¼ arcate pozitiv ¸si se
opresc pe sarcinile înc¼ arcate negativ. Ele nu se intersecteaz¼ a deoarece
câmpul este de…nit în mod univoc într-un punct dat.
6.1.4 Distribu¸tii continue de sarcini
Adesea distan¸tele dintre sarcinile unui grup de sarcini sunt mult mai
mici decât distan¸ta de la grupul de sarcini la punctul în care trebuie
calculat¼ a intensitatea câmpului electric. În acest caz sistemul poate …
modelat ca un sistem continuu de sarcin¼ a.
Pentru a evalua câmpul electric creat de o distribu¸tie continu¼ a de
sarcin¼ a utiliz¼ am urm¼ atorul procedeu: diviz¼ am distribu¸tia de sarcin¼ a în
152
Figura 6.3: Fluxul câmpului electric
elemente mici …ecare con¸tinând sarcina d¡. Câmpul produs în 1 de
sarcina din elementul respectiv va …:
d

1 =
1
4:
0

:
2
:
:
(6.5)
Pentru a ob¸tine intensitatea total¼ a se însumeaz¼ a contribu¸tiile aduse de
…ecare element considerat. Pentru aceasta expresia 6.5 se integreaz¼ a pe
tot volumul considerat:

1 =
1
4:
0
_

:
2
:
:
(6.6)
Dac¼ a not¼ am cu j densitatea de sarcin¼ a:
1 =
1
4:
0
:
_
\
j(:)
:
2
:
:
d· (6.7)
6.1.5 Legea lui Gauss
Fluxul câmpului electric
S¼ a consider¼ am o suprafa¸t¼ a o str¼ ab¼ atut¼ a de un câmp electric uniform

1 (Fig 6.3). Fluxul câmpului electric prin suprafa¸ta o se de…ne¸ste ca:
c =
_

1:
_
o = 1o cos c (6.8)
În cazul unui cîmp neuniform împ¼ ar¸tim aceast¼ a suprafa¸t¼ a în elemente
mici do, normala pe acest element de suprafa¸t¼ a …ind :, (Fig. 6.4). Dac¼ a
pe suprafa¸ta do valoarea intensit¼ a¸tii câmpului electric este

1, ‡uxul elec-
tric elementar prin aceast¼ a suprafa¸t¼ a este:
153
Figura 6.4: Fluxul câmpului electric printr-o suprafa¸t¼ a elementar¼ a dS
dc =

1:do = (1do) cos c (6.9)
Fluxul total prin suprafa¸ta o se ob¸tine prin adunarea ‡uxurilor prin
toate elementele do. Atunci:
c =
__
S

1:do (6.10)
S¼ a consider¼ am un caz particular ¸si anume o sarcin¼ a în centrul unei
sfere. În orice punct al sferei modulul intensit¼ a¸tii câmpului electric este:
1 =
¡
4:
0
:
2
Atunci
dc = 1do (6.11)
¸si:
c =
__
1do = 1
__
do = 4:1
2
c =
¡

0
(6.12)
Rezult¼ a c¼ a ‡uxul printr-o suprafa¸t¼ a sferic¼ a produs de sarcina din cen-
tru este propor¸tional cu sarcina.
Aceast¼ a proprietate se poate generaliza ¸si pentru o suprafa¸t¼ a oarecare
anume:
154
c =
¡
iat

0
=
__

1:do (6.13)
Ecua¸tia de mai sus se poate utiliza pentru determinarea câmpului
electric dar numai în cazurile în care problema prezint¼ a o simetrie.
Ca o aplica¸tie a legii lui Gauss putem considera un conductor în
echilibru electrostatic (pe care nu exist¼ a sarcini în mi¸scare).
Un conductor în echilibru electrostatic are urm¼ atoarele propriet¼ a¸ti:
1. Câmpul electric este nul în orice punct din interiorul conductorului
2. Dac¼ a conductorul este izolat, sarcina se distribuie pe suprafa¸t¼ a
3. Câmpul la suprafa¸t¼ a este perpendicular pe suprafa¸ta conductorului
¸si are m¼ arimea o,
0
.
4. În cazul unui conductor, densitatea super…cial¼ a de sarcin¼ a este mai
mare acolo unde raza de curbura este mai mica.
Prima proprietate se demonstreaz¼ a considerând într-un câmp electric
o bucat¼ a de material conductor. Câmpul electric în interiorul conduc-
torului trebuie s¼ a …e nul considerând conductorul în echilibru electrosta-
tic. Dac¼ a acest câmp nu ar … nul, electronii liberi din conductor sufer¼ a
ac¸tiunea unei for¸te

1 = ¡

1 (6.14)
¸si vor … accelera¸ti. Mi¸scarea electronilor înseamn¼ a c¼ a echilibrul electro-
static nu exist¼ a.
Putem veri…ca a doua a…rma¸tie considerând în interiorul conductoru-
lui o suprafa¸t¼ a închis¼ a. Prin aceast¼ a suprafa¸t¼ a ‡uxul este nul deoarece

1 = 0. Atunci în interiorul suprafe¸tei închise sarcina este nul¼ a. În acest
fel se demonstreaz¼ a c¼ a pentru orice suprafa¸t¼ a închis¼ a sarcina din interi-
orul este nul¼ a. Atunci rezult¼ a c¼ a sarcina se distribuie pe suprafa¸t¼ a.
Aplica¸tie
Se d¼ a o distribu¸tie liniar¼ a de sarcin¼ a, a c¼ arei densitate este ` (sarcina
pe unitatea de lungine). S¼ a se g¼ aseasc¼ a expresia intensit¼ a¸tii câmpului
electric la distan¸ta : dac¼ a distribu¸tia de sarcin¼ a se g¼ ase¸ste în vid.
Solu¸ tie
Din considerente de simetrie,

1 are o direc¸tie radial¼ a ca în Fig. 6.5:
Pentru determinarea câmpului electric se utilizeaz¼ a legea lui Gauss. Pen-
tru aceasta se alege o suprafa¸t¼ a cilindric¼ a a c¼ arei ax¼ a se simetrie o consti-
tuie distribu¸tia liniar¼ a de sarcin¼ a. Se observ¼ a c¼ a ‡uxul câmpului electric
155
Figura 6.5: Câmpul electric creat de o distibu¸tie liniar¼ a de sarcin¼ a
este diferit de zero doar pe suprafa¸t¼ a lateral¼ a a suprafe¸tei cilindrice de
raz¼ a :. Pe baze ‡uxul câmpului electric este nul deoarece unghiul dintre
normal¼ a ¸si direc¸tia câmpului electric este :,2. Atunci:
= 2::|1 =
¡

c
=
`|

0
Rezult¼ a:
1 =
`
2:
c
:
Aplica¸tie
S¼ a se determine câmpul electric determinat de o sfer¼ a conductoare de
raz¼ a 1 înc¼ arcat¼ a cu sarcina Q în interiorul ¸si exteriorul acesteia.
Solu¸ tie
În cazul unui conductor înc¼ arcat sarcina de pe acesta se distribuie
pe suprafa¸ta sferei. Atunci conform legii lui Gauss în interiorul sferei
câmpul este nul deoarece orice suprafa¸t¼ a din interiorul sferei nu con¸tine
sarcini electrice. Pentru un punct situat la distan¸ta : 1 consider¼ am
o sfer¼ a concentric¼ a cu sfera înc¼ arcat¼ a. Din motive de simetrie câmpul
electric este perpendicular pe suprafa¸ta sferei de raz¼ a : deoarece toate
punctele de pe aceast¼ a sfer¼ a sunt echivalente. Atunci conform legii lui
Gauss
156
Figura 6.6: Lucrul mecanic efectuat de câmpul produs o sarcin¼ a Q asupra unei
sarcini de prob¼ a q
= 14::
2
=
Q

0
Rezult¼ a:
1 =
Q
4:
0
:
2
6.1.6 Poten¸tialul electric
Lucrul mecanic efectuat de câmpul electric.
Pentru simpli…care vom considera câmpul creat de o sarcin¼ a electric¼ a
Q în care se deplaseaz¼ a o sarcin¼ a ¡ de-a lungul unei linii de câmp de la
distan¸ta :
1
la distan¸ta :
2
:
1
. Presupunem în plus c¼ a cele dou¼ a sarcini
au acela¸si semn (Fig 6.6).
Lucrul mecanic efectuat de câmp când sarcina este deplasat¼ a de la :
la : + d: este:
o1 = 1d: = 1d: =

4:
0
:
2
d: (6.15)
Atunci
1 =
v
2
_
v
1

4:
0
d:
:
2
=

4:
0
_
1
:
1
÷
1
:
2
_
(6.16)
Formula 6.16 este valabil¼ a ¸si în cazul în care deplasarea sarcinii se
face pe un drum oarecare între dou¼ a puncte a‡ate la distan¸tele :
1
¸si :
2
fa¸t¼ a de sarcina Q. Deoarece lucrul mecanic nu depinde de drum, for¸tele
electrostatice sunt for¸te conservative.
S¼ a consider¼ am deplasarea sarcinii ¡ într-un câmp electric de-a lungul
unei curbe între dou¼ a puncte (Fig 6.7).
157
Figura 6.7:
Deplasarea in…nitezimal¼ a de-a lungul curbei o vom nota cu d

|.
Lucrul mecanic elementar efectuat de campul electric
o1 = ¡

1d

| = ¡1 cos od| (6.17)
Lucrul mecanic este:
1 = ¡
2
_
1

1d

| (6.18)
Aceat¼ a integral¼ a este o integral¼ a rectilinie ¸si valoarea ei nu depinde
de drum. Din acest motiv putem de…ni o energie poten¸tial¼ a a sarcinii ¡
în câmpul electric

1.
1
j
= 1
j
2
÷1
j
1
= ÷1 = ÷¡
2
_
1

1d

| (6.19)
Energia poten¸tial¼ a este de…nit¼ a pân¼ a la o constant¼ a aditiv¼ a. Din acest
motiv putem s¼ a alegem o pozi¸tie de referin¸t¼ a în care energia poten¸tial¼ a
este nul¼ a. Fie de exemplu punctul 1 punct de referin¸t¼ a ¸si 1
j1
= 0 iar
punctul 2 unul oarecare. Atunci
1
j
2
= ÷1
1
= ÷¡
2
_
1

1d

| (6.20)
Observ¼ am c¼ a m¼ arimea
158
Figura 6.8: Poten¸tialul într-un câmp electric uniform
1
j
2
¡
=
÷1
¡
= ÷
2
_
1

1d

|
este independen¼ a de sarcina ¡. Aceast¼ a m¼ arime poart¼ a numele de poten¸tial.
Mai general:
\ =
1
j
¡
(6.21)
Ca observa¸tie trebuie s¼ a remarc¼ am c¼ a poten¸tialul este o m¼ arime cu
care putem caracteriza câmpului electrostatic.
Putem de…ni diferen¸ta de poten¸tial între dou¼ a puncte 1 ¸si 2
\ = \
2
÷\
1
=
1
j
¡
= ÷
1
¡
= ÷
2
_
1

1d

| (6.22)
Ca ¸si în cazul energiei poten¸tiale, doar diferen¸ta de poten¸tial are
semni…ca¸tie …zic¼ a. Unitatea de m¼ asur¼ a a poten¸tialului ¸si a diferen¸tei de
poten¸tial este voltul.
1\ = 1
J
C
Exemple:
Diferen¸ ta de poten¸ tial într-un câmp uniform
S¼ a consider¼ am dou¼ a puncte 1 ¸si 2 într-un câmp uniform (Fig 6.8).
159
\
2
÷\
1
= ÷
2
_
1

1d

| = ÷1
2
_
1
d| cos o = ÷1| cos o
Dac¼ a deplasarea se face de-a lungul unei linii de câmp între punctele
1 ¸si 3 a‡ate la o distan¸t¼ a d unul de altul:
\
3
÷\
1
= ÷1d (6.23)
Dac¼ a punctele 2 ¸si 3 se a‡¼ a într-un plan perpendicular pe liniile de
câmp, atunci
\
3
= \
2
¸si punctele se a‡¼ a la acela¸si poten¸tial. Locul geometric al punctelor
a‡ate la acela¸si poten¸tial poart¼ a numele de suprafa¸t¼ a echipoten¸tiale. În
acest caz suprafe¸tele echipoten¸tiale sunt plane perpendiculare pe liniile
de câmp.
Diferen¸ta de poten¸tial ¸si poten¸tialul determinat de o sarcin¼ a
punctiform¼ a
\ = \
2
÷\
1
= ÷
1
¡
=
Q
4:
0
_
1
:
2
÷
1
:
1
_
(6.24)
Dac¼ a alegem punctul 1 ca pozi¸tie de referin¸t¼ a la in…nit :
1
÷ · ¸si
\
1
= 0. Atunci
\ =
Q
4:
0
:
În formula de mai sus am renun¸tat la indicele 2 pentru a da un car-
acter general formulei.
Rela¸tia dintre câmpul electric ¸si poten¸tial
Problema care se pune este aceea de a calcula poten¸tialul într-o
regiune în care se cunoa¸ste câmpul electric.
Consider¼ am c¼ a o sarcin¼ a ¡ se deplaseaz¼ a într-un câmp

1 pe distan¸ta d

|.(Fig
6.9)
160
Figura 6.9: Sarcin¼ a punctiform¼ a q ce se deplaseaz¼ a în câmp electric uniform
pe distan¸ta dl
Atunci
d1
j
= ÷1d| = ÷¡

1d

| (6.25)
Diferen¸ta de poten¸tial este:
d\ = ÷

1d

| (6.26)
S¼ a consider¼ am cazuri particulare:
a) Cazul unui câmp uniform care are numai componente dup¼ a axa
Cr: d

| = rc
a
d\ = ÷1
a
dr
¸si
1
a
= ÷
d\
dr
b) Cazul unui câmp creat de o sarcin¼ a punctiform¼ a
În acest caz

1 este pe direc¸tia |

d.
d\ = ÷

1d

|
¸si
1 = ÷
d\
d|
(6.27)
Pentru determinarea rela¸tiei generale între câmpul electric ¸si poten¸tial
vom considera ca sarcina ¡ se deplaseaz¼ a în câmpul

1 pe distan¸ta d

|.
161
d

| = drc
a
+ d¸c
j
+ d.c
:
Se exprim¼ a lucrul mecanic efectuat de câmpul electric în dou¼ a moduri:
o1 =

1d

| = ¡1d

| = ¡1
a
dr + ¡1
j
d¸ + ¡1
:
d. (6.28)
¸si
o1 = ÷¡d\ = ÷¡[\ (

| + d

|) ÷\
_

|
_
]
o1 = ÷¡ [\ (r + dr. ¸ + d¸. . + d.) ÷\ (r. ¸. .)]
o1 = ÷¡
_
\ (r. ¸. .) +
J\
Jr
dr +
J\

d¸ +
J\
J.
d. ÷\ (r. ¸. .)
_
o1 = ÷¡
_
J\
Jr
dr +
J\

d¸ +
J\
J.
d.
_
(6.29)
Comparând cele dou¼ a expresii ¸si ¸tinând cont c¼ a dr. d¸. d. sunt ar-
bitare rezult¼ a:
1
a
= ÷
J\
Jr
. 1
j
= ÷
J\

. 1
:
= ÷
J\
J.
Rezult¼ a:

1 = ÷
_
J\
Jr
c
a
+
J\

c
j
+
J\
J.
c
:
_
sau

1 = ÷grad \ = ÷\\ (6.30)
Aplica¸tie
S¼ a se determine poten¸tialul unei sfere conductoare de raz¼ a 1 înc¼ arcat
cu sarcina Q.
Solu¸ tie
Deoarece în interiorul sferei câmpul electric este nul, poten¸tialul tu-
turor punctelor sferei este acela¸si.
162
\ =
_
o
1
1 (:) d: =
_
o
1
Q
4:
0
:
2
d: =
Q
4:
0
1
6.1.7 Densitatea de energie a câmpului electric
Pentru aceasta vom considera un caz particular ¸si anume energia în-
magazinat¼ a într-un condensator plan.
Un condensator const¼ a din dou¼ a conductoare înc¼ arcate cu sarcini elec-
trice egale ¸si de sens contrar. De…nim capacitatea unui condensator:
C =
Q
\
[C] = 11 = 1C,1\ (6.31)
C este o cantitate pozitiv¼ a astfel c¼ a Q este sarcina de pe arm¼ atura
pozitiv¼ a iar \ reprezint¼ a diferen¸ta de poten¸tial dintre arm¼ atura înc¼ ar-
cat¼ a pozitiv ¸si arm¼ atura înc¼ arcat¼ a negativ.
Condensatorul plan este format din dou¼ a arm¼ aturi plane egale, paralele
a‡ate la o distan¸t¼ a d una de alta.
Pentru a calcula diferen¸ta de poten¸tial dintre cele dou¼ a arm¼ aturi vom
calcula câmpul electric creat de un conductor plan in…nit înc¼ arcat.
Din motive de simetrie, câmpul electric

1 este perpendicular pe
suprafa¸t¼ a. Alegem o suprafa¸t¼ a cilindric¼ a astfel încât cele dou¼ a baze ale
sale s¼ a …e simetice fa¸t¼ a de suprafa¸ta înc¼ arcat¼ a.
Fluxul prin suprafa¸ta respectiv¼ a este:
=
bo:c
+
|otcvo|

|otcvo|
= 0 deoarece

1 este paralel cu suprafa¸ta adic¼ a perpendicular
pe normala la suprafa¸t¼ a.
163
=
bo: o
= 21o
Dar =
q
.
0
unde ¡ = oo ¸si o reprezint¼ a densitatea super…cial¼ a de
sarcin¼ a adic¼ a sarcina de pe unitatea de suprafa¸t¼ a.
Rezult¼ a:
1 =
o
2
0
(6.32)
Revenind la cazul condensatorului plan se observ¼ a c¼ a în interior câm-
pul este suma câmpurilor create de sarcinile pozitiv¼ a ¸si cea negativ¼ a de
pe cele dou¼ a arm¼ aturi.
1 = 1
+
+ 1
÷
Astfel:
1 =
o
2
0
+
o
2
0
=
o

0
Cum
\ = 1d
¸si
C =
Q
1d
=
0
oo
od
=
0
o
d
(6.33)
Presupunem c¼ a la un moment dat condensatorul este înc¼ arcat cu
sarcina ¡. Pentru a m¼ ari sarcina de pe condensator cu cantitatea d¡
trebuie s¼ a transfer¼ am sarcina d¡ de pe placa înc¼ arcat¼ a negativ pe cea
inc¼ arcat¼ a pozitiv. Lucrul mecanic efectuat (din exterior) este:
o1 = (\ ) d¡ =
¡
C

1 =
_
q
0
¡
C
d¡ =
¡
2
2C
Lucrul mecanic efectuat este egal cu energia înmagazinat¼ a în conden-
sator
164
\ =
¡
2
2C
=
1
2
c (\ )
2
Dar C =
0
S
o
. \ = 1d a¸sa c¼ a:
\ =
1
2

0
1
2
(do)
Cum volumul în care se a‡¼ a câmpul electric este \ = od densitatea
de energie a câmpului electric va …:
n =
1
2

0
1
2
(6.34)
Aceast¼ a rela¸tie de¸si a fost dedus¼ a pentru un caz particular este vala-
bil¼ a pentru orice câmp electric.
Aplica¸tie
S¼ a se determine capacitatea unui condensator sferic care const¼ a din
dou¼ a sfere concentrice de raze 1
1
¸si 1
2
.
Solu¸ tie
Presupunem c¼ a sfera cu raza mai mic¼ a este cea cu raza 1
1
pe care se
a‡¼ a sarcina pozitiv¼ a Q. Câmpul electric între cele dou¼ a sfere este
1 = 1 (Q) + 1 (÷Q) =
Q
4:
0
:
+ 0
unde 1
1
< : < 1
2
. Am ¸tinut cont c¼ a în interiorul sferei înc¼ arcat¼ a cu
sarcina ÷Q, câmpul este nul.
Diferen¸ta de poten¸tial dintre celel dou¼ a sfere este:
\
2
÷\
1
= ÷
_
1
2
1
1
1d: = ÷
Q
4:
0
_
1
2
1
1
d:
:
2
=
Q
4:
0
_
1
1
2
÷
1
1
1
_
Capacitatea condensatorului este
C =
Q
[\
2
÷\
1
[
=
4:
0
1
2
1
1
(1
2
÷1
1
)
Aplica¸tie
Un condensator cilindric este realizat din doi cilindri concentrici cu
razele c ¸si / c ¸si lungimea |. Cunoscând c¼ a cei doi cilindri sunt în vid
s¼ a se calculeze capacitatea acestui condensator.
165
Solu¸ tie
Pentru început trebuie calculat câmpul electric în interiorul conden-
satorului respectiv. Pentru acesta se utilizeaz¼ a legea lui Gauss sub form¼ a
integral¼ a. Pentru efectuarea integralei de suprafa¸t¼ a se consider¼ a o suprafa¸t¼ a
cilindric¼ a coaxial¼ a cu cei doi cilindri. Datorit¼ a simetriei câmpul electric
are aceia¸si valoare pe suprafa¸ta lateral¼ a. Pe bazele cilindrului câmpul
electric se consider¼ a nul.
c = 1 2::| = ÷
¡

0
Rezult¼ a:
1 = ÷
`
2:
0
:
unde ` este sarcina pe unitatea de lungime. Consider¼ am c¼ a pe cilindrul
din interior sarcina este negativ¼ a iar pe cilindrul exterior sarcina este
pozitiv¼ a. Atunci diferen¸ta de poten¸tial
\
b
÷\
o
= ÷
_
b
o
1d: = ÷
_
b
o
÷
`
2:
0
:
d: =
`
2:
0
ln
/
c
=
¡
2:
0
|
ln
/
c
Capacitatea condenstorului este:
C =
¡
\
b
÷\
o
=
2:
0
|
ln
b
o
Aplica¸tie
S¼ a se arate c¼ a energia asociat¼ a cu o sfer¼ a conductoare de raz¼ a 1
înc¼ arcat¼ a cu sarcina este
\ =
1
4:
0
Q
2
1
2
Solu¸ tie
Când pe sfer¼ a se a‡¼ a sarcina ¡ poten¸tialul sferei este
\ =
¡
4:
0
1
166
Figura 6.10: Dipol electric
Pentru a se aduce o sarcin¼ a d¡ pe sfer¼ a trebuie s¼ a se efectueze un
lucru mecanic egal cu
o1 = \ d¡ =
¡
4:
0
1

Astfel
\ = 1 =
_
Q
0
¡
4:
0
1
d¡ =
1
4:
0
Q
2
1
2
6.2 Dielectrici
6.2.1 Dipol electric
Dipolul electric este un sistem de dou¼ a sarcini de m¼ arimi egale ¸si de
semne contrare a‡ate la o distan¸t¼ a | una fa¸t¼ a de cealalt¼ a (Fig 6.10).
De…nim momentul de dipol
j = ¡:
1
÷¡:
2
= ¡ (:
1
÷:
2
) = ¡

| (6.35)
În continuare se calculeaz¼ a poten¸tialul creat de un dipol electric la
o distan¸t¼ a mult mai mare decât distan¸ta dintre sarcinile dipolului. Se
presupune c¼ a sarcinile sunt situate pe axa Oz. Poten¸tialul în punctul 1
va fi (Fig. 6.11):
\ =
1
4:
0
_
1
:
2
÷
1
:
1
_
(6.36)
167
Figura 6.11: Calculul poten¸tialului creat de un dipol. Originea se a‡¼ a la
mijlocul distan¸tei dintre cele dou¼ a sarcini.
unde:
:
2
2
= :
2
+
1
4
|
2
÷|: cos o = :
2
_
1 +
|
2
:
2
÷
|
:
cos o
_
:
2
1
= :
2
+
1
4
|
2
+ |: cos o = :
2
_
1 +
|
2
:
2
+
|
:
cos o
_
Deoarece s-a presupus c¼ a : ¸| atunci:
1
:
2
=
_
:
2
2
_
÷
1
2
=
1
:
_
1 +
|
2
:
2
÷
|
:
cos o
_
÷
1
2
=
1
:
_
1 +
|
2:
cos o + ...
_
1
:
1
=
_
:
2
1
_
÷
1
2
=
1
:
_
1 +
|
2
:
2
+
|
:
cos o
_
÷
1
2
=
1
:
_
1 ÷
|
2:
cos o + ...
_
Rezult¼ a:
\ =
¡| cos o
4:
0
:
2
(6.37)
Se observ¼ a c¼ a j: = j : cos o = ¡|: cos o . Rela¸tia 6.37 se mai scrie:
168
Figura 6.12: Efectul câmpului electric asupra unui dipol electric.
\ =
j:
4:
0
:
3
(6.38)
Dipol plasat în câmp electric extern
Presupunem dipolul ca …ind plasat într-un câmp electric extern

1
(Fig. 6.12). Câmpul electric extern este determinat de o alt¼ a distribu¸tie
de sarcin¼ a.
For¸tele care ac¸tioneaz¼ a asupra …ec¼ arei sarcini sunt

1 = ¡

1 ¸si opuse
ca direc¸tie. Rezultanta lor este nul¼ a dar momentul cuplului determin¼ a
alinierea dipolului cu câmpul electric. Momentul cuplului care ac¸tioneaz¼ a
asupra dipolului este:

` =

|

1 =

| ¡

1 (6.39)

` = ¡
_

|

1
_
= ¡

|

1 (6.40)

` = j

1 (6.41)
Modulul acestui moment este
` = j1 sin o (6.42)
Putem determina energia poten¸tial¼ a a sistemului în câmp extern în
func¸tie de orientarea dipolului în câmp electric. Pentru aceasta observ¼ am
c¼ a lucrul mecanic efectuat din exterior se reg¼ ase¸ste în varia¸tia energiei
poten¸tiale a dipolului.
169
d1
j
= o1 = `do = j1 sin odo
Atunci
1
j)
÷1
ji
=
0
f
_
0
i
j1 sin odo = j1
0
f
_
0
i
sin odo = j1 (÷cos o)[
0
f
0
i
= j1 [cos o
i
÷cos o
)
]
(6.43)
Termentul care con¸tine pe o
i
este o constant¼ a care depinde de ori-
entarea ini¸tial¼ a a dipolului. Este convenabil s¼ a utiliz¼ am ca pozi¸tie de
referin¸t¼ a pozi¸tia în care o
i
= 90
o
¸si unde consider¼ am 1
ji
= 0. Rezult¼ a:
1
j
= ÷j1 cos o
expresie în care am neglijat indicele ,. Expresia se scrie ca un produs
scalar:
1
j
= ÷ j

1
6.2.2 Dipoli electrici la nivel atomic ¸si molecular
Dipoli electrici indu¸si în atomi
Atomul este un sistem format dintr-un nucleu în jurul c¼ aruia se rotesc
electronii cu viteze de 10
6
m/s. Deoarece raza atomic¼ a este de aproxi-
mativ 10
÷9
÷10
÷10
m la scar¼ a macroscopic¼ a nu poate … observat¼ a decât
media acestor mi¸sc¼ ari. Astfel imaginea …zic¼ a a unui atom dintr-un di-
electric se apropie de imaginea dat¼ a de mecanica cuantic¼ a care consider¼ a
c¼ a nucleul pozitiv este înconjurat de un nor de sarcin¼ a negativ. În gen-
eral norul negativ este uniform distribuit în jurul nucleului ¸si centrul
sarcinilor negative (determinate de electroni) coincide cel al sarcinilor
pozitive (nucleul) astfel c¼ a momentul de dipol al moleculelor este nul.
Dac¼ a nucleul este introdus într-un câmp electric atunci nucleul este
deplasat în sensul câmpului în timp ce norul electronic este deplasat în
sens contrar pân¼ a se ajunge din nou într-o stare de echilibrul stabil. Un
astfel de atom prezint¼ a un moment electric de dipol. Spunem c¼ a atomul
este polarizat iar dipolul astfel format poart¼ a numele de dipol indus (Fig
6.1.7).
170
Figura 6.13: Modelul simpli…cat pentru ilustrarea efectului câmpului electric
asupra unui atom neutru
Se demonstreaz¼ a c¼ a:
j = c1
unde c poart¼ a numele de polarizabiliate
În tablelul de mai jos sunt date polarizabilit¼ a¸tile câtorva atomi
Tabel Polarizabilit¼ a¸ti
ATOM c 10
41
F/m
2
H 7,34
He 2,34
Ne 4,45
Ar 17,80
C 6,68
Li 14,48
Na 304,40
K 378,40
Se observ¼ a c¼ a pentru gazele nobile He, Ne, Ar unde atomii sunt put-
ernic lega¸ti de nucleu polarizabilitatea este mic¼ a. În cazul elementelelor
alcaline unde electronii de valen¸t¼ a sunt slab lega¸ti de nucleu polarizabil-
itatea este mai mare.
Dipoli indu¸si în molecule nepolare
În cazul unor molecule unde centrul sarcinilor negative coincide cu
centrul sarcinilor pozitive. Astfel de molecule poart¼ a numele de molecule
171
Figura 6.14: Molecula CO
2
nepolare.
Exist¼ a dou¼ a tipuri de astfel de molecule unele cu simetrie sferic¼ a ¸si
altele cu simetrie mai joas¼ a.
Moleculele cu simetrie sferic¼ a CH
4
BCl
3
au un moment de dipol j =
c

1. Trebuie remarcat c¼ a polarizabilitatea lor molecular¼ a nu este suma
polarizabilit¼ a¸tilor atomilor constituen¸ti.
În cazul moleculelor care nu au simetrie sferic¼ a precum CO
2
(Fig.
6.14) polarizabilitatea moleculelor depinde de direc¸tia câmpului extern.
Pentru aceast¼ a molecul¼ a c
[[
c
l
unde [[ ¸si l se refer¼ a la orientarea
câmpului fa¸t¼ a de axa lung¼ a a moleculei.
Dipoli moleculelelor polare
Exist¼ a molecule care datorit¼ a structurii lor chiar în absen¸ta unui
câmp electric exterior posed¼ a un moment electric dipolar deoarece cen-
trul sarcinilor pozitive nu coincide cu centrul sarcinilor negative. Astfel
orice molecul¼ a biatomic¼ a format¼ a din atomi de natur¼ a diferit¼ a posed¼ a
momente de dipol permanente.
Tabel Valori ale dipolilor pentru diverse molecule
Molecul¼ a j 10
30
Cm
CO 7,34
HI 2,34
HB
¸
4,45
HCl 17,8
NH
2
6,68
H
2
o 14,48
172
Figura 6.15: Molecula de ap¼ a
Un exemplu de molecul¼ a care posed¼ a moment electric permanent este
molecula de ap¼ a care are centrul sarcinilor negative în apropierea oxi-
genului (6.15). Practic momentul de dipol electric este determinat prin
compunerea celor dou¼ a momente de dipol O÷H.
El are valoarea
j = 6. 2 10
÷30
Cm
Aplica¸ tii
a) Înc¼ alzirea apei în cuptoarele cu microunde.
Cand func¸tioneaz¼ a, cuptoarele cu microunde genereaz¼ a câmpuri elec-
trice care variaz¼ a extrem de rapid ¸si fac ca moleculele de ap¼ a s¼ a intre
într-o puternic¼ a mi¸scare de oscila¸tie. Datorit¼ a ciocnirilor dintre molecule
energia absorbit¼ a de la câmpul electric se transform¼ a în energie termic¼ a
¸si apa se înc¼ alze¸ste.
b) Sp¼ alatul cu ap¼ a ¸si s¼ apun.
Gr¼ asimile ¸si uleiurile sunt formate din molecule nepolare care sunt
atrase de ap¼ a. Apa simpl¼ a nu poate îndep¼ arta aceste molecule. S¼ apunul
con¸tine molecule lungi numite surfactan¸ti. Unul din capetele moleculei
este nepolar ¸si cel¼ alat cap¼ at ac¸tineaz¼ a ca o molecul¼ a polar¼ a. Cap¼ atul
polar al surfactantului se leag¼ a de moleculela de ap¼ a iar cap¼ atul nepolar
se poate atasa moleculelor de gr¼ asime. Astfel de molecule servesc deci ca
leg¼ aturi între moleculele gr¼ asimilor ¸si moleculele de ap¼ a.
În concluzie ne putem imagina ce se petrece într-un material în care
exist¼ a molecule cu momente dipolare permanente sau cu momente induse
în câmp electric.
Dipolii moleculari vor tinde s¼ a se alinieze paralel cu câmpul electric.
Alinierea îns¼ a nu va … una perfect¼ a din dou¼ a motive:
173
- agita¸tia termic¼ a se opune alinierii
- dipolii în¸s¼ a¸si vor determina un câmp electric astfel c¼ a asupra …ec¼ arui
dipol va ac¸tiona un câmp electric extern ¸si unul determinat de dipolii
vecini.
Totu¸si pentru dielectricii omogeni ¸si izotropi putemconsidera c¼ a dipolii
sunt alinia¸ti paralel cu câmpul electric.
Ca exemple de materiale dielectrici se pot da: sunt sticla, hârtia,
ceramica, materialele plastice. Ele sunt materiale care nu posed¼ a sarcini
electrice libere adic¼ a nu sunt conductoare. Proprietatea fundamental¼ a a
unui dielectric este aceea c¼ a în câmpuri electrice materialul se polarizeaz¼ a
adic¼ a are loc o orientare a dipolilor paralel cu câmpul.
6.2.3 Densitate de polarizare
Polarizarea unui material dielectric este caracterizat¼ a de m¼ arimea nu-
mit¼ a densitate de polarizare care reprezint¼ a momentul de dipol al unit¼ a¸tii
de volum:

1 = lim
\ ÷0

j
i
\
(6.44)
unde

j
i
reprezint¼ a suma momentelor de dipol care exist¼ a în volumul
\ .
În cazul unui dielectric omogen format dintr-un singur tip de mole-
cule polare cu momentul de dipol j care se orienteaz¼ a paralel cu câmpul
extern, densitatea de polarizare are expresia:

1 = : j (6.45)
unde : este concentra¸tia de dipoli din unitatea de volum.
Densitatea de polarizare a unui material omogen
Fie un dielectric omogen a‡at în câmp electric în care datorit¼ a orien-
t¼ arii dipolilor electrici apare o densitate de polarizare 1.
Consider¼ am din acest dielectric o por¸tiune de grosime d având suprafa¸ta
dxd¸ (Fig. 6.2.3). Deoarece dielectricul este omogen ¸si izotrop direc¸tia
vectorului de polarizare coincide cu direc¸tia câmpului electric. Un ele-
ment de volum a c¼ arui în¼ al¸time este d. i se poate asocia un moment de
dipol egal cu:
174
1d· = 1drd¸d. (6.46)
Poten¸tialul creat de acest element de volum
d\ =
(1rd¸d.)
4:
0
:
2
Deoarece dr = ÷d. cos o
\ = ÷
1do
4:
0
:
2
v
2
_
v
1
d:
:
2
(6.47)
\ = ÷
1do
4:
0
:
2
_
1
:
1
÷
1
:
2
_
=
1do
4:
0
:
2
÷
1do
4:
0
:
1
(6.48)
Rela¸tia este echivalent¼ a cu expresia poten¸tialului creat de dou¼ a sarcini
punctiforme egale ¸si de sens contrar având valoarea 1do. Sarcina 1do
este situat¼ a la cap¼ atul paralelipipedului care se g¼ ase¸ste la distan¸ta :
1
fa¸t¼ a
de punctul în care se calculeaz¼ a poten¸tialul iar sarcina negativ¼ a ÷1do
se g¼ ase¸ste la distan¸ta :
2
fa¸t¼ a de acela¸si punct.
Rezult¼ a c¼ a o plac¼ a dielectric¼ a introdus¼ a într-un câmp electric care
determin¼ a apari¸tia unei polariz¼ ari poate … înlocuit¼ a cu dou¼ a distribu¸tii
de sarcini o
1
= +1 ¸si o
2
= ÷1 pe cele dou¼ a fe¸te ale pl¼ acii.
Observa¸ tie: Dac¼a vectorul

1 nu este normal pe suprafa¸ ta dielectricu-
lui densitatea de sarcin¼a de pe suprafa¸ ta dielectricului este egal¼a cu com-
ponenta normal¼a a polariz¼arii
o = 1
a
= 1 cos o
175
6.2.4 Modalit¼ a¸ti de polarizare a unui dielectric
Polarizare electronic¼ a
Se manifest¼ a la dielectrici forma¸ti din molecule sau atomi simetrici
în care centrul sarcinilor pozitive coincide cu centrul sarcinilor negative.
A¸sa cum am spus în prezen¸ta unui cîmp electric are loc o deplasare
relativ¼ a a centrului sarcinilor negative fa¸t¼ a de nucleu, astfel încât întreg
ansamblul atomic se manifest¼ a ca un dipol. Ea nu depinde de agita¸tie
termic¼ a, deoarece în acest caz avem de-a face cu procese atomice. Astfel
densitatea de polarizare este:
1 = :c
c
1 (6.49)
unde c
c
este polarizabilitatea electronic¼ a iar : este conetra¸tia de atomi.
Polarizarea ionic¼ a
În cristalele ionice cum ar … NaCl, KBr deplas¼ arile relative ale ion-
ilor pozitivi în raport cu cei negativi în prezen¸ta câmpului electric, dau
na¸stere plariz¼ arii ionice (Fig. 6.16).
Polarizarea orienta¸tional¼ a
Este prezent¼ a în dielectricii constitui¸ti din molecule nesimetrice (mole-
cule polare) în care centrul sarcinilor pozitive nu coincide cu centrul
176
Figura 6.16: Polarizarea ionic¼ a
Figura 6.17: Dipol electric în câmp electric
sarcinilor negative. Un exemplu este molecula de CO
C
2+
= C

Astfel de molecule prezint¼ a un moment dipolar permanent datorit¼ a
separ¼ arii sarcinilor de semn contrar. În prezen¸ta unui câmp electric
dipolii tind s¼ a se orienteze în direc¸tia acestuia.
În acest caz energia poten¸tial¼ a a unui dipol de moment j în câmpul
electric

1 (Fig. 6.17) este:
1
j
= ÷ j

1 = ÷j1 cos o (6.50)
Pentru a determina densitatea de polarizare a materialului trebuie s¼ a
se calculeze media proiec¸tiei momentului de dipol pe direc¸tia câmpului
electric care va … considerat¼ a ca axa Oz. Componentele momentului de
dipol pe direc¸tie perpendicular¼ a a câmpului electric au valori arbitrare si
sunt orientate aleatoriu. Media acestora este nul¼ a.
Vom considera c¼ a distribu¸tia direc¸tiilor momentelor de dipol este
o distribu¸tie Boltzmann. Astfel probabilitatea c¼ a direc¸tia momentu-
lui de dipol s¼ a …e în interiorul unghiului solid d în jurul direc¸tiei

.
Deoarece d = sin odod,. probabilitatea ca unghiul o s¼ a …e în intervalul
177
o ¸ (o. o + do) ¸si , s¼ a …e în intevalul este în intervalul , ¸ (,. , + d,)
este:
dn = Cc
pE cos
k
B
T
sin odod,
Constanta C se ob¸tine din condi¸tia de normare
1 = C
¬
_
0
c
pE cos
k
B
T
sin odo

_
0
d,
Atunci
dn =
c
pE cos
k
B
T
sin odod,
¬
_
0
c
pE cos
k
B
T
sin odo

_
0
d,
Valoarea medie a proiec¸tiei momentului dipolar pe direc¸tia câmpului
determinat polarizarea 1.
< j
:
=
¬
_
0
(j cos o) c
pE cos
k
B
T
sin odo

_
0
d,
¬
_
0
c
pE cos
k
B
T
sin odo

_
0
d,
(6.51)
< j
:
= j < cos o = j
¬
_
0
c
pE cos
k
B
T
cos o sin odo
¬
_
0
c
pE
k
B
T
sin odo
(6.52)
Not¼ am cu
r = cos o
dr = ÷sin odo
c =
÷j1
/
1
1
178
Figura 6.18: Func¸tia Langevin
< cos o =
1
_
÷1
rc
oa
dr
1
_
÷1
c
oa
dr
(6.53)
Cele dou¼ a integrale se calculeaz¼ a astfel:
1
_
÷1
rc
oa
dr =
1
c
c
oa
¸
¸
¸
¸
1
÷1
=
c
o
÷c
÷o
c
=
2
c
c
o
÷c
÷o
2
=
2
c
shc
1
_
÷1
cc
oa
dr =
d
dc
_
_
1
_
÷1
c
oa
dr
_
_
=
d
dr
_
2
c
shc
_
=
2chc
c
2
Atunci:
< cos o =
2cho
o
÷
2sho
o
2
2
o
shc
= coth c ÷
1
c
= 1(c)
1(c)÷ poart¼ a numele de func¸tie Langevin (Fig. 6.18)
Atunci densitatea de polarizare este
1 = :j1
_
÷
j1
/
1
1
_
În cazul unor câmpuri slabe când j1 ¸/
1
1 ¸si c ¸1. Atunci rela¸tia
6.53 devine ¸tinând cont c¼ a
179
c
oa
= 1 + cr
Atunci
< cos o =
1
_
÷1
r(1 +cr)dr
1
_
÷1
(1 +cr)dr
=
2o
3
2
=
c
3
Rezult¼ a
1 = :j
c
3
= :j
j1
3/
1
1
= :
j
2
3/
1
1
1 (6.54)
Dac¼ a not¼ am
1 = :c
ov
1 ==c
ov
=
j
2
3/
1
1
(6.55)
În general
c = c
c|
+ c
icaic
+ c
ov
(6.56)
6.2.5 Permeabilitatea ¸si susceptibilitatea
Consider¼ am un conductor a c¼ arui capacitate este C
0
(Fig. 6.19). Dac¼ a
în interior se introduce un dielectric capacitatea acestuia se modi…c¼ a la
valoarea C. Raportul dintre C ¸si C
0
poart¼ a numele de permitivitate
relativ¼ a a dielectricului:

v
= C,C
0
(6.57)
Permitivitatea relativ¼ a este o m¼ arime speci…c¼ a materialului dielectric
respectiv.
Introducerea materialului dielectric în câmpul electric îl polarizeaz¼ a
¸si apare o sarcin¼ a super…cial¼ a la suparfa¸ta dielectricului. Consider¼ am o
suprafa¸t¼ a pe care aplic¼ am legea lui Gauss:
1o =
1

0
(o ÷o
j
) o (6.58)

0
1 = o ÷j (6.59)
180
Figura 6.19: Plac¼ a de dielectric introdus¼ a în interiorul unui condensator plan
o =
0
1 + j (6.60)
Atunci
C =
Q
l
=
oo
1d
=

0
1 + 1
1
o
d
(6.61)
C =
_
1 +
1

0
1
_

0
o
d
=
_
1 +
1

0
1
_
C
0
(6.62)
Rezult¼ a c¼ a:

v
= 1 +
1

0
1
(6.63)
De aici:
1 = (
v
÷1)
0
1 (6.64)
De…nim:
¸
1
=
v
÷1 (6.65)
181
ca susceptibilitate electric¼ a. Astfel densitatea de polarizare se poate scrie
ca:
1 = ¸
0
1 (6.66)
6.2.6 Induc¸tia câmpului electric
Rela¸tia
Q
l
=

0
1 + 1
1
o
d
(6.67)
se poate scrie
Q
1d
=
(
0
1 + 1)
1
o
d
(6.68)
Rezult¼ a:
Q
o
=
0
1 + 1 (6.69)
M¼ arimea din partea dreapt¼ a poart¼ a numele de induc¸tie a câmpului
electric:

1 =
0

1 +

1 (6.70)
Deoarece

1 ¸si

1 sunt vectori ¸si

1 este un vector:

1 =
0

1 +

1 (6.71)

1 =
0

1 + (
v
÷1)
0

1 =
v

0

1 (6.72)
6.2.7 Densitatea de polarizare a materialelor neo-
mogene
Al¼ aturi de considera¸tiile f¼ acute pân¼ a acum asupra polariz¼ arii uniforme
este important s¼ a se considere ¸si cazul în care polarizarea nu este uni-
form¼ a. Acest lucru se datoreaz¼ a neuniformit¼ a¸tii dielectricului sau a vari-
a¸tiei intensit¼ a¸tii câmpului eletric în func¸tie de pozi¸tia din interiorul delec-
tricului. Pentru a putea determina polarizarea trebuie s¼ a ¸tinem cont c¼ a
182
Figura 6.20: Por¸tiune dintr-un dielectric neomogen a‡at¼ a în câmp electric
în afara sarcinilor induse la suprafa¸ta dielectricului apar sarcini induse
în interiorul acestuia.
Fie un cub în interiorul unui dielectric neutru cu volumul oro¸o.
(Fig. 6.20). Cubul este mic la scar¼ a macroscopic¼ a dar su…ecient de mare
la scar¼ a microscopic¼ a pentru a con¸tine su…cient de mul¸ti atomi. Dac¼ a
aplic¼ am un câmp electric acesta se polarizeaz¼ a.
Presupunem pentru simpli…care c¼ a polarizarea în interiorul cubului
este diferit¼ a de zero pe direc¸tia Cr, c¼ a este dependent¼ a de r ¸si indepen-
dent¼ a de ¸ ¸si .. O consecin¸t¼ a a polariz¼ arii este deplasarea sarcinilor în
sens invers câmpului. Atunci sarcinile de pe fe¸tele cubului sunt 1(r)o.o¸
pe fa¸ta I ¸si ÷1(. + o.)o.o¸ pe fa¸ta II.
Contribu¸tia net¼ a la sarcina cubului este:
o
qp
= ÷[1(r + or) ÷1
a
(r)] o¸o. = ÷
J1
a
Jr
oro¸o.
Generalizând în cazul c¼ a direc¸tia câmpului

1 este arbitrar¼ a, putem
a…rma c¼ a exist¼ a contribu¸tii similare pentru toate componentele lui

1 pe
direc¸tiile C¸ ¸si C. astfel c¼ a sarcina total¼ a o¡ din interiorul cubului este:
o¡ = ÷
_
J1
a
Jr
+
J1
j

+
J1
:
J.
_
oro¸o.
Atunci densitatea sarcinilor de polarizare este:
183
j
1
=

oro¸o.
= ÷
_
J1
a
Jr
+
J1
j

+
J1
:
J.
_
j
1
= ÷div

1 (6.73)
sau
j
1
= ÷\

1 (6.74)
6.3 Curentul electric
Prin curent electric se în¸telege deplasarea direc¸tionat¼ a a electronilor
în metale sau a ionilor în unele lichide sau gaze sub ac¸tiunea câmpului
electric.
De exemplu în cazul unui metal a‡at la o temperatur¼ a diferit¼ a de
zero Kelvin electronii de conduc¸tie sunt într-o continu¼ a stare de agita¸tie
termic¼ a. Prin aplicarea unui câmp elelctric, peste mi¸scarea de agita¸tie
termic¼ a se suprapune o mi¸scare dirijat¼ a în sens invers cîmpului electric.
Un mediu care con¸tine purt¼ atori cvasiliberi capabili s¼ a se deplaseze
sub ac¸tiunea unui câmp electric poart¼ a numele de conductor.
Un mediu f¼ ar¼ a purt¼ atori de sarcini capabile s¼ a se deplasesze sub ac¸ti-
unea unui câmp electric poart¼ a numele de izolator.
6.3.1 M¼ arimi ce caracterizeaz¼ a curentul electric
Pentru a de…ni curentul mai precis presupunem c¼ a sarcinile se mi¸sc¼ a
perpendicular pe o sprafa¸t¼ a de arie o (Fig. 6.21).
Curentul reprezint¼ a sarcina net¼ a care traverseaz¼ a aria o în unitatea
de timp. Dac¼ a în intervalul de timp t prin suprafa¸ta o trece sarcina
Q intensitatea medie a curentului care trece este:
1
n
=
Q
t
(6.75)
Dac¼ a în intervale de timp egale prin suprafa¸ta o trec cantit¼ a¸ti diferite
de curent de…nim intensitatea instantanee a curentului ca …ind:
184
Figura 6.21: Deplasarea sarcinilor electrice prin suprafa¸ta S
1 =
dQ
dt
(6.76)
În sistemul interna¸tional de unit¼ a¸ti (SI) intensitatea curentului este o
m¼ arime …zic¼ a fundamental¼ a iar unitatea sa de m¼ asur¼ a este Amperul (A)
1A = C/s (6.77)
Rela¸tia 6.77 nu este o rela¸tie de de…ni¸tie pentru amper. Rela¸tia de
mai sus poate … utilizat¼ a mai degrab¼ a pentru de…nirea unit¼ a¸tii de sarcin¼ a
care este columbul.
Sarcinile care pot trece prin sprafa¸ta o pot … pozitive sau negative.
În mod conven¸tional se consider¼ a c¼ a sensul de curgere al curentului este
acela¸si cu sensul în care s-ar deplasa sarcinile electrice pozitive în inte-
riorul conductorului. Astfel când se discut¼ a despre curent într-un metal
(de exemplu cupru) direc¸tia de deplasare a curentului este opus¼ a direc¸tiei
de deplasare a electronilor.
Densitatea de curent
Admitem c¼ a în conductorul omogen ¸si izotrop care con¸tine un singur
tip de purt¼ atori de sarcin¼ a …ecare cu sarcina ¡ densitatea acestor este :.
Dac¼ a în conductor este aplicat un câmp electric, sarcinii i se imprim¼ a
o mi¸scare ordonat¼ a de transport în sensul câmpului dac¼ a sarcinile sunt
pozitive ¸si în sens contrar dac¼ a sarcinile sunt negative. Cosider¼ am c¼ a
viteza mi¸sc¼ arii de transport a sarcinlor este ·.(Fig. 6.22).
În intervalul de timp t, to¸ti purt¼ atorii de sarcin¼ a din cilindrul cu
aria bazei o ¸si generatoarea ·t se vor deplasa astfel încât vor trece prin
sec¸tiunea o din dreapta. Deoarece num¼ arul de purt¼ atori de sarcin¼ a din
cilindru este:
185
Figura 6.22: Curent elecric
` = :o·t (6.78)
sarcina care trece prin aria bazei este Q = `¡ = :o·t. Atunci inten-
sitatea curentului este:
1 =
Q
t
= :·¡o (6.79)
Densitatea de curent se de…ne¸ste ca …ind sarcina ce trece în unitatea
de timp prin unitatea de suprafa¸t¼ a.
, =
1
o
= :¡· (6.80)
Deoarece viteza este o m¼ arime vectorial¼ a rezult¼ a c¼ a ¸si densitatea de
curent este o m¼ arime vectorial¼ a:

, = :¡·
Acest rezultat poate … generalizat în cazul c¼ a în materialul respectiv
exit¼ a mai multe tipuri de purt¼ atori de sarcin¼ a cu concentra¸tiile :
i
. viteze
medii ·
i
¸si sarcinile ¡
i

J =

,
i
=

:
i
¡
i
·
i
i
(6.81)
Dac¼ a conductorul este neomogen concentra¸tia purt¼ atorilor de sarcin¼ a
depinde de pozi¸tie : = :(r. ¸. .) astfel c¼ a ¸si densitatea de curent este
diferit¼ a de la punct la punct.
186
Rezult¼ a c¼ a densitatea de curent

, =

,(r. ¸. .) este o m¼ arime care
caracterizeaz¼ a local curentul electric. În acest caz pentru a determina
intensitatea curentului printr-o suprafa¸t¼ a o, împ¼ ar¸tim suprafa¸ta o într-o
mul¸time de suprafe¸te elementare do. Dac¼ a direc¸tia densit¼ a¸tii de curent
nu este perpendicular¼ a pe suprafa¸ta do la curentul care trece prin aceast¼ a
suprafa¸t¼ a contribuie doar componenta normal¼ a a acestei densit¼ a¸ti de
curent. Atunci curentul d1 care trece prin suprafa¸ta elementar¼ a do este:
d1 =

,d

o =

,:do (6.82)
Pentru determinarea suprafa¸ta o trebuie însumate toate contribu¸tiile
elementare
1 =
__
S
d1 =
__
S

,d

o (6.83)
6.3.2 Ecua¸tia de continuitate
Fie o suprafa¸t¼ a închis¼ a o în interiorul unui conductor care cuprinde
volumul \ . Normala la suprafa¸ta închis¼ a …ind îndreptat¼ a întotdeauna
înspre exteriorul acesteia integrala
__
S

,d

o reprezint¼ a sarcina care iese
în unitatea de timp din volumul \ prin o. Conform legii conserv¼ arii
sarcinii, sarcina electric¼ a care iese din volumul \ în unitatea de timp
este egal¼ a cu varia¸tia sarcinii în unitatea de timp
_
÷
oq
ot
_
. Semnul minus
se consider¼ a deoarece atunci când sarcina se mic¸soreaz¼ a d¡ < 0. Rezult¼ a:
__
S

,d

o = ÷

dt
(6.84)
Dac¼ a exprim¼ am ¡ în func¸tie de densitatea de sarcin¼ a din volumul \ .
¡ =
___
\
jd\ (6.85)
atunci
__
S

,d

o = ÷
___
\
dj
dt
d· (6.86)
187
sau
__
S

,d

o +
___
\
dj
dt
d· = 0
Rela¸tia poart¼ a numele de ecua¸tia de continuitate ¸si reprezint¼ a legea
de conservare a sarcinii electrice.
6.3.3 Teoria clasic¼ a a conduc¸tiei în metale
Teoria a fost elaborat¼ a în anul 1990 de Drude ¸si a fost perfec¸tionat¼ a
de Lorentz în anul 1910. Teoria se bazeaz¼ a pe ipoteza existen¸tei gazului
electronic în metale adic¼ a a existen¸tei unor electroni liberi în interiorul
acestora. Prin electroni liberi se în¸teleg elelctronii de valen¸t¼ a care nu
sunt lega¸ti de nici un atom al re¸telei cristalin ¸si astfel se pot deplasa în
interiorul acestuia pe distan¸te relativ mari.
Conform acestei teorii în absen¸ta câmpului electric electronii se mi¸sc¼ a
haotic în toate direc¸tiile. Când se aplic¼ a un câmp electric electronii sunt
supu¸si unei for¸te care le imprim¼ a o mi¸scare direc¸tionat¼ a.
În mi¸scarea lor electronii sufer¼ a coincniri cu ionii re¸telei cristaline care
la rîndul lor execut¼ a mi¸sc¼ ari oscilatorii. Dup¼ a …ecare ciocnire electronii î¸si
pierd "memoria" adic¼ a viteza c¼ ap¼ atat¼ a prin accelerare în câmp electric
revine la zero. Astfel dac¼ a timpul mediu dintre dou¼ a ciocniri este t,
viteza c¼ ap¼ atat¼ a de electron înainte de ciocnire este:
· = ct =
c1
:
c
t (6.87)
unde cu :
c
se noteaz¼ a a¸sa numita mas¼ a efectiv¼ a a electronului. No¸tiunea
de mas¼ a efectiv¼ a este introdus¼ a deoarece electronul sub ac¸tiuunea câm-
pului electric 1 se mi¸sc¼ a nu în spa¸tiu liber ci în câmpul re¸telei cristaline
a metalului. Astfel electronii se mi¸sc¼ a în interiorul metalelor cu o vitez¼ a
medie numit¼ a vitez¼ a de drift.
·
o
=
·
2
=
c1
2:
c
t (6.88)
Atunci densitatea de curent se scrie ca …ind
, = :c·
o
=
:c
2
t
2:
c
1 (6.89)
188
Rezult¼ a c¼ a densitatea de curent este propor¸tional¼ a cu 1. O astfel de
dependen¸t¼ a se nume¸ste ohmic¼ a.
Putem scrie
, = o1
sau vectorial

, = o

1 (6.90)
unde o÷ poart¼ a numele de conductivitate. Comparând expresiile
rezult¼ a c¼ a în acest model
o =
:c
2
t
2:
c
Dar timpul mediu t dintre dou¼ a ciocniri poate … exprimat ca raportul
dintre drumul liber al electronului ` ¸si viteza termic¼ a ·
T
a electronilor.
Viteza termic¼ a a electronilor în metale are o formul¼ a similar¼ a cu cea a
vitezei termice a moleculelor unui gaz.
·
T
=
_
3/
1
1
:
c
(6.91)
Atunci
o =
1
2
:c
2
:
c
`
·
T
(6.92)
Rela¸tia

, = o

1 ste valabil¼ a pentru un mare num¼ ar de materiale in-
clusiv semiconductori. Dac¼ a în cazul metalelor varia¸tia lui o este foarte
mic¼ a în func¸tie de temperatur¼ a în cazul semiconductorilor aceast¼ a de-
penden¸t¼ a este puternic¼ a datorit¼ a varia¸tiei concentra¸tiei purt¼ atorilor de
sarcini în func¸tie de temperatur¼ a.
Legea lui Ohm
S¼ a consider¼ am un conductor de lungime | la cap¼ atul c¼ aruia se aplic¼ a
o diferen¸t¼ a de poten¸tial egal¼ a cu l (Fig 6.23).
Câmpul electric în interiorul conductorul este egal cu
1 =
l
c
(6.93)
189
¸ Tinând cont c¼ a , = 1,o atunci rela¸tia 6.93 se scrie ca
1
o
= o
l
|
(6.94)
de unde
l = o
|
o
1 (6.95)
M¼ arimea o
|
S
poart¼ a numele de rezisten¸t¼ a
1 = o
|
o
(6.96)
În general când se discut¼ a de rezisten¸ta în locul lui o se utilizeaz¼ a
m¼ arimea numit¼ a rezistivitate:
j =
1
o
(6.97)
Pentru metale rezistivitatea j depinde de temperatur¼ a dup¼ a legea:
j = j
0
(1 +ct) (6.98)
unde j
0
este rezistivitaea la 0
o
C ¸si c este coe…cientul de varia¸tie cu
temperatura al rezistivit¼ a¸tii. În tabelul de mai jos sunt prezentate o
serie de valori ale lui j
0
¸si c.
Tabel Valori ale rezistivit¼ a¸tii j ¸si a coe…cientului de varia¸tie a
rezistivit¼ a¸tii cu temperatura
190
Material Rezistivitate [m10
÷8
] Coe…cient de temperatur¼ a c
_
o
C
÷1
10
÷3
¸
Argint 1,59 3,8
Cupru 1,7 3,9
Aur 2,44 3,4
Aluminiu 2,82 3,9
Tungsten 5,6 4,5
Fier 10 5
Platin¼ a 11 3,92
Plumb 11 3,9
Carbon 3500 -0,5
6.3.4 Tensiunea electromotoare
Pentru men¸tinerea unui curent electric într-un circuit este necesar
ca purt¼ atorii de sarcin¼ a s¼ a …e ac¸tiona¸ti de o for¸t¼ a care s¼ a le asigure
deplasarea pe o durat¼ a de timp su…cient de mare.
Sarcinile electrice transfer¼ a în mod continuu ¸si ireversibil energia lor
atomilor din nodurile re¸telei cristaline prin efect Joule. Aceasta înseamn¼ a
c¼ a pe lâng¼ a for¸tele de natur¼ a electrostatic¼ a asupra sarcinilor ac¸tioneaz¼ a
¸si for¸te de natur¼ a neelectrostatic¼ a numite for¸te imprimate.
Ele iau na¸stere în anumite puncte ale circuitului în care se g¼ asesc surse
de tensiune electromotoare (pile electrice, acumulatoare care transform¼ a
energia liber¼ a prin diferite reac¸tii chimice în energie electric¼ a).
For¸tele imprimate determin¼ a un câmp electric numit câmp electric
imprimat

1 =

1
i
¡
(6.99)
Câmpul electric total este suma dintre câmpul electric imprimat ¸si
câmpul electrostatic. Lucrul mecanic efectuat asupra unei sarcini care se
deplaseaz¼ a din punctul 1 în punctul 2 este:
1
12
= ¡
0
2
_
1

1d

| + ¡
0
2
_
1

1
i
d

| (6.100)
1
12
= ¡
0
(\
1
÷\
2
) + ¡
0
c
12
unde cu c
12
am notat tensiunea electromotoare
191
c
12
=
2
_
1

1
i
d

| (6.101)
De…nim c¼ aderea de tensiune
l
12
=
1
12
¡
= (\
1
÷\
2
) +c
12
(6.102)
Se observ¼ a c¼ a dac¼ a tensiunea electromotoare este nul¼ a, c¼ aderea de
tensiune este egal¼ a cu diferen¸ta de poten¸tial. Pentru un circuit închis
1 = ¡
_

1d

| + ¡
_

1
i
d

| (6.103)
Dar pentru un câmp electrostatic:
_

1d

| = 0 (6.104)
Rezult¼ a c¼ a tensiunea electromotoare pe un circuit reprezint¼ a raportul
dintre lucrul mecanic efectuat pentru a deplasa sarcina ¡ prin circuit ¸si
acea sarcin¼ a:
1 =
1
¡
=
_

1
i
d

| (6.105)
Astfel tensiunea electromotoare ce ac¸tioneaz¼ a într-un circuit este egal¼ a
cu lucrul mecanic necesar pentru a deplasa unitatea de sarcin¼ a pe întregul
circuit.
Aplica¸tie
Un curent electric are expresia:
1 = 100 sin 120:t A
unde t este exprimat în secunde. S¼ a se calculeze sarcina ce trece printr-o
sec¸tiune a conductorului în timpul t
1
= 1,240 s.
Solu¸ tie
Q =
_
t
1
0
1dt = 100
_
t
1
0
(sin 120:t) dt =
100
120:
cos 120t[
t
1
0
=
100
120:
= 0. 25 C
192
Aplica¸tie
S¼ a se determine sarcina de pe un condesator cu capacitatea C care se
descarc¼ a pe o rezisten¸t¼ a 1 în func¸tie de timp. Ini¸tial condensatorul este
înc¼ arcat cu sarcina Q. Care este intensitatea curentului care trece prin
rezistor.
Solu¸ tie
La un moment de timp dat tensiunea de pe condensator este
l =
¡
C
Curentul care trece prin rezisten¸ta 1 este:
1 =
l
1
=
¡
1C
Cum
1 = ÷

dt
deoarece varia¸tia sarcinii pe condensator este negativ¼ a. Astfel rezult¼ a
ecua¸tia diferen¸tial¼ a

dt
= ÷
¡
1C

¡
= ÷
dt
1C
_
q
Q

¡
=
_
t
0
÷
dt
1C
ln
¡
Q
= ÷
t
1C
Atunci:
¡ = Qexp
_
÷
t
1C
_
Produsul 1C poart¼ a numele de constanta de timp a circuitului.
193
6.4 Magnetism
Constatarea propriet¼ a¸tilor magnetice a fost f¼ acut¼ a înc¼ a din antichi-
tate, numele de magnet provenind de la numele unei regiuni din Asia
Mic¼ a ”Magnesia” unde se g¼ aseau roci cu astfel de propriet¼ a¸ti.
În 1269 un francez Piere de Maricourt a g¼ asit c¼ a direc¸tiile unor ace
lâng¼ a un magnet sferic natural formeaz¼ a linii care înconjoar¼ a sfera ¸si trec
prin dou¼ a puncte diametral opuse. Punctele respective au fost numite
polii magnetului. Experien¸tele ulterioare au ar¼ atat c¼ a indiferent de forma
lor magne¸tii au doi poli: nord ¸si sud care exercit¼ a for¸te asupra polilor
altui magnet. Astfel interac¸tiile N-N ¸si S-S sunt de respingere în timp
ce interac¸tiile N-S sunt întotdeauna de atrac¸tie. Polii au primit numele
datorit¼ a modului în care un magnet (de exemplu o busol¼ a) se comport¼ a
în prezen¸ta câmpului magnetic terestru. Dac¼ a un ac magnetic este sus-
pendat de centrul s¼ au ¸si se poate mi¸sca liber în plan orizontal, el se va
roti pân¼ a ce polul s¼ au nord se va pozi¸tiona c¼ atre polul nord geogra…c ¸si
polul sau sud se va pozi¸tiona c¼ atre sudul geogra…c. Trebuie remarcat c¼ a
polul nord geogra…c din punct de vedere magnetic este un pol sud iar
polul sud geogra…c este din punct de vedere magnetic un pol nord.
În 1600 William Gilbert a realizat o serie de experien¸te noi cu o
varietate de materiale. Utilizând faptul c¼ a magne¸tii se pozi¸tioneaz¼ a
într-o direc¸tie preferen¸tial¼ a, el a sugerat c¼ a P¼ amântul este un magnet
uria¸s.
În 1750 experimentele realizate cu o balan¸t¼ a de torsiune au ar¼ atat c¼ a
for¸tele care se exercit¼ a între polii unor magne¸ti sunt invers propor¸tionale
cu p¼ atratul distan¸tei dintre polii care interac¸tioneaz¼ a. De¸si for¸tele între
ace¸sti poli sunt similare cu cele dintre sarcinile electrice cu privire la
modul în care variaz¼ a cu distan¸ta, un singur pol magnetic nu a putut
… izolat a¸sa cum sarcinile pozitive ¸si cele negative pot … izolate. Astfel
dac¼ a se taie un magnet de-a lungul unui plan perpendicular pe axa ce
une¸ste cei doi poli se ob¸tin doi magne¸ti.
În anul 1820 Hans Christian Öersted a g¼ asit o leg¼ atu¼ a între electrici-
tate ¸si magnetism. El a descoperit c¼ a dac¼ a printr-un conductor trece un
curent electric ¸si în apropierea acestuia se aduce un ac magnetic asupra
acului magnetic se va exercita o for¸t¼ a. La pu¸tin timp de la descoperirea
lui Oersted, Ampere a ar¼ atat c¼ a între doi conductori str¼ ab¼ atu¸ti de curent
electric se exercit¼ a for¸te de atrac¸tie sau de respingere în func¸tie de sen-
sul curen¸tilor. Ele nu au aceia¸si natur¼ a ca ¸si for¸tele care se exercit¼ a
194
Figura 6.23: Liniile de câmp magnetic ale unui magnet
între sarcinile electrice. Dac¼ a se introduce o plac¼ a metalic¼ a între cei doi
conductori for¸ta de interac¸tie dintre ei nu se modi…c¼ a. S-a presupus c¼ a
o astfel de for¸ta are aceia¸si natur¼ a ca ¸si for¸ta care se exercit¼ a între un
conductor parcurs de curent electric ¸si un ac magnetic.
Pentru a g¼ asi o coresponden¸t¼ a între un ac magnetic ¸si un conductor
str¼ ab¼ atut de un curent electric, Ampere a presupus c¼ a acul magnetic
con¸tine un num¼ ar foarte mare de curen¸ti microscopici (care formeaz¼ a
mici bucle de curent) pe care i-a denumit curen¸ti moleculari.
Ulterior Maxwell a a…rmat c¼ a astfel de for¸te se exercit¼ a între orice
sarcini electrice în mi¸scare. Aceste for¸te pot … atribuite existen¸tei în jurul
sarcinilor în mi¸scare a unui câmp numit câmp magnetic. În consecin¸t¼ a
putem a…rma c¼ a sursele câmpului magnetic sunt sarcinile în mi¸scare.
6.4.1 For¸ta Lorentz. Induc¸tia câmpului magnetic.
Câmpul magnetic poate … descris cu ajutorul unui vector

1 numit
induc¸tie a câmpului magnetic. Direc¸tia lui

1 este direc¸tia în care se
pozi¸tioneaz¼ a un ac magnetic în punctul respectiv. Ca ¸si în cazul câmpului
electric vom putea de…ni liniile de câmp magnetic ca …ind curbele la care
vectorul

1 este tangent în …ecare punct. În Fig (6.23) sunt reprezentate
liniile de câmp ale unui magnet în form¼ a de bar¼ a. Experimental ele se
pot trasa cu ajutorul unei busole.
Pentru de…nirea induc¸tiei câmpului magnetic se utilizeaz¼ a for¸ta Lorentz

,
|
care ac¸tioneaz¼ a asupra unei particule ce se deplaseaz¼ a în câmp mag-
netic cu viteza ·. Aceasta joac¼ a rolul de corp de prob¼ a. Rezultatele
experimentale au ar¼ atat c¼ a:
- m¼ arimea for¸tei Lorentz este propor¸tional¼ a cu sarcina particulei ¸si
viteza acesteia
195
Figura 6.24: Direc¸tia for¸tei Lorentz fa¸t¼ a de direc¸tiile vitezei ¸si câmpului mag-
netic
- direc¸tia lui

,
|
depinde de direc¸tia vitezei ¸si de direc¸tiile liniilor de
câmp
- când particula se mi¸sc¼ a paralel cu liniile de câmp magnetic for¸ta
Lorentz este nul¼ a
- când viteza particulei · face un unghi c cu vectorul

1 (adic¼ a cu
tangenta la liniile de câmp magnetic) for¸ta ac¸tioneaz¼ a pe o direc¸tie per-
pendicular¼ a pe

1 ¸si pe · adic¼ a este perpendicular¼ a pe planul format de

1 ¸si ·.
- m¼ arimea for¸tei este propor¸tional¼ a cu sin o unde o este unghiul f¼ acut
de viteza · cu direc¸tia vectorului

1.
- for¸tele care se exercit¼ a asupra sarcinilor pozitive sunt în sens invers
for¸telor care se exercit¼ a asupra sarcinilor negative
Putem concluziona c¼ a

,
|
= ¡
_
·

1
_
(6.106)
În Fig (6.24) sunt prezentate direc¸tia ¸si sensul for¸tei Lorentz pentru
o sarcin¼ a pozitiv¼ a.
M¼ arimea for¸tei Lorentz este:
,
|
= ¡·1sin o (6.107)
Deoarece for¸ta Lorentz este perpendicular¼ a pe vitez¼ a ea este perpen-
dicular¼ a ¸si pe deplasare. Astfel lucrul mecanic efectuat de for¸ta Lorentz
este nul. Atunci conform teoremei varia¸tiei energiei cinetice rezult¼ a c¼ a
varia¸tia acesteia este nul¼ a. Astfel într-un câmp magnetic o sarcin¼ a în
mi¸scare nu-¸si poate modi…ca viteza în modul. Viteza variaz¼ a doar ca
direc¸tie.
196
Figura 6.25: Modul în care apare for¸ta electromagnetic¼ a care ac¸tioneaz¼ a
asupra unui conductor plasat în câmp magnetic.
Din rela¸tia 6.107 rezult¼ a c¼ a unitatea de m¼ asur¼ a pentru 1 care poart¼ a
numele de Tesla este
1T=
1N
Cm/s
=
N
Am
O unitate tolerat¼ a este gaussul (G)
1T = 10
4
G
6.4.2 For¸ta electromagnetic¼ a
Dac¼ a asupra unei particule se exercit¼ a o for¸t¼ a atunci când aceasta se
deplaseaz¼ a în câmp magnetic este de a¸steptat ca asupra unui conductor
prin care trece un curent a‡at în câmp magnetic s¼ a se exercite o for¸t¼ a
(Fig. 6.25).
S¼ a consider¼ am o por¸tiune de conductor prin care trece un curent
1 = :co· a‡at¼ a în câmp magnetic.
Asupra …ec¼ arei sarcini (în cazul nostru electroni) ac¸tioneaz¼ a o for¸t¼ a
Lorentz

,
|
= c
_
·

1
_
(6.108)
În por¸tiunea de conductor considerat¼ a num¼ arul de purt¼ atori de sarcini
este:
` = :o|
197
Figura 6.26: Conductor de form¼ a oarecare în câmp magnetic uniform
unde : este concentra¸tia de electroni liberi, o este sec¸tiunea conduc-
torului ¸si | lungimea conductorului. Atunci for¸ta total¼ a care ac¸tioneaz¼ a
asupra por¸tiunii de conductor este

1 = `

,
|
= :|oc
_
·

1
_
(6.109)
Vom introduce în loc de · vectorul

| care are modulul egal cu lungimea
por¸tiuni de conductor ¸si sensul în sensul vitezei. Putem scrie |· = ·

|.
Atunci

1 = :·oc
_

|

1
_
(6.110)

1 = 1
_

|

1
_
(6.111)
S¼ a consider¼ am un conductor având o form¼ a oarecare într-un câmp
magnetic uniform (Fig6.26).
For¸ta care ac¸tioneaz¼ a asupra por¸tiunii d: este
d

1 = 1
_
d:

1
_
(6.112)
unde d

1 este perpendicular pe planul hârtiei, înspre cititor. Ecua¸tia
poate … considerat¼ a ca o ecua¸tie alternativ¼ a pentru de…nirea câmpului
magnetic

1.
For¸ta total¼ a care se exercit¼ a asupra conductorului este:

1 =
b
1
_
o
d:

1 (6.113)
198
unde c ¸si / reprezint¼ a capetele conductorului.
S¼ a consider¼ am dou¼ a cazuri:
a) Conductorul se a‡¼ a în câmp magnetic

1 uniform. Deoarece câmpul
este uniform

1 = 1
_
_
b
_
o
d:
_
_

1 (6.114)
Atunci:

1 = 1

|

1
b) Conductorul formeaz¼ a o curb¼ a închis¼ a ¸si este plasat într-un câmp
magnetic uniform
÷÷
1 = 1
_
d

|

1 (6.115)
Dar
_
d

| = 0 (6.116)
Rezult¼ a

1 = 0
Putem concluziona c¼ a for¸ta electromagnetic¼ a care ac¸tioneaz¼ a asupra
oric¼ arei bucle de curent a‡at¼ a într-un câmp magnetic uniform este nul¼ a.
6.4.3 Bucl¼ a de curent în câmp magnetic uniform
S¼ a consider¼ am o bucl¼ a de curent de form¼ a dreptunghiular¼ a într-un
câmp magnetic uniform ca în Fig 6.27.
Asupra laturilor 1 ¸si 3 nu ac¸tioneaz¼ a nici o for¸t¼ a deoarece conductorii
respectiv sunt paraleli cu liniile câmpului magnetic.
For¸tele electromagnetice ac¸tioneaz¼ a asupra laturilor 2 ¸si 4 deoarece
acestea sunt orientate perpendicular pe câmp. Valorile acestor for¸te sunt:
1
2
= 1
4
= 1c1 (6.117)
Direc¸tiile lui 1
2
¸si 1
4
sunt ar¼ atate în Fig. 6.27.
199
Figura 6.27: Bucl¼ a dreptunghiular¼ a în câmp magnetic uniform.
Figura 6.28: For¸te ce ac¸tioneaz¼ a asupra unei bucle de curent a‡at¼ a în câmp
magnetic
For¸tele sunt egale dar de semne contrare. Direc¸tiile celor dou¼ a for¸te
sunt paralele. M¼ arimea total¼ a a momentului care poate roti bucla în
jurul punctului O (mai degrab¼ a în jurul axei d) este:
` = 1
2
/
2
+ 1
4
/
2
= 1c1
/
2
+ 1c1
/
2
(6.118)
` = 1c1 = 1o1 (6.119)
Dac¼ a câmpul magnetic face un unghi de o < 90
o
cu normala pe
suprafa¸ta buclei ca în Fig 6.28 for¸tele 1
1
¸si 1
3
ac¸tioneaz¼ a pe aceia¸si
direc¸tie în sensuri opuse ¸si rezultanta lor este nul¼ a.
Momentul for¸tei care ac¸tioneaz¼ a asupra buclei este:
200
` = 1
2
/
2
sin o + 1
4
/
2
sin o (6.120)
` = 1c1
/
2
sin o + 1c1
/
2
sin o (6.121)
` = 1o1sin o (6.122)
unde o = c/.
Generalizând, momentul care ac¸tioneaz¼ a asupra unei bucle de curent
este:
` = 1
_

o

1
_
(6.123)
unde

o = o: iar : este normal¼ a pe suprafa¸ta buclei.
Putem scrie
` =
_
1

o
_

1 (6.124)
M¼ arimea 1

o poart¼ a numele de moment magnetic de dipol:
: = 1

o (6.125)
Atunci

` = :

1 (6.126)
Acest moment tinde s¼ a alinieze bucla perpendicular pe câmpul mag-
netic
Putem de…ni o energie poten¸tial¼ a a buclei de curent în câmpul mag-
netic extern. Pentru aceasta trebuie calculat lucrul mecanic pe care îl
efectueaz¼ a câmpul asupra buclei când o rote¸ste cu un unghi c.
1 =
_
0
2
0
1
`(÷do) (6.127)
Se alege ÷do deoarece în cursul rotirii unghiul o scade ¸si do < 0:
1 = ÷
0
2
_
0
1
11o sin odo (6.128)
201
1 = 11o(cos o
2
÷cos o
1
) (6.129)
Deoarece
1
j
= ÷1 (6.130)
1
j
= ÷1o1(cos o
2
÷cos o
1
) (6.131)
Rezult¼ a:
1
j
= ÷1o1cos o + ct (6.132)
Consider¼ am c¼ a atunci când o = :,2. 1
j
= 0. Rezult¼ a:
1
j
= ÷:1cos o (6.133)
sau
1
j
= ÷ :

1 (6.134)
6.4.4 Leg¼ atura dintre momentul de dipol magnetic
¸si momentul cinetic al unui electron care se
deplaseaz¼ a cu vitez¼ a constant¼ a pe o traiectorie
circular¼ a.
S¼ a consider¼ am un electron a‡at pe o orbit¼ a circular¼ a, perioada de
rota¸tie …ind 1. Mi¸scarea electronului este echivalent¼ a cu un curent
1 = ÷
c
1
= ÷
c.
2:
= ÷

2::
(6.135)
Semnul minus apare deoarece sarcina electronului este negativ¼ a, sen-
sul curentului datorat mi¸sc¼ arii electronului …ind opus sensului mi¸sc¼ arii
acestuia.
Momentul magnetic de dipol asociat acestei mi¸sc¼ ari este:
: = o1 = ÷::
2

2::
= ÷
c·:
2
: = ÷
c·::
c
2:
c
(6.136)
202
unde :
c
este masa electronului
Dar momentul cinetic orbital este
1 = :
c
·:
Rezult¼ a:
: = ÷
c
2:
c
1 = ÷¸1
Vectorial rela¸tia de mai jos se scrie ca:
: = ÷
c
2:
c

1 = ÷¸

1 (6.137)
M¼ arimea ¸ =
c
2ne
poart¼ a numele de raport giromagnetic oribital al
electronului.
6.4.5 Sursele câmpului magnetic. Legea Biot Savart.
La pu¸tin timp dup¼ a ce Öersted a descoperit c¼ a acul unei busole este
deviat de un conductor prin care trece un curent, Jean Bapiste Biot
(1774-1862) ¸si Felix Savart au realizat experimente cantitative pentru de-
terminarea for¸tei exercitate de un curent asupra unui magnet. Pornind
de la rezultatele experimetnale ob¸tinut Biot ¸si Savart au ajuns la o ex-
presie matematic¼ a pentru câmpul mangetic d

1 într-un punct

1 datorat
unui element de lungime d

| din conductor str¼ ab¼ atut de curentul 1.
Vectorul d

1 este perpendicular pe d

| ¸si pe vectorul de pozi¸tie :. Ex-
perimental s-a constata c¼ a m¼ arimea lui d

1 este invers propor¸tional¼ a cu
:
2
, propor¸tional¼ a cu lungimea segmentului d

|, cu intensitatea curentului
1 ¸si propor¸tional¼ a cu sin o unde o este unghiul dintre : ¸si d

|.
Astfel expresia matematic¼ a a Legii Biot-Savart este:
d1 =
j
0
4:
1d

| :
:
3
(6.138)
unde j
0
este o constant¼ a numit¼ a permitivitatea vidului.
j
0
= 4: 10
÷7
Tm/A (6.139)
Pentru calculul câmpului magnetic total trebuie însumate toate con-
tribu¸tiile elementare:
203
Figura 6.29: Câmpul magnetic produs de un curent liniar

1 =
j
0
1
4:
_
d

| :
:
3
(6.140)
Exemple:
1) Calculul câmpului magnetic produs de un curent liniar (Fig. 6.29)
d

1 =
j
0
1
4:
d

| :
:
3
d1 =
j
0
1
4:
:d| sin o
:
3
Pentru a calcula pe 1 vom nota
, =
:
2
÷o
¸si ¸tinem cont c¼ a , ÷÷ variaz¼ a de la ÷:,2 la :,2
| = 1tg,
d| =
1
cos
2
,
d,
¸si
204
Figura 6.30: Spir¼ a circular¼ a parcurs¼ a de un curent electric.
: =
1
cos ,
Atunci
d1 =
j
0
1
4:
1d,cos ,
cos
2
,
cos
2
,
1
2
d1 =
j
0
1
4:
¬¸2
_
÷¬¸2
cos ,d,
1
1 =
j
0
1
4:
1
1
sin ,
¸
¸
¸
¸
¬¸2
÷¬¸2
=
j
0
1
2:1
1 = j
0
1
2:1
(6.141)
2) Calculul câmpului magnetic produs pe o spir¼ a circular¼ a în centrul
ei
Consider¼ am situa¸tia din Fig. 6.30. Folosind legea lui Biot Savart
rezult¼ a c¼ a o por¸tiune de lungime d| din spir¼ a determin¼ a un câmp magnetic
d1
d1 =
j
0
1
4:
:d|
:
3
(6.142)
d1 =
j
0
1
4:
d|
:
2
205
Figura 6.31: Conductoare paralele parcurse de curen¸ti electrici
1 =
j
0
1
4:
_
d

|
:
2
=
j
0
1
4:
2::
:
2
Atunci:
1 = j
0
1
2:
(6.143)
6.4.6 For¸ta de interac¸tie dintre dou¼ a conductoare
paralele
S¼ a consider¼ am dou¼ a conductoare, lungi, drepte paralele a‡ate la o
distan¸t¼ a c unul fa¸t¼ a de cel¼ alalt (Fig. 6.31).
Conductorul 2 prin care trece curentul 1
2
creaz¼ a câmpul magnetic

1
2
în locul unde se a‡¼ a primul conductor. Direc¸tia lui

1
2
este perpendicular¼ a
pe conductorul 1, a¸sa cum este prezentat în Fig. 6.31. Atunci for¸ta care
ac¸tioneaz¼ a asupra primului conductor este:
1
1
= 1
1
|1
2
unde:
1
2
= j
0
1
2
2c:
Rezult¼ a:
1
1
= j
0
1
1
1
2
|
2c:
(6.144)
206
Conform legii ac¸tiunii ¸si reac¸tiunii for¸ta 1
2
care ac¸tioneaz¼ a asupra
primului conductor este egal¼ a ¸si de sens contrar cu 1
1
.
Trebuie observat c¼ a dac¼ a curen¸tii care trec prin cele dou¼ a conductoare
au acela¸si sens, conductoarele se atrag. Dac¼ a curen¸tii sunt în sensuri
contrare conductoarele se resping. Pornind de la rela¸tia 6.144 se poate
exprima for¸ta pe unitatea de lungime:
1
|
= j
0
1
1
1
2
2c:
Pornind de la aceast¼ a expresie se poate de…ni Amperul
Amperul este intensitatea curentului care trece prin dou¼a conductoare
paralele in…nit de lungi a‡ate la distan¸ ta de 1 m unul de altul determin¼a
o for¸ t¼a de 2 10
÷7
N.
6.4.7 Legea lui Ampere
S¼ a consider¼ am un conductor rectiliniu in…nit str¼ ab¼ atut de curentul
1. Consider¼ am o linie a câmpului magnetic care este un cerc într-un
plan perpedicular pe palnul conductorului ¸si care prin centrul cercului.
Evalu¼ am produsul

1d

| pe aceast¼ a linie ¸si ob¸tinem

1d

| = 1d|.
Integrând pe întreaga linie de câmp rezult¼ a:
_

1d

| =
_
1d| = 1
_
d| (6.145)
¸ Tinând cont de valoarea câmpului magnetic dat de rela¸tia 6.143 este:
_

1d

| = j
0
1
2::
= 2:: = j
0
1 (6.146)
De¸si rezultatul a fost determinat pentru cazul particular al unui con-
ductor liniar, rezultatul este valabil pentru orice curb¼ a închis¼ a str¼ ab¼ atut¼ a
de un curent 1. Rela¸tia a fost stabilit¼ a pentru cazul unui curent sta¸tionar.
Legea lui Ampere descrie apari¸tia câmpului magnetic datorit¼ a unui
curent continuu. Legea este util¼ a pentru calculul câmpului magnetic
atunci când problema prezint¼ a o simetrie înalt¼ a.
207
6.4.8 Fluxul câmpului magentic
Fluxul câmpului magnetic este de…nit în acela¸si mod în care este
de…nit ca ¸si ‡uxul câmpului electric.
În Fig. 6.4.8 ‡uxul magnetic printr-o suprafa¸t¼ a elementar¼ a do este

1d

o =

1:do. Atunci
=
_

1:do (6.147)
Dac¼ a câmpul magnetic este uniform ¸si suprafa¸ta este plan¼ a:
= 1o cos o (6.148)
Unitatea de m¼ asur¼ a a ‡uxului este Tm
2
¸si ea se nume¸ste Weber (Wb).
1Wb = 1Tm
2
(6.149)
6.4.9 Legea lui Gauss pentru câmpul magnetic
Când s-a stabilit Legea lui Gauss pentru un câmp electric a rezultat
c¼ a ‡uxul câmpului electric printr-o suprafa¸t¼ a închis¼ a este propor¸tional¼ a
cu sarcina din interiorul ei. În cazul c¼ a sarcina total¼ a este nul¼ a rezult¼ a
c¼ a ¸si ‡uxul total este nul.
Deoarece în cazul câmpului magnetic nu exist¼ a sarcini magnetice, prin
analogie cu situa¸tia câmpului electric rezult¼ a c¼ a ‡uxul câmpului magnetic
prin orice suprafa¸t¼ a închis¼ a este nul.
_

1:do = 0 (6.150)
Aceast¼ a formul¼ a se bazeaz¼ a pe fapte experimentale.
208
Figura 6.32: Determinarea legii lui Ampere în cazul general
6.4.10 Curent de deplasare ¸si forma general¼ a a legii
lui Ampere
Sarcinile electrice în mi¸scare produc câmpul magnetic. Când un con-
ductor prezint¼ a o simetrie putem calcula câmpul magnetic pornind de la
legea lui Ampere
_

1d

| = j
0
1 integrala …ind considerat¼ a prin orice curb¼ a
închis¼ a care înconjoar¼ a curentul. Curentul 1 este curentul de conduc¸tie
¸si are expersia 1 = d¡,dt.
Trebuie remarcat c¼ a Legea lui Ampere scris¼ a în aceast¼ a form¼ a este
valabil¼ a numai în cazul câmpului electric constant în timp. Maxwell
a observat aceast¼ a limitare ¸si a modi…cat Legea lui Ampere pentru a
include câmpurile electrice variabile în timp.
Putem în¸telege acest lucru considerând un conductor înc¼ arcat elec-
tric ca în Fig. 6.32. Când curentul de conduc¸tie este prezent, sarcina
arm¼ aturii pozitive se shimb¼ a dar între pl¼ acile condensatorului nu exit¼ a
nici un fel de curent de conduc¸tie.
S¼ a consider¼ am dou¼ a suprafe¸te o
1
¸si o
2
ca în …gura 6.32 m¼ arginite de
aceea¸si curb¼ a închis¼ a 1. Legea lui Ampere spune c¼ a
_

1d

| pe o curb¼ a
este egal cu j
0
1 unde 1 este curentul total prin orice suprafa¸t¼ a ce se
sprijin¼ a pe curba 1.
Când curba 1 se consider¼ a c¼ a înconjoar¼ a suprafa¸ta o
1
atunci
_

1d

| =
j
0
1 îns¼ a atunci când curba 1 înconjoar¼ a suprafa¸ta o
2
.
_

1d

| = 0 .
Rezult¼ a o situa¸tie contradictorie datorat¼ a discontinuit¼ a¸tii curentului.
209
Maxwell a rezolvat problema prin postularea unui nou termen care
este ad¼ augat în membrul drept al ecua¸tiei 6.146 ¸si care poart¼ a numele de
curent de deplasare:
1
o
=
0
d
1
dt
=
0
d
dt
_

1:do (6.151)
1
o
=
_
J

1
Jt
:d

o (6.152)
Când condensatorul se încarc¼ a sau se descarc¼ a câmpul electric variabil
este echivalent cu un curent numit curent de deplasare. Aceasta face ca
problema ridicat¼ a anterior s¼ a …e rezolvat¼ a. Cu acest nou termen forma
general¼ a a legii lui Ampere devine:
_

1d

| = j
0
(1 + 1
o
) = j
0
1 + j
0

0
d
1
dt
(6.153)
sau
_

1d

| = j
0
1 + j
0
_

0
J

1
Jt
:do
_

1d

| = j
0
1 + j
0
_
J

1
Jt
:do (6.154)
6.5 Magnetism în materiale
6.5.1 Momentul magnetic al atomilor
Am ar¼ atat c¼ a pentru un electron care se deplaseaz¼ a pe o orbit¼ a cir-
cular¼ a, momentul magnetic ale atomului poate … scris sub forma:
j = ÷
c
2:
c

1
Deoarece electronul este înc¼ arcat negativ atunci j ¸si

1 au sensuri
opuse. În mecanica cuantic¼ a se demonstreaz¼ a c¼ a orice moment magnetic
orbital este un multiplu de ~ = /,2: = 1. 5 10
÷34
Js unde / este
210
constanta lui Plank. Cea mai mic¼ a valoare a momentului magnetic orbita
al electronului este
j =
_
2
c
2:
c
~ (6.155)
De¸si orice substan¸ta con¸tine electoni se pune problema de ce cele mai
multe substan¸te nu sunt magnetice. Principalul motiv este c¼ a în cele
mai multe substan¸te momentul magnetic al unui electron este anulat de
momentul magnetic al altui electron care se rote¸ste în direc¸tie opus¼ a.
Rezult¼ a este c¼ a momentul magnetic produs de mi¸scarea orbital¼ a este ori
zero ori foarte mic.
În plus un electron (ca ¸si protonii ¸si alte particule) au un moment
cinetic propriu numit spin. Într-o reprezentare clasic¼ a momentul propriu
provine din mi¸scarea de rota¸tie a particulei în jurul axei sale.
M¼ arimea spinului unui electron este
o =
_
3
2
~ (6.156)
iar proiec¸tiile sale pe o axa sunt ~,2 ¸si -~,2.
Momentul caracteristic asociat cu spinul electronului este
j =
c~
2:
c
(6.157)
Acest¼ a combina¸tie de constante poart¼ a numele de magneton Bohr
j
0
=
c~
2:
c
= 9. 27 10
÷24
¹:
2
(6.158)
Astfel momentele magnetice atomice pot … exprimate în func¸tie de
magnetonul Bohr.
În atomi care con¸tin mai mul¸ti electroni ace¸stia se împerecheaz¼ a doi
câte doi cu spini opu¸si; astfel momentul datorat spinului se anuleaz¼ a.
Oricum atomii care con¸tin un num¼ ar impar de electroni au cel pu¸tin
un electron neîmperecheat ¸si deci exist¼ a un moment magnetic de spin.
Momentul magnetic total este suma dintre momentele magnetice de spin
¸si orbital.
În tabelul de mai jos sunt prezentate momentele magnetice ale câtorva
atomi
211
Momente magnetice a unor atomi
Atomi j(¹:
2
)
H 9,27
He 0
Ne 0
Ca
3+
19,8
Nucleul atomilor are deasemenea un moment magnetic asociat de-
terminat de constituen¸tii s¼ ai (protonii ¸si electronii). Oricum momentele
magnetice ale protonului ¸si neutronului sunt mult mai mici decât ale elec-
tronului astfel c¼ a într-o prim¼ a aproxima¸tie momentul magnetic asociat
nucleului se neglijeaz¼ a.
6.5.2 Vectorul densitate de magnetizare ¸si vectorul
intensitate câmp magnetic
Starea de magnetizare a unei substan¸te este descris¼ a de vectorul den-
sitate de magnetizare

` care este de…nit¼ a ca momentul magnetic al
unit¼ a¸tii de volum.
A¸sa cum este de a¸steptat induc¸tia total¼ a a câmpului magnetic

1
într-un câmp dintr-o substan¸t¼ a depinde de câmpul magntic

1
0
produs
de curen¸tii liberi (care trec prin conductor) ¸si de magnetizarea substan¸tei.
Se consider¼ a o regiune umplut¼ a cu substan¸t¼ a magnetic¼ a în care câm-
pul mangetic

1
0
este produs de curen¸tii care trec prin conductoare ¸si

1
n
este câmpul produs de substan¸t¼ a magnetic¼ a.

1 =

1
0
+

1
n
Vom încerca s¼ a determin¼ am o rela¸tie între

1
n
¸si

`. Pentru aceasta
consider¼ am c¼ a

1
n
este determinat mai degrab¼ a de o bobin¼ a decât de o
substan¸t¼ a magnetic¼ a.
1
n
= j
0
`
|
1 = j
0
`o1
|o
(6.159)
unde ` este num¼ arul de spire ¸si | este lungimea sa iar o este sec¸tiunea
bobinei. Observ¼ am c¼ a la num¼ ar¼ ator ` (o1) reprezint¼ a momentul mag-
netic : al bobinei ¸si iar numitorul |o = \ este volumul acesteia.
Atunci 1
n
poate … exprimat ca:
212
1
n
= j
0
:
\
= j
0
` (6.160)
Astfel când o substan¸t¼ a este plasat¼ a în câmp magnetic, induc¸tia total¼ a
a câmpului magnetic în acea substan¸t¼ a se exprim¼ a ca:

1 =

1
0
+ j
0

` (6.161)
Când se analizeaz¼ a câmpurile magnetice datorate magnetiz¼ arii ese
convenabil s¼ a se introduc¼ a o m¼ arime numit¼ a intensitatea cîmpului mag-
netic în interiorul substan¸tei

H. Ea este determinat¼ a doar de curen¸ti de
conduc¸tie ¸si este de…nit¼ a ca:

H =

1
0
j
0
(6.162)
Atunci rela¸tia 6.161 se scrie ca:
1 = j
0
(

H +

`) (6.163)
Unit¼ a¸tile de m¼ asur¼ a ale lui H ¸si 1 sunt A/m respectiv T.
6.5.3 Clasi…carea substan¸telor magnetice
Substan¸tele magnetice pot … clasi…cate în trei categorii: substan¸te
feromagnetice, substan¸te paramagnetice ¸si diamagnetice. Substan¸tele
paramagnetice ¸si feromagnetice sunt constituite din atomi care au mo-
mentle magnetice permanente. Materialele diamagnetice sunt materiale
care nu prezint¼ a momente magnetice permanente.
Pentru substan¸tele paramagnetice ¸si diamagnetice magnetizarea este
propor¸tional¼ a cu intensitatea câmpului magnetic
÷÷
H.

` = ¸

H (6.164)
unde ¸ ese un factor adimensional numit susceptibilitate magnetic¼ a. El
arat¼ a cât de susceptibil este un material când este magnetizat. Pentru
substan¸tele paramagnetice ¸ 0 ¸si

` este în acela¸si sens cu

H. Pentru
substan¸tele diamagnetice ¸ < 0 ¸si

` are sensul opus lui

H.
Ob¸tinem astfel:

1 = j
0
(1 +¸)

H (6.165)
213
sau:

1 = j
0
j
v
÷÷
H (6.166)
unde j
v
este o constant¼ a care poart¼ a numele de permeabilitate magnetic¼ a
¸si este legat¼ a de susceptibilitate magetic¼ a prin rela¸tia
j
v
= (1 + ¸) (6.167)
Se poate de…ni ¸si o susceptibilitate magnetic¼ a prin rela¸tia
j
n
= j
0
(1 +¸)
Susceptibilit¼ a¸ti magnetice pentru substan¸te paramagnetice ¸si
diamagnetice
Substan¸te paramagnetice Substan¸te diamagnetice
Auminiu 2,310
÷5
Bismut ÷1,66 10
÷5
Calciu 1,910
÷5
Cupru ÷9,810
÷5
Crom 2,710
÷5
Diamant ÷2,210
÷5
Litiu 2,110
÷5
Aur ÷3,610
÷5
Magneziu 1,210
÷5
Plumb ÷1,710
÷5
Niobiu 2,610
÷4
Mercur ÷2,910
÷5
Oxigen 2,110
÷6
Azot ÷510
÷5
Platin¼ a 2,910
÷4
Argint ÷2,610
÷5
Tungsten 6,810
÷5
Siliciu ÷4,210
÷5
Pentru substan¸tele paramagnetice j
n
j
0
iar pentru cele diamag-
netice j
n
j
0
. Deoarece ¸ este foarte mic pentru substan¸tele para-
magnetice ¸si diamagnetice j
n
· j
0
pentru aceste substan¸te. Pentru
substan¸tele feromagnetice j
n
este de mii de ori mai mare decât j
0
.
De¸si rela¸tia 6.164 d¼ a o rela¸tie simpl¼ a între

1 ¸si

` nu mai este valabil¼ a
pentru substan¸tele feromagnetice. Se g¼ ase¸ste c¼ a

` nu mai este o func¸tie
liniar¼ a de

H iar j pentru substan¸tele feromagnetice nu depinde numai
de valoarea intensit¼ a¸tii câmpului magnetic H ci ¸si de st¼ arile anterioare
prin care trece substan¸ta.
214
Figura 6.33: Curba de histerezis
6.5.4 Feromagnetism
Un mic num¼ ar de substan¸te pot prezenta o magnetizare permanent¼ a.
Ele sunt substan¸te feromagnetice. Aceste substan¸te con¸tin momente
magnetice permanente care au tendin¸ta s¼ a se alinieze în câmpuri magnet-
ice. Odat¼ a momentele magnetice aliniate, substan¸ta r¼ amâne magnetizat¼ a
dup¼ a ce câmpul extern este anulat. Acest fapt se datoreaz¼ a faptului c¼ a
între momentele magnetice vecine exist¼ a o cuplare puternic¼ a ce poate …
explicat¼ a cu ajutorul mecanicii cuantice.
Toate substan¸tele feromagnetice sunt formate din microdomenii în
care momentele magnetice sunt aliniate. Aceste domenii au volume
cuprinse în intervalul 10
÷12
÷10
÷8
m
3
¸si con¸tin în jur de 10
17
÷10
21
atomi.
Frontierele dintre diversele domenii cu orient¼ ari diferite ale magnetiz¼ arii
sunt numite pere¸tii. Într-o prob¼ a nemagnetic¼ a momentele magnetice ale
atomilor sunt orientate aleatoriu astfel c¼ a momentul magnetic total este
nul. Când proba este plasat¼ a într-un câmp magnetic extern

1
0
dimen-
siunile domeniilor magnetice ale c¼ aror momente sunt paralele cu

1
0
î¸si
cresc volumul rezultând astfel o prob¼ a magnetizat¼ a. Când câmpul mag-
netic devine foarte puternic domeniile în care momentele nu sunt aliniate
devin foarte mici. Când câmpul magnetic este anulat proba r¼ amâne cu
o magnetizare în sensul câmpului ini¸tial. La temperaturi obi¸snuite, agi-
ta¸tia termic¼ a nu este su…cient de puternic¼ a pentru a distruge orientarea
momentelor magnetice.
215
Dac¼ a se m¼ asoar¼ a

1 în func¸tie de

H se observ¼ a c¼ a atunci când

H
cre¸ste induc¸tia câmpului magnetic ajunge la o valoare de satura¸tie. Când

H scade la zero (punctul b) se induc¸tia magentic¼ a nu ajunge la zero.
Valoarea poart¼ a numele de induc¸tie magnetic¼ a remanant¼ a.
Dac¼ a sensul lui

H se schimb¼ a, momentele magnetice se reorienteaz¼ a
pân¼ a ce proba devine nemangetizat¼ a când

1 = 0. O cre¸stere în sens
invers determin¼ a o magnetizare în sens invers ajungând în punctul de
satura¸tie. O comportare similar¼ a se petrece când

H se reduce din nou.
În acest caz curba urmeaz¼ a drumul d. c. ,. Dac¼ a

H cre¸ste su…cient de
mult se ajunge din nou în punctul de satura¸tie c.
Efectul poart¼ a numele de histerezis ¸si arat¼ a c¼ a magnetizarea sub-
stan¸telor feromagnetice depinde de istoria substan¸tei ¸si de intensitatea
câmpului magnetic.
Curba închis¼ a reprezentat¼ a în Fig. 6.33 se nume¸ste cub¼ a de histerezis.
Curba de magnetizre este important¼ a din alt punct de vedere: aria
închis¼ a de curba de magnetizare reprezint¼ a energia necesar¼ a pentru re-
alizarea ciclului histerezis.
Când temperatura unei substan¸te feromagnetice cre¸ste ¸si dep¼ a¸se¸ste
o anumit¼ a temperatur¼ a numit¼ a temperatur¼ a Curie substan¸ta î¸si pierde
magnetizarea pemanent¼ a ¸si devine paramagnetic¼ a.
Sub temperatura Curie momentele magnetice sunt aliniate ¸si sub-
stan¸ta este feromagnetic¼ a. Deasupra acestei termperaturi agita¸tia ter-
mic¼ a este su…cient de puternic¼ a s¼ a determine o orientare haotic¼ a a mo-
mentelor magnetice.
6.5.5 Paramagnetism
Substan¸tele paramagnetice au susceptibilitatea magnetic¼ a mic¼ a ¸si poz-
itiv¼ a ¸ 0 , ¸ ¸ 0, …ind determinat¼ a de prezen¸ta atomilor ¸si a ionilor
care posed¼ a un moment magnetic. Aceste momente interac¸tioaz¼ a slab
unele cu altele ¸si sunt orientate haotic în lipsa unui câmp extern. Când
o substan¸t¼ a paramagnetic¼ a este plasat¼ a într-un câmp magnetic extern,
momentele magnetice tind s¼ a se alinieze cu câmpul magnetic (Fig. 6.34).
Acest proces este în competi¸tie cu procesul de agita¸tie termic¼ a care se
opune alinierii momentelor magnetice.
Pierre Curie (1859-1906) a g¼ asit experimental c¼ a magnetizarea sub-
stan¸telor paramagnetice este propor¸tional¼ a cu câmpul magnetic aplicat
¸si invers propor¸tional¼ a cu temperatura absolut¼ a
216
Figura 6.34: Orientarea momentelor magnetice în câmp extern
` = C
1
0
1
Aceast¼ a lege poart¼ a numele de Legea Curie iar C este constanta
Curie.
6.5.6 Diamagnetism
Când un câmp magnetic extern este aplicat unei substan¸te diamag-
netice, un moment mangetic slab este indus în direc¸tie opus¼ a câmpului
magnetic aplicat. De¸si diamagnetismul este prezent în toate materialele,
efectele sunt mult mai mici decât acelea determinate de paramagnetism
¸si feromagnetism.
Pentru a în¸telege diamagnetismul s¼ a consider¼ am doi electroni care
se învârtesc în jurul nucleului în direc¸tii opuse. Deoarece momentele
magnetice ale celor doi electroni sunt egale în m¼ arime ¸si opuse în direc¸tie
ele se anuleaz¼ a reciproc.
Când un câmp extern este aplicat asupra electronilor ac¸tioneaz¼ a o
for¸t¼ a magnetic¼ a ¡· 1. Aceasta se adaug¼ a for¸tei coulombiene ¸si cre¸ste
viteza orbital¼ a a electronului al c¼ arui moment magnetic este antiparalel
cu câmpul ¸si scade viteza electronului al c¼ arui moment magnetic este
paralele cu câmpul. Ca rezultat al compunerii celor dou¼ a momente mag-
netice rezult¼ a un moment magnetic invers câmpului magnetic aplicat.
217
Figura 6.35: Ac¸tiunea câmpului extern
~
B asupra unei bare perpendicular¼ a pe
liniile câmpului
6.6 Legea induc¸tiei electromagnetice
Experien¸tele efectuate de Faraday realizate în anul 1831 au ar¼ atat c¼ a
o tensiune electromotoare poate … indus¼ a într-un circuit prin modi…carea
câmpului magnetic în care se a‡¼ a circuitul.
Practic s-a constatat c¼ a din punct de vedere practic fenomenul de
induc¸tie electromagnetic const¼ a în apari¸tia unei tensiuni electromotoare
induse într-un circuit str¼ ab¼ atut de un ‡ux magnetic variabil.
Deoarece ‡uxul magnetic se scrie
= 1o cos o (6.168)
un ‡ux magnetic variabil printr-un circuit poate … realizat în mai multe
moduri.
a) prin plasarea circuitului într-o regiune în care exist¼ a un câmp mag-
netic variabil (1-variabil)
b) prin modi…carea suprafe¸tei circuitului a‡at în câmp magnetic (o-
variabil¼ a)
c) rotind circuitul în câmp magnetic (o -variabil)
Pentru a în¸telege conceptul de tensiune electromotoare s¼ a consider¼ am
o bar¼ a perpendicular¼ a pe liniile câmpului magnetic ¸si este deplasat¼ a pe
o direc¸tie perpendicular¼ a pe direc¸tia liniilor de câmp (Fig. 6.35).
Asupra electronilor ac¸tioneaz¼ a for¸ta Lorentz.

,
|
= c
_
·

1
_
(6.169)
218
Ea este direc¸tionat¼ a de-a lungul conductorului astfel c¼ a sarcinile neg-
ative se adun¼ a la un cap¼ at al conductorului. Cel¼ alalt cap¼ at r¼ amâne înc¼ ar-
cat pozitiv. Apare astfel un câmp electric

1 în interiorul conductorului
care va ac¸tiona ¸si el cu o for¸t¼ a asupra electronilor. Sarcinile se acumuleaz¼ a
la capetele conductorului pân¼ a când for¸ta Lorentz este echilibrat¼ a în con-
ductor de for¸ta electric¼ a 1
1
= c1. Astfel:
c1 = c·1 (6.170)
1 = ·1
Apare astfel o diferen¸t¼ a de poten¸tial
\ = 1| = ·1| (6.171)
Consider¼ am c¼ a aceast¼ a diferen¸t¼ a de poten¸tial este determinat¼ a de
apari¸tia tensiunii electromotoare.
Rela¸tia este adev¼ arat¼ a în orice situa¸tie în care ‡uxul magnetic vari-
abil str¼ abate circuitul. Se consider¼ a conform Legii lui Lorentz c¼ a sensul
tensiunii electromotoare induse ¸si a curentului electric indus este în a¸sa
fel încât ‡uxul magnetic indus s¼ a se opun¼ a varia¸tiei ‡uxului magnetic
inductor. Fluxul magnetic indus este datorat apari¸tiei curentului indus
în circuit. Din acest motiv
c = ÷
d
dt
(6.172)
Rela¸tia este adev¼ arat¼ a pentru orice circuit inchis. S¼ a consider¼ am o
spir¼ a circular¼ a a‡at¼ a într-un câmp magnetic variabil.
În spir¼ a apare un curent datorat deplas¼ arii sarcinilor electrice se face
doar dac¼ a exist¼ a un câmp electric. Astfel tensiunea electromotoare in-
dus¼ a în spir¼ a este:
c = ÷
d
dt
Câmpul electric indus trebuie s¼ a …e tangent la o spir¼ a pentru a putea
deplasa sarcinile electrice. Deoarece for¸ta electric¼ a care ac¸tioneaz¼ a asupra
unei sarcinii ¡ este 1 = ¡1 lucrul mecanic efectuat la deplasarea sarcini
de-a lungul spirei este ¡12::.
219
Atunci:
¡c = ¡12::
¸si
c =
1
2::
(6.173)
Putem scrie:
1 = ÷
1
2::
d
dt
= ÷
::
2
2::
d1
dt
(6.174)
1 = ÷
:
2
1
2::
d1
dt
(6.175)
Tensiunea electromotoare pentru orice curb¼ a închis¼ a este
c =
_

1d

| (6.176)
Dar
c = ÷
d
dt
Rezult¼ a
_

1d

| = ÷
d
dt
(6.177)
6.7 Probleme
6.1 Trei sarcini punctiforme pozitive sunt situate pe axa Ox. Sarcina
¡
1
= 20 jC este situat¼ a la coordonata r
1
= 3 m iar sarcina ¡
2
= 10
jC se a‡¼ a în origine. Unde trebuie situat¼ a sarcina ¡
3
astfel încât asupra
acesteia for¸ta care ac¸tioneaz¼ a asupra ei s¼ a …e nul¼ a.
6.2 S¼ a se determine câmpul electric creat de un dipol care const¼ a din
dou¼ a sarcini ¡ ¸si ÷¡ a‡ate la distan¸ta 2c. pe axa dipolului.
6.3 Un inel de raz¼ a 1 este înc¼ arcat uniform cu o sarcin¼ a pozitiv¼ a Q.
S¼ a se calculeze câmpul electric într-un punct a‡at la distan¸ta r de centrul
inelului perpendicular pe planul acestuia.
220
6.4 Un inel de raz¼ a 1 este înc¼ arcat uniform cu o sarcin¼ a pozitiv¼ a
Q. S¼ a se determine poten¸tialul creat de sarcin¼ a într-un punct a‡at la
distan¸ta r de centrul inelului perpendicular pe planul acestuia.
6.5 Un disc de raz¼ a 1 este înc¼ arcat uniform cu sarcina Q cu densitatea
de sarcin¼ a o. S¼ a se determine poten¸tialul ¸si câmpul electric creat de
sarcin¼ a într-un punct a‡at la distan¸ta r de centrul inelului perpendicular
pe planul acestuia.
6.6 S¼ a se determine poten¸tialul ¸si câmpul electric creat de un dipol
cu sarinile ¡ ¸si ÷¡ a‡ate la distan¸ta c una de alta la distan¸ta r de centrul
dipolului pe direc¸tia axei care leag¼ a cele dou¼ a sarcini.
6.7 O bara de lungime | situat¼ a de-a lungul axei Ox cu unul din
capete în origine este înc¼ arcata uniform cu sarcin¼ a electric¼ a pozitiv¼ a cu
densitatea liniar¼ a `.S¼ a se determine poten¸tialul într-un punct situat pe
axa Oy la coordonata c pozitiv¼ a pe aceast¼ a ax¼ a.
6.8 Poten¸tialul într-o regiune a spa¸tiului este
\ (r. ¸. .) = 5r ÷3r
2
+ 2¸.
2
unde poten¸tialul este considerat în vol¸ti iar r. ¸ ¸si . în metri. S¼ a se
determine câmpul electric în punctul (1, 0, ÷2).
6.9 Molecula de ap¼ a H
2
O are un moment de dipol egal cu j = 6. 3
10
÷30
Cm. O cantitate de ap¼ a ce con¸tine ` = 10
21
molecule de ap¼ a au
to¸ti dipoli orienta¸ti în sensul unui câmp 1 = 2. 510
5
N/C (V/m). Care
este lucrul mecanic pentru a orienta dipoli perpendicular pe câmp.
6.10 O sarcin¼ a ¡ pozitiv¼ a este distribuit¼ a uniform în interiorul unei
sfere dielectrice omogene cu permitivitatea . Se cere intensitatea câm-
pului electric în afara sferei ¸si în interiorul ei.
6.11 Când o diferen¸t¼ a de 100 V este aplicat¼ a arm¼ aturilor unui plan
paralel pe care se a‡¼ a o sarcin¼ a super…cial¼ a de 30 nC/cm
2
. S¼ a se determine
distan¸ta dintre arm¼ aturi. Se cunoa¸ste
0
= 8. 854 10
÷12
F/m.
221
6.12 Un condensator const¼ a din dou¼ a arm¼ aturi cu aer o = 10 cm
2
,
separate la distan¸ta de 2 mm. Cele dou¼ a arm¼ aturi se a‡¼ a la o diferen¸t¼ a
de poten¸tial l = 10 V.
a) S¼ a se calculeze câmpul electric dintre arm¼ aturi
b) S¼ a se determine densitatea super…cial¼ a de sarcin¼ a
c) S¼ a se calculeze capacitatea condensatorului
d) S¼ a se a‡e sarcina de pe …ecare arm¼ atur¼ a
6.13 Un cablu coaxial de 50 m este format dintr-un conductor cu
diametrul de 2,5 mm ¸si are o sarcin¼ a Q = 8 nC. Conductorul care încon-
joar¼ a …rul are 7,5 mm ¸si are o sarcin¼ a ÷Q = ÷8 n C. S¼ a se calculeze:
a) Capacitatea cablului
b) Diferen¸ta de poten¸tial dintre cele dou¼ a conductoarea cablului coax-
ial
6.14 O capacitate de 3 jF este conectat la o diferen¸t¼ a de poten¸tial
de 12 V. Care este energia stocat¼ a în condensator.
6.15 Un condensator plan paralel sunt separate prin distan¸ta d =
1. 00 mm. Care este densitatea de energie dac¼ a condensatorul este înc¼ ar-
cat la o diferen¸t¼ a de poten¸tial l = 500 V.
6.16 Un conductor de Cu are aria o = 3 10
÷6
m
2
. Dac¼ a prin
conductor trece un curent de 10 A, care este viteza de drift a electronilor.
Densitatea cuprului este j = 8950 kg/m
3
. Se consider¼ a c¼ a …ecare atom
contribuie cu un electron al electronii de conduc¸tie. Masa molar¼ a este
j = 29 kg/kmol.
6.17 O sârm¼ a de Cu are diametru d = 1 mm. Prin acest conductor
trece un curent 1 = 1. 8 A. Densitatea de electroni liberi este : = 8. 5
10
28
electroni/m
3
. S¼ a se g¼ aseasc¼ a:
a) densitatea de curent
b) viteza de drift
6.18 Într-un atom Bhor electronul are o traiectorie circular¼ a cu raza
: = 5. 29 10
÷11
m cu vieza · = 2. 19 10
6
m/s. Care este curentul
efectiv asociat cu aceast¼ a mi¸scare.
6.19 Un cablu coaxial de lungime | este format dintr-un conductor cu
diametrul de c ¸si altul coaxial cu diametrul /.Între cele dou¼ a conductoare
222
exist¼ a un material plastic cu rezisvitatea j. S¼ a se calculeze rezisten¸ta
radial¼ a a cablului.
6.20 Un condensator cu capacitatea C este cuplat cu ajutorul unui
comutator într-un circuit care const¼ a dintr-o surs¼ a de tensiune electromo-
toare 1 ¸si rezisten¸ta 1. S¼ a se determine modul în care variaz¼ a intensitatea
curentului de înc¼ arcare a condensatorului func¸tie de timp.
6.21 Presupunem c¼ a un curent care trece printr-un conductor de-
scre¸ste exponen¸tial dup¼ a ecua¸tia
1 (t) = 1
0
exp
_
÷
t
t
_
S¼ a se determine sarcina ce trece printr-o sec¸tiune a conductorului în
intervalele de timp (0. 6t) ¸si (0. 60t).

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful