Franz Kafka CASTELUL conform variantei din manuscris

OPERE XX

KAFKA, FRANZ
RAO International Publishing Company
RAO International Publishing Company SA P.O. Box 37-l98 Bucureşti, ROMANIA FRANZ KAFKA Das SchloB Herausgegeben von Malcolm Pasley S. Fischer Verlag GmbH, Frankfurt am Main Traducere din limba germană MARIANA SORA Ediţie revăzută şi îngrijită de RADU GABRIEL PARVU Copyright © 1995 RAO International Publishing Company S.A pentru versiunea în limba romană Coperta colecţiei DONE STAN CRISTIAN BADESCU Pe copertă LYONEL FEININGER, Domul din Hatte Tiparul executat de ELSNERDRUCK Berlin, Germania August 1995 ISBN 973-576-004-5

CUPRINS
Notă asupra ediţiei / 7 CASTELUL 1 Sosirea /li 2 Barnabas / 28 3 Frieda / 46 4 Prima discuţie cu birtăşiţa / 55 5 La primar / 67 6 A doua discuţie cu birtăşiţa / 85 7 învăţătorul / 98 8 Aşteptîndu-l pe Klamm / 108 9 Lupta cu interogatoriul / 117 10 Pe drum / 127 11 La şcoală / 133 12 Secundanţii / 144 13 Hans / 151 14 Reproşul Friedei / 161 15 LaAmalia / 172

16 [K. rămase locului] / 181 17 Secretul Amaliei / 197 18 Pedeapsa Amaliei / 212 19 Umblînd cu jalba / 221 20 Planurile Olgăi / 228 21 [Vasăzică se întîmplase] / 243 22 [Privind fără ţintă în jur] / 252 23 [Abia acum observă K.] / 262 24 [Probabil că ar fi trecut cu aceeaşi indiferenţă] / 277 25 [Ctad se trezi] / 291

Notă asupra ediţiei
Seriei operelor lui Kafka, pe care Editura RAO le publică pornind de la varianta din manuscrisele autorului, i se adaugă acum, după Procesul şi America, volumul de faţă. ' La fel ca în cazul romanelor amintite, nu am mai folosit ca punct de referinţă ediţia îngrijită de Max Brod, ci textul nou, publicat de' Editura S. Fischer din Frankfurt am Main. De data aceasta este vorba despre volumul editat de Malcolm Pasley şi apărut în 1991. Scris cu doi ani înaintea morţii şi publicat la doi ani după moartea autorului, Castelul a rămas neterminat şi nefinisat. în comparaţie cu celelalte romane postume, din care Kafka a publicat totuşi cîte un fragment, Castelul a fost total inedit pînă în 1926 cînd a apărut ediţia princeps. Traducerea romanească pe care o reproducem în continuare este realizată de Mariana Sora după ediţia Brod şi a apărut în 1968 la Editura pentru literatură. După verificare nu am constatat în general decît diferenţe mărunte faţă de textul din manuscris. Există totuşi cîteva modificări, cu precădere de structură, ce se cuvin semnalate. Astfel, pagina finală a romanului, începînd de la „Gesticulînd furios, ca şi cum ar fi vrut...", nu apare în traducerea Marianei Sora, drept pentru care a fost tradusă de semnatarul acestor rînduri; în versiunea romanească amintită, capitolele nu au titluri, fiind doar numerotate, pe cînd în ediţia Pasley ele au titlurile pe care le-am tradus aici (excepţie fac numai capitolele 16, 21, 22, 23, 24, 25 care nu poartă titluri nici în manuscris). Observăm însă în această privinţă că în traducerea din 1968 capitolul 15 este împărţit în cinci subcapitole dintre care totuşi patru au titluri (Secretul Amaliei, Pedeapsa Amaliei, Umblînd cu jalba şi Planurile Olgăi), titluri care în ediţia Pasley apar ca fiind ale unor capitole de sine stătătoare! De altfel, iar acesta ar fi un nou element demn de semnalat, o parte dintre capitole nu-şi mai păstrează în 8 ♦ Franz Kafka traducerea Marianei Sora dimensiunile din manuscrisul kafkian, astfel încît, fără nici o abatere de la succesiunea textului, anumite fragmente sau chiar capitole sînt trecute în seama altor capitole. Fireşte, în asemenea cazuri am reaşezat lucrurile ca în manuscris. Nu socotim necesar să specificăm acum cu precizie noile locuri de demarcaţie dintre capitole. Cititorul interesat le va descoperi cu uşurinţă comparînd traducerea din 1968 cu cea de faţă. De asemenea nu credem că este locul aici să judecăm justificarea acestor restructurări ale capitolelor. Notăm doar numerele capitolelor din ediţia din 1968, afectate de acest fenomen: 1—2; 11—12 (In acest caz întregul cap. 12 din versiunea romanească din 1968 este înghiţit de cap. 11 din manuscris); cap. 13 din traducerea Marianei Sora este împărţit aici în cap. 12,13 şi 14; deja amintitul capitol 15 ale cărui subcapitole devin aici capitole independente: 15—16; 16—17 (cap. 17 este şi el trecut în întregime sub incidenţa cap. 16); cap. 18 e segmentat în două capitole. în urma acestor transformări, care, repetăm, nu afectează derularea ca atare a textului, apar acum 25 de capitole faţă de cele 20 din versiunea romanească publicată în 1968. La Cuprins capitolele fără titlu primesc, conform obiceiului, un nume în funcţie de cuvintele lor iniţiale. RADU GABRIEL PARVU

CASTELUL
SOSIREA

Era seară tîrzie cînd K. sosi. Satul zăcea înzăpezit. Muntele cu castelul nu se zărea, era învăluit în ceaţă şi beznă; nici cea mai mică licărire de lumină nu arăta unde se afla marele castel. K. se opri pe podul de lemn care ducea de pe şosea spre sat şi rămase o bucată de vreme cu ochii ridicaţi'spre spaţiul în aparenţă gol. Apoi se duse să-şi caute un sălaş de noapte; la birt mai era lume; birtaşiîl n-avea, ce-i drept, camere de închiriat, dar, surprins şi'zăpăcit din cale-afară de sosirea oaspetelui întîrziat, era dispus să-l găzduiască, aşternîndu-i o saltea de paie în sala de birt. K. se învoi. Cîţiva ţărani mai zăboveau la un pahar de bere, dar K. nu voia să stea de vorbă cu nimeni; aduse singur salteaua de paie din pod, o întinse în apropierea sobei şi se culcă. Era cald, ţăranii şedeau tăcuţi, K. îi mai cercetă puţin cu ochi obosiţi, apoi adormi. Dar, peste puţin, fu trezit. în faţa lui stătea un tînăr îmbrăcat orăşeneşte, cu figură de actor, cu ochii înguşti şi sprîncenele groase, iar lîngă el, birtaşul. Şi ţăranii mai erau acolo, unii îşi întorseseră scaunele ca să vadă şi să audă mai bine. Tînărul îşi ceru foarte politicos scuzecă-l trezise pe K., se recomandă ca fiul administratorului castelului şi apoi zise: — Acest sat e proprietatea castelului, cine locuieşte sau rămîne peste noapte aici locuieşte sau rămîne peste noapte oarecum la castel. Nimeni n-are voie s-o facă fără autorizaţia contelui. Dumneavoastră însă n-aveţi o asemenea autorizaţie, sau cel puţin n-aţi arătat-o. K. se ridicase în capul oaselor, îşi netezise părul cu mîinile şi, uitîndu-se de jos în sus la cei doi, zise: — în ce sat m-am rătăcit oare ? E vreun castel pe aici ? 12 ♦ Franz Kafka — Bineînţeles, zise tînărul rostind vorbele încet şi răspicat, în timp ce unii dintre ţăranii prezenţi clătinau din cap a mirare. Castelul domnului conte Westwest. — Şi trebuie să ai autorizaţie ca să rămîi peste noapte ? întrebă K., vrînd parcă să se încredinţeze că na visat cumva cele ce i se comunicaseră adineauri. — Trebuie să ai autorizaţie, fu răspunsul, şi era o batjocură la adresa lui K. în gestul şi vorbele tînărului, cînd se întoarse cu mîna întinsă spre birtaş şi muşterii întrebîndu-i: Sau poate că nu e nevoie de autorizaţie ? — Atunci va trebui, deci, să mă duc să-mi scot autorizaţia, zise căscînd K., şi dădu pătura la o parte, gata să se scoale. — Da, dar de la cine ? întrebă tînărul. — De la domnul conte, răspunse K., nu-mi rămîne altceva de făcut. — Acum, la miezul nopţii, să ceri autorizaţia de la domnul conte ? exclamă tînărul dîndu-se cu un pas îndărăt. — Nu se poate ? întrebă cu indiferenţă K. Atunci de ce m-aţi mai trezit ? Acum însă, tînărului îi sări ţandăra. — Ce apucături de vagabond! strigă el. Vă pretind respect faţă de autorităţile comitatului! V-am trezit ca să vă comunic că trebuie să părăsiţi îndată domeniul contelui. — Ajunge, isprăviţi cu comedia asta, zise K. cu voce surprinzător de scăzută; se culcă la loc şi trase pătura pe el. Dumneata, tinere, mergi puţin prea departe, şi am să mai revin mîine asupra purtării dumitale. Birtaşul şi domnii de colo îmi sînt martori, în măsura în care mai am nevoie de martori. De altfel, află că sînt arpentorul chemat în urma dispoziţiilor domnului conte, să fac măsurători de terenuri. Secundanţii mei şi aparatele sosesc mîine cu trăsura. N-am vrut să scap ocazia de a face o plimbare prin zăpadă, dar am greşit drumul de cîteva ori, de aceea am ajuns aşa de tîrziu. Că ora era prea înaintată ca să mă mai prezint la castel, asta o ştiam singur, fără să mă înveţi dumneata. De aceea m-am şi mulţumit cu acest culcuş din care ai avut impoliteţea — ca să nu spun o vorbă mai CASTELUL ♦ 13 aspră — să mă scoli. Cu asta mi-am isprăvit explicaţiile. Noapte bună, domnule! Şi K. se întoarse cu faţa spre sobă. Mai auzi în spatele lui întrebarea şovăitoare: „Arpen-tor ?", apoi se făcu linişte. Tînărul însă îşi reveni curînd din surpriză şi spuse către birtaş, cu o voce destul de domoală pentru a fi luată drept dovadă de grijă faţă de somnul lui K., dar suficient de tare pentru a se face auzit de acesta: — Am să cer instrucţiuni prin telefon. Vasăzică exista şi un telefon în această cîrciumă de sat ? Erau bine prevăzuţi cu de toate. Amănuntul îl surprinse pe K., deşi, în linii mari, se aşteptase la aşa ceva. Descoperi că telefonul se afla aproape

susţine că este arpentor chemat de domnul conte. e adevărat ? Dacă . Şi nici în materie de zel nu se lăsau mai prejos. nici măcar nu se întoarse. Dar cum birtasul se tot învîrtea în jurul lui rugîndu-se parcă de el fără vorbe. i se făcu milă — deşi amintindu-şi de purtarea lui din ajun nu schimbase cu el decît cuvintele strict necesare — şi-l pofti să şadă. a lui Schwarzer. cancelaria centrală avea un serviciu de noapte. asta dovedea că era subestimat şi că va avea mai multă libertate decît ar fi fost îngăduit să spere din capul locului. nici urmă de arpentor. ciuli urechile. cu un rucsac mic drept pernă şi o bîtă noduroasă alături. astupînd cu trupul ei voluminos tot spaţiul din tocul uşii. — Am spus-o eu. ligheanul cu apă. strigă el. Fireşte că i se păruse cam suspect. lui K. nici cu cea mai mare bunăvoinţă nu putea să cruţe somnul lui K. toţi înmărmuriră. refuză. Văzu că ţăranii se strîng şi se sfătuiesc. după spusele birtaşului. o superioritate intelectuală. nu-l remarcase. Ascultă în tăcere o explicaţie destul de lungă. Ca să se ferească barem de prima violenţă a atacului. destul de jerpelit. îmbiat să se mute în odaia birtaşului. Apoi se făcu linişte. O clipă K. Administratorul dormea.. Ce-i drept. rămase culcat ca şi pînă atunci. După micul dejun. Trezirea. se gîndi că toţi. CASTELUL ♦ 15 îl vor putea teroriza mereu. iar la celălalt capăt se aştepta răspunsul. se ghemui tot sub pătură. Uşa dinspre bucătărie se deschise şi în prag se ivi cîrciumăreasa. K. se înşelau. Dacă tînărul voia să se servească de telefon. desigur. ca de altfel toată întreţinerea lui K. se uita în gol. care se apropiase timid de el. Castelul îl numise deci în postul de f arpentor. Dar pe de altă parte era şi favorabil. după părerea lui K.. şi nu mai fu nevoie să ceară să se golească sala. Deodată telefonul sună din nou şi. se hotărî să-l lase să telefoneze. căci Schwarzer trînti furios receptorul. în sfîrşit. care. aşa că se întoarse pe spate. deosebit de puternic. sosirea unui arpentor nu era un lucru de nimic. căci toţi se grăbeau să iasă. iar Schwarzer se întoarse la aparat. pe de o parte. zise K. informaţia transmisă de Fritz părea să fie scurtă de tot. Se spune că răsplăteşte bine munca cinstită. căci telefonul sună' în curînd. Şi apoi începu convorbirea telefonică. Schwarzer. un anume domn Fritz. Scoase încetişor capul de sub cuvertură. iar cîrciumarul se apropie de ea în vîrfuf picioarelor ca s'-o pună la curent. Cu un gest de indiferenţă opri explicaţiile lui Schwarzer. deranjat doar o dată sau de două ori de tropăitul uşor al unor şobolani care treceau în fugă.. Deşi era improbabil să fie ceva care să-l privească iarăşi pe el. să se controleze afirmaţia. somnoros cum fusese.. un bărbat de vreo treizeci de ani. simţi o uşoară înfiorare. că se cumpănise' raportul de forţe şi se accepta lupta cum s-ar zice cu un zîmbet. săpunul şi prosopul aduse de birtăşiţă. Fireşte că e o obligaţie. Schwarzer. pentru ca nu cumva să-i recunoască a doua zi. îl roagă pe 14 ♦ Franz Kafka domnul Fritz să se intereseze la cancelaria centrală dacă un arpentor de felul acestuia este într-adevăr aşteptat şi să-i comunice numaidecît răspunsul prin telefon. dar atîta tot. — Nu-l cunosc încă pe conte. fiindcă dovedea că la castel se ştia despre el tot ce era necesar de ştiut. ameninţarea obligatorie cu expulzarea din domeniile contelui. de teapa lui Schwarzer. să cerceteze cazul. căci K. acceptînd doar un ceai somnifer oferit de b'irtaş. cu amestecul ei de rea-voinţă şi de prudenţă. e un vagabond ordinar şi un mincinos. Se vede că obţinuseră răspunsul destul de repede. Dar atunci nu mai avea nici un rost să stea prefăcîndu-se că doarme.. ciudat! Cum să-i explic asta domnului arpentor ? K. Lampa fu stinsă şi. fuseseră prost primite de K. ţăranii. dormind liniştit pe o saltea de paie.deasupra capului său. de aceea el.. era în defavoarea lui. Dormi adînc. căci. pînă dimineaţa. Asta. recunoscîndu-i calitatea de arpentor. la un capăt al firului Fritz se informa. apoi spuse încet: — O eroare vasăzică ? E foarte penibil pentru mine. însă. se punea doar întrebarea dacă acesta era dispus să i-o permită. poate chiar mai rău. dar un subadministrator. avu pace. cîrciu-marul şi cîrciumăreasa au să se năpustească asupra lui. era prezent. Dacă însă credeau că. unul dintre subadministratori. Relatarea lui Schwarzer. cel puţin în ce priveşte formele. cum se vădise ulterior. îi dădea o imagine despre ce s-ar putea numi gradul de cultură diplomatică pe care o posedau în castel şi oamenii mai neînsemnaţi. interogatoriul. cum i se păru lui K. A telefonat însuşi şeful de birou ? Ciudat. atitudine ce manifesta. K. nu părea deloc curios. Tînărul care se prezentă spunîndu-şi numele — îl chema Schwarzer — povesti cum îl găsise pe K. găsise că e de datoria lui. şi cum birtaşul se vede că nu-şi făcuse datoria. voia să se ducă numaidecît în sat. la îndemînă. întorcînd capul în aşa fel încît să-şi ferească faţa. urma să fie plătit de castel. de altfel poate pe drept cuvînt.

nimic de zis. o să fie mai indicat să locuiesc aici. nu voia să-l mai descoasă acum. fără a-şi întoarce măcar privirea spre birtaş. într-o ramă întunecată.. îl bătu uşor cu palma pe obraz. De altfel. birtasul pe marginea laviţei de la fereastră. Se temea să nu-l descoasă despre conte ? Se temea că „domnul". Şi. pe care voia neapărat să-l ştie găzduit la castel? — Nu e încă sigur. dar cu seriozitate. e mult mai bine s-o scoţi la capăt cu domnii în pace şi bună înţelegere. cu ochii lui căprui.. barba era îndoită în dreptul bărbiei. zise K. Tu pe toţi îi crezi tari. — Bineînţeles. e administratorul. zise K. se opri asupra unui portret întunecat. aproape imberbă. Acum zări. dar birtaşul nu rîse deloc. sînt în stare să-mi spun părerea chiar şi unui conte. în sfîrşit... atitudinea asta părea determinată de greutatea frunţii înalte şi de nasul coroiat. nimeni nu se plînge că ar fi prost retribuit. domnule. sus. ci spuse: — Şi tatăl lui e tare. avu impresia că birtaşul e ca un copil. De aceea îi şi respect pe cei puternici. — Nu cunoşti castelul. Acesta zîmbi. Ţin să fiu liber mereu. Cum ajunsese să se însoare cu femeia asta în vîrstă şi voluminoasă. cum îşi dădu seama acum. dar. într-adevăr. nu-i bine să judeci pripit. niţel. — în ce mă priveşte. — Au un administrator frumos la castel. * — în privinţa asta nu trebuie să vă faceţi griji. . la castel. în timp ce se îndrepta spre uşă. domnule. răspunse birtaşul. CASTELUL ♦ 17 — Golanul! zise el surîzînd. să pleci aşa de departe. răspunse acesta. Din pricina poziţiei capului. împrumutînd formele tuturor lucrurilor. Dacă. zise K. — Nu. Deocamdată nu ştiu despre castel decît atîta. întîi trebuie să aflu ce fel de muncă mi se cere. zise K. colo. Dar K. păcat că are un fiu atît de prost crescut. fără a putea sprijini capul. La început se tot dăduse pe lîngă K. fireşte. zise birtaşul şi. Nu era uşor să cîştîgi încrederea acestui om. zise K. — Nu.. castelul bine conturat în aerul limpede. mari şi temători. mai comod nu îndrăznea să se aşeze şi se uita tot timpul la K. pentru a-l consola pe birtaş şi a şi-l apropia mai mult. nu sînt prea timid. tatăl lui e doar subadministrator şi încă unul dintre cei mai mici. cum am făcut eu. probabil la fel de mult ca şi tine. o să am de lucru aici în vale. — Aş ! zise K. — Dar ştii că te pricepi să observi oamenii. Aşa că îi făcu doar semn să-i deschidă uşa şi ieşi în dimineaţa de iarnă însorită. îi şopti la ureche: Schwarzer a' exagerat ieri. doar că nu sînt tot atît de sincer şi nu-mi place totdeauna s-o recunosc. dar de la distanţă nu putuse distinge nici o trăsătură şi crezuse că e doar un carton negru. încît ochii abia se mai vedeau. Nu cumva şi pe mine ? — Pe tine. trebăluind cu coatele ridicate alături în bucătărie. că cei de acolo se pricep să-şi aleagă arpentorul potrivit. îl zărise încă din culcuşul său. trăgîndu-l spre dînsul. Poate că mai au şi alte calităţi. — Cine-i ăsta ? Contele ? întrebă K. iar acum'parcă îi venea s-o ia din loc. zise birtaşul încet. Mîna stîngă odihnea cu degetele răsfirate în părul bogat. răspunse birtaşul timid. Era totuşi un tablou. agăţat de perete. Apoi mă tem că nici nu mi-ar plăcea să trăiesc sus.. vrei să le şi duci ceva cînd te întorci acasă. apărînd şi mai clar datorită stratului subţire de zăpadă care acoperea totul.îţi laşi nevasta şi copilul. şi anume portretul unui bărbat de vreo cincizeci de ani.. Ţinea capul atît de aplecat spre piept. ţi-o spun confidenţial. ai să-i poţi găzdui aici ? 16 ♦ Franz Kafka Sigur că da. Se uită la ceas şi zise: — în curînd o să sosească ajutoarele mele. nu te cred tare. Era într-adevăr aproape un băieţandru cu faţa lui moale. să nu fie demn de încredere ? K. în clipa asta K. sus. iar mai jos stătea îndreptată înainte. dar n-o să stea cu tine la castel ? Renunţa oare cu atîta uşurinţă şi plăcere la muşterii şi îndeosebi la K. din acelea care se pun la spatele tablourilor. Şedeau faţă în faţă. simţi că trebuie să-i abată gîndurile de la aceste temeri. ca să nu alunge zîmbetul provocat în cele din urmă.. stînd în faţa portretului. privirea lui K. n-am nici o putere. de pildă. care se zărea printr-o ferestruică. pe munte. drept care îl lua pe K. Apoi se sculă ca să-l scutească de prezenţa sa pe birtaşul care-şi muşca nervos buzele.

iar piatra arăta roasă. Dar pe măsură ce se apropia de castel. nici palat nou'şi somptuos nu era. K. o clădire terestră. şi o expresie mai clară decît a cotidianului cenuşiu. care se compunea din vreo cîteva clădiri cu două etaje şi alte multe construcţii joase. din toate părţile. niţel uluit. ca şi cum stîn'd pe loc ar fi dispus de mai multă putere de judecată.. K. Dar fu stînjenit în reflecţiile sale. zăcînd greu pe acoperişurile joase. Părea un locatar posomorit al casei. aşa încît K. aşa cum arăta din depărtare. fără a fi însă o apariţie ridicolă. era singurul om. Ca străin. Tocmai ieşeau copiii împreună cu învăţătorul. unde K. pînă la acoperişul său lat de ţiglă roşie. K. găsi că asta-i dă dreptul să întrebe: . Turnul de colo. îşi aminti în treacăt de orăşelul său natal. dar care ar fi spart tavanul ca să se ridice şi să se arate lumii. Copiii amuţiră dintr-o dată.' toţi deodată. cît vedeai cu ochii. zise învăţătorul şi dădu să plece. toţi cu ochii aţintiţi' asupra lui. care acum sclipeau în razele soarelui. ca într-un moment de demenţă. Dacă ar fi ţinut doar să-l viziteze. ar fi putut să creadă că e un mic oraş. acum o întindere de zăpadă. Compara'în gînd turnul bisericii de acasă cu turnul acela de pe munte. cu umerii înguşti. pe bună dreptate. Adunaţi grămadă' în jurul învăţătorului.' K. dar sus. întrunind în mod ciudat o'notă de provizorat cu una de străvechi. mă aflu în localitate abia de aseară. încolo nu se sinchisea de nimic. O clădire lungă şi joasă. subţiindu-se mereu. mai ales că învăţătorul părea un' omuleţ obişnuit să comande. cine nu ştia că-i un castel. pe munte. ca să poată cuprinde enoriaşii — se afla şcoala. cel puţin aşa parea de aici. încă de la distanţă. îi zise el. cu ferestre mici. era o rotondă uniformă. K. îngrădită cu un grilaj de fier. Cel dintîi se înălţa fără şovăire drept spre văzduh. totul se înălţa liber şi uşor. se profila colţuros pe cerul albastru. ţinîndu-se CASTELUL ♦ 19 foarte drept. acesta îl decepţiona. înainta. nu zări decît un singur turn. în fond nu era decît un biet tîrg destul de sărăcăcios. ar fi fost păcat de osteneala drumului şi ar fi procedat mai cuminte între-prinzînd o călătorie pînă-n orăşelul său de baştină. cu spărturi şi iregularităţi. desenat parcă de o mînă temătoare sau neglijentă de copil.părea să fie mai puţină zăpadă decît aici. ce. 18 ♦ Trata Kafka Cu ochii îndreptaţi spre castel. nu sînt de-aici. e adevărat că afară de grupul lor. şi apoi repetă întrebarea într-o formă atenuată: Dacă-mi place castelul ? De ce presupuneţi că nu-mi place ? — Nici unui străin nu-i place. cu deosebirea că toate păreau construite din piatră. sus — singurul vizibil — foişorul unei case de locuit. pe conte ? — Nu. nu se lăsă şi mai întrebă o dată: — Cum ? Nu-l cunoaşteţi pe conte ? — Cum să-l cunosc? zise învăţătorul în şoaptă şi adăugă cu voce tare pe franţuzeşte: Ţineţi seama de prezenţa unor copii nevinovaţi. învăţătorul. se opri din nou. probabil. Nici veche cetate feudală. se simţi dator să salute el întîi. răspunse acesta. în faţa ei o grădină. un tînăr scund. Ca să nu spună nimic nepotrivit. Stoluri de ciori se roteau în jurul lui. domnule învăţător. în sat. care abia dacă era mai prejos decît aşa-zi-sul castel. — Vă uitaţi la castel ? întrebă el mai blînd decît se aşteptase K. Aici zăpada ajungea pînă la ferestrele bordeielor şi reîncepea iar la o distanţă de nimica toată. zise învăţătorul. — Da. — Nu vă place castelul ? se interesă grăbit învăţătorul. corespundea aşteptărilor lui K. In spatele bisericii. compus din case săteşti. K. în parte ascunsă privirii de iedera ocrotitoare. cum se putea distinge acum. în dreptul căreia se oprise — de fapt era doar o capelă lărgită ca o şură. pe drumul mare. înainta cu nu mai puţină osteneală decît ieri. desigur — ce alta am putea clădi? — dar avea un ţel mai înalt decît învălmăşeala de case joase. nu înţelegea ce spuneau. dar K. K. schimbă vorba întrebînd: — îl cunoaşteţi. dar tencuiala căzuse de mult. adunate strîns laolaltă. ci o aşezare întinsă. — Cum adică ? întrebă la rîndul său K. ca o pregătire pentru a se auzi ce spune. în linii mari. — Bună ziua. dar cu un ton de parcă n-ar încuviinţa ce face K.. îl examinase pe K. K. şi această tăcere subită probabil că-i plăcu învăţătorului. poate al clădirii principale. unde nu mai fusese demult. castelul. ar fi trebuit să se încuie în odaia cea mai îndepărtată. dar nu putea să-şi dea seama dacă ţinea de o casă de locuit sau de-o biserică. şi se termina într-un fel de terasă al cărei parapet crenelat. vorbeau întruna şi repede.

O mînă de femeie îl sprijini. peste marginea albiei ca să-i indice . i Această simplă indicare a adresei nu prea suna a invitaţie. se simţea cu adevărat obosit. Ce liniştit înaintase zile întregi pas cu pas ! — abia acum se arătau urmările efortului prea mare. pui de ţărani. — A. era o trudă s'ă-şi scoată picioarele ce se afundau mereu. Uşa se deschise numaidecît — era prima uşă pe care o vedea deschizîndu-se de-a lungul întregului drum prin sat — şi apăru un ţăran bătrîn. în starea în care se afla. domnule învăţător ? Rămîn mai multă vreme aici şi mă simt de pe acum puţin stingher. stătea ca înconjurat de nori. Aşadar porni înainte. într-o albie de lemn. K. şi numai pentru că se aştepta la asta. se pomeni în odaie. zise cineva. îl treceau năduşelile. enervat de această convorbire. mare cum K. mereu zăpadă şi nici ţipenie de om. şi coti pe o ulicioară cu şi mai multă zăpadă. şi chiar dacă nu se îndepărta de castel. se vede. întîi nu văzu nimic şi se poticni de o albie de rufe. cu toţii. Sînt foarte obosit. reflexul zăpezii. — îmi dai voie să intru puţin ? zise K. şi era mirat de lungimea satului care nu se mai isprăvea. într-un moment nepotrivit. căci gîfîia. La început. la măcelar. K. unde. Căci strada. pătrundea în adîncul acelui colţ. primi cu recunoştinţă scîndura pe care acesta o împinse spre el şi care-l salvă numaidecît din zăpadă. nu sînt de o seamă cu ţăranii. fumul se mai risipi puţin şi K. totuşi K.. care ţinea gura mereu deschisă. deodată se opri locului şi nu mai putu înainta. — E beat. fără să-ţi poţi da seama exact în ce consta ciudăţenia. Dispărură curînd într-o străduţă care cobora în pantă abruptă. zise: 20 ♦ Franz Kafka — Bine. singura deschizătură a peretelui din fund. şi după cîţiva paşi. — între ţărani şi castel nu e mare deosebire. izbuti să se lămurească încetişor. transformînd penumbra în întuneric. Printro spărtură mare. Oricum. Dintr-un colţ porneau ţipete de copil. se vede că din pricina oboselii ezita s-o ia pe altă potecă decît pe drum. probabil dinspre curte. dar femeia nu părea să facă parte din acelaşi mediu. — Mă cunoaşteţi ? întrebă K. în dreapta şi-n stînga se înşirau cocioabele ţărăneşti. O odaie mare. Pentru prima oară de cînd sosise. în gura mare. nu mai văzuse niciodată — era cît două paturi — doi bărbaţi făceau baie în apă aburindă. desigur. Părea să fie zi de curăţenie generală. încercînd să se justifice în faţa acestor oameni.— Aş putea să vă fac o vizită. K.. în cele din urmă se smulse străzii acesteia. desigur că boala şi oboseala dă şi ţăranilor un aer de distincţie. CASTELUL ♦ 21 Fără a auzi ce-i spune bătrînul. prietenos şi firav. şi întinse'mîna. Venind de afară. această stradă principală a satului. zise K. unul cu barbă mare şi mustaţă. dar mai era o cale lungă. şi apoi pesemne către moşneag: De ce l-ai lăsat să intre ? Se poate să dăm drumul în casă oricărui vagabond ? — Sînt arpentorul domnului conte. mereu căsuţe şi geamuri cu flori de gheaţă. aproape culcată. zise K. mai mergea înainte. învăţătorul dădu din cap şi o porni împreună cu ceata de copii care începură numaidecît să vorbească iar. Se simţea irezistibil îmboldit să caute societatea altor oameni. ci doar pînă-n apropiere. se aştepta mereu ca drumul să facă o nouă cotitură care să ducă spre castel. Aş putea să vă fac o vizită ? — Locuiesc în Schwanengasse. — Cine eşti dumneata ? strigă o voce autoritară. — Stai jos! zise unul dintre bărbaţi. nu se afla într-o pustietate. Dar fumul venea dintr-un colţ. am să vin. — Se poate. în apropierea uşii se spălau rufe. şi bineînţeles. în penumbră. Faptul că-l cunoşteau nu părea să-l recomande. care părea să-l ţină strîns. rămase descumpănit. zise învăţătorul. drumul lung făcut pe jos pînă aici nu păruse să-l fi ostenit deloc. s-ar chema că a făcut mai mult decît suficient. în sfîrşit. o lumină palidă. e arpentorul. în jurul ei se jucau nişte copii. într-o scurtă de blană cafenie. şi acum încă invizibili pentru el. apoi urmă o tăcere deplină. zise o voce feminină. Făcu un bulgăre de zăpadă şi-l azvîrli într-o fereastră. Ţinea un sugaci la piept. Dintr-un alt colţ ieşea un fum gros. nici cu cei de la castel. şi. într-un fotoliu cu spetează înaltă. — Sigur. Şi mai surprinzător era colţul din dreapta. nici nu se mai apropia totuşi de el. nu ducea spre dealul castelului. dar cu fiecare cunoştinţă nouă îi creştea oboseala. cu capul aplecat într-o parte. şi dădea o strălucire ca de mătase rochiei unei femei care zăcea acolo ostenită. dar asta nu schimbă cu nimic situaţia mea. răspunse scurt aceeaşi voce. iar de acolo cotea ca dinadins în altă direcţie. dacă se silea să-şi continue plimbarea măcar şi pînă la intrarea castelului.

cînta încetişor în timp ce spăla. Cel cu barba mare strigă nerăbdător: — încotro vreţi să vă duceţi ? încoace drumul duce spre castel. Cu un dispreţ despre care nu se putea şti dacă se adresează lui K. Ieremias ! K. încolo spre sat. îi acoperea capul pînă spre mijlocul frunţii. o blondă în plină opulenţă a tinereţii. du-mitale şi tuturor din casă. se trezi cu capul culcat pe umărul bătrînului de lîngă el. ar-pentorul. care. K. sau propriului ei răspuns. înseamnă că au nevoie de dumneavoastră. zise omul. — Nici nu aveam de gînd să rămîn aici. ci se adresă celuilalt. K. zise omul. Acum se vădi că gălăgiosul cu barba mare se bucura de mai puţină trecere decît celălalt. dar de mulţumit nu trebuie să mulţumeşti nimănui. zise: — O fată din castel. zise K. acum plec. — Domnule arpentor. atît era de negru. nu-i răspunse. aşa că nici K. se pomeni în stradă. răspunse K. în sfîrşit. şi asemănători la faţă. nu se ştie de ce anume. CASTELUL ♦ 23 — Asta nu ştiu. — Nu cred. bătrînul se bucură.. — Cine sînteţi ? Ca să ştiu cui trebuie să-i mulţumesc că m-am odihnit sub acoperişul lui ? — Sînt meşterul tăbăcar Lasemann. noi însă. ca şi cum n-ar fi existat nici un alt mijloc de a se face înţeleşi. Contemplase probabil o bună bucată de vreme frumosul tablou trist pe care-l oferea femeia. şi stăteau îmbrăcaţi în faţa lui K. ba colo. bărbosul strigă: — Bună ziua. La ce vă trebuie oaspeţi ? Dar din cînd în cînd tot e nevoie de cîte unul.. ba cu spatele unul spre altul. îmbrăcaţi în haine strîmte. Femeia din faţa albiei de rufe. nu ne abatem de la reguli. fără să arunce măcar o privire copilului pe care-l ţinea la piept. uitîndu-se în gol. amîndoi foarte zvelţi. tot sprijinindu-se în bastonul pe care-l proptea ba ici. o fi o excepţie. — Nu. K. Ea se uită la el cu ochii ei albaştri. se pomeni îndată luat de braţ din stînga şi din dreapta de cîte unul dintre bărbaţi şi tras cu toată puterea spre uşă. nu puteţi să ne-o luaţi în nume de rău. sugaciul de la pieptul ei dormea. se bucura să audă vorbele acestea sincere. şi bătu din palme. 24 ♦ Franz Kafka şi totuşi ciocul pe care-l purtau contrasta aproape cu ea. bărbaţii îl mai supravegheau din prag.22 ♦ Franz Kafka lui K. nu rămînea nestropit. Văzînd asta. bărbaţii din baie tropăiau în apă şi se întorceau ba cu faţa. zise K. se apropie de femeia din fotoliu. fără să fie mai înalt decît bărbosul şi purtînd o barbă mult mai puţin impozantă. era bucuros că se poate aşeza.'dar ospitalitatea nu intră în obiceiurile noastre. — Sigur. zise K. femeia din fotoliu zăcea ca neînsufleţită. deşi încurcat. Şi. Iertaţi lipsa de cuviinţă. n-avem nevoie de oaspeţi. părea mai accesibil. capul şi-l ţinea plecat. de pildă de mine. s-a făcut. Şi femeia care spălase rufe rîdea de zarva grozavă pe care o făceau copiii. care gîndea pe îndelete. — Bine. Bărbaţii ieşiseră din albia în care acum se îmbăiau şi se zbenguiau copiii. Totul nu durase mai mult de o clipă. dar pesemne că apoi aţipise. speriat de o voce care-l strigase. nu pot decît să vă mulţumesc.. Dacă v-au chemat. K. dar K. transparentă. era spătos şi avea o faţă lată. oamenii mărunţi. Cu toată greutatea de a . Artur. iacă. Cît despre K. cu ochii îndreptaţi în sus. va să zică în acest sat se mai arătau totuşi oameni pe uliţă ! Dinspre castel veneau doi tineri de statură mijlocie. el era de altfel cel mai înalt dintre cei din odaie. se întoarse. cu auzul mai ascuţit ca înainte. poate că ne mai întîlnim. Ningea iarăşi. nu puteţi rămîne aici. se întoarse făcînd un adevărat salt şi se opri în faţa femeii. Se mişca mai uşor şi. în clipa aceea. gest caraghios în această postură şi prin care îl stropi cu apă caldă în obraz. o maramă de borangic. supravegheaţi de femeia blondă. în mod cu totul neaşteptat pentru toţi. dar ei îi goneau de fiecare dată împroşcînd apă din belşug. căci. Aveau pielea negricioasă. un sipet. — Dar tu cine eşti ? întrebă K. bună ziua. Acum nimeni nu-i mai da atenţie. copiii tot voiau să se apropie de ei. zise omul încet. nu. era un bărbat tăcut. obosiţi. doream doar să mă odihnesc puţin.. — Vă miraţi de bună seamă că nu sîntem mai primitori. Niţel înviorat de somn. Pe sipet şedea bătrînul care-i dăduse drumul în casă şi care acum moţăia. totuşi parcă se mai luminase. K. zise el. fu răspunsul. Acesta.

— O să mă aşez lîngă dumneata. căci fereastra. zise K. ci mai degrabă dintr-un soi de străduinţă egoistă. vă rog! zise K. vă duc cu sania mea. dacă m-aş afla aici doar din întîmplare. la o distanţă de nimica toată. complet plană.de a-l îndepărtapeK. cu toate astea. şi. atît de repede mergeau. — Ce aveţi ? strigă bărbosul. apăru omul. temătoare. Unde să vă duc? — La castel. Nu puteai să te înţelegi cu ei decît ţipînd. Sînteţi doar arpentorul. Dar omul nu zise decît: — Da. iar K. — Atunci nu vă duc. aici nu e circulaţie. slab. zise o voce de bărbat. aproape pedantă. Se vedea că e bolnav si că ieşise din casă numai ca să-l poată transporta pe K. — E un drum prost. apoi dispărură. păruse de un vînăt întunecat. înaintau surprinzător de repede. meşterul tăbăcar şi tovarăşul lui se traseră încetişor înapoi. — Treburi. din faţa casei. K. acolo. — Uite-l colo. nu contrariat. — Staţi jos. zise K. însă se vedea cît de colo c-ar fi buni ca însoţitori'şi i-ar da curaj. zise K. că-l cheamă Gerstăcker şi că a luat sania asta incomodă' deoarece era pregătită de drum şi fiindcă scoaterea altei sănii ar fi necesitat prea mult timp. dădură doar din cap şi-şi văzură de drum. aşa deschisă cum era acum. Mulţumiţi că l-au scos definitiv din casă pe K. adus din spate. vrînd să-l mai ajute. dar ţin de castel. încît. — Pe aici nu trece nici o sanie. Atunci. nu intenţionat. fără capră. însă. — Unde ? — La birt. duceţi-mă la birt. se deschise o fereastră minusculă . mai tare decît toţi. nu lăsa să se vadă toată faţa celui care se uita afară.circula. îi explică apoi. cu faţa' scofîlcită. zise omul oarecum neînduplecat.'strigară amîndoi rîzînd.. CASTELUL ♦ 25 — Totuşi e drumul care duce la castel. — Acolo mă duc şi eu. nişte ochi căprui de om bătrîn. zise K. obiectă K. Apoi tăcură amîndoi. bucuros. zise K. Totul dădea impresia că se face nu din amabilitate. El îi spuse ceva în acest sens. Poarta curţii se deschise şi făcu loc unei sănii mici pentru poveri uşoare. şi nu-şi încetiniră pasul nici acum. şi ţineţi de castel. ci doar ochii. vin îndată cu sania. fireşte. Cit îmi cereţi ? — Nimic. din care fumul ieşea în pale. — Atunci. se auzi o voce tremurată de femeie. în urmă. — O fi. adăugă : — Dacă vreţi.. roşie. în faţa casei sale: — Pe cine aşteptaţi ? — Aştept o sanie care să mă ia. trasă de un căluţ slab. zise omul spre mirarea lui K. dar totuşi într-un fel care arăta că ţine să fie totul în regulă pe stradă. cît timp stătuse închisă. răspunse omul numaidecît. şi era atît de mică. — E arpentorul. în coliba din stînga. Dorea grozav ca cei doi să-l ia şi pe el. prin zăpadă. zise K. află de la el doar că e căruţaş. — Prilej de puţină disperare. După cîtva timp. înghesuindu-se în uşa întredeschisă. rămase deschisă. repetînd cuvintele celuilalt. K. strigă deodată K. Deşi auziră cuvintele lui K. îi trecu prin minte. părînd si mai mică din cauza unei broboade de lînă răsucită strîns in jurul capului. zise căruţaşul arătînd cu biciul spre coada săniei. se învoi omul. Dar se vede că bărbatul chibzuia ceva.. repede. mişcîndu-şi în cadenţă picioarele subţiri. aici nu e circulaţie. — Cu toate astea. Apoi bărbatul se ivi în fereastră şi întrebă. răspunse omul. muncită de guturai. . uitîndu-se mereu după el. rămase singur cu zăpada care-l învăluia. răspunse acesta pe un ton de refuz. ce-i drept nu i se părea prea avantajos să facă cunoştinţă cu ei. poate din pricina reflexelor zăpezii. tot mai stătea în zăpadă si n-avea nici un chef să ridice un picior pentru a-l înfunda din nou mai încolo. şchiop. dar omul se mulţumi să dea din umeri. — Duceţi-mă. — Bine. — Păi bine.

unde stătea birtaşul. gîndindu-se că avea să-l revadă în curînd. cînd ifeneaţi de la castel. nu mai zise nimic. înaripat şi vesel.. zise K. — Cum aşa ? întrebă K. se aşeză în spatele săniei. Ca şi cum însă i s-ar fi făcut un semn provizoriu de adio. de aceea K. şi porniră. Acest clinchet se potrivea. „Zile scurte. dar neînduplecat. — Secundanţii dumitale. '1 — Nu avem. zile scurte". Acum îl întîmpinară salutînd cu mîna la chipiu. faţa-i suptă. ai voie s-o faci ? Gerstăcker păşea înainte lîngă căluţ. Colo sus. care-l salută respectuos. fireşte. ''' — Unde sînt aparatele ? întrebă K. ^ — Aparatele pe care vi le-am încredinţat.— Eu merg pe jos. anume dacă nu cumva Gerstăcker va fi pedepsit că l-a dus cu sania. aruncă şi nimeri în plin urechea lui Gerstăcker. îşi zise. poate chiar din sat. să fi trecut cel mult o oră. se depărta din nou. de pe acum întunecat — la care K. strigă deodată K. — Măi. răspunseră amîndoi fără nici o altă explicaţie. Sînteţi vechii mei secundanţi. izbucni în rîs. îşi dădu seama de asta după o cotitură a drumului — se' lăsase întunericul. i — N-avem aparate. I — Vai. Fusese plecat atîta vreme ? După socoteala lui. nu departe de birt. K. strigă K. cînd la celălalt. — Cine sînteţi voi ? întrebă uitîndu-se cînd la unul. căscată de surpriză. dar. Aducîndu-şi aminte de căruţaş. Nu-i' nimic. o epocă fericită. zise unul dintre ei. unul scofîlcit. adună un pumn de zăpadă de pe sanie. > — Cale lungă. K. Dar v-am mai întîlnit. gura. zise Gerstăcker. erau tinerii cu care se mai întîlnise şi care se chemau Ar-tur şi Ieremias. zise K. Şi CASTELUL ♦ 27 doar pornise de dimineaţă. K. pe care-i aştept ? Cei doi răspunseră afirmativ. castelul — în mod curios. Dar în curînd clopotul cel mare amuţi şi-i răspunse sunetul slab şi monoton al unui clopoţel. care măcar pentru o clipă făcea să-ţi tresară inima ca sub ameninţarea — căci sunetul era şi îndurerat — că i se va împlini ceea ce abia cuteza să dorească. — Hei. răspunseră. aşa că putea îndrăzni — mă mir foarte că te încumeţi să mă plimbi aşa pe propria-ţi răspundere. adăugă el după un alt răstimp. îl auzi tuşind undeva în întuneric. lunecă de pe sanie şi se îndreptă către birt. repetă K. fără să aştepte explicaţia. — A fost cale lungă. abia acum se făcuse deodată întuneric. — Foarte bine. De altfel. se opri. E bine că aţi venit. după un răstimp. spre mirarea lui K. <■ — Da. care se opri de data aceasta şi se întoarse spre el. fără să se sinchisească de vorbele lui. repetă Gerstăcker şi fu apucat de o tuse care-l chinui aşa de rău încît trebui să-şi înfigă picioarele în zăpadă şi să se ţină de sanie. sperase să ajungă încă azi. îşi zise. — Dar de ce ? întrebă K. poate tot de sus. cărora le-am cerut să mă urmeze. zări de o parte şi de alta a uşii cîte un bărbat. Luă felinarul din mîna birtaşului şi îl ţinu în dreptul fiecăruia. se văzu silit să repete din milă întrebarea pusă adineauri din răutate. oarecum torturat. ce oameni! zise K. Văzîndu-l însă foarte de aproape — între timp sania mai alunecase puţin înainte — văzîndu-i trupul încovoiat. birtaşul stătea în capul treptelor din faţa casei şi-i lumina calea cu un felinar pe care îl ţinea ridicat. 26 ♦ Franz Kajka — Eu merg pe jos. . în care mai rămăseseră doar cîţiva dinţi răzleţi. ziseră ei. Spre bucuria lui K. Cînd ajunseră în apropierea birtului — K. roşie. două. aţi întîrziat mult. îşi îndemnă căluţul şi porniră înainte. — ajunseseră în dreptul bisericii. tuşea bătrînului cedă încetul cu încetul.. repetară cei doi. — Sînt secundanţii. mai bine cu sania înceată ca şi cu acel căruţaş ca vai de el. obosită. Iar pînă mai adineauri era ziuă. cu obrajii inegali. Abia cînd ajunse în prag. Vă pricepeţi la arpentaj ? * — Nu. — Ce vrei ? întrebă Gerstăcker nedumerit. celălalt drept. Şi nici nu-i fusese foame. Asta-i aminti de vremea serviciului militar. sînteţi tare lăsători. răsună deodată un dangăt de clopot. întări birtaşul încet.

ca în seara precedentă. purtaţi răspunderea în întregime şi în comun. mîine trebuie să ne apucăm de treabă devreme de tot. Fireşte că trebuie să vi se pară neplăcut. — Atunci o s-o cerem prin telefon. tot de un grup de ţărani. — E cam greu cu voi. amîndoi. — Nu. înseamnă că şi voi sînteţi străini.— Dar dacă sînteţi vechii mei secundanţi. apoi continuă spunînd fără să vrea — încolo semănaţi ca doi şerpi. Acuma mă duc să mă culc. Poate tu ? întrebă K. zise K. îl împiedică bătînd cu pumnul în masă. băură bere. hai. — Scuzaţi. De aceea o să vă tratez ca pe un singur om şi o să vă zic Artur la amîndoi. pe care K. — Iată interdicţia pe care trebuie s-o respectaţi înainte de toate. observa cum dă tîrcoale mesei lor unul dintre ţărani. ca trei străini ce sîntem. daţi imediat un telefon administratorului. mă rog. pentru mine sînteţi un singur om. în afară de masa lor mai era doar una ocupată. poate administratorului. — De fapt e indiferent. zise K. asta înseamnă un mare inconvenient pentru mine. o faceţi amîndoi'. K. şi cu aceşti ochi nu sînt în stare să vă deosebesc. gata de plecare. trebuie să fim solidari. zise K. Răspunsul fu un „nu" categoric. Nimeni n-are dreptul să ne deranjeze. zise acesta. Cei doi zîmbiră. am avantajul că pentru orice sarcină pe care v-o încredinţez. Cum să vă deosebesc ? Vă deosebiţi doar prin nume. obţinură legătura — ce se mai îmbulzeau! în aparenţă. atîta numai că n-aveţi să daţi vina unul pe celălalt. dar aşa rămîne. că doar aşa îl cheamă pe unul din voi. ei însă tăceau. nici altădată". . Nu-mi pasă cum vă împărţiţi munca. zise ţăranul intimidat.. fiindcă aşa nu vă pot pune pe fiecare separat la cîte o treabă. la mijloc. dacă-l pun pe Artur la o treabă. fără autorizaţie nici un străin nu poate intra în castel. Azi am pierdut o zi de lucru. trebuie să vă pricepeţi. acesta se hotărî. pe mine mă cheamă Ieremias. Eu sînt străin aici. şi împingîndu-i uşor înainte. — Vă cred. în cele din urmă. destul de tăcuţi toţi trei. am să vă zic Artur la amîndoi. — De obicei lumea ne deosebeşte destul de bine. îl auzi de la masa lui. cum făcuse şi mai înainte. la dreapta şi stînga lui cei doi secundanţi. şi se ridică. încercară să se justifice. zise unul.. ci preciza: „Nici mîine. Ei.. vă duceţi amîndoi. şi vă sfătuiesc şi pe voi să faceţi la fel. Dacă-l trimit pe Artur undeva. nu se poate. Cei doi cumpăniră cîtva timp şi ziseră: — Asta ar fi cam neplăcut pentru noi. dar. şi se întoarse de-a-ndărătelea la grupul lui. bateţi palma cu mine. dar porunca mea rămîne în picioare. atunci! adăugă K. BARNABAS Apoi. încolo semănaţi ca — se poticni. Dar răspunsul nu rămase atît de laconic. zise K. — Lăsaţi labele. se apropie de un secundam şi voia tocmai să-i şoptească ceva la ureche. aşezîndu-se la loc. arătîndu-se prea plini de rîvnă. CASTELUL ♦ 29 — Cum să nu fie ? zise K. Se repeziră la aparatul telefonic. dacă sînteţi vechii mei secundanţi. ăştia sînt secundanţii mei şi acum ţinem o consfătuire. am fost doar martor. K. — Bine. cînd K. în schimb. ca să văd că ne-am înţeles. — Mă rog. dar eu nu pot să văd decît cu ochii mei. instalaţi la una din măsuţele birtului. cercetîndu-le chipurile. ' Amîndoi întinseră mîinile îndată. ziseK. Să faceţi rost de o sanie ca să ne ducă la castel şi la şase dimineaţa să fiţi cu ea în faţa casei. Deci. adresîndu-se unuia dintre ei. n-aveţi voie să vorbiţi cu nimeni fără permisiunea mea. — Cui trebuie să te adresezi ca să obţii autorizaţie ? — Nu ştiu.. intră cu ei în casă. Dar celălalt sări cu gura: — Zici „bine" şi doar ştii că nu se poate ! — Tăcere ! exclamă KL Mi se pare că vreţi să începeţi să vă deosebiţi unul de altul.. Dar acum spuse şi primul: — Are dreptate. erau ridicol de as30 ♦ Franz Kafka cultători — şi întrebară dacă arpentorul poate veni mîine cu ei la castei. zise K. De o bucată de vreme.'. zise K.

căci acum îi răspunse cineva. ţăranii din spate înaintaseră încetişor pînă-n apropierea lui. poate chiar în telefon. în receptor se produse un zumzet cum K. nestăpînit. zise K. zise: „Tu eşti vechiul secundant". cercînd parcă să pătrundă mai adînc derît doar în bietul auz. aşa încît era cît pe-aci să nu înregistreze întrebarea: „Ce vrei ?" De fapt îi venea să închidă telefonul. cu un mic defect de vorbire pe care. da. zise K. „Josef ? se miră celălalt. să trîntească receptorul. vorbitorul încerca să-l compenseze cu un dram de severitate suplimentară. îşi croi drum prin grupul lor şi. Ce bine i-ar fi părut lui K.' Secundanţii îşi dădeau silinţa să-i ţină la distanţă." „Ăştia sînt cei noi". Nu ştia cîtă vreme stătuse aşa — cînd birtaşul îl trase." K. şi se sculă. ceva care-ţi lovea urechea. îşi aminti de convorbirea telefonică de ieri. ascuţ'i urechea la timbrul acestei voci. „întrebaţi-l pe Fritz". provocă nerăbdarea interlocutorului! „Cine-i acolo ? mai întrebă o dată şi adăugă: Aş prefera să nu se mai dea atîtea telefoane de-acolo.— O să telefonez chiar eu. spre propria sa mirare. Ezitarea lui K. întrebă K. deşi era cu totul' diferit. îl surprinse coordonarea seiviciilor din castel. aceeaşi voce. îl deranja puţin murmurul ţăranilor din spatele lui. abia a trecut o clipă de cînd s-a telefonat. Semăna mult cu secundanţii. Da. S-ar fi zis că se compunea din zumzetul a nenumărate voci de copil — dar nici zumzetul lor nu era doar un zumzet. K. ştiu. Acesta fu nevoit să-i roage să tacă. de fapt. o scrisoare.. se lăsară cu încetul păgubaşi! Apoi un om se apropie din spatele lor cu paşi repezi. era fără apărare în faţa telefonului. cu acelaşi mic defect de vorbire. era la fel de zvelt ca ei. căci convorbirea îi solicita toată atenţia. mai respectabilă. sînt cei vechi. nefiind curios să le afle părerea. şi agăţă receptorul de furcă." „Sînt cei noi. şi secundanţii lui abia dacă fuseseră luaţi în seamă. ci cîntecul unei voci din depărtări." „Nu-i adevărat!" strigă vocea. aşa i se păru lui K. fu răspunsul. între timp. Dar se simţi silit să mai întrebe totuşi în grabă: „Cînd să vină şeful meu la castel ?" „Niciodată". ţăranii. zise K. Dar totul părea doar un fel de comedie. Pe secundanţi îi cheamă — o mică pauză. de-cizîndu-se dintr-o dată. Şi. mulţumiţi de rezultatul convorbirii. Majoritatea era de părere că nu i se va răspunde deloc lui K. mai adîncă. şi. şi părea la fel de mlădios şi de sprinten. celălalt putea să se răstească la el. Eternul arpentor. de mînecă spunîndu-i că-l caută un curier. după o pauză.Josef". în care desigur că altcineva îi indica numele secundanţilor — Artur şi Ieremias. şi. „Care ajutor ? Care domn ? Care arpentor ?" CASTELUL ♦ 31 K.' formînd un semicerc strîns. aruncînd totodată priviri piezişe spre K.. „Bine". Şi mai ce ? Care ajutor ?" . Dar mai mult încă decît acest fapt. se înghesuiră în jurul telefonului. calm ca şi pînă acum. „Ba nu. nu se preta acestei observaţii. Dar K. Asta avu efect. eu sînt unul dintre cei vechi. K. înaltă dar puternică. îmbrăcămintea îi era la fel de strînsă pe corp. „Atunci cine sînt ?". Toţi se ridicară odată cu K. cine-i acolo 7" strigă o voce severă şi îngîmfată. în fine. exceptînd incidentul cu ţăranul. dar. De unde pînă acum K. K. făcînd o plecăciune. — Pleacă ! strigă K. Nu mai aştepta nimic de la această convorbire. îi înmînă lui K. vorbele lui de acum stîrniră atenţia generală. Răspunsul fu: „Ştiu. poate nu lipsită de importanţă. ezită să-şi spună numele. L 32 ♦ Franz Kafka . rezemase braţul stîng de suportul telefonului şi asculta. nu avea timp să se ocupe de ei. cu toate că birtaşul căuta să-i reţină. părînd totuşi o altă voce. răspunse el scurt. şi atunci însemna că şi-a baricadat o cale. se vede că nu erau de acord ca el să se prezinte sub alt nume. Se desfăşură următoarea convorbire: „Aici Oswald. nu mai auzise la alte telefoane. din mari depărtări — parcă din toate zumzetele laolaltă s-ar fi format într-un mod de neconceput o singură voce. asculta fără să vorbească. să-l aibă drept ajutor mai degrabă pe el! îi amintea niţel de femeia cu sugaciul pe care o văzuse la meşterul tăbăcar. şi am sosit azi în urma domnului arpentor. zise K. zise: „Aici e ajutorul domnului arpentor". K. rămase cu scrisoarea în mînă şi cu ochii pe acest om care i se părea mai important pentru moment.

iar superiorul lui K. precum şi de condiţiile remunerării. Dar K. dar nu reuşi. căci dorea să rămînă cîtva timp' singur cu scrisoarea. nu se făcuse nici o altă pregătire decît că fuseseră evacuate cele două fete. Textul ei suna astfel: „Mult stimate domn! După cum ştiţi. nici măcar nu se aerisise odăiţa. fiindcă acolo dormiseră pînă atunci două servitoare. făcu toate acestea într-un fel firesc şi spontan. ■*. ţinîndu-se cu braţele de talie şi cu obrazul unuia lipit de-al celuilalt. intimitate la care K. o resimţea faţă de el. Aceasta nu avea un ton unitar. pe alocurea i se vorbea ca unui om liber. fără să arate însă că face parte din ei. cerîndu-i să-i arate odaia. şi arătînd astfel spre toţi cei de faţă. Barnabas. singurul său coleg fiind poate jandarmul satului. Se' înfăşură în cergă. îi cuprinse şi pe cei doi secundanţi. CASTELUL ♦ 33 sînteţi angajat în serviciile senioriale. ci un costum de iarnă ca şi al celorlalţi.. Existau însă şi pasaje în care era tratat făţiş sau mai voalat ca un muncitor mărunt. cu toată simpatia pe care K. iar trăsăturile păreau să se fi format în timpul durerii resimţite sub acele lovituri. tot dumisale îi veţi da socoteală. se va prezenta din cînd în cînd la dumneavoastră spre a vă afla dorinţele şi spre a mi le comunica. în timp ce vorbea. nu este decît un simplu curier. K. ochii excesiv de mari. căci' uneori privirile lor rătăceau în jur. care vă va comunica mai în amănunt tot ce ţine de munca dumneavoastră. aşteptîndu-se ca Barnabas să facă o distincţie netă între el si' ceilalţi. răspunse el. apoi îl chemă pe birtaş. Superiorul dumneavoastră direct este primarul satului. îşi aduse însă aminte că Barnabas. aşa era pasajul privitor la dorinţele sale. Mă veţi găsi mereu dispus să vă servesc pe cît va fi cu putinţă. patul. nu era aşternut cu albituri. era un simplu primar de sat. ca şi cum ar fi vrut să şteargă acei surîs. K. căruia era chiar dator să-i dea socoteală. buzele i se întredeschideau şi se închideau cu un aer de bărbăţie şi totuşi cu delicateţe. înainte de a se întoarce din nou spre el.'se apucă să mai citească o dată'scrisoarea.— Aşteaptă. ceea ce ar fi însemnat o oarecare intimitate fntre el şi Barnabas. făcu semn cu mîna cîtorva ţărani pe care-i cunoştea. asupra cîte unui obiect oarecare.Era îmbrăcat aproape complet în alb. schimbă două-trei cuvinte cu secundanţii. îşi trecu mîna peste faţă. plecă însoţit de birtaş. fireşte. dar avea gingăşia şi solemnitatea unui costum de mătase. Avea un zîmbet care te' înviora şi te îmbărbăta totodată. altceva decît o odăiţă mansardată. oprindu-se. căruia i se recunoaşte dreptul de a avea o voinţă proprie. odaia rămăsese probabil neschimbată. se aşeză la masă şi. Pe urmă K. îl examina atent. şi ceru să i se dea' o bere. aşa era de pildă formula în care i se adresa. dar sub ea scria cu litere de tipar: „Şeful cancelariei numărul 10". — îţi place aici ? îl întrebă K. şi. la lumina unei luminări. unul singur. care trebuiau să fie cazate în altă parte. toate în starea în care fuseseră lăsate noaptea trecută. acesta trebuia să-şi dea osteneală ca să „nu-l t 34 ♦ Franz Kafka piardă din vedere". era dispus să accepte totul aşa cum era. Chipul lui era senin şi deschis. zîmbind. însă. Capetele lor erau teşite ca de nişte lovituri în creştet. aducătorul acestei scrisori. care stăteau laolaltă. făcînd un gest înspre ţăranii ai căror interes pentru el nu părea să fi scăzut. Cu toate acestea. îi zise K. asta se vedea cît de colo — o lăsă să treacă peste capul lui. De pereţi atîrnau cîteva icoane şi nişte poze cu soldaţi. lui Barnabas care se înclină în faţa lui. ţinea cu tot dinadinsul. făcea parcă un gest de prezentare a unei suite care i-ar fi fost impusă de împrejurări speciale. îşi îndreptă atenţia asupra scrisorii pe care o ţinea în mînă'şi o deschise. sînt curier. şi chiar şi asta cu greutate. — Cine eşti tu ? întrebă KL — Mă cheamă Barnabas. abia luat în seamă de la înălţimea acelui şef. Ţin să am lucrători mulţumiţi" Iscălitura era ilizibilă. Nu-l priveau totuşi neîncetat. sperau pesemne că noul muşteriu nu va sta mult şi nu făceau nimic pentru a-l reţine. aşa cum un servitor stilat nu replică dacă stăpînul său spune o vorbă care îi este adresată doar de formă. în timp ce-l priveau. Neluat în seamă dar nu şi umilit. şi multumindu-se să dea curs întrebării numai printr-o privire aruncată în jur. nici eu nu vă voi pierde din vedere. avea doar cîteva perne şi o cergă. în fond. atît de . în toată căsuţa nu se putuse pune la dispoziţia lui K. feţele lor cu buzele groase şi gurile întredeschise aveau o expresie de-a dreptul chinuită. Erau contradicţii incontestabile. nu se ştia dacă umil sau ironic. ca să-i constate reacţia: se vedea că primeşte cu plăcere şi duse numaidecît paharul la gură. Apoi gestul lui K. într-un costum care probabil că nu era ae mătase. Dar Barnabas nu luă în seamă întrebarea — fără nici o intenţie rea.

Anume. K. li se va dezlega limba. ca ceva de neînlăturat. dar trebuia să aibă curajul de a înfrunta această primejdie. se temea într-adevăr de puterea' mediului deprimant. deocamdată atît de bănuitori faţă de el. cu oarecare satisfacţie. îl onorau. cu un zîmbet greu de interpretat. doar de bucurie că-l vede pe Barnabas. socoteli de dat. sătenilor. nu era oare copilăresc şi birtaşul. Scrisoarea de altfel nu trecea sub tăcere că. interesul lor stăruitor faţă de el îi era mai neplăcut decît rezerva distantă a celorlalţi. Se mai întoarse încă o dată ameninţător spre ei: şi ei stăteau cu faţa spre el. aici trebuia să stea scrisoarea. dar măcar un consătean al lor. Ar fi preferat să-i îndepărteze pe secundanţi. K. ci din' al motiv. n-ar fi şovăit chiar dacă n-ar fi avut experienţa acumulată pînă acum. care părea general pentru băştinaşi. n-aveai decît să aţîţi de pildă ţăranii împotriva lui. uniţi numai prin aceea că se holbau toţi 1. lucrul acesta era exprimat cu subtilitate. sau dacă nu era aşa. FL ştia că nu-l ameninţau cu o constrîngere reală. căci dacă s-ar fi aşezat la masa lor. doar neliniştită — putea să'-l observe. oricum. se mai liniştise puţin cînd i se adresă lui Barnabas. i se păru că' nu-l urmăresc din răutate. Barnabas şedea cu secundanţii la o măsuţă. dacă va voi să fie un muncitor din sat avînd cu castelul nişte legături care. muncitor — nişte termeni care mişunau în scrisoare şi chiar acolo unde era vorba de altceva'. care. Era într-adevăr uşor să-i vii de hac lui K. va fi în stare să obţină ceva din partea castelului. şi numai o conştiinţă neliniştită — nu încărcată.evidente. Numai prezenţa lui Barnabas îl reţinea să facă scandal. nu se temea. care iar rămîne nu numai pururi închise. Ca simplu lucrător în sat. nu şovăi să aleagă. — Ah. atunci poate doar dintr-un fel de a fi copilăresc. fără nici o altă perspectivă spre altceva. de care.. nici nu-i trecea prin minte. de puterea obişnuirii cu decepţiile. Slujbă. K. O primejdie stăruia. ca o explicaţie dată într-o doară.. aici mai puţin ca oriunde. Apoi coborî în circiumă. dacă s-ar ajunge la conflicte. se prezentase. cum se spunea în scrisoare. Venea. fără să audă măcar că-l strigă nevasta care scosese capul prin ferestruica bucătăriei ? K. aici îmi eşti! zise K. dar erau totuşi şi ei rezervaţi. ar fi pentru că el. referitoare la angajarea lui în serviciu. de astea se temea cu adevărat. va fi avut îndrăzneala să le declanşeze.. fără nici un rost. încît nu se putea să nu fi fost intenţionate. şi anume îndărătul celor trei cuvinte „după cum ştiţi". K. era bine dacă prindeau un pic de respect faţă de el. fixarea remuneraţiei. cît se poate de izolat de domnii din castel. Acesta sări numaidecît în picioare. aşa. agăţă scrisoarea de cui. 36 ♦ Franz Kafka fiecare la locul lui. în schimb. de cîte ceva mai personal. dar K. pe care-l adoptară şi ceilalţi: — Mai află omul cîte ceva nou ! Şi-şi linse buzele ca şi cum acest „ceva nou" ar fi o mîncare gustoasă. bătu din picior de ciudă. fără vreo legătur vizibilă între ei. nu spuse nimic împăciuitor. şi îndată ce nu se va mai deosebi prin nimic de un Gerstăcker sau un Lasemann — asta trebuia să se întîmple cît mai grabnic. dacă totul ar fi depins doar de domnii de' sus şi de îngăduinţa lor. Ei n-o luară în nume de rău şi se înapoiară încet la locurile lor. devenise o obişnuinţă a lor să se ţină mereu de dînsul. că fusese angajat. dînsul. lucru de care depindea totul — desigur că i se vor deschide dintr-o dată toate căile. care însă în realitate aştepta ca toate relaţiile sale de muncă să fie determinate de veştile primite prin Barnabas. unul din ei spuse. aşa. îşi zise el. desigur că ţăranii n-ar fi rămas acolo cu el. dar . Văzîndu-i însă cum şedeau. iar ţăranul o şterse fără solniţă. existenţa de muncitor. fireşte.. se opri uitîndu-se la K. şi chiar prezentată. K. Cum ajunse însă în dreptul lui Barnabas. lucrurile erau spuse din acelaşi unghi de vedere. de altfel. îndepărtă o poză din perete şi. superior. Din clipa în care intrase K. în timp ce ducea unui muşteriu un pahar de bere ţinîndu-l cu amîndouă mîinile. dacă nu un prieten. poate că voiau într-adevăr ceva de la el şi nu puteau să i-o spună. şi din clipa aceea „ştia". cînd el va fi devenit. K. în această cameră avea să locuiască. dar şi nevăzute. Mai degrabă interpreta contradicţiile ca un drept de liberă alegere ce i se dădea. ţăranii se ridicaseră şi ei ca să se apropie de el. sau dacă va voi să fie doar în aparenţă un simplu muncitor din sat. în locul ei. să ia solniţa. se lăsa în seama lui cum să înţeleagă dispoziţiile cuprinse în scrisoare. Dar ca să atribuie unei asemenea autorităţi idei atît de absurde încît să se datorească unor ezitări. Dacă voia să devină muncitor. dar care erau mai mult aparente. era liber s-o facă. de puterea influenţelor imperceptibile de fiecare CASTELUL ♦ 35 clipă. fără să se sfătuiască. muncă. cică. — Ce tot vreţi de la mine ? strigă K. dar şi atunci cu toată seriozitatea cumplită. Depărtîndu-se. simţi în'ceafă răsuflarea unui ţăran. era destul de subliniată în scrisoare.

de altfel. Ai văzut şi tu ce înfigăreţi sînt ţăranii. Barnabas nu mai era în vestibul. Barnabas. Să fie totuşi încă în casă ? Altă posibilitate nu părea să existe. de aceea m-am gîndit că s-ar putea să ştii ce conţine. zise Barnabas. apoi discutăm despre prima noastră lucrare. dar privirea lui părea să spună mai mult decît vorbele. te însoţesc o bucată de drum. în treacăt. nu mai puteau fi văzuţi din birt. nicidecum.. nu e necesar. 38 ♦ Franz Kafka — Nici asta n-ar fi de ajuns. K. îl chemă înapoi şi. din întîmplare — dar tu se vede că ai aripi. răspunse Barnabas. Nici un răspuns. — Klamm. care ascultase cu atenţie. Trans-mite-i domnului şef de birou — cum îi zice de fapt ? n-am putut să-i descifrez iscălitura. — Bine. . îi examinase tot timpul expresia feţei. pe care o preţuiesc cu atît mai mult cu cît sînt un om care încă nu şi-a dovedit capacităţile pe aici. Secundanţii voiau să-l urmeze. căci Barnabas avusese intenţia să facă doar o plecăciune. îi întinse mîna. că trebuie să se stabilească o altă legătură între el şi tine decît prin mine ? — Nu. zise Barnabas. se adresă secundanţilor: — Mă duc în cameră să-mi aduc notiţele. — E vorba şi de tine în scrisoare. să aştept pînă o citeşti. dacă vei crede de' cuviinţă să-l dai. propuse Barnabas. mersul lui păreau să fie o solie. nu cunoştea conţinutul scrisorilor pe care le avea de predat. De data asta răspunse totuşi un sunet abia auzit din mare depărtare. am pomenit chestiunea asta doar aşa. vezi bine că te-am ajuns din urmă de data asta.. atîta drum făcuse Barnabas la iuţeală. să vin la date fixe pe care să le stabileşti tu. întrebă Barnabas. O să mă conformez întocmai dispoziţiilor sale.nu găsea nici un pretext. stăteau tăcuţi în faţa paharului lor de bere. dar efectul binefăcător al pre-f zenţei lui Barnabas stăruia. K. mai sever. Dar nici în faţa casei — ningea din nou — nu-l zări. îl mai strigă o dată cît putu de tare. dar pînă şi privirea. zise K. din fericire. era cu neputinţă ca acest om să jignească pe cineva. precum şi pentru amabilitatea sa deosebită. K. Dacă n-aş fi dat de tine acum. — De ce nu vrei să ne întoarcem la birt ? întrebă Barnabas.. înainta spre el: în locul unde se întîlniră. zise K. Numele răsună ca un tunet prin noapte. şi să duc un răspuns scris sau verbal. Şi totuşi abia ieşise pe uşă. îndată după plecarea lui Barnabas — acesta se mai oprise o clipă înainte de a deschide uşa. — Mi s-a dat însărcinarea să predau scrisoarea. de astă dată. — Să ne întoarcem oare la birt. îi ceru permisiunea să repete mesajul în faţa lui. fu nevoit să-şi repete ordinul pe un ton. ca să-mi poţi încredinţa acolo noua comunicare ? Şi făcu un pas spre casă. şi Barnabas repetă totul cuvînt cu cuvînt. cu toate acestea privirea-i părea să coboare spre K. şi aruncă o privire care nu se opri asupra nimănui în special — K. Pot să n-am nimic de transmis timp de un an de zile şi poate tocmai un sfert de oră după plecarea ta să intervină ceva ce nu suferă amînare. Poate că aici K. se înşela în bine. Apoi se sculă să-şi ia rămas bun. Barnabas era cam de aceeaşi înălţime cu el. aşa cum în cazuL ţăranilor se înşela în rău. — Acolo mă deranjează lumea. zise K. nu. — Nu. zise K. K. — Barnabas. CASTELUL ♦ 37 K. zise K. zise K. — Am citit scrisoarea. Observ cu ocazia asta că e tare prost aranjat aşa ca să fiu silit să aştept venirea ta întîmplătoare de cîte ori am nevoie să comunic cu castelul. Dorinţe speciale nu am deocamdată. încuviinţă. chiar dacă nu ştia nimic despre conţinutul ei. — Staţi aici. Voiam să-ti mai spun ceva. — Să-l anunţ va să zică pe şef. zîmbetul.. — Barnabas ! chemă K. Ştii ce conţine ? — Nu. zise Barnabas. zise Barnabas. de care se sprijini cu umărul. Totuşi voiau să-l urmeze. — Putem să ne ducem în camera ta. le porunci K. — Ai putea să-l rogi pe şef. Şi K. începu K. acum o mai cercetă pentru ultima oară.. ceea ce-l surprinse vizibil. Barnabas. Fireşte că era un simplu trimis. dar asta se întîmpla cu un aer aproape umil. credeam că mai eşti în casă — cine ştie cît ar fi trebuit să aştept pînă să apari din nou. — Transmite-i deci domnului Klamm că-i mulţumesc pentru angajare. nu-i nevoie de nimic scris. fără să-şi poată învinge tremurul din glas. şi anume vei fi pus să mijloceşti din cînd în cînd veşti între mine şi şef. în acelaşi timp.

se lovi la genunchi. K. pe zid. într-un loc. K. acesta aproape că-l tîra. nu cotiseră încă pe nici o uliţă laterală. castelul îi apăruse ca un ţel uşor de atins. adăugă K. aproape întunecoase. Cimitirul nu mai avea nici un secret pentru ei. dacă umblau în tăcere. unde K. ajunse acasă cu chiu cu vai. simţi. să nu aluneci. privi în jos. mai adăugă Barnabas. răspunse la fel Barnabas. se afla o biserică. Barnabas cedă şi porniră depărtîndu-se de birt. cîndva. după cît îşi dădea seama K. dar fusese totuşi sus. Fixă drapelul. drumul nu putea fi nesfîrşit.. nu vedea nimic. să fi ajuns în castel sau măcar în faţa porţilor ? Dar. Era întuneric beznă. numai că. îl mai mîngîia şi faptul că Barnabas tăcea. ele se învălmăşeau. trebuie să mă laşi să te iau de braţ. Olga şi Amalia. Şi acolo. în parte înconjurată de un vechi cimitir împrejmuit de un zid înalt. Le deschise o fată. spre crucile ce se înfundau în pămînt. — Coboară? — Sînt doar cîţiva paşi. K. nu-şi putea da seama nici măcar dacă trecuseră de biserică. Stăteau în pragul unei odăi mari. Deodată Barnabas se opri. Sărind jos. la braţ cu Barnabas. după atîţia ani. pentru ca să-i învingă definitiv şovăiala. Voiam să vin puţin cu tine.— E camera servitoarelor. murdară şi cu miros greu. îl goni de pe zid. Sau să se fi întîmplat lucrul de necrezut. îl ajutară să-şi scoată haina udă.. dar K. repetă fata. aşa. se caţără pe zid dintr-un singur avînt. soţ şi soţie. — Cine a venit cu tine. în lumina zilei. lucru nu cu totul naiv. ? Nu va reuşi. răspunse K. Apoi. K. aici. şi nici nu întrerupse tăcerea. încercarea n-o făceau din curiozitate. — Acasă. chiar şi în împrejurări obişnuite. K. gîndul acesta îi fu de ajutor. vîntul umfla pînza. mtr-o dimineaţă —' piaţa pustie şi liniştită era inundată de lumină. şi încă o fată se ridicară de la masă şi-l salutară pe K. stăpîne. Drumul coboară.. Auzind asta. cu o privire supărată. răspunse acesta. nu ştia decît că. împrejur şi peste umăr. Despre drum. Tot timpul i se iveau în minte imagini din locul său natal. Se agăţă mai strîns de braţul lui Barnabas. Barnabas îi prezentă : erau părinţii şi surorile lui. Şi K. nimeni nu era mai mare ca el. tot îi va rămîne atîta putere cîtă-i va trebui ca să se lase tîrît. se lăsă în voia lor. că oricît s-ar strădui. Intraseră de atîtea ori prin portiţa cu eratii de fier. amintirile de acasă îl copleşeau. cu atît mai mult în străduţe ca aceea de azi-dimineaţă. nu ar fi în stare să ţină pasul cu Barnabas pe care-l împiedica să înainteze în voie. K. Foarte puţini băieţi se căţăraseră pe acest zid. întrebîndu-se mai mult pe sine însuşi. Conştiinţa acestei victorii i se păruse atunci ceva ce-l va susţine toată viaţa. în care altă dată încercase de cîteva ori în zadar. abia se uită la ei. atunci'şi Barnabas trebuia să considere însăşi plimbarea drept singurul scop pentru care sînt împreună. . Se pomeni sus.' acum. ca să nu stau acolo. încetişor. aşa încît îi căutase braţul o bucată de vreme pînă-l nimeri. bineînţeles. şi că acest amănunt fără importanţă ar fi putut să zădărnicească totul. căci acum. — Acasă ? — Acum ai grijă. — Arpentorul. îşi petrecu braţul pe sub al lui. judecind după starea străzii. nu reuşise încă. învăţătorul trecu din întîmplare pe acolo şi. K. înainte sau după aceea? — reuşise surprinzător de lesne. dar ţineau să biruie zidul înalt şi neted. nu ştia încotro. Sau îl condusese Barnabas pe un drum care urca pe nesimţite ? — Unde sîntem ? zise K. şi curierul cunoştea desigur drumul cel mai scurt. Din pricina ostenelii pe care i-o cerea însuşi mersul. nu-i vedea faţa. încît aproape că-l durea şi pe el. — Arpentorul.. în definitiv. în timp ce bucăţele de tencuială continuau să cadă în urma lui. se întîmplă să nu-şi poată stăpîni gîndurile. în cel mai rău caz. ca s-o usuce lîngă sobă. strîngea braţul lui Barnabas atît de tare. şi în clipa următoare bătu la o uşă. o mai văzuse oare K. cu un mic drapel între dinţi. pînă acum drumul nu urcase. CASTELUL ♦ 39 Mergeau. Dar alungă îngrijorările de acest fel. căci doar în fund atîrna deasupra unei mese o minusculă lampă cu ulei. doi bătrîni. în noaptea asta de ninsoare. îşi făgădui că nici o dificultate şi nici grija de întoarcere nu-l vor putea împiedica să meargă înainte. Barnabas ? întrebă fata. se înfundase în zăpadă şi din care n-ar fi putut ieşi decît luat pe sus de Barnabas. în loc să rămînă orientate spre ţelul propus. în piaţa principală. Unde ajunseseră oare ? Nu se mai putea înainta ? 40 ♦ Franz Kafka Va încerca oare să scape de K. iar trupul doar vag. ridicînd vocea în direcţia mesei. fiindcă tu umbli mai sigur. K.

cea mai blîndă dintre surori. şi probabil că aşa era într-adevăr. şi nu ajunseseră nici acum pînă în apropierea lui. zisă „Curtea domnească". nişte slujnice mari şi trupeşe. iar el se lăsase cu totul furat de ea.. — De la birt.. era alta mult mai aproape. îl trase pe Barnabas la o parte şi întrebă : — De ce te-ai întors acasă ? Sau locuieşti în incinta castelului ? — în incinta castelului ? îngînă Barnabas ca şi cum nu l-ar fi înţeles pe K. Ei se pot retrage numaidecît. condus de Barnabas. stăpîne. ar fi pornit de îndată. De cînd intrase K. ci doar acasă. dar de un Barnabas aşa cum îi apăruse pînă mai adineauri: un om care pentru ei însemna mai mult decît toţi cei întîlniţi pînă acum. amîndouă blonde. umblînd mai mult cu ajutorul mîinilor întinse ce pipăiau lucrurile şi se sprijineau de ele. îl rugă să vină la masă. o simplă şi banală neînţelegere. apropiindu-se de el cu o umbră de sfială feciorelnică. tatăl şi mama. N-am făcut bine ? K. Crezuse că în acest sat fiecare om are însemnătate pentru el. Ar fi vrut să pătrundă acolo acum. cu capul în piept. Atunci Olga. — De unde ? întrebă K. gîndindu-se că poate va rămîne acolo peste noapte'. Dacă ar fi fost în stare să biruie drumul de unul singur pînă la circiumă. aşteptînd pesemne vreo vorbă de salut din partea lui K. mama care ţinea mîinile împreunate pe piept şi nu putea înainta nici ea decît cu paşi mărunţi din cauza corpolenţei. CASTELUL ♦ 41 — Aşa. zise Barnabas. neluat în seamă. chinuit de gută. Dar de ce veniseră aici ? K. — Barnabas. tot înaintau mereu din colţul lor spre el. ci privi spre cei de la masă. voiam să ajung acasă. în mijlocul familiei lor. ei nu făceau decît să-l oblige să caute sprijin în sine însuşi. dar nu la birt şi nici în odaia ta. nu-l ispitea defel. amîndoi. cenuşiu-murdară şi peticită. era o tentativă ridicolă şi fără sorţi de izbîndă. O rugă să nu mai aducă bere. Nici măcar nu luă în seamă cînd îl strigară poftindu-l la masă. noaptea. cu un om care în mod' semnificativ n-avea voie nici măcar să doarmă la castel. adică pînă la circiuma lui. peste un piept masiv şi colţuros de argat. dacă porunceşti — ai putea să şi rămîi peste noapte la noi. la părinţii mei. se ridică şi. toată înfăţişarea mai ştearsă. atunci m-am gîndit că aici. K. îl abăteau. Frate-său se ridică.Va să zică nu erau acasă amîndoi. dar tocmai de oamenii din casa aceasta nu se sinchisea deloc. ci rămase pe laviţă. urmează să mai aducă bere. Dar el nu izbutea să spună nimic. Dar să intre în castel ziua în amiaza mare. şi despre care crezuse totodată că are legături strînse cu castelul. şi zise: . Posibilitatea de a se duce dimineaţa la castel împreună cu Barnabas. Totuşi. nu putu răspunde. de braţ cu fiul acestei familii. zise K-. dar cu trăsături mai aspre. doar de la birt voiai să ţe duci la castel! — Nu. spunînd că pîinea şi slănina sînt servite. o rugă să-i dea voie s-o însoţească. se aşeză pe o laviţă de sub fereastră. Sătenii care căutau să scape de el sau se temeau de dînsul i se păreau mai puţin periculoşi. dădu din cap bucuros de a-i face pe plac lui K. ci doar Barnabas era acasă. relaţii ce depăşesc cu mult rangul lui 42 ♦ Franz Kafka vizibil. abia mîine dimineaţă mă duc la castel. orice culcuş i se părea preferabil chiar şi celui mai bun pat din casa asta. semănînd şi între ele şi cu Barnabas. datorită unei uşoare înscenări. Voiai doar să-mi mai dai o însărcinare. cu sau fără intenţie. fiindcă-l aşteaptă nişte lucrări importante. Olga nu răspunse numaidecît. o familie căreia fiul i se potrivea întru totul şi cu care se şi aşezase acum la masă. Surîsul lui Barnabas i se păru mai obosit. stăteau de o parte şi de alta a' noilor sosiţi.. decît cu al picioarelor ţepene pe care le tîra cu greu. stăpîne. De ce nu mi-ai spus aşa ? — Nu m-ai întrebat. Atunci însă fata îl lămuri că n-avusese intenţia să se ducă atît de departe. Fusese deci o neînţelegere. îl ajutau să-şi păstreze puterile nerisipite. deci nu voiai să te duci la castel. pe care Barnabas acum îl descheia şi sub care se ivi o cămaşă de pînză grosolană. căci. era ceva cu neputinţă. în fond. zise ea. în schimb să-l însoţească pînă acolo. Şi tot ce se vedea în jur se potrivea cu aceste amănunte. zise Barnabas. Se lăsase vrăjit de vestonul cu luciu mătăsos şi strîns pe corp. o să poţi să-mi spui nestingherit ce să transmit. dacăţi place mai mult aici. nu dorm acolo niciodată. de la scopurile propuse şi contribuiau la nimicirea puterilor sale. dar în loc să-l conducă la castel îl duceau. K. Asta-i convenea lui K. Surorile. pe cînd cei care aparent îl ajutau. ba chiar le întrecea: tatăl bătrîn. zise K. hotărît să petreacă toată noaptea acolo şi să nu mai accepte nici un alt serviciu din partea acestei familii.

Probabil că nu existau contraste exterioare marcante înlăuntrul satului. zise IC. se împotrivea acestei plăceri care totuşi persista. dar deosebiri mai mici se puteau zări îndată. sau chiar înnoptau acolo. zise K. zise K. deşi îmbrăcămintea lui de culoare foarte închisă nu arăta decît ca straiele de zile mari ale unui ţăran. — Aş vrea să rămîn aici peste noapte. — Ştiu. ar fi putut să-şi formuleze dorinţa mai apăsat. Domnul acesta înalt şi băţos. cu privirea ei serioasă. ceru cu insistenţă să CASTELUL ♦ 43 plece cu fata. şi zise: — Domnul arpentor are voie să intre numai pînă-n sala de mese. oarecum familiar cu K. tot nu se hotăra să insiste. zise birtaşul ca în treacăt. Olga aştepta răbdătoare în capătul tindei. simţiră'o pînză fîlfîind peste capul lor: era drapelul cu culorile contelui. în faţa ei era oarecum lipsit de simţul pudorii. această familie trebuie să-l accepte aşa cum era. ispitindu-l parcă. K. demodată. K. chiar dacă m-am exprimat cu stîngăcie. dar aveţi desigur posibilitatea să mă lăsaţi să dorm într-un colţişor oarecare. dar tocmai acest răspuns al birtaşului îl derută. răspunse birtaşul. neclintită. pesemne dădea tocmai o raită de inspecţie prin încăperi. zise birtaşul. puţin pe nepregătite. Se vede că n-aţi aflat încă: hanul e rezervat numai domnilor din castel. Vreau să vă atrag însă atenţia asupra unui singur lucru : am relaţii de preţ la castel şi voi obţine altele mai preţioase. spera că e ca şi primit. ingrat. răspunse birtaşul... îl trase la o parte pe birtaş. cealaltă rezemată de perete. să-şi retragă rugămintea.. între timp. Olga vorbea încet. care vorbea destul de familiar cu el. aproape ca şi cu fratele ei. pe scurtul drum pînă la circiumă. directă. deci dacă v-aş lăsa să petreceţi noapt aici şi v-ar descoperi din întîmplare — iar întamplările sîni totdeauna de partea domnilor — n-aş fi numai eu pierdu ci şi dumneavoastră. Abia ajunşi în tindă. cu picioarele încrucişate. lucrul acesta 44 ♦ Franz Kafka este practic irealizabil şi fiindcă domnii sînt ultrasensibili sînt convins că n-ar putea suporta să vadă un străin. omul acesta nu putea încuviinţa decît ceva lipsit de orice importanţă. aşa că mai întrebă doar de numele domnului în chestiune. — Fireşte. şi. ca adineauri de fratele ei. şi nici nu depreciez însemnătatea regulamentului. zise Olga luînd numaidecît partea lui K. în timp ce se întoarse spre nevastă-sa care se apropia foşnind din rochia-i nemaipomenit de uzată. — V-aş împlini cu toată plăcerea dorinţa. nu prea mai părea să ţină de sat. Cîrciuma semăna pe dinafară cu cea în care locuia K. poate chiar niţel obtuză. dar aşa este. Acuma K. Pare ridicol. zise birtaşul. Se uită la K. şi o chezăşie că sînt în stare să văj fiu recunoscător din plin pentru un mic serviciu. cînd aveau de lucru în sat. în atitudinea adoptată faţă de ei. care mîncau.— Dacă doreşte domnul. — Din păcate e cu neputinţă. de altfel. dar abstracţie făcînd de severitatea regulamentului despre care vorbiţi în felul unui străin. în cîrciuma aceea şi cînd văzu că toţi se îndoiesc. Cînd intrară pe uşă. îi întîmpină bir-taşul. acestea sînt pentru dumneavoastră o asigurare împotriva oricărei primejdii care s-ar isca di faptul că aş înnopta aici. mă însoţeşte doar. Dar cînd se puse apoi chestiunea dacă o să-l primească pe K. dar elegantă şi orăşenească. încuviinţarea asta era cît pe aci să-l determine pe K. îl deranja puţin doar Amalia. de aceea se mulţumi să întrebe: — în noaptea asta dorm mulţi domni din castel aici ? — în privinţa asta împrejurările sînt favorabile. desfăcîndu-şi braţul din al ei. şi mai spuse o dată : o ştiu. iar deasupra uşii atîrna un felinar frumos.. mijiţi de atenţie sau de somn. fără să-şi dea însă osteneala de a găsi un motiv plauzibil pentru dorinţa sa. o luase de braţ pe Olga şi — n-avea încotro — se lăsă aproape tîrît de' ea. K. era plăcut să mergi cu ea. . — Vă cred întru totul. în treacăt cu ochi mici." — Aşa o fi regulamentul. astfel treptele din faţa casei aveau o balustradă. află că aceasta era în fond destinată doar domnilor din castel.. Dar ÎC. cu o mînă în şold. încărcată cu volane şi pliseuri. A rămas numai un singur domn. uşor aplecat spre K. — Klamm.

o întoarse cu faţa în altă direcţie. pe nişte butoaie înşirate de-a lungul pereţilor. Nu păreau să fie prietene. La masa de scris din mijlocul camerei şedea. — Dar oamenii din birt ? întrebă K. nu se simţea atît de liber faţă de Klamm ca faţă de ceilalţi din castei. şedeau ciţiva ţărani care însă arătau altfel decît cei din birtul lui K. Cînd privirea i se opri asupra lui K.. Fără să-şi poată CASTELUL ♦ 45 explica de ce. dar ar fi resimţit-o ca pe o necuviinţă penibilă. aplecîndu-se mult peste tejghea pentru a mai atrage asupra sa privirea Friedei. birtaşul se mai uită în urmă. de un cenuşiu gălbui. Erau îmbrăcaţi mai curat şi mai uniform. urmărindu-i pe cei ce intraseră doar cu privirile. şi vrînd să le vină în ajutor. luîndu-l de braţ. înainte de a dispărea după o uşă. nu i-ar fi pricinuit lui fc. într-un fotoliu rotund şi comod. aruncîndu-i surîzătoare o privire piezişă. Nimeni în afară de ea nu putea să remarce gestul. Totuşi. La prima vedere semănau toţi între ei. zise K. cu fete plate. în acelaşi timp îl apăsa cumplit constatarea că. — Ce voiai de la birtaş ? întrebă Olga. K. înainte de a se depărta. Dar K. cu mîna-i neobişnuit de moale. zise ea continuînd să rîdă. căci domnul şef de birou voia să-şi exprime o dorinţă. — Păi a fost vorba că înnoptezi la noi. o rugă să i-l arate. — Păi nu rîd. £rin ochiul sfredelit în uşă cu scopul evident de a putea' cerceta prin el. cu jachete bufante şi pantaloni strînşi pe picior. şi nu zise nimic. î\ trase pe K spre uşă. dar agale şi cu indiferenţă. fiind atît de numeroşi şi de liniştiţi. erau scunzi. Era un domn de statură mijlocie. nu ştia ce să spună. de parcă n-ar mai fi avut el însuşi de decis în chestiunea înnoptatului. Aşa că rămase ţintuit locului. şi o lăsă să găsească ea singură tîlcul vorbelor sale. vrînd s-o întîmpine. printr-o astfel de scrupulozitate se manifestau pesemne de pe acum urmările temute ale subordonării. şi că nu era capabil să domine aceste urmări nici măcar de data asta. Chipul îi era puternic luminat de o lampă electrică ce atîrna în faţa lui. — Olga e încă tare copilăroasă. îl impresionară întrucîtva pe K. o spaimă ca şi cum ar fi crezut într-adevăr în consecinţele groaznice de care vorbise birtaşul. birtaşul se mai adresă o dată iui K. nu înceta s-o examineze pe furiş pe Frieda. cu braţul petrecut sub al ei. iar ea îl îngădui. zise Olga mirată. lîngă ea. Ea însă îşi ţinea ochii plecaţi şi răspunse încetişor: — Vreţi să-l vedeţi pe domnul Klamm ? K. — Da. cu ochi trişti şi faţa slabă. într-un colţ se ridică unul dintre ei. la K. la stînga. Acesta îl urmărea cu privirea şi nu se urni din loc pînă ce Olga se apropie de el şi. zise K. asemănătoare aceleia de a fi pricinuit cu uşurătate o durere cuiva căruia îi era îndatorat. muşcîridu-şi buzele. Era mică. îl smulse de acolo. cînd ele se arătau cu atîta evidenţă drept ceea ce erau. puteţi să vă uitaţi prin el. ca să le explice prin acest gest rostul prezenţei sale în acel loc. nici după ce ea începuse să se întreţină cu Olga. — De ce rîzi ? o întrebă înciudat K.Venise să-l cheme pe birtaş. desigur. Şedeau tăcuţi şi nemişcaţi. care vădea'o superioritate deosebită.. O luă din nou de braţ pe Olga. un cunoscut al Olgăi. acesta avu impresia că ochii ei dezlegaseră o seamă de lucruri privitoare la el. Frieda arătă spre o uşă. — Am vrut să rămîn aici peste noapte. cuprindeai cu vederea aproape toată camera de alături. gras . dar K. — Aici e un ochi în uşă. schimbară doar cîteva cuvinte reci. în costume de postav aspru. zise K. ci oaspetele. ale condiţiei de muncitor. dar avea o privire surprinzătoare. puse deodată întrebarea : — îl cunoaşteţi pe domnul Klamm ? Olga izbucni în rîs. despre care el însuşi nici măcar nu aflase că există. a fi surprins de el aici. K. blondă şi ştearsă. osoase şi totuşi cu obraji rotunzi. era uluit mai ales de împrejurarea că tocmai superiorul lui se afla aici. La tejghea servea o fată tînără care se numea Frieda. Ea îşi răsfrînse buza de jos si. CASTELUL ♦ 47 FRIEDA în circiuma cu sala goală la mijloc. domnul Klamm. dar de a căror existenţă privirea asta îl convingea.

Frieda scoase dintr-o pungă de piele atîrnată de cordon o bucăţică de lemn cu care astupă gaura din uşă. cît cea viitoare. dar lui K. de aceea luă unul din paharele goale înşirate pe un raft şi se apropie cu el de tejghea: — Aş vrea să ştiu un lucru.j Căutînd să se stăpînească în aşa fel încît el să nu observej CASTELUL ♦ 49 vreo schimbare în atitudinea ei. Dar împotrivirea pe care o opune lumea e mare. Dacă domnul Klamm ar fi stat la birou. de început am început ca grăjdăriţă la Hanul iodului. dintre muşterii se tot ridica unul sau altul ca s-o roage să-i umple din nou paharul gol. nu se putea vedea bine dacă se aflau hîrtii pe masă. — Frieda. sînteţi arpentorul. o privea întrebător. ca să nu dea convorbirii lor un caracter de prea mare seriozitate. Cum însă ea fusese cu puţin înainte în'odaie. replică prietenos Frieda. dar cum Klamm şedea întors spre uşă. Adăugind apoi: Acuma trebuie să-mi văd de treabă. abia acum remarcat de K. decoltată. ştiu tot. într-adevăr. Mustaţa neagră avea vîrfurile drepte şi lungi. să nu rîzi de mine. văd că te pricepi la munca de birtăşiţă. Din ochii dumitale. da. zise K. i se păru că e goală. şi că voia să şi-l satisfacă tocmai prin K. şi zise: — în ce vă priveşte. bluza uşoară. — Fireşte.. la tejghea ? Se vede că avea un amor propriu nemăsurat. cum se vădi îndată: Frieda. — Asa e. îl măsură iarăşi pe K. lîngă K. de culoare crem. sclipeau şi îi' ascundeau ochii. şi-şi aranja cu un aer jucăuş. Constată în treacăt că Olga se dusese pînă la acel cunoscut al ei. K. căci fata răspunse: — Nu.. dar nu e destul că sînt aici.' zise ea. — Atunci sînteti o persoană foarte respectabilă pentru mine. Ca să fie sigur. Apoi zise: 48 ♦ Franz Kafka — Vă aduceţi aminte de rîsul Olgăi ? — Da. îl cunoşti bine pe domnul Klamm ? — A. fără ca această expresie să fi avut vreo legătură cu lucrurile despre care se vorbea. fireşte. zise el. dar fără să-i întoarcă zîmbetul. şi doar sînt — la aceste vorbe se îndreptă niţel din şale. se aşezase pe un butoi înalt şi îşi bălăbănea picioarele. — Nu numai pentru dumneavoastră. dar puteau fi caracterizate la fel de bine ca slabe şi inexpresive. Mîinile îi erau într-adevăr mici şi gingaşe. K o întrebă dacă trebuie să plece. Dar prin aceasta o astfel de fiinţă şi-a atins oare scopul suprem ? întrebare fără rost. o rugă pe Frieda să se uite şi dînsa prin gaura uşii şi să-l informeze. si pri-virea-i triumfătoare. K. şi nu ştia nici el dacă încerca doar s-o flateze sau dacă era' cu adevărat subjugat de ea. care-i atîrna pe trupui firav ca un lucru străin.. ştia un leac pentru îngîmfarea ei şi-l folosi. Fata încuviinţă din cap. zise ea. avea motiv de rîs. — Nimeni n-a ţinut seama de asta pe vremea aceea. foarte bine. ce necuviincioasă ! zise K. se trezi parcă dintr-o somnolenţă favorabilă lui K.. răzbate nu atît lupta trecută. ar fi vrut să mai stea de vorbă cu ea fără să atragă atenţia. trase în lături. odihnea pe genunchi. Pielea feţei mai era încă întinsă. Cotul stîng era sprijinit pe masă. şopti K. — doar sînt iubita lui. domnişoară Frieda. Era o remarcă nepotrivită. întrebînd: — Ai fost vreodată la castel ? Dar nu se prinse. fără să vrea. în care ţinea o ţigară de foi Virginia. domnişoară Frieda.. secretele voastre. K. aici la tejghea. îşi reluă locul din spatele tejghelei şi. . cum tăblia mesei avea o bordură mai înaltă. era singur cu Frieda. — Aveţi. Stătea sprijinită de perete. Pe masă se afla un pahar de bere. îi vedea faţa întreagă. E extraordinar şi cere o putere deosebită ca să ajungă cineva prin propriile-i puteri din grăjdăriţă fată de serviciu la tejghea. pe jumătate întrebător. zise ea împăciuitoare. şi n-o să le destăinuiţi cuiva pe care-l cunoaşteţi doar de 6 jumătate de oră şi care n-a avut încă prilejul să spună cine e şi ce e cu el. Nişte ochelari cu arc. Acum K. putu să-i confirme fără şovăială că nu se aflau hîrtii pe masă. — Cu mîinile astea delicate ! se miră K. iar mîna dreaptă. i-ar fi văzut doar profilul.!. Frieda clătină din cap şi nu mai voi să continue. şi . — Iubita lui Klamm ? întrebă K. — De fapt. Aţi întrebat dacă-l cunosc pe Klamm. zise ea. K. dar obrajii erau puţin căzuţi sub povara vîrstei. mai zise el zîmbind. aşezaţi cam stfîmb pe nas. Ea însă îi răspunse că poate să se uite cît pofteşte.şi greoi. şi nici acum.

mai creşte încă pe măsură ce ţelurile pe care ţi le propui devin mai înalte, aşa că nu e nici o ruşine să te asiguri de ajutorul cuiva, chiar şi al unui om neînsemnat, fără relaţii, care însă duce' aceeaşi luptă. Poate că o să putem sta de vorbă o dată în tihnă, fără ca atîţia ochi să se zgîiască la noi. — Nu ştiu ce vreţi, zise ea, şi de data asta, fără voie, tonul ei vibra nu de victoriile, ci de nesfîrşitele decepţii ale vieţii. Vreţi poate să mă îndepărtaţi de Klamm? Doamne, Dumnezeule! se miră ea împreunîndu-şi mîinile. — Mi-ai ghicit gîndul, zise K., parcă obosit de atîta neîncredere, tocmai asta a fost intenţia mea cea mai tainică. Ar trebui să-l părăseşti pe Klamm şi să devii iubita mea. Şi acum pot să şi plec. Olga ! strigă el, plecăm acasă ! Ascultătoare, Olga se dădu jos de pe butoi, dar nu scăpă atît de uşor de prietenii care o înconjurau. Atunci Frieda zise încet, uitîndu-se ameninţător la K.: — Cînd pot vorbi cu dumneavoastră ? — Aş putea rămîne aici peste noapte ? întrebă K. — Da, răspunse Frieda. — Pot rămîne chiar acum ? — Plecaţi cu Olga, ca să mă pot descotorosi de lume. Vă puteţi reîntoarce peste cîteva momente. — Bine, zise K., şi o aşteptă pe Olga cu nerăbdare. 50 ♦ Franz Kafka Dar ţăranii n-o lăsau să plece, născociseră un dans, s< învîrteau în horă în jurul ei, din cînd în cînd scoteau toţ deodată un strigăt şi de fiecare dată unul dintre ei se repi' zea la ea, o cuprindea strîns de şolduri şi o învîrtea d< cîteva ori. Hora se făcea tot mai îndrăcită, strigătele to mai flămînde, mai gîtuite, se ţineau lanţ, contopindu-si treptat într-unui singur. Olga, care încercase la începu rîzînd să spargă cercul, trecea acum de la unul la altul clătinîndu-se buimăcită, cu părul despletit. — Uite ce oameni îmi trimite aici, zise Frieda muşcîndu-şi de ciudă buzele subţiri. — Cine sînt ăştia ? întrebă K. — Servitorimea lui Klamm, răspunse Frieda; îm aduce mereu tot poporul ăsta a cărui prezenţă mă scoat< din fire. Abia mai ştiu ce am vorbit azi cu dumneavoastră domnule arpentor, să mă iertaţi, dacă am spus cevi răutăcios, numai prezenţa oamenilor ăstora e de vină sînt tot ce poate fi mai de dispreţuit şi mai respingător din cîte ştiu, şi tocmai lor trebuie să le umplu paharele c\ bere. De cîte' ori l-am rugat pe Klamm să-i lase acasă dacă trebuie să suport servitorii altor domni, cel puţin e ar putea să mă trateze cu oarecare menajamente, dar îi zadar mă tot rog de el; cu o oră înainte de sosirea lui năvălesc în birt ca vitele în grajd. Ei, lasă, că acum se vo: duce într-adevăr în grajd, acolo unde le e locul. Dacă n-a fi aici, aş da uşa de perete şi l-aş obliga chiar pe Klam să-i dea afară. — Dar el nu-i aude ? întrebă K. — Nu, zise Frieda, că doarme. — Cum ? strigă K. Doarme ? Cînd m-am uitat î: odaie, era treaz şi şedea la birou. — Aşa stă el mereu, zise Frieda, dormea şi cînd l-a văzut dumneavoastră. Altminteri credeţi că v-as fi lăsat vă uitaţi înăuntru ? Asta-i poziţia lui de somn, domnii dorm foarte mult, e chiar ceva de neînţeles. De altfel, dad n-ar dormi atîta, cum ar putea să-i suporte pe oameni ăştia ? Acum o să fiu silită să-i dau afară eu singură. Luă un bici dintr-un colţ şi, dintr-o singură sărituri nu prea sigură, cam aşa cum sare un miel, se repezi la c din horă. Aceştia se întoarseră spre ea ca şi cum le-ar sosit o nouă parteneră de dans, şi de fapt o clipă Frii păru că vrea să lase biciul din mînă, dar apoi îl ridică din nou. CASTELUL ♦ 51 — în numele lui Klamm, strigă, la grajd cu voi! Toţi la grajd! Acum îşi dădură seama că nu era de glumă şi, cu o spaimă de neînţeles pentru K., începură să se înghesuie în fundul sălii, unde la prima izbitură se deschise o uşă lăsînd să pătrundă aerul rece de noapte, şi toţi dispărură pe acolo urmaţi de Frieda, care pesemne'că îi mîna prin curte pînă-n grajd. în liniştea care se lăsase brusc, K. auzi paşi în tindă. Ca să se pună oarecum la adăpost, dădu fuga' după tejghea, căci era singurul ascunziş posibil. De fapt nu-i era interzis să stea în birt, dar cum avea de gînd să rămînă peste noapte, trebuia să evite să mai fie văzut acum. De aceea, cînd uşa se deschise cu adevărat, se furişă sub tejghea. Nu era mai puţin periculos să fie descoperit acolo, dar atunci se putea folosi de pretextul, nu prea neverosimil, că s-a ascuns de frica ţăranilor dezlănţuiţi. Era birtaşul. Strigă: „Frieda !" şi începu să umble de coîo pînă colo. Noroc că Frieda se înapoie curînd si, fără să amintească de K., se plînse de purtarea ţăranilor, apoi,

gîndin-du-se să-l caute pe K., se duse pe după tejghea. Acolo K. putu să-i atingă piciorul şi din clipa aceea se simţi în siguranţă. Cum Frieda nu-l pomenea, birtaşul se văzu silit să întrebe de el: — Şi unde-i arpentorul ? Era, cum se vedea, un om în genere politicos, stilat şi educat prin relaţiile sale continue şi oarecum nestînjenite cu oameni mult mai sus-puşi decît el, dar faţă de Frieda întrebuinţa un ton deosebit de respectuos. Lucru cu atît mai surprinzător, cu cît, în convorbirea lor, nu înceta totuşi să joace rolul stăpînului faţă de o slujnică a sa, şi încă faţă de una destul de obraznică.' — De arpentor am uitat cu totul, răspunse Frieda, aşezîndu-şi picioruşul pe pieptul lui K. O fi plecat de mult. — Dar nu l-am văzut plecînd, stărui birtaşul, şi doar am fost tot timpul în tindă. — Aicea vezi că nu e, zise Frieda rece. — Poate că s-a ascuns, reluă birtaşul; după impresia Pe care mi-a lăsat-o, se pot presupune multe. — Nu cred să aibă atîta îndrăzneală, zise Frieda, aPăsîndu-şi piciorul mai tare pe pieptul lui K. 52 ♦ Franz Kafka Felul ei de a fi avea ceva voios şi degajat, lucru pe care K. nu-l remarcase pînă atunci, şi acest ceva deveni dominant într-un chip cu totul neaşteptat, cînd Frieda urmai rîzînd: ' ; — Poate că s-a ascuns aici pe jos. ) Şi, aplecîndu-se spre K., îi dădu în fugă o sărutare, se ridică apoi cu vioiciune şi spuse ca mîhnită : — Nu, nu e aici. Dar şi birtaşul îi dădu prilej să se mire, cînd continuă :' — Mi-e foarte neplăcut să nu ştiu cu siguranţă dacă aj plecat. Nu e vorba numai de domnul Klamm, ci de regula-» ment. Dar regulamentul e valabil şi pentru dumneataj domnişoară Frieda, ca şi pentru mine. Pentru sală dum-f neata răspunzi, în restul casei mai fac eu o percheziţiei Noajrte bună ! Somn uşor ! ' '% încă nu părăsise bine încăperea, că Frieda stinse lumini electrică şi K. se pomeni cu ea alături, sub ! tejghea. — Iubitule! Drăguţul meu ! şopti Frieda, fără să si atingă însă de K. Stătea întinsă pe spate cu braţele desfăcute, ca într-e sfîrşeală de dragoste; de atîta voluptate timpul i se păres de bună seamă fără sfîrşit şi cînta, mai mult in suspine, ui cîntecel oarecare. Văzînd că el rămîne tăcut, dus pe gînduri, tresări speriată şi începu să-l smucească apoi ca un copil, spunîndu-i: — Hai, vino, aici ne sufocăm. Se îmbrăţişară, trupul ei puţintel ardea sub mîinile 1 K., se rostogoliră cu cîţiva metri mai încolo întrinconştienţă din care K. încerca mereu să se smulgă fădn eforturi zadarnice, se loviră cu zgomot surd de uşa lui Klamm şi apoi rămaseră culcaţi în micile băltoace de bere şi în alte gunoaie răspîndite pe podea. Acolo petrecura ore întregi, ore de răsuflare în comun, de bătăi de inimă; comune, ore în care K. avea mereu senzaţia că seî rătăceşte pe meleaguri străine sau că a ajuns atît de de4 parte ca nimeni înaintea lui, într-o străinătate unde nicf măcar aerul nu avea vreun component din atmosfera ăd acasă, unde trebuie să te sufoci de înstrăinare şi undej împresurat de tentaţiile ei absurde, nu poţi face totuşi al ceva decît să mergi înainte, să rătăceşti mai departe'. A că nu simţi spaimă în primul moment, ci mai degrabă revenire consolatoare din obnubilaţie, cînd auzi că o vi CASTELUL ♦ 53 profundă, poruncitor-calmă, o strigă pe Frieda din camera lui Klamm. „Frieda !", îi zise K. la ureche, transmitîndu-i astfel chemarea. Mînată de o supunere de-a dreptul înnăscută, Frieda voia să sară în picioare, dar apoi îşi aminti unde se află, îşi întinse braţele, rîse încetişor şi zise: — Cum îţi închipui că o să mă duc. Nu mă mai duc niciodată la el. K. voia s-o contrazică, voia s-o convingă să se ducă la Klamm, începu să strîngă de pe jos ce mai rămăsese din bluza ei, dar nu era în stare să spună nimic, era prea fericit s-o ţină pe Frieda în braţele lui, prea fericit şi temător în acelaşi timp, căci i se părea că dacă Frieda îl părăseşte, îl părăseşte tot ce-i al lui. Şi, ca şi cum aprobarea lui i-ar fi dat puteri, Frieda strînse pumnul,' lovi cu el în uşă şi strigă: — Sînt cu arpentorul! Sînt cu arpentorul! Dincolo se făcu linişte. Iar K. se ridică, îngenunche lîngă Frieda si, în lumina tulbure a zorilor, se uită în jur. Ce se întîmpîase ? Ce-i deveniseră speranţele ? Ce putea să mai aştepte de la Frieda, acum că totul era trădat ? în loc să înainteze prudent, aşa cum se potrivea cu importanţa duşmanului şi a ţelului urmărit de K., se tăvălise o noapte fntreagă

în băltoacele de bere care miroseau aproape ameţitor. — Ce-ai făcut ? şopti el, mai mult către sine însuşi. Acum sînteţi pierduţi'. — Nu, răspunse Frieda, numai eu sînt pierdută, dar te-am cîştigat pe tine. Fii liniştit. Ia uită-te cum rîd ăştia doi. — Cine ? întrebă K. şi întoarse capul. Pe tejghea stăteau cocoţaţi cei doi secundanţi ai lui, cam nedormiţi, dar veseli.' Era veselia pe care o dă conştiincioasa îndeplinire a datoriei. — Ce căutaţi aici ? strigă K., de parcă ar fi fost vinovaţi de toate. Căută din ochi biciul de care se folosise Frieda aseară. — Eram doar obligaţi să te căutăm, ziseră ajutoarele, din moment ce n-ai venit la noi în odaie; te-am căutat apoi la Barnabas şi, în cele din urmă, am dat de tine aici. Am stat aici toată noaptea. Nu se poate spune că avem un serviciu uşor. — Am nevoie de voi ziua, nu noaptea, zise K. Pieriţi din ochii mei! 54 ♦ Franz Kafka — Păi acum e ziuă, răspunseră ei fără să se clint din loc. Era într-adevăr ziuă, uşa dinspre curte se deschise şi ţăranii năvăliră în birt, împreună cu Olga, de care K. uitase complet. Olga era vioaie ca şi în ajun, deşi îmbrăcămintea şi părul îi erau răvăşite. Din pragul uşii o chii ei îl căutau pe K. — De ce n-ai venit cu mine acasă ? îl întrebă aproape cu lacrimi în ochi. Din cauza unei muieri ca ea ! mai spuse apoi şi repetă cuvintele acestea de cîteva ori. Frieda, care dispăruse pentru cîteva minute, sej întoarse cu o legătură de rufe, iar Olga se trase la o parte,i întristată. — Putem pleca, zise Frieda, şi era evident că gîndea să meargă cu K. la „Hanul Podului". K. şi Frieda, urmaţi de cei doi secundanţi, acesta er; convoiul. Ţăranii arătau mult dispreţ faţă de Frieda, 1 uşor de înţeles, de vreme ce pînă acum îi stăpînise ea străşnicie; unul din ei luă chiar o bîtă şi încercă să n-i lase să treacă pînă nu sare peste bîtă, dar privirea ei fu di ajuns ca să-l gonească. Afară, în zăpadă, K. respiră oarecum uşurat. Fericirea de a se vedea în aer liber era atît de mare, încît de data asta greutăţile drumului îi părură suportabile ; dacă ar fi fost singur, ar fi umblat şi mai uşori Ajuns la birt, se duse îndată în camera lui şi se culcă în pat. Frieda îşi aşternu alături, pe jos. Secundanţii intrară odată cu ei, fură daţi afară, şi se întoarseră pe fereastră. KJ era prea obosit ca să-i mai gonească o dată. Birtăşiţa veni şi ea pînă sus, să-i spună bun-venit Friedei, care îi zicea ,',mămico"; întîlnirea dintre ele fu ciudat de călduroasă, cu sărutări şi lungi îmbrăţişări. Linişte nu prea era în cameră, mai intrau şi fetele de serviciu din cînd în cînd, bocănind cu încălţămintea lor bărbătească, să aducă sau să ia cîte ceva. Dacă aveau nevoie de unul dintre multiplele lucruri înghesuite în pat, îl scoteau, trăgîndu-l fără menajamente de sub trupul lui K. Pe Frieda o salutară ca pe cineva de seama lor. în pofida acestui dute-vino, rămase în pat toată ziua şi toată noaptea. Micile servi de care avea nevoie i îe făcea Frieda. în diminea următoare, cînd se sculă, în sfîrşit, odihnit, era cea de patra zi a popasului său în sat.

PRIMA DISCUŢIE CU BIRTĂŞIŢA
I-ar fi plăcut să stea de vorbă cu Frieda în intimitate, dar îl împiedicau, prin simpla lor prezenţă inoportună, secundanţii, cu care Frieda mai şi glumea şi rîdea din cînd în cînd. E adevărat că nu erau pretenţioşi, se instalaseră pe jos, într-un colţ, pe două ţoale vechi. Singura lor străduinţă era, după cîte îi spuneau Friedei mereu, să nu-l deranjeze pe domnul arpentor şi să ocupe cît mai puţin spaţiu; în acest scop încercau, bineînţeles nu fără şuşoteli şi chicoteli, să se ghemuiască în fel şi chip; încrucişînd braţele şi picioarele, strîngîndu-se laolaltă, aşa încît, în lumina asfinţitului şi apoi a zorilor, nu se vedea în colţul lor decît în singur ghemotoc mare. Din păcate însă se ştia din experienţa din timpul zilei că erau totuşi nişte observatori atenţi, cu ochii mereu aţintiţi asupra lui K., chiar şi cînd se îndeletniceau cu jocuri aparent copilăreşti, ca de pildă să privească prin mîinile strînse ca prin nişte ocheane sau să se ţină de alte prostii de acest gen, dacă n-ar fi fost decît să se uite la K. clipind din ochi, în timp ce-şi dădeau aerul de a fi ocupaţi mai ales cu îngrijirea bărbilor, la care ţineau mult de tot, şi pe care şi le tot măsurau ca lungime Şi desime, recurgînd la arbitrajul Friedei. Din patul său, K. se uita adesea cu o totală indiferenţă la nebuniile celor trei. Cînd se simţi apoi destul de întremat ca să părăsească Patul, toţi trei se repeziră să-l servească. N-avea încă puterea necesară să se apere de serviciile lor; îşi dădea seama că datorită acestora ajungea într-un fel de dependenţă de ei care putea să aibă urmări proaste, dar n-avea încotro. In realitate nu era prea neplăcut să bei la dejun cafeaua bună adusă de Frieda, să te încălzeşti la soba în care Frieda aprinsese

Şi ea şi el căutau ceva. în cele din urmă. Căutau mereu. pieptene. numai că nu ştiu de ce chestiunea asta nu e lăsată pe seama noastră. fireşte. dar într-un anumit sens totuşi binevenit. „Ia uită-te cum zac ăştia". zise una şi. de îndată ce ieşiră secundanţii'. coană birtăşiţa. Cuvintele ei aveau un ton de reproş nelalocul lui. cel mai bine ar fi să ne căsătorim. în birt. după părerea mea. de zeci de 56 ♦ Franz Kafka ori — fiindcă erau plini de zel şi neîndemînatici — pînă jos. nu aveau nimic triumfător în ei. mai degrabă din bună dispoziţie. şi cît mai curînd. ajungea doar pînă la umărul crîşmăriţei aşezată pe scaun. Abia oboseala îi linişti şi-i făcu recunoscători unul altuia. aici e vorba de un om. — Cred că te înţeleg. credincioşi! zise K. Şi cum Frieda chiar adineauri spunea că secundanţii mei ne sînt devotaţi. mărunt. distrat. zise K. — Aş.. de Frieda. se lăsară într-o parte şi căzură în aşternut. nu pot oferi Friedei ceva echivalent cu ce a pierdut din cauza mea: situaţia ei la »Curtea domnească" şi prietenia lui Klamm. dar se depărta de K. atunci. secundanţii şedeau în colţul lor — asta nu-'l miră — îsi tot recomandau reciproc.. dimpotrivă. şi. şi se sprijini de spătarul scaunului pe care şedea crîşmăriţa. săpun. care aproape că întuneca odaia. ochii-i erau plini de lacrimi. brăzdată de multe cute. — Asta e şi mai importantă.' . CASTELUL ♦ 57 Mai tîrziu. de atîta fericire şi nenorocire laolaltă. să-i trimiţi pe secundanţi. voie de nimic. doar înainte de a ieşi mai spuseră : — Am putea aştepta şi aici. Apoi intrară slujnicele. deocamdată nu mai am ne-. Resimţi ca pe un lucru supărător. aşteptaţi-jos. zise K. şi un păhărel de rom. în toiul acestei activităţi de a porunci şi de a accepta servicii. Şi văzînd că figurile lor nu exprimă tocmai împotri vire. din păcate. oglindă şi. aruncă o pătură peste ei. căci K. e absurd. să amînăm ce aveţi să-mi spuneţi pînă mă întorc de la primar ? Am o întrevedere importantă cu el. din grijă. Şi Frieda se sculă. scumpa mea slujnică. K. — Din moment ce Frieda are atîta încredere în dom-nia-voastră. — Din dragoste. De aceea dădu doar din cap ca semn că auzise ce-i spusese şi se aşeză în capul oaselor.. un îucru de mînă. Frieda şi cu mine. Mă pîndesc tot timpul. mai adăugă în chip de consolare: — Pe urmă ne ducem toţi trei la primar. zise ea. coană birtăşiţa. — Nu s-ar putea. interpretabilă în acest sens. ridicîndu-şi faţa lată. probabil. dar nu mai putu vorbi şi. | zăpăcită. Frieda îşi ridică fruntea. Rămaseră culcaţi. Din păcate. se descotorosi de pătură şi se uită în jur. iubitule ? Nu trebuie să avem secrete faţă de ei. neştiind ce să mai facă. dar nu vreau. dar în ansamblu încă netedă şi cîndva. să rămînă serioşi. în decepţia lor îsi treceau limba din cîhd în cînd peste faţa celuilalt. să aducă apă de spălat. îşi răvăşeau trupurile. faptul că Frieda. stînd în picioare. de milă. credeţi-mă. că. Aşa că pot să vă spun. biata copilă. înseamnă că sîntem între prieteni. zise K. decît în speranţa de a fi ascultat: — Plecaţi acum. zise ea strîngînd la piept capul Friedei care. — Ah. Spre surprinderea sa îi dădură ascultare. dar afară de ei mai era şi birtăşiţa . cînd K. răspunse crîşmăriţa. parcă le tot aminteau de datoria de a căuta. dar execrabil. frumoasă. dar nu mai găsiră dăruirea din noaptea trecută. da. Sînt credincioşi. în disproporţie cu trupul ei uriaş. zise. zise crîşmăriţa. nu pot să n-am şi eu. aşa. schi-monosindu-se. dar îmbrăţişările şi trupurile lor zbuciumate nu izbuteau să le aducă uitafe. îl întrebă: — Ce ai cu secundanţii. —■ De ce eu ? De ce tocmai eu sînt cea predestinată ? — Cum ? întrebară K. şedea chiar lîngă pat şi tricota un ciorap. arătînd cu degetul spre K. zise ea agăţîndu-se de gîtul lui. aşa cum cîinii scormonesc uneori pă'mîntuî cu disperare. răspunse însă: — Ştiu. cu furie. cum scaunul era chiar lîngă pat. aşezîndu-se pe genunchii lui. îngropîndu-si faţa unul în pieptul celuilalt. şi-l salutară milităreşte. Voia să mai spună ceva. 58 ♦ Franz Kafka — S-a zăpăcit. fiindcă exprimase o vagă dorinţă. — Aştept de mult. voi doi. K. acolo o să fie probabil vorba doar de o lucrare. nu o rugase să vină.focul.. şi crîşmăriţa în acelaşi timp. domnule ar-pentor. şi vreau să stau de vorbă singur cu dom-j nişoara Frieda.

şi anume că domnul Klamm nu va voi să stea cu el niciodată de vorbă. cu picioarele răşchirate pe podea şi genune] CASTELUL ♦ 59 puternici ieşiţi în relief prin fusta subţire. cineva ale cărui intenţii ne' sînt necunoscute. Domnul afpentor m-a întrebat şi trebuie să-i răspund. şi doar o crîşmăriţa. că Martin al meu. oricum. dragă domnule ar pentor. — De ce e imposibil ? întrebă K. Garanţiile sînî deci necesare. ci ca o primă pedeapsă. nu sînteţi nimic. Ce idee ! — Trebuie. întinzî braţele în lături. doar aţi subliniat singur cît de mult mai şi pierde Frieda. fără a mai vorbi de situaţia particulară a domnului Klamm.. zise crîşmăriţa. stîrnit mai mult din curiozitate decît din supărare. Cum poţi să-ţi închipui că să stea Klamm de vorbă cu tine ? — Dar cu tine ar fi dispus să stea de vorbă ? întrel K. băiat bun. zise K. pe un ton de parcă explicaţia asta n-ar trebui luată cumva ca un ultim serviciu. garanţii. respira din greu. de pildă. în timp ce îşi tre| cea amîn'două miinile peste părul Friedei mîngîind-o. Frieda. în sine. datoraţi numai neglijenţei lui — eu în seara aceea eram sfîrşită'de oboseală — faptul că sînteţi aici în sat. cu arătătorul îndreptat spre el. situaţia dumneavoastră matei rială şi cea familială sînt necunoscute aici.. zise către crîşmăriţa: Ia te uită. niciodată Klam n-o să stea de vorbă cu tine. a cărui autorizaţie de căsătorie o solicităm noi. zise aceasta. că staţi aici pe pat comod şi liniştit. — Nici cu mine. Dumneavoastră.. în fond. — Asta-i imposibil. Cereţi imposibilul. — Numai neglijenţei lui i-o datoraţi. oricît de mare ar fi stima mea faţă de dumneavoastră. zise Frieda. Domnul Klamm e un domn din castel. De altfel. Trebuie să vorbesc cu Klamm. domnule arpentor. care a sedus-o pe mica noastră Frieda şi căruia din nefericire trebuie să i-o dăm de soţie. Sînteţi ce sînteţi. dar probabil că şi altd autorităţi de la castel se vor mai amesteca. fireşte. vocea îi tremura de lacrimi reţinute. Iar K. coa: birtăşiţă. nu ne puteţi indica pe nimeni pentru referinţe. strigă crîşmăriţa încă o dată. astea sînt lucruri absolut imposibile ! Şi. nu „va voi" ? Nu poate sta de vorbă cu el niciodată. zi crîşmăriţa. trebuie s-o mijloceşti tu. nu vă fac reproşuri 60 ♦ Franz Kafka pentru toate astea. răspunse Frieda. aici într-o cîfciumă de ultimul rang — nu e chiar de ultimul rang. cu bi tul drept. — Nu pot. aici. Ce zic. arăta cam pierdută. şi anume un străin. K. nu pot. ca şi cum n-ar fi fost ni. de altfel. ce pretinde el! — Sînteţi un om ciudat. Dacă mi-este imposibil să obţin întrevedere. dar nici departe de asta — aşa că s-ar putea să nu acordaţi prea multă însemnătate explicaţiei mele: dar toată viaţa mea am trăit cu ochii deschişi şi m-am întîlnit cu o mulţime de oameni şi am purtat toată povara gospodăriei singură. Ascultaţi. fiindcă.' j Şi. E drept că nu fac parte din castel şi nu sînt decît o femeie. şi nu va pricepe niciodată ce înseamnă simţul răspunderii. cu atîta supunere ? N*u sînteţi din castel. cineva care e în plus şi-ţi stă în cale peste tot.. totuşi mai avu puterea să spună : Va mai trebui si ne gîndim acum la anumite garanţii pe care să le daţi Friedei. meni altul în odaie. sînteţi totuşi un străin. spre a-i confirma parcă vorbele. apoi căzu în genunchi în faţa luij plîngînd şi îmbrătişîndu-l mereu. domnule arpentor. Frieda încercă s-o calmeze. trezindu-se dintr-un fel de absenţă. Frieda se repezi acum la K. o să vă explic bucuros. întrebă pe crîşmăriţa: — Am impresia că-mi daţi dreptate ? — Sînteţi un om de onoare. — Ce vrei ? urmă crîşmăriţa întoreîndu-şi brusc tot corpul spre ea. Am văzut prea multe în viaţa mea ca să nu pot suporta s-o mai văd şi pe asta. — Desigur. nu-i deloc făcut să fie birtas. nu sînteţi din sat. cred c-o recunoaşteţi. asta înseamnă un rang foarte înalt. Am aflat cu durere că Frieda v-a dat voie să vă ui-taţi prin gaura din uşă. din cauza căruia trebuie să scoţi servitoarele din camera lor. nici mine. din cauza căruia ai tot soiul de belele. zise Frieda ridicîndu-se niţel şi 1 pindu-se de K. era sedusă de dumneavoastră încă din clipa în care a făcut asta. Dar căutaţi să vă imaginaţi acum ceea ce cereţi de fapt: ca un bărbat cum e Klamm să stea de vorbă cu dumneavoastră. maf am si eu'ceva neapărat de rezolvat încă înainte de căsăti rie. şi era înfricoşătoare cum stătea acum. Astea vor fi de preferinţă în faţa notarului. cum de aţi putut suporta . îl sărută cu pasiune. — Cum aşa ? întrebă K. zise K. Din păcate sînteţi totuşi ceva. Cum să priceapă altfel ceea ce pentru noi e de la sine înţeles. Ce sînteţi în schimb dumneavoastră. — O să vă explic. nici cu tine. Spuneţi-mi. prin legătura ei cu dumneavoastră.

şi dacă nu-i fac nici o impresie. zise birtăşiţa. as* ta-i sigur. şi că avea voie să se uite la el printr-o găurică-n uşă. ori a existat. şi că dînsa putea să-i vorbească ori de cîte ori dorea. îţi îndrepţi eroarea. despre ce vreţi să vorbiţi cu Klamm ? —' Despre Frieda.măicuţa : Klamm nu mai vrea să ştie de mine. răspunse K. Şi că o striga uneori pe Frieda. o fată care s-a încurcat cu dumneavoastră» Doar un singur lucru.. Din două. vreau să vorbesc cu el despre Frieda. fireşte. o onoare de care o să fiu mîndră cît oi trăi. cu obrazul lipii de pieptul lui K. încet. cred. zise K. care se lăsă numaidecît în voia lui. de pildă. că şi altminteri lucrurila nu stau chiar aşa cum credeţi. nelăsîndu-mă descurajat nici măcar de explicaţiile dumneavoastră. Poate că domr nul Klamm o să mai strige numele de „Frieda". Şi-apoi. Astfeî. sau dacă nici nu le ascultă. măsurîndu-l pe K.să-l priviţi măcar pe Klamm ? Nu trebuie să-mi răspundeţi. s-o lăsăm pe Frieda să-şi exprime părerea. Klamm să vorbească cu dumneavoastră. Apoi vă înşelaţi desigur crezînd că Frieda şi-a pierdut complet importanţa în ochii lui Klamm din clipa în care m-am ivit eu. şi întorcîndu-se spre Frieda: Auzi. că o fată. nu blestemat. un singur lucru nu pot să pricep ci» bietul meu cap. dar trebuie s-o fac. coană crîşmăriţă. fără să fie o uşă între noi. de sus. avem cu atît mai puţine motive să ne temem de o explicaţie cu Klamm. în comparaţie cu Klamm. şi atunci cum s-ar putea ca eu. oricît de justificată. deşi cu ochii în piept. iubitule. doar nu e ceva chiar atît de nemaipomenit. 62 ♦ Franz Kafka Cu privirea pierdută în depărtare. — E cu neputinţă. căci dulci erau cuvintele Friedei. asta-i ciudat. despre care se spunea că-i iubită lui Klamm — de altfel e o denumire pe care eu una c găsesc mult exagerată — a permis fie numai s-o atingeţ cu mîna. era treaba ei. dar dacă stai sa judeci cît de cît. A fost o mare onoare pentru Frieda. că obişnuia să o strige măcar pe nume. îmi dau seama că e o îndrăzneală din partea mea să pretind că vă pot dăscăli în privinţa asta. — Vă spun drept. cu Klamm ! — Vai. spuneţimi. striga pur si simplu numele de „Frieda" — cine-i cunoaşte intenţiile ? Şi că Frieda se ducea glonţ. sub tejghea. cum aţi spus foarte just. sînt un zero. sînteţi . dacă nu e cu putinţă altfel. De fapt nici nu sînteţi în stare să-l vedeţi pe Klamm cu adevărat. n-a vorbit nici cu ea. şi văd că vă lipseşte capacitatea de a pricepe asta. şi închise ochii pentru cîteva clipe ca să se lase pătruns de ele — dacă e aşa. să vorbească cu Klamm.'Mă rog. cum s-ar putea ca eu s-o modific ? Aşa ceva îţi Poţi închipui în primul moment de spaimă. stărui K. n-o spun din îngîmfare. aveţi deşi-! gur dreptate cînd spuneţi că eu. binecuvîntat. — Despre Frieda ? întrebă nedumerită birtăşiţa. Frieda. Dar 6 astfel de temere. Dar bineînţeles nu pentru că ai venit tu. Dar asta dovedeşte. atunci fie şi la „Curtea domnească". am totuşi satisfacţia de a fi vorbit liber în faţa unui sus-pus. asta nu înseamnă totodată că aş putea suporta CASTELUL ♦ 61 să-l văd faţă-n faţă. atunci nici nu mai e nevoie să-mi adreseze cuvîntul. fără a'i se face greutăţi/era o dovadă de bunătate din partea lui Klamm. şi că n-aş lua-o la goană de îndată ce ar apărea el în odaie. şi că* i se îngăduia să intre la el.. mi-l amintiţi uneori pe bărbatul meu. el. De altfel. sînteţi o femeie atît de deşteaptă şi care inspiră atîta respect. ci mai degrabă firesc. nu e un motiv suficient pentru mine ca să nu mă încumet totuşi să risc. şi dacă am intenţia şi acum să vorbesc cu el. Dacă însă reuşesc să-i ţin piept. un zero în ochii lui Klamm. fiindcă nici eu nu sînt în stare. aşa cum îi cunoaşteţi. tot ce-f posibil. îmi ajunge să văd impresia pe care cuvintele mele le-ar face asupra lui. nu se poate susţine însă că ar fi chemat-o chiar cu adevărat. dumneavoastră şi cu Frieda. coană birtăşiţa. jos. nu trebuie să aibă neapărat însemnătatea pe care am vrea să i-o atribuim. dar ea nu va mai fi admisă la dînsul niciodată. luînd-o pe genunchi p< Frieda. îie ceasul acela! — Dacă e aşa. aţi suportat foarte bine. ştiu. — Sigur. care p'înă ieri mai era iubita lui Klamm — nu văd nici un motiv să evit acest cuvînt — îmi puteţi mijloci cu siguranţă un prilej de a vorbi cu Klamm. cînd el nu vorbeşte nici măcar cu oamenii din sat! Niciodată nu a vorbit ei perso-nai cu cineva din sat. îl subevaluaţi crezînd aşa ceva. poate mai este şi azi acolo. şi totuşi vă sperie orice fleac. Frieda zise: — E aşa cum spune . cunoscînd viaţa si oamenii. una: ori nu a existat nici o legătură serioasă între ei — aşa susţin de fapt cei care contestă Friedei titlul de onoare de iubită — şi atunci legătura nu există nici acum. despre tine vrea el. zise K. Sigur că acum şi cea fost s-a dus pentru totdeauna. nimic de felul acesta nu l-ar putea zgudui. zise birtăşiţa. în schimb cred că e opera lui că ne-am găsit unul pe altul acolo. Atitudinea lui Klamm faţă de Frieda nu s-a putut schimba întru nimic din pricina mea. dar de vorbit. Cit despre dumneavoastră.

Situaţia Friedei n-are în privinţa asta nici o legătură cu a dumneavoastră. o fi. Situaţia mea e cît se poate de nesigură. să găsiţi un adăpost oriunde în sat. şi nimeni n-are dreptul să spună că situaţia ei de aici e nesigură. 64 ♦ Franz Kafka — Va să zică n-am voie să vorbesc cu voi ? birtăşiţa şi toţi trei izbucniră în rîs. atunci le interzic lor să vă răspundă. eu una n-am apucat să văd aşa ceva. şi dumneavoastră îi trataţi de parcă ar fi ajutoarele dumneavoastră. căci măcar în Privinţa asta lucrurile sînt limpezi! De aceea vă rog să nu vorbiţi cu secundanţii mei. — La Barnabas. făcînd totul numai după capul tău şi neas cultînd sfaturile cele mai bine intenţionate. Credeţi că grijile pe' care mi le fac sînt di pricina dumneavoastră ? M-am sinchisit eu de dumne" voastră cît timp aţi fost singur ? Deşi ar fi fost bine şi s-i fi putut evita multe. i eu — de ce aş tăinui-o ? — vă ţin pe dumneavoastră. dar linii mari îmi erai. — Nu. şi situaţia Friedei.. cîte un muşteriu. înainte ca secundanţii să poată răspunde. şi ca tot ce s-a întîmplat să fi fost din voia li Klamm. dar ce însemnătate avea asta ? Era ca şi cum s-ar i întîmplat cu ani în urmă.. să rămînem deci deocamdată la problema mea. îl întrerupse furioasă birtăşiţa. iar pentru mine nişte paznici. Dumneavoastră însă şedeţi aici. Eram şi atunci nemulţumită de mult şi multe mă necăjeau. birtăşiţa rîdea batjc ritor. şi asta e'adevărat doar într-o mare măsură. Şi n-avei dreptul să refuzaţi pur şi simplu amestecul meu în treb rile dumneavoastră. o ţineţi pe Frieda. aproape totu îmi era indiferent. Atît de nesigură e va să zică situaţia mea. De fapt. în consecinţă. Cînd te-zărit pentru prima oară în faţa tejghelei — ai intrat la bra cu Olga — ştiam. zise K. trebuie să înţeleg bine enervarea noastră. care îl prinse acum pe unul din ei de mînă. n-o vorbesc cu el niciodată. asta nu tăgăduiţi. dar nu cu totul. — Bine. ca fiind singura care veghează cu griji maternă asupra Friedei. dacă de acum'încolo Frieda nu v-ar împărtăşi soarta. însă atunci nu le obţii în felul acesta. perfect indiferent. Şi dacă nu e de-ajuns să vă rog. dar aceştia se apropiaseră de mult şi stăteau. — Nemernicii! strigă birtăşiţa. care voia să însemne multe şi nimic făcut să decline'orice răspundere. în spatele birtăşiţei. dimpotrivă. că doa toţi se ţineau după mine — doar ai văzut ce fel de indiviz erau. — Unde ? Unde ? strigară Frieda şi birtăşiţa în acelaşi timp. totuşi. ca şi cum ar fi avut nevoie de un sprijin — auziţi. de pildă. Singurul lucru pe care l-am spi atunci bărbatului meu despre dumneavoastră a fost! „Fereşte-te de el". nici măcar nu mă pot apropia el. Vă aflaţi numai de cîteva zile în localitate si pretindeti că le ştiţi pe toate mai bine dccît băştinaşii. bine. şi nu la „Curtea domnească" ! Dar voi unde eraţi ? — Coană birtăşiţa. nu. acolo i se dă un culcuş ! Ce bine era dacă rămînea acolo. .' cîte ceva despre tine. — Nu te supăra.la fel de încăpăţînat şi de copilăros. pe unde umblă domnul. dar nu cu privire la secundanţii mei. dar pare că există cazuri precedente . şi. Nu tăgăduiesc că s-ar putea obţine odată ceva şi pe o cale potrivnică regulilor şi tradiţiilor. zise K. în toate chestiunile celelalte sînt dispus să discut părerile dumneavoastră cel puţin din politeţe. şi derît Frieda. interveni Frieda. zise K.. cum procedai dumneavoastră. n-aveţi decît să încercaţi. dar ce nemulţumiri şi necazuri era^ acelea ? Mă supăra. Aşa. ci mi s-ar fi povestit doar întîmplarea. ce-i drept. de pildă. Nemernicii ăştia vicleni ! La Barnabas ! auziţi — se'întoarse ea spre colţul unde stătuseră secundanţii'. aproape totul. ţinîndu-se de braţ. căci dacă vă poftesc afară din casa mea. tinere. Se prea poate ca Frieda să ai' dreptate. s ca şi cum aş fi uitat-o demult. spunîndl mereu : nu.'iar secundanţii în felul lor obişnuit. într-un fel îi datorăm numai li Barnabas faptul că ne aparţinem unul altuia. mai bine decît minei o' femeie în vîrstă. în casa lui Barnabas! Bineînţeles. Acelaşi lucru ar fi valabil pentru mim încă şi azi. măcar şi într-o cuşcă de cîine. ca şi cum mobilul curiozităţii lor ar fi fost acelaşi. dar veneau şi alţii mai nesuferiţi. dar despre Klamm nu ştiu acum nimic. zise K. sau de parcă nu mi s-ar întîmplat mie. — Mulţumesc. servitorii In Klamm nu erau cei' mai' răi — va să zică mă jignea unul. mi-aţi vorbit deschis şi vă cred întru totul. care a văzut şi a auzit atîtea la „Curtea" domnească". care mi-e la dispoziţie oricînd. Ei îi datoraţi grija pe care v-o port. n^ numai tu îmi erai indiferent. vă dau dreptate şi în privinţa asta. la fel de ahtiate să afle. ba chiar şi fa tul că vă iau în seamă — fie că vă place ori ba.'dar mai' blînd decît se aşteptase K. vă daţi silinţa s-o dovediţi. Frieda e de-a casei. ştiu un foarte bun adăpost de noapte. deoarece sînteţi dator să-mi daţi coteală mie. ei sînt secundanţii mei. Ca toate din cîte spuneţi. mai ales că Frieda — din motive necunoscute mie — pare să se teamă prea mult de dumneavoastră. ~ CASTELUL ♦ 63 vă ţin.

Dacă. Numai de aceea vă spun că sînteţi groaznic de neştiutor în privinţa împrejurărilor de aici'. şi abia cînd dînsul puse mîna pe clanţă. de' pildă. orice aţi spune şi oricum vaţi exprima. dar apoi nu prea mi-aţi dat prilejul să le întrevăd. Dacă aţi avut cumva intenţia s-o îndepărtaţi pe Frieda de mine. rămîneţi conştient de faptul că sînteţi cel mai neştiutor de pe aici. vulturul. o s-o regretaţi amar — daţi-mi şi mie' voie să folosesc odată ameninţări grave. vrînd să mă jigniţi pe mine. aşa cum susţineţi. **& apucă ameţeala ascultîndu-vă şi comparînd în minte ^a ce spuneţi cu situaţia reală. care sînt consecinţele faptei dumneavoastră. că aici mi s-a acordat preaviz. în ce priveşte găzduirea de care am parte aici — şi nu vă puteţi referi decît la cămăruţa asta infectă — nu e deloc sigur că mi-o acordaţi de bună voie. că' s-a dat o dată voie să rămîneţi peste noapte la Barnaba Cu asta vreţi să dovediţi pesemne că nu depindeţi CASTELUL ♦ 65 mine. să seama şi ei ca să le fie de învăţătură. nici măcar nu mai pot să mi-o închipui. şi dacă mi se repartizează o altă locuinţă. numai rugămintea asta mai ascultaţi-o: oriunde aţi ajunge. daf situaţia adevărată e încă mult mai proastă şi trebuie să încerc mereu s-o uit. dacă-mi daţi puţină crezare şi nu Pierdeţi niciodată din vedere cît' sînteţi de neştiutor. iar dacă reuşiţi. o dai ce cade argumentul dumneavoastră principal. vorbind parcă nu în ni mele ei. vă rog să-i purtaţi de grijă barem Friedei. atît mult s-au schimbat toate de cînd m-a părăsit Klamm. sîn'teţi totuşi Storul soţ al Friedei. sau pe mine de Frieda. K. puteţi să vă descărcaţi inima în voie. pe care aţi adus-o într-un hal fară de hal cu vorbele astea aşa-zis materne. aici.' Neştiinţa asta nu se Poate micşora cu una.Dar nici nu pot să-ţi descri^ cum era. aşezînd-o încetişor pe pat şi sculîndu-se apoi în picioare! Poate că aveţi dreptate. Văd că v-aţi supărat din nou. vedeţi acum. clătinîndu-se de emoţie. altfel n-aş fi în stare să schimb o vorbă liniştită cu dumneavoastră. indiferei dacă mă rugaţi sau nu. şi veţi începe să bănuiţi prin ce spaimă am trecut — urmările spaimei mai dăinuie şi acum — cînd mi-am dat seama că mititica mea cea mai dragă a părăsit. zise K. exclamă birtăşiţa. lăsînd cu tristeţe capu în piept. şi încă în cea mai mare grabă. la noi. poate ctiiar niciodată. la primar. sacrificîndu-se pe sine. ~ acum. aţi reuşit. Iar dacă s-ar adeveri'totuşi că e p< sibil. Apoi se întoarse spre secundanţi: — Veniţi cu mine ! Luă scrisoarea lui Klamm din cui şi dădu să plece. şi ameninţare cu darea afară din casă. — Vedeţi. Mai înainte aţi pomenit ceva de dragoste şi de grijă.. ridicînd-o cu băgare de seamă pe Frieda. o să respiraţi probabil uşurată. V-a salvat. dar nu cred totuşi să reuşiţi. pe seama noastră.? cum aveţi de gînd să vorbiţi cu Klamm. Nu'. n-am voie să vorbesc. aţi fi atît de neatîrnat de mine. n-a putut suporta să vă vad agăţat de braţul Olgăi. care era ca neînsufleţită. încît ar trebui să părăsiţi casa' mea de îndată. Şi Frieda îşi întrerupse spusele. îmi este cu neputinţă vorbesc cu Klamm. ca să-şi lege viaţa de un şarpe de casă. dar eu cu atît mai mult. mai degrabă mi se pare că există în privinţa asta o dispoziţie a autorităţilor senioriale. căci. dar fără îndoială aveam şi eu dreptate cînd v-am rugat să lăsaţi treburile noastre. Birtăşiţa îl urmărise cu privirea fără să scoată o vorbă.' ale Friedei şi ale mele. nu înţeleg de ce pentru treabă ca asta vă înjosiţi într-atît. se apropie mult şi şedea acum lîngă Frieda. vă mai dau un sfat cu care să Plecaţi la drum. cu două. celelalte ti meri ale . nu plecaţi încă. mai puţin nedrept. unde prezenţa Friedei vă fereşte de primejdie. mîinile şi le ţinea împreunate în poală. dintr-J milă copilăreşte exagerată.' Şi acum mă duc cu chestiunea asta. domnule &î\ pentor. atunci tot n-am să reuşesc. dacă aţi fi rămas într-adevăr peste noapte la Barnabas. în primul rînd. în schimb am constatat mai mult ură. ca să zic aşa. Se ridică apoi şi se duse. Aţi smuls-o pe Frie din situaţia cea mai fericită ce-i fusese cîndva hărăzită. mai ales în cazul ăsta. vă rog să n-o faceţi. deci. vă rog. — Coană birtăşiţă. aici puteţi să ne arătaţi. — Nu cunosc păcatele familiei Barnabas. aţi facut-o desigur cu destulă îndemînare. răspunse K. şi batjocură. în realitate. cînd Frieda a dai totul în schimbul fericirii de a sta pe genunchii dumneaj voastră. şi: cundanţii cu care.. mă rog. si cu altele.. dar toulte se pot îndrepta. atunci de ce să n-o fac. pentru motivul că Frieda. îl apucă de mînă şi se uită în ochii lui cu o pri1 rugătoare. acum veniţi şi aruncaţi în joc ca un mare atu. părînd astfel cu totul la discreţUj familiei Barnabas. Sigur. dar în realitate. de pildă. femeie bătrînă. O să le comunic. îrîcît să vă rugaţi mine. dînd glas gîndurilor Friedei. ci. reluă: — Domnule arpentor. şi fiţi prudent. 66 ♦ Franz Kafka Atunci mă veţi judeca. cînd lucrul acesta s-a întîmplat.

în timp ce dînsi cobora treptele în erabă. dar în existenţa cărora putea crede. în numele unor domni îndepărtaţi şi invizibili. Ce reprezenta de pili acea putere. şi în plus. cît mă mai ţin puterile. şi. satisfacţia corespunzătoare. arătînd spre picioare cu un gest de scuză. urmat de cei doi secundanţi LA PRIMAR Spre propria lui mirare. Aceasta se datora pe de o parte faptului că privitor la tratarea treburilor legate de el. dar nu reuşi şi se aruncă înap pe perne. Acesta. încerca să-şi explice acest lucru prin aceea că. uneori. Judecind după măsurile luate de autorităţi. Gîndindu-se la aceste lucruri. Fireşti sînt neştiutor.' oricît ar fi fost de bine organizate. K. căci el era cel'care ataca. în genere. pentru că autorităţile. pentru ca să-l îndepărteze din cale. că sînt dispus să mai îndur cîtva timp neştiinţa şi coi cinţele ei. un prietenos. se grăbea să-şi spună că tocmai în ele zăcea primejdia. şi-l primi pe K. grăsuliu. convorbirea cu primarul nu-l îngrijora. era bolnav. amabile. mai luptau pentru el în mod evident şi alte forţe pe r^e nu le cunoştea. şi o dată « această putinţă. Friedei o să-i purta] desigur de grijă. deschise uşa) — nu cumva vă temei pentru Klamm ? Birtăşiţă se uită în tăcere după el. aparent foarte favorabil pentru el. se datora coordonării demne de admiraţie a diverselor servicii. pe care o exercit Klamm asupra serviciului lui K. consecinţi le suport în fond doar eu singur. cel puţin la început de tot. dar prezintă totuşi avantaj şi anume că neştiutorul îndrăzneşte mai mult. dacă nu stătea mereu de veghe. deşi de fiecare dată după astfel de accese de tihnă. cu totul d< nepătruns. suferea ti mai de un atac de gută. pentru a strămuta în schimb în viaţa extraoficială. cu totul din viaţa Friedei. ca într-o bună zi în pofida amabilităţii autorităţilor şi a împlinirii perfecu a tuturor obligaţiunilor sale exagerat de uşoare.' pînă acum doar formală. în primul rînd de vizita sa la primar. contactul oficial cu autorităţile comitatului fusese foarte simplu. din propria lui pornire. pentru sine însuşi. după experienţa sa de pînă acum. . orice s-ar întîmpla. complet ras. aproape fări voia lor.' dădea impresia că şi-au schimbat rolurile. De altfel. se lupta pentru ceva apropiat şi viu. iar încolo se impunea c prudenţă mereu vie. să fie nevoite să intervină. 68 ♦ Franz Kafka adevărat că doar între limitele satului — îl răsfăţau şi moleşeau. pentru sine însuşi. iar pe de altă parte. confuză şi stranie. aveau de apărat de fiecare dată nişte lucruri îndepărtate şi invizibile. să se las< înşelat de favorurile aparente de care se bucura şi să se poarte atît de imprudent în viaţa lui particulară. o coordonare despre care se bănuia că e perfectă. o anumită destindere'era la locul ei numai în relaţiile directe cu autorităţile. dacă ar fi să dis. ar însemna după concepţi dumneavoastră uri noroc. mai mari. iar autorităţile rămînînd şi mai departe blînde. izvorît din această satisfacţie f* Putea fi sigur de sine în luptele viitoare. şi nu lupta numai de unul singur. îndeosebi acolo unde nu părea să existe. 1 Aşa se făcea că o oarecare uşurătate în maniera de proceda.. îneît. în comparaţie cu puterea pe care Klamm o avea efectiv asupra dormitorului lui K. — Iată-l va să zică pe domnul arpentor al nostru. primarul dînd să se ridice. îneît si se prăbuşească. dar în numele unei dispoziţii oficiale necunos cute de el. lucrul e foarte trist pentru mine. Contactul direct cu autorităţile nu era într-adevăr prea dificil. De ce vă temeţi deci ? Nu cum' vă temeţi — neştiutorului totul i se pare posibil (şi aceste cuvinte K. pe cînd K. ăsta-i un adevăr care rămîne în picioare.dumneavoastră devin şi ele îndoielnice. în felul acesta se putea întîmpla. înclina uneori să-şi considere situaţia ca satisfăcătoare. Dar arătîndu-se M capul locului binevoitoare în lucruri neînsemnate — jiespre altele nu fusese vorba pînă acum — autorităţile îi peau putinţa de a obţine mici victorii uşoare. precum şi entimentul bine întemeiat. şi mai ales din cauza as1 nu înţeleg de ce vă rugaţi de mine. o privire circumspectă în toate înaintede a face un pas ! Ideea sa despre autorităţile locale îi fu confirmată li K. întins în pat. eliminau cu totul lupta. se stabilise pesemne o dată pentru totdeauna un anumit principiu. n mai văzuse o asemenea împletire între slujbă şi viaţă erau atît de strîns legate între ele. Şi în consta de fapt aici acea viaţă particulară ? Nicăieri K.

trebuie să fie jos.] Ai să poţi găsi ordinul ? se adresă din nou femeii. fireşte. Acum. şi ieşi din odaie păşind peste hîrtii. Fireşte. stînd aşa în pat. că aţi avut amabilitatea să-mi faceţi o vizită. e din vremea începuturilor mele. Cine să fie în stare sJj le pună bine pe toate ! Dar în şură mai sînt foarte multe. întrerupîndu-şi brusc povestirea. era pătruns de convingerea că... în care nu decid eu. dîndu-şi din pat poruncile. zise. iar comuna e însărcinată să pregătească toate planurile şi însemnările necesare pentru munca lui. iar cea mai mare parte de fapt s-a pierdut. e adevărat. iar o altă secţie alta. părînd aproape o umbră în semiînt nericul odăiţei cu ferestre mici şi pe deasupra cu perdeleli trase. cum e de pildă cazul dumneavoastră. propriu domnilor de acolo. într-o administraţie atît de vastă ca cea a comitatului se poate întîmpla uneori ca o secţie să ordone una. Hotarele micilor noastre proprietăţi sînt trasate. zise primarul. sînt şi rămîn ţăran. Mizzi. către femeia care tot mai umbla tiptil prin cameră trebăluind fără rost. — S-a lucrat mult. luaţi loc. se aşteptase la o comunicare de acest gen. întorcîndu-se spre K. Şi de aceea fu în stare să răspundă îndată: — Asta mă surprinde foarte. Ascultătoare. în ce' priveşte cazul dumneavoastră. Schimbările de proprietar se ivesc foarte rar. Ştiţi. luînd actele în braţe şi aruncîndu-le pe jos. iar micile conflicte de hotărnicie le rezolvăm noi înşine. femeia scoase totul din dulap. Ele luau asupra lor orice povară. ştiam despre toate astea. pe cînd mai păstram toate scriptele. vreau să vă spun deschis cum s-au petrecut lucrurile. zise: — Domnule arpentor. îi citi scrisoarea lui Klamm şi adăugă cîteva comeft tarii. şi astsţ e doar o mică parte. zise primarul dînd din cap. cum aţi putut să vă daţi seama. noi navem nevoie de arpentor. a venit o dispoziţie. şi la cele ridicol de neînsemnate. zise femeia. din păcate. Cînd sa deschise uşa. n-aş avea timp berechet să mă gîndesc la fel de fe| de lucruri. zise primarul. — Din păcate nu. care se tot întorcea neliniştit de pe o parte pe alta. e vorba de fiecare dată doar de mărunţişuri neimportante.O femeie tăcută. fireşte. tot adevărul. îmi rămîne doar să sper că e o neînţelegere la mijloc. controlul organelor superioare se exercită cu extremă precizie. oricît de măruntă. însă. fără a fi stat să se gîndească mai devreme anume la asta. zise primarul. în dulapul acela. începusem să cred că aţi renunţat. dar şi mărunţişurile sînt uneori destul de Neplăcute. Hîrtiile ajunseră să acopere jumătate din duşumeaua odăii. în lucru-rjle mari nu am cunoştinţă despre vreo greşeală care să se H făcut. şi nu mi-aş fi adus aminte de toate astea. cum că e vorba să fie chemat un arpentor. Motivele pentru care n-am întreprins încă nimic sînt întîi boala mea şi apoi faptul că n-aţi venit atîta vreme. domnule arpentor. K. Dulapul era ticsit de hîrtii. acuma. îmi răstoarnă toate socotelile. dacă n-aş fi bolnav şi. tu însuţi rămîneai neatins şi liberi CASTELUL ♦ 69 Acelaşi lucru părea să-l simtă în felul lui şi primarul. Să cauţi un document în care cuvîntul „arpentor" e subliniat cu al-t bastru. un scaun şi-l puse lîngă pat. K. şi primarul o| urmăreau cu privirea. pe cînd eram primar abia de cîteva luni. e altă chestiune. — Jos. în schimb pot să vă explic cum a fost posibilă neînţelegerea. dar. ca să ajungă la cele aşezate în fund. zise prim» rul. e aşa cum vă spun. prin care mi se comunica în felul atît de categoric. îi aduse lui K. mă duc să aduc o luminare. puteai i le încredinţezi orice. — Luaţi loc. fără 70 ♦ Franz Kafka să pretind că e un secret de serviciu — sînt prea puţin funcţionar din fire ca să fac aşa. două pachete mari de documente făcute suj şi legate laolaltă aşa cum se leagă surcelele. Această dispoziţie nu putea să vă privească. nu mai ştiu din partea cărei secţii. totul este înregistrat cum trebuie. — E prea întuneric aici. Din nou resimţi extraordinară uşurinţă a contactul cu autorităţile. . dar e în firea lucrurilor să se efectueze cu ■ntîrziere. uită-te. care e neplăcut. Aţi fost angajat ca arpentor cum spuneţi. trebuie să vă spun. Grosul l-am păstrat în şură. te| rog. Femeia sări speriată la o parte. < Femeia se grăbi să deschidă dulapul. — Dar cum e posibil aşa ceva ! strigă K. pe dumneavoastră. se rostogoliră: pe podea. în zadar am căuta să vă încredinţăm o treabă. una nu ştie de cealaltă. La ce ne-ar servi deci un arpentor ? K. aşa se face că se pot ivi mici încurcături. în cele din urmă. demult. poate găseşti ordinul. explică.. Doar n-am întreprins călătoria asta nesfîrşită ca să mă trimiteţi înapoi! — Asta.: căci asta s-a petrecut cu mulţi ani în urmă. Odată. şi spuneţi ce doriţi.

pe acelea le păstrez colo. Secundanţilor le era Permis ce nu-i era permis lui K. di păcate. îmi e de mare ajutof în munca asta grea de birou. mai repede! Dar pot să vă spun povestea şi fă acte. staţi aici şi o ajutaţi pe doamna primăreasă să caute un document'pe care cuvîntul „arpentor" e subliniat cu albastru. să-i zicem A. Primarul clătină din cap rîzînd. fără ca cineva să fie în stare s-o bănuiască măcar vă incomodează va să zică. dar şi plin de semeţie. — Nu se vor mai găsi ? repetă primarul. în orice caz. cu toată conştiinciozitatea rezolvarea chestiunilor. La aceea. şi. Secţia A a rămas deci fără răspuns. ca acum. cum am să v-o dovedesc cu ajuto: actelor. mereu mai rămîn hîrtii nerezolvate. — Nu. plasată la 0 distanţă destul de mare de ea. referentul s-a bizuit pe răspunsiţ pe care-l va primi de la noi. dar aşa cum se întîmplă bineînţeles ades* cum e normal să se întîmple. — Nimic ? se miră K. trata despre angajarea unui ar-pentor. găsi că toţi trei aveau acelaşi zîmbet. zise K. nici secţia B n-a primit răspunsul nostru întreg. zise primarul. luminarea. Se lăsă linişte în odaie. lipsea. Dar dacă tot aţi venit. — Pe mine nu mă stînjenesc. O uşoară bătaie în uşă îl făcu pe K. Vreţi să spuneţ că v-au fost repartizaţi. zise' K. lăsaţi-i să intre. între timp. — Aici nimic nu se întîmplă nechibzuit. zise K. zise K. se aşeză î capul oaselor. — Mă rog.— Nevastă-mea. — N-aş putea s-o ajut pe soţia dumneavoastră ? întrebă K. dar tot aşa de bine ar fi putut să-mi pice din lună. goi. dar e peste putinţă să le termini. pentru asta mă pun ctie-| zaş — în orice caz. — Cum v-am mai spus. nu am secrete de serviciu faţă de dumneavoastră. care. — Sînt numai secundanţii mei. zise prima rul. în dulapul acela. apoi iar înapoi la secundanţi. încă CASTELUL ♦ 71 un sprijin pentru lucrările de birou în persoana învăţătorului. nu-i era de nici un ajutor. plimbîndu-şi privirea de la secundanţi la primar. ce-i drept. Erau. °u părea să mai caute. te rog. afară e prea frig. de care trebuie să mă achit totuşi mai mult printre picături.. — Pe mine însă mă supără. Oricum. să se întoarcă. începu iar să caute ordinul. celălalt i-o smulgea din mînă. K. De altfel îi ştiu.'zise şi se lăsă pe spate obosit. Nu ştiu unde să-i pun să m-aştepte. Şi cum stă chestiunea cu numi' rea mea ? — Şi chemarea dumneavoastră a fost bine chibzuit zise primarul. Sînt cunoştinţe vechi. că actul din e. fii că hîrtia din dosar a rămas la noi. mai ales cînd sînt bolnav. Se şi repeziră' îndată la grămada de hîrtii. — Cum s-au oploşit ? zise primarul. nu pot merge totuşi atît de departe. am răspuns mulţu mind şi comunicînd că n-am nevoie de arpentor. femeia stătea în genunchi în faţa dulapului gol. Mai am. sincer şi. atît de nechibzuiţi a fost această repartizare. mi-au fost repartizaţi. de care vă vorbeam. ci a nimerit din greşeală _ altă secţie. ln schimb. — Cine-i ? întrebă primarul speriat ca din somn. au intervenit doar nişte împrejurări secu dare creînd confuzie. — Actele nu se vor mai găsi. zise K. rece. dar mai mult le răscoleau decît căutau Prin ele. Răspun sul nostru n-a parvenit însă pesemne la secţia de la care pornit dispoziţia. nu se auzea decît foşnetul hîrtiilor. îngenunchind în faţa dulapului. 72 ♦ Franz Kafka — Secundanţii. şi de cîte ori unul din ei se străduia să silabisească ce scria pe o hîrtie. reuşise să-i mai muştruluiască puţin. secundanţii. B. iar aici ne stînje-nesc. ci şoptiră prin uşa întredeschisă: — Ni-e frig afară. de fapt poseda însemnările în legătură cu aceas chestiune. nici'la secţia B n-a sosit decît un dos. Şi sporesc peste poate. secţia A era în aşteptarea răspunsul nostru. zise apoi întro doară. caut. primarul poate că aţipise chiar. Primarul nu ridică nici o obiecţie. Femeia se întoarse cu o luminare şi. nu se repeziră numaidecît în odaie. abia aici s-au oploşit pe lîn mine. pe care nu era consemnat decît atît. bineînţeles. zise prietenos primarul. şi totuşi sînt propriii dumneai voastră secundanţi. din păcate. urmînd ca după aceea . dar nu vă las să căutaţi singur în acte. uitînd chiar de durerile de picioare. dar. zise arătînd spre un alt dulap. zise primarul cu un zîmbet satisfăcu de parcă totul ar fi pornit de la dispoziţii luate de însuşi. Mizzi. fie că s-a pierdut drum — dar nu la secţie însăşi.

iar eu : nu e ciudat deloc atunci cînd o chestiune sa tărăgănează de atîta vreme. răspunse primarul. nu . că iniţiativa a pornit chiar din birouri (uitase. — Sînteţi foarte sever. căci nu îndrăzneam să susţin. A urmat apoi vastă corespondenţă. cu desăvîrşire. să susţin că nu trebuie chemat nici un pentor. Dar — aici primarul îşi întrerupse relatarea. în schimb. este lăsat în postul acela aproape subaltern. E foarte bănuitor faţă de oricine. de Pildă. cînd a văzut răspunsul nostru. decide existenţa unui om.' Acest Sordini fireşte că ne-a trimis înapoi dosarul gol spre completare. chiar dacă. a avut nenumărate prilejuri să se convingă că cineva 74 ♦ Franz Kafka e demn de încredere. povestind cu atîta zel. atunci. mai exai ca şi cum l-ar şti lichea. şi chiar şi mie. iar eu i-am răspuns : fiindcă abia acum mi-am adus aminte de ea. eu: fireşti că nu există. şi e necesar. sau să continue. Poate că dumneavoastră. Dar între timp trecuseră multe luni de la acea primă adresă a secţiei A. un funcţion. Aşa că Sordini nici nu avea dreptu| să se intereseze la alte secţii. şi nici măcar să cred. — Mă distrează. zise K. — N-aţi pătruns-o încă cu nici o privire. Sordini găsea că e foarte ciudat. zise grav primarul.. dosarul gol a ajuns în mîinile unui referent vestit pentru conştiinciozitatea sa — îl cheamă Sordini. dacă vrei să obţii o maximă uri genţă a rezolvărilor. mă distrează. care sînt un iniţiat. e italian. învăţătorul nu ne fusese încă repartizat. Sordini ne-a întrebat. cu timpul. Mizzi şi cu mine. nu ne mai aminteam chestiunea decît vag de tot. în anumite imprejurări. căci adresa de care mi-am adus aminte nu există. dar severitatea asta încă înmiită. aşa cum se întîmplă de regulă. ca şi cum. numai întrucît îmi permite S2 pătrund cu privirea în încîlceala ridicolă care. lucru uşor de înţeles. îl bănuieşte totuşi de fiecare dai din nou. păstram copii numai după hîrtiile ce priveau lucrurile cele mai importante — şi n-am putut răspunde decît foarte imprecis spunînd că nu avem cunoştinţă despre o astfel de convocare. Estd un principiu de lucru al autorităţilor să nu se ia în consi^ deraţie defel posibilitatea vreunei erori. Administraţia asta. Nu vreau ca omul acesta să fie învinuit de vred greşeală nici măcar în închipuirea dumneavoastră. trebuie să procedeze aşa. deşi pentru mine dînsul înseamnă u? chin. de natură să satisfacă pe un Sordini.. că era vorba de o altă secţie)* La care Sordini a întrebat de ce amintesc abia acum această adresă oficială. cu ajutorul memoriei excelente lui Mizzi. dacă nu ani. ce mi-a ve aşa. gan însărcinat cu controlul. că în secţia lui Sordini s-ar fi comis o eroare. bineînţeles. domnule arpentor. Răspunsul nostru nu era. în ce mă priveşte. de altfel aceste secţii nici hi i-ar fi răspuns. altfel nu-l găseşte — atunci. sau ca şi cum ar fi găsit că s-ar putea să fi mers prea departe — nu vă plictiseşte povestea asta? — Nu. acest principiu e îndreptăţit. e zero în comparaţie cu severitatea pe care autorităţile o aplică faţă de ele însele. Bineînţeles. dar nici acestea nu se găsesc. din moment ce întregul document s-a pierdut} Sordini: ar trebui totuşi să existe însemnări privitoare la acea primă adresă. Dată fiind exce-" lenta organizare a întregului aparat. a intrat la bănuială n maidecît. fireşte. măcar atît cît să se intereseze la alte secţii cum stau lucrurile. Prin urmare a neglijat însemnările păstrate şi. fiindcă ar fi observat numaidecît că e vorba de o cercetare cu privire la posibilitatea unei erori. domnule primar. mă lasă firea să urmez acest principiu. — Permiteţi-mi. soseşte la secţia respectivă cel mult într-o zi şi se rezolvă chiar în aceeaşi zi. vedeţi doar cum dezvălui totul dumneavoastră. corespondenţa cu noi în această chestiune. ca şi cum nu l-ar cunoaşte deloc. îmi este cu neputinţă să înţeleg de ce un om cu asemenea capacităţi ca ale lui. eu i-am răspuns. după cum va fi cazul. e astfel. eram doi pe atunci care făceam toată treaba. bineînţeles. Sordini: e totuşi ciudat. Cînd am primit deci nota lui Sordini. şi p'ot să vă povestesc în continuare. încît te apucă ameţeala la gîndul că ar putea lipsi controlul. Parcă aţi pomenit mai înainte de un or-. si că nu avem nevoie de arpentor. a uitat de toată treaba asta. Aid m-am împotmolit. unui străin :'pur şi simp nu pot altfel. Dar tocmai asta ar fi fost d greşeală. ar fi mers prea departe. sau. din senin. din păcate. zise K. Dacă există organe de control ? Nu există decît organe de control. zise K. " admir pe acest om. dar dacă a apucat pe un drum greşit — şi dată fiind excelenţa organizării trebuie să caute' drumul greşit de-a dreptul cu rîvnă. îi reproşaţi în gînd lui Sordini că n-a ţinut seama de cela susţinute de mine.CASTELUL ♦ 73 cheme un arpentor. La care primarul obiectă : — Nu v-o povestesc ca să vă distrez. Sordini. Iar la secţia B. Găsesc că aşa e just. după cunt CASTELUL ♦ 75 mi-aţi zugrăvit-o. să vă întrerup cu o întrebare. căci dacă o adresă merge pe calea ei. Numai cineva cu totul străin poate pune o asemenea întrebare. durează mult.

Sordini e un muncitor calificat. probabil că nu-l cunoaşteţi. dar funcţionarii lui veneau mereu. Dar chiar dacă volumul lucrărilor ar fi dech siv. zise primarul. aud acum pentru prima oară de aceste oficii de control şi. nu poate cobori niciodată pînă aici. — Nu. a devenit ceva caracteristic pentru odaia de lucru a lui Sordini. de altfel. din declaraţiile lor. Din păcate. fireşte şi cu mai mult spor. dar n. Dar cine poate susţine că instanţele de control de gradul doi vor judeca la fel. sînteţi va> departe de a pricepe aparatul administrativ dacă vă'închi-puiţi aşa ceva. şi-au găsit un conducător. şj oferă un spectacol înfricoşător pentru cel atacat. dacă Sordîni are la mînă fie si cel mai neînsemnat 76 ♦ Franz Kafka avantaj asupra cuiva. zilnic aveau loC la „Curtea domnească" interogatorii. domnule Primar. în felul acesta. cine are dreptul să susţină pînă la urmă că a fost întradevăr o eroare ? — Asta ar fi ceva cu totul nou! exclamă K. îndeosebi s-a remarcat atunci un oarecare Brunswick. Revin deci asupra divergenţelor cu ^rdini. Volum1 lucrărilor nu determină importanţa cazului. toţi pereţii sînt acoperiţi de coloane întregi făcute din teancuri de dosare. recunosc şi ele că este o eroare. — Pentru mine e ceva foarte vechi. despre asta vreau tocmai să va vorbesc. adică cele fără aşa-zise erori. şi chiar dacă se întîmplă o eroare. astea sîm numai dosarele pe care le are în lucru. cu t tul împotriva voinţei mele. e desigur valabil tot ce-mi spuneţi dumneavoastră. coloanele astea se prăbuşesc mereu. un caz important. dar aPoi aş vrea să vă aud spunînd un cuvînt şi' despre mine. ca în cazul dumneavoastră. zise primarul. Majoritatea ţineau cu mine. care sînt în afara birourilor. că s-a strecurat o greşeală. încît nu pot crede încă în seriozitatea primejdiei. şi chiar dacă a fost foarte neînsemnat la început. un lucru de la sine înţeles — anume că n-avem nevoie de arpentor — a fost transformat într-o chestiune cel puţin îndoielnică. Cred însă că aici se impune 0 distincţie între două lucruri. dar e un prost şi un aiurit. Cu privire la primul dintre aceste două lucruri distincte. totuşi prefer să nu mă amestec în cumpănirea acestor posibilităţi. în odais lui. nu toţi ar fi fost împotriva chemării unui arpentor. dacă aş fi supus chestiunea sfatului comunal. Sînt şi eu convins. îl treceţi md reu printre cele mai mărunte. şi acordă cazului cel mai mărunt tot atîta atenţie cît şi celui mai important. consemnate în pro* CASTELUL ♦ 77 cese-verbale.sînt destinate să descopere erori în sensul grosolan al cuvîntului. căci erori nu se fac. iar Sordini s-a îmbolnăvit grav de disperare din pricina asta. căci din clipa aceea îi creşte şi mai mult atenţia. m-am pripit. şi cum totul se face în cea mai mare grabă. zise K.. zise K-. dau încă şi mai mult de lucru. prezenţa de spirit. şi totuşi a dat de lucru! atîtor funcţionari. e cumnat cu Lasemann. Ei da.' şi apoi şi cele de gradul trei şi următoarele ? — Se prea poate. datorită zelului unor funcţionari de fe-j Iul domnului Sordini. şi cum mereu s< scot hîrtii din dosare şi se pun altele la loc. De altfel) nu ştiţi încă nimic despre munca propriu-zisă pricinuita de cazul dumneavoastră. numai cîţiva începură să fie nedumeriţi. aşa că zgomotul persistent. deocamdată Sordini a încetat să recurgă la mine. fireşte. energia.u m-aţi putea înţelege. apărarea mea a slăbit cu timpul. a şi învins. al doilea fiind persoana mea reală. e supraîncărcat de treburi. ' ' i — Cazul meu. şi. Sordini trebuia să ajungă la convingerea că. nu e un caz important. domnule primar. . n-am reuşit niciodată să-l văd cu ochii mei. Numai fiindcă în alte cazuri mi-a fost dat să dobîndesc această experienţă ştiu să vă relatez despre el aşa cum o fac. aproape ca şi dumneavoastră. dacă nu v-aş da întîi cîteva lămuriri suplimentare. în pri vinţa asta n-aveţi de ce vă plînge. Cum v-am spus. repetat la scurte in'ter-i vale. şi primele instanţe de control. primul fiind ceea ce se petrece în interiorul birourilor şi ceea ce apoi poate fi interpretat tot de către birouri într-un fel sau altul. poate că nu e un om rău. — O să trec eu pe urmă şi la asta. a devenit. căci ambiţia mea nu e deloc văd ridicîndu-se şi prăbuşindu-se coloane întregi de di sare privitoare la cazul meu. dat] splendid pentru duşmanii celui atacat. cărora le datorăm descoperirea sursei erorii. încă nu le pot înţelege.'Chiar şi pomenind numai de oficiile de control. într-o atît de uluitoare cunoştinţă de cauză. dar ameninţat să mi se aducă de ele un prejudiciu atît de absurd. De altfel. au intrat la bănuială că ar exista nişte înţelegeri secrete şi că se puneau la cale nedreptăţi. aşa cum mi-au descris-o alţii. zise primarul. cazul dumneavoastră ar fi unul dintre cele mici} cazurile obişnuite. eu. Deci. chestiunea măsurării pămîhturilor îl atinge de aproape pe orice ţăran. ci să lucrez liniştit ca un mi< arpentor la o mică masă de desen. este unul din cazurit cele mai neînsemnate dintre cele neînsemnate. ale celor mai de vază membri ai comunei.

e într-adevăr foarte inventiv. în parte din pricina ^nştiinciozităţii lui Sordini. în parte din pricina prostiei şi ambiţiei lui Brunswick. Ei. Iar în ce-l priveşte pe Brunswick. Fireşte că nu $■ întîmplat nici o minune şi desigur că un funcţionar o. iar p ' mine m-ar fi chinuit amîndoi. — Da. care a căutat să afle prin an78 ♦ Franz Kafka chete din cele mai scrupuloase mobilurile atît ale majo. că a tre^ cut o mulţime de vreme. o muncă inutilă şi distrugătoare pentru nervi. O fi originară din castel ? adăugă el pe jumătate întrebător. se poate întîmpla. de altfel atunci nici nu l-ar interesa pe careva să afle. — Se poate. care a procedat la rezolvare sau a dat o hotărîre nesci oricum. totuşi oarecum arbitrar. iar Sordini a trebuit să-şi dea seama că nu e competent în această chestiune şi că' a prestat. ca din senin. cînd. chiar dacă nu s-a încheiat cumpănirea ei. Dacă nu s-ar fi aglomerat. dar cam palidă şi bolnăvicioasă. o hotărîre care tranşează chestiunea.— Cu meşterul tăbăcar ? întrebă K. Sordini I. zise K. fără ca să fi primit pînă acum vreun răspuns. domnule arpentor. să se ivească deodată. Şi acum închipuiţi-vă decepţia mea. aproape cel mai mic dintre cele mici — atunci am fi respirat uşuraţi cu toţii. şi altele că n dar dacă s-a întîmplat aşa. zise primarul şi amuţi. secţia A s-a mulţumit cu răspunsul meu că nu e nevoie de arpentor. d. şi îl descrise apoi pe bărbosul pe care-l văzuse în casa lui Lasemann. dintr-un loc neprevăzut şi de nedescoperit nici ulte4 rior. Primarul se uită la ceas. zise primarul cu un zîmbet ironic şi totuşi plin de gratitudine. în fine. Amintesc asta doar ca cev i CASTELUL ♦ 79 posibil. cum e firea acestor lucruri. B ca şi cum aparatul administrativ n-ar fi suportat tensiu^ nea. care dintre funcţionari a dat dd| cizia în acel caz. Supărător e doar atît. Nu ştiu dacă în cazul dumneavoastră a f< luată o asemenea decizie. dar ştie Ş5 facă gură. afli prea tîrziu de ele. Dacă o problemă a fost cumpănită prea multă vreme. nu s-ar putea spune că e orator. zise K. rităţii cît şi ale opoziţiei. Dar pe vremea' aceea. am fi fericiţi aproape toţi. continuat să lucreze pînă la istovire la aceeaşi problemi i Brunswick a umblat şi mai departe cu intrigile lui. după fericita încheiere a întregii chestiuni — şi de atunci iar a mai . şi înainte de a fi încheiatei Brunswick născocea iarăşi ceva nou. că. — Da. cum am spus. numai Brunswick ar fi fost supărat. zise primarul. fără ajutorul funcţionarilor. iar aici. bineînţeles fără vreo vină. — O cunosc şi pe nevastă-sa. ar însemna că invitaţia v-a foSt trimisă şi aţi întreprins lunga călătorie pînă aici. asta ţine de prostia lui. de obicei. dacă am putea să-l excludem din comună. care are diverse relaţii personale cu autorităţile şi le punea în mişcare cu mereu alte născof ciri al fanteziei sale. şi toată chestiunea era clarificată. cel puţin nu de aici de la dar nici chiar de la oficiu. dar asta era deja ridicol. ca de obicei. şi pentru unii asta e de-ajuns. în orice caz. deşi de cele mai multe ori în modul cel mai just. Aşa s-a •ntîmplat că am fost silit să supun chestiunea sfatului comunal. Mai recent am fost întrebat eu. Şi acum am să aduc vorba despre o însuşire deosebită a aparatului nostru administrativ. şi din ce motiv. dar de atunci încoace chestiunea n-a fost nicidecum dată uitării. — E frumoasă. nu voia să ştie de nici un arpentor.. între timp. cum ar putea Brunswick să-l inducŞ în eroare pe Sordini ? Dar tocmai ca să nu se lase înşelat avea nevoie de noi cercetări. turnă o doctorie într-o lingură şi o înghiţi în grabă. cred că şi Sordini însuşi. atîtea alte munci din toate părţile. nu se poate stabili. în marea lui majorate. aşa că înC timp discuţi aprins în continuare despre chestiuni de m rezolvate. şi Lasemann nu mai Puţin. de altfel a fost pentru moment singurul succes al 'ui Brunswick. fiindcă sfatul comunal. dar noi nu mai aflăm nimic. asta e doar cel mai important. tocmai aceste decizii sînt de cele mai mult ori excelente. Sordini nu s-a lăsat amăgit de Brunswick. — Cunoaşteţi probabil doar mobilierul de birou din castel ? întrebă K. iritaţia produsă ani de-a rîndul de aceeaşi chestiuni poate insignifiantă în sine. sînt semne că da. mai mult la întîmplare. grosolan. Brunswick a ajuns să aibă oarecare influenţă. Preciziei cu care lucrează îi corespunde şi o extremă susceptibilitate. şi dacă acest caz al dumneavoastră n-ar fi fost într-adevăr un caz mărunt — se poate spune. şi ca şi cum ar fi dat o hotărîr de la sine. Abia organele de contrc|| o stabilesc mult mai tîrziu. el este. Asta s-a petrecut tot cu ani în urmă. cu siguranţă însă ştiu următoarele: Un funcţionar însărcinat cu controlul a descoperit între timp că din secţia A a pornit cu mulţi ani în urmă o adresă către comună cu privire la un arpentor.

spunînd: „De la Klamm". toată povestea pare să reînceapă de la capăt. dar sînt gata angajat. — Scrisoarea lui Klamm. Scrisoarea asta nu e nicidecum o adresă oficială. e preţioasă S1 demnă de respect prin iscălitura lui Klamm. şuşotiră puţin între ei şi în cele din urmă. ci aşa. zise K. în consecinţă. Numai angajarea dumnea-v°astră ca arpentor n-am s-o permit. zise K. primarul zise: — Mizzi e cu totul de părerea mea şi acum cred ca pot s-o exprim. şi citeşte-mi scrisoarea asta. — Asta n-am s-o divulg.'de altfel o să se găsească cu siguranţă. vă rog numai să vă gîndiţi că aveţi în mine — dacă nu un prieten. Nu vă daţi seama că făcînd aşa înjosiţi numele lui Klamm pe care pfetindeţi că-l stimaţi ? — E o neînţelegere la mijloc. şi nici n-o .. fireşte în limitele puterii mele. Apoi citiră scrisoarea amîndoi. şezînd apoi pe marginea patului. care pare 80 ♦ Franz Kafka să fie autentică. încolo vă puteţi adresa mie cu încredere oricînd. încît pînă la urmă nu rămîne din ea decît o iscălitură pe o foaie albă. Dar acum vino aici cu lumînarea. apăsînd cu toată greutatea. repetă primarul. în cazul că veţi fi angajat în serviciul seniorial. — Cum vreţi s-o faceţi ? întrebă primarul. zise primarul. în sfîrşit. primarului. dar nu reuşiseră din pricina cantităţii imense de hîrtii neorînduite. şi mai bine înţeleg însă că se comit nişte abuzuri îngrozitoare faţă de mine. ci e vorba doar în general de servicii senioriale. Eu nu nesocotesc importanţa scrisorii. totul este cît se poate de limpede. — Va să zică nu s-a găsit documentul. tocmai cînd secundanţii strigau: „Ura !" căci reuşiseră în fine să închidă uşa dulapului. iar Mizzi îi privea tăcută şi recunoscătoare. dar încolo — nu îndrăznesc însă să mă pronunţ singur în această privinţă. cred. poftim aici scrisoa-rea lui Klamm. ştie cu atît mai bine să citească scrisori neoficiale. Mizzi se apropie. Mizzi! strigă apoi. de fapt nu mai avem nevoie de actul acela . vi se dă îndrumarea să vă adresaţi în chestiuni de servici exclusiv mie. mai sînt şi alte hîrtii la el. domnule primar. asta înseamnă că sarcina de a aduce dovada angajării este lăsată în seama dumneavoastră. Dar ce tot faceţi acolo ? Secundaţii şi Mizzi.trecut o mulţime de vreme — apăreţi deodată. şi încercau acum s-o închidă încetişor. Abia aruncase o privire asupra scrisorii. şi poate chiar abuzuri din punct de vedere legal. zise K. Nu mă miră că dumneavoastră. sînteţi angajat. şi după întorsătura pe care o iau lucrurile. zise K. — Interpretaţi atît de bine scrisoarea. şi nici asta nu e spus într-un mod care să oblige. că împreună uşor mîinile. în ansamblu. Păcat. . zise primarul. neluaţi în seamă de atîta vreme. — Vorbiţi mereu despre eventuala mea angajare ca arpentor. se vede că nu găsiseră actul căutat. că doar sîntem cu totul străini — dar oarecum un prieten de afaceri. apoi se aşezaseră împreună cu Mizzi pe uşa dulapului. ceea ce s-a şi făcut în mare parte. Asta se cunoaşte chiar din felul de a vi se adresa: „Mult stimate domn I" Afară de asta. cu trăsăturile ei nete şi severe.. zise primarul. nu figurează în ea nici un cuvînt din care să reiasă că aţi fi angajat ca arpentor. îndulcite doar prin uzura vîrstei. lipită de bărbatul puternic şi plin de viaţă care o cuprinsese cu braţul. O să înţelegeţi. Numai feţişoara ei atrăgea atenţia în bătaia luminării. ci o simplă misivă de la un particular la altul. ca şeful dumneavoastră di viciuM xectfl 1 CASTELUL ♦ 81 care urmează să vă comunice tot ce mai aveţi de ştiut. voi şti să mă apăr. Pentru cineva care se pricepe să citească adrese oficiale şi. Probabil că atunci le venise secundanţilor ideea pe care încercau acum s-o pună în practică. „cum ştiţi". Răstumaseră dulapul pe josj îngrămădiseră toate actele în el. părea şi mai cenuşie şi insignifiantă. e probabil la învăţător.. — Nu vreau să vă inoportunez cu stăruinţele. Şi. scrisoarea nu dă să se înţeleagă altceva decît că Klamm are intenţia să se intereseze personal de dumneavoastră. încercaseră apoi să încuie din nou toate documentele în dulap. care nu e prea mare. nu vă daţi seama de toate astea. în ce priveşte persoana mea. că sînt ferm hotărît să nu permit aşa ceva'în nici un caz. ca străin. dar acum cunoaşteţi povestea. cel puţin întrucît depinde de mine ? — Sigur. Mizzi.

aveţi dreptate spunînd că declaraţiile castelului nu trebuie luate cuvînt cu cuvînt. atunci o să mă înţelegeţi.micşorez prin interpretarea mea. ce-i drept. fireşte la o oră privilegiată ca. nu puteam să cunosc aceste amănunte. telefonul 82 ♦ Franz Kafka funcţionează. Cu acest Schwarzer am avut o întrevedere neplăcută chiar în ziua sosirii mele. se vede că n-aţi intrat încă realmente în contact cu autorităţile noastre. încep să zbîrnîie toate aparatele în secţiile < mai subordonate. atunci am deci o mulţime de buni prieteni la castel. mai bine să fugi de la telefi înainte de a auzi primul sunet. necunoscînd starea de lucruri de aici. să admitem că lucrurile stau aşa. mai multă însemnătate decît o adresă oficială. numai că nu conţine tocmai însemnătatea pe care i-o atribuiţi dumneavoastră. Cine îşi poate permite să aii pretenţia de'a întrerupe lucrările cele mai importan^ executate mereu într-un ritm uluitor. cum să nu ! Cum ar putea fi neînsemnată o info maţie dată de un funcţionar din castel ? Am spus-o încă i legătură cu scrisoarea lui Klamm. care într-adevăr aţn mereu de-a face cu autorităţile. că. vă înşelaţi. la drept vorbind ar suna toate aparate dacă soneria n-ar fi oprită la aproape toate. — îl cunoaşteţi pe Schwarzer ? întrebă K. ideea aceea pornită dintr-o secţie. Toate afirmaţiile astd sînt lipsite de orice caracter oficial. a fost încă de pe atunci un gest de prietenie faţă de mine. Mizzi ? Nici ea. înţeleg cum poate crede. ar trebui să ştiţi'că problema chemării dumneavoastră este mult prea dificilă ca s-o putem rezolva aici în cursul unei scurte conversaţii. eu n-am telefon. ca un vuiet şi o melodie. — Ce curios. zise primarul. n-am privit lucrurile în felul acesta. nu numai aici. un răspuns care nu e decît o glur Dar asta e uşor de înţeles. Cum vă explicaţi asta. răspunse primarul. dumneavoastră fesă. din pricina micilor sale griji particulare ? Nici. zise K. eu. domnule primar ? — Foarte simplu. excelent.. Considerînd-o mai de aproape. Toate intactele acestea sînt doar aparente. — Nu. şi restabileşte contactul soneriei. IC. dacă le atribuiţi | însemnătate oficială. Atunci prim| răspuns. Atunci e. poate-l ştii tu. şi e cu atît mai necesară cu cît comunicarea de care e vorba e mai importantă. dacă pildă îi telefonează lui Sordini. atunci trebuie să mă credeţi pe cuvînt că e fiu de subadministrator. cel' care îi răspunde e într| devăr Sordini. se utilizează neîncetat. acolo. zise primarul. fireşte. Nu. restaurante şi alte localuri de acest gen o fi de fo-l°s cam cît un fonograf sau un pian automat. — Dragă domnule arpentor. în anii următori. se pare. desigur. în schimb. îmi e de neînţeles.. O scrisoare particulară a lui Klamm are. Din cînd în cînd. în castel. le-aţi au probabil şi dumneavoastră.. chiar şi un străin. Dar prudenţa e necesară oriunde. — Ce-i drept. dimpotrivă. le credeţi reale. însemnătăţi CASTELUL ♦ 83 lor privată într-un sens prietenos sau duşmănos. să-ţi răspundă Sordini în soană. de fapt cu gînd rău. nu-l cunoaştem. cum să cunosc pe toţi fiii tuturor subadministratorilor ? — Bine. . şi. mai ales seara sau ne tea. S-a interesat apoi telefonic la un subadministrator numit Fritz. nici nu are funcţie. Aţi telefonat vreodată de cînd sînteţi aici ? ? Ei. zise primarul. sunînd în miez noapte. tot restul e înşelător. Dacă aţi fi urmărit mai atent explicaţiile mele. Aceste convorbiri neîntrerupte le percepem. pînă cînd am fost ademenit aici. — Bine. dînd un lefon unui mic registrator. zise K. că ar fi indicat să se facă odată apel la un arpentor. gesturile de acest fel s-au ţinut lanţ.. agăţîndu-se de un cuv adevărata importanţă le revine cu totul convorbirilor te fonice. şi a obţinut informaţia că sînt angajat ca arpentor. | poate întîmpla. adesea mai mare decît ar putea fi vreodată o comunicare oficială. Dacă dai un telefon cunj din castel. zise primarul. — Există ceva adevărat în interpretarea dumneavoastră. Mai degrabă va fi probabil un slujbf mărunt de la registratura vreunei alte secţii. este foarte mare. după cîte mi spus. cum ştiu sursă sigură. în schimb. Nu există nici o legătură telefi nică bine determinată cu castelul. ceea ce permite grăbir lucrărilor. Dar ce spuneţi despre ademenire. \ telefoanele de aici. Prin birturi. cu mulţi ani în urmă. nici o centrală care i dea legătura cînd facem apel. fiul subadministratorului. — Nu. Numai că acest vuiet această melodie sînt singurele lucruri adevărate şi den de încredere pe care ni le transmit telefoanele noastre i aici. ^r în ce priveşte telefonul: vedeţi. zise K. dar nave prea mare încredere în convorbirile telefonice şi er conştient de faptul că numai ceea ce afli sau obţii dir« de la castel are adevărată importanţă. cîte un funcţionar surmei simte nevoia să se distreze puţin. ca să fiu ameninţat apoi cu darea afară.

— Atunci rezultatul la care am ajuns, zise K., e doar că totul e foarte neclar si de nerezolvat, exceptînd darea afară. — Cine ar îndrăzni să vă dea afară, domnule arpentor ? zise primarul. Tocmai neclaritatea chestiunilor preliminare vă garantează tratamentul cel mai politicos cu putinţă, dar sînteţi, pesemne, prea susceptibil. Nimeni nu vă reţine aici, dar asta nu e încă nici o dare afară. — O, domnule primar, zise K., acum e rîndul dumneavoastră să le vedeţi pe toate prea simple. Am să vă Şnumăr cîteva din cele ce mă reţin aici: sacrificiile pe care le-atn făcut ca să plec de acasă, călătoria lungă şi anevoioasă, speranţele întemeiate pe care le-am nutrit în legătură cu angajarea mea, lipsa totală de avere perso-nală, imposibilitatea de a găsi acum un alt post corespunzător la mine acasă, şi, în sfîrşit, nu mai puţin °godnica mea, care e din partea locului. . — Ah, Frieda! zise primarul fără nici o urmă de sur-Pnndere. Ştiu. Dar Frieda v-ar urma oriunde. Bineînţeles, 84 ♦ Franz Kafka în ce priveşte restul, e adevărat că toate trebu cumpănite, şi am să raportez la castel despre ele. în < în care ar sosi vreo hotărîre, sau dacă va fi necesar să > mai iau un interogatoriu în prealabil, am să trimit să cheme. Sînteţi de acord ? — Nu, deloc, zise K., nu vreau un dar din mila casţl lului, ci să obţin ce mi se cuvine de drept. — Mizzi,'se adresă primarul nevestei sale care mai s dea şi acum lipită de el, jucîndu-se, pierdută în gînduri, î scrisoarea lui Klamm, din care făcuse o corăbioară; K. f smulse speriat. Mizzi, mă apucă iar durerile de picior, i trebui să schimbăm compresa. K. se ridică spunînd: — Ei, atunci o să-mi iau rămas bun. — Da, zise Mizzi care se şi apucase să pregăte alifie, e şi prea mare curent aici. K. întoarse capul. în zelul lor exagerat, secund deschiseseră ambele canaturi ale uşii îndată ce auzis ultimele vorbe ale lui K. Acesta, pentru a feri camera 1 navului de frigul ce pătrundea cu putere, nu-şi mai Îs rămas bun decît înclinîndu-se la repezeală în faţa prin rului. Apoi ieşi din cameră în fugă, trăgînd secund după el, şi închise uşa în grabă.

A DOUA DISCUŢIE CU BIRTĂŞIŢA
Birtaşul îl aştepta în faţa hanului. N-ar fi îndrăznit să i se adreseze neîntrebat, de aceea K. îl întrebă ce vrea. — Ai găsit altă locuinţă ? întrebă birtaşul cu ochii în pămînt. — Te-a pus nevastă-ta să mă-ntrebi, zise K., îi faci pesemne multe pe voie ? — Nu, zise birtaşul, nu ea m-a pus să întreb, dar e foarte agitată şi nefericită din pricina ta, nu poate munci, stă în pat şi suspină şi se vaită tot timpul. — Să mă duc la ea ? întrebă K. — Chiar te rog, zise birtaşul. Voiam să te chem din casa primarului, am ascultat la uşă, dar eraţi în toiul convorbirii, nu voiam să vă întrerup, eram şi îngrijorat din pricina nevestei, aşa că am alergat acasă, dar ea nu m-a lăsat să intru în cameră, şi nu mi-a rămas alta de făcut decît să te aştept. — Ei, atunci hai repede, zise K., am s-o liniştesc îndată. — Numai să izbuteşti, zise birtaşul. Trecură prin bucătăria luminoasă, unde trei sau patru slujnice, care trebăluiau la destul de mare distanţă una de jjţta, înlemniră de-a dreptul zărindu-l pe K. Gemetele wtăşiţei se auzeau chiar din bucătărie. Era culcată într-o ^măruţă fără ferestre, despărţită de bucătărie printr-un Perete subţire de scînduri. Nu era decît atîta spaţiu cît să jncapă un pat mare, conjugal, şi un dulap. Patul efa aşezat ln aşa fel încît din el puteai să vezi toată bucătăria şi să su-Praveghezi slujnicele. în schimb, din bucătărie nu se prea Vedea mare lucru în odăiţă. Era întunecoasă, numai aşternutul vişiniu ieşea bine în relief prin luciul lui mat. Abia aupa ce ţi se obişnuiau ochii cu penumbra, distingeai alte ai&ănunte. 86 ♦ Franz Kafka — în sfîrşit, aţi venit! zise birtăşiţa cu voce slabă. Zăcea întinsă pe spate, se vedea că respiră greu, an» case pilota la picioare. în pat părea mult mai tînără dec t îmbrăcată, dar boneta de noapte din dantelă subţire pe care o purta, deşi era prea mică şi se clătina pe capul ca pieptănătura înaltă, făcea ca semnele de oboseală ale vîrstei să-ţi provoace mila. — Cum era să viu ? întrebă K. cu blîndeţe. Doar n-aţi trimis să mă cheme. — Nu trebuia să mă lăsaţi să vă aştept atît, zise birtăşiţa cu încăpăţînarea bolnavilor. Staţi jos, zise apoi arătînd spre marginea patului, iar voi, ceilalţi, plecaţi.

în afară de secundanţi se mai îmbulziseră în odăiţă şi slujnicele. — Mă duc şi eu, Gardena, zise birtaşul. K. auzea pentru prima oară numele femeii. — Fireşte, zise ea încet, ca dusă pe gînduri, şi adăugi distrată: De ce ai rămîne tocmai tu ? ' | Dar cînd toţi se retrăseseră în bucătărie — şi secua» danţii se arătaseră de astă dată ascultători, e adevărat că se ţineau acum după una din slujnice — Gardena se vă I destul de atentă ca să-şi dea seama că din bucătărie putea auzi ce se vorbea aici, căci peretele de scînduri n-l vea uşă, aşa că porunci tuturor să părăsească şi bucătari i Ceea ce şi'făcură. — Vă rog, domnule arpentor, zise apoi Gardena, cuili deschideţi dulapul daţi de o broboadă, daţi-mio, vreau sa mă învelesc cu ea, nu suport pilota, respir aşa de greu. \ Şi după ce K. îi aduse broboada, urmă: ' — Uitaţi-vă, e o broboadă tare frumoasă, nu-i aşa ? K. găsea că e o broboadă obişnuită; o mai pipăi o din gentileţe, dar nu zise nimic. — Da, e o broboadă frumoasă, zise Gardena şi înfăşură în ea. Acum zăcea împăcată, parcă izbăvită de orice su rinţă; ba îi dădu în gînd pînă şi că părul îi e zbîrlit de stat tul pe pernă, se ridică în capul oaselor şi şi-l aranja c9 putu în jurul bonetei. Avea un păr bogat. K. îşi pierd* răbdarea şi zise: — Coană birtăşiţa, aţi trimis să mă-ntrebe dacă găsit altă locuinţă. CASTELUL ♦ 87 __Am pus eu pe cineva să vă-ntrebe ? zise birtăşiţa. Nu, vă înşelaţi. — Soţul dumneavoastră m-a întrebat adineauri. — Vă'cred, zise birtăşiţa. Bărbatul ăsta e o pacoste pe capul meu. Cînd nu voiam să vă am aici, v-a reţinut în casă, iar acum, cînd sînt fericită că staţi la noi, vă goneşte. Aşa face el totdeauna. ' _ Va să zică, zise K., v-aţi schimbat părerea despre mine într-atîta ? Şi numai într-o oră, două ? — Nu mi-am schimbat părerea, zise birtăşiţa, din nou cu voce slabă; daţi-mi mîna. Aşa, şi acum promiteţi-mi că o să fiţi absolut sincer cu mine, am să fiu şi eu la fel cu dumneavoastră. — Bine, zise K., dar cine să înceapă ? — Eu, zise birtăşiţa. Nu dădea impresia că, începînd ea, vrea să se arate prevenitoare faţă de el, ci mai degrabă că e ahtiată să vorbească ea întîi.' Scoase o fotografie de sub pernă şi i-o întinse lui K. — Uitaţi-vă la poza asta, îi spuse rugător. K. făcu cîţiva paşi pînă-n bucătărie ca să vadă mai bine, dar nici acolo nu era uşor să distingi ceva pe fotografie, căci era ştearsă de vreme, cu crăpături, boţită şi pătată. — Nu e într-o stare prea bună, zise K. — Din păcate, din păcate, zise birtăşiţa, devine aşa dacă o porţi mereu asupra ta, ani de zile. Dar dacă o priviţi cu atenţie, o să distingeţi tot, sînt sigură. De altfel pot S2 vă ajut, spuneţi-mi pe cine vedeţi, mă bucură să aud vorbindu-se despre poza asta. Deci, ce zăriţi ? — Un tînăr, zise K. — Aşa e, zise birtăşiţa. Şi ce face ? — Stă culcat, cred, pe o scîndură, se întinde şi cască. Birtăşiţa rîse. — Greşiţi cu totul, zise ea. — Dar aici e scîndură, şi aici stă el, stărui K. — Uitaţi-vă mai bine, zise birtăşiţa înciudată, stă într-adevăr culcat'? —- Nu, zise de data asta K., nu stă culcat, pluteşte în a5r> Şi văd că nu e o scîndură, pare să fie o sfoară, şi llnarul face o săritură în înălţime. 88 ♦ Franz Kafka — Ei, vedeţi ? zise birtăşiţa bucuroasă. Sare, a: fac antrenamentul curierii oficiali. Am ştiut eu că o daţi seama. îi vedeţi şi faţa ? ' — Faţa o disting cu greu, zise K., pare să facă un mare, gura' îi e deschisă, ochii strînşi, iar părul îi flutu: — Foarte bine, zise birtăşiţa, pe un ton de laudă, mult nu poate distinge cineva care nu l-a văzut perso: Dar era un tînăr frumos. Eu l-am văzut o singură dată, fugă, şi n-am să-l uit nicicînd. — Dar cine era ? întrebă K. — Era trimisul prin care Klamm m-a chemat p: oară la el.

K. nu mai putu asculta bine ce spunea, un zăngănit sticlă îi distrase atenţia. Descoperi numaidecît cauza tui zgomot. Secundanţii erau în curte, săreau prin zăp; de pe un picior pe altul, manifestau în fel şi chip o ime: bucurie că-l revăd pe KL, şi de atîta fericire şi-l tot ară unul altuia cu degetul, lovind de fiecare dată cu mîinile fereastra bucătăriei. La un gest ameninţător al lui încetară numaidecît, fiecare căuta să-l tragă înapoi celălalt, care-i scăpa, si iar se îmbulzeau la fereastră. K. se grăbi să se întoarcă în cămăruţă, unde secundanţii nu| puteau vedea de afară, iar el nu era silit să-i vadă. Dar ciocănit în geam, slab, parcă rugător, îl mai urmări mu: vreme şi acolo. — Iarăşi secundanţii, zise el către birtăşiţa, scuzîndu şi arătînd spre curte. Dar ea nu-l băgă în seamă; îi luase poza din mînă, uitase la ea, o netezise şi o vîrîse din nou sub per: Mişcările ei se făcuseră mai încete, dar nu de oboseală, sub povara amintirilor. Voise să-i povestească lui K. şi gîndul la poveste, uitase de el. Se juca în neştire cu ci'uc rii broboadei. Abia după o bucată de vreme ridică p: rea, îşi trecu mîna peste ochi şi zise: — Şi broboada asta tot de la Klamm e. Şi bom Poza, broboada şi boneţica sînt cele trei amintiri pe le am de la el. Nu sînt tînără ca Frieda, nu sînt nici atît ambiţioasă ca ea, şi nici atît de simţitoare — ea e fi simţitoare; într-un cuvînt, ştiu să accept viaţa aşa dar trebuie să mărturisesc că fără aceste trei lucruri n-suportat să stau aici atîta vreme, probabil că n-aş fi su CASTELUL ♦ 89 tat nici măcar o zi. Aceste trei amintiri vi se par poate puţin lucru, dar, vedeţi, Frieda, care a fost atîta timp în relaţii cu Klamm, nu posedă nici o amintire; am întrebat-o, e prea visătoare şi totuşi prea pretenţioasă; în schimb eu, care am fost numai de trei ori la Klamm — după aceea nu m-a mai chemat, nu ştiu de ce — am luat cu mine aceste amintiri, parcă aş fi presimţit că vremea mea o să fie atît de trecătoare. Bineînţeles, trebuie să ai grijă singură, Klamm nu dă nimic de la sine, dar dacă dai cu ochii de ceva potrivit pe acolo, poţi să i-l ceri. K. se simţea jenat auzind poveştile astea, oricît l-ar fi privit şi pe el. — Şi cît a trecut de atunci ? întrebă el oftînd. — Peste douăzeci de ani, zise birtăşiţa, mult peste douăzeci de ani. — Atîta amar de vreme i se păstrează deci fidelitate lui Klamm, zise K. Dar vă daţi seama, coană birtăşiţa, că-mi daţi motive de îngrijorare cu mărturisiri de felul acesta, dacă mă gîndesc la viitoarea mea căsnicie. Birtăşiţa găsea nepotrivit ca să se amestece şi el cu treburile lui, şi-i aruncă o privire piezişă şi supărata. — Nu vă supăraţi, coană birtăşiţa, zise K, n-am spus nimic împotriva lui Klamm, dar prin forţa împrejurărilor am intrat totuşi în anumite relaţii cu Klamm, asta n-o poate tăgădui nici cel mai mare admirator al lui. Va să zică aşa e. Prin urmare, de cîte ori se pomeneşte de Klamm, mă gîndesc fără să vreau şi la mine; în chestia asta nu e nimic de făcut. De altfel, coană birtăşiţa — acum K- o apucă de mînă, iar ea i-o lăsă şovăind — gîndiţi-vă ce Pfost a ieşit ultima noastră convorbire şi că de data asta vrem să ne despărţim ca prieteni. — Aveţi dreptate, zise birtăşiţa, înclinînd capul, dar Cruţaţi-mă. Nu sînt mai susceptibilă decît alţii, dimpotrivă, dar orice om îşi are punctele lui sensibile, eu nu-l am decît pe acesta. ln ce mă priveşte, am să mă stăpînesc. Şi acum A — Din păcate e şi punctul meu sensibil, zise K.; dar, explicaţi-mi, ^ană birtăşiţa, cum să suport în căsnicia mea această cimplită fidelitate faţă de Klamm, presupunînd că Frieda vă seamănă în această privinţă ? 90 ♦ Franz Kafka — Cumplită fidelitate ? repetă birtăşiţa mînioasă. Asta se cheamă fidelitate ? îi sînt fidelă soţului meu, dar lui Klamm ? Klamm a făcut odată din mine iubita lui, pot să pierd vreodată acest rang ? Şi cum s-o suportaţi, în cazul Friedei ? Vai, domnule arpentor, dar cine sînteţi dumneavoastră ca să îndrăzniţi să întrebaţi aşa ? — Coană birtăşiţa ! zise K., punînd-o în gardă, — Ştiu, zise birtăşiţa împăciuitoare, dar bărbatul meu n-a pus'niciodată asemenea întrebări. Nu ştiu cine poate fi considerată mai nefericită, eu pe atunci, sau Frieda acum. Frieda care l-a părăsit brusc pe Klamm, sau eu care n-am mai fost chemată. Poate totuşi Frieda, chiar dacă nu pare să-şi dea seama încă în întregime. Dar gîndurile mele erau stăpînite pe atunci mai deplin de nenorocirea mea, căci mereu mă simţeam silită să mă-ntreb, şi în fond nu încetez să mă întreb nici astăzi: de ce s-a întîmplat aşa ? De trei ori a trimis Klamm după tine şi a patra oară nu, şi niciodată nu a patra oară ! Ce mă preocupa pe atunci mai mult decît asta ? Despre ce altceva aş fi putut sta de vorbă cu bărbatul meu, cu

în toate' lucrurile . M-am aşternut pe treabă. aşa că se vedea silit să se lase de meserie — era şi bătrîn.*n curte> găteam aŞa de bine încît unii muşterii au sit „Curtea domnească" si au venit la mine. zise birtăşiţa obosită. zise birtăşiţa. — Deci nu-mi daţi voie să întreb. şi totuşi eram. nici de g J. Asta-i povestea. Pur şi simplu n» puteţi face altfel. Voiam doar să ştiu cum l-aţi cunoscut ţ6 bărbatul dumneavoastră şi cum aţi ajuns în posesiuni acestui birt ? Birtăşiţa încreţi fruntea. Birtăşiţa tăcu. acceptînd şi sacrificii băneşti sau ce! puţin luînd asupră-şi un risc aşa de mare cum era arendarea birtului.. n-aveam nevoie nici de argat. — Ei. şi pe vremea aceea ar fi fost totuşi surprinzător ca familia lui Hans să-l fi împins spre această căsătorie. iar azi nu mai avem'aproape nici o datorie. dacă familia "a arătat dispusă să facă asemenea sacrificii şi să vă încre-Qlnţeze circiuma fără nici o garanţie. dar noaptea ? Ani de zile. dar imprudent. dar răspunse nepăsătoare: CASTELUL ♦ 91 — E o poveste foarte simplă.care m-am căsătorit curînd după aceea ? Peste zi n-aveam timp. fără să fi avut în vedere şi alte speranţe decît puterea dumneavoastră de muncă. Şi rezultatul a fost nu numai că am plătit arenda la timp. n-o cunoşteau încă. nu puteam munci şi stăteam toată ziua în mica noastră grădină din faţa casei. zise K. fireşte. Deci se vede că familia lui Hans ţinea mult să-l vadă căsătorit cu dumneavoastră ? — Se poate. zise ea. ' — Ei. venea des pe la tata. atunci. fără doar şi poate. preluaserăm circiuma într-o stare jalnică şi trebuia să căutăm s-o facem prosperă. de altfel. actualul meu soţ. cum s-a dovedit mai tîrziu. vă ajunge şi asta. Nu voiam să mai fiu o povară pentru tata. Eram foarte nefericită şi. astea puteam să le cercetez. zise K.' ^ată de fierar. Tăcură cîtva timp. şi cîteodată mai aduce cîte o bere — munca asta nu te îmbătrîneşte. mai ales asti Răstălmăciţi totul. sau avea motive speciale să aibă încredere în voi ? — îl cunoştea bine pe Hans. nu cunoaşteţi muşteriii noştri de prînz. Şi cînd bărbatul meu adormea. care era argat la un ţăran chiabur. pe care. Pe atunci eram după ultima mea întîlnire cp Klamm. — E de admirat ce aţi realizat. Se birtăşiţa. la tejghea. m-am îmbolnăvit de inimă şi că acum sînt b femeie bătrînă. chiar şi tăcerea. Credeţi poate că sînt mult mai în vîrstă decît Hans. ^ — N-a fost o imprudenţă. dar noi vorbeam despre vremurile de dinainte de căsătoria dumneavoastră. dacă-mi daţi voie. la x'. uneori se aşeza lîngă mine. îşi ciocăneşte pipa ca s-o golească. nu ştiu. dar în realitate e numai cu doi-trei ani mai tînăr ca mine şi probabil că n-o să îmbătrînească niciodată. am primit să-l iau pe Hans... zise K. zise K. aşa că. trecînd prin faţa grădiniţei noastre. n-ar fi fost permis să fiu. apoi K. Tatăl meu era fierar. a cărui soţie murise. în timp ce stăteam de vorbă despre asta. zise birtăşiţa. şi faptul că nu mai eram admisă la Klamm. pe vremea aceea aveam şi mai mulţi. ascultă ce vorbesc muşteriii. ştiu eu la ce faceţi aluzie şi cît de mult vă înşelaţi. N-aţi fost 92 ♦ Franz Kafka încă în circiuma noastră la ora prînzului. s-a oprit şi s-a' oferit să ne arendeze birtul. că munca pe care o face el — fumează din pipă.am. — Am să vă pun acum. la bucătărie. a cărei inexistenţă avuseseră prilejul s-o constate. era o hotărîre a Iul Deci era ceva corect. era unchiul lui. zise K. şi cum avea încredere în noi. Vă dau voie să întrebaţi. puternică cum si. poatf răstălmăcesc şi întrebarea mea. dar n-aveam dreptul să fiu nefericită. căci totul se petrecuse doar corect. numai motivele au rămas obscure. Acolo m-a văzut Hans. Un alt rezultat a fost desigur că m-am şi distrus. îl trezeam şi-i vorbeam înainte. da. n-a cerut bani dinainte şi a'fixat o arendă foarte mică. dar el ştia ce mă doare. zise K. tot ce discutam noaptea se învîrtea în jurul lui Klamm şi al motivelor schimbării lui de atitudine. iar Hans. îmi ajunge j> atît. eu nu mă plîngeam. ' } — Sigur. nu m-am sinchisit ae asta niciodată. — Dacă răstălmăcesc totul. eram în tot locul. şi pe cea a lui Hans. poate că nu e chiar atît dfi grosolană.nică. se întîmpla să plîngă cu mine. ne-a văzut stînd acolo. în fond. şi pentru că e un băiat bun. zise: — A fost frumos din partea birtaşului că a procedat aşa. gîndindu-mă la circiumă şi la munca nouă care avea să-mi aducă poate puţină uitare. dar am şi cumpărat tot localul peste cîţiva ani. o întrebare foarte grosolană. "~ Trebuie să fi fost totuşi aşa. de atunci unii au mai plecat. tot restul îmi era indiferent.' Şi cînd birtaşul de pe atunci.

Dacă-: dau multă osteneală. cred. cred însă că rubedeniile lui Hans n-aveau nici perfectă dreptate. era un semn că mă uitase. cum spuneaţi. şi gospodăria n-ar fi devenit atît de prosperă. apoi mai sînteţi şi bolnavă de inimă. cine nu mai cheamă. şi prin mai fericit înţeleg în acelaşi timp: mai independent. ca să spun adevărul. şi nu vă va părăsi aşa de repede. Dar. pentru că şi înainte de căsătorie aveaţi inima roasă de patima nefericită. Că nu mai trimisese să mă cheme. Klamm mai este cauza bolii de care suferiţi. dar nu s-a priceput nimeni s-o aducă pe pămînt. pare-mi-se. ar fi fost mult mai fericit cu o fată simplă. pînă aicea Klamm a figurat de destule ori. fără Klamm. — Atunci ce v-a scăpat din vedere ? întrebă birtăşîţa. desigur că nu sînteţi fericită şi. nici nu se înşelau complet în speranţele lor. Dacă nu aţi fi căutat uitarea.' e mai mult decît atît. te încurci singur dacă te porţi cu gînduri atît de năstruşnice. bunul şi bătrînul unchi birtaş nu v-ar fi văzut niciodată stînd laolaltă în bună înţelegere. fiindcă asta vă face plăcere. — Toate astea le credeţi serios ? întrebă birtăşiţa. că de multe ori stă ca rătăcit în mijlocul birtului. fără Klamm. dacă mi-ar face semn ? E absurd.astea nici gînd să fi contat pe Klamm'. fără Klamm. care e timid. zise K. mai bine zis : cum ar fi putut să-mi poarte el de grijă ? Nici nu mai ştia de mine. şi sperata că steaua norocoasă care v-a călăuzit spre Klarnm — presupunînd că e o stea norocoasă. n-aţi fi fost aşa de nepăsătoare faţă de viaţă şi deci nu l-aţi fi luat pe Hans. Se prea poai să vă încumetaţi să credeţi pînă şi nerozia că tocmai aceea Klamm mi-a dat de bărbat un om de teapa lui H. că vă va însoţi deci 94 ♦ Franz Kafka şi mai departe. are o nevastă arătoasă.' Căci pe cine ai uitat. chiar independent de asta. aşa că se prea poate să-i fi atras acest fapt. sau încă nu sub forma brutală în care aţi prezentato. — Sau pe dumneavoastră. . de pildă cum v-a părăsit Klamm. Unde e bărbatul care m-ar putea împiedica să alerg la Klamm. e stimat. totul a ieşit bine. asta e din pricină că într-adevăr se simte rătăcit — fără a fi nefericit din cauza asta. Pe cine nu mat cheamă. n-ar fi îndrăznit să intre în vorbă cu dumneavoastră. I CASTELUL ♦ 93 pentru ca să pot veni la el fără să întîmpin piedici. — Trebuie întrebat Klamm. — Nu. e clar că pricina acestei căsătorii a fost Klamm. fără Klamm.. n-aţi fi fost nefericită. aşa cum Susţineţi — e legată de dumneavoastră. — Ce vreţi de la Klamm ? întrebă birtăşiţa. n-aţi fi muncit aşa fără a ţine socoteală de sănătate. N-aveţi decît să savuraţi această plăcere ! Ideea mea era însă alta : întîi. Ei. şi cred că desluşesc şi greşeala pe care au făcut-o. Mai rămîne întrebarea: ce atrăgea aşa de mult rudele lui Hans în această căsătorie ? Aţi amintit odată singură că a fi iubita lui Klamm înseamnă'o ridicare la un rang care nu se mai pierde. Deci şi aici a intervenit Klamm. răspunse K. pe acela îl uită cu desăvîrşire. . să ne încurcăm nu vrem. n-aţi fi stat cu mîinile în sîn în grădina din faţa casei. poţi să-l noşti din nou. Hans s-a căpătuit. Deocamdată mă miram doar că rubedeniile sperau aşa de mult de la această căsătorie şi că aceste speranţe s-au şi îndeplinit. Fără Klamm. . în aparenţă. Dar în realitate n-a ieşit totul bine. dar ca să zic aşa şi pentru viitor. e adevărat. mai bărbat. Dar povestea merge mai departe tot aşa. dar nu. pesemne numai cu scopul de a mă putea repezi iarăşi. gospodăria a scăpat de datorii. Dar nu e numai uitare. sigur. poa valabile în străinătate. nu v-aţi fi apropiat amîndoi vărsînd lacrimi împreună. acolo de unde veniţi. Iar dumneavoastră. a cărei primă dragoste să fi fost el. fără cele trei amintiri nici n-ati mai vrea să trăiţi. aşa cum îi reproşaţi. zise K. fără tristeţea aceea. zise birtăşiţa. — Iată că am ajuns iar la ce vă interesează pe dumneavoastră. pot să adopt felul dumneavoastră a gîndi. îl cunosc acum destul de bine ca s-o ştiu — dar e la fel de sigur că acest tînăr drăguţ şi cuminte ar fi fost mai fericit cu altă femeie. De ce era să-mi poarte de grijă sau. N-am vrut să vor-* besc despre asta de faţă cu Frieda. Afară de asta însă îi atrăgea. cu ochii în tavan. înseamnă oare că' rudele nu aveau dreptate sperînd ceea ce sperau ? Nu cred. dacă ar fi să mă mai cheme cîndva. repede. Hans nu v-ar fi zărit acolo. în cazul lui Klamm asta nu e posibil. Stătea acum întinsă pe spate. e drept că pe seama inimii şi în dauna sănătăţii dumneavoastră. mai harnic. Hans. în realitate. pe acela l-a uitat complet. Problemele noaS* tre sînt strîns învecinate. perfect absurd. Bine-cuvîntarea zodiei fericite o aveaţi. stărui K. îmi pot închipui gîndurile acestea fără rost. chiar dacă pornisem în această direcţie. nu m-am dus cu gîndul atît de departe cum credeţi. nu nu: pentru trecut. — Serios. Ideea că ar exista o legătură între aceste fapte şi Klamm m-a ispitit cu stăruinţă.

a chemat-o. P°t vorbi cu el doar în biroul său. zise birtăşiţa. Klamm uită repe# CASTELUL ♦ 95 asa mi-aţi spus. ci. îmi promiteţi că n-o să întreprindeţi nimic după capul dumneavoastră pînă căpătăm un răspuns ? — Nu pot să promit nimic. Pare să fie ceva ce se obţine mai greu decît credeam. şi. — N-am nimic de ascuns. cel mai important pentru mine este însă să fiu pus faţă-n faţă cu el. S-ar putea să vină vorba despre o mulţime de lucruri. oricît aş dotj să vă împlinesc dorinţa sau capriciul. "~~ Bine. în camera ei. zise birtăşiţa. se bazează dimpotrivă pe experienţa tuturor. apoi să aflu de la el ce atitudine are faţă de căsătoria noastră. bătuse pernele ca să-şi poată sprijini spatele de ele şi se uita acum în ochii lui K> — V-am povestit deschis cazul meu.Fiindcă de fapt n-am vorbit încă direct cu nici un funcţionar adevărat. cu multă osteneală. în ori* caz. stărui K. e greu de spus. după părerea mea. Apoi zise: — Vreau să ascult liniştită tot ce aveţi de spus. întîi doresc să-l văd de aproape. Daţi-mi halatul. de bună-credinţă. Vă rog doar un singur lucru! Să nu-i spuneţi lui Klamm pe nume.. oriunde. Am convins-o p* Frieda.Se ridicase în capul oaselor. Apoi mai există şi o altă deosebire între cazul dumneavoastră şi cel al Frie'dei.. să se ducă sus. în orice caz: dispoziţiile luate de primar cu privire la dumneavoastră n-au nici o importanţă. Am luat o hotărîre fermă şi aş încerca s-o pun în practică chiar dacă aş primi un răspuns negativ. în calitatea sa de funcţionar. dar. — Toate astea nu sînt convingătoare. sau din „Curtea domnească". dimpotrivă. Spuneţi-i „el" sau în orice alt fel. — Deci poate fi dezminţită de o nouă experienţă. — Şi-a spus părerea ? se interesă birtăşiţa. din care puteaţi trage unele învăţăminte. De fapt nu s-a întîmplat ca Frieda să nu mai fie chemată de Klamm. pesemne nu e decît o legendă născocită de mintea feminină a celor care se întîmplau să fie tocmai în graţiile lui Klamm. în al doilea rînd nu se poate dovedi. — Obiecţia asta cade. nu pot să mai cer în prealabil o întrevedere! Ceea ce fără cerere ar rămîne o încercai* poate îndrăzneaţă. — Mizzi ? întrebă K.. Era ea de faţă. — Nu. dar nu-i mai pronunţaţi numele. Spuneti-mi acum la fel de deschis ce vreţi să-l întrebaţi pe Klamm. în casă. de sus pînă jos. Birtăşiţa tăcea şi-l măsura pe K. după aceea. ar deveni după un răspuns negativ o nesupunere făţişă. şi-şi ascunse faţa în pernă ca şi 111 ar spune ceva ruşinos. — Nu e o legendă. Şi dacă vă mai promit că răspunsul lui Klamm va veni în cel mult o săptămînă. faceţi cum vreţi. apoi să-i aud vocea. chestiunea fiind ur. zise K. iar cu soţia lui vorbesc eu ocazional. pe r uin. şi birtăşiţa dădu din cap. Ce vreau însă de la el. se învoi K. răspunse K. mai ales după rezultatul nesatisfăcător al întrevederii mele cu primarul. zise K. da. Ba e chiar posibil că o mai aşteaptă şi acum. dar ea n-a răspuns la apel. primarul e o pet-soană fără importanţă. dar chiar şi acolo e Problematic. Nu v-aţi dat seama ? N-ar pute» să-şi păstreze situaţia nici măcar o zi. Ş1 să rămînă acolo. — Mai grav ? zise birtăşiţa. dar nici n-am avut impresia că ş avea ceva de zis. zise birtăşiţa. dacă aş reuşi prin relaţiile pe re le am să i se transmită lui Klamm cererea dumnea96 ♦ Franz Kafka voastră de a avea o convorbire cu el. Dar acum am obligaţia să vorbesc cu el ca fle la particular la particular. Mai bine să vorbiţi deschis decît să mă cruţaţi. Ca particular. mi-era teamă că în prezenţa ei n-o s» vorbiţi destul de deschis. poate inaccesibil. . dacă n-ar fi nevastă-sa care conduce totul. depinde de cum va fi decurs convorbirea dintre noi. Şi ce am să-l mai rog. însă. din Castel.. asta e mult mai uşor de obţinut. zise K. — Cu plăcere. mi se pare că nu mai aveţi nici un motiv să nu ascultaţi de mine. Am să accept cu plăcere a Ptul că pe lîngă asta voi avea în faţa mea şi un funcţioar > dar nu acesta e scopul meu principal. gentă. răspunse K. Mă mir că aţi dat crezare unei născociri atît de vulgare. Şi acum. întîi vreau însă S* vă atrag atenţia asupra unui lucru. în primul rînd asta mi se pare foarte neverosimil. — Ei. Este nesupunere. Dacă însă am dinainte această intenţie. aşa de greşit le vedeţi pe toate aici. unde reuşesc să-l întîlnesc. Şi ar fi desigur mult mai grav. oricum. protestă birtăşiţa.

ale cărei amănunte nu e nevoie să vi le expun. dar acesta probabil că dăduse de mult bir cu fugiţii. zise acesta. de nerăt " văzînd că nu mai vine. — Vin din însărcinarea domnului primar. Distrat şi încă neliniştit de convorbir| cu birtăşiţa. cînd K. să-şi aducă aminte abia acum. invocînd urgenţa vizitei plănuite. dar cîntat de mai'multe voci. timp în care cei mici cîntau. lucrurile care aparţineau slujnicele toate boarfele lor jegoase. ameninţată de o scandaloasă harababură administrativă.. slujnicele dădură fuga în bucătărie. — Nu ştiu să fi fost nepoliticos. Dar. în curte. nerecunoscut. părînd să presupună că. Secundanţii o deschiseseră cu o izbitură şi strigaseră înspre cămăruţă le e foame. îşi scoase cămaşa si începu să se spele la chiuvetă. tăios. era aste nută o faţă de masă croşetată. se se Iară cînd K. dumneavoastră sînteţi străinul cu care vorbit acum cîteva zile în piaţa bisericii. întinsă la uscat în faţa sobei.' K. Numai la o masă din colţ şedea mai de mult o pereche cu mai mulţi copii. nu-l mai învrednici nici măcar cu o privire. cînd observatorii de la ferestruică anunţaseră că vine. — Va să zică. ca să-şi asigure un loc. inclusiv pozele dispăruseră. Apoi apăruseră la ferestruică şi alte figuri. din moment ce sînteţi şi dumneavoastră un membru activ al acestei administraţii. K. S-a plîns primarul de mine ? — Cui să i se fi plîns ? zise învăţătorul. dar e adevărat că aveam alte griji decît să mă port distins. nu mai buia să înghită acum la el. şi din aceasta am aflat destul despre bunătatea domnului'primar şi despre modul în care i-aţi răspuns. începu să se scuze că nu apucase să tre pe la învăţător. cu încetul. cu spatele către învăţător. îl întrebă de motivul venirii sale. îl căută din ochi pe birtaş. învăţătorul şi Frieda şedeau la masă. însă. un domn prietenos. merituos. învăţătorul trecu peste asta şi zise: — Aţi fost nepoliticos cu domnul primar. duşumeaua eij spălată. Ceea ce tolerase atunci. încercat şi demn de stimă. intră. Evident. rămase singur cu învăţătorul. cum cuvintele sale abia se puteau înţelege în timp ce apa curgea. în sobă ardea un foc viu. pe K. domnule arpentor. mîncarea nu era gata. ocupaţi în acel moment examinarea noii feţe de masă. Poate că voia să le înşele foamea cu cîntatul. şi se duse în graba în bucătărie. răspunse K. Ea însăşi luă o cămaşă de pe frînghie şi coborî în fugă la bucătărie ca s-o calce. Se întoarse spre Frie şi se sfătui cu ea în legătură cu o vizită importantă pe i o avea neîntîrziat de făcut şi pentru care trebuia să fie i se poate de bine îmbrăcat. Din fericire. Acum însă. Oricum. îl mai lăsă să aştepte puţin. cu birtăşiţa întîrziase p pararea prînzului. se repeziră de la ferestruica'unde se îmbulziseră. nimeni nu îndrăznise să intre *" CASTELUL ♦ 97 bucătărie. învăţătorul venise să-i facă el o| zită. toţi îmbrăcaţi provincial. la mese. toată adunarea. era dornic să afle ce veste îi aducea. părăsit cum era. camera era I. De cîtăva vreme se auzea zgomot dinspi* birt. convorbirea lui K. Cineva bătuse în ferestruica bucătăriei. Acum puteau prii oaspeţi. aşa cum mi l-a dictat. la Frieda. atît de vrednică fusese Frieda. Fără a-l mai descoase. învăţătorul fu nevoit să se apropie. Birtăşiţa se scuză. cu felul lui de a fi măsurat. adresîndu-le tuturor cîteva cuvinte spuse la întîmplare. cu ochi albaştri. că fusese între ei de un fel de vizită. cu acest om bătrîn. ÎNVĂŢĂTORUL Sus îl aştepta învăţătorul. răspunse K. masa care înainte parcă te urmărea oriunde te întorc cu tăblia ei acoperită de un strat de murdărie. Şi chiar dacă ar avea cui. Frieda îl primi cu o sărutare. învăţătorul.. surprinzător de numeroasă. patul făcut. în odaie. — Da. peste douăzeci de persoane. i prea deranja. cu'părul şi cu o barbă sură şi încîlcită. albă. străduindu-se să-i facă să cînte cît mai potolit. Frie strigă îndată pe secundanţi. Modesta rufărie'a lui K. auzea şi un cîntec domol. pe care Frieda se ve că o spălase de dimineaţă. de fapt nimeni nu-i reproşa nimic. se sprijini de perete lingă K. stătea aplecat spre copii şi batea măsura cu cuţitul. şi le porunci să periei grijă. K. Abia acum.. hainele şi cizmele lui K.îşi puse halatul fără să-i pese de K. învăţaţi rul se înclină uşor. care şedea iarăşi la masă. tăcut. şi. bărbaţi şi femei. încăperi era aerisită. călcînd interdicţia birtăşiţei. fiindcă era însăşi existenţa mea în joc.'iar muşteriii sejj adunaseră. pe care ac CASTELUL ♦ 99 se si apucă să le scoată. începu învăţate pe îndelete. jos. Apoi se întoarse încet în bucătărie. . bărbatul. ştergîndu-se cu prosopul. grăbit să urce în cameră. în faţa situaţiei dificile. Acesta se scuză că se spală acum şi că e plin de neastîmpăr. s-ar plînge el oare vreodată ? Am întocmit doar un scurt proces-verbal despre convorbirea dumneavoastră. intră în birt. dar nu ţărăneşte.

în sfîrşit. în ce mă priveşte. şi depinde numai de dumneavoastră s-o acceptaţi. Aţi venit ca să-mi daţi asta de ştire ? — Nu. Şi mai arăta cîtă importanţă se acorda v acestei chestiuni. Ei. şcoala nu posedă decît două săli de clasă. Vă oferă deocamdată postul de servitor la şcoală. Şi. că era în stare să înfăptuiască. eventual să şi gătească acolo. ca şi cum at vrea să se descotorosească de orice răspundere proprie. Domnul primar mi-a replicat că şcoala e totuşi tare murdară. fără dependinţe. găsise. şi proce-vbal este doar semioficial. stătea la masă în aşteptarea cămăşii şi a costumului. Spălat şi pieptănat. ISe mai liniştit: v K. Am destulă bătaie de cap cu copiii. şi ' 100 ♦ Franz Kafka — Las' să existe. Abstracţie făcînd de faptul că nu se pricepe la munci de felul acesta. — Ei. în'tocmise procesul-verbal. domnul primar nu a mai găsit nimic de invocat în favoarea dumneavoastră. Am răspuns. în orice ^ acest proces-verbal există. după părerea primarului. K. şi nu e spre onoarea dumneavoastră. să doarmă acolo. o supraveghează. să mai achiziţionăm şi puterea de muncă a soţiei şi a secundanţilor dumneavoastră. Văzînd că a reuşit să-l pună pe gînduri pe " învăţătorul continuă: K-) I curînd I nu sal AL CASTELUL ♦ 101 — Eu am adus obiecţii. în cele din urmă. şi domnişoara Giza. că nu-i chiar aşa de grav. b dată cu dumneavoastră. înainte de asta. zise învăţătorul dînd din umeri. pe care Frieda îl pusese bine undeva. Decizia însăşi. K. în schimb. Din moment ce învăţătorul aşteptase aici o bună bucată de vreme şi. zise învăţătorul. împotriva glumelor nu . nevasta ţîrcovni-cului face curăţenie din cînd în cînd. dar faptul că i se oferea ceva nu i se păru lipsit de semnificaţie. a rîs şi a spus doar că sînteţi arpentor şi că vă veţi pricepe prin urmare foarte bine să răsădiţi nişte straturi de flori perfect drepte în grădina şcolii. vă veţi da toată osteneala să fiţi la înălţime. K. doar semioficială. A fost întocmit numai la noi trebuie să fie ordine strictă în toate. cu gîndul la drumul plănuit. dar nu sînt un automat şi am simţit nevoia să vă spun pe şleau părerea mea. Nu mi-a fost greu să aduc argumente ca să dovedesc contrariul. nu vreau să mai am necazuri şi cu un servitor. însemna că primarul îl trimisese aici într^ goană. într-adevăr generoasă. învăţătoarea. ceea ce fireşte că nu ar fi spre creşterea curăţeniei. zise: — Cum ? Un proces-verbal ? întocmit în absenţa mea de cineva care nici măcar n-a fost prezent la discuţie. o să întreprindeţi ceva necugetat pe socoteală' proprie. aşa că nu numai şcoala. subliniez că pentru mine bunătatea asta e de neînţeles şi că îmi îndeplinesc sarcina numai silit de situaţia mea şi din stimă pentru domnul primar. este o nouă dovadă a bunătăţii sale. Domnul primar se teme că dacă decizia în problema dumneavoastră se lasă prea mult aşteptată. din partea domnului primar. am adăugat. zise învăţătorul. nu ştiu de ce se teme de asta — părerea mea e că n-ave'ţi decît să faceţi ce doriţi. apoi se corectă spunînd: Voiaţi sămi transmiteţi ceva din partea primarului. dar şi grădina' şcolii va putea fi întreţinută în ordine perfectă. Ceea ce am să vă transmit. nu prea se sinchisi pentru moment de ceea ce i se propunea. nu avusesem nevoie de un servitor la şcoală. Eu. era şi influenţat de părerea nu prea bună pe care o avea birtăşiţa despre primar. conform adevărului. pînă acum. Dar domnul primar mi-a atras atenţia că acest post ar însemna pentru dumneavoastră o salvare şi că. pentru ca să se apere. deci servitorul ar trebui să stea cu familia sa într-una din săli. pieptenele care alunecase în pat. lucruri de care comuna găsea de cuviinţă să se apere chiar cu preţul unor sacrificii. în schimb înl'ăuntrul sferei sale de activitate e dispus să ia o decizie provizorie. însemna.în timp ce îşi căuta pieptenele. n-o poate grăbi. Asta e bună. o să fie oare mai bine cînd o să-l angajăm pe omul acela ca servitor ? Sigur că nu. care e de competenţa autorităţilor senioriale. Am arătat că. Domnul primar e de altă părere. da. Şi de ce un proces-verbal ? A fost o întreve-dere oficială ?' — Nu. — O fi trecut de amiază ? întrebă K. în consel-cinţă. nu era prea curios să afle ce avea să-i spună învăţătorul. Noi nu sîntem îngerii dumneavoastră păzitori şi n-avem nici o obligaţie să ne tot ţinem după dumneavoastră pe toate drumurile. apoi domnul primar mai era de părere ca.

l-am adus înapoi'pe învăţător. podul. e doar unul provizoriu. bolnavă de inimă! Dar cum ar putea proceda altfel. tu ' spui „acceptat". dacă nu obţii încă astăzi ceva de la castel. aici. — Asta nu. indignată că s-a înjosit pînă a-i face mărturisiri lui K. şi ne mutăm la şcoală. niciodată nu vei fi obligat să vorbeşti tu singur cu el. se înclină şi plecă. Fiindcă. dragul meu/ac^ ceptăm propunerea. dînsa îl va primi din nou numai în urma unui ordin oficial direct. rămîn singură aici. Dacă într-adevăr avea relaţii la castel. care părea supărat şi nici măcar salută. în noapte şi frig ?! Cu braţele încrucişate. nimeni n-o să ne împiedice. în sat ? Deocamdată însă. care. îşi luă pălăria. Biata femeie. povesti. la căldură. dar şi pe urmă o să facem la fel.. Dacă vrei. era străbătut de curenţi de aer rece. mai rău. am să vorbesc eu cu el. atîta doar. se prăbuşise plîngînd în hohote lîngă cuptor. fără a obţine prin asta altceva decît. chiar acum. de aceea a aflat cu mare bucurie de propunerea învăţătorului. chiar dacă hotărîrea definitivă ar fi defavorabilă. o să emigrăm. ea. pentru ca s-o distreze. Şi dacă nu te primeşte nimeni în casă. te rog să nu mai spui asta niciodată. nici măcar pentru tine singur şi anume un adăpost de care mie. pînă a consimţi la o întrevedere cu Klamm. că CASTELUL ♦ 103 aranjat camera aşa de frumos. şi-i era tare frig. n-ai să găseşti nicăieri. şi încă în după-amiaza asta. şi i-ar da răgazul să găsească uşor alte posibilităţi. Nici prin gînd nu-mi trece să accept postul. mai spusese birtăşiţa. Dacă ai rămîne tu aici. Frieda să rămîn'ă. trebuie să părăsească birtul. avea să-l urmeze. să nu-mi fie ruşine. acum să ne mutăm ! Şi-mi vine foarte. aici. şi acum e vorba să devină şeful meu. — Ar fi păcat. e cît se poate de proastă. ca să se mai încălzească. dacă ar pleca o dată cu K. dar speră că nu se va ajunge pînă acolo. atunci e de la sine înţeles că renunţăm numaidecît la postul de la şcoală. chiar dacă nu e un post corespunzător pentru K. Frieda îl rugă să aibă puţină răbdare — se ve102 ♦ Franz Kafka dea că pe drum îl mai rugase asta de cîteva ori — apoi fl trase de mînă pe K. Frieda îi astupă gura cu mîna. numai la gîndul că ar putea pleca. şi nici chiar eu n-o să fiu. numai eu o să fiu în realitate subordonata lui. K. domnule învăţător. şi nu voia să răspundă la jntrebările lui K. Iar în ce priveşte umilirea în faţa învăţătorului. ca viitoarea ta soţie. — Vă faceţi griji inutile. dar cu învăţătorul. se tot plesnea cu palmele pe spate. îi povesti •atîmplarea cu învăţătorul şi-i spuse de oferta primită. Ea însă. un refuz rece şi pe deasupra nesincer. prin zăpadă şi viscol. căci încă' azi.. zise învăţătorul. zise K. printr-o uşă laterală pe care n-o remarcase. pierdem însă mult dacă îl refuzăm. căci şi ea are relaţii la castel şi va şti să facă uz de ele. perfect. ştiind că între timp rătăceşti pe afară.. Birtăşiţa. la nevoie chiar şi la Bar. decît din neglijenţa birtaşului. ce ne reţine aici. Oricum. şi apoi nici nu e la ananghie. fără a crede însă cu toată serk zitatea ceea ce spunea. nicăieri în sat un adăpost. şi zise: — Atunci nu ne rămîne altceva de făcut decît să acceptăm . oriunde s-ar duce. fiind deschis pe două laturi. chiar şi umilinţa momentană în faţa învăţătorului acesta mititel mi-e penibilă. Acum. era hotărîtă să nu-l mai tolereze în casă. în sfîrşit. a amîndurora. foarte greu să accept postul.. înainte de toate. zise ea înfricoşată. zise K. exclamă în cele din urmă Frieda agăţîndu-se de gîtul lui K. Frieda zv'îrli cămaşa pe pat şi fugi. enervată şi abia trăgîndu-şi sufletul. nu rămăsese la birt. asta s-a spus răspicat. si. Acesta. Pentru mine o' să se găsească oricînd un adăpost. ar fi foarte nefericită. am putea să aşteptăm pînă atunci şi să-i dăm învăţătorului un răspuns evaziv. fireşte.. silită fiind. de Cum auzi. — Perfect. căci de locuinţă se sinchisea pre puţin. căci îi cunosc slăbiciunile. De altfel K. în podul de alături şi acolo. J^aşa o adusese necălcată. aşa că am venit să vă transmit toate acestea. Frieda intră cu faţa răvăşită. oricît de greşit am proceda după părerea mea. lasă-mă pe mine să am grijă ca să nu fie o umilire. vrei cumva să-mi pretinzi ca eu să dorm aici. oricît m-ar întrista.. — La nevoie. Dacă vrei. cel puţin în închipuirea ei. dacă găseşti o altă posibilitate. numai cu ce avea pe el. refuzăm oferta. situaţia lor. hai! . refuzaţi fără nici 0 restricţie. nu-i aşa. fireşte. tu n-ai decît să asişti fără să scoţi o vorbă. birtăşiţa. Se întoarse curînd. fără pereţi şi fe restre. acum că. încolo te ascult'în toate. fiindcă azi dimineaţă chiar s-a lăudat că are la dispoziţie o casă unde poate rămîne peste noapte. n-avea decît să le folosească în grabă. Frieda. îndată după aceea. cum spunea ea.. De-am mai putea' sta aici încă puţin! Poate că situaţia mea se schimbă chiar azi după-masă. Aşa că nimic nu e pierdut dacă acceptăm postul. dacă nu vrei. era în cauză onoarea amintirii lui Klamm! Aşa stau deci lucrurile cu birtăşiţa. ce se întîmplase.există argumente.

zise învăţătorul adresîndu-şi cuvintele mereu lui K. ci Friedei. Cel mai bine şi mai conform cu adevărata situaţie ar fi să le arunc cererea cu aceste pretenţii pe masă. fireşte. care nici măcar'nu-i era adresat învăţătorului. şi observă în treacăt: — Ei. ca să fim înţeleşi în privinţa asta. zise învăţătorul. — Bine. Acum însă se amestecă în vorbă şi K. aproape fără voia lui. pensiune completă. domnule arpentor. dar postul i-a fost oferit domnului arpentor. a domnului primar ne sileşte. să executaţi reparaţiile mai mici ale casei. cred că vă înşelaţi. nu-mi mai rămîne decît sa vă enumăr îndatoririle serviciului. acceptăm postul. zise învăţătorul. să efectuaţi toate muncile de grădinărie. O să mă mai coste multă bătaie de cap să născocesc în faţa comunei o justificare pentru această cheltuială. Cu privire la acestea şi la alte lucruri mai mărunte. — Nu.întors în cameră. spuse K. trebuie s-o ştiţi. — Abia după un timp de probă de o lună. iar în anotimpul frumos. domnule învăţător. De gătit. precum şi ale mobilierului şcolar şi ale aparatelor de gimnastică. să faceţi curse pentru mine şi pentru domnişoara învăţătoare. după alegere. nu trebuie să fie cumva martorii unor scene neplăcute în menajul dumneavoastră. pe cheltuiala comunei. dar acum sîntem perfect de acord. prea bună. 104 ♦ Franz Kafka — Da. trebuie să mă primiţi împotriva voinţei dumneavoastră. da. — în privinţa gentileţei. să curăţaţi de zăpadă poteca din grădină. accepţi postul. Avem o nevoie cam la fel de urgentă de servitor la şcoală ca si de arpentor. asemenea reflecţii fireşte că nu sînt făcute să vă creeze o atmosferă propice. căci îl silise totuşi pe K. sînt îndatoririle obişnuite. Frieda întrebă de salariu. să vorbească. n-aveţi voie să gătiţi în localul şcolii. Acordarea postului este de fapt doar o gentileţe faţă de dumneavoastră. nu-i aşa. el trebuie să se pronunţe. iar eu nu l-aş da. sau în orice caz nu l-ar obliga. Ce mi-e servitor la şcoală. împreună cu familia. să ni se acorde de la început un mic salariu ? Ne-aţi sfătui s-o facem ? — Nu. zise. ce mi-e arpentor *! Doar o povară pe spinarea noastră. îndeosebi în timpul orelor de învăţămînt. N-am putea cere printr-o petiţie adresată comunei. scoase ceasul din buzunar şi zise: — S-a făcut tîrz'iu. O asemenea petiţie s-ar aproba numai cu avizul meu favorabil. toate acestea i se păreau neimportante. şi dacă nu se predă în amîndouă în acelaşi timp. se va întocmi un contract de'angajare pe care trebuie să-l iscăliţi de îndată ce vă mutaţi la şcoală. Lui K. Dar dacă cineva e silit să primească pe altcineva. ca şi cum nu l-ar privi. — Ciudat.. de aceea veţi primi. ca să deveniţi un °m de serviciu folositor. şi mai ales că niciodată copiii. dacă rămîi conştient de răspunderile publice pe care le ai. fără a se sinchisi de învăţător. zise învăţătorul. domnule învăţător. Acesta şedea lîngă masă. în schimbul acestor servicii aveţi dreptul să locuiţi în una din sălile de clasă. ce ne-ar putea sili să vă Primim ? Inima bună. — Păi aşa am zis şi eu. £oate că gentileţea e mai mult din partea mea. înseamnă să ne căsătorim aproape fără un ban. Deşi vă pricinuieşte multă bătaie de cap. zise Frieda. — Atunci. trebuie să mă primiţi. Frieda îi veni în ajutor : — Sigur. CASTELUL ♦ 105 pentru a atenua impresia făcută de această observaţie. Cît despre acordarea unui eventual salariu. în legătură cu asta. mai amintesc că sîntem datori să insistăm ca relaţiile dumneavoastră cu domnişoara Frieda să devină cît mai curînd legitime. zise Frieda. dar trebuie. — E o condiţie cam aspră pentru noi. zise ea. sînteţi obligat să dereticaţi şi să încălziţi cele două săli de clasă. dacă staţi tocmai în cea în care se predă. Că trebuie să aveţi o purtare potrivită cu demnitatea şcolii. să vă mutaţi în sala cealaltă. şi cu gentileţea nu e bine să mergi prea departe. Văd eu că o să trebuiască să renunţaţi la o Mulţime de fantezii. Apoi îmi mai dau seama 106 ♦ Franz Kafka . astea le amintesc doar în treacăt. să ne întocmim gospodăria din nimic. zise învăţătorul.. fără să le-o justific. K. înseamnă că al doilea e cel gentil. o dată pentru totdeauna: în fiecare zţ domnule arpentor. se repezi numaidecît spre sobă. se va hotărî dacă se acordă un salariu. ca om cultivat. ? Astfel K. zise învăţătorul zîmbind. iar acesta acceptă. la birt. putu să-şi limiteze declaraţia la un simplu „da". căci. în legătură cu acest lucru sînt bine informat. îl irita numai cum le umfla învăţătorul.

cu mîna pe umărul lui. 8 AŞTEPTÎNDU-L PE KLAMM K. ceva de neînţeles. şi pe unul dintre ei îl mai şi bătu uşor. doar e camera voastră. ea care era în stare să domine cu străşnicie oamenii simpli. Dar îi dădu drumul numaidecît. secunl danţii ăştia îngrozitori oare unde or fi ? « Frieda alergă la uşă.1 deschizînd amîndouă deodată gura aspră şi arătîndu-şi dinţii frumoşi şi puternici de animale. — Azi. rămînînd apoi cu ochii aţintiţi asupra lui. şi cum el nu-şi luase prînzul. Deşi li se poruncise să cureţe hainele în curte. K. Răbdarea pe care o arăta Frieda faţă de secundanţi i se păruse totdeauna. de astă dată foarte mulţumit de ele. din păcate. după ce îi căutase destul. se bucura că a scăpat de înghesuiala slujnicelor şi secundanţilor din camera bine încălzită.. — Atunci vin mîine să verific. era cuprins de linişte. luă de braţ pe una din ele. şi totuşi nu-i certa. Abia cînd le spuse şi Frieda: —' Sigur. după ce schimbaseră o privire rapidă. si încă în prezenţa lor.. căci fetele nu sar fi dat la o parte în faţa nimănui. . la despărţire. şi suportau cu greu această' linişte. exclamă K. rîzînd şi bătînd din palme. zăpada se întărise. şi K. K. aşa că mersul nu mai era atît de anevoios. Acum însă era timpul să plece. Castelul. îşi puse în gînd s-o dojenească pentru asta la prima ocazie. zise învăţătorul. care îşi dădea seatnl că nu mai era chip să vorbească cu K. s-o conducă. — Şi va să zică nu mai încerci să mă reţii ? întrebă K. ale cărui contururi începeau să se estompeze. — Ăi să întîmpini atîtea obstacole. şi se îmbrăcă. — Secundanţii rămîn aici să te ajute la mutat. fără răutate. îi găsise: stînd liniştiţi la masă. ca totdeauna. şi totuşi ochii erau dornici să vadă. aşa că fu nevoit să se strecoare printre ele. zise K. pe care le mai văzuse. — Ei. cu hainele necurăţate mototolite în poală. zise Frieda. îi aminti să nu se mai întoarcă aici. făcu un semn de salut din mînă şi voi să iasă pe uşa deschisă de Frieda pentru ea însăşi. pînă dincolo de uşă. luă apoi hainele şi cizmele pe care Frieda. şi acum din nou. Frieda. ce ar mai conta vorbele mele! îl sărută pe K. instalaţi-vă. îşi suceau d legăturicile din care K. duceţi tratativele cu mine — mă tot uit nu-mi vine a crede — în cămaşă şi izmene. nu zărise pînă acum nici cea mai mică urmă de viaţă acolo. şi-l însoţi. — Da. ci la şcoală. dar se ciocni de fetele de serviciu care se şi întorceau cu toate lucrurile. zise Frieda. să se instaleze din nou în cameră. grăbi pasul. Privind castelul. fîstîcite. şi fusese neCASTELUL ♦ 107 voită să le perie singură. ci. zise K.. Nici n-am plecat încă şi aţi şi sosit ? Fetele nu răspunseră. Văzînd că mai ezită şi acum — camera li se părea probabil prea mult schimbată — K. urmată de secundanţi cu timiditate. — Acum v-aţi zgîit destul la mine. încercînd să scape de o senzaţie ciudată. — Ştii încotro mă duc ? — Da. îi dădu un pacheţel cu pîine şi cîrnaţi pe carel adusese din birt. sătui şi bine dispuşi cum erau. ba vorbea despre neglijenţa asta nemaipomenită ca despre o glumă. zise ea. hai. mai'degrabă cu oarecare simpatii de care ele îşi dădură seama. pe obraz. o întrebă pe ea cînl aveau de gînd să se mute la şcoală. a mîngîiere. aşa că rîseră pe înfundate. Frieda îl urmă. zise K. tocmai le adusese. Numai că începea să se întunece. Ei nu se arătau de acord. le-ar fi plăcut să facă puţină mişcare. — Se vede că nu v-aţi spălat lucrurile niciodat constată K. zări atîrnînd cîteva boarfe mu dare. Apoi mai era şi puţin ger. — Grăbite mai sînteţi! zise K.I că. rămîneţi aici! se liniştiră. purtarea dumneavoastră o să-mi mai d mult de furcă. învăţătorul. văzînd ce mirate se uită la el. poate că nici nu era cu putinţă să distingi ceva din depărtarea asta.

cu obrajii roşii şi înfăţişarea sănătoasă. purta o rochie foarte puţin potrivită cu ea. zise Pepi. dar nu sîntem intime. pentru o înţelegere secretă cu privire la Frieda. şi îmbrăcămintea îi era caraghioasă. dar schimbarea nu e avantajoasă pentru mine. nu* putea smulge această posesie. dar uşa era încuiată. zise K. ci degajat şi nepăsător. părul bogat. în colţul dintre uşă şi tejghea. dintr-un material ce-nuşiu-lucios. un domn tînăr şi gras. pînă acum am fost cameristă. între timp. aşa încît o împiedica la mers. K. — Da. întradevăr — nu se ştia dacă asta era cauza sau efectul — privirile observatorului nu se puteau menţine aţintite şi alunecau în lături. ca şi cum l-ar fi cîştigat pe K. dar astanu-i tulbura liniştea. — A. nu cred că am s-o suport. — Am fost chemată în mare grabă. şi. Ajungea să te gîndeşti doar la privirea . îndată după plecarea Friedei. şi nici nu remarci că ar avea ceva de mărturisit. cu o neî'ndemînare copilărească. nu era decît îngîmfare. am dormit mereu în acelaşi pat. Era o întrebare aproape răutăcioasă. Impresia aceasta era azi mai intensă din pricina amurgului timpuriu . Altfel n-ar prezenta nici un interes pentru dumneavoastră. Şi totuşi. aproape o copilă. Singura ei prietenă este poate birtăşiţa bătrînă'din „Hanul Podului". şi numai provizoriu. tot mai căuta găurica din uşă. întrebă de Frieda. în lumina chibritului. de aceea aprinse un chibrit. şedea ghemuită o tînără fată şi se holba la el. zise ea zîmbind. nici Î0 sala birtului. deschişi cu osteneală. îmbrăcat ' într-o blană. şi totuşi trebuia să-şi dea seama că-l observă cineva. zise Pepi. Iar pretinsa ei nemulţumire de a< post. şi dacă o îmbrăţişare trupului ei mic şi durduliu. Dar ce-l preocupa pe K. pesemne se gătise aşa cum credea că e potrivit cu importanţa. fusese cameristă. exagerată în închipuirea ei. cu atît distingea mai puţin. formînd în jurul feţei un cerc de cîrlionţi. de o' panglică de mătase legată într-o fundă. Era pesemne succesoarea Frie-dei. nu întîlni pe nimeni nici în tindă. aici e multă muncă de noapte. zise K. K. se duse numaidecît la uşa prifl care îl observase rîndul trecut pe Klamm. pentru a-i atrage. era împletit într-o coadă groasă. Şi această închipuire era oarecum îndreptăţită. In clipa în care ajunse în faţa „Curţii domneşti". zise K. de un blond roşcat. era altfel. nici măcar cu o uşoară înclinare a capului. îi întinse mîna şi se prezentă: Mă cheamă Pepi. neştiutoare de poseda. aprinse lumina electrică. i-o putea totuşi atinge şi-l putea încuraja în demersul dificil pe care avea să-l facă. îi fusese atribuit desigur pe neaşteptate şi pe nemeritate. în pofida felului copilăresc-necugetat. în sfîrşit. se aplecă în afară şi rămase apoi la fereastră. căci postul acesta. atenţia asupra deosebirii ce exista între ea şi Frieda şi peste care ea trecea. avea desigur şi ea relaţii cu casteli căci. cu faţa rasă. avea uneori impresia că observă pe cineva care stă nemişcat şi se uită în gol.. Frieda ştie să se stăpînească mai bine ca oricine. — Frieda era foarte mulţumită aici. Nu răspunse la salutul lui K. lîngă sobă. foarte obositoare. nu i se încredinţa nici măcar geanta' de piele pe care Frieda o purta me« atîrnată de centură. nu pierdut pe gînduri şi de aceea izolat de toată lumea. — Ştiu. ce mai face şi dacă se va întoarce curînd. ci apariţia şi prezenţa ei în acest loc. — Frieda e logodnica mea. dacă nu minţea. cu atît mai adînc se scufunda totul în amurg. fiindcă nu oricine poate fi angajată aici. se deschise o fereastră la | etajul întîi. dar se vede că dopul cu care fusese astupată se potrivea atît de bine încît în felul acesta nu se putea găsi locul. apoi îl recunoscu pe K. ca şi cum ar fi singur şi nu l-ar observa nimeni. cu cît privea mai mult într-acolo. sînt sigură că acum nici nu se mai gmdeşte la mine. Atunci să fie oare la fel ca şi cu Frieda ? Ba nu. unde nu se aprinseseră încă luminile. lucru cît se poate de semnificativ. care cădea drept şi era strînsă jos. de aceea vă spun toate astea. care nu i se potrivea încă. era mult mai tînără decît Frieda. aşa ceva nu s-ar fi putut întîmpla la „Hanul Podului". Nu mărturiseşte ce nu vrea să mărturisească. Apoi încercă s£ CASTELUL ♦ 109 găsească locul găurii din uşă pipăind cu degetele. eşti de părere că pot să fiu mîndru că am cucerit o fată atît de rezervată. părea încă supărată. domnul arpentor. zise Pepi. Sînt în serviciu aici de ani de zile laolaltă cu ea. rîzînd mulţumită. cu spatele puţin adus. şi nu mă miră că Frieda a renunţat. — Să n-o credeţi. Fata îşi reveni repede. cu ochi somnoroşi. şi. apăsă cu băgare de seamă pe clanţă. şi-l distrăgea de la căutare nu erau de fapt vorbele ei. îşi trecea zilele somnolînd. k 110 ♦ Franz Kafka — înţeleg. Era scundă. Desigur. a unei ospătăriţe. urmă ea.K. Atunci fu speriat de un ţipăt. iar mirosul de bere stătută era şi mai puternic decît rîndul trecut.

n-o cunoştea — de un zid înalt şi alb. în faţa lui K. îmi aduc aminte. vizitiul îl întrebă după o scurtă tăcere: — Vreţi un pic de coniac ? — Da. privind precaut în toate părţile. — Pînă să plecaţi. în camera de alături a uitat o faţă de masă albă. Lipsa oricărui răspuns. înconjurată din trei părţi de clădirea hanului. am ajutat-o şi eu. adică asta e destinaţia camerei. în afară de vizitiu.. nimeni în odaie. Şi. se apropie de sanie ocolind curtea pe două laturi ale ei. 112 ♦ Franz Kafka — Poate să mai dureze mult. stătea cufundat în şuba lui. masă . înhămată cu doi cai. zise Pepi şi o stinse. dar părînd lung. nu s-ar fi atins de Pepi. uitîndu-se la el cu indiferenţă. casa părea mai înaltă decît din faţă. obişnuieşte să stea aici. abia trezit din somn. O încă în'corpul central al clădirii. Mie mi-e greu să cobor cu ş'uba.. tricotată. Pe K. e salonul domnilor. în loc să se îndrepte spre ieşire. aşa încît K. înguste. Vizitiul. jos. — Nimeni. se afla Cu o intrare deschisă. Aşteptarea fu mai lungă decît crezuse. iar în tindă. cu siguranţă că nu e. Cine stă aici ? întrebă K.Friedei ca să-ţi dai seama. în faţa acestei intrări aştepta o sanie închisă. zise Pepi.. fiindcă îi era frig. nuă îl apăsau.Dar. pe care K. Era vizitiul care se întindea şi căsca zgomotos. dinspre curte. — Klamm nu e aici. se duse spre interiorul casei şi. crezînd că în felul acesta îl va determina mai bine pe acest îngîmfat să vorbească. căci liniştea şi tensiunea cont?. mai mult îl ghicea decît îl zărea la depărtarea asta. Văzu nişte trepte ce coborau de la etaj formînd un unghi drept. tresări. aşa în întuneric. acum deschisă. iar dinspre stradă — o stradă laterală pe care K. — Frieda crede că da. de culoare sumbră. K. — Da. spoit în alb. şi cînd pînă şi caii dădură semne de nelinişte din pricina omului răsărit din întuneric. e gata să plece. — Atunci deschideţi portiţa săniei. cam aşa cum urmăreşti mersul unei pisici. Asta-i convenea lui K. cu un gînd de recunoştinţă pentru Frieda care avusese grijă să-i dea merinde. dar nu mai întrebă nimic. fără o vorbă de explicaţie. frumos lucrată. K. atît de avid se uita la ea. frigul îl pătrundea. mai impunător. Niciodată K. ajunse lîngă* el şi-l salută. aici beau şi mănîncă domnii. părăsi sala imediat. deloc mulţumit de a fi deranjat. perpendiculare pe un coridor scund. şi aruncă o privire iscoditoare spre interiorul casei. K. totul era curat. De ce aţi venit. Cînd K. nu g-sigur — Dacă aş şti că acum aş intra cu plăcere ca să cau deloc. zise Pepi. rămase la fel de indiferent. zise deodată o aspră în imediata lui apropiere. dar în direcţie oblică. Aici. faţa ei de masă. de pildă. zise Pepi. dacă nu l-ar fi tentat . arătînd spre uşa cu pricina. era aproape provocatoare. zise vizitiul. sania îl aşteaptă în curte. zise vizitiul. De mult îşi isprăvise mîncarea. ziie K. unul dintre ţăranii care fuseseră rîndul trecut la birt. mergînd de-a lungul zidurilor. în camerele lor. Cu mîinile în buzunar. căptuşeala are un buzunar unde sînt cîteva sticle. ajunse fn curte. nu-l înţelese. îl cam plictisea să facă asemenea servicii. beţi şi daţi-mi-o şi mie pe urmă. 91 4 111 luje. întradevăr. şi ce linişte! O curte pătrată. la urma urmei ? A uitat Frieda ceva ? — Da. chiar cu primejdia de a fi surprins de Klamm umblînd la sanie. Cu toate acestea se simţi nevoit să-şi acopere cîteva clipe ochii cu mîna. afli aprins-o doar fiindcă m-aţi speriat rău. cu excepţia unei deschizături orizontale. şi Klamm tot nu se arăta. fără să se gîndească. prea ispitit de îmbiere. scoase pachetul de mîncare.. — Ce poate să mai dureze mult ? întrebă K. traversînd-o. \Q la înălţimea ochiior. Ce frumos era aici. zise K. dar din moment ce tot intrase în vorbă cu vizitiul. nu se vedea nimeni. luaţi una. — Nu e nevoie de lumină. amurgul se transformase în noapte. Deschise portiera lată şi ar fi putut să scoată nu-maidecît o sticlă din punga fixată în interiorul portierei. căci avea de-a lungul lui o galerie de lemn r'închisă. dar nu cred să fie în camera asta. aici. ascultă de el. în lumina de amurg. Klamm. însă aproape de colţul pe ţ< care-l forma cu aripa opusă celei din care ieşise el. cel puţin etajul întîi era complet clădit de la un capăt la altul şi avea un aspect . Rezemat de zid. zise K. bine delimitat de muchii şi unghiuri drepte. fără uşă. dar cei mai mulţi rămîn sus. cu o poartă mare şi grea.

. Mai bine ar fi fost să-şi fi trimis secundanţii. Apoi se întoarse iar spre acel domn: acum nu pregeta să-i arate că fusese în sanie. mai avu timp să trîntească portiera. K. „E posibil ?" se întrebă K. Gîndul că ar fi mai bine să nu fie văzut de Klamm acolo stăruia. fără măcar sa-i ceară coniacul. — Veniţi cu mine. Atunci — K. Se furişă în interior. în halul în care se purtase el. deasupra intrării. era coniac. Scoase una. fireşte. — E revoltător.. întinse alene mîna spre buzunarul lateral. Dar nu spre cel de pe portiera deschisă care era prea departe. nu în speranţa vreunui rezultat. în timp ce beai. zise el apoi. s-ar fi priceput şi ei să se poarte! în faţa lui. zise domnul. să închidă uşa. acum că uşa era deschisă. dar numai în acest caz. mirosul era atît de dulce. se uită la el sumbru. ce ciudat. Cu braţele întinse în lături. dar foarte serios. de pe portiera închisă. Ce întrebări! Ce răspunsuri! Să mai şi mărturisea: oare explicit acestui domn că drumul la care pornise pli de atîtea speranţe fusese zadarnic ? în loc să răspundă. sau poate că era. o destupă şi mirosi. Fără a-şi schimba poziţia. dar K. dîndu-şi pălăria puţin mai pe ceafă. ca şi cum n-ar avea suflu destul în pieptul său larg pentru cîte ar fi de spus. domnul tot mai tăcea. nu putuse să ştie dacă cel care se apropia nu cumva era însuşi Klamm. şi-l lăsa totuşi să stea acolo. răsufiînd. din vestibul şi de afară. Grav. puteai să te întinzi în toate direcţiile. să pătrundă în sanie. dar această privire se adresa propriei sale persoane. K. pînă să vină Klamm. Klamm. fuseseră multe de cumpănit în acel moment. fără a deveni deplin conştient în mintea sa. K. care se închise pocnind şi bubuind. Ba da. oricum. scăpă sticla din mînă. ci spre cel de dincolo. mereu te cufundai în ceva cald şi moale. „Să fie coniac ?" se întrebă K. îl zărise la fereastra etajului întîi. îndată după aceea. într-atît te înfundai în perne. IC se uita din sanie spre casa întunecată. în sfirşit. Se arăta deci prevenitor. cu o înfăţişare foarte sănătoasă. Da. zise K. Căldura din sanie era extraordinară şi rămase la fel. De ce dura atîta pînă să vină Klamm ? Ca ameţit de căldură după atîta stat în frig. pe blănuri. de pe culoar. regretabil ? Era domnul pe care K.'acceptînd parcă ce nu se mai putea schimba. te ardea şi te încălzea. zîmbi fără să vrea. şi acolo erau sticle. Auzi paşi. coniacul se vărsă peste o blană. n-avi de gînd să-i ascundă că însuşi vizitiul îl pusese să deschi sania. şi eşti doar fericit ştiind că el e acela care ţi le spune. Uitarea aceasta era favorizată de purtarea vizitiului care nu putea să nu ştie că CASTELUL ♦ 113 se află în sanie. făcut cu o indiferenţă intenţionată. şi nici măcar nu ştii despre ce e vorba şi nici nu vrei s-o ştii. parcă plin de reproş faţă de sine însuşi şi mai bău o înghiţitură. sau'să stea acolo măcar pînă ce domnul acesta nu mai era în apropiere. o deschise şi scoase de acolo c cheta pe care o uitase înăuntru. era indiferent.atît de tare." se întoarse spre sanie. îndoindu-se şi gustă din curiozitate. din ceva care era aproape doar purtătorul unui parfum dulce. — Aştept pe cineva. nici nu era lucrul mai grav. dar acum nu mai era nimic de făcut. nu tocmai poruncitor. dorea să vină. Desigur. şi i aştepte'acolo. cu adevărat. un domn ieşi din casă păşind încet. sau că nu avusese destul prezenţă de spirit să rămînă în sanie. voia să şadă înăuntru doar o clipă. şi. Şi cum se transforma. Cum ? Domnul nici nu ştia probabil că el stătuse în sanie şi totuşi găsea că e ceva revoltător ? Poate faptul că dînsul pătrunsese pînă-n curte ? k 114 ♦ Franz Kafka — Cum aţi ajuns aici ? întrebă apoi domnul mai încet. voia de fapt să-l servească. Observă jenat că băutu picura pe scară. cu tenul alb Şi obrajii roşii. cu capul rezemat de pernele dispuse comod în tot locul. ci doar din principiu. cuverturi şi blănuri. ca atunci cînd auzi pe cineva care ţi-e foarte drag lăudîndu-te şi spunînd vorbe calde. dar era o poruncă. Singura consolare i se păru că nu era Klamm. dacă-l va întreba. deşi portiera era larg deschisă. neîndrăznind s-o închidă. într-o băutură potrivită unui vizitiu. ca ceva ce-l deranja vag. totul se terminase. cineva cobora treptele. se aprinseseră lămpile electrice pe trepte. era tocmai ocupat să mai tragă o duşcă — se făcu deodată lumină. mult mai bine să-l primească în afara săniei. era însă că domnul acesta îl s prinsese. că nu-i rămăsese timp să se ascundă ca să-l poa aştepta apoi în voie pe Klamm. încît nu putu rezista'. în care caz era. Un domn tînăr. care le însoţea. nu atît în vorbe cît în gestul scurt.' Nu-ţi dădeai seama dacă stai pe o banchetă. dimpotrivă. Şi K. atît de mîngîietor. sări din sanie.

şi că-şi cucerise prin luptă această libertate. să aducă sania înapoi ar fi însemnat să se gonească pe sine însuşi. îşi trecu vîrful limbii peste buzele uşor întredeschise şi zise apoi către vizitiu: — Deshamă caii. scurtă şi definitivă. care se găsea tocmai la cealaltă margine a mesei. Atunci domnul închise pentru cîtva timp ochii. căci în genere lumea se mulţumea cu butoaie. dar fu tare decepţionat cînd văzu stînd la o măsuţă probabil adusă anume.! — pe birtăşiţa de la „Hanul Podului". ca şi cum ar fi vrut să arate că nu se îndoise deloc de faptul că într-adevăr K. nimic mai deznădăjduit decît această libertate. tăios după părerea sa. la propria sa raţiune. ' j■ în pofida a tot ce se întîmplase. în acest loc. aştepta pe cineva. concentrat. pe care o mai păstrează ce-i drept. Ascultător faţă de domn. de data asta nu de-a lungul zidului.. K. că mai stă în puterea lui să-i aducă înapoi. şi că nimeni nu avea voie să se atingă de el. fie că aşteptaţi. CASTELUL ♦ 115 — Atunci prefer s-o scap aşteptînd. ca şi cum ar fi vrut să-i dea de înţeles lui K. după ce vizitiul. ambii foarte încet. pe culoar se întîlni cu birtaşul care-l salută muteşte şi-i arătă uşa sălii de birt. odihnindu-se parcă. zise Kf. mai zise o dată domnul cu totul neclintit. avea cu sania de furcă. şi că acum era desigur mai liber ca oricînd. ci o declaraţie a lui K. în deschizătura din galeria de lemn. şi în faţa lui. în cele din urmă. birtăşiţa îşi plimba privirea peste tînărul domn şi peste hîrtiiîe' de pe masă. apoi se întoarse cu o mişcare decisă. avu impresia că rupseseră cu toţii relaţiile cu el. altădată interzis pentru el. fiindcă-i era frig şi fiindcă voia să vadă oameni. compara nişte date ba de pe o coală. zise domnul. şi spusele i-ar fi fost bine primite. şi se întoarse în casă.. avea sentimentul că ceea ce obţinuse pînă acum era într-un fel proprietatea sa. păşind încet şi absorbit doar de contemplarea propriilor sale urme în ^ se încuie în grajd şi. fără măcar o privire spre K. i se păru acestuia un reproş mult mai sever decît cel exprimat de purtarea tînărului domn. fără nici o speranţă de a mai pleca curînd. Poate că era în puterea lui. căci domnul întinsese nişte hîrtii pe masă. aşa cum cu greu ar fi putut-o face altcineva. cu un zîmbet constant. să-i conducă la iesle. i se păru că mai dă din cap văzînd atîta încăpăţînare. şi le făcu pe toate cu seriozitate. urmînd drumul pe care venise K. K. dar nu i-ar fi folosit la nimic . ba de pe alta. cu privire la intenţiile sale — înapoi spre aripa clădirii care adăpostea pesemne. ieşise în curte. putînd aştepta cît va pofti aici. mîndră. ci tăind-o drept prin zăpadă. ba nici să intre în vorbă cu el. sau să-l alunge. Se uita ba după domn. într-o parte se depărta sania. Vizitiul rămase mai multă vreme în curte. încît părea să fi spus înainte tot ce era necesar. dînd din cap. se stinse Iu116 ♦ Franz Kafka mina electrică peste tot — pentru cine să mai ardă ? — ţ doar sus. . să deshame caii. — O scăpaţi oricum. de după o poartă mare. de parcă ar fi aşteptat nu un contraordin din partea domnului. vizitiul se văzu silit acum să se dea totuşi jos cu şubă cu tot. mai rămase o dîră luminoasă captînd privirea rătăcitoare. | — Dar atunci scap persoana pe care o aştept. Şi apoi.. această inviolabilitate. în cealaltă. cu o expresie de superioritate pe faţă şi cu capul dat pe spate.. şi se apucă să tragă caii şi sania — dar şovăind. dar pe care nu e totuşi obligat s-o cedeze la prima poruncă oarecare. lui K. decis să nu se lase gonit de acolo numai prin cuvintele acestui domn. iar acum voia să scrie. ca şi cum ar fi vrut să revină de la îipsa de judecată a lui K. pe tînărul domn de adineauri. închise poarta mare. în picioare — ce privelişte deprimantă pentru K. dar cu privire piezişă spre K. ba după vizitiu. iar el îl urmă. Pepi. dar era o victorie fără satisfacţii. trebuind să deschidă întîi uşa grea a şopronului.. un grajd şi un şopron pentru trăsuri. dar că — şi această convingere era cel puţin la fel de puternică — în acelaşi timp nu există nimic'mai absurd. doar în aparenţă. această aşteptare. se mai uită o dată în urmă'. cu capul dat pe'spate. deplin conştientă de demnitatea ei. să aducă sania de-a-ndaratelea la locul ei. se întoarse. dar' surprinzător de îngăduitor după modul de a gîndi al lui K. traversă oblic curtea. Domnul ajunsese la uşa prin care K. tăcută şi cu buzele uşor răsfrînte. aducînd bere şi apoi cerneală şi un toc. roboteala asta în tăcere. De la înălţimea ei. se văzu părăsit. LUPTA CU INTEROGATORIUL Şi se smulse. fie că plecaţi. isprăvind munca în şopron şi-n grajd. — Veniţi. zise cu îndărătnicie K. umbla fluturîndu-şi coada la fiecare mişcare. tînărul domn. şi intră în coridorul în care' dispăru îndată. Aşa că rămase singur stăpîn pe cîmpul de luptă.

dar domnul continuă':' — Ei. stătea rezemat de tejghea. îşi netezi părul. că sîntem împreună cu atîta voie bună. ce neliniştit se uita Klamm în jur ? Birtăşiţă nu părea să fi observat aşa ceva. în fond. aprobînd cu zel. de ce să presupunem că în realitate Klamm n-ar putea suporta să dea ochii cu cineva ? în orice caz. — Asta e. Aţi observat. Pepi. K. desigur. le făcu semn cu mîna să se apropie. spuse. să-mi completaţi dosarul prin cîteva date. că nu va vorbi niciodată cu el. zise birtăşiţă întîi. Apoi sorbi puţin din Păhărelul de coniac si-l dădu la o parte. zise apoi domnul. dar i spunea fiindcă ar fi sperat ceva. zise K. nici ceilalţi nu păreau să audă ceva. — Acum. coană birtăşiţă. se întoarse apoi cu ochii căscaţi şi obrajii aprinşi spre ceilalţi. atît de vulnerabil era acum: — Klamrn a şi plecat. 118 ♦ Franz Kafka — Se poate. Cum stau însă lucrurile în realitate. Pepi însă păru să-l remarce abia cînd se apropie de tejghea şi ceru un coniac. uitîndu-se de la distanţă la acte. dar poate că nici nu ştiţi încă cine sînt. Din moment ce aţi renunţat să mai staţi de pază. ci ca să preîntîmpine un atac de care se temea aproape.. se întoarse. asta nu se poate dovedi. din moment ce încercarea nu va fi făcută niciodată. lăsîndu-i ei partea leului. zise el. zise domnul rîzînd din nou. — Se scrie mult pe aicea. nu auzi nimic deosebit. Dar faptul în sine. făcută dinadins cu un ton de încheiere fără apel. cînd intră K. e suficient. zise Pepi. că nu-i va permite niciodată să ajungă în faţa lui. zise domnul. în sfîrşit. — Da. dacă m-am exprimat oarecum altfel. şi apoi se uitară pe rînd prin gaura cheii. uitîndu-se pierdută în gbf. Şi birtăşiţa îi aruncă o privire fugară. şi voia lui Klamm. noroc că nu mai era nimic de văzut. care nu pricepea mare lucru. Klamm a putut pleca. ştergînd pînă şi urmele de paşi în zăpadă. fără să se sinchisească de nimic. dar eu n-am. ci fiind doar iritat de af CASTELUL ♦ 119 maţia domnului. Deodată însă birtăşiţă păru să asculte încordată. numai domnul era relativ indiferent. aş vrea să vă rog. mult aplecată. dar şi Pepi îşi primi partea. Klamm s-a uitat în jur de cîteva ori. îşi trecu mîinile pe faţă. răsuflînd adînc. aşa că plecăm de la presupunerea'că ar fi extraordinar de sensibil. Toţi izbucniră în rîs. dar era o curiozitate fără rost şi o încercare de a-si da importanţă. vizitiu măturase. Pepi şi cu domnul se înapoiară curînd. asta nu putem şti. pe care le dezaproba şi birtăşiţă privind-o încruntată. domnule arpentor.— Domnule arpentor. indiferentă şi deloc surprinsă. După asta consideră că a isprăvit cu K. apăsîndu-şi palmele pe °chi. aşa ceva nu mi-a dat în gînd. vărsă restul. K. — E posibil. mai tare decît oricine. un obicei prost. fireşte. dînd aproape impresia că acum imploră gaura cheii s-o lase să treacă. K.. Cînd se ridică totuşi. ca să-i ia apărarea domnului. se uită prin gaura cheii. — Domnii au şi altul mai bun. apoi se adînci iar în hîrtiiîe sale. zise K. fiindcă de văzut probabil că nu mai era nimic. şi căută să-l servească iarăşi pe domnul — care însă n-avea nevoie de nimic — dîndu-i tîrcoale pe la spate. continua să privească încordată. nu ca să primească o confirmare a ceea ce ştia. în sfîrşit! zise domnul ridicînd ochii o clipă. Klamm nu va sta niciodată de vorbă cu cineva cu care nu vrea să stea de vorbă. Noi îi purtăm fireşte de grijă şi căutăm să-l apărăm. — Poate că tocmai atunci nu eram eu la gaura cheii. a fost doar ca să mă înţeleagă domnul arpentor. Oricîtă osteneală şi-ar da acela şi oricît de insistent i-ar aţine calea. — Poate că m-a căutat. Domnul dădu din cap. în schimb. zise K. zise Pepi scurt. — Toţi domnii îl beau. domnul însă îi spuse de la măsuţa lui: — Da. — Coana birtăşiţă n-a observat nimic. de mult. Eu sînt . spunînd că e de nebăut. birtăşiţă. zise K. spălă paharul şi-l aşeză la loc. desigur. şi părerea mea. părînd că trebuie să-şi obişnuiască din nou ochii cu odaia şi cu oamenii de acolo şi că o face în silă. E adevărat însă că ieşind din casă. birtăşiţă însă alergă în vîrful picioarelor la uşa care dădea spre curte. Dar e uimitor ce sensibilitate are domnia-sa. aproape în genunchi. E bine aşa şi este. pe poliţă. apoi însă voia să-i facă dreptate şi lui Klamm şi adăugă: E adevărat că nu cred despre Klamm să fie chiar atît de sensibil. Sigur. va să zică ? Birtăşiţă trecu pe lîngă el fără să-i răspundă. încercînd mereu să arunce o privire plină de respect peste umărul lui asupra hîrtiilor de pe masă.

După aceste cuvinte. Momus. aşa stăm. fireşte. se limitează la sat. căruia îi era îngăduit să trăiască sub ochii lui Klamm. nu era făcut să le apreCASTELUL ♦ 121 cieze. dacă nu raa înşel. şi pe cele mai bine intenţionate. tocmai lui i se explicau amănunţit meritele unui bărbat din imediata apropiere a lui Klamm. desigur. — Ce înseamnă secretar comunal ? întrebă K. erau impresionate de pronunţarea numelui şi a demnităţii sale. nu cu ale altuia. se aşternu o linişte gravă în sală. dar sediul său şi.. vă cheamă îndatoririle de servitor la şcoală. era departe de admiraţie şi mai ales de invidie. K. iar dumneavoastră cu atît mai puţin. Dar trebuie să mai îmi sacrificaţi cîteva clipe. este deci de două ori secretar comunal. toţi domnii din castel îşi au secretarul lor comunal. care se ostenea din răsputeri să atragă măcar o privire din partea lui Klamm. şi voi să se îndrepte spre uşă. pentru Klamm şi pentru Vallabene. nu considera drept privilegiată situaţia unui Momus de pildă. Totuşi. de către Klamm. birtăşiţa răspunse în locul lui: — Domnul Momus e secretarul lui Klamm. fie că fusese de-a dreptui solicitat. nu şi sfera sa de activitate. şi ca să fiu ferită odată pentru totdeauna de a vă mai vedea cumva încartiruit la mine. el cel dintîi. spre castel.Momus. deşi Pepi şi birtăşiţă îl cunoşteau. ca orice alt secretar al lui Klamm. Dar vă somez în calitatea oferită mie de către Klamm să rămîneţi aici şi să-mi răspundeţi. n-o fac ca să vă ajut. cu doleanţele lui. aşa că nu se triaj auzea în odaie decît scîrţîitul peniţei. eu însă pentru doi. şi sfera sa de activitate — Momus clătină cu vioiciune din cap fără să se întrerupă din scris. şi dădu din cap spre Momus care stătea acum cu ochii ridicaţi spre el. — Vă somez în numele lui Klamm să răspundeţi la întrebări! — în numele lui Klamm ? repetă K. — N-am chef. care ascultase mult mai atent decît K. se amestecă şi birtăşiţa. Deşi K. zise birtăşiţa aducîndu-şi aminte de asta la rîndul ei. să dea el însuşi asemenea explicaţii. aşa cum dai din cap către un copil despre care'tocmai atunci ai auzit cuvinte de laudă. secretarul comunal al iui' Klamm. ci ca să-i uşurez puţin domnului secretar sarcina grea de a discuta cu un om ca dumneavoastră. zise acesta. Dacă se manifesta astfel puţin dispreţ. — Ba chiar de două ori. ca şi cum ar vrea să 120 ♦ Franz Kafka fugă cel puţin ulterior de solemnitatea inerentă cuvinielor sale. ca şi cum ar fi spus prea 'fiult pentru propria sa capacitate. după o bucată de vreme. dacă deci vă spun acum părerea mea.. se uita la ea cu ochi nedumeriţi. Cum Momus nu găsea de cuviinţă. întregindu-i spusele: — Cei mai mulţi secretari comunali lucrează pentru un singur domn. şi se adresă iarăşi lui K. ci ca să ajungă mai departe. nu sînt pus să judec. nu altcineva. şi aşa vor ramîne lucrurile între noi. îl interesează oare treburile mele ? — în privinţa asta.. Domnul Momus executa lucrările de cancelariat ale lui Klamm a căror necesitate se face simţită în comună. de Klamm. ci să se apropie el. aşa că birtăşiţa se corectă — deci numai sediul său. zise către birtăşiţa. cu intenţia făţişă de a-i pretinde să le recunoască şi să le laude. numai el.: Domnul Momus lucrează pentru doi domni. aşa cum se cuvine. Se uită la ceas şi zise: — Acum trebuie să mă duc acasă. mă feresc să vă mai dau sfaturi. nu fusese considerat demn să fie văzut. măcar şi din întîmplare. Şi cum K. bine pe acest domn. încă prea puţin impresionat de acestea. deci să lăsăm asta în seama lui. datorită sincerităţii mele perfecte — nu pot vorbi cu dumneavoastră . pentru Klamm şi pentru Vallabene. se adînci în acte şi se apucă de scris. birtăşiţa adăugă: — Aşa sînt organizate lucrurile. acum după ce se prezentase. Relaţiile dintre ei se modificară îndată în favoarea lui Momus. căci ce i se părea demn de străduinţe nu era proximitatea în sine a lui Klamm. — Da. Momus lovi cu un dosar în masă şi se ridică. iar la domnul secretar am venit doar — căci n-am nimic de ascuns — ca să înştiinţez oficialitatea. El. şi să se apropie de el nu ca să rămînă în preajma lui. Numai cîteva scurte întrebări. Şi chiar el însuşi. şi primeşte. de purtarea şi de intenţiile dumneavoastră.. — Da. Şi totuşi K. toate petiţiile din sat adresate lui Klamm. zise Momus. — Domnule arpentor. zise K. atunci fie că trecu neobservat. că doar aţi refuzat întrun mod nemaiauzit sfaturile mele de pînă acum. zise K.

Va să zici dumneavoastră. Pentru această eventuali. iu ştiu de ce şi la ce. şi totdeauna. Bineînţeles. astj rămîne la aprecierea domnului secretar. pe' unde nu era nimic de văzut. m-am învăţat să judec toate acestea cu mai mult calm. că n-are nici cea mai mică Şansă să 'fie primit de Klamm. să ajungă pînă la Klamm. — Această cale voiam să v-o deschid. N-aveţi decît să faceţi ce vreţi.. coană birtăşiţă. nu e nici singura cal( spre Klamm. spun că acest proces-verbal e singura legătură cu adevărat oficială pe care o poate avea cu Klamm. nici una mai bună decît altele. poate că această cale nu duce pînă la Klamm poate că se opreşte cu mult înainte de a ajunge la el. în orice caz. E vorba doar să obţinem pentru registratura sătească. după încercarea de a-l ataca prin su prindere pe Klamm. domnule arpentor. numai să vreţi. o descriere exactă a după-a-miezii de azi'. eu nu vă îndemn la nimic. şi chiar şi aşa o fac în silă — puteţi trage foloase din 122 ♦ Franz Kafka vorbele mele. că am atras atenţia asupra ei.. după purtarea du neavoastră de azi. Şi la calea asta vreţi să renunţaţi din nici un alt motiv dech din îndărătnicie ?' — O. acest drum nici măi nu duce pînă la el ? — Dar cu ce vă mîn înainte ? întrebă birtăşiţă. altfel de ce aş'fi secretar ? — Ei. şi anume că pro-cesul-verbal pe care intenţionaţi să mi-l întocmiţi ar putea avea printre urmările sale să mi se permită să apar în faţa lui Klamm. atunci nu-l poate ajuta. — Contradicţia nu mi se pare cu totul clarificată. ei. cum e posibil să fiu de-a dreptul mînat înain pe drumul spre Klamm. este totuşi singura. [ — Bineînţeles. iar acum îmi luai rugămintea cu totul în serios şi mă consideraţi oarecu pierdut dacă planurile mele eşuează ? Dacă am f< sfătuit cu toată sinceritatea să nu mă străduiesc să aj la Klamm. D această speranţă ultimă. vă atrag deci atenţia că' singura cale care duce sprţ Klamm este pentru dumneavoastră cea care trece prjj procesele-verbale ale domnului secretar. dacă nu există nici o Şansă. cu şi mai puţini sorţi de izbîndă. Se poate vorbi mai limpede? Mai departe. vedeţi. — De ce vă uitaţi aşa la mine ? întrebă birtăşiţă. ca totul să fie în bună regulă. zise K. şi astăzi. Descrierea e gata. ce ţine de Klamm. Faptele dumneavoastră vor lăsa poate urme adînci de paşi în zăpadă. în cazul dumneavoastră. domnule secretar. şi anume acest proces-verbal. Şi asta e destul de limpede şi de neîndoielnic. coană birtăşiţă. dar atît. urmează numai să umpleţi două-trei lacune. zise aţi încercat cu tot dinadinsul să-mi scoateţi din cap iii tenţia de a pătrunde pînă la Klamm. tate. aşa cum s-a recunoscut. între timp. — Cum se face. se cheamă a mîna înainte. ci întîi spre domnul secretar. că la început. sînt dispus să răspund imediat la toate întrebările. se uită în tăcere la birtăşiţă. K. domnule secretar. decideţi dacă ceea a ar urma să spun aici va fi lăsat să ajungă pînă la Klamn| sau nu. Dar nu vreau s| exagerez. zise Momus rotindu-şi ochii plecaţi jos cu mîndrie în dreapta şi în stînga. şi totuşi n-o să vă rămînă acum alta de făcut d& s-o luaţi pe această cale.' minusculă. Nu cumva prezenţa domnului secretar vă incită la asta ? Nu. falsifică informaţiile care i se dau şi apoi pretinde că i s-au dat informaţii false. I-am spus de la început. aparent cu tot atîta sincerităţi chiar dacă. dar mă mulţumesc cu atîta. voiam să preîntîmpin alte nenorociri şi credeam că nu pot reuşi altfel decît încercînd să vă zgudui cu rugăminţi şi ameninţări. zise K. Un singur lucru pot să mărturisesc. j singura cale care duce. anume că v-am supraevaluat niţel cînd v-am văzut pentru prima oară. nu există o astfel de corelaţie între fapte. zise K. pe cale de dispariţia în fond inexistentă. zise birtăşiţă nu m-am oferit oare azi-dimineaţă să vă transmit cereri către Klamm ? Aş fi făcut-o prin domnul secretar.. zise Momus. Dacă este aşa. ca să acceptăm felul lui de a gîndi. Victoria rapidă asupra Friedei m-a speriat. Am spus cumva altceva ? Aşa face mereu. Dar ai refuzat. cînd vă spun că încercă CASTELUL ♦ 123 dumneavoastră n-au sorţi de izbîndă ? Ar fi culmea îndrăznelii să vreţi să vă dezbăraţi de răspundere punînd-o în spinarea mea. alt scop nu există şi nici nu poate fi atins. Atît am spus. aşa face mereu. să-mi spuneţi dacă părerea coanei birtăşiţe e justă. n-o s-o obţină nici prin acest proces-verbal. domnule secretar. nu ştiam de ce o să mai fiţi în stare. în această privinţă sînt gata la orice. cel puţii în direcţia lui Klamm. coană birtăşiţă. Dar dacă tot nu mă crede şi speră mereu. . nu spre Klam: am nevoie de o cale. Acum însă vă rog.altfel decît deschis. decît sin124 ♦ Franz Kafka gura legătură într-adevăr oficială pe care o are cu Klamni. — Nu.

şi vai de cel care nu i se supune. Odată birtăşiţă îl comparase pe Klamm cu un vultur. mai mult nu se poate afirma cu siguranţă în această chestiune. chiar dacă nu s-ar uita la dumneavoastră şi nu v-ar asculta ? Şi prin acest procesverbal nu obţineţi cel puţin asta. ba chiar nu citeşte nici unul. dar nu vorbesc despre personalitatea sa în sine. „Lăsaţi-mă-n pace cu procesele voastre verbale!" obişnuieşte el să spună. cum spunea. Klamm era departe. Dar lucrurile nu stau aşa încît să vă puteţi repezi pur şi simplu asupra domnului secretar cu întrebarea: „Mi se va permite să mă duc la Klamm dacă răspund la aceste întrebări ?" Dacă un copil întreabă aşa. Iarăşi suciţi vorbele. — Desigur. ci despre ceea ce este el cînd are aprobarea lui Klamm.şi cine susţine altceva. mă istoviţi cu întrebări de felul acesta. a domnului secretar. se gîndea la depărtarea în care se afla. sau măcar de dorit. asta e într-adevăr părerea mea.. Stă aici liniştit şi-şi face datoria. poate un soi de legătură cu Klamm. poate însă chiar mult mai mult ? — Mult mai mult ? întrebă K. vă cer scuze. se consideră ca o ofensă adusă autorităţii. să vi se ofere numaidecît totul îritr-o formă comestibilă ! Cine vă poate răspunde la asemenea întrebări ? Procesul-verbal ajunge la registratura sătească a lui Klamm. coană birtăşiţă. Gîndiţi-vă însă că a fost numit în acest post de către Klamm. ca domnul Klamm să citească acest i CASTELUL ♦ 125 proces-verbal şi să ia la cunoştinţă cuvînt cu cuvînt de nimicurile existenţei dumneavoastră. iar de speranţele cu care căuta să-l ademenească. nu vreţi mai bine să vă rugaţi cu supunere să i se ascundă acest proces-verbal. căci cine-i poate ascunde ceva lui Klamm. de altfel întrun mod cu totul neîndemînatic. să obţină o descriere a după-a-miezii de azi. Speranţa la care mă gîndesc constă însă tocmai în aceea că prin procesul-verbal veţi avea un soi de legătură. mai mult nu va spune. — Nu. nici dînsul nu ştie. Pentru domnia-sa problema este. Cum aşa ? — O. se rîde. după părerea mea. el însuşi ar protesta energic. Dar cunoaşteţi oare toată însemnătatea procesului-verbal. — Domnule arpentor. în interesul a ceea ce numiţi speranţa dumneavoastră ? N-aţi declarat singur că aţi fi mulţumit dacă aţi avea doar ocazia să vorbiţi în faţa lui Klamm. că ceea ce face este aprobat dinainte de Klamm. cum apare acum — că din cuvintele dumneavoastră de mai înainte ar reieşi că-mi rămîne totuşi o oarecare speranţă cît de mică. sau probabil. chiar dacă-l întrebaţi acum imediat re-ferindu-vă la cuvintele mele. Credeţi că e necesar. o rugăminte care de altfel ar fi la fel de lipsită de sens ca aceea de adineauri. atunci v-am înţeles greşit. la locuinţa sa de necucerit. ceea ce i se păruse caraghios. era sătul. chiar dacă nu ajunge niciodată pînă la dînsul. ce-i drept însă. ceva mai precis nu se poate spune despre această speranţă. la privi- . pentru bună regulă. pentru ca totul să fie în bună regulă.' cum spunea. aţi putea oare invoca ceva oricît de mărunt? Sigur. domnule secretar ? întrebă K. răstălmăceşte cu rea-voinţă cuvintele mele. şi mai ales domnul secretar nu va putea niciodată să vă dea. şi de ce l-ar citi ? Klamm nu poate citi toate procesele-verbale. dar acum nu mai găsea rizibilă comparaţia. nu mai auzise. şi se întemeiază. şi anume credeam — în mod eronat. zise birtăşiţă. Şi cum ar putea să aibă aprobarea lui Klamm un lucru care n-ar fi îndeplinit în spiritul lui ? Departe de mine intenţia de a-l flata cumva pe domnul secretar. dacă n-aţi vrea mereu. zise K. se plînse birtăşiţă. Nu e destulă speranţă? Dacă v-ar întreba cineva de meritele care vă fac demn de darul unei astfel de speranţe. zise Momus. la muţenia sa întreruptă poate doar de ţipete cum K. dar care ar lăsa să se întrevadă totuşi un caracter mai simpatic ? Şi ar fi oare necesar. că lucrează în numele lui Klamm. — Oare Klamm o să citească acest proces-verbal. ca un copil. cum e cazul şi acum: atunci e o unealtă pe care o mînuieşte Klamm. — Dacă e aşa. K. în calitatea sa oficială. domnul secretar a avut bunăvoinţa s-o învăluie prin subtilitatea răspunsului său. a registraturii săteşti ? Ştiţi ce înseamnă ca domnul secretar să vă ia un interogatoriu ? Poate. numai că de data asta în sens contrar. numai pe acest proces-verbal. O asemenea speranţă există pentru dumneavoastră. dacă o face un adult. nici cea mai mică indicaţie în acest sens. nu se temea de ameninţările birtăşiţei.

toate astea naveau nimic de-a face cu procesul-verbal deasupra căruia Momus rupse acum un covrig cu sare şi-l consumă cu poftă împreună cu bere. Apoi citi: „Domnului arpentor. zise birtaşul. — La tine. Nu încetaţi să vă arătaţi plin de zel. şi. după dispoziţii necunoscute. ajunsese în tindă. Şi se duse spre uşă. sigur. K scrută întunericul. de ce să mă plec în fata unei glume sau a unui capriciu birocratic ? Poate că altădată aş fi făcut-tot din glumă sau din capriciu. care părea să fi stat la pîndă supraveghind tinda printr-o crăpătură. şi grăbi pasul spre ele. Fu nevoit să-şi strîngă pulpanele vestonului. atît de tare i le răsfira vîntul chiar şi aici înăuntru. ridicînd lanternele. şi cum se ţinuse el de tare. acţibnînd pesemne fără rost. ca să scape de el mai repede: — Ei. Daţi-mi lumină! zise ^tr secundanţii care se lipiră strîns de'el. asta nu înseamnă că o să se facă gaură în cer. — Noapte bună. Acest semn de viaţă îl bucură. — Ei. se aşteptase să întîlnească nişte străini. Şi lucrările secundanţilor sînt demne de laudă. chestiunea salarizării va fi soluţionată în curînd. Vremea era cumplită. lăsînd capul pe sPate. am o repulsie pentru orice fel de interogatoriu. vremea nu pare să prevestească aşa i Şi se despărţiră rîzînd. — Va să zică n-ar fi trebuit să refuz ? zise K. ceea ce nu putea fi nici dovedit.. zise birtaşul." . bîntuite de vîntul năprasnic. — Găsiţi că era aşa de important ? întrebă K — Da. — Barnabas! strigă K întinzîndu-i mîna.de ce m-aş supune unui interogatoriu. zise K. către birtăşiţă. Apoi adăugă: Trebuie! le dau drumul servitorilor în birt. erau ai lui. Oarecum în legătură cu vijelia. Pe o uşă din faţa lui ieşi birtaşul. dar era o încuviinţ din politeţe. şi i-o luă repede din mînă. — 6 scrisoare de la Klamm ! zise K.. dar n-am vrut să deranjez interogatoriul. nu spuse nimic. — Nu ştiu. da. nu mai auzi nimic. — Va să zică pleacă. nu aceşti vechi cunoscuţi care erau o povară pentru el. presărînd toate hîrtiile cu sare şi chimion. — Nu. le-a venit vremea mult. nu ştia dacă se ţinuse tare sau dacă' cedase. De fapt. vizibil doar pentru cîteva clipe — toate acestea Klamm le avea comun cu vulturul. Măsurătorile pe care le-aţi executat pîni acum mi-au produs satisfacţie. Dar nu erau numai secundanţii. între cei doi mai ieşi din beznă şi Barnabas. răspunse ea. Vă pricepeţi să-i puneţi la treabă. dintr-o parte şi lă. zise Momus. sigur. ca vîntul. Veneai la mine ? Surpriza revederii şterse deocamdată amintirea Supărării cauzate cîndva de Barnabas. azi însă nu. asupra cărora nu te puteai dumiri ! Abia făcuse cîţiva paşi pe şosea. domnule arpentor ? întrebă birtaşul. pe ascuns îl şi abătuse de la acceptarea procesului-verbal. şi totuşi era decepţionat. nici infirmat. Ce fire de intrigantă. aproape speriat. Apoi K. nu m-am lăsat interogat. adăugă. — De ce nu ? întrebă birtaşul. zise birtaşul. răspunse K. totuşi.. cînd zări în depărtare două lumini ce se mişcau.. Doar veneau în întîmpinarea lui. zise birtaşul. trimişi probabil de Frieda. zise K. cu lanterne care-l scăpau de bezna plină de tumult din jur. Nu-şi dădea seama de ce era atît de decepţionat re-cunoscîndu'-şi secundanţii. zise Barnabas la fel de prietenos ca odi-nioară. fie să-l consoleze. păi nu vi se ia un interogatoriu ? — Nu. n-ar fi trebuit. nu din convingere. Duceţi lucrările la bun sfirşit! O întrerupere m-ar necăji De altfel. jos. indestructibile din adîncimea în care se afla K. îşi aduse aminte cum se străduise birtăşiţă să-l facă să accepte procesul-verbal. — Plecaţi deja.126 ♦ Franz Kafka rea sa care răzbătea pînă aici. Da. Cum K. — Vă miraţi ? întrebă K la rîndul lui. Era frig şi bătea un vînt puternic. fu nevoit să împăturească mărunt de tot coala mare ca s-o apere de vînt. care la rîndul lor se apropiau plutind în aer. pe care le trasa colo sus după legi de neînţeles. în cele din urmă. zise K. fiţi fără grijă. — N-o să îndrăznească. — Da. la «Hanul Podului». 128 ♦ Franz Kafka K. Ţi-aduc o scrisoare de la Klamm. din depărtare. nu fusese o străduinţă deschisă'din partea ei. — Nu. Vă am în vedere. 10 PE DRUM Ieşind pe treptele neadăpostite. la rotocoalele.

le ceru el. i mă rog. tot se mai înghesuiau în el. Drumul pînă la şcoală i se părea nespus de lung. zise HC . care între timp nu se uitase la scrisoare. mă omule. cît despre secundanţi. avea comenzi de la Brunswick.. şi ce i-ai trimis vorbă rîndul trecut am să-i spun cu siguranţă. începînd să recite primul mesaj pe care i-l încredinţase. Uită-te ce-mi scrie domnul. zise K. îşi muşcă buzele de nerăbdare. în loc să alergi. dar acum o să mă duc în curînd la castel. Va să zică nu i-ai transmis-o încă ? Păi n-ai fost a doua zi la castel ? T. — Linişte. de ce nu mi-aţi adus barem bîta ? Cu ce să vă gonesc spre casă ? Se pitiră în spatele lui Barnabas. acum mai mult ca orîcînd. agitîndu-şi lanternele. o rezistenţă împotriva căreia nu puteai lupta. şi simţi din nou oboseala din cursul după-amiezii. fiindcă acesta nu-l înţelegea. Amîndoi păreau chia^ încîntaţi de repetarea acestor mişcări ca de un joc. ■ ca dovadă că îl reţinuse bine. care. Barnabas se uită la el nedumerit. cînd el poruncise ca secundanţii să rămînă cu ea ? Ar fi nimerit el şi singur pîna acasă. îndîrjit. K. — Plecaţi! strigă K. iar eu sînt calfă la tata. Iar munca pe care n-o fac. atît de aproape îi era de ochi. — Am să-i spun întocmai. punîndu-i scrisoarea sub ochi. bineînţeles. doar l-ai văzut. zise cu inima strînsă K. zise Barnabas. nu găsea la el nici un ajutor. lovindu-se cu palma peste frunte. era cît p-aci să cedeze din nou ispitei de a-l crede — am să-i spun cu siguranţă. căci şi Barnabas era dezarmat.Nu. dar pot să mă încred în tine ? Am atîta nevoie de un curier demn de încredere. aşa că-i împinse cu coatele. nu la castel. are nevoie aici de ghete. zise K. să te dai peste cap. ci ca s-o duci numaidecît domnuUlui Klamm. cel mult o rezistenţă mută. de altfel tot n-ar fi putut s-o citească.K. iar în spatele lui Barnabas văzu parcă răsărind toată familia acestuia. K. îmi promiţi că-i vei spune întocmai. pe drumurile astea veşmic neumblate ? Şi ce mă priveşte pe mine toată cizmari iia asta ? Ţi-am încredinţat o solie nu ca s-o uiţi pe masa ode atelier şi s-o zăpăceşti. comenzi. ceea ce nu era mai puţin enervant. linul din ei îşi mai şi legase de gît un şal ale cărui capete fîlfîiau în vînt şi-l loviseră pe K. scutură îndată ca să se descotorosească de ei. iar către Barnabas: E o neînţelegere la mijloc. se mai linişti puţin aducîndu-şi auminte că între timp Klamm fusese probabil la „Curtea dlomnească". ca să salute aceste veşti bune. vezi şi tu ce le poate capul. tătuţul meu e bătrîn. cum a putut Frieda să-i trimită în întîmpinarea lui. — Tatăl meu e cizmar. zise Barnabas netulburat. cum aş putea s-o întrerup ? Nu pot să provoc nici măcar supărarea domnului Klamm. iar tu. ce faci! strigă K. — Domnule. putînd doar să-şi arate surîsui radios. nu vreau să ştiu nimic. s ar fi putut să le facă inutilizabile de-acum înainte. şi fiindcă odinioară vestonul îi lucea aşa de frumos. repetă K. e adevărat ca celălalt secundant îi îndepărtase de fiecare dată şalul de pe obraz cu degetele-i lungi şi subţiri. ridică ochii de pe scrisoare abia în clipa cînd secundanţii. — Cum ?! exclamă K. 130 ♦ Franz Kafka — Cizmar. Dacă mi-aţi venit în întîmpinare. şi s-a nimerit să fie mult de lucru. nu voi putea niciodată. strigară de trei ori „ura". dar nu erau chiar atîţj de înfricoşaţi încît să nu-şi aşeze lanternele deo parte ş'j de alta pe umerii protectorului lor. CASTELUL ♦ 129 — Barnabas. preferi să scoţi gunoiul din grajd. — Vai. as$ cum şi vîntul şi zbuciumul nopţii păreau să-i entuziasmeze. dar Barnabas îl întărită din nou. a trebuit să-l ajut. dar îndată ce se ivea o chestiune serioasă. Oare treburile lui Klamm nu trebuie să aibă întîietate ? Ai funcţia înaltă de sol şi o îndeplineşti atît de lamentabil ? Cine se sinchiseşte de munca lui taică-tău ? Klamm aşteaptă veşti. ca si cum spunînd cuvintele cu atîta sarcasm. care citeau mult mai încet decît el. Că doar nu execut nici un fel de măsurători. zise Barnabas. Brunswick! strigsjă K. Şi cine. — E o neînţelegere la mijloc. — Destul. mereu jucăuşe. — Dar bine. darmite să-i merit laudele ! Şi să fie fără grijă. Domnul e prost informat. de cîteva ori în obraz. şi mai uşor decît în societatea lor. care era însă la fel de inoperant ca strălucirea stelelor de pe cer împotriva viscolului de pe pămînt. şi cît despre secundanţi.. zise Barnabas plecînd capui cu o mişcare moale a gîtului — încît K. ceea ce era evident.

o fac de bunăvoie. fără a se sinchisi de ce-j suflaseră. .' şi dacă nu m-aş duce deloc. şi de o obicei se ridică de pe fotoliu cînd mă vede venind din depoărtare. Dar să duci un mesaj. fireşte. pentru motivul că pînă acum toţi intermediarii s-au vădit nedemni de încredere. zise K. ca şi cum ar sta în faţa «şii lui Klamm şi s-ar adresa uşierului. — Să ştii de la mine.. nu m-ar dojeni niimeni. Ei. pe tine nii. ca dovadă. nici nu va executa vreodată. asta poţi. da. dar o făcea desigur doar fiindcă era încurcat de s dojana lui K. — Ai o memorie extraordinară. dar trebuie totuşi să-l transmiţi oral. şi asta te rog s-o faci. întorcîndu-şi porivirea de la K. tot n-aia CASTELUL ♦ 131 putea să schimbăm lucrurile. zise Barnabas plecîndu-şi ochii. nu vreau să scriu o scrisoare. şi scsoţînd o uşoară fluierătură ce imita şuieratul vîntului.' fără a fi conştient de asta. — Nu sînt supărat pe tine. după declaraţiile primarului. şi | părea să spună. iată mesajul : „Arpentorul K îl roagă pe domnul director să-i dea voie să se prezinte personal la dînsul. K. e chiar nmînios cînd mă prezint. zise K. Barnabas rămase întîi tăcut. zise K. ca din adîncuri. tot ea mi-a adus astăzi de la castel scrisoarea asta pentru tine. — Bine. dar K. crede că o poate scoate la socoteală chiar şi cu zece cuvinte numai Aşteaptă decizia cu profund respect şi extremă nerăbdare. Şi-aapoi nici nu s-a dat dispoziţie să vin de fiecare dată numaidJlecît cu mesajul încredinţat'. accept dinainte orice condiţie de care ar depinde această permisiune. dacă ai avea ceva de cerut. Cum se petrec lucrurile la KGamm n-am de unde să ştiu.. A. secundanţii. şi s-o faci îndată. aşternu doar în fugă toate astea pe o bucată de hîrtie întinsă pe spatele unui secundant. dar acum te rog să te arăţi la fel de extraordinar şi în altele. zise el apoi. Şi poate că se va ivi prilejul să mă arăt recunoscător faţă de tine. se ridicau pe după cîte un umăr al lui Barnnabas." K.. ca să-şi apere onoarea de curier. sau poate ai de pe acum o dorinţă pe care aş putea s-o îndeplinesc ? — Sigur că am să duc mesajul. — Amîndouă îţi trimit salutări. se va supune oricărei limitări în timp a convorbirii. doar asta fac întotdeauna. încet. Arpentorul ştie cît de mult cere. Klamm nu aşteaptă ştirile. aşa se tot distnrară o bună bucată de vreme. zise Barnabas. disp:oăreau din nou. Nu. se duce în odaia de alături şi nu mă primeşte. ar lua iarăşi drumul nesfîrşit al hîrtiilor destinate dosarului. ca şi cum. dar mai ales Amalia. ce-i cu dorinţele ? Nu ai nici una ? M-ar linişti cu privire la soarta mesajului meu. Un mesaj foarte scurt. zise K. cele două fete voinice. să-'l peedepsească. — Şi vrei să-ţi dai silinţa să-ţi îndeplineşti însărcinarea cît se poate mai bine. chiar mîine. dar se va strădui să-l deranjeze cît mai puţin pe domnul director. greşit. putu să noteze totul după dictarea lui Barnabas care reţinuse fiecare cuvînt si recita ca un şcolar. ba unnul. cu exactitate. zise Barnabas. De aceea a citit adine ruşinat ultima scrisoare a domnului director. apoi zise: — Surorile mele îţi trimit salutări. că tu poţi să-ţi dai seama binee de cum se petrec acolo. ţi-o spun drept. Rugămintea aceasta se vede silit s-o facă. îndată. zise Barnabas. Cînd duc un mesaj. şi numai o audienţă personală la domnul director ar putea fi de ajutor. m-asiş fi dus. vorbise cu totul absorbit. dar nu s-a precizat nimic în aceaastă privinţă. dîndu-i hîrtia. — Să nu mai discutăm despre asta. să predai mesajul lui Klamm personal. de asta mă îndoiesc şi chiar daocă da. sau cel puţin să-mi dai de veste cum ai fost primit ? Poţi să faci asta şi vrei s-o faci ? Pentru mine ar fi de mare preţ. „iar alte ştiri" a spus o dată. zise Barnabas. — Surorile tale ? zise K. şii neliniştea-i se întoarse acum asupra lui însuşi. îi face cunoscut că pînă-n prezent n-a executat nici o lucrare de arpentaj şi. în timp ce 132 ♦ Franz Kafka celălalt o lumina cu lanterna.— Nu fi supărat pe mine. observîndu-l pe Barnnabas şi evitînd cu grijă să se uite la secundanţii care. Poţi să-l transmiţi chiar mîine şi să-mi aduci tot mîine răspunsul. unde ar fi fost cufundaţi. domnule. dar e foarte trist pentru mine să n-am decît un a astfel de curier pentru treburile importante. să preiei răspunsul de la el însuşi. vrei ? — Am să fac tot ce-mi stă în putinţă. ca speriaţi la vederea' lui KL . la nevoie şi unei fixări prealabile a numărului de cuvinte pe care este autorizat a le folosi în timpul întrevederii. mai multt decît avea nevoie. ar fi dorit. încă în cursul dimineţii. ba celălalt. Aşadar. dacă s-ar fi dat dispoziţie. — A ieşit mult mai lung decît credeam.

bir cu fugiţii. K. Te aştept la şcoală. abia rîsul Friedei îi atrase atenţia asupra lor. pe acestea se aşezară K. nici o expresie a feţei nu permitea să crezi că ar păstra în inimă vreo amărăciune împotriva lui K. fie — ceea ce i se părea mai probabil şi. era beznă peste tot. dovedise la »Hanul Podului" că se pricepea să aranjeze o cameră. le spuse K. va găsi o soluţie chiar a doua zi şi-l rugă pe K. aŞternută cu o broboadă de lînă a Friedei. amintindu-şi de scrisoarea lui Klamm. nu se putea ridica fitilul. Se făcuse foc în sobă. întradevăr potrivit cu purtarea lor. ce-i drept. — Prima voastră ispravă demnă de laudă. îl întrebă: — N-ar putea să-mi ducă şi acest mesaj la castel ? Sau nu v-aţi putea duce amîndoi ca să-si încerce fiecare norocul ? — Amalia n-are voie să intre în birouri. în felul acesta. Exista o cantitate mare de lemne de foc într-un şopron. deşi nu aveau. dar fără pilotă. nu se sinchisea de ei. Deşi primiseră din belşug de toate şi încă nu terminaseră de'mîncat. care nu prea ţineau de l^ld. zicea el. şi din „Hanul Podului". şi-i urmărea. Proaspătul menaj mai ducea lipsă de multe. fiindcă în gînd îl însoţea pe Barnabas. complet lipsită de mijloace... Şederea aici. Dar făgădui ferm că. Dispus spre mai multă îngăduinţă. aşeza o ceaşcă înflorată. şi o întrebă încetişor de ce e atît de indulgentă cu ei. de-ranjîndu-i şi în timp ce mîncau. De aceea K. acceptînd priete-noasă chiar şi apucăturile lor de oameni prost crescuţi. Acum totul era gata. nu puteai scăpa de ei niciodată. altfel ţi-ar face cu plăcere serviciul. în drum spre casă îi lăsă pe secundanţi să facă ce vor. de o curăţenie incontestabilă. resimţi această atingere. 134 ♦ Franz Kafka — Singurele noastre obiecte decorative sînt aparatele de gimnastică. dacă mai puteau spera ceva. Ca şi cum totul ar fi fost ca pe vremea cînd Barnabas păşea pentru prima oară în toată strălucirea sa printre ţăranii adunaţi în birt. îi mai puse mîna o clipă pe umăr. să doarmă ! Nu-l deranjaţi! Aşadar K. în privinţa lipsurilor cele mai mari. numai cu două pături aspre şi tari. s-ar putea obţine un rezultat. care. cum era. — Poate că am să trec mîine pe la voi. Pe de altă parte. şi Frieda la masă. ci-l aşteptase pe K. a mîngîiere. iar cheia era la învăţător care nu permitea să se ia lemne de acolo decît numai pentru încălzirea claselor în timpul orelor de curs. nici nu va ţine prea mult — dar toate lipsurile s-ar face mult mai puţin simţite dacă ar pleca secundanţii şi . mai bine — să-i scîrbeşti într-atîta de slujba lor. ca flacăra să fie mare. după o strîngere de mînă de rămas bun. deşi el o smulsese. în clădirea şcolii. nici o speranţă să se poată culca deodată în el. chiar dacă. Pe jumătate adormită. Transmite salutări surorilor tale şi din partea mea. Acum aprinseră lumina. Şi chiar la acest biet aşternut secundanţii se uitau cu Jind. a culcuşurilor insuficiente şi a încălzirii. ' Promisiunea lui Kl părea să-l fericească pe Barnabas. fiindcă era prea puţin gaz în lampă. îl asigură Frieda pe K. cum era silit el însuşi s-o recunoască. zise ea rîzînd forţat. fie să-i ţii în frîu. dar nu aşa cum îl încredinţase lui Barnabas. luminările din lanterne arseseră complet şi el ajunse orbecăind. numai să vii tu întîi cu răspunsul. Nici o vorbă. ci aşa cum credea că va suna în faţa lui Klamm. dar nu stăteau liniştiţi o clipă. era prezent în gîndurile ei. nu-l putuse aştepta trează. Frieda se uita temătoare la K. fie S> cea mai mizeră. nu promitea să devină prea plăcută. se şi încălzise destul de bine. zise Barnabas. Frieda strigă dintr-un colţ: — Lăsaţi-l pe K. nu putuse realiza mai mult. rezemat de soba răcită. în aşa fel încît să fie intimă. să aibă răbdare pînă atunci. K. încît să dea. altele atîrnau de tavan — consumase toată provizia de lemne.. pe podiumul catedrei. dar apoi se mai răcise.. dar odaia mare. se bucura sincer că va bea cafeaua pe care Frieda i-o pregătea pe lampa cu spirt. dar acesta era încuiat. Dar nu era alt culcuş decît o singură saltea de* paie. pe cînd printr-un fel de a-i trata mai energic. nici o aluzie. deşi nu-şi putu reţine un zîmbet. îşi puse mîna peste mîna ei. repetîndu-i vorbă cu vorbă mesajul. slănina şi chiar şi o cutie de sardele. nici Frieda nu mîncase încă. printre lacrimi. în sfîrşit. şi din „Curtea domnească". care servea şi drept sală de gimnastică — aparatele stăteau primprejur. oricum — mă rog. se tot ridicau din timp în timp ca să constate dacă mai erau destule pe masă. şi nu-i venea greu. iar secundanţii la picioarele lor. apoi pîinea. fireşte. 11 LA ŞCOALĂ Sosi acasă rebegit. mişcările iuţi şi experte cu care întindea pe catedră nelipsita faţă de masă albă. răzbită de somn. zise K. dar aici.Agăţîndu-se înainte de toate de această ultimă ştire. îşi dădea silinţa să găsească totul suportabil. K. ca pe o distincţie. Existau două scaune. N-ar fi fost chiar atît de insuportabil dacă ar fi existat paturi în care să cauţi refugiu. ajutat de secundanţii care cunoşteau locurile. pe masă. în plus. într-o sală de clasă.

ezitau să se culce. De acolo îi spuse atît de încet. şi chiar cu trîndăvia de care s-au bucurat pînă acum se va isprăvi. care ţinea cu tot dinadinsul ca domnul şi doamna să se uite la mutra prostească a celui adormit. poate că există mijloace foarte simple de a se descotorosi de ei nu-maidecît fără formalităţi. secundanţii începură să care lemne în sala de clasă. s-ar simţi atît de uşurat. care-l ascultase cu atenţie. pentru prima oară în serviciul unui străin. Frieda îi spuse că-i va fi foarte recunoscătoare dacă va izbuti. spuse că trebuie neapărat să mai aprindă o dată focul. Cel mai bun lucru va fi să-i accepte aşa cum sînt. şi-a însuşit deci acum felul lui de a-i privi. de parcă de cînd erau nu mai trăiseră o aventură atît de frumoasă. poate le cunoaşte chiar Frieda care e atît de familiarizată cu împrejurările de aici. K. . întrebă dacă este pe undeva o secure.' în curînd căldura fu suficient de mare în apropierea sobei ca să nici nu mai fie nevoie de pătură. trebui să se aplece ca să poată înţelege ceva. căci vor avea de lucru. şi toţi erau tare obosiţi. sau cel puţin să aibă o mare simpatie pentru ei. Nici ea nu mai găseşte nimic la ei care să te facă să rîzi. într-adevăr. ceea ce-l distra mult pe celălalt. încît ar putea îndeplini. îi mîngîie încet braţul şi-i spuse că e şi ea de aceeaşi părere. în curînd se înălţa acolo o grămadă destul de măricică. îi spuse că pare să fie aliata lor. veseli şi cam prostănaci. apoi aprinseră focul şi toţi se culcară în jurul sobei. K. îi trase secundantului un pumn cu atîta putere încît acesta începu să plîngă. şi în această stare a lor fac şi ei nişte prostii. în schimb. şi că i-o va dovedi în cazul secundanţilor. Şi. însuşi îi ceruse. Acum arfi'fost momentul să se culce. K. şi anume că cel mai bun lucru ar fi desigur să le dea paşaportul şi să rămînă singuri amîndoi. fericiţi de atîta căldură şi linişte. împreună cu ei. unul din secundanţi aţipise chiar în timpul mesei. Frieda şi K. fugărindu-se şi înghiontindu-se. o strînse la piept. dar de care'ar fi mai cuminte să rîzi.. După cîte ştie. K. astfel vor fi mai uşor de suportat. De altfel. în locul Friedei. altfel nu vor putea dormi. Frigul devenind tot mai greu de suportat. şi le ajungea. tresări puţin cînd secundanţii se ridicară din nou. acum îi avea şi urma să-i reţină. fără nici o greutate. fu trezit din somn în mijlocul nopţii de un zgomot oarecare şi întinse mîna căutînd-o pe Frieda cu un gest de om încă' pe jumătate adormit. apoi merseră cu toţii la şopron. de parcă i-ar încuraja în acest sens prezenţa Friedei. nu era tocmai îmbelşugată. încă inconştient. cea mai cumplită spaimă din cîte trecuse pînă acum în sat. în parte ca să inspecteze proviziile rămase. căci. va da greş. pe jumătate în glumă. nu-i va trata cu asprime. dar nu există om de care să nu 136 ♦ Franz Kafka te poţi descotorosi cu puţină bunăvoinţă. Uşa subţire cedă numaidecît sub lovituri. încît K. în parte ca să-şi dea seama ce e cu şuşoteala asta. Secundanţii ştiau de una şi o aduseră. secundanţii primiră o pătură să se învelească amîndoi. că nu cunoaşte nici un mijloc de a se descotorosi de ei şi se teme că. orice ar întreprinde K. Şi probabil că li s-ar face chiar un serviciu secundanţilor alungîndu-i într-un fel oarecare. Oare ea nu-şi dă seama cS CASTELUL ♦ 135 secundanţii devin tot mai obraznici pe zi ce trece. de aceea mereu niţel agitaţi şi miraţi. se ridică pe jumătate şi. măcar în parte. într-adevăr nu e puţin lucru să te simţi mereu observată de doi bărbaţi. erau nişte băieţi arătoşi. Se apropie de K. şi cu Frieda se întinseră să doarmă. de care e firesc să te superi. încîntaţi. sînt nişte băieţi tineri. va fi ocupat cu găsirea unei ieşiri din strîmtorarea lor actuală. nu era mulţumit de acest răspuns. K. K. precum şi nădejdea că. De altfel nu va mai rîde de giumbuşlucurile lor de acum înainte şi nu le va mai adresa nici un cuvînt peste cele strict necesare.dacă ei doi ar fi singuri în casa liniştită. iar el. scăpaţi de disciplina severă a castelului. probabil din pricina iritabilităţii sale dar şi a trezirii bruşte. căci viaţa pe care o duc aici. împotriva lor. şi-şi isprăviră cina şezînd alipiţi unul lîngă altul. Totuşi se arătă perfect de acord cu K. K.. fiind ea de faţă. de. dacă ar pleca'secundanţii. dar nu reuşi să-i determine să privească. şedeau drepţi şi distanţi. fără a-i lua în serios. dar că poate judecă totuşi cu exagerare mojicia secundanţilor. şi muncile de la şcoală. şi. Ea una nu-şi poate reţine uneori rîsul. pe lîngă toate. Frieda. pe cînd Frieda va trebui să se menajeze după agitaţia ultimelor zile. stinseră lampa. pe jumătate în serios. în cele din urmă. Cînd K. ca pe nişte neserioşi ce sînt. şi-şi ascunse faţa la pieptul lui. aşa cum ar face dacă ar fi singur cu ei. Scoţînd un ţipăt. profită de acest moment pentru a-i tăia Friedei cheful de a sta cu ei. căci se înţeleseră ca unul din ei să vegheze şi să întreţină focul. îşi dădu seama că avea lîngă el. pe unul dintre secundanţiCASTELUL ♦ 137 Aceasta fu.

învăţătoarea întrebă: — Dar ce aţi făcut cu mîţa mea ? O pisică bătrînă. priveau cum li se distruge micul lor avut Secundanţii. spre marele amuzament al copiilor. Se vedea că era pregătită să-l găsească pe noul servitor şi că primise probabil instrucţiuni din partea învăţătorului cum să se poarte cu el. fiindcă voia. pe cît posibil. cu vorbe şi cu ghionturi. ca să ia cel puţin faţa de masă şi s-o ferească de noi pete. Frieda se trezise fiindcă un animal mărişor. Era neplăcut. ca să n-o irite şi mai tare pe învăţătoare. căci. făcînd loc unui frig destul de simţitor. o fată blondă. îl rugă doar pe secundantul celălalt să înceteze cu întreţinerea focului. din nefericire. se vede că n-o interesa. K. tocmai cînd începură să se îmbrace la loc. o asigură. Secundanţii trebuiau să aducă lemne şi si facă focul. îndată ce KL ieşi dintre pături. nici nu se gîndeau să se îmbrace. care. că uleiul din cutia de sardele şi resturile de cafea se varsă pe duşumea şi cafetiera se face praf. şi. şi.. învăţătoarea strigă. K. formînd astfel un mic spaţiu îngrădit în care să se poată barem îmbrăca ia adăpost de 138 ♦ Franz Kafka privirile copiilor. învăţătoarea. nu zise nimic. el însă la Barnabas şi la viitor. abia cînd K. ba chiar să-i şi ajute.. de parcă ar fi uitat convorbirea de aseară. cînd'toţi erau gata. o plăcere pe care o plătea scump acum. Unul din secundanţi profitase ca să savureze o bucată de vreme plăcerea de a sta în culcuş. Va să zicăFrieda avusese dreptate. mai întîi învăţătoarea făcu scandal pentru că nu era apa proaspătă în lighean — K. iar pe de altă parte. îşi zise K. pierderea cafetierei. resturile cinei nu fuseseră strînse de pe catedră şi învăţătoarea le dădu jos pe toate cu rigla. în special în ce priveşte „familia" şi „patul". se dezbrăcaseră toţi pînă la cămaşă. ruşine ! Ar fi multe de obiectat. ea era sensibilă. ceilalţi să-l urmeze numai cînd îi va chema. dar puţin cam ţeapănă. K. trecînd fuga pe lîngă secundantul care şedea ghemuit si scîncea. care nu găsise nimic — poate că i se năzărise doar — reveni spre K. O familie de servitori ai şcolii care leneveşte în pat pînă-n amiaza mare. Frieda trebuia să măture. ca s-o sperie. pe de o parte. înaltă şi frumoasă. pentru că nu voia ca prin prostia secundanţilor situaţia să se înrăutăţească şi mai tare. neluînd în seamă întrebarea. şi cu Frieda se văzură siliţi să-i îndemne pe secundanţii parcă zăpăciţi de aceste întîmplări.Totul se lămuri. numai în cămaşă şi ju-pon. Frieda ascultă cu atenţie dispoziţiile sale. Nici nu se puteau gîndi deocamdată la gustarea de dimineaţă. iar K. le indică tuturor treburile care urmau să fie făcute în primul rînd. pe cînd el nu. dintre cuverturi. în sfîrşit. Apoi.. Iar ca să afle în ce dispoziţie mai era învăţătoarea. s-o menajeze pe Frieda. dar renunţă deocamdată. culcaţi pe jos căscau doar gura la învăţătoare şi la copii — trăgea în grabă paralelele şi calul pentru sărituri pînă-n apropiere Şi arunca o pătură peste ele. se îmbărbăta într-atît. n-am ce zice ! Vi s-a permis să dormiţi în sala de clasă. se făcuse o căldură excesivă. îndată. de unde îi mai pîndeau mari primejdii. căci nu părea să . căci încă din prag zise: — Nu pot să tolerez aşa ceva. urma sa aducă apă şi să facă ordine. iar el nu. Reuşi. căci era probabil că învăţătorul se şi afla acolo. voia să iasă cel dintîi. Cînd fură. încît ieşi fuga. din îngrăditură. abia îşi lua ochii de la el. fireşte. K. această pisică. consumîndu-se aproape toate lemnele strînse. pesemne. care de fapt cedase spre dimineaţă. ca s-o consoleze. întradevăr. cu ajutorul Friedei — secundanţii nefiind buni de nici o treabă. zăcea întinsă pe masă. şi Frieda. dar renunţarea asta nu-i folosi ia nimic. ea se gîndea numai la micile neplăceri CASTELUL ♦ 139 prezente. lovea neîncetat cu rigla în masă într-un mod care-ţi zdruncina nervii. în mijlocul rîsetelor copiilor. şi învăţătoarea examina una din labele ei puţin rănită. Iar Frieda. rezemaţi de'paralele. îşi trecu mîna peste părul lui să-l consoleze. căci din pricina căldurii prea mari. că se va duce numaidecît la primar să ceară o despăgubire şi că o va obţine. în timp ce. Cel mai mult o durea pe Frieda. tocmai se gîndise să ia lighea. apăru în uşă Gisa. Dimineaţa se treziră abia după ce sosiseră şcolarii şi se strînseseră curioşi în jurul lor. nul pentru el şi pentru Frieda. îmbrăcaţi doar pe jumătate. de altfel. să se îmbrace. deşi învăţătoarea. chiar dacă nu sărise pe ea. dar întîi în cealaltă sală de clasă. probabil o pisică. dar eu nu sînt obligată să predau în dormitorul dumneavoastră. se îndreptă spre lavabou. fiindcă în fond nu era o întrebare propriu-zisă. Linişte însă nu avură nici un pic. care de acum încolo nu mai încetară : — V-aţi făcut somnul ? Şi cînd K. îmbrăcaţi. mare şi grasă. aruncau mereu cîte o privire de jos. căci cîteva clipe după aceea urma un tărăboi şi mai mare. Frumoase maniere. servitorul n-avea decît să strîngă şi să cureţe. hotărî să procedeze aşa. Se sculase să caute cu o luminare aprinsă animalul prin toată camera. îi sărise pe piept — sau cel puţin aşa i se păruse — şi apoi fugise. K. căci ea era ambiţioasă.

Că nu s-a făcut focul este deci vina lui. îi arătă laba. se uită spre K. ea însă nu reţinu decît ultimele cuvinte şi zise: — Ei. în pofida vîrstei lor. Ba mi-a interzis chiar si fac focul devreme. şi declaraţiile secundanţilor ar fi doar o glumă ulterioară. căci striga în gura mare. şi. probabil pentru că se temeau să rămînă singuri aici. renunţară în cele din urmă. de data asta fără milă faţă de pisică. căci se ostenea tocmai cu spălatul podelelor la picioarele învăţătoarei. mai zise nerăbdătoare. manifestînd în privire şi ţinută ceva din vechea ei superioritate. Şi se apucară de treabă. dar trecuse peste ea mai mult tîrîndu-se. N-o spunea. dar învăţătoarea. zise: CASTELUL ♦ 141 — Secundanţii noştri sînt nişte copii. Pesemne îi prinsese luînd lemne. îl prinse de mînă şi-i spuse ceva de neînţeles în mijlocul zarvei. domnule învăţător. şi s-a dus să vadă paguba făcută. n-am avut nevoie de ajutorul secundanţilor. N-am ştiut cum să mă descurc altfel. ţinea cu fiecare mînă pe cîte un secun-dant de guler. aşa v-aţi început şederea aici. 140 ♦ Franz Kafka Cînd K. — Aşa.. zise acesta. rîsetele şi ţipetele lor deveniseră oarecum fireşti. ar trebui să mai meargă la şcoală. în timpul explicaţiilor Friedei. care. ghearele erau de mult tocite. îi trase cu ghearele o dîră peste dosul mîinii. l-au văzut meşterind ceva la uşa spartă şi de aceea spun acum — mă rog. Dacă am greşit. făcînd o pauză după fiecare cuvînt: — Cine a îndrăznit să spargă uşa şopronului ? Unde e individul.mai poată sări.'dar că s-a spart uşa şopronului. aţi vrut să ne indicaţi că nu vreţi să se înceapă cu încălzitul p'înă nu veniţi dumneavoastră. la catedră. — Domnul. s-o zdruncine pe Frieda în părerea ei. scoase un ţipăt văzînd sîngele. voi aţi rănit-o. prin mimică. aşa că nu mai aveau nevoie de alt motiv sau alt îndemn. Cum însă nu reuşiră. m-ar fi deranjat doar. ca să-l zdrobesc ? Atunci Frieda se ridică de jos. un băiat de vreo doisprezece ani ieşi din bancă. noaptea. încercă liniştit să-i explice învăţătoarei toate astea. desigur. arătîndu-l cu degetul pe K. cu toporul. pentru ca să nu rămînă nici o îndoială. în găleată. se întoarse. e vina mea. fugise să se ascundă şi. furia ei subită părînd deci potolită prin pedepsirea sîngeroasă a lui K. luînd cuvintele Friedei drept o poruncă. continiiînd să arate spre K. şi zise. s-ar fi putut să rămînă acolo peste noapte. ca şi cum incidentul s-ar fi încheiat cu cuvintele ei. privise pe după paralele. şi acest rîs părea mai convingător decît cuvintele ei. a fost foarte uşor. şi se străduiau muteşte. şi nu îndrăzneam să vă' cer cheia noaptea. Se întîmplase lucrul de care se temuse toată dimineaţa. Am spart uşa şopronului spre seară. se speriase de prezenţa unor oameni în clasa de obicei goală. logodnicul meu era plecat la „Curtea domnească".. ziseră ei. fiindcă a gîndit că închizînd şopronul cu cheia. aşa că a trebuit să mă decid singură. asta mi-a făcut-o o pisică rea şi perfidă. nu mai răspunseră deloc la întrebarea repetată a învăţătorului. s-o repare chiar pe cît posibil. Frieda rîse. înainte ca el să se poată feri. cînd a sosit logodnicul meu. rămînînd şi mai departe preocupată de pisică. — Cine a spart uşa ? întrebă învăţătorul pe secundanţii care tot mai făceau încercări zadarnice să scape din strîrîsoarea mîinilor lui. se rănise la o labă. luînd în consideraţie lipsa mea de experienţă. moţul încetă si K. încît dîra sîngera. aplecîndu-se iarăşi asupra pisicii. în graba asta neobişnuită pentru ea. acesta o chemă pe Frieda. K. care împreună cu secundanţii. în uşă apăruse învăţătorul. apoi începu să stoarcă cîrpele. secundanţii au alergat după el. de parcă ar fi căutat să ia putere de la el. k. da. chemîndu-l pe K. Uită-te şi dumneata. — Iar acum du-te la treburile dumitale. cu care spălase pe jos. vă rog să mă iertaţi. îi strigă şi pe secundanţi. m-a certat destul logodnicul meu cînd a văzut ce s-a întîmplat. va să zică aţi minţit ? Sau în orice caz l-aţi învinovăţit cu uşurătate pe servitorul şcolii ? . Cum însă nici învăţătoarea nu reacţiona la această jignire decît printr-o privire piezişă. Atunci deodată zgo. Pe urmă. Frieda. scoase găleata cu apă murdară — adusese apj proaspătă — şi începu să măture clasa. le apăsase atît de tare. pentru copii. si. singură. abia după ce îngenunche din nou să-şi continue munca. De vreme ce clasele urmau să fie încălzite de dimineaţă. sînt nişte copii. Şi. îşi arătă mîna copiilor spunînd: — Vedeţi. şi 'nici un cuvînt nu le mai Putea domina sau influenţa. — Eu am făcut asta. trebuia să deschidem şopronul. secundanţii dădeau din cap a negare. aşa mic cum era.

unde abia avea loc. ceea ce părea să indice că se ştiu vinovaţi. concediat pe loc din cauza delictului ruşinos în exerciţiul funcţiunii. fireşte. cu învăţătoarea. H . dacă au fost cruţaţi cu vreo zece 142 ♦ Franz Kafka prilejuri cînd ar fi meritat-o. nu accept altă concediere decît din partea dumi-sale. Dar cum Frieda m-a sacrifi. făcu o pauză. în sfîrşit. hotărîrile dumitale nu sînt întotdeauna dintre cele mai fericite. învăţătorul CASTELUL ♦ 143 porunci copiilor să treacă în clasa lui. culcată pe el. împingîndu'-i pe secundanţi cît colo şi întorcîndu-se spre K. dar tremurau şi aruncau nişte priviri temătoare în jur. ei. Dumneata. cat acum în favoarea secundanţilor — aici K. nu o pot crede. ci — aşa cum aţi spus şi dumneavoastră — ca să mă împiedice să întreprind din disperare fapte necugetate. — Fiindcă aşa-mi place. pe lîngă toate necazurile pe care i le pricinuise. — O bandă de mincinoşi. învăţătoarea ducea catalogul. urmînd să li se predea lecţiile acolo. Dar şi independent de asta. domnule învăţător.'eşti. care acceptă din laşitate să fie acuzaţi alţii de propriile sale mîrşăvii. servitor al şcolii. îi mai puse în cîrcă învăţătorului şi pisica. va să zică ? întrebă învăţătorul. Dînsul însă nu mi-a dat acest post ca să deger aici împreună cu ai mei. vom putea începe cursurile. dar acum să vă căraţi îndată cu toate catrafusele. în cele din urmă se înţeleseră. şi lăfăiţi-vă aici în voie. iar învăţătorul şi învăţătoarea ieşiră şi ei în urma lor. dar nu acela care mi-a oferit acest post. O să fie o adevărată uşurare pentru noi. ar fi putut să ispăşească barem o dată pe nedrept. zise învăţătorul. Bucuroşi de puţină variaţie. mi-ar fi surîs să se poată evita o ciocnire directă între mine şi dumneavoastră. — Nemaipomenit! zise învăţătoarea. urgent! — Nu mă mişc de aici. făcu nu din cap. Dar nu va dura mult. — Nu-i dai urmare. nestigheriţi de dezgustul unor priviri cumsecade. zise învăţătoarea care terminase tocmai cu bandajatul labei rănite şi luase pisica în poală. — Prin urmare totuşi domnul servitor al şcolii. îmi rezerv deocamdată dreptul de a vă pedepsi ulterior. dar învăţătorul respinse ideea. — Gîndeşte-te bine. aceasta pomeni. alergă să se ascundă după paralele. Astfel. — Sînt în întregime de părerea dumitale. copiii porniră rîzînd şi ţipînd. — De ce amintiţi asta acum ? întrebă K. învăţătoarea se împotrivi hotărîtă. unei fete tinere. dacă secundanţii ar fi mîncat puţină bătaie. pînă nu aflu contrariul chiar din gura sa. zise învăţătorul. zise învăţătorul. şi. fiindcă eşti recalcitrant şi nu dai urmare concedierii mele. acela e domnul primar. se auzi de după cuverturi plînsul înfundat al Friedei — trebuie să clarificăm fireşte lucrurile. Frieda strigă: — Dar au spus adevărul! Şi. pisica perfect nepăsătoare de atîta osînză. Acesta ascultase tăcut. — Mă rog. aruncînd cîrpa în găleata cu apă. zise învăţătorul. este probabil şi spre avantajul dumneavoastră dacă nu dau urmare acestei concedieri necugetate. Cînd o ridică să lovească. K. să predea în mijlocul menajului dumitale murdar. de pildă. şi acum repet pentru ultima oară : afară ! Cînd şi asta rămase fără efect. zise K. zise învăţătorul. şi nimeni nu-i poate pretinde. Concedierea mea subită ar fi ceva de-a dreptul potrivnic intenţiilor dumisale. — Atunci am să vă trag numaidecît o bătaie. domnişoară Gisa. nu mi-ar fi părut rău. Probabil că asta avu o influenţă asupra ultimelor cuvinte pe care învăţătorul i le mai spuse din uşă lui K.Ei tăceau mereu. clasa se goli numaidecît. dar. sprijinindu-se în coada măturii. şi trimise un copil în sala cealaltă să aducă nuiaua. gîndeşte-te. învăţătorul se duse 13 catedră şi se sfătui. vă garantez ! Apoi trînti uşa. poate că şi dumneavoastră preferaţi aşa. Rămîneţi deci singuri. la după-amiaza de ieri. între altele. K. pomenind de cruzimea lui K.: — Domnişoara se vede silită să părăsească această sală de clasă împreună cu copiii. zise K. observînd că intervenţia Friedei Potolise totuşi întrucîtva accesul de mînie nestăvilită a învăţătorului. cînd ai refuzat să fii interogat. Sînteţi superiorul meu. şi. De altfel. — Acest domn servitor. în liniştea care se lăsase. cu voce scăzută. şi. învăţătorul ar fi lăsat bucuros pisica în sala aceea. încît stropii săriră pînă departe. laolaltă cu elevii ceilalţi. Deci. de poliţie. la o aluzie în acest sens.

învăţătorul veni din nou.12 SECUNDANŢII Abia plecaseră toţi. ar fi fost pămîntul ferm. dar cînd K. şi cel căruia reuşeam să mă impun cu de-a sila. le ordonă secundanţilor: — Ieşiţi afară! Uluiţi de această poruncă neaşteptată. ar fi trebuit sa mă laşi acolo. . să-şi aranjeze părul. — Nu. şi loveau cu pumnii şi cu picioarele în uşă. Şi cînd aş fi putut găsi linişte în societatea cuiva. dar acum nu mai discută cu ei." fuseseră de ajuns ca să aibă acest efect. te străduieşti cu atîta rîvnă să ai o întrevedere cu Klamm. să ţipe iar la ei că sînt concediaţi definitiv şi că nu au nici cea mai mică speranţă de a fi reangajaţi. strigă K. Cele cîteva' zile de convieţuire cu K. te supui' învăţătorului tiranic. Ceea ce-i înfrumuseţase întotdeauna trupul insignifiant fusese prospeţimea şi energia. se supuseră. Eliberat de mine. însă nu-i fu milă. aşa cum îi îndemna neastampărul lor. Cu toate că Frieda ştia bine tot ce se întamplase.. iar ei pe cale să se înece în valuri. — Eşti supărat pe mine ? îl întrebă ea. stăpîne! strigau mereu. cînd K. pesemne cu nuiaua temută. ci-i goni din casă. dar să şi aplice concedierea. rătăceam pe aici cu totul pierdut. Ea dădu doar din cap. zise Frieda uitîndu-se tristă în gol. apoi se opriră ca să-l implore pe K. Şi cîte n-ai făcut tu pentru mine ! înainte de a te cunoaşte. cuprinzîndu-i umerii cu braţul. închise în urma lor uşa cu cheia. De aceea alergară la gardul de zăbrele al grădinii şcolii. alergară de colo pînă colo pe acest soclu. poate că ai reuşi să obţii tot ce vrei. Nimeni nu mă primea. scînceau şi băteau în uşă. K. — Da. Peste puţin apărură în faţa ferestrelor sălii de gimnastică şi bătură în geamuri. — Nu. — Vrem să ne întoarcem la tine. cred că nu poţi altfel. — I-am concediat. apoi ea se apiică în tăcere să pună cafeaua la fiert. Toate acestea sînt mărunţişuri care nu mă ating. neputîndu-se mişca în voie prin zăpada mare. Aceasta avu efectul secundar. fără să ia seama că eforturile lor sînt zadarnice. aşteptă cu nerăbdare ca zgomotul insuportabil să-l silească pe învăţător să intervină. fiindcă în cele din urmă K. Ai trăit mulţumită la „Curtea domnească". Să fi fost despărţirea de Klamm adevărata cauză a declinului ei ? Apropierea de Klamm o făcuse înnebunitor de ispititoare. se aşeză într-o bancă şi-i urmări mişcările obosite. se duse la paralele să vadă de Frieda. sub această vrajă pusese stăpînire pe K. o înştiinţa formal că-i conce-diase pe secundanţi. întinzînd mîinile împreunate spre el. voiau să se întoarcă. iar eu ţi-o răsplătesc Prea puţin. neintenţionat de KL.. Asta se şi întîmplă peste puţin. acum frumuseţea aceasta pierise. — Lasă-i să intre pe blestemaţii de secundanţi ai du-mitale. Erau ca orbiţi şi nu încetară probabil nici după ce KL lăsase perdelele în jos ca să scape de această privelişte. Acum s-ar fi făcut poate linişte dacă n-ar fi început K. accepţi acest post umil. iar la Klamm 146 ♦ Franz Kafka nu numai din pricina ta vreau să ajung. Ţinînd seamă de mine. — Frieda ! o chemă K. va fi silit să-i lase sa intre. ţinîndu-se de gratii. Apoi plecă. de unde se puteau uita înăuntru mai bine. K. spunîndu-le să aştepte ctt răbdare. învăţătorul încercă acum să-i liniştească pe secundanţi cu vorbe bune. ca şi cum K. deşi de la distanţă. — Sînteţi concediaţi. Ea lăsă numaidecît rîşniţa de cafea din mînă şi se aşeză lîngă K. Munca la birt nu fusese uşoară. să-şi şteargă lacrimile. Nici acolo nu rămaseră însă multă vreme.. şi acum ea se ofilea în braţele lui. dar se vede că-i priise mai mult. zise K. Privirea lui o făcu să se ridice. de a-i arăta învăţătorului cum se petrec lucrurile cînd cineva are destulă putere nu numai să concedieze. nu vă mai primesc niciodată în serviciul meu ! Nu voiau nici în ruptul capului să accepte aşa ceva. Nu sînt demnă să trăiesc cu tine. Făcură aşa multă vreme. strigă K. Lui K. Toate pentru mine. în încăperea cam întunecoasă acum. zise K. strigă învăţătorul. în bancă. dar cuvintele lor nu se CASTELUL ♦ 145 puteau înţelege. ţipîrid. Ar fi trebuit să te las acolo. se urcară pe soclul de piatră. Auzind aşa începură să facă din nou gălăgie ca şi adineauri. se descotorosea de mine cît putea de repede.

şi asta îţi insuflă gînduri'disperate. fără întrerupere. Şi oare nu grăia împotriva acuzaţiilor şi faptul că se străduiseră mereu să-l urmeze peste tot. că de curînd unul dintre ei s-a culcat pe locul meu de pe salteaua cu paie. desigur. nici în sat. adînc şi îngust. e încă prea mult Klamm. ci tu îmi lipseşti. contrazicîndu-se. deşi obosiseră.. — A. copilărească. se uită la Frieda fără să răspundă. n-ai remarcat că n-a fost cu putinţă să scăpăm de ei în camera noastră din „Hanul Podului".erau oameni de care fugeam eu. — Eu ? întrebă Frieda fără a-şi lua privirea de la cei de afară. Nu ţi-ai dat seama ? Atunci de ce i-ai mai gonit. trebuie să emigrăm undeva. continua milă de ei. unde toţi trag de mine. tot îşi mai adunau puterile din cînd în cînd şi întindeau mîinile rugător spre şcoală. zise ea. în sfîrşit. şi nimeni nu ne va mai vedea niciodată. dar că ar fi îndrăznit să se lege de tine. Dacă vrei să mă păstrezi. Numai Klamm îţi lipseşte. De mi s-ar smulge mai bine masca asta frumuşică. ultimul episod. în Spania.. ci mie. Pe cînd aici — uită-te la secundanţi ! Nu ţie ţi se adresează cînd îşi împreună mîinile. şi de aceea îmi închipui un mormînt. adăuga vorbind parcă cu sine însuşi: Ce ar fi putut să mă atragă spre această ţară pustie. Te mai cheamă ? — De Klamm nu ştiu nimic. în sudul Franţei. eu îmi ascund faţa în pieptul tău. Toate astea nu le-ai remarcat ? K. zise K. că au depus mărturie adineauri împotriva ta. apoi/ca şi cum braţul lui i-ar fi dat o căldură de care nu se mai putea lipsi. Pricina ai fost tu. ci tu. K. — Nu pot să emigrez. săracii" spui şi acum. se duse la fereastră. nu reţinu din acestea decît un singur lucru. ca să nu trebuiască să se ţină mereu cu mîinile de gard. de pildă despre secundanţi. Secundanţii tot mai erau pe lîngă gard. de mi s-ar poci corpul. — Fugeai de ei ? Nu-i aşa ? Iubitule ! strigă Frieda cu vioiciune. cu 148 ♦ Franz Kafka toate că nu cunosc fericire mai mare decît să fiu cu tine mereu. îl aveffl aici cu prisosinţă. ca să pot trăi în pace cu tine. — Nu. Sînt băieţi înfigăreţi şi pofticioşi. iertarea apucăturilor şi necuviinţelor lor. — Săracii! Săracii! zise Frieda. zise Frieda aproape supărată. zăpăcită. vreau să plec ca să scap de ei. — Prefăcătorie. Şi am să rămîn ! Şi. — Crezi că-mi lipseşte Klamm ? zise Frieda. şi. — Nu ? zise Frieda. secundanţii. acolo ne ţinem strînşi în braţe ca în nişte cleşti. nici în altă parte. cînd nici persoana mea nu ţi s-a părut un preţ Prea mare ca să-i răscumperi şi să nu mănînce bătaie. fără sfîrşit. cu toate că mă urmăreşte şi în vis gîndul că nu există un loc liniştit pe pămînt pentru iubirea noastră. asta-i adevărat. — Klamm mai este şi acum în legătură cu tii întrebă îndată.. îşi luă încetişor braţul de pe umerii ei şi statură cîtva timp aşa. îi arătă Friedei că lucrurile stau cam aşa. în tăcere. Se uită afară şi-l chemă apoi pe K. fiindcă nu mă pot îndestula de prezenţa ta aici. şi. Frieda îi spuse : — N-am să suport viaţa asta de aici. Nu Klamm. despre asta doar vorbesc tot timpul. „săracii.. surprins. Acuzaţiile aduse secundanţilor erau desigur juste dar tot ce făcuseră se putea interpreta mult mai nevinovat prin firea caraghioasă. că ne-au spionat cu gelozie legăturile. am venit aici ca să rămîn. eu. — Şi nu eu mă uit la ei. Unul din ei. — De ce i-am gonit ? întrebă K. iar tu în al meu. ca de pildă familia lui Barnabas. zise Frieda. întrerupîndu-l. zise K. dacă nu dorinţa de a rămîne aici ? Apoi mai spuse: Dar şi tu vrei să rămîi aici. te uri cumva ? CASTELUL ♦ 147 — Dar tu n-ai observat ? întrebă Frieda. mîngîierile pe păr. asta mă ţine la distanţă. dacă nu din pricina asta ? întrebă ea. recăzu iar în oboseala ei. ca să te alunge. nu mai avea destulă energie să explice în ce consta întorsătura bună pe care o luaseră pentru el lucrurile prin legătura lui cu Frieda. îşi străpunsese vestonul la spate cu o zăbrea şi stătea agăţat de ea. între timp. despre asta vorbesc Şi eu. răspunse K. vort acum despre alţii. — Tratamentul mult prea prietenos de care au avut Parte. tfsul tău cînd făceau prostii. şi să rămînă singuri cu mine. — Păi tocmai asta e. să te piardă. nestăpînită a amîndurora. trase puţin perdeaua la o parte. De dragul tău vreau să plec. n-am remarcat. fără să-şi dea măcar osteneala să explice această contradicţie. după un „Da" şovăielnic al lui K. asta mă face nefericită. apoi. doar e ţara ta.' nu să stea cu Frieda ? K. altfel ce importanţă .. zise K. zise K. Dar nici K. zise Frieda. — Desigur. încercînd în zadar să-şi amintească de amănunte.

cum saltă ca nişte copii şi întind braţele ca nişte bărbaţi. Dar apoi cînd mă gîndesc că. — Nu. ochii aceştia naivi şi totuşi cu scîntei. să-i rechemi repede şi să fii fericit dacă primesc să revină ? — Vrei să le dau drumul în casă ? întrebă K. chiar dacă ar fi trimişii lui Klamm. cine să ne scape de ei ? Şi oare în cazul ăsta e bine să scăpăm de ei ? N-ar trebui. de altfel. înseamnă că ei au şi pierdut partida. să aleg între ei şi tine ! Şi acum vreau să mă ştiu scăpat de ei definitiv. nu. Atunci să intre cît mai repede. nu pot să adorm şi ma simt silită să mă uit peste capul tău cum doarme unul din ei înfăşurat în pătură. ba chiar studenţi. eu trebuie să rîd. iar celălalt stă în genunchi în faţa sobei cu uşiţa deschisă şi pune lemne pe foc. zise K. dar faţa ei avea o expresie chinuită. Crezi că eu nu văd toate astea ? Mi-e de-a dreptul ruşine pentru ei. Ba mă tem că ai să te trezeşti şi totul se va fi isprăvit. foarte surprins de această denumire. cît însemni tu pentru mine. zîmbind cînd văzu că Frieda e ca strivită sub greutatea vorbelor sale. au plecat. şi nu dovedeşte în fond decît ceva bun. Să-i văd cum se reped în casă. 13 . Mă uit cu respect şi cu admiraţie la prostiile pe care le fac. Trimişi ai lui Klamm. Şi dacă-mi ceri acum să aleg între tine şi secundanţi. şi trebuie sa mă aplec înainte atît de tare încît e cît p-aci să te trezesc. zise Frieda. dar nu plin de speranţe. Dar dacă sînt trimişii lui Klamm. adăugă K. Aş vrea doar să fie aşa. Niciodată nu vor mai intra în casă cu voia mea. numai că nu ştim cine sînt. dovedeşte totuşi că în anumite împrejurări pot fi stăpîniţi. mereu deranjat. mă sperii de mine.rămînînd dur faţă de ei. căci dacă n-ar fi aşa. îmi amintesc întrucîtva de ochii lui Klamm. şi deci că nu au nimic de a face. zise Frieda cu un zîmbet obosit i apucă de treabă. — Da. zise K. asta e. rămîn totuşi nişte băieţi prostănaci. Cine ştie. atunci am impresia că abia am sosit în sat. nu bucuroasă. puse din nou mîna pe mătură. Chiar în această seară am primit o scrisoare de la dînsul din care reiese că este informat cu totul greşit despre secundanţi. voi fi pierdut-o. mi-e ruşine în locul lor. zise Frieda. Iar că tu îl 150 ♦ Franz Kafka vezi în ei pe Klamm. acum poate că totul e în ordine. cred că nici n-aş putea suporta toate* astea. care mai au nevoie de bătaie ca să li se facă educaţia. ba sar în sus şi aprind luminarea ca să te trezeşti cît repede şi să mă poţi apăra. şi anume. atunci. atunci îmi vine să cred că am pierdut totul. cum se bucură văzîndu-mă. nimic esenţial. Un fapt din care putem iarăşi trage concluzia că îi sînt pe deplin indiferenţi. Dar tocmai asta e: în loc să-i găsesc respingători. Cînd ar trebui să mănînce bătaie. ei. Ce idee. într-o doară. că mi-e ruşine pentru ei. iar dacă ar fi să pierd partida. Faptul că am reuşit să-i dau afară. aşa cum eram de fapt atunci. şi nici pe departe nu eşti încă soţia mea. Asta mă întristează uneori tare mult. ce importanţă am eu ! O să mă apăr cîtă vreme o să fiu în stare. Iar K. dar cu conştiinţa că şi asta s-a întîmplat de dragul tău. da. şi purtarea lor copilărească şi nebunatică. Cîn'd ar fi normal să-ţi fie necaz pe ei. — Tu mă întăreşti în judecata mea cu privire la secundanţi. Atunci vreau să-i laşi să intre. deşi i se păru îndată firească. dar poate că sînt într-adevăr. De aceea este inexact ce am spus adineauri. dar fie şi aşa. şi sînt învăţată şi cu somnul neliniştit. — Se poate. de la birt — nu pisica mă sperie. e privirea lui Klamm care mă străpunge uneori din ochii lor. dar acum au plecat. asta nu dovedeşte nimic. vreau să te feresc prin toate mijloacele de consecinţele acestei fapte. Mă simt silită să mă uit mereu la ei. zise Frieda. în sfîrşit. noaptea. căci din păcate mai eşti şi acum influenţată de b'irtăsiţă şi-l vezi pe Klamm peste tot. Tot mai eşti amanta lui KÎamm. nimic nu doresc mai puţin. sigur că da. Şi cînd stau culcată lîngă tine. ci cu conştiinţa că nu mă aşteaptă decît decepţii şi că voi fi silit să le încerc una după alta pînă la ultima picătură de drojdie. Dar asta se întîmplă doar uneori. tresar la cel mai mic zgomot. dar la ei nu este aşa. îi interzici poate lui Klamm însuşi să intre. Ce negricioşi şi urîţi sînt. şi-ar fi putut procura desigur informaţii precise despre ei. Şi nu pisica mă sperie — sînt învăţată cu pisicile. dimpotrivă. îmi vine să-i mîngîi pe păr. şi ce detestabil e contrastul dintre figurile lor care dau impresia că sînt adulţi. — Trimişii lui Klamm. nu vine de acolo că nici acum n-am luat încă micul-dejun. Nu te sinchisi de mine. Nu e nevoie de dihania asta de pisică. Ochii lor. iai CASTELUL ♦ 149 — N-am ştiut nimic despre toate astea. aşa le zic în gînd.ar avea că secundanţii se ţin mereu după mine. cu Klamm. i-am gonit avînd doar o vagă presimţire a acestor lucruri. Şi ştiu că în altă parte şi la alţi oameni o purtare ca a lor ar fi prostească şi necuviincioasă. dacă slăbiciunea care ne-a cuprins pe amîndoi. zise K_. — Trimişii lui Klamm.

deveni vioi si familiar. peste puţin se obişnui însă cu K. te cheamă Brunswick. el de capul lui. în loc să întrebe cine e cel care bate la uşă. Hans părea să fie învăţătorul. Friedei. încît i te supuneai pe jumătate serios. îi zise K. aplecîndu-se Puţin. Abia într-un tîrziu recunoscu că-l ştie pe K. Cu ""Cestea se potrivea şi seriozitatea care se vădea în tot ce 152 ♦ Franz Kafka făcea. poate presimţind viitorul. aşa cum un "ezertor se strecoară în liniile inamice. în general. Se învaţă în sala de alături. Frieda se uita'la el. nu reuşi să descuie numaidecît broasca veche. şi că prin întrebările celorlalţi s-ar incăfc* vreun regulament şi s-ar pierde vremea. din timiditate. Şi apoi fu nevoit să constate că prin uşa. şi încă fără nici o jenă. dar asta era atît de amestecat cu nevinovăţie copilărească. Mîinile îi erau nesigure şi K. cizmarul din strada Madeleine. poate fnsă numai prin iluzia simţuriloi unui ascultător încordat şi neliniştit. pentru ca în momentul următor să nu r0 ie decît un şcolar care nici măcar nu înţelegea unelf întrebări şi răstălmăcea altele. parcă îi examina şi le judeca răspunsurile. Numai la început se arătă stînjenit. dar o făcu după oarecare şovăire şi numai la insistenţele lor. fierbinte. şi cu Frieda. numai el are dreptul *» pună întrebări. de mai de mult. repede! zise K. speriată de acest nume mai mult decît de orice. pentru ca să'poată lua decizii. ci băieţelul care manifestase mai înainte dorinţa de a vorbi cu K. răspunse băieţelul uitîndu-se la K. . era însă cu atît mai concentrat şi serios. căci băiatul vorbea încet. repeta mereu. apoi către Wiat: Dar cum te cheamă ? — Hans Brunswick. — Da.HANS După cîtva timp. dar poate eă freamătul jucăuş din jurul gurii sale'nu era zîmbet. care-i flutura pe buzele moi. întrebările sale erau pline de zel şi insistenţă. ci fericirea copilăriei. stînd liniştit cu bustul drept^ capul aplecat. — Vrea să ne ajute. Atunci era $ stare să tacă multă vreme. . în cele din urmă tăcea cu îndărătnicie cînd i se pU' neau întrebări insistente. Aflară că pe Hans îl emoţionaseră asa de tare zgîrietu-Fjle sîngerînde pe care învăţătoarea le făcuse pe mîna lui *S încît hotărîse din clipa aceea să-i vină în ajutor. zise băiatul. liniştit cu ochii săi mari. aruncă mătura şi din cîteva salturi ajunse la uşă. deşi i # atrăsese de mai multe ori atenţia asupra aceste greşeli. zise Hans. apoi. era fericit de această descoperire. pe K. după ce primi o cafea fjună. Şi reuşi într-adevăr de mai multe ori. Friedei îi t CASTELUL ♦ 153 atît de mult această atitudine. cu buza de jos răsfrintă. — Te jucai atunci la picioarele femeii din fotoliu? întrebă K. în orice caz. şi dejunul se prelungi multă vreme. aşa cufl1 un adult n-ar putea s-o facă niciodată. f care. — Pot să te ajut ? întrebă băiatul. «îfruntînd pericolul unei pedepse straşnice. — Barnabas ! strigă K. fiul lui Otto Brunswick. să amuţească. cu braţele lipite de corp. şi deveni mai prietenos. — Deschid îndată. asemenea închipuiri copilăreşti. — De acolo şi vin. din clasa alăturată. Acum ?e strecurase fără voia cuiva. părea să dea glas uneori. acum se vădi că era totuşi doar un băieţel care. spre binele lui K. aşa că nu se mai făcu nici o treabă. însă ii supăra. în sfîrşit dată de perete.' Probabil că-l declinaseră. încît puse de cîteva ori întrebări care spera că-l vor face. după părerea lui. — Ce cauţi aici ? îl întrebă. m felul acesta. care dintr-o lipsă de consideraţie copilărească vorbea mult prea încet. K. — Şi ce vrei ? Hai. se auzi o bătaie uşoară la uşă. Un zîmbet uşor.. Deşi şedea într-o bancă. Avea ceva dominator. Acum îl puseră să povestească despre maică-sa. căprii. zise K. mai ales. elev în clasa a patra. şi stfnd drept. unui bărbat energ^ i perspicace. părea să indice că e conştient de faptul că totul e doar un joc. pe jumătate în glumă. atrăgea atenţia asupra sa.' dadej* impresia că. de parcă ar fi ţinut să afle cît se poate de repede esenţialul. stătea la catedră si Frieda lîngă el pe alt scaun. mai ales cînd punea întrebări. e mama mea. Dar acesta n-avea nici un chef să-şi aducă aminte de el. intră nu Barnabas. în timp ce K. — Ia te uită. de cînd acesta intrase odată în casa lui Lasemann. şi al Friedei.

K. pentru că Lasemann avea albia aceea mare. în cazul acestuia. acum. I s-a întîmplat să obţină rezultate pe care medicii n-au reuşit să le dobîndească. aşa cel puţin lăsa să se înţeleagă o mişcare din cap a lui Hans. Hans înţelese acest lucru foarte bine şi întrebă dacă i-ar putea fi de folos lui K. dintre care Hans nu mai făcea parte. Aceeaşi întrebare referitoare la maică-sa. în încheiere. toate întrebările privitoare la viaţa lor de familie rămaseră fără răspuns. găsea că băiatul avea dreptate. apoi mai era si puţin ruşinos să încerci să afli secrete de familie pe cafea asta ocolită. aşa că nici prin munca ^a mai 'conştiincioasă probabil că nu se vor putea apăra 154 ♦ Franz Kafka de el. spuse că l-ar ajuta bucuros. el le mai trecea comenzi şi celorlalţi cizmari. îfl schimb poate că de data asta el. dar rezultatul fu nesatisfăcător. s-a simţit obligat să intre în vorbă cu el. K. stăteau cu toţii în sat. nimeni nu se putea compara cu el. se îmbăiau cu atîta plăcere. căci la diferitele sale întrebări în acest sens. Acesta îi explică lui Hans *& nu e nevoie de un astfel de ajutor. fără a se arăta prea trist. fără voie. şi anume prin : nu. are oarecare'experienţă iD îngrijirea bolnavilor. cînd e muncit de griji. în cele din urmă K. ar ruga-o pe maică-sa şi atunci vor reuşi desigur. mai spuse el. de altfel. cînd s-a întors acasă. ca să-i poată da vesti mamei. îi sînt indiferente. căci el. să se repeadă la el şi să-l sărute. îi mulţumeşte şi ar fi bine ca Hans si se întoarcă m clasă. Hans. si atunci va face apel la el. întrucît Şi lui i se părură inutile întrebările. nu e voie s-o descoşi cu întrebări inutile'.. şi că speră să scape cît de curînd de învăţător. că munca în sine nu era grea şi că întîrziase astăzi numai din pricina unor împrejurări îhtîmplătoare. Dar cum mama este atît de slabă şi de obosită. Poate că i-ar putea da un sfat bun. ca să facă baie. lăsînd deschisă chestiunea că orice alt ajutor ar fi binevenit.'plină de mîndrie. în alt fel. maică-sa l-a întrebat dacă nu cumva mai venise arpentonil. să devină mai insistent. Despre meseria lui taică-său aflară că era cel mai important cizmar din localitate. o lăsă fără răspuns. să-i împlineşti dorinţele fără ca ea să-ţi fi dat vreo poruncă precisă. dar rămase neclar de ce boală suferea. după aceea nu mai adusese vorba despre el. dar numai cînd nu era vorba în acelaşi timp şi despre maică-sa. care o făcu pe Frieda să se dea jos de la catedră. în care copiii mici. obosi. ceea ce este şi mai preţios. dar nu e exclus să aibă o dată nevoie de ceva. căci. tatăl nu părea să fie la mare preţ. oricum încercau s-o abordeze. Cu toate că nu accentua. întîmplător. el posedă unele cunoştinţe medicale. 'cînd se poate încă spera că nu o să fie pedepsit. la lucru. fu înregistrat de Hans cu vădită neplăcere). Auzind această propunere. Brunswick ii făcea probabil o favoare deosebită. de aceea îi spusese doar că nu-l' mai văzuse pe arpentor. acolo fuseseră doar în vizită. K. ceea ce-l ispiti pe K. Acasă fusese poreclit „iarba amară"' din pricina darurilor sale de lecui" CASTELUL ♦ 155 tor. pesemne că era în firea învăţătorului să tot dojenească. si. despre tatăl său Hans amintea cu respect sau cu teamă. îi spuse că n-are nevoie de ajutor. nu răspunse decît după ce fusese repetată de mai multe ori. fiindcă are prea mare . Hans răspunse. El însă. dar nu în casa lui Lasemann. că nimeni n-are voie s-o vadă pe maică-sa. După o scurtă cumpănire. şi odată. Şi taică-său. în ziua aceea fusese doar în mod excepţional la Lasemann. la ce treabă îşi oferă ajutorul. ar face-o cu plăcere. aceasta o spusese în repetate rînduri chiar cînd era vorba despre altceva. descosînd un copil nevinovat. într-un caz din acestea neglijate survine adesea o înrăutăţire gravă a unei boli uşoare în sine. ea nu prea iese din casă. sugaciul pe care doamna Brunswick îl ţinuse în braţe era sora lui Hans şi se chema Frieda (faptul că femeia care-l tot trăgea de limbă purta acelaşi nume. Cum nu fusese vorba deci decît despre un ajutor împotriva învăţătorului. nu se mai miră să afle că Hans intenţionează să-l ajute doar aici. întrebă. şi era cu atît mai ruşinos cu cît nici măcar de la el nu se putea afla nimic. de pildă şi tatălui lui Barnabas. dar că e foarte drăguţ din partea lui Hans că vrea să-l ajute. Maică-sa era cam bolnăvicioasă. că-i mulţumeşte pentru bunele intenţii. Hans avu întîi o lucire de bucurie în ochi. în comparaţie cu ea. că are tot ce-i trebuie. o roagă pe maică-sa să-'l ajute. îi pare rău că mama lui Hans boleşte si că nimeni nu pare să-i înţeleagă suferinţa. pentru ca învăţătorul şi învăţătoarea să nu-l mai certe atîta pe K. Căci asta-i place mamei cel mai mult.. se duce adesea pe acolo ca să se joace cu copiii lui Lasemann. Şi cînd K. dar întunindu-l apoi la şcoală. La întrebarea dacă fusese vreodată la castel. dacă n-ar fi decît de dragul lui Hans. iar dacă el însuşi n-ar fi în stare s-o facă. Apoi maică-sa a mai întrebat de K. ci doar lăsă să se înţeleagă. i-ar putea fi de ajutor. în orice caz s-ar duce cu multă plăcere s-o vadă pe mama lui Hans şi să stea de vorbă cu ea. de alt-fel dojenile nu aveau asupra lui acelaşi efect ca asupra unui şcolar.Nu aflară de fapt mare lucru de la Hans. le dă la o parte. că numai ajutorul împotriva învăţătorului e ceva de care nu are nevoie. adresa o are doar.

abia schimbase cîteva vorbe cu ea atunci. şi. Cu toate acestea K. în genere ea nu face nimic împotriva voinţei soţului ei. şi faptul că s-a interesat de K. dar tot aşa de bine putea să fie. K. dar să stea de vorbă cu el. a văzut-o doar fugitiv. Si n-ar trebui ca tatăl să se teamă de cheltuielile unei astfel de vilegiaturi. în seara aceea. acest străin. în' pofida bunăvoinţei sale. încă din momentul acela se mirase că soţul ei lasă această femeie suferindă în aerul viciat al încăperii care serveşte de baie comună şi de spălătorie. aşa devenise băiatul. fără a fi prinsă. se putea observa aceasta.. el fiind cel mai însemnat cizmar din localitate şi avînd. nu constituie o excepţie de'la regulă. El. K.. dacă nu le combaţi. K. abia după 'mărturisirile ulterioare. bineînţeles presupunînd că ea va fi de acord. cu privirea 'fixă. % poate pricepe de ce tatăl. ca să-i atragă atenţia asupra acestor lucruri. n-ar trebui să plece pentru multă vreme şi nici să se ducă departe. şi că nu-si impunea nici o stavilă vorbelor strigate în gura mare. Apoi rămase pe gînduri. el. şi-l rugă pe Hans să trans156 ♦ Franz Kafka mită acasă că-şi cere scuze acum.nevoie de menajamente. Acum.. hi avusese chiar intenţia să-i facă o vizită lui K. dar cum n-o exprimase. el însuşi sau mama. de vreme ce ea nu pleacă de dragul lui şi al copiilor. acum fusese K. dacă într-adevăr cauza suferinţei ei este clarificată. şi apoi se simte de fapt mai bine decît înainte! Cam atît află K. Spusese zîmbind si timid tot ce se referise la K. în unele privinţe. şi tatăl băiatului. rude sau prieteni la castel. deşi K. de pildă cu privire la boala ei. va veni la K. Dar tatăl său fusese foarte supărat din pricina lui K. răspunse că tatăl său nu va sta de vorbă cu K. numai că uita de toate cu gîndul la maică-sa. dar pînă la urmă. lucrul nu se prea deducea. De fapt. ar fi bănuit asta pe atunci. sus.. mama însăşi nu vrea să vorbească în general cu nimeni. nimeni n-avea şanse ca Hans sa-i dea dreptate. mai adăugă. i se supune în toate.. voia să se convingă de asta. şi î" CASTELUL ♦ 157 lucruri de a căror absurditate îşi dă seama pînă şi el. ceea ce e încă foarte improbabil. intuise precis ameninţarea cuprinsă în sfatul de neînţeles al lui K. în schimb. însă fără ştirea lui taică-său. tocmai de K. îndîrjit şi cu tristeţe cînd îf pomenise pe taică-său. asta nu. ulterior. Hans. arătase astfel limpede care-i e voia. deoarece nimeni din vechiul anturaj nu-l putuse ajuta. Hans îl ascultase încordat. n-ar fi îndrăznit desigur să intre în vorbă cu ea. Hans îşi dădea seama ce dificultăţi avea de înfruntat. pe cînd în realitate ar fi dorit să afle dacă nu cumva. întocmai ca o femeie care vrea să facă ceva nepermis şi caută un mod de a-şi pune planul în aplicare. şi-l va conduce la maică-sa. te atacă cu puteri înnoite şi atund nimic nu te mai poate ajuta. obţinute din întîmplare sau cu intenţie.. Hans căuta acum ajutor la K.. ar putea vorbi eventual cu maică-sa. Probabil că taică-său nu ştie cum stă chestiunea. dar pe copii ar putea să-i ia cu dînsa.. pe care voise să-l ajute. si n-ar permite desigur niciodată să vină s-o vadă pe mama. şi să-l pedepsească pentru purtarea lui de atunci. făcu afirmaţii contradictorii cu cele dinainte. bolile astea au capricii. că asta se întîmplă destul de des.. desigur. pe dealul castelului aerul e cu totul altfel. fiindcă are o antipatie faţă de el şi l-ar trata probabil la fel ca învăţătorul. cînd taică-său se duce la „Curtea domnească". şi spuse după aceea că lucrul ar putea fi pus la cale poimîine seara. era ca şi cum s-ar fi înşelat el însuşi crezînd că ar vrea să-l ajute pe K. unde are ceva de discutat. cum pretindea. de pildă. K. în'fond. Dacă nu i se îngăduie lui si vorbească cu ea. dar paloarea şi slăbiciunea ei evidentă îl determinaseră să-i adreseze cuvmtul. De ce n-o lasă să plece ? Nu e bine că minimalizează un rău de această natură. renunţase numai la insistenţa mamei. cum spune Hans. zăcuse după aceea cîteva zile în pat. chiar în apropiere.. îşi dădea seama şi acum că Hans continuă să fie bine intenţionat faţă de el. erau dificultăţi . Cu toate acestea. dar pe de altă parte nu vrea să părăsească localitatea din pricina tatei şi a copiilor. Vrea doar să afle despre K. tocmai cu ocazia pomenirii îui ar fi putut exprima dorinţa de a-l vedea. ivit pe neaşteptate şi pomenit pînă şi de maică-sa. Hans. ar fi bine să poată vorbi măcar cu tata. dimpotrivă. şi atunci. Pus alături de ea. De altfel nu suferă de o adevărată boală. în timp ce se străduia s-o apere pe maică-sa de K. trebuie spus că el o reţine. în scopul de a o feri pe maică-sa de K. ar fi în stare s-o facă.. aproape bănuitor. se prea poate ca starea ei să se fi ameliorat în ultima vreme. ba. împotriva tatălui său. cunoaşte foarte bine cauza stării în care se află şi uneori o şi indică aluziv. Puterile intelectuale ale lui Hans crescuseră văzînd cu ochii. e drept. Din înfăţişarea şi vorbele lui. De parcă s-ar fi închis în sine. probabil că nu suportă aerul de aici.. înţelesese aproape tot. o retine pe maică-sa să plece pentru a se întrema printr-o schimbare de aer. înainte de toate însă. discutînd îndelung cu K. care ar primi-o bucuroşi. de aceea spuse că e foarte rezonabil din partea tatălui că o fereşte de orice deranj şi că dacă el. fără ştirea lui. oricine ar fi fost.

era bine ca Brunswick să-l atragă de partea lui pe K. dar. ba chiar faţă de primar. cum avea să explice K.. altminteri tata ar fi aflat şi ar fi stricat totul. ci pe îndelete şi la momentul potrivit. cu soluţia propusă de K. în cursul conversaţiei. de la şcoală si nu înainte ca mama să ştie şi s-o permită. îl luase între genunchii săi şi-l mîngîia din cînd în ca să-l îmbuneze. să intre. Hans se arătă de acord. în măsura în care îşi puteau da seama. Hans. clipind din ochi spre K. căci.. dar şi atunci. ţinînd seama de mama. ce erau dacă nu tertipuri ? — pnn care primarul şi învăţătorul împiedicau contactul lui cu autorităţile din castel şi-l sileau să rămînă servitor la scoală puteau fi date în viiea'g. Şi dacă se clarifica. căci el fusese. de asta nu aveau să se teamă. în apropierea casei şi. aşa cum faci în prezenţa unui medic adîncit în gînduri pentru a găsi un leac într-un caz grav. cel puţin după cîte îi spusese primarul. ar fi în orice caz adesea în apropierea soţiei acestuia — aşa se juca el cu visurile şi visurile cu el. doar. Venirea lui K. căpetenia celor care. şi. Mai întrebă. lîngă casă K. apoi trebuia să ceară învoirea mamei şi pe urmă abia să-l aducă pe K. care-l reţinea — fără ştirea ei K. chiar dacă era un om periculos şi rău. deşi cu o mină cam. ceruseră chemarea unui arpentor. tatălui său ora tîrzie a vizitei sale şi se mulţumi. aşa că abia după aceea putea vorbi de ăsta. dar atunci ar fi cu adevărat periculos şi ar fi cu putinţă ca tata să dea peste el în casă.' în timp ce Hans. ar trebui să-l ia pe K. obiectă &. pentru că era vorba să aibă loc doar în caz de nevoie absolută. consideraţiile dictate de bunacuviinţă. fie si din motive politice. Nu.. s-o facă nu brusc şi repede. Bine. şi cînd posibilitatea . şi chiar dacă asta nu s-ar întîmpla.de neînvins. K. K. nu avea voie să aştepte — din nou era grija excesivă pentru maică-sa. îl chemase pe Hans din bancă la' catedră mai de lt. el. şi nici nu-i nevoie ca Hans să-l aducă pe K. că nu era cu neputinţă. de disperare. o scurtă întrevedere ar ajunge. mamei tot i-ar fi teamă să-l {ase pe K. ce-i drept. cu totul pierdut în gînduri şi totuşi solicitînd ajutor. în ciuda primarului. Că nu le ră'mîne (lestul timp. se uita mereu neliniştit. nu-i putea fi adversar la drept vorbind.. obiectă' Hans. o scurtă convorbire. nu era primejdie să se întoarcă tata ? Nu. observa plin de grijă tăcerea lui K. însuşi trebuie să-i fi fost deci pe plac. va adăuga că intenţia lui K. Cu propunerea lui K. cu gîndul la maică-sa. şi atunci totul s-ar izbi de tata. Acum se împotrivi Hans. în cele din urmă se înţeleseră în felul următor: întîi de toate Hans va spune mamei sale adevărul întreg. ICI I im I 4 CASTELUL ♦ 159 sumbră. Această apropiere făcu să se stabi158 ♦ Franz Kafka lească între ei buna înţelegere. K. dovedi contrariul. va veni imediat. înainte de plecarea tatii nu putea să-i spună mamei ceva. fireşte că nu despre soţia sa. pentru a-i uşura încuviinţarea. Poate că Brunswick era supărat tocmai pentru că a'rpentorul nu i se adresase lui în primul rînd ca să-i ceară ajutor. va aştepta ascuns undeva. de a sta de vorbă cu Brunswick în chestiunea angajării sale ca arpentor. mijloacele şi puterea acestuia i-ar fi puse la dispoziţie. în cele din urmă. la un semn af lui Hans. dar oare atunci nu va fi prea tîrziu. în plus. să vină. o eventualitate ce spera că nu se va ivi. în pofida rezistenţei sporadice a lui Hans. numai pentru că întrevederea o ferea pe mamă-sa de reproşuri din partea tatălui său.într-o atît de tainică înţelegere cu bolnava nu-i era îngăduit lui K. îşi adusese aminte că Brunswick. era de presupus că Brunswick ar deveni un reazim pentru K. K. ar putea chiar deveni oaspete în casa lui Brunswick. dacă s-ar isca un nou conflict între Brunswick şi primar din pricina lui K-. De fapt era adevărat. faţă de învăţător.. nu trebuia să pornească la drum. cine ştie pînă unde ar putea ajunge datorită lor. Qnd totul fusese pus în amănunt la cale. ci despre treburile sale proprii. şi toate tertipurile birocratice — căci. sau poate că era vreo altă neînţelegere la mijloc care ar fi putut fi clarificată în cîteva vorbe. anume de a spune că insuportabila situaţie de servitor şi tratamentul umilitor din partea învăţătorului îl făcuseră să uite. nu. în cazul acesta însă primirea neprietenoasă din prima zi şi antipatia de care vorbea Hans erau aproape de neînţeles. era cu neputinţă. şi aşa se ciorovăiră în fel şi chip. este să vorbească şi cu Brunswick.

ca unul care te însp'ăimîntă. grosolan în sine. K. sau poate nici măcar nu vorbise. fie că i se trezise din nou pofta de a porunci ş'i-i făcea plăcere să-l pună sa alerge în grabă şi apoi să' se întoarcă la porunca lui cu aceeaşi grabă. Şi felul în care vorbea despre aceste lucruri. ca şi evoluţia grandioasă care avea să conducă spre ea. e de neînţeles. apoi şi cu Frieda. adresîndu-se numai lui K. Cu toate acestea. si începuse abia acum să ia din nou parte la conversaţie. Acum K. dar pînă la o anumită limită era dispus să accepte capriciile acestuia. totuşi într-un viitor^ ce-i drept. eliberat'de povara reflecţiei. îi cerea ajutor şi era fericit cînd K. şi. pomenise de K. Intre altele.'ca să aveţi şi mai mult loc. doar ca să-l des-coasă pe învăţător spuse totuşi: — Păi am fost concediat. cel de acum. Hans. văzîndu-i pe K. Situaţia actuală a lui K. ci tristă şi de dispreţuit. că învăţătorul o deschise brusc şi. îl atrăgea pe Hans. maică-sa. răspunse K. îi va întrece pe toţi. astea nu sînt condiţii de învăţămînt.: Tu te duci acum şi-mi aduci gustarea de la „Hanul Podului". este deocamdată umil şi de'evitat. porni numaidecît să aducă gustarea. zise învăţătorul.. mişcaţi-vă! Şi. strîngînd cu putere mîna lui K. îi dădea dreptate. i-aţi mai şi expediat pe secundanţi. răspunse cu hotărîre: nu ! Abia cînd îi mai puseră'şi alte întrebări. provocat mereu de întrebările Friedei. ca s-o ştie. Acum nu se mai ştia bine dacă Hans nu se gîndise cumva doar la obţinerea bastonului. prin acest ordin special. apoi îşi luă. da. zise învăţătorul. zise învăţătorul. si spunîndu-i: „Deci poimîine". îşi dădură seama pe ce căi întortocheate ajunsese la această dorinţă. Fie 162 ♦ Franz Kafka că avusese doar intenţia să pună la încercare. hai. altfel #>ori într-adevăr din post. Dar acum du-te fuga. pălăvrăgi încă puţin într-un fel copilăresc. era mulţumit. — Asta ajunge. al cărei viitor se extinde mai departe decît viitorul său propriu. era gata să-i dea ascultare numaidecît. se'arătă vesel. — Mie nu-mi ajunge. ea însăşi. din partea lui. tocmai asta aş vrea să Ştiu. crede-mă. Ceea ce era cu totul copilăresc şi de'o naivă înţelepciune precoce în această dorinţă a lui Hans consta în faptul că se uita la K. ca'un chelner. învăţătorul vorbise deci între timp cu primarul. şi anume pentru frumosul lui' baston cu noduri. spunîndu-i că ştie de ce-l invidiază Hans. ci-şi închipuise părerea probabilă a primarului. 160 ♦ Franz Kafka distrat. de asta îşi dădea seama şi Hans cu totul limpede. nu ştiu fireşte să răspundă. La întrebarea — de ce doreşte asta. iar' el răspunse fără a sta mult pe gînduri că vrea să devină un bărbat aşa cum este K. căci abia ieşise pe uşă. cu acest preţ era gata să-l accepte chiar şi pe K. nu era deloc de invidiat. şi i se părea că si în atitudinea celorlalţi se întrevede ceva asemănător. Această contradicţie îl făcu să creadă că. — Concediat sau neconcediat. întîi cu K.unei reuşite nu mai era cel puţin cu totul exclusă. şi. căci chiar dacă . era de o seriozitate aproape tristă. K. — Ce tot pălăvrăgeşti. care se afla pe masă şi cu care Hans se tot jucase. şi pe Frieda stînd liniştiţi la masă. ca la o fiinţă mai tînără decît el. chiar şi acel „tu". într-atît se bucură de promisiunea lui }L. ştia ca prin ascultare prea servilă se constituie sclavul şi ţapul ispăşitor al învăţătorului. al unui băieţel. ca să ştie să se orienteze pe urmă în funcţie de ea. rămas bun. — Concediat sau neconcediat. dar încă din culoar fu rechemat de învăţător. iar voi vă lăfăiţi aici în sala mare de gimnastică şi. n-avea nevoie să observe reacţiile altor oameni. că doar el însuşi căuta cu tot dinadinsul s-o ferească pe maică-sa de orice privire şi vorbă a lui K. ca ea să nu mai fie valabilă ? întrebă K. dar Primarului. adu-mi gustarea. de a-l servi. vesel. înainte de toate. Toatea acestea fură strigate cu furie. K.. Dar acum faceţi bine şi vă sculaţi. strigă: — Scuzaţi că vă deranjez. Iar K. însă. dar spuneţi-mi cînd o să se facă în sfîrşit curat aici ? Sîntem siliţi să stăm înghesuiţi dincolo.. 14 REPROŞUL FRIEDEI Era şi timpul ca Hans să plece. îl căuta pe K. că doar n-ai acceptat concedierea. Frieda îl întrebă ce vrea să se facă. întrebat fiind dacă ar vrea cumva să se facă servitor al şcolii. deşi K. Numai K. îi mai spuse că se pricepe să facă astfel de bastoane si că va face unul şi mai frumos pentru Hans. bunăvoinţa lui K. atît de îndepărtat încît e încă imprevizibil. în timpul convorbirii. dar cuvintele erau relativ blînde. şi această părere era în favoarea lui K. dacă planurile lor vor reuşi. îl însenină din nou. care stătuse o bună bucată de vreme ca pierdută în cu totul alte gînduri. Şi tocmai această perspectivă de-a dreptul absurdă. de sus.

acum prin amintirea Vorbelor ei. că se gîndeşte doar la birtăşiţă şi la unele lucruri foarte adevărate din cîte spusese. să strîngă culcuşul. trebuie să ne obişnuim să te credem abia în urma unor experienţe amare. birtăşiţă s-a străduit să mă facă să mă îndoiesc 164 ♦ Franz Kafka de tine. cam asta: că te-ai dat bine pe lîngă mine — a întrebuinţat cuvintele astea ruşinoase — . cu toată bunăvoinţa. dar pe care nu mai putea să le ignore.învăţătorul.. dar tocmai scurta lor convorbire îl făcuse pe K. chiar dacă ţi-ai da osteneala să-ţi ascunzi intenţiile. şi-a dat seama că umbli cu vicleşuguri — eu nu fac decît să repet cuvintele ei răutăcioase — acum n-ai mai reuşi s-o înşeli. Chiar şi ea. ele estompau în mintea lui chiar şi imaginea lui Barnabas. cum se vădise adineauri. aşa că. îi răspunse scurt că acum. nu doar superficial". mai ales aproape neîntrerupt în timpul convorbirii lui cu Hans. ° bucată de vreme învăţătorul rămase să privească'cum # grăbea K. se întoarse la copii. să umble la şopron — apoi. în fond. Şi dînsa a făcut doar atît. dar să-l asculţi cu adevărat. chiar atunci cînd vorbeşti deschis. că unele cuvinte ale lui o speriaseră. după ce se mai codi cîtva timp. pentru ca învăţătoarea să se poată întoarce acolo cu clasa ei. Era o întrebare pesemne plină de milă şi'îngrijorare. ameninţîndu-l că va reveni în curînd să vadă ce a făcut. Şi tocmai la situaţia asta K. care are ochii atît de ageri cînd e vorba să judece oamenii. recunoscute de el însuşi ca neverosimile. înecată de lacrimi — înainte de toate fiindcă birtăşiţă se amesteca din nou în viaţa lui. şi chiar de vocea ei plîngăreaţă. dar K. Ridicîndu-şî privirea spre el. nu susţinea că minţi. şi în ce mă priveşte. dimpotrivă. în sala de alături. nu trebuia să pregete. gîndindu-se cît de puţin reuşise Frieda să-l ferească de poruncile şi brutalităţile învăţătorului. tot restul îl interesa numai în raport cu ea. chiar din primul moment. spunea că eşti de o sinceritate copilărească. Convorbirea cu Hans îi dăduse speranţe noi. Aşa că. se decise. ţinea acum mai mult decît înainte. în timp ce Frieda spăla ţ* freca podiumul. aşa că începuse să prindă cu mai multă atenţie sensul cuvintelor sale. Abia la insistenţele lui K. dar nu din sîrguinţă. — De mai multe ori. în care munciseră în tăcere. se arătă dispus numaidecît să dea ascultare contraordinu-lui şi să facă întîi curăţenie în sală. să observe că Frieda stătuse atîta vreme ca pierdută în gînduri copleşitoare. complet neîntemeiate. fiindcă după aceea urma să aduC* totuşi gustarea pentru învăţător căruia îi era tare foamei sete. Apoi tăcură din nou. din acel moment. Lucrurile acestea nu erau excesiv de dureroase. să nu se sinchisească de nimic. încît ne vine greu. şi în fond îi păsa doar de Frieda. De aceea trebuia să păstreze cu orice pi acest post care-i oferea Friedei oarecare securitate3 ţinînd seama de acest scop. să-ţi dăm crezare. nu venise aici ca să ducă o viaţă de pace şi onoruri. Acum îi spuse că ascultase întîi liniştită convorbirea lui cu Hans. făceau parte din seria micilor suferinţe neîncetate ale vieţii. începu Frieda. să pună la loc aparatele dŞ gimnastică.K. nici de mîncare. trebuia să-şi adune toate puterile. îl asigură că totul se va face după dorinţa sa. putea fără îndoială să-i facă atîtea şicane încît situaţia să devină de nesuportat. Dar în fond tu nu ascunzi nimic. nu mai încetase să găsească în spusele lui o confirmare a unui avertisment pe care-l datorează birtăşiţei. Frieda îl întrebă pe K. o întrebă deschis ce o preocupă. la fel cum fusese gata să alerge îndată la han. aşa cum promisese la început. nici de locuinţă. cînd se va ivi o ocazie oarecare. dar în a cărui îndreptăţire refuzase să creadă pînă atunci. de vreme ce devenise servitor al şcolii. Dar după ultima conversaţie cu tine la „Hanul Podului". cum spunea. să măture la iuţeală. mai atrase atenţia că în faţa uşii se află o grămadă de lemne de foc — probabil că nu voia săi mai permită lui K. nu avea dreptul să-l concedieze legal. şi nici chiar de Frieda. aruncă pe jos braţul de lemne.. şi. Dacă le dădea ascultare. şi că dacă nu ne salvează la timp o prietenă bună. a prins. a păţit cam aşa. trebuia să-şi îndeplinească obligaţiile. se aşeză pe ele şi ceru cu toată seriozitatea lămuriri complete. căci tot nix avea nici un spor în timp ce vorbea. Zelul lor păru să-l mulţumească p* CASTELUL ♦ 163 învăţător. Mai degrabă enervat decît mişcat de toate aceste fraze şi generalităţi. şi nu putea fi altfel. de ce se arată acum atît de ascultător faţă de învăţător.' dar că felul tău de a fi e atît de diferit de al nostru. pe care le adusese. şi că. îndure mai multe din partea învăţătorului decît ar^fi admis să îndure în alte condiţii. intrînd acum cu lemnele în sală. ci doar ca să nu fie silită să se uite în ochii lui. Dar trebuia să facă ordine foarte repede. După o bucată de vreme. fără a-şi întrerupe însă lucrul. nici de autorităţile săteşti. de vreme ce personal avusese prea puţin succes în acest sens — K. nu era nimic în comparaţie cu ceea ce rîvnea K. şi apoi a mai spus : „Dă-ţi silinţa să-l asculţi. să răspundă mai amănunţit. asta o repeta mereu. Frieda îi răspunse că nu e ceva precis.

te străduieşti să mă împiedici să-l uit pe Klamm. se aşeză pe marginea podiumului. dacă o să vrea să mă alungi." pe care şi acum încă o subevaluezi. cum a aflat birtăşiţa de la cîrciumarul „Curţii domneşti". Astea toate ar fi motive suficiente care să te determine să devii amantul meu pentru noaptea aceea. ba nici timp nu mai ai pentru mine. cu toate străduinţele mele. aşa a încheiat birtăşiţa. şi pentru că în mod cu totul eronat'consideri orice fată de serviciu dintr-o circiumă drept prada predestinată a oricărui muşteriu care întinde mîna după ea. îţi faci planurile ţinînd seama de toate eventualităţile. nu dai. şi să ştii că e o duşmancă puternică. sau transmiţîndu-i mărturisirile mele de dragoste faţă de el. mîna Frie-dei. ci ţi-am stat în cale. obligat să-mi porţi grija. Mai degrabă mi' s-a părut adevărat exact contrariul a celor ce spunea. pe nici o altă cale decît prin mine. atît de departe de orice înţelegere a cum stau lucrurile între noi. căci atunci voi deveni de-a binelea ceva ce-ţi aparţine. nu te-am ajutat. Singura ta năzuinţă este să tratezi cu Klamm în privinţa preţului. ca şi pe urmă. înainte. dar nici nu băgase de seamă. Asta se pare că se explică aşa : ai crezut că ai cucerit în persoana mea o iubită a lui Klamm şi că posezi deci un gaj care nu poate fi răscumpărat decît la preţul maxim. ai fost îfi inferioritate faţă de primar. în schimb. şi rugîndu-l să mă reprimească. aşa că eu. vei pretinde că mă iubeşti. de asta nu te îndoieşti. atît cît depinde numai de mine. dacă vrea să rămîi cu mine. nu ţi-am displăcut tocmai. că. fusese nevoie de ceva în plus. mă laşi pe seama secundanţilor. la un moment dat. Mi s-a părut atît de lamentabil tot ce spunea. dar în acelaşi timp o posesie care s-a dovedit lipsită de valoare. dacă mă vrea Klamm. care încerca moale să i se sustragă. dai. ai fi dispus să faci toate concesiile în ce mă priveşte. rătăceai pe aici. întrevederea cu Klamm ţi-o închipui ca pe o afacere. Sînt' poate aceleaşi cuvinte pe care le-a întrebuinţat şj birtăşiţa. ascultase încordat. ai fost . singura ta 166 ♦ Franz Kafka posesie de care vei avea nevoie. pe care o crezi singura capabilă să mă smulgă din mîinile tale. fără vreun temei mai sigur — cînd ai spus astăzi. singura mea valoare în ochii tăi este că am fost iubita lui Klamm. K. şi pe care o s-o tratezi în consecinţă. cînd va fi venit momentul decisiv. şi zise: — în relatarea ta n-am putut să disting totdeauna prea bine părerea ta de părerea birtăşiţei. în neştiinţa ta. Nu ai nici o tandreţe. Şi cum. vei rămîne. ea susţine doar că. iei. dar pentru ca din asta să iasă mai mult decît atît. Acest plus a fost Klamm. într-a sa. într-adevăr. ţi-e indiferent că va trebui să muncesc din greu ca servitoare la şcoală. să-ţi petreci noaptea la „Curtea domnească". dar s-a întîmplat pentru prima oară în viaţa mea să resping părerea ei cu totul şi cu totul. pe care ţi le-am făcut într-adevăr. ţinînd. ai fost silit să lupţi pentru postul tău. luă. şi ea spunea că ţi-ai precizat ţelul abia de cîfld CASTELUL ♦ 165 mă cunoşti pe mine. ai să te milogeşti pur şi simplu în numele soţilor K. M-am gîndit la dimineaţa obscură de după prima noastră noapte. Pentru preţul cerut. şi în curînd. indiferenţa lui ai să cauţi s-o combaţi subliniind nimicnicia ta şi ru'şinîndu-l prin faptul că vei avea un urmaş. Cum stăteai în genunchi lîngă mine şi aveai o privire de parcă totul ar fi fost pierdut. cu toate acestea lupţi şi împotriva birtăşiţei. Din pricina mea a început birtăşiţa să te duşmănească. am ascultat tot ce a spus fiindcă o venerez. şi asta nu se putea obţine. abia acum se ridică. şi că trebuie să părăsesc şi „Hanul Podului". înideea ta despre Klamm şi despre relaţiile 'ui cu mine. Deosebirea a constat numai în aceea că. atunci va începe iadul pentru mine. pentru ca să trebuiască să părăseşti „Hanul Podului" împreună cu mine. la Klamm şi chiar cu un atu în mînă. ţineai la fel de mult să te apropii de el. în privinţa preţului însă ai fi decis să nu cedezi.' mai presus de orice. bineînţeles. înainte de a mă cunoaşte. zise Frieda.Iar dacă atunci. nu iei. De vreme ce nu-ţi pasă de mine. nu cunoşti gelozia. din anumite motive. ai să mă alungi. de vreme ce n-ai alt sentiment faţă de mine decît pe acela al posesorului. din pricina mea. a trebuit să te supui învăţătorului. dacă ţi se va părea avantajos. la'preţ. şi dacă nimic din toatea astea nu foloseşte. lemnele de sub el se rostogoliseră. eşti dispus să faci orice. pentru ca să nu mă prea opun cumva. Cît mam speriat — dar întîi doar fugitiv. ajunsese să şadă aproape pe podea. presupunînd că obţii preţul. ai să-ţi dai sea-toa că te-ai înşelat în toate. ţineai morţiş. în schimb eşti dis-pus şi să joci teatru. De aceea îţi este indiferent că pierd postul de la „Curtea domnească". — Am expus doar părerea birtăşiţei. o să mă cedezi lui. pe drumuri care nu duc nicăieri. n-aveai nici o speranţă. împingi cearta cu ea aşa de departe. contra plată. Afară de asta. Birtăşiţa nu pretinde că ştie ce vrei de la Klamm. că eu. sînt ceva ce-ţi aparţine în orice împrejurare. înainte de a mă cunoaşte. lucrurile au evoluat. pe cînd acum eşti convins că ai ÎB mine un mijloc sigur de a ajunge efectiv.numai pentru că ţi-am ieşit întîmplător în cale. cu gura strînsă pungă. într-adevăr. în presupunerile şi în spermele tale.

băiatul bun. CASTELUL ♦ 167 — Asta a fost deci părerea contrară pe care o aveai atunci.' zise Frieda uitîndu-se la mîna lui care o cuprindea pe a ei. în sat. l-ai subevalua mult pe acest omuleţ prudent. şi birtăşiţa a uitat doar să pomenească şi asta. Sînt gîndurile birtăşiţei. fiindcă nu plîngea din" pricina propriei ei suferinţe. Frieda. şi nu le poate separa decît o duşmancă. dar e duşmănos. nici măcar nu eram eu cea înşelată — nici măcar înşelată nu mai eram — ci femeia străină. apoi în altă parte. se mai pot învăţa multe de la birtăşiţa. n-a fost decît din dorinţa neputincioasă de al împăca într-un fel oarecare. lucrurile ar sta într-adevăr aşa : că te-am cucerit prin calcule şi şiretenie. o ţintă de care îmi dădeam seama din ce în ce mai bine. şezînd dreaptă în faţa lui. Dar acum. ci din pricina trădării lui K. nu chiar neadevărat. cînd eşti atît de aproape de mine şi mă întrebi aşa de liniştit. zise Frieda şi scoase un oftat. dragă K. nu voia. iar ceea ce-i mai grav: din pricina mea ai păcătuit poate împotriva lui Klamm. şi. i-ai cîştigat încrederea. aparent pline de grija pentru ea. Nu era nici o' deosebire faţă de momentul acela şi nu-mi doream decît să fie prezentă şi birtăşiţa ca să te asculte. înşelai femeia aceea încă înainte de a o fi cîştigat de partea ta. despre una şi alta. spune. în realitate. aşa sper.de care acum se abuza aici. am observat cu ce intenţii stăteai de vorbă cu băiatul. tot ce spui este just într-un anumit sens. dacă nu aici. ca şi cum n-ar avea nimic de ascuns. şi nu demult. Judecînd după convorbirea mea cu Hans. vedeam însă limpede că eforturile mele sînt complet lipsite de sorţi de izbîndă. prin toate învinuirile astea. Asta e valabil pentru toate. deci îl cuceriseşi cu totul. Poate că făcea parte de pe atunci din planurile mele să-ţi provoc milă prezentîndu-mă în faţa ta cu Olga de braţ. Şi mi-am spus că birtăşiţa care le ştie pe toate. gîndeşte-te bine: dacă totul ar fi exact aşa cuţn spune birtăşiţa. pentru ca să o iei pe urmă nestingherit spre ţintă. poate că nu s-a schimbat nimic. iar eu încerc din răsputeri s-o îndepărtez. apoi şi ea abuzează de tine într-un chip asemănător. Osteneală bine intefl' ţionată.. şi-mi cauţi privirea cu o insistenţă copilărească. din delicateţe. ca să speculez această posesie. ce mare deosebire mai era între el. Ţinta era femeia aceea. însă. din cîte am pe răboj. deşi nu m-a prea menajat. Din cuvintele tale. zise K. ar fi foarte grav numai într-un caz. şi'asta mă consolează. în fond.. Dar sînt pline de învăţăminte. cum stau lucrurile atunci ? Atunci înseamnă că îmi văd de interesele mele ca şi de ale tale. afară de asta dezacordul între el ş) mine nu a rămas neştiut de Hans. N-am fost deloc .la'cheremul secundanţilor. şi cu privire la Hans. şi a răspuns că vrea să devină un om ca tine. mi se părea că în clipa aceea intri în birt. Dar dacă lucrurile nu stau aşa cum e mai rău. regăsindu-şi liniştea.. nimeni n-ar avea ponoase de tras. mi se părea că birtăşiţa stă lîngă mine şi-mi explică totul. despre situaţia familială la ei în casă. probabil mai bine decît mine. la birt ? H '< 168 ♦ Franz Kafka — Tot ce spui. chiar dacă crezi că sînt ale tale proprii. Nu numai trecutul meu. aşa că i se cuvenea şi lui să ia parte la jalea exprimată de înfăţişarea ei. Prin cuvintele tale pline de simpatie. Dragostea mea pentru tine ffl* ajutase să trec peste toate. mai dăduse. căci între timp se învăţase cu reproşul. numai atunci. şi anume în cazul că nu mă iubeşti. nu mai e nici o deosebire între ele.. lucrul acesta nu merge totuşi atît de departe încît să existe între noi o opoziţie. Ce nevinovate întrebări i-ai pus la început. în cele din urmă te-ar fi purtat înainte şi pe tine. — . zise K. îi prezenta această faţă inundată de lacrimi. o dovadă a puterii ei salvîndu-te de familia lui Barnabas. decît să mă ferească de reproşurile prea aspre pe care mi leaş fi putut face. Faptul că ai vrut apoi mereu să ajungi la Klanun. Mie nu mi-a spus asta. Şi pe urmă.. nu prea uşor de cîştigat. ia să fi încercat să mai rămînă la părerea ei! Dar apoi deodată. — E aşa de greu să te dumireşti.în realitate s-a schimbat totul de cînd te-am auzit vorbind cu băiatul acela. ale duşmancei mele. şi ne-am găsit. ci ai venii şi tu spre mine aşa cum am venit eu spre tine. deschis. Frieda. Dacă eu abuzez de tine. reieşea cu toată claritatea numai grija de propriile tale interese. exagerezi de altfel mult. căci dacă intenţiile mele şi ale lui Hans nu se acoperă complet. atunci. îşi retrase mîna şi. prietenos. ci şi viitorul mi l-am auzit în cuvintele tale. cînd mi-am revenit şi l-am întrebat pe Hans ce vrea să se facă. nu ştiu cum s-a întîmplat. dacă ai crede aşa. şi mine. uitînd amîndoi de noi înşine. şi ce s-a schimbat de atunci încoace ? — Nu ştiu.... atunci mă gîndesc că nu s-a schimbat nimic. şi nu te-a răpit o fiară şireată în momentul acela. şi chiar dacă ar fi rămas neştiut de el. se vede că ţi-a încredinţat această armă în speranţa că ai să te foloseşti de ea într-un ceas deosebit de greu sau decisiv pentru mine. Atunci. dar zadarnică. plînse fără a-şi acoperi faţa'.

nu vreau să susţin că tot ce faci o confirmă. Dar oare toată viaţa ta anterioară s-a scufundat într-atît în adînc (afară de birtăşiţa. — Drumul spre Klamm ? întrebă Frieda. zîmbind. Dar acum nici măcar nu mai aştepţi ziua aceea. zgribulit. o fe. şi că sînt deci silit să reuşesc prin propriile mele mijloace. După ea. apare deodată un băieţaş şi tu începi să lupţi alături de el pentru mamă-sa. doar ai izgonit secundanţii de dragul meu. Să mă umilesc de două ori. urma să sfîrşeasca în ziua în care aveai să-ţi'dai seama definitiv că speranţele tale în legătură cu Klamm au fost zadarnice. mai ales cînd vine de jos ? Cum trebuie să te foloseşti de tot ce-ţi dă oarecare speranţă ? Şi femeia asta vine din castel. chiar dacă spun lucruri tare urîte. E curierul lui Klamm. dar e singurul curier care mi se trimite. cînd. de vreme ce în felul acesta mă laşi în întregime în seama birtăşiţei. — Deocamdată din păcate nu mi-a dat nici un prilej să mă feresc de el. Păşind cu greu prin zăpada din curte — pîrtia ar fi trebuit să fie de mult tăiată. zise K. Frieda' se rugă de el să rămînă. şi ce aduce e &ră importanţă. şi cît îi cedezi. ricire îndoielnică şi totuşi foarte reală. vezi bine. îl aştept. Acum însă e timpul să mă duc după gustare. Cînd a bătut Hans la uşă. acest nume pe care-l detest! Dacă n-ai încredere în mine. dacă ai şti cu cîtă rîvnă caut în tot ce spui şi faci. sau chiar ajutorul ? Dacă birtăşiţa cunoaşte cu mare precizie numai obstacolele din calea' ce duce la Klamm. zise K. Frieda. nu-ţi ascund nici cel mai mic lucru. vii şi pleci. — Iarăşi Barnabas ! strigă Frieda. unde era celălalt ? Reuşise deci să înfrîngă măcar îndărătnicia unuia dintre ei' Cel rămas era în orice caz încă destul de zelos. într-adevăr. la cine altul ? zise K. nu eu l-am făcut curier. era curios ce încet înainta treaba — îl găsi pe unul dintre secundanţi ţinîndu-se de gratii. povestindu-ţi încercările mele zadarnice care şi aşa mă umilesc destul ? Sau să mă laud cumva că am aşteptat zadarnic. un grăunte în favoarea mea. şi cu ce mijloace. însă îi aminti de învăţător. fireşte. Cît mă urăşte birtăşiţa şi cîtă osteneală îşi dă ca să mi te smulgă. zise K. arătă spre uşa care putea fi dată violent de perete în orice clipă. în cele din urmă Frieda acceptă în tăcere. Numai unul. — Dar vezi şi tu. cu atît mai mult trebuie să te fereşti de el. — Ai înţeles bine convorbirea mea cu Hans. că n-am reuşit pînă acum. Cu o insistenţă disproporţionată faţă de importanţa obiectului.. eu nu ştiu de unde şi încotro. cum să nu se iste bănuiala şi în mine. K. încît să nu mai ştii cum trebuie să lupte omul ca să răzbească. Nu pot să cred că e in curier bun. Frieda ! Cît îi cedezi! Ia spune. îi promise că se va întoarce numaidecît. nu ştiu din ce motiv. Ce se impunea cu mai multă evidenţă. şi dacă m-a molipsit puţin birtăşiţa. — La Klamm. că ai căutat mereu să pătrunzi la Klamm peste 170 ♦ Franz Kafka capul meu. iar purtarea ta pare să confirme ce spune ea. „încăpăţînarea lui e .neîncrezătoare faţă de tine. Vine rar. fericirea mea. că doar pe drumul ăsta a coborît ea însăşi. Nu o confirmă în toate. O. asta o ştii. ca şi cum abia prezenţa lui ar confirma tot ce fusese mîngîietor în spusele lui'. zise K Aşa a fost. Iar Barnabas ? Sigur. — înainte de toate. care nu se lasă dată peste bord cu una cu două). atunci femeia asta cunoaşte probabil drumul. mort de oboseală. îi spuse că nu trebuie nici măcar să facă focul. asta îi constituie meritul. de parcă te-ai lupta pentru aerul pe care-l respiri. iată că ţelul tău nici măcar nu mai e Klamm. sigur. era destul de grav. dar că pari acum îndepărtezi de Klamm e încă mult mai grav. mă grăbesc spre tine. ameninţătoare. lîngă portiera săniei lui Klamm. — Cu atît mai rău. Apoi sări în picioare. ca să mă întîlnesc iarăşi cu ele. Rămîne însă adevărat că-nB CASTELUL ♦ 169 ascunzi multe. — Poate că ai dreptate. mi-a spuso ea însăşi cîrid m'-am rătăcit în prima zi şi am nimerit la Laseman'n. asta se vedea cît de colo. aşa cum fac în fond tot timpul.. chiar cînd mă chinuieşte. începu CASTELUL ♦ 171 maidecît să întindă iar braţele spre el şi să-şi dea ochii peste cap ca plini de dor. De m-ai fi chemat pe mine măcar o dată cu atîta dragoste cum ai rostit atunci. ai strigat numele lui Baraabas. e ceva ce n-a prevăzut nici măcar birtăşiţa. că nu mă poţi ajuta în privinţa asta. numai că purcede direct de la Klamm. am să fiu fericită să mă descotorosesc de neîncredere şi'am să te rog în genunchi să mă ierţi. înviorat de apariţia lui K. în ce chestiune îţi ascund ceva ? Că vreau să ajung la Klamm. o după-amiază întreagă ? Fericit că-mi pot lua gîndul de la astfel de păţanii. zise Frieda. decît să-i cer sfatul. o ştii de asemenea.. auzindu-le din gura ta. poate că asta mă nelinişteşte cel mai tare. zise Frieda. se va ocupa el de încălzit.

căci avea astfel . şi acum era gata cu munca din ziua aceea.. ar fi o stînjenire. ce-i drept. că obţinuse. trăia de mult în sat. în aparenţă însă K. Cu faţa schiţînd un zîmbet prietenos faţă de secundant şi de implorare descumpănită către K. de nereparat. Frieda era acasă. a fericirii lui. chiar. ca să aerisească înainte de a se face focul. mului. isprăvi. căci venise Schwar-zer. ca şi cînd scurta aducere aminte despre castel şi despre îndatoririle sale filiale. deşi fiu de administrator al castelului. cît timp mai era lumină. şi nici nu-l încurcă pe secundant în înaintarea lui spre ea. spre fereastră. învăţătorul i le dădea întotdeauna pe ale lui şi. înălţase două valuri de zăpadă de o parte şi de alta a cărării şi le bătucise bine. pe marginea podiu. apoi acesta se ascunsese undeva printre cocioabe şi grădiniţe. da* CASTELUL ♦ 173 fiind că Schwarzer n-avea nici simpatie. Atunci Frieda închise în grabă ferestrele exterioare. îi expedia indignat. Asta nu mai deranja pe nimeni. K. fără a se urni din loc. acum se vedeau numai două lumînări pîlpîind. nici măcar nu era limpede dacă gestul era de respingere sau de salut. la picioarele Gisei. şi se strecură. nu dădeau nici un răspuns la asemenea întrebări. pîrtia. ba. întemeiată pe cele întîmplate în seara aceea. în orice caz. irezistibil atras. Pe secundam îl gonise cu cîteva ore înainte. secundantul se trase înapoi la o distanţă considerabilă.'ci fiindcă. Şi astăzi făceau acest lucru. Şi totuşi avea de fapt destul timp liber. dacă n-ar fi fost recomandabil ca după atîtea neglijenţe în muncă să se folosească de orice prilej pentru a o îndatora pe Gisa. îşi zise K. desigur n-ar fi permis s-o accepte. se vedea numai că-l suporta pe Schwarzer fără împotrivire. copiii se obişnuiseră. şi poate că era mai bine aşa. căci Gisa nu se arăta în general decît în orele de şcoală şi la corectarea caietelor. în schimb Schwarzer se jertfea permanent. Acolo erau şi acum. Aceasta urmărise cu satisfacţie cum aduce K. alături de pisica bătrînă. care-i lega pe cei doi. Ştia oare că astfel îl atrăgea mai mult decît îl speria pe secundant ? K. dar îi plăcea şi aşa.'Frieda făcu un semn cu mîna din fereastră. în deplină libertate. rămînînd în sat. dar onoarea de a fi iubită de fiul unui administrator al castelului nu o preţuia deloc. abia vorbea cu ei. calmă a Gisei. voluptuos şi-l purta nesimţitoare. lucrînd cu capetele apropiate. cunoştinţa lui K. neclipind aproape niciodată. îi zărise pe amîndoi la măsuţă lîngă fereastră. se retrase cu Gisa în cealaltă sală de clasă. datorită relaţiilor sale. dar trebui să adauge îndată: „Poţi degera cu ea lî'ngă gratii". pe canapea. care nu o deranja cu nimic deoarece abia se putea mişca. Stătea la portiţa grădinii. nu reacţiona în faţa se-cundantului decît printr-un gest de ameninţare cu pumnul. şi încolo era mulţumit să poată trăi în apropierea. aşa că şi vioiul Schwarzer trebuia să i se supună. rămase însă după ele. dar că exercita această profesiune mai mult î" felul'lui: asistînd la mai toate lecţiile Gisei. îl urmărise o bună bucată de drum. speriat. bineînţeles nu din calcul. şi după ce-l salutase pe K. iar trupul ei plin. sfărîma toate zăgazurile. să umble încet. poate că rîici nu-l iubea. era însă răsplătit din belşug de prezenţa simplă. nepotrivită şi dezgustătoare. din dragoste pentru Gisa. însă nu se mai uită în urmă. Tocmai atunci Frieda deschise fereastra. şi de dispreţ suveran. ce-i drept. să fie numit de către comună ajutor <J£ învăţător. aşa cum se înţelesese cu K. fără să-i pese dacă Schwarzer o urmărea sau nu cu privirea. cum că Schwarzer. tăcută. La „Hanul Podului" i se povestise lui K. băiţa de copil din pod. singur cît vedea cu ochii. tonul îl dădea Gisa a cărei fire greoaie şi. ocupată cu spălatul rufelor sau poate tot mai făcea toaleta pisicii Gisei. şi cum aşază'pisica cu grijă în cadă. părînd mai degrabă să se rotească în pupile. cîteodată dezlănţuită. ţinea la tihna şi deci la singurătatea ei şi probabil că se simţea cel mai bine cînd Putea să se întindă la ea acasă. aşa cum se cuvine faţă de un servitor de şcoală. Secundantul renunţă îndată să atragă atenţia lui K. Era o dragoste adîncă. cu mîna pe cremonă. în căldura ei. care excludea orice încercare de apropiere. mai presus de toate. în sfîrşit. pe care K. să tacă mult. pe trimişii părintelui său. să vorbească încet. ochii ei rotunzi. printre elevi. Fusese un semn de mare încredere din partea Gisei că-i încredinţase Friedei această treabă. care veneau adeseori după dînsul.. cum pune apă la încălzit. cenuşii. 15 LA AMALIA începea să se întunece cînd K. de preferinţă. în felul acesta. fie. în aerul. prefera să se grăbească pe cît posibil şi să se întoarcă repede. preluase doar orele de gimnastică de la Gisa. aşezat fie îi* bancă. Schwar-?er îşi petrecea o mare parte a zilei hoinărind prin sat fără nici o treabă. cu capul înclinat într-o parte. se făcuse nevăzut. din prima seară. nici înţelegere faţă de copii. lucru ce nu l-ar fi îngăduit niciodată altcuiva cu alte prilejuri. şi nici nu mai apăruse de atunci. Schwarzer adusese un maldăr de caiete. Şi totuşi.exemplară". Cea mai mare plăcere a lui era să şadă lîngă Gisa şi să corecteze împreună caietele de şcoală. Apoi Gisa îşi lăsase pisica în întregime pe seama Friedei. cu ochii mari şi cu un surîs încremenit. cu un amestec de timiditate. într-un'fel ciudat.

cea mai deplină şi mai inexplicabilă tăcere. expus oricărei intervenţii a aul rităţilor. Cu toate acestea nimic nu-l îndreptăţea pe Schwarzer să se creadă superior lui K. care a şi găsit un loc de dormit la cetăţeanul cutare al comunei şi-şi va vedea probabil de drum a doua zi. că orice minciună sau şiretlic de care ar fi' fost capabil.. şi în special pentru un învăţător de soiul lui Schwarzer. K. era o condiţie preliminară. să tragă cu urechea la uşa ei totdeauna încuiata şi. fără excepţie. nimeni n-fi ştiut de el. încă din primul ceas. îl cruţase ce-i drept pe K. ca pe drumeţ. din punct de vedere formal. la uşa primarului. foarte improbabil. sau el puţin n-fi ezitat să-l primească în casă timp de o a. Schwarzer rămînea totuşi vinovat faţă de el. pentru a se despăgubi apoi oarecum prin suferinţa lui K.posibilitatea de care se şi folosea adeseori. o vină care nu scăzuse prin faptul că întîmplările din zilele următoare confirmaseră justeţea primirii pe care i-o făcuse Schwarzer.. iar dacă din interese de castă nu poţi renunţa la acest dispreţ. să meargă în Lowen174 ♦ Franz Kafka gasse unde locuia Gisa. Aşa. din pricina căreia Schwarzer rătăcise noaptea muncit de insomnie. vina era a lui Schwarzer. şi în curînd K. zăcînd în colţ acela pe o saltea de paie. numai pentru cîteva zile. că găseşte de lucru aici. dacă ou şi-ar fi spus că'diferenţa de putere dintre el şi autorităţi e atît de uriaşă. s-ar răspîndit vestea în vecini. şi a-l lăsa pe K. n-ar fi avut vreo bănuială. Fusese însă un dar cumplit. şi anume ca să le poată înfrunta pe acestea. pe cale oficială. K. un servitor al şcolii e o persoană foarte importantă pe care n-o poţi dispreţui fără consecinţe neplăcute. Oricum. afară de cazul. singur n-ar fi obţinut niciodată. s-ar fi remarcat că e util şi de înc sdere. ce e drept. % gîndea că va avea şi mai departe nevoie de ajutor pînă şi în lucrurile cele mai mărunte. nestingherite de nerăbdarea interesatului. ar fi fost ineficiente pentru ca această diferenţă să scadă în mod notabil în favoarea lui. de pildă. se consola singur. trebuie să i-l faci suportabil prin compensaţii corespunzătoare. era nevinovat în toate astea. de cele mai multe ori. consecinţele acestui fel de viaţă se arătau uneori şi la dînsul — dar niciodată în prezenţa Gisei — prin răbufniri ridicole de aroganţă oficială reînviată pentru cîteva clipe. sau pe cine o fi fost la aparat. Se putea susţine. fireşte. De dragul Friedei. cel puţin la „Hanul Podului". dar "îl şi dezarmase în acelaşi timp. sau cam aşa s-ar fi petrecut lucrurile fără Schwarzer. aproape l-ar fi putut duce la disperare. Dar gîndul acesta era doar o ipoteză cu care K. să urce pînă la odăiţa ei de la mansardă. s-ar fi put CASTELUL ♦ 175 probabil aciua pe undeva ca argat. pe de altă parte. făţiş. să bată a doua zi. Bineînţeles. căci oricum nu vrea să stea mai mult. îl puteau pune să ispăşească. care. fără cunoscuţi. Dar era o mare deosebire între a deranja în toiul nopţii din pricina lui cancelaria centrală. apoi Schwarzer mai era vinovat faţă de el încă din seara sosirii sale. în măsura în care aşa ceva era cu putinţă în genere. şi dacă îi 176 ♦ Franz Kafka dăunase atunci. probabil nu prea bine văzut mai sus. după ce constata că în odaie domnea. De mirare era numai că se vorbea totuşi despre el. şi această stimă o cuprindea şi pe Gisa. dar cu linişte. ca să se anunţe. dar iată că şi Barnabas. de multe minciuni şi ascunzişuri. cu altă ocazie putea să-l ajute. Ca să nu-l . ţinînd seama că va avea de luptat. în noaptea următoare totul s-ar fi putut peti altfel. Pentru corpul didactic. De fapt K. ca un drumeţ străin. Autorităţile s-ar fi ocupat şi atunci de chestiunea aceasta. n-ar fi rămas neobservat de autorităţi. chiar cînd era vorba de lucruri mai mult rizibile decît onorabile. cî era încă străin de tot în sat. fără adăp( extenuat de drum. aşa cum se cuvine. Numai prin ea devenise posibil ceva ce K. fără tertipuri. aproape pe ascuns. dar Schwarzer era fiul unui administrator. în orele de birou. K. cu oarecare stimă. Iar motivul ridicol pentru care se întîmplase aşa ? Poate o toană rea a Gisei în timpul zilei. probabil deosebit de detestată de ele. părea la rîndu-i să-i înşele aşteptările. cerîndu-i o decizie imediată cu o umilitate aparentă. şi încă de către un Schwarzer. această superioritate nu exista. pregetase toată ziua să meargă să se intereseze acasă la Barnabas. că acesta datora mult purtării lui Schwarzer. deschis. aşa că numai pe K. se depărta în grabă. după cum se întîmplase şi cuK. cu totul neajutorat. întrucît era ajutor de învăţător. n-ar fi îndrăznit niciodată să ceară şi ce nici autorităţile din partea lor n-ar fi admis niciodată. nu se potrivea decît foarte prost cu poziţia lui actuală. dar totuşi cu o insistenţă supărătoare. Datorită lui Schwai întreaga atenţie a autorităţilor fusese atrasă într-un mCj cu totul absurd asupra lui K. de la bun început. în orice ca . lucrurile nu ieşeau prea bine. în fond procedase corect. avea intenţia să i-o plătească o dată cînd s-o ivi ocazia. liniştit. Căci nu trebuia pierdut din vedere această primire imprimase poate întîmplărilor ce au mat direcţia pe care au luat-o.

care zăcuse învelită în pături pe laviţa de la sobă. şi acest zîmbet. că Amalia era istovită — nu-i spuse din ce pricină — adineauri se văzuse silită să se culce. ba ştie chiar mai mult. fixă. şi s-o roage să-i liniştească pe părinţii ei. răspunse K. Amalia ? întrebă K. ci îl depăşea puţin. ci o continuă nevoie de singurătate. în sfîrşit. cînd a cunoscut-o pe fata aceea. la casa lui Barnabas. şi. îi lumină faţa posomorită. şi. sărise în sus. . abia acum. K. transformă rezerva în familiaritate. cu toată izolarea şi rezerva pe care o exprima. Te munceşte ceva ? Nu' poţi să mi-o spui ? Nam mai văzut o fată de la ţară ca tine. fără să ia seama cum arăta camera: — Barnabas tot n-a venit încă ? Abia acum observă că Olga nu era acasă. o posesiune care putea eventual fi retrasă. iar Barnabas. îl examina ca şi cum s-ar mira că mai e de faţă. o nevoie ce domina orice alt sentiment al ei. limpede. dar cînd iubeşti. — Tu întotdeauna eşti aşa tristă. pentru ea hotărîtoare era numai impresia nemijlocită pe care o primea prin prezenţa lui. doar Olga îl văzuse'laolaltă cu Frieda.' Amalia n-o cunoştea şi întrebă dacă Olga ştie de logodnica lui. Pricina nu părea să fie o slăbiciune. pe care ea o strînse în tăcere. ca să nu se mai urnească în întîmpinarea lui. speriaţi din somnolenţă. Or el era singur în faţa ei. Amalia se ridică într-un cot şi zise că nu ştie de nici o logodnică. într-adevăr. dar nu în întregime. dar net — ceea ce era stingheritor. Din păcate nu mai avea timp. într-o stare de toropeală mintală. şi nici timiditate sau prefăcătorie. de vreme $ Amalia ştie de toate astea. iar K. K. nu trebuie să se mai sfiascj şi poate veni mai des. scopul de a o vedea pe Olga. care în sine nu era urîtă. să-i întindă mîna. ci mîndră şi sinceră. căci e foarte rezervată. numai din prag avea de gînd să întrebe de el şi apoi să se întoarcă acasă îndată. Dacă Olga ar'fi fost prezentă. doar pentru cîteva clipe. cedarea unei posesiuni păstrate pînă acum cu grijă. ca de obicei.'căci pare să-l* iubească. dar Barnabas nu mai venea.făcu nu. apoi la ţară asemenea ştiri se răspîndesc repede. că cei doi bătrîni şedeau iarăşi la masa din colţul cel mai îndepărtat. M-a izbit abia azi. te dai de gol firă să vrei. deşi trist. că Amalia. ca să-şi revină. Amalia se strîmbă puţin* CASTELUL ♦ 177 parcă uşor supărată. Aşa că împlîntă lopata în zăpadă şi o porni fuga. K. e drept că nu venise încă. îl întrebă. îi spuse cine este. dar Amalia îl întrebă dacă nu vrea s-o mai aştepte pe Olga. apoi spuse: — Va să zică o aştepţi totuşi pe Olga ? — Nu ştiu de ce întrebi mereu acelaşi lucru. fără să mai spună o vorbă. K îi mulţumi pentru lămuriri şi dădu să plece. făcute sub pretextul soliilor încredinţate lui Barnabas. şi care îi devenea conştientă poate doar în felul acesta. K. fiind doar de cîteva zile în sat.primească pe Barnabas de faţă cu Frieda. N-a vorbit niciodată deschis despre asta. îşi exprimă convingerea' că Amalia se înşală. îşi amintea vag că privirea ei îl preocupase încă din prima seară şi se gîndi că toată impresia defavorabilă pe care i-o făcuse de la început această familie venea de la această privire. îi făcu tăcerea elocventă. află apoi că Olga spărgea lemne în curte. înclină uşor capul spre K. după ce isprăvise munca. îi povesti seara petrecută în „Curtea domnească". Doar atît voise să-i spună. Nu pot să mai rămîn. şi-i aminti de logodna lui. El răspunse mirat că nu. Privirea îi era rece. căci nu rămînea niciodată peste noapte la castel. şl-şi apăsa mîna pe frunte. numai. Amalia nu părea si atribuie importanţă acestei logodne. După o scurtă bătaie în uşă deschise brusc şi întrebă.. ar fi răspuns ea nu'maidecît. K. dar nu se îndreptase direct asupra lucrului pe care-l observa. i-ar fi pus doar ultima întrebare. Amalia zise că nu se înşală deloc. credea că da. K. muncise pe afară pînă tîrziu şi mai zăbovea acolo şi acum. la care Amalia îi răspunse scurt că fusese cu totul împotriva introducerii lui la „Curtea domnească". ca şi cum K. din cap. Amalia zîmbi. Nu-i rămase alta de făcut decît să se ducă la surorile lui. Stînd întinsă. dar trebuia să sosească peste puţin. ar fi putut pleca îndată. era ca destăinuirea unui secret. şi întrebă dacă Olga avea să-i comunice ceva special. K. că nu-şi dăduseră încă seama de ce se petrecea la uşă. Amalia îi linişti în cîteva cuvinte. Eşti chiar de aici din sat ? Te-ai născut aici ? Amalia răspunse printr-un singur da. trăgîndu-şi sufletul. Dar Amalia îl încredinţa că Olga' nu ştie nimic şi că va fi foarte nefericită aflînd. K. aproape imperceptibil.. 178 ♦ Franz Kafka ştie că şi dînsul are simpatie pentru Olga. — era neîndoios că-l poftea să plece — şi'se culcă la loc. Apoi Amalia întrebă dacă vorbise azi cu Olga. în aşteptarea lui Barnabas. Acum însă. Ajunse. întorcînd abia acum ochii înspre ea. şi. fiindcă mă aşteaptă acasă logodnica mea. speriată de apariţia lui K. şi că vizitele. dar aşa se văzu silit să facă barem cei cîţiva paşi pînă la Amalia.

cu picioarele îndepărtate şi uşor adusă din spate. căci. dar că nu o putea menţine. inspirată doar de sentimentul său personal faţă # ele. obişnuit. îl trase spre laviţa de la sobă şi părea întf-adevăr fericită că poate sta acum'singură cu el. între Frieda şi familia lui Barnabas. K. Olga rîse de el. i-am purtat sîmbetele. fiindcă este confidenta lui. dar poate că eşti familia-r^ata cu secretele lui — şi am impresia că aşa stau lucrurile — atunci e rău. atunci e blne. dorinţa mea cea mai fierbinte. nu ispititori. n-o să venim. Asta m-a influenţat chiar în judecata mea asupra familiei voastre.. Iar Barnabas e cel care urmează să mă ajute.. timizi dar neclintiţi în faţa privirii lui. ci calmi dar timizi. zise Amalia ridieîndu-se de pe 1*' viţă şi dînd pătura la o parte. stanjenit mereu de gîndul că trebuie să-şi ia cît mai repede rămas-bun şi neliniştit de privirea Amaliei. despre condiţiile grele în care se gospodărea de bine. nu ezită să mărturisească. Amalia. cu mîinile împreunate în poală. K. de rău la şcoală. mai toată speranţa mi-e în el. va trebui să vii tu însuţi ca să-ţi primeşti ştirile. îl salută pe K. deci şi a oricărei severităţi. Poate ^ nu eşti iniţiată în toate treburile lui Barnabas. întîi în colţul părinţilor.. şi pentru că imposibilul s-a dovedit imposibil. neluîndu-şi ochii de la Amalia. dar ea nu părea să se simtă dezminţită de atitudinea Olgăi. răspunse Amalia. se omoară cu serviciul. de altfel tonul era altul decît de obicei. nu mai poate veni pînă la şcoală să ţi-o comunice. dar a fost mai mult din vina mea decît a lui. credeam pe atunci că pot obţine totul cu preţul unei mici plimbări pe înserate. simţit nu numai de K. din răutate. în atitudinea ei obişnuită. proaspătă şi îmbujorată de aerul rece. dar pesemne şi de Olga. — E o eroare. în tifflp ce Amalia declară pe loc. nimic nu m-ar putea determina. s-a întîmplat în zăpăceala primelor ceasuri. Stătea niţel mai la o parte. îţi mai uşurez venirea spunîndu-ţi că Barnabas.. nu e un lucru atît de mare. căci există ° duşmănie mare. bietul băiat. Nu poate alerga atîta. mai ales că poţi invoca oricînd pretextul mesajelor lui Barnabas. o mare eroare să crezi că nu-l aştept într-adevăr pe Barnabas. zise K. nu există nici un impediment. parcă transformată de munca atît de diferită de statul în casă. e adevărat că pentru el de neînţeles. K. Aşa că.. n-o mai auzise pe Amalia spunînd atîtea vorbe în şir. vioaie şi puternică. . Dar treburile fratelui meu îi aparţin lui. atît de apăsător. apoi la bucătărie. parcă ar fi ştiut că va zăbovi încă mult şi că nu e nevoie să-şi ia rămas-bun. şi povestind aşa-n grabă — fiindcă se tot gîndea să plece numaidecît — scăpă o vorbă necugetată : luîndu-şi rămas-bun. depreciind dacă nu slujba pe care o are fratele tău. văd cît eşti de grăbit. nu-i cunosc secretele. Niciodată K. asupra voastră. Aruncă lemnele. sîntem buni la inimă. parcă devenise. Şi Amalia plecă. 180 ♦ Franz Kafka — Fii liniştit. Datorită avertismentelor Friedei' şi ale birtăşiţei. am acceptat de la început doar în glumă. în timp ce aceasta se uita numai la K. 16 K. Dar acum mi-a trecut. du-te la logodnica ta. dar'măcar importanţa ei pentru mine. m& încurci iarăşi. schimbă o privire de înţelegere cu Amalia. în Măsura în care-i cunosc. Şi tocmai absenţa geloziei. Dar tu poţi veni în schimb mai des pe la noi. de fapt unica mea dorinţă este să clarific chestiunile mele cu autorităţile. însă. dar era o fericire liniştită. deşi aş face multe pentru tine.'Şi nul6 CASTELUL ♦ 179 teme. chiar dacă aduce de la castel o veste pentru tine. le invită pe cele două surori să vină să-l vadă. Dar acum. dacă nu mai receptiv faţă de tot . căci intrase tocmai cu un braţ de lemne. plecase fără să-şi ia rămas-bun de la K. în schimb Olga îţi poate da toate lămuririle. Şi acul"3 du-te. şi las chestiunea încurcată. fără a fi cumva jenată şi întrebă numaidecît de Frieda.O invocă şi pe Olga. fără să mai înfrumuseţeze lucrurile. nici chiar considerentele faţă de tine. se opri căutînd cuvîntul exact. — Nu e duşmănie. că acceptă invitaţia. vorbi despre Frieda mai amănunţit decît ar fi făcut-o în alte împrejurări. E drept că m-a mai decepţionat o dată. nu-l găsi şi se mulţumi cu o expresie mai vagă: Sînteţi Poate mai buni la inimă decît oricare dintre săteni. nu dominatori. rămase locului cu o expresie de mirare pe faţă. nicidecum tulburată de gelozie. nu ştiu despre ele decît ceea ce aflu fără voia mea. cu care vorbi în şoaptă. avea ceva maiestuos. nimic nu m-ar putea determina să mă las iniţiată. Cred că acum vă înţeleg mai bine. că invitaţia fusese făcută pe necuge-tate. ain cînd în cînd. din păcate. oarecum stîrnit. K. aşa cum spuneai.'îi plăcea să se uite în ochii ei albaştri. ca martoră. fără să-l mai lase să adauge un cuvînt. deocamdată. Apoi se sperie şi se întrerupse. sînteţi chiar. îi făcea bine lui K. căci ar însemna că fratele tău mă îllŞala.6 doar repetarea papagalicească a opiniei generale. Aşa că Olga se văzu nevoită sa facă la fel. de însăşi sora ei atît de deprinsă cu ea.

un fel de serviciu la castel. — E o observaţie foarte justă. — Dar n-a învăţat meseria de cizmar ? întrebă K. zise Olga redevenind serioasă. zise K. dar mai atent şi mai perspicace. funcţionarii umblă în haine . şi. dar mai poate să însemne că s-a şi încheiat drumul hîrtiilor pe cale ierarhică sau că. dacă ne-ar da sfaturi ames. totuşi. ba chiar te şi face să i-î atribui de bunăvoie. fiindcă e bolnavă. depindem de ea. dar că Amalia e atît de dominatoare. de pildă. se pare că nu au nici un fel de uniformă'. — Asta e adevărat. e într-adevăr unul din motivele de îngrijorare ale lui Barnabas. Olgăi. şi. dar un costum. ca şi cum ar fi sora noastră mai mare. şi că. K. De ce nu i se dă o uniformă ? ne întrebăm zadarnic. de la prînz. nici de mine. zise K. de azi. dar ea e cea care hotărăşte în familia noastră. chiar şi de asta vă îndoiţi ? — Mă rog. a acceptat-o cumva de dragul cîştigului ? — O fi şi aşa. — Se poate. numai că ar fi bună şi blajină. sau abia după o vreme îndelungată. Despre Amalia se puteau spune multe.. de fapt nu ne îndoim. ar avea de lucru ziua si noaptea. cum ne împărtăşim grijile. zise Olga. deci. Poate să însemne că totul merge în bună regulă. mai şi lucrează pe de lături pentru Brunswick.ce auzea aici. zise K. — Ba da. vine în contact cu oamenii de serviciu. deci ar avea ce face în locul slujbei de curier. şi. afară de părinţii noştri. E adevărat că problema nu e chiar atît de simplă. Dar cu toate că 182 ♦ Franz Kafka nu se sinchiseşte de noi. — Cum să-ţi explic. declară că lauda îi fusese adresată ei. dacă ar vrea. zise K. le-am asculta cu siguranţa n-o face însă. nu se mai gîndea să se întoarcă acasă. ţie nu ţi se pare că e deosebit de deşteaptă ? — Mi se pare deosebit de nefericită.l lor a făcut eforturi să se scoale. după cîte ştim noi aici. doar adineauri spusese Amalia că nu se amestecă în treburile fratelui ei.. i se încredinţează scrisori relativ importante. Ceva mai precis nu se poate afla. zise Olga. în Schimb. ar părăsi îndată slujba asta de curier. mai tinără şi decît Barnabas. dădu din cap. Ar fi trebuit să p0' mească de mult. vii din străinătate. cînd ea îşi exprimă mirarea că spusese tocmai despre Amalia că e bună la inimă. Barnabas se ocupă de aceste solii pe care ea nu le aprobă! ba poate le şi dispreţuieşte ? — Dacă ar şti de ce alta să se apuce. pe acela i l-a cusut Amalia. Amalia e mai tînără ca mine. Dar ce crezi. încît îşi însuşeşte tot ce se spune în prezenţa ei. oricum. şi adineauri i-a întrebat dacă doresc ^a. de pildă. nu se mai sinchiseşte de fapt de nimeni. Amalia nu se sinchiseşte nici de Barnabas. La care K. privind-o mai serios decît Olga. aţ* ceva nu există la castel. ^ CASTELUL ♦ 183 în privinţa asta se lucrează foarte încet la castel. — Are şi o livrea a lui proprie ? întrebă el. nu o livrea. asta e totuşi destul de notabil şi putem fi mîndri de cîte a obţinut încă de pe acum.'Barnabas are acces în cancelarii. zise Olga. La noi este o vorbă. zăreşte din depărtare şi cîte ufl funcţionar.'e că nu se ştie niciodată ce înseamnă această încetineală. — în locul slujbei de curier? întrebă Olga mirată. păi vezi. din partea birourilor. aşa tînăr cum este. — Ei. zise Olga. şi că. de dra-"u. şi s-a dus la bucătărie. poate că o cunoşti: „Deciziile oficiale sînt sfioase ca o fată mare". şi ar cîştiga din belşug. Olga le cunoaşte bine. Şi rîse o dată cu Olga. şi. şi după cîte povesteşte Barnabas. şi a stat culcată pe laviţă. — Nu-l satisface.. vor să-l mai pună la încercare. s-ar putea ca deciziile să mai aibă şi alte însuşiri comune cu fetele. pe cînd încă nu era curief-Dar ai pus aproape degetul pe rană. îi sîntem străini. o'observaţie foarte justă. mai adevărat decît crezi. şi din mai multe motive. de la egal la egal. Dar în ce priveşte ţinuta de serviciu. dar e totuşi un serviciu la castel. — Te referi la vestonul pe care-l poartă ? zise Olga Nu. dar poate însemna şi că nici nu s-au pornit încă demersurile necesare. de bine şi de rău. cel puţin aşa se pare. tecîndu-se în treburile noastre. pe cale ierarhică. e o grijă şi pentru mine. din anumite motive. ba chiar şi mesaje orale. asta nu. poate te gîndeşti să le lauzi. Dar cum se acordă cu respectul vostru pentru ea faptul că. ai spus chiar tu că nu-l satisface. de pildă în cazul lui Barnabas. se miră K. Funcţionarii. a fost retrasă promisiunea dată şi că Barnabas nu va primi niciodată costumul. — Cum. e adevărat că se resimte mai mult decît oricare de toate. să gătească pentru ei. în bine şi în rău. i s-a şi promis. ce e mai rău. răspunse Olga. fireşte. K. Tu ai multă experienţă fo materie de oameni. găsea în asta o exagerare. nu ştiu ce ai în vedere. de ei Se ocupă toată ziua. care nu-l mulţumeşte deloc.

'ba chiar locuieşte aici. ne apucă astfel de momente. cel puţin aşa se crede. şi nici nu se încumetă să vrea să devină. e dovada contrariu-lui. Dar în castel concepţia despre misiunea de curier e cu totul alta. Cuvintele acestea i-au răpit somnul. Se Pare. dar ai adus cu tine anumite idei în legătură cu serviciul de curier şi-ţi masori pretenţiile în raport cu ele. nu poartă nici ei u niforme. K. mari 184 ♦ Franz Kaflca şi puternici. bunăoară. servitorii mai de vază sînt încă şi mai rezervaţi decît fracţionării. Asta în orice caz ar fi foarte mult. de vreme ce ţi se trimite un curier de soiul lui. Dar oare e chiar aşa ? Ei. pe mine şi pe Barnabas — asta te face să te îndoieşti de toate. într-un H o consolare. Probabil că n-ai prea remarcat ce agitat e. pe al tău. să-i fii repartizat direct lui Klamm. cel*'puţin cînd coboară în sat. prin viu grai. Gîndeşte-te. ea nu seamănă cu a ta. şi în spatele lor sînt alte birouri. numai. de nu s-ar pune întrebarea dacă ceea ce face e într-adevăr slujbă de curier. tu rlu-i ceri prea mult. l-ai văzut pe Klamm. Bariere sînt ş> în birourile în care are acces. însuşi faptul ^ vine în sat. aşa este. din moment ce a dat de superiorii lui. chiar dacă Barnabas s-ar dedica în întregime serviciului. dar o consolare înşelătoare. de vreme ce mai încolo n-are nici o treabă oficială şi ar fi un intrus Aceste bariere să nu ţi le închipui ca pe o graniţă bine de. doar ai văzut oameni de soiul ăsta la „Curtea domnească". deşi. Şi atuflC îndoiala merge mai departe. asta e. Barnabas nu posedă un astfel de costum şi nu e ceva ruşinos sau umilitor. din punctul tău de vedere. totuşi'recunoşti îndată servitorii castelului după haine. vrei să glumeşti. Barnabas se învîrteşte mereu în jurul lor.. oricîtă simpatie ai avea pentru el. pentru că Ama-lia m-a pus să te lămuresc. după cîte relatează Barnabas. că lucrurile stau foarte prost pentru tine. iar aceştia au terminat treaba pe care o aveau cu el şi-l trimit acasă sau pe drumuri. nu Poţi susţine aşa ceva. nu te poţi apăra de ea. Nu i se interzice de-a dreptul să meargă mai departe. dacă . dar oare birourile sînt castelul propriu-zis ? Şi chiar dacă — presupunînd că unele birouri ţin de castei — sînt oare acelea în care Barnabas are acces ? El intră în birouri. ci fiindcă te-ai interesat de Barnabas. Dar nu o duce uşor. nu e servitor de rang. acolo te afli mereu sub observaţie. nici măcar servitori de rang nu ajung aşa de departe. se ştie cum arată. nu prea rar. Dar cu ce fel de funcţionari' şi ce fel de solii sînt astea ? Acu**: zice el. Faţă de Wne nu poate exprima fireşte nici o îndoială în privinţa ^ta. căci este oare Barnabas un servitor de un oarecare rang ? Nu. curierii castelului trebuie să se stăpînească bine. umblă prin birouri. poate că sînt chiar mai Jtoari decît unii funcţionari. şi ele nu arată altfel decît cele dincolo de car* n-a pătruns niciodată. terminată. dar nu poate merge mai departe. Afară de asta. pentru că aseară ai fost nemulţumit de el. de aceea nu e de presupu? neapărat că înapoia acestora din urmă se află birou*! complet diferite de cele în care Barnabas a mai fost. poate pe drept cuvînt. nicidecum. primeşte solii. e aproape prea mult. să vorbeşti cu el direct. Pe scurt. Ş> chiar dacă s-ar duce mai departe. nu e o adevărată livrea. nici gînd ca Barna. nici măcar cu tine. O fac şi de dragul lui Barnabas.. — Nu. nici măcar din categoria cea mai joasă. există deci bariere peste care trece.-se pare. şi fiindcă socotesc că-ţi este de folos şi ţie să ştii cîte ceva mai precis. cum poate exista un dubiu în privinţa înfăţişării lui Klamm ? Doar e cunoscut. dar ele nu sînt decît o parte din toate. zise Olga. bas să fie un servitor mai acătării. şi primeşte însărcina'1 CASTELUL ♦ 185 de la el personal. Ba*' nabas vorbeşte cu nişte funcţionari. Şi mai e adevărat că Barnabas nu e funcţionar. umblînd agale pe coridoare. o tendinţă pe care din Păcate pare s-o aibă uneori. s-ar putea crede. aşa-mi explică Barnabas mereu. dar atunci de ce se îndoieşte Barnabas că funcţionarul căruia acolo i se zice Klamm. asta s-ar mai putea suporta. poate. De altfel. Ar trebui să acceptăm. azi-noapte. sînt grijile care mă muncesc cel mai tare. eu însumi l-am văzut. un ţăran sau un meseriaş n-ar putea purta asemenea costume! Ei bine. Ce au caracteristic costumele lor este că de obicei sînt strînse pe corp. da'. şi tocmai asta e înfricoşător. E foarte sensibil. a fost repartizat lui Klamm. să nu ne opunem prin nici o vorbă. Atunci ne întrebăm: ceea ce face Barnabas este oare într-adevăr o treabă în slujba castelului 1 Desigur. şi există şi multe deosebiri între diferitele costume. Şi unii servitori cu rang mai mare. la ce bun. Totuşi nu ţi le povestesc ca să-mi uşurez sufletul şi să ţi-l încarc. de pildă că lucrează mai puţin. din aceia pe ^re aici în sat nici măcar nu-i vedem. Aşa jţ se pare doar în acele momente apăsătoare. Nu sînt glume. pentru a fi apoi dezamăgit şi să aibă şi el de suferit de pe urma dezamăgirii tale.obişnuite. e adevărat că frumoase. Deci s-ar putea să facj parte din servitorimea măruntă. zise K. există unele lucruri care te •ttdreptăţesc să crezi aşa. ar fi într-adevăr Klamm ? — Olga. dar în momente deosebit de apăsătoare — şi uneori. că e o privelişte mimată să-i vezi pe bărbaţii ăştia aleşi pe sprinceană. ca să nu-ţi legi speranţe prea mari de el. dar această categorie poartă haine de serviciu. n-a putut să doarmă. după cîte ne spune Barnabas. I-ai spus. apoi sînt bariere.

ar face una ca asta, ar însemna să-şi taie craca de sub picioare, încalcind grosolan nişte legi sub a căror Putere se află încă, după cîte crede; nici chiar faţă de toine nu vorbeşte liber, trebuie să-l mîngîi, să-l sărut pînă-şi Mărturiseşte îndoielile, şi chiar şi atunci mai refuză să ad186 4 Franz Kafka

mită că îndoielile sînt îndoieli. Are ceva din Amalia în sînge. Şi sînt sigură că nu-mi spune tot, deşi sînt singura lui confidentă. Dar despre Klamm vorbim uneori; eu nu l-am văzut încă pe Klamm, tu ştii că Frieda nu prea mă are la inimă şi n-ar fi acceptat să-l văd la faţă, dar, fireşte, înfăţişarea îi e cunoscută în sat, toţi au auzit despre el, unii l-au şi văzut, şi din aparenţe, din zvonuri şi din unele intenţii de a induce în eroare, s-a format o imagine despre Klamm, care e probabil justă, în linii mari. Dar numai în linii mari. De altfel imaginea despre el e schimbătoare, şi poate nu chiar atît de schimbătoare ca înfăţişarea reală a lui Klamm. Se pare că arată cu totul altfel c'înd soseşte în sat, şi altfel cînd îl părăseşte, altfel înainte de a fi băut bere,' şi altfel după ce a băut, altfel cînd e treaz, şi altfel cînd doarme, altfel cînd e singur, şi altfel în convorbire şi, ceea ce e uşor de înţeles, după toate astea, aproape cu totul altfel sus, la castel. Şi vezi bine că deosebirile constatate, chiar şi cele de aici, din sat, sînt destul de mari, deosebiri de talie, de corpolenţă, de atitudine a corpului, de formă a bărbii, numai cu privire la costum, toate descrierile concordă: poartă mereu acelaşi costum, jachetă neagră cu poale lungi. Toate aceste deosebiri nu se explică, fireşte, prin vreo vrăjitorie, ele sînt lesne de înţeles, după dispoziţia de moment a privitorului, după gradul de enervare, infinitele nuanţe de speranţă sau de disperare în care se află, şi, de altfel, de cele mai multe ori nu-i este îngăduit să-l vadă pe Klamm decît fugitiv de tot. Eu ţi le povestesc pe toate astea, la rîndul meu, aşa cum mi îe-a explicat Barnabas, şi cine nu e direct şi personal interesat de această chestiune, în general se poate declara satisfăcut cu atît. Noi nu ne putem mulţumi cu atît, pentru Barnabas e o chestiune vitală să ştie dacă vorbeşte într-adevăr cu Klamm sau nu. — Pentru mine nu mai puţin, zise K., şi se apropiată unul de altul, şezînd acum şi mai strînşi laolaltă pe laviţă. Toate aceste noutăţi defavorabile aflate de la Olga, îl descumpăneau, e drept, pe K., dar găsea o anumită compensaţie în faptul că dăduse aici peste nişte oameni, care, cel puţin priviţi din afară, erau într-o situaţie asemănătoare cu a lui,' de care se putea deci lipi, cu care se putea înţelege în multe privinţe, nu numai în unele, ca CASTELUL ♦ 187 de pildă cu Frieda. E drept că pierdea treptat speranţa în succesul mesajelor lui Barnabas, dar cu cît îi mergea mai prost lui Barnabas la castel, cu atît se apropia de el aici, în sat; n-ar fi crezut niciodată că ar putea porni chiar din sat o aspiraţie atît de nefericită cum era cea a lui Barnabas şi a surorilor lui. Fireşte că nici pe departe nu i se explicase suficient situaţia, care, de altfel, putea lua o întorsătură, prefăcîndu-se în contrariul ei, şi nu era obligatoriu să te laşi îmbrobodit de nevinovăţia neîndoioasă a Olgăi pînă la a crede şi în sinceritatea lui Barnabas. — Cele ce se spun despre înfăţişarea lui Klamm, continuă Olga, Barnabas le ştie prea bine, a adunat multe descrieri şi le-a comparat, poate chiar prea multe, odată l-a văzut şi el pe Klamm, în sat, prin fereastra unei trăsuri, sau a crezut că-l vede; era deci pregătit suficient ca să-l recunoască şi totuşi — cum îţi explici asta ? — intrînd odată într-un birou al castelului, i s-a arătat un funcţionar, printre mai mulţi alţii, şi i s-a spus că ar fi Klamm, dar el nu l-a recunoscut, şi încă multă vreme după aceea nu s-a putut obişnui cu ideea că acela ar fi fost Klamm. Dacă-l întrebi însă pe Barnabas prin ce se deosebeşte acel Klamm de imaginea obişnuită pe care o avem despre el, nu ştie să-ţi răspundă, adică îţi răspunde descriindu-l pe acel funcţionar din castel, şi descrierea corespunde exact cu înfăţişarea lui Klamm, aşa cum o ştim noi. „Păi atunci, Barnabas, zic eu, de ce te îndoieşti, de ce te tot chinuieşti cu gîndul ?" La care, foarte încurcat, începe să-ţi enumere particularităţi ale funcţionarului din castel, pe care însă pare mai mult să le născocească decît să le redea, şi care mai sînt şi atît de mărunte — e vorba, de pildă, de un anumit fel de a da din cap, sau de faptul că vesta îi e descheiată — încît îţi e imposibil să le iei în serios. Mai important mi se pare felul în care Klamm ia contact cu Barnabas. Frate-meu mi l-a descris adesea, mi l-a şi desenat. De obicei, Barnabas este condus într-un birou mare, dar nu e biroul lui Klamm, şi, în genere, nu e biroul Personal al cuiva. Un pupitru înalt care se întinde de-a curmezişul de la un perete lateral la celălalt, împarte încăperea în două părţi, o parte îngustă unde două persoane abia pot trece una lîngă cealaltă, asta e partea funcţionarilor; cealaltă, lată, cu spaţiu pentru cei veniţi 188 ♦ Franz Kafka cu diverse pricini, pentru privitori, servitori, curieri. Pe pupitru se află cărţi mari, deschise, una lîngă

cealaltă, şi în faţa mai tuturor stau nişte funcţionari şi citesc. Dar nu rămîn mereu la aceeaşi carte, nici nu le schimbă între ei, ci-şi schimbă doar locurile, şi ce-l miră mai ales pe Barnabas, este cum se strecoară trecînd unul pe după celălalt cînd îşi schimbă locul, tocmai fiindcă spaţiul e atît de strimt. în faţa pupitrului se găsesc cîteva măsuţe joase, la care stau copiştii şi scriu, la dorinţa funcţionarilor, ceea ce le dictează aceştia. De fiecare dată Barnabas se miră de felul în care se petrece asta. Nu se dă un ordin precis, şi nici nu se dictează cu voce tare, abia observi că se dictează, funcţionarul pare să citească la fel ca pînă atunci, numai că şuşoteşte între timp, iar copistul îl aude. Adesea funcţionarul dictează cu voce atît de scăzută încît copistul nu-l poate auzi şezînd, atunci trebuie să tot sară în picioare, să prindă ce se dictează, să se aşeze repede şi să noteze, apoi să sară în sus, din nou, şi aşa mai departe. Ce lucru curios! E aproape de neînţeles. Barnabas are, desigur, destul timp să observe toate,' căci acolo, în sala privitorilor, îşi petrece el timpul ore întregi, ba chiar zile întregi, pînă ce privirea lui Klamm cade asupra lui. Şi chiar cînd l-a zărit Klamm, şi Barnabas a luat poziţie de drepţi, încă nu se decide nimic, căci Klamm se poate adînci din nou în carte şi-l poate uita. Asta se întîmplă des. Dar ce fel de slujbă de curier e asta, dacă e aşa de neimportantă? Mă simt mîhnită în dimineţile în care Barnabas îmi spune că se duce la castel. Acest drum, probabil complet inutil, această zi, probabil pierdută, această speranţă, probabil perfect zadarnică. La ce sînt bune toate astea ? Iar aici lucrările de cizmărie se adună, nimeni nu le mai face, iar Brunswick îi dă zor. — Mă rog, zise K., Barnabas e pus să aştepte mult pînă i se încredinţează o misiune. Asta e de înţeles, arfl impresia căe prisos de slujbaşi, nu fiecare poateprimi în fiecare zi cîte o misiune, dar de asta nu trebuie să va plîngeţi, aşa păţeşte pesemne fiecare. în cele din urmă însă primeşte şi Barnabas misiuni, chiar mie mi-a adus pînă acum două scrisori. — E posibil, zise Olga, să n-avem dreptate, cînd ne plîngem, mai ales eu, care le ştiu pe toate doar din auzite, CASTELUL ♦ 189 şi nici nu le pot înţelege aşa de bine — eu, o fată — ca Barnabas, care-mi mai şi ascunde unele lucruri. Dar ascultă cum stă chestiunea cu scrisorile, cu scrisorile către tine, de pildă. Aceste scrisori nu le primeşte direct de la Klamm, ci de la copist. într-o anumită zi, la o anumită oră — de aceea serviciul, deşi pare atît de uşor, e foarte obositor, căci Barnabas trebuie să fie mereu atent — copistul îşi aduce aminte de el şi-i face semn. Asta nu pare să se producă în urma unei dispoziţii de a lui Klamm, el continuă să citească liniştit din cartea lui, uneori, ce-i drept, tocmai atunci îşi curăţă pince-nez-ul, dar aşa face şi în alte daţi, cînd soseşte Barnabas, şi poate că între timp se uită la el, presupunînd că vede ceva î&r&pince-nez, Barnabas se îndoieşte, căci de obicei Klamm ţine atunci ochii aproape închişi,' pare să doarmă şi să-şi cureţe lentilele în somn. între timp, copistul caută printre grămezile de dosare şi hîrtii pe care le are sub masă, scoate scrisoarea pentru tine, deci nu e o scrisoare pe care a scris-o tocmai atunci, după înfăţişarea plicului pare să fie, dimpotrivă, o scrisoare foarte veche, care zace acolo de mult. Dar dacă e o scrisoare veche, de ce l-au lăsat pe Barnabas să aştepte atîta ? Şi pe tine la fel ? Şi mai ales scrisoarea, căci acum e desigur* învechită ! Şi apoi lui Barnabas îi iese renumele că e un curier prost care întîrzie. Pentru copist în orice caz e uşor, îi dă lui Barnabas scrisoarea şi-i spune: „De la Klamm', pentru K.". Asta-i semnul că Barnabas poate pleca. Şi-apoi vine acasă într-un suflet, avînd sub cămaşă, direct pe piele, scrisoarea în sfîrşit obţinută, şi atunci ne aşezăm aici pe laviţă, ca acum, şi el îmi'povesteşte, şi le cercetăm pe toate, pe rînd, şi încercăm să ne dăm seama ce a cîşti-gat, găsind, în cele din urmă, că e foarte puţin lucru, şi acest puţin e şi îndoielnic, şi Barnabas pune scrisoarea la o parte şi nu mai are nici un chef s-o înmîneze, dar n-are chef nici să se culce, aşa că se apucă de cizmărie şi stă toată noaptea colo, pe scăunel. Aşa stau lucrurile, K., astea sînt secretele mele, şi poate că acum nu te mai miri că Amalia renunţă să le ştie. — Dar scrisoarea ? întrebă K. — Scrisoarea ? repetă Olga. Ei bine, după cîtăva vreme, cînd l-am bătut destul la cap — uneori trec zile şi saptămîni între timp — Barnabas ia totuşi scrisoarea şi se 190 ♦ Franz Kafka duce s-o înmîneze. în lucrurile acestea formale stă foarte mult sub influenţa mea. Mi se poate întîmpla, de pildă, sa trec peste prima impresie lăsată de relatarea lui şi să-mi revin, lucru de care el, tocmai fiindcă ştie mai multe, nu e în stare. Aşa că uneori îl mai pot convinge, spunînd : „Ce vrei în fond, Barnabas, la ce carieră, la ce ţeluri visezi ? Vrei să ajungi cumva atît de departe încît să trebuiască să ne părăseşti, să mă părăseşti definitiv ? Ăsta să fie scopul tău ? Nu sînt oare silită să cred asta, de vreme ce altfel mi-ar fi cu totul de neînţeles de ce eşti atît de nemulţumit cu tot ceea ce ai obţinut pînă

acum ? Uită-te în jur, să vezi dacă vreunul dintre vecinii noştri a ajuns la fel de departe ca tine ? Sigur, situaţia lor e alta decît a noastră şi n-au motiv să nutrească ambiţii ce depăşesc orizontul gospodăriei lor, dar, chiar fără să te compari cu alţii, trebuie să recunoşti că, în cazul tău, totul e pe calea cea mai bună. Există obstacole, lucruri îndoielnice, decepţii, dar asta nu înseamnă decît că — am ştiut-o mai înainte'--- nimic nu ţi se dăruieşte, că trebuie să cucereşti prin luptă fiecare lucru mărunt în parte, un motiv în plus să fii mîndru, şi nu abătut. Şi apoi, nu lupţi oare pentru noi toţi ? Asta nu înseamnă nimic pentru tine ? Nu-ţi dă forţe' noi gîndul acesta ? Şi că sînt fericită şi aproape orgolioasă avînd un asemenea frate, asta nu-ţi dă un sentiment de siguranţă ? Zău că mă decepţionezi, nu în ce priveşte cele obţinute de tine la castel, ci în privinţa a ceea ce am obţinut eu din partea ta. Ai acces la castel, frecventezi permanent birourile, petreci zile întregi în aceeaşi încăpere cu Klamm, eşti un curier recunoscut oficial, ai dreptul să pretinzi o uniformă şi primeşti corespondenţă importantă de dus; eşti toate astea, poţi toate astea, şi apoi vii acasă, şi, în loc să ne îmbrăţişăm, plîngînd de bucurie, orice curaj pare să te părăsească văzîndu-mă, te îndoieşti de toate, nu te atrage decît calapodul tău de cizmar, iar scrisoarea, garanţi* viitorului nostru, o laşi să zacă". Aşa îi vorbesc cîteodata, şi, după ce am repetat lucrurile astea zile de-a rîndul, ia> în sfîrşit, cu un oftat, scrisoarea şi pleacă. Dar probabil CÎ nu vorbele mele au acest efect, ci îl trage aţa spre castel» şi, fără a fi îndeplinit misiunea încredinţată, n-ar îndrăzni să se mai arate acolo. CASTELUL ♦ 191 — Dar ai perfectă dreptate în tot ce-i spui, zise K.; e admirabil cu cîtă justeţe ai rezumat totul. Ce uimitor de clar ştii să gîndeşti! — Nu, răspunse Olga, cuvintele mele te înşală şi-l înşală probabil şi pe el. în definitiv, ce a obţinut ? Are voie să intre într-un birou, dar pare să nu fie nici măcar un birou, ci antecamera birourilor, poate nici atît, poate o încăpere în care se reţin toţi cei ce n-au voie să pătrundă în adevăratele birouri! Vorbeşte el cu Klamm, dar e oare adevăratul Klamm ? Nu e cumva cineva care doar îi seamănă ? Poate e un secretar, în cel mai bun caz, care aduce puţin cu Klamm şi se străduieşte să-i semene şi mai mult, şi-şi dă aere adoptînd felul de a fi somnoros, visător, al lui Klamm. Această latură a felului său de a fi se poate imita cel mai uşor, mulţi încearcă s-o facă, şi sînt destul de prudenţi să nu maimuţărească restul. Un bărbat atît de căutat şi atît de rar accesibil cum e Klamm ia lesne diferite forme în închipuirea oamenilor. De pildă, aici, în sat, Klamm are un secretar pe nume Momus. Aşa ? îl cunoşti ? Şi el e foarte distant, dar l-am văzut totuşi de cîteva ori. Un domn tînăr şi viguros, nu-i aşa ? Deci nu seamănă probabil deloc cu Klamm. Cu toate astea ai să găseşti în sat oameni care sînt gata să jure că Momus e Klamm în persoană. Uite cum contribuie oamenii singuri la crearea unei confuzii. Şi cine te asigură că în castel lucrurile se petrec altfel ?'Cineva i-a spus lui Barnabas că acel funcţionar e Klamm, şi, într-adevăr, există o asemănare între ei, dar o asemănare de care Barnabas se îndoieşte mereu. Şi totul grăieşte în favoarea îndoielilor lui. Klamm să fie silit să stea în sala comună, printre alţi funcţionari, cu creionul pe după ureche şi să se înghesuie printre ei ? E foarte neverosimil. Uneori Barnabas spune, cam copilăreşte, dar într-o dispoziţie în care e mai demn de crezare: „Funcţionarul în chestiune seamănă foarte mult cu Klamm; dacă ar sta singur într-un birou, la masa lui proprie, şi dacă pe uşa biroului s-ar putea citi numele lui, atunci nu m-aş mai'îndoi". E ceva copilăros, dar e de înţeles. Ce-i drept, ar fi şi mai de înţeles dacă Barnabas s-ar interesa, cînd e la castel, întrebînd pe mai mulţi deodată, cum stau lucrurile în realitate, că doar stau şi aşteaptă mulţi în odaia aceea, după cîte spune el. Şi chiar 192 ♦ Franz Kafka dacă indicaţiile lor n-ar fi mai demne de crezare decît ale celui care, fără a fi întrebat, i l-a arătat fără vorbe pe Klamm, cel puţin din diferitele lor răspunsuri s-ar putea deduce puncte de reper, termeni de comparaţie. Asta nu e ideea mea, e a lui Barnabas, dar nu îndrăzneşte s-o pună în aplicare de teamă că prin încălcarea unor reguli necunoscute şi-ar pierde postul, nu îndrăzneşte să intre în vorbă cu nimeni. Atît de nesigur se simte. Această nesiguranţă, în fond lamentabilă, aruncă o lumină mai vie, după mine, asupra poziţiei sale, decît orice alte lămuriri. Cît de îndoielnice şi ameninţătoare trebuie să apară toate acolo, dacă nu îndrăzneşte nici măcar să deschidă gura ca să pună o întrebare nevinovată. Mă acuz cînd mă gîndesc că-l las singur în încăperile acelea necunoscute, unde totul se petrece în aşa fel încît chiar el, care e mai degrabă îndrăzneţ decît fricos, probabil că tremură de frică. — Acum cred că ajungi la esenţial, zise K. Asta e. Din tot ce mi-ai povestit, cred că văd destul de limpede. Barnabas e prea tînăr pentru sarcina lui. Nimic din ce relatează nu se poate lua în serios. De vreme ce moare de frică acolo, la castel, nu poate observa nimic, şi dacă-l sileşti să relateze totuşi, îţi

Vreau să spun prin toate astea că există ceva. sus. Mie. sau nici măcar funcţionar. cum au afirmat. — Da. deci pe nimic. care e chiar foarte neverosimilă.. dar totuşi mai multă decît vorbelor lui Barnabas. şi'înaintea ei se prezintă Barnabas. de pildă. şi dacă nu poate nici asta. mi-am pus speranţele în el şi am suferit şi decepţii din cauza lui. nimeni altul. nu ştiu. dar care are uşi ce duc mai departe. Fireşte. şi fără mai toultă inteligenţă decît pun la contribuţie papagalii în Uleiuri ca să scoată dintr-o grămadă un bilet cu zodia unui oarecare. ambele fiind întemeiate doar pe vorbele lui. Nimic nu poate fi mai greşit. s-ar putea să fie cel mai umil dintre funcţionari. deşi doar privată şi nu prea clară. asta o să-l încurajeze mult. continuă K. Olga tăcea. şopteşte totuşi ceva copistului. de asemenea. aşa cum m-au asigu-rat primarul şi soţia lui. va putea zări ceva. a-i spune că n-are decît să procedeze ca şi pînă acum. — Am să i-o povestesc lui Barnabas. ca şi tine. cărora. care n-a trecut de hotarele satului său. dar chiar dacă este cel mai de rînd. Poţi să încurajezi cît vrei pe cineva care are ochii legaţi. A-l încuraja. îi poate măcar indica numele. văzînd cît ţii la el şi cîte aştepţi de la dînsul. şi că Barnabas poartă singur vina dacă acest ceva nu-i aduce decît îndoieli. zise K. vă este insuflat apoi tot timpul vieţii în felurile cele mai diverse şi din toate părţile. cel puţin deocamdată. gîndeşte ceva în clipa în care. Fie ele şi scrisori vechi. E evident că sînt pentru 194 ♦ Franz Kafka mine — chiar dacă n-au fost destinate folosului meu -. atunci totuşi a fost pus acolo de cineva şi acest cineva a făcut-o cu anumite intenţii. aşa a spus. Barnabas are nevoie de ajutor. şi e încă prea multă onoare care i se face dacă' nu e lăsat să mucegăiască o viaţă întreagă într-un colţ întunecos al unui birou. fără valoare. şi au o însemnătate foarte mare. privirea lui cade asupra lui Barnabas. înseamnă a-i da dreptate. dacă vrei. şi dacă nu-l poate conduce spre cel superior. m-am lăsat şi eu indus în eroare de el. nu de încurajare. . primarul şi soţia lui.serveşte poveşti încurcate. Dar în fond nu mă pronunţ împotrivă. citeşte totuşi ceva în cartea aceea mafe. sînt trimise în intenţia mea. Are voie să intre în birouri. dacă te pricepi cum să treci. autoritatea domneşte în toată măreţia ei de necuprins cu mintea — înainte de a fi sosit aici. nu de ceea ce a obţinut Barnabas. şi nu în ultimul rînd. vezi. — Dar n-are nevoie de încurajare. numai ei. îl poate totuşi trimite la cineva care-i va putea spune cum se cheamă superiorul. Numai dacă i-o dezlegi. tocCASTELUL ♦ 193 mai din pricina dragostei tale faţă de el şi a aşteptărilor legate de el. dar de ceea ce i s-a acordat. ceva oarecare ce i se oferă lui Barnabas. — A spus primarul aşa ? întrebă Olga. acolo. după multă vreme. ce copilăros eram! — acolo se află deci autoritatea. S-ar putea ca pretinsul Klamm să n-aibă nimic comun cu cel adevărat. Şi ţine seama că am plecat de la presupunerea cea mai defavorabilă. Gîndeşte-te numai. mereu te împiedică ceva — nu ştiu ce anume — să-ţi dai seama pe deplin. că noi nu măsurăm îndeajuns dificultatea sarcinii pe care Barnabas a luat-o asupra lui. s-ar putea ca asemănarea să nu existe decît în ochii lui Barnabas orbiţi de emoţii. — Să nu crezi. poate că acel copist este servitorul cel mai de rînd. într-un vestibul. dacă o autoritate e bună. şi încă rămîne în pi-cioare faptul că aceste scrisori au o'relaţie oarecare cu ■tti. măcar şi un lucru cît de mic. Asta nu mă miră. fără alegere. să te clintesc în încre^ derea faţă de fratele tău. îrîdemnîndu-l să privească prin cîrpa cu care-i legat la' ochi. Cine e cel cu care vorbeşte Barnabas acolo. K. să fie trimis deodată la castel şi să i se ceară apoi rapoarte fidele. Dar trebuie s-o fac. — Nu mi-e uşor. iar voi înşivă contribuiţi să-l sporiţi cît puteţi. peste care poţi trece. ai spus-o şi tu. acest vestibul îmi este complet inaccesibil. dar o misiune oarecare' are totuşi în faţa acelui pupitru. sau. şi chiar dacă toate acestea nu sînt adevărate şi dacă nici el. tocmai în felul acesta nu va obţine însă niciodată nimic. tot nu va vedea nimic. Fiindcă. Respectul faţă de autoritate vă este înnăscut pe aici. Căci avem în mînă scrisorile. scoase fără alegere din teancuri de scrisori la fel de lipsite de valoare. care are bariere. zise Olga repede. răspunse K. frică şi nici o speranţă. ce-i drept. cu atît mai puţin să faci să depindă fericirea vieţii tale de interpretarea acelei vorbe. de ce să n-o respecţi ? Dar atunci nu e bine ca un băiat fără experienţă ca Barnabas. fie şi un vestibul. Nu respectul faţă de autoritate ne lipseşte..'nici ceea ce face nu înseamnă nimic. nu le acord prea mare încredere. credeam că mi-o închipui cu destulă aproximaţie. sînt scrise de mîna lui Klamm însuşi. cercetîndu-i fiecare Vorbă ca pe o literă de evanghelie. singur de-ţi face milă. fie toate chiar şi aşa. zise Olga. îl poate conduce spre cel imediat superior.

de aceea ne nedreptăţeşti. prin vicleşug. Ne-ar lipsi 196 ♦ Franz Kafka completa înţelegere. zise K. pe tine. — Şi nici birtăşiţa nu ţi-a povestit nimic ? — Nu. Pe atunci aveam mai multă speranţă ca astăzi. Olga. povesteşte repede. Nu-l confunzi cumva cu Sordini. şi'cred că nici tu în locul meu n-ai putea face altfel.. zise K. şi dacă Barnabas. cu de-a sila. vreau să aflu. Nu că l-aş fi trimis pe Barnabas la castel. ţi-o mărturisesc. de altfel totul pare foarte simplu. zise Olga. ca să plece. în schimb Sortini e foarte retras şi. e unul dintre funcţionarii cei mai harnici.. mi-l fac şi eu. — Aşa da. nimic. nu mi-e teamă. — Am mai auzit de el. Despre Sordini era vorba. nici să primeşti ajutorul nostru neoficial. zise K. ţi se adresează şi ţie. zise Olga. Ar fi trebuit să-l reţin. E greu să relatezi povestea aceea. s-a dus singur. zise Olga. nici azi nu l-aş reţine. fie adevărul. în primul rînd pe Barnabas. Dat mai e o chestiune. şi încă de la început. Tu nu cunoşti situaţia penibilă în care sîntem. Era în 3 iulie. Există un funcţionar înalt la castel care se numeşte Sortini. oricît s-ar părea că nu'te prea priveşte personal. un asemenea respect îşi înjoseşte obiectul. 17 SECRETUL AMALIEI — Judecă şi tu. la o serbare a asociaţiei . ai dreptate. cînd coboară în sat. fie vreun zvon auzit de la alţii sau inventat de cele mai multe ori de ei înşişi. ai rămîne nedrept faţă de' Barnabas. — Fireşte. a fost printre cei amestecaţi în chestiunea chemării mele. Vei fi amestecat în treburile noastre. dacă Barnabas abuzează de hatîrul ce i s-a făcut — permisiunea de a intra în încăperea aceea — stînd acolo zile întregi degeaba. dar nimeni nu se apucă'să povestească. Sordini e foarte cunoscut. nu se înţelege numaidecît cum de poate avea mare importanţă. despre care se vorbeşte mult. dar dacă ziua deciziei ar fi azi. Acum trei ani şi mai bine l-am văzut pentru prima şi ultima oară. nu te pot scuti de el Deşi crezi că ai respect faţă de autoritate. în măsura în care e accesibil oamenilor. auzind-o. Respectul nelalocul lui.. zise Olga. In fond vrei chiar să ştii ? — De ce întrebi ? zise KL Dacă e necesar. mare era însă restriştea noastră. necesară între noi. scrisorile şi netrans-miţînd mesajele orale ce i s-au încredinţat ? Asta nu mi se mai pare a fi respect. dar nici atunci n-aveam speranţe prea mari. Sortini nu prea apare în chestiunile publice. şi s-ar prea putea ca. Se mai poate numi respect. şi mare a rămas. — Asta nu cred. cum ar putea cineva povesti ceva ? Fiecare ştie cîte ceva despre noi. K. Şi totuşi — contradicţia asta mă munceşte de la începutul acestei seri — trebuie să afli. l-ai trimis £ CASTELUL ♦ 195 Barnabas la castel. să pleci şi să nu mai vrei să ştii nimic de noi. tocmai pe acei de care cu o clipă înainte tremurase. îmi eşti acum aproape mai important decît serviciul lui Barnabas la castel. ca atunci şi ca azi. Dar Frieda nu ţi-a spus nimic despre noi ? — Numai aluzii. se tem să spună cu gura lor astfel de lucruri. zîmbind blajin. sau neînmînînd imediat. şi fiecare se gîndeşte la noi mai mult decît e necesar. — Şi nici altcineva ? — Nimeni. zise K. — Hai.— Dar e un respect rătăcit pe căi greşite. şi dacă aş resimţi nevoile lui Barnabas şi ale familiei noastre. ceea ce m-ar durea mai ales. pentru cei mai mulţi. — Reproşul pe care mi-l faci. dar de ce întrebi aşa ? — Din superstiţie. în pofida tuturor experienţelor făcute în răstimp. fără vină. care. dar ar fi trebuit să-l reţin cu toate mijloacele. scris cu „d" ? — Da. un necunoscut. Cred că şi dintr-o lipsă muierească de curaj faci să apară lucrurile mai grave decît sînt.. căci altfel nu poţi să ai o privire de ansamblu asupra situaţiei noastre şi. fiindcă nu l-am trimis. Atunci te-am pierde. aproape la fel de nevinovat ca Barnabas. dar o enervează pînă şi pomenirea numelui vostru. Şi au dreptate. chiar şi faţă de tine. nimic precis. asta nu mi se poate reproşa. s-ar descotorosi iarăşi de mine. din disperare sau oboseală. Dar reproşul meu merge mai departe. zise Olga. zise K. conştient de toată răspunderea şi primejdia. sau cbnvingîndu-l. şi n-ai putea nici să ne ajuţi. cu toată tinereţea şi slăbiciunea şi ne-ajutorarea sa sau cel puţin nu l-ai reţinut să meargă. sau suspectînd şi minimalizînd.

o bluză albă. între altele. căci lingura se golea pe drum înainte de a o putea duce la gură. lăcomindu-se la supă. cînd eram gata de plecare. într-adevăr. se va duce ea acuşi şi la el. iar Sortini. căci tata era al treilea instructor al pompierilor. n-au trecut decît trei ani si ceva de atunci. de aceea e greu să-ţi dai seama de competenţa cutăruia sau a cutăruia — a luat parte la predarea Pompei. între timp vorbea cu taică-său. Mai veniseră. Amalia şi cu mine. în faţa ei. am scos colierul care era mîndria mea. ' Abia acum K. Toţi au remarcat. dăruind o pompă de incendiu nouă. ne bucurarăm dinainte. observă că Amalia intrase din nou în încăpere. şi uită-te cum sade acolo. — Aşa a ajuns în trei ani ? întrebă K. a venit. care nu-şi putea mişca braţele de reumatism. nu ştiu de ce. zise Olga. cărîndu-' în pas alergător în spinare. pe Galater. fireşte. cum îi e firea. şi am plîns aproape toată noaptea înainte de serbare. eram foarte bune prietene pe atunci. dar tot fără să simtă miîă ci doar repulsie faţă de bătrîni şi faţă de tot colţul cu masa de familie. va " zică aşa cu serbarea. care e un munte de om. unul peste altul. care se pare că se ocupă. cu rînduri-rînduri de dantelă. făcea eforturi să-şi învingă slăbiciunea fizică. şi şi-a dat seama cît de favorizată era Amalia faţă de mine. Am fost şi eu de faţă. Lasemann. la masa unde şedeau părinţii. bătrînul. de pildă. era felul în care-şi încreţea fruntea : toate zbîrcitu-Ile — şj erau o mulţime. eu n-am văzut aşa ceva de cînd sînt. şi mormăind supărat cînd nu reuşea nici într-un fel. Noi. deşi fr cui fusese stins. de fap1 nu era pericol de incendiu. ci numai cu mustăţile lungi. — Da. azi Amalia îşi găseşte un logodnic". şi l-am agăţat de gîtul Amaliei. Apoi. atunci. stătea în fund de j°t. ce le-a sărit însă în ochi tuturor celor care l-au remarcat totuşi. şi trebuia să fie prudent într-un caz ca acesta. te înclinai involuntar. şi o admiram toţi pe Amalia. — Lasemann ? întrebă K. ca să mă liniştească. mi-a împrumutat colierul ei din granate de Boemia. Galater era un om care se miŞ^ greu. adesea dus pe gînduri. serbarea nu putea începe fără noi. chiar şi Lasemann şi nevastă-sa. a scos u* funcţionar. funcţionari ?• servitorime. rugîndu-l să mai aibă puţină răbdare. la care contribuise şi castelul. Abia cînd a venit birtăşiţa din „Hanul Podului" dimineaţa să ne vadă. aşa că picăturile se împroşcau în toate părţile. strigase din fereastră după ajutor pompierii veniseră şi tata a trebuit să-l care afară.pompierilor. Sortini. care stătea în faţa mea. ba s-o bea direct din farfurie. Mam'încli-nat pur şi simplu în faţa triumfului ei şi credeam că oricine trebuie acum să se încline în faţa ei. . încreţită în faţă pînj sus. — Era încă atît de voinic taică-tău ? întrebă K. căci nu era de fapt frumoasă. şi cînd tata a spus: „Ţineţi minte ce vă spun. eram doar oameni cu vază şi. şi nici nu ajungea cu gura în farfurie. — Birtăşiţa din „Hanul Podului" ? întrebă K. aproape la propriu. zise Olga. numai lemnele uscate diş apropierea unei sobe începuseră să scoată fum. de pildă cu ocazia unui incendiu la „Curtea domnească". încercînd ba să soarbă supa cu lingura. poate ne-a surprins atunci că arăta altfel decît de obicei. mai ales rochia Amaliei era frumoasă. dar lul Galater i se făcuse frică. deşi e sigur că el n-a trecut de Patruzeci de ani — porneau în formă de evantai de la r3dăcina nasului. pe care a păstrat-o de atunci mereu.. rochiile noastre de 198 ♦ Franz Kafka duminică fuseseră în parte refăcute de noi.'mama îi împrumutase toate dantelele pe care le avea. deci. nici în altul. Este un domn mic. şi. de aceea. Dar rugămintea ei nu avu nici un efect.. Mă rog. fără să mai fiu deloc invidioasă. săptămîni de-a rîndul. însă privirea ei întunecată. Eram invj. de chestiunile apărării contra incendiilor. slab. — Da. dar era departe. să-i dea mîncarea în gură. dar poate că era prezent doar ca locţiitorul altuia — funcţionarii obişnuiesc să se ascundă mîilt unul după altul. şi alţii din castel. care au venit să ne ia de acasă.. îţi P0' r CASTELUL ♦ 199 vestesc numai de dragul lui tata. dioasă pe atunci. — Tata ? întrebă Olga ca şi cum n-ar fi priceput binft acum trei ani era un om încă relativ tînăr. numai în gură nu. si-i dădea de mîncare mamei. trecea peste capetele noastre.

obosită. era maximum din cît puteai face. Pe urmă am tot cicălit-o pe Amalia. cam ameţiţi de vinul dulce de la castel. şi nu te puteai obişnui. şi acasă vorbise de mai multe ori despre el. Sortini. ridicînd mîna. zise Olga. pe care. 200 ♦ Franz Kafka Auzindu-le. şi dacă pe deasupra mai trebuia să dai ascultare tatei şi să-ţi concentrezi atenţia asupra pompei. chiar şi cînd am ajuns acasă. nu-l mai văzusem deloc.' — Ei da. căci castelul dăruise pompierilor şi cîteva lrtaibiţe. de altfel majoritatea funcţionarilor se arată nepăsători. „Uite-l pe Sortini!" i-a şoptit în cele din urmă Lasemann lui tata — eu stăteam alături. fiindcă ea era mult mai înaltă decît el. şi. o pompă nouă îl fericea. cînd am sosit. se adunaseră cîţiva trompetişti. era o particularitate a lui. cînd . zgomotul te zăpăcea. se amestecau printre popor. şi nimeni nu îndrăznea să-i spună ceva. Dar de data asta remarca lui ni s-a părut aproape justă. la fiecare sunet de trompetă tresăreai din nou. tocmai în speranţa de a fi remarcat de Sortini. poate atraşi de Amalia. fiecăruia i se dădea voie. în clipa aceea se arătă surprins. care nu voia. Ceilalţi au recăzut numaidecît în paturile lor. la care tata. afară de Amalia. foarte agitat. — Da. pînă ce dădu cu ochii de Amalia. pe care tocmai i-o înmînase un' om. mai abitir decît e de obicei la Serbări. stătea dreaptă alături. Nici măcar n-a asistat la exerciţiile pompierilor. care întotdeauna e cam grosolan şi n-are pic de înţelegere pentru persoane de soiul Amaliei. Aşa s-a întîmplat că ne-a remarcat încă şi mai tîrziu decît noi pe el. cu un efort minim. de vreme ce tot veniseră. ca pe un specialist în chestiuni pompiereşti. Serbarea s-a desfăşurat pe o pajişte în afara satului. în treacăt. să ne vfrîm aproape sub ea. — Şi n-aţi mai auzit de el ? întrebă K. ce mult o iubeam de cîte ori părea aşa de obosită ! Am îngenuncheat lîngă ea şi am citit scrisoarea. la malul gîrlei. în prostia noastră am fost tare veseli toată după-amiaza. Fără a-l fi cunoscut pînă atunci. şi pe urmă am mai avut veşti de la el. trebuia să ne aplecăm. Abia cînd ne-am înclinat cu respect şi tata încerca să ne scuze. evident. Pe Sortini l-am mai văzut în timpul serbării încă de cîteva ori. sau mai bine zis cîteva ore la o serbare. El însă rămase lîngă pompă şi gonea prin tăcerea sa pe oricine se apropia de el cu vreo rugăminte sau linguşire. era şi obosit. Nu era uşor să rămîi cu mintea trează. Numai Amalia nu se sinchisea de pompă. da. la care fu nevoit să se uite de jos în sus. zgomotul din ju-rul nostru era îngrozitor. dar ea tăcea. în rochia ei frumoasă. venise mult popor şi din satele vecine. — Şi Sortini? întrebă K. Funcţionarii care resimt astfel de obligaţii de reprezentare ca pe ceva apăsător. numai datoria îl determina să mai stea acolo. tata îl stima dintotdeauna pe Sortini. zise Olga. s-a distins mai mult decît orice alt bărbat de vîrsta lui. numai eu m-am trezit de-a binelea şi m-am dus repede la ea. şi fiindcă era o serbare populară. Tata s-a înclinat adînc şi. zise Olga tărăgănat. după miezul nopţii. nu tolera să-l contrazici şi nici să te arăţi rezervat. într-adevăr. eu alergam din cînd în cînd Pînă la ea. se uită spre noi. dacă era ceva de văzut pe sub pompă. ta vale. sări peste oişte ca să se apropie de Amalia. Ce-i drept. noi l-am înţeles întîi greşit şi am vrut să ne apropiem cu toţii de el. fiecare ţinea să le încerce. ţi se părea că oftează că după fiecare mai era încă unul. sub conducerea tatei. şi în felul acesta nu l-am remarcat atîta vreme pe Sortini. de altfel. stătuse tot timpul în spatele pom-Pei. ţinea braţele încrucişate pe piept şi a rămas aşa pînă a venit trăsura castelului să-l ia. o luam de braţ. a început s-o pipăie şi să ne explice. Pari să nutreşti o mare stimă pentru Sortini. acesta mai stătea în faţa ferestrei aşteptînd un răspuns. dar el ne-a oprit. Tocmai în jurul nostru. Şj cum trompetele erau noi. Nici astăzi nu pot sa-mi explic cum sa întîmplat că am zăbovit atîta lîngă Pompă. nişte instrumente speciale cu care şi un copil Putea scoate cele mai sălbatice sunete. un logodnic. era deja înghesuială mare. ţi se părea că vin turcii. „S-a îndrăgostit lulea de Sortini". nu sînt tocmai cei mai răi. şedea pe oişte. A doua zi de dimineaţă ne-a trezit din somnul greu de după vin un ţipăt scos de Amalia. stimă. eram în general cam nebunatici în ziua aceea. Asta a fost tot. de aceea a fost o surpriză şi un lucru important pentru noi să-l vedem pe Sortini în carne şi oase.— Trei ani. ne-a făcut şi nouă semn să ne înclinăm. şi abia cînd tata s-a desprins de ea l-am remarcat Pe Sortini care. Alţi funcţionari şi servitori. a mîncat şi bătaie. Barnabas. Amalia citise scrisoarea — era scurtă — şi o ţinea în mîna care atîrna moale. că şi-a găsit acum. rezemat de o pîrghie a ei. Stătea la fereastră şi ţinea în mî'nă o scrisoare. Amalia însă era mai tăcuta ca oricînd. Sortini însă nu se sinchisea de noi. Abia isprăvisem. în public. şi apoi ne-a făcut semn să ne îndepărtăm. a spui CASTELUL ♦ 201 Brunswick. rîdea de bucurie zărind-o. întîi tata ne-a condus fireşte pînă la pompa de incendiu. privirea îi rătăci de la unul la altul.

zise Olga. Cine nu o cunoştea pe Amalia şi ar fi ci202 ♦ Franz Kafka tit doar scrisoarea. Tatăl. Dacă s-ar fi dus la „Curtea . că-l stînjenise în treburile sale. chiar şi persoanei de care s-a abuzat — Taci. că a rămas în sat de dragul Amaliei şi dimineaţa. zise Olga. asta se putea uşor repara. Conţinutul nu pot să ţi-'l redau. ba chiar a fost pe primul plan în ochii lumii. şi pentru că a dat de Amalia. Vei fi avînd dreptate în ce spui. căci Olga ridicase mîinile rugător. zise Olga. Se putea obţine uşor o satisfacţie prin scuze. tu. asta s-ar fi putut muşamaliza. o rupse.Amalia. deşi începu cu ce e mai uşor şi mai inutil. de ce zici că printr-o astfel de scrisoare Sortini a dezonorat-o pentru totdeauna ? Căci asta reiese din povestirea ta. asta treacămeargă. dar prin faptul că nu s-a dus. după o scurtă privire asupra mea. dar tocmai asta nu e deloc aşa. nici pentru alţii. poate şi s-o pedepsească pe fiică-sa pentru presupusa ei încetineală. nu reuşea deloc să-i scoată. Nu cunoaşte frica. Sortini era poate chiar supărat că înfăţişarea Amaliei îl tulburase. rezemat de spetează. Ne-am explicat lucrurile mai tîrziu aşa: Sortini voise probabil să se întoarcă de cu seară la castel. furios că nu reuşise s-o uite nici peste noapte. Scrisoarea era de la Sortini. zise Olga. Ce a făcut tatăl tău ? Sper că s-a plîns energic de Sortini la autorităţile competente. Scrisoarea era concepută în termenii cei mai ordinari din cîţi auzisem vreodată şi-i ghiceam mai mult din context. tocmai îşi agăţa de gît braţele mamei şi. şi apoi şezu iar ţeapăn. la Amalia. şi peste cîteva zile incidentul ar fi fost uitat. nu e de fapt jignirea adusă Amaliei.". Amalia rămase pe laviţa de la fereastră uitîndu-se afară. de faptul că un asemenea abuz de putere este posibil. pentru că procedase spunînd lucrurile pe şleau. poate reuşi complet în mii de alte cazuri. dar nu se mai simţi în stare s-o recitească. cum poţi să crezi aşa ceva ? Nu cunosc pe nimeni care să fie atît de perfect îndreptăţită. nu conţinea nici o vorbă măgulitoare. apoi o aşeză uşurel pe scaun. indignarea rămase dominantă. Ceea ce nu i-a reuşit în acest caz. şi anume de a veni imediat. Nu puteai să nu fii indignată de scrisoare. Mă sperii deci de Sortini. strigă K. şi poate fi şi ascuns privirii oricui. trebui să renunţe gîfîind răguşit. totul fiind clar. — Şi ce scria în scrisoare ? întrebă K. că de unde nu. Şi nu era o scrisoare de dragoste. continuînd apoi cu vocea scăzută. în tot ce face. trebuia să considere fata căreia cineva îndrăznise să i se adreseze astfel ca dezonorată. dar decisiv a fost că Amalia nu s-a dus la „Curtea domnească". nici chiar o fiinţă cu un sînge rece deosebit nu putea. ridicînd-o astfel puţin. dacă împrejurările sînt doar puţin mai favorabile. sora ei. îi zic decisivă. — Nu-ţi dai seama care a fost faptul cel mai decisiv. Era o invitaţie de a veni la el. adresa era aşa: „Fetei cu colierul de granate". cum. ca Amalia. îi scoase fusta. Cum l-a tratat pe curier. dar fiecare clipă a după-amiezei precedente a fost la fel de decisivă. îi dezlegase şiretul fustei. dai poate că la alta ar fi dominat frica din pricina tonului răutăcios şi ameninţător. — Ei. scrisese scrisoarea. sper să fiu ferită de o asemenea bănuială. dar. cu papucii imenşi. în timp ce m-'am zgribulit iar în pat. repetînd în gînd fraza finală întreruptă: „Să-mi vii deci numaidecît. şovăitor. mereu nemulţumit că mama era cea dintîi servită. — Ăştia sînt deci funcţionarii. dacă nu cumva a preferat calea mai scurtă şi mai sigură care ducea drept la „Curtea domnească". 1 CASTELUL ♦ 203 Amalia isprăvise cu masa părinţilor şi se apucase s-o dezbrace pe maică-sa. nici pentru ea. şi abia aşa a devenit ceva de neiertat felul în care-l tratase pe curier. nu ştiu de ce i-ai atribuit o importanţă aşa de excesivă. încerca să se dezbrace singur.. zise K. Amalia se uită încoace. Ce e mai urît în povestea asta. o ridică din nou. — Cum. a pronunţat blestemul asupra familiei noastre. Şi. ca şi cum ar mai aştepta alţi curieri şi ar fi gata să trateze pe oricare la fel ca şi pe primul. la „Curtea domnească". Sortini n-a compromis-o pe Amalia.. o fiinţă superioară lui şi care i s-a opus. Asta a fost dimineaţa decisivă. asta nu ţi-am spus-o încă. căci peste o jumătate de oră Sortini trebuia să plece la drum.. Astfel de exemplare se găsesc deci printre ei. îi azvîrli omului din faţa'ferestrei bucăţelele în obraz şi închise fereastra. care-i atîrnau lăbărţaţi de picioare. ci s-a compromis pe sine. da. chiar dacă ar fi fost încă neîntinată. nu cumva vrei să spui că Amalia ar fi trebuit să asculte de Sortini şi să se ducă la „Curtea domnească" ? — Nu. ceea ce însă se întîmpîa în mod evident doar pentru că era şi mai neajutorată decît el.

e un rest de erori. şi cît de grea e pedeapsa. dar sînt şi asemănătoare. Pe Amalia însă nu poţi decît s-o diS' preţuieşti. — Nu. în fond se cunoaşte despre el doar atît că numele lui seamănă cu al iui Sordini. ele sînt unul în raport cu celălalt. poate că abia începi să-ţi dai seama. dar a fost pedepsită în alt mod. căci capriciile domnilor sînt trecătoare. Chiar ca specialist în materie de apărare contra incendiilor este probabil adesea confundat cu Sordini. Dacă n-ar fi asemănarea de nume. N-aş fi suportat frica de ce avea să urmeze. Las-o pe Frieda de o parte. dacă aş fi primit eu o astfel de scrisoare. nu toţi. i-aş fi dat. dacă insist asupra comparaţiei. şi nici n-a fost pedepsită direct. dacă nu eşti unit cu ea prin legături de sîng6' CASTELUL ♦ 205 pe aceea e adevărat că sînt două cazuri profund diferite. ca albul şi negrul. Dacă i-ar fi dat ascultare cumva numai de formă. Pot să ţi-o dovedesc uşor. n-are decît s-o întrebe. spun lucrurile cele mai grosolane. din pricina modului criminal de a proceda al lui Sortini ? — Ba da. se poate şi rîde. ce ton întrebuinţa Klamm faţă de Frieda ? Se ştie despre Klamm că e foarte grosolan.domnească". ci lăudată. şi chiar ne-ar consola. neînvăţat cu lumea. şi apoi spune deodată o asemenea grosolănie că te înfiori. şi ce avocaţi! zise K. sau chiar condamnată. iartă-mă că pentru asta trebuie să-ţi vorbesc despre Frieda. o altă fată s-ar fi dichisit. chiar şi cu privire la Frieda. ea şi toată familia noastră. mai erau şi batjocorirea scrisorii lui Sortini şi ofensa adusă curierului. zise K. e absolut unica părere în sat. — Nu sînt asemănătoare.Despre Sortini nu se ştie acelaşi lucru. ca să se descotorosească în dauna lui Sortini de anumite obligaţii de reprezentare şi să rămînă nestingherit în munca sa. era mult prea jignită. dacă e vorba să judeci un lucru simplu. se zice că toţi ţinem de castel şi că nu există nici o distanţă peste care să durezi punţi. poate nici nu s-ar şti deloc de el. şi totuşi găseşti acum. Existau în fond mai multe ieşiri. nu ştiu de ce o aduci pe Frieda în discuţie. Şi apoi trebuie să ne gîndim că între un funcţionar şi fata'unui cizmar există totuşi o mare ^stanţă. ar trebui să ne consoleze. Sortini a încercat în felul acesta.. şi a răspuns fără rezerve. nu susţin deloc că sînt la fel. dar din păcate am avut Prilejul să vedem că nu este tocmai aşa. oricum ar o însă. Frieda n-a primit o scrisoare atît de murdară de la Sortini. Ce-i drept. şi apoi s-ar fi dus la „Curtea domnească" şi ar fi aflat că Sortini a plecat. în general nu se ştiu multe despre el. Şi nu e vorba de obişnuinţă. în cel mai rău caz. Olga. fireşte. Ţie asta ţi se pare nedrept şi monstruos. Nu trebuie deloc apărată. . pînă una. altul o face Poate altfel. aşa cum am făcut-o ca o prost crescută atunci. cînd se scoală de la masa de scris . Chiar şi acela care rîde de cazul ei. dimpotrivă. zise K. zise Olga. îţi mărturisesc deschis. — Dar ce fatalitate. — Astea sînt oare deosebiri mari ? întrebă Olga. poate chiar că a plecat îndată după ce a trimis curierul — ceva cu totul verosimil. avem aici avocaţi foarte buni care se pricep sa facă tot ce vrei dintr-un nimica. şi asta Probabil că aşa e în mod obişnuit. dînd din cap. cum zici. manifestările lui iau alte forme decît dacă se îndrăgosteşte calfa de tîmplar din vecini. e vorba de abandonarea unor erori. dacă nu s-ar întemeia în mod evident pe nişte erori. Se poate ca scrisoarea către Amalia să fi fost aşternută pe hîrtie cînd Sortini era dus pe gînduri. Dacă un astfel de om. chiar dacă la început ai fost speriat. îl iubeşte şi azi. albul fiind Frieda.. distraţi fiind. nu poţi deveni chiar atît de nesimţitor prin obişnuinţă. tare de tot. dar mulţi. nu mai amesteca lucruri atît de esenţial diferite.' peste care trebuie să durezi o punte într-un fel sau altul. Crezi că n-ar fi putut şi Klamm să scrie la fel către Frieda ? Aşa sînt domnii. de pildă. e apucat subit de dragoste faţă de o fată de la ţară. dar între Frieda şi Klamm s-a petrecut — abstracţie făcînd de felul cum au evoluat pînă la urmă lucrurile — ceva cu totul asemănător ca între Amalia şi Sortini. zise Olga. tot atîta dreptate. Doar nu putea fi acuzată Amalia. fiindu-ne foarte favorabilă. apoi. nu în urma unui proces în toată regula. cine se îndoieşte de asta. — Te rog să nu-mi iei în nume de rău. numai Amalia a fost în stare s-o suporte. nu se simt în apele lor şi atunci. fără să ia seama deloc la cele scrise. se putea. poţi să rîzi de Frieda. fireşte. şi. dacă ar fi păşit doar peste pragul 204 ♦ Franz Kafka „Curţii domneşti" în ultimul moment. cum e Sortini. care e specialistul propriu-zis Şi se foloseşte de această asemănare a numelor. şi Frieda l-a iubit pe Klamm cu adevărat. s-ar fi putut abate fatalitatea. dar în acest caz nu exista nici acel nimic favorabil. cînd a fost cazul. Cînd compar aceste două cazuri. dar că nu s-a dus a fost ceva eroic. faptul că te crezi obligat s-o aperi de această comparaţie. foarte frumos. în ce mă priveşte. se pare că nu scoate o vorbă cu orele. Ce ştim noi despre gîndurile domnilor ? N-ai auzit tu cu urechile tale sau povestindu-se. alta ar fi trecut timpul. că e ceva just. la tejghea — am regretat-o. cazul ei a fost cu totul altul. m-aş fi dus. Dar Ama-lia n-a făcut asta sau ceva asemănător. e răutăcios sau invidios.

— O fi. Frieda n-a făcut nimic remarcabil. în schimb îmi pasă de Frieda. nu încape discuţie şi •uci clevetire. şi-a urmat doar îndemnul inimii. dacă aceştia îşi îndreaptă atenţia spre ele» ba îi iubesc şi dinainte. fac doar o comparaţie. pentru mine. aşa că vreau să neglijez complet această chestiune. dimpotrivă. pentru ori-^ne care se ocupă cu bunăvoinţă de cazul ei acest lucru e limpede. cine poate să ştie ? Nici măcar ea însăşi. ba alteia să vină la el. dar faptul că prin toată ceaţa aceea ni s-a părut că remarcăm totuşi întrucîtva că e'îndrăgostită. pe ocolite. îmi apare într-un cadru destul de credibil. amintind. nu e o laudă să spui despre o fată — şi nu vorbesc nici pe departe doar de Frieda — că s-a dăruit unui funcţionar numai pentru că l-a iubit. negăsind în Amalia destule lucruri lăudabile. Amalia însă nu l-a iubit pe Sortini. ar fi aproape mult prea excepţional. din dragoste pentru Amalia vrei s-o Plasezi mult deasupra tuturor femeilor. ce diferenţă mai e între Frieda şi Amalia ? Doar atît. Dar eu nu vreau aici s-o ponegresc pe Ama208 ♦ Franz Kafka lia. aşa cum i-a poruncit să vină. Nu presupun că o faci dinadins sau chiar cu rea intenţie. toobilurile le păstrează Amalia închise în inima ei. Klamm nici măcar nu şi-ar da osteneala să scrie întîi o scrisoare! Oare tot mai pare monstruos. e mai penibilă decît cea mai grosolană scrisoare a lui Sortini. nu suportă pe nici una multă vreme. cum mi s-a părut la început. dacă un om atît de retras. N-o faci intenţionat. din povestirea ta. în comparaţie cu asta. însă. pentru că nai vrut să ştii de nici o comparaţie. şi. altfel ar fi trebuit să plec de mult. Cum poate crede că l-a iubit. decît ca o suferinţă personală a Amaliei. Şi asta « adevărat. şi de aceea mi se pare curios cum încerci tu mereu s-o ataci Şi să mi-o discreditezi. Dacă un funcţionar ar fi comis faţă de ea o nelegiuire aşa de strigătoare la cer. ce lucru favorabil poate rezulta din dragostea Friedei ? E greu să judeci relaţiile femeilor cu funcţionarii. într-adevăr. Dar Amalia e o excepţ*e' ai să spui. nu mă încumet să-l judec pe Klamm. Dar noi ştim că femeile nu pot altfel decît să-i iubeasc* pe funcţionari. cînd a refuzat să s6 ducă la Sordini. Klamm e ca un comandant al femeilor. cuminte sau prostească. cazul Amaliei. dovedeşte că tot mai aveam puţină luciditate. cum probabil n-a mai fost respins nici un funcţionar? Barnabas spune că Amalia mai tremură şi acum uneori de emoţia cu care a trîntit acum trei ani fereastra. a dovedit-o. aşa a fost. ce-i drept. o'ricît ar vrea să nege. Da. împrejurările te îndeamnă s-o faci. modul de a proceda al lui Sortini ţi se va părea mai de înţeles şi mai puţin 206 ♦ Franz Kafka monstruos. şi. însă diferenţa principală constă în aceea că Frieda e logodnica mea. ci contrariul. cu picioarele lui ţepene de atîta st*1 la masa de scris a sărit peste oişte. zărind-o.. nu l-a iubit. nimeni nu i le va putea smulge. pe cînd Amalia mă interesează numai în măsura în care e sora lui Barnabas. sau. asta-i tot ce ştie. Atitudinea Amaliei e remarcabilă. e foarte uşor. dar. tabloul se schimbă într-un fel de neînţeles pentru mine. eroică sau laşă. Dar poate că totuşi l-2 iubit. în schimb. se aşază la masă şi scrie cu scrisul lui frumos de funcţionar o scrisoare. şi de aceea nu trebuie întrebată. deoarece mi-l descrii tu. cred că după toate astea. scîrboasă ? Şi dacă nu rezultă din comparaţie ceva favorabil lui Klamm. cum este Sortini. asta fl» ştie. nu. comparat cu al lui Klamm. după explicaţiile tale. oricine poate să controleze. cu atît îmi e mai greu să-mi dau seama dacă a fost mare sau mică. dar cu cît vorbeşti mai mult despre această faptă. şi chiar este mai de înţeles. dacă-l iubeşte sau nu. îi porunceşte ba uneia. asta m-ar fi preocupat foarte tare. Ei. pe Frieda în care am avut o încredere deplină. şi sînt decis s-o mai am şi de acum înainte. ci a şi sări' peste oişte. vreau doar să-ţi explic ce atitudine iau faţă de Frieda şi cum fiecare atac împotriva Frie-dei este în acelaşi timp un atac împotriva existenţei mele. şi că destinul ei e poate împletit cu slujba lui Barnabas. în acest scop. Dragostea nu lipseşte niciodată. Am venit aici de bunăvoie şi . dacă le pui pe toate astea laolaltă. Am fost pesemne toţi loviţi de orbire în după-amiaza aceea. dar nu e nimic de lăudat în asta. în privinţa asta. ieşi din încurcătură ponegrind alte femei. crede-mă. îmi vei obiecta. şi mai suportabil. chiar cînd te atinge personal Cînd Klamm scrie o scrisoare tandră. a curierului de la castel. Ce-mi pasă mie de Sortini ? Eu nu sînt pompier.Pricum. e destul de excepţional acest lucru. La iubit şi i s-a dăruit. ca f CASTELUL ♦ 207 plus nici nu l-ar fi iubit pe Sordini. zise K. că Frieda a făcut ceea ce Amalia a refuzat să facă. înţelege-mj bine. ale cărui relaţii cu femeile sînt cel puţin necunoscute. Şi acum. O dragoste nefericită din partea unui funcţionar nu există. şi Sortini & numai că şi-a îndreptat atenţia asupra Amalieî. dar şi atunci mai mult ca o chestiune publică. e chiar de neconceput. la fel îi porunceşte să plece. Acum. nici s-o apăr pe Frieda. O. a terminat c» Sortini. de vreme ce l-a respins atît de energic.

vezi. îmi aduc aminte perfect de orele care au urmat după dimineaţa aceea. te-ai apuca de o treabă grea. Amalia. n-am trecut-o sub tăcere. răspunse Olga. iar Frieda. de ce se extinde acest dispreţ şi asupra voastră. a cărei privire ar ajunge s-o scoată din cameră pe micuţa Pepi. M-a văzut pe fereastră cînd mă duceam să iau bere. Şi de la cine ? De fapt chiar de la Frieda. cîtă am. există acum o deosebire mare între noi şi Frieda. n-are decît să mă dispreţuiască. deşi deocamdată inutilizabilă. iar ea e chelneriţă la „Curtea domnească". de pildă. oricum. şi acum se mai joacă cu mine. orfană. dacă ai încerca s-o descoşi despre rolul ei. Frieda ne poate dis-preţui. Dispreţul ei faţă de mine îl întrece desigur pe al Friedei. mai repede decît ar putea fugi numai cu ajutorul picioarelor ei scurte şi groase. mai am şi una personală cuKlamm. ai putut însă să-ţi dai seama de starea de acum a lucrurilor. şi e bine s-o subliniem odată. cu tot orgoliul ei. şi cînd începem să ne plîngem. a făcut mai mult decît Amalia. tata îi dăduse de lucru şi-l trimisese acasă. şi. — Vai. a familiei nevinovate ? Că Pepi. Mă rog. N-ai decît să asculţi cum vorbeşte cîrciumarul cu Pepi şi să compari cu felul în care vorbea cu Frieda. Bineînţeles că doar provizoriu şi că n-are calităţile necesare pentru a fi angajată acolo în permanenţă. găsesc că e cam tare. E adevărat că am fost primit aici ca arpentor. — Cît de timorată eşti! zise K. o slujbă şi o muncă reală. Atîta putere. situaţia noastră e de aşa natura încît sîntem în termeni răi cu toată lumea. dar aşa am fost crescute. cu biciul în mînă. oricît de mărunte ar părea aceste lucruri.} — Am vorbit într-adevăr aşa de urît despre Frieda ţ\ întrebă Olga. cum ar putea însă acest ceva deosebit să dea niotiv de dispreţ. la „Curtea domnească". acum o săptămînă încă. dar dispreţuită ? Şi daca Amalia e dispreţuită dintr-un sentiment într-adevăr de neînţeles pentru mine. Dar asta n-o împiedică pe Pepi s-o dispreţuiască şi pe Amalia. ci speri într-un ajutor de la omul care posedă de pe acum oarecare putere. s-ar părea că Frieda. există — toate acestea le datorez Friedei. era CASTELUL ♦ 209 slujnică la „Hanul Podului".m-am fixat aici de bunăvoie. dar. Frieda. în realitate. iu poţi oare pricepe deloc că purtarea Amaliei faţă de Sortini a fost primul motiv al acestui dispreţ ? 210 ♦ Franz Kafka — Ar fi prea ciudat. aşa se potriveşte cu situaţia ei. dar jocul a devenit mult' mai complicat. Cînd i-am dat-o însă. O cunoşti pe urmaşa Friedei ? O cheamă Pepi. am totuşi un cămin. aşa cum ţi se pare acum. Doar nu e puţin lucru. pînă acum era fată în casă. oricît de mărunt şi improbabil ? Doar nu de la mine. Acuifl trei ani noi eram fete de gospodari. data viitoare. dar tot ce s-a întîmplat de atunci încoace. am o logodnică care-mi ţine locul de cîte ori am alte treburi. Amalia ar putea fi admirată sau condamnată pentru asta. s-au jucat cu mine. ca în fiecare zi. mă tem că ai s-o înţelegi şi tu. judecind după toate acestea. a alergat la uşă şi a încuiat-o. o datorez Friedei. Ce pălăvrăgeală revoltătoare a trebuit să ascult ieri. venise. oricît am discuta. împrejurările o aduc cu sine. am să i-o plătesc. despre Amalia. Dar cine nu ne dispreţuieşte ! Cine se decide să ne dispreţuiască. şi nici nu cred ca! am făcut-o. te dispreţuieşte. arpentorul. nici noi nu ştim pînS unde. — Dacă ai vrea să schimbi atitudinea tuturor care ne dispreţuiesc. cu cozile şi panglicile ei. căci. căci totul purcede de la castel. Abia alaltăseară am făcut cunoştinţă cu ea. în afara relaţiilor de birou. ne lăsăm antrenaţi. Lasemann şi Brunswick l-au dat afară din casele lor. şi asta înseamnă totuşi ceva. dar e posibil. care era pe vremea aceea calfa noastră. şi. încît. cînd oi mai ajunge la „Curtea domnească". căci am crescut oarecum în influenţă. din nou. de pildă. iar eu printre argaţi. pe care. Ai şi tu dreptate. zise Olga. însă. ar pretinde că ni($ măcar nu ştie de aşa ceva. toţi. am impresia că încerci să obţii ajutor pentru Amalia. a trebuit să mă rog mult de ea şi să-i promit panglica pe care o purtam în păr ca să-mi deschidă. Friedei care e atît de modestă. Familia voastră are ceva deosebit şi în ochii mei. dar asta doar aparent. sînt în bună parte la cheremul ei. mă voi însura cu ea şi voi deveni un nou membru al comunei. Şi totuşi. noi stăteam apoi la gustarea de dimineaţă. în inocenţa ei. pînă cînd muşteriii s-au apucat să-mi ia partea.. în seara aceea. situaţia e şi mai proastă. N-am avut intenţia s-o fac. ' . şi mai ales perspectivele mele de viitor — or fi ele tulburi. a aruncat-o într-un colţ. pe cine primiţi de fapt ? Cui îi încredinţaţi povestea familiei voastre ? De la cine speri să-ţi poată'da un oarecare ajutor. Brunswick. eram cu siguranţă prea trufaşe. asta nu se poate tăgădui. afară de Amalia şi . dar nam vrut să vă înjosesc pe voi. m-au izgonit din toate casele. nu-i aşa ? Şi cînd vin la voi. treceam pe lîngă ea fără să-i aruncăm o privire măcar. ajunge numaidecît în societatea cea mai înaltă. N-am făcut decît s-o situez pe Frieda la locul care i se cuvine. zise K. asta nu mai înţeleg. K. e adevărat că în felul cum ai văzut şi tu atunci.

cu o superioritate pe care nu i-o ştiam. apăru Seemann. Oamenii care se nimeriseră să fie la noi. şi. şeful pompierilor. în registrul de comenzi a fost şters un rînd' după celălalt. pe vremea aceea necopt ca un mieluşel. şi ne întrebase dacă avem cunoştinţă de aşa ceva. cei mai buni prieteni îşi luau rămas-bun în cea mai mare grabă. proviziile de piele pe care oamenii le ţineau la noi fură şi ele restituite. cum eram tineri. dar asta are puţină însemnătate sau nu are deloc.de mine. ÎŞ* uită vorbele de îndată ce le-au spus. Mama a certat-o CASTELUL ♦ 211 pentru cele spuse. stătea aşa. cuprinzînd cu braţele jumătate din masă şi. a spus ceva deosebit de prostesc sau de impertinent. noi toţi îl sprijineam cît puteam în acest sens. dar nu le putea găsi. iarăşi şi iarăşi. rîdea mereu. ajunseseră la concluzii de-' favorabile pentru aceştia. dar nu lipsea nimic. pe care-l bucurase în clipele de intimitate cu perspectiva de a-l face locţiitor de şef de pompieri. rămas pe gînduri.! cei prezenţi dintre domnii din castel văzuseră ce pot pomşl pierii noştri. a. dar tata avea motiv să spere că alegerea o să cadă pe el. cunoscuţi şi străini. smulgîndu-se din societatea altora. spunînd foarte cinstit că vrea să se stabilească de capul lui — un om deştept care a ştiut să profite de momentul favorabil. Lasemann. de altfel. faţa îi era atît de tinerească şi de voioasă datorită speranţelor.' şi a zis că Brunswick pomenise ceva de un curier şi de o scrisoare ruptă.înţelepciunea ei precoce şi de bogata ei experfewţft» apoîlînsă. ne veneau pe cap prieteni şi duşmani. se pronunţaseră foarte favorabil despre ei ş|| comparîndu-i cu cei din castel. drăguţul de el. Barnabas. mereu serios — nici' nu ştie să rîdă — stînd în faţa tatii pe care-l admirase pînă atunci. Şi în cele din urmă. Seemann era incapabil să scoată o vorbă. dar cum nu ştie să rîdă şi n-a mai fost auzit rîzînd. totul se petrecu fără cea mai mică ceartă. «O h ii I 1 18 PEDEAPSA AMALIEI — Scurt timp după aceea însă. pentru asta era nevoie de instructori din sat. aruncă o privire în jur şi gata. veniră clienţi să-şi scoată din magazia lui tata ghetele lăsate acolo pentru a fi reparate. Despre asta ne vorbea. întotdeauna greoi şi demn. s-a vorbit despre altceva şi chestiunea a fost dată uitării. înalt şi puternic. la început. erau foarte veseli. alergă după el pînă-n pragul casei. în acelaşi timp. domnii au obiceiul să spună ceva plăcut în asemenea oca. uitîndu-se prin fereastra deschisă spre cer. Atunci. avea diverse planuri privitoare la asociaţia pompierilor. ceea ce nu ne împie' dică să le dăm crezare si data următoare. am fost asaltaţi din toate părţile cu întrebări privitoare la povestea cu scrisoarea. parcă am şi acum scena îfl faţa ochilor: Seemann. cum îi era obiceiul. probabil cu intenţia de a se mai linişti puţin pe sine şi pe toţi. iar tata. cum n-aveam să-l mai văd niciodată. părea să caute ceva de a cărui lipsă şi-ar fi dat seama chiar în clipa aceea. aşa că se vorbise despre necesitatea de a reorganiza corpul de pompieri al castelului. renunţînd apoi. toţi erau mulţumiţi dacă reuşeau să rupă legăturile cu noi. Amalia a spus că nu prea trebuie să ne încredem în astfel de vorbe de ale domnilor. prezenţi şi ei. Brunswick veni să-l anunţe pe tata că părăseşte' serviciul. zii. tata încerca să-i facă să se răzgîndească. tata vorbea mereu despre serbare. ba părea prea obosit ca să mai facă efortul de a înţelege despre ce este vorba. dar puţin adus de spate şi bolnav de plămîni. lucru de prevăzut. puteau fi luate în consideraţie mai multe persoane. dar. repede şi complet. nimănui nu-i venea a crede că ăsta e un rîset. asta nu conta. tata însăla JÎS de . cu această delegaţie fuseseră discutate o seamă de chestiuni.. cu timpul renunţă însă şi-i ajuta în tăcere să-şi caute ghetele. Nici unul însă nu stătea mult. Noi toţi eram la fel de disperaţi. intră de parcă ar fi vrut să măsoare doar mărimea camerei. nu puteam nici măcar să credem . cine este în cauză şi cum stau lucrurile ? Noi tăceam. îl bătea pe tata pe umăr. datoriile fură plătite. şi anume : la castel exista un corp de pompieri propriu care trimisese o delegaţie la serbare. obligat acum să-i comunice că asociaţia îl concediază şi-l roagă să restituie diploma. Iar tata era mult prea obosit de ziua trăită şi prea disperat ca să mai poată veni în ajutorul cuiva. ca şi cum ar vrea să scoată din el vorbele pe care ar trebui el însuşi să le spună. chiar dacă mai aveau şi pierderi. se CASTELUL ♦ 213 lăsaseră de treburile lor ca să se strîngă roată în jurul celor doi bărbaţi. să se întindă la masă. părea un fel de joc cumplit cînd Lasemann plecă în fugă.

Tata dădu din cap 'şi se duse s-o ia. de asemenea poveşti ? Există pe la noi oameni care se hrănesc de-a dreptul din ele. Aşteptam încordaţi ca din rîsul lui continuu să se desprindă. — Mă rog. ei adorm numaidecît. iar el. CASTELUL ♦ 215 — Ba da. care intrase neobservată dinspre curte — bătrînii erau de mult culcaţi —. zise Amalia. Tu însă nu pari a face parte dintre oamenii de acest fel. dar tocmai aceste realizări au atras în mod deosebit atenţia oficialităţilor. De fapt'.. — Nu. o înmînă lui Seemann aşa cum era. mereu ne gîndeam că din rîndul numeroşilor vizitatori va ieşi în cele din urmă unul care să poruncească: „Staţi I". totul s-a isprăvit. şi va trebui să sting lumina. înghesuindu-ne în el. Deocamdată nu pare a fi intervenit încă. dar pe acestea le păstra. oricum. zise K. asta pentru că. după care asociaţia n-a găsit altă ieşire. neglijînd tot restul. cred. de asemenea — cel puţin aşa mi se pare — o anumită îngustime de vederi. Dar continuă. îl ruga pe tata să nu i-o îngreuieze si mai tare. în schimb nu mă impresionează defel oamenii care nu se sinchisesc de astfel de poveşti şi-i lasă doar pe ceilalţi să se preocupe de ele. adică lucruri cu care te poţi întîlni oriunde. din pricina părinţilor. prietenie pe care nu te poţi bizui. şi acum e aproape zece. repetă Amalia. Toate astea ar fi fost tare frumoase. — Şi unde vezi tu în toate acestea mîna castelului ? întrebă K.în posibilitatea unui asemenea dezastru. în fond. dar peste o oră s-a terminat cu somnul profund. nu vreau să vă deranjez. căci ce era de fapt acea diplomă ? Un atestat al capacităţilor sale. Dacă asociaţia s-a decis totuşi să-l roage pe tata. să-şi dea demisia. . Noapte bună ! într-adevăr. din pricina căreia se întîmplau toate acestea. din clipa aceea. şi atunci îi deranjează şi cea mai mică licărire de lumină. şi-a asumat sarcina grea de a aduce la cunoştinţă acest lucru. în cele din urmă se apucă totuşi de vorbit. asociaţia stă în plină lumină şi e obligată să aibă grijă de puritatea ei •Hai mult ca oricînd. iar din partea tatălui tău. nu se mai mişcă. iar dacă ele îl făceau indispensabil. — Mă îndoiesc. că ţi-ar plăcea omul. Poate că fără realizările strălucite ale tatii la serbarea de ieri lucrurile n-ar fi ajuns aşa de departe. Apoi se aşeză într-un colţ. tocmai că fac parte din această categorie .'în sfîrşit. un membru indispensabil. deocamdată. desigur. Mă rog. nimănui nu i se poate reproşa nimic. toţi o vor recunoaşte. K-. ci doar spre fiica unei femei care spăla podelele în birouri. Spunea despre el că e podoaba asociaţiei. Seemann. dar mîinile îi tremurau şi nu reuşi s-o scoată din cui M-am urcat pe un scaun şi l-am ajutat. în cele din urmă s-a descoperit că gîndul nu-i era îndreptat în fond spre castel. nimeni n-ar fi putut acţiona într-alt fel. motivele care o sileau s-o facă. dacă nu nedreptatea stupidă care ni se făcea ? Domnule preşedinte. şi preşedintelui asociaţiei i-ar fi îngreunat cu adevărat situaţia numai dacă i-ar fi azvarlit diploma la picioare încă de la primul cuvînt. Amalia îşi aşternea probabil un culcuş pe jos. cu atît mai bine. a obţinut fata într-adevăr. zise Olga. dar interesul oamenilor e de diferite feluri. dacă le-ar fi pus capăt atunci. Şi apoi s-a petrecut ofensa adusă cu214 ♦ Franz Kafka rierului.'a trebuit să discutăm noi singuri cu ultimii clienţi. Ce bucuros era Seemann că reuşise să scoată vorbele acestea ! De mulţumire. în naivitatea noastră. Dar ce-ţi pasă ţie. spuneţi-le. zise Amalia. — Influenţa castelului. a cărui plecare aproape că ar duce la dizolvarea asociaţiei. şi care să întoarcă roata înapoi. fireşte nu ca să satisfacă dorinţele noastre secrete. lîngă patul părinţilor.' Seemann ne apărea ca persoana cea mai indicată. şi lucrurile au intrat în ordine. acea vorbă clară. şed laolaltă aşa cum şedeţi voi aici şi se tratarisesc cu ele reciproc. — Omul ăsta mi-ar plăcea. Amalia. începu prin a-l lăuda pe tata. Tot mai păstram speranţe. mă duc să mă culc. fiindcă mintea lui era cu totul dusă la castel. stătea probabil liniştită de o parte şi observa dezastrul. dar poate nevastă-sa. Deosebit de caracteristic însă mi se pare că nici nu pomeneşti de Amalia. Nici măcar nu scoase diploma din ramă. Şi. ci ca să dea ascultare îndemnurilor încurajatoare sau mînioase ale oamenilor. istorisiţi poveşti despre castel ? Tot mai staţi aici împreună ? Parcă voiai să-ţi iei rămas-bun numaidecît. încetă să mai fie exagerat de plin de tact. ziceam noi mereu în gînd. am auzit odată de un tînăr care stătea toată ziua şi toată noaptea cu gîndul la castel. satisfacţie pentru necazurile aproapelui. se făcu beznă. doar în mod provizoriu. numai vorbi cu nimeni . domnule preşedinte. arătă spre diploma agăţată în perete şi făcu semn cu degetul. o pildă de neegalat pentru cei tineri. toate astea se petreceau de aci înainte sub influenţa castelului. erau foarte serioase. zise K. Ce era de rîs în fond. ceea ce însă n-avea alt efect asupra lui decît să se tot întoarcă şi să se sucească în mod ciudat. oamenilor. Tot ce ai povestit pînă acum dovedeşte doar temeri necugetate ale oamenilor. în sfîrşit. dînd loc la temeri cu privire la sănătatea sa mintală.

şi noi. nenorocirea familiei. cum se exprimă ea. căci n-o făceau din convingere proprie. aranjamentele fuseseră favorabile. decît s-o cheme.— Cine e tînărul acela de care vorbea ? întrebă K. — Nu ştiu. Doar că toată lumea rupea relaţiile cu noi. dacă pînă atunci fusese retras. din partea castelului nu se putea observa nimic. Oamenii din sat nu aşteptau decît să venim noi la ei. De aceea. pentru prima oară în viaţă am fost condamnaţi la trîndăvie. te înşeli cu totul în privinţa Amaliei. nimic. în fond. Mînie probabilă. tu nu remarci duritatea trăsăturilor ei. în măsura în care duceam lipsă de alimente ne mai ajutau rudele în secret. Pe cînd însă remarcam. trăiam în plină pedepsire. S-o fi văzut {# Amalia pe vremea aceea ! Ştiam cu toţii că nu va urm* vreo pedeapsă expresă. deşi nu prea îi seamănă. De cele mai multe ori vorbeşte serios. o făceau numai de frică. în iulie şi august. e adevărat că e cea mai mică dintre voi. dar dă impresia că e ironică. dar care par ironice. în urma mîniei probabile a lui Sortini. zise Olga. în fiecare zi din nou. dacă mă gîndesc bine. credeau că-şi fac datoria. poate că prin scrisoarea aceea voia mai mult s-o pedepsească. şi nu era de aşteptat nici o pedeapsă expresă. cu ferestrele închise. în loc să-şi ceară iertare de la fiecare dintre voi. tuturor le părea rău de ce făcuseră. bineînţeles nu în felul cum s-a întîmplat apoi în realitate. Amalia a fost într-un fel oarecare cauza nenorocirii noastre. era uşor. cînd se întîmplă să stea de vorbă o dată cu voi. cum era să remarcăm acum vreo schimbare «J6 atitudine ? Această linişte era lucrul cel mai grav şi nici p6 CASTELUL ♦ 217 departe faptul că oamenii ne întorceau spatele. doar atît: curierul se înapoias'e la „Curtea domnească" ţinînd în mînă nişte Mrtii rupte. ca şi castelul. Nu e uşor s-o înţelegi pe Amalia. Doar nu remarcasem nici înainte vreme vreo solicitudine din partea castelului. de părinţi. are aspectul fără de vîrstă al femeilor care nu prea îmbătrînesc. sufeream de pe atunci chiar de ce era în prezent. ca Amalia. am fi făcut la fel. răspunse Olga. cînd s-au dezis de noi. — Lasă interpretările ! zise K. în plină arşiţă. dacă nu se întîmpla nimic. pînă şi tata s-a abţinut să-i spună măcar o vorbă de reproş. Nu ne temeam de ceva ce avea să vină. fiecare în parte este întrun fel dezavantajat. Nici o citaţie. de care pomeneşti uneori? Adevărul e că toţi trei semănaţi foarte mult. lipsită de simpatie. e adevărat că naveam pănîînt şi că nu ne lăsa nimeni să ajutăm la muncile cîmpului. de ce vă temeaţi ? Ce soi de oameni sînteţi! — Cum să-ţi explic ? zise Olga. nici o vizită. Sau poate vă 216 ♦ Franz Kafka domină prin frumuseţea ei. datornicii ne achitaseră totul. şi apoi aşteptau să vadă cum o să mai decurgă lucrurile. pentru că de multe ori nu ştii dacă vorbeşte ironic sau serios. căci era vremea secerişului. mai ales acasă. —' Păi. nici o veste. Cînd se întîmpla în sat ca o familie binevăzută să fie dintr-o dată complet ostracizată. cum ar fi putut-o încuviinţa el. schimbase cîteva vorbe cu el şi . dar asta nu se cunoaşte. Dar încolo. şi că ceea ce o deosebeşte de voi. cum se retrăgeau oamenii din sat. şi pe sine. Aşa că şedeam laolaltă. Ea a pricinuit. fireşte. e numai de dragul tău. încă de prima dată cînd am zărit-o m-a îndepărtat privirea ei indiferentă. despre Sortini. Şi-apoi. zise K. nici nu pot să iau foarte în serios atracţia resimţită de Sortini. de fapt. nu vrea să fie iniţiată în nimic. e drept că numai pentru cei mai de vază. îşi poartă capul mai semeţ ca oricine. care se pricepea să coasă rochii foarte frumoase. atunci de cele mai multe ori spune lucruri serioase. asta e cert. şi. poate altul. ar fi sacrificat totul. dar pînă şi tata. Şi să nu crezi cumva că pentru că ar fi încuviinţat purtarea Amaliei. pentru Sortini. nu se sinchiseşte de ni-mic decît. căci noi nu am mai aflat ninu<. Vezi bine că n-am nici un motiv să-ţi cîştig simpatia în mod special pentru Amalia. numai din'milă. Cum ai ajuns să depinzi în atît de mare măsură de ea ? Erai aşa încă înainte de marea nenorocire ? Sau abia după aceea ? Şi nu simţi niciodată dorinţa să devii independentă de ea'? Şi dependenţa asta e oare întemeiată pe ceva raţional ? Ea e mezina. dispreţul de acum nu exista încă. şi. şi tot ce poseda. în locul lor. e cu totul în defavoarea ei. poate nici nu aveau nimic împotriva noastră.. să vină să ia comenzi. Lumea de aici. Nu s-a întîmplat nimic. Tu o vezi în fiecare zi. ca tata să-şi redeschidă atelierul. care a fost desigur cel mai lovit de această nenorocire şi care niciodată nu s-a prea priceput să-şi măsoare cuvintele. ar trebui să asculte de tine. dar care abia dacă au fost vreodată cu adevărat tinere. un admirator al lui Sortini ? Nu putea s-o înţeleagă nicidecum. cu sau fără voia ei. Frieda îl văzuse plecînd şi apoi revenind. Şi nici nu ştiau exact ce se petrecuse. indiferent dacă e vorba de fata cea mai frumoasă sau de cea mai urîtă. la domnii din castel totul e posibil. poate Brunswick. de atunci încoace era ca şi cum nici n-ar mai exista. — Nu vreau să vorbesc despre Sortini. şi dacă încerc s-o fac. Nici de mizerie materială nu aveam încă să ne temem. chiar în momentele cele mai grele.

îmbrăţişări. că. nu fusese decît o neînţelegere deplin clarificată între timp. ea ştia că totul era hotărît. fără porunci. a tuturor. şi dacă am fi reuşit să determinăm opinia publică să ajungă la convingerea că afacerea. în toate presupunerile vagi. în toate amănuntele ei precise. arzînd de curiozitate. am stat însă în casă. iar noi numai din pricina cazului în care fuseserăm amestecaţi. ce bine o duceam în comparaţie cu ea ! A trebuit. Dar Amalia a resimţit nu numai nenorocirea. Era aşa de firesc să tot discutăm povestea cu scrisoarea. Fără metode speciale. nici una nu se putea pune în practică. sau că a f°st în realitate o greşeală a noastră. indiferent în ce manieră. ci doar cazul. fireşte. pe care n-o mai avem de mult — acum e în odaia mare din casa lui Brunswick — acolo şedea şi nu se ştia bine dacă aţipea sau vorbea încetişor singură. şi petreceam jumătate din noapte aşezată pe marginea patului lui. ci ca să se ferească şi ca să-i ferească şi pe alţii de ea. ca noi doi acum. Noi. dacă am fi reluat vechile relaţii. a simţit-o pentru că s-a abătut asupra ei. de pildă. tot şuşoteam de dimineaţa pînă seara. nu ar fi întîmpinat decît tăcere. iar nouă ni s-a repartizat o cocioabă . Cu toată durerea noastră. Sau. şi stăteam aşa împreună. Mama era cea mai slabă dintre noi. şi dacă am fi uitat afacerea doar pe jumătate. ne-am cărat tot avutul. din fericire. toate erau doar consfătuiri premergătoare. probabil pentru că suferise nu numai de durerea noastră comună. A suportat mai mult decît oricare dintre noi. ci avea şi inteligenţa s-o priceapă. ci participase la durerea fiecăruia dintre noi. e de neînţeles cum de a suportat şi mai trăieşte şi azi printre noi. cîteodată tata. ne-ar fi primit cu siguranţă din nou cu braţele deschise. noi vedeam numai urmările. ar fi renunţat toţi cu plăcere să discute cazul. Şi la ce bun că aveam idei ? Cît ar fi fost de excelente. fără rugăminţi. Sau — pînă şi cu atît s-ar fi mulţumit lumea — că am reuşit 218 ♦ Franz Kafka să muşamalizăm lucrurile. s-o întoarcem şi pe faţă şi pe dos. S-a mutat în ea Brunswick. ţineam sfat mereu. era firesc şi inevitabil. unele schimbări. dacă am fi ieşit din bîrlog. ar fi fost de-ajuns. am fi arătat prin purtarea noastră că trecusem peste ce ni se întîmplase. care pricepea încă prea puţin din toată'povestea şi cerea mereu explicaţii. vor surveni la toată familia. cu roaba. şi aşa s-a întîmplat să putem observa la ea. facînd cîteva . atunci ca şi acum. noi aveam de şuşotit. fără să pierdem măcar o vorbă despre povestea cu scrisoarea. căci nu s-ar putea spune că' o resimte şi azi — ba chiar şi atunci avea mintea cam rătăcită. care. sărbătoriri — am mai trăit lucruri asemănătoare de cîteva ori. îşi dădea seama pesemne că anii fără de griji care stau în faţa altora de vîrsta lui nu vor mai exista pentru el. ceilalţi. cum presimţeam. dar că ne-am ispăşit-o. ca să atragă atenţia satului că se întîmplase ceva de care e bine să te ţii de o parte cu cea mai mare grijă. şi n-a resimţit-o multă vreme. în loc să facem aşa. ne-ar fi înţeles şi ne-ar fi ajutat s-o uităm cu desăvîrşire. de a nu se gîndi la ea. Dacă le-am fi servit deodată vestea că totul este în regulă. căci. ea'vedea şi motivul. ea pusese mîna în dimineaţa aceea pe cîrma familiei şi o ţinea cu tărie. fără Amalia. şi uitam că se 1 CASTELUL ♦ 219 face noapte şi iarăşi zi. Azi. ar fi urmat sărutări. şedeam laolaltă. datorită relaţiilor noastre la castel. Locul ei preferat era colţul unei canapele. de ne-am fi eliberat doar în gînd şi ne-am fi oferit. cu groază. lipsite de sens prin faptul că rezultatele lor nici nu ajungeau pînă la Amalia. probabil decizia Amaliei. şi chiar dacă i-ar fi ajuns la ureche. dar nu era' bine. în cauză nu eram noi. Acum toţi ar fi întîmpinat cu plăcere o soluţie favorabilă a întregii poveşti. să ne părăsim casa. în cazul altora. am fi găsit peste tot aceeaşi bunăvoinţă ca odinioară. de a nu vorbi despre ea. pînă acolo. cum părea să indice mişcarea continuă a buzelor. căci ne înfundam tot mai adînc în chestiunea de care voiam să scăpăm. ea nu putea decît să tacă. pur şi simplu dorinţa de a nu mai auzi nimic despre ea. aşa cum ar fi fost de datoria oricăruia dintre noi să procedeze într-un caz Semănător.răspîndise numaidecît cele aflate de la el. în fond. mă chema lîngă el. oricare ar fi fost natura ei. şi să ne întoarcem mereu în născocirea mijloacelor de a obţine o soluţie favorabilă. chiar şi cu atît ar fi reintrat totul în ordine. cuprins de o nelinişte. Dar nici măcar o astfel de veste n-ar fi fost necesară. Mama a simţit poate nenorocirea noastră. Frieda divulgase povestea nu ca să se bucure de ce se întîmplase. ochi în ochi cu adevărul şi a trăit şi a suportat această viaţă. Deci. o înţeleg pe Amalia mai bine ca atunci. nu va mai fi discutată. pe lîngă frică. aproape numai prin tăcere. ci doar din datorie. i-a determinat să se despartă de noi mai ales caracterul penibil al întregii afaceri. Nu ştiu ce aşteptam. Dar şi asta nu din duşmănie faţă de noi. mereu aceleaşi. în alte daţi. ca familie. pur şi simplu. eu şi cu Barna-bas. de a nu fi obligaţi să vină în nici un fel în contact cu ea. noi ne puneam speranţa în diverse căi mărunte.

cînd unii reîncepură să mai vină pe la noi. într-adevăr. strîmbau din nas văzînd lucruri cu totul neimportante. chiar şi în timp ce căram aşa lucrurile. deşi nu se cunoştea cu exactitate. fiecare în felul lui. şi tocmai pe vremea aceea a început să ia proporţii dispreţul faţă de noi. nici nu este nimic în curs. în măsura în care se poate stabili acest lucru. dar tocmai asta e de neiertat. de toate. de cele mai multe ori nu era primit. Tata a fost primui. chiar şi cocioaba ne era socotită rău famată. Dar nici o discuţie n-a schimbat ceva din viaţa noastră. proviziile noastre erau pe terminate. să trăim fără nici o speranţă. Dacă însă atîrnam lampa în altă parte. şi cu toate acestea ne-am pus pe treabă. oare castelul trebuie să se ocupe de aşa ceva ? Se ocupa de fapt. Ei. care va să zică. ca ascunşi de Amalia care-şi dădea seama de 222 ♦ Frara Kafka toate. stînd pe o ladă şi scîncind încetişor. şi. dacă te examinezi tu însuţi. ne-ar fi stimat în mod corespunzător. Oamenii ştiau că probabil nici ei n-ar fi biruit mai bine o astfel de încercare. să ne rugăm de castel sau'să-l asaltăm cu insistenţe ca să ne ierte. Dar îmi amintesc că 220 ♦ Franz Kafka în timpul căratului din greu — care mai era şi umilitor. prin urmare nu s-a întreprins. ale căror însoţitori amuţeau văzîndu-ne şi întorceau privi-rile în altă parte — îmi amintesc că Barnabas şi cu mine. de pildă că lămpiţa aceea cu ulei atîrnă acolo deasupra mesei. astea sînt lucruri secundare. Dacă am fi biruit-o. ne-am rupt de porunca ei mută. dar nu se amesteca — tata obiecta atunci că nu se plînge de sărăcie. Acum nu se mai vorbea despre noi ca despre oameni. Ajutoarele rudelor încetară să mai vină. nici măcar în proce-sele-verbale accesibile publicului avocăţesc. pe vremea aceea . Barnabas şi cu mine o trăgeam. că poţi găsi o justificare a dispreţului general. dacă nu ştie nimic şi dacă nu s-a întîmplat nimic. dar cu atît mai necesar era pentru ei să se despartă complet de noi. S-a observat că n-avem putere să ne smulgem din afacerea cu scrisoarea. fiindcă ne întîlneam adesea cu căruţe venind de la seceriş. numele nostru de familie nu se mai pomenea. dar astea sînt fenomene ale vieţii de toate zilele. ne ziceau „ai lui Barnabas". ce vrea în fond ?' Ce i s-ar putea ierta ? Cel mult că inoportunează acum fără rost birourile. chestiuni meşteşugăreşti şi de piaţă. Ştiam bine că nu sîntem în stare să reparăm greşeala. nimic împotriva lui. dar fiindcă nu reuşisem. ştiam şi că singura relaţie dătătoare de speranţă pe care o aveam la castel. au făcut acum definitiv ceea ce făcuseră pînă atunci provizoriu: ne-au exclus din toate cercurile. vei recunoaşte că pînă şi tu ai avut impresia de cum ai intrat pentru prima oară. şi am început. n-a fost subapreciată greutatea soartei noastre. şi ne opream uneori discutînd pînă ce ne striga tata. la conţopişti. şi aşa mai departe. mama. pe care-l ştii. tata şi cu Amalia o împingeau din urmă. ne primea de fiecare dată. nu mai puteam continua să trăim aşa. 19 UMBLÎND CU JALBA — Şi ce am făcut noi. cel puţin nu e consemnat încă în proceseleverbale.' sărăcise. doar că de atunci am început să simţim încetul cu încetul şi sărăcia. la avocaţi. Mai tîrziu. e totdeauna uşor pentru castel. Unde să atîrne dacă nu deasupra mesei ? Dar lor li se părea ceva intolerabil. dacă trebuia să vorbească de noi. Să-şi trimită cumva funcţionarii ca să alerge după clienţii lui tata şi să-i aducă înapoi cu de-a sila ? Atunci tata obiecta — noi discutam amănunţit toate lucrurile acestea înainte şi după. pe care o adusesem aici de la început. nu încetam să vorbim despre grijile şi planurile noastre. Sau a avut loc intervenţia unui organ oficial ? Nici despre asta nu ştia nimic. a devenit inaccesibilă pentru noi tocmai în urma evenimentelor. nu le parvenise pînă acum nici un denunţ. ceva pentru care merităm mai degrabă dispreţ decît pentru ceea ce ni se arată în realitate: am trădat-o pe Amalia. tot ce a pierdut ar fi în stare să refacă cu uşurinţă. cu el au început demersurile fără rost la primar. în schimb ? Lucrul cel mai rău pe care-l puteam face. Era si prea uşor să-l respingă. anume Sortini. nici după ce ne-am mutat. strînşi într-un colţ. la secretari. tot nu se schimba nimic din nemulţumirea lor. numai să fie iertat „Dar ce anume să ţi se ierte ?" i se răspundea.drumuri. Tot ce aveam şi făceam întîmpina acelaşi dispreţ. şi asta ni s-a luat foarte în nume de rău. după numele celui mai nevinovat dintre noi. Tata nu se lăsa. In fond ce voia ? Ce i se întîmplase ? Pentru ce greşeală voia să fie iertat ? Cînd şi de către cine din castel i se făcuse cel mai mic rău ? Da. şi dacă reuşea să se facă primit prin vicleşug sau din întîmplare — ce mai jubilam şi băteam din palme aflînd vestea — îl refuzau cît se poate de repede şi nu-l mai primeau a doua oară. ami'ntindu-ne datoria de moment. pierduse clientela. dar nu putea interveni în mod brutal în desfăşurarea lucrurilor cu nici un alt scop decît numai pentru a servi interesele unui singur individ. Poate cumva cita o singură dispoziţie oficială care ar fi fost luată împotriva lui ? Tata nu putea cita aşa ceva. funcţionarul binevoitor faţă de tata.

în schimb însă îl plătea pe Barnabas foarte prost. dar el voia să afle numaidecît. acum înseamnă că totul fusese în zadar. chiar dacă s-ar da jos din trăsură şi s-ar ocupa de' chestiune. în cele din urmă. o inimă miloasă de care fireşte nu puteau asculta în exerciţiul funcţiunii. iar el. în loc să devină mai bănuitor. dar foarte încet ca să nu audă Amalia. şi. căci în administraţia noastră e adevărat că se primesc şperţuri ca să fie mai simplu şi ca să se evite vorbăria inutilă. plină de speranţe. ci doar la iertare. zise Olga. De vreme ce nu reuşise să-şi dovedească vina şi. Născocise planul să se posteze pe drumul mare în apropierea castelului. desigur. Apoi 224 ♦ Franz Kafka veni îndată. nu mai putea obţine nici de acum încolo nimic pe cale oficială. el însă a Primit ştirea cu mult calm. Noi. Dar nu prea era un avantaj. Cît eram noi de tineri şi de lipsiţi de experienţă. ca să-i dea de lucru. Aici K. şi era un chin să-l vezi cum încearcă să ne dea de înţeles. zăngănindu-şi banii mărunţi în &"£ zunar. ce-i drept — fără a mai vorbi aşa de limpede ca altădată. Venea acasă cu cîte o promisiune din astea.'cum uitase majoritatea lucrurilor. eŞuase numai din pricina banilor. dar că totul este încă un'secret pe care trebuie să-l păstrăm cu sfinţenie. pentru că nu plăteşte destul impozit.'* singurul lucru pe care l-am obţinut făcînd rost de bani CASTELUL ♦ 223 fost că i-am păstrat tatii o dispoziţie bună. desigur. îi veni ideea — şi asta arată că începuse să-i slăbească mintea — că i se ascunde vina. întrerupse povestirea Olgăi — pe care o ascultase complet absorbit — punînd o întrebare : — Şi tu nu crezi că este aşa ? E drept că urmarea povestirii trebuia să-i aducă un răspuns. care l-a primit după ce ne-am rugat mult de el. trebuia mai întîi să se constate vina. cu planuri noi. Barnabas a intrat calfă la Brunswick. dar nici acestea nu pot ierta. totuşi era obosit de decepţiile neîncetate. mereu în spatele Ama-liei. în timp. şi munca lui Barnabas e fără cusur — dar salariul abia ajungea ca să nu murim de foame. cîte un conţopist mai încerca uneori să facă ceva. cu un surîs strîmb şi făcînd cu sprîncenele ridicate semn spre Amalia. arăta că nu mai crede nici el. şi o ştia şi tata. că salvarea ei. răbdam de foame toată ziua.' îşi dădea multă oste-neaiă cu demersurile. care o va surprinde cel mai mult pe ea însăşi. pe întuneric. a spus într-o zi către mine şi Barnabas. să-şi formeze o imagine după'cîte îi îndrugă tata. ^ci înainte vorbea aproape prea clar — că n-ar mai fi avut nevoie decît de foarte puţini bani. Dar pentru a obţine iertare. îl lăsa să înţeleagă că s-ar fi găsit unele indicii care vor fi urmărite. n-o să mai dureze mult". căci în realitate nu se gîndea defel la recîştigarea onoa-rei. Sincer spus. dar tonul cu care o spunea. Ar fi continuat aşa desigur încă multă vreme dacă. dar în afara serviciului da. de milă sau aşa ceva nici nu poate fi vorba. mîine sau chiar azi ar fi aflat tot. Nu mai era capabil să cuprindă cu mintea cît de lipsite de perspective sînt intervenţiile sale. dar de obţinut nu obţii nimic pe această cale. fireşte. fără vreo pauză. Cum pentru sumele date în plus nu i se putea oferi în realitate nimic extraordinar. şi o bună t»u' cată de vreme am avut satisfacţia să-l auzim. E drept că. dacă-i surprindeai la ore potrivite. ceea ce era. iar aceasta i se contesta de către birouri. şi aşa mai departe. vizibil făcută în vînt. s-a tărăgănat astfel multă vreme. dacă s-o putea cumva.era încă foarte puternic. cu toate acestea o spusese doar de dragul ei. un biet om obosit şi . Un funcţionar izolat poate oare ierta ? Asta ar fi cel mult de competenţa autorităţilor în ansamblu. de dragul nostru. Printre ei existau. cel puţin în aparenţă. Şi e oare posibil ca un funcţionar. o ştiam. între timp. să-şi rostească cererea de iertare. probabil. Aflţ vîndut deci ce mai aveam — erau aproape numai lucrufl strict indispensabile — ca să facem rost de mijloacele fle' cesare şi ca tata să-şi continue cercetările. care erau destul de mari pentru posibilităţile noastre. nam fi fost absolut incapabili să-i mai procurăm bani tatei. chiar dacă s-ar fi întîmplat imposibilul şi spusele lui ar fi ajuns la urechea vreunui funcţionar. trebuia s-o apuce numai şi numai pe calea rugăminţilor şi să-i solicite personal pe' funcţionari. Cu mari menajamente şi multe pregătiri l-am anunţat pe tata că s-a terminat cu sprijinul nostru bănesc. Acum însă credea că ar trebui sa plătească mai mult. în consecinţă. îi promitea nişte cercetări. dar uitase. nu voiam să i-o nimicim. se încre-dea în el tot mai mult. — Nu. Ne-a spus. nu din datorie. ca şi cum ar aduce cu sine din nou belşugul deplin în casă. dimineaţa cînd pornea la drum. şi trîndăvia în care era silit să trăiască îi dădea destul răgaz. o eroare. fireşte. pe unde trec trăsurile funcţionarilor. şi unii miloşi şi buni la inimă. un plan fără pic de rost. căci pînă atunci nu plătise decît numai taxele prescrise. şi să ducă înapoi comenzile executate tot pe întuneric — trebuie să recunoaştem că Brunswick a luat de data asta asupra sa o oarecare primejdie pentru meseria lui. Cum însă tata ÎŞ1 pusese speranţa în asta. şi ceea ce ar fi luat curînd sfîrşitul meritat. ci de hatîrul tatei. dacă nu erau banii. „Am să-i redau Ama-liei onoarea pierdută. ci doar judeca. dar numai cu condiţia ca Barnabas să vină la el seara. se apropie cu paşi mari datorită ostenelilor sale.

ba în zăpadă.. de fapt prin fraudă. căci o minte sănătoasă nici n-avea nevoie să intre în considerente complicate. dar după părerea tatei se părea că e chiar folositoare. un fel de profesiune sterilă să plece şi să-şi petreacă acolo ziua. fiecare în specialitatea lui poate sesiza după o simplă vorbă un întreg şir de idei. La început ne povestea micile evenimente trăite. O dată e la modă una. După ce reguli are loc această schimbare. n-avem decît să încercăm să înţelegem micile chestiuni oficiale care ne privesc direct. la noi iarna începe devreme — şi aşa stătea ba pe pietrele ude de ploaie. este neregulată şi de nepătruns. Acolo şedea deci tata zi de zi. ca să se convingă mai bine atît de existenţa ei cît şi de a sa proprie. pe cînd în apropierea castelului merg într-un tempo mai po226 ♦ Franz Kafka tolit. zise Olga. acesta n-ar fi putut să rezolve nimic fără acte pregătitoare. De multe ori sînt zile cînd nu vezi trăsuri deloc. a nins de timpuriu. Era şi foarte necesar în cazul lui. Şi nici nu le trece prin gînd să se uite pe fereastra trăsurii şi să caute din ochi nişte petiţionari. Ţinînd socoteala de toate astea. aproape neverosimilă. pentru ca apoi circulaţia să se menţină acolo toată ziua. în care nu erau acte. că e ceva imposibil. ci ar fi văzut limpede numai din faptele exterioare. şi vom avea de lucru o viaţă întreagă fără să le dăffl de capăt. E drept că în apropierea satului toate şoselele ce vin din castel se unesc. din cînd în cînd. Atunci au început durerile sale reumatice — se apropia iarna. de pildă că din milă şi veche prietenie Bertuch îi aruncase o pătură peste gard. sau că în vreuna din trăsurile ce treceau i se păruse că zăreşte pe cutare sau cutare funcţionar. Mai tîrziu. acesta aprovizionează castelul cu legume. trăsurile sînt pline de acte pe care le studiază. Oricum. de aceea caii se mînă în cea mai mare viteză. iar pe această cale tata nu reuşise să obţină nimic. dar de acolo trăsurile trec în goană. în costumul lui cel bun — în curînd avea* să fie singurul lui costum — pleca în fiecare dimineaţă de acasă. ca s-o pună cînd ajungea în afara satului. în sat nu îndrăznea s-o arate. pe care a păstrat-o. sînt mai multe intrări la castel.' lucruri mărunte pe care un funcţionar le rezolvă dînd din umeri. atunci funcţionarul are chestiuni atît de importante. şi-a ales tata un loc. considera însă ca o datorie. că doar le hrănea din orice. în acest scop. altă dată e alta. în sat sau la castel îi aşteaptă treburi. nu poate. dar'nu-i păsa de vreme cîtuşi de puţin. dar nu va înţelege nimic. nu fac călătorii de plăcere. o jumătate de oră mai tîrziu iarăşi toţi pe altă şosea'. acolo. Asta e firesc. închipuieşte-ţi-l acum pe tata. Bertuch îl lăsa în voia lui. Din povestirea Olgăi i se revela o lume atît de mare. fiindcă fusese bun prieten cu tata pe vremuri şi unul dintre clienţii lui cei mai fideli. Poate că asta îl întărea pe tata în speranţele sale. dar numai unilateral. n-avem decît să încercăm să le înţelegem pînă-n străfunduri. Dimineaţa. atunci toţi se îngrămădesc acolo. apoi vezi trecînd o mulţime. sau că. aşa cum ştim din cea mai elementară instrucţie şcolară. şi mai ales nu pe drumul mare. încît dosarele sînt prea preţioase sau prea voluminoase pentru a fi luate cu sine. la fel * şi numărul trăsurilor. . CASTELUL ♦ 225 şi. poate va da politicos din cap. într-o zi. dar în fiecare clipă există posibilitatea unei schimbări. încetase să mai povestească lucrurile acestea. ca să atragă privirea funcţionarilor care trec în trăsurile lor. Lua cu dînsul o mică insignă a pompierilor. la o anumită oră. cît de mică. se vedea că nu mai spera să ajungă la nimic stînd acolo. îl recunoaşte cîte un vizitiu şi că-l atinge din glumă uşor cu biciul. aparţine unui oarecare Bertuch. în ce priveşte drumurile. — E posibil. la opt dimineaţa. Chiar dacă tata ar fi dat de un funcţionar competent. Cît decăzuse încă de pe atunci bietul de el. iarăşi. decît să indice calea oficială. cum acest lucru este o imposibilitate absolută. ci doar rezolva pe cale oficială. Şi. de altfel nu poate pur şi simplu ierta. funcţionarii pun să se mîne în galop.îmbătrînit ? Funcţionarii sînt foarte cultivaţi. pe postamentul îngust de piatră al gardului de gratii. seara venea ud leoarcă. Nu departe de intrarea castelului se află o grădinărie. însoţit de urările noastre de bine. — Eu am văzut interiorul unei sănii. toţi trec pe o şosea. zece minute după aceea pe o a treia. şi se trîntea într-un colţ. dar. dar lucruri dintr-o altă secţiune poţi să-i explici ore dea rîndul. ar trebui să mişune petiţionarii acolo pe şosea. atunci însă e mai rău. căci are un picior cam schilod şi era convins că numai tata ştie să-i facă o gheată potrivită. în acest caz. Şi afară de asta. zise K. punea mîna pe clanţa uşii şi ne făcea semn de rămas-bun. nu s-a descoperit încă. nici unul nu are timp de pierdut cu tata. era o toamnă tristă şi ploioasă. atunci cei mai mulţi trec pe acolo. drumul este complet pustiu. peste jumătate de oră poate iarăşi pe cea dintîi. încît nu se putu opri să stabilească un contact cu ea prin micile sale experienţe. aşa cum ordinea de ieşire din castel. deşi era atît de mică încît abia o vedeai la distanţă de doi paşi. pe zi ce trecea părea mai adus de spate. ca să vrea să-şi pună în aplicare noul plan ! Dacă ar exista vreo posibilitate de acest fel. Cînd funcţionarii se duc în sat sau se întorc la castel.

Astfel mi-am spus că dacă opinia publică. Ce privelişte. şi. fără să putem fi de vreun ajutor. în timpul bolii se transformase aşa. Şi. pe cînd noi. în parte nici nu mal era în stare să cuprindă bine gînduri de-ale altora. dar făcea un efort de voinţă şi'se ducea. Mama se agăţa de el şi nu voia să-l lase. şi nu putea duce la vreun rezultat de altă natură. şi. un rost. După părerea lui. face toate muncile pentru părinţi. se pomenise mereu de ofensa adusă curierului lui Sortini. nici un birou nu a fost sesizat. înveliţi într-o pătufă subţire. sau oriunde despre vina noastră. Nimic din toate acestea nu putea avea o importanţă decisivă. nici o trăsură. n-a fost depusă nici o plîngere. şezînd sprijiniţi unul de altul pe soclul acela îngust. a zăcut săptămîni de-a rîndul. într-o uşoară aiureală. trebuia găsit curierul. deoarece nu va mai fi desigur în stare să se ducă acolo zilnic. iar Sortini nu mai venea în sat. sau în faţa funcţionarilor. căci devenise grozav de încăpăţînat. în ce-l priveşte personal. numai să-l menţină în credinţa că serveşte la ceva pentru a absolvi familia de vinovăţie. Amalia luă asuprăşi să-l servească. sus. la început s-a supărat foarte tare. în . şi nu e vorba de mai mult. ea rămînea rece şi calmă. Eu însă n-am cedat şi. nu-şi pierde răbdarea. să-l trateze. şi nu are nevoie de somn aproape deloc. dacă am reuşi să-l împăcăm pe curier. cît vedeai cu ochii. se împăcase cu ideea. dar domnii îşi schimbă adesea oamenii de serviciu. dar pe tata l-ar bucura şi ne-ar permite poate să-i strîngem cu uşa pe numeroşii lui informatori care îl chinuiseră atîta. totul era doar de formă. Cînd i-am împărtăşit tatii planul meu.' Noi mergeam des pe la ei. tata nu-l cunoştea. K. se dă jos din ea un funcţionar. Nici nu apucasem să i-l spun pînă la capăt. nu s-a mai întors niciodată acolo. era de nemîngîiat. la Bertuch. s-ar fi putut să-l regăsim printre servitorii altui domn.Noaptea gemea de durere. care abia îi cuprindea. ce privelişte! Pînă cînd într-o bună zi tata. şi dacă el însuşi nu era de găsit. afară de unele pauze. voiam să-i convingem să se întoarcă acasă. scotea nişte ţipete de parcă ar fi vrut să-l audă funcţionarul acolo în depărtare şi ar fi încercat să-i explice că nu e vinovat de această absenţă. nu se teme de nimic. Cum ni s-a afirmat. a continuat aşa pînă azi. tot. Am început atunci să ne ducem des pe la „Curtea domnească" şi să căutăm printre servitorime. i se părea că vede cum tocmai atunci opreşte o trăsură acolo. în jurul lor doar pustiul sur al zăpezii sau al cetii. atîta timp cît şederea în faţa grădinii lui Bertuch avea. apoi reţinîndu-l în pat. dar am găsit ceva care mi-a insuflat chiar puţină speranţă. tot. le duceam de mîncare sau le făceam o vizită. jinim cu bani. fireşte. orice. a acceptat ca ea să-l însoţească. s-ar fi putut totuşi obţine vreo veste despre el de la alţi servitori. încetişor. De cîte ori se vorbise în birouri. Amalia s-a retras numaidecît şi l-a lăsat pe seama noastră. nimeni neîndrăznind să pătrundă mai în adînc. căci numai eu îl văzusem pe curier. ne agitam fără rost. E adevărat că toţi servitorii castelului seamănă între ei şi nici eu nu eram absolut sigură că l-aş recunoaşte pe cel cu pricina. De cîte ori nu i-am găsit zgribuliţi. iar el. zile întregi. una de care să fie capabil. trebuia să continue cu aşteptatul îfl faţa grădinii lui Bertuch. î" parte credea că noi l-am împiedicat de fiecare dată să obţină în cele din urmă un rezultat. Absenţa însă s-a prelungit.. Ea cunoaşte ierburi de leac care alină durerile. în primul rînd. şi aşa s-a făcut că durerile au apucat-o şi pe mama. dimineaţa ezita uneori să plece. trebuia noi să-l traflS' an»' i ii CASTELUL ♦ 229 portăm cu roaba. Fusese un om de serviciu al lui Sortini. nu s-a mai putut da jos din pat. întîi încetînd să-l spri. 1 20 PLANURILE OLGAI — Acum se punea problema să găsim o ocupaţie oarecare pentru tata. Ce-l deranja însă era că în această chestiune depindea cu totul de mine. să-l îngrijească. devenind probabil temător din pricina picioarelor CASTELUL ♦ 227 ţepene. nici ţipenie de om. Cînd însă trecuse ce fusese mai grav şi tata putu din nou să se dea cu chiu cu vai jos din pat. că-mi şi respinsese pla' nul. fie şi numai în aparenţă. cercetează gardul în căutarea tatei şi se urcă din nou în trăsură dînd nemulţumit din cap. nu ştie decît de jignirea curierului. şi. ea nu se sperie niciodată. în timpul acesta. aşa că stă în puterea curierului să ne ierte. fie iarăşi numai în aparenţă. cu picioarele înţepenite. Nu era greu de găsit aşa ceva. din cauza febrei. totul se poate drege. în fond. sprijinit din dreapta şi din stînga.

Nu mă dispreţui dacă-ţi spun că nu-mi pare rău de ce am făcut. ci poate. şi sînt liniştiţi şi demni înlăiintrul castelului. a eşuat. cînd tata mai putea merge cu mine la „Curtea domnească". mi se iartă poate şi că accept bani de la servitori şi-i folosesc pentru nevoile familiei. pentru familia noastră. într-adevăr. şi. Pe curierul cu pricina nu l-am găsit nici pînă 230 ♦ Franz Kaflca azi. Friedei îi venea greu. şi s-a ivit ocazia. şi. aşa că eram binevenită pentru ea. îşi <# poate seama că lupt. asta mi-a fost confirmat în fel şi chip. unde se mişcă în cadrul legilor lui. şi nici nu puteam să ne comportăm ca nişte muşterii care plătesc. poate. Pe de altă parte trebuie spus că ei sînt servitori numai în sat. Aşa că planul meu. pe care ne aşteptăm s-o pierdem în orice zi. căci sînt aproape doi ani de cînd e în starea în care l-ai văzut. nu e o legătură importantă. ci de instinctele ei nesăţioase. fireşte. De altfel. în măsura în care mai e capabil de milă. într-un mod fie şi' lamentabil. e o urare de bine printre funcţionari. în fond. poate şi mila de mine. dar ce am obţinut totuşi la „Curtea domnească" este o oarecare legătură cu castelul. viaţa ei se prelungeşte doar datorită eforturilor uriaşe ale Amaliei. n-am să fiu complet străină acolo. în ce priveşte viaţa bună. Dacă lucrurile sînt privite aşa.'ci doar un om admis pe jumătate şi în secret. ei ştiu să aprecieze acest lucru. la castel sînt cu totul altfel. nici îndatoriri — că n-ai îndatoriri e mai grav — dar ai ceva apreciabil: fiind totuşi oricînd în apropiere. nu eşti angajat. Dar nu ăsta e lucrul cel mai important. servitorii nu l-au mai văzut de tot atîta vreme ca şi noi. majoritatea sînt oameni liniştiţi. Se poate obiecta : dar cînd se iveşte o asemenea* ocazie ? Uneori îndată. poţi să-ţi dai seama de prilejurile favorabile şi să te foloseşti de ele. continuînd eforturile'tatii. Şi am reuşit să mai fac ceva. căci încolo sînt ca transformaţi aici. ai să spui. şi dacă vreunul susţine că l-a văzut între timp. n-ai nici drepturi. dar se poate ivi diri întîmplare vreo muncă şi să nu fie la îndemînă nici un salariat. şi dacă am să ajung vreodată la castel. abia ai aruncat o privire în jur. în acest caz. devin o gloată turbulentă. înainte. Doar ştii ce calamitate era servitorimea pentru Frieda. dormea undeva în local şi aştepta acolo veştile pe care aveam să le aduc dimineaţa. Ce mare legătură o fi avînd asta cu castelul. aşa sper. şi chiar şi aici găseşti printre servitori urme ale acestei purtări'. ai devenit acum. şi ce n-ai fost încă o clipă înainte. să fim seară de seară la „Curtea domnească". nici nu are oricine prezenţa de spirit să profite de ea. Noroc pentfu sat că n-au voie să părăsească „Curtea domnească" decît la poruncă. putînd să mă utilizeze spre liniştirea servitorilor. tot nu eşti un salariat public. atunci ajunge un apel. ştiu din experienţă ce puţin înseamnă asemenea promisiuni.' trebuia. se pare că servitorii sînt de fapt domni în castel. şi că l-ar fi urmat pe Sortini cînd acesta s-a retras în birouri îndepărtate. se pare că mai este încă în serviciul lui Sortini. şi totuşi nu complet. în fond. e drept că pînă şi tu socoteşti asta o ifla Am aflat cîte ceva de la servitori despre felul în care vina. mai ales nu pe aceştia. cu atît mai puţin în acel loc. Erau cam puţintele. e probabil o eroare. aproape pe ai tuturor domnilor care au venit în sat în ultimii ani.acest scop.j j re lIlc he şjy Perso 1 CASTELUL ♦ 231 poate ajunge în serviciul castelului pe căi piezişe. prin faptul că legile castelului nu mai sînt valabile pentru ei în sat. în genere. De mai bine de doi ani petrec cel puţin de două ori pe săptămînă cîte o noapte cu servitorii la grajd. Şi ai dreptate. în fond. care ţin ani de zile. încă se ţine mai bine decît mama. eşti angajat. Lipsa lor de ruşine nu cunoaşte limite. „Să-ţi meargă ca unui servitor". chiar dacă au jurat în grajd de sute de ori că se vor bucura mult de o revedere la castel. ajunge poate să mă judece cu mai multă indulgenţă decît alţii. aşa nou-venit cum este. te repezi. neascultătoare. Dar se vădi că puteam fi totuşi de folos acolo. care-i apreciază foarte mult. N-am stabilit o legătură cu castelul numai prin servitori. dar la „Curtea domnească" trebuie să cauţi să te înţelegi cu ei. de cum ai sosit. dominată nu de legi. şi nu eram bine văzuţi nicăieri. fără procedeele de angajare dificile. răsfăţaţi printr-un serviciu uşor şi de aceea cam greoi. e adevărat că n-am dat de curier şi' că pe tata l-au distrus cu desăvîrşire drumurile la „Curtea domnească" şi înnoptatul acolo. dar numai urme. şi prin faptul că cineva de sus mă ţine sub observaţie pe mine şi tot ce fac — să nu uităm că administrarea servitorimii e o parte extrem de însemnată din munca autorităţilor şi le dă multă bătaie de cap — că acel cineva care mă observă astfel. E drept că acum cunosc o mulţime de servitori. alte daţi însă . şi poate că acolo nu mai recunosc pe nimeni dintre cei cu care au venit în contact în sat.

atunci aşteaptă rezultatul ani de zile tremurînd. abia l-aş mai fi recunoscut. curierul. dîndu-i ceva pentru întremare. Uneori toate acestea nu-i folosesc omului ca să fie angajat. Se întîmplă ca tocmai oameni rău famaţi să fie angajaţi. îşi rotesc ochii. că totul e pierdut. O persoană de acest fel se supune. o dată cu el. că a fost refuzată. Ştiam că niciodată n-au chef să-mi povestească despre castel. adeseori mai mult decît ar fi trebuit. la examenele de admitere adulmecă parcă. că viaţa i-a fost zadarnică.durează mai mulţi ani chiar decît procedeul oficial de angajare şi un astfel de admis-pe-jumătate nici nu mai poate fi angajat oficial în bună regulă. cu cît încercam să pun în aplicare. dar pe urmă. în afară de Amalia. am pe*' severat totuşi să încerc ceva în interesul nostru pe lîng» castel. De cîte ori veneam de la „Curtea domnească". vădite sau ascunse. Iar în ce priveşte viaţa mea cu servitorii. aşa cum vezi tu lucrurile. Curierul lui Sortini era de negăsit şi nu va fi de găsit niciodată. există funcţionari care au o preferinţă. dar cînd sîntem singure. să zicem. Sînt şi eu vinovată cu ceva. întrerupîndu-se mereu unul pe altul. Nu şi în ochii lui Barnabas. Noi. în cele din urmă. şi să se scadă ceva din vina familiei noastre. vedeam o altă posibilţ' tate. îmi sorbea vorbele şi ardea de dorinţa de a afla mai mult. în schimb. în urma situaţiei noastre familiale. de aceea e uşor să se lase cineva momit. de pildă. nu însă ca să-mi poata spune ceva despre ei. excepţii. n-aveam fireşte nici o influenţă asupra felului îj1 care va fi fost judecată. dar nu primeam nici un sein11 că ar fi aşa. pentru servitorii de la „Curtea domnească" eram o jucărie pe care se străduiau cu tot dinadinsul s-o facă . strîmbă din nas. Aşa că în fond nu mă puteam bizui decît pe mine. Eu însă îi redăm lui Barnabas totul aşa cum reţinusem din cele auzite. chiar revăzîndu-l. Prin urmare. ne aşezam unul lîngă altul şi povesteam ce mai aflasem. cu atît Amalia se ţinea mai departe de mine. în grajdul întunecat. ajungea să-l cîştige pentru planul meu. aşa că se casează doar după moartea Persoanei respective. Şi. se întîmplă ca pretendenţii la posturi să ameţească sau să leşine de prea multă aşteptare. pentru mirosul unor astfel de sălbăticiuni. dacă se porneau pe povestit. Pentru Barnabas. n-am neglijat asta. fireşte. Există deci destule de cumpănit în chestiunea asta. planurile vechi ale tatei. murea de setea de a cunoaşte aceste lucruri. efect aveau mai ales povestirile oamenilor de serviciu. înfăţişarea şi numele lor erau pe cale de a fi date uitării şi adesea eram silită să-i descriu îndelung. şi atunci sînt pierduţi dacă nu-i ajută un prieten — dacă acestea şi multe altele mi se povesteau erau probabil avertismente îndreptăţite. se puteau desprinde evident doar unele vagi indicaţii despre starea adevărată a lucrurilor. dacă ţ^' neam — şi ţineam cît se poate de mult — că o perse ~~ CASTELUL ♦ 233 angajată în serviciul castelului poate obţine foarte mult pentru familia sa. doar că era extrem de puţin. mă asigura solemn că-l va ajuta pe fratele meu să obţină un angajament la castel sau dacă Barnabas ar ajunge la castel pe altă cale. iar el. întrecîndu-se în exagerări şi invenţii. Ştiam bine că nu te prea poţi bizui pe ce spun servitorii. înainte de a te aventura în asemenea peripeţii. e bine să chibzuieşti totul îndelung. cum de a îndrăznit să întreprindă ceva atît de lipsit de perspective. Nedescoperind nici o altă posibilitate. că-l va sprijini. pălăvrăgind vrute şi nevrute. dar promisiunile care le însoţeau erau date în vînt. şi. poate la bătrîneţe. de pildă. în felul meu. lăsîndu-se rugaţi cu insistenţă. în faţa ta sau a altora vorbeşte cu mine. Căci dacă. asta era limpede. ci doar fac ca forma-Jităţiie de angajare să se tărăgăneze la nesfîrşit. de fapt. din relatările lor oare ce era demn de crezare ? Era imposibil de stabilit. păreau să se retragă tot mai departe. Obiecţiile mele nu prea aveau efect asupra lui. dar ea speră totuşi — cum ar putea trăi altfel ? — şi află după mulţi ani. chiar faptul că i le împărtăşeam. în schimb. fără a obţine totuşi altceva decît ca lumea să-şi aducă aminte de ei vag. după cîte spun servitorii. căci. atît angajarea legală. aşa că din gălăgia pe care o făceau acolo. niciodată. toată lumea o întreabă mirată încă din prima zi. un om de serviciu pe care n-aveam să-l mai revăd. Din relatările servitorilor puteam deduce. 232 ♦ Franz Kafka cît şi cealaltă sînt pline de dificultăţi. Bineînţeles. zile întregi discutam despre cele aflate. sau pe care. îşi dădeau drumul la gură. procedurii oficiale. lăudîndu-se. şi munca lui Barnabas rămînea baltă. cu părinţii mei nu nu se mai putea înţelege nimeni. nu puteam decît spera să fie privită aşa cum era în realitate. De la oamenii de serviciu nu mai aveam nimic de aşteptat. cel puţin. care nu poseda încă putinţa de a distinge între adevăr şi minciună şi care. Barnabas şi cu mine. fără să se fah vreodată. în zadar îl preveneam să nu le dea crezare. planul meu cel nou se baza pe Barnabas. schimbînd vorba mereu. dar ezitările amuţesc în faţa faptului că pentru angajarea oficială oamenii sînt aleşi cu mare grijă şi că membrul unei familii prost văzute e eliminat de la bun început. un astfel de om pare să le aţîţe oarecum poftele şi sînt nevoiţi să se ţină strîns de litera legii ca să reziste tentaţiei. Sortini şi. de-a dreptul fără voia lor. Şi aici există.

statul şi aşteptatul fără rost. ^ci acolo totul — afară de capriciile servitorilor — se Petrece într-un cadru foarte modest. eram agitată. în persoana lui Barnabas. să-l punem pe Barnabas să execute munca curierului ofensat. te face incapabil de orice. Aşa că nu m-am lăsat. voiam să obţin acum'altfel. în întregime curajul pe care. cu mult înainte de a ne da prin gînd nouă că s-ar putea face ceva. E de mirare cum de a intrat Barnabas de prima dată. Acest succes m-a scos aproape din minţi. îmi dădeam seama bine că acest plan avea. Dar apoi credeam iarăşi ci ar fi imposibil ca autorităţile să mă înţeleagă atît de greşit. de mult — cînd unul dintre ei. acum. Doi ani de zile a dus Barnabas aceast* viaţă copleşitoare. n-am schimbat nici o vorbă intimă cu nici unul dintre ei în aceşti doi ani. totuşi a fost o infamie că nimeni nu l-a ajutat. deşi imposibile. De spus nu puteam spufle nimic. în care " recomandam atenţiei lor şi le aminteam totodată^ promisiunea făcută. decît să oferim. Inii povesteşte multe despre castel. ca bărbat. încît a plîns de sperietură şi de durere. nu se poate înţelege nici pe departe cum de a putut fi transformat într-atît. din micile fapte pe care mi le comunică. dar îmi împărtăşeşte cu siguranţă doar o mică parte din cîte are pe inimă. a devenit bărbat prea de timpuriu. am sărutat-o şi am muşcat-o. Oricît de lipsită de rezultat ar fi fost această perioadă. în biroul care a devenit apoi'. de cîte ori zărea CASTELUL ♦ 235 de serviciu. atunci ar face-o intenţionat. Sigur. îmi tamînea deci numai Barnabas. mereu. iar Barnabas. poate cineva pe care-l inoportunase de mai multe ori. şi mai aveam şi pretenţia ca această modestie sŞ-mi fie socotită ca un merit. mai bine zis. i-am dat lui Barnabas o scurtă scrisoare. şi un grad de prezumţie. prin °amabas. de cînd e acolo. dacă vrei să consideri ca pe un lucru favorabil faptul că s-a maturizat înainte de vreme. de altfel nu mai vorbisem de va$ amîndouă. minciuni şi nerozii am avut parte. Desigur. Jignisem un curier si-l izgonisem din birourile 234 ♦ Franz Kafka din faţă. în cele din urmă. fără dificultăţi. a luat scrisoarea. într-atît că găsea munca de cizmar prea murdară pentru el. Dar de ce n-a opus rezistenţă nici mai înainte ? Mai ales că şi-a dat seama repede că avusesem dreptate. Oamenii de serviciu n-au făcut absolut nimic. am alergat spre Amalia. între timp. fără cercetări mai îndeaproape. sau că felul lui de a întinde o scrisoare fără a scoate o vorbă — căci acolo nu îndrăzneşte să vorbească — era agasant. că pentru ambiţia şi onoarea Noastră nu putea găsi acolo nici o satisfacţie. îl avea în aşa mare măsură încît ne ducea la disperare. asta te uzează. mi Se părea că sînt lucruri prea mari în joc. A început atunci acea aparenţă de slujbă de care ţi-am vorbit. ba chiar mai serios şi mai înţelegător în unele privinţe decît un bărbat matur. putînd suscita impresia că am vrea să impunem autorităţilor cum să rezolve chestiunile de personal. în timp ce ne întorceam acasă. Mă bucuram de bucuria lui. zile întregi. ca să spunem aşa. căci din prima zi în care s-a dus la castel s-a terminat şi cu bucuria şi cu înfumurarea. Dar în zilele următoare nu mai era nimic dş povestit. ale tatei. şi fără nici o perspectivă de schimbare. M-am gîndit că ar fi putut spune totodată: „Aşa procedaţi şi voi cu scrisorile care vi se înmînează". dîndu-j astfel celui ofensat posibilitatea de a sta liniştit de o parte. mă mulţumeam cu repararea jignirii aduse Crierului. Barnabas a devenit înfumurat. în schimb se Putea alege cu ceva pentru îmbunătăţirea situaţiei familiei. în toata modestia lui. un nou curier. Şi nici măcar nu am mîngîierea şi sprijinul pe care mi le-ar oferi dacă ar fi într-adevăr bărbat. Şi ce nu reuşisem să obţin s«igură. locul lui de muncă. cît timp îi va trebui ca să uite jignirea adusa. să zicem că o fi nimerit oameni de serviciu care nu mă cunoşteau. afli împins-o într-un colţ. oricum scurtă. aşa că am amînat povestitul pentru zilei* următoare. n-aveam hotărîrea unui bărbat. şi le-a şi rezolvat poate. lucrurile au rămas în stadiul la care ajunsese!» atît de repede. n-aveam Planurile mari. . ca băieţandru. afară de aşteptarea asta dezesperantă. numai de perfidii. Cînd vedeam cum îi strălucesc ochii în timp * asculta relatările mele — o lucire a ochilor pe care a Pastrat-o de atunci — mă speriam şi nu încetam totuşi. dar din relatările lui. în castel. în epoca asta a pregătirilor.bucăţi. ba chiar îndrăznea s-o contrazică pe Amalia. a mototolit-o şi-a aruncat-o la coş. dacă îi spunea — destul de rar — cîte o vorbă. un viitor impiegat. Pe mine mă întristează uneori să mă uit la el şi să-l compar cu băieţandrul de acum doi ani abia. asupra lui Barnabas a avut un efect favorabil. ce era mai la mintea omului. cum era de prevăzut. scotea scrisoarea şi i-o întindea. şi anume din principiu. cît timp va voi. aşa că a fost ca o salvare — pe care de altfel am fi putut-o găsi şi singuri. iar ambiţia lui Barnabas a intrat şi ea în acţiune. sau. şi mai sigur. ceea ce ar însemna că tot ce fac e respins dinainte. Nu se poate înţelege mai ales de ce acolo şi-a pierdut. şi-a cîştigat independenţa faţă de mine. şi dacă da. din nou. seara. iar Barnabas era încă foarte tînăr. Sînt singura lui confidentă. cînd mi l-a povestit Barnabas în şoaptă. sau că ne-am îndoi de capacitatea autorităţilor de a le rezolva. te predispune la îndoieli permanente şi. dar. Fără mine n-ar prea fi ajuns la castel.

ci de frică. şi să facă faţă în ochii tăi. în fond. în pofida îndoielilor pe care le are cu privire la activitatea sa. Dar. în schimb. şi acest lucru e cel mai important. Cum era să procedăm deci ? în aşa fel încît să nu intri la bănuieli cînd ne apropiem de tine. sau cum găseau cîte un pasaj important în cărţile lor. Datorită celor două'scrisori. răsuflînd din greu. K. Se făcu linişte. pe care le-a primit familia noastră de trei ani încoace. însă. văzînd-o pe Amalia în cameră. în măsura în care le-o permitea spaţiul strimt. nu ca un străin. de pe urma căreia s-ar putea să trăim şi noi. cum în felul acesta munca însăşi devine preponderentă. ca să-ţi mărturisesc totul: acum o săptămînă ai venit tu. Era ca şi cum i s-ar fi deschis în faţă o întreag» lume nouă. servitorilor posaci. — Trebuie să desluşeşti deosebirile dintre noi. că-şi poate dj seama cît de mare sînt puterea şi cunoştinţele acelor funcţionari destul de dubioşi. Barnabas — de obicei la ° oră anumită îi ies înainte o bucată de drum — s-a întors acasă mai devreme şi.ambiţia îşi caută acolo Satisfacţiile în muncă. Cum dictau repede. ce-i drept. fireşte. dacă lucrurile ar ajunge pînă acolo încît să fie remarcat de ei şi să aibă voie să schimbe cîteva vorbe oi ei. încă destul de îndoielnice. prin urmare. aceste două scrisori care au trecut prin mîna lui Barnabas sînt primele semne de favoare. a lui Barnabas şi a mea. tu fiind încă.e prima scrisoare. cum îşi poate da seama după figura noastră. şi după şuşotelile noastre. nici nu ştiam <* e aia. Această întorsătură — dacă e o întorsătură şi nu o iluzie. desigur. Barnabas mi-a adus scrisoarea ca un curier vechi. după cîte mi-a povestit. Aceste două scrisori s-ar putea să fie doar un început. Venise un arpentor. şi altele de acelaşi fel. soarta noastră a ajuns într-o oarecare dependenţă de tine. sau cel puţin să ne ferim de antipatia ta sau. atîta vreme cît ne este permisă speranţa — deocamdată însă totul se petrece numai în privinţa ta. care de astă dată a fost de acord cu voi. Aceste îndoieli le păstrează numai pentru el şi pentru mine. aşa cum se poartă curierii adevăraţi în închipuirea lui. cu ochii pe jumătate închişi. Amalia însă dispreţuieşte într-adevăr slujba de curier. şi iluziile sînt mai frecvente decît întorsăturile — stă în legătură cu sosirea ta. Iar dacă eu am minimalizat uneori slujba de curier. în seara următoare însă. pe stradă. ci în calitate de coleg de birou. e posibil să putem face şi noi ceva. aţi lăsat să se înţeleagă că slujba de curier şi scrisorile ar fi o treabă cu totul secundară. şi anume: să ne asigurăm 238 ♦ Franz Kafka ] bunăvoinţa ta. acum îl dispreţuieşte încă şi mai mult ca înainte. plin de bănuieli . Barnabas avea impresia. chiar dacă de rangul cel mai de jos. n-am făcut-o cu intenţia de a te înşela. n»-a luat de mînă şi m-a tras afară. iar tu şi cu Amalia. oricum. aici jos. ca să întindă gîtul şi să-l vadă — toate astea. care în asemenea ocazii zîmbeau fericiţi. Şi. CASTELUL ♦ 237 Olga tăcu. gesticulînd uneori. de pildă. cum dădeau porunci fără vorbe. înlăuntrul familiei noastre. m-a pus să-i modific pantalonii la repezeală. spuse într-o doară. parcă întregind doar povestea Olgăi: — V-aţi prefăcut în faţa mea. foarte ocupat. întreruptă numai de respiraţia grea. nu e loc 236 ♦ Franz Kafka acolo pentru dorinţe copilăreşti. în aşa fel încît să semene măcar cu pantalonii strimţi. în pofida vîrstei sale fragede. a părinţilor. şi acum. şi nu putea suporta fericirea şi grijile izvorî^ din atîta noutate. să te ferim cît ne permit puterile şi experienţa.^ redevenit băieţelul de altădată. şi cum se apropiau fuga ceilalţi. dragă KL. apoi şi-a îngropa' faţa în umărul meu şi a plîns o bună perioadă de timp. prima muncă ce i s-a încredinţat vreodată. cînd pare să aibă totuşi un oarecare succes. Astfel. au făcut ca în închipuirea lui Barnabas bărbaţii aceia să cîştige un prestigiu imens şi avea impresia că s-ar putea obţine avantaje inimaginabile pentru familia noastră. faţă de tine are ambiţia de a se purta ca un curier adevărat. Barnabas a redevenit un copil fericit. Ea spune deci adevărul. uşor de înşelat în privinţa asta. Şi. căci eşti străin. deşi acum ştie bine că din pricina împrejurărilor nefericite s-a ridicat. Acolo sus trebuie să ne mulţumim cu ce ni se dă. Am auzit pe cineva pomenind faptul la „Curtea domnească". nu te lăsa indus în eroare de îndoieli în privinţa asta. urmînd ca activitatea lui Barnabas să se extindă dincolo de naveta între castel şi tine — să sperăm că aŞa e. ca nu cumva să pierzi legătura cu castelul. de uniformă. ambiţia piere cu totul. zise Olga. deşi acum i-au crescut speranţele de a căpăta o uniformă adevărată. îl indicau bătînd cu palma în carte. nu i s-a întîmplat altceva decît că a primit o scrisoare de înmînat. Aşa cu Barnabas. la rangul plin de răspunderi al unui cap de familie. printr-un semn din deget. Dar aşa de departe n-au ajuns lucrurile. uneori horcăită. plin de bănuieli faţă de toţi. dar fl" i-am acordat atenţie. şi. în a căror încăpere avea voie să stea. şi Barnabas n-are curajul să întreprindă ceva ce l-ar putea apropia de acest ţel. I s-a întîmplat ceva ce-l depăşea.

In timp ce Olga îl conducea prin curte şi la gard. se apropiaseră din nou în aşa măsură.justificate. nevrînd. de ce se contraziceau faptele şi vorbele noastre. Refuză în schimb propunerea Olgăi de a petrece noaptea acolo. Dacă. şi lăsă vorbă lui Barnabas să vină la şcoală îndată ce se va fi întors. considerentele pe care le ocazionează sînt nesfîrşite şi cel la care te opreşti e ultimul doar din întîmplare. mai spuse — altfel ar sta cam prost — nu voia să renunţe la ele în nici un caz. ferindu-te de exagerări. dar atunci trebuie să sari gardul grădinii vecine şi să o traversezi ca să ajungi în stradă. de aceea o strigă pe Amalia. era ceva de neînţeles pentru el că Frieda. în calitate de curier nu şi-a permis — nu păreau prea importante la prima vedere. Şi apoi noi sîntem nişte oameni dispreţuiţi. o înţelegea foarte bine. speriat şi. K. nu pe ale tale. şi susceptibil în caliCASTELUL ♦ 239 tate de curier. spiritul ei de sacrificiu pentru familie. să n-o uite pe Olga. în timp ce celălalt rămăsese probabil la ea. care fără îndoială nu ne dăduse scrisorile ca să le devalorizăm în ochii destinatarului prin explicaţiile noastre. Şi dacă mai intervine şi temerea pentru binele tău. Apoi îi mai strînse mîna cu căldură. fără să luăm poziţie. Dacă acesta voia să-i mărturisească mai tîrziu Friedei că fusese în vizită la ei. sperînd că ea o să facă tot posibilul să-l îndepărteze pe vizitator. care-i cunoştea voia. Ar fi acceptat poate. Să nu judeci cuvintele mele prea aspru. O întrebă pe Olga dacă are un bici. mai ales de logodnica ta. o luă. K. este cu neputinţă. tot atît în interesul tău cît şi în al nostru. Dar aş face-o. dar de ce s-o descopere secundantul. Vizitatorul tardiv întrebă ceva în şoaptă. chiar în timpul nopţii. perspicacitatea ei. Stătuse doar o clipă. n-ar avea nevoie de multă chibzuinţă. Iar să alegi calea de mijloc. în urma legăturilor create. dar şi pe cel care ne-a încredinţat misiunea. de ce te înşelam astfel. află apoi de la aceasta că vizitatorul îl căutase pe el. aşa cum s-a întîmplat o dată. dimpotrivă. Iar dacă nu atribuiam multă valoare scrisorilor. din cînd în cînd se . Barnabas aduce ştirea că eşti nemulţumit de serviciile sale de curier. K. în aşteptarea lui Barnabas. atunci e adevărat că pentru a repara această greşeală aş fi în stare să induc în eroare. în faţa casei lui Barnabas. din păcate. Olga voise să-l apere pe K. încercă să-i risipească îngrijorările. e atît de legat acum de familia aceasta încîţ înnoptatul la ei. ar fi totuşi lucrul cel mai'firesc. deşteptăciunea ei. de pildă. destinatarul. pentru a ocroti somnul părinţilor. Fusese unul dintre secundanţi. căci era tîrziu şi i se părea că. împotriva logodnicei tale. în timp ce se căţăra pe gardul grădinii vecine. care se învăţaseră să se teamă de el. căci mai importantă aproape şi decît mesajele este Olga însăşi. fie şi penibil din diverse alte motive. întradevăr. adică apreciind scrisorile la justa lor valoare. O lanternă de buzunar aruncă o dîră de lumină în întunericul camerei. n-avea decît s-o facă. s-a oferit să demisioneze din slujbă. puteai să ne suspectezi că supraevaluînd lucruri evident neimportante şi făcîndu-ne reclamă ca aducători ai acestor veşti. în acelaşi timp. s-ar fi putut ca. aşa de repede reuşise ceea ce nu fusese în puterea Olgăi. să scădem chiar importanţa acestor veşti în ochii tăi şi astfel să te înşelăm fără să vrem. urmărim scopurile noastre. vizita secundantului îl speriase. N-avea.' deci şi părerea la' care ajungi e întîmplătoare. să înşel. vrînd. procedînd aşa. încît Frieda nu se sfia să-l trimită pe unul din ei — de altfel numai pe unul. iarăşi deveneam suspecţi. Probabil că Olga nu mai răzbea să-l reţină. Cînd ajunse în stradă. să fac orice lucru urît numai să fie eficace. Mai zise că dacă ar fi să aleagă între Olga şi Amalia. cum să ne apropiem de tine. apoi nu se mulţumi cu atît şi încercă să intre în casă. trimis de Frieda să-l caute. ieşi în stradă şi închise uşa după ea. să mint. valoarea lor e permanent schimbătoare. se întorsese numaidecît. Deşi veştile aduse de Barnabas nu sînt singura lui nădejde. văzu. Amalia veni în grabă. toate'se încurcă. în schimb îi putea da o nuia bună. că secundantul se mai plimba încoace şi încolo ceva mai în susul străzii. totuşi refuză. chiar dacă nu e deloc în intenţia noastră. jignindu-te prin faptul acesta ? Iar mesajele pe care le-am citit cu atenţie înainte de a le fi primit tu — Barnabas nu le-a citit. o împinse pe Olga la o parte. primi răspunsuri în şoaptă. cel puţin aşa cred eu. Olga alergă să deschidă. învechite. ele îşi scădeau singure din importanţă conţinînd indicaţia de a te adresa primarului. pe care K. îi dădu dreptate. şi secundanţii. Ce atitudine urma să luăm faţă de tine în privinţa scrisorilor ? Dacă le accentuam importanţa. Cineva bătu la uşă. se hotărî să facă aşa. iar tu. influenţat de opinia publică. Apoi întrebă dacă mai există o altă ieşire din casă şi află că se poate ieşi prin curte. ba. în măsura în care i-o permitea noaptea cu cer acoperit. curajul ei. declarîn'd că nu e supărat pe ea din 240 ♦ Franz Kafka pricina micilor artificii utilizate de ea în relatare. şi nu numai pe tine. căci atunci de ce ne ocupam de înmînarea acestor scrisori neimportante. pe care o dovedise povestindu-i totul. şi el. îi mulţumi pentru încrederea în el. avea de gînd să le urmeze şi. K.

De altfel. şi mersul îi era cu totul altul decît umbletul sprinten. zise K_. Dar nu erai acolo. Dar acum. de cînd aţi venit la mine ? 242 ♦ Franz Kafka — Pentru că eram în serviciu. am vorbit cu ea şi am căzut de acord. te caut numai ca s-o liniştesc pe Frieda. S-a întors la castel şi depune o plîngere împotriva ta. o să vă înveţe el. zise Ieremias. al secundanţilor. şi nici măcar un'salariat al castelului. sufleţelu) lui delicat n-a suportat. am cicălit-o niţel pe logodnica ta. — Nu. care eşti tot un salariat. cel puţin atîta timp cît chestiunea mea n-a fost rezolvată la castel. de unde. — Nu mă recunoşti ? întrebă omul. căci pe asta ne bizuim noi —: „Vă duceţi acolo ca secundanţii arpentorului. — Artur ? zise Ieremias. a avut dreptate Galater. şi de asta ne plîngem. a spus — am reţinut exact. Era mai în vîrstă parcă. zise K.oprea şi încerca să privească înăuntru. şi v-aţi îndeplinit misiunea ? — Nu ştiu. răspunse Ieremias. Şi nici n-ai înţeles să apreciezi sacrificiul pe care voia să-l facă pentru tine. zise Ieremias. Sînt Ieremias. mă lasă şi vesela tinereţe. zise Ieremias. — Şi acum nu mai eşti în serviciu ? întrebă K. şi suferise mult şi din pricina asta. Drăguţul de el! A părăsit serviciul. în bunătatea ei. La care el: „N-are mare importanţă. de ce n-ai vorbit la fel de deschis de la început. sau fugărindu-mă azi după-amiază prin zăpadă. un om pe care o vorbă aspră îl doare zile de-a rîndul. vechiul tău secundant. mai zbîrcit. Abia a sosit în sat. zise K. ai dreptate în cele ce susţii. zise Ieremias. după instrucţiuni. K. . e o nimica. încît mi-a trebuit o oră ca să-mi revin după goană. zise secundantul apropiindu-se. Nu înţeleg cum de tu. Aşa cum le-am primit cînd ne-a trimis Galater la tine. pe saltea. e doar de la sine înţeles. — Dar cine eşti tu ? zise deodată. îl strigă. cît din a trădării. sau omorîndu-l aproape în pumni. puţin şchiopătat. era mai lent. Că doar nu mai sînt tînăr! — Dragă Ieremias. nu atît din pricina pierderii. — Că nu înţelegi de glumă. Prea ai fost aspru şi grosolan cu noi. Totul a şi fost pus la cale. ţinînd lanterna în faţa ferestrei cu perdeaua trasă. am' rîs niţel. sau cel puţin s-a dat curs formalităţilor care ne vor elibera din ea definitiv. Cînd sînt singur. — Dar unde e Artur ? întrebă K. Atunci am intrat. şi încercă elasticitatea nuielei apăsîndu-şi-'o de coapsă. E adevărat că o prevăzuse mai de mult. Galater. — Galater ? întrebă K. Frieda' stătea singură într-o bancă şi plîngea. nu eu l-am rugat să vă trimită. Toate. zise Ieremias. E mai bine pentru Frieda. dacă va fi necesar. — în fond de ce mă acuzaţi ? întrebă K. — Pe tine. Dar arăţi cu totul altfel. secundantul încetă să iscodească şi se apropie de K. şi a crezut numaidecît că e un mare eveniment. — Acuma nu mai sînt. Artur a anunţat la castel că părăsim slujba. trăgînd puţin mai la vedere nuiaua pe care o ascunsese după spate. — Eu am putut să rămîn. Şi deoarece nu v-am cerut. dar mai plin la obraz. — Pe cine cauţi ? îl întrebă K. şi aş fi preferat s-o fac în pace decît cu de-a sila. mai obosit. Fără a se speria în mod vizibil. Artur depune plîngerea şi în numele meu. prea pune totul la inimă. N-avea nici un rost să devină soţia ta. tot îşi mai face scrupule. De cîtă lipsă de consideraţie ai dat dovadă lăsîndu-ne să tremurăm de frig la gard. cum ai făcut tu. Noi ce ţi-am făcut ? Am glumit niţel. cu alura afectat bolnăvicioasă. El v-a trimis fiindcă a vrut. zise K-. Să-l învăţaţi că este aşa. în răstimpul acesta scurt nu prea a fost'posibil. dar se vede că voi aşa aţi vrut. După cîte mi s-a raportat." Noi am spus : „Dar" nu ne pricepem la munca asta". Cel mai important lucru este însă să-l înveseliţi niţel. — Da. ca electrizat în încheieturi. zise Ieremias. Cînd ne-a trimis la tine.'de altfel. căci nu mai părea să fie secundantul. dar ar trebui să le expui lui Galater. Sînt fecior la „Curtea domnească". se întreabă dacă n-ai fost . CASTELUL ♦ 241 — Dar tu ? întrebă K. era foarte nefericită. în realitate. Ştiu doar că ai fost foarte grosolan. iar Frieda e din nou la tejghea. atunci. — Dar tu mă mai cauţi ca şi cum ai mai fi în slujbă." — Ei. pe atunci tocmai îi ţinea locul lui Klamm. aproape copilăros. — Aşa. Fiindcă atunci cînd ai părăsit-o din cauza fetelor din familia lui Barnabas. Tocmai mă apropiasem iarăşi de fereastra şcolii ca să văd dacă nu cumva te-ai răzgînd'it totuşi şi te-ai făcut om de înţeles. munca pe care o îndeplineşte. puteam să vă şi trimit înapoi. nu-ţi dai seama că'o astfel de slujbă e o muncă grea şi că e foarte urît să-i îngreunezi unui muncitor într-un mod capricios. — Asta e pentru că sînt singur. pe Artur.

Deşi nu putea fi nici o îndoială asupra locului unde te aflai. pentru ca ea să fie din nou a lui. zise K. Frieda îl părăsise. Atîta vreme cît eram în relaţii de serviciu. vreau să-ţi vorbesc deschis. Mă rog. o persoană foarte importantă pentru mine. ci un simplu cunoscut. zise K. dar n-am timp. ca să destram reţeaua de minciuni în care ai prins-o. Lucrurile sînt deci în curs de rezolvare. Iar pe Frieda ai dus-o cu tine. — Ieremias. Şi chiar am I 244 ♦ Franz Kafka putea să realizăm acum în privinţa asta ceea ce am ratat mai înainte. ştiu sigur. — Uneori. ne-am fi înţeles desigur foarte bine. o determinaseră şi pe ea să facă la fel. sigur că n-am nici un motiv să te mint. dar acum îmi eşti indiferent. nici eu navem la mînă o dispoziţie scrisă. care considerau situaţia Friedei ca asemănătoare cu a lor şi acum.cumva nedreptăţit.. aici chestiunile nu se rezolvă chiar aşa de repede. Mă rog. dar K. în ce priveşte propunerea ta. căci. ai fost. o adevărată pisică sălbatică. mai ales dacă el reuşea să-şi justifice vizita la cele două fete prin succesul pe care-l datora lor. dar am şi putut constata că fetele te ascultă orbeşte. aş putea să-ţi explic mai amănunţit lucrurile. şi tare te umfli în pene din pricina asta. fireşte. îl întrerupse Ieremias. K. lucru de care te bucuri nu numai tu. Dar lucrurile nu stau tocmai aşa. fireşte. Frieda era de recucerit. iar eu. ei. spusese că e singurul lui sprijin. şi aş fi făcut pentru tine tot ce ai fi vrut. deci n-avem nici un motiv să ne înşelăm reciproc. fetiţa mă aşteaptă. îl chemă înapoi. dar am s-o fac. chiar dacă tu nu mai ai nici un respect faţă de mine. Nici ruperea nuielei nu mă emoţionează. că-l părăsiseră pe K. dacă nu erai un servitor care să-mi fi fost impus de birouri. nu la Barnabas'. nu e tocmai gestul cel mai potrivit ca să mă dispună în favoarea ta. deşi uneori mă deranjează puţin înfăţişarea ta. strîngîndu-şj pleoapele obosite. Frieda merită să doarmă şi ea o dată liniştită. Uite. — Vorbeşti cu mine. Pentru mine. nu va avea decît să se înfăţişeze înaintea ei. cîteva cuvinte pe care le-aş adresa Friedei ar ajunge. nu şi-a început încă serviciul. Probabil că deocamdată nu eşti cu totul eliberat din serviciul meu. Doar nu mai sîntem în relaţii de la stăpîn la slugă. ci din pricina sarcinii mele. în urma insistenţei mele. K. Dar. 21 ti Vasăzică se întîmplase totuşi ceea ce fusese previzibil. acest sprijin nu era din cele mai sigure. trebuie să mă duc la Frieda. rup de faţă cu tine nuiaua asta care-ţi era destinată. dar nu şi evitabil. ajungea şi acest secundam nu prea apetisant. Cu puţin înainte. această carne care dădea uneori impresia că nu prea e vie. fiecare după gustul său.. şi poate a fost chiar inutil să rup nuiaua. Dacă iese în dezavantajul tău. s-a războit pentru tine. ca să se refacă — ea voia să se precipite în muncă. atunci nu prea ai pregătit terenul ca să-ţi dispui favorabil stăpînul. nu era liniştit. nu era necesar să ocoleşti prin grădina vecină. Aşa că am venit deci şi nu numai că te-am găsit.. — Crezi? făcu secundantul şi căscă. dacă nu cumva ai zăbovit în altă parte. nu era necesară intervenţia unui om influent ca să i-o răpească pe Frieda. Fiindcă numai cu minciuni . dar cu tot respertul pe care-l am faţă de persoana ta. plină de remuşcări. o fi adevărat. în pofida gîndurilor prin care căuta să se liniştească cu privire la Frieda. după toate enervările. S-ar putea ca nu definitiv.'am venit totuşi s-o constat o dată pentru totdeauna. Mă rog. mai ales de către aceşti secundanţi. la fel. era uşor de influenţat.. ci ca să te surprind şi să-ţi ard cîteva. Oricum. nu mi-o lua în nume de rău. căci n-am luat drumul peste grădină de frica ta. vezi bine. se lăudase cu Frieda în faţa Olgăi. probabil ca să caute uitarea — această mică vacanţă vrem s-o petrecem măcar împreună. să-i amintească de tot ce era în favoarea lui. cîrciumarul i-a acordat un răgaz. cunosc drumul. ci şi eu. — Uneori şi mai repede. lucrurile stau altfel decît pentru tine. dar la fel de puţine motive să-ţi fac confidenţe. cel puţin nici tu. nu datorită calităţilor tale. iar eu n-am intervenit încă prin relaţiile mele. Ieremias începuse să se îndepărteze. nimic nu indică însă că aşa s-a întîmplat de data asta. îmi aminteşte doar ce stăpîn brutal am avut. s-a terminat cu d-astea. Mai ales cea brună. de parcă ar fi ceva absolut sigur că nu vei mai avea niciodată nimic de temut din partea mea. şi răspunde-mi şi tu sincer la o întrebare. îi zise..

— Domnule arpentor. — L-a durut oare mai puţin din cauza asta ? zise K. se agăţă de braţul lul şi zise: CASTELUL ♦ 247 — Poate te-a apucat dorul de Frieda aşa de subit ? jvl-a apucat şi pe mine. şi pentru că e un bun cunoscător de oameni. zise Ieremias. Dar ar ti bui să vină acum. îţi este puţin frică. o frică îngrozitoare. zise K. întîi întreabă ca şi cum ar fi nesigur. numai din frică l-ai bătut pe bietul Artur. ţi-e tare frică. era Erlanger. de ce să nu-i fac acest serviciu. Cînd am ieşit din biroul meu — îi zic biroul meu — am văzut că dinspre coridoarele mai adînci se apropie de mine încetişor un domn. m-am anunţat." Deodată Ieremias o rupse la fugă. Am hotărît să-l aştept. — Ce ai reuşit ? întrebă K. fără să fi fost invitat s-o fac. pe mine. să te silesc la ea. ridicînd 246 ♦ Franz Kafka mîna de cîte ori Klamm ridica ochii. era să mă scoată cu mătura un servitor. Dar. Să vină arpentorul acolo să-ni| facă o vizită. zise K. m-a dat chiar la o parte. — Ei. şi iată consecinţele faptului că n-am făcut-o la timp. ca să nu trebuiască să-ţi aduc vreo veste proastă. Poate că o să mai am prilejul să-mi manifest frica de tine tot pe calea asta. Şi. CASTELUL ♦ 245 — Aceste ameninţări nu mă sperie. dacă era după mine. te temi de secundanţi în general.. Spune-i că ţin mult stau de vorbă cu dînsul. îţi mărturisesc toate astea ca să nu fii din nou nemulţumit de ce fac. dar a fost imposibil. doar încruntă sprîncenele. încolo nu mai era nimeni. Ai prezentat cererea mea lui Klamm ? __Asta n-a mers. cum tot nu mă mişcăm. Frieda a cerut un singur lucru. făcea să-l aştept pe acel domn. — Am reuşit. domnule arpentor! strigă cineva din capul străzii. pe mine. dar nu uită să se încline în faţa lui K. deşi recunoaşte imediat pe oricine. Barnabas. zise. şi ora 5 dimineaţa o pornesc înapoi. — Ce-mi foloseşte toată sîrguinţa ta. atît îi ajunge ca să recunoască pe oricine. aşa că o să mergem în pas . zise K. zise K. şi încerci să mă îmbrobodeşti cu minciuni. — Crezi că mi-e frică. care. nu prea îi acordase atenţie. am rămas ultimul în cancelarie. atunci am să-ţi pot acorda mai multă atenţie. văd eu bine ce frică îţi e. M-a recunoscut imediat . Era o ocazie bună să mai zăbovesc. dacă mă roagă mereu s-o scap de tine. zise Barnabas. de cîte spui ? — Cred. şi toată ziua. deci în orice caz merită respect. slăbuţ. Altfel de ce ai mai stat şi nu te-ai dus încă la Frieda ? Ia spune. îl prinse. nu cred că m-a văzut vreodată. nu mai eram decît eu şi servitorii. şi dacă eşti deştept. de pildă. Şi chiar am să mă ocup intens de data asta să te primesc pe tine singur fără Artur. ceea ce e interzis. te temi de mine ca secundant. Nu-l cunoşti ? E unul dintre primii secretari ai lui Klamm. Căci era foarte'tîrziu. despre care a auzit sau a citit doar. o fostă iubită a lui Klamm. Un domn mic. m-am străduit foarte tare. să o scap de secundanţii sălbăticiţi. Alergă după Ieremias. fără îndoială. Dacă văd că secundănţia nu-ţi prea face plăcere. zise Barnabas. nu-i aşa ? Şi apoi a spus: Bine că te-am întîlnit. Venea cu sufletul la gură. în cele din urmă. oricum. adesea şi oameni pe care nu i-a văzut niciodată. Plec acum spre «Curtea domnească». în schimb. e vestit pentru memoria pe care o are. „Nu cumva eşti Barnabas ? a spus către mine. dacă n-are nici un succes ? — Dar a avut succes.puteai s-o îndepărtezi pe Frieda de mine. mai ales că prin asta nu-ţi pricinuiesc nici o durere. îndată.. dar nu venise pentru mine. din păcate n-am avut timp să-i împlinesc dorinţa în întregime. m-am împins înainte pînă-n faţă de tot. Am doar cîteva consfătuiri. Şi apoi a întrebat: îl cunoşti pe arpentor. dincolo de toată frica. care şchiopătează niţel. rămîneam acolo definitiv. Locuiesc în camera numărul 15. Dar. Era Barnabas. mă bucură grozav. De fapt nu vrei să mă iei drept secundant. am stat asa de aproape de pupitru încît la un moment dat un copist care n-avea lumină destulă din pricina mea. voia să mai caute ceva la repezeală într-o carte şi a plecat apoi îndată. care ajunseseră pofticioşi ca nişte cîini. de vreme ce te-ai consolat cu blestematele astea de alde Barnabas. E o fată drăguţă şi deşteaptă. am avut încă o dată bucuria să-l văd pe Klamm înapoindu-se. agitat cum era. Barnabas. măcar cîtuşi de puţin. o iubeşti ? — Dacă o iubesc ? zise Ieremias. zise Ieremias. întrebă: — Ce-o fi vrînd Ieremias ? — Vrea să ajungă înaintea mea la Erlanger.

Şi nu voia să înţeleagă de ce e nevoie de acest du-te-vino al reclamanţilor. deşi în chestiuni secundare exersa. — Cei dintîi care vor fi primiţi de domnul secretar Erlanger. sînt Gerstăcker şi K. nu găsi decît un singur cunoscut. ezitînd. atitudinea acestora din urmă cîştigă preponderenţă. Depunea stăruinţe — care mergeau de astă dată în acelaşi sens cu dorinţele solicitatorilor ca să se construiască în faţa „Curţii domneşti" o clădire unde Postulanţii să poată aştepta.. fireşte. dar numai unul cîte unul. noaptea. după aceea în birt. e mai indispensabil sus. în faţa casei. tuşi tare şi se întoarse spre ceilalţi. pentru birtăşiţa însă era într-un fel o pedeapsă simţitoare — lumea cam făcea haz de asta — că tocmai problema construirii acestei case necesita numeroase consfătuiri şi astfel sălile birtului nu se mai goleau. mie nu-mi pasă. în cele din urmă. dacă ar vrea — lucru care ar corespunde poate chiar mai mult regulamentelor — să trimită un oarecare secretar subaltern care să întocmească procesele-verbale. zise Gerstăcker. să fie scoşi. care e doar secretar. dar se împotriveau funcţio248 ♦ Franz Kafka narii. K. mai tîrziu pe trepte. răspunse K. chestiunea construirii unei săli de aşteptare părea să se apropie de o soluţie favorabilă. ţinea să vadă şi să audă el însuşi totul. alţii tăcură jenaţi. un om mai degrabă prevenitor. la rînd. Consultaţiile şi in-terogatoriile însă urma să le suporte. care probabil nici nu era la curent şi care s-ar fi supărat dacă ar fi aflat. numai de dragul liniştii. la' „Curtea domnească". totuşi era o lipsă de consideraţie să ţii interesaţii. cu ifosele şi pretenţiile ei de'd'istincţie. care nu tolera să vină mai mulţi petiţionari în acelaşi timp la „Curtea domnească". nu primi răspuns. dar se mai sfătuia cu Momus înainte de a primi interesaţii. în virtutea energiei ei neobosite şi în acelaşi timp feminine. Desigur că nu era vina lui Erlanger. şi primi informaţia că e cazul să-i fie chiar foarte îndatoraţi lui Erlanger. „Ca să murdărească treptele de la intrare".amîndoi. n-aveau deloc chef să-şi prelungească şederea acolo dincolo de timpul strict necesar. în vreo altă casă de peste drum şi să piardă vremea astfel. zise. refuza să facă aşa. fiindcă domnii de la castel refuzau să părăsească hanul în timpul activităţii lor oficiale în sat. în „Curtea domnească". deşi se manifesta destulă nemulţumire. poate ore întregi. atunci fie. cum se exprima ea. în genere. sau culcaţi în pat. Despre toate chestiunile acestea se discuta cu jumătate de voce în timpul aşteptării. în continuare la ea. dar Ieremias se strecură înaintea lor în casă. sau în camerele lor. şi. . nimeni nu avea nimic de obiectat împotriva faptului că Erlanger chema împricinaţii în toiul nopţii. şi K. Apoi uşa casei se deschise şi apăru Momus între doi servitori care purtau lanterne. obişnuia să spună. K. căruţaşul. — Mă rog. căci planul lui de muncă nu prevedea timp pentru deplasări în sat. Erlanger venise.^Curtea domnească". că. găsea ciudat că. fireşte că birtăşiţa n-avea cuvînt. aşa că se puteau recunoaşte mai multe figuri. în chip de salut. pe cît se putea prevedea." Şi obţinuse ca oamenii care aşteptaseră pe coridor. Din vorbele lor reieşea că toţi îl aşteptau pe Erlanger. cînd se împotriveau funcţionarii într-adevăr. în faţa întunecoasei „Curţi domneşti" stătea un mic grup de bărbaţi. Gerstăcker îl întîmpină. şi deci nu li se putea cere să se mute provizoriu. cu toate scriptele. am venit pentru multă vreme. pe Gerstăcker. î-ar fi plăcut şi mai mult ca şi consultaţiile şi interogatoriile să aibă loc în altă parte decît la . un fel de mică tiranie. pe cît posibil în timpul meselor. Erau mereu grăbiţi. numai bunăvoinţa sa şi înalta concepţie pe care o avea despre funcţia sa îl determinau măcar să vină în sat. cu întrebarea : — Mai eşti aici în sat ? — Da. Frigul nu era prea mare. Cel mai mult le plăcea să-şi lichideze treburile de birou chiar în birt. veneau în sat cu multă neplăcere. cînd erau prea obosiţi ca să se scoale şi voiau să mai stea culcaţi. apoi în vestibul. „Dacă nu se poate altfel şi trebuie să vină neapărat. dar explicaţia i se Păruse probabil concludentă şi obişnuia să citeze mereu aceste cuvinte. Totuşi. Dar nici aşa nu era mulţumită. Un singur om spuse. K. Puse o întrebare în acest sens. Conversaţia generală se învîrtea în jurul faptului că n-aveau voie să'aştepte în casă. în stradă. Dar. oare Erlanger. aşa că trebuia să stea afară în zăpadă. Vina era a birtăşiţei din „Curtea domnească". în acest scop era însă nevoit să-şi sacrifice nopţile. I se părea de nesuportat să fie „asediată mereu" în propria casă. aduse argumentul că şi Klamm vine în timpul zilei în sat şi stă chiar cîteva zile' de-a rîndul. la castel ? CASTELUL ♦ 249 Unii rîseră fără răutate. Sînt prezenţi ? Cei doi se prezentară. îi răspunsese cîndva la această întrebare un funcţionar pesemne furios. spunînd: — Eu sînt fecior aici la birt. Klamm e indispensabil la castel ca şi în sat. căci ar putea.'în definitiv. sau dimineaţa. înainte de a adormi. doi sau trei aveau lanterne.

Spaţiul era folosit la maximum.' întrerup'îndu-şi adesea lectura şi căscînd. — Vii în chestiunea distribuirii cărăuşilor pentru clădire ? îl întrebă servitorul. mai are puţin timp pentru lucru." nu acum. încuviinţă servitorul. aşa şi Erlanger. fu lăsat de Momus să intre. — Foarte de mult. Cine mai e prezent ? Ia te uită! în vestibul îi întîmpină un servitor şi-i conduse pe calea ştiută de K. căci cămăruţele de pe culoarul acesta adînc. dar servitorul abia îl ascultă. palid. îşi zise K. iar loviturile de ciocan îi aduseră aminte lui K. se înghesuie ca să fie interogat. îl trase la o parte şi-i vorbi încet. înfăşurat într-o blană sub care se zărea lenjeria de noapte. apostrofat aşa. cu un zîmbet şi o bătaie pe umăr. Pereţii laterali nu ajungeau pînă la tavan. Pesemne că i se păruse prea înăbuşitor în cameră. şi probabil şi îri camere. în cele din urmă ajunseră în faţa unei uşi care nu se deosebea de celelalte. slab. Cînd K. peste perete. apoi pe poartă.. poate că aştepta un împricinat căruia îi trimisese o citaţie şi care întîrzia. ici-colo. — Mai bine ar dormi acum pînă la capăt. acesta se făcu ca şi cum abia acum l-ar recunoaşte pe arpentor. căci aici ardea puternic lumina electrică. secretarii în schimb locuiau în camere ce dădeau pe culoarul acesta. trecu pe lîngă Momus. dar graţios în privinţa construcţiei. Cîteodată îl CASTELUL ♦ 251 ajunge aşa oboseala. Coridorul însuşi era pustiu. Momus spuse: — Duceţi-vă! Duceţi-vă! Aş fi avut nevoie de răspunsurile dumneavoastră atunci. enervat de purtarea lui Momus. aşa că se aşezase aici şi citea un ziar. Gerstăcker dădu din cap.Şi. aplecîndu-se înainte ca să arunce o privire peste coridor. — Vă gîndiţi numai la dumneavoastră. K. şi totuşi era uşa camerei lui Erlan-ger. i 250 ♦ Franz Kafka Servitorul stinse lanterna. Poate că era mai cuminte să se lase sîcîit de ei ca secundanţi decît să le îngăduie să circule necontrolaţi şi să se ţină de intrigi. dar fără mare atenţie. Cu toate acestea nu aveai impresia că lumea se veseleşte. privind peste . în timp ce rămînea totuşi conştient de faptul că' Ieremias este probabil mult mai puţin periculos decît Artur care acţiona împotriva lui la castel. e foarte prost dispus fiindcă a dormit. „Va trebui să-l păzesc mai bine pe Ieremias". prin curte. domnul arpentor ? zise el. lucru pentru care păreau să aibă un talent special. aici în sat. ce-i drept. S-a întîmplat. să-l ridice pe umerii lui şi apoi se uită pe sus. voi să se oprească. Cel care nu prea vrea să i se ia interogatorii. — A. e greu să-ţi alegi interogatoriile potrivite. servitorul spuse către Gerstăcker referindu-se la acest domn: — Pinzgauer. îi răspunse totuşi. Acesta îl puse pe K. Cînd K. din pricina modului de viaţă schimbat. e drepi că-i îmbrăcat. mecanica de precizie şi altele de acest soi. abia înţelegeai o vorbă. în coridorul scund care se afunda puţin. era că pe culoar. probabil pentru aerisire. caută să rezolve totul în grabă şi nu apuci să-i spui pe îndelete ce ai de spus.. Munca pe care o face aici e doar voluntară. Totul era de proporţii mici. — Păi la cine să ne gîndim ? zise Momus. La etajele superioare stăteau pesemne doar funcţionarii superiori. Dezavantajul cu aceşti pereţi. se auzeau voci. desigur că n-aveau ferestre. în cele mai multe lumea era trează. înălţimea culoarului era strict suficientă ca să poţi umbla neîncovoiat. ce aducea a beci. nu complet închişi. de ceva ce i se povestise. ca să se refacă după neîncetatul efort intelectual. Multe camere păreau ocupate. Va trebui să aşteptăm. tocmai din camerele cu clinchet de pahare şi farfurii nu se auzea nici un cuvînt. Cînd se va trezi. după trezire. clinchet de pahare. — E culcat în pat. căci dacă. Ar fi fost mai simplu atunci. în dreapta şi în stînga erau uşi aproape una lîngă alta. şi nu păreau să fie conversaţii. Mă rog. numai în faţa uneia dintre uşi şedea un domn înalt. dar cred totuşi că a aţipit. mai probabil era că cineva dictează sau citeşte ceva cu voce tare. Gerstăcker dădu din cap şi spuse: — De mult n-a mai fost pe aici. zise servitorul dîndu-se jos. la mine. acum ca şi atunci. va suna. să doarmă tot timpul şederii sale în sat şi să fie obligat să se înapoieze la castel de îndată ce s-a trezit. Vocile erau înăbuşite. nu era linişte. După ce trecuseră de el. zise Gerstăcker. cum le spuse servitorul. ciocănituri. în cameră. deşi era unul dintre cei mai de vază dintre ei. Eu numai din oficiu nu răspund. anume că mulţi funcţionari se ocupă uneori cu tîmplăria.

Uneia. şi Frieda dădu din cap. nici nu poate fi cineva mai rezervat decît ea. ca şi cum ar fi neimportant ce spune. şi cuvintele izbucniră parcă fără voia ei — K. vrei să-l reiei ? — N-o să ne căsătorim. noi i-am dat răgaz de douăzeci şi patru de ore. zise ea apoi încet. Era ca'si cuflj ar fi uitat cum arată şi ar fi vrut să-şi amintească astfel mai bine. probabil în aceeaşi măsură ca şi ţie. şi o spui sincer. deşi am părăsit-o atunci în împrejurări nu prea onorabile pentru mine. Ba a trebuit chiar să insiste pe lîngă mine ca să accept postul. nici nu vreau să ştiu de ea. se făcea că nu-l recunoaşte. aşa că. K. dar pe fata aceea. K. De altfel am fost angajată numaidecît pentru slujba la tejghea. schimbă repede vorba. dar nu te prefaci. era altfel decît ar fi vrut ea însăşi să fie — tu poate o găseşti rezervată. uitîndu-i-se între timp scrutător în ochi. si de parcă în dosul cuvintelor ar avea o altă convorbire cu k. zîmbind. Frieda. se şi vede. Birtăşita de la „Hanul Podului" spune despre tine: '„Nu pot să-l sufăr. Dar birtaşul a fost fericit că am protecţie şi că astfel i-a fost lesne să mă angajeze din nou. cînd stăm să ne căsătorim. ba chiar îi şi provoacă. în orice caz. — Sînt din nou angajată la tejghea. sau din alt motiv. Ţinea în mînă o tavă cu veselă goală. nu te poţi stăpîni. numai că ai părăsit odată serviciul la tejghea de dragul meu. iar ea îmi uşurează să mă ţin la distanţă. doar de la ele vii. care nu ştie încă să umble şi s-a avîntat. că o fi neruşinată.. o prinse de umeri." — Fă de data asta ce te învaţă ea. zise K. pe cea mai neruşinată din toate o găseşti rezervată. dar tu mi-o pretinzi — celei brune deci. ceea ce e de necrezut. îmi e penibil să-i suport prezenţa.. Deci trebuie să se fi schimbat ceva din partea ta. cu cît îi spuneai mai multe. orice fată care ştie să facă paturile.. să se arate amabilă şi nu se sperie că muşteriii s-ar putea lega de ea. prin influenţa unei persoane străine. 254 ♦ Franz Kafka . despre pretinsa mea infidelitate am mai vorbit noi. mă nedreptăţeşti. s-o lăsăm deoparte. — Toate astea au fost foarte bine aranjate. zise K. apoi. îi puse cîteva întrebări neimportante. exclamă Frieda. neputînd fi altfel. la o cotitură a coridorului. •i CASTELUL ♦ 253 22 Privind fără ţintă în jur. şi de fiecare dată a trebuit să recunoşti că a fost o bănuială nedreaptă. dacă te gîndeşti ce amintiri îmi trezeşte tejgheaua. Dar la tejghea e cu totul altceva. departe. căci uită-te şi tu cum stau lucrurile cu cele două fete. aşa cum. o poate face oricine în locul meu. zise Frieda. Aici lucrez numai temporar. ştii tu cum le cheamă. zise el.. mai importantă. de parcă ar fi luat-o din nou în posesia lui. uitîndu-se fix la el. cea mai defavorabilă pentru el. se bucura s-o vadă mai puţin pornită. Frieda încercă distrată să aranjeze altfel vesela de pe tavă şi zise: — Ce vrei în fond de la mine ? Du-te mai bine la. Frieda se uită la el mirată şi.capul lui — căci îl întrecea cu un cap — şi netezindu-şi părul încet şi cu seriozitate. cu atît părea să devină mai absent — si alergă spre Frieda. că o fi rezervată. cît i-a permis priceperea. — Da. îşi trecu mîna liberă peste fruntea si peste obrajii lui. de cîte ori pot s-d evit. în cele' din urmă am acceptat. — Fiindcă ti-am fost infidel ? întrebă K. iar acum. o fac. văzînd un copil mic. — Parcă erai la tejghea... îi spuse servitorului că se întoarce îndată — dar acesta nici nu-l luă în seamă. pe Frieda. totul a rămas la fel de nevinovat cum era şi cum va fi şi de acum înainte. ai să înţelegi. Dar atitudinea ei ţeapănă nu se prea modifică. o zări în clipa aceasta. iar ochii ei aveau expresia voalată din pricina străduinţei de a-şi aduce aminte. iar de atunci nimic nu s-a schimbat din partea mea. cu blîndeţe. dar nici nu pot să-l las în voia soartei. e drept că acum am avut protecţie. celei brune — aproape că mi-e ruşine să mă apăr în amănunte. explicaţiile nu trebuiau să urmeze aşa din senin şi să înceapă cu tema cea mai gravă. ştiu. K. Pepi s-a rugat să n-o facem de ruşine silind-o să părăsească tejgheaua numaidecît. Uite.'avînd în vedere că a fost harnică şi a văzut de toate. Ajuns la ea. trebuie să-i vii în ajutor. continuă K. munca asta de aici nu e de mine. orice fată de felul acesta poate sa fie cameristă.

Am să cobor ca să stau puţin jos în timp ce mănînc. zise K. cum ştii prea bine. dar erau vizibil nişte resturi. am fost în camera mea. am înţeles că sînt în joc nişte forţe cu care tu nu poţi să te masori. înţeleg repulsia ta faţă de familia aceea şi o împărtăşesc. dar mă silesc. Si cînd întreabă cineva de tine. zise Frieda. în schimb a venit altul. şi te întorci cu mirosul casei lor în haine. Pesemne bucuroasă şi ea de această rugăminte. şi numai pentru că am încetat s-o fac timp de cîteva ore. şi acest Ieremias care. presupunea că ar fi bucătăria.. apărîndu-se Emţin de prea marea lui apropiere. de aceea am trecut prin grădina vecină. Frieda. bizuindu-mă pe fidelitatea ta. dar despre altceva. decisă să nu deschizi. n-aş putea să mă înving întratît încît să nu mă mai duc pe acolo. ce-i drept. s-o pună jos. numai pentru asta să te pierd şi să te aud spunînd ca bun-venit: „N-o să ne căsătorim !"'? Nu sînt eu în fond acela care ar fi îndreptăţit să facă reproşuri ? Şi totuşi nu-ţi fac reproşuri. pe care mi-e aproape la fel de urît să-i pomenesc cum îţi e ţie să pomeneşti de familia aceea. Din nou i se păru oportun lui K. ce-i drept. N-ar trebui să mi-o îngreunezi şi mai mult. poate ca să le menajezi reputaţia. dacă n-ar face decît să caute să intre în vorbă cu mine mai des. privit mai îndeaproape. şi că secundanţii au fost izgoniţi definitiv — mă tem că tot îi mai subevaluez — numai pentru că am încetat timp de cîteva ore s-o fac. N-am fost supărat pe tine din cauza asta. Cum or fi de fapt re-aţiile dintre tine şi fetele acelea. — în privinţa asta. ţi-o mărturisesc. le pui pe fetele alea să mintă că nu eşti acolo. eram fericit că măcar cauţi să le rezişti. sau vrei să depreciezi prin asta pe altcineva ? — Nici una. interpretă acest interes viu ca un semn favorabil pentru el. a avut neobrăzarea să vină la fereastră. — Servitorii sînt de altă părere. zise K. dar. Numai de dragul cauzei mă duc pe la ei. e o ruşine insuportabilă pentru mine. căci trebuie să mă duc pe acolo. Spun asta din recunoştinţă. ci coborînd cîteva trepte într-o parte a coridorului. ca să nu te supăr cu prezenţa lui. Nu venise. nu spuse însă nimic. probabil. zise K. — Tu nu ştii ce-i fidelitatea. ştii. să nu mai vorbim despre asta ! — Nu despre asta. K. pentru seriozitatea. Din poftele trupeşti ale servitorilor vrei tu să deduci infidelitatea mea ? Frieda tăcu şi acceptă ca el să-i ia tava din mînă. Despre asta nici nu e nimic de zis. mai erau şi nişte coji de cîrnaţi uitate. Asta-i tot.' N-aveam chef să-l las să mă spioneze. uneori ara chiar impresia că le fac rău. te-am ajutat să te aperi. ca şi în multe altele. Cum stau lucrurile cu secundanţii. nici acum chiar. iar sticla fusese golită 256 ♦ Franz Kafka pe trei sferturi. încoace şi încolo. s-o distragă pe Frieda. Nu voiam să-i las vorbă să vină la mine la şcoală. Te strecori din casa lor pe din dos. nu spre fund. pentru că îmi facilitează să n-o iau în seamă. în interesul viitorului nostru comun. căci feliile fuseseră răspîndite din nou peste farfurie ca să nu se cunoască. Compară relaţiile dintre'tine şi ei cu felul cum mă port eu cu acea familie. despre asta nu mai rămîne deci nimic de spus. K. să nege cu violenţă. . Frieda dădu din cap şi alergă. e un flăcău tomnatic nu prea sănătos. că-i exploatez. Şi mai şi stai la ei aproape toată noaptea. în schimb avem de vorbit despre altceva. Peste puţin timp reapăru aducînd o farfurie cu mezeluri şi o sticlă de vin. De ce trebuie să ma duc acolo. dar nici să mă ascund de el nu voiam. care trebuia de mult să-mi aducă un mesaj important. aşa că îi ceru să-i aducă ceva de mîncare.— Dar de ce spui că e rezervată? întrebă Frieda neîngăduitoare. s-o ia de braţ şi să înceapă să se plimbe încet. reputaţia acelor fete! Nu zău. căci nu luase nimic în gură de la prînz. cu o nuia foarte elastică în mînă. — Ai fost la bucătărie ? întrebă el. Tu şi cu secundanţii. în schimb! Nici n-ai negat că se ţin după tine. — Ai pus-o la încercare. şi în speranţa că te-ai încuiat. dar despre care nimeni nu poate susţine că ar fi seducătoare. — Mai bine mă luai cu tine. pe stradă. perspicacitatea şi altruismul ei. zise Frieda. zise Frieda. Azi am avut de gînd să mă duc numai pentru o' clipă. cum mi s-a spus şi cum era şi probabil. Nu-mi vine uşor. Să dispari de la şcoală fără să-mi spui un cuvînt. nici nu e lucrul cel mai important. CASTELUL ♦ 255 urma să vină în curînd. pe care-l detest. însuşi faptul că frecventezi familia aceea. zise K. ca să întreb dacă a venit Barna-bas. mai ales cea cu incomparabila ei rezervă. în schimb. ci se apucă să mănînce cu poftă. pe care o apreciez. — Nu. şi ai mărturisit că şi ei te atrag. Treceau orele şi el tot nu venea. prin încăperea strimtă. jos. unde K. nici alta. de aceea m-am dus spre el deschis. ceea ce ar fi o mare pierdere pentru mine. De aceea trebuie să vorbesc şi cu fata cealaltă. Am o cameră aici.

în fond. lovindu-l cu pumnul — ai lovit atunci si în fericirea noastră — a fugit la castel ca să se plîngă. A venit şi m-a luat. pentru moment e plecat. prinzînd-o. Acum. Mă atrăgea. totuşi. şi apoi oaspeţilor nimic nu le-ar putea fi mai binevenit decît să aibă un valet ca el. iar eu la şcoală. — Ei. singur. părea înciudată că n-o lua iarăşi de braţ. Cînd e în serviciu. Cîtă vreme a fost în serviciu s-a ţinut după tine. Frieda îi suportă strînsoarea mîinii cu un aer îndărătnic. da. fireşte. ca şi cum ai fi făcut ceva pentru mine — mă rog. lucrurile stau altfel. atîta vreme cît leremias era ţinut în frîu de slujba sa. îl ia cu frig. Frieda. de vreme ce acolo n-am ce căuta fără tine. zise K. ci obţine laude şi noi misiuni — dar mai trebuie să şi stea cineva pe loc care să urmărească evoluţia ulterioară a lucrurilor. de colo pînă colo. care mai e răcit încă din grădina şcolii şi pe care l-ai lăsat prea mult singur. Atunci am de ce să fiu recunoscător şi acelei familii care a contribuit fără voie să ne despartă. la asta se adaugă faptul că strică relaţiile dintre noi. atunci e bine că totul s-a sfîrşit. nu mai reprezinţi o asemenea ispită pentru el ca înainte. Voia să vină spre mine. vechiul prieten. mi-a fost tovarăş de joacă în copilărie — ne jucam împreună pe povîrni'şul pe care e castelul. oriunde. complotul i-a reuşit. continuă K. totul e din vina ta. un lucru de altfel nu prea rar pe aici. în afara serviciului însă nu se teme de nimic. am sta acum liniştiţi la şcoală. e drept că şi-a pierdut postul. Fericirea căsniciei in mijlocul a două fiare domolite doar de frica cnutului n-ar fi fost prea mare.'şi putem să ne luăm rămas-bun. a răcit stînd pe afară. căci îmi ştiam îndatoririle de viitoare soţie a ta. ei e delicat. Dacă situaţia era aşa cum o descrii. De dragoste faţă de tine nu poate fi vorba. Mie felul lui de a gîndi mi se arată mai degrabă deosebit de rece. e adevărat. Galater i-a încredinţat cu privire la mine o misiune poate nu prea favorabilă mie. şi nu cred că îndatoririle de serviciu l-ar fi reţinut multă vreme să-ţi dea asalt în mod serios. plecase capul şi-şi muşca buzele. dar . Crezi că Iefemias ar fi îndrăznit să mă seducă atîta timp cît era în serviciul tău ? Atunci înţelegi cu totul greşit orînduirea de aici. Tăcură şi-şi reluară plimbarea alături. N-am descuiat poarta şcolii. în altă parte. Dacă ezit. în 258 ♦ Franz Kafka care l-a sprijinit birtăşiţa. şi deci fidelitatea ta condiţionată doar de obligaţiile de serviciu ale secundanţilor. aşa cum zburdă un cîine flămînd şi nu îndrăzneşte totuşi să sară pe masă. birtaşul îl stimează. iar el se străduieşte s-o execute — sînt gata să recunosc — cu o oarecare pasiune pentru serviciu. Oi fi prietena lui din copilărie. ca leremias. nu are patima ce înfruntă greutăţi.— Am să-ţi aduc un scaun. însă. e acolo. este pentru că am motive să mă îndoiesc de cele ce mi-ai* povestit. nu locuieşte cu mine. a fost că a inventat povestea cu infidelitatea mea. La fel şi eu. zise apoi. un alt mod. de cînd îşi consideră serviciul încheiat. părăsită de tine şi dominată de el. Numai tu ai distrus fericirea noastră. unul a fost încercarea de a te seduce. dar asta a fost numai un joc. avem doar o cameră în comun. zise K. Am alergat CASTELUL ♦ 257 încoace. şi oboseşte.. abia a mîncat. dar poate tocmai în clipa în care nu mai avea nevoie de el. şi ckiar dacă se întoarce în curînd. mi-a mărturisit-o sincer . tu ai putea să te întorci la domnul leremias al tău. sau. Nu ştiu de ce îţi pare un temperament pasionat. dar după părerea mea — îl cunosc în fond numai dintr-o scurtă conversaţie din noaptea asta — nu atribuie mare valoare unor astfel de chestiuni sentimentale. s-a chinuit. foarte aproape de K. zise Frieda şi dădu să plece. arătîndu-ţi dorinţele lui senzuale. N-am să mă mai duc jos şi nici nu mai am nevoie de scaun. — Cu toate acestea nu regret că i-am dat afară pe secundanţi. poate că a făcut-o în diverse chipuri. ca iubită a lui Klamm. o persoană demnă de respect pentru el. mă priveşte. apoi recoltează fructele maşinaţii-lor sale şi te scoate pe fereastră. Iartă-mă dacă mi le explic în felul următor: De cînd nu mai eşti logodnica stăpînului său. dacă nu dădeai secundanţii afară şi nu alergai după oamenii aceia. — Aşa că totul e în ordine. se teme de o clipire a stăpînului. m-a pîndit. cum pasiunea sa pentru serviciu l-a lăsat. Cu Artur ai reuşit să faci ce ai avut de gînd — cel puţin deocamdată. Impresia mea despre leremias e diametral opusă. dar cu asta treaba s-a isprăvit şi. fără să se ştie cine o reîncepuse. Dar toate astea nu erau decisive. Te aşteptai la altceva ? Stă în patul meu. ar prefera să fie în locul lui Artur — care nu poate depune nici o plîngere. l-ai şi distrus aproape în noaptea aceea. într-un anumit sens. Dar apoi ai dat afară secundanţii. erau vremuri frumoase. leremias însă a rămas. dacă ţinem seama de'starea lui. poate l-a ajutat că în jurul lui pluteşte cumva amintirea lui Klamm.. şi te mai şi lauzi cu asta. nu m-ai întrebat niciodată despre trecut. eşti. — Mulţumesc. n-am putut să rezist. E o datorie cam supărătoare pentru el să-ţi poarte de grijă. şi-i convine desigur de minune să se aciueze în camera ta şi să se simtă şi el o dată un mic Klamm. aşa că am fost angajaţi. A spart el fereastra şi m-a scos afară.

căci. cu picioarele goale. datorită celor care însărcinează cu misiuni e atît de avantajat faţă de mine încît eu. aşa cum cineva crede că zăreşte un diamant pierdut cîndva într-o grămadă de gunoi. e ceva ameţitor.asta e tot. Tu însă. au existat momente în care-ţi întorceai privirile de la mine. Dacă ar fi necesar. aproape tihnit. zise K. ci printr-un cal-J CASTELUL ♦ 259 cui cît se poate de bine pus la punct. ochii căscaţi rugători. co-pilăroşi. Frieda. ar vrea să-l folosească pînă la urmă din plin : — De-am fi plecat în lume numaidecît. chiar dacă ar fi 260 ♦ Frariz Kafka într-adevăr acolo — la fel băieţii aceştia sînt doar de teapa servitorilor din grajd. viaţa de odinioară. Frieda încerca \ le retragă. care te supără. în fond. pînă primeşte veşti proaspete de la castel şi pînă îl vei fi vindecat de guturai! — Vai. continuau să umble în tăcere încoace şi încolo. ca plouată.. darmite a noastră. care se foloseşte de defectele relaţiilor dintre noi. i-a trimis Galater — şi chiar dacă datorită acestei iluzii au putut să te farmece îhtr-atît încît să ţi se pară că găseşti în murdăria şi în destrăbălarea lor urme de-ale lui Klamm. în noaptea aceea. apropierea ta e. ţiera dor de un loc nedeterminat. fiindcă ts nu-l iubeşti. lovindu-şi pumnii mici unul de altul. dar numai provizoriu. în aparenţă băieţi buni. ai fost smulsă de lîngă Klamm. Şi K. toate astea sînt destul de atrăgătoare. cu părul zbîrlit. nu eram prezent. că te-a instalat aici e'doar un supliment la misiunea lui principală. reculege-te. cu braţele petrecute unul în jurul taliei celuilalt. cum îl ponegreşti. — Dar nu e nevoie să-l ponegresc. făcînd abstracţie de orice alt 'lucru. dar zîmbind şi fără mult efort. tremurînd de frig. stafii. liniştit. asta nu e aşa de important. dar treptat am ajuns totuşi s-o bănuiesc. şi. mma ta mereu aproape. numai că n-au sănătatea lor. crede-mă. un pic de aer rece îi îmbolnăveşte de trebuie să zacă-n pat. neglijabilă în calea unirii noastre definitive. nu-ţi revii. Stînd acolo. şi era destul ca în acele momente să fie plasaţi nişte oameni potriviţi în dreptul privirii tale. făcut parcă din carne prea moale. singurul vis pe care-l visez. nu vreau să-l ponegresc S-ar putea să-l nedreptăţesc. mi-au fost dăruite multe de cînd ţi-ai întors ochii pentru prima oară spre mine. a rămas şi el. şi chiar dacă eram gata oricîn'd să te sprijin. lucrurile se pot inj terpreta şi altfel. Revino-ţi. de cînd ne cunoaştem. Frieda îşi culcase capul pe umărul lui K. Nu vorbesc despre mine. deşi nu sînt vinovat cu nimie. e drept că foarte inteligentă. Dar că l-aş ponegri ? Asta n-ar putea i aibă alt scop decît să combat în felul acesta dragostea pentru el. ne-am întîlnit venind fiecare dintr-o altă lume. nici nu pot măsura bine cît înseamnă asta. prea e totul nou. chiar dacă ai crezut că secundanţii au fost trimişi de Klamm — nu este adevărat. iresponsabili'. deşi în realitate nu l-ar putea găsi. de mult trecută. ca să te pierzi. dacă o privim cum trebuie. Totul nu este decît o maşinaţie răuvoitoare. O eroare. doar o dificultate ultimă şi. nu cu de-a sila. Nu e cevs cu totul evident ce am spus despre el. aş îndreptăţit să-l şi ponegresc. de pildă birtăşiţa — într-un cuvînt. că asta mai e încă viaţa ta adevărată de acum. mai sînt şi nişte amintiri din copilărie la mijloc. şi nu e prea greu să te obişnuieşti cu darurile. ca să nu te nelinişteşti. tu însăţi nu însemni acum nimic pentru el. care mă pun în relaţii cu oameni detestaţi de tine şi dacă ceva din aceste neajunsuri se răsfrîng şi asupra mea. aşa ca s-o prind. amintiri vechi. osteniţi si plini de reproşuri. şi ai să-mi fii recunoscătoare dacă te scap de această iluzie. sau te reţinea ceva şi mai viu. ca şi cum ştiind că nu-i mai este dat decît un scurt răgaz de linişte pe umărul lui K. de ia castel. în clipa aceasta cineva strigă din culoarul lateral. Deci nu-ţ mai frămînta pumnii. nu m-aş da în lături să-l ponegresc. luă mîinile Friedei în ale sale. mai ales dacă eu reprezint contrariul lor si mai alerg tot timpul după treburi pe care nu le înţelegi in întregime. ar trebui s-o facă prin cei doi secundanţi. ce părăsită mă simt fără apropierea ta de cînd te ştiu. Era Ieremias care stătea pe ultima treaptă de jos. aşa încît franjurile broboadei . dar învelit într-o broboadă a Friedei. am fi acum undeva în siguranţă. pe cale de a se tot îndepărta. sîntem încă nesiguri. N meni nu m-ar putea condamna. dacă cineva ar vrea să te îndepărteze de mine.' Ascultă. viaţa fiecăruia dintre noi a luat-o pe o cale cu totul nouă. altul nu. — îl ponegresc ? zise K. şi. şi dacă ponegrirea ar fi metodă potrivită. mereu laolaltă. Apoi Frieda vorbi încet. şi dacă eram prezent erai tu uneori pierdută în visările tale. strigă Frieda. Nu. biată fetiţă. rămîi dezorientată. numai în cămaşă. asta nu e exclus. Orice relaţie îşi are şi defectele ei. veseli. să devii victima iluziei că ceea ce nu reprezenta decît clipe. trimişi de sus.. care nu mă pot sprijini decît pe mine. cîtă nevoie am de apropierea ta. Ar fi un mijloc de apărare rfl lativ nevinovat şi la urma urmei chiar ineficace. cu pete roşii în obrajii negricioşi. barba rară. un pat pe care se pricep să şi-l aleagă cu o viclenie de argat. crezi doar asta.

pe drept cuvînt. probabil insistenţe drăgăstoase ca Ieremias să se'culce. Aşa simţi şi Frieda. faceţi-mi o vizită ca unui 1 CASTELUL ♦ 261 bolnav ce sînt şi spuneţi-i Friedei ce mai aveţi de spus. o mîngîie pe obraz. Căută uşa acestuia. tu ai întotdeauna argumente ca să dovedeşti contrariul. continuă Frieda. Eu am încercat întotdeauna să te ţin departe de casa aceea. se desfăcu din braţul lui K.tremurau şi ele. şi coborî numaidecît. dar acum Frieda. (Se înţeleseră din ochi. te rog. că ar fi reuşit. ah. se reped la el scuipînd ca nişte pisici. Şi tu. Acum se simţea cel puţin suficient de în putere. în care stătuse cu Frieda. dar nu'mi-e bine deloc. să nu vă sinchisiţi de mine. în sfîrşit. asta iar fi făcut bine oricum. Asta a trecut. sigur. E camera mea şi a lui Ieremias. de vreme ce te simţi atît de atras. încît se întreba dacă n-ar fi bine să încerce să intre în una din camere. ce linişte se făcuse pe coridor. dar în ce o priveşte pe cealaltă. nu le poate pricepe. arăta ca un bolnav scăpat din spital. a arătat prin argumente că totul e neadevărat. părea să-l recunoască abia acum peK. din pricina uneia dintre ele va trebui să te cam baţi cu argaţii. Jos se zărea o uşă mică. nu se dădu în lături de la osteneala celor ciţiva paşi. mă-nfior cînd mă gîndesc că ar fi posibil. am mai umblat pe drumuri noaptea. Poate că ar fi fost mai cuminte să procedeze ca Ieremias care-şi exagera vizibil răceala — starea jalnică a acestuia nu provenea de fapt din răceală. să moţăie puţin. gestul îngrijorat cu care-l înveli mai strîns în broboadă. iertaţi că v-am deranjat. Mă urmăreşti. graba cu care căuta să-l împingă în cameră. să nu vii. sper că asta mă scuză. sigur de compătimirea Frie-dei. păreau să-i fi redat numaidecît puţină putere.. înăuntru părea să fie cald şi luminos. fără îndoială că l-ar fi întrecut în această competiţie. Te aşteaptă o viaţă frumoasă.. apoi uşa se închise. într-adevăr. Apropierea ei. zise şi. Deci domnii adormiseră. Du-te la fetele acelea ale tale. Legătura voastră e binecuvantată dinainte. la alea. se mai auziră şuşoteli. la ce ar fi ajuns. ca şi în orice altă luptă. şi apoi. mai joasă decît uşile de pe coridor . dar pînă la urmă nimic nu e dovedit. ce-mi pasă mie de asta ? Cum se petrec lucrurile acolo. domnul arpentor. şi-apoi poate că ar fi avut chiar parte de îngrijire. Nu-mi veni cu proteste. K. căci unele erau desigur neocupate. — Deci nu veniţi cu noi. ar trebui să beau un ceai şi să transpir. pe jos. era o sticluţă cu rom. cred că o să-mi aduc aminte de el. Intraţi deci. sau mai degrabă numai camera mea şi-ţi interzic să intri. care nici măcar nu se mai întoarse spre K. Numai că nar fi ieşit la fel de favorabil ca în cazul lui Ieremias. am să tac chitic. era atît de obosit. niciodată n-am să mă mai întorc la tine. ca s-o îmbuneze pe Frieda. şi dacă vine cineva să te caute. — A. . Are febră şi nu ştie ce spune. care. Cred că am febră. ca să doarmă dus într-un pat confortabil. Ieremias. pe laviţa de lîngă sobă.) Admiţînd însă. intraţi la noi în cameră. nu numai în partea asta. era' foarte obosit. nu şi a mea. Acolo eşti ca la tine acasă. în faţa căruia nu te puteai gîndi decît să-l duci repede înapoi în pat. să-şi manifeste în aceeaşi măsură oboseala reală. să-şi dea drumul prăbuşindu-se aici. să se prezinte în fata lui Erlange'r. domnule arpentor ? întrebă Ieremias. K. pentru lucruri care zău că nu merită. răcit cum eram. în coridor. mai au să-şi spună în ultimul moment atîtea lucruri pe care un al treilea. şi care părea să ţină de dependinţe. K. După părerea lui. — Ajunge. Gîndeşte-te. zise Frieda smucindu-l de braţ. dar am încercat. ajunge. aşa cum ai fost înainte să te fi chinuit el din pricina mea. ci pe toată întinderea lui. se duse pînă acolo şi o goli. însă. de ce mă urmăreşti ? Niciodată. Gardul acela blestemat de gratii. Treaba mea este să te îngrijesc să te faci iarăşi bine. mai ales dacă zace în pat şi aşteaptă ceaiul promis. eşti liber. nu există nimeni în cer şi pe pămînt care să ţi-o pizmuiască. domnule arpentor. Ne jertfim sănătatea. poftiţi. ci-i era înnăscută şi de nevindecat prin nici un fel de ceai medicinal — să procedeze întocmai ca Ieremias. care nu voia să mai rabde nici o conversaţie. lucrul acesta i-ar fi oferit o compensaţie pentru multe altele. K.. din grădina şcolii. Avea chiar la dispoziţie un mic somnifer. dînd din cap şi zîmbind. Şi K. mi s-a povestit că stau numai în cămaşă lîngă tine. fără să ne dăm seama imediat. unde înainte răzbiseră atîtea semne de viaţă din camere. Cînd doi oameni învăţaţi unul cu altul se despart. cu puţin succes. îl trase definitiv după ea. e treaba lor şi a lui. pe tava pe care Frieda o lăsase acolo. Dumneavoastră. şi. nu numai Ieremias dar şi Frieda trebui să se aplece ca să intre. poate de oboseală nu fusese atît de combativ cu Ieremias cît ar fi trebuit. 23 Abia acum observă K.

era probabil cea căutată. în pat. afară de un lavabou. să primesc fie o cameră complet mobilată. — Şi unde vreţi să vă duceţi acum ? întrebă Burgel. aşa încît actul de îndrăzneală să devină inutil. l-aţi trezi fără doar şi poate. urmă domnul. şi nu oricine e aşa de obişnuit ca mine să fie deranjat. în sfîrşit. se uita nemulţumit la patul comod şi molatic dar. e ghinionul meu personal. Grav nu putea fi decît să găsească o cameră neocupată. ca la un copil. în CASTELUL ♦ 265 . mai mult de jumătate din spaţiu fiind ocupat de un pat lat. aici rezolv toată corespondenţa. totuşi. lucrul acesta era chiar una dintre piedicile majore în calea lui. Acum însă îl întîmpină un ţipăt uşor. Dar i se păru că-şi aminteşte în ce punct al coridorului se afla uşa şi decise s'-o deschidă pe aceea care. De ce nu se pot încuia uşile pe aici. K. care cu greu stăteau lipite..cum însă servitorul şi Gerstăcker se făcuseră nevăzuţi şi cum toate uşile erau la fel. zice o vorbă din bătrîni. dar lungul coridor era gol şi pustiu. ceea ce era foarte probabil. pe noptieră ardea o lampă electrică şi alături se vedea o geantă de voiaj. dădu din cap. patul ăsta trebuie să fie un adevărat deliciu ! Dar şi mie. Nu că sînteţi chemat în altă parte. care sînt veşnic obosit fără să pot dormi. ca să vadă dacă nu cumva vine cineva care să-i poată da o informaţie. îi răspunse că nu. Am ales patul cel mare. numele meu e Biirgel. — Eu sînt secretarul lui. Bătu la uşă atît de încet încît o persoană adormită să nu se poată trezi. Aceasta păru să aibă un efect favorabil'. întrebînd în şoaptă printr-o fîşie îngustă crăpată între cearşaf şi plapumă : — Cine-i acolo ? Acum K. punînd mîna pe clanţă. îmi face bine. Ei. Dar n-ar trebui interpretată chiar aşa de textual. buzele înguste. petrec aici o bună parte din zi. patul! Oh ! pentru cineva care n-are decît să se întindă bine ca să poată dormi în lege. din păcate. dar se consolează. pe marginea patului. într-un dormitor esenţialul e. Luaţi deci. acesta avea să-l primească desigur. ci un om mic. iar dacă era camera altcuiva. Dar apoi răsfrînse plapuma fără ezitare şi se ridică în capul oaselor. nu mai putea pleca fără să spună nimic. — Dar el vă cunoaşte. ci că aţi confundat uşile. cel mai bun lucru ar fi să'vă aşezaţi aici. ce-i drept. Pe la cinci. a cărui faţă avea ceva contradictoriu prin faptul că obrajii îi erau rotunzi. dar asta să nu vă necăjească prea tare. Burgel se uita întrebător şi voios la K. îşi aduse aminte de întrebare şi-şi spuse numele. după părerea sa. nici masă în cameră ? Aveam de ales. ochii voioşi. am confundat din păcate uşile. Conştiinţei acestei superiorităţi. Vă miraţi că n-am nici scaune. căci atunci n-ar rezista tentaţiei de a se culca în pat şi ar dormi cine ştie cît. vizita lui nici n-avea să fie remarcată. zise K. Aşteptaţi deci încă puţin. mulţumirii de sine se datora probabil că-şi păstrase un rest puternic de copilărie sănătoasă. ascultă la uşa cu pricina. nasul ascuţit. se putea scuza şi retrage. mîna de pe clanţa aceea şi ocupaţi un loc undeva. Apoi K. şi cînd nici asta nu avu nici un efect. odată trezit din somn. dar cu un pat îngust. nu gol. nu-i aşa ? Faptul nu e însă nejustificat. dar fruntea înaltă. Mai aruncă o privire în josul şi-n susul coridorului. căci omul din pat trase puţin plapuma care-i acoperea faţa. zise domnul zîmbind. ca ai unui copil. înfăţişarea lui odihnită îi contrazicea vorbele. spaţiul e cam restrîns. cu sfială însă. De fapt. de hotel. Uşa unui secretar trebuie să fie mereu deschisă. asta era cert. iar dacă oaspetele dormea. dacă era într-adevăr camera lui Erlanger. gata să şi'-o acopere îndată din nou dacă ar zări că ceva nu e în regulă. precis că nu mai pot adormi. decît să şadă ei comod şi. aici ţin întrevederile cu împricinaţii. lumea începe aici să se scoale. deschise uşa cu multă băgare de seamă. Era o cameră mică. 264 ♦ Franz Kafka K. dar nu auzi nimic. cu mină bună. E drept că împricinaţii n-au loc să şadă. nu oricine ar suporta deranjul cu calm. CASTELUL ♦ 263 încercarea nu putea fi prea primejdioasă. secretarii sînt o specie nervoasă. La oricine v-aţi duce. se mişcă cineva. în definitiv este şi pentru ei mai plăcut să stea în picioare cu condiţia ca cel care întocmeşte pro-cesul-verbal să se simtă bine. E ora patru. am fost convocat la secretarul Erlanger. dar complet ascuns sub plapumă. — Scuzaţi-mă. fie acest pat mare şi nimic altceva. — Ce păcat! zise Burgel. Fiindcă. bărbia teşită nu erau deloc copilăroase. superioară. — îl cunoaşteţi pe Friedrich ? întrebă. Nu puţini oameni îl cunoşteau. Nu era Erlanger. n-o găsi. atunci veţi putea cel mai bine da curs convocării. desigur că nu fusese în viaţa lui atît de ostenit cum era K. ci trădau o gîndire matură.

şi scoase un bloc-notes de sub plapumă ca să-şi noteze ceva. zîmbind pe furiş.. prilejuri în care printr-o vorbă. toate celelalte mi s-ar părea terne. Cu mine. oferta lui Burgel nu-l prea impresiona. o să dorm atunci şi eu puţin. sînt secretar de legătură. obstacolele ţi se par cu totul insurmontaCASTELUL ♦ 267 bile. Nu ştiţi ce-i aia ? Ei bine. Pe de altă parte. să se răstească cineva la dînşii. în fond. numai că. nici despre complicaţiile care se iviseră de pe acum sau se anunţaseră în timpul şederii lui K. în profesia noastră nervii sînt prea solicitaţi. încet. K. Dar cum stau lucrurile cu arpentajul ? — Nu execut munci de acest fel. nu prea convenabilă pentru oricine. în cel mai bun caz. rîse Burgel. atunci. cum ar fi fost normal s-o presupui despre un secretar. Ei. da. rămîne destinat numai convorbirilor nocturne. poziţia aceasta era însă cea mai comodă din cîte găsise. nu pot să adorm în urma unui simplu îndemn. se tot îndemna singur să nu-l subevalueze pe Burgel. domnule secretar. Dacă-mi permiteţi. vă rog să staţi liniştit şi nici măcar să nu deschideţi uşa. căci tocmai în clipa aceea nu suferea nicidecum din pricina asta. — Dormiţi. — Nu. şi acum putea să asculte ceva mai atent ce spunea Biirgel. dădu maşinal din cap. rezemîndu-se de tăblia de la picioare. fără să ştie nimic despre împrejurările chemării lui K. eu fac legătura între secretarii lui din castel şi cei din sat. continuă Burgel. şi ar fi vrut să-l scutească de osteneala de a-l mai exprima. De altfel. bucuros la auzul acestor explicaţii promiţătoare. — Fireşte. dar nu permanent. căci în fundul sufletului era convins că momentul adormirii lui Biirgel era încă departe şi de neprevăzut. K. întinsese braţul stîng pe tăblia de la picioare şi-şi culcase capul pe braţ. Dar sînteţi atît de tăcut. Munca mea de ieri. în treacăt. în afară de propria-i oboseală. Nu vă face să suferiţi ? — Ba da. Mai am de oferit acest loc pe marginea patului. încercase mai întîi să se instaleze comod în diverse feluri. zise K. că adorm. o . cu o mişcare vioaie. ba chiar fără a arăta că le bănuia măcar.'dec'ît. zise K. De altfel şi pentru dumneavoastră lucrul acesta trebuie să fie supărător. Multe par a fi făcute aici anume ca să te descurajeze şi. De altfel. Nu trebuie să vă descurajeze decepţiile. fără grijă. zise K. Dar nu vă fie frică. aici toată lumea e obosită. bunăoară. dovedind astfel totuşi un anumit simţ psihologic. fără îndoială că lucrurile nu stau tocmai aşa la noi. aşa. de cînd intrase. dar nu e un loc pentru întrevederi oficiale. dar dacă totuşi s-ar întîmpla acest lucru cu totul neverosimil şi aş dormi încă în timp ce mai sînteţi aici. poate că lucrurile stau întradevăr aşa. e o viaţă agitată. nu. vă rog. e adevărat că nu m-aş putea lipsi de această muncă.schimb. Se oferea să aranjeze lucrurile mai sus.. în situaţia mea nu am perspectiva necesară s-o stabilesc. încît să ne permitem să lăsăm neutilizată puterea de muncă a unui specialist. Sînteţi arpentor şi nu aveţi lucrări de ar-pentaj. Era amestecul unui diletant. luaţi aminte. zise K. mai uşor ca oricînd cînd am societate. cînd eşti proaspăt sosit. numai în cursul conversaţiei se poate ivi prilejul. fără a şti ceva despre toate acestea. urmă Burgel. dar era cam absent. ardea de nerăbdare să-l vadă pe Burgel adormind. — Nu. se aşezase pe marginea patului. în fiecare clipă trebuie să fiu gata de drum pînă la castel. fără proteste de politeţe. însă nutrea şi această speranţă doar ca un fel de îndatorire faţă de sine 266 ♦ Franz Kafka însuşi. Eu. zise Burgel. ca şi cum ar fi răspuns unui gînd al lui K. sînt mai mult aici în sat. Nu vreau să cercetez dacă impresia corespunde unui fapt concret. în starea lui de acum. şi chiar cea de azi nu e o nimica toată ! E complet exclus să mai adorm. doar cîteva minute. dar. eu sînt cel care formează legătura cea mai puternică — spunînd acestea îşi freca mîinile de satisfacţie involuntară — între Friedrich şi sat. mă face să sufăr. — Păreţi să fi avut de pe acum oarecare decepţii. cel mai bine mă adoarme o convorbire. îndată ce fusese poftit. se ivesc apoi totuşi prilejuri care aproape că nu corespund situaţiei generale. cu siguranţă că n-am să adorm. domnule arpentor! — Sînt foarte obosit. de pildă. — Sînt dispus să mă ocup de această chestiune. Vedeţi geanta de voiaj. — E de mirare. şi' despre greutăţile pe care ea le întîmpi-nase în sat şi la castel. nu sînt utilizat ca arpentor. colo. lucrurile stau de fapt aşa. zise Biirgel dlnd capul pe spate. zise Burgel rîzînd. probabil pentru' că sînt învăţat cu atîtea vizite de împricinaţi. cu ajutorul unei simple însemnări în caietul de notiţe. totuşi. îi era greu să judece just orice alt lucru.

străduindu-se să le opună stavile de la bun început. fără tergiCASTELUL ♦ 269 versări. în schimb. prea îl preocupa problema pe care şi-o pusese sieşi. Dar era dispus să-l readucă numaidecît pe calea cea bună. un du-te-vino de întrebări şi răspunsuri. zîmbea parcă satisfăcut că a reuşit să-l deruteze puţin pe K. Aşa este. chiar dacă se respectă fără greş în ce priveşte formele. ca întrebările lui Burgel să treacă pe lîngă el şi astfel să nu mai poată fi atins de ele. bariera necesară dintre împricinaţi şi funcţionari. un ceva fără alte rosturi pe care să le poată dibui. ca oriunde. prin însăşi profesia lor. tocmai interogatoriile nocturne sînt binevenite împricinaţilor. Asemenea distincţii ne sînt străine. la toate întrebările. sau chiar imposibil să păstrezi complet caracterul oficial al acestor discuţii. acest lucru este îndeobşte recunoscut. să judeci lucrurile dintr-'un punct de vedere mai mult privat. te miri adesea de lipsurile lor evidente. Dar de ce se plîng ? Pentru că e un efort prea mare ? Pentru că ar prefera să utilizeze noaptea pentru somn ? Nu. Nu asta ar fi dificultatea. cu totul nepotrivit. îţi răspund mîine spre prînz. fireşte. — După cîte îmi dau seama şi am putut afla din proprie experienţă. . Dar de" ce nu sînt folosite. Există. pe de altă parte. sau mai degrabă spre seară. acum fu din nou smuls din somnolenţă. întrucît ele nu sînt niciodată folosite. între persoane. nu avem plîngeri 268 ♦ Franz Kafka Vi principiale împotriva lor. e adevărat că nici cu un pic mai mult decît faţă de ei înşişi. deci. fireşte. deci cea mai mare grijă pe care şi-o pot dori împricinaţii. tot ce pretind împricinaţii capătă mai multă greutate decît se cuvine. numai că asta îi scapă unui observator superficial. nu ştia de ce. ci doar ca la ceva ce-l împiedica să doarmă. nu ca la un funcţionar care ar fi discutat cu el chestiuni dificile." Dar Burgel nu părea să-i acorde atenţie. Dar chiar şi ei — lucrul acesta a fost discutat adesea în cercurile noastre — abia remarcă acele influenţe dăunătoare. formele pot fi respectate. ceea ce contrasta frapant cu seriozitatea vorbelor sale. în fond. aceste prilejuri corespund iarăşi situaţiei generale. pentru că noaptea e greu. Fireşte că. cu totul cufundat în gîndurile sale. Aşa susţin cel puţin secretarii. ştia aşa de puţine. Dacă însă citeşti mai tîrziu procesele-verbale. Noaptea înclini. sau numai îl întreabă de formă. secretarii pun la îndoială oportunitatea interogatoriilor nocturne cam în felul următor: noaptea n-ar fi potrivită pentru discuţiile cu împricinaţii. nu şi în detrimentul acelui împricinat. dar aceasta se va mai putea întîmpla doar în folosul justiţiei. Nu-i aşa că în'aceste condiţii plîngerile secretarilor sînt justificate ? K. nu facem nici o deosebire între timpul de muncă şi cel obişnuit. de suferinţele şi grijile lor. se amestecă în judecarea faptelor tot soiul de consideraţii nelalocul lor legate de situaţia generală a împricinaţilor. „De ce sînt toate astea ? De ce sînt toate astea ?" se întreba şi se uita pe sub gene la Burgel. suferite în timpul interogatoriilor de noapte. „Dacă mă laşi să mă culc în patul tău. în privinţa asta. nici măcar nu-şi dădea seama dacă Burgel îi cere cu adevărat un răspuns. Dimpotrivă. pare să aibă loc uneori un schimb ciudat. K. Faţă de împricinaţi. la fel de strict noaptea şi ziua. cel puţinnu conform cu regulamentele noastre şi nu pe calea obişnuită. mă întreb din nou. al împricinaţilor — sînt din acelea care nu se mai pot drege. Ba.privire. această nepăsare nu e decît aplicarea şi executarea cu străşnicie a serviciului. nişte oameni care. aşa cum se cuvine. ci doar la fel lipsiţi de considerente. Pur şi simplu nu e felul nostru. cu siguranţă. un semn de încredere poţi obţine mai mult decît prin străduinţi perseverente de o viaţă. se plîng mereu că sînt obligaţi să procedeze la interogatoriile din sat noaptea. Burgel. reluă Burgel întinzînd braţele şi căscînd. ajung la convingerea că efectuează o muncă cu un randament deosebit de bun. nici asta nu e. Şi greşelile comise — în speţă totdeauna cîte un cîştig de cauză. se poate spune că. cumpănirea oficială suferă în timpul nopţii. dar nici unul dintre ei nu se plînge de prea mare oboseală. şi unde în alte împrejurări se petrece. mai ales nu în public. în parte neîndreptăţit. în schimb. se clatină. nu. sînt înzestraţi cu un extraordinar simţ al nuanţelor pentru astfel de chestiuni. nu ştia nici asta. — Secretarii se plîng mereu. E absolut sigur că odată şi odată ele vor fi corectate de un oficiu de control. aţipise de cîtăva vreme pe jumătate. De ce atunci aversiunea secretarilor faţă de ele ? K. Asta nu ţine de factori exteriori. dădu capul puţin la o parte ca şi cum ar face loc. desigur că nu asta e pricina. oricum. îşi dădea seama că cele spuse de Biirgel îl privesc probabil personal. dar simţea acum o repulsie mare faţă de toate lucrurile care-l priveau. De fapt. fără să vrei. printre secretari unii mai harnici şi unii mai puţin harnici. secretarii sînt lipsiţi de considerente. îşi zicea. Atunci ce au secretarii împotriva interogatoriilor nocturne? Să fie oare din considerente faţă de împricinaţi ? Nu. în acest caz.

cantitatea uriaşă de muncă. numai paharul de şampanie zăcea spart pe jos. în esenţa lor. plîngerile lor nu pot fi considerate pur şi simplu ca perfect îndreptăţite. faptul că numai cu greu pot lipsi de la castel. şi atunci. se afla singur într-o încăpere spaţioasă. Şi aşa şi fac chiar. K. evitînd orele intermediare. şi un rezultat al prescrierilor. în timp ce fusese treaz. în schimb. K. însă. Mai există multe'alte măsuri de acest gen. şi se simţea prost. Mai era oare o luptă ? Nu întîmpina împotriviri serioase. ei. Şi pentru ca toţi să ştie despre ce e vorba. şi dacă rezultatul acestui examen e defavorabil. deşi pare o soluţie simplă. smulge-l din culcuş!" — Există. ci el mai întindea din cînd în cînd tentacule spre Biirgel. dar atunci imediat. cel mult poate veni la un moment nepotrivit. în pofida tuturor măsurilor de precauţie. poate doar aparente. din fericire. există. dar convocarea o primeşte. continuă Biirgel. şi. cu titlu de exagerare. Ei. felul ocupaţiei funcţionarilor. Dar cioburile îl înţepau şi. avînd vreo doleanţă sau trebuind să fie audiat din alte pricini în legătură cu vreo chestiune. foarte asemănător cu un zeu grec. nu era încă adîncit în somn. Un secretar gol. da. însă. fără să reuşească totuşi'decît cu întîrziere. de interogatoriile nocturne şi de dezavantajele lor. ridica un pahar de şampanie în cinstea victoriei. Posibilitatea constă în a sosi noaptea neanunţat. în cea mai mare măsură. dar mort de oboseală. Era foarte caraghios ce se petrecea. cel puţin nu de obicei. chestiunea nefiind în genere suficient de coaptă. secretarii se aranjează să le ţină locul un coleg incompetent în chestiunea respectivă. să zicem. acest fapt este. dar împrejurările. se trezi iar. K. ca să-şi acopere în grabă nuditatea. Nu acceptă alte subiecte de pertractări decît pe acelea de la care în nici un sens nu e nimic de temut. silindu-l să se folosească. deci nu contravii nici unei reguli dacă încerci să le eviţi. Cu toate acestea. doar cufundat sub suprafaţa lui. de cele mai multe ori chiar înainte ca el însuşi să se fi lămurit asupra chestiunii. atunci i se atrage atenţia asupra datei şi orei indicate în convocare.— Totuşi. Nu este audiat din prima dată. li se poate concede funcţionarilor dreptul de a se feri cît de cît. cînd vine din nou la momentul stabilit. toate acestea şi încă altele au avut drept urmare ca interogatoriile de noapte să devină o necesitate de neînlăturat. nu Biirgel îl ţinea pe el. nu mai poate veni neanunţat. secretarii sînt pe cît de rezistenţi pe atît de vulnerabili. Lupta nu dura mult. primeşte îndată o convocare. dormea'. de braţul ridicat şi de pumnul strîns. şi. cu faţa ridicată gînditor spre tavan. dar nu mai era nimeni. asta nu mai . se cheamă a cîrti — exagerez acum puţin. îl străfulgera un gînd păstrat din vis : „Iată-l pe zeul tău grec. ca un copil mic cînd e trezit. K. se examinează singuri înainte de pertractări. şi K. fără să le poată găsi. putînd trata cu cea mai mare uşurinţă. îl strivi complet cu piciorul. Dar şi dumneavoastră cred că v-a sărit în ochi cît de lipsită de lacune e organizarea noastră birocratică. fiindcă. Nimenea navea să-i mai răpească acest lucru ! Căci i se părea că aceasta reprezintă o mare victorie. în cadrul regulamentelor în vigoare. ci aveau loc abia acum şi fuseseră sărbătorite mai demult. dar scăpase de supărătoarea conştiinţă trează. înainta pas cu pas şi erau paşi foarte mari. şi se şi vedea înconjurat de o întreagă societate care o sărbătorea. cel puţin indirect. de aceea. nu se lasă ei aşa de uşor. izbînda era neîndoioasă. continuă el. zărind pieptul dezvelit al lui Biirgel. Din lipsa lacunelor rezultă că oricine. nu era propriu-zis un somn. căutîndu-l pe adversar. ca şi cum ar fi căutat exemple în CASTELUL ♦ 271 amintire. fixează dezbaterile măcar la începutul sau spre sfîrşitul nopţii. şi nu se mai înceta cu sărbătorirea lor. gata de atac. ba chiar înainte de a avea cunoştinţă de ea. regula că interogarea împricinaţilor trebuie să aibă loc după încheierea completă a cercetărilor de altă natură. se întoarse brusc. era încolţit în luptă de către K. \: 270 ♦ Franz Kafka deci. auzea cuvintele lui Biirgel poate mai bine decît adineauri. de obicei e trimis acasă. se repetau lupta si triumful sau poate că nu se repetau. Dar că au devenit o necesitate. aşa încît un împricinat e adesea şi de zece ori convocat pînă este într-adevăr audiat. o posibilitate pentru împricinaţi de a exploata în favoarea lor această slăbiciune nocturnă a secretarilor — presupunînd mereu că e într-adevăr o slăbiciune. sau altcineva. un cuvînt după celălalt îi pătrundea în auz. E drept că interogatoriile de noapte nu sînt prescrise nicăieri în mod precis. iar el. Acest zeu grec piuia ca o fată gîdilată. şi societatea se risipise. Vă miraţi poate că acest lucru se întîmplă atît de rar. zic eu. doar din cînd în cînd o piuitură a secretarului. pot să-mi permit să mă pronunţ aşa — se cheamă a cîrti chiar împotriva regulamentelor. se simţea liber. zîmbea dulce în somn. văzînd cum atacurile sale îl scoteau pe secretar din atitudinea sa mîndră. a cîrti împotriva interogatoriilor de noapte. apoi. tresărind. decomandă în ultimul moment toate întrevederile. fără zăbavă. Şi deodată dispăru. nu sînteţi familiarizat cu împrejurările de la noi.

fireşte. dacă-i parvine îndemnul de o chestiune în care are o competintă cu totul scăzută. „Trăncăneşte tu înainte. ci fiindcă era convins că va adormi în clipele următoare complet. într-un fel care desigur că nici pe departe nu e echivalent cu a fi „ocupat din plin" după criteriile secretarilor. cine şi-ar sacrifica noaptea ca să se ţină după secretari necompetenţi! De altfel. înspre afară trebuie. ce-i drept. dar totuşi puternice. nici nu se poate întîmpla. nu fiindcă-l preocupa. Asta e valabil numai pentru secretarii competenţi în chestiunea respectivă. Cine ar putea să adune singur pe biroul său. mulţi alţii însă au şi ei o competintă. cam aşa cum te-ai apropia după un drum lung şi greu de un loc cu o privelişte îneîntătoare. fiindcă — chiar dacă ar putea face ceva. căruia trebuie să i se adreseze oficial. prinzîndu-se într-un gest jucăuş cu două degete de buza de jos. şi chiar există nenumărate. în fond. căci nu e dată aproape niciodată. Astfel de încercări sînt de altfel menite eşecului şi pentru motivul că un secretar necompetent îiitr-o chestiune. se va cufunda într-un somn adine. între secretarii competenţi. în faţa masei împricinaţilor pe deplin ocupaţi. Nu puţini au pierdut partida. în afara profesiunii lor particulare. deci. îneît avea mai degrabă să-i favorizeze somnul. dacă. convocarea din mîna împricinatului şi notiţa din acte. urmă Biirgel. şi astfel pentru împricinaţi iese în prim-plan cîte un secretar. mereu prezentă cu tot atîta intensitate ? în toate privinţele pot exista deosebiri între secretari. scăpînd astfel de toate. Dar nimeni nu s-ar încumeta să facă aşa ceva. nu am printre cunoscuţii mei pe nimeni căruia să i se fi întîmplat. aici organizarea decide şi necesităţile ei speciale de moment. cu ochii larg deschişi. fie şi ale celui mai mic incident ? Pînă şi ce am spus despre competinţa principală e încă prea mult de spus. crezînd că nu izbutesc să obţină nimic de la autoritatea competentă. unde e. cu gîtul întins. aproape niciodată ivită ? Secretul zace în regulamentele privitoare la competinţe. neputîndu-le dedica nici o clipă. K. nici imul nu se va putea abţine să se ocupe. ba. ar fi aproape lipsit de sens. secretarii. după criteriile lor. domnule arpentor. astea sînt pentru secretar nişte arme nu totdeauna suficiente. şi apoi nici nu e sigur că un secretar căruia i s-a întîmplat asa ceva ar fi dispus s-o . ceea ce nu dovedeşte mare lucru. Fiindcă nu există şi nici nu poate exista. fi'indcă. decît să i-l împiedice. activînd pesemne în zadar în interesul adormirii stăpînului ei. deosebit de abil şi constituit într-un fel ciudat sau cu totul precis ar trebui să fie un împricinat pentru a trece prin această incomparabilă sită ! Credeţi că aşa ceva nu se poate întîmpla ? Aveţi dreptate. împricinaţii sînt şi ei ocupaţi din plin. avea impresia că acum înţelege totul precis. căci fără îndoială cunoaşte mai bine căile secrete ale justiţiei decît domnii din avocăţime — nu-i rămîne timp pentru lucrurile din afara competinţei sale. hu poate interveni. ar mai rămîne la latitudinea împricinaţilor să-i surprindă noaptea pe ceilalţi. Cu vocea înceată a lui Biir-gel. Date fiind aceste perspective. inter272 ♦ Franz Kafka venţia sa e chiar mult mai puţin eficace. într-un mod mai eficace decît un avocat oarecare.prezintă nici o dificultate. în pofida obstacolelor descrise şi în genere suficiente pentru a împiedica acest lucru. nu sîntem geloşi unul pe altul în privinţa lucrărilor. acea posibilitate amintită. Eu. creată o posibilitate de dezbatere reglementară. cercul meu de cunoştinţe e mic în comparaţie cu cifrele care ar fi de luat în consideraţie aici. căci fiecare e supraîncărcat cu o cantitate prea însemnată de lucrări. Probabil că nu v-aţi gîndit încă la o asemenea posibilitate ? Sînt gata să vă cred. plină de mulţumire de sine. chiar dacă noi. Aşa stau lucrurile. zise în gînd. de alta. chiar dacă e luat prin surprindere. trăncăneşti spre folosul meu. chiar dacă e mai mică. fără vise şi fără a fi deranjat. Dar într-o noapte — cine poate garanta totul ? — se întîmpla totuşi. toate relaţiile şi ramificările. Ce grăunte mărunt. şi are toată bunăvoinţa să ajute. şi cei incompetenţi. Lucrurile stau aşa: unul are competinţa principală. tocmai din pricina incompetenţei sale. se învăţase atît de bine. dar nu trebuie să admitem în nici un chip încălcarea competinţelor de către împricinaţi. ca o moară. au încercat să se strecoare la una necompetentă. Nu e nici măcar zis că acesta e cel care posedă maximul de competintă pentru cazul dat. judecaţi şi dumneavoastră posibilitatea pe care o are un împricinat de a surprinde în toiul nopţii un secretar avînd o oarecare competintă în cazul respectiv. Şi acum. numai un singur secretar competent pentru fiecare chestiune. dar nu în materie de zel. cniar dacă ar fi un funcţionar extraordinar. Nici nu e necesar să te gîndeşti la ea. de o parte. fireşte. noaptea. distribuită într-adevăr fără parcimonie." — Unde e. în cazul unei mari organizaţii vii. dădu din cap zîmbind. deci. Nu cuprinde şi cea mai mică competintă pe cea întreagă ? Nu e oare decisivă aici CASTELUL ♦ 273 pasiunea cu care te apuci de un lucru ? Iar aceasta nu e oare mereu aceeaşi. mai ţin să se conformeze convocărilor şi indicaţiilor autorităţii competente: „ocupaţi din plin . rară. întîi l-ar supăra tare pe secretarul competent. în ce priveşte aspectele de amănunt ale aceleiaşi chestiuni.

rezemîndu-se cu mîna dreaptă de plapumă. dar cum poate domina acum totul. K. înseamnă 274 ♦ Franz Kaţka oare că totul e pierdut ? Dimpotrivă. — Nu e cumva acolo arpentorul ? întrebă cineva. ba căreia împlinirea îi iese chiar în întîmpinare. şi mai riguros vorbind. tot ce s-a întîmplat. CASTELUL ♦ 275 El singur. şi că este deci foarte exagerat să te temi de el. se vede. existent de fapt numai după zvonuri. Conform cu poziţia noastră noi nu sîntem autorizaţi să îndeplinim dorinţe ca acelea de care e vorba aici. nu-i păsa. abia dacă observă ceva. ne sileşte. asta se ştie. sprijinul găsit cu braţul stîng nu-i mai ajungea. sade neştiutor şi-l preocupă. aşteptat mereu. iată-l stînd aici. Bun. iar noi ne pomenim aşa singuri. nepăsător şi lipsit de'tact — într-o altă cameră decît intenţiona. şi fără să aibă de făcut pentru asta altceva decît să-şi formuleze doar doleanţa. zise vocea. dacă vrea. După părerea sa. de Burgel sau de faptul că acesta ar mai putea avea nevoie de K. cel puţin în măsura în care poţi cuprinde lucrurile într-o privire de ansamblu — acest fel de a fi dezarmat e probabil lucrul cel mai grav care ţi se poate întîmpla în practica funcţionărească. ce extraordinar de rar e prilejul şi cît de grandios. Disperat. îşi găsi altul nou. Ce sinucidere poate fi fericirea ! E drept că ne-am putea da silinţa să-i ascundem împricinatului adevărata situaţie. nu mai auzea nimic. culcat la început pe braţul stîng întins peste tăblia patului. împricinatul. în afară de un împricinat. ai şi încetat să mai fii o persoană oficială. Nu s-ar putea să fie lăsat aşa ? Nu se poate. ne întăreşte. căci este. fără apărare în faţa abuzului nostru de putere — asta nici nu se poate închipui! Şi cu toate acestea sîntem fericiţi. Experienţa mea dovedeşte totuşi că poate e vorba de un lucru atît de rar. şi. aşteptat cu o veritabilă sete. O urmezi. fără să te menajezi. în sfîrşit. îi alunecase. Naveţi decît să vă imaginaţi bine situaţia. îşi slobozi piciorul şi se întinse deodată capricios şi intratabil ca un copil. numai cu propriile sale mijloace. nimerind din întîmplare piciorul lui Burgel şi apucîndu-l prin plapumă. trebuie să-i arăţi cum a nimerit aici din întîmplare. bunăoară sub plapumă. ba chiar le vom îndeplini. în orice caz e ceva maladiv să te ascunzi de frica lui. Trebuie să-i arăţi amănunţit. Noaptea. E o situaţie în care curînd îţi va fi peste putinţă să refuzi o rugăminte. . cu toată neajutorarea de care nici o altă fiinţă. trebuie să te mulţumeşti şi să aştepţi. eşti foarte fericit. probabil. presu-punînd că-l'preocupă ceva. sătul şi nepăsător. Dar nu va fi vorba de nici o rezistenţă. o chestiune personală şi care atinge în mod serios pudoarea în relaţiile oficiale. împricinatul ne smulge. Şi chiar dacă perfecta improbabilitate ar fi prins chip deodată. dincoace. lăsîndu-se tot mai adînc pe piept. neîndrăznind să arunci o privire afară. E drept că dacă împricinatul e prezent în odaie. fiindcă a fi dezarmat. ca tîlharii în pădure. oricum. Burgel aruncă o privire într-acolo şi lăsă piciorul în mîna lui. trebuie s-o îndeplineşti. şi totul e încă în curs. ne îndeamnă. ne angajăm să facem lucruri care sînt în afara domeniului nostru. — Ba da ! răspunse Burgel. eşti disperat. Deodată cineva bătu tare în peretele lateral. şi atîrna acum înainte. aşa e acum. a cărei împlinire e de acum pregătită. să te orientezi în ea ca în proprietatea ta şi să suferi acolo împreună cu el de doleanţele lui zadarnice. numai eroarea sau oboseala sa. pe jumătate fără să-ţi dai seama. — Atunci să treacă. De n-ar fi decît prin prezenţa sa mută. odată pronunţată. decepţionat şi. Această invitaţie în miez de noapte liniştită. nu e capabilă. în fond. dar prin apropierea acelui împricinat nocturn cresc în noi oarecum şi puterile oficiale. Dar dacă le-ai făcut pe toate astea. şi din ce motive s-a întîmplat. „Cîţ ai să poţi să-i rezişti ?" te întrebi. instinctiv. e fascinantă. neatestat prin nimic. te invită să pătrunzi în biata lui viaţă. cînd momentul a trecut. nişte jertfe de care altădată n-am fi în stare. Capul. Şi chiar dacă ar fi să producă. din motive indiferente şi fortuite — fiind prea ostenit. a nimerit doar din întîmplare. Furat de locvacitatea fericirii trebuie să-i explici totul. poate fi neutralizat de-a binelea — s-ar zice — aducînd dovada — ceea ce e foarte uşor de făcut — că pentru el nu există loc pe această lume. Că totul ar fi pierdut e şi mai improbabil decît cel mai improbabil lucru. K. izolat în somn faţă de tot ce se întîmpla. dar cum va fi pe urmă. înainte de orice — şi făcînd abstracţie de orice alt lucru — fiindcă ceea ce îţi arogi aici pentru moment cu de-a sila este o înălţare în rang ce depăşeşte toate limitele imaginabile. considerat mereu şi în mod rezonabil ca inaccesibil. dormea. atunci strictul necesar e împlinit. K. cîtă vreme împricinatul mai e prezent. îţi provoacă o strîngere de inimă. toate astea trebuie să i le arăţi. oricît i-ar fi fost de neplăcut. domnule arpentor.mărturisească. sări din somn şi se uită în partea aceea. domnule arpentor. e destul de grav. din pricina oboselii şi a decepţiei. Riguros vorbind. împricinatul ne-a părăsit. este ceasul greu al funcţionarului. pînă atunci nevăzut. aşa cum eşti stînd aici şi aşteptînd rugămintea împricinatului şi ştiind că. chiar dacă ea sfişie de-a dreptul organizarea administrativă.

Duceţi-vă. şi munca lui Klamm e. sînt lucruri care se poticnesc. 24 Probabil că ar fi trecut cu aceeaşi indiferentă prin faţa camerei lui Erlanger. toate astea pot deranja. de aceea nici nu intru în discutarea acestei chestiuni. ce-i drept. sînt mii de prilejuri pe aici. şi la fel apariţia unei noi fete de serviciu. cu încetul. cu privirea lăsată în jos. e ceva surprinzător. Hai. a lucrurilor cele mai insignifiante te poate deranja în mod grav. dacă vă arătaţi la înălţime în această chestiune măruntă. probabil. înlăturarea unei pete existente acolo de cînd lumea. Un singur'semn. chiar dacă. — Iată despre ce e vorba. în poală. cît de insignifiantă. duceţi-vă! Cine ştie ce vă aşteaptă dincolo. ce mai căutaţi aici ? Nu. după cîte mi s-a spus. sîntem obligaţi să-i păzim tihna. Erlanger era gata de plecare. sub alt raport. sprijinindu-se în tot locul unde putu găsi un reazim — de pat. acuma sper să pot adormi totuşi niţel. Toate astea. prilejuri oarecum prea colosale pentru a fi folosite. E o alcătuire excelentă. pe ea n-o cunosc. dar ne-am întreţinut totuşi cu glas cam tare. cu o expresie de oboseală. — Trebuia să veniţi de mult. Nu de dragul lui. Această convingere fu decisivă. fără întîrziere. trebuie să se întoarcă. apoi se ridică şi. faceţi-o deci să revină acolo. nu ştiu de ce vă uitaţi aşa la mine. nu de dragul muncii sale înlăturăm aceste perturbări. nu poţi să te stăpîneşti şi să-ţi ţii în frîu vocea cînd vorbeşti despre anumite lucruri. mereu şi din nou inimaginabil de excelentă. Frieda trebuie să se reîntoarcă de îndată la birt.. ei. s-ar putea să deranjeze tocmai prin faptul că se întoarce acolo. Fireşte că această schimbare e neimportantă. în acest caz o s-o trimitem din nou în altă parte. ci numai de ele însele. e dezolantă. nu părea să-l surprindă că Erlanger e în camera de alături. urmat . Numai că există. Acuma se pare că e o altă fată acolo. asta e de la sine înţeles. Camera i se păru nespus de pustie. încît să înlăturăm chiar şi perturbările care nu sînt resimţite de el ca atare — şi probabil nici nu există pentru el perturbări care să-l deranjeze — dacă noi le percepem ca pe nişte perturbări posibile. K. fireşte. care ar deranja pe oricare altul şi în orice fel de muncă. căutaţi să-l domoliţi cu binişorul. Simţi că aici n-ar izbuti nici măcar să mai adoarmă încă o dată. zise Burgel în şoaptă. Un servitor îi întindea tocmai mănuşile şi mai ţinea în mînă o căciulă de blană. şi plecă. Această Frieda îi servea uneori bere lui Klamm. La gîndul acesta zîmbi puţin. se poate să vă fie eventual de folos în viaţă şi în carieră. purta o blană neagră cu un guler strîns. urmă el. nu trebuie să vă scuzaţi pentru toropeală. De obicei doarme bine. duceţi-vă acum. hai. în aşa măsură. Ei. Dacă aţi vrea măcar să vă hotărîţi să plecaţi. deocamdată însă. simţind încă nevoia copleşitoare de a dormi. Ei. cu atît îţi rămîn mai puţine puteri să te aperi de lumea din afara. voia să se scuze. nu de altele. La birt era angajată mai de mult o anumită Frieda. Dumneavoastră trăiţi cu ea. să plece. numai un sentiment al totalei inutilităţi a şederii sale prelungite în această cameră îl determină. K. pentru oricine'. de dragul conştiinţei şi liniştii noastre. ce-i drept. Asta-i tot ce aveam să vă spun. dar de ce ? Puterile fizice te ajută pînă la o anumită limită. lumea îşi corectează singură cursul şi rămîne în echilibru. scurt. e enervat deja. văd că nu prea reuşiţi să vă dezmeticiţi. cu corpul îndurerat în toate părţile din pricina poziţiei incomode. pe Klamm. cea mai mare.— E Erlanger. ci pentru noi. şi aş prefera s-o evit. despre asta nici nu poate fi vorba. Şi-aşa fac mai mult decît e necesar atrăgîndu-vă atenţia că. sau o avusese de la început. De altfel. Sentimentele personale nu pot fi luate în seamă în astfel de cazuri. îşi puse căciula pe care i-o întinse servitorul. iar pentru Klamm cu siguranţă. nimeni nu-i vinovat de asta. Aşa. E drept că-i ora cinci şi gălăgia o să înceapă curînd. orice schimbare. Dacă mai zăboviţi mult. vine Erlanger peste mine. Erlanger îi arătă că renunţă la scuze închizînd ochii. cu degetul arătător. Nici chiar repetatele invitaţii ale lui Biirgel de a pleca nu l-ar fi putut decide să se urnească de acolo. dacă acesta ri-ar fi stat in uşa deschisă şi nu i-ar fi făcut semn cu mîna. cine-i de vină că această limită e şi în alte privinţe atît de semnificativă ? Nu. de uşă — ieşi fără o vorbă de salut. ca şi cum şi-ar fi luat de mult rămas-bun de la Biirgel. dădu din cap înspre K. de perete. în semn de salut. nu se putu decide multă vreme să se scoale. Din F •■I 278 ♦ Franz Kaflea această pricină. Cu cît însă munca ţi-e mai mare. zise Erlanger. în sfîrşit! Ameţit de trezirea bruscă din somnul său adînc. Nu ştia dacă luase treptat această înfăţişare. Da. îşi apăsa mîna pe frunte. în consecinţă. şi nici nu mă interesează. eu nu-i ştiu decît numele. Duceţi-vă 276 ♦ Franz Kafka numaidecît la el. nu-l afectează. încheiat pînă sus. duceţi-vă acum. Cu toate acestea. Cea mai mică intervenţie pe birou.

toată lumea era mereu ostenită. darămite pentru a le face să amuţească şi a obţine ascultare pentru ce avea el de spus. Ideea asta se afla în armonie cu faptul că acum. în sfîrşit. înăuntru. un domn imită chiar cîntecul unui cocoş. dacă actele mai sînt pe prag şi dacă mai au speranţa de a le primi. pesemne i se făceau reproşuri omului de serviciu. că oboseala sa îi dăunase azi mai mult decît împrejurările nefavorabile. tocmai 280 ♦ Franz Kafka cînd nu se uita într-acolo. împins de un om de serviciu. presupunea că' erau lăsate să mai zacă deocamdată dintr-un fel de lăudăroşenie. atunci şi uşile din jur se linişteau. Nu numai pentru că porunca se referea la Frieda. aruncînd priviri repetate în coridor. undeva. Dacă uşa nu se deschidea. umblînd repede. se uita la toate acestea nu numai cu curiozitate. şi din cînd în cînd K. Negocierile'erau destul de dificile. să rămînă. fie că omul de serviciu nu identifica bine actele. mai degrabă. în orice caz. Uneori se dădeau aici porunci uşor de îndeplinit. să vadă cu ochii zădărnicia străduinţelor sale. înainte de orice. uneori numai o singură foaie. luîndu-se după oamenii de serviciu — chiar dacă doar de la o oarecare distanţă — şi urmărind munca lor de distribuire. şi care fără această convin^ gere nici n-ar fi pornit la drum. doar şchiopătînd puţin. Poate că actele neridicate pînă la urmă erau distribuite mai tîrziu printre ceilalţi domni — aceia care doreau să se convingă. se întîmpla uneori ca o repartizare să fie anulată. şi chiar şi cele favorabile aveau desigur un nucleu nefavorabil. ce ai putea să-i spui ? Era conştient. înlăturat. şi se angaja o discuţie prin uşa crăpată. sau poate dintr-o mîndrie îndreptăţită. i se păru că în acest caz mişcarea uşilor din jur era şi mai intensă. cu o listă în mînă şi compara. Presupunerea îi fu întărită de faptul că uneori. Din capătul coridorului se apropia încet un cărucior încărcat cu dosare. dar această uşurinţă nu-l bucura pe K. la cinci dimineaţa. de ce nu era în stare suporte cîteva nopţi proaste şi o noapte nedormită. în faţa celor mai multe uşi trăsurica se oprea. dosarele se depozitau cu grijă pe prag. producînd un vuiet continuu de uşi ce se deschid şi se închid. decepţionate. pesemne de oboseala în toiul unei munci fericite. sau răutate. era tras deodată. după datele de pe listă. Poruncile treceau peste capul lui. Lui K. nu face acest gest. de-a lungul coridorului.' fără ca această stare să impieteze asupra muncii lor. ba dimpotrivă. pentru că îl făcea pe K. dar de ce el. Pe măsură ce înainta. în cazul . numărul de pe uşi cu numărul de pe dosare. în acest caz avea loc o discuţie între cameră şi coridor. zărea apărînd şi dispărînd cîte un cap zbîrlit matinal în deschizătura de deasupra peretelui care nu ajungea pînă la tavan. dar uşile se tot întredeschideau pentru a fi închise din nou. de ceva ce înspre afară avea aspectul oboselii. unde nimeni nu ostene sau unde. şi era dată ca o poruncă — dar pentru K. în legătură cu restituirea actelor. Coridorul era încă nepopulat. K. Cînd eşti puţin ostenit la amiază. suna ca o batjocură — ci.'de natură a ambiţiona colegii. treaba devenea tot mai complicată. Aici era vorba. ca mai înainte. Se simţea aproape ca în miezul activităţii. după care uşa rămînea nemişcată. Ce să faci cînd Erfanger te reduce la tăcere printr-un semn ? Şi dacă nu te-ar reduce la tăcere. K. atunci uşa se deschidea de obicei şi'se înmîna celui din cameră dosarele corespunzătoare. care n-avea decît să deschidă o uşă'pentru a intra în posesia hîrtiilor sale. ba cu trezirea orătăniilor în coteţul lor.de valet. chiar şi unde actele fuseseră deja primite /poate că cei de acolo trăgeau cu ochiul plini de nesaţ spre actele în mod incomprehensibil lăsate să zacă. ba acolo. în orice caz însă toate treceau peste el. cele favorabile ca şi cele nefavorabile. din toate părţile coridorului răzbăteau zgomotele trezirii la viaţă. o pace CASTELUL ♦ 279 imperturbabilă. aceasta ţine de cursul firesc şi fericit al zilei. Freamătul de voci din odăi avea ceva extrem de vesel. aruncîndu-i o privire severă. erau manifestarea bucuriei de a fi în totală armonie cu ziua ce răsare. dar apoi iar se puneau în mişcare. cu capul în piept şi buzele răsfrînte. care crezuse că se poate bizui pe trupul lui. Un alt om de serviciu mergea alături. părînd chiar s-o favorizeze ? Se impunea concluzia că era vorba de o oboseală de altă natură decît a lui K. deşi aceştia se întorseseră de cîteva ori spre el. sau că domnii aveau obiecţii din alte motive. neputînd înţelege cum de cineva. îşi zise K. „Domnii de aici trăiesc într-o amiază continuă". arunca o privire ba aici. cu grabă. teancul cu acte lăsat vreme destul de îndelungată expus vederii. desigur. de ostenise atît de cumplit tocmai aici. atunci trăsurica se întorcea înapoi. ci şi cu un fel de participare. iar el era situat prea jos pentru a le modifica. fie că lista nu corespundea întocmai. Sunetele semănau ba cu zburdălnicia unor copii ce se pregătesc de excursie. sau poate mulţumite că obiectul ce provocase o agitaţie continuă fusese. De altfel actele neridicate erau în majoritatea lor nişte teancuri deosebit de voluminoase. dar se mai întîmpla destul de des ca tocmai uşile care fuseseră într-o perpetuă mişcare mai înainte. dar în fond era o linişte imperturbabilă.

despre viaţa Io comodă. din cameră nu răzbea nici un sunet. de pildă. Amîndoi se opinteau din greu. striga prin crăpătura uşii în repetate rînduri numărul dosarului respectiv. atunci stătea în faţa unei uşi închise. De la toate observaţiile secundare. care urmăreau tot ce se petrecea. existau diverse grupuri printre ei. pentru a-i comunica argumentele posesorului lor momentan şi a lua în primire contraargu-mentele. nu stăteau nici o clipă liniştite. şi a-ţunci nu le înmîna servitorului. insista. iar sus. sau tocmai pe actele pe care urma să le înapoieze'. în afară de asta. iar servitorii se vedeau siliţi să-şi dea muită osteneală ca să le pună iar în ordine. în prag părea să dovedească totuşi că aşa era. lucru ce nu se prea potrivea cu firea rece şi distantă a acestuia. pe calea cea mai simplă. tropăia cu picioarele în podea. era că uşa lui Burgel rămase tot timpul închisă. Cel care credea că poate ridica pretenţii asupra actelor în chestiune arăta nerăbdare. Dar şi asta era relativ mai simplu decît în cazul în care omul de serviciu nu primea nici un răspuns la cererile sale de restituire. sau primea în |»mpensaţie altele. abia rămînea cîte o uşă neagitată. în mod vizibil superior ca rang. Apoi acesta mai trebuia să tot alerge pînă la' trăsurica pentru a căuta noi dovezi. închise cu încăpăţînare. în genera despre servitori. prin Spaţiul dintre perete şi tavan. în mijlocul acestei agitaţii generale. cîtva timp. Atunci. camera lui Erlanger avea un nou ocupant. despre inactivitatea lor. Poate că mai dor282 ♦ Franz Kafka mea. şi că servitorii trecuseră de mult de această secţiune a coridorului. domnul ceda o parte din acte. în schimb. peste tot se şuşotea. K. se întorcea. numai prin tăcere îndrăcită. deosebit de neastîmpărat. făcea gălăgie în camera sa. bătea din palme. acestuia nu se potriveau deloc cele ce i se spuseseră lui K. se ducea la trăsurica lui. pesemne. urmau încercări de elucidare obiectivă. Unul din oamenii de serviciu era ocupat să-l îmbuneze pe funcţionarul nerăbdător. se dădea jos din cărucior şi se îndrepta din nou. şi probabil că numai cele neocupate. în general. în urma unei decizii subite. totul în zadar . pînă şi acest eminent om de serviciu îşi pierdea stăpînirea de sine. nu mai putea asculta vorbele goale ale omului de serviciu. acum. din nou spre omul de serviciu. Nerăbdătorul devenea adesea şi mai nerăbdător. implora. în măsura în care . îi plăcea mai ales intransigenţa acestui om de serviciu. fără ca el să se declare învins. în urma încercărilor de îmbunare. ci acte. cita din lista sa. ci le arunca. fie că era strîns cu uşa de argumentele omului de serviciu. dar faptul că-l aşteptase pe K. îşi ştergea sudoarea de pe frunte şi. se ruga. fie că se sătura de atîta tocmeală. aşa cum observa K. fiind vorba doar de o confuzie.retrocedării actelor. căci. în cursul cărora omul de serviciu se baza pe însemnările de pe listă. iar domnul pe notiţele sale. cu capul sus şi dinţii strînşi. existau delimitări diverse între ei. probabil căl alungase pur şi simplu pe Erlanger în cursul nopţii. ceea ce era mai verosimil. Atunci trăsurica rămînea complet abandonată. celălalt se lupta în faţa unei uşi închise pentru a obţine restituirea dosarului. dată fiind gălăgia din jur. servitorul nu avea dreptul să intre fără permisiune. unul dintre domnii de acest fel turnă prin spaţiul de deasupra zidului un lighean întreg de apă peste omul de serviciu. departe. făceau şi hîrtiile zburau. Atunci abia începeau adevăratele dificultăţi. fără să fi distribuit acte pentru Burgel. uneori se cădea de acord. de vreme ce nu prea zărea ocupanţii. Dacă domnul cu pricina acCASTELUL ♦ 281 cepta măcar să discute cu el. dar aceasta o lua mereu puţin înainte pe coridorul uşor înclinat. dar de ce nu primise acte ? Numai foarte puţine camere fuseseră lăsate deoparte. spre uşa ce trebuia cucerită. pe coridor. aşa încît sforile se des-. încerca pe altă cale. invoca regulamentele. despre orgoliul lor. şi. d fiecare dată. Văzînd că nu obţine nimic prin asediu deschis. sau trebuia să se ducă la domnul care avea pretenţii asupra actelor în chestiune. se vede că mai erau şi excepţii sau. Nu ceda în lupta sa cu camerele acestea mici şi încăpăţînate — lui K. Interesul pentru ce se făcea era foarte mare. la locul lor. i se părea că e o luptă cu camerele. nu mai întreprindea nimic. se arătau figuri ciudat înfofolite în ştergare. E drept că ostenea — şi cine n-ar fi ostenit ? — dar peste puţin îşi revenea. dar alteori se întîmpla ca cineva să se vadă silit să renunţe la toate actele cerute. Se întîmpla ca atacul să fie respins de două-trei ori. Ce-l izbea pe K. o ducea însă şi mai greu. şi. în aşa fel încît abia dacă ochii avizi ai omului de serviciu reuşeau să zărească un colţişor din ele. se aşeza pe acte. ca şi cum n-ar mai vrea să ştie nimic de această chestiune. bălăbăninduşi doar picioarele. pe care însă le ţinea pînă una-alta ferm în mînă. Astfel de tratative durau foarte mult. Celălalt om de serviciu. nu cerea consolare. ceea ce denota în orice caz un somn foarte sănătos.

servitorul nu putea lucra fără greş. pricepea bine ce face. prin vicleşug. cînd domnul care ţipa mereu — şi în faţa uşii căruia se învîrtea K. Căci prin coridor tot mai răsuna vocea domnului iritat. şi-l silea astfel pe domnul acela să discute cel puţin cu el. ci. K. aşa cum în general devenise mai indiferent. şi apoi plecară pe unde veniseră. un auxiliar destul de lipsit de valoare. servitorul îşi terminase treaba. nu mai puţin intens ca la început. Pe servitorul celălalt. rupse hîrtia. unul sau două. Lucrul nu era . arătă spre minerul căruţului. ' Numai o dată mai tresăriră şi se uitară înapoi. şi puse bucăţelele în buzunar. cel puţin aşa se putea deduce din gesturile pe care le făcea spre uşa acestuia. căci omul de serviciu nu prea împărtăşea simpatie pentru el. nu era' cine ştie ce vină. ceilalţi multumindu-se să-l încurajeze doar prin interjecţii şi semne din cap. încercă să se apropie de omul de serviciu care stătea pe gînduri examinînd hîrtia. lăsînd-o pe cea cu pricina să-şi epuizeze oarecum tăcerea. ca să-şi ia teancurile de acte. părea evident că şi aici omul de serviciu procedase just. încerca altfel. îşi punea atunci speranţele în celălalt domn. dar era posibil că interpreta greşit gestul. Dar dacă nu reuşea în felul acesta. Dar acum servitorul nu se mai sinchis'ea'de nimic. sau dacă i se părea că stratagema nu e indicată în cazul unei anumite uşi. începu să sunei neîntrerupt. se prefăcea că renunţă. oricît de arbitrară şi de ridiculă i se părea chiar lui această supoziţie. chiar şi în toiul muncii găsise mereu timp să 284 ♦ Franz Kafka arunce cîte o privire supărată sau nerăbdătoare spre K. el se repezea din cîteva salturi pînă acolo. şi nu ar avea nimic de luat de la acel domn. mai rămăsese pe cărucior din vina servitorului auxiliar. dimpotrivă. şi atît de repede încît căruţul sălta în faţa lor. Primarul doar vorbise mereu de cazul lui ca de cel mai mărunţel. Dar apoi domnul se liniştea încet. Anume. lucru explicabil prin extenuare. băga piciorul între uşă şi prag. sau renunţa din motive bine întemeiate. suporta gălăgia făcută de domnul defavorizat fără a întoarce măcar capul. uşor. numai gestul de a închide ochii din timp în timp pentru cîteva clipe arăta că suferea din cauza gălăgiei. întîi neîntrerupt. lucru care se întîmpla de obicei. era gata cu treaba. doar că mai mulţumiţi. poate că nici n-o citea cu adevărat. domnul iritat părea a fi luat asupra lui sarcina să facă tărăboi pentru toţi. pentru ca servitorul celălalt să-l apuce. făcîndu-i probabil promisiuni şi asigurîndu-l că la distribuţia viitoare adversarul lui va' fi pedepsit în mod corespunzător. după cîtva timp. fără să scape uşa aceea din ochi. dar numai ca să se refacă. Nu era limpede de ce striga şi se p'lîngea aşa. şi dacă' se manifestau doar în ruperea unei hîrtiuţe. acela care avea pretenţia să primească mai multe acte. prefăcîndu-se doar că o citeşte. cu mult înainte de a-l putea ajunge K. avîrîd în vedere condiţiile de aici. se schimbă cu vremea în sughiţuri sporadice. apoi o porni din nou. chiar cînd încetau.'în orice caz. se săturase de distribuire. de fapt o foaie mică de hîrtie. sau uşa se deschidea rapid pentru a fi trîntită. în care renunţa la orice tentative. şi din rîsetele lui. încet. părea să mai fi uitat de prezenţa lui K. la fel şi cu vociferările. fu gîndul care-l străfulgera pe K. si. pentru că ar fi vrut să priceapă ce voia de fapt — nemaiizbutind pesemne să-şi exteriorizeze supărarea prin ţipete şi descoperind un buton de sonerie. ca şi cum s-ar răzgîndi. deşi K.. luă o altă decizie. iar colegii care în alte privinţe nu se arătaseră prea prietenoşi unii faţă de alţii. Acum se porni un' . deşi prin înmînarea ei i-ar fi făcut o bucurie oricăruia dintre domnii de pe acest coridor. cu timpul. se ocupa de alte uşi. în secret. însoţită de o nervoasă scuturare a capului. şuşotind. aşa cum plînsul copiilor. Pînă la urmă rămase un singur domn care nu se putea linişti. din cînd în cînd mai izbucnea cîte un ţipăt izolat. îl chema pe celălalt om de serviciu. Pe urmă îşi continua drumul. probabil încîntat că găsise acest mijloc mai' uşor decît ţipătul de care era şi el sătul.K. avea impresia că şi aici renunţarea era doar aparentă. „S-ar putea să fie hîrtia mea". stînd faţă-n faţă. Era probabil prima neregulă din aparatul birocratic la care K. cîn'd domnul o deschidea cu precauţie. Abia acum. apucîndu-se apoi să aşeze teancuri de' acte pe pragul uşii închise. distribuţia fiind terminată. şi începea să vorbească el insistent cu domnul. şi.. şi. se întorcea la ea. băgînd capul pe usă. între timp. nici cu hîrtiuţa aceea nu-şi dădu prea multă osteneală. acum. la un rezultat CASTELUL ♦ 283 cel puţin în parte satisfăcător. şi acum nu ştiau cui s-o dea. Şi chiar dacă era o neregulă. ar avea să-i distribuie multe. devenise martor. odată şi odată supărarea şi nervozitatea acumulate trebuiau să izbucnească. poate că nu din pricina distribuirii actelor. făcu un semn către însoţitorul lui punîndu-şi degetul pe buze ca să-i impună tăcere. care lucra doar mecanic. cînd rîdea — cît îi permitea oboseala. păreau perfect de acord în privinţa scandalului . o filă dintr-un bloc-notes. Şi. numai un singur act.. căci trecea mai departe liniştit. tăcu multă vreme. de obicei. total ostentativ şi în gura mare. îl dădea la o parte. Mai erau şi cazuri. se putea ierta. lucru care ducea.

cu toate camerele şi cu toţi domnii. cît mai repede. avu parte de o nouă explicaţie a rostului lor — aveau doar scopul ca domnii să-i audieze pe împricinaţii a căror prezenţă le era insuportabilă în timpul zilei. preferă să sufere. împietrite. împreună cu alte sonerii ce porniră să'sune. la repezeală şi de surprindere. acolo pe coridor. şi unde fusese chemat de un domn mai mult în silă şi numai oficial. Nici birtaşul. pînă ce nu va mai putea suporta. acum nu de nevoie. K. nici nu i-ar spune să plece. şi asta doar din bunăvoinţă. să facă aşa ceva. cu mîiniîe în buzunar. mai ales că se amesteca şi soneria domnului. se lipi de perete. Pentru a-i lăsa coridorul liber. coridorul se animă. tot n-avea timp. dar nu putuseră din motive necunoscute. birtăşiţa din partea cealaltă. cu posibilitatea de a uita îndată. în amabilitatea şi condescendenţa for. căci atunci zăcea în braţele lui. şi că va suferi şi el. Din capătul coridorului se apropia în grabă mare însuşi birtaşul „Curţii domneşti". fiindcă era de datoria lui să se prezinte fepede. aşa de tare alerga . nezdruncinate de nici un fel de respect. sau nu vor să ştie. de parcă ar fi anunţat sărbătorirea unei victorii. îmbrăcat în negru şi încheiat pînă" sus. într-un chip atît de nepotrivit. prin urmare. dispreţuise însă toate măsurile' de precauţie. Totuşi sunatul avu un efect rapid. aşteptînd parcă. probabil. unde aşteptau cîteva săni'i — K. Dacă era convocat. în somn. uşile din faţa lor păreau să aştepte cu nerăbdare trecerea lui K. şi K. află treptat despre ce era vorba. căci delicateţea domnilor e nemărginită. dar cu paşi mici. Dar birtaşul se opri în dreptul lui. nici măcar nu se întoarse. Ei nu ştiu. ca şi cum ăsta i-ar fi fost ţelul. să plece tot coridorul. . îi vorbeau mereu — uşile se deschiseră complet. Numai foarte încet reuşi K. şi nu ştia de ce sînt instituite acestea ? Interogatoriile nocturne — şi acum K. că face ceva ce nu se cuvine ? Şi dacă avusese acest sentiment. Purtarea lui K. Aşa s-ar fi întîmplat chiar. pentru a da drumul domnilor din camere. cu grija de a-i face graţioşi. K. nici birtăşiţa nu puteau pricepe cum de îndrăznise K. la lumina artificială. mai mult încă. ţinea braţele întinse în lături. să-şi dea seama despre ce era vorba. fu perfect de acord cînd birtaşul îl luă de braţ şi-l scoase din mijlocul gălăgiei care tot mai creştea. şi amîndoi începură să-l copleşească cu reproşuri pe care. avînd probabil speranţa că nu se poate să nu-şi dea seama cu încetul de ceea ce sare în ochi. însă rămăsese acolo. —' Dar ce am făcut ? întrebă K. dar părea să-şi uite de demnitate. iarăşi şi iarăşi. Frieda era doar o-cupată să-i aplice lui Ieremias comprese pe corp. pentru că birtaşul dintr-o parte şi. cum ar fi cu totul firesc. şi chiar dacă acesta nu mai era bolnav. şi ea alerga cu braţele desfăcute. să se prezinte la locul indicat. noaptea. iar apoi să dispară cît mai repede posibil. Fiind foarte dornic de a afla de ce se făcuse vinovat. orele lor preferate. ca de obicei. de enervare în timpul prezenţei sale care le otrăveşte dimineaţa. Nici unul n-ar întreprinde nimic. să se supună interogatoriului. Nu avea dreptul să stea în coridor. ca şi cum ar fi fost chemat din cauza unei mari nenorociri şi ar veni s-o cuprindă şi s-o înăbuşe la piept. fără să primească vreun răspuns. de vreme ce nu părăsea locul. Oare domnul I voia să cheme o persoană de serviciu. se gîndea că va sosi după ce birtaşul va fi intervenit'în mod util. într-o măsură corespunzătoare cu suferinţa domnilor. Speranţă zadarnică. circulaţia deveni intensă. acoperită cu zăpadă. nu le înţelegea.. deşi toţi tremură. în văzul tuturor. pentru că vina li se părea i 286 ♦ Franz Kafka amîndurora prea evidentă şi. Chiar şi stafiile dispar spre zori. Oare nu simţise deloc. cum de a putut să se învîrtească pe acolo ca un animal la păşune ? Oare nu fusese convocat la un interogatoriu nocturn. să nu se îndoiască. nu le intra în cap că ar putea fi de bună-credinţă. Nici unul nu l-ar goni cumva. | domnul părea să facă ceva ce toţi doreau să facă de mult. că există şi inimi insensibile. trebuia. căci în urma lor — K. dacă acest lucru ar fi fost cumva posibil. numai în sala birtului avea acces. rămînînd însă tot timpul conştient — căci doar avea atîta bun-simţ — că se află într-un loc unde n-are ce căuta în mod obişnuit. pesemne aprobator. ci doar din joacă şi de prea multă bucurie. urîţenia lor. de faptul că stă aici dimineaţa. oricînd revocabilă. şi în tot vacarmul acesta răsunau mereu din nou clopoţeii.murmur de voci din toate camerele. ca pe o străduţă îngustă şi mult frecventată. K. iar birtăşiţa sosi şi ea numaidecît. fireşte. Mult în urma lui apăru acum şi nevastă-sa. şi la fiecare neregularitate a soneriei sălta în sus şi se grăbea şi mai tare. în sflrşit — ajunseseră în curtea liniştită. poate pe Frieda ? în| CASTELUL ♦ 285 cazul acesta putea să sune mult şi bine. în loc să ia măsuri împotriva lui K.

care. negîndindu-se niciodată la propriile sale avantaje. dimineaţa. ca domnii exasperaţi să se apuce să se apere singuri. peste respectul legii. poate că numai fiindcă au dormit. şi soneriile. Dar poate că nu se ruşinează atît să se arate. deasupra robinetelor de bere. direct. birtaşul. cu toată mînia lui. dorind să se facă nevăzut. şi. birtaşul îl adusese totuşi aici. probabil că viscolea. K. afară de cei care participă direct la ea. ca şi peste considerentele umane fundamentale. de pildă azi.' deodată. tot nu pricepea încă ? Aşa ceva nu i se mai întîmplase birtăşiţei. ca şi cum n-ar fi exclus. nu s-a terminat încă totul. prin oamenii de serviciu. nici birtăşiţa n-au avut permisiunea să vadă. se prăbuşi de-a dreptul pe un butoi. lipindu-se de perete. ei care sînt în fond etern activi. nu vor s-o lase să-i inoportuneze acum. poate că îşi dăduse seama că oboseala lui K. această operaţie importantă. de vreme ce trebuie spus: din cauza lui. altfel nu le pricepe nici pe cele mai elementare. un colţişor liniştit cînd se crapă de ziuă. prin interogatoriile nocturne. fundamentală ? Şi nu l-a încercat nici pe departe bănuiala că motivul principal al dificultăţilor a fost faptul că distribuirea a trebuit să aibă loc cu uşile aproape mereu închise. ca şi cum ar mai reprezenta' o primejdie. atît de insuportabilă pentru ei. ceva de neînţeles. N-o poate împiedica. nu era prea limpede de ce. zicea ea. în schimb se aşază acolo unde devine mai vizibil. se simţea bine. în toată goliciunea ei. dacă ar fi îndrăznit să apară nechemaţi în faţa domnilor. constituind o caznă pentru domni şi servitori. pentru a dispărea apoi îndată ! Tremurînd de indignare.! Unul care trece peste orice. chiar de-ar fi fost numai ca să le dea ajutor. numai şi exclusiv din cauza lui nu putuseră ieşi domnii din camerele lor. dat fiind că fiecare domn serveşte numai şi numai cauza. de fapt niciodată aşteptate. Fără a aştepta o invitaţie să ia loc. Şi pe afară era întuneric. Trebuie să fii recunoscător că poţi sta aici. E adevărat că a asistat la distribuirea actelor ? E ceva ce nimeni n-are voie să vadă. şi avînd consecinţe dăunătoare probabil şi în munca lor de mai tîrziu ? Şi de ce nu putuseră comunica domnii direct între ei ? Ei bine. au fost pentru ei ca o salvare ! Ei. deşi se petrece în casa io'r. s-ar fi înţeles între ei într-o clipită. să ceară ajutor ! Cum n-ar fi venit ei fuga de mult. trebuie să fie un om cum e K. a trecut! De-ar putea măcar să arunce o privire asupra activităţii bucuroase a domnilor. unul care provoacă acest lucru nemaivăzut. inconsolabili din pricina neputinţei lor. la căldură. fără putinţă de comunicare directă între domnii.Nu caută pînă şi fluturele de CASTELUL ♦ 287 noapte. foşnind ca mătasea. şi anume vederea. să pună mîna pe sonerie ca să ceară ajutor pentru a-l izgoni pe. pe cînd prin intermediul oamenilor de serviciu mijlocirea durează chiar ore întregi. dar din păcate o poate întîrzia şi îngreuna. Birtaşul şi birtăşiţa tot mai stăteau în faţa lui. Ceva ce nici birtaşul. după ce au arătat o s'tăpînire de sine inimaginabilă la muritorii de rînd. fireşte. cu aceeaşi indiferenţă obtuză şi aceeaşi somnolenţă. neputînd fi realizată fără plîngeri. în orice caz. va trebui să dea socoteală fără îndoială de ceea ce a comis ! Ajunseră între timp în cîrciumă. dacă ar putea împiedica ivirea zorilor. şi. altminteri de nezdruncinatul. Doar un bec electric foarte slab ardea în marea încăpere. şi birtaşul afirma acelaşi lucru. lui trebuie să i se spună deschis. şi să iei seama să nu te gonească. cu fusta largă.! Pentru K-. avînd în vedere că dimineaţa. nefericit că nu-i cu putinţă acest lucru ? K. biată gînganie. dis-de-dimineaţă. Dar erau şi obosiţi de sperietura nocturnă şi de sculatui CASTELUL ♦ 289 cu noaptea-n cap. a împricinaţilor. Ceva despre care au auzit vorbi'ndu-se doar aluziv. domnii. ar face-o. mai ales birtăşiţa care purta o rochie cafenie. Ce om trebuie să fie acela care nu respectă asta ! Mă rog. era prea mare ca să poată părăsi casa. în întuneric. Ei bine. neputîndu-se deloc bizui pe el. au aşteptat la capătul coridorului. sînt mult prea ruşinoşi şi vulnerabili pentru a se putea expune unor priviri străine. să se scoale brusc pentru a încerca să pătrundă din nou în coridor. spre fericirea lor. lucrul pe care l-au evitat. K. unul căruia riu-i pasă că face aproape imposibilă distribuirea actelor şi că dăunează renumelui casei. în sfîrşit eliberaţi de prezenţa* lui K. cît ar fi de perfect îmbrăcaţi se simt mult prea dezveliţi pentru a se arăta. uşor şi fără greşeli al distribuirii actelor. Ei. în ce-l privea. ce a fost mai grav. birtăşiţa şi tot personalul. N-a remarcat oare cu cîte dificultăţi s-a făcut distribuirea actelor. îndată după somn. Acolo. cam dezordonat încheiată la nasturi — de unde o scosese la repezeală ? Şi care stătea cu capul înclinat ca o . şi deci în mod normal trebuie să fie dornic să contribuie la mersul rapid. cît să vadă per288 ♦ Franz Kafka soane străine. deşi avuseseră de-a face cu fel defel de oameni recalcitranţi. Nu sînt în stare să suporte aşa ceva. E greu de spus de ce se ruşinează.' Lucruri pe care altădată nu îndrăzneşti să le pronunţi.

află de la ea că era seară şi că dormise mai bine de douăsprezece ore. care aşteptase o bere aici. aşa că pînă şi domnii cei mai sensibili s-ar fi putut arăta nest'înje-niţi în faţa lui. se uita la cei doi pîndindu-i. despre domni îl dispuseră pe birtaş în favoarea lui. ar fi fost prea obositoare. dar poate că şi pentru altcineva. zise: — Nu la tine mă uit. şi apoi se pare că venise şi Frieda şi stătuse un moment lîngă K. n-o să se mai poată întîmpla ceva asemănător. ambele la un loc au fost însă mai mult decît putea el suporta. în sfîrşît. — De ce la rochie ? întrebă birtăşiţa enervată. şi fusese obligat să le şi răspundă ! Totul ieşise foarte bine. după toate cele ce au precedat. se dădu brusc la o parte si. cu o mătură în mîna moale. K. unde într-adevăr n-avea ce căuta. fiind de o susceptibilitate neobişnuită. o pernă. al doilea e drept că a fost scurt. dădu din umeri. pereţii erau întunecaţi. 25 Cînd se trezi. convins fiind acum pe deplin. pesemne că-l ostenise tocmai interogatoriul lui K. şi mai ales primul îl epuizase. dar probabil că nu venise din pricina lui. Erlanger îl rugase doar să-i facă un mic serviciu. dar nu mai voise să-l deranjeze apoi pe K. discuţia soţilor lua proporţii exagerate. priviri de copil supărat. becul de peste tejghea stins. dimineaţa. în întuneric. Pentru a-i linişti pe soţi. din care nu i se poate face totuşi un cap de acuzare. spuse că tot ce aflase acum de la ei era cu totul nou pentru el. dar că. în halul de oboseală în care era. cel puţin pînă-n zori. I se părea o nenorocire'ce ar întrece tot ce pătimise pînă atunci — să fie dat afară acum. Pepi se apropie numaidecît. chiar dacă soţii s-ar fi unit pînă la urmă împotriva lui. că va rămîne aici. şi le spuse că.. ' Menţionarea celor două interogatorii — mai ales a celui cu Erianger — şi respectul cu care vorbea K. zbîrlită.floare frîntă. K. — Vino. după cîte-şi poate da seama. A trebuit să suporte două interogatorii. apăruse din întuneric somnoroasă. Din păcate. pînă ce birtăşiţa. scutură' din cap. bucuros ■r ! 290 ♦ Franz Kafka ar fi făcut uz de această posibilitate. numai Biirgel şi Erlanger şi-au dat seama de starea în care se afla şi desigur că şi-ar fi arătat solicitudinea faţă de el şi ar fi prevenit ce a urmat. Părea că vrea să îndeplinească rugămintea lui K. la chemarea ei. unul după altul. renunţînd cu plăcere să arunce priviri indiscrete si interzise. în faţa ferestrelor noapte. Iar această oboseală vine de acolo că nu era încă obişnuit cu efortul cerut de interogatorii. nu ar fi stat chiar atît de multă vreme în coridor. căci abia acum îşi dădea seama că nu era aranjată cum trebuie. dacă avea să fie tras la răspundere. trăgînd mereu şi inutil de rochie. Birtăşiţa întrebase de el de mai multe ori în cursul zilei. iar Gerstăcker. avu întîi impresia că abia adormise. O ceartă vizibil veche şi mereu reluată părea să izbucnească între soţi în legătură cu curăţenia casei. măgarul! Lasă-l să-şi facă somnul aici. Le mulţumi pentru că puseseră cap scenei penibile. Acest lucru nu trebuia să se întîmple. dar birtăşiţa era net împotrivă. apoi la Erlanger. K. Fusese ca o stare de beţie. de pildă pentru domnul birtaş. K. ci totul se întîmplase numai din prea multă oboseală. camera era la fel de goală şi de caldă. că doar îi văzuse şi-i auzise pentru prima oară pe cei doi domni. după ce trecuse pesemne de mult la alte subiecte in convorbirea cu birtaşul. astfel încît perna căzu pe jos şi scîndură şi butoaiele scîrţîiră. strigă : — Vezi si tu ciim se uită la mine! Hai. ci fiindcă avea mai multe lucruri de pregătit aici. posibilitatea de a face acelaşi lucru. spune-i să plece. Chircit pe butoi. Cum l-ar fi putut deci suporta IC însuşi fără a se simţi slăbit ? Şi Biirgel chiar scăpase astfel toată distribuţia actelor. ştergîndu-şi ochii cu o batistă fină şi aruncînd lui K. cu'atît mai lesne cu cît în realitate nu fusese in stare să vadă nimic. D'acă ar fi avut şi el. iar Biirgel adormise. ci la rochia ta. însă sesizînd ocazia. îi va părea bine. Poate că ia interogatoriile prea în serios. dar pe urmă s-a întîmplat nenorocirea. Numai oboseala fusese de vină şi nimic altceva.. Apoi îi mai porunci slujnicei Pepi care. întîi la Biir-gel. rezemat de umărul bărbatului. remarcată ăe'lL mai de mult. Pentru K. dar asta probabil că nu e ceva rău. Cînd se întinse. chiar pînă la indiferenţă. După al doilea interogatoriu a plecat împleticindu-se. să-i arunce lui K. zise apoi birtăşiţa către soţul ei.. vorbise cu birtăşiţa. şi că în nici un caz nu voise să supere pe nimeni. căci seara urma să-şi reia postul de . K. probabil spre castel. în timp ce K. Cînd va fi cîştigat oarecare experienţă în această direcţie. căci numai astfel va putea împiedica să se răstălmăcească complet purtarea sa. dar Erlanger fusese obligat să plece îndată după interogatoriu. de a întinde o scîndură peste butoaie ca să poată dormi acolo. în pofida neştiinţei sale.. venise î'n'ţre timp o dată ca să vadă ce face. E beat.

şi atunci K. K. şoptindu-i la ureche ce recunoscătoare îi era. dar asta nu-i scădea din recunoştinţă. avea deci o slujbă mică. şi cînd acesta gustă cafeaua. ca orice fată. ci doar pe Pepi ? Asta nu era neapărat o închipuire nesăbuită a ei. şi atunci rezultatul întregii poveşti ar fi numai şi numai ascensiunea ei. iar la gît purta un lănţişor care atîrna pînă-n decolteul adînc al bluzei. o luase pe Frieda ca iubită. acela ar fi astăzi alesul . mai în vîrstă.. numai dragostea pentru un om de rînd. deci ceva ce nu cadra cu situaţia ei. avînd ea acum acea situaţie. o fată lipsită de frumuseţe. avînd o faţă şi un trup pe care toată lumea le vedea cît sînt de lamentabile. cu privirea aţintită asupra ceştii de cafea. pentru a o scoate la lumină pe Pepi. a lui Pepi.' faţă de care orice răutate personală e neputincioasă şi lipsită de sens. cum ar fi. aşa că birtaşul nu găsi îndată o persoană potrivită ca s-o înlocuiască. în gînd. stătuse la tejghea ca un păianjen în pînza lui. ca şi cum nu s-ar putea dedica în întregime necazului ei. simte nevoia să aibă alte mistere necontrolabile.. de mulţumire că-şi făcuse. Vorbea cu K. alergă să-i aducă zaharniţa plină. Cine ar avea forţa să pună foc întregii „Curţi domneşti" şi să o facă scrum. făcînd astfel posibilă avansarea lui Pepi. s-o scoţi de aici împotriva voinţei ei ar fi fost cu neputinţă. sau poate n-o să mai vrea s-o ascundă şi nu va mai voi s-o vadă pe Frieda. totul e pierdut. iar ea va putea decide. visele nu pot fi interzise. ca să nu rămînă nici măcar o urmă. nu făcuse asta de dragul ei. din subsol. Pepi mai avusese pe atunci şi gînduri de felul acesta: E posibil s-o iubească într-adevăr pe Frieda ? Nu cumva se înşală sau o înşală doar pe Frieda. se învăţase cu ce avea. Pepi îi zise obosită: 292 ♦ Franx Kafka — Ei. privirea îi căzu asupra ei. un eliberator al fetelor.. fie să-l asculte şi să piardă postul. Dar apoi totul s-a petrecut altfel. el o scosese pe Frieda din birt. în timp ce povestea. E drept că el nici nu ştia de dînsa. Dar Pepi ? Se gîndise ea vreodată să obţină postul acesta ? Era cameristă. în fond. avea fire de legătură peste tot. de pildă. aceea pe care n-o poate afla la Frieda. de parcă ar fi fost tovarăşi de suferinţă. pentru moment. aşa cum arzi o hîrtie în sobă. înainte de toate. întîi. dar că nu e supărată pe el din pricina asta. Tristeţea n-o împiedicase însă să se gătească azi poate mai mult încă decît data trecută. Cînd K. află că el este vinovat de nenorocirea ei. în felul ei de mai de mult. Stătuse luni de-a rîndul în cămăruţa ei întunecoasă. şi apoi o fiinţă ascunsă care avea mereu diverse secrete. era ceva de un altruism de neînţeles că. nimeni n-ar nega asta şi. K. aducînd cafea şi cozonac. şi-i croise şi ei un drum spre lumină. Frieda. care. slabă. să renunţe la orice pentru a se coborî pînă la el şi a-l învăţa ce e dragostea adevărată. K.. doar foarte probabilă — petrecuse ore întregi stînd de vorbă cu el. Frieda dispăruse din birt. fie să-l respingă şi să-şi continue ascensiunea. Şi dădu din cap cu însufleţire. ca să preîntîmpine protestele lui. şi din pricina şireteniei Friedei. înainte de toate. avea o mulţime de panglici şi funde împletite în păr. căci putea să se măsoare cu Frieda ca femeie. Pe vremea aceea îl iubea pe K. Aşa că Pepi visase că. avusese grijă să se pună la vedere. în noaptea premergătoare angajării ei — angajarea nu era încă sigură. Dar din vina lui K. Şi fapta lui crescu încă şi mai mult în ochii ei prin aceea că persoana cu care se împovărase era tocmai Frieda. pe care numai ea le ştia. şi ce om ciudat este! Spre ce tinde. şi nutrise speranţe de viitor. putea s-o gonească din post. asta se petrecuse brusc. Dar întrebarea nu era pusă cu răutate. Şi apoi deodată. Altfel ar fi fost inimaginabil ca Frieda să renunţe la post. în sfîrşit. dar complet. şi totul e o prostie. căci ce vrea el. în fond. chiar cînd vorbea de el. pretinsa ei legătură cu Klamm. îşi va recunoaşte oare eroarea. pregătită să petreacă acolo neobservată ani în şir. — Pesemne că nu-i mai place de tine ? întrebă Pepi. şi apoi apăruse subit K. fiindcă asta i-ar depăşi forţele. Şi din vina cui ? Din a lui K. fără perspective. ci cu tristeţe. care sînt lucrurile acelea importante care-l preocupă şi care-l fac să uite ce-i mai bun şi mai frumos ? Pepi este victima acestei ciudăţenii. în cazul cel mai rău chiar şi toată viaţa. Şi se hotărîse. şi ei i se păru că el n-o găseşte destul de dulce. odată somnul şi că bea şi el o cafea bună. căci începu ea singură să-i povestească. se apucă să tragă de o fundă ca s-o desfacă. se va apropia de ea cu rugăminţi. un erou. fusese înainte de toate situaţia Friedei şi strălucirea pe care Frieda se pricepuse să şi'-o atribuie. în primul rînd. cum nu mai iubise pe nimeni. cu părul scurt şi rar. lucru ce se poate explica prin CASTELUL ♦ 293 înfăţişarea ei. şi care e independentă de favorurile şi onorurile lumii. fireşte. peste frunte şi la tîmple îşi făcuse bucle cu fierul. ca şi cum ar fi făcut cunoştinţă între timp cu răutatea lumii.odinioară. lasă-mă! şi se aşeză lîngă el pe butoi.nu avu nevoie s-o întrebe ce o doare. ceea ce-l orbise pe K.. dar nu se gîndise cu seriozitate la o avansare.

că fetele n-au nimic al lor. Nici nu poţi s-o iei în primire ne- ir \-\ 294 ♦ Franz Kafka pregătită. dar eşti silit să-ţi învingi scîrba ca să faci curat după ei. cel puţin aşa e în coridorul secretarilor. Şi nu auzi o vorbă bună. cineva uneori umblă pe furişate în faţa uşii cameristelor. Şi nici o linişte. şi mai ales cînd servitorii. Şi atunci vin comisii. spaţiul fiind redus. sînt nişte domni mari. fiindcă şi în răstimpul dintre munci sînt de adus mărunţişuri de la bucătărie. cum să ajungă actele acolo ? Ce să facă fetele cu actele ? Singurul rezultat e că birtaşul îşi transmite totuşi vorbele de ocară şi ameninţările din partea comisiei decepţionate. şi în afară de celelalte două-trei cameriste. Mereu te trezeşti cu cîte o bătaie cu pumnul în uşă. banda asta de jegosi. şi nici în timpul mesei n-ai voie să te arăţi pe coridor. dar nu se întîmplă nimic. e într-un hal că n-ar putea-o spăla nici apele potopului. e o muncă asemănătoare cu cea dintr-o mină. ştia ce e cu situaţia asta. dar acte se mail pierd. gălăgie tot timpul. cameristele au voie să deretice camerele. Mai rău e cînd nu se comandă nimic. Şi mereu se aude că se tot învîrte pe acolo cineva pe fum. dar nu se poate altfel. ea începu să lucreze în sala birtului acum patru zile. îşi urmă povestirea Pepi. poate e doar cineva care se . mai ales pe acesta. ci doar pe cele goale. în momentul în care camera încape pe mîna noastră. îngenunchează. Pînă la urmă. pentru a nu deranja activitatea domnilor. care sînt la fel de amărîte. n-o acceptase neprevenită. Atunci fetele se dau jos din pat — paturile sînt aşezate unele peste altele. nici noaptea. în afară de cîţiva împricinaţi care se strecoară furişîndu-se. fiindcă atunci o şi pierzi din primele ceasuri. de unde' le iau servitorii — ce triste sînt toate astea'! Dar nu ăsta e cel mai rău lucru. Numai cînd domnii lucrează. Dimineaţa n-ai voie să ieşi deloc din cameră. cele cîteva? lucruşoare încap într-un coş.'de dis-de-dimineaţă şi pînă-n miez de noapte. şi chiar dacă nu avusese pretenţia. Nu e o muncă uşoară. cînd toată lumea ar trebui să doarmă şi cei mai mulţi chiar dorm. fireşte. se strîng în braţe de frică. dar. iar asta e treaba camerisCASTELUL ♦ 295 telor. atunci secretarii vor să rămînă singuri între ei. dar e o muncă zdravănă. într-adevăr. Mai ales dacă te-ai apuca să te porţi aici în felul cameristelor ! Dacă eşti cameristă. Bineînţeles că nu găseşte nimic.inimii ei. ai impresia. numai nu de către noi. că eşti pierdută şi uitată. zile întregi nu vezi pe nimeni.! fetele trebuie să-şi părăsească odăile. în realitate nu se pierde nimic. va să zică. fără să îndrăznească să ridice ochii. cel mai chinuitor şi cel mai frecvent: că în timpul curăţeniei s-au pierdut acte. mereu numai reproşuri. nici ziua. pui ceştile cu băuturile cerute în faţa uşii tale. Şi mai trebuie spus că nu-i neapărat vorba de un pericol. nu pe cele ocupate. Dar cum e posibil să faci curat fără gălăgie. cînd domnii locuiesc mai multe zile în şir în camere. toată odaia fetelor nefiind de fapt decît un fel de dulap încăpător cu trei mari sertare — ascultă la uşă. îi scuturi pe băieţii-bucătari adormiţi. Da. spre prînz. ba e aproape ucigătoare. fiecare hîrtiuţă o predăm birtaşului. nimeni nu intră. nici măcar în visurile ei cele mai îndrăzneţe. mîncarea le-o aduc servitorii din bucătărie. fetele. să ocupe vreodată acest post. mai ales noaptea. cu timpul. alergi jos la bucătărie. şi totuşi comisia cercetează ore întregi. umblă şi ei pe acolo. şi. ar fi aproape fericite dacă acel cineva ar intra. Nici înainte Pepi nu trăise ca un pie'rde-vară. în toiul nopţii. fetele. în sfirşit. şi cei din comisiei scotocesc prin pat. cînd sînt comandate. Dacă cel puţin n-am fi silite să locuim acolo. aşa că. Cameristele nu au ce-i drept prea mult de lucru. şi acolo însă munca trebuie făcută în linişte. cu asta nu ne ocupăm noi. se dictează o comandă. observase totuşi multe. dar şi ce poţi obţine nu e nimica toată.

că doar n-o să divulge asemenea secrete . uită să mai bea. şi e purul adevăr ! Ce se vede e doar atît. ba era chiar sigură de asta. ci vor să aibă numai-decît. Frieda a devenit dintr-o dată o mare frumuseţe. deci. cum să nu fie bun de admirat şi pentru alţii ? Şi aşa. avînd prea multă . altfel îi întorc spatele. ba. şi cine nu bagă bine de seamă — dar care dintre domni bagă bine de seamă ? — pe acela îl induce numaidecît în eroare. se sprijină de perete şi nu mai au nici puterea să se urce din nou în paturi. dar vizibil mai puţină. aproape prea frumoasă. Dar nu le dezminte. se încred în ei. Nu de toate. şi nu o dată a plîns noaptea din pricina asta. sau te pomeneşti că. fără rochii şi fără podoabe. toate astea au o mare importanţă pentru el. Nu e uşor s-o dibui pe Frieda. nu i-o putea răpi nimenea. şi Klamm îţi este poate cu totul inaccesibil — CASTELUL ♦ 297 numai ţie şi oamenilor ca tine. S-ar zice că pretenţiile lor nu sînt exagerate. Pepi reflectase mult la aceste lucruri. n-ai decît să aştepţi! Klamm n-o să tolereze multă vreme răspîndirea unui zvon atît de mincinos. ce-i drept. datorită. sigur că nu se mai sfieşte nici ea să vorbească despre ele. înapoi. dacă o vezi de pildă pentru prima oară desfăcîndu-şi părul. te iei cu mîinile de cap de mila ei. de pildă. îşi petrec tot timpul în cămăruţa lor sau în camerele domnilor. atunci. încă din seara asta urmează să-şi reia locul în odaia fetelor. de vreme ce s-au divulgat prin trăncăneală. căci Frieda. lui K. Frieda e iubita lui Klamm. e fără îndoială ahtiat să afle ce se vorbeşte despre el la birt şi în odăile muşteriilor. dacă lucrurile s-ar petrece după dreptate. nu cu mult mai puţină. pînă la urmă. ar fi o nechibzuinţă şi o risipă. Căci. însă. Minte şi înşală repede. se crede cea mai frumoasă. relaţiile ei cu Klamm. dacă poate n-ai fost primit pentru chestiuni infinit mai importante. mai ales că domnii n-au răbdare să aştepte pînă te adaptezi. ei. şi. asta povesteşte Frieda. Pentru mai tîrziu nu-şi făcea griji. în vreun colţ al bucătăriei. pomenind doar de cele şi aşa în general cunoscute. Oricum. asta o ştie şi ea.plimbă în faţa uşii. şi cînd zgomotele de afară încetează. oamenii au ochi şi. în general. o fată ca ea n-ar trebui să fie nici măcar cameristă. le va dezminţi pe loc. fetele se neglijează în acest serviciu. dar cu modestie. trebuie să corespunzi unor cerinţe exact opuse: aici. în fond nu-i cunoaştem bine pe domni. Dar cînd e ocupată. o chelneriţă aşa cum se cuvine. Şi mereu numai la lumina artificială şi în aer închis — se încălzeşte mereu — şi în fond sînt veşnic obosite. Singura după-amiază liberă din săptămînă o foloseşti cel mai bine dacă dormi liniştită. în orice caz. încolo. Pentru cine să se mai dichisească ? Nimeni nu le vede. secretele se divulgă de la sine în jurul ei. Greu fusese doar să facă faţă la început de tot. nici chiar azi. fără tranziţie. Asta e viaţa care o aşteaptă din nou pe Pepi. şi trebuie s-o crezi. Cunoaşte oamenii. asta e marea ei artă. fără frica nocturnă. eşti obligată să ai o înfăţişare cît se poate de distinsă şi de plăcută. ce şmecheră! Şi dacă cumva n-ai curajul să te duci la Klamm ca să-l întrebi aşa ceva. Fireşte că asta nu merge decît pentru moment. Poate că e doar atît. dar ce nu se vede. du-te la Klamm şi întreabă-l! Ce şmecheră. de pildă. poate e o perioadă în care îi place mai puţin berea. Şi de ce ? Din cauza lui K. asta poate avea. Relaţiile ei cu Klamm! Dacă nu crezi ce spun n-ai decît să cercetezi. presupunînd că vrei să fii apreciată. nu. era o cotitură. în ultima vreme de pildă. Şi nici măcar n-o povesteşte. se şi văzuse destul de des cu Frieda şi cîrva timp dormise chiar cu ea. şi a Friedei.'abia dacă-i zărim. a şi inventat un alt mijloc. fără a suţine ceva. Dar în clipa în care îşi dă seama de acest pericol. de cînd îl serveşte ea. Ştia că are aptitudinile necesare pentru acest post. nu e nimic de dezminţit. de vreme ce Frieda le putea satisface. dar şi propriilor ei sforţări. oficît ar fi de surprinzător. şi această convingere o păstra şi acum. toate îndoielile dispar. la viaţa asta de care abia scăpase. fetele se topesc de frică în cameră."chiar şi cele mai îngrijite. că Frieda îi duce berea în cameră şi iese de acolo cu plata. şi dacă sînt neadevăruri. Pentru ce să se mai gătească ? Abia dacă merită să te îmbraci. o fată ideală pentru postul de chelneriţă la birt. şi anume adesea privirilor unor domni foarte răsfăţaţi şi' atenţi. Şi ce e bun pentru Klamm. ce-i drept. îipindu-se de Pepi şi înfăşurînduşi capul cu părul acesteia. de Klamm că bea mai puţină bere ca înainte. fiind Frieda Ja mijloc. în ziua înfrîngerii ei. Fata care se mulţumeşte cu atît. nu spune.. fiind o biată fată de serviciu. poate că e totuşi cu totul altceva. n-are decît să se gătească. Mă rog. poţi examina totuşi chestiunea. se gîndeşte că ar fi bine să comande ceva şi nu se poate'decide. pătrunde la el cînd vrea — dacă lucrurile stau aşa. fiind mereu expusă privirilor. şi ştie să sugereze ideea asta oricui. Dar nu e aşa. diverse cauze. Pe urmă a fost brusc mutată în circiumă 296 ♦ Franz Kafka unde. ca lumea să n-aibă timp să se uite mai bine ia ea. Nimeni nu ştie mai bine decît Frieda însăşi ce lamentabilă îi e înfăţişarea. cel mult personalul din bucătărie. Şi Pepi poate susţine că n-a neglijat nimic. unde nu merită să intri în rochii curate.

se va vorbi multă vreme despre asta. că o fi avînd Klamm anumite motive să procedeze aşa. Oare ştie că pînă şi o fată de serviciu se înjoseşte dacă vorbeşte cu el mai'multă vreme ? Şi cu toate pretenţiile lui deosebite. într-adevăr. pierdu din vază. şi asta e supărător. în primul rînd n-ar fi luat-o în serios. obosiseră să se mai îndoiască. de unde. Frieda se decisese să provoace un scandal. Toţi. fireşte că n-o arată. fireşte. Dar cine să fi fost în stare să întrevadă ! Pepi presimţise ceva. Aşa de bună se dovedi de la început socoteala pe care şi-o făcuse. Frieda rămase la tejghea ca şi pînă atunci. dar dacă eşti. în ochii oamenilor însă. că nu s-a putut apăra şi că i-a cedat într-un moment de inconştienţă. purtarea birtaşului îi arăta că nu mai e indispensabilă. pe ascuns. şi. Oare nu-i e ruşine ? Cu ce l-a cucerit Frieda chiar într-atît ? Acum ar' putea s-o mărturisească. o distincţie ? îşi doreşte aşa ceva ? în acest caz. Şi puterea ei era încă atît de mare. dar se simte că le are. îşi ziceau. poate rămîne acolo. cu toată îndemînarea. O fată cu adevărat frumoasă şi demnă de iubit. fiind acolo. şi. chiar şi cei care ştiau pesemne 298 ♦ Franz Kafka mai bine. Cît ar fi fost de neînsemnat acel om de jos. Arpentorul! în fond care sînt gîndurile lui K. e tot nimic. sau că înălţarea Friedei va urma poate chiar foarte curînd. E un zero. mai degrabă se plînge de'slujbă şi-şi dă aerul c-o blestemă. a trebuit să plece de acolo. în pofida felului său obtuz şi lipsit de fineţe. aşa că pierdut a fost! Dar pentru ea. cade prins din prima seară în cursa cea mai grosolană. pe cît posibil în ale celui mai neînsemnat! Avea să facă multă vîlvă. mai ales atîta vreme ? De ce n-o ajută să avanseze ? Poţi să le spui oamenilor mult şi bine că nu e nici o contradicţie. tot personalul se adunase. pe cît posibil mai de jos decît un argat. încît lumea o compătimea. de ce o lasă să mai fie chelneriţă. să se arunce în braţele unui oarecare. . şi atunci Frieda se decise să întreprindă un lucru nou. ? Ce-i în capul lui ? Va ajunge la ceva deosebit ? Un post bun. deci a învăţat ceva. legătura ei cu Klamm e ceva demn de crezare. ţi-e şi milă să-i examinezi situaţia. în plata Domnului. Unde să găseşti un astfel de om ? Orice altă fată l-ar fi căutat probabil o viaţă întreagă în zadar. că-i iubita lui Klamm. ea. fireşte'că nu mai era loc în „Curtea domnească". Lumea are anumite idei despre lucruri. ar fi trebuit să se apuce de treabă cu totul altfel de la bun început. dar dacă nu ştii ce să faci cu'ce ştii. nici măcar unul dintre argaţi. poveşti mereu noi despre Klamm iarăşi nu mai putea născoci. Greu era de găsit doar omul potrivit care să se preteze acestui joc viclean. lumea îşi va aduce din nou aminte ce înseamnă să fii iubita lui Klamm.putere. o fi şi asta ceva. e mare lucru să fii chelneriţă la birt. vrem şi noi s-o constatăm văzîndu-ţi ascensiunea !" Dar nu se constată nimic. De fapt nu s-a mai îndoit nimeni că Frieda ar fi iubita lui Klamm. atîta vreme cît e frumoasă. în sfirşit. acesta ar fi privit-o probabil cu ochi mari şi ar fi trecut mai departe. trebuia să fie totuşi de aşa soi ca fetele să nu-şi rîdă de ea din pricina lui) un om la care şi vreo altă fată cu discernămînt ar putea găsi ceva atrăgător. nici măcar argaţii nu se mai sinchiseau de ea. Pepi a mai văzut-o în dimineaţa plecării. să răspîndeşti zvonul că Frieda a fost asaltată de el. iubita lui Klamm. trebuia totuşi să fie cineva despre care puteai convinge lumea că. cu toată abilitatea în vorbe. dînsa ia' spus doar atît. fetişcanele de la bucătărie care le admiră. ci se ţineau după Olga şi alte fete de felul ei. mult mai neînsemnat chiar decît un argat. aşa că nici nu-i mai ajunge situaţia de la birt. nici măcar nu s-a uitat bine la ea. nu chiar în mod expres. fiecare era curios să vadă spectacolul. afară de cazul că intervine o întîmplare deosebit de nefericită. Li se părea tuturor de neînţeles că se dăruise unui asemenea om. că de obicei observă lucrurile înainte ca ele să existe. şi chiar ar fi fost imposibil. O fată ca Frieda însă va fi mereu îngrijorată să nu-şi piardă postul. acest lucru. Dar pe ascuns pîndeşte mereu atmosfera. gălbejită ? Aş. pentru el era încă o noutate şi a avut efect. dar din păcate nu-i putea ghici intenţiile. Şi. fiind deşteaptă. toate astea nu prea au efect. nu-i poţi face să renunţe la ele pînă la urmă. Dar chiar dacă era un om de rînd. Se poate să-i fi plăcut chiar cu adevărat fiinţa asta slăbănoagă. poate tocmai în seara în care a făurit acest plan. Nu putea fi un cunoscut al Friedei. „Fii iubita lui Klamm. totul era privit ca o 'lovitură a soartei. şi nu putea să nu remarce. dar dacă a devenit iubita lui Klamm. apariţia ei era ceva pentru care nu mai merita să ridici ochii. Astfel şi-a dat seama că oamenii deveniseră indiferenţi. fireşte. E arpentor. CASTELUL ♦ 299 rîvneşte tocmai la Frieda şi la nimeni alta. oamenilor li se pare ciudat că'mai ocupă acest post. totul are o limită. pînă şi duşmanii ei. Norocul îi aduce Friedei pe arpentor în birt. şi nu nutreşte altă dorinţă mai însemnată decît — Doamne mare ! —să se însoare cu ea. Şi pe lîngă asta mai are si pretenţii: fără cel mai mic sprijin formulează pretenţii. n-are nevoie de artificii o dată ce s-a adaptat serviciului din birt. şi ce înseamnă să dispreţuieşti această onoare în beţia unei dragoste noi. se bucură tare că totul rămase cum fusese. şi.

că nu are nici o urmă de gust. că muşteriii preferau să-i servească băieţii-pivniceri. Şedeau. în prima zi fusese mereu prezent. mai ales din partea lui K. reuşi în parte. mai ales cînd o observa cineva. întinzînd mîna în sus sau în jos. De cîte ori îşi aminteşte. La serviciu nu avea nevoie de bani. Şi în materie de îmbrăcăminte se găsea o soluţie. şi apoi Pepi avea să fie în situaţia de a le avantaja. Dacă pentru acest scop ar fi dispus de mai multe mijloace. una mai sus decît cealaltă. n-ai ce-i face. foarte decoltată. în fond. şi n-ar fi fost mai pline de zel dacă ar fi făcut-o pentru ele însele. Toate astea trebuiau procurate în cîteva ore. era comoara ei. avea o mînă foarte uşoară. dar n-aveau ce face. Şi de n-ar fi fost lipsită de gust. Nenorocirea care o lovise era totuşi îngrozitoare. că se şi adaptase. ar fi rămas învingătoare. albituri fine. Pentru coafat avea un talent special. nu poţi s-o schimbi. cît putură. acest exemplu Pepi nu voia şi nu putea să-l urmeze. spunîndu-i că nici Frieda nu fusese cine ştie ce frumos îmbrăcată. n-avea rochie elegantă. Şi nu-i aşa că e într-adevăr frumoasă rochia ? CASTELUL ♦ 301 Acum e cam şifonată şi pătată. o purtase ziua şi noaptea. birtaşul era mulţumit. pe ufmă abia mai apărea din cînd în cînd. ca să se poată arăta calmă şi prietenoasă. de aceea era îndreptăţită să se dichisească spre a se pune în valoare. ci din zgîrcenie. Cele două colege ale ei ţineau la ea. şi cu asta a început de fapt insuccesul. Ce o susţinea. care de pe atunci conta ca succesoarea ei? Pepi nu avusese pe atunci timp să se gîndească suficient la asta. A fost mult mai greu pînă şi-a procurat lenjerie şi pantofi. Una din fete avea mai demult o stofă scumpă. şi se şi prefăcea că e nefericită. nu vrea să se laude. Avea să-l ia în primire probabil peste cîteva ore şi nu era încă bine coafată. neavînd alta. era şi o onoare pentru ele că o fată din grupa lor devine chelneriţă. părea o garanţie a succesului. strîngea tot ce cîştiga. ca de obicei. şi. de teamă. de fapt. dar e modificabilă. O fra300 ♦ Franz Kafka pase că Frieda nu prea era tristă. dacă o cucoană se arată şi ea odată îmbrăcată murdar şi neglijent. dar tot se mai cunoaşte ce frumoasă e.! Ce se mai bucuraseră atunci de rochie. dar nimeni nu te obligă să mai pui şi o bluză crime. dar unei fete tinere şi sănătoase orice îi vine bine. căci tot o pierdeai din prima jumătate de oră. dar nu ajungea atît cît s-o înşele pe Pepi. dacă ai o piele gălbuie. Ce îi dădea deci putere ? Poate fericirea unei dragoste noi ? Era o presupunere ce nu stătea în picioare. din | teama de a . era prea ocupată cu pregătirile în vederea noului post. Abia a doua zi au întrebat cîţiva muşterii. chiar faţă de Pepi. visa probabil s-o utilizeze pentru ea într-un fel grandios. era mai bine să renunţi la situaţie. cu toate şiretlicurile Friedei şi cu toată neghiobia lui K. şi. e cu atît mai atrăgător lucru. pantofi buni. mai ales la început. intrările erau chiar ceva mai mari decît pe vremea Friedei. Chiar şi Pepi era impresionată. în cele din urmă îi încre302 ♦ Franz Kafka dinţase totul întrucît casa de bani era în regulă. că Pepi avea nevoie de stofă.pe fetele din sală. coseau cîntînd şi-şi treceau părţile terminate sau furniturile. Pepi are o strîngere de inimă la gîndul că totul fusese zadarnic şi că se întoarce la prietenele ei cu mîinile goale. făcînd'asta nu din sîrguinţă. în loc de ciz-muliţe cu tocuri. şi ce uşuratic provocată. Frieda nici nu se putea îmbrăca bine. pe care le adună şi le cîrpi. nici ea nu se putea sustrage emoţiei. Ei bine. mai tîrziu. li se risipea orice urmă de îndoială. odată o chemase chiar şi birtăşiţa s-o ajute la pieptănat. Dar Pepi nu făcu nici o greşeală. dar Frieda putea să-şi permită să umble aşa. că e o singură rochie. unde a dispărut. Fusese o muncă veselă. o scotea la capăt cu minciuni şi şmecherii. uneori umblase atît de şleampătă. cel puţin în parte. i-o dărui — ce frumos din partea ei! Şi ambele fete o ajutaseră cu plăcere la croit şi cusut. trebui să se mulţumească cu nişte papuci pe care mai bine îi ascunzi decît îi arăţi. Abia se apucase de treabă. Fiindcă începuse bine. în materia asta prietenele o ajutară la fel. de multe ori o arătase ca să fie admirată de celelalte. Şi că se poate strînge sau lărgi în voie. cîştigase favoruri şi vază. e un avantaj deosebit şi. erau de calitate proastă. dar acum. Lumea o consola pe Pepi. Frieda îi supraveghea şi pe argaţi. încît te dor ochii de atîta galben. o invenţie a ei. era un dar special. erau inconsolabile. care le fericea. cînd mai descopereau un locşor liber pentru o fundă în plus. dar una nouă ca Pepi ? Afară de asta. cînd va fi ajuns la putere. fiecare pe patul ei. nimeni nu ştia cu ce scop. deşi atenţia îi era atrasă de altceva. Era adevărat. e drept că şi părul ei bogat se aşază numaidecît aşa cum îl potriveşte. Nimeni nu simţea lipsa Friedei. tot era prea zgîrcită ca să se îmbrace bine. dacă nu reuşeai să te echipezi cum se cade. Albiturile. E drept că nu e greu să-şi facă rochii. Intro-> duse inovaţii. Cele cîteva cunoştinţe şi atribuţii necesare le aflase mai înainte. Ce nenorocire. nici măcar afurisita aceea de soră a lui Barnabas n-ar fi în stare să facă alta mai bună. din instinct de dominaţie.

cîştigase un farmec nou pentru ei. CASTELUL ♦ 303 dacă n-ar fi avut grijă să rămînă subiectul de conversaţie al oamenilor. dar patru nu ajung. fără voia lor le trebuie cîteva zile. şi şi-ar fi luat rămas-bun la fel de amabil. Klamm nu coborîse în sală. altădată atît de absent. fiindcă astfel părea o favoare nemaipomenită dacă permitea cuiva să se apropie de ea. oricît de avantajoasă ar fi schimbarea. rugăminţile Friedei nu ajung pînă la Klamm. se gîndea atunci. numai. nenorocirea. în schimb. în pofida tuturor calităţilor. persoana ei. încredinţa supravegherea lor băieţilor-pivniceri. şi ele nici nu sînt aplicabile de la început. în măsura în care Klamm caută întradevăr uneori ceva în ochii unei fete. E atîta linişte pe coridorul acela. Dar de ce n-a coborît ? Din întîmplare ? Aşa crezuse şi Pepi pe atunci. nu ca Frieda. dar majoritatea domnilor sînt oameni în vîrstă. dacă ar fi putut s-o vadă pe Pepi pe cori-] dorul de la etaj. prin scandalul pe care l-a provocat. în ochii lui Pepi. cît ar fi de mare. detesta asemenea artificii. ca o ofensă adusă lui Klamm. cu mîinile apăsate pe inimă. mai trec cîteva zile. Dar nu venea. şi fiecare o răsplătea prin amabilitate. în schimb. Pepi. încît era nevoită' să-şi refacă pieptănătura de zece ori pe zi. cînd domnii surmenaţi îşi permit. să stea cîtăva vreme la o bere. de'-aş putea să-l scot pe domnul ăsta din camera sa şi să-l duc în braţe în sala de mese! Sub povara asta nu m-aş prăbuşi. şi dacă nu voia n-avea cum să-l ademenească Pepi. îşi cîştigase ea. De n-ar fi trecut atît de repede. Frieda s-ar : delectat grozav. de n-ar fi fost aşa de puţine la număr ! Patru zile e prea puţin. şi. poate doar cinci. datorită lui K. Toţi se bucurau. ce-i drept. Pepi ar fi trecut un fel de probă decisivă. N-ar fi devenit iubita lui Klamm — astea sînt lucruri de care mai bine nu te atingi nici măcar prin cuvinte — şi nici n-ar fi pretins că este. fără felul băgăreţ al Friedei. binevoitori şi prieteni în acele patru zile. deşi în primele două fusese în sat. şi noaptea îl aşteptase. cu fiecare. dac nu venea. Se gîndea mereu: acuşi vine Klamm. mult mai potriviţi pentru această muncă. de schimbare. Klamm nu coborîse pentru că nu-l lăsase Frieda. se furişa pe coridorul de la etaj. care pretindea să se rezerve în întregime lui Klamm. nici nu-ţi poţi închipui dacă n-ai 304 ♦ Franz Kafka fost acolo. s-ar chema că înota într-o mare de sentimente prieteneşti cînd sosea cu halbele de bere. l-ar fi putut avea. apoi. aproape. N-avea nici u rost. dar încoronate de succes. atracţiei acestor bucle şi funde nu-i rezista nimeni. şi alerga tot timpul. interzis personalului de serviciu. Cum avea un moment liber. dar s-ar fi priceput să aşeze berea pe masă cel puţin la fel de drăgălaş ca Frieda. în primele două zile îl aşteptase din'clipă în clipă. va veni. un copist cu numele de Bratmeier e nebun după ea. un gest. reprezenta ceva nou. Nu obţinuse asta prin simple rugăminţi. Dar încerca iar şi iar: de zece ori luase la fugă. dar nu fuseseră totuşi decît patru zile mari şi late. Dacă Pepi spune ceva unui j muşteriu. desigur că n-ar fi cedat-o pe Pepi în schimb. Dar această păienjeniţă are re-! laţii de care nu ştie nimeni. şi acolo se pitea într-o firidă şi aştepta. totul era lipsit de rost. Total lipsită de interes. şi ar fi fost uitată de-a binelea. în care. şi pînă se obişnuiesc cu o nouă chelneriţă. ca fiind provizorie. poate chiar mai repede. pe deplin. sub orice alt raport. de care mai degrabă se bucura. Decepţia continuă o obosise mult de tot. datorită acestuia. Frieda putea fi uitată. poate. Aşa trecură în zbor cîteva zile agitate. în firidă. în sfîrşit. poate cea mai mare: în aceste patru zile. E atîta linişte că n-o poţi suporta multă vreme tăcerea te goneşte. Astăzi Pepi ştie de ce n-a venit Klamm. îşi mai permitea să schimbe şi o vorbă. ar fi salutat amabil. fiecare încercare de apropiere din partea oricui. Şi nu a venit. chiar dacă s-ar fi sufa cat de palpitaţii în firida aceea. îi poţi transforma de-a dreptul printr-o vorbă. Şi. Dacă Klamm voia să vină. Pepi. două.ceda cuiva din prerogativele ei. atîta vreme cît era acolo şi avea succes prin prezenţă. ceea ce e de fapt o obrăznicie. ar fi găsit acel ceva. altfel. Dacă ar fi venit. şi dacă ar fi să se încreadă în toate privirile. o privire. Sigur că asta era şi o tactică inteligentă. nici chiar acest IC. Cu atîta plăcere îşi treceau mîinile prin buclele lui Pepi. aşa că Pepi mai conta. dar cu a patra. o probă de care de altfel nu se temea. de colo pînă colo. o . fără alt motiv decît neliniştea aşteptării şi dorinţa de a-l zări ea cea dintîi cînd va intra. greoi în deprinderi. pline de muncă. N-avea nici un rost. şi cu toate astea. dacă Pepi îşi dădea osteneala. chiar dacă te străduieşti pînă la epuizare. şi privea fiecare vorbă. poate din cauza asta n-a avut randamentul pe care. Era prietenoasă cu fiecare. De-ar veni Klamm acuma. lumea ţinea s-o revadă numai din curiozitate. de zece ori urcase din nou. i-a dăruit un lănţişor şi un mic medalion cu poza lui înăuntru. de care se plictisiseră pînă la saturaţie. cu totul'. s-au mai întîmplat şi altele. Astfel îi rămînea mai mult timp pentru camerele domnilor. vizibil. nu. muşteriii fură serviţi mai prompt. poate cu a cincea zi ar fi fost de-ajuns.

Fiindcă nici K. chiar şi lucrurile cele mai contradictorii. Şi K. îl prezintă birtaşu-lui ca un succes al ei. Dar secundanţii nu sînt utilizaţi numai în calitate de curieri. cu totul. îi' şopteşte muşteriului ] la ureche. presupunînd că e capabilă de aşa ceva. ar fi fost mulţumit de schimbare. îl observă pe K. se iveşte pericolul ca. ii mai lasă o potecă' . sade la şcoală. de aceea renunţă pentru moment să fie împreună cu ea. de ce a dat impresia.'nu poţi s-o suporţi mereu pe Frieda. se mută din „Hanul Podului" în şcoala pustie. umblă prin sat. Şi e. abia dă pe acasă. Dar dacă spune şi ea o dată ceva. n-o spune deschis. iar pentru K. într-adevăr. cere ajutor. de ce s-a întors mereu la ea. numai juponul ei de mătase. şi dacă majoritatea nu duc nicăieri — căci cine se sinchiseşte mereu de Frieda ? — tot rămîne cîte una trainică. dar nu totdeauna. K. şi K. observă „Curtea domnească". la' mesele vecine. nu e vina bir-taşului. vesteşte întoarcerea ei grabnică. are întrevederi pe ici. pe colo. se apleacă spre el. dar nu e suficientă. cînd te gîndeşti că nici măcar K. Frieda cunoaşte secundanţii de cînd era mică. e atent la toate. pentru a completa în mod strălucit îmbrăcămintea ei sărăcăcioasă. cu pretinsa ei fidelitate. ar fi băut. unelteşte împotriva lui Pepi. şi. lumea să tragă cu urechea. Cînd el nu e pe drumuri. le întăreşte pe unele prin celelalte. Dacă ar'poseda-o şi Pepi. probabil. în loc să stea lîngă ea şi s-o păzească. Frumos început pentru o lună de miere ! Mă rog. cu tot scandalul ei. imploră să nu i se divulge nimic lui Klamm. şireata. încep să se dorească. de pildă: acceptă ca secundanţii să-l facă gelos. cu pretinsa dragoste a lui Klamm. pe care acesta îi cedează ei cu totul — lucru de neînţeles. ar fi început să-l iubească cu adevărat ? Nu. Oare atunci s-ar fi agăţat şi mai tare de K. Frieda îi trimite pe la vechii ei prieteni. în cazul în care ar fi remarcat măcar absenţa Friedei. sade nebănuind nimic.. îi atrage atenţia asupra faptului că de astă dată Klamm nu mai coboară. încă o zi. o gonea din casă cu toată maşinaţia ei murdară cu secundanţii . sub acest pretext. cum să coboare. îi lăsa toată libertatea s-o facă. din asta. două. E aproape ca şi cum el ar fi al treilea secundam al Friedei. la şcoală. insistă să nu fie lăsat în nici un caz să coboare în sala birtului. cu gîndul de a se despăgubi pe urmă în voie pentru privaţiunile suferite. şi. l cînd în sală îl serveşte o fată ca Pepi ? Sigur. încă o zi. dar tolerează totuşi ca tustrei să rămînă laolaltă. în timp ce el pleacă singur la drumurile lui. în aşa fel ca. şi Frieda. nu mai avea nevoie decît de o zi.spune deschis. cînd e pe punctul de a fi înghiţită de mormînt. mai ales. Ce spune e. Aceste relaţii Frieda începuse să le' exploateze acum. între timp. vrea să ajungă undeva sus. singurul i lucru pe care cheltuieşte bani. prin peregrinările sale. ca să-i lase şi mai multă libertate. neimportant. Are curieri excelenţi la dispoziţie : secundanţii lui K. n-au secrete unii faţă de alţii. pe baza observaţiilor ei. şi cum foloseşte momentul: intensitatea observaţiei şi puterea deciziei sînt inimitabila ei artă. Dar atunci de ce n-a părăsit-o de tot. numai la ce face Frieda nu. K. aşază paharul de bere \ pe masă şi pleacă. fiindcă acesta are nevoie de menajamente şi. viaţa ei ar fi cu totul alta. ceasul al doisprezecelea. care ar fi fost definitivată. ei mai servesc şi la aţîţarea' geloziei lui K. şi Klamm nu mai putea fi reţinut în cameră prin nici un fel de intrigi. Pepi e ultima care i-ar face reproşuri din pricină că n-a suportat să stea mereu cu Frieda .. nici măcar pentru cîteva ! zile. se plînge că e ţinută prizonieră de un om cum e K.. De-ar fi rămas Frieda încă vreo zi. la picioarele ei. Frieda nu pierde vremea. foşneşte. între aceste două pericole. s-ar fi simţit bine. în onoarea lui K.. n-ar mai fi putut-o izgoni pe Pepi. se decide să se întoarcă. în timp ce ea numără orele care o mai separă de tejghea. încă o zi. să dea marea lovitură. la menţinerea ei la temperatura vrută. nu mai avea nevoie decît de o zi ca să se sature de ea. Atunci Frieda se hotărăşte. nu ştie nimic. ar fi fost uitată cu desăvîrşire şi pentru totdeauna. ca să-şi dea seama în ce mod abject îl minte. Lucrul pe care. 306 ♦ Frant Kafka iubită de toţi. nu mai mult.. să se iste o mare dragoste. cu pretinsa ei frumuseţe. face totul pe placul Friedei. Frieda n-are nimic de spus. e de admirat ce bine îşi dă seama. cu destui bani cîştigaţi între timp. K. n-ar fi fost aşa. faţă de unii. ispre care desigur ea l-a îndemnat pe K. îl dă drept menajare a lui Klamm. ar fi coborît în birt. că luptă pentru ea ? Totul părea să indice că abia prin relaţiile cu Frieda îşi descoperise toată nimicnicia. şi. pot să audă şi cei de la mesele vecine. două. Pepi era înlocuitoarea cea mai potrivită din cîte se i puteau găsi. i Despre toată această activitate a Friedei.. în naivitatea sa. că vrea să devină demn de ea. cu relaţiile şi secundanţii ei cu tot. ca să le mai amintească de existenţa ei. are relaţii. CASTELUL ♦ 305 . chiar dacă-l cunoşti pe K. Şi atunci. dar. două.

pe cînd aici. atunci fuge pur şi simplu. că e necesar s-o facă.. pornind de la un amănunt pe care l-aţi văzut într-adevăr.. în fond. dar e cu totul neadevărat că m-aş fi săturat de ea. Pepi! zise K. pentru că nu eşti făcută pentru el. Aşa stau lucrurile acum. Din păcate. astfel. am neglijat-o. sînt obosit. însă. după părerea ta cel mai neştiutor. unde vor fi bine ascunse. pe drept cuvînt. e adevărat. Casa de bani a şi predat-o birtăşiţei. după spulberarea tuturor speranţelor ei. nu mă pot înţelege cu tine. a fugit cu un secundanţ. acum. va fi primită de prietenele ei înlăcrimate. cum te exprimi tu. însăşi nenorocirea ei nu e decît o confirmare a cunoştinţelor dobîndite — că e vorba de KL. la aer. a fetelor care sînt la locul lor acolo. că a plecat. aşa că poate pleca. şi de cei mai sus-puşi. îmi dau seama de ea. ca să vadă clar. va strînge din dinţi şi se va apuca de treabă. şi de cei mai umili. dorită. Şi ce mai spui ? Am fost doar o unealtă şi am fost înşelat ? Nu. — Ce imaginaţie feroce ai tu. Nu vreau să spun că-l consider prea mare pentru tine. dar n-ai adîncit-o. lucru de care tu rîzi. Urmarea este că. şi devenită inaccesibilă lui şi tuturor. în ansamblu. N-ai cumva un sfat să-mi dai. Pepi n-o să aştepte pînă vine Frieda. Deodată — nimeni nu se aşteptase la asta. Amîndoi am fost înşelaţi. Suspină adînc şi-şi şterse cîteva lacrimi din ochi şi de pe obraji. şi de acolo vă vine felul ăsta de a gîndi. îşi va smulge rochia CASTELUL ♦ 307 de pe trup. la fel de grandioase. dar aş începe îndată s-o neglijez din nou. hai să rămînem împreună. acolo par desigur frumoase. pe cînd acum este convinsă. Pepi ? — Ba am. e gata pregătit pentru ea. Adevărul e. eu. prea multe grăiesc pentru ea. întîi* nemiloasă şi orgolioasă. pe cînd acesta tot o mai iubeşte. Eşti o fată bună. în pofida vîrstei ei fragede. Hai cu mine în camera fetelor ! — Cîtă vreme spui că am fost înşelaţi. Aş fi fericit dacă s-ar întoarce la mine.îngustă de scăpare. nici acum nu şi-ar da seama ce urît s-a purtat faţă de Pepi şi ce nefericire a adus pe capul ei. el care. mai ales că o să-l readucă pe Klamm în sala de birt. şi. aşa cum se cuvine. colo. sau că m-ar fi înşelat. dragă Pepi. Sigur că şi el a fost doar o unealtă. aşa cum'înşală în mod obişnuit o femeie pe un bărbat. dar nu eşti. că nu eşti făcută pentfu postul'ăsta.' sau că aş fi gonit-o chiar a doua zi.' e clar. numai postul te-a zăpăcit. şi e într-adevăr puţin probabil să mai devină soţia mea. în seara asta. apoi se uită la K. ca şi înainte vreme. Nu pot să explic nici pe departe atît de exact ca tine de ce m-a părăsit Frieda. Explicaţia cea mai verosimilă mi se pare aceea pe care ai atins-o în treacăt. Cît stătea cu mine. atrasă de cel umil doar pentru moment. fără ajutorul ei. dînd din cap. Pepi. de parcă ar fi vrut să spună că. 6 drept că Frieda m-a'părăsit pentru moment. prin scandalul provocat. şi nare nevoie nici de consolare. în camera fetelor. cu atît mai puţin de la el. De n-ar fi decît rochia şi coafura cu care te'lauzi! Ele sînt născociri produse de întunericul şi de paturile acelea din camera voastră. de pildă. totul. eram tot timpul pe drumuri. lui voise să-i prezinte 6 imagine fidelă a situaţiei. găsind chiar şi acum. Deocamdată însă a trebuit să-i mai povestească lui K. astea nu sînt decît vise aduse din camera voastră întunecată şi strimtă. Nu-i deloc adevărat că ai'descoperit toate lucrurile astea abia acum. aruncînd o privire spre Pepi: s-o sacrifice. sau. în birt. tot o mai urmăreşte. pe cît de false. deci. nu e vorba de nenorocirea ei — o va suporta ea. v-aţi obişnuit să vă uitaţi prin gaura cheii. aşa cum s-a dovedit. e împotriva firii — deodată ea e cea care'-l goneşte pe K. am fost la fel de puţin' folosit ca unealtă şi la fel de puţin înşelat ca şi tine. dacă te gîndeşti bine. poate că e ceva mai de cinste decît cea dinainte. au o înfăţişare ciudată. mult mai ademenitoare ca înainte. îi apare birtaşului ca o salvare. te-am considerat. Ce evidentă trebuie să fie lipsa ta de chemare dacă pînă şi eu. jos. Pepi isprăvise. sînt aproape fără ocupaţie. 'cameristele. însă deosebirea . tu vezi un licăr de adevăr. tînjesc chiar să fiu complet scutit de orice ocupaţie. nu e o situaţie extraordinară. Aşa e. după ce a făcut faţă lucrurilor aşa de bine? Dar vorbăria Friedei îl convinge. anume că am neglijat-o. de pildă. cunoaşte viaţa.' eu ştiu 308 ♦ Franz Kaflca mult mai puţin decît tine. cu ajutorul presiunilor prietenilor ei şi al secundanţilor. dar nu'e prea uşor să-ţi dai seama de asta. zise Pepi. de umeri. sau făţiş. Cu astfel de idei nu puteai să răzbeşti aici. nici de ajutor. înviorîndu-se deodată şi apucîndu-l pe K. Apoi va lua găleata mare si mătura. panglicile din păr şi va îndesa totul într-un colţ. ca să transforme preluarea din nou a postului ei într-un triumf. Voi. birtaşul ezită. numai că înainte lumea punea lucrurile la îndoială. Pretinzi mereu că ai fost înşelată. aici însă toţi rîd de ele pe ascuns. fără să-i amintească în mod inutil de vremuri care trebuie să rămînă uitate. fiindcă asta te flatează şi te emoţionează. în acest caz. şi de a trage concluzii referitoare la totul. dar asta-şi are cauzele ei speciale si nu e locul să le discutăm. respingîndu-l curînd. că. Unul din paturile suprapuse. Se întoarce.

fiindcă Frieda le învîrtea pe toate mai altfel. îngerii — dar în realitate ei sînt altfel — tremuri să nu-ţi pierzi postul. prin prea mare amabilitate. dar ştiu că e mai degrabă aşa decît cum spui tu. e raiul. da. am impresia că amîndoi ne-am străduit într-un fel prea gălăgios. nici explicaţia mea. nu-l deranjau. fiindcă acolo eşti mereu printre secretari. Ai observat vreodată ce privire are ? Nu era privirea unei chelneriţe. căci la birt vor să aibă pace. în răstimp trebuie să stai undeva. şi poate că ai şi motive s-o crezi. E un post ca oricare altul. Ce contează că era cam slabă poate. nici unul dintre înalţii oaspeţi să nu fi remarcat evenimentul. E prea posibil ca. O fi ea cum o fi. fără experienţă. de aceea crezi că nici Frieda nu s-a putut apropia de el. pentru că te-a părăsit. nu-ţi dau speranţa că se va întoarce la tine. şi efectul frumuseţii femeii. te-ar putea spriCASTELUL ♦ 309 jini. şi chiar dacă s-ar întoarce. şi n-ai nici ocupaţie. tu eşti îndrăgostit de Frieda. şi într-adevăr le e dor de Frieda. şi decît toată populaţia satului. însă. ca mine. unul lîngă altul. nu să adauge la grijile lor şi grijile chel-neriţelor. trebuie să-ţi dai osteneală şi cu o lume foarte de jos. Dar te nedreptăţesc. cînd e plecată. Nu vrei s-o crezi! Şi nu-ţi dai seama cum te dezvălui prin asta. în spusele Friedei. pentru tine. şi cel pe care l-ar deranja asemenea lipsuri ar dovedi doar că-i lipseşte simţul pentru altceva mai mare. nimeni nu-l pîndea pe coridor. Vino la noi. că le foloseşte pe toate în mod egoist. Klamm ţi se pare — pe drept cuvînt — inaccesibil. Eu m-aş încrede. zise Pepi. mai degrabă se aseamănă într-atît. eu nici n-am dreptul să stau în altă parte decît aici. j chiar dacă' ar avea asemenea săgeţi. aşa au stat probabil şi Klamm şi Frieda. după felul ei de a fi. chiar ca arme împotriva ta. după părerea ta. Klamm trebuia să se ostenească singur să vină. de ce vrei să te apuci însă acum ? Frieda te-a părăsit. dar că amîndoi am decepţionat-o şi o silim ţ de-a dreptul să se întoarcă aici. cu ghearele şi dinţii. ba. aşa n-o să fim numai noi între noi. dar nu cîştigă nimic altceva decît să dea jos toată minunăţia. fetele. — Ei. numai că interpretezi totul greşit. aşa cum un copil poate să tragă de faţa de masă. era calmă şi stăpînită. Egoistă ? Mai degrabă s-ar putea spune că sacrificînd tot ce avea. şi privirea pe care o mai păstra pentru fiecare avea destulă putere ca să-l supună. Nu ştiu dacă este aşa. după părerea ta. de care tu te-ai îngrozit. e doar punctul de vedere greşit al unei fete tinere. după plecarea Friedei. pe cînd aici. de pildă. zbateri. s-ar putea susţine că e de preferat să ni cameristă decît chelne-riţă. nu sînt cu totul lămurit în ce fel m-am făcut vinovat. atît în avanta. lui Klamm. nici a ta. iar el cobora în sală de bunăvoie. influenţa pe care o are asupra \ oamenilor. Nu. | prin liniştea şi impasibilitatea Friedeî. cauţi mereu să-i cîştigi. şi o fi apreciat ea oricum postul ăsta. că această relaţie a fost formată de cineva mai de seamă decît mine. ne-a dat ocazia. decît prin plînsete. aşa cum şedem noi aici laolaltă şi eu iau mîna ta între mîinile mele. pentru noi. numai \ cînd mă compar cu tine. prea 1 naiv să obţinem ceva ce poate fi obţinut mult mai uşor. e greu cînd sîntem singure. o să te facem să te simţi bine la noi. de aceea le faci pe toate cu un zel exagerat. desigur. Vino la noi! Şi prietenele mele o cunosc . şi greşelile de gust în îmbrăcămintea Friedei. însă. n-ai decît să ai dreptate în tot ce spui. glume ce par a fi scopul vieţii tale. tu singură ai subliniat-o. pe cei care. era mai degrabă una de stăpînă. şi noaptea n-o să mai tremurăm de frică. şi pe cît de puţin poţi acorda acest fapt cu imaginea pe care o ai despre lume şi funcţionărime. dar era experimentată în serviciu. nu e greu să fii îndrăgostit de ea. încît le-ai putea confunda. îi deranjezi. să ne afirmăm în situaţii mai înalte. desigur. astfel şi-i îndepărtezi. ba chiar în grabă. forţa de decizie.\ jul ei. te dichiseşti aşa cum se dichisesc. cam înaintată în vîrstă. ai să ne ajuţi' la treabă. cum îţi arăţi lipsa de experienţă tocmai prin asta! Pînă şi o fiinţă care n-ar şti nimic despre legătura dintre ea şi Klamm. chiar dacă-i serveşti uneori pe superiorii secretarilor. cît şi în rău. e frig. Tu cunoşti prea bine calităţile Friedei. şi tot ce putea spera. Nu ştiu dacă e chiar aşa. e totuşi adevărat. nici cămin. trebuie să-şi dea seama. Acest reproş nu i se poate face. Pe cît de necrezut ţi se pare. Dar tocmai din pricina asta nu corespunzi. şi acest fel de a vedea te împiedică să crezi în dragostea lui Klamm pentru Frieda. îi ştii spiritul de observaţie.dintre ele nu e mare. prea copilăresc. în această privinţă. Pepi. crezi. şi nobleţe. în sală. mie şi ţie. şi să fie oare o mare onoare să ai de-a face cu mine ? Numai ţie ţi se pare aşa. Dar fie cum vrei tu. şi nu-şi neglija munca obişnuită. pînă şi în faptul că mă faci ridiculă. fără însă să profiţi de exemplul ei. şi că se întreţinea într-un fel care depăşea cu 310 ♦ Franz Kafka mult glumele uzuale dintre muşterii şi chelneriţe. ca şi cum ar fi lucrul cel mai firesc din lume. prietenele mele or să-ţi placă. şi decît tine. chiar dacă n-aş avea dovezi sigure. astăzi însă ştiu de el. te crezi mereu persecutată. Le vedea pe toate şi pe fiecare în parte. Te înşeli. astea sînt mărunţişuri în comparaţie cu ce avea al ei. nu ar putea trage cu ele de la o distanţă aşa de mică. că-ţi puteai imagina un păr mai bogat decît al ei. făcînd-o inaccesibilă pentru tot-deauna.

trăim laolaltă. acolo. se trezi oarecum din visare. îşi au ele timpul lor. Acum mi se pare că poate nu pierd aşa de mult plecînd de aici. Dar gîndeste-te. De cum se împrimăvărează şi n-o să-ţi mai placă la noi. cînd mă gîndesc la prietenele mele. numai văzînd figura mirată a lui K. şi vara. se scuză. te rog. cu ocazia asta. cel mult după ochi. Sînt de pe vremea cînd Frieda era mai modestă. Ascultă. dacă găseşti un alt refugiu. ce vesel va fi ! De pe acum viaţa de-acolo mi se pare mai suportabilă decît adineauri. nu se arătase intratabil. numai convocarea de ieri era de vină pentru toate. Fireşte că nu le uitasem. şi. o să trebuiască. prea uitase de birt. Dar pe urmă o să te zărească şi o să-şi dea seama că a fost spre bine că plecasem. dar nu se va mai întînipla niciodată' să-i facă doamnei birtăşiţe alte neplăceri ca acelea de ieri. daf. în amintire. cu nici un alt scop decît acela de a-mi cîştiga existenţa. nu. Ei. pentru că-i permisese să petreacă noaptea aici. care e mult mai în vîrstă decît noi — e cam de vîrsta Friedei — nu mi-a dat nici o speranţă. Probabil că n-o să se mire văzînd că mă întorc. sîntem la adăpost de iarnă. nu cumva să ne trădezi. însă. mai ales Henrieta o să-ţi placă. Noi. încă pe-aici.. spunînd că o aşteptase. cum sîntem noi. în afară de asta. le-am povestit eu despre tine. nici chiar în trei nu ne-am plictisit. K. Deodată uşa se deschise. fiindcă avea de pe atunci privirea pînditoare. ştiu că duc o viaţă mizerabilă. şi o să fie grozav de încîntate că to312 ♦ Frant Kafka tul trebuie să fie ţinut secret. părăsise pentru prea multă vreme şcoala unde. că doar trebuie să-ţi îndulceşti viaţa. Vino. bune cum sînt. în general. Apoi făcu o plecăciune. însă. aproape că-mi pare bine că mă-ntorc la ele. abia ai s-o recunoşti. Oh. era ca şi cum . şi chiar în acele zile. şi o să plîngă puţin. de parcă abia ar ţine mai mult de două zile. îi spuse de impresia pe care o avusese că dînsa vrea să mai vorbească cu el. fireşte. căci s-ar putea isprăvi cu statul nostru la „Curtea domnească" . trebuie să păstrezi secretul şi atunci. dimpotrivă. Birtăşiţa nu înţelegea de ce o aşteptase. lucru pe care izbutisem să-l fac şi acolo. Dar nu er'a Frieda. aşa că sîntem foarte unite. că toate trei aveam perspectivele de viitor la fel de nule. n-au să te prindă. vii ? y ^PASTELUL ♦ 311 — Dar oare e permis ? Abia ieri a fost scandal mare fiindcă m-au prins pe coridorul vostru? — ••■■— Pentru că ai fost prins. şi că prin acest secret vom fi şi mai strîns legate între noi. în privinţa Hen-rietei. O să le bucure să avem un bărbat. nu ne-am plictisit unele de'altele. K. iar eu am străpuns totuşi bariera şi eram separată de ele. în orice caz. şi-i mulţumi. Iarna e lungă la noi. grija mea ?/principală era să născocesc ce aş putea face în interesul lor. Apoi. se scuză pentru cazul că ar fi fost o eroare şi adăugă că. o să-ţi povestim despre ea. dar şi Emilia. gos-podărindu-ne în comun. de altfel. munca pe care o să ţi-o'distribuim va fi'foarte uşoară. trebuie să plece acum. foarte lungă şi monotonă. să nu te arăţi nicăieri pe unde am considera noi că e periculos. hai. — Pînă-n primăvară ? repetă Pepi. şi de asta trebuie să-ţi pese ca şi nouă. jos. dar o să ne strîngem mai tare. n-ai să fii legat de camera noastră totdeauna. nu ne plîngem de asta. în legătură cu Emilia. şi. tot mai ninge uneori. ele nici nu doresc să plece de acolo. ne-o fac ei destul de amară încă din tinereţe. cînd stai la noi. lamentîndu-se din pricina destinului meu. în definitiv. încolo eşti perfect liber. cît se poate de frumos. numai ca să-mi facă un hatîr. vino ! Avem şi poze de ale Friedei şi o să-ţi le arătăm. să fii prudent. şi în cele mai frumoase. un vag zîmbet flutură pe buzele ei. Va să zică. Birtăşiţa se uită la el cu o privire visătoare. ci birtăşiţa. propria mea situaţie era încă nesigură — nici măcar nu-mi dădeam seama cît de nesigură — şi totuşi am şi vorbit cu birtaşul despre Henrieta şi Emilia. el avînd prea puţină experienţă în treburi din astea. acolo e cald şi strimt. vino la noi! Nu rezultă din asta nici o obligaţie pentru tine. pînă o să te saturi. numai noi trei. vii ? — Cît mai e pînă-n primăvară ? întrebă K. de ce să ajung numai eu sus ? jocmai asta ne-a unit. deşi sîntem tot timpul laolaltă. şi. Şi odată şi odată vine şi primăvara. Se arătă mirată găsin-du-l pe K. ca să ne ajute şi să ne apere. Această privire îl reţinu pe K. poţi să pleci. acolo poveştile de genul ăsta se ascultă fără să fie crezute. gata să plece. Nimeni n-o să ştie de tine. şi cred că lacrimile vărsate cînd ne-am luat rămas-bun erau mai mult fiindcă eram silită să părăsesc odaia noastră comună şi să ies în frig — nouă tot ce e afară ni se pare prea rece — şi să mă zbat între oameni străini şi mari. să asculţi de sfaturile noastre. mai mult decît ar fi vrut. Hai. Pepi tresări. în sălile străine şi mari. era angajat ca servitor. spune. primăvara şi vara mi se par acum aşa de scurte. dar dacă stai la noi. nuţi fie teamă.pe Frieda. Acesta e singurul lucru la care eşti obligat. dar s-au resemnat. ca şi cuiri în fond nimic nu s-ar putea petrece în afara camerei aceleia.

— Ce înseamnă asta ? strigă birtăşiţa după el. lîngă pereţii mai lungi. ceea ce o fileu să caşte. orice rochie necîrpită şi curată i se pare luxoasă. Dar fură deranjaţi. „Dar unde se duce ? Unde se duce ?" îl mai auziră pe Gerstăcker strigînd. cum nu mai văzuse alta. crezi că trebuie să mă justific faţă de tine ? Şi în ce privinţă nu spun adevărul ? — Nu eşti numai birtăşiţă. în sfîrsit. acum. cum nu mai văzuse la altă birtăşiţa în timpul lucrului. printre toţi bărbaţii abia îmbrăcaţi. dar într-adevăr nu-şi aminteşte. Pepi se apropie iute de: şi. după aceea. —' N-ai învăţat cumva meseria de croitor ? întrebă birtăsita. zise birtăşita precipitat. — Nu. o să te laşi. e prea adevărat. se prea putea să fi spus ceva necugetat. Biroul birtului se afla în faţa sălii de mese. se mai înclină o dată şi se duse spre uşă. acolo avea să-l pîndească pestf o oră. urmînd să-i deschidă. Vino cu mine în birou. după ce se închisese uşa. Nu era 1 uşor să scapi de el. Că n-ai mai văzut o birtăşiţa lucrînd în astfel de rochii ? Ce rost au asemenea remarci ? E ceva fără sens. niciodată. nu-şi amintea. se scuză. Dar atunci încetează să mai judeci — te rog cu toată seriozitatea — ce e o rochie luxoasă sau o rochie de seară nepotrivită. continuă: — De unde ai căpătat tu cunoştinţele despre rochii ? K. Ce vrei să spui cu asta? K. Fireşte că observaţia sa n-avea nici un sens. acolo-n coridor. K. Gerstăck aşteptase pe coridor şi voia să vorbească cu K. 314 ♦ Franz Kafka O luă înainte şi ieşi pe uşă. — Eu ? Se vede că iar începi că obrăzniciile. dar nici să n-ai pretenţia că ai. — Şi ce eşti. dar birtăsita îl ajută pe K. birtăsita aprinsese lumina şi-l aştepta nerăbdătoare. s-ar fi trezit. dădu din umeri şi zise că n-are nici un fel de cunoştinţă despre ele. am să-ţi arăt ceva şi. — Mi se pare că ieri ai avut neobrăzarea să spui ceva despre rochia mea. cînd se va anunţa. o dată pentru totdeauna. dădu iar să plece fără o vorbă. nu numai că era lung cît tot peretele. — Ei. — Ce-i aia. se înţeleser numaidecît — nu era greu. ai auzit ? Cînd K. De-a lungul pereţilor ce formau laturile mai înguste. K. într-o rochie de seară aşa de frumoasă. era nevoie de trei uşi glisante ca să poată fî deschis complet. ca semn să ia loc. în fond ? întrebă birtăsita. aşa cum pretinzi. N-ai de ce să te sinch'iseşti de rochiile mele. sub pretext că are ceva de încasat de la el. — Lasă observaţiile astea. zise K. — Nu-ţi aminteşti ? La obrăznicie se adaugă acum laşitatea. zise birtăşiţa. şi-l certă pe | Gerstăcker pentru insistenţa' sa. Dulapul ocupa mai mult spaţiu decît toate. se întoarse şi o rugă să nu se enerveze. Birtăsita arătă'spre divan. Că nu te pricepi la rochii. atit. Şi dacă nu-l spun. Şfr o mai completezi cu prostii. neprimin-du-l. Era o încăpere mică. iar ea se aşeză pe scaunul turnant din faţa biroului. Si ce ar fi putut spune oare despre rochia birtăşiţei ? Că e aşa de frumoasă. '_ 'N-ai.. Yi-o interzic. în orice caz. — Nu spui adevărul. ci prin lăţimea lui reducea mult spaţiul din cameră.. supraîncălzită. fiindcă el cunoştea curtea -ca Pepi să-l aştepte pe după o portiţă ce se' afla lîngă ini trarea din strada laterală. pari să-ţi aminteşti totuşi de observaţia ta de ieri. de obrăznicii. noaptea. De fapt. şi vorbele lui erau însoţite de zgomotul urît al tusei şi'suspinelor sale. îi explică. de fapt ? K. De altfel (aici parcă o trecu un fior) să nu te mai ocupi de rochiile mele. — Arpentor. — Ia te uită! Faci nişte descoperiri! Dar ce mai sînt ? Iar ai luat-o razna cu obrăzniciile tale ! . aveai traversat doar culoarul. sper. şi aşa mai departe. invocînd oboseala sa de ieri. se afla un pupitru înalt şi o casă de fler. De ce nu spui adevărul ? — Nici tu nu spui adevărul.CASTELUL ♦ 313 ar fi aşteptat un răspuns la zîmbetul ei şi. un dulap şi un divan. bătînd dd trei ori în portiţă.' K. el nu se pricepe la rochii. Se mirase doar văzînd-o că apare. în situaţia lui.

trebuia să-ţi dai osteneală ca s-o înţelegi. că o să fie o pălăvrăgeală copilăroasă. — Ei. am să rîd. eşti doar ca un copil. Pentru că îţi închipui că pot obţine ceva pentru tine de la Erlanger. Era mama lui Gerstăcker. după cîte ştiu. cam acum o săptămînă. în camera mea. Du-te.. Gerstăcker îi zise că nu trebuie să-şi facă griji. şi Gerstăcker îl apucase bine de mînecă. Nu e nevoie să te instfuieşţi. poate abandona slujba de servitor de la şcoală. ţinîndu-l strîns^ cînd birtăşiţă strigă după el: — Mîine primesc o rochie nouă. Gerstăcker îi răspunse doar în treacăt că îi trebuie provizoriu o slugă la cai. K. poate că o să trimit să te cheme. — Am numai scopul să mă îmbrac frumos. Nu eşti în stare s-o ascunzi. toate agăţate cu grijă şi întinse bine. uneori prea lucrate. Ei. hai. Deci cum sînt rochiile ? — Vrei s-o ştii ? Bine. pe culoar. pleacă acum ! K. supraîncărcate. cum le găseşti tu. Abia cînd K. îi întinse lui K. K. K. rămase însă locului. poate că nici nu eşti obraznic. aici. doar de focul din vatră şi de un muc de lumînare la lumina căruia cineva citea dintr-o carte. că am o slăbiciune pentru rochii frumoase. hai. Atunci ai să-mi devii indispensabil. acolo mai am două dulapuri pline. iar K. zise Gerstăcker. aplecat într-o firidă sub grinda piezişă care se profila acolo. spuse în sfîrşit K. cenuşii. numai să vină o dată. şi mai cum ? Şi de unde le ştii pe toate astea ? — Le văd. nici cu statura. Odaia din coliba căruţaşului era luminată slab. Sînt dintr-un material bun. el însuşi are acum alte afaceri. Dacă vrea salariu. dar ce spuse Opere în seria de autor FRANZ KAFKA au apărut romanele . erau mai mult închise la culoare. zise căruţaşul nerăbdător şi-şi împreună mîinile de necaz căutînd să-l facă pe K. ştii ce pretinde moda. nici cu situaţia ta. rîse. Văd însă că eşti birtăşiţă şi că. îi va da şi salariu. îndesate pe toată lăţimea dulapului. — Sigur. de preţ. care ştie vreo prostie şi pe care nu-l poţi retine în nici un chip să o spună. Pe moment refuză să-i explice de ce. cafenii. oricît îl trase Gerstăcker. era în culoar. supraîncărcate. Gesticulînd furios. — Vezi. ca şi cum ar fi vrut s-o reducă la tăcere de la distanţă pe birtăşiţă care-l deranja. pur şi simplu. Gerstăcker 316 ♦ Franz Kafka îi ceru lui K. Te miri ? — Nu. vorbeşte! Ce au atît de deosebit rochiile mele ? — Ai să te superi dacă-ţi spun.— Nu ştiu ce mai eşti. în fond. la el va avea toate de cîte are nevoie. iar tu ori eşti un nătărău. acum ajungem la ce ai de spus. deci! Sînt învechite. ţi-am spus doar că nu eşti numai birtăşiţă. Şi ce zici dacă-ţi spun că acest dulap e plin cu rochii ? Dădu la o parte uşile glisante şi se văzură rochiile strînse una lîngă alta. să se urnească. o mînă tre-murîndă şi îi ceru să se aşeze alături. de cînd te-am văzut pentru prima oară. — Ba nu.' mama lui nici măcar nu ştie unde e. dar sînt învechite. — Iată rochiile mele. să meargă cu el. altfel de ce mi-ar păsa de tine. m-am aşteptat la aşa ceva. învechite toate. supraîncărcate. ar face bine să nu se mai lase atîta tras de mînecă şi să nu-i mai facă greutăţi inutile. uzate şi nu se potrivesc nici cu vîrsta. de o zi întreagă îl aşteaptă. se agăţă de braţul lui Gerstăcker şi se lăsă condus prin întuneric. Mi-au sărit în ochi numaidecît. — Ştiu de ce vrei să mă iei. negre. — Dar nici nu e nevoie. ori un copil. aproape că nu-l luă în seamă pe K. ai şi alte scopuri în viaţă. vorbea greu. dar lui Gerstăcker îi era indiferent ce ştia el. îl întrebă de ce i-ar oferi pensiune şi adăpost. Cedîndu-i treptat. ori un om foarte rău şi periculos. se opuse să mai fie tîrît de el. porţi rochii care nu se' potrivesc unei CASTELUL ♦ 315 birtăşiţe şi cum nu mai poartă nimeni aici în sat. Dar astea sînt numai acelea care n-au loc sus. — Ei iacă-te. pentru asta nu e nevoie de vreo învăţătură. două dulapuri aproape la fel de mari ca ăsta. el nu se pricepea deloc la cai. pe lîngă asta. atunci cînd a-cesta obiectă că acum trebuie să plece la şcoală.

Nunta. GOETHE • Suferinţele Onorului Werther LA. DOSTOIEVSKI . Omul revoltat. Vara .M. .W.. Crimă si pedeapsă J. COLECŢIA „OPERE XX" Albert CAMUS ' • Străinul. • Primul om GabrielGARCIAMARQUEZ • Un veac de singurătate James JOYCE • Portret al artistului la tinereţe Franz KAFKA • Procesul • America Andre MALRAUX • Condiţia umană • Speranţa • Antimemorii I — Oglinda limburilor • Antimemorii II—Fnnghia şi şoarecii Thomas MANN • Doctor Faustus Roger MARTIN du GARD • Familia Thibault (3 voi. GANN • Magistratul Thomas GIFFORD • Operaţiunea Praetorian John GRISHAM • Fuma • Cazul Pelican • .D. Oblomov STENDHAL • Mănăstirea din Parma SUCCESE INTERNAŢIONALE Ted ALLBEURY • Arată-mi un erou • Fără scăpare Joseph AMIEL • Dovada Jeffrey ARCHER • O chestiune de onoare • Primul între egali NoelBARBER • Ptînssiris Nelson DEMILLE • Coasta de aur • Odiseea lui Talbot • Fabrica de spioni • Fiica generalului William DIEHL • Fiinţa răului • Cameleonul Paul ERDMAN • Ultimele zile aleAmericii Colin FORBES • Operaţiunea „Shockwave" • Crucea de foc • Ambuscadă la Palermo • Navele fantomă Ernest K. Mitul lui Sisif. Naşa Marcia MULLER • Trofee şi lucruri moarte • Lupul din umbră Victor OSTRO VSKY • • Leul din Iudeea Ridley PEARSON . Ciuma.Şi vreme e ca să ucizi • Clientul Laura HASTINGS • Secretul şoimului P. BARRIE • Peter Pan în Grădina Kensington • Vrăiitorul din Oz • Emil şi detectivii . Prăbuşirea Mano PUZO • Arena sumbră • Norocosul pelerin • Interviu cu un vampir • Secretul lui McNalfy • Reversul medaliei • Păcate capitale • Creatura • Ceineiubifi • Al doilea copil • Jucătorul • Printre morţi • Destinaţia Univers • Cartea lui van Vogt • Podurile din Maăkon County • Nopţile fugarului • Execuţia • Pînă ta Urnită • Impuls • Operaţiunea Jessica COLECŢIA „RAO PENTRU COPII" J.) Virginia WOOLF •Intre acte COLECŢIA „RAO CLASIC" EmilyBRONTE ' • La răscruce de vtnturi F.M.. Căderea. ExM şi împărăţia • Fata si reversul. JAMES • Planuri şi dorinţe • Moartea unui expert • O moarte ciudată • O meserie nepotrivită pentru o femeie AnthonyMANCINI . .Procesul America Castelul în continuare vor apărea: Povestiri antume Povestiri postume Jurnal 1909-l923 RAO INTERNATIONAL PUBUSHING COMPANY S. GONCEAROV .A.

2.BAUM ErichKASTNER P. în plus: — pentru 2 cărţi se acordă o reducere de 10 %. Veţi avea acces la ofertele speciale ale lunii pentru care. 3. TRAVERS Carlos CASTANEDA LOVET • Tradiţii de familie • Trei dorinţe • Johanna ' • Castele • Anotimpuri • Dragoste şi bogăţie • Trandafiri bt zori • Escapada • După miezul nopţii • Drumul spre celebritate NON-FICŢIUNE • Femeia vieţii mele—Marlene • Cealaltă realitate • Trădarea • Sorge • Fereastră spre trecut • Anastasia • Magicienii • Elemente de ceakra • Elemente de yoga • Calea speranţei ULTIMELE APARIŢII • Narcis si Gură-de-Aur [„OPERE XX"1 J • Castehil [„OPERE XX"1 • Mîndrie si prejudecată [yRAO CLASIC] • Un anotimp tn purgatoriu • O cauză dreaptă • Norocul lui McNalfy • Somnambulii • Untul prin sălcii IPAO PENTRU COPII"] • Mary Poppins deschide usa r RAO PENTRU COPII"! • Călătorie la balon [„NONţfICŢIUNE"] t CLUBUL CARTII RAO Din dorinţa de a fi permanent în legătură cu cititorii. BARRIE L. editura suportă costurile de transport prin poştă. primul Club al Cărţii din Romania.E.L. planuri editoriale. oferte speciale. Frank. acordăm prioritate absolută membrilor Clubului Cărţii RAO. Editura RAO a iniţiat un program special de distribuire şi promovare a cărţilor sale. TRAVERS Cheryl BIGGS Jaymi CRISTOL JulieGARWOOD Linda GUSS Beth HENDERSON Laura JORDAN Susan KYLE DeAnnaTALCOTT Louis BOZON Carlos CASTANEDA Sam & Chuck GIANCANA Robert GUILLAIN Hans HOLZER James BlairLOVELL G6rard MAJAX Napmi OZANJEC Svami PURNA Simon WIESENTHAL Hermann HESSE Franz KAFKA JaneAUSTEN DominickDUNNE John KATZENBACH Lawrence SANDERS John SAUL Kenneth GRAHAME P. . beneficiind de următoarele avantaje: 1.L. Plata se va face prin ramburs. Veţi primi cu maximum de rapiditate cărţile comandate şi veţi fi informat cu regularitate asupra ultimelor apariţii. se acordă o reducere suplimentară de 5 %.vanVOGT Robert James WALLER Joseph WAMBAUGH Michael WEAVER Herman WEISS J. Tirajele cărţilor RAO fiind limitate. pe lîngă reducerile obişnuite. Pentru cărţile comandate. Şi dumneavoastră puteţi deveni membru al Clubului Cărţii RAO. 4.M.• Mary Poppins • Mary Poppins se întoarce COLECŢIA „LOVE STORY" Anne RICE David ROSENBAUM Lawence SANDERS John SAUL MichaelTOLKIN A. — ae la 3 cărţi fn sus se acordă o reducere de 75 % şi titlul de membru al Clubului Cărţii RAO.

37-l98 . Pentru a obţine oricare din aceste cărţi trimiteţi comanda dumneavoastră pe adresa: Bucureşti CP.bineînţeles în limita stocului disponibil.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful