Capitolul XIII < Tipuri de viaŃă religioasă

Poporul trăia în general în rutina unei religii complet exteriorizate, cu o credinŃă foarte fermă,care e drept că producea temerişi extazuri, dar nu-i punea pe oamenii fără carte în faŃa niciunei probleme şi a nici unei dispute spirituale, cum avea să facă protestantismul. Blînda lipsăde respectşi prozaismul de toate zilele alternau cu cele mai calde emoŃii de evlavie pasionată,care cuprindeau mereu poporul în mod spasmodic. Nu trebuie să căutăm a înŃelege necurmataopoziŃie dintre tensiunea religioasă puternică ş i cea slabă, împărŃind turma în credincioşi sinecredincioşi, caşi cum o parte a poporului ar fi trăit în permanenŃă la un înalt nivel religios,în timp ce cucernicia celorlalŃi n-ar fi fost decît aparentă. Felul în care ne reprezentămpietismul din epoca de sfîrşit a Evului Mediu în Olanda de nord si în Germania de Jos ne-arputea duce cu uşurinŃă pe un drum greşit, în devoŃiunea modernă a mînăsti-rilor de fraŃicălugărişi a windesheimerilor, unele cercuri pietiste se despărŃiseră într-adevăr de viaŃalumească; în cadrul lor, tensiunea religioasă era în permanenŃă normală; evlavioase prinexcelenŃă, ele se aflau în contrast cu marea masă. Dar FranŃaşi partea de sud ałărilor de Josnau cunoscut aproape deloc acest fenomen în forma unei mişcări organizate. Totuşi, starea despirit care a stat la baza devoŃiunii moderneşi-a făcut acolo efectul la fel ca înŃinutul liniştitde pe Ijsel <nota 1>. În sud însă nu sa ajuns la o asemenea separare; devoŃiunea profundă arămas acolo o parte a vieŃii religioase generale; ea se manifesta din cînd în cînd, mai violentşimai scurt. Este deosebirea care separă pînă în ziua de azi popoarele romanice de cele nordice:sudicii privesc o controversă mai puŃin grav, simt mai puŃin nevoia să tragă din ea pînă ş iultimele consecinte, pot lega mai uşor atitudinea ironică familiară a vieŃii de toate zilele, de înalta exaltare a clipei de har. DispreŃul faŃă de cler, care străbate ca un rîu subteran întreaga cultură medievală, alături deînalta cinstire a preoŃimii, se poate explica în parte prin laicizarea înaltului clerşi prin extremadeclasare a celui inferiorşi în parte prin vechi instincte păgîne. Sufletul popular, incomplet creştinat, nu se dezbărase niciodată cu totul de aversiunea faŃă de bărbatul care nu are voie sălupteşi care este nevoit să trăiască în castitate, înfumurarea cavalerească, avînd rădăcini învitejieşi în dragoste, respingea, la fel ca mintea populară necioplită, idealul spiritual.Degenerarea clerului a completat restul; ca urmare, clasele sociale de sus şi cele de jos aufăcut haz, timp de secole, de figura călugărului libertinşi a monahului hulpavşi gras. O urălatentă împotriva clerului a existat întotdeauna. Cu cît mai violent tuna un predicatorîmpotriva păcatelor propriei sale tagme, cu atît mai bucuros îl asculta poporul <nota 2>. Deîndată ce predicatorul — zice Bernardin din Siena — îşi începe atacul împotriva preoŃilor,auditorii uită restul; nu există mijloc mai sigur de aŃine trează atenŃia, cînd celor din popor lise face somn, sau le e prea cald, sau prea frig. Atunci se trezesc si se dispun cu toŃii <nota 3>.În timp ce, pe de o parte, violenta emoŃie religioasă, pricinuită în secolele al paisprezeceleaşial cincisprezecelea de către predicatorii populari itineranŃi se datorează unei reînvieri aordinelor de călugări cerşetori, pe de altă parte tocmai degenerarea călugărilor cerşetori facedin ei obiectul curent al ironiilorşi al dispreŃului. Preotul nedemn din literatura nuvelistică,prezentat ca un biet salariat, care face slujba pentru trei feŃe simandicoase, sau la care mai-marii sînt abonaŃi pentru spovedanie, „pour absoudre du tout" <nota 4>, este de obicei uncălugăr cerşetor <nota 5>. Molinet, om altminteri foarte evlavios, dă expresie ironiei curentela adresa ordinelor de călugări cerşetori, într-o urare de anul nou : Prions Dieu que les Jacobins Puissent manger les Augustins, Et les Carmes soient pendus Des cordes des Frères Menus <nota 6> NoŃiunea dogmatică a sărăciei, aşa cum era materializată la ordinele de călugări cerşetori, nu mai mulŃumea spiritul, în opoziŃie cu sărăcia simbolică formală, ca idee spirituală, lumea începe să vadă mizeria socială reală.Anglia, unde există înŃelegere, mai devreme decît în alteŃări, pentru un aspect economic allucrurilor, esteŃara în care se manifestă limpede, către sfîrşitul secolului al XIV-lea, noulpunct de vedere, prevestit cu mult înainte. Autorul acelui minunat poem vizionarşi nebulosThe Vision concerning Piers the 1

superficialitatea naivă în felul de a privi îndatoririle religioase alternează cu osinceritate exagerată. Jean Coustain. în 1437. care înmijlocul infanticidelor sale de la Machecoul organizează o slujbă permanentă în cinsteacopilaşilor InocenŃişi pentru mîn-tuirea sufletului săuşi se miră cînd judecătorii îl acuză deerezie. dar e foartedezamăgit că nu se împart bani. ci luptaŃi doar pentru miza decinci sute de scuzi. fără să facă semnul crucii <nota 10>. dreptate. frivolulrege René. îi scandalizează într-o zi pe burghezii din Paris pentru că trece într-o cavalcadăsălbatică ş i stropeşte cu noroi o procesiune. această plagă aEvului Mediu. acum încheiaŃi.aşa cum a mai auzit-o poate de douăzeci de ori. a risipitorilorşi a falşilor schilozi. Carol alV-lea al FranŃei lasă adesea încurcată vînătoarea în clipa cea mai palpitantă. ca să asculte la Celestini utrenia. Căci s-au dus la parastas — zice burghezul din Paris — celpuŃin patru mii de persoane. Cu toate că la alŃii cucernicia nu se împerechează cu păcate mai puŃin sîngeroase.Plowman (Viziunea despre Piers plugarul) a văzut cel dintîimulŃimile muncitoareşi munciteşi. Iar trista ei moarte timpurie şi-o datorează bolii contractate cu prilejul vizitării bolnavilor săraci <nota 13> de la Hôtel-Dieu <nota 14>. cîtşi în cea a masei ignorante. cavalerul e pătruns deadevărul necesarşi absolut că unul dintre aceste jurăminte trebuie să fie neapărat fals. un ateu. care nu se ducea la biserică aproape delocşi nu dădea niciodată de pomană. Dar altă dată părăseşte la miezul nopŃii vîrtejulpestriŃ al unei serbări de curte. aspectul spasmodic care caracterizează ş i evlavia populară.adeseori. Poporul se îndreaptă într-acolo puhoi. Omul cu ospeŃe de pomină ş i cu numeroşi bastarzi. dar brusc e pătruns de întreaga sfinŃenieşi de minunatul efect alacelor cuvinteşi îşi propune ca de acum încolo să-i izgonească pe diavol numai amintindu-şide botez. Marele antagonismşi puternicele modificări de tensiune se manifestă atît în viaŃa religioasă aindividului cultivat.şi uneori cinci sauşase slujbe pe zi <nota 16>. Deodată. cel mai pasional om de lume dintre toŃi marii slujitori ai luxurieişiplăcerilor. Ghillebert de Lannoy a văzut la Rotterdam un preot care a potolit orăscoală înfăŃişînd Corpus Domini <nota 9>. Le Jouvencel urmează să asiste la o luptă. cu balastul greu al vieŃii lor de mare fastşi de plăceri intense are. Darşi în cercurile teologice înalte. pentru sufletul contelui de Armagnac. Pornireaşi ura împotriva preoŃilorşicălugărilor nu sînt decît reversul unui ataşament şi al unui respect generalşi profund. încît îşi are chilia lui la Celestini. este întotdeauna o repetare palidă a ceea ce a resimŃit Francise atunci cînd aauzit deodată cuvintele Evangheliei ca o poruncă directă. Tînăra Anne de Bourgogne.îngrozitoare este simultaneitatea dintre religiozitateşi fărădelege la Gilles de Rais. soŃia lui Bedford. în pavilionul comun. săracii adevăraŃi. „Etle maudirent qui avant prièrent pour lui. evocă fără încetarealternanŃa dintre două extreme aproape opuse. rostităîn asprul lui patois <nota 18> burgund <nota 19>. cu viclenecalcule politice. victima cu a cărui ucidereîncepuseră anii tulburi. Acelaşi Orléanseste însă ş i atît de cuvios. Iluminarea religioasă vine întotdeaunadintr-o lovitură. cu o 2 . Evlavia înaltelor notabilităŃi. a glorificat sfinŃenia muncii. ContradicŃia dintre cucernicieşi păcat prezintă extreme enigmatice într-o figură ca cea a luiLudovic de Orléans. care nu s-ar fi dus dacă n-ar fi crezut că are să li se dea ceva.necredinciosul slujitor al lui Filip cel Bun.adversarii sînt gata să jure pe hostie că au." <nota 8> Totuşi. duce o viaŃămonahală. Deasemenea. Însuşi Filip cel Bun este unul dintre cele mai izbitoare exemple ale acestei combinaŃii decucernicie cu spirit monden. au ajuns într-un anumit antagonism cu ordinele de călugări cerşetori. împotrivatrîntorilor. fără să rostiŃi vreun jurămînt <nota 11>. ca să se ducă labiserică <nota 12>.cînd ajunge în mîinile călăului se întoarce Ia Dumnezeu cu o invocare plină de pasiune. ascultă utrenia la miezul nopŃii. atunci cînd au imprimat seriozitate credinŃei. rafinatul Charles d'Orléans. are loc unparastas foarte solemn. şi nu e o întîmplare cădevoŃii moderni. Tot ce aflăm despre viaŃa religioasă de toate zilele din acea epocă. conte de Foix. tocmai de aceea. că unuldintre cei doi adversari se osîndeşte la iad. un om caPierre d'Ailly nu se fereşte să opună călugărilor cerşetori pe vere pauperes.şi zice: nu juraŃi. fiecare. Un cavaler aude slujba botezului. după înapoierea regelui FranŃei în capitala sa. tipulde om de lume evlavios se regăseşte adesea: barbarul Gaston Phébus. AmbiŃiosulşi crudul loan de Bavaria vine deghizat laLidwina de Schiedam ca să-i vorbească despre starea sufletului său <nota 17>. validi mendicantes <nota 7>. Se ocupă chiarşi cu magiaşi refuză să renunŃe la ea <nota 15>. aceeaşi populaŃie a Parisului priveşte cu un potop de lacrimi numeroasele procesiunişi se înfioară auzind cuvîntul unuipredicator itinerant. regentul englez în FranŃacucerită. plin de ură împotriva călugărilor cerşetori.

Philippe de Mézières a rămas toată viaŃa marele fantastşi făuritor de planuri alcruciadei. un sihastru: un preot. în roşu.care îşi cedase prebendaşi se hrănea cu pîine neagră ş i cu fructe sălbatice. dar propria sa tribună. în azuriu. Cînd una dintre aceste două concepŃii domină complet. o grădină ş i o 3 . desigur. servanŃilor. douăconcepŃii de viaŃă concomitente. Cizmele vor fi negre. Crucea va fi roşie. în funcŃie derang. la vînătoare. cu atît mai neînfrînat se răzbună concepŃia lumească. Antoine de la Salle. dar de obicei. 100 pentru un varlet <nota20>. Bătrînul rege René a descoperit. brîul de piele sau de mătase cu cataramă de cornşi cu ornamentede aramă aurită. Cavalerii se vor îmbrăca. Nevoiaimperioasă de a împodobişi de a reprezenta în chip pestriŃ toate aspectele vieŃii nu semanifestă numai în supraîncărcarea credinŃei cu pictură. Fratele Thomastună ş i fulgeră violent împotriva oricărui luxşi oricărei risipe. din carevorbeşte. scribilorşi femeilor este descrisă amănunŃit <nota 23>. A adăugat. care îlaşteaptă călare." <nota 21> În toate acestea nu trebuie căutat nici falsă evlavie. ascetică. iar gluga roşie. Obişnuieşte sărămînă în capela lui mult timp după slujbă. Visează o simfonie de culori. II previne că e în primejdie dacă mai zăboveşte. o întîmplare că cei doi iubitori de fast. giuvaergerieşi sculptură. senzoriale. pentru că lupta nu se sfîrşise încă. iar Filip al Burgundiei la cartusianiide la Champol. si după un tarif fix: 400 pînă la500 pentru un baron. Christine de Pisan considera că biserica estedesăvîrşită ca frumuseŃe. Pentruordinul Patimilor. cu o largăamplitudine de oscilaŃie. Philippe de Mézières este cel mai desăvîrşit tip al acestei evlavii pline de fast. 300 pentru un cavaler. L-a atrasşi pe princiarul său prieten Orléanscareşi-a găsit acolo liniştea după o viaŃă agitată ş i totodată un loc de veşnică odihnă timpuriu. un mausoleude suverani de ambele sexe <nota 24>. mişcat desevera virtute a anahoretului. ca să spunem aşa. se impacientează: ducele ar putea să amînepe altă dată rugăciunile. In conştiinŃa medievală se formează. pe care voia să-l înfiinŃeze. pînăla ora patru după-amiază nu mănîncă nimic. în mînăstirea Celestinilor. alături de tot felulde texte profanatoare sau obscene — aşa cum fac mulŃi: Deschamps. în spiritul medieval. ca unpendant artistico-modern al lui Gerard Groote. După surpriza de la Luxembourg. albe vor fişi hainelefestive. toate sentimentele mai înalteşi mai pure sînt absorbite dereligie. Nu e. a atras spre sine toatesimŃămintele morale. care în conştiinŃa modernă aproape că nu mai există. Ludovic de Orléansşi unchiul său Filipcel îndrăzneŃ al Burgundiei. unde contrastul cu viaŃa monahilor făceasă strălucească ş i mai puternic fastul: Orléans la Celestini. Cînd vedem că un poet medieval întocmeşte cele mai cucernice panegirice. atunci îl vedem oripe păcătosul sfînt. ori pe cel desfrînat. a împărtăşit viaŃa aspră a monahilorşia rămas totuşi în contact cu feŃele simandicoaseşi cu spiritele de elită ale vremii lui. considerat păcătos. Tot în taină punesă se facă parastase de sufletul tuturor oamenilor săi decedaŃi. încît suita. Ordinul acesta nus-a realizat. ContradicŃia.şi în taină. Chiarşi înhaina vieŃii spirituale pătrunde uneori această foame de culoareşi splendoare. Mézières a stat acolo ca laic. A găsit însă la Paris. concepŃia cucernică. în stacojiu. în apropiere de Angers. dar Filip răspundedoar atît: „Si Dieu m'a donné victoire. respinse conştient. a pus să i se zidească o sihăstrieşi o capelă. pe atît sclipeau de aurşi nestemate bisericaşi mînăstirea. rămîne după slujbă atît de mult timp adîncit înrugăciunile lui obişnuiteşi apoi în nişte rugăciuni speciale de mulŃumire. Dă mult de pomană. Uneori. este pios de-a binelea. iar marele maestru în alb. stabilise cu minuŃiozitate tot ceea ce era în le-gătură cu îmbrăcămintea. 200 pentru un nobil. Posteşte patru zile pe săptămînă cu apă ş i pîine şi în plus în toate zilele de ajun ale sărbătorilor Maicii Domnuluişi ale apostolilor. pentru elînsuşi. locul care putea să-l satisfacă: pe cîtera de auster ordinul.formidabilă mîndrieşi mînie.şi-au căutat amîndoi locul prielnic pentru satisfacerea dragosteilor de artă în casa celor mai severe ordine monahale. ele ajung în echilibru nestabil. în timp ce instinctele fireşti. nici bigotism van. Chiarşi îmbrăcămintea ordinală afraŃilor. în verde.şi vedem nişte oameni pătimaşi. lîngă Dijon. a fost acoperită de popor cu cele mai bogate tapiserii ce se puteau procura <nota22>. il me la gardera. care pentrunoi este aproape de neînŃeles. trebuie să scadă pînă la ni-velul lumesc. Dualismul absolut înmodul de a concepe lumea păcătoasă în opoziŃie cu împărăŃia lui Dumnezeu îngăduie aceastăposibilitate. ale căror păcate flagrante fac uneori să erupă cu atît mai violent copleşitoarea lor evlavie. lăsată cu totul înseama diavolului. trebuie acceptată. ci o încordare între doipoli spirituali. Regele. JeanMolinet — atunci există ş i mai puŃine motive decît la un poet modem de a-i împărŃiproducŃiile pe perioade ipotetice de viaŃă lumească ş i de introspecŃie. Se întîlnesc amestecuri ciudate ale fastului bizar al epocii cu de-voŃiunea strictă.

întocmitor de planurişielaborator de amănunte. cînd a murit. conŃin o umilinŃă mai puŃinpitorească. cu brîu aurit. numai poză. cu braŃele întinseşiîncrucişate. să fie tîrît. Sîntem în Evul Mediu. în veşmîntul ordinului iubiŃilor săi celestini. dincolo Bernardin din Siena. deşertul blazon lumesc. Scîndură. în mod cît mai impresionant. dacă se poate <nota 30>.şi după. menite să scoată în evidenŃă. ca să stea la taifas în „son cher ermitage de Reculée" <nota 25> cu artiştii şi învăŃaŃii lui <nota 26>. decît bunul său prieten întru Dumnezeu. Pe lîngă aceştia. Peste mormînt să i se pună o micăpiatră funerară. de fier. adică în pielea goală.şi în cealaltă. „se Dieu l'eust tant hay qu'ilfust mors es cours des princes de ce monde" <nota 31>.modestă casă deŃară. aşa cum e. aceasta să înlocuiască sicriul împodobitşicostisitor. în pielea goală. se face sihastru. iar aceştia nu se deosebesc prin nici o trăsăturăesenŃială de cei ai Evului Mediu timpuriu. loan Capistrano. Romantismul sfinŃeniei ar putea fi socotit ca echivalent cu romantismul cavalerismului. pentru ca toŃi oamenii să fie nevoiŃi să mă calce înpicioare. Olivier de la Marche păstra din anii adolescenŃei saleamintirea intrării în capitală a regelui Jacques de Bourbon al Neapolu-lui. Nici chiar Renaşterean-a modificat idealul sfinŃeniei.Şi într-o epocă.înŃelegînd prin aceasta: nevoia de a vedea întrupate într-un om anumite reprezentări ideale aleunei forme de viaŃă determinate. uneori cu cea mai mare forŃă.în al XV-leaşi în al XIV-lea.şi ele. pe care a împodobit-o cu picturişi alegorii.ceruse să fie culcat pe jos în ceasul morŃii. Între aceste două tipuri se află cei care au cîte ceva din ambele extreme. sau. oricîtde mari ar fi ele. Sfîntul Pierre Thomas. se complace mult mai mult în extremelestimulatoare de fantezie ale smereniei si abstinenŃei. pe care i s-ar fi pictat. acolo să fie lăsat să zacă pînă ce va fi pus în groapă. Francise Xavier. cînd simte că i se apropie moartea. legat cu trei funii de o scîndură. şi cei ce-i vor îndeplini ultima dorinŃă. puse în slujbaexaltării culturii religioase.mai sînt cei liniştiŃi. la îndemnulsfintei Colette. poate. Pierre de Luxembourg. Plecaadeseori într-acolo. nu cumva. secolul al XV-lea nu i-a adăugat încă nici un element care să prevestească epoca nouă.vrea să-şi întreacă învăŃătorul în smerenie fantezistă. De îndată ce-şi va da sufletul. ci pentru minunata lui cucernicie. pusese să fie dusîntr-un hîrdău cu bălegar. „telle sans aultre difference que les civiers en quoy l'on porte lesfiens et les ordures communément" <nota 28>. Nu mai este decît un singur pas de la acest fast în devoŃiune pînă la exteriorizările umilinŃeihiperbolice. cruce de aurşi vin bun <nota 27>. Mézières a avut parte de oînmormîntare obişnuită. CarolBorromeus. prietenul intimşi învăŃătorul spiritual al lui Philippe deMézières. aicuvîntului fierbinteşi ai faptei înflăcărate: aici IgnaŃiu de Loyola." Mézières. extaticii. în ceasul cel de pe urmă să i se pună înjurul gîtului un lanŃ greu. ceea ce fuseseîntotdeauna. statornicite prin multe exemple sfinte. Omul nu devine sfînt pentru meritele sale social-biseri-ceşti. Este de remarcat căromantismul sfinŃeniei. ucenicul admirator. ba chiarşi capreleşi cîinii. „Să mă îngropaŃi — zice Pierre Thomas — la intrarea în cor. întocmite probabil de el însuşi <nota 32>. care se apropie de tipul de sfînt musulman si de cel budist. E aproape de la sine înŃeles că acest spirit protocolarşi ceremonios. ca depildă Alois Gonzaga în secolul al XVI-lea. în toate timpurile. în secolul al XVIII-lea ? Un duce al Savoiei. să fie tîrîtă în acelaşi fel spre groapă. Idealului sfinŃeniei — aproape că s-ar putea spune: romantismul sfinŃeniei —. depicioare. Sfîntul este în afară de timp. sau în plinăRenaştere. a fostşi autorul a numeroase testamente. care." <nota 29> Regulile de înmormîntare. trăiesc sfinŃii mari. Tipurile de sfinŃi ai Contrareformeisînt aidoma cu cei ai Evului Mediu tîrziu. Vicente Ferrer. Colette. însuşirile ambelor tipuri. idealul sfinŃeniei a rămas. aceastădispoziŃie din 1392 a dispărut cu totul. împreună cuşase cavaleri ai ordinului Sfîn-tului Mauriciu. Marii cheltuitori de energie nu dobîndescfaima sfinŃeniei decît atunci 4 . ba chiar care îmbină. în care să fie azvîrlit„hoitul bietului pelerin". Martin. care. caşi misticul. glugă roşie. cere să fie băgat într-un sac. il faisoit semblables entrées par humilité.şi de două epitafuri. care sînt. caşi înainte de marea criză. acoperită cu doi coŃi decanava sau de pînză neagră crudă. îmbrăcat sărăcăcios. „Etouys racompter et dire — zice La Marche plin de admiraŃie — que en toute les villes où ilvenoit. urmînd în felul acesta exemplul sfîntului Francise. iar în 1405.Şi să nu fie înştiinŃat nimeni. sau de a le crea în literatură. toatănimicnicia răposatului. pînă la cor. In ultimele. După el urma un elegant cortegiu de curte. Departe de marile curente care au împins civilizaŃia pefăgaşuri noi. Francise de Paola. să i se lege o sfoarăde gîtşi să fie culcat pe jos.şi el. decît în faptele mari. îşi luase rămas-bun de la lume. Regele.

luptînd vitejeşte alături de Bertrand du Guesclin şi de Beaumanoir. este o exemplificare izbitoare a ceea ce William James numeşte „the under. unde se întîlneşte. Nu avea încă optsprezece ani. unde fusese luat prizonier. Doarme pe jos.wittedsaint" <nota 36>: spiritul îngust. „Là fu occis enbon couvenant li dis messires Charles de Blois. Istoria luispirituală duce la aceeaşi mînăstire a Celestinilor din Paris. Nu o singură dată. Acest Charles de Blois. S-a născut în 1369. strictînchisă. Găseşte ca adversar un altpretendent. Acest erou militar. caşi la curtea franceză ş i la ceaburgundă. vin ca martori cei mai mari seniori ai FranŃei:fratele lui Pierre. prinŃinutul acoperit de zăpadă. după exemplul celei de laParis. Prin mamă setrăgea din casa de Valois. chiarcercurile princiare au furnizat în epoca aceea cîte un sfînt. dusese încă din tinereŃe o viaŃă de ascezăseveră. să cadă în lupta dintre Brabantşi Gelre. pînă la racla sfîntului Yves. încă de cînd erabăiat de opt ani. Enguerrand de Coucy. iar cearta pentru Bretania coincide cu începutul Războiului de osută de ani. a avut parte de o luptă pentru tron care i-a umplut cea mai mare parte a vieŃii. lîngă patul soŃiei sale. sau că secolulal XIV-lea admitea contradicŃii. pun totul în mişcare pentru a obŃine canonizarealui. Abia în 1362 poate relua lupta pentru ducat. dar contele de Blois alege alt drumşi-şi sfîşie picioarele. Unul dintre ei este Charles deBlois. Imediat după moartea lui. apoi. apoidemnitatea de cardinal. Poporul află ş i îi presară drumulcu paieşi pături. Se poate presupune că Froissart s-a înşelat. pentru a-şi găsi cu acest prilej moartea la Aurai în 1364. Guy. încît nu mai poateumbla cincisprezece săptămîni <nota 34>. a cărui viaŃă o descrisese în timpul captivităŃii. de gînduri cucernice. C a băiat. eparhia Metz. au luat poziŃie împotriva idealului sfinŃeniei. Luat prizonier în 1347. le viaire sus ses ennemis. în timpul captivităŃii lui la Londraobişnuieşte să se ducă la cimitir. deci nu mult înainte ca tatăl său. la Baes-weiler (1371). unchi al lui Jean de Blois de Goudaşi Schoonhoven. care duce la declararea lui ca preafericit. care a jucat însecolul al XIVlea un rol atît de notoriu în imperiul german. dar partizanul său Dionisie Cartusianul da <nota 33>.printre care Ludovic de Anjou. Jeanne dePenthièvre. de laLa RocheDerrien. După eliberarea sa vrea să se ducă la Tréguier desculŃ. Pierre de Luxembourg. contactele lorcu acest din urmă ideal nu sînt prea numeroase. Ludovic de Bourbon. care nu poate să trăiască decît într-o lume mică. iar prin căsătoria lui cu moştenitoarea Bretaniei. cunoscut de noi. Scutierulbreton. Se spovedeşte în fiecare seară. pe care îl roagă să-i dea răspunsurile.şi numaidecît sedepun stăruinŃi la Avignon ca să fie canonizat. et plusieur aultre chevalier et escuier deBretagne. La proces. deoarece Charles de Blois nu era un convertit. pe paie. Lacăsătorie i se pusese condiŃia să preia blazonulşi deviza ducatului.spunînd că nici un creştin nu trebuie să adoarmă în păcat. refuză. rămîne pînă în 1356 în Anglia.cînd faptele lor sînt aureolate de aparenŃa unei vieŃi supranaturale. la vîrsta de cincisprezece ani. zice el. canonizarea. Jean de Montfort. ca să rostească în genunchi psalmul De profundes. în locul din Avignon unde se afla îngropat trupul luiPierre de Luxembourg a ctitorit regele o mînăstire a Celestinilor. care era în vremea aceea 5 . de copil.Datorită nepăsării papei de la Avignon.Nicolaus Cusanus nu. care e sprijinită de consistoriul catedralei din Parisşi deUniversitate. Aici este în primul rînd important să se observe că cercurile culturii rafinate a fastului. cu Philippe de Mézières. veneratul ocrotitoral Bretaniei. Cele mai importante notabilităŃi iau parte laacŃiune: regele FranŃei face cererea. tatăl lui îi interzisese cărŃile educative care nu i se păreau nimerite pentru un om cu viitorul lui. dar veneraŃia care să poată justifica cererea era de multrecunoscută ş i a continuat nestingherită. înainte de culcare. Contele de Blois acceptă lupta cavalereşteşi se bate ca cei mai bunicomandanŃi de oşti ai vremii sale. ce-i drept. a cărui carieră nu se deosebeşte cu nimic de cea a atîtor pretendenŃi la tron şi comandanŃi de arme ai vremii lui. care are loc în 1389." <nota 35> Ciudat. dacă e să-l credem pe Froissart. în 1387. cu demnităŃi bisericeşti: maiîntîi diferite funcŃii canonice. nu ne pune în faŃa uneiprobleme asemănătoare. apărarea pretenŃiilor lui Montfort este una din implicaŃiile care îl aduc pe Eduardal Ill-lea în FranŃa. rudele lui princiare. pe care noi le considerăm excluse. Prin forŃa lucrurilor. ViaŃa altui sfînt din înalta aristocraŃie a epocii. La moartea lui ostăşească i se găseşte sub armură tîrsîna de pocăinŃă. et uns siens filzbastars qui s'appeloit messires Jehans de Blois. ginerele lui.aceleaşi care au continuat să slăvească si să cultive idealul cavaleresc pînă dincolo de hotareleEvului Mediu. Acest vlăstar al familiei conŃilor de Luxembourg. dar nici absente. nu. André de Luxembourg. în 1371 are loc la Angers procesul. cu puŃin înainte de asediul oraşuluiCalais. ci un entuziast alautoflagelării încă din adolescenŃă. acolo zac cei care mi-au ucispărinŃiişi prieteniişi care au dat foc caselor. E încărcat. cînd moare. ar fi avut un bastard. nu s-a făcut (în 1527 a avutloc declararea lui ca preafericit).

confesorul lui — nimeni nu vrea să faci rău. să-i solicite episcopului de Angoulême efectuareaunei cercetări. a murit de ftizie. mama lui Francisc I." <nota 39> La început. moult large aumosnier. Cînd spune că vrea să se ducă în pelerinajşi să predice. pare sălipsească orice elevaŃie religioasă. îşi ceartă fratele cînd acesta rîde. Eforturile pentru beatificarea lui au continuat pînă în secolul al XVII-lea. iar apoi dusese o viaŃăcucernică ş i retrasă la castelul său de la Cognac.Şi cînd. în toiul nopŃii. întocmise pentru uzul propriu un indice pentruPovestiri din Canterbury ale lui Chaucer. Trăise de ladoisprezece pînă la patruzecişi cinci de ani în captivitate engleză. Putea fi văzut noaptea cum scrie. cîŃiva ani mai tîrziu. a fostgăsită o ladă plină cu bileŃele. au simŃit admiraŃieşi mîn-drie. Un sfînt. în sfîrşit. orice urmă de rezervă respectuoasă.Şi n-ai putea să rabzifrigul.Şi cum ai putea să predici pentru cruciadă ?" O clipă ni se pare că întrezărim fondulacestei minŃi strîmbeşi rigide. „Douls courtois et débonnaire — îl caracterizează Froissart — vierge de soncorps. pe crucea Sfîntului Laud. acestui ascet princiar mort de tînăr. ca să se spovedească unuiadintre capelanii săi. făceau pe surzii. Nu se mulŃumise săcolecŃioneze cărŃi.adusă din Reims. En toute savye il n'y ot fors humilité. Ludovic. Umblă cu obiectelesfinte. Despre el seştie absolut sigur că a avut un bastard înAngoulême. îl roagă să-i asigure securitatea subjurămînt. certes. Cînd i se apropie sfîrşitul. avînd el însuşi o înfăŃişare groaznică din pricina murdărieişi paraziŃilor. Pierre de Luxembourg era un băiat bolnav de tuberculoză. văzînd că înclinaŃia spre ascetism a băiatului este denezdruncinat. în felul lui de a venera moaştele. confesorul nu mai avea voie să plece delîngă el. „Je vois bien — spune Pierre — qu'on me veut faire venir de bonne voye à la mal-vaise: certes. je feray tant que tout le monde parlera de moy. le citea păcatele de pe însemnări. depretutindeni cele mai preŃioase moaşte: papa îi trimite. cu scopul de al beatifica pe Jean d'Angoulême. Chiarşi spovedania devenise la el un fel de manie. încît nu e nevoie să fie tratat aici în modamănunŃit. înfiecare zi îşi scria păcatele pe o listă. compunea poezii cucernice. în capela sfîntului <nota 38>.Pe bufetul de lîngă patul de suferinŃă al regelui se găseşte chiar la Sainte Ampoule <nota 46>. aretrăsături jalnice. căci actul de legitimare s-a păstrat. Mai este un caz. sub povara demnităŃii saleecleziastice. după ce ceruse să fie îngropat de săraci. ise răspunde: „Eşti mult prea înalt. chiar corporalul sfîntuluiPetru. Crucea Sfîntului Laud trebuie săvină de la Angers la Nantes anume pentru a permite acolo depunerea unui jurămînt <nota 44>. ci numai bine.şi încă un sfînt atît de tînăr. Dacăi se dădea ascultare. DorinŃa de a avea un sfînt chiar în casa regală. Uneori bătea zadarnic la uşa camerei lor de dormit. PierreSalmon povesteşte că a asistat la liturghie. printre altele. o determină în 1518pe Luiza de Savoia. chemat în faŃa regelui. ca alŃi prinŃi. răsărit înmijlocul lor ! îl vedem parcă pe bietul băiat bolnăvicios. ci leşi citise. căci este scris că Domnul nostru a plîns. caşi cum ar fi nişte simple leacuri băbeşti preŃioase. printre strămoşii direcŃi. pînă la moarte (1467)." E limpede că rudele de rang înalt. Jean de Orléans sau deAngoulême era fratele mai mic al lui Charles. dar fără să ducă la scopul urmărit <nota 42>. în mijlocul pompei excesiveşi vieŃii trufaşe de la curtea ducilor de BerryşiBurgundia. dezvoltat premature şi care încă de copil nu cunoaşte nimic altceva decît seriozitatea unei credinŃe stricte şi meticuloase.şi bunicul lui Francise I. poetul. Ducii de Orléans. dar nucă a rîs vreodată. în procesul de canonizare. orice om te-ar recunoaşte numaidecît. Tipulciudat al cucerniciei regelui este atît de cunoscut. copia reŃeteşi pare să fifost de o cuvioşie destul de cumpătată. de unde nu fusese 6 . Cînd conetabilul de Saint Pol. în patima lui pentru pelerinajeşi procesiuni. i se trimit.Portretul făcut de martori. care ne ajută să cunoaştem într-o oarecare măsură raportul dintre cercurilecurŃiişi sfinŃenie:şederea sfîntului Francise de Paola la curtea lui Ludovic al XI-lea." <nota 40> „Seniore — răspundemaestrul Jean de Marche. si jem'y mets. pînă ş i sultanul turc îi oferă o colecŃie de moaşte.Berryşi Burgundia au venit să pună piatra fundamentală în faŃa regelui <nota 37>.sanctuarul preferat al cercurilor princiare. scriind ore întregi. Le plus du jour et de la nuit il estoit en oraisons. prezintă toate însuşirile celui mai nemijlocitşi mai naivfetişism. De la două sau trei spovedanii pesăptămînă. de care se temuse într-un chip atît de excesiv. ajunsese către sfîrşitul vieŃii la două pe zi. pe care păcatele acestei scurte vieŃi fuseseră însemnate zi cu zi<nota 41>. regele răspunde: orice alt jurămînt. care se mai aflau la Constantinopol. Se scula. saucum îşi citeşte listele la lumina luminării. iar dacă în timpul unei călătorii sau excursii nu le puteascrie. anturajul său nobil încearcă să-i scoată din cap planurile de renunŃare la lume. îşi recupera lipsa după aceea. dar acesta nu <nota45>. veşnicocupat cu bieteleşi micile lui păcate.căci un jurămînt pe crucea Sfîntului Laud preŃuia pentru Ludovic mai mult ca oricare altul. „qui achetois la grâce de Dieu et de la Vierge Marie à plus grans deniersque oncques ne fist roy" <nota 43>.

sihastrul din Calabria. fuge. ne où il semblast myeulx que le Sainct Esperit parlast par sa bouche" <nota 57>. literalmente. care a întrecut smerenia fraŃilor minoriŃi. asemenea celor pe care le găsim la regii merovingieni. Margareta de Austria nu înceteazăsăstăruie pentru canonizarea ei <nota 59>. pe care îl însoŃeşteşi îl secundează în celebralui călătorie prin imperiul german. Doarme maimult în picioare sau rezemat. nu i-a cunoscut niciodată numele <nota 55>. în timpul ultimei sale boli. Margareta de Bavaria. amintind de compatrioŃii săi din secolul al zecelea: Sfîntul Nilusşi Sfîntul Romuald. se găseau cucernici rostitori de rugăciuni. trimişi să stea de vorbă cu sfîntulîn legătură cu cererea lui de a se înfiinŃa o mînăstire a minimilor la Paris. Ludovic tot nu se simte încăsigur. Asceza lui e de soiul cel maibarbar. numită ş i agnus scytbicusşi considerată ca fiind o raritatemiraculoasă <nota 48>. să-i prelungească viaŃa <nota 50>.Şi mai important este rolul pe care l-a jucat Dionisie Cartusianul în viaŃa publică a vremii sale. regele mai scrie personal." <nota 49> Sfîntul Francise de Paola. qu'ilz appeloient « sainct homme >>.Şi el se află în relaŃii frecvente cu dinastia Burgundiei şi intervine ca sfătuitor al lui Filip cel Bun. „Oudit tempsle roy fist venir grant nombre et grant quantité de joueurs de bas et doulx instrumens. a dorit prezenŃa sfîntului cu scopul precis ca.Cînd vede femei. Osuită de nobili îl aduce din Italia <nota 51>. nu-şi tunde niciodată nici părul. însuşi Commines mărturiseşte că n-a văzut în viaŃa lui om „de si sainctevie. oùillec ilz se assemblèrent jusques au nombre de six vingtz. ungîndu-se cu el pe tot trupul <nota 47>. regele se pricepu să-şi asigure sosirea făcătorului deminuni. Nu mănîncăniciodată nici un fel de alimente animaleşi cere numai rădăcini <nota 53>. un sfînt florentin local. e primit în 1451 la Bruxelles 7 . aşa încît se pare că nici Commines. Din adolescenŃă nu mai atinsese niciodată nici o monedă. ca de pildă Jacques Coitier. affin que ausdiz instrumens le roy y prensist plaisir et passetemps et pour legarder de dormir. Savoieişi Burgundiei. pour ce queplusieurs se mocquoient de la venue de ce hermite. în ultimele zile alelui Ludovic. nici barba. Sfîntul trece admirabil toate aceste încercări. împreună cu cardinalul Niccolö din Cusa.şi despre unagnus Dei. unii au spus că regele a vrut să încerce elînsuşi acŃiunea miraculoasă a faimosului ulei sfînt. si — instigat demedicul său personal — pune să-l spioneze pe omul lui Dumnezeuşi să-i încerce în felşi chipputerea <nota 52>. Din relatările lui Commines se degajă o rezervă timidă. elani)şi cea referitoare la moaştele preŃioase. Jean Standonckşi Jean Quentin. Et d'un autre costé y fist aussy venir grant nombre de bigotz. Acesta e cazul cu Sfînta Coletteşi cu Preafericitul Dionisie van Ryckel."<nota 56> Totuşi. adică o plantă. În bizara gospodărie a castelului Plessis-lesTours. par quoy me tays. Filipcel Bunşi mama lui. În ultimele saleluni de viaŃă. pour sans cesser prier à Dieu qu'ilpermist qu'il ne mourust point et qu'il le laissast encores vivre. obiectul maniei de colecŃionar al luiLudovic. sînt extrem deprofund impresionaŃi de persoana luişi se înapoiază lecuiŃi de împotrivirea care îi însufleŃise<nota 58>." <nota 54> Nu-l numeşte niciodată altfel decît„le saint homme". După ce diferite solii pe lîngă regeleNeapolului nu dăduseră nici un rezultat. cot la cot cu muzicanŃi. qu'il fist loger à Saint-Cosme près Tours. Regele. et vous me ferés ung fort grant plaisir. Iarteologii erudiŃi de la Paris. Este de remarcat că unii dintremarii vizionarişi dintre asceŃii excesivi intervin ca mijlocitorişi sfătuitori în problemelepolitice.înfiinŃînd ordinul minimilor. Interesul ducilor burgunzi pentru sfinŃii din vremea lor are un caracter mai puŃin egoist decîtcel al lui Ludovic al XI-lea pentru Sfîntul Francise de Paola. o cunoşteau personalşi o consultau. „Il est encores vif — încheieel — par quoy se pourroit bien changer ou en myeulx ou en pis. entre lesquelz y vint plusieursbergiers du pays de Poictou. cu totul împotriva voinŃei acestuia. et c'est pour le saint homme qui ne mange ny chair nypoisson. Abia dacă se poate observa o limită între mania de colecŃionar a lui Ludovic.Sînt trăsături religioase. Colette a fost tratată de către casa de Burgundia cu o deosebită deferentă. prinrugăciunile lui. spre a obŃine hrana adecvată pentru ciudatul său sfînt:„Monsieur de Genas. je vous prie de m'envoyer des citrons et des oranges douces et des poiresmuscadelles et des pastenargues. Sfîntamijloceşte în intrigile dintre dinastiile FranŃei. Qui souvent jouèrent devant le logis du roy. medicul personal alregelui. „deoarece mai fusese amăgit de diferiŃi oameni. Dar „saint homme" îl numeauşi cei careîşi băteau joc de sosirea acestui oaspete ciudat. Măria şi Maximilian. zisCartusianul. esteşi el. Carol Temerarul. sau cei care nu credeau în sfinŃenia lui.luată niciodată. care l-a văzut pe sfînt în repetaterînduri. Regele corespondeazăcu Lorenzo de Medici despre inelul sfîntului Zanobi. referitoare laanimalele exotice (reni. sub haina sfinŃeniei". printr-o intervenŃie diplomatică pe lîngă papă. mais ilz ne leveoyent pas. După ce a sosit. bigottes etgens de devocion comme hermites et sainctes créatures.

E voinicşi înaltşi poate cere trupului său orice. Scrierile lui însumează 45 de volume in-quarto. revăzute. ba chiar de predilecŃie. bineînŃeles. nu poate fi aproapenimeni altul decît Filip. Nimeni n-a cunoscut ca el groaza celor„patru extreme". — răspunde el.declară el. Nu numai suveranii. clericişi burghezi asaltează neîncetat chilia lui dela Roermond. Acel „inclytus devotus ac op-timus princeps et dux" <nota 61>. cireşe cu viermi. Recită zilnic aproape întreaga psaltire. caşi de Nicolaus Cusanus. noefectuează ducînd o viaŃă de erudit. cel puŃin jumătate e necesară. Spiritul secolului al XV-lea se află în-tr-un echilibru nestabil cu manifestările superioare ale credinŃei medievale. de Brugman. ForŃa luide muncă trebuie să fi fost formidabilă. Amun cap de fierşi un stomac de aramă. Se ruşinează de extazele ce-i sînt provocateprin tot felul de mijloace exterioare. îşi recunoaşte tatăl înpurgatoriuşi obŃine eliberarea lui. E permanent în comunicaŃie cu morŃii. E bîlbîit. „Gîngăvilă". care îi smulg toiagul din mînă. Ńinta lor fiind ciudatul taumaturg al lui Ludovic al XI-lea. despre careducele credea. rubricateşi ilustrate de el însuşi. Parecă întreaga teologie medievală se revarsă încă o dată din pana lui. După utrenie. Citatele din Bernard de Clairvaux sau din Hugo de Saint-Victorsclipesc ca nişte giuvaeruri pe haina simplă a prozei lui Dionisie. Oricît ar fi de ocupat. Dionisie Cartusianul este tipul complet al aprigului entuziast religios. Într-un puhoi nesfîrşit de cugetăriexprimate simplu. pe care vrea să-l izgonească. decîtsărate" <nota 69>. Ca băiat. Un frate îl întreabă dacă îi apar adessufletele unor răposaŃi. despre recunoaşterea reciprocă a sufletelorpe lumea cealaltă. el rămîne treaz. al lui este cel de Doctor extaticus. să ajungă turcii în Roma ?" îl îndeamnă peduce la cruciadă <nota 60>. Carol Temerarul a colaborat cu Dionisie la înfiinŃarea mî-năstiriicartusiene de la ‘s Hertogenbosch. se trezeşte noaptea. Toate lucrările lui sîntscrise. asceza cea mai sălbatică. Va spune lucrurile cît va putea de simplu. atacul violent al diavolilor la moartea cuiva este un subiect frecvent alpredicilor lui.concluzivă. la cererea acestuia. la sfîrşitul vieŃii. de suteşi sute de ori".căruia îi dedică tratatul său despre viaŃaşi comportarea suveranilor. Dionisietratează atît cele mai adînci probleme cu caracter filozofic. cu o activitate uriaşă ca autor de lucrări teologiceşi ca sfetnic spiritual practic. fratele Willem. cîndceilalŃi se culcă din nou.îndoielişi probleme de conştiinŃă. în cinstea Sfintei Sofia din Constantinopol. neîncetatele vedeniişi revelaŃii alevizionarului. cîtşi cea pe care o scrie pentru unbătrîn profan. crezînd că e ora de mers laşcoală <nota 70>. Printre numele onorifice ale marilorteologi.veşnic obsedat de simŃămîntul că Bisericiişi creştinătăŃii le merge răuşi că se apropiedezastre mari. Camera femeii muribunde din Vlodrop ovede plină de diavoli.de persecutorii vrăjitoarelor <nota 65>. corectate. calmă ş i echilibrată. pînă putrezeşte: „prefer să mănînc lucruri împuŃite. de cea mai profundă concepŃieşi expresie teologică. nihilnon legit" <nota 66>. cişi numeroşi nobili. 8 . Nuştie ce e odihna.de către duce. se spunea în cercurile teologilor din secolul al XVI-lea. Toată această muncă intelectuală. pe care l-a furnizatepoca de sfîrşit a Evului Mediu. ci sub zguduirile neîncetate ale unuispirit sensibil la orice emoŃie violentă a supranaturalului. care stau să-i asculte înŃelepciuneaşi mustrările. iar el dă fără întrerupere soluŃii pentru tot felul de dificultăŃi. „Qui Dionysium legit. lalumina lunii. Este de necrezut cîtă energie desfăşoară. revelaŃiileşi viziunile îl ocupă aproape fărăîncetare. Fără scîrbă.pentru care scrie faimosul său manual de viaŃă creştină <nota 64>. se roagă. Dionisie întruneşteexaltările marilor mistici. „O. făgăduieşte el. nu creatoare. iar fratele Willem poate să pună să fie traduse în olandeză <nota 67>. Arătările. îlbatjocoreşte un diavol. Să nu se creadă că o figură măreaŃă ca Dionisie Cartusianul a scăpat de bănuielişi de ironii. caşi de practicii windesheimeri. că e o sfîntă.Scrumbia prea sărată o atîrnă în cui. Este o operă tipic tîrzie: rezumativă. pînă cînd. caşi de entuziaştii unei purificări a Bisericii. deşi de fapt era înŃelepciunea Veşnică <nota 62>. seopreşte cu bună ş tiinŃă din scris: „Ad securae taciturnitatis portum me transferre intendo" —vreau să mă duc acum spre portul unei tăceri sigure <nota 68>. după sfaturi. zice el. Dionisie.Se află la fel de aproape de marii mistici. cînd se îmbracă sau se dezbracă. dar nu-i place să vorbească despre ele. consumă alimente alterate: unt rînced.Aceşti paraziŃi nu au nici un fel de venin mortal — zice el — îi poŃi mînca fără grijă. Ducele Arnold de Gelre îi cere lui Dionisie părerea în conflictul cu fiul său Adolf <nota 63>. întreabă într-o viziune: „Doamne. mai ales prin muzică. redă tot ce au gîndit marii predecesori. uneori în mijlocul unei reuniuni denobili. şi el a avut de luptat fărăîntrerupere cu defăimareaşi cu bîrfeala.

Opera. 1878. 1620. 188 vso. p. 24. p. I. — Reculée: loc retras. CX. în lorga. 14. fără îndoială. W. 336. Scumpul său ermitaj de la Reculée. p. dar merge. — Desprecucernicia lui Filip. în dorinŃalui de a se despărŃi de lume. 4236. op. 30. G. — Chastellain.Dacă Dumnezeu mi-a dat izbîndă. Champion. Songe du vieil pelerin. 509. 1907. cu tărgile în care se cară de obicei balegaşi gunoaiele. 17. p. I.. II. p. lorga. făcea asemenea intrări. cit. II. I. 444. Ch. sous la dom. La fel. II. I. p.t. 149. Aceeaşi relatare despre o luptă de stradă la Haarlem. Phil. are să mi-o păstreze. 25. 32. Reinier Snoy. II. 15. pp. Jean Germain. 163. pp. p. Liber de Virtutibus.]. p. în Hefele. IV. des ducs deBourgogne. 21. cam departe. Monstrelet. Les quinze joy es de mariage. V. p. se poate referi la altă epocă). op. 350. care cu timpul au dus la celemai cumplite calomnii. 107. p. pe malul lacului Geneva) a făcutmultă vîlvă în vremea lui şi a dat naştere la zvonuri exagerate. 2892. 3. IV. Max Bruchet. Journal d'un bourgeois. 263-265. cit. 36.a. 22. op. 8. foarte în serios. — La Marche. IV. nr 514. JeanJouffroy.). din Siena. 302. Dacă Dumnezeu l-ar fi urît pînă într-atîta. cit.pînă ş i o menŃiune inofensivă. p. 27. 29. Les cent nouvelles. cum este cea din Monstrelet. 26. Iorga. II. 101. ars în 1772şi reconstruit în 1868-l878 pe un amplasament apropiat (n. întemeiat în secolul al Vll-lea. încît să-l lase să moară la curŃile celor ce domnesc în această lume. Louvain. Pentru a-i absolvi de toate. p.. fol. pp. Cf. p. 512. 20.Le Jouvencel. 7. Le premier livre de la Toison d'or.215. 16. 12. Hôtel-Dieu. p. Opera. 1018.). Quatrebarbes. 112 (n. 10(practica mai puŃin strictă a posturilor. arată că expresia faire ripaille (a face chef) nu are nici olegătură cu numele castelului. Monstrelet. IJsel. 40. p. p. III. I. lorga. Chron. Gerson. 9. 111. Bern. poate. II. f. Johannes Brugman. Annales de Bourgogne. p. p. 10. antipapa Felix al V-lea de mai tîrziu. Phil. cf.Şi-l blestemară cei care înainte se rugaseră pentru el. Potvin. LeChâteau de Ripaille. Acta sanctorum Jan. 25. 9 . de Mézières. ca fiind calomnie. 4. 125. Ermitajul princiar din castelul Ripaille (de lîngă Thonon. fără nici o deosebire.). p. 308.Note 1. Oeuvres du roi René. 100. 242. —Journal d'un bourgeois. Faictz et dictz. II. 11. 131. 31. situat în piaŃa catedralei Notre-Dame. 1444. pp. relatată aici. Anvers. cînd respinge.. p. — Molinet. ed. 17. Chastellain. p. p. 118. 304. nume celui mai vechi spital din Paris. 19. 5. 216 şi urm. Paris.. Les cent nouvelles nouvelles. 300. 6 Să ne rugăm lui Dumnezeu ca iacobinii/ Să-i poată mînca pe au-gustini. 18. 214. p. de Mézières. Oeuvres. De Philippo duce oratio. — La Marche. rîu în partea de centru-nord a Olandei (n. Dialect.t. 194. 2. din umilinŃă. rel. de Belg. 206. de Mézières.t. Phil. Sweertius. p. Rerum belgicarum Annales. VII. Cerşetorii teferi. II. 153. luase lucrurile. Ame-deu al VIII-lea. 13. Iorga.). 222. între UndiŃarişi Harponari. articolul meu: La physionomie morale de Philippe le Bon. p. Moll.Şi am auzit povestindu-seşi spunîndu-se că în toate oraşele în care sosea. cf. Paj. p. Fillastre. à l'hist. 1932 [Verzamelde Werken. 28. Villon. p. ed. izolat (n./ Iar carmeliŃii să fie spînzuraŃi/ De funiile franciscanilor. éd. Ghillebert de Lannoy. pp.

514. — Lettres de Louis XI. 65. p. de chron. — Pe vremuri era un asemenea agnus scythicus la Muzeul Colonial din Haarlem (n. 56. Acta sanctorum Apr. Remi din Reims: conŃinea mirul cu care erau unşi regii FranŃei (n. 1921şi Revue des questions historiques. 18 martie 1401. nov. 49. p. 55. 38. Ordonnances des rois de France. 291. Commines. Commines. 115. 40.şi mai mulŃi alŃicavalerişi scutieri din Bretania. Preuves. 36. pp. p. X. 3-e Supplément de Froissart XV. curtenitorşi blajin. 124.a. care se numea seniorul Jehan de Blois. deci ar putea să se schimbe fie în bine. comte d'Angoulême. p. 4 etc. I. În această privinŃă. 46. LXII. că a mai fost descrisde către Johannes Climacus (pe la 600). André du Chesne. — Vas păstrat pe vremuri la abaŃia Sf. III. c. pe care îi aşeză la Saint-Cosme lîngă Tours. IX. II. d'après sa bibliothèque. p. ed. cu faŃa către duşmaniilui.126-l31. Mémoires. pp. Îmi dau seama că vreŃi să mă împingeŃi de pe calea cea bună pe cea rea: sigur.. Raderus. Luce. 45. 29 iunie 1483. mi-ai face mare plăcere. Commines. Sfîntul sub-inteligent. foarte filotim la pomeni. pp. pp. II. sepoate presupune că regele voise să spună mai degrabă pastèques (pepeni verzi) (n. sigur. p. VI. 1.şi că ecunoscut si în Islam. daca mă pun pe treabă. 42.). Sed volens caute atque astute agere. Acta sanctorum. căruia îi spun « omsfînt ». 16. idem. 168. Scala Paradişi.a. 34.. 398. 1. 122. ca săi se roage fără încetare lui Dumnezeu să îngăduie să nu moară ş i să-l mai lase să trăiască. 54. p. CV. Acta sanctorum Julii.. G. Commines. am să fac să vorbească lumea întreagă despre mine. pp. Iar pe de altă parte cheamă ş i unmare număr de evlavioşi. 41. 68. 1896. era consacrat de o tradiŃie foarte veche. 54. Buchon. 76. înLuchaire. 53. p. pentru ca la auzul numitelor instrumenteregele să se desfeteşi să-i treacă vremeaşi ca să nu adoarmă. ed. dar fără a-l vedea.t. 55. pentru omul sfînt care nu mănîncă nici carne nici peşte. 51. Coll. XIII.de a nota zilnic păcatele săvîrşite. 42-74. propterea quod a pluribus fuisset sub umbra sanctitatis deceptus. — La Marche. VI. fie în rău. —Lettres. de la maison de Chastillon sur Mame. printre care veniră ş i mulŃi ciobani dinŃinutul Poitou. ed. p. comte d'Angoulême. Declararealui ca preafericit a fost confirmată abia în 1904. Blînd. pp. —Chron. 52. X.). p. 370 ss. evlavioaseşi oameni cuvioşi. p. p. Pierre Salmon.). p. X. ).şi că mai este recomandat de către IgnaŃiu de Loyola înExerdtia spiritualia (n. unde se adunară pînă la o sută ş idouăzeci la număr. feciorelnic la trup. p. decrevit variis modis experiri vir-tutem servi Dei. — W. X. 48. —Froissart. 37. p. cf.. Domnule de Gênas. 86. Avînd în vedere că păstîrnacul e ceva foarte obişnuit. Aceştia adeseoricîntau în faŃa reşedinŃei regelui. Acta sanctorum. n-are nici o importanŃă dacă persoanele respective au fost declarate de către Biserică sfinte sau doar preafericite (n. 115. 47. c. p. James. 40. Commines. c. în Ghazâli. Revue historique. Paris. 39-88. 56. — Commines. 44. 55Lettres. 260. I. La captivité de Jeand'Orléans. pp. Mai trăieşte. 108. p. duc deBretagne. Kervyn. p. 426. — Froissart. 57. 50. II. 1897. p. p. 486-628. Cea mai mare partedin zişi din noapte era în rugăciune. Acta sanctorum. Lettres. Jean d'Orléans. ed.a. Care cumpăra îndurarea lui Dumnezeuşi a Maicii Domnului cu bani mai mulŃi decît a cumpărat-o vreodată un rege. VIII. Toată viaŃa lui n-aştiut altceva decît smerenia. pentru că unii şi-au bătut joc de venirea acestui sihastru. 49. II. 39. În vremea aceasta regele chemă mare număr de muzicanŃi cu instrumente cu struneşi desuflat din lemn. 43. S. Lettres de Louis XI. 1621. I. 10 . I. p. 1. 65.. 1926. Acolo fu ucis numitul senior Charles de Blois. nationales. p. 90.).şi unul dintre fiii lui din flori. 1633. Vasul sfînt. II. Hist. 35. X. precumşi sihastrişi fiinŃe sfinte. Extrakts de l'enqueste faite pour la canonization de Charles de Blois. p. Commines. 67. Brieuc.t. The varieties of religious experience. — Prof. V. Dupont Renier. te rog să-mi trimiŃi lămîişi portocale dulcişi pere tămîioaseşipăstîrnaci. aşa încît tac. 180. scand. Paris. II. Wensinck mi-a atras atenŃia că acest obicei. 77. 1400. aşa cum se cuvine. 108. Mélanges d'histoire du Moyen âge.33. I. p.

D. Theod. 496. Vita. XXXIV. II. Kerkgesch. I. Renaudet. 62. Opera. XXXIX. p. 54. 69. l. Préréforme et Humanisme à. 74. Paris. XXXVI. p. 175. 58. A. 68. Dion. 60. h. 67. XVIII. p. Faimos credincios şi cel mai bun suveranşi conducător. 1904. I. Doutrepont. Opera. Eine Apologe. Denys le chartreux. 226. p. sau la care să se cunoască mai bine că Sfîntul Duh vorbeşte prin gura lui. p. De vita et regimine principium.57. XXXVIII. XLII ss. p. Opera. Opera. 59. XLI. Bijdr. Mougel. p. 617. I. 11 . p. XXVI. Cine l-a citit pe Dionisie. XLI.Vita Dionysii auct. Hist. De munificentia et bénéficias Dei. 58. Montreuil. 1896. 64. Opera. 63. 172. pp. Opera. 124. Mougel. p. en mededeel. XXIV. Opera. 319. KroghTonning. 621.. 26. art. Der letzte Scholastiker. Vita. Mougel. Cu viaŃă atît de sfîntă. v. I. 61. p.. Mougel. p. Loer. id. p. sa vie etc. Opera. p. p. 497.A. 65. 178: De mutua cognitions. p. A. 66. 70. n-a lăsat nimic necitit. XXXVII. Genootschap te Utrecht (Articole si comunicări ale SocietăŃii de istorie din Utrecht).Vita. Freiburg. p.. Molljohannes Brugman. p 331. 51. XXXI. p. p.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful